Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Adrian Năstase, asistaţi de domnii Gheorghe Albu şi Petre Popeangă, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem şedinţa de astăzi cu intervenţiile deputaţilor.

Domnule deputat Tărniceru, sunteţi înscris? Poftiţi. Urmează domnul deputat Mircea Ciopraga.

Domnul Petru Tărniceru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Popoarele cele mai fericite sunt acelea care au putut să reţină mult timp pe bătrânii lor" se spune într-o cugetare a lui Nicolae Iorga, evidenţiindu-se importanţa populaţiei vârstnice în alcătuirea şi trăinicia unei naţiuni. Oriunde s-ar afla ei, bătrânii trebuie să se bucure de grija şi de respectul urmaşilor, deoarece prin înfăptuirile lor asigură gradul de bunăstare şi de confort al unei comunităţi.

De-a lungul timpului, ştiinţa şi filozofia şi-au dat osteneala să facă tratate despre bătrâneţe, ajungându-se la concluzia că aceasta, ca stare firească a vieţii, rămâne cea mai mare cucerire a omului pe pământ. În orice dizertaţie pe tema bătrâneţii se aduc acuzaţii acestei vârste, cum ar fi: slăbirea forţei fizice, îmbătrânirea simţurilor, împiedicarea individului de la o viaţă activă, lipsa unor plăceri, dar se fac în acelaşi timp elogii pe plan moral.

Mulţi oameni îmbătrânesc frumos, păstrându-şi luciditatea şi demnitatea până la sfârşit, căutând mereu soluţia în ei înşişi, ca un triumf al vieţii. Nimeni nu se crede atât de bătrân încât să nu-şi permită a spera că mai are de trăit încă destul timp.

Bătrânii din România, cărora li se spune acum pensionari, au învăţat în anii post-revoluţionari să trăiască în sărăcie. Din 6 milioane de pensionari, numai o treime au venituri care să le permită un trai apropiat de calificativul "decent", şi numai câteva sute de mii îşi pot duce zilele în prosperitate.

Faptul că majoritatea pensionarilor din România n-ar putea trăi fără ajutorul substanţial al rudelor, este cunoscut de toată lumea, datorită numeroaselor dezbateri din mass-media.

Cum se descurcă milioanele de bătrâni ai românilor e greu de spus, dar câteva exemple merită atenţia cuvenită. Pensionarii mai tineri şi mai sănătoşi îşi caută de lucru pentru a-şi completa veniturile, dar foarte puţini găsesc să muncească în domeniul profesiunii lor sau în domenii apropiate.

Cei avantajaţi din acest punct de vedere sunt învăţătorii şi profesorii, mai ales cei de limbi străine, care se încadrează temporar în şcoli, precum şi jurnaliştii care devin colaboratori la radio şi televiziune, dar numai cei cu relaţii. Medicii, juriştii, contabilii pensionari ajung să lucreze în cabinete sau firme private, dar numai în marile oraşe sau în capitală şi în cercuri restrânse unde cei lipsiţi de pile nu pot să pătrundă.

Alţi pensionari mai rezistenţi la temperaturi foarte scăzute sau foarte ridicate vând ziare sau alte produse la tot felul de tarabe prin pieţe, într-un fel de asociaţii familiale, unde se câştigă destul de bine. Pensionaţii din mediul industrial ai fostelor uzine comuniste au plecat la ţară, în locurile de unde veniseră cu treizeci de ani în urmă, lăsând apartamentele din blocuri copiilor şi făcându-se agricultori ca să poată asigura o mare parte din hrana familiei.

Părinţii oamenilor cu salarii mari sau cu firme rentabile rămân cei mai fericiţi pensionari, fiindcă se ocupă nestingheriţi de creşterea şi de educaţia nepoţilor, petrecându-şi în linişte şi cu bucurie anii bătrâneţii.

Dincolo de acest peisaj al unei existenţe apropiate unei stări de normalitate, se află alte milioane de pensionari care nu mai pot munci, care nu-şi mai pot plăti întreţinerile pe timp de iarnă, sau, dacă le plătesc, atunci rabdă de foame, care nu mai pot vorbi la telefon şi nici aprinde becurile din casă, deoarece taxele acestor servicii depăşesc veniturile lor.

La acestea se pot adăuga secvenţele dominate de o tristeţe imensă, în care bătrâni încovoiaţi, cu feţele brăzdate şi cu ochii stinşi, cerşesc la toate ieşirile din magazine, prin pieţe, la biserici sau pe marginea străzilor.

Într-o ţară cu frumuseţi şi bogăţii dăruite de Dumnezeu, dar administrate haotic, într-o ţară cu potenţial economic, dar devastată de corupţie şi mereu aşezată la "coada" Europei, nu este de mirare că bătrânii au devenit o povară, atâta vreme cât 6 milioane de pensionari sunt susţinuţi de 4 milioane de salariaţi.

Pentru mine nu încape nici o îndoială că guvernanţii actuali au o mare parte de vină, părerea mea fiind aceea că nu mai este nici un moment de aşteptat pentru îndreptarea situaţiei. Din păcate, exemple de tot felul din realitatea imediată, situaţia din sănătate fiind doar unul dintre ele, mă fac să cred că prea repede nu se va schimba ceva.

Aş vrea să vă reţin atenţia cu o declaraţie privind starea dezastruoasă a DN 17 Bistriţa-Năsăud şi Câmpulung Moldovenesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vin în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta una dintre cele mai grave probleme ale Municipiului Vatra Dornei.

Municipiul Vatra Dornei, oraş-staţiune balneoclimaterică de interes naţional, are ca sursă, aproape sigură, de venituri turismul, având o capacitate hotelieră de peste 2.000 locuri de cazare cu trei baze de tratament, unde circa 100.000 de turişti vin anual la Vatra Dornei.

Ca legături de transport, Vatra Dornei este străbătută de DN 17, care face legătura între Ardeal şi Moldova. De peste 15 ani, la acest drum naţional, şi în special în zona dintre Bistriţa şi Suceava, nu au fost făcute nici un fel de lucrări de reabilitare. După lungi eforturi, au fost desemnate trei firme greceşti care să execute lucrările de reabilitare în tronsonul Vatra Dornei - Câmpulung Moldovenesc.

La ora actuală, destul de anemic au început lucrările de reabilitare pe tronsonul Bistriţa-Tihuţa. Pe celelalte două tronsoane nu se execută nici un fel de lucrări, nici măcar minimele lucrări de plombare şi întreţinere.

Cu toate că au fost făcute numeroase sesizări de către cetăţeni, primari şi chiar mass-media, lucrurile nu s-au modificat. Aşa se face că, la ora actuală, oraşele Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei sunt blocate, turiştii căutând variante ocolitoare. Acest lucru nu poate fi decât în detrimentul turismului local. Agenţii economici din turism, şi nu numai, au mari pierderi şi nu întrevăd nici o îmbunătăţire a situaţiei lor, dacă în următoarele 10 - 20 de zile nu se execută măcar lucrările de plombare, având în vedere faptul că sezonul turistic deja a început şi tot mai mulţi turişti sunt aşteptaţi în staţiunea Vatra Dornei.

Având această problemă, nu putem promova o staţiune de interes naţional şi internaţional, cu toate eforturile făcute de administraţiile locale şi judeţene, şi în special de agenţii de turism şi numeroasele pensiuni turistice, în care la ora actuală au fost investite sume uriaşe în vederea asigurării unor condiţii ce se impun de normele europene.

Luând în considerare situaţia critică în care se află aceste tronsoane de drum şi presiunea făcută de cetăţenii Municipiului Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc, consider imperios necesar ca în cel mai scurt timp să se intervină pentru demararea lucrărilor de reparaţie şi reabilitare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Am rugămintea să ne încadrăm în cele 3 minute, pentru că la ora 9,30 întrerupem şedinţa de declaraţii.

Dau cuvântul domnului Mircea Ciopraga.

Va urma domnul deputat Cornel Bardan.

Domnul Mircea Ciopraga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sub oblăduirea fostului PDSR şi a actualului PSD, după 1990 în România, în locul unui stat de drept, au fost puse bazele unui stat de tip mafiot, care a încurajat şi susţinut fenomenul infracţional, crima organizată, infracţiunile economice şi de spălare de bani, atingând cote alarmante.

Deşi SRI, condus în perioada '90 - '97 de domnul Virgil Măgureanu, avea informaţii despre cristalizarea structurilor mafiei arabe din România şi, respectiv, a cupolei ei politice, nu şi-a respectat obligaţiile legale care îl priveau, şi anume: supravegherea activităţilor diferitelor grupări informative străine pe teritoriul României; informarea organelor statului şi, în primul rând, Parlamentul despre activităţile acestora; luarea de măsuri, inclusiv cu caracter penal, de combatere a activităţii acestora în cazul în care aduceau atingere siguranţei statului şi sănătăţii economiei româneşti şi politicii naţionale.

În condiţiile în care afacerile dubioase ale unor arabi nu au fost niciodată străine SRI, atunci de ce nici unul din rapoartele prezentate Parlamentului, în perioada '90 - '96, nu face referire la pericolul pe care îl reprezentau activităţile mafiei politico-economice româno-arabe. Este lesne de înţeles că contribuţiile arabilor la bunăstarea financiară a fostului PDSR, actualul PSD, reprezintă motivul pentru care nu a fost sesizat acest pericol.

Mafia rambursărilor de TVA din Ministerul Finanţelor, din perioada 2001 - 2002, a pus în grav pericol siguranţa naţională. Astfel, în perioada 2001 - trimestrul I. 2002 au fost transferate în afara României peste 100 milioane de dolari, proveniţi din restituirile ilegale de TVA către firme fantomă, aparţinând unor cetăţeni arabi, cu complicitatea funcţionarilor publici, bani care au ajuns evident în buzunarele unor persoane certate cu legea.

Oamenii de afaceri arabi au sponsorizat fostul partid de guvernământ în semn de apreciere pentru modul în care PSD-ul a tolerat anumite activităţi, pe care le identificăm acum ca fiind de risc la adresa siguranţei naţionale.

Domeniul forte al afacerilor derulate de cetăţenii proveniţi din lumea arabă îl reprezintă contrabanda cu băuturi alcoolice şi cu ţigări fără timbru. Astfel, fraţii Amal şi Mohamed Murad, care în primii ani după Revoluţie au reuşit să se căpătuiască cu ajutorul unor tiruri de cafea şi ţigări de contrabandă, au devenit acum respectabili "oameni de afaceri", după ce au intrat, cu ajutorul PSD şi al fostului ministru Dan Matei Agathon, în proprietatea lanţului de restaurante spring-time şi a hotelurilor Perla, Majestic din Mamaia, Olimp şi Jupiter.

De asemenea, în perioada 1999 - 2001, printr-o sucursală a unei bănci, s-au efectuat transferuri în valoare de circa 160 milioane de dolari într-o ţară din Orientul Mijlociu, în contul unor firme sau oameni de afaceri aparţinând unor grupări islamice extremiste.

Acestea sunt doar câteva din afacerile dubioase ale unor cetăţeni arabi, care şi le-au dezvoltat cu concursul funcţionarilor aparţinând fostei puteri pesediste şi care au fost implicaţi în scandaluri şi au fost cercetaţi în numeroase dosare penale.

Am convingerea că, de acum încolo, instituţiile abilitate ale statului vor face lumină în toate aceste dosare şi vor veghea la siguranţa românilor.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Cornel Bardan pentru concizie.

Va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Cornel Ştefan Bardan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Au trecut câteva săptămâni de când în vestul ţării noastre locuitorii acestei zone trăiesc un adevărat coşmar, care pare că nu mai are sfârşit. Vedem atâtea suferinţe, oameni care şi-au pierdut casele şi întreaga agoniseală de-o viaţă; vedem oameni disperaţi, oameni care se simt abandonaţi în faţa dezastrului.

Poporul român a dat dovadă întotdeauna de solidaritate, unitate şi umanism în faţa nenorocirilor şi a sărit în ajutorul celor năpăstuiţi.

Stimaţi colegi, în aceste momente grele pentru semenii noştri, putem şi trebuie să dăm dovadă de solidaritate şi compasiune şi să venim în sprijinul acestor oameni. Ştiu că fiecare dintre dumneavoastră şi-a adus contribuţia prin donarea unei sume de bani. De aceea, vin cu următoarea propunere şi solicitare, adresată atât Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, cât şi Camerei Deputaţilor ca instituţie legislativă: construirea unei case pentru o familie din zona calamitată, acest lucru însemnând un ajutor concret acordat unei familii sinistrate.

Ideea mai sus-menţionată a fost deja iniţiată de judeţul pe care îl reprezint eu în Parlamentul României, respectiv judeţul Alba, unde atât Primăria Municipiului Alba Iulia, cât şi Consiliul Judeţean Alba au demarat activităţile necesare pentru construirea a câte unei locuinţe în zona calamitată din vestul ţării.

Demersul meu este un apel adresat conducerii Camerei Deputaţilor de a veni în sprijinul locuitorilor din zonele calamitate, prin preluarea construcţiei unei case, ajutând astfel cel puţin o familie. Şi casele pot fi adoptate.

Totodată, fac apel de la tribuna Camerei Deputaţilor, la toate primăriile municipiilor şi oraşelor mari din ţară, precum şi la consiliile judeţene să adopte şi să construiască câte o casă pentru familiile din zona vestică a ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul deputat Bónis István.

Parlamentarii Ioan Munteanu, Aurel Vlădoiu, Monica Iacob-Ritzi, Horia Văsioiu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"România internaţională".

De 15 încoace, sărăcia şi nevoile i-au mânat pe concetăţenii noştri dincolo de graniţele ţării, întâi spre Turcia, apoi spre Occident, adică în acele locuri unde exista posibilitatea de a câştiga suficienţi bani pentru o viaţă normală şi decentă. Fiecare persoană care a luat decizia de a pleca la muncă în străinătate a cântărit foarte bine avantajele materiale şi financiare pe care le poate obţine, dar, în acelaşi timp, şi sacrificiile şi riscurile pe care trebuie să le facă pentru a reuşi şi a merge mai departe.

Şi aşteptările le-au fost răsplătite: mulţi dintre cei plecaţi, după ce au muncit în condiţii numai de ei ştiute, au reuşit să strângă destui bani, care să le asigure lor şi familiilor lor un trai decent. Au existat însă destui care însă nu au avut acest noroc: au cheltuit bani frumoşi pentru a pleca dincolo, dar după ceva timp s-au întors cu buzunarele goale şi mai dezamăgiţi de viaţa asta, chiar dacă au încercat să braveze, dar amărăciunea cuvintelor "măcar am încercat..." străbate dincolo de orice comentariu.

Chiar dacă recent s-a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, iar libera circulaţie între ţări este cea mai aşteptată promisiune, oamenii de rând rămân tot pesimişti, şi au motive întemeiate. Aici lucrurile se mişcă greu, sau chiar deloc, exemplul celor 5 luni de hibernare guvernamentală este edificator că schimbările promise nu vor avea loc prea curând, că nimic nu le va schimba starea de spirit şi mai ales starea materială. În aceste condiţii, voiajul spre alte meleaguri este mai mult o necesitate, ca ultimă variantă, decât o opţiune datorată integrării europene.

Statisticile oficiale arată că peste 2 milioane de români lucrează în afară, centrul de greutate mutându-se de la Turcia şi Israel către Italia şi Spania, Germania, Franţa şi chiar Canada şi America. Fluxurile financiare care vin spre România nu sunt deloc de neglijat. Aceşti bani reflectă faptul că românul s-a descurcat, chiar în faţa băştinaşilor, indiferent dacă s-a aflat acolo legal sau ilegal. Şi poate că nu e de mirare că, furând din şansele cetăţenilor acestor ţări, au apărut nemulţumiri şi revolte, care s-au concretizat într-un mod ruşinos, nebărbătesc, sub forma unor versuri xenofobe.

Indiferent de locul unde s-au stabilit, indiferent de seriozitatea şi puterea de muncă a oamenilor, am avut şi neşansa să fim cunoscuţi şi ca hoţi, proxeneţi, cerşetori, mincinoşi etc. Pădure fără uscături nu există, aşa că am avut ghinionul ca, pe lângă persoane care şi-au văzut de munca lor, să existe şi indivizi care, prin comportamentul lor, au adus grave prejudicii imaginii ţării. Mai rău a fost faptul că toate acestea au fost percepute ca fiind specifice poporului român, generalizându-le şi aducând un prejudiciu imens atât României, cât şi celor de bună-credinţă, care nu doreau decât să câştige din punct de vedere financiar.

Prin urmare, autorităţile române ar trebui să vegheze mai cu responsabilitate, respectând atât Constituţia ţării, dar şi legile Uniunii Europeane, la ceea ce fac cetăţenii noştri în spaţiul comunitar, astfel încât cei care îşi întreţin familiile din muncă cinstită să nu fie băgaţi în aceeaşi oală cu infractorii. Teoretic, aderarea efectivă la Uniunea Europeană are menirea de a ne readuce printre ţările civilizate ale lumii, lucrul acesta fiind important şi esenţial pentru românii care lucrează în Occident.

Dacă lunga şi ineficienta tranziţie, prin care am trecut şi trecem, i-a obligat pe mulţi concetăţeni să găsească drept soluţie de supravieţuire exodul spre alte meleaguri, aderarea presupune revenirea la situaţia iniţială, şi anume: aceea de cetăţeni ai Europei.

În aceste condiţii, depinde de fiecare dintre noi, şi mai ales de cei care ne conduc în această perioadă, dacă vom mai fi sau nu stingheriţi când prezentăm paşapoartele prin spaţiul Shengen, dacă vom mai fi sau nu întorşi de la graniţele diferitelor ţări europene, dacă vom mai fi sau nu etichetaţi ca cetăţeni de lumea a treia care doresc câştiguri fără muncă. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul Bónis István.

Va urma domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Domnii parlamentari Nicolae Titu Gheorghiof şi Mihai Apostolache au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Bónis István:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu declaraţia mea aş dori să atrag atenţia Guvernului Tăriceanu şi, mai ales, Ministerului Economiei şi Comerţului asupra problemelor cu care se confruntă locuitorii din zonele miniere ale judeţului Maramureş.

Compania Naţională "Remin" S.A. s-a înfiinţat prin HG nr.832/1997, prin reorganizarea R.A. a Plumbului şi a Zincului Baia Mare, şi are ca scop îndeplinirea strategiei naţionale stabilite pentru extracţia minereurilor din perimetrele miniere încredinţate. Compania are în structura organizatorică şi activitate din judeţul Maramureş, exploatările miniere Aurum, Baia Sprie, Băiuţ, Borşa, Cavnic, Răzoare, Seini, Uzina de preparare flotaţia centrală Tăuţii de Sus.

C.N. "Remin" S.A., de la înfiinţare şi până în prezent se află în proces de restructurare. În perioada 1998-2004, prin hotărâri ale Guvernului, s-a aprobat trecerea la conservarea, închiderea definitivă şi monitorizarea factorilor de mediu postînchidere a patrimoniului C.N. "Remin" S.A., a 30 de mine şi cariere (perimetre miniere) din judeţul Maramureş, în mod etapizat.

În perioada următoare s-a elaborat un Program de restructurare a C.N. "Remin" S.A. pe perioada 2005-2006. Acest program de restructurare include disponibilizarea angajaţilor din sectorul minier, în urma căreia disponibilizaţii primesc plăţi compensatorii, însă aceste sume se termină foarte repede şi oamenii rămân fără nici o sursă de venit.

Fondurile de la Guvern şi Banca Mondială dirijate unor agenţii pentru crearea a noi locuri de muncă, nu întotdeauna şi-au atins scopul. De exemplu, în localitatea Borşa, din 1997 încoace, nu s-a creat nici un nou loc de muncă pentru disponibilizaţi, deşi s-au acordat fonduri.

Conform datelor statistice, populaţia din Borşa a scăzut de la 40.000 de locuitori la 27.000 de locuitori. Scăderea numărului locuitorilor din zona respectivă se datorează şi lipsei creării de noi locuri de muncă. Această situaţie se repetă şi în localităţile de pe Valea Ruscovei, şi anume: în Ruscova, Repedea, Poienile de Sub Munte, comune care au fost uitate de fiecare guvernare din 1990 încoace.

Comuna Poienile de Sub Munte, din informaţiile direcţiei de statistică a judeţului Maramureş, din 30.07.2004, are un număr de 10.230 de locuitori, din care doar 734 au loc de muncă. această cifră vorbeşte de la sine. Nu este de mirare că din aceste localităţi a început exodul populaţiei spre ţările din vestul europei. Situaţia este aceiaşi şi în localităţile Baia Sprie, Nistru, Băiuţ, Ilba, Baia Mare, Cavnic.

Consecinţa acestui fenomen este destrămarea familiilor, celula de bază a societăţii noastre, cu efect negativ în creşterea şi educarea viitoarelor generaţii. Pentru a opri înrăutăţirea continuă a situaţiei din aceste zone, este nevoie de o mai mare preocupare din partea Guvernului. Trebuie acordată o atenţie sporită în verificarea modului de cheltuire a fondurilor alocate de Guvern şi Banca Mondială unor agenţii în scopul creării noilor locuri de muncă. Din experienţa anilor precedenţi, rezultă că fondurile destinate în aceste scopuri s-au cheltuit fără nici o eficienţă.

Nu dorim repetarea unei astfel de situaţii. Este necesară atragerea investitorilor în aceste localităţi, dezvoltarea turismului şi a infrastructurii. Proiectul tunelului pe sub munţii Gutîi ar avea cea mai mare actualitate, oferind locuri de muncă şi pâine minerilor disponibilizaţi din bazinul Maramureş.

Mulţumesc foarte frumos.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul Ovidiu Ganţ. Va urma doamna Minodora Cliveti.

Domnul Florin Iordache şi domnul Romeo Raicu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din nefericire, o mare nenorocire cu efecte de lungă durată a lovit din nou o parte a României. De data aceasta a fost Banatul. Practic, vor trebui reconstruite sate întregi, drumuri, diguri, căi ferate etc. Mii de oameni au pierdut tot ce aveau.

În astfel de momente este nevoie de solidaritate umană, de angajament, hotărâre şi bună organizare. Spre bucuria mea, am constatat o deosebită solidaritate internă şi internaţională. Toţi aceia care au făcut ceva pentru alinarea suferinţei celor afectaţi de inundaţii, respectiv care se străduiesc să readucă situaţia la normal, se bucură de stima şi recunoştinţa noastră.

În acest context, doresc să mă refer, în antiteză, la două atitudini, respectiv raportări la această tristă situaţie. este, din păcate, din nou vorba despre diferenţa dintre o atitudine europeană şi una absolut primitivă care se întâlneşte pe la noi.

Banatul este un exemplu pozitiv de colaborare transfrontalieră, de participare la o euroregiune - Dunăre-Criş-Mureş-Tisa. Reacţia de solidaritate şi colaborare a prietenilor noştri maghiari şi sârbi a fost exemplară. Fără să stea pe gânduri, Ungaria ne-a pus la dispoziţie pompe de mare capacitate şi personal calificat care să participe la evacuarea apei, un pericol major datorat cadavrelor de animale, respectiv ţânţarilor apăruţi datorită apei care staţionează. Reacţia penibilă a unora pe principiul "nu ne trebuie, fiind din Ungaria", "avem şi noi pompe" etc., arată cât de departe sunt aceştia de Uniunea Europeană.

Dincolo de faptul că dacă situaţia era astfel, nu aveau decât să le pună gratuit la dispoziţie, şi nu pentru sume apreciabile în încercarea jalnică de a face bani pe marginea acestei catastrofe, această posibilitate nu excludea sprijinul din Ungaria, putând fi eventual complementară. Faptul că, în Uniunea Europeană, lucrurile se văd şi se înţeleg altfel, rezultă şi din modul în care parlamentarii germani au răspuns solicitării mele de a intermedia ajutor din partea guvernelor lor. Atât doamna Susanne Kastner, vicepreşedinte al Bundestagului, cât şi doamna Barbara Stamm, vicepreşedinte al Landtagului din Bavaria, au răspuns afirmativ solicitării mele în mai puţin de 24 de ore.

Urmare demersurilor celor doi parlamentari germani, Guvernul Federal şi cel Bavarez, dar şi societatea civilă din Germania au reacţionat prompt. Bavaria a donat medicamente în valoare de 600.000 de euro, Ministerul Federal al Apărării - materiale sanitare, Guvernul Federal - suma de 60.000 de Euro pentru Caritas Timişoara, respectiv 100.000 de euro pentru activarea Protecţiei Civile germane THW pentru trimiterea de pompe, curăţarea fântânilor din zonă după retragerea apelor, respectiv studierea posibilităţii realizării de proiecte pentru refacerea infrastructurii locale.

Dincolo de recunoştinţa şi prietenia pe care doresc să o exprim astăzi de la tribuna Parlamentului României, sunt de părere că e important ca tocmai în astfel de împrejurări să ai prieteni pe care să te poţi baza. Astfel de prietenii se cultivă prin sinceritate, încredere, corectitudine şi sprijin reciproc. Aceste reguli sunt valabile în plan personal, dar cu atât mai mult atunci când este vorba de relaţii politice internaţionale între oameni politici, între state sau în cadrul unor organizaţii internaţionale la care suntem parte.

Uniunea Europeană va fi deci cadrul cel mai potrivit în care vom putea cultiva asemenea relaţii de prietenie şi sprijin reciproc.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Va mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei deputat Minodora Cliveti.

Va urma domnul deputat Strungă.

Doamna Minodora Cliveti:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Al treilea summit al şefilor de stat şi de guvern al Consiliului Europei, care se desfăşoară de ieri la Varşovia, reprezintă un eveniment politic de maximă importanţă.

În vreme ce primul summit al acestei organizaţii, care a avut loc în 1993 la Viena, a avut drept scop esenţial primirea, pe picior de egalitate şi în structurile permanente, a tuturor ţărilor europene care îndeplineau exigenţele democraţiei, respectau statul de drept şi drepturile omului, iar cel de-al doilea summit, care s-a desfăşurat în 1997 la Strasbourg, a definit mandatul Consiliului Europei, în sensul întăririi stabilităţii democratice şi constituirii mecanismelor de urmărire a progreselor făcute de statele membre în respectarea obligaţiilor asumate cu prilejul aderării, sarcinile actualei Reuniuni vor fi mult mai complexe.

Astfel, cel de-al treilea summit, care se desfăşoară într-o Europă în plină transformare, îşi propune să abordeze tranşant noile realităţi politice şi sociale şi să reafirme importanţa Consiliului Europei pentru continent. Va trebui definit locul acestei organizaţii în peisajul instituţional european actual, precizat mandatul politic pentru viitor, precum şi mobilizarea resurselor necesare punerii în operă a acestuia.

