Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Gelil Eserghep, secretari.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Stimaţi colegi,

Deschidem lucrările şedinţei noastre de astăzi, 8 noiembrie 2005.

Il invit la cuvânt pe domnul deputat Ioan Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte "Nonşalanţa premierului vis-A-vis de FE.ME.I.

Nu-i nevoie de ani de zile, sunt suficiente şi 10 luni de muncă, pentru ca un om valabil, chiar fost manechin şi mare iubitor de automobile, să-şi dovedească valabilitatea. Fie că e vorba de FMI (Fondul Monetar Internaţional) sau de FEMEI (reprezentantele sexului slab), domnul prim-ministru găseşte cu naturaleţe şi promptitudine replicile care să-l avantajeze şi să-l facă să cadă în picioare.

În timp ce mulţi specialişti îşi exprimă îngrijorarea faţă de decizia FMI de a rupe acordul cu România, domnul prim-ministru afirmă cu seninătate că: "logica funcţionarilor FMI este mai degrabă una de contabili mărunţi"(!). Ca urmare a acestei deraieri cu Fondul Monetar Internaţional, România se vede nevoită să-şi ia soarta în propriile mâini şi să atingă ţinta de integrare în Uniunea Europeană fără asistenţa tehnică din partea Fondului. Şi care e problema? "Apreciez - spunea premierul - că România are economişti de valoare, care sunt capabili să ne ofere soluţii economice, fără să avem nevoie de asistenţa FMI (!). Eu cred că România, ca viitoare ţară membră a Uniunii Europene, trebuie să arate că are capacitatea să-şi gestioneze singură problemele economice".

Deşi s-a mai vorbit şi altă dată de un Guvern cu 15 mii de specialişti, dar care n-a ajuns la "luminiţa de la capătul tunelului", domnul prim-ministru n-ar trebui să fie atât de mândru de "economiştii de valoare" pentru că în comunicatul FMI se spune clar: "Cu actuala poziţie în materie de politici, România riscă să intre în Uniunea Europeană cu o competitivitate slăbită, dezechilibre macroeconomice în creştere, servicii de sănătate şi învăţământ care se deteriorează şi importante decalaje în infrastructură materială."

Şi nu trebuie să vii de la Washington ca să înţelegi că optimismul primului-ministru este unul nesincer, de ochii lumii. Însuşi consilierul prezidenţial, expertul în domeniu, fostul premier Theodor Stolojan, se declara nemulţumit de unele sectoare, considerate "OK", ca: productivitatea muncii, bănci, piaţa energiei etc. şi spunea: "Problema fundamentală a economiei româneşti este trecerea de la activităţile cu valoare adăugată mică la cele cu valoare adăugată mare". Şi se pare că liberalul Stolojan nu poate fi inclus în categoria "contabililor mărunţi" despre care vorbeşte premierul.

Deşi Călin Popescu Tăriceanu poate răsufla uşurat că a scăpat de teroarea FMI-ului şi de blestematele-i acorduri, ruperea acestei colaborări pune în discuţie nu doar politica economică a Guvernului, cât şi însăşi guvernarea, în sens larg. Astfel, diagnoza FMI atenţionează asupra unor grave deficienţe: proiectul de buget pe 2006 este nerealist, politicile salariale în sectorul public sunt improvizate şi conjuncturale, modificarea Codului fiscal nu a îmbunătăţit nivelul veniturilor, cererea de bunuri şi servicii depăşeşte oferta de pe piaţă, deficitul balanţei comerciale creşte...

La aceste deficienţe se adaugă şi cele semnalate de către Raportul de monitorizare a Comisiei Europene, respectiv creşterea dezechilibrelor macroeconomice, aplicarea deciziilor referitoare la faliment, la legislaţia şi administrarea mediului de afaceri.

Dacă la acestea se adaugă şi conflictul din cadrul Alianţei pe tema bugetului pentru 2006, cât şi absenţa coerenţei politice şi economice, avem o imagine total diferită de cea pe care ne-o propune, cu atâta nonşalanţă, cel mai mare specialist din actualul Guvern. După cum afirma un ziarist "cu acces liber la portofel, Guvernul Tăriceanu este primul lăsat să cheltuiască aşa cum crede de cuviinţă. De chibzuiala acestuia depinde cum va arăta România înainte de intrarea în Uniunea Europeană". Vom trăi şi vom vedea.

În altă ordine de idei, dar în acelaşi context, nonşalanţă-femei (cu deplasarea accentului pe prima silabă a cuvântului, a se citi fe-mei), mă voi referi la reacţia premierului vizavi de declaraţia Elenei Udrea.

Fără această declaraţie n-am fi aflat despre telefoanele pe care premierul le dă ori de câte ori este nevoie. Să fi fost acest telefon singurul pe care procurorul general l-a primit de la domnul Tăriceanu?

Cu toate că în comunicatul Guvernului, remis presei, se menţiona că l-a sunat pe Ilie Botoş pentru a-i cere "să respecte legea", Tăriceanu a infirmat că ar fi spus aşa ceva! "Nu am simţit nevoia să-i cer procurorului general să respecte legea. Motivul pentru care l-am sunat este acela că, la nivel instituţional, premierul are dreptul să poarte un dialog cu orice instituţie din România, ca să se informeze".

Premierul a afirmat că poartă asemenea dialoguri şi cu directorul SRI, cu directorul SIE şi cu alţi directori sau preşedinţi de autorităţi sau instituţii din România. El a precizat că l-a sunat pe Botoş şi în alte "situaţii critice", precum RAFO şi Sechelariu, uzând de dreptul său de a se informa, în calitate de prim-ministru, aşa cum a procedat şi în cazul lui Dinu Patriciu. Oare?

Replica premierului rămâne fără replică: "Ca prim-ministru, eu nu pot băga capul în pământ ca struţul. Am dreptul să mă informez fără ca asta să însemne că intervin şi dau indicaţii. Am dreptul să procedez aşa oricând consider că este nevoie".

Tăriceanu a conchis: "Astfel de iniţiative ţin exclusiv de responsabilitatea care-mi revine în faţa Uniunii Europene, ca membru al Guvernului, în susţinerea acţiunilor de combatere a corupţiei, fără a reprezenta o imixtiune în actul de justiţie".

Şi, totuşi, de ce s-a simţit ofensat procurorul general de telefonul primit de la premier, când ar fi trebuit, poate, să fie măgulit? "Nu este normal - a declarat Botoş - să fiu sunat de către primul-ministru şi întrebat despre mersul unui dosar".

Nu comentez!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

La PNL, domnul Tăriceanu n-a venit.

Paveliu Marian Sorin. Nu este.

Buşoi Cristian. Nu este.

Crăciunescu Grigore.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Zilele acestea au loc, la comisii, dezbaterile proiectului de lege privind Camerele de Comerţ şi Industrie din România.

Proiectul de Lege are ca scop reglementarea şi îmbunătăţirea activităţii din acest domeniu important pentru comunitatea de afaceri din ţara noastră. În acelaşi timp, se face un lobby intens ca în cadrul acestei legi să fie aprobată prevederea ca Registrul comerţului să intre din nou în subordinea Camerei de Comerţ.

Registrul unic al comerţului a trecut în subordinea Ministerului Justiţiei ca o consecinţă a luptelor interne din perioada respectivă, când doi preşedinţi se contestau reciproc, nefiind interesaţi, de fapt, de bunul mers al activităţii Camerelor. Ca urmare a acestui fapt, activitatea Camerelor de comerţ şi industrie s-a diminuat cantitativ şi calitativ.

Îmbunătăţirea activităţii Registrului comerţului după preluarea acestuia în anul 2003, precum şi a excedentului financiar al acestei activităţi pe anul 2004, conform Hotărârii Guvernului nr. 454/2005, care a fost de peste 6 milioane de euro, fac din aceasta o preocupare importantă pentru anumite grupuri de interese care doresc trecerea din nou în coordonarea Camerei de comerţ şi industrie pentru rezolvarea financiară a problemelor acestora, a acestor Camere.

În perioada 1990-2002, în care Registrul a funcţionat în cadrul Camerelor de comerţ şi industrie, au fost semnalate diverse disfuncţionalităţi ca: întârzieri semnificative în înregistrarea societăţilor comerciale, de la 20 la 60 de zile în medie. La ora actuală acest termen este de 3 până la 5 zile; imposibilitatea de a furniza informaţii în timp util societăţilor comerciale; refuzul unor Camere de Comerţ de a comunica la nivel central datele înregistrate în teritoriu, ca urmare a unor lipsuri din baza de date. S-a constatat funcţionalitatea defectuoasă a birourilor unice. Tarife diferite de la un judeţ la altul, de exemplu, 6,2 milioane de lei pentru un certificat constatator la acea vreme, iar astăzi acesta costă 300 de mii de lei, iar pentru urgenţe se percepe o taxă de 50%, astfel că suma totală este de maxim 450 de mii de lei. Se percepeau taxe de depozitare, taxe de prioritate, taxe de verificare dosar, taxă de biblioraft, taxă de mapă de agent economic etc. Tarife discriminatorii aplicate de unele Camere de comerţ : Camera de comerţ din Bistriţa-Năsăud percepea în 2002 pentru eliberarea unui atestat privind situaţia unei societăţi comerciale, taxe de 714 mii pentru membrii Camerei, iar pentru nemembri, 2.142.000. La acea vreme, Oficiul concurenţei a fost sesizat.

Un prim argument pentru păstrarea situaţiei actuale, şi poate cel mai important, este acela că în majoritatea statelor Uniunii Europene şi a ţărilor dezvoltate din punct de vedere economic din afara Uniunii, Registrul comerţului funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei. Exemple: Austria, Franţa, Germania, Cehia, Spania, Grecia etc., iar în alte ţări, Registrul comerţului funcţionează sub autoritatea altor ministere sau sunt organizate ca agenţii guvernamentale, sau sunt organizate ca instituţii publice: Marea Britanie, Cipru, Danemarca, Irlanda, Finlanda, Norvegia, Suedia, Canada, Australia. Numai într-un număr de trei ţări Registrele Comerţului sunt ţinute de Camerele de Comerţ şi Industrie, care însă sunt instituţii publice, organizate unitar în subordinea Guvernului.

Un al doilea argument este acela că Oficiul naţional al Registrului comerţului este parte integrantă a strategiei de reformă a sistemului judiciar, cu obligaţii stabilite printr-un complex de acte normative, obligaţii care n-ar fi îndeplinite dacă s-ar aproba trecerea Registrului din nou la Camere. Ca urmare, Ministerul Justiţiei este împotriva trecerii Registrului la Camera de Comerţ. Începând cu anul 2002 şi până în prezent, Registrul se află în subordinea Ministerului Justiţiei, transfer ce a fost făcut pentru a se consolida caracterul public al acestuia.

Colaborarea dintre Ministerul Justiţiei şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este necesară pentru a se aplica legea falimentului, realizarea buletinului insolvenţei, dar şi în ceea ce priveşte domeniul integrării europene, aplicarea prevederilor comunitare.

Critici asupra felului în care Registrul a funcţionat în perioada 1990-2002 s-au primit şi de la Comisia europeană, menţionându-se că funcţia de bază, aceea de a furniza informaţii despre situaţia financiară a comercianţilor, nu a fost realizată corespunzător.

Într-o evaluare efectuată de către Departamentul de piaţă internă se menţionează că Oficiul naţional al Registrului comerţului în organizarea actuală este considerat capabil de a îndeplini toate condiţiile atât în ceea ce priveşte legislaţia adoptată, cât şi a capacităţii administrative de a implementa.

Un alt argument, dar nu şi ultimul, este acela că în forma actuală de organizare, Registrul comerţului funcţionează bine, cei care se adresează acestei instituţii sunt mulţumiţi şi nu are sens să schimbăm un lucru care merge bine cu ceva care a mers prost înainte, decât numai dacă vrem să facem jocul grupurilor de interese care urmăresc acest scop.

Acest transfer ar însemna desfiinţarea Registrului comerţului, din cauza modului de organizare neunitar şi autonom al Camerelor de comerţ din România.

Prin această propunere se doreşte subvenţionarea de către stat, din fondurile publice, a activităţii Camerelor de comerţ şi industrie, folosirea fondurilor obţinute din diverse taxe pentru susţinerea propriei activităţi. Reîntoarcerea Registrului comerţului la Camera de Comerţ va face ca judecătorul delegat să nu-şi mai poată desfăşura activitatea, iar comercianţii să fie nevoiţi să se adreseze instanţei ori de câte ori sunt necesare unele modificări cu privire la activitatea lor.

Prioritatea noastră în acest moment este integrarea în Uniunea Europeană, motiv pentru care ar trebui să avem o legislaţie corespunzătoare cerinţelor acesteia şi, în acelaşi timp, nu trebuie să distrugem un sistem care funcţionează bine pentru a face jocul unor oameni care sunt preocupaţi mai mult de interese proprii.

Activitatea Camerelor de comerţ trebuie să fie susţinută de marii oameni de afaceri pentru faptul că aceştia beneficiază de activitatea Camerelor de comerţ, şi anume: contacte internaţionale, întâlniri de afaceri cu caracter privat, deplasări în străinătate şi multe altele, ceea ce nu este caracteristic pentru micii întreprinzători deocamdată.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

PD, Romanescu marcel. Nu este.

Igaş Traian Constantin. Nu este.

Buda Daniel. Nu este.

PRM, Moisoiu Adrian.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi este intitulată "Cine nu investeşte în educaţie va fi obligat să investească în puşcării".

Sub flamura reformei care trebuia să transforme din temelii şcoala românească, asistăm astăzi la un dezastru al acesteia, dorit probabil de mulţi, atât din ţară, cât şi din afara ei.

După o serie de proteste care au început pe 12 septembrie, o dată cu începerea noului an şcolar, profesorii din învăţământul preuniversitar şi universitar, adică circa 20% din populaţia ţării, au intrat începând de ieri, 7 noiembrie, în grevă generală pe termen nelimitat.

Faţă de celelalte săptămâni începute cu scandaluri politice şi despărţiri de Fondul Monetar Internaţional, acum vorbim de educaţie şi de bani. Pentru învăţământ este necesar minimum 6% din produsul intern brut, după ce iniţial a fost alocat doar 3,7%. Ca urmare, aproximativ 34 de mii de cadre didactice, peste 660 de mii de studenţi şi 3.500.000 de elevi au renunţat la cursuri, până când Guvernul nu va aloca educaţiei un procent suficient de mare din PIB pentru ca astfel învăţământul să se apropie de nivelul european.

Evenimentul a debutat în comisiile pentru învăţământ reunite de la Camera Deputaţilor şi Senat, unde ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu, după ce în prima zi, sfidându-i pe cei prezenţi, s-a eschivat să se prezinte, a declarat tranşant, dând dovadă de aroganţă, desconsiderare şi dispreţ, că nu există bani şi, ca urmare, acestea au respins proiectul de buget pentru învăţământ pe anul 2006.

Degeaba promisiunile ulterioare ale premierului Călin Popescu Tăriceanu de sâmbătă 5 noiembrie în faţa liderilor celor 4 federaţii sindicale din învăţământ, pentru a-i face pe profesori să renunţe la grevă. Lipsa dialogului preliminar şi antecedentele din anii trecuţi când, de asemenea, s-au făcut promisiuni care ulterior au fost neonorate, şi-au spus cuvântul.

Sunt şcoli care n-au primit materiale didactice de 15 ani, nu au mai fost reparate, şi ca atare stau să cadă sau chiar au şi căzut la inundaţii, cursurile se desfăşoară în condiţii mizerabile, iar despre salarizarea profesorilor să nu mai vorbim. Este o dramă să fii profesor, după cum este un mare act de curaj şi trebuie să iubeşti nespus de mult meseria de dascăl ca tânăr fiind să rămâi într-un sistem desconsiderat de cei care după ce au trecut, vai de capul lor, prin băncile şcolii, ca de exemplu, preşedintele ţării, uită că în campaniile electorale au declarat că învăţământul reprezintă o prioritate naţională.

Salarizarea profesorilor este factorul esenţial prin care se explică motivaţia de a fi dascăl, care te determină de a te dărui cu trup şi suflet sistemului. Un învăţământ subfinanţat nu poate să asigure calitate oricâte legi ale calităţii vom elabora, după cum fără susţinere politică nu se poate asigura o finanţare corespunzătoare.

Şcoala românească este încă o şcoală europeană care, în condiţii deosebit de grele, incredibil, mai are încă rezultate şi valori. Trebuie să se reţină însă că cine nu investeşte în educaţie va fi obligat să investească în justiţie şi în puşcării.

Voi sublinia principalele solicitări ale cadrelor didactice: salariul minim de 250 de euro pe lună în anul 2006, subvenţie pentru carte de 200 euro pe an, subvenţie pentru ţinuta vestimentară 250 euro pe an şi pentru acces la internet 10 euro pe lună, acordarea de tichete de masă.

Finanţare corespunzătoare şi salarizare la nivelul importanţei domeniului, grija şi respectul pentru salariaţi sunt principalele priorităţi pentru care trebuie efectiv să se bată un ministru. De aceea viitorul ministru al învăţământului are obligaţia să fie ferm şi să ţină cont de tot ce s-a făcut de către cei care au fost înaintea sa, de realităţile şcolii româneşti şi să nu subordoneze şcoala politicului.

Acelaşi lucru ar trebui să-l facă domnul Marko Bela, ministrul de stat care coordonează învăţământul şi se preocupă doar de frustrările minorităţilor.

Acţiunea cadrelor didactice nu are voie să fie aruncată la hârdău. Greva generală nu este făcută pentru salarii, ci pentru viitorul României. Răbdarea oamenilor a ajuns la limită.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

UDMR, domnul Becsek-Garda Dezideriu. Nu este.

Domnul Tamas Sandor. Nu este.

Domnul Antal Arpad. Nu este.

Grupul parlamentar al Partidului Conservator, domnul Tudor Constantin. Aveţi microfonul.

Vă rog păstraţi liniştea în sală.

Domnul Constantin Tudor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Partidul Conservator susţine Proiectul de Lege privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor".

Manifestarea liberă a personalităţii umane, prin exercitarea deplină a drepturilor şi a libertăţilor omului, este una din valorile fundamentale ce stau la baza doctrinei Partidului Conservator. În acest context intră şi libertatea oricărei persoane de a-şi manifesta credinţa religioasă în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor, precum şi libertatea de a-şi schimba credinţa religioasă.

Partidul Conservator susţine fără rezerve adoptarea Legii privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, aflată acum în dezbaterea Parlamentului.

România, în prezent, se găseşte într-o situaţie de vid legislativ în acest domeniu, întrucât regimul general al cultelor este şi astăzi, teoretic, reglementat încă de către Decretul nr. 177/1948, ale cărui dispoziţii sunt, în prezent, căzute în desuetudine şi practic inaplicabile.

Proiectul la care facem referire, aşteptat de mai bine de 15 ani, elaborat prin dialog cu reprezentanţii cultelor şi însuşit de Guvern, a fost semnat la 31 mai 2005 de către 16 din cele 18 culte recunoscute în România, realizându-se astfel oportunitatea necesară dezbaterii lui în Parlament.

Proiectul de Lege iniţiat de Guvern vine să realizeze cadrul legislativ necesar regimului general al cultelor. Este respectată tradiţia românească în ce priveşte regimul cultelor, armonizată bineînţeles, cu situaţia cvasigenerală din statele Uniunii Europene, în domeniul modului de tratament din partea statului faţă de organizaţiile religioase.

Proiectul de Lege stabileşte principiile ce definesc libertatea religioasă, modul de organizare a cultelor, relaţiile dintre stat şi culte, problemele legate de personalul şi patrimoniul cultelor, cât şi modul de funcţionare al învăţământului religios. În ce priveşte dobândirea calităţii de cult, obligaţia ca numărul de membri, cetăţeni români cu domiciliul în România, să fie de cel puţin 0,1% din populaţia totală a României, nu înseamnă restricţionarea libertăţii religioase sau a dreptului de asociere, ci doar o limită până unde funcţionează sprijinul direct al statului.

Prin lege, statul român recunoaşte rolul major al Bisericii Ortodoxe Române, dar şi al cultelor recunoscute, în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti.

În această problemă de mare importanţă, Partidul Conservator nu numai că susţine proiectul de lege, dar solicită sprijin din partea tuturor grupurilor parlamentare, indiferent de culoarea lor politică, pentru adoptarea în Senat şi în Camera Deputaţilor a Legii privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bună dimineaţa!

Domnul Amet Aledin.

Domnul Aledin Amet:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Să preţuim mai mult istoria".

Pe teritoriul România există numeroase însemne ale trecutului. Insăşi istoria României este una deosebită, bogată în fapte, date, locuri, cetăţi antice, medievale, aşezăminte stau ca mărturie, conservarea lor fiind, indiscutabil, o prioritate. Trecutul poporului român merită respectat. Trecutul fiecărui popor îndeamnă la respect. La temelia existenţei unei naţiuni se află, fără îndoială, şi acest aspect.

Din acest motiv, păstrarea urmelor istorice devine obligatorie, autorităţile statului fiind nevoite să sprijine, în acest sens, toate demersurile. Nu există zonă a României în care să nu găsim astfel de urme. Ele dovedesc o existenţă îndelungată a românilor pe aceste pământuri dar, în acelaşi timp, obligă prezentul, ne obligă să fim mai atenţi, mai consecvenţi în ceea ce priveşte păstrarea lor. Trebuie redimensionată abordarea problematicii, trebuie alocate sume mai mari de bani pentru conservarea obiectivelor istorice, trebuie rediscutată importanţa meseriei de istoric care, în fond, menţine la standarde ştiinţifice spiritul, credinţa, limba, esenţe ale existenţei unui popor.

Cu siguranţă este nevoie de un mai mare ajutor acordat în acest domeniu cercetării ştiinţifice. Cu siguranţă se poate dezvolta aria de cuprindere a aşezămintelor specifice. Nu putem fi nereceptivi la doleanţele istoricilor. Respectându-i pe aceşti oameni, ne respectăm trecutul şi, nu-i aşa?, ne respectăm pe noi înşine.

Mulţumesc frumos.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Popescu-Tăriceanu Călin. Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Constantin Anton Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pe fondul speculaţiilor şi al controverselor publice legate de telefonul de informare pe care i l-am dat procurorului general al România, Ilie Botoş, ţin să aduc în faţa Parlamentului României, ca autoritate supremă legislativă a ţării, unele elemente suplimentare prin care vreau să lămuresc condiţiile în care s-a desfăşurat această convorbire telefonică.

De ce o fac în faţa Parlamentului? Dintr-un motiv foarte simplu şi clar pe care doresc să-l subliniez. În baza principiului fundamental al controlului şi echilibrului reciproc al puterilor în stat, consider că Guvernul şi primul-ministru este responsabil, în primul rând, în faţa Parlamentului, a cărui autoritate o recunoaşte. Parlamentul este instituţia care controlează Executivul şi de aceea consider că numai în faţa Parlamentului trebuie să vin să dau aceste explicaţii lămuritoare.

Două premise. Prima este legată de scopul telefonului. Reafirm clar şi răspicat că am dat acest telefon în calitate de prim-ministru pentru a mă informa şi nu pentru a influenţa mersul anchetei. În conversaţia pe care am avut-o cu domnul procuror Ilie Botoş nu există nici un element care să justifice afirmaţia de imixtiune în actul de justiţie, lucru care este de altfel admis şi de domnul procuror general. Mai mult decât atât, există dovada clară că telefonul meu nu a influenţat în nici un fel mersul anchetei.

A doua premisă pe care vreau să o lămurim este legată de calitatea în care am dat acest telefon. Subliniez încă o dată că am dat acest telefon în calitate de prim-ministru al României şi nu în altă calitate. Potrivit art. 13 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, "Primul-ministru reprezintă Guvernul în relaţiile acestuia cu Ministerul Public". Ca atare, conversaţia are acoperire legală prin însuşi actul legal care reglementează activitatea Guvernului României şi a primului-ministru.

În al doilea rând, am dat acest telefon în calitate de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Conform art. 14 din aceeaşi Lege nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, "primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi exercită toate atribuţiile care derivă din această calitate".

După cum ştiţi, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, potrivit legii, promovează strategia de securitate naţională a României care, la rândul său, menţionează în mod clar vulnerabilităţile economice la care poate fi supusă economia românească.

Datorită faptului că era implicată cea mai mare societate cu capital românesc în această dispută şi că existau semne clare de influenţare a mediului economic, de influenţare negativă a mediului economic, am considerat de obligaţia mea să mă informez în legătură cu acest caz.

Care este, de fapt, pe fond, obiectul acestei declaraţii? Vreau să clarificăm situaţia referitoare la telefonul dat procurorului general, în primul rând. Doresc să-mi asum responsabilitatea faţă de faptele reale, cred că este necesară depăşirea confuziei şi a tensiunilor artificiale, astfel încât să putem să concentrăm activitatea Guvernului pe priorităţi, şi, nu în ultimul rând, aş dori să valorificăm această situaţie pentru a consolida sistemul instituţional din România în vederea evitării, pe viitor, a unor incidente similare.

Permiteţi-mi, foarte pe scurt, să relatez ceea ce s-a întâmplat. În ziua de 26 mai, Dinu Patriciu este reţinut într-o manieră extrem de controversată de Parchetul General din România. Ţin să subliniez că, după numeroase ore de anchetă prelungită, nu exista nici un fel de informaţie publică, în această privinţă, furnizată de Parchetul General. Cu toţii am constatat atunci că a existat o preocupare pe care aş numi-o justificată în viaţa publică, în mass-media, la nivelul diferitelor instituţii, şi nu în ultimul rând în rândul colegilor mei din Partidul Naţional Liberal.

A doua zi, pe data de 27 mai, urma să plec într-o vizită oficială în străinătate. Reţinerea continua şi am crezut că este de datoria mea să fiu informat de la sursă şi ca prim-ministru să nu fiu obligat să apelez la surse de mâna a doua. Prin urmare, am sunat la procurorul general şi am subliniat că sun în calitate de prim-ministru şi nu doresc decât să fiu informat. La revenirea din vizita oficială din străinătate, pe care am efectuat-o, am primit imediat la sosire un telefon din partea preşedintelui ţării care m-a invitat la o discuţie la Cotroceni. Am stat cu preşedintele ţării într-o reuniune care a durat până la ora 1,00 noaptea. De ce am stat în această reuniune, de ce am purtat această discuţie? Pentru că amândoi împărtăşeam o preocupare faţă de situaţia creată. Vreau să subliniez că acest moment a fost un moment extrem de pozitiv în relaţionarea şi colaborarea cu preşedintele Traian Băsescu, fără să existe nici o altă interferenţă.

Ulterior, problema a fost redeschisă după ce Dinu Patriciu a fost eliberat ca urmare a unei decizii a instanţelor judiciare, pentru că o seamă de instituţii, pe care doresc să le citez, au intervenit cu declaraţii publice pe această temă. Delegaţia Uniunii Europene la Bucureşti avertiza, în mod indirect, asupra problemelor care se nasc din practica judiciară de acest gen. A intervenit, la vremea respectivă, Departamentul de Stat al Statelor Unite, am avut atitudini ale Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, am avut numeroase luări de poziţie ale organizaţiilor neguvernamentale, dintre care citez, în primul rând, APADOR-CH. Nu în ultimul rând, presa, toată lumea, a calificat situaţia respectivă ca fiind un abuz.

Acestea sunt elementele care justifică preocuparea din acea zi, precum şi necesitatea transparenţei şi informării publice, care lipsea cu desăvârşire.

În sfârşit, în luna noiembrie din acest an, la începutul lui noiembrie, am asistat la relansarea incidentului şi transformarea lui într-un scandal, şi - subliniez - nu într-o criză. Doresc să nu ne ascundem după degete. Cel puţin eu nu sunt unul dintre cei care să încerc să mă ascund după degete.

Există o preocupare reală legată de grupurile de interese. Această preocupare este justificată. Dar există două căi de a aborda această problemă: prima, prin intrigă, scandal sau criză; a doua abordare este să fim preocupaţi să recunoaştem problema şi să încercăm să o tratăm cu responsabilitate.

Consecinţele, în primul caz, evident că vor fi întotdeauna tensiuni, confuzii şi blocaje. În al doilea caz, cred că ceea ce este important este să încercăm să depăşim trecutul şi să reuşim o consolidare instituţională.

Care ar fi concluziile?

Recunosc şi-mi asum în faţa dumneavoastră preocuparea pentru situaţia referitoare la reţinerea abuzivă a lui Dinu Patriciu şi la derularea în condiţii de legalitate a anchetei.

Nota bene, doresc să vă spun că o serie de prieteni apropiaţi mi-au sugerat că am comis o greşeală politică, pentru că m-am expus într-un mod, poate hazardat, la interpretări negative şi la calomnii şi care, oricum, acest telefon, după cum ştiţi, nu a avut efect.

Avem aici însă o situaţie paradoxală. Ce ar fi însemnat acest lucru? Să accept un abuz, datorită faptului că Dinu Patriciu este un om alături de care am intrat în politică şi am făcut politică începând din 1990? Deci, în acest fel, evitând să dau acest telefon, aş fi riscat să fiu blamat de colegii mei şi de întreaga clasă politică. Ar fi fost o discriminare şi ar fi fost o preocupare egoistă pentru propria imagine.

Vreau să vă spun că nu sunt acel om şi întotdeauna mă voi comporta aşa cum m-am comportat. Un abuz este oricând un abuz şi nu există nici o scuză pentru a tolera acest abuz.

Iar Dinu Patriciu, dincolo de faptul că am o relaţie, care este de notorietate, de prietenie cu el, este un om care a avut o modestă contribuţie la ceea ce este România democratică de astăzi. Vreau să vă spun că în ianuarie '90, pe parcursul anului 1990 şi 1991, când mulţi credeau că democraţia se face cu ajutorul minerilor pentru îndepărtarea opozanţilor politici şi curăţirea Pieţei Universităţii, el a fost unul dintre cei care au avut curajul să ia atitudine şi, cu alţi colegi liberali, să încercăm să promovăm o altă democraţie decât cea care se credea că este oportună la vremea respectivă.

Cu toţii am luptat pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului, dintre care nu ultima este dreptul la o justiţie corectă şi imparţială.

Din această perspectivă, vă spun că nu regret nici un moment că într-o situaţie de abuz a trebuit să fac uz de calitatea oficială, pentru a mă informa.

În final, solicit Parlamentului şi opiniei publice să ia în considerare toate faptele, fără omisiuni şi interpretări partizane. Dacă am fost cu Preşedintele Traian Băsescu împreună la Cotroceni, la solicitarea justificată a acestuia, de la ora 7 seara până la ora 1 dimineaţa, şi am discutat în deplin acord cu acesta despre caracterul spinos al cazului, aceasta este cea mai bună dovadă că amândoi eram preocupaţi şi, în acelaşi timp, nici nu am întreprins nimic pentru a influenţa cursul firesc al justiţiei.

Deci, vă pun întrebarea firească: unde sunt aranjamentele, unde este imixtiunea?

Am conştiinţa împăcată faţă de dumneavoastră, ca membri ai Parlamentului, faţă de Preşedintele României, faţă de Parchetul General, faţă de Guvern, faţă de Alianţa D.A. şi faţă de colegii mei din Partidul Naţional Liberal şi, nu în ultimul rând, pot să vă spun că am curajul să-i privesc în ochi cu exigenţă şi respect pe cei apropiaţi, pentru că aşa consider că trebuie să mă port întotdeauna.

Doresc ca acest lucru să se întâmple tuturor oamenilor politici din România, acum şi în viitor.

Pentru ca lucrurile să ia sfârşit într-un mod clar, legal şi constructiv, solicit câteva elemente.

În primul rând, solicit Serviciului de Telecomunicaţii Speciale să pună la dispoziţia C.S.A.T. înregistrarea convorbirilor telefonice cu Ilie Botoş şi Traian Băsescu din acea zi.

Solicit Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să realizeze un raport asupra celor întâmplate în acele zile şi asupra faptelor care trebuie aduse la cunoştinţa opiniei publice.

În acelaşi timp, propun ca în C.S.A.T. să elaborăm în cel mai scurt timp un cod de conduită referitor la procedurile pe care reprezentanţii Puterii şi responsabilii instituţiilor centrale ale statului le vor respecta în situaţii critice, confuze, conflictuale sau de criză.

Vă mulţumesc foarte mult pentru timpul acordat şi pentru preocuparea pe care sper că o împărtăşiţi alături de mine.

Bună ziua! (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Partidului Democrat)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Anghel Stanciu. Nu este.

Domnul Giurgiu Mircia. Nu este.

Domnul deputat Ungureanu Valeriu.

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Guvernul culturii minorităţilor naţionale".

"Chemarea" actualei coaliţii la guvernare, cu o mică excepţie, cea a Partidului Conservator, dar şi aceasta de genul unui compromis, către susţinerea Legii privind statutul minorităţilor naţionale din România, nu înseamnă, în final, decât o pretenţie a U.D.M.R.

Cu câteva săptămâni în urmă, în Senatul României, mai sus- menţionatul act normativ a avut neşansa adoptării sale.

Este cel puţin straniu câte probleme a creat în rândul coaliţiei respingerea acestui proiect de lege.

"Iartă-ne, în sfârşit, trădaţi chiar de oamenii noştri!" - acestea au fost primele declaraţii ale liderilor P.N.L.-P.D.-U.D.M.R.

Faţă de pretenţia exprimată de U.D.M.R., în mod special şi foarte direct, de a fi aprobată această lege, ca o condiţionare a asigurării participării la guvernare, nu putem spune decât că în ţara noastră dăinuie, de fapt, o situaţie ale cărei caracteristici sunt: ficţiunea regimului parlamentar, majoritatea parlamentară creată cu prilejul vremelnicei ocazii de guvernare, de unde rezultă că nu Guvernul depinde de majorităţi, ci majorităţile de Guvern.

Recunosc că tema "culturii minorităţilor naţionale" este extrem de delicată în viziunea guvernanţilor.

Prin ceea ce afirm nu doresc să irit sau să insult pe cineva, dar socotesc că o dezbatere adevărată referitoare la una dintre cele mai spinoase probleme ale României nu poate fi decât un răspuns la o întrebare adresată iniţiatorilor acestei legi - citat din Nae Ionescu, 30 octombrie 1930: "Buni români puteţi fi şi, desigur, sunteţi. Sunteţi însă şi români?"

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat de la Partidul România Mare, Baban Ştefan? Nu este.

Mircea Costache? Nu este.

Stănescu Cristian? Nu este.

Vasilescu Olguţa? Nu este.

Călian Petru. Este. Aveţi microfonul.

Domnul Călian Petru a depus în scris.

Rus Ioan Aurel? A depus în scris.

Iriza Marius? Nu este.

Gelil Eserghep? Nu este.

Merce Ilie? Nu este.

Partidul Conservator: Iordache Graţiela? Nu este.

Ţundrea Ioan? Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ţundrea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică: "Stimulările trecutului conservator şi simulările prezentului post-socialist".

O plimbare pe străzile Capitalei, care poartă numele iluştrilor conservatori Lascăr Catargiu, Tache Ionescu, Lahovary sau Nicolae Filipescu, ne stimulează memoria, dar ne şi obligă la o reflectare fără simulări.

Reamintindu-ne doar de perioada cât a fost primar, Nicolae Filipescu, ilustrul conservator, a elaborat planul cadastral al Bucureştiului, a fixat şi delimitat raza oraşului, a dezvoltat alimentarea cu apă potabilă, a dispus reparaţia generală a filtrelor, a deschis noi artere de circulaţie - străzi şi bulevarde - şi le-a pavat, a extins reţeaua de canalizare.

În timpul primariatului lui Nicolae Filipescu, primul tramvai electric, mijloc modern de locomoţie, circula în Bucureşti pe "marele bulevard" (azi Bulevardele: M.Kogălniceanu, Carol I şi Pache Protopopescu).

La începutul secolului al XX-lea, acelaşi conservator, primar în Guvernul lui Lascăr Catargiu, Nicolae Filipescu a descris procesul de feudalizare a societăţii româneşti în interiorul unui stat socialist: "La statul socialist, mulţi vor râvni la funcţiile de inspectori, foarte numeroase în toate planurile de organizare socialistă. Neapărat este mai plăcut să supraveghezi pe alţii decât să munceşti tu însuţi. Dar cum vor fi aceşti "inspectori ai muncii" peste numai o generaţie?"

Câtă asemănare între activismul politic din perioada 1948-2005, din cauza unei societăţi aflate într-o perpetuă bulversare a valorilor morale şi culturale! Aceste moduri de a simula traiul decent sau construcţii după voia întâmplării generează o sărăcie progresivă la baza piramidei sociale şi o ariditate intelectuală la vârful ei.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Moldoveanu Emil Radu? Nu este.

Dida Corneliu? Nu este.

Pupeză Viorel?

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte!

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică se intitulează "Hora Unirii, înlocuită de ritmurile ceardaşului!"

Proiectul de lege propus de Guvern cu privire la minorităţile naţionale a stârnit discuţii virulente atât în rândul parlamentarilor, al oamenilor politici, cât şi în rândul opiniei publice. Statutul minorităţilor, care figurează ca şi condiţie în protocolul de guvernare, naşte numeroase întrebări. Cui foloseşte promovarea lui? De ce este necesar, când drepturile minorităţilor sunt "prinse" în legi speciale? Ne europenizăm sau ne întoarcem într-un trecut discutabil? Un lucru este cert. Adoptarea legii minorităţilor este o condiţie impusă de U.D.M.R. pentru a ajuta Alianţa Departe de Adevăr în schimbarea preşedinţilor celor două Camere, dar aceeaşi Alianţă a uitat că a câştigat datorită Transilvaniei. Pentru U.D.M.R., în lipsă acută de imagine, acest Statut dă "bine", în contextul în care politica Guvernului nu i-a făcut "să trăiască mai bine".

Noua găselniţă din Statutul minorităţilor se numeşte "nevinovat" Consiliu Naţional al Autonomiei Culturale (C.N.A.C.). Acesta ar avea atribuţii importante în ceea ce priveşte funcţionarii din instituţiile de învăţământ şi de cultură în limba maternă. Mai mult, consiliul, fiind recunoscut de Parlament, ar deveni autoritate administrativă autonomă.

Oare noul Consiliu Naţional al Autonomiei nu va dubla Parlamentul României, întrucât acesta din urmă nu va putea lua nici o decizie în ceea ce priveşte minorităţile, fără a consulta acest Consiliu? În circumscripţiile unde o minoritate are cel puţin o pondere de 1%, dar nu are reprezentanţi în consiliile locale, C.N.A.C. al minorităţii respective poate propune Consiliului local dezbaterea unor probleme legate de drepturile minorităţilor.

Pe lângă C.N.A.C., legea propune şi înfiinţarea unui Consiliu al Minorităţilor Naţionale (CMN), organism cu personalitate juridică, compus din organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament, organ consultativ al Guvernului. O altă autoritate administrativă va fi Autoritatea pentru Relaţii Interetnice, care se va afla în subordinea primului-ministru şi va avea ca scop protecţia minorităţilor naţionale.

Finanţarea tuturor acestor comisii şi comitete urmează să se facă de la bugetul de stat şi din surse proprii. Dacă tot vorbim de un buget de austeritate, de blocări de posturi sau chiar restructurări în zona bugetară, cum se justifică asemenea alocări?

Deşi proiectul Legii minorităţilor nu conţine nici o prevedere explicită pentru autonomie teritorială, există, totuşi, două alineate cu prevederi care protejează anumite regiuni. Mi se pare anormal ca minorităţile să impună interzicerea de măsuri normative sau administrative care ar putea avea ca efect "modificarea componenţei etnice a unor regiuni locuite în mod tradiţional de anumite comunităţi etnice".

Această autonomie culturală deschide perspectiva cu paşi mărunţi şi bine conturaţi la autonomie teritorială.

Nu este permis într-un stat de drept, independent şi unitar, după cum scrie Constituţia la asemenea prevederi.

O altă prevedere interesantă şi profund, dacă se poate spune aşa, anticonstituţională, este cea prin care Departamentul pentru Relaţii Interetnice trebuie să-şi dea avizul pentru ca minoritarii să poată participa în alegeri.

Altfel spus, acest D.R.I. spune: dumneata candidezi, dacă-ţi dau eu avizul. Până şi Uniunea Civică Maghiară contestă vehement proiectul de lege, solicitând o intervenţie fermă din partea Preşedintelui Traian Băsescu.

Toată lumea vorbeşte despre discriminarea minorităţilor sexuale, etnice, culturale, dar, oare, nu vede nimeni că, de fapt, se produce o discriminare a populaţiei majoritare, prin acordarea unor drepturi suplimentare minorităţilor?

O controversă specială este generată de discriminarea pozitivă. Ideea este de a acorda privilegii speciale minoritarilor, privilegii de care majoritatea să nu se bucure. Ca exemplu, este acela a unui individ, membru al unei minorităţi, căruia i se acordă dreptul la admiterea într-o universitate în defavoarea unui neminoritar, la fel de bine pregătit, sau mai bine pregătit, pentru a asigura o cotă de minoritari în corpul studenţesc.

Legea propusă este nu doar anticonstituţională, ci şi noneuropeană. Sub egida Consiliului Europei, Convenţia pentru protecţia minorităţilor naţionale, în cadrul art.1 precizează clar: "Protecţia minorităţilor naţionale şi a drepturilor şi libertăţilor persoanelor aparţinând acestor minorităţi face parte integrantă din protecţia internaţională a drepturilor omului (...)" Numai că în Raportul explicativ cu privire la Convenţia cadru, autorii convenţiei precizează că aceasta "nu implică recunoaşterea nici unui drept colectiv". În ierarhia determinată de pluralitatea persoanelor, individul are prioritate faţă de grup. Cum "nimeni nu este mai presus de lege", unde este legitimitatea noului Statut al minorităţilor?

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Bărbuleţiu Tiberiu? Nu este.

Marian Dan Mihai? Nu este.

Mănescu Rareş? Nu este.

Pruteanu Vasile? Nu este.

Ghişe Ioan?

Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se referă la o problemă de principiu, şi anume aceea în privinţa modului în care în România se salarizează în sectorul bugetar.

Repet o idee exprimată tot într-o declaraţie politică în urmă cu aproximativ 6 luni.

Problema de fond este următoarea: s-a ajuns în domeniile sănătăţii, învăţământului şi administraţiei, ca salariile să reprezinte adevărate ajutoare de şomaj, sau mai rău, în unele cazuri - invitaţii la corupţie.

Spun acest lucru pentru că o persoană calificată, cu studii superioare, ajunge să câştige muncind cinstit sume de bani între 4 şi 9 milioane de lei.

În acelaşi timp, acum, se propune ca, în anumite cazuri, încurajarea unor categorii de persoane în a-şi creşte copiii, să fie salarizate cu sume mai mari decât cei care muncesc 8 ore.

În opinia mea, o astfel de abordare este neprincipială şi incorectă.

Normal este să încurajăm munca superior calificată şi care se prestează în mod special în interesul public.

Există exemple de profesori universitari doctori docenţi, cu două doctorate, oameni care au condus o viaţă instituţii fie de învăţământ, fie de cercetare, care au pensii încă de 5.400.000 lei, iar, în acelaşi timp, o persoană care-şi exercită bucuria de a avea unul sau doi copii, va ajunge să câştige mai mult decât un om care, după o viaţă, a studiat, a cercetat şi a învăţat pe alţii.

Declaraţia mea politică vrea să sublinieze nevoia urgentă ca în sectorul public să se determine o grilă a salarizării, în funcţie de competenţa specifică, de pregătire şi de importanţa socială a muncii prestate.

În opinia mea, a avea o carieră de succes într-un domeniu de înaltă calificare, reprezintă mai mult decât a te bucura să faci unul-doi copii pentru care urmează să primeşti mai mulţi bani decât pentru o muncă de 8 ore.

Fac această declaraţie încă în termeni moderaţi, pentru a sensibiliza pe cei responsabili să întreprindă ceva, pentru că situaţia din România este o situaţie nu numai anormală, ci este o situaţie care, dacă se prelungeşte, va genera mari perturbaţii în ceea ce priveşte o ordine socială şi o recunoaştere a meritelor oamenilor competenţi.

Dacă nu se vor întreprinde măsuri în acest sens, riscul, care în mod firesc se derulează, este acela ca tinerii într-adevăr să plece şi ţara să rămână preponderent populată de persoane mai puţin competente, foarte în vârstă şi care tot timpul vor aştepta ajutoare de stat din ce în ce mai mari.

Sper ca, repet, cele trei ministere, în mod special al Muncii, Sănătăţii, Învăţământului - de fapt patru, chiar şi Ministerul Administraţiei Publice -, împreună să găsească o formulă prin care, în sectorul public, salarizarea să reprezinte o recunoaştere a meritelor muncii depuse, iar ajutoarele de stat să reprezinte ajutoare de stat, şi nu încurajări la a exercita funcţii fiziologice şi a sta acasă pe banii statului.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Antal Arpad. Aveţi microfonul.

Domnul Antal Arpad-Andras:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Româniile României".

Mi-a plăcut mult declaraţia unui om politic marcant, imediat după alegerile prezidenţiale, cum că există două Românii. Conform personajului amintit, avem o Românie rurală, săracă, mai puţin educată şi mai reticentă la schimbare, şi una urbană, dinamică, avidă după nou şi pregătită de schimbare.

Am urmat firul acestui exerciţiu de logică şi am mai găsit câteva Românii.

De exemplu, mai nou, eu văd că există şi o Românie a bucureştenilor, caracterizată prin setea de bani, de intrigi politice, de putere şi, în genere, dezinteresată de celelalte Românii.

Există o Românie a celor care au fost inundaţi şi una a celor care au profitat de asta. Există România dobrogenilor, care-şi omoară păsările, şi România celor care profită din fotbal. Şi, mai nou, - şi aici voiam să ajung -, există o Românie a ardelenilor.

