Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Victor-Viorel Ponta şi Dan Radu Ruşanu, secretari.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Declar deschise dezbaterile plenului Camerei Deputaţilor de astăzi joi, 30 martie 2006. Rog secretarii să se prezinte pentru a asigura desfăşurarea dezbaterilor. Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi mobilizeze deputaţii pentru a continua lucrările, pe care le întrerup până la ora 9,00.

(Şedinţa s-a întrerupt la ora 8,31. Lucrările au fost reluate la ora 9,00.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Rog pe domnii secretari de şedinţă să se prezinte la prezidiu pentru a putea începe dezbaterile.

Încă o dată rog, în acest interval, pe liderii grupurilor parlamentare să solicite membrii grupurilor să fie prezenţi în sală pentru a nu trebui să dispun măsurile regulamentare ce se impun în asemenea situaţii.

Ca urmare a dezbaterilor care au fost deschise la ora 8,30, conform programului, vă anunţ că din totalul celor 331 de deputaţi şi-au înscris prezenţa la lucrări un număr de 173. Sunt absenţi 158 din care 24 participă la alte acţiuni parlamentare.

În conformitate cu prevederile art. 94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru zilele de 3-6 aprilie 2006; programul de lucru pentru perioada 3-8 aprilie 2006; informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista legilor pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; lista rapoartelor depuse în perioada 27-29 martie 2006 de comisiile permanente sesizate în fond.

Intrăm în ordinea de zi, astfel cum a fost comunicată.

Va trebui, în primul rând, să luăm o serie de măsuri procedurale.

Pe ordinea de zi figurează la primul punct proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 183/2005 pentru ratificarea acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea fundaţiei publice româno-ungare Gojdu, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005.

Vă informez că astăzi este ultima zi de dezbatere şi vot final, având în vedere termenul constituţional care supune acest proiect de lege aprobării tacite.

În aceste condiţii, în conformitate cu art. 144 alin. 5 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, înţeleg să solicit ca toţi deputaţii prezenţi în incinta Camerei Deputaţilor să fie prezenţi la dezbateri, independent dacă lucrează în comisii sau nu, sub sancţiunea considerării lor ca absenţi, cu toate consecinţele care decurg din aceasta.

Fixez ora 10 pentru dezbateri. Până atunci, rog secretariatul tehnic să asigure comunicarea către toţi deputaţii a acestei decizii a preşedintelui de şedinţă. Ora 10 pentru proiectul de lege.

Domnul secretar Ponta are o problemă de procedură.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dezbaterea acestui proiect a tot fost amânată pentru un motiv, am crezut noi, de bun simţ şi anume prezenţa ministrului de externe. Am rugămintea, eu nu-l văd aici pe domnul Ungureanu, mi-ar fi făcut plăcere să-l văd, dacă tot ne stabiliţi pentru noi ora 10, poate verificaţi încă o dată că domnul Ungureanu, aşa cum ne-a promis de vreo 3-4 ori, este prezent la dezbateri.

Deci, rugămintea mea era să solicitaţi staff-ului tehnic şi o reinformare a ministrului de externe, ministru numit într-un Guvern votat de acest Parlament, să ne facă marea onoare şi cinste de a ne onora cu prezenţa dânsului.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

La această fază de dezbateri prezenţa personală a domnului ministru este indiferentă Parlamentului României, având în vedere că nu se poate obstrucţiona, printr-o absenţă voită, adoptarea unei legi.

Am fost informat de staff-ul tehnic că este prezent un domn secretar de stat, prezenţa sa este şi constituţională şi regulamentară, suplineşte prezenţa personală a domnului ministru care nu şi-a onorat promisiunea în acest sens. Deci, ora 10,00 rămâne pentru dezbateri.

Trecem mai departe. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind Statutul magistraţilor.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, sesizată în fond, a propus respingerea proiectului de lege. În şedinţa din 28 martie 2006, Camera Deputaţilor a respins propunerea comisiei. În temeiul art. 104 alin. 3, teza 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, s-a decis continuarea procedurii într-o şedinţă ulterioară.

Ne aflăm aici la intersecţia a două articole: 104 alin. 3 teza 1 şi art. 106 din Regulament.

Conform art. 104 alin.3 teza 1, daţi-mi voie să rememorez tuturor acest articol "În cazul în care Camera Deputaţilor nu este de acord cu propunerea de respingere, dezbaterea pe articole se va face într-o şedinţă ulterioară, conform ordinii de zi". Deci noi trebuia să facem astăzi, conform acestei dispoziţii din regulament, o dezbatere pe articole, luând în considerare amendamentele depuse la comisia sesizată în fond şi care sunt înscrise în raport ca amendamente respinse. în cazul de faţă nu există asemenea amendamente. şi art. 106 prevede că la Camera Deputaţilor se va trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse.

În aceste condiţii, am ajunge la situaţia formală de a repeta, practic, un vot care s-a dat, ceea ce este împotriva principiului funcţionării Camerei.

Există însă şi o altă situaţie prevăzută de art. 104 alin.3, în sensul că se va urma această procedură a dezbaterii amendamentelor respinse, care nu există, sau preşedintele va trimite, spre reexaminare, proiectul comisiei sesizate în fond, cu stabilirea termenului pentru un nou raport.

Având în vedere situaţia creată, în calitate de preşedinte de şedinţă, retrimit la comisie acest raport, pentru reexaminare, fixând şi termen, având în vedere că termenul pentru dezbatere şi vot final expiră la 5.IV.2006, fixând ca termen ziua de luni, când se va depune un nou raport al comisiei care va ţine seama şi de votul exprimat în Cameră.

Aceeaşi situaţie este pentru propunerea legislativă privind modificarea art. 30 şi art. 46 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

În şedinţa din 28 martie, Camera Deputaţilor a respins propunerea de respingere.

Având în vedere că situaţia este identică, în conformitate cu art. 104 alin. 3, retrimit la comisie, fixând pentru un nou raport acelaşi termen de luni.

Proiectul de lege pentru ratificarea tratatului între România şi Republica Ungară privind regimul frontierei de stat româno-ungare, cooperarea şi asistenţa reciprocă, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005.

Dacă iniţiatorii, în primul rând, sunt prezenţi? Domnule secretar de stat, Tratatul între România şi Republica Ungară privind regimul frontierei.

Domnul Lucian Leuştean (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe):

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este vorba de un document internaţional de cooperare bilaterală care a fost semnat la 20 octombrie 2005 de către domnul ministru Vasile Blaga, ministrul administraţiei şi internelor, şi de către ministrul de resort din Ungaria.

Acest document cuprinde câteva lucruri referitoare la termenii şi noţiunile utilizate la actele şi faptele care constituie infracţiuni sau încălcări ale regimului frontierei de stat, conform prevederilor legislaţiilor interne ale celor două state. De asemenea, sunt convenite formele şi metodele de colaborare la nivel central cât şi local, teritorial, precum şi modalităţile de transmitere a datelor şi informaţiilor referitoare la evoluţia fenomenului infracţional în domeniu.

În sfârşit, se mai referă la exploatarea apelor de frontieră şi atribuţii specifice pentru protecţia mediului şi trecerea frontierei de stat comune în situaţii deosebite.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Raportul comisiei sesizate în fond, domnule preşedinte, vă rog.

Raportul a fost întocmit de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Din partea acestei comisii, susţinerea raportului. (Consultări.)

Da, se întâmplă un fapt puţin ieşit din comun, nu ni se prezintă raportul comisiei sesizate în fond, în aceste condiţii o scot de pe ordinea de zi, urmând a fi pusă pe ordinea de zi într-o şedinţă viitoare. Este culpa Camerei Deputaţilor.

Solicit Biroului permanent să analizeze această situaţie şi să ia măsurile corespunzătoare.

Vă rog ca extrasul din stenogramă să fie dedus Biroului permanent de luni.

Proiectul de lege pentru ratificarea acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară pentru anul 2004, semnat la Bucureşti la 19 decembrie 2005.

Acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Din partea iniţiatorului, vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Lucian Leuştean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

E vorba despre concretizarea unui acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania care stabileşte cadrul pentru împrumuturi.

E vorba în acest caz de un împrumut prin care Guvernul federal german oferă sume de bani cu o scadenţă foarte lungă, de 25 de ani, iar acest tip de asistenţă este destinat următoarelor măsuri: infrastructură comunală - 21 milioane de euro şi împrumuturi pentru programul de credit pentru întreprinderi mici şi mijlocii - 20 de milioane de euro.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Comisia pentru buget, finanţe, bănci, raportul dumneavoastră.

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a dezbătut în plenul său, cu 23 de deputaţi din 26, acest document înaintat de iniţiator.

În urma dezbaterii, comisia cu unanimitate de voturi propune plenului adoptarea acordului în forma prezentată de iniţiator.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Pentru dezbateri generale din partea grupurilor parlamentare dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Conform prevederilor art. 106 din Regulament, proiectul de lege neavând amendamente nu se supune dezbaterii urmând a fi trecut la vot final.

Proiectul de lege privind aprobarea Acordului de garanţie între România şi Banca Europeană pentru reconstrucţie şi dezvoltare, semnat la Bucureşti la 22 iulie 2005, aferent acordului de împrumut dintre Societatea comercială "Compania de apă Someş" S.A. şi Banca europeană pentru reconstrucţie şi dezvoltare pentru finanţarea obiectivului de investiţii "Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă în localităţi urbane din bazinul hidrografic Someş-Tisa", inclus în programul "Dezvoltarea infrastructurii în oraşele mici şi mijlocii", (SAMTID), faza I.

Acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Reprezentantul iniţiatorului, vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Lucian Leuştean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este vorba de un program de dezvoltare a infrastructurii în oraşele mici şi mijlocii şi el cuprinde trei faze: faza pilot, faza extindere şi consolidare. Finanţarea aferentă acestor trei faze se ridică la un total estimat de 380 milioane de euro acoperită în mod egal din fonduri nerambursabile, fonduri PHARE 37,5% şi 12,5% fonduri de la buget, precum şi din împrumuturi externe de la instituţii financiare internaţionale contractate sau garantate de stat de la Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

O singură observaţie de tehnică legislativă, lungimea nepermisă a titlului proiectului de lege, care nu sintetizează ceea ce numim noi obiectul reglementării.

Din partea comisiei, vă rog.

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia a adoptat cu unanimitate de voturi proiectul de lege privind aprobarea acordului respectiv în forma înaintată de către iniţiator şi îl supunem, spre adoptare, plenului Camerei.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Conform dispoziţiilor art. 106 din regulament, nu sunt amendamente care să fie supuse dezbaterii. Proiectul de lege trece la vot final.

Proiectul de lege pentru ratificarea acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea tehnică pentru anul 2004, semnat la Bucureşti la 19 decembrie 2005.

Acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Rog pe domnul secretar de stat, în calitate de iniţiator, să-l susţină.

Domnul Lucian Leuştean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În cadrul asistenţei economice acordate României de statele membre ale Uniunii Europene, Germania este unul dintre principalii donatori.

În perioada 1990-2004, asistenţa nerambursabilă din partea Germaniei a depăşit 152 de milioane de euro. În acest acord din anul 2004, Guvernul federal german a alocat pentru cooperarea tehnică cu România 7,5 milioane de euro. Această sumă este împărţită pentru fondul de studii şi specialişti, pentru promovarea reformei economice, a comerţului, a întreprinderilor mici şi mijlocii şi a parteneriatelor economice. De asemenea, pentru promovarea exploataţiilor agricole mijlocii şi pentru sprijinirea administraţiei publice şi alte măsuri.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc.

Comisia de buget a analizat proiectul de lege privind ratificarea acestui acord şi cu unanimitate de voturi a hotărât adoptarea acestuia în forma prezentă de iniţiator, fără amendamente, şi vi-l propunem ca atare spre adoptare dumneavoastră, în plenul Camerei Deputaţilor.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Dacă doreşte cineva, la dezbateri generale, să ia cuvântul din partea grupurilor parlamentare. Nu. Vă mulţumesc.

Ne aflăm tot în ipoteza prevăzută de art. 106 din regulament. Proiectul de lege este trecut la vot final.

Proiectul de lege privind ratificarea acordului de administrare a fondului fiduciar dintre Guvernul României, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Asociaţia Internaţională de dezvoltare privind fondul fiduciar susţinut de mai mulţi finanţatori, pentru sprijinirea decadei de incluziune a romilor, semnat la Bucureşti la 17 noiembrie 2005.

Din partea iniţiatorului, în cadrul procedurii de urgenţă, vă rog.

Vă rog să vă prezentaţi, doamnă secretar de stat.

Doamna Mariea Ionescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt Mariea Ionescu, preşedintă a Agenţiei Naţionale pentru Romi.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Fondul fiduciar are rolul de a sprijini o iniţiativă nouă în România care se numeşte "Deceniul de incluziune a romilor". Deceniul, la rândul lui, este un angajament al României în plan internaţional şi este sprijinit de Comisia europeană, Banca Mondială, Programul Naţiunilor Unite şi alte organizaţii naţionale şi internaţionale.

Pentru un an de zile, România asigură preşedinţia Deceniului de incluziune a romilor, perioadă în care România este ţara care dă celorlalte ţări, să spun, tonul.

Prin urmare, pentru Proiectul de lege privind fondul fiduciar, pe fond, a fost sesizată Comisia pentru buget, finanţe şi bănci iar avizul dumneavoastră este extrem de important.

Mulţumesc frumos.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Din partea comisiei raportoare, vă rog.

Domnul Alexandru Mocanu:

Domnule preşedinte, comisia a analizat proiectul de lege care ne-a fost supus raportului şi, cu unanimitate de voturi, a aprobat acest proiect de lege cu trei amendamente.

Vreau să fac precizarea că aceste amendamente nu sunt amendamente de fond, ci toate trei sunt numai amendamente de tehnică legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ar fi trebuit şi un amendament la titlul legii în legătură cu aceasta.

Dezbateri generale, dacă doreşte cineva să participe la dezbateri generale din partea grupurilor parlamentare? Nu, vă mulţumesc.

Este procedură de urgenţă. Domnule preşedinte, vă rog să fixaţi timpii.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă propunem un minut pentru fiecare articol. Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Trecem la discutarea pe amendamentele care au fost admise.

La titlul legii, comisia dă o nouă formulare fiind vorba de o procedură de tehnică legislativă. Dacă sunt discuţii cu privire la această formulare.

Dacă nu vă rog să introduceţi cartelele pentru procedura de vot. Începem procedura de vot. Vă rog să vă marcaţi prezenţa şi să votaţi. Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi rezultatul votului. 106 prezenţi; pentru 101, 2 împotrivă, 3 abţineri.

Amendamentul comisiei, titlul legii în formularea sa, a fost adoptat.

Art. 2, pentru considerente de tehnică legislativă se înlocuieşte expresia "decadei" cu expresia "deceniul de incluziune a romilor". Dacă există discuţii cu privire la acest amendament admis? Nu. Vă mulţumesc.

Îl supunem la vot. Formularea comisiei. Vă rog să votaţi. Prezenţa, votul. Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi. 103 prezenţi, 99 pentru, 2 împotrivă şi o abţinere.

Amendamentul comisiei admis.

La art. 2, iarăşi amendament de tehnică legislativă al comisiei, pentru redactare. Există observaţii? Amendamentul constă în aceea că acord se scrie cu literă mare şi nu cu literă mică cum e în proiect.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Cine este de acord cu această problemă de gramatică? Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi. (98 prezenţi), 97 pentru, nici un vot împotrivă, o singură abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat pe articole, urmează să fie trecut la votul final.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea satelor Nicoleşti, Foi şi Ciba prin reorganizarea comunei Crăciuneşti, jud. Mureş.

Din partea iniţiatorului, vă rog.

Domnul Kerekes Károly:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Această iniţiativă legislativă are ca obiect înfiinţarea satelor Nicoleşti, Foi şi Ciba, în componenţa comunei Crăciuneşti, judeţul Mureş, desfiinţate ca efect al Legii nr.2/1968 prin contopire cu satul Crăciuneşti.

Aşezările Foi, Ciba şi Nicoleşti sunt aşezări vechi, cu tradiţii în Valea Nirajului, fiind sate de sine stătătoare până în anul 1968, când desfiinţarea lor s-a făcut fără voia cetăţenilor. Aşezările sus-amintite astăzi solicită redobândirea identităţii şi denumirii lor, rămânând însă în componenţa comunei Crăciuneşti.

Consiliul local al comunei Crăciuneşti, ţinând cont de cererile insistente ale cetăţenilor fostelor sate Nicoleşti, Foi şi Ciba, prin Hotărârea nr.17 din 2 martie 2005 şi Hotărârea nr.24 din 31 martie 2005, a decis înfiinţarea satelor Nicoleşti, Foi şi Ciba prin reorganizarea satului Crăciuneşti reşedinţă de comună, iar satele Nicoleşti, Foi şi Ciba rămânând părţi componente ale comunei Crăciuneşti.

Înfiinţarea satelor Nicoleşti, Foi şi Ciba nu înseamnă modificarea limitelor comunei Crăciuneşti.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea comisiei? Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Seres Dénes:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Aşa cum s-a prezentat, iniţiativa legislativă are în vedere înfiinţarea comunei Nicoleşti, Foi şi Ciba prin reorganizarea comunei Crăciuneşti, judeţul Mureş.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, precum şi al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Vreau să subliniez că, prin adoptarea legii, nu se afectează limitele administrativ-teritoriale ale comunei existente şi că nu are implicaţii financiare.

Drept urmare, vă rog, stimată Cameră, a adopta această iniţiativă, cu amendamentele propuse de comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dezbateri generale cu privire la acest proiect de lege? Din partea grupurilor parlamentare? Nu.

Trecem la discutarea pe articole, pe raportul comisiei.

Titlul legii, reformulat de către comisie.

Există observaţii cu privire la această reformulare? Nu.

Vă rog să votaţi asupra formulării date de comisie. Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi. 101 prezenţi, 91 pentru, 6 împotrivă, 4 abţineri.

Amendamentul comisiei a fost adoptat.

Art.1 alin.1, reformulat. Discuţii? Nu. Vă rog să vă exprimaţi prin vot asupra amendamentului comisiei.

Vă rog să votaţi. 93 de voturi pentru, 5 împotrivă, 4 abţineri - amendament admis.

Art.1 alin.2; o nouă formulare dată de comisie. Discuţii? Nu. Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi. 100 de voturi pentru, 7 împotrivă, 3 abţineri.

Art.1 alin.2, în formularea comisiei, adoptat.

Art.1 alin.3, în formularea comisiei. Discuţii? Nu. vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi. 108 voturi pentru, 6 împotrivă, 3 abţineri. amendamentul comisiei - admis.

Art.2, reformulat de către comisie. Doreşte cineva să participe la discuţii? Nu.

Vă supun votului art.2, în formularea dată de către comisie. Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi. 103 voturi pentru, 5 împotrivă, 4 abţineri. Amendamentul comisiei a fost adoptat.

Urmează ca propunerea legislativă să fie trecută la votul final.

Repet dispoziţia dată în calitate de preşedinte de şedinţă: conform art.144 alin.5 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, toţi deputaţii prezenţi în incinta Camerei Deputaţilor să fie prezenţi în sala de şedinţă, sub sancţiunile corespunzătoare prevăzute de regulament.

Rog, de asemenea, liderii grupurilor parlamentare să asigure prezenţa deputaţilor.

La ora 10,00 dezbatem Acordul "Gojdu" şi vom începe dezbaterile cu o verificare a cvorumului, prin apel nominal, pe care o dispun în conformitate cu art.144 alin.3 din regulament.

O pauză de exact 9 minute, până la ora 10, când începem cu verificarea cvorumului, prin apel nominal. (pauză între orele 9,51 - 10,00)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Îl rog pe domnul Ponta să se prezinte, pentru a începe dezbaterile.

Nu am secretar, nu pot începe dezbaterile.

Îl rog pe domnul secretar Ponta să poftească, pentru a continua dezbaterile. Dacă nu, solicit înlocuirea sa cu un alt secretar.

Stimaţi colegi,

Reluăm dezbaterile. Pentru întârzierea sa, îl sancţionez pe domnul secretar Ponta, conform art.213 lit.a), cu avertisment. Vă rog să se consemneze în procesul-verbal de şedinţă.

Trecem la dezbaterea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.183/2005 privind ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare "Gojdu", semnat la Bucureşti, la 20 octombrie 2005.

Rog, din partea iniţiatorului. Domnul secretar de stat.

Iertaţi-mă, domnule secretar de stat, numai cu titlu de recomandare, dacă vă puteţi referi şi la noul raport al comisiei şi amendamentul adus. Dacă nu, vă susţineţi proiectul. Vă rog.

Domnul Lucian Leuştean (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În primul rând, aş dori să vă spun că ministrul Mihai-Răzvan Ungureanu şi-a dorit să fie prezent aici, astăzi. Din păcate, a trebuit să fie alături de domnul preşedinte Traian Băsescu, la Constanţa, la o conferinţă pe tema Mării Negre.

Sunt, însă, împuternicit de domnia sa să vă asigur că Ministerul Afacerilor Externe crede în justeţea logică, morală, istorică şi politică a încheierii şi ratificării acestui acord, asupra căruia sunteţi astăzi chemaţi să vă pronunţaţi.

De asemenea, tocmai pentru că s-au adus numeroase critici acestui acord, aş dori să vă transmit că Ministerul Afacerilor Externe consideră oportună dezbaterea care se derulează pe marginea acestei teme. Este o chestiune foarte importantă şi credem că este esenţial ca Parlamentul României să fie informat în mod comprehensiv, astfel încât să adopte o decizie bine fundamentată.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi s-a pronunţat în favoarea ratificării acordului, completând textul ordonanţei de urgenţă cu o declaraţie interpretativă, prin care se întăreşte faptul că interesele şi drepturile fundaţiei de la Sibiu nu sunt lezate de acest acord şi se specifică faptul că Partea română consideră că Acordul din 1937 este în vigoare, poziţie care a fost, de altfel, susţinută şi de diplomaţia română în negocierile cu Partea ungară.

Aş dori să vă prezint câteva clarificări. Ministerul Afacerilor Externe, Guvernul României nu au renunţat la moştenirea "Gojdu" şi nu au cedat nimic Ungariei. O spunem cu toată responsabilitatea. Sunt două paliere de acţiune, care sunt diferite: ceea ce poate face statul român şi ceea ce poate face fundaţia de la Sibiu, care este continuatoarea Fundaţiei "Gojdu".

Este important ca cele două paliere să nu se excludă - şi nu se exclud - prin acordul care s-a încheiat la 20 octombrie 2005. Propunerea încheierii acestui acord aparţine fostului Guvern. Şi spunem acest lucru, pentru că actualul Guvern consideră că este important ca acest lucru să se cunoască. Este un proiect la care s-a reflectat mult timp pentru negocierea căruia au acţionat atât fostul Guvern, cât şi actualul Guvern.

În al doilea rând, Biserica Ortodoxă Română a fost permanent consultată prin reprezentanţii săi în conducerea executivă a Fundaţiei "Gojdu" de la Sibiu, cu privire la propunerea de înfiinţare a Fundaţiei Publice Româno-Ungare.

Au fost dezbateri publice coorganizate de Ministerul Afacerilor Externe, Fundaţia "Gojdu" de la Sibiu, Academia Română, în 2002 şi 2003, la care s-a prezentat şi propunerea de înfiinţare a unei fundaţii comune.

Biserica Ortodoxă Română joacă un rol foarte important în problematica "Gojdu", rol pe care Guvernul nu l-a contestat şi nu-l va contesta vreodată.

Testamentul lui Emanuil "Gojdu" lasă cu limbă de moarte unei fundaţii patronate de Biserică să se ocupe de administrarea averii sale. Acest lucru este cât se poate de clar. Este şi motivul pentru care o parte a imobilelor care au aparţinut Fundaţiei "Gojdu", însoţită de o despăgubire în bani, a fost retrocedată Vicariatului Bisericii Ortodoxe Române din Ungaria în anul 1993, în baza legii nr.1991 privind reglementarea situaţiei fostelor proprietăţi imobiliare ale bisericilor din Ungaria. În acest spaţiu, funcţionează în prezent Capela Ortodoxă a Românilor din Ungaria.