Summitul actual se desfăşoară în zilele care marchează aniversarea a 60 de ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial, precum şi a 15 ani de la începutul evoluţiei democratice în Europa centrală şi de est, ceea ce reprezintă un prilej excepţional de reafirmare a unităţii unei Europe fără diferenţieri, fondată pe valori comune, şi anume: respectarea drepturilor omului, democraţia şi supremaţia legii.

A promova şi asigura respectarea acestor valori în Europa constituie misiunea centrală a Consiliului Europei, alături de asigurarea coeziunii sociale şi culturale, precum şi găsirea de soluţii în domeniile migraţiei, schimbărilor demografice, protecţiei mediului, fondată pe respectul principiului dezvoltării durabile.

Lărgirea geografică a Consiliului Europei, care are în prezent 46 de membri, îi conferă acestuia statutul de unică organizaţie paneuropeană, în sensul strict al cuvântului, şi furnizează o ocazie ideală pentru realizarea dialogului politic între statele membre şi statele nemembre ale Uniunii Europene.

La rândul său, Uniunea Europeană ar trebui să considere Consiliul Europei drept un cadru privilegiat pentru dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate cu partenerii săi şi ar trebui să fie invitată să adere la convenţiile Consiliului Europei, pentru a face din Europa un cadru juridic unitar şi omogen.

Anul 2005 a fost declarat de către Consiliul Europei drept an al cetăţeniei prin educaţie, ceea ce demonstrează importanţa acordată formării personalităţii umane, în spiritul respectului pentru viaţă, pentru ştiinţă şi solidaritate între oameni.

Consiliul Europei abordează cele mai actuale teme politice şi sociale ale momentului: combaterea terorismului, asigurarea libertăţii de expresie, mai ales prin mass-media, lupta împotriva violenţei de toate tipurile, violenţa domestică şi traficul de fiinţe umane fiind subiecte de maxim interes.

Comisia egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, pe care o conduc, a cerut lansarea în 2006 a unei campanii paneuropene de luptă împotriva violenţei domestice, în colaborare cu Comisia Europeană, Parlamentul European şi organizaţii nonguvernamentale, precum şi elaborarea unei Carte a egalităţii electorale, pentru asigurarea drepturilor femeilor de a se exprima mai pregnant în forurile elective.

România este membru al Consiliului Europei din 1993, fiind reprezentată de o delegaţie parlamentară formată din 10 membri titulari şi 10 supleanţi, reprezentând toate partidele parlamentare.

Din anul 2005, preşedinţia a două din cele zece comisii permanente ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei este românească, ceea ce asigură, de asemenea, reprezentarea directă a României în Biroul Adunării Parlamentare, iar 4 din cei 20 de membri sunt femei.

Cel de-al treilea summit îşi propune, aşadar, să facă în aşa fel încât voinţa comună a celor 800 de milioane de cetăţeni ai statelor membre să devină mai puternică şi să contribuie la manifestarea decisivă a marii voci a Europei Unite, în noul mediu mondial.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Emil Strungă. Va urma domnul Valeriu Tabără. Domnul Cornel Popa a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am ales ca titlu pentru declaraţia politică de astăzi: "Valurile aderării". Şi aceasta nu pentru că aderarea ţărilor din estul Europei s-a făcut în valuri succesive, ci pentru că este în Parlamentul României un partid care face valuri pe această temă.

Sunt în viaţa popoarelor momente astrale, de natură să le marcheze definitiv destinul. Partidele şi oamenii politici se pot defini sau afirma şi după modul în care se raportează sau se comportă în astfel de momente.

Aderarea României la Uniunea Europeană redefineşte apartenenţa noastră nu numai economică şi comercială, ci şi alipirea la un spaţiu de civilizaţie la configurarea căruia am contribuit şi noi, cu istoria şi cultura noastră. Integrarea în structurile europene se va dinamiza progresiv, ceea ce va determina restructurarea economică şi instituţională radicală a României, în vederea adoptării unui model care s-a dovedit a fi unul de succes.

Această aderare presupune eforturi şi costuri de mare amploare; atât electoratul, cât şi clasa politică trebuie să dovedească unitate şi solidaritate în suportarea acestor costuri şi în finalizarea cu succes a acestor eforturi.

Încă de la iniţierea demersurilor şi a dezbaterilor privind aderarea, societatea româneasca a dovedit că înţelege şansa istorică de excepţie care i se oferă, iar clasa politică nu poate ignora acest aspect.

Ratificarea Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeană reprezintă o misiune de încredere şi onoare pentru Parlament, a cărui componentă reflectă voinţa politică a societăţii, misiune pe care Parlamentul trebuie să şi-o asume fără şovăire.

Este bizar că această misiune să fie negată chiar din interiorul Parlamentului de către opoziţie, care se face că nu percepe voinţa unanimă în materie de aderare. Liderii autorizaţi ai P.S.D., care în trecutul apropiat au condus politica externă sau de integrare europeană şi afişau un euro-optimism debordant, au început să vehiculeze cinic şi pervers, că este necesară ratificarea aderării prin referendum. Din nefericire, nu grija faţa de opinia exprimată de cetăţeni îi mână în luptă pe cei care au devenit atât de repede euro-sceptici, ci intenţia vădită de a dilua răspunderea unei asemenea decizii istorice, de a exploata în scop politic dificultăţile pe care aderarea le presupune, de a transforma referendumul într-o campanie electorală mascată.

Invit opoziţia PSD-istă, căreia dacă îi iei tupeul şi gălăgia nu mai rămâne nimic din ea, să renunţe la acest joc periculos, în jurul unei teme de interes naţional. Acum avem nevoie de calm şi raţiune, pentru a depăşi cu bine această etapă, şi cine doreşte să treacă prin apă fără să se ude, dar să facă valuri, să rămână mai bine cuminte la mal.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Valeriu Tabără. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se face sub denumirea "România şi spaţiul geo-politic al Mării Negre".

Problema care face obiectul declaraţiei politice de astăzi face parte din acele subiecte care la prima vedere se situează într-un plan politic secundar sau părea să facă parte dintr-un astfel de plan până la apariţia în prim-planul politicii româneşti a domnului Traian Băsescu.

O dată cu intrarea în cursa prezidenţială a domnului Băsescu au apărut pentru prima dată oferte politice noi pentru România, precum dezvoltarea unei axe politice prioritare, de colaborare Washington-Londra-Bucureşti, apoi s-a afirmat curajos că România trebuie să acţioneze politic şi militar preventiv, pentru a evita acţiuni teroriste sau de sabotare a securităţii sale naţionale, şi a afirmat puternic, pentru respectarea angajamentelor sale militare, în zone de conflict militar major, cum sunt: Afganistanul, Irakul, Bosnia, Kosovo şi altele.

Cea mai importantă abordare politică, cu excepţia integrării în NATO şi Uniunea Europeană, este cea din spaţiul geo-politic al Mării Negre. În această zonă în care se cere implicarea în proiecte de dezvoltare economică şi politică a unor mari puteri membre ale NATO, România are cele mai mari interese economice, politice şi de securitate naţională.

Din punct de vedere economic, spaţiul geo-politic al Mării Negre este extrem de important pentru România, atât sub aspectul resurselor de materii prime, cât şi al pieţelor şi al potenţialului de deschidere către alte zone de interes major, cum sunt Orientul Mijlociu, Asia Centrală, cu rezervele de petrol şi gaze naturale şi altele.

Din punct de vedere economic, zona Mării Negre se poate constitui ca o zonă de colaborare economică de tip CEFTA, în care România poate juca un rol de primă mărime.

În plan politic, zona Mării Negre repezintă pentru România un spaţiu real de afirmare a interesului naţional. În această zonă se găsesc Moldova, Transnistria, cu problemele ei, Ucraina, cu puternice comunităţi româneşti, dar şi cu probleme de relaţii bilaterale nerezolvate prin tratatul de prietenie şi bună vecinătate semnat înainte de 1990, într-un moment deloc favorabil pentru noi. În această zonă se găseşte Rusia, principalul furnizor de energie, gaz şi petrol, nu numai pentru noi, dar şi pentru multe dintre ţările Uniunii Europene şi NATO, se găseşte Turcia, care forţează aderarea la Uniunea Europeană şi care chiar dacă va rămâne în afara uniunii, va constitui şi în viitor un partener economic şi politic semnificativ pentru România.

Tot în spaţiul Mării Negre, în partea răsăriteană a acesteia, se găsesc ţările caucaziene, care schimbă în forţă obiectivele politice de emancipare, emancipându-se de sub tutela Rusiei, orientându-se rapid spre sistemele democratice de tip oriental.

Ele, aceste ţări estice, constituie o poartă deschisă colaborării economice şi politice a României cu zonele de dincolo de ele, care sunt zona Asiei Centrale şi cea a Asiei Estice.

Dintre toate acţiunile politice întreprinse de preşedintele Băsescu, cea mai semnificativă este cea legată de Republica Moldova şi spaţiul transnistrean.

Dacă în anii '90 construiam poduri de flori şi participam la simpozioane şi acţiuni de suflet, care au rămas în acest stadiu, sau ne limitam la câte un împrumut financiar sau ajutor energetic pentru Republica Moldova, astăzi România, prin preşedintele său, îşi propune să fie un partener egal cu ceilalţi actori politici ai zonei, pentru rezolvarea unor probleme de mare interes pentru ţara noastră, pentru întreaga zonă şi pentru Europa.

Nu trebuie uitat faptul că faţă de Republica Moldova şi de Transnistria, decidenţii politici de la Cotroceni şi nu numai au vorbit în trecut mereu, cu reţinere şi cu o oarecare teamă. Oare de ce această teamă? Şi tratatele cu Ucraina şi Rusia au fost negociate şi semnate sub presiunea momentului şi cu o anumită teamă. Ca atare, ele nu au rezolvat - şi trebuie spus acest lucru - probleme de interes major pentru România.

Victoria în alegerile din Ucraina a lui Victor Iuşcenko şi a Forţelor Democratice au deschis calea unui dialog real şi responsabil între România şi această ţară. De acest moment trebuie profitat!

În acest context, demersurile făcute de preşedintele Traian Băsescu pentru implicarea României în procesul de rezolvare a situaţiei din Transnistria trebuie susţinut de toate forţele politice româneşti responsabile.

În această zonă, România, dacă crede în destinul ei, trebuie să acţioneze astfel încât să se păstreze unitatea Moldovei, prin care trebuie să fie retrase forţele militare străine. În acelaşi timp, Republica Moldova trebuie să fie atrasă spre NATO şi Uniunea Europeană.

Destinul Moldovei nu poate fi altul decât al României. Obiectivul politic al României, ca ţară NATO şi membră a Uniunii Europeane, trebuie să fie translatarea frontierei Uniunii Europene şi a NATO pe graniţa dintre Ucraina şi Rusia. Numai aşa va putea crea o bază de securitate sigură pentru ţară.

Chiar ca ţară membră a NATO şi în perspectiva apropiatei integrări în Uniunea Europeană, România va trebui să rămână un element esenţial al structurilor politice ale zonei Mării Negre şi a zonei aferente acesteia. Dezvoltarea proiectului politic propus de către preşedintele Traian Băsescu pentru această zonă, inclusiv pentru o nouă Ialtă, - realizabilă, de mare importanţă pentru interesele naţionale ale României -, trebuie susţinut din toate punctele de vedere, chiar dacă realizarea lui cere timp, răbdare, iniţiativă şi curaj.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu. Domnii deputaţi Victor Sanda, Costache Mircea, Ioan Aurel Rus, Dumitru Avram şi Ţundrea Ioan au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Până aici "cumnate"! Chiar aşa de proşti ne crezi?"

Marţi, 3 mai a.c., senatorul U.D.M.R. Sogor Csaba, în Senatul României a făcut o declaraţie politică prin care a încercat să reabiliteze o "personalitate marcantă a pedagogiei şi literaturii maghiare din România", şi anume Daday Loránd, dar în fapt un personaj sinistru, şovin şi un antiromân notoriu! Deoarece senatorii români au fost prinşi pe picior greşit, mă simt obligat să-i dau un răspuns "cumnatului" (în traducere, sogor înseamnă cumnat) Csaba de la microfonul Camerei Deputaţilor.

Dragă "cumnate", cu numele de Daday Loránd, conform "Lexiconului literaturii maghiare din România" nu a existat vreun scriitor care să semneze o lucrare literară! A existat doar un mic moşier lângă Dej, absolvent al Institutului Teologic Reformat din Cluj, care în anii diktatului de tristă amintire de la Viena, a funcţionat ca inspector şcolar al judeţului Solnok-Dobâca, calitate în care i-a dat afară, lăsându-i fără pâine şi pe elevi fără dascăli, pe toţi învăţătorii români din aşezările unui comitat (judeţ) locuit în proporţie de circa 87% de români. Iar după această bravă acţiune antiromânească, desfăşurată în perioada 1940-1942 şi materializată prin publicarea unui convenţional raport-broşură de 20 de pagini, intitulat "Probleme ardelene de educaţie în linii mari" ("Erdély nevelön feladatok Körvonalakban"), în perioada 1942-1944 a declanşat şi o sângeroasă campanie antievreiască. La rândul său, distinsul profesor Raoul Şorbanîşi aminteşte că într-o conferinţă ţinută la Cluj în iarna lui 1943, Daday Loránd şi-a expus şi dezvoltat concepţia asupra "rezolvării eficiente a problemei valahe": având în vedere că după părerea lui valahii se înmulţesc asemenea iepurilor, soluţia ar fi ca "să fie smulse din măruntaiele femeilor valahe feţii lor scârboşi...".

În ce priveşte contribuţia lui Daday Loránd la literatura maghiară, în jurul anului 1935, a apărut la Budapesta, sub pseudonimul Székely Mózes, una dintre cele mai injurioase scrieri la adresa românilor, intitulată "Împotmolire" ("Zátony"). În urma unor cercetări minuţioase, oficialităţile din România de atunci au identificat ca autor al acestei cărţi pe Daday Lorand ş, găsindu-l vinovat, instanţa l-a condamnat la 6 luni închisoare pentru incitare la ură naţională.

Tot sub pseudonimul Székely Mózes a apărut în Clujul aflat vremelnic sub stăpânirea ungară, în 1944, o piesă de teatru intitulată "Kié az ország?" ("Cui aparţine ţara?"), despre care cotidianul "Ellenzék", relata la 6 iunie 1944, următoarele: "Cunoscutul scriitor ardelean Székely Mózes, cel care în timpul ocupaţiei româneşti a fost întemniţat pentru romanele sale în care dezbătea probleme ardelene, a publicat mai nou piesa de teatru "Cui aparţine ţara?" ("Kié az ország?"), în cuprinsul căreia sunt discutate, la modul cel mai direct, aspecte arzătoare ale problemelor ardeleneşti. Piesa de teatru, apărută deja în volum, va vedea curând lumina tiparului şi într-o ediţie ieftină de popularizare, tipărită pe cheltuiala unui organ de educaţie publică a tineretului maghiar, pentru a fi distribuită printre elevi, "levenţi" şi studenţi, ca astfel, ideile şi realităţile din cuprinsul ei, idei şi realităţi ce ne interesează şi ne privesc pe noi, să poată ajunge la tineretul maghiar, întrucât în actualele împrejurări, reprezentarea publică pe scenă nu e posibilă."

Prin conţinutul şi stilul său, mesajul acestei piese seamănă fantastic cu binecunoscuta deja producţie rasistă şi şovină "Nincs Kegyelem!" ("Fără îndurare") semnată tot cu un pseudonim, Dücsö Csaba, şi în care se repetă obsesiv îndemnul, "voi da foc satelor valahe, voi scoate cu baioneta din burţilefemeilor valahe, pruncii nenăscuţi..." Mare asemănare între soluţiile preconizate ... Mă întreb: cum îşi permite "Cumnatul" Csaba, săpretindă căDaday Lorand nu este aceiaşi persoană cu Székely Mózes şi cu infamul personaj Dücsö Csaba?

Este foarte trist, ba poate chiar ridicol, să amintesc că, în timpul regimului comunist, şi alţii au încercat reabilitarea lui Daday Lorand, transformându-l ca prin minune, peste noapte, în luptător antifascist şi numit în consecinţă primul primar "democrat" al Dejului după Eliberare. Se află într-o companie selectă, avându-l coleg de bancă pe Domokos Geza şi Balogh Edgár...!

În zilele noastre, cu ajutorul senatorului Sogor Csaba,se vrea ca Daday Lorand,horthyst notoriu şi înfocat antiromân, să ajungă antifascist, comunist şi personalitate marcantă a pedagogiei şi literaturii maghiare (!?) În fond, cum regentul Horthy Miklos a fost un amiral fără flotă, de ce nu ar fi şi Daday Lorandun scriitor fără operă?

A-l integra retroactiv însă, pe acest practicant al urii şi al vulgarităţii într-o pretinsă mişcare comunistă, ori antifascistă - ilegală, este un act de învrăjbire deliberată. Falsificându-i adevărul despre trecut, maghiarimea din România nu va deveni victima unei dramatice confuzii? Românii nu vor putea accepta niciodată mentalitatea ilustrată prin cunoscutul slogan horthyst: "Ha rabló, ha tolvaj, nem számit ha magyar!", adică în traducere: "Fie că e tâlhar, fie că e hoţ, nu contează dacă e maghiar!"

Deci, până aici "cumnate"! Şi prostia noastră are o limită! Dar cu onestitatea matale, de senator al României, cum rămâne?

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnul Ion Mocioalcă. Domnul Valeriu Zgonea a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultimul deceniu a avut loc un război nemilos împotriva pădurilor. Semnalul a fost dat de doborâtura de vânt din noiembrie 1995, însă, jaful s-a intensificat începând cu anul 2000, fapt ce a facilitat alunecările de terenuri şi alte catastrofe ale populaţiei, cauzate de aceşti factori, în special în perioada de primăvară, când pâraiele au schimbat albiile iniţiale.

Aceste catastrofe au costat bugetul de stat mii de miliarde de lei, însă nimeni nu a avut curajul până în prezent să ia o atitudine fermă împotriva celor care au favorizat şi favorizează aceste catastrofe.

Mai mult chiar, aceste persoane au fost şi sunt şi în prezent protejate de către organele de control de specialitate. Cazul cel mai concret îl reprezintă situaţia angajaţilor de la Ocolul silvic de stat Gheorgheni şi al celor de la Direcţia silvică Miercurea-Ciuc.

La începutul lunii mai s-a deplasat o echipă de control a Regiei Naţionale a Pădurilor "Romsilva", din Bucureşti, cu scopul de a verifica infracţiunile semnalate de unii cetăţeni din zonă, printre altele şi dispariţia unei cantităţi de 249 metri cubi material lemnos de pe terenul composesoratului Ditrău, dovedită prin actele de constatare înaintate.

În ciuda faptului că documentele dovedeau clar implicarea complicităţii serviciului de pază al Direcţiei Silvice Miercurea- Ciuc, organul de control din Bucureşti a dat dispoziţie persoanelor implicate în aceste infracţiuni să cerceteze cazul.

Nu înţeleg cum s-a putut lua o asemenea decizie, când din acte a reieşit clar complicitatea celor de la serviciul de pază al direcţiei, la acest furt de masă lemnoasă.

Nu înţeleg atitudinea conducerii, atât a Ocolului Silvic Gheorgheni, cât şi a Direcţiei Silvice Miercurea-Ciuc, care a încercat să muşamalizeze acest furt de masă lemnoasă, dovedit prin acte de constatare.

Controlorii din Bucureşti, după ce au observat că serviciul de pază al Direcţiei Silvice Miercurea-Ciuc nu a vrut să ia o atitudine împotriva celor care au prejudiciat fondul forestier, cum au putut să distribuie sarcina controlului pentru aceste persoane? Mai concret, cum punem stăpân lupul la oi?!

Menţinerea acestor ingineri şi subingineri în funcţii de răspundere, contrar statutului persoanlului silvic, de către Direcţia Silvică Miercurea-Ciuc şi Regia Naţională a Pădurilor dovedeşte clar lipsa de responsabilitate ale acestor instituţii.

Răspunsul pe care l-am primit ieri din partea domnului secretar de stat Flaviu Lazin, la întrebarea mea adresată domnului ministru Gheorghe Flutur, dovedeşte clar că în România corupţia a atins arterele instituţiilor care răspund de silvicultură, atât la nivelul Regiei Naţionale a Pădurilor, cât şi a Departamentului de Păduri din cadrul Ministerului Agriculturii.

Deci, funcţionarii acestei instituţii îi cunosc bine pe cei care au contribuit la distrugerea fondului forestier naţional, lanţul slăbiciunilor, intervenţiile îi împiedică în soluţionarea legală a prejudiciilor amintite.

Aceşti funcţionari, însă, sunt răspunzători în faţa populaţiei, pentru catastrofele ecologice şi pentru faptul că îi protejează în continuare pe aceşti inculpaţi, permiţând distrugerea în continuare a pădurilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ion Mocioalcă. Va urma domnul Tiberiu Bărbuleţiu.

Domnul Ion Mocioalcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte "Sistemul de sănătate s-a blocat".

Asistăm în această perioadă la o criză fără precedent, una din multele crize, de altfel, dar probabil cu cele mai mari implicaţii în viaţa socială a ţării. Este vorba de criza sistemului sanitar, care sistem a ajuns într-o fundătură nepereche în istoria post-decembristă a României. Datorită politicilor sanitare strâmbe ale actualului Guvern, problemele de sănătate au ajuns atât de acute, încât există pericolul real să nu mai avem, practic, asistenţă de specialitate. Farmaciile au epuizat deja fondurile, unele chiar pe tot anul 2005, iar explicaţia rezidă din faptul că sănătatea este insuficient finanţată.

Mai mult, ministerul condus de doctor Mircea Cinteză şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate schimbă aproape în fiecare zi listele cu medicamente compensate şi gratuite, exasperând bolnavii, casele de asigurări de sănătate din judeţ şi pe farmacişti, care trebuie să le elibereze.

Spitalele nu şi-au mai plătit datoriile de ani de zile, ceea ce face, pe undeva firesc, demersul furnizorilor de materiale sanitare de a întrerupe aprovizionarea.

Numai spitalele din Caraş-Severin au la ora actuală circa 16 miliarde de lei datorie la aceşti furnizori. Imaginaţi-vă, în aceste condiţii, care este suma totală la nivel naţional, pe care o au de primit furnizorii?! Toate acestea vorbesc despre un sistem înţepenit, aflat aproape de colaps. Nu poţi arunca în permanenţă vina pe faptul că nu se colectează bani suficienţi de la asiguraţi, pentru că fiecare asigurat simte pe propriul său buzunar lipsa banilor care i se reţin drept asigurare de sănătate. Unde se duc aceşti bani? De ce marii datornici îi iau de la oameni şi îi folosesc la alte activităţi, este treaba Guvernului să afle, la fel cum este tot treaba lui să deblocheze sistemul şi să gândească unul mai fiabil, dacă tot vrea să guverneze. Din păcate, nu ştie!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Tiberiu Bărbuleţiu. Va urma domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

"Justiţia clientelară se simte ameninţată"

Declaraţia politică de astăzi se referă la poziţia magistraţilor de pe raza Curţii de Apel Alba-Iulia, exprimată în legătură cu pachetul de legi propus de ministrul justiţiei, doamna Monica Macovei.

Într-un comunicat de presă prezentat opiniei publice, magistraţii îşi arată îngrijorarea faţă de modificările propuse de actualul ministru, deoarece acestea ar afecta principiul independenţei judecătorului şi a puterii judiciare.

Acest punct de vedere surprinde, dacă ne gândim la faptul că proiectele de lege iniţiate de doamna Monica Macovei au fost agreate de organismele europene şi că aceste proiecte răspund unor probleme importante ale agendei publice, cum ar fi reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei.

Pachetul de legi face parte din Strategia naţională de luptă împotriva corupţiei declanşată pe toate fronturile de Guvernul Tăriceanu şi, din această perspectivă, ne-am fi aşteptat ca magistraţii să susţină noile prevederi, în condiţiile în care autoritatea şi independenţa lor au fost grav ştirbite şi afectate în perioada 2001-2004. Să nu uităm că sub guvernarea p.s.d.-istă, corupţia şi justiţia au fost bilele negre menţionate de rapoartele Comisiei Europene, care a monitorizat procesul de integrare a României.

Oare nu se înţelege faptul că, spre exemplu, clauza de salvardare impusă de oficialii europeni este urmarea tocmai a politizării excesive a justiţiei de către PSD şi că această clauză ar putea fi activată dacă România nu ia măsuri concrete privind reforma justiţiei şi eradicarea corupţiei?

Din păcate, acest caz din judeţul Alba ne arată că o parte a justiţiei, cea clientelară, creată de fosta putere, rămâne o castă puternică, care reacţionează imediat pentru a-şi proteja sistemul.

În loc să fie urgentate procese importante, precum celebrul caz "Jidvei", şi să fie finalizate dosarele deja începute de poliţiştii de la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate Alba, în urma cărora au fost reţinute 11 persoane şi a fost descoperit un întreg arsenal de arme albe, asistăm la încercări disperate ale unor magistraţi, de supravieţuire sub limita legii, afectând astfel prestigiul şi profesionalismul celor care împart dreptatea în mod egal.

Pachetul de legi promovat de doamna ministru Monica Macovei are menirea de a reda independenţa, autoritatea şi prestigiul celor care aplică legea în spiritul şi litera ei, fiind o ameninţare într-adevăr pentru cei care dispreţuiesc legea şi sunt complici cu fărădelegile.

Pentru aceste motive, precum şi pentru faptul că reforma justiţiei şi combaterea corupţiei au un puternic susţinător, noi, liberalii, vom vota acest pachet legislativ, ca o garanţie a dreptăţii şi moralităţii într-o Românie care se îndreaptă cu paşi repezi spre Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnul deputat Mircia Giurgiu. Va urma domnul Dumitru Bentu. Domnii deputaţi Eugen Nicolăescu şi cine mai doreşte, vor depune declaraţiile la secretariat. Peste maxim 10 minute întrerupem şedinţa de declaraţii. Am depăşit termenul.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "9 mai - ziua independenţei şi ziua Europei". Am pregătit un material pe larg. O să amintesc acum doar că Ziua Europei a fost sărbătorită în acest an printr-o serie de manifestări şi seminarii organizate şi la Cluj- Napoca, atât de primărie, cât şi de prefectura judeţului Cluj.

Vă mulţumesc.

(Textul integral al declaraţiei politice)

La 9 mai, România are trei motive de sărbătoare: independenţa de stat, ziua victoriei împotriva nazismului şi ziua Europei.

