Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 9,50.

Lucrările au fost conduse de domnul Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Victor-Viorel Ponta şi Titu Nicolae Gheorghiof, secretari.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 331 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 228, sunt absenţi 103, din care 40 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art. 88 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, modificat şi completat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 34 din 2005, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista rapoartelor depuse în perioada 13-15 decembrie 2005 de comisiile permanente sesizate în fond.

Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi moţiunea simplă iniţiată de 76 de deputaţi.

Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Potrivit prevederilor art. 108 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Are cuvântul iniţiatorul.

Domnilor deputaţi,

Iertaţi-mă, doamnă, domnilor deputaţi, luaţi loc, vă rog, în bănci! Mulţumesc.

Doamnă secretar de stat, aveţi microfonul.

Doamna Georgeta Elisabeta Ionescu (secretar de stat, Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Potrivit prevederilor art. 115 din Constituţia României, Parlamentul României poate să adopte o lege specială prin care abilitează Guvernul să emită ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, pe durata vacanţelor parlamentare.

În practica parlamentară, asemenea legi de abilitare au fost adoptate, de regulă, înainte de încheierea sesiunii parlamentare ordinare, Guvernul fiind împuternicit să emită ordonanţe pe durata vacanţei parlamentare, în domenii limitativ prevăzute de actul normativ, care să nu facă obiectul legilor organice, aşa cum sunt ele stabilite de către art. 73 din Constituţie.

Potrivit art. 115 alin. 2 din Constituţie, legea de abilitare urmează să stabilească, în mod obligatoriu, domeniile şi data până la care se pot emite ordonanţe.

În acest proiect de lege, Guvernul, prin consultarea ministerelor interesate, a stabilit următoarele domenii în care va putea emite ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare din luna ianuarie 2006, ca fiind: domeniul reglementări necesare pentru îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul procesului de integrare în Uniunea Europeană; domeniul finanţe publice şi economie; domeniul transporturi, construcţii şi turism; domeniul întreprinderi mici şi mijlocii; domeniul agricultură; domeniul apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională; domeniul cultură; domeniul administraţie publică, domeniul minorităţi naţionale, domeniul muncă, protecţie socială şi salarizare, precum şi un domeniu special, prorogarea unor termene prevăzute în acte normative cu putere de lege.

Întrucât, potrivit art. 66 alin. 1 din Constituţie, cea de-a doua sesiune parlamentară ordinară în acest an se încheie la sfârşitul lunii decembrie, Guvernul a elaborat acest proiect de lege pe care vi-l supunem adoptării.

În conformitate cu prevederile art. 115 alin. 3 din Constituţie, în proiectul de lege se prevede de asemenea faptul că ordonanţele emise de Guvern vor fi supuse spre aprobare Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la începutul primei sesiuni ordinare a anului 2006, nerespectarea acestui termen atrăgând după sine şi încetarea efectelor ordonanţei.

De asemenea, prin proiectul de lege se prevede faptul că aceste ordonanţele emise de Guvern şi depuse la Parlament vor fi dezbătute cu prioritate.

Potrivit prevederilor alin. 1 al art. 75 din Constituţie, Senatul este prima Cameră sesizată, Camerei Deputaţilor fiind Cameră decizională, cu privire la acest proiect pe care vi-l supunem spre adoptare în această şedinţă.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Are cuvântul comisia raportoare.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au dezbătut în şedinţa din 14 decembrie acest proiect de lege. Am ţinut cont de avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a dezbătut, a avizat şi adoptat acest proiect legislativ, în şedinţa din 5 decembrie.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În raport de obiectul şi conţinutul său, acest proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare.

După dezbaterile în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, membrii săi au hotărât să transmită plenului proiectul de lege, cu amendamentele admise, care sunt redactate în anexa din prezentul raport.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii? Înţeleg că nu.

Conform prevederilor art. 111 şi 112 din regulament, urmează să aprobăm timpul afectat dezbaterii acestui proiect de lege. Invit biroul comisiei sesizate în fond să facă propunerile.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propun timp total 10 minute, câte un minut pentru fiecare intervenţie.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc

Dacă există observaţii la propunerea făcută?

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptată.

Trecem la dezbaterea pe articole a proiectului de lege.

La nr. crt. 1 din raport comisia propune titlul legii să-l păstrăm conform propunerii iniţiatorului.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 2 din raport. Comisia propune ca art. 1 să fie adoptat în formularea iniţiatorului.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 3. Comisia propune adoptarea formulării iniţiatorului.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 4. Comisia ne propune adoptarea unui amendament.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru formularea comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 5 din raport. Comisia ne propune adoptarea unui amendament, a unor modificări.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră formularea comisiei.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Vă mulţumesc, adoptat în unanimitate.

Rog colegii deputaţi să stea în sală, ca să putem lucra în mod normal!

Rog chestorii să facă un pic de ordine!

Nr. crt. 6. Comisia ne propune adoptarea formulării iniţiatorului.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 7. Comisia ne propune formularea iniţiatorului.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 8. Comisia ne propune adoptarea unui amendament.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru propunerea comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 9. Comisia ne propune o reformulare.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 10. Comisia ne propune formularea iniţiatorului.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 11. Comisia ne propune formularea iniţiatorului.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 12. Comisia ne propune textul iniţiatorului.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 13. Comisia ne propune text nou.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru formularea comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 14. Comisia ne propune formularea din raport.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 15. Comisia ne propune formularea din raport.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 16. Comisia ne propune textul iniţiatorului.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr. crt. 17. Comisia ne propune textul iniţiatorului.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Text adoptat în unanimitate.

Rog colegii secretari să verifice prezenţa în sală.

Rog liderii de grupuri parlamentare să aducă colegii în sală! Sunt 153 de deputaţi în acest moment, avem nevoie de 165, ca să putem trece la votarea finală a proiectului de lege!

Rog liderii de grupuri parlamentare să facă un efort!

156 de deputaţi.

Rog liderii de grupuri să facă eforturi, să aducă colegii deputaţi în sală!

167 de colegi deputaţi în sală.

Supun votului final Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 165 de voturi pentru şi 2 abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

Al doilea punct pe ordinea de zi este dezbaterea şi votul asupra moţiunii simple iniţiate de 76 de deputaţi.

În legătură cu dezbaterea acestei moţiuni, în şedinţa din 14 decembrie 2005, Biroul permanent şi Comitetul Liderilor Grupurilor Parlamentare au stabilit să propună plenului Camerei Deputaţilor următoarele.

Moţiunea se prezintă de unul dintre semnatari.

Guvernului i se rezervă 45 de minute, pe care le utilizează la începutul şi sfârşitul dezbaterilor.

Grupurilor parlamentare li se alocă timpul corespunzător numărului membrilor lor, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare deputat.

Deputaţii care nu fac parte din grupurile parlamentare au la dispoziţie câte 20 de secunde fiecare, timp care poate fi cedat între aceştia ori grupurilor parlamentare.

Potrivit numărului de deputaţi care compun grupurile parlamentare şi al deputaţilor care nu fac parte din aceste grupuri, timpul afectat pentru dezbatere este după cum urmează: Grupul parlamentar al PSD - 37 de minute; Grupul parlamentar al PNL - 22 de minute; Grupul parlamentar al PD - 15 minute; Grupul parlamentar al PRM - 11 minute; Grupul parlamentar al UDMR - 7 minute; Grupul parlamentar al Partidul Conservator - 6 minute; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale - 6 minute; deputaţii fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 6 minute.

Dacă sunt comentarii în legătură cu propunerile prezentate? Nefiind comentarii, supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptate în unanimitate.

Conform prevederilor regulamentului, înainte de începerea dezbaterilor, întreb dacă este cineva dintre semnatari care îşi retrage semnătura de pe moţiune? Nu este nimeni.

Reamintesc faptul că potrivit art. 154 din regulament, la moţiunile simple nu pot fi propuse amendamente.

Stimaţi colegi,

Rog liderii de grupuri parlamentare să se prezinte la secretariat, cu listele vorbitorilor.

Înţeleg că în cazul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale nu există interes de a se vorbi la această moţiune, am reţinut acest lucru.

Deputaţii fără apartenenţă la grupuri parlamentare? Nu s-au înscris, nu au interes să ia cuvântul la această moţiune.

În rest, grupurile parlamentare mi-au prezentat listele de vorbitori, motiv pentru care putem să trecem la dezbaterea moţiunii.

Rog pe domnul deputat Ovidiu Brînzan să prezinte moţiunea.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Subsemnaţii parlamentari, membri ai Grupului Partidului Social Democrat şi ai Grupului Partidului România Mare, prezentăm astăzi în faţa dumneavoastră o moţiune simplă, prin care solicităm exprimarea votului de neîncredere pentru iresponsabilitatea administrativă şi lipsa de respect civic a Guvernului Tăriceanu faţă de sănătatea cetăţenilor români.

Epidemia de rujeolă care la ora actuală se dezvoltă în România cu o violenţă şi amploare scăpate de sub control şi care a condus deja la 10 decese în rândul copiilor ne obligă să tragem un semnal de alarmă cu privire la incompetenţa şi pasivitatea de care a dat dovadă Ministerul Sănătăţii în anul 2005, în exercitarea atribuţiilor sale fundamentale de prevenire şi control al bolilor transmisibile.

Nici măcar acum, ministrul sănătăţii în exerciţiu, Eugen Nicolăescu, nu înţelege gravitatea situaţiei şi în loc ca măcar în ceasul al doisprezecelea să-şi folosească toată energia pentru limitarea consecinţelor şi salvarea unor vieţi nevinovate el pierde inutil vremea, încercând să se disculpe şi să transfere responsabilitatea în altă parte. Responsabilitatea, însă, aparţine integral celor care au gestionat Ministerul Sănătăţii în acest an.

Faptele sunt următoarele, stimaţi colegi: în România, vaccinarea antirujeolică de rutină se efectuează la copii cu vârste între 12 şi 15 luni, iar revaccinarea la vârsta de 7 ani, în campanie şcolară, în luna octombrie. Până în anul 2004, s-au utilizat pentru ambele administrări vaccinul rujeolic simplu, în anul 2004 s-a introdus vaccinul combinat - rujeolă, rubeolă, oreion la copiii de 12-15 luni, urmat de revaccinarea cu vaccinul rujeolic simplu, la 7 ani.

Contrar afirmaţiilor actualului ministru al sănătăţii, atât în anul 2003, cât şi în anul 2004, au fost vaccinaţi peste 400 de mii de copii împotriva rujeolei, după cum urmează: 483.458 de copii în anul 2003 şi 560.246 de copii în anul 2004. Până la sfârşitul anului 2004, nu au existat probleme privind procurarea sau administrarea vaccinurilor antirujelolice.

Acoperirea vaccinală, conform datelor raportate de către direcţiile de sănătate publică judeţene către Ministerul Sănătăţii a fost de peste 95%, conformă cu cerinţele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Aceste date au fost comunicate anual în formă agregată pentru toate tipurile de vaccinuri cătare organismele internaţionale cu responsabilităţi în domeniu, respectiv, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF, şi se regăsesc, de altfel, în rapoartele anuale ale acestora.

În anul 2005, Ministerul Sănătăţii a preluat integral responsabilitatea organizării licitaţiilor pentru vaccinuri, căci aşa a decis la vremea respectivă ministrul Mircea Cinteză, contrar practicii din anii precedenţi, când responsabilitatea aparţinea Institutului de Sănătate Publică Bucureşti şi lucrurile funcţionau normal.

Cu toate semnalele primite, în mod repetat, atât de la Centrul naţional de supraveghere şi control al bolilor transmisibile din cadrul Institutului de sănătate publică Bucureşti, precum şi de la Direcţiile de sănătate publică judeţene, licitaţia anunţată în luna martie a fost anulată şi finalizată abia în luna august, deşi vaccinul lipsea cu desăvârşire.

Spre sfârşitul anului 2001 a început în România realizarea unui studiu european de seroprevalenţă ESEN-2 ale cărui rezultate preliminare au fost primite de la Londra în a doua jumătate a anului 2003, rezultate parţiale în anul 2004, iar cele finale au venit anul acesta. Concluziile studiului au relevat existenţa anticorpilor protectori faţă de rujeolă, deci seroprevalenţa, într-o proporţie de minim 65-70% dintre copiii vaccinaţi în perioada anterioară studiului, adică în perioada 1999-2000. Această proporţie nu se corelează doar cu acoperirea vaccinală, ci şi cu modul de conservare, transport şi mai ales de utilizare a vaccinului antirujeolic.

În urma rezultatelor preliminare ale studiului, Ministerul Sănătăţii s-a sesizat şi a dispus, la finele anului 2003 catagrafierea tuturor copiilor restanţieri la vaccinare din clasele I-XII. Drept urmare, în anul 2004 au fost vaccinaţi suplimentar antirujeolic în jur de 100.000 de copii din categoria menţionată, pe lângă cei vaccinaţi de rutină în fiecare an. Aceeaşi procedură trebuie aplicată şi în anul 2005. Dar nimeni nu a mai fost interesat de respectarea normelor de prevenirea bolilor transmisibile în timpul guvernării Tăriceanu.

La finele anului 2004 s-au înregistrat, în vestul ţării, judeţele Arad şi Timiş, aproximativ 100 de cazuri de rujeolă. Intervenindu-se prompt prin vaccinarea copiilor din jurul focarelor şi extinderea bolii a fost stopată. Acţiunea a continuat conform dispoziţiilor Centrului naţional de supraveghere şi control al bolilor transmisibile şi în luna ianuarie 2005, cu un număr de 37.000 de doze de vaccin disponibile la UNIFARM, în stocul de rezervă al Ministerului Sănătăţii. Cantitatea de 360.000 de doze de vaccin, menţionată de actualul ministru al sănătăţii ca fiind disponibilă la Institutul Cantacuzino, exista, dar ea trebuia achiziţionată cu respectarea procedurilor legale de către Ministerul Sănătăţii şi trimisă la timp Direcţiilor de sănătate publică judeţene în vederea limitării epidemiei. Dar acest lucru nu s-a întâmplat pentru că nimeni nu a fost interesat să cumpere vaccinuri ieftine şi bune, produse în ţară la Institutul Cantacuzino, deşi ele erau absolut necesare şi se găseau în stoc.

Aceeaşi atitudine iresponsabilă a existat şi la achiziţia vaccinului antigripal în anul 2005, când s-a încercat excluderea Institutului Cantacuzino de la licitaţie doar pentru că producea vaccinuri bune şi mai ieftine decât cele de import. Doar intervenţia Comisiei pentru sănătate a Camerei Deputaţilor a evitat o bătaie de joc pe bani publici şi o încercare de destabilizare a singurului producător de vaccinuri din România.

Incapacitatea Ministerului Sănătăţii de a gestiona corespunzător programul naţional de imunizări şi epidemia de rujeolă a dus la următoarele deficienţe grave: lipsa vaccinului rujeolic a făcut imposibilă intervenţia în jurul focarelor şi a determinat extinderea epidemiei. Vaccinul combinat rujeolă-rubeolă-oreion nu a sosit la timp, ceea ce a dus la amânarea campaniei şcolare de vaccinare din luna octombrie 2005. Astăzi, copii de 7-11 luni trebuie supuşi unor vaccinări suplimentare cu toate riscurile lor.

Consecinţa este o epidemie de rujeolă cu potenţial de extindere în toate judeţele ţării, de o amploare mult mai mare decât ar fi fost normal dacă se luau din timp măsurile necesare şi care a condus deja la prea multe decese în rândul copiilor de sub un an.

În ceea ce priveşte Centrul naţional de supraveghere şi control al bolilor transmisibile, acesta a fost înfiinţat în cadrul Institutului de sănătate publică Bucureşti în 2004 prin ordin al ministrului sănătăţii şi a reprezentat un angajament de integrare europeană a României, fapt apreciat de altfel şi de Delegaţia Comisiei europene la Bucureşti. Necesitatea organizării acestui centru a apărut în urma unei evaluări efectuate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Activitatea Centrului a început în luna ianuarie 2005, iar atribuţiile sale erau de coordonare tehnică a reţelei naţionale de supraveghere şi control a bolilor transmisibile, decizia administrativă fiind însă la nivelul Direcţiei de sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii, conform Ordinului ministrului Mircea Cinteză nr. 10/2005. Această direcţie era singura care avea atribuţii pentru achiziţia de vaccinuri în anul 2005 şi realizarea efectivă a campaniilor de vaccinare.

De altfel, Centrul a trimis repetate informări şi solicitări către Ministerul Sănătăţii pentru a soluţiona problemele apărute ca urmare a evoluţiei îmbolnăvirilor de rujeolă în prima parte a anului 2005. Nu s-a primit nici un răspuns, nu s-a luat nici o măsură, cu toate că au existat numeroase semnale venite din presă, de la specialişti în epidemiologie, de la Direcţiile de sănătate publică judeţene şi de la Departamentul de sănătate al PSD, iar problema era cunoscută, după cum rezultă din comunicatele de presă ale Ministerului Sănătăţii din 4 şi 5 mai a.c.

Desfiinţarea Centrului naţional de supraveghere şi control al bolilor transmisibile, decisă de ministrul sănătăţii zilele trecute, reprezintă o gravă eroare cu atât mai mult cu cât această structură este menţionată pozitiv în raportul de ţară de la Bruxelles din luna octombrie 2005, cu menţiunea că el trebuie să funcţioneze şi să fie sprijinit să se dezvolte. Închiderea sa este o încercare de a deturna atenţia opiniei publice de la adevăraţii vinovaţi care se găsesc în cadrul Ministerului Sănătăţii.

Prin declaraţiile date recent de către ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, în faţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, s-a creat o situaţie gravă şi fără precedent. În plină epidemie de rujeolă, ministrul sănătăţii a dezinformat forul suprem de apărare a ţării privitor la cauzele care au condus la epidemia de rujeolă care se extinde acum în România şi în urma căreia au murit deja 10 copii.

