Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,27.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte de Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Titu Nicolae Gheorghiof şi Victor-Viorel Ponta, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa şi o zi bună.

Începem prima parte a zilei cu intervenţiile deputaţilor.

Sunteţi înscris? Cum vă numiţi? Domnul Liviu Timar are cuvântul.

Şi de la liberali cine este înscris pe listă? Domnul Mircea Ciopraga va urma. Eu vreau să respect ordinea de aici.

Domnul Liviu Timar:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Evoluţie îngrijorătoare a pieţei grâului".

Anul 2004 a fost un an bun din punct de vedere agricol, producţia de grâu fiind de aproximativ 7,7 milioane de tone. Acest lucru a determinat asigurarea necesarului propriu şi disponibilizarea unor cantităţi pentru export, fapt recunoscut şi subliniat de primul ministru al României la învestirea Cabinetului Tăriceanu.

Ceea ce se întâmplă acum pe piaţa grâului nu s-a întâmplat de zeci de ani, adică, să scadă preţul grâului în perioada martie-iunie sub nivelul preţului la recoltare şi cu o lună de zile înainte de începerea recoltării grâului din noua producţie. Aceste lucruri anormale au fost generate de conducerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat, prin scoaterea de grâu de la rezerva de stat în această perioadă. În primul trimestru, au fost scoase pe piaţă 71.000 de tone de grâu, iar pentru trimestrul II sunt prevăzute alte 141.000 de tone.

Prin astfel de măsuri, s-au adus grave prejudicii materiale şi financiare, greu de estimat, producătorilor agricoli. Aceştia nu mai pot valorifica producţia de grâu rămasă în depozite din anul trecut, datorită lipsei cumpărătorilor şi a unor preţuri acoperitoare. În acest timp, agricultorii plătesc taxe de depozitare, iar cei care au credite bancare purtătoare de dobânzi se văd nevoiţi să vândă în pierdere sau să fie executaţi de către bănci pentru recuperarea creditelor acordate.

Ca urmare a scoaterii grâului de la rezerva de stat, cu totul anticonstituţională, preţul grâului pe piaţă a scăzut, de la 4.500-4.700 de lei/kg la 3.000-3.500 de lei/kg, grâu recolta 2004. Prin această practică a fost distrus un întreg sistem, în favoarea unor interese obscure şi satisfacerea unei clientele politice. Agenţii economici beneficiari preiau gratuit grâul de la rezerva de stat, fiind obligaţi să depună o garanţie de 8% şi să restituie grâul din noua recoltă. Se cunoaşte că, la recoltare, preţul grâului este mai mic cu aproximativ 15-20% faţă de preţul real. În felul acesta, cei care beneficiază de acest grâu, în loc să plătească 4.500 de lei/kg, în această perioadă, vor plăti peste o lună 3.500 de lei/kg, bugetul de stat fiind păgubit cu 71 de miliarde de lei în acest fel (71.000 de tone ori 4.500 de lei/kg egal 319,5 miliarde de lei, peste o lună, 71.000 de tone de grâu ori 3.500 de lei/kg egal 248,5 miliarde de lei; 319,5 minus 248,5 egal 71 de miliarde de lei).

Pe piaţa agricolă europeană comună, la ale cărei principii România a aderat, disponibilizarea unor stocuri publice se face prin licitaţie sau prin bursele de mărfuri, ţinând cont de stocurile existente la producători şi nu ignorând acest fapt. Prin astfel de măsuri, consider că foarte mulţi producători agricoli vor da faliment, iar în România suprafeţele necultivate vor creşte semnificativ, fiind nevoiţi să importăm cât mai multe produse agricole. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Mircea Ciopraga să ia cuvântul, va urma domnul Traian Constantin Igaş.

Domnul Mircea Ciopraga:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este momentul să dovedim împreună că avem obiective şi idealuri comune şi, totodată, să demonstram că şi în România poate exista, nu numai în plan teoretic, ci şi în plan practic, consens politic în privinţa obiectivelor strategice care privesc aderarea României la Uniunea Europeană.

Ştim foarte bine că săptămâna trecută comisarul european pentru extindere Olli Rehn a declarat că la Summitul Uniunii Europene, ce se va desfăşura în perioada 16-17 iunie, România şi Bulgaria vor primi avertismente cu privire la ritmul insuficient al reformelor de preaderare.

Hotărârea României trebuie îndreptată spre reforme, pentru a evita activarea clauzei de salvgardare, care ar putea determina amânarea cu un an a aderării la Uniunea Europeană.

Avertismentele care vor fi transmise României vizează 7 domenii. România trebuie să continue reforma sistemului judiciar, a poliţiei, să intensifice lupta împotriva corupţiei, cu cazuri concrete de urmărit, şi să-şi consolideze capacităţile în domeniul concurenţei.

Delegaţia Comisiei Europene a demarat sistemul de monitorizare în legătură cu felul în care România îşi îndeplineşte condiţiile impuse de fiecare capitol de negociere, urmând ca la 25 octombrie să fie prezentat raportul privind progresele înregistrate de ţara noastră.

De aceea, reglementările propuse de Guvernul României prin cele două pachete de legi privind proprietatea şi justiţia, pentru care acesta îşi va angaja răspunderea în faţa Parlamentului României, reprezintă două componente esenţiale şi fundamentale în procesul de modernizare a României şi de construcţie a proiectului european.

România nu poate funcţiona ca un stat de drept şi ca un stat al Uniunii Europene, fără măsuri radicale care privesc regimul proprietăţii şi justiţia. De aceea, este momentul să dăm dovadă de maturitate politică, într-un moment atât de important pentru România şi să punem în prim plan interesul naţional şi obiectivele prioritare pe care le are România în procesul de integrare.

Este timpul să avem o legislaţie modernă, aliniată la cerinţele europene, pentru ca cetăţenii acestei ţări să-şi recapete încrederea în autorităţile statului. Legile proprietăţii vor asigura rezolvarea deplină a problemei proprietăţii şi vor înlătura consecinţele nedreptăţilor istorice care au supravieţuit dictaturii comuniste, consolidând dreptul de proprietate ca fundament al oricărei economii de piaţă. Avem nevoie de o justiţie eficientă, de o justiţie cu adevărat independentă nesubordonată politic şi de o justiţie care să nu mai fie coruptă.

Stimaţi colegi,

Indiferent de crezul politic pe care îl avem, avem prilejul să demonstrăm că suntem capabili să susţinem realizarea obiectivelor de integrare în Uniunea Europeană, atunci când Guvernul României îşi va asuma răspunderea în faţa Parlamentului cu privire la pachetele de legi privind proprietatea şi justiţia, reflectând, totodată, asupra momentului 25 octombrie, când Comisia Europeană va raporta, printr-o contabilizare riguroasă, progresele pe care România le-a realizat în procesul de reformă. Nu mai avem timp de pierdut, fiecare zi care trece este foarte importantă şi trebuie exploatată la maxim, în interesul nostru naţional, pentru ca la data de 1 ianuarie 2007 să putem deveni membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

Va mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Traian Constantin Igaş şi va urma domnul Gheorghe Firczak.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-un demers propagandistic, specific practicilor comuniste, domnul deputat Ioan Stan a atacat recent Guvernul, acuzându-l de lucruri pe care le-a făcut fosta Putere. Mă aşteptam la mai multă responsabilitate de la reprezentanţii fostei Puteri, cu atât mai mult cu cât unii dintre deputaţii de astăzi au avut mandate parlamentare şi înainte de 2004.

Mă refer aici la confuziile pe care le face - în mod intenţionat sau din necunoaşterea situaţiei - domnul deputat Ioan Stan. Argumentaţia colegului deputat are o bază falsă, prin urmare, nu poate fi luată în considerare.

Vă voi da un exemplu. Domnul Stan confundă două noţiuni fundamentale: aceea de a administra şi aceea de a deţine. El afirmă că ministrul Seculici controlează spaţiile comerciale ale Primăriei Arad. Este fals, domnule Stan, şi ştiţi bine lucrul acesta! Firma la care domnul ministru Seculici este acţionar deţine doar 13% din capitalul social al firmei Recons, firmă ce repară şi întreţine spaţiile Primăriei Arad. Este, deci, vorba despre o situaţie în care o firmă deţine acţiuni la o altă firmă, care prestează servicii. Ar fi bine, stimate coleg, să faceţi distincţia între două societăţi comerciale diferite, în numele adevărului pe care îl invocaţi. Se pare, de asemenea, că nu cunoaşteţi rolul acţionariatului la o societate comercială, fapt care v-ar putea discredita, în primul rând, în faţa colegilor deputaţi şi, apoi, în ochii electoratului. Ori nu v-aţi informat şi faceţi declaraţii în necunoştinţă de cauză, ori cunoaşteţi adevărul, dar faceţi afirmaţii rău intenţionate, încercând să faceţi publicitate prin calomnierea Guvernului.

Actuala guvernare este decisă să îşi pună în aplicare programul, astfel încât promisiunea: "Să trăiţi bine!" să devină realitate pentru cetăţeni şi nu pentru structurile clientelare de pe vremea dumneavoastră.

Trebuie să vă mărturisesc faptul că sunt dezamăgit că în Parlamentul României mai există colegi, care, la al doilea mandat fiind, îşi permit să lanseze minciuni de la această tribună. Un minim de respect pentru oamenii care ne-au dat votul lor ar fi să ne informăm înainte de a deschide un subiect. Nu e nici o ruşine să admiţi că nu ştii un anumit lucru. Este însă ruşinos să perseverezi în greşeală.

Ţin să vă amintesc, totodată, şi faptul că electoratul şi-a spus părerea despre "partidul corupţilor" la alegerile de anul trecut. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Firczak. Va urma domnul Dumitru Bentu.

Deputaţii: Mircea Duşa, Horia Văsioiu, Valeriu Tabără, Romeo Raicu, Monica Iacob Ridzi, Ştefan Baban şi Vlad Gabriel Hogea au depus la secretariat declaraţii.

Domnul Gheorghe Firczak:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Zilele culturii rutene, Peregu Mare, 3-5 iunie 2005".

Rutenii sunt o minoritate naţională în România, alături de celelalte 19 minorităţi cu reprezentare în Parlamentul României. Ţara noastră este singura din Europa central-răsăriteană care acordă acest drept minorităţilor naţionale, ceea ce este foarte important în procesul de afirmare a identităţii noastre, astfel că şi pe această cale aducem mulţumirile noastre poporului român, Guvernului României.

Uniunea culturală a rutenilor din România organizează anual o manifestare semnificativă: "Zilele culturii rutene". În felul acesta ne putem afirma pe deplin identitatea noastră, care, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea şi pe parcursul celui următor, cu puţine excepţii, a fost aprig contestată.

Din anul 2000, fiinţează Uniunea noastră şi din acel moment am obţinut importante succese, absolut necesare în procesul redefinirii identităţii rutene. Ne gândim la obţinerea prin vot a reprezentării parlamentare pentru două mandate succesive. O victorie cu ecouri deosebite o constituie integrarea rutenilor din România în marea familie a rutenilor de pretutindeni, Consiliul Mondial al Rutenilor.

În anul 2002, am devenit membri asociaţi ai acestui organism, iar în iunie 2003, la cel de al VII-lea Congres Mondial al Rutenilor, la Preşov, în Slovacia, am fost acceptaţi ca membri cu drepturi depline, având reprezentare în Consiliul Mondial al Rutenilor. În toamna anului trecut, acest organism a hotărât ca reprezentantul uniunii noastre să devină vicepreşedinte al Consiliului Mondial. Aceasta demonstrează că activitatea desfăşurată de noi toţi s-a subsumat idealurilor rutenilor din lumea întreagă, de afirmare a conştiinţei de sine.

Manifestările noastre culturale, tipăriturile editate, activitatea parlamentară demonstrează cu prisosinţă că scopul nostru coincide cu cel afirmat de rutenii de pretutindeni. Totodată, Uniunea culturală a rutenilor din România a promovat şi promovează cu consecvenţă obiectivele politice româneşti, care trebuie să determine finalizarea cu succes a integrării ţării noastre în Uniunea Europeană.

Ne bucurăm şi noi că nu peste mult timp vom fi cetăţeni europeni şi români de etnie ruteană, astfel încât să putem continua într-o diversitate continentală afirmarea identităţii noastre prin cultură şi tradiţie. Toate acestea nu fac altceva decât să apropie oamenii între ei, să se cunoască mai bine, să se respecte mai mult şi, de ce nu, să se iubească mai mult. Noi, rutenii din România, afirmăm cu convingere aceste idealuri. Zilele culturii rutene sunt un prilej de concretizare a acestor valori.

Chiar dacă sunt unii care nu ne iubesc, noi nu dorim să fim cu nimeni în polemică, dorim să respectăm pe toată lumea şi, în acelaşi timp, aşteptăm respectul tuturor, pe baza promovării unor valori umane universal consacrate.

Sufletul rutenilor de pretutindeni, începând cu epoca modernă, este Alexandr Duhnovici, care a sintetizat într-o binecunoscută formulă obiectivele noastre, înţelegând parcă avant-la-lettre vicisitudinile la care vor fi supuşi rutenii. Formula este: "Am fost, sunt şi voi rămâne rutean!" Iar eu adaug: "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Dumitru Bentu, va urma domnul Dragoş Ujeniuc.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se numeşte: "Compensaţii".

Îi vedem la începutul fiecărei luni - cuminţi, ordonaţi, epuizaţi de boli, bătrâneţe şi nesperanţă, aşezându-se în viul nopţii la coadă. Vor să "prindă", să "apuce", medicamente gratuite şi compensate. Cei mai mulţi sunt pensionari, pentru care fiecare zi trăită are valenţele unei performanţe.

Actualii guvernanţi au promis că vor rezolva şi această mare problemă, e adevărat, cu ascedenţă într-un sistem deficitar conceptual încă din startul adoptării sale. Eroare - ca, de fapt, întreaga prestaţie a Guvernului. Scenariul se repetă nemilos: fondurile alocate unor farmacii se epuizează rapid şi alaiul "compensaţiilor" se pune în mişcare către alte unităţi de profil.

Pentru unii, calvarul durează săptămâni întregi, pentru alţii, cei care au reuşit să-şi procure medicamentele, urmează un mic respiro. În multe cazuri, după ore epuizante de stat la rând, disperarea se transformă în proteste şi lozinci antiguvernamentale: "Ruşine, ruşine să le fie!", "Jos guvernanţii!". Ploaia, vântul, canicula îi lovesc neîndurător. O ipotetică rectificare de buget pare a fi soluţia salvatoare, dar politica fiscală a Guvernului Tăriceanu nu va aduce mult aşteptatele sume la buget.

În spitale, singurul element de certitudine a devenit supravegherea de specialitate. În rest, medicamente de acasă, hrană de acasă. "Gura de oxigen" se lasă aşteptată. Pentru unii, dacă va veni, va fi prea târziu.

Ministrul este depăşit de situaţie; poate, şi de competenţă. Unii îl compătimesc, alţii îl detestă. Demisie sau demitere? Aceasta-i întrebarea. Cele mai multe medicamente sunt de sinteză. Dacă le găseşti - sunt de Cinteză. Pentru sistem - anamneză. Pentru ministru - amnezie.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dragoş Ujeniuc, va urma domnul Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte, pentru că mi-aţi dat cuvântul.

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi: "Justiţia între reformă şi diletantism". Reforma în justiţie este un subiect care arde şi care va decide aderarea la termen sau amânarea aderării României la Uniunea Europeană.

Strigătul de luptă al ministrului justiţiei împotriva vechilor structuri şi a mentalităţilor conforme acelor structuri a produs frisoane, dar a şi aprins flacăra speranţei pentru magistraţii oneşti.

Iată, însă, că un caz de răsunet vine să confirme ideea că justiţia este populată atât cu magistraţi de rea-credinţă, cât şi cu diletanţi în profesie. Astfel, s-a început o hăituială demonstrativă a corupţilor şi presupuşilor corupţi, şi aşa se face că monştrii afacerilor necurate intră la beci pe uşa parchetului şi ies - mai repede sau mai încet - pe uşile instanţelor de judecată. Aşa se face că tunuri de mii de miliarde nu sunt suficiente pentru a ţine după gratii pe "artizanii" lor, în schimb, găinarii şi bişniţarii de rând sunt trataţi cu maximă severitate.

Cum spuneam, boala de care suferă bună parte din magistraţi este obedienţa faţă de putere, completată de suficienţă, aroganţă şi blazare. Se întâmplă astfel că, fără ca nimeni să i-o ceară, procurorul general - personal şi prin unii din oamenii săi - alege cazuri care să demonstreze că domnia sa pune în practică dorinţa - de altfel, legitimă - a preşedintelui statului şi a guvernului de a lovi în marea corupţie.

Numai că, iată, alegerea de către procurorul general a cazului Dinu Patriciu a fost una nefericită şi nu pentru că aş exclude dovedirea finalmente a unei vinovăţii sau nevinovăţii, ci pentru că acest caz a dezvăluit mai degrabă vechi tare ale parchetului, dar şi ale justiţiei. Astfel, ne-am trezit din nou în faţa unei ordonanţe de reţinere emisă vinerea în miez de noapte, cu tot decorul şi recuzita unei piese proaste: audieri de zeci de ore ale unei persoane, în timp ce procurorii făceau cu schimbul; cohorte de mascaţi care umplu sălile parchetului şi ale tribunalului şi - ce este mai trist - încălcări de neiertat ale procedurii penale.

Iată numai una dintre ele: audierea timp de 18 ore - non stop - fără ca această perioadă să fie inclusă în durata reţinerii, cu motivarea cinică a domnului Botoş că inculpatul şi-a exprimat dorinţa de a sta atâta amar de vreme între patru pereţi, până ce nu acoperă cu scrisul său 65 de pagini.

Vine apoi propunerea de arestare preventivă, pe care Tribunalul Bucureşti a respins-o, tot în întunericul nopţii.

Implacabilul şi rutinierul recurs al parchetului trimite dosarul şi pe inculpat în faţa Curţii de Apel Bucureşti, nu înainte ca domnul Procuror General al României să iasă la rampă cu un atac furibund la adresa tuturor acelora care nu cugetă ca el, într-o manieră atât de cunoscută, menită să intimideze.

Şi, în sfârşit, vine şi decizia dată în recurs de către un complet al Curţii de Apel Bucureşti, care aruncă în derizoriu actul de justiţie. Spun aceasta, întrucât soluţia a fost de casare a încheierii tribunalului, prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă şi restituirea cauzei la parchet, constatându-se nulitatea absolută a sesizării instanţei. Cu alte cuvinte, Curtea de apel lasă liberă posibilitatea ca onor Parchetul să ceară din nou arestarea preventivă a lui Dinu Patriciu, printr-o sesizare făcută de aceast, cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de lege.

Dar, nota bene, numai doi dintre cei trei judecători au gândit astfel, pentru că cel de al treilea a făcut opinie separată, în sensul că a dorit respingerea recursului parchetului.

De notat este şi faptul că legea nu prevede soluţia dată de judecătorii curţii de apel, şi anume, de restituire a cauzei la parchet, ci numai soluţia de admitere sau respingere a propunerii de arestare (cum spunem noi, juriştii, tertium non datur), în acest sens art. 149¹ alin. 9 Cod Procedură Penală nelăsând loc nici unei alte interpretări. Cu toate acestea, printr-o hotărâre contrară legii, judecătorii au accentuat confuzia în cazul Patriciu.

De ce au făcut-o? Din lipsă de profesionalism? E grav. Din dorinţa de a da o soluţie de compromis? Este şi mai grav!

Şi atunci ce aşteptăm? Să facem reformă în justiţie cu asemenea înalţi magistraţi?

Nu, stimaţi colegi, nu mai este timp nici de îngăduinţă, nici de compromisuri. Europa nu ne primeşte cu jumătăţile noastre de măsură, Europa ne vrea sinceri şi normali.

Facă-se aşadar reforma în justiţie cu cei care o doresc cu adevărat şi nicidecum cu cei care îi înăbuşă chiar şi prima suflare!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul Becsek Garda Dezideriu, va urma domnul Mircia Giurgiu.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultima vreme, se vorbeşte despre incapacitatea organelor de cercetare penală de a-i prinde pe marii infractori, aşa-numiţii "peşti mari". Însă marii mafioţi sunt acoperiţi de către unii reprezentanţi ai poliţiei, sau ai procuraturii. Susţinerea mafiei o reprezintă chiar răspunsul primit de la Inspectoratul General al Poliţiei Române cu nr. 418.274 din 29 aprilie 2005.

În declaraţia mea politică din cursul lunii aprilie 2005, în care am amintit dispariţia celor două blocuri de foi de însoţire: registrul de evidenţă al documentelor de regim special 1.437 cu nr.4.119.801-4.119.850 şi registrul de evidenţă 394 cu nr. 7.380.301-7.380.350, în care afirmaţi că: "Acuzele aduse subcomisarului Boboc Constantin, de favorizare a infractorului, nu sunt întemeiate, deoarece ofiţerul a participat numai la unele dintre activităţile desfăşurate în faza actelor premergătoare".

Susţinereamafiei de către organele de poliţie, până la începutul anului 2004, era un caz dovedit, prin eliberarea din funcţie a domnului chestor Ioan Negruşa şi destituirea altor comisari de poliţie din fruntea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Harghita. Ofiţerii de poliţie până la numirea în funcţia de comandant a domnului Radu Sandu Moldovan au susţinut mafia, la comanda politică din partea unor funcţionari înalţi din cadrul Prefecturii Harghita.

Prin urmare, eu nu l-am acuzat pe domnul Boboc Constantin, ci am relatat un caz concret, dovedit prin procesul verbal nr. 2.948 din 13 noiembrie 2003. Dacă domnul subcomisar ar fi percheziţionat la data respectivă dulapul de la Ocolul silvic Gheorgheni sau lua măsurile necesare pentru efectuarea percheziţiei, ar fi recuperat pe loc documentele amintite, în lipsa cărora, în prezent, se blochează cercetarea efectivă a furtului de masă lemnoasă de pe Parcela forestieră U.P. VII. Remetea, u.a. 34, pe terenul aflat administrarea Primăriei Lăzarea, şi, probabil, comisarii de la Poliţia Judeţeană Harghita care lucrează la Dosarul penal nr. 80/P/2004 ar avea un îndrumar clar pentru clarificarea furturilor din zona amintită, cu sprijinul efectiv al şefului de ocol Melles Előd, al şefului de district Incze József şi al pădurarilor Gál Pál László, Oláh Zoltán şi Ferencz Zoltán, pentru că, cu aceste două blocuri de foi de însoţire, s-a furat mare parte din pădurea Alsóerdő.

Echipa de control a Inspectoratului General al Poliţiei Române de ce nu a efectuat verificări cu privire la problema prezentată de mine în declaraţia politică? Mai concret, abuzurile săvârşite de fostul şef de ocol Melles Előd sunt legate de aceste blocuri, astfel încât, prin falsuri în actele de evidenţă, responsabilitatea pentru aceste blocuri a trecut pe numele lui Bartalis Imre, care a fost interogat în acest sens, chiar de domnul subcomisar Boboc Constantin.

După această declaraţie şi după insistenţele mele pentru găsirea acestor două blocuri de foi de însoţire, s-a ajuns la situaţia relatată de mine, din ziua de 13 noiembrie 2003. Refuzul de percheziţionare din partea domnului Boboc Constantin a dat posibilitatea domnului Melles Előd să distrugă documentele amintite, astfel că, la sfârşitul anului 2003 a declarat pierderea acestora. Poliţia harghiteană ar fi trebuit să verifice la momentul respectiv dacă era legală anunţarea pierderii blocurilor de foi de însoţire, după ce s-a constatat oficial lipsa acestora şi, care, anterior, în evidenţa falsificată a ocolului de stat din Gheorgheni, prin fals, figurau pe numele lui Bartalis Imre.

Domnule Inspector General Dan Fătuloi!

După zicala populară: hoţul neprins se consideră un om cinstit, hoţia, însă, se dovedeşte prin acte şi hoţul este sprijinit de unii ofiţeri de poliţie, care, în loc să-şi facă datoria, acoperă faptele ilegale, când cercetează hoţia în limitele competenţelor conferite prin lege. Eu nu-l acuz pe domnul Boboc Constantin, dar aştept să fie sincer şi să recunoască faptul că a primit dispoziţie de la superiorii săi pentru muşamalizarea acestui caz în anul 2003.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Mircia Giurgiu, va urma domnul Mihai Dumitru.

Deputaţii Valeriu Zgonea, Florin Iordache şi Miron Ignat au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi.

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este: "Cioburi de sticlă la S.C. SOMVETRA Gherla S.A."

Este vorba despre ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în continuare la una dintre cele mai mari fabrici de sticlă din judeţul Cluj şi este vorba despre privatizarea acestei societăţi, care s-a efectuat la 13 decembrie 2004. A fost vândută cu 1,2 miliarde de lei, iar după ce a fost cumpărată, "investitorul" a vândut căminul de familişti cu peste 4 miliarde. Aşadar, dintr-un foc a recuperat de patru ori suma: a câştigat, nu a investit absolut nimic, chiar dacă în contractul de privatizare a prevăzut pentru acest an 25 de mii de euro pentru dezvoltare, plus 4 mii de euro pentru ecologizare, pentru investiţii în protecţia mediului.

De asemenea, săptămâna trecută, au avut loc conflicte acolo, a fost o grevă generală, am reuşit să deblocăm drumul după ce am prezentat acolo, am chemat şi prefectul judeţului Cluj, domnul Mihai Rădău, a fost şi primarul oraşului Gherla, dar în continuare situaţia este tensionată, deocamdată oamenii au început de ieri lucrul, însă este nevoie de un control serios acolo. Mai multe amănunte în cuprinsul declaraţiei.

(Consemnarea integrală a discursului conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

Declaraţie politică

Cioburi de sticlă la SC SOMVETRA GHERLA SA

Sticlăria în judeţul Cluj are o adevărată istorie. Din păcate, tradiţia şi experienţa nu mai contează atunci când este vorba de interese meschine. Un exemplu concludent este cel de la SC SOMVETRA GHERLA SA. Aici, angajaţii nu mai au dreptul de a afla ce se întâmplă în propria lor curte. În ciuda insistenţelor şi a intervenţiilor legale pe la diferite autorităţi nu s-a rezolvat nimic pentru a se face public efortul noului investitor în rezolvarea problemelor salariaţilor, a recapitalizării societăţii, precum şi a programului public de investiţii pe termen scurt şi mediu. Conducerea Sindicatului SOMVETRA GHERLA mai solicită verificarea tuturor cererilor depuse la AVAS în 2004 pentru achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni la SC SOMVETRA SA GHERLA, verificarea direcţiei de implicare a AVAS Bucureşti, în sensul protejării intereselor societăţii, precum şi majorarea salariilor angajaţilor societăţii.

Situaţia de la SC SOMVETRA GHERLA SA este, de ceva vreme, tensionată. În data de 16 mai 2005, timp de 2 ore, de la 11.00 la 13.00, angajaţii de la SC SOMVETRA Gherla au declanşat o grevă de avertisment, pentru ca în data de 31 mai să intre în grevă generală pe durată nedeterminată.

Deputatul independent de Cluj, Mircia Giurgiu, a declarat că susţine acţiunea angajaţilor de la SC SOMVETRA GHERLA SA, revendicările salariaţilor fiind, în opinia parlamentului clujean, perfect justificate. De altfel, parlamentarul clujean a adresat două întrebări, una preşedintelui AVAS şi una primului ministru referitoare la situaţia de la societatea gherleană.