Făurirea statului naţional român în 1859 prin unirea Munteniei cu Moldova sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza şi reformele ce i-au urmat, pe direcţia modernizării, au construit temelia cuceririi independenţei. Aceasta a rămas, la jumătatea secolului trecut, ţelul major al românilor din toate provinciile. În 1875 se redeschide "Problema Orientală". Puternice răscoale anti-otomane, care s-au transformat apoi în mişcări naţionale de eliberare de sub dominaţia străină, au izbucnit în Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Serbia şi Muntenegru. Rusia se pregătea de război, la rândul său, pentru a veni în ajutorul popoarelor balcanice. La 31 martie 1877, Guvernul României dispune mobilizarea generală, iar la 10 aprilie 1877, România a întrerupt relaţiile diplomatice cu Poarta şi la 29 aprilie, ca urmare a provocărilor făcute de Turcia prin începerea bombardamentelor asupra oraşelor româneşti de pe malul Dunării, Adunarea Deputaţilor a adoptat o moţiune prin care se declara stare de război cu Imperiul Otoman.

În acest context, la 9 mai 1877, Adunarea Deputaţilor a proclamat, la Bucureşti, independenţa deplină de stat a României, care a fost apogeul unei politici bine pregătite în toate detaliile sale. Era o nouă expresie a politicii româneşti de a pune Europa în faţa faptului împlinit. În capitalele europene, proclamarea independenţei de stat a României a fost interpretată în chip diferit, în funcţie de interesele particulare ale statelor respective. Independenţa României şi a popoarelor subjugate a putut fi impusă Imperiului Otoman numai pe calea armelor. Independenţa României a fost recunoscută, dar în mod condiţionat. Ea era legată de modificarea unor prevederi ale Constituţiei din 1866, privind acordarea cetăţeniei locuitorilor străini din România. Cucerirea independenţei de stat a României a marcat, astfel, un moment important pe calea realizării deplinei unităţi naţionale, fiind, de fapt, temelia Marii Uniri din 1918.

Semnificaţia zilei de 9 mai trebuie căutată cu mai bine de o jumătate de secol în urmă. La 9 mai 1950, ministrul de externe francez, Robert Schuman, a prezentat proiectul care presupunea crearea unei Europe organizate, bazată pe relaţii de cooperare. Această propunere, cunoscută sub denumirea de Declaraţia Schuman, este considerată începutul a ceea ce astăzi este cunoscut ca fiind Uniunea Europeană. În declaraţia pe care a citit-o în faţa presei internaţionale, Schuman a chemat Franţa, Germania şi alte ţări europene să îşi unească producţia de cărbune şi oţel, ca o "primă concretă fundaţie pentru o federaţie europeană". Ceea ce a propus ministrul de externe francez era crearea unei instituţii europene supranaţionale, care să se ocupe cu managementul industriei de cărbune şi oţel, sector care, la vremea respectivă, stătea la baza industriei militare. Schuman a lansat apelul tocmai către ţările care, în timpul celui de-al doilea război mondial, se aflau în conflict şi aproape că s-au distrus reciproc. Apropierea acestor ţări în forma propusă de diplomatul francez avea menirea să pună capăt, pentru totdeauna, războiului ce a lăsat în urma sa imense distrugeri materiale şi morale. Decizia ca 9 mai să fie sărbătorită drept Ziua Europei a fost luată în timpul summit-ului liderilor Uniunii Europene de la Milano din 1985. Astăzi, 9 mai este un simbol european şi, împreună cu moneda unică euro, steagul albastru cu cele 12 steluţe galbene şi imnul - celebra "Oda Bucuriei" din Simfonia a IX-a de Beethoven - formează simbolurile identităţii politice a Uniunii Europene.

În prezent, românii mai au un motiv să sărbătorească. La 25 aprilie 2005, România a semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, iar de la 1 ianuarie 2007, ţara noastră va deveni membru cu drepturi depline în marea familie europeană. Ziua Europei este considerată punctul de pornire al construcţiei europene.

Fiecare ţară care alege să se alăture Uniunii Europene trebuie să subscrie valorilor ei fundamentale de pace şi solidaritate. Aceste valori îşi găsesc expresia prin dezvoltarea economică şi socială, cu dimensiuni regionale şi de mediu, care reprezintă garanţiile unui standard decent de trai pentru toţi cetăţenii.

Ziua Europei a fost sărbătorită, în acest an, printr-o serie de manifestări şi seminarii organizate de primăria municipiului Cluj-Napoca şi prefectura judeţului Cluj.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Bentu. Va urma domnul Vasile Pruteanu. Este, da?

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Maratonul".

După o perioadă în care euforia şi reveria au fost elemente fundamentale ale activităţii premierului, brusc, acesta constată că echipa domniei sale nu funcţionează la parametrii scontaţi şi alege liniştea Snagovului, pentru relansarea tumultului decizional. Comunicatul oficial ne luminează că scopul întâlnirii a fost acela de a evaluarea activitatea de până acum, iar dacă domnul Tăriceanu va constata întârzieri în îndeplinirea calendarului European, nu va ezita să facă destituiri din funcţii.

Pentru unii, ameninţarea a îmbrăcat deja ţinuta unei demiteri. Primul beneficiar al cursei cu obstacole, şi nu al maratonului de tip Snagov, a fost secretarul de stat Vasile Bercan, care a avut îndrăzneala să-l contrazică pe primul ministru, în sensul că: "Nu are cunoştinţă de faptul că ar fi fost anulat contractul cu Bechtel", aşa cum susţinuse Călin Popescu Tăriceanu. O manifestare de autoritate asupra unui membru PD al Guvernului, care, în mod cert, nu va trece neobservată de arbitrul de parcurs aflat în Dealul Cotrocenilor.

Pentru consecvenţă şi simetrie, aceeaşi soartă nemiloasă ar trebui să-l aştepte şi pe ministrul titular al transporturilor, domnul Gheorghe Dobre, care, de asemenea, îl contrazisese pe domnul Tăriceanu în privinţa anulării contractelor cu firmele Vinci, Ashtrom şi Strabag.

Premierul poate continua la Ministerul Mediului, acolo unde translocarea doamnei ministru Sulfina Barbu de la Primăria Capitalei la postul atât de înalt pe care îl ocupă în prezent se dovedeşte capabilă să utilizeze toată cantitatea de ciclosporină aflată în rezerva de stat. Prestaţia neinspirată de până acum, paralelismul cu situaţiile de urgenţă de tipul gravelor inundaţii din Banat, modul impropriu în care dispune gestionarea unor probleme legate de Delta Dunării au determinat un grup de activişti de mediu din Cluj să recurgă la o acţiune gen flash mob, oferindu-i un cadou elocvent: o barbă albă şi lungă, dintr-un material textil. Dacă pentru inundaţii doamna ministru îl indică drept vinovat pe Dumnezeu, pentru numire, este vinovat un pământean, care acum tace.

La Ministerul Muncii, doamna Ioana Marinescu, şefa Agenţiei pentru Protecţia Familiei, a emis trei ordine ministeriale pentru înfiinţarea unor instituţii, existente deja în structura funcţională a acesteia. Competenţă şi transparenţă? Demisie sau demitere?

La justiţie, doamna Monica Macovei, beneficiara sprijinului prezidenţial necondiţionat, continuă operaţiunea de subordonare politică a justiţiei, cele trei legi privind sistemul judiciar fiind modificate superficial.

Cursa continuă la sănătate, unde, pe fondul blocajului total din sistem, ministrul Cinteză, într-un acces de sinceritate, declară, la Târgu Mureş: "Suntem în criză, pentru că suntem proşti!" După recepţionarea declaraţiei-şoc, sutele de cadre medicale din ţară şi din străinătate care au participat la inaugurarea primului centru cardio-vascular pediatric din România au înţeles că, de fapt, fusese utilizat pluralul de maiestate.

Şi proaspeţii conservatori se plasează în zona unor afaceri considerate imorale, secretarul de stat în M.E.C. Dan Victor Alexandru fiind acuzat că a primit un contract de la Romgaz cu 3 zile înainte să fie numit în funcţie de colegul său Codruţ Sereş.

În ceea ce-l priveşte pe domnul Ene Dinga, ministrul integrării europene, acesta aşteaptă cu demisia pe masă momentul transformării ei în certitudine.

Stimaţi colegi,

Nu înţeleg de ce reuniunea respectivă a fost catalogată ca una "maraton", probabil pentru că s-a desfăşurat la o distanţă aproximativ egală cu cea alergată de eroul din Grecia antică. Sau, poate, pentru că, durând ceva mai mult decât o şedinţă clasică de Guvern, a împrumutat servituţile unui efort similar cu cel depus pentru a parcurge cei 42 de km şi 195 de metri, cât măsoară distanţa dintre Atena şi Maraton. Atunci, a fost anunţată o victorie. Acum, s-a lăsat cu ameninţări, pentru că cei din Palatul Victoria au probleme cu îndeplinirea calendarului. Este clar că pentru actualul Guvern singura legătură cu succesul suprem - victoria este denumirea palatului în care, vorba revoluţionarului, "se fac că lucrează". Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Vasile Pruteanu, va urma doamna Monalisa Găleteanu.

Domnul Vasile Pruteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ministerele Administraţiei şi Internelor, Finanţelor şi Muncii îşi vor coordona activitatea de control şi vor crea echipe mixte să acţioneze pentru combaterea evaziunii fiscale, a contrabandei şi a muncii la negru. Aceste acţiuni concertate pentru combaterea criminalitaţii economice sunt binevenite, având în vedere datele din ultima perioadă ce s-au înregistrat în România.

Salutăm această decizie luată cu scopul eficientizării activităţii de control căci autoritaţile statului trebuie să acţioneze într-un mod coordonat, ele confruntându-se cu o serie de fapte, unele dintre ele aducând prejudicii considerabile bugetului general consolidat.

În momentul de faţă există trei niveluri unde se produc distorsiuni majore în economie, prin nerespectarea legii: la nivelul societătilor comerciale, care trebuie să îşi plătească obligaţiile către stat şi să respecte legislaţia în vigoare; în zona vamală, unde trebuie diminuate contrabanda, evaziunea fiscală sau subevaluarea mărfurilorşi, nu în ultimul rând, munca la negru, în domeniile în care acest fenomen atinge nivelurile cele mai mari, cum ar fi industria textilă, construcţiile şi serviciile.

Astfel, combaterea evaziunii fiscale trebuie să urmărească să schimbe actuala filozofie existentă în domeniul financiar, care îl favorizează pe rău-platnic, în defavoarea celui care are bani de primit. Evaziunea fiscală trebuie pedepsită mult mai drastic, prin înăsprirea pedepselor actuale, pentru eliminarea acestei categorii ce aduce grave prejudicii, astfel acţiunile îndreptate spre combaterea evaziunii fiscale fiind "vârful de lance" îndreptat împotriva corupţiei.

Cred cu tărie că trebuie să încercăm să atacăm coruptia din punct de vedere al evaziunii fiscale, căci corupţia este un fenomen ce s-a raspândit îngrijorător în mediul de afaceri, afectându-i pe cei care lucrează corect si cinstit.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

O invit la microfon pe doamna Monalisa Găleteanu, va urma domnul Dan Mihai Marian.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică are titlul "Şi tăcerea este un răspuns, un răspuns al indiferenţei actualei Puteri".

Ne-am obişnuit în ultima perioadă cu veştile rele, în fiecare zi urmărim cu teamă buletinele de ştiri, la radio şi la televiziune, pentru a afla, fie că apa a mai luat un sat, fie că avem pompe sau că nu avem pompe, că ziariştii români sunt în continuare sechestraţi în Irak şi, culmea, nimeni din partea actualului Guvern nu-şi asumă răspunderea pentru evenimentele tragice, fără precedent, care s-au năpustit în ultima perioadă asupra României şi care par să se agraveze de la o zi la alta.

Buletinele meteorologice ne ameninţă că vremea se înrăutăţeşte din nou şi că pe mai multe râuri din ţară cotele de apărare ar putea fi din nou depăşite. Institutul naţional de hidrologie şi gospodărire a apelor a emis sâmbătă o atenţionare hidrologică privind scurgeri importante de apă pe versanţi, torenţi şi creşteri de debite şi niveluri pe râurile mici, cu posibile depăşiri ale cotelor de apărare, ca urmare a ploilor însemnate cantitativ, care au fost prognozate pentru aceste zile.

Şi, cu toate acestea, Guvernul tace, Administraţia prezidenţială tace, toată lumea tace...

Doamna ministru de la ape pluteşte într-o candoare şi într-o inocenţă disimulată, de care uită doar atunci când începe să se răstească la jurnalişti, dacă aceştia, în numele opiniei publice şi al miilor de sinistraţi, îndrăznesc să o aducă cu picioarele pe pământ.

Domnul prim-ministru Tăriceanu a avut bunăvoinţa să-şi lase pentru câteva ore costumaţia tip dandy şi să dea ochii cu amărâţii din Banat, dar nu l-au ţinut nervii până la capăt şi s-a răstit şi el la sinistraţi, motivând ulterior că "aceştia erau pesedişti", care nu aveau altă vină decât aceea că au avut şi ei casele în calea apelor şi că "Marea Banatului" nu a ţinut cont de culoarea politică a proprietarilor şi a măturat fără discriminare tot ce a întâlnit în cale.

Cât depre reacţia preşedintelui Traian Băsescu în privinţa inundaţiilor, aceasta lipseşte cu desăvârşire! Ne obişnuisem cu un preşedinte guraliv, ne obişnuisem cu desele, prea desele păreri ale lui Traian Băsescu în te miri ce problemă, oricât de obscură, să fie acum preşedintele aşa de ocupat cu celula de criză privind ostaticii din Irak? Nici vorbă! Pentru că de două săptămâni, această enigmatică şi tăcută celulă nu a mai produs nici un comunicat, nici de bine, nici de rău. Şi celula tace...

Este evident, dragi colegi, că asistăm la un moment de criză a actualei guvernări, la numai 5 luni de la preluarea puterii, iar incompetenţa şi diletantismul actualilor cârmuitori produc efecte dezastruoase asupra ţării, zi de zi, în timp ce alegătorii se întreabă îndureraţi şi dezorientaţi: "Ce-am ales şi cu ce ne-am ales?"

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Dan Mihai Marian, va urma domnul Vasile Filip Soporan. Domnul Dorinel Ursărescu a depus la secretariat. De asemenea, domnii Bogdan Cantaragiu şi Zamfirescu au depus la secretariat.

Domnul Dan Mihai Marian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

"Libertatea individuală este garantată de posesia proprietăţii private."

Mulţi gânditori politici au sesizat însemnătatea pe care o are proprietatea privată pentru omul modern. În secolul al XVI-lea, părintele ştiinţei politice moderne, Nicollo Machiavelli, le dădea principilor un sfat, care avea să facă carieră peste veacuri: Principele, citez, "e bine să se ferească să ia averea oamenilor. Căci omul uită mai curând moartea propriului tată decât pierderea averii". Gânditorul florentin nu doreşte să minimizeze nenorocirea provocată de pierderea unui membru drag al familiei, ci foloseşte această expresie cu scopul de a ne alarma în privinţa importanţei păstrării proprietăţii private.

Din nefericire pentru milioane de oameni nevinovaţi, comunismul nu a ţinut seama de înţelepciunea acumulată veacuri de-a rândul, ci a zăpăcit minţile oamenilor cu construcţii politice artificiale, care s-au dovedit un eşec complet şi o nenorociere, cu ale cărei consecinţe ne luptăm şi noi astăzi. În timp ce PNL-ul se lupta să convingă întreaga clasă politică de necesitatea introducerii în Constituţie a principiului care garantează proprietatea, patriarhul PSD Ion Iliescu le spunea oamenilor că proprietatea privată este un moft. După 15 ani de la evenimentele din decembrie 1989, majoritatea românilor s-au convins de importanţa proprietăţii private şi de rolul acesteia pentru dezvoltarea unei ţări. Au înţeles acest lucru chiar şi mulţi dintre cei care conduc PSD-ul anului 2005, dar numai după ce s-au căpătuit prin jefuirea averii statului şi a celor nenorociţi de regimul comunist.

Domnilor parlamentari,

Importanţa proprietăţii private derivă în primul rând din legătura ei strânsă cu libertatea, legătură care în unele cazuri merge până la identitate. Filozoful politic englez John Locke spunea că libertatea individului este garantată de posesia proprietăţii. Incapacitatea de a deţine şi utiliza diverse bunuri, de a mobiliza resurse diverse îl pune pe individ în situaţia de a nu-şi putea exercita drepturile sau de a nu fi liber să facă ceea ce doreşte. Dimpotrivă, proprietatea privată îi furnizează resursele necesare şi, cu cât resursele sunt mai mari, cu atât posibilităţile de a se bucura de libertate sunt mai ample şi mai diverse.

Dependenţa faţă de proprietatea publică, faţă de resursele statului conduce la dependenţă faţă de deciziile instituţiilor care administrează aceste resurse, deci o reducere a libertăţii individuale. Individul aservit proprietăţii colective devine dependent de deciziile pe care le iau instituţiile statului. Crearea unei mase cât mai mari de indivizi aserviţi statului, controlabili politic şi manipulabili electoral, săraci şi cinstiţi - acesta a fost scopul politicii pesediste în toţi aceşti ani de tranziţie. Numai în acest mod acest partid de corupţi se putea perpetua la putere.

Prin asumarea pachetului de legi care vizează reglementarea definitivă a situaţiei proprietăţii private în România, Partidul Naţional Liberal încearcă să repare consecinţele produse de nenorocirea comunistă şi să aducă un omagiu celor care au luptat pentru apărarea proprietăţii private şi, implicit, a libertăţii.

Cei care vor vota împotriva acestui pachet de legi ale proprietăţi, vor vota împotriva cetăţenilor acestei ţări, în privinţa libertăţii individuale şi a bunului simţ. Votul pentru acest pachet legislativ reprezintă un test definitoriu şi pentru adeziunea actualei conduceri a PSD la valorile democraţiei liberale şi ale economiei de piaţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Vasile Filip Soporan, va urma domnul Viorel Oancea. După care mai dau cuvântul doar domnului Claudius Zaharia şi încheiem şedinţa.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc să fac o declaraţie politică, având drept temă: "Subordonarea politică a justiţiei, obiectiv major al Alianţei D.A.".

Când Partidul Democrat şi Partidul Naţional Liberal erau în opoziţie, nu pierdeau nici un moment ocazia de a critica Puterea că încearcă să subordoneze şi să influenţeze puterea judecătorească. Astăzi, actuala Putere intervine, când mai subtil, când mai dur, în ceea ce nu-i aparţine: puterea judecătorească.

Deşi s-a făcut reformă în justiţie, care a fost acceptată de Uniunea Europeană, doamna ministru Monica Macovei, fostă apolitică, nonprofit şi aşa-zis "culturală", este nemulţumită de aceasta şi intră în forţă în cea de a treia putere a statului de drept. De ce? De plăcere? Nu ştiu. Dar în mod sigur nemulţumirea doamnei Macovei constă în faptul că nu poate hotărî arbitrar, în funcţie de interesele actualei Puteri şi a preşedintelului, cine trebuie să fie judecător şi procuror, la ce instanţe, cine pot fi notari şi executori judecătoreşti.

De altfel, Dieter Schlafel, consilier european pentru justiţie, a sugerat Consiliului Superior al Magistraturii să nu mai discute cu doamna ministru asupra modului în care aceasta vrea să-şi subordoneze judecătorii şi procurorii.

Aceeaşi doamnă ministru este nemulţumită de criteriile de selectare a acestor cadre, care ar vrea să fie "cadre de nădejde". La propunerea şefilor săi, încearcă să convingă C.S.M.-ul că legile adoptate de vechea Putere trebuie modificate. Această poziţie vine în contradicţie cu poziţia Partidului Democrat din opoziţie, care a solicitat, pe drept cuvânt, ca justiţia să fie independentă. Până în prezent, Puterea, prin cureaua de transmisie Ministerul de Justiţie şi roata activă primară Monica Macovei, nu a obţinut altceva decât o bulversare a sistemului.

Având în vedere situaţia creată, cu o energie demnă de ceva mai bun, Monica Macovei propune un pachet de legi pentru reforma justiţiei. Propunerea nu o face oricum, ci prin intermediul unor ameninţări subtile, demne de obrazul subţire, apolitic, cu înfăţişare europeană sau a unor ameninţări brutale şi grosolane, ce readuc din memorie imaginea de comisar a Anei Pauker. Esenţa acestor ameninţări arată faptul că acest pachet de legi va fi promovat, cu avizul sau fără avizul C.S.M.

Ministrul Monica Macovei a început să facă deplasări în teritoriu, pentru a convinge corpul magistraţilor că ceea ce face este în interesul lor. Dar magistraţii au arătat că se simt independenţi şi nu doresc sprijinul "frăţesc" al ministrului justiţiei.

Sunt surprins şi îngrijorat pentru faptul că doamna Monica Macovei a reuşit să farmece şi să transforme o personalitate puternică, cum este cea a preşedintelui interimar PD Emil Boc. În iunie 2002, Emil Boc se întreba: "Care este independenţa faţă de Executiv a procurorului, când el este numit de ministrul justiţiei, om politic, şi membru al Guvernului?" În anul 2005, acelaşi Emil Boc, transformat, susţine o numire a procurorilor de către ministrul justiţiei şi şeful statului. Mă rog ca Emil Boc că revină la înţelegerea spiritului democratic, care l-a consacrat în perioada 2000-2004. Ar câştiga şi domnia sa, dar şi justiţia şi România, în ansamblul măsurilor preconizate pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Nu mă adresez unui ministru grotesc şi antieuropean, ci actualei Puteri în ansamblul ei, cu dorinţa de a avea obiectivitatea ca legile fundamentale care se referă la a treia putere să fie realizate, nu cu pasiunea celui care se crede nemuritor la putere, ci cu pasiunea celui care doreşte să consolideze un sistem juridic, de care are nevoie România, în care posibilitatea de intervenţie politică nu-i poate conferi o aşezare durabilă în Uniunea Europeană. Vă rog să acţionaţi, stimaţi guvernanţi, pentru interesul României şi nu pentru interesul de moment al unuia sau altuia, aflat întâmplător sau neîntâmplător la putere. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Viorel Oancea. Şi ultimul vorbitor este domnul Claudius Zaharia. Domnul Cristian Buşoi a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Viorel Oancea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "După război, mulţi viteji se arată!"

Cu mâhnire sunt nevoit să constat că greaua lovitură primită de locuitorii Banatului a început să fie speculată de tot felul de persoane şi că totul tinde să se transforme într-o afacere. Astfel că, în ultimele zile, s-a reuşit declanşarea unei adevărate isterii, pe tema pompelor maghiaro-române de mare capacitate, a unei campanii ieftine de denigrare a unor oameni, care, fără ezitare, au venit să dea o mână preţioasă de ajutor.

Oameni care nu s-au implicat în ajutorarea sinistraţilor au găsit de cuviinţă să-şi facă publicitate, împroşcând cu noroi pe toţi cei implicaţi în acţiunea de desecare a ceea ce numim deja "Marea Banatului". Văzându-se sub lumina reflectoarelor, unii au început să lanseze acuzaţii fără acoperire în legătură cu provenienţa pompelor de apă, dând o tentă naţionalistă problemei.

Reaua credinţă, pentru că aşa o considerăm, continuă într-atât încât cei de la Aversa îşi permit să critice autorităţile locale pentru că nu au apelat la performanta lor societate, care, de altfel, se şi află în curs de lichidare. Tot din rea-credinţă, aceştia uită să spună că pentru marea lor mărinimie au cerut bani, miliarde de lei, în timp ce echipele maghiare au venit din proprie iniţiativă şi, ceea ce este şi mai important, gratuit.

Varianta maghiară reprezintă o economie de timp şi bani, utilajele fiind complet echipate. Această acţiune şi reacţie neîntârziată a vecinilor maghiari vine să demonstreze utilitatea Euroregiunii DKMT şi să întărească relaţiile de bună cooperare transfrontalieră ale judeţului Timiş.

Probabil că unii sunt deranjaţi de faptul că statul a apelat la variantele gratuite, mai eficiente şi mai performante, economisind astfel banii contribuabilului, autorităţile trebuind să ia măsuri potrivite în timp foarte scurt, neţinând cont de provenienţa utilajelor şi de eficienţa lor.

Ţin să anunţ pe această cale că mai sunt destule localităţi în judeţul Timiş unde se simte nevoia de pompe, iar apa este destulă, chiar dacă sâmbătă au mai trimis şi nemţii 24 de pompe, cu tot echipamentul aferent, şi, culmea, tot gratuit!

Vreau să mulţumesc pe această cale atât părţii maghiare cât şi celei germane, care şi-au oferit sprijinul necondiţionat. Totodată, ţinem să invităm şi pe ceilalţi, care, până acum, s-au alăturat doar la nivel declarativ, să contribuie la acţiunile autorităţilor locale. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Claudius Zaharia.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Datorită programului şedinţei în plen a Camerei Deputaţilor de săptămâna trecută, care a alocat un interval de timp mai scurt declaraţiilor politice, şi a semnificaţiei majore pe care ziua de 10 mai o are pentru ţara noastră, am preferat să-mi amân prezentarea poziţiei politice referitoare la ziua Casei Regale pentru săptămâna aceasta.

De asemenea, mi-am propus ca această declaraţie să vină ca o contrapondere la afirmaţiile diferitelor personalităţi politice din ultima perioadă, care au atacat pe diverse niveluri activitatea regelui Mihai I, activitate care a constat într-o muncă serioasă şi fără întrerupere în beneficiul României şi al poporului ei.

Personal, nu pot să uit că monarhia modernă, reprezentată de Casa de Hohenzollern-Sigmaringen, adusă în urma abdicării lui Alexandru Ioan Cuza, avea să joace un rol esenţial în istoria României, atât în ce priveşte structurile interne, cât şi în politica externă. De la 1866 până în 1947, cei patru suverani s-au dovedit, în măsuri şi cu personalităţi diferite, factori de creaţie şi echilibru vitali pentru rosturile noastre în lume: Carol I, Ferdinand, Carol II, Mihai, ultimul cu două domnii (1927-1930, 1940-1947), prima exercitată prin regenţă, căci era minor încă, cealaltă într-o epocă neînchipuit de gravă, căreia tânărul rege s-a străduit totuşi să-i impună un caracter democratic şi o bună raportare la valorile lumii apusene.

În timpul războiului, ţara a fost guvernată de un "conducător" a cărui înlăturare, la 23 august 1944, i-a permis tânărului suveran să restituie Constituţia din 1923 şi să restabilească legăturile cu aliaţii apuseni, să contribuie la scurtarea războiului, fiind astfel fiind decorat cu "Legiunea de Merit " a Statele Unite ale Americii cu grad de Şef Comandor şi să se opună (la un moment dat şi prin greva regală) actelor antidemocratice ale Guvernului Petru Groza.

