Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Dan Radu Ruşanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Petre Popeangă şi Gheorghe Albu, secretari.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Bună dimineaţa.

Propun să începem şedinţa privind intervenţiile pentru ziua de astăzi.

Pentru început, dat fiind că o parte din colegii care s-au înscris pentru intervenţii lipsesc, i-aş da cuvântul doamnei Minodora Cliveti să-şi prezinte intervenţia. E singura doamnă care există între noi şi mi se pare normal.

Doamna Minodora Cliveti:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să fac o declaraţie politică pe care am intitulat-o: "Criza sistemului sanitar face victime".

Guvernul a adoptat Ordonanţa nr. 38/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei nr. 150/2002 pentru organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, care prevedea ca anumite categorii de persoane să beneficieze de gratuitatea medicamentelor prescrise pentru tratament. În nota de fundamentare a actului normativ, recent adoptat, se specifică faptul că această măsură a fost determinată de situaţia de criză din sistemul sanitar şi de epuizarea fondurilor pentru medicamentele compensate şi gratuite.

Prin această iniţiativă de modificare a legii, domnul Mircea Cinteză, ministrul sănătăţii, preconizează să realizeze o economie de peste 500 de miliarde de lei, fără să ia în considerare faptul că primele victime ale acestei măsuri vor fi, din păcate, categoriile care au nevoie de cea mai mare atenţie şi îngrijire: gravidele, copiii, persoanele cu handicap, veteranii de război. Această măsură este nu numai incorectă şi inumană, dar este şi în totală contradicţie cu programele enunţate de actualul Guvern privind susţinerea familiei, creşterea natalităţii şi protecţia drepturilor copiilor.

Coincidenţă sau nu, această decizie a Ministerului Sănătăţii şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate este oferită copiilor chiar de ziua lor, de 1 iunie.

Noile modificări legislative prevăd că unele categorii care aveau gratuitate pe baza unor legi speciale vor beneficia de medicamente la nivelul preţului de referinţă, adică va exista gratuitate doar la medicamentele ieftine şi, se presupune, mai puţin eficiente din punct de vedere al acţiunii terapeutice. O dată cu lista de referinţă, va fi introdusă şi o listă a medicamentelor la care mai pot avea acces gravidele, lăuzele şi copiii, iar costurile pentru medicamentele care nu au corespondent pe piaţa românească, mai scumpe şi mai performante, vor trebui suportate de cei în dificultate.

Consecinţele acestei măsuri pot fi deosebit de grave. Multe gravide care nu vor mai beneficia de medicamentele necesare pentru menţinerea sarcinii riscă să nască prematur sau chiar să piardă sarcina. De asemenea, şi copiii vor avea de suferit, pentru că nu vor mai avea acces la o serie de antibiotice de ultimă generaţie, vitamine, polivitamine, mai eficiente decât cele tradiţionale.

Ca un fapt de interes, celorlalţi beneficiari de gratuităţi, arondaţi altor case de asigurări, nu li s-au redus drepturile de către Guvern. Astfel, magistraţii, personalul din transporturi, angajaţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională pot primi în continuare medicamente gratuite, în baza statutelor profesionale sau a altor legi speciale.

Probabil că această soluţie optimă găsită de Guvern pentru a soluţiona criza medicamentelor fără să fie nevoie de rectificare de buget are în vedere luarea dreptului la tratment al celor săraci şi cu risc crescut la îmbolnăvire. Această decizie nu va rezolva criza din sistemul sanitar, ci va genera o cronicizare a acestei situaţii, deoarece va determina creşterea numărului de persoane internate pentru tratamente mult mai costisitoare, în condiţiile în care fondurile prevăzute pentru spitale sunt limitate şi aproape de epuizare.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului PPRM, domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"România şi reala integrare în U.E."

Pe 25 aprilie 2005, România a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, iar ratificarea acestui tratat s-a realizat în mai puţin de o lună de la semnare. Momentul este şi va fi important pentru toţi românii, acest lucru punându-şi amprenta asupra tuturor aspectelor vieţii economice, politice şi sociale din România. După semnarea acestui tratat, continuă cu mai multă patimă analizele, prelegerile şi se insistă asupra beneficiilor aderării şi integrării şi mai puţin asupra costurilor reale ale acestui fenomen.

Trebuie să realizăm cu toţii, mai bine spus să conştientizăm că, dacă vom fi primiţi în marea familie europeană, nu va curge lapte şi miere, nu vom reuşi dintr-o dată să atingem standardele de viaţă şi civilizaţie ale celor cu care ne aşezăm la aceeaşi masă. Dar trebuie să înţelegem totodată că România nu poate trăi separat, că a făcut din totdeauna parte din Europa şi că, după furtună, vine şi soarele.

În perioada care va urma, perioada preaderării, în viaţa fiecărui român vor interveni schimbări importante, unele destul de brutale, marea majoritate implicând cheltuieli enorme şi, deci, fenomene sociale, pentru că veniturile populaţiei vor rămâne cu mult în urma scumpirilor pe care suntem obligaţi să le operăm, pentru a putea face faţă cerinţelor impuse de ţările membre ale Uniunii Europene. Concluzia este tristă: pe lângă lapte şi miere, integrarea aduce şi multă fiere.

Astfel, primele majorări, deja simţite, au fost cele de la gazele naturale. Trendul crescător va trebui să-şi urmeze cursul firesc, pentru ca, la 01.01.2007, preţul gazelor naturale autohtone să fie la nivelul celor din import. Nici energia electrică nu este uitată, astfel că, în următorii doi ani, preţul acesteia va creşte cu cel puţin 50%. Şi, ca totul să fie complet, eliminarea subvenţiei acordate producătorilor şi distribuitorilor de energie termică va duce şi la scumpirea acesteia, astfel încât, la data intrării în Europa, românii care vor mai fi racordaţi la sistemul termic centralizat vor plăti valoarea integrală a producerii şi distribuţiei acesteia. Nu ştim dacă şi salariile acestora vor reuşi să acopere, până la 01.01.2007, aceste scumpiri.

Ce primesc în schimb românii, ca să poată face faţă integrării? Imediat, nu prea multe, pentru că trebuie să dovedim europenilor că ne dorim cu adevărat această integrare, că suntem pregătiţi din toate punctele de vedere pentru a fi buni parteneri şi, mai ales, că am îndeplinit şi îndeplinim tot ceea ce ne-au solicitat negociatorii U.E. Lucruri care, fie vorba între noi, nu sunt absurde decât pentru cei care, timp de 15 ani, au mimat restructurarea economică, reforma în justiţie şi administraţia publică, care au gândit că mai au la dispoziţie ceva timp sau, chiar mai rău, care au solicitat că până la finalizarea marii privatizări este bine să aibă loc întâi marile devalizări, pentru ca, apoi, să nu mai conteze decât la numărare şi planificare.

Românii vor putea dobândi dreptul la muncă în ţările U.E., conform acordurilor stabilite cu fiecare stat membru în parte, abia din 2009 şi 2011, şi asta, în condiţiile în care, de exemplu, industria minieră va cuprinde la data intrării în Uniunea Europeană doar 10 mii de mineri, ponderea agriculturii în p.i.b. va trebui să scadă de cel puţin trei ori, dar, în acelaşi timp, să se încadreze în standardele europene de siguranţă alimentară.

Ne aşteaptă o perioadă foarte grea, cu foarte multe renunţări, cu profunde schimbări sociale şi economice, care trebuie realizate, pentru a nu "beneficia" de clauza de salvgardare şi, în concluzie, de amânarea aderării la U.E. Având în vedere marasmul economic în care ne zbatem, corupţia, care-şi întinde tentaculele spre tot mai multe şi diversificate domenii sociale, economice şi politice, sărăcia, fenomen caracteristic celei mai mari părţi a populaţiei ţării, precum şi fenomenul de migraţie a tinerilor către Occident, singura alternativă viabilă o reprezintă integrarea, la 01.01.2007, a României la U.E. Iar, pentru aceasta, trebuie să folosim experienţa ţărilor vecine care au aderat deja, să le ascultăm şi să le aplicăm eforturile, pentru că ele au trecut prin furcile caudine ale integrării, dar, mai ales, să pregătim populaţia pentru ceea ce va urma: costurile ridicate ale integrării.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului PNL, domnul Mircea Ciopraga.

Domnul Mircea Ciopraga:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În declaraţia mea am să mă refer tot la criza sănătăţii.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am să vă prezint un scurt istoric al modului în care sistemul de sănătate din România a fost organizat şi gestionat în ultimii ani, sistem pe care unii dintre cetăţenii României poate nu îl cunosc îndeajuns. Fac acest demers pentru a vedea ce s-a făcut pentru îmbunătăţirea sisatemului de sănătate şi cine sunt cei responsabili de crizele neîntrerupte şi acute ale acestui sistem din ultimii ani.

Până în 1998, sistemul de sănătate din România a fost coordonat în mod centralizat de către Ministerul Sănătăţii şi prin direcţiile aflate în subordinea acestuia. În acest timp, finanţarea a fost făcută de la Fondul Special de Sănătate, adică, prin bugetul de stat.

Pentru a schimba această situaţie, la mijlocul anului 1997 a fost adoptată Legea asigurărilor sociale de sănătate, după modelul german, prin care asigurarea de sănătate devenea obligatorie şi era plătită de către toţi contribuabilii.

În 1999, a fost aplicat cu succes principiul descentralizării fondurilor de sănătate, casele judeţene de asigurări începând să funcţioneze ca instituţii publice autonome, creându-se astfel şansa unei bune asigurări a calităţii asistenţei medicale.

Deşi fondurile alocate sănătăţii au fost în fiecare an mici, sistemul - chiar şi imperfect - a funcţionat, până când, după 2000, noul Guvern condus de Adrian Năstase a emis o ordonanţă de urgenţă care a creat Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, abrogând Legea asigurărilor sociale de sănătate şi anulând totodată autonomia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Modificările legislative din domeniul sănătăţii s-au născut din nevoia cinică a PSD de a crea un nou instrument financiar aflat la dispoziţia clientelei sale politice, pentru că, realmente, nivelul fondului de sănătate crescuse considerabil odată cu aplicarea Legii asigurărilor sociale de sănătate. Astfel, din administrarea fondurilor sănătăţii a început să se înfrupte Guvernul Năstase, respectiv, Ministerul Finanţelor, care a hotărât limitarea şi mai mare a bugetului, deja mic, pentru fondurile de sănătate. Mai grav, banii care i s-ar fi cuvenit sănătăţii au fost deturnaţi şi folosiţi în cu totul alte scopuri, astfel că, în scurt timp, spitalele au început să acumuleze datorii la furnizorii de medicamente, materiale sanitare sau chiar utilităţi, ca apa şi energia electrică.

Aşa s-a ajuns ca la începutul mandatului Guvernului Tăriceanu să izbucnească criza sistemului de sănătate, de care ştim cu toţii şi de pe urma căreia suferă milioane de români, pe care îi reprezentăm în Parlament. Guvernarea Năstase, prin politica aplicată în sectorul sănătăţii publice, a generat prejudicii enorme sistemului de sănătate din România, creând un sistem aservit clientelei politice a PSD şi sfidând nevoile reale ale cetăţenilor, într-un domeniu vital pentru o societate civilizată.

Stimaţi colegi,

Conducerea Ministerului Sănătăţii face eforturi deosebite pentru ieşirea din criza sistemului de sănătate, generată de guvernarea PSD prin politica de subordonare financiară a Casei de Asigurări de Sănătate, prin subfinanţarea sistemului, prin folosirea banilor destinaţi sănătăţii pentru plata pensiilor şi prin compensarea abuzivă a medicamentelor în prag de alegeri, pentru atragerea de capital electoral. Interesele meschine ale fostului partid de guvernământ au fost puse şi în sectorul de sănătate, ca şi în celelalte domenii, înaintea intereselor şi nevoilor cetăţenilor.

De aceea, domnilor colegi, solicit instituţiilor statului să se implice şi să verifice gestionarea sistemului sanitar din timpul guvernării Năstase, contractele dubioase, să recupereze pe cât posibil miliardele furate şi să-i tragă la răspundere pe cei vinovaţi.

Totodată, este timpul să concepem şi să implementăm un sistem de sănătate bun, funcţional, care să scutească populaţia de umilinţe inadmisibile. Soluţia nu trebuie să excludă redarea autonomiei CNAS, asigurările private şi un sistem de gestiune a banilor sigur şi eficient.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea UDMR, domnul Garda.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Slivicultorii, precum şi instituţiile statului care răspund de silvicultură, începând cu anul 1997, de când s-a încercat în Parlamentul României promovarea Proiectului de lege nr. 169/1997, au contribuit la distrugerea necontrolată a fondului foresterier naţional, pentru blocarea retrocedărilor, motivând că viitorii proprietari, şi aşa, vor tăia pădurile şi s-au folosit de vidul legislativ. Astfel, de multe ori, proprietarii au primit cioate, în loc de teren cu vegetaţie forestieră.

Acest război împotriva pădurilor s-a intensificat după anul 2001, prin metode bine gândite de silvicultori, prin care s-a ajuns la favorizarea doborâturilor de vânt. Mai concret, favorizarea doborâturilor de vânt din: U.P. 7 Remetea, de la U.A. Unitatea amenajistică, de la 32 până la 34 şi de 136 până la 153, în suprafaţă de peste 400 de ha, din anul 2003. Mai precis, în cursul lunii august, o putem constata prin punerea în valoare în mod abuziv a arborilor nedestinaţi exploatării de către şeful de district Incze Iosef, care nu era verificată de tehniciana Ilie Livia şi fostul şef de ocol Melles Előd, contribuind, în mod decisiv, la distrugerea fondului forestier naţional din zona respectivă, pădure care în prezent nu mai există.

Pentru a fi mai explicit, aş enumera partidele din acea zonă, unde s-a exploatat cu 40% mai mult decât cele prevăzute în actul de punere în valoare. Partidele la care mă refer sunt următoarele: 1.653, 1.662, 1.666, 1.692, 1.688, 1.689, 1.696, 1.697, 1.698, 1.658, 1.713, 1.734, 1.693, 1.766 au fost exploatate în mod abuziv, cu sprijinul acestor persoane, împreună cu fostul şef de ocol, Melles Előd.

Ceea ce este mai grav este că doamna tehniciană Ilie Livia va fi martorul ocular al inculpatului Melles Előd privind exploatarea abuzivă a masei lemnoase din zona U.P. 7 Remetia, U.A. 34, Partida nr. 1.565, la Judecătoria din Gheorgheni, la data de 15 iunie 2005.

Primesc sesizări săptămânale privind susţinerea hoţiei de către actualul şef de ocol, inginerul Mihăilă Florin, din pădurile care fac obiectul retrocedării foştilor proprietari. Restituirea pădurilor o face cu o singură condiţie: pădurea respectivă trebuie să fie vândută firmelor cu care are relaţie de amiciţie, cum ar fi S.C. Industrial Grup S.R.L. şi alte firme favorizate din zona Topliţei. Asemenea exploatări au avut loc în. U.P. 1 Ditrău, U.A. 29, 205, 208, 209 şi 210, U.P. 7 Remetea 38/A, 39/A, din cadrul Partidei nr. 1.121, şi din U.P. 2 Zona Gheorgheni.

În legătură cu exploatările din Gheorgheni, trebuie să remarc distrugerea izvoarelor din care este alimentată apa potabilă pentru nevoile populaţiei din oraşul Gheorghieni. Poliţia a descoperit aceste exploatări ilegale, mai ales în comuna Remetea, în parcelelel 38/A şi 39/A, cu ocazia transportului masei lemnoase, întocmind acte de constatare în acest sens. Însă, spre mirarea mea, şeful de ocol a susţinut contestarea proceselor verbale, contrar Ordonanţei nr. 2/2001. Prin acest fapt, se poate constata favorizarea firmei menţionate la Judecătoria din Gheorgheni.

Iată câteva dovezi clare cum distrug inginerii silvici pădurile. Aceşti silvicultori, însă, conform legii, ar trebui să intervină pentru stoparea fenomenului infracţional din fondul forestier.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ion Bivolaru.

Domnul Dumitru Bentu (din sală):

În ce ordine aţi dat cuvântul?

Domnul Ion Bivolaru:

În ordine alfabetică.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

În ordine alfabetică.

Domnul Dumitru Bentu (din sală):

Protestez, m-am sculat de la ora 5, ca să fiu primul!

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă rog frumos, lăsaţi colegul să se exprime!

Domnul Ion Bivolaru:

"Anticipatele, între aventură şi neconstituţional"

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, forţează Constituţia de unul singur. Vrea alegeri anticipate până la sfârşitul acestei toamne.

Prima reacţie pe care ar trebui să o avem este de a desluşi care sunt raţiunile preşedintelui în încercarea sa, devenită de acum obsedantă, de a-i convinge pe toţi că anticipatele vor trebui să aibă loc anul acesta. Raţiunile preşeditnelui ţin de interese personale, de grup, de stat sau politice?

În plan formal, interesele preşedintelui nu ar fi intersectate de interesele forţelor politice, deoarece, pe de o parte, constituţional, acestuia i se interzice să aibă o astfel de intersecţie, iar, pe de altă parte, majoritatea partidelor din arcul puterii şi din opoziţie au declarat răspicat că România nu are ca prioritate problema anticipatelor. Singurul partid, Partidul Democrat, de care preşedintele Bănsescu a rămas cuplat ombilical, preia mecanic mesajul celui care la despărţire a lăsat un partid democrat puţin semnificativ iar la revenire vrea să-l preia popular, şi la propriu, şi la figurat. Privit din această perspectivă, interesul preşedintelui Băsescu este un interes de grup, adică, al actualului Partid Democrat, ceea ce demonstrează că acest interes este vădit anticonstituţional.

Privit din altă perspectivă, tot constituţională, Traian Băsescu este preşedintele tuturor românilor şi nu poate reprezenta decât interesele acestora integral, nepărtinitor, echilibrat şi fără preocupare asupra apartenenţelor politice, ci doar asupra modului cum toţi şi fiecare în parte respectă Constituţia şi legile ţării. Acesta trebuie, în mare, să fie comportamentul Preşedintelui României, plusat şi de alte prevederi constituţionale. Cu atât mai mult cu cât Traian Băsescu a câştigat alegerile doar din diferenţa de opţiuni la urne a circa 100.000 de cetăţeni români, de regulă, din diasporă.

Preşedintele trebuie să ne convingă că acordă aceeaşi atenţie atât dreptei, cât şi stângii, nu aliniind politica Cotroceniului după vederile sale strict personale, manifestate explicit până în prezent. Politica preşedintelui este politica statului şi nu politica cu care a venit de acasă. În momentul în care preşedintele debarcă la Cotroceni ca proaspăt locatar, îşi ajustează toate pornirile după a doua Biblie a României, care este Constituţia, dublată de legile ţării.

Una din marile griji constituţionale ale preşedintelui ar trebui să fie aceea de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice (art. 80 alin. 2). Parlamentul este una din principalele autorităţi publice ale statului.

Imediat după preluarea mandatului ca preşedinte, Traian Băsescu a declarat război total Parlamentului, anunţând, excesiv mediatizat, că în lunile imediat următoare îl va dizolva, pentru a provoca astfel alegeri anticipate. Parlamentul este autoritatea legislativă a cărei componenţă a fost aleasă democratic în noiembrie 2004. Dacă ponderea parlamentară a partidelor alese cu această ocazie nu a fost şi nu este pe placul domnului Băsescu, aceasta este problema sa personală, pe care o poate răsuci şi comenta sub toate formele într-un mediu domestic: adică, acasă sau cu amicii.

În urma alegerilor din 2004, orice dezbatere şi rezultatele acestor dezbateri în Parlament au girul populaţiei care a votat, inclusiv al aceleia care nu s-a prezentat la vot. Dacă jocul politic, democratic de altfel, deci, constituţional, face ca activitatea Parlamentului să creeze o criză ale cărei efecte se concretizează în proasta funcţionare a autorităţilor publice, respectiv Preşedinţia, Guvernul, Puterea Judecătorească, Administraţia publică locală, care, la rândul lor, blochează buna gestionare a treburilor statului, atunci Constituţia prevede măsuri preventive, concretizate prin schimbări de guverne.

O schimbare de guvern reprezintă o măsură democratică impusă şi de necesitatea schimbării sau ajustării politicilor guvernamentale care nu mai au sprijin majoritar. Demiterea Guvernului este un avertisment atât pentru Preşedinţie, cât şi pentru Parlamentul care o provoacă. Constituţia îi refuză preşedintelui dreptul de a demite Guvernul, iar Parlamentului nu i se permite să se "joace" prea des cu această procedură, pentru a nu se declanşa o criză prin blocarea bunei funcţionări a autorităţilor publice.

Au trecut mai bine de 5 luni de la numirea Guvernului Tăriceanu şi până în prezent nu a existat nici un blocaj parlamentar al activităţii guvernamentale sau al altor autorităţi. Au trecut, totodată, 5 luni şi de când preşedintele Băsescu forţează procedura dizolvării Parlamentului, mediatizând această prioritate falsă, pentru a obţine sprijin popular în vederea aplicării măsurilor de criză, în condiţiile când aceasta nu există. Privit din această perspectivă, interesul preşedintelui pentru forţarea alegerilor anticipate nu este un interes constituţional, deci un interes de stat, indiferent de motivaţiile care îl animă pe acesta.

Este posibil ca Parlamentul, tot în mod democatic, deci, constituţional, să demită Guvernul printr-o moţiune de cenzură, pentru ca mai apoi, timp de 60 de zile consecutiv, să nu se valideze alte două formule de Guvern propuse de preşedinte. Această procedură, Parlamentul o realizează deliberat, ca urmare a deciziilor politice permise de Constituţie, şi este evident că în această perspectivă Parlamentul îşi asumă responsabilitatea în cunoştinţă de cauză, ştiind că preşedintele poate (atenţie, la opţional!) declanşa procedura de dizolvare a Legislativului. În toată această suită de proceduri, Constituţia nu-i oferă preşedintelui nici o măsură preventivă care să-i permită să solicite dizolvarea Parlamentului, decât după declanşarea crizei de către Legislativ.

Au trecut 5 luni de când Preşedintele României, Traian Băsescu, ameninţă cu dizolvarea Parlamentului, care în acest interval nu a întreprins nici o acţiune notabilă care să blocheze activitatea legislativă sau care să definească debutul unei crize sancţionabile de Constituţie. Singura măsură preventivă pe care preşedintele o poate aplica pentru preîntâmpinarea unei posibile crize este medierea între puterile statului, respectiv, între Parlament şi Guvern, în acest caz (art. 80 alin. 2 din Constituţie). Iar medierea înseamnă ca preşedintele să acorde în măsură egală atenţie tuturor forţelor politice din Parlament, îndeosebi acelora care au ceva de reproşat în mod real Guvernului.

Dacă preşedintele consideră că Guvernul este întruchiparea perfecţiunii, iar Parlamentul este întruchiparea inconştienţei, blocând două numiri succesive de Guvern în 60 de zile, Constituţia îi permite domnului Traian Băsescu să descuie o anumită uşă, pe care scrie "anticipate" şi să aplice prevederile art. 89. Mai rău este că domnului preşedinte Băsescu nu-i plac deopotrivă nici Guvernul şi nici Parlamentul şi vrea să le schimbe pe amândouă dintr-o singură lovitură.

Nu ne rămâne decât să apreciem că problema alegerilor anticipate pe care le doreşte preşedintele Băsescu, în contextul politic actual, nu este decât expresia unui evident interes personal al domniei sale, ceea ce Constituţia îi interzice categoric să aibă.

Ce urmăreşte, practic, Traian Băsescu prin alegeri anticipate? Interesele sale personale se pot enunţa după cum urmează: 1) doreşte să exercite un control total asupra Parlamentului şi Guvernului; 2) dacă Constituţia nu-i oferă dreptul de a demite Guvernul, acest drept să nu-l aibă nici Parlamentul, atâta vreme cât are controlul asupra acestuia; 3) nu vrea ca Parlamentul să-i controleze acţiunile şi să i le cenzureze; 4) nu doreşte ca Guvernul să răspundă în faţa Parlamentului decât formal şi fără efecte; 5) nu doreşte ca activitatea Parlamentului să se desfăşoare în limitele procedurilor democratice de dezbatere decât dacă deţine controlul asupra majorităţii; 6) consideră că Parlamentul trebuie să-şi modifice configuraţia politică în conformitate cu frecvenţa şi rezultatele sondajelor de opinie şi nu conform prevederilor constituţionale; 7) doreşte să rămână consecvent în atitudinea de ignorare a opoziţiei parlamentare şi în refuzul de a media între Parlament şi Guvern, în conformitate cu prevederile alin. 80 alin. 2 din Constituţie; 8) doreşte revenirea la simultaneitatea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale în 2009, având ca scop unic consolidarea poziţiei sale şi a partidului care l-a lansat.

În consecinţă, ameninţările repetate ale preşedintelui Traian Băsescu adresate clasei politice privind declanşarea alegerilor anticipate fără nici o motivaţie susţinută constituţional, precum şi manipularea opiniei publice în a-i oferi sprijinul moral în acest demers reprezintă motive grave de încălcare a Constituţiei, cu efecte imprevizibile asupra stării de normalitate, motive cu care Curtea Constituţională poate fi sesizată în vederea declanşării procedurii de suspendare din funcţie.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului al Partidului Democrat... E cineva de la PD? Nu.

De la PNL, domnul Emil Strungă.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele de astăzi este: «Respectarea angajamentelor în politica externă».

În timpul crizei ostaticilor din Irak, Opozitia a exercitat presiuni la adresa Guvernului si Preşedintelui, cu intenţia vădită de a determina România sa renegocieze cu aliaţii, sau chiar să îşi retragă intempestiv trupele, justificate de conjunctură, dar inacceptabile ca principiu. Poate ca Preşedintele României a riscat, dar a câştigat.

Atitudinea autorităţilor române în timpul crizei ostaticilor, definită prin refuzul de a renunţa la marile opţiuni de politică externă, reprezintă un câştig uriaş, atât pe plan intern, cât, mai ales, în plan internaţional. Orice cedare sau semn de derută în timpul acestei crize nu numai ca ar fi afectat grav imaginea externă a României si relaţiile cu principalii ei aliaţi, dar ar fi ameninţat securitatea cetăţenilor români aflaţi în străinătate, deveniţi o pradă ispititoare pentru toate tipurile de terorişti.

România a trecut prin situaţii mai grave în istoria ei, pe care, din păcate, uneori le-a gestionat conjunctural. Din aceste încercari, ar trebui să înţelegem că este necesar sa ne fundamentăm crezul şi voinţa politică pe principii şi nu pe conjunctură. Din fericire, acum nu am negociat politica externă şi nu ne-am înşelat aliaţii, aşa cum, din păcate, solicita cu insistenţă opoziţia parlamentară sau alte guverne ale României, în alte situaţii, au făcut-o cel puţin de două ori în ultimul secol.

Criza ostaticilor a trecut, dar ofensiva pe tema retragerii trupelor române din Irak a rămas: fără consultarea aliaţilor şi cât mai repede cu putinţă. Chiar în actualul context, al rezolvării favorabile al crizei ostaticilor, retragerea trupelor din Irak sau fie numai agitarea demagogică a acestei teme pot avea efecte grave.

Este cu totul condamnabilă, politic şi moral, atitudinea actualei Opozitii în timpul şi după criză: PSD, sub a cărui guvernare au fost trimise trupele în Irak, agită tema aşa-zisei «dezbateri asupra unui calendar al retragerii», pentru că, vezi doamne, după alegerile din Irak situaţia de la faţa locului s-ar fi schimbat în aşa chip încât prezenţa noastră militară nu se mai impune. PPRM, fost «popular», care revine la vechea denumire şi, probabil, la vechile năravuri, consecvent pe tema în discuţie, vădeşte o crasă neînţelegere a adevăratelor interese naţionale, interese care pot fi servite cu adevărat doar în cadrul unor alianţe, care presupun nu doar avantaje, ci şi obligaţii.

Partidul Conservator, membru al coaliţiei aflate la guvernare, după ce a căzut în derizoriu în momentul în care liderul partidului a anunţat public faptul ca este dispus să se ducă în Irak în locul celor trei ziarişti răpiţi, a cerut, nici mai mult, nici mai puţin decât înlocuirea trupelor româneşti cu o forţă militară constituită după modelul Legiunii Străine Franceze.

Onorabilii noştri colegi uită că legislaţia internaţională în materie condamnă mercenariatul, iar mercenarii nu au statut de combatanţi. Mai mult decât atât, mercenarii au fost în istorie la originea multor atrocităţi.

Consider că este necesară menţinerea prezenţei militarilor români în Irak, ca o consecinţă a responsabilităţii şi solidarităţii în angajamentele luate faţă de parteneri. Prezenţa trupelor române în Irak reprezintă asumarea unei strategii de politică externă pe termen lung, strategie în cadrul căreia alianţa politico-militară cu Statele Unite ocupă un loc special. Asocierea României la amplul efort de război împotriva terorismului reprezintă o garanţie pentru propria securitate naţională.

Din nefericire, în Irak, chiar şi după alegeri şi instalarea noilor autorităţi, situaţia nu este stabilă, astfel încât prezenţa trupelor aliate va fi necesară încă mult timp. Retragerea trupelor noastre se poate decide de către autorităţile legitime ale ţării, în urma unor consultări clare cu aliaţii României şi numai atunci când în zonă se vor instaura liniştea şi instituţiile democratice funcţionale. Cine nu acceptă aceste principii fundamentale, ori se află într-o uriaşă dar şi impardonabilă necunoaştere de cauză fie serveşte alte interese decât cele ale României democratice.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Partidului România Mare, domnul Costache Mircea, domnul Brânză.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Istvan Antal, din partea Grupului parlamentar Conservator, Ioan Ţundrea, din partea grupului minorităţi, Amet Aledin.

Domnul Aledin Amet:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "O rememorare necesară".

În perioada 16-20 mai a.c. am participat în Crimeea la acţiunile de comemorare a victimelor tragicului eveniment petrecut în anul 1944, când sute de mii de tătari au fost deportaţi, din ordinul lui Stalin, mulţi dintre ei sfârşind înainte de a ajunge la destinaţie.

În acest periplu, ca deputat român de naţionalitate tătară, am rămas profund impresionat de multele locuri de veci ale soldaţilor noştri, căzuţi în perioada celui de-al II-lea război mondial pe câmpurile de luptă ale Peninsulei Crimeea. Războiul, indiferent de context, de timpul istoric, indiferent de conjunctura cu cine te aliezi şi împotriva cui acţionezi, produce dezastre, drame, permiţând, indiscutabil, accentuarea regresului material şi spiritual.

Ceea ce doresc să reliefez este nevoia de conştientizare a jertfei acestor soldaţi români, ce au murit departe de ţară, departe de familiile lor.

Ceea ce doresc să reliefez este dorinţa de a se produce efortul comun, în sensul în care, unde există morminte ale soldaţilor români, aflate departe de ţară, să existe şi însemne comemorative.

Propun Ministerului Român de Externe, asociaţiilor istorice, tuturor factorilor decizionali, o mai vie implicare, astfel încât să ne raportăm, în ceea ce priveşte aceste cazuri, la o cunoaştere exactă a realităţii.

Un om care se jertfeşte pentru ţara sa, se numeşte erou. El merită întreg respectul nostru.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Mihai Apostolache.

Domnul Mihai Apostolache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Duminică, printr-o prezenţă uimitor de mare la vot, francezii au declarat, în majoritate, nu Constituţiei Europene.