Cum arată România ardelenilor? Mai calmă, mai corectă, mai serioasă la plata impozitelor şi taxelor, care votează din ce în ce mai puţin cu P.R.M.-ul, este mai aproape de valorile europene.

În aceste condiţii, însă, investiţiile ne ocolesc constant. Primim mai puţini bani pentru infrastructură, respectiv cu 30% mai puţin decât celelalte regiuni.

La proiectele ISPA, de exemplu, în derulare pe perioada 2005-2007, sudul are aproximativ 1 miliard de euro, în timp de Ardealul - aproape zero.

O mulţime de lucruri comune pentru noi, ardelenii, care nu numai că ne deosebesc de România bucureştenilor, de exemplu, ci ne fac şi ceva mai solidari. Şi, dacă toate acestea nu erau de ajuns, acum, cineva ne-a confiscat şi autostrada. Sociologii au demonstrat că cea mai puternică armă este gândirea pozitivă.

De aceea, aş dori să fiu optimist şi să văd jumătatea plină a paharului. De aceea, azi nu-i voi certa pe cei care se împotrivesc construirii autostrăzii şi, implicit, dezvoltării Ardealului, ci voi aprecia pozitiv toate aceste beţe-n roate, pentru imensul serviciu făcut renaşterii conştiinţei şi identităţii regionale a ardelenilor.

Nu am întâlnit în ultimele decenii o solidaritate atât de puternică între diferitele medii politice, academice şi etnice, - domnilor! - etnice din Transilvania!

Aşadar, stimaţi domni şi unii tovarăşi din Bucureşti, dacă nu vreţi să ne ajutaţi, lăsaţi-ne să ne ajutăm singuri. Vă asigur că în 10 ani am avea şi autostrăzi, şi infrastructură dezvoltată şi un turism de nivel european.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Cornelia Ardelean. Aveţi microfonul, doamnă deputat.

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la greva din învăţământ.

Fiecare sfârşit de an aduce, spre dezbatere publică, o problemă controversată - aceea a sumelor repartizate din bugetul de stat pentru învăţământ, domeniu devenit în ultimii ani o adevărată "cenuşăreasă" a guvernărilor post-decembriste.

Educaţia şi cercetarea apar ca direcţii prioritare în platformele program ale tuturor partidelor sau coaliţiilor care obţin, din patru în patru ani, puterea. Dar, printr-un mecanism straniu, ajunşi să aibă în mână cuţitul care împarte bugetul, guvernanţii taie o feliuţă atât de subţire pentru educaţie, încât prin ea se poate vedea viitorul sumbru al învăţământului românesc.

Întotdeauna există o explicaţie care nu poate fi contestată. Fie că este vorba de buget de austeritate, de priorităţile stabilite de Uniunea Europeană, de necesităţile continuării procesului de reformă, fie că este vorba de deficitul bugetar, care nu ne permite să alocăm mai mult acestui domeniu.

În urma acestor explicaţii rămâne însă o realitate cutremurătoare: şcoli degradate, în care elevii îngheaţă cu mâna pe abecedare, grupuri sanitare necorespunzătoare, adevărate focare de infecţie, material didactic depăşit atât fizic, cât şi moral etc.

Dar peste toate acestea, cel mai grav fenomen care îşi face simţită prezenţa este lipsa interesului pentru şcoală. În condiţiile unei subfinanţări cronice a învăţământului, nu trebuie să ne mire că la cursuri se face din ce în ce mai puţină carte, că pentru a promova elevii fac în mod constant pregătiri costisitoare şi cu toate acestea rata promovabilităţii la bacalaureat scade de la an la an.

Este nevoie de o atenţie sporită acordată unui domeniu în care se fabrică, practic, România de mâine. Susţin îmbunătăţirea grabnică a condiţiilor în care sunt crescute noile generaţii, găsirea unor resurse pentru finanţarea corespunzătoare a învăţământului. Dar nu cu orice preţ. Anunţând că vor îngheţa anul şcolar, sindicatele din învăţământ au mers prea departe. Procedând astfel, dascălii se îndepărtează de principiile pe care le-au îmbrăţişat, sunt sigură, cu convingere, atunci când şi-au ales profesia. Oricât de nemulţumiţi ar fi, profesorii nu trebuie să uite că menirea lor este aceea de a creşte generaţii, nu de a le ţine pe loc. Soarta elevilor, anii de viaţa tinerilor, nu pot fi subiecte de negociere, nici mijloace de presiune în lupta sindicală. Ca om politic şi ca părinte, simpatizez cu cauza cadrelor didactice, dar trag un semnal de alarmă cu privire la derapajele inacceptabile pe care le poate lua protestul acestora. Când este vorba despre soarta unor tineri, a unor generaţii de copii, scopul nu scuză mijloacele.

Ştiu că încep negocierile între sindicate şi guvern. Le propun şi unora, şi altora, să fie raţionali şi cerebrali. Să lase la o parte orgoliile şi patima şi să găsească o cale a dialogului şi a înţelegerii, în aşa fel încât să rezolve cât mai grabnic acest conflict care nu face bine nimănui. Şi, cel mai important lucru, nici unii, nici alţii să nu uite că în discuţiile lor trebuie să ţină mai cu seamă cont de soarta tinerilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Mocioalcă Ion nu este, domnul Nicula Constantin nu este, domnul Gubandru Aurel nu este, domnul Ştiucă Alecsandru nu este, domnul Valer Dorneanu.

Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi va avea drept frontispiciu două motouri.

Primul ar fi acela că principiul separaţiei puterilor în stat, principiul autonomiei şi independenţei justiţiei nu sunt două elastice de care să tragă şi premierul şi preşedintele ţării, după cum vor puterile şi voinţa fiecăruia.

Acest principiu presupune că primul-ministru, pe care l-am apreciat pentru bărbăţia şi loialitatea sa politică faţă de prieteni şi faţă de respectul pe care l-a dat Parlamentului venind aici, dar trebuie să-i aduc aminte că nu poate să intervină, nu poate să se informeze despre cazurile care sunt pe rol. Şi, dacă vrea să ştie care este starea justiţiei, are pe ministrul justiţiei şi, dacă vrea să se intereseze de starea justiţiei, trebuie să vadă dacă aceasta are toate condiţiile pentru a realiza acele condiţionalităţi care să scoată justiţia din ultimul loc al acquis-ului comunitar.

Aş vrea să le spun amândurora că este tot atât de neconstituţional să te şi informezi despre un caz şi tot atât de neconstituţional, poate chiar mai grav, este să pretinzi să fii informat tu, aşa cum face preşedintele şi, mai ales, să pretinzi ascultare şi să influenţezi justiţia atât prin comenzi politice, cât şi prin numirea procurorilor generali şi a celorlalţi procurori.

Dacă primul-ministru este îngrijorat de apelurile pe care le-a primit de la Comunitatea Europeană, atunci să fie îngrijorat pentru aceste lucruri, pentru imixtiunile în actul de justiţie, pentru faptul că ministrul justiţiei, care ar trebui să-i asigure independenţa, dă comenzi procurorului să-i rezolve mai repede cazurile cu care este ea implicată, pe care le-a sesizat în calitate de fost lider al societăţii civile, să nu se mai amestece în soluţionarea cauzelor civile care privesc pe cei din familia ei.

La rândul lui, preşedintele trebuie să ştie că PNA-ul, care a fost înfiinţat pentru a combate marea corupţie, nu trebuie pus sub comanda Executivului, aşa cum a fost pus acum, ci trebuie lăsat să acţioneze liber.

A doua parte a declaraţiei mele ar purta motoul: în loc de pachete de servicii medicale, pachete de legi proaste.

Stimaţi colegi, voi scurta cât se poate de mult această ultimă parte a declaraţiei pentru a mă putea încadra în timpul care îmi este rezervat.

Cetăţeanul care a suportat atâtea dezastre în acest an, aproape că nu mai reacţionează nici la confruntarea cu spectrul pandemiei şi nici la confruntarea cu reforma, cu aşa-zisa reformă sanitară de la care ştie bine că nu are la ce să se aştepte. Şi spunem aceasta în principal pentru următoarele lucruri.

Principiul universalităţii plăţii pe care vrea să o introducă aşa-zisa reformă sanitară, de fapt afectează trei mari categorii de contribuabili: beneficiarii venitului minim garantat vor plăti în viitor ei înşişi contribuţia prin diminuarea ajutorului social şi, deci, prin diminuarea minimelor resurse pentru viaţă; pensionarii cu o pensie superioară unui anumit cuantum îşi vor susţine personal, tot din pensie, contribuţia la asigurările sociale, iar categoria cea mai vulnerabilă la boală, întrucât nu beneficiază de îngrijiri curente de sănătate, nefiind în stare să se asigure din lipsa veniturilor, vorbesc aici de agricultori, va rămâne în continuare în afara oricărui sistem de asigurări de sănătate.

În ceea ce priveşte modificarea Legii spitalelor, aşa-zisa reformă propusă în proiectul de lege aduce ca element nou doar numirea managerilor spitalelor fără să reformeze în profunzime managementul prin abordarea sa modernă şi, în ultimă instanţă, eficient.

Managerul, în concepţia actualului ministru al sănătăţii care, aşa cum a demonstrat şi aseară la o emisiune, are pretenţia să discute de la egal la egal cu profesorii universitari de medicină, managerul acestui ministru, deci, va fi supervizat de minister, va fi supervizat de Direcţia de sănătate publică, de primari şi va fi lipsit de orice pârghie pentru a soluţiona problemele. El nu poate angaja un doctor dacă are nevoie, el nu poate să angajeze un credit, nu are acces la credite bancare. Structura spitalului este dependentă de minister şi de Direcţia sanitară. Are nevoie de aprobări, multe amânări. În acelaşi timp, el nu poate renunţa la personalul excedentar. Managerul nu poate încheia contracte pe perioade mai lungi şi cu livrare în etape, deoarece nu posedă garanţii ca să-şi primească sumele contractate cu Casa Naţională de Sănătate. Nu poate prefigura consumurile pe luni, nu poate concesiona unui operator privat contabilitatea. Într-un cuvânt, nu poate face nimic, decât, cel mult, un control al consumului numai pentru evitarea arieratelor. El nu poate fi acel manager de spital european şi, dacă tot este lipsit de atâtea resurse şi nu are nici capacitatea profesională să o facă, nu înţelegem de ce manager nu poate fi un doctor.

De data aceasta, găselniţa pentru imaginea reformei nu a mai fost stârpirea corupţiei ci "ne opunem conflictului de interese." Ce fel de conflicte de interese? N-am înţeles.

Cele expuse, care ridică doar câteva probleme din multiplele probleme nerezolvate ale sistemului sanitar, ne induc însă, clar, convingerea că întreaga tevatură cu reforma nu înseamnă decât, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul justiţiei, ocazia de a înlocui pe considerente politice directorii de spitale cu oameni devotaţi actualei puteri.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Oancea Viorel nu este, Sandu Gabriel nu este, Dragomir Gheorghe nu este, Toma Horia nu este.

Preda Ion. Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Ion Preda:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Greva generală, profesorii şi reforma".

Fără discuţie că salariile cadrelor didactice din România nu sunt "decente". În această situaţie sunt şi funcţionarii publici şi, cu siguranţă, şi alte categorii de salariaţi din sectorul de stat. Numai că sistemul de învăţământ este unul extrem de inerţial, iar cadrele didactice acceptă reforma numai declarativ. Fiecare acceptă reforma numai până la poarta sa. Aceasta este realitatea.

Cine sunt liderii de sindicat? Sunt cei mai reprezentativi profesori? Cu siguranţă, nu. Sunt, cu mici excepţii, aceiaşi din 1990. Toţi cer salarii mari, dar nimeni nu vorbeşte de calitate. Şi atunci când ministrul iniţiază legea calităţii, liderii sindicali o contestă.

Toţi sunt pentru descentralizare şi autonomia şcolilor, dar când ministrul iniţiază o dezbatere pe această temă, apar nemulţumiri foarte mari. Cunosc sistemul de învăţământ din interiorul său şi vreau salarii mai mari pentru profesori, dar responsabilitate mai mare.

Câţi dintre noi pun accentul pe creşterea calităţii educaţiei, ca unul dintre elementele fundamentale ale reformei?

Am vaga impresie că sistemul de învăţământ este un sistem de castă ca şi cel din sănătate, un sistem fără culoare politică.

Am multe semnale din teritoriu că asupra cadrelor didactice s-au făcut presiuni în direcţia participării la greva generală.

Ca liberal, nu sunt de acord cu o grevă generală în învăţământ. Ar fi cel puţin imorală în acest moment.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Iancu Iulian.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am avut pregătită o altă declaraţie pentru astăzi dar, văzând declaraţia domnului prim ministru, mă simt obligat la un alt fel de intervenţie, în numele sfidării supreme aduse situaţiei de astăzi a românilor de către domnul prim ministru.

Am avut, stimaţi colegi, cu toţii, puţin mai înainte, prin declaraţia politică a domniei sale, demonstraţia a ceea ce înseamnă sfidarea opiniei publice de către conducătorul formaţiunii politice care şi-a propus drept slogan în campania electorală sintagma "Dreptate şi Adevăr." Astăzi, aici, am avut demonstraţia publică a faptului că minciuna are culoare portocalie.

Dacă, până acum, am avut demonstraţia că politicul, în România, în anul 2005, dictează economicului, acum am avut-o şi pe cea a faptului că politicul, din partea Coaliţiei de guvernare, dictează justiţiei, iată, în numele unei prietenii vechi de 15 ani, în numele sacrificării deontologiei profesionale pe altarul solidarităţii de partid, chiar şi atunci când, iată, există suspiciunea unor infracţiuni.

Ni se cere să înţelegem că discuţia cu preşedintele României a durat de la ora 19 la ora 1 noaptea şi că, de fapt, ea exprimă îngrijorarea despre situaţia creată în ţară prin - iată - reţinerea domnului Patriciu. Ce altă demonstraţie mai este necesară pentru a înţelege îngrijorarea de care dă dovadă actuala Coaliţie, prin liderul ei, când în ţară profesorii sunt în stradă, când în ţară minerii sunt în stradă, când se anunţă disponibilizări a mai bine de 11 mii de oameni din sectorul minier, când mai bine de 100.000 din sectorul textil vor intra în şomaj până la şfârşitul anului, când mai bine de 3000 de societăţi au dat faliment numai în cursul acestui an, când societăţi din sectorul exportului românesc stau la coadă pentru a da faliment, aşteptând o strategie promisă şi nerealizată.

Domnul prim ministru a ţinut acum, când, iată, bătrânii pensionari stau la coadă pentru a-şi primi raţia de medicamente lunară, de a cărei furnizare le depinde viaţa ca de un fir de aţă, nefiind impresionat nici măcar de îndemnul acestora "Să trăiţi bine pentru a face şi dumneavoastră diabet şi să ajungeţi în situaţia să înţelegeţi umilinţa la care suntem supuşi".

În locul elementarului interes faţă de această suferinţă, domnul prim ministru ne vorbeşte despre un cod de conduită stabilit de CSAT. Da, domnule prim ministru, este nevoie pentru dumneavoastră de acest cod de conduită în numele ironiei şi în numele situaţiei în care aţi expus populaţia României şi în numele acestei ingerinţe în justiţie, în contradicţie cu declaraţiile din campania electorală şi, mai ales, în contradicţie cu angajamentele României în faţa Uniunii Europene şi a clasei politice, în faţa poporului român.

Cred că este momentul să înţelegeţi că acum demisia este adevăratul act de onoare în faţa poporului român şi nu în faţa unui interes meschin, de grup.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Rog liderii de grup să-şi invite colegii în sală pentru a începe a doua parte a şedinţei noastre. Am aşteptat un sfert de oră peste programul obişnuit. Mă opresc acum.

Un sfert de oră pauză. La 10,00 începe partea a doua.

Insist, liderii de grup să-şi aducă colegii în sală.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Adrian Semcu:

Declaraţie politică

România a adoptat cota de lapte negociată cu Uniunea Europeană, prin care toţi producătorii trebuie să declare cantitatea de lapte sau produse derivate pe care o vinde.

Principala dificultate o reprezintă însă ţăranul român, care de teama taxelor şi a impozitelor nu vrea să declare ceea ce vinde, iar dacă declară, nu are cum să demonstreze, pentru că el nu taie chitanţă. Ţăranul nu este interesat să obţină cotă, pentru că vinde cantităţi mici şi neregulat, dar în viitor, când aceasta va putea fi vândută, ea poate fi o sursă de profit. În plus, el se teme că, după stabilirea cotei, statul va introduce o nouă taxă aplicabilă după 1 ianuarie 2007, prin urmare refuză să declare că a vândut lapte, deci să se înscrie la cota pentru vânzări directe.

Probleme sunt şi cu unii procesatori, care nu completează integral formularele, adică fie nu trec procentul de grăsime, fie nu trec CNP-ul celor de la care iau laptele.

Ca urmare, există riscul să nu realizăm cota naţională stabilită, iar Uniunea Europeană să reducă cantitatea pe care avem dreptul să o producem.

De aceea, Ministerul Agriculturii, în colaborare cu direcţiile agricole judeţene şi cu unităţile de ameliorare şi reproducţie în zootehnie, trebuie, pe de o parte, să sprijine investitorii în încercarea de a înfiinţa mai multe ferme, pentru care laptele va fi o afacere profitabilă şi care vor fi interesate să obţină cotă, iar pe de altă parte să îmbunătăţească campania de informare a populaţiei din zonele rurale.

Trebuie demarată o acţiune amplă, prin care oamenii să fie informaţi cât mai exact cu privire la ceea ce înseamnă Uniunea Europeană, ce presupune procesul de integrare şi care vor fi avantajele lor directe. Dar, în primul rând, ministerul împreună cu legislativul au obligaţia de a adopta măsuri care să atragă fonduri în vederea constituirii de ferme comerciale, atât cât mai este timp, pentru a nu mai aştepta cele câteva sute de litri pe care le produc ţăranii, în interval de un an.

Vă mulţumesc.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

«Telenovela "Să trăiţi bine" - un trist divertisment»

Constatăm că unii oameni politici de pe la noi, care români fiind, deţin după cum se ştie resurse de inteligenţă nebănuite, cad tot timpul în picioare. Acesta este şi cazul prim-ministrului, care a ştiut să profite din plin de întâmplările tragice ale oamenilor care şi-au pierdut casele, recoltele, uneori chiar vieţile, în puhoaiele de apă abătute asupra României în cursul acestui an.

Dacă iniţial au fost prinşi pe nepregătite de inundaţiile din Banat, ulterior, guvernanţii au avut timp, în perioada inundaţiilor din Moldova, să se pregătească pentru un succes mediatic la inundaţiile din Ialomiţa.

Iată că s-au scurs şi dramaticele clipe ale inundaţiilor din acest judeţ şi domnul preşedinte al ţării, urmat de primul ministru, au pus în scenă o senzaţională apariţie la Cosâmbeşti, unde echipaţi cu cizme şi salopete, s-au îngrijorat aproximativ o oră în faţa camerelor de luat vederi pentru soarta populaţiei din zonă ameninţată de ape.

Un martor credul ar fi crezut că, în sfârşit, iată, cei care conduc ţara în acest moment, se preocupă să trăim bine, că se vor apuca de treabă şi cei care au cârcotit până atunci vor recunoaşte adevărata valoare a Alianţei.

Nimic mai fals - cotele apelor lipsind de la întâlnirea cu Preşedintele la Cosâmbeşti, domnia sa şi-a retras pretorienii din lunca Ialomiţei şi s-a regrupat strategic la Goldenblitz.

Adevărata valoare a Alianţei s-a confirmat încă o dată, când, la conceperea Legii bugetului pentru 2006, "eroii" serialului de la Mărăcineni şi de la Cosâmbeşti au uitat cu desăvârşire să aloce bani pentru digurile rupte de la Axintele, pentru lucrările de apărare a populaţiei de la Dridu şi de la Cosâmbeşti - Săveni.

În fiecare zi, suntem obligaţi să urmărim un episod al unui trist serial, ale cărui personaje ignoră misiunea ce le revine la conducerea ţării. Nu ne rămâne decât să sperăm că, data viitoare, populaţia nu se va lăsa indusă în eroare de această trupă de teatru păgubos pentru noi toţi.

Domnul Ioan Cindrea:

Declaraţie politică privind eşecul guvernării portocalii în domeniul infrastructurii de autostrăzi.

Actualul guvern a uitat, sau nu ştie, că sistemul de autostrăzi dintr-o ţară constituie fundamentul pentru dezvoltare economică.

Judeţul Sibiu beneficiază de imensa oportunitate de a fi străbătut de două dintre cele mai importante autostrăzi, cuprinse în sistemul naţional conceput de Guvernul Năstase în perioada 2001-2004: Coridorul IV pan-european şi Autostrada Transilvania.

În aceeaşi perioadă, 2001-2004, s-a semnat Memorandumul de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Uniunii Europene pentru Centura ocolitoare a Municipiului Sibiu (componentă a Coridorului IV) şi tot atunci au început lucrările efective la această vitală investiţie, dorită de toţi sibienii încă dinainte de 1989.

Ambele autostrăzi sunt la fel de importante pentru Judeţul Sibiu şi, în consecinţă, se bucură de aceeaşi susţinere din partea social-democraţilor sibieni, dar mai ales din partea locuitorilor judeţului.

Prin construirea celor două autostrăzi, Sibiului i s-ar deschide perspective deosebite în ce priveşte: atragerea investiţiilor străine, dezvoltarea economică a unor zone sărace şi izolate (Agnita, Dumbrăveni), dezvoltarea turismului, reducerea semnificativă a şomajului, uniformizarea dezvoltării economice a judeţului şi regiunilor, creşterea valorii terenurilor etc.

Faţă de cele arătate mai sus, decizia Guvernului Tăriceanu de a renunţa la Autostrada Transilvania reprezintă un imens dispreţ faţă de sibieni şi faţă de judeţul Sibiu, prin care condamnă la sărăcie şi subdezvoltare două dintre cele mai sărace şi izolate zone ale judeţului: zona Agnita şi zona Dumbrăveni în care trăiesc aproximativ 100.000 de oameni.

Lipsa interesului faţă de judeţul Sibiu şi faţă de importanţa autostrăzilor ca factor de dezvoltare se manifestă şi în ritmul necorespunzător de derulare a lucrărilor la Centura ocolitoare a Municipiului Sibiu, în ultimul an. Parcă, în complicitate, constructorul şi autorităţile amână termenul de finalizare, stabilit iniţial la sfârşitul anului 2006, spre sfârşitul anului 2008, şi asta în condiţiile în care se construiesc doar 25 de km de autostradă, iar finanţarea externă este asigurată.

Parlamentarii sibieni ai Alianţei DA şi conducătorii instituţiilor judeţene, sfidând interesele locuitorilor judeţului, au aceeaşi atitudine cu a şefilor lor de la Bucureşti: încetarea lucrărilor la Autostrada Transilvania.

Organizaţia judeţeană Sibiu a Partidului Social Democrat este hotărâtă să acţioneze pentru conştientizarea opiniei publice faţă de starea actuală a lucrurilor din domeniul infrastructurii de autostrăzi, care riscă să arunce Sibiul în acelaşi con de umbră şi uitare ca cel dinainte de 2001.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Ciocâlteu:

"Campanie electorală pe teme medicale"

Lumea medicală nu este un colţ de paradis în realitatea românească. În multe domenii - chirurgia laparoscopică, urologia endoscopică, tipizarea tisulară, transplantul - ne aflăm la nivelul anului 2000, spre cinstea corpului medical românesc. Dar, mentalitatea nu a suferit prea multe modificări. Aud unele lucruri şocante: brancardierul te lasă la camera de gardă, asistenta nu-ţi face tratamentul la timp sau îţi aruncă actul în fesă de la uşă, infirmiera nu-ţi schimbă cearceaful, medicul nu-ţi dă nici o atenţie şi orice gest al său trebuie plătit de către bolnav sau familia acestuia, schimbarea antibioticului are un cost anume, proteza trebuie plătită (deşi e gratuită), medici "obosiţi" care intră în sala de operaţie, medici care dau "indicaţii" prin uşa camerei de gardă pentru a coborî abia dimineaţa să vadă bolnavul (dacă o fac!), spitale şi medici care au fost vizionari au deja un preţ la fiecare tip de intervenţie chirurgicală înainte să existe oficial o asemenea cuantificare. Şi mereu, la limita legii. Spitale care - cu licitaţie sau fără - consumă de 10 ori mai multe medicamente decât spitale similare. Se acceptă bugetul istoric! Cele mai multe controale sunt trimise la spitalele care consumă mai puţin.

La sfârşitul anului, bani de la asigurări vor primi cei care consumă mai mult, nu cei care sunt mai eficienţi.

În Bucureşti, cel puţin 14 spitale vor cădea la un cutremur de magnitudinea celui din 1977. Bani pentru consolidări - cât să se construiască alte 20 de spitale noi. Care este justificarea unui credit enorm pentru Spitalul Colţea - care se repară din totdeauna, deşi putea fi introdus într-un complex istoric, eventual ca muzeu al medicinei româneşti, iar creditul respectiv putea fi folosit pentru construcţia a 3 spitale noi superdotate? Acea limită discutabilă a legii are o altă faţetă în care majoritatea personalului medical este an de an pusă la zid, culpabilizată pentru fapte de care nu e vinovată.

Cum poţi semna, ca procuror, arestarea unui profesor universitar care ajunge acasă după două zile de nesomn, iar la sfârşitul lunii este plătit pentru munca sa cât o femeie de serviciu? Cine a hotărât să existe plafon pentru reţete compensate sau gratuite? Plafon - pentru că unii medici... Dar pedepsiţi-i pe vinovaţi, nu pe ceilalţi medici şi pe pacienţi!

Ce principiu al solidarităţii mai există în ţara românească dacă iei banii de la Timiş şi îi dai în alte zone, zise defavorizate? Dar la Timişoara mai vin bolnavi din 5-6 judeţe - şi, de regulă, doar cazurile complicate, mari consumatoare de fonduri. Bine, aşa e în lege, dar casele paralele? Cum poţi crea o nouă nomenclatură prin case ale anumitor grupe profesionale? Cât plăteşte pentru asigurări un colonel şi cât plăteşte o pensionară CAP? Dar principiul solidarităţii unde e? Doar în lege? Care au fost interesele - exceptând cele politicianiste - de a înfiinţa asemenea case paralele? Se ajunge la soluţii bizare: angajaţi ai spitalelor obişnuite se asigură la aceste case paralele! Şi îţi râd în nas - legea le dă dreptul!

Există: lanţuri de farmacii interzise prin lege; promovare direcţională a unora (şi doar a unora) dintre medicamente; aprovizionare preferenţială acoperită prin licitaţii discutabile şi oferte cât de multe (date, de regulă, tot de cel care urmează să câştige); promovare pe baza oricăror criterii, dar nu a celor profesională; prescriere "generoasă" de medicamente provenind de la aceeaşi firmă şi către aceeaşi farmacie; apariţia a tot felul de centre de diagnostic unde medicul de familie este obligat sau motivat să-i trimită pacienţii; apariţia unor monopoluri ( a se vedea examinarea la trimiterea în străinătate a muncitorilor români) sau obligaţii (centre "superdotate" cu medici de medicina muncii care, doar ei şi numai ei pot face anumite controale) sau sinecuri (medici necunoscuţi, neacreditaţi, poate chiar inexistenţi care decid asupra plăţii sau neplăţii unor servicii medicale în străinătate de la firme fantomă de asigurări medicale pentru călătorii). În orice ţară, indiferent de nivelul dezvoltării economice, indiferent de procentul din p.i.b. alocat asigurărilor de sănătate, la sfârşitul anului casele naţionale de asigurări de sănătate au contul pe minus. În orice ţară, banii pentru sănătate sunt insuficienţi şi statul trebuie să intervină - aşa cum prevede şi Legea nr.145 - şi să ajute cu fonduri de la buget pentru echilibrarea balanţei de plăţi a casei de asigurări (nu să-i pună la "excedent").

În ultimele luni ale fiecărui an apare o criză a sistemului sanitar. Unii colegi îşi încep acum campania electorală; greşeala lor este că o încep prea devreme şi, deseori, e doar un concert pentru trompetă înfundată. Chiar dacă tenta este liberală, falsetele sunt evidente şi deranjante. Cum să te plângi de plafoanele medicilor, deşi ştii că unii sar calul şi scriu, pentru orice afecţiuni, doar reţete de peste două milioane fiecare? Cum să te plângi câtă vreme nu îi controlezi? Cum s-a acceptat o listă aiuritoare de medicamente compensate şi gratuite de ultimă oră, când nici state dezvoltate nu-şi pot permite asta? Cum de poţi semna un contract cadru în care asistenţa primară primeşte 6%, apoi să arăţi celorlalţi că nu ajung banii pentru acest sector? Cum să accepţi 90% câtă vreme Germania compensează doar 50%? Suntem aşa de bogaţi? De ce nu s-a oferit o listă cu un minim de medicamente şi s-a folosit toată agenda medicală?

Ce ţară poate plăti toate aceste medicamente? Există grade de compensare, în funcţie de importanţa medicamentului? Deşi bugetul CNAS s-a dublat, din nou, în septembrie s-au terminat banii pentru tot anul, spitalele au mii de milioane datorii, se aşteaptă o nouă rectificare bugetară. Corpul medical ca fals responsabil pentru necazurile cotidiene poate constitui o supapă electorală pentru cei neavizaţi. Cei inteligenţi, cei pragmatici ştiu că medicul este un agent electoral esenţial, nu un permanent cal de bătaie. Veşnici croitori-cârpaci ai unor buzunare rupte, puşi mereu pe prima pagină a ziarelor, ai mei colegi - marea lor majoritate - nu sunt decât oameni necăjiţi pe umerii cărora se scurge suferinţa acestui neam. Celui ce arată cu degetul spre stânga sau dreapta, niciodată spre propria persoană pentru neajunsurile sistemului sanitar, nu-i doresc decât să fie îngrijit de un medic sărac.

Vă mulţumesc.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule preşedinte,

stimaţi colegi,

Nu cred că există generaţie de elevi şi studenţi, după '89 până în prezent, a căror formare educaţională şi profesională să nu le fie afectată de cel puţin o grevă pe an a dascălilor. De ce fiecare an şcolar şi universitar trebuie să înceapă cu o grevă a profesorilor? Cum putem evita aceste neplăceri? Sunt doar câteva întrebări la care atât profesorii, cât şi orice guvern responsabil îşi propune să găsească cele mai bune răspunsuri.

Este şi cazul guvernului Tăriceanu care s-a implicat, încă din primele luni de la preluarea guvernării, în soluţionarea problemelor din învăţământ, suplimentând anul acesta fondurile alocate învăţământului cu 580 milioane RON (pentru salarii) şi pregătind o nouă suplimentare pentru sfârşitul anului, măsuri absolut necesare pentru repararea greşelilor de proiecţie bugetară făcute de guvernul Năstase care a alocat fonduri insuficiente învăţământului, cu toate că procentul era unul atractiv, şi anume 4,1% din PIB.

Pentru că, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori în România, diverşi "specialişti" se apucă să reacţioneze şi să transmită către populaţie frânturi de informaţie, fapt care, de cele mai multe ori, nu conduce spre altceva decât dezinformare şi manipulare a opiniei publice, mă simt nevoit să preiau prin această declaraţie politică o parte din rolul pe care o presă europeană ar trebui să-l aibă, şi anume voi transmite către cei interesaţi de subiect logica elementară a acordării de către Guvern a procentului de 3,87% din PIB-ul pe 2006 pentru învăţământ.

Trebuie avut în vedere că discutăm această problemă din punctul de vedere al unui Guvern care face toate eforturile ca România să se integreze în Uniunea Europeană în 2007.

Astfel, vă reamintesc, stimaţi profesori, învăţători, educatori, studenţi şi cetăţeni că pentru anul acesta, 2005, produsul intern brut a fost de 281.200 milioane RON.

Din această sumă, 4,1%, procent alocat, pe încă vremea guvernării PSD, învăţământului a reprezentat un total de 11.529 milioane RON. La această sumă, care s-a dovedit insuficientă, guvernul Tăriceanu a mai trebuit să adauge încă 580 milioane RON. În total, pentru a acoperi necesităţile învăţământului pe anul 2005 s-a alocat suma de aprox 12.110 milioane RON. Anul acesta, în urma politicii fiscale implementate de Guvernul Tăriceanu, produsul intern brut a crescut la 322.500 milioane RON.

Din această sumă, 3,87% - procentul alocat de Guvernul Tăriceanu pentru învăţământ reprezintă un total de 12.480 milioane RON, sumă care depăşeşte cu peste 370 milioane RON bugetul alocat învăţământului pentru anul trecut. La această sumă, în urma negocierilor care au fost încheiate, s-au mai adăugat 180 milioane RON.

Prin toate aceste măsuri, guvernul Tăriceanu a reuşit practic să acopere necesităţile sistemului de învăţământ şi să asigure şi o suplimentare de peste 550 milioane RON, echivalentul a peste 5.500 miliarde lei vechi, deci practic cei peste 3,87% din PIB-ul pe 2006 reprezintă mai mult decât 4,1% din PIB-ul PSD-ului din 2005.

Prin cele menţionate anterior nu vreau să subliniez faptul că învăţământul nu are nevoie de resurse suplimentare, că nu este un domeniu în care vor trebui investite resurse financiare pentru a asigura o pregătire corespunzătoare cerinţelor europene a tinerilor din România sau că nu trebuie privit ca o prioritate pentru ţara noastră, ci vreau să atrag atenţia asupra modului în care se negociază asememnea solicitări, în special în condiţiile în care nu s-a luat nimic din ceea ce a fost, ci din contră s-a dat mai mult.

Îndemn pe această cale ca aceste proteste care blochează tot sistemul educaţional să se transforme în discuţii purtate civilizat la masa negocierilor de către liderii sindicatelor din învăţământ.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Apropierea României de Uniunea Europeană"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Unul dintre obiectivele prioritare pe care guvernul şi le-a propus în iarna anului 2004 a fost acela de a adera la Uniunea Europeană începând cu data de 1 ianuarie 2007. Acest obiectiv se regăsea şi pe "agenda de lucru" a guvernului anterior, dar a existat o foarte mare îndoială cu privire la îndeplinirea condiţiilor pe care Uniunea Europeană la aducea în faţa guvernanţilor pesedişti. Era un lucru aproape imposibil de atins în condiţiile în care în cadrul unor numeroase capitole de negociere se impunea luarea unor măsuri mai mult decât drastice.

Schimbarea adusă însă de un alt decembrie, de data aceasta 2004, a făcut ca, iată, la mai puţin de un an de la schimbarea guvernării, raportul de monitorizare întocmit de Uniunea Europeană să fie unul pozitiv şi chiar cu un mic pas înaintea vecinilor noştri bulgari. Această apreciere nu face altceva decât să demonstreze că România este pe un drum bun, altul de până acum, iar acest lucru se datorează în primul rând luării unor decizii de schimbare radicală în domenii foarte nevralgice: transporturi, calificarea profesională, libertatea de circulaţie a persoanelor, dialog social, uniune vamală, protecţia mediului, lupta împotriva crimei organizate.

Trebuie să remarcăm, fiecare dintre noi, că pentru prima dată de când România şi-a exprimat dorinţa de a fi parte componentă a Uniunii Europene, raportul pe care Comisia Europeană l-a prezentat este cel mai bun de până acum. Datorită realizărilor obţinute într-un timp atât de scurt şi progreselor înregistrate, deloc de neglijat, data de 1 ianuarie 2007 este o ţintă posibil de atins. Pentru prima dată, ţara noastră reuşeşte să obţină performanţe peste cele aşteptate de Uniunea Europeană şi acest lucru dovedeşte că s-a muncit foarte mult pe fiecare domeniu în parte şi nu numai atât: ceea ce s-a muncit este apreciat calitativ de Uniune.

Situaţia României s-a îmbunătăţit semnificativ în ceea ce priveşte reforma sistemului juridic, concurenţa şi ajutoarele de stat. De asemenea, s-au făcut paşi importanţi şi în ceea ce priveşte libertatea presei, restituirea proprietăţilor şi protecţia copiilor. Toate aceste progrese sunt considerate de Comisia Europeană ca fiind paşi recuperaţi.

Nu putem trece însă peste faptul că acest lucru trebuia făcut cu mult timp înainte, numai că guvernele anterioare nu au dorit sau nu au putut face posibilă realizarea acestuia din motive pe care doresc să nu la comentez acum. Acesta este motivul pentru care sunt şi domenii în care efortul depus trebuie să fie unul susţinut. pentru a ajunge la performanţă. Dar nu trebuie să ne îngrijoreze acest lucru, deoarece faptul că vom duce mai departe ceea ce am început nu face altceva decât să demonstreze că am început bine.

Am convingerea că acolo unde mai avem de recuperat vom reuşi să ajungem la final. Trebuie să menţinem ritmul reformelor începute pentru ca domeniile vizate ca fiind deficitare să obţină şi ele girul comisarilor europeni. Aceste domenii se regăsesc în domeniul administraţiei publice, în punerea efectivă în practică a reformei sistemului judiciar şi intensificarea luptei împotriva corupţiei, protecţia minorităţilor şi drepturile copiilor. Sunt câteva domenii, administraţia publică, punerea în practică a reformei sistemului judiciar, lupta împotriva corupţiei, protecţia minorităţilor naţionale, în care reformele au fost deja începute şi unde nu ne rămâne altceva decât să intensificăm eforturile şi să ducem la bun sfârşit ceea ce am început.

Şi în domeniul economic, ţara noastră a reuşit să obţină aprecieri pozitive, lucru care ne face să credem faptul că situaţia macroeconomică a continuat să se îmbunătăţească. În conformitate cu calendarul stabilit, România s-a bucurat de o creştere economică concomitent cu îmbunătăţirea ratelor de ocupare a forţei de muncă, de colectare a taxelor şi cu reducerea inflaţiei. Şi tot conform calendarului propus se desfăşoară şi restructurarea sectoarelor gaze şi electricitate.

Trebuie să fim însă realişti şi să recunoaştem că există şi domenii în care mai avem mult de recuperat - agricultură, justiţie şi afaceri interne, protecţia mediului, impozitele - datorită întârzierilor existente.

Una dintre cele mai spinoase probleme rămâne însă corupţia, cea care, aflată atâta timp sub aripa protectoare a guvernării pesediste, a reuşit să atingă cote impresionante. Lupta împotriva acesteia trebuie să continue a fi prioritară, la fel ca şi înlăturarea corupţiei politice la nivel înalt şi asigurarea unor structuri eficiente de aplicare a legii.

Doamnelor şi domnilor, aderarea României la Uniunea Europeană este obiectivul prioritar al tuturor dintre noi. Obţinerea calităţii de membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007 va confirma faptul că ţara noastră este ireversibil conectată la valorile democraţiei europene şi principiile economiei de piaţă funcţională. De faptul că România a făcut progrese fundamentale de aliniere a legislaţiei interne la legislaţia Uniunii Europene nu cred că mai e cazul să ne îndoim. Sunt convins că, în măsura în care vom accelera pregătirile într-o serie de capitole de negociere, vom reuşi să îndeplinim obligaţiile de Stat Membru al Uniunii Europene începând cu momentul preconizat al aderării.

Vă mulţumesc.

Domnul Costache Mircea:

Unde-s banii, hoţilor ?!

Ca la casa cu bărbatul beţiv şi femeia de moravuri grele, de la un timp încoace, în România, nimic nu se mai leagă, nimic nu mai funcţionează, cât de cât, normal. Şi nu funcţionează normal, în primul rând, pentru că nimic nu mai are preţ. Nu mai au preţ obiectivele industriale, băncile, rafinăriile, minele de aur, hotelurile, staţiunile turistice. Dar de ce ne mai mirăm ? La noi nu mai are preţ nici bunul cel mai de preţ pe care ni l-a dat Dumnezeu, viaţa. Întrebaţi societăţile de asigurări şi veţi afla că înţeleg şi pot să-şi asigure viaţa doar 0,6% dintre români.

Nu au nici un preţ valorile pe care alte ţări le ocrotesc, le consacră şi creează cadrul investiţional spre a le mări valoarea, astfel ca, din plusvaloare, să optimizeze standardul de viaţă al cetăţenilor. În România, bărbatul beţiv şi femeia năroadă au vândut tot. Casa li s-a părăginit iar ei zac sub stelele reci într-un fel de revoltă împotriva destinului. Din 1990 şi până azi, guvernările mafiote şi antinaţionale au vândut vapoare, vagoane, fabrici de ciment, de aluminiu, de autocamioane, de tractoare, oţelării, rafinării, hoteluri, bănci, mine de aur, zăcăminte de petrol, reţele electrice, fier vechi, păduri, podgorii, IAS-uri, CEC, Romtelecom. Acum se dau ultimele tunuri, cu BCR, minele de cupru şi cu încă vreo câteva obiective importante, plus terenurile.

Pentru înstrăinarea pământului s-a dat recent o lege prin care străinii şi apatrizii, adică cei ce nu au nicăieri sub tălpi o patrie, pentru care să fi luptat, să fi murit strămoşii lor, au dreptul de proprietate asupra terenurilor în România.

Vom termina curând de vândut şi termo şi hidrocentralele şi terenurile şi vom fi, probabil fericiţi că am scăpat de griji ca Dănilă Prepeleac, cel care plecase la târg cu un car şi o pereche de boi şi s-a întors acasă cu o pungă goală în care suflă vântul rece şi pustiu al nemerniciei. Las la o parte argumentul stupid că trebuiau musai mătrăşite, pe ce-o fi pe ce n-o fi, fiindcă ar fi fost, chipurile, "găuri negre" la bugetul statului. Realitatea e că o astfel de "gaură neagră" precum Sidex-ul, a produs numai în 2004, 500 de milioane de dolari profit net pentru indianul cu nume predestinat, Mittal. Şi, dacă în aceşti ani când aţi vândut un patrimoniu uriaş făcându-i invidioşi şi pe capii mafiei siciliene care tranzacţionează puşcoace, droguri, ţigări şi cafea, în timp ce mafioţii români vând zăcăminte de aur, de gaze, de petrol, rafinării şi combinate, dacă în aceşti ani, nu aveţi bani pentru pensii, burse, medicamente, pentru căldură şi hrană, pentru învăţământ şi sănătate, atunci când veţi avea bani, domnilor guvernanţi-jefuitori ?! Unde sunt creanţele externe de 7 miliarde de dolari în 1989, unde sunt cele 3 miliarde de dolari din BNR tot în 1989, unde sunt banii din contul "Omenia", unde-s banii rezultaţi din vânzarea economiei naţionale ?

Cum, nu ştiţi ? Întrebaţi-l pe dl. Bush, întrebaţii pe şefii marilor state cărora serviciile lor secrete le prezintă periodic situaţia depunerilor în bănci străine ale unor cetăţeni români. Veţi afla atunci că în timp ce Ţara are o datorie externă de peste 30 de miliarde de dolari, după ce şi-a vândut toată averea şi geme sub nevoi şi umilinţe, unii românii au depus în bănci din Elveţia, Luxemburg, Cipru, Dubai, Grecia, Franţa, Anglia, SUA etc., tot peste 30 de miliarde de dolari.

E timpul ca intelectualitatea şi tineretul studios să ştie că praful din ochi care li se presară în urma firavelor greve divizate şi subminate din interior, în fruntea cărora mimează revolta, şmecheri angrenaţi în coterii oculte, are menirea de a caricaturiza democraţia, de a ascunde sub perdeaua de fum a intoxicărilor mediatice: opulenţa, desfrâul şi cinismul marilor escroci.

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

Înfiinţarea unei societăţi comerciale este îngreunată în acest moment de o serie de bariere de natură birocratică. Avem ca obiectiv sprijinirea liberei iniţiative şi consider că avem obligaţia fundamentală de a înlătura aceste obstacole.

Primul pas în momentul înfiiţării unei firme este identificarea unui sediu social, fără de care firma nu poate fi deschisă. De cele mai multe ori, acesta este chiar apartamentul proprietate personală, urmând să funcţioneze doar ca sediu social, urmând ca firma să îşi deruleze activitatea într-un punct de lucru, diferit de sediu social.

Doar că, în acest moment, articolul 64 din Legea Locuinţei stipulează că este necesar acordul vecinilor de pe orizontală şi verticală, precum şi al asociaţiei de proprietari/locatari. De foarte multe ori însă, acest acord este refuzat, fără a exista un motiv întemeiat, mai ales că legea nu prevede existenţa unei motivaţii. Iar în absenţa acestui acord, înfiinţarea firmei devine astfel imposibilă.

Este inadmisibil ca într-o economie de piaţă iniţiativa privată, generatoare de locuri de muncă, să poată fi stopată de animozitatea unui vecin sau de sumele, uneori exorbitante, cerute în schimbul acordului.

Acestea sunt motivele pentru care am iniţiat o propunere legislativă de modificare şi completare a Legii 114/1996, prin care se elimină obligativitatea avizului asociaţiei de proprietari şi al vecinilor în momentul utilizării locuinţei ca sediu social al unei societăţi comerciale.

Eliminarea acestei bariere va contribui substanţial la mărirea numărului de societăţi comerciale înfiinţate.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Declaraţie politică: "Strategia pe termen lung- apanajul unui management de calitate"

Este vorba despre agenda penultimei şedinţe de guvern, agendă care a cuprins un punct foarte important şi anume: implementarea, din luna decembrie a acestui an, a planului naţional pentru prevenirea si combaterea inundaţiilor.