Aplicarea Testamentului lui Emanuil Gojdu, care continuă să rămână un act juridic valabil, este misiunea Fundaţiei "Gojdu" de la Sibiu, continuatoarea de drept a Fundaţiei "Gojdu", întemeiate de Emanuil Gojdu.

Inspirându-se din gândirea lui Emanuil Gojdu, cele două Guverne nu au dorit să uzurpe drepturile şi îndatoririle fundaţiei de la Sibiu. Ar fi fost un demers imoral, nejustificat şi iraţional.

Totodată, faptul că Fundaţia Publică Româno-Ungară poartă patronimul lui Emanuil Gojdu nu este de natură să genereze confuzie între nou-creata fundaţie, care va fi persoană juridică ungară, şi cea deja existentă la Sibiu. Echipa română care a negociat acordul din 20 octombrie 2005 s-a îngrijit ca denumirea Fundaţiei Publice Româno-Ungare să fie diferită de cea consacrată în Testamentul lui Gojdu.

Între Fundaţia Publică Româno-Ungară "Gojdu" şi Fundaţia "Gojdu" există - nu doar în ceea ce priveşte modul de funcţionare, conceptul, sediul şi chiar şi în ceea ce priveşte denumirea - diferenţe clare. Numele ales pentru Fundaţia Româno-Ungară a fost acesta, şi nu altul, pentru că, pe bună dreptate, Emanuil Gojdu este considerat a fi o personalitate-liant între România şi Ungaria, care a ştiut să îmbine într-un mod unic şi foarte personal, fără contradicţii, calitatea sa de bun român şi pe aceea de cetăţean loial ungar.

Interpretarea potrivit căreia Guvernul român, prin încheierea acestui acord, ar fi urmărit să se derobeze de problema "Gojdu" şi să lase Biserica singură în demersurile sale de punere în aplicare a Testamentului lui Emanuil Gojdu şi de îndreptare a nedreptăţilor pe care vicisitudinile istoriei le-au impus fundaţiei create de Emanuil Gojdu este complet eronată.

Statul român a obţinut foarte mult sau, mai precis, a obţinut ceea ce putea obţine de către stat, ca persoană de drept public. Statul nu se poate substitui Fundaţiei "Gojdu". Fundaţia are la fel de multe şanse să câştige imobilele, independent de existenţa acordului. Acordul nu abrogă implicit sau explicit nici un alt acord anterior. Acordul, însă, asigură creşterea prezenţei româneşti în Curţile "Gojdu" şi nu împiedică fundaţia să obţină mai mult. Este un demers care asigură prezenţa amintirii lui Gojdu în aceste curţi.

Statul ungar nu este actualul proprietar al Curţilor "Gojdu", pentru a se putea negocia cu statul ungar problemele legate de proprietatea asupra acestor curţi. Curţile "Gojdu" au trecut în luna decembrie 2004 în proprietatea unei firme private care se află în plin proces de restaurare a imobilelor, planul iniţial al firmei fiind ca aceste clădiri să fie transformate integral într-un complex comercial.

Imobilele "Gojdu" din Budapesta sunt în acest moment vândute sau închiriate de compania privată. În memoria întemeietorului acestora, este datoria morală a statului român de a se asigura că aceste curţi vor păstra, sfidând timpul şi transformările economico-sociale, memoria marelui Mecena Emanuil Gojdu.

Iniţial, şansele proiectului Fundaţiei Publice erau reduse. Partea ungară a acceptat, după negocieri dificile, să se implice în succesul acestui proiect. Acordul încheiat nu prevede nimic altceva decât înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare "Gojdu", cu sediul în Curţile "Gojdu" din Budapesta.

Sub egida Fundaţiei Publice, se vor înfiinţa în acele curţi Institutul Parteneriatului Strategic Româno-Ungar "Emanuil Gojdu", Biblioteca şi Muzeul "Emanuil Gojdu".

În prezent, Curţile "Gojdu" sunt în curs de renovare şi urmează să devină unul dintre reperele capitalei ungare atât din punct de vedere economic, cât şi cultural.

Activitatea Fundaţiei Publice Româno-Ungare "Gojdu", a Institutului Parteneriatului Strategic Româno-Ungar, a Muzeului şi a Bibliotecii "Emanuil Gojdu" reprezintă o garanţie a faptului că personalitatea lui Emanuil Gojdu va continua să fie emblematică pentru Curţile "Gojdu" din Budapesta.

Ministerul Afacerilor Externe a fost învinuit pe nedrept, întâi că ar fi cedat Ungariei moştenirea Gojdu prin Acordul din octombrie 2005, apoi s-a clarificat faptul că nu s-a cedat nimic.

Ministerul Afacerilor Externe a fost acuzat că nu a obţinut în negocieri bunurile fundaţiei de la Sibiu, spre a-i fi restituite acesteia. Or, statul ungar, nemaifiind proprietar, obţinerea prin negocieri nu ar fi fost posibilă. Acest lucru nu este posibil decât printr-un demers în justiţie, pe care nu statul român îl poate întreprinde, ci fundaţia de la Sibiu. Statul român nu este proprietar pentru a face un demers în justiţie.

Când nimeni nu se preocupa de problema "Gojdu", Ministerul Afacerilor Externe a adus în negocierile româno-ungare problematica "Gojdu" încă din anul 1998.

De asemenea, Ministerul Afacerilor Externe a plătit bani pentru restaurarea monumentului funerar al lui Emanul Gojdu care, altfel, nu s-ar fi realizat, fundaţia nedispunând de suficiente fonduri. Este eronat să se spună că Ministerul Afacerilor Externe nu s-a preocupat de problematica "Gojdu". A făcut-o când această problemă era ignorată de mulţi, din păcate.

Problema este să se înţeleagă că statul nu se poate substitui Fundaţiei "Gojdu". Fundaţia de la Sibiu nu a iniţiat, până acum, un proces bine pregătit în justiţia ungară şi, în loc să fie pregătit un asemenea demers sau să înceapă să-l pregătească, îşi îndreaptă criticile şi energia împotriva acestui acord, care nu are nici o legătură cu revendicarea bunurilor din Budapesta.

Independent de decizia Fundaţiei "Gojdu" de la Sibiu, referitoare la un eventual proces, trebuie să se ia măsurile necesare, astfel încât să nu ne găsim în situaţia în care firma proprietară a imobilelor le transformă integral într-un centru comercial, din care dispar prezenţa românească şi orice amintire despre Gojdu, cu excepţia Capelei.

Aş dori să mai adaug câteva cuvinte referitoare la Acordul din 1937, care, potrivit unor opinii, ar fi invalidat de Acordul încheiat în octombrie 2005.

Partea ungară consideră că, prin Convenţia din 1953, Partea română a renunţat la pretenţiile sale asupra imobilelor "Gojdu". În schimb, Partea română a interpretat textul Convenţiei din 1953, în sensul că statul nu putea renunţa la acele drepturi sau pretenţii care nu-i aparţineau, întrucât în Acordul din 1937 nu avea calitate de proprietar.

Acordul din 2005 nu invalidează Acordul din 1937. Obiectul acordului este diferit. În plus, un tratat bilateral nu poate afecta drepturile şi obligaţiile unor terţi. Prin urmare, drepturile Fundaţiei private "Gojdu" nu pot fi afectate de Tratatul româno-ungar, la fel cum nu au fost afectate de Convenţia din 1953.

Statul român şi cel ungar vor achiziţiona o suprafaţă relativ restrânsă din cele şapte blocuri care conţin Curţile "Gojdu", numai acele spaţii necesare pentru realizarea muzeului, bibliotecii şi a Institutului Parteneriatului Strategic Româno-ungar.

Fundaţia "Gojdu" poate, în continuare, demara un proces care să aibă ca obiect revendicarea bunurilor care au aparţinut Fundaţiei "Gojdu" în Ungaria, cu luarea în considerare a şanselor pe care un asemenea proces le poate avea, în special în ceea ce priveşte imobilele, în lipsa unui cadru juridic intern în Ungaria, care să permită retrocedarea imobilelor naţionalizate.

Procesul pe care fundaţia îl poate intenta şi realizarea proiectelor in memoriam Emanuil Gojdu, la care este asociată şi Fundaţia "Gojdu" de la Sibiu, nu se exclud reciproc. Până la eventuala intentare de către fundaţia de la Sibiu a unui proces în Ungaria şi la finalizarea unui asemenea proces, care poate dura ani, este important ca statul român să se asigure că va exista o prezenţă românească în Curţile Gojdu, care în prezent se supun regulilor pieţei, întrucât aparţin unei firme private.

Voi încheia, rezumând argumentele care au stat la baza încheierii Acordului din 20 octombrie 2005.

Primul: curţile să nu se transforme integral într-un complex comercial impersonal, din care să dispară orice prezenţă românească. Este importantă o prezenţă românească substanţială în centrul Budapestei.

Al doilea: soluţia să nu prejudicieze dreptul Fundaţiei "Gojdu" de a întreprinde orice demersuri în justiţie, care sunt necesare pentru reconstituirea drepturilor sale, dar cu luarea în considerare a şanselor pe care un astfel de proces le-ar avea.

Al treilea: minoritatea românească din Ungaria să fie implicată în deciziile Fundaţiei Publice Româno-Ungare.

Al patrulea: întregul ansamblu de soluţii să se transforme într-un model de transpunere în planul cultural-educativ şi al reflecţiei politico-strategice, al reconcilierii româno-ungare prin înfiinţarea muzeului, a bibliotecii, a Institutului Parteneriatului Strategic Româno-Ungar.

Iată că Ministerul Afacerilor Externe nu a urmărit să nesocotească interesele şi drepturile nimănui. Soluţia pe care diplomaţia română a găsit-o este singura la îndemâna statului român. Putem şi spune că nu dorim să ne implicăm deloc în această chestiune. Putem s-o facem. Vrem, însă, s-o facem? Fundaţia are la fel de multe şanse să câştige imobilele, indiferent de existenţa acestui acord.

Susţinem acordul, pentru că este un acord bun. Este o etapă într-un proces care include mai mulţi paşi. Fundaţia de la Sibiu nu exclude ideea unui proces în justiţie, pentru a-şi recupera bunurile.

Acordul ne asigură, însă, o prezenţă românească certă în Curţile "Gojdu" şi nu împiedică fundaţia să obţină mai mult.

Dacă nu facem diferenţa şi separarea între cele două teme care, greşit sunt puse laolaltă, - ce face fundaţia de la Sibiu şi ce face Fundaţia Publică Româno-Ungară -, dând acordul la o parte, dăm, de fapt, la o parte o oportunitate foarte bună ca România să-şi crească prezenţa în exterior. România câştigă, şi nu pierde, prin acest acord.

Am convingerea că, analizând toate aceste argumente, veţi fi de acord că acordul încheiat este oportun să fie aprobat în Camera Deputaţilor.

Vă mulţumesc pentru atenţia dumneavoastră.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Domnul secretar Victor Ponta, pe o problemă de procedură.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am discutat şi în Biroul permanent şi aici, în plen. Colegii noştri liberali au solicitat în mod expres prezenţa ministrului la această discuţie. Nu era vorba de a-l chema pe domnul ministru Ungureanu ca să purtăm o discuţie, aşa, cu dânsul, deşi oricând o discuţie cu domnul Ungureanu este interesantă şi plăcută. Era vorba despre o problemă mai mult decât importantă. Dacă nu mă înşel, este prima dată, în istoria Parlamentului, când un acord internaţional poate fi, o să vedem prin votul dumneavoastră, poate fi respins.

N-aş fi luat din nou cuvântul, considerînd că, probabil, domnul Ungureanu, ori, Doamne fereşte!, este bolnav, ori se află la vreo reuniune a Consiliului de Securitate, un lucru care poate fi chiar mai important decât situaţia Fundaţiei "Gojdu". Aflu, însă, că domnul ministru Ungureanu este cu preşedintele Traian Băsescu. Discută despre Marea Neagră. Şi mi se pare că deja ne aflăm foarte aproape de un conflict constituţional. Dacă era vorba de doamna ministru Macovei, nu m-ar fi mirat. Cum spunea distinsul meu coleg, domnul Crin Antonescu, doamna Macovei are un singur stăpân. Dar nu mă aşteptam ca şi ministrul Ungureanu să aibă un singur stăpân. Mă aşteptam să-l intereseze foarte mult, aşa cum au solicitat colegii săi de partid, aşa cum am solicitat noi, cei din Opoziţie, să fie prezent aici.

Dacă, de acum încolo, trebuie să facem programul şi ordinea de zi a Camerei Deputaţilor şi a Senatului în funcţie de programul de seminarii al preşedintelui Traian Băsescu, mi se pare un lucru foarte grav. Dacă preşedintele Traian Băsescu n-a ştiut că astăzi ministrul Ungureanu avea de susţinut un proiect extrem de important, e rău; dacă a ştiut şi i-a spus "nu mă interesează de Parlamentul ăla, vino cu mine să vorbim de Marea Neagră", e şi mai rău! Dar, cred că, în această situaţie, indiferent de ceea ce se va vota, ne aflăm foarte aproape, spun, de un conflict constituţional. Şi trebuie să stabilim, poate, la un moment dat, dacă un Guvern şi membrii unui Guvern trebuie să se prezinte pe probleme importante în faţa Parlamentului, sau dacă seminarul pe Marea Neagră al preşedintelui Traian Băsescu este întotdeauna mai important decât o dezbatere extrem de serioasă în Parlament.

Nu intru pe fond, vor face lucrul acesta colegii mei din Grupul social democrat, dar cred, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, că avem o gravă problemă privind modul în care o parte din membrii Guvernului se raportează la preşedintele ţării şi la Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Pe probleme de procedură? A, iertaţi-mă a fost o problemă de procedură, a fost ridicată. Dumneavoastră, ca reprezentant al Guvernului, aveţi dreptul să susţineţi iniţiativa legislativă. Nu este nici un impediment ca datorită prezenţei dumneavoastră dezbaterile să se desfăşoare regulamentar. Celelalte probleme sunt problemele de procedură ale Camerei, în care nu aveţi cuvântul.

Pe această procedură, dacă mai doreşte cineva? Da. Domnule deputat Magheru. Vă rog. Două minute, domnule deputat.

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum sublinia şi domnul preşedinte de şedinţă, nu mă şi cred că nu ne împiedică absenţa ministrului de externe să continuăm dezbaterea punctului pe care îl avem la ordinea de zi. Dimpotrivă, aş dori să se consemneze o convingere şi cred că sunteţi foarte mulţi convinşi de acest lucru. Ministrul de externe, deliberat nu a venit astăzi, mizând pe tehnica acceptării tacite. Cred că se înşeală. Avem posibilitatea să luăm cuvântul, să aducem argumente prin care să dovedim şi să acuzăm inclusiv această strategie care, din păcate, n-ar trebui să se manifeste la un ministru de externe al României.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Putem continua dezbaterile, luând act de aceste susţineri, vă rog. Iertaţi-mă, doamna deputat Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se întâmplă exact ce am spus marţi că urmează să se întâmple. Luăm astăzi cuvântul foarte mult şi pe proceduri parlamentare, probabil o să ne întindem foarte mult şi pe articole, pe amendamente şi o să vedem că ieşim din timpul de dezbateri cu această Fundaţie "Gojdu" şi că tot tacit se va aproba. Dar, nu puteam să nu vin la microfon, când constat că pentru a treia oară în decurs de două săptămâni suntem sfidaţi de ministrul afacerilor externe, care de fiecare dată ne-a promis că vine la Parlament pentru a discuta acest proiect de lege şi de fiecare dată şi-a găsit probleme mai importante. A cerut domnia-sa marţi ca să fie amânat acest proiect de lege, să fie discutat joi, şi nici de această dată nu este prezent aici.

Eu consider că în conformitate cu Constituţia României şi cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, atunci când se solicită prezenţa unui ministru în sala de şedinţe, este obligatorie.

Ca atare, având în vedere că de trei ori consecutiv ne-a sfidat în decurs de două săptămâni eu cer demisia ministrului diplomaţiei româneşti.(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

S-a luat act, vreau să vă spun că în ceea ce priveşte dezbaterile noastre, pentru că la atât se limitează drepturile mele de preşedinte de şedinţă, acestea au demarat datorită prezenţei domnului secretar de stat şi nu putem decât să luăm act de încălcarea prevederilor art.140 alin.2 de către domnul ministru, căruia i s-a solicitat participarea, condiţii în care prezenţa domniei sale ar fi fost obligatorie.

Eu vă asigur, în continuare, că vom putea să dezbatem şi să supunem votului acest proiect de lege.

Iertaţi-mă, aş ruga un domn chestor să-l cheme la ordine pe domnul deputat. (Domnul deputat Kerekes Karoly vorbeşte tare la telefonul dat de doamna secretar de stat din Ministerul Muncii, în faţa băncii Guvernului ")

Cine este chestor? Domnule chestor Oltean, vă rog să-l chemaţi la ordine pe domnul deputat. (Aplauze) Şi vă rog să dispuneţi evacuarea din sală a doamnei care a împrumutat telefonul. Parlamentul României nu este circ. Vă rog să dispuneţi evacuarea din sală a doamnei.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu discutaţi cu mine, vă rog să părăsiţi sala de şedinţe. (Doamna secretar de stat părăseşte sala de şedinţe.)

Vă rog să consemnaţi în procesul-verbal de şedinţă că în conformitate cu art.213 lit.b) din Regulamentul Camerei Deputaţilor îl sancţionez pe domnul deputat cu chemare la ordine. Se va trece în procesul-verbal de şedinţă.

Vă mulţumesc.

Eu aş dori să trecem la dezbateri, pentru ca să nu se împlinească ora în care nu mai putem efectua aceste dezbateri.

Procedură, domnule deputat?

Vă rog, dar numai procedură.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Da, domnule preşedinte, procedură.

Domnule preşedinte,

În opinia mea, cred că disciplina de şedinţă trebuie respectată, şi dacă reuşiţi să o impuneţi şi dumneavoastră, din fericire, reuşiţi s-o impuneţi de câte ori conduceţi şedinţa, este un lucru foarte bun. Şi îl susţin, şi cred că aşa este, din respect pentru Parlament, respect pentru instituţia ca atare. Dar pentru că suntem într-o perioadă a multor excese pe care le vedem pe scena politică a României, cred că de data aceasta dumneavoastră aţi fost puţin cam exigent cu această doamnă secretar de stat.

E o opinie personală pe o temă de procedură. Asta nu înseamnă că simpatia şi respectul meu pentru modul în care conduceţi şedinţele s-au diminuat.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Am luat act de cuvântul dumneavoastră, domnule deputat. Aş dori ca asemenea situaţii să nu se mai repete, mai ales când avem de dezbătut un proiect de lege important.

Din partea comisiei...

vă rog, domnule chestor.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aţi observat că mi-am făcut datoria. Da... (Aplauze)

Domnule preşedinte,

E o situaţie neplăcută, nu e deloc plăcut să te duci şi să inviţi colegii deputaţi să ocupe loc în sală. Iar într-o asemenea situaţie cred că vinovaţi suntem noi, deputaţii. Domnii miniştri, domnii secretari de stat, dacă sunt solicitaţi pentru diverse lămuriri, pentru diverse informaţii n-au cum să ne spună să plecăm în sală.

De aceea, eu v-aş ruga ca întotdeauna, în asemenea situaţii să luăm atitudine faţă de deputaţi şi să absolvim de vină miniştrii şi secretarii de stat şi, v-aş ruga, domnule preşedinte, în această situaţie, doamna secretar de stat, cred eu, este nevinovată şi să-i îngăduiţi să revin în sală, pentru că are câteva proiecte de acte normative extrem de importante, care trebuie susţinute, iar sancţiunea în sine să se reverse doar asupra colegului nostru deputat.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnul deputat şi stimaţi colegi,

Nu vreau ca să continuăm discuţia pe o temă care este rezolvată, tulburarea şedinţei s-a datorat convorbirii între domnul deputat şi doamna secretar de stat, colorată cu o discuţie telefonică. Doamna secretar de stat va reveni atunci când are să-şi susţină proiectul respectiv. Dar am înlăturat tulburarea. Vă rog.

Poftiţi. Da, iertaţi-mă, n-am respectat ordinea. (Către doamna Cornelia Ardelean, de la Grupul parlamentar al Partidul Conservator, care a cerut şi dânsa cuvântul.)

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu înţeleg că trebuie respectată disciplina, dar şi dumneavoastră sunteţi în primul rând deputat ca şi noi, şi eu cred că nu vă este permis nici de regulament să ne trageţi de urechi, că nu pentru asta aţi fost învestit de noi, cu votul şi pentru funcţia pe care o aveţi, ca să ne trageţi de urechi.(Vociferări în cadrul Grupului parlamentar al PRM.)

Dacă vreţi să vă trageţi de urechi colegii care vociferează, puteţi să o faceţi, cu cea mai mare plăcere.

Eu, însă, personal nu permit să fiu tras de urechi de către nimeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să luaţi act că nu-mi permit să trag de urechi pe nimeni, dar îmi permit să aplic regulamentul.

Vă rog, doamnă deputat.

Doamna Cornelia Ardelean:

Nu vreau să mai pierdem timpul, domnule preşedinte, eu ştiu că trebuie să respectăm ordinea în sală, dar vreau să îmi cer scuze, sunt autorul moral al incidentului. Este vorba de Ordonanţa pentru creşterea copilului, pentru care eu am bulversat nişte probleme şi îmi cer scuze faţă de doamna ministru şi vă rog să-i permiteţi să reintre în sală.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Desigur, nu va fi nici o problemă să reintre. Vă rog.

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sigur că regretăm incidentul care s-a produs, dar noi avem o problemă importantă astăzi, proiectul de lege privind Fundaţia "Gojdu". rog să întrerupeţi discuţiile, domnule preşedinte, să trecem la proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Sunt de acord cu dumneavoastră. în ceea ce priveşte incidentul, este închis prin sancţiunea aplicată domnului deputat, incidentul fiind închis, doamna secretar de stat poate să reintre oricând în sală. Să continuăm, daţi-mi voie să dau cuvântul reprezentantului comisiei raportoare.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sper să nu cădem până la capăt în capcana transformării şedinţei în circ, cel puţin datorită solemnităţii pe care ar trebui s-o impună acest proiect de lege, poate mai mult decât altele.

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Raportul înlocuitor al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi va fi prezentat cât se poate în termenii obişnuiţi ai prezentării unui raport, adică pe elementele informaţionale strict necesare, şi mă simt obligat să fac această precizare, deoarece expunerea reprezentantului ministerului afacerilor externe a dezechilibrat de la început dezbaterile, a fost un monolog pe care noi îl cunoaştem de la comisie, care monolog a evoluat de la atitudinea iniţială de respingere a oricărei încercări de îmbunătăţire a proiectului de lege privind aprobarea acordului, şi, zicem noi, din fericire, a sfârşit prin a se cădea de acord cu soluţia pe care o propune comisia.

Acesta fiind aspectul esenţial pe care îl învederez Camerei Deputaţilor cu rugămintea de a-l avea în vedere, restul poliloghiei fiind un final tragi-comic cu care Ministerul de Externe se retrage din această dezbatere, aşa cum a făcut-o şi la comisie, aşa cum încearcă şi astăzi, respectiv făcând un efort inutil de a-şi drege imaginea şi de a masca ceea ce putea fi un eşec. Şi ar putea să fie un eşec, în condiţiile în care acordul ar trece aşa cum ne-a venit.

Au fost foarte multe aluzii la ideea că toată strădania de a găsi o soluţie de compromis, repet, soluţie pe care în prezent şi ministerul şi guvernul le acceptă, şi le mulţumim, dar, pe de altă parte, sunt paradoxali, şi dumnealor prezintă lucrurile ca şi cum noi ne-am fi aflat în treabă, am fi căutat pete în soare, am fi creat suspiciuni şi temeri inutile legate de acord.

Onoraţi colegi,

Nouă puncte de vedere trebuie să prezint în cadrul raportului, nouă critici punctuale la nouă articole din acord constituie suportul juridic şi constituţional al îndoielilor pe care de la bun început le-a avut comisia în legătură cu valabilitatea acestui acord şi cu faptul că el slujeşte interesele României.