De ce au făcut-o tocmai ei, fondatorii marii familii europene, dacă votul lor a fost sau nu în cunoştinţă de cauză, dacă au avut, cumva, în vedere şi aderarea României sunt chestiuni care, cu siguranţă, vor fi "cântărite" de analişti, sociologi, jurnalişti...

Din punctul meu de vedere, referendumul francez contează pentru România din cel puţin două perspective: ca lecţie şi ca semnal de alarmă.

Duminică, am putut vedea şi, poate, şi învăţa cum arată democraţia la ea acasă, în Europa pe care ne-o dorim. Am văzut ce înseamnă mobilizarea unui popor în faţa unei decizii care îl priveşte direct, pe termen lung. Am văzut mitinguri DA şi mitinguri NU, desfăşurându-se civilizat. Am văzut cât de puternică poate fi opoziţia şi chiar şi un prim-ministru pregătindu-şi elegant şi discret o demisie de onoare...

Dincolo de această lecţie de democraţie, însă, am perceput rezultatul votului de duminică şi drept un semnal de alarmă pentru România!

Sigur, Puterea a încercat să ne liniştească, prin vocile sale oficiale, că nu există nici o corelaţie juridică între decizia francezilor şi aderarea României la Uniunea Europeană, Tratatul care consfinţeşte acest lucru fiind deja semnat!

Foarte corect! Mai mult decât atât, domnul Preşedinte Băsescu ne-a îndemnat să "privim cu răceală, ca nişte politicieni adevăraţi" rezultatul, oricare ar fi fost el!

Sincer, poate şi pentru că eu îmi doresc să fiu om politic şi nu politician, vă îndemn nu să privim cu răceală, ci să analizăm la rece situaţia reală în care ne aflăm.

Semnalul primit din Franţa nu este singular. Sunt destule vocile europene care nu se grăbesc să ne lanseze urări de bun-venit!

Ne aşteaptă patru luni de foc în care dacă nu vom reuşi să îndeplinim toate angajamentele asumate, riscăm aplicarea clauzei de salvgardare, deci amânarea momentului aderării, cu toate costurile pe care le presupune aceasta pentru fiecare dintre noi!

Dacă românii aflaţi la maturitate şi cei la vârsta a treia şi-ar putea spune, poate, "ei şi ce dacă nu ne integrăm? Putem trăi şi aşa!", generaţia pe care o reprezint are un cu totul alt punct de vedere!

Tinerii români au dreptul la Europa, se pregătesc pentru acest pas şi nu se vor a fi o nouă, altă generaţie de sacrificiu!

Iată de ce le solicit reprezentanţilor Guvernului şi tuturor forţelor politice să se implice cu adevărat în rezolvarea problemelor interne, reale, ale României, înscrise în angajamentele unanim însuşite.

Cred că acum acest lucru este important, nu construcţiile teoretice de genul alegerilor anticipate!

Este important şi pentru Uniunea Europeană, care, fiţi siguri, nu ne va accepta nici cea mai mică abatere de la grafic, şi pentru poporul român, şi, pe cale de consecinţă, şi pentru viitorul partidelor politice ale acestei ţări!

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, doamna Monica Iacob Ridzi.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Mâine, 1 iunie, sărbătorim "Ziua copilului", eveniment ce ar putea fi un bun prilej de exerciţii oratorice şi discursuri patetice. Cred însă că e mai potrivit să recapitulăm, scurt şi obiectiv, ce s-a realizat în domeniul protecţiei drepturilor copilului în perioada ianuarie - mai 2005.

Aş începe cu măsurile legislative în promovarea cărora Parlamentul a avut o contribuţie esenţială, aprobarea programelor de interes naţional în domeniul protecţiei drepturilor copilului; adoptarea modalităţii de anchetă socială privind situaţia copilului român aflat neînsoţit pe teritoriul altui stat, în vederea repatrierii acestuia şi a reintegrării sale sociale; aprobarea metodologiei de finanţare şi selectare a proiectelor de interes naţional în domeniul protecţiei copilului; adoptarea standardelor minime obligatorii privind serviciile destinate copiilor străzii.

Cât priveşte programele de interes naţional în domeniul protecţiei drepturilor copilului, acestea acoperă şase direcţii capitale care cuprind: integrarea socio-profesională a copiilor şi tinerilor din sistemul de protecţie; dezvoltarea serviciilor de zi-recuperare şi închiderea instituţiilor de tip vechi destinate copiilor cu dizabilităţi sau handicap care nu mai pot fi restructurate sau reabilitate; reintegrarea şi sprijinirea copiilor repatriaţi sau victime ale traficului; prevenirea şi combaterea exploatării prin muncă a copiilor; crearea reţelei de asistenţi maternali profesionişti pentru protecţia în regim de urgenţă a copiilor până la vârsta de doi ani separaţi de familie; crearea şi dezvoltarea serviciilor sociale comunitare pentru copil şi familie, în vederea prevenirii separării copilului de familia sa şi sprijinirii integrării copilului în familie.

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, prin Autoritatea naţională pentru protecţia drepturilor copilului, a acordat pentru toate aceste programe, cumulat, fonduri în valoare de 140 miliarde lei. Prin măsurile enumerate anterior s-a ameliorat sensibil situaţia protecţiei drepturilor copilului în România. Este nevoie însă de un efort susţinut în anii care vin pentru ca ţara noastră să atingă standardele de referinţă din statele membre ale Uniunii Europene.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Să ne amintim că am fost şi noi odată copii. Să fim mai aproape de cei mici, să-i învăţăm să trăiască armonios laolaltă. Să se ajute între ei, să fie buni şi atenţi cu cei din jur, generoşi şi sensibili, drepţi şi solidari. În inocenţa lor, cei mici îşi trăiesc basmul frumos al copilăriei. Să le apărăm dreptul de a fi fericiţi, libertatea de a visa.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, doamna deputat Adina Vălean.

Doamna Adina Ioana Vălean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Solicitarea unui sprijin pentru încălzirea comunităţilor mici şi mijlocii.

Prin votarea modificărilor propuse de Guvern pentru Codul fiscal, Parlamentul a oferit sprijinul său politic pentru programul de reformă în domeniul fiscalităţii. Suntem convinşi că micşorarea taxelor existente şi mărirea bazei de impozitate vor produce efecte economice pozitive şi durabile pentru populaţie.

În acest cadru, măsurile destinate întăririi disciplinei fiscale sunt de salutat. Eliminarea diferitelor prevederi fiscale speciale legate de unele produse contribuie la uşurarea şi uniformizarea legislaţiei precum şi la combaterea evaziunii fiscale.

Aceste politici încep să îşi arate roadele. Bilanţul comunicat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANSAF) la 19 mai 2005 arată că reducerea impozitului pe profit de la 25% la 16% şi introducerea cotei unice de impozit pe salarii de 16% nu au fost urmate de scăderea veniturilor bugetului de stat. Temerile că vor fi pierdute mii de miliarde de lei venituri nu s-au confirmat, pentru că încasările din TVA, accize şi taxe vamale au crescut. Pe ansamblu, veniturile bugetului de stat sunt mai mari în 2005 faţă de aceeaşi perioadă din 2004.

Acest bilanţ favorabil arată că politica de reducere a fiscalităţii promovată de actualul guvern a fost realistă, în timp ce modificările Codului fiscal sunt de natură să consolideze stabilitatea fiscală a statului.

Cu toate aceste rezultate favorabile, trebuie să ţinem cont de faptul că politicile generale fiscale de eliminare a exceptărilor la plata unor accize a fost urmată de anumite efecte sociale în unele comunităţi mici şi mijlocii, cu puţine oportunităţi economice şi sociale. Credem că pe viitor ar trebui avută în vedere corectarea acestor disfuncţii.

De exemplu, în multe oraşe mici şi mijlocii se produce energie termică pentru populaţie cu combustibili care de anul acesta sunt supuşi accizării. Este paradoxal faptul că în timp ce oraşele mari şi care au mai multe posibilităţi financiare folosesc pentru încălzire gazul natural, mai ieftin, oraşele mici, neracordate la reţeaua naţională de gaze, folosesc alte tipuri de combustibil care sunt acum supuse accizării şi, deci, sunt scumpe.

Un exemplu în acest sens este municipiul Olteniţa, unde autorităţile publice locale nu dispun de bani pentru a subvenţiona în iarna care vine agentul termic pentru populaţie, pentru că preţul combustibilului a crescut în timp ce preţul de referinţă pentru populaţie rămâne la un nivel compatibil cu puterea de cumpărare, dar mic în raport cu preţul real al gigacaloriei.

Din acest motiv credem că succesul Guvernului în politica fiscală ar trebui susţinut şi de măsuri punctuale de sprijin pentru comunităţi mici şi mijlocii care se confruntă cu probleme sociale complexe şi care au nevoie de sprijin pentru susţinerea cheltuielilor legate de încălzire.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Popular România Mare, domnul deputat Gabriel Brânză, domnul deputat Adrian Moisoiu. Din partea Grupul parlamentar independent Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Fabrica CEROC - Cluj, falimentată de interese dubioase". Şi am prezentat aici un material prin care arăt ce s-a întâmplat pe parcursul anilor şi de ce această importantă fabrică de porţelan din Cluj a ajuns în stare de faliment.

De altfel, nu este singura care se află în această situaţie. După Clujana, care era cea mai mare fabrică de încălţăminte din Europa de Est, a urmat combinatul de Utilaj greu, cel mai mare din zona Transilvaniei şi multele altele, Iris, acum astăzi, se întâmplă cam aceeaşi situaţie şi la "Soveta", Gherla, una dintre cele mai mari din Municipiul Gherla cu 757 de salariaţi într-un oraş cu 19 mii de locuitori. Acum, dimineaţă, au intrat în grevă datorită faptului că la data de 13 decembrie 2004 au fost vânduţi la un preţ de peste un miliard de lei, iar imediat cel care a cumpărat, în loc să respecte contractul şi să vină cu bani să investească, a vândut căminele de nefamilişti cu peste 4 miliarde. Aşadar, dintr-un foc şi-a recuperat suma de 4 ori investită, iar salariaţii sunt lăsaţi de izbelişte, nu-şi primesc salariile şi au probleme foarte mari.

Vă mulţumesc.

Textul integral al intervenţiei:

Fabrica CEROC Cluj - falimentată de interese dubioase.

Fostul Institut de Cercetare şi Proiectare în Industria Porţelanului, compania CEROC Cluj, a intrat în lichidare judiciară, după ce anul trecut, Tribunalul Cluj decisese reorganizarea judiciară a companiei. Deşi nu a reuşit să salveze de la faliment compania, fostul administrator special, Societatea Euroconsult, a fost desemnată lichidator. Micii acţionari de la CEROC acuză interesele ascunse ale acţionarului majoritar, fondul de investiţii Carpathian Investments, care ar fi agravat situaţia CEROC, în condiţiile în care nu au făcut nici un demers pentru recuperarea contravalorii unor exporturi în marea Britanie şi care au reprezentat bomboana de pe coliva fostului institut.

În anul 1998, CEROC deţinea o suprafaţă de 13.000 m², dintre care 9 000 m² suprafaţă construită. Una dintre clădiri a fost vândută Universităţii Babeş-Bolyai. Firma avea patru linii de producţie şi un departament de cercetare unde lucrau patru cercetători principali şi 15 asistenţi. Capacitatea de producţie a companiei se ridica la circa 250 de tone anual. Compania CEROC nu vindea doar produse din porţelan, ci şi coloranţi plus decoraţiuni pentru ceramică.

Cu toate acestea, compania clujeană se confrunta cu o criză acută de lichidităţi. Activitatea curentă era finanţată cu ajutorul unui credit de 80.000 de dolari luat de la fosta Bancorex. Fabrica de porţelan intrase într-o criză financiară atât de acută, încât, practic erau achitate doar dobânzile la bancă, în timp ce dările către stat erau amânate mereu. Efectele acestei crize financiare au fost resimţite în primul rând de către angajaţi.

Practic, problemele la CEROC au început din anul 1991. Atunci, fostul institut de cercetare a fost reorganizat sub forma unei companii de stat. Capitalul social, de 113,5 milioane de lei, era divizat în 22.700 de acţiuni, cu o valoare nominală de 5 000 de lei fiecare, deţinute în întregime de statul român.

O parte din capitalul social al companiei a fost oferit celor care şi-au depus cupoanele de privatizare oferite de Guvernul Văcăroiu. Restul acţiunilor au fost cumpărate de salariaţi, prin metoda MEBO. Din pricina decapitalizării companiei, Adunarea Generală a Acţionarilor a decis să organizeze două majorări de capital, una cu 1,98 miliarde de lei şi alta de 1,41 miliarde de lei, în urma cărora Carpathian Investments a devenit acţionar principal, însă care nu deţinea majoritatea.

În data de 15.02.1999, Carpathian a împrumutat CEROC cu 14 000 de dolari. Pentru că membrii Consiliului de Administraţie numiţi chiar de împrumutător nu au plătit această datorie, suma a crescut din pricina penalităţilor de 1% pe zi până la valoarea de 4,3 miliarde de lei. Lucrurile nu s-au oprit aici. În data de 12.12.2000, Carpathian a împrumutat din nou CEROC cu suma de 461,6 miliarde de lei. Celor 230,8 milioane de lei rămaşi din datorie li s-au adăugat noi penalităţi în valoare de 560,8 milioane, aşa că valoarea celui de-al doilea debit a ajuns la 721,6 milioane de lei. Carpathian a încheiat în data de 19.07.2001 un nou contract de împrumut cu CEROC, în valoare de 100 de milioane de lei. Suma a fost achitată în întregime, însă nu şi penalităţile, de 83,8 milioane de lei.

Cu toate acestea, Carpathian a încheiat un al patrulea contract de împrumut, în data de 23.07.2001, în valoare de circa 5000 dolari. Compania clujeană a achitat suma de 125,2 milioane de lei.

Practic, mai erau de plătit 1.394 dolari, sumă la care erau calculate penalităţi de 376,9 milioane de lei. Totalul celui de-al patrulea debit era de 424,1 milioane de lei. Însă Carpathian a împrumutat din nou, pentru a cincea oară CEROC în data de 13.08. 2001, cu suma de 274,7 milioane de lei. Suma a fost restituită, însă nu şi penalităţile, de 575,5 milioane de lei. În data de 03.04.2003, Carpathian a notificat CEROC în legătură cu neplata acestor debite şi a cerut transformarea datoriilor în acţiuni.

Consiliul de Administraţie al CEROC, dominat tot de reprezentanţii Carpathian Investments, a aprobat această manevră, iar Carpathian a devenit din acţionar principal, acţionar majoritar.

Este vorba de hotărârea prin care în schimbul celor 6,2 miliarde de lei pe care CEROC le datora către Carpathian Investments au fost emise 249.473 de acţiuni, toate acordate acţionarului-creditor. Practic, îndărătul cifrelor de mai sus se ascunde o operaţiune care seamănă a camătă.

Acţionarul principal a împrumutat în repetate rânduri cu sume relativ modeste, societatea pe care o deţinea, deşi conducerea companiei clujene, numită de acelaşi acţionar, demonstrase că nu a fost în stare să plătească nici unul dintre împrumuturi.

La aceste sume modeste au fost calculate penalităţi incredibil de mari. În cele din urmă, datoria a fost transformată în acţiuni, deşi dacă ar fi trebuit să le plătească acţionarul Carpathian ar fi trebuit să achite sume incomparabil mai mari decât cele cu care împrumutase compania CEROC.

Mai trebuie remarcat faptul că penalităţile percepute de Carpathian erau mai mari decât cele practicate în mod curent de bănci şi asemănătoare cu cele practicate de casele de amanet.

Normal, după ce Carpathian a dobândit controlul total asupra firmei, a reuşit să îşi impună propriul managemnt. Care însă a fost în final defavorabil companiei clujene şi de care au profitat societăţile din străinătate care au cumpărat marfă, dar care au uitat să o plătească.

În plus, aproximativ 150 de foşti angajaţi ai CEROC - au dat în judecată fabrica de porţelan, care se află în lichidare judiciară. Oamenii au de recuperat restanţe salariale din ultimii trei ani. Suma minimă pe care o are de recuperat un fost angajat este de 40 de milioane de lei. Foştii angajaţi sunt însă în concurenţă cu ceilalţi creditori ai CEROC care încearcă să recupereze sumele datorate de întreprinderea clujeană. Creditele depăşesc cu mult valoarea bunurilor care se află în patrimoniul fabricii şi care ar putea fi executate silit.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Vasile Mocanu.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi vorbeşte despre cota unică de impozitare.

În bugetul Iaşiului a apărut o gaură de 64 de miliarde de lei. Cota unică de impozitare îşi arată colţii. Efectele acestei măsuri financiare insuficient analizate înainte de punerea ei în practică devin îngrijorătoare.

Voi da exemplul Iaşiului. Până acum, cota unică de impozitare a făcut o gaură în buget de 64 miliarde de lei. Scăderea este evidenţiată oficial într-un raport al Direcţiei Judeţene de Finanţe (DGFPJ) în care se arată că, în primele patru luni ale anului 2004 - când cota de impozitare varia între 18 şi 40% - s-au încasat 539 miliarde de lei din impozitele pe salarii faţă de 475 înregistrate în aceeaşi perioadă a anului 2005.

Aşadar, 539 minus 475 egal 64 de miliarde de lei lipsă de la buget.

Potrivit aceluiaşi document, încasările totale la bugetul de stat în primele luni ale acestui an s-au majorat doar cu 13 miliarde de lei, ceea ce înseamnă o creştere procentuală mai mică de 1%. Dar, dacă se ia în considerare şi rata inflaţiei calculată de Institutul Naţional de Statistică, în perioada 30 aprilie 2004 - 30 aprilie 2005, care este de circa 10%, am putea spune că încasările au scăzut în termeni reali cu aproximativ 9%.

Aşadar, 10 minus 1, egal 9 procente lipsă de la buget.

Nici în cazul încasărilor din impozitul pe profit, situaţia nu este mai bună. Deşi în aceste prime patru luni ale anului 2005, s-a înregistrat o anumită creştere, de la 290 miliarde la 395 de miliarde, explicaţia acestui spor nu este de natură să ne bucure prea tare.

Dimpotrivă, chiar oficialii de la Direcţia de Finanţe recunosc că nu încasările au crescut, ci au fost recuperate o parte dintre restanţele datorate de contribuabil bugetului de stat. De pildă, numai de la o anumită întreprindere, cumpărată de un foarte cunoscut şi mult mediatizat om de fotbal, statul a recuperat peste 50 miliarde de lei.

Există şi efecte bune ale cotei unice de impozitare? Greu de spus. Cu multă timiditate, Direcţia Judeţeană de Finanţe anticipează un număr mai mare de societăţi care ar putea avea profit, dar este vorba de multe ori de câştiguri nesemnificative. Apoi, au scăzut importurile, dacă este să ne luăm după valoarea încasărilor la taxele aplicate mărfurilor importate - de la 45 de miliarde de lei, la doar 36 de miliarde.

Nu în cele din urmă, se vorbeşte de creşteri la contribuţiile la fondul de asigurări sociale de stat, de sănătate şi şomaj, dar nici aceste creşteri nu sunt foarte importante.

Mă opresc aici cu cifrele, pentru a vă oferi o concluzie cât se poate de prozaică.

Iaşiul este un judeţ cu probleme. Iată că pe lângă găurile din buzunarele ieşenilor şi din asfalt, se iveşte şi o mare gaură la bugetul de stat. Cine o acoperă, domnilor guvernanţi?

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Adrian Gheorghe Miuţescu.

Domnul Adrian Gheorghe Miuţescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Titlul declaraţiei mele politice este "Corupţia în justiţia argeşeană".

Inainte de a fi ales deputat de Argeş, semnalam o serie de nereguli şi disfuncţionalităţi în justiţia argeşeană. Nici după aproape 6 luni de la alegerile parlamentare şi prezidenţiale, reprezentanţii justiţiei argeşene nu dau semne că ar dori o schimbare în bine, în folosul cetăţeanului, demonstrându-se neputinţa de a-şi face datoria ca şi putere a statului. Mass-media locală, opinia publică prezintă cazuri de mare corupţie în dosare de renume la nivel naţional. Judecătoriile din judeţul Argeş sunt pline de dosare, dosare care au o cauză comună: corupţia. Au fost prejudiciaţi oameni simpli, care de ani de zile îşi susţin prin tribunale cauza, cu eforturi materiale şi consum psihic deosebit. Împotriva acestor oameni s-au unit interesele financiare ale puternicilor judeţului Argeş din fosta guvernare; în faţa acestora, nu a existat justiţie, dreptate sau adevăr.

Cu toate că există dovezi concrete de prejudiciu adus statului român şi cetăţenilor săi, justiţia nu îşi face datoria. Cazurile de corupţie pe care vi le prezint pe scurt în continuare vă sunt cu siguranţă cunoscute. În toate aceste cazuri justiţia, la nici un nivel, nu a luat încă nici o măsură concretă de combatere a corupţiei, la tragere la răspundere a celor vinovaţi.

Dosarul ARO este cel mai cunoscut caz de corupţie din judeţul Argeş. Situaţia de la ARO Câmpulung a adus municipiul Câmpulung într-o situaţie economică fără precedent; uzina ARO a fost cumpărată cu 150 000 de dolari, ca după doar câteva luni de la dobândirea pachetului majoritar de acţiuni, una din secţii să fie vândută cu 2,7 milioane de dolari.

John Perez nu a ţinut cont de prevederile contractului semnat la achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni şi a vândut cele mai moderne secţii şi fabrici de pe platformă. Despre situaţia de la uzina musceleană se pare că există oameni gata să depună mărturii, vizavi de implicarea, în procesul de privatizare al ARO, a unor persoane de renume din fosta guvernare.

Dosarul LACTAG este unul mult discutat în judeţul Argeş. După obţinerea frauduloasă a unei finanţări SAPARD de 2,5 milioane de euro, se pare că inspectorii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş au constatat existenţa evaziunii fiscale prin neînregistrarea în contabilitate a unor venituri. Aceeaşi Lactag câştigă prin fraudă licitaţia pentru Programul "Cornul şi laptele", prezentând o documentaţie incompletă, iar ulterior a livrat în şcoli produse la jumătate din gramaj, încălcând astfel o hotărâre de Guvern.

Dosarul CONARG este de mult timp în lucru la PNA Argeş, în acest dosar au fost chemaţi să dea declaraţii responsabili din cadrul primăriei Piteşti. Firma respectivă a primit în ultimii 4 ani lucrări de 500 de miliarde din bugetul municipiului Piteşti, în condiţiile în care ar exista dovezi clare că aceste lucrări au fost supraevaluate.

Dosarul METRO este un dosar de renume la nivel local. Acest dosar priveşte împroprietăriri abuzive cu terenuri ale unor persoane, terenuri pe care în momentul de faţă este construit complexul METRO Piteşti. Parte din terenuri au fost trecute abuziv de pe raza comunei Oarja pe raza comunei Bradu, fiind prejudiciaţi astfel adevăraţii proprietari. Ulterior, din proprietatea comunei Bradu, aceste terenuri, împreună cu altele care se aflau de drept în comuna Bradu, au fost trecute în posesia unor anumite persoane şi apoi au fost vândute către METRO.

În urmă cu puţin timp, Prefectura Argeş a efectuat la Primăria Bradu un control în urma căruia s-au dovedit foarte multe falsuri. Dosarul a fost trimis de Prefectură către Parchet, unde magistraţii bat pasul pe loc.

Dosarul "Autostrada" priveşte împroprietăriri abuzive în locurile pe unde urma să treacă autostrada de centură: prin intermediul unor schimburi de terenuri şi reconstituiri ale dreptului de proprietate, pe raza comunei Mărăcineni, de exemplu, pentru persoane care nu au avut niciodată teren în această comună, în favoarea unor persoane ale căror nume au o notorietate deosebită.

Dosarul "Maxi-Taxi" reprezintă un alt scandal de proporţii în care au fost vehiculate nume reprezentative din administraţia publică locală. "Caracatiţa maxi-taxi", aşa cum a fost denumită această afacere de către un ziar săptămânal, aduce în prim planul presei locale nume sonore, precum consilieri locali ai PPRM-ului sau chiar directori de ziare, dar şi membrii marcanţi pe plan local ai PSD-ului.

Aceasta este poziţia lipsită de autoritate pe care o are justiţia în judeţul Argeş. Oare astfel îi răsplătim pe cetăţenii buni platnici? Aceşti oameni, când merg la ghişeele unde îşi plătesc impozitele şi taxele, o fac convinşi de faptul că, achitându-şi aceste obligaţii, îşi asigură accesul la un sistem corect care să le apere interesele, să le garanteze proprietatea şi accesul la informaţie.

În campania electorală am promis oamenilor dreptate şi adevăr. Oamenii au votat pentru "Dreptate şi Adevăr".

Stimaţi colegi, justiţia, dreptatea şi adevărul nu au culoare politică!

Promisiunile electorale nu pot şi nu trebuie să rămână la rang de promisiuni! Noi toţi suntem datori să facem tot ce ne stă în putină să reformăm întreaga justiţie, dar o reformă reală şi nu una superficială ca cea realizată de PSD.

Din păcate, în judeţul Argeş, PNA-ul nu funcţionează şi nu îşi atinge scopul.

Stimaţi colegi, vă aşteptaţi să existe democraţie într-o ţară în care justiţia nu îşi face datoria? Speraţi ca în România economia de piaţă să devină funcţională? Solicit magistraţilor să îşi facă datoria, pentru că de ei depinde, în mare măsură, bunăstarea românilor şi a României.

De asemenea, solicit Ministerului Justiţiei demararea unor anchete dure în ceea ce priveşte dosarele enumerate mai sus, precum şi la nivelul magistraţilor argeşeni; totodată vă asigur că voi acorda tot sprijinul în sensul efectuării unei analize corecte a tuturor acestor cazuri.

Este necesar ca accesul la justiţie să fie liber, este obligatoriu ca oamenii să fie egali în faţa legii. Oamenii au ales, electoratul a decis: Dreptate şi Adevăr şi nu să Continuăm împreună! Le suntem datori. Iar în ceea ce priveşte corupţia în justiţia argeşeană, eu vă promit ca lucrurile îşi vor urma traiectoria corectă.

Vom lupta şi vom învinge! De ce? Pentru Dreptate şi Adevăr!

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Vasile Cosmin Nicula, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În activitatea parlamentară din teritoriu, în calitate de deputat PSD în Circumscripţia electorală Hunedoara, am avut şi am ocazia să observ şi să constat că în România administraţia publică este ineficientă, în perspectiva acţiunilor concrete de administrare a patrimoniului public, întrucât sunt probleme juridice grave de reprezentare şi drept de proprietate.

Cele menţionate anterior trebuie soluţionate în folosul comunităţilor locale, beneficiarele directe ale acţiunilor manageriale ale funcţiei publice, multe lucruri nu sunt aşa cum realitatea socială o cere.

Nu trebuie să lăsăm birocraţia şi incompetenţa să treneze şi să amâne rezolvarea problemelor comunităţii locale din care face parte contribuabilul. De aceea, doresc să evidenţiez necesitatea eliminării birocraţiei, promovarea funcţionarilor publici pe criterii de competenţă şi eficienţă.

Astfel, se va accelera măsura principală de armonizare a angajamentelor luate în faţa Uniunii Europene în ceea ce priveşte voinţa politică şi creşterea competenţei în administraţia publică locală.

În teritoriu, mă confrunt cu probleme şi sunt într-un fel rodul lipsei de profesionalism, puterii de decizie şi a responsabilităţii, asumarea răspunderii în buna administrare a patrimoniului public naţional.

Voi da aici exemple concludente, punctuale, care să-mi argumenteze prezenta declaraţie politică şi intenţia practică de a mă implica în rezolvarea problemelor comunităţii locale hunedorene, electoratului hunedorean şi a contribuabililor care m-au ales în circumscripţia electorală pe care o reprezint în Parlamentul României.

Astfel, în municipiul Brad, judeţul Hunedoara, există o problemă legată de singurul cinematograf din oraş, cinematograful Zarand, care se află în proprietatea privată a statului şi, mai nou, a fost trecut în proprietatea privată a Societăţii Comerciale "România Film" SA.

Imobilul în care funcţionează acest cinematograf este singurul care are utilitate publică cu aspect cultural şi care este generos în spaţii ce ar trebui eficientizate la maxim în folosul cetăţenilor din oraşul Brad, având în vedere faptul că respectiva clădire are valoare culturală şi sentimentală pentru locuitorii acestui municipiu.

Din aprilie 2001 până în prezent, nu au mai avut loc activităţi cu caracter cultural, iar spaţiul este lăsat în paragină, Societatea Comercială "România Film" SA este total dezinteresată de soarta acestui patrimoniu.

De aceea, menţionez că Primăria municipiului Brad are disponibilităţi financiare pentru consolidarea şi renovarea imobilului şi transformarea acestuia într-un spaţiu de cultură, atât de necesar locuitorilor municipiului, deoarece, aşa cum am mai subliniat anterior, locaţia nu se află în proprietatea administraţiei publice locale, acest lucru nu este posibil.

Vin şi întreb, ca un simplu contribuabil, de ce, şi cine are interesul ca tot ce înseamnă eficienţă şi bună intenţie să nu se manifeste?

Cine ar trebui să ia măsuri pentru proasta administrare a patrimoniului statului, proprietate a noastră, a tuturor, a fiecărui elector şi contribuabil din ţara noastră şi, în speţă, a celor din municipiul Brad. De ce este nevoie de interpelări, intervenţii şi acţiuni politice pentru orice lucru care, în mod normal, se constituie în act de administrare şi, implicit, în răspundere managerială.

Factorul politic trebuie să se implice în rezolvarea problemelor, dar nu este suficient atâta timp cât lipsa de competenţă şi ineficienţă managerială există atât în administraţia publică locală, cât şi în cea centrală.

Cu bucurie şi optimism constat că administraţia publică locală acţionează mult mai eficient şi este mult înaintea administraţiei publice centrale, poate şi pentru că administraţia publică locală este mai aproape de oameni, de electorat, unde responsabilitatea şi asumarea răspunderii este stimulată direct de interacţiunea continuă cu simplul contribuabil în comparaţie cu administraţia publică centrală care este sancţionată odată la 4 ani.

De acea, doresc să subliniez că voinţa politică trebuie să aibă drept cuvinte de ordine: eficienţa, competenţa, manageriat practic, asumarea răspunderii acţiunilor şi hotărâre.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu.

Întrucât am depăşit timpul alocat pentru intervenţii cu un sfert de oră, dau cuvântul unui ultim coleg din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul Filip Georgescu. Restul, dacă doriţi, le depuneţi în scris, sau data viitoare.

Domnul Filip Georgescu dacă este. Nu este.

Domnul Ion Mocioalcă, domnul Claudiu Pop, Victor Sandală, Ion Dumitru, Doina Dreţcanu, nu sunt.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "Jocul".

A fost ziua mondială a jocului, vine 1 iunie "ziua copilului", cel pentru care o formă esenţială de relaţionare este tot jocul. Am putea-o decreta şi ziua Guvernului, a Guvernului Tăriceanu, aflat într-un sisific proces de maturizare. spun aceasta invocând modul aproape ludic în care cei din Palatul Victoria abordează gestionarea unor probleme grave pe care le traversează sau, mai exact, le suportă oamenii ce au revenit la formula clasică de salut, doar "Să trăiţi!"