Vorbesc cu amărăciune despre acest subiect pentru că am realizat cu toţii, în acest an, ce a însemnat lipsa completă de preocupare a guvernelor anterioare pentru a avea o modalitate de abordare clară şi unitară în lupta împotriva dezastrelor naturale, lipsa oricărei gândiri active în ceea ce priveste o strategie pe termen mediu şi lung cu privire la prevenirea calamităţilor de tipul celor care au lovit România în acest an cand inundaţiile au produs pagube materiale enorme, iar afectarea umană şi socială are caracterul unei drame.

Pentru prima dată există toate premisele să considerăm că această problemă va fi abordată profesionist, ceea ce va duce la limitarea considerabilă a efectelor unor posibile inundaţii viitoare. Guvernul a adoptat Hotărârea care va stabili modul de finanţare şi calendarul de activităţi. Ministerul Mediului a elaborat planul de acţiune cu sprijinul unor experţi consultanţi din Germania, angrenând institutele de cercetare şi proiectare din România.

Se va studia situaţia fiecarui bazin hidrografic, se vor reface hărţile de inundabilitate, baza de date a viiturilor înregistrate, gradul şi modul de utilizare al terenurilor, se vor amenaja râurile mici, mijlocii, mari etc. O muncă deosebit de laborioasă, costisitoare care se va desfăşura în mai multe etape, urmând a fi finalizată în 2021.

Rezolvarea unei situaţii de criză nu trebuie să fie scopul final nici pe departe a unui bun manager, a unui guvern bun, a unui premier bun. Un mod de a gândi plenar şi în perspectivă este cheia unui management de succes atât într-o companie cât şi într-un guvern. Se pare că pentru prima dată am învăţat din evenimentele negative la care am luat parte în acest an şi s-a elaborat o strategie pe termen mediu- până în 2009 şi o strategie pe termen lung -până în 2021. Rezolvarea unor probleme punctuale nu va atrage după sine decât rezolvarea a o mie de alte probleme punctuale. Elaborarea unei strategii pe termen lung este singura posibilitate de a realiza mecanisme care se pot articula singure şi duce la rezolvarea crizelor ce pot apare. Elaborarea unor protocoale de acţiune are menirea de a înlătura efectele negative care pot devasta locuri şi oameni.

Avem toate premisele pentru a considera că facem ceva pentru un viitor mai sigur, o stategie gândită să depăşească fluctuaţia şi rotaţia oricărui guvern, ceva ce sigur va fi un bun public al unei Românii Europene.

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

"60 de ani de la prima mare manifestaţie anticomunistă"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi evoca astăzi un eveniment care nu va trebui uitat niciodată. Astăzi se împlinesc 60 de ani de la prima mare manifestaţie anticomunistă organizată în România postbelică. Acum 60 de ani, exact la această oră, primul grup de manifestanţi, cel al Tineretului Naţional Liberal, pătrundea în piaţa Palatului Regal, principalul loc al desfăşurării evenimentului. Manifestaţia a fost organizată de către grupările de tineret, studenţi şi elevi ale PNL şi PNŢ şi a avut un dublu scop: omagierea zilei Maiestăţii Sale Regele Mihai I şi de a protesta împotriva penetrării bolşevismului în România. La manifestaţie au participat între 80.000 şi 100.000 de demonstranţi, în proporţie de 80% studenţi şi elevi şi principalul rol în conducerea acesteia l-au avut reprezentanţii Tineretului Naţional Liberal.

Autorităţile pro-comuniste au replicat cu o contramanifestaţie dirijată de Confederaţia Generală a Muncii care, la vremea aceea, îl avea în frunte pe Gheorghe Apostol, acesta participând direct la ostilităţi. S-a încercat fără succes spargerea mitingului din Piaţa Palatului Regal cu detaşamente paramilitare de muncitori comunişti şi elemente declasate de la marginea societăţii aduşi de camioanele sindicatelor. reţeta contramanifestaţiei a fost preluată şi utilizată de FSN 45 de ani mai târziu, în ianuarie 1990, cu ocazia primelor mari demonstraţii ale partidelor istorice. S-a ajuns la provocări, iar agenţi ai ministrului de interne, Teohari Georgescu, au deschis focul împotriva manifestanţilor, dar cu premeditare au ucis şi rănit şi câţiva contramanifestanţi, pentru a justifica ulterior represiune şi pentru a arunca vina pe manifestanţi. Pentru a degaja piaţa a fost adusă divizia trădătoare, Tudor Vladimirescu, care nu a ezitat să tragă în manifestanţi, totulpetrecându-se sub directa îndrumare a ministrului de interne, Teohari georgescu, şi a colonelului Susaikov, reprezentantul URSS în Comisia aliată de Control. Cifra oficială a morţilor nu se cunoaşte, deoarece multe cadavre au fost ridicate şi arse la crematoriu. Au fost operate peste 700 de arestări, aproximativ 500 dintre cei reţinuţi fiind reprezentanţi ai Tineretului Naţional Liberal şi ai organizaţiilor studenţeşti ale PNL. Istoriografia comunistă, evident, a prezentat timp de 44 de ani o cu totul altă versiune a manifestaţiei din 8 noiembrie 1945 şi foarte greu, după 1990, PNL şi PNŢCD au reuşit să aducă la lumină adevărul despre cele întâmplate atunci.

Astăzi, la 60 de ani de la aceste evenimente, trebuie să îi omagiem pe cei care au pierit atunci şi pe cei care au avut de suferit în închisorile comuniste. Studenţii, elevii şi reprezentanţii organizaţiilor de tineret din PNL şi PNŢ au dat dovadă de un real curaj în 8 noiembrie 1945, deoarece ştiau că aveau de înfruntat nu numai comuniştii autohtoni, ci şi ocupantul sovietic. Nu în ultimul rând, marea manifestaţie anticomunistă din 8 noiembrie 1945 a însemnat actul de naştere al unei noi generaţii de politicieni a partidelor istorice, generaţie care, în anii negri ai comunismului, a păstrat în clandestinitate conştiinţa principiilor democraţiei. O parte dintre supravieţuitorii evenimentelor de acum 60 de ani s-a alăturat tinerilor care au ieşit în stradă în decembrie 1989, iar după 1990 a contribuit - tot în condiţii vitrege generate de neocomunismul promovat de cei care au preluat puterea - la construirea noii societăţi româneşti. Generaţia 1945 nu trebuie uitată.

Domnul Dorinel Ursărescu:

Declaraţie politică

Se spune că, întotdeauna, lucrurile se văd mult mai bine din exterior. Dacă stai de o parte, voit sau nevoit de circumstanţe, poţi observa obiectiv anumite aspecte pe care, cei implicaţi direct nu le iau în seamă, fiind duşi de succesiunea evenimentelor. Aşa că fiind un optimist din fire, "tatucul" Iliescu a profitat de scoatere sa pe o linie secundară în depoul "monştrilor sacri" ai stalinismului reformist şi, văzând jumatatea plină a paharului şi fiind luat la rândul său de valul memoriilor hidro-politice, a cugetat pe marginea crizelor partidului născut din framântarea ideilor proprii.

Având în vedere zvonistica lansată în jurul tabloului său încununat cu laurii victoriei subversive şi privindu-şi bustul marcat definitiv cu emblema "fondator indiferent daca vreţi voi", a născut analiza profunda a adunăturii ideologice sub umbrela Partidului Social Democrat. Astfel, au fost identificate trei mari crize, corespunzătoare, în mod surprinzator, celor trei mari figuri formatoare de opinii ale partidului.

O criză de identitate, având în vedere căutarea acestui atribut în timpul liber al domnului Geoană, o a doua criză de imagine, privindu-l pe deasupra ochelarilor pe fostul premier ieşit cu imaginea terfelită în urma ultimelor scandaluri, şi nu în ultimul rand, o criză de comunicare unde... putem vorbi de stilul iresponsabil refractar al domnului Mitrea.

Ca să nu fie cu supărare, domnul Iliescu s-a gândit să aplice şi un pic de voal peste acuzele aduse celor trei lideri... ca doar e o scrisoare de împăcare, iar cei trei nu prea pricep multe... aşa că a ascuns o frază prin care induce subliminal mesajul că identitatea de stânga nu este dată de lideri. Problema e că dacă liderii nu au o identitate doctrinară de stânga, se duce de râpă toată platforma partidului iubit şi crescut de mic de domnul Iliescu, aşa că acesta s-a simţit dator sa tragă semnalul de alarmă asupra preluării elementelor neoliberale în politica PSD-ului. In spiritul vremii, odată cu dezlanţuirea valpurgică a spiritelor nopţii, a fost lansată şi această scrisoare, care indiferent de tonul plat sau de coafura politică pe care au încercat sa o dea cei trei lideri şifonaţi în ochii presei, liderul simbolic al doctrinei social-democrate constată că partidul sau, sub conducerea "crizelor de identitate, imagine si comunicare", nu şi-a respectat rolul de catalizator al forţelor de stânga, lipsa de coerenţă şi de claritate a mesajelor partidului şi, ceea ce se pare că-l doare cel mai tare, nerespectarea esenţialului acestei doctrine...mâna forte a conducerii apărând astfel, spre uimirea domnului Iliescu, mai multe idei pentru aceeaşi problemă. Or, aşa ceva este inadmisibil în opinia sa, atunci când oamenii au idei, altele decat cele induse de la nivelele superioare ale partidului.

Din turnul înţeleptului, cade apoi apocaliptic concluzia, mascată ca orice alt mesaj sub masca unui sfat: nu mai luaţi măsuri de tip cazon, fraţilor, pentru că au efect de boomerang... adică... nici voi nu sunteţi chiar bine şi siguri pe posturile voastre... iar roata se învarte... citiţi Biblia..."numai acela care nu are păcate să ridice piatra" ... si alte asemenea îndemnuri pentru limitarea elanului cu care cei trei magnifici conduc la momentul actual în ograda PSD-ului.

Incheierea sublimă a mesajului său către PSD conduce la o viziune macabră în care tătucul Ilici îi învaţă pe cei trei lideri actuali ai PSD-ului sa stea cuminţi pe scăunel, în speranţa că asemănarea cu poziţia statuii gânditorului de la Hamangia va genera scânteia solidarităţii celor trei în procesul de gândire, pentru o politică şi o doctrină coerentă şi pur de stânga.

Felicitări, domnule Iliescu!

Domnul Dumitru Avram:

"Ţara contrastelor"

Printr-o iniţiativă recentă, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Teleorman a lansat o lucrare consacrată firmelor de top de pe cuprinsul judeţului. Aflăm cu plăcere că numărul acestora a ajuns astăzi la 5.364, din care au fost reţinute, în final, 229 de asemenea societăţi comerciale. La sfârşitul anului 2003 erau 8.964 de agenţi economici.

A fost realizat şi un top al exportatorilor, unde sunt evidenţiate 49 de firme, grupate pe 5 categorii de mărime. Se aminteşte, de asemenea, că în judeţ sunt 259 de societăţi agricole, din care s-au evidenţiat 22.

Parcurgând aceste cifre, am putea spune că ne aflăm într-o zonă de relativă prosperitate, cum ar trebui să fie, de altfel, acest judeţ cu pământ bun şi un fond forestier de invidiat, cu 170 de iazuri şi binefacerile Dunării. Se mai subliniază, în lucrarea amintită, că jumătate din suprafaţa agricolă a judeţului (217.433 ha) este amenajată pentru irigaţii, cam tot atât cât reunesc cele 526 de exploataţii agricole.

Evident, nici în acest caz nu ne putem lăsa înşelaţi de cifre, dar o legătură între imaginea economică a judeţului şi felul în care se şterg urmele inundaţiilor care au lovit din plin Teleormanul este obligatoriu să facem. Pe lângă multe alte daune, aici au fost distruse 410 case. Asta era la 13 iulie 2005. La 6 septembrie, se anunţau, după alte valuri de apă, 263 de locuinţe care trebuiau reconstruite (99 fiind puse la pământ numai în cursul lunii august). Nu este clar dacă aceste trei cifre trebuie însumate, sau ne putem baza pe prima situaţie, care semnala existenţa a 410 case distruse. Firave şi neputincioase în prag de iarnă, apele Vedei, ale Teleormanului şi Călmăţuiului lui Zaharia Stancu au lăsat în urmă un adevărat dezastru.

Cert este că singura casă construită până acum este aceea pe care dl. Corneliu Vadim Tudor i-a dăruit-o, în comuna Dobroteşti, din apropierea Roşiorilor de Vede, bătrânei Călina Popa. În judeţul Teleorman, au rămas pe drumuri cel puţin 1.300 de persoane, iar la un moment dat se anunţa realizarea a 4 asemenea locuinţe, din care nu a prins viaţă decât aceea a liderului PRM.

Afară e din ce în ce mai frig, situaţia acestor oameni loviţi de soartă pare a nu se mai afla sub semnul urgenţei, iar Guvernul trebuie să informeze concret despre ceea ce are în vedere în acest sens. La 26 septembrie, ministrul lucrărilor publice, Laszlo Borbely, vorbea despre 2.000 - 2.500 de case ce urmau să fie realizate la un preţ variind între 3.000 şi 6 - 7.000 de euro.

A trecut de-atunci o lună şi nu numai că nu s-a ridicat nimic, dar calculele puse în circulaţie sunt, pur şi simplu, lipsite de realism, din moment ce valoarea căsuţei bătrânei din Dobroteşti s-a ridicat uşor la 30.000 de euro. Este de mirare cum sutele de firme aflate în topul teleormănean - şi nu numai de aici - n-au reuşit să ridice nici măcar o asemenea căsuţă ! Dacă este adevărat că 40% dintre români trăiesc la nivelul secolului al XIX-lea, în ceea ce priveşte reţeaua de apă, de canalizare şi de drumuri, atunci şi Teleormanul are de ce îşi face griji. Nu îmi ies din minte drumurile din apropiere de Videle, târgul de vite îngropat în nămol de la Gălăşeni, de prin aceeaşi zonă. Aici, la Videle, unde responsabilii locali n-au avut altă grijă decât să-i ia dreptul Şcolii Generale nr. 1 (pe care tot ei i l-au dat după alegerile locale din anul 2000) de a purta numele marelui poet Adrian Păunescu, care o adoptase ca pe propriul copil. Şcoala, vopsită acum într-un neinspirat portocaliu, a revenit la vechea-i denumire, în lipsa unui contracandidat pe măsură.

Domnul Emil Strungă:

"Ce este politica, sau contradicţiile lui Mircea Geoană"

Cum adică "ce este politica?" toată lumea ştie sau e de la sine înţeles. Fie că stai de vorbă cu specialişti în socio-umane, fie că se poartă o discuţie aprinsă la cârciuma din cartier, când facem politică (adică dezbatem chestiuni care ţin de ea), nu ne mai întrebăm în prealabil ce este politica. Ştie oricine cu ce se serveşte... Totuşi, manualele reţin câteva ambiguităţi ale termenului: el poate îngloba în sine programul de acţiune sau acţiunea propriu-zisă care vizează problemele unei colectivităţi; reprezintă realitatea şi conştiinţa acestei realităţi; este considerată aspectul determinant şi globalizator al unei societăţi sau reprezintă un sector parţial al ei, alături de religie, cultură, economie etc.

Deci ce este politica? Răspunsul nu e simplu şi nici nu voi încerca să-l formulez aici. În schimb, ceea ce voi putea face este să spun ce nu este politica. Nu mă voi baza pe teorie sau filosofie, voi uza de argumentul pe care mi l-a furmizat, prin declaraţiile sale, preşedintele PSD, Mircea Geoană.

Actualul lider al social-democraţilor a descoperit un motiv de bucurie în faptul că nu partidul condus de el va fi la guvernare când România va fi primită în Uniunea Europeană. De aici trag concluzia - prea devreme, vor spune criticii; prea târziu, se vor lamenta binevoitorii - că Mircea Geoană depăşeşte orice contradicţie de dicţionar a politicii şi ne furnizează o nouă definiţie "la cestiune", după înălţătorul exemplu al subalternului său nărăvaş care, cu ceva zile în urmă, redefinise "corupţia" cu privatizarea (o fi ştiind el ceva!).

Dacă nu mă înşel, integrarea europeană este un obiectiv care a căpătat de-a lungul anilor conotaţii naţionale. Toată lumea a înţeles că singura direcţie către care tebuie să meargă România este spre Vest, argumentele fiind de natură politică, economică, strategică, poate nu în ultimul rând culturale. Deci integrarea este un obiectiv naţional care trebuie atins indiferent de costurile ridicate pe care le generează. Nu e musai ca toată lumea să freamăte de emoţie la auzul ideii, dar măcar nu o punem în discuţie, nu ne spălăm pe mâini, nu cădem în infantilism politic, lamentându-ne că PSD-ul va fi cel care pierde la capitolul popularitate. Astfel de reacţii dovedesc ori imaturitate politică, ori frustrări - evident, tot politice - care ar trebui, într-adevăr, să fie prilej de lamentaţie!

Integrarea nu apraţine liberalilor, sau democraţilor, sau conservatorilor. Integrarea este a statului român cu tot, cu cetăţenii lui. Dacă facem din obiective politice de interes general prilej de reacţii emoţionale şi gâdilându-ne de eşecul pe plan naţional pe care-l vor înregistra oponenţii politici, atunci acesta e pentru mine cel mai clar semn de laşitate şi meschinărie, de data asta nepolitice, ci strict umane.

Şi totuşi, cum să înţelegem reacţia necontrolată a lui Geoană, dacă tot el ar fi cel care ar susţine alegerile anticipate la anul, când partidul său ar fi pregătit să preia frâiele patriei? Contradicţie? Vrea sau nu vrea Geoană să guverneze, vrea sau nu vrea ca PSD-ul să fie cel care integrează România în UE? Sunt acestea contradicţiile unui lider social-democrat sau doar copilăreşti jocuri de limbaj bune pentru ameţit electoratul cu îngrijorarea unor politicieni pentru destinul României şi al românilor?

Domnul Gabriel Sandu:

"Criza educaţiei"

Situaţia în care se află educaţia românească este critică. Educaţia ar trebui să fie un sector prioritar deoarece de copiii şi tinerii formaţi acum depinde viitorul României. Trebuie privită ca o investiţie în viitor şi nu ca un serviciu gratuit asigurat de statul român. Vom plăti scump toate aceste neajunsuri.

În acelaşi timp, problemele cu care acest sector se confruntă sunt mult mai complicate şi mai de substanţă decât alocarea unui buget într-un anumit an. Din informaţiile mele, starea învăţământului este cauzată, în proporţie de 90%, de alte probleme decât cele legate de buget, în principal cele organizatorice.

În plus, există soluţii alternative pentru finanţarea instituţiilor din învăţământ şi avem numeroase exemple ale unor astfel de instituţii care au reuşit să atragă fonduri din diferite surse pentru a-şi rezolva problemele financiare. Sursa principală este Uniunea Europeană urmată de ONG-uri care activează pe plan internaţional şi care finanţează programe educaţionale. Consider că aceste soluţii trebuie aplicate la nivelul întregului sector şi că managerii instituţiilor de învăţământ trebuie încurajaţi şi consiliaţi în demersurile de accesare a diverselor fonduri şi acestea indiferent de procentul distribuit de la bugetul de stat.

Având în vedere toate aceste lucruri, plus situaţia de criză pe care o traversăm în acest moment, demisia ministrului educaţiei şi cercetării, fie ea şi de onoare, nu vine decât să agraveze această situaţie. Sunt de părere că putem găsi soluţii atât pentru depăşirea acestui impas, cât şi pe termen lung, în loc să lăsăm acest sector de o importanţă vitală pentru noi să plutească în derivă.

În încheiere, aş dori să vă amintesc faptul că toate ţările dezvoltate au folosit educaţia ca instrument principal pentru a-şi asigura progresul. În plus, România trebuie să realizeze că în viitorul sistem concurenţial din cadrul UE are nevoie de performanţă şi la acest capitol.

Domnul Mircea Ciopraga:

"Rolul şi activităţile organizaţiei regionale de cooperare în zona Mării Negre"

Stimaţi colegi,

În declaraţia de săptămâna trecută am început introducerea într-un subiect de politică externă de o importanţă din ce în ce mai mare pentru România. Este vorba de cooperarea economică şi politică între ţările din regiunea Mării Negre şi de rolul asumat de România în desfăşurarea acestui proces.

Vă reamintesc că sunt interesat să vă vorbesc despre acest subiect mai ales în calitate de preşedinte al delegaţiei Parlamentului României la Adunarea parlamentară a cooperării economice a Mării Negre, structură care are ca principal asigurarea pe bază legislativă a cooperării economice, sociale, culturale şi politice între ţările membre.

Ca scurtă istorie recentă, Marea neagră a redevenit o zonă de mare interes internaţional, o dată cu prăbuşirea, la sfârşitul anilor 90, a regimurilor comuniste în ţările din regiune şi odată cu dezmembrarea, în 1991, a Uniunii Sovietice. Aceste schimbări politice majore au deschis calea către o colaborare regională care, în 1992, s-a concretizat prin înfiinţarea Organizaţiei cooperării economice la marea neagră, formată din 11 state situate în apropierea bazinului Mării negre şi având ca scop promovarea integrării treptate a regiunii în economia europeană şi mondială.

Dat fiind însă că noile oportunităţi comune de dezvoltare erau nu doar de natură economică, ţările din regiunea Mării Negre au încercat, în acelaşi timp, să pună şi bazele unei colaborări pe plan politic, social şi cultural. Conştiente de avantajele proximităţii geografice şi ale moştenirii istorice şi culturale, aceste ţări au încercat astfel să creeze un cadru omogen în care o serie de probleme specifice să fie mult mai bine abordate şi rezolvate.

Ca urmare a acestor demersuri, la începutul anilor 90 au fost create, pe lângă OCEMN, numeroase alte organizaţii regionale care să se ocupe de chestiunile legate de stabilitatea în zonă, cooperarea inter-parlamentară, relaţiile de bună vecinătate, combaterea criminalităţii, a traficului şi imigraţiei ilegale, progresele în domeniul educaţiei şi cercetării ş.a. mai concret este vorba de apariţia următoarelor structuri: Procesul de cooperare a statelor sud-est europene; Gruparea Georgia, ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan şi Republica Moldova, Iniţiativa de cooperare sud-est europeană şi, mai târziu, Pactul de stabilitate în Europa de sud-est.

Funcţionarea acestor instituţii este susţinută de un model complex de organizare bazat pe o specializare a activităţilor, pe interacţiune şi consultare.

În ceea ce priveşte componenţa organizaţiilor de cooperare în zona Mării Negre, acestea reunesc, cu rare excepţii, următoarele state: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, Serbia-Muntenegru, Turcia şi Ucraina. un rol important în cadrul acestor organizaţii îl au însă şi ţările şi organismele internaţionale cu statutul de observator, care au dreptul să participe activ la întâlniri şi dezbateri, dar fără să voteze. Este cazul Austriei, Egiptului, israelului, Italiei, Poloniei, Tunisiei, Franţei, Germaniei, SUA etc. şi Uniunii Europene, OSCE-ului, Consiliului Europei, ONU, BERD, Băncii Mondiale ş.a.

Coordonarea generală a activităţilor care se desfăşoară în cadrul instituţiilor de colaborare în zona Mării Negre este asigurată, prin rotaţie, de statul care deţine preşedinţia organizaţiei în anul calendaristic respectiv, de regulă un interval de 6 luni. Deciziile sunt adoptate prin consens în cadrul reuniunilor periodice ale şefilor de guvern şi miniştrilor de externe şi sunt reflectate, desigur, în documente finale, declaraţii şi recomandări politice.

O altă componentă de bază a activităţilor o reprezintă comisiile sau grupurile de lucru, alcătuite din experţi naţionali care dezbat şi formulează propuneri de proiecte şi acţiuni, în domenii specifice de cooperare ca: agricultură, turism, combaterea crimei organizate, transporturi, energie, mediu, întreprinderi mici şi mijlocii, ştiinţă şi tehnologie, minorităţi, cultură, informaţii şi mass-media etc.

Finanţarea organizaţiilor de cooperare din regiunea Mării Negre provine din donaţiile voluntare sau obligatorii ale ţărilor membre, precum şi din atragerea de fonduri de la Uniunea Europeană şi alte instituţii financiare internaţionale. Pentru a sprijini financiar implementarea unor proiecte de cooperare în zonă, aceste organizaţii şi-au dezvoltat şi organisme înrudite, de genul băncilor, al consiliilor oamenilor de afaceri sau al asociaţiei camerelor de comerţ din regiunea Mării Negre, prin care să atragă fonduri din sectorul privat din ţările mai dezvoltate din punct de vedere economic.

În contextul extinderii Uniunii Europene şi a NATO, organizaţiile de cooperare din zona Mării Negre s-au dovedit a fi şi un cadru excelent de pregătire politică şi economică pentru candidatura şi aderarea unora dintre ţările membre la cele două organisme internaţionale. Sprijinirea eforturilor de consolidare a proceselor democratice şi a reformelor impuse de tranziţia la economia de piaţă, precum şi intensificarea cooperării în domeniul combaterii crimei organizate, a migraţiei ilegale şi a traficului ilicit de arme şi stupefiante, au avut astfel un rol foarte important în apropierea regiunii Mării Negre de structurile europene şi euro-atlantice.

Stimaţi colegi, am încercat prin această prezentare să demonstrez cum, prin ansamblul activităţii desfăşurate în cadrul instituţiilor de colaborare din regiunea Mării negre, această zonă s-a apropiat gradual de criteriile internaţionale de cooperare regională şi de rezultate semnificative, în pofida, încă, a existenţei unor însemnate diferenţe economice şi sociale dintre ţările participante la acest proces de cooperare. Faptul este extrem de încurajator în ceea ce priveşte şansele de dezvoltare ale statelor din regiunea Mării Negre pentru asigurarea prosperităţii, stabilităţii şi securităţii comune şi a spaţiului european.

Vă mulţumesc.

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Preocuparea noastră cea de toate zilele"

Stimaţi colegi,

Scena politică din România a luat-o razna. După ce Dumnezeu ne-a trimis un semn, arătându-ne că am uitat de oameni, preocupările actualei puteri şochează cu fiecare zi ce trece.

În loc să se preocupe de soarta oamenilor rămaşi fără un acoperiş deasupra capului, de despăgubirea locuitorilor zonelor afectate de gripa aviară, distinşii noştri colegi de la putere se trezesc în fiecare dimineaţă cu idei exprimate în fapte care ne şochează tot mai mult.

Săptămâna care tocmai a trecut a fost una bogată în evenimente. După ce blonda de la Golden Blitz s-a dovedit a fi mai şatenă decât ne aşteptam, după ce Preşedintele Traian Băsescu cere după o noapte furtunoasă demisia primului-ministru Călin Popescu Tăriceanu, domnul ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur, din lipsă de ocupaţie, moşeşte o vacă.

Am terminat tot ceea ce aveam de făcut în agricultură, am scăpat de gripa aviară, am însămânţat aşa cum ne-am propus terenul agricol pentru toamnă şi acum, rezolvând toate aceste probleme, ne ocupăm de moşirea vacilor.

Cum reuzşeşte să facă domnul ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur, politică în glumă?

De fapt, dacă mă gândesc mai bine actuala putere este o glumă.

Cum este posibil ca pe fundalul unor probleme grave în agricultură, domnul ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur, să ajungă să pupe o văcuţă în bot şi, mai mult decât atât, culmea ironiei, să o boteze şi "Europa" la târul Indagra. Ce analogie a fost în mintea domnului ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur, când a comparat văcuţa cu numele Europa, numai dumnealui şi bunul Dumnezeu pot şti.

M-am trezit în această dimineaţă cu dorinţa de a afla ce gafe ne rezervă această săptămână ai căror protagonişti principali sunt, incontestabil, membrii actualei coaliţii.

Domnul Gelil Eserghep:

"Guvernul Tăriceanu nu încurajează IMM-urile"

Stimaţi colegi,

În orice economie sănătoasă, IMM-urile reprezintă o forţă având un rol vital în relansarea economică prin crearea de locuri de muncă şi prin contribuţia substanţială pe care o au la formarea PIB-ului (peste 60% din p.i.b. la noi în ţară). În România, 85% din sectorul privat este format din IMM-uri; ca structură în cadrul IMM predomină microintreprinderile, circa 445.000 microîntreprinderi din totalul de 500.000 IMM existente în ţara noastră. Cu toate acestea, însă, resursele alocate de stat pentru sprijinirea acestor întreprinderi rămân nesemnificative.

Deşi în primele 5 luni ale anului 2005 s-au înfiinţat cu 11.000 mai multe IMM-uri decât în primele 5 luni din 2004, dacă analizăm statisticile observăm că dinamica înfiinţării de întreprinderi mici şi mijlocii este depăşită de numărul mult mai mare de societăţi care nu mai funcţionează. Conform investigaţiilor făcute de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, în ultimii 3 ani au dispărut peste 30.000 dintre acestea ca urmare a blocajului financiar generat, în principal, de instituţiile şi firmele de stat (învăţământ, sănătate, apărare, justiţie etc.), care nu-şi plătesc la timp contractele.

Cea mai importantă problemă cu care se confruntă IMM-urile este fiscalitatea excesivă (contribuţiile pentru asigurările sociale fiind cele mai împovărătoare, precum şi TVA-ul, care va creşte de la 19% la 22%), urmată de accesul dificil la finanţare.

Chiar şi introducerea cotei unice de impozitare a lovit în IMM-uri, deoarece măsurile luate pentru a atenua şocul resimţit de buget au afectat în timp situaţia financiară a acestora.

Numai circa 10% dintre IMM-uri sunt bancabile (adică mai puţin de 10% dintre IMM-uri pot lua credite), una dintre cauze fiind normele prea rigide impuse de BNR privind accesul firmelor la creditele bancare.

Astfel, majorarea impozitului (la 10% de la 5%, cât era prevăzut iniţial) pe dividende obţinute în anul 2004, contravine cu promisiunile Alianţei DA din campania electorală.

De asemenea, majorarea impozitului la microîntreprinderi de la 1,5 la 3% este o altă măsură "magică" cu care se poate "lăuda" Guvernul şi cu ajutorul căreia încearcă să facă mult dorita relansare fiscală.

Să nu uităm că IMM-urile sînt cele care stau la baza unei creşteri sănătoase a economiei şi implicit a PIB-ului. Ele, în majoritate, se supun legilor economiei de piaţă şi reprezintă, într-adevăr, garanţia economiei de tip capitalist pe care încercăm să o "edificăm" de aproape 16 ani în România.

Prin tot ce a întreprins, Guvernul Tăriceanu a demonstrat că nu îl preocupă situaţia IMM-urilor şi nici crearea de noi locuri de muncă pentruoameni, anul în care ne aflăm putând fi numit anul taxelor şi impozitelor.

Domnul George Adrian Scutaru:

Domnule preşedinte,

stimaţi colegi,

Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii depun eforturi susţinute în această perioadă de a promova pachetul legislativ de reformă în domeniu. Faţă de aspectele rezultate din actul normativ au fost implicaţi în dezbaterile publice şi actualii factori de decizie, fie ei directori de spitale şi clinici universitare, profesori ai universităţilor de medicină şi farmacie.

Deşi nu cele mai importante din pachetul legislativ, Legea spitalelor şi Legea Farmaciei au suscitat aprinse discuţii datorită fie conflictelor de interese pentru personalul medical, fie redefinirii rolului statului în ceea ce priveşte implicarea în supravegherea şi controlul activităţii spitalelor şi farmaciilor, ca instituţii sanitare aflate în serviciul public.

O stare de fapt este că, în prezent, datorită legislaţiei în vigoare, există persoane care ocupă posturi de conducere în spitale importante, funcţii în care au rămas indiferent de guvernele care s-au succedat. Pentru eficientizarea actului managerial şi evitarea suprapunerii de funcţiuni, se impun atât introducerea noţiunii de manager al spitalului cu posibilitatea intervenţiei pe cale administrativă pentru soluţionarea eventualelor situaţii grave, ca urmare a neîndeplinirii clauzelor contractului de management cu Ministerul Sănătăţii, cât şi a conceptului de management orientat pe centre de cost şi de profit.

Astfel se va aduce o aşteptată delimitare între postura de cadru universitar şi cea administrativă de manager, fără ca prin aceasta să se aducă atingere învăţământului medical universitar din spitale.

Totodată, prin reglementările aduse în domeniul farmaceutic este de dorit a se elimina monopolul în domeniul medicamentului, existent în anumite zone, de a se spori importanţa principiului competenţei profesionale prin implicarea în majoritate a farmaciştilor profesionişti, cât şi sprijinirea şi acordarea de facilităţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea farmaciilor cu preponderenţă în mediul rural.

Faţă de legile din pachetul legislativ propus în domeniul sănătăţii, care consider că reglementează sistemul de sănătate într-o manieră coerentă şi necesară momentului actual, înţeleg să solicit sprijinirea pe mai departe a Alianţei D.A. în dezvoltarea programelor naţionale de sănătate publică în strânsă concordanţă cu prevederile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Din anul 2006, judeţul Constanţa va beneficia de un serviciu de urgenţă prespitalicească de tip SMURD ce prevede o colaborare între Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi spitale.

Un astfel de serviciu s-a dovedit necesar încă de mai mulţi ani când ideea a existat, dar autorităţile locale de la acea vreme au considerat că nu este util.

Ei bine, dacă se doreşte dezvoltarea judeţului, un astfel de serviciu este vital atât locuitorilor din zonă, cât şi turiştilor aflaţi pe litoral prin completarea serviciului de ambulanţă existent în beneficiul pacientului.

Înfiinţarea a patru centre SMURD, unul în municipiul Constanţa iar celelalte în municipiul Mangalia, la Cernavodă şi Năvodari vor duce la mărirea gradului de siguranţă în ceea ce priveşte sistemul de prim ajutor, necesitând pentru început un efort bugetar de aproximativ 300.000 Euro, constând într-o dotare minimă a patru echipaje destinate acestor centre, iar în doi ani dorim echiparea şi cu un elicopter care va duce la limitarea şi mai mult a timpului de ajungere la urgenţe.

Va exista un parteneriat între Ministerul Sănătăţii, Ministerul de Interne, în ceea ce priveşte sursele de finanţare, acestea urmând a fi completate prin donaţii. De asemenea colaborarea va însemna participarea serviciului de pompieri din partea Ministerului de Interne şi a medicilor de urgenţă din partea sistemului sanitar.

Instituirea unui asemenea sistem va duce cu siguranţă la mărirea gradului de siguranţă atât a cetăţenilor judeţului, dar mai ales va creşte încrederea turiştilor români, dar şi străini, în potenţialul turismului românesc, având în vedere că se doreşte înfiinţarea unor centre volante pe plajele litoralului.

Doresc să mulţumesc domnului doctor Raed Arafat pentru prezenţa sa în Constanţa şi pentru sprijinul pe care îl acordă în înfiinţarea SMURD Constanţa.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Injusteţea rolului de parlamentar al lui Ion Iliescu"

Stimaţi colegi,

Doresc să fac o declaraţie politică vizavi de un coleg de Parlament care consider că, moral vorbind, nu îşi justifică rolul de reprezentare pe care i-l conferă mandatul de parlamentar: este vorba de fostul preşedinte Ion Iliescu.

Vreau să cred că Ion Iliescu este un fost preşedinte pe care românii nu l-au meritat: îi putem reproşa poporului român o grămadă de defecte, dar nu cred că românii au atâtea păcate cât să-l fi meritat pe Ion Iliescu.

Un profesor de istorie îmi spunea odată că, atunci când vorbim de trecut, nu se cade a folosi sintagma "cum ar fi fost dacă...". Eu, în schimb, îmi pun întrebarea cum ar fi fost România fără Ion Iliescu, cum ar fi fost România dacă Ion Iliescu s-ar fi retras din viaţa politică în 1990, lăsând statul român să fie condus de mâini nepătate, de minţi limpezi, nealterate de sistemul comunist...

Am avut norocul (sau ghinionul?) de a cunoaşte România în trei perioade distincte: perioada de dinainte de 1989, în care nici nu aveai curajul să speri, perioada 90'-2004 dominată de camarila tătucăi Iliescu, perioadă în care puteai să speri, dar fără rezultat şi societatea românească a zilelor noastre care face tot posibilul de a se debarasa de un sistem care se zbate între degradarea instituţională, degradarea umană, lipsa respectului de sine şi redescoperirea libertăţii de exprimare, a gândirii libere, a responsabilizării clasei politice.

Deşi încalc o lege a istoricilor, pot spune fără regret că ceea ce se întâmplă azi era posibil şi acum 10 ani, iar ceea ce va fi România peste 10 ani ar fi putut fi azi. Iliescu ar fi făcut un favor mare României dacă s-ar fi retras la timp. Din postura de preşedinte al românilor, timp de 11 ani, tovarăşul Ilici i-a pus României în cârcă tot trecutul său prin nedelimitarea de comunism, prin gafele monumentale pe care le-a făcut mai mult sau mai puţin intenţionat, prin menţinerea în structurile de decizie a foştilor securişti, prin jocuri de culise învăţate la şcoala comunistă.

Fără voia lor, românii au devenit în acest fel, de-a lungul anilor, extremişti, pentru că Iliescu a dat lumii întregi mineriade în direct la televizor; românii au putut fi caracterizaţi ca incorecţi doar pentru că preşedintele lor a considerat că "proprietatea e un moft"; românii au rămas în ochii altor popoare comunişti pentru că erau conduşi de un preşedinte pentru care "comunismul a fost rău pentru că Ceauşescu era dirijat de nevastă"; românii au fost fără voia lor şi antisemiţi, pentru că Iliescu a declarat presei străine că Holocaustul nu a prea existat la noi, deoarece "în România nazistă, evreii şi comuniştii erau trataţi la fel".

Deşi unii îl caracterizează ca fiind un animal politic, pot spune cu siguranţă că Ion Iliescu nu este nici măcar politician, cu atât mai puţin om politic... Personajul Ion Iliescu a rămas, la cei 75 de ani ai săi (a se citi 45), un imatur politic, prins în meandrele unor discuţii sterile cu cei care încă îl mai ascultă.

Mă întreb ce a făcut Ion Iliescu pentru România, în afara regizării unei revoluţii pe care mai târziu a furat-o celor care îşi dăduseră viaţa pentru a înlătura un sistem în care însuşi Iliescu ocupase un rol important... La capitolul "performanţe ale mandatului", tot ce îmi pot aminti sunt desele şi lungile vizite în străinătate, compensate de zecile de mii de decorări ale unor persoane - de la oameni de cultură la şoferi, foşti securişti, membri PSD sau apropiaţi ai PSD, persoane controversate, toţi au beneficiat de o medalie, o stea sau de un ordin (de menţionat că în ultimul mandat Iliescu a decorat 16.600 de persoane).

Am încercat să îmi amintesc când s-a luptat Iliescu pentru o idee, pentru o lege, pentru poporul său şi îmi amintesc doar cum Iliescu s-a luptat din postura de preşedinte "independent" al românilor, în campania electorală din 2004, pentru cei pe care îi observă acum corupţi, pesediştii pe care i-a crescut, i-a mângâiat pe creştet, dar care acum când nu mai are ţara în mână l-au uitat. Îmi mai amintesc, de asemenea, cum s-a perpelit în puful mandatului 2000-2004 Ion Iliescu pentru a găsi o soluţie de a-l graţia pe Miron Cozma şi a-i cumpăra în acest fel tăcerea vizavi de culisele mineriadelor; aici, nu pot uita uşor gestul mişelesc de a-l pune în libertate în ultima zi a mandatului, într-un gest disperat şi elocvent pentru modul de gândire senilic la care a ajuns şeful statului român postdecembrist.

Am încercat de-a lungul anilor să îl înţeleg pe omul Ion Iliescu, să îmi explic gesturile sale, ignoranţa, aroganţa sa, să identific ideea pentru care luptă, idealul în care crede... Nu l-am înţeles, aşa cum, cu trecerea anilor, nici urmaşii noştri nu ne vor înţelege cum am ales ca Ion Iliescu să conducă 11 ani România.

Deşi mai încearcă o dată ulciorul cu "sărac şi cinstit", prin atacurile la adresa baronilor din PSD, încercând "să facă ordine" în partidul pe care l-a fondat, Iliescu ar trebui să conştientizeze că nu mai are dreptul moral de a-i judeca pe corupţii pesedişti, deoarece a devenit, cu voia sa, creatorul şi ocrotitorul lor. Pentru că Iorgovan al lui Iliescu este la fel de pătat ca Oprişan al lui Năstase, deci nu mai este nici o diferenţă între "oamenii lui Iliescu" şi "baroniada din PSD" pe care abia acum se face că o observă fondatorul. În clica pesedistă, Iliescu se vrea a fi cel mai cinstit dintre baroni, dar locul este ocupat.

Dacă aş fi Ion Iliescu m-aş retrage în casa din Primăverii şi aş sta la gura sobei pentru a depăna varianta mea a poveştii de mai sus singurei care mă mai poate asculta şi crede: tanti Nina.

Domnul Horia Victor Toma:

Uitând că avem în faţă poate cele mai grele 14 luni de guvernare, în care orice măsură greşită poate fi fatală integrării în Uniunea Europeană, uitând parcă şi eforturile depuse în ultimele luni de către Guvernul Tăriceanu pentru ca recentul raport al Comisiei Europene să fie favorabil ţării noastre, iată că mass-media publică pe primele pagini ale ziarelor, timp de câteva zile, un subiect "fabricat" şi "dezgropat" la aproape 6 luni după ce acesta a avut loc.

Consider ridicole dezbaterile excesive pe tema unui telefon dat de primul ministru procurorului Ilie Botoş, într-un moment în care se punea în discuţie integritatea preşedintelui uneia dintre cele mai mari companii din România, care, printre altele, are cel mai mare aport la produsul intern brut al ţării.

Constat, de asemenea, cu stupoare, că acelaşi apel telefonic este cu mult mai dezbătut de mass-media şi chiar de către o mare parte a mediului politic decât reforma din justiţie sau reforma din sistemul sanitar, domenii de maxim interes pentru populaţia ţării.

Să fie oare mai important un apel telefonic dat de premierul ţării (care, oricum, este îndreptăţit să se informeze în legătură cu orice situaţie care poate afecta grav economia internă) decât sănătatea populaţiei? Rezolvăm oare problemele legate de bugetul acordat învăţământului, continuând să dezbatem o convorbire telefonică?

În opinia mea, toate acestea nu fac decât să distragă atenţia populaţiei de la activitatea şi proiectele actualei guvernări şi să îndrepte atenţia către un joc politic de culise, în urma căruia singurii care au de pierdut sunt românii.

Domnul Aurel Gubandru:

Marţi, 1 noiembrie a.c., la sediul Comandamentului 2 Operaţional Întrunit "Mareşal Alexandru Averescu", a avut loc, în cadrul activităţilor prilejuite de aniversarea a 55 de ani de la înfiinţarea Batalionului 60 Paraşutişti "Băneasa-Otopeni" din Buzău şi a 10 ani de la înfiinţarea Fundaţiei "General Grigore Baştan", simpozionul cu tema: "55 de ani de paraşutism militar modern românesc". Au participat cadre militare de la Bucureşti şi Buzău, foşti campioni mondiali ai paraşutismului militar şi Fundaţia Grigore Baştan, care contribuie la popularizarea primei şcoli de paraşutism militar din România: şcoala buzoiană de paraşutişti.

Din păcate, vremea nefavorabilă nu a permis executarea exerciţiilor demonstrative, ba, mai mult, ploaia din zorii zilei a fost aducătoare de tragedie pentru paraşutiştii de la Unitatea Militară 01847. Organizatorii evenimentului au trebuit să-şi închidă bucuria în suflet. Au fost anunţaţi că patru dintre paraşutiştii care urmau să ia parte la ceremonialul militar muriseră într-un tragic accident rutier, la km 28+500, pe DN 2 E85. Vestea a picat precum un trăsnet. Aceştia sunt: sergent Florid Dorin Manda, în vârstă de 28 de ani, din Râmnicu Sărat, căsătorit; fruntaş Gabriel Marius Covaliu, de 23 de ani, tot din Râmnicu Sărat, necăsătorit; fruntaş Ion Nicolae Iancu, de 25 de ani, din satul Rubla, comuna Valea Râmnicului, căsătorit şi fruntaşul Cristian Fodoroiu, de 28 de ani, din Râmnicu Sărat, căsătorit. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească în pace!

Domnul Dumitru Bentu:

Declaraţia politică de astăzi se numeşte: "Casa".

Nu pentru toţi semantica acestui substantiv este aceeaşi. Pentru cei mai mulţi, reprezintă construcţia cu adevărat vitală, spaţiul de referinţă al întregii existenţe. Pentru mult mai puţini, rangul adăpostului milenar a crescut simultan cu veniturile şi a atins nivelul de "vilă", cu 10-12-14 sau cine mai ştie câte camere.

Iar în casa nobilă, o altă casă, ca de bani. Bani mulţi, aşa cum arată şi un recent top al politicienilor români. Este vorba de acei oameni politici aflaţi în rândul celor mai bogaţi 300 de români. Nu este un păcat să fii avut; nu este condamnabil să dispui de un nivel al existenţei care să nu-ţi ridice nici un fel de întrebări cotidiene stresante.

Aflăm din clasamentul respectiv că în primii 10 politicieni-milionari 8 sunt ai actualei Puteri, 4 sunt membri ai PC, 2 penelişti, 1 pedist, 1 de la UDMR, 1 de la PSD şi 1 de la PRM. Modul în care şi-au dobândit averile respective nu face obiectul intervenţiei de faţă, dar fiecare caz poate releva surprize.

Interesant este un alt fapt, şi anume, acela că în anul 2005 multe din averile respective au crescut, unele cu zeci de milioane de dolari. În total, 6 senatori şi deputaţi ai arcului guvernamental şi-au adăugat 123 de milioane de dolari. Felicitări şi la mai mare (contul)!