În final, s-a ajuns la chintesenţa acestui amendament. Dar, depăşesc această discuţie, doar am vrut, pentru că în mod nedrept şi incorect, dumneavoastră, parlamentarii care cu atâta sobrietate doriţi să participaţi la această dezbatere, cu atâta efort de a evita comicul în care suntem împinşi de unele situaţii, deci... (Vociferări în sala de şedinţe.) Deci, am să tac până o să fie linişte, dacă nu o asiguraţi, domnule preşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, domnule preşedinte. Vă rog, domnilor deputaţi, aveţi dreptul la dezbateri generale să vă pronunţaţi asupra raportului.

Continuaţi, domnule preşedinte.

Domnul Sergiu Andon:

Eu trebuie să prezint raportul într-o manieră în care deputaţii să fie informaţi, şi informare înseamnă a trage atenţia că în conţinutul lui succint raportul dezice, combate în totalitate încercarea de a arăta că acordul n-a constituit o problemă.

Aşadar, este vorba de înlocuirea raportului nostru iniţial, din 21 februarie 2006, practic prin completarea lui cu anexa care a lipsit, şi anume anexa de propunere a unui amendament la proiectul legii de aprobare. Amendament care, de asemenea, vă informez, a fost completat şi îmbunătăţit, inclusiv cu participarea reprezentanţilor ministerului în, la, cu ocazia retrimiterii la comisie. Proiectul de lege este avizat de Consiliul Legislativ. Am dispus de avizele favorabile ale Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisiei pentru politică externă, precum şi a Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă. Proiectul a fost dezbătut în mai multe şedinţe; cum spuneam, raportul iniţial a fost elaborat la data de 21 februarie 2006.

Reamintesc că în plenul Camerei Deputaţilor s-au hotărât două lucruri importante: pe de o parte, tratarea proiectului de lege ca fiind de complexitate deosebită şi prelungirea termenului de dezbatere şi adoptare până astăzi, iar pe de altă parte, retrimiterea la comisie pentru completarea raportului. Dezbaterile au fost reluate în şedinţa din 15 martie 2006. Au fost prezenţi 24 de deputaţi din totalul de 25 de membri ai comisiei. A participat, din partea Ministerului Afacerilor Externe, o delegaţie în frunte cu domnul ministru Mihai Răzvan Ungureanu. De asemenea, au fost invitaţi şi au participat trei înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române cu eparhiile în zona de interes, de aplicabilitate a fundaţiei. S-au formulat două amendamente: un amendament de respingere a proiectului de lege şi implicit de neratificare a raportului, pentru care s-au exprimat 4 voturi în favoarea respingerii proiectului de lege, 18 voturi împotrivă şi o abţinere, propunerea căzând. Şi un amendament care în final a fost însuşit ca amendament al comisiei şi pentru care s-au exprimat 17 voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi două abţineri.

Legat de acest amendament, permiteţi-mi, ca să nu mai iau o dată cuvântul, să semnalez că în cuprinsul lui, iată încă se mai strecoară o eroare pe care putem s-o considerăm eroare materială, dar voi lua cuvântul. Vă rog să-mi daţi cuvântul când vom discuta pe amendamente, dacă vom ajunge acolo, şi, cu numărul de voturi anunţate, deci, comisia a hotărât să supună Camerei proiectul de lege cu propunere pentru adoptare şi respectiv aprobarea ordonanţei de urgenţă, cu amendamentul interpretativ la care m-am referit.

În final arăt că proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Procedură, domnule deputat? Sau dezbateri generale? Da, la dezbateri generale, câte un reprezentant al grupurilor parlamentare. Vă rog să vă înscrieţi.

Poftiţi, domnule deputat.

Vă rog, domnii secretari să... Procedură, vă rog.

Domnul Titus Corlăţean:

Domnule preşedinte de şedinţă, aş dori să clarificăm un aspect. Este vorba, şi aceasta a fost şi interpretarea şi votul dat data trecută de plenul Camerei Deputaţilor, este vorba de o problemă extrem de complexă, extrem de importantă şi, bazându-ne şi pe regulile de procedură şi pe regulament, nu cred că aveţi dreptul sau nu cred că este o interpretare corectă să limitaţi intervenţiile la dezbaterile generale la o singură persoană în numele grupului parlamentar.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnul deputat, v-aş ruga să citiţi Regulamentul Camerei Deputaţilor, în care se prevede în mod expres, "la dezbaterile generale participă un singur reprezentant din partea grupurilor parlamentare". Deci am şi voie, am şi dreptul şi mi-l exercit. Sunt dezbateri generale, câte un reprezentant.

Vă rog, domnule deputat, care v-aş înscris la dezbateri generale?

Rog pe fiecare dintre domnii deputaţi să precizeze şi grupul pe care îl reprezintă, ca nu cumva să se producă vreo eroare.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Petre Ungureanu:

Din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Două lucruri vreau să relev.

Primul este cel legat de modul în care s-au desfăşurat lucrurile la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi, după mai multe runde, avem acest ultim raport, raport pe care domnul preşedinte al comisiei trebuia să-l prezinte şi atât. Sigur că putea face orice fel de comentarii, este deputat şi are toate drepturile care i se cuvin, dar în numele grupului parlamentar pe care îl reprezintă sau în nume personal. În numele comisiei, nu putea să spună decât concluziile din raport.

Pe de altă parte, vă rog să vedeţi că... cred, dacă nu mă înşel, că este pentru prima dată când membri ai comisiei juridice, şi mă refer aici din partea grupului pe care îl reprezint, ne exprimăm punctul de vedere. El este foarte tranşant. Dacă la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi ne-aţi creditat cu părerea şi cu încrederea că noi putem interpreta unele lucruri, şi de cele mai multe ori trimiteţi acolo legi şi ne cereţi puncte de vedere, ar trebui să ne acordaţi beneficiul bunei credinţe şi al competenţei.

Sigur că dincolo de problemele politice inerente şi doctrinare sunt chestiuni punctuale de drept asupra cărora noi cu toţii am convenit. Cel puţin cu privire la acest aspect, la Acordul cu Ungaria, noi am convenit şi trebuie să ştiţi, că foarte mulţi dintre dumneavoastră nu sunteţi jurişti, noi am ajuns la esenţa problemei, dincolo de toate celelalte vreau să vă spun că există cam trei categorii de persoane care au înţeles în mod diferit această problemă.

Prima categorie este cea care are o abordare logică, aproape dialectică să-i spun, realistă. A doua dintre categorii, este cea care are o abordare, zic eu, mai mult patriotardă, populistă. Iar a treia este sentimentală.

Primii din această categorie sunt cei care ştiu foarte bine care este realitatea şi cred că juriştii pot să vă spună acest lucru şi eu o să vă spun punctul nostru de vedere.

Cea de-a doua categorie, respectiv a celor patriotarzi, să le zic aşa, ştiu şi ei, sunt foarte inteligenţi, ştiu şi ei, numai că interpretează altfel, din diverse motive. Iar cei sentimentali o interpretează: nu ştiu, dar cred că ştiu, şi uneori cred că fac bine.

De aceea, eu vă spun că din punctul de vedere al primei categorii, a juriştilor, a celor care ştiu bine realitatea, vreau să vă spun că nu statul român este vinovat, oricare, indiferent de cine a fost el reprezentat din 1990 încoace.

Biserica Ortodoxă Română în 1993, prin reprezentanţii săi din Ungaria, respectiv Episcopia de la Gyor, a primit 400 de mii de dolari ca despăgubire. Era atributul şi datoria acesteia, dacă dorea şi considera necesar, să atace în instanţele maghiare decizia de despăgubire. Ştim cu toţii că statul maghiar în 1991 nu a despăgubit în natură, aşa cum am făcut-o noi. Dar este voinţa suverană a fiecărui stat.

Dacă s-a primit o sumă mică, dacă nu s-a primit în natură, toate celelalte lucruri puteau fi contestate la comisia iniţială de restituire, după care în instanţele maghiare şi poate chiar internaţionale.

Trebuie să vă spun în calitate de avocat şi în calitate de om care am studiat documentele, împreună cu colegii mei din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, că nu avem nici un fel de contencios cu statul maghiar legat de acest lucru.

Suma, indiferent cât ar fi fost, dacă a fost mulţumitoare e una, dacă a fost neîndestulătoare e alta, termenul, repet, termenul pentru a ataca despăgubirea a fost pierdut. Trebuie pedepsiţi cei care au pierdut termenul. Trebuie certaţi, este o altă problemă.

Dincolo de asta rămâne ca fundaţia de la Sibiu, Biserica Ortodoxă Română să atace şi-şi poate găsi oricând un avocat, şi au un avocat, şi nu ştiu de ce s-a supărat domnul Aurelian Pavelescu, pentru că-l apreciez ca fiind un bun avocat, au un avocat, numai că el mai mult agită spiritele decât să-i ajute.

Deci, după ce se termină această problemă, după ce trece valul sentimentalist şi patriotard, Biserica sau Fundaţia poate să angajeze pe cine doreşte şi cu banii ei să revendice bunurile mobiliare din ceea ce a mai rămas nerestituit. Imobilele nu mai pot fi restituite, iar statul maghiar a pierdut proprietatea asupra lor, pentru că sunt ale unei firme private. Asta este situaţia, dincolo de asta, este doar, sigur, discuţie.

A doua problemă, şi aici vreau să pun lucrurile la punct în legătură cu intervenţia preşedintelui comisiei noastre, vreau să vă spun că, domnule preşedinte, îmi cer scuze că mă exprim aşa, nu este prima dată şi cred că recidivaţi în a excede punctelor de vedere ale comisiei. Este cred că a doua oară, cel puţin de la această tribună, când aţi vorbit altceva, în nume personal, dar aţi spus că vorbiţi în numele comisiei.

Prima dată aţi făcut-o atunci când aţi dat o interpretare, cum o nume profesorul Prişcă, Dumnezeu să-l ierte, sui generis, când nu ştii cum să-i spui, zici sui generis, aţi dat o interpretare personală modului în care Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a interpretat sau a votat asupra percheziţiei domnului deputat Năstase, şi acolo nu a fost punctul nostru de vedere. Astăzi aţi dat o interpretare personală raportului pe care noi l-am susţinut. De aceea, noi, membrii Comisiei juridice, mulţi dintre noi, avem câteva gânduri în ceea ce priveşte, dar vi le spunem la comisie. Aşa, deci, vă rog, domnule preşedinte, să nu mai vorbiţi în numele comisiei decât în limitele şi spiritul raportului pe care v-am îndreptăţit să-l faceţi. În rest, sigur, aveţi dorinţa suverană să daţi socoteală, dacă vi se cere, în faţa grupului, uneori a partidului, pentru că uneori sunteţi în contradicţie chiar cu grupul din care faceţi parte.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, la dezbateri generale, din partea grupurilor parlamentare, şi apoi din partea deputaţilor independenţi.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Vasile Puşcaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem şi noi de acord cu toţi cei care spun că discutarea unui Acord bilateral între România şi Ungaria este o acţiune care înseamnă încurajarea dezvoltării relaţiilor de cooperare între cele două state şi cred că aici, în Parlament, nu există nici un motiv de dispută sau nu există nici un motiv de dubii că nu s-ar încuraja o asemenea cooperare bilaterală între cele două state.

Amintiţi-vă că, săptămâna trecută, acest Parlament, cu unanimitate, a votat Acordul bilateral de reglementare a graniţelor, a frontierelor, fără nici o problemă sensibilă, fără nici o chestiune.

Dar aici, domnul secretar de stat a vorbit de oportunităţi. Este perfect adevărat că este oportunitate politică excelentă, aceea de a încuraja raporturile bilaterale şi noi am crezut că acest acord care este astăzi în dezbatere va folosi această oportunitate.

Numai ce constatăm la modul empiric, faptual. Constatăm că România a acceptat introducerea unei variabile perturbatorii în relaţiile bilaterale cu bună ştiinţă, bănuiesc, din moment ce uitându-ne pe cronologia negocierii bilaterale la acest domeniu al Testamentului Gojdu şi Fundaţiei Gojdu, a acceptat în octombrie 2005 să semneze acest acord.

Opinia publică s-a manifestat extraordinar de virulent. Este adevărat că opinia publică, nu o societate civilă care a spus tot timpul că se bate pentru cetăţean. S-a manifestat Academia Română, s-a manifestat sinodul Bisericii Ortodoxe Române, s-au manifestat foarte, foarte mulţi intelectuali, zeci de mii de grupuri, mă refer la Grupul de Bihor, spre exemplu, 34.000 de semnături. Uitaţi-vă câte portaluri există cu semnături, mai ales în Transilvania, care contestă această reală oportunitate că ar fi susţinută de acest acord.

În schimb, Ungaria a reuşit un lucru excelent şi trebuie felicitată. A reuşit să transfere un subiect de drept civil intern într-o chestiune de drept internaţional, aşa cum am mai făcut-o şi cu alte prilejuri şi sunt cazuri foarte, foarte interesante.

Foarte interesant este că, prin acest Acord, din punctul de vedere al dreptului european, şi a dreptului internaţional, statul ungar consideră că îi cresc şansele, şi vedeţi şi interpretarea care a fost dată în Parlamentul Ungariei, la momentul ratificării şi de către oficialii Guvernului ungar, îi cresc şansele stingerii acestei teme a raporturilor financiare şi patrimoniale legate de Fundaţia Gojdu.

O fi un succes acesta al României? O fi un succes acesta al Guvernului României? Vă dau un caz din punctul de vedere al dreptului internaţional, domnilor colegi, dar şi a experienţei noastre triste. E vorba de aşa-zisa chestiune a optanţilor care în anii '20 a făcut mare vâlvă de succesul pe care diplomaţia română l-a înregistrat în dezbaterea bilaterală cu Ungaria şi, într-adevăr, într-o primă instanţă, partea română a câştigat în această chestiune a optanţilor.

Printr-o revenire ulterioară a Ministerului de Externe care, din păcate, lipseşte din manualele de istorie şi chiar din cărţile de istorie, printr-o revenire ulterioară, partea română introduce această chestiune patrimonială în Consiliul Societăţii Naţiunilor şi se decide ca această temă a optanţilor să fie recunoscută ca o acoperire a datoriilor de război ale Ungariei faţă de România.

România a pierdut prestigiul, a pierdut finanţări, a pierdut dreptul la infrastructură şi acces la ceea era prevăzut în tratatele internaţionale şi în acordurile bilaterale. Cam aşa ceva ne aşteaptă şi în momentul de faţă pe baza acestei oportunităţi.

Încă o dată, repet, din nefericire, o oportunitate excelentă politică derulată în ultimii ani în relaţiile bilaterale, riscă să fie acum alterată de acest demers juridic.

Aş dori să vă mai spun pentru colegii jurişti că există şi cazul Corso care se referă, tot aşa, la o chestiune patrimonială între actori privaţi şi actori publici, între Germania şi Polonia, şi care arată că demersul care s-a făcut în momentul de faţă ar da câştig de cauză Ungariei, indiscutabil şi partea română ar fi nedreptăţită.

S-a spus aici că spiritul lui Gojdu este urmărit de fapt prin Acord. Şi dacă citim Acordul şi dacă citim ceea ce s-a discutat, inclusiv Ordonanţa de urgenţă, şi îi cred pe colegii din comisie care au studiat acest document, trebuie să le dau dreptate. Este spiritul lui Gojdu.

Mai mult, se spune în intervenţia colegului de la Ministerul de Externe, că nu se face nici o referire la testamentul lui Gojdu, este vorba numai de spiritul acestuia. Care este spiritul Testamentului Gojdu? Este sprijinirea membrilor comunităţii căreia îi aparţinea, a celei româneşti, a instituţiilor care sprijină identitatea naţională, biserica şi şcoala, sprijinirea şi încurajarea elitei naţională în devenire să intre în competiţie de valori în cadrul mediului pluricultural din regiunea în care este situată.

Regăsim aceste elemente ale spiritului lui Gojdu în acest document, în acest Acord? Am şi eu rugămintea: descifraţi-mi-l!

Acum, se va spune: "Sunt alte vremurile! Interpretăm spiritul lui Gojdu în vremurile noastre". Probabil, acum, acest spirit este definit mai bine de Fundaţia Söros, şi nu de Fundaţia Gojdu (Aplauze din partea deputaţilor aflaţi în Opoziţie) care, cu toate stabilimentele sale culturale, educaţionale, civice, realmente, a făcut nişte demersuri şi nişte dezvoltări impresionante în Europa Centrală.

Eu cred că am putea fi chiar ajutaţi să asociem probabil acest spirit al Fundaţiei Gojdu de Fundaţia Söros. Profesorul Sorin Antohi, distinsul meu coleg din Iaşi care este prorector al Universităţii Central-Europene, şi este director am înţeles, sau liderul acestei noi iniţiate fundaţii publice româno-ungare, ar putea să le asocieze şi, probabil, scoatem ceva interesant.

Dar ce credeţi, doamnelor şi domnilor colegi? Ce ar spune statul ungar dacă statele din Europa Centrală, cărora se adresează demersul Fundaţiei Söros, ar solicita anumite pretenţii patrimoniale faţă de stabilimentele făcute de Söros? Ce ar spune Parlamentul Ungariei? Ce ar spune Guvernul Ungariei? Nu mai întreb ce ar spune Soros şi nu întreb ce ar spune Guvernul Statelor Unite într-un asemenea context! Iată spiritul!

Eu cred că ar trebui să încurajăm spiritul, dar dacă vrem ca acest spirit al lui Gojdu să-l aducem în contemporaneitate, poate este mai bine să-l asociem tandemului Ady-Goga??? Sau de ce nu? Haideţi să-l aducem chiar în contemporaneitate. Aş fi fost foarte bucuros să văd o fundaţie făcută de doi dintre magnaţii din România şi Ungaria, Tăriceanu şi Ghiurcioni??? care să continue acest spirit legat de Mecena Emanuil Gojdu.

Cred că ar fi fost, într-adevăr, ceva legat de-adevăratelea de contemporaneitate.

Domnule preşedinte,

Am fost destul de curios să văd ce se întâmplă cu acest Acord şi aţi văzut că nici Partidul Social Democrat şi nici noi nu am avut intervenţii publice ca să nu fie nici cotate ca intervenţii politicianiste, pentru că, realmente, am ţinut la această oportunitate.

Într-adevăr, în 2002, a început negocierea pe un asemenea subiect, dar trebuie să spunem că el s-a îngheţat la sfârşitul lui 2004, datorită faptului că statul ungar, autoritatea publică de la Budapesta a înstrăinat, a început înstrăinarea şi că nu am fost de acord să continuăm cu aşa ceva. Faptul că în 17 ianuarie 2005, la prima vizită a primului-ministru, s-a atacat această problemă, ne dăm seama cât de importantă este din punctul de vedere a statului ungar şi cât de majoră a fost cedarea rapidă pe care a făcut-o statul român prin Guvernul pe care acuma îl avem.

Ei bine! Am avut curiozitatea să mă intereseze negocierile, să adresez o interpelare Ministerului de Externe, dar culmea! Nu pe conţinutul Acordului, pentru că ştiam deja conţinutul testamentar şi ştiam şi Acordul. Ei bine, vreau să vă spun că am fost surprins. Am cerut să mi se dea mandatele de negociere pe care le-a avut Guvernul şi Ministerul de Externe, inclusiv în componenta tehnică, şi am mai cerut, a doua chestiune, să ni se dea etapele negocierii într-o prezentare structurală, aşa cum se face într-un ricor de negociere.

Aş vrea să vă spun că mi-am amintit când am văzut răspunsul Ministerului de Externe venit în urmă cu câteva zile numai de dictonul latin pe care-l translatez: "A greşi este omeneşte, dar a persevera în greşeală este diabolic!"

Vreau să vă spun foarte interesant este în acest răspuns care este document public, care vă stă la dispoziţie şi o să-l pun şi la dispoziţia comisiei, foarte interesant este cum, practic, şi e extraordinar, se evită o dezbatere, sunt de acord cu colegul meu de la Partidul Liberal, se evită o discuţie raţională şi juridică. Se merge, exact aşa cum s-a făcut şi aici, pe un discurs politic populist, încercând să se arate că este Biserica Ortodoxă, că este Fundaţia Gojdu cu pricină şi nu este Ministerul de Externe, şi nu este Guvernul, şi nu este statul român.

Aş vrea să vă spun că am putea să intrăm pe baza acestui răspuns la Fundaţia Gojdu într-o discuţie doctrinară privind doctrina juridică a statului acum. Dacă aşa se consideră că este statul, iertaţi-mă, într-adevăr, nu numai Fundaţia Gojdu este în primejdie, dar noi, cetăţenii, cetăţenii de rând, individual, suntem în primejdie.

Ei bine, am avut curiozitatea să mă duc, aşa cum s-a făcut foarte frecvent pe o analiză istorico-juridică, aşa cum trebuie făcută aici, punând deoparte Testamentul, de altă parte cadrul juridic intern şi bilateral şi, pe de altă parte, cadrul european şi cadrul internaţional. Fiţi liniştiţi, n-am să dezvolt aici toate concluziile. Numai că am fost nevoit să mă duc la un alt document pe care vi-l indic şi dumneavoastră. Am fost nevoit să mă duc la actul constitutiv al fundaţiei care, de fapt, exprimă materia Acordului despre care vorbim şi daţi-mi voie să vă citez ce scrie la art.5.1. în actul constitutiv semnat de aceleaşi părţi: "Scopul fundaţiei publice îl reprezintă sprijinirea îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Testamentul lui Emanuil Gojdu." Datat, 4 noiembrie 1869.

Cine dă dreptul să se substituie prin aceste obiective Testamentului Gojdu? S-a spus aici, colegul de la Externe, că nu s-a făcut nici o referire în document la testament. E adevărat, nu s-a făcut în acord, dar se face în actul constitutiv care înseamnă de fapt documentul de aplicare a Acordului. Cum se numeşte în limbajul ştiinţelor politice? Se numeşte abuz de putere. În limbajul ştiinţelor administrative se numeşte abuz de autoritate şi în limbajul ştiinţelor juridice se numeşte abuz de drept.

Acesta este ceea ce a făcut acest guvern, prin demersul pe care l-a întreprins vizavi de Fundaţia Gojdu.

Şi am să vă mai dau încă un element foarte interesant. Citiţi, vă rog, testamentul, art.7.S. Testamentul Gojdu. Care spune că "în afară de autoritatea îndrituită..." respectiv Fundaţia Gojdu, "...nicicând sub nici un titlu nu se poate face obiect de distorţiune, ceea ce este conţinut în acest testament."

Cine şi-a putut permite totuşi să introducă obiectivele în această formulă? Se spune că nu se face referire. Este încă un element referitor la abuzul de drept şi abuzul de putere care s-a făcut prin acest document.

M-am dus, după aceea, domnilor colegi, la Legea nr.4 privind încheierea şi ratificarea tratatelor, pentru că m-am întâlnit cu altă problemă. M-am întâlnit cu următoarea chestiune: în articolul 10 al acestei legi, se spune despre atribuţiile Parlamentului, Guvernului, Preşedintelui vizavi de ratificare şi de aplicarea acordurilor. Vreau să vă spun următoarea chestiune: noi, în momentul de faţă, discutăm să ratificăm un document internaţional.

Noi, în acest moment, putem să citim la art.6 o clauză în acord, în care se spune că el va intra în aplicare numai după ce trec toate procedurile tehnice şi juridice de ratificare şi de schimb al instrumentelor.

Cu toate acestea, citim că s-a dat o ordonanţă de urgenţă pentru a se facilita o operaţiune comercială, domnilor colegi, pentru a se achiziţiona, conform Acordului, un spaţiu de către Guvernul României şi Guvernul Ungariei şi asta înseamnă aplicarea deja a Acordului, înainte ca noi să ne exprimăm asupra lui.

Dar ce mai înseamnă această operaţiune comercială? Că, din start, Guvernul României a recunoscut operaţiunea vânzător-cumpărător-proprietar-cumpărător şi prin aceasta a îngreunat orice demers al fundaţiei viitoare. Degeaba se spune că fundaţia poate să facă demersurile juridice. Sigur că le poate. Dar, iată, Guvernul României introduce obstacole suplimentare în ceea ce priveşte un eventual demers în instanţele internaţionale.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnule deputat, să încercaţi să finalizaţi. Astăzi trebuie neapărat să ne exprimăm şi votul. De aceea, vă limitez timpul.