Ne întrebăm ce credibilitate mai poate avea un ministru care dezinformează forul suprem de apărare a ţării într-o situaţie de criză naţională. Ne întrebăm cum mai putem avea încredere că măsurile luate de ministrul Eugen Nicolăescu, pentru limitarea extinderii epidemiei, sunt adecvate şi conforme cu realitatea. În faţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Eugen Nicolăescu a afirmat că principala cauză a epidemiei este neefectuarea vaccinării între anii 2003-2005 inclusiv, în loc să spună adevărul, şi anume că Ministerul Sănătăţii nu a achiziţionat vaccinurile necesare şi nu a vaccinat la timp copiii anul acesta.

Realitatea este că în România, începând cu anul 1979 se vaccinează annual cu vaccin antirujeolic toţi copiii la vârsta de 1 an şi 7 ani, adică peste 400.000 de copii în fiecare an. Mai mult, în anul 2004 au fost vaccinaţi suplimentar încă 100.000 de copii care nu fuseseră prinşi în campaniile precedente. În anul 2005, din cauza indolenţei şi incompetenţei ministrului sănătăţii, nu s-a efectuat campania de vaccinare antirujeolică de rutină, situaţie fără precedent, stimaţi colegi, în ultimii 25 de ani.

Singurul responsabil pentru situaţia gravă creată este Ministerul Sănătăţii care nu şi-a exercitat atribuţiile de prevenire a bolilor transmisibile, neefectuînd la timp campania de vaccinare antirujeolică.

Din aceste motive solicităm în mod explicit ministrului Eugen Nicolăescu să-şi asume public responsabilitatea şi în loc să dezinformeze opinia publică, să ia toate măsurile care se impun şi la care funcţia pe care o ocupă îl obligă.

Solicităm ca Ministerul Sănătăţii să ceară de urgenţă sprijin din partea experţilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi UNICEF pentru coordonarea activităţilor în lupta cu epidemia de rujeolă căci, în mod evident, aparatul ministerului este depăşit de situaţie.

Solicităm înlocuirea ministrului sănătăţii cu o persoană capabilă să gestioneze problemele complexe din sistemul sanitar.

Grupul parlamentar al PSD şi grupul parlamentar al PRM solicită înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă pentru decesele produse de epidemia de rujeolă şi pentru stabilirea şi pedepsirea vinovaţilor.

Solicităm Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să ceară ministrului sănătăţii o informare corectă asupra cauzelor care au condus la epidemia de rujeolă cu care ne confruntăm.

Stimaţi colegi,

Având în vedere situaţia gravă în care s-a ajuns, vă invităm să votaţi textul prezentei moţiuni pentru a da o şansă poporului român să beneficieze de un sistem sanitar care să ofere îngrijiri de calitate, în mod nediscriminator, pentru toţi cetăţenii.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei).

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul ministru Nicolăescu să răspundă moţiunii.

Domnule ministru, aveţi microfonul.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu (ministrul sănătăţii):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Am venit în faţa dumneavoastră cu toată responsabilitatea pentru a vă informa despre o situaţie critică, chiar dramatică, pentru că au murit copii, respectiv evoluţia epidemiei de rujeolă. Şi am întocmit o documentaţie serioasă din respect pentru instituţia parlamentară, pentru cetăţeanul român. Citind însă textul moţiunii "copiii din România mor de rujeolă datorită - trebuia să se spună: din cauza - Guvernului iresponsabil, am realizat că iniţiatorii nu doresc să afle adevărul pentru că nu-i interesează, nu-i interesează nici soarta copiilor bolnavi, nici evoluţia acestei epidemii de rujeolă.

De la declararea epidemiei de rujeolă, de la primele decese datorate complicaţiilor acestei boli, au trecut mai bine de trei săptămâni. Iată că moţiunea apare abia acum după implicarea totală a ministerului în plină campanie de vaccinare şi, coincidenţă, după ce ministrul a anunţat demiterea a 23 de consilii de administraţie şi 15 consilii directoare în spitalele cu datorii.

Opoziţia nu este interesată de soarta copiilor, opoziţia este interesată să arunce cu noroi în guvernare, exact în momentul în care noi facem bilanţul primului an de mandat. Şi, mai grav, opoziţia urmăreşte să arunce cu noroi în reforma pe care încercăm să o facem în sistemul de sănătate. Din acest punct de vedere, moţiunea dumneavoastră, domnilor, este un demers pur politicianist, un demers care se amplifică pe fiecare pagină, opoziţia transformă o situaţie dureroasă în armă politică, opoziţia dă dovadă de cinism şi aroganţă. Oricine citeşte textul constată că acesta este o colecţie de critici nejustificate, de improvizaţii şi afirmaţii perverse, de atacuri şi jigniri personale greu de descris. Am o singură vină : şansa de a fi "ministru" într-un moment în care bombele amorsate în sistemul de sănătate de 15 ani, explodează. A explodat o bombă nu pentru că este la guvernare Alianţa D.A. iar la Sănătate sunt eu, a explodat pentru că de 15 ani ministerul funcţionează cu structuri rigide şi management deplorabil care produce mai multe pagube decât lucruri pozitive.

În legătură cu prima afirmaţie referitoare la epidemia de rujeolă care se dezvoltă cu violenţă şi aşa mai departe, vă comunic următoarele: am să încerc în textul care urmează să demontez fiecare afirmaţie mincinoasă din această moţiune.

În România a evoluat o epidemie de rujeolă în perioada 1996-1998, al cărei vârf a fost atins în 1997. Este de remarcat şi pentru această epidemie faptul că persoanele susceptibile, adică masa critică, s-au acumulat anterior anului 1997. Este de mirare că PDSR-ul de atunci nu a solicitat o anchetă şi demiterea ministrului sănătăţii din Guvernul respectiv. În perioada 1996-1998 au fost raportate 32 de decese prin rujeolă. Şi ar mai fi de pus o întrebare: de ce nu aţi solicitat şi demiterea ministrului Mincu, pentru că epidemia din perioada 1992-1997 a atins un vârf şi mai înalt, şi mai violent, şi cu o mai mare amploare, respectiv 28.321 de cazuri în anul 1993 şi în perioada 1992-1994 au fost raportate 91 decese de rujeolă.

Iată că astăzi stăm şi discutăm despre erorile şi lipsa de responsabilitate din guvernări coordonate de FSN, PDSR, PSD. Care este violenţa şi care este amploarea la care vă referiţi?

Rujeola este o boală acută infecţioasă, transmisă pe cale aeriană, extrem de contagioasă, caracterizată prin sezonalitate şi periodicitate.

Pe parcursul evoluţiei naturale a rujeolei, pe măsură ce se acumulează persoane susceptibile, apar izbucniri epidemice în mod ciclic. Asta este situaţia reală a pojarului, pe care dumneavoastră nu faceţi altceva decât să încercaţi să-l politizaţi. Dar mai mult rău decât atât, încercaţi să eludaţi adevărul şi să ne siliţi să ne prefacem că nu ştim că masa receptivă s-a acumulat anterior debutului epidemiei, ceea ce aşa-zişii dumneavoastră specialişti ar fi trebuit să constate şi să propună măsurile care puteau preveni apariţia acestei epidemii.

La nivel mondial, din datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este cunoscut faptul că rujeola afectează în fiecare an între 20 şi 40 de milioane de persoane. Dintre exemplele de izbucniri epidemice în alte ţări şi de curând, menţionăm: Olanda, între 1999-2000 - 3387 de cazuri; Japonia, între 2000-2004 - 95.899 de cazuri; Italia, între 2002-2003 - 20.367 de cazuri; Franţa, între 2000-2004 - 4.448 de cazuri.

Pentru - şi preiau de la dumneavoastră - a trage semnalul de alarmă, ar fi fost bine să formulaţi această moţiune imediat după decesul primului copil, adică 25 ianuarie 2005. Acest copil avea 11 luni la data decesului şi nu ar fi fost vaccinat. Oricum, pentru că în guvernarea PSD a fost modificată vârsta de vaccinare, în speţă domnul Brînzan ar trebui să fie primul vinovat pentru primul copil mort. Mai precis, în plin an în care se anunţa epidemie, dacă specialiştii din perioada 2001-2004 ar fi interpretat corect datele, Ministerul Sănătăţii în anul 2004 a făcut această modificare şi în loc să fie vaccinaţi copiii în vârstă de 9-12 luni, s-a început prima vaccinare la copii la 12-15 luni. În stilul deja bine cunoscut, încercaţi să vă prefaceţi că nu cunoaşteţi aceste date sau, poate, nu le înţelegeţi.

Incompetenţa ministrului sănătăţii sau miniştrilor sănătăţii din perioada 2001-2004 a fost dovedită în mod repetat, inclusiv atunci când a transferat, prin ordinul ministrului sănătăţii nr. 1144/2004 şi respectiv 1167 din decembrie 2004, responsabilitatea activităţilor în domeniul supravegherii şi controlului bolilor transmisibile unui "Centru" fără posturi, fără personal şi, până la urmă, fără competenţă.

În ceea ce priveşte afirmaţia referitoare la fapte, vă spun că reveniţi la infinit cu aceste cifre, sperând că puteţi să le transformaţi în date reale. Nu puteţi pentru că nu aveţi cum. Situaţia este, din nefericire, departe de adevăr, pentru că materialul dumneavoastră face referire la dozele de vaccin cumpărate şi nu ţine cont de pierderile de vaccin raportate de către Direcţia de sănătate publică.

Dacă luăm în discuţie situaţia reală, lucrurile se schimbă foarte mult şi am să vă dau date. Pierderile de vaccin în anul 2004 au fost, în medie, următoarele: 32,5% la vaccinul rujeolic - din 563.865 doze compărate şi distribuite în judeţe s-au administrat doar 380.623; 44,4% la vaccinul rujeolic, rubeolic, urlian - din 220.409 doze cumpărate şi distribuite în judeţe s-au administrat numai 129.512.

În ciuda evidenţei, nu vreţi să spuneţi mai multe lucruri şi anume: în perioada 2002-2004, cel puţin, ar fi trebuit să fie vaccinate mai multe persoane decât au fost vaccinate. Dacă pierderile de vaccin nu ar fi fost atât de mari, stocul de vaccin, la începutul anului 2005, ar fi fost mai mare. Gestionarea programului naţional de imunizări a fost deficitară şi acest lucru reprezintă principala cauză a epidemiei care a debutat în anul 2004. Indiferent că vă place sau nu vă place, acesta este adevărul.

Mai există în textul moţiunii o afirmaţie hazardată, dacă nu manipulatoare, cum că acoperirea vaccinală este conformă cu cerinţele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi se spune în continuare: aceste date se regăsesc în rapoartele anuale ale acestora. Cunoaştem datele despre acoperirea vaccinală administrativă, datele raportate de către direcţiile de sănătate publică. Acoperirea vaccinală a atins un nivel record, sută la sută în anumite judeţe. Cunoaştem şi rapoartele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi UNICEF, dar dumneavoastră vă prefaceţi că nu cunoaşteţi că aceste date agregate sunt preluate la nivelul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi UNICEF în baza asumării răspunderii fiecărei ţări în parte.

Se vorbeşte în moţiune despre responsabilitatea organizării licitaţiilor de către Ministerul Sănătăţii, deşi lucrurile funcţionau normal. Aici problema devine esenţială pentru că decizia conducerii Ministerului Sănătăţii s-a bazat pe analiza unor date, pe rapoarte de audit, pe haosul care a dus la două plângeri penale: în iulie 2005 şi, respectiv, la sesizarea D.N.A. în luna octombrie 2005.

Raportul de audit din 10 iunie 2005 a condus la formularea a două plângeri penale, dintre care una cu privire la achiziţia de vaccinuri, constatându-se neconcordanţa perioadei de valabilitate a vaccinului cu specificaţiile tehnice din caietul de sarcini, plăţi efectuate de Institutul de sănătate publică Bucureşti, care depăşeau valoarea produselor contractate, achitarea avansului înaintea depunerii scrisorii de bună execuţie a contractului, valoarea TVA-ului eronat calculată, încălcarea prevederilor Legii contabilităţii şi evident a altor ordine şi norme comune ale Ministerului Sănătăţii şi Casei naţionale de asigurări de sănătate.

Raportul de audit din 3 octombrie 2005 s-a încheiat cu sesizarea Departamentului Naţional Anticorupţie, Direcţia de audit şi control sesizând : existenţa unor stocuri de vaccin expirate, circa 10.000 de doze de vaccin antigripal; proasta gestionare de către responsabilii din Institutul de sănătate publică a situaţiei dozelor de vaccin achiziţionate şi deţinute; lipsa de responsabilitate şi dezinteresul manifestat de către persoanele responsabile în monitorizarea intrărilor şi ieşirilor dozelor de vaccin; înregistrări eronate în documentele financiar-contabile; lipsa de preocupare pentru repartizarea în teritoriu a vaccinurilor achiziţionate în anul 2004; cheltuirea nejustificată a anumitor sume reprezentând servicii de transport, în condiţiile în care acestea trebuiau să fie efectuate de către furnizori conform contractelor.

Aşadar, lucrurile nu funcţionau deloc normal, ci haotic şi acest aranjament realizat între Ministerul Sănătăţii şi Institutul de sănătate publică Bucureşti poate că a contribuit, la rândul său, la favorizarea declanşării epidemiei în anul 2004 ca să înţelegeţi bine şi definitiv momentul debutului acestei epidemii.

Autorii moţiunii, din necunoştinţă de cauză sau din dorinţa de a ascunde adevărul, spun:"Cu toate semnalele... şi aşa mai departe, vaccinul lipsea cu desăvârşire". Mint autorii moţiunii. Semnalele repetate au fost, în mod repetat incomplete. Abia în data de 7 martie 2005, Institutul public de sănătate Bucureşti a dat un răspuns satisfăcător. Procedura de achiziţie a fost declanşată în sfârşit în 16 martie 2005. Nu o să vă citesc, o să vă dau textul scris, toate etapele procedurale care au fost îndeplinite până la data semnării contractului, 16 august 2005.

În conformitate cu Ordinul ministrului sănătăţii nr. 10/2005 pentru aprobarea derulării programelor şi subprogramelor de sănătate finanţate din bugetul de stat în anul 2005, subprogramul 1.1. - obiectivul 2, Direcţiile de sănătate publică au mai multe atribuţii, spre exemplu, ca lucrurile să fie foarte limpezi:

1. Supravegherea bolilor transmisibile considerate probleme de sănătate publică locală sub coordonarea Institutului de sănătate publică regional, inclusiv imunizări în situaţii epidemiologice deosebite.
2. Instituirea şi aplicarea măsurilor de prevenire şi control al focarului de boală transmisibilă, adică: depistarea, tratamentul profilactic şi/sau vaccinarea contacţilor, raportare, dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, anchetă epidemiologică etc., în colaborare cu reţeaua de asistenţă primară.
3. Acţiuni speciale de depistare activă şi prevenirea bolilor transmisibile în comunităţi de risc.
4. Asigurarea medicamentelor şi materialelor necesare pentru intervenţii în caz de focar, epidemie de boală transmisibilă.

Toate vaccinurile şi materialele sanitare necesare activităţilor derulate în cazul obiectivului 2 se achiziţionează la nivel local, cu excepţia vaccinului gripal şi a celui rubeolic destinat prevenirii, transmiterii nozocomiale a infecţiei rubeolice de la nou născutul cu sindrom rubeolic congenital.

În continuare, ne povestiţi despre ceea ce s-a întâmplat înainte de apariţia studiului ESEN 2 şi nu faceţi decât să confirmaţi că există o masă critică de copii neprotejaţi. Cunoaştem datele privind istoria studiului ESEN 2 pentru că nici până la momentul actual datele nu au fost puse în totalitate la dispoziţia Ministerului Sănătăţii, drept pentru care am dispus constituirea unei comisii care să identifice şi să analizeze aceste date. Studiul, în continuare, este ţinut secret şi confidenţial.

Interpretarea corectă este următoarea şi nu cea menţionată de dumneavoastră, probabil, sub influenţa specialiştilor care au contribuit la situaţia cu care ne confruntăm: studiul de seroprevalenţă, adică analizele de laborator au arătat că, în populaţia investigată, 89% dintre persoane aveau anticorpi antirujeolă, deci erau protejate, dar în privinţa copiilor până la 5 ani subliniem că numai 61% dintre copii aveau anticorpi antirujeolă, deci erau protejaţi. Cu alte cuvinte, 39% dintre aceşti copii, ale căror seruri au fost recoltate în anul 2001 şi testate în anul 2002, erau neprotejaţi, adică susceptibili de a se infecta şi a face rujeolă. Subliniem o dată în plus faptul că 39%, adică circa 430.000 de copii. În aceste condiţii, aceşti copii au format o masă critică, acumularea unui număr mare de copii neprotejaţi şi a favorizat apariţia unei epidemii. Aceasta este realitatea.

Vă pot spune despre studiul ESEN 2 câteva cuvinte: el a intrat în planul Ministerului Sănătăţii în anii 1999-2000; o decizie finală de includere a România a fost luată în ianuarie 2001; s-au recoltat seruri în septembrie - octombrie 2001; primele rezultate au apărut în 2002, dar au fost cunoscute numai de investigatori; prima prezentare la o întrunire a avut loc în 2003; utilizarea operaţională ar fi trebuit să aibă loc în anii 2003-2004. Practic nu s-a utilizat studiul niciodată. În 2005 s-au descoperit deja date parţiale.

Un ordin al ministrului sănătăţii privind constituirea unei comisii s-a dat special pentru a analiza rezultatele studiului de seroprevalenţă ESEN 2.

În mod cert, acoperirea vaccinală administrativă nu permite evaluarea corectă a programului naţional de imunizări, însă modul de conservare şi transport al vaccinului rujeolic sau combinat, rujeolic-rubeolic-urlian, a suferit mari influenţe negative în perioada în care gestionarea acestui program era realizată în combinaţia Ministerul Sănătăţii - Institutul de sănătate publică Bucureşti.