O altă statistică, a unor cetăţeni români lipsiţi de "talent" financiar şi de norocul elementar, arată că după cele şase valuri succesive de inundaţii, tot în 2005, mulţi au rămas fără case, fără gospodării, fără agoniseala de-o viaţă. În 31 de judeţe, au fost distruse peste 4.500 de case, cele mai afectate fiind Timiş, Vrancea, Bacău, Galaţi. Până în prezent, au fost construite doar avreo 400. În 20 de judeţe, nu a fost finalizată nici o locuinţă.

Unii vor fi adăpostiţi în containere, care, vopsite neapărat în portocaliu, ar trebui etichetate astfel: "Locuinţă asigurată de Guvernul României". Alţii vor înfrunta iarna în corturi (numai în Foeni, în Banat, numărul lor depăşeşte 150). la intrare, s-ar putea ataşa un îndemn la rezistenţă: "Să tremuraţi bine!" Cei mai norocoşi se vor înghesui pe la rude sau prin brutării (tot la Foeni).

Şi abia acum atingem miezul problemei: nici unul din ocupanţii topului nu s-a remarcat printr-o generozitate samariteană, angajându-se să ridice câteva case pentru năpăstuiţii care, poate, i-au votat anul trecut, crezând că vor trăi mai bine. Cruntă amăgire!

Home, sweet home, caută cei 10.

Cort, sweet cort, plâng cei 1.000...

Domnul Mihai Dumitriu:

"Politica de dreapta şi bugetul învăţământului."

În intervenţia de astăzi vă aduc în atenţie câteva elemente despre programul de guvernare şi bugetul pentru învăţământ pentru anul 2006.

Încă nu sunteţi convinşi că cei din Coaliţia de guvernare PNL-PD-UDMR-PC nu-şi ţin promisiunile. Au debitat în campania electorală şi au scris în Programul de guvernare numai minciuni şi încă continuă să o facă.

Vă aduc în atenţie două obiective din Programul de guvernare al Alianţei D.A.: depolitizarea învăţământului; dublarea salariilor cadrelor didactice. Luaţi aminte, gândiţi şi reflectaţi cum se pun în aplicare.

Primul aspect enumerat a început cu subordonarea politică a învăţământului preuniversitar de către Alianţa PNL-PD, prin demiterea inspectorilor şcolari generali, inspectori şcolari de specialitate, procedural nelegal. Baroniada Coaliţiei PNL-PD continuă cu demiterea directorilor de şcoli, cu presiuni şi anchete la nivelul şcolilor pentru a înlocui toate persoanele din funcţie cu activişti de partid PNL-PD.

Alt indiciu privind subordonarea politică a inspectoratului şcolar judeţean şi a activităţii de învăţământ este instituţionalizarea delaţiunii, a poliţiei politice în învăţământul preuniversitar, a turnătoriei în şcoală, chestiune gravă şi fără precedent. Se fac presiuni de către anumiţi inspectori şcolari, consilieri locali ai PNL-ului şi ai PD-ului de a se reclama orice aspect sau orice cred ei de cuviinţă privind activitatea şcolii, pentru a se crea motive de anchetă, care să conducă la demiteri şi sancţionări.

Aceasta nu poate fi tradus decât ca o directivă de poliţie politică, prin care, cu orice preţ, PSD-ul să fie atacat şi defăimat sau orice are legătură cu PSD-ul. Deci, depolitizarea învăţământului, trâmbiţată în programul electoral al Alianţei, s-a tradus în fapt într-o politizare excesivă, ceea ce dovedeşte că a fost o promisiune electorală mincinoasă, alături de atâtea altele.

Al doilea aspect, dublarea salariilor profesorilor, este de domeniul fantasticului, una din ele mai mari minciuni, deoarece, în viziunea guvernanţilor PNL-PD, cadrele didactice sunt nişte "lipitori ale bugetului", care nu-şi justifică prin activitatea desfăşurată retribuţiile pe care le primesc, considerate foarte mari, după afirmaţiile unor membri PNL, chiar din Iaşi, şi a premierului Tăriceanu.

De aceea, actuala Putere susţine că pentru 2006 salariile profesorilor şi învăţătorilor trebuie îngheţate, iar, dacă se doresc salarii mari, atunci trebuie să se reducă numărul cadrelor didactice (după afirmaţia ministrului Bogdan Olteanu, PNL, şi a ministrului de finanţe Vlădescu).

O să vedeţi că aşa se va întâmpla, având în vedere bugetul alocat învăţământului pe anul 2006 de Guvernul Coaliţiei PNL-PD. În primul rând, bugetul propus pentru educaţie pentru 2006 reprezintă 88% din bugetul anului 2005. De asemenea, bugetul pentru învăţământ reprezintă 3,7% din p.i.b., în timp ce PSD-ul a alocat, în 2005, 3,9% din p.i.b.

Se poate discuta, cât de cât, o creştere salarială pentru personalul didactic în 2006? Se mai poate vorbi în aceste condiţii de calitate în învăţământ?

Alocarea de fonduri pentru învăţământ nu constă numai în creşterile salariale ale celor din acest sector bugetar, ci şi în derularea tuturor activităţilor specifice şcolii. Exemple:

1. Programele de susţinere educaţională şi protecţie socială - rechizite gratuite, manuale gratuite, achiziţionarea de calculatoare, transport şcolar, mobilier şcolar etc., care asigură dreptul la educaţie al tuturor copiilor şi şcolarizarea lor şi pentru care, în 2006, sunt alocate sume reduse la jumătate faţă de anul 2005. Mă întreb, s-a diminuat numărul copiilor proveniţi din familiile sărace sau a scăzut populaţia şcolară sau guvernanţii Coaliţiei PNL-PD au în vedere o scădere la jumătate a preţurilor de achiziţionare a manualelor, a mobilierului, a calculatoarelor, a rechizitelor, a microbuzelor şcolare etc.?

2. Investiţiile pentru 2006 au alocată o sumă de 100 de milioane de lei noi, în condiţiile în are, prin Legea proprietăţilor, se vor retroceda 800 de clădiri-localuri de şcoală, unde se desfăşoară activităţi de învăţământ, din are numai în Iaşi 27 de imobile şcolare. Actuala Putere, în inconştienţa sa, s-a întrebat unde vor învăţa copiii după 1 septembrie 2006?

Să ne aducem aminte de ideile trâmbiţate de către Coaliţia PNL-PD înainte de a ajunge la guvernare: "învăţământul este prioritate naţională"; "bugetarii din învăţământ vor avea condiţii deosebite pentru desfăşurarea activităţii"; "salarii decente pentru cei din învăţământ". Mă întreb, ca unul care provine din învăţământ, ca un social-democrat convins, cum de s-au lăsat înşelaţi bugetarii din învăţământ şi au votat o guvernare de dreapta? S-a uitat istoria, că cei care fac o politică de dreapta nu-şi ţin promisiunile, iar pe cei din învăţământ îi consideră "paraziţii bugetului"? Amintiţi-vă de curba de sacrificiu aplicată celor din învăţământ de o guvernare de dreapta, înainte de 1940.

PSD susţine demersurile profesorilor care îşi exprimă nemulţumirea faţă de politica bugetară a actualului Guvern relativ la învăţământul românesc.

3. Bursele elevilor vor fi drastic diminuate. Un exemplu recent, burse "bani de liceu" nu sunt atribuite şi elevilor din clasa a XI-a anul de completare, pe motiv că în H.G. 1488 nu este menţionată această categorie de elevi. Personal, în calitate de parlamentar de Iaşi din partea PSD, am făcut demersuri la Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi interpelare de la tribuna Parlamentului, prin care am solicitat să se intervină de urgenţă pentru a se corecta această gravă eroare. Mi s-a răspuns că nu este de competenţa Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Ministrul învăţământului nu face parte din Guvern?

Vă las să judecaţi singuri. Aşa înţeleg cei puşi în funcţie pe criterii politice să-şi apere privilegiile şi să-şi facă datoria. Aceasta este grija faţă de popor.

Consider că starea jalnică a învăţământului se va agrava din cauza fondurilor insuficiente. Parlamentarii PSD, membri în Comisia pentru învăţământ, nu sunt de acord cu bugetul alocat educaţiei pe 2006 de actuala Coaliţie PNL-PD. Toate aceste subfinanţări se datorează în mare parte efectelor cotei unice de impozitare de 16%, care, pentru anul 2005, a dus la blocarea posturior vacante din învăţământ şi sistarea premiilor de 2%.

Acum se vede că Alianţa PNL-PD nu îşi poate susţine promisiunile, profesorii sunt nemulţumiţi, se pregătesc de grevă generală şi sunt convinşi că după jignirile repetate la care au fost supuşi de către actuala Putere (profesorii sunt "evazionişti", "lipitori ale bugetului", "paraziţi ai bugetului"), PNL-ul şi PD-ul i-a minţit cu neruşinare.

Domnul Ilie Merce:

Radicalii maghiari vor să instaureze dictatura minorităţii în România.

Partidul România Mare protestează energic faţă de încercările diabolice prin care extremiştii de la vârful UDMR încearcă să forţeze adoptarea proiectului de lege privind Statutul minorităţilor din România. Adoptarea şi aplicarea acestui act normativ nociv ar consfinţi acordarea de drepturi colective comunităţii maghiare ce exced legislaţiei europene în materie, constituind, totodată, baza legală pentru realizarea diferitelor forme de autonomie exclusiv pe criterii etnice.

Atrage atenţia, în mod deosebit, faptul că acest proiect de lege este foarte subtil elaborat, estompându-se scopurile ascunse prin care sunt ori se vizează atacarea bazelor constituţionale ale statului român, în ceea ce priveşte unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.

Specialişti de marcă din domeniul legislativ, precum şi mediile societăţii civile româneşti au semnalat caracterul subversiv al acestei iniţiative legislative care prezintă numeroase neconcordanţe flagrante faţă de Convenţia-Cadru cu privire la minorităţile naţionale, la care România a aderat prin Legea nr. 33/1995, conţinând reglementări cu substrat separatist, de natură a deteriora climatul interetnic în zonele locuite preponderent de maghiari.

Proiectul de lege în cauză ne aduce pe undeva în perioada interbelică, la acea declaraţie pe care Cominternul a impus-o Partidului Comunist din România, în sensul că România este un stat multietnic, o închisoare a popoarelor, care trebuie sprijinite să se autonomizeze până la autodeterminare ca state de sine stătătoare.

Exact aşa doresc şi extremiştii unguri prin acest proiect de lege, care, în nici un caz, nu poate fi de expresie naţională şi nicidecum o prioritate, cum încearcă ei, cu insistenţă, să îl prezinte. Şi iată de ce:

• pune accent exclusiv pe elemente care îi separă pe minoritari de majoritari, eludând punctele comune, unificatoare şi nu conţine noţiuni precum "respectarea integrităţii teritoriale", "dialog inter-cultural", "respect reciproc", "cooperare/colaborare" sau "pluralism cultural";
• nu asigura egalitatea între persoanele minoritare şi majoritare şi instituie privilegii doar pentru minoritari, în dauna majoritarilor;
• nu reglementează expres faptul că învăţământul în limba minorităţilor "nu aduce atingere învăţării limbii oficiale ori educaţiei în această limbă", în condiţiile în care cunoaşterea limbii oficiale constituie principalul factor al coeziunii şi integrării sociale;
• vizează, în mod exagerat, drepturile colective şi propune concepte/instituţii precum "autonomia culturală" şi "Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale", care exced prevederile internaţionale în materie;
• nu asigură măsurile de protecţie, cu caracter normativ sau administrativ, prin care să se garanteze păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice, culturale şi religioase a persoanelor aparţinând majorităţii, în zonele unde acestea sunt numeric în minoritate;
• creează îngrădiri în exercitarea suveranităţii statului prin interdicţiile pe care le impune cu privire la luarea unor măsuri administrative (înfiinţarea de instituţii, unităţi economice, societăţi comerciale, lăcaşe de cult etc.) întrucât acestea pot fi interpretate ca fiind de natură a modifica componenţa etnică din regiune.

În pofida reacţiilor negative şi criticilor primite în legătură cu anumite prevederi ale "Legii minorităţilor naţionale", iniţiatorii proiectului continuă să exercite presiuni asupra persoanelor implicate în procesul de avizare/adoptare a legii. Până în prezent, liderii UDMR şi-au manifestat intenţia ca, imediat după promulgarea legii respective, să iniţieze demersuri pentru modificarea mai multor reglementări legale în domeniile învăţământului /Legea 84/1995, administraţiei publice locale /Legea 215/2001, precum şi a dezvoltării regionale din România /Legile 151/1998 şi 315/2004, vizând instituţionalizarea separatismului etnic în zonele cu populaţie compactă maghiară şi reconfigurarea componenţei "Regiunii de Dezvoltare 7 Centru", astfel încât aceasta să se constituie într-o entitate de dezvoltare distinctă, în limitele "Ţinutului Secuiesc".

Radicalii maghiari grupaţi în Consiliul Naţional Secuiesc, Consiliul Naţional al Maghiarilor din Ardeal şi Uniunea Civică Maghiară se opun adoptării proiectului legii minorităţilor în forma actuală, pe motiv că nu reglementează expres modalităţile de dobândire a autonomiei teritoriale şi, în consecinţă, reprezintă un mare pericol pentru maghiari, întrucât reduce considerabil şansele de materializare a dezideratului privind obţinerea autonomiei "Ţinutului Secuiesc".

Opinia radicalilor maghiari din Transilvania este împărătşită şi de anumiţi lideri ai organizaţiilor maghiare din ţările limitrofe Ungariei, între care şi Agoston Andras - preşedintele Partidului Democrat al Maghiarilor din Voivodina, care consideră că, odată adoptată, legea minorităţile în România va constitui un model care va putea fi invocat şi imitat/adoptat cu uşurinţă şi în legislaţia ţărilor pe al cărui teritoriu se află.

Aşadar, este cât se poate de evident că adoptarea acestui proiect de lege cu aşa-zisa lui "autonomie culturală" înseamnă, practic, realizarea autonomiei teritoriale, bazată pe un singur criteriu - cel etnic, dezagregarea unităţii Statului şi a poporului român, prin autonomizări neîntemeiate şi de nimic justificate.

Doreşte cineva ca România să se fărâmiţeze în cnezate şi voivodate ?

Kirkegaard spunea că "viaţa poate fi înţeleasă, cel mai adesea, privind în urmă, dar trebuie trăită mergând înainte".

Vreau să cred că şi dumneavoastră doriţi acest lucru, să mergem înainte. În consecinţă, vă rog să nu daţi curs acestui demers legislativ, incompatibil cu spiritul, valorile şi tendinţele europene care promovează interculturalitatea, unitatea în diversitate şi nu separatismul şi segregarea pe criterii etnice, cum doresc acele forţe antinaţionale şi antistatale care conspiră împotriva României.

Domnul Ioan Aurel Rus:

În cursul lunii octombrie în judeţul Bistriţa-Năsăud s-a desfăşurat activitatea de cooptare şi înfiinţare a comandamentului judeţean al Forumului Montan Român.

Astfel, în 20 X a.c., la invitaţia acestui forum, precum şi a Primăriei Ilva Mare şi a subsemnatului , într-o sală a Şcolii generale din Ilva Mare s-au adunat delegaţi şi invitaţi. Toţi cei prezenţi au constatat existenţa unei stări de criză în agricultura montană, manifestată prin scăderea drastică a efectivului de ovine şi bovine , în consecinţele reducerii volumului de îngrăşăminte organice şi degradării florei furajere şi pajiştilor naturale montane, scăderii veniturilor producătorilor agricoli montani şi creşterii gradului de sărăcie a acestora, accentuării fenomenului, foarte grav, de exod rural al tinerilor agricultori din satele de munte spre oraşe, cu urmări economico-sociale nefaste şi ireversibile.

Se apreciază că în condiţiile creşterii demografice preconizate pe plan global de la 6 miliarde la 10 miliarde de locuitori în deceniul următor , nu poate fi nici raţional şi nici admisibil ca o ţară ce deţine tradiţii şi capacitatea de a produce hrană de calitate în munţi şi alte importante valori să renunţe , prin neluarea de măsuri protective, la aceste tradiţii şi resurse cu consecinţe dintre cele mai nefaste "

A devenit stringent şi urgent ca în România să se practice o politică montană reală, ca stare firească şi permanentă, care să ţină cont de specificitatea geoclimaterică, cu asigurarea stării de echilibru şi stopării marginalizării muntelui, a agriculturii montane în mod special şi luarea unor măsuri eficace de încurajare a tineretului rural montan pentru continuitatea activităţii tradiţionale, în consens cu practicile de la nivelul ţărilor Uniunii Europene.

La finalul dezbaterilor s-a ales comandamentul judeţean al acestui forum şi s-a stabilit o nouă întâlnire de lucru pe Valea Bârgaielor, în aşa fel ca cetăţenii să afle metode şi modalităţi de accesare a fondurilor europene şi de implementare a programelor ce vizează revigorarea vieţii şi a activităţi în zona montană.

Reprezentanţi ai CEFIDEC - Vatra Dornei, AGROM - Tg. Mureş, SALVAMONT , DIRECŢIA AGRICOLĂ, PREFECTURĂ, CONSILIUL JUDEŢEAN, POLIŢIE, JANDARMI, DIRECŢIA SILVICĂ şi alte unităţi au explicat şi demonstrat cum se face agroturism şi agricultură montană în ferme mici şi în familie.

A fost un început bun şi se aşteaptă rezultatele. Acum se aşteaptă sprijinul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, a Parlamentului şi Guvernului. În acest sens, Legea muntelui se cere aplicată şi, de ce nu, îmbunătăţită.

Domnul Ion Luchian:

Este cunoscut faptul că sistemul sanitar din România se află în situaţie critică, fapt care îi afectează mult pe toţi cetăţenii, aceştia trebuind să stea la cozi pentru a-şi procura medicamentele trebuincioase, sau confruntându-se cu lipsa totală a acestora din spitale, atunci când sunt nevoiţi să se interneze.

În acest sens, situaţia nu s-a îmbunătăţit prea mult în ultimii 15 ani, în ciuda promisiunilor repetate ale tuturor guvernelor care s-au succedat la conducerea ţării cum că sănătatea reprezintă un domeniu prioritar pentru ele.

Guvernul actual însă dovedeşte că doreşte să schimbe lucrurile cu adevărat, fapt demonstrat de iniţiativa ministrului sănătăţii, Eugen Nicolăescu, care propune o reformă amplă în domeniul sănătăţii prin intermediul unui pachet de legi, aflat astăzi în dezbatere publică.

Din legile avute în vedere de acest pachet, cea care a stârnit cele mai multe comentarii este cea privitoare la spitale, iniţiativa ministrului propunând schimbări importante atât în privinţa managementului spitalelor cât şi în privinţa formei lor de organizare.

Dincolo de toate comentariile trebuie remarcat faptul că într-adevăr trebuie schimbat modul în care sunt conduse spitalele în România. Eu consider însă, că cei responsabili cu conducerea spitalelor (indiferent de denumirea lor, directori sau manageri de spitale) trebuie să aibă o mai mare independenţă în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor ce revin spitalului, ei trebuind să fie cei care hotărăsc, în mod justificat, care sunt priorităţile spitalului, conform cu nevoile reale ale acestuia. De asemenea, conform iniţiativei ministrului, directorul spitalului, în desfăşurarea activităţii sale, se va afla în strânsă legătură cu consiliul profesional medical, constituit din şefii de secţii, fapt care îl va ajuta pe acesta în luarea deciziilor.

În privinţa formei de organizare a spitalelor, conform noii iniţiative, vom avea spitale publice, spitale publice cu secţii private, spitale private cu secţii publice, precum şi spitale în totalitate private.

Astfel, dacă spitalele publice vor fi susţinute din fonduri publice, pentru celelalte spitale susţinerea financiară va putea veni şi de la persoane fizice sau juridice, acest lucru neputând decât să ducă la o mai mare responsabilizare a modului de administrare a banilor, precum şi la implementarea principiului concurenţei în domeniul sanitar oferind, în cele din urmă, clientului (pacientul) posibilitatea de a alege serviciile pe care le consideră cele mai performante.

O altă iniţiativă a ministrului sănătăţii, menită să ajute sistemul, priveşte asigurările sociale de sănătate şi prevede lărgirea bazei de colectare a contribuţiei, prin cuprinderea în sistem a agricultorilor, pensionarilor şi a cetăţenilor care lucrează în străinătate.

Astfel, potrivit acestei iniţiative, pentru pensionarii din sistemul public sau cei din agricultură se va achita contribuţia la bugetul de stat prin Casa Naţională de Pensii, din 2007, şi asta pentru ca valoarea netă a pensiilor celor cu pensii mici să nu fie afectată.

Pentru pensionarii cu venituri de peste 9 milioane lei vechi (900 lei noi) se va încasa contribuţia de 6,5% peste ceea ce depăşeşte nivelul respectiv, şi asta din 2006.

Cetăţenilor care lucrează în străinătate fără documente legale li se va aplica contribuţia de 6,5% a salariului minim pe economie în timpul absenţei din ţară, care se va constitui din documentele de călătorie şi certificate de organismele de specialitate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În opinia mea, aceasta este o iniţiativă salutară, pentru că dincolo de ipocrizia unor politicieni şi retorica cu iz populist a acestora, sistemul de sănătate nu are cum să fie unul performant atât timp cât 22 de milioane de oameni beneficiază de aceste servicii, însă numai 5 milioane cotizează pentru susţinerea lor.

Adaug însă că, pe lângă acestea, trebuie să se treacă şi la privatizarea fondurilor de asigurări de sănătate, pentru că altfel, aşa cum am mai afirmat-o, atât timp cât fondurile vor avea o poziţie de monopol, nefiind obligate să concureze pentru clienţii lor, nu se va produce o mai bună colectare şi folosire a fondurilor în beneficiul asiguraţilor.

Consider că pachetul de legi propus de domnul ministru al sănătăţii aduce multe modificări benefice, care vor ajuta desfăşurarea activităţii sanitare şi este de salutat iniţiativa ministrului Nicolăescu de a supune dezbaterii publice aceste legi, pentru că numai cu implicarea tuturor celor interesaţi din sistem se poate ajunge la cea mai bună redactare a acestora.

Domnul Ionel Palăr:

"Criza socială - între bagatelizare şi responsabilizare"

Este evident că asistăm, zilele acestea, la frământări sociale de proporţii. Rând pe rând, multiple sectoare de activitate intră în grevă. Doleanţele sunt, în multe cazuri, complet legitime, dar această stare de fapte riscă să paralizeze o ţară întreagă. Pe de altă parte, Guvernul se află într-un impas: în primul rând are de gestionat criza din educaţie cauzată de fondurile insuficiente alocate de la buget acestui sector, funcţionarii publici ameninţă şi ei cu greva generală pentru salarii mai mari, un nou program de lucru şi un nou statut, Metrorexul suspendă activitatea şi toate centralele sindicale organizează mitinguri de protest, urmând ca, cel mai probabil, să declanşeze şi ele greve. Prin blocarea activităţilor aferente tuturor acestor sectoare, milioane de oameni, indirect conectaţi la aceste realităţi vor fi, la rîndul lor, afectaţi. Tabloul social este, aşadar, minat cu greve şi mişcări de protest.

Cu multă stupoare şi cu adâncă mâhnire îmi este dat să remarc, zilele acestea, un curent de opinie care bagatelizează întreaga situaţie. Să fie oare de vină simţul profund al băşcăliei atât de popular acestui neam sau suntem atât de obişnuiţi cu aceste fenomene încât pur şi simplu nu ne mai pasă? Problemele oamenilor cad în derizoriu, iar multe dezbateri publice se transformă în şuete animate doar de pretextul grevelor. Mai mult, la adăpostul faptului că părerea oamenilor contează, se dau telefoane la diverse emisiuni în direct emiţându-se prea puţine opinii cu adevărat pertinente, în schimb discutându-se aprins despre legitimitatea protestelor unor categorii profesionale. De cealaltă parte a baricadei, clasa politică se spală, delicat, pe mâini, aruncând responsabilitatea evenimentelor pe umerii executivului.

În acest context, este nevoie ca întreaga clasă politică să se mobilizeze şi, împreună, să căutăm soluţii pentru a ieşi din această criză. Guvernul României are nevoie de susţinere parlamentară, pe care suntem datori să o oferim. Contrele politice nu-şi mai au rostul acum. Este foarte important să gândim constructiv cu toţii, deopotrivă oameni politici, lideri de opinie şi cetăţeni, să sprijinim executivul, pentru că ce facem astăzi va avea efecte mâine, poimâine şi peste ani.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

"Apel la înţelepciune!"

Atunci când discutăm de sănătate şi de educaţie nu ar trebui să facem parte dintr-un partid politic anume, ci din "Partidul cetăţenilor". Stabilirea unor astfel de priorităţi în materie de investiţie nu este o opţiune cu conotaţii politice, un act politic în sine, ci mai degrabă un act de înţelepciune.

Plecând de la această idee de bază, constatăm că realitatea ne contrazice flagrant! Nu numai că Guvernul nu a mărit procentul acordat educaţiei, în noul proiect de buget, ci chiar l-a diminuat în raport cu anul anterior. Aceasta demonstrează că, orbiţi de necesităţi mărunte, cu impact pe termen scurt, s-a pierdut din vedere ce era mai important pentru viitorul naţiei. Cu cât ai mai mulţi oameni inteligenţi, creativi şi inovatori, cu atât lupta dintre categoriile sociale se va transforma într-una pentru prestigiu şi acces la cultură. Sunt nenumărate exemple în Europa şi în lume care au demonstrat că cele mai spectaculoase salturi economice se realizează în ţările care au investit în educaţie şi cercetare.

Discuţia asupra bugetului, care pare a fi un dialog al surzilor, este dominată de încrâncenarea în a perpetua şi chiar a accentua subfinanţarea educaţiei. Statutul cadrului didactic ar trebui repoziţionat în ierarhia socială, şi nu marginalizat! Or, evoluţiile recente arată o degradare permanentă a acestuia şi, dacă trendul se menţine astfel, este posibil ca şi efortul din partea cadrului didactic să se diminueze proporţional. Riscul cel mare este acela de a transforma cadrul didactic într-un simplu robot, care nu se va mai implica pasional şi cu afecţiunea necesară în actul educaţional. Ce va rezulta? Este greu de anticipat, dar cu siguranţă nu se vor forma tineri angajaţi pe traiectoria cunoaşterii, animaţi de spiritul scormonitor al binelui. Evident că se poate trăi şi cu salariul actual, dar este vorba numai de existenţa biologică. Pentru existenţa spirituală, pentru implicarea complexă şi completă în procesul instructiv-educativ este nevoie de mai mult: de condiţii de muncă, de spaţii corespunzătoare de învăţământ, de utilităţile conexe, de accesul rapid la informaţie, de acces la cele mai diverse forme de perfecţionare etc.

Domeniul care trebuie să sufere o reformă reală şi imediată este învăţământul. Or, reformă fără o finanţare corespunzătoare nu poate fi realizată. Aceasta presupune suficiente fonduri pentru motivarea formatorilor, pentru o infrastructură corespunzătoare a şcolilor şi universităţilor, pentru susţinerea publicaţiilor ştiinţifice, pentru modernizarea şi echiparea bibliotecilor cu reviste şi lucrări de specialitate de ultimă oră. O implementare reală a procesului Bologna şi a documentelor europene în domeniu, cu impact asupra recunoaşterii diplomelor pe piaţa internaţională a forţei de muncă, necesită sporirea ponderii studiului individual al studenţilor în sistemul de obţinere a creditelor şi diminuarea orelor petrecute în amfiteatre. Numărul redus al publicaţiilor din biblioteci, inexistenţa publicaţiilor de profil fac imposibilă pregătirea individuală a studenţilor şi implicit capacitatea lor de adaptare la programele de studii urmate prin sistemul european de schimburi.

Învăţământul preuniversitar se derulează în condiţii total improprii în majoritatea satelor şi oraşelor. Nimeni nu se aşteaptă ca peste noapte aceste condiţii să se schimbe fundamental! Dar trebuie înţeles că, în astfel de condiţii, nu se mai poate face şcoală, iar acolo unde totuşi se continuă procesul de învăţământ, măcar să existe speranţa că în orizontul a câţiva ani situaţia se va îmbunătăţi radical. De aceea, susţin creşterea substanţială a fondurilor alocate construirii, reconstruirii şi modernizării spaţiilor de învăţământ, în aşa fel încât pe durata a 3-4 ani să nu mai existe şcoli nepregătite pentru procesul instructiv-educativ.

Dacă se cere calitate în şcolile şi universităţile româneşti, atunci trebuie alocate şi fondurile necesare. În condiţii de subfinanţare nu se poate face calitate, iar instituţiile pe care le creăm în acest domeniu compromit ideea de proces de asigurare a calităţii. Relaţia dintre şcoală şi comunităţile locale nu are nici un sens dacă şcoala nu are bani, dacă nu se conturează perspectiva unui sprijin concret din partea comunităţii în realizarea unei calităţi a procesului de învăţământ.

În concluzie, bugetul alocat educaţiei, situat sub 3,8% din p.i.b., reprezintă doar o simulare de încurajare a acestui proces, o lipsă de înţelepciune a guvernanţilor faţă de nevoile majore ale unei societăţi, care doreşte să se integreze în lumea democratică şi civilizată a Europei. Din această cauză, consider îndreptăţite reacţiile marilor federaţii sindicale, ale societăţii civile şi ale populaţiei vis-a-vis de inconsistenţa fondurilor alocate învăţământului, în general.

Domnul Liviu Câmpanu:

Sistemul sanitar - o vacă de muls pentru "descurcăreţi"(numai pacienţii nu ajung să guste din lapte)

După anii '90 sistemul sanitar românesc şi-a arătat rând pe rând toate "bubele" şi bolile care-l macină. De la proasta salarizare a personalului medical (care deşi are calificare superioară, este plătit mai rău ca un muncitor necalificat - făcându-l şantajabil şi dependent de plăţile informale), la nepotismul din mediul universitar (unde nu de puţine ori la o catedră poţi studia tot arborele genealogic al unei familii), de la licitaţii trucate la investiţii făcute doar pentru comisionul directorului, de la concursuri aranjate la trafic de influenţă.

N-am pomenit deloc de bolnavi, de pacienţi pentru că, din păcate, deşi ei ar trebui să fie în centrul atenţiei, ca beneficiari ai serviciilor de sănătate, îşi găsesc tot mai greu loc în acest păienjeniş relaţional, fiind transformaţi în unelte de către căpuşarii banilor sănătăţii.

Era de aşteptat ca un domeniu în care circulă 4 miliarde de euro anual să fie expus asemeni unui lighean de miere. Iar când se gândeşte cineva că a venit timpul să protejăm, să păzim mierea, e normal ca bondarii să facă scandal că nu mai au acces la ea.

Domnilor profesori..., domnilor directori de spitale..., lăsaţi-i pe bolnavi să spună ce-şi doresc (căldură şi apă în spitale, mâncare decentă, medicamente, să fie trataţi cu respect), lăsaţi-i pe medicii tineri să spună ce-şi doresc (salarii decente, să nu mai plătească pentru a asista la intervenţii chirurgicale spre a învăţa meserie, să fie buni profesionişti şi nu buni pupincurişti pentru a promova, să nu-şi dorească să ajungă şefi de secţie sau directori de spital pentru a beneficia de comisioane şi un sistem relaţional care să-i ajute să trăiască mai bine, ci să poată trăi bine datorită profesionalismului lor).

Sunt convins că un manager care va asigura medicii şi asistenţii că vor avea salarii mai mari dacă îşi vor face meseria cu mai multă responsabilitate, un manager care va reuşi să îndrepte tot mecanismul sanitar în beneficiul pacientului va fi un manager de succes.

Şi, la urma urmei, de ce gem nemulţumiţi, pe micile ecrane şi în presă doctorii de spitale?... Pentru că îşi văd puse în pericol privilegiile şi le este pusă în pericol puterea "..şi pentru că nu pot apela la "firul scurt" sau "firul roşu relaţional", cum vreţi să-l numiţi "..pentru că "Nico", cum spune Oprescu, "nu pune botul"...

Nu sunt "limbi catifelate" ceea ce spun eu acum, vorbind de un ministru în funcţie, pentru că cei care mă cunosc ştiu cum îmi dictează conştiinţa (Vezi PL de aprobare a OUG 38/2005, sau discuţiile principiale cu actualul ministru) ci este părerea unui medic care vine din sistem şi a cărei principală responsabilitate este pacientul, unul bolnav.

Doamna Manuela Mitrea:

"Indiferenţa guvernanţilor pune în pericol ROMAG-TERMO din Drobeta Turnu-Severin!"

Securitatea energetică în Europa Centrală şi de Est este acutizată de trei factori: toate economiile din regiune vor intra în scurt timp în expansiune - fie prin integrare în Uniunea Europeană, fie datorită eliminării zonelor de conflict -, îmbunătăţirea nivelului de trai va mări consumul individual de energie, iar cărbunele va fi abandonat deoarece necesită subvenţii uriaşe, impune costuri ineficiente şi dăunează mediului înconjurător. Rezultatul acestor trei factori este că baza energetică se restrânge concomitent cu creşterea cerinţei regionale de energie.

În acest domeniu, România este atractivă pentru investitori, deoarece îşi extinde baza energetică nucleară şi prin eforturile de a-şi finaliza investiţiile neproductive.

Astfel, necesitatea diversificării surselor de energie, independenţa faţă de importul de resurse energetice primare şi modernizarea economiei au condus la implementarea energeticii nucleare în România.

Amplasamentul primei centrale nucleare din România a fost ales în regiunea Dobrogea, oraşul Cernavodă. Anul 1996 a marcat punerea în funcţiune a primului reactor românesc destinat producerii de energie electrică. Reactorul de la CNE-PROD Cernavodă este de tip CANDU 600-PHWR (CANadian Deuterium Uranium 600-Pressurized Heavy Water Reactor), ce utilizează apa grea drept moderator şi agent de răcire, iar combustibilul - uraniul natural.

Fabrica de apă grea de la ROMAG - Drobeta Turnu - Severin asigură apa grea necesară funcţionării reactorului de la Cernavodă, acesta întrunind toate calităţile cerute pentru utilizarea ei în reactoarele de tip CANDU.

Uzina de apă grea, numită astăzi oficial Sucursala ROMAG-PROD s-a născut prin Decretul nr. 400 din anul 1979, iar pe data de 17 iulie 1988, s-a obţinut industrial apa grea la ROMAG PROD Drobeta Turnu-Severin, la parametri stabiliţi pentru reactoarele nucleare de tip CANDU.

Ca sucursală a Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare, aceasta are o capacitate de 360 tone / an , producând apă grea de cea mai bună calitate, România fiind singura ţară europeană care şi-a dezvoltat o filieră nucleară de tip CANDU.

Sucursala ROMAG mai produce şi apă superuşoară, azot lichefiat, aer instrumental, apa demineralizată, apa potabilă, apa distilitată şi apa industrială. Astfel, toate activităţile legate de producerea apei grele: proiectare, execuţie, exploatare, au fost elaborate şi se desfăşoară în regim de asigurare a calităţii şi protecţiei mediului, în scopul funcţionării instalaţiilor în deplină siguranţă "

Pe lângă Centrala de la Cernavodă, uzina exportă apă grea în Coreea de Sud, China, Statele Unite ale Americii şi Germania.

În prezent ROMAG-PROD se întinde pe o suprafaţă de 70 de hectare şi numără 1500 de angajaţi, o mare parte din personal fiind specializat la locul de muncă, neavând altă calificare "

Deşi este lider mondial în producerea apei grele şi a apei uşoare, oamenii din Drobeta Turnu - Severin sunt îngrijoraţi că Uzina de apă grea de la Halânga ar putea să fie închisă ! De aceasta şi de ROMAG-TERMO depinde existenţa a mai bine de 5.000 de familii de severineni, dar şi întreaga încălzire a oraşului.

Îngrijorările severinenilor sunt alimentate şi de trista experienţă din timpul guvernării CDR, când doar intervenţia energică a parlamentarilor PDSR a împiedicat închiderea combinatului de apă grea, dar şi de declaraţia directorului general al Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare Ion Sârbulescu, care a afirmat încă din data de 10 iulie 2005 că: "termocentrala Halânga, care produce abur tehnologic pentru uzină, nu respectă angajamentele de mediu impuse de UE iar protecţia mediului, la Halânga, presupune investiţii de peste 130 milioane de euro, sumă care nu poate fi asigurată de la bugetul statului"; de asemenea, pe lângă închiderea uzinei de apă grea, oprirea termocentralei îi va afecta şi pe locuitorii a 30.000 de apartamente din Drobeta Turnu-Severin. La toate acestea se adaugă şi recentele declaraţii ale unui senator mehedinţean al actualei puteri care afirma că "actuala situaţie de incertitudine privind realizarea Unităţii 3 de la Cernavodă ".. provoacă o justificată îngrijorare".

În prezent, ROMAG-ul funcţionează pe baza OUG nr. 114 / 2004 din timpul guvernului P.S.D. În "Programul legislativ al Guvernului României pentru perioada 2005 - 2008 - Principalele reglementări", acceptat de Parlament împreună cu votul de încredere acordat Guvernului în şedinţa comună din data de 28 decembrie 2004, sunt prevăzute trei proiecte legislative referitoare la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare şi implicit, la ROMAG PROD: " Proiect de Lege pentru reglementarea unor măsuri privind continuarea producţiei de apă grea la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare în scopul asigurării necesarului pentru punerea în funcţiune a Unităţii nr. 3 Cernavodă "- termen de prezentare în guvern, mai 2005, " Proiect de Lege privind prorogarea termenului de împrumut către Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare a cantităţii de 557000 de tone cărbune energetic, prevăzut în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 97/2004 "- termen de prezentare în guvern, mai 2005, " Proiect de Lege privind scoaterea de la rezerva de stat a cantităţii de 577000 tone de cărbune energetic sub formă de împrumut pentru funcţionarea Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare în iarna 2005-2006 ", termen de prezentare în guvern, noiembrie 2005.

Din păcate, acestea au rămas doar la stadiul de intenţii, nici unul neajungând în Parlament.

Certitudinea este una dureroasă !

Din cauza indiferenţei cu care tratează Guvernul Tăriceanu problemele românilor, ROMAG-TERMO din Drobeta Turnu-Severin este în pericol de a nu-şi mai desfăşura activitatea!

Azi, mai mult ca oricând, aşa cum am mai afirmat, existenţa a mai bine de 5.000 de familii de severineni, dar şi întreaga încălzire a oraşului stau sub semnul incertitudinii.

Pentru severineni, şi nu numai, în aceste condiţii prezentul, dar mai ales viitorul, nu prezintă garanţii !

Iată încă un semnal de alarmă pe care îl trag, în calitatea mea de parlamentar în Circumscripţia Mehedinţi, cum că şi în acest colţ de ţară, românii nu trăiesc deloc bine !

Iată, stimaţi reprezentanţi ai Alianţei D.A., dovada promisiunilor electorale neonorate şi a incompetenţei guvernului dumneavoastră de a pune în practică un program de guvernare, iată diferenţa între vorbe şi fapte !

Vine iarna.

Să înţelegem cu toţii că Drobeta Turnu - Severin va deveni o " Siberie " în variantă oltenească, domnilor guvernanţi ?

Domnul Marcel Laurenţiu Romanescu:

Precizez faptul că sunt membru al Comisiei de învăţământ, tineret şi sport şi de aceea această declaraţie politică este legată de modalitatea politicianistă în care membrii comisiei din partea grupurilor P.R.M. şi mai ales P.S.D. şi-au prezentat punctele de vedere referitoare la bugetul Ministerului Învăţământului pentru anul 2006.

Nu pot să uit faptul că reprezentanţii P.S.D. făceau parte, acum un an, din vechiul guvern şi din structurile teritoriale de conducere ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi cred că nu au făcut nimic, pe perioada celor patru ani, pentru îmbunătăţirea condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea cei care astăzi sunt în grevă, oamenii şcolii.

Nu pot să nu-mi aduc aminte de moţiunea de cenzură depusă de reprezentanţii opoziţiei, în această sesiune, în care vorbeau de situaţia groaznică din sistemul de învăţământ, neţinând cont de faptul că bugetul pentru anul 2005 a fost propus de cei care în prezent sunt în opoziţie.

Eu, ca membru al acestei comisii dar şi ca tânăr cadru didactic, am votat împotriva bugetului alocat Învăţământului şi Cercetării, dar am atras atenţia colegilor de la P.S.D. că nu au făcut nimic în patru ani, cât au fost la guvernare, pentru a îmbunătăţi viaţa şi condiţia celor pe care astăzi îi aplaudă pentru că sunt în grevă pe termen nelimitat. De fapt pentru învăţământ nu s-a făcut nimic pe perioada celor cincisprezece ani de la trecerea la democraţie.

Bugetul propus pentru anul viitor este unul mai mare, valoric, decât cel din anul acesta şi de aceea cred că putem privi cu speranţă, faptul că bugetul pentru anul 2007 poate fi unul care să rezolve marea majoritate a problemelor din acest sistem foarte important pentru societatea în care trăim.

Problemele din cei cincisprezece ani nu se pot rezolva prin proteste şi greve interminabile, ci prin dialog şi înţelegere. Domnul ministru Miclea a elaborat o strategie care poate să rezolve o mare parte din problemele legate de politica de dezvoltare din învăţământ.

Domnul Marius Iriza:

"Mai trăiţi?"

Chiar dacă în ultimul an şi jumătate reprezentanţii Alianţei IGHEN (D.A.) încearcă să ne tot păcălească şi să ne arate cât de bine o ducem, lucrurile nu stau chiar aşa. ÎI invit pe aceştia într-unul din cartierele cu blocuri ale oraşului Bocşa, judeţul Caraş Severin pentru a vedea cum se manifestă din cauza unei proaste administrări, frigul, boala şi sărăcia, rupte parcă toate din peisajul lumii a treia şi aduse aici, într-o ţară care se vrea, nu peste multă vreme, parte a Uniunii Europene.

Majoritatea blocurilor din acest oraş au fost construite în jurul Uzinei de Construcţii Metalice din Bocşa, unde înaintea evenimentelor din 1989, muncitorii veneau din toate colţurile ţării, deoarece aici se câştiga destul de bine pentru a avea asigurat un trai decent. Acum, dupa 16 ani, aici tronează o realitate sumbră. Blocurile nu beneficiază de încălzire centrală, iar geamurile lor sunt afumate şi împodobite cu coşurile de fum ale sobelor cu lemne pe care le folosesc locuitorii pentru a se încălzi. În ultimii ani, soba cu lemne a rămas principala sursă de încălzire în această zonă, chiar dacă familiile mai înstărite, care sunt foarte puţine în această zonă, au reuşit să-şi monteze centrale de apartament. Şi în acest an, vor exista numeroase familii care vor sparge lemne pe aleile blocurilor şi vor ridica mormane de butuci în balcoane.

Şi aşa, nouă, românilor, ni se va spune că o ducem din ce în ce mai bine, într-o ţară în care sărăcia e la loc de cinste, unde frigul se instalează pe zi ce trece în tot mai multe case şi unde cozile la medicamente se întâlnesc la toate farmaciile care mai acordă, din când în când, reţete gratuite sau compensate. Unde studenţii şi profesorii sunt nevoiţi să iasă în stradă pentru a salva învăţământul românesc după o prestaţie submediocră a ministrului demisionar Mircea Miclea.

Norocul românilor că mai trăiesc, că de atâta bine din partea Alianţei IGHEN...

Domnul Mihai Sandu Capră:

Nu cunoaştem cu exactitate care ar putea fi motivele, însă este clar că se doreşte aruncarea unui nou val de suspiciune asupra unui membru PNL şi, implicit, discreditarea partidului, în întregul său.

Recentul raport al ONU privind programul "Petrol contra hrană" în care este menţionat numele companiei Rompetrol nu este unul acuzator. Însă speculaţiile pe tema existenţei unor legături ilicite ale domnului Dinu Patriciu cu regimul lui Saddam Hussein între 1998 şi 2003 nu s-au lăsat aşteptate.

Având în vedere scandalurile anterioare ce au avut în prim-plan persoana domnului Dinu Patriciu şi care s-au dovedit fără temei legal, pare firească atitudinea formatorilor de opinie care încearcă să-l incrimineze şi în această situaţie. Raportul Volcker referitor la programul "Petrol contra hrană" menţionează numele a peste 2000 de firme din mai multe ţări, societăţi care au avut plăţi suplimentare pentru contractele derulate. Însă de aici şi până la vehicularea acuzaţiilor de efectuare a unor plăţi ilicite către regimul irakian condus de Saddam Hussein este cale lungă.

Aşa cum a recunoscut şi preşedintele grupului petrolier Rompetrol, Dinu Patriciu, au fost efectuate plăţi suplimentare pentru servicii suplimentare, nefiind vorba nici un moment despre o suprataxă ce poate fi asociată cu dare de mită. Însă, interesele unor persoane de a discredita imaginea PNL pare a fi mai presus de orice.

Atâta timp cât în acea perioadă nimeni nu a interzis comerţul cu petrol în cadrul programului "Petrol contra hrană", nu este nimic ilegal ca şi Rompetrol să fi făcut acest lucru. Toată tevatura aceasta a fost creată datorită unei interpretări greşite a datelor din raport. Sperăm că această situaţie să fie elucidată şi atacurile indirecte asupra PNL să se oprească aici.

Domnul Mircea Purceld:

Aeroportul Internaţional Timişoara stârneşte poftele mafiei locale.

În cursul lunii februarie a.c., Primăria comunei Giarmata, aflată la 12 km distanţă de Municipiul Timişoara, a preluat în administrare, în baza unei hotărâri de consiliu, pe cât de ciudată pe atât de ilegală, suprafaţa de 101 ha teren din zona Aeroportului Internaţional Timişoara.