La 13 decembrie 2004 a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare acţiuni între AVAS Bucureşti şi SC FEROMAT SA, iar transferul dreptului de proprietate s-a realizat la data de 27 decembrie 2004, confirmat de AVAS prin adresa nr.17245/28 decembrie 2004. În plus, la data de 30 decembrie 2004 a fost operat contractul de vânzare-cumpărare la Registrul Mioriţa Cluj, unde apare FEROMAT SA ca deţinător a 113.646 acţiuni, reprezentând un procent de 51,98 % (majoritar), în valoare de 19.385.800.578 lei. La AGA din 20 ianuarie 2005 a fost numit un nou administrator unic, care coordonează activitatea societăţii la propunerea acţionariatului majoritar. La preluarea societăţii, datoriile acesteia depăşeau suma de 140 miliarde lei, bani care sunt, în mare parte, potrivit conducerii Sindicatului SOMVETRA GHERLA, o consecinţă a privatizării iniţiale din perioada 1996-2002. Reprezentanţii Sindicatului SOMVETRA GHERLA considera că toată răspunderea faţă de situaţia primei privatizări revine fostului FPS, APAPS-ului, etc., situaţie recunoscută prin rezilierea contractului de privatizare din luna ianuarie 2002. Mai mult, liderii sindicatului SOMVETRA GHERLA susţin că firma FEROMAT a plătit acţiunile cu un preţ modic, adică 1,25 miliarde lei, fără a face cunoscute obligaţiile ce îi revin pe linia capitalizării societăţii, asigurarea capitalului de lucru, precum şi programul investiţional.

Trebuie precizat faptul că administratorul unic şi acţionariatul majoritar se prevalează de confidenţialitatea contractului de privatizare încheiat cu AVAS Bucureşti pentru a nu răspunde întrebărilor salariaţilor de la SOMVETRA GHERLA referitoare la procesul de privatizare.

La AGA din 20 ianuarie 2005 s-a hotărât reducerea drastică a cheltuielilor cu personalul (31,21 %). În aceste condiţii, conducerea Sindicatului SOMVETRA GHERLA solicită o serie de lămuriri. Astfel, se doreşte să fie făcut public efortul noului investitor în rezolvarea problemelor salariaţilor, a recapitalizării societăţii, precum şi a programului public de investiţii pe termen scurt şi mediu.

Totodată, conducerea Sindicatului SOMVETRA GHERLA solicită verificarea tuturor cererilor depuse la AVAS in 2004 pentru achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni la SC SOMVETRA SA GHERLA, verificarea direcţiei de implicare a AVAS Bucureşti, în sensul protejării intereselor societăţii, precum şi majorarea salariilor angajaţilor societăţii.

În plus, administratorul unic al SC SOMVETRA GHERLA SA a primit din partea AVAS o serie de răspunsuri la demersurile făcute de reprezentanţii sindicaliştilor de la SOMVETRA GHERLA. Astfel, în data de 11 aprilie 2005, AVAS a transmis că în urma analizării efectuate privind conversia în acţiuni a creanţei comerciale aferente, SC SOMVETRA GHERLA SA preluată de AVAS de la SC DISTRIGAZ NORD SA, în baza prevederilor OUG 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, modificată şi aprobată prin Legea nr. 507/2004, prin aplicarea dispoziţiilor art. 43¹ din Legea nr. 442/2004, rezultă că nu este oportună realizarea acestei acţiuni. Conversia în acţiuni a creanţei comerciale restante preluată de AVAS de la SC DISTRIGAZ NORD SA, cu posibilitatea vânzării acţiunilor rezultate, în condiţii similare celor din contractul de privatizare nr. 85/13.12. 2004, nu poate asigura valorificarea acestei creanţe la nivel superior.

Mai mult decât atât, în data de 27 aprilie 2005, SC SOMVETRA GHERLA SA a primit de la AVAS răspunsul la solicitarea de compensare a datoriilor faţă de AVAS, rezultate din sentinţa civilă nr. 4158 din 1 octombrie 2003 cu preţul achitat în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BT 21/19.04.1999, contract a cărui nulitate absolută a fost constatată prin Decizia 804/19.12.2002 pronunţată de Curtea de Apel Suceava. Astfel, AVAS nu a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească la plata către SC SOMVETRA GHERLA SA a unor sume achitate la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BT 21/19.04.1999; Curtea de Apel Suceava, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BT 21/19.04.1999 a reţinut faptul că au fost utilizate manopere dolosive în momentul participării la licitaţia desfăşurată în vederea vânzării acţiunilor, precum şi împrejurarea că s-a făcut plata acţiunilor cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990; sumele încasate de AVAS ca preţ al acţiunilor în contul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BT 21/19.04.1999 se fac venit la bugetul statului. Una din condiţiile compensării legale este caracterul cert al creanţelor care urmează a fi compensate. Legat de acest aspect, este discutabil caracterul cert al creanţei AVAS faţă de SC SOMVETRA GHERLA SA în condiţiile în care instanţa a constatat nulitatea absolută a contractului, datorită manoperelor dolosive folosite în momentul încheierii contractului.

În aceste condiţii, AVAS nu poate onora solicitarea SC SOMVETRA GHERLA SA, iar ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BT 21/19.04.1999 sumele achitate de SC SOMVETRA GHERLA SA se reţin cu titlu de daune-interese, în conformitate cu prevederile art. 21 din OUG nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Dată fiind situaţia existentă, singurii care au de suferit în urma acestei privatizări cu cântec sunt angajaţii. Societatea are 757 salariaţi, iar activitatea este una preponderent de export, adică aproximativ 98 %.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Mihai Dumitriu, va urma domnul Marian Sorin Paveliu.

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "1 Iunie".

La începutul verii, anotimpul bucuriei şi bogăţiei, Comunitatea internaţională a instituit pentru copiii noştri dragi "Ziua Internaţională a copilului - 1 iunie".

Este o zi în care întreaga societate trebuie să-şi aducă aminte şi să conştientizeze că, în fiecare moment, copiii trebuie să fie în atenţia celor mari, a instituţiilor abilitate, să fie înconjuraţi cu grijă şi dragoste.

Nimic nu este mai important ca problema formării lor pentru viaţă printr-o educaţie completă, care să asigure fiecărui copil egalitatea şanselor într-o societate democratică românească.

În ultimii 4 ani, copiii din România, implicit cei din judeţul Iaşi, au avut parte de lucruri minunate din partea celor pe care îi preocupă viitorul copiilor.

Guvernul Năstase a gestionat foarte bine nevoile copiilor. A introdus Programul "Cornul şi laptele" care reprezintă sănătatea pentru copiii din grădiniţele şi şcolile ţării. Le-a asigurat transportul gratuit cu microbuze şcolare pentru cei care locuiesc la distanţe mari de şcoală.

Guvernarea Partidului Social Democrat a dotat toate liceele din ţară cu reţele performante de calculatoare şi softuri educaţionale. A început derularea programului de dotare a şcolilor gimnaziale cu reţele de calculatoare; în Iaşi au primit deja 6 şcoli din 6 comune.

Peste 1000 de elevi din şcolile de arte şi meserii şi liceele judeţului au primit burse "Bani de liceu". S-au realizat construcţii noi pentru grădiniţe, şcoli şi săli de sport, 400 de săli în toată ţara, la care se adaugă 400 de mingi de fotbal de calitate superioară pentru fiecare judeţ. Numai în judeţul Iaşi, de pe urma programelor Guvernului social democrat condus de Adrian Năstase, în anul 2005 sunt în construcţie peste 56 de şcoli, iar în 2006 se vor repara capital 52 de şcoli din zidărie cu fonduri de la Uniunea Europeană şi Banca Mondială.

Peste 57 000 de copii din clasele I-VIII au primit rechizite gratuite şi pentru 900 de elevi s-au atribuit 200 de euro pentru achiziţionarea unui calculator. De asemenea, peste 500 de copii, îndeosebi din mediul rural, au beneficiat de locuri gratuite în tabere şcolare la munte şi la mare.

Doresc să vă aduc în atenţie că foarte mulţi preşcolari şi şcolari din şcolile urbane şi rurale ale judeţului sunt antrenate în derularea multor programe europene, Iaşiul ocupând locul I pe ţară în anul 2004 cu 3 unităţi ce au obţinut titulatura de "Şcoală Europeană".

Pentru copiii din mediul rural vom menţiona "Programul Proruralis" şi concursul de matematică "Olimpici pentru o zi", considerându-mă printre iniţiatori.

Deci, se poate spune că, în domeniul protecţiei copilului, sub guvernarea Năstase s-au obţinut realizări semnificative.

Stimaţi colegi,

O dată cu schimbarea puterii şi preluarea conducerii ţării de către Alianţa D.A., formată din PNL şi PD împreună cu UDMR şi PUR, situaţia s-a schimbat radical. Cota unică de impozitare de 16% care avatanjează pe cei puţini şi bogaţi, introdusă de Guvernul Tăriceanu, a creat un deficit bugetar enorm cu repercusiuni grave în asigurarea condiţiilor de viaţă decente pentru copiii din România.

Mă refer la continuarea derulării programelor de susţinere şi protecţie socială enumerate mai sus, care asigură şcolarizarea tuturor copiilor în condiţii de normalitate şi cât de cât de nivel european. Singurul program despre care s-a făcut vorbire este cel cu acordarea unui ajutor financiare pentru achiziţionarea unui calculator, lista norocoşilor afişându-se pe 1 iunie 2005.

Celelalte programe: corn şi lapte, rechizite gratuite, manuale gratuite, locuri gratuite în tabere şcolare, reţele de calculatoare pentru şcolile gimnaziale, burse "Bani de liceu", sunt în pericol de a nu se derula din cauza unui management prost al fondurilor sau se vor aplica într-un procent foarte scăzut.

Exemple: necesarul de manuale gratuite pentru anul şcolar 2005-2006 au fost comandate în procent de 25%; din declaraţiile recente ale Ministerul Educaţiei şi Cercetării, finanţarea per elev a unităţilor de învăţământ este total compromisă din lipsă de fonduri.

Despre aceste programe de susţinere şi protecţie socială, Programul de guvernare al Alianţei D.A. nu prevede nimic şi nu face nici cea mai mică referire.

Condiţiile deosebit de grele din mediul rural şi sărăcia au determinat creşterea numărului de copii care au abandonat învăţământul obligatoriu şi implicit a numărului de analfabeţi şi a persoanelor cu studii incomplete.

Singura măsură care îi determină pe copii să frecventeze şcoala este atribuirea acelei alocaţii care este foarte mică iar, după unii nefrecventarea cursurilor şcolare duce la pierderea alocaţiei. Cum respectivele alocaţii sunt în unele case singura sursă de venit, toată familia are grijă cu sfinţenie să-l trimită în fiecare zi pe cel mic la "serviciu".

Când slujba cu cartea nu mai ţine, copiii sunt trimişi la patron să scoată un ban şi să înveţe o meserie. În curând, în Parlament se va dezbate "Legea uceniciei" care este o poartă spre scalvie.

Nici nu ne putem aştepta să fie altfel, deoarece guvernanţii nu au pe primul plan problemele importante cu care se confruntă populaţia, cele din domeniul social, economic, învăţământ, agricultură, protecţie socială, ci "vânătoarea" de vrăjitoare şi descoperirea căilor de îmbogăţire din domeniile pe care le conduc.

"Să trăiţi bine" asta este ţara pe care o merită unii!

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul Marian Sorin Paveliu. Va urma domnul Bogdan Pascu.

Domnii deputaţi Marian Diaconescu, Mircea Coşea, Claudius Mihail Zaharaia au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Subiectul declaraţiei politice de astăzi este reglementarea de urgenţă a scăderii indirecte a sumelor suportate de pacienţi pentru unele medicamente compensate.

Stimaţi colegi,

În campania electorală, într-o emisiune televizată, am atras atenţia unuia dintre contracandidaţii mei, aflat la guvernare în acel moment, că pe extrasul activităţii sale parlamentare, în dreptul declaraţiilor politice, se afla o surprinzătoare cifră zero. Mi s-a explicat părinteşte că, atunci când te afli la putere, aceste instrumente parlamentare nu-şi au rostul, fiind mult mai uşor să te adresezi colegilor tăi direct, fără a face public aceste demersuri.

Personal, nu îmbrăţişez aceasta opinie şi cred cu fermitate că a evita să faci public o greşeală şi a nu insista pentru remedierea ei, doar pentru că faci parte dintr-un partid aflat vremelnic la guvernare, nu reprezintă un act de solidaritate, ci mai degrabă un act de complicitate în dauna alegătorilor tăi.

În urmă cu aproximativ 3 luni am solicitat scoaterea la lumină a unui protocol încheiat între Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi unii producători şi distribuitori de medicamente, prin care aceştia din urmă au acceptat să suporte cea mai mare parte a contribuţiei pacienţilor pentru anumite produse. Folosesc sintagma "scoaterea la lumină" deoarece protocolul respectiv, semnat de preşedintele autorităţii publice, care este CNAS, avea o clauză nenaturală de confidenţialitate, care a lăsat sentimentul unei atitudini preferenţiale faţă de firma respectivă, atitudine pe care nu doresc să o comentez acum şi aici. Întrebările scrise şi solicitarea de informare a Parlamentului nu au rămas fără rezultat şi contractele, precum şi consecinţele financiare, au devenit publice pe site-ul Camerei Deputaţilor.

Respectiva măsură a fost şi este nu numai benefică pentru pacienţii care s-au tratat cu medicamentele respectiv, ci în acelaşi timp şi o excepţională decizie de marketing a unui producător, care şi-a crescut astfel desfacerea produselor sale cu 20 până la 40 de ori faţă de perioada precedentă. Am cerut în scris ca CNAS să ia ceea ce este bun din această iniţiativă şi să emită de urgenţă un act normativ prin care orice producător care este dornic să urmeze acest exemplu să o poată face într-un mod transparent, fără a căuta o relaţie aparte cu conducătorul CNAS sau cu cineva din clasa politică aflată la putere.

Menţionez că preşedintele Consiliului Concurenţei mi-a certificat în scris că această măsură a unei reduceri indirecte de preţ nu este o practică anticoncurenţială. Pe cale de consecinţă, trebuie să concluzionez că dacă administratorul banilor destinaţi îngrijirii bolnavilor, respectiv CNAS, nu se foloseşte de această oportunitate pentru a o generaliza, vina necheltuirii eficiente a fondurilor îi revine în exclusivitate.

Atrag atenţia colegului meu de partid care conduce CNAS, că reacţia sa lentă în acest subiect nu face decât să extindă sentimentul că guvernarea noastră nu se deosebeşte cu nimic de cea precedentă.

Pe de altă parte, doar faptul că acuzăm PSD de subfinanţarea dramatică a sistemului de compensare cu medicamente, aprobată în octombrie 2004, nu îmbunătăţeşte cu nimic accesul populaţiei la medicamente. Măsura respectivă în sine nu duce la creşterea bugetului CNAS, însă duce în mod cert la creşterea bugetului individual al celor care cumpără medicamente, majoritatea pensionari, iar acest lucru nu îl putem trece cu vederea.

De aceea, în mod ferm şi public, revin pe această cale procedurală pentru a-i cere preşedintelui CNAS, domnului profesor dr.Cristian Vlădescu, ca în cel mai scurt timp să dovedească faptul că bogata sa experienţă teoretică în domeniul administrării sistemelor de sănătate se poate materializa în generalizarea unei măsuri care va creşte accesul populaţiei la medicamente, va introduce noi elemente de concurenţă, de pe urma căreia poate beneficia orice om bolnav.

În ultimul rând, dar nu lipsit de importanţă, generalizarea procedurii prin care producătorii pot scădea voluntar, fie şi indiferent, preţul medicamentelor poate dovedi că Partidului Naţional Liberal îi pasă mai mult de pacienţi decât de predecesorii noştri la guvernare.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul Bogdan Pascu să ia cuvântul. Va urma domnul Ioan Munteanu.

Domnul Bogdan Pascu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ultimele evenimente din ţările europene privind votul pentru constituţia europeană readuc României şi, implicit, tuturor reprezentanţilor clasei politice o problemă de importanţă naţională, şi anume accelerarea acţiunilor de lobby ale parlamentarilor români în cadrul Parlamentului European, având ca scop ratificarea tratatului de aderare a României şi a Bulgariei. Acest tip de lobby se doreşte o măsură utilă pentru crearea pârghiilor instituţionale între parlamentarii români şi deci ai Uniunii Europene, atât de necesare unor relaţii performante de cooperare interparlamentară.

În acest moment istoric, legislativul român este în măsură să-şi aducă contribuţia în depăşirea unuia dintre cele mai grele momente în integrarea României, şi anume euroscepticismul cetăţenilor în privinţa noilor state membre. Acest scepticism este regăsit la nivelul tuturor structurilor societale ale Uniunii, cu preponderenţă la nivelul unor membri ai grupurilor politice ale Parlamentului European şi poate deveni unul dintre punctele hotărâtoare în acceptarea României ca membru al Uniunii Europeane sau amânarea aderării ţării noastre cu cel puţin un an.

În acest context politic nou creat, prim-ministrul României, domnul Călin Popescu Tăriceanu, a iniţiat o întâlnire cu liderii grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat, în acest fel punându-se bazele unei relaţii de parteneriat politic cu toate partidele pentru demararea unor întâlniri periodice cu scopul declarat de creare a unei relaţii de coordonare interinstituţională performantă în vederea asigurării integrării în structurile Uniunii Europene.

Astfel, clasa politică din România s-a autosesizat asupra importanţei constituirii uni flux sporit de informaţii de la Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Integrării Europene pentru creşterea capacităţii parlamentarilor de a obţine un raport de monitorizare pozitiv din partea Comisiei Europene în toamna acestui an.

Partidul Conservator susţine astfel de iniţiative în cadrul Camerei Deputaţilor, făcând apel la nevoia de consens politic pentru realizarea obiectivului naţional, şi anume aderarea României la structurile Uniunii Europeane în anul 2007. În acest context, consider necesar să intensificăm şi să nuanţăm relaţiile de cooperare interparlamentară la nivelul grupurilor de prietenie, în special cu ţările membre ale Uniunii Europene.

Astfel, Partidul Conservator consideră că informaţiile primite prin intermediul Ministerul Afacerilor Externe nu trebuie doar stocate în birourile parlamentare, ci şi folosite în interesul cetăţeanului, cel mai important factor politic al României, ale cărui interese trebuie să primeze pe lista de priorităţi a oricărui parlamentar român în viitorii ani. Aceasta este modalitatea corectă prin care România trebuie să intre în Europa cu toate temele făcute, ca o democraţie puternică, cu o economie de piaţă cu adevărat funcţională şi cu o justiţie independentă şi eficientă împotriva corupţiei, asigurându-şi locul de drept printre statele membre ale Uniunii Europene.

În calitate de lider al Grupului parlamentar Conservator din Camera Deputaţilor, dar şi de peşeditne al delegaţiei Parlamentului României la Iniţiativa Central-Europeană, vă asigur că, împreună cu colegii mei, voi face tot ceea ce este necesar pentru a determina integrarea României în Uniunea Europeană şi doresc să lansez un apel ferm către toţi membrii Parlamentului şi, în special, către preşedinţii grupurilor de prietenie, pentru stabilirea unor contacte cu toate grupurile omoloage din statele membre în Uniunea Europeană care să fie o punte de legătură între Parlamentul României şi celelalte parlamente din ţările europene.

În contextul evoluţiei din ultima săptămână privind votul negativ acordat constituţiei Europene de către cetăţenii Franţei şi Olandei, consider necesar să intensificăm şi să nuanţăm relaţiile de cooperare interparlamentară la nivelul grupurilor de prietenie, în special cu ţările membre ale Uniunii Europene. Este necesară acum, mai mult ca oricând, mobilizarea eforturilor într-o acţiune concertată a parlamentarilor membri ai acestor grupuri pentru a identifica şi lămuri posibilele aspecte şi percepţii negative legate de aderarea României la Uniunea Europeană.

În paralel, consider utilă stabilirea unui program de consultări şi schimburi de informaţii cu reprezentanţii misiunilor diplomatice ale acestor ţări la Bucureşti.

Totodată, doresc să sesizez preşedintelui Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase, importanţa alocării unor fonduri consistente constituirii unor grupuri de lobby ale parlamentarilor români care să permită acestora intensificarea relaţiilor cu toate organizaţiile politice şi apolitice externe pentru o mai bună şi corectă informare a acestora privind realitatea politică, economică şi socială a României. Astfel, consider că alocarea bugetului Camerei Deputaţilor trebuie să fie realizată cu chibzuinţă şi atenţie specială pentru satisfacerea obiectivului primordial al României: integrarea în Uniunea Europeană.

Partidul Conservator salută decizia Parlamentului European de invitare a observatorilor parlamentari români în cadrul Parlamentului European din toamna acestui an şi doreşte să reafirme sprijinul politic necondiţionat pentru obţinerea unui raport favorabil integrării României în 2007, mobilizându-şi toţi parlamentarii pentru această cauză naţională de care depinde viitorul tuturor românilor.

De asemenea, doresc să-mi exprim speranţa, în numele Grupului parlamentar al Partidului Conservator din Camera Deputaţilor, ca, în urma acţiunilor de la nivel interparlamentar şi al misiunilor diplomatice susţinute la nivel parlamentar, să fie realizată ratificarea tratatului de aderare a României şi Bulgariei în structurile europene la termen, în toate ţările membre ale Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Munteanu, va urma domnul Cornel Popa.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Tema declaraţiei mele politice este "Agricultura după 5 luni de guvernare".

Deşi parlamentarii PSD au semnalat în permanenţă deficienţele apărute în agricultură şi au făcut mereu propuneri de îmbunătăţire a unor situaţii, persistă încă în toate judeţele ţării o serie de aspecte nedorite.

Cu toate că au existat suficiente argumente - din partea PSD, a ziariştilor, a proprietarilor de teren - pentru ca Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.61/2004 să nu fie modificată, parlamentarii puterii au votat la data de 12.04.2005 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2005, ordonanţă ce se referă la sprijinul bănesc acordat agricultorilor care deţin suprafeţe de până la 5 ha teren arabil. Şi, spuneam noi, cei de la PSD, în cadrul dezbaterilor care au precedat votarea că politica agrară a actualului Guvern va aduce multe neplăceri nu doar producătorilor, dar şi consumatorilor, lucru care s-a întâmplat deja.

Înainte de a trece în revistă unele dintre neîmplinirile noii puteri, reamintesc faptul că Guvernul Năstase, printr-o politică coerentă, eficientă de subvenţionare a agriculturii, respectiv 2,5 milioane lei/ha, a reuşit să înregistreze în 2004 cele mai mari producţii din toate timpurile.

În timp ce culturile de păioase însămânţate în toamna anului 2004, pe baza acestor subvenţii, arată foarte bine, culturile din această primăvară, având la bază un alt sistem de sprijin, sunt întârziate, slab dezvoltate, prost întreţinute, afectate de boli, dăunători şi buruieni. Ca să nu mai vorbim de terenurile rămase necultivate, care, adunate la un loc, înseamnă suprafeţe considerabile, respectiv producţii ratate din cauzele despre care voi vorbi imediat.

Că nu este nici o exagerare în această prezentare a câmpului, o ştie foarte bine fiecare dintre dumneavoastră, pentru că drumul spre judeţele noastre ne permite această constatare.

Revenind la această Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr.12/2005, care a afectat în mod negativ subvenţionarea ce funcţiona bine, trebuie spus că birocraţia impusă de folosirea bonurilor valorice i-a determinat pe mulţi dintre beneficiari să renunţe la procurarea produselor stabilite de către lege, adică seminţe, pesticide, îngrăşăminte.

Considerăm că din suma de 3542,5 miliarde lei, alocată subvenţionării culturilor vegetale, s-au consumat până acum cel mult 1300-1400 miliarde lei, şi asta tot din cauza birocraţiei. Sigur, în schimb, domnul ministru Flutur primeşte recunoştinţa primului ministru şi a colegului Ionuţ Popescu de la finanţe, care i-au solicitat să contribuie la bugetul de stat cu 1500 miliarde lei. De data asta este vorba despre cei care comercializează aceste produse şi care nu au acceptat plata cu bonuri valorice, modalitate care presupune dificultăţi de decontare, volum mare de lucru, formulare de completat, proceduri greoaie pentru aceşti oameni care n-au nici timp, nici deprinderi, nici chef de scris fişe.

În această situaţie, beneficiarii subvenţiilor s-au grăbit să vândă bonurile valorice la 25-30% din preţ pentru a-şi face rost de banii necesari pentru înfiinţarea culturilor de primăvară sau pentru alte cheltuieli. Mulţi dintre ei încă mai ţin pe acasă aceste tichete, în speranţa unei mai bune valorificări.

La rândul lor, cei care cumpără şi comercializează aceste cupoane au de ales între a le folosi pentru interes personal ori a le vinde la preţ mai bun agricultorilor care exploatează suprafeţe mari de teren. Deşi domnul ministru Gheorghe Flutur ne asigura că prin personalizarea bonurilor valorice vor fi imposibile asemene manevre, îi aducem la cunoştinţă că s-a înşelat, că sistemul de valorificare de tipul amintit mai sus funcţionează fără probleme.

Drept urmare, modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.61/2004 de către actuala putere nu poate să facă decât ca cei mai mulţi să fie năpăstuiţi, cei care muncesc pământul, cei fără resurse financiare pentru care aceşti bani ar fi însemnat un mare bine s-au trezit în situaţia de a face agricultură primitivă, neperformantă ori de a lăsa terenurile nelucrate.

Acestea sunt rezultatele mult televizatei şi mult aşteptatei legi care urma să înlocuiască un mod bun de lucru cu un altul care înseamnă lipsuri şi bătaie de cap.

De aceea, parlamentarii PSD consideră că Guvernul Tăriceanu promovează o politică de distrugere a agriculturii, în ciuda promisiunilor şi a reformelor anunţate. De asemenea, parlamentarii PSD se simt obligaţi să lanseze un semnal de atenţionare celor cu responsabilităţi în domeniu în vederea schimbării politicii păguboase pe care o promovează, cu una realistă, eficientă, adaptată condiţiilor concrete din fiecare zonă.

În caz contrar, îi avertizăm că se vor face răspunzător de urmările acestei politici greşite, cu posibile consecinţe negative pentru o perioadă mult mai mare decât îşi pot ei imagina.

Totodată, perioada de aderare la Uniunea Europeană pentru agricultură este tot mai departe de anul 2007 şi nici nu sunt speranţe că va fi mai bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Cornel Popa. Va urma doamna Monica Iacob Ridzi.

Domnul Cornel Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prezenta declaraţie politică se referă la Fundaţia Gojdu.

Născut la Oradea, în anul 1802, de descendenţă macedo-română, Emanuil Gojdu devine unul dintre cei mai căutaţi avocaţi din Budapesta la jumătatea secolului al XIX-lea. Adună, astfel, o mare avere pe care, prin testament, o lasă în vederea înfiinţării unei fundaţii, care să ofere ajutor şi burse tinerilor români pentru continuarea studiilor medii şi universitare.

În perioada 1871-1918, Fundaţia Gojdu, cu sediul la Sibiu şi reprezentanţă la Budapesta, a donat peste 5 300 de burse, ceea ce înseamnă că majoritatea intelectualilor români din fosta monarhie austro-ungară au învăţat carte din banii Fundaţiei Gojdu. Printre bursierii Gojdu se numără Octavian Goga, Traian Vuia, Victor Babeş, Ioan Lupaş şi mulţi alţii.

În 1920, însă, conturile Fundaţiei au fost blocate şi sechestrate de autorităţile maghiare, care au remarcat rezultatele acestora.

Moştenirea Fundaţiei Gojdu este estimată la 1.100 miliarde de dolari în valori financiare şi mobiliare, sumă ce nu se poate neglija şi care nu face posibilă restricţioanrea acestei situaţii la o simplă problemă privată. De câţiva ani, problema Gojdu a fost inclusă în agenda comună a discuţiilor bilaterale între România şi Ungaria, dar lucrurile s-au blocat, necesitând mai multă insistenţă din partea română.