La "mediu" toţi se joacă de-a: "Podul de piatră s-a dărâmat/A venit apa şi l-a luat/Vom face altul, pe râu în jos/Altul mai trainic şi mai frumos." Lângă el, evident, un hotel!

Justiţia preferă tradiţionalul "Hoţii şi vardiştii", cu influenţe din balada Meşterului Manole - "Ce ziua aresta/Noaptea libera".

Cei din educaţie şi cercetare desenează cu râvnă pe asfalt, iar "interniştii" pedalează de zor pe biciclete cu girofar. Nu lipseşte pictura pe faţă.

"Ala, bala, portocala", în varianta celor de la economie şi comerţ, se numeşte "uite abonamentul, nu-i abonamentul", la gaze, evident. direct se exprimă agricultorii care afirmă că "în ceea ce priveşte mediul rural, faţă de PSD, P.N.L. joacă în deplasare". corect este "joacă deplasat".

În aceste condiţii, cei mari cu adevărat, cetăţenii alegători, nu puteau să nu sancţioneze "ghiduşiile guvernului de largă concentrare aristocratică".

Ultimul sondaj de opinie INSOMAR poate fi rezumat astfel: P.S.D. în creştere, Alianţa în scădere. În cazul unor alegeri anticipate, în acest moment, P.S.D. ar obţine peste 35% din voturi, în timp ce alianţa D.A. 49 procente, un salt spectaculos pentru social-democraţii autentici, de 11 procente. Mircea Geoană, preşedintele P.S.D., este cel mai apreciat lider al unei formaţiuni politice - 35,3% din opţiunile celor intervievaţi, faţă de 16,5% pentru actualul preşedinte PNL şi 7,8% pentru preşedintele navetist Emil Boc (PD).

Cabinetul Tăriceanu reuşeşte să mulţumească prin prestaţia de până acum doar pe 43% dintre cele 1689 persoane chestionate. Este cu adevărat un cabinet "trendi".

Uncheşul de la Cotroceni este mâhnit, dar nu poate să nu ofere "victorienilor" de 1 iunie, o mică atenţie pentru unii dintre miniştri şi chiar pentru şeful lor, filmul "Singur acasă".

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu.

Cu asta, rog pe ceilalţi colegi să depună declaraţiile în scris. Încheiem şedinţa. Continuăm la ora 10.

Mulţumesc.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Liviu Câmpanu:

Declaraţie politică

"Se deschide sezonul la cameleoni..."

Profitând de inerţia schimbărilor din sistemul direcţiilor deconcentrate, nu pe criterii politice, aşa cum auzim smiorcăieli şi icnete pe la colţuri, ci, pur şi simplu, datorită deficitului managerial, incompetenţii sau jefuitorii din fruntea acestora încearcă să parcurgă o metamorfoză, dându-se de ceasul morţii să convingă pe toată lumea că ei sunt dintotdeauna simpatizanţii actualei puteri şi că au fost forţaţi de vechea guvernare să se angajeze politic.

Probabil tot vechea guvernare i-a silit să bage mâna în buzunarul statului şi, implicit, al contribuabilului, ei, săracii, nefiind decât nişte roboţei ce ascultau sârguincioşi ordinele "de sus"... Tot "de sus" li s-a ordonat ca din umilul salariu de funcţionari publici" să strângă din dinţi şi din curea" pentru a-şi construi vile, a achiziţiona maşini de lux şi a-şi petrece vacanţele "de austeritate" în străinătate.

De aceea nu trebuie să ne mirăm dacă vom vedea directori de spitale (ori ai altor instituţii) care, după ce s-au lăsat "unşi" de comisioane pentru absolut tot ce înseamnă achiziţie într-un spital public, au vămuit orice angajare în instituţie şi au condus cu paşi fermi spitalele spre abisuri întunecoase, îşi trâmbiţează liberalismul şi jelesc asupra nedreptăţii care li s-ar face dacă ar fi schimbaţi din funcţie.

Schimbarea de culoare, virajul brusc, de la roşu aprins la portocaliul alianţei, pare a-i afecta chiar şi pe unii demnitari ai fostei puteri (secretar de stat într-un anume minister al guvernării trecute), ceea ce arată încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de greu sunt de desprins ventuzele acestor lipitori dedulcite de pe banul public.

Acum înţeleg de ce, deşi suntem într-un mileniu al descoperirilor ştiinţifice de tot felul, de realizare a unor aparate şi sisteme pentru măsurarea unor multitudini de parametri, nimeni nu a obţinut un mecanism pentru măsurarea gradului de nesimţire, dintr-un simplu motiv: ieşirea permanentă a acestuia din scală.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Stimaţi colegi,

Vreau să vă supun atenţiei câteva aspecte sensibile legate de politica dusă de Consiliul Judeţen Suceava. Proiectul "Suceava - Utilităţi de mediu la standarde europene", al cărui titular este acesta, este un proiect de anvergură de dezvoltare şi reabilitare regională, în valoare de 235 de milioane de euro. Acesta se derulează în trei etape, pentru prima etapă obţinându-se garanţii guvernamentale şi un împrumut extern în valoare de 86,3 milioane de euro de la Deutsche Bank Londra, contractul prevăzând rambursarea creditului în 25 de ani. Investiţiile în această primă etapă a proiectului urmăresc reabilitarea sistemelor de termoficare din 6 oraşe din judeţ: Siret, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Suceava şi Rădăuţi, precum şi înfiinţarea şi extinderea distribuţiei de gaze naturale în 60 de localităţi ale judeţului, prin montarea unei conducte de gaz metan în lungime de 380 de km.

Implementarea proiectului revine unui mare concern de utilităţi din Europa, E.On, prin contractorul său UK Utilities Service. Consiliul Judeţen a semnat acordul de principiu pentru a transfera drepturile, fondurile şi obligaţiile Proiectului "Suceava - Utilităţi de mediu la standarde europene".

Problema cea mai mare este că lucrările nu au avansat deloc, iar împrumutul de 86,3 milioane de euro nu îşi găseşte finalitatea. Banii sunt ţinuţi "la saltea" şi locuitorii judeţului sunt nevoiţi să plătească dobânda creditului, fără ca acest lucru să se reflecte în creşterea standardelor de viaţă, pentru că, de fapt, aceasta este esenţa acestui mega-proiect.

Nu mai departe de anul trecut, Consorţiul Petromservice - Stroytrasgaz, care a câştigat prin licitaţie dreptul e a construi cei 380 de km de conductă de transport al gazului metan pe tronsoanele Frasin-Vatra Dornei, Păltinoasa-Rădăuţi şi Rădăuţi-Siret, a tergiversat începerea lucrărilor din motive ştiute numai de reprezentanţii acestor firme şi, eventual, de domnul Gavril Mârza, preşedintele consiliului judeţen. Acesta din urmă nu a ezitat însă să se laude în presă cu realizări care de fapt nu există, exprimându-şi satisfacţia cu privire la modul în care se desfăşoară proiectul, realitatea fiind cu totul alta: proiectul stagnează, iar populaţia plăteşte creditul şi în nici un caz nu se poate spune că beneficiază de "utilităţi de mediu la standarde europene".

Acţiunile preşedintelui Consiliului Judeţen, Gavril Mârza, sunt doar o serie de jonglerii politice, acţiuni propagandistice ieftine, specifice şi atât de dragi PSD-ului, însă, probabil că odată şi odată toată lumea îşi va da seama de evidentele nereguli ce înconjoară acest proiect, care, de doi ani, tot porneşte, dar nu începe.

Lipsa de transparenţă de care dă dovadă Consiliul Judeţen Suceava, sub comanda politică a domnului Mârza, atât în cazul Proiectului "Suceava - Utilităţi de mediu la standarde europene", cât şi în alte cazuri, este regretabilă şi de multe ori la limita legii. Accesul la informaţiile referitoare la studiul de fezabilitate al proiectului în discuţie, actele privind implicarea financiară a comunităţilor locale implicate în proiect, raportul de evaluare şi selectare a finanţatorului sunt considerare "secrete de serviciu". Probabil că şi documentaţia referitoare la studiul de fezabilitate al Drumului judeţean 176A dintre Vama şi Argel este, de asemenea, "secret de serviciu".

Aducerea în discuţie a acestui caz nu este întâmplătoare. În data de 22 aprilie a.c., în calitate de deputat de Suceava, am înaintat consiliului judeţen o solicitare referitoare la documentaţia mai sus menţionată. Nici până în ziua de azi nu am primit un răspuns, fie el şi un refuz. Aşa înţelege domnul Mârza transparenţa instituţională şi accesul liber la informaţiile de interes public.

Astfel, profit de această ocazie şi îl înştiinţez pe domnul preşedinte al Consiliului Judeţen Suceava, Gavril Mârza, că va fi chemat în judecată pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la liberul acces la informaţiile de interes public. Potrivit Legii nr. 544/2001, art. 7 alin. 1, instituţia condusă de stimatul domn Mârza ar fi trebuit să răspundă în scris solicitării în termen de 10 zile sau măcar 30 de zile de la data înregistrării acesteia, în cazul unei situaţii complexe.

Poate numai în acest fel, prin apel la justiţie, baronii locali ai PSD, între care îl putem include fără reţineri pe Gavril Mârza, vor înţelege că dinastia lor a apus şi că există nişte reguli şi nişte legi care trebuie respectate şi care guvernează interesele tuturor oamenilor, nu numai ale clientelei politice, cum au fost obişnuiţi până acum.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Claudiu Pop:

Declaraţie politică privind intenţia Guvernului de introducere a cotizaţiilor C.A.S. la pensionari

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din nefericire, mă aflu din nou în faţa dumneavoastră pentru a vă atrage atenţia asupra unei grave erori pe care Guvernul celor "bogaţi" se pregăteşte să o legifereze în goana sa disperată după fonduri. Faptul că în ultimele luni de zile sistemul de sănătate românesc se află în comă profundă nu mai este un secret pentru nimeni. Problema sistemului medical este mai veche, însă actualii guvernanţi nu au găsit altă soluţie pentru a resuscita sistemul decât împovărarea unei categorii sociale care îşi duce traiul de azi pe mâine: pensionarii. Această măsură lipsită de scrupule nu mai trebuie să mire pe nimeni: face parte din politica actualei puteri, definită prin deja celebrele declaraţii: "Veţi avea ţara pe care o meritaţi!" sau: "Ce vrei, doamnă, să-ţi fac hotel?"

Domnule prim-ministru, pentru dumneavoastră reforma sistemului sanitar este echivalentă cu spolierea şi jecmănirea celor care îşi duc traiul de azi pe mâine? Revenim la perioada fanariotă şi inventăm taxe şi impozite pentru a putea acoperi găurile bugetare? La începutul guvernării v-aţi lăudat că veţi rezolva problema subfinanţării sistemului sanitar prin alte metode. Cum rămâne cu colectarea fondurilor, cu marii datornici, cu blocarea conturilor? E linişte în păpuşoi, stimaţi guvernanţi!

În loc să continue procesul de recolerare a pensiilor, Guvernul le face cadou pensionarilor un nou impozit. Situaţia de acum seamănă cu ceea ce s-a spus şi s-a întâmplat în cazul cotei unice.

La introducerea cotei unice de impozitare, unul dintre argumentele folosite a fost acela că se va reuşi scoaterea la lumină a unei părţi din economia "gri", că este o măsură cu un pronunţat caracter social. Efectele le simţim cu toţii: măriri de taxe, noi impozite, un buget al statului ale cărui venituri sunt înjumătăţite, iar obligaţiile dublate. Ceea ce a dat Guvernul cu o mână, a luat în cele din urmă cu două înapoi. Subliniez: minim două, că parcă par mai multe.

Inconştienţa actului de guvernare este demonstrată şi de ultimele declaraţii ale primului ministru, conform cărora contribuţia la sistemul de sănătate nu va afecta veniturile pensionarilor. Desigur, cât timp mult trâmbiţata recorelare a pensiilor va coincide cu valoarea contribuţiei la fondul de sănătate. Felicitări, aţi reuşit să vă încadaţi perfect în zicala: "Aceeaşi Marie, cu altă pălărie!". Sau, pe înţelesul dumneavoastră, că oricum pricepeţi mai greu chestiunile financiar-sanitare, le daţi ceva ca să le puteţi lua înapoi. Probabil că speranţa Guvernului este ca pensionarii să ţină minte doar că le-aţi dat până la următoarele alegeri.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Tărniceru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Preşedintele Bush are o temă preferată, pe care o scoate periodic la plimbare prin lume. Tema Yalta, oriunde ar fi abordată, culege admiraţie, evidenţiază noi şi noi comentatori, noi specialişti pe eveniment şi analişti de profunzime. Când spune Bush "teribilul adevăr", când ne asigură că la Yalta s-a mers pe urmele "tradiţiei injuste" a Pactului Molotov-Riebbentrop, mai că-ţi vine să mai deschizi o dată cartea de istorie.

Românii, care s-au lovit şi se lovesc mereu de diferite "tradiţii injuste", fac uneori haz, alteori lăcrimează, dar rămân cu tradiţia de a înghiţi "găluşte" istorice. A fi păcălit în mod tradiţional nu îndulceşte, ci agravează păcăleala pentru care avem o predispoziţie proprie comunităţilor cu simţul umorului bine dezvoltat. În rarele momente când se întâmplă să nu ne păcălim între noi, cu siguranţă, apar alţii, care ne vor păcăli pe toţi. Cel mai adesea, cele două păcăleli sunt în raport de simultaneitate. Câte şi mai câte păcăleli n-am gustat noi de-a lungul şi de-a latul celor 2000 de ani de când stăm pe aici! Şi toate, din cauza unor "tradiţii injuste", temeinic consolidate.

Un european, pe numele lui Peter Hintze, anunţa că ni se pregăteşte o păcăleală pe care n-am fi prevăzut-o, oricât ne-am fi forţat noi imaginaţia: suspendarea demersurilor pentru primirea în Uniunea Europeană, în cazul în care Constituţia Europeană va fi respinsă de... francezi. Nu e vreo glumă sau vreo consecinţă a "mizerabilei Ialte", este doar o răbufnire a injustelor tradiţii.

De ce am adus în discuţie Pactul Molotov-Riebbentrop? Pentru că, nu demult, am citit o scrisoare a Comitetului Ad-Hoc Româno-American pentru Basarabia, adresată preşedintelui american, la 10 mai anul curent. Printre semnatarii acesteia se numără părintele Gheorghe Calciu. Redau câteva fragmente, semnificative, din scrisoare:

"În numele celor aproape două milioane de americani de origine română, vă felicităm pentru curajul şi demnitatea cu care aţi denunţat Pactul Molotov-Riebbentrop, în cursul recentei dumneavoastră călătorii în Europa. Vă felicităm totodată pentru declaraţia în care aţi afirmat că acordurile de la Yalta au reprezentat o mare nedreptate pentru ţările est-europene". Aţi afirmat textual: "Intemniţarea milioanelor de locuitori din Europa Centrală şi de Est va rămâne drept una din cele mai mari injustiţii comise în istorie".

Am fost mişcaţi de onestitatea dumneavoastră în această privinţă. Pe de altă parte, însă, ne întristează faptul că în nici unul din discursurile dumneavoastră nu aţi menţionat şi România împreună cu cele trei ţări baltice. România a fost şi ea o victimă a Pactului Molotov-Riebbentrop. Potrivit prevederilor secrete ale imorarului pact, în iunie 1940, armata sovietică a invadat, ocupat şi anexat provinciile româneşti Basarabia şi Bucovina. La scurt timp după anexare, Stalin a sfârtecat cele două provincii, a declanşat o campanie criminală de distrugere a caracterului românesc al teritoriului ocupat şi a înfiinţat R.S.S. Moldovenească. Cu toate acestea, în pofida deportărilor masive şi a arestărilor sovietice care au urmat, majoritatea locuitorilor regiunii au rămas până în ziua de azi români.

După dezmembrarea Uniunii Sovietice, Moldova s-a declarat independentă, dar a fost incapabilă să se elibereze de comunism şi să se alăture familiei de ţări democratice europene. În plus, regiunea Transnistria s-a rupt de Moldova şi a devenit o zonă de conflicte şi de instabilitate regională. În lumina recentelor schimbări prodemocratice din Ucraina şi a importanţei crescând a României pentru Statele Unite, noi credem că a sosit timpul ca Washingtonul să-şi schimbe atitudinea faţă de această parte a Europei.

Republica Moldova a continuat să fie manipulată de comunişti notorii, în timp ce politica ei este dirijată de cercuri geopolitice şi strategice de la Moscova. Drept rezultat, această republică a căzut din nou în ghearele comuniştilor, economia ei a fost distrusă, populaţia s-a prăbuşit într-o stare de disperare, iar Transnistria a devenit un centru de trafic de arme şi alte activităţi ilicite.

În calitate de cetăţeni loiali acestei ţări, dorim să promovăm cele mai bune relaţii între Washington, Bucureşti şi Chişinău. Este convingerea noastră fermă însă că cea mai bună soluţie este acceptarea ideii că singurul loc natural al fostei provincii româneşti este împreună cu România. Suntem convinşi că realizarea acestui ţel va fi favorabilă ambelor ţări, va promova interesele Americii în sud-estul Europei, va continua să asigure prietenia fără rezerve a românilor pentru America.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Călin, file de poveste" nu se dezminte şi continuă, aşa cum ne-a obişnuit deja avalanşa deciziilor haotice. De această dată, Tăriceanu & Company au reuşit să ne consterneze prin adoptarea noului Cod Fiscal. Inutil să mai amintim că eforturile membrilor Partidului Social Democrat de a organiza o dezbatere parlamentară corectă, regulamentară, au fost zădărnicite fără drept de apel. Căci reprezentanţii Alianţei D.A. se pare că au uitat complet de principiul domniei legii şi consideră că totul li se cuvine.

Şi, pentru că le-a ajuns cuţitul la os şi visteria s-a golit, în urma aplicării miraculoasei cote de impozitare de 16%, reprezentanţii coaliţiei guvernametnale au găsit soluţia salvatoare: majorarea altor impozite şi taxe. Ce importanţă mai are faptul că, în primele 6 luni de la aplicarea mult trâmbiţatei cote, întreprinderile mici şi mijlocii, datorită dublării impozitului pe profit (de la 1,5% la 3%), au dispărut? Doar acestea reprezintă numai "motorul" activităţii economice şi stabilităţii sociale, nu? Şi cât timp cele ce supravieţuiesc sunt ale noastre, chiar nu mai contează miile de familii care au rămas pe drumuri.

Familiile cu venituri mici şi mijlocii? Tocmai pentru că au crezut în noi şi, poate, ne-au votat, merită să le facem un mic cadou: creşterea presiunii fiscale medii cu "numai" 4,1%. Trebuie să recunoaşteţi, politica liberalo-pedistă chiar vă protejează, vă apără interesele, nu? Că doar nu aţi vrea să trăiţi acum într-un hotel!

Aţi reuşit cumva să economisiţi câţiva bănuţi? Greşeală fatală! Pentru asta, veţi plăti scump: 10% din suma economisită, începând cu 1 iunie 2005, revine statului. Să vă învăţaţi minte şi să nu mai repetaţi greşeala!

Şi dacă îndrăzniţi să vă gândiţi să faceţi tranzacţii imobiliare cu proprietăţi din patrimoniul personal, nu vă grăbiţi. Din 1 ianuarie 2006, 16% din valoarea tranzacţiilor se cuvine statului. Puteţi aştepta până atunci, nu?

Iată cum, încet, încet, cortina se ridică şi descoperim, în fiecare zi, câte o parte din adevărata menire a cotei de 16%: din viaţă scapă cine poate! Şi epopeea Tăriceană continuă...

Domnul Florin Iordache:

"Caracalul a învins Japonia în competiţia Challange Day"

Miercuri, 25 mai, în cadrul întrecerii sportive Challange Day, s-au întrecut concurenţi din Caracal, reprezentantul României, şi Nishi-Kokubu, din Japonia. Important era ca un număr cât mai mare de participanţi să facă mişcare cel puţin 15 minute.

S-a demonstrat că românilor le place sportul şi mişcarea în general şi chiar dacă vremea nu a fost prielnică practicării sportului, caracalenii au ignorat ploaia, torenţială pe alocuri, şi au ieşit să facă sport.

După o zi întreagă de întreceri sportive, doamna Aurelia Suciu, reprezentanta Federaţiei Române "Sportul pentru toţi", a anunţat victoria Caracalului.

S-a demonstrat că românilor le place sportul şi se pot mobiliza pentru a obţine victoria.

Bravo Caracal! Succes sportului românesc!

Domnul Vasile Puşcaş:

"Semnificaţia scrisorilor de avertizare expediate de Comisia Europeană"

Am fost surprins în ultimele zile să constat că, deşi se exprimă tot mai frecvent atenţionări la adresa României în ceea ce priveşte stadiul pregătirii pentru aderare, dinspre medii politice interne şi europene, autorităţile române arată o relaxare care ridică un mare semn de întrebare: ori autorităţile noastre nu înţeleg despre ce este vorba, sau avem de-a face cu un mediu extern tot mai ostil modului de a-şi face Guvernul datoria în materie de aderare?

Recent, un membru al Guvernului cu atribuţii în domeniul pregătirii României pentru aderare afirma că "scrisorile de avertizare" pe care le va expedia Comisia Europeană pe adresa Guvernului sunt un lucru pozitiv, căci ne vor ajuta să ne facem mai bine temele. Or, este clar că asemenea "scrisori de avertizare" au menirea să semnaleze autorităţilor derapajele ori/şi întârzierile în îndepliniera angajamentelor şi calendarului de aderare, ceea ce nu poate fi în nici un caz o notă bună pentru Guvern... Căci, de la competenţe la resurse şi voinţă politică, aceste tipuri de documente avertizează şi uneori chiar repoziţionează ceea ce ar trebui să ne facă foarte atenţi la viitoarea evaluare din raportul de monitorizare, care va avea menirea, în principal, să analizeze dacă România ar putea fi pregătită pentru aderare la 1 ianuarie 2007.

Având în vedere această conduită a miniştrilor actualului Guvern, sugerăm autorităţilor o mai deschisă comunicare cu toţi cei implicaţi în procesul de pregătire a aderării şi inclusiv cu comisiile de specialitate ale Parlamentului României. În acelaşi timp, considerăm că momentul este destul de grav pentru proiectul politic al aderării României la Uniunea Europeană atât din punct de vedere extern, inclusiv în privinţa ratificării Tratatului de Aderare, cât şi intern. Propunem ca toate comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor să monitorizeze aria specifică de activitate şi să atenţioneze mereu Guvernul şi autorităţile locale pentru a nu rata momentul aderării, la 1 ianuarie 2007.

Domnul Dorinel Ursărescu:

Administraţia publică locală din România s-a constituit într-o structură care acţionează stat în stat, servindu-şi propriile interese, sabotânad administraţia centrală. Această administraţie publică locală pune în practică, cu o consecvenţă demnă de invidiat, proverbul "până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii".

Altfel spus, se poate afirma fără teama de a greşi că noi nu avem la nivel local o administraţie publică eficientă, corectă, pusă în slujba cetăţeanului, care să aibă voinţa de a pune în practică legislaţia în vigoare, precum şi strategiile şi politicile administraţiei centrale.

Ea, administraţia publică locală, prin lentoare, opacitate, omisiune, eludare etc., devorează administraţia centrală precum o plantă carnivoră prada sau o scufundă în nisipurile mişcătoare ale administraţiei locale.

Toate acestea sunt pentru că funcţionarii care alcătuiesc această administraţie publică locală ştiu că ei nu decontează niciodată nemulţumirile oamenilor, ale contribuabililor, de fapt, ale electoratului. Toate aceste nemulţumiri sunt decontate mai devreme sau mai târziu de factorul politic care impune administraţia centrală.

În zadar puterea legislativă cu cea executivă încearcă să creeze cadrul general necesar dezvoltării unei democraţii autentice dacă administraţia publică locală este lăsată în continuare să mimeze că acţionează în folosul cetăţeanului, pe când, în realitate, se mobilizează numai atunci când are un beneficiu direct sau la comanda stăpânilor.

Decidenţii administraţiilor publice locale, dar şi subalternii lor, nu scapă niciodată ocazia de a arăta cetăţeanului de rând "cine este şeful", că se poate muri cu dreptatea în mână, ca râul nu vine de la indolenţa lor, de la incompetenţă şi corupţie, ci de la cei de "sus", mai ales când aceştia doresc instaurarea "domniei legii".

Având în vedere tarele existente şi adânc înrădăcinate în mentalitatea unui număr destul de mare din rândul funcţionarilor administraţiei publice locale (care se ghidează după proverbul "apa trece, pietrele rămân" sau "câinii latră, carul trece"), cred cu toată convingerea că a sosit momentul sa se ia toate măsurile ce se impun pentru punerea administraţiei publice locale într-adevăr în slujba cetăţeanului.

Funcţionarul public care obstrucţionează legea, tergiversează aplicarea legii, îngrădeşte dreptul cetăţeanului de a avea acces la informaţii de interes public sau condiţionează în vreun fel prestarea de servicii către populaţie, trebuie imediat îndepărtat. Ca asemenea funcţionari publici exista, este un adevăr indubitabil, dovadă stă numărul mare de cetăţeni nemulţumiţi, numărul mare de procese etc.

Statul corupt tip PSD a generat şi acceptat să lucreze cu o administraţie publică locală coruptă şi obedientă, pentru a-şi putea pune în practică hoţiile şi ticăloşiile, care încep acum să fie scoase la lumină.

Singura grijă a administraţiei publice locale existente, înscăunată de partidul-stat PSD, nu este alta decât de a obstrucţiona guvernarea, prin lipsa de comunicare, denaturarea dispoziţiilor şi lipsa de reacţie.

Cred că, odată cu elaborarea politicilor şi strategiilor necesare compatibilizării României cu Uniunea Europeană, trebuie să fie luate măsuri urgente şi energice pentru asanarea şi "stabilizarea nisipurilor mişcătoare" din administraţiile publice locale. În caz contrar, România riscă să se prăbuşească, precum podurile pedeseriste, la primele torente.

Domnul Ioan Ţundrea:

"Să ne facem corect temele acasă!"

Ar putea duce respingerea Constituţiei şi la amânarea aderării României? Comisarul european Andris Piebalgs, care a negociat aderarea Letoniei, crede că: "Decizia privind România şi Bulgaria a fost deja luată şi orice amânare se va datora doar celor două ţări, nu datorită Uniunii Europene", a declarat domnul Piebalgs, reflectând pentru moment consensul la Bruxelles.

În următoarele optspreze luni, în timp ce Uniunea caută o soluţie la criza constituţională, probabil cea mai profundă din istoria sa, România nu-şi poate permite nici un pas pe de lături dacă doreşte să adere la timp. Premierului luxemburghez Jean Claude Juncker, care deţine preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene, şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, au ţinut o conferinţă de presă în care au declarat: "Europa a cunoscut deja momente dificile şi a ştiut să iasă de fiecare dată întărită".

"Trebuie să amintim că nouă ţări membre, reprezentând aproape jumătate din populaţia europeană au ratificat deja Tratatul constituţional", a spus domnul Barroso, într-o declaraţie comună cu domnii Juncker şi Josep Borrell, preşedintele Parlamentului European. De aceea, concluzia liderilor europeni e că procesul de ratificare trebuie să continue. Sperăm că, în continuare, Guvernul României să-şi menţină poziţia realistă pe care o manifestă în prezent, şi anume aceea că "temele făcute acasă cu conştiinciozitate şi profesionalism" reprezintă calea sigură spre aderare în 2007.

Aşadar, să ne ferim de situaţii conflictuale şi hazardate care în actualul context european nu ne-ar putea crea decât piedici în calea aderării în 2007.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

"Despre românii lipsiţi de ţară"

Orice ţară cu teritorii pierdute are o strategie pe termen imediat, mediu şi de durată. Ce proiecte strategice au avut regimurile aflate la putere din 1989 şi până acum? Cunosc un singur proiect, al domnului Zară, care după ce a fost publicat într-un ziar de mică circulaţie "Republica", nu s-a mai auzit despre el. Dacă se mai întâmplă vreo atitudine sau vreo acţiune culturală, apoi tot la insistenţa patrioţilor români din ţară şi din Basarabia, Bucovina, Serbia, Cadrilater.

Tocmai de aceea, Partidul România Mare a inclus în Programul său un punct important: reunificarea ţării, realipirea Basarabiei şi a Bucovinei la ţara-mamă. Preşedintele partidului, C.V. Tudor, nu o dată a subliniat faptul că românii basarabeni şi bucovineni nu mai au putere să reziste în faţa tăvălugului străin care s-a abătut peste ei şi nu se dă împins înapoi de 65 de ani încoace.

Iar dacă ne uităm mai în adâncul istoriei, vedem bine că, de fapt, Basarabia se află sub ocupaţie de aproape 200 de ani. Dar vorbeam de regimurile de până acum, care, în loc să favorizeze Reîntregirea, au spulberat şi ultima rază de speranţă a românilor basarabeni şi bucovineni. Iar acum, cu noul regim, pe cine încălzesc declaraţiile incendiare ale domnului Băsescu, dacă rămân vorbe în vânt. De la vorbă până la faptă e cale lungă.

Departamentul pentru care răspund în cadrul Partidului România Mare are un destin ingrat. Partidul România Mare nefiind la putere, nu-şi poate manifesta voinţa politică întru soluţionarea diverselor probleme legate de Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, Banatul Sârbesc şi Cadrilater. Şi atunci e logic să ne întrebăm: dacă întreg statul românesc, cu guvernele sale, care de care mai anemice, este inapt de a rezolva situaţia românilor lipsiţi pe nedreptate de ţara lor, ce poate face un simplu departament pentru românii de pretutindeni? Şi totuşi, cu toate greutăţile întâmpinate, cu acordul conducerii partidului am efectuat vizite în Basarabia, Bucovina, Banatul Sârbesc, Bulgaria, cu misiuni de investigare şi constatare a problemelor la faţa locului. Fireşte, nu am mers în aceste zone cu mâna goală, ci cu donaţii importante de carte în limba română (manuale, beletristică), cu portretele marilor voievozi şi scriitori români. Vizitele noastre, o spun fără înconjur, s-au încununat de succes pe oriunde am fost.

În Banatul sârbesc situaţia românilor este ceva mai bună, în Voevodina, dat fiind faptul că acţionează mai multe asociaţii. Una dintre cele mai reprezentative este "Asociaţia de Limbă şi Cultură Română" condusă de scriitorul Adrian Marina. Datorită acestor asociaţii activitatea culturală din zonă este foarte bine reglementată, se organizează, ca şi la noi la partid, simpozioane, colocvii, zilele marilor voievozi şi scriitori naţionali, jubilee ale scriitorilor locali, plus la aceasta, nu arareori se organizează şi lansări de carte ale scriitorilor din România. Cu doi ani în urmă, şapte scriitori, invitaţi de departamentul nostru, au avut lansări de carte la Clubul parlamentarilor României, iar apoi au făcut un pelerinaj la Suceava, vizitând bisericile şi mănăstirile din judeţ.