Conducerea Aeroportului Internaţional Timişoara a aflat cu surprindere că terenurile pe care se află atât clădirile administrative, cât şi pistele de aterizare şi decolare sunt revendicate de către diverse persoane. Ba chiar mai mult, aşa cum declara mai zilele trecute primarul comunei Giarmata, dl. Gavril Roşianu, acesta a antamat mai multe discuţii cu diverşi oameni de afaceri, a făcut deplasări în Germania pe banii primăriei, unde a avut contacte cu diferiţi oameni de afaceri, cărora le-a oferit prilejul de a investi pe aceste terenuri.

Neclarităţile au apărut şi afacerile au ieşit la iveală, în special după desfiinţarea bazei militare, atunci când conducerea Aeroportului Internaţional Timişoara a început demersurile pentru a prelua o parte din terenurile şi imobilele care au aparţinut Ministerului Apărării.

În acelaşi timp, Consiliul local Giarmata solicita dreptul de administrare asupra 101 ha de teren, aflat în perimetrul în care îşi desfăşoară activitatea aeroportul plus dreptul de proprietate pentru 40 ha, situate în aceeaşi zonă, toate în baza Deciziei nr. 5 din 23.02.2005 a consiliului local.

Fără nici un fel de dubiu, proiectul de hotărâre a fost conceput, elaborat şi pus pe masa consilierilor locali de către primarul PD-ist al localităţii, dl. Gavril Roşianu, manevrat la rându-i de către grupurile de interese, formate în jurul filialei locale a Partidului Democrat.

După 6 (şase) luni de la comunicarea acestei hotărâri a Consiliului local Giarmata, la insistenţele conducerii aeroportului, Prefectura Timiş se trezeşte şi atacă în Contenciosul Administrativ decizia consilierilor din Giarmata.

De asemenea, în mod corect şi în termenul legal, conducerea aeroportului atacă în instanţă hotărârea Consiliului local Giarmata.

Este de neînţeles cum a putut fi intabulat dreptul de administrare al Comunei Giarmata asupra celor 101 ha şi dreptul de proprietate asupra celor 40 ha în baza H.C.L. nr. 5/2005, deoarece conform adresei nr. 5984/01.07.2005, emisă de către Primăria comunei Ghiroda, terenul pe care se află şi funcţionează Aeroportul Internaţional Timişoara, este în administrarea comunei Ghiroda, o cu totul altă unitate administrativ-teritorială.

Fără să ţină seama de existenţa pe rol a unui litigiu pentru rectificarea cărţii funciare, deoarece o parte a terenurilor comunei Giarmata au fost trecute la comuna Ghiroda, prin preluarea administrativă de către aceasta a satului Giarmata Vii, conform Legii nr. 2 din 1968 privind organizarea teritoriului administrativ, Biroul de carte funciară Timişoara intabulează în favoarea Consiliului comunei Giarmata cele două suprafeţe de teren de 101 ha şi, respectiv, 40 ha.

De asemenea, cel puţin bizară ni se pare şi poziţia ministrului transporturilor, dl. Gheorghe Dobre, întrucât aici este vorba despre un serviciu de transport internaţional şi, implicit, de siguranţă naţională, cum de acceptă ca Primăria Giarmata să ajungă proprietar tabular pe domeniul strategic al statului român, cum de nu consideră că trebuie să ia măsuri împotriva primarului Gavril Roşianu, membru al aceluiaşi Partid Democrat cu dl. ministru ?

Se spune că mafia nu are culoare politică, domnilor, iată, totuşi, că de data aceasta are!

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Există sau nu eurosceptici în România?

Au rămas mai puţin de paisprezece luni până la aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană. Aceasta, bineînţeles, doar în cazul în care autorităţile române vor îndeplini criteriile de performanţă, astfel încât să convingă statele membre că activarea clauzei de salvgardare nu este oportună... Zilele trecute Parlamentul elen a votat, cu majoritate covârşitoare, ratificarea de către Grecia a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Cu siguranţă, vor urma alte şi alte confirmări ale faptului că suntem bineveniţi în familia europeană, dacă-o vrem cu adevărat "..

Conform sondajelor de opinie, s-ar părea că în România nu există eurosceptici. Nici la nivelul declaraţiilor politice nu se fac auzite voci care să se opună iminentei aderări. Şi totuşi, parcă ceva se întâmplă... Ar fi fost cazul ca agenda politică să fie dedicată eforturilor de încadrare în graficul de îndeplinire a măsurilor suplimentare necesare şi convenite prin Planul de acţiune privind aderarea României la Uniunea Europeană, plan întocmit de guvern şi monitorizat de Comisia Uniunii Europene. Cu toate acestea, printr-un efort concertat, demn de cauze mai bune, apar noi teme ale agendei politice care n-au nici o legătură cu sarcinile asumate de către autorităţile române... Ultimul care face "deliciul" mass-media, este legat de presupusul abuz al prim-ministrului Călin Popescu Tăriceanu, acuzat că a utilizat ca mijloc de informare de la sursă un... telefon. Întrebările privind legitimitatea şefului guvernului de a se informa, cu privire la o acţiune care poate avea efecte economice importante, a primit răspunsuri care parcurg întregul registru posibil: de la imixtiunea în actul de justiţie, "văzută" de unii care-i cer şi demisia, până la perfecta legitimitate, responsabilitate şi chiar obligaţie a premierului de a fi corect informat... Recunosc, fac parte din cea de a doua categorie, a acelora care consideră că un telefon de informare privind un act excepţional (reţinerea unui cetăţean) este absolut obligatorie, nu numai legitimă! Eu cred ca nu se poate ca răspunderea să nu fie asociată cu dreptul de a acţiona. În ultimă instanţă, Guvernul, în ansamblu, şi prim-ministrul sunt responsabili (atâta vreme cât deţin "puterea") de funcţionarea corectă a instituţiilor şi de corecta respectare a drepturilor fiecărui cetăţean, în cadrul statului de drept. Eu nu concep că ar putea funcţiona un sistem în care rolul să nu fie în locul în care se află responsabilitatea... Pe cale de consecinţă, premierul era, şi este şi în continuare, îndreptăţit să se informeze, ori de câte ori sesizează acte şi fapte în zona celor de excepţie, indiferent care sunt persoanele fizice sau juridice aflate în situaţia respectivă.

Singurul lucru care ar putea fi comentat este cel privitor la corecta îndeplinire a prerogativelor. Acordând prezumţia de nevinovăţie, nu-mi permit să fac speculaţii privind ce se discută la telefoane, cu atât mai puţin la cele din reţeaua STS, în sensul în care unii politicieni şi-au permis s-o facă. Mai mult, dacă ar fi fost o încercare de intimidare, influenţare etc. etc. atunci nu înţeleg de ce abia acum apar cei "deranjaţi" de telefon... Mai mult, dacă aceştia aveau ştiinţă că s-ar fi produs efectiv o impardonabilă imixtiune în activitatea puterii judecătoreşti, aveau datoria s-o sancţioneze atunci, imediat. Dacă n-au făcut-o, pot fi consideraţi complici sau tăinuitori? Sau doar slabi şi laşi... Şi dacă aşa ar sta lucrurile, de unde "curajul" tocmai acum? Sau este vorba doar de plata unor poliţe... Cu siguranţă, dacă "telefonul" a fost altceva decât nevoia de informare, faptul ar fi reprobabil şi, în egală măsură, condamnabil! Dar la fel de reprobabil ar fi şi lipsa de reacţie a celor care ar fi ştiu şi au tăcut... Eu nu pot să cred că a existat vreo încălcare a normelor moralei sau ale regulilor statului de drept! Cred doar că s-a creat o furtună într-un pahar de apă, căutând a se găsi o culpă într-un act absolut legitim... Grav este că dintr-o intenţie s-a făcut un proces de intenţie care poate degenera... Să existe oare, la origine, grupuri de interese eurosceptice? Oare cei care nu se pot opune pe faţă integrării, recurg la astfel de scenarii care segmentează efortul de aderare? Nu ştiu, dar este, cu siguranţă, o temă de meditaţie importantă care trebuie să ne preocupe pe toţi. Asta, dacă nu vrem să ratăm integrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007!

Domnul Mircia Giurgiu:

"Sănătatea clujeană în faliment"

Recent, în urma unor întâlniri avute cu conducerea şi sindicatul Centrului Clinic de Diagnostic şi Tratament Cluj, s-a constatat starea de uzură accentuată a aparatelor din Compartimentul de radiologie. Astfel, un aparat DIAGNOMAX MS-125 are o vechime de peste 35 de ani, un aparat NEODIAGNOMAX este vechi de peste 17 ani, iar aparatul ELTEX 400 "şi-a început activitatea" în urmă cu peste 26 de ani.

Dată fiind vechimea lor, aceste aparate sunt uzate, firmele producătoare fiind desfiinţate, ceea ce face imposibilă achiziţionarea de piese noi de schimb originale, în aceste condiţii, întreţinerea aparatelor devenind extrem de costisitoare şi de fiabilitate scăzută.

În plus, Centrul Clinic de Diagnostic şi Tratament Cluj se confruntă cu o multitudine de defecţiuni tehnice, a căror rezolvare a fost dificilă şi, de cele mai multe ori, provizorie. Mai mult decât atât, datorită repetatelor defecţiuni, aparatele prezintă o serie de piese şi subansamble cu un avansat grad de uzură.

Din cele prezentate mai sus rezultă faptul că aparatele din dotarea Centrului de diagnostic şi tratament Cluj şi-au îndeplinit cu vârf şi îndesat misiunea pentru care au fost proiectate. Mai mult decât atât, firmele producătoare au fost desfiinţate, ceea ce face imposibilă achiziţionarea de piese noi de schimb originale. Trebuie precizat faptul că dotarea tehnică improprie aduce numeroase prejudicii Centrului de Diagnostic şi Tratament Cluj, influenţând negativ calitatea serviciilor medicale, în condiţiile în care volumul de investigaţii anuale se ridica la peste 20.000 de radioscopii şi 15.000 de pacienţi examinaţi radiografic, din care 1/3 reprezintă cazuri pediatrice. Lipsa unei aparaturi moderne şi fiabile nu permite Centrului Clinic de Diagnostic şi Tratament Cluj să facă faţă solicitărilor tot mai numeroase de investigaţii radiologice, iar gama acestora este mult restrânsă. Calitatea investigaţiilor nu se ridică la nivelul cerinţelor actuale, iar o serie de investigaţii uzuale nu se mai pot efectua. Defectarea frecventă şi durata reparaţiilor duc la scăderea numărului de examinări ceea ce implică scăderea fondurilor.

Performanţele scăzute ale acestor aparate uzate implică o serie de riscuri: eliberarea unor diagnostice eronate sau incomplete, ce pot fi infirmate în alte centre dotate corespunzător, ceea ce ar conduce la grave implicaţii medico-legale şi juridice şi ar diminua probitatea profesională a personalului medical; risc de accidente grave, în care să fie implicaţi atât pacienţii, cât şi personalul medical.

Dar problemele Centrului Clinic de Diagnostic şi Tratament Cluj nu se opresc aici: după achitarea drepturilor salariale şi acordarea tichetelor de masă, din fondurile rămase se achită regia unităţii şi, parţial, furnizorii de reactivi şi materiale sanitare, dar tot se mai adaugă în fiecare lună 1 miliard de lei datorii către furnizori.

Având în vedere cele de mai sus, se impune utilarea Centrului Clinic de Diagnostic şi Tratament Cluj cu trei aparate de radiodiagnostic moderne şi fiabile, prevăzute cu două posturi (scopie şi grafie).

Domnul Ovidiu Brînzan:

"Nicolăescu raţionalizează spitalele de nebuni"

Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, continuă jocul de-a reforma în sănătate prin noi măsuri pompieristice. De data aceasta, victimele sunt cei 500 de bolnavi psihici internaţi în Spitalul Poiana Mare din judeţul Dolj.

Argumentul folosit de ministrul economist este că spitalul nu produce beneficii! Îi atragem atenţia domnului ministru că spitalele nu sunt fabrici care să producă beneficii pentru patroni. Spitalele sunt unităţi publice care folosesc toate fondurile primite pentru a trata şi vindeca oamenii bolnavi. Aceste fonduri sunt la ora actuală insuficiente.

Lăsând la o parte argumentele economice, închiderea unuia dintre cele mai mari spitale de psihiatrie din ţară este absolut aberantă. Toate evaluările internaţionale asupra sistemului de sănătate din România au arătat că numărul de paturi de spital pentru boli cronice (aici intră şi bolile psihice) ar trebui crescut, scăzând compensator numărul de paturi din spitalele pentru boli acute.

Spitalul de la Poiana Mare a fost în bună parte reabilitat în ultimii ani prin eforturile Ministerului Sănătăţii şi s-au cheltuit peste 16 miliarde lei vechi pentru modernizarea sa. Închiderea acestui spital este o măsură care dovedeşte lipsa de cunoaştere a nevoilor din sistemul de îngrijiri medicale româneşti.

În goana după economii, ministrul Nicolăescu va ajunge să desfiinţeze toate spitalele publice din România, lăsând bolnavii să se descurce care cum pot. Îi reamintim domnului Nicolăescu că sectorul sanitar este subfinanţat de prea multă vreme şi a încerca să facă acum economii în loc să plătească banii necesari, reprezintă un atac dement la adresa stării de sănătate a cetăţenilor români.

Ideea de a închide Spitalul Poiana Mare este total neinspirată, căci acesta este singurul spital de boli psihice şi măsuri de siguranţă din sudul ţării, iar redistribuirea celor 500 de bolnavi, unii cu condamnări penale, va fi practic imposibilă.

Dar într-o guvernare inconştientă, nimic nu ne mai miră!

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Nu trebuie să mire pe nimeni când reprezentanţii Opoziţiei îi atacă pe cei aflaţi la Putere. Aşa am făcut şi noi în perioadele de opoziţie. Este un exerciţiu democratic exersat în toate parlamentele din momentul în care au început să funcţioneze instituţiile legislativului. Numai că acest exerciţiu democratic trebuie să se desfăşoare sub auspiciile corectitudinii. Nimeni nu are nimic de obiectat atunci cînd Opoziţia critică erorile celor aflaţi la guvernare. Dar loviturile sub centură, atacurile gratuite, nejustificate, ale Opoziţiei trebuie taxate de către guvernanţi.

O astfel de situaţie s-a înregistrat spre sfârşitul săptămânii trecute. Liderii PSD au profitat de umflarea artificială şi transformarea în scandal a unei convorbiri telefonice informale între primul-ministru şi totodată numărul doi din CSAT şi procurorul general şi s-au dezlănţuit.

Domnul Adrian Năstase afirma pe data de 3 noiembrie că nu crede că "astfel de telefoane sunt justificate" şi a apreciat că "în acest moment, când statul român trebuie să fie puternic, este foarte grav că se produce o scădere a forţei, a credibilităţii instituţiilor - de la Preşedinte, la Guvern, la Oficiul pentru prevenirea spălării banilor, la Parchet".

Din păcate, domnul Adrian Năstase, în 1996, când avea tot calitatea de preşedinte al Camerei Deputaţilor, nu a avut o atitudine similară faţă de preşedintele de atunci al ţării, domnul Ion Iliescu, când acesta într-adevăr a încălcat principiul separării puterilor în stat şi a intervenit direct şi brutal în activitatea justiţiei. Cred că nu este uitat încă episodul de la Satu Mare, când, într-un discurs public, domnul Ion Iliescu a îndemnat pe procurorul general de atunci să promoveze la recursuri în anulare în procesele câştigate de către o serie de foşti proprietari cărora regimul comunist le-a confiscat locuinţele. Ce a urmat după această declaraţie, se ştie. Zeci, sute de procese reluate şi pierdute de cei care şi-au recâştigat proprietăţile. Zeci, sute de destine distruse pentru a doua oară. Nici astăzi, la 9 ani de la acea grosolană imixtiune a şefului statului în justiţie, nu s-au reparat nedreptăţile nou generate şi încă există litigii judiciare în instanţe. Dar, domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor de atunci şi de acum, nu a suflat niciodată vreun cuvânt despre această reală încălcare a separaţiilor puterilor în stat. Domnul Adrian Năstase condamnă şi arată cu degetul spre o chestiune artificială, care, în nici un caz, nu intră în categoria imixtiunilor politice în treburile Justiţiei. Dar aceasta este "şcoala" celor din PSD, care au fost învăţaţi pe la fel de fel de academii antedecembriste cu nume de pseudo-revoluţionari bolşevici rataţi.

Domnul Petru Călian:

Încetarea acordului stand-by dintre România si Fondul Monetar Internaţional pe fondul promovării unor politici fiscale neperformante şi a înregistrării unui regres economic.

"Măsura valorii" actualului guvern a fost dată la 31.10.2005, zi în care reprezentanţii delegaţiei Fondului Monetar Internaţional au anunţat încetarea acordului stand-by cu ţara noastră, pe fondul nerealizării unei analize a stadiului economiei, de la semnarea acordului şi până în prezent, cu accent pe reorientarea politicilor fiscale şi monetare , scăderea inflaţiei, restrângerea deficitului de cont curent şi a strategiei de redirecţionare a cheltuielilor către economia ce furnizează bunuri şi servicii.

Această decizie a F.M.I. dovedeşte că actuala conducere a ţării nu a reuşit încă să rupă convingător legătura cu vechile mentalităţi şi nici să apropie în mod real România de valorile şi de circuitul european şi mondial al ţărilor democratice dezvoltate.

Prin voinţa exprimată democratic în toamna anului 2004, populaţia României a crezut că a votat pentru o schimbare în bine, însă demagogia şi falsitatea mesajelor actualilor guvernanţi au creat imaginea tot mai evidentă a incapacităţii acestora de a gestiona reforma şi politicile de dezvoltare economică şi socială "

Starea de nesiguranţă şi lipsa de speranţă înregistrată în rândul maselor, reprezintă consecinţele unor asemenea politici de stat.

Efectuarea unei analize obiective a acestor 10 luni de guvernare ar releva, cu siguranţă , înregistrarea un regres economic şi o profundă acutizare a crizei în plan social.

Eşecul politicilor coaliţiei a subminat încrederea cetăţenilor în viitorul ţării şi a compromis în conştiinţa opiniei publice reforma, aceasta devenind sinonima, pentru mulţi dintre romani, cu sărăcia şi şomajul.

De asemenea reacţiile tardive faţă de cursul reformei economice au mărit handicapul în cursa pentru integrarea în Uniunea Europeană, astfel încât România se afla într-o situaţie dezavantajoasă în raport cu alte ţări postcomuniste din Europa.

Asimilarea insuficientă a concepţiilor şi a principiilor care fundamentează instituţiile statului de drept şi al economiei de piaţă, de către actuala guvernare, a determinat însă numeroase ezitări şi întârzieri în adoptarea unor legi vitale pentru funcţionarea democraţiei, iar alteori au fost aplicate în mod grăbit soluţii neadecvate realităţilor româneşti, exemplul cel mai relevant sub acest aspect fiind introducerea cotei unice de impozitare de 16% pentru impozitul pe venit care a generat o creştere a deficitului bugetar.

De la aprobarea aranjamentului stand-by de către Consiliul Directorilor Executivi al Fondului Monetar Internaţional, au fost făcute unele progrese în direcţia realizării principalelor obiective şi politici macroeconomice, dar care nu au putut fi continuate de actuala putere pentru perioada următoare a acordului stand-by.

Astfel înţelegerile avute cu F.M.I. cu privire la analizele care urmau să fie efectuate asupra progresului înregistrat, în scopul realizării obiectivelor programului, politicilor şi plasării economiei noastre pe calea unei creşteri rapide şi sustenabile, nu au putut fi respectate de autorităţile române, fapt ce a determinat ruperea acordului stand-by şi, pe cale de consecinţă, producerea unor efecte negative asupra creşterii economice a ţării , condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor şi chiar asupra integrării României în Uniunea Europeană.

Consider, în acest sens, că încetarea sprijinului acordat de Fondul Monetar internaţional României va provoca grave probleme la nivelul stabilităţii macroeconomice, economia ţării ajungând în acest moment la un acut nivel de neperformanţă.

Faţă de această situaţie nefavorabilă cu care ne confruntăm, apreciez că este necesar să se pună bazele unei societăţi deschise şi libere, caracterizată prin respectul legii, în care democraţia, statul de drept şi drepturile omului să constituie fundamentul prosperităţii şi demnităţii fiecăruia.

De asemenea, se impune promovarea, în condiţii de responsabilitate şi transparenţă, unor politici orientate spre obiective ca descentralizarea, reducerea birocraţiei, privatizarea, eliminarea monopolurilor, creşterea concurenţei, reducerea impozitelor şi taxelor fiscale, controlul deficitului bugetar şi finanţarea neinflaţionistă a acestuia, precum şi asigurarea, ocrotirea şi asistenţa socială pentru categoriile de populaţie defavorizate, marginalizate sau vulnerabile.

Domnul Ion Dumitru:

Declaraţie politică: "Promisiuni care ne ... îngheaţă!".

Declara ministrul Flutur că se vor ieftini lemnele de foc. Că a fost vorba doar de un fum electoral, se vede acum. Promisiuni deşarte! Semn clar că Alianţa se crede încă în campanie electorală. Nu numai că lemnul nu s-a ieftinit, dar sunt şcoli care nu pot fi încălzite suficient din cauza lipsei combustibilului. Regia Naţională a Pădurilor nu s-a mai milostivit, ca în alţi ani, să sprijine instituţiile de învăţământ, spitalele ... Ce să mai vorbim de nevoiaşi! Oare poate fi vorba de ieftinire, de protecţie socială, când lemnul de foc se vinde cu preţuri cuprinse între 1,3 şi 1,5 milioane lei metrul cub? Din nou, vorbele ministrului Flutur nu au decât o valoare pur demagogică. Nimeni nu s-a gândit la faptul că primăriile au vistieriile goale şi că nu pot asigura instituţiilor de interes public combustibilul necesar pentru sezonul rece. Vine, aşadar, o iarnă a pătimirii noastre, un anotimp în care promisiunile celor care conduc această ţară ne îngheaţă.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declaraţie politică: "Legile proprietăţii, prilej pentru mii de procese în toată ţara".

Încă de la începutul acestei declaraţii, vreau să subliniez faptul că pachetul de legi ale proprietăţii, promovate de Guvernul Tăriceanu, contravin Declaraţiei universale a drepturilor omului şi Convenţiei europene pentru drepturile omului şi apărarea libertăţilor fundamentale. Practic, aceste legi mimează statul de drept, creând o serie de divergenţe între diferiţi proprietari, al căror rezultat sunt zeci de mii de procese civile în toată ţara.

De exemplu, pretinsa protecţie a chiriaşilor, ca şi despăgubirile propuse, sunt nişte înşelătorii. În plus, actualii guvernanţi corectează un abuz (deposedarea proprietarilor) prin alt abuz - refuzul de a asigura chiriaşilor din locuinţele revendicate o locuinţă corespunzătoare.

În judeţul Vâlcea, Legea restitutio in integrum va afecta în mod clar muzeele, respectiv Muzeul Satului Bujoreni, Cula Greceanu de la Măldăreşti, Casa Simian din Râmnicu Vâlcea. Muzeul arheologic de la Govora etc. După ce Consiliul Judeţean Vâlcea a propus proprietarilor sume de bani reprezentând despăgubiri, şi aceştia au refuzat, situaţiile au ajuns pe masa justiţiei, care şi aşa este "sufocată" de mii de procese privind aplicarea "legilor pământului". În cazul în care se va da dreptate, în instanţă, proprietarilor, în Vâlcea nu va mai fiinţa vreun muzeu.

În plus, tot în Vâlcea, zeci de localuri aparţinând unor instituţii publice sau unor primării, sunt revendicate şi este posibil, în mod legal, ca proprietarii să intre în posesia lor. În acest timp, trebuie găsite rapid alte locaţii, altfel se va ajunge ca actul de învăţământ, administrativ sau de altă natură să fie făcut în stradă.

De 15 ani, în ţara noastră se încearcă restabilirea proprietăţii, însă sutele de mii de procese au aglomerat în mod nejustificat instanţele de judecată, timp în care Comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar s-au "spălat pe mâini". Acum, suntem pe punctul de a genera alte situaţii conflictuale, care pot dura la fel de mult, iar Uniunea Europeană vrea să avem "temele" făcute la zi.

Puneţi capăt, stimaţi guvernanţi, acestor erori ale legii, care nu fac decât să învrăjbească oamenii şi să îngreuneze actul de justiţie!

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică: "Urmează poporul român?"

Sunt uimit de jocurile pe care preşedintele Traian Băsescu le-a folosit în construirea imaginii şi carierei sale politice. Dorinţa de a ajunge sus a fost mai puternică decât respectarea partenerilor sau a celor care l-au promovat.

Petre Roman, Theodor Stolojan, iar în ultimul an Călin Popescu-Tăriceanu, sunt doar câteva din numele liderilor politici daţi la o parte de actualul preşedinte.

Cea mai mare performanţă este distrugerea progresivă a Partidului Naţional Liberal, pe care nici la un an de la guvernare l-a discreditat, transformându-l într-o formaţiune politică slabă, fără coloană vertebrală sau putere de decizie. După ce anul trecut ni-l prezenta pe Tăriceanu drept soluţia salvatoare pentru constituirea unui guvern puternic, imediat după instalarea în funcţie a început operaţiunea de discreditare, atacându-l, ironizându-l şi sabotându-i orice intenţie de salvare a imaginii. Nu mă interesează soarta politică a Partidului Naţional Liberal sau a altor partide ce au ales "Alianţa", cu Traian Băsescu, dar mă îngrijorează efectele măsurilor iresponsabile ale preşedintelui asupra României, în planul echilibrului instituţional

Toate acestea conduc la realizarea visului măreţ al preşedintelui, de a guverna alături de un partid unic, pe care îl va distruge doar după ce îşi va vedea asigurat postul de conducător atot- puternic.

S-a ajuns până la antrenarea instituţiilor statului în acest joc murdar al intereselor unui personaj politic atât de ameţit de putere, încât să se considere atotsuficient. Ultimul scandal, legat de telefonul dat de premier procurorului general, vine să completeze scenariul făurit de preşedinte. Nu sunt de acord cu imixtiunea politică în treburile justiţiei, dar nu înţeleg de ce domnul Botoş se simte deranjat de acest telefon abia acum, la şase luni de la incident? A fost asul din mâneca preşedintelui pentru lovitura finală aplicată celui care a îndrăznit să se opună declanşării alegerilor anticipate? În plus, a transferat lupta anticorupţie de la sloganul eficient pentru campania electorală, la armă de distrugere a opoziţiei, fără a se deranja să facă curăţenie în propria structură.

Doi din consilierii prezidenţiali aleşi de preşedintele care a declarat război deschis corupţiei, e drept, doar în campania electorală, au fost nevoiţi să demisioneze, doamna Anghelescu, din cauza contrabandei cu ţigări descoperite la firma soţului ei, şi doamna Udrea, datorită licitaţiilor suspecte câştigate de soţul dânsei, de la Primăria Generală a Capitalei. În ciuda legăturii dintre preşedintele Băsescu şi Serviciul Român de Informaţii, sau al relaţiei strânse cu procurorul general al României, acesta habar nu avea despre afacerile ilegale în care erau implicate familiile celor două angajate de la Cotroceni, şi a fost nevoie ca presa să intervină pentru a dezvălui adevărul. Curat ... murdar!, vorba lui nea Iancu.

Ne îndreptăm spre o criză politică fără precedent, provocată de acelaşi Traian Băsescu care a distrus Guvernul Ciorbea, care l-a înlăturat pe Petre Roman de la conducerea Partidului Democrat, care l-a transformat pe Theodor Stolojan dintr-un om politic cu o imagine impecabilă, într-un pion bolnav, fără nici o influenţă, care vine acum să îşi discrediteze propriul guvern, şi mă întreb cu teamă cine urmează.

Oare vine rândul poporului român, de care nu doar că a uitat, dar pe care îl sfidează, obligându-l să înghită noi şi noi scenarii regizate?

Spre ce vor conduce România ambiţiile unui preşedinte pe care nu îl preocupă interesul nostru naţional, ci imaginea lui de super- erou?

Care vor fi efectele politicii unui preşedinte care şi-a construit cariera anihilându-şi partenerii?

Domnul Daniel Buda:

Declaraţie politică: "Să ne ferim de P.S.D. chiar şi atunci când ne face daruri!"

Într-un elan plin de bune intenţii, Partidul Social Democrat a iniţiat o campanie de strângere de semnături pentru introducerea votului uninominal, dorind prin aceasta să arate că partidul "condus" de noul preşedinte, Mircea Geoană, este altceva decât partidul condus de Ion Iliescu, şi chiar altceva decât partidul condus de Adrian Năstase.

În realitate, acest demers al P.S.D., pe cât de lăudabil ar părea în aparenţă, pe atât de lipsit de fundament şi de voinţă politică este în realitate. În aparenţă, P.S.D. este pentru schimbarea şi întinerirea clasei politice. În realitate, P.S.D. a făcut altceva, mai ales când a fost partid de guvernare. Înainte de alegerile parlamentare din 2004, P.S.D. a înscenat alegeri interne în rândul membrilor săi, în vederea desemnării candidaţilor pentru alegerile parlamentare. Dorind, probabil, să copieze acele "primary ellections" din Statele Unite, P.S.D.-ul a eşuat lamentabil în tradiţia binecunoscută a "furatului pălăriei", fraudându-şi propriile alegeri interne de partid.

Acest lucru s-a dorit a avea o dublă finalitate: pe de o parte, era un exerciţiu pentru alegerile adevărate, pe care dorea să le câştige cu orice preţ, inclusiv prin fraudă; iar pe de altă parte, alegerile interne erau doar un alibi pentru menţinerea baronilor pe liste. Nu intru în amănuntele desfăşurării acestor alegeri interne care au combinat ilegalitatea cu ridicolul: toţi şefii deconcentratelor, deci şi baronii publici, au fost implicaţi în desfăşurarea tehnică a acestor alegeri, şi, pe de altă parte, în unele judeţe numărul voturilor exprimate a fost mai mare decât cel al participanţilor la "vot".

Ceea ce a fost mai grav, însă, a fost faptul că acei politicieni pătaţi, numiţi "dalmaţieni" de societatea civilă, au continuat să rămână pe listele parlamentare, iar Coaliţia pentru un Parlament curat a identificat peste 120 de astfel de persoane.

Mai mult, chiar şi aşa, conducerea P.S.D. nu a respectat "voinţa" propriilor membri de partid, listele depuse la birourile electorale fiind cu mult diferite de cele rezultate prin "votul democratic al membrilor". Sunt de notorietate, în acest sens, protestele TSD, orchestrate de mai tânărul meu coleg de Cameră, Victor Ponta. P.S.D. a trecut peste toţi şi peste toate, pentru a avea o justificare a menţinerii baronilor pe liste: acest partid motiva prezenţa "dalmaţienilor pe liste", prin voinţa propriilor membri.

Din nefericire pentru el, P.S.D. nu a înţeles nimic din lecţia alegerilor preliminare.

Iată că acum, P.S.D. vrea să servească întregii ţări demagogia votului uninominal, după ce el însuşi a compromis votul uninominal. A compromis votul uninominal din două puncte de vedere.

În primul rând, l-a compromis prin alegerile interne din partid, democraţia de cumetrie şi conducerea de la centru măsluind rezultatele unui vot şi aşa viciat.

În al doilea rând, l-a compromis prin oamenii pe care i-a propus să candideze pentru funcţiile de primari. În fond, baroni locali ca Sechelariu sau Vanghelie au fost aleşi primari prin vot uninominal, astfel încât cetăţenii s-au putut întreba, pe bună dreptate, la ce e bun votul uninominal, dacă sunt aleşi primari de teapa celor doi?

Votul uninominal a mai fost compromis, încă o dată, de P.S.D., la aceleaşi alegeri locale la care a propus drept candidaţi de primari pe foştii primari racolaţi de la Opoziţia de atunci.

De la 30% din numărul de primari obţinuţi la alegerile din 2000, în 2004 P.S.D. înregimentase, ce-i drept, prin mijloace nu tocmai ortodoxe şi care amestecau mita administrativă cu presiunile şi şantajul de tot felul, peste 65% din primarii României.

Acest lucru a fost de o asemenea natură să genereze întrebări în rândul cetăţenilor care, deşi doreau să aleagă prin vot uninominal oameni de cuvânt şi cu coloană vertebrală, erau puşi în situaţia de a vota pentru primari care îşi schimbaseră partidul, încălcându-şi angajamentele şi principiile asumate faţă de foştii colegi.

Toate aceste elemente sunt de natură să probeze faptul că P.S.D.-ul nu este cel mai în măsură să se laude cu propunerea introducerii votului uninominal şi, cu atât mai puţin, nu ar trebui să-i mai păcălească, încă o dată, pe cetăţeni.

În fond şi la urma urmei, P.S.D.-ul a fost la guvernare şi a avut majoritatea necesară pentru a modifica legea electorală în sensul introducerii votului uninominal.

Întrebarea firească este: de ce atunci P.S.D.-ul nu a dorit votul uninominal, iar acum îl doreşte?

Răspunsul este foarte simplu: pentru că atunci P.S.D. se afla la putere, iar acum se află în opoziţie.

Alianţa "D.A." s-a pronunţat în favoarea introducerii votului uninominal, şi acesta se va introduce fără a avea nevoie de semnăturile aduse în dar de P.S.D.

Dorim să introducem votul uninominal pentru că ne este cunoscută opţiunea cetăţenilor de a vota oameni, şi nu liste. Exerciţiul strângerii semnăturilor, copiat de altfel de la primarul general Traian Băsescu, este bun pentru P.S.D.: măcar cu această ocazie, P.S.D. şi Mircea Geoană intră în contact direct cu cetăţenii şi cu realitatea, lucru pe care l-a refuzat în timpul celor patru ani de guvernare.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Iată că pachetul legislativ privind reforma în administraţie este supus dezbaterii publice, urmând să fie introdus în Parlament prin procedura de urgenţă, în cel mai scurt timp, prioritate având Legea prefectului şi modificările la Legea numărul 188 privind statutul funcţionarilor publici.

Pachetul legislativ iniţiat de Ministerul Administraţiei şi Internelor presupune modificarea legii administraţiei publice locale (Legea nr.215/2001), a legii prefectului, actul normativ privind statutul funcţionarilor publici, precum şi a legii descentralizării. De asemenea, în pachet se regăseşte un proiect legislativ privind finanţele publice locale.

Principiile generale care au stat la baza elaborării pachetului de legi au fost creşterea autonomiei locale, prin reducerea posibilităţii de ingerinţă a administraţiei centrale, consolidarea atribuţiilor primarilor şi descentralizarea gestiunii funcţiei publice, depolitizarea administraţiei, prin reforma funcţiei prefectului şi a sistemului de alocare a fondurilor pentru echilibrarea bugetelor locale.

De asemenea, se urmăreşte coerenţa şi impulsionarea procesului general de descentralizare, prin stabilirea de principii şi reguli clare şi a unui cadru instituţional special, creşterea eficienţei administraţiei publice locale, în vederea îmbunătăţirii calităţii serviciilor oferite cetăţenilor prin inovaţii introduse în modul de organizare şi funcţionare, creşterea capacităţii administrative, prin simularea ascocierii intercomunitare şi creşterea profesionalismului în administraţia publică.

Cred că trebuie să facem toate eforturile necesare pentru reformarea administraţiei publice, mai ales că procesul de avizare al pachetului legislativ a întâmpinat probleme pe plan intern, deoarece există ministere care nu sunt de acord cu descentralizarea.

Domnul Relu Fenechiu:

"O scrisoare greşit adresată"

Un vechi proverb românesc spune: ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Este şi cazul preşedintelui PSD, domnul Mircea Geoană. Recent, nu mai departe de acum 10-12 zile, liderul fostului partid de guvernământ îşi exprima dezamăgirea faţă de un anumit mod de a comunica al domnului Ion Iliescu: prin scrisori. Ei bine, deşi îi displace acest tip de comunicare, domnul Geoană uită de acest lucru şi-l utilizează adresându-se primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu şi preşedintelui Traian Băsescu. Gestul în sine demonstrează că la capitolul principii, noul preşedinte al PSD nu se deosebeşte deloc de acei colegi de partid pe care îi critică nu de puţine ori tocmai pe motiv de lipsă de principii.

Trecând la fondul problemei, joi, 3 noiembrie, domnul Mircea Geoană a cerut prin intermediul unei scrisori deschise demisia preşedintelui Traian Băsescu şi a premierului Călin Popescu-Tăriceanu, pe care îi acuză că ar fi înşelat aşteptările românilor şi ar fi promovat o guvernare a "minciunii" şi a "grupurilor de interese oculte". Tot liderul PSD mai afirmă că Alianţa DA nu şi-a respectat promisiunile, menţionând că "românii au primit haos, sărăcie, nelegiuiri şi minciună".

Ei bine, nu am să contrazic aceste afirmaţii. De ce? Simplu. Pentru că haosul, sărăcia, nelegiuirile şi minciuna există, mai precis PERSISTĂ în anumite procente din cauza guvernării PSD din perioada 2001-2004. Cu toate eforturile actualei guvernări, multe dintre "rănile" provocate de fosta guvernare nu au putut fi încă tămăduite. Şi aceasta şi pentru că în multe posturi cheie în administraţia locală se mai află oameni promovaţi de fosta guvernare. Poate că efectele inundaţiilor nu ar fi fost atât de dezastruoase dacă responsabilii PSD în domeniu ar fi aplicat în ultimii ani măsurile standard pentru protejarea împotriva revărsării apelor. Iată o explicaţie a haosului din prezent. Omar Hayssam, ca să dau un singur exemplu de nelegiuire tip 2005, este un produs ambalat în cei trei trandafiri ai PSD. O serie de clauze din contractul Bechtel şi din multe alte contracte majore ale guvernării PSD dau astăzi dureri de cap Cabinetului Tăriceanu. Nu s-a spus nici un cuvânt când s-au încheiat aceste contracte, şi minciunile din 2002, 2003 şi 2004 produc efecte acum, în 2005. În ceea ce priveşte sărăcia, este un fenomen care nu este de azi de ieri, dar este suficient să facem o revistă a presei din perioada 2001-2004 şi vom vedea cum a scăzut nivelul de trai al oamenilor şi cine este vinovatul principal.

Un pasaj din scrisoare mai necesită o mică analiză: "Aţi reuşit să readuceţi conflictele în societate". Sincer, cred că este vorba de o exagerare, pentru că nu se poate vorbi de aşa ceva în 2005. Conflict în societate înseamnă ceea ce se întâmplă acum în Franţa. Sau, ca să ne referim la chestiunile autohtone, înseamnă "mineriadă" (invenţie a FSN, părintele PSD), conflicte interetnice etc. Totuşi, dacă autorul scrisorii deschise se referă la readucerea conflictelor, asta nu poate să însemne că ele au existat; şi când, dacă nu în timpul guvernării PSD.

Cred deci că scrisoarea domnului Geoană a fost greşit adresată. Era mult mai nimerit să fie trimisă conducerii PSD.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Ministrul sănătăţii nu trebuie să se lase orbit de dificila luptă cu "grupurile de interese" atunci când luptă împotriva corupţiei din sistemul sanitar

În ultimele zile, sintagma "grupuri de interese" a fost adusă în prim-planul dezbaterii publice privind reforma în sistemul sanitar. "Grupurile de interese" nu au fost nici o dată definite în mod concret şi nici nu au fost explicitate deciziile care ar fi fost influenţate în mod negativ de acestea. În aceste condiţii, conducerea ministerului riscă să genereze ideea existenţei voinţei politice, dublată însă de incapacitatea obţinerii unor succese în lupta împotriva corupţiei.

Ministrul Sănătăţii are însă la îndemână mijloace de a se lupta atât împotriva marii, cât şi a micii corupţii din sistemul sanitar.

Consider că luptă împotriva micii corupţii merită o atenţie cel puţin tot atât de importantă, precum lupta împotriva marii corupţii. Astăzi, gestul micii corupţii este scuzat de lipsa de rezultate în lupta cu marea corupţie. Sancţionarea fermă a micii corupţii poate reprezenta un semnal de alarmă pentru oricine doreşte să se aventureze pe culoarele întunecate ale dării şi luării de mită, ale traficului de influenţă etc.

Pentru a atrage atenţia ministrului sănătăţii că trebuie să iasă din tiparele care au generat o aberanta stare de normalitate, voi aduce în discuţie un exemplu care poate arăta legătura dintre marea şi mica corupţie.

În urmă cu două săptămâni, domnul ministru a declarat în faţa camerelor de luat vederi că a dat "o atenţie" unui medic ortoped care i-a operat soţia. Atenţia respectivă nu a fost oferită ca "şpagă", ci ca o recompensă pentru faptul că medicul a adus de acasă nişte cuie de osteosinteză necesare operaţiei, de care spitalul nu dispunea.

Solicit domnului ministru să reflecteze asupra faptului că în mod cert medicul nu dispune la domiciliu de un atelier artizanal de producţie de material medical, eventuala cumpărare şi revânzarea de astfel de materiale reprezentând un act de comerţ incompatibil cu exercitarea profesiunii de medic, iar primirea de bani din partea unui pacient se încadrează la articolul din codul penal "primirea de foloase necuvenite". Într-o asemenea situaţie este de datoria domniei sale să se autosesizeze sau să sesizeze Parchetul. S-ar merge astfel direct către adevărate racile din furnizarea îngrijirilor de sănătate, precum finanţarea neconcordantă cu cererea, condiţionarea mai mult sau mai puţin subtilă a actului medical, obligarea pacienţilor să achiziţioneze medicamente, materiale parafarmaceutice, analize medicale etc cu bani din buzunar deşi, în conformitate cu legislaţia actuală, au dreptul la acestea în mod gratuit.

Atunci când domnul ministru acuză existenţa unor grupuri de interese medicale trebuie să ia în considerare faptul că dacă nu se va posta ferm de o anumită parte a baricadei, rezultatele nu vor apărea nici o dată. Nu există persoane, în clasa politică, protejate de boală. Ori de câte ori politicienii vor accepta o relaţie preferenţială cu medicii vor contribui la permanentizarea corupţiei în sistem.

O minimă reflecţie asupra celor de mai sus îl poate înarma pe domnul ministru cu informaţiile necesare pentru a atinge eficienţa în lupta împotriva corupţiei din sistemul sanitar, în beneficiul populaţiei. Acest gest ar putea reprezenta un fel de lucrare practică dintr-un curs intensiv de obţinere a competenţei în domeniul managementului serviciilor de sănătate.

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: unele comentarii pe marginea suspendării acordului cu F.M.I.

Domnul Mihai Tănăsescu, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor, fost ministru al finanţelor publice, atrăgea atenţia încă la 27 octombrie a.c. că «România nu îşi poate permite ruperea Acordului cu F.M.I.».

Nu a trecut nici o săptămână şi faptul a fost consumat. Domnul Emmanuel van der Mensbrugghe, negociatorul-şef din partea F.M.I. pentru România, într-o conferinţă de presă organizată în ziua de 31 octombrie a.c. la B.N.R., a declarat că: «Acordul F.M.I. cu România încetează din acest moment», cu toate că, ulterior, printr-un comunicat al F.M.I. s-a venit cu precizarea că totuşi negocierile vor putea fi reluate.

Cu tot avertismentul adresat de domnul Mihai Tănăsescu, premierul Tăriceanu declară cu dezinvoltură la 31 octombrie a.c.: «cunoaştem care ne sunt şi responsabilităţile, care ne sunt şi obligaţiile şi avem capacitatea profesională să gestionăm politica macroeconomică singuri».

O astfel de declaraţie de independenţăcu caracter băţos, nu are darul de a contracara argumentele aduse de reprezentanţii F.M.I. şi nici lipsa de fundamentare temeinică a măsurilor fiscale aplicate de Guvernul Tăriceanu în anul 2005, îndeosebi eşecul introducerii cotei unice de impozitare de 16%, care a provocat mari goluri bugetare şi a avantajat o minoritate cu venituri mari şi foarte mari, dezavantajând însă marea majoritate a populaţiei cu venituri modeste sau mici.

După părerea negociatorilor F.M.I., veniturile bugetare în 2005 reprezintă 29% din P.I.B., în scădere cu 0,5% faţă de 2004, iar aplicarea cotei unice de 16% a condus la o descreştere a veniturilor bugetare de peste un miliard dolari, reprezentând 1,1% din P.I.B..

Personalităţi de înaltă competenţă economică şi financiară, precum şi analişti pe plan internaţional atrag atenţia că:

Suspendarea acordului cu F.M.I. nu face decât să confirme analiza raportului de monitorizare a Comisiei Europene în care se arată îngrijorarea asupra dezechilibrelor macroeconomice, şi anume asupra măsurilor fiscale adoptate în acest an;

Apare un semn de întrebare atât pentru Comisia Europeană, cât şi pentru statele membre ale Uniunii Europene, referitor la capacitatea României de a face faţă pieţei concurenţiale;

Există o lipsă de voinţă a României de a asigura consolidarea fiscală, ceea ce a provocat incertitudine în ce priveşte posibilitatea încadrării politicii economice a României în cadrul reprezentat de programul F.M.I.

În concluzie, în condiţiile în care dezechilibrele macroeconomice se accentuează de la o zi la alta, Guvernul României nu îşi poate permite printr-o atitudine băţoasă să se îndrepte în direcţia ruperii acordului cu F.M.I.