Vă rog.

Domnul Vasile Puşcaş:

Domnule preşedinte, mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Subiectul aplicării Acordului din punctul de vedere al dreptului internaţional, vă este cât se poate de clar şi prin operaţiunea aceasta comercială şi prin faptul că deja a fost numită direcţiunea şi structurile de operare ale fundaţiei.

Ca atare, suntem chemaţi să ne exprimăm prin vot, cu da sau nu, după conştiinţă şi opţiuni, asupra unui act internaţional care nu a fost încă ratificat, dar a cărei aplicare deja se realizează, se efectuează în sine. Este un alt element al abuzului de putere care se exercită prin acest demers.

Or, nu mă refer aici numai la doctrina pacta sunt servanta pentru că este foarte cunoscut, dar cert este, domnule preşedinte, domnilor şi doamnelor colegi, că prin acest abuz de putere, Guvernul a eludat prerogativele Parlamentului, a eludat prerogativele chiar ale statului român în relaţiile internaţionale, a iniţiat acţiuni de aplicare contra procedurilor şi prevederilor dreptului internaţional, au fost încălcate prevederile testamentare, iar în dreptul european, ca şi în cel internaţional, acestea sunt sacrosante, oriunde ne-am duce şi, nu în ultimul rând, este cert că s-a încălcat prin acest abuz de putere interesul naţional al statului român şi al cetăţenilor români care ar fi trebuit să facă demersurile şi care ar fi trebuit să fie sprijinit cetăţeanul român şi această fundaţie până la ultima suflare pentru a-şi atinge obiectivele.

Eu nu pot decât să dau ca exemplu modul în care Guvernul Ungariei, Parlamentul Ungariei se bat nu numai pentru interesul statului, pentru interesul naţional, se bate pentru interesul grupurilor, a bisericilor şi al fiecărui cetăţean din Ungaria.

Când oare vom ajunge şi noi măcar aşa să ne avem instituţiile operaţionale în ceea ce priveşte relaţia cu cetăţeanul şi în ceea ce priveşte relaţia cu comunitatea.

Domnule preşedinte,

Propun să se voteze prin cartelă pentru ca să fie înregistrat nominal fiecare deputat, fiecare votant, pentru că este vorba aici de o responsabilizare nu numai a noastră, ca parlamentari, dar şi a noastră, ca trimişi aici de către circumscripţii, şi vă rog foarte mult să votaţi, doamnelor şi domnilor colegi, aşa cum vă dictează conştiinţa şi cum vă puteţi uita seara la evaluarea activităţii în raportul de interes naţional pe care-l susţineţi pentru România.

Mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, domnule deputat.

Vreau să vă spun numai că votul deschis prin mijloace electronice este regula.

Domnul deputat Rădulescu, nu cu recomandarea, cu rugămintea de a ne gândi şi la încadrarea în timp.

Vă rog.

Domnul Cristian Rădulescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte, inclusiv pentru recomandare. Voi fi foarte scurt.

În primul rând, spun şi eu că aveam speranţa ca domnul ministru Ungureanu să-şi ierarhizeze mai bine priorităţile, dat fiind că dânsul ştia că astăzi va avea planificate cele două activităţi, prezenţa la Constanţa şi, pe de altă parte, prezenţa în Parlament. Şi, astfel, el ar fi găsit o cale mai bună de a răspunde, potrivit eleganţei, Parlamentului, care în şedinţa Biroului permanent de luni a hotărât să translateze acest proiect care era pe locul întâi pentru ziua de luni, astăzi, cu tot riscul unei aprobări tacite datorită expirării termenului.

De aceea, de asemenea, aş face precizarea pentru toţi colegii că eu am cerut şi s-a aprobat în şedinţa Biroului permanent de luni ca astăzi să discutăm această lege până la epuizare, a legii, bineînţeles, nu a noastră, pentru ca să nu fie o adoptare tacită.

Pe fond intrând, vreau să spun că noi susţinem acest Acord şi această lege în forma în care a fost găsită, o susţinem însă nu cu prea mult entuziasm, mai mult din consideraţie pentru hotărârea care a fost luată pentru această formulă în Consiliul Naţional de Conducere al Alianţei D.A., hotărâre pe care înţelegem s-o respectăm şi ceva mai puţin cu încrederea în valoarea practică a acestei rezolvări care vă este propusă în momentul de faţă.

Trebuie însă să spun că această soluţie nu este grozavă, însă este cea mai bună dintre soluţiile proaste care pot fi găsite pentru această situaţie foarte complicată pe care anii au acumulat-o şi au dus-o până în acest moment. Vom vota această lege, parlamentarii Partidului Democrat, cu speranţa că fundaţia privată va putea face mai mult decât fundaţia publică în ceea ce priveşte recuperarea moştenirii Gojdu în toate aspectele sale pentru România.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă rog, la dezbateri generale, din partea Grupului P.R.M.

(Din partea Grupului parlamentar al P.R.M. i se strigă domnului deputat Mircea Costache să ia cuvântul pe procedură)

Domnul Mircea Costache:

Am să respect ce mi s-a spus.

Vreau să atrag atenţia că unii dintre noi n-au înţeles ce caută statul român ca executor testamentar al lui Emanuil Gojdu care şi-a lăsat averea altcuiva. Unu.

Doi. Pentru mulţi dintre cetăţenii români de astăzi, reprezentaţi sau nu în această sală, statul român post-decembrist care se implică acum în acordul în discuţie, nu a fost grijuliu cu rezervele de petrol, de aur, cu pădurile, cu oţelul, cu cimentul şi cu toată averea, în aşa fel încât să-l credităm să se implice acolo unde nu-i este locul în acest moment.

Din acest punct de vedere, domnul ministru secretar de stat n-a dat lămuririle necesare ale principiilor şi bazei pe care se implică Ministerul de Externe în această chestiune, a făcut doar tangenţial o referire la faptul că prezentul Acord nu ar împiedica implicarea unor terţi în această chestiune.

(Din nou, deputaţii din Grupul parlamentar al P.R.M. îi strigă domnului deputat Mircea Costache să se pronunţe şi pe procedură)

Am înţeles. O singură precizare vreau să fac, în legătură cu faptul că Emanuil Gojdu a fost un patriot, văd că nu se îndoieşte nimeni. Cu faptul că aceia care se preocupă de testamentul său că aceia ar fi patrioţi, văd că se îndoiesc numindu-i patriotarzi. Aceasta înseamnă gândire de apatrid.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Pe procedură. Aveţi două minute, domnule deputat, pentru procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Este cert pentru toată lumea că în teritoriu, în ţară, cei mai mulţi oameni cunosc despre ce este vorba în legătură cu această făcătură, dacă mă lăsaţi să spun în timp de două minute şi puteţi să fiţi atenţi două minute concentraţi, lucru foarte greu pentru unii, atunci, veţi înţelege.

(Vociferări din partea deputaţilor aflaţi la Putere)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă atrag atenţia, domnule deputat, să nu aveţi dialog cu sala.

Domnul Marcu Tudor:

Să aveţi dumneavoastră atunci cu ei să mă lase să vorbesc. Deci, dacă-i lăsaţi să vorbească, tac eu. Dacă mă lăsaţi pe mine să vorbesc, faceţi-i pe ei să tacă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, nu aveţi dreptul la un dialog cu sala.

Domnul Marcu Tudor:

Dar cu dumneavoastră vorbesc, nu cu sala.

Domnule preşedinte, cu dumneavoastră vorbesc, nu cu sala.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă ascult.

Domnul Marcu Tudor:

Ascultaţi-mă aşa. Vă solicit să faceţi linişte în sală, să-mi pot spune punctul de vedere pe procedură.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă ascult.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc.

Era mai simplu de la început.

Domnilor, repet, pentru cei care n-au putut zece secunde să fie atenţi, în patru-cinci secunde, în toată ţara, cea mai mare parte a oamenilor cu care stăm de vorbă, sunt în temă destul de bine cu ce se întâmplă în legătură cu această propunere a Guvernului României, în coaliţie cu Guvernul maghiar pentru însuşirea în mod particular a unui testament al averii unui român.

Ca atare, la ultima emisiune televizată pe care am avut-o în judeţul Prahova, am fost întrebat cum facem noi...(Vociferări din partea deputaţilor aflaţi la Putere) Imediat! Ascultaţi! Am două minute, domnilor! ... cum facem noi să afle toată ţara modul în care se votează aici.

Iată ce vă propun, domnule preşedinte. Solicităm, în numele Partidului România Mare, listele complete cu toţi parlamentarii din Camera Deputaţilor, cei absenţi în mod deosebit, deoarece şi absenţa este un răspuns, teama de a hotărî ceva să nu supere Guvernul, dar nici să dea prost la populaţie. Şi unii, pur şi simplu, lipsesc. Aceşti absenţi, împreună cu cei care au votat aşa cum au votat, noi ne vom îngriji ca în toate judeţele ţării unde avem foarte multe posibilităţi să afişăm în şcoli, în absolut toate locurile unde pot fi văzute, listele cu parlamentarii care au votat aşa cum vor vota.

Vreau să facem din acest amendament al meu pe procedură un motiv să ne mândrim sau să ne ruşinăm printre alegătorii noştri, în virtutea noilor alegeri parlamentare.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi vă asigur că vom face caz mult mai mult decât vă puteţi închipui acum despre modul în care se desfăşoară şedinţa şi votul de astăzi, pe care-l vom da, în toată ţara, vă mulţumesc, şi pe INTERNET, în străinătate.

Sănătate!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, am luat act de solicitarea grupului parlamentar, pentru a primi listingul votului, după acest vot.

Dacă va fi un vot electronic deschis, veţi primi acest lucru. Secretariatul să ia act de solicitare.

Vă rog, domnule deputat, pe procedură.

Domnul Marian Sorin Paveliu :

Domnule preşedinte,

Nu vă ascund că dumneavoastră, personal, vă bucuraţi de un respect deosebit din partea mea, nu ştiu dacă contează, pentru modul în care înţelegeţi să vă faceţi meseria şi să vă exercitaţi funcţia de vicepreşedinte.

Totuşi, în mod repetat, această situaţie în care, din partea Grupului parlamentar al P.R.M., se solicită intervenţie pe procedură, nu se discută pe procedură, ba mai mult întreaga alocuţiune are un strict caracter de declaraţie politică, şi dumneavoastră nu întrerupeţi acest lucru, cred că nu vă face cinste şi nici nu este productiv.

Vă rog, din toată inima, ca acest lucru să încercaţi să-l preîntâmpinaţi, să vă comportaţi în mod echitabil pentru toţi cei care se află în această sală.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, domnule deputat, am luat act de recomandarea dumneavoastră. Am reţinut problema de procedură, în interiorul celor două minute pe care domnul deputat l-a folosit cum a considerat de cuviinţă.

Domnul deputat Pavelescu, doreaţi ca deputat independent să luaţi cuvântul. Vă rog, aveţi cuvântul, cu aceeaşi rugăminte de a ne gândi la timp.

Domnul Aurelian Pavelescu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sigur că este o situaţie extrem de tensionată, iar domnul ministru Ungureanu a tensionat-o şi mai tare nerăspunzând solicitării pe care cred că Biroul permanent a făcut-o după ziua de luni.

Pe de altă parte, vreau să-l felicit pe domnul Puşkaş pentru discursul pe care l-a ţinut şi achiesez la toate concluziile domniei sale. Nu o să mă mai refer asupra unor aspecte pe care domnia sa le-a expus şi aproape le-a epuizat.

Aş vrea să mă refer mai întâi asupra câtorva chestiuni ridicate de reprezentantul Ministerului de Externe, care cred că, nu numai că nu au lămurit situaţia, dar încearcă să îi inducă în eroare pe deputaţi. Afirmă reprezentantul Ministerului de Externe că Fundaţia este cea care urmează să câştige sau să piardă în justiţie moştenirea Gojdu, iar statul nu se poate substitui Fundaţiei în acest proces pe care urmează Fundaţia să-l realizeze.

Din păcate, Acordul din 1937, despre care Ministerul de Externe afirmă că este în vigoare, arată punctual, şi aş vrea chiar să citez: "Ungaria va preda României în cele 30 de zile care urmează intrării în vigoare a Acordului de faţă, întregul patrimoniu Fundaţiunii "Gojdu" care se găseşte pe teritoriul Ungariei".

Acordul este simplu: Ungaria predă României, nu Fundaţiei Gojdu. România preluând moştenirea, urmează să o pună în mâinile Fundaţiei.

Este şi a fost responsabilitatea statului român de a prelua moştenirea din mâinile Ungariei, iar această obligaţie a fost practic abandonată, a fost trecută cu vederea, este esenţa Acordului din 1937. Întreaga pledoarie a Guvernului se bazează deci pe un fals, se bazează pe o inducere în eroare, încearcă să se scuze Guvernul spunând că nu este treaba lui, când de fapt este numai problema Guvernului.

Ministrul Ungureanu, venind la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, a fost foarte darnic, şi pe aceeaşi temă s-a oferit să pună la dispoziţia Fundaţiei mijloace financiare şi chiar asistenţă juridică pentru ca Fundaţia să demareze procesul.

L-am întrebat pe ministru de ce nu o face chiar statul român şi mi s-a părut că nu cunoaşte textul Acordului din 1937. Eu cred că Fundaţia nu are nevoie de dărnicia ministrului Ungureanu şi Ministerului de Externe, ci are nevoie ca statul român să-i protejeze drepturile, şi statul român să îşi asume responsabilităţile care s-au născut din acest acord bilateral.

Dar, ca să mergem ceva mai departe, ce reprezintă acest Acord din 1937? Acest Acord din 1937 reprezintă o punere în aplicare a Tratatului de la Trianon, din 1920, care obliga Ungaria să lase în proprietate şi deplină folosinţă moştenirea Gojdu Fundaţiei "Gojdu".

Ungaria a încălcat Trianon-ul, a încălcat Acordul din 1937, care a fost ratificat de România în 1938, de Ungaria în 1940, şi încalcă acest acord până în ziua de astăzi, 2006. De 86 de ani, Ungaria încalcă acordurile şi, în special, cu privire la Fundaţiunea "Gojdu".

Ce a făcut Guvernul României în replică? În replică, Guvernul României ajută Guvernul Ungariei să nu mai cedeze niciodată şi să pună la dispoziţia României moştenirea Gojdu. Şi cum a făcut acest lucru? Prin nişte instrumente juridice foarte simple: înăuntrul Acordului din 2005 se arată că Fundaţia publică va cumpăra un sediu în Curţile "Gojdu".

Faptul că Fundaţia publică româno-ungară cumpără un sediu în Curţile "Gojdu" nu înseamnă decât o recunoaştere a faptului că Ungaria a intrat în proprietatea acelor imobile la un moment dat. Or, Acordul din 1937 chiar lucrul acesta îl spune că Fundaţia nu a intrat niciodată în proprietatea Ungariei.

Iată care este instrumentul juridic esenţial prin care, de fapt, se denunţă Acordul din 1937, singurul suport juridic pe care Fundaţia îl poate folosi pentru a-şi mai recupera vreodată moştenirea.

Alt instrument juridic foarte subtil este chiar denumirea Fundaţiei: de ce Guvernul maghiar şi Guvernul român au pus această denumire "Fundaţia Gojdu" fundaţiei publice. Tocmai pentru că este vorba despre o uzurpare.

Denumirea "Fundaţia Gojdu" este dată chiar de Emanuil Gojdu prin testament. În testament se spune: se va înfiinţa o fundaţie cu denumirea Fundaţia "Gojdu", această denumire este o marcă care a intrat în patrimoniul cultural al României, al românilor ortodocşi, din 1870, de 135 de ani. Este o marcă românească prin voinţa testamentară a lui Emanuil Gojdu. De ce cele două Guverne vin şi uzurpă această marcă? Răspunsul este simplu: pentru faptul că Fundaţia "Gojdu" de la Sibiu trebuie să dispară.

Distrus prin suportul juridic, Acordul din 1937, ce se întâmplă? Fundaţia, sigur, că nimeni nu-i poate lua sau interzice într-un fel dreptul de a se adresa justiţiei, şi Ministerul de Externe chiar lucrul ăsta îl spune. Are dreptul Fundaţia să se adreseze justiţiei, ca şi cum ministerul ar putea să interzică un asemenea drept.

Care este problema juridică? Desfiinţând Acordul din '37, Fundaţia se poate adresa justiţiei, dar numai pe legea ungară, nu se mai poate întemeia pe un acord bilateral, care desigur i-ar da foarte multe şanse într-un proces. Iar Ministerul de Externe ştie foarte bine că legea ungară nu permite restituiri.

Ne invită ministrul Ungureanu şi domnul secretar de stat Leuştean să avem încredere în domniile lor; nu am încredere în buna credinţă a domniilor lor, pentru că toată susţinerea acestui Acord este bazată pe falsuri şi pe rea-credinţă.

Mai spune domnul secretar de stat aici, Leuştean, şi lucrul acesta a fost susţinut şi de colegul Ungureanu, că Biserica ar fi fost despăgubită. Dacă domnul Ungureanu invita la logică şi nu la sentimentalism sau patriotardism, i-aş spune: Biserica Ortodoxă este cu totul altceva decât Fundaţia. Fundaţia este o persoană juridică de drept privat şi nu se confundă cu instituţia Bisericii Ortodoxe.

Dacă Ungaria a făcut o plată nedatorată Bisericii de la Ghyula, este problema Ungariei şi a Bisericii Ortodoxe Române, iar nu a Fundaţiunii "Gojdu" de la Sibiu.

A mai spus domnul secretar de stat că Biserica ar fi fost consultată Fals! Şi aş spune mai degrabă mincinos! Biserica nu a fost consultată. Am cerut în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi să mi se prezinte un protocol care ar fi fost semnat direct între reprezentanţii fundaţiei şi minister. Nu există un asemenea protocol.

Înalţii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din Transilvania, care sunt reprezentanţii de drept ai Fundaţiei, nu au fost consultaţi niciodată, iar în momentul în care au aflat, după semnarea Acordului, s-au opus şi se opun acestui Acord.

Faptul că ministerul vine şi, cu atâta uşurinţă, aruncă în dezbaterea parlamentară nişte informaţii false, este condamnabil şi evocă din nou reaua credinţă.

L-am auzit pe domnul Leuştean că se va păstra amintirea lui Emanuil Gojdu la Budapesta şi că acesta ar fi scopul acestui Acord. Eu zic că amintirea lui Emanuil Gojdu trebuie s-o lase Ministerul de Externe în grija altor persoane.

Dragi colegi,

Eu cred că, dacă de la început nu este vorba de o înşelătorie, a fost la început vorba despre o naivitate, o eroare în care Guvernul României a căzut. Dar, după ce a avut loc dezbaterea publică, după ce la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost puse toate aceste probleme, ministerul a continuat să susţină Acordul iniţial, aşa cum a făcut-o şi astăzi, şi îi dau dreptate domnului Sergiu Andon, într-un mod neconvingător.

Eu cred că astăzi trebuie să dăm fiecare din noi un vot de conştiinţă. Şi apreciez în mod deosebit intervenţia domnului Cristian Rădulescu, şeful Grupului parlamentar al P.D., care recunoaşte că acest Acord nu este cel mai fericit şi că Partidul Democrat nu este foarte încântat de soluţia la care s-a ajuns.

Eu cred că este o sugestie subtilă pe care liderul Grupului parlamentar al P.D. a dat-o colegilor domniei sale, de a da un vot de conştiinţă.

Închei prin a face publică susţinerea, şi sunt autorizat pentru aceasta de către Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Romano-Catolice din România, Ioan Robu; de asemenea, sunt autorizat de către Mitropolitul Lucian al Blajului şi de Episcopul de la Oradea al Bisericii Greco-Catolice să afirm că cele două Biserici susţin Biserica Ortodoxă în acţiunea ei de recuperare a moştenirii Gojdu, susţin respectarea testamentului lui Emanuil Gojdu, aşa cum a fost scris.

Este vorba de un gest de solidaritate, de ecumenism din partea celorlalte două Biserici mari din Transilvania, şi cred că deputaţii ar trebui să ţină seama de această poziţie şi solidaritate a Bisericilor româneşti.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Sergiu Andon, cu aceeaşi recomandare a drămuirii timpului. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În multe privinţe, votul pe care-l exprimăm în legătură cu Fundaţia Gojdu încheie un caz de referinţă din activitatea acestei legislaturi.

Mai întâi, prin aceea că un proiect de lege aparent anodin, din fluxul de prea multe sute de proiecte analizate anual la kilogram, deci un proiect a cărui adoptare putea fi un gest fugitiv şi de rutină, a devenit temă pentru aprofundate şi serioase dezbateri.

Ele se soldează cu mai multe variante de finalizare, dintre care varianta adoptării cu amendament interpretativ ar constitui un precedent cu valoare de caz clasic în chiar dreptul tratatelor.

Un alt aspect semnificativ este acela că într-o perioadă în care interesul public şi parlamentar excelează prin intrigi politice, manevre de culise, lovituri penale şi parapenale, suspiciuni şi acuze mereu înteţite, apare, iată, marea excepţie: interesul şi pasiunile se întorc spre istorie, spre Biserică, spre un testament de acum 137 de ani, spre o figură de înaintaş ilustru.

Ce bine ar fi să se întâmple cât mai des astfel!

La fel de memorabilă este şi capacitatea deputaţilor acestei legislaturi de a sparge rutina, de a avea curajul, competenţa şi libertatea de gândire să pună la îndoială un acord internaţional, să transforme actul ratificării unui acord internaţional într-o analiză reală, efectivă, serioasă, a conţinutului şi constituţionalităţii sale.

Într-o perioadă în care Parlamentul traversează o catastrofală criză de imagine, iată exemplul că poate exista şi lucru serios, că există disponibilitate de conlucrare pe deasupra intereselor partinice sau de grup, că există capacitate pentru a influenţa în bine politica ţării şi exerciţiul drepturilor supuşilor săi.

Aş încheia enumerarea acestor semnificaţii ale cazului "Gojdu", fără să epuizez şirul lor, cu menţionarea faptului că şi iscusita soluţie de evitare a ghilotinei adaptării tacite, tot în legătură cu acest caz a fost găsită.

În acest moment se pare că nici unul dintre noi nu mai optează pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă aşa cum ne-a fost propusă. Alternativa reală este aprobare cu amendamentul de interpretare sau respingerea ordonanţei, adică neratificarea Acordului.

Grupul parlamentar al Partidului Conservator se declară categoric împotriva soluţiei extreme a neratificării. Este lesne de imaginat costul diplomatic imens al acelei soluţii, iar acel cost l-ar plăti nu cei vinovaţi de a fi încheiat din incompetenţă, superficialitate ori incultură un Acord păgubos şi nedemn, nici măcar acei deputaţi care nu pierd nici o ocazie de a caricaturiza prestaţia parlamentară ori de a-şi refula complexele, ci l-ar plăti însăşi populaţia care, în oarecare măsură, fie şi indirect, ar resimţi dezavantajele răcirii bunelor relaţii pe care dorim să le avem - şi le avem - cu ţara vecină.

Acea soluţie dură a ruperii Acordului nu are nici o consecinţă pozitivă. Eu sunt convins că cei care o susţin sunt animate de bună credinţă, dar a spera că pe calea acordului interstatal se poate obţine ceea ce se obţinuse în 1937, respectiv ceva care să ignore separaţia puterilor din fiecare dintre cele două republici, este mult prea nerealist.

Drepturile Fundaţiei "Gojdu" iniţiale, cea cu sediul la Sibiu, nu prin acest Acord se realizează. Ele trebuie promovate în justiţie, cum s-a şi arătat.

Ceea ce trebuie să prevenim noi este riscul ca justiţia statului ungar sau, în final, organismele internaţionale de justiţie să contrapună Acordul demersului juridic al românilor. Dacă noi nu ratificăm Acordul, el continuă să existe ratificat numai de partea ungară, dar iscălit şi parafat de reprezentanţii Executivului României, ca şi cum ar fi în curs de ratificare, pentru că Acordul există şi va continua să existe chiar şi neratificat. Se poate spune, deocamdată, neratificat decât de o singură parte. Iar dificultăţilor juridice obiective, pe care demersul moştenitorilor "Gojdu" le vor avea oricum de întâmpinat, li s-ar adăuga contrapunerea acestui Acord, purtând semnătura reprezentantului României.