De exemplu, la parohia Vîrşeţ, părintele paroh şi lucrătorii bibliotecii Şaguna au rămas impresionaţi, când le-am adus cărţi bisericeşti de valoare. Ei şi-au exprimat recunoştinţa că mai este un partid în ţară, România Mare, care are grijă de ei. La fiecare întoarcere acasă după aceste vizite de suflet, am cerut prin adrese, sesizări implicarea autorităţilor statului român în problematica românilor vitregiţi de soartă. Din păcate, cele mai multe dintre cererile lor au rămas fără răspuns. S-a rezolvat ceva numai în privinţa românilor din Banatul sârbesc, mai cu seamă a celor din Valea Timocului, care nu aveau dreptul la limba română în şcoală şi în biserică. Îmi stăruie şi acum în memorie cum se plângeau: "Noi nu avem dreptul nici la naştere, nici la moarte să plângem în limba română". După audienţa ce-a avut-o delegaţia noastră la ambasadorul, pe vremea aceea, în Serbia, domnul Ştefan Glăvan, precum şi la Ministerul Minorităţilor Naţionale, lucrurile s-au mai îndreptat: a fost emisă o lege prin care li s-a acordat în sfârşit acest drept.

În ce-i priveşte pe românii din Cadrilater, treburile stau trist de tot. Preşedinte de onoare al Asociaţiei Vlahilor din Bulgaria, Ivan Alexandrov, ne-a însoţit pe noi, membrii delegaţiei române din partea P.R.M., prin nenumărate localităţi în care, minune mare, populaţia era covârşitor românească. Problemele lor ţin de chestiuni de limbă, istorie, iar în aspect cultural se cer fonduri pentru organizarea unor festivaluri de cântec şi dans românesc. Dacă observăm, doleanţele lor nu sunt cine ştie ce mari, dar iată că nu găsesc nici un ecou în ţara-mamă. Şi când te gândeşti că inima reginei Maria se află într-o biserică din Balcic.

De exemplu, pentru românii din Bulgaria problema unui Centru Cultural Român la Vidin se discută de peste zece ani de zile, dar nu s-a mişcat nimic din loc. Un atare centru ar rezolva mai lesne cererile românilor din Bulgaria: subvenţionarea revistei "Timpul", o bibliotecă cu carte românească, o sală de lectură, o mică sală de spectacole, clase pentru studierea limbii române, cercuri de pictură, muzică, artă dramatică. Acest viitor Centru Cultural Român poate deveni o filială sau subdiviziune a Institutului Cultural din Bucureşti, prin care s-ar putea realiza finanţarea şi controlul asupra banilor investiţi.

Delegaţia noastră spre Nordul Bucovinei, în periplul său, a trecut prin mai multe peripeţii, din cauza unor restricţii impuse de ucraineni. Numai noi ştim cât de greu ne-a fost până am reuşit să trecem cu mii de cărţi hotarele.

Trebuie de menţionat că ucrainenii se comportă obraznic, sfidător, mai ales după semnarea Tratatului româno-ucrainean din 1997. Se cere de accentuat că şi în Ucrania, mai cu seamă actuale raioane Hliboca, Storojineţ, Noua-Suliţă, regiunea Transcarpatică (Maramureşul istoric), Ţinutul Herţa sunt populate compact de români.

Ultima informaţie de dată recentă pe care o deţinem din teritoriu este: la Cernăuţi s-a elaborat un plan diabolic de lichidare a actualului raion Herţa (în care peste 90% sunt români), prin comasara cu raionul Noua-Suliţă (în care majoritatea sunt la fel români, dar în documentele de după 1940 sunt numiţi moldoveni). Aşadar, e clar cu ochiul liber că dintr-o singură etnie română, în Nordul Bucovinei se fac două, din "mila" oficialităţilor, astăzi, cică, portocalii, astfel urmărindu-se diluarea procentului românesc în zonă. De ce se recurge la o asemenea tactică? E clar ca bună ziua: pentru a nu avea acces şi românii la organele legislative locale şi parlamentare, organizându-se o singură circumscripţie electorală. Prin asemenea jonglerii politice s-a reuşit eliminarea unicului deputat de etnie română, Ion Popescu, la ultimele alegeri parlamentare.

Referitor la Republica Moldova, călătoriile efectuate au fost mai prielnice, în sensul că am avut mai puţine dificultăţi în zona de graniţă. Pot spune cu toată tăria că întâlnirile cu oamenii la Uniunea Scriitorilor, la Casa Limbii Române, la Centrul Internaţional Eminescu, la bibliotecile "Lucian Blaga", "Onisifor Ghibu", "Transilvania" au fost pline de empatie şi înţelegere. Dar delegaţiile noastre nu s-au oprit numai la Chişinău, ci şi în alte oraşe mari: Bălţi, Cahul, Străşeni, Orhei, Soroca, în multe centre raionale şi localităţi rurale, ba chiar şi în Transnistria.

Iar în ultima perioadă, la 6 martie 2005, prin misiunea OSCE doi deputaţi, domnul Dumitru Avram şi subsemanta, precum şi însoţitoarea noastră din partea locului, doamna L. Bardari, am fost la patru secţii de votare din zona transnistreană în calitate de observatori. Şi iarăşi, spre bucuria tuturor românilor, şi la Căuşeni, şi la Hagimus, şi la Palanca populaţia majoritară era românească.

În funcţie de resursele financiare ale P.R.M., în vizitele noastre în Basarabia, una dintre care a fost onorată şi cu prezenţa Preşedintelui Partidului România Mare, C.V. Tudor, rezultatele au fost pe faţă. În primul rând, entuziasmul românilor lipsiţi de ţară că nu sunt uitaţi de fraţii lor, în al doilea rând - donaţiile de mii şi mii de cărţi, rechizite şcolare, îmbrăcăminte, încălţăminte. Dar, mai mult ca orice, comunicarea interumană şi speranţa că vom fi cândva împreună pentru totdeauna.

Pentru o simplă comparaţie, cam în aceleaşi perioade de timp, 1996-2004, au avut loc un şir de vizite oficiale ale delegaţiilor parlamentare şi ale reprezentanţilor comisiilor guvernamentale, 10 din partea Chişinăului şi 6 din partea României (Bucureştiului), inclusiv vizite ale şefilor de stat de pe ambele maluri ale Prutului. Ei, şi care e rezultatul? Am putea spune că e nul, relaţiile dintre România şi Republica Moldova fiind destul de reci.

În calitatea mea de preşedinte al Departamentului pentru românii de pretutindeni din cadrul P.R.M., consider că, în virtutea convenţiilor internaţinale, autorităţile oricărui stat, inclusiv ale Statului Român, care le-a semnat, sunt obligate să contribuie prin toate mijloacele, întru păstrarea culturii şi identităţii naţionale ale semenilor lor.

Se cere constituirea unei echipe de specialişti din toate domeniile: politicieni, jurişti, istorici, economişti, agricultori, care să elaboreze un program strategic plurivalent de perspectivă.

Ştim cu toţii, de exemplu, de cât "patriotizm" au dat dovadă toate partidele parlamentare la Moţiunea "Basarabia şi Bucovina", propusă de P.R.M. Au respins-o fără să le pese că în felul acesta prelungesc pentru ani înainte suferinţa românilor din Basarabia şi Nordul Bucovinei. Ştim, de asemenea, că numai P.R.M. organizează în fiecare an seminare, simpozioane închinate Basarabiei şi Bucovinei cu ocazia Unirii din 1918.

Dar să ne întoarcem la acel plan strategic despre care am pomenit mai sus. Cum l-aş vedea, în linii mari:

1. În plan politic: denunţarea pactului Ribbentrop-Molotov, după modelul propus de Ţările Baltice la 9 mai 2005 la Moscova, care ar permite României un spaţiu mai liber de acţiune.
2. În plan economic: unificarea sistemului energetic, schimbarea ecartamentului căilor ferate şi introducerea leului greu şi pe teritoriul Republicii Moldova, intensificarea porcesului formării firmelor mixte moldo-române şi constrângerea, împuţinarea firmelor ruso-ucrainene.
3. În plan social: soluţionarea tuturor problemelor de acordare şi redobândire a cetăţeniei române, fără procedurile umilitoare şi de ordin financiar actuale; mărirea, iar nu scăderea numărului de burse pentru liceeni, studenţi, doctoranzi.
4. În plan cultural: sprijinirea presei, lucru de vitală importanţă, deoarece anume cu ajutorul presei, deoarece anume scriitorii, ziariştii au iniţiat, prin cuvântul scris, mişcarea de eliberare din Basarabia, ridicând populaţia să lupte pentru drepturile şi idealurile sale naţionale. An de an presa din Basarabia şi Nordul Bucovinei a fost subvenţionată, deşi parţial, pe când de un an de zile s-a întrerupt orice direcţionare a fondurilor spre redacţii şi edituri. Paradoxal e că în Parlamentul României se votează mereu pentru aceste fonduri cu destinaţia Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Bulgaria, dar Guvernul nu ţine cont de votul unanim al parlamentarilor şi nu onorează cu nici o leţcaie publicaţiile care mai menţin suflul românesc în zonele ocupate şi semiocupate. Enumerăm ziarele şi revistele de orientare românească: "Literatura şi Arta", "Limba Română", "Glasul Naţiunii", "Florile Dalbe", "Noi" din Basarabia; "Plai Românesc", "Arcaşul" din Cernăuţi, "Tibiscus" din Serbia şi "Timpul" din Bulgaria.

Ca deputat am făcut de mai multe ori adresări către Guvern, la care ni s-a răspuns că e oportună finanţarea, dar până în prezent nu s-a rezolvat nimic, vedeţi şi dumneavoastră, pe-acolo de jumătate de an se tot fac restructurări.

Aş propune ca fiecare ziar şi revisă românească de largă cuprindere din România să aibă în mod obligatoriu câte un corespondent special în teritoriile româneşti ultragiate (spre exemplu, în Republica Moldoba se află circa 800 de corespondenţi ruşi, iar corespondenţii români din ţară sunt doar câţiva).

Teatrele, galeriile de artă, filarmonicile, deşi au o oarecare deschidere - această activitate trebuie reglementată, permanentizată şi nu doar operată de la festival la festival. Scriitorii, cei mai nedreptăţiţi slujitori ai frumosului, până în prezent nu au o susţinere financiară adecvată pentru tipărirea cărţilor originale. De asemenea, condiţiile lor de trai şi de pensionare sunt lăsate în voia soartei, Uniunile Scriitorilor de la Bucureşti şi de la Chişinău asumându-şi obligaţia doar a unui sicriu de lemn nevopsit pentru membrii săi, la decesul survenit, deseori, înainte de vreme, din cauza mizeriei, sărăciei, decepţiei, lipsei unui contact omenesc cu fraţii de suflet şi de sânge.

Cât priveşte Diaspora, prin mijlocirea doamnei Smaranda Ionescu, s-au stabilita relaţii de cunoaştere şi apropiere cu românii din comunităţile româneşti de pe mapamond, în special cu cei din Franţa, Belgia, Olanda, Germania şi Mexic. Dintre referenţii Departamentului pentru românii de pretutindeni s-au impus prin activitatea lor prodigioasă domnul Nicolae Leonăchescu, domnul Dumitru Bălăeţ, doamna Mitzura Arghezi, domnul George Moisescu, domnişoara Angela Ghenciu.

În concluzie, nu e într-atât de periculoasă reticenţa cancelariilor străine vizavi de necesitatea reîntregirii neamului românesc. Periculoasă este, însă, indiferenţa societăţii româneşti. Vă asigur că, mizând pe forţa din ţară, vom izbândi şi vom fi unde ne e locul, adică în rândul naţiunilor creştine şi civilizate.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

În declaraţia mea de astăzi aş dori să observ în faţa dumneavoastră, în faţa plenului Camerei Deputaţilor, o acţiune a fostului Guvern care mi se pare cel puţin ciudată.

În data de 9 decembrie 2004, fostul Guvern P.S.D. a emis un pachet de ordonanţe care prevedeau ca statul să repartizeze o serie de apartamente de serviciu pentru Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Pază şi protecţie şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, la nişte preţuri mai mult decât derizorii. Este vorba aici de Ordonanţa Guvernului nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu locuinţele de serviciu.

Dat fiind conţinutul imprecis al respectivei legi, care vorbeşte de "condiţii minimale", care sunt lăsate a fi interpretate la latitudinea respectivelor servicii, bineînţeles că mai marii acestor servicii nu au putut da cu piciorul unei asemenea şanse şi au cumpărat apartamente de sute de metri pătraţi, la preţuri de ANL.

În continuare aş dori să enumăr câteva situaţii care pot fi invocate pentru procurarea acestor apartamente. Existau aşadar mai multe variante: în primul rând, se poate vinde un apartament care este deja în proprietatea personală propriilor copii, şi rămâi în stradă, deci nu există "condiţii minimale" de supravieţuire. În al doilea rând, se pot deţine spaţii de locuit în alte localităţi decât cea în care îţi desfăşori îndatoririle de serviciu, care pot avea orice valoare, suprafaţă şi fără să conteze din ce fonduri sunt procurate; de aici rezultă că nu ai "condiţii minimale de trai" şi cel mai bine ar fi să îţi procuri un apartament de serviciu, sau, în al treilea rând, şi cel mai simplu, indiferent dacă ai sau nu un apartament sau casă de locuit se poate invoca foarte uşor "laitmotivul" acestei legi, şi anume "spaţiul de care dispui este subminimal", iar statul este obligat să îţi pună la dispoziţie o locuinţă de serviciu care poate fi cumpărată, aşa cum am spus şi mai devreme, la preţuri ca pentru tineri căsătoriţi.

Dar pentru că Ministerul Justiţiei a observat această situaţie, ţin să apreciez reacţia doamnei ministru Monica Macovei, pentru măsura de a abroga acestă aberantă lege şi nu pot să trec cu vederea peste faptul că Ministerul Justiţiei a cerut Ministerului Finanţelor Publice anularea acestor contracte încheiate abuziv.

Domnul Dumitru Avram:

"Pentru un responsabil de înlăturare a inundaţiilor şi a altor catastrofe naturale"

S-au estimat la 500 de milioane de dolari costurile efectelor inundaţilor şi al alunecărilor de teren ce au afectat, în ultima perioadă, întinse zone ale României. Mergînd în acelaşi ritm al nepăsării şi al inconştienţei, putem ajunge la situaţii de-a dreptul halucinante. Partidul Popular România Mare propune un plan pentru înlăturarea cauzelor inundaţiilor din România, vizând lucrări de amenajări, sistematizări şi îndiguiri care să facă irepetabile nenorocirile de astăzi.

Ce s-a ales de acel fost Program naţional pentru conservarea şi dezvoltarea fondului forestier şi pentru protecţia mediului, prevăzut şi transpus în practică pe parcursul a 35 de ani (1976-2010), nimeni nu mai ştie nimic. Probabil că a fost aruncat la coşul de gunoi, fiind considerat un proiect comunist megaloman, autorităţile post-decembriste recurgând la măsuri pompieristice într-o asemenea problemă capitală.

La noi, în România, în aceşti ultimi 15 ani au fost alocate fonduri de la buget pentru protecţia mediului, dacă nu îndestulătoare, totuşi palpabile pentru a stăvili, măcar în parte, efectele dezastruoase ale inundaţiilor. Din păcate, astăzi constatăm că banii au cam fost aruncaţi pe apa sâmbetei.

Oare n-ar trebui să ştim cam ce sume au fost cheltuite pentru protecţia mediului în ultimul deceniu şi jumătate? Justiţia trebuie să-şi facă datoria, fără părtinire, până la capăt, trăgându-i la răspundere pe toţi cei ce-au înlocuit digurile cu vilele personale, regularizarea cursurilor de ape cu acele cochete căi de acces spre propriile case de vacanţă. Avem nevoie de urgenţă de un program de amploare care să vizeze toate problemele legate de protecţia mediului, refacerea pădurilor, a muntelui, a zonelor colinare, îndiguirea incintelor susceptibile de inundaţii, amenajarea albiilor acelor rîuri incapabile de debite mari de apă. Se impune sporirea fondurilor destinate unor asemenea lucrări, fiindcă, în cazul în care vom umbla cu cîrpeli, cheltuielile necesare pentru înlăturarea dezastrelor vor fi infinit mai mari. Dacă primul-ministru ar putea să ne spună cam ce sume au cheltuit guvernele post-decembriste pentru ajutarea sinistraţilor, cred că ne-am înfiora şi ne-am trezi din indiferenţa crasă pe care o manifestăm faţă de protecţia mediului.

Oare cîţi dintre devoratorii de păduri ştiu că pentru formarea unui strat de sol cu o grosime de 2-3 cm este nevoie de mai multe secole, în timp ce pentru distrugerea lui este de ajuns o ploaie zdravănă de două zile ? Cel mai concludent exemplu în această privinţă ni-l oferă astăzi Nehoiu, care înoată în ape. În această localitate montană a judeţului Buzău acţionau, în perioada interbelică, 28 de gatere de mare capacitate, aparţinînd unor societăţi străine, care au ras mii de hectare de pădure. Rezultatul îl vedem îngroziţi după 70-80 de ani. Pîraie nevinovate ca Siriul, Bîsca şi altele, care cu sute de ani în urmă curgeau liniştite printre codrii seculari, s-au răzvrătit acum ca turbate, înecînd multe aşezări. Nemaiavînd sprijinul pădurii, care-l fixa locului, muntele, spălat de ape de sus pînă jos, a început s-o ia la vale peste oameni şi aşezări. În perioada post-decembristă a fost semnat practic actul de deces al silviculturii noastre. Au fost restituite păduri, în loc ca proprietarii să fie despăgubiţi băneşte sau cu alte terenuri, continuă şi azi să se risipească fondul forestier, care este exploatat în mod sălbatic de afacerişti venali şi de cohorte de hoţi. Se taie de sute de ori mai mult decît se împădureşte. Executivul ar trebui să acorde bisericilor şi mănăstirilor despăgubiri băneşti sau de altă natură, nu păduri, fiindcă ele se vor mistui sub securea altora, şi nu pentru nevoile lăcaşurilor de cult. La noi, exploatarea pădurilor nu are la bază un cadru legislativ stabil şi adecvat problemelor de mediu. Jaful la care s-a ajuns în unele ocoale silvice din judeţele Braşov, Covasna, Harghita, Prahova, ca şi în altele din Moldova este de-a dreptul alarmant. Regia Naţională a Pădurilor scoate la licitaţie parchetele aflate în perimetre uşor accesibile, pentru a încheia afaceri cît mai repede, lăsînd să putrezească lemnul în zone forestiere lipsite de căi de acces. Pe de altă parte, politica salarială a regiei, care înghite 45-50 la sută din cheltuielile de exploatare, nu-i permite să realizeze lucrări de amploare de întreţinere şi refacere a pădurilor.

În Germania şi în alte ţări occidentale nu se taie un copac, nu pătrunde un singur hoţ în păduri, legea forestieră fiind, aşa cum spuneam, nemaipomenit de drastică. Acolo, pădurea este un bun naţional, care asigură viaţa întregii naţiuni, şi nu confortul indecent al unora. Dacă nu vom ajunge şi noi la o asemenea concepţie şi vom continua să masacrăm pădurea, mînaţi de greutăţile vieţii ori de lăcomia fără de margini după aur, vom muri înecaţi de inundaţii catastrofale sau otrăviţi de bioxid de carbon, inamicul numărul unu al planetei, cu mult mai distrugător decît bomba atomică. În clipa din urmă, va trebuie să înţelegem şi să ne integrăm comandamentelor potrivit cărora pădurile de pe Terra nu mai sînt un bun naţional, ci unul vital, al întregii omeniri.

Domnul Dan Mihai Marian:

"Votul francezilor de respingere a Constituţiei Europene reprezintă o grea lovitură dată proiectului european".

Prin rezultatul obţinut în urma referendumului de duminică, Franţa, unul dintre membrii fondatori ai arhitecturii europene, devine prima ţară din UE care respinge proiectul Constituţiei Europene. Acesta reprezintă un semnal negativ pentru viitorul construcţiei europene, construcţie în care este inclusă şi România.

Gravitatea situaţiei a fost subliniată şi în discursurile ţinute de reprezentanţii autorităţilor franceze imediat după anunţarea rezultatelor, precum şi de alţi oficiali europeni. Din nefericire, votul francezilor, exprimat împotriva proiectului Constituţiei Europene, va amplifica şi mai mult tendinţele eurosceptice deja tot mai prezente în discuţiile publice şi în mass-media din ţările membre.

Votul negativ de duminică al francezilor ar putea genera o reacţie în lanţ, influenţând decisiv scrutinul din ţări precum Olanda, care votează miercuri în cadrul unui referendum consultativ ale cărui rezultate ar putea să fie tot negative. Departe de interpretările pe care analiştii le dau acestor consultări populare, va trebui să analizăm şi noi consecinţele acestei situaţii inedite asupra procesului de aderare a României la UE. La o primă evaluare, din punct de vedere juridic, aceasta nu are consecinţe pentru România. Reprezentanţii francezilor au parafat Tratatul de aderare în aprilie, iar scrutinul nu anulează acest act. Însă, din punct de vedere politic, nu trebuie să ne mai aşteptăm la cadouri din partea Comisiei Europene. Cu siguranţă, Raportul de ţară care va fi dat publicităţii de Comisia Europeană în toamna acestui an va fi mult mai exigent decât rapoartele anterioare. Acest lucru va genera o presiune suplimentară asupra activităţii Cabinetului condus de Călin Popescu Tăriceanu, care va avea nevoie de tot sprijinul nostru politic, precum şi de suportul întregii societăţi româneşti pentru a pune în practică cele 11 angajamente a căror neîndeplinire va activa clauza de salvgardare.

Activarea clauzei de salvgardare nu va însemna numai amânarea aderării României la UE cu un an, ci şi pierderea unor fonduri comunitare de aproximativ 2 miliarde de euro. Oricum, votul negativ exprimat de francezi pe 29 mai a.c. va avea şi consecinţe economice, în special în ceea ce priveşte construcţia bugetului UE şi alocarea fondurilor de aderare pentru România şi Bulgaria. Nu este exclus să ne confruntăm cu o reducere a aportului financiar european pentru implementarea acquis-ului comunitar în cele doua ţări candidate. Acest lucru va însemna un efort suplimentar din partea populaţiei din ţara noastră. Consider că sprijinul public pentru continuarea procesului de aderare a României la UE este absolut necesar pentru încurajarea pachetului de reforme propus de Guvernul Tăriceanu.

Următoarele patru luni vor fi determinante pentru data la care va intra România în UE. Justiţia, afacerile interne şi protecţia mediului reprezintă principalele domenii în care va trebui să se puncteze decisiv în perioada care urmează. Guvernul României are nevoie în aceste momente de sprijinul întregii societăţi pentru a duce la îndeplinire cu succes proiectul european. Aici nu este vorba de o orientare politică sau de alta, ci de interesul naţional al României.

Întreaga clasă politică românească este datoare să mobilizeze populaţia în jurul proiectul european al României, iar noi, în Parlament, trebuie să ne unim forţele pentru a promova toată legislaţia de care are nevoie actualul Cabinet pentru ca ţara noastră să adere la UE în 2007.

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

"România nu îşi permite întârzieri în privinţa angajamentelor asumate în faţa UE"

Respingerea Constituţiei Uniunii Europene în Franţa nu trebuie interpretată ca un vot de blam adresat Europei şi extinderii UE. Reprezintă mai degrabă consecinţa unei campanii insuficiente de informare a publicului francez. Este adevărat că rezultatul referendumului de duminică va presupune apariţia unor probleme în adoptarea Constituţiei Europene, dar acest fapt nu trebuie să frâneze procesul de integrare. În acest sens, declaraţiile principalilor lideri europeni, ulterioare anunţării rezultatelor, reprezintă o garanţie că există voinţă politică în ceea ce priveşte continuarea ratificării Constituţiei şi a extinderii Uniunii Europene.

Votul poporului francez ne priveşte în mod direct, ca pe orice stat membru al UE, deoarece semnarea Tratatului de aderare a oficializat relaţia de parteneriat existentă între ţara noastră şi comunitatea europeană. Pe de altă parte, nu există o corelare juridică între ratificarea Constituţiei şi procesul de extindere a UE, iar aderarea României şi Bulgariei nu poate fi condiţionată de ratificarea Constituţiei Europene.

Ceea ce este mai important e că România se află acum pe ultima sută de metri în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Nu trebuie să ne concentrăm pe sterile discuţii interne legate de consecinţele referendumului de duminică din Franţa. În următoarele luni, în timp ce Uniunea Europeană va căuta o soluţie la criza constituţională, România nu poate face nici un pas înapoi, dacă dorim să aderăm la data stabilită. Priorităţile noastre sunt acum îndeplinirea măsurilor ce ţin de clauza de salvgardare şi respectarea angajamentelor legate de acquis-ul comunitar.

Am reuşit în acest an să trecem prima probă de foc, o dată cu avizul conform al Parlamentului European şi cu semnarea Tratatului de Aderare la Luxemburg, pe 25 aprilie. Următorul pas va fi în noiembrie, când Comisia Europeană va prezenta raportul de monitorizare care ne va evalua progresele. Nu ne permitem nici un fel de întârzieri în privinţa angajamentelor asumate în faţa Uniunii Europene. Nu ne permitem întârzieri în domenii esenţiale, precum justiţia, afacerile interne şi concurenţa, pentru că altfel riscăm ca aderarea României să fie amânată cu un an.

Tocmai de aceea, fac un apel către toate forţele politice de a renunţa la orice fel de interese de moment şi de a sprijini eforturile Guvernului român pe drumul ţării noastre către Uniunea Europeană.

Domnul Dumitru Pardău:

"Realitatea zonei de munte"

Sâmbătă 28 mai 2005, domnul Călin Popescu Tăriceanu, primul-ministru al României, a efectuat, împreună cu ministrul agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, o vizită în judeţul Suceava.

În urma discuţiilor privind problematica judeţului Suceava, domnul prim-ministru a ales să viziteze oraşul Câmpulung Moldovenesc, o micro-fermă zootehnică şi o pensiune agro-turistică din comuna Sadova. Această alegere nu a fost făcută întâmplător, ci ca urmare a faptului că municipiul Câmpulung Moldovenesc se confruntă cu mari probleme în ceea ce priveşte sistemul de încălzire, reţeaua de apă curentă, de canalizare, precum şi o întârziere a procesului de racordare la reţeaua de gaze naturale.

Prin această vizită, primul-ministru a arătat o dată în plus că Guvernul pe care îl conduce este primul de după 1989 care a început să acorde importanţa cuvenită zonei de munte şi dezvoltării rurale.

S-a vizitat o micro-fermă de vaci cu lapte, a discutat cu ţăranii din zonă despre modalitatea de finanţare a unei asemenea ferme, despre sprijinul pe care trebuie să-l primească locuitorii din zona de munte în vederea transformării gospodăriei ţărăneşti în micro-ferme care să corespundă cerinţelor Uniunii Europene.

Totul pare simplu sau chiar banal, dar în realitate lucrurile sunt mult mai complicate, deoarece ţăranii nu dispun de sumele necesare unei asemenea investiţii, iar primul-ministu a înţeles această realitate.

Cu toate că domnul deputat Eugen Bejinariu susţinea că domnul Gheorghe Flutur nu face nimic pentru judeţul Suceava, domnul ministru a fost, alături de domnul Popescu Tăriceanu, un partener de dialog primit cu mult interes de locuitorii din zona Câmpulung Moldovenesc.

Dumnealui a confirmat faptul că majoritatea problemelor ridicate de locuitorii zonei se află deja în lucru în cadrul departamentelor Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, adică: Pregătirea unui Program privind sprijinirea producătorilor agricoli pentru achiziţionarea de motocultoare, motocositori, tancuri de răcire lapte cu capacitate maximă de 300 litri, grupuri de muls individual, adăpători, garduri electrice; acordarea în acest an a unui sprijin direct al statului pentru producătorii agricoli din zona montană; participarea MAPDR, alături de cei interesaţi să acceseze fonduri Sapard, conform măsurilor 3.1 şi 3.4.

Sunt doar câteva lucruri dintre cele discutate în această vizită, dar de mare importanţă pentru viitorul zonei de munte.

Tot în cursul zilei de 28 mai a avut loc o întâlnire a directorului Agenţiei Sapard şi a directorului ANCA cu cei care au dorit informaţii despre finanţările nerembursabile, şi vreau să vă spun că au fost prezenţi mai bine de 150 de oameni la această întâlnire.

O a treia problemă despre care a ţinut să primească informaţii domnul prim- ministru a fost situaţia DN 17. În acest sens, a vizitat organizarea de şantier deschisă în comuna Sadova de către firmele care au obţinut contractele de reabilitare a acestui drum pe tronsonul Sadova-limita judeţului Suceava cu Bistrţia-Năsăud. Pentru o verificare mai amănunţită, se va solicita şi o informare din partea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale privind respectarea reală a clauzelor contractuale.

A fost o vizită care a demonstrat că zona de munte şi valorificarea potenţialului de care dispune este o prioritate pentru MAPDR, pentru Guvernul României.

Ca deputat PNL de Suceava şi reprezentat al zonei Câmpulung Moldovenesc-Vatra Dornei, consider că această vizită a fost un pas înainte pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă localităţile şi oamenii din zonele de munte.

Cu toate că au mai fost prim-miniştri la Câmpulung Moldovenesc, domnul Călin Popescu Tăriceanu este primul care merge la o micro-fermă, care preia personal problemele cu care se confruntă cei care vor să-şi transforme gospodăria ţărănescă într-o fermă competitivă.

Practic, acest Guvern demonstrează că a trecut de la etapa simpozioanelor şi meselor rotunde cu care PSD-ul cheltuia banii, la fapte, la apropierea de oameni, la realitatea satului românesc.

Domnul Adrian Emanuil Semcu:

Există în viaţa oricărui partid şi momente grave, de cumpănă, de fapt, singurele în care cei care îl alcătuiesc îşi dau adevărata măsură a solidarităţii lor şi a bunei-credinţe.

Recent, prin voinţa dirijată a procurorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a-l reţine şi ancheta, zeci de ore, în continuu, pe unul dintre fruntaşii săi cei mai importanţi, Partidului Naţional Liberal i-a fost dat să traverseze un astfel de moment, crucial- în contextul evoluţiei vieţii noastre politice.

"Cazul Dinu Patriciu" a fost şi este o probă de focnu numai pentru justiţia din România, care, iată, şi-a dovedit, în ultimă instanţă, imparţialitatea şi profesionalismul!

"Cazul Dinu Patriciu" a fost o probă de foc şi pentru P.N.L., care, atât prin vocea liderilor, cât şi prin atitudinea manifestată public de către membrii săi, s-a dovedit a fi un partid solidar cu oamenii săi, în respectarea principiilor statului de drept şi a valorilor democraţiei!

Impresionant pentru mine, pentru noi, liberalii prahoveni şi pentru P.N.L.- în general- a fost şi modul în care au reacţionat faţă de abuzurile făcute de anchetatori şi reprezentanţii de marcă ai Opoziţiei, mass-media, societatea civilă, Ambasada S.U.A., reprezentantul Uniunii Europene, cei ai comunităţii oamenilor de afaceri, cei ai ROMPETROL...

În pofida alăturării sale în timp şi spaţiu - se pare - atent regizată - de personaje ca Omar Hayssam, Corneliu Iacubov sau Zaher Iskandarani, imaginea şi numele lui Dinu Patriciu nu au putut fi "contaminate", aşa cum, cu siguranţă, unele grupuri de interese şi-ar fi dorit-o!

Dinu Patriciu este un om politic şi un om de afaceri onest, cult şi inteligent, care a dovedit şi dovedeşte respect faţă de semenii săi, de instituţiile statului şi faţă de lege, care a afirmat, şi a demonstrat, în repetate rânduri, că nu are nimic de ascuns!

Niciodată, nici el şi nici noi, nu am cerut sistarea cercetărilor!