Principalul obiectiv al românilor trebuie să fie respectarea voinţei testamentare a lui Emanuil Gojdu care înfăţişează foarte clar cum şi cui, pentru ce şi pentru cine îşi dăruieşte averea. A venit vremea ca dreptul de proprietate exprimat ca voinţă testamentară să fie respectat atât în România, cât şi în Ungaria. 90% din valoarea Fundaţiei Gojdu trebuie, astfel, să revină beneficiarilor ei din România, adică tinerilor ortodocşi români din jurisdicţia Ardealului, cu reşedinţa la Sibiu.

Acordurile semnate în 2002 de Guvernul român şi cel maghiar au încercat să instituie o punte istorică de legătură între România şi Ungaria, dar se pare că acest lucru nu a împiedicat autorităţile maghiare să transfere Curţile Gojdu în proprietatea Primăriei de sector care, la rândul ei, a vândut proprietatea la licitaţie unui agent privat.

Sper ca România şi Ungaria să găsească resorturile necesare şi, pe această cale, mă adresez în special Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi Ministerului Afacerilor Externe, în a cărui sferă de interese intră, în principal, această problemă, să nu renunţe şi să rezolve această dilemă în vederea păstrării, în continuare, a unui bun raport de cooperare între România şi Ungaria.

Recuperarea moştenirii marelui nostru român Emanuil Gojdu constituie un drept al nostru, al românilor, de care nici o instituţie, autoritate publică sau diverşi particulari nu trebuie să ne lipsească.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul doamnei Monica Iacob Ridzi. Va urma domnul Nicolae Popa.

Deputaţii Ion Mocioalcă, Ion Dumitru şi Eugen Nicolăescu au depus la secretariat declaraţiile.

Doamna Monica Iacob Ridzi:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Peste două zile, în sărbătoarea sfântă a Înălţări, după un obicei mai vechi, patria îşi comemorează eroii.

Să ne amintim de ei, cu pios respect, şi noi, corpul legiuitor. La temelia statului de drept veghează spiritele eroilor acestui neam. Să le cinstim memoria cum se cuvine. Întru pomenirea lor, vor bate clopotele în toată ţara şi se vor ridica spre cer imnuri de slavă.

Dacă istoria este Pantheonul nepieritor la unei naţiuni, atunci eroii sunt puternicele sale coloane. Cu cât istoria este mai bogată, cu atât mai strălucitoare sunt faptele eroilor.

În existenţa atât de frământată a neamului românesc, numărul eroilor este de necuprins. Cei mai mulţi sunt anonimi şi sacrificiul lor se pierde în noaptea începutului.

Amintirea eroilor stăruie încă în firele de iarbă de la Rovine, în frunzele stejarilor din Codrii Cosminului, în spicele de grâu de pe Câmpia Turzii.

Sunt mulţi. Din trupele lor se puteau zidi munţi înalţi, din care să curgă râuri de sânge. Ei îşi dorm somnul imemorial în pământul pentru care au luptat şi numai vântul le ştie numele.

Îi găsim peste tot: sub crucea înaltă de la Călugăreni, în mausoleul de la Mărăşeşti, sub dealurile Plevnei, în stepele de la Cotul Donului, în cimitirul Revoluţiei din Decembrie.

Ei sunt eroii acestui popor, cetăţeni ai României eterne.

Nemuritori.

Veşnic trăitori în amintirea celor vii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Popa. Va urma domnul Mihai Apostolache.

Domnul Nicolae Popa:

Declaraţia politică de astăzi are un titlu sugestiv "Mândria de a fi român".

Copleşiţi de nevoi şi privaţiuni de tot felul, precum şi de goana firească de a adera cât mai repede în marea familie europeană, românii, de la politicieni la oamenii simpli, au uitat în ultimii ani cu desăvârşire de identitatea naţională. Acest lucru se manifestă acut în toate domeniile de activitate, dar mai ales în sfera producţiei şi a serviciilor.

Am ajuns să asistăm la ingrata şi paradoxala situaţie de a nu mai avea aproape nimic românesc în România! Unde sunt celebrele cereale din Bărăgan, unde sunt bine cotatele noastre tractoare, unde mai întâlnim viţa de vie de soi nobil?

Am pierdut toate pieţele externe pe care le-am cucerit cu mari eforturi prin produse de calitate, bine apreciate pe plan mondial. Am ajuns la ora actuală să nu mai existăm aproape deloc în ceea ce priveşte exporturile de produse sută la sută româneşti. Nu mai suntem în stare să recucerim zone de pe mapamond care, nu de mult, ne erau la îndemână şi de unde obţineam anual milioane şi milioane de dolari.

Trăim sub zodia importurilor, în timp ce exporturile se reduc tot la produse fabricate sub licenţă internaţională. Nu mai avem nici măcar fructe şi legume tradiţionale prin pieţe, decât cele aduse din afară. Nu mai producem nici o marcă "Produs românesc" care să contribuie la susţinerea şi dezvoltarea imaginii ţării în exterior.

Am ajuns să importăm aproape toate produsele, de la cele de strictă necesitate, la hârtie igienică. Suntem de râsul curcilor! În acest fel, nu facem altceva decât să ne pierdem identitatea naţională. Ne vom integra mai mult ca sigur în Uniunea Europeană. Dar cu ce preţ? Ce oferim noi cu adevărat românesc pentru europeni? Ce ne-a mai rămas reprezentativ pentru ţară, pentru oamenii ei? Mai nimic. Este o situaţie jenantă, chiar dezastruoasă.

Nu vom putea rivaliza niciodată cu ţările europene dacă noi am pierdut tot din ceea ce ne-a făcut cândva cunoscuţi şi apreciaţi. Am ajuns să ne pierdem în acest fel şi mândria de a fi români. Ne plafonăm cu importuri desuete, la preţuri exorbitante, în timp ce agricultura noastră, recunoscută cu ani în urmă pe plan mondial, se duce de râpă. Oare chiar nu mai avem specialişti, oare chiar nu mai avem profesionişti care să creeze pentru România? Oare chiar trebuie să fim sufocaţi de toate produsele aşa zise făcături şi imitaţii nereuşite. Nu se poate aşa ceva.

În calitatea mea de deputat, fac un apel ferm la această situaţie disperată. Să lansăm o campanie naţională "Produs românesc", în care să fie angrenate toate instituţiile statului, Guvern, Parlament şi alte instituţii, prin care să identificăm un sistem de pârghii şi instrumente de susţinere şi protejare a capitalului autohton şi a producătorilor, indiferent de domeniul de activitate.

Dar pentru aceasta trebuie să fim patrioţi, să simţim româneşte, să fim uniţi, să avem încredere în noi că putem fi mai buni ca alţii. Să încercăm să producem ceva românesc, să ieşim în exterior, să recucerim pieţele de desfacere pierdute. Să avem identitate, să ne mândrim că suntem români, nu să stăm cu mâna întinsă şi să acceptăm tot ceea ce ni se trimite de peste hotare, de multe ori ce aruncă alţii.

Dacă nu întreprindem de urgenţă ceva în această problemă delicată, riscăm să ne pierdem identitatea naţională. Sau, mai trist, să fim asimilaţi de alte ţări, să ne pierdem cultura, tradiţiile, obiceiurile de secole. Ar fi o adevărată tragedie naţională! De aceea, trebuie să acţionăm cu fermitate şi conştiinţă. Să intrăm în Uniunea Europeană cu fruntea sus şi cu produse româneşti de calitate.

Fac un apel la unitate naţională din acest punct de vedere. Trebuie să inventariem cauzele care au condus la această stare de lucruri şi să le îndreptăm din mers. Numai aşa vom reuşi să devenim cetăţeni europeni respectaţi şi agreaţi. A nu rezolva în regim de urgenţă această problemă ar însemna un mare pas înapoi, pentru care generaţiile viitoare ne vor judeca aspru.

Treziţi-vă români! Recuceriţi-vă mândria!

Închei prin a vă reaminti versurile unui celebru cântec românesc: "Nu uita că eşti român!"

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Mihai Apostolache. Va urma domnul Tiberiu Bărbuleţiu.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ultimele luni au însemnat pentru România o succesiune de provocări, cărora Guvernul le-a făcut sau nu faţă, după voinţa şi priceperea pe care le are...

Nu am să le comentez, ci doar am să enumăr câteva dintre ele, într-o ordine absolut întâmplătoare: inundaţiile, criza medicamentelor, criza ostaticilor, votul negativ dat Constituţiei Europene de către Franţa şi Olanda, "cartonaşul galben" primit din partea U.E., degringolada fiscală etc.

Aceste "ultime luni" coincid, însă, şi cu primele şase ale mandatului nostru de parlamentari.

Ne aflăm, deci, la un moment de bilanţ şi pentru instituţia Parlamentului care, deşi formal este cea mai puternică din perspectiva votului democratic, trebuie să recunoaştem că nu şi-a făcut auzită vocea decât sporadic în ceea ce priveşte exact aceste probleme cu adevărat importante pentru poporul român, pentru cei care, prin votul lor, ne-au mandatat să le reprezentăm interesele.

Să ne mai mirăm, atunci, de ce, conform ultimelor sondaje de opinie, cetăţenii nu au prea mare încredere în noi?

În aceleaşi sondaje, "au crescut" sau "au scăzut" partide şi personalităţi, în mod meritat sau pentru că pur şi simplu au beneficiat de transferuri de simpatie, reputaţie şi notorietate de la unele la altele, semn că, totuşi, românii încă mai uită destul de repede, că iartă uşor şi că încă sunt dispuşi să crediteze instituţii sau oameni care poate că nu ar merita atât de mult, dar despre care nu ştiu decât ceea ce ajunge la ei prin intermediul presei ori direct, în ziua de pensie sau de salariu.

Am încercat să aflu, chiar de la prahovenii mei, de ce nu cred şi în Parlament mai mult!

Mi-au răspuns cinstit, pentru că au înţeles că nu era o întrebare formală, ci una care pe mine chiar mă macină: "pentru că treceţi de la un partid la altul, după cum vă dictează interesele personale!", "pentru că aveţi salarii mari şi nu vă pasă de cei care nu au bani nici de pâine!", "pentru că vă târguiţi voturile pentru şi împotrivă, ca la piaţă!", "pentru că votaţi cum vă dictează partidul, nu conştiinţa!", "pentru că nu aveţi nici o putere!", "pentru că daţi legi proaste!", "pentru că aveţi salarii mari şi nu vă duceţi la şedinţe, dar vă călcaţi pe picioare la plecări în străinătate!", "pentru că nu faceţi nimic pentru mine şi familia mea!"

Stimaţi colegi,

Nu ştiu cât de mult vă dor aceste răspunsuri, dar sper că în aceeaşi măsură în care mă dor şi pe mine, dându-mi seama că, în pofida bunelor mele intenţii şi a seriozităţii cu care încerc să îmi fac datoria, oamenii nu mă percep ca atare, ci ca făcând parte dintr-un grup de interese, dintr-o instituţie fără fond şi fără eficienţă!

Nu aceasta este imaginea reală a Parlamentului României, dar nu românii sunt vinovaţi pentru că o percep astfel!

De ce, oare, Preşedinţia şi Guvernul au avut şi au o altă notorietate şi o altă credibilitate?

Nu cumva pentru că aceste instituţii, spre deosebire de a noastră, chiar îşi construiesc o imagine?

Sigur, în orice astfel de instituţie, există o echipă specializată în relaţii publice, care transmite, operativ şi eficient, un mesaj unitar, al celor pe care îi reprezintă (Guvern, Preşedinţie, minister, agenţie etc.) în legătură cu o anumită problemă de actualitate.

Cred că a sosit, însă, momentul ca, în numele salvării prestigiului instituţiei Parlamentului, să găsim şi noi o cale de a ne face cunoscuţi şi respectaţi pentru ceea ce facem aici, şi alta decât cea a site-ului nostru, pe care, în vecii vecilor, simplul cetăţean din satul Meliceşti, comuna Telega, judeţul Prahova nu îl va accesa!

O cale simplă, directă, la îndemâna oricui, prin care orice român va putea să afle ce face Parlamentul României pentru el şi familia lui!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Tiberiu Bărbuleţiu. Va urma doamna Graţiela Iordache.

Domnul Mircea Costache a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De 15 ani problema "găurilor negre" din economie nu a fost încă rezolvată în România. Toate guvernele care s-au perindat la conducerea ţării în acest interval de timp şi-au fixat printre priorităţi rezolvarea acestei situaţii, numai că distanţa dintre declaraţii şi fapte a fost de fiecare dată destul de mare. În locul soluţiilor viabile care să permită restructurarea şi competitivitatea societăţilor nerentabile, a fost preferată "întreţinerea" lor, factura de plată fiind achitată, bineînţeles, de cetăţenii României.

Situaţia acestor societăţi cu pierderi o regăsim şi astăzi, fiind preluată de la fostul Guvern, care nu a fost capabil să adopte măsuri economice structurale, tolerând şi încurajând acumularea de pierderi în domeniul productivităţii şi de debite la bugetul de stat.

Prin modificările aduse Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare, a falimentului, Guvernul Tăriceanu demonstrează că nu mai este dispus la compromisuri economice pe banii contribuabililor. Noul proiect de hotărâre elimină acele obiceiuri păguboase practicate de PSD prin care creanţele unor societăţi aparţinând clientelei politice erau stinse din bani publici, iar în unele cazuri se făcea conversia datoriilor în acţiuni.

Astfel, noile prevederi vor simplifica şi vor accelera procedura de închidere a societăţilor nerentabile, fiind eliminate procedurile greoaie de declarare a falimentului şi excepţiile de la executare silită.

Am convingerea că pentru prima dată în România cetăţenii nu vor mai fi obligaţi să suporte costurile societăţilor cu pierderi. Nu întreţinerea artificială oferă şanse pentru rentabilizare, ci posibilităţile de privatizare care apar după declararea procedurii de faliment.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul doamnei Graţiela Iordache. Va urma domnul Marin Almăjanu.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş fi vrut sau aş vrea să vă vorbesc astăzi despre sistemul sanitar românesc în secolul XXI. Deşi tema anunţată este foarte generoasă, nu intenţionez să vă prezint lucruri pe care le cunoaşteţi foarte bine: spitale aflate în paragină, lipsa acută de medicamente, cozi nesfârşite ale pensionarilor în farmacii şi multe alte aspecte pe care le cunoaştem din păcate prea bine cu toţii şi nu am să vă vorbesc despre aceste lucruri, nu pentru că nu ar fi importante, ci pentru că aceste aspecte sunt foarte des mediatizate. Nici măcar nu avem scuza că nu le cunoaştem.

În schimb, aş vrea să vă supun atenţiei pentru un minut acel medic de familie de la ţară, acel om care dă un nou înţeles cuvântului apostolat. Aş vrea să vă atrag atenţia asupra unuia dintre cazuri pe care le cunosc cel mai bine din judeţul Cluj, Sava Pălatca, a unui medic care se scoală în fiecare dimineaţă, schimbă câte patru mijloace de transport pentru a ajunge în satele unde are de lucru, de multe ori îşi practică meseria într-o cămăruţă, la propriu, cămăruţă, cu podea pe jos, fără apă, bineînţeles, nu vorbim de apă caldă, fără apă curentă, în nişte condiţii absolut la limita decenţei.

Comunităţile locale, aşa e, ei ar trebui să ajute, comunitatea locală, formată din 30-50 de familii, toate îmbătrânite, sărace, fără pensii, cum pot să-şi ajute ei medicul de familie. Dimpotrivă, aceste familii au mai multă nevoie de ajutor ca niciodată.

Partidul Conservator a susţinut şi va susţine întotdeauna clasa de mijloc. Medicii de familie trebuie şi au dreptul să facă parte din această categorie. Este, dacă vreţi, această declaraţie, un apel către noi toţi, ca să facem toate eforturile şi să aducem la un standard de viaţă civilizat, nu mai mult, doar civilizat, asistenţa medicală de la sate, nu numai din punctul de vedere al condiţiilor pe care trebuie să le asigurăm acestor medici, dar şi din punctul de vedere al sănătăţii populaţiei de acolo.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Marin Almăjanu. Va urma domnul Cristian Adomniţei, ultimul vorbitor.

Domnii deputaţi Petru Tărniceru şi Nicolae Bădălău au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Marin Almăjanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urmă cu 157 de ani, comuna teleormăneană Islaz era martora unui eveniment extrem de important al istoriei noastre. Aici, în data de 9 iunie 1848, în faţa unei mulţimi de circa 30.000 de oameni, a fost prezentat programul revoluţiei din Ţara Românească. Pe Câmpul Regenerării de lângă Islaz s-au adunat cei mai importanţi revoluţionari paşoptişti din Ţara Românească în frunte cu Ion Heliade Rădulescu şi preotul Popa Şapcă din Celei, care vor expune programul revoluţionar "Proclamaţia de la Islaz".

Acesta a fost cheia revoluţiei paşoptiste, constituind un apogeu al înfăptuirilor româneşti din 1848, aducând în prim-plan valori ale societăţii moderne. "Constituţia", aşa cum a fost iniţial intitulat programul, preconiza un regim liberal-democrat, bazat pe un şir de libertăţi individuale şi de grup, precum şi abolirea unor principii social-economice, asigurând emanciparea şi împroprietărirea clăcaşilor. De asemenea, Unirea Principatelor era unul dintre punctele importante stipulate în Proclamaţia de la Islaz.

Accentul pus pe "respectul faţă de proprietate", pe "respectul pentru persoane", pe "spiritul iniţiativei economice" a însemnat orientarea către liberalism. Chiar in preambulul proclamaţiei erau cuprinse noţiuni liberale precum "cuvântare liberă" sau "adunări libere", prin propaganda politică fiind răspândite în rândul maselor populare.

Nicolae Bălcescu, precum şi ceilalţi fruntaşi ai revoluţiei s-au dovedit a fi astfel nu numai cutezători in fata atâtor adversităţi interne şi externe, cât şi animaţi de principii liberale si democratice. În acelaşi timp, liberalismul şi-a găsit o excelentă împrejurare de infiltrare şi afirmare în timpul revoluţiei paşoptiste.

Astfel, nu putem trece neobservat acest moment important din două mari motive: unul ar fi importanţa istorică a unei comune teleormănene, locul în care a fost citită proclamaţia pentru libertate şi dreptate, unde a început Revoluţia paşoptistă din Ţara Românească, tot aici înfiinţându-se şi primul guvern revoluţionar, iar al doilea ar fi începutul reformelor de tip liberal, etapă decisivă în evoluţia mişcării de renaştere naţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul Cristian Adomniţei. Domnul Cosmin Nicula şi domnul Valer Dorneanu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"România europeană"

Nici Franţa şi nici Olanda nu pot decide pentru întreaga Europă.

Probabil că la această oră fiecare european a luat la cunoştinţă hotărârea Franţei şi Olandei de a nu ratifica Constituţia Europeană. Dezamăgeşte acest gest, dar oferă şi prilejul de reflecţie. Motivele pot fi diverse, în funcţie de percepţia şi experienţa analiştilor, de la criterii politice interne până la disensiuni cu privire la metodele şi canalele de informare a cetăţenilor acestor ţări.

Oficialii Uniunii Europene au luat act de deciziile Franţei şi Olandei, le respectă, dar mesajul este unul singur: ratificarea Constituţiei trebuie să continue. Uniunea Europeană este deja un organism internaţional puternic, o structură coordonată, cu obligaţii şi prerogative bine stabilite, cu strategii pe termen mediu şi lung, bine definite. Articularea tuturor mecanismelor şi protocoalelor de colaborare fac din acest moment o etapă care va fi depăşită prin evoluţia istorică a Europei. Trăim toţi în aceeaşi casă, ne vom supune toţi, mai devreme sau mai târziu, aceloraşi legi.

Au apărut, cu acest prilej, o serie de speculaţii privind repercusiunile deciziilor Franţei şi Olandei asupra procesului de integrare a României şi Bulgariei. Se impun deci o serie de clarificări, pentru a nu plăti mai târziu un preţ asemănător celui plătit acum de Franţa şi Olanda, pentru deficienţele de comunicare.

Calendarul nostru de aderare nu depinde de votul asupra ratificării Constituţiei Europene. Pentru noi, 1 ianuarie 2007 trebuie să însemne îndeplinirea unui deziderat social şi politic şi trebuie să ne propulseze în cadrul unei uniuni puternice, cu mecanisme de coordonare independente şi eficiente.

Din punct de vedere juridic, nu există nici o legătură între ratificarea Constituţiei Europene şi semnarea tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. Politic, totuşi, momentul Franţa 29 mai 2005 şi momentul Olanda 1 iunie 2005 s-ar putea traduce printr-o rigurozitate accentuată a partenerilor politici europeni în ceea ce priveşte îndeplinirea tuturor obiectivelor impuse ţărilor care se află în graficul calendarului de aderare.

Traiectoria noastră trebuie să fie mai fermă ca niciodată. Suntem datori, înainte de orice comentariu referitor la atitudinea unui alt stat european, cu un parcurs fără ezitare şi fără greşeli. Scenariile fataliste nu-şi găsesc logica şi trebuie să ne asumăm responsabilitatea propriilor noastre acţiuni. Dacă s-ar întâmpla ca statele europene să-şi schimbe poziţia faţă de România, trebuie să fim conştienţi că acest lucru se petrece din cauza noastră şi nu din motive de "algoritmi" politici internaţionali.

Strategia României, strategia Cabinetului Tăriceanu în ceea ce priveşte drumul spre aderare, este una fermă, concretă, vizează fondul problemelor sociale, morale şi economice şi vizează în mod categoric starea de bine a naţiunii. Cu atât mai mult trebuie să găsim căile directe de a aborda aceste probleme, pentru că ele există oricum în societatea noastră şi trebuie să primească un răspuns.

Franţa şi Olanda nu pot decide pentru întreaga Europă şi nici în numele României. Pentru România decidem noi.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Anunţând că domnul Sârb Gheorghe şi Ilie Merce au depus la secretariat declaraţiile, încheiem şedinţa dedicată declaraţiilor politice şi vă urez o zi bună.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de către deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Costache Mircea:

Drepturile şi libertăţile canaliei

De o bună bucată de vreme, în societatea românească se manifestă cele mai mari paradoxuri din lume şi din nelume. Aici, magnaţii petrolului sunt scutiţi de datorii la buget cu sutele de milioane şi cu miliardele de dolari, aici patronii fabricilor de ţigări sunt scutiţi şi ei de sutele de milioane de dolari datoraţi statului şi-aşa mai departe. Tot ce e rentabil prin alte părţi, la noi e susţinut de cârca publică. Aici, escroci internaţionali, după ce că mituiesc autorităţile să fie scutiţi de dările către buget, mai fac şi colosale returnări ilegale de TVA, deşelând statul, adus şi-aşa în sapă de lemn de marii maeştrii ai jafului şi ai desfrâului. S-a ajuns ca o mână de descreieraţi să depună în bănci străine peste de 20 miliarde de euro, în timp ce Ţara a ajuns să se îndatoreze cu peste 30 de miliarde de euro. Bineînţeles că maimuţăreala asta sinistră nu ar fi putut rămâne fără riposta dezmoşteniţilor. Oricât de răbdător e românul tot ar fi izbucnit împotriva atâtor nedreptăţi şi samavolnicii incredibile, dacă nu ar fi fost anesteziat şi băgat în ceaţă de moara infernală a intoxicărilor mediatice.

Se demontează în grabă aparatura posturilor de televiziune rămase fără audienţă prin ţări cu populaţie educată, imună la diversiuni şi se montează în România. Am ajuns, se pare, ţara cu cele mai multe ziare, posturi de televiziune şi de radio din lume. Oare de ce? În primul rând pentru că nu se mai munceşte, că nu mai au oamenii unde. Fabricile au fost vândute la fier vechi, iar disponibilizaţii de uită la televizor, să afle cum le creşte p.i.b.-ul, cum li se recalculează şi recorelează pensia şi cum creşte, de la sine, venitul minim garantat provenit din falimentul maxim garantat al economiei româneşti.

Unul din paradoxurile economice se manifestă la Televiziunea Română, post public, finanţat de cetăţeanul român, plătitor al taxei pe audio-vizual. Şi ce dacă are finanţare asigurată, ea e folosită ca un aspirator de bani din orice. Credeţi că dacă românul plăteşte televiziunea publică, aceasta îl lasă să vadă şi el liniştit un meci sau un film ? Nu, că din cinci în cinci minute îi sparge auzul şi îi crapă ochii reclama comercială la bere, la maşini, la alte cele, mai rău ca la televiziunile comerciale, nefinanţate de la buget. Şi asta, numai ca să se scalde în bani scursura fanariotă, Nicolau care se laudă că a făcut pe anul trecut un profit de 682 miliarde lei. Când a fost audiat la Comisia pentru cultură a Parlamentului sărea de pe scaun, strigând că el nu are timp de aşteptat, că e un om liber, iar Parlamentul este instituţia fundamentală a democraţiei etc. etc. Iată ce înţelege grobianul care a înfulecat salariul ilegal de 107 milioane lei lunar, în timp ce legea îi permite doar un salariu de ministru de vreo 50 de milioane lei. Iată cine vorbeşte de democraţie şi cine tronează peste cea mai puternică tribună de influenţare a maselor care e Televiziunea Română !

Impostorul care i se adresa Ralucăi Turcan, preşedinta comisiei, cu "îmi plac poziţiile dvs. ..." se laudă că ar fi scris 10 cărţi... Eu cred că replica cheie din toată maculatura lui Valentin Nicolau este aceea rostită de Claudiu Bleonţ, alături de Ion Lucian, Mircea Albulescu, George Ivaşcu, într-o piesă de-a magraonului, împinsă pe scena naţionalului bucureştean, în condiţii tenebroase, "Dumnezeu n-are money!" Şi fiindcă Dumnezeu nu are să-i dea lui bani, foarte mulţi bani, s-a apucat omul de politică şi de afaceri cu banii publici, prin smintirea poporului.

În loc să fie o tribună pentru promovarea şi conservarea valorilor culturale naţionale TVR a devenit, sub gheara negroidului V. Nicolau, o fabrică de bani, loc de huzur şi combinaţii mafiote şi, nu în ultimul rând, un teribil instrument de intoxicare şi manipulare a opiniei publice româneşti.

Cum şi de ce se permite asta ?

Guvernanţii ştiu de ce !

Domnul Dan Mihai Marian:

PSD a utilizat protecţia socială pentru a-şi urmări propriile interese electorale şi de clientelism politic

Recent, în mass-media din judeţul Vaslui, au apărut o serie de acuze ale unor lideri locali ai PSD cu privire la modul în care Guvernul Tăriceanu înţelege să facă protecţie şi asistenţă socială. De pildă, primarul din Bârlad, confruntat cu cetăţenii care solicită acordarea venitului minim garantat (conform Legii nr. 416/ 2001), le spune acestora că nu le poate onora cererile, deoarece actuala guvernare, de factură liberală, "nu agreează protecţia socială sub forma ajutoarelor băneşti directe". Astfel de răspunsuri nu fac altceva decât să întreţină o stare de dezinformare şi de confuzie în rândul cetăţenilor, cu consecinţe grave pe termen lung, nu numai în plan socio-economic, ci şi în cel al mentalităţii colective.

Profit de această situaţie pentru a răspunde tuturor celor care, din neştiinţă sau rea intenţie, acuză din principiu orice guvernare de dreapta ca fiind mai puţin preocupată de protecţia socială a persoanelor aflate în nevoie. Domnilor colegi de la PSD, principala explicaţie a acestei situaţii nu trebuie căutată în principiile şi natura doctrinei liberale, ci în maniera specifică în care Guvernul Tăriceanu înţelege să facă protecţie socială!