Încercarea în această ipoteză a scuzei că Parlamentul nu a ratificat Acordul, încercare în justiţie, nu ar putea să creeze decât efectul de penibil şi nu un efect juridic. În schimb, dacă noi blindăm Acordul cu o interpretare, acesta devine o armă la dispoziţia supuşilor statului nostru - nu cea mai bună, nu cea mai perfectă, dar totuşi o armă - atunci când aceştia se vor adresa justiţiei ungare sau internaţionale. Oricum vom face imposibilă invocarea Acordului în ambiguitatea şi echivocul său împotriva intereselor Fundaţiei iniţiale.

Un alt avantaj - şi mai important - este acela al soluţiei amendamentului, că în actualul său conţinut amendamentul reconsideră Acordul din 1937, care îşi are valoarea lui, prin care partea ungară recunoştea drepturile Fundaţiei de la Sibiu, dar să ţinem seama că guvernele comuniste ale celor două ţări s-au dezis între timp de Acordul din 1937, prin Convenţia încheiată în 1953. Deci, un alt obstacol ar fi să demonstrăm că peste această Convenţie, din 1953, la rândul ei semnată de reprezentanţi ai României, noi vrem să luăm în considerare numai Acordul din 1937.

În schimb, amendamentul pe care vi-l propune Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, supus votului domniilor voastre, are şi valoarea de a reafirma valabilitatea Acordului din 1937, prin care se recunosc drepturile părţii române.

Bineînţeles că şansa readucerii în discuţie a Acordului din 1937 nu există în cazul soluţiei dure, dar gratuite, a neratificării, a respingerii ordonanţei de urgenţă.

Adepţii soluţiei severe argumentează că partea ungară a ratificat deja Acordul. Argumentul însă nu conferă un în plus de şansă soluţiei neratificării de către noi, pentru că se nasc trei scenarii posibile.

1. În eventualitate în care acceptaţi amendamentul şi ratificăm, adoptăm legea cu amendamentul de interpretare, România comunică instrumentul de ratificare şi partea ungară, deci scenariul 1 nu reacţionează, ceea ce semnifică o acceptare tacită, ar fi soluţia cea mai bună, a amendamentului de interpretare, deci am avea un rezultat pozitiv.
2. Primind instrumentul de ratificare, partea ungară cere redeschiderea negocierilor, deci un rezultat relativ tot pozitiv, urmând ca diplomaţii să nu mai repete greşeala cu prilejul renegocierii.
3. Partea ungară să denunţe Acordul, dar chiar şi această soluţie, a ruperii Acordului de către partener, i se pare mai bună sub aspectul responsabilităţii diplomatice decât dacă l-am rupe noi prin votul de respingere.

Pentru motivele şi argumentele arătate, Grupul parlamentar al Partidului Conservator va vota Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă de Ratificare a Acordului Româno-Ungar din 20 octombrie 2005, cu amendamentul cuprinzând interpretarea ce se dă Acordului.

Mulţumesc.

Domnul Tudor Marcu (din sală):

Ruşine, Andoane, ruşine! (Rumoare şi vociferări din partea stângă).

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnilor deputaţi, să ne respectăm punctele de vedere.

Domnul deputat Sergiu Andon, în calitate de preşedinte al comisiei, de data aceasta, în procedură de urgenţă, vă rog să propuneţi timpii de dezbateri.

A, iertaţi-mă, poftiţi vă rog! Vă cer scuze în numele domnilor secretari care trebuiau să mă atenţioneze.

Poftiţi, domnule deputat Marton Arpad.

Domnul Márton Árpad Fráncisc:

Da, domnule preşedinte, văd că pe undeva, totuşi, cu riscul de a mă chema la ordine, aveţi o severitate din când în când, să zic aşa, partinică, care vizează în primul rând persoanele aparţinând grupului nostru parlamentar. Mă rog, noi suntem mai la dreapta, este adevărat, nu prea sunt observat când ridic mâna.

Cu toate că la acest microfon a vorbit o persoană al cărui nume n-o să-l spun pentru a nu da dreptul la replică, şi vă spun sincer, nu mi-am dat seama în numele cărui grup parlamentar a luat cuvântul, destul de lung!, eu voi fi ...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

V-aş ruga să primiţi încă o dată scuzele mele publice, pentru că nu v-am observat. Lipsa mea de atenţie nu a fost partinică, ci puteţi să o taxaţi cel mult ca o nepoliteţe.

Vă rog, domnule deputat.

Voci din PRM:

UDMR, nu e partid!

Domnul Márton-Árpád Francisc:

Şi vă rog să chemaţi la ordine şi deputaţii Grupului parlamentar al PRM, dacă nu permit vorbitorului să-şi ţină cuvântul. Eventual...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Atrag încă o dată atenţia tuturor domnilor deputaţi să nu întrerupem, pentru că trebuie să intrăm şi în procedura dezbaterilor şi a votului. Vă mulţumesc.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Toate acestea fiind spuse, voi fi scurt.

Îmi pare bine că această discuţie a avut loc într-o formă foarte responsabilă, vă spun sincer, şi mă refer la majoritatea vorbitorilor. Pentru că dacă aţi reuşit şi aţi fost atenţi să urmăriţi toate discursurile de la acest microfon, în sfârşit, într-adevăr, s-a conturat întreaga problematică a acestui acord, cu toate problemele care există într-adevăr. S-au spus multe lucruri de la acest microfon pe care, până acum, nu le-am auzit, pe care, din păcate, acea parte a populaţiei le cunoaşte mai puţin şi poate vor ajuta deputaţii din această Cameră, prezenţi la acest punct de pe ordinea de zi, să ia o decizie corectă.

Problematica, într-adevăr, este întortocheată, s-a spus, există un acord din '37, mai există unul din '53, prin care, în fond, a dispărut acel acord din '37. S-a enunţat cum că n-ar fi avut dreptul statul român să renunţe la anumite drepturi care nu sunt ale lui, deci, proprietăţi. Corect spus, la fel, nici statutul maghiar n-ar fi trebuit să renunţe, tot în '53, la alte astfel de proprietăţi.

Aduc în discuţie doar una care are aproape o situaţie identică, este Casa Maghiară de la Timişoara, care a fost vândută unei societăţi comerciale, cumpărată, este în instanţă şi se pare că va câştiga, pentru că a fost un cumpărător de bună-credinţă, statul român i-a vândut, deşi a fost a unei societăţi civile acea proprietate. Eu cred că colegii mei din Timişoara ar fi foarte bucuroşi dacă statul român şi statul maghiar, împreună, ar recumpăra acel imobil şi ar reuşi să facă o societate comună, prin care să se dea acest imobil în folosinţa comunităţii maghiare de acolo.

Dar ne aflăm în situaţia de a ratifica un acord între două Guverne. Într-adevăr, a început discuţia acestui acord cu vechiul Guvern, care, într-adevăr, la un moment dat, a fost sistată, probabil, din acele considerente care au fost enunţate aici.

Grupul nostru parlamentar va vota acest...

Voci din PRM:

Ighen!

Domnul Márton Árpád-Francisc:

...această ordonanţă de urgenţă, chiar cu modificarea care i-a fost adusă în Comisia juridică. Evident, partea ungară va trebui să dea o interpretare sau un accept acesteia. Dar noi credem că, probabil, e în interesul comunităţii româneşti din Ungaria... şi accentuez acest lucru...

Domnul Mircea Costache (din sală):

Mai rar!

Domnul Márton Árpád-Francisc:

..., pentru că spiritul Fundaţiei Gojdu a fost crearea unei fundaţii în sprijinirea tinerilor români care trăiesc pe teritoriul altui stat decât România.

Domnul Bogdan Pascu (din sală):

Nu e adevărat!

Doamna Daniela Popa (din sală):

Haideţi, că nu e aşa!

Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din sală):

Lasă, că avem noi grijă de el!

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Pentru că Gojdu nu trăia în România, şi în momentul în care el îşi făcea testamentul, inclusiv Transilvania şi Ungaria făceau parte dintr-un alt stat decât România. Deci, aş văd eu lucrurile.

Noi credem că acesta este o posibilitate, poate nu este cea mai bună soluţie, este însă o posibilitate ca să se folosească acest imobil, poate, care va fi recumpărat în interesul comunităţii româneşti din Ungaria. Şi noi sprijinim orice act, al oricărui stat, care va încerca să sprijine o minoritate naţională din statul respectiv.

Vă mulţumesc.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din sală):

Şi românii din Ungaria? Cu ei ce faceţi?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Au luat cuvântul toate grupurile parlamentare, s-a vorbit din partea deputaţilor independenţi.

V-aş ruga, domnule preşedinte al comisiei, să fixaţi timpii de dezbatere.

Domnul Ioan Aurel Rus (din sală):

O intervenţie pe procedură, domnule preşedinte!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Procedură!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, domnule deputat Tudor, aveţi două minute pentru procedură, vă ascult.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult.

Am înţeles, aţi căzut pradă unui ton mai mieros, aşa, şi vă îndreptaţi mereu privirile către dreapta şi nu ne mai băgaţi pe noi în seamă, în stânga. Cu toate astea, sunteţi acuzat că ne băgaţi prea mult în seamă! Ce s-ar fi întâmplat dacă într-adevăr ne băgaţi prea mult în seamă?

Eu vă amintesc, domnule preşedinte, că şi eu şi domnul deputat..., am luat cuvântul pe probleme de procedură. Vi le-am explicat foarte clar şi dacă înţelegerea unora dintre noi, dovedită de fapt până acum, este greoaie şi n-au înţeles până în final care a fost motivul pentru care am intrat pe procedură, aceasta nu înseamnă că nu a fost chiar procedură.

De aceea, Partidul România Mare, neluând cuvântul în ideea în care au luat toate celelalte formaţiuni politice, şi nu partide, cum a zis domnul u.d.m.r.-ist, vă solicit, domnule preşedinte, să daţi cuvântul şi reprezentantului Partidului România Mare, domnul Rus.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat,

Într-adevăr, dumneavoastră, pe procedură, aţi cerut listingul votului electronic în numele grupului şi am consemnat. Când a luat cuvântul domnul deputat Mircea Costache am menţionat de trei ori la rând că ia cuvântul la dezbateri generale, este consemnat în stenogramă.

Dacă grupul parlamentar pe care îl reprezentaţi are vreo obiecţie, că nu mai dau cuvântul la dezbateri generale, să se adreseze Biroului permanent, care să confrunte cu stenograma.

Vă rog, domnule preşedinte Andon, timpii pentru dezbateri.

Domnul Ioan Aurel Rus (din sală):

Pe procedură!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, vă rog, domnule. Dacă dumneavoastră nu doriţi să dezbatem şi să votăm astăzi, ca să treacă prin aprobare tacită, vă rog, luaţi cuvântul.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Domnule preşedinte,

Pe procedură voi vorbi, nu voi vorbi la dezbateri generale, deşi am fost frustrat de acest drept.

Dar vreau totuşi să întreb, acordul bilateral a fost semnat la Bucureşti de reprezentanţii celor două Guverne, or, noi, astăzi schimbăm titlul acestei legi, prin amendamentul care se aduce, unilateral. Guvernul Ungariei va accepta ordonanţa sau proiectul pe care îl facem noi? Că, noi, astăzi, suntem chemaţi să-l aprobăm, dar ei ce vor face? Nu intrăm într-un incident de procedură?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Reţinem întrebarea dumneavoastră şi pentru dezbaterile la articolul unic şi la titlu, în care aveţi dreptul.

Vă rog, domnule Andon, fixaţi timpii de dezbatere, ca preşedinte al comisiei.

Domnul Adrian Moisoiu (din sală):

Pe procedură, dacă îmi daţi voie!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, domnule deputat, poftiţi, vă cer scuze.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte, dar aş dori să stabilim aici o treabă foarte interesantă, pe care, spun cinstit, acum am observat-o. Care acord îl discutăm? Pentru că aici sunt două acorduri: unul în limba română, unde scrie despre Gojdu cu "j" şi este vorba despre "Emanuil Gojdu", şi unul în limba maghiară, unde se scrie Gozsdu cu "zs", şi nu e "Emanuil", ci "Mano".

Numele şi prenumele unor personalităţi - şi mai ales într-un caz de faţă - trebuie să fie exact acelaşi, fie că este vorba în limba română, fie că este în limba maghiară.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat,

Acestea sunt actele oficiale care sunt supuse aprobării noastre.

În ceea ce priveşte ortografia în limba maghiară, cred că nu avem probleme de discutat.

Domnule deputat, în sfârşit, în calitate de preşedinte, vă rog să fixaţi timpii de dezbateri.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Biroul comisiei, având în vedere că e un singur articol şi că dezbaterile, în general, au cuprins cam şi ceea ce se poate spune despre cuprinsul articolului unic, propune 10 minute.

Pe de altă parte, dacă apreciaţi şi doriţi şi plenul e de acord să răspund ultimului incident de procedură, cel legat de ortografierea numelui, o pot face acum.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

S-au propus 10 minute de către preşedintele comisiei.

10 minute pentru fiecare articol, pentru că e titlu, articol, titlul ordonanţei?

Deci, pentru fiecare, 10 minute.

Dacă sunteţi de acord? Prin ridicare de mâini, vă rog.

Vă mulţumesc.

Împotrivă este cineva? Nu.

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul legii: "Lege privind aprobarea ordonanţei", titlu nemodificat de către comisie.

Vă rog, domnule deputat, pentru titlul legii, dacă aveţi observaţii?

Domnul Támas Sándor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, nu mai vroiam să iau cuvântul la dezbateri generale, după ce un coleg din PRM a invocat aici titlul legii.

Aş vrea, totodată, să-i informez pe cei care nu ştiu - aşa am citit şi eu pe internet şi în ziare - că, deja, Guvernul maghiar, dar nu numai Guvernul, pentru că Guvernul a semnat aici, la Bucureşti, Parlamentul din Ungaria a ratificat acest acord bilateral, nemodificat. Şi, desigur, se pune întrebarea pe care a pus-o şi PRM-ul, ce se va întâmpla după?

Iar referitor la titlu, dacă sunt neconcordanţe, desigur, în textul în limba maghiară, care este un text oficial, conform uzanţelor internaţionale, figurează "Gozsdu Manó", pentru că toţi cei care în Ungaria l-au iubit şi i-au fost şi prieteni şi nemaivorbind, după câte ştiu eu, după actele de stare civilă ale domnului Emanoil Gojdu, avocat, figura, în statul maghiar, conform acelor legi, uzanţe, din vremea respectivă. Deci, nu văd nici o problemă în chestiunea ridicată de domnul coleg din PRM.

Deci, i-aş sugera, nu ştiu dacă e atent şi dânsul? Deci, v-aş sugera, să nu mai puneţi această problemă, cu textul maghiar...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, precizarea a fost corectă din partea dumneavoastră, dar fără dialog cu colegii.

Vă rog să continuaţi.

Domnul Támas Sándor:

Da, păi, asta vroiam să sugerez şi eu, puţin mai subtil, dar, dacă vine din partea dumneavoastră...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, acum vă făceam observaţie să nu dialogaţi cu colegii din sală. Precizarea dumneavoastră a fost valoroasă, dar continuaţi.

Domnul Támas Sándor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi vă rog să mă scuzaţi, nu o să se mai întâmple, cred.

Deci, atât textul în limba română, cât şi textul în limba maghiară este text oficial, indiferent cum este scris şi cu ce ortografie, numele domnului Emanoil Gojdu sau, cum vă spuneam, după cunoştinţele mele, prietenii şi admiratorii dânsului, chiar aşa ziceau, Gozsdo Monó.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

La titlul legii? Vă rog.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru, care nu aţi binevoit astăzi să veniţi la întâlnirea noastră, deşi aţi promis, ceea ce înseamnă lipsă de respect şi consideraţie faţă de Parlamentul României, şi sper să nu se mai întâmple acest lucru,

Înalt Prea Sfiinţiile Voastre, care n-aţi fost invitate astăzi, aici, deşi Secretariatul general avea în sarcină să facă acest lucru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

De regulă, nu sunt un laş! De aceea am şi venit la microfon, să explic de ce nu sunt laş şi vreau să merg cu lucrurile până la capăt, pentru că eu am propus un amendament de respingere privind Proiectul de Lege în legătură cu ratificarea Ordonanţei nr. 183/2005, împreună cu domnul Călian.

Şi de ce fac acest lucru? Pentru că nu vreau să se meargă, ca în politica românească: "Uite popa, nu e popa!"

Ca atare, eu am avut două argumente destul de serioase, atunci când am depus acest amendament de respingere.

În primul rând că, după prima discuţie care a avut loc în Comisia juridică, Ministerul de Externe a venit şi a comunicat prin toată presa că îşi va retrage proiectul de lege. Sigur că nu putea să realizeze acest lucru, legal nu era posibil. Dar, atunci, am venit noi în ajutorul Ministerului de Externe şi am propus acest amendament, de respingere.

Un al doilea motiv, care este la fel de serios, este cel legat de atitudinea înalţilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din Transilvania şi din Ungaria, a celor 15 ierarhi care au semnat această hârtie - şi uitaţi şi semnăturile lor aici! -, printre care figurează: I.P.S. Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului; Mitropolitul Banatului; I.P.S. Andrei, Ioan Sălăjeanu, de la Harghita şi Covasna ş.a.m.d. Şi, bineînţeles, dânşii, reprezentând peste 4 milioane şi jumătate de români, au solicitat într-un singur gând respingerea acestui proiect de lege.

Voci din Majoritate:

La subiect! Titlul legii!

Domnul Nicolae Popa:

Stimaţi colegi,

Indiferent care ar fi cutumele juridice, pe care trebuie să le respectăm, în primul rând, trebuie să manifestăm respect faţă de biserică şi faţă de reprezentanţii ei, pentru că biserica reprezintă valoarea morală a neamului românesc, de unitate. Şi, ca atare, nu avem voie să o sfidăm şi nu avem voie să intrăm într-o dispută cu biserica, pentru că noi suntem cei care pierdem din această luptă cu biserica. Uitaţi-vă şi în sondajele de opinie, biserica are 90% în topul de încredere în rândul opiniei publice, iar noi avem doar 8% şi poate şi mai puţin. (Vociferări în rândurile Majorităţii.)

Voci din sală:

Timpul!

Domnul Nicolae Popa:

Vă rog să faceţi linişte, domnule preşedinte!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Accept rugămintea dumneavoastră, cu rugămintea de a încheia, pentru că se epuizează timpul.

Domnul Nicolae Popa:

Mai am câteva fraze, domnule preşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog.

Domnul Nicolae Popa:

Eu vreau să vă întreb pe dumneavoastră, pe cine reprezentăm noi în Parlamentul României? Reprezentăm Ministerul de Externe? Ne-a ales pe noi Ministerul de Externe în Parlamentul României? Ne-a ales pe noi Ungaria, să o reprezentăm în Parlamentul României? Sau pe noi ne-a ales poporul? Păi, dacă poporul ne-a ales şi este suveran, haideţi să mai facem şi cum vrea poporul, să respectăm şi voinţa lui, pentru că aşa este firesc! La Alba Iulia, acolo unde s-au adunat 800 de români din toată Transilvania, unde am discutat despre limba română, au cerut într-un cor să nu se aprobe şi să nu fim de acord cu acest proiect de lege!

Şi atunci, de ce venim noi împotriva voinţei poporului? Pentru că noi îi reprezentăm pe ei aici! Ce le spunem noi, când mergem în teritoriu?

De aceea, termin cu un cuvânt de învăţătură, stimaţi colegi, care spune cam aşa: "Maica Domnului, luminează-ne întunericul!" Sperăm să fim luminaţi şi fiecare dintre dumneavoastră să voteze aşa cum îi dictează conştiinţa.

Vă mulţumesc. (Aplauze. Deputaţii PRM strigă: "Bravo!")

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Pentru acest amendament? Vă rog, domnule deputat Dorneanu, mai concis.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte de şedinţă,

Pentru a nu fin întrerupt, vreau să spun că tot ceea ce am de gând să dezvolt are în vedere propunerea de respingere a proiectului de lege, de modificare a titlului legii, din "lege de aprobare" în "lege de respingere".

Vă mărturisesc că abordez acest tratat cu oarecare stânjeneală, cu foarte multă emoţie şi cu multă durere. Stânjeneală pentru că, lunea trecută, eram preşedinte de şedinţă şi am dat credit cererii unui ministru, pe care îl respect foarte mult, de a se amâna această dezbatere pentru ziua de astăzi, pentru că doreşte personal să vină. La protestele dumneavoastră, am temperat elanul dumneavoastră critic şi am spus că trebuie să dăm credit unui ministru al Guvernului României, pentru că, probabil, are un motiv serios.

Îmi pare rău că nu a venit, cu atât mai mult cu cât îl preţuiesc foarte mult pe intelectualul Ungureanu, pe omul din circumscripţia mea electorală, din Iaşi, şi pe diplomatul care a avut o bună prestaţie în spaţiul ex-iugoslav. Îl înţeleg însă că n-a venit, probabil, are o ultimă străfulgerare de conştiinţă şi vede că ceea ce a făcut Guvernul României, probabil, presat de diverse interese, inclusiv electorale, nu electorale la noi, nu este corect.

Am spus că am şi multe emoţii în legătură cu acest tratat. Le am, pentru că am vizitat aşezămintele Gojdu şi ca turist, şi în calitatea oficială pe care am avut-o în legislatura trecută, am văzut ce reprezintă ele pentru arhitectura Budapestei, pentru istoria ei şi pentru istoria relaţiilor noastre bilaterale.

Eu cred că noi nu avem motive să jubilăm acum, că am venit cu un proiect de lege prin care aprobăm un tratat prin care se pretinde că am rezolvat o problemă istorică, o problemă veche. Pentru că rezolvarea propusă nu este deloc, nici onorantă şi nici corectă pentru România.

Din păcate, stimaţi colegi, nu este prima dată când vecinii noştri de acolo au fost mult mai abili, mult mai subtili, mult mai insistenţi şi, de multe ori, au rezolvat dispute istorice prin faptele împlinite, prin politica faptelor împlinite. Şi, se pare că, şi acum, noi suntem puşi în situaţia de a consacra prin acest acord o situaţie juridică deja rezolvată. Noi consacrăm faptul că toate bunurile imobiliare ale Fundaţiei Gojdu au trecut, cu bunăvoinţa Guvernului maghiar, din sectorul public în sectorul privat, şi nu întâmplător.

Ce facem prin acest tratat? Înfiinţăm o fundaţie, care, cu o subtilitate care nu e a noastră, e a vecinilor noştri, spune chiar art. 2, dacă nu mă înşel, după ce se menţionează că: "Părţile contractante convin ca sediul fundaţiei să fie în Curţile Gojdu", pe urmă, se spune: "Contribuţia necesară pentru cumpărarea imobilelor va fi asigurată pe baze paritare de părţile contractante".

Se sugerează ideea că, până la urmă, noi am avea posibilitatea să recuperăm acele bunuri, dar, în realitate, prin acest acord, noi constatăm şi consacrăm definitiv un statut în dauna românilor, în dauna relaţiilor de colaborare dintre noi, în baza istoriei noastre comune.

Stimaţi colegi,

Gojdu nu a lăsat moştenire românilor ortodocşi nişte facilităţi sau numai nişte facilităţi: nişte burse, nişte muzee, posibilitatea ca românii să vadă acest monumente. Gojdu a lăsat în primul rând un simbol, a lăsat acolo nişte valori perene, a lăsat istoriei un monument care se poate încadra fără nici o exagerare în patrimoniul culturii universale, şi ca o realizare a culturii române, şi ca o mărturie a contribuţiei românilor la istoria maghiarilor, dar şi ca un simbol al cooperării dintre noi. Pentru că Gojdu nu a fost deloc un extremist, Gojdu a fost un român asimilat perfect de către statul ungar, a fost nu numai un excelent cărturar, dar a fost un avocat care a lucrat în interesul statului ungar, a câştigat procese şi tocmai din acest motiv dorinţa lui ar fi trebuit să fie respectată.

