Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Lucian Augustin Bolcaş, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Eserghep Gelil, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa!

Debutăm cu prima şedinţă dedicată declaraţiilor politice din acest an.

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D. Are cuvântul domnul deputat Ioan Stan.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Doresc să trag un semnal de alarmă asupra situaţiei în care se află ţăranul român, ţăran transformat într-un timp foarte scurt din cultivator în producător, şi, mai nou, în fermier.

Cum poate el să-şi mai ducă zilele, când guvernanţii de astăzi au mărit impozitul pe terenul agricol de aproape 60 de ori şi pregătesc un nou bir, intitulat "impozit pe producţia obişnuită", în condiţiile când din bugetul pe anul 2006 au fost reduse primele pentru produsele agricole şi zootehnice la 55%, în comparaţie cu anul 2005.

Aţi scos, domnilor guvernanţi, în anul 2005 ajutorul acordat de către stat pentru cultura de porumb şi v-aţi desăvârşit opera în 2006, anulând acest ajutor şi pentru cultura grâului.

Prin aceste măsuri, domnilor guvernanţi, aţi făcut ca în 2006 să rămână nelucrată o suprafaţă de aproximativ 3 milioane de ha., creând premisa ca în viitor această suprafaţă să crească.

În zootehnie, sub masca unor prime şi subvenţii promise, aţi reuşit să descurajaţi şi crescătorii de animale, care - în această perioadă de tranziţie - asigură, de bine de rău, o piaţă alimentară.

Aţi uitat, domnilor guvernanţi, când în campania electorală din anul 2004 trâmbiţaţi pe toate drumurile că Partidul Social Democrat nu a făcut altceva decât campanie electorală în rândul ţăranilor, prin mărirea pensiilor şi acordarea subvenţiilor, şi dacă veţi ajunge la guvernare, cu votul lor, îi veţi "blagoslovi" cu tot felul de recompense, fapt de altfel demonstrat prin mascarada cuponiadei.

Prin această declaraţie, şi spre binele dumneavoastră, cer - domnilor guvernanţi - să renunţaţi la impozitele aferente terenurilor agricole şi la celelalte biruri pe care intenţionaţi să le luaţi din sărăcia ţăranului român.

Prin aceste măsuri şi biruri nu veţi completa, aşa cum credeţi dumneavoastră, lipsa la bugetul naţional creată de introducerea cotei unice de impozitare de 16% şi a altor datorii acumulate de către Guvernul Tăriceanu, ci veţi îngreuna şi mai mult, nu numai traiul agricultorilor, şi al întregii populaţii româneşti.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Declaraţie politică: "Credibilitatea instituţiei parlamentare - la pământ".

Doamna preşedintă,

Stimaţi colegi,

Am început o nouă sesiune parlamentară sub auspicii nu prea favorabile în ceea ce priveşte credibilitatea acestei instituţii în ochii opiniei publice.

Scandalurile care ţin prima pagină a ziarelor, a emisiunilor informative de la radio şi de la toate posturile de televiziune privind pe unii parlamentari cu funcţii înalte sau cu state vechi în politică, fiind la al doilea sau la al treilea mandat, nu fac altceva decât să scadă gradul de încredere al populaţiei în această instituţie.

După ultimele sondaje, doar 12% dintre cetăţeni mai au încredere în Parlament. Dacă aruncăm o privire prin sondajele de opinie, vom descoperi că parlamentarii sunt consideraţi ca fiind cei mai corupţi, iar cazurile care au ajuns în atenţia Parchetului General şi a Departamentului Naţional Anticorupţie confirmă această situaţie de fapt. Mass-media nu face altceva decât să prezinte aceste cazuri, şi să ni le servească în fiecare zi în diferite moduri.

Principala problemă şi cea mai gravă este faptul că cetăţenii ne percep ca fiind rupţi de realităţile sociale, că nu vibrăm la problemele cu care se confruntă zilnic, că trăiesc o stare de tranziţie care pare a fi voit întreţinută pentru a exploata la maxim visul lor, iar promisiunile din campanie sunt doar promisiuni ce se repetă în fiecare campanie electorală.

Adăugând la acestea şi faptul că suntem percepuţi ca având salarii nejustificat de mari şi că avem o serie de privilegii, nu trebuie să ne mai întrebăm de ce stăm atât de rău în sondaje.

Reconfirmarea sprijinului din partea Partidului Social Democrat pentru domnul Adrian Năstase la şefia Camerei Deputaţilor, îi determină pe cetăţeni să aibă o imagine şi mai proastă despre parlamentari. Domnul Adrian Năstase, după cum se ştie, este în atenţia Parchetului General, privind modul în care a devenit proprietarul unei averi fabuloase, de milioane de euro, cazul "mătuşa Tamara" fiind azi un caz cunoscut de toată lumea.

Prin faptul că rămâne în funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Adrian Năstase face un deserviciu propriului partid, dar în acelaşi timp face şi un mare deserviciu imaginii instituţiei pe care o conduce.

În aceeaşi ordine de idei, ne întrebăm cum vor aprecia oficialii de la Bruxelles faptul că la conducerea Camerei Deputaţilor din România se află o persoană asupra căreia există bănuieli.

Din aceste motive, consider că este necesar ca domnul Adrian Năstase să se retragă de la conducerea acestei instituţii, pentru a nu ştirbi şi mai mult capitalul de imagine al Camerei.

Există mulţi parlamentari oneşti, care se străduiesc să se achite de obligaţiile pe care le au faţă de alegători, şi nu merită ca imaginea să le fie afectată de aceia care de-a lungul a mai multor mandate şi-au strâns averi, au făcut afaceri cu instituţiile statului, prosperând, în timp ce populaţia se confrunta cu probleme din ce în ce mai dificile, fără ca să aibă o perspectivă mai bună într-o perioadă de timp rezonabilă.

Pentru a schimba această percepţie în ochii opiniei publice, trebuie să avem curajul de a spune lucrurilor pe nume, şi să reformăm clasa politică din interior, învăţând din greşelile făcute până acum. Trebuie ca fiecare din noi să se implice mai mult în problemele comunităţii, să fie alături de cetăţean şi de problemele lui, pentru că pe acesta îl interesează ca ziua de mâine să fie mai bună pentru el şi familia lui, şi este mai puţin interesat de ce partid se află la putere sau ce doctrină are acesta.

Trebuie să înţelegem că noi suntem la dispoziţia cetăţenilor, şi nu invers. Iar acest fapt trebuie să reiasă din acţiunile şi demersurile noastre.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Valeriu Tabără.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valeriu Tabără:

Doamna preşedintă,

Doamnelor colege şi domnilor,

Eu nu am să dau citire întregii declaraţii, ci doar am să spicuiesc câteva dintre ideile ei, şi, în acelaşi timp, să o prezint pentru stenogramă.

Declaraţie politică se intitulează "Mai este nevoie în România de biotehnologii?"

Şi această problemă mi-o pun, legat fiind de Hotărârea de Guvern care s-a dat săptămâna trecută, de interzicere a fi cultivată în România "soia modificată genetic".

Este o simplă speculaţie şi o măsură oarecare. Numai de interzicere a unei plante, obţinută după cele mai noi metode şi poate cele mai de vârf cuceriri ale ştiinţei în domeniul biologiei. Pentru că de o astfel de măsură trebuie să se lege şi altele, eu le spun în ghilimele, şi anume este vorba de a analiza dacă existenţa universităţilor şi a facultăţilor, a secţiilor de biotehnologii în care se instruiesc şi se specializează oameni de vârf în tehnica aceasta a investigaţiei, în microcosmosul celulelor, mai este necesareă în România?

Şi i-aş ruga pe cei 2 miniştri, ai "agriculturii" şi ai "mediului", dar o fac cu deosebită seriozitate, să analizeze într-un viitor foarte apropiat şi o hotărâre de Guvern care să decidă dacă astfel de secţii şi universităţi îşi mai au locul în România. Pentru că măsura şi hotărârea de Guvern luată, în opinia mea şi nu numai, este lipsită de orice temei ştiinţific.

Nu cred că ne putem juca, nici din punct de vedere economic, şi nici din punct de vedere al perspectivelor realizărilor ştiinţifice în domenii de vârf ale biologiei, aşa cum n-am putea renunţa niciodată la ceea ce înseamnă cercetarea atomului şi folosirea atomului. De altfel, cele două chestiuni, macrocosmosul, tendinţa de a cuceri luna şi toate celelalte componente ale universului, de a le cunoaşte, sunt la fel de importante ca şi cea de a cuceri celula şi ceea ce înseamnă controlul caracterelor, şi a ceea ce înseamnă utilizarea în scopurile paşnice şi a vieţii, a marilor cuceriri ale biologiei în secolul al XX-lea.

(In continuare, partea finală a intervenţiei consemnate conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

Este o întrebare pe care mi-o pun mereu în ultimii ani. Şi vă mărturisesc că o fac nu din cauza produselor rezultate din aceste tehnici de vârf, o fac pentru că în România, după 1990 în facultăţile de biologie şi apoi în universităţile de ştiinţe agricole s-au înfiinţat secţii şi apoi facultăţi de inginerie genetică la care încă din primele momente a fost întotdeauna o concurenţă acerbă pentru ocuparea locurilor repartizate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Acest lucru s-a repetat an de an, cei mai buni elevi s-au îndreptat spre aceste locaşuri unde, credeau ei, vor învăţa să facă ceea ce natura nu reuşise îndeajuns: să perfecţioneze viaţa, pentru că dincolo de tot ceea ce se spune, tehnicile de inginerie genetică nu sunt altceva decât mijloace de a crea diversitate şi perfecţiune.

Dincolo de ce a făcut şi face natura în mersul ei etern (crearea vieţii, modelarea mediului - sunt specii care dispar, sunt multe care apar - sunt munţi tineri, sunt munţi bătrâni, sunt regiuni întregi în care locul vegetaţiei este luat de nisip - toate în timp de milioane de ani), apare şi forţa creatoare a omului, care prin tot ceea ce a dobândit de-a lungul existenţei sale, cu mijloacele tehnice evoluate, este capabil să accelereze unele procese naturale, care în cadrul natural se desfăşoară în milioane de ani, timpii de realizare a acestor procese în laborator se măsoară în ani, luni, săptămâni sau chiar zile ... Rezultatul activităţii ştiinţifice la nivel înalt, folosirea tehnicilor moderne de investigaţie duc inevitabil la creaţii noi, cele mai multe fiind puse în slujba şi folosul omului.

Îmi amintesc, fiind în primii ani de şcoală generală, în anii '50 ai secolului trecut, cum profesorii ne vorbeau cu o oarecare reţinere despre marile realizări ale lui Miciurin, şi mai târziu la disciplinele de botanică şi zoologie despre "marile descoperiri ale lui Lasenko" în biologie, acolo unde-şi găsise loc politica bolşevică.

Niciodată în acei ani, aproape nici un profesor nu îndrăznea să ne spună ceva despre morganism, despre ceea ce înseamnă genetica moleculară, prin care mari cercetători americani (Wattson, E.Crik, Morgan) prin cercetările lor arătaseră şi demonstraseră, începând cu anul 1941 - care este baza dezvoltării vieţii - ADN şi ARN şi ARI - alcătuite din gene - care stau la baza cercetărilor, precum cărămizile dintr-o construcţie, cărămizi care încă de pe atunci se spunea că ar putea fi schimbate din laţul genetic - determinând alte caracteristici organismului. Şi, ceea ce era important, se spunea şi apoi s-a demonstrat că aceste descoperiri epocale vor revoluţiona viaţa umană, îmbunătăţind-o, că se va putea ajunge să se trateze boli incurabile prin intervenţii pe celule, pe nucleu, gene şi fracţiuni de gene.

Din anii '40 ai secolului trecut, lumea ştiinţifică este într-o cursă contra cronometru pentru cunoaşterea macrouniversului şi pentru cea a microuniversului - atomul şi celula - ambele extrem de importante pentru ceea ce va însemna viaţa pe pământ.

Nu mi-am propus să vin în Camera Deputaţilor cu o pledoarie ştiinţifică în favoarea ingineriei genetice, ci mai mult pentru a pune în gardă pe cei care vor asculta şi vor citi ceea ce am spus aici. Pentru că, dacă lumea bună - formată din ţările dezvoltate - SUA, Canada, Spania, China, India, Australia, Africa de Sud - valorifică în plan economic marile descoperiri ale geneticii, în România - la sugestia unor falşi cunoscători ai problemei - se blochează programe de cercetare de inginerie genetică, interzicându-se cultivarea unor produse realizate de aceste cercetări (soia, porumb şi cartofi).

Dacă Greenpeace este de înţeles în atitudinea ei radicală, nu sunt de înţeles miniştrii care iau măsuri radicale la "sugestia" unor pseudocunoscători ai problemei. Deciziile luate de Guvernul României, la propunerea miniştrilor agriculturii şi ai mediului, de a interzice cultivarea soiei transformate genetic, sigur, cu păstrarea unor reguli, este în opinia mea asemănătoare cu măsurile luate de Inchiziţie, în secolele XIV - XVII, împotriva oricăror forme de investigaţii ştiinţifice.

Lovitura dată progresului ştiinţei în România, blocarea unor programe de cercetare în biologie, intră în responsabilitatea celor două ministere. Măsura luată printr-o hotărâre de Guvern nedocumentată va aduce, pe lângă mari prejudicii economice fermierilor români, şi o regândire a profilului secţiilor şi facultăţilor de inginerie genetică din învăţământul superior românesc, în care statul român investeşte din bani publici formarea de specialişti cu înaltă calificare - care mai este rostul lor dacă produsul calificării lor este interzis?

Îşi poate permite Guvernul României să investească fonduri într-un domeniu neacceptat de anumiţi membri ai Guvernului? Putem asigura burse şi susţinere financiară pentru a crea specialişti care apoi să lucreze în Marea Britanie, SUA şi alte state care ştiu să folosească astfel de specialişti?

Dacă săptămâna trecută s-a aprobat în Guvernul Tăriceanu o HG care interzice cultivarea soiei MG, pe când o HG de interzicere a funcţionării facultăţilor de inginerie genetică şi biotehnlogii?

Promit că voi mai reveni pe această temă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Până când atâta obedienţă faţă de Budapesta?"

"Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea, căci m-a creat Român: iubirea ce o am către naţiunea mea, neîncetat mă îmboldeşte a stărui în faptă, ca încă şi după moartea mea să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul naţiunii mele"spunea Emanuel Gojdu în 1862, la împlinirea vârstei de 60 de ani, studenţilor români de la Pesta.

Cu două zile în avans, dat fiind modul în care sunt planificate declaraţiile politice în Camera Deputaţilor, voi face referire la un testament de o deosebită importanţă pentru românii ortodocşi din Transilvania şi Banat, un testament care a deschis calea spre cultură a mii de tineri, prin bursele care le-au fost acordate: "Pentru ca dispoziţiunile acestea testamentare sub decursul timpului să nu se dea uitării, dispun ca testamentul acesta să se cetească în toţi anii în toate bisericile parohiale române răsăritene, la 9 februarie, în ziua naşterii mele". Este un citat din testamentul marelui mecenat al cărui jurământ de credinţă l-am amintit la începutul acestei alocuţiuni. Mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat posibilitatea, mie, deputatului P.R.M. de Mureş - Adrian Moisoiu, să împlinesc de această dată voia acestui mare OM, dar ... în Parlamentul României.

Emanuil Gojdu, s-a născut la 9 februarie 1802 într-o familie de aromâni originari din Moscopole, stabiliţi în Oradea.

După terminarea magna cum laudae a liceului în oraşul natal, urmează studii universitare juridice la Budapesta, Bratislava şi Viena.

În 1824 îşi începe cariera de avocat la Budapesta şi foarte curând devine celebru datorită rechizitoriilor şi pledoariilor sale, ce i-au adus o autoritate avocaţională de excepţie, mai ales în cauzele penale; totodată, Gojdu a fost şi primul jurist care a înlocuit limba latină cu cea maghiară în intentarea acţiunilor judecătoreşti, asigurându-şi prin aceasta un loc aparte în istoria justiţiei din Ungaria.

Veniturile obţinute din activitatea sa, învestite în bunuri imobiliare, afaceri şi comerţ, administrate în mod strălucit, îl fac să acumuleze o frumoasă avere, să devină în timp unul din cei mai mari proprietari ai momentului.

Îmbrăţişând treptat cariera politică, Emanuil Gojdu a fost semnatar al Programului Politic de la Pesta al Revoluţiei din 1848, în care se stipula necesitatea folosirii neîngrădite a limbii române în şcoli. În mediile politice ungare era foarte apreciat pentru competenţa şi aptitudinile sale către interculturalitate, dar şi pentru că era un promotor consecvent al intereselor româneşti; în calitate de deputat de Tinca - Bihor, a susţinut în Parlamentul de la Budapesta recunoaşterea drepturilor comunităţii româneşti, în special cele cu privire la învăţământul în limba maternă.

Prin testamentul întocmit la 4 noiembrie 1869, cu doar trei luni înainte de decesul său, ce a survenit la 3 februarie 1870, Emanuil Gojdu a dispus ca cea mai mare parte a averii sale, "o avere curată de 178.065 de florini şi 34 de creiţari" să revină "în întregul ei acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania, care se ţine de legea răsăriteană ortodoxă. Din lăsământul acesta voiesc să se constituie o fundaţiune permanentă, care va purta numele "Fundaţiunea lui Gojdu".

Fundaţia a funcţionat efectiv şi datorită abilităţii cu care a fost gestionat patrimoniul său, veniturile ei au crescut în mod impresionant, încât în preajma primului război mondial era apreciată drept cea mai importantă din Imperiul Austro-Ungar, în anul 1917 averea fundaţiei fiind de 8.390.704 coroane (1 florin = 2 coroane).

Pe parcursul a 48 de ani (1871 - 1918), din circa 6500 de tineri ardeleni şi bănăţeni care au studiat la şcoli şi universităţi din Europa Centrală şi de Vest, peste 1350 de intelectuali, dintre care circa 1050 au urmat studii superioare, sunt în mare creaţia Fundaţiei "Gojdu", ceea ce înseamnă 1 din 6 intelectuali! Printre ei s-au numărat personalităţi marcante ale ştiinţei, culturii şi vieţii politice româneşti ca: Victor Babeş, Aron Cotruş, Valeriu Branişte, Ioan Lupaş, Silviu Dragomir, Constantin Daicoviciu, TraianVuia, Aurel C. Popovici, Dumitru Stăniloaie şi chiar doi prim-miniştri: Octavian Goga şi Petru Groza.

După 1918, sediul Fundaţiei s-a mutat la Sibiu, majoritatea bunurilor rămânând pe teritoriul Ungariei. În ciuda faptului că art.247 din Tratatul de Pace de la Trianon prevedea obligaţia statului ungar de a "restitui bunurile fundaţiilor proprietarilor acestora" şi în pofida angajamentelor Ungariei de a reglementa situaţia Fundaţiei "Gojdu", asumate prin acordurile româno-ungare din 1924, 1930, 1937, 1996, (nu mai vorbim de nenumăratele întâlniri tematice, negocieri, demersuri), bunurile fundaţiei nu au fost restituite nici până în prezent.

Domnule prim-ministru,

Modul în care dumneavoastră preconizaţi să stingeţi conflictul "Gojdu" este total trădător faţă de Ţara pe care temporar o conduceţi. În primul rând, dumneavoastră nesocotiţi voinţa testamentară a lui Emanuil Gojdu, desfiinţând de facto Fundaţia "Gojdu" de la Sibiu, încălcând în acest fel Constituţia României, care la art.29 alin.(3) şi (5) spune "Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii" şi, respectiv, "Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia,..." art.44 alin.(1) şi (4): "Dreptul la proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate" şi respectiv "Sunt interzise naţionalizarea sau orice măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.", art.46 "Dreptul la moştenire este garantat" şi art.136 (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice".

Care este suportul legal care permite nesocotirea voinţei testamentare a lui Emanuil Gojdu, desfiinţarea de facto a Fundaţiei Gojdu - Sibiu, existentă din 1996, şi (re)înfiinţarea unei hibride Fundaţii "româno - maghiare" Gojdu? Românii au o Fundaţie Gojdu, la ce bun încă una cu acelaşi nume? Nu credeţi că din nou i-aţi ridicat o minge la fileu preşedintelui Traian Băsescu?

Nu consideraţi că este necesară înfiinţarea unei Comisii parlamentare mixte, împreună cu reprezentanţii celor două mitropolii ale bisericii ortodoxe din Transilvania, care lucrând intensiv să găsească o soluţie corectă şi operativă privind stabilirea beneficiarilor de drept ai Fundaţiei Gojdu, însuşită în mod abuziv de statul ungar?

În acelaşi timp renunţaţi la o datorie de peste 800 de milioane de dolari în depozite bancare, pe care le faceţi cadou Ungariei, în condiţiile în care bugetul României nu poate să acopere fonduri pentru învăţământul românesc, pentru sănătate, pentru o viaţă demnă a pensionarilor.

Credeţi că aveţi dreptul de a face cadou Ungariei o asemenea sumă? De ce nu faceţi un schimb cu proprietăţile pe care le cedaţi bisericilor maghiare din Transilvania?

Până când atâta obedienţă faţă de Budapesta şi de ce? În afară de autonomia teritorială pe care o preconizează UDMR-ul şi modificarea Constituţiei, pentru a se renunţa la prevederile art.1, ce ne mai pregătiţi?

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnilor colegi, să ne rezumăm la cele 3 minute regulamentare, pentru fiecare declaraţie politică.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Garda Dezideriu.

Va rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Viaţa politică din România este zguduită de susţinerea oficială a corupţiei. Din păcate, oficialităţile sunt de părere că este foarte greu de dovedit existenţa peştilor mari, iar dosarele intentate împotriva unor parlamentari, în majoritatea cazurilor sunt lipsite de obiect, să nu mai vorbim despre lipsa probelor concrete.

Marea corupţie trebuie căutată în altă parte, pentru că sunt numeroase dosare care stau ani de zile atât la Poliţie, cât şi la Procuratură, dar în care cercetarea probelor este blocată de către acele organe şi instituţii de stat care au datoria să cerceteze infracţiunile. Aici m-aş referi la inspectoratele silvice.

Răspunsurile primite de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, adrese prin care sunt protejaţi atât mafioţii de la Ocoalele Silvice de Stat din judeţul Harghita, cât şi conducerea Inspectoratelor Teritoriale de Regim Silvic şi Cinegetic, care timp de aproape 2 ani nu şi-au îndeplinit atribuţiile lor de serviciu privind efectuarea controalelor şi evaluarea prejudiciilor în dosarul nr.107/P/2004 dovedesc clar afirmaţiile mele.

În Hotărârea de Guvern privind reorganizarea direcţiilor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare în inspectorate teritoriale de regim silvic şi vânătoare, la Capitolul "controlul regimului silvic", art.4 prevede că aceste inspectorate "controlează modul de respectare a normelor tehnice cu privire la proiectarea şi executarea lucrărilor de împădurire şi regenerare a pădurilor, reconstrucţie ecologică, îngrijire şi conducere a arboretelor, alegerea şi aplicarea tratamentelor, evaluarea masei lemnoase, protecţia pădurilor, controlul anual al regenerărilor..."

Domnul secretar de stat Vasile Lupu, în loc să tragă la răspundere pe cei vinovaţi pentru neîndeplinirea sarcinilor solicitate de către Inspectoratul de Poliţie judeţeană Harghita, care de trei ori a refuzat să răspundă la adresele din zilele de 31 martie 2004, 18 iulie 2004, 06 septembrie 2005 cu privire la efectuarea unor împăduriri fictive de angajaţii fostului Ocol Silvic Gheorgheni, ale căror prejudiciu trebuia stabilit de către organele de specialitate al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Cinegetic Harghita şi Braşov, la vremea respectivă, prin raportul nr.750/29 aprilie 2004, ca urmare încearcă să protejeze, prin răspunsul trimis Camerei Deputaţilor.

În răspunsul său, domnul Vasile Lupu mă trimite la un expert extrajudiciar pentru evaluarea prejudiciului.

Stimate domnule secretar de stat Vasile Lupu,

Raportul extrajudiciar se poate solicita numai după începerea urmăririi penale de către învinuiţi. Însă, în acest caz, prin refuzarea efectuării evaluării prejudiciului, conducerea inspectoratelor a blocat cercetarea penală în dosarul 107/P/2004, timp de un an şi nouă luni, până când se pierd urmele probelor pe teren.

Stimate domnule secretar de stat Vasile Lupu,

Hotărârea de Guvern nr.333, contrasemnat şi de domnul ministru Gheorghe Flutur, la dispoziţii finale, art.9 alin.2 lit.c), prevede clar că Inspectoratele teritoriale de Regim Silvic şi Cinegetic "participă la controale, împreună cu organele de poliţie, în vederea efectuării primelor cercetări privind persoanele suspecte de săvârşirea unor infracţiuni la legislaţia silvică ..." În acest caz, însă, colaborarea între inspectoratele silvice şi inspectoratele de poliţie n-a existat.

Stimate domnule secretar de stat Vasile Lupu,

Angajaţii inspectoratelor nu sunt consideraţi funcţionari publici? Ei, ca funcţionari publici, nu au obligaţia să respecte Legea funcţionarului public, Legea nr.188/1999? După cunoştinţele mele, art.41 din această lege prevede că "Funcţionarii publici sunt datori să-şi îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu".

Art.43 alin.1 precizează următoarele: "Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate".

Stimaţi colegi,

În spatele acestor abuzuri şi neexecutarea atribuţiilor de serviciu ce le sunt delegate inspectoratelor silvice, se ascund peştii mari, care prin aceste metode sunt salvaţi de răspunderea penală pentru distrugerea vegetaţiei forestiere, pentru defrişarea unor munţi întregi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Graţiela Iordache.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mulţumesc, doamnă preşedintă,

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Am ales să vorbesc astăzi despre libertatea de exprimare.

Bănuiesc că această alegere, după cum observaţi, nu este deloc întâmplătoare. Este o alegere generată de tot ceea ce auzim şi vedem în ultimele două, trei zile, legate de războiul, aşa-numitul "război al caricaturilor".

Libertatea de exprimare a fost un drept greu câştigat în România. S-au plătit vieţi pentru ea. Mulţi dintre noi am şi uitat, mai ales noua generaţie. Dar în '89 s-a plătit cu vieţi acest drept la libera exprimare.

În numele libertăţii de exprimare s-au produs însă multe, multe nedreptăţi, nu numai aici, ci peste tot. Constatăm că acest lucru se întâmplă şi în state cu o democraţie cimentată, cum sunt statele occidentale.

Libertatea de exprimare este incontestabil un drept pe care îl apreciez aşa cum se cuvine. Nu poţi concepe o democraţie fără existenţa acestui drept. Şi, totuşi, locuim, trăim pe o planetă în care există diverse culturi şi religii. Locuim într-o ţară în care avem prezente diverse culturi, diverse religii, şi avem chiar prezenţă a religiei musulmane în România. Este imposibil să nu vrei să respecţi cultura, religia, valorile morale şi spirituale ale celui de lângă tine, numai pentru simplul fapt că este de o altă religie sau de o altă naţionalitate decât tine.

Dacă, întâmplător, cineva ar aduce o ofensă statului român, toţi ne-am simţi insultaţi. Este firească, pe undeva, această reacţie a religiei, a lumii şi a comunităţii musulmane.

Revenind la libertatea de exprimare, luând în considerare tot ceea ce s-a întâmplat, putem spune că pe lângă libertatea de exprimare trebuie să existe responsabilitate, responsabilitate pentru ceea ce spui, pentru ceea ce faci, pentru modul în care te comporţi faţă de ceilalţi din jurul tău.

De fapt, aş putea spune că totul se rezumă la o singură întrebare: care este limita libertăţii de exprimare? Unde se opreşte aceasta, şi dacă se opreşte undeva? Aş spune că răspunsul nu-l dau nici eu acum, ci l-au dat cu mult înainte alţii.

Libertatea de exprimare, orice tip de libertate într-o democraţie adevărată, autentică, se opreşte acolo unde ofensezi sau răneşti drepturile altora. În numele acelora ale căror drepturi au fost încălcate de libera exprimare a altora, astăzi vă cer şi vă rog să avem toleranţă, respect şi să onorăm valorile morale şi spirituale ale tuturor minorităţilor, şi ale tuturor culturilor şi religiilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Amet Aledin.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţie mea politică de astăzi se intitulează "Despre libertatea de exprimare".

Libertatea de exprimare, în anumite state, din punct de vedere legal, poate fi nesfârşită. Moral, chiar şi în acele ţări, nu poate fi confundată, însă, cu libertatea de a răscoli sensibilitatea religioasă a unor oameni, nu foarte puţini.

Reprezint, în Parlamentul României, o etnie, etnia tătară, a cărei religie este islamul. Caricaturile apărute într-un ziar din Danemarca şi preluate de alte publicaţii au produs un sentiment amar acestei etnii. Dincolo de aspectul comercial, dincolo de necunoaşterea unei alte culturi, se află ignoranţa celor în cauză. Raportarea se face, de către aceştia, injust, particularizându-se şi reducându-se întreg sistemul de valori la acţiuni izolate, nedemne şi care, în nici un caz, nu derivă din învăţăturile pline de har.

Revenind la musulmanii din România, se poate constata că aceştia au respectat şi au fost respectaţi, respectă şi sunt respectaţi de cei care împărtăşesc o altă religie. La noi, diversitatea religioasă a constituit un element de unitate, nicidecum o povară. Islamul, ca şi creştinismul, ca şi celelalte mari religii, promovează spiritul corectitudinii în relaţiile dintre oameni, sinceritatea gândului şi respectul arătat semenilor. Trăim în România şi ne putem practica, fără nici o reţinere, credinţa. Suntem oameni moderni, dar, firesc, avem sensibilităţile noastre religioase. Sper ca presa naţională să dea dovadă, ca şi până acum, de responsabilitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Nepăsare şi suferinţă".

Vineri, 3 februarie 2005, 14 salariaţi de la Somvetra Gherla, din judeţul Cluj, au intrat în greva foamei. Principalele lor revendicări se referă la neacordarea drepturilor salariale din luna noiembrie a anului trecut, nerespectarea prevederilor contractului de privatizare, precum şi neacordarea salariilor compensatorii potrivit legilor în vigoare. În plus, greviştii sunt nemulţumiţi de faptul că nici o autoritate locală ori judeţeană nu s-a deplasat în mijlocul lor pentru a discuta în vederea dezamorsării situaţiei conflictuale de la Somvetra Gherla.

În calitate de deputat de Cluj, îmi exprim îngrijorarea faţă de situaţia gravă cu care se confruntă cei 14 grevişti ai foamei care îşi pun în pericol sănătatea şi viaţa, precum şi faţă de situaţia grea în care se află cei 26 de salariaţi de la Somvetra Gherla, care sunt nevoiţi să trăiască de mai bine de 3 luni fără nici un fel de venit.

Solicit pe această cale domnului prim-ministru să dispună instituţiilor abilitate să analizeze situaţia de la Somvetra Gherla, să aplice măsurile legale şi să încerce să rezolve cât mai repede situaţia conflictuală, fiindcă suntem în a cincea zi de greva foamei şi, din păcate, doi deja au leşinat ieri şi sunt în situaţie destul de gravă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Iuliu Nosa. Nu este prezent în sală.

Doamna deputat Manuela Mitrea? Nu este în sală.

Domnul deputat Emil Radu Moldovan? Nici.

Domnul deputat Dumitru Bentu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Acvariul".

Dintre toate componentele mediului, apa este elementul care l-a marcat definitiv pe preşedintele Băsescu. A cunoscut-o sub toate formele de agregare, a slujit-o cu devotament şi a răsplătit-o prin asumarea tuturor simbolurilor sale cu impact de "reflecţie".

Unul dintre acestea este acvariul, sau aşa credem, după ce, la şedinţa de bilanţ a Ministerul Administraţiei şi Internelor din pre-ziua întâmpinării Domnului, le-a dezvăluit participanţilor (aliaţi şi plutonocraţi), modul în care poate fi urmărită, analizată şi evaluată societatea românească, asimilată unui surprinzător şi relevant acvariu. Rolul său, ca preşedinte jucător, este doar de a agita apele şi spectacolul oferit de ihtiofauna captivă este total.

Ce observă domnia sa, cu detaşarea pe care ţi-o impune linişea fostelor chilii din Dealul Cotrocenilor? Observă adevărate bancuri de piranha, de fapt, grupuri de interese nelegitime şi pe care, de acum încolo, le va numi mafiote. Ultima noţiune nu-i este în totalitate accesibilă semantic, întrucât structurile mafiote sunt expresia apogeului infracţional, iar utilizarea crimei în atingerea scopului este un modus operandi. Parcă este, totuşi, prea mult.

Prin înotătoarele fără grai - Guvernul şi presa. Iată-l pe premier acuzat că a emis ordonanţe, simple şi de urgenţă, în favoarea grupurilor deja amintite. Îl secondează îndeaproape vicepremierul George Copos, implicat în scandalul "Loteria" şi care speculează în favoarea sa statutul de învinuit, în detrimentul celui de inculpat.

Coduţ Sereş, titularul de la M.E.C., cel care l-a suspectat de tăinuire, este acuzat că a semnat un contract păgubos cu firma elveţiană VA-TEC.

Eugen Nicolăescu, mult lăudatul ministru reformator al sănătăţii, este puternic tamponat, pentru că nu respectă hotărârile judecătoreşti. Dacă n-a avut un avocat de talia Elenei Udrea, care să-i rezolve problemele în doar 24 de ore, acum i se pregăteşte externarea.

Prietenul de-o viaţă (evident, luxoasă) al premierului, Dinu Patriciu, îşi foloseşte relaţiile pentru a ieşi basma curată din "Dosarul Rompetrol".

Presa este prezentă prin nominalizări sau aluzii, mai mult sau mai puţin subtile, fiind implicată, nici mai mult, nici mai puţin, în "discreditarea instituţiilor statului". Nume grele ale jurnalismului românesc, puternici formatori de opinie nu scapă ochiului vigilent al preşeditenlui.

"Respectăm presa şi credem în ea" spunea în campania electorală. Se vede acum!

În jurul domniei sale, linişte şi pace, doar câte un consilier prezidenţial părăseşte discret grădinile Cotrocenilor, ameţit de fumul de tămâie şi ambrozie paradisiacă din Deal.

Cucernici şi supuşi, pediştii de frunte îi ţin isonul, uneltind cu discreţie şi bunăcunoaştere împotriva fraţilor din PNL, în numele trandafirului.

Stimaţi colegi,

Atitudinea domnului preşedinte Băsescu ar putea fi catalogată ca una curajoasă. Numai că, şi de data aceasta, nu nominalizează, nu concretizează prin exemple, nu susţine cu argumente ceea ce ştie. Nu ne mai întrebăm de ce n-o face, este treaba domniei sale. Numai că ar trebui să ştie următoarele: în cele mai multe cazuri, curajul este expresia lipsei de soluţii. Curaj, domnule preşedinte, intraţi în acvariu!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar PNL, domnul deputat Emil Strungă. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi, pe care o prezint atenţiei dumneavoastră, este "Politica - între scandal şi ironie".

Lumea politică românească se află, de câteva săptămâni, într-o agitaţie, pare-se, de o perplexitate unică, inegalată, până acum, de nici un alt eveniment politic ce a avut loc de la schimbarea petrecută în anul 2004: autosuspendarea domnului Adrian Năstase din funcţia de preşedinte executiv al PSD, până când scandalul averilor unuia dintre cei mai influenţi oameni politici se va clarifica într-un fel.

Acum, poate, mai mult ca oricând, cu ocazia tuturor exprimărilor celor de la vârful PSD, se va putea vedea cât de la stânga este cel mai pare partid politic din România. Mai degrabă, cred că este vorba de unul dintre miturile politice care s-au instalat în România postrevoluţionară, mit care s-a construit pe dezorientarea din primii ani de după revoluţia din decembrie şi care a început să cunoască disoluţia, nu numai din pricina adversarilor politici, ceea ce este normal, ci chiar a celor care l-au făurit.

Opinia publică este inflamată! Carierea politică a domnului Adrian Năstase pare a fi pe sfârşite!

Această sentinţă este trâmbiţată dinăuntru şi dinafară cu o pasiune fără precedent.

Domnul Dumitru Bentu (din sală):

Îţi vine să crezi!

Domnul Emil Strungă:

Da, îmi vine să cred acest lucru. Şi dacă dumneavoastră doriţi să dialogăm pe această temă, o putem face, dar am rugămitea să îmi creaţi momentul de a-mi citi până la capăt declaraţia politică.

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

Vă rugăm noi, dumneavoastră citiţi, că dialogăm noi!

Doamna Daniela Popa:

Vă rog, nu dialogaţi cu sala.

Iar la declaraţiile politice nu există drept la replică.

Vă rog, domnule deputat, continuaţi.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Atunci, din moment ce nu am dreptul să dialoghez, o să-mi permit să aştept, până când dumneavoastră o să-mi creaţi condiţiile de a continua.

Voci din partea PSD:

Haide, domnule, lasă!

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

Declaraţi de Tăriceanu, lăsaţi-l pe Năstase în pace!

Doamna Daniela Popa:

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc.

Această sentinţă este trâmbiţată dinlăuntru şi dinafară cu o pasiune fără precedent. Spectacolul este mirobolant, spiritele aprinse, energiile concentrate până la incendiu. Cu siguranţă că, peste câteva săptămâni, nu va mai rămâne nimic din toate acestea decât o amintire: pentru unii, frumoasă, pentru alţii, de coşmar.

Ceea ce contează acum este spectacolul mediatic care se desfăşoară în logica nu numai de unii ştiută, iar de alţii receptată. Ceea ce nu sesizăm şi nu vom realiza decât târziu, spre sfârşitul decăderii şi înmormântării lui Zeus (aşa cum scriu jurnalele, numindu-l pe liderul social-democrat), este că întâmplări de genul acesta sunt simptomatice pentru lumea politică românească, în continuă decădere, dar dominată de dorinţa de reformă, populată de oportunişti şi baroni, constrânsă de patimile democraţiei cultivate în maniereă personală, subjugată de grupuri de interese şi, în final, amendată de cei în care ea îşi găseşte raţiunea ei de a fi: alegătorii.

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

De Patriciu ai auzit?

Domnul Emil Strungă:

Moştenirile dubioase pe care le primesc pe bandă rulantă lideri PSD nu reprezintă decât o metodă de a spăla bani şi de a ascunde escrocherii financiare.

Acum privim cu perplexitate la zâmbetele şi ironiile colegilor social-democraţi ai domnului Adrian Năstase, fericiţi că scapă de unul dintre cei mai redutabili dintre ei. Din nou, ceea ce nu sesizăm este că, în continuare, aceiaşi colegi cultivă inconsecvenţa, susţinându-l pe Năstase la şefia Camerei Deputaţilor.

Nu cred că cea mai potrivită atitutine a unui om politic trebuie să urmeze instinctele, frustrările şi complexele personale, astfel încât un scandal în care ar fi vizat, să fie interpretat ca lucrătură, complot, vendetă ş.a.m.d. Ar trebui ca primul reflex al unui politician să fie dictat de responsabilitate.

În urma scandalului privind averea mătuşii Tamara, domnul Adrian Năstase ar trebui să-şi prezinte demisia din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Această demisie se impune cu atât mai mult cu cât domnia sa este urmărit penal în Dosrul Zambaccian şi, până la pronunţarea justiţiei, prezentarea demisiei sau măcar a autosuspendării din funcţia de preşedinte se impune ca o necesitate.

În fine, vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar PRM, domnul deputat Paul Magheru. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Paul Magheru:

Stimaţi colegi,

Apelul meu este adresat ministrului educaţiei şi cercetării şi am fi bucuroşi...

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

De Patriciu ai auzit?

Domnul Emil Strungă:

Da. Dacă vrei, data viitoare o să vorbesc despre Dan Ioan Popescu!

Doamna Daniela Popa:

Mă scuzaţi, domnule deputat.

Vă rog să păstraţi liniştea în sală, este a treia oară când vă rog, domnule deputat!

Domnul Paul Magheru:

Am fi bucuroşi să putem convinge pe parcursul acestei intervenţii că apelul nostru nu are nimic ceremonios, nici oracular, ci îndeamnă la o acţiune de permanentă şi stringentă actualitate.

Eram elev de liceu pedagogic, când profesorii noştri, pentru a ne flata "riscul" alegerii profesionale, ne-au recomandat să citim romanul "Apostol" de Cezar Petrescu.

Păstrând intactă nostalgia şcolii pe care am absolvit-o, azi sunt obligat să recunosc că ea nu mai corespunde exigenţelor actuale, impuse de spaţiul european al cunoaşterii şi mobilităţii profesionale.

În viaţă totul curge, se schimbă, desigur, nu ca Băsescu, când îi iese un porumbel din gură. Totul evoluează, se mondializează. Omul cu cartea în mână era imaginea caracteristică a Renaşterii din vremurile moderne, aşa cum omul cu mâinile împreunate a rugăciune era emblema Evului Mediu, iar imaginea caracteristică a omului de astăzi este în faţa calculatorului. De aici, şi nevoia de a continua şi a intensifica programul de computerizare a şcolilor, oricât de mici sau periferice ar fi ele, aparent neînsemnate.

Suntem printre puţinele ţări din lume care asigurăm educatoarelor şi învăţătorilor de pe primele trepte ale învăţământului doar o pregătire medie, liceală. Această categorie profesională, pe drept cuvânt apostolică merită un statut ştiinţific, social, psihologic şi financiar mai bun. În limba greacă, de unde provine termenul, adjectivul substantivizat "apostolos" însemna "trimis departe", adică, delegat, deputat, prin extensiune, orice expediţie sau misiune. Primii apostoli, desigur că sunt trimişi ai lui Dumnezeu, dar cei de astăzi sunt trimişii intereselor poporului, ai naţiunii.