Vă dau un exemplu: distribuitorul care, în mod normal, ar fi trebuit să predea vaccinul transportat în condiţii sigure, lanţ de frig se numeşte, direct la destinaţie, exemplu, Direcţia de sănătate publică Galaţi a transportat vaccinul la Ploieşti, în cutii de carton. Direcţia de sănătate publică a fost chemată la Ploieşti, de acolo a adus vaccinul la Galaţi, iar în momentul în care a constatat că temperatura este necorespunzătoare, a returnat vaccinul la distribuitor, evident. Numai în acest exemplu s-au risipit 300 de doze. Câte or fi? Cine ştie? Nimeni nu ştie.

Pentru că la fiecare interpelare pe care o faceţi aveţi alte date, alte întrebări şi alte comentarii privind studiul ESEN 2.

pentru că interpretarea pe care o faceţi este făcută după ureche, am să vă explic încă o dată care a fost situaţia pe puncte, şi poate că lucrul cel mai important aici este faptul că există o discrepanţă între acoperirea vaccinală, rujeolă, prima doză şi rezultatele studiului ESEN 2. Este necesar, de aceea, să se redacteze un buletin infomrativ către Direcţiile de sănătate publică. Este necesar să se valideze datele privind acoperirea vacinală, este necesar ca rezultatele studiului ESEN 2 să fie atent revizuite şi intepretate. Nimic din cele menţionate nu au fost îndeplinite. Studiul SM2 a fost realizat pe un eşantion reprezentativ pentru populaţia României. Am măsurat cantitatea de anticorpi specifici pentru unele boli infecţioase, inclusiv rujeolă.

În acest sens, a reprezentat o evaluare a performanţelor planului naţional de imunizări. Principalele rezultate obţinute sunt următoarele: la oreion, copii până la 7 ani numai 50% sunt neprotejaţi; rubeolă sau pojărel, copii până la 9 ani, circa 60% din copii, reţineţi, sunt neprotejaţi. La rubeolă s-au pojar, 89% din populaţie este protejată la modul general, 11% neprotejată, circa 2.400.000 de persoane, iar copiii până la 5 ani, 39% din copii sunt neprotejaţi - 430 de mii de copii. O evaluare nu se face de dragul evaluării. Rezultatul evaluării trebuie să motiveze acţiuni de intervenţie pentru corectarea eşecurilor, în măsura în care acestea au fost identificate.

După ce ştim, în afara Programului naţional de imunizări, putem, trebuie să organizăm şi să realizăm intervenţii menite să diminueze numărul persoanelor neprotejate, minimzând în acest fel riscul apariţiei unei epidemii. De exemplu, pentru rubeolă şi oreion, Ministerul Sănătăţii şi Familiei a introdus vaccinarea de rutină începând cu anul 2004. De menţionat că introducerea vaccinului împotriva oreionului în anul 2004 a fost justificată de Ministerul Sănătăţii; reţineţi, că el singur recunoaşte, prin epidemia de rubeolă din anul 2003. Studiul ESEN a arătat în 2002 că un procent de circa 60% din copii sunt neprotejaţi. Aşadar, în loc să fie utilizate rezultatele unui studiu, Ministerul Sănătăţii a pus la punct intervenţia după încheierea epidemiei.

În anul 2003 trebuia organzată o campanie de vaccinare în masă împotriva rujeolei, în afara calendarului stabilit prin programul naţional de imunizări. Cel puţin a copiilor, după modelul campaniei din anul 1998. Şi avea două alternative: fie pentru 2.400.000 de persoane, fie cel puţin pentru cel puţin 430 de mii de copii cu vârsta de până la 5 ani, ceea ce nu s-a făcut.

Cu privire la achiziţia de bunuri publice, este necesar să reamintim că există Ordonanţa de urgenţă nr.60 pe anul 2001 privind achiziţiile publice. Şi aici ajungem la un alt punct mincinos din moţiune.

Cu privire la grija pe care o afişaţi pentru institutul Cantacuzino şi vaccinurile produse de acest institut; aici pot fi lansate o serie de alte discuţii şi demonstraţii diferite total de menţionările pe care le faceţi. Adevărul este că grija pentru acest Institut Naţional este manifestată real de abia de acest guvern care, din păcate, moşteneşte alte şi alte probleme, datorită modului absolut iresponsabil în care aţi tratat şi această problemă în perioada 2001-2004. Nu v-aţi preocupat de realizarea ariilor care respectă normele de bună practică, GMP-urile, în perioada 2001-2004. nu v-aţi preocupat de cumpărarea de vaccinuri ieftine şi bune produse în ţară în 2001 -2004. Guvernul PSD nu a solicitat Institutului Cantacuzino în 2002 sau cel puţin în 2003 să producă vaccin rujeolic la capacitatea maximă. Guvernul PSD a cumpărat vaccinul rujeolic din exterior. nu v-aţi precoupat de finalizarea instalaţiei de fiolaj, care zăcea nefolosită de ani întregi, cumpărată pe bani publici. Nu v-aţi preocupat de începerea la timp a reparaţiei clădirii pentru centrele de referinţă din Institutul Cantacuzino, dar Guvernul PSD s-a preocupat de cumpărarea rapidă a echipamentelor care au zăcut mulţi ani în condiţii improprii etc.

Am putea aduce în discuţie şi raportul realizat în timpul domnului Blănculescu, de care nu au ţinut cont reprezentanţii PSD de la conducerea Ministerului Sănătăţii. Raportul a rămas încuiat într-un sertar în ianuarie 2004, raport pe care l-am descoperit şi utilizat când a fost schimbată conducerea Institutului Cantacuzino, în mai 2005. Acel raport arăta deficienţe manageriale importante, dar pe tot parcursul anului 2004 nu s-a luat nici o decizie, iar Institutul Cantacuzino îşi continuă deriva, îşi continua, de fapt, deriva sub ochii dumneavoastră îngăduitori.

Cu privire la excluderea Institutului Cantacuzino de la licitaţie, fie cu privire la vaccinul rujeolic, fie cu privire la vaccinul gripal, menţiunile dumneavoastră ating un nivel ridicat al dezinformării, potrivit datelor pe care le avem cu referire la modul în care s-au achiziţionat vaccinurile în anul 2004, în care Ministerul Sănătăţii nu a luat nici o doză de la producătorul român. Ca să nu mai pierdem vremea cu disucţii sterile, vă comunic faptul că Guvernul Tăriceanu a cumpărat tot vaccinul produs de Institutul Cantacuzino şi ar trebui să cumpere şi mai mult vaccin românesc, şi putea să facă acest lucru, dacă pregătirea producţiei se făcea anterior anului 2005, ceea dumneavoastră nu aţi făcut.

După ce nu aţi avut competenţa de a administra corect activitatea de imunizare a copiilor, acum încercaţi să ne blocaţi activitatea prin sesizări, interpelări şi moţiuni. Tocmai pentru că toată activitatea noastră este realizată în sensul unei reforme reale, pe care Guvernul PSD nu a fost preocupat să o facă şi a fost incompetent să o facă.

Cu privire la alte enormităţi din textul moţiunii, am să vă răspund punctual. Vaccinul rujeolic şi rujeolic-rubeolic-urlian nu ar fi lipsit dacă pierderile din anul 2004 nu ar fi fost atât de mari. Vă repet, faptul că pierderile pentru acest vaccin au fost în medie de 44,4%, din 220 de mii de doze cumpărate s-au administrat 122 de mii. Aceste pierderi au fost raportate de către Institutul de sănătate publică şi Centrul de prevenire şi control al bolilor transmisibile la Ministerul Sănătăţii şi Familiei abia în 22 martie 2005, adică extrem de târziu. Întârzierea livrării vaccinului deci nu poate fi pusă pe seama Ministerului Sănătăţii. Instituţiile şi organismele internaţionale nu contraindică vaccinarea la vârsta de 7-11 luni.

Guvernul Năstase a distrus în faşă o idee, adică supravegherea bolilor infecţioase. Guvernul Tăriceanu va realiza reforma în tot sistemul sanitar, ca şi reforma pe care dumneavoastră aţi blocat-o în domeniul supravegherii bolilor infecţioase. Desfiinţarea acestui centru nu reprezintă desfiinţarea ideii, desfiinţarea ideii aţi făcut-o dumneavoastră, pentru că în interese personale aţi creat o structură care s-ar potrivi foarte bine în povestea cu hainele împăratului. Aţi transferat acest lucru unei unităţi de supraveghere la nivel naţional. Ministerul Sănătăţii va pune la punct o structură funcţională, utilă, conform normelor şi recomandărilor internaţionale.

Cu privire la declaraţia din Consiliul Suprem de Apărare a Ţării am răspuns şi răspund în continuare la fel. CSAT a fost informat corect şi a înţeles că Ministerul Sănătăţii îşi îndeplineşte atribuţiile în conformitate cu prevederile legale şi am informat şi despre întârzierea nepermisă a licitaţiilor, inclusiv cea din anul 2005, dar care nu a fost decisivă în nevaccinare, aşa cum a fost incompetenţa celor care răspundeau de program şi nu au făcut nimic să cumpere dozele de vacinare existente în stoc la Institutul Cantacuzino, iar dacă am luat măsuri împotriva acestora, mi le imputaţi tot mie. Oare când sunteţi coerenţi? Sau când vă ieşiţi din jocurile de interese?

Conştienţi de dezastrul din sănătate, semnatarii moţiunii proclamă vinovăţia celor ce au gestionat ministerul în ultimul an şi cer haotic să ia măsuri să fie înlocuiţi ba unul, ba altul, în acelaşi timp.

Domnilor deputaţi, aveţi dreptate. Ministerul Sănătăţii, cei care l-au gestionat sunt responsabili pentru criza sistemului de sănătate din România. Dar aveţi dreptate numai parţial, responsabilitatea nu aparţine numai celor care au gestionat ministerul în ultimul an, ci tuturor celor care au deţinut acest portofoliu în ultimii 15 ani.

În consecinţă, domnilor din Opoziţie, sunteţi la fel de responsabili de ceea ce s-a întâmplat în sistemul de sănătate prin miniştrii pe care i-aţi trimis şi aprobat în Parlament. După ştiinţa mea, cu excepţia unuia, toţi predecesorii mei au fost medici, indiferent de partidul care s-a aflat la guvernare. Medici renumiţi în specialităţile lor, dar care au părăsit ministerul cu prestigiul ştirbit, din cauza slabelor aptitudini manageriale sau din alte motive, şi nu mai comentez, specifice breslei. A venit momentul să renunţăm la mentalitatea că ministrul sănătăţii trebuie să fie medic.

În majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană sistemul sanitar este administrat de manageri, lucru care nu ştirbeşte cu nimic din prestigiul medicilor, dimpotrivă. Şi apropos de această mentalitate, că ministrul sănătăţii trebuie să fie medic, i-aş întreba pe domnii de la PSD, în al căror partid există un doctor omniprezent, omniscient şi omnipotent care şi-a dorit mult să fie ministru, dar nu a reuşit, deci, întreb: de ce nu l-aţi pus ministru deşi încearcă să convingă pe toată lumea ca să-i aprecieze calităţile manageriale? Pentru că nu aţi ştiut ce să faceţi!

Şansa sănătăţii este să susţineţi reforma pe care o propun. Nu sunt medic, ci un manager care vrea şi poate să facă reforma pentru că nu este vulnerabil la presiunile din interiorul sistemului. Declar pe propria răspundere că nu există grupuri de interese faţă de care să am obligaţii şi care ar putea astfel să mă determine să iau măsuri care contravin managementului performant.

De aceea, vă solicit sprijinul în aplicarea acestei reforme. Avem acum împreună această şansă: să vindecăm sistemul sanitar. Să-l facem să funcţioneze pentru oameni şi să dăm totodată medicilor ceea ce merită: spitale dotate la standarde europene, demnitate şi responsabilitate. Cer, în primul rând, sprijinul colegilor mei din Alianţă, dar şi partidelor care sunt astăzi în Opoziţie. Pentru a avea o şansă reală în reformarea sistemului de sănătate, este nevoie de adevăr, de corectitudine, de reguli pe care să le respecte toţi, indiferent cine sunt, cum îi cheamă sau pe cine reprezintă.

Vă solicit, doamnelor şi domnilor deputaţi, să respingeţi această moţiune simplă care se încurcă în neadevăruri, care este un simplu demers neprofesionist, inconsistent, imatur, incompetent, ca şi titlul agramat al moţiunii.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule ministru. Aţi vorbit 32 de minute.

Invit la cuvânt pe domnul deputat Aurel Nechita.

Domnul Aurel Nechita:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Domnilor secretari de stat,

Doamnelor şi domnilor,

L-am ascultat mai bine de o jumătate de oră pe domnul ministru Nicolăescu şi aveam un speech profesionist, ca să spunem aşa, adică aşa cum nu-i place domniei sale, pentru că eu fac parte din tagma medicilor, aceia care n-au ce căuta în sistemul sanitar. Acolo trebuie să fie doar manageri. Sunt convins că dacă vor fi manageri de la direcţie şi până la poartă nu va mai muri nimeni în România.

Domnule ministru,

Practic, există şi secţii ORL, mă scuzaţi... Practic în România, în 2005, de când Convenţia, Alianţa conduce această ţară s-a înregistrat o epidemie de rujeolă cu aproape 7 mii de cazuri şi care epidemie va continua până în ianuarie-februarie. S-au înregistrat deja 10 decese. Constatăm că la 8 ani o dată, avem câte o epidemie sub această guvernare, indiferent că e galbenă sau portocalie. Constatăm că mor copii, în 1997 s-a sărit peste ea, că nu vă convenea, au fost afectaţi peste 23 500 de copii şi atunci, acum, peste 8 ani, sunt afectaţi până acum aproape 7000 de copii şi au murit 10 copii.

Domnule ministru,

Eu sunt în primul rând pediatru, şi am participat la campanii de vaccinare în 30 de ani de meserie. Şi nu sunt, într-adevăr, economist, contabil să pot să-mi permit să manageriez un spital, deşi am condus un spital de copii foarte bine 14 ani de zile. Dar vreau să vă spun că aceşti medici pe care dumneavoastră îi blamaţi că le expiră vaccinurile, că le aruncă, că nu le fac, nu le cunoaşteţi situaţia, pentru că nu aţi fost niciodată în teritoriu să vedeţi cum se vaccinează într-un sat din România, indiferent de situaţie, un copil. Să vedeţi că acel medic a raportat poate 1000 de copii ca vaccinaţi şi din aceştia unii sunt în cartiere îndepărtate, în zonă cu populaţie rromă, în zone în care nu se poate umbla; copii care pleacă cu familiile din ţară şi rămâne cu doze de vaccin.

I-aţi întrebat, domnule ministru, că aleargă uneori din casă în casă şi 3-4 luni de zile până prind un copil să-l vaccineze? Pentru că legea nu-i permite să-l vaccineze cu de-a sila.

V-aţi referit la un studiu ESEN, pentru că iniţial am avut senzaţia că aţi făcut un alt studiu, pe care nu-l ştie în România nimeni, şi-l aveţi secret. Aţi studiat, am luat în consideraţie rezultatele acestui studiu şi vă pot spune, domnule ministru, că la capitolul România din cele 6 state analizate în studiul ESEN 2 era vorba doar de 24 de copii seronegativi, cu vârste între 2 şi 4 ani, domnule ministru, deci vaccinaţi la un an, în perioada 1999-2000, şi că afirmaţia dumneavoastră de 39% din copii nu erau vaccinaţi este, eu sunt, am o educaţie, este neadevărată, nu pot să-mi permit să vă spun că minţiţi, domnule ministru. Eu sunt educat, eu sunt medic.

Din acest motiv, domnule ministru, vreau să recunoaşteţi un singur lucru. Că în timp ce în anii precedenţi s-au acumulat, s-au achiziţionat vaccinuri, cu toate disfuncţionalităţile pe care poate dumneavoastră le cunoaşteţi mai bine la ora actuală, şi că au rămas poate vaccinuri în plus, dar cum este mai bine, domnule ministru? Să ai mai multe vaccinuri, să vaccinezi totuşi populaţia, să ai o acoperire de 90% sau, cum s-a întâmplat acum, între martie şi septembrie să nu fie achiziţionată nici o doză de vaccin în România? Pentru că masa receptivă, nu critică, domnule ministru, întrebaţi-i pe specialişti, masa receptivă se poate acumula şi deveni critică şi în 6 luni de zile, nu e nevoie de 4 ani, nu e nevoie să fie PSD-ul la guvernare ca să se formeze o masă critică. Copii care au murit anul acesta, cu excepţia primului, din ianuarie, toţi ceilalţi s-au născut sub guvernarea dumneavoastră. Toţi erau copii sugari. Nu PSD-ul este vinovat de acest lucru. A fost de acord în final cu oferta dumneavoastră, dar tardivă, domnule ministru, şi anume că problemele sunt de la Revoluţie şi până acum. Păi, dacă spuneţi treaba asta, de ce nu aţi venit coautori cu noi la moţiune?

Domnule ministru, nu mai repet ceea ce s-a spus. Dar vreau să vă spun că parcă asistăm la un dialog al surzilor. Avem aceleaşi date, noi le prezentăm aşa cum sunt, şi dumneavoastră le prezentaţi invers. Ţinând cont că epidemia de rujeolă are o ciclicitate în România se pare, prima a fost în 1997, tot sub guvernarea dumneavoastră, a doua în 2005, tot sub guvernarea dumneavoastră. pentru ca să nu mai moară copii în această ţară şi populaţia să fie sănătoasă, m-aş ruga la Dumnezeu să reveniţi la guvernare nu o dată la 8 ani, ci la 80 de ani.

Vă mulţumesc. (Aplauze sporadice din partea PSD.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi vorbit 5 minute şi 45 de secunde. Aţi văzut ce exact sunt?

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul Liviu Câmpanu.

Domnul Liviu Câmpanu:

Bună ziua!