Şi, repet, dorinţa lui nu a fost numai aceea de a lăsa nişte burse, a fost aceea de a lăsa nişte simboluri. Or, ceea ce facem noi, lăsăm aceste simboluri să dispară.

Şi amintesc tuturor celor care ne ascultă faptul că românii nu au tratat aşa monumentele ungureşti de pe teritoriul României. Dimpotrivă, au vrut să pună în valoare aceste monumente, ca o cimentare a relaţiilor noastre comune, ca o cimentare a recunoaşterii îngemănării culturilor noastre.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Să ni-l însuşim!

Domnul Valer Dorneanu:

Vreau să vă amintesc un lucru care e destul de sensibil în raporturile dintre România şi Ungaria, situaţia monumentului generalilor. Noi n-am înfiinţat o fundaţie acolo, care să creeze o bursă, prin care să se aducă aminte de monumentul generalilor. Am păstrat acel monument şi am dorim să-l încastrăm într-un monument comun al prieteniei dintre noi.

Ceea ce fac ungurii, au desfiinţat un simbol al românilor de acolo, aflat chiar în inima Budapestei. Şi, dacă vă spuneam că vă vorbesc cu foarte multă emoţie, este pentru că, atunci când am vizitat în calitatea oficială pe care o aveam, aceste aşezăminte, au venit la mine foarte mulţi români, fie aflaţi în vizită acolo, fie români stabiliţi de veacuri acolo, care plângeau şi care ne spuneau că nu numai acele clădiri trebuie păstrate, ci spiritul lor.

Ce am făcut noi cu spiritul acestor clădiri?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă cer scuze, domnule deputat, că intervin, vă rog să reveniţi la obiectul discuţiei. Pentru că monumentul de la Arad a fost ridicat de Guvernul PSD. Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc pentru prietenia pe care o arătaţi întotdeauna grupului nostru parlamentar, am să revin la obiect.

Obiectul erau motivele pentru care noi, Grupul PSD-ului, nu suntem de acord cu titlul legii: "aprobarea Legii Ordonanţei de urgenţă".

Şi pentru că un distins de al meu coleg vorbea de Fundaţia Sörös, haideţi să dăm acelaşi tratament celor două fundaţii, pe care noi românii îl dăm operei pe care Sörös o poartă aici şi bunurilor pe care le-a realizat aici.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Rus, pentru acest amendament de respingere. Vă rog.

Am notat şi prezenţa dumneavoastră, şi a dumneavoastră, domnule deputat Pavelescu.

Probabil că dezbaterile la titlul legii vor epuiza substanţa celorlalte dezbateri şi ne vom încadra în timp.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu voi relua, voi fi foarte scurt astăzi.

Susţinem amendamentul de respingere al colegilor din Partidul Conservator, Popa şi Călian, mai ales că aici ne-a fost dat să ascultăm din partea unui reprezentant al UDMR-ului că, de fapt, Guvernul maghiar şi Parlamentul maghiar au ratificat acordul semnat în 20 octombrie.

Ca o dovadă în plus că aici s-a făcut un troc şi că asistăm la un meci de fotbal între Brazilia-Lichtenstein, arbitru onor secretar de stat, care şi-a permis să spună că aşa ne pricepem la acorduri şi distanţa este ca între cele două echipe de fotbal, este şi problema între Ungaria şi România, asistăm la acest troc făcut de liberali şi de UDMR prin care Statul român este înjosit, pus să-şi recupereze ceea ce i-a aparţinut şi acesta este cel mai jalnic şi cel mai dureros lucru, să-mi cumpăr eu ce este al meu. Pentru că nu vrem să recunoaştem că s-a greşit. Pentru că nu vrem să recunoaştem că Sfatul Popular din Budapesta a înregistrat, în domeniile Statului maghiar, averea Fundaţiei Gojdu în 1950. Pentru că nu vrem să recunoaştem că astăzi asistăm la acel troc făcut împotriva naţiei române şi împotriva bunului simţ românesc.

Brătienii, astăzi, se învârtesc în mormânt când văd că urmaşii lor reuşesc să vândă ce aparţine poporului român. Şi vreau să vă întreb, fraţi liberali, astăzi, voi mai aveţi curajul să mergeţi în Ardeal şi să le spuneţi românilor de acolo că le vindeţi cele ce le-au aparţinut lor? Aveţi voi curajul să spuneţi fraţilor români din Ardeal că studenţii lor - şi sunt şi românii noştri - nu mai au dreptul să meargă acolo, numai dacă dau bani şi banii daţi prin Guvernul condus de un membru al Partidului Liberal.

Iată pentru ce nu suntem de acord astăzi să asistăm la acest troc.

Şi acuz public de trădare a interesului naţional şi de vânzare a patrimoniului pe premierul Tăriceanu şi pe ministrul Ungureanu.

Îi cer ministrului Ungureanu demisia astăzi. Dacă mai mare curaj să mai simtă româneşte, ar trebui să demisioneze.

O dată că a neglijat instituţia Parlamentului.

Doi că a întocmit acest acord de vânzare a bunurilor naţionale care nu aparţin statului de drept, ci aparţin Fundaţiei Gojdu care, prin testament, lasă bunurile Bisericii Ortodoxe Române.

Au fost chemaţi trei ierarhi în comisiile reunite. Au fost înjosiţi acei trei ierarhi. Aproape au mers plângând când au văzut colegi de-ai noştri că nu i-au ascultat şi nu au înţeles că românismul din noi nu piere şi că noi trebuie să apărăm ceea ce este al nostru, nicidecum să înstrăinăm. N-am vrut să înţelegem că, prin Legea 247, de anul trecut, dăm bisericilor istorice din Transilvania toate centrele marilor oraşe şi comune.

Şi, iată că ce este al nostru în Budapesta, ce-i românesc acolo, am cedat atât de simplu, prin semnarea unui acord.

Susţinem amendamentul colegilor din Partidul Conservator şi cerem respingerea acestei ordonanţe. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale PRM şi PC.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Poftiţi, vă rog.

Vă avertizeze că, prin epuizarea timpului, conform Regulamentului, vom pune numai la vot, fără dezbateri, celelalte articole.

Aşa că, vă rog, domnule deputat, să apreciaţi.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este multă încărcătură emoţională astăzi, în sala Camerei Deputaţilor şi este normal să fie aşa.

Mi-am permis să iau cuvântul pe această problemă, întrucât în luna noiembrie 2005, am adresat o întrebare la Ministerul Afacerilor Externe şi am cerut lămuriri legat de acest tratat. Am primit răspunsul, l-am citit, am încercat să mă documentez, atât cât poate face un om care nu este jurist de profesie şi am tras câteva concluzii.

Discuţiile de astăzi au, din punctul meu de vedere, trei paliere. Pe de o parte este vorba de Fundaţia Gojdu, înfiinţată în 1869 - nu vreau să revin pentru că ştim testamentul, ştim care sunt obiectivele, ştim ceea ce a făcut această fundaţie în decursul anilor.

A doua problemă este Tratatul din 1937, nu vreau să revin deoarece colegii mei ne-au spus lucruri deosebite, pe care eu nu le-am ştiut. Însă, s-a vorbit foarte puţin de perioada 1951-1953 până în 1989.

Deci, aceste bunuri au fost confiscate de statul maghiar. Am avut posibilitatea, în 1993, atunci când Guvernul ungar a stabilit nişte legi privind retrocedarea bunurilor confiscate şi noi nu aveam nici un drept, nu puteam să intervenim pe legislaţia din Ungaria. Deci spun: atât diplomaţia românească cât şi Biserica Ortodoxă Română, la 1993, dacă aveau ca obiectiv această Fundaţie Gojdu, se putea, la vremea respectivă, să facă recurs la legea dată de statul ungar, ceea ce spunea domnul deputat Ungureanu. N-am făcut acest lucru. Din 1993 până în anul 2003, când au fost vândute aceste proprietăţi unei firme, am înţeles, din Israel, diplomaţia română şi Biserica Ortodoxă Română nu au făcut intervenţii directe.

Iertaţi-mă, nu sunt diplomat de carieră. Ştiu că, în diplomaţie, lucrurile pot fi tergiversate, se lasă pe mâine, poimâine. Dar, în situaţii de importanţă naţională şi din punctul meu de vedere, această fundaţie este un simbol, dacă vreţi, pentru poporul român, trebuia, la acea perioadă, să se intervină. Nu s-a intervenit.

Revin, de fapt, şi acesta este subiectul pe care voiam să-l dezvolt puţin mai mult, cea de a treia componentă: Tratatul dintre România şi Ungaria.

Stimaţi colegi, vă rog să nu vă supăraţi pe mine, dacă în politica internă putem folosi balcanismul, putem folosi acea situaţie în care azi promitem una şi mâine facem alta, când intrăm în nişte convenţii şi hotărâm să facem un lucru pe plan intern şi, a doua zi, ne hotărâm să fie altceva, poate este acceptabil. Nu este onorabil, de aceea avem şi sondajele pe care le avem noi, parlamentarii. Nu este corect.

Dar, în relaţiile internaţionale, în care Guvernul României şi-a pus semnătura pe un tratat, trebuie să respectăm acest lucru. Dacă o să mergem pe situaţii...

Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din bancă):

De ce şi-a pus-o?

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Ne mănâncă din timp.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnilor deputaţi, vă rog să-l ascultăm pe colegul nostru, aşa cum şi el ne-a ascultat pe noi.

Vă rog continuaţi şi vă rog să vă explicaţi.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Dacă consideraţi că a respecta semnătura pe un tratat este o prostie, înseamnă că noi nu ne găsim locul în această sală. Dacă sunteţi nemulţumiţi de modul în care Guvernul a negociat, dacă sunteţi nemulţumiţi de faptul că ministrul de externe nu a semnat, este o problemă a noastră, internă, nu trebuie s-o transferăm în relaţiile cu Ungaria.

Deci, dacă, aşa cum prevede amendamentul care este aprobat de comisie că actuala Fundaţie Publică Gojdu nu afectează Fundaţia Gojdu de drept, care poate revendica în justiţie drepturile pe care le are, trebuie să votăm acest tratat, pentru că nu putem ieşi în relaţiile internaţionale, una spune Guvernul, alta face Parlamentul. N-avem decât noi între noi să cerem sancţiunea ministrului de externe. Dumneavoastră aţi cerut demisia. Putem să cerem orice.

Problema este că relaţiile între două state nu se rezolvă în felul acesta. Suntem oameni pragmatici şi nu putem, în anul 2006, să ne dezicem de un tratat pe care Guvernul l-a semnat şi este deja pus în aplicare.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Procedură.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Procedură, domnule Tudor?

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Am rugămintea să nu ne forţaţi mâna cu intervenţiile dumneavoastră care se fac numai în defavoarea stângii din această sală.

Dumneavoastră lăsaţi să vorbească, de frică sau nu ştiu din ce sentiment, pe toţi cei care susţin acest abominabil tratat.

Imediat ce vrea cineva să ia cuvântul de aici, invocaţi timpul, ne atrageţi atenţia, ne admonestaţi, ca şi când noi suntem de vină că dumneavoastră îi lăsaţi pe toţi cei din partea dreaptă să vorbească atâta timp cât doresc, iar noi nu putem nici măcar un minut să vorbim.

Vă atrag atenţia, domnule preşedinte, acum chiar vă atrag atenţia să vă comportaţi în mod egal cu toţi şi nu să daţi impresia, ca să nu fiţi acuzat cumva de parti-pris - este un cuvânt românesc, domnilor de la partea dreaptă. Parti-pris-ul este un cuvânt franţuzesc, acceptat şi de români. Dacă nu-l înţelegeţi, vi-l explică în limba maghiară UDMR-ul.

Deci, ca să nu fiţi acuzat de parti-pris, dumneavoastră, pur şi simplu, ne închideţi nouă gura şi daţi cuvântul în neştire la toate bazaconiile pe care le vorbesc cei din partea dreaptă - unii dintre ei.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat,

Vă rog să...

Domnul Marcu Tudor:

Bun, am înţeles.

Reţineţi că v-am atras atenţia în mod oficial.

Doi. Vă rog să ascultaţi şi cuvântul meu.

Domnilor, toţi invocăm reaua credinţă a PNL-ului în acest tratat mârşav.

Eu, însă, vă rog, domnilor PNL-işti, că despre PD sunt convins că habar nu au avut când s-a semnat acest tratat, iar PC a şi demonstrat că nu ştie despre ce este vorba, din moment ce nu este de acord cu el. În Alianţă, deci, nu s-a discutat. Simplu, PNL-ul.

Dar, eu întreb pe membrii corecţi, colegii mei din PNL - pe unii chiar îi apreciez foarte mult - aţi avut habar de ce fac domnii Tăriceanu şi Ungureanu pe pârtia aceasta foarte des bătătorită a lor către Budapesta? V-au pus în faţa unui fapt împlinit. Ca atare, eu nu acuz nici un PNL-ist.

Voci din partea Grupului parlamentar al PSD:

Timpul!

Domnul Marcu Tudor:

Imediat, am terminat. Vom vota. Dar, vă rog, am atras atenţia să mă lase să vorbesc şi eu... (Proteste, bătăi în pupitre.)

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

După vot să vorbeşti.

Domnul Marcu Tudor:

Nu, domnule, de ce să explic votul dacă eu vreau înainte. Nu mă obligă nimeni să fac asta la sfârşit.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, vă permit să vă adresaţi direct mie, dar dialogul cu sala este interzis de Regulament.

În al doilea rând, vreau să vă atrag atenţia că ne aflăm în procedură de urgenţă şi dezbaterile sunt pentru titlul legii. S-a fixat un anume timp.

Vă rog să încheiaţi expunerea punctului dumneavoastră de vedere. Aveţi cuvântul pentru o frază de încheiere.

Domnul Marcu Tudor:

Închei, dar nu ştiam pe Aura aţi numit-o sala. Am avut un dialog cu Aura, nu cu sala. (Râsete din partea PSD şi PRM.) Dacă aşa i-aţi pus numele, daţi-i un miel.

Deci, domnilor de la PNL, aveţi toată consideraţia noastră. Nu aveţi nici o vină în acest tratat semnat de doi oameni care, de teamă să nu dea socoteală aici, în Parlament, timp de trei săptămâni, asupra interesului sau prostiei care i-a mânat în semnătura aceasta, nu s-au prezentat niciodată la aceste discuţii, cu toate că sunt parlamentari.

Deci, domnule preşedinte, vă rog luaţi în considerare faptul că vom fi întru totul de acord cu propunerea membrilor Alianţei de a fi împotriva semnării acestui Tratat.

Acum, pe procedură. (Râsete în toată sala.) Am dreptul pe procedură şi nu se pune la timp.

Domnul Ioan Bivolaru (din bancă):

Ba da!

Domnul Marcu Tudor:

Nu se pune la timp. Altă sală? Bivolaru, eşti sala?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, a doua oară...

Domnul Marcu Tudor:

Procedură şi am terminat. Un minut pe procedură.

Domnule preşedinte, noi votăm un acord care validează semnăturile... (i se întrerupe microfonul.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, aţi luat cuvântul pe procedură, v-am ascultat reproşurile, v-aţi expus punctul de vedere, l-am ascultat. Ceasul merge independent de forma în care vorbiţi.

Vă rog să vă încheiaţi expunerea.

Domnul Marcu Tudor:

Vorbesc de câte ori este nevoie. Pe procedură nu mă puteţi opri. Procedura este foarte simplă. Deci, la procedură: se invocă, chiar de unii oameni care au pretenţia că ştiu ceva procese juridice, că nu putem face decât să semnăm ce a semnat şi Guvernul.

Domnilor, dacă semnăm sau nu, validăm sau invalidăm acel tratat. Deci eu am dreptul meu să-l invalidez şi să-l fac neposibil a fi pus în practică. De aceea trece prin Parlament un tratat, altfel nu ar mai fi nevoie să treacă prin Parlament.

Aşa că, domnule Andon, puneţi mâna, vă rog, şi înţelegeţi ce înseamnă validarea de către Parlament a unui tratat făcut de Guvern. Nu suntem subordonaţi Guvernului.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să încheiaţi, domnule deputat.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă propun sistarea discuţiilor aici pentru titlul legii şi supunerea la vot a amendamentului. Se mai pot face discuţii şi pe articolul unic, atunci.

Vă supun la vot amendamentul privind titlul legii: proiect de lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 183/2005, astfel cum a fost formulat de autorii săi.

Vă rog să vă marcaţi prezenţa.

Cine este pentru amendament, vă rog să votaţi. (Vociferări ale Grupului parlamentar al PRM.)

Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi: 205 prezenţi, 98 pentru, 101 împotrivă, 3 abţineri. Este rezultatul votului care marchează o egalitate perfectă, în aceste condiţii.

Vă rog, domnule Gheorghiof.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Invoc două prevederi ale legii noastre care reglementează organizarea şi programul de lucru al Camerei Deputaţilor. potrivit art. 31, lit. i şi art. 37 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, programul de lucru şi ordinea de zi se aprobă de, la propunerea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, de liderii grupurilor parlamentare, în baza ponderii politice care rezultă din alegeri.

Ca atare, programul a fost aprobat până la 12,30.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, domnule deputat. (Comentarii în toată sala.)

Vă rog să mă lăsaţi să continui dezbaterile. Domnilor deputaţi, vă rog să continuăm dezbaterile. (Proteste, unii deputaţi chiar părăsesc sala.) Vă rog să luaţi loc să putem continua dezbaterile.

Vă reamintesc ceea ce şi domnul deputat Rădulescu a spus, Biroul permanent a hotărât că, fiind ultima zi astăzi, înainte de aprobarea tacită, pentru a evita o asemenea situaţie, s-a hotărât să dezbatem acest proiect de lege până când se va pronunţa Camera prin vot. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Credeam că nu mai este necesar să fac această precizare, aşa că vom continua dezbaterile.

Vă rog, domnule Gheorghiof.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Eu ştiu că tot ce hotărăşte Biroul permanent şi Comitetul liderilor se trece pe site-ul Camerei Deputaţilor. N-am nimic împotrivă ca să nu se adopte, într-o situaţie în care am fost puşi acum de discursuri care ne-au adus până la limita timpului, dar vă rog să observaţi pe site-ul Camerei Deputaţilor şi în actele oficiale ale Camerei Deputaţilor nu apare acest asterisc în care să se vorbească de ce-aţi discutat dumneavoastră, acolo. Apare programul de lucru: 12,30 astăzi. Nu apare niciunde.

Dacă dumneavoastră consideraţi necesar, sigur, liderii se pot înţelege şi pot să prelungească acest termen.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc pentru sugestie.

Îi rog pe liderii grupurilor parlamentare să se apropie pentru o discuţie.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu (din sală):

Procedură.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş: (Adresându-se domnului Cristian Sorin Dumitrescu)

Nu vă dau cuvântul, domnule deputat. Am dat altă dispoziţie. Vă rog, domnilor lideri.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Dumneavoastră nu-mi daţi dispoziţie, domnule. Extraordinar!

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

A vorbit ăla un sfert de oră şi eu nu pot. Toţi vin să-mi spună ce să vorbesc şi pe urmă se găseşte unul să-mi spună de ce vorbesc. Sunteţi laşi.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

La această reuniune fulger a liderilor grupurilor parlamentare s-a reiterat ideea expusă şi la Biroul permanent, care nu ştim de ce nu a apărut pe site, dar acum nu mai are nici un fel de importanţă, de a continua dezbaterile până la votul final cu privire la acest proiect de lege.

Imediat vă dau cuvântul, domnilor deputaţi. De altfel, ca să nu punem în discuţie o eroare sau nu, Comitetul liderilor a hotărât acum prelungirea timpului de lucru până la epuizarea dezbaterilor. Vom continua.

Voci din sală:

Nu plecaţi, votăm.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Deci am supus la vot amendamentul de respingere.

Vă rog, domnilor deputaţi, linişte.

Rog Grupul parlamentar al PSD să păstreze liniştea. Vă rog şi pe dumneavoastră, domnilor colegi.

S-a consemnat rezultatul votului. (Adresându-se domnului deputat Aurelian Pavelescu.) Vă rog, domnule deputat, dacă aveţi o problemă de procedură, numai. Nu.

Titul legii s-a votat. Amendamentul s-a votat.

Domnul deputat Ponta, pe procedură. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte,

În calitate de secretar de şedinţă aş vrea să vă rog să faceţi încă o dată un apel ca votul prin cartele să reflecte prezenţa în sală. Pentru că, pe baza experienţei pe care o am dinainte de introducerea votului pe cartelă, din păcate sunt mai multe voturi exprimate prin cartelă decât prezenţe fizice în sală.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Deci, iertaţi-mă, să repet rezultatul votului. Domnule Popescu?

Da, votul fiind absolut egal, conform Regulamentului, ca urmare a consultărilor pe care le-am avut... vă rog, domnule.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Câtă disperare să treacă legea pentru UDMR.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Eu am urmat un liceu realist, unde 98 şi cu 103 nu sunt egale. Aşa m-au învăţat profesorii mei de matematică.

Deci au fost 98 de voturi pentru, 101 împotrivă şi 3 abţineri. Abţinerile nu se adaugă la voturile pentru, ci voturile pentru trebuie să fie majoritatea din totalul voturilor exprimate. 98 nu sunt majoritatea şi nici jumătatea voturilor exprimate.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Este corectă interpretarea dumneavoastră. Nu mai fac nici un fel de discuţie în legătură cu aceasta.

Repet rezultatul votului: 101 împotrivă, 98 pentru amendament, 3 abţineri. Amendamentul a fost respins.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Procedură.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnule.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte, Contest complet acest vot. Dacă vă uitaţi în băncile din care lipsesc unii dintre membrii PD şi PNL, sunt pline de cartele. În schimb, la noi au dispărut două cartele acum câteva minute. (Râsete şi aplauze în sală).

Au fost ridicate, subtilizate, furate, dacă vreţi, din pupitru. Este vorba de cartelele domnilor Purceld şi doamna Petrescu. Ca atare, domnule preşedinte, venim în întâmpinarea aceleaşi intervenţii pe care a avut-o anterior domnul Ponta, vă rog să contabilizaţi prezenţa fizică cu numărul de voturi exprimate şi să vedeţi că prezenţa este mult mai mică decât numărul de voturi exprimate.

Aşa că acel vot este incorect.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, domnule deputat.

Rog personalul tehnic să ne comunice dacă apar ca votanţi pe votul deschis electronic domnul deputat Purceld şi doamna deputat Anca Petrescu. Vă rog să comunicaţi de pe listă, ca să rezolvăm operativ problema. trebuie să verificăm. Este corect să verificăm. De aceea, Biroul permanent a dispus să avem în permanenţă doi tehnicieni în sală. Nu suspicionăm pe nimeni.

Vă rog să-mi comunicaţi. Vă ascult. Vă comunic şi dumneavoastră verificările. Pe lista de votanţi a Grupului parlamentar al PRM, pentru amendament apar ca votanţi domnul Purceld Octavian Mircea, deci intenţia grupului cu prezenţa cartelei se confirmă. Nu apare votantă pe nici un fel de listă doamna deputat Anca Petrescu Mărculeţ. Probabil că nu a folosit cartela.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Tamás Sándor:

Domnule preşedinte,

Aş vrea să vă rog pe dumneavoastră, cred că şi în numele colegilor mei, să nu mai daţi girul la vorbitori care vor să deruteze această şedinţă. Şi, în plus, dacă unii deputaţi şi-au uitat acasă cartela, este cel puţin jenant să vină un alt deputat şi să ne acuze că cineva din sală i-a furat cartela.

Deci, vă rog respectuos, domnule preşedinte, să trecem cât mai rapid la discutarea amendamentelor sau propunerilor care mai sunt şi, după aceea, la trecerea la vot şi să conduceţi mai serios această şedinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, doamna Mărculeţ, pe problemă de procedură.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Aş dori să spun că am avut cartela aici, în aparatul de vot. Azi dimineaţă am avut-o. Acum n-am mai găsit-o.

Mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

UDMR are metode pe care nu le cunoaşteţi.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

De această situaţie, răspunderea pentru fiecare cartelă este a fiecărui deputat. Nu putem fi prezumţioşi.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ion Mînzînă:

Domnule preşedinte,

Ne aflăm în situaţia în care, cei care la ora aceasta vor să derulăm cât mai repede programul şi strigă "hoţii sunt în partea cealaltă", să fie ei cei mai mari hoţi, pentru că, dacă se numără cu atenţie, vom constata că nu au de unde să obţină numărul acesta de voturi.

Prin urmare, cerem vot prin apel nominal, domnule preşedinte. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Este o propunere procedurală care ar putea să fie primită numai prin votul dumneavoastră.

Cu privire la procedura de vot prin apel nominal. Vă rog să vă pronunţaţi. Vă rog să vă marcaţi prezenţa.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Procedură.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu, am început procedura de vot, nu se ia cuvântul.

Vă rog să vă exprimaţi votul. Prezenţa dumneavoastră.

Cine este pentru această procedură? Vă rog să votaţi. Vă rog să afişaţi rezultatele votului. (Domnul deputat Marcu Tudor vociferează din bancă.)

Vă rog, domnule deputat, să luaţi loc în bancă.

Prezenţi - 182; 72 pentru procedura de vot pentru apel nominal, 107 împotrivă. Rămânem la procedura de vot normală.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Eu cred că trebuie să ne calmăm un pic. Da, aşa este. Da, aşa este, domnilor colegi.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Lipsesc 20 de oameni. I-am numărat. Sunt 30 de voturi în plus.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Nu pot să-mi reţin, domnule preşedinte, fără să fiu maliţios, să vă atrag atenţia în mod respectuos, că dumneavoastră acolo nu daţi dispoziţii. Aţi spus că aţi dat altă dispoziţie când am cerut procedură.

Deci, dumneavoastră sunteţi preşedinte de şedinţă. Însuşi preşedintele Camerei este primul sinter pares, unul dintre noi este egal în drepturi, care conduce şedinţa.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Îmi cer scuze, domnule deputat, dacă aţi fost afectat personal şi rectific: am hotărât, în calitate de preşedinte de şedinţă. A hotărî înseamnă a-ţi asuma o răspundere.

Continuaţi, vă rog.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult. Nu scuzele dumneavoastră mă interesau. Dar mă interesa ca să respectăm - şi-mi pare bine că aţi revenit la regulament şi la modul corect de conducere. Sigur, tensiunea este foarte mare, deci vă respect în continuare şi nu v-am făcut o acuză din asta. Dar, dar, domnule preşedinte, în momentul în care s-a ridicat o problemă legată de vot, şi mai ales de votul electronic, adică s-a pus sub semnul întrebării modul de vot electronic, din diverse motive, nu ştiu care, sau dacă sunt adevărate, sau nu. Iar dumneavoastră aţi luat o decizie în legătură cu un vot, tocmai prin sistemul de vot electronic, care era incriminat.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Asta e o prostie!

Domnul Cristian Sorin dumitrescu:

Nu, nu, nu este o prostie. Eu nu sunt aşa de ... Nu, nu vreau să fiu exagerat, dar cred că tot aşa, luat de viteza unei ... (Rumoare, vociferări) Vă rog să asiguraţi liniştea şedinţei.

Domnule preşedinte,

Nu cred că este corect. Dacă sistemul de vot incriminat este cel electronic şi luăm o decizie - dacă este bun sau nu votul electronic - pe baza votului electronic. Cred că logica mea aici nu are cum să mă încurce pe mine, sau să vă încurce pe dumneavoastră, pentru că este perfectă.

Din acest punct de vedere, decizia pe care am luat-o, prin vot electronic, sigur că n-a fost corectă. Eu vă propun - şi acum văd că sunt mulţi în sală - o altă soluţie: să votăm prin ridicare de mână. (Rumoare, vociferări)

Nu, să votăm prin ridicare de mână, dacă suntem pentru sau împotriva apelului nominal care se poate lua prin decizia plenului.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Din lipsă de cartele!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Cristian Sorin dumitrescu:

Vă mulţumesc şi vă rog să mă scuzaţi. N-am vrut să fiu astăzi deloc cu ... dumneavoastră ...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu, nu este nici un fel de problemă şi am făcut precizarea ...

Domnul Cristian Sorin dumitrescu:

În focul luptei se formează marile caractere!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Procedură, domnule preşedinte!

Iată procedura de care vă spuneam ... (În acest moment, domnul preşedinte de şedinţă întrerupe microfonul.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu vă dau cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Trebuie să-mi daţi ...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu vă dau cuvântul, domnule deputat, aveţi răbdare! (Domnul Marcu Tudor vorbeşte de la tribună, cu microfonul închis, adresându-se deputaţilor din partea dreaptă a sălii de şedinţă. Rumoare, vociferări)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu vă dau cuvântul, domnule deputat. Aveţi răbdare.

Domnul Marcu Tudor (de la tribună, cu microfonul închis):

În numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, privind procedura de vot. Lăsaţi-ne să vă dăm demonstraţia ... Iată care este: 182 de voturi numărate clar!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, nu v-am dat cuvântul. Vă rog să aveţi răbdare. Erau înscrişi doi colegi înaintea dumneavoastră. După aceea vă dau cuvântul.

Domnul Marcu Tudor (de la tribună, cu microfonul închis):

Pe procedură, eu am fost primul care am intervenit adineauri!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Regret. Ordinea o stabilesc secretarii de şedinţă şi cu preşedintele de şedinţă.

Vă rog, domnule deputat, să aveţi înţelegerea şi să găsim o soluţie.

Domnul Marcu Tudor (de la tribună, cu microfonul închis):

Dar, ce, trebuia să-l las pe protejatul dumneavoastră să ...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Cred că problema este uşor verificabilă, dar aştept o propunere constructivă. (Domnul deputat Marcu Tudor vociferează, de la tribună, cu microfonul închis.)

Domnule deputat Marcu, aşteptaţi, vă rog, să vă dau cuvântul. Vă rog frumos.

Domnul Marcu Tudor (de la tribună, cu microfonul închis):

Da. Păi, daţi-mi cuvântul!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să luaţi loc în bancă şi vă dau cuvântul după ceilalţi colegi care s-au înscris.

Domnul Marcu Tudor (de la tribună, cu microfonul închis):

Dar, eu m-am înscris primul, domnule!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnule deputat, să luaţi loc în bancă.

Domnul Marcu Tudor (de la tribună, cu microfonul închis):

Poftiţi, domnule protejat al Guvernului şi al Parlamentului!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule Marton.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Şi domnul Marcu poate va avea o altă intervenţie, dacă mă ascultă cu atenţie.

În mod evident, s-a constatat că sunt prea multe voturi aici.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Prea multe cartele!

Domnul Márton Árpad Francisc:

Prea multe voturi în partea dreaptă. Şi, de aceea, n-a trecut amendamentul propus.

Trebuie să vă spun că, dacă sunt prea multe voturi aici - şi în partea dreaptă în fond ar trebui să existe cel puţin cu un vot mai puţin decât cel dat pentru -, înseamnă că, adunând aceste două cifre, n-avem cvorum de lucru şi trebuie să suspendaţi şedinţa Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

La votarea pe articole, pot să supun la vot.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ion Mînzînă:

Domnule preşedinte,

În primul rând, Grupul parlamentar al P.R.M. a avut procedură, pentru a solicita listele de vot. Ne-aţi aprobat procedura. Am aruncat o privire asupra lor. Este greu să înţeleg cum unii dintre colegii de la Alianţa D.A. devin slugi la patru mâini pentru U.D.M.R., care apare cu 16 voturi, deşi sunt doar 6 în sală. Nu vreau să mai vorbesc că doamna Mona Muscă n-a ajuns la calitatea de a fi în două locuri în acelaşi timp. Eu n-o văd în sală şi apare votată, ca şi alţi colegi, cărora nu le mai dau numele.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al P.R.M.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, vă rog, domnule Tudor Marcu.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte, din nefericire, pentru dumneavoastră şi pentru o parte dintre cei din sală, noi avem şi şcoală, nu numai interese particulare şi nu numai rea-credinţă.

Voci din partea dreaptă a sălii:

Tonul mai încet!

Domnul Marcu Tudor:

Mă puteţi asculta acum?

Voci din sală:

Nu!

Domnul Marcu Tudor:

Văd că aveţi mustaţă de honved. Staţi dincolo, atunci, şi lăsaţi-mă să vorbesc.

Domnule preşedinte, la primul vot contestat de noi, au fost 202 voturi exprimate pe cartelă. Imediat, la două minute după aceea, sau câteva minute, aceiaşi oameni, număraţi de dumneavoastră tot pe cartelă, au fost 182. Diferenţa de 20 de cartele votate m-a făcut pe mine să am astfel de atitudine de enervare. Pentru că dumneavoastră acceptaţi furtul pe faţă al Alianţei, împreună cu U.D.M.R. Exceptăm P.C.-ul, cu scuzele de rigoare. (Aplauze în Grupul parlamentar al P.R.M.)

De aceea, domnule preşedinte, intervenţia mea a fost perfect justificată. Nu mi-aţi dat răspuns: unde sunt 20 de voturi în plus? De aceea am contestat votul, de aceea am vrut vot nominal. Şi nu să repetăm votul prin minciună.

Vă rog să răspundeţi, domnule preşedinte, în egalitatea pe care ne-o dă tuturor mandatul pe care-l avem, la acuzele pe care eu vi le aduc şi dumneavoastră şi celor de aici, care patronaţi împreună un furt pe faţă, dovedit scriptic.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

E pentru prima dată când mi se spune că patronez un furt.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule preşedinte,

Eu mă simt profund neîndreptăţit. Cu o oră în urmă, pe mine m-aţi chemat la ordine, probabil din simplă şi profundă - dacă vreţi - simpatie faţă de U.D.M.R. Dumneavoastră toleraţi tot ce se face din partea P.R.M.-ului. Domnul deputat Tudor i-a acuzat de furt pe membrii Coaliţiei.

Domnule preşedinte, legea, regula este aceeaşi pentru toată lumea. Vă rog să-l chemaţi la ordine şi pe deputatul Tudor. (Domnul deputat Marcu Tudor vociferează din sală.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, vă mărturisesc că aşa aş fi făcut, dacă nu era vorba şi de o acuză personală, adresată mie. Nu-mi pot folosi atributele de preşedinte al Camerei, pentru a respinge acuzele ce mi se aduc mie.

Am următoarea situaţie, dacă-mi permiteţi, înainte de a lua cuvântul, pentru ca să tranşăm problema simplu şi rapid.

Aş vrea ca, din toate aceste declaraţii pătimaşe, să reţinem următoarele lucruri ce mi se par corect a fi reţinute. Grupul parlamentar al P.R.M., prin liderul său şi prin deputaţii săi, contestă rezultatele votului. Pentru contestarea acestor rezultate ale votului, au folosit listingul pe care l-au solicitat şi li s-a pus la dispoziţie. Pe acest listing apare ca votantă doamna deputat Mona Muscă, care nu este în sală, este la o altă activitate.

În aceste condiţii, vă propun, şi am dreptul, ca preşedinte de şedinţă să fac acest lucru, independent de acest paradox, că votăm cu cartele electronice, ce fel de vot să luăm. Aşa este paradoxul regulamentului, este adevărat, recunosc că este un paradox. Vă propun, în primul rând, pentru confruntarea listingului de vot cu prezenţa, apelul nominal.

Îl rog pe domnul secretar Ponta să facă apelul nominal.

Dar, înainte de aceasta ...

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Mă uit la colegul nostru, distinsul deputat Tudor, şi vreau să-l asigur că mustaţa mea nu este de honved. Dacă face dovada că este, o tai.

În al doilea rând, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor colegi, libertatea de opinie politică în Parlament nu poate fi îngrădită şi nu poate fi impusă de către nimeni.

Respectul pe care ni-l datorăm unii altora, de asemenea, cred că nu trebuie să facem trafic cu el şi nici să-l subestimăm.

Am rămas stupefiat, domnule preşedinte, şi cred că n-aţi observat, dar cei care am fost în primele rânduri, aici, în faţă, am sesizat când domnul deputat Mînzînă, liderul Grupului parlamentar al P.R.M., a venit şi ni s-a adresat în felul următor: nu vă e ruşine, mă, nesimţiţilor? Este o expresie pe care eu n-am mai auzit-o în Parlament, folosită în felul acesta, adresată unei părţi majoritare din Parlament, domnule preşedinte, şi cred că nu există nici un fel de justificare pentru asemenea demers şi l-aş ruga pe domnul deputat să vină şi să-şi ceară scuze. Eu, unul, nu cred că pot fi considerat în felul acesta şi jignit în felul acesta. Cred că este sub demnitatea noastră, a parlamentarilor, de a folosi asemenea expresii şi nu cred că este normal.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu v-am dat cuvântul, domnule deputat, iertaţi-mă.

Domnul deputat Tudor Marcu. S-a referit la dumneavoastră. Dacă aveţi de răspuns, scurt?

Domnul Marcu Tudor:

Scurt, scurt. Nu m-am referit la domnia sa, pentru care am respect.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Bun. Vă mulţumesc.

Domnule Márton Árpad, domnul deputat Ponta, a fost înscris înaintea dumneavoastră.

Vă rog.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu ştiu că în această Cameră suntem două categorii de deputaţi. Da, suntem. (Rumoare, vociferări) Unii au domiciliul stabil în Bucureşti, iar alţii au domiciliul stabil în diferite localităţi ale ţării. Este normal ca, atunci când avem un program până la ora 12,30, aceşti colegi care au domiciliul stabil în alte localităţi, conform procedurilor, să-şi rezerve bilete de tren şi de avion şi, când acelea pleacă, pleacă şi ei. (Rumoare, vociferări) Iată un răspuns corect la acea diminuare şi, cu cât poţi trage de timp, cu atât vom fi mai puţini în sală şi nu vom avea cvorumul de lucru pentru vot final.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Am înţeles. Să aşteptăm şi această eventualitate.

Domnul deputat Ponta. Domnul deputat Mînzînă. Imediat.

Vă rog.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am primit de la secretariat lista cu cei care au votat puţin mai devreme. După cum ştiţi, sistemul de înregistrare este pe grupuri parlamentare, nu în ordinea alfabetică, aşa cum eraţi obişnuiţi.

Deci, voi începe cu Grupul parlamentar al U.D.M.R. Îi strig doar pe cei 15 care ...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu, domnule deputat, iertaţi-mă. Nu facem apelul şi nu facem strigarea acum. Era o problemă de procedură.

Domnul deputat Mînzînă. Vă rog, pe probleme de procedură. Şi apelul se face după lista tuturor deputaţilor.

Vă rog, domnule deputat Mînzînă, şi apoi să trecem la apel.

Domnul Ion Mînzînă:

Îmi cer scuze, în primul rând, tuturor colegilor parlamentari prezenţi. Sigur, ieşirea mea o regret. Dar, în acelaşi timp, nu pot observa faptul că, totuşi, anumiţi colegi de-ai noştri pot fi nesimţiţi, lipsind de la o asemenea întâlnire.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, domnule deputat.

Vă rog, domnule deputat Ponta, apelul nominal după lista deputaţilor, care se va confrunta apoi cu acest listing.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte,

Îmi cer scuze, dar eu sunt secretar. Trebuie să vă asist cu condiţia să înţelegem toţi ce anume ne cereţi.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Grupul parlamentar al P.R.M. a pretins că au fost colegi care au votat, fără să fie în sală. aţi aprobat ca să citesc lista cu cei care au votat pe cartelă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu, domnule deputat, din fericire, eu nu sunt preşedintele Grupului parlamentar al P.S.D., ci sunt preşedintele de şedinţă a Camerei. Am propus şi am hotărât, conform regulamentului, care-mi permite, înainte de vot, apelul nominal pentru verificarea cvorumului. Citirea de pe anumite liste este altceva. Că se vor confrunta, este altceva.

Vă rog, am dispus, am hotărât, iertaţi-mă, apelul nominal. Vă rog să citiţi lista de apel nominal, domnule secretar.

Vă rog frumos să vă îndepliniţi atribuţia de secretar şi să citiţi lista de apel nominal. (Rumoare, vociferări)

Vă rog. Domnule Popescu, daţi-i lista, vă rog. Pe urmă, fiecare grup parlamentar îşi face confruntările pentru contestările necesare.

Vă rog, domnule secretar.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte, nu sunt de acord cu faptul că nu vrem să arătăm oamenilor cine a votat cu o cartelă, fără să fie prezent. Dar, mă rog, este decizia dumneavoastră şi bănuiesc că vă asumaţi şi responsabilitatea, inclusiv a faptului că nu daţi cuvântul pe procedură.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnule deputat. Faceţi apelul, vă rog.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Fac apelul cartelelor, dacă doriţi.

- Adomnicăi Mirela Elena - absentă
- Adomniţei Cristian Mihai - prezent
- Albu Gheorghe - prezent
- Almăjanu Marin - prezent
- Almăşan Liviu - absent
- Amarie Constantin - prezent
- Amet Aledin - prezent
- Anastase Roberta Alma - absentă
- Andea Petru - absent
- Andon Sergiu - prezent
- Andreica Romică - prezent
- Andronescu Ecaterina - absentă
- Antal Árpád-András - prezent
- Antal István - absent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - prezent
- Apostolache Mihai Cristian - absent
- Ardelean Cornelia - prezentă
- Asztalos Ferenc - absent
- Avram Dumitru - prezent
- Baban Ştefan - prezent
- Bara Nicolae - prezent
- Barbu Gheorghe - absent
- Bardan Cornel Ştefan - absent
- Bădălău Niculae - prezent
- Băeşu George - prezent
- Bănicioiu Nicolae - absent
- Bărbuleţiu Tiberiu - absent
- Becsek-Garda Dezső-Kálmán - absent
- Becşenescu Dumitru - absent
- Bejinariu Eugen - prezent
- Bentu Dumitru - absent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Bîrsan Iulian-Gabriel - prezent
- Boagiu Anca-Daniela - absentă
- Bobeanu Răzvan-Petrică - absent
- Boeriu Valeriu-Victor - absent
- Bolcaş Lucian Augustin - prezent
- Bonis Istvan - prezent
- Borbély László - absent
- Boureanu Cristian Alexandru - absent
- Brânză William Gabriel - absent
- Brînzan Ovidiu - prezent
- Bruchental-Pop Ionela - absentă
- Buciu Angela - absentă
- Buciuta Ştefan - absent
- Buda Daniel - prezent
- Buda Ioan - prezent
- Buhăianu Obuf Cătălin Ovidiu - absent
- Buruiană Aprodu Daniela - absentă
- Buşoi Cristian Silviu - prezent
- Buzatu Dan Horaţiu - prezent
- Buzea Cristian Valeriu - prezent
- Calimente Mihăiţă - prezent
- Canacheu Costică - prezent
- Cantaragiu Bogdan - absent
- Cazan Romeo Gheorghe Leonard - prezent
- Călian Petru - absent
- Călin Ion - absent
- Câmpanu Liviu - prezent
- Chiper Gheorghe - absent
- Chiş Filonaş - prezent
- Cindrea Ioan - prezent
- Ciocâlteu Alexandru - prezent
- Ciontu Corneliu - prezent
- Ciopraga Mircea - prezent
- Ciucă Liviu Bogdan - prezent
- Cliveti Minodora - absentă
- Cocrea Olguţa - absentă
- Codîrlă Liviu - prezent
- Constantinescu Anca - prezentă
- Constantinescu Viorel - absent
- Corlăţean Titus - prezent
- Coşea Dumitru Gheorghe Mircea - absent
- Crăciunescu Grigore - prezent
- Creţu Gabriela - prezentă
- Cutean Vasile Emilian - prezent
- Dan Iosif - prezent
- Diaconescu Marin - absent
- Diaconescu Renică - absent
- Dida Corneliu Ioan - prezent
- Dobre Traian - absent
- Dorneanu Valer - prezent
- Dragomir Dumitru - absent
- Dragomir Gheorghe - prezent
- Drăguş Radu-Cătălin - prezent
- Dreţcanu Doina Micşunica - absentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - prezent
- Dumitrescu Liana - absentă
- Dumitrescu Zamfir - absent
- Dumitriu Dragoş Petre - prezent
- Dumitriu Mihai - absent
- Dumitru Ion - absent
- Duşa Mircea - absent
- Duţu Stelian - prezent
- Erdei-Dolóczki István - prezent
- Eserghep Gelil - prezent
- Faina Constantin - prezent
- Fârşirotu Vladimir Mircea - prezent
- Fenechiu Relu - absent
- Firczak Gheorghe - absent
- Florea Damian - prezent
- Fotopolos Sotiris - prezent
- Frâncu Emilian Valentin - prezent
- Furo Iuliu Ioan - prezent
- Gabor Gheorghe - prezent
- Ganţ Ovidiu Victor - absent
- Găleteanu Monalisa - absentă
- Georgescu Filip - absent
- Gerea Andrei Dominic - prezent
- Gheorghe Valeriu - absent
- Gheorghiof Titu Nicolae - prezent
- Ghiorghioni Ionesie - absent
- Ghişe Ioan - absent
- Giurescu Ion - absent
- Giurgiu Mircia - absent
- Glăvan Ştefan - prezent
- Godja Petru - absent
- Gonţea Ion - absent
- Grigore Dan - prezent
- Grosaru Mircea - prezent
- Gubandru Aurel - absent
- Guşă Cozmin Horea - absent
- Gvozdenovici Slavomir - absent
- Hanganu Romeo Octavian - prezent
- Helivig Eduard Raul - absent
- Hoban Ioan - prezent
- Hogea Vlad Gabriel - absent
- Hoinaru Marian - prezent
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Iacob Ridzi Monica Maria - absentă
- Iancu Iulian - prezent
- Ibram Iusein - absent
- Ifrim Mircea - prezent
- Igaş Traian Constantin - absent
- Ignat Miron - absent
- Iliescu Valentin Adrian - prezent
- Ionescu Daniel - prezent
- Iordache Florin - prezent
- Iordache Graţiela Denisa - absentă
- Iriza Marius - prezent
- Iustian Mircea Teodor - prezent
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Kelemen Attila Béla Ladislau - absent
- Kelemen Hunor - absent
- Kerekes Károly - prezent
- Király Andrei-Gheorghe - absent
- Kónya-Hamar Sándor - absent
- Kovacs Attila - absent
- Lakatos Petru - absent
- Lambrino Radu - absent
- Lari-Iorga Leonida - absentă
- Lificiu Petru - absent
- Liga Dănuţ - absent
- Longher Ghervazen - prezent
- Luchian Ion - absent
- Macaleţi Costică - absent
- Magheru Paul - prezent
- Man Mircea - prezent
- Manda Iulian Claudiu - absent
- Manolescu Oana - prezentă
- Manta Pantelimon - prezent
- Marian Dan Mihai - absent
- Marin Constantin - prezent
- Marinescu Marian-Jean - absent
- Martin Eduard-Stelian - absent
- Márton Árpád-Francisc - absent
- Máté András-Levente - prezent
- Matei Cătălin Lucian - prezent
- Mazăre Alexandru - absent
- Mălaimare Mihai Adrian - prezent
- Mănăstireanu Vladimir Alexandru - prezent
- Mănescu Rareş Şerban - prezent
- Mărculeţ Petrescu Mira Anca Victoria - prezentă
- Mătuşa Tudor - absent
- Meir Nati - absent
- Merce Ilie - absent
- Merka Adrian-Miroslav - prezent
- Micula Cătălin - prezent
- Mihalache Sorin Dan - prezent
- Mihei Andrian-Sirojea - absent
- Mircea Costache - prezent
- Mircovici Niculae - absent
- Mironescu Laurenţiu - absent
- Miroşeanu Liviu Alexandru - prezent
- Mitrea Manuela - absent
- Mitrea Miron Tudor - absent
- Miuţescu Gheorghe Adrian - prezent
- Mînzînă Ion - prezent
- Mocanu Alexandru - prezent
- Mocanu Vasile - absent
- Mocănescu Coloros Dan Constantin - absent
- Mocioalcă Ion - absent
- Mohora Tudor - absent
- Moisoiu Adrian - prezent
- Moldovan Emil Radu - prezent
- Momanu Corneliu - prezent
- Motreanu Dan Ştefan - prezent
- Movilă Petru - prezent
- Munteanu Ioan - absent
- Muscă Monica Octavia - absent
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - absent
- Nassar Rodica - absent
- Năstase Adrian - absent
- Nechita Aurel - absent
- Nedelcu Gabriela - absent
- Nica Dan - absent
- Miuţescu Gheorghe Adrian - prezent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - absent
- Nicolicea Eugen - absent
- Nicula Vasile Cosmin - absent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Nistoran Dorin-Liviu - absent
- Niţă Constantin - absent
- Niţulescu Teodor - absent
- Nosa Iuliu - prezent
- Oancea Viorel - absent
- Olarean Aurel - absent
- Oltean Ioan - prezent
- Olteanu Bogdan - absent
- Oprea Gabriel - absent
- Ovidenie Costel - prezent
- Palăr Ionel - prezent
- Pambuccian Varujan - absent
- Pardău Dumitru - absent
- Pascu Bogdan - prezent
- Paşcu Ioan Mircea - absent
- Pavelescu Aurelian - prezent
- Paveliu Marian Sorin - prezent
- Păun Nicolae - absent
- Petrea Constantin - prezent
- Plumb Rovana - absent
- Podgorean Radu - prezent
- Ponta Victor-Viorel - prezent
- Pop Claudiu Adrian - absent
- Popa Cornel - absent
- Popa Daniela - prezent
- Popa Nicolae - prezent
- Popeangă Petre - absent
- Popescu Florin Aurelian - prezent
- Popescu Ioan Dan - prezent
- Popescu Ionica Constanţa - prezent
- Popescu-Tăriceanu Călin ConstantinAnton - absent
- Pop Cosmin Gabriel - prezent
- Preda Cezar Florin - prezent
- Preda Ion - prezent
- Pruteanu Vasile - absent
- Puchianu Ioan Dumitru - prezent
- Pupeză Viorel - prezent
- Purceld Octavian-Mircea - prezent
- Puşcaş Vasile - prezent
- Puşcă Mircea Valer - prezent
- Puzdrea Dumitru - prezent
- Racoceanu Viorel - absent
- Radan Mihai - absent
- Raicu Romeo Marius - absent
- Rădulescu Cristian - prezent
- Rogin Marius - absent
- Romanescu Marcel Laurenţiu - prezent
- Rus Ioan Aurel - prezent
- Rusu Mihaela Adriana - absent
- Ruşanu Dan Radu - prezent
- Sanda Victor - prezent
- Sandu-Capră Mihai - prezent
- Sandu Gabriel - prezent
- Sasu Ion - prezent
- Săniuţă Marian Florian - absent
- Săpunaru Nini - absent
- Sârb Gheorghe - prezent
- Sârbu Daciana Octavia - prezent
- Sârbu Marian - prezent
- Sârbu Mugurel Liviu - absent
- Scutaru Adrian George - absent
- Semcu Adrian Emanuil - absent
- Seres Dénes - absent
- Severin Adrian - absent
- Silaghi Ovidiu Ioan - absent
- Sireţeanu Mihail - absent
- Sóki Béla - prezent
- Soporan Vasile Filip - absent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - prezent
- Stanciu Anghel - absent
- Stănescu Cristian - absent
- Stănescu Mircea - absent
- Stănişoară Mihai - absent
- Stoica Ion - absent
- Străchinaru Petre - prezent
- Strungă Emil - prezent
- Szekely Levente Csaba - prezent
- Ştirbeţ Cornel - prezent
- Ştirbu Monica-Mihaela - prezent
- Ştireanu Octavian - absent
- Ştiucă Alecsandru - absent
- Tabără Valeriu - prezent
- Tamás Sándor - prezent
- Tămagă Constantin - prezent
- Tănăsescu Mihai Nicolae - prezent
- Tărniceru Petru - absent
- Teodorescu George Alin - absent
- Timar Liviu - absent
- Timiş Ioan - absent
- Todoran Pavel - absent
- Toma Florentina Marilena - prezent
- Toma Horia-Victor - prezent
- Tóro Tiberiu - prezent
- Tudor Constantin - absent
- Tudor Marcu - prezent
- Tudose Mihai - prezent
- Turcan Raluca - prezent
- Ţundrea Ioan - absent
- Uioreanu Horea Dorin - absent
- Ujeniuc Dragoş - prezent
- Ungureanu Petre - prezent
- Ungureanu Valeriu Alexandru - prezent
- Ursărescu Dorinel - prezent
- Vainer Aurel - prezent
- Varga Attila - absent
- Vasile Aurelia - prezent
- Vasilescu Lia Olguţa - prezent
- Vălean Adina Ioana - prezent
- Văsioiu Horia - absent
- Vâlcov-Şandru Marcela Lavinia - absent
- Vlase Petru Gabriel - absent
- Vlădoiu Aurel - absent
- Voicu Cătălin - absent
- Voicu Mihai Alexandru - absent
- Voinea Florea - absent
- Zaharia Claudius Mihail - prezent
- Zamfir Gabriel Sorin - absent
- Zamfirescu Dan Dumitru - prezent
- Zegrean Augustin - prezent
- Zgonea Valeriu Ştefan - prezent