Preocupat de cheltuirea chibzuită a banului public şi de prioritizarea solicitărilor sociale, Guvernul Tăriceanu porneşte de la analiza situaţiilor concrete în care se află persoanele aflate în nevoie. România nu a ajuns în momentul de faţă la un nivel de bunăstare asemănător statelor europene din anii '60 (perioada de înflorire a welfare state-ului), încât să-şi permită acordarea de ajutoare şi beneficii sociale generoase indiferent de nevoile reale ale celor care le solicită. Orice politică socială raţională sau, viziunea liberală asupra politicii sociale în România, trebuie să pornească de la următoarele principii:

Să se promoveze politici sociale active care să stimuleze capacitatea cetăţenilor de a-şi produce resursele necesare traiului, iniţiativa privată, investiţiile care produc capacităţi de producţie şi locuri de muncă necesare absorbţiei populaţiei active fără ocupaţie. Intervenţia statului cu scopul de a-i ajuta pe cei care se află în nevoie nu trebuie să producă dependenţă de serviciile sociale şi ajutorul temporar oferit.

Să se promoveze politici sociale bazate pe testarea mijloacelor şi resurselor celor care se află în nevoie. În condiţiile unui buget de austeritate trebuie identificate acele probleme sociale stringente, a căror rezolvare nu mai suferă amânare: copiii instituţionalizaţi, bătrânii, rezolvarea crizei în care se află sistemul sanitar, finanţarea sistemului de pensii de stat etc.

Să se promoveze politici sociale preventive, care să trateze cauzele problemelor sociale, şi nu efectele generate de acestea.

În guvernarea precedentă, protecţia socială a fost concepută mai mult ca un instrument al strategiilor electorale decât al politicilor de dezvoltare socială şi economică. Interesele electorale şi de clientelism politic au transformat protecţia socială dintr-un instrument cu caracter stimulativ, într-un instrument de tip egalitaro-colectivist cu scopul de a menţine în stare de dependenţă faţă de suportul statului a unui număr cât mai mare de cetăţeni.

În felul acesta, PSD a putut să manevreze segmentele sociale aflate în dificultate şi să le exploateze în beneficiul capitalului său electoral. În momentul de faţă, acelaşi PSD dezinformează cetăţenii cum că datorită orientării liberale a actualei guvernări nu pot beneficia de asistenţă şi protecţie socială. Prin urmare, problema acelor primari ai PSD este nu lipsa resurselor financiare datorită politicilor liberale ale actualei guvernării, ci imposibilitatea de a controla şi manipula mase largi de cetăţeni prin instrumentele furnizate de protecţia socială.

Guvernul Tăriceanu intenţionează să modifice Legea 416/ 2001 privind venitul minim garantat prin adăugarea unor responsabilităţi suplimentare primarilor în monitorizarea şi controlul situaţiei socio-economice a beneficiarilor acestei legi.

Guvernul Tăriceanu înţelege protecţia socială în mod activ, în sensul construirii unui mediu economic favorizant acumulării de capital şi iniţiativei antreprenoriale, capabil nu numai să acorde protecţie prin crearea de noi locuri de muncă, ci şi prin stimularea interesului cetăţeanului de a ieşi de sub tutela statului.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Politica reprezintă a doua natură a venerabilului lider postdecembrist Ion Iliescu, care, la scurt timp după depăşirea problemelor de sănătate, fapt pentru care ne bucurăm sincer, ia atitudine în privinţa situaţiei create în partidul pe care până nu cu mult timp în urmă l-a dădăcit.

Încă marcat parcă de trufia colegilor săi de partid, a celor care de acum înainte nu mai pot fi partenerii săi politici, aşa cum chiar dânsul a afirmat, Ion Iliescu îşi varsă năduful şi ia o hotărâre bărbătească: renunţă la poziţia de lider al social-democraţilor din Senat. Deşi afirmase într-un interviu acordat cotidianului Evenimentul Zilei că la lansarea cărţii "Cultura românească şi identitatea europeană", în care cu siguranţă vom descoperi valenţe narative de invidiat, nu va face declaraţii politice, ci numai declaraţii referitoare la lansarea cărţii, aşa cum îl ştim, responsabil şi parolist, Ion Iliescu s-a abţinut. Însă doar până la un moment dat, când filmul întâmplărilor care i-au marcat ultima perioadă i-a trecut din nou prin minte. Vulcanicul om politic a făcut declaraţii referitoare la funcţia şi condiţia sa în PSD, zâmbetul cu care ne-a obişnuit pierindu-i o dată cu rememorarea manevrelor ce l-au împiedicat să acceadă din nou în fruntea partidului. Acesta a afirmat, de asemenea, că va pleca din Partidul Social Democrat.

PSD-ul devine pe zi ce trece un partid care îşi concentrează din ce în ce mai mult atenţia asupra luptelor interne, asupra şicanelor politice şi mai puţin asupra vieţii politice în general, sau asupra destinelor ţării, ca principală preocupare, aşa cum a afirmat de atâtea ori că este. Totodată, dacă stăm să analizam, social-democraţii trec printr-o criză de imagine, schimbarea "crivatului Moscovei" cu "duritatea elegantă a Washington-ului" fiind într-adevăr o lovitură de imagine.

Aşa cum ne aşteptam, replica noii conduceri PSD a venit imediat, lui Adrian Năstase fiindu-i încă proaspătă gafa iliesciană din timpul Congresului, invocând starea de sănătate şi de nemulţumire drept motivaţie pentru declaraţiile domnului Iliescu.

În acelaşi timp, speriat de posibila plecare a lui Ion Iliescu, fapt ce ar crea o criză de identitate a partidului şi ar da un semnal negativ, Mircea Geoană încearcă din nou soluţia de compromis. Acesta, punându-şi în practică valoroasele sale cunoştinţe în materie de negociere, îi oferă posibilitatea domnului Iliescu să mai rămână, "măcar pentru o bucată de timp" liderul grupului PSD din Senat, varianta neagreată de toţi membrii partidului. Pare-se că gândirea inginerească l-a făcut să accepte propunerea conducerii PSD de a finaliza această sesiune parlamentară.

Speram totuşi ca măcar "la final de contract" Ion Iliescu să arate că ştie să-şi respecte cuvântul dat.

Oare care va fi soarta acestui angajament?

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

În ciuda greutăţilor cauzate de moştenirea pesedistă, Guvernul Tăriceanu îşi face cu abnegaţie temele. Acesta îşi urmăreşte agenda, mergând în continuare pe acelaşi drum corect, ales la începutul mandatului.

Lunea aceasta, după lungi controverse, dezbateri uneori anevoioase şi prelungiri de termene, noul Cod fiscal a intrat în vigoare. Forma adoptată de Parlament diferă în parte de Ordonanţa Guvernului, însă aspectele esenţiale au fost păstrate şi îmbunătăţite. Astfel, Guvernul poate bifa şi punctul referitor la reglementarea fiscalităţii.

Din acest punct de vedere, putem spune că de acum suntem mai aproape de Uniunea Europeană. Aceste modificări urmăresc de asemenea tendinţa fiscalităţii din fostele ţări socialiste, reducând impozitele şi instituind, în acest fel, un spirit de competiţie între economiile naţionale.

Sistemul propus şi intrat în vigoare creează premisele unei creşteri economice de amploare prin stimularea investiţiilor care, cu siguranţă se vor înmulţi.

Relaxarea fiscală a adus cu sine mutarea accentului de pe impozitele directe pe cele indirecte, prin creşterea nivelului accizelor la principalele produse supuse accizelor armonizate şi introducerea accizelor în cazul unor produse noi, în conformitate cu angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeană, rezolvând această problemă.

Sperăm ca populaţia să înţeleagă şi să accepte modificările aduse Codului fiscal, urmând ca, o dată cu modificările de ordin fiscal, să se modifice şi comportamentul economic al contribuabililor, iar în final să beneficieze de încasări mai consistente la bugetul ţării, bugetul tuturor cetăţenilor.

Trebuie să privim cu multă responsabilitate aceste schimbări din domeniul fiscalităţii şi să salutăm intrarea în vigoare a noului Cod fiscal, acum când avem mai mult ca oricând nevoie de un cadru legislativ bine stabilit, care aduce libertate economică, promovarea principiilor de concurenţă şi competiţie.

Domnul Miron Ignat:

"12 iunie - ziua Rusiei"

Pe data de 12 iunie, Federaţia Rusă va sărbători ziua naţională - Ziua Rusiei, iar pentru noi, ruşii lipoveni din România, cu rădăcini adânci şi sacre în pământul rusesc, este o datorie şi o onoare de a o sărbători cum se cuvine.

De Rusia ne leagă nu numai proximitatea geografică, dar şi repere istorice de netăgăduit.

În timpul celui de-al doilea război mondial, ideologia fascistă s-a dovedit invincibilă până la porţile Moscovei. Poporul rus şi-a apărat teritoriul cu jertfele a milioane de vieţi omeneşti. Soldaţii ruşi nu numai că şi-au apărat pământul străbun, dar au purtat lupte crunte şi pe teritoriul altor ţări, eliberând parţial sau total zeci de ţări din Europa, cu o populaţie de peste 113 milioane de locuitori.

România, deşi la începutul războiului a fost de partea Germaniei hitleriste, ulterior a intrat în coaliţia antihitleristă, alăturându-se Rusiei. Soldaţii români, luptând alături de trupele ruseşti au eliberat teritorii şi localităţi aflate sub ocupaţie hitleristă.

Stimaţi colegi, prin sărbătorirea a 60 de ani de la victoria împotriva fascismului, celebrăm victoria păcii şi stabilităţii în Europa, şi suntem datori tuturor celor ce s-au jertfit pentru pace şi libertate cu un pios omagiu şi veşnică pomenire.

Deşi după încheierea celui de-al doilea război mondial, relaţiile dintre România şi Rusia au fost condiţionate de aspectul politic, în ultimii 15 ani ţara a început cu paşi înceţi, dar siguri, apropierea din punct de vedere politic, economic şi cultural de Federaţia Rusă. Întâlnirile politice la nivel înalt au evoluat, culminând cu semnarea tratatului politic de bază dintre România şi Federaţia Rusă, tratat care a impulsionat dezvoltarea relaţiilor economice şi culturale dintre cele două ţări.

Balanţa comercială în relaţiile economice dintre cele două ţări este în defavoarea României. Importăm de aproape 50 de ori mai mult decât exportăm. De aceea, trebuie să studiem în profunzime şi cu obiectivitate piaţa internă a Rusiei. Relaţiile economice româno-ruse sunt tot mai des promovate şi susţinute prin înfiinţarea unei bănci cu participare rusă, pentru crearea condiţiilor necesare derulării operaţiunilor bancare dintre cele două ţări. Recent, s-a înfiinţat şi Centrul de Afaceri Româno-Rus, care are ca obiectiv principal dezvoltarea activităţii economice, a schimburilor comerciale şi a investiţiilor în zonă, prin sprijinirea agenţilor economici privaţi şi publici din România şi Rusia.

Privind din punct de vedere geografic şi istoric, România are nevoie de Federaţia Rusă, aşa cum şi Rusia are nevoie de noi.

Ca deputat reprezentând minoritatea ruşilor lipoveni din România, îmi pun speranţa că sărbătorirea de către noi a Zilei Rusiei va însemna un imbold pozitiv şi eficace în dezvoltarea şi închegarea unor relaţii economice, culturale şi politice strânse, fructuoase şi de lungă durată.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"La marginea propriilor interese"

Asistăm de câţiva ani, cu îngrijorare şi mâhnire, la atacurile vehemente asupra a ceea ce înseamnă cooperaţie în România.

Ca orice cetăţean onest al acestei ţări, îmi pun întrebarea: Cine are interes şi de ce? Cu o vechime de peste 125 de ani, această mişcare socio-economică s-a dovedit a fi un promotor al democraţiei româneşti, poziţia unuia dintre colegi devine însă tot mai controversată.

A încerca să-ţi impui un punct de vedere faţă de care uneori eşti complet dezinformat, nu are nicidecum de a face cu democraţia. Probabil este nevoie de convingere sau credibilitate.

Dar dacă unii nu au fost credibili ieri, nici în faţa propriilor concetăţeni, pot fi astăzi oare credibili în faţa unor oameni cărora le contestă activitatea, acţiunile sau legitimitatea?

Promotor al unui proiect de lege care viza distrugerea sistemelor cooperatiste (a se vedea propunerea legislativă nr. 370/27.06.2001 - Titlul VII - dispoziţii tranzitorii şi finale).

Prin interesul revendicativ şi nu neargumentat, ca moştenitor al unui vechi carnet de membru cooperator, apoi susţinător vehement a unei ordonanţe de urgenţă pe aceeaşi temă opacă şi nedemocratică, pare astăzi devenit captiv al propriilor interese, ridicate la fileul conducerii unui partid.

În numele democraţiei invocate, nu putem deveni dictatori!

De modul de aplicare al legilor nu se ocupă puterea legislativă.

Astăzi instituţiile statului îşi au rolul şi locul bine definit.

Nimeni nu îşi permite să încalce o lege precum nimănui nu i se poate interzice să şi protejeze propria avere.

Imunitatea parlamentară se rezumă la opiniile politice, ci nicidecum la dreptul de a insulta instituţii sau categorii socio-profesionale.

Într-un stat de drept, în faţa legii toţi cetăţenii sunt egali.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Referendumul pentru aprobarea Constituţiei europene, în Franţa şi apoi în Olanda, a demonstrat că voinţa unui popor obişnuit cu exerciţiul democraţiei poate fi considerat un "duş cu apă rece" pentru guvernele naţionale, dar şi pentru ţările candidate.

Totuşi, acest lucru nu trebuie să ne sperie, ba chiar trebuie să ne facă să înţelegem că vor mai exista şi alte ţări care vor respinge Constituţia Uniunii Europene datorită situaţiei politice interne, dar şi datorită lărgirii familiei europene cu noi state, pe care unii europeni o percep ca pe o ameninţare la adresa modului în care au trăit membrii Uniunii Europene până acum.

Orice schimbare politică, economică, socială sau de altă natură aduce cu ea opinii negative de mai mică sau mai mare întindere.

Pe o hartă a Europei, ţări precum Austria, Belgia, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, Spania şi Ungaria au ratificat, prin vot parlamentar sau prin referendum, acest document fundamental şi sunt aşteptate voturi parlamentare în Cipru, la sfârşitul lunii iunie a acestui an, Estonia, Finlanda, Luxemburg, Malta, Suedia şi Regatul Unit al Marii Britanii, urmând ca prin referendum să-şi exprime opinia Danemarca, Irlanda (împreună cu vot parlamentar), iar Cehia şi Polonia să decidă ce modalitate vor adopta.

Spania, spre exemplu, a ratificat Constituţia prin vot parlamentar dar şi prin referendum consultativ, la care au răspuns favorabil 76,6% dintre votanţi.

Mă întreb, totuşi, dacă locuitorii celor două state europene care au respins Constituţia europeană ştiau ceva despre ţara noastră, fapt ce, evident, nu constituie o vină a populaţiei sau a guvernanţilor locali, ci este o problemă de imagine a ţărilor candidate, care s-a perpetuat de-a lungul vremii. Sperăm că acest lucru va fi remediat prin Programul Ministerului Integrării Europene.

Vreau să închei prin a vă aminti că, în cadrul proiectului european început în 1946, găsirea unui imn a durat aproape 30 de ani. Decizia ca Oda bucuriei să fie imnul Europei Unite a fost luată în 1972, iar adoptarea de către şefii de stat sau de guvern s-a încheiat în 1985. Sperăm că de această dată, lucrurile să stea altfel şi Constituţia europeană să fie adoptată cât mai repede.

Domnul Liviu Câmpanu:

Criza din sănătate a devenit în ultimii ani o situaţie cvasinormală, o constantă neagră a spaţiului socio-economic şi medical românesc.

Crearea premiselor de legiferare a crizei a făcut-o Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150, care a permis subordonarea CNAS faţă de M.S. şi controlarea fondurilor asigurărilor sociale de sănătate de către Ministerul de Finanţe, încălcându-se un principiu de bază al funcţionării sistemului asigurărilor sociale de sănătate, acela care spune că "Banul urmează bolnavul".

Am avut parte, în ultimii ani, de evoluţia malefică pe scena sănătăţii, sau, mai bine zis, a bolii româneşti a celor 3B fatidici Bartoş-Beuran-Brînzan, adevăraţii "belitori" ai banilor din sistemul sanitar, a căror singură grijă a fost să închidă ochii la acrobaţiile la limită, şi de multe ori în afara legii, a năzdrăvanului Ţurlea - Preşedintele CNAS.

Au închis ochii degeaba, de oboseală, de supărare sau au fost interesaţi? Sau principiul călăuzitor al PSD a fost că un popor sărac şi bolnav este mai uşor de manipulat?

Acum, cei din PSD mârâie la disfuncţionalităţile sistemului, la datoriile acestuia, asemeni unui câine leneş şi ghiftuit care vrea să arate că este activ sub privirea stăpânului, urmând să se ascundă liniştit la umbră, după plecarea acestuia.

După ce că în ultimul trimestru al anului 2004, PSD-ul şi-a făcut campanie pe banii sănătăţii (spun acest lucru în deplină cunoştinţă de cauză, deoarece banii pentru compensatele în raport de 90% nu erau prevăzuţi nici în exerciţiul bugetar pe 2004, nici în cel pe 2005), spoliind bugetul pe anul în curs, acum, cei din vechea guvernare au devenit sensibili, îi doare şi se vaită.

Nu uitaţi, domnilor, că datoriile de 260 de milioane euro, adică aproximativ 9.700 miliarde lei pe care le are sistemul faţă de distribuitorii de medicamente şi farmacişti nu reprezintă decât mai puţin de jumătate din banii pe care Curtea de Conturi nu i-a găsit în Fondul Asigurărilor Sociale de Sănătate în urma controlului pentru anul 2002 şi 2003, deci dacă aţi fi furat pe jumătate din cât aţi făcut-o, sistemul nu era în criză.

Domnul Ioan Hoban:

Ordinul comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin care a fost redefinit spaţiul rural, constituie una dintre măsurile Guvernului care vin în sprijinul unei categorii largi de cetăţeni.

Numai că acest ordin trebuie să ajungă la cei care pot beneficia de prevederile lui. Fiindcă există un număr însemnat de activităţi economice - producţie agricolă vegetală sau zootehnică, silvică, de pescuit şi acvacultură, procesarea industrială a produselor agricole sau silvice, precum şi activităţi meşteşugăreşti, artizanale şi de mică industrie, servicii de turism şi de agrement rural - în zonele aparţinând comunelor, precum şi zonele periurbane ale oraşelor şi municipiilor care pot beneficia de reglementările Ordinului comun al celor două ministere. Şi, implicit, de programele Sapard sau cele care privesc agricultura.

Aici primăriile trebuie să insiste pentru cunoaşterea acestor reglementări, ele fiind cele care certifică, printr-o adeverinţă, al cărei model este anexat Ordinului, condiţiile de încadrare în ordin şi eliminarea unor restricţii care îngrădeau dezvoltarea micilor întreprinzători.

Cu atât mai mult cu cât aceştia întâmpină mari greutăţi în atingerea standardelor impuse. "Ţăranul de la oraş trebuie să ştie că actualul Guvern întreprinde şi măsuri care vin în sprijinul lui, spectrul falimentului, o dată cu 1 ianuarie 2007, descurajându-i pe foarte mulţi.

Trebuie găsite soluţii pentru combaterea tendinţei multor mici întreprinzători de a nu mai face nici un fel de investiţii, că oricum îi aşteaptă falimentul o dată cu integrarea în Uniunea Europeană. Este nevoie de mai multă comunicare între direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi locuitorii satelor.

Informaţiile trimise în teritoriu trebuie să fie mai accesibile şi la obiect, pentru perceperea exactă a realităţilor, dar şi pentru schimbarea atitudinii populaţiei rurale, care trebuie să privească cu încredere spre ianuarie 2007.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Fostul ministru al apărării, domnul Ioan Mircea Paşcu, actualmente vicepreşedinte al PSD, a ieşit sâmbătă la atac, acuzând partidul din care fac parte, spunând, citat de Agenţia Mediafax: "Liberalii îşi asumă responsabilitatea aproape totală asupra a ceea ce se întâmplă în ţară şi aceeaşi greşeală au făcut-o ţărăniştii în timpul guvernării 1996-2000, iar consecinţele au fost că ceilalţi (adică PNL) s-au disociat de ei, i-au lăsat cu greşeala în braţe şi au păstrat toată vina ei înşişi, iar astăzi au ieşit practic din istorie, nu din viaţa politică. Mi-e teamă că acelaşi lucru se va întâmpla cu liberalii, dacă vor proceda exact cum au procedat ţărăniştii la momentul respectiv". Sincer să fiu, nu am înţeles prea multe din această exprimare. Dar m-am lămurit, după ce am văzut şi următorul flux al agenţiei de ştiri. Aici, dl. Paşcu îşi concretiza atacurile: "reprezentanţii PNL fac presiuni asupra aleşilor locali ai PSD pentru ca aceştia să demisioneze din funcţiile în care au fost aleşi în urmă cu un an, copiind modelul Guvernării CDR. Sunt o serie de şantaje care se practică, oamenii sunt ameninţaţi. În felul acesta, eu cred că cei de la putere comit mai multe greşeli capitale. Una este legată de funcţionarea democraţiei. Sunt oameni care au fost aleşi şi nu poţi să-i înlături presându-i să-şi dea demisia, să întorci rezultatul votului".

La ce şi la cine se referă domnul Paşcu? La faptul că prefecţii de Sibiu şi de Bistriţa (aici este prefect UDMR dar care a acţionat perfect legal) au solicitat încetarea mandatului preşedintelui Consiliului Judeţean Bistriţa şi vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Sibiu pe motiv că se află în fruntea Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică (ATOP), deţin deci o funcţie remunerată şi, conform Legii 161/2003, sunt în stare de incompatibilitate. Iată deci la ce fel de presiuni se referă domnul Paşcu, la presiuni de a se respecta legea, la presiuni de a se intra în legalitate. Eu nu cred că domnul Paşcu nu cunoaşte faptul că prefectul este reprezentantul în teritoriu al Guvernului şi trebuie să vegheze asupra legalităţii actelor aleşilor locali. Când cineva încalcă legea, nu mai contează că se află într-o funcţie numită sau într-o funcţie aleasă. Răspunde pentru încălcarea legii.

Este adevărat, domnul Paşcu s-a lansat în aceste acuzaţii gratuite aflându-se în judeţul Bistriţa în plină campanie electorală în localităţile unde vor fi alegeri parţiale locale.

Totuşi, aş dori să-i reamintesc că Legea 161/2003 este opera PSD şi că la sfârşitul săptămânii trecute, domnul Marian Oprişan, preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea şi-a dat demisia din funcţia de şef al ATOP. Îmi este greu să cred că un personaj cum este Marian Oprişan ar fi putut fi "şantajat". Mai ales într-un judeţ cu majoritate PSD-istă cum este Vrancea.

PS Domnul Adrian Năstase a declarat că asupra domnului Ion Iliescu se fac presiuni pentru a-l orienta spre o direcţie sau alta. Poate şi în spatele acestor presiuni se află "reprezentanţii PNL"? Sau când este vorba de lucruri care nu convin conducerii PSD se aruncă în faţă termenul de "presiune" pentru a ascunde adevărata stare de lucruri? Cred că aceasta este explicaţia.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Declaraţie politică

Stimaţi colegi,

Iată că Ministerul Culturii şi Cultelor a finalizat proiectul de Lege privind libertatea religioasă şi regimul cultelor în România, după patru întâlniri de consultare cu reprezentanţi ai celor 18 culte recunoscute oficial în ţara noastră.

În sfârşit, avem un proiect care este în conformitate cu Constituţia, cu convenţiile, acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte şi cu noile realităţi interne sociale şi religioase, iar adoptarea lui este necesară în perspectiva integrării europene.

Având în vedere că Biserica este instituţia care se bucură de cea mai mare încredere din partea populaţiei, cred că a venit momentul să acordăm atenţia necesară acestei instituţii şi să realizăm că locul cultelor în România este extrem de important. Din acest punct de vedere cultele pot deveni agentul integrator cel mai important, având la dispoziţie pârghiile şi influenţa necesară pentru a produce schimbul mentalitar aşteptat. Tocmai de aceea avem nevoie de această lege care să statueze atât drepturile, cât şi responsabilităţile cultelor religioase din România.

La 15 ani de la Revoluţia din 1989 există toate premisele ca România să aibă o Lege a libertăţii religioase, în conformitate cu reglementările internaţionale în domeniu.

Domnul Relu Fenechiu:

După cum se ştie, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a transmis joi parlamentarilor o scrisoare deschisă prin care face apel la senatori şi la deputaţi să susţină legile privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, pentru care Guvernulîşi vaasuma răspunderea. O solicitare legală şi normală adresată întregului spectru politic parlamentar.

Am aflat ieri, că Preşedintele executiv al PSD, domnul Adrian Năstase, i-a transmis o scrisoare premierului Călin Popescu- Tăriceanu - în replică la cea adresată de acesta Parlamentului pe tema legilor justiţiei şi proprietăţii.

Am să citez un fragment din această scrisoare a domnului Năstase, care a fost dată publicităţii:"Profit de prilej pentru a vă informa că Parlamentul României are misiunea de a dezbate şi de a se pronunţa asupra legilor şi nu are rolul de ghişeu de înregistrare pentru «pachete». Sprijinul forului legislativ în chestiuni privitoare la integrarea europeană a României nu se poate manifesta sub forma unui referendum cu «da» şi «nu» în cazul a 18 legi eterogene, care conţin multe prevederi inutile sau discutabile".

Dacă această scrisoare din care am citat nu aş fi ştiut că vine din partea unui preşedinte de Cameră Legislativă, fost prim-ministru, fost preşedinte de partid de guvernământ şi actualmente preşedinte executiv al celui mai important partid din Opoziţie, aş fi crezut că reprezintă un text din repertoriul celor de la "Vacanţa Mare". Pentru că stilul este al lor. Nu este pentru prima oară când, intenţionând să pară ironic, domnul Adrian Năstase utilizează un limbaj care nu cred că mai există nici în vocabularul subalternilor lui Marian Vanghelie. Să ne aducem aminte de acel celebru "să-mi număraţi ouăle" sau de soţiile jurnaliştilor de la Evenimentul Zilei. Numai că în respectivele cazuri, polemica s-a iscat din subiecte mai puţin importante decât legile necesare integrării în Uniunea Europeană.

Să iei în râs un astfel de subiect mi se pare extrem de deplasat, mai ales pentru cineva care este cotat datorită funcţiei sale ca fiind al treilea om în stat. Să iei în băşcălie o scrisoare, repet, ce reprezintă o solicitare legală şi normală a primului-ministru, reprezintă mai mult decât carenţe la nivelul educaţiei politice. Reprezintă cu totul altceva. Domnul Adrian Năstase, personal, sau în calitatea de lider al unui partid de opoziţie, îşi poate exprima politic dezacordul faţă de pachetul legislativ asupra căruia Guvernul Tăriceanu îşi va asuma răspunderea. Există acea cale democratică de atac, numită moţiune de cenzură. Cred că nimeni din sfera puterii nu ar putea acuza un partid de opoziţie pentru că apelează la o cale democratică de atac. Dar oricine poate acuza băşcălia ieftină. Afară, un astfel de comportament nu poate fi taxat decât astfel: un puseu de antireformă, un puseu antiintegrare. Să nu ne mai mirăm de ce suntem priviţi cu suspiciune în străinătate.

Când are un preşedinte de Cameră Legislativă care tratează cu ironie legile integrării, România nu va fi niciodată tratată ca un partener european serios.