Iată de ce, ar fi util ca argumentele prezentate de negociatorii F.M.I. şi poziţia Guvernului Tăriceanu să fie prezentate Parlamentului, iar dezbaterile care vor avea loc să contribuie la:

Fundamentarea unor argumente viabile pentru finalizarea acordului cu F.M.I.;

Păstrarea imaginii de ţară stabilă şi atractivă pentru investitori;

Prevenirea unor derapaje macroeconomice, datorită unor politici fiscale incoerente.

Totodată, ţinând seama de declaraţiile recente ale premierului Tăriceanu privind orientarea către majorarea taxei pe valoarea adăugată (T.V.A.), rezultă că acoperirea golurilor bugetare este preconizată în anul 2006 pe această cale.

Se adevereşte încă odată, dacă mai era necesar, că toate greşelile guvernanţilor se plătesc. Din păcate, ele se plătesc din buzunarele tuturor, şi mai ales de către cei mulţi şi amărâţi. Politica liberală a actualului Guvern nu se dezminte şi nu are nici un fel de remuşcări în această privinţă.

Domnul Vasile Pruteanu:

Stimaţi colegi,

Iată că a fost finalizat Raportul de ţară 2005 privind progresele înregistrate de România în perspectiva aderării.

Comisia va evalua din nou situaţia în aprilie sau mai anul viitor, când ar putea recomanda amânarea aderării României şi Bulgariei până în 2008, dacă cele două ţări se vor dovedi nepregătite şi dacă se va dovedi un risc serios ca una sau amândouă să nu îndeplinească criteriile de aderare până la 1 ianuarie 2007.

Concluziile raportului pot fi rezumate astfel: România continuă să îndeplinească criteriile politice pentru a deveni stat membru. România a făcut paşi importanţi în continuarea reformei sistemului judiciar pentru a-i asigura o mai mare independenţă, precum şi către îmbunătăţirea situaţiei libertăţii presei, restituirii proprietăţilor, protecţiei minorităţilor şi a copiilor.

Cu toate acestea, mai sunt necesare eforturi semnificative pentru continuarea reformei administraţiei publice, punerea efectivă în practică a reformei sistemului judiciar şi intensificarea luptei împotriva corupţiei, în special a celei la nivel înalt.

În ce priveşte drepturile omului şi protecţia minorităţilor, sunt necesare eforturi suplimentare pentru îmbunătăţirea situaţiei persoanelor cu dizabilităţi şi boli mintale.

În ceea ce priveşte cerinţele economice aferente statutului de membru, România continuă să îndeplinească criteriul unei economii de piaţă funcţionale. O punere în practică serioasă a programului propriu de reforme structurale îi va permite să facă faţă presiunilor concurenţiale şi forţelor de piaţă din cadrul U.E.

România şi-a menţinut per ansamblu stabilitatea macro-economică, deşi politica în acest domeniu a dus la creşterea dezechilibrelor macro-economice. În plus, sunt necesare progrese şi în ce priveşte aspectele legale şi administrative legate de mediul de afaceri, inclusiv prin aplicarea deciziilor referitoare la faliment.

Cred că putem concluziona cu toţii că România a făcut progrese substanţiale în alinierea legislaţiei interne la legislaţia Uniunii Europene şi va fi capabilă să-şi îndeplinească obligaţiile de Stat Membru al Uniunii începând cu momentul preconizat al aderării, dacă va accelera pregătirile într-o serie de domenii şi se va concentra pe consolidarea capacităţii administrative în ansamblul ei.

Domnul Niculae Bădălău:

"Liberalii giurgiuveni transformă istoria în cârciumi"

Domnule ministru,

Mă adresez dumneavoastră în calitatea mea de deputat, dar mai ales în calitate de giurgiuvean şi de prefect al judeţului Giurgiu în legislatura trecută.

Judeţul Giurgiu este unul preponderent agrar, mândria sa reprezentând-o, înainte de toate, istoria sa: Turnul Ceasornicului, Cetatea lui Mircea cel Bătrân, Podul bătăliei de peste Neajlov de la Călugăreni, Mănăstirea Comana.

Unul dintre aceste edificii se află sub zodia neagră a ingratitudinii actualilor edili locali: primarul oraşului, domnul Lucian Iliescu, prefectul judeţului, domnul Noruţ Stănişteanu. Vi i-am prezentat conform ierarhiei politice: primul deţine supremaţia liberală pe judeţ, al doilea pe municipiu.

Este o blasfemie gestul domniilor lor de a subordona cultura, politicului. Sub pretextul consolidării Turnului cu ceas, vechi monument giurgiuvean, de pe vremea în care urbea noastră era raia turcească, se încearcă transformarea efigiului istoric zonal într-un punct comercial ieftin.

Amplasarea unor buticuri în zona învecinată Turnului nu numai că ar ponegri istoria neamului, dar ar transforma în bazar cartea de luptă şi de neatârnare a poporului român.

Construcţia unei cârciumi în jurul Turnului, de către unul din fruntaşii liberali, este una dintre cele mai mari jigniri la care poate fi supus cetăţeanul giurgiuvean.

Legea care nu permite amplasarea unor construcţii colaterale în aria de impact a monumentelor istorice are şi un mesaj subliminal: în aceste zone sacre ale istoriei ne ducem pentru a ne reculege, pentru a ne rosti rugăciunea noastră de români, neperturbată de reclamele comercianţilor.

Asociaţiile de locatari din zonă sunt complet nemulţumite de proiectul care deranjează civic şi moral, precum şi de lipsa de onestitate şi de deontologie administrativă a forurilor ce s-au dovedit incompetente şi care nu le-au cerut acordul.

Mă solidarizez cu cetăţenii municipiului Giurgiu, consternaţi de lipsa de orizont cultural şi de perspectiva istorică a acelor ce, vremelnic şi haotic, le stabilesc destinul.

Dacă amplasarea unei toalete ecologice lângă statuia lui Nicolae Iorga, patriarhul istoriei românilor, a fost o primă impietate giurgiuveană, persistenţa în persiflarea lăcaşelor culturale solicită în mod necondiţionat intervenţia dumneavoastră fermă pentru stoparea transformării patriotismului în comerţ şi a culturii în propagandă politică. Ca deputat şi ca om care respectă trecutul şi istoria giurgiuveană, nu voi fi de acord niciodată.

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

"O scrisoare mincinoasă"

În campania electorală de anul trecut, actualul preşedinte Traian Băsescu trimitea o scrisoare, probabil de înduioşare, către dascăli. După ce a plâns pe umărul lui Stolojan şi a impresionat o naţiune întreagă prin sensibilitatea care sălăşluieşte în sufletul dur al unui căpitan de vas, Traian Băsescu a încercat, şi a reuşit, să impresioneze profesorii, care l-au votat în marea majoritate, printr-o scrisoare mai mult decât mincinoasă, pierdută în cutiile poştale.

Acum, însă, adevărul se pare că este altul.

Cadrele didactice nu mai privesc viaţa lor personală şi soarta învăţământului românesc în portocaliu.

Promisiunile Alianţei D.A. s-au dovedit a fi minciuni grosolane în ceea ce priveşte învăţământul românesc. Un învăţământ care a dat, de-a lungul secolelor, nume sonore, ce au dus faima României dincolo de graniţele ţării. Un învăţământ cu profesori foarte bine pregătiţi, dar şi foarte bine plătiţi. Un învăţământ cu şcoli la standarde europene, cu săli de clasă foarte bine utilate, grupuri sanitare igienice, cu căldură în clase şi în sufletul elevilor şi profesorilor. Un învăţământ pe măsura pregătirii celor care trăiesc la limita sărăciei, cadrele didactice.

Toate încercările de a da învăţământului ceea ce i se cuvine s-au concretizat doar într-o creştere insignifiantă faţă de ceea ce se promitea: 6% din p.i.b. în schimb, Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor i se alocă o sumă enormă pentru publicitate. Probabil, pentru a conştientiza populaţia că atunci când plouă abundent, sigur vor fi inundaţii, şi fiecare trebuie să se descurce cum ştie mai bine, să fugă din calea viiturilor precum fugeau strămoşii noştri din calea turcilor.

Şi, văzând că nu sunt alte soluţii de a obţine ceea ce au cerut, ce li s-a promis şi, în fond, ceea ce merită de fapt, profesorii au declanşat greva.

Nu îmi aduc aminte să fi citit în Programul electoral al Alianţei că ţara va fi guvernată prin greve. În schimb, îmi aduc foarte bine aminte că se promiteau vrute şi nevrute.

Profesorii sunt îndreptăţiţi să fie în grevă. Sunt îndreptăţiţi să lupte pentru drepturile lor.

Chiar dacă era anunţată de câteva zile această grevă, Guvernul s-a gândit să cheme cadrele didactice la masa tratativelor abia miercuri, cerând în schimb ca protestul să nu mai fie declanşat. Câtă naivitate! Probabil miniştrii actualului guvern se refac greu după sfârşitul de săptămână şi nu pot discuta cu cadrele didactice luni. cu acele cadre didactice care le-au pus şi lor pentru prima dată stiloul în mână şi i-au învăţat să citească.

Nu vreau să cred că vom asista la o grevă ca aceea care a paralizat transportul pe căile ferate timp de câteva săptămâni. Pentru că, dacă se va întâmpla aşa ceva, eu, ca simplu cetăţean, preocupat de starea învăţământului românesc, îmi pun următoarea întrebare: "Cât mai suportăm minciunile actualei alianţe portocalii?"

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

"10 întrebări pentru domnul Mircea Geoană"

Recent, la finele săptămânii trecute, la Poiana Braşov, liderii Partidului Social Democrat s-au întâlnit pentru a discuta şi pentru a transmite "un semnal important" de susţinere pentru construirea autostrăzii Transilvania şi pentru a-i ameninţa public cu instanţa de judecată pe toţi aceia care vor mai critica modul în care a fost negociat şi început contractul de execuţie al acestei autostrăzi de către firma americană Bechtel. Nu ne mai miră nimic.

Partidul Social Democrat face doar un joc de imagine publică, de demagogie şi de mistificare grosolană a adevărului, profitând şi speculând la greu lipsa de reacţie şi de voinţă politică a guvernanţilor noştri care, de mai bine de 10 uni, nu fac nimic pentru a devoala marile tunuri date de P.S.D. în ultimii patru ani de guvernare. Cum s-ar spune, cum zice o vorbă înţeleaptă românească "pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti".

Scutiţi de teama de a da socoteală pentru faptele lor din ultimii 4 ani, beneficiind şi de protecţia şi complicitatea evidentă a organelor abilitate ale statului, care, în loc să sancţioneze marile acte de corupţie, ei, efectiv, le acoperă, liderii P.S.D.-ului au trecut la atac. Pentru că nimeni nu-i întrece când este vorba de manipulare, diversiune, demagogie. Şi asta pentru că, Partidul Social Democrat, în evoluţia sa de la eşalonul II al fostului Partid Comunist Român la situaţia de azi, a evidenţiat de-a lungul celor 16 ani de la Revoluţie capacitatea acestui partid de a nu se da înapoi de la nimic şi de a încerca prin orice mijloace, inclusiv imorale şi ilegale, de a cuceri şi de a-şi conserva puterea: revoluţii furate, mineriade comandate, privatizări trucate, averi multiplicate, alegeri viciate, statistici coafate, informaţii trunchiate sau cosmetizate, alegeri în partid aranjate.

În mod cert, liderii Partidului Democrat susţin necesitatea construirii autostrăzii Transilvania. Fac, împreună cu partenerii de guvernare, toate eforturile pentru a identifica resursele financiare necesare continuării acestui proiect în cel mai scurt timp. Ne bucură şi ne încurajează faptul că întregul spectru politic, opinia publică românească susţin un asemenea proiect naţional de extindere a infrastructurii de autostrăzi a României.

Dar, evident, o asemenea decizie politică de continuare a acestei autostrăzi nu va fi luată fără developarea cât se poate de corectă a ceea ce a fost până acum contractul cu firma americană Bechtel.

Ideea de dreptate şi adevăr, căreia Partidul Democrat i-a rămas fidel, ne obligă, în faţa opiniei publice româneşti, în ciuda diabolicei clauze de confidenţialitate a acestui contract, să-i determinăm pe foştii guvernanţi să răspundă la o serie de întrebări şi, evident, să îşi asume responsabilitatea pentru faptele lor. Nu de alta, dar România nu mai trebuie privită ca un sat fără câini, ca o ţară de fraieri, permanent jefuită şi umilită de cei care vor să ne facă bine cu forţa.

În numele "revoluţiei binelui" pe care o propovăduia în urmă cu câteva luni, al ideii de dreptate şi adevăr şi în folosul aflării unor răspunsuri care pot relansa proiectul Autostrăzii Transilvania, adresez public 10 întrebări pentru domnul Mircea Geoană, preşedintele Partidului Social Democrat, întrebări pe care i le-am adresat şi domnului Adrian Năstase în urmă cu aproape o lună, dar la care n-a catadicsit să răspundă, deşi era vorba despre una dintre cele mai importante realizări ale mandatului său, autostrada Bechtel, subiect necunoscut ca şi obligaţii asumate de fostul Guvern al României:

1. în calitate de fost ministru de externe şi de membru al Cabinetului Adrian Năstase, cunoaşteţi prevederile contractului de execuţie al Autostrăzii Braşov-Borş de către firma americană Bechtel?
2. Anexele acestui contract au fost aprobate în Guvernul României sau nu?
3. Cunoaşteţi din contract despre existenţa unei prime de succes pentru avocatul care a negociat concretizarea acestuia?
4. Cunoaşteţi valoarea acestei prime de succes? Este vorba de mii, de zeci de mii, de sute de mii sau milioane de dolari?
5. Consideraţi că preţul negociat şi acceptat pe kilometru de autostradă este un preţ convenabil pentru statul român şi comparabil cu preţurile practicate în alte ţări sau unul cu mult mai mare?
6. Consideraţi că preţurile stabilite pentru materialele ce urmau să fie folosite erau corecte şi acceptabile pentru posibilităţile României?
7. Consideraţi că modalităţile şi preţul de procurare a utilajelor pentru efectuarea lucrării erau corecte?
8. Cunoaşteţi destinaţia ulterioară, la finalul contractului, a utilajelor achiziţionate din banii României pentru efectuarea acestei lucrări?
9. Pentru execuţia acestei lucrări, contractul prevedea existenţa unor experţi aduşi din afară de firma americană?
10. cu ce salarii lunare erau plătiţi aceşti experţi? Este vorba de mii, de zeci de mii sau sute de mii de dolari/lună?

Domnul Vasile Puşcaş:

La 1 noiembrie a.c., Fondul Monetar Internaţional a anuţat decizia sa de a suspenda acordul stand by cu Guvernul României. Raţiunile pentru care s-a ajuns la această situaţie se regăsesc în politicile fiscale ale Executivului de la Bucureşti. După 10 luni de guvernare, FMI a constatat că "politicile aplicate de guvern nu sunt în conformitate cu obiectivele acordului stand by de a reduce inflaţia, a limita dezechilibrele externe şi de a promova creşterea economică". Ceea ce i-a mai îngrijorat pe oficialii de la FMI a fost creşterea deficitului bugetar, în doar 10 luni, până la 1,1 milioane de euro.

Unde sunt aceşti bani? Se regăsesc în investiţii publice pentru modernizarea infrastructurii rutiere? Au fost alocaţi cercetării ştiinţifice? S-a suplimentat bugetul pentru Sănătate? Am finalizat programele de mediu?

La investire, actualul Executiv proclama solemn încheierea tranziţiei în România. În fapt, ceea ce s-a reuşit este încetinirea ritmului economic, deci o renunţare la obiectivul de a recupera decalajele care ne despart de celelalte state nou intrate în Uniunea Europeană. A fost introdusă cota unică de impozitare, care a compromis acest an fiscal. Actualul guvern a dovedit că nu ştie să facă rost de banii necesari pentru a mări veniturile bugetare. Nici devansarea calendarului accizelor, nici creşterea impozitelor indirecte, nici dublarea impozitului pe dividende nu au reuşit să stopeze reculul economic al ţării.

Stimaţi colegi,

Suntem într-o perioadă în care aveam nevoie de câţiva ani de creştere economică, însoţită de accentuarea competitivităţii, pentru a putea face faţă concurenţei de pe piaţa Uniunii Europene. Faptul că în 2004 România a primit calificatul de economie de piaţă funcţională nu a justificat răsturnarea logicii financiare şi economice a politicii bugetare de către actualul Guvern. În locul unor politici fiscale de încurajare a investiţiilor, aplicăm politici care vizează încurajarea consumului. Or, ştim cu toţii că teoria economică afirmă necesitatea unei producţii care să poată satisface cererea de consum. Dacă anul trecut veniturile bugetului creşteau la 31,5% din PIB, acum suntem în faţa unei inversări a dinamicii.

Dacă până la finele anului nu ajungem la un plus de 5% din PIB, va fi foarte greu să mai putem participa la programele de cofinanţare ale Uniunii Europene. Pentru a putea continua procesul de pregătire internă pentru aderarea la UE, avem nevoie de fonduri cu care să participăm la proiectele de dezvoltare cofinanţate din programele comunitare.

Această declaraţie politică intenţionează să avertizeze, încă o dată, Executivul: politica economică şi fiscală în 2005 este un eşec care, dacă va continua, va pune în primejdie contextul economico-social post-aderare al României.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Oancea:

"O informare căreia i se dă conotaţie politică"

În orice stat democratic, încă de pe vremea lui Montesqieu, se impunea o separaţie reală şi eficientă a puterilor în stat: puterea legislativă, executivă şi judecătorească.

În perioada dinainte de 1989, nici nu putea fi vorba despre o astfel de împărţire, într-o societate de tip comunist, unde totul era subordonat politic.

O dată cu 1989, cu instaurarea unui stat de drept, cu toate lipsurile lui de început, s-a impus şi în ţara noastră respectarea principiilor democratice ale separaţiei puterilor în stat. Impunerea lor s-a făcut greoi, FSN-ul - PDSR-ul - PSD-ul neputând să se debaraseze de vechea mentalitate comunistă şi, de câte ori legislativul şi, mai ales, juridicul doreau luarea unei măsuri contrare voinţei politice neocomuniste, politicul intervenea.

De aici şi numărul enorm de NUP-uri, ceea ce a făcut ca Uniunea Europeană să ne atragă atenţia, în repetate rânduri, că aderarea noastră se poate face în măsura în care se realizează o depolitizare a juridicului, în vederea eliminării şi combaterii corupţiei.

Este curios că în cazul telefonului dat procurorului general Ilie Botoş, dat cu scopul unei simple informări asupra unui dosar în care era implicat Dinu Patriciu, cei care strigă cel mai tare că nu sunt respectate puterile în stat sunt tocmai domnii de la PSD.

Ne punem şi noi întrebarea retorică: ce mai ştiţi, domni colegi social-democraţi, de cazul Bivolaru, cazul Rodica Stănoiu, cazul Georgescu, cazul primarului Vanghelie, a vizitei "întâmplătoare" a domnului Ion Ţiriac senior la Cotroceni, tocmai când era cercetat Ţiriac junior şi, ca să venim pe plaiuri timişene - cerbicia cu care se luptă domnul Ilie Sârbu pentru primarul suspendat al oraşului Sînnicolau Mare - Iosif Oncu, cazul domnului Şipoş, Milutinovici sau Viorel Matei? Şi lista ar putea continua.

În nici un caz nu se poate spune că telefonul dat de premier a influenţat în vreun fel acţiunea juridică, această acţiune nefiind decât un gest al unui om normal, care voia să afle situaţia unui cetăţean reţinut fără temei legal.

Credem cu toată convingerea că justiţia condusă cu competenţă şi dârzenie de doamna ministru Monica Macovei, va respecta legea şi o va impune.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"A bâzâit musca la Deva"

După câteva viraje pe ecranele televizoarelor, în care a lansat maxime şi aforisme de esenţă liberală, musca a aterizat la Deva, ademenită de mirosul unor afaceri murdare ale lui Mircică. Poate vă întrebaţi ce căuta ea aici. Să vă spunem noi, cei care mai trăim în această urbe.

Fericirea oraşului a început şi continuă sub administraţia reprezentanţilor partidelor istorice, care şi-au pus în minte să recupereze jumătate de veac de absenţă din istorie, sub înţeleapta conducere a foştilor activişti, travestiţi în ţărănişti şi liberali, precum şi a unor formaţiuni violente şi gălăgioase de esenţă civică, născute spontan din criza de legitimitate în lupta pentru demolarea însemnelor societăţii care i-a crescut şi i-a făcut aproape oameni.

Prezenţa, la Deva, a vieţuitoarei cu nume de insectă a fost ocazionată de participarea la un marş al tăcerii, la care a fost adusă cu autobuzele galeria din mai multe judeţe (după modelul suporterilor englezi la meciurile de fotbal) între care s-au remarcat Nini Săpunaru - această catastrofă umană care a distrus sistemul vamal, Meleşcanu, Boureanu, Bibanu', Spumă, precum şi alte somităţi ale vieţii publice, pentru a protesta împotriva Justiţiei, care şi-a pus pleoapa pe Mircia Munteanu, pupila liberală a oraşului, asupra căreia s-au abătut blesteme penale...

Fularele galbene, costumate în straie cernite, şi-au început marşul din faţa Prefecturii, pentru a intimida Justiţia şi a o determina să intervină în favoarea mandarinului. Ce ne facem, însă, că Justiţia nu mai este proprietatea fostului ministru liberal Stoica Valeriu, albinosul care ţinea ascunse cele peste 300 de dosare de adopţii ilegale pe care, până la urmă, le-a făcut pierdute?

Până şi Poliţia municipală a fraternizat cu demonstranţii tăcerii, căci a dat ordin ca în cârciumi să nu se vândă băuturi, ceea ce nu s-a întâmplat nici pe vremea demonstraţiilor sindicale.

Pe drumul de întoarcere, cortegiul a fost întâmpinat de o femeie revoltată, care a dat interviuri presei şi a fost filmată de patru cameramani. Ea declara că pe domnul primar l-au ajuns blestemele oamenilor pe care i-a nedreptăţit prin măsuri abuzive, aşa cum a fost şi cazul ei; a fost de trei ori în audienţă cu acte autentice, care îi atestau drepturile încălcate privind proprietatea asupra unor terenuri înstrăinate de fracţiunea penală a Primăriei Deva, despre care domnul primar spunea că sunt false, scoţând-o afară din birou, ca un patron de municipiu. Cazul nu este nici astăzi soluţionat.

Sigur, el era preocupat de călătoriile în China, la Festivalul Berii din Germania, în Europa Occidentală şi în SUA. Cum să mai aibă timp şi de problemele cetăţenilor?

Am fost curios să văd şi eu episodul filmat de cei patru cameramani angajaţi cu jumătate de normă la fularele galbene şi să aud pe postul de televiziune ce declara femeia în timpul marşului liberal, dar se vede treaba că presa aservită nu reacţionează la necazurile cetăţenilor simpli, ci numai la VIP-urile care o finanţează.

Iată o temă de adâncă meditaţie pentru cetăţenii Devei, când se vor afla cu votul în mână.

Domnul Niculae Bădălău:

"Lipsa respectului faţă de cetăţean a primarului Iliescu"

Stimaţi miniştri, iarna nu-i ca vara.

Vă aduc la cunoştinţă situaţia critică a municipiului Giurgiu în ceea ce priveşte energia termică.

Consiliul Local Giurgiu - majoritar liberal - nu şi-a asumat preluarea Centralei Termo-Energetice a oraşului.

Consiliul Judeţean Giurgiu, cu sprijin guvernamental, a reuşit, în ultimii doi ani, să asigure căldură în casele giurgiuvenilor - asumându-şi responsabilitatea asupra Centralei Termo-Energetice.

Partidul Social Democrat a realizat în ultimii doi ani un program coerent de gestionare a bazei energetice a oraşului Giurgiu.

Schimbarea conducerii politice la nivel naţional are şi consecinţe la nivel local.

Guvernul, din care şi dumneavoastră faceţi parte, nu se implică în mod consecvent în rezolvarea acestei probleme capitale a sezonului rece.

Facem apel la dumneavoastră să vă informaţi colegii şi să-i sensibilizaţi asupra unei chestiuni vitale.

Lipsa de încălzire în locuinţe este doar prima verigă a unui lanţ distrofic care va cuprinde secvenţial: infecţii respiratorii recurente, acutizarea bolilor cronice - determinând creşterea costurilor medicale.

Disconfortul termic cauzat de frigul din locuinţe va crea perturbări în programul educaţional al copiilor şi tinerilor, periclitând viitorul academic al naţiunii noastre.

Garanţiile guvernamentale pentru programul de investiţii financiare ale Centralei Termo-Energetice a municipiului Giurgiu vor reprezenta continuarea demersurilor pozitive demarate în guvernarea social-democrată.

Giurgiuvenii au avut confort termic în ultimele două ierni.

Domnilor miniştri, fac apel la dumneavoastră să continuaţi proiectele fezabile ale guvernării social-democrate şi să fiţi alături de efortul Consiliului Judeţean Giurgiu care, fapt singular în ţară, s-a văzut obligat să preia îndatoririle Consiliului Local Giurgiu - majoritar liberal - ce a depus armele în faţa celui mai aprig duşman, ce l-a învins şi pe Napoleon Bonaparte în Rusia: Generalul Iarnă.

Domnilor miniştri, în faţa urgiei vremii, să demonstrăm susţinere faţă de cetăţeni şi să depăşim inerentul antagonism politic pe care noi, Partidul Social Democrat, nu l-am considerat niciodată o piedică în faţa priorităţilor climatice.

Domnul Liviu Timar:

"Agricultura la zi"

Anul 2005 se apropie de sfârşit şi poate fi considerat, din punct de vedere agricol, ca un an foarte greu. Acest lucru se reflectă în producţiile mai mici obţinute comparativ cu anul 2004 la majoritatea culturilor agricole, precum şi în situaţia financiară precară a producătorilor agricoli.

Aceste condiţii au determinat un start necorespunzător în pregătirea anului agricol 2005-2006, prin însămânţarea unor suprafeţe mult mai mici de orz, grâu de toamnă şi alte culturi, până la această dată, faţă de suprafeţele programate a se însămânţa în toamnă.

La o analiză atentă şi realistă a factorilor care au determinat această situaţie critică din agricultură am fi tentaţi să o punem pe seama factorilor naturali, respectiv al precipitaţiilor; acest lucru poate fi posibil numai în anumite judeţe ale ţării, unde media multianuală a precipitaţiilor a fost mult depăşită faţă de normal. Situaţia nu este aceeaşi în alte zone şi judeţe ale ţării, unde media multianuală a precipitaţiilor a fost depăşită nesemnificativ. În această situaţie fericită se află şi judeţul Mureş unde, până la această dată s-au realizat cca 690 l/mp faţă de MM de cca.667 l/mp. Trebuie să subliniem faptul că în luna septembrie 2005 faţă de o MM de 52 l/mp s-au realizat numai 36 l/mp, iar în luna octombrie, faţă de o MM de 42 l/mp s-au realizat doar cca 5,3 l/mp.

deci se poate concluziona că au existat condiţii agrometeorologice favorabile executării lucrărilor agricole în această toamnă. Cu toate aceste, suprafeţele de orz şi grâu semănate sunt mult sub aşteptări, respectiv 3750 ha orz şi 25000 ha grâu.

Consider că principala cauză a acestor nerealizări se datorează fondurilor limitate şi insuficiente de care dispun producătorii agricoli.

Pentru a înţelege modul de valorificare a producţiei agricole şi procurarea principalelor inputuri necesare procesului de producţie am să prezint câteva date comparativ cu anul 2004:

Se poate constata o scădere a preţurilor de valorificare şi, implicit, a veniturilor realizate comparativ cu majorarea preţurilor la principalele inputuri, condiţii ce au determinat producătorii agricoli să rămână cu producţiile depozitate în stoc şi să renunţe să mai lucreze mari suprafeţe de teren. Preţurile ce se practică la această dată în România la principalele produse sunt sub preţul produselor agricole cotate la bursa de la Paris şi Londra.

Cunoscând această situaţie reală din agricultură, la promovarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2005 privind acordarea unui sprijin direct al statutului producătorilor agricoli pentru înfiinţarea culturilor din această toamnă, în sumă de 1750 lei/ha ron, pentru producătorii agricoli care deţin până la 5 ha teren arabil, am solicitat MAPDR, actualului Guvern, majorarea acestei sume la minimum 2500 lei/ha ron şi acordarea acestei sume tuturor producătorilor agricoli care-şi procură sămânţa certificată sau folosesc sămânţa cu buletin de analiză.

Consider că dacă se accepta această propunere, alta era situaţia însămânţărilor la această dată.

Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult în perspectiva anului 2006 pentru producătorii agricoli este bugetul alocat MAPDR care, pe total, în cifre absolute, este mai mare cu 7,92 % faţă de 2005; propunerea pentru 2006 este de 2671435,38 mii lei ron, faţă de programul anului 2005, de 2671435,38 mii lei ron (rata inflaţiei în 2005 este de 8).

Capitolul care va influenţa cel mai mult producătorii agricoli din bugetul MAPDR este Titlul IV - "Subvenţii", unde se alocă, pentru anul 2006, suma de 1892217 mii lei, faţă de 1933584,82 mii lei în 2005, respectiv 97,86 % din sprijinul acordat în cursul anului 2005.

Mă întreb dacă, în astfel de condiţii, producătorul agricol român poate să concureze cu producătorii agricoli din Uniunea Europeană sau tot mai multe suprafeţe vor rămâne nelucrate iar România va deveni un important importator de produse agricole?

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Greva din învăţământ - anunţată şi de anvergură"

Recent, la Bucureşti, a avut loc întâlnirea liderilor Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, urmată de pichetarea sediului Guvernului.

Prin şedinţa Coaliţiei s-a aprobat că educaţia va beneficia, în plus, de suma de 1.800 miliarde lei vechi. Suplimentarea cu 1.800 miliarde este nesemnificativă, totalul fondurilor învăţământului reprezentând doar 3,84 % din PIB.

Pentru că Alianţa nu-şi respectă proiectul din Programul de Guvernare, cadrele didactice afiliate la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ au hotărât să oprească lucrul începând cu 7 noiembrie, pentru a determina autorităţile statului să aibă ca reacţie alocarea pentru educaţie a 6 % din PIB.

Şi alte federaţii sindicale din învăţământul preuniversitar au anunţat că intenţionează să intre în grevă de la 8 noiembrie.

Cadrele din sistemul universitar şi-au arătat disponibilitatea de a se alătura colegilor din sistemul preuniversitar.

Cât priveşte majorarea bugetului pentru educaţie, este vorba doar de inducerea în eroare a opiniei publice, promisiunea făcută reprezentând un calcul greşit, 1800 miliarde de lei vechi alocaţi în plus reprezintă o creştere de 0,06 % din PIB. Procentul de 1 % din PIB reprezintă, în termeni reali, 32000 mild lei, ceea ce înseamnă că, de fapt, bugetul educaţiei creşte la 3,84 % din PIB şi nu la peste 4 %.

În condiţiile unui buget de "austeritate", Guvernul a alocat sume generoase pentru cheltuieli de personal şi creşteri salariale.

Dacă pentru salariaţii din învăţământ, cheltuielile de personal, faţă de 2005, au crescut cu 6000 mld lei, pentru alte ministere s-au alocat creşteri şi mai mari.

De aceea, în ultima perioadă, cele patru federaţii sindicale din învăţământ au organizat mai multe acţiuni de protest, mitinguri, chiar pichetarea sediului parlamentului, pentru a sensibiliza autorităţile să acorde alocarea unui buget care să permită desfăşurarea activităţii în condiţii optime.

Pentru că tratativele au rămas fără rezultat, începând de luni, 7 noiembrie, ora 8,00, s-a luat măsura extremă de protest, adică declanşarea grevei generale pe termen nelimitat.

Toate şcolile şi universităţile vor fi închise, iar elevii şi studenţii îşi vor lua o vacanţă prelungită.

Ei bine, unii copii se bucură de declanşarea unei greve, dar nu au de ce se bucura, pentru că ei nu sunt conştienţi că materia trebuie recuperată. Alţi copii, de exemplu cei din clasele a XII-a, sunt bulversaţi de faptul că nu peste mult urmează admiterea în învăţământul superior şi nu sunt încântaţi de această grevă care afectează bunul mers al studierii materiei pentru examen.

S-a vehiculat ideea că greva din învăţământ ar fi avut succes în perioada examenelor. Mulţi dintre părinţi nu acceptă această idee, ce vină au elevii sau studenţii pentru a suferi datorită neînţelegerile dintre Guvern şi profesori!

Mulţi dintre elevii chestionaţi în privinţa grevei din învăţământ nu sunt de acord cu această grevă, fiind conştienţi că ei vor fi afectaţi cel mai mult. Lipsa de pricepere a actualului Guvern a făcut posibilă adoptarea unor măsuri fiscale ce au condus la grave dezechilibre macroeconomice.

Alocarea cheltuielilor, prin proiectul bugetului de stat pe anul 2006, va conduce la accentuarea sărăciei, precum şi la accentuarea declinului economic.

La bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării este pentru prima dată în 15 ani când, în termeni nominali, se acordă o sumă sub nivelul alocat în anul anterior - fapt recunoscut şi de un membru PNL interesat în această problemă.

Pe total buget general consolidat, pentru învăţământ s-a alocat numai 3,8 %din PIB, faţă de 4,1 %, alocat de către Guvernul Năstase pentru anul 2005.

Subfinanţarea ascunde intenţia actualului Guvern de a reduce numărul de personal din învăţământ, prin intermediul autorităţilor locale, la care nu s-au mai alocat sume distincte pentru a se asigura plata profesorilor.

Tot ceea ce se întâmplă azi în România nu ne aduce cinste pe plan internaţional, greva din învăţământ fiind, cred eu, urmată şi de alte greve, care se vor contura în perioada următoare.

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaratie politică referitoare la încălcarea de către Guvern a principiului dialogului social

La finele săptămânii trecute am participat la Cluj Napoca la o întâlnire cu reprezentanţi ai confederaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional, CNS Cartel Alfa, BNS, CSDR, CNSRL Frăţia. În cadrul discuţiilor mi s-a semnalat faptul că Guvernul nu a consultat sindicatele în privinţa Proiectului Legii bugetului de stat pe 2006, încălcând principiul dialogului social.

Ca urmare a acestui aspect, cele cinci confederaţii sindicale membre ale Consiliului Economic şi Social (CES) au decis să se retragă din acest for consultativ şi să recurgă la acţiuni de protest.

Guvernul a încălcat astfel atât legislaţia naţională, cât şi prevederile Directivelor europene privind dialogul social. Este inadmisibil ca, la opt ani de la înfiinţarea CES, să mai asistăm la asemenea încălcări flagrante ale legii.

Instituţia dialogului social este o emblemă a UE în materie de elaborare a politicilor publice. Este regretabil faptul ca Executivul nu face nici măcar un efort pentru corectarea acestor carenţe ale procesului de pregătire a mediului intern pentru momentul 1 ianuarie 2007.

Deşi asemenea practici au fost caracteristice perioadei guvernării CDR, în care dialogul social a fost preponderent contextual, practicat în situaţii de criză, actuala Guvernare ignoră cadrul instituţionalizat permanent pentru un dialog cu organizaţiile sindicale în probleme de interes major, precum cea in discuţie, a Legii bugetului de stat. Astfel, a devenit o practică a actualei puteri neglijarea dialogului cu reprezentanţii sindicatelor în sfidarea oricăror principii statuate în practica democraţiei europene.

Stimaţi colegi,

Se impune ca în spiritul valorilor democraţiei consacrate de către democraţiile cu tradiţie, să respectăm principiul dialogului social şi, mai mult decat atât, să diversificăm formele de comunicare cu reprezentanţii organizaţiilor sindicale şi societatea civilă. Actuala putere trebuie să înţeleagă faptul că dialogul social este o practică instituţionalizată la nivel european. Dialogul social nu reprezintă numai o cerinţă a Directivelor europene, ci mai ales o necesitate internă a vieţii social economice din România. Aşadar, orice decizie de interes general care intră, conform reglementărilor legale, în sfera actelor care necesită consulatarea sindicatelor, primeşte un plus de reprezentativitate/ valoare prin asumarea ei de către organizaţiile sindicale.

Doamnelor şi Domnilor,

În spiritul celor expuse mai sus, solicităm Guvernului, Parlamentului să facă demersurile care se impun pentru respectarea legislaţiei naţionale, cât şi principiile europene ale dialogului social. Doar astfel vom putea asigura cadrul de pregătire internă pentru momentul aderării la Uniunea Europeană.

Va mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Mocanu:

"Pâinea, bugetul şi codul fiscal"

Modificarea ţintei de inflaţie pe acest an de la 5% la 7% devine o certitudine odată cu modificarea preţului la utilităţi, în concordanţă cu creşterea preţurilor la materiile prime pe piaţa internaţională, ca şi modificările aduse Codului fiscal, vor duce în mod obligatoriu la mărirea preţului pâinii.

Cum normele Uniunii Europene cer ca produsele de panificaţie să fie învelite într-un material protector, această cerinţă va mări cu cel puţin 10% preţul produselor. La consumul relativ mare de pâine din România, o simplă socoteală arată că legătura dintre produsul "pâine" şi rata inflaţiei face ca aceasta din urmă să crească cu cel puţin 0,5%.

În acest context, o extimare chiar şi aproximativă a ratei inflaţiei în 2006 este dificil de prognosticat, şi aceasta cu atât mai mult cu cât, deşi există un proiect de buget, nu avem un cod fiscal definitiv, orice modificare a acestuia ducând la efecte inflaţioniste în economia românească.

Obligaţia noastră, a parlamentarilor, indiferent de culoarea politică, este ca românii să poată trăi într-adevăr bine. ªi această cerinţă începe şi cu preţul pâinii.

Domnul Florin Iordache:

"Şcoala din judeţul Olt în vacanţă"

Sătule de promisiuni, cadrele didactice din învăţământul preuniversitar şi cel universitar au intrat începând de luni, 7 noiembrie 2005, pe termen nelimitat, în grevă generală.

Liderii sindicatelor din educaţie au solicitat pe bună dreptate ca procentul alocat din bugetul anului 2006 să fie 6% din p.i.b.

Ei au solicitat elaborarea, discutarea şi promulgarea legii salarizării din învăţământ, acordarea de tichete de masă şi a unui fond pentru cărţi de specialitate şi acces la internet.

Revendicările sindicaliştilor din învăţământul oltean sunt justificate. În plus de cele solicitate mai putem spune că dotarea şcolilor nu este cea corespunzătoare.

Se pare că promisiunile făcute în campania electorală din noiembrie 2004 au fost uitate, iar bugetul alocat educaţiei şi cercetării este mai mic decât cel din 2005.

Personal nu înţeleg cum cu un buget de numai 3,37% din P.I.B. nivelul învăţământului se poate apropia de cel european, în condiţiile în care în aprilie 2006 vom primi "undă verde" prin Raportul de ţară, pentru aderarea la U.E.

Cadrele didactice au dreptate, dar constatăm că actualul Guvern nu este interesat de problemele concrete şi reale ale ţării.

Domnul Valeriu Boeriu:

Unul dintre subiectele cele mai prezente în presă şi în dezbaterile ultimelor zile este cel al reformei în sănătate.

Pachetul de legi privind reforma sistemului de sănătate propune o abordare globală şi profundă a neajunsurilor unui sistem mare consumator de resurse, dar total neperformant. Cauzele principale ale slabului randament în domeniul îngrijirilor medicale sunt cunoscute de multă vreme, dar nu a existat niciodată voinţa politică a unei abordări radicale, a unui tratament corect şi intensiv. Sistemul sanitar din România se găseşte într-o criză profundă din cel puţin patru motive: insuficienţa fondurilor ce intră în sistem, managementul defectuos, accesul inechitabil la resurse, scurgerea de fonduri din sistem.

Legile privind reforma sistemului sanitar, prin reglementările pe care le conţin, acţionează asupra principalelor cauze care au împins sistemul spre ineficienţă. Tocmai de aceea putem susţine cu tărie că reforma în sănătate este necesară şi că principiile, direcţiile de acţiune propuse de setul de legi lansat de Ministerul Sănătăţii sunt corecte şi merită sprijinul tuturor celor interesaţi de starea de sănătate a populaţiei.

Faptul că în dezbaterile de până acum au apărut foarte mulţi susţinători ai pachetului de lei, o minoritate care îl contestă şi aproape deloc păreri neutre demonstrează că reglementările conţinute în legile respective sunt corecte. Contestatarii, puţini la număr, sunt în mod evident cei care prin aplicarea pachetului de legi şi-ar pierde unele privilegii, cunoscut fiind faptul că rezistenţa cea mai mare la schimbare vine întotdeauna din interiorul sistemului supus reformării. Prin urmare, lipsa unei reacţii negative ar sugera că legile reformei de fapt nu schimbă din temelii un sistem ineficient şi corupt.

Pachetul de legi privind reforma sistemului de sănătate poate fi, cu siguranţă, îmbunătăţit, dar nu trebuie deturnat de la bunele sale intenţii, de la principiile pe care ni le propune pentru însănătoşirea unui sistem bolnav. ªi pentru că automedicaţia nu este niciodată indicată, poate că este bine că un "nemedic" beneficiind de obiectivitatea celui care vede lucrurile din exterior şi-a propus să vindece sistemul de sănătate din România. Iniţiativa Ministerului Sănătăţii privind reglementarea unui domeniu extrem de important al societăţii noastre este salutară şi merită tot sprijinul nostru, al tuturor beneficiarilor de servicii medicale.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Cum evaluăm şi ce solicităm administraţiei locale?"

Legea administraţiei publice locale este una din legile importante ale unui stat de drept, după părerea specialiştilor domeniului: "Legea administrativă este a doua la rând, în însemnătate, după Constituţie, căci prin ea se stabilesc drepturile şi îndatoririle cetăţenilor uniţi, în sate, comune, plăşi şi judeţe, şi tot prin ea se hotărăşte ce drepturi şi îndatoriri au autorităţile din comune, din plăşi, din judeţe şi tot prin ea se hotărăşte ce drepturi are Guvernul ţării faţă de sate, comune şi judeţe".

În acest context, legea administraţiei publice locale trebuie să ţină seamă şi de comportamentul autorităţilor faţă de evoluţia vieţii economico-sociale. Comportamentul poate fi reglementat prin mecanismele economiei de piaţă sau prin programe publice, care dau expresie instituţional-democratică relaţiei dintre interesele individuale şi cele ale colectivităţii. Ultima variantă se fundamentează pe teoria opţiunii publice.

Elementele de bază ale ultimei variante sunt: teoria bugetului echilibrat şi un control sever asupra autorităţilor locale, capacitatea autorităţilor locale de a identifica şi stimula acel cadru economic, legal, care, să asigure, tuturor agenţilor economici şi oamenilor, şansa egală de a obţine câştiguri prin eforturi proprii şi prin cooperare productivă, cu ceilalţi, stabilirea deciziei, prin luarea în considerare a construcţiei fiscal-bugetare colective, care vizează dezvoltarea economico-socială, într-un climat instituţional cu adevărat democratic.

Din ce în ce mai mult, cetăţeanul simte o influenţă mai puternică din partea autorităţilor locale, autoritatea centrală fiind percepută ca structură de reglementare şi de implicare în gestionarea problemelor de interes naţional.

Constituţia, Legea administraţiei publice locale, Legea de funcţionare a Guvernului, Legea finanţelor, Legea finanţelor publice locale reprezintă structura de bază în realizarea algoritmului de împărţirea puterii centrale şi a puterii locale, pentru a face mai eficientă administraţia în raport cu cerinţele cetăţeanului.

Legea administraţiei publice locale a făcut obiectul atenţiei structurilor politice, administrative şi a societăţii civile. În aceste analize s-au adus multe argumente, s-a pus multă patimă. Totuşi, din păcate, în procesul de evaluare parlamentară nu s-a urmărit funcţionarea în ansamblu a întregului sistem administrativ, ci sectorial, asupra componentelor acestuia. Procesul de elaborare a legislaţiei specifice administraţiei publice locale se face având în vedere două tendinţe majore, şi anume: centralizarea şi descentralizarea. Constat, cu părere de rău că, nu întotdeauna, analiza funcţionalităţii sistemului administrativ, sub aspectul centralizării sau descentralizării, s-a făcut luând în considerare şi modul de constituire şi de distribuţie a resurselor financiare.

Prin urmare, Legea administraţiei publice locale nu se poate îmbunătăţi decât printr-o analiză împreună cu legile adiacente privind finanţele publice locale, a contenciosului administrativ şi a Curţii de Conturi. Corelarea legislativă a funcţionării acestor instituţii este absolut necesară cu amplitudinea activităţilor desfăşurate de autorităţile locale.

În acelaşi timp, este necesară o discuţie deschisă şi responsabilă asupra regionalizării, în aşa fel încât mărimea unităţilor administrative şi structura lor să se facă în concordanţă cu stabilirea oportunităţii introducerii în structura administrativă a regiunilor, a rolului pe care-l au, a competenţelor administrative şi de dezvoltare economică. Această analiză asupra mărimii şi competenţelor administrative intermediare este necesară, având în vedere integrarea în structurile Uniunea Europeană şi accesarea anumitor resurse financiare este strâns legată de competenţele existente la nivel regional.

Tot sub aspectul asigurării resurselor financiare, necesare dezvoltării la nivel local, şi a faptului că nu se dispun de alocări suficiente pentru priorităţile locale, Legea administraţiei publice locale trebuie să reglementeze modul în care este asigurat parteneriatul public-privat şi modul de funcţionare a serviciilor publice şi de gospodărire comunală.

Cu această motivaţie, consider că o discuţie serioasă asupra Legii administraţiei publice locale nu se poate face decât după o configurare a funcţiunilor pe care trebuie să le îndeplinească autorităţile publice locale în contextul general administrativ, economic şi social.