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să vă rog să-mi permiteţi să păstrăm un moment de reculegere pentru cei 10 copii decedaţi în această epidemie de rujeolă, pentru cei 20 de copii morţi în 2003 într-un spital din Oradea, pentru cei 6 copii decedaţi într-un spital din Iaşi în 2003.

Vă rog frumos, să păstrăm un moment de reculegere pentru fiecare victimă a sistemului sanitar adus în această situaţie, în special de guvernanţii sociali-democraţi în ultimii 15 ani.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Domnul Liviu Câmpanu:

Vă mulţumesc.

Nu voi face decât să vă prezint foarte pe scurt o statistică de la Direcţia de sănătate publică a judeţului Botoşani, privind situaţia vaccinărilor în perioada 2001-2004. Vă voi spune că în anul 2001- vaccinarea antirujeolică în judeţul Botoşani s-a făcut la interval de 3 luni, deci din 3 în 3 luni.

În anul 2002 vaccinarea antirujeolică în judeţul Botoşani a păstrat aceeaşi ritmicitate. În anul 2003, în lunile aprilie, august, octombrie, noiembrie şi decembrie nu s-a efectuat nici o vaccinare antirujeolică în judeţul Botoşani. Într-adevăr, nici la începutul anului 2005 nu s-a efectuat vaccinarea antirujeolică, dar vă întreb, cine ar fi trebuit să se ocupe de organizarea de licitaţii pentru aprovizionarea cu vaccinuri pentru anul 2005?

Vreau să vă întreb totuşi altceva. Poate că acest lucru nu s-a întâmplat datorită lipsei de vaccinuri, poate s-a întâmplat datorită modului şmechereşte în care guvernarea PSD s-a gândit să fure medicii de familie, ştiut fiind că o vaccinare este plătită cu 24 de mii de lei, iar dacă este făcută la mai mult de 10 copii o dată se plăteşte numai cu 12 mii lei.

Vreau să vă mai întreb un lucru. Eu personal vreau să-mi cer scuze, ca medic, faţă cei care au semnat această moţiune simplă. Pentru că sunt convins că aţi semnat această moţiune în necunoştinţă de cauză. Sunt convins că v-aţi lăsat păcăliţi de cei care au guvernat în 2000-2004 şi au distrus sistemul sanitar românesc.

Spuneaţi de dispreţ faţă de bani publici, domnule ministru.

Vreau numai să vă întreb, ce înseamnă atunci plata în avans în fiecare lună de 3 milioane de euro, începând din 2003 către centrele Euromedica. Vreau să vă întreb de ce salvările pe care le-aţi achiziţionat anul trecut, Dacii, deci autoturisme Dacia, au costat 17 mii de euro bucata. Şi vreau să vă mai întreb un lucru: din ce bani aţi făcut campania pentru alăptare la sân, dacă nu din bani publici? Însă, această campanie nu face altceva decât să crească imaginea soţiei dumneavoastră, să-i crească cota de piaţă, în condiţiile în care era în concediu pentru îngrijirea copilului. Vedeţi în faţă un afiş care reprezintă această campanie, mai am şi alte pliante, sunt plătite din bani publici şi, de asemenea, vreau să vă spun că aici vedeţi o iniţiativă, o campanie pentru suptul la sân. (Domnul deputat arată către sală un afiş.)

Ce nu vedeţi este modalitatea de a suge frumos, elegant din banii publici!

Vă mulţumesc. (Râsete din partea Puterii; Aplauze).

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, aţi vorbit 4 minute. Urmează domnul Petrică Movilă, de la Grupul parlamentar al PD.

Domnul Petru Movilă:

Stimaţi colegi,

Moţiunea simplă "Copiii din România mor de rujeolă datorită Guvernului iresponsabil", înaintată de grupurile parlamentare ale PSD şi PRM, este doar o altă dovadă de ipocrizie şi rea voinţă din partea Opoziţiei, care speculează orice situaţie neprevăzută: inundaţii, gripă aviară şi, în acest caz, epidemie rujeolică pentru a discredita coaliţia aflată la guvernare, în paralel cu sporirea capitalului de imagine proprie. Strategia constă în utilizarea unei tehnici de manipulare simplă: crearea unei dihotomii între cei răi, în acest caz Ministerul Sănătăţii şi prin extindere coaliţia aflată la guvernare, şi cei buni, adică Opoziţia care semnalează situaţia dramatică şi se aşează în postura de erou salvator, considerând că adoptarea moţiunii reprezintă nici mai mult nici mai puţin decât: "Şansa poporului român să beneficieze de un sistem sanitar care să ofere îngrijiri de calitate, în mod nediscriminatoriu pentru toţi cetăţenii."

În faţa unei situaţii care solicită concentrarea eforturilor pentru identificarea unei soluţii viabile, principala preocupare a semnatarilor moţiunii o constituie discreditarea ministerului şi înlocuirea ministrului sănătăţii, înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă, o solicitare către CSAT de a primi o informare corectă despre epidemia de rujeolă. De altfel, 4 din cele 5 propuneri concrete ale semnatarilor se referă la aceste aspecte.

Poate aţi uitat, domnilor, ce eficient aţi gestionat fondurile din sănătate cât aţi fost la guvernare. Vă informez, după cum bine ştiţi, că banii necesari pentru achiziţia de vaccinuri pentru anul 2005 au fost cheltuiţi de Institutul de Sănătate Publică la începutul anului pentru plata restanţelor din 2004, un an bine gestionat de PSD la Capitolul "Populismul în sănătate".

De altfel şi la această oră încă mai plătim din bugetul pe 2005 datorii din anii anteriori.

Vreau să precizez, ceea ce, de asemenea, ştiţi, că Guvernul Tăriceanu a alocat în luna iulie 2005 suma necesară pentru achiziţionarea vaccinurilor.

Stimaţi colegi din Opoziţie, dacă sunteţi atât de preocupaţi de situaţia dramatică ce afectează starea de sănătate a populaţiei, de ce nu veniţi cu propuneri constructive pentru limitarea efectelor de epidemie rujeolică cu care ne confruntăm? Este, desigur, o întrebare retorică. Pe dumneavoastră vă interesează, în principal, discreditarea adversarilor politici, speculând în acest scop suferinţele şi nevoile populaţiei, titlul apocaliptic al moţiunii fiind o dovadă grăitoare în acest sens.

Se pare, domnule deputat Năstase, preşedinte executiv al PSD, că sunteţi un om de cuvânt, aşa cum aţi promis la dezbaterea moţiunii "nepăsarea": "Vor mai fi şi alte moţiuni" şi avem exemplul.

Trebuie să recunoaşteţi că nu este deloc lăudabil gestul dumneavoastră de a lovi prin toate mijloacele Guvernul României, atunci când ţara are nevoie de solidaritate pentru binele cetăţenilor care v-au ales alături de noi în Parlamentul României.

Se fac declaraţii publice, de parcă cei care le fac, colegi parlamentari, ori nu ştiu pe ce lume se află, ori sunt adevăraţi maeştri ai demagogiei. Sper ca aceşti colegi să conştientizeze faptul că în viaţă şi în politică există reguli, respect pentru adversari, şi, ceea ce e mai important e că toate demersurile noastre trebuie să aibă la bază fapte şi situaţii reale.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat va vota împotriva acestei moţiuni. (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi vorbit 4 minute.

Urmează domnul deputat din partea Partidului România Mare, Mircea Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Stimate domnule ministru,

Distinşi colegi,

Permiteţi-mi ca să exprim, într-un limbaj profesionist, situaţia existentă.

Într-adevăr, sunt de acord cu ministrul sănătăţii, distinsul domn Nicolăescu, că bombele explodează după 15 ani. Este un adevăr. Acest sistem este subfinanţat cronic din 1990 încoace şi acest lucru se resimte. Cu toate acestea, însă, consider că, dacă există disfuncţionalităţi anterioare, este necesar ca ele să fie înlăturate şi, în nici într-un caz, adâncite. Or, faptele sunt fapte şi nu pot fi contestate. Avem morţi de rujeolă în secolul XXI, ceea ce nu se întâmplă în nici o ţară civilizată. Aceste lucru este un fapt.

Un alt fapt foarte cert este acela că licitaţia pentru rujeolă, în mod normal, trebuia să fie încheiată, nu demarată în luna martie.

Studiul ESEN 2 arăta, într-adevăr, că masa receptivă este de 39%. Acest studiu are o istorie întârziată. De ce? Începe în 2001, însă, până când laboratoarele Cantacuzino au fost acreditate extern şi până când de la Londra a venit confirmarea acestui studiu, s-a făcut anul 2004. Aceasta este realitatea.

Într-adevăr, exista această masă critică pe care nu o putem pune exclusiv pe seama vaccinării. Este vorba şi de nereceptivitate, este vorba şi de calitatea vaccinului. Dar, acest lucru se ştia. Şi, în aceste condiţii, licitaţia trebuia terminată şi vaccinarea trebuia începută alert şi puternic în anul 2005, nu în această perioadă, când epidemia s-a declanşat.

Aş mai adăuga încă ceva. Noi aveam vaccin antirujeolic făcut din anul 1979, de către Institutul Cantacuzino, întrucât statul, la acea vreme, a dat 2,5 milioane de dolari Laboratoarelor Mariott din Franţa, care au realizat vaccinul antirujeolic, vaccin care nu aveam dreptul să-l exportăm, dar era bun. Acest vaccin, în mod normal, se face la vârsta situată între 7 şi 9 luni, întrucât imunitatea pasivă primită de la mamă dispare după 6 luni. Aceasta era tradiţia.

Într-adevăr, în anul 2002 se schimbă orientarea şi se trece la trivaccin, vrându-se să se facă rubeolă, rujeolă şi vaccinul urlian, vaccin care trebuia importat, în primul rând mai scump, în al doilea rând, cu acest vaccin trebuia să creşti vârsta la 11 luni. OK! E o orientare; nu e rea, poate. Dar un fapt este cert: copilul rămâne fără imunizare între 7 şi 9 luni.

Sigur, acum, Ministerul Sănătăţii revine la imunizarea făcută la 7 luni cu vaccin antirujeolic. Mă întreb: de ce acest lucru nu s-a făcut la începutul anului 2005? Sigur, poţi să dai vina pe o tradiţie prost făcută. Dar de ce n-ai făcut tu acest lucru? Şi aceasta este întrebarea. Vaccinăm acum, în plină epidemie de gripă. Vreau să vă spun că acest lucru are riscuri şi se discută acest fapt, întrucât vaccinul este cu virus viu atenuat, luat de la Institutul Cantacuzino, vaccin foarte bun, dar care nu se face în plină perioadă epidemică.

Aş merge mai departe şi aş spune nişte lucruri. Să privim constructiv. La gripă ne aflăm, la fel, în faţa unei situaţii în care poate veni epidemia de gripă.

Vreau să vă spun că s-a promis că la 10 noiembrie vor fi în teritoriu 1,5 milioane doze de vaccin antigripal. Nu avem decât 550 de mii de doze luate de la AVANTIS şi cu care încă nu se semnase contractul până la data de 21 noiembrie. Poate acum este semnat. Ne aflăm în pericolul acestei epidemii de gripă şi trebuie să acţionăm.

De acord. Institutul Cantacuzino trebuie sprijinit. De ce nu s-au dat comenzile la începutul anului spre Institutul Cantacuzino? Nu este o scuză faptul că anterior nu s-au dat. S-a urmărit o politică de distrugere a acestui institut, de privatizare a lui, ceea ce nu este corect, pentru că este un institut cu valoare strategică. În condiţiile bioterorismului, acest institut trebuie sprijinit şi să se găsească fondurile necesare ca să-şi poată introduce GMP-ul.

Deci, cred că aici trebuie ca această moţiune să ne ducă la reflecţia asupra acestor probleme.

Aş mai sublinia un fapt. Ne aflăm în condiţiile unei subfinanţări cronice a sistemului de sănătate. Bugetul sistemului de sănătate este cel mai slab buget primit în decursul anilor. Şi aş spune: ce reformă este aceea în care fondul public privat adunat de la oameni rămâne în continuare în bugetul consolidat de stat? S-au deturnat 23 de mii de miliarde în anii 2002-2003. Acţiunea continuă. Eu înţeleg reformă, dar să se treacă faptul că acest buget este fond public privat, să nu se mai adune fondurile prin AVAB şi să se deturneze banii oamenilor şi ai sănătăţii.

La ora actuală, vă rog să mă iertaţi, cu tot respectul pe care-l am faţă de dumneavoastră, domnule ministru, dar Legea spitalelor, prin care se face această decapitare a elitelor medicale, nu socotesc că este corectă. Am luptat să facem descentralizare. Personal, m-am luptat cu guvernele anterioare să înţeleagă că ministrul nu are dreptul să destituie şi să numească directori de spital. Şi am fost înţeles. Aşa este în toată lumea civilizată. La ora actuală, revenim la aceste situaţii, care spun eu că vor crea un hiatus şi aceste mari personalităţi care au făcut eforturi, au sponsorizat spitalele prin relaţii personale, sunt înlăturate.

Mă întreb eu, dacă dumneavoastră aţi avea consilier pe profesorul Streinu Cercel, personalitate de renume internaţional, eu cred că şi vaccinarea ar fi fost făcută la 7-9 luni, imediat după ce aţi fi venit ministru, şi aţi fi realizat toate aceste probleme grave cu care se confruntă sistemul sanitar.

Cred că trebuie să ne bazăm pe elitele profesionale, aceşti oameni de excepţie, care au făcut foarte mult şi vor face în continuare. Vedeţi, sistemul de sănătate, spre deosebire de alte sisteme, nu face greve. Indiferent de salarizarea indecentă pe care o avem şi de tot ceea ce există, noi venim să tratăm bolnavii. Am făcut un jurământ al lui Hipocrate. Din acest motiv, cred că este necesar să gândim adânc la aceşti oameni, care nu fac grevă, care vin şi care muncesc, şi care, la ora actuală, sunt mai umiliţi decât oricând în istoria medicinii. Nu este posibil ca un profesor Ciurea, ca un profesor Florin Popa, ca un profesor Bârsan, un profesor Căpâlneanu, ca un profesor Babeş, să fie destituiţi pentru management prost? Mai mult decât atât: sunt spitale care nu au avut nici o datorie, precum Institutul Inimii din Cluj, Spitalul Clinic din Oradea, pe care-l cunosc foarte bine şi care au fost destituiţi.

Nu cred că aceasta este soluţia. Eu sunt de acord ca un ministru să nu fie medic, dar în jurul lui trebuie să fie medici de ţinută. El trebuie să-şi asculte consilierii, trebuie să asculte glasul lumii medicale. Pentru că suntem o lume fără de care nu puteţi exista nici unul. Când deveniţi bolnavi, fiecare veniţi la medic. Deci, vă rog, şi acest mesaj este mesajul meu şi al Partidului România Mare, respectaţi lumea medicală, respectaţi sănătatea, aranjaţi disfuncţionalităţile existente, daţi cei 3 milioane de dolari, care se adună de la oameni la oameni şi, în aceste condiţii, situaţia va fi rezolvată în condiţiuni bune şi nu printr-o vânătoare de vrăjitoare şi prin căutări de motive privind moştenirile. Ele există, dar trebuie depăşite.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al P.R.M.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi vorbit 10 minute.

Din partea U.D.M.R., are cuvântul domnul deputat Márton Árpad.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Să nu vă miraţi, nu vorbesc în calitatea de medic, nu sunt medic. Vorbesc în calitatea mea de om politic.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Prezenta moţiune este în primul rând o declaraţie politică: "O moţiune simplă, prin care solicităm exprimarea votului de neîncredere pentru iresponsabilitatea administrativă şi lipsa de respect civic a Guvernului Tăriceanu faţă de sănătatea cetăţenilor români".

În al doilea rând: este dublarea unei solicitări de înfiinţare a unei comisii de anchetă, depusă deja şi pe altă cale regulamentară.

În al treilea rând: este o explicaţie a fostei guvernări faţă de unele declaraţii care au făcut-o responsabilă pentru epidemie.

Iar, în al patrulea rând, accentuez, numai în al patrulea rând, deci jumătate din text se referă la existenţa unei epidemii, dar nici un cuvânt, nici un cuvânt, despre adevărata problemă.

Permiteţi-mi ca eu să vorbesc numai despre asta. Căci, problema reală, în viziunea mea, este subfinanţarea sănătăţii şi pentru a controla cât mai la sânge cheltuirea puţinilor bani, birocratizarea din ce în ce mai crescândă a acesteia.

În perioada 1997-2000, a existat o încercare de reformare a sistemului cu unele adevărate mici rezultate. Dotarea şi a spitalelor de provincie cu aparate performante, respectiv crearea sistemului de asistenţă medicală primară, care, la început, a primit o finanţare cât de cât acceptabilă, urmând ca această finanţare să fie restrânsă din ce în ce mai mult.

În pachetul de reformă în domeniul sănătăţii se propune, din nou, alocarea unui procent de cel puţin, accentuez, cel puţin, 15% din valoarea totală a fondului unic de asigurări sociale de sănătate. Să sperăm că va fi aşa.

Se vorbeşte despre responsabilitatea ministerului, în întregul său. Cred pe undeva acest enunţ este adevărat. Căci birocraţii din această instituţie sugerează soluţii care duc la această birocratizare din ce în ce mai mare, soluţii acceptate, din păcate, de toţi miniştrii din ultimii 15 ani, indiferent de culoarea politică.