Domnul Gheorghe Sârb:

Declaraţie politică intitulată: "Ministerul Sănătăţii doreşte un sistem european, performant, dar cu oameni puţini şi prost plătiţi"

În ultima vreme s-a discutat foarte mult despre criza sistemului de sănătate din România - despre criza medicamentelor şi acum acţiunile de protest ale Federaţiei "Sanitas". Dacă până acum am considerat că cei mai în măsură să-şi exprime opinia în legătură cu acest fenomen sunt persoanele care lucrează sau care cunosc foarte bine mecanismul din domeniul sănătăţii, o ştire tratată pe larg de mass-media din Bihor, judeţul pe care am onoarea să-l reprezint, m-a determinat să vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a-mi exprima opinia şi pentru a trage încă un semnal de alarmă în legătură cu sistemul de sănătate.

Mai exact, mă refer la ordinul prin care Ministerul Sănătăţii cerea Direcţiei pentru Sănătate Publică Bihor să opereze reduceri de personal în sistemul bihorean, de 2-2,5%, aproximativ 100 de persoane.

În perspectiva mitingului de protest organizat de sindicaliştii din sănătate, desfăşurat joi, 2 iulie în Capitală, domnul ministru Mircea Cinteză a încercat să tempereze spiritele. Astfel, printr-un comunicat de presă angajaţii din domeniul sanitar "sunt asiguraţi" că prin anunţatele reduceri de personal nu se înţelege disponibilizare, ci doar eliminarea unor posturi din schema de personal, dar atenţie - numai acolo unde spitalele funcţionează cu schema de personal incompletă.

Chiar şi sub această formă, vestea mi se pare destul de şocantă. Având în vedere că în judeţul Bihor numărul personalului din spitale este sub normative, adică se lucrează cu 60% din necesarul de persoane, ministerul ar fi trebuit să găsească soluţii pentru ocuparea posturilor, nu să încerce a face economie prin eliminarea acestora. Se pare că ministerul doreşte un sistem performant, dar cu oameni puţini şi prost plătiţi.

Iată cum încă una din promisiunile cuprinse în programul de guvernare, crearea de locuri de muncă în domeniul sanitar, rămâne doar la acest stadiu, de cuvinte scrise, dar care sună bine.

Un alt fapt care mi-a atras atenţia a fost modalitatea în care ministerul motivează fie criza medicamentelor, fie mişcările de protest, prin "greaua moştenire". Mai concret, în opinia dânşilor criza sistemului de sănătate este consecinţa elaborării necorespunzătoare a bugetului pentru sănătate aferent anului 2005.

Ei bine, bugetul pentru anul în curs a fost adoptat de Parlamentul României, şi nu de Partidul Social Democrat, iar la momentul respectiv nu s-au auzit voci din partea Opoziţiei în legătură cu acest capitol.

În programul de guvernare au prevăzut: "Guvernul României va asigura finanţarea adecvată pentru sănătate". E dificil să se recunoască faptul că nu-şi pot respecta angajamentele luate... că aceste găuri reprezintă în primul rând efectul secundar al pilulei ce s-a dovedit a fi amară pentru români, şi anume cotă unică.

E mult mai simplu să pasezi responsabilitatea altcuiva, să declari senin, după 6 luni de guvernare, că PSD este principalul vinovat.

Sincer, mă surprind aceste subterfugii la care apelează domnul cinteză, o persoană care a venit din sistem, cadru medical şi preşedintele colegiului Medicilor din România. În această calitate a monitorizat foarte atent ce s-a petrecut în domeniul sănătăţii în perioada guvernării Partidului Social Democrat. În momentul în care a schimbat tabăra, s-a presupus că toată această activitate va fi transpusă într-un program foarte clar şi foarte realist. Se dovedeşte că premisa a fost greşită. Mai mult de atât, prin deciziile luate în calitate de ministru nu mai recunoaşte ceea ce susţinea în calitate de preşedinte al colegiului Medicilor. Astfel, bugetul pentru sănătate nu e 6% din PIB, ci doar 3,4%, iar despre consultarea cadrelor medicale în deciziile majore ale ministerului, în alcătuirea listelor de compensate nu se mai aude nimic.

Stimaţi colegi, am impresia că pentru guvernarea actuală totul se reduce la campanii de imagine, care însă nu se finalizează cu beneficii la nivelul cetăţeanului de rând. E una a dori Puterea, şi cu totul altceva să ştii ce să faci cu ea, astfel încât binele societăţii să fie o realitate. Cel mai bogat Guvern post-decembrist nu poate şi nu vrea să îşi recunoască incapacitatea şi incompetenţa. Managementul public are ca valoare centrală echitatea socială şi dezvoltarea comunităţii, şi nu profitul persoanelor particulare implicate în luarea deciziilor. Aceasta este o lecţie fundamentală pe care, din păcate, guvernanţii se pare că nu o înţeleg sau nu vor să şi-o însuşească. Şi tot cetăţeanul este cel care suportă costurile acestei abordări.

Sănătatea este un domeniu strategic al oricărei ţări, un element esenţial care marchează cartea sa de vizită. După cum Guvernul Tăriceanu se zbate să inventeze noi taxe şi impozite, ar trebui să asigure implementarea şi controlul unor servicii medicale calitative pentru cei care urmează să suporte direct sau indirect aceste noi biruri.

Au făcut promisiuni demagogice poporului şi acum îl obligă să suporte incompetenţa unora care, culmea, se mai şi mândresc cu ea.

Domnul Petru Tărniceru:

Declaraţie politică privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti.

În anul 1998, un grup de parlamentari din Senatul României a depus "proiectul Legii de organizare şi funcţionare a cooperaţiei meşteşugăreşti", care a fost luat în discuţie şi adoptat la data de 30.06.1998.

În acelaşi an, Guvernul României a înaintat Camerei Deputaţilor "Proiectul Legii de organizare a cooperaţiei meşteşugăreşti", adoptat de Senatul României, cu recomandarea de a fi luat în discuţie şi adoptat în forma în care a fost aprobat.

Însă Camera Deputaţilor, după lungi "dezbateri politice" în rândul coaliţiei parlamentare, a hotărât, la 17 mai 2003, luarea în discuţie a "Proiectului legii de organizare a cooperaţiei meşteşugăreşti", ce a fost adoptat de Parlamentul României ca legea nr.1/2005 de organizare şi funcţionare a cooperaţiei.

Întrebare: Care au fost motivele şi raţiunea Cabinetului pe care-l conduceţi atunci când a dat avizul negativ discutării în Camera Deputaţilor a Legii de organizare şi funcţionare a cooperaţiei meşteşugăreşti, lege cerută în mod expres de articolul 121 (1) din Legea de organizare şi funcţionare a cooperaţiei, care prevede următoarele:

"Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti, înfiinţată prin Decretul - lege nr.66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti şi Uniunea Naţională a Cooperativelor de Consum CENTROCOOP, înfiinţată prin Legea nr.109/1996, referitoare la organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum, cu modificările ulterioare, se va reorganiza cu respectarea prevederilor prezentei legi şi îşi va modifica statutele în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legilor speciale, dar nu mai mult de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Deşi s-a recunoscut de către iniţiatorii acestei legi, prin expunerea de motive, cât şi de cei chemaţi să legifereze acest proiect de lege cu caracter de normă generală de reglementare a cooperaţiei, astfel cum este şi intitulată, prin includerea unor prevederi ce fac trimiteri la legi speciale, punctul de vedere al Guvernului, transmis Camerei Deputaţilor prin adresa nr.241/03.05.2005, este nefondat şi nejustificat, referitor la nesusţinerea proiectului de Lege privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, care se află în procesul de legiferare din anul 1995.

În argumentaţie, invocăm următoarele prevederi cuprinse în Legea nr.1/2005 privind organizarea cooperaţiei:

Art.1 - Prezenta lege reglementează cadrul general de organizare şi funcţionare a cooperaţiei;

Art.6 lit. n) - uniune - persoana juridică fără scop patrimonial, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, constituită de către societăţi cooperative de aceeaşi formă şi de asociaţiile acestora, la nivel judeţean, al municipiului Bucureşti şi la nivel naţional, în scopul reprezentării şi promovării intereselor economice, sociale şi culturale ale membrilor prezentei legi;

Art.33 alin.3 - Pentru societăţile cooperative, raporturile de muncă ale membrilor cooperatori se pot reglementa prin lege specială.

Din cele de mai sus, rezultă că legile speciale nu se elaborează numai pentru aprobarea unor facilităţi. Ele au ca scop reglementarea unor aspecte specifice fiecărui domeniu cooperatist, care le individualizează şi le asigură continuitatea.

Excepţiile cuprinse la art.3 din Legea nr.1/2005 prin care se precizează "nu fac obiectul prezentei legi cooperativele de credit şi casele centrale ale cooperativelor de credit, care sunt reglementate prin lege specială", aceasta fiind Lega nr.200/2002, sunt un alt argument al necesităţii adoptării unor legi speciale.

Din aceleaşi considerente, invocăm şi existenţa Legii cooperaţiei agricole, nr.566/2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr.1236/22.12.2004.

Redăm în continuare exemple de legislaţie cooperatistă din alte ţări:

Franţa - Legea generală, nr.47/1775; Legi speciale: Legea societăţilor cooperatiste de comerţ, nr. 66-537/1966, Legea societăţilor din agricultură - Decret 81.276/18.martie 1981, Legea cooperativelor bancare, nr.82-409/1982, Legea cooperativelor de construcţii, nr.71-579/1971, Legea cooperativelor de consum, nr.7/1917, Legea cooperativelor de producţie, nr.78-763/1978.

Italia: Legea băncii populare - Decret nr.105/1948, Lega caselor rurale de artizan - Decret nr.1706/1937, Legea cooperativelor agricole, nr.526/07.07.1907, Legea cooperativelor de producţie, nr.178/1904, Legea cooperativelor de consum, nr.1735/1925, Legea cooperativelor de locuinţe, nr.1865/1938.

Portugalia: Legea generală a cooperativelor.

Legi speciale pentru cooperaţie: agricolă, nr.394/1982, artizanat nr.303/1981, consum nr. 304/1981, credit nr. 24/1991, pescuit nr. 312/1981, servicii nr.323/1981, muncă asociată nr.309/1981, locuinţei nr.218/1982, mixte nr.31/1984.

Domnul Valeriu Tabără:

Declaraţie politică intitulată "Proprietatea funciară - element esenţial pentru dezvoltarea economică naţională şi pentru integrarea europeană."

Legile proprietăţii funciare şi cele conexe acestora dau naştere la tot felul de discuţii, care nu de puţine ori capătă un caracter politicianist, te fac să te întrebi: cei care gândesc aşa, cunosc problema proprietăţii în esenţa ei? Ştiu oare că problema proprietăţii funciare la români nu este una a ultimilor 15 ani din istoria noastră. Problema proprietăţii funciare în România dăinuie de secole şi a constituit un element esenţial, care a generat mari probleme în lumea rurală românească. Nedefinirea clară a proprietăţii rurale şi readucerea ei într-o zonă economică reală au făcut ca în România să existe secole de-a rândul o adevărată problemă rurală, care nu de puţine ori a creat mari convulsii în lumea satului.

O reaşezare a proprietăţii funciare în lumea rurală românească pe principii moderne a început în urmă cu peste 140 de ani, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a făcut prima reformă agrară de fond prin care s-a încercat o redistribuire în lumea satului a proprietăţii funciare.

Reformele agrare-funciare au continuat cu alte două momente: cele din anii '20 şi '40 ai secolului XX, ca şi cea din anul 1991 - aceasta din urmă fiind completată cu alte momente de după anul 2000, urmând, probabil, ca această ultimă reformă să se încheie în perioada 2005-2007.

Deşi aceste reforme s-a dorit a fi acţiuni cu un efect profund în societatea românească, ele s-au limitat la două elemente principale: 1. Reducerea marilor proprietăţi-moşii, în primele trei reforme: 1864, 1921, 1945 care au eliminat un monopol rural şi au lărgit baza de producţie rurală; 2. Caracterul social al tuturor reformelor agrare realizate în România, care au determinat caracterul social de subzistenţă al agriculturii româneşti care ne pune azi şi în viitorul apropiat foarte mari probleme în adaptarea acesteia la condiţiile agriculturii Uniunii European.

Prima problemă - reducerea suprafeţelor marilor latifundii s-a impus datorită faptului că acestea nu au creat niciodată o bază de bunăstare în lumea satului, din contră, ele au acutizat sărăcia.

Aş spune că aceste mari latifundii s-au refăcut după 1946 în mari suprafeţe gestionate în gostaturi sau cap-uri care, doar la suprafaţă şi limitat, au creat bunăstare în perioada comunistă. Dacă suntem realişti şi judecăm cinstit, în cea mai mare parte, acest tip de unităţi agricole cu mari suprafeţe funciare, la noi nu au determinat progres pentru lumea satului şi pentru România, în general. Aceasta se datoreşte modului abuziv în care era administrată proprietatea, atât la nivelul cap-urilor, cât şi al ias-urilor. Această administrare nu a diferit prea mult de cea a marilor moşii existente înainte de 1920.

În cazul doi, caracterul social al reformelor agrare româneşti este dat de însuşi obiectivul acestor reforme, asigurarea unei suprafeţe de teren pentru ca cel care-l primea să poată trăi împreună cu familia la un nivel minim.

Caracterul social al reformelor agrare româneşti s-a accentuat la reformele din 1945 şi 1991. Marea problemă a reformelor agrare româneşti este aceea că acestea au creat simultan cu proprietatea şi sistemele de valorificare a acesteia. Din păcate, o dată cu reformele, nu s-au creat acele mijloace prin care proprietatea funciară să se transforme în baza de producţie performantă din punct de vedere al randamentului şi al economicităţii ei.

Iată de ce cred că elaborarea noilor legi ale proprietăţii funciare nu va rezolva şi performanţele care trebuie să se realizeze în agricultura României. Aceste măsuri trebuie obligatoriu să apară în planul doi al legilor proprietăţii, pentru a crea posibilitatea valorificării proprietăţii în producţie agricolă performantă.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Tămagă:

Săptămâna trecută, la Centrul Cultural "Liviu Rebreanu" din Mozăceni a avut loc lansarea carţii "Mozăceni - o veche aşezare din fosta Ţară Vlaşca". Volumul, apărut în nişte condiţii grafice excepţionale, prin grija autorităţilor locale şi sub atenta supraveghere a editurii "Paralela 45", evocă istoria milenară a acestei comune argeşene.

Personal mă leagă amintiri deosebit de frumoase, şi de fiecare dată când mă gândesc la anii de şcoala pe care i-am petrecut acolo, mă încearcă emoţii foarte puternice.

Titlul acestei lucrări vorbeşte despre apartenenţa acestei aşezări milenare la binecunoscuta "Vlaşca" pe care marele nostru istoric Constantin C. Giurescu, în lucrarea sa "Istoria românilor. I. Din cele mai vechi timpuri până la moartea lu' Alexandru cel Bun" o identifica fără putinţă de tăgadă cu Ţara Vlahilor. De aici vine denumirea de vlahi, nume care ne-a fost dat de bizantini.

Comuna Mozăceni poartă un nume străvechi şi frumos, încarcat cu semnificaţii profunde. "Naş" i-a fost pârâul Mozacu, hidronim unic în România, prin numele său: Mozac+suf. -eni=Mozăceni. Prin unicitatea şi rezonanţa sa putem afirma cu mândrie că acest cuvânt face parte din fondul autohton, geto-dac.

Comuna Mozăceni este o aşezare cu o puternică tradiţie, izvorâtă din conştiinţa colectivă cu privire la importanţa moşiei lor. Acest sentiment nobil a ţinut unită întreaga provincie istorică şi ne dă astăzi prilejul să putem invoca istoria sa milenară şi tradiţia care a supravieţuit chiar şi celor mai tragice momente ale existenţei sale.

Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie de valori spirituale autohtone puternice. Acestea însă sunt date doar de tradiţia strămoşească, ţinută vie de oamenii locului, de mozăcenii adevăraţi care, oriunde s-ar afla îşi afirmă cu mândrie originea şi luptă pentru a ţine veşnic aprinsă lumina spirituală pe care le-au dat-o înaintaşii.

Vin şi declar cu mândrie în faţa dumneavoastră că sunt mozăcean şi, în calitate de deputat de Argeş şi fost Prefect al acestui judeţ, am avut şi voi avea întotdeauna grijă să păstrez veşnic vie tradiţia şi să promovez valorile locale ale acestei zone.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Afacerea "TRANSGOLD"

Mă voi referi astăzi la una dintre cele mai murdare afaceri de după 1989: Cazul Transgold, o mega-escrocherie prin care s-a lichidat, practic, mineritul românesc din Maramureş. Acum mai bine de 2 ani (la 11 februarie 2003), atrăgeam atenţia, în plenul Camerei Deputaţilor, asupra situaţiei dezastruoase în care se afla compania Remin din Baia Mare, în urma asocierii păguboase cu firma australiană Esmeralda. Vă amintiţi, poate, de accidentul ecologic de proporţii din anul 2000, care, prin poluarea rîurilor Someş şi Tisa şi, mai ales, prin mediatizarea internaţională a consecinţelor acestei acţiuni, a adus grave prejudicii imaginii României. După acea catastrofă, SC Aurul SA şi-a schimbat denumirea în SC Transgold SA. Componenţa grupului de acţionari era următoarea: Esmeralda (care s-a rebotezat Eurogold) - 50%, Compania Remin - 44,5%, Geomin SA Bucureşti - 5%, alţii - 0,5%. În zona Baia Mare existau trei mari iazuri de decantare: Meda, Flotaţia Centrală şi Aurum. Dintre acestea, iazul Meda fusese "drenat" deja, pînă în 2003, la cantitatea de aproximativ 60 de tone. Cum la Meda, cantitatea de aur era cuprinsă între 8-12 g la tona de steril, totalul aurului extras ar fi trebuit să fie în jur de 45 de tone, iar cantitatea de argint de aproximativ 300 de tone. Unde a ajuns diferenţa dintre cantitatea estimată şi cantitatea extrasă? Se ştie că în România există o singură uzină de obţinere a aurului din minereul DOR (aur-argint): Phoenix, din Baia Mare. Administratorii de la Transgold au refuzat, însă, prelucrarea locală, alegând să transporte minereul DOR (obţinut după prelucrări succesive ale haldei de steril) în Anglia şi, mai nou, în Elveţia. Oare întâmplător? Ei ştiau că autorităţile vamale române nu aveau posibilitatea tehnică de a verifica conţinutul real al acestui aliaj. Pe lângă aur şi argint, în cantităţi de zeci de ori mai mari decât cele declarate, minereul trimis în străinătate conţinea şi alte metale extrem de rare, şi chiar mai preţioase decât aurul, folosite în tehnica spaţială: wolfram, cesiu, stronţiu, radiu, beriliu, iridiu. Nu întâmplător, ochii celor de la Esmeralda au rămas mereu aţintiţi spre perimetrele aurifere Săsar, Ilba, Nistru, unde aurul poate fi exploatat prin cariere de suprafaţă. Dacă ne gândim că exploatarea la suprafaţă a unui zăcământ costă mai puţin de jumătate decât exploatarea în subteran, este de înţeles de ce australienii au făcut tot ce este posibil pentru a intra şi în posesia carierelor Lăpuşna şi Şuior - în ultima exploatare existând un stoc imens de pirită, cu o valoare estimată de 50 de milioane de dolari. Procesul tehnologic de obţinere a aurului şi argintului folosit de către Transgold se bazează pe utilizarea cianurii în cantităţi suprasaturate, în mediu deschis, la o distanţă de 50 de metri de cartierele băimărene! În aprilie 2005, Corpul de Control al Ministerului Economiei a demarat o anchetă privind modul în care s-au încheiat contractele de procesare a minereului aurifer între compania şi firma Transgold; sperăm că nu se va încerca în vreun fel muşamalizarea cazului.

Şi ca un ultim element: compania Transgold va trebui să-şi reducă producţia cu 85%, în urma unei decizii luate în acest sens de Justiţia ungară, într-un proces vechi de 4 ani. Vasile Ţintea, directorul general al Remin (unul dintre principalii acţionari ai Transgold), spune, însă, că nu este îngrijorat de sentinţa dată de statul vecin: "Capacitatea Transgold este foarte mare, ei nu au folosit-o încă niciodată; cota de 15% este suficientă pentru nevoile noastre". Că va fi sau nu aplicată în România, hotărârea luată de Tribunalul budapestan oricum nu-i va clinti pe australienii care fac ce vor cu aurul românesc, în dispreţul total al legilor ţării şi al contractelor încheiate...

Domnul Ion Dumitru:

Îmi intitulez declaraţia politică de azi "Politica minciunii" promovată de Alianţa D.A. în legătură cu introducerea impozitului pe fiecare hectar de teren agricol, în cuantum cuprins între 200.000 şi 600.000 lei, în funcţie de fertilitate şi folosinţă.

Ne aducem bine aminte de campania vehementă, "din casă în casă", dusă de Alianţa D.A. împotriva intenţiei Guvernului P.S.D. din perioada 2001-2004 de a introduce impozitul pe hectarul de teren agricol, din dorinţa de a se crea venituri suplimentare la bugetele locale.

Cu toate că sumele preconizate la hectarul de teren erau de 10-15 ori mai mici decât nivelele de impozitare preconizate de Alianţa D.A. în prezent, atacurile la adresa P.S.D. au fost extrem de vehemente, ducându-se o campanie, aşa cum am mai spus, din "casă în casă". Oare electoratul român a uitat de acea acţiune cu conotaţii demagogice? Oare ce au de spus, ce au de justificat partidele Alianţei D.A., şi anume P.D. şi P.N.L., vizavi de intenţia lor de a introduce impozitul pe hectarul de teren de circa 20 la 60 ori mai mare decât impozitul actual? Este momentul ca electoratul român să perceapă la adevărata realitate intenţiile actualei "Puteri".

Nu este pentru prima dată când partidele care alcătuiesc Alianţa D.A. "una spun şi alta fac". Sunt numeroase exemple de acest fel. Practicând o politică a minciunii, Alianţa D.A. se pregăteşte să intre în Opoziţie. Nu de alta, dar parafrazând o zicală românească "ulciorul nu merge de multe ori la apă". Este momentul ca noi să trecem la un dialog cu oamenii pentru a deconspira acţiunile actualei Puteri, unele din ele cu un vădit caracter de atentat la siguranţa naţională.

În acest sens, sunt de văzut şi de analizat unele prevederi anacronice din pachetul de legi pe care actualul guvern doreşte să-şi asume răspunderea guvernamentală în faţa Parlamentului României.

Domnul Mircea Duşa:

"Drumurile noastre..."

Judeţul Harghita este situat în centrul ţării şi este renumit prin frumuseţile sale. Natura a fost darnică şi cu frigul în această zonă, dar şi cu frumuseţile naturale, zonă de munte şi de deal. De aici izvorăsc Oltul şi Mureşul.

Există în judeţ peste 6000 de izvoare de ape minerale, printre cele mai cunoscute fiind cea de Borsec, Perla Harghitei şi Tuşnad.

Harghita este principala poartă dintre Transilvania şi Moldova, prin cele trei trecători: Borsec, Lacul Roşu şi Ghimeş. Aceste frumuseţi pot face din Harghita o perlă a Carpaţilor.

Dar judeţul Harghita mai este renumit şi prin cele mai proaste şi deteriorate drumuri din ţară. Judeţul este străbătut de 7 drumuri naţionale, drumuri pe care în ultimii 30 de ani, cu excepţia cârpelilor, nu s-au executat lucrări de modernizare, astfel că în unele zone nu se mai poate circula nici cu tractorul.

Referitor la acest subiect, s-a bătut la nenumărate porţi, dar ele au rămas ferecate.

În sfârşit, în cursul anului 2004, soarele a răsărit şi pe drumurile noastre. Astfel, a început modernizarea spre Moldova a DN. 15, DN. 13 A şi 13 B, DN. 12 A, DN. 11B, iar DN. 12 a fost transformat în drum european, bucurie mare...

Aflăm totuşi, cu stupoare, că în acest an lucrările vor fi conservate, deşi pe DN. 15 lucrările sunt realizate 80%, de fapt, trebuie realizat stratul de uzură (ceea ce chiar ar fi o conservare), dar îngheţul cu siguranţă va realiza această dorinţă.

În aceeaşi situaţie se află şi DN. 13 A şi B, iar drumul european va rămâne cu tăbliţele.

Stau şi meditez, de ce oare Uniunea Civică Maghiară organizează chiar în aceste zile ample acţiuni privind declararea autonomiei teritoriale? Nu este nevoie, în scurt timp nu se va mai putea intra şi ieşi din judeţ, vom rămâne izolaţi de lume.

Şi când te gândeşti la drumurile noastre...

Domnul Florin Iordache:

"Lipsa fondurilor duce la imposibilitatea continuării activităţii în judeţul Olt".

Cu adresa nr.1155 din 1 martie 2005, conducerile comune ale Prefecturii Olt şi Consiliului judeţean Olt au adus la cunoştinţa domnului Ionuţ Popescu, ministrul finanţelor publice, insuficienţa fondurilor la nivelul judeţului Olt.

Prin această adresă, se solicitau fonduri suplimentare pentru ajutorul social şi ajutorul pentru încălzirea locuinţei, fonduri pentru susţinerea sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap, cât şi sume pentru finanţarea cheltuielilor instituţiilor de învăţământ.

Nici centrele de îngrijire şi asistenţă socială aflate în subordinea Direcţiei de asistenţă socială şi protecţie a copilului Olt nu au fonduri pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii în semestrul al II-lea.

Toate aceste decalaje sunt rezultatul unei politici fiscale dezastruoase ca urmare a introducerii cotei unice de impozitare de 16%.

Dacă Ministerul Finanţelor nu găseşte soluţii pentru suplimentarea fondurilor, activitatea în judeţul Olt în semestrul al II-lea va fi afectată cu grave consecinţe.

S-a constatat că această politică de dreapta dusă de Guvernul Tăriceanu este împotriva cetăţenilor ţării, iar lipsa de soluţii demonstrează că echipa de la Ministerul de Finanţe nu este cea mai potrivită momentului şi nevoilor ţării.

Domnul Romeo Marius Raicu:

Declaraţie politică privind conceptul de Good governance şi noul mediu de securitate.

În acest secol al globalizării, securitatea globală a devenit securitate individuală. Securitatea globală nu mai reprezintă de mult o statistică, este un concept în schimbare şi, totodată, o realitate, la ale cărei riscuri suntem expuşi zi de zi.

Evenimente precum 11 septembrie 2001 (atacurile teroriste din Washington şi New-York) sau 11 martie 2004 (atacurile teroriste din Madrid), dar şi 14 august 2003 (pana generală de curent din Statele Unite) au devenit puncte de referinţă în încercarea de identificare a căilor de înţelegere şi reformare a unui nou concept de securitate, dar şi a metodei prin care acesta poate fi transpus atât la nivel internaţional, cât mai ales la nivel individual.

Iniţial o preocupare a domeniului militar, conceptul de securitate a devenit un bun comun. Această tendinţă se datorează intereselor actuale în domeniul economic şi politic, globalizării şi diferenţelor majore între diverse regiuni ale globului. La începutul acestui nou secol, comunitatea internaţională trebuie să găsească modalităţi de a face faţă noilor riscuri sistemice, care survin pe baza celor anterioare.

De aceea, trebuie aflate noi soluţii, agreate şi implementate la nivel global. Noile riscuri de securitate reprezintă marea provocare a unei "guvernări valabile", iar soluţiile adecvate vor fi cruciale pentru asigurarea unei calităţi superioare a vieţii individuale pentru deceniile ce vor urma.

Pentru a putea ajunge în mod eficient la o stare de normalitate, este foarte important să o putem descrie, să putem identifica implicaţiile şi magnitudinea situaţiilor de criză, să putem evalua corect riscurile, dar şi rezultate măsurilor luate. Dar ce standarde calitative pot fi aplicate pentru acţiunile de a încerca să stabilizezi instabilitatea?