A fost o domnie scurtă, dramatică, în care Mihai I a căutat să salveze ce se putea din valorile democraţiei, la care aderase total, dar care erau condamnate de plano în Europa Centrală şi de est, cu regimuri impuse de Moscova. În cazul României, care intrase în război pentru a-şi redobândi teritoriile pierdute prin Dictat, timpul în care ţara a mai putut beneficia de instituţii democratice, puternic subminate însă de comunişti şi înlocuite progresiv cu altele de import, după modelul sovietic, a fost prea scurt şi prea agitat, pentru ca valorile democraţiei să poată fi reaşezate cum se cuvenea.

Ele au fost abolite pas cu pas, iar la 30 decembrie 1947 a fost silit să abdice regele însuşi, ultimul obstacol, fie şi mai mult simbolic, în calea "dictaturii proletare". S-a încheiat astfel o domnie începută cu mari speranţe pentru ţară, care vedea în tânărul suveran un simbol al unităţii şi continuităţii sale. Silit să ia calea exilului, Regele Mihai a denunţat actul abdicării forţate şi a continuat lupta împotriva comunismului, contribuind la înfiinţarea Consiliului Naţional Român, practic, Guvernul din exil al României.

Chiar şi după 1989, Regele Mihai I a întâmpinat greutăţi din partea regimului Iliescu în obţinerea drepturilor de care a fost deposedat. Cu toate acestea, activitatea Regelui Mihai I a continuat, cu convingerea că promovarea intereselor României înseamnă admiterea în NATO şi, pe cât de repede posibil, în Uniunea Europeană. Pentru a realiza aceste obiective, Familia Regală a iniţiat un turneu internaţional de promovare a României pentru integrarea în NATO, în capitalele statelor occidentale. Familia regală a străbătut, în anul 2002, întregul continent european, "din Scandinavia până în Peninsula Iberică", oprindu-se în Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia, Spania, Marea Britanie şi Suedia, după cum a declarat preşedintele executiv al Casei NATO din 2002.

Pentru câte au fost făcute şi câte face în continuare, vreau să-i mulţumesc Regelui Mihai. Şi, pe această cale, vreau să remarc conducerile Universităţilor "Aurel Vlaicu" - Arad şi "Babeş-Bolyai" - Cluj, care l-au onorat pe Majestatea Sa aşa cum se cuvine, oferindu-i titlurile de Profesor Honoris Causa Extraordinar şi Senator ad Honorem.

În încheiere, apreciez vizitele din perioada 3-8 mai anul curent ale Majestăţii Sale Regele Mihai I în Slovacia, la Banska Bystrica şi Bratislava, iar în Cehia, la Brno, pentru cinstirea soldaţilor români care au căzut pe frontul de vest în lupta contra nazismului.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Mulţumesc tuturor. O zi pe voia dumneavoastră!

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Ioan Aurel Rus:

Declaraţie politică intitulată "Salvaţi muntele"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Zilele trecute am primit de la Vatra-Dornei, din partea distinsului prof. dr. Radu Rey, preşedintele Forumului Montan din România, o scrisoare pe care, cu îngăduinţa dumneavoastră, o citesc: "A sosit momentul să vă reamintesc faptul că sunteţi membru fondator al Forumului Montan din România. O opţiune a dumneavoastră , nu doar deosebit de onoratnă ci şi extrem de necesară pentru a se asigura protejarea populaţiei şi mediului montan din Carpaţii României, în special a agricultorilor din cele 3.320 de sate montane, a tinerelor generaţii - aflate într-o situaţie din ce în ce mai dramatică. Ei nu sunt doar producători de hrană şi tezaurizatorii cei mai fideli ai unui bun de cel mai mare preţ: tradiţiile-economice, culturale şi spirituale, iar acestea sunt acum în mare pericol. Cu atât mai mare cu cât sunt şi ireversibile. În cauză se află nu doar nevoia de durabilitate economică şi socială în Carpaţii Româneşti, ci ceva cu mult mai important existenţa noastră ca naţie, ca o naţiune demnă între naţiunile Europei. Este evidentă şi necesitatea opunerii faţă de tendinţele permanente de marginalizare a muntelui, de neglijenţele ale birocraţiei tehnice, ale factorilor guvernamentali şi politici - responsabili - din ultimii 15 ani, care tind să continue şi să genereze o stare de "nouă iobăgie", cu consecinţa depopulării munţilor României, a pierderii ireparabile a celui mai important subiect montan: ţăranul, producătorul de hrană ecologică, factor de neînlocuit.

Interese de tot felul şi foarte slabă competenţă la factorii decizionali centrali şi locali, inclusiv la cei politici, în chestiunea specificităţii agriculturii şi vieţii economico-sociale din ruralul montan, conduc inevitabil la o stare generală de cvasiinconştienţă privind gravitatea consecinţelor pe termen mediu şi îndelungat.

Cea mai mare suferinţă se regăseşte în agricultura montană - care este foarte specifică, foarte diferită tehnologic de cea din câmpie/deal - şi care produce însă hrană de calitate - cca. 20% din total, fiind recunoscută şi în UE ca "motor al vieţii economice/sociale din ruralul montan". Dar este copleşită de puterea marii agriculturi, mereu prioritară - lăsând muntele, producătorii agricoli, în stare de victimizare, cu largul concurs al noilor industriaşi, practicanţi ai formei de capitalism "sălbatec", distrugător prin preţurile joase ce le practică pentru produsele micilor fermieri montani, astfel pauperizaţi.

Fără o protecţie clară din partea Statului, distrugerea acestora prin sărăcire şi lipsă de perspectivă devine inevitabilă.

Derentabilizarea creşterii animalelor şi reducerea majoră a efectivelor, scăderea aportului de îngrăşăminte organice şi degradarea pajiştilor naturale, sunt consecinţe dramatice, cu efecte negative pe termen îndelungat sau chiar ireversibile.

La raportul de cca. 30% munte şi 70% câmpie/deal, propriu României, această tendinţă de dezechilibru se va menţine, ca o stare permanentă.

Şi va fi nevoie cu atât mai mult de o atitudine protectoare permanentă pentru a menţine o stare de echilibru, pentru a se evita marginalizarea muntelui - printr-o politică monetară adecvată, vizând mai ales agricultura specifică muntelui.

Toată Europa montană, ţările din UE luptă, prin mecanismele democratice, în favoarea muntelui, pentru evitarea degradării acestei economii şi mai ales pentru evitarea depopulării, a "deşertificării umane" a zonelor de munte, pentru punerea în valoare durabilă a resurselor montane, cu sloganul calităţii produselor montane.

Iar noi în România, mergem spre Uniunea Europeană cu unul dintre cei mai mari masivi ai continentului, cu munţi populaţi, cu tradiţii, nu cu munţi pustii...."

În faţa acestei chemări - apel nu poţi să răspunzi decât prezent.

Acum, în faţa dumneavoastră, domnilor deputaţi, am socotit să relatez această chemare la salvare a ceea ce încă nu este distrus. Sistemul ecologic suferă grav. Devastarea munţilor a dus la schimbarea anotimpurilor, având ca şi consecinţă gravă apariţia efectului de seră, ceea ce ne va aduce multă suferinţă.

Prin urmare, fac apel către toţi factorii responsabili de a susţine acţiunea Forumului Montan din România.

Domnule Flutur, aplecaţi-vă şi asupra acestei chemări a celor de la Vatra Dornei care nu cer altceva decât salvarea vieţii şi implicit a naturii.

Domnul Dumitru Avram:

"Spre o remaniere guvernamentală"

Reprezentanţii actualei puteri, care se dovedesc neputincioşi în faţa unor imense greutăţi de natură politică, economică şi socială, ce cuprind imensa majoritate a poporului român, sfidează, ca şi predecesorii lor, opoziţia, continuîndu-şi politica de marginalizare a politicienilor capabili din cadrul partidelor adverse, deşi la capitolul competenţei, Alianţa este vizibil deficitară. Puţinii săi oameni care au dovedit incontestabile calităţi politice şi organizatorice sunt plimbaţi ca sfintele moaşte de la Primărie la Preşedinţie, de la parlament la guvern sau înapoi la partide.

Lipsa unor personalităţi politice în stare să asigure o guvernare în interesul societăţii a creat situaţii grave, ca acelea în care ministrul mediului şi apelor acţionează prin simple avertizări adresate organelor locale, într-o situaţie dramatică, aşa cum este cea creată în urma inundaţilor. Un tânăr ministru crede că politica bugetară a ţării este un joc bursier, în care azi prevezi şi mâine câştigi, iar un coleg al său, la fel de necopt în practica ariei sale de competenţă, se arată preocupat în mod prioritar de problemele colaterale ale politicii noastre externe, lăsând baltă, ca şi predecesorii săi, soluţionarea unor dificultăţi apăsătoare pe care România le are cu unii dintre vecinii săi.

Din păcate, ineficienţa actualului Executiv, a cărei remaniere se impune, în mod necesar, începe de la vârf. Premierul Tăriceanu n-a catadicsit să viziteze zonele inundate decât după o săptămână şi atunci din fuga calului (a elicopterului), ca să nu mai amintim de tonul mai mult decât arogant la adresa celor năpăstuiţi. Când a mers la Mărăcineni, nici n-a mai avut timp să-şi scoată cravata. Autorităţile de astăzi nu găsesc soluţia salvatoare nici pentru cei trei ziarişti răpiţi în Irak. Se tem de măsuri radicale pentru a nu-şi supăra sponsorii externi, dar nu vibrează cu aceeaşi intensitate în faţa destinului dramatic al celor trei conaţionali, a căror viaţă atârnă de un fir de aţă. În această privinţă, Partidul Popular România Mare a cerut, prin vocea preşedintelui său de onoare, Corneliu Vadim Tudor şi a preşedintelui Corneliu Ciontu, retragerea unităţilor noastre armate din Irak, singura ipoteză normală şi umanitară pentru soluţionarea imediată a unei probleme de o asemenea gravitate.

În România atâtor panamale, atâtor mişmaşuri mărunte sau escrocherii de dimensiuni bugetare, clasa politică este încă anemică, iar protagoniştii ei reali păşesc timid în arenă. În România, unde de 15 ani hoţia, frauda, corupţia şi samavolnicia sunt tolerate cu o răbdare mai mult decât suspectă, glasul senatorilor, deputaţilor şi al liderilor de partid corecţi, animaţi de dorinţa de a contribui sincer la instaurarea domniei legii şi în ţara noastră, fără de care societatea nu se poate salva din mocirla în care se zbate, nu poate să străpungă carapacea politicianismului abject, a clanurilor de tarabă care-şi fac din Parlament şi guvern rampe de lansare către afaceri necurate.

Ofertele de colaborare ale politicienilor oneşti din rândul opoziţiei pentru salvarea ţării au fost sistematic dezavuate, respinse de guvernanţii de până acum, fiind considerate ameninţări la adresa propriilor interese şi privilegii. În mentalitatea sa totalitaristă, fosta guvernare s-a ferit sistematic de o asemenea colaborare, defilând cu o anumită carte de vizită, deşi corupţia care a pus stăpânire peste acest partid l-a compromis extrem de grav nu numai în faţa românilor, dar şi a întregii străinătăţi. Din aceleaşi interese politicianiste, actuala guvernare continuă să se sprijine pe formaţiuni neînchegate, gata oricând să lichideze, pentru realizarea propriilor scopuri, fragila majoritate parlamentară de care dispune Alianţa D.A.

Noua putere liberalo-democrată, care se află la cârma ţării într-un al doilea mandat, nu înţelege, nici de această dată, că singura cale către normalizarea societăţii româneşti o constituie atragerea la guvernare a forţelor politice sănătoase din rîndul opoziţiei. Crede oare cu adevărat preşedintele ţării că mântuirea noastră stă în descântecul alegerilor anticipate? În cel mai fericit caz, un scrutin precipitat ar putea să reconfirme, în parte, actuala configuraţie existentă pe scena vieţii politice, nicidecum iluziile furnizate de cooperativele de sondaje, cu care s-au fript de altfel şi social-democraţii. Este însă greu de crezut că alegătorii, care de câteva luni trăiesc din ce în ce mai rău, perspectivele fiind şi mai sumbre, ar putea să vadă portocaliu înaintea ochilor. Basmul bunăstării a intrat în ridicol. Singura soluţie viabilă pentru actuala putere rămâne aceea a unei alianţe cu forţele sănătoase ale societăţii, atragerea la guvernare a politicienilor cinstiţi şi capabili, oricare alte variante nefiind decât cârpeli de moment. O nouă orientare în politica de guvernare este nu numai necesară, dar şi posibilă. În aceste vremuri de restrişte, ţara trebuie să se sprijine pe oamenii mari şi capabili, pe bărbaţii adevăraţi ai acestui neam.

Domnul Cristian Silviu Buşoi:

Informarea corectă şi nepărtinitoare a populaţiei ar trebui să fie obiectivul fundamental al oricăror televiziuni şi radiouri publice, finanţate din bugetul de stat, adică din banii contribuabililor. Din păcate pentru democraţia românească şi pentru dreptul la informare corectă a românilor, aşa cum au arătat în ultimii ani reprezentanţii societăţii civile sau ai organizaţiilor internaţionale, în România acest lucru nu s-a întâmplat. Radioul public şi televiziunea publică au devenit în timpul guvernării PSD tribune ale partidului de guvernământ şi ale Guvernului condus la acea vreme de Adrian Năstase, încercând prin orice metode să inducă o imagine pozitivă PSD şi una dezavantajoasă partidelor din opoziţie.

Mă aşteptam ca imediat ce protectorii săi au pierdut alegerile, preşedintele - director general al SRTV Valentin Nicolau să îşi dea demisia. Ultimele sale declaraţii arată însă nu numai faptul că nu are nici cea mai mică intenţie să facă acest lucru, dar chiar are neobrăzarea de a-l acuza pe primul ministru Călin Popescu-Tăriceanu de presiuni pentru subordonarea faţă de putere a televiziunii publice şi de presiuni făcute asupra unor membri ai Comisiei de anchetă, fără a aduce însă nici o dovadă concretă în acest sens.

Modul în care se comportă domnul Nicolau este incalificabil. Disperat că prin activitatea Comisiei de anchetă şi prin audierea martorilor s-au demonstrat atât influenţa fostului guvern şi al fostului partid de guvernământ asupra SRTV şi SRR, cât şi disfuncţionalităţile majore în privinţa managementului celor două instituţii, nereguli privind contractele şi gestionarea banilor publici, domnul Nicolau recurge la acest truc pentru a distrage atenţia opiniei publice de la adevăratele subiecte de discuţie pe marginea activităţii televiziunii şi radioului, încercând să inducă false teme, în speranţa că va reuşi să rămână în fruntea televiziunii naţionale.

Cred că în urma acestei declaraţii domnul Nicolau s-a descalificat ca preşedinte al unei instituţii publice şi am convingerea că înlocuirea domnului Nicolau din funcţia de preşedinte-director general al Televiziunii trebuie realizată cât mai repede.

Stimaţi colegi,

Sunt convins că televiziunea publică şi radioul public, prin numărul important de oameni corecţi şi profesionişti care lucrează în aceste instituţii, odată ce persoanele din conducere care au exercitat presiuni în vederea subordonării acestora intereselor fostului partid de guvernământ vor pleca, pot deveni cu adevărat instituţii în slujba informării corecte a cetăţeanului, în spirit european.

Domnul Cornel Popa:

O dată cu apropierea de momentul integrării, România trebuie să înţeleagă foarte bine că acest proces nu este o simplă convenţie, ci o transformare a angajamentelor luate în acţiuni concrete. În ceea ce priveşte sfera economică, mai precis Concurenţa, aceste angajamente au ca prim scop crearea unui mediu care să favorizeze adaptarea companiilor româneşti, încă înainte de aderare, în vederea preîntâmpinării presiunilor concurenţiale ale Uniunii Europene. Avertismentul comisarului european pentru Concurenţă, Neelie Kroes, lansat joi, 12 mai, constituie un semnal de alarmă pentru noi toţi şi în special pentru instituţiile direct vizate. Conform celor declarate, posibilitatea întocmirii unui raport negativ cu privire la aplicarea politicilor de concurenţă este o realitate la momentul actual, iar efectul direct al unei astfel de acţiuni ar conduce la activarea clauzei de salvgardare, care ne-ar aşeza în aşteptare pentru încă un an. Nimeni nu-şi doreşte un astfel de scenariu, dar trebuie să conştientizăm că în cea mai mare măsură depinde numai de noi ca acest scenariu să nu se concretizeze.

O importanţă deosebită în reglementările politicilor de concurenţă capătă, în urma discuţiilor dintre comisarul european şi preşedinţii instituţiilor vizate, nevoia de intensificare a ajutoarelor de stat pentru vechile privatizări, dar nu trebuie neglijate nici acele privatizări aşa-zise noi, şi mă refer aici la situaţia societăţii Electroputere Craiova. Vă aduc la cunoştinţă că societatea Electroputere Craiova se află de 5 ani în proces de privatizare, proces ce s-a dovedit a fi foarte dificil pentru AVAS, actualul deţinător al pachetului majoritar de acţiuni. Si este de înţeles, deoarece societatea doljană este un "colos" care necesită investiţii foarte mari. Să nu uităm totuşi că este şi cea mai mare societate din portofoliul AVAS care în loc de pierderile înregistrate (de 71,1 miliarde de lei, în primele trei luni ale anului curent) ar fi putut să aibă profit dacă s-ar fi încercat o clarificare mai rapidă şi eficientă a situaţiei sale economice. Componenţa fabricii fiind una diversă cu diferite departamente de fabricaţie de mare anvergură, amintesc aici sectorul de fabricaţie de locomotive, fabricaţie motoare de mare putere, transformatoare electrice, privatizarea ei s-ar fi putut face pe fiecare sector în parte, dar se pare că interesele altele decât cele naţionale au fost mai importante.

Procesul de privatizare a societăţii Electroputere Craiova, a cărui finalizare se întrevede cu greu din prisma autorităţii pentru privatizare, ridică o serie de întrebări la care guvernul precum şi instituţiile direct vizate trebuie să dea un răspuns edificator.

Cronometrul e pornit, timpul până la aderare este foarte scurt, de aceea trebuie să luăm în serios avertismentele lansate şi să dovedim că suntem capabili şi pregătiţi să ne adaptăm standardelor europene printr-un angajament total.

Domnul Filip Georgescu:

Puţini dintre noi şi din Guvernul României cunosc fenomenul Slănic din comuna Aninoasa, judeţul Argeş. Iată despre ce este vorba.

În perioada 1994-1995, în punctul microcariera Slănic s-au executat exploatări de cărbune, urmând ca, la închiderea carierei, conform prevederilor Legii Protecţiei Mediului nr. 137/1995, art. 53, alin. b: "Persoanele fizice sau juridice care exploatează resursele subsolului sunt obligate să refacă terenurile afectate, aducându-le la parametrii productivi şi ecologici naturali sau la un nou ecosistem funcţional".

Menţionăm că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 09.07.2001, la poziţia nr. 15 din listă, este nominalizată Cariera Slănic-Nord cu data încetării activităţii anul 1995 şi cu cheltuieli totale pentru închidere de 13.392 milioane lei, din care 320 milioane lei - pentru elaborarea documentaţiei şi 13.072 milioane lei - pentru închidere, inclusiv ecologizare şi se precizează, de asemenea, termenele şi responsabilităţile acestor lucrări.

Soluţiile alese s-au dovedit a fi ineficiente şi, ca urmare, într-o perioadă de doi ani, masa de pământ steril din Valea Ţigăncii, cătun Dobreşti, sat Slănic, comuna Aninoasa a înaintat pe o distanţă de aproape un kilometru, dezvoltându-se de la o lăţime de 20 metri şi înălţime de 1,5 metri la o lăţime de aproape 200 de metri şi o înălţime de aproximativ 8-10 metri.

Periodic au fost constituite numeroase comisii de la diferite eşaloane pentru evaluarea situaţiei şi stabilirea de măsuri concrete de remediere. Comisia alcătuită la data de 21.05.2004, formată din specialişti de la Ministerul Economiei şi Comerţului, SNC SA Ploieşti, Exploatarea Minieră Câmpulung, PROMINFO SA Ploieşti (proiectantul general al Exploatării Miniere Câmpulung), Comandamentul Protecţiei Civile Bucureşti, Inspectoratul de Protecţie Civilă Argeş, Secretariatul Tehnic al Comisiei Centrale pentru Seisme şi Alunecări de Teren, Garda Naţională de Mediu, Consiliul Judeţean Argeş, Direcţia Apelor Argeş-Vedea-Piteşti a constatat următoarele:

• alunecarea de teren este activă de tip "curgere";
• evoluţia, în timp, pune în pericol imobilele (proprietăţile);
• se impune declararea de "zonă calamitată";
• necesitatea consolidării zonei şi construirii unui baraj de stopare.

Timp de un an de zile nu s-a luat nici o măsură concretă şi, ca urmare, în data de 11.05.2005, la solicitarea cetăţenilor şi administraţiei locale, Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, Conducerea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi reprezentanţii primăriei comunei Aninoasa s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că situaţia este mult mai gravă. Astfel, 3 gospodării au fost acoperite complet de mâl, până la următoarea locuinţă mai este o distanţă mai mică de 100 metri, iar viteza de înaintare a sterilului este aproximativ de 2-3 metri pe săptămână, amplificată şi de precipitaţiile crescute din această perioadă.

De remarcat este faptul că, o dată cu încetarea precipitaţiilor, masa mare de steril nu-şi stopează înaintarea datorită existenţei izvoarelor subterane care creează permanent condiţii propice de alunecare.

În aceste condiţii, în cazul în care nu se întreprind măsuri urgente de către factorii responsabili, consecinţele vor fi de mare amploare punând în pericol, în perioada imediat următoare, alte opt gospodării, iar în perspectivă, prin blocarea pârâului Slănic, care se află la o distanţă mai mică de 400 metri, chiar vatra satului Slănic (400 gospodării), perspectivă care este inevitabilă în câteva luni de zile.

Având în vedere faptul că sunt puse în pericol vieţile multor oameni, a unui număr însemnat de animale şi valori imense, solicit Guvernului României constituirea unor comisii de specialişti care, în cel mai scurt timp posibil, să evalueze volumul lucrărilor, costurile consolidării şi sursele de finanţare, în vederea rezolvării în regim de urgenţă a situaţiei create în această zonă.

Domnul Adrian George Scutaru:

Necesitatea adoptării unui plan de măsuri în vederea prevenirii inundaţiilor din judeţul Buzău

Deşi au devenit aproape fenomene sezoniere, revărsările apelor provoacă an de an pagube la fel de mari, iar sute de familii sunt afectate. Vântul puternic, ploile torenţiale şi alunecările de teren au provocat pagube imense în 12 judeţe atât din zona Banatului, dar şi în sudul, estul şi centrul României.

Unul dintre cele mai afectate judeţe este judeţul Buzău, unde se înregistrează alunecări de teren şi numeroase poduri au fost distruse. În zona Nehoiu-Siriu din judeţul Buzău autorităţile au fost nevoite să declare stare de alertă în condiţiile în care inundaţiile şi fenomenele de eroziune a solului au pus în pericol viaţa a numeroşi locuitori. Să trăieşti în zona Nehoiu-Siriu devine un risc pentru cei care îşi văd în mod permanent ameninţate viaţa şi avutul.

Totodată, circulaţia de pe Drumul European E85 a fost întreruptă din cauza avarierii serioase a podului de la Mărăcineni, la intrarea în municipiul Buzău, circulaţia fiind deviată pe o rută ocolitoare. În prezent se lucrează intens pentru construirea unor poduri provizorii de către Armată, pentru a fluidiza circulaţia care se desfăşoară cu greutate între Muntenia şi Moldova. De asemenea, drumul naţional dintre Buzău şi Braşov, în zona barajului Siriu, este închis, ca urmare a căderilor de piatră din versanţi şi a eroziunii solului.

Aceasta este realitatea sumbră cu care se confruntă locuitorii judeţului Buzău în momentul de faţă. Dincolo de măsurile pe care autorităţile centrale şi locale le iau pentru ameliorarea efectelor imediate ale dezastrelor naturale din judeţul Buzău, este imperios necesară adoptarea unei strategii pe termen mediu şi lung pentru eliminarea cauzelor care fac ca an de an Buzăul să se afle pe lista judeţelor afectate de calamităţi.

Pe această cale adresez un apel către Ministerul Mediului şi celelalte instituţii abilitate să adopte un plan de măsuri pentru prevenirea pe viitor a inundaţiilor şi fenomenelor de eroziune a solurilor în zona Nehoiu-Siriu. Chiar dacă un asemenea plan impune investiţii majore, consider că oamenilor de pe Valea Buzăului trebuie să li se asigure siguranţa. În ultimii patru ani s-au alocat fonduri pentru lucrări care în cele mai multe cazuri, au fost ulterior afectate de viituri, constatându-se astfel că banii au fost aruncaţi efectiv " pe apa Sâmbetei".

Cred că sosit momentul ca actualul Guvern să adopte şi în cazul judeţului Buzău o nouă atitudine, să prevină în primul rând cauzele inundaţiilor care provoacă în fiecare an atâtea distrugeri şi atâta durere pentru buzoieni.

Domnul Costache Mircea:

"Cauza dezastrelor, ignorarea cauzelor", motto: "Substantia causa sui" "Vere scire est causas sciret" (Vrei să cunoşti, cunoşti numai prin cauze)

Prezint scuze auditoriului pentru desele aluzii culturale, dar, în general, guvernanţii afişează un aer doct şi trec în faţa mulţimii drept mari specialişti în domeniile pe care le păstoresc. Cât de mari specialişti sunt unii dintre ei s-a văzut cu ocazia catastrofelor naturale care ne tot lovesc de la o vreme: tornade, grindini, alunecări de teren, inundaţii care distrug case, gospodării, biserici, păduri, munca de-o viaţă a unor oameni, compromit culturi şi terenuri, strămută familii, dezrădăcinându-le, pornindu-le în bejenie pe drumul disperării.

Autorităţile, ca şi când s-au aşteptat ca pe timpul guvernării numai să petreacă la banchete de cristal, să voiajeze la saloane auto, să înveţe pilotajul, de parcă nu erau destul de aerieni, acţionează haotic, pompieristic, se răţoiesc la păgubiţi. Nimeni nu mai pare dispus să rezolve problemele decisiv şi pe termen lung. Mai toţi vânează popularitatea ieftină, chiar şi din dezastre, iar subalternii urmăresc cu atenţie drenarea fondurilor alocate pentru reconstrucţia, prin cârpeli şi ciupeli...