În ţările al căror exemplu dorim să-l urmăm, un medic de familie care are circa 1.000 de pacienţi, trăieşte bine. La noi, pentru realizarea unui venit aproximativ egal cu venitul mediu pe economie, un medic trebuie să aibă cel puţin 2.000 de pacienţi şi cadre medii cât mai puţine şi are o activitate birocratică din ce în ce mai mare. Astfel, medicul a fost transformat, încetul cu încetul, într-un birocrat care completează toată ziua formulare tipizate şi nu mai are timp să se ocupe de examinarea foarte atentă a bolnavului, sau a omului aparent - accentuez aparent - sănătos. Nu are cadre medii care să se ducă după copiii pe care părinţii lor nu-i aduc la medic. Nu au cadre medii care să se ducă după persoanele care se consideră a fi sănătoase. Şi, astfel, vom avea din ce în ce mai multe epidemii atât la copii, cât şi la adulţi. Vom depista din ce în ce mai puţine cazuri în formă incipientă de boli, pentru că prevenirea acestora necesită timp mult mai mare decât suntem dispuşi să acordăm medicilor.

Noi credem că aceasta este problema reală, noi credem că această problemă trebuie să fie soluţionată.

În mod evident, nu vom vota această moţiune. Dar, în mod evident, sugerăm şi persoanelor care în momentul actual au competenţă decizională în acest sistem, pentru că ştim cu toţii: marea parte a acestor probleme sunt create de norme juridice inferioare legilor pe care dumneavoastră le votaţi. Sunt norme de aplicare, de decizii, ordine, contracte-cadru care reglementează întreaga activitate.

Deci, avem o sugestie către toate persoanele care au o astfel de competenţă: creaţi un cadru optim de activitate pentru medici, şi nu numai pentru medicii de familie, ca aceştia să se poată ocupa într-adevăr de bolnavi şi să nu devină birocraţi care să completeze, de dimineaţa până seara, formulare!

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi vorbit 5 minute.

Are cuvântul domnul deputat Victor Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu aş vi vrut să vorbesc despre sănătate, pentru că eu sunt jurist, nu sunt contabil, ca domnul Nicolăescu, şi prefer să vorbesc despre lucrurile pe care le cunosc.

Am fost, însă, şi nu credeam că se mai poate în Parlamentul României, am fost indignat nu de cele 32 de minute în care domnul ministru nici nu ne-a spus că-i pare rău pentru ce s-a întâmplat, nici cum va face ca în viitor să evite asemenea situaţii, ci de un discurs şi nişte intervenţii atât de ticăloase, încât credeam că n-o să le vedem nici măcar în Parlamentul României. Când un domn deputat, de care n-am mai auzit, şi nu vreau să mai aud de acum încolo, domnul Câmpan, foloseşte copiii decedaţi şi atacuri la familiile colegilor noştri, mi se pare că nu e numai un semn de iresponsabilitate... dar, încă odată, în loc să discutăm despre ce trebuie făcut în viitor, ascultăm tot felul de oameni frustraţi.

Am fost ieri în judeţul pe care domnul ministru Nicolăescu îl reprezintă în Parlament, în Mureş, şi oamenii de acolo-mi spuneau, zâmbind, aşa, că-i spun "ministrul rudotel". Nu cred că era nimic de zâmbit, atât timp cât sunt copii, sunt oameni care suferă pentru incompetenţă. Nu cred că dac-ai fost contabil oriunde, de la CAP până oriunde, într-un minister, trebuie obligatoriu să te pricepi la Sănătate. Am o singură propunere şi-nchei rugându-l pe domnul Nicolăescu, a cărui lipsă n-o simţim în Parlament, să pună capăt acestei moţiuni, să vorbească cu domnul Tăriceanu să-i dea o funcţie de ministru de unde nu mai poate să omoare oameni. Atât aş fi... Sper să dea măcar acum un semn de responsabilitate. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi vorbit două minute.

Are cuvântul, din partea Partidului Conservator, domnul Renică Diaconescu.

Domnul Octavian-Mircea Purceld (din sală):

Domnule preşedinte, vă rog, procedură!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Procedură. Vă rog. Mă iertaţi, domnule deputat. O intervenţie pe procedură.

Domnul Octavian-Mircea Purceld:

Îmi cer scuze şi eu că intervin. Eu ştiam că în sală sunt reprezentanţi ai presei şi ai televiziunii, persoane acreditate.

Vă rog, domnule preşedinte de şedinţă, în banca miniştrilor a apărut un fotograf. V-aş ruga să-l rugaţi să părăsească banca miniştrilor. Ne face fotografii întruna. Şi are preferinţă pentru o anumită zonă a sălii.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da. Rog chestorii să verifice această chestiune.

Domnul Renică Diaconescu, aveţi cuvântul.

O voce din sală:

Este secretar de stat!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Dacă-i secretar de stat, cu atât mai grav este, dacă se ocupă de poze.

Da. Domnule Renică, aveţi cuvântul.

Domnul Renică Diaconescu:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

N-am să vorbesc ca un om care se simte frustrat, pentru că sunt medic şi lucrez într-un spital judeţean, deci nu vorbesc ca un frustrat.

Ca medic, pot să vă spun decât că sunt surprins de ceea ce a apărut în moţiunea de cenzură, de afirmaţiile de acolo. Şi vă întreb dacă aceste cazuri de rujeolă, de care spuneţi dumneavoastră că au bulversat sistemul sanitar, nu au, oare, rădăcini în anii precedenţi, de prost manageriat în sistemul sanitar?

Faptul că spitalele au fost devalizate de aşa-zişi directori care acum îşi aruncă carnetele de partid din buzunare şi au devenit brusc independenţi, nu interesează, oare, pe nimeni?

Faptul că subfinanţarea sistemului de sănătate de peste 10 ani a dus la o asistenţă ca în ţările din lumea a treia, nu interesează pe nimeni?

Este neseriozitate, sau lipsă de implicare?

Dacă se vrea să ne ocupăm de sistemul sanitar, haideţi, atunci, să facem o analiză serioasă, competentă, despre criza care există de mai mulţi ani şi care a fost acoperită până acum.

Vă întreb: unde au fost directorii de spitale sau de direcţii sanitare acum un an, sau acum doi ani? De ce nu au strigat şi atunci pe ecranele televiziunilor că sistemul este subfinanţat? Atunci vă era bine, nu? Tăcerea lor a reprezentat satisfacţia sistemului sanitar, sau satisfacţia sistemului politic de atunci?

Parlamentarii Partidului Conservator consideră că o analiză profesionistă şi o dezbatere fără accente politicianiste trebuie făcută. Sistemul sanitar este într-adevăr în criză, dar colacul de salvare nu vine prin aceste abordări superficiale, care se vor a fi lovituri de imagine publică. Oamenii aşteaptă de la noi soluţii, nu aşteaptă moţiuni făcute de dragul schimbării imaginii. Oamenii aşteaptă responsabilitate, şi nu jocuri de picioare, care se doresc a fi semnale de alarmă. Aceste piese ieftine nu mai au audienţă. Aceleaşi personaje se schimbă doar decorul.

De aceea, noi, parlamentarii Partidului Conservator, vom vota împotriva moţiunii de cenzură, pentru că o considerăm un act ieftin într-o piesă nerealistă.

Problema sistemului sanitar trebuie rezolvată prin implicare, şi nu prin trageri de mânecă şi jocuri de imagine. Vremea vorbelor în sistemul sanitar a trecut. Trebuie să trecem la fapte. La fapte, domnule ministru! (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi vorbit 3 minute.

Are cuvântul doamna deputat Monalista Gălăteanu.

Doamna Monalisa Gălăteanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Timp de un an de zile, am asistat cu toţii cum, rând pe rând, toate categoriile de cetăţeni ai acestei ţări, fie că s-au numit sinistraţii rămaşi sub cerul liber, fie că s-au numit pensionarii amăgiţi de mirajul recalculării pensiilor, sau profesorii păcăliţi cu promisiunea dublării salariilor, cu toţii au plătit tribut pentru indiferenţa şi incompetenţa actualei Puteri.

Şi, pentru ca tristeţea şi dezamăgirea să fie totale, iată că a venit acum rândul copiilor nevinovaţi ai acestei ţări să dea tributul lor de viaţă pentru neputinţa actualilor guvernanţi privind garantarea dreptului constituţional la viaţă.

Veştile rele care circulă în ultima perioadă ne determină să urmărim cu frică situaţia României, care pare să se agraveze pe zi ce trece.

Actuala guvernare, în loc să-şi asume responsabilitatea pentru moartea unor copii nevinovaţi, caută ţapi ispăşitori în grădina Partidului Social Democrat.

În Bucureşti şi în 31 de judeţe ale ţării s-a declanşat epidemia de rujeolă, fiind raportate deja peste 3.000 de cazuri, cu mult peste cele înregistrate în anii anteriori. Lipsa de reacţie a Ministerului Sănătăţii la momentul apariţiei şi extinderii epidemiei de rujeolă de la începutul acestui an a avut consecinţe tragice, pe care, iată, le consemnăm acum în triste statistici.

Cele mai multe cazuri de rujeolă se înregistrează în judeţele Constanţa, Prahova, Bihor, dar şi în municipiul Bucureşti. Mai grav este că, deşi dezvoltarea epidemiei de rujeolă a scăpat de sub control, conducând deja la decese în rândul a 10 copii de sub un an, autorităţile sanitare încă îşi pasează responsabilităţile. În spitale sunt internaţi în stare gravă zeci de copii din cauza incompetenţei Ministerului Sănătăţii, care nu a efectuat campania de vaccinare antirujeolică de rutină, situaţie fără istoric în ultimii 25 de ani.

Conducerea Ministerului Sănătăţii ar fi trebuit să se asigure că vaccinarea antirujeolă se face la timp şi în bune condiţii. Ca urmare a ineficienţei ministeriale în gesionarea campaniei de vaccinare, boala a apărut în forme grave la sugarii care nu pot fi vaccinaţi înainte de un an, aceasta fiind transmisă de copiii care nu au fost imunizaţi la timp.

Spitalele şi secţiile de boli infecţioase din toată ţara au devenit neîncăpătoare, din cauza creşterii continue a numărului de cazuri de îmbolnăviri, mulţi dintre copiii afectaţi aflându-se acum în stare foarte gravă.

În tot acest timp, conducerea Ministerului Sănătăţii nu face decât să solicite raportări peste raportări şi să se disculpe în cazul deceselor.

Actualul Guvern a încercat chiar să arunce vina pe guvernarea P.S.D., că a înfiinţat un centru naţional de supraveghere şi control al bolilor transmisibile, care ar fi trebuit să coordoneze campaniile de imunizare.

Având în vedere faptul că Ministerul Sănătăţii nu a achiziţionat vaccinuri timp de 7 luni, ne întrebăm: ce oare ar fi putut coordona acest centru, care încă de la începutul anului a trimis numeroase adrese, sesizări şi cereri disperate către Ministerul Sănătăţii? Nimeni, însă, nu a luat nici o măsură în acest sens, astfel încât se pot observa efectele dezinteresului celor aflaţi la conducerea ministerului.

În ceea ce priveşte acuzaţiile domnului deputat de la P.N.L. referitoare la campania pentru promovarea alăptării la sân, vreau să fac o singură precizare: această campanie nu a fost finanţată din banii Guvernului P.S.D., ci, dimpotrivă, a fost finanţată şi promovată de UNICEF.

În ceea ce-l priveşte pe domnul ministru: dânsul ne-a predat astăzi o frumoasă lecţie de medicină, ne-a prezentat definiţii despre rubeolă, pojărel şi, de foarte multe ori, a menţionat că noi nu înţelegem. Sigur că noi nu înţelegem, pentru că nu suntem specialişti în medicină. Un singur lucru înţelegem noi, cei de la P.S.D.: că ne mor copiii şi bătrânii, în timp ce actuala guvernare face telejustiţie, telereformă, teledemitere, adică, teleguvernare.

Dacă această situaţie tragică, prin care trec cetăţenii nevinovaţi ai acestei ţări, trebuie să-şi găsească o scuză în managementul deficitar din sistemul sanitar, atunci trebuie însănătoşit mai întâi managementul conducerii Ministerului Sănătăţii şi administrat de urgenţă un vaccin împotriva cinismului şi aroganţei actualilor guvernanţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, doamnă deputat. Aţi vorbit 4 minute.

Are cuvântul domnul deputat Paveliu Sorin, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Stimaţi colegi,

Ne-am adunat astăzi pentru a discuta o moţiune introdusă de colegii noştri din P.S.D. şi P.R.M.

În România, a survenit o epidemie de rujeolă. Poate un banal fapt divers, dacă 10 copii în jurul vârstei de un an nu ar fi decedat. Sunt aceste date în măsură să ne îngrijoreze? Răspunsul nostru este categoric "da". Sunt aceste evenimente vina unui singur om, în persoana ministrului sănătăţii? Categoric, "nu".

Însă, acest gest politic, introducerea unei moţiuni simple, are valenţe pozitive, aducând atenţiei publice unele aspecte care au importanţă pentru noi toţi şi pentru copiii noştri.

In cele ce urmează voi supune atenţiei dumneavoastră zece motive pentru respingerea moţiunii, dar totodată zece motive pentru o profundă reflecţie şi urgentă intervenţie legislativă.

Motivul 1. Intre anii 1990 şi 2000, aşa cum s-a mai amintit de la acest microfon, România a fost inclusă într-un program ESEN 2, destinat ţărilor membre ale Uniunii Europene, care avea ca obiectiv adoptarea unei strategii pentru prevenirea epidemiilor de rujeolă, printre altele. Rezultatele au devenit publice abia în anul 2003. Studiul a demonstrat că aproximativ 40% din populaţia copiilor ce ar fi trebuit să fie vaccinaţi nu au titruri de anticorpi care să le confere protecţia faţă de această boală.

Ţin să subliniez faptul că acest studiu nu are puterea de a stabili care sunt copiii neprotejaţi. Asemenea unui sondaj de opinie privind încrederea în oamenii politici, acest studiu a stabilit, pur şi simplu, prin extrapolare statistică şi nu prin verificare de la om la om, faptul că o mare masă de copii nu au beneficiat de o vaccinare eficientă sau, pur şi simplu, nu au fost vaccinaţi.

Ceea ce ar trebui să ne atragă atenţia este faptul că acest studiu a fost realizat şi comunicat între anii 1999-2003. Nu doresc să stabilesc o vină colectivă sau politică ancorată temporar acestei perioade, însă vreau să se înţeleagă că această epidemie era, pur şi simplu, iminentă şi inevitabilă.

Măsurile luate de fosta guvernare, vaccinarea suplimentară a 100 de mii de copii nu a avut efectele scontate, epidemia afectând din plin cohorte de copii aflaţi la vârsta la care se presupune că ar fi fost deja vaccinaţi.

Motivul 2. Am menţionat faptul că o mare parte a copiilor care, teoretic ar fi vaccinaţi, nu şi-au dezvoltat rezistenţa faţă de apariţia acestei boli. O vaccinare ineficientă s-ar putea datora faptului că acest vaccin ar fi trebuit să fi fost menţinut în anumite condiţii de temperatură care, destul de probabil, nu sunt respectate.

Motivul este unul banal, majoritatea medicilor optează pentru a folosi termosuri şi nu utilizează frigidere portabile care ar permite menţinerea temperaturii adecvate de la preluarea vaccinului până la inocularea sa.

La fel de gravă este însă şi problema numărului mare de copii nevaccinaţi. Organizaţia Mondială a Sănătăţii acceptă ca maxim 5% din totalitatea copiilor să rămână nevaccinaţi. În România, numărul acestora este, în mod categoric, mult mai mare. Vaccinarea copiilor, la fel ca şi măsurile privind supravegherea gravidelor, a intrat într-un con de umbră legislativ după anul 1990. Întrarea în vigoare a Legii asigurărilor sociale de sănătate, lege care a încercat să îmbunătăţească finanţarea sistemului sanitar, a adus însă o foarte importantă modificare, a înlăturat teritorializarea, arondarea întregii populaţii la anumiţi medici în funcţie de locuinţa de domiciliu. Aşa se face că o dată cu transformarea medicului de medicină generală în medic de familie, unii dintre copii au dispărut pur şi simplu din evidenţă. Cu alte cuvinte, nici un medic de familie nu s-a mai înghesuit să se includă pe propria listă cu atât mai mult în cazul părinţilor care nefiind angajaţi sau şomeri nici ei nu s-au mai înscris pe listă. În mod evident, primii care au intrat în acest con de umbră au fost copiii populaţiei rrome.

Avem datoria să recunoaştem public faptul că populaţia rromă suferă de o marginalizare pentru care facem cu toţii mult prea puţin. În realitate, sărăcia şi nivelul cultural face ca mamele copiilor rromi să nu fie preocupate de a se adresa la medic iar, la rândul lor, medicii au prea puţine motive pentru a duce o adevărată luptă cu reprezentanţii acestei etnii pentru a le oferi îngrijiri de sănătate adesea cu forţa. Pentru a fi corecţi până la capăt trebuie să recunoaştem că înainte de anul 1989 mulţi dintre copii ratau atenţia medicului care trebuia să-i vaccineze. Un exemplu elocvent este chiar propriul meu copil, născut în anul 1988, evitat pur şi simplu de asistenta medicală, pentru motivul că în fişă era trecută profesia părinţilor, amândoi medici. Deh! Discriminări şi discriminări!

Motivul 3. Medicii de familie sunt astăzi plătiţi în funcţie de numărul de pacienţi aflaţi pe listă. Vaccinarea a devenit o prestaţie plătită aparte. Trebuie să menţionez însă, prost plătită şi nu o obligaţie a medicului până de curând. Această plată nestimulativă se corelează cu refuzul de a da 6 milioane pe un frigider portabil, adică mult mai mult decât primesc pentru campania de vaccinare propriu zisă. Foarte probabil că atunci când aprobăm bugetul de stat ar trebui să fim mai darnici la pungă şi să suplimentăm bugetul Ministerului Sănătăţii cu 30 de miliarde de lei pentru a putea dota gratuit toate cabinetele medicilor de familie cu astfel de frigidere mici, în interesul nostru, al tuturor.