Există, la diferite nivele de expertiză, problema transferului dezbaterii către nespecialişti, utilizatorii finali ai măsurilor de creştere a securităţii, dar şi cea a identificării unor căi de comunicare între cele două categorii, mai ales în situaţii de criză. De aceea, în condiţiile în care instabilitatea şi riscurile multiple au escaladat, este imperativă existenţa unor căi de comunicare efective între actori şi utilizatori, pe de o parte, dar şi între diferite categorii ale decidenţilor, pe de altă parte.

Câteva întrebări la care ar trebui să răspundă cercurile de dezbatere din domeniul securităţii ar fi:

Cât de accesibilă este informaţia? Informaţie care ar trebui să provină atât din partea autorităţilor, decidenţilor, dar şi din partea societăţii civile, mediilor academice. Ce mecanisme există pentru a stimula prevenirea? Ce instruire este disponibilă pentru nespecialişti pentru a putea creşte nivelul de înţelegere şi cooperare? Care este stadiul interoperabilităţii? Cât este de eficientă cooperarea între actori şi utilizatori?

Este foarte important ca decidenţii, atât la nivel naţional, dar mai ales la nivel global, să fie foarte corect informaţi asupra aspectelor referitoare la nivelul de securitate, la posibilele ameninţări şi riscuri. Cel mai eficient mod de a combate şi soluţiona eventuale probleme este de a cunoaşte toate aspectele lor. De aceea, dezbaterile comune ale factorului politic şi specialiştilor în domeniu, împreună cu reprezentanţi ai societăţii civile reprezintă un important mijloc de identificare a soluţiilor necesare.

Printre cele mai mari riscuri actuale se află atacarea infrastructurii critice în procesul de distribuire. Acesta este un mijloc foarte eficient de inducere a insecurităţii globale, cu costuri foarte ridicate şi pe un termen destul de lung.

Ce înseamnă infrastructura critică: petrol, gaze naturale, apă, sistemul bancar şi financiar, asigurări sociale, telecomunicaţii, tehnologie informaţională, sistemul sanitar şi serviciile de urgenţă, sistemul legislativ, toate acestea fiind esenţialmente interconectate.

În legătură cu această amplă problematică, se ridică nenumărate întrebări, ale căror soluţii trebuie rapid identificare şi adaptate realităţii actuale: care sunt responsabilităţile Guvernului, când ar trebui acesta să intervină, ce rol ar trebui să aibă Guvernul în privinţa sectorului privat, care sunt responsabilităţile companiilor naţionale şi multinaţionale etc.

Sunt problemele actuale ale unui mediu internaţional caracterizat de situaţii noi, cu implicaţii majore, în care conceptul de securitate a încetat de mult să reprezinte apanajul strategilor militari sau al cercurilor academice de specialitate. Securitatea nu mai este de mult o teorie, ci o realitate din ce în ce mai vulnerabilă. De aceea, acest concept trebuie privit ca fiind un drept fundamental şi tratat ca atare, deoarece securitatea cetăţeanului înseamnă securitatea unei naţiuni.

România, ca participant activ al comunităţii internaţionale, conştientizează şi acceptă noile abordări ale conceptului de securitate. În plus, prin participarea la diferite acţiuni interne, dar şi internaţionale, implică în această dezbatere atât decidenţi politici şi autorităţi în domeniu, dar şi reprezentanţi ai societăţii civile, ai cercurilor academice şi ai mass-media, pentru a construi o imagine clară şi corectă a mediului internaţional de securitate în care ne aflăm, dar, mai ales, pentru a elabora soluţii pertinente, viabile, adecvate riscurilor actuale.

Domnul Mihai Tudose:

Intervenţie politică intitulată: "Guvernarea în interes propriu"

În calitate de parlamentar am fost martor la un eveniment deosebit!

Am fost martor la un moment de sinceritate al unui reprezentant de frunte al A.D.A., moment concretizat într-o frază rostită în plenul Camerei Deputaţilor în cadrul dezbaterilor modificărilor aduse de Guvern la Codul Fiscal.

"... Şi aş dori să se înţeleagă de toţi deputaţii prezenţi în sală, că interesul nostru, al parlamentarilor, acum, este să adoptăm acest proiect de lege"...!!!

Cinismul sau sinceritatea acestei informaţii ne anunţă şi în acelaşi timp ne explică lucruri măreţe:

• Codul Fiscal a fost modificat de P.D. - P.N.L. pentru a răspunde intereselor reprezentanţilor săi.
• Modificările ce se intenţionează a fi aduse Codului Muncii vor trebui să răspundă aşteptărilor patronilor din PD-PNL.
• Preconizatele legi de restituire a tuturor proprietăţilor, indiferent de orice şi în pofida oricărui argument de bun simţ, se adresează intereselor lor, a lor, a reprezentanţilor de frunte ai PD-PNL...

Toate cele 3 măsuri de mai sus au cel puţin un element comun: binele a foarte, foarte puţini şi un dezastru previzibil în vieţile celor foarte , foarte mulţi români.

Din aceştia din urmă, foarte, foarte mulţi, care, ca urmare a guvernării în folosul a celor foarte, foarte puţini, vor plăti mai multe şi mai mari impozite, taxe, accize, vor rămâne fără case şi vor avea "oportunitatea " de a rămâne mai repede fără serviciu, sunt mulţi români care si-au dat voturile pentru D.A.

Şi-au dat voturile şi cu speranţa că cineva va guverna pentru ei, cei mulţi!

Momentul de sinceritate la care m-am referit, practic reprezintă momentul de aducere a electoratului cu picioarele pe pământ cu un mesaj clar:

"Noi, PD-PNL, guvernăm în interesul nostru, cei puţini, iar voi, cei foarte, foarte mulţi, până la viitoarele alegeri, să supravieţuiţi cu bine!

Dacă puteţi!!!"

Domnul Ştefan Baban:

Declaraţie politică intitulată "Rezumatul unei răpiri... anunţate".

Criza jurnaliştilor români ostatici în Irak s-a încheiat. După 55 de zile de calvar, aceşti semeni ai noştri s-au întors în ţară şi au fost întâmpinaţi cu lacrimi, flori, îmbrăţişaţi de către familie, cunoscuţi şi colegi de serviciu. Dincolo de teroarea relatată de mass-media, dar şi de ei în ultimele zile, rămân multe semne de întrebare, ale căror răspunsuri nu cred că le vom afla niciodată.

Dacă, în timpul celor 55 de zile de prizonierat nu am făcut nici un comentariu public, nu a fost pentru că sunt o persoană insensibilă, ci pentru că, stimaţi colegi, am avut oarece reţineri. Reţineri care nu au dispărut nici în acest moment, ba chiar mai mult, faptul că multe întrebări aflate pe buzele tuturor au rămas fără răspunsuri, îmi întăresc convingerea că am asistat cu toţii la o farsă sinistră şi de prost gust. Să fim bine înţeleşi: nu învinuiesc pe nimeni, nu sunt lipsit de sentimente, dar să pui pe jar circa 20 de milioane de cetăţeni ai unei ţări, să ţii prima pagină a jurnalelor şi a emisiunilor de informaţii, îţi trebuie mult curaj şi mult tupeu.

Încă de la anunţul făcut de mass-media privind răpirea celor trei jurnalişti, trebuie să recunosc că am avut un sâmbure de îndoială privind răpirea acestora de către rebelii irakieni. Îndoiala a fost confirmată atunci când s-a comunicat că cei trei jurnalişti au plecat în Irak în baza unei sponsorizări făcută de un om de afaceri arab, care ulterior s-a descoperit că avea multe relaţii într-un partid, dar şi multe relaţii de afaceri cu reprezentantul familiei unuia dintre cei răpiţi. Atunci când reporterii acreditaţi în Irak de la televiziunile româneşti au povestit care sunt toate demersurile oficiale pe care trebuie să le facă un post pentru a obţine acreditarea în acea zonă, dar mai ales pentru a-şi proteja angajaţii, am rămas stupefiat de diletantismul ziariştilor: oricât de mult ţi-ai dori să devii celebru, să fii primul care să transmiţi o informaţie, ştire senzaţională, eşti totuşi un inconştient dacă nu ţii seama de pericolele la care te expui.

Zi după zi, evenimentele au scos la iveală prea multe incertitudini şi neconcordanţe care să nu te facă să-ţi pui întrebări simple şi la obiect. În acest timp, în ţară mass-media îşi mobiliza toate resursele atât pentru cauze de solidaritate cu cei răpiţi, dar şi pentru a descoperi iţele tenebroasei sponsorizări a acestei călătorii. Din ce în ce mai puţini oameni credeau în cuvintele, solicitările şi lacrimile domnului Vasile Ion, tatăl lui Marie-Jeanne Ion, atâta timp cât toţi erau informaţi de afacerile dubioase ale acestuia cu sponsorul principal al călătoriei, ca să nu spunem excursiei. Nu sunt un inuman, sunt şi eu părinte, dar nu cred că aş putea juca atâta teatru în faţa unei ţări cerând actualei guvernări retragerea trupelor armate din Irak, eu, care fac parte tocmai din partidul care a propus şi a votat plecarea acestora acolo.

Mass-media, ca una din puterile reprezentative ale statului de drept, demontează pe zi ce trece cacealmaua răpirii celor trei ziarişti. Dovadă că toată povestea lor din conferinţa de presă susţinută acum câteva zile de aceştia este un fals grosolan, o reprezintă şi reţinerea unuia dintre cei trei în a face afirmaţii gratuite, dar mai ales a se înscrie în linia trasată de echipa răpită în Irak.

Celula de criză constituită pentru eliberarea celor trei persoane răpite a făcut tot ceea ce era omeneşte posibil, ba chiar mult mai mult decât ar fi fost necesar în aceste condiţii dubioase. Că s-au dat sau nu bani drept răscumpărare, nu mai are acum nici o importanţă. Cert este faptul că, timp de peste o lună şi jumătate, am stat cu sufletul la gură pentru a afla dacă vor fi sau nu eliberaţi aceşti cetăţeni. Acum aflăm cu stupoare şi poate indignare, că această plecare în Irak a fost premeditată şi calculată pentru a obţine renume şi beneficii materiale, dar a fost, în acelaşi timp, şi un gest inconştient, care a costat statul român timp, bani şi relaţii, lucruri care niciodată nu vor putea fi acoperite.

Totul este bine când se termină cu bine, zice o vorbă românească. Dar pe zi ce trece, o dată cu dezvăluirile făcute chiar de breasla celor care au fost răpiţi, ne dăm cu toţii seama că am fost manipulaţi, că am participat la mitinguri şi rugăciuni crezând cu adevărat că toate sunt reale, şi nu puse la cale pentru a obţine laurii nemeritaţi ai unei meserii. Presa a fost cea care a dezvăluit farsa sinistră la care am asistat toţi românii circa 55 de zile, iar întrebarea bine venită a unei ziariste de la conferinţa de presă a celor trei jurnalişti, şi anume: "Voi aţi crede această poveste pe care ne-aţi vândut-o acum?" spune totul, fără a mai fi nevoie de un comentariu.

Reprezentanţii postului de televiziune unde sunt angajate două dintre cele trei persoane aflate în această situaţie susţin cu vehemenţă versiunea răpirii lor. Colegii lor de breaslă, demonstrează logic, începând de la mesajele de pe telefonul mobil şi terminând cu toate faptele povestite, că totul a fost o înscenare, şi nu una dintre cele mai reuşite.

Trist este faptul că românii şi-ar putea pierde iar încrederea faţă de una dintre cele mai redutabile puteri ale statului: mass-media. Foamea de senzaţional, călcarea pe cadavre pentru a-şi atinge scopul urmărit, au făcut ca din aceste zile, mulţi concetăţeni de-ai noştri să fie circumspecţi faţă de informaţiile din presă. Căci cine s-a fript o dată cu ciorbă suflă şi în iaurt, spune o veche zicală românească. Iar noi avem pe zi ce trece dovada că am fost fraieriţi şi minţiţi, punându-se accentul pe umanitatea şi nobleţea sufletului acestui popor. Faptele care demonstrează realitatea nu fac altceva decât să întărească părerea celor mai mulţi, că totul a fost orchestrat din timp şi cu mare fineţe. Ca urmare, şi anunţata victorie a actualei guvernări faţă de eliberarea celor trei răpiţi devine în acest moment o comedie grotească, care în nici un caz nu aduce un câştig de imagine, ci, mai degrabă, o pierdere de popularitate.

Totul se plăteşte în această viaţă. Aşa se va întâmpla şi în cazul celor trei ziarişti care au mizat pe o minciună, dar care vor plăti cu neîmpliniri în meseria lor pentru că au vrut să devină doar renumiţi. Popularitatea se plăteşte amarnic şi crâncen.

Domnul Valer Dorneanu:

Declaraţie politică intitulată "Pensionarii, primele victime ale politicii noului Guvern".

Vă propunem, domnilor guvernanţi, spre reflecţie, un mic exemplu privind veniturile reale din pensii în anul 2005, pentru o familie formată din 2 pensionari care locuiesc într-o garsonieră la bloc şi beneficiază ambii de câte o pensie lunară egală cu pensia medie a sistemului public de pensii, adică 2.340.752 lei.

Presupunem, având în vedere procentul de 30-40% al celor ce vor primi în cursul anului 2005 majorări, urmare procesului de recalculare, că doar unul din cei 2 pensionari ai familiei primeşte un cuantum suplimentar egal cu cuantumul mediu al recalculării, de 234.075 lei, adică 10,2%. Menţionez că premisele acestui studiu de caz sunt foarte optimiste.

De la început, putem afirma că acest efect al recalculării s-a pierdut de la 1 aprilie, datorită introducerii abonamentului la gaz metan, iar în continuare se va pierde datorită majorării excesive a preţului unui metru cub de gaz, prin introducerea în valoarea acestuia a preţului abonamentului.

Mai mult, până în luna ianuarie 2006, nici unul dintre cei 2 pensionari nu va mai primi nici o indexare. În acest fel, în decembrie 2005, veniturile lor reale vor scădea cel puţin cu rata prognozată a inflaţiei (7%).

Începând cu luna ianuarie 2006, soţul pensionar care a beneficiat de recalculare va primi indexarea anuală, iar cel de-al doilea are încă de aşteptat o perioadă necunoscută de timp, în virtutea efectului de îngheţare impus de prevederile OUG nr.4/2005.

Presupunem că familia noastră de pensionari nu este afectată de restul măsurilor de impozitare şi accizare ce rezultă din aplicarea cotei unice, nefumând, neconsumând băuturi alcoolice, neposedând şi neavând intenţia achiziţionării unei maşini. Ea este, însă, afectată de creşterea preţurilor. Totodată, cele câteva milioane, cu greu adunate în vederea inevitabilului eveniment, ţinute la CEC sau la o bancă, vor fi şi ele împuţinate, căci dobânda reală pozitivă scontată a rămas doar o ipoteză de calcul.

Concluzia: în nici un caz, începând cu 1990, pensiile reale nu s-au diminuat niciodată cu 7%, ci cu procente mult mai mici. Îngrijorător este faptul că trendul de scădere se va menţine, ţinând seama de OUG nr.4/2005, care "îngheaţă", adică nu mai indexează pensiile care nu au beneficiat de recalculare, poate pentru ani de zile. Acest lucru va afecta 60-70% din pensionari, adică marea majoritate.

Este posibil ca momentul ianuarie 2005 să fi fost ultimul în care mulţi au primit indexare.

Ca rezultat, vom vedea familii întregi de pensionari care renunţă la aragazul cu gaz metan sau la plita electrică, la termoficare, la iluminat şi la medicamente.

Aceştia sunt pensionarii pe care dorim să-i înaintăm la gradul de cetăţeni europeni în timpul guvernării Alianţei DA!.

Domnul Marin Diaconescu:

Declaraţie politică intitulată "Se continuă tot aşa în învăţământul oltean".

Cu ceva timp în urmă, am făcut o altă declaraţie politică cu privire la abuzurile ce se fac pe linia schimbărilor comandate politic, a inspectorilor şcolari de la IŞJ Olt.

Efectul acelei intervenţii a fost acela că au început să se găsească tot felul de motivaţii copilăreşti şi chiar groteşti în legătură cu motivul schimbărilor.

Inspectorul general al IŞJ Olt afirmă chiar că: "i-a rugat pe foştii inspectori să mai rămână o lună de zile, dar ei au refuzat, prezentându-şi demisiile".

S-a uitat să se spună că au fost ameninţaţi inspectorii în permanenţă şi li s-au adus înlocuitori din acel moment. Însuşi Inspectorul General recunoaşte că "Noii inspectori au fost propuşi de către partid, este adevărat, dar au trecut prin biroul meu 42 de profesori, din care am ales". După ce criterii or fi fost aleşi, rămâne de văzut!

Cu toate că suntem în plină activitate de materializare a muncii depuse într-un ciclu şcolar, pregătirea examenelor, la Olt, se derulează acum vânătoarea de directori.

Ameninţările, intimidările, şantajul sunt doar câteva din arsenalul de metode liberal-democratice ce se aplică directorilor ce ocupă aceste funcţii prin concurs, dar care au marele ghinion că au promovat acel concurs în perioada 2001-2004.

Săptămâna trecută a fost rândul conducătorilor unităţilor de învăţământ din Caracal să-şi depună demisiile, aşa încât directorul de la Grupul Şcolar Agricol, Colegiul Naţional "I.Asan" directorii de la şcolile generale 1,2,6,7, Grupul Şcolar Industrial, Grădiniţele cu program prelungit s-au conformat insistentelor solicitări ale conducerii IŞJ Olt.

Urmează conducerea şcolilor din Balş, Slatina, Corabia, Scorniceşti.

Lăsând la o parte dorinţa ardentă de realizare a schimbărilor de directori care va avea un efect negativ accentuat în ce priveşte derularea programului de desfăşurare a calendarului şcolar în această perioadă încărcată pe învăţământ, se încalcă flagrant Legea nr.128/1997. Astfel, au fost schimbaţi directori care nu şi-au depus demisiile şi, în aceste condiţii, IŞJ Olt nu poate emite nici decizie de eliberare şi nici de numire (ex. Ştefan Marin, Cuc Vicenţiu - C.N. "I.Asan" Caracal); au fost numiţi directori care nu activează în unitatea respectivă de învăţământ (ex. a fost numită director la C.N. "I.Asan" doamna Popescu Mihaela, care funcţiona în cadrul Universităţii Craiova); la Grupul Şcolar Agricol - Caracal au fost numiţi, director şi director adjunct, doi ingineri (Moise Gh. şi Brad Ion, iar conform legii unul trebuie să fie profesor).

Controalele care se fac au ca protagonişti inspectori nou-numiţi, fără experienţă în domeniul învăţământului şi a manageriatului şcolar, aceste controale sunt evident sub comanda politică, şi nu o tematică bine stabilită decât găsirea "nodului în papură".

Clientela politică a PNL-PD poate sta liniştită, va ajunge la conducerea unităţilor de învăţământ din Olt, pentru că cei de la conducerea IŞJ Olt veghează pentru ea. Despre calitatea învăţământului şi implicarea celor abilitaţi în crearea condiţiilor de învăţătură pentru elevi vom mai avea timp să vorbim.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Guvernul Tăriceanu îşi va asuma răspunderea pentru un pachet de 17 legi privind proprietatea, justiţia şi probabil minorităţile naţionale. Având în vedere importanţa fundamentală a domeniilor pe care aceste legi le reglementează, dezbaterea lor în plenul Parlamentului era absolut necesară. Cu toate acestea, sub deviza "cine nu este cu noi este împotriva noastră", premierul Tăriceanu se lansează în declaraţii şoc, demagogice, menite să distragă atenţia opiniei publice de la haosul general în care ne-au adus. Căci, ce altceva s-ar putea ascunde în spatele afirmaţiei: "o moţiune de cenzură ar echivala cu o acţiune împotriva integrării României în Uniunea Europeană ", dacă nu doar o încercare lamentabilă de a câştiga capital de imagine, fără a ţine cont de dorinţele şi interesele populaţiei? Mai bine se plimbă cu motocicleta.

Partidul Social Democrat trebuie să atragă atenţia opiniei publice asupra jocurilor de culise derulate de actuala putere asupra acestui simulacru de reformă în domeniul justiţiei, a cărui principală "realizare" va fi faptul că, de acum înainte, procurorii vor fi subordonaţi Ministrului Justiţiei.

Cu alte cuvinte, afirmaţia "cunoşti un procuror, ai câştigat procesul" va deveni din nou de actualitate. Şi asta după 15 ani de democraţie!

Dar, la ce te poţi aştepta din partea acestui guvern care nu a avut nici măcar decenţa de a consulta, cel puţin din respect, Consiliul Superior al Magistraturii în această problemă. Acesta este respectul pe care actualii guvernanţi, încălcând principiile europene la care dorim să ne aliniem, îl arată instituţiilor statului.

În ceea ce priveşte legile privind proprietatea, trebuie spus clar că acestea reprezintă un alt abuz grosolan al actualilor guvernanţi. Astfel, după 15 ani în care au fost eliberate aproape 95% dintre titlurile de proprietate persoanelor cărora le-au fost validate cererile în baza legilor fondului funciar, munca a mii de oameni va fi ştearsă cu buretele. şi, mai important, Guvernul promite să dea oamenilor şi ceea ce nu există şi, mai mult, toate titlurile de proprietate eliberate până acum ar putea fi lovite de nulitate. Halal reformă!

Iată, deci, că agenda publică a Guvernului nu este deloc şi a cetăţeanului: ţăranii au vrut bani pentru a-şi cultiva terenurile, Guvernul le-a dat cupoane care între timp s-au devalorizat, fiind astăzi inutile; cetăţenii au dorit să plătească consumul real de energie, Guvernul le-a dat abonamente la gaze; Partidul Social Democrat a început programe eficiente de protecţie socială, iar actualii guvernanţi au eliminat subvenţiile la medicamente! Nu peste mult timp va trebui să avizăm o propunere legislativă a Guvernului privind subvenţionarea cu 90% a înmormântărilor!

Mergând pe ideea "Să schimbăm tot", interpretând greşit, dar voit, Legea nr.215/2001, actuala putere urmăreşte, cu ajutorul prefecţilor şi subprefecţilor, să suspende / revoce preşedinţi şi/sau vicepreşedinţii consiliilor judeţene, reprezentanţi ai Partidului Social Democrat, PUR şi Partidul România Mare, ce prin vot democratic au fost aleşi în iunie 2004. Rescrierea istoriei şi confirmarea faptului că vechile obiceiuri nu se uită - "Să trăim bine!"

Şi, în tot acest timp, Guvernul Tăriceanu primeşte cartonaşe galbene de la Uniunea Europeană care, cât de curând, vor deveni roşii! Dar, ce mai contează atât timp cât amânarea cu un an a aderării avantajează Alianţa PNL-PD care, între timp, va avea răgazul de a-şi aşeza "oamenii potriviţi la locurile potrivite". Populaţia va fi oricum tot săracă.

Ca partid de opoziţie, Partidul Social Democrat veghează la respectarea legilor şi a promisiunilor făcute şi consideră că depunerea unei moţiuni de cenzură pe această temă nu înseamnă stoparea accesului României către Uniunea Europeană. Dacă scoatem la iveală un adevăr atât de evident şi nu ne lăsăm duşi de nas de actualii guvernanţi, nu înseamnă că dorim să întârziem integrarea României în Uniunea Europeană, ci doar că trăim într-o ţară liberă şi democrată, unde dialogul politic trebuie să fie transparent şi, mai ales, în beneficiul ţării.

Partidul Social Democrat va milita pentru statul de drept, pentru egalitatea tuturor în faţa justiţiei, pentru ca nimeni să nu fie mai presus de lege!

Partidul Social Democrat va acţiona pentru păstrarea tuturor angajamentelor cu Uniunea Europeană şi NATO, şi de aceea va iniţia o moţiune de cenzură la "coletul" trimis de Palatul Victoria cu Citroenul.

Domnul Horia Văsioiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doresc să vă aduc la cunoştinţă o faptă de o gravitate extremă. Mi clar spus, este vorba despre un atentat terorist comis la Brăila, menit să intimideze forţele Poliţiei şi să submineze, încă o dată, încrederea oamenilor în capacitatea acestora de a asigura siguranţa cetăţenilor României.

Sâmbătă, 28 mai, la ora 3, comisarul Ionel Iorga, fost şef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie, şi familia acestuia au fost victimele unui atac fără precedent în rol. Atacatori, neidentificaţi încă, au spart geamul ferestrei de la dormitorul în care se aflau comisarul, soţia acestuia şi copilul lor de un an şi jumătate, cu un bolovan, şi au aruncat în încăpere două sticle incendiare. Într-o conjunctură cu totul suspectă, în blocul respectiv, locuit numai de angajaţi ai Ministerului de Interne, la acea oră nu curgea nici un fir de apă, iar alimentarea cu energie electrică şi iluminatul public din zonă erau întrerupte. Doar intervenţia unui coleg, care de abia se întorsese dintr-o misiune, a făcut ca familia Iorga să nu sufere nici o vătămare fizică, alegându-se doar cu sperietura şi pagubele materiale produse de incendiul ce le-a cuprins apartamentul.

Nu se cunosc motivele pentru care elemente periculoase ale crimei organizate au semnat condamnarea la moarte a familiei Iorga, dar putem să ne punem cu toţii o întrebare: "De unde, stimaţi parlamentari, atât tupeu în lumea interlopă, încât să atace în asemenea mod un poliţist şi pe membrii familiei lui?

Cu asentimentul dumneavoastră încerc eu, acum, să găsesc unele răspunsuri la această întrebare. sunt două motive principale care fac ca forţele răului să capete atâta încredere în faptul că fărădelegile lor nu vor fi pedepsite aşa cum trebuie: Codul Penal prea indulgent, la care se adaugă complicitatea şi incompetenţa unor oameni din Poliţie şi Justiţie.

Da, doamnelor şi domnilor! Am auzit cu toţii de poliţişti care au plecat la furat mână în mână cu infractorii. Poliţişti care au asigurat protecţia unor vaste reţele de trafic de persoane şi stupefiante. Poliţişti şi procurori specializaţi în muşamalizarea unor dosare sau în "pierderea" unor probe. De procurori cu afinităţi spre mediul infracţional, care administrează probele de aşa manieră încât să ducă, inevitabil, la "prea-sfântul NUP". De procurori care, dintr-o crasă incompetenţă, sunt învinşi în instanţă de un avocat mai isteţel. De judecători care împart dreptatea în funcţie de mărimea şpăgii sau de consistenţa sprijinului politic oferit infractorului.

De aceea, trebuie să recunoaştem, singura soluţie este reformarea din temelii a Poliţiei şi a sistemului judiciar. Şi, mai trebuie să recunoaştem că în Poliţie lucrurile au demarat în acest sens. Domnul ministru Vasile Blaga a început cea mai vastă operaţie de întinerire şi de curăţire a inspectoratelor judeţene. Aceasta trebuie să continue până la ultimul cătun, până la ultimul şef de post sau agent, pentru că avem nevoie de poliţişti tineri, nepătaţi, competenţi, devotaţi meseriei şi cetăţenilor.

Acelaşi lucru este valabil şi în justiţie. Din păcate, aici, din cauza sistemului legislativ şi a structurilor învechite, lucrurile se mişcă mai greu, dar am încredere că şi doamna ministru Macovei va aduce sistemul judiciar pe calea cea dreaptă.

Trebuie doar să avem voinţa politică de a-i sprijini, prin toate căile posibile, dacă vrem să trăim într-o ţară mai sigură şi mai dreaptă pentru orice cetăţean.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Hoinaru:

Declaraţie politică: "Sprijinul acordat ţăranului român".

Prin prezenta declaraţie politică doresc să vă aduc la cunoştinţă faptul că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale îşi dă tot interesul în a sprijini ţăranii români şi, implicit, agricultura românească.