O problemă specifică a statului naţional este aceea a modului de reprezentare şi de apărare a interesului naţional şi a autorităţii centrale la nivel teritorial, regional şi local. În acelaşi timp, interesul naţional este necesar a fi definit şi prin creşterea capacităţii administrative la nivel local şi regional de preluare a resurselor financiare puse la dispoziţie de Uniunea Europeană.

La nivel european este deschisă o amplă discuţie asupra modului în care interesul local este prezent la nivelul autorităţii parlamentare. În cazul sistemului bicameral, se propune o clarificare a configuraţiilor celor două Camere şi sub aspectul reprezentării interesului local şi regional.

În contextul specific României, Legea administraţiei publice locale trebuie să ţină seamă de prezenţa minorităţilor compacte la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.

Greutatea realizării în context european a Legii administraţiei publice locale rezultă şi din faptul că nu există o modalitate unică de funcţionare a administraţiilor locale la nivelul ţărilor membre ale Uniunii Europene. În momentul de faţă funcţionează recomandarea că dreptul naţional este cel care are prioritate în stabilirea funcţionării sistemului administrativ. Legislaţia care reglementează funcţionarea administraţiei publice locale ţine seamă de evoluţia istorică, tradiţie şi de dezvoltarea economică şi socială a statului.

Suntem în preajma unei analize legislative asupra modului de funcţionare a sistemului administrativ, care funcţionează la nivel local. Această analiză nu trebuie să se realizeze numai la introducerea unor noi structuri (asociaţiile de dezvoltare comunitară), noi funcţii (administratorul public), noi atribuţii ale preşedintelui Consiliului Judeţean şi ale primarului şi noi proceduri (alegerea şi schimbarea preşedinţilor consiliilor judeţene).

Discuţia şi analiza ar trebui să răspundă, cu prioritate, la următoarele întrebări:

Când şi cum se dezvoltă comunitatea? Când şi cum se dezvoltă ţara?

Din analiza corelaţiei dintre starea economică şi calitatea actului administrativ, la nivelul mai multor comunităţi, se constată că bogăţia unei comunităţi este dată de faptul că în cadrul acestora, la nivelul autorităţilor se face politică administrativă şi nu administrarea acţiunilor politice. Practica construcţiei sistemelor administrative arată că acestea pot fi competitive şi eficiente în situaţia în care au capacitatea de a dezvolta legături de încredere între aleşii diverselor formaţiuni politice, între aleşi şi cetăţeni, care să dea comunităţilor locale liniştea în dezvoltarea lor durabilă, bazată pe pricepere şi corectitudine în folosirea resurselor financiare, pe capacitatea de a promova o bună rânduială şi o apropiere de cetăţean şi de nevoile acestuia, împărţirea sarcinilor după puterea fiecărui cetăţean, în capacitatea de a genera politici publice şi de a atrage resurse financiare.

Analiza şi împrospătarea legislativă este utilă şi importantă pentru asigurarea sistemului administrativ, în contextul integrării României în structurile Uniunii Europene. Aceasta poate fi făcută în cunoştinţă de cauză după clarificarea următoarelor elemente: structura colectivităţilor locale şi regionale (principalele subdiviziuni, date statistice, modificarea structurilor teritoriale, servicii deconcentrate ale statului şi relaţiile lor cu colectivităţile locale şi regionale); organele fiecărei categorii a colectivităţilor locale şi regionale; participarea directă a cetăţenilor la luarea deciziilor; statutul aleşilor locali; repartizarea puterii între diferitele categorii locale şi regionale; cooperarea şi alte tipuri de relaţii între colectivităţile locale şi regionale; finanţele locale; controlul exercitat asupra colectivităţilor locale; recursul indivizilor contra deciziilor colectivităţilor locale şi regionale; personalul administrativ local şi regional; spiritul reformelor care vizează administraţia locală şi regională.

Când facem aceste analize domnilor guvernanţi?

Vă mulţumesc.

(Şedinţa s-a întrerupt la ora 9,45. După pauză, lucrările au fost reluate la ora 10,05.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Din totalul celor 331 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 264, sunt absenţi 67 din care, participă la alte acţiuni parlamentare, un număr de 11.

Continuăm dezbaterile iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi pentru şedinţa de astăzi.

Stimaţi colegi,

Suntem la punctul 6 de pe ordinea de zi, Propunerea legislativă privind constituirea zonelor metropolitane.

Dacă doreşte cineva, din partea iniţiatorului, să ia cuvântul? Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Constantin Niţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, aş vrea să-mi exprim nemulţumirea pentru faptul că la şedinţa Comisiei pentru administraţie publică eu nu am fost invitat în calitate de iniţiator să-mi susţin acest proiect de lege.

În al doilea rând, vreau să spun că propunerea de respingere, pentru mine, constituie o surpriză, pentru faptul că este o propunere de lege care ar trebui să trezească interesul nu numai comisiei ci şi al Camerei Deputaţilor, al Parlamentului şi al Guvernului, având în vedere că acest proiect de lege îşi propune să reglementeze un statut de zonă metropolitană care este prezent în majoritatea statelor Uniunii Europene. De altfel, din esenţa acestui proiect de lege sau în esenţa sa, proiectul de lege a dorit să preia unul din modelele de guvernare metropolitană existente astăzi în Europa şi care sunt clasificate de către METREX, adică Reţeaua Europeană a Regiunilor şi Zonelor Metropolitane, în trei categorii, şi anume: autorităţi metropolitane care dispun de puteri depline în ceea ce priveşte domeniile social, economic, infrastructură, mediu şi de planificare sau amenajare teritorială; autorităţi numite sau alese, prevăzute cu puteri selective, esenţiale, prin intermediul cărora se planifică şi se aplică strategiile pentru rezolvarea problemelor cheie şi trei asociaţii metropolitane numite sau organisme complementare împuternicite cu responsabilităţi de planificare strategică şi cu funcţii consultative de aplicare.

Legea şi-a permis, dacă vreţi, să stabilească şi principalele obiective, şi anume este vorba de dezvoltarea economică şi socială echilibrată a localităţilor în cuprinsul zonei, stabilirea direcţiilor dezvoltării spaţiale a localităţilor urbane şi rurale în cuprinsul zonei, îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane.

Sigur că sunt şi alte obiective pe care şi le-a propus acest proiect de lege însă, ca esenţă, propunerea legislativă este promotoarea ideii că, în viitor, administraţia publică să depindă din ce în ce mai puţin de sumele alocate de la bugetul de stat, deschizând şi mai mult calea autofinanţării şi a unei autonomii financiare tot mai mari.

Această nouă aspiraţie vine şi în sprijinul degrevării, într-o mare măsură a bugetului de stat şi, totodată, contribuie la alinierea legislaţi legislaţiei României în acest domeniu.

De altfel, recomandările Comisiei Europene economico-sociale adoptate la Reuniunea de la Bruxelles din 1 iulie 2004 prevăd, foarte clar, definirea zonelor metropolitane, prezentarea anuală a unui set relevant de date referitoare la aceste zone, identificarea sectoarelor de activitate cu plusvaloare ridicată pentru aceste zone.

Din păcate, am constatat că comisia şi, în general, colegii noştri de acolo au fost împotriva unui asemenea proiect de lege şi îmi exprim nedumerirea pentru acest lucru. Însă, sper că colegii noştri din Parlament, marea majoritate a plenului va accepta. Acest proiect de lege este un proiect nou, modern, european şi care, până la urmă, contribuie la dezvoltarea zonelor metropolitane, a principalelor zone metropolitane în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Fenechiu, comisia.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înainte de a prezenta raportul comisiei vreau să fac o precizare care este universal valabilă pentru întreaga activitate a comisiei. Vreau să vă spun că, în normele noastre de proceduri interne pe care le-am stabilit la comisie, în fiecare luni, după ce aflăm de la Biroul permanent al Camerei care este ordinea de zi din săptămâna respectivă, sunt anunţaţi invariabil absolut toţi iniţiatorii de propuneri legislative, toate ministerele care ar trebui să fie prezente la dezbaterile comisiei şi toţi ceilalţi factori care ar trebui să fie prezenţi acolo. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cursul zilei de ieri şi sunt martori toţi cei de aici care au propuneri pe ordinea de zi din această săptămână. Îmi pare rău, dar şi domnul deputat a fost chemat. Nu este vina mea. A mai fost un precedent de la acest microfon când, un coleg de-al nostru, care semnase că fusese prezent la o şedinţă a comisiei şi care era membru al acelei şedinţe, a făcut afirmaţia că nu a fost invitat.

Dincolo de toate, vreau să vă spun că, atâta timp cât comisia a hotărât cu 23 de voturi pentru şi doar două abţineri respingerea acestei iniţiative legislative, ar trebui să vă gândiţi că totuşi, această hotărâre nu a fost luată gratuit.

Vreau să vă mai spun că, în Comisia de administraţie publică, există un echilibru între putere şi opoziţie, cu o diferenţă de maximum două voturi, inclusiv toţi deputaţii Partidului Social Democrat şi ai celorlalte partide din opoziţie au votat împotriva acestui proiect de lege şi nu pentru că nu ar fi important să avem o legislaţie clară privind constituirea zonelor metropolitane, ci pentru că au considerat că acest proiect de lege ar putea avea foarte multe modificări şi adăugiri şi, de asemenea, există în dezbateri, în această sesiune parlamentară, încă cel puţin două proiecte de lege pe această temă. Iar comisia a hotărât să se ia în discuţie toate cele trei proiecte de lege, pe domnul Niţă îl vom invita la aceste dezbateri ale comisiei şi să avem într-adevăr un proiect de lege privind constituirea zonelor metropolitane care să răspundă tuturor cerinţelor, atât ale puterii, cât şi ale opoziţiei, cât şi ale intereselor naţionale.

Nu are sens să vă spun că, examinând propunerea legislativă şi avizul Consiliului Legislativ, comisia a constatat că această propunere nu poate fi susţinută şi datorită faptului că unele prevederi ale proiectului sunt în contradicţie cu reglementările existente în Legea 215/2001 a administraţiei publice locale şi cu Legea 351/2001.

De asemenea, la art. 2, alin. 3 a propunerii legislative, se prevede ca asociaţia de dezvoltare a zonei metropolitane să se constituie ca persoană juridică. Or, Legea 351 stabileşte că zona metropolitană să funcţioneze ca entitate fără personalitate juridică. Deci sunt mai multe contradicţii pe care dorim să le eliminăm şi, repet, să avem o lege aşa cum ne dorim cu toţii pentru că, într-adevăr, constituind crearea zonelor metropolitane este foarte importantă pentru dezvoltarea durabilă.

Aşadar, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Repet, comisia a stabilit cu 23 de voturi pentru şi două abţineri respingerea acesteia.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Dezbateri generale? Din partea Grupul parlamentar al PRM, domnul Călianu.

Domnul Petru Călian:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Mă numesc Călian, fără "u", sunt obligat să vă atenţionez.

Stimaţi colegi,

Ideea înfiinţării zonelor metropolitane nu este de ieri, de alaltăieri. Ea este pe tapet, să spun aşa, şi în România, de cel puţin cinci ani de zile, n-am să dau numele celui care a lansat prima dată această idee în România pentru că nu vreau să-mi fac publicitate. Dar, ca jurist, în primul rând, consider că şi astăzi la noi, în România, există un cadru legislativ adecvat care să permită înfiinţarea unei zone metropolitane.

Mi se pare absurd, deşi ştiu că sunt cel puţin trei iniţiative legislative care vizează înfiinţarea zonelor metropolitane, să dirijăm de la nivelul Parlamentului toate direcţiile prin care să se înfiinţeze aceste zone metropolitane. Părerea mea personală şi a Grupului parlamentar al PRM este că această chestiune trebuie lăsată la îndemâna Consiliilor locale care se angrenează în înfiinţarea acestui mecanism, în înfiinţarea zonelor metropolitane.

Considerăm aşadar că este de competenţa Consiliilor locale să ia decizii în privinţa modului în care se vor organiza, astfel încât să nu direcţionăm, aşa cum spuneam, de la nivel legislativ, modul în care să se administreze în eventualitatea înfiinţării unei zone metropolitane.

În consecinţă, consider că nu putem vota, deşi respect iniţiatorul şi proiectul propriu zis, pentru că a muncit şi mi se pare normal să acordăm respectul cuvenit, dar, per ansamblu, încă o dată, şi cu asta închei, decizia trebuie să aparţină Consiliilor locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Niţă, PSD.

Domnul Constantin Niţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să fac câteva precizări.

Prima precizare: domnule Fenichiu, să ştiţi că nu m-aţi invitat. Ca să fie foarte clar, să nu lăsăm loc la interpretări.

A doua chestiune: domnule Călian, să ştiţi că tot primul am fost. În 2003, primul proiect de lege cu zonele metropolitane tot subsemantul l-a emis.

A treia chestiune: nu vreau să am drept de paternitate asupra acestor chestiuni şi apreciez iniţiativa celorlalţi colegi, dar chiar dacă proiectul meu de lege este mai puţin bun decât celelalte, în mod corect era să conexăm toate proiectele de lege şi să le discutăm împreună dacă eram constructivi şi doream să promovăm un asemenea proiect.

Din momentul în care fiecare partid vine cu un anumit proiect de lege şi doreşte să-l promoveze, atunci categoric că politizăm acest aspect.

Şi, în sfârşit, în al patrulea rând, vreau să vă spun că facem o mare eroare atunci când nu luăm în calcul sau nu reglementăm aceste zone metropolitane care, deja, la nivelul Uniunii Europene este foarte important şi este tratat cu maximă responsabilitate.

În sfârşit, primul proiect de lege al meu din 2003 a avut o lacună, adică a considerat că nu trebuie să se trateze municipiul Bucureşti decât separat. Acelaşi lucru l-am făcut şi acum. Colegii mei au depus un proiect de lege cu zonele metropolitane Bucureşti. Evident că zona metropolitană Bucureşti are o mai mare, cum să spunem, are o mai mare concentrare de forţe, de populaţie, de aspecte economico-sociale decât celelalte zone din România şi am considerat că este bine să tratăm separat, să avem un proiect de lege separat pentru restul ţării, unde marea majoritate a oraşelor nu depăşesc 300 de mii de locuitori şi un proiect separat care să delimiteze zona metropolitană Bucureşti. Deci, dacă conexăm toate aceste proiecte, putem să scoatem o lege foarte bună. Aşa cred că facem lucrurile secvenţial şi le facem din punct de vedere partinic şi, din acest motiv, după părerea mea, nu va ieşi o lege bună.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Dezbateri generale, din partea grupurilor parlamentare, domnule deputat.

Din partea grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc. Profit de faptul că am ajuns la acest microfon să-i mulţumesc domnului Niţă pentru ceea ce a spus şi vreau să vă spun că este exact în concordanţă cu ceea doreşte şi grupul nostru parlamentar şi comisia şi toată lumea. Mai există, cum spuneam, două proiecte legislative, una a Municipiului pentru zona metropolitană Bucureşti şi una pentru zona metropolitană Cluj.

Este foarte normal ca înainte de a dezbate aceste două proiecte legislative să avem o lege-cadru a zonelor metropolitane care trebuie să fie făcută, dar trebuie să fie făcută bine şi, dacă doriţi, şi în concordanţă cu ce-şi doresc şi cei care au iniţiat proiectul din zona metropolitană a Bucureştiului şi cel al Clujului. Aşa încât, vă rog să fiţi de acord ca împreună cu Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic să participaţi la elaborarea unei legi-cadru, pentru zonele metropolitane care să fie în cea mai bună formă posibilă pentru noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul deputat Tabără, PD.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnilor colegi, şi eu mă asociez la ceea ce spunea domnul deputat Fenechiu, că este nevoie de o lege-cadru. Dar nici până la această dată nu a oprit nimeni marile municipii de a-şi dezvolta sau de a-şi proiecta dezvoltarea în viitor. Şi un astfel de proiect s-a făcut şi la Timişoara în urmă cu aproape un an şi jumătate şi, în care, practic se vede această dezvoltare pe orizontală. Eu aş spune un singur lucru care trebuie avut în vedere la dezvoltarea unui astfel de proiect de lege, şi anume este vorba de descongestionarea metropolei. Dacă această dezvoltare metropolitană se va vedea printr-o reaglomerare, atunci nu am făcut mare lucru. Este vorba de ceea ce se întâmplă în Europa Occidentală şi în marile oraşe americane. Şi cred încă o dată că aceste proiecte trebuie adunate la un loc şi elaborat un proiect - cadru care să reglementeze astfel de zone, inclusiv cu dezvoltarea a ceea ce înseamnă a localităţilor suburbane, transformarea lui, comunicaţii, infrastructură, instituţii etc.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Mai există alte puncte de vedere? Nu. Fiind vorba de un proiect de lege cu raport... Mă iertaţi, domnule Tudor nu v-am văzut...

Domnule Tudor, Partidul Conservator, aveţi microfonul.

Domnul Constantin Tudor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu tot respectul pentru domnul deputat Niţă, dacă noi adoptam în comisie, în prima fază, legea dumneavoastră, toate celelalte 3 proiecte, cele două pentru zona metropolitană Bucureşti şi cel pentru Cluj, nu mai puteau trece. Pentru că, la dumneavoastră am constatat cum bine a ţintuit proiectul de lege că doriţi o structură de tip... sau gândiţi zona metropolitană, cum este şi firesc, ca o structură de tip asociativ, care nu trebuie să ducă la desfiinţarea altor unităţi administrativ teritoriale. Un asemenea proiect de lege eu îl susţin cu mare plăcere, pentru că ceea ce se intenţionează dincolo, cred că va genera, şi o să spun acest lucru atunci când va fi cazul, mari tensiuni sociale. Pentru că, eu nu sunt de acord, ca parlamentar de Călăraşi, ca jumătate din judeţul meu să dispară pe celălalt proiect de lege. Deci, de aceea am zis să nu ne grăbim cu acest proiect de lege, şi la celelalte vom face la fel. Şi astăzi şi mâine. Să-l gândim ca lumea, să creăm această zonă metropolitană ca sistem asociativ, pe baza voinţei estimate prin referendumuri locale de către unităţile care au relaţii economice şi sociale cu zona metropolitană, cu centrul metropolitan, şi după aceea să venim cu proiecte concrete pentru Bucureşti, Cluj şi alte oraşe care se încadrează în intenţia dumneavoastră.

De aceea, să fim bine înţeleşi, în comisie am votat împotriva acestui proiect de lege, pe care noi îl apreciem şi-l simţim necesar, dar trebuie să-l reluăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul deputat, de la PNL a luat cuvântul, conform procedurii dezbaterilor generale, un singur deputat.

Vă mulţumesc. Fiind vorba de un raport de respingere, să-l supun votului. Nu avem în sală suficiente voturi, suficienţi deputaţi pentru a-l supune votului, motiv pentru care trimit propunerea legislativă la vot final la orele 12.

Nr.7 de pe ordinea de zi, Propunerea legislativă privind modificarea art.10 alin.1 lit.a) şi b) din Legea nr.128/12.iulie 1997 privind statutul personalului didactic.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva? Nu. Da, doriţi, vă rog, luaţi cuvântul.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vreau, în primul rând, să vă spun că acest proiect de lege vine în urma consultării cu mai multe zone din sistemul de învăţământ. În forma iniţială, art.10 la alin.1 pct. a) şi b), prin folosirea sintagmei: "în unităţi de învăţământ echivalente sau într-o treaptă inferioară", limitează, practic, posibilitatea unor cadre didactice care îndeplinesc condiţiile art.7 din statut, însă datorită acestei piedici, nu pot accede la pretransferare în unităţi de învăţământ superioar.

Practic, această propunere legislativă îşi propune eliminarea acestei bariere, considerând ca fiind suficiente prevederile art.7 din statut. De asemenea, este văzut ca fiind un pas spre luarea unei măsuri definitive în această zonă, şi anume folosirea singurei metode general valabile să fie concursul. Faptul că în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport s-a dezbătut şi s-a dat o decizie, să zic, de respingere, ne dezamăgeşte.

Rog foarte multă înţelegere în această zonă şi cerem noi, iniţiatorii, respingerea propunerii de respingere Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi adoptarea proiectului în forma iniţială.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da. Vă mulţumesc. Doamna Olguţa Vasilescu, preşedinta comisiei.

Aveţi microfonul, doamna deputat.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

În actuala formă se consideră că prevederile art.10, respectiv lit.a) şi b) ale alin.1, limitează posibilităţile de pretransferare a personalului din învăţământ prin utilizarea sintagmei "în unităţi de învăţământ echivalente sau în trepte inferioare de învăţământ". Aceasta ar reprezenta o barieră, de aceea se propune eliminarea acesteia din textul legii.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Propunerea legislativă a fost respinsă în şedinţa comisiei din următoarele motive: pretransferarea ar bulversa în acest caz mobilitatea cadrelor didactice prin evitarea concursurilor pentru licee; tinerii absolvenţi nu ar putea ocupa posturi libere în licee, întrucât acesta ar fi ocupate din profesorii din gimnaziu, anterior scoaterii lor la concurs.

Al doilea motiv, pentru asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar, concursul este singura modalitate corectă de selectare a cadrelor didactice valoroase, mai ales când se trece de la o treaptă de învăţământ inferioară la alta superioară: gimnaziu-liceu.

Al treilea motiv. Întrucât pretransferarea implică activitate didactică anterioară, implicit posesia gradelor didactice, tinerii absolvenţi foarte valoroşi nu ar avea acces la liceele de prestigiu, decât după o experienţă îndelungată în gimnaziu. Aceştia ar fi privaţi de a se desăvârşi ca dascăli într-un mediu liceal de valoare.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea grupurilor parlamentare la dezbateri generale dacă există intervenţii?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Între-adevăr, în cadrul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, după dezbateri aprige, cu 11 voturi împotrivă şi cu 10 voturi pentru, iniţiativa colegilor a fost respinsă.

Însă vreau să vă spun că, în acea şedinţă, punctul de vedere al Guvernului, reprezentat de doamna Paloma Petrescu, a fost unul pozitiv faţă de această iniţiativă legislativă. Din păcate, înaintea votului, doi colegi din partea coaliţiei guvernamentale au părăsit sala şi, datorită acestui fapt, raportul s-a inversat: în loc să fie aprobat cu 12 voturi pentru şi 11 împotrivă, s-a întâmplat chiar invers. Mie mi se pare că a spune că prin acceptarea acestor modificări am bulversa sistemul de mişcări în învăţământ, mi se pare exagerat. În nume personal şi chiar şi în numele Grupului parlamentar al UDMR, noi, ca şi în comisie, susţinem în continuare acest proiect de lege, însă aş dori să ascult şi punctul de vedere al ministerului.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnilor deputaţi, la dezbateri generale, proiect de lege cu propunere de respingere, deci nu avem ce discuta cu punctul de vedere al altcuiva, decât al iniţiatorului. Am ascultat. Al comisiei l-am ascultat. Al grupurilor parlamentare.

Domnul deputat Dumitriu, aveţi microfonul.

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Modificările propuse de autorii iniţiativei legislative se referă la art.10 din Legea nr.128/1997 - Statutul personalului didactic şi care vizează pretransferarea şi transferarea personalului didactic. În acelaşi regim de mediu, spune articolul, şi acelaşi nivel de învăţământ sau un nivel de învăţământ inferior, aşa cum este în statut şi aşa cum funcţionează de ani de zile, noi îl considerăm corect.

Ceea ce au propus, de ce motivez lucrul acesta, ceea ce au propus iniţiatorii, mi se pare nelegal şi total incorect. De ce? Pentru că pentru fiecare nivel de învăţământ, concursul este diferit şi mediile sunt diferite. Ca să iau unul de la gimnaziu, care a dat un anumit concurs la limba română şi să-l duc prin pretransfer sau transfer la un liceu de prestigiu, când acolo eu pot organiza un concurs foarte frumos şi foarte bine şi foarte legal, v-am spus sincer, eu îl consider ca unul care cunosc foarte bine sistemul de învăţământ, îl consider nelegal.

Mai mult, repartizarea pe posturi este dată în ordinea mediilor. De aceea, eu vă adresez rugămintea să votaţi pentru respingerea aceastei iniţiative legislativă, deoarece ar avea consecinţe dezastruoase asupra calităţii învăţământului. Vă rog să aveţi în vedere că învăţământul este unul din domeniile care încă mai funcţionează binişor în România. Vă rog frumos, nu-l distrugeţi.

Oricum, parlamentarii PSD vor vota împotrivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc. Dacă există alte intervenţii la dezbateri generale? Vă rog, domnule Manta, Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Pantelimon Manta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu cred că exprimarea antevorbitorului meu, domnul Dimitriu, este mult prea pretenţioasă în sensul distrugerii învăţământului românesc dacă adoptăm un asemenea proiect de lege. Sunt de acord că problema poate fi discutabilă, personal, în comisie, am avut reţinere faţă de acest proiect de lege, pentru că în ansamblul său soluţia pretransferărilor în viaţa de zi cu zi a dat naştere la enorm de multe abuzuri şi direct, indirect, mai mult sau mai puţin, implicit sau explicit, au fost situaţii când prin pretransferări, practic, s-a evitat concursul, s-a ajuns la situaţii ca, să zicem profesori cu note de 5 sau 6, la examene, să poată să depăşească prin aceste subterfugii profesori care, iniţial, luau note de 9 şi 10.

Totuşi, având în vedere, în principal, măsura argumentele sociale care au însoţit iniţiativa legislativă a colegului nostru, sunt dispus să accept e, totuşi, până la o regândire a întregii filozofii de modificare a Legii învăţământului care, probabil, ne-o va pune pe masă Guvernul în viitorul nu prea îndepărtat, până atunci cred totuşi că o astfel de modificare legislativă este oportună şi propun să o votăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este foarte adevărat că această propunere legislativă a suscitat dezbateri în comisie, votul de respingere pe care comisia l-a dat, l-a dat şi în acord cu poziţia ministerului care a constatat că în momentul de faţă o astfel de propunere legislativă este inoportună pe strategia de descentralizare a sistemului de învăţământ preuniversitar. Rolul repartiţiei dascălilor în unităţile de învăţământ va reveni preponderent organelor din teritoriu, în sistemul descentralizat şi, în primul rând, managementului şcolar din unităţile respective. Cu alte cuvinte, chiar dacă funcţia de titular se va păstra pe postul ocupat prin concurs, repartizările între instituţiile de învăţământ pot fi făcute doar cu acordul managerului unităţii respective, în baza unor criterii de performanţă.

Concluzia comisiei este în acord, revin, cu poziţia ministerului pe strategia promovată, şi politicile de personal urmează să fie modificate de către minister prin modificarea Legii statutului cadrelor didactice, în viitorul apropiat în măsura în care reforma descentralizării va face paşi importanţi şi cred că astăzi plenul Camerei trebuie să voteze în acord cu votul exprimat de comisie, cu alte cuvinte să respingă acest proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc. Dacă din partea altor grupuri parlamentare există intervenţii? Partidul Democrat?

Domnul Marcel Laurenţiu Romanescu:

Partidul Democrat susţine această iniţiativă legislativă şi, aşa cum se prezenta, această iniţiativă legislativă nu este în dezavantajul tinerilor care sunt în momentul de faţă în învăţământ, pentru că orice tânăr, care în momentul în care îşi desăvârşeşte activitatea didactică prin continuarea studiilor, poate, din acest punct de vedere, să meargă pe această pretransferare şi, dacă îndeplineşte condiţiile stipulate în art.7, poate să se prezinte la această pretransferare şi la transferări.

Vă mulţumesc şi susţinem iniţiativa legislativă.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Dacă mai există la dezbateri generale colegi care vor să ia cuvântul, dacă nu, vă reamintesc că raportul comisiei este un raport de respingere. Conform regulamentului, după finalizarea dezbaterilor generale se votează propunerea comisiei. Neavând în sală un cvorum necesar, amân votul privind respingerea proiectului de lege pentru sesiunea de voturi finale de la ora 12.

Nr.8, pe ordinea de zi de astăzi, Propunerea legislativă pentru completarea Legii Statutului personalului didactic nr. 128/1997, cu un nou alineat, 3, la art.141.

Iniţiatorul? Nu vrea să ia cuvântul.

Doamna deputat Vasilescu. Comisia.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Legea în vigoare nu are nici o prevedere legată de posibilitatea transferului în învăţământul preuniversitar al cadrelor didactice din învăţământul superior care au intrat sub incidenţa restrângerii de activitate, datorită restructurării actuale a programelor de studii universitare.

Alinierea la reformele din învăţământul superior european, inclusiv reducerea numărului de specializări, care se vor diminua în continuare, pot genera procese de restrângere a activităţii în universităţi. Pentru a asigura o anumită certitudine, mai ales în rândul tinerelor cadre didactice, doctori în ştiinţă, potenţial afectaţi de restructurarea masivă a învăţământului superior, propunerea legislativă consideră că ar fi un act de echitate, dând posibilitatea acestora de a se transfera în învăţământul preuniversitar.

Face parte din categoria legilor organice. La lucrări au fost prezenţi 19 deputaţi din totalul de 28 de membri ai comisiei. A fost adoptat cu 11 voturi pentru şi 8 contra.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată. Şi, în urma dezbaterii, comisia propune adoptarea acestei propuneri legislative cu anumite amendamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Dacă din partea grupurilor parlamentare la dezbateri generale există intervenţii?

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Şi cu această propunere legislativă, comisia sesizată în fond s-a confruntat cu păreri diferite. Rezultatul votului comisiei este, poate elocvent, în ceea ce priveşte poziţiile exprimate şi acest proiect de lege, de fapt, vizează statutul personalului cadrelor didactice. Nici acest proiect de lege nu este conform cu obiectivele strategice elaborate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării în ceea ce priveşte descentralizarea sistemului de învăţământ preuniversitar şi, din acest moment, noi constatăm că proiectele legislative, cel dezbătut anterior şi cel în dezbatere acum, tind să permanentizeze un sistem centralizat în problema politicilor de personal care în situaţia în care va fi legiferat va fi o frână pentru strategia de descentralizare.

Din acest motiv, Grupul parlamentar al PNL va vota împotriva acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Andea din partea PSD.

Domnul Petru Andea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Şi proiectul anterior care urmează să fie supus la vot final şi acest proiect de lege pe care îl dezbatem au în vedere două articole din Codul personalului didactic, şi anume: pretransferarea şi transferarea.

S-a explicat că aceste două articole din statutul personalului didactic privesc rezolvarea unor probleme, fie sociale, fie organizatorice în structurile de învăţământ, referitor la mutarea mai aproape de domiciliu sau situaţiile de rezolvarea problemelor cadrului didactic atunci când se desfiinţează norma didactică sau postul.

Dacă la primul proiect de lege, comisia avotat împotrivă, cerând respingerea, era pentru că s-a aplicat principiul că cine poate mai mult, poate mai puţin şi cine poate mai puţin, nu poate mai mult. Deci, dacă acum discutăm despre pretransferarea sau transferarea din învăţământul superior în preuniversitar, evident că principiul că cine poate mai mult, adică să predea în învăţământul superior, poate şi mai puţin, adică să predea în învăţământul preuniversitar, este argumentul pentru care comisia a votat în favoarea acestui proiect de lege.

Ca atare, considerăm că este consecventă poziţia comisiei care a respins primul proiect şi a aprobat această a doua iniţiativă legislativă. Evident că din grupul parlamentar al PSD, colegii au înţeles acest lucru şi au votat în favoarea proiectului de lege.

Sugerez ca să menţinem poziţia şi la votul în plen.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da. Domnul Moisoiu, Grupul parlamentar al PRM.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţial, deşi fac parte dintre iniţiatori, vă spun cinstit că n-aş fi vrut să iau cuvântul, pentru că am considerat că este o treabă prea clară din acest punct de vedere, adică propunerea legislativă este o propunere deosebit de corectă, nu poţi să dai la o parte, să nu iei în consideraţie, să nu dai prioritate, pentru a fi numit în învăţământ, pentru a fi transferat în învăţământ un lector universitar cu doctorat şi să-i dai în felul acesta ocazia ca să poată să-şi transmită cunoştinţele, să poată să îşi desăvârşească pregătirea pentru creşterea unei noi generaţii. Rămân total contrariat când aud aici o problemă de genul că în acest caz nu este cazul... că prin transferuri să blocăm transferurile şi oamenii să meargă încă o dată la concurs. Da, nici un fel de problemă, un om care şi-a luat doctoratul, un om care are o anumită vechime în învăţământul superior, oricând va fi capabil ca să câştige un concurs de titularizare undeva sau de numire la o şcoală. Nu este o problemă de genul acesta, dar mi se pare că este incorect, adică nu este normal. O asemenea măsură este împotriva pregătirii profesionale. Adică de ce cineva să meargă şi să se străduiască să se desăvârşească, să-şi ia doctorate, să fie în învăţământul superior, iar pe urmă când este o ocazie... această ocazie, că se întâmplă o situaţie de fapt, poftim, reducere de activitate.

O asemenea muncă pe care omul a prestat-o în decursul timpului nu i se ia în consideraţie. Este un minim de decenţă, este un minim de ofertă care i se acordă acestui cetăţean ca pe urmă să meargă la catedră cu prioritate pentru ocuparea unui post. Deci, şi vreau să închei, eu vă rog pe dumneavoastră să vă gândiţi să facem abstracţie de partidele politice din care facem parte şi să ne gândim, în mod corect, dacă dumneavoastră sau respectiv cineva din familia dumneavoastră ar fi într-o asemenea situaţie, şi spun cinstit, eu nu sunt implicat prin nici un fel să folosesc un termen ardelean - nemeşug - deci nu sunt implicat nici printr-o relaţie de rudenie, doamne fereşte, cu o asemenea situaţie, dar consider că este o treabă de fair-play, pentru ca să dai o asemenea posibilitate, ca cineva care are o pregătire deosebită să aibă prioritate pentru ocuparea unui anumit post.

În acest sens, fac apel la gândirea dumneavoastră logică şi respectiv să daţi un aviz favorabil, să votăm favorabil pentru acest proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat, aveţi microfonul. UDMR.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De fapt, ce dezbatem noi în momentul de faţă, ca să fie clar pentru toată lumea, permiteţi-mi să citesc acel text despre care vorbim aici, în cadrul plenului. "Personalul didactic titular din învăţământul superior de stat cu gradul cel puţin lector, şef de lucrări şi titlu ştiinţific de doctor, în cazul restrângerii de activitate, are prioritate la transferarea în învăţământul preuniversitar."

Va să zică, în cazul pretransferării, dacă pentru a ocupa un post există un lector sau şef de lucrări din învăţământul superior şi doreşte să treacă în învăţământul preuniversitar, are prioritate. Când are prioritate? Şi cum apare această prioritate?

Există o singură explicaţie: dacă acel post este cerut de doi-trei sau patru colegi, dintre aceşti trei colegi, doi sunt cu gradul didactic unu şi cu veche experienţă în cadrul învăţământului universitar, şi vine un lector, eventual, cu zece ani de vechime şi nici o experienţă în ceea ce priveşte învăţământul preuniversitar, el are prioritate.

Permiteţi-mi să vă spun că, din punctul meu de vedere, este o discriminare, nu putem accepta aşa ceva, subscriu punctului de vedere al colegilor care au spus că votează împotriva acestei iniţiative.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc. Dacă mai există din partea grupurilor parlamentare alţi colegi. Nu.

Din partea Guvernului, mi-a cerut cuvântul doamna secretar de stat. Aveţi cuvântul.

Doamna Paloma Petrescu (secretar de stat, Ministerul Educaţiei şi Cercetării):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Punctul de vedere al Guvernului este, atât în cazul proiectului de lege pe care îl discutăm acum, cât şi în cazul precedentului proiect de lege, unul în acord cu eliminarea tuturor discriminărilor.

Sigur, fiind conştienţi totuşi că permisivitatea în ce priveşte pretransferul şi transferul în sensurile în care s-a menţionat: rural-urban, şcoală generală-liceu, învăţământ superior-învăţământ preuniversitar, ar putea conduce la unele dezechilibre, mai ales în ce priveşte transferul de la rural la urban, care nu este în discuţie în acest proiect de lege.

Trebuie totuşi să avem în vedere faptul că din momentul în care a fost exprimat punctul de vedere al Guvernului, pe care îl susţinem şi acum, deci împotriva discriminărilor, strategia de descentralizare a învăţământului preuniversitar a evoluat foarte mult. Suntem astăzi în situaţia să vă propunem, sigur, într-un timp relativ scurt, probabil foarte repede după sărbătorile de iarnă, să discutăm legislaţia specifică politicilor de personal, referitor la mobilităţile de personal, la încadrarea cu personal didactic, ce va însemna titularizarea în învăţământ sau titularizarea pe post, ce va mai fi sau cum se va mai proceda pentru transfer sau pentru transferul personalului din învăţământul preuniversitar.

De aceea, în principiu, poziţia noastră acum este aceea că nu este oportun să producem modificări în actuala legislaţie, având în vedere că peste câteva luni va trebui să producem alte modificări profunde.

Sigur, am putea fi acuzaţi cu toţii că vrem să favorizăm, în cazul în care se vor aproba cele două proiecte de lege, că vrem să favorizăm un grup restrâns de persoane pentru că de prevederile, în cazul în care dumneavoastră le veţi vota astăzi, va beneficia un grup foarte mic de persoane şi acesta se referă cei care vor fi candidaţi la pretransfer, transfer numai în sesiunea 2006, având în vedere că metodologiile pentru 2006 trebuie să apară foarte curând, până la sfârşitul lunii noiembrie.

Părerea noastră este că ar fi oportun să nu se producă modificări în actuala legislaţie, iar aceste puncte de vedere ale domniilor voastre să rămână în discuţie pentru legislaţia pe care o vom pregăti şi pe care cu siguranţă o vom supune dezbaterii dumneavoastră în primăvara anului viitor.

Dacă totuşi, referitor la proiectul de lege pe care îl discutăm acum, cel referitor la transferul din învăţământul superior în cel preuniversitar, veţi cădea de acord să se aprobe, atunci, Guvernul are unele amendamente faţă de forma finală cu care proiectul de lege a ieşit din comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Deşi este o procedură pe care o propuneţi şi pe care n-o înţeleg, trebuie să recunosc, Guvernul nu poate să facă amendamente faţă de forma finală, care a ieşit din comisie. Guvernul poate doar să fie de acord sau nu cu forma finală. Amendamente intră în comisie atâta vreme cât raportul este în discuţie.

Deocamdată avem un raport cu propunere de adoptare, privind completarea Legii personalului didactic nr.128/1997, cea care o avem în discuţie. Dezbaterile generale au luat sfârşit.

Intrăm la dezbaterea pe articole.

Nr.crt.1. Comisia propune la titlul legii o altă formulare. Dacă există obiecţii. Nu. Cine este pentru propunerea comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Avem.

O luăm de la capăt.

Voturi pentru modificarea titlului legii. Vă rog număraţi. Voturi pentru? 65.

Voturi împotrivă? 68.

Abţineri? Nu sunt.

Cu 65 de voturi pentru, 68 împotrivă, titlul legii propus de comisie a fost respins.

Titlul legii propus de iniţiator.

Voturi pentru? 4.

Voturi împotrivă? Insuficiente.

Titlul legii a căzut.

Articolul unic al legii. Comisia ne propune rescrierea articolului unic al legii.

Voturi pentru? 65.

Voturi împotrivă? 68.

Abţineri? Nu avem.

Articolul unic al legii, propunerea comisiei, a căzut.

Articolul unic al legii, propunerea iniţiatorului.

Voturi pentru? 65.

Voturi împotrivă? 68.

A căzut.

Nr.crt.3. Art.10 alin.1. Punctul de vedere al comisiei. Textul comisiei, amendamentul comisiei.

Voturi pentru? 65.

Voturi împotrivă? 68.

Abţineri? Nu avem.

A căzut.

Textul comisiei. Voturi pentru? 65.

Textul iniţiatorului. Vă rog să mă iertaţi. Textul iniţiatorului.

Voturi pentru? 65.

Voturi împotrivă? 68.

Textul a căzut.

Dezbaterea pe articole, toate articolele, inclusiv textul legii, au fost respinse. Vot final la sesiunea de la ora 12.

Nr.crt.9. Propunerea legislativă pentru completarea Legii Statutului personalului didactic nr.128/1997 cu un nou alin.2 la art.128.

Iniţiatorul. Nu vrea să ia cuvântul.

Comisia. Doamna Olguţa Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Legea în vigoare nu prevede posibilitatea menţinerii în activitate a lectorilor, şefi de lucrări, din instituţiile de învăţământ superior de a rămâne în activitate peste limita de pensionare prevăzută de lege.

Spre deosebire de această categorie de cadre didactice, legea prevede minim trei ani de zile pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, cu activitate deosebită, peste limita de pensionare.

Iar pentru profesorii şi conferenţiarii universitari, se prevede posibilitatea menţinerii în funcţie până la vârsta de 70 de ani, cu aprobarea anuală a Senatului universitar.

Pentru simetria legii şi pentru echitate în rândul tuturor cadrelor didactice, propunerea legislativă dă dreptul lectorilor, şefi de lucrări, să rămână în activitate trei ani peste limita vârstei de pensionare.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Propunerea legislativă a fost respinsă cu 4 voturi pentru şi 11 contra, din următoarele motive: lectorii, şefi de lucrări, care dovedesc competenţă profesională deosebită şi sunt angrenaţi în programe internaţionale pot fi promovaţi la gradul de conferenţiar sau de profesor universitari.

Dacă din anumite considerente aceştia nu au fost promovaţi, atunci instituţia, în baza Codului Muncii, îi poate reangaja după pensionare.

În consecinţă, nu este necesară modificarea legii pentru a reglementa situaţii care au o rezolvare corectă în cadrul oferit de legislaţia actuală.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamna deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii. Domnul deputat, Partidul Conservator, aveţi microfonul.

Domnul Pantelimon Manta:

Comisia a dat un vot negativ propunerii legislative pentru că ea este complet inutilă şi nejustificată, pentru că, până la urmă, să ajungi la 60 şi ceva de ani, la vârsta de pensionare, doctor în ştiinţe, fiind numai lector, înseamnă că preocuparea pentru perfecţionarea pregătirii profesionale n-a existat.

Pe de altă parte, avem soluţia în dreptul comun, incident în materie, respectiv în legislaţia generală a muncii, nimic nu-l opreşte ca profesorul în cauză, lectorul în cauză, după împlinirea vârstei de pensionare, obţinerea deciziei de pensionare să se poată reîncadra în unitatea respectivă sau în alta, cu respectarea principiilor generale ale Codului Muncii.

De aceea, comisia şi noi am apreciat că un astfel de proiect nu poate fi acceptat.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Alţi colegi din partea grupurilor parlamentare.

Vă rog, domnule Andea, P.S.D.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Iniţiativa legislativă atinge un subiect extrem de sensibil şi în învăţământ, ca şi în alte domenii şi anume, legat de pensionare. Există în statutul personalului didactic o prevedere care se referă la o excepţie, şi anume că profesorii şi conferenţiarii pot să fie menţinuţi în activitate şi după vârsta de pensionare.

Ceea ce în statut este prevăzut deocamdată ca excepţie, se doreşte, prin această iniţiativă, să devină ca regulă, ca şi alte persoane, care nu reprezintă neapărat performanţa în învăţământ, să beneficieze de excepţia din statut.

Fără îndoială, comisia nu a acceptat ca o excepţie să devină regulă şi aceasta este explicaţia pentru care în comisie s-a votat împotriva acestei iniţiative legislative.

Aceasta este şi opinia colegilor din Grupul P.S.D. vizavi de iniţiativa legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da, domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Exact ca şi celelalte două proiecte legislative anterioare, şi acest proiect legislativ doreşte să introducă reguli noi în ceea ce priveşte politicile de personal.

Ca reprezentant al Grupului Partidului Naţional Liberal, solicit un vot conform celui recomandat de comisie, cu alte cuvinte, respingerea acestui proiect legislativ, şi aduc doar un singur argument. În ceea ce priveşte domeniul universitar există cariera universitară.

Din punctul meu de vedere, consider că este inacceptabil să discutăm de prelungirea activităţii prin lege a lectorilor universitari peste vârsta de 70 de ani, considerând că este inacceptabil ca la această vârstă să fi rămas în această poziţie.

Pe de altă parte, constatăm, şi poate acesta este lucrul cel mai important, că există un Cod al Muncii care poate să asigure soluţii şi pentru astfel de situaţii dacă universitatea la care respectivul cadru didactic doreşte să-şi continue activitatea după vârsta de pensionare, consideră oportun acest demers.

Cu alte cuvinte, proiectul legislativ îl considerăm a fi cel puţin inoportun, dacă nu cu efecte care pot să conducă la destabilizarea în domeniul universitar în ceea ce priveşte politica de cadre.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

U.D.M.R.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu doresc să repet argumentele expuse de antevorbitorii mei, doresc doar să vă spun că noi rămânem în continuare consecvenţi punctului de vedere exprimat în cadrul comisiei. Deci, vom vota pentru respingerea iniţiativei legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există intervenţii. Nu sunt. Proiectul de lege are raport de respingere.

Urmează să fie supus votului Camerei la şedinţa de vot final de astăzi, ora 12.

Urmează nr.crt.10 pe ordinea de zi: Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Măgurele, judeţul Ilfov.

Iniţiatorul. Nu este.

Comisia. Domnul Relu Fenechiu. Comisia pentru administraţie.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată în vederea dezbaterii în procedură obişnuită, avizării în fond şi întocmirii raportului asupra Propunerii legislative privind declararea ca oraş a comunei Măgurele, judeţul Ilfov.

Propunerea legislativă are ca reglementare schimbarea statutului juridic al comunei Măgurele, prin declararea acesteia ca oraş.

Referendumul a fost organizat cu respectarea prevederilor Legii nr. 351/2001. Sunt îndepliniţi principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane prevăzuţi în Legea nr. 351.