Răspunderea pentru vaccinare a rămas în sarcina direcţiilor sanitare însă mijloacele pentru achiziţionarea vaccinurilor nu mai sunt atât de bine delimitate ca până în perioada anterioară anului 2004. Aici trebuie găsită explicaţia faptului că 60% din copiii care au făcut rujeolă în acest an sunt copii de etnie rromă. Insuficienta stimulare a medicului de a face gesturi medicale de sănătate publică în interiorul unei comunităţi ostile este un fapt devenit evident. În realitate, campania de vaccinare ar trebui făcută cu agentul de Poliţie şi cu primarul lângă tine, care să facă uz de autoritatea lor, atât cât au, pentru a permite medicului să-şi facă datoria.

Realitatea din teren este sumbră însă. Tot mai marginalizaţi de o societate săracă şi ea, activitatea de vaccinare în colectivităţile de rromi se poate simplifica printr-un singur citat extras din lumea reală: "Cât îmi dai, domnişoară doctor, ca să te las să-mi vaccinezi copilul"?

Motivul 4. Raportarea statistică depăşeşte, în mod cert, realitatea din teren. Deşi medic de profesie, mă simt dator să spun adevărul până la capăt indiferent cât de neplăcut sună el. Există supoziţia conform căreia plata neadecvată a medicilor de familie i-a împins pe unii dintre aceşti medici să-şi rotunjească veniturile printr-un mod incorect, presupus dar necercetat şi nedovedit vreodată: umflarea discretă a veniturilor cabinetului prin simpla raportare falsă a unor acte medicale fără ca acestea să fie efectuate în fapt, şi aici mă refer la vaccinare.

Aparent această ipotetică fraudare a bugetului CNAS nu ar produce mari prejudicii, însă numărul de copii raportaţi de a fi vaccinaţi adoarme vigilenţa rezidenţilor din administraţia sanitară care văd că numărul total de persoane vaccinate este cel propus iniţial sau uneori chiar mai mare. Le datorăm şi lor, ca oricărui cetăţean, prezumţia de nevinovăţie, însă avem datoria dezvoltării de urgenţă a unor mecanisme eficiente de control care să înlăture astfel suspiciuni neprobate încă.

Motivul 5. În anul 2004, Ministerul Sănătăţii a decis trecerea de la utilizarea vaccinului monovalent, care se administra la vârsta de un an, la un vaccin trivalent, antirujeolic, antirubeolic, antiurlian, care însă se administrează de la vârsta de un an şi jumătate. Prin această decizie, numărul copiilor, susceptibili de a face rujeolă s-a mărit exact cu numărul copiilor aflaţi ca vârstă între un an şi un an şi 6 luni, aproximativ cu 80 de mii annual. Probabil că în situaţia unei vaccinări eficace a 95% din populaţie, reamintesc, această decizie nu ar avea nici cea mai mică urmare negativă. În condiţiile disfuncţiilor din ţara noastră, decizia însă devine una controversată.

Subliniez că această decizie, luată în anul 2004, aparţine Ministerului Sănătăţii. Nu mă grăbesc să acuz persoana ministrului din acea perioadă deoarece, în mod evident, în pofida faptului că este medic, ar trebui să ia în considerare deciziile experţilor în boli infecţioase şi epidemiologie din comisia de specialitate a Ministerului Sănătăţii care însă, nici în prezent, nu are o opinie unitară în această privinţă.

În mod evident, măsura are dezavantaje: copilul se confruntă cu o singură acţiune de vaccinare în locul a două campanii. Totuşi, concomitent a crescut populaţia copiilor receptivi la rujeolă. Acest lucru este important şi prin perspectiva faptului că deşi epidemia s-a manifestat în rândul copiilor care în mod oficial ar fi trebuit să fi fost vaccinaţi, copii de 2, 5, 7, 12 ani, victimele au aparţinut preponderent din rândul copiilor de vârstă mică, în jur de un an, suferinzi de alte boli grave. Ei au venit în contract cu alţi copii, în special bolnavi aflaţi în perioadă de spitalizare, iar contactarea rujeolei poate fi, dar nu este o certitudine, un factor agravant sau precipitant al decesului acestor copii.

Trebuie menţionat că rujeola are arareori o evoluţie fatală, decesele înregistrându-se la copiii cu grave afecţiuni medicale care şi în absenţa pojarului ar fi putut avea o evoluţie nefavorabilă, respectiv decesul. Acest lucru îl vom şti abia după finalizarea anchetei Ministerului Sănătăţii şi, eventual, a Procuraturii.

Motivul 6. Decizia privind achiziţia unui vaccin trivalent, pentru care există mai mulţi ofertanţi prezumtivi, a împins aproape inevitabil către o licitaţie la nivel naţional. Până în anul 2004, achiziţia se făcea la un preţ unic, dintr-o sursă unică, internă, Institutul Cantacuzino. Introducerea licitaţiei naţionale a atras obligativitatea respectării Legii achiziţiilor publice. La prima licitaţie din acest an, Ministerul Sănătăţii s-a confruntat cu imposibilitatea achiziţionării datorită faptului că s-a prezentat un singur ofertant aflat în contradicţie astfel cu cadrul normativ în vigoare. Procedura a presupus emiterea succesivă a Ordinului nr. 203 din martie 2005, nr. 386 din aprilie 2005 şi respectiv a procesului verbal de anulare a licitaţiei din mai 2005.

Cea de-a doua procedură a presupus emiterea altor ordine, respectiv în aprilie, în mai, în iunie şi, în cele din urmă, un proces verbal în aceeaşi lună iunie, contractul de achiziţie având ca termen de livrare septembrie 2005.

Vreau doar să subliniez faptul că Legea achiziţiilor publice a pus în imposibilitate Ministerul Sănătăţii de a respecta un calendar de vaccinare şi acest lucru aproape că nu poate fi pus în sarcina nimănui. În mod evident, achiziţionarea pentru prima oară de vaccin antirujeolic printr-o procedură centralizată nu este favorizată de cadrul legal general existent la data derulării procedurilor, impunându-se de urgenţă modificarea Legii achiziţiilor publice atât în privinţa vaccinurilor, cât şi a altor produse medicale. Achiziţionarea unui vaccin, eventual din surse externe, ridică probleme care nu sunt caracteristice unor obiecte obişnuite, nici măcar comparativ cu aparatura medicală sau cu medicamentele. Vaccinul are o valabilitate mult mai restrânsă şi arareori există producători care să se aventureze să producă pe stoc fără a avea certitudinea vânzării acestui produs înainte de a expira. Acesta este unul din motivele probabile pentru care, chiar finalizată licitaţia, livrarea produselor s-a făcut cu o întârziere de o lună, crescând şi mai mult marja de copii susceptibili de a face rujeolă.

Motivul 7. Responsabilităţile şi pedepsele în cazul încălcării normelor de sănătate publică, iar nevaccinarea unui copil se încadrează în acest domeniu, sunt destul de insuficient de bine delimitate ca dovadă că nimeni nu a condus o anchetă penală suficient de profundă, nimeni nu a fost tras la răspundere penală, nici o amendă nu a fost dată unei familii care refuză vaccinarea. De altfel cum poţi să amendezi cu 30 de milioane de lei o familie nomadă, sau care nu are acte de identitate, sau care trăieşte într-un bordei de chirpici, care nu are practic valoare materială şi care, mai mult, nu lucrează nicăieri? În mod evident, acest motiv subiectiv este unul peste care trecem adesea cu uşurinţă, cu vederea, inclusiv datorită faptului că soluţiile nu ne sunt la îndemână.

Sănătatea publică este un drept constituţional. Trebuie să acordăm cu toţii mai multă atenţie drepturilor fundamentale şi să sancţionăm mai energic încălcarea acestora, însă această lacună a societăţii noastre se manifestă în multiple alte domenii reglementate de Constituţie, nu numai în domeniul sănătăţii.

Motivul 8. Aşa cum am mai amintit, tangenţial, cadrul legal lasă direcţiilor sanitare posibilitatea de achiziţie de vaccin la nivel local. Unul din primele ordine ale Ministerului Sănătăţii pe acest an, 10/2005, stipula obligaţia direcţiilor sanitare de a achiziţiona vaccinurile, cu excepţia celor antigripale şi antirubeolic. Subliniez că vaccinul rujeolic nu se regăseşte printre aceste vaccinuri care teoretic n-ar fi de competenţa Direcţiei Sanitare, însă acest lucru s-a întâmplat doar în câteva judeţe, restul fiind practic fără reacţie în achiziţionarea de vaccin antirujeolic. Motivele sunt unele de natură subiectivă, aşteptarea licitaţiei naţionale, pe de o parte, dar poate mai grav, lipsa de reacţie a directorilor generali ai Direcţiilor sanitare care aflaţi în perioada post-electorală, deşi funcţionari publici, fiind numiţi pe criterii politice, au aşteptat perplecşi momentul înlocuirii din funcţie.

Trebuie să recunoaştem că această boală a democraţiei noastre, politizarea unor funcţii, care ar trebui să fie protejate de influenţa politicului, cel puţin în domeniul sanitar, poate face victime indirecte.

Motivul 9. Institutul Cantacuzino, producătorul indigen al vaccinului antirujeolic, a dispus în acest an de cantităţi suficiente de vaccin ieftin care ar fi putut fi achiziţionat la timp, aproape 400 de mii de doze, însă această producţie a venit în contradicţie cu decizia deja adoptată, dar încă discutabilă, în opinia mea, de a se trece la un vaccin trivalent. Situaţia Institutului Cantacuzino s-a aflat şi în discuţia Comisiei de sănătate, al cărei secretar sunt. Personal sunt un susţinător al privatizării şi al punerii pe piaţă numai de produse care îndeplinesc standardele internaţionale de bună practică în producere - GMP.

Institutul Cantacuzino produce ieftin şi datorită faptului că linia de producţie nu îndeplineşte condiţiile de bună practică, cele aproximativ 5-10 milioane de euro care ar trebui investite neregăsindu-se încă în preţul vaccinului. Este posibil ca o astfel de investiţie să nu fie nici măcar rentabilă, institutul neavând în mod cert capacitatea de a-şi desface producţia în afara graniţelor ţării, la concurenţă cu producătorii internaţionali. Pe de altă parte, acest institut are o importanţă strategică în sistemul de sănătate publică. Încă de anul trecut au început adevărate atacuri la patrimoniul institutului prin care investitori dubioşi erau gata de a investi un milion de euro pentru a deţine 51% din activele de peste 10 milioane.

Motivul 10, ultimul şi probabil cel mai puţin dezvoltat, Reacţia Ministerului Sănătăţii după declanşarea epidemiei a fost una extrem de energică. Din acest punct de vedere este foarte greu să aducem vreo critică funcţionarilor Ministerului Sănătăţii, comunicatele exhaustive date publicităţii vorbind de la sine asupra luptei în focar şi măsurilor de înlăturare a acestei epidemii.

În concluzie, prin această moţiune simplă, colegii din PRM şi PSD au înţeles să tragă un corect semnal de alarmă.

Membrii comisiilor de sănătate din Parlamentul României, împreună cu specialiştii Ministerului Sănătăţii au datoria de a rezolva, în cel mai scurt timp, prin modificarea cadrului legal, totalitatea problemelor legate de vaccinare, precum catagrafierea adecvată a întregii populaţii modificând Legea asigurărilor sociale de sănătate şi cea a sănătăţii publice, identificarea celor aproximativ 40% din copii care au ratat vaccinarea sau eventual luarea unor măsuri, precum dubla vaccinare, modificarea procedurii de achiziţie prin licitaţie publică a vaccinurilor, adoptarea unor decizii echilibrate şi de interes naţional în privinţa Institutului Cantacuzino, găsirea unor soluţii eficiente în rezolvarea situaţiei dramatice a minorităţii rrome lovită de sărăcie extremă, purtând povara propriilor tradiţii şi a culturii insuficiente, pentru care România nu are suficiente resurse de protecţie socială.

Această povară a corectării cadrului legislativ în domeniul sănătăţii publice, o consider ca o datorie comună pe care, dincolo de disputa politică, o putem duce împreună toate partidele reprezentate în Parlamentul României.

Cele zece motive pe care le-am trecut în revistă cred că nu lasă loc nici unui dubiu asupra faptului că epidemia de rujeolă din acest an are cauze multiple, convergente, care nu pot fi puse sub nici o formă în seama unei singure persoane sau a actualei guvernări, fiind mai degrabă o reflectare a multiplelor deficienţe ale cadrului legal general după anul 1990.

Acestea sunt motivele pentru care coaliţia aflată la putere înţelege să voteze împotriva actului politic care este moţiunea simplă aflată în discuţie, fără a trece însă cu vederea măsurile care trebuie adoptate în cel mai scurt timp.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Aţi vorbit 17 minute.

Are cuvântul domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Am auzit o serie de voci autorizate care, în termeni şi în obiect de specialitate, au discutat problema sănătăţii. Era necesar acest lucru, dar, în acelaşi timp, din cauza copacilor să nu uităm pădurea, şi pădurea este reprezentată de ideea că o moţiune este în primul rând un act politic, este un act de responsabilitate politică a semnatarilor moţiunii, a celor care o susţin şi în aceeaşi măsură un act de responsabilitate politică a celor care au păreri contrare.

Vorbesc în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare care are autoritatea morală să se pronunţe în acest Parlament cu privire la starea de sănătate din România, în februarie 2003, grupul nostru parlamentar, fiind autorul unei moţiuni privind sănătatea. Au existat şi atunci cauze ce trebuiau înlăturate, au existat nereguli care trebuiau înlăturate ba, mai mult, spun, au existat miniştri a căror înlăturare am solicitat-o. Este regretabil că şi acum trebuie să venim cu o moţiune privind sănătatea. Şi atunci în loc de a ne pasa responsabilitatea care este, în primul rând, politică, de la o perioadă de guvernare la altă perioadă de guvernare, de la PSD la Alianţă, trebuie să vedem, în primul rând, ce este de făcut.

S-a spus chiar de susţinătorii programului guvernamental că sunt o serie de lucruri de făcut, şi atunci vă întreb de ce nu s-au făcut până acum şi mai întreb de ce vă opuneţi admiterii acestei moţiuni dacă sunt lucruri de făcut. Este o problemă, dacă vreţi, de logică politică aici.

Mai este o singură problemă pe care aş vrea să o supun atenţiei dumneavoastră. Vedeţi, autoritatea morală de care vorbeam a Grupului parlamentar PRM, exprimată şi atunci şi acum de prestigiul preşedintelui Comisiei de sănătate din Camera Deputaţilor, distinsul deputat prof.dr. Ifrim, s-a manifestat tocmai în grija pentru sănătatea publică. Noi avem grijă de această sănătate şi spunem un lucru foarte simplu: aţi venit la guvernare, aţi venit la guvernare cu un program nou, v-aţi izbit de nişte greutăţi pe care şi noi le-am semnalat. Ce aţi făcut ca să rezolvaţi aceste greutăţi? Şi până acum am văzut: starea sanitară contabilizată în decese, mai funebră contabilitate, domnule ministru, nu pot să constat. Am văzut, în acelaşi timp, că rezolvarea se face prin expedierea de la conducerea sistemului sanitar a marilor profesori, conducători de spitale, de parcă ei ar fi responsabili de contabilităţi defectuoase. Păi, contabilii să-şi caute ţapii ispăşitori între contabili! Nu vă supăraţi, dar nici un contabil nu a dat până acum numele vreunui spital, dar spitalele din România, denumite oficial sau nu, poartă numele unor prestigioşi medici şi asta este o problemă.

Şi problema finală, în raport de aceasta, aş vrea să ştiu ce legătură există între masiva schimbare a directorilor de spitale cu îmbunătăţirea sistemului sanitar sau, mai repede, cu privatizările ce se anunţă în acest domeniu.

Este o suspiciune pe care n-aţi înlăturat-o, ci aţi adâncit-o.

Aş vrea să închei cu o singură observaţie, dacă vreţi, de procedură: vreau să resping tonul, atitudinea şi expresiile domnului ministru care a uitat că este un simplu ministru în faţa Parlamentului României.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei).

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Aţi vorbit 5 minute.

Urmează domnul doctor Ciocâlteu.

Domnul Alexandru Ciocâlteu:

Stimaţi colegi deputaţi,

Stimate domnule preşedinte,

Stimate domnule ministru,

Mă simt obligat de meseria pe care o am şi de faptul că am fost pentru un an de zile secretar de stat şi 13 luni preşedintele Casei de Asigurări.

Ce s-a întâmplat de fapt? Să spunem lucrurilor pe nume şi ceea ce domnul ministru, poate dintr-o camaraderie care n-a fost foarte fair, n-a spus. Între luna martie şi luna septembrie a acestui an nu s-a făcut vaccinarea. Simplu. Au mai fost asemenea perioade, au mai fost asemenea situaţii şi în care cineva trebuie să răspundă până la urmă de ceea ce se întâmplă, dar este pentru mine foarte clar că dacă va răspunde cineva, va fi altcineva decât domnul ministru Nicolăescu, pentru că, din întâmplare, asta este situaţia. Dânsul putea să vină la minister ca un nemedic, dar ar fi trebuit să aibă în jur, şi vorbesc de zona aceea, de Departamentul de vaccinări, care trebuiau să-i spună lucrurile acestea şi aceia sunt poate vinovaţi pentru ceea ce s-a întâmplat, deşi dânsul ar fi trebuit să ia măsuri destul de târziu. Problema este de ce nu au fost vaccinaţi copiii până în septembrie şi de aici înainte nu mai intru în detalii pentru că nu vă interesează nici cât ţine vaccinarea, nici cum se face, astea nu sunt problemele noastre.

Acesta e motivul pentru care n-am să votez, eu personal, ca independent, această moţiune simplă.