Ceea ce am cerut şi vom cere, însă, este respectarea legii, aplicarea prezumţiei de nevinovăţie şi renunţarea la metodele securisto-miliţieneşti nu numai în acest "caz", ci şi în toate celelalte în care asupra oricăruia dintre cetăţenii României planează suspiciunile organelor de anchetă!

Şi le mai cerem anchetatorilor şi să îşi facă temele mult mai conştiincios decât până acum, eventual gândind - dacă sunt capabili - şi în perspectivă!

Dinu Patriciu nu a fost şi nu este un "pericol social", care să justifice anchetarea sa în stare de detenţie! În schimb, este Preşedintele unui concern care asigură 3% din P.I.B.-ul României, sumă care este suficientă pentru a acoperi un milion de pensii. În ROMPETROL lucrează mii de oameni, care întreţin mii de familii, care plătesc, la rându-le, taxe şi impozite din care sunt plătite inclusiv salariile celor care, acţionând aşa cum au acţionat, le pun viitorul în pericol!

Iată de ce, acum, mai mult ca oricând, este momentul ca justiţia să acţioneze cu profesionalism, pe toate treptele ei, fără influenţe politice şi fără imixtiuni ale grupurilor de interese economico-financiare, pentru a face lumină, o dată pentru totdeauna, în "Cazul Dinu Patriciu"!

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"La vremuri noi, se vor tot ei"

Doresc să am o intervenţie în cadrul acestei şedinţe, deoarece constat cu stupoare maniera ipocrită şi total neprofesionistă în care PSD continuă, prin intermediul parlamentarilor săi şi a liderilor de partid, să denigreze, prin practici de manipulare josnice, oamenii Alianţei D.A., aflaţi în prezent la guvernare.

Reprezentanţii PSD se plâng că le sunt înlăturaţi oamenii plasaţi în urmă cu patru ani în posturile cheie din administraţia publică. PSD susţine că activitatea sistemului administrativ este supusă intimidărilor politice ale Alianţei D.A. PNL-PD.

La aceste acuze, provoc colegii din opoziţie să prezinte dovezi, întrucât afirmaţiile sunt foarte grave şi nu au obiect.

De asemenea, doresc să precizez că înlocuirea unor directori ai unor instituţii descentralizate care să cunoască şi să creadă în programul de guvernare al Alianţei este vitală pentru continuarea funcţionării administraţiei publice locale. Mai mult, aceste înlocuiri se fac în toate cazurile cu respectarea prevederilor legale şi sunt sigur că intimidările de care vorbesc liderii PSD sunt reminiscenţe ale practicilor oculte la care au recurs aceştia în urmă cu patru ani - celebră a rămas, în acest sens, acţiunea de racolare a primarilor PNL şi PD din perioada 2000-2004, recunoscută şi la nivel declarativ de unii membri de bază ai PSD, precum Marian Oprişan sau Octavian Cozmâncă.

Mai vreau să adaug şi gravele abuzuri în funcţie săvârşite de acoliţii PSD în unele judeţe, jongleriile pe bani publici, atribuirile directe către firme "de partid", descoperite acum de către noua administraţie, care găseşte, cu stupoare, în cadrul instituţiilor descentralizate, un lux exorbitant şi află felul nechibzuit în care au fost cheltuiţi banii publici de către "valoroşii" oameni ai fostei guvernări.

Doresc să închei această intervenţie prin rugămintea către "lansatorii de verdicte" ai PSD de a lăsa actualul Guvern şi administraţia publică să îşi facă datoria, să restabilească încrederea cetăţenilor români în autorităţile publice şi să continue să aplice programul de guvernare pentru care a primit votul în noiembrie 2004. De asemenea, îmi doresc ca aceşti cetăţeni să ne judece peste patru ani, prin actul suprem al votului! Persoanele promovate în funcţii de către Alianţa D.A. vor şti să răspundă la finalul mandatului pentru ceea ce au facut bine sau rău şi nu se vor ascunde după degete, ca actuala opoziţie, care nu poate scăpa de sindromul partidului-stat şi care trăieşte cu speranţa "La vremuri noi, tot noi...".

Domnul Valeriu Gheorghe:

Declaraţie politică privind respingerea Constituţiei UE

Respingerea Constituţiei UE la referendumul care a avut loc în Franţa duminică, a provocat reacţii controversate în rândul responsabililor din cele 25 de state membre, care au încercat minimalizarea crizei şi au pledat pentru continuarea ratificării textului constituţional în celelalte ţări ale UE.

Preşedintele în exerciţiu al UE, Jean-Claude Juncker, susţine că "ratificarea Constituţiei trebuie să continue".

"Franţa a votat şi a spus nu. Regretăm această alegere făcută de un stat membru care de 50 de ani este unul dintre motoarele esenţiale ale construirii viitorului nostru comun", a adăugat el într-o declaraţie comună cu preşedinţii Comisiei şi Parlamentului european, Durao Barroso şi Josep Borrell.

"Tratatul nu este mort", a subliniat Juncker excluzând renegocierea textului. El a anunţat că şefii de state şi guverne din UE vor dezbate această problemă cu ocazia summit-ului din perioada 16-17 iunie, de la Bruxelles.

Acum 13 ani, Tratatul de la Maastricht a trecut la vot prin Parlamentul European la limită, cu 50,3% faţă de 49,7%, evitându-se astfel un referendum. Acest vot a însemnat punctul de cotitură în adoptarea monedei unice euro. Toate ţările au avut de câştigat datorită monedei unice, pentru că s-au redus costurile tranzacţiilor la nivel european.

Franţa este într-o situaţie dificilă, în ultimii trei ani nu a reuşit să respecte deficitul bugetar de 3%, situându-se la valoarea de 4%. Ce are de pierdut Franţa?

Francezii au amendat guvernul prin acest vot negativ deoarece consideră că toate investiţiile se vor concentra spre est, iar populaţia din ţările care au aderat de curând sau vor intra în Uniune în 2007 vor veni să lucreze în vestul Europei pe salarii mult mai mici.

Aceasta este, pe scurt, lupta francezilor cu guvernul lor.

Francezii s-au simţit folosiţi de extinderea Uninunii Europene pentru că Franţa este un contributor net, adică dă mai mulţi bani la bugetul UE decât primeşte.

În general, cetăţenii europeni nu sunt chemaţi în mod democratic să-şi spună părerea cu privire la politicile UE.

În fapt, UE a funcţionat şi până acum fără Constituţie. Rolul acesteia ar fi de a reduce deficitul democratic, dându-le popoarelor Uniunii o putere mai mare.

Nu prin Constituţia Europei se realizează extinderea, ci ea recunoaşte procesul şi trebuie să-l continue. Prima ţară chemată să ratifice procesul de extindere a fost Irlanda şi a dat un vot negativ.

Guvernul Raffarin a fost amendat prin acest vot, nu este lupta Franţei cu România şi Bulgaria. Procesul de extindere este parafat prin Tratatul de la Nisa, iar votul dat duminică de Franţa, deşi a fost negativ, nu este un vot irevocabil.

Domnul Filip Georgescu:

Ziua de 30 mai este cunoscută în toată lumea ca "Ziua mondială antifumat". Este un eveniment deosebit de important, care alătura autoritaţile şi organizaţiile nonguvernamentale în lupta contra acestui flagel care secera milioane de vieţi anual în întreaga lume. Anul acesta, manifestarile organizate de autorităţile române pentru sprijinirea luptei mondiale antifumat mi s-au părut mai mult decât nesemnificative. De aceea m-am hotărât sa vin în faţa dumneavoastră cu această declaraţie politică şi aş dori, în scurtul timp care-mi este alocat, sa vă prezint principalele efecte nocive cauzate de acest viciu.

Despre nocivitatea fumatului s-au scris foarte multe tratate şi s-au ţinut multe conferinţe la nivel mondial. Aş dori să va supun atenţiei doar câteva dintre efectele nocive cele mai importante pe care le provoacă fumatul:

• fumul de ţigară conţine 4000 de substanţe nocive, dintre care peste 40 sunt cancerigene; la câteva secunde după primul fum, substanţele cancerigene intră în plămâni, iar după câteva minute ritmul inimii şi tensiunea cresc, laringele şi ochii se irita şi monoxidul de carbon intră în sânge;
• peste 80% din cazurile de cancer pulmonar apar la fumători, al căror risc de a face această boală este de 10 ori mai crescut decât la nefumători;
• riscul de a face infarct miocardic este dublu pentru cei care fumează;
• copiii născuţi din părinţi fumători sunt mai predispuşi să facă pneumonie sau bronşită în primul an de viată;
• cei care sunt căsătoriţi cu o persoană fumătoare sunt de 4 ori mai predispuşi să moară de cancer pulmonar, datorită fumatului pasiv;
• fumatul favorizează apariţia cancerului de buze, limbă, laringe, esofag, vezică, stomac;
• o ţigară arde în medie 12 minute, timp în care poluează mediul înconjurător, obligându-i pe cei din jur să "fumeze" pasiv;
• fiecare tigară fumată vă scurtează viaţa cu 14 minute şi jumătate;
• riscul de a avea un atac de inimă este de 250 de ori mai mare dacă fumezi;
• riscul de a te expune la emfizem pulmonar este de 80 de ori mai mare dacă fumezi;
• fumatul cauzează o respiraţie neplacută, îngălbeneşte dantura, îngraşă părul, îmbâcseşte hainele, lasă pete galbene pe degete şi buze, grăbeşte apariţia ridurilor, scade rezistenţa la răceală şi gripă;
• o persoană care fumează timp de un an un pachet de ţigări pe zi va avea un litru de gudron depozitat în plămâni.

În calitatea mea de deputat, şi mai ales ca fost Director General al Regiei Nationale a Pădurilor "ROMSILVA", am militat întotdeauna pentru o viaţă curată, echilibrată, fără excese şi în deplin acord cu natura. Mi-aş dori foarte mult ca apelul meu de la această înaltă tribună să nu rămâna fără rezultate, iar lupta comună a iubitorilor de natură şi sănătate sa fie încununată de succes.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Asistăm în ultima perioadă la o luptă surdă între Guvernul României şi corpul magistraţilor, pe fondul unor modificări pe care Ministerul Justiţiei doreşte să le efectueze în legislaţia din domeniu. Este bine ştiut că guvernarea actuală nu doreşte să aibă ingerinţe în desfăşurarea actului de justiţie şi că respectă inamovibilitatea judecătorilor şi independenţa procurorilor. Constatând însă că lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate nu dă rezultatele scontate este nevoită să intervină, prin mecanisme legale care să permită o mai mare eficenţă a justiţiei în acest domeniu.

Este bine cunoscut că responsabilitatea în ceea ce priveşte aderarea României la U.E. la 1 ianuarie 2007 revine guvernării actuale şi, ca atare, aceasta trebuie să ia măsurile necesare, în conformitate cu Constituţia ţării, astfel încât să nu ni se impună clauza de salgvardare, ceea ce ar duce la amânarea intrării ţării noastre în U.E. în 2008. Schimbarea modului de numire în funcţii de conducere a judecătorilor şi a procurorilor la toate nivelele nu poate să fie decât benefică, întrucât ar dispărea influenţa politică în numire, locul acesteia fiind luat de competenţă, cu atât mai mult cu cât aceste concursuri vor fi organizate de Consiliul Superior al Magistraturii, ceea ce va garanta neimplicarea politicului. Limitarea funcţiei de conducere la două mandate a câte 3 ani, cu repetarea examenului după primii trei ani, nu va face decât să impună o cât mai mare atenţie în ceea ce priveşte modul de abordare a problemelor profesionale, cât şi de management în conducere. Mai mult, limitarea la o perioada de conducere de şase ani are rolul de a nu fi şef pe viaţă, şi a avea o atitudine dictatorială cu subalternii şi colegii. Mai mult, scoaterea prin lege a dreptului de înscriere la concurs fără acordul şefului ierarhic va determina mai mulţi judecători şi procurori tineri competenţi să se înscrie la examenele de promovare, fără teama de a fi supuşi unor presiuni din partea şefilor direcţi.

Guvernul doreşte, de asemenea, ca activitatea şefilor de Judecătorii şi Parchete să fie evaluate după nişte criterii obiective, stabilite de C.S.M., şi, în cazul în care rezultatele nu sunt corespunzătoare, respectiva persoană să răspundă cu funcţia. Toate aceste modificări propuse nu iau nimic din prerogativele C.S.M., dar vor conştientiza mai mult pe acei magistraţi care se consideră stat în stat şi vom avea mai puţine situaţii când pe acelaşi caz se dau soluţii diametral opuse, fără ca să se explice şi să motiveze decizia în cauză.

Ca urmare a celor menţionate mai sus, sper ca politicienii să fie conştienţi de responsabilitatea care le revine şi să fie de acord cu propunerile venite din partea Ministerului Justiţiei, astfel ca începând cu 1 ianuarie 2007 să fim şi noi, românii, cetăţeni ai Uniunii Europene.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Printr-o iniţiativă a Ministerul Educaţieişi Cercetării va fi lansat un program de reformă a învăţământului preşcolar ce va fi finanţat printr-un împrumut în valoare de 43 de milioane de euro de la Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE).

Salutăm decizia ministerului care negociază termenii împrumutului şi lucrează la proiectul de reformă ce va viza reabilitarea clădirilor grădiniţelor, dotarea cu mobilier şi material didactic, schimbarea programei educaţionale, pregătirea personalului educator, dar şi o componentă de suport pentru copiii cu probleme speciale - deficienţe de gândire, de vorbire, de dezvoltare motrică - şi părinţii acestora.

Sperăm cu toţii că programul va primi finanţarea externă de care învăţământul preşcolar are atâta nevoie.

Totodată, ministerul a decis realocarea pentru învăţământul preşcolar a 1,5 milioane de euro din bugetul de stat pe 2005, aceste fonduri urmând să fie folosite în programele de pregatire a educatoarelor şi pentru dotarea cu material didactic şi de evaluare a capacităţilor fizice şi psihice ale copiilor.

Având în vedere că după 1989 acest segment al învăţământului românesc a fost ignorat aproape total, poate că a venit momentul să ne îndreptăm atenţia spre copii, căci ei sunt viitorul ţării. Pe de altă parte, daca investiţia în copii este timpurie, remedierea deficienţelor de cunoaştere şi comportamentale dă rezultate mai bune şi ajută la reducerea pe viitor a ratei repetenţiei şi a abandonului şcolar, lucru arătat de nenumărate studii.

Un lucru este clar, învăţământul românesc trebuie scos din izolarea în care s-a aflat în ultimii ani şi compatibilizat cu standardele europene.

Suntem siguri că demersurile Ministerului Educaţieişi Cercetării vor avea un final favorabil, iar rezultatele ce vor fi demonstrate în timp vor fi pe măsura aşteptărilor!

Domnul Costache Mircea:

Un deputat la Curtea Regelui "Umilinţă"

Oriunde mergi, unde te întorci, nu auzi decât vorbe veninoase, sudalme, jigniri şi atacuri dure la adresa parlamentarilor. A tuturor senatorilor şi deputaţilor, fără excepţie. Dacă stai la rând să-ţi plăteşti taxele ori la ghişeu să-ţi plăteşti lumina, pretutindeni te întâmpină folclorul preferat al cetăţeanului "bine informat" de la televizor ori din ziare, care ştiu că am Mercedes deşi, de la Camera Derutaţilor, am primi Dacia Nova, că aş avea vile, palate şi conturi grase, colecţii de artă şi alte mofturi. Nu auzi pe nimeni să-i urască pe Patriciu de la Petromidia, ori pe Hayssam de la IFET Nehoiu, pe Iskandarani, prinţul Banatului, pe Taher de la Marriott, ori pe Hrebenciuc de peste tot... De vină pentru dezastrul ţării probabil că sunt eu, deşi nu am nici averi, nici maşină şi stau la bloc. Eu primesc zilnic, din partea trecătorilor grăbiţi, palmele cele mai grele. Aşa îmi trebuie dacă mi-a intrat în cap ideea fixă că eu trebuie să am un comportament exemplar, să respect legile, să nu mă las atras de miracolul banilor şi al huzurului. Toţi dau cu noroi şi mă urăsc de moarte, fără să se îndoiască măcar o clipă că nu aş fi hoţ, devalizator al economiei, corupt sau traficant de influenţă. Zadarnic trudesc cinstit, zi şi noapte, pentru adevăr şi dreptate în viaţa ţării mele, pentru binele public al compatrioţilor. Nimeni nu vrea să audă că mai există şi oameni cinstiţi, caractere ferme, rezistente la bolile veacului de mocirlă în care ne consumăm zilele date de Dumnezeu. După ani şi ani de suferinţe, de renunţări, de eforturi, de judecăţi cinice şi imprecaţii nemeritate, mă încumet să rămân neclintit, deşi sfâşiat de frământări şi de neputinţă. Trec pe lângă mine balaoacheşi în "gipane", stropindu-mă în bătaie de joc, trec guleraţii, dar şi dezmoşteniţii, care mă înjură, fără să ştie ce fel de parlamentar sunt eu. Nimeni nu mai pare dispus să-mi acorde nici o şansă. Ei decretează cu năduf: "toţi sunt la fel", "nu mai cred pe nimeni", "toţi fură", "toţi se îmbuibă", "toţi ne-au sărăcit", "toţi ne mint", "am văzut eu la televizor..."

Drept pentru care, fiindcă nu fusesem destul de umilit în fiecare zi de lăcomia maladivă a unora şi de buimăceala intoxicărilor mediatice ale altora, a mai venit şi fabrica de otravă şi de fum a tuciuriului Valentin Nicolau, aşa-zisul preşedinte - director general al SRTV, care încasează 107 milioane pe lună, deşi legea îi permite numai jumătate, care îmi dă lovitura de graţie. Echipa trimisă de el la Camera Deputaţilor, în preajma Paştelui, cu lecţia diversiunii şi manipulării bine învăţată, m-a întrebat unde merg să petrec sărbătorile pascale: în Azore, în Hawai sau în Creta. Le-am spus cinstit că de mulţi ani nu am concedii nici în ţară, darămite în străinătate, că nu am devalizat eu economia naţională. Le-am mai spus că după 5 ore de dezbateri în plen plec la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, unde urmează alte 4-5 ore de audieri ale piloţilor de la Tarom aflaţi în grevă, şi ale liderilor Sindicatului "Nicolae Malaxa" de la Uzinele Republica, care se confruntă cu o situaţie explozibilă. Seara, la Telejurnal, românii au putut vedea câtă dreptate au să-i înjure pe toţi parlamentarii, dar mai ales pe mine. Înregistrarea fusese trucată cu mare măiestrie. În timp ce eu spuneam că după dezbaterile în plen merg la comisie, unde avem o ordine de zi încărcată, telespectatorilor li se arăta sala de şedinţe a comisiei, goală, filmată, cu siguranţă, într-o altă zi, din moment ce în ziua respectivă casetele audio înregistrate la audieri şi stenogramele stau mărturie că în acea sală, în acea zi membrii Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, deci şi eu, au lucrat intens.

Gheara neagră a barbarizării societăţii româneşti stă în spatele televiziunilor şi a ziarelor alimentate cu bani negri din afaceri mafiote, cu patrimoniul public. Mark Twain titra una din cărţile sale "Un yankeu la Curtea Regelui Arthur", iar eu mă simt, stimaţi domni, un deputat român la curtea regelui "Umilinţă".

Domnul Relu Fenechiu:

"Copiii spun lucruri trăsnite" este o foarte apreciată emisiune la una din televiziunile centrale. "Politicienii spun lucruri trăsnite" nu este o emisiune de televiziune, dar reprezintă o realitate. Sâmbătă, la Craiova, preşedintele PSD, Mircea Geoană, a spus "lucruri trăsnite". El a asimilat "meciul" Putin-Hodorkovski cu un meci Băsescu-Patriciu. Este adevărat, Dinu Patriciu a avut, la momentul luării unor decizii politice, alte poziţii în ceea ce priveşte alianţa dintre PNL şi PD şi ar fi dorit ca la Cotroceni să candideze un membru PNL, dar după luarea deciziilor politice, le-a recunoscut şi le-a respectat.

Nu este greu de ghicit de ce Mircea Geoană a făcut această paralelă. Are foarte multe motive. Sau încearcă să împuşte mai mulţi iepuri dintr-un foc.

1. A încercat să intre în atenţia presei cu o astfel de declaraţie. Deci este o chestiune de imagine.
2. Încearcă să acrediteze ideea că există un război în Alianţă între PNL şi tandemul PD-Traian Băsescu.
3. Încearcă să acrediteze ideea că Traian Băsescu îşi depăşeşte prerogativele ce ţin de funcţia sa şi că dirijează activitatea justiţiei.
4. Încearcă să acrediteze ideea că reforma în justiţie, promovată de ministrul Monica Macovei, nu ar avea alt scop decât acela de a asigura controlul politicului asupra celei de-a treia puteri în stat.

Ce a realizat, de fapt, prin această comparaţie, domnul Mircea Geoană?

1. A reuşit să capteze atenţia mass-media. Vom vedea însă cum vor cataloga analiştii această declaraţie. Pînă acum, semnalele nu prea sunt favorabile preşedintelui PSD.
2. Un prim efect de bumerang. Un război în Alianţă nu există şi acest lucru rezultă chiar din declaraţiile publice făcute de Dinu Patriciu. Dar fostul vicepreşedinte al PNL, şi nu numai el, a arătat cu degetul spre foştii locatari ai Cotroceniului: Ioan Talpeş şi Ion Iliescu. Chiar dacă în acest moment o punere la zid a lui Talpeş şi Iliescu ar fi benefică pentru Mircea Geoană, să nu uităm că atacurile celor doi împotriva ROMPETROL şi imixtiunile în Justiţie sunt de pe vremea cînd erau 100% sub sigla unui PSD pe care Mircea Geoană îl accepta şi îl slujea cu abnegaţie.
3. Al doilea efect de bumerang: PSD a fost cel ce a controlat şi încă mai controlează justiţia.

Prin absurd, dacă Mircea Geoană ar avea dreptate, atunci două ar fi consecinţele:

1. Un Băsescu în România egal cu Putin ar însemna spulberarea în foarte scurt timp a unui PSD aflat şi aşa într-o stare lentă de disoluţie.
2. Un Băsescu care dictează cum trebuie să acţioneze Justiţia ar însemna un veto din partea Uniunii Europene în ceea ce ne priveşte. Chiar nu vreau să cred că acest lucru îl urmăreşte preşedintele PSD, dar orice este posibil.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Un vechi proverb românesc, "Hoţul strigă: prindeţi hoţul!", se potriveşte de minune acţiunilor de ultimă oră ale PSD. Am aflat că preşedintele PSD, Mircea Geoană, a declarat sâmbătă, într-o conferinţă de presă, că preşedintele Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, Liviu Dragnea, va prezenta la Strasbourg un centralizator cu abuzurile făcute de actuala putere. Tot domnul Geoană a făcut cu această ocazie următoarea declaraţie: "Este inimaginabil la ce abuzuri şi la ce presiuni sunt supuşi primarii, şi în special cei ai PSD, de actuala coaliţie. Am lucrat la un centralizator al abuzurilor, ce va fi dus de către Liviu Dragnea, preşedintele UNCJ, la Strasbourg. Sunt exemple clare, cu primari ai PSD care au primit şi 60 de controale într-o lună".

Cine nu cunoaşte realităţile din România de astăzi, ar putea crede că actuala putere ar guverna după reţeta unei dictaturi latino-americane. Este adevărat, despre aşa ceva se poate vorbi pentru perioada 2001 - iulie 2004. Stau şi mă întreb dacă nu cumva domnul Geoană a uitat din ce partid face parte sau dacă a uitat ce a făcut acest partid, adică PSD, în perioada respectivă. Am să-i reîmprospătez memoria: peste 50% dintre primarii PNL şi PD (dar şi ai altor partide, ca PNŢCD sau PRM) au fost înregimentaţi în PSD. Este adevărat, unii, dar nu mulţi, au migrat din oportunism. Ceilalţi, însă, au făcut acest pas fie din cauza presiunilor PSD, fie au optat pentru partidul de guvernământ pentru că numai în această situaţie reuşeau să primească fondurile necesare şi legale pentru comunitatea pe care o coordonau. Îi reamintesc domnului Geoană că primarii care nu aparţineau PSD erau clar discriminaţi în ceea ce priveşte fondurile de la buget. Şi au mai fost şi multe, multe alte activităţi ale PSD în raport cu primarii altor partide politice, care cu adevărat ar fi trebuit să ajungă la cunoştinţa - unele chiar au ajuns - oficialilor europeni de la Congresul Puterilor Locale şi Regionale de la Strasbourg.

De unde a scos domnul Geoană inimaginabilele abuzuri ale actualei puteri asupra primarilor PSD? În presă nu am văzut semnale despre aşa ceva. A, da, despre primari ai PSD din mandatul trecut sau care au fost realeşi, este adevărat, am citit că se fac sau s-au făcut unele, nu zeci de controale. Dar toate sunt justificate. Să nu uităm de numeroasele exemple de asfaltări electorale, de numeroasele alte categorii de activităţi ale acestora care au ocolit legea. Este cumva domnul Geoană împotriva exercitării unui control asupra vreunui primar PSD din vreo localitate lovită de inundaţii datorită măsurilor defectuoase în domeniu, luate în ultimul timp? Eu cred că nu, deşi sunt convins că şi astfel de controale sunt trecute la capitolul abuzuri inimaginabile de către preşedintele PSD.

PS. Pentru că doresc să contribui la bunul mers al adminstraţiei locale, îi ofer domnului Geoană câteva exemple de abuzuri ale unor aleşi locali care ar putea fi reclamate chiar şi la instanţe administrative internaţionale: vicepreşedinţii Consiliului Judeţean Satu Mare: Gheorghe Ciocan şi Lăcrămioara Paula Mare, reprezentanţi ai PSD sunt şi membri ai Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică, funcţie remunerată, deci sunt în incompatibilitate. Ministerul Administraţiei şi Internelor şi-a exprimat punctul de vedere faţă de această chestiune, confirmând starea de incompatibilitate.

Domnul Antal Arpad Ándrás:

În ultima perioadă, în viaţa politică românească se vorbeşte din ce în ce mai rar despre relaţiile interetnice, despre intoleranţa etnică. Am putea spune chiar că este un semn bun, un semn de normalitate.

Decenii întregi, comuniştii au cultivat duşmănia dintre români şi maghiari, iar cei mai în vârstă mai trăiesc sub imperiul acestei propagande. Am crezut că şi la acest capitol tinerii sunt cei ce pot schimba ceva. Din păcate însă, în decurs de mai puţin de 6 luni, în municipiul Sfântul Gheorghe s-au întâmplat două evenimente extrem de grave:

1. În decembrie anul trecut, cu ocazia amplasării de către autorităţile locale a unei plăcuţe comemorative în memoria unui renumit savant, directoarea Grupului şcolar "Constantin Brâncuşi" a scos copiii din clase şi a organizat un miting de protest încercând să împiedice amplasarea plăcuţei comemorative, în timp ce copiii scandau sloganuri antimaghiare. A fost nevoie de intervenţia poliţiei.
2. În ultimele săptămâni, într-un oraş unde peste 75% din locuitori sunt maghiari, grupuri formate din tineri români au bătut mai mulţi copii maghiari pentru simplul motiv că ei vorbeau pe stradă ungureşte. Majoritatea acestor tineri români sunt veniţi din alte judeţe şi învaţă la Grupul şcolar "Constantin Brâncuşi".

Deci, ceea ce este comun la cele două evenimente este faptul că ne conduc la aceeaşi instituţie de învăţământ: Grupul şcolar "Constantin Brâncuşi".

Sunt convins că nu copiii, ci părinţii şi profesorii lor sunt principalii vinovaţi. Este evident faptul că în această instituţie copiii sunt educaţi să urască, să respingă, să lovească. De aceea, cer Ministerului Educaţiei şi Cercetării să ancheteze cazul şi să ia măsuri împotriva celor care folosesc copiii pentru realizarea unor scopuri politice. Sper că aceste evenimente reprezintă doar excepţii şi nu regula.

Stimaţi colegi,

Un exemplu de convieţuire este relaţia mea cu mulţi tineri români din Ardeal: când ne întâlnim vorbim fiecare în limba celuilalt. Ca semn de respect. Cu atât mai mult cu cât ştergerea graniţelor prin integrarea în U.E. va duce spre o consolidare a identităţilor regionale, deci va conta mai mult faptul că suntem ardeleni de faptul că suntem români sau maghiari.

Domnul Victor Sanda:

Declaraţia mea politică se intitulează "În lipsa unei strategii coerente, premierul Tăriceanu recurge la cârpeli pentru acoperirea deficitului la fondul de sănătate."

De la instalarea Cabinetului Tăriceanu, sistemul de sănătate din România, trecut sub patronajul domnului ministru Cinteză, suferă criză după criză, mai rău ca un bolnav cardiac.

Ceea ce este frapant este că nici unul din factorii responsibili din domeniu nu se gândeşte să resusciteze sistemul, lăsându-i pe alţii să arunce pe piaţă soluţii care nu pot fi catalogate decât cârpeli de moment. Aşa se face că premierul Tăriceanu a ajuns să invoce varianta, chipurile salvatoare, de a impune plata contribuţiei la fondul de sănătate şi categoriilor de pensionari şi beneficiarilor de venit minim garantat, pentru acoperirea deficitului creat la fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Varianta Tăriceanu nu numai că nu acoperă nici pe jumătate din necesar, dar nici nu va readuce sistemul din sănătate la viaţă. Chiar premierul a recunoscut, în momentul lansării acestei soluţii disperate, că oricâţi bani s-ar aloca sănătăţii, gestionarea lor va fi tot catastrofală.

Totuşi, nu faptul că primul ministru încearcă să rezolve problema sănătăţii ne deranjează, ci modul în care înţelege să o facă, ciupind de ici, de acolo, pentru a umple sacul.

Nu l-am auzit, însă, pe primul ministru cerându-i AVAS-ului, pentru această cauză, să urgenteze recuperarea datoriilor la fondul de sănătate de la agenţii economici. Aflăm din presă că din cele 24.000 de miliarde lei s-au recuperat doar 1500 miliarde lei. Suma este ridicolă dacă ne amintim de vehemenţa din campania electorală a domnului Tăriceanu şi a colegilor din Alianţă, care se băteau cu pumnii în piept că vor recupera dintr-un foc aceste datorii chiar cu riscul de a-i lichida pe rău-platnici.

De asemenea, nu l-am auzit pe primul ministru cerându-i colegului de la Finanţe să renunţe la administrarea fondului de sănătate în favoarea caselor de asigurări de sănătate, deşi tot în campania electorală, Alianţa DA acuza, la fel de vehement, guvernul P.S.D. că din această cauză sistemul de sănătate nu funcţionează la standarde.

Oare liderii Alianţei nu gândesc că sănătatea este la fel de prioritară ca şi relaxarea fiscală? Am văzut cât de repede, eficient şi unitar a acţionat Coaliţia guvernamentală în privinţa reducerii impozitului la cota unică de 16% care, practic, a grevat bugetul ţării şi implicit al sănătăţii. Într-adevăr, domnului ministru Popescu îi este mai uşor să taie decât să dea.

Mai mult, de la instalarea domnului Cinteză în fruntea Ministerului Sănătăţii, nu l-am auzit pe primul-ministru cerându-i acestuia o strategie clară, coerentă de revitalizare a sistemului de sănătate.