Paradoxal, uneori banii se duc tot la cei care au provocat daunele (vezi exploatarea balastierei din apropierea podului de la Mărăcineni, dărâmat, se pare, nu numai din cauza apelor, ci şi de lăcomia maladivă a unora.) Nimeni nu mai pare dispus să ia în serios cauzele nenorocirilor pentru a acţiona preventiv. Dimpotrivă, ocolim evidenţierea cauzelor, pentru că s-ar observa vinovăţiile.

S-ar observa că dezastrele sunt aduse şi de dezechilibrele ecologice, care au afectat ecosistemul: exploatarea iraţională a fondului forestier, de exemplu. Toate văile sunt pline cu rumeguş, cu crengi, coajă, resturi de lemn, împiedicând captarea şi defluirea apelor. Gaterele ciocoiului nou produc asemenea obstacole care duc la ieşirea apelor din albie, la inundarea locuinţelor curţilor, grajdurilor.

Ştie tot omul că arboretul previne alunecările de teren. Dar a mai ţinut cineva cont de asta când s-a pus cu toporul pe pădure, pe livadă, până şi pe cireşii în floare... Şi ne mai mirăm că ne ajunge din urmă blestemul strămutării...

În afară de cârpeli, de ajutoare mai mult formale şi propagandistice, de teledon-uri, de SOV-Tatulici, de SOV-Turceşti care fac digul, care freacă ţipirigul..., n-am auzit să se preocupe cineva serios de identificarea cauzelor, de refacerea sistemului de siguranţă, de amelioraţii, de împăduriri, de stoparea jafului din fondul forestier, de folosirea eficientă a banului public.

Deblocăm nişte fonduri, aducem pompe din Ungaria, că "Aversa" a fost răpusă de "Perversa", în loc să fie viceversa, şi aşteptăm anii secetoşi că ne scapă totodată şi de grija banilor pentru achiziţionarea producţiei agricole.

Halal perspective europene, halal ţară intrată în mileniul III. Şi când îi vezi pe unii că fac spume la gură, ce mulţi şi ce mari specialişti au ei!

De fapt, specialişti avem în toate domeniile, dar, dacă n-au carnet de partid, lucrăm cu aceia care s-au spetit prin campaniile electorale.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Iată că, după mai bine de o două luni, Comisia parlamentară special înfiinţată pentru a verifica numeroasele nereguli din SRTV şi SRR semnalate de angajaţi ai posturilor publice de televiziune şi radio, de către reprezentanţi ai societăţii civile şi ai clasei politice, dar şi de către organisme internationale a dat verdictul. Aşa cum deja ne aşteptam, conducerile instituţiilor se fac vinovate de încălcarea libertăţii de exprimare şi de un management defectuos.

Ce să înţelegem oare din încercarea permanentă a reprezentanţilor PSD de a bloca adoptarea Raportului final?

Este clar că SRTV si SRR nu şi-au îndeplinit mandatul de serviciu public, încalcând frecvent obligaţia de a asigura pluralismul politic şi social, libera exprimare a ideilor şi opiniilor, libera comunicare a informaţiilor şi corecta informare a opiniei, tocmai de aceea au şi încercat să amâne finalizarea acestui raport.

Cred că pentru toată lumea era evidentă manipularea jurnalelor de ştiri şi a talk-show- urilor pentru a evita criticile aduse fostului guvern, lipsa informaţiilor defavorabile PSD şi prezentarea liderilor aflaţi la putere, aproape în exclusivitate pe parcursul anului 2004, în context pozitiv sau neutru.

Este inadmisibil ca astfel de lucruri să se întâmple într-o ţară democrată, aşa cum este România.

Cred cu tărie că cea mai importă decizie care trebuie luată în urma acestei analize, este schimbarea celor doi preşedinţi - directori generali, Valentin Nicolau şi Dragoş Şeuleanu, şi bineînţeles a componenţei celor două Consilii de Administraţie pentru cele doua instituţii, precum şi elaborarea, conform normelor şi standardelor europene, a unor principii, reguli şi criterii de performanţă profesională.

Trebuie ca PSD să înţeleagă odată pentru totdeauna care este rolul presei într-o ţară şi anume acela de a fi paznic al democraţiei!

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Ne place sau nu, ne aflăm în situaţia în care România nu are prea multe repere de imagine pozitivă în lume. De ani buni de zile, printre puţinii "ambasadori" pentru ţara noastră s-au aflat unele vârfuri ale mişcării sportive. Nu trebuie să mai amintesc decât de Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Gheorghe Hagi sau de naţionala feminină de gimnastică. Din păcate, în ultimul timp ne aflăm în situaţia de a pierde capitalul de imagine pe care ni-l oferă mişcarea sportivă.

Duminică, capul de afiş pentru mass-media l-a constituit ştirea privind agresiunea fizică a preşedintelui executiv al Fotbal Club Steaua asupra unui suporter. Toate posturile de televiziune - duminică şi toate ziarele de luni au avut în prim plan "vitejia" respectivului preşedinte de club. Mai mult, scandalul din Ghencea a trecut deja graniţa României - informaţia a fost preluată şi de câteva prestigioase agenţii de ştiri din străinătate - şi reprezintă o nouă pată privind imaginea ţării noastre în lume. Vrem, nu vrem, trebuie să ţinem cont şi de fenomenul invers şi să recunoaştem că şi ce se întîmplă negativ la un anumit nivel al sportului românesc are repercusiuni privind imaginea României în lume. Şi când ceva urât se întâmplă în curtea celui mai titrat club românesc, să fiţi siguri că acest lucru nu va fi pictat în roz pe nici un meridian.

Atrag atenţia că nu problema punctuală a huliganismului de pe Ghencea de sâmbătă seara vreau să o ridic aici, ci alta. Cum putem păstra ceea ce s-a câştigat deja, anume capitalul pozitiv de imagine realizat de sportivi? Putem să o facem chiar noi, cei aflaţi în Parlament.

Există o hotărâre de Guvern, dată anul trecut prin care se sancţionează comportamentul indecent şi violent al spectatorilor la o manifestare sportivă, dar ea trebuie aplicată, în primul rând şi celor care stau la tribuna oficială. Din păcate, acest act normativ este o literă. Violenţa pe arenele sportive - nu mă refer numai la fotbal, dar aici se înregistrează cele mai multe evenimente - scandările indecente etc, sunt la ordinea zilei. Şi asta, pentru că respectiva hotărâre de Guvern nu este pusă în aplicare de organele competente, indiferent care sunt acestea. Nu va trece mult timp şi vom înregistra acte mult mai grave, care s-ar putea solda chiar cu morţi sau răniţi. Puseuri de rasism am avut tot de curând, iar acestea au fost sancţionate cu mare blândeţe.

Eu vin şi propun prin această declaraţie politică să salvăm ce se mai poate salva şi solicit colegilor mei să înceapă o ofensivă împotriva violenţei din sport. Această ofensivă se poate materializa prin audierea la Parlament în comisiile de resort a responsabililor sportivi unde se întâmplă acte de violenţă, precum şi a celor care trebuiau să aplice legea şi nu au făcut-o.

Domnul Romeo Marius Raicu:

Declaraţie politică privind restituirea în natură

Dreptul la proprietate este fundamental şi unanim acceptat într-o democraţie autentică.

Finalizarea reformei proprietăţii funciare prin încheierea procesului de retrocedare a terenurilor aflate în proprietatea ADS, finalizarea cadrului legal şi demararea procesului de despăgubire justă în cazurile obiective în care retrocedarea nu se poate efectua în natură, adică o despăgubire echitabilă şi nu în batjocură, sunt câteva dintre obiectivele Programului de Guvernare pe care Alianţa PNL-PD le va susţine în cadrul pachetului de legi privind proprietatea.

Finalizarea reformei proprietăţii funciare, restituirea imobilelor, terenurilor şi pădurilor trebuie realizată pentru că problema proprietăţii să fie rezolvată în sfârşit după 15 ani.

Legile proprietăţii, în noua lor formă, vizează reconstrucţia dreptului de proprietate, şi nu constituirea unui nou drept de proprietate.

Partidul Democrat se situează pe poziţia restituirii proprietăţilor de către cei care au deţinut terenuri agricole şi forestiere în temeiul unor acte de proprietate incontestabile.

Adoptarea legilor proprietăţii prin asumarea răspunderii este o variantă corectă care va rezolva problemele grave pe care le are România în domeniul proprietăţii.

Trebuie să se înţeleagă faptul că Guvernul doreşte să dea un mesaj clar în ceea ce priveşte angajamentele privind rezolvarea retrocedărilor. Prin acest demers Executivul va rezolva problemele care au apărut de-a lungul timpului în aplicarea legilor existente şi va elimina posibilitatea interpretării contradictorii a prevederilor legale.

Acest pachet de legi vine în sprijinul stabilităţii în domeniul proprietăţii. Reglementările legislative din ultimii 15 ani au creat discriminări şi probleme care de cele mai multe ori nu au avut o rezolvare echitabilă. Avem o ultimă şansă să rezolvăm această problemă.

Asumarea răspunderii pe legile proprietăţii înseamnă şi respectarea unei promisiuni faţă de propriul electorat. La 15 ani de la revoluţie, în România, regimul proprietăţii nu este pe deplin clarificat.

Orice tărăgănare a acestei probleme vor întârzia şi compromite integrarea României în Uniunea Europeană.

Domnul Relu Fenechiu:

Săptămâna trecută, purtătorul de cuvânt al Ministerului Mediului a avut într-o conferinţă de presă o declaraţie taxată drept nepotrivită de mass-media. În 24 de ore respectivul purtător de cuvânt şi-a dat demisia. Apreciez acest gest de onoare venit din partea unui funcţionar din sferele Puterii.

Tot săptămâna trecută însă am mai asistat, nu la o "declaraţie nepotrivită", ci la un adevărat "tsunami" plin de ameninţări şi invective la adresa unor parlamentari şi a Guvernului. Şi în acest caz, nu era vorba de un purtător de cuvânt al vreunui minister - nu vreau deloc să minimalizez importanţa acestei funcţii - ci de însuşi preşedintele-director general al Societăţii Române de Televiziune, Valentin Nicolau.

Ceea ce am citit în unele ziare şi am văzut la televizor - atenţie, din nou postul public de televiziune a fost transformat într-o armă a şefului ei pentru a se răfui cu cei pe care nu-i agreează - m-a îngrozit.

Am să reiau, fără plăcere, câteva citate din Valentin Nicolau: "o însăilare de păreri şi procese de intenţie" - aşa este catalogat raportul unei comisii parlamentare de anchetă a activităţii TVR. "O bună parte din puterea politică aflată la guvernare e disperată să pună mâna pe TVR pentru a-şi ascunde incompetenţele". "TVR va fi mereu o tentaţie pentru politicienii care nu pot guverna fără un mijloc de manipulare. Impotenţa îi predispune pe unii la viol". Nu mai pun la socoteală faptul că Valentin Nicolau a mai ameninţat că va reclama la organismele internaţionale "părerile şi neadevărurile exprimate de cuplul ideologic Turcan-Cioroianu". Dacă aceste afirmaţii ar veni din partea unui adversar politic, nu ar fi ceva neaşteptat. Dar aceste afirmaţii ce ţin de mahalaua exprimării, vin din partea conducătorului unei instituţii aflate sub controlul Parlamentului şi care, din banii publici, are menirea de a informa corect populaţia, nu de a cere socoteală sau de a controla Parlamentul. Duminică, Valentin Nicolau a dat publicităţii o scrisoare deschisă prin care îl acuză pe primul-ministru că a forţat mâna UDMR - promiţând să adopte legea minorităţilor în varianta dorită de Uniune - ca reprezentantul acesteia să voteze favorabil raportul de anchetă. Suntem în faţa unei acuzaţii fără acoperire şi a unui demers fără precedent. Valentin Nicolau, de la înălţimea funcţiei pe care o deţine, ar trebui să ştie că, în general, problemele legate de minorităţi nu fac obiectul unor trocuri, aşa cum reiese dintr-o altă afirmaţie a sa, ci sunt rezolvate în concordanţă cu recomandările venite din partea organismelor europene. Toate aceste acţiuni ale lui Valentin Nicolau mi se par înzecit mai grave decât acea declaraţie nepotrivită a purtătorului de cuvânt al Ministerului Mediului. Acesta însă, aceasta, de fapt, pentru că este vorba de o doamnă, a ales însă calea onoarei.

Duminică, la telejurnalul de la orele 14.00, TVR a dat pe post informaţii despre o ciocnire a două autoturisme, soldată cu doi morţi şi doi răniţi. Tragic, dar până la urmă un accident ca multe altele care din păcate se întâmplă curent. Reportajul a durat în jur de trei-patru minute, s-au prezentat declaraţii ale martorilor, ale unui agent de circulaţie. Puţin mai târziu, în doar 20-25 de secunde a fost expediată fără prea multe amănunte o ştire despre importanta reuniune a Guvernului de la Snagov. Tot duminică, la principalul telejurnal al zilei, şedinţa de Guvern de la Snagov a fost prezentată la 25 de minute după începerea emisiunii, după mai multe ştiri de fapt divers. Nici de această dată în cele 30 de secunde cât a durat reportajul, reporterii postului public de televiziune nu au dat vreo informaţie concretă despre reuniunea guvernamentală. Iată, stimaţi colegi cum lucrează pe bani publici instituţia condusă de Valentin Nicolau. Eu nu cred că români plătesc din buzunarul lor abonamentul TV pentru a afla că un accident de circulaţie este mai important decât o reuniune guvernamentală într-o perioadă nu tocmai fericită pentru ţară.

Oare în perioada 2002-2004, Valentin Nicolau ar fi avut curajul să agreseze verbal fosta putere aşa cum face cu actuala? Cred că nu este nevoie de vreun răspuns.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Daţi-mi voie să-mi încep declaraţia printr-un citat din Kant:

"Luminarea este ieşirea omului din minoratul a cărui vină o poartă el însuşi. Minoratul este neputinţa omului de a se servi de inteligenţa sa fără a fi condus de altul. Vinovat se face omul de această stare, dacă pricina minoratului nu este lipsa hotărârii şi a curajului de a se servi de ea fără conducerea altuia. Sapere aude! Îndrăzneşte să te serveşti de inteligenţa ta proprie! Aceasta este deci lozinca luminării."

Acest citat ar putea constitui motto-ul la ceea ce s-a întâmplat marţi, 10.05.2005, la lucrările în plen, unde s-a încercat, fără succes, obstrucţionarea şedinţei de către diverşi lideri ai P.S.D. Tergiversările fără sfărşit, lipsa obiectivităţii opoziţiei în faţa unui proiect de lege menit să inducă o transparenţă totală în ceea ce numim exerciţiul democratic, au dus la transformarea şedinţei într-un loc în care retoricile demagogice au luat rapid locul dezbaterilor.

Mai mult, am constatat crearea unui precedent prin refuzul sistematic al domnului Ponta, secretar al Biroului Permanent, votat în această funcţie de plenul Camerei Deputaţilor, de a-şi îndeplini atribuţiile conferite de Regulamentul în baza votului pe care Camera Deputaţilor l-a oferit. Este o abatere gravă, pentru care am solicitat Camerei Deputaţilor ca acest caz să fie transmis Comisiei de Disciplină şi Imunităţi în vederea revocării dânsului din funcţia de secretar.

Şi pentru că unul dintre cei care trebuia să exprime verticalitate în desfăşurarea dezbaterilor în plenul Camerei Deputaţilor, chiar şi în opoziţie cu colegii săi de partid, fiind şi secretar al acestei Camere, şi anume domnul Victor Ponta, gratulat şi cu apelativul de "micul Titulescu", daţi-mi voie, doamnelor şi domnilor deputaţi, să mă refer în câteva cuvinte la marele Titulescu şi în concret să amintesc despre strălucitul său discurs intitulat "Ordinea în gândire" ţinut la Bratislava , la 19 iunie 1937.

Îi recomand domnului Ponta să studieze acest discurs pentru că, doamnelor şi domnilor, asemănarea de substanţă nu se face după superficiala trăsătură de fizionomie, ci după mintea, logica şi inteligenţa oamenilor. Or, din acest punct de vedere este evident că nu există nici o asemănare. Începând de astăzi pentru mine nu mai există nici un mic Titulescu.

Mă întreb, dacă nu cumva retoric, ce"raţiuni"au determinat opoziţia să nu voteze o lege, apreciată ca necesară în contextul politic actual al României de către foarte mulţi oameni politici şi prieteni ai României, care doresc integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană? Şi aici nu pot să nu fac referire la apelul oficial al ambasadei S.U.A., prin reprezentantul său, însuşi însărcinatul cu afaceri, care a pledat pentru verticalitatea acestei legi, printr-o scrisoare adresată preşedintelui acestei Camere.

După atâţia ani de vot democratic, P.S.D. nu s-a obişnuit încă cu adoptarea unei conduite politice constante atât în afara Parlamentului, cât şi în Parlament, cu ideea pluralismului politic, indiferent în ce parte a eşicherului politic s-a aflat.

După atâţia ani, unii lideri ai P.S.D. nu pot accepta ideea unor proiecte de legi viabile, care să nu poarte sigla fostului partid de guvernământ, partid stat, de tip totalitar.

Se încearcă şi acum, prin obstrucţionarea votării în lipsa cvorumului a unor legi deosebit de importante pentru viitorul României, politica de intimidare (din păcate pentru P.S.D. doar numerică), prin modalităţi de şantaj politic ce au la bază practici învechite, de tip bolşevic, neconforme cu normele democratice parlamentare.

Este raţiunea pentru care reiterez ideea prin care cer opoziţiei să înţeleagă, fie că le convine sau nu, că actuala guvernare reprezintă alegătorii şi interesele comunităţilor locale, ale întregii naţiunii şi că girul dat de către aceştia reprezintă literă de lege şi nu interesele unui partid de guvernământ, aşa cum s-a practicat până la alegerile din 2004.

Ca o concluzie, nu pot să nu închei tot cu un citat din Kant: "Întrebuinţarea publică a raţiunii proprii trebuie să fie întotdeauna liberă şi numai ea poate înfăptui între oameni luminarea."

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

Declaraţie politică

În urmă cu mai bine de 15 ani, românii au hotărât că este timpul să renunţe la comunism şi să se alinieze la noile valori ale umanităţii: democraţia, libertatea şi respectarea demnităţii umane. După un parcurs foarte greu, anevoios, astăzi ne aflăm, în sfârşit, în faţa momentului mult aşteptat: transformarea visului european al românilor în realitate.

Semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană este un moment istoric de importanţă vitală. Este momentul în care eforturile depuse de-a lungul acestor grei 15 ani de tranziţie parcă au dispărut, în faţa noastră deschizându-se acum porţile unei lumi noi, moderne, democratice, demne. Este momentul în care românilor li se recunoaşte, dincolo de apartenenţa geografică, apartenenţa de drept la marea familie europeană. Este o construcţie solidă pentru generaţiile viitoare, o recunoaştere a eforturilor noastre de a ne manifesta european de milenii.

Rezultat al eforturilor şi sacrificiilor însemnate făcute de toţi actorii scenei politice româneşti, dar şi, în egală măsură, de oamenii din popor, societatea civilă, mass-media, acest moment trebuie să reprezinte nu numai sfârşitul unui drum anevoios, ci mai ales un nou început - începutul unei epoci în care, deşi vom mai avea multe de făcut pentru a deveni o ţară cu adevărat europeană, vom avea şansa unică de a trăi aşa cum merităm: în respectul valorilor fundamentale ale democraţiei, libertăţii, demnităţii.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Criza sistemului sanitar".

Criza inundaţiilor, criza ziariştilor răpiţi în Irak, criza sistemului sanitar şi, mai ales, crizele de autoritate politică ale lui Traian Băsescu ne determină să credem că alianţa aflată la guvernare conduce ţara cu o evidentă şi ireversibilă "frână de motor". Miniştrii cabinetului oranj condus de infatuatul prim-ministru liberal Călin Popescu-Tăriceanu ne dovedesc, prin faptele de zi cu zi, că eficienţa, competenţa, profesionalismul şi reuşita sunt cuvinte pe care le-au scos din vocabularul practic curent. Aceste realităţi, dureroase în fond pentru noi, românii, mă determină să subliniez şi eu afirmaţia dintr-un editorial al cunoscutului comentator politic Robert Turcescu care, referindu-se la "performanţele" actualei formule guvernamentale, observa "neputinţa şi prostia guvernanţilor actuali".

În declaraţia mea politică de astăzi doresc să abordez criza care afectează în mod direct toate categoriile sociale din România - criza din sistemul sanitar.

La ora actuală, dacă ai neşansa să te îmbolnăveşti, constaţi pe pielea ta că în spitalele româneşti intri cu bolile tale şi ieşi cu bolile lor. Sistemul sanitar este aproape paralizat şi pare că s-a îmbolnăvit de o boală aproape incurabilă. Afirm cu sinceră părere de rău: să te internezi azi într-un spital din România înseamnă să dai dovadă de mare curaj.

În spitale nu există medicamente, doctorii dau din umeri neputincioşi şi te trimit să cumperi la preţuri exorbitante de la farmacii dubioase, construite chiar la porţile unităţilor spitaliceşti. Acest lucru se întâmplă dacă în mod fericit bolnavii se mai pot ridica din pat. În caz contrar, rudele sunt cele ce vin cu sacoşele doldora de medicamente, în cazul în care deţin suficiente resurse financiare. Dacă nu ai bani, nu-ţi rămâne decât să stai liniştit pe patul de spital şi să aştepţi însănătoşirea printr-o minune divină sau... altceva. Dacă ai norocul să ajungi pe mâna unor doctori care au uitat de mult ce conţine Jurământul lui Hipocrat, bagi mâna şi mai adânc în buzunar pentru a-ţi cumpăra dramul de sănătate. Din păcate, în multe dintre spitalele din România nu contează că o viaţă întreagă ai plătit la stat bani grei pentru asigurările de sănătate.

Cu toate acestea, dacă ai vizita doar casele de asigurări de sănătate ai putea trage concluzia, din modul în care arată acestea, că sănătatea este una dintre "afacerile" care merg încă foarte bine.

Atât timp cât s-a aflat la conducerea Colegiului Medicilor, actualul ministru al sănătăţii, Mircea Cinteză, cerea să fie consultată şi breasla doctorilor în deciziile majore, în alcătuirea liselor de medicamente compensate şi mai ales solicita ca sănătăţii să i se acorde 6% din p.i.b. Şi acum ce se întâmplă? Aceeaşi persoană, actual ministru, se complace cu un 3,4% din p.i.b. ca buget al sănătăţii şi face o listă de compensate după cum îl taie capul.

În loc să reformeze sistemul sanitar spre descentralizarea şi libera alegere, pentru a crea case de asigurări independente şi fonduri clare, ministrul sănătăţii propune măsuri administrative de îngrădire a accesului la medicamente şi servicii medicale, avansează o nouă lege a medicamentelor compensate şi gratuite care limitează prescripţia acestora către asiguraţi.

Hotărârea de Guvern care stabileşte noua listă de medicamente compensate şi gratuite reprezintă un abuz atât asupra medicilor, pe care-i transformă în contabili, cât şi asupra asiguraţilor.

Medicii afirmă că legea exercitării profesiei de medic le impune să-şi facă datoria, indiferent de contrângerile administrative la care sunt supuşi, adică trebuie să prescrie reţete compensate şi gratuite atât cât au nevoie pacienţii, chiar dacă ar putea fi penalizaţi pentru asta.

Aşadar, în noile condiţii create de Guvernarea Tăriceanu - Băsescu, românii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi de modul în care funcţionează sistemul sanitar.

Pacienţii internaţi în spitale se plâng de lipsa confortului minim, de calitatea proastă a mâncării şi de comportamentul personalului medical.

Şpăgile continuă să îmbolnăvească sănătatea: aenţiile pornesc de la 300.000 lei, dar uneori depăşesc şi suma de 3 milioane lei, dacă bolnavilor nu li se solicită să plătească în valută.

În acest timp, diriguitorii destinelor Ministerului Sănătăţii îşi urmează propriile interese şi ale grupurilor din care fac parte, nu pe cele ale asiguraţilor sau medicilor, fiind imperios necesare schimbări fundamentale şi complete în întreg sistemul sanitar din ţara noastră.

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

Ceea ce se întâmplă azi în România a ajuns să nu mai surprindă pe nimeni. Anormalul a luat locul normalului în societatea românească, dar toţi guvernanţii, fără excepţie, s-au străduit şi se străduiesc în continuare să creeze impresia de stabilitate solidă. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla în perioada următoare, când cu siguranţă sacul se va goli definitiv şi atunci se va vedea cu certitudine urmarea politicilor iresponsabile duse după 1989 în toate domeniile. Nu contenim să ne minunăm de unde mai are România resurse ca să-şi permită o continuă aruncare peste graniţă în dezavantajul ţării, al acestui popor care le-a creat numai şi numai prin munca lui.

Exemplele se întâlnesc la tot pasul: privatizări frauduloase, contracte externe dezavantajoase, falimentări şi închideri îndoielnice de capacităţi, limitări suspecte de producţie pentru anumite produse competitive, neplata dărilor către stat de către grupări clientelare, scăderea dramatică sau chiar anularea profitului realizat anterior privatizării cu anumite companii şi realizarea de profituri în exterior, pentru a nu se plăti impozitele cuvenite statului român etc.

Şi ca tacâmul să fie complet, ne trezim cu un proiect de Lege pentru reglementarea situaţiei juridice a bunurilor care au aparţinut fostului Rege al României, Mihai I, în care se stipulează ca acesta să primească despăgubiri băneşti în sumă de 30 de milioane de euro pentru imobilele confiscate (Castelul Peleş, Castelul Pelişor etc.). Este de mirare o asemenea alegaţie pentru că bunurile menţionate nu au aparţinut de fapt familiei regale, ci instituţiei pe care o reprezenta regalitatea, ele fiind realizate exclusiv prin contribuţia poporului român. Este desuet să reamintim că fostul rege Carol I a venit în România deghizat şi fără o leţcaie. Şi atunci se pune întrebarea justificată: de unde asemenea pretenţii?

Deci, s-a terminat cu reformele economice, s-a terminat cu investiţiile, s-au rezolvat problemele sinistraţilor, asigurarea asistenţei sociale şi medicale, nu se mai stă la coadă la medicamente compensate, pensiile au fost recalculate şi majorate, aşa că Parlamentul îşi poate permite să aloce un "fleac" de 30 de milioane euro pentru aşa zisa despăgubire a fostului rege care nu a făcut nimic real pentru poporul român, de fapt un cadou politic, alături de anumite proprietăţi pe care să le folosească pe timpul vieţii, tot pe banii contribuabilului român.