În acelaşi timp, există un lucru remarcat de domnul profesor Ifrim şi despre care aş vrea să spun şi eu câteva lucruri: este vorba de finanţarea sistemului sanitar, o să spuneţi că mereu scoatem aceeaşi şi aceeaşi pisică moartă şi o aruncăm peste gard în braţele nu ştiu cui, a Ministerului Finanţelor, dar este imposibil în condiţiile actuale ca domnul ministru Nicolăescu să poată să facă reformă dacă are cu 0,4% din PIB mai puţin. Cine crede că va putea să facă această reformă este exact... şi aş vrea să-i amintesc domnului ministru atunci când a spus că ar fi preferat să se ducă la finanţe decât să vină la sănătate. Eu nu contest capacitatea managerială a domniei sale, dar cred că acest moment, în care de fapt şi copacii sunt reprezentaţi de copiii morţi şi pădurea sunt foarte greu de îngrijit cu bani mult mai puţini decât ai avut în urmă cu un an.

Câtă vreme ai de împărţit 100 de lei, nu o să reuşeşti să îngrijeşti populaţia României, indiferent cum ai manageria, chiar dacă se fură să spunem 10 lei din ei. Dacă se fură 90, atunci, într-adevăr, asta ar fi marea problemă, dar deocamdată la banii pe care-i are Ministerul Sănătăţii cred că sarcina domniei sale va fi foarte grea.

Eu, oricum, îi doresc succes dânsului şi echipei domniei sale.

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Aţi vorbit 3 minute.

Are cuvântul domnul deputat Vasile Soporan, PSD.

Domnul Vasile-Filip Soporan :

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

"Domnul Eugen Simion este om de litere şi să-şi vadă mai departe de litere. Cu alte cuvinte să nu se bage unde nu se pricepe". Acestea au fost cuvintele cu care domnul ministru Nicolăescu, mare maestru al medicinei moderne, l-a pus la punct pe preşedintele Academiei. Vrem, pe această cale, să-i reamintim domnului ministru că şi dânsul este specialist într-un domeniu cu totul diferit de medicină, de sănătate în general, şi nu putem să nu-i dăm dreptate atunci când recomandă ca fiecare să-şi vadă de domeniul în care se pricepe mai bine.

Deşi nici preocuparea mea de bază nu este legată de domeniul sănătăţii, în calitate de prefect al judeţului Cluj în perioada 2001-2004 am avut ocazia să cunosc în profunzime principalele probleme cu care s-a confruntat asistenţa medicală în judeţul Cluj, centru medical şi universitar de o incontestabilă valoare naţională şi internaţională. În această calitate am participat la numeroase întâlniri cu medicii de familie nemulţumiţi de valoarea punctului şi de procentul alocat pentru asistenţa primară, m-am întâlnit în repetate rânduri cu directorii de spitale cu care am făcut demersurile necesare pentru alocarea unor fonduri care să asigure funcţionarea normală a spitalelor din Cluj. Am iniţiat constituirea unui Consiliu medical superior format din conducerea Universităţii de medicină şi farmacie "Iuliu Haţeganu", conducerea Direcţiei de sănătate publică a Casei de asigurări de sănătate judeţene, conducerea Colegiului medicilor şi a Colegiului farmaciştilor, precum şi organizaţiile profesionale şi sindicale ale asistenţilor medicali, consiliu în care au fost discutate toate problemele asistenţei medicale.

Am participat, de asemenea, la o serie de manifestări ştiinţifice din domeniul medical, dar şi la vizite în spitale, unde am înţeles, din dialogul cu pacienţii, de ce medicii din Cluj sunt atât de respectaţi.

Am ţinut să menţionez aceste date, pentru a sublinia faptul că problemele de sănătate nu-mi sunt străine, şi atât timp cât am fost prefect, am ţinut să mă implic cu responsabilitate în bunul mers al sănătăţii populaţiei din judeţul Cluj.

Subliniez faptul că m-am implicat cu responsabilitate, spre deosebire de actualul ministru al sănătăţii, care nu se consideră responsabil de epidemia de rujeolă, care cutremură sănătatea populaţiei din România, în momentul de faţă.

Este posibil ca dânsul să nu se considere responsabil, dar în calitate de ministru al sănătăţii, îi reamintim că este primul răspunzător de tot ceea ce priveşte starea de sănătate a populaţiei. Poate că, astăzi, în calitate de ministru, nu se consideră responsabil, dar îi garantăm domnului Nicolăescu că va răspunde pentru fiecare din vieţile de copii pierdute din cauza iresponsabilităţii actualei conduceri a Ministerului Sănătăţii şi va răspunde pentru fiecare copil care, făcând astăzi infecţia rujeolică, riscă ca peste 2, 3, 10 ani să facă o complicaţie mortală a sistemului nervos.

Responsabilitatea medicală se învaţă în ani şi ani de studiu, pe băncile facultăţii de medicină, se deprinde în fiecare zi de practică medicală, cu fiecare caz care trece pragul cabinetului medical sau intră în sala de operaţie. Responsabilitatea medicală nu este compatibilă cu inconştienţa, demagogia şi minciuna. Simplul fapt că te-ai urcat pe scaunul ministerial, nu-ţi conferă automat calităţile celui dintâi dintre medici. Însă, odată asumat acest act, devii responsabil de tot ceea ce este în subordinea ta.

Domnule ministru,

Nu cred în cei care spun că sunteţi mai mult purtător de cuvânt decât ministru. Consider că puteţi găsi inteligenţa de a face o analiză profesionistă asupra resurselor necesităţilor şi procedurilor care funcţionează sau care ar trebui să funcţioneze, având drept parteneri în elaborare, slujitorii din domeniu, Casa de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor şi Farmaciştilor şi prestigioasele universităţi de medicină.

Până la urmă, este vorba de confruntare şi comunicare. Ea se produce, cu predilecţie, între Putere şi Opoziţie. Ele sunt utilizate şi pentru cucerirea puterii politice, şi pentru rezolvarea problemelor care apar într-un anumit domeniu de activitate.

Ambele modalităţi de exprimare sunt necesare. Dar, consider că în această etapă de consolidare a democraţiei, comunicarea este deosebit de importantă. În argumentarea acestei păreri, vine procedura domnului ministru Vasile Blaga, care a înţeles şi a acţionat în spiritul comunicării cu Opoziţia, pentru a da soluţii durabile problemelor la fel de dificile, care sunt prezente la nivelul administraţiei publice locale.

O asemenea procedură vă propun, domnule ministru: lăsaţi aroganţa atotştiutorului şi încercaţi o comunicare reală cu toţi cei care influenţează funcţionarea sistemului sănătăţii publice pentru binele cetăţeanului care doreşte servicii de calitate, o sănătate mai bună şi un alt fel de "ministru jucător", care ştie să aprecieze eforturile colegilor şi să respecte adversarii politici.

Domnule ministru,

Nu vă doresc liniştea părinţilor care şi-au pierdut copiii, nici presiunea celor care ştiu că, nu numai probabilistic, copiii lor ar putea să fie într-o situaţie dramatică. În schimb, vă doresc să aveţi puterea recunoaşterii greşelilor făcute şi să aveţi energia de a vă schimba şi a schimba pozitiv, în manieră fundamentală, sistemul sănătăţii publice.

Pentru toate acestea, vă doresc succes, domnule ministru! (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, aţi vorbit 6 minute.

Are cuvântul domnul deputat Crin Antonescu, P.N.L.

P.N.L.-ul mai are 12 minute; P.D.-ul i-a cedat 11 minute.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt unul care cred că cea mai exigentă analiză, evaluare şi, la nevoie, critică a unui guvern trebuie făcută chiar de către majoritatea pe care acest guvern o exprimă. Şi n-am ezitat şi n-am să ezit, de câte ori va fi cazul, să fiu critic cu propriul meu guvern.

Azi, Eugen Nicolăescu a dat, aici, acestei moţiuni unul dintre cele mai remarcabile răspunsuri pe care eu le-am auzit, în multe mandate şi şi mai multe moţiuni, şi-l felicit.

Nu am nimic de adăugat; nu am nimic de adăugat la cele ce au spus colegii mei. Vreau doar ca la toate insultele pe care, din păcate, membrii Opoziţiei le-au aruncat ministrului Eugen Nicolăescu, să spun, nu doar că vom vota împotriva acestei moţiuni, ci să-i spun lui Eugen Nicolăescu, în faţa dumneavoastră, că noi, Grupul Liberal, suntem alături de domnia sa, în sprijinul domniei sale pentru o reformă rapidă, onestă şi grabnică a sistemului de sănătate. Dacă nu va face această reformă, dacă va întârzia, dacă va ezita, atunci, într-adevăr, va avea probleme cu noi.

În al doilea rând, vreau să-i spun domnului Victor Ponta două vorbe: aici suntem în Parlamentul României. Nu permit, ca lider de grup parlamentar, ca un coleg de-al meu să fie jignit.

Domnule Ponta, dacă pot să vă spun aşa, deputatul Liviu Câmpanu, colegul meu şi al dumneavoastră, s-ar putea să n-aibă şansa să fi auzit dumneavoastră de el. Nu-i nici o nenorocire: a intrat de curând în politică. Dar vă spun eu, că a intrat cu faţa, şi nu din profil; a intrat prin votul alegătorilor, şi nu cărând geanta unui prim-ministru. (Aplauze)

În al doilea rând, dacă dumneavoastră n-aţi auzit de el, nu-i nici o problemă. Dar, să vă permiteţi să spuneţi de la acest microfon că nu vreţi să mai auziţi, am impresia că sunteţi nervos şi am impresia că tropăiţi din picioruşe. Şi vă invit colegial şi respectuos să tropăiţi din picioruşe la şedinţele Tineretului Social-Democrat, când vă jucaţi de-a Che Guevara vara, pe la Florica, dacă mai beţi un şpriţ şi nu plătiţi, dar nu în Parlamentul României. (Aplauze)

Mulţumesc şi succes, Eugen Nicolăescu! (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Aţi vorbit două minute.

Are cuvântul domnul deputat Dida Corneliu, P.S.D.

Domnul Corneliu Ioan Dida:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimate domnule ministru,

Onorat prezidiu,

Stimaţi colegi,

Chestiunea pusă astăzi în discuţie comportă două aspecte: unul tehnic şi unul politic.

Deşi sunt medic, vă mărturisesc că deplâng accentul enorm pus pe aspectele politice. Parlamentul este un for de dezbateri tehnice, este un for legislativ şi de dezbateri politice.

Rezumând, despre ce este vorba? De o parte, avem o populaţie de copii vulnerabili şi de cealaltă parte, riscul imanent, pentru o ţară care nu a eradicat rujeola, să se întâmple o epidemie. Între aceste două părţi există o singură pavăză: vaccinarea specifică împotriva rujeolei.

Anul 2005 a comportat o deficienţă fără precedent: după 25 de ani de vaccinări în acest domeniu, vaccinarea a fost amânată şi a început abia în luna octombrie. De ce? Defecţiunea majoră a fost, evident, la nivelul Ministerului Sănătăţii.

De asemenea, este evident că defecţiunea a fost după 1 ianuarie şi ea s-a putut corecta abia în a doua jumătate a lunii august.

Vă întreb şi mă întreb: dacă lucrurile, în 2005, pe acest palier s-ar fi rezumat eminamente la acest aspect, întârzierea, darea peste cap a calendarului de vaccinare, era un lucru extrem de grav şi important care s-a întâmplat în Ministerul Sănătăţii, trebuie să devină grav ca urmare a faptului că nemijlocit se declanşează o epidemie de rujeolă, încât eu văd aici două paliere de răspundere: unul, clar la nivelul Ministerului Sănătăţii, în perioada ianuarie-august şi al doilea, cel care este semnalat şi de moţiune şi de toţi vorbitorii, apariţia nemijlocită a acestei epidemii de rujeolă.

Oricum am lua-o, pe fiecare din aceste două paliere, este vorba de o răspundere politică clară. Minimal, o răspundere politică, dacă nu şi pe alte paliere. Şi mă întreb şi vă întreb şi pe dumneavoastră: dacă acest tip de deficienţă s-ar fi întâmplat în Franţa sau Germania, care ar fi fost reacţia opiniei publice, a presei, a Parlamentului şi a însuşi Guvernului. Vă las să vă răspundeţi fiecare.

Mai pun o întrebare şi deloc retorică: dacă în perioada ianuarie-august ar fi fost un ministru P.S.D., cum ar fi tratat ministrul, venit după 1 septembrie, epidemia la care asistăm în prezent.

Mie mi se pare că multe luări de cuvânt, şi-mi pare rău, inclusiv colegi din Comisia pentru sănătate, au trecut pe lângă esenţă. Am avut întotdeauna satisfacţia, în ultimele 10 - 12 luni, pentru că am găsit în Comisia pentru sănătate, al cărui membru sunt, oameni serioşi, oameni simpatici, cu care am putut să comunic foarte bine.

Îmi pare rău şi le atrag atenţia: aveţi grijă ce fac propriile partide din dumneavoastră, stimaţi colegi! Şi aveţi grijă cum votaţi! Este o şansă unică, poate, să treacă o moţiune şi măcar un singur capitol din ea să-l realizăm: comisia de anchetă, abia acolo sunt discuţiile tehnice.

Eu personal voi vota această moţiune. Am semnat-o, nu din îndemn de partid, am semnat-o din convingere şi o voi susţine în continuare.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi vorbit 4 minute.

Are cuvântul domnul deputat Crăciunescu, P.N.L. Aveţi 10 minute, domnule deputat.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Epidemia de rujeolă declanşată cu trei săptămâni în urmă a oferit prilejul Opoziţiei de a critica guvernarea Tăriceanu şi, în mod special, Ministerul Sănătăţii, pe ministrul Eugen Nicolăescu, pentru această situaţie.

Lăsând de o parte aspectul tehnic şi cel politic, s-a petrecut un lucru grav: şi anume, că au decedat 10 copii. A face responsabil pe domnul ministru Eugen Nicolăescu de această situaţie, în mod special, mi se pare incorect.

Şi atunci ar trebui să vedem lucrurile puţin mai larg, să ne uităm puţin în urmă şi să tragem câteva concluzii. Este cert, şi toată lumea trebuie să fie de acord cu mine, că în cei 16 ani de la Revoluţie, situaţia din sistemul sanitar a mers din ce în ce mai rău.

Concluzia este simplă: măsurile, deciziile, ceea ce am făcut noi în acest domeniu n-a fost bine, n-a fost corect şi înseamnă că trebuie să găsim alte soluţii.

Din acest punct de vedere, sunt pentru o reformă radicală, urgentă, în domeniul sanitar. Stând de vorbă cu colegii din Comisia pentru sănătate şi din partidele de Opoziţie, am căzut cu toţii de acord că există două probleme majore ale sistemului sanitar: una, subfinanţarea; a doua, managementul din acest sector.

Legat de subfinanţare: stimaţi colegi din Opoziţie, rămân surprins cât de grijulii şi câtă dragoste manifestaţi de acest sector de activitate. Dar vreau să vă întreb: unde aţi fost în 2002, când în urma controlului făcut de Curtea de Conturi, 25.000 miliarde au fost scoase din sistem şi puse în altă parte. Tovarăşul Gherghina, prietenul dumneavoastră din Ministerul de Finanţe, susţinea sus şi tare că aceşti bani nu au fost scoşi din sistem.

Al doilea lucru care vreau să vă întreb: unde aţi fost atunci când Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, din entitate autonomă, a fost trecută în subordinea Ministerului Sănătăţii?

Stimaţi colegi din Opoziţie, unde aţi fost şi ce-aţi gândit, când aţi scos 5,5 milioane de contribuabili din sistem. Atunci nu vă durea inima de ceea ce se întâmplă în sistemul de sănătate? Eu mă bucur că aţi învăţat din experienţă şi acum vreţi să ne ajutaţi să punem noi lucrurile la punct. Este foarte bine şi vom face acest lucru.

A doua problemă: managementul. Stimaţi colegi, cei care nu sunteţi de specialitate, vă spun un lucru: există în spitalele din România, în 2005, aparatură de înaltă performanţă, de sute de milioane de dolari, care zace nefolosită, descompletată şi pentru care trebuie să punem alte câteva zeci de miliarde, ca s-o putem repara şi pune în funcţiune. Asta înseamnă management prost.

Stimaţi colegi care nu sunteţi în sistem, cum au putut să semneze acei directori de spitale notele de fundamentare pentru licitaţii pentru materiale proaste, adică mănuşi de unică folosinţă, care se rupeau în momentul în care le puneai pe mână, vată, toată cu impurităţi, cu "moţochine" din alea, cu feşe, care nu puteau fi utilizate, alte materiale sanitare.

Deci, sunt lucruri pe care dumneavoastră nu le ştiţi: sistemul sanitar suferă, suferă de un management performant, şi trebuie să facem acest lucru.

Ca membru al Comisiei pentru sănătate, ca membru al Grupului Liberal, voi susţine reforma, îl voi sprijini pe domnul ministru Nicolăescu. Şi vă mai spun un motiv pentru ce voi face acest lucru: am lucrat 22 de ani ca medic în sistemul public de sănătate şi am lucrat 11 ani în sectorul privat. Cunosc foarte bine cum se cheltuiesc banii. Şi cred că o să fiţi de acord cu mine, cu un lucru: că dacă este greu să strângi un miliarde, zece miliarde, o sută de miliarde, nu mai vorbesc de o mie de miliarde, este la fel de greu să le poţi cheltui eficient, corect şi fiecare leu să se ducă acolo unde trebuie. Şmechereşte, a fost până acum, şi tocmai asta vrem noi să facem: să nu mai fie şmechereşte, să fie în interesul cetăţenilor.

Aş vrea să închei cu un ultim gând: dacă nu vom face această reformă profundă în Sănătate, dacă nu vom schimba şi ceea ce este de schimbat, nu va fi altceva decât ceea ce a fost până acum. Şi, pentru a vă dovedi că schimbările făcute, destituirile făcute de ministrul sănătăţii, la spitalele respective, nu au o componentă politică, am să revin iar la trecut: în 2000, Partidul Social Democrat ajuns la guvernare a schimbat 11.000 de funcţionari (directori de spital, director de descentralizate ş.a.m.d., într-o singură lună). La o lună de la guvernare, Coaliţia a schimbat în domeniul sanitar 15 directori şi câteva consilii de administraţie. Şi dumneavoastră vreţi să daţi o componentă politică acestor destituiri. Aceste destituiri au fost făcute după o serie de controale care au constatat deficienţe în domeniu.