Ce s-a întâmplat, domnule prim-ministru, cu strategia Alianţei DA vizavi de salvarea sănătăţii româneşti, atât de mult trâmbiţată în campania electorală? Dacă ea nu a existat şi nici nu există, ar trebui să vă puneţi capetele luminate să o alcătuiască, cât nu e prea târziu şi să lăsaţi soluţiile heirupiste pe planul doi, căci nu vor duce la nimic bun.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Săptămâna trecută, opinia publică românească a răsuflat uşurată la auzirea veştii că ziariştii români sunt liberi şi se întorc acasă. Discursul de duminică seara al domnului preşedinte Traian Băsescu a adus un plus de încredere faţă de instituţiile statului român, specifice unor asemenea evenimente, a căror imagine a fost până acum foarte şifonată.

Departe de mine gândul de a începe o polemică pe tema anchetei ce se află încă în derulare şi al cărei rezultat îl aşteptăm într-un raport elaborat de instituţiile autorizate. Nu vreau să discut aici chestiunea implicării unor persoane din România, de orice etnie, naţionalitate sau religie ar fi ei, sau chiar a condiţiilor plecării ziariştilor în Irak, aspecte ce sper că vor fi lămurite de acelaşi raport.

Dar pentru moment, de bucurie, am uitat cu toţii că în vestul ţării mii de oameni şi-au pierdut avuţia de o viaţă, că sistemul sanitar este într-o situaţie extrem de dificilă (chiar zilele trecute, la Constanţa, au existat două scandaluri), că învăţământul şi cultura sunt încă văzute ca nişte rude sărace.

Am câteodată impresia, urmărind mass-media, că trăim într-o ţară în care numai răpirile, crimele, violurile reprezintă ştiri de prima pagină sau demne de prime-time.

Cu două zile înainte de eliberarea jurnaliştilor, la Cannes, tânărul regizor român, Cristi Puiu, câştiga un premiu important pentru cinematografia românească în ignoranţa generală a presei româneşti. Poate nu ştim sau nu vrem să ne bucurăm de victoriile noastre (cât de mici ar fi ele) şi căutăm numai senzaţionalul şi aspectele negative.

În acelaşi timp, există sute de tineri care sunt olimpici în diverse discipline şcolare, sunt absolvenţi ai unor universităţi de prestigiu din străinătate, dar care nu îşi pot găsi un loc de muncă bine plătit în ţară şi sunt nevoiţi să lucreze peste hotare, acolo unde inteligenţa este preţuită la adevărata sa valoare.

Mă consider reprezentantul în Parlament al tinerei generaţii, atât datorită vârstei cât şi modului în care gândesc şi cred că schimbările politice survenite la sfârşitul anului trecut li se datorează în mare parte, iar noi le datorăm găsirea unor soluţii înainte de aderarea României la UE, moment în care vom face parte din piaţa comună în care forţa de muncă bine pregătită reprezintă o valoare inestimabilă.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Asistăm la un eveniment politic când una dintre ţările fondatoare ale Europei unite care, în anul 1950, prin discursul ministrului său de externe, Robert Schuman, propunea Germaniei crearea unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii, după 55 de ani respinge Tratatul Constituţional al Uniunii Europene.

Este evident că în faţa Uniunii Europene se ivesc probleme deosebite, aşa cum puţini s-ar fi aşteptat, aceştia fiind numiţi eurosceptici.

Refuzul Franţei şi perspectiva unui vot asemănător în Olanda va impune o nouă abordare politică în cadrul Uniunii Europene.

România se pare că intră într-o conjunctură internaţională destul de complicată: votul negativ al francezilor pentru Constituţia europeană, alegerile anticipate din Germania nu fac decât să contribuie la poziţionări şi repoziţionări ale statelor membre atât între ele, cât şi în relaţia cu celelalte naţiuni, inclusiv cele care au semnat Tratatul de aderare.

Cu toate acestea, este important de spus că toate speculaţiile privind oprirea parcursului european al României trebuie să înceteze. Nu trebuie să ne oprim din procesul de finalizare a angajamentelor luate.

Europa este o structură solidă care, acum, după experienţa franceză, va privi cu mai multă atenţie evoluţia României, în care multe dintre lucrurile deja aşezate vor suferi unele modificări, ceea ce va presupune eforturi mai mari, reforme mai substanţiale, angajamente îndeplinite la timp şi monitorizări foarte exigente.

Acest fapt se traduce printr-un efort mai mare, mai multă muncă şi seriozitate din partea noastră pentru a dovedi Europei că merităm pe deplin statutul de membri.

România trebuie să dea dovadă de maturitate politică, să-şi vadă de drumul său, indiferent de întâmplările din viaţa politică a altor naţiuni, demonstrând, prin continuarea reformelor şi îndeplinirea obligaţiilor asumate, că merită să fie acceptată în marea familie europeană.

Suntem într-o perioadă în care numai munca noastră, numai realizările noastre pot fi hotărâtoare în ceea ce priveşte integrarea la termenul stabilit de 1 ianuarie 2007.

Domnul Viorel Oancea:

Cu stupoare constatăm că de disperarea unor oameni sinistraţi profită alţi oameni, transformând distribuţia ajutoarelor într-o afacere de succes şi mărire a propriilor familii şi din drama oamenilor, sursă de capital politic.

Ca urmare a sesizărilor făcute de cetăţenii comunei Foeni, greu încercaţi de calamităţi, prefectul Ovidiu Drăgănescu a hotărât trimiterea Corpului de Control al Prefecturii să verifice situaţia de la faţa locului.

Acest lucru, se pare, i-a făcut pe unii oameni, care probabil se simţeau cu musca pe căciulă, să ceară disperaţi ajutorul patronilor lor politici. Cei din urmă, prin port-drapelul lor, fost locuitor al Timişului, actual rezident de Cornu, fără ezitare şi fără să cunoască crunta realitate încep să arunce în stânga şi în dreapta cu cuvinte grele, uitând că oamenii propuşi chiar de P.S.D. pentru funcţiile publice nu s-au putut stăpâni şi au băgat mâna până la cot în ajutoarele ajunse în comună, lucru dovedit de controalele efectuate de Corpul de Control al Prefecturii şi de Garda Financiară.

Domnii Sârbu şi Geoană au ales astfel să sară în apărarea unor impostori fără Dumnezeu, catalogând drept "umiliri" şi "ieşiri deplasate" reacţiile imediate ale autorităţilor judeţului.

Considerăm acest lucru descalificant pentru doi foşti miniştri, care până nu demult reprezentau peste hotare imaginea şi interesele României, cei doi demonstrând astfel că acţiunilor lor politice din ultimii ani nu a fost o întâmplare.

Cerem pe această cale autorităţilor competente, pedepsirea vinovaţilor, iar celor care urmăresc doar câştigarea capitalului politic, decenţă şi bun simţ în comportament şi declaraţii.

Domnul Ion Dumitru:

"Guvernul îşi face campanie de imagine pe banii SAPARD!"

Ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, a găsit o nouă metodă de cheltuire a banilor, caravanele SAPARD! Conform programului iniţiat de "baciul" ministerului, peste 2000 de localităţi vor fi "călcate" de reprezentanţii Agenţiei SAPARD şi de cei ai Ministerului Agriculturii. Cu siguranţă, nu vor lipsi din caravană nici politrucii.

Cică rostul cheltuirii a peste 600.000 de Euro este acela de a-i informa pe românii proprietari de pământ despre modalităţile de accesare a fondurilor SAPARD. Cam scumpă treaba asta, care miroase clar a campanie de imagine! Rămâne de văzut cum îi va determina specialiştii lui Flutur pe amărâţii care practică o agricultură de subzistenţă să se repeadă la banii SAPARD-ului. Oricum, pentru ei rămân doar un simplu vis. Ne întrebăm de ce pentru cei 600.000 Euro nu a fost găsită o altă întrebuinţare. Agricultorul român nu de informaţii duce lipsă, ci de ajutor concret! Fermierul nostru încă se loveşte de birocraţie.

Membrii Federaţiei sindicale "Agrostar" plănuiesc să vină la Bucureşti şi să protesteze pe 2 iunie în faţa Guvernului. Sindicaliştii din agricultură consideră că cele 14 mii de miliarde lei acordate drept cupoane agricole au secătuit inutil bugetul statului încurajând o agricultură falimentară, în care circa 5 milioane de proprietari lucrează câte un petic de pământ de pe urma căruia abia îşi duc zilele. Aceşti bani ar fi trebuit să fie alocaţi pentru programe de retehnologizare, pentru încurajarea asocierii proprietăţii în vederea exploatării mai eficiente.

Au existat chiar şi situaţii când bonurile valorice au fost returnate de direcţiile agricole din teritoriu pentru că erau incomplet sau incorect tipărite. Spre exemplu, de la Brăila, au fost returnate 8000 de cupoane, pentru tipărirea cărora se cheltuiseră 200 milioane de lei.

Şi câte astfel de situaţii nu or mai fi existat în ţară! Aşa că ideea ministrului Flutur de a porni caravanele SAPARD prin ţară este un moft bun doar de a cheltui bani.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Dictatura nulităţilor"

Pe pământ sunt două lucruri omniprezente: hidrogenul şi proştii. Nulităţile conduc mai peste tot, iar valorile au devenit neputincioase în faţa înfumuraţilor cu pretenţii de elite. Lipsa de caracter şi de substanţă, probată de cei care ne dirijează destinele, ar trebui, aparent, să ne contrarieze. Dacă ne-am lua după regulile logicii şi normalităţii, firesc ar fi să avem conducători a căror statură morală să constituie un exemplu de verticalitate şi competenţă.

Ce rectitudine să pretinzi, însă, de la nişte inşi care se târăsc ca melcii pe autostrada bunului-simţ? Trebuie reprimată, fără întârziere, mentalitatea care a făcut posibilă asocierea acestor nulităţi, grupusculul acesta agresiv, apt să-şi impună regimul dictatorial asupra majorităţii morale, care se refugiază în blazare şi tăcere culpabilă, făcând pârtie stârpiturilor, impostorilor şi lichelelor.

Guvernarea României este vidată de valoare: îşi impun mediocrele idei şi puncte de vedere nu vârfurile, ci loazele generaţiei noastre inegale. Mârlănia se impune asupra bunei-creşteri, iar vulgaritatea ieftină este mai apreciată decât gustul ales. Ce zâmbăreţi sunt proştii solemni, care ne controlează destinele, ce cretin este rânjetul superior al gunoaielor parfumate cu apă de colonie, ce hârjoneală mai trag pe la "talk-show""uri nulităţile docte, ale căror sumă şi diferenţă sunt egale cu zero!

Ecranul televizorului se întunecă de ruşine la apariţia curvelor politice care şi-au făcut ideologie din refrenul cântecelor de pahar şi program economic din morişca miliardelor furate de la cei "mulţi şi proşti", a căror unică raţiune de a mai fi în viaţă e slugăreala şmecherilor de la Putere. Tipografii nu mai prididesc să imprime tonele de maculatură mâzgălită cu discursuri demagogice, sloganuri mincinoase şi diversiuni otrăvite, prin care bonzii îşi protejează furtul rămas încă nepedepsit.

Imperiile mediatice le asigură scutul de protecţie împotriva necesarei intrări în legalitate. Cârdăşia celor murdăriţi stă chezăşie păstrării intacte a "establishment"-ului din politică şi economie. Cât de nulă este existenţa acestor larve microscopice, a căror strădanie de a se eterniza în istorie prin ceva rămâne idioată ca idee şi zadarnică în finalitatea ei! Fierarii meşteresc la nicovala României de azi, tot lovind cu ciocanul într-o naţiune cândva independentă, pe care au înroşit-o în foc, spre a o modela, drăceşte, mai bine, în admiraţia unei audienţe lichefiate în Oceanul Planetar. A-i asemăna cu animalele pe aceşti nedemni lachei ai oligarhiei ar fi o impietate faţă de blândele şi inofensivele necuvântătoare. Nu-i urâm pe saltimbancii Puterii, pe clovnii circului oficial, pe sălbaticii cerberi ai plutocraţiei.

Cel mult, îi dispreţuim, dispreţ care vine din imensa greaţă pe care apropierea lor ne-o provoacă. Tranziţia ultimilor ani nu e compusă biochimic din necesara untură de peşte, ci dintr-un abject şi ucigător concentrat de cucută. Neamul românesc, în loc să guste prudent, cu vârful limbii, din pocalul cu otravă, l-a dat voiniceşte, din prima, peste cap. În timp ce nulităţile îşi fortifică dictatura, valorile muribunde visează la Înviere...

Domnul Costel Ovidenie:

Declaraţie politică: Salariaţii din CEC se pregătesc de grevă.

Federaţia sindicatelor din CEC, afiliată la Confederaţia sindicală Blocul Naţional Sindical, negociază în aceste zile Contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii şi dacă astăzi, 31 mai 2005, nu se ajunge la consens, se va declanşa conflictul de muncă.

Sindicaliştii solicită o majorare a salariilor cu 25% şi plăţi compensatorii în cazul disponibilizărilor de personal.

CEC are în prezent 9000 de salariaţi, iar salariul mediu brut este de 6 milioane de lei faţă de salariul mediu brut pe economie care este de 9 milioane lei.

Neajungerea la un consens va duce cu siguranţă la un conflict cu impact la nivel naţional şi, de aceea, solicit factorilor de decizie să analizeze cu mare atenţie cererile legitime ale sindicatului pentru ca şi salariaţii din CEC să poată spune după negociere că îşi pot permite - să trăiască mai bine.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Declaraţia mea politică de astăzi abordează, din păcate, incapacitatea unuia dintre miniştrii actualului Cabinet de a gestiona cu competenţă şi eficienţă pârghiile pe care le are, folosind, ca şi predecesorul său PSD-ist, doar motivaţia politică, clientelară, cumetria şi nepotismul.

Este vorba de ministrul Economiei şi Comerţului Ioan Codruţ Sereş care se dovedeşte, până acum, un demn continuator al politicii fostului partid de guvernământ. Pe de o parte, prin menţinerea foştilor "elefanţi" ai PSD-ului în pârghii importante de conducere din companiile aflate sub conducerea ministerului şi pentru că Partidul Conservator nu s-a decuplat de la interesul comun cu PSD-ul de a gestiona în folosul interesului de grup sau personal contracte şi interese de mii de miliarde.

Pe de altă parte, de a-şi numi clientela de partid în funcţii importante în consiliile de administraţie ale unor societăţi gestionate total sau parţial de reprezentanţii Ministerului Economiei şi Comerţului.

Un exemplu elocvent pentru străduinţa domnului ministru de a desemna cei mai buni reprezentanţi ai intereselor statului în conducerea unor companii este recenta schimbare a reprezentanţilor români în C.A. al Daewoo Mangalia. Astfel, vicepreşedinte al consiliului a fost numită Iuliana Dumitru, specialistă în comunicare, care este, de altfel, consiliera ministrului pe această zonă. Pe funcţia de vicepreşedinte executiv a fost promovat un şef de secţie din şantier, care are ca argument de forţă calitatea de membru PUR (actualmente P.C.), formaţiunea politică a ministrului Sereş. În structura acestui C.A. apare şi un jurnalist apropiat partidului din care face parte domnul Sereş, prezentatoarea TV Mona Nicolici, fost candidat la Primăria Sectorului 1 din partea PUR. Şi în postura de cenzor a fost plasat un alt consilier al ministrului Sereş, domnul Ioan Pop. Gurile rele din M.E.C. spun că pentru această poziţie au contat două calităţi fundamentale ale respectivului cetăţean: "experienţa bogată în ceea ce priveşte economia unui şantier naval, dobândită pe vremea când era mai mare peste alimentaţia publică de la Baia Mare" şi statutul de "posibil viitor socru" al ministrului economiei.

Şi, din păcate, exemplele sunt mult mai numeroase şi la fel de spumoase. Ca să nu spun păguboase pentru România.

Iată încă un motiv în plus pentru a-i da dreptate Preşedintelui României care solicita imperios alegeri anticipate. Pentru a scăpa de soluţii imorale şi de aceste practici menite să ne ţină prizonieri ai fostelor structuri şi practici PSD-iste.

Domnul Nicolae Bădălău:

Declaraţie politică privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei române

Protestez vehement împotriva deciziei domnului prim-ministru Tăriceanu de a respinge propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române şi a Legii nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.

Protestul meu este mai mult decât justificat, având în vedere situaţia foarte gravă cu care se confruntă judeţul pe care-l reprezint. În anul 2000, în localităţile Ghimpaţi, Bolintin Vale şi Vedea, judeţul Giurgiu, au fost construite şi corespunzător amenajate şi dotate, clădiri destinate special angajaţilor Jandarmeriei Române. Aceste puncte de lucru au fost strategic alese pentru a putea asigura pe întreaga suprafaţă a judeţului ordinea necesară. Sume uriaşe au fost cheltuite cu această ocazie absolut inutil, deoarece ulterior, toate forţele au fost mutate pe raza reşedinţei de judeţ, în municipiul Giurgiu. Astfel, mai mult de 300 de jandarmi asigură liniştea şi ordinea publică a unui singur oraş din judeţ, aceasta fiind asigurată în celelalte localităţi doar de câte un post al Poliţiei Române. Soluţia propusă de autorităţi este absolut ridicolă şi naivă, dacă se crede în realizabilitatea ei: în momentul apariţiei unui incident în interiorul judeţului, echipe ale jandarmeriei se vor deplasa pentru a aplana eventualele conflicte. Este ridicol, deoarece este imposibilă o intervenţie rapidă într-un judeţ extins pe o suprafaţă de 350 km, în condiţiile în care fapte extrem de grave se pot petrece în doar câteva minute.

Rezultatul este uşor de ghicit şi foarte îngrijorător: judeţul giurgiu este vulnerabil oricând în faţa criminalităţii. Mai mult de 200.000 de oameni care trăiesc în mediul rural sunt expuşi nenumăratelor pericole, fără ca instituţia de drept specializată în menţinerea ordinii publice să poată interveni în caz de necesitate. Deoarece finanţarea activităţii autorităţii teritoriale de ordine publică se realizează din bugetul judeţului, şi implicit prin contribuţia fiecărui locuitor din judeţul Giurgiu, nu numai cei din mediul urban ar trebui să beneficieze de serviciile acesteia.

Situaţia este cu atât mai gravă, cu cât în interiorul judeţului Giurgiu există o numeroasă comunitate de rromi, cunoscute fiind problemele care apar mereu datorită violenţei la care aceştia recurg pentru a-şi face simţită prezenţa. Intervenţia Jandarmeriei române este indiscutabil necesară în astfel de cazuri.

În aceste circumstanţe, vin la dumneavoastră cu o simplă întrebare de bun-simţ: care este raţionamentul acestei schimbări în organizarea Jandarmeriei române, dacă singurele consecinţe pe care le putem noi sesiza nu sunt decât negative? Şi, mai ales, care este rolul investiţiei uriaşe făcute în anul 2000 în localităţile menţionate, dacă în acest moment acolo este stăpân doar vântul?

Un lucru pe care se pare că nu-l înţelegeţi, este acela că nu ne putem juca cu siguranţa concetăţenilor noştri şi că legea nu trebuie să fie înlocuită de fărădelege. Prin schimbarea făcută, Judeţul Giurgiu a devenit unul dintre cele mai nesigure judeţe din ţară.

Domnul Romeo-Marius Raicu:

Declaraţie politică privind rezultatele referendumului din Franţa şi necesitatea continuării procesului de integrare al României în Uniunea Europeană.

Rezultatele referendumului din Franţa nu sunt doar un eşec al actualului cabinet francez. Reprezintă un semnal semnificativ al unei posibile involuţii a credibilităţii ideii europene în rândul cetăţenilor unor state membre.

Este îngrijorător faptul că acest semnal vine din partea Franţei, cunoscută ca cel mai important promotor al Constituţiei europene. În mod cert, eşecul referendumului din Franţa este un pas înapoi în crearea unei veritabile identităţi europene.

Însă trebuie să privim cu şi mai mare îngrijorare declaraţiile făcute de purtătorul de cuvânt la Uniunii Germane Creştin Democrate, domnul Peter Hintze, care este totodată şi vicepreşedinte al Partidului Popular European.

Trebuie să spunem că stoparea procesului de aderare al României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, anunţată de parlamentarul european, în condiţiile câştigării alegerilor din Germania de către partidul său, nu reprezintă decât un pas semnificativ înapoi în calea consolidării Uniunii Europene.

Europa nu va putea pretinde credibilitate în plan internaţional dacă nu îşi poate asuma şi responsabilităţi. mai mult, orice nerespectare a unor angajamente deja asumate de către Uniunea Europeană este un semnal clar de instabilitate politică în cadrul Uniunii, dar şi de fragilitate funcţională şi instituţională.

Poziţiile asumate deja în cadrul Uniunii Europene, în sensul exprimării opoziţiei unor state membre de a acorda subsidii agricole viitoarelor state membre, creează imaginea unei Europe, în cadrul căreia, în privinţa drepturilor pe care le au, unele state sunt mai egale decât celelalte.

Statele europene şi, în special, Germania nu trebuie să uite contribuţia semnificativă vitală pe care Statele Unite le-au avut în procesul de reconstrucţie a Europei, proces din care România şi celelalte state est-europene rămase sub ocupaţia trupelor şi tancurilor sovietice au fost în mod arbitrar şi conjunctural excluse din cauza unor aranjamente injuste. Suportul american, concretizat în celebrul plan Marshall, a fost acordat statelor europene, inclusiv Germanei, fără reticente, constrângerea sau impunerea oricărui alt tip de condiţii.

Acest model ar trebui să fie urmat acum de aceleaşi state europene, care au o datorie morală în a sprijini procesul de consolidare în plan economic şi democratic a statelor din estul Europei. Pentru că, cel puţin din punct de vedere geopolitic şi cultural, România a făcut întotdeauna parte din aceasta.

Domnul Aurel Olărean:

"Să-i ajutăm pe românii din regiunea Cernăuţi, din Transcarpatia şi regiunea Odessa"

Prezenta declaraţie este adresată colegilor de la PSD, respectiv foştilor parlamentari de Suceava, care au apărut de mai multe ori, cu diferite ocazii, în faţa electoratului sucevean cu promisiunea că-i vor ajuta pe fraţii noştri din regiunea Cernăuţi. Acest lucru nu s-a întâmplat însă, cu toate că, după ştiinţa mea, Guvernul României, prin Departamentul pentru românii de pretutindeni, a alocat, în legislatura trecută, sume importante de bani şi calculatoare pentru elevii de etnie română din regiunea Cernăuţi (Ucraina).

Lipsa de transparenţă a acestui demers care ne-ar fi interesat, desigur, pe toţi, în egală măsură, indiferent de culoarea politică, mă împiedică astăzi să vin cu cifre şi date foarte exacte în faţa dumneavoastră, foştii parlamentari PSD de Suceava ale căror nume, probabil, contează mai puţin, au făcut mai multe declaraţii presei (în publicaţiile "Şapte Zile Rădăuţene", "Monitorul de Suceava"), în care s-au lăudat cu ajutorul material acordat românilor din Ucraina, ajutor care nici până astăzi n-a ajuns.

Elevii români, ca de altfel întreaga comunitate românească din regiunea Cernăuţi, au nevoie de un ajutor concret şi mai puţin de promisiuni politice, care, după s-a văzut, sunt destul de palid reflectate în realitate. Foarte recent, unele ziare româneşti din regiunea Cernăuţi ("Concordia", "Plai românesc" etc.) evocau acest ajutor din partea Parlamentului României, în care încă mai speră.

Astfel, mă văd nevoit să constat faptul că Partidul Social Democrat una a spus şi alta a făcut în această privinţă. Preluarea unor idei şi iniţiative venite din diferite segmente ale societăţii civile, au adus un plus de imagine indiscutabilă, fostului partid de guvernământ.

Din nefericire, mesajele comunităţii române din Ucraina ne demonstrează faptul că interesul foştilor guvernanţi pentru rezolvarea problemelor acestora a fost mult sub angajamentele asumate (inclusiv prin declaraţii de presă sau luările de cuvânt în diferite împrejurări). Desigur, acest lucru a dat bine în ochii electoratului (poate şi al unor colegi de partid) însă a venit şi vremea scadenţei, conform rezultatului ultimelor sondaje de opinie. În viitor, am decis să mă implic în calitate de parlamentar PD de Suceava, în mod concret, în elucidarea acestor probleme care ne privesc pe noi toţi, indiferent de culoarea politică, întrucât este vorba, până la urmă, de credibilitatea Parlamentului României.

Interesul şi preocuparea constantă pentru românii din Ucraina (ca de altfel, pentru comunităţile româneşti din alte ţări) nu reprezintă la urma urmei altceva decât respectarea mandatului încredinţat de electorat pentru a fi prezentat aşa cum se cuvine în Parlamentul României.

Dintre problemele stringente care se impun a fi rezolvate menţionez:

• deschiderea liniilor de învăţământ pentru transformarea Universităţii din Cernăuţi într-o universitate multiculturală şi am în vedere aici obligaţiile asumate de Ucraina în 1997;
• sprijinirea şcolilor şi liceelor româneşti din regiunea Cernăuţi şi din sudul Basarabiei (în actuala regiune Odessa) pentru dezvoltarea bazei lor materiale;
• dezvoltarea de către Academia română şi instituţiile abilitate ale statului român a unor programe ştiinţifice şi de parteneriat cultural cu partea ucraineană pentru salvarea memoriei istorice a comunităţilor româneşti reprezentată prin monumente istorice, lăcaşuri de cult, clădiri cu semnificaţie deosebită pentru identitarismul românesc din regiunile amintite;
• creşterea efortului părţilor implicate pentru sporirea eficienţei parteneriatului în Euroregiunea Prutului Superior;
• realizarea zonelor de liber schimb asumate prin proiecte de părţile română şi ucraineană;
• instituţionalizarea dialogului cu liderii comunităţilor româneşti din regiunile cu populaţie românească numeroasă din Ucraina etc.

Domnul Gheorghe Sârb:

Lipsa unei campanii...

În cadrul acestei declaraţii doresc să trag un semnal de alarmă asupra lipsei de comunicare, transparenţă şi strategie coerentă a Guvernului faţă de problemele actuale şi viitoare ale naţiunii române.

Alianţa P.N.L.-P.D. şi-a pus ca principiu de bază în programul de guvernare "comunicarea şi transparenţa". Şi a venit la guvernare, dar în nici şase luni de la preluarea puterii, aceste obiective sunt departe de a fi îndeplinite.

Actualul Guvern are deficienţe grave de comunicare atât cu presa, cât şi cu opinia publică românească. Nu mă refer aici doar la gestionarea crizei din Irak sau la cea a calamităţilor naturale din judeţele de vest ale ţării care domină şi acum agenda publică din România.

Doresc să mă pronunţ asupra lipsei unor informări şi dezbateri publice pe tema costurilor pe care populaţia şi agenţii economici din România vor trebui să le suporte o dată cu integrarea în U.E.

Am adoptat în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului cu un vot unanim ratificarea Tratatului de aderare a României la U.E. Suntem cu toţii susţinători ai acestei politici naţionale de integrare, dar în calitate de reprezentanţi ai poporului în acest legislativ avem şi obligaţia de a le face cunoscută opţiunea care incumbă din aceste angajamente.

Anii care urmează vor aduce schimbări importante în viaţa de zi cu zi a românilor, iar integrarea europeană va avea un efect agresiv asupra vieţii fiecăruia dintre noi.

Acest guvern se remarcă prin lipsa unei decizii politice serioase referitoare la schimbarea de mentalitate a cetăţenilor români prin programe naţionale prioritare pentru pregătirea lor pentru spaţiul economic şi cultural european.

O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană vom asista la o creştere a preţurilor la unele produse şi servicii pe piaţa românească. De aceea, este necesară evaluarea acestui impact, fiecare persoană fizică şi companie românească trebuind să-şi facă propriul calcul asupra avantajelor şi problemelor ce pot apărea din anul 2007.

Agenţii economici din România nu cunosc normele, reglementările şi standardele din domeniile lor de activitate, cele care în mai puţin de doi ani îi vor afecta în mod direct.

Guvernul şi autorităţile române trebuie să eficientizeze cadrul specific pentru dialogul cu societăţile româneşti. Subliniez importanţa informării şi consilierii acestora pentru a putea îndeplini aceste norme şi standarde impuse prin legislaţia europeană.

Primele victime vor apărea în rândul micilor fermieri români, respectarea normelor fito-sanitare stricte fiind criteriul de bază pentru ca societăţile agricole să-şi poată continua activitatea.

Pe de altă parte, apare necesitatea implementării treptate a măsurilor de integrare a României în structurile Comunităţii Europene, pentru a nu se crea o presiune mare la momentul aderării.

În acest context doresc să atrag atenţia asupra câtorva dintre costurile implicate ale aderării: aproape 6 miliarde de euro vărsaţi la bugetul comunitar (primii trei ani de la integrare); creşterea numărului de falimente; investiţii masive din partea patronilor în retehnologizare; creşterea preţurilor, în special la produsele agro-alimentare; limitarea producţiei României la anumite produse specifice culturii noastre; 7-8 miliarde euro pentru modernizarea infrastructurii rutiere, fără a se lua în calcul fondurile necesare pentru construirea de drumuri şi autostrăzi; 1 miliard euro pentru securizarea frontierelor; 29 miliarde euro pentru protecţia mediului (majoritatea bani de la buget, plus alte surse de finanţare).

Concluziile studiilor arată însă şi că integrarea României în cadrul Uniunii Europene şi, în perspectivă, în comunitatea monetară va conduce şi la beneficii: reducerea inflaţiei, ceea ce va contribui la creşterea ratelor de investire. Un alt efect aşteptat al aderării va fi creşterea accesului la creditele externe şi reducerea costurilor acestora.

Se aşteaptă ca integrarea să ducă şi la majorarea investiţiilor străine directe, cu efecte pozitive în economie: crearea de noi locuri de muncă, acces la pieţe, o pregătire superioară a personalului.

Marea provocare a perioadei post-aderare va fi gestiunea fondurilor structurale. De aceea, avem nevoie de strategii coerente pe termen mediu şi lung la nivelul întregii ţări, pentru a ne putea îmbunătăţi eficienţa şi competitivitatea pe piaţa europeană. Sunt necesare planuri funcţionale de dezvoltare regională care să reducă inegalităţile existente în România la ora actuală.

Pentru a depăşi această situaţie, este nevoie ca transparenţa şi comunicarea de la nivel central spre cetăţean să funcţioneze la parametrii optimi. Dar, în acest moment, acest lucru nu se întâmplă.

Aceasta este responsabilitatea la care trebuie să răspundă acest guvern, pentru binele cetăţenilor şi a tuturor agenţilor economici care lucrează sau îşi doresc să investească cu succes în România.

Avem o singură şansă! Să fim pregătiţi!

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

"Libertatea de exprimare, Parlamentul şi promovarea unei societăţi tolerante"

Libertatea de exprimare este piatra de încercare a democraţiei; de altfel, "Parlament" cred că vine de la verbul "parler" = a vorbi.

Sub această deviză s-a desfăşurat la Geneva seminarul organizat de Uniunea Interparlamentară şi articolul 19 (organizaţie internaţională care are ca scop campania globală pentru promovarea libertăţii de exprimare), cu tema "Libertatea de exprimare, Parlamentul şi promovarea unei societăţi tolerante".

Participanţi din 41 de ţări, reprezentanţi ai OSCE, ai Consiliului Europei, ai Uniunii Europene, reprezentanţi ai mass-media au abordat probleme legate de legislaţie şi practicile existente privind limitele libertăţii de expresie şi de exprimare a parlamentarilor, imunitatea lor prin raportare la acest aspect, accesul la informaţie, defăimarea, relaţia parlamentului cu mass-media în combaterea discriminării, rasismului şi xenofobiei.