În primul rând, este măsura acordării cupoanelor pentru cumpărarea de seminţe, pesticide şi îngrăşăminte. S-a preferat acordarea de cupoane şi nu de bani, cum se acorda până acum, pentru a fi siguri că aceşti bani vor ajunge în agricultură.

Un al doilea mod de sprijin, adoptat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, este acordarea subvenţiei pentru motorină, care este de 5.000 lei/litru pentru motorina folosită în lucrările agricole, sprijin ce se acordă tuturor producătorilor şi ndiferent de suprafaţa de teren pe care o deţin pentru semănat, recoltat şi lucrări agricole de întreţinere.

De asemenea, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pregăteşte un pachet de legi importante în domeniul agricol. În primul rând, e vorba de Legea creditului pentru investiţii în agricultură, credit ce va fi acordat micilor fermieri pe o durată de 10 ani, cu o perioadă de graţie de 1-5 ani. Totodată, această lege va încuraja performanţa prin acordarea unei prime de succes, constând în scutirea de a rambursa 20% din creditul luat.

Cea de-a doua lege este programul fermierului, care propune să finanţeze crearea a 3.000 de ferme vegetale şi tot atâtea de animale, după modelul european, pentru ca România să-şi crească producţia vegetală şi de lapte.

Nu în ultimul rând, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a promovat deja Legea accelerării absorbţiei fondurilor SAPARD.

Având în vedere faptul că un important procent din populaţia României lucrează în domeniul agricol, este absolut necesar acest sprijin acordat producătorilor şi consider că este de obligaţia noastră să le aducem la cunoştinţă aceste metode de sprijin şi faptul că pot beneficia de ele.

Domnul Petru Lificiu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să vă informez că duminică, 5 iunie 2005, de Ziua mondială a mediului, a avut loc Congresul extraordinar al Partidului Ecologist Român, la care s-a hotărât asocierea PER cu Forumul Ecologiştilor din România - organizaţie neguvernamentală de tip fundaţie, care reuneşte persoane fizice, persoane juridice, ONG-uri şi asociaţii ale societăţii civile de protecţie a mediului, personalităţi ale vieţii politice, ştiinţifice, culturale etc.

Participând la acest congres extraordinar, în calitate de preşedinte fondator al Forumului Ecologiştilor din România, şi ca membru al PER din data de 1 iunie 2005, delegat al organizaţiei PER - Bucureşti, am fost ales preşedinte al Partidului Ecologist Român.

Ca fondator al Forumului Ecologiştilor din România, având o preocupare constantă de peste 10 ani în domeniul ecologiei şi protejării mediului ambiant, precum şi o experienţă de peste 4 ani de zile în acest domeniu, atât ca demnitar al Guvernului României, cât şi ca membru al Parlamentului, am apreciat că activitatea mea trebuie canalizată în direcţia doctrinei ecologiste europene, pentru relansarea mişcării ecologiste în România şi renaşterea conştiinţei ecologiste a cetăţenilor.

Am luat hotărârea de a mă înscrie în Partidul Ecologist Român fără resentimente faţă de colegii din Partidul Social Democrat, urmărind numai ceea ce am considerat întotdeauna că este drumul cel mai important pe care ştiu să merg şi constituie o doctrină politică onestă şi generoasă, dar în acelaşi timp indispensabilă pentru dezvoltarea unei ţări civilizate.

Vă rog să luaţi notă, domnule preşedinte, stimaţi colegi, că începând de astăzi voi acţiona în Parlamentul României ca deputat care reprezintă Partidul Ecologist Român, şi sper ca, în viitor, prin voinţa cetăţenilor, ecologiştii să fie reprezentaţi de un puternic grup parlamentar.

Domnul Costel Ovidenie:

"Agricultura anului 2005"

După decembrie 1989, agricultura din România a fost examenul căzut de toate guvernele care s-au succedat, indiferent de orientarea politică a acestora.

Pământul, pentru care mulţi ţărani şi-au dat viaţa atunci când cu forţa acesta le-a fost luat, a revenit proprietarilor de drept.

Mare bucurie pentru ţărani în primii ani de după revoluţie şi motiv de a uita să ceară şi mijloacele cu care să lucreze acest pământ, mijloace care, fiind "bunuri ale întregului popor", au rămas în administrarea şi apoi în proprietatea reprezentanţilor acestuia.

Pământul bun, udat de apele Ialomiţei, lucrat la timp de oameni harnici, agricultori din tată-n fiu, a făcut să fie vestită prin recoltele cantitative şi mai ales calitative de legume obţinute, comuna Nuci din judeţul Ilfov. Pentru a nu fi afectaţi de secete, locuitorii comunei, din banii poporului şi prin munca voluntară au construit două staţii de pompare pentru irigaţii pe malul Ialomiţei.

După revoluţie, costurile de exploatare a acestor staţii au fost din ce în ce mai mari, ceea ce a făcut ca foarte mulţi locuitori să renunţe la a folosi ceea ce pentru ei construiseră.

Anul 2005 avea să le rezerve o surpriză şi mai mare prin renunţarea de către stat la subvenţionarea energiei electrice folosită la aceste staţii de pompare. În acest fel, costurile de exploatare au crescut la un nivel insuportabil pentru cultivatorii de legume din comună.

Cu puţinii bani pe care îi aveau au înfiinţat culturile de grâu şi porumb, iar speranţa locuitorilor, cultura legumelor s-a stins odată cu anunţarea de către cei care administrează staţiile de pompare a costurilor pe unitatea de suprafaţă cultivată, costuri ridicate în cea mai mare parte datorită energiei electrice.

Din culturile de grâu şi porumb, ţăranii nu pot face bani deoarece nu au unde să le vândă la un preţ rentabil şi fără bani nu pot înfiinţa culturile de legume. Un cerc vicios din care nu pot ieşi fără ajutorul statului, aşa cum se face în ţările din Europa.

În numele locuitorilor comunei Nuci, solicit intervenţia imediată a factorilor responsabili la nivelul Guvernului României şi ai judeţului Ilfov de a găsi soluţie de ajutorare a acestora în a face ceea ce ştiu din tată-n fiu, să cultive pământul pentru ei, familiile lor şi pentru poporul român.

Domnul Ilie Merce:

Duminică, 22 mai 2005, două grupuri de copii, unii "manelişti", alţii "rokeri", s-au hărţuit, în centrul municipiului românesc Sfântu Gheorghe. Un grup era format din copii români, altul din copii unguri. A fost o altercaţie banală şi câteva îmbrânceli. Nici unul dintre combatanţi nu a avut vreo zgârietură şi nici vreo urmă de violenţă, aşa cum a constatat şi Poliţia. Iată un pasaj din declaraţia dată la Poliţie de către unul dintre participanţi: "Doi indivizi s-au apucat, din senin, să se înjure în limba maghiară. Noi am trecut mai departe, dar ei o ţineau pe a lor, până la un moment dat, când au ţipat la noi pe româneşte, că suntem manelişti şi că avem nevoie de viză ca să stăm în Sfântu Gheorghe. Tot atunci ne-au mai spus că mai avem doar trei săptămâni de trăit. În acel moment, m-am întors şi i-am tras o palmă după ceafă unuia dintre ei, ca să ne lase în pace şi să vadă că nu ne este frică de ei... Ne-am împărţit câţiva pumni, dar ei au fugit şi s-a terminat totul repede".

Primarul din Sfântu Gheorghe, Albert Almos, preşedintele local al UDMR, a ieşit imediat în mass-media, cu o declaraţie bombă: " a fost un incident interetnic"; aceasta face parte dintr-o acţiune mai largă, premeditată, organizată, antimaghiară, grupul de copii români erau o "bandă" de agresori; de vină sunt profesorii de la toate şcolile româneşti din oraş - aceşti profesori îi educă pe elevi în spirit naţionalist-şovin, antimaghiar.

Domnul primar, un cunoscut naţionalist şovin ungur, a folosit prilejul ciocnirii dintre cele două grupuri de copii pentru a lansa un atac furibund împotriva puţinilor români care mai trăiesc în Sfântu Gheorghe. Domnului primar nu-i pasă de legi: a divulgat numele copiilor români, deşi legea interzice acest lucru; a anunţat că va cere destituirea, de către Ministerul Educaţiei, a profesoarei Rodica Pârvan, directoarea Grupului Şcolar "Constantin Brâncuşi", considerată drept principal vinovat. Motivul: în decembrie 2004, pe zidul şcolii româneşti a fost amplasată, abuziv, o placă ce-l comemora pe savantul maghiar Losy-Schmidt Ede; profesoara Rodica Pârvan s-a opus, ca şi elevii şcolii; placa era amplasată ilegal, dar avea şi un text mincinos - savantul ungur nu se născuse în acea clădire.

Mass-media de limbă maghiară din Covasna a sărit şi ea, la fel de turbată ca şi primarul Almos, împotriva profesorilor români. Iar senatorul udemerist Puscas Balint a lărgit incriminările, cerând SRI-ului să cerceteze urgent cazul care ar putea periclita siguranţa naţională. Solicita imperativ: "Trebuie găsiţi şi traşi la răspundere cei care se ascund în spatele evenimentelor". În cazul când nu va primi garanţii în legătură cu rezolvarea cazului, senatorul va sesiza instituţiile şi organismele Uniunii Europene. Şi, ca o încununare a minciunii ungureşti, pe 4 iunie, la Budapesta, în contextul comemorării Tratatului de la Trianon, incidentul dintre copiii covăsneni a fost menţionat ca dovadă a "suferinţelor maghiarilor" în urma Trianonului, iar profesoara Rodica Pârvan a fost din nou incriminată.

Principalul incriminat, doamna profesoară Rodica Pârvan, a transmis presei un protest, pe 3 iunie 2005, în care se menţionează că "domnul primar este deranjat de faptul că această şcoală este o unitate cu limba de predare română, iar eu sunt consilier local al PSD... S-a dezlănţuit împotriva mea, în calitate de conducător al Grupului Şcolar Constantin Brâncuşi, o adevărată prigoană, fiind ameninţată, în permanenţă, cu demiterea de către domnul primar... Îmi exprim protestul împotriva acţiunii antiromâneşti, mă declar umilită şi hărţuită, fapt pentru care mă voi adresa tuturor forurilor competente, inclusiv instituţiilor şi organizaţiilor Uniunii Europene, pentru a cere protecţie".

Iată unde s-a ajuns, prin tolerarea permanentelor acţiuni naţionalist-şovine maghiare. O solidarizare a noastră, a tuturor, în jurul profesorilor români şi în jurul tuturor românilor din Covasna şi Harghita este absolut necesară. Ea ar fi un act de patriotism.

Domnul Mircea Dumitru Gheorghe Coşea:

"Efectele pozitive ale politicii de liberalizare a economiei"

La nici şase luni de la preluarea mandatului, guvernul Tăriceanu a reuşit să impulsioneze procesul de ridicare a gradului de competitivitate a economiei româneşti printr-o politică curajoasă de creştere a gradului de liberalizare economică. Introducând principiul cotei unice, guvernul Alianţei D.A a înţeles că efectul pozitiv al acesteia nu poate apare decât în condiţiile în care acceptă politica Băncii Naţionale de apreciere a leului şi de liberalizare a contului de capital, în pofida protestelor unei importante părţi a exportatorilor care îşi vedeau ameninţate privilegiile obţinute printr-un leu devalorizat. Situaţia creată s-ar putea sintetiza printr-o întrebare nu numai simplă, dar si simplistă: Cum este mai bine să mori, de inaniţie sau de indigestie?

Desigur, nici una, nici alta. Este mai bine să trăieşti, numai că, şi într-un caz şi în altul, pentru a rămâne în viaţă trebuie să dai dovadă de cumpătare şi înţelepciune. Paradoxal, în ambele cazuri, supravieţuirea nu depinde de penuria sau abundenţa mâncării, ci de modul în care se reuşeşte să se determine limita minimă şi cea maximă a cantităţii necesare organismului respectiv.

Organismul economiei româneşti trăieşte în prezent acest paradox. După o foame chinuitoare şi după desele leşinuri în perioadele de iarnă, când îşi sacrifică ultimele firimituri pentru plata importului de energie, s-a trezit în capul unei mese pline de bunătăţi. După ani de zile de penurie valutară a ajuns, aproape brusc, la o abundenţă de valută.

Am putea răsufla uşuraţi, dar să nuuităm păţania unui erou al lui Anton Pan care, înfometat şi obosit după o lungă călătorie, a mâncat atât de repede şi de mult, la primul han întâlnit în cale, încât a sucombat.

Nu cred că trebuie să ne sperie proverbul "ce-i prea mult strică", dar asta nu înseamnă că nu trebuie ca această intrare importantă de valută să nu fie permanent observată şi analizată pentru a nu strica ceva din fragilul echilibru macroeconomic pe care ne chinuim de câţiva ani să-l construim.

Banca Naţională a luat o primă măsură în acest sens, liberalizând cursul, ceea ce a dus la o imediată apreciere a leului faţă de dolar şi euro. Măsura nu a fost bine primită de către exportatori, care şi-au văzut mult diminuat potenţialul competitiv şi a adus în discuţie o posibilă dezechilibrare majoră a soldului contului curent.

Aşa după cum am mai afirmat în mod public, apreciez favorabil politica Băncii Naţionale şi am convingerea că liberalizarea cursului este una dintre cele mai importante politici de pregătire a economiei româneşti pentru aderarea de la 1 ianuarie 2007. Este, în esenţă, o măsură care va contribui direct şi eficient la restructurarea economiei şi, în consecinţă, la ridicarea gradului ei de competitivitate în context internaţional, deoarece elimină unul dintre factorii "artificiali" ai avantajului comparativ care era cursul de schimb. În perspectiva aderării, exportatorii trebuie să aibă în vedere că avantajul comparativ/competitiv nu poate fi decât de natura productivităţii (structural), în nici un caz de natură monetară ( subvenţional).

Cred că liberalizarea ratei de schimb marchează încheierea tranziţiei în România, deoarece am eliminat cea mai puternică şi perversă unealtă de control centralizat a economiei, aceea a intervenţiei constante şi instituţionalizate a BNR pe piaţa valutară. Până acum, centrul de comandă şi control al economiei s-a aflat la BNR care, prin intervenţia pe piaţa valutară a determinat în mod centralizat menţinerea unui fals avantaj comparativ la export al unor ramuri şi activităţi economice care prin capacitatea lor reală de productivitate nu ar fi putut intra pe piaţa internaţională. Menţinerea stabilităţii cursului prin intervenţia pe piaţa valutară a reprezentat o barieră în calea obţinerii unei reale şi sustenabile creşteri de competitivitate. Degeaba am liberalizat diferite tipuri de piaţă şi am demonopolizat economia dacă nu liberalizăm piaţa valutară care devine centrul vital al sistemului de pieţe naţionale, în condiţiile globalizării şi integrării economice.

Trendul de apreciere actual al leului nu îl consider, însă, un factor suficient de important pentru a putea elabora o previziune viabilă asupra evoluţiei cursului în acest an, deoarece această apreciere este doar efectul interacţiunii dintre cerere şi ofertă pe piaţa valutară. În cazul politicii monetare, piaţa nu poate determina nivelul raportului de schimb cu preciziunea pe care o face pentru majoritatea celorlalte tipuri de mărfuri şi servicii. Banii sunt un produs special prin faptul că exprimă într-o formă sintetică gradul de eficienţă (productivitate socială) cu care o naţiune reuşeşte să utilizeze potenţialul naţional de resurse, în scopul acoperirii nevoilor exprimate la un moment dat. Aceasta înseamnă că raportul de schimb dintre două monede este, în realitate, un indice al comparabilităţii diferitelor grade de eficienţă înregistrate de diferite naţiuni (sau comunităţi de naţiuni, în cazul euro).

Teoria economică are mai multe posibilităţi de analiză a acestei comparabilităţi, dar cea mai frecvent utilizată este aceea a substituirii eficienţei naţionale cu rezultatul comensurabil al acesteia în economia reală, care este puterea de cumpărare. Sistemul de comparabilitate prin puterea de cumpărare PPA (parité des pouvoires d'achat. Teorie elaborată de G.Cassel în 1923) ne arată că paritatea leului faţă de dolar şi euro ar trebui să fie alta faţă de cea stabilită prin liberalizarea pieţei valutare. Chiar dacă trebuie să dau o veste proastă exportatorilor, trebuie să spun că în conformitate cu datele publicate de către The Economist în decembrie 2004, aprecierea leului ar fi mult mai importantă decât cea afişată în prezent. Analiza comparativă a puterii de cumpărare arată, deci, că gradul de eficienţă a economiei româneşti este mai mare decât apare el prin rata de schimb stabilită doar prin jocul cererii şi al ofertei pe piaţa valutară.

Cum se explică acest lucru ? Cea mai acceptată explicaţie este aceea dată de aşa numita "teorie a scoicii", conform căreia "perla nu poate fi scoasă decât dacă se deschide scoica" ( Bertil Ohlin).

"Valoarea reală" a ceea ce înseamnă economie românească şi potenţialul ei de eficacitate a crescut, indiscutabil, odată cu deschiderea ei. Deschiderea, exprimată esenţial prin creşterea gradului de liberalizare a pieţelor şi garantarea constituţională a proprietăţii private a condus la creşterea interesului investiţional faţă de România. Nu trebuie să omitem nici sustenabilitatea mai evidentă a echilibrului macroeconomic din ultimii ani, acceptarea în NATO şi avansul negocierilor de aderare la UE.

O foarte recentă măsură a Băncii Naţionale, aceea de a ridica orice fel de restricţie din calea vânzărilor şi cumpărărilor de valută, atât pentru rezidenţi cât şi pentru nerezidenţi, reprezintă încă un factor favorabil tendinţei de apreciere a leului faţă de dolar şi euro. Măsura nu este, desigur, un act de decizie unilateral al BNR, ci se înscrie în setul obligatoriu de măsuri ce trebuie luate în vederea liberalizării contului de capital, ca o condiţie a respectării calendarului de aderare.

lată că, cel puţin teoretic, odată cu înaintarea României pe calea integrării, una dintre cele mai importante teme ale tranziţiei, aceea de a avea o economie nu numai funcţională de piaţă, dar şi concurenţională, impune cu obiectivitate şi o reevaluare a ratei de schimb, în sensul aprecierii leului.

Nu ştiu la ce valoare va ajunge această apreciere pe parcursul acestui an, dar ştiu că nu va fi pe placul tuturor. În primul rând, al exportatorilor. Efectele nu vor fi uşor de suportat pentru toţi cei care sunt dependenţi de export şi, din păcate nu sunt puţini. România are încă un important segment al forţei de muncă în activităţi de lohn care, probabil, vor suferi cel mai mult datorită aprecierii leului. Este previzibi un trend crescător al importurilor de bunuri de consum îndelungat, ceea ce, corelat cu creşterea veniturilor, pot duce nu numai la debalansarea contului curent, dar şi la puseuri inflaţioniste.

Să ne întoarcem la Anton Pan. Fabula sa are ca morală îndemnul la cumpătare. Ceea ce este necesar în politica economică a acestui an este cumpătarea, adică ştiinţa preluării avantajelor abundenţei de valută într-o proporţie mai mare decât dezavantajele ei.

Poate mulţi dintre noi ne aşteptăm ca această cumpătare în utilizarea valutei şi a găsirii echilibrului ratei de schimb să fie nu numai apanajul, dar şi responsabilitatea Băncii Naţionale.

Am o cu totul altă părere. Cred că rolul Băncii Naţionale devine marginal şi din ce în ce mai puţin eficient în ceea ce priveşte prevenirea sau atenuarea efectelor negative ale aprecierii leului. Banca Naţională nu va putea avea rol decât pe piaţa valutară, dar adevăratele resorturi ale echilibrării ratei de schimb se găsesc în economia reală. Ele devin apanajul iniţiativei manageriale, fie ea privată sau publică, care va trebui să perceapă liberalizarea ratei ca pe un stimulent al restructurării şi al competitivităţii. De altfel, acesta este şi dezideratul actualei guvernări care pune principiul liberalizării economiei la baza politicii de dezvoltare şi integrare economică a României.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

În declaraţia mea de astăzi aş dori să observ în faţa dumneavoastră, în faţa plenului Camerei Deputaţilor, o acţiune a Guvernului Tăriceanu care face în cele din urmă lumină în privinţa situaţiei acordării certificatului de revoluţionar.

După cum bine ştim, încă de la începutul aplicării legii revoluţionarilor, problema acordării certificatului de revoluţionar a fost un permanent motiv de discuţii şi neclarităţi.

Anul acesta, cabinetul Tăriceanu, prin proiectul iniţiat de Secretariatul de Stat pentru problemele revoluţionarilor, a transformat procedura de acordare a certificatului într-un demers transparent, modern şi accesibil publicului larg. Astfel, de la sfârşitul lunii iunie, fiecare document din fiecare dosar prin care se cere eliberarea certificatului de revoluţionar, inclusiv declaraţia prin care cel care pretinde certificat povesteşte cum a participat la Revoluţie, va fi publicat pe internet pe pagina Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR). Timp de 6 luni, fiecare dosar va putea fi accesat de orice persoană interesată, pe acelaşi site existând posibilitatea depunerii de contestaţii în cazul existenţei unor neconformităţi cu realitatea.

Actualul Guvern confirmă din nou, prin punerea în practică a unei astfel de măsuri, politica de atentă gestionare a banilor publici şi de creştere a gradului de transparenţă în rândul instituţiilor statului şi rezolvă definitiv situaţia în care falşi revoluţionari să primească privilegii.

Prin acest tip de măsuri, societatea românească se îndreaptă spre una în care cetăţeanul poate urmări activitatea autorităţilor şi modalitatea în care sunt gestionaţi banii publici, justificarea utilizării lor şi mai ales spre cine se îndreaptă ajutoarele statului.

Domnul Horea Uioreanu:

Doresc să am o poziţie referitoare la intenţia colegilor de la PSD de a înainta o moţiune de cenzură împotriva pachetului de legi privind proprietatea şi justiţia. Adrian Năstase a afirmat cu nonşalanţă că, în acest mod, se încearcă o minimalizare a rolului Parlamentului.

În primul rând, doresc să precizez că, de-a lungul celor mulţi ani de opoziţie, PSD a tărăgănat aplicarea legilor proprietăţii în scopul protejării propriilor lachei şi a realizat o subordonare nemaiîntâlnită a actului de justiţie, drept pentru care România a fost atenţionată în fiecare raport de ţară. Pe lângă faptul că depunerea unei moţiuni de cenzură ar însemna un vot împotriva integrării în Uniunea Europeană, parlamentarii PSD ar arăta că cele spuse mai sus nu sunt doar cuvinte goale.

Coaliţia de guvernământ s-a constituit pe sintagma "dreptăţii şi adevărului", iar promovarea acestui set de acte normative sunt o dovadă de netăgăduit că Alianţa a trecut, după 15 ani de promisiuni, la fapte: Dreptatea,constând în retrocedarea proprietăţilor, şi Adevărul, căutat de actul justiţiei care nu trebuie să mai fie vorbe în vânt. Rezolvarea problemelor proprietăţii va regla o nedreptate istorică promovată de dictatura comunistă, consolidând proprietatea ca fundament al economiei de piaţă. Eliberarea justiţiei de corupţie şi ineficienţă reprezintă o condiţie necesară pentru ca cetăţenii să îşi recapete încrederea în autorităţile publice.

Le propun colegilor de la PSD să facă un inventar al ordonanţelor de urgenţă cu care a condus ţara domnul Adrian Năstase în perioada 2000-2004, transformând această instituţie într-un decor necesar. Mai mult, precizez că răspunderea guvernului Tăriceanu pentru un set de legi atât de importante este un exerciţiu democratic întâlnit în toate ţările democratice şi, de asemenea, reprezintă un exerciţiu istoric de mare curaj.

Domnul Ovidiu Brânzan:

În ciuda semnalelor de alarmă pe care PSD le-a tras în ultimele luni, situaţia din sistemul sanitar românesc se degradează alarmant de repede. La început a fost haosul cauzat de amatorismul echipei de la Ministerul Sănătăţii condus de Mircea Cinteză. Pe acest fond a urmat dezastrul generat de lipsa banilor, căci introducerea cotei unice de 16% a lăsat bugetul sănătăţii fără banii de care era neapărat nevoie.

La ora actuală, situaţia este atât de gravă încât putem vorbi de un genocid împotriva poporului român care, afectează în special vârstnicii şi copiii. Spitalele nu mai au materiale de bază (perfuzii, seringi, pansamente etc.) şi tratează doar cazurile acute dacă bolnavii îşi aduc medicamente de acasă. Furnizorii de materiale sanitare nu mai livrează produse medicale deoarece nu şi-au primit banii şi chiar dacă ar relua livrările, nu există fonduri pentru noi achiziţii.

Marea majoritate a farmaciilor nu mai eliberează medicamente gratuite şi compensate, iar bolnavii, în mare parte bătrâni, sunt condamnaţi la suferinţă şi moarte căci nu au bani să plătească integral costul tratamentului de care au nevoie.

O ultimă măsură aberantă a cabinetului Tăriceanu lasă copiii şi femeile gravide fără medicamentele gratuite de care beneficiau până acum, lucru de neînţeles într-o ţară cu spor demografic negativ.

În toată această degringoladă, premierul Tăriceanu se plângecă "finanţarea insuficientă şi gestiunea catastrofală a fondurilor alocate" sănătăţii îi dau dureri de cap. Nu înţelegem de ce nu îşi tratează migrenele, găsind urgent banii necesari sistemului sanitar şi schimbând de urgenţă acel management catastrofal despre care vorbeşte şi care aparţine în fond echipei guvernamentale pe care o păstoreşte.

O nouă dovadă a lipsei de interes pentru nevoile bolnavilor, dar şi a iresponsabilităţii în folosirea banului public o reprezintă situaţia centrului de excelenţă în neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar-Arseni. Proiectul acestui centru a început în anul 2000 şi a fost finalizat în noiembrie 2004. Rezultatul este un spital ultramodern, cu aparatură de ultimă generaţie (unele aparate cum ar fi sistemul Gamma Knife fiind o premieră nu numai pentru România, dar şi pentru această zonă a Europei). Panglica inaugurală a fost tăiată cu fast de ministrul Mircea Cinteză care şi-a asumat realizarea, deşi nu avea nici un merit. Iar apoi nimic. Spitalul nou nouţ stă închis pentru că Ministerul Sănătăţii nu consideră oportun să finanţeze cea mai modernă unitate spitalicească din România, care ar putea realmente salva sute de vieţi.

Este o dovadă de cinism şi iresponsabilitate. Solicităm de urgenţă intervenţia primului-ministru pentru ca o investiţie de 32 mil. Euro., finanţată de statul român, să fie folosită în interesul pacienţilor, nu ţinută închisă din cine ştie ce interese obscure.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Riscăm ratarea aderării din vina justiţiei?"

Că justiţia e unul din punctele nevralgice ale României de azi, nu mai e nici o noutate. Funcţionarea tot mai defectuoasă a acestui domeniu poate, însă, pune în pericol, într-un mod cât se poate de serios, aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, mai ales în acest context extraordinar de sensibil şi delicat în care au intrat planurile de extindere a acestei construcţii politice, economice şi sociale fără precedent, după votul negativ asupra viitoarei constituţii europene dat de Franţa şi Olanda. Acum, mai mult ca niciodată, nu e loc de greşeli, rea intenţie sau tot felul de balcanisme, menite a ne bloca undeva, la periferia Uniunii Europene.

Funcţionarea proastă a justiţiei, inclusiv a PNA, au exasperat-o chiar şi pe diriguitoarea puterii judecătoreşti, ministrul Monica Macovei, care, în urma numeroaselor semnale de la oficialii europeni, ar vrea să schimbe conducerea acestui parchet. Ea a remarcat că doreşte eficientizarea PNA, pentru că această instituţie nu a făcut mai nimic împotriva corupţiei şi că nu oferă cazuri concrete de corupţi.