Eu îmi exprim sprijinul pentru ministrul sănătăţii şi voi vota pentru respingerea acestei moţiuni simple.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, aţi vorbit 5 minute.

Are cuvântul domnul deputat Brînzan Ovidiu, P.S.D.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Mulţumesc. domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mai ales cei pe care vă văd veseli, în partea dreaptă a sălii, lucrurile ar fi, într-adevăr, comice, dacă nu ar fi triste. Ar fi o comedie dacă nu am putea vorbi despre o tragedie, care se întâmplă în România la ora actuală. (Aplauze)

Şi m-aş bucura ca acum, cei câţiva dintre dumneavoastră care nu au înţeles încă prin ce tragedie trece România astăzi, să înţeleagă, măcar în ceasul al 12-lea, că sunteţi într-un fel părtaş la moartea unor copii nevinovaţi. Şi credeţi-mă, nu e nimic de râs în asta.

Mulţumesc colegilor liberali care mi-au atras atenţia în legătură cu titlul moţiunii. Probabil că nu aş fi realizat dacă nu exista intervenţia lor, că ceva nu era în regulă cu titlul. Aveţi dreptate, domnilor liberali, noţiunea de Guvernul Tăriceanu, activitatea Guvernului Tăriceanu este atât de profund negativă, atât de profund încărcată de conotaţii negative, pernicioasă, cum spunem noi în medicină, încât într-adevăr, titlul ar fi trebuit să fie altul. Titlul corect era: "Guvernul criminal, vinovat de moartea unor copii!" (Aplauze)

Referitor la afirmaţia pe care ministrul sănătăţii şi-a permis să o facă, şi anume: "Mint autorii moţiunii". Îi atrag atenţia celui care ocupă în mod efemer scaunul vremelnic de ministru al sănătăţii, că nu are dreptul să jignească 76 de deputaţi din Parlamentul României, că nimica nu-i dă dreptul să jignească un sfert din Parlamentul României, doar fiindcă se află într-un scaun ministerial.

Colegul Crin Antonescu se lega şi încerca să-l tragă de urechi pe Victor Ponta, care făcuse o observaţie referitor la un coleg. Păi, ceea ce a spus Victor Ponta este o drăgălăşenie faţă de măgăria pe care şi-o permite ministrul sănătăţii, să vină în faţa Parlamentului României să ne facă mincinoşi. Este inadmisibil, stimaţi colegi! (Rumoare)

Stimaţi colegi, am vorbit şi am auzit unele discuţii ale unor colegi din alte grupuri. Şi înţeleg că, într-adevăr, lucrurile încă nu sunt foarte clare, fiindcă am discutat foarte mult astăzi, luările de cuvânt au fost foarte lungi, dar oamenii stau şi se întreabă: totuşi, ce s-a întâmplat şi, de fapt, de ce discutăm această moţiune?

Pe scurt, lucrurile sunt foarte simple: anul acesta, Ministerul Sănătăţii a uitat să vaccineze copiii de pojar. Orice altă discuţie este inutilă. Vaccinurile trebuiau cumpărate anul acesta, fiindcă cele pentru anul trecut s-au cumpărat anul trecut, ş.a.m.d.

Deci, repet: nu spun că ministrul Nicolăescu, personal, am spus că Ministerul Sănătăţii a uitat să vaccineze copiii anul acesta. Aceasta este realitatea. Orice altă discuţie este superfluă, iar vinovaţii îi vom găsi şi, bineînţeles, că îşi vor primi pedeapsa.

Totuşi, domnule ministru, au murit copii; au murit copii în România, au murit de pojar. Eu vă întreb, domnule ministru: ştim că aveţi o responsbilitate, puteţi dormi liniştit noaptea? Iar dacă puteţi dormi liniştit, domnule ministru, o să avem noi grijă să nu mai dormiţi liniştit, fiindcă aţi dormit prea mult în ultima vreme.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat, aţi vorbit 3 minute.

Are cuvântul domnul deputat Cosmin Nicula.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Domnule ministru,

România a scăpat de multe blesteme de-a lungul istoriei ei milenare. (Rumoare)

Era inevitabil ca, după cei 15.000 de specialişti ai Convenţiei Democrate din anii '96-2000, să nu avem bucuria de a fi reprezentaţi în sănătatea publică de un specialist care ţinea socoteala unui CAP din Giurgiu, oraş rămas în conştiinţa publică drept locul în care dau concerte diurne şi nocturne renumiţii lătrători trecuţi la liberalism canin.

Se pare că vocalizele lor s-au transmis peste timp şi la oameni, asemenea gripei aviare, condiţionându-le comportamentul. Pojarul "portocaliu" a ajuns pe mâna unui contabil, care nu trebuie acuzat de cerbicia de care dă dovadă în abordarea unui fenomen atât de sensibil cum este boala copilăriei, ci de incapacitatea de a înţelege mai mult decât statistic această afecţiune.

Nici nu se poate pretinde unui contabil de CAP, un efort intelectual, dincolo de puterea lui de înţelegere, fiind necesar un tratament de "constipaţie mentală". (Vociferări, rumoare din partea dreaptă.) Aceste manifestări ale fuduliei îi dau acestuia reprezentarea mistică intimă că venirea lui pe lume şi ajungerea în Parlament se datorează unui har divin, şi nu unui accident electoral.

Contabilul providenţial, născut ca Afrodita din spuma mării, vrea să ne convingă cu argumente contabile, că el stăpâneşte viaţa şi moartea unor copii prin gargarisme televizate, fără ca timp de un an de zile, împreună cu partenerii de "nebunii" politice, să mişte un deget pentru sănătatea populaţiei.

Bilanţul guvernării din acest domeniu, de la fraudarea alegerilor, este macabru. Era mai indicat să se îmbrace în costume de ciocli, în urmă cu un an, când s-a declanşat epidemia portocalie.

Noua Convenţie îşi validează neputinţa şi nepriceperea, la nici un an de la guvernare. Asistăm la o farsă sinistră, cu ifose docte şi de aruncare în curtea vecinilor a pisicii moarte. Tot P.S.D. trebuie să plătească nota de plată pentru indolenţa şi lipsa de implicare a Coaliţiei în gestionarea crizei grave din sănătate.

Devine tot mai clar pentru orice om cu scaun la cap, că medicina a intrat pe mâinile unui amator infatuat, inflexibil şi neprofesionist, care a visat urât în nopţile când număra zilele-muncă ale cap-iştilor şi le dijmuia normele. (Aplauze, vociferări, rumoare) El nu-şi poate depăşi condiţia de socotitor pentru a putea intra în lumea elitei intelectuale a medicinei. (Aplauze, vociferări, rumoare)

Dacă şi astăzi "patrulaterul negru" îl creditează pe eroul din Giurgiu, este posibil ca el să dispară în valurile despicate de flota vândută de "marinarul de cursă lungă" de la Golden-spriţ.

Devine tot mai evident ciocoismul care guvernează astăzi România, motiv pentru care vă îndemn să votaţi moţiunea simplă: "Pentru viaţă, împotriva morţii".

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Nemaiavând colegi deputaţi înscrişi la cuvânt, dau cuvântul domnului ministru Nicolăescu.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Iniţial, n-am vrut să mai iau cuvântul, considerând că lucrurile s-au spus, că documentul pe care l-am prezentat este suficient de clar, este limpede, este exhaustiv şi că orice discuţie pe această temă este inutilă, pentru că şi eu doresc o comisie, care într-adevăr să scoată la lumină cine este vinovat de moartea acestor copii; cine este vinovat, de fapt, că în România este epidemie de rujeolă sau mai pot exista şi alte epidemii? Constat că aici este o epidemie de prostie la unii dintre colegii care discută. (Aplauze, vociferări, rumoare)

În acelaşi timp, voiam să vă spun că, totuşi, atât de multe cuvinte urâte n-am auzit în 5 ani de când sunt deputat, de la o parte din mai tinerii colegi pesedişti şi mi-e milă de ei, pentru că sunt la început de carieră şi au timp să înveţe prostii multe, de acum încolo şi e păcat să-şi înceapă cariera în acest mod demagogic şi jalnic.

Dar aş vrea să fac câteva mici comentarii la ce spunea domnul Mircea Ifrim şi are dreptate. Are dreptate când spune că nu s-au făcut foarte multe lucruri la Institutul Cantacuzino. Într-adevăr, asta am spus-o şi eu: nu s-au făcut! Acest institut a fost lăsat de izbelişte, acest institut n-a fost utilizat la capacitatea pe care el o are. Şi-l asigur pe domnul preşedinte al Comisiei pentru sănătate, şi profesor Ifrim, că vom face tot ceea ce depinde de noi ca acest institut să fie într-adevăr "floare" a sistemului medical românesc.

Aş vrea, de asemenea, să fiu mirat, dacă se poate spune aşa, pentru că dumnealui ştie, eu nu ştiu, că din sistemul de sănătate s-au furat, s-au fraudat în anii 2002 - 2003, 23.000 de miliarde. Mă uit în faţa mea, îl văd pe distinsul deputat Tănăsescu, care conducea Ministerul Finanţelor la vremea respectivă, şi nu cred că poate fi de acord cu o asemenea afirmaţie.

Bună ziua, domnule preşedinte! Mă bucur că vă văd, chiar vă duceam lipsa şi doream să fiţi în sală la această moţiune, mai ales că îmi schimb gândurile că aţi venit în sală... Am fost nedumerit de ce dumneavoastră şi domnul Mitrea nu aţi semnat moţiunea? Probabil că nu aţi putut să fiţi părtaşi la o jalnică moţiune cum a fost aceasta!

Domnul Adrian Năstase (din sală):

O să vedeţi cum votăm!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi o să vedem!

Vreau să vă spun mai departe că s-au făcut nişte afirmaţii false. Se induc în continuare confuzii şi unii o fac special dar, din păcate, o fac fără lipsă de responsabilitate. (Vociferări în sală). Fără lipsă de responsabilitate, pentru că, şi eu vorbesc bine... Cine râde, să râdă la urmă, că poate atunci o să râdă mai bine.

Probabil că măsurile pe care le luăm acum, în sistemul de sănătate, deranjează pe multă lume, şi ştiu că deranjează. Ştiu că au reuşit să încurce toate socotelile pe care şi le făcuseră mulţi! Problema este alta: problema este că noi tot vorbim de sistemul de sănătate că nu funcţionează, că este în criză, că de ani de zile nu s-a făcut nimic în acest sistem, iar când chiar încercăm să facem ceva, toată lumea sare! Când sunteţi, fraţilor, corecţi? Când vreţi schimbarea sau când nu vreţi schimbarea?! Că aceasta este problema de fond, până la urmă! Aşa putem să vorbim zile în şir şi nu se întâmplă nimic în sistemul de sănătate!

Eu fac o afirmaţie foarte clară şi limpede: îi stimăm şi îi respectăm pe domnii profesori universitari doctori, îi iubim, avem nevoie de dumnealor, dar nu toţi sunt buni manageri. Dacă îi schimbăm că nu sunt buni manageri, ar trebui să vă bucuraţi, că îi lăsăm să fie foarte buni profesori şi medici, să se ocupe de creşterea studenţilor, a rezidenţilor, de pacienţi, în final. De ce nu vedeţi lucrurile aşa cum sunt ele în realitate, şi dumneavoastră le politizaţi? Aceasta este realitatea care nu vă convine! Eu ştiu! Dar nu aceasta este problema, până la urmă!

Mai tinerilor colegi deputaţi P.S.D. nu vreau să le spun decât că e bine să înveţe, e bine să fie respectuoşi, e bine să-şi caute cei 7 ani de acasă, dacă i-au pierdut pe undeva, şi, după aceea, când vin la Parlament, să vină cu ei la ghiozdănel! (aplauze).

Aş vrea să vă asigur că la nivelul Ministerului Sănătăţii este o echipă serioasă, o echipă de oameni care cunosc despre ce este vorba, echipă care este hotărâtă acum să facă ceea ce nu s-a făcut în aproape 16 ani în sistem.

Vorbeam, şi vreau să mă întorc puţin la lucrurile de astăzi, la moţiune şi la ceea ce doreşte ea să sublinieze, avem probleme într-adevăr în ceea ce înseamnă programul naţional de imunizări, toată lumea le ştie, noi nu facem decât să le reliefăm, dar mai ales să căutăm soluţii să le rezolvăm. Şi aceasta este de datoria noastră. Şi pentru aceasta îmi asum toată responsabilitatea, şi o asum în faţa dumneavoastră, a Parlamentului României, că voi duce până la capăt programul pe care l-am început, program care, aşa cum spun specialiştii, are capacitatea profesională să rezolve problemele în ceea ce priveşte sănătatea.

Sistemul de prevenţie îl vom dezvolta cu toată tenacitatea. Discutăm cu secretarii de stat şi vrem să dezvoltăm în continuare un sistem al asistenţe comunitare, astfel încât să putem să ajungem şi în comunităţile pe care dumneavoastră le-aţi sesizat că se ajunge greu acolo. Pentru că sunt comunităţi defavorizate, sunt comunităţi care sunt mai puţin educate şi este datoria noastră să avem grijă de aceste comunităţi. Şi o vom face!

În final, vreau să cred că, totuşi, această moţiune nu a fost ca toate celelalte la care am asistat până acum, un dialog al surzilor, în care puterea spune una, opoziţia spune alta şi fiecare pleacă cu impresia că: "i-am tras-o celuilalt!".

Aş vrea să credem că a fost o dezbatere în care unii s-au arătat politicieni mai talentaţi sau mai puţin talentaţi, dar, mai ales, a fost o dezbatere care a arătat că sistemul de sănătate are nevoie de o reformă reală şi vă asigur că voi duce până la capăt reforma pe care am început-o.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule ministru.

Domnul Victor Ponta, un minut dreptul la replică. Nu dumneavoastră, domnul Crin Antonescu i-a pronunţat numele.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc distinsului meu coleg că mi-a pronunţat numele, necunoscând probabil Regulamentul, şi mi-a dat ocazia să mai spun încă o dată, că în loc să discutăm despre rujeolă, despre "ministrul rujeolă", despre copiii care mor din cauza incompetenţei, am ascultat modul "şmechereşte", nu? Aşa se zice la dumneavoastră, modul "şmechereşte"! Să aflăm cum e cu "şmechereştele" sau să aflăm cum e "fără lipsă de responsabilitate"! Suntem foarte consecvenţi: vrem, voim schimbare, fără lipsă de responsabilitate, şi cum nu credem că un contabil se poate schimba într-un ministru, vrem schimbarea ministrului. Sper că am fost foarte clar!

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.

Un minut dreptul la replică, domnule deputat.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Eu doresc doar să exprim mulţumiri domnului ministru. Dacă această moţiune se soldează cu sprijinirea Institutului Cantacuzino şi cu recunoaşterea deturnării celor 23.000 de miliarde, care înseamnă, corolar, că în proiectul Legii asigurărilor de sănătate bugetul casei nu va mai fi în bugetul consolidat de stat, casa îşi va aduna banii şi cei 3 miliarde de dolari de la oameni se vor întoarce, eu îi mulţumesc şi socotesc moţiunea foarte bună.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, stimaţi colegi.

Înainte de a trece la votul pe moţiune, am o intervenţie de procedură. Domnule deputat?

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În timpul dezbaterii moţiunii, domnul vicelider al Grupului parlamentar al P.R.M. v-a cerut să îl rugaţi pe un chestor al Parlamentului să dea afară fotograful de serviciu care nu a fost acreditat în timpul lucrărilor Parlamentului.

Domnule preşedinte de şedinţă, vă rog să dispuneţi domnului chestor să-i confişte pentru moment aparatul, de la domnul secretar de stat Ervin, să scoată afară filmul cu imaginile care au fost fotografiate aici, pentru că nu accept ca imaginea mea să fie folosită în altă parte. Sigur că după distrugerea filmului, aparatul îi poate fi returnat şi lucrurile rămân aşa cum au fost.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule secretar de stat, luaţi loc! (Se adresează domnului secretar de stat Szekely Ervin Zoltan.)

Domnule deputat, dacă fotografia dumneavoastră va fi folosită altfel decât doriţi dumneavoastră, aveţi tot dreptul să-l daţi în judecată pe domnul secretar de stat. În momentul în care mi-aţi sesizat, i-am cerut să nu mai fotografieze şi, din câte am văzut eu, nu a mai fotografiat. Nu am cum să pun un chestor acum să-i ia aparatul de fotografiat. Nu intră în procedurile fireşti. Aşa cum trebuie să recunoaşteţi că nu a intrat în procedura firească nici faptul că dânsul a fotografiat sala. Pentru mine este un incident închis.

Vă mulţumesc.

Vreţi să spuneţi ceva, domnule Oltean? Domnule Oltean, doriţi să spuneţi ceva? V-am văzut cu mâna ridicată.

Domnul Ioan Oltean (din sală):

Nu.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu vă aud! Vreţi să luaţi cuvântul la microfon, pe procedură?

Domnul Ioan Oltean (din sală):

Nu.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bun.

Stimaţi colegi,

Dezbaterea moţiunii s-a finalizat. Trecem la votul moţiunii.

Eu am să propun pentru vot procedura de vot deschis, prin ridicarea mâinii.

Dacă există alte proceduri propuse de colegi din sală? Nu.

Cine este de acord cu această procedură?

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

În unanimitate.

Supun votului dumneavoastră moţiunea simplă.

Voturi pentru moţiune? 99 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 115 voturi împotriva moţiunii.

Abţineri, vă rog? O abţinere.

Cu 99 de voturi pentru, 115 împotrivă şi o abţinere moţiunea simplă a fost respinsă. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art. 88 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, modificat şi completat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 34/2005, vă informez că lista legilor pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale a fost distribuită tuturor deputaţilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar închisă şedinţa Camerei de astăzi.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,00.