Este inadmisibil! Este timpul să luăm taurul de coarne şi să punem lucrurile la punct până nu este prea târziu, pentru că, atunci când sacul va ajunge la fund, România se va găsi în situaţia de a se vinde cu totul sau de a se dezintegra ca ţară, ca naţiune.

Domnul Nini Săpunaru:

Vin astăzi în faţa plenului Camerei Deputaţilor pentru a arăta încă o dată demagogia şi falsul care caracterizează activitatea şi comportamentul fostului partid de guvernământ.

P.S.D.-ul ne vorbeşte, de o bună perioadă de timp, despre o serie de valori europene, despre conduita pe care o impune intergrarea în structurile europene şi mai ales despre combaterea corupţiei. Mai mult decât atât, reprezentanţii acestui partid se laudă cu faptul că ei au introdus în legislaţia românească prima reglementare referitoare la declararea şi controlul averilor.

Din păcate pentru întreaga societate românească, toate acestea sunt numai vorbe care nu îşi găsesc acoperirea în fapte reale. În realitate, membrii PSD nu au avut niciodată interesul de a exista un act normativ clar în sensul declarării averilor demnitarilor.

Dovada cea mai clară a demagogiei pesediştilor, este tocmai atitudinea avută în urmă cu o săptămână, cu ocazia votului final asupra ordonanţei Guvernului prin care se statua un nou formular pentru declarearea şi controlul averilor demnitarilor. În contextul în care acest text normativ este atât de important pentru ţară, deputaţii PSD au găsit de cuviinţă să utilizeze tot felul de tertipuri pentru a putea amâna adoptarea textului ordonanţei.

Astfel, au fost solicitate mai multe pauze în timpul şedinţelor, apoi, în momentul votului final, deputaţii PSD au părăsit sala motivând că timpul afectat şedinţei de plen a expirat, în condiţiile în care deputaţii tuturor celorlalte partide au rămas în sală, continuând şedinţa.

Această atitudine nu face altceva decât să dovedească faptul că membrii fostului partid de guvernământ sunt singurii care ar avea de pierdut de pe urma existenţei unui control exact şi eficient al averilor demnitarilor. Ştim cu toţii faptul că mulţi dintre oamenii fostului partid de guvernământ sunt persoane extrem de bogate, dobândirea acestor averi imense făcând de multe ori obiectul unor anchete ale Parchetului Naţional Anticorupţie.

Pe această cale, condamn cu fermitate astfel de încercări ale membrilor PSD de a ignora interesul naţional în favoarea propriilor lor interese şi a lua decizii care pot afecta iremediabil imaginea ţării. Mai mult, consider că opinia publică, cetăţenii care ne-au acordat votul lor, trebuie să fie informaţi asupra procedeelor pe care le practică PSD pentru a stopa discutarea şi adoptarea unor legi importante.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Declaraţie politică cu privire la reconstrucţia, valorificarea şi înscrierea în circuitul turistic a unor monumente-cetăţi din România.

Ştim cu toţii că România dispune de un potenţial turistic deosebit, din păcate neexploatat suficient. Mă adresez dumneavoastră cu propunerea de a promova o hotărâre de Guvern care să pună în valoare una din componentele de bază ale economiei, şi anume cea a turismului, pe o problemă care atinge mai multe aspecte.

Despre ce este vorba: avem foarte multe vestigii istorice, vestigii care amintesc de istoria noastră, care pun în valoare trecutul nostru, prezenţa noastră aici, în acest spaţiu, de mai bine de 2000 de ani. Sunt ţări în Europa, şi nu numai, care valorifică din plin acest trecut istoric, cetăţile lor, vestigiile lor chiar antice, atrăgând, an de an, un număr mare de turişti, fenomen ce creează profituri şi bunăstare.

Dispunem de astfel de monumente, chiar antice, cum ar fi cele de la Sarmizegetusa-Regia, lăsate în paragină, din păcate, şi multe, multe alte ruine. Avem şi exemple pozitive: Castelul Bran, prin înscrierea lui în circuitul turistic a dus la dezvoltarea zonei, oamenii din localităţile limitrofe accstui obiectiv turistic practicând turismul şi agroturismul şi dezvoltând această minunată zonă. Este un exemplu bun.

Iată de ce vă propun elaborarea unei hotărâri de Guvern pentru restaurarea imediată a cetăţilor şi castelelor aflate pe şoselele europene, naţionale sau judeţene pentru a se constitui în obiective turistice de real interes pentru vizitatori. Consider că această hotărâre de Guvern privind reconstrucţia, valorificarea şi înscrierea în circuitul turistic a unor astfel de obiective ar produce o dezvoltare imediată a turismului şi agroturismului în zonele respective, nemaipunând în calcul menţinerea conştiinţei noastre naţionale prin ocrotirea acestor monumente de patrimoniu naţional.

În ceea ce priveşte resursele financiare necesare reconstruirii, renovării şi amenajării acestor obiective, solicităm ca, prin hotărârea de Guvern, toate societăţile cu activitate turstică din ţară să contribuie cu 1 la sută din cifra de afaceri pentru construirea acestui fond de reconstrucţii şi renovări. Nu e o sumă mare, acest procent de 1%, dar mi se pare firesc să contribuie la dezvoltarea turismului acele societăţi care realizează profituri din turism.

În acest scop doresc să dispuneţi ministrului culturii să pună la dispoziţia dumneavoastră o listă cu astfel de obiective istorice, pentru a stabili o agendă de lucru pe priorităţi, iar fondul constituit pentru aceste obiective să fie sub controlul ministrului finanţelor.

Domnul Ioan Ţundrea:

"Când creierul iese afară din cap sau de ce pleacă tinerii eminenţi din România."

Lucian Pintilie, ilustrul regizor român, simţind cum nu se poate mai bine gravitatea fenomenului "hemoragiei inteligenţelor româneşti" a început lucrul la următorul său film care va purta titlul "Când creierul iese afară din cap". Versul, aparţinând lui Gellu Naum, face trimitere la o realitate îngrijorătoare: amploarea pe care o ia fenomenul emigrării tinerilor intelectuali români.

Iulia, o tânără din România spune: "Cu toţii se întreabă de ce tinerii pleacă din ţară, unii ne acuză, unii ne încurajează să o facem... este o decizie grea, dar se pare că este unica şansă a unui tânăr lipsit de pile de a se realiza profesional şi material. Eu sunt unul din neunumăraţii tineri care au plecat din ţară la sfârşitul facultăţii. Dacă vă întrebaţi de ce am făcut-o, răspunsul este simplu: deorece toate uşile mi-au fost închise, deoarece nici un post nu a putut fi obţinut pe calea cea dreaptă. Nicăieri în lume oamenii care pot face ceva bine pentru ţara lor nu sunt lăsaţi să plece cu o aşa de mare uşurinţă. Când spun acest lucru mă gândesc în primul rând la câţi bani investeşte statul român pentru a forma un intelectual.... iar apoi, Dumnezeu cu mila... adică după ce te-a format face abstracţie de tine. În România nu mai contează decât banii, dacă ai bani reuşeşti să te angajezi, dacă nu, poţi să fii oricât de bun... În urma discuţiilor cu colegii mei de facultate pot să vă spun doar atât: noi dorim să ne întoarcem pentru că nu este deloc uşor să laşi în urmă ţara în care te-ai născut, familia, prietenii şi o groază de locuri care trezesc în tine amintiri, dar cel puţin în prezent acest lucru este imposibil".

Şi tot ei, tinerii, formează "grosul" emigraţiei. mai grav, în general pleacă tinerii cei mai bine pregătiţi, cei mai înteprinzători, mai dispuşi să-şi ia soarta în mâinile lor. În mod semnificativ, în sediul central al "Microsoft" din Seattle, româna este a patra limbă vorbită după engleza, rusa şi hindusa. De asemenea, în industria calculatoarelor din Germania, româna este a doua limbă vorbită...

Îşi poate permite România, o ţară sărăcită şi rămasă în urmă tocmai pe tărmul informaticii, să piardă tinerii cultivaţi în ţară, cu multe cheltuieli, pentru ca alţii să le folosească aptitudinile şi telentul? Evident că nu. Dar oare fenomenul poate fi privit doar în chipul ăsta, mercantil şi meschin? Hotărât că nu! Ce familie e bucuroasă să-şi ştie copiii risipiţi prin lume? Nimeni nu poate calcula câtă dramă ascunde în fiecare despărţire de felul ăsta, câtă disperare, câtă energie sufletească risipită...

Vă propun ca în următoarea perioadă, fiecare din noi să abordeze cel puţin un tânăr român dintr-o prestigioasă universitate din lume şi împreună să găsim soluţii de readucere a acestor valori autentice înapoi în ţară.

Această propunere poate părea puerilă, dar în aceşti ani am observat că multiplele conferinţe organizate sub "înalte patronaje" nu au propus niciodată nici o soluţie concretă de rezolvare a acestei drame naţionale. Aşadar, vă propun să ne conservăm valorile umane existente în ţară, iar cele alungate să le readucem înapoi cu orice preţ!

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Nu putem asista fără reacţie la întâmplările din viaţa politică, fie ele şi din curtea vecinilor, a partidelor din opoziţie.

Ion Iliescu intenţionează să-şi pedepsească propriul copil, ajuns la adolescenţă, şi care, influenţat de anturaj, de o nouă viziune politică, se revoltă împotriva mentalităţilor îmbătrânite ale tutorilor.

Deranjat de opţiunea electoratului PSD sau, mai bine zis de lipsa de reacţie a acestuia din toamna trecută, acest lucru culminând şi cu eşecul din lupta pentru şefia partidului, Ion Iliescu doreşte răzbunare. Principalul beneficiar al revoluţiei din 1989 nu înţelege că vremea sa a apus. Copleşit de povara vârstei, ezitările şi scăpările îi caracterizează tot mai mult discursul nostalgic, un discurs punctat de gesturi şi mimici ceauşiste.

El nu se retrage din partid şi rămâne ca un junghi în coasta conducerii. De fapt, motivul pentru care înainte de Consiliul Naţional al partidului, Adrian Năstase şi Mircea Geoană l-au gratulat peste măsură pe Ion Iliescu este teama ca noul electorat spre care se tinde, alcătuit din tineri din mediul civic, ar putea să nu fie la fel de numeros precum cel reprezentat de românul sărac, românul pensionar, românul de la ţară, electorat fidel domnului Iliescu.

Precum un leu rănit, marele adversar al modernizării României pe căi liberale nu acceptă soluţiile de compromis oferite de noua conducere a partidului, fiind hotărât să nu depună armele şi să acţioneze, cu un ultim zvânc, împotriva propriei creaţii.

Oricum, în ciuda tuturor disputelor politice, sperăm că ieşirea din politică a fostului preşedinte să nu fie cauzată de problemele evidente de sănătate cu care se confruntă Ion Iliescu, ci, mai degrabă, pe considerente etice şi morale.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Drama copiilor seropozitivi din România a atins vârful magnitudinii sale în Valea Jiului. Această fatalitate a timpurilor moderne s-a extins alarmant aici, completând spectrul sumbru al şomajului şi al sărăciei.

Peste 90 % din copiii judeţului Hunedoara infestaţi cu virusul HIV sunt domiciliaţi în Valea Jiului. Aproape toţi s-au născut la începutul anilor 90 din părinţi sănătoşi, contaminarea lor având drept cauză deficienţe grave din sectorul sanitar.

O vreme s-a scris şi s-a vorbit mult despre nefericirea acestor copii. Dar nimeni nu a fost anchetat, nimeni nu a fost tras la răspundere. Apoi, peste tragedia lor s-a aşternut tăcerea. O tăcere grea şi complice.

Astăzi, ei se apropie vertiginos de vârsta maturităţii. În ciuda acestui uriaş handicap, priviţi cu o rezervă aproape ostilă, aceşti tineri cetăţeni români trebuie să-şi ia viaţa pe cont propriu, să trăiască pe propriile lor picioare.

Maturitatea acestor năpăstuiţi ai destinului atrage după sine probleme noi. Pentru ei, găsirea unui loc de muncă este aproape imposibilă. Extrem de complicată, nerezolvată din punct de vedere juridic şi medical, este viaţa lor intimă. Nesupravegheată, aceasta poate contribui la răspândirea cumplitei maladii.

Educaţia sexuală ar trebui intensificată în rândul tinerilor, în general, iar printre cei bolnavi de SIDA, sau cei din anturajul lor, în mod special.

Să facem, pe cât posibil, mai frumoasă viaţa acestor tineri, atât de loviţi de soartă. Să facem mai mult pentru ei, fie că sunt din Valea Jiului sau din orice parte a ţării. Să nu lăsăm să crească în jurul lor zidul rece al nepăsării. Aşa bolnavi şi trişti, ei aparţin acestui popor. Sunt ai noştri, ai tuturor.

Domnul Horia Văsioiu:

Ştim cu toţii modul în care, chiar de sfintele sărbători ale Paştelui, inundaţiile au afectat mii de familii de români, în special în judeţul Timiş. Sunt convins că, în cel mai scurt timp posibil, Guvernul, pe care îl asigur de tot sprijinul nostru, va trece la ajutorarea substanţială a sinistraţilor, punând umărul la refacerea gospodăriilor pe vechile amplasamente, acolo unde se poate, sau pe alte amplasamente, dacă şi pe viitor factorul de risc la asemenea catastrofe rămâne ridicat.

Pe lângă compasiunea firească faţă de necazurile familiilor sinistrate, sunt nevoit să constat că, încă o dată, am ajuns în situaţia de a plăti oalele sparte ale fostei guvernări. A devenit deja o axiomă în a constata că, acolo unde apare o catastrofă, de orice fel - naturală, economică etc. - în spatele ei se află un interes de clan al PSD, şi este din ce în ce mai evident că un asemenea fenomen s-a întâmplat şi acum.

Mă refer aici la modul în care societatea Aquaproiect, fostul Institut de cercetare şi proiectare în gospodărirea apelor, a ajuns proprietatea Leontinei Ilie, soţia lui Aurel Constantin Ilie, fost director al Aquaproiect, fost ministru al mediului în perioada 1992-1996 şi fost membru al Consiliului de Administraţie al Apelor Române. Este momentul să aflăm cum această instituţie de importanţă strategică pentru România, unicul deţinător al bazei de date privind sistemul hidrografic naţional, a ajuns afacerea familiei Ilie şi cum au fost cheltuite cele 127 miliarde de lei primite prin încredinţare directă de la fostul guvern în perioada 2000-2004.

Un lucru este cert. Actualul Guvern şi Apele Române trebuie să controleze la sânge situaţia actualelor amenajări hidro şi, la nevoie, să regândească din temelii sistemul hidrografic naţional. În baza unor studii competente, trebuie identificate zonele cu risc major. Acolo trebuie acţionat cu prioritate, cu fonduri substanţiale, a căror destinaţie trebuie urmărită cu atenţie, pentru a nu ajunge în alte buzunare particulare.

S-au cheltuit, de-a lungul anilor, mii de miliarde de lei, atât cu unele lucrări care, iară, s-au dovedit ineficiente, cât şi cu ajutoarele acordate sinistraţilor. A venit vremea ca lucrurile să fie analizate punctual, pe zone. Să nu ne mai dispersăm eforturile şi fondurile în toate direcţiile, ca până acum, ci să acţionăm pe rând, de la riscul cel mai mare până la cel mai mic. Numai aşa vom putea rezolva această problemă pentru totdeauna.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Stimaţi colegi,

Preocupaţi să privim spre trecut spre a ne descoperi unii altora vinovăţii reale ori doar imaginare, "cu impact la public", apăsaţi de calamităţile naturale ale prezentului, care, iată, nici în continuare nu ne iartă, ba chiar privind şi sper viitor, însă dincolo de graniţele noastre şi dincolo de 2006, aproape că nu mai avem răgaz şi prevedere să trăim bine - ca să-l citez pe preşedintele Băsescu - în prezentul şi viitorul imediat, aici, în România.

Dumneavoastră vă mai amintiţi campania electorală în urma căreia ne-am dobândit statutul de deputat? Eu îmi amintesc perfect că aproape nu a existat program politic, ofertă electorală, emisiune, spot, banner, afiş sau fluturaş electoral în care să nu se regăsească promisiunea rezolvării problemei locuinţelor pentru tineri.

Motivul era simplu: exista criza reală a locuinţelor, care nu a putut fi integral rezolvată în 2000-2004, preţul acestora creştea de la o zi la alta, iar votul tinerilor era dorit de toate partidele.

Imediat după alegeri, însă, Guvernul s-a grăbit să trimită în derizoriu această problemă, inclusiv prin desfiinţarea oportunităţilor oferite de A.N.L., lăsând loc liber unei aşa-zise concurenţe a pieţei libere, în condiţiile în care, aşa cum ştiţi, preţurile terenurilor şi cele ale caselor au explodat.

Nu ştiu care sunt dorinţele cetăţenilor care vin la dumneavoastră în audienţă, dar ştiu că mie îmi este ruşine să nu pot măcar să le ofer o speranţă celor peste 50% care îmi bat la uşă, rugându-mă să îi ajut să obţină o casă. Guvernul s-a văzut validat, noi ne-am văzut deputaţi dar criza locuinţelor se acutizează pe zi ce trece.

Mă întreb şi, mai ales, vă întreb, stimaţi colegi din Alianţă: pete patru ani, sau poate mai devreme chiar, cum vă veţi putea uita în ochii alegătorilor dumneavoastră?

Domnul Dorinel Ursărescu:

Stimaţi colegi,

Doresc să vă prezint câteva aspecte legate de problemele serioase de infrastructură rutieră cu care se confruntă locuitorii judeţului Neamţ şi nu numai.

Viaductul de la Poiana Teiului, construit între anii 1951 - 1960, element de referinţă în peisajul turistic nemţean, se găseşte în momentul de faţă într-o stare jalnică. Trecătorii, fie ei automobilişti sau pietoni, sunt precum nişte jucători de ruletă rusească, viaductul riscând să se prăbuşească în orice moment. Starea avansată de degradare fizică a creat breşe largi între tronsoanele podului, iar parapeţii au fost distruşi în proporţie de peste 40 %.

În anul 2001, pentru remedierea temporară a situaţiei, lucrătorii din cadrul Secţiei de Drumuri Naţionale neamţ au acoperit breşele cu plăci metalice, care să preia o parte din forţa de apăsare generată de traficul rutier şi au consolidat cu material lemnos spărturile din parapeţi.

A fost doar o soluţie de compromis pentru mascarea deteriorărilor, însă pericolul iminent al unei tragedii nu a fost înlăturat. Chiar săptămâna trecută, un versant din apropierea viaductului s-a prăbuşit, sporind în mare măsură şansele unei întâmplări nefericite.

În aceste condiţii, trebuie salutat şi sprijinit demersul domnului Toader Mocanu, prefectul judeţului Neamţ, care dovedeşte ca nu-i sunt indiferente problemele din judeţ. Acesta, în disperare de cauză, a înaintat autorităţilor centrale o notă referitoare la situaţia de fapt. El intenţionează obţinerea unor fonduri pentru reabilitarea viaductului care nu a mai "suportat" nici o reparaţie capitală şi nici măcar curentă de la construirea sa.

Nu putem rămâne indiferenţi la situaţia dramatică a acestui "monument de artă inginerească". Astfel, sperăm că acţiunile prefectului Toader Mocanu se vor concretiza, iar riscurile majore privind siguranţa circulaţiei rutiere vor fi eliminate.

Domnul Florin Iordache:

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale, prin Ordinul 199 din 10 martie 2005, a aprobat modernizarea reţelei de gaze pe banii consumatorilor.

Astfel, începând cu 01.04.2005, Societatea Comercială de Distribuţie a Gazelor Naturale "Distrigaz Sud" S.A. încasează zilnic 4.500 de lei. Tarifele pe care le aplică Distibaz Sud sunt mai mari decât cele aplicate de Distrigaz Nord, făcând o discriminare între consumatorii de gaze din Slatina şi cei din Târgu Mureş.

Prin Ordinul nr.199, semnat de Ştefan Cosmeanu, cetăţenii sunt obligaţi să dea suplimentar lunar între 135.000 şi 3.600.000 de lei fără TVA pentru "dezvoltarea sistemului de distribuire a gazelor naturale".

Pentru categoriile de cetăţeni cu venituri mici, pensionari şi şomeri, acest tip de abordare a problemei oamenilor reprezintă un atentat la siguranţa şi traiul decent al acestora.

Guvernanţii, înainte de a semna ordine şi decrete, trebuie să constate cum trăiesc semenii dumnealor, iar acest sistem de taxe suplimentare nu face decât să facă viaţa mai grea şi mai dificilă.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

După 15 ani de tranziţie, românii sunt încă sceptici şi pesimişti. Chiar şi veştile bune sunt prilej de angoasă şi neîncredere. Chiar şi atunci când moneda naţională se întăreşte faţă de principalele valute, românii trebuie să găsească un cusur.

Introducerea "leului greu" sau mai corect spus denominarea monedei naţionale de la 1 iulie stârneşte mari controverse. Şi aceasta din pricina lipsei sau a insuficienţei promovări a programului de preschimbare a monedei naţionale.

Neliniştea apare atunci când se vorbeşte despre perioada dinainte de decembrie 1989, făcându-se, în mod eronat, comparaţie între leul de atunci şi leul greu al anului 2005. Această comparaţie nu poate exista din toate punctele de vedere, dar mai ales din cel economic, neexistând nici o asemănare între preţurile dirijate din acele vremuri de tristă amintire şi preţurile stabilite de piaţă în 2005. Aşa cum afirma şi domnul Mugur Isărescu, într-un mod foarte plastic, "în 1989, o maşină nu costa 70.000 de lei, ci 70.000 de lei şi cinci ani de aşteptat la rând cu banii la CEC, iar un kilogram de carne nu costa 37 de lei, ci 37 de lei plus o noapte sau mai mult de stat în frig la coadă". Însă nici măcar aceste comparaţii nu ar trebui să se mai facă.

Pentru evitarea oricăror temeri sau confuzii, este necesară o campanie mediatică susţinută, pe înţelesul întregii populaţii. Trebuie prezentate atât necesitatea introducerii leului greu, cât şi faptul că nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, însă totul se simplifică. Trebuie eliminată spaima oamenilor de eventualele rotunjiri de preţuri, situaţie rezolvată în mare parte de afişarea cu patru luni înainte a preţurilor exprimate în leul nou. Trebuie explicat faptul că nu există riscul unei creşteri a inflaţiei, ba chiar denominarea va marca finalul coşmarului inflaţionist şi va fi puntea de legătură pentru adoptarea monedei europene unice.

Măcar acum, când mai este foarte puţin timp până la momentul introducerii leului greu, este necesară o propagandă, în sensul bun cuvântului, o campanie de popularizare a noii monede. Trebuie explicate atât implicaţiile economice, cât şi cele psihologice, pentru a fi depăşite temerile populaţiei care însă se întreabă cât va trebui să plătească pentru leul greu şi a se evita situaţiile în care oamenii îşi vor uita banii dosiţi la saltea.

Este încă timp pentru dinamizarea procesului de cunoaştere a introducerii leului greu, de găsire a celor mai potrivite canale de comunicare pentru a le aduce românilor certitudinea că schimbarea este în folosul lor.

Domnul Victor Sanda:

Subiectul: "Coaliţia guvernamentală trebuie să înceapă să guverneze ţara, nu să acuze PSD pentru toate eşecurile sale".

Incapacitatea Cabinetului Tăriceanu de a guverna ţara din cauza lipsei de strategie şi coerenţă politică este o realitate pe care cetăţenii au simţit-o pe pielea lor în aceste câteva luni de la preluarea puterii. Scuzele invocate însă de actualii guvernanţi pentru a contracara acuzaţiile venite din partea mass-media, a societăţii civile şi a cetăţenilor pentru eşecurile înregistrate, s-au referit aproape invariabil la moştenirea guvernării PSD, guvernare PSD care, susţin fără scrupule reprezentanţii Alianţei, pentru a obţine câştig electoral, ba a angajat bugetul ţării în scopuri sociale, ba a dirijat principalele domenii economice pe calea integrării europene, închizând capitolele de negociere în mod defectuos, fără a se mai putea repara ceva. Nimic mai fals, dar vreau să subliniez că ne-am obişnuit cu acest "stil de a guverna în trecut" al liberalilor şi democraţilor, care şi în perioada 1996-2000 au procedat de aceeaşi manieră.

Recent însă, inundaţiile care s-au abătut asupra României au creat dezastre de proporţii în rândul populaţiei dar, în acelaşi timp, au dovedit incapacitatea acestui Guvern de a gestiona o ţară aflată în criză. Această realitate ne-au demonstrat-o bâlbâielile, incoerenţa dintre acţiunile administraţiei centrale şi locale, lipsa de comunicare între membrii Cabinetului Tăriceanu, aroganţa afişată de aceştia în faţa populaţiei sinistrate, ca urmare clară a neputinţei de a lua decizii eficiente pentru reducerea pagubelor şi a suferinţelor oamenilor.

Tupeul Alianţei nu are limite, aruncând pisica, şi de această dată, în grădina PSD, vinovat probabil şi pentru atragerea precipitaţiilor deasupra României. Mai mult, din gura liderului democrat Emil Boc, care nu este în stare să-şi conducă propriul partid, aflăm că, de fapt, şi după 6 luni ţara este guvernată tot de PSD.

Şi domnia sa afirmă acest lucru public, într-un cotidian central de mare tiraj, în care se plânge că reprezentanţii Coaliţiei încasează castane fierbinţi nu pentru că sunt incapabili, ci din cauza şefilor serviciilor deconcentrate de la nivelul judeţelor care au rămas ai PSD în proporţie de circa 66%.

În faţa acestor scuze lamentabile expuse de liderul Partidului Democrat, îi aduc aminte acestuia că "peştele de la cap se împute", aşa că faceţi bine domnule Emil Boc şi faceţi schimbări acolo unde trebuie, adică la centru şi încetaţi cu invocarea moştenirii PSD că nu veţi reuşi să prostiţi o ţară întreagă. Nu credeţi că a venit momentul să începeţi să guvernaţi cu responsabilitate şi profesionism în loc să vă auto compătimiţi la nesfârşit? Dacă nu puteţi, lăsaţi pe alţii care sunt capabili!

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Tărniceru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În urma primirii la comisie a mai multor sesizări şi memorii privind situaţia respectării drepturilor persoanelor aflate în stare de detenţie, o parte dintre membrii Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale au fost desemnaţi, în baza votului unanim al tuturor membrilor comisiei, să se deplaseze în mai multe unităţi penitenciare, în vederea documentării la faţa locului, în cadrul exercitării controlului parlamentar asupra instituţiilor publice.