Azi, desigur că cei mai mulţi navighează pe internet şi nu mai umblă pe jos, deşi sunt încă multe cadre didactice, mai ales de la ţară, care fac naveta cu ce pot.

Investitura primordială a dascălului adevărat, însă, nu o schimbă nimeni, ea este aceea ca prin misiunea de trimis dezinteresat, de apostol poate, fără să ştie, este trimisul neamului, să lumineze calea copiilor ce păşesc pentru întâia oară într-o instituţie de învăţământ.

Pregătirea corespunzătoare a acestor misionari cade în sarcina noastră, a parlamentarilor, senatori şi deputaţi, şi, bineînţeles, a Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Dacă răscolesc bine etimologia termenului, deputaţii sunt tot un fel de "apostoli", adică trimişi sau delegaţi în legislativ, pentru a servi interesele poporului, inclusiv ale cadrelor didactice.

Reflecţiile acestea, esenţiale pentru cauza pe care o pledăm, mi-au fost sugerate de un ordin al ministrului Mihail Hărădău, din 16 noiembrie 2005, de data aceasta pe nedrept ironizat, prin care, începând cu anul şcolar 2006-2007, pentru a doua oară după Revoluţia din 1989, se desfiinţeză liceele pedagogice. Mai exact, calificarea profesională: educatoare, învăţători din profilul pedagogic al filierei vocaţionale.

Printr-un ordin al ministrului Andrei Marga, pregătirea educatorilor şi învăţătorilor urma să se facă, începând cu 1999-2000, prin colegiile universitare de institutori. În lipsă de inspiraţie, îmi amintesc perfect, era la o conferinţă a rectorilor de la Oradea, ministrul Marga a acceptat, pentru a nu lăsa fără pâine cadrele didactice de la fostele licee pedagogice, înfiinţarea unor specializări necerute de nimeni, propuse la disperare: bibliotecar şcolar, documentarist, când sunt deja suficiente specializări universitare, de biblioteconomie şi ştiinţa informării, instructor animator, pedagog şcolar ş.a.m.d.

Din câte cunoaştem noi, şi astăzi îşi pierd timpul la aceste specializări doar cei care nu au prins un loc mai bun în învăţământul liceal. Dacă se doreşte un serviciu tineretului şcolar, aceste specializări, care nu mai au nevoie de o pregătire specială şi nu-şi găsesc un loc pe piaţa muncii, ar trebui desfiinţate imediat.

Andrei Marga, dorind să facă reforma într-o singură zi, a scăpat lucrurile de sub control. Ordinul era ca nou înfiinţatele colegii universitare de institutori să funcţioneze numai acolo unde sunt specializări psihologice şi ştiinţele educaţiei acreditate. Colegiile, aducătoare de bani, s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie, au devenit o fabrică de diplome, pe alocurea, în instituţii pirat, fără acoperire ştiinţifică, didactică şi metodică. Câteva dintre ele, la o intervenţie a noastră, au fost desfiinţate prin hotărâre de Guvern.

Pregătirea meseriei de bază a naţiunii, ce tragedie, a fost compromisă! Şi ministrul învăţământului, în lipsa unei soluţii mai europene, altul de după Marga, Ecaterina Andronescu, a fost obligată să reînfiinţeze liceele pedagogice. Ca o soluţie momentană, reparatorie, recunosc, am fost şi noi de acord cu dumneaei.

Intervenim azi cu recomandarea expresă ca noul ministru să nu mai repete greşelile trecutului. Pregătirea profesorilor din învăţământul primar şi preşcolar în universităţi este inevitabilă. Nu neapărat fiindcă ne cere compatibilizarea cu piaţa europeană a profesiilor, dar primii dascăli ai naţiunii, educatoarele şi învăţătorii, aşa cum am mai spus, merită un statut didactic, social şi financiar mai bun.

Azi funcţionează nejustificat două trasee paralele şi inegale de formare a cadrelor didactice pentru învăţământul primar şi preşcolar: liceele pedagogice şi colegiile universitare de institutori. În condiţiile când ambele au fost desfiinţate, atât liceele pedagogice, cât şi colegiile universitare de institutori, şi se înlocuiesc cu o specializare nouă, de licenţă, pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, cu o durată de 3 ani şi 180 de credite, ca orice specializare universitară, se impune o mai bună şi riguroasă organizare a noii forme de învăţământ.

Pledează în favoarea ei argumente imbatabile: o mai bună pregătire ştiinţifică şi metodică de nivel superior, lichidarea inegalitatăţii de statut şi salarială între cadrele didactice din învăţământul preuniversitar...

Doamna Daniela Popa:

Pregătiţi-vă să încheiaţi, domnule deputat!

Domnul Paul Magheru:

Mai am încă două fraze.

...condiţionarea accesului la cariera didactică şi, în continuare, mi-am permis şi alte sugestii, pe care le pun într-o formă scrisă, care să vină în întâmpinarea formării solide, corecte, încă o dată, a acestor apostoli, pe bună dreptate, pot să-i numesc şi i-au numit şi alţii, înaintea mea, ai neamului, ai ţării, care sunt cadre didactice de la învăţământul preşcolar şi primar.

Vă mulţumesc şi toate celelalte, vă spuneam, le voi depune, cu cele mai bune intenţii, reieşite din experienţa mea didactică şi parlamentară, la dispoziţia ministrului de astăzi al educaţiei şi cercetării. Vă mulţumesc.

Partea finală a intervenţiei consemnate conform materialului depus la secretariatul de şedinţă:

Pledează în favoarea ei argumente imbatabile: o mai bună pregătire ştiinţifică şi metodică, de nivel superior; lichidarea inegalităţii de statut şi salarială între cadrele didactice din învăţământul preuniversitar; condiţionarea accesului la cariera didactică în Uniunea Europeană de absolvirea unei forme de învăţământ superior; maturitatea psihologică a studenţilor, inclusiv preachiziţiile cognitiv-comportamentale, dobândite în perioada studiilor liceale etc.

Pentru un debut mai fericit şi sigur al noii forme de învăţământ, pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, ne permitem câteva sugestii izvorâte din experienţa noastră didactică şi parlamentară:

• ministrul educaţiei şi cercetării trebuie să emită un ordin prin care, începând din anul şcolar 2006-2007, să aibă dreptul să organizeze această specializare numai instituţiile de învăţământ superior care au specializarea de psihologie şi ştiinţele educaţiei acreditate;
• tot până la toamnă să se elaboreze un plan de învăţământ naţional şi o programă şcolară unică, obligatorie pentru toate instituţiile care organizează această specializare. Indiferent că este din Oradea sau Galaţi, dascălul trebuie să aibă aceeaşi pregătire metodico-ştiinţifică unică, naţională;
• pregătirea viitorilor profesori pentru învăţământul primar şi preşcolar să fie încredinţată exclusiv Facultăţilor de psihologie şi Ştiinţele Educaţiei (indiferent de forma internă de organizare pe catedre sau departamente), singurele care dispun de resursele umane, metodico-ştiinţifice şi materiale corespunzătoare.

Profesionalizarea carierei didactice ar urma să se facă prin două structuri: catedre sau departamente de pedagogia învăţământului primar şi preşcolar din cadrul Facultăţilor de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei (conform autonomiei organizatorice a universităţilor sunt posibile şi alte structurări) şi Departamentele de pregătire şi perfecţionare a personalului didactic (DPPPD). Misiunea celor două organisme este diferită şi trebuie delimitată, altfel nu şi-ar justifica existenţa. DPPPD-urile au fost create, după modelul interbelic, pentru formarea iniţială strict în domeniul psiho-pedagogic şi metodic, menită să asigure accesul la catedră al licenţiaţilor, indiferent de specializarea dobândită (filolog, traducător, translator, bibliotecar, inginer, medic, economist etc.). Studentul debutant, la cerere, poate parcurge două programe de formare iniţială, de specialitate şi psiho-pedagogică. Dacă are modulul psiho-pedagogic de 30 de credite poate să lucreze în învăţământ. Definitivarea în învăţământ mai este condiţionată de încă 30 de credite dobândite prin masterat didactic.

Formarea iniţială a profesorilor pentru învăţământul primar şi preşcolar are inevitabil modulul psiho-pedagogic şi metodic inclus. Ea este o specializare ca oricare alta, într-o carieră didactică precisă, delimitată profesional de modulul psiho-pedagogic parcurs de cei care doresc să fie profesori în învăţământul gimnazial, liceal sau universitar. Această pregătire psiho-pedagogică iniţială, restrânsă doar la modulul psiho-pedagogic, este asigurată de DPPPD sau viitoarele masterate didactice conform Legii 288/2005.

Sperăm ca intervenţia noastră să contribuie la modernizarea şi europenizarea meseriei apostolice a unei naţiuni, profesor pentru învăţământul primar şi preşcolar.

Doamna Daniela Popa:

Şi noi vă mulţumim pentru declaraţia dumneavoastră politică. Atâta, că în regulament sunt dedicate numai 3 minute pentru asemenea intervenţii.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Adrian Mihei. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

"S.O.S.-Televiziunea M.T.C. Constanţa!"

Stimaţi colegi,

În decursul anului trecut, am tras un semnal de alarmă cu privire la situaţia angajaţilor Societăţii M.T.C. Constanţa, cunoscuta televiziune de la malul mării. Acest semnal de alarmă exprimă durerea şi nevoile pe care angajaţii acestei companii de stat le trăiesc de la începutul anului 2005, acutizând, totodată, criza de la sfârşitul anului 2005 şi începutul lui 2006. Răspunsurile primite de la Ministerul Transporturilor, deţinătorul Companiei M.T.C., au fost neelocvente, soluţiile propuse fiind nereale sau inaplicabile.

Stimaţi colegi,

Voi da citire câtorva fragmente din Scrisorea deschisă către Preşedintele României, transmisă de angajaţii M.T.C. ieri, 6 februarie 2006.:

"Stimate Domnule Preşedinte,

Colectivul de redactori şi tehnicieni ai Televiziunii M.T.C. din Constanţa vă cere ajutorul şi vă prezintă situaţia critică în care se află această instituţie. La începutul lunii februarie a anului 2006, restanţele financiare către angajaţi sunt foarte mari, iar societatea a acumulat datorii către bugetul de stat, furnizori şi angajaţi de aproximativ 5 miliarde de lei.

Cei care am rămas să lucrăm în continuare aici am primit în urmă cu două săptămâni avansul pentru luna august a anului 2005. Din păcate, în afara lipsurilor financiare, ne-am izbit periodic de lipsa soluţiilor viabile venite din partea Ministerului Transporturilor, cel care este, de altfel, unicul acţionar al Televiziunii M.T.C. După multe promisiuni şi încercări nereuşite, ne aflăm din nou în impas.

Deşi ştim că numele ei a fost pătat de scandaluri politice şi financaire, noi, cei 14 angajaţi care am mai rămas să muncim, nu vrem decât să aflăm un singur răspuns: care este viitorul nostru?

Într-o ţară care se vrea integrată în Uniunea Europeană în 2007, este strigător la cer ca salariaţii unei televiziuni în care acţionar majoritar este statul să muncească fără a fi plătiţi cu lunile, în acest fel încălcându-se flagrant drepturile omului şi cele constituţionale.

Noi am agrea, în acest moment, orice soluţie, inclusiv cea a vânzării televiziunii, pentru a avea siguranţa recuperării banilor munciţi şi a continuităţii activităţii noastre.

Oamenii au ajuns acum la capătul răbdării, pentru că la sfârşitul lunii noiembrie a anului 2005 au primit asigurări din partea domnului secretar de stat Galiatatos că până în sărbători îşi vor recupera banii.

Din păcate, situaţia rămâne la fel. Practic, din acestă lună nu mai există bani pentru ca angajaţii să mai poată primi ceva din restanţele salariale. Televiziunea M.T.C., considerată cândva televiziunea marinarilor, moare încet, dar sigur... precum şi flota...".

Astfel încheie această scrisoare un colectiv care, într-un an de zile, de la 45 de angajaţi, a ajuns la 14, număr impropriu pentru ca o televiziune, fie ea şi locală, să-şi dezvolte activitatea, angajaţi care aşteaptă o soluţie, fie reînceperea finanţării, fie privatizarea.

Stimaţi colegi,

Chiar dacă acest caz ar fi fost unul singular de pe tot teritoriul României şi tot aş fi mâhnit şi revoltat! Sper ca măcar după un an de tergiversări, angajaţii statului, cetăţeni ai României, să primească o soluţie reală, demnă de anul 2006, premergător integrării în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Ovidiu Ganţ. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

"Sibiu - capitală culturală europeană 2007"

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Recent, în Comisia de cultură a Parlamentului European s-a discutat pe marginea unui document al Comisiei Europene privitor la modul în care pe viitor se va decide Proiectul "Capitale culturale ale Europei".

Acest document conţine şi o succesiune în care ţările membre vor organiza acest eveniment, începând cu 2009, în tandem: un membru vechi împreună cu unul nou. Prima pereche este Austria şi Lituania (oraşele Linz şi Vilnius).

După ce această succesiune a fost stabilită, s-a pus problema României şi Bulgariei, adică, undeva, prin 2019! Am avut şansa extraordinară ca Luxemburgul să propună acest parteneriat Sibiului pentru 2007, Bulgaria rămânând pentru 2019.

Practic, Sibiul este primul oraş, iar România prima ţară est-europeană care se bucură de acest privilegiu. Suntem deschizătorii de drum şi deci ne revine o responsabilitate enormă. Când spun aceasta, mă refer atât la sibieni, administraţia municipiului, cât şi la România, în ansamblu.

Proiectul trebuie să fie o reuşită, pentru a arăta Uniunii Europene că noul membru, România, ştie să gestioneze proiecte europene la fel de bine ca şi ceilalţi membri, evidenţiindu-se prin cultura proprie, de care trebuie să fim mîndri.

Un astfel de succes necesită un efort naţional. Mulţumim deci tuturor acelora care, până în prezent, au avut o contribuţie concretă la Proiectul "Sibiu - Capitală culturală europeană 2007": Parlamentul României, Guvernul României, organizaţii neguvernamentale, parteneri externi, ambasade ale unor ţări membre ale Uniunii Europene, rugându-i totodată să-şi intensifice eforturile de susţinere.

Totodată, este de datoria noastră să găsim noi parteneri în realizarea proiectului. Avem nevoie de o campanie profesionistă de promovare externă, la care mă voi asocia, în calitate de deputat de Sibiu şi de observator la Parlamentul European, pe întreg parcursul anului 2006.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Declaraţia mea politică de astăzi este institulată "Reforma în agricultură îşi flutură neputinţa"

Marea reformă din agricultură s-a dovedit a fi o cacealma, iar perspectiva pentru anul 2006 e tot mai sumbră pentru ţăranul român. În condiţiile în care 40% din populaţia României trăieşte din agricultură, vă cer să fiţi mai responsabil, domnule ministru, şi mai atent la nevoile reale cu care se confruntă acest sector.

Modernizarea propusă de dumneavoastră ascunde prea multă ineficienţă şi e în joc supravieţuirea a milioane de români, care au nevoie de fapte, nu de poveşti nemuritoare despre proiecte irealizabile. Aţi mers din greşeală în greşeală şi continuaţi să ne uimiţi cu noi măsuri dezastruoase. Ajutorul promis sectorului agricol s-a materializat, în 2005, prin înjumătăţirea subvenţiilor, iar pentru 2006, ca şi noutate, vă grăbiţi să anulaţi subvenţiile la grâu, porumb, floarea soarelui, soia şi furaje, foarte importante, tocmai pentru agricultorii din Transilvania. E normală reacţia de neîncredere cu care sunteţi întâmpinat de ţăranul român, din moment ce v-aţi demostrat atât de clar neeficienţa în reformarea sistemului.

Aţi criticat vehement politica dusă de PSD în domeniul agriculturii, dar, odată ajuns ministru, nu aţi adus nici o îmbunătăţire concretă, iar lipsa rezultatelor e o dovadă în acest sens. Sub conducerea dumneavoastră, preţul pentru grâu a scăzut de la 5.000 la 2.000 de lei vechi/kg, iar importurile au sufocat producţia internă.

Ideea pentru implementarea unui sistem de subvenţii pe cap de animal e o altă greşeală, pe care sunteţi nerăbdător să o aplicaţi. Consecinţa va fi descurajarea performanţei şi a calităţii.

În loc să luptaţi pentru a ajuta dezvoltarea agriculturii, nu faceţi decât să loviţi şi să limitaţi ţăranul român. Poate ne explicaţi de ce nu se mai cresc animale în ţară, de ce importurile au sufocat producţia internă? Fără subvenţii serioase, discutăm poveşti despre ferme moderne şi capacităţi de procesare.

Când ţăranul va fi încurajat să producă, când va avea piaţă, când va şti care va fi preţul recoltei viitoare, informaţie în baza căreia va putea să acceseze o sursă de finanţare bancară şi să-şi aleagă tipul de cultură profitabilă, atunci vom putea spune că în România, ţară cu aspiraţii de integrare europeană, se face cu adevărat agricultură.

Până atunci, vă invit, domnule ministru, să vă puneţi pe treabă şi să lăsaţi ca faptele să treacă înaintea promisiunilor. Sunt convins că ştiţi povestea cu butoiul gol care face tărăboi..., doar pentru că e gol. Din păcate, o asociez mereu cu dumneavoastră.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar PNL, domnul deputat Ioan Ghişe. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghişe:

Mulţumesc, doamnă preşedintă de şedinţă.

Stimate doamne şi stimaţi domni miniştri,

În declaraţia politică vreau să subliniez un aspect nu tocmai fericit, pe care îl întâlnim zilnic, pe drumurile naţionale. În mod particular, mă voi referi la starea de curăţenie a Drumului Naţional numerotat cu numărul 1, segmentul Ploieşti-Bucureşti.

În fiecare zi, zeci de mii de oameni care trec pe acest drum pot constata, cu amărăciune, starea de murdărie, atât pe partea stângă, cât şi pe partea dreaptă a drumului, indiferent de sensul în care parcurgi acest traseu. Mai mult, în zilele de sfârşit de săptămână şi în mod special în ziua de luni a noii săptămâni, parcările care se află alături de acest drum sunt adevărate rampe de deşeuri, mai mult sau mai puţin menajere.

Această stare de lucruri, cu tristeţe, o observăm de mult timp şi vedem că nu se îmbunătăţeşte nimic, în ceea ce priveşte intervenţia autorităţilor responsabile.

Cât timp acest drum internaţional este şi el parte din imaginea României şi cât timp nu se face nimic, cred că este de datoria noastră să atragem atenţia şi să cerem de aici, de la tribuna Parlamentului, atât ministrului transporturilor, cât şi directorului general al Companiei Naţionale pentru Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, să ne spună în cel mai scurt timp ce vor face pentru ca această ruşine naţională, care este murdăria de pe DN1, pe lângă drum şi în parcări, să dispară?

Faţă de declaraţia mea politică, am să rog ca domnul ministru al transporturilor şi, respectiv, directorul general al Companiei Naţionale de Drumuri, să prezinte o informare scrisă în faţa Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar PRM, domnul deputat Ştefan Baban. Nu este în sală.

Domnul deputat Cristian Stănescu? Nu este în sală.

Domnul deputat Ioan Aurel Rus? De asemenea, nu este în sală.

Domnul deputat Dragoş Dimitriu? Nu este prezent.

Doamna deputat Angela Buciu. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Angela Buciu:

Doamnă preşedinte,

Onorată asistenţă,

Măsurile luate în ultimele luni ale anului 2005 de Guvernul Tăriceanu au bulversat opinia publică şi cercurile intelectuale din Transilvania.

Prima mişcare scandaloasă a fost reînfiinţarea Fundaţiei Gojdu ca "entitate de drept public româno-maghiar" (Formula AS, ianuarie, 2006).

În realitate, Fundaţia Gojdu, cea legitimă, este o organizaţie românească privată, înfiinţată conform testamentului aromânului Emanoil Gojdu, după 1870, de mitropolitul Andrei Şaguna ca legatar testamentar. A fost reînfiinţată de doi preoţi din Sibiu în 1990, sub arhipăstorirea mitropolitului Antonie Plămădeală.

Fundaţia deţine, la Budapesta, bunuri (în principal clădiri) de cca 1 miliard euro, confiscate de statul comunist maghiar şi niciodată retrocedate românilor.

Prin noua formulă agreată de Guvernul de la Bucureşti, românii ies păcăliţi, deoarece Guvernul lor tranzacţionează ceva ce n-a deţinut niciodată, cedând bunurile respective Guvernului ungar, încălcându-se acordurile bilaterale şi reglementările internaţionale, Guvernul maghiar a vândut deja, în 2004, unei companii israeliene, bunurile lăsate de Emanoil Gojdu.

Pentru fundaţia care acorda burse elevilor şi studenţilor români şi maghiari merituoşi, Guvernul român trebuie să cotizeze bani de la buget, deşi bunurile lui Gojdu de la Budapesta produc şi astăzi venituri importante părţii ungare. O afacere jalnică!

A doua aventură în curs de desfăşurare, fără precedent în istoria Europei moderne: retrocedarea a cca 800.000 ha de păduri (aşa numitele composesorate), păduri care n-au fost niciodată în proprietatea etnicilor maghiari din România. Sute de ani, Curtea de la Viena şi, mai târziu, Curtea de la Budapesta au dat munţi întregi în folosinţa secuilor. Pe aceste composesorate, vine, în 2005, Guvernul Tăriceanu şi îi transformă în proprietari.

Tot în curs de desfăşurare, Guvernul se află pe punctul de a restitui complet centrele istorice ale oraşelor din Transilvania: Cluj, Arad, Oradea, Braşov, Timişoara, Târgu Mureş, Baia Mare etc. După calculele experţilor imobiliari, ar depăşi 15 miliarde euro. Aceste proprietăţi au fost revendicate de culte religioase şi organizaţi maghiare care, ca şi în cazul pădurilor, nu le-au avut niciodată în proprietate.

De reţinut: nu este vorba de bisericile ca atare, ci de licee, spitale, internate, hoteluri, muzee, palate, sedii administrative ş.a., cu destinaţie laică, construite de coroana maghiară şi austriacă din bani publici, adică şi din munca şi dările iobagilor şi grănicerilor români din Ardeal care, din 1437 până în 1918, au fost consideraţi "populaţia tolerată", deşi au fost majoritari în Transilvania.

Vine, aşadar, Guvernul Tăriceanu şi, fără a ţine seama de regimul juridic real al imobilelor respective, face cadou cultelor maghiare, în mod anticonstituţional, o parte din sudoarea românilor asupriţi de-a lungul secolelor.

Această retrocedare este, de fapt, o împroprietărire şi se neagă actul Marii Uniri de la 1918, pentru că, la acea dată, România, ca stat succesor, a devenit proprietar al tuturor bunurilor care au aparţinut statului ungar.

Solicit preşedinţiei să se sesizeze. Cred că ne găsim în faţa unui act de trădare a interesului naţional şi de dezmembrare a statului român.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Cornelia Ardelean. Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Cornelia Ardelean:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Poziţia exprimată de senatorul UDMR, Gyorgy Frunda, la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei este, cel puţin, curioasă dacă ne raportăm la faptul că domnia sa a fost de două ori consecutiv candidatul uniunii la Preşedinţia României. Altfel spus, unul dintre cei mai eleganţi şi inteligenţi politicieni români, care a vurt chiar să conducă România, cu români şi unguri împreună, spre o Europă Unită, a ajuns, acum, să recomande la APCE eliminarea sintagmei de "stat naţional" din Constituţia României. Asistăm la o atitudine greu de înţeles din partea senatorului UDMR care, însă, nu se putea dezice nici într-un fel de poziţia oficială a partidului din care face parte, în ciuda participării Uniunii la actuala Coaliţie de guvernământ. Fără a-i căuta circumstanţe atenuante colegului parlamentar, nu pot să nu mă întreb care ar fi fost opinia sa dacă ar fi fost ales preşedinte al tuturor românilor. Cum ar fi interacţionat ideea sa de eliminare a Statului naţional din constituţie cu opţiunile evident româneşti ale populaţiei majoritare.

Candidatul UDMR la Preşedinţia României din 1996 şi 2000 afirma că printre problemele pe care îşi propune să le rezolve se află retrocedarea bunurilor bisericeşti, înfiinţarea unei universităţi maghiare şi oprirea exodului tinerilor către Occident. Nici un cuvânt despre autonomia teritorială şi culturală, nici un cuvinţel despre modificarea Constituţiei.

Pe de altă parte, este cât se poate de clar că nici Gyorgy Frunda şi nici un alt maghiar nu ar fi putut ajunge niciodată preşedinte al României. Această realitate nu este, însă, îndeajuns de suficientă pentru a ne face să uităm că senatorul UDMR a fost votat de un număr destul de mare de alegători neaoşi români. De aici, însă, până la a reprezenta România la instituţiile europene de talia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu mesaje discreţionare şi antinaţionale este un drum lung şi de neînţeles.

Considerăm că orice fel de recomandări ar avea colegul nostru de Coaliţie, nu numai pe tema minorităţilor naţionale, acestea trebui să ţină seama, în primul rând, de exprimarea unor puncte de vedere ale României şi ale interesului nostru naţional, nu alte interese. Gyorgy Frunda este preşedintele delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi el trebuie să-şi asume şi să-şi înţeleagă această calitate, nu să intenţioneze mişcări subversive pentru schimbări constituţionale de neacceptat. În caz contrar, vom vota pentru retragerea urgentă a acestei funcţii senatorului UDMR, pentru că, în acest moment, România nu îşi permite să piardă teren în ceea ce priveşte greu cuceritul statut de ţară-model în ceea ce priveşte convieţuirea dintre minorităţile naţionale.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Miron Ignat. Nu este prezent în sală.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Viorel Pupeză. Aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineaţa, doamna preşedinte!

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică se intitulează "Ţara nu se conduce după legi, ci prin telefonul portocaliu"

Într-o ţară unde funcţionează mecanismele statutului de drept, scandalul telefoanelor "informative" ne dă mult de gândit. În mod normal, după tot circul de la Bucureşti, politicienii Puterii ar trebui să fie mai atenţi cu telefoanele.

După aproape un an de minciună, tot portocalie, românii au asistat la un scandal pe care n-ar fi vrut să-l vadă. Linia telefonică Tăriceanu-Băsescu-Botoş a deconspirat un prim ministru şi grupurile de interese şi un preşedinte care a recunoscut, cu seninătate, că a minţit o ţară. Fără dubii, este vorba de imixtiunea politicului în justiţie. Câte alte asemenea telefoane - imbold pentru bunul mers al justiţiei a mai dat premierul Tăriceanu şi oare numai el aplică această metodă? Această practică denotă un dispreţ total faţă de promisiunile electorale.

Toate aceste demersuri neortodoxe sunt transpuse şi la nivelul judeţului Bistriţa-Năsăud, pentru că este la modă la Bucureşti. Înainte de promovarea celor două hotărâri de Guvern din decembrie, privind rectificarea de buget, este vorba de Hotărârea de Guvern 1600 şi 1673, prin acelaşi telefon portocaliu, un deputat a strâns, în mod discreţionar, de la primarii care-i sunt colegi în Partidul Democrat cereri pentru alocarea de fonduri de la buget, le-a centralizat şi le-a trimis pachet pe masa de lucru a Guvernului. Este strigător la cer acest "blat" cu democraţia şi cu legile care trebuie să guverneze o ţară ce vrea în Uniunea Europeană.

Am asistat şi la şedinţa de buget a Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, derulată după aceeaşi schemă a "Alianţei Departe de Adevăr". Propunem, dezbatem, ne opunem, prin telefon, ne conformăm cu disciplina de partid, ca să nu-i spunem dictatură, şi votăm!

Partea finală a declaraţiei consemnate conform materialului depus de către deputat la secretariatul de şedinţă:

Electoratul şi-a tot imaginat că actuala Putere se gândeşte să construiască ceva. Când aprobi bugetul trebuie să vizeze proiecţii de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung, cofinanţări de programe europene, lucrări de infrastructură pentru atragerea de investitori. Când colo, bugetul s-a făcut prin telefon, la fel cum s-au împărţit banii şi prin cele două hotărâri de Guvern.

În faţa a patru parlamentari şi a peste 20 de primari de toate coloraturile politice, un consilier judeţean democrat a fost nevoit să recunoască, după ce a răspuns la telefon, că a fost contactat de Ioan Oltean pentru a vota împotriva intereselor oraşului pe care îl reprezintă. Ce dovadă mai trebuie că nu există principii, legi şi "filosofii" în construcţia bugetară, ci doar interese politice transmise mai noi prin telefon.

Parlamentarii Alianţei Departe de Adevăr din judeţul Bistriţa-Năsăud cred că bugetul naţional este averea lor. Gestionează banii publici ca propria feudă, distribuindu-i spre cumetri şi nepoţi pentru a-şi crea influenţă politică. Consilierii lor de la cabinetele parlamentare sunt pe posturi miniştri în judeţ, solicitând, în mod imperativ, primarilor propuneri pentru bugetele locale, liste cu obiective ce urmează a fi finanţate la presiunea politică a diverşilor "capi" din fruntea actualului Guvern.

Tot prin telefoane portocalii, doi consilieri din structura Consiliului Judeţean, membri ai Partidului Social Democrat au devenit, peste noapte, independenţi. Ei au fost primii care au părăsit social-democraţia şi acum sunt umiliţi de actuala Putere. Acelaşi algoritm de şantaj pe banii publici sau ameninţări cu controale este folosit şi pentru atragerea primarilor PSD. Astfel, nu ne mai miră că liderul organizaţiei judeţene PNL convoacă primarii PSD la cârciumă, iar pentru un bob de linte şi promisiuni deşarte încearcă să-i facă membri ai partidelor pe care le reprezintă.

"Alianţa Departe de Adevăr" nu înţelege că guvernarea nu se face prin rotocoalele de fum ale indienilor, gorniştii secolului XIX, sunetele de tobă din jungla africană, scrisori trimise prin porumbei voiajori. Nici măcar prin telefon, fie el portocaliu. Apropo, oare liderii "Alianţei Departe de Adevăr" de la nivel naţional sau judeţean ştiu că portocaliul poate fi şi semn al geloziei distructive?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Rareş Mănescu a sosit în sală? Nu. Domnul deputat Tiberiu Bărbuleţiu nu este în sală, domnul deputat Relu Fenechiu nu este în sală, domnul deputat Ovidiu Silaghi nu este în sală, domnul deputat Mircea Puşcă nu este în sală, domnul deputat Mircea Ciopraga.

Aveţi cuvânt, domnule deputat.

Domnul Mircea Ciopraga:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Relaţia dintre autorităţi şi grupurile de interese"

Stimaţi colegi,

Cu privire la dezbaterea recentă care s-a declanşat în jurul problemelor legate de o eventuală subjugare a statului român de către grupurile de interese, aş remarca următoarele.

Sintagma "grupuri de interese" a fost utilizată în sens exclusiv negativ, neglijându-se cadrul legislativ intern care autorizează activitatea, în anumite condiţii, a grupurilor de interes economic. Este vorba de Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice.

În consecinţă, grupurile de interese au fost supuse unor discreditări generale, care au indus percepţia că existenţa în sine a unor grupuri de interese este un fapt ilegitim; precizarea adusă mai târziu în declaraţiile politice cum că ar fi vizate numai grupurile de interes nelegitime, precum şi etichetarea acestora cu sintagma "de tip mafiot", a survenit tardiv, după ce noţiunea de grup de interes a fost deja compromisă.

În acest sens, cred că s-ar fi impus mai multă prudenţă în mesajele publice, în condiţiile în care existenţa unor organizaţii sau grupuri profesionale interesate de influenţa favorabilă a deciziilor autorităţilor este extrem de nepopulară, gradul de corupţie fiind încă ridicat, iar şansele ca aceste organizaţii sau grupuri să nu fie asociate corupţiei sunt nule.

În acelaşi timp, nu se poate trece cu vederea faptul că mediul de afaceri din România s-a maturizat şi că, în mod inevitabil, grupurile sale de interese au şi vor avea nevoie de serviciile unei activităţi legale de lobby.

Această activitate, cât şi percepţia corectă asupra ei, este însă grav afectată de faptul că legislaţia românească în domeniu este lacunară, nu include reglementări care sa asigure suficienta transparenţă, posibilităţi şi limite clare ale activităţii grupurilor de interese.

Situaţia recentă, mai ales, a făcut clar ca în lipsa unei legislaţii în domeniu complete, delimitarea între caracterul legal sau ilegal a unor grupuri de interese economice este greu de făcut şi interpretabilă. De aici şi posibilitatea utilizării in mod arbitrar, uneori şi în interes populist, a sintagmei "grupuri de interese".

În România, lobby-ul a fost folosit in special de investitorii străini, puşi în situaţia de a lucra cu instituţii imature, de a suporta rigorile unor legi pe care nu le înţelegeau şi care se mai şi schimbau continuu. În ultima vreme însă, lobby-ul a fost practicat şi de companiile autohtone. Cererea în domeniu este în creştere, mai ales că aderarea presează mediul privat să găsească noi punţi de legătura cu factorii de decizie politică atât din Bucureşti, cât şi din Bruxelles.

În cursul acestui an, pe măsură ce se apropie momentul integrării, este foarte probabil ca noţiunile de lobby şi grupuri de interese să se menţină în prim-plan, prilej cu care atenţia va trebui concentrată nu doar pe marcarea diferenţei dintre lobby şi trafic de influenţă, ci şi pe consacrarea acestuia ca instrument de comunicare.

Este evident că un cadru deschis şi organizat al colaborării dintre instituţiile Statului şi diferitele grupuri de interese economice reduce gradul de utilizare al mijloacelor corupte, în favoarea mijloacele legale de persuasiune faţă de autorităţi.

Experienţa activităţii de lobby din ţările occidentale este deja o dovadă că autorizarea funcţionării acestui domeniu prezintă mai multe avantaje decât interzicerea sau nereglementarea lui.

În Parlamentul European, spre exemplu, există un număr de aproximativ 4.500 de grupuri de interese, înregistrate. Cele mai organizate şi mai influente sunt marile grupuri din industrie: industria chimică, industria cimentului, industria de automobile, dar şi ONG-uri precum GREEN PEACE, Biroul European al Uniunii Consumatorilor ş.a.

Grupurile de interese acreditate la Parlamentul European au acces permanent, pot să asiste la întrunirile comisiilor, pot merge la europarlamentari, pot să se întâlnească cu aceştia, chiar şi în condiţiile unei invitaţii la un prânz.

Important este că acestor grupuri de presiune, la fel ca şi demnitarilor europeni, le este impus un cod de conduită pe baza căruia trebuie să-şi indice sursele de finanţare pentru a se putea înregistra, trebuie să accepte să nu divulge anumite informaţii şi nici să deranjeze lucrările în comisie.

Ca o concluzie, România trebuie să-şi asume existenţa grupurilor de interese legitime ca pe un fapt firesc într-o economie de piaţă, dar să ia măsurile necesare care să asigure controlul asupra acestui domeniu de activitate, cât şi transparenţa lui.

Actualul executiv s-a sesizat deja în acest sens, şi am convingerea că proiectul de act normativ pe care îl pregăteşte cu privire la regimul activităţilor de lobby elimină problemele existente.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte "Teo Peter, pe cărţile de vizită ale diplomaţilor americani"

Populaţia României s-a simţit crunt jignită şi nedreptăţită de decizia unui tribunal american în legătură cu uciderea, în centrul Bucureştiului, a celebrului muzician român, Teo Peter. Mai mult, refuzul oficialităţilor SUA de a oferi o altă posibilitate de responsabilizare penală a ucigaşului, precum şi rezumarea oricăror reparaţii la aspecte materiale, financiare, i-a făcut pe mulţi lideri de opinie să exclame: "suntem reduşi la stadiul de colonie".

Ca şi cum jignirea nu ar fi fost suficientă, unele oficialităţi americane au comentat, într-o supremă bătaie de joc, că nici aceste reparaţii financiare nu ar fi legale, ci reprezintă, de fapt, un gest de bunăvoinţă, de îngăduinţă care, de fapt, depăşeşte cadrul legal american! Cu alte cuvinte, colonia de aborigeni de la malul Mării Negre nu înţelege că un soldat american poate omorî pe oricine, oriunde, fără să păţească nimic.

În acest context, consider că este obligaţia mea, ca parlamentar ales al României, să încerc a obţine măcar o reparaţie morală, atât pentru familia artistului, cât şi pentru demnitatea naţiunii noastre. Ca atare, solicit Consiliului General al Municipiului Bucureşti, primarului general al capitalei şi ministrului administraţiei şi internelor, emiterea de urgenţă a unei hotărâri de modificare a numelui străzii pe care se află Ambasada Statelor Unite la Bucureşti, Tudor Arghezi, cu acela de Teo Peter. De altfel, cred că numele marelui poet şi ziarist Tudor Arghezi ar putea fi utilizat pentru o stradă mai importantă şi care să nu găzduiască reprezentanţa unei ţări care înţelege atât de puţin românii.

Consider că numirea străzii pe care se află Ambasada SUA "Teo Peter" nu este o acţiune cu caracter vindicativ, ci este o modalitate civilizată, elegantă, prin care arătăm lumii întregi că România şi spiritul său milenar nu pot fi cumpărate cu despăgubiri financiare, fie ele cu sau "fără bază legală".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Monalisa Găleteanu.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia politică de astăzi are titlul sub forma unei întrebări retorice: "Cine are nevoie de o lege a calităţii în educaţie?"

Conţinutul proiectului de lege are un limbaj academic, elegant, dar cu sintagme teoretice fără acoperire în practică şi care nu pornesc de la realităţile învăţământului actual din ţara noastră, în consecinţă fără aplicabilitate sistemului de învăţământ românesc: ar produce numai haos şi dezordine în sistemul de învăţământ dacă s-ar aplica în forma actuală.

Calitatea în învăţământ este absolut necesară, dar un sondaj în rândul cadrelor didactice referitor la conţinutul acestei legi şi la ceea ce urmează să se producă la nivelul unităţilor de învăţământ conduce la trista concluzie că, din păcate, nu s-a înţeles nimic sau, mai grav, s-au format percepţii deformate care vor avea ca efect haosul sau, în cel mai bun caz, constituirea a încă unei comisii înscrise într-un dosar, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ.

Este foarte adevărat că reforma în sistemul nostru de învăţământ este necesară, dar nu trebuie făcută numai de dragul reformei şi al schimbării cu orice preţ, împrumutând modele din alte state care nu au nimic în comun cu realităţile şcolii româneşti, cu atât mai mult cu cât în ţările Uniunii Europene nu există o lege a calităţii cu un conţinut similar.

De ce calitatea în învăţământ trebuie neapărat încorsetată într-o lege, mai ales una impusă cu forţa? Legi de aplicare a calităţii nu există în ţările europene, există numai recomandări pentru armonizarea a ceea ce înseamnă calitate, din necesitatea creării spaţiului unic european al învăţământului şi al cercetării ştiinţifice (pot fi proiectate principii, metodologii cu aplicabilităţi punctuale, concrete, autorii acestora fiind în principal cadre didactice cu experienţă, care lucrează efectiv cu elevii/studenţii şi în mai mică măsură teoreticieni şi pedagogi de seamă, care nu cunosc însă realitatea din sistem).

De ce o lege a calităţii trebuie aprobată prin ordonanţă de urgenţă? De ce atâta grabă? Cui foloseşte? Cine plăteşte preţul eşecului? În aceste zile, multe şcoli din ţară nu au combustibil pentru a încălzi sălile de clasă şi elevii tremură de frig. În alte şcoli se manifestă forme de violenţă în rândul elevilor iar profesorii sunt, în continuare, umiliţi cu salarii aflate sub demnitatea oricărui coleg de-al lor din Europa.

Acestea sunt problemele reale ale învăţământului românesc în anul de preaderare la Uniunea Europeană!

De ce instituţii care funcţionează bine, precum Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică, respectiv Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare a Învăţământului Preuniversitar, şi care au acumulat multă experienţă şi competenţă în domeniu, care au dovedit că şi fără o lege a calităţii pot promova calitatea în activitatea lor (au ridicat multe autorizaţii de funcţionare unităţilor ce nu îndeplinesc standardele), trebuie desfiinţate şi înlocuite cu altele, respectiv ARACIS şi ARACIP? Lăsând la o parte supradimensionarea numerică a personalului care urmează să fie angajat, ne punem întrebarea firească: de unde vor proveni fondurile pentru plata salariilor? Din ce fonduri vor fi plătite comisiile ce asigură calitatea la nivelul fiecărei unităţi şcolare? Cu siguranţă, aşa cum s-a mai întâmplat şi cu "alte comitete şi comiţii", va exista doar un dosar al calităţii total ineficient. Suplimentarea bugetară până la 5 % nu are drept scop plata unor salarii pentru instituţii ce trebuie, conform legii, să se autofinanţeze.

Este lesne de înţeles faptul că legiferarea şi instituţionalizarea calităţii reprezintă oportunitatea de asigurare a numeroaselor posturi clientelare în urma creării unor agenţii naţionale de "asigurare" a calităţii în educaţie.

Sunt multe semne de întrebare, sunt multe de spus şi cu siguranţă promovarea acestei legi va fi un eşec alături de alte proiecte necugetate pe care le-a promovat actualul Guvern. În forma în care se prezintă actualul proiect de lege, suntem îndreptăţiţi să credem că aplicarea sa va avea ca efect şi mai mult haos şi dezordine faţă de situaţia deja existentă în sistem.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Horia Toma nu a venit. Domnul deputat Gheorghe Dragomir nu este. domnul deputat Liviu Câmpanu nu este. Domnul deputat Mihai Sandu Capră nu este. Domnul deputat Sorin Paveliu.