În ceea ce priveşte construirea unei societăţi tolerante, România a fost prima ţară din regiunea sa care a adoptat o lege privind prevenirea şi combaterea tuturor formelor de discriminare (O.G. 137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002).

De asemenea, răspunzând recomandărilor Uniunii Europene, Parlamentul va dezbate şi aproba, în cursul acestei săptămâni, un act normativ privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist şi xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii (Proiectul de Lege privind aprobarea O.U.G. 31/2002 aprobat în Senat în 5.05.2005).

Vreau să mai subliniez că în noiembrie 2001, Guvernul Năstase a înfiinţat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, instituţie care supervizează respectarea principiului egalităţii de şanse şi al nondiscriminării.

Ca reprezentantă a Comisiei pentru egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei, nu pot să nu amintesc faptul că anul acesta se împlinesc 10 ani de la Conferinţa Mondială a Femeilor de la Beijing, an în care se evaluează stadiul aplicării, de către ţările membre ONU, a recomandărilor privind combaterea discriminării femeilor.

În aceşti ani, România a făcut paşi importanţi în transpunerea în practică a rezultatelor Conferinţei de la Beijing, prin elaborarea legislaţiei de gen, crearea instituţiilor de profil şi, nu în ultimul rând, prin înfiinţarea Comisiilor pentru egalitatea de şanse, în Senat şi Camera Deputaţilor.

Aşa cum am afirmat şi la Geneva, îmi exprim convingerea fermă că femeile din Parlament, în celelalte instituţii ale statului, în mass-media şi nu în ultimul rând în societatea civilă au şi vor avea în continuare un rol important în promovarea unei societăţi în care non-discriminarea, toleranţa şi solidaritatea vor fi adevăratele jaloane ale democraţiei.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Doresc să prezint o declaraţie politică intitulată "Şcoala aplicată şi economia de succes".

În perioada în care universul economic al întreprinderilor se prezenta ca un sistem aproape închis, ansamblul funcţiilor ce determină dinamica lor intrinsecă erau în relaţie de interdependenţă controlabilă, mai mult sau mai puţin pronunţate.

Abilitatea de a stăpâni disfuncţionalităţile firmei cerea competenţe specifice a căror decizie se baza pe informaţii din interiorul ei. Acum societăţile comerciale se văd nevoite să evolueze într-un mediu concurenţial tot mai complex şi mai imprevizibil care trebuie cunoscut, dominat şi folosit. Astfel că obţinerea unor avantaje concurenţiale durabile nu mai este condiţionată atât de resursele lor clasice - tehnice, umane, administrative etc., cât de relaţiile firmei cu furnizorii, clienţii, competitorii etc. Pentru a supravieţui, întreprinderile trebuie să cunoască nu numai nevoile consumatorilor, ci şi condiţiile şi regulile competiţiei, strategiile partenerilor, slăbiciunile şi susţinerea fiecăruia dintre ei, ca şi influenţa forţelor externe lor.

Aşa că noile caracteristici ale mediului economic au făcut ca informaţia să ajungă o "avere" strategică. Iar pentru cei care reuşesc să obţină o informare punctuală, în mod sistematic şi în timp util, ea devine o resursă care asigură o capacitate de dezvoltare superioară.

Dacă în perioada de creştere şi dezvoltare societăţile comerciale îşi pot permite să ignore concurenţa, mai apoi ele nu reuşesc să prognozeze decât unele în detrimentul altora. Cu toate acestea, de regulă, conducerea firmelor nu consacră înţelegerii concurenţei şi a condiţiilor care le asigură menţinerea pe piaţă atâta atenţie şi eforturi materiale şi nemateriale pe cât ar trebui. Adesea, se consideră că este suficientă confruntarea zilnică pe piaţă pentru a-şi cunoaşte concurenţii şi, ca atare, nu se conştientizează nevoia construirii unui sistem propriu de supraveghere a pieţei şi de adaptare rapidă la cerinţele ei. Dar, chiar şi firmele care întreprind ceva în această direcţie îşi dozează obiectivele în mod variabil şi îşi ponderează în mod diferit rentabilitatea, cucerirea cotei de piaţă, cash-flow-ul, avansul tehnologic şi imaginea.

Managerii de succes, însă, şi-au pus în mod particular problema să descifreze lumea în care firma produce, pentru a se asigura o evoluţie rapidă şi eficientă şi şi-au reconsiderat strategia informaţiei. Ei au trecut de la prelucrarea informaţiei legată de propria întreprindere, obţinută prin "veghea" tehnologică şi comercială, la "Inteligenţa Economică".

În acest caz, apare nevoia creării şi declanşării unui ansamblu de acţiuni, de tehnici şi instrumente de căutare, prelucrare, analiză, difuzare şi folosire a informaţiei utile întreprinderii pentru a-şi ridica potenţialul de adaptare la mediu precum şi capacitatea de operare eficientă, specifice reuşitelor în afaceri.

Desfăşurarea unor operaţiuni de supraveghere şi de acţiune asupra mediului concurenţial, pentru a asigura unor firme româneşti supravieţuirea, iar altora o situaţie de superioritate decisivă faţă de concurenţă, presupune deţinerea unor cunoştinţe sistematice. Deoarece, în momentul de faţă, nu există suficienţi specialişti în acest domeniu propun crearea cadrului organizatoric pentru a putea forma studenţilor capacitatea de cunoaştere şi înţelegere a coordonatelor mediului concurenţial, astfel încât să poată acţiona pentru a obţine avantajele scontate specifice economiei de piaţă.

Activităţile care dau conţinut conceptului de "Inteligenţă Economică" au ajuns să se individualizeze şi să se extindă în aşa măsură, încât, în toate ţările dezvoltate din punct de vedere economic, s-au constituit într-un domeniu de activitate de sine stătător. "Inteligenţa Economică", definită concis ca un instrument în care informaţia devine acţiune sau permite acţiunea eficientă, s-a impus şi este recunoscută ca o disciplină şi ca o meserie căutată, apreciată, aflată în expansiune rapidă în toate ţările cu economie performantă.

Fără a exagera cu nimic, afirm cu toată convingerea că "Inteligenţa Economică" este una din condiţiile sine qua non ale succesului oricărei întreprinderi, dar şi a păstrării independenţei economice a ţării noastre, atâta cât a mai rămas din ea. În ce priveşte avantajele care ar putea să le obţină de pe urma introducerii, în premieră pe ţară, a acestei subspecializări, cred că nu se cuvine să aduc argumentele suplimentare.

Având în vedere înţelegerea şi deschiderea de care am constatat că daţi dovadă, vă solicit, domnule Mircea Miclea, ministru al învăţământului şi cercetării, o analiză asupra oportunităţii introducerii în programele şcolare şi universitare a unei discipline intitulate "Inteligenţa Economică" şi înfiinţarea unei specializări cu acest titlu în cadrul învăţământului postuniversitar. România are nevoie de întreprinderi de succes, iar succesul este dat şi de modul în care specialiştii se formează şi aplică cunoştinţele care au devenit baza dirijării afacerilor într-o economie concurenţială.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Declaraţie politică: "Necesitatea unui raport prezentat Parlamentului cu privire la inundaţiile din această primăvară"

Olanda, o ţară a cărei suprafaţă poate fi comparată cu Banatul Românesc, s-a confruntat în urmă cu 52 de ani cu inundaţii catastrofale în care şi-au pierdut viaţa peste 1500 de persoane, întreaga ţară fiind acoperită de ape. Astăzi, modul în care statul olandez controlează sistemul hidrologic şi măsurile de prevenire a inundaţiilor reprezintă o mândrie naţională, pe care cetăţenii olandezi nu uită să o amintească oricărui turist, astfel de evenimente nedorite fiind aproape inexistente într-o ţară a cărei teritoriu se află sub nivelul mării.

Din nefericire, în România, inundaţiile au devenit un fenomen "normal", an de an sute sau mii de cetăţeni văzându-şi agoniseala risipită în câteva minute. În mod evident, omul şi-a adus contribuţia la perpetuarea acestor catastrofe prin influenţele generate asupra mediului. O bună parte din vină o poartă şi hazardul.

Trebuie să recunoaştem însă că România a rămas codaşă la măsurile de prevenire şi de reacţie în cazul producerii inundaţiilor.

Declaraţia mea politică de astăzi nu este menită de a arăta cu degetul către vinovaţi, preferând să primesc în viitor.

Anul trecut, Guvernul României a emis o hotărâre de Guvern, nr.1286 din 13 august 2004, pentru aprobarea Planului general de măsuri preventive pentru evitarea şi reducerea efectelor inundaţiilor.

În această hotărâre sunt menţionate mai multe măsuri preventive, de la instruirea prefecţilor, subprefecţilor, preşedinţilor comisiilor judeţene, analizarea stării tehnice şi intervenţia de urgenţă până la întocmirea şi aplicarea programelor pentru împădurirea terenurilor neregenerate în urma tăierilor ilegale.

Acest plan, ca şi majoritatea măsurilor luate în perioada ulterioară anului 1990, s-a dovedit a fi ineficient.

Populaţia întregii ţări a înţeles din presă că anumite amenajări nu au fost făcute în conformitate cu specificaţiile, unii bani publici au fost folosiţi în mod neeconomicos sau chiar fraudulos, intervenţia imediată a autorităţilor a fost criticată, ajutorul oferit de ţări europene a fost subiect de ştiri cu tentă critică. Populaţia a rămas cu un gust amar în pofida măsurilor luate, cele mai multe benefice şi adecvate situaţiei în limita resurselor disponibile.

Consider că Guvernul României are datoria de a acorda acestui fenomen atenţia cuvenită şi obligaţia de a informa populaţia asupra celor întâmplate, cu bune şi rele. Cred cu tărie că este momentul să trecem la măsuri mai ferme. Dacă cineva a greşit sau nu şi-a făcut datoria trebuie să fie tras la răspundere. Un contract sau o funcţie nu îţi aduce numai profit sau puterea de a face, aduce şi responsabilitate.

Solicit pe această cale, ca Ministerul Administraţiei şi Internelor să prezinte în prima şedinţă comună din viitoarea sesiune parlamentară un raport amănunţit privind inundaţiile din aceată primăvară, din care să reiasă principalele deficienţe, precum şi măsurile pe termen lung care se preconizează a se adopta.

- pauză -

(În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Petre Popeangă şi Gheorghe Albu, secretari)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi, rog liderii grupurilor să invite în sală toţi colegii.

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor. Vă anunţ că, din totalul celor 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 207. Sunt absenţi 124. Participă la diverse acţiuni parlamentare 8 colegi.

Intrăm în ordinea de zi. Urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Am întrerupt ieri lucrările la nivelul dezbaterilor generale referitoare la Propunerea legislativă de modificarea alin.1 din art.32 din Ordonanţa nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic.

Au existat unele comentarii în legătură cu textul ordonanţei, cu textul din propunerea legislativă şi aş vrea să îi întreb pe reprezentanţii comisiei dacă s-a ajuns la un punct de vedere, era o neclaritate de redactare.

Vă rog, domnule deputat Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Urmare discuţiilor de ieri şi a propunerilor domnului deputat conservator Sergiu Andon, prin care dânsul spunea că trebuie să continuăm dezbaterile pe marginea acestui proiect de lege, pentru că el este foarte important. În primul rând, că s-a schimbat structura fondului forestier de la stat la privaţi, trebuie să venim cu măsuri ferme de protejare şi de exploatare a acestui fond forestier.

De aceea, în urma discuţiilor pe care le-am avut în comisie şi cu reprezentantul ministerului, domnul secretar de stat Lupu, am convenit la reformularea proiectului de lege pentru a delimita foarte clar ce înseamnă "pagubă", am eliminat cuvântul respectiv şi articolul ar suna cam în felul următor, la articolul unic, alin.2: "Tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deţinător sau de către oricare altă persoană, dacă valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor este de cinci ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de doi ani, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, sau cu amendă.

Deci, aceasta este reformularea textului respectiv pe care vi-l supunem spre dezbatere şi vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al Guvernului şi, de asemenea, al iniţiatorului. Deci, dacă se acceptă...

Vă rog, domnule secretar de stat.

Dacă această formulă este acceptabilă şi pentru guvern.

Domnul Vasile Lupu (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Amenajării Rurale):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă se înlocuieşte substantivul "pagubă" cu sintagma "valoarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor" în text, aşa cum a fost formulat la Comisia de agricultură a Camerei Deputaţilor, Ministerul Agriculturii este de acord.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Într-adevăr, este o măsură necesară, ştim cu toţii lucrul acesta. Mă bucur că s-a găsit o soluţie pentru alin.1, nu alin.2; aţi spus alin.2.

Deci, în aceste condiţii, vă propun să trecem la dezbaterea pe articole.

Începem cu titlul propunerii legislative. Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră titlul propunerii legislative.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

În ceea ce priveşte articolul unic, supun votului dumneavoastră formularea acestui articol, în varianta propusă astăzi de către comisie, cu amendamentul pe care şi l-a însuşit sau l-a acceptat şi reprezentantul Guvernului.

Cine este de acord? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Este vorba de un proiect de lege organică, aşa că vom reporta votul final după ora 11, odată cu celelalte proiecte de legi care sunt supuse votului în cadrul plenului la orele 11.

Vă mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să salutăm prezenţa în aula Parlamentului a delegaţiei parlamentare cehe condusă de domnul Václav Nájemnik, vicepreşedinte al Comisiei de petiţii a Camerei Deputaţilor a Parlamentului Republicii Cehe. (Aplauze)

Ne face plăcere să-i salutăm pe colegii noştri în vizită la Bucureşti. Sunt absolut convins că prin această vizită vom putea să întărim relaţiile la nivel parlamentar şi, de asemenea, un parteneriat politic tradiţional în care are şi o şansă deosebită de a se dezvolta în condiţiile în care cele două ţări vor fi, sperăm, mă refer la România de data asta, şi membre ale Uniunii Europene.

Sigur, din partea Republicii Cehe putem să învăţăm foarte mult în ceea ce priveşte relaţia dintre Parlament şi Guvern în chestiuni legate de afacerile europene şi, de asemenea, să vedem cum funcţionează Parlamentul naţional în condiţiile în care ţara este membră a Uniunii Europene.

Următorul punct pe ordinea de zi, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2005 pentru modificarea alin.3 şi 4 ale art.6 din Legea nr.96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Import-Export a României - EXIMBANC - şi instrumentele specifice de susţinere a comerţului exterior.

Dezbaterile generale au avut loc în şedinţa din data de 22 martie. Urmează să trecem la dezbaterea proiectului de lege, direct, pe articole.

Începem cu titlul. Dacă sunt observaţii în legătură cu titlul proiectului de lege. Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră titlul proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Cred că va trebui să numărăm.

Vă rog să revenim la voturile pentru şi să le numărăm, domnule secretar Albu.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 77 voturi pentru.

Împotrivă? 57 de voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu 77 voturi pentru, 57 împotrivă, o abţinere, titlul legii a fost adoptat.

Trecem acum la articolul unic al proiectului de lege. Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii. Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 79 voturi pentru.

Împotrivă? 56 de voturi împotrivă.

Articolul unic a fost aprobat.

Vă propun ca votul final să-l dăm în pachet cu celelalte proiecte de legi, după ora 11.

Următorul punct pe ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru modificarea art.21 alin.(2) din Legea nr.290/2004 privind cazierul judiciar.

Procedură de urgenţă. Invit biroul Comisiei juridice la prezidiu. Şi îl rog pe preşedintele comisiei, Sergiu Andon, să facă propunerile regulamentare pentru dezbateri.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Două minute, cu două minute. E vorba de un singur articol şi pe un obiect foarte simplu.

Domnul Adrian Năstase:

Dacă sunt observaţii. Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului preşedinte Andon.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă doreşte cineva din partea grupurilor parlamentare să ia cuvântul.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul.

Da, vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Mircea Alexandru (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege supus dezbaterii astăzi modifică un singur articol din legea privind cazierul judiciar, şi anume: este vorba de art.21 alin.2, propunere care vine în interesul cetăţenilor.

De fapt, esenţa acestei reglementări, acestei propuneri vizează faptul că acest certificat de cazier judiciar să fie valabil şase luni de zile de la data emiterii şi nu 30 de zile cât este în prezent, datorită faptului că intervalul de 30 de zile este insuficient pentru ca cetăţenii să-şi rezolve interesele pentru care au solicitat cazierul respectiv.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Adrian Năstase:

Şi eu vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia a examinat proiectul de lege după obţinerea tuturor avizelor necesare care sunt favorabile din partea Consiliului Legislativ, precum şi ale Comisiei pentru apărare, ordine publică, siguranţă naţională şi Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

În şedinţa din 18 mai, comisia a hotărât, în unanimitate, să propună plenului dezbaterea şi adoptarea proiectului de lege.

Menţionăm că prima Cameră sesizată a fost Senatul care a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 5 mai 2005, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională.

Singurul aspect mai de nuanţă în această problemă a fost categoria legilor în care se încadrează proiectul. Dintr-o problemă de tehnică, i-am spune, şi anume de diferite ediţii ale Monitorului Oficial legat de această lege, a apărut şi o rectificare în timp, legea a circulat întâi cu impresia că ar fi vorba de o lege organică.

Aprofundând situaţia şi cu avizele respective, comisia se referă că este vorba de o lege ordinară.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul legii. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Vă rog să faceţi o corectură, nu este vorba de o lege organică, este vorba de o lege ordinară şi, ca atare, supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare.

Procedură de urgenţă.

Invit biroul comisiei să ne facă propunerile procedurale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat Andea.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunem cinci minute pentru dezbateri şi câte un minut pentru fiecare intervenţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă reprezentantul iniţiatorului doreşte să ia cuvântul. Da. Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul secretar de stat Paloma Petrescu.

Domnul Paloma Petrescu (secretar de stat, Ministerul Educaţiei şi Cercetării):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este vorba despre legea care priveşte acordarea unui ajutor financiar în vederea achiziţionării de calculatoare. Întrucât măsura legislativă se adresează familiilor defavorizate, familii care au un acces limitat la informaţii, având în vedere că, în ultimele două săptămâni, între 15 şi 31 martie anul acesta, a fost vacanţă şcolară, elevii nu şi-au depus cereri, cei care, sigur, îndeplineau condiţiile, nu au depus cereri la şcoală, fie au trimis cererile lor direct la Ministerul Educaţiei.

Din cauza acestor dificultăţi întâmpinate în înregistrarea cererilor, solicităm pentru anul 2005, amânarea termenului de depunere a cererilor cu o lună de zile, până la 30 aprilie. Până la această dată au fost înregistrate, până la 30 aprilie, un număr de 52.000 de cereri, urmând ca mâine, 1 iunie, să afişăm pe portalul ministerului, lista celor 25.000 care vor beneficia de acest sprijin. Sigur, în condiţiile în care domniile voastre vor fi de acord să dea astăzi avizul favorabil.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei.

Domnul Petru Andea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia a fost sesizată cu numitul proiect de lege spre dezbatere în procedură de urgenţă. Proiectul de lege a fost avizat de către Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

În raport de obiectul şi de conţinutul său, proiectul face parte din categoria legilor ordinare. La dezbaterea proiectului a participat domnul secretar de stat Jozsef Koto din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

La lucrări au fost prezenţi 26 de deputaţi din totalul de 28 de membri ai comisiei. Raportul a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat, de asemenea, de Senat, în şedinţa din data de 5 mai.

Vă supunem dezbaterii proiectul de lege cu câteva amendamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Vă rog să observaţi amendamentele propuse de comisie. Propun să trecem la dezbaterea proiectului de lege, ţinând seama de aceste modificări sugerate de colegii noştri din comisie.

Începem cu titlul legii pe care-l supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La articolul unic avem, pe de o parte... deci, aici este o problemă tehnică. Vă rog să observaţi, comisia a intervenit şi în textul ordonanţei şi de aceea atunci când discutăm articolul unic trebuie să tratăm mai înainte conţinutul ordonanţei.

De aceea, vă rog să trecem direct la punctul 4 din raport şi să observaţi că sunt câteva modificări la alin.5 şi, de asemenea, o modificare referitoare la art.10 unde se introduce un nou paragraf, sau se introduce un nou alineat, dar care este modificat de către comisie.

Supun votului dumneavoastră aceste modificări propuse de către comisie în textul ordonanţei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Acum, vă invit să votaţi articolul unic al proiectului de lege, ţinând seama de modificările operate anterior în conţinutul ordonanţei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Este vorba de o lege ordinară.

Supun votului dumneavoastră textul final al proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Stimaţi colegi,

Îi rog pe liderii de grup să invite colegii pentru voturile finale de la orele 11,00.

Până atunci vă invit să continuăm dezbaterea pe următorul proiect de lege. Dar, insist, este vorba de colegii de la PPRM.

După dezbaterea următorului proiect de lege vom trece la voturile finale.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.27/2005 pentru modificarea art.7 din Ordonanţa Guvernului nr.59/2004 privind măsurile de întărire a disciplinei financiar economice în sistemul sanitar.

Procedură de urgenţă.

Invit biroul Comisiei pentru sănătate şi familie să facă propunerile regulamentare.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Brânzan:

Comisia propune 5 minute, cu 1 minut pentru fiecare intervenţie. Este un singur alineat.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Reprezentantul iniţiatorului. Aveţi cuvântul, domnule secretar de stat.

Domnul Ervin Szekely:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Reproiectarea sistemului de acordare de medicamente, cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, asiguraţilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, necesită armonizarea cadrului "..

Domnul Adrian Năstase:

... să trăiţi bine!, urarea noastră tradiţională. (Aplauze.)

Mulţumesc.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Ervin Szekely:

Astfel, s-a impus modificarea art.7 din Ordonanţa Guvernului nr.59/2004 privind măsuri de întărire a disciplinei financiar-economice în sistemul sanitar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.597/2004.

Urgenţa acestui act normativ a fost determinată de criza financiară acută cu care se confruntă în prezent sistemul sanitar, inclusiv în domeniul asigurării populaţiei cu medicamente, cu şi fără contribuţie personală pentru tratamentul ambulatoriu.

Faţă de cele prezentate, a fost întocmit proiectul de lege pe care solicităm să-l aprobaţi în forma prezentată de Guvern. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Dau cuvântul reprezentantului comisiei. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Brânzan:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Comisia pentru sănătate şi familie susţine proiectul pe care l-a votat în unanimitate. Este de fapt vorba despre plata programului de compensare cu 90% din transferul de la bugetul de stat.

Domnul Adrian Năstase:

Trecem la dezbaterea pe articole. Mai întâi, titlul proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Este o lege ordinară, un proiect de lege ordinară.

Supun votului textul final.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

Trecem acum la voturile finale.

Proiectul de Lege privind transferul cu titlul gratuit al unui pachet de acţiuni din proprietatea privată a statului şi administrarea autorităţii pentru valorificarea activelor statului în proprietatea privată a municipiului Hunedoara şi administrarea Consiliului local al municipiului Hunedoara.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 104 voturi pentru.

Împotrivă? 82 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu 104 voturi pentru, 82 împotrivă şi 1 abţinere, proiectul de lege a fost aprobat.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea satului Seuca în componenţa comunei Găneşti, judeţul Mureş.

Este vorba despre o propunere legislativă cu caracter organic.

Prima Cameră sesizată: Camera Deputaţilor.

Data prezentării în Biroul permanent ..., în sfârşit, detaliile pe care le cunoaşteţi.

Supun votului dumneavoastră Propunerea legislativă privind înfiinţarea satului Seuca în componenţa comunei Găneşti.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 192 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, propunerea legislativă a fost aprobată.

Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.32 din Ordonanţa Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional.

Este o propunere legislativă cu caracter organic.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 194 voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, propunerea legislativă a fost aprobată.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2005 pentru modificarea alin. (3) şi (4) ale art.6 din Legea nr.96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export-Import a României, EXIMBANK S. A. şi instrumentele specifice de susţinere a comerţului exterior.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 112 voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să număraţi. 84 voturi împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Aurel Gubandru:

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat a votat împotriva acestui proiect de lege din următoarele considerente: în anul 2000, Banca de Import-Export a României, EXIMBANK, avea alte atribuţii decât are acum (efectua operaţiuni comerciale, acorda credite mai mult sau mai puţin documentate).

S-a reuşit ca, în perioada 2001-2005, EXIMBANK să devină o instituţie bancară a statului, care să-şi poată îndeplini rolul pe care i-l conferă legea.

Actuala putere se foloseşte de sistemul ordonanţelor de urgenţă pentru a modifica Legea de funcţionare a EXIMBANK, lege care fusese deja modificată de către Parlamentul României, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene şi cu cerinţele programului de ajustare structurale, stabilite în acord cu Banca Mondială cu câteva luni mai înainte.

Ce modificări aduce Guvernul Tăriceanu la acest proiect de lege? În primul rând, scoate din Legea de funcţionare a EXIMBANK prevederile conform cărora revocarea din funcţie a oricărui membru al Consiliului de Administraţie în timpul mandatului să se facă de către AGA, în situaţia când unul dintre aceştia a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru fapte săvârşite în legătură cu exercitarea atribuţiilor administratorilor, sau se află în imposibilitatea de a-şi exercita mandatul pe o perioadă de cel mult 45 de zile.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Să înţelegem că actuala putere lasă posibilitatea ca administratorii EXIMBAK, în cazul în care săvârşesc ilegalităţi şi sunt condamnaţi cu suspendarea, să rămână în funcţie, în fruntea unei bănci care gestionează fondurile statului? Acestea sunt măsurile care se iau pentru lupta împotriva corupţiei?

De fapt, scopul modificării ordonanţei nu este decât acela de a schimba conducerea EXIMBANK, ceea ce s-a şi întâmplat. Guvernarea prin algoritm cerea ocuparea de urgenţă a acestor funcţii, profesionalismul rămânând pe plan secund.

Iată, aşadar, motivele pentru care grupul parlamentar al Partidului Social Democrat a votat împotriva acestui proiect de lege.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Aceasta a fost explicaţia de vot.

Stimaţi colegi,

Revenim la programul de dezbateri.

Suntem la pct.17 din ordinea de zi.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei Guvernului nr.41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România.

La pct.1 din raport nu votăm. Este vorba de textul Camerei, propunerea referitoare la titlul legii, aşa cum a fost acceptată de Cameră; nici la pct.2 şi nici la pct.3.

Totuşi, am să vă rog să facem un vot de confirmare a raportului Comisiei de mediere pe ansamblu, chiar dacă este vorba de soluţiile, până la urmă, anterioare adoptate în cadrul Camerei.

Cine este pentru raportul Comisiei de mediere? Vă rog să votaţi.

Noi reconfirmăm votul anterior al Camerei. Deci, este vorba de Ordonanţa Guvernului nr.41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România.

Vă rog să număraţi. Cine este pentru? Bun, nu mai număraţi.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, raportul Comisiei de mediere a fost aprobat.

Reexaminare, la cererea preşedintelui României, a Legii privind constituirea sistemului naţional de cercetare sociologică a opiniei publice.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Din partea Comisiei pentru învăţământ, domnul deputat Andea.

Domnul Petru Andea:

Comisia a reluat în discuţie proiectul de lege şi propune respingerea acestui proiect. Deci, raportul comisiei propune respingerea proiectului. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

Iertaţi-mă, domnul preşedinte Sergiu Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Din partea grupului parlamentar al Partidului Conservator, doresc să folosim prilejul acestei dezbateri pentru a observa o chestiune de semnificaţie mai largă privind deontologia şi consistenţa activităţii parlamentare.

Suntem, neîndoielnic, de partea propunerii comisiei, de respingere a proiectului de lege. În urma reexaminării, însă, cercetând documentaţia ne atrage atenţia o menţiune din adresa Societăţii de marketing şi cercetare publică, care întruneşte autoritatea în domeniu, şi în care se arată, printre altele, că proiectul de lege, în etapa anterioară cererii de reexaminare, a trecut fără nici un fel de consultare, în nici una din etapele procesului legislativ, a celor vizaţi, a celor care urmau să o aplice, a celor care cunoşteau realitatea.

Din punctul de vedere al grupului nostru parlamentar, transparenţa procesului legislativ în toate etapele sale constituie o garanţie, ca să spun aşa, poate cu un limbaj mai demonetizat, o garanţie totuşi pentru realismul reglementărilor, pentru ancorarea lor spre obiectivitate, spre profesionism şi, cum spuneam, exemplul în condiţiile în care orice cerere de reexaminare constituie un fel de corijenţă pentru procesul legislativ, această cerere de reexaminare soldată cu respingerea legii este, după părerea noastră, o pildă despre rezultatul negativ la care poate duce o procedură de legiferare excesiv de ermetică şi dezinteresată de a cunoaşte opiniile specialiştilor şi a celor care urmează să o aplice. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei, de respingere a acestei iniţiative legislative.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Daţi-mi voie să observ, totuşi, un element destul de interesant: zilele acestea au apărut 3 sondaje de opinie (mă refer doar la Partidul Social Democrat); într-unul din sondaje avea 23%, în altul avea 29% şi în altul 35%, şi toate în aceeaşi zi; într-un fel poate, cândva, ar trebui să ne gândim la tema proiectului de lege, care într-un fel ar putea să evite posibile manipulări politice prin intermediul sondajelor.

Deci, propunerea comisiei a fost acceptată în unanimitate.

Trecem la următorul punct, tot o reexaminare la cererea preşedintelui României, este vorba de Legea privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr.64/2004 pentru completarea art.3 din Decretul-Lege nr.126 privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minoritărilor naţionale, domnul deputat Sasu. Aveţi cuvântul.

Domnul Ion Sasu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare completarea art.3 din Decretul-Lege nr.126/1990, în sensul că în situaţia în care reprezentanţii clericali ai Bisericii Române Unite cu Roma, greco-catolică, şi cei ai Bisericii Ortodoxe Române nu ajung la un acord asupra situaţiei unor imobile de natura celor prevăzute în decret, partea interesată să aibă deschisă calea acţiunii în justiţie, conform art.21 din Constituţia României.

Reglementarea propusă prin Ordonanţa Guvernului nr.64/2004 realizează concordanţa cu prevederile art.6 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv prin Legea nr.345/2004, potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială a drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

În raport cu obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare şi urmează să fie adoptat potrivit prevederilor art.76 alin.2 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au participat, în calitate de invitaţi, domnul Bogdan Olteanu, ministru pentru relaţia cu Parlamentul, domnul Adrian Lemeni, secretarul de stat pentru culte, domnul Ştefan Ioniţă, director la Direcţia pentru culte din Ministerul Culturii şi Cultelor, domnişoara Irina Păunescu, director la Direcţia agent guvernamental pentru CEDO din Ministerul Afacerilor Externe.

În calitate de primă Cameră sesizată, Senatul a fost învestit cu cererea de reexaminare formulată de preşedintele României asupra Legii privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr.64/2004 privind această chestiune. În şedinţa din 16 mai a adoptat Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.64/2004.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţie şi a art.86 alin.3 pct.1 din Regulamentul Camerei, republicat, competenţa decizională în cazul acestui proiect aparţine Camerei Deputaţilor.

În conformitate cu prevederile art.60 din Regulamentul Camerei, în şedinţa din 25 mai 2005, membrii comisiei au examinat proiectul de lege adoptat de Senat, cererea de reexaminare formulată de preşedintele României asupra legii, şi, în urma dezbaterilor, au hotărât cu majoritatea voturilor celor prezenţi, 10 voturi pentru, 1 contra şi o abţinere, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Cu alte cuvinte, în forma propusă de Guvernul anterior. Am făcut observaţia asta atunci când am discutat subiectul respectiv, dar reprezentanţii Guvernului n-au ţinut seama de aceste elemente.