De asemenea, pentru verificarea veridicităţii sesizărilor şi memoriilor primite, a fost audiat la comisie, în două rânduri, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, domnul magistrat Emilian Stănişor, care a prezentat o informare pe marginea activităţii instituţiei pe care o conduce, precum şi lămuriri punctuale asupra cazurilor de posibile abuzuri la adresa deţinuţilor.

Rezultatele verificărilor respectării drepturilor deţinuţilor şi constatările deputaţilor au fost coroborate şi asamblate într-un raport despre situaţia existentă în penitenciarele din subordinea Ministerului Justiţiei. Structura raportului şi conţinutul acestuia au făcut obiectul dezbaterilor şi observaţiilor membrilor comisiei.

Raportul este înaintat, spre informare, Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi se află depus, spre consultare, la secretariatul Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

Membrii comisiei au decis, cu unanimitate de voturi, prezentarea concluziilor raportului elaborat de comisie plenului Camerei Deputaţilor sub forma prezentei declaraţii politice şi trimiterea raportului atât Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Ministerului Justiţiei, care să ia măsurile stipulate în raport, pentru ameliorarea situaţiei persoanelor aflate în stare de detenţie, cât şi presei, spre informare.

Actualmente, sistemul penitenciar din România cuprinde 35 de penitenciare, 6 închisori-spital şi 3 unităţi de reeducare pentru minori, având o capacitate totală de 38.631 de locuri, în care se aflau, la data de 31.12.2004, un număr de 39.031, indicele de ocupare fiind de 101,04%.

Ca urmare a supraaglomerării, ce rămâne principala problemă a sistemului, apar majoritatea problemelor legate de necesitatea asigurării unor condiţii decente de detenţie şi igienă, dar şi deturnarea scopului educativ al detenţiei în direcţia creşterii potenţialului criminogen al mediului penitenciar şi îngreunarea reinserţiei sociale a deţinuţilor după încheierea executării pedepsei privative de libertate. Poate fi citat ca semnificativ în acest sens, penitenciarul de la Bacău, care are un grad de ocupare de 280%!

Considerăm că ritmul reformei sistemului penitenciar s-a încetinit până la stagnare, aceasta fiind periclitată de câţiva factori principali, cum sunt:

1. subfinanţarea, alocarea unei sume de la buget, pentru anul 2004, reprezentând numai 72,6% din necesarul minim de fonduri, bugetul alocat pe 2005 acoperind doar necesarul de hrană al deţinuţilor pentru primul semestru al anului;
2. condiţii de detenţie, igienă şi muncă, în mare parte improprii;
3. insuficienţa atât a personalului de pază, având posturile ocupate în procent de 80,56% şi a personalului medical, cu posturile acoperite în proporţie de 85,25%, precum şi gradul ridicat de instabilitate al personalului existent în cele două categorii;
4. gradul ridicat de uzură fizică al unor spaţii de detenţie, cum ar fi penitenciarul de la Jilava, care trebuie demolat în totalitate, insuficienţa mijloacelor de pază, intervenţie, supraveghere, legătură, alarmare, avertizare şi transport.

În urma constatărilor membrilor comisiei, aceasta propune parlamentarilor şi autorităţilor competente din cadrul Guvernului luarea următoarelor măsuri imediate:

1. modificarea legislaţiei existent, în vederea micşorării duratei pedepselor, mai ales pentru deţinuţii care nu au antecedente penale, pentru că s-a observat, din graficele prezentate, că cifra celor care nu au antecedente penale este foarte mare, lucru îngrijorător şi în contradicţie cu observaţiile care s-au făcut în celelalte ţări europene;
2. necesitatea măririi alocaţiilor bugetare pentru reforma sistemului penitenciar, determinată de faptul că o serie de penitenciare trebuiesc, de urgenţă, modernizate, precum şi de faptul că în schema resurselor umane există 15.000 de posturi din care 3.000 rămânând vacante, datorită lipsei de fonduri;
3. modificarea regulamentului penitenciar astfel încât deţinuţii să nu mai fie supravegheaţi de angajaţii penitenciarelor, ci de poliţie sau jandarmerie, aşa cum se practică în ţările europene;
4. construirea de penitenciare în parteneriat public-privat, pentru a permite îmbunătăţirea de urgenţă a logisticii penitenciarelor, în condiţiile în care statul nu dispune de fonduri suficiente;
5. implementarea instituţiei "judecătorului delegat" la intrarea în vigoare Legea nr.294/2004.

În concluzie, stagnarea reformei sistemului penitenciar românesc, ce se poate transforma oricând, după data de 1 iulie, într-o criză gravă, solicită măsuri urgente din partea autorităţilor guvernamentale la toate nivelurile, mai ales în contextul în care problemele justiţiei româneşti constituie deja unul dintre subiectele vizate de aşa-numita "scrisoare de avertizare timpurie" ce va fi adresată de Comisia Europeană autorităţilor române.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Munteanu:

Declaraţie politică: "Restitutio in integrum".

Guvernul Tăriceanu îşi va asuma răspunderea pentru pachetul de legi privind proprietatea. Este posibil ca, în acelaşi timp, să fie promovate şi cele privind justiţia, cât şi Legea minorităţilor.

În cazul în care nu se va recurge la o dezbatere în Parlament pe tema proprietăţii, PSD va depune o moţiune de cenzură. Precizez faptul că Parlamentul trebuie neapărat consultat în legătură cu acest pachet de legi pentru că ele sunt de mare importanţă pentru toţi cetăţenii României.

Actuala putere încearcă să-i ducă în eroare pe români, susţinând, încă din luna ianuarie, că acest pachet de legi se află în dezbatere. este o minciună grosolană, o încercare de a intra fraudulos pe uşa din dos cu acest pachet de legi.

Cum este posibil ca, după 14 ani de la apariţia primei legi a fondului funciar, Legea nr.18/1991, să vii astăzi să ştergi cu buretele munca a mii de oameni?! Astăzi, când actuala putere propune acest pachet de legi, în România au fost eliberate aproape 95% dintre titlurile de proprietate persoanelor cărora le-au fost validate cererile în baza legilor fondului funciar. Este posibil ca actuala putere să fie deranjată de faptul că sub guvernarea PSD au fost eliberate 88% din titlurile de proprietate în legislaturile 1993-1996 şi 2001-2004.

Actuala putere susţine că legile fondului funciar sunt proaste, imorale. Dar, ceea ce uită să spună este faptul că, prin promovarea acestui pachet de legi, se încearcă rezolvarea intereselor de grup şi pentru un număr restrâns de persoane, în defavoarea altor câteva milioane de oameni.

Prin acest pachet de legi se doreşte restituirea tuturor bunurilor mobile şi imobile, respectiv grădiniţe, şcoli, spitale, instituţii ale statului, sedii ale ambasadelor etc. Se promite, de asemenea, că prin fonduri de la Banca Mondială, de la băncile europene se vor construi în următorii 5 ani alte imobile, astfel încât activitatea din domeniile respective să nu aibă de suferit. Aceste asigurări sunt pură demagogie, simple promisiuni, chiar minciuni, iar justificarea acestor retrocedări nu este decât un angajament politic de circumstanţă. Dacă ar fi un proiect cu şanse reale de materializare, de ce nu precizează actuala putere care vor fi costurile suportate de România?

Acest pachet de legi, în forma propusă, permite foştilor proprietari revendicarea terenurilor care le-au aparţinut, chiar dacă între timp pe aceste suprafeţe s-au făcut investiţii.

Legea, în varianta actuală, permite ca un fost proprietar să solicite o taxă de folosinţă sau o sumă de răscumpărare pentru terenul aferent unui bloc, unui drum naţional, unei căi ferate şi, de ce nu?, pentru canalul Dunăre - Marea Neagră (?!). Totul este posibil.

Se recunoaşte faptul că, până la 31 decembrie 2004, s-au eliberat aproape 95% din titlurile de proprietate, dar că această cifră corespunde terenurilor validate, nu celor solicitate. O mai mare aberaţie nici nu s-ar fi putut spune! Vă asigur că au fost respectate legile fondului funciar existente, care prevăd ce suprafeţe pot fi validate. Dacă se va merge pe retrocedări, potrivit solicitărilor, vă declar cu toată convingerea, în cunoştinţă de cauză, că actuala putere va fi nevoită, din cauza insuficienţei terenurilor, să depăşească graniţele României cu zeci de kilometri în Ungaria, Bulgaria, Ucraina sau Moldova.

Cei aflaţi la guvernare dovedesc o gravă necunoaştere a realităţii, prin aceste legi considerând că Dunărea va străbate numai România. Este posibil ca, tot din lipsă de terenuri, să ne aflăm în situaţia în care unii beneficiari să fie puşi în posesie pe o plajă ori pe faleza Mării Negre! Nimic nu e de mirare.

O noutate o reprezintă faptul că cei care nu au făcut încă cerere pentru retrocedarea terenurilor, o pot face acum. Cereri cât mai multe, susţinute doar de declaraţii ale martorilor ori ale vecinilor, asta va însemna cât mai multe terenuri de la vecinii României. Asta pentru că, potrivit pachetului de legi propus, nu există nici o limitare a suprafeţelor, nici pentru teren agricol, nici pentru terenurile cu vegetaţie forestieră.

O consecinţă nedorită a acestor hotărâri o reprezintă secătuirea resurselor băneşti ale României pe o perioadă de zeci de ani, ca urmare a constituirii fondului "Proprietatea". Grav este faptul că prin aceste legi nu se spune cine va susţine fondul, ce valoare vor avea acţiunile, cum vor fi ele tranzacţionate la bursă. Răspunsul la aceste întrebări nu este posibil în lipsa unei evaluări precise.

Dacă prin absurd acest pachet de legi va fi aprobat, România se va îndatora pe zeci de ani, România nu va mai avea în proprietate nici terenuri agricole, nici păduri, şi toate acestea doar pentru un număr restrâns de beneficiari şi în defavoarea celor mulţi, cu resurse financiare reduse şi fără posibilităţi de apărare.

Suntem de acord ca fiecare persoană îndreptăţită să-şi primească drepturile, în conformitate cu legile fondului funciar aflate în vigoare, să-şi primească celelalte bunuri conform Legii nr.10, cât şi a celorlalte legi. Dar, de la legalitate până la amanetarea ţării este un drum lung şi de neînţeles.

Considerăm că această iniţiativă reprezintă un abuz al actualei puteri, în primul rând din cauza faptului că peste 90% din titlurile de proprietate eliberate sunt lovite de nulitate. Dacă astăzi sunt câteva mii de oameni nemulţumiţi că nu şi-au rezolvat problema proprietăţii, în urma adoptării acestui pachet de legi vor fi câteva milioane. Şi nu cred că în istoria României să fi fost vreodată nemulţumiri ca cele care vor fi generate de aplicarea acestui pachet de legi. De aceea, singura modalitate de a protesta împotriva promovării acestor legi este moţiunea de cenzură.

- pauză -

(În continuare, lucrările sunt conduse de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Petre Popeangă, secretari.)

Domnul Adrian Năstase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor.

Vă anunţ că, din totalul celor 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 279 de deputaţi. Sunt absenţi 52, din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 10 colegi.

Am să vă rog, dacă se poate, pe viitor, şi-i rog pe liderii grupurilor, la momentul la care se încheie declaraţiile politice să fie totuşi prezenţi în sală colegii, pentru a începe dezbaterea actelor normative, a textelor normative, aşa cum avem prevăzut în programul de lucru.

Intrăm în ordinea de zi.

La pct.9 din ordinea de zi figurează propunerea legislativă pentru încheierea unui memorandum între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind înfrăţirea unităţilor administrativ-teritoriale dintre cele două state.

Termenul fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat, în conformitate cu prevederile art.75 alin.2 din Constituţie şi ale art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Următorul punct de pe ordinea de zi, raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind statutul funcţionarului public parlamentar. Acest raport are caracter organic. Vă rog să examinăm textele propuse de colegii noştri din comisia de mediere.

La pct.1 din raport se propune un text comun şi în partea a doua, pentru art.2, textul Senatului.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei de mediere de la pct. nr.1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Iertaţi-mă, cred că va trebui să reluăm numărarea voturilor.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Victor, suntem în procedură de vot. 66 de voturi pentru. Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă rog să număraţi. 89 de voturi împotrivă.

Propunerea comisiei de la pct.1 din raport nu a fost aprobată.

Pct.2 din raport. Este propus textul Senatului.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 68 de voturi pentru.

Împotrivă? 92 de voturi împotrivă. Propunerea comisiei de mediere nu a fost acceptată.

Pct.3 din raport, varianta Senatului.

Cine este pentru? 70 de voturi pentru.

Împotrivă? 99 de voturi împotrivă.

Textul comisiei nu a fost aprobat.

Pct.5. Se propune textul Senatului.

Cine este pentru? 71 de voturi pentru.Vă mulţumesc.

Împotrivă? 102 voturi împotrivă.

Propunerea comisiei nu a fost aprobată.

Pct.6. Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei de mediere.

Cine este pentru? 75 de voturi pentru.

Împotrivă? 102 voturi împotrivă.

Textul nu a fost aprobat.

Pct.7 din raport, cuprinzând un text al Senatului şi un text comun, şi încă un text al Senatului pentru paragraful 3.

Cine este pentru? 75 de voturi pentru.

Împotrivă? 102 voturi împotrivă.

Textul nu a fost aprobat.

Pct.8.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 76 de voturi pentru.

Împotrivă? 103 voturi împotrivă.

Textul nu a fost aprobat.

Pct.9, varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 76 de voturi pentru şi 103 de voturi împotrivă. Textul nu a fost aprobat.

Pct.10 din raport.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Acelaşi număr de voturi: 76 de voturi pentru, cu 103 voturi împotrivă. Textul nu a fost acceptat.

Pct.11. Varianta Senatului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. 77 voturi pentru.

Împotrivă? 104 voturi împotrivă.

Textul nu a fost aprobat.

Pct.12 din raport.

Cine este pentru? 78 voturi pentru.

Împotrivă? 104 voturi împotrivă.

Textul nu a fost aprobat.

Art.13, varianta Senatului.

Cine este pentru? 77 de voturi pentru.

Împotrivă? 109 voturi împotrivă.

Textul nu a fost aprobat.

Pct.14 din raport.

Cine este pentru? 77 de voturi pentru.

Împotrivă? 110 voturi împotrivă.

Textul nu a fost aprobat.

Pct.15. Iertaţi-mă, cu excepţia unui singur punct, la lit.g), unde este textul Camerei Deputaţilor, care nu se votează, în rest, celelalte puncte din raport sunt fie texte ale Senatului, fie texte comune.

Deci, cine este pentru? 78 de voturi pentru.

Împotrivă? 109 voturi împotrivă, insuficiente pentru adoptare.

Pct.16, textul Senatului şi un text comun la lit.a) art.9 şi la lit.c) şi, de asemenea, la paragraful 5, un text comun. Deci punctul 16, în ansamblu.

Cine este pentru? 78 de voturi pentru.

Împotrivă? 110 voturi împotrivă.

Textele nu au fost aprobate.

Pct.17. Textul Senatului.

Cine este pentru? 79 de voturi pentru.

Împotrivă? 110 voturi împotrivă. Insuficiente pentru aprobare.

Pct.18.

Cine este pentru? 78 de voturi pentru.

Împotrivă? 110 voturi împotrivă.

Insuficiente pentru adoptare.

Pct.19. Mai multe texte de la Senat şi un text comun; există şi un text de la Cameră, pe care nu-l votăm. Deci pct.19, cu excepţia textului aprobat iniţial de Cameră.

Cine este pentru? 79 de voturi pentru.

Împotrivă? 110 voturi împotrivă.

Insuficiente pentru adoptare.

Pct.20, text comun.

Cine este pentru? 80 de voturi pentru.

Împotrivă? 110 voturi împotrivă.

Insuficiente pentru adoptare.

Pct.21. Varianta Senatului.

Cine este pentru? 80 de voturi pentru.

Împotrivă? 110 voturi împotrivă.

Insuficiente pentru adoptare.

Pct.22, variantele Senatului. 81 de voturi pentru.

Împotrivă? 112 voturi împotrivă.

Textul nu este aprobat.

Pct.23, varianta Senatului.

Cine este pentru? 83 de voturi pentru.

Împotrivă? 112 voturi împotrivă.

Textul nu a fost aprobat.

Pct.24 din raport.

Cine este pentru? 87 de voturi pentru.

Împotrivă? 114 de voturi împotrivă.

Propunerea nu a fost aprobată.

Pct.25.

Cine este pentru? 87 de voturi pentru.

Împotrivă? 114 voturi împotrivă.

Propunerea nu a fost aprobată.

Pct.26.

Cine este pentru?

Împotrivă? 116 voturi împotrivă.

Propunerile nu au fost aprobate.

În continuare, în raport, după pct.26 din raport sunt propuneri pentru art.26-53. Există un singur text unde este preluat textul Camerei Deputaţilor şi vă rog să ţineţi seama de acest lucru în ceea ce priveşte rezultatul votului la pct.26 şi toate propunerile subsumate acestui punct din raport.

Stimaţi colegi,

În felul acesta, am parcurs raportul comisiei de mediere, practic au fost respinse toate propunerile comisiei care proveneau din textul Senatului sau formule comune propuse de comisia de mediere, astfel încât va trebui să ne pronunţăm în final între două texte, textul aprobat de către Senat şi textul iniţial, al Camerei Deputaţilor, pentru că, practic, s-a reconfirmat în acest fel, prin eliminarea tuturor elementelor adăugate de Comisia de mediere pe variantele externe Senat sau comisie de mediere, şi a rămas, practic a fost reconfirmat votul integral asupra proiectului de lege, aşa cum a fost el exprimat de Cameră. Şi, va trebui, sigur, să organizăm rezolvarea acestui conflict de prevederi, între textul nostru iniţial şi textul validat de către Senat, inclusiv prin acceptarea unor texte comune propuse de către Comisia de mediere şi, sigur, procedura aceasta va fi mai complexă, dar va trebui să o organizăm la nivelul celor două Camere.

Stimaţi colegi,

Mai avem câteva minute până la ora 11, aşa că vă propun să discutăm şi Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 441/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2000 privind învăţământul universitar şi postuniversitar de stat cu taxă, publicată în Monitorul Oficial al României. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, domnule deputat Andea.

Domnul Petru Andea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţiativa legislativă supusă dezbaterii astăzi în plenul Camerei Deputaţilor are din start un element de performanţă, în sensul că este semnată ca iniţiatori de către toţi membrii Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, precum şi de către membrii comisiei similare din Senatul României.

Iată, aşadar, un larg sprijin de care se bucură această iniţiativă, generată de faptul că este o reglementare solicitată insistent în ultima perioadă de către universităţile româneşti. Concret, obiectul de reglementare se referă la cele două rute financiare după care se derulează învăţământul superior în România, şi anume, învăţământul superior cu taxă, respectiv învăţământul superior fără taxă sau gratuit, cum este trecut în Constituţie. Cele două rute, până la ordonanţa menţionată, nu se atingeau, deci transferul dintr-o rută în cealaltă era nereglementat.

Legea sau iniţiativa legislativă nu cade pe un teren gol, au mai fost astfel iniţiative, nu de mult trecute prin Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, respectiv prin Cameră. Ce anume aduce nou această lege? Un optim între ceea ce înseamnă un drept câştigat prin examenul de admitere şi o echitate în ceea ce înseamnă performanţa pe care un student o poate atinge sau o poate părăsi, în aşa fel încât să-şi menţină sau nu calitatea de student cu taxă sau fără taxă.

Noi considerăm că măsura propusă în textele supuse atenţiei dumneavoastră, realizează un optim, nu este însă vorba doar de această măsură legislativă. Trimiterea este mult mai profundă, şi anume se referă la textul din Constituţie care precizează faptul că învăţământul de stat este gratuit. Pentru prima dată se întrevede ideea că orice fel de învăţământ are costuri, învăţământul de stat este gratuit pentru cei care beneficiază, dar statul cheltuie cu această formă de şcolarizare.

În consecinţă, legea spune sau iniţiativa legislativă lasă să transpară următoarea idee. Întreg învăţământul superior suportă costuri care sunt plătite fie de către stat, pentru studenţii fără taxă, fie de către înşişi aceşti studenţi, pentru învăţământul superior cu taxă. Cred că este o axiomă la care trebuie să reflectăm, şi anume că învăţământul are costuri pe care statul le suportă.

În consecinţă, iniţiatorii vă supun atenţiei această iniţiativă legislativă cu speranţa că o veţi aproba.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond, are cuvântul domnul deputat Anghel Stanciu, preşedintele comisiei.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.89 şi 108 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu adresa nr.153 din 4.05.2005 Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a fost sesizată spre dezbatere şi avizare pe fond în procedură de urgenţă cu Propunerea legislativă referitoare la completarea art.5 din Legea nr.441/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2000.

Propunerea legislativă aparţine unui număr de 28 de deputaţi şi respectiv 9 senatori, membri ai comisiilor de profil din Camera Deputaţilor şi respectiv din Senat.

Legea în vigoare avea anumite carenţe care şi-au pus amprenta asupra calităţii procesului de învăţământ, în sensul că nu stimulează studenţii performanţi şi încurajează mediocritatea. Ca urmare, noile modificări introduc o competiţie corectă între studenţi şi diminuează efectele unei proceduri de admitere deosebit de discutabile. În acelaşi timp, creează cadrul legislativ pentru ca universităţile, în spiritul autonomiei pe care o deţin, să stabilească standardele şi criteriile de performanţă.

În plus, prin aceste reglementări se stabilesc şi condiţiile în care un student se poate transfera, în baza creditelor transferabile, de la o instituţie la alta.

În raport de obiectul şi conţinutul său, legea are caracter organic. La lucrări au participat 25 de deputaţi din numărul total de 28 de membri ai comisiei, raportul a fost adoptat în şedinţa din 11.05.2005 cu 24 de voturi pentru şi o abţinere.

Potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, şi art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este prima Cameră sesizată, iar Senatul Cameră decizională. Sperăm că vom vota astăzi acest proiect de lege, cu amendamentele care sunt.

Pentru a nu mai interveni, domnule preşedinte, sunt câteva chestiuni de tehnică legislativă, ca alin. 7 să se unifice cu alin.8. Cred că nu are sens să le mai spunem în plen, ci să le acceptaţi să le facem cu cei de la corpul tehnic.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ca deputat şi universitar, aş vrea să întăresc şi eu şi să vă asigur că prin acest proiect de lege care aparţine celor două comisii pentru învăţământ din Camera Deputaţilor şi din Senat se face un act care ar putea fi numit, dacă va deveni lege, şi nu mă îndoiesc de acest lucru, o lege a concurenţei, o lege a competiţiei, dar mai ales o lege a calităţii, în sensul că dacă până acum art.5 din Legea nr.441 păstra statutul de student cu taxă pe toată durata şcolarizării, de data aceasta se va face redistribuirea locurilor bugetate în fiecare an, în funcţie de performanţele academice. Sunt foarte bucuros că... şi nici nu se putea ca cele două comisii să gândească altfel decât în interesul competiţiei şi al calităţii învăţământului superior.

Vă mulţumesc şi sunt sigur de votul unanim al colegilor noştri.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Pantelimon Manta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ca şi iniţiator, ca reprezentant al Grupul parlamentar conservator şi ca profesor universitar, îmbrăţişez această iniţiativă legislativă. de fapt, ce vrem? O eficientizare şi o competiţie în învăţământul superior, în sensul că acei studenţi care au intrat fără taxă în învăţământul universitar de stat, pierd această calitate ulterior, dacă nu realizează anumite criterii de performanţă, iar locurile lor vor fi luate de cei care au intrat cu taxă, dar realizează aceste criterii de performanţă.

Cred că este un gest, o iniţiativă legislativă care poate determina un suflu nou în învăţământ şi poate cointeresa studenţii să înveţe mai bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Mai sunt iniţiatori care nu au luat cuvântul? Nu. Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt profesori care nu au luat cuvântul? Nu. Vă mulţumesc.

Atunci trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul legii. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi, vă rog să luaţi loc în bancă. Probabil că au loc consultări intense în legătură cu votul.

Vă rog, de asemenea, în zona stângă a sălii, să luaţi loc în bănci. Vă rog să luaţi loc în bancă!

Stimaţi colegi, avem o singură modificare propusă de comisie la pct.1 din raport, referitoare la titlul legii.

Supun votului dumneavoastră titlul legii, în formula propusă de către comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.5.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Este vorba de art.5 al legii care a fost supus modificării, ca să fac precizarea necesară.

Vă rog să observaţi că s-a introdus şi un text, un art.II, care practic stabileşte momentul intrării în vigoare a acestei modificări.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Este vorba de o lege organică, vă propun să începem voturile finale chiar cu această propunere legislativă.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 245 de voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Cu unanimitate de voturi, iniţiativa legislativă, propunerea legislativă a fost aprobată.

Stimaţi colegi,

Pentru a nu exista nici un fel de echivoc în legătură cu raportul comisiei de mediere anterior, fiind vorba de o lege cu caracter organic, noi am exprimat voturile la nivelul fiecărui punct, fiecărei propuneri, la fiecare articol, dar pentru a fi foarte clari, pentru a fi foarte clară decizia noastră, trebuie să validăm la nivelul raportului comisiei, prin vot, respingerea acestor propuneri, şi să verificăm că există numărul de voturi necesare. Repet, noi nu am supus votului punctele, chiar cele acceptate de către comisia de mediere, care preluau textele de la Cameră, astfel încât noi nu supunem votului acum, votului final decât punctele, pentru a verifica votul specific legilor organice, decât punctele din raportul comisiei de mediere care preluau textele de la Senat sau care erau eventual texte comune ale raportului din Comisia de mediere. Şi, de aceea, supun votului dumneavoastră raportul comisiei, cu aceste precizări.

Raportul comisiei de mediere în felul acesta ar trebui să fie înţeles că înglobează soluţiile de la Senat şi textele comune.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 111 voturi pentru.

Împotrivă? 143 de voturi împotrivă.

Deci, raportul comisiei de mediere, cu precizările pe care le-am făcut anterior, nu au fost aprobat.

Repet, suntem în situaţia în care va trebui să decidem între textul iniţial al Camerei şi textul adoptat de către Senat, inclusiv cu eventuale texte comune sau reconfirmate din textul iniţial al Senatului.

Vă mulţumesc.