Aveţi cuvântul, domnul deputat.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Stimaţi colegi,

În declaraţia politică de astăzi voi adresa o scrisoare deschisă prin care solicit sprijinul liderului Grupului parlamentar al PSD din Senat, domnului Ion Iliescu, pentru rezolvarea unor anomalii din sistemul sanitar.

Domnule senator,

Vă supun atenţiei soarta a doi pacienţi. Unul se bucură de o notorietate absolută, fiind fost preşedinte al României şi actual senator PSD.

Cel de-al doilea este un pensionar oarecare, cu o pensie de trei milioane. Amândoi au avut probleme grave de sănătate, pentru care au avut nevoie, la un anumit moment dat, de o coronarografie.

Numele şi situaţia clinică a celui dintâi a fost larg mediatizată în luna mai a anului trecut. Nu mai este nici un secret, se numeşte Ion Iliescu şi este, evident, vorba despre dumneavoastră.

Cel de al doilea este anonim pentru mass-media şi şi-a căutat de sănătate în urmă cu o săptămână.

Cel dintâi a beneficiat de toată atenţia cuvenită unui fost şef de stat, protector şi coleg de echipă al directorului Spitalului Elias, senatorul Sorin Oprescu, şi nu a trebuit să plătească nimic pentru intervenţia chirurgicală efectuată la Spitalul Floreasca.

Cel de-al doilea a trebuit să se împrumute pentru a plăti la farmacia Spitalului Fundeni 2 milioane de lei pentru substanţa de contrast, 100 de milioane de lei pentru mănuşi, electrozi de electrocardiogramă, două feşi mari, două feşi mici, cinci pliculeţe de comprese sterile etc., la care s-a adăugat costul medicaţiei de 240 de mii de lei pentru medicamentele administrate pe perioada celor trei zile de spitalizare.

Desigur, nici unul nici altul nu ar fi trebuit să plătească vreun ban, amândoi fiind asiguraţi conform Legii sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

În pofida statutului social şi politic complet diferit, nu există nici un cadru legal care să prevadă faptul că unul dintre ei ar fi trebuit să plătească materiale sanitare iar celălalt nu.

Vă solicit, pe această cale, domnule senator Ion Iliescu, în spirit de solidaritate cu pacientul anonim şi cu mulţi alţii ca el, să vă alăturaţi demersului meu şi să solicităm împreună ca în Legea reformei sanitare să se introducă dreptul pacientului de a se rambursa cheltuielile nejustificate făcute pe durata spitalizării pentru medicamente sau investigaţii la care are dreptul gratuit conform legii, să se elimine prevederea conform căreia demnitarii urmează să beneficieze de asistenţă medicală discriminatorie într-o unitate sanitară desemnată prin ordin al ministrului sănătăţii, să se returneze acestui pacient, în mod demonstrativ, cheltuielile făcute în mod nejustificat pentru materiale şi medicamente.

Post scriptum. Ar fi onorant pentru dumneavoastră să faceţi cunoscut ce firmă a plătit suma de aproximativ 15 mii de euro pentru materialele sanitare ce v-au fost implantate de către domnul doctor Dan Deleanu, de la Spitalul de urgnţă Floreasca, şi să includeţi această sumă în declaraţia de avere la capitolul "Venituri" sau la "Sponsorizări".

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Ultima declaraţie politică din această zi, Grupul parlamentar al P.R.M., domnul deputat Costache Mircea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

"Destul cu fumigenele!"

Ca un corolar al dezastrului naţional actual, Preşedintele României ne anunţă acum, în 2006, că mafia se află nu prin cazinouri, nu prin subsoluri, nu prin locuri tăinuite, ascunse de teama urmăritorilor, ci chiar pe masa Guvernului.

Noi spunem asta de mulţi ani, am clamat-o în campaniile electorale strigând "Mafia sufocă România!" şi "Sus patria, jos mafia!", pentru a-i trezi pe conaţionali la luptă pentru justiţie socială şi dreptate naţională.

Actualii descoperitori ai mafiei de pe masa Guvernului ne numeau extremişti şi se chiverniseau, lăfăindu-se în Guvern.

Prin urmare, e cam târziu să mai vină azi cineva să ne dezvăluie noutăţi de ultimă oră despre statul de tip mafiot şi despre conspiraţia politică - presă-grupuri de interese.

Sper din tot sufletul că preşedintele-jucător nu înseamnă jucător de table, de manele, sau jucător cu petarde şi artificii. Dacă s-a ajuns, în sfârşit, la vorba noastră, a celor de la P.R.M., care am tras semnale de alarmă pe toate canalele posibile cu privire la modul barbar în care a fost pulverizat patrimoniul public, în care au fost ruinate şi înstrăinate marile obiective industriale şi chiar resursele naturale ale ţării, cu privire la modul sălbatic în care s-au acumulat marile averi ale unora, atunci, treceţi la acţiune! Jucaţi, domnilor! Dar nu vă jucaţi! Treceţi rapid la aplicarea legii! Confiscaţi toate averile realizate prin fraudă! Personal, cer Consiliului Economic şi Social, Direcţiei Generale de Statistică să calculeze media mondială a profitului pe fiecare domeniu al afacerilor, pentru fiecare activitate economică şi comercială. Şi dacă se va constata că la noi a fost cu mult depăşită rata profitului realizat de americani, japonezi, nemţi, suedezi, francezi etc., atunci să le lăsăm aşa-zişilor afacerişti întreprinzători şi negustori cinstiţi doar partea din veniturile realizate până la nivelul mediei mondiale a profitului, acceptând, prin absurd, că suntem şi noi la fel de acomodaţi cu managementul corect şi cu practicile moderne, ca şi cei din ţările cu democraţii consolidate, cu sute de ani de continuitate şi stabilitate în spate.

Dacă se va constata că genialii noştri oameni de afaceri au depăşit de zeci sau de sute de ori nivelul profitului mondial în cei 16 ani de jaf naţional, să le lăsăm doar atât cât se putea acumula în condiţii normale, comparabile cu rata mondială a profitului pe fiecare domeniu. Restul, fabuloasele sume, iraţionalele averi - imobile, terenuri, limuzine, ambarcaţiuni, flotile şi alte bunuri - să le fie confiscate şi valorificate. Din acele averi, propun constituirea fondului naţional pentru combaterea sărăciei şi relansarea economică a ţării. I-aş ruga pe evaluatori să ţină cont şi de cheltuielile enorme, de călătoriile în străinătate, spre cele conturi din paradisurile fiscale, de opulenţa traiului zilnic, de luxul exorbitant al conacelor, vilelor şi castelelor în care trăiesc.

Rog, de asemenea, să se ţină cont de suferinţele şi de umilinţele la care au fost supuşi cei rămaşi fără locuri de muncă, fără mijloace minime de subzistenţă, de sărăcirea galopantă, de sinuciderile şi de disperarea marii mase de cetăţeni, dezmoşteniţi ai regimurilor mafiote post-decembriste.

Dacă e mafie la Guvern, dacă e mafie în trusturile de presă sau în Parlament, dacă e mafie în primării, în prefecturi, în consilii judeţene, în poliţie, în parchete, în tribunale, în judecătorii, atunci nu mai e deajuns să rămânem la declaraţii, la fumigene, la arătări de pisică şi la perfide jocuri de imagine. În lipsa acţiunilor ferme şi decisive pentru reînscrierea ţării pe orbita normalităţii, rămânând doar la stadiul de bune intenţii, de vorbe, de aluzii, se lasă impresia că se urmăreşte, de fapt, doar panicarea momentană a clanurilor mafiote, cu scopul de a le speria şi de a le determina să-şi plătească obolul către noua Putere.

În acelaşi timp, marii meşteri în manipularea diversiunilor, vor să obişnuiască populaţia cu ideea că toţi sunt la fel, toţi sunt hoţi, toţi mint, toţi fură, că nu mai există caractere şi competenţe capabile să înfăptuiască binele public naţional.

Se merge chiar mai departe cu intoxicarea. Asistăm, mai nou, la încurajarea ofensivei unor interlopi care se erijează în binefăcători ai comunităţilor, în reparatori ai dezastelor produse de calamităţi.

Statul român, slăbit, subminat şi sleit de resurse şi de autoritate, se dovedeşte neputincios în a-şi proteja cetăţenii, cedând locul său protector unor aşa-zise iniţiative private. Aşa au ajuns tot mai mulţi români, sărăciţi şi loviţi de nenorociri, la mâna unor miliardari din speculă şi combinaţii dubioase.

Dacă oamenii abandonaţi în faţa calamităţilor au ajuns să cerşească mila bogătaşilor economiei de junglă, atunci să le spunem să nu mai plătească taxe şi impozite la stat, să plătească la mafioţi, la cei deveniţi binefăcători ai naţiei.

Dacă au ajuns interlopii să le ridice case, podeţe şi biserici din furt, din jaf, din speculă, din crimă organizată, vor ajunge oamenii să se închine în bisericile acelea nu la Dumnezeu, ci la icoana interlopului salvator.

Aşa stând lucrurile, ce valoare mai au azi avertismenele prezidenţiale ale noului agent constatator? Cine vrea să contribuie la redresarea ţării, confiscă averile acumulate prin jaf, şi-i redă statului român dimensiunile fireşti şi autoritatea legală.

Aveţi Puterea? Aţi promis dreptate şi adevăr? Aţi promis că veţi lupta cu corupţia? Luptaţi, domnilor! Dar nu numai la televizor, ci şi pe ogor!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Nu încheiem prima parte a şedinţei noastre de astăzi, fără să vă anunţ că o serie dintre colegii noştri au depus în scris declaraţiile lor politice, şi anume: din Grupul parlamentar al P.S.D., domnii deputaţi: Ioan Munteanu, Claudiu Pop, Titus Corlăţean, Aurel Vlădoiu, Vasile Mocanu, Liviu Timar, Vasile Puşcaş, Gheorghe Chiper, Petru Andea, Vasile Soporan, Mirela Adomnicăi, Florin Iordache, Marin Diaconescu şi Eugen Bejinariu; din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Claudiu Zaharia a depus declaraţia politică în scris; din partea Grupului parlamentar al P.D., tot în scris au depus declaraţiile politice domnii deputaţi: Petru Movilă, Horia Văsioiu, Liviu Miroşeanu, Aurel Olărean, Daniel Buda, Anca Constantinescu, Ionela Bruchental-Pop şi Valentin Iliescu; din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi: Petru Călian, Ioan Ţundrea, Bogdan Ciucă şi Daniela Popa.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Doamna Anca Constantinescu:

"Un parlamentar reprezintă ţara ai cărei cetăţeni l-au ales"

Săptămâna trecută, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a recomandat Consiliului de Miniştri să invite toate statele membre să promoveze recunoaşterea drepturilor culturale ale minorităţilor în legislaţiile naţionale. Recomandarea a fost iniţiată de senatorul Gyorgy Frunda, şeful delegaţiei parlamentarilor români la APCE. Aparent, nimic nu pare a fi în neregulă, dacă am accepta faptul că un asemenea demers are la bază raţiunea de a invita toate celelalte state vizate de rezoluţia APCE să urmeze modelul României.

Dar ştim cu toţii că propunerea lui Frunda devenită Recomandare la data de 26 ianuarie 2006 propune lărgirea sensului de naţiune. Mai mult decât atât, Frunda declară că el nu reprezintă România la Strasbourg şi preşedintele UDMR vine şi afirmă că acesta reprezintă întâi interesele maghiarilor în România. Halal loialitate faţă de România! Deşi cuvântul "loialitate" nu îşi găseşte locul în această situaţie şi cei implicaţi nu sunt demni de un asemenea atribut.

România nu poate fi considerată o ţară căreia să i se poată da vreo lecţie în privinţa protecţiei drepturilor minorităţilor. România este o ţară care poate deveni un model în privinţa protejării minorităţilor. Sunt ţări europene cu tradiţie care nu acordă nici pe departe drepturi minorităţilor aşa cum o face ţara noastră.

Frunda, mesagerul minorităţilor naţionale? Nu, deoarece el reprezintă numai minoritatea din care face parte. Pentru unii, Constituţia nu este un document sfânt, indiferent de unde vin şi ce etnie au?

Avem o relaţie interetnică armonioasă pe care dorim să o menţinem, dar putem accepta orice derapaj sau sabotaj al interesului naţional?

Preşedintele Parlamentului Ungar, Szili Katalin, a solicitat urgentarea adoptării de către Parlamentul României a proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale. E nevoie de o asemenea presiune? Noi credem că suntem pe picior de egalitate cu ţara vecină.

Nu e nevoie de nici o introspecţie sau analiză, dar vă invit, stimaţi colegi, să reflectaţi asupra celor declarate de vicepremierul slovac de origine maghiară, Csaky Pal : "Uniunea Europeană nu are printre criteriile de aderare o discriminare pozitivă faţă de minorităţi. Un statut pentru acestea poate fi adoptat şi după integrarea în Uniune." Atunci, de unde vine graba? Din dorinţa unui senator care nu reprezintă România pe plan european?

Fiecare dintre noi, stimaţi colegi, are responsabilitatea de a reprezenta România!

Domnul Aurel Olărean:

Declaraţia mea politică se intitulează "Împotriva demagogiei unor deputaţi PSD în teritoriu''

Prezenta declaraţie politică se referă la acţiunile şi activitatea vădit demagogică, lipsită de realism politic, îndreptată împotriva imaginii Guvernului şi a Parlamentului României de către deputatul PSD Eugen Bejinariu. Prezent în cadrul emisiunii "Stop-cadru Rădăuţean'', difuzată săptămânal de către firma de cablul Electron M.Bit, deputatul PSD Bejinariu a criticat activitatea parlamentarilor Alianţei D.A. a căror activitate, în versiunea sa, nu ar corespunde interesului naţional. Aceste acţiuni reflectă demagogia aleşilor PSD în Parlament, a căror grijă faţă de cetăţenii cu venituri modeste a reprezentat doar o strategie electorală, dovadă fiind recentele dezvăluiri din presa centrală a adevăratelor conexiuni ale liderilor PSD, care ne oferă o cu totul altă imagine asupra preocupărilor fostului partid de guvernământ. Deputatul Eugen Bejinariu este mai rar prezent în teritoriu, fiind probabil familiarizat mai mult cu problemele care ţin de administrarea Capitalei, decât de identificarea unor soluţii pentru rezolvarea sesizărilor cetăţenilor judeţului Suceava, rămase de la guvernarea din perioada 2000-2004. Prin urmare, declaraţia noastră se doreşte a fi un semnal clar îndreptat împotriva unor parlamentari PSD de Suceava, a căror activitate se rezumă - în teritoriu - doar la prezentarea deformată a realizărilor Guvernului şi a parlamentarilor aparţinând coaliţiei aflate la guvernare.

Suntem interesaţi de prezentarea exactă a activitaţii şi conexiunilor pe care familia Eugen Bejinariu le-a avut - conform informaţiilor din mass media - cu familia Adrian Năstase, întrucât activitatea unui parlamentar trebuie cunoscută corect de către alegătorii din judeţul Suceava. Credem că se impune asumarea responsabilităţii de către cei aleşi ai PSD pentru informarea corectă a electoratului cu privire la realizările actualei coaliţii guvernamentale, cu atât mai mult cu cât acestea sunt în beneficiul tuturor cetăţenilor, indiferent de culoarea lor politică.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

Protecţia socială a copiilor proveniţi din casele de copii.

Integrarea tinerilor proveniţi din casele de copii în societate şi în viaţa activă, precum şi folosirea optimă a potenţialului lor reprezintă elemente esenţiale pentru reducerea excluziunii sociale şi pentru ajungerea la creştere durabilă a oricărei societăţi. Rezolvarea problematicii specifice tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului necesită o intervenţie imediată, constituind o prioritate pentru noi.

Astfel, este nevoie de o abordare integrată, la nivel naţional, printr-o Strategie Naţională, care include Planul de Măsuri de Incluziune Socială a tinerilor care încetează să mai beneficieze de ocrotire, în baza normelor legale de protecţie acordată copiilor instituţionalizaţi.

Tinerii proveniţi din casele de copii sunt un segment profund afectat, ei fiind astfel aruncaţi în stradă după ce au împlinit 18 ani, nu excludem că mai sunt şi cazuri în care directorii acestor case de copii le mai acordă cazare şi masă, dar această practică este ilegală.

Numărul tinerilor de peste 18 ani care trebuie să părăsească instituţiile de ocrotire este de aproximativ 5.000 pe an. Conform Raportului GIASAI, până în 2010 vor împlini 18 ani 32.543 copii aflaţi în instituţii de ocrotire.

Pentru marea lor majoritate nu există o alternativă instituţională, mulţi dintre ei neavând nici familie, nici rude. Multe instituţii practică soluţia menţinerii lor şi după împlinirea vârstei limită legale, pentru că nu-i pot abandona în stradă.

Adesea, ei nu ştiu să practice o meserie şi, mai grav, au un puternic deficit de socializare, nu sunt capabili să se relaţioneze cu cei din jur, să ia decizii, să ducă o viaţă socială normală, independentă, pentru că nu au învăţat toate acestea în instituţiile în care şi-au petrecut copilăria.

Prin urmare, acest segment implică eforturi deosebite în vederea incluziunii sociale, deoarece se pune simultan problema găsirii unei locuinţe, a unui loc de muncă, a construirii unei relaţii sociale şi interpersonale, diferite, prin natura lor, de experienţa anterioară.

Responsabilitatea suportului pentru aceşti tineri aparţine autorităţilor locale. Implicarea comunităţilor locale este pozitivă, dar nu poate rezolva întreaga problemă. Este necesar un cadru legal organizat pentru a sprijini tinerii peste 18 ani care provin din casele de copii.

Domnul Petru Călian:

Declaraţie politică: "Ale cui interese le apără senatorul U.D.M.R., Gyorgy Frunda?

Trădători au existat, există şi vor exista. Dar când un senator în slujba statului şi poporului român, un senator care a jurat să respecte şi să apere interesele unei naţiuni, apără de fapt interesele unei minorităţi etnice, căreia îi aparţine, şi face declaraţii publice ce aduc atingere siguranţei naţionale, acest lucru nu se mai poate numi pur şi simplu trădare. Este vorba de lezarea intereselor de stat şi prejudicii aduse siguranţei statului, infracţiune pedepsită de codurile penale ale tuturor ţărilor civilizate din lume.

Prin raportul pe marginea proiectului Legii minorităţilor prezentat în faţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de la Strasbourg, senatorul Gyorgy Frunda dovedeşte că a uitat jurământul pe care l-a depus la învestirea în funcţie, că a uitat că îşi datorează poziţia socială şi salariul statului român, că a uitat că are o funcţie în care este obligat să apere interesele cetăţenilor români. Nu a maghiarilor din România, nici rromilor din România, nici a altor minorităţi etnice conlocuitoare, ci a tuturor cetăţenilor români, indiferent de etnia acestora, Constituţia României garantându-ne tuturor egalitatea în faţa legii.

Promovând o politică centrată pe originea etnică, susţinând autonomia teritorială, culturală şi economică pe criterii de apartenenţă la o anumită etnie, Gyorgy Frunda creează un curent destabilizator care ar putea conduce pe viitor, în cazul în care nu se iau măsuri drastice împotriva unor astfel de comportamente politice, la un antecedent periculos.

Mai mult, afirmaţia aceluiaşi Gyorgy Frunda în cadrul unei emisiuni televizate, conform căreia nu reprezintă interesele României la Strasbourg, ne fac să ne punem întrebarea firească: ale cui interese le reprezintă domnul Frunda în faţa Parlamentului European?

Ce ni se pare însă extrem de grav este faptul că senatorul U.D.M.R. pune sub semnul întrebării chiar principiile statului român de drept. În proiectul său, senatorul U.D.M.R. supunea atenţiei APCE art.1 din Constituţie, unde stipulează că România este "stat naţional, unitar". Aducând acest fapt în discuţie, Gyorgy Frunda se face vinovat în faţa legii de instigare împotriva ordinii constituţionale şi de atingere a siguranţei statului.

Conform Codului Penal, acest fel de activităţi ca cele desfăşurate de senatorul U.D.M.R. intră sub incidenţa art.166 şi se sancţionează cu închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Solicităm U.D.M.R. să ia atitudine împotriva senatorului Gyorgy Frunda, dezicându-se în mod public şi ferm de acţiunile acestuia, evitând în acest fel crearea unui antecedent politic extrem de grav, atât pe plan intern, cât şi internaţional.

De asemenea, solicităm Senatului şi Camerei Deputaţilor să-l retragă pe senatorul în discuţie din orice for de reprezentare a României peste hotare, să înceapă procedura de ridicare a imunităţii parlamentare a senatorului ce se face vinovat de întreprinderea unor acţiuni care pot pune în pericol ordinea constituţională şi caracterul naţional, unitar şi indivizibil al statului român şi dispunerea începerii urmăririi penale.

Domnul Marin Diaconescu:

Declaraţie politică: "Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti - o nouă modă a Alianţei".

Preşedintele Traian Băsescu - reputat purtător al fesurilor la modă şi al căciulilor de astrahan - a recunoscut, săptămâna trecută, că pe vremea când era ministru al transporturilor a refuzat să pună în aplicare o hotărâre judecătorească, adică exact lucrul pentru care l-a pus la zid pe actualul titular de la Sănătate, Eugen Nicolăescu.

Cred că toată lumea are cunoştinţă de această mărturisire, care a avut loc la o întâlnire cu studenţii de la Universitatea Naţională "Academia Movileană" din Kiev. "Eram ministru, am destituit un director, s-a dus în instanţă, a câştigat. Ar fi trebuit să-l pun înapoi. Am emis alt ordin de destituire şi nu l-am repus director. Atunci n-am respectat justiţia. Acum n-aş concepe ca un ministru, un demnitar al statului român să nu pună în aplicare o hotărâre judecătorească", a afirmat senin Băsescu."

Frumos discurs, nu? Cu puţin noroc am fi putut chiar să schiţăm şi o lacrimă în colţul drept al ochiului. Cât de emoţionant a fost discursul! Cât de frumos trebuie să fie să vezi paiul din ochiul altuia şi să nu sesizezi bârna din ochii tăi ... cum este posibil ca cineva care, deşi a făcut o greşeală radicală în cariera sa, vine şi se bate cu pumnii în piept pentru ca o greşeală similară să nu fie comisă de altcineva? Ciudată situaţie. Parcă aş fi în faţa unui puzzle cu multe piese şi care pare fără posibilitate de asamblare.

"Şi politicienii se schimbă!", a subliniat şeful statului, conform comunicatului de la Palatul Cotroceni. Ce să înţelegem din acest discurs? Că preşedintele joacă aşa de bine rolul pentru care a fost consacrat de publicul alegător, după care, dacă electoratul i-o va cere, se va schimba în raport de voinţa lui. Căci, să nu uităm că preşedintele nostru are veleităţi de cameleon şi nu poţi fi sigur de seara, ce va face dimineaţa, şi tot aşa.

Cert este că a venit timpul să ne cam săturăm de minciunile şi ipocrizia anumitor politicieni, căci nici noi nu suntem nişte marionete pe care să le dirijeze domnii de la putere cum vor.

Vreau să vă reamintesc momentul în care domnul preşedinte a fost transpus şi emoţionat până la lacrimi, când a anunţat retragerea domnului Theodor Stolojan din cursa prezidenţială. Apoi, ca un vultur, a preluat imediat frâiele campaniei.

De asemenea, să ne amintim cum ne-a ascuns anumite detalii despre ostaticii din Irak, ba mai mult, ne-a ascuns, ca să nu spunem că ne-a minţit, în legătură cu anumite convorbiri pe care le-a avut cu Procurorul General Ilie Botoş. Şi seria exemplelor poate continua.

Ceea ce poate reieşi cu certitudine din astfel de acte este faptul că actuala putere este foarte bine pusă la punct cu tehnicile de manipulare în masă, prin intermediul acestora reuşind să se menţină în sondaje, iar bârnele din ochii puterii să poată fi acoperite cu uşurinţă de paiele din ochii opoziţiei.

Singurul lucru pe care aş dori să îl adresez stimaţilor domni de la putere este următorul: "Dragi colegi de la putere, feriţi-vă, căci s-ar putea să vină vremea să ne punem ochelari!".

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Iată că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale va demara în această primăvară un amplu proiect de împăduriri în jurul Capitalei, proiect denumit "Centura Verde a Capitalei".

În cadrul acestui proiect vor fi împădurite circa 6.000 hectare de terenuri la periferia Capitalei, terenuri aflate pe raza sectoarelor Capitalei şi a comunelor limitrofe.

Astfel, într-o perioadă de câţiva ani, se urmăreşte dublarea suprafeţei împădurite din jurul Capitalei, în special prin valorificarea terenurilor degradate. Fondurile necesare vor veni din surse SAPARD, din alocaţii bugetare ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, din sume ale Consiliilor Locale şi din sponsorizări.

Ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, a condus, pe 27 ianuarie, prima întâlnire dedicată acestui proiect, întâlnire la care au mai participat secretarul de stat pentru silvicultură, Vasile Lupu, viceprimarul Capitalei, Ludovic Orban, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor, Simion Maftei, oficiali din Ministerul Mediului, Pădurilor şi Apelor, primari de sector din Capitaloă, primari ai comunelor Chiajna, Glina, Mogoşoaia, Berceni, Chitila, reprezentanţi ai unor organizaţii nonguvernamentale ecologiste.

În cursul lunii februarie 2006, se vor identifica primele terenuri pe care primăriile le pot pune la dispoziţie pentru demararea proiectului "Centura Verde a Bucureştiului".

Domnul Horia Văsioiu:

Am asistat, în perioada vacanţei parlamentare, la mediatizarea modului în care domnul Adrian Năstase şi-a rotunjit declaraţia de avere cu încă un milion de dolari. Nu intru acum în istoricul acestei afaceri, deoarece el este bine cunoscut majorităţii românilor, şi nici nu vreau ca, de la tribuna Camerei Deputaţilor, să dau sentinţe ce sunt de competenţa altor instituţii. Doresc, însă, să vă spun că s-a generat astfel un mare semn de întrebare asupra moralităţii preşedintelui Camerei, lucru ce ne afectează pe toţi.

Domnul Năstase nu a putut fi deloc convingător în faţa opiniei publice şi nici în faţa propriilor colegi în ceea ce priveşte modul în care soţia sa a moştenit această avere, drept pentru care s-a autosuspendat din funcţia de preşedinte executiv al Partidului Social Democrat. Mai mult, se discută acum în PSD modificarea statului acestuia, urmând ca la viitorul congres să se renunţe la funcţia de preşedinte executiv, lucru ce denotă că domnul Năstase şi-a pierdut orice urmă de credibilitate în partid, şi nu numai.

Cazul "Mătuşa Tamara" a intrat, doamnelor şi domnilor, în folclorul naţional, fiind subiect de glume atât în cercurile elitelor, dar şi în cele mai sordide bodegi. Iată ce a ajuns al treilea om în stat: subiect de glume maliţioase la nivelul întregii ţări şi aproape un paria în propriul partid.

Eu consider că a venit momentul să ne întrebăm ce garanţii mai prezintă domnul Adrian Năstase pentru a ocupa fotoliul de preşedinte al Camerei Deputaţilor! Când noua sesiune parlamentară este hotărâtoare pentru integrarea în Uniunea Europeană, va mai putea domnia sa, între vizitele la Comisia pentru cercetarea averilor şi la Departamentul Naţional Anticorupţie, în timp ce încearcă cu disperare să-şi conserve poziţia în PSD, să servească cu demnitate şi competenţă interesul naţiunii?

Eu cred că nu şi mai vin cu o ipoteză în sprijinul acestui raţionament. La recentul Consiliu Naţional al PSD, unii lideri ai acestui partid au declarat că "urăsc culoarea portocalie", adică Alianţa PNL-PD şi, in extenso, Coaliţia aflată la guvernare. Atunci, ce atmosferă de lucru va mai putea fi în Camera Deputaţilor, când însuşi preşedintele ei face parte dintr-un pact al urii faţă de majoritatea colegilor săi? Nu este oare posibil ca această ură declarată manifest să le întunece într-atât minţile încât să asistăm la sabotarea procesului integrării?

De aceea, eu consider că ar trebui ori ca domnul Năstase să meargă cu onoarea până la capăt şi să renunţe la funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, ori ca PSD, care clamează sus şi tare interesul naţional, să dea o dovadă concretă în acest sens şi să-i retragă sprijinul politic, urmând să ne alegem un nou preşedinte, nepătat şi responsabil.

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţia politică de faţă se vrea, în primul rând, să fie o demascare a unor fapte pe care ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale le înfierează cu forţă şi cu convingere, dar pe care le practică cu o pricepere demnă de alte vremi.

Domnul ministru tună şi fulgeră împotriva mentalităţilor comuniste şi colectiviste care se opun retrocedării bunurilor şi terenurilor silvice, dar atunci când trebuie să aplice propriile legi adoptate în acest sens dă dovadă de adevărată ignoranţă la cererile formulate.

Concret, în judeţul Arad, în comuna Hălmagiu, ocolul de stat s-a desfiinţat, terenurile forestiere retrocedate în proprietatea privată, ca efect al legii, reprezentând peste 70% din totalul suprafeţelor silvice ale fostului ocol. Pe terenurile preluate s-a înfiinţat ocolul silvic "Codrii Iancului" Hălmagiu, cu acordul şi voinţa proprietarilor de păduri din zonă care gestionează 61% din suprafeţele fostului ocol de stat.

Conform legii, atunci când mai mult de jumătate din păduri au trecut în proprietate privată, constituindu-se un ocol privat pentru administrarea lor, toate construcţiile, drumurile forestiere, cantoanele şi cabanele, pepinierele şi alte amenajări silvice, instalaţii sau mijloace fixe, inclusiv cele aflate în execuţie, amplasate în suprafeţe care fac obiectul retrocedării, trec în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor (Legea nr.247/2005, titlul VI,pct.36).

În baza acestei prevederi, la Hălmagiu ar trebui transferate ocolului silvic "Codrii Iancului" sediul de ocol cu inventarul aferent, locuinţe de serviciu (patru apartamente), patru magazii cu împrejmuirile proprii, trei hale de producţie şi două fântâni, tractoare şi alte utilaje specifice, remorci basculante, platformă auto, generator electric, şopron şi remiză, două autoturisme ş.a. O adevărată avere dobândită în totalitate din exploatarea în cca.50 ani a pădurilor proprietarilor de drept şi care nu putea să nu creeze în rândul celor care se declară mari reformatori şi susţinători ai proprietăţii private sentimente de invidie şi destulă avariţie încât să refuze predarea lor către adevăraţii proprietari ai pădurilor. Ele au fost transferate către un ocol de stat din altă comună, motivându-se într-un mod bizar că dispoziţiile Legii nr.247/2005 nu pot acţiona retroactiv, astfel că nici clădirile în care a funcţionat ocolul silvic de stat până în 2003 nu pot fi restituite.

Este cert că avem de-a face cu o crasă contradicţie între vorbe şi fapte, că interpretarea legii este forţată, subiectivă şi chiar fără logică; avem de-a face în definitiv cu un abuz din partea Regiei Naţionale a Pădurilor, care a formulat refuzul, dar nici ministerul nu este străin de aceasta, de vreme ce amână mult peste termen răspunsul la petiţia înaintată de conducerea ocolului "Codrii Iancului" pe această problemă.

Este şi raţiunea pentru care prezint această declaraţie politică, cu convingerea că dezvălui o ipoteză şi, poate, previn o fărădelege.

Domnul Claudiu Adrian Pop:

Declaraţie politică privind demiterile operate în sistemul sanitar.

În ultimele săptămâni, am asistat cu stupefacţie la epurările declanşate de către domnul ministru Nicolăescu, în rândul directorilor de spitale. Aşa-zisa reformă a sistemului de sănătate este de fapt o tristă reeditare a celebrelor epurări pe care Stalin le făcea în fosta Uniune Sovietică.

Faptul că sistemul de sănătate românesc este într-o criză profundă nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni. Soluţia pe care a aplicat-o domnul ministru dovedeşte însă un cinism şi o inconştienţă ieşite din comun.

În viziunea ministrului, vendeta politică ţine loc de programe şi soluţii reale, singura preocupare a dumnealui fiind aceea de a oferi poporului "ţapi ispăşitori". Stilul consacrat al actualei puteri, pentru care circul ţine loc de performanţă, face încă o dată victime colaterale. Pe lângă directorii de spitale demişi, marele perdant al acestei vânători de vrăjitoare este naţiunea română.

Principala vină a directorilor demişi este faptul că nu aparţin grupurilor de interese atât de dragi actualei guvernări. Şi tot ei sunt scoşi vinovaţi pentru incapacitatea cronică a Guvernului de a colecta şi gestiona de o manieră corectă şi eficientă banul public.

Nu cu mult timp în urmă, de la această tribună, atrăgeam atenţia asupra abuzurilor la care se dedă actuala coaliţie pentru a-şi aservi întreaga ţară şi pentru a reînvia coşmarul de care ne-am eliberat în urmă cu 16 ani: acela de a sta toţi drepţi şi de a spune: "D.A., să trăiţi!"

Cu acea ocazie, o parte dintre colegii mei din arcul guvernamental s-au simţit lezaţi de afirmaţiile mele, pe care domnul Nicolăescu nu face acum decât să le reconfirme. Este trist faptul că la 16 ani de la Revoluţie, la conducerea Ministerului Sănătăţii, avem de-a face cu un personaj care manifestă vădite tendinţe dictatoriale; vă mai lipseşte vestita şuviţă rebelă, domnule ministru!

Un exemplu clar al orgoliului şi egocentrismului de care dă dovadă domnul Nicolăescu este faptul că încă de la lansarea aşa-zisului pachet de reformă a sistemului sanitar, acesta a fost puternic contestat, chiar de către colegii de partid. În ciuda tuturor criticilor pe care specialiştii din domeniu le-au adus, "reforma" a ajuns azi la etapa epurărilor. Ultimul pas care vă mai rămâne de făcut, domnule ministru, este iniţierea unui proiect de lege prin care să interziceţi poporului să se îmbolnăvească.

În goana nebună după putere aţi mizat de la început pe o "soluţie imorală", după cum chiar Traian Băsescu recunoştea. Văd că procedaţi la fel şi în continuare. Într-un an de zile, aţi transformat sloganul "Să trăiţi bine" într-un monstruos "Bine că mai trăiţi!"

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

"Păcatele tinereţii politice"

Aflat într-o vizită la Kiev, şeful statului s-a folosit de întrebarea pusă de o studentă ucraineancă pentru a strecura şi răspunsul la acuzaţia fostului şef al corpului de control în Guvernul Ciorbea, Valerian Stan, potrivit căreia Traian Băsescu a refuzat să aplice decizia instanţei de a reangaja un director pe care l-a demis pe vremea când era ministru al transporturilor. "Mentalitatea oamenilor se va schimba şi dau un exemplu în ceea ce mă priveşte. În 1993, eram unul din acei politicieni care aveau rezerve legate de retrocedarea proprietăţilor. Azi nu concep altfel. Când eram ministru, am destituit un director, a contestat în instanţă şi a câştigat, iar eu am refuzat să îl repun pe funcţie. Azi nu mai concep ca un ministru să nu pună în aplicare o hotărâre judecătorească", s-a justificat domnul Băsescu.

Acesta este un prim păcat săvârşit în 1996 de junele politician Băsescu. Dar se pare că maturizarea sa politică mai avea de aşteptat. În 1999, când un apropiat al său, Ioan Nicolae Opriş, prefect PD de Braşov, a fost arestat pentru corupţie, Traian Băsescu, ministru al transporturilor pe atunci, declara că: "Este de necrezut că fie poliţia, fie parchetul să nu-şi informeze ministrul de resort: "Domnule ministru, arestăm prefectul".

Actualul preşedinte declara în mai multe rânduri "îngrozit" că "nimeni din actuala Putere" nu a ştiut că prefectul PD va fi arestat, că "nimeni nu mai controlează ce se întâmplă în ţara asta" şi că prefectul a fost arestat "fără ştirea celor care, teoretic, ar fi trebuit să controleze pârghiile".

Traian Băsescu spunea că pediştii trebuiau să fie "avertizaţi că va fi arestat prefectul", cu atât mai mult cu cât este vorba despre "un prefect al PD-ului, care, mă rog, e şi el la guvernare".

Retoric, ne punem următoarea întrebare: având în vedere principiul separaţiei puterilor în stat, de ce se aştepta Băsescu ca parchetul să-i informeze dinainte pe membrii Guvernului asupra intenţiei de a aresta un prefect?

Rolul cavalerului justiţiar nu-l mai prinde pe Traian Băsescu, ba, dimpotrivă, devine grotesc, când se revarsă secretele murdare din trecut. Ar fi momentul să-şi asume, odată cu greşelile, o ipostază mai realistă, dovadă a maturizării politice pe care o invocă.

"Şi politicienii se schimbă." E adevărat, domnule preşedinte, dar, în ceea ce vă priveşte, a trebuit să treacă un deceniu şi să ajungeţi şeful statului, pentru a se produce schimbarea. Şi, tot retoric, ne întrebăm: chiar s-a produs această schimbare?

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declaraţie politică: "Actuala Putere oferă românilor circ şi foamete".

Nu mai există vreo îndoială că 2005 a fost un an pierdut pentru România, anul marilor minciuni şi promisiuni deşarte. Bilanţul guvernului condus de Tăriceanu este unul al eşecurilor in linie. Nu cunosc un guvern post-decembrist căruia să i se potrivească mai bine decât actualului cabinet sintagma "Guvernul Faliment".

Nu ştiu ce ne aşteaptă în 2006. Cert e că trăim într-o ţară care nu merge nicăieri, cu o conducere fără busolă, fără hartă şi fără echipaj. Într-o ţară în care bilanţul puterii la un an de guvernare înseamnă strict dezlănţuirea împotriva PSD. Niciodată în viaţa mea n-am văzut, auzit, trăit sau asistat la o înverşunare, la o atât de înverşunată prigoană politică, chiar şi la un an de la alegeri. Pesediştii sunt vânaţi, hăituiţi, căutaţi şi cotonogiţi până-n gaură de şarpe, de la nivel central până la nivel local.

Alianţa Portocalie a promovat în funcţiile de conducere, în multe dintre cazuri, oameni mărunţi profitori, neprofesionişti, cadre specializate mai degrabă în lipirea afişelor şi uneltiri lipsite de demnitate. Alianţa ştie toate aceste lucruri, de aici şi lupta sa aprigă împotriva unei Opoziţii solide.

Teama revenirii PSD la guvernare i-a făcut pur şi simplu pe portocalii lui Băsescu s-o ia razna. Las' să crească preţurile (la energie, gaze, întreţinere, medicamente), să moară industria, că e mult mai importantă distrugerea definitivă a duşmanului pregătit să preia puterea!

Pentru a distrage atenţia de la adevăratele probleme ale ţării, Alianţa Neputinţei generează continuu tot felul de conflicte. Asistăm la grave imixtiuni ale politicienilor în justiţie. Astăzi funcţionează telejustiţia, - mai întâi, dăm în presă persoanele anchetate şi abia după aceea le trimitem acasă citaţia.

Pentru anul 2006, se preconizează cea mai gravă criză pentru agricultura românească. Au fost însămânţate sub un milion de hectare de grâu. Mai mult de jumătate din suprafaţa agricolă a ţării nu este arată. Ţăranii au ajuns în sapă de lemn, nu mai primesc nici măcar subvenţiile pentru principalele culturi.

Creşterea p.i.b. s-a redus la mai puţin de jumătate faţă de 2004, avem cel mai mare deficit comercial de după 1989, un deficit de cont curent mai ridicat cu 18%, o rată a inflaţiei care a depăşit cu 1,5% ţinta oficială, o datorie externă care a crescut cu 5 miliarde de euro. Politica şantajului practicată de fiecare partid al coaliţiei aflate la guvernare, conflictele permanente, chiar interne, abuzurile de putere ale preşedintelui au dărâmat însăşi autoritatea statului. Aşa am ajuns să avem un stat incapabil să facă faţă situaţiilor de criză - inundaţii, epidemiei de rujeolă, gripei aviare, violenţelor din şcoli -, paralizat de un preşedinte imprudent, care tropăie cu bocancii pe firul sensibil al politicii externe sau un prim-ministru decorativ, atacat de partidele din coaliţie şi contestat în propriul partid.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Declaraţie politică despre Legea referitoare la protecţia drepturilor copilului, nr. 272/2004

Pe lângă problemele pe care ţara noastră le mai are de rezolvat în vederea alinierii la cerinţele europene, prin acţiunile sale, Guvernul Tăriceanu a mai reuşit închiderea unei probleme, îndelung dezbătute pe vremea în care PSD-ul era la guvernare, şi anume protecţia copilului.

Astfel, conform celor afirmate de baroana Emma Nicholson la începutul anului, "România a devenit un model în domeniul protectiei copilului". Pentru frumoasele cuvinte adresate ţării noastre şi autorităţilor responsabile de acest domeniu îi mulţumim doamnei Nicholson.

Ţin totuşi să precizez că, deşi oficialităţile europene au apreciat situaţia României, legea care reglementează protecţia drepturilor copilului, Legea 272/2004, cuprinde prevederi care creează un cadru greoi de implementare a sancţiunilor faţă de încălcarea drepturilor copilului.

De exemplu, numai în Bucureşti, oraş care trebuie să se pregătească să devină o capitală europeană, există aproximativ 500 de copii care cerşesc, îndemnaţi fiind de părinţi sau de alte persoane care vor să obţină profituri ilicite de pe urma lor.

Cu toate că, prin articolul 133, legea prevede: "Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material, se pedepşeste cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi", procedurile foarte greoaie care presupun o strânsă colaborare între Direcţiile de asistenţă socială şi Poliţie, au făcut ca la nivelul capitalei să fie date doar 52 de amenzi.