Iată că preşedintele României a stabilit cine avea dreptate.

Stimaţi colegi,

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Valer Mircea Puşcă:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Ţin doar să menţionez că, la momentul la care s-a încercat adoptarea Legii de aprobare a Ordonanţei nr.64, în Cameră au fost lungi şi vii discuţii; eu am fost partizanul consacrării şi prin lege a unui drept prevăzut în Constituţie. Din păcate, atunci, plenul Camerei a respins legea de aprobare a ordonaţei, dar tot răul spre bine, pentru că, iată, astăzi, prin reexaminarea legii, la solicitarea preşedintelui, în corpul legii, în economia legii este specificat clar că prevederile Decretului nr.126 se constituie într-o procedură prealabilă, predictibilă din punct de vedere al termenelor în ceea ce priveşte activitatea Comisiei mixte de a găsi soluţii pentru patrimoniul în litigiu.

Dacă termenul limită pentru procedurile prealabile sunt depăşite, atunci se consacră dreptul consacrat şi în Constituţie, ca oricare dintre părţile interesate să se poată adresa justiţiei pentru a-şi dobândi bunul revendicat.

Cu alte cuvinte, eu susţin ceea ce susţineam şi atunci. Este o lege necesară şi care repune practic un drept consacrat în practica juridică din România.

Cu solicitarea să votaţi pentru aprobarea proiectului de lege, eu vă mulţumesc pentru faptul că m-aţi ascultat şi că astăzi se face dreptate în sensul larg al cuvântului.

Domnul Adrian Năstase:

Vă reamintesc istoria acestui proiect de lege: a fost o ordonanţă de urgenţă din 2004, dată de Guvernul anterior; ea a venit la aprobare; la Senat a fost aprobată ordonanţa; la Cameră s-a considerat că nu este necesară soluţia respectivă şi s-a respins ordonanţa.

Punctul de vedere al Guvernului atunci a fost, dacă vă aduceţi aminte, că nu este nevoie de această ordonanţă.

S-a ajuns la o formulă, deci, ordonanţa fiind respinsă, s-a cerut o reexaminare şi, sigur, acum urmează să ne pronunţăm.

Mai este vreo solicitare din partea grupurilor parlamentare?

Vă rog, domnule deputat Rus, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deşi modul în care a intrat pe ordinea de zi şi în care a fost dezbătut la comisie ar putea conduce la concluzia că este un proiect oarecare, eu vreau să evidenţiez în faţa domniilor voastre, aşa cum am făcut-o şi în mandatul trecut de două ori în Senat, că este un proiect de lege care ascunde între rândurile care vă sunt prezentate domniilor voastre spre aprobare, o situaţie care trebuie foarte bine cântărită, pentru a nu crea situaţii pe care nu le dorim între români, între fraţi, care astăzi, în urma unor situaţii care ţin de istorie, au credinţe diferite.

În primul rând aş vrea să fac un foarte scurt istoric al acestei legi. A fost înaintată Ordonanţa nr. 64/2004 spre adoptare Parlamentului în mandatul trecut. Prima Cameră sesizată a fost Senatul. În două rânduri a fost retrimisă la comisie pentru a se verifica unele chestiuni. S-a constatat până la urmă că nu este potrivit să fie adusă în faţa Senatului spre dezbatere, s-a lăsat să curgă termenul spre adoptare implicită, iar în faţa Camerei Deputaţilor proiectul a fost respins, - Şi bine a fost atunci! -, Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, considerând de cuviinţă să facă cerere de reexaminare, în care să solicite ca acest proiect să fie adoptat!

Trecând peste situaţia absolut inedită, cel puţin din câte cunosc eu, şi m-am interesat şi am verificat, nu s-a pomenit niciodată în România post-decembristă ca preşedintele să facă o cerere de reexaminare la o lege respinsă. Dar, sigur, nu contest dreptul de a face acest lucru, ci doar ca o chestiune, dacă vreţi, de interes procedural.

Deci, astăzi ne găsim în faţa acestei cereri de reexaminare. Părerea mea este că domnul preşedinte, în momentul în care a luat această decizie a fost victima unei informări unilaterale şi poate incomplete. Această lege vine să completeze, de fapt, Decretul nr. 126 din 1990, care prevedea faptul că pentru reconstituirea dreptului de proprietate al bisericilor, între greco-catolici şi ortodocşi, se constituie două comisii care vor hotărî cu privire la acest drept de proprietate. Repet: decretul este din 1990!

De atunci s-au purtat, sigur, procese de toate felurile şi nu cred că este cazul să evidenţiem că soluţiile au fost diferite, instanţele au avut poziţii diferite atât faţă de competenta lor soluţionare, cât şi cele pe care şi le-au reţinut spre competentă soluţionare, în deciziile pe care le-au pronunţat.

Propunerea preşedintelui, prin cererea de reexaminare, vine să înfrângă, după părerea mea, atât prevederile constituţionale, cât şi o situaţie juridică creată datorită istoriei şi datorită modului în care în Ardeal s-au aşezat lucrurile, atât din punct de vedere religios, cât şi din alte puncte de vedere.

În primul rând aş vrea să fac trimitere la art. 21 din Constituţie, care, de fapt, spune acelaşi lucru pe care-l spune articolul citat de preşedinte în acea trimitere la norme europene. "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime".

Articolul 29 din Constituţie, pct. 5 spune: "Cultele religioase sunt autonome faţă de stat".

Fără îndoială, puterea legiuitoare este una din componentele puterii de stat, iar atunci, ceea ce facem noi acum este o încălcare a principiului statuat de Constituţie.

Ce a vrut să spună legiuitorul constituant este limpede: nu a vrut să spună că trebuie să domnească anarhia în acest domeniu, ci a vrut să spună că nu statul, ci enoriaşii, credincioşii sunt aceia care trebuie să rezolve problemele care ţin de biserică. De aceea a consacrat acest principiu al autonomiei faţă de stat.

Iar în momentul în care una din puterile statului vine să dirijeze, într-un sens sau altul, pe baza altor probe, voinţa enoriaşilor, a credincioşilor este fără îndoială o încălcare a acestui principiu constituţional.

Nu se poate discuta de faptul că art. 21 din Constituţie este acela care mă duce la ideea ca să nu permit enoriaşilor să-şi rezolve problemele care ţin de religie.

Păi, cine sunt persoanele la care se referă legiuitorul constituant în art. 21? Oare nu cumva chiar ei, enoriaşii?

Şi atunci, cum se poate rezolva problema pe care cererea de reexaminare doreşte să o rezolve? În nici un caz printr-o lege care să se antepronunţe asupra speţei, cum este această cerere de reexaminare, ci printr-o lege care trebuie să statueze forţa enoriaşilor şi a credincioşilor, în funcţie de numărul lor, în fiecare dintre cele două biserici.

În situaţia pe care ne-o propune domnul preşedinte prin cererea de reexaminare, vă invit, cu tot respectul, domnilor deputaţi, să constataţi că suntem în faţa unei situaţii în care, în multe cazuri, o parte sau cealaltă, poate aici nu mă refer numai la enoriaşii ortodocşi, ci şi la cei greco-catolici, va fi pusă în situaţia în care, în baza unui titlu de proprietate, să neglijeze componenţa religioasă a creştinilor.

Este limpede că în faţa instanţei judecătorul se va confrunta cu o cauză care priveşte revendicarea imobiliară. Revendicarea imobiliară are o regină a probelor: este extrasul de carte funciară.

În situaţia în care, în faţa instanţei se aduce pur şi simplu o revendicare imobiliară, neavând în vedere că este vorba de o biserică şi că aceasta are un alt statut decât orice alt imobil, atunci judecătorul va fi obligat, fără o altă probă, din scaun, cum se spune, să pronunţe o hotărâre judecătorească în favoarea deţinătorului extrasului de carte funciară, care deţinător, în multe cazuri din ardeal, tot datorită istoriei, este biserica greco-catolică, dar în localitatea respectivă ea fie nu deţine credincioşi, fie deţine foarte puţini.

Şi atunci, îl oblig pe judecător să dea o hotărâre prin care se va constata dreptul de proprietate unei biserici care nu are enoriaşi sau are foarte puţini, şi acesta va trebui pusă în executare.

Ce se va întâmpla dacă într-un sat vor fi 5, 10, 15 sau 17 credincioşi greco-catolici şi restul ortodocşi, sau cazul din Sălişte Maramureş, unde sunt 17 greco-catolici, ortodocşi 6.000, şi biserica, în extras de carte funciară, este pentru greco-catolici.

Vor veni acei zeci de greco-catolici şi vor spune că trebuie scoşi câteva mii de ortodocşi? Dar, repet, situaţia, mutatis mutandis, poate să fie şi chiar sunt localităţi în care este invers.

Sigur că de când a intrat în dezbatere această cerere de reexaminare am făcut solicitări către arhiereii din Ardeal, pentru a vedea care este situaţia în acest moment şi ce consecinţe poate avea o asemenea lege.

Arhiepiscopia ortodoxă română a Vadului, Feleacului şi Clujului ne răspunde, sub semnătura Înalt Preasfinţiei Sale Arhiepiscop Bartolomeu, că un număr de 53 de biserici care aparţin comunităţilor ortodoxe, în carta funciară sunt întabulate pe fostele parohii greco-catolice.

Ce se întâmplă cu 53 de comunităţi, în momentul în care aduc în faţa judecătorului situaţia de a pronunţa o hotărâre, inversă decât reprezentarea enoriaşilor.

Episcopia ortodoxă română a Maramureşului şi Sătmarului, spune, sub semnătura PreaSfinţitului Iustian Chira: "Astăzi, minoritatea greco-catolică, care însumează aproximativ 195.481 de credincioşi, din Transilvania are cinci episcopii şi unele doar cu 5 parohii care au câte 5, 6, 10 sau 20 de membri, situaţie care diferă, deoarece bunurile bisericeşti aparţin comunităţilor şi au fost transmise de la creştinii din 1948 către fiii şi nepoţii lor, care astăzi sunt ortodocşi".

Deci, părinţii mei - şi acum dau un argument, că eu nu fac o pledoarie pro domo - bunicii mei au fost greco-catolici, pentru că aşa a fost istoria, părinţii mei au fost în prima parte a vieţii greco-catolici, iar apoi, datorită aceleiaşi istorii, ei sunt ortodocşi.

Ceea ce vreau eu să spun acum este să conving că există alte soluţii juridice de rezolvare a acestei probleme, şi nu aceasta prin care vom crea probleme deosebite.

Mai departe, spune Episcopia ortodoxă română a Maramureşului şi Sătmarului: "Cele mai multe edificii parohiale s-au întabulat dintre acelea ortodoxe, însă terenurile agricole sau silvice nu s-au putut întabula şi există aproximativ 150 de parohii în episcopia noastră". Este vorba de judeţele Maramureş şi Satu Mare, care din diferite motive nu au întabulat clădirile pe seama comunităţii ortodoxe, deci aceste comunităţi le folosesc şi ele sunt întabulate, aşa cum spuneam, în condiţiile istorice anterioare anului 1948.

Mai departe, Episcopia ortodoxă română a Maramureşului şi Sătmarului face câteva precizări, pe care ţin să vi le aduc la cunoştinţă.

"În prezent - se spune - este în vigoare Legea nr. 177 din 1948 a cultelor, în care se arată în mod expres că dacă 75% din membri sunt la un cult, atunci averea este a acelui cult".

Dreptul comun, aşa cum se prevede în propunerea şi în cererea de reexaminare, spune Episcopia mai sus citată, înseamnă regim de carte funciară. Cine este proprietar al cărţii funciare este proprietar şi poate formula acţiune în revendicare.

Or, exprimarea, potrivit dreptului comun, ar intra în contradicţie cu voinţa majorităţii credincioşilor, în cazul în care biserica a rămas întabulată pe greco-catolici, iar majoritatea sunt ortodocşi.

Dacă nu se ajunge la un rezultat, iar bunul să revină tot cultului majoritar, conform opţiunilor credincioşilor, indiferent de cine este scris în CF, cei care iau asemenea hotărâri îşi vor asuma o mare răspundere pentru situaţia care se va crea în Ardeal.

Arhiepiscopia Română a Vadului, Feleacului şi Clujului transmite, de astă dată sub semnătura PreaSfinţitului Bartolomeu, o poziţie pe care eu am susţinut-o şi o susţin în continuare, şi anume aceea că aşa cum s-a făcut în cazul foştilor proprietari, să se stabilească printr-o lege modul în care se restituie aceste biserici, în funcţie de numărul şi de majoritatea cultelor, până la urmă, legiuitorul constituant şi toate regulile trebuie să dea dreptul unei majorităţi religioase să se pronunţe asupra averii respective.

Deci, repet, doresc o abordare echidistantă faţă de cele două biserici şi o abordare care să conducă la rezolvarea în interesul majorităţii a acestei probleme.

În urma discuţiilor care au fost la data de 4 aprilie 2005, în cadrul Comisiei mixte de dialog ortodocşi-greco-catolici, s-a întâlnit Sinodul mitropolitan al Ardealului la Sibiu şi a transmis un comunicat în legătură cu chestiunile abordate prin această cerere de reexaminare, din care îmi permit să citesc câteva pasaje, pentru a vă convinge că biserica ortodoxă are în vedere mult echilibru în rezolvarea acestei probleme şi chiar soluţii care frizează respectul faţă de celelalte religii şi, desigur, faţă de religia greco-catolică: "Întrunit în şedinţa plenară la şedinţa Mitropoliei din Sibiu, sub preşedinţia ÎnaltPreaSfinţitului Doctor Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, în data de 26 aprilie 2005, Sinodul Mitropolitan a analizat situaţia relaţiilor actuale dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Unită cu Roma (greco-catolică.)

În urma prezentării situaţiilor complete s-au constatat următoarele: în eparhiile din Mitropolia Ardealului atmosfera interconfesională, în general, şi între cele două biserici, în special, este calmă, neexistând stări conflictuale semnificative; o consecinţă imediată a acestei realităţi pozitive este pacea socială în interiorul comunităţilor parohiale legal constituite; nu poate fi ignorată totuşi experienţa unor cazuri particulare, din nefericire nu prea numeroase, care se află în curs de rezolvare, prin dialog la nivel local, care Sinodul Mitropoliei Ardealului doreşte sincer să fie instituit acolo unde nu există şi să fie continuat şi consolidat acolo unde există; cazurile de acest fel urmează să fie identificate de către eparhii, spre a se deschide astfel o cale de soluţionare amiabilă, de către comunităţile locale respective; continuarea dialogului local se doreşte a se face în spiritul experienţei de până acum şi cu luarea în considerare a realităţilor concrete din fiecare comunitate locală, în baza realismului şi a dragostei creştine.

Orice intervenţie în afara celor două biserici ar putea tensiona relaţiile dintre ele şi ar putea pereclita pacea socială, lucru pe care nu l-ar putea dori nimeni în momentul istoric în care ne aflăm.

Biserica Ortodoxă Română priveşte cu receptivitate eforturile şi dorinţa societăţii româneşti de a se integra în comunitatea europeană şi, ca atare, doreşte să păstreze climatul de înţelegere şi pace interetnic, intercultural şi interconfesional în ţara noastră.

În fine, acest comunicat a fost înaintat sub forma unei scrisori şi Guvernului României, sigur, care Guvern însă nu spune nimic despre el. Nici la comisie nu s-a spus nimic.

Comunicatul este semnat de Antonie, Mitropolitul Ardealului, Bartolomeu, Arhiepiscopul Clujului, Andrei, Arhiepiscopul Albei-Iulii, Ioan, Episcopul Covasnei, Visarion Răşinăreanu, Petroniu Sălăjanu, Iustian Sigheteanu.

Doamnelor şi domnilor colegi,

De aceea aduc în faţa domniilor voastre propunerea să respingem această cerere de reexaminare, iar fie Guvernul, fie noi, deputaţii, să venim cu un proiect de lege în care să arătăm că majoritatea religioasă este aceea care trebuie să determine proprietatea bisericilor, şi nu alte acte care ne pot aduce în situaţia pe care am arătat-o anterior şi nu doresc să o mai repet.

V-aş spune doar că această situaţia au văzut-o foarte limpede şi au cuprins-o într-un dicton celebru şi latinii, şi iată că astăzi, după mii de ani, se impune să o reamintesc în faţa domniilor voastre. Ei spuneau: "Distincve tempora et concordiabilis jura" - "Deosebeşte timpurile şi vei stabili principiul de drept". Aceasta trebuie să facem acum! Este vorba de timpuri diferite din istorii, care au fost grevate de reguli diferite, pe care astăzi trebuie să le deosebim, pentru ca prin această distincţie să ajungem la principiul de drept şi, în baza principiului de drept, care nu poate să fie decât majoritatea pe care o dau credincioşii uneia sau alteia dintre biserici, să putem statua reguli prin care în pace, în înţelegere şi în bună conlucrare între românii care sunt fraţi, nu numai ca români, ci şi din punct de vedere al celor două biserici surori, să ajungem la o concluzie pe care ne-o dorim cu toţii.

Oricum, printr-un vot pozitiv, doamnelor şi domnilor deputaţi, vom crea posibilitatea pe care sunt convins că nu o doreşte nimeni din această ţară, dar nimeni nici din această sală, de a se crea situaţii conflictuale între românii din Ardeal care fac parte din cele două religii surori.

În ideea că am fost bine înţeles, că am dorit să aduc în faţa dumneavoastră o soluţie pentru credincioşii ortodocşi, dar şi pentru creştinii greco-catolici, pentru fraţii noştri români, vă mulţumesc pentru răbdarea cu care m-aţi ascultat.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc, domnule deputat.

Rugămintea mea, cu alte prilejuri, dacă se poate, aceste intervenţii să fie mai succinte. Sigur, este un subiect foarte complicat, dar noi am examinat o dată această chestiune. Deci, acum nu facem decât să îl repunem în discuţie şi să îl supunem votului. Deci, nu este vorba de o problemă nouă, de o chestiune nouă.

De aceea, sigur, o să votăm imediat. Înainte de asta, însă, vă consult dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Înţeleg că domnul deputat Popa şi după aceea ".. Însă, am o rugăminte, nu facem o discuţie, un seminar despre acest subiect. Suntem la dezbateri generale, un singur reprezentant din partea grupurilor parlamentare.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Într-adevăr, subiectul este foarte delicat. Se ştie că, în general, conflictele interconfesionale sunt cele mai periculoase şi vă spun din experienţă, pentru că eu reprezint judeţul Alba şi, într-adevăr, în Ardeal sunt probleme deosebite, deja au început să se declanşeze anumite conflicte între enoriaşii ortodocşi şi greco-catolici, iar noi, ca legiuitori, avem obligaţia să păstrăm echilibrul şi echidistanţa în aceste situaţii.

De ce spun? Pentru că noi, - de fapt, statul, nici nu are dreptul să intervină în reglementarea acestor situaţii - trebuie să lăsăm reprezentanţii cultelor, trebuie să lăsăm enoriaşii să hotărască soarta lor şi va veni justiţia pe urmă să reglementeze cine are şi cine nu are dreptate.

De altminteri, după părerea mea, proiectul de lege nici nu are obiect. În momentul de faţă se discută la Guvern Legea cultelor, unde se vor reglementa toate aceste situaţii.

De altminteri, am purtat tot felul de discuţii, în ultima perioadă, la legile proprietăţii: la Legea nr. 10, la Decretul nr. 94/2000 privind retrocedarea imobilelor. Şi, ca atare, dacă noi avem deja două acte normative care sunt spre finalizare, de ce să mai venim şi să mai cârpim pe ici, pe colo, ca să dăm satisfacţie nu ştiu cărui cult sau celuilalt cult.

De aceea, eu vă rog să ţineţi cont de toate aceste argumente şi să respingem acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat. Din partea Grupului P.N.L.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am ascultat mai multe pledoarii, una dintre ele foarte lungă. Este, de obicei, tipul de atitudine care se ia faţă de această problemă care nu se doreşte rezolvată şi care a fost lăsată la voia întâmplării. Pentru că singura modalitate de a se rezolva această problemă, lăsându-se ca ea să se rezolve între enoriaşi, este să rezolve aşa cum s-a mai rezolvat, cu parul şi cu furca. Pentru că atunci când laşi la latitudinea mulţimilor să rezolve o asemenea situaţie, aşa se rezolvă.

Este, de altfel, şi o altă problemă, această moştenire pe care unii dintre noi o au, această neînţelegere a Romei, a Bisericii Catolice, şi aici mă întorc la ceea ce spunea Iorga la un moment dat, că nu înţelege două lucruri, de ce evreii l-au renegat pe Isus Cristos şi o parte dintre români reneagă mereu Roma?! Această atitudine provine din perioada comunistă, când Biserica Unită cu Roma, tot ce ne lega de Roma şi de Occident trebuia să fie dat la o parte, trebuia să rămânem în izolaţionismul răsăritean, care nu avea nici un centru de comandă şi care putea fi foarte bine călărit de către Partidul Comunist şi de către organele securităţii.

Această mentalitate se menţine încă astăzi la foarte mulţi dintre colegii noştri şi am auzit pronunţându-se: "cele două biserici surori", "fraţii între ei", între surori şi între fraţi furtul şi raptul sunt permise? Poate cineva să legifereze, atunci când există documente scrise, că o majoritate poate decide altfel decât scrie în documente? Eu cred că toate aceste invenţii sunt superflue, legea trebuie lăsată să-şi spună cuvântul, şi proprietarul de drept să devină proprietarul de drept, iar fraţii care vor rămâne fără biserici să şi le construiască. Teama este, însă, alta. Că o dată cu biserica şi enoriaşii se vor întoarce la cultul greco-catolic şi nu înţeleg care este problema, pentru că sunt tot români şi au avut o contribuţie colosală la cultura şi civilizaţia românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt alte participări? Domnul deputat Márton Arpád Francisc, din partea Grupului U.D.M.R.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

N-aş fi dorit să intervin, dar după aceste pledoarii despre altceva decât legea pe care o discutăm, am crezut că, totuşi, ar fi bine să spun colegilor mei care nu cunosc exact textul acestei legi, că această lege vorbeşte despre altceva.

Această lege, proiectul care vi se propune, are un singur articol, în care se spune clar că în această dispută este nevoie de o procedură prealabilă bine formulată, la finalul căreia partea nemulţumită poate să-şi caute dreptatea în instanţă. Atâta tot! Nu spune nimic despre situaţia juridică a acestor lăcaşuri de cult, doar spune clar ce procedură trebuie urmată pentru a garanta dreptul constituţional de acces la justiţie, pe de o parte; pe de altă parte, ea introduce o procedură bine definită, prealabilă acestui demers.

Grupul nostru parlamentar n-a fost de acord să fie instituită o astfel de procedură şi mai ales în prima variantă, când nu s-a ştiut când ia sfârşit. pe undeva chiar s-a putut interpreta că este o blocare a accesului către justiţie.

Această formulă este mai acceptabilă, este uşor de aplicat.

Deci, despre aceasta vorbeşte legea.

Dacă dorim să facem o lege care să se refere la situaţia juridică a acestor imobile, foarte bine! Le faceţi, le înaintaţi, le discutăm şi le dezbatem. Dar astăzi nu suntem la acest punct de pe ordinea de zi, avem o altă lege în faţa noastră!

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Aş vrea să exprim şi poziţia Grupului parlamentar al Partidului Democrat pe această temă.

Se vede şi în această dezbatere că există cuvinte esenţiale pentru o naţiune şi pentru clasa politică, care încălzesc întotdeauna inimile tuturor şi provoacă dezbateri aprige, uneori chiar acolo unde nu este cazul. Cuvinte ca "naţiunea română", "limba română", "armata română", "religia" şi aşa mai departe, întotdeauna vor provoca anumite sentimente foarte intense, în oricare cetăţean şi poate ceva mai mult în clasa politică.

Practic acum noi suntem departe de a dezbate pe fond, de a acorda înapoi nişte drepturi, nişte proprietăţi unei anumite minorităţi religioase, sau nu. Suntem absolut, să zicem, pe procedură. Nu se discută să se dea înapoi nişte lăcaşuri, nişte proprietăţi şi aşa mai departe. Este vorba doar de o modificare a unui Decret-lege din 1990, care a fost unul dintre cele înţelept făcute. Ştiu acest lucru fiindcă cei 15 ani trecuţi au validat faptul că acel text simplu a încercat să rezolve într-un mod înţelept şi echitabil multe situaţii. Dar, s-a considerat necesar să se mai adauge ceva la acel text, în sensul că acolo unde înţelegere nu există, există deschisă calea spre justiţie, care este deschisă oricum, dar cineva a dorit să mai adauge şi să mai explice şi să spună că, în mod explicit, există posibilitatea de a se merge în justiţie. Această posibilitate era într-un fel şi o aliniere la normele de drept european şi, de aceea, s-a considerat necesar să fie şi acel paragraf cuprins în legea respectivă.

Preşedintele României, când a văzut că există o respingere a acestei posibilităţi prevăzută explicit, a trimis legea înapoi. Şi ţin să specific, pentru colegii care poate nu ştiu acest lucru, că preşedinţii României, în decursul timpului, au uzat de foarte multe ori de această prerogativă constituţională şi nu este o premieră care se întâmplă acum, având actualul preşedinte ceva în mod intenţionat cu cultul respectiv sau cu cei care au respins ordonanţa respectivă.

De altfel, trebuie să ţinem seama că o discuţie pe această temă a fost făcută şi la Comisia Europeană, şi respingerea ordonanţei a fost considerată chiar ca un pas înapoi în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor religioase.

Este vorba, în acest moment, numai să dăm posibilitatea, care există oricum, dar să o dăm în mod explicit, de apelare la instanţă, în momentul în care înţelegere nu este.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Să-mi daţi voie să spun câteva cuvinte în legătură cu acestă ordonanţă, pentru că îi cunosc destul de bine geneza şi poate că, mai ales pentru colegii mei, ar fi util acest lucru.

(Domnul preşedinte Adrian Năstase ia cuvântul de la tribună.)

Stimaţi colegi,

Este vorba de un subiect sensibil, ştim cu toţii. Există un anumit punct de vedere, pe care-l cunoaştem, în special din partea Bisericii Ortodoxe din Ardeal, ştim bine lucrurile acestea. Dar, vreau să înţelegeţi, pe de altă parte, că nu vom putea ţine încă 15 ani nişte proceduri în loc, realităţile merg pe lângă noi şi, la un moment dat, vom fi depăşiţi de ele şi s-ar putea să plătim mult mai scump anumite lucruri. 15 ani, aceste conflicte locale între Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică au fost ţinute la nivelul comunităţilor, explicate prin reguli ale dreptului canonic, diferenţe de statut, diferenţe de titulari de drept de proprietate şi aşa mai departe. Le ştim bine toate lucrurile acestea!

Vreau să vă spun, însă, că dacă noi rămânem izolaţi şi România rămâne izolată, atunci putem să continuăm să invocăm numai aceste reguli. În momentul în care vrem să ne legăm de un spaţiu juridic european, trebuie să acceptăm un alt mod de a privi lucrurile. Şi, sigur, ne era foarte comod şi nouă, vă daţi seama, înainte de alegeri, nu era neapărat o prioritate să adoptăm o astfel de ordonanţă. Ordonanţa a fost dată, dacă nu mă înşel, în august 2004. Dar, începuse deja o presiune foarte mare, mulţi dintre reprezentanţii Bisericii Greco-Catolice invocau drepturile lor în cadrul unor proceduri deja internaţionale, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Practic, până la urmă, tot acolo ajungem, la un litigiu juridic care să fie tranşat pe baza unor principii juridice, nu numai legate de numărul enoriaşilor şi de anumite chestiuni care ţin de regulile interne ale cultului respectiv.

Îmi pare rău că, data trecută, la dezbatere, domnul deputat Rădulescu nu a făcut aceeaşi intervenţie, fiindcă probabil că n-am fi ajuns aici. Atunci s-a spus că există în Constituţia României o prevedere care permite pentru oricine accesul la instanţă şi nu s-a înţeles că, de fapt, reglementarea din 1990 era considerată o procedură distinctă, care elimina accesul la instanţă, în măsura în care nu se ajungea la o înţelegere pe o bază, în negocierea directă. Or, aceste lucruri sunt convins că în ultimele luni, în ultimele săptămâni au venit cu aceeaşi intensitate de la Comisia Europeană, exact pe aceste temeiuri care au fost ridicate astăzi aici.

Deci, până la urmă, problema este de a accepta că în măsura în care, pe procedura specifică, stabilită în 1990 - şi, iată, suntem după 15 ani! -, nu s-a ajuns la o anumită soluţie, să se dea posibilitatea să se intre, totuşi, pentru rezolvarea unui conflict juridic în regulile dreptului comun, în instanţele din România, şi de abia după aceea să se ajungă la intanţele externe.

Ştiţi bine, toate litigiile referitoare la dreptul de proprietate ajung, într-un fel sau altul, sau pot ajunge inclusiv la Strasbourg. Problema este dacă vrem să avem o examinare juridică anterioară în spaţiul juridic românesc sau acceptăm să mergem direct la Strasbourg cu ele.

Deci, chestiunea este, după părerea mea, destul de simplă, dintr-un anumit punct de vedere: ea este delicată din punct de vedere politic, din punct de vedere religios, dar, dacă am luat o anumită hotărâre legată de integrarea noastră într-un spaţiu juridic comun, trebuie să acceptăm că, până la urmă, în măsura în care nu există o soluţie bilaterală, trebuie să recurgem la o soluţie cu un terţ, care este, până la urmă, soluţia judiciară.

Şi, în măsura în care sunt argumente într-un sens sau în altul... De ce să presupunem că numai Biserica Greco-Catolică va câştiga? Poate vor câştiga ortodocşii, cum sunt convins că se va întâmpla.

Deci, încerc să explic un lucru care nu ţine neapărat de un interes politic partizan, al unui partid, ci este vorba de o anumită procedură, pe care o integrăm, până la urmă, în ceea ce înseamnă reformele pe care le facem, în ideea de a fi compatibili cu spaţiul juridic european. Şi am vrut să explic aceste lucruri.

Am încercat să le sugerez la dezbaterea anterioară, dar atunci, doar pentru că ordonanţa fusese dată de Guvernul anterior şi pentru că au existat nişte explicaţii aiurite din partea Guvernului, s-a luat o altă hotărâre. Şi, iată, trebuie să revedem aceste subiecte.

Sunt convins că ceea ce v-am prezentat acum este de natură să clarifice o chestiune care ţine, repet, de interesul mai larg al ţării, al României, chiar dacă este vorba de un subiect sensibil şi sunt absolut de acord cu acest lucru.

Stimaţi colegi,

Trecem la vot.

Ceea ce supun acum votului dumneavoastră este proiectul de lege de aprobare a ordonanţei, aşa cum a venit de la Senat.

Mai întâi, titlul legii.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 177 de voturi pentru.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Cu majoritate de voturi, titlul legii a fost aprobat.

Articolul unic.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 177 de voturi pentru.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Cu majoritate de voturi, articolul unic a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi! 178 de voturi pentru.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu majoritate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Stimaţi colegi,

Vă propun să ne oprim aici cu dezbaterile de astăzi.

Rugămintea mea este, dacă se poate, la dezbaterile care vor avea loc în zilele următoare, să avem o prezenţă mai mare, nu numai la voturile finale, dar şi la dezbaterile obişnuite.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,05.