Mergem mai departe la textele care sunt pentru votul final astăzi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2005 privind modificarea formularelor pentru declaraţia de avere şi pentru declaraţia de interese. Lege cu caracter organic.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Eugen-Gheorghe Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum am anunţat de la dezbaterea acestui proiect de lege, Grupul parlamentar al PNL solicită vot cu apel nominal. Ca atare, vă rog să adoptaţi asemenea procedură de vot şi vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Da. domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Principial, nu avem nimic împotrivă ca fiecare să-şi asume răspunderea pentru votul pe care îl dă la o lege importantă. Însă noi suntem în următoarea situaţie. Votul nominal prin apel nominal, conform art.116 este o situaţie de excepţie, având în vedere că de la regula comună a votului pentru, contra sau abţinere, votul nominal nu are decât două variante: pentru sau contra.

Grupul nostru parlamentar a considerat că lărgirea obiectului declaraţiilor de avere este justificată pe fond, dar a contestat constituţionalitatea unei ordonanţe de urgenţă în materie. Contestare pe care o vom finaliza prin acţiunea dedusă Curţii Constituţionale.

În aceste condiţii, nu ne putem pronunţa nici pentru o lege pe care o considerăm neconstituţională şi nu ne putem pronunţa nici împotriva unei legi care pe fondul ei este bună, în nişte parametri discutabili. Soluţia noastră este de abţinere de la vot, soluţie pe care votul nominal o exclude.

De aceea, în numele grupului nostru parlamentar ne opunem folosirii acestei modalităţi de vot excepţionale, prin caracterul ei special, în ceea ce priveşte posibilităţile de exprimare a voinţei, urmând ca, eventual, şi le propun colegilor alianţei, să se apeleze la modalitatea votului prin ridicare în picioare, pentru a se individualiza răspunderea celorlalţi.

În condiţiile în care nu veţi adopta punctul nostru de vedere şi veţi dispune vot nominal, noi ne vom manifesta abţinerea prin nepronunţare la votul nominal.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Sunt două propuneri de vot, votul prin apel nominal sau votul deschis, prin ridicare în picioare. Dumneavoastră veţi decide ce procedură de vot va fi folosită.

În ceea ce priveşte anunţul domnului deputat Bolcaş, eu îl interpretez, în eventualitatea acceptării votului nominal, practic, nepronunţarea va fi echivalată cu neparticiparea la vot. Bun.

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului Eugen Nicolăescu.

Cine este pentru votul nominal? Vă rog să număraţi. 227 de voturi pentru.

Împotrivă? 27 de voturi împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

Cu majoritatea de voturi, votul prin apel nominal a fost acceptat. Nu are rost să supun votului propunerea domnului Bolcaş, pentru că este evident din rezultatul votului că a fost preferat votul prin apel nominal.

Domnul deputat Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În legătură cu votul pe care îl vom parcurge imediat, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor doreşte să exprime următorul punct de vedere. Constatând că actualul act normativ este doar o modificare a anexei la Legea nr.161/2003, promovată de Guvernul PSD în cadrul măsurilor de luptă împotriva corupţiei şi că, de fapt, legea nr.161/2003 rămâne în vigoare aşa cum a fost definită în guvernarea PSD, luând act că în momentul votului prin efectul procedurilor legislative, ordonanţa a produs efecte din data de 7 mai ora 24, iar în acest moment toţi deputaţii PSD şi-au înregistrat declaraţiile de avere şi interese în mod public, conform legii, fără nici o excepţie, dându-şi seama că în mod greşit, din interpretarea obiecţiunilor şi a unor amendamente menite să îndrepte unele prevederi vădit eronate ale ordonanţei şi care lasă cale liberă arbitrariului şi interpretărilor s-ar putea crea impresia falsă că deputaţii PSD nu sprijină întru totul lupta împotriva corupţiei, lucru de altfel infirmat de însăşi faptul că legea nr.1621/2003 la momentul aplicării ei a fost cu mult mai aspră, unii din parlamentari de la acea epocă, precum: Din Patriciu, Adriean Videanu sau Valeriu Stoica, fiind chiar obligaţi să renunţe la demnitatea de parlamentar, ţinând cont de faptul că în statutul deputaţilor şi senatorilor, care se află în faţa dezbaterilor parlamentare, grupul PSD va susţine varianta ca şi pentru parlamentarii români să se introducă telle-quelle, adică identic, varianta britanică a registrului de interese, cea mai veche, coerentă şi completă Lege a declarării averilor din ţările Uniunii Europene, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat a luat decizia de a vota în favoarea actului normativ supus dezbaterii Camerei Deputaţilor, pentru modificarea anexei cu privire la declaraţiile de avere şi de interese din legea nr.161/2003, şi vreau să vă amintesc că această lege, ca expresie de voinţă, a fost adoptată de Guvernul Năstase prin asumarea răspunderii în Parlament.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Da. Tot o explicaţie înainte de vot. Da?

Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Intervenind pe procedură, mi-am permis să exprim aproape tot. Grupul nostru parlamentar are o poziţie mai tranşantă. Niciodată nu va vota pentru o lege pe care o consideră neconstituţională, numai de dragul unei imagini publice. Niciodată nu va vota pentru o lege pe care o consideră perfectibilă în viitor, numai de dragul unei imagini publice. Ţin să vă anunţ pe această cale, că la această oră, în acest moment este depus la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor proiectul nostru de lege privind declaraţiile de avere şi, mai ales, controlul veridicităţii acestora, element esenţial, ce lipseşte acestei ordonanţe de urgenţă ce ne-a fost propusă spre aprobare.

Ţinem la demnitatea statului parlamentarilor şi nu putem permite ca executivul să dicteze membrilor Parlamentului ce să facă şi ce sancţiuni să suporte. Aceasta este ideea noastră de constituţionalitate, care ţine de însăşi raţiunea existenţei Parlamentului ca suprem for democratic.

În aceste condiţii, repet, suntem pentru lărgirea obiectului declaraţiilor de avere, s-a făcut un pas bun, dar, din păcate, s-a pornit cu stângul. Dictatura Guvernului asupra Parlamentului nu poate să fie acceptată. De aceea, ne vom abţine de la vot.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat, trebuie să precizez încă o dată, conform art.116, votul prin apel nominal se desfăşoară în felul următor: unul dintre secretari dă citire numelui şi prenumelui deputaţilor, fiecare deputat răspunde "pentru" sau "contra". Nu există opţiunea de abţinere. "După terminarea apelului se repetă numele şi prenumele deputaţilor care nu au răspuns". Deci va trebui să-i notaţi şi vor fi strigaţi încă o dată cei care nu au răspuns la apel pentru a se pronunţa.

Obiectul votării îl reprezintă proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2005 privind modificarea formularelor pentru declaraţia de avere şi pentru declaraţia de interese.

Din acest moment, am rugămintea ca toţi colegii să ia loc în sală, inclusiv cei care stau pe strapontine, vă rog foarte mult să ia loc toţi colegii în bănci.

Vă rog foarte mult să faceţi linişte, pentru că va trebui să se audă foarte clar, distinct, felul în care se vor pronunţa colegii noştri, repet, fie în formula "pentru", fie "contra". Iar această declaraţie, acest vot trebuie să fie foarte clar, să poată să fie reţinut de către secretarul de şedinţă. Fac un apel, inclusiv la chestorii noştri care pentru prima dată ar putea să îşi facă datoria în sală pentru a aplica ceea ce am decis împreună pentru desfăşurarea acestui vot.

Fac apel şi la doamna Buruiană să ia loc în sală, în bancă. Vă rog foarte mult, cei care se aud strigaţi să se ridice în picioare şi să spună, în momentul în care îşi aud numele, "pentru" sau "contra". În felul acesta vom evita ca din sală, altcineva, eventual poate pentru cei absenţi, să spună "pentru" sau "contra".

Aş vrea ca această procedură să se desfăşoare fără nici un fel de probleme şi să dovedim că ştim să ducem până la capăt votul asupra acestui proiect de lege, indiferent de părerea noastră în legătură cu conţinutul său.

Am, de asemenea, rugămintea să acceptaţi ca la început să poată vota membrii Guvernului, astfel încât ca după aceea să poată merge înapoi la treabă şi să ne mai trimită astfel de proiecte de lege interesante şi utile. Să muncească... (Aplauze.) să nu-i ţinem aici.

Îl rog pe domnul secretar Popeangă să citească lista deputaţilor. Vă rog insistent să luaţi loc în sală, să nu ieşiţi din sală, în ideea că vă întoarceţi pentru a doua strigare. Vă rog foarte mult să rămâneţi în sală pentru a putea exercita votul, la momentul în care vă veţi auzi numele strigat de către domnul secretar Popeangă.

Domnul Petre Popeangă:

Domnule preşedinte,

Există propunerea să încep cu membrii Guvernului deputaţi, dacă se acceptă această propunere încep, dacă nu...

Domnul Adrian Năstase:

Eu am sugerat acest lucru, nu-l supun la vot, cred că este o chestiune de curtoazie.

Domnul Petre Popeangă:

Vă mulţumesc.

- Călin Anton Popescu Tăriceanu - pentru
- Gheorghe Barbu - absent
- Monica Octavia Muscă - pentru
- Mihai Alexandru Voicu - pentru
- Bogdan Olteanu - pentru
- Borbely Laszlo - pentru
- Adomnicăi Mirela Elena - pentru
- Adomniţei Cristian Mihai - pentru
- Albu Gheorghe - pentru
- Almăjanu Marin - pentru
- Almăşan Liviu - nu votează
- Amarie Constantin - pentru
- Amet Aledin - absent
- Anastase Roberta Alma - pentru
- Andea Petru - pentru
- Andon Sergiu - pentru
- Andronescu Ecaterina - pentru
- Andreica Romică - pentru
- Antal Árpád-András - pentru
- Antal István - absent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - absent
- Apostolache Mihai Cristian - pentru
- Ardelean Cornelia - pentru
- Asztalos Ferenc - pentru
- Avram Dumitru - nu votează

Ce scriu la "nu votez"?

Domnul Adrian Năstase:

Considerăm că nu sunt prezenţi. Nu participă, deci în sensul acesta, prezenţa, sigur, e o chestiune administrativă. Din punctul de vedere al votului, dacă nu se exprimă, înseamnă că nu participă la vot. Aceasta este interpretarea.

Domnul Petre Popeangă:

Şi pun - absent?

Domnul Adrian Năstase:

Nu puneţi deocamdată - absent, aceasta, repet, este o chestiune administrativă.

Domnul Petre Popeangă:

- Baban Ştefan - nu votează
- Bara Nicolae - pentru
- Bardan Cornel Ştefan - pentru
- Bădălău Nicolae - pentru
- Băeşu George - pentru
- Bănicioiu Nicolae - pentru
- Bărbuleţiu Tiberiu - pentru
- Becsek-Garda Dezső-Kálmán - pentru
- Becşenescu Dumitru - pentru
- Bejinariu Eugen - pentru
- Bentu Dumitru - pentru
- Bivolaru Ioan - pentru
- Bîrsan Iulian-Gabriel - pentru
- Boagiu Anca-Daniela - absentă
- Bobeanu Răzvan-Petrică - pentru
- Boeriu Valeriu-Victor - absent
- Bolcaş Lucian Augustin - nu votează
- Bonis Istvan - pentru
- Boureanu Cristian Alexandru - pentru
- Brânză William Gabriel - nu votează
- Brînzan Ovidiu - absent
- Bruchental-Pop Ionela - pentru
- Buciu Angela - nu votează
- Buda Daniel - pentru
- Buda Ioan - pentru
- Buhăianu Obuf Cătălin Ovidiu - pentru
- Buruiană Aprodu Daniela - nu votează
- Buşoi Cristian Silviu - pentru
- Buzatu Dan Horaţiu - pentru
- Buzea Cristian Valeriu - nu votează
- Calimente Mihăiţă - pentru
- Câmpanu Liviu - pentru
- Canacheu Costică - pentru
- Cantaragiu Bogdan - nu votează
- Cazan Romeo Gheorghe Leonard - absent
- Călian Petru - nu votează
- Călin Ion - pentru
- Chiper Gheorghe - pentru
- Chiş Filonaş - pentru
- Cindrea Ioan - pentru
- Ciocâlteu Alexandru - nu votează
- Ciontu Corneliu - nu votează
- Ciopraga Mircea - pentru
- Ciucă Liviu Bogdan - pentru
- Cliveti Minodora - pentru
- Cocrea Olguţa - pentru
- Codîrlă Liviu - nu votează
- Constantinescu Anca - absent
- Constantinescu Viorel - pentru
- Corlăţean Titus - absent
- Coşea Dumitru Gheorghe Mircea - absent
- Crăciunescu Grigore - pentru
- Creţu Gabriela - pentru
- Cutean Vasile Emilian - pentru
- Dan Iosif - absent
- Diaconescu Marin - pentru
- Diaconescu Renică - absent
- Dida Corneliu Ioan - pentru
- Dobre Traian - absent
- Dorneanu Valer - pentru
- Dragomir Dumitru - nu votează
- Dragomir Gheorghe - pentru
- Drăguş Radu-Cătălin - pentru
- Dreţcanu Doina Micşunica - pentru
- Dumitrescu Cristian Sorin - pentru
- Dumitrescu Liana - pentru
- Dumitrescu Zamfir - pentru
- Dumitriu Dragoş Petre - nu votează
- Dumitriu Mihai - pentru
- Dumitru Ion - pentru
- Duşa Mircea - pentru
- Duţu Stelian - absent
- Erdei-Dolóczki István - pentru
- Eserghep Gelil - nu votează
- Faina Constantin - pentru
- Fârşirotu Vladimir Mircea - nu votează
- Fenechiu Relu - pentru
- Firczak Gheorghe - pentru
- Florea Damian - pentru
- Fotopolos Sotiris - pentru
- Frâncu Emilian Valentin - pentru
- Furo Iuliu Ioan - nu votează
- Gabor Gheorghe - pentru
- Ganţ Ovidiu Victor - pentru
- Găleteanu Monalisa - pentru
- Georgescu Filip - absent
- Gerea Andrei Dominic - pentru
- Gheorghe Valeriu - absent
- Gheorghiof Titu Nicolae - pentru
- Ghiorghioni Ionesie - pentru
- Ghişe Ioan - pentru
- Giurescu Ion - pentru
- Giurgiu Mircia - pentru
- Glăvan Ştefan - pentru
- Godja Petru - absent
- Gonţea Ion - absent
- Grigore Dan - nu votează
- Grosaru Mircea - pentru
- Gubandru Aurel - absent
- Guşă Cozmin Horea - pentru
- Gvozdenovici Slavomir - pentru
- Hanganu Romeo Octavian - pentru
- Hellvig Eduard Raul - pentru
- Hoban Ioan - pentru
- Hogea Vlad Gabriel - nu votează
- Hoinaru Marian - pentru
- Hrebenciuc Viorel - pentru
- Iacob Ridzi Monica Maria - pentru
- Iancu Iulian - absent
- Ibram Iusein - pentru
- Ifrim Mircea - nu votează
- Igaş Traian Constantin - pentru
- Ignat Miron - pentru
- Iliescu Valentin Adrian - pentru
- Ionescu Daniel - nu votează
- Iordache Florin - pentru
- Iordache Graţiela Denisa - pentru
- Iriza Marius - nu votează
- Iustian Mircea Teodor - pentru
- Jipa Florina Ruxandra - nu votează
- Kelemen Attila Béla Ladislau - absent
- Kelemen Hunor - pentru
- Kerekes Károly - absent
- Király Andrei-Gheorghe - pentru
- Kónya-Hamar Sándor - pentru
- Kovacs Attila - pentru
- Lakatos Petru - pentru
- Lambrino Radu - pentru
- Lari-Iorga Leonida - nu votează
- Lificiu Petru - absent
- Liga Dănuţ - pentru
- Longher Ghervazen - pentru
- Luchian Ion - pentru
- Macaleţi Costică - pentru
- Magheru Paul - nu votează
- Man Mircea - absent
- Manda Iulian Claudiu - pentru
- Manolescu Oana - pentru
- Manta Pantelimon - pentru
- Marian Dan Mihai - pentru
- Marinescu Marian-Jean - pentru
- Martin Eduard-Stelian - pentru
- Márton Árpád-Francisc - pentru
- Máté András-Levente - pentru
- Matei Cătălin Lucian - pentru
- Mazăre Alexandru - pentru
- Mălaimare Mihai Adrian - pentru
- Mănăstireanu Vladimir Alexandru - pentru
- Mănescu Rareş Şerban - pentru
- Mărculeţ Petrescu Mira Anca Victoria - absent
- Mătuşa Tudor - nu votează
- Meir Nati - pentru
- Merce Ilie - nu votează
- Merka Adrian-Miroslav - pentru
- Micula Cătălin - pentru
- Mihalache Sorin Dan - absent
- Mihăilescu Teodora Dorina - absent
- Mihei Andrian-Sirojea - pentru
- Mircea Costache - nu votează
- Mircovici Niculae - pentru
- Mironescu Laurenţiu - pentru
- Miroşeanu Liviu Alexandru - pentru
- Mitrea Manuela - pentru
- Mitrea Miron Tudor - pentru
- Miuţescu Gheorghe Adrian - pentru
- Mînzînă Ion - nu votează
- Mocanu Alexandru - pentru
- Mocanu Vasile - pentru
- Mocănescu Coloros Dan Constantin - pentru
- Mocioalcă Ion - pentru
- Mohora Tudor - absent
- Moisoiu Adrian - nu votează
- Moldovan Emil Radu - pentru
- Momanu Corneliu - pentru
- Motreanu Dan Ştefan - pentru
- Movilă Petru - pentru
- Munteanu Ioan - pentru
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - absent
- Nassar Rodica - pentru
- Năstase Adrian - pentru
- Nechita Aurel - pentru
- Nedelcu Gabriela - pentru
- Nica Dan - pentru
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - pentru
- Nicolicea Eugen - pentru
- Nicula Vasile Cosmin - absent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - pentru
- Nistoran Dorin-Liviu - pentru
- Niţă Constantin - pentru
- Niţulescu Teodor - absent
- Nosa Iuliu - pentru
- Oancea Viorel - pentru
- Olarean Aurel - pentru
- Oltean Ioan - pentru
- Oprea Gabriel - pentru
- Ovidenie Costel - pentru
- Palăr Ionel - pentru
- Pambuccian Varujan - absent
- Pardău Dumitru - pentru
- Pascu Bogdan - pentru
- Paşcu Ioan Mircea - absent
- Pavelescu Aurelian - absent
- Paveliu Marian Sorin - pentru
- Păun Nicolae - pentru
- Petrea Constantin - pentru
- Plumb Rovana - pentru
- Podgorean Radu - pentru
- Ponta Victor-Viorel - absent
- Pop Claudiu Adrian - pentru
- Popa Cornel - pentru
- Popa Daniela - pentru
- Popa Nicolae - pentru
- Popeangă Petre - nu votează
- Popescu Dan Ioan - absent
- Popescu Florin Aurelian - pentru
- Popescu Ionica Constanţa - pentru
- Popp Cosmin Gabriel - pentru
- Preda Cezar Florin - pentru
- Preda Ion - pentru
- Pruteanu Vasile - pentru
- Puchianu Ioan Dumitru - pentru
- Pupeză Viorel - pentru
- Purceld Octavian-Mircea - nu votează
- Puşcaş Vasile - absent
- Puşcă Mircea Valer - pentru
- Puzdrea Dumitru - nu votează
- Racoceanu Viorel - pentru
- Radan Mihai - absent
- Radu Octavian-Claudiu - absent
- Raicu Romeo Marius - pentru
- Rădulescu Cristian - pentru
- Rogin Marius - pentru
- Romanescu Marcel Laurenţiu - pentru
- Rus Ioan Aurel - nu votează
- Rusu Mihaela Adriana - pentru
- Ruşanu Dan Radu - pentru
- Sanda Victor - pentru
- Sandu Gabriel - pentru
- Sandu-Capră Mihai - absent
- Sasu Ion - pentru
- Săniuţă Marian Florian - absent
- Săpunaru Nini - pentru
- Sârb Gheorghe - absent
- Sârbu Daciana Octavia - pentru
- Sârbu Marian - pentru
- Sârbu Mugurel Liviu - pentru
- Scutaru Adrian George - absent
- Semcu Adrian Emanuil - pentru
- Seres Dénes - pentru
- Severin Adrian - absent
- Silaghi Ovidiu Ioan - pentru
- Sireţeanu Mihail - pentru
- Sóki Béla - pentru
- Soporan Vasile Filip - pentru
- Stan Ioan - absent
- Stan Ion - absent
- Stanciu Anghel - nu votează
- Stănescu Cristian - nu votează
- Stănescu Mircea - pentru
- Stănişoară Mihai - pentru
- Stoica Ion - pentru
- Străchinaru Petre - pentru
- Strungă Emil - pentru
- Szekely Levente Csaba - pentru
- Şandru Marcela Lavinia - pentru
- Ştirbeţ Cornel - pentru
- Ştireanu Octavian - pentru
- Ştiucă Alecsandru - pentru
- Tabără Valeriu - pentru
- Tamás Sándor - pentru
- Tămagă Constantin - pentru
- Tănăsescu Mihai Nicolae - pentru
- Tărniceru Petru - absent
- Tcaciuc Ştefan - pentru
- Teodorescu George Alin - absent
- Timar Liviu - pentru
- Timiş Ioan - absent
- Todoran Pavel - pentru
- Toma Florentina Marilena - pentru
- Toma Horia-Victor - pentru
- Toró Tiberiu - pentru
- Tudor Constantin - pentru
- Tudor Marcu - nu votează
- Tudose Mihai - pentru
- Turcan Raluca - pentru
- Ţundrea Ioan - pentru
- Uioreanu Horea Dorin - pentru
- Ujeniuc Dragoş - pentru
- Ungureanu Petre - pentru
- Ungureanu Valeriu Alexandru - pentru
- Ursărescu Dorinel - pentru
- Vainer Aurel - pentru
- Varga Attila Béla - pentru
- Vasile Aurelia - pentru
- Vasilescu Lia Olguţa - nu votează
- Vălean Adina Ioana - pentru
- Văsioiu Horia - pentru
- Vlase Petru Gabriel - pentru
- Vlădoiu Aurel - pentru
- Voicu Cătălin - absent
- Voinea Florea - pentru
- Zaharia Claudius Mihail - pentru
- Zamfir Gabriel Sorin - pentru
- Zamfirescu Dan Dumitru - nu votează
- Zegrean Augustin - pentru
- Zgonea Valeriu Ştefan - pentru

O să repet strigarea absenţilor:

- Almăşan Liviu - nu votează
- Amet Aledin - absent
- Antal Istvan - absent
- Antonescu Crin Laurenţiu - absent
- Boagiu Anca-Daniela - absentă
- Boeriu Valeriu Victor - absent
- Brînzan Ovidiu - absent
- Cazan Romeo-Leonard - absent
- Călian Petru - absent
- Constantinescu Anca - absentă
- Corlăţean Titus - absent
- Coşea Dumitru Gheorghe Mircea - absent
- Diaconescu Renică - pentru
- Dobre Traian - absent
- Duţu Stelian - absent
- Eserghep Gelil - absent
- Georgescu Filip - pentru
- Gheorghe Valeriu - absent
- Godja Petru - absent
- Gonţea Ion - absent
- Gubandru Aurel - absent
- Hogea Vlad Gabriel - absent
- Iancu Iulian - absent
- Ifrim Mircea - absent
- Ionescu Daniel - absent
- Kelemen Attila Bela Ladislau - absent
- Kerekes Karoly - absent
- Lificiu Petru - absent
- Man Mircea - absent
- Mărculeţ Petrescu Mira Anca Victoria - absentă
- Mihalache Sorin Dan - absent
- Mihăilescu Teodora Dorina - absentă
- Mohora Tudor - absent
- Muşetescu Tiberiu Ovidiu - absent
- Nicula Vasile Cosmin - pentru
- Niţulescu Teodor - absent
- Pambuccian Varujan - absent
- Paşcu Ioan Mircea - pentru
- Pavelescu Aurelian - absent
- Ponta Victor Viorel - absent
- Popescu Ioan Dan - absent
- Puşcaş Vasile - absent
- Puzdrea Dumitru - absent
- Radan Mihai - absent
- Radu Octavian Claudiu - absent
- Sandu-Capră Mihai - absent
- Săniuţă Marian Florian - absent
- Sârb Gheorghe - absent
- Scutaru Adrian George - pentru
- Severin Adrian - absent
- Stan Ioan - absent
- Stan Ion - absent
- Stanciu Anghel - absent
- Tărniceru Petru - absent
- Teodorescu George Alin - absent
- Timiş Ioan - absent
- Voicu Cătălin - absent
- Lificiu Petru - pentru

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi, rezultatul votului o să-l anunţăm după ce sper că vom reuşi să votăm şi celelalte proiecte de lege. Rog liderii de grupuri să invite înapoi în sală pe cei care au părăsit sala.

Stimaţi colegi, vă rog să luaţi loc în sală. Nu s-a încheiat şedinţa de astăzi.

Vă rog să luaţi loc în bănci.

Pe ordinea de zi avem în continuare votul final asupra Proiectului de Lege privind Tariful vamal integrat român.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Supun votului dumneavoastră proiectul de Lege privind tariful vamal integrat român.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Vă rog să mai ridicaţi o dată mâna, în special pe zona de stânga, până la nivelul PUR-ului, ca să putem să numărăm şi în partea stângă a sălii. În partea dreaptă s-a numărat şi sunt 137 de voturi. Vă mulţumesc. Deci, 194 de voturi pentru. Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Vă rog să număraţi. 15 abţineri. Vă mulţumesc.

La pct.3, Proiectul de lege privind schimbarea denumirii satului Valea Izvorului din componenţa comunei Livezile, judeţul Mehedinţi.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 198 voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Acestea erau proiectele de lege şi aş vrea ca, înainte să ne despărţim astăzi, până la ora 15,00, când vom avea şedinţa comună cu Senatul, să aprobaţi - dacă veţi fi de acord - componenţa Comisiei de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice: Aurelia Vasile, PSD; Ioan Bivolaru, PSD; Dan Mihai Marian, PNL; Anca Daniela Boagiu, PD; Petru Călian, PPRM; Erdei-Dolóczi-István, UDMR; Romeo Octavian Hanganu, Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

Dacă sunt obiecţii?

Dacă nu sunt obiecţii, supun votului dumneavoastră componenţa acestei comisii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, componenţa comisiei de mediere a fost aprobată.

Stimaţi colegi,

Vă rog să aşteptaţi o clipă! Aş dori să anunţ rezultatul votului, dacă reuşim să numărăm suficient de alert.

Stimaţi colegi,

Sub rezerva unei verificări ulterioare în stenogramă, rezultatul care mi-a fost comunicat de către secretarii de şedinţă este următorul: 246 de voturi pentru; nici unul contra.

Deci, cu unanimitatea celor care au participat la vot, proiectul de lege a fost aprobat.

Vă mulţumesc.

Ne revedem la ora 15,00 pentru şedinţa comună cu Senatul.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,10.