Un alt aspect care împiedică aplicarea la o eficienţă maximă a legii îl reprezintă cazul părinţilor cu situaţie financiară precară care îşi trimit copilul la cerşit, dar care mai au şi alţi copii pe care trebuie să-i întreţină. Întrebarea pe care o ridică această situaţie este: arestăm părintele şi lăsăm copiii fără tată, mamă sau fără ambii părinţi; dăm o amendă unei persoane care oricum nu are capacitatea financiară de a o plăti sau trecem mai departe?

Cu toate că Prim-Ministrul României, domnul Călin Popescu Tăriceanu a solicitat tuturor instituţiilor de resort implementarea imediată a prevederilor legislative, iar la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului au fost lansate programe care să accelereze procesul de implementare a legislaţiei, pentru că respectarea drepturilor copilului reprezintă o caracteristică de bază a oricărui stat democratic şi pentru că laudele acordate de oficialii europeni trebuie să ne motiveze să căutăm progresul, solicit reprezentanţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei să identifice soluţiile administrative, în funcţie de resursele de care ţara noastră dispune în momentul de faţă, şi pe cele procedurale, de implementare a sancţiunilor pentru abuzurile săvârşite asupra copiilor, pentru ca în România, cazurile în care drepturile copilului sunt încălcate să fie tot mai puţine şi cât mai aspru pedepsite.

Să nu uităm că toţi copiii sunt nevinovaţi şi că un stat democratic are obligaţia de a le asigura un cadru care să le permită să înveţe să citească, să scrie şi care să le confere egalitatea de şanse tuturor copiilor români.

Vă mulţumesc,

Doamna Cornelia Ardelean:

Opinia publică arădeană este şocată de situaţia în care a ajuns fabrica de tradiţie în oraşul nostru, ARIS. Sute de muncitori, disperaţi în perspectiva şomajului, au protestat de mai multe ori pe străzile oraşului. Motivul: din cauza unor încurcături birocratice, managerii care au privatizat societatea s-au trezit cu o notificare din partea Consiliului Concurenţei potrivit căreia trebuie să restituie statului suma de 300 de miliarde de lei! O sumă care, dacă instituţiile abilitate nu vor interveni, înseamnă închiderea fabricii! Suma ar proveni de la acordarea ilegală a unor ajutoarele de stat pentru restructurare, ajutor acordat anterior privatizării, de care actualii proprietari nu au fost anunţaţi. În mod bizar, notificarea a apărut la trei ani de la privatizare!

Documentaţia depusă la adresa tuturor ministerelor şi instituţiilor publice relevante arată că mii de oameni suferă dintr-o eroare care nu le poate fi imputată nici lor, nici proprietarilor ARIS. În realitate, cei care au cumpărat ARIS s-au dovedit cumpărători de bună-credinţă, care nu au fost notificaţi în legătură cu situaţia reală în care se afla fabrica.

În contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni se stipula că se vor eşalona datoriile istorice, fără majorările şi penalităţile aferente acestora. Cumpărătorul s-a angajat contractual la anumite obligaţii pe care le-a respectat. Oferta de cumpărare a fost însoţită de un plan de investiţii care a fost îndeplinit în avans, fapt care a permis societăţii să se dezvolte, în interesul său, al angajaţilor şi al comunităţii. Nici un document nu a evidenţiat vreun ajutor de stat. Mai mult, contrar unor principii elementare, AVAS se grăbeşte să treacă la executarea silită, deşi litigiul cu Consiliul Concurenţei face obiectul unui proces pe rol!

Închiderea fabricii ARIS ar avea grave implicaţii sociale şi economice la Arad. Mii de oameni riscă să rămână fără un loc de muncă, în condiţiile în care o altă fabrică, Astra Trinity, are probleme serioase şi a făcut în ultimul timp restructurări masive. Dacă este de înţeles ca atunci când afacerile neprofitabile să fie închise, iar forţa de muncă disponibilizată să fie absorbită de structurile profitabile, este de neînţeles ca structurile viabile să fie distruse. Ceea ce putem deja numi "cazul ARIS" aruncă serioase semne de îndoială asupra seriozităţii şi transparenţei procesului de privatizare din Arad, din România. Cine va mai dori să devină partenerul statului român, pentru ca apoi să i se arunce în spate datorii imense? Ministerul de Finanţe, la adresa căruia am depus o interpelare, şi ANAF, instituţie pe care am sesizat-o personal, au datoria să facă dreptate şi să rezolve gravele probleme apărute la ARIS.

Domnul Cristian Stănescu:

"Becaliada"

La acest început de sesiune parlamentară se cuvine să facem o retrospectivă a evenimentelor politice din România. Avem de toate în politica dâmboviţeană: avem gaz metan de la ruşi pe filieră extra-guvernamentală, avem declaraţii acide ale miniştrilor despre preşedintele ţării, avem declaraţii deocheate ale preşedintelui statului despre miniştrii etc., cu repercusiuni grave asupra imaginii externe a României.

Însă, un lucru grav care se întâmplă prin politica românească este aşa-zisul "război" Gigi Becali vs. Corneliu Vadim Tudor. Nu erau destule probleme de rezolvat în ţara asta, că se găsesc unii să inventeze şi să alimenteze războaie, care să abată atenţia opiniei publice de la adevăratele probleme care afectează cetăţenii.

M-am simţit dator să ţin această declaraţie politică la început de sesiune ca să atrag atenţia celor care manevrează această marionetă că vor avea de luptat cu un partid parlamentar de multe ori mai puternic decât sinistra persoană Gigi Becali.

Noi ştim că el este împins de la spate de cei care îl au la mână cu afacerile murdare pe care le face, dar nu ne permitem să fim atacaţi fără să ripostăm.

Jenantă este şi atitudinea lui Dan Diaconescu de la OTV, care îi permite acestuia să îşi verse lăturile în emisiunea lui, aproape seară de seară. În acest context, cer CNA-ului să se autosesizeze şi să ia masurile care se impun.

Nu este normal ca un post de televiziune, care a beneficiat de sprijinul a mii de membri ai PRM, care s-au alăturat postului OTV într-un marş de protest faţă de închiderea abuziva a postului de către PSD, să uite şi să îşi facă audienţă din mahalagismele lui Becali.

Partidul România Mare este în creştere în preferinţele electoratului, de fapt este singurul partid în creştere! Restul, atât Alianţa D.A. cât şi PSD sunt în cădere liberă. Este normal să încerce şi unii şi alţii să ne obstrucţioneze.

Păpuşarilor le atragem atenţia că nu vor reuşi cu personaje care nu reprezintă pe nimeni şi nimic. Încercaţi altfel. Rezolvaţi problemele ţării, pentru asta aţi fost puşi la putere şi învestiţi cu încredere de electorat.

Murdara "Becaliadă" la care este supus PRM în această perioadă nu va avea succes din simplul motiv că oamenii au încredere în noi şi ştiu acest scenariu de mult timp. El se repetă ciclic. Cum se schimbă puterea, cum trebuie dat cu noroi în singurul partid justiţiar care-şi elimină singur pe cei bănuiţi de corupţie şi nu-i protejează, cum ştim că se întâmplă pe la alţii.

Asta este diferenţa. Şi ar mai fi ceva: n-am văzut lup mâncat de-o oaie!

Domnul Daniel Buda:

"E corupt, dar e coruptul nostru!"

În cursul acestei săptămâni am fost martorii unui joc de-a v-aţi ascunselea cu retragerea de către PSD a sprijinului pentru rămânerea lui Adrian Năstase la Preşedinţia Camerei Deputaţilor. După ce liderii PSD - minus Năstase şi Iliescu- s-au întâlnit la Poiana Braşov pentru a gestiona criza de imagine generată de «scandalulMătuşa», au început să apară voci din partid care luau în calcul o posibilă retragere a spijinului pentru ca Năstase să rămână la Preşedinţia Camerei Deputaţilor. În timp ce Antonie Iorgovan nu se ferea public să accepte acest lucru, Miron Mitrea purta discuţii de culise cu însuşi împricinatul Năstase pentru a-l convinge să renunţe la funcţia de la Cameră. Mai mult, se zvonea că Năstase era gata să-şi dea demisia din fruntea Camerei pentru ca partidul să nu-l lase în ofsaid şi să-i retragă susţinerea. La fel a procedat şi cu autosuspendarea din funcţia de preşedinte executiv.

Rezultatul însă nu s-a lăsat mult aşteptat şi «colegii» - pentru a folosi formula lui Năstase - au făcut public faptul că îşi susţin în continuare liderul la şefia Camerei. Decizia aceasta nu face decât să prelungească o agonie, care cel mai probabil se va sfârşi prost, atât pentru Năstase cât şi pentru «colegi». Susţinere lungă, compromitere sigură! Conjunctural, această decizie se explică prin faptul că atenţia mass-media şi a opiniei publice era îndreptată spre aşa-numita «scrisoare pierdută» a ministrului Macovei către Băsescu şi Tăriceanu cu privire la dosarul Patriciu. Din nefericire pentru PSD, existenţa acestei «scrisori» nu a putut fi dovedită, ba mai mult presa a adresat scuze ministrului Macovei.

Pe fond, decizia poate avea motive şi de altă natură. Presa a relatat faptul că Năstase şi-ar fi ameninţat voalat «colegii» că va divulga «informaţiile» despre ei adunate în perioada cât era premier. Pare verosimil. În fond, nu acuza el faptul că în scandalul «Mătuşa» a fost lucrat de serviciile care au livrat informaţii presei? Cunoaşte metoda.

Dincolo de aspectul ei politic, decizia de menţinere a susţinerii lui Adrian Năstase pune în evidenţă încă o dată injusteţea deciziei Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea acelor prevederi din noul Regulament al Camerei care faceau posibilă schimbarea preşedintelui ei la propunerea altora decât cea a propriului partid. În actuala formă, Regulamentul Camerei nu permite revocarea preşedintelui ei decât la propunerea partidului care l-a propus, indiferent de conduita acestui preşedinte. În consecinţă, revocarea este practic imposibilă pentru că PSD-ul nu va propune revocarea lui Năstase, indiferent ce face sau ce a făcut, tocmai pentru că partidul ar pierde şefia Camerei. Nu are importanţă că asupra lui Năstase planează grave suspiciuni de corupţie şi imoralitate, interesul PSD de a avea un om în fruntea Camerei este mai mare ca interesul Camerei de a fi condusă de o persoană necompromisă.

Mai mult, menţinerea lui Adrian Năstase în fruntea Camerei compromite chiar procesul de aderare la UE. Scandalul «Mătuşa» şi corupţia din PSD au ajuns să fie invocate ca un argument pentru neratificarea Tratatului de aderare al României în Parlamentul Olandei.

E corupt, dar e coruptul nostru! Aceasta este logica după care s-au ghidat «colegii» când şi-au afirmat susţinerea pentru Năstase. În mod cert, mulţi dintre ei au altă convingere, considerând că partidul trebuie să se scape de figurile compromise. Acest lucru l-a spus şi ultimul sondaj INSOMAR, potrivit căruia românii cred că cei mai mulţi corupţi se află în PSD. Vox populi, vox dei! Gura alegătorului adevăr grăieşte!

Ca şi cum nu ar fi fost destul de ridicoli, cei din PSD au anunţat pentru noua sesiune parlamentară câteva iniţiative legislative menite a reforma clasa politică: votul uninominal, o lege privind conflictul de interese care să separe şi mai mult afacerile de politică etc. Se pare că opoziţia prieşte PSD-ului sau că «scandalul Mătuşa» a fost şi el bun la ceva. O întrebare se naşte însă în mod legitim: de ce PSD-ul nu a promovat aceste iniţiative pe vremea când se găsea la putere, pentru că avea majoritatea parlamentară necesară? Pentru că nu murise încă Mătuşa Tamara? Dacă PSD-ul de acum crede cu adevărat în necesitatea acestor iniţiative, înseamnă că vinovat de nepromovarea lor înainte de 2004 este însuşi Adrian Năstase. Şi atunci, de ce acesta mai este susţinut la Preşedinţia Camerei? Pentru că e «de-al nostru».

Sunt sceptic în ceea ce priveşte acest exces de bună credinţă a PSD-ului referitor la reforma clasei politice. Cât de credibil poate fi un asemenea demers câtă vreme PSD-ul n-a reuşit să se reformeze pe sine? În fond, PSD-ul este astăzi condus, cu mici excepţii, de persoane compromise moral, de «dinozauri politici» de rasă. Geoană are şi el o avere destul de mare în comparaţie cu bursa din Franţa şi salariul de ambasador şi, în plus, are şi o soacră cu năbădăi. Despre Hrebenciuc s-au scris numai presa ştie câte. Dan Ioan Popescu e în vizorul Parchetului pentru venituri nejustificate şi privatizări dubioase. Mitrea nu e nici el mai bun. Văcăroiu, acest «Hagi al finanţelor» a avut o colaborare dubioasă cu controversatul Sorin Ovidiu Vântu, părintele FNI. Despre restul- Oprişan, Vanghelie, Mazăre etc.- nici nu mai are rost să vorbim. Când a izbucnit «scandalul Mătuşa», unii vorbeau despre soluţia salvatoare Ion Iliescu, tocmai pentru că e «sărac şi cinstit». Dar atunci cum rămâne cu controversele ce-l privesc în legătură cu Revoluţia şi mineriadele? Cum rămâne cu proprietatea considerată un "moft", retrocedarea pădurilor o "prostie istorică", iar alternanţa democratică la putere o "meteahnă de care românii nu s-au lecuit"? Rămâne cum a stabilit: reformarea PSD s-a rezolvat! Nu se poate!

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică privind dezbaterea Programului legislativ şi de lucru al Comisiei Europene pentru anul 2006 în cadrul Parlamentului României.

Dezbaterea Programului legislativ şi de lucru al Comisiei Europene pentru anul 2006 în cadrul Parlamentului României relevă importanţa noului rol ce îi va reveni din momentul în care vom fi membrii ai Uniunii Europene. Forul legislativ al ţării va trebui să asigure legătura între cetăţenii României şi deciziile politice de la nivelul Uniunii Europene, acordând, prin votul său, legitimitate deciziilor politice de la nivel european.

Pentru îndeplinirea acestui nou rol sunt necesare o serie de măsuri precum: punerea la punct a unui nou sistem de control parlamentar al afacerilor europene (având ca obiectiv asigurarea participării active a Parlamentului României la pregătirea poziţiei naţionale pentru întâlnirile din Consiliul de miniştrii european), creşterea conştientizării parlamentarilor români în domeniul politicilor europene, asigurarea unui staff specializat în scopul îmbunătăţirii expertizei parlamentare în afaceri europene, şi realizarea unei baze de date care să permită un schimb prompt şi eficient de informaţii şi consultare reciprocă parlament - guvern, parlament - societate civilă.

După intrarea României în Uniunea Europeană, majoritatea legislaţiei ce se va aplica pe teritoriul ţării noastre va fi adoptată la nivel european. Pentru Parlamentul României acest lucru înseamnă o provocare, dar şi o oportunitate. Spre deosebire de prezent, când preluăm norme europene fără a avea o voce în elaborarea lor, din momentul intrării în UE, vom avea un cuvânt de spus. Eficacitatea şi influenţa noastră vor depinde însă de modul în care ne vom organiza, de performanţa sistemului naţional de consultare şi luare a deciziilor. Realizarea optimă a controlului parlamentar în domeniul afacerilor europene va presupune şi schimbări în legislaţia naţională: un nou statut al parlamentarului, precum şi o nouă bază juridică pentru cooperarea între parlament şi guvern. Parlamentul României trebuie să studieze procedurile celorlalte parlamente din Uniunea Europeană şi să adopte o procedură proprie, potrivită pentru sistemul constituţional românesc.

Acum, mai mult ca niciodată, Parlamentul European, Comisia Europeană împreună cu parlamentele naţionale trebuie să lucreze împreună pentru a salva proiectul european.

Programul legislativ şi de lucru pentru anul 2006 al Comisiei Europene reprezintă un instrument indispensabil pentru ca UE să-şi atingă obiectivele strategice: creşterea prosperităţii, a solidarităţii şi securităţii în interiorul Europei şi consolidarea rolului Europei pe scena internaţională.

Partidul Conservator este pe deplin de acord că cel mai bun mod ca Europa să-şi atingă obiectivele strategice şi să răspundă provocărilor globalizării este să-şi pună mai bine în valoare întregul său potenţial şi să promoveze valorile sale comune atât în interiorul Europei cât şi în afara ei.

Cetăţenii europeni, ca şi cetăţenii români, aşteaptă de la UE locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite, competitivitate şi dezvoltare economică. Se impune totodată implementarea politicilor şi măsurilor de dezvoltare a resurselor umane, a inovaţiei şi cercetării.

În acelaşi timp, în opinia noastră, este de maximă importanţă ca Europa unită să-şi stabilească domeniile în care deţine un avantaj competitiv relativ la nivel mondial şi să aplice politicile adecvate pentru dezvoltarea lor. În această direcţie, Uniunea Europeană trebuie să acorde o atenţie specială potenţialului existent în noile state membre, ca şi în ţările în curs de aderare, România şi Bulgaria, ale căror particularităţi şi în special capacităţi de cunoaştere pot conduce la redefinirea profilului Europei şi pot oferi posibilităţi mari pentru avantajele competitive astfel identificate.

Dorim să ne exprimăm speranţa că simplificarea şi consolidarea legislaţiei europene, precum şi măsurile şi politicile ce vor fi implementate de UE în anul 2006 vor asigura în continuare creşterea competitivităţii economice şi vor întări coeziunea socială la nivelul întregii Europe.

Nu voi încheia fără a saluta acordul asupra bugetului european, încheiat după o serie de negocieri dure, cu ocazia summit-ului recent de la Bruxelles. Liderii europeni au dat dovadă de flexibilitate şi au demonstrat în mod solidar dorinţa reală de a se ajunge la un rezultat pozitiv, spre binele întregii Europe. Bugetul stabilit oferă o perspectivă financiară sigură pentru noii membri şi pentru România, aflată în pragul aderării.

Doresc să subliniez încă o dată rolul deosebit pe care Parlamentul României îl va avea, începând cu momentul aderării, în procesul de elaborare a legislaţiei comunitare şi îmi exprim convingerea că fiecare dintre noi va conştientiza responsabiliatea ce ne revine din acel moment.

Domnul Titus Corlăţean:

Declaraţie politică referitoare la proiectul Legii privind statutul minorităţilor naţionale.

Proiectul de lege privind statutul minorităţilor naţionale din România ridică o serie de probleme complexe şi delicate, care necesită o abordare raţională, bazată pe o expertiză adecvată şi nu o abordare superficială şi politicianistă.

Pe scurt, acest proiect de lege presupune confruntarea a două filozofii, a două reflecţii diferite asupra problematicii minorităţilor.

Prima vizează integrarea în societate a unei minorităţi sau a alteia, pe baza prezervării identităţii culturale, a garantării drepturilor individuale. Această concepţie promovează drepturile subiective individuale.

Cea de-a doua teorie, cea etnicistă, pune pe primul plan promovarea unor politici şi instituţii care duc mai degrabă spre o separare, o "interiorizare" a etnicului. Această din ultimă abordare conduce la structuri separate şi forme de autonomie pe criterii etnice, nu spre integrare în cadrul societăţii a minorităţilor naţionale.

Aş dori să menţionez două articole din Legea nr. 86 din 6 februarie 1945 privind statutul naţionalităţilor minoritare, semnată de Regele Mihai şi publicată în Monitorul Oficial nr. 30 din 7 februarie 1945. Această lege statuează următoarele la articolul 1: "Toţi cetăţenii români sunt egali în faţa legii şi se bucură de aceleaşi drepturi civile şi politice fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă sau religie". La articolul 4 se afirmă că: "Toţi cetăţenii români aparţinând unei naţionalităţi de altă limbă, rasă sau religie decât cea română se vor bucura de aceleaşi tratament şi de aceleaşi garanţii în drept şi în fapt ca şi ceilalţi cetăţeni români."

Aceasta este esenţa fundamentului statului român, a statului naţional unitar român, esenţă care se regăseşte în legea din 1945, şi, iată, în Constituţia României actualmente în vigoare.

Proiectul de lege privind statutul minorităţilor repune în discuţie până la urmă filosofia statală pe care clasa politică, societatea românească în ansamblul său, doresc să o conserve sau eventual să o modifice. Este o opţiune politică pe care, în definitiv, cei aflaţi la guvernare pot să şi-o asume, aceea a schimbării acestei filozofii constituţionale româneşti.

Guvernanţii trebuie însă să îşi asume acest proiect în mod clar şi public, fără subterfugii şi, pe această cale, să îşi asume responsabilitatea politică pentru toate consecinţele care pot decurge din aceasta!

Partidul Social Democrat este împotriva acestei alternative!

S-a vorbit de foarte multe chestiuni care ar fi conforme sau neconforme normelor europene, începând cu definiţia minorităţii naţionale. Nu există o definiţie a minorităţii.

Dificultăţile pentru a defini acest concept până acum au fost insurmontabile şi au plecat de la experienţele diferite, de la specificul diferit al statelor din Europa. Într-adevăr, există şi unele modele de autonomie pe criteriu etnic, cum ar fi situaţia Tirolului de Sud, pe care UDMR le invocă adesea.

Este adevărat, există aceste realităţi, dar ele sunt excepţii care se află la o extremă, la extrema cealaltă situându-se filozofia constituţională franceză sau constituţională bulgară, care nu admit nici măcar conceptul de minoritate naţională.

Undeva la mijloc se situează ceea ce la nivel european a fost consacrat ca standard european, este vorba de Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, este vorba de prezervarea identităţii naţionale din perspectiva drepturilor individuale. Această filozofie a fost aplicată, respectată în statul român începând cu anii '90, este cea în vigoare în aceast moment.

Dorim să schimbăm această filozofie? În mod clar opinia publică românească nu doreşte o schimbare a acestei abordări şi nici la nivelul clasei politice româneşti nu există această voinţă şi nu poate exista în acest moment.

Afirmaţia potrivit căreia ar exista norme europene care consacră drepturile colective şi autonomia culturală este o inepţie! Aş fi extrem de încântat, după 12 ani de muncă în ceea ce priveşte drepturile fundamentale ale omului şi minorităţilor naţionale, să aflu care este acea normă europeană, acel standard european care consacră drepturile colective sau autonomia culturală.

Nu există nici măcar în jurisprudenţa Curţii Europene un singur caz care să consacre o astfel de chestiune!

Mai mult, chiar dacă la nivelul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, de exemplu, s-a încercat în mai multe rânduri promovarea la nivel politic, nu juridic obligatoriu, a unor concepte de acest gen, niciodată această chestiune nu a putut fi dusă mai departe.

La Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, la care senatorul Gyorgy Frunda este raportor pe tema "naţiunii", s-a încercat promovarea conceptului de autonomie culturală. Formulele propuse de raportor au primit un vot de respingere.

Parlamentarii olandezi, germani etc au respins conceptul de autonomie culturală, soluţia alternativă acceptată fiind acordarea de drepturi culturale.

Drepturile culturale sunt drepturi individuale, sunt consacrate în Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, preluată în dreptul intern românesc şi aplicate ca standard european. Aceasta este limita maximă pe care PSD o ia în considerare, pentru că ceea ce este general european acceptat este valabil şi valoros şi la noi. Dacă altcineva doreşte să treacă de această linie trebuie să îşi asume această responsabilitate politică.

România respectă criteriile politice de aderare, deci şi protecţia minorităţilor naţionale.

PSD a discutat, discută şi va discuta fără nici un fel de complexe pe tema protecţiei minorităţilor naţionale.

Filozofia integratoare este cea care trebuie să definească politica statului român şi cea a clasei politice. Filozofia separatistă este o abordare etnicistă care nu este specifică statului român şi sunt convins că această chestiune nu poate fi acceptată!

Domnul Filip Georgescu:

Nu ştiu dacă toţi semenii noştri s-au convins, măcar acum, după inundaţiile devastatoare din acest an, că pădurea reprezintă un factor de echilibru de neînlocuit în cadrul biosferei, că de existenţa acestui nepreţuit dar al naturii este strict legată dezvoltarea societăţii şi civilizaţiei româneşti. Din păcate, aşa cum am semnalat şi cu alte prilejuri, trebuie să spun şi astăzi că în ţara noastră jaful pădurii întrece prin proporţii măsurile de refacere a ei. Ridic din nou această problemă întrucât, în condiţiile acţiunilor generale declanşate la scară planetară după reuniunea de la Rio de Janeiro din 1992, România a adoptat o strategie naţională pentru dezvoltarea fondului său forestier. În concordanţă cu această strategie de dezvoltare durabilă, credem că pădurile în general, şi cele de stat în special, trebuie gospodărite de o aşa manieră încât pe lângă funcţia de producţie să se realizeze integral o serie de alte funcţii, cum sunt acelea de protecţie, care capătă astăzi o însemnătate tot mai mare. În acest sens, întreb autorităţile de resort, rugându-le să ne spună ce măsuri a promovat Guvernul pentru ca în anii următori, când expiră actuala etapă a programului din silvicultură, să fie atins ţelul general al politicii noastre forestiere, acela de ridicare a calităţii vieţii, pe baza gestionării durabile a pădurilor.

Deocamdată asistăm la tot felul de acţiuni ilegale împotriva fondului forestier. Tăieri clandestine pe care autorităţile le depistează în mică măsură, exploatarea prădalnică a unor perimetre forestiere obţinute prin licitaţii scandaloase, lipsa de preocupare pentru împădurirea suprafeţelor prevăzute în planurile anuale, pierderi însemnate de pe urma exportului de masă lemnoasă, întrucât preţul lemnului nu este întotdeauna cel de piaţă, stabilit în cadrul raportului dintre cerere şi ofertă. Pe de altă parte, asistăm la un nou val de cereri pentru retrocedarea unor întinse suprafeţe de păduri, venite din partea fostului rege, a urmaşilor unor prinţi şi grofi, a unor instituţii bisericeşti şi a multor cetăţeni. După pretenţiile unora dintre solicitanţi, probabil că dreptul de moştenire va trebui coborât până la Traian şi Decebal.

Ţin însă să precizez că fondul nostru forestier a scăzut la mai puţin de şase milioane hectare. Or, cu o asemenea suprafaţă şi cu procentul redus de împăduriri, România nu mai poate figura în rândul ţărilor cu potenţial forestier. Înainte de soluţionarea unor asemenea cereri, Guvernul trebuie să perfecţioneze managementul specific al schimbărilor intervenite în regimul proprietăţii asupra terenurilor forestiere, având în vedere că mulţi dintre proprietarii privaţi de păduri au trecut imediat la tăieri masive, fie din cauza nevoii de bani, fie pentru a evita furturile. O asemenea atitudine nefastă faţă de pădure nu se mai manifestă, astăzi, nicăieri în lume. Aşa cum arăta marele nostru înaintaş Marin Drăcea, Anglia, care sub imperiul doctrinelor liberaliste, totdeauna funeste economiei silvice, şi-a sacrificat domeniul său forestier în secolul al XIX-lea, purcede acum, de bune decenii, cu mare impetuozitate, la reconstituirea pădurilor sale. În Statele Unite, ţara tuturor risipelor, s-a dezlănţuit de la începutul veacului trecut cea mai violentă reacţie contra păcatelor forestiere ale trecutului, iar în Franţa şi Germania, ţări care de mai bine de un mileniu ocrotesc vegetaţia forestieră prin legi, s-a format un adevărat cult al pădurii. Până şi Turcia, cu un relief eminamente de stepă, sub imperiul căreia s-au distrus pădurile din sud-estul Europei în decursul a şase secole, reacţionează astăzi cu stăruinţă împotriva barbariilor din trecut. Se pare însă că pe noi, românii, renaşterea forestieră a lumii ne lasă indiferenţi. În loc să refacem şi să conservăm fondul forestier, noi doborâm la pământ codri întregi, neînţelegând că despădurirea înseamnă sărăcie, nesiguranţă şi lipsă de perspectivă.

În contextul acţiunilor iniţiate de comunitatea internaţională sub patronajul ONU, însăşi integrarea europeană impune silviculturii noastre, aşa cum a impus şi altor sectoare (economie, finanţe, administraţie, mediu, justiţie) o serie de prevederi pe care trebuie să le atingem. Pe de altă parte, tendinţele schimbărilor care au loc pe plan mondial în cadrul globalizării şi regionalizării, precum şi măsurile de redresare a mediului ambiant, mai presante ca oricând, vor face din pădure, astăzi, o bogăţie naţională, un bun universal, menit să asigure omenirii nu numai resurse economice, dar mai presus să salveze Planeta de la pieire, în faţa furiei dezlănţuite a naturii. Vrem, nu vrem, pădurea trebuie să devină un mare panteon al omenirii.

Domnul Florin Iordache:

"Domnul Daniel Morar sfidează Constituţia".

Ca urmare a declaraţiilor Procurorului şef al D.N.A., domnul Daniel Morar, făcute în Conferinţa de presă din data de 25 ianuarie 2006, consider că trebuie făcute câteva precizări.

Afirmaţia "percheziţia este ineficientă în cazul parlamentarilor" demonstrează intenţia actualei puteri de a subordona parlamentarii puterii executive.

Astfel, cele trei măsuri care nu pot fi dispuse fără acordul Parlamentului, respectiv percheziţia, reţinerea sau arestarea, sunt măsuri grave care afectează nu numai parlamentarii ca persoane fizice, ci însăşi instituţia fundamentală a ţării.

A da posibilitatea reprezentanţilor Parchetului de a efectua aceste proceduri, fără ca membrii Comisiilor juridice ale Parlamentului să aprecieze asupra legalităţii unor asemenea acte şi să stopeze posibilitatea unor abuzuri, ar însemna, practic, încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.

Nu trebuie omis faptul că ordonanţa de reţinere şi ordonanţa de arestare sunt publice şi chiar dacă ulterior se constată că nu reprezentau o necesitate, ele aduc grave prejudicii instituţiei reprezentative în stat.

Prin modificările aduse Legii nr.317/2004 privind organizarea C.S.M. prin Legea nr.247/2005, s-a creat posibilitatea unei imixtiuni a politicului şi a Executivului.

Numirea Procurorului general, a Procurorului şef al D.N.A. de către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, reprezentant al puterii executive, demonstrează presiunea care se exercită asupra procurorilor privind efectuarea unor cercetări pentru anumite persoane şi cu o anume soluţie.

Modificările aduse prin O.U.G. nr.134 din 29.09.2005 la O.U.G. nr.43/2002, instituie o subordonare a D.N.A. faţă de Procurorul general.

Dreptul Procurorului general şi a Procurorului şef al D.N.A. de a efectua urmărirea penală şi a dispune trimiterea în judecată a parlamentarilor, fără a exista o procedură de control din partea Comisiei juridice şi a plenului Parlamentului, deschide calea unor abuzuri.

Domnul Morar se pare că nu cunoaşte Constituţia României şi în mod deosebit articolul 1 alin.5, care prevede că: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Bugetul judeţului Constanţa, la cheremul preşedintelui Consiliului Judeţean"

În cadrul şedinţei Consiliului Judeţean Constanţa din data de 31.01.2006, principala problemă dezbătută a fost cea a bugetului. Conducerea Consiliului Judeţean a trimis proiectele de hotărâri foarte târziu, aşa cum a obişnuit deja consilierii Alianţei, iar în cadrul şedinţei, consilierii noştri nu au fost lasaţi să îşi exprime punctul de vedere.

La repartizarea sumelor defalcate petru echilibrarea bugetelor locale există o formulă care cuprinde diferiţi indicatori socio-economici. Pe baza acestei formule se repartizează 85% din totalul sumei ce revine judeţului Constanţa, restul de 15% se repartizează conform OUG nr.45/2003, pe baza unor criterii ce trebuie stabilite de comisia special înfiinţată, din care fac parte: preşedintele Consiliului Judeţean, Prefectul, reprezentanţi ai Administraţiei Finanţelor Publice, reprezentanţi ai structurilor asociative la nivelul administraţiei publice locale, OUG nr.45/2003, art. 29 alin (3) şi alin (4): "Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale aprobate anual prin legea bugetului de stat şi din cota de 17% (modificată la 22% după introducerea cotei unice de 16%) prevăzută la art 28 alin 2 o cotă de 25% se alocă bugetului propriu al judeţului iar diferenţa se repartizează pe comune, oraşe şi municipii, prin hotărâre a consiliului judeţean, după consultarea primarilor şi cu asistenţă tehnică de specialitate a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice".

Totodată, ordonanţa menţionată precizează că în repartizarea acestor sume se ţine cont de faptul că prioritare sunt localităţile care au diverse programe sau proiecte în derulare.

La nivelul judeţului Constanţa, pe măsura 2.1 sunt în derulare 21 de proiecte. Cum se face că nici una din primăriile conduse de primari ai Alianţei nu au primit fonduri suplimentare necesare achitării dobânzilor bancare?

Nu s-a ţinut cont de solicitările reprezentanţilor administraţiei locale ce provin din cadrul Alianţei; astfel, în cazul primăriei Hârşova, deşi s-a solicitat în anul 2005 în mod repetat alocarea sumelor pentru anul 2006 pe criteriile enunţate mai sus, acest fapt nu s-a produs, banii fiind repartizaţi pe criterii clientelare, direcţionat către primăriile PSD, indiferent de capacitatea financiară, suprafaţă sau populaţie.

De asemenea, judeţul Constanţa a beneficiat de o sumă de peste 10.000 RON alocată de Guvernul României din TVA pentru finanţarea drumurilor publice. Aceste sume s-au repartizat numai primăriilor conduse de reprezentanţii PSD.

Din 58 de comune din judeţul Constanţa, 11 primari aparţin Partidului Naţional Liberal, 4 Partidului Democrat, reprezentând 25%, procent ce trebuia respectat şi la repartizarea sumelor pentru finanţarea drumurillor publice, lucru care evident nu s-a întâmplat, şi aceste sume fiind direcţionate către primăriile PSD.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Cum a învins-o Bunicuţa pe Mătuşa Tamara"

Viaţa s-a dovedit generoasă cu omul Adrian Năstase: din păcate, jungla politicii a demonstrat că de la prădător la victimă drumul nu este chiar aşa îndepărtat, iar zicala cum că "precum semeni, aşa culegi" s-a mai adeverit o dată. Departe de mine intenţia de a mă bucura de răul altuia, dincolo de mine susţinerea mitului politicianului cinstit pentru simpul motiv că e sărac, pentru că nu a agonisit nimic într-o viaţă de om.

Politica este menită, fără îndoială, oamenilor constructivi, care nu au grija zilei de mâine, care nu depind de o funcţie politică trecătoare, care au ştiut să îşi gestioneze la începuturi propria viaţă, propria afacere şi, de ce nu, propriul imperiu. Nu cred în oameni săraci care fac politică din altruism, însa cred cu îndârjire în oameni înstăriţi care văd politica precum un hobby de care trebuie să se ţină cu seriozitate.

Raportat la cele două categorii de politicieni, Adrian Năstase nu se încadrează în nici una dintre cele doua tipologii. A fost bogat, după care s-a făcut politician, a devenit şi mai bogat, s-a făcut şi mai influent, a devenit naşul bogaţilor din partid şi idolul jurnalelor de ştiri, numai că acest balon creat artificial şi imoral nu avea cum să se mai umfle, la un moment dat era cazul să explodeze. O cerea legea naturii, o solicita populaţia, o striga presa. Chiar de este acoperit de acte şi hârţoage prin care îşi justifică "depozitul Tamara", Năstase nu se mai poate ridica: a devenit ridicol cu fiecare explicaţie. În plus, privirea de vulpe i s-a transformat în aceea a unui "căţeluş cu părul creţ" prins cu "raţa-n gura".

Adrian Năstase este, fără îndoială, tipul politicianului fără scrupule: a călcat în picioare o bunicuţă, s-a folosit de mătuşile din dotarea soţiei, a nimicit opoziţia pe vremea cât a fost la putere, a pierdut alegerile în 2004 şi sprijinul membrilor de partid un an mai târziu... Totul a culminat cu o refulată vânatoare a sute de mistreţi şi cu o moştenire imorală despre care unii spun că i-au ruinat destinul politic.

Pe lângă abordarea aceasta, opinia publica evita o problemă de fond a clasei politice româneşti în acest moment: soarta PSD nu este nicidecum de invidiat. Ceea ce îmi pare de neacceptat este că Ion Iliescu iese câstigator de această dată, o dată cu decesul politic al celui care se dorea continuatorul politicianului cu priză la mase - o culme a ironiei, un proces ce părea ireversibil. Dintr-o dată, acum fără să fi provocat el criza, Iliescu se trezeşte în mijlocul unor evenimente din mijlocul cărora principalii actori vin pe ascuns în vizita pentru a-i cere sfatul, sprijinul, pentru a-i cunoaşte "valoroasa" parere şi "preţioasele" indicaţii.

PSD se află într-un moment critic, într-o stare de război care îmi aminteşte de perioada de conflicte intestine care au culminat cu moartea de pe scena politică a PNŢCD. Este, înainte de toate, o situaţie critică a vieţii politice româneşti: PSD are, chiar dacă merită sau nu, susţinerea unei bune părţi din electoratul român. PSD are ca tip de elector alegătorul cu tenta naţionalistă, nostalgicii comunişti, asigurând un echilibru al energiilor populare extremiste. Or, dintr-un partid al VIP-urilor, PSD devine, de la o zi la alta, un partid al nimănui: cine mai are credibilitate în faţa electoratului? Liderii social-democraţi au devenit, rând pe rând, personaje ale bancurilor cu prostănaci sau cu mătuşi. Opozitia pe care o pot face aceşti lideri nu poate fi decât una total neconstructivă, bazată pe atacuri sub centură fără substanţă, or această abordare nu poate fi benefică pentru procesul demoratic din România.

Din cauza felului în care unii au amestecat afacerile cu politica, folosindu-se de pârghiile puterii pentru a-şi spori numărul de case, PSD se întoarce la momentul alegerilor interne de anul trecut: Ion Iliescu are înca o data şansa de a se reaşeza în fotoliul de lider, pe postura de tătucă al tuturor corupţilor. Cercul vicios al social-democraţilor români pare că devine o roată. Care se tot întoarce...

Domnul Ioan Aurel Rus:

"Ne caută oamenii"

Cu sau fără voie, executanţii sondajelor de opinie, recunosc salturile pozitive făcute de PRM în preferinţele electoratului. Deteriorarea pe zi ce trece a situaţiei materiale, sărăcirea până la pragul mizeriei generalizate a omului de rând, abdicarea de la dezideratele urmărite prin ceea ce s-a numit revoluţia din Decembrie 1989, îl depărtează tot mai mult de cei care au luat în mână frâiele ţării. Aceştia, îmbogăţiţi pe căi mai mult sau mai puţin cinstite, au o atitudine de sfidare faţă de cei cu ajutorul cărora s-au cocoţat în funcţiile ce le au, dar se comportă ca în zicala populară, cu ţiganul care a ajuns împărat.

Se pare că pe cei din "patrulaterul negru" îi împinge ceva, poate necuratul, spre pierzanie, cum i-a împins şi pe Ceauşeşti. Se văd cu "ochiul liber"şi de la distanţă nemulţumirile poporului, o radicalizare a celor defavorizaţi, o stare de spirit potrivnică actualilor conducători, în permanentă creştere. Scumpirile aplicate, cât şi cele anunţate au un impact cât se poate de nefavorabil în marea masă a oamenilor.

Deunăzi, un om oarecare, cetăţean onest, dar sătul de mizeria socială şi morală în care a ajuns ţara, prezentându-se ca nealiniat politic, ne-a întrebat: "Dacă PRM ar ajunge la putere, conducătorii lui ar proceda la fel ca cei care ne-au condus şi ne conduc din 1989, la început cu promisiuni numai de bine, apoi ce-o da Domnul?

Ne-a spus apoi o scurtă istorioară: Pe când era copil de 10-12 ani, pe la începutul anilor '50, a auzit o poezioară, un catren lansat probabil de anticomunişti, care suna astfel:

Domnul Ioan Munteanu:

Tema: Programul "Fermierul" - simplă fantezie fluturistă

Programul "Fermierul", lansat cu promisiuni nemaipomenite de către ministrul agriculturii, extrem de mediatizat, era aşteptat, fără îndoială, de către ţăranii români care sperau de multă vreme într-o schimbare.

Domnul ministru a insistat în numeroasele sale intervenţii asupra faptului că agricultura din România va deveni - în scurt timp - una performantă, la nivelul exigenţelor impuse de către Uniunea Europeană.

Ce-i drept, acest program este în fond foarte bun, dar greu de aplicat în actualele condiţii. De aceea el devine nerealist şi profitabil doar pentru un număr extrem de redus de cetăţeni.

Ca om care cunoaşte foarte bine realitatea satelor, voi demonstra cu argumente destul de convingătoare de ce acest proiect ambiţios nu-i decât demagogie şi înşelătorie. Dacă am fost sceptic încă de la lansarea lui, apariţia normelor metodologice de aplicare m-au convins că am avut dreptate.

Considerând că Programul "Fermierul" va rezolva problemele din agricultură, ministerul de resort a eliminat pentru anul 2006 sprijinul financiar, primele şi subvenţiile pentru produsele agricole tradiţionale: grâu, porumb, floarea-soarelui, soia, ovăz, plante furajere, lapte. Drept urmare, toţi producătorii vor avea de suferit, iar consecinţele vor fi destul de grave: terenurile vor rămâne nelucrate, numărul vacilor de lapte va scădea, iar România va deveni nu doar un mare importator, ci şi un consumator al produselor de pe piaţa europeană. Şi asta în condiţiile în care ţara noastră ar fi putut asigura fără probleme, atât producţia pentru propriile nevoi, cât şi pentru export.