Ca urmare, Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor, cu 16 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, adoptarea propunerii legislative.

Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată în Monitorul Oficial.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Grupurile parlamentare. Dezbateri generale, dacă sunt intervenţii. Nu sunt.

Trecem la dezbaterea pe articole a proiectului de lege.

Conform raportului, nr.crt.1, comisia propune modificarea titlului legii.

Dacă există intervenţii. Nu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu avem.

Nr.crt.2, art.1, comisia ne propune modificarea textului.

Dacă există observaţii, intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru soluţia comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Nr.crt.3, art.2, propunerea comisiei.

Dacă există observaţii, intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Proiectul de lege a fost adoptat pe articole. Urmează votul final, caracter organic, în sesiunea de la ora 12.

Nr.crt.11 din ordinea de zi: Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Pantelimon, judeţul Ilfov.

Iniţiatorul. Nu este.

Comisia. Domnul Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă e Măgurele, să fie şi Pantelimon, mai ales având în vedere dorinţa de a constitui o zonă metropolitană în jurul Bucureştiului. Comisia a fost sesizată pentru avizarea în fond şi întocmirea raportului asupra propunerii legislative privind declararea ca oraş a comunei Pantelimon.

Sunt îndepliniţi principalii indicatori calitativi şi cantitativi minimali din Legea nr.351. Referendumul a fost organizat cu respectarea prevederilor Legii nr.351.

Ca urmare, comisia propune cu 17 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere adoptarea propunerii legislative.

Prin obiectul de reglementare, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice, conform prevederilor din Constituţia României.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Grupurile parlamentare, dezbateri generale. Nu sunt.

Dezbaterea pe articole a proiectului de lege.

Nr.crt.1 din raport. Titlul legii. Comisia propune modificarea. Dacă există observaţii, intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Art.1. Comisia propune text nemodificat. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Text adoptat în unanimitate.

Nr.crt.3, pentru art.2, comisia propune reformulare. Dacă sunt observaţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Proiectul de lege a fost adoptat pe articole.

Urmează votul final. Caracterul legii este un caracter organic. Votul se va da în sesiunea organizată astăzi la ora 12.

Nr.crt.12 din ordinea de zi: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzător desfăşurării activităţilor de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatele de înmatriculare a vehiculelor.

Potrivit prevederilor art.108 alin.3 din regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Conform prevederilor art.100, 111, 112 din regulament, urmează să aprobăm timpul afectat luărilor de cuvânt la articole, intervalul de timp afectat dezbaterii acestui proiect de lege.

Rog preşedintele comisiei să facă propuneri de timpi.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Propun zece minute dezbateri generale şi câte un minut pentru fiecare punct.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Îmi însuşesc propunerea preşedintelui comisiei. Vă propun dumneavoastră zece cu unu.

Dacă sunt observaţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Timpii au fost adoptaţi.

Iniţiatorul. Vă rog.

Domnul Mircea Alexandru (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În anul 2001, Guvernul a emis două ordonanţe pe timpul vacanţei parlamentare, respectiv Ordonanţa nr.83 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi a serviciilor publice comunitare, regim permise conducere auto, şi înmatriculare, şi respectiv Ordonanţa Guvernului nr.84 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de evidenţă a persoanelor.

Prin legea respectivă s-a făcut precizarea că doar se înfiinţează şi se trec în subordinea autorităţilor locale.

Prin Ordonanţa nr.50/2004, aceste servicii au fost trecute efectiv. Având în vedere că au rămas unele necorelări legislative legate de statututul personalului, prin Ordonanţa nr.71 se face completarea actului normativ anterior, în sensul că personalul detaşat beneficiază de toate drepturile dobândite anterior.

Vă rog să aprobaţi prin lege prezenta ordonanţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Comisia. Domnul Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au fost sesizate în vederea dezbaterii şi avizării în fond cu proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzător desfăşurării activităţilor de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor.

La întocmirea raportului, s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ. Proiectul de lege a fost dezbătut şi avizat în fond în procedură de urgenţă în şedinţa din 7 octombrie 2005.

A prezentat Guvernul care este obiectul de reglementare a ordonanţei, aşa încât n-o s-o mai fac şi eu. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 27 septembrie 2005.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare şi vă rog, domnule preşedinte, să dispuneţi modificarea raportului, pentru că acolo era scris că e lege organică, deci este lege ordinară.

Potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, şi art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterilor, având în vedere necesitatea realizării în acest domeniu a unui cadru juridic eficient, comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor, adoptarea proiectului de lege, în forma adoptată de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Sigur, este trecut, s-a făcut modificarea respectivă, domnule preşedinte. Legea este cu caracter ordinar. Aveţi dreptate, modificarea este făcută, cum spuneam.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii. Nu.

Trecem la dezbaterea legii pe articole.

Nu există amendamente. Dacă există observaţii. Nu. Proiectul legii a fost adoptat în unanimitate.

La ordonanţa de urgenţă dacă există la titlu sau la conţinut observaţii. Nu sunt. Ordonanţa de urgenţă, textul adoptat în unanimitate, în formula iniţiatorului.

Proiectul de lege a fost adoptat pe articole. Urmează să se dea votul final în şedinţa de astăzi, de la ora 12.

Nr.crt.13 din ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2005 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibil pentru Societatea Comercială de producere a energiei electrice şi termice "Termoelectrica" - S.A. filialele sale, complexele energetice Craiova, Rovinari şi Turceni, Regia Autonomă pentru activităţi nucleare - Sucursala "Romag-Termo" şi centrale termice şi electrice de termoficare aflate în administraţia consiliilor judeţene şi locale.

Potrivit prevederilor art.108 alin.3 din regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Conform prevederilor regulamentului, urmează să aprobăm timpii. O rog pe doamna deputat Aurelia Vasile să ne propună timpii.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunem 5 minute dezbateri generale şi un minut pe fiecare intervenţie.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Îmi însuşesc propunerea comisiei şi o supun plenului. 5 cu 1.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat.

Iniţiatorul. Aveţi cuvântul, doamna secretar de stat.

Doamna Georgeta Elisabeta Ionescu (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2005 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibil pentru Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice şi Termice "Termoelectrica" - S.A. filialele sale, complexele energetice Craiova, Rovinari şi Turceni, Regia Autonomă pentru activităţi nucleare - Sucursala "Romag-termo" şi centrale termice şi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeţe şi locale are ca obiect de reglementare aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibil.

Prevederile prezentului proiect de lege sunt necesare, deoarece capacitatea utilă reală de stocare din centralele termice şi electrice este ocupată în prezent de stocul "rezervă de stat" în proporţie de 70% cărbune şi respectiv 50% păcură, aceasta neputând fi utilizată pentru constituirea de noi stocuri proprii necesare în perioada de iarnă, astfel încât achiziţionarea de păcură şi cărbune pentru refacerea stocurilor "rezervă de stat" nu este oportună în momentul de faţă.

De asemenea, achiziţionarea de cărbune, în această perioadă, ar conduce la blocarea unor sume de bani, precum şi la degradarea cărbunelui stocat şi la pericolul apariţiei fenomenului de autoaprindere, deoarece pe perioada de vară nu s-au putut efectua lucrări de tasare a stocului de cărbune.

Faţă de cele mai sus prezentate, propunem plenului Camerei Deputaţilor adoptarea a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2005.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea grupurilor parlamentare, dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale. Nu.

Comisia?

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată în procedură de urgenţă, spre dezbatere şi avizare în fond a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2005.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci au avizat favorabil proiectul de lege.

Ordonanţa de urgenţă prevede încheierea de contracte între operatorii economici implicaţi în Administraţia Naţională a rezervelor de stat, cu clauze privind obligaţiile părţilor, atât în legătură cu penalităţile de întârziere calculate de Administraţia Naţională a rezervelor de stat, cât şi în legătură cu nivelul costurilor suportate de operatori, aferente păstrării rezervelor în depozitele proprii.

Proiectul de lege a fost avizat de Comisia pentru industrii şi servicii, cu amendamente.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Stimaţi colegi,

Trecem la dezbaterea pe articole a a proiectului de lege, conform raportului.

Nr.crt.1 din raport: titlul legii. Ni se propune textul adoptat de Senat.

Dacă există observaţii? Nu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Articolul unic. Comisia are amendamente şi cere reformularea, aşa cum vedeţi la nr.crt.2.

Dacă există observaţii? Nu există.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Titlul ordonanţei. Comisia ne propune modificarea titlului ordonanţei, conform raportului, nr.crt.3.

Dacă există observaţii, intervenţii? Nu există.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.4. Comisia propune o reformulare.

Dacă există observaţii? Nu există.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.5. Comisia propune abrogarea art.2.

Dacă există observaţii? Nu există.

Voturi pentru abrogare? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Art.2, abrogat.

Proiectul de lege a fost adoptat pe articole.

Urmează votul final.

Este vorba despre un proiect de lege cu caracter ordinar. Nu avem, însă, numărul de colegi necesar în sală. Trece la ora 12,00 la votul final.

Nr.crt.14 de pe ordinea de zi: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.25/2001 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii "CNI" S.A.

Potrivit prevederilor art.108 alin.3 din regulamentul Camerei Deputaţilor, avem de-a face cu o lege ce urmează a fi dezbătută în procedură de urgenţă.

Conform prevederilor art.100-110, 100-111 şi 112, rog comisia să propună timpii.

Doamna deputat Aurelia Vasile.

Comisia, timpii, vă rog.

Domnul deputat Istvan.

Domnul Antal Istvan:

Comisia propune 5 minute pentru dezbateri generale şi câte un minut pentru intervenţii individuale dacă sunt.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat. Deci 5 cu 1. Îmi însuşesc această propunere şi o supun plenului.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat.

Iniţiatorul, aveţi cuvântul. Va rog să vă prezentaţi.

Domnul Ioan Andreica:

Bună ziua! Sunt secretar de stat Ioan Andreica la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Compania Naţională de Investiţii este o societate comercială pe acţiuni şi derulează programe de interes public şi social.

Prezentul proiect de lege are menirea de a îmbunătăţi actul constitutiv, aşa încât compania, în baza Legii nr.31 şi a celorlalte normative care au modificat Legea nr.31, să poată să deţină în proprietate, pe venituri proprii, anumite bunuri, aşa cum Legea nr.31 stipulează. De asemenea, să poată prelua în folosinţă, în închiriere, bunuri proprietate publică a statului sau a autorităţii publice locale; să poată prelua, de asemenea, bunuri proprietate privată, inclusiv în folosinţă, în scopul pentru care le preia.

De asemenea, mai face prezentul proiect de lege precizări pentru partenerii de investiţie, referitoare în principal la viabilizarea terenurilor şi realizarea utilităţilor.

Cam acestea sunt elementele principale.

Vă mulţumesc.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare, doresc colegii să ia cuvântul? Nu.

Rog comisia să prezinte raportul.

Domnul Antal Istvan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aşa cum a precizat şi domnul secretar de stat, ordonanţa de urgenţă a fost emisă pentru completarea obiectului de activitate al Companiei Naţionale de Investiţii CNI SA, cu prevederi referitoare la posibilitatea ca această companie să poată concesiona sau închiria bunuri proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale în vederea realizării scopului şi obiectului de activitate al companiei, respectiv derularea programelor de interes public sau social în domeniul construcţiilor.

Ordonanţa de urgenţă a fost avizată favorabil de Consiliul Legislativ în 14 iulie 2005, cu observaţii şi propuneri care au fost incluse în text.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a fost adoptat cu amendamente de Senat în şedinţa din 28 iulie 2005. La fel, a fost avizat proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei, de Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, în şedinţa din 7 septembrie 2005 şi de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi în şedinţa din 31 august 2005.

Examinarea proiectului de lege a avut loc în şedinţa comisiei din data de 7 octombrie 2005. La lucrări au participat 18 deputaţi din totalul de 23 de deputaţi, membri ai comisiei. La dezbateri au participat specialiştii din Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, sub conducerea domnului secretar de stat Ioan Andreica.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea a proiectului de lege cu amendamente admise. Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Şi menţionez că, în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicată, Camera decizională pentru acest proiect de lege este Camera Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Mulţumesc comisiei.

Intrăm în discutarea pe text a proiectului de lege.

Titlul legii. Comisia propune formularea Senatului.

Dacă există observaţii? Nu există.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Unanimitate.

Articolul unic al legii. Există o propunere de modificare, conform raportului, făcută de către comisie.

Dacă există observaţii? Nu există.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Ordonanţa de urgenţă, la nr.crt.3, 4, 5. Comisia propune textul iniţiatorului.

Dacă există observaţii? Nu există.

Adoptat în unanimitate.

La nr.crt.6, comisia propune modificarea, conform raportului.

Dacă există intervenţii? Nu.

Pentru textul comisiei: Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.7. Comisia propune textul iniţiatorului.

Dacă există observaţii? Nu.

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.8. Comisia propune reformularea.

Dacă există observaţii, intervenţii? Nu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Nr.crt.9 din raport. Comisia propune reformularea.

Dacă există intervenţii, observaţii? Nu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.10. Comisia propune ca şi la nr.crt.11, 12 şi 13 textele propuse de iniţiator.

Dacă există observaţii? Nu.

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.14 din raport. Comisia propune reformularea.

Dacă există observaţii? Nu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu avem.

Cu 2 voturi împotrivă, articolul a fost adoptat.

Nr.crt.15, 16, 17 şi 18. Comisia propune adoptarea textelor iniţiatorului.

Dacă există observaţii? Nu sunt.

Texte adoptate în unanimitate.

A fost adoptat proiectul de lege pe articole.

Votul final, lege cu caracter ordinar, la ora 12,00.

Nr.crt.15 din ordinea de zi, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2005 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2004 privind finalizarea investiţiei "Turnătoria de tuburi de presiune din fontă ductilă", pe platforma SIDERMET-Călan şi stabilirea unor măsuri pentru finalizarea proiectului DONASID Călăraşi.

Lege cu caracter ordinar.

Potrivit art.108 alin.3 din regulamentul Camerei Deputaţilor, suntem în procedură de urgenţă.

Invit Biroul comisiei să ne facă propunerile.

Doamna deputat aveţi cuvântul.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Comisia propune 5 minute dezbateri generale şi un minut pe intervenţii individuale.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Mulţumesc, doamna deputat. îmi însuşesc propunerile şi le supun Camerei, 5 cu 1.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat.

Iniţiatorul.

Domnul Cătălin Sandu (vicepreşedinte AVAS):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt vicepreşedinte la AVAS.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.68/2005 modifică Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.3/2002, prin care AVAS, prin derogarea dispoziţiei Ordonanţei nr.51/98 urma să vândă, în cadrul executării silite, bunuri aparţinând SIDERMET S.A. către investitorul german PIPE PRODUCTS.

În aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2002, AVAS organiza procedura de vânzare, însă investitorul german a refuzat plata preţului. În aceste condiţii, în vederea valorificării eficiente a bunurilor SIDERMET, este necesar ca acelea să fie vândute prin procedura de drept comun, reglementată potrivit Ord.161/1998.

Ordonanţa mai are un art.2, articolul prin care se prevede mandatarea AVAS de a negocia şi semna cu SIPROFER SA Elveţia şi s.c. SIDERCA, contractul privind obligaţiile asumate şi centrate din bivalizarea societăţii comerciale SIDERCA, judeţul Călăraşi.

Realizarea proiectului conduce la repunerea în funcţiune a proiectului DONASID cu impact benefic asupra îmbunătăţirii situaţiei economice din zona Călăraşi şi inclusiv asupra creării unor noi locuri de muncă în acest judeţ.

În urma celor prezentate, vă rugăm să adoptaţi ordonanţa aşa cum a fost propusă.

Vă mulţumesc.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Din partea grupurilor parlamentare, la dezbateri generale, domnul Tudor.

Domnul Constantin Tudor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este cazul să mulţumesc aici celor două guverne, Guvernului Adrian Năstase şi Guvernului Tăriceanu, pentru că, în sfârşit, la Călăraşi, în două etape, ceea ce s-a mai putut salva din fostul SIDERCA, funcţionează astăzi.

Acest proiect de lege este şi un rezultat al unei interpelări pe care am făcut-o, în acest mandat, domnului prim-ministru, şi iată că TENARIS-ul de data aceasta a început de două săptămâni să producă oţel pentru SILCOTUB la noi, la Călăraşi.

Vă rog, stimaţi colegi, să susţinem acest proiect pentru aprobarea ordonanţei.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Da, mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există şi alţi colegi?

Da, vă rog.

Domnul Dorinel Ursărescu:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Grupul parlamentar al P.N.L. susţine prezentul proiect de lege, care vine să deblocheze o situaţie creată în urma derulării unor proiecte de mare impact economic şi social pentru zona Călan şi Călăraşi.

În ceea ce priveşte Călăraşul, sunt perfect de acord cu colegul meu. Este într-adevăr o mare realizare. S-a găsit un investitor serios, care continuă un proiect care risca să eşueze lamentabil. Numai că, un investitor serios, ca să investească are nevoie să preia o situaţie foarte clară. Erau angajamente nerespectate, erau obligaţii nerespectate, erau numeroase cesiuni de-a lungul proiectului DONASID.

Prezenta lege iniţiază tocmai un act de novaţie, un act care pune în pagină aceste obligaţii, o clarificare a situaţiei încâlcite care era în momentul de faţă.

De aceea, noi susţinem prezentul proiect de lege.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Alţi colegi? Nu sunt.

Comisia?

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare au fost sesizate în procedură de urgenţă, spre dezbatere şi avizare în fond, cu proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2005.

Proiectul de lege a fost dezbătut şi adoptat de Senat. Are avizul Consiliului Legislativ.

Prezentul proiect are ca obiect de reglementare modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2004 privind finalizarea investiţiei "Turnătoria de tuburi de presiune din fontă ductilă" pe platforma SIDERMET-Călan, cât şi mandatarea AVAS de a finaliza proiectul "DONASID"-Călăraşi.

Raportul comun a fost adoptat cu unanimitate de voturi şi în urma dezbaterilor Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi aprobare, proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2005, în forma adoptată de Senat.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Mulţumesc, doamna deputat.

Trecem la dezbaterea pe articole a proiectului de lege.

Comisia ne propune adoptarea proiectului de lege nemodificat.

Dacă există în textul iniţiatorului observaţii? Nu sunt.

Proiect de lege, adoptat în unanimitate.

Comisia ne propune adoptarea textului ordonanţei, propus de iniţiator.

Dacă există observaţii? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Proiectul de lege a fost adoptat pe articole.

Urmează votul final în şedinţa organizată astăzi la ora 12,00.

Nr.crt.16 din proiectul ordinii de zi: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.III din Ordonanţa Guvernului nr.19/1995 privind unele măsuri de perfecţionare a regimului achiziţiilor publice, precum şi a regimului de valorificare a bunurilor scoase din funcţiune aparţinând instituţiilor publice. caracter ordinar.

Iniţiatorul, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Lemeni (secretar de stat, Ministerul Culturii şi Cultelor):

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Reprezentanţii cultelor religioase recunoscute prin lege s-au adresat în repetate rânduri Ministerului Culturii şi Cultelor, solicitând să le fie transmise anumite bunuri disponibilizate de instituţiile publice.

Cunoscând faptul că unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute sunt persoane juridice ce desfăşoară o activitate de interes public şi că o parte din bunurile scoase din funcţiune de către instituţiile publice pot constitui un sprijin concret pentru desfăşurarea activităţii lor, propunem crearea cadrului legal menit să permită transferul fără plată a unor astfel de bunuri, de la instituţiile publice vizate de Ordonanţa Guvernului nr.19/1995 către cultele religioase.

În acest sens, s-a elaborat prezentul proiect de lege, pe care vă rugăm să-l aprobaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul Nicolae Mihai Tănăsescu, preşedintele comisiei. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea art.III din Ordonanţa nr.19/1995 privind unele măsuri de perfecţionare a regimului achiziţiilor publice, precum şi a regimului de valorificare a bunurilor scoase din funcţiune aparţinând instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr.96 din acelaşi an.

Noutatea acestei reglementări constă în instituirea unor dispoziţii, potrivit cărora valorificarea bunurilor cuprinse în patrimoniul cultural naţional mobil, aflate în patrimoniul instituţiilor publice scoase din funcţiune, potrivit reglementărilor legale în vigoare, şi care nu mai sunt necesare instituţiilor care le-au administrat, să se efectueze prin transmiterea cu titlu gratuit la Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru a fi repartizate instituţiilor specializate sau unităţilor de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute în România.

Totodată, se stabileşte prin acest proiect, interdicţia dezmembrării bunurilor culturale mobile, clasate sau susceptibile de a fi clasate în scopul scoaterii din funcţiune şi valorificării lor ulterioare, urmărindu-se în acest fel asigurarea integrităţii bunurilor respective.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a aprobat acest proiect de lege cu majoritate de voturi.

Vă propunem, domnule preşedinte, ca acest proiecat să fie supus dezbaterii şi aprobat în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii?

Domnul Vasile Puşcaş, P.S.D.

Domnul Vasile Puşcaş:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Vreau să vă spun că nu am obiecţii la conţinutul în sine al legii. Cred că este chiar binevenită.

Având în vedere, însă, faptul că achiziţiile publice este pe zona cu cartonaşe roşii din partea Uniunii Europene, aş propune comisiei, dacă este posibil, să facă o referire în încheiere că această lege se aplică conform procedurilor transparenţei şi informării publice în vigoare, în lege, pentru că este una dintre solicitările care sunt dure.

Aceasta este ca să ajutăm Guvernul şi România, să nu avem probleme cu achiziţiile publice. În felul acesta vă fac propunerea.

Dacă aveţi altă soluţie, ori o întoarcem, ori o ...

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Domnule deputat, vă rog, vorbiţi către sală, nu către comisie. N-am înţeles, aţi vorbit către comisie.

Domnul Vasile Puşcaş:

Dacă nu este grabnic, atunci mai bine să se întoarcă la comisie, ca să punem această lege, să nu creăm probleme pe achiziţii publice. Este una dintre temele foarte, foarte monitorizate în momentul de faţă. Este o propunere, un simplu alineat.

Ştiu că este procedural, trebuie să intervenim, dar încă o dată spun, este un domeniu sensibil.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Mulţumesc.

Comisia.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Da, îl retrimitem la comisie, domnule preşedinte.

Cred că această propunere a domnului deputat este corectă şi, sigur, dacă colegii noştri or să fie de acord, vă propun întoarcerea - în regim de urgenţă - la comisie pentru a face aceste adăugiri şi sigur a veni rapid cu ea la plen pentru a fi supusă dezbaterii şi aprobării.

Mulţumesc.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Mulţumesc.

Retrimitem proiectul de lege la comisie. Aveţi o săptămână pentru a-l readuce în discuţia Camerei.

Nr.crt.17, caracter organic, Reexaminarea, la cererea preşedintelui României, a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul?

Colegii mei nu erau foarte în cunoştinţă de cauză cu prevederile art.102 din regulament care spune că: "Preşedintele Camerei poate trimite texte şi fără votul plenului", articol pe care l-am aplicat.

Vă rog, domnule secretar de stat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Alexandru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În momentul de faţă ne aflăm în situaţia discutării raportului comun al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi Comisiei pentru industrii şi servicii cu privire la un proiect de lege care a fost discutat anterior, a fost dezbătut, a fost aprobat de către cele două Camere ale Parlamentului României, şi atunci când a ajuns la promulgare s-a făcut o cerere de reexaminare a unor texte din documentul respectiv.

Textele au fost rediscutate în comisiile comune, cu participarea reprezentanţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor. S-a căzut de acord cu privire la formularea unor amendamente, a căror reexaminare s-a cerut, şi suntem în situaţia de a fi puse în dezbaterea Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Mulţumesc.

Din partea comisiilor sesizate în fond.

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii au fost sesizate ca urmare a solicitării preşedintelui României, spre reexaminare, cu Legea pentru adoptarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

În raport de obiectul de reglementare şi conţinutul său, legea face parte din categoria legilor organice.

Potrivit regulamentului Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru industrii şi servicii au finalizat dezbaterile asupra legii în raport de solicitările din cererea de reexaminare, în şedinţa din 13 octombrie 2005.

În urma dezbaterilor şi a punctelor de vedere exprimate de către membrii celor două comisii, s-a hotărât cu majoritate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, textele articolelor din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, reformulate ca urmare a cererii de reexaminare, astfel cum rezultă din anexa la prezentul raport.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamna deputat.

Dacă în cadrul dezbaterilor generale doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aş dori să accentuez două amendamente care au fost introduse în urma reexaminării proiectului de lege. Şi anume, la art. 5, unde în legea aprobată o dată de Camera Deputaţilor şi de Senat era o interzicere a amplasării construcţiilor de orice fel şi practicarea actelor de comerţ pe trotuar sau pe acostament, unde s-a făcut o completare bine venită, agreată de colegii noştri din Comisia juridică, şi anume, "în condiţiile în care aceste construcţii ar afecta siguranţa circulaţiei pietonilor şi vehiculelor", dând această posibilitate autorităţilor publice locale să stabilească exact zonele respective şi să avizeze în mod favorabil numai acele construcţii care într-adevăr nu afectează cu nimic traficul respectiv.

Şi aş mai menţiona modificarea la ultimul articol, unde am trecut intrarea în vigoare a legii "la 6 luni după apariţia în Monitorul Oficial", având în vedere faptul că iniţial s-au prevăzut 90 de zile, dar în aceeaşi lege exista o prevedere ca "în 90 de zile să fie elaborate normele de aplicare" şi s-a considerat de către membrii celor două comisii că ar fi mai corect ca, după apariţia normelor de aplicare, toţi cei care practic participă la circulaţia pe drumurile publice, să aibă posibilitatea să studieze şi să aprofundeze normele respective.

Totodată, aş dori să lansez un apel de la această tribună, către colegii noştri senatori, ca în urma aprobării astăzi a raportului suplimentar, să urgenteze aprobarea în Senat a raportului respectiv. Pentru că mergem încă pe procedura veche, şi dacă va exista vreo modificare la Senat, urmează o nouă discuţie între comisia de mediere şi ar fi de dorit ca, totuşi, anul acesta să fie aprobată şi de Senat, ca la jumătate anului viitor deja să funcţioneze această lege mult aşteptată de toţi cei care participă la circulaţia pe drumurile publice, având în vedere faptul că în Parlament s-a aprobat legea, exact, de mai mult de un an de zile, mai precis pe 30.08.2004. Şi dacă reuşim, împreună cu Senatul să finalizăm, în sfârşit, această lege, atunci cred eu că ne-am făcut datoria faţă de cei care aşteaptă apariţia acestei legi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat. o secundă, domnilor colegi.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Să spunem că, datorită meseriei mele şi a altor colegi de Cameră, ne interesează foarte tare. De ce? Pentru că, obligatoriu va trebui să treacă art. 195, la care un grup de deputaţi lucrează din 2002.

Vechiul Decret-lege nr. 368, care are aplicabilitate din 1968 şi a fost modificat în 1970, funcţionează şi astăzi paralel cu ordonanţa, iar ceea ce facem noi astăzi, nu facem decât, în sfârşit, aducem pe linie cu toate reglementările şi cu toate legile care au fost aprobate în România în ultimii 15 ani, pentru a putea să facem un echilibru între cei care folosesc reţeaua de drumuri naţionale şi cei care trebuie să ne protejeze pentru a respecta regulile de circulaţie.

Am dori ca toţi factorii care sunt implicaţi în punerea în aplicare a acestei viitoare legi să respecte întocmai atributele legii, pentru a nu se aplica la un moment dat abuzuri dintr-o parte sau din altă parte.

Cred că ar fi poate oportun ca şi colegii noştri de la Senat să adopte această modificare sau solicitare de modificare a unor articole din Ordonanţa nr. 195, pentru a putea, măcar până la sfârşitul acestui an, să putem să dăm votul final pe această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Puşcaş.

Domnul Vasile Puşcaş:

Domnule preşedinte,

Iniţiatorul face apel la prevederile Directivei 62.99 şi aş dori să spun că, între timp, noi mai avem un tratat de aderare, în care capitolul de "transporturi" a fost introdus şi care trebuie neapărat ţinut cont de el, pentru cadrul legislativ.

În al doilea rând, vreau să spun că, dacă avem tratatul şi spunem că respectăm această directivă, directiva spune că este absolut nevoie de avizul Consiliului Concurenţei, datorită faptului că introducerea oricăror exceptări face posibilă distorsionarea pieţei. Nu cred că este posibil să dăm drumul fără avizul concurenţei la acest proiect.

În al treilea rând, din punct de vedere procedural, conform aceleiaşi directive, se solicită şi acordul Comisiei europene, de către Guvern, pentru a se da drumul la acest proiect legislativ. Aşa este metodologia. Repet, exact pe baza directivei la care face apel iniţiatorul; trebuie să o respectăm în integralitate.

Iar, din perspectiva exceptărilor, aici cred că eu sunt de acord cu această revizuire a Ordonanţei din 2002, numai că trebuie văzut, într-adevăr, din punctul de vedere al economiei, ceea ce este posibil de exceptat.

Încă o dată, domnule preşedinte, fac apel ca acest proiect să se întoarcă la comisie, pentru a-l pune în acord, repet, şi cu Legea concurenţei, obligatoriu o altă temă sensibilă, şi cu tratatul de aderare.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu tot respectul pentru atenţia şi competenţa colegului nostru, domnul deputat Puşcaş, vreau totuşi să spun, în numele comisiilor, în primul rând, dar şi al meu personal, că faza aceasta de solicitare a avizului Consiliului Concurenţei este depăşită. Ne aflăm la reexaminarea unui proiect de lege. El a fost analizat şi adoptat, chiar în fazele premergătoare promulgării, anterior oricăror solicitări de acest fel. După amintirea mea, avizul chiar există, însă nu se pune problema acum. Legea este avansată, ea s-a întors la reexaminare pentru un singur aspect, care nu are nimic de-a face cu domeniul concurenţei, şi oricum, cum spuneam, în această etapă nu mai solicităm avize de la alte instituţii.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Dacă mai există intervenţii? Nu.

Domnul Puşcaş.

Domnul Vasile Puşcaş:

Domnule preşedinte,

Din materialul pe care eu îl am, din punctul de vedere al acestui proiect legislativ, acolo se spune că Guvernul a dat aviz negativ. Guvernul nu putea să dea aviz negativ, numai pentru că, în mod sigur, şi Consiliul Concurenţei nu a fost consultat sau a dat aviz negativ şi celelalte chestiuni.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte,

Cred că este o confuzie undeva, la acest capitol. Cu toată stima pe care o port pentru domnul Puşcaş, aş menţiona că legea respectă Acordul de la Veneţia şi eventual aş dori ca iniţiatorii să vină şi să dea explicaţiile de rigoare.

La legea care urmează, legată de vignietă, o să intervenim şi, într-adevăr, o să solicităm retrimiterea în comisie, pentru că acolo avem încă de examinat ceva.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Intrăm la dezbaterea pe articole, amendamente admise.

Numărul curent 1 din raport. Dacă există intervenţii privind textul comisiilor? Nu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri, textul a fost adoptat.

La nr. curent 2, art. 5 alin.9, formularea comisiei.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Numărul curent 3, art. 24 alin.6. Dacă sunt observaţii la formularea comisiei? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Numărul curent 4, art. 32 alin. 2 lit. c), formularea comisiei.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

La nr. curent 5, alin. 3 art. 32. Se elimină, propune comisia.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Eliminat în unanimitate.

Numărul curent 6, art. 35 alin.1, text nou, propus de comisie.

Dacă sunt intervenţii? Nu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

La nr. curent 7, alin. 2 art. 39 se elimină, propun comisiile.

Dacă există intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

La nr. curent 8, art. 93 alin.2, reformulare a comisiilor.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

La nr. curent 9, art. II, formularea comisiei.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Nu sunt.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Raportul a fost adoptat în unanimitate. Este vorba de o lege organică, o trimitem la sesiunea de voturi finale pe care o vom organiza la ora 12,00.

Numărul curent 18. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/1999 cu privire la valorificarea bunurilor scoase din funcţiune aflate în administrarea instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Din partea iniţiatorilor, dacă doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul Nicolae Adrian Lemeny (secretar de stat, Secretariatul de Stat pentru Culte):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este vorba despre aceleaşi prevederi, legate de Ordonanţa nr. 19/1995, doar legate de instituţiile publice. Aici este vorba de instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Şi aş vrea să adaug că, inclusiv la proiectul legislativ prezentat anterior, accentul nu este pe achiziţii, ci pe transferarea fără plată către unităţile de cult.

Sunt numeroase cereri în acest sens şi v-aş ruga foarte mult să luaţi aminte.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte Mihai Tănăsescu, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea art. 1 din Ordonanţa nr. 95 din 1999, în sensul instituirii unor dispoziţii potrivit cărora, valorificarea bunurilor care fac obiectul ordonanţei, să fie făcută prin transmitere fără plată şi către unităţile de cult ale cultelor religioase recunoscute din România.

Prin Ordonanţa nr. 95/1999 au fost reglementate modalităţile de valorificare a bunurilor aflate în administraţia instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, scoase din funcţiune, potrivit reglementărilor legale.

Ulterior, reprezentanţii cultelor religioase, recunoscute prin lege, s-au adresat Ministerului Culturii şi Cultelor, solicitând să le fie transmise anumite bunuri disponibilizate de instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, având în vedere şi faptul că aceste bunuri pot constitui un sprijin concret pentru desfăşurarea activităţii acestor instituţii.

Prin prezentul act normativ, se creează cadrul legal, menit să permită transferuri fără plată, a unor bunuri aflate în administrarea instituţiilor publice.

Raportul comisiei a fost adoptat cu un vot împotrivă şi cu o abţinere, deci cu majoritate de voturi.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc. Dezbateri generale. Domnule deputat Popa, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Conservator şi grupurile celelalte din Coaliţie vor susţine acest proiect de lege să fie dezbătut în normalitate, pentru că nu am fost de acord nici cu retrimiterea proiectului de lege de la pct. 16, pentru rediscutarea în Comisia de specialitate de buget, finanţe, bănci, pentru că, aşa cum s-a spus aici, este vorba de transferul cu titlu gratuit. Nu era vorba de achiziţii pe bani publici, unde să existe o anumită suspiciune de săvârşire a unor fapte ilegale.

Ca atare, trebuie să facem acest act de dreptate, ţinând cont de faptul că şi biserica ortodoxă şi celelalte culte au avut oarecum de suferit de pe urma aplicării Legii nr. 10/2001, restituirea imobilelor, şi bineînţeles că Biserica Ortodoxă, cel mai mult, din acest punct de vedere, şi vă rog să fiţi de acord pentru a face acest act de dreptate şi de justiţie. Pentru că în afară de actul şi activitatea religioasă pe care o desfăşoară Biserica Ortodoxă, vreau să vă informez că în foarte multe judeţe, peste 80% din judeţele ţării, pe lângă parohii, pe lângă obiectivele de cult s-au înfiinţat case de copii abandonaţi, case de bătrâni, de îngrijire a bătrânilor care nu mai au această posibilitate şi, ca atare, trebuie să-i sprijinim, pentru dotarea cu clădiri şi cu instituţii de acest gen, dar şi cu utilajele de care au nevoie.

ca atare, noi vom susţine discutarea şi adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule preşedinte?

Domnul Aurel Vainer:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi şi stimate colege tot deputaţi,

Aş dori să vă spun că, din punctul nostru de vedere, al Grupului minorităţilor naţionale, acest proiect de lege este foarte bine venit.

Ca atare, susţinem votarea lui, pentru că, într-adevăr, va constitui un sprijin real pentru cultele religioase din România, indiferent de culoarea lor, ca să mă pronunţ aşa, şi trebuie să recunoaştem că ar însemna o grijă din partea statului român, pentru ca cetăţenii României să poată desfăşura activităţi de cult, în condiţii cât mai bune.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă alte grupuri parlamentare vor să mai intervină?

Nu. Trecem la dezbaterea pe articole a proiectului de lege.

Titlul legii. Comisia propune adoptarea lui nemodificat. Dacă există observaţii? Nu. Adoptat în unanimitate.

La articolul unic al legii comisia propune formularea Senatului.

Dacă există observaţii? Nu.

Voturi pentru?

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Mulţumesc.

La nr. curent 3, comisia propune modificarea, conform propunerii din raport.

Este o modificare de formă, nu este de fond. Dacă există observaţii? Nu.

Adoptat în unanimitate.

La nr. curent 4, comisia ne propune modificarea textului, conform raportului.

Dacă există intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

La nr. curent 5, comisia propune reformularea, conform raportului.

Dacă există intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

La nr. curent 6, comisia ne propune textul iniţiatorului.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

La nr. curent 7 comisia ne propune formula iniţiatorului.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Text adoptat în unanimitate.

La nr. curent 8, comisia ne propune o reformulare, după cum vedeţi în raport.

Dacă există intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Proiectul de lege a fost adoptat pe articole. Are caracter ordinar şi intră în sesiunea de voturi finale.

Stimaţi colegi,

Este ora 12,05. Trecem la sesiunea de voturi finale.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Caracter organic.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Doresc doar să reamintesc colegilor din sală că este vorba de propunerea legislativă care vizează stoparea migraţiei politice a primarilor şi viceprimarilor, prin sancţionarea acestora cu pierderea mandatului, atunci când părăsesc partidul.

Eu sper că data trecută am prezentat suficient de multe argumente în vederea susţinerii acesteia şi sper într-un vot favorabil din partea dumneavoastră.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc că acest la proiect de lege ".. Linişte, vă rog, în sală! Rog colegii deputaţi să ia loc!

Vă reamintesc că propunerea legislativă a fost discutată, a fost retrimisă la comisie. Este o propunere legislativă la care comisia propune respingerea.

De aceea, am să supun votului dumneavoastră respingerea comisiei, nu fără a vă reaminti că iniţiatorul, domnul Oltean, este pentru adoptare.

Cine este pentru respingerea propunerii legislative?

Voturi pentru respingere? 85 voturi pentru respingere.

Voturi împotriva respingerii? 121 voturi împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

Cu 85 de voturi pentru, 121 voturi împotrivă...

Voci din partea dreaptă a sălii:

Mai număraţi încă o dată cele cinci abţineri!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Secretarul din dreapta a numărat abţinerile.

Cu 25 de abţineri propunerea legislativă a fost respinsă, se întoarce la comisie, pentru a se rediscuta raportul.

Numărul 2 pe ordinea de zi privind votul final.

Propunerea legislativă pentru declararea ca oraş a comunei Bragadiru, judeţul Ilfov. Caracter organic.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Cu 2 voturi împotrivă şi 3 abţineri a fost aprobată propunerea legislativă... Vă reamintesc că în sală avem 231 de deputaţi.

Numărul curent 3 de pe ordinea de zi privind votul final. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 141/2005 pentru ratificarea Protocolului Adiţional la Scrisoarea de Înţelegere privind controlul drogurilor şi aplicarea legii, semnată la Bucureşti la 3 iulie 2001, între Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 26 septembrie 2005. Caracter ordinar.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Rog colegii deputaţi să facă linişte în sală.

Domnilor deputaţi, vă rog, luaţi loc în sală! Vă rog să luaţi loc şi vă rog să faceţi linişte, să putem desfăşura sesiunea de voturi finale în mod firesc.

La pct. 2 a fost adoptată propunerea comisiei. Am fost întrebat ce am adoptat. Am adoptat propunerea comisiei, care a fost de respingere, bineînţeles.

Numărul curent 4. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române.

Voturi pentru? Vă rog să număraţi. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere proicetul de lege a fost adoptat.

La nr. curent 5. Propunerea legislativă privind constituirea zonelor metropolitane. Caracter organic. Propunere de respingere.

Voturi pentru respingere? Vă rog să număraţi. 131 voturi pentru respingere în dreapta. În stânga, vă rog, mai votaţi partea stângă, care sunteţi pentru respingere, neavând secretar. Nu sunt. 131 voturi pentru respingere.

Voturi împotriva respingerii? 79.

Abţineri? 17 abţineri.

131 voturi pentru, 79 împotrivă, 17 abţineri. Caracterul este organic. Nu a îndeplinit voturile necesare respingerii. Se retrimite proiectul de lege la comisie.

La nr. curent 6. Propunerea legislativă privind modificarea art. 10 alin. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 128 din 12 iulie 1997 privind statutul personalului didactic. Caracter organic. Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Voturi pentru respingere? Vă rog, număraţi. 131.

Voturi împotriva respingerii? Hello! Stimaţi colegi, în dreapta, aţi votat şi pentru şi împotrivă, nu se poate!

Voci din sală:

Nu-i adevărat!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Ba da, secretarul din dreapta mi-a spus că aţi votat şi am văzut şi eu!

Liderii de grup, vă rog să faceţi coordonarea în timp util!

Refacem votul.

Voturi pentru respingere? Nu sunt voturi pentru respingere... E un vot pentru respingere.

Voturi împotriva respingerii? Restul colegilor.

Proiectul de lege nu a fost respins, se retrimite la comisie.

Nr. crt.7 - Propunerea legislativă pentru completarea Legii Statutului personalului didactic nr.128/1997 cu un nou alin. 3 la art. 141.

Caracter organic, propunere de adoptare.

Voturi pentru? 20 de voturi pentru.

Voturi împotriva adoptării? Nici nu mai contează, fiind vorba de o lege cu caracter organic, numărul de voturi pentru, de 20, face ca propunerea legislativă să fie respinsă.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii Statutului personalului didactic nr.128/1997 cu un nou aliniat 2 la art.128.

Caracter organic, comisia propune respingerea propunerii legislative.

Supun votului dumneavoastră respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru respingere? Toată lumea. Vă mulţumesc.

Voturi împotriva respingerii? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

9. Propunerea legislativă pentru declararea ca oraş a comunei Măgurele, judeţul Ilfov.

Caracter organic, comisia propune adoptarea proiectului de lege.

Voturi pentru declararea ca oraş a comunei Măgurele? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? Nu avem abţineri.

Cu 1 vot împotrivă şi 230 pentru, propunerea a fost adoptată.

Propunerea legislativă pentru declararea ca oraş a comunei Pantelimon, judeţul Ilfov.

Caracter organic, comisia propune adoptarea proiectului de lege.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu 3 voturi împotrivă şi 238 de voturi pentru, propunerea a fost adoptată.

Nr. crt. 11 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă Guvernului nr.71/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzător desfăşurării activităţilor de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor.

Cameră decizională, Camera Deputaţilor.

Comisia propune adoptare.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

321 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.70/2005 privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a unor cantităţi de combustibil pentru Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice şi Termice "Termoelectrica" S.A., filialele sale, complexurile energetice Craiova, Rovinari şi Turceni, Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare - Sucursala "ROMAG-TERMO" şi centrale termice şi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeţene şi locale.

Comisia propune adoptarea proiectului de lege.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

231 de voturi pentru, adoptat în unanimitate.

Domnul deputat, explicarea votului.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Prin votul dumneavoastră, aţi dat dovadă de bună credinţă. Dacă analizăm istoricul sistemului energetic naţional, o să observăm că un astfel de proiect de lege este promovat în fiecare an şi el, de fapt, justifică necesitatea acordării unor împrumuturi pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a centralelor termice pe perioada sezonului rece.

Însă, el este o probă vie a neprofesionalismului actualului Guvern. Dumneavoastră aţi votat de bună credinţă, dar el nu poate fi aplicat, pentru că, în paralel, Termoelectrica are, prin ANAF şi AVAS, conturile blocate de mai bine de două luni de zile, salariile oamenilor nu mai pot fi acordate (avem deja o lună jumate de când nu se mai acordă salariile).

Iar, ca totul să fie încununat, acum 2 zile, Guvernul a aprobat o ordonanţă de împrumut la nivelul a 30 de milioane, cel mai mic nivel în ultimii 15 ani, procedura pentru obţinere, însă, a creditului durează exact 3 luni de zile.

Ca atare, avem aici proba fie a modului în care, pe de o parte, Legislativul, de bună credinţă, aprobă această ordonanţă, iar Executivul o blochează, prin instrumentele pe care le are la îndemână.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Nr. crt. 13 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.25/2001 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii "C.N.I" - S.A.

Cameră decizională.

Voturi pentru? Vă rog, număraţi. Rog secretarii să numere! 136 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 67 de voturi împotrivă.

Abţineri? 17 abţineri.

Cu 136 de voturi pentru, 67 împotrivă şi 17 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat, caracterul legii fiind organic.

Domnul Constantin Niţă (din sală):

Dacă este organică, nu poate fi adoptată!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Caracterul legii fiind ordinar, vă rog să mă iertaţi. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Proiectul de lege a fost adoptat, cu 136 de voturi pentru, 57 împotrivă şi 17 abţineri.

Nr. crt. 14 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă Guvernului nr.68/2005 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2004 privind finalizarea investiţiei Turnătoria de tuburi de presiune din fontă ductilă pe platforma Sidermet Călan şi stabilirea unor măsuri pentru finalizarea proiectului Donasid Călăraşi.

Cameră decizională, lege cu caracter ordinar.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 15 - Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Caracter organic.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

231 de voturi pentru, raportul de reexaminare a fost adoptat.

Nr. crt. 16 - Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/1999 cu privire la valorificarea bunurilor scoase din funcţiune aflate în administrarea instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Cameră decizională, Camera Deputaţilor.

Caracter ordinar.

Voturi pentru? Vă rog, număraţi. 154 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 67 de abţineri.

Cu 154 de voturi pentru şi 67 de abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

Cu aceasta, sesiunea de voturi finale de astăzi a fost încheiată.

Este ora 12,25, întrerupem aici prima jumătate a zilei noastre de lucru. După-amiază, se lucrează în comisii.

O zi bună vă urez.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,25.