Fie-mi permis, însă, să observ că, dincolo de tunurile puse pe PNA, poate justificate într-o oarecare măsură, ministrul Macovei ar trebui să se întoarcă spre propria ogradă a justiţiabililor din această ţară, pentru că ineficienţa unui sistem poate veni şi în urma blocajelor la angrenajele mai mici. Europenii doresc, dincolo de eradicarea marii corupţii, un proces justiţionar corect pentru orice cetăţean, sentinţe judecătoreşti în cunoştinţă de cauză şi neumbrite de tot felul de intervenţii şi interese. Dincolo de corupţia mare, care, desigur, e o problemă gravă şi ea trebuie rezolvată cât mai curând, cred că şi aici, pe scară mai mică, trebuie îndreptate lucrurile, pentru că sistemul se poate eroda şi de jos iar ministrul justiţiei e obligat să coboare din turnul de fildeş, pentru a vedea ce se întâmplă în zona bazică a elaborării actului de justiţiei. O justiţie sănătoasă moral şi economic nu poate decât impune România ca un partener serios, cu drepturi egale, în Uniunea Europeană.

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

După preluarea mandatului, în decembrie 2004, Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu a declarat război împotriva corupţiei, deschizând mai multe fronturi pentru eliminarea cauzelor acestui fenomen. Pachetul de legi privind reforma sistemului judiciar şi promovarea noilor tipuri de declaraţii de avere ale demnitarilor, cele mai dure din Europa, sunt premise solide pentru reuşita acestui demers.

Un alt angajament al Guvernului vizează reforma economică, printr-o creştere accentuată şi prin crearea unui mediu de afaceri sănătos din care să dispară petele gri. Este necesar ca între stat şi oamenii de afaceri să existe o relaţie de parteneriat, bazată pe facilităţi şi corectitudine, cu avantaje pentru ambele părţi şi benefică pentru toţi cetăţenii. O politică fiscală eronată şi un comportament agresiv faţă de mediul economic au drept consecinţă transferarea afacerilor în economia gri şi ostilitatea întreprinzătorilor privaţi faţă de faţă de responsabilităţile pe care le au în raport cu bugetul de stat.

În cadrul eforturilor de asanare a mediului de afaceri românesc se înscrie adoptarea de către Senat a proiectului de lege propus de Guvern privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Principalele infracţiuni reglementate prin proiectul de lege se referă la: nerefacerea arhivelor distruse în termenul legal; împiedicarea organelor de control de a efectua verificări financiare; neplata sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, precum şi tipărirea sau punerea în circulaţie a formularelor tipizate cu regim special falsificate.

Am convingerea că prin adoptarea acestui proiect de lege şi de către Camera Deputaţilor, Parlamentul României contribuie la reuşita reformei economice în contextul integrării europene.

Domnul Cristian Silviu Buşoi:

Stimaţi colegi,

Stimaţi reprezentanţi ai mass-media,

Respingerea de către Senat a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2005 pentru aprobarea concesionării unor servicii publice în cadrul Institutului clinic Fundeni reprezintă un semnal foarte îngrijorător pentru reforma sistemului sanitar din România. Sunt profund dezamăgit de faptul că parlamentari cu experienţă în medicina românească, indiferent de partidul din care fac parte, s-au aliat în Senat pentru respingerea acestei ordonanţe.

Ştiu că, în sistemul spitalicesc, interesele sunt foarte mari, iar bugetele care se vehiculează sunt însemnate. Acest proiect pilot se poate dovedi unul de succes şi ar trebui urmat şi de concesionarea serviciilor publice şi în alte spitale mari, lucru care deranjează pe foarte mulţi dintre cei care au putere de decizie în aceste spitale. Sunt, de asemenea, puţin credibile argumentele de respingere ale Senatului, cum că "nu ar exista deficite financiare generate de managementul actual al institutului, că managementul privat nu ar asigura retehnologizarea, că asistenţa medicală privată ar trebui legată în primul rând de sistemul privat de asigurări". Cu astfel de argumente, desprinse din sloganul anilor '90, "Nu ne vindem ţara!", reforma sistemului sanitar nu poate merge înainte.

Este adevărat că sistemul sanitar din România nu beneficiază de resurse de finanţare suficiente, mai ales dacă facem comparaţia cu alte ţări din Europa, şi asta în ciuda faptului că în 2005 bugetul sănătăţii a fost de patru ori mai mare decât acum câţiva nai, înainte de introducerea sistemului de asigurări. Din păcate însă, şi aceşti puţini bani sunt cheltuiţi de multe ori fără eficienţă, pentru că în acest moment nu sunt reguli clare în sistem. Şi, în condiţiile în care 70% din fonduri sunt cheltuite în spitale, este de înţeles preocuparea Guvernului pentru asigurarea unui mod cât mai eficient de cheltuire a acestor bani în spitale. Iar concesionarea serviciilor de management reprezintă fără doar şi poate o soluţie care ar putea creşte eficienţa şi responsabilitatea cheltuirii banilor în spitale, o soluţie care ar creşte calitatea serviciilor şi ar controla costurile.

Avem nevoie, fără doar şi poate, de profesionalizarea managementului din spitale. De aceea, în cel mai scurt timp, voi propune modificarea Legii spitalelor, astfel încât poziţia de manager de spital să fie obţinută pe baza încheierii unui contract de management, iar această funcţie să fie incompatibilă cu orice altă funcţie în cadrul spitalului. Legea spitalelor va trebui să permită, de asemenea, concesionarea serviciilor de management şi să încurajeze construcţia de spitale private în România.

Stimaţi colegi,

Eficientizarea cheltuirii banilor în sistemul sanitar şi organizarea în mod profesionist a serviciilor în spitalele din România reprezintă elemente esenţiale ale reformei sistemului. Cei care îşi simt ameninţate interesele se vor opune din răsputeri oricăror schimbări semnificative. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului pentru aprobarea concesionării unor servicii publice în cadrul Institutului clinic Fundeni reprezintă o etapă a acestei reforme reale. Vă solicit dumneavoastră, stimaţi colegi deputaţi, ca în momentul dezbaterii legii privind aprobarea ordonanţei în Camera Deputaţilor să votaţi pentru aprobarea acestui proiect.

Domnul Niculae Bădălău:

Declaraţie politică privind starea deplorabilă a autostrăzii Bucureşti-Piteşti.

Despre starea jalnică a drumurilor din România s-au spus multe, şi pe bună dreptate, însă, în momentul în care se vorbeşte despre o autostradă precum Bucureşti-Piteşti, trebuie să ne punem mari semne de întrebare.

Autostrada Bucureşti-Piteşti a fost reabilitată în perioada 1997-2000, pe vremea când domnul Traian Băsescu era ministrul transporturilor, însă starea ei actualmente este îngrozitoare. Teritoriul judeţului Giurgiu, pe care îl reprezint, este străbătut de această autostradă între 18+500 km - 44+500 km, iar situaţia nu este cu nimic diferită. În ultimii ani, în care starea autostrăzii s-a înrăutăţit, tranzitul s-a îngreunat considerabil, dar, ceea ce este îngrijorător, s-a înregistrat un număr foarte mare de accidente rutiere, aproximativ 35.

Singura schimbare semnalată este amplasarea unor indicatoare pentru limitarea vitezei pe autostradă la 60 km/h. Această limitare nu este în nici un caz normală, decât dacă ar fi o semnalare a faptului că nu putem să intrăm în Europa decât cu cea mai mică viteză.

Luând în considerare situaţia critică în care se află această porţiune, consider imperios necesar ca în cel mai scurt timp să se intervină pentru demararea lucrărilor de reparaţie şi reabilitare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

- Pauză -

(În continuare, lucrările sunt conduse de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Titu Nicolae Gheorghiof şi Victor Viorel Ponta, secretari.)

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc în bănci.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor. Vă anunţ că, din cei 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 289. Sunt absenţi 42, din care 15 colegi participă la diverse acţiuni parlamentare.

Pentru început vă prezint o informare cu privire la iniţiativa legislativă înregistrată la Biroul permanent pentru care Guvernul a hotărât să-şi asume răspunderea în faţa Parlamentului.

Stimaţi colegi, am discutat în cadrul şedinţei celor două Birouri permanente în legătură cu procedura de urmat. Datorită modificărilor constituţionale faţă de procedura pe care o cunoaşteţi, a intervenit o fază suplimentară, prealabilă anunţării proiectului de lege în faţa Parlamentului, care înseamnă o procedură care se compune din depunerea unor amendamente de către parlamentari, amendamente care sunt transmise Guvernului şi care le poate accepta sau nu, fără a justifica această decizie şi care poate, deci, în aceste condiţii, să modifice textul proiectului de lege, aşa cum a fost avansat către Parlament în faza iniţială.

În aceste condiţii, am convenit ca termenul pentru depunerea amendamentelor să fie 10 iunie. Este vorba de ziua de vineri până la orele 24, urmând ca sâmbătă dimineaţa, aceste amendamente să fie transmise la Guvern. Amendamentele se vor depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor, urmând ca proiectul de lege, în forma eventual amendată, să fie prezentat în plenul celor două Camere în ziua de 14 iunie, la orele 15.

După aceea, urmează procedura cunoscută care, sigur, vă vom anunţa-o în timp util. Astăzi, de altfel, la orele 15, vom relua şedinţa celor două Birouri permanente.

Aş vrea, de asemenea, să vă anunţ unele modificări în componenţa nominală a unor comisii permanente ale Camerei. Grupul parlamentar al P.S.D. propune trecerea domnului deputat George Băeşu de la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, în calitate de membru, la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Dacă sunt comentarii. Dacă nu, supun votului dumneavoastră acest transfer al domnului deputat Băeşu la Comisia juridică.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă rog să număraţi. 102.

Va trebui să reluăm votul, va trebui să numărăm şi voturile pentru. Vreau să vă aduc aminte că această propunere a fost aprobată în cadrul Biroului permanent pentru că este vorba de înlocuire a unui deputat al Grupului P.S.D. cu un alt coleg.

mi se pare foarte ciudat acest vot şi de aceea acest vot, vă rog să reflectaţi, va crea un precedent. Liderii grupurilor au fost prezenţi, Biroul permanent a acceptat această modificare, iar acest vot riscă să creeze pentru viitor reacţii care vor fi greu de anticipat.

De aceea, vă rog să reflectaţi la acest vot.

Domnul deputat Zgonea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Le mulţumim distinşilor noştri colegi din Alianţa "D.A." pentru această schimbare de atitudine unică în istoria Parlamentului României, în care un loc liber al Grupului parlamentar al P.S.D., acceptat de liderii grupurilor, pe cutuma care este utilizată în Parlamentul României, prin votul dumneavoastră, azi o schimbăm.

Dumneavoastră, astăzi, aţi schimbat atitudinea în Parlamentului României, aţi încălcat nişte principii pe care toţi le folosim, şi daţi-ne voie ca de azi înainte să utilizăm aceeaşi măsură şi aceeaşi atitudine în toate relaţiile pe care le vom avea cu dumneavoastră, şi să nu mai avem încredere în modul dumneavoastră de comunicare.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Victor Ponta.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Îmi cer scuze că intervin. A fost o neînţelegere şi în Biroul permanent. Este vorba despre un loc afectat Grupului Partidului Social Democrat, ocupat până în prezent de către domnul deputat Dobre, care a părăsit partidul şi nu mai reprezintă Partidul Social Democrat; pe acel loc gol am propus un alt coleg de-al nostru: George Băeşu. Deci, nu este vorba de nimic altceva; a fost o discuţie pe această temă; ne-am lămurit colegii din Biroul permanent; acum cred că nu s-a înţeles bine despre ce este vorba şi îl rog pe domnul preşedinte să votăm din nou.

Domnul Adrian Năstase:

Supun votului dumneavoastră, şi rog secretarii să numere, cine este pentru trecerea domnului Băeşu de la Comisia pentru cultură.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Deci, ca să fie foarte clar, este vorba de trecerea domnului George Băeşu de la Comisia pentru cultură la Comisia juridică.

Şi, de asemenea, Grupul parlamentar al Partidului România Mare propune desemnarea doamnei deputat Lia-Olguţa Vasilescu, în calitate de membru al Comisiei pentru regulament, în locul care revenea Grupului parlamentar al Partidul România Mare.

Vă rog, domnul deputat Nicolăescu.

Domnul Eugen-Gheorghe Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Cred că sunt mai multe suspiciuni, şi este bine să le lămurim, ca să nu mai fie defecţiuni de vot, aşa cum au fost la voturile anterioare.

Dacă se spune cum s-a discutat ieri în Biroul permanent al Camerei, în sensul în care domnul Dobre Traian nu mai reprezintă Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, dar dânsul rămâne în Comisia juridică, şi în locul liber devenit pentru Partidul Social Democrat, prin trecerea domnului Dobre la alt grup parlamentar, şi aducerea unui alt reprezentant, nu era nici o problemă de vot. Acelaşi lucru se întâmplă acum şi la Partidul România Mare. Haideţi să explicăm acest lucru. Cel care reprezenta Partidul România Mare în Comisia pentru regulament, nu mai este la Partidul România Mare, şi Partidul România Mare, sigur, doreşte să-şi pună un alt om în loc pentru că, după cum ştim, conform Regulamentului, în Comisia pentru regulament, fiecare grup parlamentar este reprezentat de câte un deputat. Aşa se întâmplă şi în această situaţie. Dacă lucrurile sunt atât de clare, nu cred că sunt probleme de vot.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, atunci când eu o să ţin şedinţe cu mine însumi, doar cu mine însumi, o să vin şi o să vă explic toate lucrurile acestea.

În condiţiile în care deciziile acestea le luăm în Biroul permanent împreună, clarificăm aceste lucruri în Biroul permanent şi cu liderii grupurilor, mi se pare inadmisibil să-mi cereţi mie să explic aceste lucruri. Dumneavoastră, care staţi în primul rând, trebuie să ridicaţi mânuţa. Şi, dacă nu, să le explicaţi colegilor ce este de făcut. Deci, nu-mi cereţi mie să dau explicaţii pe care dumneavoastră, ca membri în Biroul permanent sau lideri de grup, trebuie să le faceţi.

Dacă nu v-aţi hotărât, încă, între dumneavoastră, cum, ce atitudine să aveţi, sigur, pot eu să clarific după aceea aceste lucruri.

Domnul deputat Marton Arpad.

Domnul Marton Arpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi să reiterez cele spuse de mine la acea şedinţă, că dacă într-o situaţie este justificată această decizie, pentru că fiecare deputat are dreptul, chiar dacă este independent, să fie într-o comisie permanentă, este corect, la cealaltă decizie nu ne aflăm în aceeaşi situaţie, pentru că acolo, acea comisie, conform normelor pe care le avem, este compusă din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar. Deci, cei care nu sunt într-un grup parlamentar, n-au acces, pentru că nu reprezintă un grup parlamentar în această comisie. Deci, această comisie este altfel constituită. Acolo, grupul parlamentar îşi are locul lui; persoana care nu reprezintă un grup parlamentar nu mai poate să fie membră în comisia respectivă.

Asta am spus şi ieri, şi spun, încă o dată, şi aici.

Domnul Adrian Năstase:

Aveţi dreptate, domnule deputat. Şi această chestiune a comportat şi comportă o succesiune de decizii. În momentul în care noi am examinat în Biroul permanent această solicitare, noi nu ştiam dacă cel care era până acum reprezentantul Partidului România Mare, PPRM-ului, la momentul respectiv, în Comisia pentru regulament, va rămâne în cadrul grupului, şi atunci era o schimbare pur şi simplu hotărâtă de către grup, sau ulterior urma, ceea ce s-a şi întâmplat, să-şi dea demisia din grup.

Şi, în aceste condiţii, problema nu mai este a Grupului Partidului România Mare, care are dreptul să-şi schimbe reprezentantul, ceea ce şi face, iar plenul eventual să ratifice, ceea ce cred că veţi face, este, însă, o problemă a Biroului permanent să ia notă de faptul că fostul reprezentant al Partidului România Mare nu mai este reprezentant al unui grup parlamentar, şi ca atare nu mai face parte din Comisia pentru regulament.

Deci, aceasta este deja o problemă care ţine de Biroul permanent, şi va trebui la următoarea şedinţă s-o clarificăm. Deci, aveţi perfectă dreptate, dar succesiunea nu putea să fie decât aceasta. În orice caz, acum suntem în faţa unei solicitări legitime din partea grupului parlamentar, care doreşte să aibă un alt reprezentant în Comisia pentru regulament.

De aceea, supun votului dumneavoastră această solicitare din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

La ora 11,00 aveam planificat votul final. S-a modificat puţin programul de astăzi.

Este o lege cu caracter organic.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 222 voturi pentru.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Cu unanimitate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

2. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, cu modificările şi completările ulterioare.

Este o lege cu caracter organic.

Supun votului dumneavoastră acest proiect de lege.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 131 voturi pentru.

Împotrivă? 95 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Rezultatul votului: 131 voturi pentru; 95 împotrivă şi o abţinere.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ziua de 26 aprilie a.c., am încercat să justific de ce deputaţii Partidului Social Democrat vor vota împotriva Proiectului de Lege nr.179/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr.192/2001 referitoare la resursele acvatice, piscicultură şi acvacultură.

Argumentele pe care le-am adus atunci au arătat că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale ne-a înaintat în grabă proiectul de lege respectiv, dar şi că modificările şi completările propuse nu rezolvă problemele de fond din acest domeniu de activitate, nu clarifică neajunsurile sesizate de la promulgarea legii, respectiv din anul 2001. Că proiectul de lege nu a fost bine gândit şi întocmit, o dovedeşte faptul că, la mai puţin de două luni, se propun noi modificări şi completări care, cu siguranţă, vor atrage altele în viitorul apropiat.

Aşadar, argumentele pe care le-am susţinut în 26 aprilie confirmă atitudinea deputaţilor Partidului Social Democrat. Este clar că acest proiect de lege este incomplet, cu destule lacune şi cu chestiuni de fond nerezolvate. O lege făcută în grabă şi propusă spre dezbatere cu aceeaşi repeziciune lasă loc interpretărilor. S-ar putea crede că este vorba de interese care nu suportă amânare, interese de care actuala putere nu este deloc străină.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Ca să fie foarte clar: legea este o lege cu caracter organic şi era nevoie de 166 de voturi în favoare. Au fost 131 de voturi, deci legea nu a trecut. (Aplauze.)

Următorul proiect de lege.

Doriţi pe această chestiune, o explicaţie de vot?

Doamna Graţiela Denisa Iordache (din sală):

Pentru legea care urmează.

Domnul Adrian Năstase:

Pentru legea care urmează facem votul, şi după aceea explicaţia de vot.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Dacă se poate o pauză pentru consultare cu grupurile parlamentare?

Domnul Adrian Năstase:

Nu se pot face.

Doamna Graţiela Denisa Iordache (din sală):

Pe procedură de fond, asta cerem.

Domnul Adrian Năstase:

Iertaţi-mă, suntem la voturile finale. Ce să facem consultare? Avem voturile, unul câte unul. Deci, dumneavoastră v-aţi consultat în cadrul grupurilor. Iertaţi-mă, dar chiar nu înţeleg lucrul ăsta. Suntem în procedură de vot, şi votăm legile una câte una. Nu mai avem ce să ne consultăm. Ne consultăm fiecare cu noi înşine.

Deci, votul la punctul nr. 3: Proiectul de Lege pentru modificarea art.285 din Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 139 voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să număraţi. 95 voturi împotrivă.

Abţineri? Vă rog să număraţi. 2 abţineri.

Rezultatul votului: 139 voturi pentru; 95 voturi împotrivă; 2 abţineri.

Fiind vorba de o lege ordinară, proiectul de lege a fost aprobat.

4. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Beregsău Mare, lege cu caracter organic, comisia propune respingerea propunerii legislative.

Discuţiile, vă aduceţi aminte, le-am făcut ieri.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei, de respingere a iniţiativei legislative.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi, ca să nu existe nici un fel de dubiu. 233 voturi pentru.

Împotrivă? 8 voturi împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

Cu majoritate de voturi, propunerea de respingere a fost acceptată.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Constantin Tudor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu tot respectul pentru domnul Oancea, grupul nostru parlamentar a votat pentru respingerea acestei iniţiative, din două considerente: în primul rând, noi, care adoptăm legi, nu avem voie să încălcăm legile în vigoare; în al doilea rând, trebuie să fim foarte atenţi, ca parlamentari, când venim cu propuneri de acest gen, ca ele să întrunească toate condiţiile pe care legea le impune.

La această propunere nu am avut hotărârea Consiliului local al comunei de a se organiza referendumul şi, bineînţeles, rezultatul acestui referendum pe întreaga comună putea să fie favorabil localităţii Beregsău Mare, am înţeles că acolo există grosul populaţiei, şi fişa respectivă nu a avut cele două semnături pe care le prevede legea, de la preşedintele Consiliului judeţean şi de la prefect.

Eu de ieri am vrut să intervin, dar s-a lungit puţin sau s-a scurtat procedura, pentru că voiam să vă propun să vă retrageţi iniţiativa, pentru că nu vreau ca oamenii de acolo să simtă că noi, parlamentarii, am avea ceva cu această localitate.

Avem o situaţie similară chiar pe ordinea de zi de astăzi, şi trebuie să venim cu propuneri care să întrunească condiţiile legii.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Noi am avut o înţelegere că vom discuta astăzi Proiectul de Lege pentru reglementarea situaţiei juridice a bunurilor care au aparţinut fostului suveran al României.

Domnul ministru Olteanu, este cumva aici?

A fost o solicitare expresă din partea reprezentantului Guvernului, de a participa la dezbaterea acestui proiect de lege.

Imediat, şi vă rog să luaţi loc, domnule ministru.

Stimaţi colegi,

Din partea iniţiatorilor, dau cuvântul domnului ministru Bogdan Olteanu. Aveţi cuvântul.

Rog Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi să se prezinte pentru dezbateri.

Aveţi cuvântul, domnule ministru.

Domnul Bogdan Olteanu (ministru pentru relaţia cu Parlamentul):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ne aflăm în faţa unui proiect legislativ care este rodul unor discuţii ce s-au purtat de-a lungul mai multor ani, de către două guverne succesive ale României. Este un proiect legislativ cu o semnificativă încărcătură politică; este un proiect legislativ cu o semnificativă încărcătură istorică; este ceea ce îndrăznim să spunem că poate fi văzut ca o împăcare cu o parte a istoriei României.

Prin acest proiect legislativ propunem Parlamentului României soluţionarea situaţiei bunurilor imobile ce au aparţinut Regelui Mihai. Este o formulă care, în acelaşi timp, rezolvă un litigiu de proprietate istoric. Permite, de asemenea, menţinerea domeniului Peleş în proprietate publică. Guvernele României, în ultimii ani, au considerat că domeniul Peleş trebuie să rămână poporului român, trebuie să fie accesibil, în continuare, oricăruia dintre români. În cursul anilor trecuţi s-a purtat o negociere între Guvernul României şi Casa Regală. S-a ajuns la o tranzacţie. Preţul acelei tranzacţii este, pot să vă declar, sub jumătate din valoarea evaluării domeniului, făcută de un evaluator independent; această tranzacţie este acceptată de ambele părţi. La acest proiect legislativ s-au adus o serie de amendamente în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, amendamente pe care Guvernul şi le însuşeşte. Şi, având în vedere atât chestiunile de natură istorică şi politică, cât şi chestiunile de natură juridică pe care le-am prezent, vă rog, doamnelor şi domnilor deputaţi, să acordaţi votul dumneavoastră acestui proiect de lege.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei, domnul deputat Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru stenogramă, aş dori să fie precizat faptul că iniţiator pentru acest proiect de lege este Guvernul Adrian Năstase. Guvernul Adrian Năstase este cel care a dat semnalul că Regele Mihai, prin acest proiect de lege, merită mai multă atenţie.

În schimb, eu aş supune atenţiei dumneavoastră raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Noi, în momentul în care am analizat în cadrul comisiei, am ţinut cont de avizele favorabile ale Comisiei pentru administraţie, Comisiei drepturilor omului, avizul Consiliului Legislativ.

Dar, v-aş propune, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege, cu toate că dumneavoastră îl aveţi la casete cu avizul favorabil, ţinând cont că la Anexa nr.4 sunt o serie de neclarităţi, şi pentru completare şi pentru trimiterea la Monitorul Oficial, consider că nu este normal să îl trimitem cu o serie de neclarităţi care există în cadrul Anexei nr.4, şi aici m-aş referi la faptul că la o serie de poziţii nu avem numărul Cărţii funciare; de asemenea, sunt precizate o serie de dosare care sunt suspendate sau nu sunt suspendate, mă refer la poziţia 125 şi la 126; de asemenea, în cadrul Anexei nr.4 sunt mai multe neclarităţi vizavi de poziţii. De aceea, stimaţi colegi, mai ales că noi, în principiu toţi am fost de acord că trebuie să fim de acord cu acest proiect de lege pentru mai multe clarificări. Toţi, mă refer la Guvernul Adrian Năstase şi la actualul Guvern.

Vă propun, totuşi, retrimiterea la comisie pentru clarificarea de la Anexa nr.4. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Îl rog pe domnul ministru să-şi spună părerea în legătură cu această propunere.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul este de acord cu retrimiterea la comisie, cu rugămintea ca termenul să fie scurt, astfel încât să putem soluţiona în această sesiune problema.

Domnul Adrian Năstase:

Deci, stabilim dacă sunteţi de acord. În măsura în care veţi vota favorabil, totuşi, termenul să fie de o săptămână, astfel încât marţea viitoare să putem să votăm, să putem lua în discuţie textul proiectului de lege.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.130/2004 privind unele măsuri pentru vânzarea de către societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale şi al industriei de apărare, precum şi de către alţi agenţi economici din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului, a locuinţelor pe care aceştia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la aceşti agenţi economici.

Suntem în procedură de urgenţă.

Invit biroul Comisiei pentru industrii să facă propunerile regulamentare. Doamna Aura Vasile? Domnul deputat Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia vă propune un termen de dezbatere de 5 minute, câte un minut pentru fiecare intervenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei cine ia cuvântul? Domnul Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urma acestor dezbateri membrii comisiei au hotărât în unanimitate să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, legea aceasta pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2004 privind unele măsuri pentru vânzarea de către societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale şi al industriei de apărare, precum şi de către alţi agenţi economici din subordinea M.E.C., a locuinţelor pe care aceştia le au în patrimoniul personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la aceşti agenţi economici şi, respectiv, modificarea art. 1 şi art. 5 şi menţinerea în forma iniţială a art. 4, în forma adoptată de Senat.

În consecinţă, rugăm să supuneţi dezbaterii şi aprobării aceste propuneri ale comisiei.

Domnul Adrian Năstase:

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Mai întâi titlul ordonanţei.

La pct. 1. Le supun în ordine, ca să nu avem nici un fel de discuţie. Deci, mergem pe textul Senatului.

La articolul unic, pct. 1. Titlul ordonanţei. Dacă sunt observaţii?

Supun votului. Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic, pct. 2.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 3 de la articolul unic.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 4.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Punctul 5.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Este lege ordinară.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi proiectul de lege a fost aprobat.

Stimaţi colegi,

Vă propun să ne oprim aici cu dezbaterea proiectelor de lege şi vă reamintesc activitatea în comisii, în această după-amiază, şi, de asemenea, şedinţa comună a celor două Birouri permanente la ora 15,00.

De asemenea, vă rog să reţineţi procedura referitoare la proiectul de lege care îşi asumă răspunderea Guvernul, şi anume, dreptul dumneavoastră de a depune amendamente până vineri la ora 24,00. Textul proiectului de lege îl veţi primi în cursul zilei de astăzi. Veţi avea la dispoziţie ziua de miercuri, ziua de joi, ziua de vineri, pentru a examina acest proiect de lege şi pentru a depune eventuale amendamente.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,15.