Aplicarea programului a debutat cu o altă prevedere greşită: suma de 7.000 miliarde lei de la bugetul de stat nu este acordată direct agricultorilor, ci băncilor, mai precis unei singure bănci, B.C.R., care a primit fără licitaţie exclusivitatea privind implementarea acestui proiect. Deci, Legea nr.231/2005 prevede că Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale acordă aceşti bani cu titlu gratuit băncii, iar agricultorul solicită credit de la B.C.R., urmând să depună garanţii, să demonstreze că deţine bunuri imobile de valoare, să achite dobânzile şi comisionul.

Obţinerea creditului este extrem de anevoioasă, ţinând seama de faptul că dosarul pentru contractarea lui prevede nu mai puţin de 26 de documente (!) care mai de care mai greu de obţinut. Dacă totuşi reuşeşete să obţină creditul, beneficiarul trebuie să returneze suma în 10 ani, iar la un împrumut de 10 miliarde lei trebuie să achite la B.C.R. 14 miliarde lei. Până când nu-şi achită creditul, agricultorul nu este proprietarul investiţiilor realizate.

Ca garanţie la creditele solicitate nu se acceptă construcţiile viitoare; de asemenea, nu se acceptă construirea de imobile în regie proprie. Chiar şi la investiţii mici, de 10.000-20.000 euro, este obligatorie existenţa autorizaţiilor de funcţionare (mediu, sanitar-veterinare etc.), care sunt destul de costisitoare şi greu de procurat.

Pentru că Legea nr.231/2005 nu prevede în mod expres exceptarea de la achitarea dobânzilor pentru perioada de graţie - aşa cum susţine cu seninătate ministrul Flutur - împrumutaţii vor achita în această perioadă atât dobânzile, cât şi comisioanele şi taxele aferente.

Că acest program este o simplă promisiune fantezistă, mincinoasă şi nerealistă, o dovedeşte şi faptul că nu poţi realiza ferma-model cu ceea ce-ţi oferă banca după ce-ţi achiţi aceste datorii. Din cele 10 miliarde iniţiale poţi să-ţi cumperi un tractor de 210-240 CP, prevăzut cu plug, disc şi semănătoare sau, o altă variantă, poţi înfiinţa o plantaţie de 10 ha de viţă-de-vie nobilă. Cu ce-ţi susţii afacerea după ce banii s-au terminat într-o primă etapă a investiţiei? Până la obţinerea profitului sunt atâtea alte cheltuieli de făcut, imposibile chiar şi pentru cel mai destoinic întreprinzător.

O altă mare păcăleală fluturistă ţine de promisiunea că un credit prin Programul "Fermierul" se acoperă prin Agenţia SAPARD în proporţie de 50%, iar diferenţa de 50% prin B.C.R. Dar, conform normelor metodologice, B.C.R. asigură doar 85% din valoarea totală, ceea ce înseamnă că aportul propriu trebuie să fie de 15% din valoarea proiectului.

În altă ordine de idei: nici până astăzi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu a stabilit care este formatul-standard al avizului ce trebuie emis de către direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene, iar B.C.R. nu cunoaşte, încă, detaliile referitoare la modalitatea de utilizare a fondului care va fi alocat de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru anul 2006.

În aceste condiţii, numărul posibililor beneficiari ai acestui program va fi cu mult mai mic decât cel pe care-l anunţa lăudărosul ministru, adică peste 6.000 de fermieri din bugetul lui 2006. Dacă nu sunt luaţi în calcul agricultorii de peste 60 de ani şi nici cei care n-au împlinit 18 ani (adică cei care nu se pot obliga faţă de bancă), dacă se ţine seama că documentaţia necesară contractării unui credit de investiţii este extrem de greu de întocmit, dacă cei care deţin bunuri imobiliare cu care să garanteze împrumutul sunt extrem de puţini în lumea sărăcită a satelor, se ajunge la concluzia că "Fermierul" are şanse extrem de scăzute de implementare.

Astfel, acest program atât de mediatizat se dovedeşte aproape inaccesibil pentru cei mai mulţi dintre românii care şi-ar fi dorit cu adevărat o astfel de afacere, atât din lipsa fondurilor, cât şi din cauza birocraţiei excesive. Mai adaug faptul că obligativitatea subvenţiei pe unitatea de suprafaţă şi pe cap de animal intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007, în condiţiile în care pentru agricultorii români acordarea ei în 2006 ar fi contat foarte mult.

În acest context, mă gândesc dacă n-ar fi fost mai bine ca cele 7.000 miliarde lei vechi cu care Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale subvenţionează B.C.R. să fi fost utilizate pentru sprijinirea producătorilor şi susţinerea eficientă a agriculturii, începând chiar din 2006. Cred că acesta ar fi fost adevăratul ajutor de care au nevoie ţăranii în acest moment.

P.S. Documente care dovedesc extrema dificultate de întocmire a dosarului de obţinere a unui credit: planul de afaceri; lista garanţiilor propuse; lista garanţiilor aferente creditelor contractate la alţi creditori; fluxul de lichidităţi (cash-flow); studiul de fezabilitate; avize, acorduri pentru ocuparea terenurilor agricole, asigurarea cu combustibil, energie electrică, energie termică, protecţia apelor, pădurilor şi mediului înconjurător, urbanism şi sistematizare etc.; situaţia contractelor încheiate (copii după contracte cu furnizori şi clienţi); situaţia surselor de finanţare (proprii); intabularea ipotecii; asigurări; memorii justificative privind necesitatea acestor investiţii; liste de utilaje şi alte dotări care se vor ataşa planului de afaceri etc., etc.

Destul de simplu pentru ţăranul de rând care vrea să devină fermier european, nu-i aşa?

Domnul Horia Victor Toma:

Anul 2006 a deschis pe scena politică românească două noi capitole ale democraţiei.

Unul din ele este libertatea presei care, pentru prima dată, există şi se manifestă nestingherită şi necenzurată de instituţiile statului.

Cel de-al doilea capitol se referă la investigarea averilor oamenilor politici.

Şi, astfel, constatăm astăzi, după 15 ani de la Revoluţie, că presa, împreună cu instituţiile statului, reuşesc să deconspire modul în care mai marii P.S.D. au ajuns la averi fabuloase.

În acest fel, în foarte scurt timp, se ajunge la mitul "mătuşii Tamara".

Ca urmare a acestor anchete, doi dintre cei suspectaţi că şi-au făcut averi ilicite - Dan Ioan Popescu şi Adrian Năstase - distrag atenţia publică, din dorinţa de a salva partidul care i-a promovat, cu ajutorul autosuspendărilor.

Consider că acest demers reprezintă o sfidare a populaţiei, în condiţiile în care fostul prim-ministru al României deţine o funcţie publică, cea de Preşedinte al Camerei Deputaţilor, din care nu a intenţionat nici un moment să demisioneze sau măcar să se autosuspende, din respect faţă de concetăţenii săi.

Astfel, există o mare grijă în menajarea unui partid, dar este total ignorată imaginea Parlamentului în ţară şi în afara ei, într-un moment în care toţi românii se sacrifică şi se pregătesc să intre în marea familie europeană.

Domnul Ioan Ţundrea:

"Dacă stare de urgenţă Nu, stare de normalitate Nu, atunci stare de asediu, nu-i aşa?"

Albert Camus, autorul "Starii de asediu" şi al "Ciumei", spunea că "luciditatea este suferinţa cea mai apropiată de cer".

Cu mult înaintea acestor zile cumplite în care suferinţa a atins limitele insuportabilului, am avut un "déjà vu" al reacţiei conducătorilor noştri în faţa oricăror stări dramatice care s-ar mai putea abate asupra românilor "

Această lipsă de reacţie în faţa suferinţelor reale ale concetăţenilor nostri, manifestate de cei care deţin comanda, puteau fi previzionate analizând comportamentul politic al acestora din 1996 pâna acum.

Domnilor care deţineţi comanda, suntem din ce în ce mai mulţi oameni lucizi în această ţară care simţim ca "numai bine nu trăim" şi că starea de urgenţă nu o puteţi decreta pentru că aceasta este starea permanenta pe care ne-o oferiţi.

Să încercăm să ne imaginăm că cei care refuză acum declararea stării de urgenţă minimalizând inconştient situaţia tragică a sinistraţilor din Moldova, iar în urmă cu câteva luni a celor din Banat, s-ar fi aflat în opoziţie.

Cu certitudine aceste inundaţii ar fi căpătat dimensiuni apocaliptitice, iar lacrimile domniilor lor ar fi umplut toate ecranele televiziunilor.

Refuz categoric să accept că unii politicini se contaminează de luciditate doar din patru în patru ani, şi că aceiaşi domni rapoteza lugubru numărul cetăţenilor la numărul decedaţilor, pentru a ne convinge că nu se impune starea de urgenţă.

Am sentimentul că "absurdul lui Camus" a pus stăpânire pe ai nostri comandanţi şi că în România noţiunea de normalitate a devenit o noţiune utopică.

De 6 luni suntem asediaţi, de tot felul de crize, una mai prefabricată ca alta, iar atunci când natura ne loveste atât de crunt, comandanţii nostri se hlizesc grotesc în faţa unor cetăţeni care numai au decât speranţa în Dumnezeu.

Aşa dar dragi comandanţi declanşaţi anticipatele! In absenţa lucidităţii, este cert că suferinţa românilor vă este acum atât de străină încat doar nişte "anticipate" v-ar lecui de indiferenţă!

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Crearea unui cadru legal privind statutul minorităţilor reprezintă fără doar şi poate o necesitate, prevăzută de altfel şi în Constituţia Romaniei, care însă în momentul actual a devenit un subiect exploatat din toate punctele de vedere de către partidele aflate în opoziţie, respectiv Partidul Social Democrat şi Partidul România Mare. Esenţa tapajelor perpetuate cu asiduitate este conferită de către demagogicele porniri lipsite de substanţă şi care vizează în fapt doar atragerea de capital electoral.

Rolul reprezentanţilor poporului român în forul legislativ nu este acela de a crea dezechilibre şi instabilitate politică, prin afirmaţii exagerate exploatându-se sentimentul naţional, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre partidele politice aflate la guvernare, cum e de altfel şi Partidul Democrat, nu doreşte să aducă atingere în nici un fel nici Constituţiei României, si nici intereselor naţionale.

Stimaţi colegi,

Este evident faptul că orice propunere legislativă este perfectibilă, dovadă fiind numeroasele amendamente propuse de către partidele politice prin intermediul cărora se doreşte găsirea unui format viabil şi conform legii fundamentale. Insă modalitaţile uzitate de către P.S.D şi P.R.M nu fac altceva decât să dezgroape securea, în loc să-si propuna să gaseasca de comun acord soluţiile care să stabilizeze climatul politic autohton, într-o perioadă în care ar trebui să primeze solidaritatea, si nu crasul individualism.

Totodată, trebuie subliniat şi faptul că în această ecuaţie intră şi UDMR-ul, care prin presiunile constante pe care le exercită îşi urmareşte doar propriul interes, şi nu interesul colectiv al tuturor minorităţilor, aşa cum ar fi firesc. Promovând o astfel de politică, UDMR-ul nu face altceva decât să creeze şi să perpetueze în mod gratuit o atmosferă încărcată, plină de animozităţi, prin care doreşte în mod vizibil să-şi aloce o parte cât mai semnificativă de avantaje în raport cu celelalte minorităţi conlocuitoare, aspect care în opinia mea ar trebui reanalizat de către reprezentanţii UDMR, pentru a demonstra că urmăresc binele comun al tuturor minorităţilor, şi nu doar cel propriu.

Reglementarea acestui statut al minorităţilor ar trebui în mod normal să demonstreze existenţa maturităţii politice în rândul aleşilor deoarece ignorarea sine die a acestei probleme nu va duce la rezolvarea ei, dar nici amplificarea artificială a unei chestiuni sensibile nu este metoda cea mai inţeleaptă de a gasi formula optimă soluţionarii acesteia.

Trebuie să conştientizăm totodată faptul că legiferarea statutului minoritaţilor nu reprezintă un joc de suma nulă, în care unul iese câştigător şi altul învins, ci dimpotrivă, scopul acestor demersuri ar trebui sa vizeze definirea unor raporturi echilibrate, normale, de bună şi paşnică convieţuire în relaţiile interetnice.

Această viziune este împărtăşită şi de către Partidul Democrat, care nu-şi va da acceptul promovării unor acte normative indiferent de tematica lor, atâta timp cât acestea contravin Constituţiei României şi intereselor romanilor. Ceea ce trebuie subliniat în această privinţă este faptul că promovarea oricaror initiative care contravin prevederilor constituţionale, nu fac altceva decât să confere o amploare nocivă, desuetă pentru societate, avînd ca scop în mod indubitabil doar atragerea de voturi, de aceea sunt ferm convinsă că în astfel de situaţii, baloanele de săpun articial create se vor sparge repede stropindu-i pe cei care le-au creat şi lansat.

România este şi va rămâne, în conformitate cu articolul 1 paragraful 1 din Constituţia României, un "stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil", care va şti, fără doar şi poate, să demonstreze că este şi un stat democratic, prin capacitatea legislativului de a conferi o formă finală şi totodată constituţională Statutului minorităţilor, care să reglementeze finalmente într-o manieră viabilă raportul de drepturi şi obligaţii al acestora.

Domnul Liviu Câmpanu:

Reacţie la interviul cu Victor Ponta publicat în "Monitorul de Botoşani" din 16 ianuarie 2006

Mi-am propus să nu răspund la nimicniciile depresivo-anxioase ale imaturului Victor Ponta. Dar pentru că este a doua oară când acest "Dl. Goe" al politicii româneşti îşi permite să facă afirmaţii despre un om pe care nici măcar nu îl cunoaşte şi, din respect pentru electoratul meu şi al Alianţei D.A. (articolul apărând într-un cotidian botoşănean), vreau doar să îi citez câteva cuvinte din Nicolae Iorga:

"Porcul trecând pe lângă tine, te va murdări neapărat. Dar cât despre aceea, el nu va fi mai curat."

Bunul simţ şi buna creştere nu pot fi moştenite de la nici o mătuşă Tamara.

Domnul Liviu Timar:

"Producătorul agricol în anul 2006 este lăsat de izbelişte"

Anul 2005 a fost un an agricol greu pentru producătorii agricoli, datorită producţiilor obţinute şi preţurilor de valorificare foarte mici a producţiei la principalele culturi, exemplu: grâu 2500-3500 lei/Kg, ceea ce ca făcut foarte mulţi producători să nu-şi recupereze nici măcar investiţia efectuată, dar să mai şi înfiinţeze alte culturi în toamnă.

Plecând de la această realitate tristă, actualul Guvern ar fi trebuit să intervină în sistemul de subvenţionare pentru anul 2006, dar din păcate subvenţiile din sectorul vegetal sunt aproape inexistente.

Astfel, nu se mai acordă subvenţie pentru grâu, orz, orzoaică, porumb şi floarea-soarelui, culturi furajere şi alte culturi, subvenţiile fiind îndreptate în acest an către plantele tehnice: sfeclă de zahăr, in, cânepă, tutun şi legume.

În urma unui calcul, culturile ce urmează a fi subvenţionate reprezintă doar aproximativ 6% din suprafaţa arabilă a ţării (Exemplu: judeţul Mureş: suprafaţa arabilă = 214.000 ha, iar suprafaţa raportată cu plante tehnice, sfeclă de zahăr, in, cânepă, tutun, legume fiind de aproximativ 11.160 ha, ceea ce reprezintă 5,2%).

De asemenea, un cultivator de sfeclă de zahăr ce a obţinut în anul 2005 50 t/ha x 500 lei/Kg a primit 25 milioane, iar în anul 2006 va primi 18 milioane, deci mai puţin cu 7 milioane lei/ha, deşi reprezentanţii Guvernului susţin că subvenţiile acordate agricultorilor în 2006 vor fi mai mari cu 30%.

Nici sectorul zootehnic nu a fost mai privilegiat. Hotărârea Guvernului nr. 1853/22 decembrie 2005 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii în anul 2006 producătorilor agricoli din sectorul animalier are foarte multe lacune.

După cum ştim cu toţii, anul 2006 este un an foarte important în vederea integrării în Uniunea Europeană, dar consider că acordarea subvenţiilor de la bugetul de stat sub această formă nu va încuraja obiectivele cele mai importante din sectorul zootehnic, şi mă refer la atingerea cotei de lapte negociată cu Uniunea Europeană şi îmbunătăţirea calităţii laptelui.

Noul sistem de subvenţii "pe cap de animal", termenul ce se uzitează, nu face nici o diferenţă între destinaţia finală a produsului obţinut în fermă, lapte sau carne, şi nici nu încurajează valorificarea laptelui în unităţile de prelucrare. În aceste condiţii, nu vom fi în stare să realizăm nici cele 3 milioane de hectolitri lapte, cota negociată în dosarul de aderare la Uniunea Europeană: 1,2 milioane hectolitri lapte procesat şi 1,8 milioane de hectolitri lapte pentru consum de piaţă.

Dacă nu vom putea asigura cota stabilită prin acordul de aderare, aceasta va fi atribuită altor state, iar România va ajunge în situaţia în care nu va mai produce nici pentru asigurarea necesarului de consum intern.

După ce că valoarea subvenţiei este mai mică cu aproape 35% faţă de anii trecuţi subvenţia se dă în două tranşe, astfel: vor primi 2 milioane lei la fătare, 2 milioane lei după înţărcarea viţelului la 6 luni, 3 milioane lei pentru efectivele înscrise în COP şi 1 milion de lei pentru efectivele din fondul genetic. Din păcate, numărul animalelor înscrise în COP (controlul eficial al producţiei) este de aproximativ 6%, iar fondul genetic practic este inexistent, la această dată în registrele genealogice nu este înscris nici un animal. Practic, singurii fermieri care vor beneficia de două încasări în 2006 sunt cei ale căror vaci fată între 1 ianuarie şi 1 mai, pentru că cei ale căror vaci vor făta după 1 iunie ar trebui să-şi încaseze a doua tranşă de subvenţie în 2007, când riscă să nu o mai primească, fiind alt sistem de subvenţionare.

În aceste condiţii, nu cred că mai putem vorbi de apariţia de ferme noi şi chiar nici de dezvoltarea celor existente, nefiind stimulată performanţa şi competitivitatea.

De asemenea, acest sistem de subvenţionare va diminua şi veniturile fermierilor, având repercusiuni în special pentru cei care au credite bancare şi fonduri SAPARD care au avut la bază un plan de afaceri întocmit pe venituri constante din partea statului.

În condiţiile în care aceste subvenţii nu sunt încurajatoare, potenţialii fermieri vor fi descurajaţi să mai angajeze o afacere în baza programelor cu susţinere guvernamentală precum SAPARD sau "Fermierul".

În aceste condiţii, producătorii nu vor avea resurse financiare pentru a-şi pregăti fermele de producţie, iar unităţie de prelucrare lapte sau carne nu vor avea materia primă necesară desfăşurării procesului de producţie.

De asemenea, şi în cazul porcilor sunt prevăzute subvenţii numai pentru animalele livrate la abatoarele care practică sistemul de clasificare a carcaselor EUROP, sistem neimplementat în practică. Momentan nu sunt crescători şi nici abatoare în măsură să spună ce tip de carcasă este. În acelaşi timp, nu sunt clasificatori autorizaţi, care ar trebui să fie neutri, să nu aparţină nici crescătorului, nici abatorului, aşa că, mă întreb câţi dintre crescătorii de porci vor beneficia de subvenţia dată?

În ceea ce priveşte subvenţia la ovine, ea se acordă doar crescătorilor de oi care au peste 50 de capete în exploataţie. Acest lucru va determina ca doar 2,5-3,0% din crescătorii actuali să benenficieze de această subvenţie. (Exemplu: în judeţul Mureş există aproximativ 28.450 crescători, iar cei care au peste 50 de capete sunt doar 768).

Anul 2006 este şi primul an când fermierii încep să plătească impozitul pe terenul agricol din extravilan, sume care se ridică la 200.000-600.000 lei/ha. Dar ce este mai trist este că aceste sume, în loc să rămână la localităţile de unde se colectează, se duc la bugetul centralizat al statului.

Cred că există o lipsă de comunicare din partea reprezentanţilor ministernului şi producătorii agricoli, reeprezentanţii asociaţiilor profesonale, în vederea consultării înainte de adoptarea unor acte legislative de importanţă maximă asupra restructurării şi dezvoltării agriculturii.

Momentan, actualul Guvern nu are o politică de stat în agricultură şi nu este interesat de respectarea şi atingerea obiectivelor negociate cu Uniunea Europeană.

Fac apel la factorii de decizie, să conştientizeze importanţa anului 2006, an de preaderea la Uniunea Europeană, în vederea sprijinirii producătorilor agricoli, deoarece varianta de subvenţionare aleasă în agricultură pentru anul în curs este una total greşită.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Să dăm istoricilor ce-i al istoricilor"

Că experienţa comunisă este una de tristă amintire, sunt sigur că nici unul dintre dumneavoastră nu neagă asta. România a fost aruncată 50 de ani înapoi în istorie de acest regim care a călcat în picioare totul şi care a sfidat orice reguli ale unei bune guvernări. Comuniştii au nenorocit economia, educaţia, intelectualitatea şi procesul politic. Aceşti patru factori cheie s-au refăcut foarte greu după momentul 1989. Corupţia, iresponsabilitatea şi incompetenţa au dus România la coada ţărilor ieşite în 1989 din spaţiul sovietic. Suntem în anul de graţie 2006 şi mai avem foarte puţin până la acceptarea noastră în Uniunea Europeană.

La o analiză profundă şi sinceră, România nu este deloc pregătită pentru acest pas imens. Fiecare dintre dumneavoastră ştie acest lucru, deşi puţini sunt cei care spun asta în mod deschis. Uniunea Europeană a decis să ne ofere o şansă, pe care nu trebuie să o ratăm.

Dacă unii dintre dumneavoastră cred că mai există o altă cale de modernizare şi împlinire a României, ei bine, vă înşelaţi. Revenind la experienţa tristă a comunismului aş vrea să vă rog să o lăsăm în urma noastră.

Am dezvoltat un reflex teribil de a blama comunismul pentru orice rău din ţara asta. Aşa este! Dar blamarea comunismului nu doar că nu rezolvă nimic, dar ne blochează în retorică. Comunismul e de vină. De acord! Dar de aici înainte ce avem de făcut? Eu cred sincer, domnilor, că a venit vremea să îngropăm trecutul. Avem nevoie de o lege a lustraţiei şi avem nevoie de CNSAS. Să sprijinim aceste proiecte, pentru că ne vor ajuta să ne debarasăm cât mai repede de comunism. Dar să ne oprim aici.

De acum înainte este treaba istoricilor să blameze comunismul, nu a clasei politice. Aş vrea ca printr-o metaforă să evidenţiez diferenţa fundamentală dintre istorie şi ştiinţa politică. Istoria lucrează ca un medic legist. Ia cadavrul, îl studiază şi dă un verdict. Ce a produs boala, cum a murit sau de ce s-a însănătoşit?

De cealaltă parte, ştiinţa politică lucrează cu corpurii vii. Ea trebuie să prescrie soluţii pentru a salva corpul politic şi pentru a-l îngriji.

Desigur, lecţiile pe care ni le predau istoricii sunt necesre pentru a nu repeta tot mereu greşelile trecutului. Dar un om politic care se ocupă de cadavre nu este de nici un folos unei naţiuni.

Aşadar, vă rog, încetaţi a mai căuta vinovaţi şi începeţi să prescrieţi soluţii. Acesta este motivul pentru care aţi fost aleşi ca membri ai acestui Parlament.

Nu uitaţi că finalmente cetăţenii sunt cei care v-au trimis aici. În faţa lor răspundeţi! Iar cetăţenii nu vă vor întreba cine este de vină pentru starea actuală a României.

Îmi amintesc că Petre Ţuţea spunea: "Ca să constaţi că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în ştiinţe sociale. Orice bou vede că nu e bun. El vede că măsa rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă... vede tot şi totul pute".

Românii vă vor întreba, domnilor, ce este de făcut de acum înainte. Şi asta vă îndemn să faceţi. Priviţi spre viitor, şi nu spre trecutul regretabil. Să dăm istoricilor ce-i al istoricilor!

Domnul Marius Iriza:

De mult timp, cetăţeanul care se prezintă cu probleme la una din instituţiile publice, fie primărie, poliţie, spital sau banala poştă, se loveşte de nepăsarea, indiferenţa şi impertinenţa funcţionarilor care sunt plătiţi pentru a fi în slujba sa. De multe ori se ajunge ca pentru o semnătură sau o hârtie pe care în mod normal ar fi dobândit-o în câteva minute, un om normal să petreacă ore, chiar zile întregi perindându-se de la ghişeu la ghişeu, expediat de o faţă acră, ascunsă în spatele unui geam, către una plictisită, care, la rândul ei, îi arată un alt ghişeu, în spatele căruia o femeie pe jumătate adormită, preocupată de orice altceva, mai puţin nevoile cetăţeanului, îl trimite din nou la ghişeul de unde a plecat. Şi dacă pentru a ajunge la fiecare dintre feţele acelea acre şi plictisite trebuie stat la rând câteva zeci de minute, atunci ziua este iremediabil pierdută.

În sistemul de sănătate, problemele sunt mult mai grave, deşi nu cu mult diferite, deoarece în numeroase cazuri este în joc sănătatea sau chiar viaţa cetăţeanului, datorită indiferenţei sau pasivităţii personalului medical. Aici, la proastele servicii oferite pacienţilor, intervin şi lipsurile majore de fonduri. În unele spitale din România, pacienţii sunt nevoiţi să aducă seringi, spirt şi vată de acasă, ca să nu mai vorbim de faptul că, pentru o radiografie, ei trebuie să vină la analize cu sticluţa de bariu în buzunar.

Aceasta este ţara în care anormalul a devenit firesc, iar românul deja s-a obişnuit cu această situaţie. Când mentalitatea angajaţilor din instituţiile publice va fi schimbată, sau vor fi schimbaţi angajaţii cu această mentalitate, iar cei rămaşi îşi vor da seama că trăiesc din banii cetăţeanului de rând şi sunt nevoiţi să îl respecte, indiferent de poziţia sa socială, atunci putem spune că România a făcut un pas mare spre Europa.

Domnul Mihai Sandu Capră:

Declaraţie politică intitulată "Semne bune anul are"

Noul an ce se adaugă istoriei recente democratice a Romaniei a început destul de radical, promiţând clarificarea multor probleme ce au trenat timp de mai bine de un deceniu. Astfel, partidul roşu se federalizează, fiind confruntat cu o imagine a unui partid al corupţilor, imagine de care păturile inferioare încearca să se detaşeze. Cu un Geoană care "desfide" pe cei care încearcă să strice construcţia de "poze curate" în timp ce tranzactionează "perfect legal" terenuri de zeci de milioane de euro, cu un Năstase care brusc a devenit cel mai timid om politic, fugind de presa ca vampirii de lumina dimineţii, în timp ce arată publicului sticluţa de aghiasmă purtată la piept, partidul social democraţiei este o scenă sângerie, în care victimizarea nu-şi mai are sensul, iar autocritica te bagă în gura lupului...sau a bunicuţei care stă şi arată cu degetul către epoca luminoasă a conducerii sale.

Asistăm la congrese, trâmbiţate furios în gura mare, care se încheie cu o mare fâsâială lipsind mesajul, asistăm la declaraţii războinice, de genul aceluia ca PSD se lanseaza în procesul de cucerire a segmentelor noi de electorat, uitându-se însă punctul de plecare, adică mesajul populist că este un partid al tuturor segmentelor sociale, un partid al întregii Romanii, totul reducându-se, privind la rece, la o mare furtună într-un pahar de apa. Realitatea este că Dan Ioan Popescu tot dă cu subsemnatul pe la D.N.A, însoţit de Ion Iliescu şi de Adrian Năstase şi... probabil că am cam epuizat toţi vectorii de imagine, toţi liderii de opinie ai acestui mare organism, al celui mai mare partid din România.

Astfel, încercările de structurare sau mai bine spus de concentrare a factorilor de decizie politică şi doctrinară a PSD nu fac decât să-mi aducă aminte de minunatul concert pe care artiştii Titanicului l-au interpretat înainte de a fi înghiţiţi de valuri.

Mult succes!

Domnul Mircea Valer Puşcă:

"Imaginea PSD, mai importantă decât cea a României?"

Dorind să-şi protejeze partidul, domnul Adrian Năstase s-a suspendat din funcţia de conducere pe care o deţinea... Nume importante ale Pardidului Social Democrat au salutat şi apreciat gestul acestuia, considerându-l mai mult decât necesar! Grija faţă de imaginea propriului partid, teama de a nu înregistra o noua şi dureroasă scădere a încrederii şi, implicit, a intenţiei de vot, sunt motivele reale care au stat la originea gestului, dar şi la acceptarea cu bucurie a autosuspendării. "Nimic nou sub soare!", a spus filosoful, şi (vai!) câtă dreptate a avut! Aceeaşi "politică" a jumătăţilor de măsură... Dacă ar fi dat dovadă de un real spirit responsabil, domnul Adrian Năstase ar fi recurs la gesturi similare pentru a proteja şi alte instituţii: Parlamentul României, Camera Deputaţilor şi, în ultimă instanţă, dar cel mai important, România însăşi! Să fi scăpat din vedere domnul Adrian Năstase că este co-preşedinte al Parlamentului, alături de domnul Nicolae Văcăroiu, că este preşedintele Camerei Deputaţilor şi nu în ultimul rând, conform prevederilor constituţionale, în situaţia deloc dorită a vacantării funcţiei de Preşedinte al statului şi incapacităţii Preşedintelui Senatului de a prelua interimatul, devine Preşedinte al României? Eu nu cred că a putut uita ceva atât de important! Aşadar, legitimitatea întrebării din titlu devine evidentă, iar răspunsul îl vom afla curând.

Va accepta domnul Adrian Năstase să-şi dea demisia din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, urmare a solicitării făcute de prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu? Iată, în fapt, care este acum provocarea la care trebuie să răspundă, în egală măsură, domnul Adrian Năstase şi Partidul Social Democrat... Dacă asumarea demisiei va fi refuzată, nu ne rămâne decât să constatăm, din nou, că soarta României, imaginea ei, eventualele prejudicii etc. sunt prea puţin importante în optica proaspătului autosuspendat şi al partidului pe care-l reprezintă.

Aş aplauda şi aprecia ca pe un gest de normalitate demisia din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor a domnului Adrian Năstase. Cu atât mai mult cu cât, de o bună bucată de vreme, şi-a pierdut sprijinul majorităţii membrilor acesteia, iar încăpăţânarea de a rămâne pe post, în dispreţ faţă de voinţa majorităţii, a adus suficiente prejudicii sistemului democratic. Mai mult decât propria-i voinţă şi ambiţie, acum este vorba şi de interesul naţional... Dacă demisia întârzie, eu sper ca Partidul Social Democrat, prin membrii săi investiţi cu rol şi responsabilitate în funcţiile de decizie, să-i impună un astfel de gest! Cu siguranţă, ceea ce dăunează - ca imagine - PSD-ului, nu poate să nu dăuneze imaginii Parlamentului, Camerei Deputaţilor şi nu în ultimul rând României. Aşadar, atât domnul Adrian Năstase, cât şi PSD-ul, se află în faţa unui examen obligatoriu de dat. Singura problemă este dacă "nota" va fi una de trecere sau dacă vor rămâne repetenţi...

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Săptămâna trecută o declaraţie a preşedintelui Băsescu a făcut vâlvă. "Vreau să aveţi curaj să luaţi actele normative emise în ultimii 10 ani şi să constatăm care au fost acte normative corect emise, cu o bună justificare economică, şi care au fost acte normative emise în favoarea unor grupuri de interese nelegitime, cărora o să le spun de acum grupuri de tip mafiot", este ceea ce a spus preşedintele. Prin această declaraţie, Traian Băsescu sugera actualei puteri să verifice actele normative din ultimii zece ani prin care unele persoane sau societăţi comerciale au fost direct favorizate, în dauna interesului general.

Este posibil ca în aceste zile, amatorii de dezvăluiri să stea cu ochii aţintiţi spre Palatul Victoria. Eu vreau să atrag atenţia că nu trebuie verificate doar actele normative elaborate de guvernele care s-au perindat pe la acest palat. Trebuie verificate - recunosc, este ceva mai dificil - şi numeroasele contracte de care a beneficiat clientela politică a diferitelor formaţiuni care s-au aflat la putere.

Am să vă prezint acum un caz tipic din guvernarea trecută. Avem o triadă: ministru, prefect, ginerele prefectului. Ministrul şi prefectul sunt evident din acelaşi partid politic, şi, cum reprezintă politic acelaşi judeţ, sunt, de ce nu, şi prieteni. Ministerul condus de ministrul respectiv are de executat o lucrare. Ca din întâmplare, una dintre societăţile care primesc contractul, foarte consistent, evident, este una controlată de ginerele prefectului. Şi astfel se închide triunghiul. Personajele acestei deloc imaginare relatări sunt: Ioan Mircea Paşcu -fost ministru al apărării, actualmente deputat PSD de Satu Mare; Gheorghe Ciocan - fost prefect de Satu Mare, actualmente vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Satu Mare; Ioan Ciocan - patron al firmei SC Lescaci Com SRL, ginerele lui Gheorghe Ciocan.

Firma lui Ioan Ciocan a primit în perioada 2002-2003 un contract de executare a unor lucrări la Eforie Sud (Carmen Sylva) plătite de către MApN. Suma se ridica la 41 miliarde lei vechi. Poate părea ciudat că o firmă din Satu Mare a fost selecţionată să efectueze lucrări pe litoral. Dar trecem peste acest aspect. La fel de ciudat este că MApN a refuzat în 2004 să răspundă unei solicitări venite din partea presei şi să prezinte numele firmelor cu care a avut contract pentru lucrările de la Eforie Sud. După căderea PSD, s-a aflat numele acestor firme. Aceasta este pe scurt filmul unei acţiuni tipice de favorizare a unui client sau amic politic al puterii. Mai multe amănunte au apărut în Jurnalul Naţional. Consider că se poate porni în descoperirea "tenebrelor" trecutului politico-economic şi de la acest caz, care este mai mult decât edificator.

Domnul Petru Andea:

Dezbaterile în Parlament referitoare la Legea bugetului de stat pe anul 2006, desfăşurate concomitent cu o grevă de amploare a cadrelor didactice din învăţământul românesc, au evidenţiat fără echivoc înrăutăţirea în acest an a finanţării sistemului educaţional.

Drept consecinţă, Guvernul a promis pentru acest domeniu o alocate suplimentară de peste 1 miliard de euro, operabilă pe parcursul anului 2006. Deşi Guvernul insistă ca această sumă să fie destinată exclusiv finanţării unor programe din învăţământ, sunt cât se poate de actuale, pertinente şi obiective solicitările privind alocarea unei părţi din această sumă şi pentru creşterea salariilor cadrelor didactice.

Subliniem că în actualul Program de guvernare se prevede o "creştere substanţială" a acestor salarii, susţinute financiar prin norma legală de acordare, până în 2007, a 6% din p.i.b. pentru finanţarea învăţământului.

Reamintim că procesul de creştere, până la dublare, a salariilor cadrelor didactice a consemnat cea mai viguroasă acţiune în anul 2004, an în care salariile profesorilor universitari au crescut practic cu 100%, iar ale celorlalte cadre didactice au crescut în medie cu 35%.

Din păcate, anul 2005 a consemnat doar o creştere modestă a salariilor din învăţământ, de 13,5% în termeni nominali, ceea ce înseamnă o creştere de sub 5% în termeni reali.

Anul 2006 este şi mai "zgârcit" cu dascălii, prevăzând o creştere nominală de 11,5%, ceea ce practic stopează creşterea reală a salariilor acestora.

Doresc să dau crezare afirmaţiilor Guvernului potrivit cărora la ora actuală există suplimentar disponibili pentru învăţământ circa 1,1 miliarde euro, deci circa 40.000 milioane lei vechi. Apreciez necesară şi posibilă alocarea a jumătate din aceste fonduri pentru infrastructură şi dotări în învăţământ, iar a celeilalte jumătăţi pentru un spor semnificativ al salariilor cadrelor didactice.

Conform bugetului aprobat pentru anul 2006, fondul actual de salarizare în învăţământ este de circa 50.000 miliarde lei. Suplimentarea acestuia cu 20.000 miliarde lei face posibilă o creştere a salariilor cu încă 40%, ceea ce ar asigura în acest an un nivel satisfăcător al salariilor cadrelor didactice.

Desigur, Guvernul poate rămâne inflexibil la nevoile salariale ale cadrelor didactice, refuzându-le aceste creşteri. Ar demonstra însă din nou că programul de guvernare şi promisiunile electorale ale Alianţei D.A. nu au avut şi nu au valoare, că dascălii au fost deliberat înşelaţi, iar sintagma "Să trăiţi bine!" este lăsată pentru mai târziu, sau mai bine zis pentru mult prea târziu.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Policlinica militară de pe strada Mihai Eminescu se va desfiinţa de la data de 1 martie 2006. Decizia a fost luată la începutul acestui an de către şefii Direcţiei medicale din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi are la bază procesul de reorganizare a serviciilor medicale ale armatei române.

Conducerea ministerului justifică desfiinţarea unităţii militare din garnizoana Bacău prin faptul că "unităţile militare din armată au servicii medicale proprii, care acordă asistenţă medicală pentru cadrele militare şi familiile acestora. În Municipiul Bacău există structuri medicale ale Ministerului Sănătăţii suficiente, la care au accesibilitate atât cadrele militare, familiile acestora, precum şi rezerviştii şi veteranii de război".

În plus, M.Ap.N. consideră că adresabilitatea bolnavilor la policlinica militară a scăzut progresiv, astfel încât indicatorii medicali de performanţă şi de calitate nu mai justifică cheltuielile administrative şi de personal pentru funcţionarea ei.

Practic, după aproape 50 de ani de existenţă, Policlinica militară de la Bacău nu mai este rentabilă din punct de vedere economic, de vreme ce Direcţia Medicală a Armatei a conchis că decontările serviciilor de sănătate de către Casa de sănătate a armatei nu acoperă nici cheltuielile de personal din unitatea medicală băcăuană.

Chiar dacă mare parte din cei peste 1500 de militari activi din Bacău n-au mai trecut de mult pragul Policlinicii militare, cei mai afectaţi de restructurarea serviciilor medicale militare sunt rezerviştii şi veteranii de război. Este vorba despre aproape 9000 de foşti ofiţeri şi subofiţeri, care, lună de lună, au apelat la serviciile doctorilor şi farmaciştilor din policlinică.

Filiala Bacău a Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război susţine că această reorganizare nu are în vedere necesităţile membrilor săi şi nu ţine cont nici de prevederile statutului cadrelor militare privind drepturile la gratuitatea asistenţei medicale şi a medicamentelor.

În acelaşi context, Organizaţia Bacău a Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere a explicat conducerii M.Ap.N. că sălile de aşteptare pentru pacienţi, laboratoarele de analiză, stomatologie şi de farmacie şi cabinetele medicale de specialitate din centrul de sănătate militară nu justifică desfiinţarea policlinicii.

Sărăcia, frigul şi dotarea precară fac din Policlinica militară o unitate sanitară ce trebuie restructurată. Doctorii nu au aparate de investigaţii medicale moderne, farmaciştii, nu de mult, se deplasau cu autoturismele proprietate personală la Iaşi după necesarul de medicamente, ca să nu mai vorbim de lucrările de igienizare curente, neexecutate probabil din lipsă de fonduri. Cu alte cuvinte, Centrul de sănătate militar de la Bacău a fost lăsat să moară încet şi sigur.

Având în vedere aceste considerente vom cere Ministerului Sănătăţii să reanalizeze decizia de desfiinţare a Policlinicii militare din Bacău sau să fie luată în considerare propunerea noastră de închiriere a spaţiilor de către medicii de aici, lucru care atrage după sine păstrarea pacienţilor cu condiţia încheierii unui contract cu Casa judeţeană de asigurări de sănătate potrivit OU 124/1998.

Domnul Petru Movilă:

«Sindromul "Mătuşa", "Verişorul Octavian" şi social-democraţia"»

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi se referă la un fenomen care a devenit caracteristic pentru PSD, partidul care sub o denumire sau alta a condus România timp de un deceniu. Acest fenomen botezat de presă "Sindromul Mătuşa" cu varianta sa "Verişorul Octavian" ilustrează, cu o forţă de nerespins, distanţa uriaşă dintre vorbă şi faptă, adică dintre doctrina şi practica politică a acestui partid. Fără îndoială, nu este vorba de marea masă a membrilor PSD care, în majoritatea ei, este alcătuită din oameni cinstiţi, muncitori şi chiar săraci, ci de liderii acestuia, de la nivel central şi judeţean - aşa numiţii baroni.

Nu este necesar să descriu faptele, ele au fost povestite de presă. Eu vreau doar să subliniez aici, în faţa dumneavoastră, a parlamentarilor acestei ţări, semnificaţiile principale - politice şi morale ale acestor fapte.

Voi începe cu o chestiune dezarmant de simpla: un prim-ministru, în România ultimilor ani, a avut un salariu ceva mai mare ca indemnizaţia unui parlamentar. Să admitem că ar obţine un oarecare venit din activitatea de profesor la o universitate de stat sau privată. Vă rog să calculaţi şi să vedeţi că venitul său lunar nu depăşeşte 70-80 milioane de lei vechi. Să presupunem că nu cheltuieşte nimic pe mâncare, îl scutim şi de orice alte cheltuieli şi obţinem un total de aproximativ 1 miliard de lei anual; asta înseamnă cam 33.000 $ la cursul de azi. În patru ani ar fi 132.000 de dolari.

Domnul Adrian Năstase - pentru că despre el este vorba - nu a declarat că ar avea şi alte surse de venit cum ar fi o societate comercială, vreo afacere oarecare, legală, care să îi aducă venituri. Şi, totuşi, are o avere impresionantă; colac peste pupăză, apar şi mătuşi sărace, dar care lasă averi impresionante drept moştenire. Oricâte circumstanţe atenuante am găsi, oricâte argumente ingenioase ar aduce domnia-sa, oricât sprijin i-ar acorda partidul său, nu mai poate convinge pe nimeni.

Dar domnul Adrian Năstase nu este un membru oarecare al PSD, ci unul din liderii de frunte, unul din întemeietorii şi conducătorii lui, încât la un moment dat cine zicea PSD, zicea Adrian Năstase şi viceversa. Nici acum numele lui nu poate fi disociat de PSD şi dacă Adrian Năstase cel real este cel caracterizat de "Sindromul Mătuşa" în sens larg atunci - bună logica natură - ne obligă să tragem concluzia că şi partidul pe care l-a condus (în special pătura de sus a acestuia) este bolnav de acest sindrom.

Respectând proporţiile, cam aceleaşi lucruri le putem spune şi despre Dan I. Popescu, Miron Mitrea, Victor Hrebenciuc şi alţii. Însuşi Preşedintele PSD, domnul Mircea Geoană, care clamează mereu nevoia unei reforme morale în PSD, a dovedit că are relaţii proaste cu unele din valorile mari ale moralei, cum ar fi sinceritatea, adevărul, acordul dintre vorbă şi faptă.

Stimaţi colegi,

Ştiţi foarte bine că ceea ce am spus până aici nu este decât o descriere succintă a unor fapte incontestabile, cunoscute deja de toată lumea. În mod necesar au intrat în acţiune şi organele de drept ale statului; şi acest lucru este, de asemenea, cunoscut de toată lumea.

Dar noi, cei din această sală, nu suntem nici procurori, nici judecători şi nici măcar avocaţi; noi suntem oameni politici, trimişi aici de poporul acestei ţări pentru a face legi care să îl apere şi să îi păstreze valorile economice, politice şi morale.

Mă întreb pe mine şi vă întreb şi pe dumneavoastră, cum ar putea un partid condus de oameni ca cei de mai sus, să apere şi să promoveze marile valori ale democraţiei şi ale moralei, când ei sunt primii care le încalcă grav?

Doctrina social-democrată este una nobilă, bazată pe dreptate, solidaritate şi grija pentru cel neajutorat. Cum ar putea să apere aceste valori oameni bolnavi de "Sindromul Mătuşa" şi, mai general, dominaţi de o sete de îmbogăţire dincolo de limitele normalului?

Cu câţiva ani în urmă, liderii PSD proclamau cu aroganţă necesitatea destructurării PD. Azi, PSD nu se află în faza destructurării şi asta nu pentru că ar fi victima vreunui complot sau scenariu tenebros al adresărilor politice, ci din propria sa vină, din vina conducerii sale în primul rând. S-a ajuns până acolo încât o mare parte a populaţiei acestei ţări se întreabă dacă PSD mai este necesar României. Cât despre mine, răspuns: nu mai este necesar!

Domnul Eugen Bejinariu:

"Preocupări colaterale într-o guvernare de dreapta"

Am intitulat declaraţia politic de astăzi "Preocupări colaterale într-o guvernare de dreapta". Dacă punem faţă în faţă programul de guvernare, respectiv şi preocupările concrete şi curente ale Guvernului Alianţei D.A., vom constata cât de mult s-a îndepărtat guvernarea de agenda cetăţeanului român. Iată şi faptele.

Alianţa D.A. şi-a propus să lichideze corupţia din România. Pentru aceasta a trecut la "descoperirea" a tot felul de bănuieli, presupuneri şi acuzaţii la adresa PSD, de la preşedintele social-democraţiei din România, cea mai mare şi mai puternică formaţiune politică, la primarul şi consilierul PSD din cea mai mică sau îndepărtată comună din ţară. Un distins lideri PNL din Suceava a şi declarat că oamenii PSD trebuie hăituiţi şi a spus-o în calitatea domniei sale "de om al pădurii"! Să înţelegem că o parte din viaţa pădurii a fost adusă în viaţa politică? Şi are dreptate.

Liderii PSD, Adrian Năstase şi Dan Ioan Popescu sunt acuzaţi în toate felurile. În cazurile liderilor PSD nu funcţionează prezumţia de nevinovăţie. Aceasta a fost repartizată în întregime către Guvernul liderilor PNL, PD şi UDMR şi n-a mai rămas şi pentru alte formaţiuni politice parlamentare!

Firma Cazacu din Urlaţi, a distinsei doamne de peste 70 de ani, asfaltează de zor străzile şi bulevardele capitalei, cu un contract pe durata a două mandate, fără nici un conflict de interese, ne asigură domnul primar general al Capitalei. Domnul vicepremier George Copos face afaceri de miliarde cu statul român, este urmărit penal, dar est nevinovat pentru că a făcut ilegalităţile înainte de a fi membru al Guvernului.

După ce printr-o "inspiraţie de moment" domnul prim-ministru călin Popescu Tăriceanu dădea foarte mulţi bani la bursă, vine în apărarea domnului Dinu Patriciu, lider de marcă în PNL şi urmărit penal, patronând la Guvern mai multe întâlniri cu prietenul domniei sale şi doamna ministru Monica Macovei cu scopul de a face o mai bună "reformă a justiţiei" din România. Recent s-a mai aflat că din lipsă de atenţie lucrări de miliarde lei de la hidrocentrale au fost contractate, fără licitaţie, cu o firmă elveţiană.

Acum se merge pe calea unei şi mai grave ignorări a separaţiei puterilor în stat, separare realizată în România odată cu Regulamentul organic. Se propune oficializarea comunicării între Justiţie şi Executiv pentru mai "buna guvernare", deoarece această separare a puterilor creează în ultima vreme mari greutăţi Executivului.

Un ultim domeniu în preocupările Alianţei D.A., "în folosul populaţiei", este fuzionarea dintre PNL şi PD. Mai recent a venit şi o altă "binefacere" pentru populaţiei, şi anume mişcarea "Dialogul Liberal" din cadrul PNL, care îşi propune unirea cu PNŢCD, un alt partid cu "succese" la guvernarea ţării!

UDMR luptă, pe baza strategiei paşilor mărunţi. Acum, fiind la guvernare, pretinde paşi mari pentru obţinerea autonomiei cultural-teritoriale pe care o are, dar nu-i legiferată. Vrea să creeze modele pentru Europa! Credem că adoptarea Legii minorităţilor în forma redactată de UDMR şi adoptată fără cutremurare de Guvern reprezintă un demers anticonstiuţional şi cu urmări greu de evaluat acum.

De problemele guvernării se ocupă, când mai au timp între două plecări în străinătate, domnii secretari de stat şi secretarele din ministere, care mai şi greşesc în transmiterea convocărilor domnului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu.

În vremea aceasta, populaţia o duce din ce în ce mai greu, iar domnul preşedinte Traian Băsescu ne asigură că va fi şi mai greu la integrare. Până acum, toate greutăţile populaţiei erau datorate guvernării PSD. După un an - doi de guvernare portocalie, greutăţile se datorează integrării. Guvernarea PNL, PD, UDMR, Partidul Conservator este cea mai bună de la revoluţie până astăzi. Dar cea mai mare parte a populaţiei din judeţul Suceava are însă, din păcate, o altă părere şi o veţi constata la alegerile viitoare, anticipate sau la sfârşit de mandat.

Domnul Relu Fenechiu:

Nu sunt adeptul imixtiunii în problemele interne ale unui alt partid politic. Nu m-au interesat şi nu mă interesează frământările din interiorul altui partid decât cel din care fac parte. De asemenea, nu contest dreptul Opoziţiei de a ataca justificat, când are argumente, Puterea. Dar nu pot sta cu mîinile încrucişate şi să nu răspund atunci când partidul din care fac parte este atacat pe nedrept. Zilele trecute, când în PSD a ieşit la iveală şi afacerea "verişorul", care îl viza pe preşedintele Mircea Geoană, s-au înteţit acuzaţiile la adresa actualei puteri, în special cele la adresa PNL, susţinându-se că ar fi la originea scandalurilor care au cutremurat şi cutremură în continuare fostul partid de guvernământ. Lucrurile nu stau deloc aşa. Nici PNL şi nici partenerii săi de la guvernare nu au avut şi nu au nici vreun amestec în dezvăluirile privind scandalurile "Mătuşa Tamara", "Verişorul Barba" ş.a. Şi domnii Geoană, Năstase şi ceilalţi o ştiu foarte bine, dar vor să politizeze chiar şi faptele de care numai ei sunt vinovaţi. Făcând o paranteză, nu pot să mă abţin şi să nu remarc că PSD nu a învăţat nimic din lecţia pierderii puterii. Aroganţa este la ea acasă în acest partid. Culmea, foştii chiriaşi de la Palatul Victoria nu consideră grav faptul că unii dintre liderii lor au căzut în păcatul greşelii, ci faptul că aceste greşeli au ajuns la cunoştinţa opiniei publice. Deci, nu faptul - la figurat vorbind - că ai furat este grav, ci descoperirea furtului. Este adevărat, pentru profesioniştii din lumea interlopă, deconspirarea este un lucru grav.

Se pare însă că liderii PSD vor să mascheze - stângaci, totuşi - războiul civil din partid şi aruncă pisica în curtea Puterii. Nu am să mă mir dacă peste scurt timp vom afla că recentele scandaluri din PSD nici măcar nu au existat şi că vor fi catalogate ca fiind invenţii ale Puterii.

Tocmai din această cauză nu voi avea pretenţia să mă aştept la un comportament corect al liderilor PSD, lideri care şi la recentul Consiliu Naţional au atacat adversarul politic cu fraze copiate de la comuniştii din negura anilor '50: "Traian Băsescu şi guvernul marionetă se poartă ca în Evul Mediu, declanşând o vânătoare de vrăjitoare" sau "PNL se îndreaptă cu paşi repezi spre haosul ţărănist" - l-am citat aici pe Mircea Geoană. Şi dacă mă gîndesc că mulţi dintre cei prezenţi la această reuniune de vîrf a PSD au participat sub culorile FSN, în 28 ianuarie 1990 la reeditarea tragicului 8 noiembrie 1945, nu mai sunt multe de spus despre "noul" PSD.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

"Speranţa moare ultima"

Un alt început pentru PSD. Dacă de la Congresul din aprilie anul trecut nu au reuşit mare lucru, vineri, Mircea Geoană a dat startul, pentru a nu ştiu câta oară în 15 ani, la modernizarea şi reconstrucţia partidului. Însă, în loc să se ia o decizie tranşantă, care să spele imaginea partidului greu încercat în ultima lună, cei prezenţi în sală au asistat sideraţi la un discurs de o oră al domnului Geoană, în care se înghesuiau de-a valma: ocări la adresa actualei puteri care prigoneşte cinstiţii PSD-işti, un apel către unitate adresat membrilor, strategii de redresare a României şi strategii electorale. De fapt, un discurs patetico-liric, prin care actorul amator Geoană a reuşit ceea ce a şi declarat de altfel: să nu vorbească despre scandalurile care au afectat imaginea partidului şi, în consecinţă, să dezamăgească.

Electoratul PSD, opinia publică şi cei strânşi acolo pentru marele eveniment au aflat acum, dacă nu s-au convins de-a lungul acestor ani, căcine vrea să dea sfaturi în partid să se abţină şi că partidul are o singură conducere, «un comandament unic».

Şi totuşi, după cum declară domnul Geoană, la ei e «cea mai consistentă şi vizibilă democraţie internă», pe când ceilalţi au «dictatură băsesciană» şi haos.

De notorietate rămân şi referirile la un aşa-zis proces de primenire a liderilor din PSD, sau îndemnul adresat celor foarte bogaţi care au «o obligaţie de solidaritate, nu doar de profit», prin instituirea unei taxe de solidaritate. Foarte constructiv apelul, mai ales că cei foarte bogaţi despre care vorbeşte se află chiar în ograda PSD-ului, aceasta fiind soluţia salvatoare găsită la recentele scandaluri din sânul partidului. Cât despre tinerii PSD care aduc un suflu nou partidului şi de care depinde procesul de primenire, cred că sunt aproape inexistenţi, iar cei vizibili şi activi sunt construiţi după chipul şi asemănarea seniorilor.

S-a vorbit mult, dar fără rezultat, şi nu mă refer aici doar la discursul domnului Geoană; cert este că problemele interne ale partidului nu s-au rezolvat, iar reforma morală se lasă în continuare aşteptată. Sunt aproape sigur că această reformă va împărtăşi soarta Comisiei de integritate morală a PSD-ului, care a murit înainte de a-şi face datoria.

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Tema intervenţiei mele de astăzi se referă la lozinca "Să trăiţi bine" a Alianţei D.A. şi la rezultatele obţinute de Guvernul Tăriceanu.

După un an de activitate a Guvernului Tăriceanu este firesc ca românii să-şi pună întrebarea dacă trăiesc într-adevăr mai bine faţă de anul precedent. În fond, pentru majoritatea covârşitoare a cetăţenilor României sunt esenţiale două cerinţe : asigurarea unui loc de muncă, pe cât posibil stabil, şi, totodată, creşterea puterii de cumpărare a veniturilor lor băneşti, respectiv a nivelului de trai.

În cursul anului 2005, numărul total de salariaţi pe economie, evidenţiat în statistica oficială, a stagnat în jurul cifrei de 4,5 milioane, cu numai cca 100.000 de salariaţi în plus faţă de anul 2004. Acest rezultat este deosebit de negativ, întrucât Programul de guvernare al Alianţei D.A. avea în vedere realizarea unui număr de 4,75 milioane salariaţi, respectiv transferul unui număr de cca un sfert de milion de persoane care lucrează în economia subterană, în rândul salariaţilor cu contract de muncă, plătitori de impozite şi taxe pe venituri, precum şi de contribuţii pentru asigurările sociale de stat. Totodată, eşecul realizării acestui obiectiv evidenţiază faptul că locurile noi de muncă care au fost create nu au reuşit să le acopere pe cele desfiinţate prin licenţierile colective sau prin falimentarea unui număr important de întreprinderi.

Acest eşec este datorat pe de o parte reducerii ratei creşterii economice la mai puţin de jumătate în anul 2005 faţă de anul 2004, respectiv la cca 4 % faţă de 8,3% realizat în anul precedent, şi faţă de 5,5% prevăzut de Guvernul Tăriceanu. Pe de altă parte, eşecul a fost cauzat de întârzierea reformelor în economia reală şi proasta gospodărire a resurselor. Ca urmare nu s-a reuşit nici pe departe să se satisfacă cerinţa cetăţenilor români pentru crearea de noi locuri de muncă şi creşterea, în ansamblu, a numărului total de salariaţi pe economie.

Faptul că, în prezent, peste două milioane de români lucrează în străinătate temporar, demonstrează eşecul politicii economice, contribuind, totodată, la menţinerea unei rate relativ reduse, însă deformate, a şomajului în ţara noastră.

Un alt rezultat negativ al politicii economice în anul 2005 s-a manifestat prin realizarea celui mai ridicat nivel al inflaţiei din rândul ţărilor europene. Rata inflaţiei în decembrie 2005 a fost de 8,6% faţă de decembrie 2004, depăşindu-se sensibil previziunea iniţială de 7,5% a Guvernului Tăriceanu.

Creşterea inflaţiei a fost şi este favorizată, în continuare, de avalanşa de noi taxe şi impozite, precum şi de creşterea accelerată a preţurilor şi tarifelor la gazele naturale, la energia electrică şi termică, la carburanţi, în transportul public etc. În consecinţă, sunt create toate premisele pentru scumpirea în primele luni ale anului 2006 a preţurilor la carne, pâine, zahăr, ulei şi în general la toate produsele alimentare şi nealimentare.

Cea mai vulnerabilă parte a populaţiei, datorită politicilor economice promovate în ultimul an de Guvernul Tăriceanu, a fost cea cu venituri mici şi modeste.

Semnificativ în această privinţă apare discrepanţa între veniturile pensionarilor de asigurări sociale de stat şi cele ale salariaţilor. Astfel, cu toate că pensiile au fost indexate cu 3% încă de la începutul anului 2005, iar în cursul anului au fost finalizate 4 etape de recalculare a pensiilor, în luna noiembrie 2005, pensia medie nominală de asigurări sociale de stat a fost de numai 274 lei noi, în creştere cu 8,7% faţă de noiembrie 2004. Pensia medie reală datorită inflaţiei nu a înregistrat însă nici o creştere. Pensia medie realădin luna noiembrie 2005reprezintă numai 57,3% faţă de nivelul avut în octombrie 1990, ceea ce evidenţiază sărăcirea acestui segment important al populaţiei. Această tendinţă rezultă şi din raportul între pensia medie şi câştigul salarial mediu brut pe economie de 51,6% în octombrie 1990, care în noiembrie 2005 s-a redus aproape la jumătate, respectiv la numai 26,9%.

Câştigul salarial mediu net pe economie în noiembrie 2005 a fost de 774 lei noi, în creştere cu 23,8% faţă de noiembrie 2004. Ţinând seama de inflaţie, creşterea reală a fost de numai 13,9%. Cu toate acestea, nivelul câştigului salarial mediu real pe economie reprezintă numai 83,5% faţă de octombrie 1990. Totodată, ţinând seama de faptul că cca. 80% din numărul total de salariaţi pe economie se află la sau sub nivelul câştigului salarial mediu net pe economie, se produce o puternică polarizare în rândul salariaţilor în favoarea celor cu salarii mari.

Ridicarea nivelului salariului minim brut pe ţară la 330 lei noi începând cu luna ianuarie 2006, respectiv cu numai 6,5%, ceea ce probabil nu va acoperi nici rata inflaţiei pe anul în curs, va contribui, de asemenea, la accentuarea fenomenului de polarizare a întregii societăţi româneşti. De altfel, acest nou nivel al salariului minim reprezintă numai 58% din nivelul unui trai minim decent pentru o persoană adultă activă din mediul urban, care în prezent este evaluat la 570 lei noi.

Discrepanţa din ce în ce mai mare între cei bogaţi şi opulenţa pe care aceştia o afişează faţă de cei mulţi şi săraci caracterizează polarizarea societăţii româneşti în această etapă. Ea evidenţiază, de asemenea, lipsa unei pături de mijloc cât de cât consistente, în măsură să asigure un anumit echilibru între extreme. Adâncirea acestui fenomen poate conduce la dezechilibre, în măsură să stopeze sau chiar să compromită aplicarea unor reforme economice.

La începutul noului an 2006, lipsa de perspective privind crearea de noi locuri de muncă şi de creştere în ansamblu a numărului total de salariaţi pe economie, eşecul scoaterii la suprafaţă a celor ce lucrează în economia subterană, inflaţia şi declinul puterii de cumpărare a veniturilor băneşti ale populaţiei pe fondul încetinirii semnificative a creşterii economice, toate la un loc sunt de natură să dea un răspuns negativ la rezultatele obţinute prin aplicarea lozincii Alianţei D.A. "Să trăiţi bine".

Guvernul Tăriceanu ar trebui să prezinte în faţa Parlamentului României modalităţile concrete de soluţionare a gravelor probleme pe care le ridică insuccesul aplicării în practică a lozincii "Să trăiţi bine", precum şi a politicilor sale economice şi sociale.

Dezbaterea unor astfel de probleme de majoră importanţă pentru cetăţenii României ar putea contribui la găsirea unor soluţii viabile.

Domnul Ioan Ţundrea:

Obiectul declaraţiei politice: "Cazul Teo Peter semnalat şi la Reşiţa"

In mass media locală din Caraş Severin, de căteva zile este în prim plan o ştire despre o posibilă eroare a justiţiei. Cazul, extrem de mediatizat, se referă la aplicarea unei sancţiuni minime unei persoane care, aflată în stare de ebrietate, a produs acccidentarea mortală a unui tânăr de 25 de ani. Adresa referitoare la posibila eroare judiciară mi-a fost prezentată şi la cabinetul parlamentar, aceasta fiind motivaţia pentru care analizând logica unui număr mare de asemenea situaţii m-am transpus în mentalul colectiv al cetăţeanului obişnuit. De ani buni, auzim despre nenumarate situaţii in care un şofer beat este achitat după ce omoară un om. S-a instalat în mentalul colectiv în mod dramatic ideea extrem de periculoasă că verdictul justiţiei în astfel de cazuri este invariabil acelaşi, achitarea vinovatului.

Despre aceste verdicte absurde se aude atât la Reşiţa, cât şi în oricare altă localitate din ţară. Inţelegem că Justiţia română este extrem de preocupată cu marile cazuri de corupţie şi că priorităţile cetăţeanului obişnuit sunt lăsate mai la urma, dar suma aceasta de cazuri similare cu cea a lui Teo Peter ar trebui să constitue un motiv real de îngrijorare. Nu ne mai miră atitudinea taximetristului din cazul invocat, care a raţionat româneşte prin neparticipare la proces. Obişnuit cu scepticismul din România, şi anume că procesele de acest tip au acealaşi verdict, acesta şi-a văzut liniştit de problemele lui. Atragem atenţia celor care sunt plătiţi să împartă dreptatea, că de ani buni balanţa justiţiei are talerele înclinate. Partidul Conservator, deţine formula prin care acest mecanism poate fi îndreptat şi aceasta este atât Legea Voiculescu, cât şi balanţa din siglă.

Sperăm într-o aplicare cât mai rapidă a acestei legi, care ar curăţi acest mecanism, care în mentalul cetăţeanului este murdar de foarte multe ori. Partidul Conservator atrage atenţia despre fenomenul dramatic al pierderii credibilităţii cetăţeanului în cele mai importante institutii ale statului, Parlament, Guvern, mass media şi Justiţie. Să fie oare vreun interes obscur pentru a-şi consolida altă instituţie credibilitatea?

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Mocanu:

"Premierul Călin Popescu Tăriceanu se joacă".

N-am avea nimic împotriva acestui lucru dacă noua pasiune a şefului Executivului n-ar fi joaca de-a justiţia, partenerul de joc n-ar fi Dinu Patriciu, iar printre spectatori nu s-ar afla o mulţime de procurori, ba chiar şi un ministru al justiţiei.

Grav este şi faptul că primul-ministru recidivează. A fost mai întâi un telefon dat procurorului general, Ilie Botoş. Motivul? Primul ministru dorea să afle neîntârziat amănunte despre acuzaţiile care i se aduc lui Dinu Patriciu, luat în vizor de către procurorii anticorupţie. A urmat, nu mult după aceea, o întâlnire faţă-n faţă cu Dinu Patriciu, chiar la Palatul Victoria, la care a fost invitată şi Monica Macovei, ministrul justiţiei.

Ambele cazuri denotă imixtiunea periculoasă a politicului în actul de justiţie. În ultimul an, am asistat la prea multe momente de acest fel pentru a nu înţelege că justiţia este pe cale să-şi piardă bruma de independenţă pe care a câştigat-o, cu greu, în ultimii 16 ani.

Ca situaţia să capete accente suprarealiste, acum, premierul Tăriceanu vorbeşte de instituirea unor reguli originale de comunicare pe relaţia justiţie - Executiv. Cu alte cuvinte, pentru a-şi acoperi greşelile anterioare, şeful Executivului propune, nici mai mult nici mai puţin, decât ca procurorii să-i dea raportul în fiecare dimineaţă. Din păcate, primul-ministru nu a aflat că o democraţie este cu atât mai sănătoasă cu cât între cele trei puteri fundamentale ale sale există o linie de demarcaţie severă.

De un an de zile, oficialii Uniunii Europene ne avertizează că Justiţia din România are probleme şi că tocmai aici s-ar putea ascunde cauza activării clauzei de salvgardare. Cum este posibil ca un premier, conştient de vulnerabilitatea Justiţiei din ţara noastră să intervină atât de grosolan în treburile acesteia? La ce să ne aşteptăm în viitor? Poate că şeful Executivului va comanda el însuşi arestările sau eliberările, în funcţie de antipatiile şi simpatiile personale. Nu ne putem permite aşa ceva.

În aceste condiţii, premierului Călin Popescu Tăriceanu nu-i mai rămâne decât un singur lucru de făcut pentru a arăta că doreşte, cu adevărat, intrarea României în lumea bună a ţărilor civilizate. După atâtea scandaluri, primul-ministru ar trebui să-şi dea demisia. Nu să se joace de-a demisia, cum a mai făcut-o, ci să-şi dea demisia. Pur şi simplu.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

De mai bine de 16 ani, autorităţile române, indiferent care au fost ele, au închis ochii faţă de toate alunecările pe lângă lege ale unor reprezentanţi ai Uniunii Democrate a Maghiarilor din România.

Sugerând că fac acest lucru din motive de stabilitate politică şi armonie în România, autorităţile statului s-au făcut că nu văd că UDMR-ul nu îndeplineşte criteriile de a fi construit legal ca partid politic, dar de dragul susţinerii politice a guvernelor au contribuit din banul public la susţinerea financiară a acestuia. Pe banii contribuabililor români, reprezentanţii UDMR au făcut numeroase deplasări în străinătate şi, de multe ori, prin punctul de vedere exprimat au adus grave prejudicii imaginii României. Pe fondul presiunilor şi şantajului politic, autorităţile române au promovat o multitudine de acte normative prin care maghiarii din România au ajuns să aibă, în unele cazuri, mai multe drepturi decât românii din judeţele cu populaţie preponderent maghiară.

Unii dintre reprezentanţii UDMR au devenit chiar difuzorii, pe teritoriul ţării, ai unor filme documentare care deformau, în mod evident, adevărul istoric despre Transilvania, sugerând şi încercând legitimarea ideii de segregare etnică şi sfârtecarea Statului naţional unitar român. Împotriva prevederilor Constituţiei României şi a jurământului de credinţă faţă de ţară şi popor, unii parlamentari UDMR au promovat proiecte legislative care lezau profund ordinea constituţională şi loialitatea faţă de Statul român.

Ignorând toate aceste aspecte, profund îngrijorătoare, la începutul acestei legislaturi, Parlamentul României, în plenul Camerelor reunite, a decis desemnarea senatorului UDMR Gyorgy Frunda ca preşedinte al delegaţiei române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Din această poziţie, senatorul Frunda a promovat, prin demersurile sale, adoptarea unor recomandări în A.P.C.E. care aduc atingere intereselor României şi ordinii constituţionale, putând genera grave convulsii interetnice pe teritoriul României.

Şi mai grav decât atât este că senatorul Frunda a recunoscut că nu reprezintă România şi, implicit, nici interesele sale pe plan internaţional chiar dacă, oficial, îndeplineşte calitatea de lider al delegaţiei române la A.P.C.E. Faptele nu pot fi puse la îndoială.

Dacă în această ţară, vreun parlamentar român mai are un strop de demnitate, de respect faţă de Constituţia României şi faţă de legile acestei ţări, dacă mai ţine la ideea de dreptate şi adevăr, atunci senatorul Frunda trebuie să răspundă pentru faptele sale în faţa Comisiei juridice, pentru disciplină şi imunităţi a Senatului.

Domnul Vasile Puşcaş:

Recenta dezbatere publică, încărcată de nervozitate, asupra a ceea ce ministrul sănătăţii consideră a fi reforma sistemului sănătăţii publice, a generat analize şi atitudini la nivelul Colegiului Medicilor din România, organizaţie profesioinală cu statut autonom, dar şi în rândul colegiilor judeţene ale acestei asociaţii.

Este ştiut că Ministerul Sănătăţii nu a inclus Colegiul Medicilor în procesul de elaborare a acestei iniţiative legislative, demonstrând că nu-i pasă de actorii principali implicaţi în activitatea acestui serviciu public, medicii şi bolnavii arătând o făţişă preferinţă pentru stilul nomenclaturist de guvernare.

Dar dacă, domnului ministru al sănătăţii i s-a părut că vocea Colegiului Medicilor din România exprimă doar o opoziţie de faţadă la aşa-zisul proiect de reformă a sistemului sănătăţii, noi dorim să-l asigurăm că medicii din colegiile judeţene s-au raportat critic-constructiv la demersul respectiv. Exemplificăm prin concluziile Colegiului Medicilor din Judeţul Cluj, poate aşa vor înţelege pretorienii domnului ministru al sănătăţii şi domnia sa cum se vede aşa-zisa preconizată reformă a sănătăţii din ţară.

Iată ce cred medicii din ţară:

Prin reforma sănătăţii, anunţată de Ministrul Sănătăţii, se urmăreşte:

• subordonarea sistemului sanitar şi a organizaţiilor profesionale faţă de factorul politic;
• introducerea unor privilegii (existente doar îniante de 1989) pentru anumite categorii sociale, şi anume pentru demnitari (art.218, alin 2 - persoanele cu statut de demnitar primesc asistenţă medicală în unităţi nominalizate prin ordin al ministrului sănătăţii) şi pentru funcţionarii publici din Ministerul Sănătăţii şi Casa de Asigurări;
• excluderea procedurilor prevăzute de legea achiziţiilor publice, respectiv licitaţia, atunci când secţiile private în spitalele publice se înfiinţează prin ordin de ministru;
• recentralizarea sistemului de decizie în domeniul sanitar, subordonarea tuturor spitalelor faţă de Ministrul Sănătăţii;
• încălcarea principiului autonomiei corpurilor profesionale.

Este inutil să mai spunem că, parcurgând legile prin care ministrul sănătăţii doreşte să realizeze "reforma sistemului sanitar", nu găsim criterii de performanţă medicală, nu vedem nimic despre condiţiile de asigurare a serviciilor medicale într-un spital şi, cel mai important, nu vedem nimic despre beneficiile reformei asupra principalilor vizaţi de acest domeniu - bolnavii.

Sperăm ca ministrul sănătăţii să înţeleagă că o reformă a sistemului sănătăţii este aşteptată să fie făcută în folosul populaţiei şi nu al nomenclaturii oligarhice care guvernează ţara astăzi.

Domnul Vasile Soporan:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia politică pe care doresc să o supun atenţiei dvs este următoarea: "Legea prefectului - între profesionalism şi politizare"

Legea privind instituţia prefectului a apărut ca o necesitate, în urma dorinţei cabinetului Năstase de a asigura depolitizarea şi profesionalizarea instituţiei reprezentantului teritorial al statului.

Această opţiune nu a putut fi impusă ca necesitate în procesul de aderare la Uniunea Europeană, deoarece din studiul aceastei instituţii, care funcţionează la nivel european, se constată că nu există un singur model de reprezentare şi funcşionare.

Situaţiile, prezente la nivel european, variază de la situarea în această poziţie a unor reprezentanţi politici desemnaţi pe criterii politice până la eliminarea reprezentantului teritorial al statului din structura administrativă existentă la nivel local.

Luând cazul ţărilor care au fost acceptate în primul val în Uniunea Europeană, constatăm că, în Polonia, reprezentantul teritorial al statului (voievodul) este desemnat pe criterii politice şi are atribuţii importante în coordonarea serviciilor deconcentrate, verificarea legalităţii actelor administrative, reprezentarea autorităţii statului şi în gestionarea resurselor financiare care sunt atribuite de la nivel central, în Ungaria funcţionează oficii pentru verificarea legalităţii actelor administrative, cu grad de competenţă pentru mai multe judeţe, şeful oficiului fiind un funcţionar de carieră, desemnat în urma unui concurs, iar în Cehia a fost desfiinţată această instituţie a reprezentantului teritorial al statului.

Prin urmare, nu se poate discuta de un model unic, funcţional, de nivel european, care, obligatoriu, în condiţii de criză, ar trebui preluat şi introdus în termen record, după o aşteptare de clarificare record de peste un an de zile.

Pentru a realiza obiectivul profesionalizării şi depolitizării, în perioada premergătoare apariţiei acestei legi, în cadrul Unităţii Centrale pentru Reforma Administraţiei Publice, prin "Proiectul de înfrăţire instituţională între Ministerul Administraţiei Publice din România şi Ministerul Funcţiei Publice, Reformei Statului şi Amenajării Teritoriului din Franţa şi Preşedenţia Consiliului de Miniştrii din Italia" ( proiect finanţat de PHARE ), s-a constituit grupa de lucru privind reforma instituţiei Prefectului, în care Guvernul României a beneficiat de consultanţa Uniunii Europene prin reprezentanţii Franţei şi Italiei.

La momentul respectiv, atribuţiile prefectului erau reglemenentate de Constituţia României şi Legea 215/2001.

După o perioadă pregătitoare, situată în intervalul 2001-2004, intensă în activitate şi prin asigurarea expertizei reprezentanţilor Uniunii Europene, Parlamentul României a adoptat, pe data de 12 iulie 2004, Legea privind instituţia prefectului, Legea nr.340/2004, care a stabilit trecerea acestei poziţii din categoria demnitarilor în categoria înalţilor funcţionari publici, creându-se Corpul prefecţilor şi Corpul subprefecţilor. Prin urmare, conform legii, prefectul şi subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic sub sancţiunea eliberării lor din funcţie.

În lege sunt precizate, în conformitate cu normele care funcţionează în ţările membre ale Uniunii Europene, atribuţiile prefectului, principiile pe care se întemeiază activitatea prefectului, modul de finanţare a activităţilor din cadrul instituţiei prefectului.

Statistic, legea la care facem referire cuprinde 7 capitole, care grupează 44 de articole. Conform Ordonanţei de urgenţă, Proiectul de Lege privind prefectul şi instituţia prefectului, prezentat pe 4 noiembrie 2005 de Ministerul Administraţiei şi Internelor, se abrogă în întregime un capitol şi 15 articole, se modifică 19 articole şi se introduc 7 noi articole. Practic, ce s-a schimbat în România şi la nivelul Uniunii Europene pentru ca o lege europeană, realizată cu expertiză europeană, să fie schimbată în întregime?

S-au schimbat obiectivele? S-au schimbat cerinţele Uniunii Europene? Un singur lucru s-a schimbat în România, s-a schimbat puterea executivă care doreşte, fără consultanşă europeană, să transforme Legea prefectului în Legea privind deprofesionalizarea şi politizarea instituşiei prefectului sau Legea pentru oficializarea clientelei politice sau în Legea pentru onorarea durabilă a rudelor nepolitizate. Toate aceste lucruri s-au întâmplat la sfârşitul anului 2005.

Toţi prefecţii şi subprefecţii prezenţi la post au fost numiţi pe criterii politice în baza algoritmului negociat de formaţiunile prezente la guvernare. Astfel, 21 de poziţii au reprezentanţii PNL, 17 poziţii au reprezentanţii PD, 4 poziţii au reprezentanţii UDMR. Mai nou, Partidul Conservator (fost PUR şi aripă fluctuantă a viitoarei puteri) afirmă că doreşte 5 pozişii de prefect, dorind să-şi mulşumească, pe bună dreptate, militanţii de bază ai partidului.

Primul ministru şi ministrul de interne, în loc să pregătească condiţiile punerii în aplicare a Legii prefectului, au făcut o solicitare călduroasă militanţilor de partid ca, după 1 ianuarie 2006, să devină nemembri de partid şi să rămână, în continuare, militanşi de partid activi, sub acoperirea de înalţi funcţionari publici, iar pentru ca lucrurile să se întâmple după o lege europeană, vajnicii apăratori ai dreptăţii şi adevărului şi-au suflecat mânecile şi şi-au activat neuronii pentru a modifica, după propria voinşă, dorinţă şi interes, prevederile Legii prefectului. Neuronii nu au fost suficienţi pentru că nu au găsit o formă modificată, subtilă şi elegantă şi au pus în operă cea mai democratică formă de manifestare, aceea a eliminării articolelor care privesc recrutarea, selecşia, dezvoltarea carierei, evaluarea şi formarea continuă a prefecţilor şi subprefecţilor, deci partea din lege care-i deranja.

Într-o democraţie, dacă cineva sau ceva te deranjează, încerci o negociere, în care lupta este cea a argumentelor. În lipsa democraţiei, dacă cineva deranjează, se încearcă cu o ameninţare, se dau lecţii corective şi dacă acestea nu funcţionează se trece la suprimare (eliminare).

Unde aşezăm procedura propusă de guvernanşi? Vă las să răspundeţi cu sinceritate, în linişte, pentru dumneavoastră.

Ce lucruri i-au deranjat pe actualii guvernanţi?

În primul rând, condiţiile pentru ocuparea funcţiei de prefect şi subprefect au devenit neacceptabile şi în primul rând art.9 al. 2, lit. d) "a absolvit programe de formare şi perfecţionare în administraţia publică, organizate, după caz, de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii specializate, din ţară sau din străinătate, şi a dobândit titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe juridice sau administrative ori a exercitat cel puţin un mandat complet de parlamentar."

Deranjant pentru actualii guvernanţi este şi Corpul prefecţilor şi Corpul subprefecţilor. Nu i-a deranjat această structură, ci condiţia prezentă în art.13 alin.2: "Intrarea în Corpul prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, se face la numirea în funcţie de prefect sau de subprefect, în urma concursului organizat în condiţiile legii".

Periculoasă pentru actuala putere este şi precizarea de la art. 31, alin.2: "Evaluarea performanţelor profesionale şi individuale ale prefecţilor se face de către o comisie constituită în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici."

Pentru că nu au putut să prevadă clar în Legea prefectului, în condiţii specifice europene, că nu este necesară o pregătire de specializare, că nu este necesar un concurs şi nu este nevoie de evaluarea performanţelor personale, se aduc modificările dorite într-o nouă formă a Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Să vedem cum şi de ce au reuşit?

Se stabilesc condiţiile cumulative pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici ( art. 15, alin.2, alin.3) în care se prevede la punctul d): "a absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici" şi la punctul e) "a promovat concursul naţional pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici."

În ceea ce priveşte procedura de intrare în categoria înalţilor funcţionari publici, art. 17 prevede :

Intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici se face prin concurs naţional. Recrutarea se face de către o comisie independentă, numită prin decizie a primului ministru.

Persoanele care au promovat concursul naţional prevăzut la alin. 1 pot fi numite în funcţiile publice corespunzătoare înalţilor funcţionari publici.

Structura, componenţa şi criteriile de desemnare a membrilor, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale comisiei prevăzute la aliniatul (1) se stabilesc prin Hotărâre de Guvern".

Înainte de a trece la analiza modului în care aceste prevederi în întregul legii sunt respectate, doresc să fac o discuţie de principiu asupra art. 17.

Referirea din articol se face la categoria şi nu la Corpul înalţilor funcţionari publici, deoarece apartenenţa la o categorie nu dă stabilitatea şi competenţa profesională pe care o are apartenenţa la un corp. Existenţa unui corp definit impune şi un statut corespunzător, care ar trebui stabilit tot prin lege. Dacă intrarea în corp se face prin concurs naţional, părăsirea corpului (categoria) înalţilor funcţionari publici nu se face odată cu părăsirea funcţiei publice specifică categoriei înalţilor funcţionari publici.

Deoarece prefectul, potrivit Legii prefectului, "este garantul respectării la nivel local a legii şi a ordinii publice", el nu poate face parte strict numai din această categorie. Prin atribuţii, el reprezintă o categorie specială a înalţilor funcţionari publici, care ar trebui definită ca atare.

O discuţie pe fond, arată faptul că intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, dacă se face prin concurs naţional, nu se poate face prin intermediul unei comisii numite prin decizie a primului ministru. Motivaţia este dată de două motive: primul, pentru faptul că primul ministru, prin calitatea pe care o are, nu poate să facă numirea unei comisii independente, al doilea motiv, fiind legat de faptul că primul ministru nu poate lua decizii acolo unde numirea este stabilită prin Hotărâre de Guvern (Numirea prefecţilor se face de Guvern - proiect Lege privind prefectul şi instituţia prefectului art.1 alin.2).

Chiar şi cu imperfecţiunile voite arătate, prevederile legii nu corespund cerinţelor actualilor guvernanţi şi, din acest motiv, spre sfârşitul acesteia, se aduc următoarele precizări lămuritoare în articolul 91⁶:

• prefecţii în funcţie la data de 1 decembrie pot fi numiţi în funcţii publice de prefect prin examen de atestare pe post, organizat până la data de 31 decembrie 2005;
• pot participa la concurs persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 50, lit.g;
• condiţiile de participare la examenul de atestare pe post, precum şi condiţiile de organizare şi desfăşurare a examenului de atestare pe post se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului, fără a se preciza, aşa cum ar trebui făcut acest lucru la nivelul fiecărui concurs, termenul până la care se aduce la cunoştinţă posibililor participanţi înaintea concursului.

Prin urmare, concursul nu este deschis, este ca o licitaţie cu "un caiet de sarcini" în care stabilirea unor condiţii se face nu în funcţie de obiective (profesionalizare, depolitizare), ci în funcţie de candidaţii doriţi.

Procedura de concurs la nivelul prefecţilor şi subprefecţilor, după forma proiectului, este sub nivelul celui organizat pentru ocuparea postului de secretar al consiliului local şi nu respectă procedurile stabilite prin lege pentru orice concurs:

Art.51 alin.2, lit.c: "Concursul are la bază principiul competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale."

Art.51 alin.4: "Condiţiile de desfăşurare a concursului vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a III-A, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului."

Fiind conştienţi de faptul că prin examenul de atestare nu vor rezolva toate cazurile, se propune un alt set de derogări prevăzute la Art. 91⁷. Astfel : "Prin derogare de la dispoziţiile prezentei legi, în cursul anilor 2005 şi 2006, pot participa la concurs persoanele care nu îndeplinesc următoarea condiţie legală, adică "a absolvit programele de formare specializate pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici".

Ce puteau să facă în locul schimbării a două legi?

Puteau să realizeze, conform dorinţei pe care o au, o singură lege cu un singur articol şi cu trei alineate:

"Articol unic: Indiferent de condiţiile legi, pentru perioada când Alianţa D.A. se află la guvernare, posturile depolitizate de prefect şi subprefect pot să fie ocupate de militanşi ai partidelor componente ale coaliţiei, de rude apropiate sau dobândite prin cununie, botez şi alte forme de clientelă politică avută sau dobândită, în urma unui concurs cu puncte obligatorii şi liber prestabilite în funcşie de candidaţi.

Dobândită, această calitate, ea rămâne veşnică, indiferent de prestaţia oferită şi rezultatele obţinute, posesorul ei neputând fi înlocuit, deoarece actul va fi definit ca un act cu puternice conotaţii politice, un atentat la statutul european, profesionalizat şi depolitizat al înaltului funcţionar public.

Cu ducerea la îndeplinire a acestor prevederi se desemnează cea mai apolitică funcţie din sistemul administrativ, aceea de prim-ministru.

Acesta va ataca, va centra, va şuta, va apăra şi într-un interval demn de întrecerile stahanoviste, va unge după un ceremonial fastuos pe cei pe care istoria i-a desemnat să fie structuraţi după şablonul profesionalizării şi depolitizării europene.

Dacă acest sistem, propus ca fiind european, ar fi aplicat la alte structuri, am asista la scenarii hazlii; spre exemplu, dacă pentru corpul ofiţerilor şi al generalilor, Parlamentul ar da o lege asupra funcţionării acestui corp, după care ar introduce pentru o perioadă de doi ani excepţii şi derogari, în aşa fel încât cei care îndeplinesc atribuţiile unui post, care se echivalează, prin lege, la general, ar putea, în baza legii, să ocupe poziţia de general, în urma unui atestat pe post şi să intre victorios în corpul generalilor, intrarea făcându-se pe viaşă.

Nu este importantă pregătirea, nu este importantă vechimea, nu este importantă experienţa, importantă este doar construcţia politică".

Asemenea scenarii sunt posibile în perioade revoluţionare, în timpul confruntărilor, unde apelul de seară poate să rezolve unele situaţii meritoase pentru acele vremuri. Suntem, în România, într-o asemenea situaţie? Vă las să daţi singuri răspunsul.

Prin urmare, în momentul de faţă, criteriul politic este predominant criteriului profesional.

În concluzie, proiectele de legi care vizează prefectul şi instituşia prefectului şi cea referitoare la statutul funcţionarilor publici nu vizează "dezvoltarea unui corp al funcţionarilor publici profesionist, stabil şi neutru", aşa după cum se spune în expunerea de motive.

În acelaşi timp, regulile generale privind condiţiile de ocupare a unei funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici, modul de organizare a concursului de recrutare, evaluarea, perfecţionarea profesională şi mobilitatea funcţionarilor publici distrug prevederile europene ale legilor in vigoare, realizându-se condiţii pentru numirea pe criterii politice a unor persoane, care, prin procedura propusă, devin de a doua zi profesoinişti şi lipsiţi de interes şi militantism politic.

De altfel, din toate poziţiile, actualii guvernanţi solicită, în toate posturile, numirea unor lideri activişti de partid, capabili să înţeleagă şi să pună în operă programul de guvernare.

Construcţia legislativă este o dovadă a materializării acestei mentalităţi păguboase pentru România prin scăderea eficienţei, stabilităţii şi durabilităţii prevederilor care reglementează sistemul administrativ.

Consider, cu argumentele arătate anterior, că ordonanţa de urgenţă privind instituţia prefectului nu clarifică aspectele legate de profesionalizarea funcţiei prefectului, ci dimpotrivă realizează proceduri nejustificate la nivel european, care permit o politizare excesivă a întregului sistem administrativ.

Prin urmare, consider că argumentele actualei puteri nu sunt în concordanţă cu efectele pe care le creează textul de lege, iar legea poate fi denumită fără greşeală "Legea privind deprofesionalizarea şi politizarea prefectului şi a instituţiei prefectului".

Chiar dacă democraţia votului va da câştig de cauză acestei legi, consider că acestă construcţie nu este durabilă, se încearcă o intrare prin uşa din dos, pe nevăzute, pe neauzite a celor care mâine vor să se prevaleze de statutul de înalt funcţionar public. România, în perspectiva integrării în UE, nu are nevoie de o asemenea construcţie, construcţie care nu poate fi acceptată decât ca una de conjunctură, forţată politic.

Dorinţele de putere politică nemăsurată v-au împiedicat, stimaţi guvernanţi, să gândiţi în perspectivă, să acţionaţi în baza prioritaţilor şi să duceţi mai departe o construcţie modernă europeană a sistemului administrativ, care a fost aprobată, într-o prima etapă în 2001, ca Strategie pentru accelerarea reformei în administraţia publică, urmată de Strategia actualizată a Guvernului privind accelerarea reformei administraţiei publice din mai 2004, care a definit urmatoarele priorităţi:

• reforma funcţiei publice, care va asigura crearea unui corp profesionist de funcţionari publici, stabil şi neutru din punct de vedere politic prin implementarea unui cadru legislativ unitar şi coerent şi dezvoltarea coeziunii strategiilor de management al resurselor umane şi de instruire profesională, prin deplinul angajament al ministerelor, agenţiilor şi al altor organisme guvernamentale;
• reforma administraţiei publice locale prin care se va continua procesul de descentralizare şi de deconcentrare a serviciilor publice;
• îmbunătăţirea procesului de formulare a politicilor publice

Prin ceea ce aţi făcut aţi mimat reforma, aţi folosit cu energie ambalaje şi nu conţinutul şi aţi compromis pentru o bună perioadă de timp reforma administraţiei publice, prin politizare şi deprofesionalizare.

Luarea în discuţie a pachetului de legi reprezintă primul examen de după raportul de ţară pe 2005. Pentru a cunoaşte modul în care trebuie tratate prevederile cuprinse în pachetul de legi este important să cunoaştem aprecierile făcute în cadrul raportului.

Acestea se transformă într-un ghid de reală utilitate pentru modul în care trebuie să arate viitoarele legi care vizează administraţia publică locală. Cu justificarea facută, prezint, în cele ce urmează, sintetic, aprecierile cuprinse în cadrul raportului de ţară pe 2005:

I. Accelerarea procesului de descentralizare

1. Lipsa de claritate în ceea ce priveşte alocarea responsabilităşilor şi a resurselor financiare între diferitele niveluri de guvernare.
2. Procesul de transferare a puterilor la nivelurile inferioare este departe de a fi finalizat (competenţele diferitelor niveluri de guvernare nu au fost clarificate, nu există transferuri corespunzătoare de resurse financiare, dreptul de luare a deciziilor, de oportunitate nu există suficient clarificat).
3. Autonomia locală financiară este limitată de capacitatea inadecvată a autorităţile locale de a-şi genera propriile venituri.
4. Autorităţile locale se află în imposibilitatea de a-şi gestiona angajaşii.

II. În aprecierea reformei pentru funcţia publică.

Progres scăzut cu privire la conceptul, ritmul de implementare şi eficacitatea reformei publice;

Lipsa de coerenţă şi claritate în activitatea actorilor principali.

Lipsa de angajament politic real, de determinare şi susţinere dincolo de declaraţiile de sprijin pentru conceptul de reformă a funcţiei publice.

Lipsa de angajament politic real pentru separarea rolului politicului de cel al administraţiei. În acest sens, funcţia publică mai are de parcurs un drum până va putea fi considerată apolitică şi profesionistă.

Propunerea realizării unui sistem unitar de salarizare nu a progresat dincolo de stabilirea unei comisii interministeriale pe această tematică.

În ceea ce priveşte structura carierei, promovarea şi procedurile de evaluare nu pot fi semnalate progrese. Se înregistrează o lipsă de claritate şi transparenşă privind protecţia asigurată funcţionarilor publici prin reducerea naturii discreţionare a întregului proces.

Mobilitatea funcţionarilor publici rămâne o problemă încă nerezolvată.

Situaţia este gravă şi prin faptul că în Raportul de ţară pe anul 2005 aprecierile nu sunt pozitive şi relevă necesitatea de continuare a eforturilor. În mod concret este necesar să se facă o analiză în detaliu a recomandărilor prevăzute în cadrul raportului pentru a realiza reforma administraţiei publice, în special pentru continuarea profesionalizării funcţiei publice şi ocuparea cu personal adecvat şi remunerat corespunzător în cadrul administraţiei, elemente considerate necesare pentru a aplica şi a pune în executare reglementările UE.

Concluzile raportului apreciază necesitatea realizării reformei administraţiei publice, în mod special pentru continuarea profesionalizării funcţiei publice şi ocuparea cu personal adecvat şi remunerarea corespunzătoare în cadrul administraţiei, elemente considerate necesare pentru a aplica şi a pune în executare reglementările Uniunii Europene.

Stimaţi guvernanţi, vă invităm să ţineţi seama de aceste aprecieri.

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Jocurile puterii dincolo de justiţie şi de cadrul legal"

La sfârşitul anului 2005 am sperat că reprezentanţii actualei puteri îşi vor schimba atitudinea şi vor încerca să rezolve problemele cu care ne confruntăm pentru a adera la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Am sperat că reprezentanţii coaliţiei se vor apleca mai mult asupra problemelor cu care se confruntă în fiecare zi oamenii simpli. Cu părere de rău, ne-am dat seama că aceste speranţe ale noastre nu au cum să se realizeze, pentru că dumnealor au afaceri importante de rezolvat, iar problemele oamenilor simpli sunt mult prea nesemnificative pentru domniile lor.

Lupta actualei puteri cu opoziţia s-a transformat pentru ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, într-o confruntare personală. Din dorinţa nebună de a acapara întregul sistem sanitar şi de a numi în posturile cheie clientela politică a partidului, Eugen Nicolăescu ar fi fost pregătit să treacă şi peste deciziile instanţelor judecătoreşti pentru a-şi duce planul la îndeplinire.

Dorind să intre în graţiile Preşedintelui Traian Băsescu şi totodată preluând încăpăţânarea acestuia, a gafat etapă după etapă. Pe fondul dorinţei unei schimbări în posturile cheie ale spitalelor din Bucureşti, ilustrul ministru a trecut peste deciziile instanţelor judecătoreşti, fără să-şi dea seama de repercursiunile unui astfel de gest.

Sorin Oprescu, după ce a fost revocat din funcţia de Director al spitalelor Universitar şi Elias, a avut câştig de cauză în justiţie datorită faptului că motivele acestei revocări erau practic inexistente.

Neputând accepta înfrângerea, domnul ministru l-a revocat pentru a doua oară pe Sorin Oprescu, făcând abstracţie de legile din ţara noastră şi de existenţa unei instanţe care este îndreptăţită să analizeze astfel de situaţii. Domnul Eugen Nicolăescu a uitat se pare de principiul potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege''.

Fiind evidentă incompetenţa ministrului sănătăţii, Eugen Nicolăescu, de a rezolva problemele sistemului sanitar, Sorin Oprescu a apelat încă o dată la justiţia română şi a avut din nou câştig de cauză. Văzându-se înfrânt, domnul ministru şi-a asumat în sfârşit greşeala şi a afirmat că "spitalul să-l conducă cine o fi, sau cine va decide instanţa să o facă''. Cât sarcasm şi câtă lipsă a asumării obligaţiilor din partea domnului ministru!

Cred că actuala guvernare nu face distincţie între puterea reprezentativă şi puterea absolută. Dacă este aşa cum credem, ne-am putea aduce aminte că electoratul i-a trimis în Parlament nu pentru "a ne dispreţui'' pe noi, ci pentru a guverna această ţară pe baza unor principii obligatorii pentru toţi.

Înverşunarea cu care se luptă să arunce cu noroi în opoziţie îi fac mai inumani decât sunt şi lasă să se întrevadă de departe lipsa de profesionalism. Nu cu ambiţii politice trebuie să ne ocupăm noi timpul, ci cu ambiţia de a dovedi că suntem profesionişti şi că electoratul ne-a trimis acolo unde meritam să fim.

Acum depinde de fiecare dintre noi ce înţelege prin profesionalism şi cum interpretăm adevăratul motiv pentru care electoratul ne-a trimis aici.

Vă mulţumesc,

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"România portocalie"

Românii se bucură din nou de manele şi de dansuri televizate, după imaginile apocaliptice ale inundaşiilor şi defilarea alternativă a Guvernului de sub ape şi a Preşedintelui Portocaliu pe podul de la Mărăcineni, pe cale să-şi schimbe numele în "Podul lui Băsescu".

Micile agape în barurile şi pe terasele de pe litoral..., cu jandarmi în faţă, jandarmi în coadă şi - mă rog - jandarmi în toate părţile, vorba coanei Chiriţa, care îl au ca protagonist pe năbădăiosul preşedinte, înconjurat de SPP-işti şi de lumea multicoloră a etniei rromilor, semnifică abandonul vinovat al treburilor şării în vremuri de restrişte.

Ameninţările dintre două chermeze la adresa partidelor aliate urmăresc cu obstinaţie consolidarea poziţiei şi imaginii sale publice şi a falangei politice care i-a dat viată, Partidul Democrat, anexarea şi controlul total al actului politic, erodarea şi subordonarea liberalilor, lipsiţi de nerv şi de picioare solide pe care să se sprijine, scoaterea din joc a conservatorilor, instabili şi duplicitari, ţinerea în şah etern a UDMR-ului şi a reprezentanţilor minorităţilor, compromiterea Opoziţiei prin fabricarea de scenarii apocaliptice şi stenograme, folosind ca armă de bază Noua Polişie Politică - Alianţa Civică şi Societatea Civilă, mutate din Piaşa Universităţii la Justiţie, Televiziune şi în presa scrisă, controlată şi aservită. Deasupra tuturor pluteşte Sabia lui Băsescu, noul tăietor de capete al momentului, după ce şi-a tăiat Moşul Prezidenţial.

În mare măsură el are dreptate şi spune adevărul ( D.A ) în ce privesşe ineficienţa forţelor politice instalate cu tam-tam şi ilegitim la guvernare. Formarea majorităţii parlamentare dintr-un mozaic de doctrine şi interese de partid şi de grup este o creaţie bolnavă, contra naturii. În acest experiment importat de la forţele portocalii ale continentului, s-au folosit mercenari şi trădători de profesie.

Pe lângă "Societatea Civilă", deosebit de violentă şi de gălăgioasă în acşiuni de stradă (...la ţepe...la ţepe) asemănătoare manifestărilor paramilitare legionare, UDMR şi Conservele constituie forşele negre, de sprijin ale oricărei guvernări ori alianţe de dreapta şi, la nevoie, de stânga. Acestea lucrează la două capete cu slogane PUR-itane şi secesioniste care determină pragul critic necesar pentru urcarea sau coborârea de pe tron. Din acest motiv, ele practică şantajul politic şi ascut permanent muchia de cuţit pentru execuţia lapidării. Adevărul este că UDMR are cele mai calificate şi profesioniste cadre, instruite permanent în Ungaria.

PRM, captiv liderului său, care domină milităreşte întregul partid şi un electorat tot mai deznădăjduit şi derutat, începe să crească în opţiunile românilor, chiar dacă aceştia nu-i iartă slăbiciunile de a se lăsa manipulate de nişte mercenari electorali externi, din dorinşa de a ajunge înaintea tuturor în rândul partidelor populare europene. Partidul a pierdut şi oameni de valoare, îndepărtaţi datorită faptului că aveau alte păreri şi nu practicau meditaşia metafizică.

UDMR îşi continuă dansul în ritm de ceardaş pe harta Transilvaniei, punând stăpânire pe ţinuturile pe care şi-a pus pleoapa sosia lui Lenin, în complicitate tacită cu episcopul radical Tokes Laszlo, agent cu acte în regulă al Ungariei Mari a Sf. Stefan.

Vom trăi deci momentele sublime ale unor confruntări politice spectaculoase, premisă a falimentului naţional şi a întoarcerii spre feudalism.

Doamna Manuela Mitrea:

"Învăţământul românesc - între promisiuni şi realizări"

Phaedrus considera că "Omul învăţat are întotdeauna averea cu el". În toate ţările civilizate, învăţământul constituie o prioritate naţională. Din păcate, în România, educaţia a fost pentru guvernele de dreapta doar la nivel declarativ o prioritate naţională. Ea a fost, alături de sănătate şi cercetare, "Cenuşăreasa bugetului".

Recenta grevă a salariaţilor din învăţământ, de altfel cea mai gravă din 1990 şi până în prezent, a readus sectorul educaţional în centrul atenţiei opiniei publice. Protestele dascălilor au atras atenţia asupra dispreţului manifestat de actualii guvernanţi faţă de întregul sistem educaţional, asupra salariilor jignitoare ale cadrelor didactice.

În campania electorală, Alianţa D.A. a promis o reformă radicală, care să vină în sprijinul acestei categorii socio-profesionale, dar, ca şi alte promisiuni, nu a fost decât praf în ochii oamenilor. Din păcate, temerile noastre s-au adeverit şi guvernul Tăriceanu nu a mai construit nici măcar o sală de sport, nu a dotat şcolile de la sate cu calculatoare aşa cum decisese fostul guvern social-democrat, dar nici nu a alocat învăţământului cei 6 % din PIB şi nici nu a dublat salariile profesorilor şi învăţătorilor.

Iată că şi pentru învăţământ, primul an de guvernare portocalie a adus doar dezastru!

Ca sistemul educaţional românesc să se ridice la nivelul celor din Uniunea Europeană, consider că se impune luare de măsuri urgente pentru o îmbunătăţire substanţială a salariilor, care să-i atragă spre pedagogie pe tinerii apţi şi talentaţi. Pentru că salariile cadrelor didactice nu oferă nici măcar posibilitatea supravieţuirii zilnice. Faimoasa indexare de 11,83 % obţinută de către salariaţii din învăţământ în urma ultimelor proteste sindicale nu acoperă nici inflaţia şi creşterile de preţuri la utilităţi, ce să mai vorbim de creşterea puterii de cumpărare.

În concluzie, creşterea salarială este cel mult egală cu 0, dacă este să ţinem cont de faptul că a doua tranşă de 6% ar trebui să vină la 1 septembrie 2006. Aceasta în condiţiile în care, până atunci actualul guvern nu este înlocuit sau bugetul mai găseşte resurse la rectificare.

Spiru Haret, cel mai mare reformator al şcolii româneşti din secolul al XIX-lea, s-ar răsuci în mormânt văzând că urmaşii săi liberali desfiinţează liceele pedagogice, aşa cum rezultă şi din Comunicatul Ministerului Educaţiei şi Cercetării din 26 ianuarie 2006. Punctul de vedere al M.E.C. este că "dacă un profesor care predă la nivel gimnazial este pregătit prin studii de licenţă cu durata de 3 ani şi pregătirea unui cadru didactic pentru învăţământul preşcolar şi primar se poate realiza pe acelaşi tip de traseu".

L-am şi interpelat pe actualul ministru al educaţieiîn această problemă, întrebându-l dacă, atunci când a proiectat o asemenea strategie, s-a gândit şi la miile de absolvenţi ai Colegiilor Universitare de Institutori care, după absolvire cu diplomă de licenţă, nu sunt în stare să ocupe un post de titular în învăţământ!

La aceasta se adaugă şi studiile realizate privind ineficienţa acestor Colegii Universitare de Institutori, comparativ cu liceele pedagogice atât în ceea ce priveşte dobândirea şi însuşirea cunoştinţelor generale şi de specialitate, cât şi efectuarea practicii pedagogice corespunzătoare.

Nu poţi compara cinci ani de liceu pedagogic cu trei ani de colegiu! De asemenea, un absolvent al unui asemenea Colegiu poate preda şi o limbă străină la nivel gimnazial. Se poate învăţa o limbă străină atât de bine doar în trei ani de studiu, încât să o poţi transmite mai departe elevilor?

Invocarea unor instituţii europene precum Grupul de lucru A al Comisiei Europene sau Cadrul European al Calificărilor nu justifică în totalitate necesitatea desfiinţării liceelor pedagogice în ţara noastră.

În ţările Uniunii Europene nu există licee pedagogice, însă şcolarizarea viitoarelor cadre didactice pentru învăţământul primar şi preprimar se realizează astfel încât, la sfârşit, absolvenţii să se poată integra în sistem.

Ca parlamentar, consider, domnule ministru, că ar trebui regândită politica educaţională privind formarea iniţială a personalului didactic din învăţământul primar şi preprimar astfel încât România să aibă un învăţământ pedagogic de calitate, cu învăţători şi educatoare foarte bine pregătiţi atât ştiinţific, cât şi metodic deoarece, în prezent, acest fapt nu există şi nici nu reiese din strategia propusă de dumneavoastră. Politica educaţională trebuie să fie în concordanţă şi cu piaţa muncii. Nu pregătim viitori şomeri, domnule ministru!

Şi iată încă o gogoaşă electorală din coşul actualilor guvernanţi! Executivul a mărit cu 7 bani valoarea programului "Cornul şi laptele", program înfiinţat de guvernul PSD, prin OUG nr. 96, din 16 august 2002. Astfel, prin grija profundă a guvernării portocalii, şcolarii şi preşcolarii vor primi produse lactate şi de panificaţie în valoare de 0,97 RON, începând cu anul şcolar 2005 - 2006. Numai că, guvernul PSD hotărâse în 2004, atunci când a extins programul "Cornul şi laptele", la învăţământul preşcolar, ca începând cu anul şcolar 2004 - 2005 toţi elevii până în clasa a X-a să beneficieze de o masă caldă (gustare).

Iată încă o dovadă în ceea ce priveşte politica pe care o promovează actuala putere în "folosul" cetăţeanului!

Ce oferă, azi, elevilor din România, şcoala ? Mass-media oferă zilnic informaţii de senzaţie despre bătăi, corupţie, huliganism, consumuri de alcool sau droguri încă din clasele primare...

Cu un asemenea sistem de învăţământ ne vom integra în lumea a III-a, domnilor guvernanţi!

Politica educaţională prezintă prea multe lacune, iar dumneavoastră aveţi datoria morală să le îndreptaţi sau să lăsaţi pe altul să o facă, pentru că elevul român trebuie să conştientizeze ceea ce spunea Seneca: "Nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă!"

Iar dumneavoastră, domnilor guvernanţi, nu uitaţi cine v-a pus stiloul în mână şi datorită cui sunteţi azi ceea ce credeţi că sunteţi!

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică privind necesitatea iniţierii unui Program Naţional Lisabona

Strategia Lisabona este un proiect lansat în 2000, pe 10 ani, având ca obiectiv să facă din UE cea mai competitivă şi mai dinamică arie economică din lume. Este un obiectiv care urmareşte revitalizarea economică, socială şi de mediu a UE. O economie mai puternică, bazată pe cunoaştere, va stimula crearea de noi locuri de muncă şi iniţierea unor politici de mediu care să asigure dezvoltarea susţinută şi solidaritatea socială.

Obiectivele Strategiei Lisabona pot părea un lux pentru România în momentul de faţă. Cu toate acestea, efortul trebuie făcut:

• în primul rând, pentru că Agenda Lisabona este cotată foarte sus pe lista priorităţilor UE;
• în al doilea rând, deoarece o economie bazată pe cunoaştere reprezintă şansa României de a adăuga mai multă valoare produselor şi serviciilor sale pe termen mediu şi lung.

Cu toate că nu este obligatorie, Agenda Lisabona este complementară evoluţiei necesare economiei româneşti şi se referă la majoritatea sferelor politicii publice.

Agenda Lisabona este foarte complexă şi priorităţile sale pot fi interpretate în mod diferit de către fiecare ţară: în timp ce UE este în prezent foarte preocupată de coeziunea socială, crearea de locuri de muncă şi de prioritatea pentru cercetare şi inovare, aceasta pare să se aplice mai puţin României pe termen scurt, unde restructurarea (ce implică desfiinţarea locurilor de muncă), limitarea salariilor, controlul inflaţiei şi îmbunătăţirea mediului de afaceri sunt priorităţile cele mai importante.

După cum sugerează raportul lui Wim Kok, obiectivul central, stabilit la Lisabona în 2000, de a transforma UE în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere în decurs de zece ani, s-a dovedit a fi ambiţios.

În timp ce state membre au realizat mai mult decât s-a propus la Lisabona (de exemplu ţările nordice), altele rămân considerabil în urmă. Cauza unor asemenea dezvoltări diferite poate fi găsită în combinaţia de reforme orientate către piaţă şi de măsuri de politică publică, neexistând o formulă miraculoasă care poate fi aplicată pentru a ajunge la un echilibru optim. Cu toate acestea, se consideră, în general, că principiile agendei Lisabona, de a investi în capitalul uman şi în cercetare, de a promova inovarea, de a consolida piaţa internă etc sunt linii directoare importante pentru creşterea prosperităţii economice europene.

România, ca stat în curs de aderare, se ghidează în primul rând după criteriile Copenhaga care au ca obiectiv "stabilirea unei economii de piaţă funcţionale având capacitatea de a face faţă presiunilor competitive şi forţelor pieţii din cadrul Uniunii". În timp ce integrarea în cadrul Pieţei Comune fără o economie de piaţă nu este posibilă, lipsa pregătirii adecvate a capacităţii de a face faţă presiunilor competitive ar prejudicia poziţia României pe termen lung.

Atingerea obiectivelor agendei Lisabona ar întări, printre alţi factori, bazele economiei şi ar diminua riscurile, deoarece ar duce România într-un stadiu diferit de dezvoltare economică - de la o economie intensivă în factori la o economie intensivă în inovare. Până atunci, România trebuie să-şi consolideze economia de piaţă şi să creeze un mediu de afaceri prietenos care să promoveze cercetarea, dezvoltarea şi inovarea.

Obiectivele stabilite la Lisabona şi în cadrul Consiliilor europene ce au urmat nu sunt obligatorii în sensul că neîndeplinirea lor nu atrage consecinţe directe negative de natură administrativă. Data de aderare a României la UE (2007) nu este ameninţată de performanţa în raport cu obiectivele Lisabona, chiar în condiţiile revizuirii acestora. Totuşi, ignorarea agendei Lisabona ar putea aduce un grad de risc considerabil, pe termen mediu şi lung, în ceea ce priveşte dezvoltarea coerentă a României în cadrul unei UE lărgite.

Pentru Romania, investiţiile în educaţie, transfer de tehnologie, cercetare-dezvoltare şi inovare sunt factori complementari ai stabilităţii macro-economice. Într-o economie în tranziţie, ca cea a României, acestea pot reprezenta pilonii pentru realizarea unei creşteri economice susţinute şi durabile în viitor, pentru reducerea decalajelor economice.

Perspectiva integrării în Uniunea Europeană impune României o abordare diferită a problemelor economice, sociale şi politice. Apartenenţa la UE implică deschidere, colaborare, coordonare, interacţiune permanentă, coerenţă decizională şi instituţională între membrii Uniunii.

În contextul dezbaterilor lansate în plan european privind posibilitatea revitalizării Strategiei Lisabona, cu aportul mai susţinut al Parlamentelor Naţionale, este necesară evaluarea posibilităţilor României de a-şi stabili obiective pe termen mediu şi lung în raport cu agenda Lisabona şi de a le atinge.

Propuneri

Parlamentul României poate să îşi aducă contribuţia prin iniţierea Programul Naţional Lisabona, pe trei coordonate:

1. Dezbaterea publică - Parlamentul României poate fi un catalizator al dezbaterilor publice privind Agenda Lisabona. Propun ca Parlamentul României sa fie locul de întâlnire pentru analiză şi evaluare a Strategiei Lisabona, cu participarea mai multor parteneri cu potenţial de implicare în atingerea obiectivelor: oameni politici, oameni de afaceri, reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale, reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti din instituţiile de cercetare-dezvoltare.
2. Stabilirea bugetului naţional - propunere de perspectivă. Atingerea obiectivelor Agendei Lisabona presupune o abordare diferită în elaborarea bugetului naţional care trebuie să prevadă cheltuieli mai mari pentru dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi să prevadă o reformă reală a sistemului de educaţie şi de sănătate.
3. În plan instituţional este oportună şi necesară crearea unei subcomisii în cadrul Comisiei pentru Integrare Europeană din Parlamentul României, subcomisie care, în colaborare cu instituţiile specifice de cercetare-dezvoltare, să analizeze priorităţile aplicării Strategiei Lisabona în România şi impactul pe termen mediu şi lung.

(Pauză între orele 10,10-10,35. După pauză, lucrările au fost conduse de domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gelil Eserghep şi Gheorghe Albu, secretari.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Declarăm deschise dezbaterile plenului Camerei Deputaţilor, în partea destinată discutării proiectelor de lege, conform ordinii de zi.

V-aş ruga să luaţi loc şi vă rog să-mi permiteţi să facem o testare a votului electronic, pentru ca să cunoaştem şi numărul deputaţilor prezenţi, cu această ocazie, şi să verificăm public funcţionalitatea acestei situaţii.

Vă rog, domnilor deputaţi, introduceţi cartelele.

Este vreo problemă? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Având în vedere că sunt mari probleme cu cartelele noastre, ar fi bine să procedăm şi noi ca la Senat, ca ele să fie depozitate aici, într-un loc special, cu numele fiecărui deputat, seara se închid, dimineaţa se deschid şi fiecare vine şi-şi ia cartela şi nu există riscul de a o pierde sau de a nu o avea asupra sa.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Biroul permanent va analiza propunerea dumneavoastră. Deocamdată, vă rog să apăsaţi pe tasta 1 - "prezenţă".

Iar acum, pentru verificarea funcţionalităţii, să apăsăm pe tasta 4 - "da".

Trebuie să coincidă numărul celor prezenţi cu cei care votează "da".

Vă rog să afişaţi. Am încheiat testul.

Prezenţi - 90; "da" - 75. Nu este corect.

Toată lumea trebuie să voteze aceeaşi variantă, pentru ca să verificăm şi să fim siguri de realitate.

Vă rugăm să repetaţi. Anulaţi, vă rog.

Reluăm votul.

Deci, "prezenţă", în primul rând, - tasta 1; şi tasta "da" - 4.

Vă rog să vă exprimaţi.

Vă rog să închideţi testul şi să afişaţi.

Trei dintre colegi nu s-au exprimat. Având în vedere însă că ne apropiem de adevăr, vom continua să votăm electronic.

Ţin să vă anunţ că din totalul celor 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 258 - aţi văzut şi dumneavoastră, afişat, câţi sunt în sală; sunt absenţi formal 73, din care participă la alte acţiuni parlamentare un număr de 25 de deputaţi.

Ordinea de zi care a început să fie dezbătută ieri s-a oprit la pct.18 - Proiectul de Lege privind securitizarea creanţelor; lege ordinară.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva? Vă rog să poftiţi, doamnă ministru.

Doamna Alice Cezarina Bîtu (secretar de stat, Ministerul Finanţelor Publice):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege privind securitizarea creanţelor introduce principiul utilizării creanţelor în scopul mobilizării de resurse financiare de la public.

El completează pachetul legislativ, creând cadrul legal adecvat mecanismului de refinanţare atât a operaţiunilor de creditare ipotecară, cât şi a operaţiunilor comerciale în general.

Astfel, urmând modelul legislativ al emisiunilor de obligaţiuni ipotecare, proiectul lărgeşte spectrul de creanţe ce pot susţine o emisiune de valori mobiliare de la creanţele garantate ipotecar la creanţe de orice altă natură, inclusiv creanţe negarantate, creanţe derivând din credite de consum, creanţe provenind din contractele de leasing, creanţe ale furnizorilor de utilităţi şi altele.

Având în vedere cele menţionate, vă rog să aprobaţi proiectul de lege în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei sesizată în fond? Vă rog, doamnă deputat.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege vizează cadrul legal adecvat refinanţării operaţiunilor comerciale în general, prin lărgirea spectrului de creanţe care pot susţine o emisiune de valori mobiliare.

Valorificarea lor se face prin emisiuni de valori mobiliare garantate cu acestea de către entităţi specializate, şi nu de către titularul original al creanţei înscrise, precum şi diversificarea regimului juridic al acestor instrumente financiare.

Are loc, astfel, o abordare normativă mai complexă, tocmai în vederea protejării drepturilor creditorilor cedentului, precum şi a investitorilor.

Se are în vedere, de asemenea, încredinţarea acestor activităţi unor societăţi specializate şi autorizate, impunerea unor limite la achiziţionarea de creanţe şi instituirea unor forme de supraveghere reciprocă între societăţile de administrare, societăţile de management de portofoliu şi agent, respectiv investitor.

Proiectul este un proiect care face parte din categoria legilor ordinare.

Aşa cum a fost afirmat, proiectul face parte dintr-un pachet de legi mai amplu, care este menit pentru a asigura dezvoltarea acestei pieţe.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Cameră decizională este Camera Deputaţilor, iar comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma adoptată de Senat, cu amendamentele prezentate în anexă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

La dezbateri generale, din partea grupurilor parlamentare, dacă se înscrie cineva?

Vă rog, doamnă.

În dubla dumneavoastră calitate de reprezentantă a grupului şi de preşedinte al comisiei, acum. Vă rog.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Această ultimă lege, cea a securitizării creanţelor, încheie un pachet de legi de o complexitate tehnică ieşită din comun, pachet de legi care vine să pună fundamentele dezvoltării unei pieţe secundare a obligaţiunilor ipotecare şi, în acelaşi timp, contribuie la protecţia investitorilor şi la dezvoltarea pieţei de capital.

În acest sens, Partidul Conservator susţine adoptarea acestor legi şi sperăm să fiţi alături de noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, doamnă deputat.

Mai doreşte vreun grup parlamentar să se înscrie la dezbateri generale?

Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul legii, nemodificat.

Există observaţii? Nu.

În conformitate cu art.110 alin.4, dacă la un text de lege nu există amendamente, observaţii sau obiecţii, acesta nu se mai supune votului.

Adoptat.

Cap.I, titlul "Dispoziţii generale", nemodificat.

Obiecţii? Nu.

Adoptat.

Art.1, nemodificat.

Obiecţii?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propun, domnule preşedinte, înlocuirea cuvântului de la rândul 2, "în scopul obţinerii de refinanţare", o problemă de redactare. Sună aşa: prezenta lege are drept scop stabilirea..., cutare, cutare, în scopul obţinerii..., se repetă şi nu este justificat, după părerea mea.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Propunerea de modificare ar fi?

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Înlocuirea lui "în scopul" cu "în vederea".

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, se acceptă.

Comisia, vă rog să vă pronunţaţi.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Observaţia este întemeiată, domnule preşedinte, suntem de acord.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Amendament de corelare lingvistică, dar trebuie să pun la vot textul art.1.

Vă rog, domnilor şi doamnelor deputaţi, să vă exprimaţi votul.

Prezenţă şi opţiune.

S-a încheiat votul. Vă rog să afişaţi. (În sală, murmure dezaprobatoare).

Am înţeles, reluăm.

Este perfect dar reluăm, la protestele dumneavoastră.

Vă rog, doamnelor şi domnilor deputaţi.

Prezenţă, opţiune asupra textului aşa cum a fost modificat lingvistic.

Am încheiat sesiunea de vot.

Vă rog să afişaţi. 129 pentru, 8 împotrivă, o abţinere.

Adoptat, cu modificarea respectivă.

Art. 2, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 3, nemodificat.

Obiecţii? Adoptat până la pct. 2.

La pct. 3 comisia propune un text nou. Există discuţii asupra textului propus de comisie? Nu. Vă rog să votaţi textul propus de comisie la pct. 3 al articolului.

Deschid sesiunea de vot. Prezenţă şi opţiune.

Se încheie sesiunea de vot. Vă rog să afişaţi.

106 voturi pentru, 3 împotrivă şi 4 abţineri. Adoptat.

Pct. 4, nemodificat.

Pct. 5, nemodificat.

Vă rog să-mi sesizaţi obiecţii.

Pct. 6, nemodificat.

Pct. 7, nemodificat.

La pct. 8 comisia admite un amendament şi-i dă o altă formulare.

Obiecţii? Nu sunt. Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

S-a deschis sesiunea de vot. Prezenţă, opţiune, vă rog.

Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi.

127 pentru, 3 împotrivă, 4 abţineri.

Pct. 9, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 10.

Obiecţii? Nu. Nemodificat.

Pct. 11, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 12, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 13, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 14 al art. 3 în redactarea comisiei.

Sunt obiecţii faţă de redactarea comisiei? Nu. Adoptat.

Pct. 15 al art. 3 în redactarea comisiei.

Sunt obiecţii cu privire la redactarea comisiei? Nu. Adoptat.

Pct. 16, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 17, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 18 în redactarea comisiei.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 19 în redactarea comisiei.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 20 în redactarea comisiei.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 21 în redactarea comisiei.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 22, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 23, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 24, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Pct. 25, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Titlul capitolului II, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 4 alin. 1, şi alin.2, cu literele a) şi b) nemodificate.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 5 alin. 1, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 2 al art. 5. Comisia propune eliminare.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 3 al art. 5, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 6 alin. 1 şi 2, nemodificate.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 7, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 8, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 8 alin. 2 în redactarea comisiei.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 9 în redactarea comisiei.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 10 nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 11 nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Capitolul III - titlul, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Secţiunea 1 - titlul, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 12, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 13 în redactarea comisiei.

Obiecţii cu privire la la redactarea comisiei. Nu. Adoptat în redactarea comisiei.

Art. 14 nemodificat la literele subsecvente.

Vreo obiecţie? Nu. Adoptat art. 14 integral.

Art. 15, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 16 alin. 1 într-un amendament redacţional admis de comisie.

Vreo obiecţie cu privire la redactarea comisiei? Nu. Adoptat.

Alin. 2 de la art. 16, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 3 al art. 16, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 4 al acestui articol, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 5, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Secţiunea a 2-a - titlul, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 17 alin. 1 în redactarea comisiei. Amendament admis de comisie.

Vreo obiecţie? Nu. Adoptat.

Alin. 2, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 3 al art. 17, amendament de eliminare, al comisiei.

Vreo obiecţie? Nu. Eliminat.

Art. 18, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 19, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 20 în redactarea amendamentului admis de comisie.

Vreo obiecţie? Nu. Adoptat amendamentul comisiei.

Capitolul IV - titlul, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 21 alin. 1, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 2, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat, cu toate literele subsecvente.

Alin. 3, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 4, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 5, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 6, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 7, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 22 alin. 1 lit. a şi b, nemodificate.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit. c a alin. 1 din art. 22 în redactarea comisiei, conform amendamentului admis.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit. d în redactarea comisiei.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit. e), nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit. f), nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit. g) nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

După lit. g) a acestui articol comisia admite un amendament şi introduce lit. g¹, în redactarea comisiei.

Vreo obiecţie în afară de telefonul care a sunat? Nu. Adoptată redactarea comisiei.

Lit. h), nemodificată.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 2, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 3 nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Capitolul V - titlulm, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 23 alin. 1, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 23 alin. 2, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 3 al art. 23 în redactarea dată de comisie.

Vreo obiecţie? Nu. Adoptat în redactarea comisiei.

Art. 24, conform amendamentului admis de comisie.

Vreo obiecţie? Nu. Amendament admis.

Art. 25, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 26 alin. 1 în redactarea comisiei.

Vreo obiecţie? Nu. Vă mulţumesc. Adoptat.

Alin. 2 de la art. 26, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 27 în redactarea comisiei. Amendament admis.

Vreo obiecţie? Nu. Adoptat.

Art. 28 cu alin. 1 şi 2 şi literele subsecvente. Nemodificat.

Vreo obiecţie? Nu. Adoptat.

Art. 29, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 30 alin. 1, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat cu literele subsecvente.

Alin. 2, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 3, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Se introduce, după alineatul 3, alin. 3¹, în redactarea comisiei.

Vreo obiecţie? Nu. Adoptat.

Alin. 4 al art. 30 în redactarea comisiei. Amendament admis de comisie.

Vreo obiecţie? Nu. Adoptat.

Alin. 5, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 31, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Capitolul VI - titlul, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 32, alin. 1, 2 şi 3, nemodificate.

Vreo obiecţie la alin. 1, 2 şi 3? Nu. Adoptate.

Art. 33 cu literele subsecvente nemodificate.

Vreo obiecţie? Nu. Adoptat.

Art. 34 cu literele subsecvente, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 35 alin. 1, 2 şi 3, nemodificate.

Vreo obiecţie la art. 35 alin. 1, 2 şi 3? Nu. Adoptate în forma prezentată.

Art. 36, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Capitolul VII, nemodificat titlul.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 37, amendament admis de comisie.

Art 37, vă pun în discuţie amendamentul propus de comisie.

Vreo obiecţie? Nu. Adoptat.

Art. 38, nemodificat.

Obiecţii pentru alin. 1? Nu. Adoptat.

Alin. 2, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 3 al art. 38 în redactarea dată de comisie prin admierea unui amendament.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 39 alin. 1, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 2 al art. 39 în redactarea dată de comisie.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 40 alin. 1 şi 2, nemodificate.

Obiecţii? Nu. Adoptate ambele alineate.

Capitolul VIII - titlul, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 4¹ alin. 1, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 41 alin. 2 în redactarea dată prin amendamentul admis de comisie.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 42 amendament admis de comisie, o nouă redactare. Obiecţii la redactarea comisiei. Nu. Adoptat.

Capitolul IX - nemodificat. Titlu.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 43 alin. 1 şi 2 cu literele subsecvente.

Obiecţii? Nu. Adoptat articolul în integralitate.

Capitolul X - titlu - nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 44 alin. 1, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Vă mulţumesc. Adoptat.

Alin. 2, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Litera a) de la alin. 2, nemodificată. Adoptată.

Litera b) a alin. 2 al art. 44, în redactarea dată de comisie.

Vreo obiecţie? Nu. Adoptat.

Alin. 3, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 4, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 5 al art. 44, propunerea comisiei, de eliminare.

Vreo obiecţie? Nu. Se elimină.

Alin. 6, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin. 7 al art. 44 în redactarea comisiei, vă rog.

Obiecţii la redactarea comisiei care propune amendamentul admis? Nu. Adoptat în redactarea comisiei.

Capitolul XI - titlul, nemodificat.

De altfel, titlul este la acest capitol "Dispoziţii finale".

Art. 45, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 46 în redactarea amendamentului admis de comisie.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 47 în redactarea dată de comisie.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art. 48, nemodificat.

Obiecţii? Nu. Adoptat.

Având în vedere o incertitudine asupra existenţei forumului de adoptare, rămâne pentru şedinţa de vot final, deşi este vorba de o lege ordinară.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical.

Conform art. 115, proiectul de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Conform prevederilor regulamentului trecem la dezbaterea proiectului.

Dau cuvântul reprezentantului iniţiatorului.

Vă rog să poftiţi, domnul secretar de stat.

Domnul Szekely Ervin Zoltan (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În urma apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110 Ministerul Sănătăţii a primit foarte multe semnale din partea autorităţilor locale în primul rând, dar şi din partea altor instituţii în care solicitau să fie consultaţi în legătură cu adoptarea formei finale a acestei ordonanţe şi în urma acestor semnale Guvernul a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 167 prin care a suspendat efectele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110 pentru a da posibilitatea autorităţilor locale şi altor instituţii de a formula amendamente la acest text.

Această serie de consultări este în plină desfăşurare. Pentru luna februarie au fost programate câteva întâlniri cu organizaţii reprezentative ale autorităţilor locale, şi în aceste condiţii solicitarea noastră este să binevoiţi, conform art. 109 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, retrimiterea acestui proiect de lege la comisie pentru a da posibilitatea îmbunătăţirii textului şi armonizării tuturor intereselor care s-au născut în legătură cu aplicarea acestor ordonanţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, apreciind şi asupra propunerii de restituire la comisie.

Domnul Mircea Ifrim:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Noi vom fi de acord însă l-aş ruga pe doctorul Paveliu, secretarul comisiei care s-a ocupat de această lege, să exprime câteva cuvinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

O să-mi permit să-i dau cuvântul ca reprezentant al unui grup parlamentar, este singura modalitate în care regulamentul îmi permite. Deci reprezentaţi grupul parlamentar căruia îi aparţineţi, la dezbateri generale.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Rugămintea mea către Ministerul Sănătăţii, în urma consultării cu mai mulţi colegi din comisie, este ca această dezbatere, discuţie, formă finală, dacă vreţi, a legii şi a ordonanţei, să se facă în termen de cel mult o săptămână după adoptarea pachetului privind reforma sanitară, având în vedere faptul că acest proces de vânzare a cabinetelor medicale a început, acum este întrerupt, ceea crează şi perturbări dar şi prejudicii în unele situaţii, mai ales că se suprapune peste altă lege această lege, şi de aceea vă propun ca în termen de cel mult trei săptămâni să discutăm această lege, laolaltă cu ordonanţa de prorogare a termenului de intrare în vigoare, şi cred că este rezonabilă propunerea.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea celorlalte grupuri parlamentare. Un singur reprezentant de grup, vă rog, la dezbateri generale.

Domnul Renică Diaconescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.110/2005 care, de fapt, cum a spus şi domnul reprezentant al Partidului naţional Liberal, a creat mari nemulţumiri în rândul medicilor, dovadă că ministerul a intervenit imediat, cu altă ordonanţă de urgenţă a Guvernului, care a anulat efectele primei ordonanţei de urgenţă.

Primăriile din anumite localităţi au determinat sume inacceptabile pentru unele clădiri vechi şi insalubre care reprezentau, spuneau ei, cabinetele medicale. De aici au venit şi nemulţumirile medicilor care erau siliţi, conform primei ordonanţe, să dea sume fabuloase pentru a putea intra în proprietatea unui cabinet medical.

Aşa cum s-a mai spus în Comisia pentru sănătate, dincolo de interesele politice noi am reuşit, prin eforturi conjugate, ca în comisie să creăem um raport, să-i dăm acestui proiect de lege un alt fundament, ştiinţific, echilibrat din punct de vedere social şi profesional.

Deci, punctul de vedere Partidului Conservator este ca acest proiect de lege să se întoarcă în comisie, pentru a fi analizat şi gândit profesional, şi nu vrem ca acest pachet, acest proiect să intre în pachetul de legi formulat de Ministerul Sănătăţii pentru că, de fapt, este vorba de o privatizare masivă, şi aceasta nu trebuie făcută în grabă şi pe picior.

Mai mult decât atât, cerem ca medicilor umani, medicilor de familie să li se acorde aceleaşi facilităţi şi aceleaşi drepturi pe care le-am acordat medicilor veterinari.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Aurel Nechita:

Domnule preşedinte,

Colegii din PSD sunt de acord cu retrimiterea acestui proiect de lege, a Ordonanţei nr. 110 la comisie. Ce este hilar este că e în procedură de urgenţă. Noi am lucrat în comisie timp de două luni de zile la ea. Onor Ministerul Sănătăţii a dat o ordonanţă prin care a prorogat cu 3 luni, până la sfârşitul lunii martie şi oamenii în ţară aşteaptă practic o lege bună şi nu o ordonanţă care amână altă ordonanţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Sandu Capră:

Deci, Grupul parlamentar al Partidului Democrat acceptă retrimiterea la comisie, dar vreau să menţionăm faptul că dacă în termenul pe care colegii mei l-au menţionat, de 3 săptămâni, nu vom avea un punct de vedere al Ministerului Sănătăţii privind vânzarea cabinetelor medicale pentru medicii de familie, vom accepta şi vom urma procedura parlamentară, pentru că această lege la care s-a muncit pentru sistemul de sănătate, pentru accesibilitatea populaţiei la servicii de sănătate trebuie să ajungă cât mai repede să-şi producă efectul, deci această lege diferă esenţial de principiile care sunt stipulate în ordonanţa Guvernului care prevede vânzarea cabinetelor medicale. Deci, dacă în termenul pe care antevorbitorii mei l-au precizat, de maxim 3 săptămâni, nu vom avea un punct de vedere vizavi de acest proiect de lege, vom solicita procedură normală parlamentară pentru că acest proiect de lege să fie adoptat.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Dacă mai doreşte cineva? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Grupul parlamentar al PRM este de acord cu retrimiterea la comisie, dar în acelaşi timp solicită comisiei o atitudine fermă împotriva bâlbâielilor şi incompetenţei dovedite de reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, care au dat dovadă în ultima perioadă de cum nu se face treabă la Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Grupurile parlamentare şi-au epuizat dezbaterile generale. Vă supun votului dumneavoastră, vă rog să vă exprimaţi prin vot electronic deschis asupra propunerii de retrimitere la comisie, subliniind însă această anormalitate care există în fluxul adoptării actelor normative, pentru că amânarea adoptării unui proiect de lege privind o pronunţare asupra unei ordonanţe de urgenţă o face totuşi să-şi continue efectele, aşa cum există ea.

Procedura votului. Vă rog, doamnelor şi domnilor deputaţi, prezenţa şi opţiunea, pentru împotrivă, abţineri la retrimiterea la comisie.

Încheiem sesiunea de vot. Vă rog să afişaţi rezultatele: 151 pentru trimitere, 10 împotrivă, 7 abţineri. Înseamnă un total de 168 din prezenţi - 171.

În aceste condiţii, îl rog pe domnul preşedinte al comisiei ca, de comun acord, să stabilim un termen.

Domnule preşedinte Ifrim? Asupra termenului. Vă rog să propuneţi.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Termenul să fie 25 februarie. Dacă sunteţi de acord.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Există obiecţiuni la termenul de 25 februarie? Dacă nu, l-am adoptat prin consens. Vă mulţumesc.

Propunerea legislativă privind reorganizarea terenurilor agricole prin comasare.

Din partea iniţiatorilor? Vă rog.

Domnul Tamas Sandor:

Sărut mâna la doamne, bună ziua la domnii colegi.

Domnule preşedinte,

Starea din agricultură este arhicunoscută de toată lumea. Peste 50% din populaţia României se ocupă de agricultură. Trebuie să recunosc că şi eu personal mă ocup de agricultură. Este ştiut şi faptul că media terenului agricol pe proprietar este mai mică de 2 ha, mai exact 1,7 ha pe proprietar, pentru că în urma aplicării legilor de retrocedare a fondului funciar s-au creat proprietăţi agricole de dimensiuni mici, pe care nu se pot aplica metode de producţie moderne, mecanizate, acestea fiind nerentabile, astfel producţia agricolă a acestor gospodării este afectată. Integrarea în Uniunea Europeană invocă la rândul său problema ridicării productivităţii producţiei agricole. Rentabilitatea producţiei are la bază modernizarea, iar utilizarea tehnologiilor moderne, la rândul lor, are drept consecinţă creşterea cheltuielilor care pot fi compensate prin exploatarea tot mai sistematică a terenurilor agricole.

Stimularea transformării gospodăriilor ţărăneşti în ferme agricole, familiale, cu caracter comercial a stat în atenţia tuturor guvernelor de după '90, indiferent de coloratură politică. După cum reiese şi din programul de guvernare 2005-2008, una din pârghiile de suplimentare a politicilor de susţinere a gospodăriilor ţărăneşti este renta viageră care a fost introdusă în legislaţia românească cu Legea nr.274/2005. Renta viageră a început să funcţioneze de la 1 ianuarie şi deja se simt urmările pozitive ale concepţiei.

O altă pârghie de stimulare este comasarea benevolă a terenurilor agricole. Printre avantajele comasării se numără creşterea considerabilă a timpului util lucrat pe suprafeţe agricole, creşterea productivităţii datorită alocaţiei mai optime a resurselor naturale, productivitate care va avea ca efect mărirea profitului producătorilor agricoli.

Pentru aceste considerente, stimaţi colegi, am iniţiat prezenta propunere legislativă. Vă rog cu respect să sprijiniţi şi dumneavoastră iniţiativa noastră, contribuind astfel la ridicarea nivelului de trai al populaţiei din zonele rurale.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule iniţiator.

Rog preşedintele comisiei să se pronunţe.

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Legea iniţiată de noi cu 3 colegi, bineînţeles, iniţiatorul foarte clar şi foarte corect a explicat de ce am iniţiat această propunere legislativă. Pentru mine este oarecum un semn de întrebare de ce unii colegi au încă îndoieli, deşi la noi, când am revăzut textul în Comisia pentru agricultură, de exemplu, atât de mult discutata parte a legii, titlul legii, care, mă rog, suna "privind reorganizarea terenurilor agricole prin comasare" am modificat "privind comasarea terenurilor agricole prin înţelegere între părţi", noi, atunci, în comisie am avut 24 de deputaţi prezenţi, din care 24 au votat pentru această lege.

Fiindcă există tot felul de discuţii, colegii de la PD şi văd că domnul coleg Cezar Preda s-a şi înscris la cuvânt, cer retrimiterea în comisie fiindcă numai binele agriculturii româneşti vrem şi noi din Comisia pentru agricultură, noi vom accepta această propunere şi sper că o să avem o lege care va ajuta agricultura României şi prin acest mecanism, adică comasarea terenurilor.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, dacă doreşte cineva? Poftiţi, nu pot să nu admir tripla calitate a domnului secretar de stat, deputat şi preşedinte de comisie. Nu?

Domnul Cezar Florin Preda:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Faptul că m-a amintit aici colegul Kelemen mă face să-mi prezint un punct de vedere care este puţin mai adânc decât l-a prezentat colegul nostru. Eu v-aş fi rugat să o respingem. Dar, pentru că Guvernul României şi reprezentat aici prin secretarul de stat una a spus în noiembrie, alta a spus în decembrie, alta ne spune acum în februarie, sunt şi eu de acord să retrimitem la comisie, având în vedere că Senatul României a respins această iniţiativă legislativă şi din punctul meu de vedere cred că am face o greşeală dacă am aproba această iniţiativă legislativă, aşa cum aţi primit-o dumneavoastră la casetă. Nu cunosc modificările pe care le invocă şeful comisiei, nu apar nici la noi şi nici la casetă, acolo unde am primit materialele.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, vreau să vă reamintesc că, în conformitate cu dispoziţiile regulamentului, un proiect de lege cu grave consecinţe se respinge, nu se retrimite la comisie. Retrimiterea la comisie se face atunci când aceste grave consecinţe pot fi evitate şi arătaţi care sunt.

Vă rog, domnule deputat.

Vă cer scuze pentru indicarea mea neprecisă, îmi asum răspunderea.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Liviu Timar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Membrii PSD din Comisia pentru agricultură au fost de acord cu acest proiect de act normativ şi suntem de acord ca el să fie trimis la comisie. De ce? Fiindcă problema nr. 1 la ora actuală care există în agricultura românească este tocmai această fărâmiţare excesivă a terenurilor. Dacă în ţara românească exploataţia medie este în jur de 2,5 ha, gândiţi-vă dumneavoastră că în Franţa este de 70 de ha, în Germania este de 30 ha şi cât ne trebuie nouă ca să muncim sau să facem legi, astfel încât să ne apropiem de o agricultură spre care noi tindem.

Într-adevăr această lege nu este perfectă, dar este o lege care vine în întâmpinarea asocierii terenului. Este o lege absolut necesară.

De aceea, eu propun, într-adevăr, să fie retrimisă la comisie şi, într-adevăr, noi toţi cei care lucrăm în acest domeniu să reuşim să scoatem o lege şi plus că această lege nu necesită fonduri bugetare, deci nu este o problemă care să ceară bani de la buget, cu atât mai mult.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc. Ca să-mi repar eroarea, vă rog, domnule deputat.

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Şi Grupul parlamentar al Partidului Conservator susţine retrimiterea acestui proiect de lege la comisie, pentru că problema este foarte importantă, este o problemă de fond a agriculturii româneşti, avem nevoie de reorganizare, avem nevoie de comasări. Trebuie să realizăm exploataţii agricole mari, performante şi să trecem de la faza aceasta de subzistenţă a agriculturii româneşti la o agricultură performantă.

De aceea, Grupul parlamentar a Partidului Conservator va susţine retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Vă rog, domnule deputat. Nu pot să nu remarc înclinaţia dumneavoastră pentru Comisia pentru agricultură.

Vă rog.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Deci, în primul rând o problemă să-i spunem procedurală. În baza de date a Parlamentului nu există decât un punct de vedere al Guvernului care nu susţine adoptarea propunerii legislative. Văd că acum Guvernul îşi schimbă poziţia. Ar fi bine să fie adusă şi la cunoştinţa noastră această nouă opţiune guvernamentală.

Din punct de vedere al Grupului parlamentar al Partidului România Mare, noi nu susţinem retrimiterea la comisie, pentru că, deşi această lege ar fi necesară, ea trebuie să se încadreze şi într-o politică generală agricolă şi de dezvoltare rurală, ceea ce nu există în momentul de faţă. Deci, credem că întâi ar trebui să vină o iniţiativă a Ministerului Agriculturii în acest sens, iar această iniţiativă să ţină seama de o mulţime de idei bune care se regăsesc în proiectul prezentat de colegii noştri.

În al doilea rând, nici din punct de vedere juridic nu cred că forma modificată de comisie, pe care, din păcate, nu o avem, nu cred că rezolvă problema constituţională a liberului exerciţiu al dreptului la proprietate, care este, evident, încălcat de actuala formă prezentată de comisie.

Guvernul mai avea şi o altă obiecţie la care trebuie să subscriem şi noi, şi anume lipsa oricărei dispoziţii din proiect privind înscrierea contractelor acestea de comasare în cartea funciară, ceea ce este obligatoriu pentru evidenţa tehnică.

Repet, noi considerăm că acest proiect conţine multe idei bune şi reliefează şi modul aberant în care s-a făcut împărţirea terenurilor la începutul anilor 1990, dar toată aceasta trebuie făcută într-o anumită schemă, după o anumită metodă, pentru că altfel va ieşi un haos şi mai mare decât a ieşit la începutul anilor 1990.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă rog, cu precizarea grupului parlamentar din care faceţi parte.

Domnul Marian Hoinaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al PNL este de acord cu propunerea preşedintelui Comisiei pentru agricultură de retrimitere la comisie. Vom ţine cont şi de amendamentele care au fost, eu fac parte şi din Comisia pentru agricultură şi de propunerile care au fost făcute în plen şi, bineînţeles, cele care au fost pregătite la Senat.

Vă mulţumesc mult de tot.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Cred că am încheiat faza dezbaterilor generale cu un cuvânt din partea domnului preşedinte al comisiei care, de altfel, a şi avansat această propunere.

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Suntem iarăşi la un moment destul de delicat în Parlamentul României. Eu cred că intenţiile noastre bune, ale iniţiatorilor, toţi cei care aţi vorbit le-aţi înţeles, aţi înţeles importanţa acestei legi, e de prisos să vă mai spun orice. Deci vă mulţumesc pentru înţelegerea dumneavoastră.

Pentru cei care nu au înţeles şi ştiu despre ce vorbesc, trebuie să vă spun o zicală din popor de la noi: dacă cineva stă cu tine la masă şi de două ori bagă capul sub masă şi tu scoţi capul lui, a treia oară trebuie să-l laşi să steie aşa, fiindcă probabil aşa-i place. şi aici aş încheia: de gustibus non discutandum.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Sper că această anecdotă din popor este într-o traducere eronată, pentru că altfel ar avea conotaţii jignitoare.

Vă supun la vot propunerea de retrimitere la comisie. Vot electronic, vă rog, prezenţă şi opţiune. Se votează retrimiterea la comisie.

Vă mulţumesc, am încheiat sesiunea de vot. Vă rog să afişaţi rezultatele. Pentru trimitere 146, împotrivă 17, 4 abţineri.

Domnule preşedinte, vă rog să stabiliţi termenul, să propuneţi termenul, de fapt.

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă propun termenul de 25 februarie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Dacă există alte propuneri sau obiecţii?

În aceste condiţii, prin consens, termen - 25 februarie.

Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005 privind modificarea art.33 alin.1 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, precum şi a art.III al Titlului VI din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă, conform art.115.

Reprezentantul iniţiatorului? Vă rog.

Domnul Dănuţ Apetrei (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua, doamnelor şi domnilor deputaţi.

Potrivit prevederilor Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, trebuiau depuse în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv până la data de 22 septembrie 2005.

În aceste condiţii, perioada de timp pentru cunoaşterea prevederilor legale, procurarea mijloacelor de probă permise de lege, precum şi transpunerea cererilor era extrem de scurtă. Astfel, nedepunerea cererilor de către toate persoanele îndreptăţite până la expirarea termenului stabilit iniţial ar fi creat o situaţie excepţională de inechitate socială şi economică, fapt care a impus prelungirea acestui termen de depunere a cererilor respective până la data de 30 noiembrie 2005. Cu alte cuvinte, este vorba de împingerea termenului de la 22 septembrie până la 30 noiembrie pentru depunerea acelor cereri de restituire a dreptului de proprietate.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Din partea comisiei?

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În Comisia pentru agricultură, cu 8 voturi împotrivă, în şedinţa din 23 noiembrie 2005 noi am dat un aviz favorabil pentru această ordonanţă, cunoscând şi acele elemente spuse deja de domnul secretar de stat Apetrei.

Deci, avizul nostru este favorabil, competenţa decizională este a Camerei Deputaţilor şi vă propunem admiterea acestui raport, adică a ordonanţei. Vă propun timpii 5 minute pentru dezbateri generale...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, domnule deputat, este o bizarerie a regulamentului nostru, conform art.118 alin.2, timpii se propun după dezbaterile generale.

Deci, o să vă rog să propuneţi aceşti timpi... după dezbaterile generale...

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Mulţumesc, domnule preşedinte, că m-aţi corectat şi eu cunoşteam această treabă, dar de obicei pentru operativitate facem acest gest, dar bineînţeles că mă conformez şi eu să vă propun timpii după dezbaterile generale.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Este adevărat, vedeţi, propunerea timpilor după dezbaterile generale am calificat-o drept o bizarerie. Are un singur scop. Să nu includă în aceşti timpi dezbaterile generale la proiectul de lege referitor la ordonanţă.

Deci, dacă la dezbateri generale, din partea grupurilor parlamentare, vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al PSD nu va vota pentru acest proiect de lege, motivat de faptul că noi am solicitat în comisie şi acolo sunt 8 voturi împotrivă şi sunt ale noastre, de fapt, 8 colegi sunt...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă cer scuze, domnule deputat, să precizaţi, raportul este de admitere, proiectul de lege venit de la Senat este pentru respingerea ordonanţei. Deci vă rog să faceţi precizarea aceasta.

Domnul Ioan Munteanu:

Fac şi precizarea aceasta, vă mulţumesc pentru ajutor, domnule preşedinte, e ca şi făcută dacă dumneavoastră aţi spus.

Am solicitat atunci, dacă tot discutăm de prelungire, de fapt noi astăzi discutăm de 22 septembrie, de 30 noiembrie, am solicitat ca termenul să se ducă până la sfârşitul lunii martie 2006. Motivaţia era foarte clară. De fapt şi în expunerea de motive a Ministerului Agriculturii sunt încă foarte multe persoane care nu au reuşit să depună cererile. Deci, aceasta este explicaţia pe care voiam să o dau.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare mai doreşte cineva?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Pantelimon Manta:

Fără îndoială, aprobarea acestei propuneri legislative, deci a ordonanţei este necesară pentru că a venit în sprijinul celor care n-au putut în termen util să depună cererile şi, subliniez, să anexeze şi actele care dovedeau proprietatea pe baza cererii formulate. Ştiu că din acest punct de vedere propunerea reprezentanţilor Partidului Social Democrat pare rezonabilă şi acceptabilă, dar se poate face un alt proiect de act normativ şi evident aproba ordonanţa în condiţiile date. Aş mai ridica totuşi o problemă de principiu şi de aceea mi-am permis să vă mai reţin atenţia şi de aceea am şi venit la microfon. Sunt enorm de multe acte normative atât ca propuneri din partea guvernului şi ale noastre, ale deputaţilor, cu atât mai mult am observat, chiar şi hotărâri de guvern, care îşi propun iniţial termene foarte scurte şi prea des se vine cu alte acte normative care să proroge termenele iniţiale.

Aşadar, aş face apel la legislativ, la dumneavoastră care faceţi proiecte de acte normative, la guvern, pe calea ordonanţelor, dar şi a proiectelor de legi să vină cu termene de la început acceptabile pentru beneficiarii actelor normative, tocmai pentru a nu avea şi aşa o exagerată hemoragie legislativă, astfel încât cred că am putea şi prin această mică măsură antibirocratică să eficientizăm activitatea.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Îl rog pe domnul preşedinte al comisiei să fixeze acum timpii.

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Vă propun câte un minut pe articol, domnule preşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Prin vot deschis vă rog să votaţi prin ridicare de mână cine este pentru timpii propuşi, un minut pe articol.

Vă mulţumesc. Unanimitate.

Trecem la dezbatere. Textul Senatului.

Titlul legii, textul propus de comisie. Titlul legii. Textul Senatului pentru respingerea ordonanţei de urgenţă. Textul propus de comisie pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă.

Dacă doreşte cineva să intervină. Vă supun la vot. Vot electronic deschis.

Cine este pentru titlul legii, aşa cum a fost propus de comisie. Vot electronic deschis vă rog.

Prezenţa, domnilor şi doamnelor deputaţi, exprimarea votului pentru titlul legii de aprobare, propus de comisie. Opţiunea dumneavoastră.

S-a încheiat sesiunea de vot. Vă rog să afişaţi rezultatele.

Voturi pentru? 110.

Împotrivă? 60.

Abţineri? 3 abţineri.

Titlul legii este adoptat.

Articolul unic al legii, în varianta propusă de către comisie. Se aprobă ordonanţa de urgenţă; faţă de varianta Senatului, se respinge ordonanţa de urgenţă.

Dezbateri? Nu.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Articolul unic. Vot electronic deschis.

Prezenţa, vă rog.

Opţiune.

Încheiem sesiunea de vot. Vă rog să afişaţi rezultatele.

99 voturi pentru, 71 voturi împotrivă.

Proiectul de lege va fi supus votului final, astăzi.

Propunerea legislativă pentru organizarea activităţii de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară.

Din partea iniţiatorului. Vă rog.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sigur că acest sector atât de important al agriculturii româneşti a cam fost lăsat în uitare şi cred că a venit timpul să facem ordine, şi ca acest sector să funcţioneze, pentru că atunci când vom adera la Uniunea Europeană, avem nevoie de o sănătate a oamenilor, de reorganizarea acestui sector fitosanitar în România.

Realitatea lumii civilizate atestă că protecţia plantelor reprezintă nu numai cartea de vizită, dar şi certificatul de sănătate al unei agriculturi performante.

Pe plan mondial se consideră că protecţia culturilor agricole împotriva bolilor, dăunătorilor şi buruienilor reprezintă în etapa actuală unul din elementele strategice ale securităţii alimentare.

Dacă am face un bilanţ fitosanitar în România, am deduce fără nici un fel de exagerare că agricultura şi silvicultura continuă să fie bolnave.

Iată câteva exemple: produsele de uz fitosanitar sunt asigurate în proporţie de doar 20% dintr-un minim necesar. Dominaţia buruienilor în favoarea culturilor agricole a devenit un fenomen obişnuit, generalizat şi scăpat de sub control.

Sistemul de agricultură practicat, predominant de subzistenţă, a determinat intensitatea, extinderea şi particularizarea atacurilor de boli şi dăunători, încât controlul şi combaterea lor este greu de realizat.

Apar anual insecte defoliatoare care atacă până la 600.000 de hectare, din care circa 100.000 de hectare sunt puternic defoliate. Cinci arbori din zece sunt bolnavi, iar aproape doi din aceştia sunt foarte grav bolnavi.

Declinul şi moartea stejarilor au fost continuu asociate cu invaziile repetate ale omizilor păroase.

Pentru sănătatea plantelor şi prin urmare pentru sănătatea agriculturii, austeritatea bugetară a fost şi rămâne gravă. Din cauza celor circa 4.462.000 de exploataţii individuale, prognoza şi avertizarea nu au cui i se adresa.

În sensul celor prezentate mai sus, se poate afirma că starea de criză prin care trece agricultura reprezintă un caz tipic al lipsei măsurilor de protecţie a culturilor agricole. În aceste unităţi activitatea fitosanitară, ca şi cea sanitar-veterinară, a fost şi este şi va continua să fie implicată în procesul de aderare a României în Uniunea Europeană.

Având în vedere greutăţile prezentate mai sus, în sectorul de protecţie a plantelor, propunem prin acest proiect de lege reorganizarea acestui sector de activitate la nivelul celor din ţările Uniunii Europene, şi vă rog respectuos să aveţi în vedere adoptarea acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, domnule deputat.

Din partea comisiei sesizate în fond.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Vă prezint raportul asupra Propunerii legislative privind reorganizarea activităţii de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară.

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, modificat şi completat prin H.C.D. nr.34/2005, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere pe fond cu Propunerea legislativă privind reorganizarea activităţii de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare o nouă organizare a activităţii de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară, în prezent, reglementată de ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.71/1999 privind reorganizarea activităţii de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară, republicată în Monitorul Oficial al României nr.742 din 11 octombrie 2002, propusă pentru abrogare.

Propunerea legislativă privind reorganizarea activităţii de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 8 decembrie 2005.

Propunerea legislativă a fost respinsă de Senat în şedinţa din 21 noiembrie 2005.

Proiectul de lege, potrivit art.75 alin.1 şi 3 din Constituţia României, republicată, şi a art.86 alin.3 punctul 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, modificat şi completat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.34/2005, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii, comisia propune admiterea cu modificări şi completări a propunerii legislative.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

În cadrul dezbaterilor generale, vă rog, domnule deputat. Deşi vă cunoaştem, vă rog să indicaţi totdeauna numele grupului parlamentar.

Domnul Liviu Timar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Timar Liviu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

Domnilor colegi,

Membrii P.S.D. din Comisia pentru agricultură au fost de acord cu adoptarea acestui act normativ, având în vedere că noi considerăm că problema fitosanitară trebuie tratată asemănător cu problemele sanitar-veterinare.

Deci, între cele două ramuri, practic, n-ar trebui să existe diferenţă, fiindcă şi plantele, ca şi animalele, au boli şi dăunători. Diferenţa este că plantele nu emană zgomot care să fie auzit, dar problemele sunt la fel de grave, cum este gripa aviară.

Şi am să vă dau un simplu exemplu care poate fi foarte grav pentru România, şi Ministerul Agriculturii ar trebui să fie foarte atent legat de acest lucru.

Există boli care sunt boli de carantină şi care pot crea României probleme deosebite.

Şi aş vrea să dau un singur exemplu. Aşa-numita... există o bacterioză care, din păcate, există în România la această dată, este vorba de focul bacterian al rosaceelor "ervinia amilovora".

Fiecare dintre dumneavoastră care aţi fost în Transilvania şi în Ardeal, mergând pe marginea drumului aţi văzut culturi de peri sau nişte peri care-i puneau oamenii la poartă sau dumneavoastră aveţi fiecare care aţi plantat pomi şi aţi observat că la păr începe să se usuce o ramură, după aceea, pomul dispare.

Acest lucru se datorează unei boli foarte periculoase care se transmite atât la măr, cât şi la prun, iar dacă România nu va lua măsuri deosebite să eradicheze această boală, este posibil ca România să nu mai poată să exporte nici mere, nici suc de mere în ţările din Uniunea Europeană.

Deci este o problemă deosebită şi acest lucru se datorează faptului că foarte multe plantaţii de pomi mari, care au fost la IAS-uri, care nu mai sunt lucrate la această dată, sunt un focar de infecţie şi, de aceea, trebuie luate măsuri deosebite.

De aceea, noi considerăm că este absolut necesar ca problema fitosanitară să stea în centrul atenţiei noastre.

Dar ceea ce mă îngrijorează la această dată, deşi vă supun să aprobăm, în revista "Profitul agricol" din ultimul număr, citesc un lucru, zice: "Se renunţă la licitaţia electronică pentru achiziţia de produse fitosanitare".

Ce doreşte să facă Ministerul Agriculturiii la această dată? Aceasta este transparenţa pe care începe să ne-o asigure Ministerul Agriculturii? Sau interesul celor care încep să vândă produsele agricole, încep iarăşi să meargă cu anumite lucruri care s-au mai întâmplat şi în perioada '97-2000, când, din păcate, unii colegi de-ai noştri au ajuns acolo unde nu trebuie tocmai datorită unor licitaţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Călian. Nu mai greşesc a doua oară. Din partea Grupului parlamentar...

Domnul Petru Călian:

...al Partidului Conservator, domnule preşedinte.

Această iniţiativă legislativă...(se aud râsete din partea deputaţilor P.R.M.) Vă rog să nu mai râdeţi, stimaţi colegi din P.R.M.!

Această iniţiativă legislativă este extrem de benefică, deoarece ea aliniază sistemul legislativ în domeniul agriculturii la sistemul legislativ european şi, din momentul în care noi ne pregătim pentru aderarea în 2007 la Uniunea Europeană, considerăm că este momentul potrivit ca să promovăm un asemenea proiect de lege.

Mai mult de atât, chiar dacă exista o ordonanţă din 1999, ea şi-a dovedit ineficacitatea pentru că urmările negative din acest segment al agriculturii continuă să se vadă şi astăzi, fapt pentru care Partidul Conservator sprijină şi votează această iniţiativă legislativă.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea altor grupuri parlamentare.

Vă rog, domnule Tabără. Dar cu o observaţie: numai cu îngăduinţa colegilor. Din partea Grupului Conservator s-a vorbit, da? Deci dumneavoastră vorbiţi din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat. Vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Cred că nu era nevoie de o astfel de marcare. Suntem vecini, e adevărat aici, dar mai este până la a ne marca într-un alt fel.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt efectiv satisfăcut de faptul că o astfel de iniţiativă legislativă este adusă în faţa Camerei Deputaţilor şi sunt convins că ea astăzi va trece prin votul dumneavoastră.

Aş vrea să explic într-un anumit fel votul de la Senat şi n-aş vrea să rămâneţi influenţaţi de acest vot. De la Senat şi până la Camera Deputaţilor, documentarea şi aşezarea problemelor şi a principiilor pentru această iniţiativă legislativă s-a făcut într-un anumit timp şi într-un anumit dialog şi cu Ministerul Agriculturii.

În acelaşi timp, cred că încă legea aceasta nu rezolvă toate problemele legate de sectorul fitosanitar. Dacă am dezvoltat, şi eu aş spune, îndrăznesc s-o spun, uneori peste ceea ce înseamnă activitatea sanitar-veterinară, inclusiv ca număr, cred că am lăsat în urmă nepermis de mult un alt sector de mare importanţă pentru agricultură şi pentru calitatea producţiei agricole, şi anume este vorba de sectorul fitosanitar.

Dacă s-au pus în evidenţă aici dăunători sau insecte pe care le vedem pe drum, ieşind la drumul mare începând din luna iunie, iulie, nu mai discut de ceea ce se vede pe aleile Bucureştiului referitor la bolile castanului sau dăunătorii castanelor, omida minieră, pe care o întâlnim acolo, şi probabil că în câţiva ani, dacă nu se iau măsuri, nu-i vom avea prin parcuri, sau nu vom mai avea această specie în parcuri, eu aş vrea să mă refer la ceea ce înseamnă micotoxinele de la cerealele păioase la cerealele panificabile. Sunt cele pe care noi nu le vedem, dar sunt la fel de toxice, dacă nu mai toxice decât unele produse fitofarmaceutice pe care le folosim pentru protecţia culturilor.

Eu cred că noi trebuie să reglementăm aceste chestiuni şi, mai ales, tot ceea ce depinde de sănătatea plantelor. O astfel de lege reglementează într-o oarecare măsură, pentru că eu cred că Agenţia fitosanitară trebuie să aibă o putere autonomă, să se dezvolte, să nu fie dependentă de alte instituţii ale statului, sigur, în subordinea Ministerului Agriculturii.

Vă asigur că proiectul de lege este unul eficient, unul de mare însemnătate pentru sectorul agro-alimentar, şi vă rog, stimaţi colegi, să-i daţi votul pozitiv.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Mulţumesc, domnule deputat.

Tot la dezbateri generale.

Domnul Emil Strungă:

Din partea Grupului parlamentar liberal, Strungă Emil.

Cred că nu mai este nevoie să subliniez încă o dată faptul că protecţia plantelor nu mai poate fi un laborator experimental sau un domeniu de încercări eşuate de natură organizatorică şi legislativă.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.71/1999, republicată în octombrie 2002, a adus mari prejudicii sistemului de protecţie a plantelor din România. Prin dezmembrarea direcţiilor fitosanitare judeţene s-au înfiinţat serviciile publice pentru protecţia plantelor, în subordinea consiliilor judeţene. Aceasta s-a dovedit a fi o măsură lipsită de profesionalism, s-a creat un paralelism inutil şi dăunător la nivelul tuturor judeţelor.

Ţinând cont de tot ceea ce s-a spus până acum, fac precizarea suplimentară că Grupul parlamentar liberal din Cameră susţine adoptarea proiectului de lege prezentat.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt înscrieri la dezbateri generale. Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole.

Conform raportului comisiei, titlul legii, nemodificat. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.1, nemodificat. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.2 alin.1, nemodificat. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.2 alin.2, cu amendamentul admis de către comisie. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.2 alin.3, cu amendamentul admis de comisie. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3, în redactarea propusă de comisie, care înlocuieşte literele cu puncte.

Art.3 pct.1, adoptat de comisie. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.2, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.3, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.4, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.5, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.6, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.7, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.8, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.9, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.10, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.11, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.12, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.13, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Am scăpat şi de pct.13.

Art.3 pct.14, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.15, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.16, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.17, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.18, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.19, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.20, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.21, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.22, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.23, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.24, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.25, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.26, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.27, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.28, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.29, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.30, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.3 pct.31, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Acum îmi dau seama de ce s-au înlocuit literele cu cifre, pentru că li s-a făcut teamă să nu termine alfabetul.

Art.4 alin.1 lit.a), nemodificat. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.b) în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.c) nemodificată. Obiecţii? Adoptat.

Lit.d) nemodificată. Obiecţii? Adoptat.

Alin.2, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.5, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.a) de la art.5, nemodificată. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.b) de la art.5, în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.c) în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.d) în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.e), nemodificată. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.f), nemodificată. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.g) în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.h), în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.i), în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Totuşi, punem şi alfabetul!?

Lit.j), nemodificată. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.k), nemodificată. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.l), nemodificată. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.m), nemodificată. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.n), nemodificată. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.o), în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Nemodificat.

Lit.p), nemodificată. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.r), nemodificată. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.s), nemodificată. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.ş), în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.t), nemodificată. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.ţ), în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.u) în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Lit.v), în redactarea comisiei. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Îmi exprim, totuşi, surprinderea din punctul de vedere al tehnicii legislative faţă de această multitudine de cifre ce le avem de citit la un articol şi multitudinea de litere.

Art.6, în redactarea comisiei, alin.1. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin.2 este eliminat în această redactare.

Art.7 alin.1, nemodificat. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Alin.2, nemodificat. Obiecţii? Nu. Adoptat.

Art.8, nemodificat. Obiecţii? Nu. Adoptat.

La şedinţa de vot final de astăzi, acest proiect de lege...vă rog frumos, domnule deputat, pentru un final înaripat...

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Iniţiatorii Nicolae Popa, deputaţii Attila Kelemen, Valeriu Tabără şi Adrian Semcu vă mulţumesc pentru votul acordat astăzi şi pentru posibilitatea adoptării acestui proiect de lege.

Mulţumim şi ministerului pentru înţelegerea de care a dat dovadă să susţină acest proiect de lege şi, bineînţeles, că astăzi reprezintă încă un pas spre Uniunea Europeană.

Aţi făcut o faptă bună, aţi făcut un lucru bun şi ar trebui să ne mândrim pentru acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Am înţeles că aţi mulţumit şi preşedintelui de şedinţă care a spus alfabetul şi a numărat până la 30.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte, vă mulţumim în mod special dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Având în vedere că la ora 12,30 este şedinţa de vot final şi nu putem ciunti o lege pentru câteva minute, suspendăm şedinţa până la 12,30 în mod cert, când începem votul final.

Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi convoace oamenii în sală.

Pauză între orele 12,15-12,35.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc în bănci pentru a trece la această parte a ordinii de zi.

La şedinţa de vot final ne vom exprima votul final tot cu ajutorul cartelelor electronice.

Dacă cineva doreşte o altă modalitate de vot, trebuie să facă această propunere, în numele grupului parlamentar sau în numele său personal.

Vă atrag atenţia că, în conformitate cu regulamentul, votul cu cartelă electronică se poate exprima şi în forma deschisă, şi atunci opţiunea de vot se publică pe site-ul Camerei; şi în forma secretă, condiţie în care votanţii nu pot fi identificaţi după opţiunea pe care au avut-o.

Modalitatea normală pe care o folosim este a votului cu cartelă electronică, vot deschis.

La pct.3 al ordinii de zi am avut problema numirii secretarului general al Camerei Deputaţilor şi al secretarului general adjunct - propunerea Biroului permanent.

Am înţeles de la lideri ai grupurilor parlamentare şi de la colegi din Biroul permanent că asupra propunerilor pe care numai Biroul permanent le poate face, conform acestui regulament, există obiecţiuni formale şi există şi probleme de fond.

În aceste condiţii, în virtutea atribuţiilor ce le am ca preşedinte de şedinţă, retrimit Biroului permanent problema numirii secretarului general şi a secretarului general adjunct.

Vă rog să se consemneze. Este dispoziţia mea, de preşedinte de şedinţă.

Să trecem la procedura votului final.

La pct.1, propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr.215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a I, nr.204 din 23 aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Lege cu caracter organic.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Prezenţa şi opţiunea dumneavoastră.

Încheiem sesiunea de vot. Vă rog să afişaţi rezultatele.

Pentru 209

Împotrivă 13

Abţineri? 1

Cu majoritatea calificată, prevăzută pentru legea organică, propunerea legislativă a fost adoptată.

Proiectul de lege privind securitizarea creanţelor.

Lege cu caracter ordinar.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Prezenţa dumneavoastră, vă rog, şi opţiunea electronică, vă rog!

Vă mulţumesc.

Am încheiat sesiunea de vot. Vă rog să afişaţi rezultatele.

Pentru 216

Împotrivă? 6

Abţineri? 1

7 abţineri, iertaţi-mă, rectific.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Cred că în aceste condiţii, liderii de grup vor lua câte un fanion ca să indice modul de vot.

Pct.3, proiectul de lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind modificarea art.33 alin.1 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, precum şi a art.III al Titlului VI din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Raportul comisiei a fost de admitere.

Cine este pentru?

Lege cu caracter organic.

Vă rog să vă exprimaţi opţiunea!

Vă mulţumesc.

Am încheiat sesiunea de vot. Vă rog să afişaţi rezultatele.

Pentru 126

Împotrivă? 111

Abţineri? 5

Nu a fost întrunită majoritatea calificată pentru ca acest proiect de lege să treacă.

Se va proceda conform regulamentului.

Pct.4, propunerea legislativă privind reorganizarea activităţii de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară.

Lege cu caracter ordinar.

Cine este pentru admiterea proiectului de lege? Vă rog să votaţi, prezenţa, opţiunea!

Am încheiat sesiunea de vot.

Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi rezultatele.

Pentru 234

Împotrivă? 9

Abţineri? 1

Vă explic votul meu, care a fost deschis: o abţinere faţă de literele şi numerele ce le-am citit în acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Cu aceasta încheiem dezbaterile în şedinţa de plen de astăzi a Camerei Deputaţilor.

Şedinţa se încheiat la ora 12,45.