A mai sosit doamna Bruchental-Pop Ionela - Prezent
- Hellvig Eduard Raul - Prezent

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să vă reluaţi locurile, doamnelor şi domnilor deputaţi.

Îl rog pe domnul deputat Sergiu Andon, dacă este aici. Chiar fără prezenţa domnului deputat, care probabil că acum vine în sală...

Dacă-mi permiteţi, două constatări: în primul rând, ne aflăm în cadrul unei proceduri de urgenţă, şi timpul pentru dezbateri afectat a fost epuizat. Aşa că nu ne rămâne la această oră decât problema votului pentru fiecare articol şi fiecare amendament existent la acest articol.

În al doilea rând, vreau să vă spun că în raport de prezenţa efectuată şi de constatările tehnice, contestaţia făcută de liderul Grupului parlamentar al PRM cu privire la votul electronic care s-a desfăşurat, contestaţie făcută în conformitate cu art. 123 alin. 3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este întemeiată, nimeni nu poate contesta că deşi apare pe lista de vot electronic doamna deputat Mona Muscă, aceasta n-a fost prezentă în sală.

În aceste condiţii..., vă rog, doamna deputat.

Doamna Raluca Turcan:

Mă scuzaţi, dar sunt datoare să vă spun că doamna Mona Muscă a fost în sală, dar a fost nevoită să plece. (Comentarii zgomotoase din partea opoziţiei).

Doamna Mona Muscă a stat cu mine în bancă, bănuiesc că toate camerele de luat vederi pot să confirme că a fost în sală.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnul deputat Gheorghiof.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

E adevărat, art.123 alin. 3 spune că dacă un lider de grup contestă corectitudinea numărării votului, deci şi prin vot electronic, şi dacă plenul Camerei Deputaţilor aprobă reluarea, atunci preşedintele va realiza această modalitate de vot aprobată de Cameră.

Deci va trebui să supuneţi aprobării plenului Camerei ceea ce dumneavoastră aţi solicitat. Aceasta e procedura, e aici în regulament, vă spun şi la ce pagină, ca să nu pierdeţi timpul căutând, 104. (Din sală se aud discuţii zgomotoase).

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, fără nici un fel de discuţie, domnul deputat Gheorghiof este corect cu textul regulamentului. Aşa trebuie să procedez.

Deci, voi supune la vot hotărârea de a se relua votul pentru amendamentul la titlul legii, în condiţiile în care, iertaţi-mă, în condiţiile în care votul dumneavoastră va însemna că sunteţi de acord ca doamna deputat Mona Muscă să voteze în lipsă sau nu sunteţi de acord cu acest lucru.

Vă rog să vă exprimaţi votul, în conformitate cu art. 123 alin. 3 dacă se reia votul pentru amendamentul la titlul legii, ca urmare a contestaţiei Grupului PRM.

Vă rog să votaţi. Exprimaţi-vă prezenţa.

Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi. (Conform afişajului electronic, sunt prezenţi 176 deputaţi.).

71 de voturi pentru reluarea votului, 98 împotrivă, nici un fel de abţinere. Deci votul considerat incorect nu se reia, conform regulamentului.

Vă rog să anunţaţi, domnule secretar prezenţa.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În urma apelului nominal, inclusiv colegii care n-au răspuns la primul apel şi au venit după aceea şi s-au înregistrat, ne aflăm în sală 168 de deputaţi.

Votul pe care tocmai l-aţi cerut a arătat 176. (În sală au loc discuţii contradictorii şi zgomotoase).

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, vă rog, domnul Marton Arpad, doriţi să contestaţi rezultatele votului? Vă rog.

Domnul Marton Arpad-Francisc:

Vreau să fac numai o singură specificare. S-a ţinut un apel nominal care a constatat că în momentul respectiv persoanele respective nu se aflau în sală. De exemplu, nici eu. Cred că nu contestaţi că eu am fost în sală când s-a dat acel vot pentru articolul respectiv.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu contestăm, de altfel problema a fost tranşată; prin votul dumneavoastră nu s-a admis reluarea votului.

Deci, ca urmare a votului deja exprimat, amendamentul la titlul legii a fost respins.

Putem continua cu procedura de vot.

Articolul unic.

Vă rog, poftiţi, procedură.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte de şedinţă, nu credeţi că am ceva cu dumneavoastră. A fost o zi temperamentală şi este în continuare.

Deoarece noi am supus la vot un amendament legat de titlul legii, un amendament respins, în mod normal şi pe cale de consecinţă trebuie să supuneţi la vot titlul legii.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Mi se pare o formalitate corectă, deşi, dacă respingerea unui amendament îl exclude pe celălalt.

Vă mulţumesc.

Vă rog, deci, să vă pronunţaţi prin vot asupra titlului legii, nemodificat.

Nefiind modificat nu ştiu de ce trebuie să votăm, dar să fim corecţi.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. Vă rog să afişaţi. (Conform afişajului, sunt 171 deputaţi prezenţi.)

95 pentru, 72 împotrivă şi 3 abţineri.

Titlul legii adoptat.

Domnul Tudor Marcu:

Procedură, domnule preşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, pentru procedură.

Domnul Tudor Marcu:

Domnule preşedinte, daţi-mi voie să nu mai înţeleg nimic.

Prezenţa stipulată prin catalog a fost de 168. Imediat vin la vot încă 8. Domnul Marton zice: "Eu n-am fost aici!" Deci, precis nici ăilalţi, pe cale de consecinţă, cum se zice, luaţi-mă, de bună-credinţă, ca şi pe cei în plus, cu alte cuvinte să accept ca cei în plus, tot ca dânsul, n-au fost în sală. Dar, revenind, de ce sunt numai 171 acum, în loc de 176? În ce situaţie ne aflăm, chiar nu nimeresc voturile pe cartelele alea suplimentare sau cum se întâmplă?

Eu vă rog, domnule preşedinte, să faceţi apel la toată lumea să trateze cu seriozitate acest vot deoarece intenţia UDMR-ului şi a PNL-ului este să facă astfel, să obstrucţioneze astfel voturile încât să intre tacit această lege în funcţiune.

Vă rog, domnule preşedinte, să intraţi vă în atribuţii şi să constataţi realitatea votului: 168, 176, 171, e vorba de mulţi, nu un neatent care doarme pe undeva, cum dormea cineva pe la Senat dat tot timpul prin camerele de luat vederi.

Nu doarme nimeni aici, pur şi simplu uită, sau pur şi simplu nu ştie, sau e de rea-credinţă sau fură pur şi simplu şi nu e egal cu el însuşi la furt permanent.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, îmi sunt în atribuţii de azi dimineaţă de la 8,30, le exercit aşa cum pot şi eu în continuare, fluctuaţiile de prezenţă şi de vot nu pot să însemneze neapărat o manieră de contestare, iar dacă aveţi semne de întrebare vă invit ca, în conformitate cu regulamentul şi bazat pe textele regulamentului, să ne daţi şi soluţii.

În rest, invitaţia la seriozitatea votului se acceptă şi v-o adresez.

Articolul unic.

Da, doamnă, vă rog, procedură? Poftiţi.

Nu se mai fac dezbateri, timpul fiind epuizat.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte, cred că cel mai simplu ar fi să votăm deschis, cu mâna ridicată, şi atunci nu mai poate nimeni să conteste.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

S-a făcut o propunere de vot pentru articolul unic cu amendamentul comisiei. Va trebui să vă pronunţaţi prin vot electronic deschis dacă vom vota cu mâna ridicată.

Vă rog să votaţi propunerea doamnei Vasilescu, vot cu mâna.

Cine este pentru, cine este împotrivă, cine se abţine.

Vă rog să afişaţi.

Vă mulţumesc.

Vă rog să afişaţi. (Conform afişajului, sunt prezenţi 171 deputaţi.)

57 pentru, 106 împotrivă şi 2 abţineri.

Propunerea nu a fost acceptată.

Continuăm.

Articolul unic.

Comisia dă articolului unic o altă redactare, introducând o clauză de interpretare.

Supun la vot..., vă rog, dar numai pe proceduri, domnule preşedinte.

Domnul Sergiu Andon:

Nu vin cu procedură, vin cu o eroare materială. Anunţam că deja s-a strecurat o eroare materială pe care cred că o să fiţi de acord să o eliminăm, şi anume, în ultimele 5 rânduri ale alineatului se repetă de 2 ori anul 1937 şi textul sună aşa: "Prevederilor Acordului din 1937..., - curge text -, semnat la Bucureşti la 27 octombrie 1937".

E suficient să rămână "semnat la Bucureşti la 27 octombrie 1937" prin eliminarea prepoziţiei "din" şi a anului "1937" de prima dată.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, este o corectură normală de redactare, mi se pare că este admisibilă.

La acest articol unic avem două amendamente.

Vă rog, domnul deputat, dar numai procedură.

Domnul Titus Corlăţean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Fac apel la judecata dumneavoastră înţeleaptă şi, realmente, cred că nu va dura mai mult de câteva minute, pe procedură. Rugămintea este ca ceea ce aţi decis anterior, alocarea a câte 10 minute pentru fiecare subiect, chiar dacă generozitatea de a discuta mai mult timp pe primul subiect şi este de apreciat această chestiune, a dus la ceea ce afirmaţi, epuizarea timpului, să permiteţi totuşi o declaraţie care este importantă faţă de acest articol 1, care trebuie să rămână înscrisă ca declaraţie în Parlamentul României, indiferent de votul final.

Deci, rugămintea este de a da dreptul la o declaraţie, nu mai mult de 2 minute, vis-à-vis de partea a doua a art. 1, această declaraţie interpretativă. Este foarte important ca şi colegii noştri să ştie exact despre ce este vorba.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, domnule deputat.

Vreau să spun că normal, procedural, nu se poate şi nici măcar nu pot să pun la vot propunerea dumneavoastră. Dacă liderii grupurilor parlamentare acceptă o declaraţie de 2 minute din partea fiecărui grup parlamentar.

Vă rog să vă pronunţaţi. (Din sală se cere explicarea votului).

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Perfect, domnilor, vă mulţumesc pentru cooperare.

În aceste condiţii vă supun la vot articolul unic, amendamentul propus de comisie.

Vă rog să votaţi articolul unic, în redactarea comisiei.

Vă rog să afişaţi rezultatul votului. (Conform afişajului, sunt prezenţi 171deputaţi.)

90 pentru, 71 împotrivă şi 7 abţineri.

Amendamentul comisiei a fost adoptat.

Avem şi un amendament respins, privind neaprobarea ordonanţei de urgenţă.

Supun la vot amendamentul respins la articolul unic.

Vă rog să votaţi.

Amendamentul respins, prin care se solicită neaprobarea ordonanţei. Vă rog să afişaţi. (Conform afişajului, sunt prezenţi 164 deputaţi.)

76 pentru, 75 împotrivă şi 2 abţineri.

164 de voturi pentru un amendament, nu pentru tot proiectul de lege. (În sală au loc discuţii zgomotoase).

Deci, pentru amendamentul de respingere a Ordonanţei de urgenţă prin articolul unic s-au pronunţat 76 pentru, 75 împotrivă şi 2 abţineri. Adăugându-se abţinerile la voturile împotrivă, amendamentul a căzut.

Trecem pe textul ordonanţei de urgenţă. Titlul ordonanţei de urgenţă a Guvernului, nemodificat. Nu există amendamente. Adoptat.

Comisia a trecut şi preambulul ordonanţei pe care nu l-a modificat, dar nici nu-l supun la vot, pentru că aşa ceva nu se votează.

Articolul unic al ordonanţei de urgenţă a Guvernului, nemodificat. Nu există intervenţii.

În aceste condiţii, supun votului final proiectul de Lege privind aprobarea ...

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Conform Regulamentului Camerei Deputaţilor şi cutumei Camerei Deputaţilor şi Biroului permanent, există o zi de vot final, care eu ştiu că este marţi la ora 12,30.

În programul Camerei Deputaţilor, nu am văzut stipulat vot final azi la ora 13,45. Deci, pe această situaţie, din nou va trebui Biroul permanent al Camerei să propună liderilor pe situaţia votului final.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, înainte de a interveni, vă dau cuvântul la toţi, pentru că aşa a dorit domnul Gheorghiof, liderii care s-au întrunit acum au hotărât prelungirea programului de lucru până după votul final. Deci au hotărât şi votul final.

În al doilea rând, eu aş vrea să mulţumesc tuturor liderilor grupurilor parlamentare că au stăruit ca acest proiect de lege să se dezbată şi să se voteze pentru prestigiul Camerei Deputaţilor şi nu înţeleg, în acest context atitudinea colegului nostru, care stăruie totuşi pentru aprobare tacită.

Vă rog, domnule deputat.

Mi-am exprimat numai o nedumerire.

Domnul Marcu Tudor:

Acelaşi lucru am vrut, domnule preşedinte, să constat, în mod un corect, pe procedură, suspiciunea pe care o avem noi cu toţii, constatată real, asupra unor membri din PNL care fac tot posibilul să obstrucţioneze şedinţa, să o mute, să nu se desfăşoare, ca să se accepte aprobarea tacită propusă de UDMR.

Domnule Titu Nicolae Gheorghiof, aţi face bine să vă înscrieţi în această uniune antinaţională antipatriotică denumită UDMR.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Replica dumneavoastră, tot două minute, domnule Gheorghiof.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Am o replică matematică: 76 cu 75 fac 149 şi cu 2 abţineri fac 151. Nu avem cvorum de vot final.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă rog, domnule Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

După cum vedeţi, ne apropiem de ora 14, eu la ora 14 trebuie să plec şi eu, ca şi ceilalţi colegi de ai mei, iar ceea ce s-a întâmplat aici, ca să fim corecţi, este din cauza tragerii de timp, din cauza unor ieşiri necontrolate ale unui membru al grupului dumneavoastră parlamentar, care de data asta a jignit grupul UDMR, nu pe dumneavoastră şi vă rog respectuos să-l chemaţi la ordine. (Rumoare.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să rămâneţi în banca dumneavoastră. Ne apropiem de votul final şi orice problemă de ordin disciplinar pe care o consideraţi mai gravă să o deduceţi Biroului permanent sau Comisiei juridice.

În orice caz, vă rog, domnilor deputaţi, şi, dacă vreţi, acesta este şi un avertisment, astfel cum este prevăzut de regulament pentru cei care au luat cuvântul şi au folosit expresii neparlamentare la adresa unor colegi.

Vă rog, domnule deputat Pavelescu, dar numai pe procedură, ca să putem epuiza şi votul final.

Domnul Aurelian Pavelescu:

Domnule preşedinte, aş dori să trecem la votul final. Îmi pare rău că observ la colegii mei de la PNL, UDMR un asemenea comportament absolut imoral şi îmi pare rău, domnule Gheorghiof, că trebuie să vorbesc despre dumneavoastră. (Vociferări.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog. Da. Două drepturi la replică. Vă rog.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte, să trecem totuşi la vot final dacă consideraţi că suntem în cvorum, pentru că ceea ce se spune în Camera Deputaţilor de mult n-am auzit... Eu vreau să se respecte doar Regulamentul Camerei Deputaţilor şi nu vreau să se ajungă în altă parte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Este corect. Da. (Domnul Marcu Tudor vociferează, gesticulează.)

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule Gheorghiof, hai să păstrăm aceeaşi măsură a lucrurilor şi când ne convine şi când nu ne convine. Dacă n-aş şti că stăpâniţi cel puţin la fel de bine ca mine Regulamentul acesta, v-aş spune că s-a întâmplat ceva. Nu. Atâta timp cât s-a făcut un apel nominal, cvorumul de şedinţă este cel care a fost stabilit în momentul în care s-a făcut apelul nominal. Până în momentul în care se contestă acest cvorum.

Să înţelegem că dumneavoastră vreţi să contestaţi cvorumul să facem acum un apel nominal? Păi, nu, că nu vă lasă nici un şef de ...

Deci, domnilor colegi, ne aflăm în situaţia în care este cvorumul de şedinţă întrunit. Din păcate, pentru că votul o să fie...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Problema este uşor rezolvabilă, apelul nominal s-a făcut pentru stabilirea cvorumului, acesta este cvorumul, iar dacă el va fi infirmat de voturile exprimate, o să vedem.

Deci, supun la vot, votul final, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 183/2005.

Vă rog să votaţi. Vă rog să afişaţi. Vă mulţumesc. 177 prezenţi, votanţi, coincide cu cifra apelului nominal. Pentru 88, împotrivă 83 şi 4 abţineri.

În aceste condiţii, cu un vot, proiectul de lege a fost adoptat.

Jumătate plus unu. (Vociferări)

Vă rog să luaţi cuvântul pe procedură. Poftiţi, vă rog. Este o lege ordinară, nu este o lege...

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte, suntem prezenţi 177 de deputaţi. Pentru ca să treacă, avea nevoie de 89 de voturi pentru. A căzut. (Aplauze)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da. Rog pe domnul Popescu... Domnule Popescu, vă rog să-mi confirmaţi rezultatele votului.

Vă rog, pe procedură, domnule Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Totuşi, dacă veţi avea timp, să-l chemaţi la ordine pe distinsul dumneavoastră coleg, să nu vă atac şi pe dumneavoastră la Comisia juridică. Dacă aveţi timp. Pentru ieşirile necontrolate.

Pe de altă parte, tot o problemă de matematică este şi faptul că şi-au exprimat votul un număr de deputaţi. Sunt 177. Din aceştia, cei care şi-au exprimat votul, se iau în considerare, jumătate dintre aceştia au votat pentru, mai mult de jumătate pentru această lege.

Pe de altă parte, nu mi-aţi dat cuvântul să-mi exprim nedumerirea că un deputat, care într-un an şi-a schimbat trei partide, vorbeşte despre imoralitatea altora.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Problema este de a stabili, conform regulamentului, dacă este vorba de voturile celor prezenţi, independent dacă aceştia şi-au exprimat sau nu votul sau dacă este vorba de jumătate plus unu din voturile exprimate. Una din aceste două e ...

Vă rog, domnule deputat, luaţi cuvântul.

Domnul Tamás Sándor:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc pentru cuvânt şi aş vrea să conduceţi puţin mai calm şedinţa. Cei care au fost prezenţi s-au contabilizat la votul la maşină de prezenţi. Nu, nu. Deci am apăsat butonul prezent, da? Au fost prezenţi în sală. Deputaţii au posibilitatea şi dreptul să nu voteze, să nu-şi exprime votul, dar cei care şi-au exprimat votul sunt de trei feluri: da, nu şi abţineri. Din aceste trei numere adunate se poate obţine cu precizie majoritatea voturilor pentru da. Deci, votul este jumătatea celor care şi-au exprimat votul este pentru da.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Procedură, domnule preşedinte.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da.

Domnul Marcu Tudor:

Lăsând la o parte să mai verificăm o dată prezenţa lor, pentru că nici acum nu sunt convins că n-au băgat cartele suplimentare, pentru că tot le aveau în buzunare şi nu le-au lăsat nefolosite, dar este de constatat că o dată stabilit cvorumul pentru care noi suntem sau nu în sală, nu mai pot invoca alte cifre. Noi am rămas în sală pentru ca acela era cvorumul şi, ca atare, în baza acelui cvorum trebuie îndeplinit un număr de jumătate plus unu ca să treacă o lege sau nu. Dacă nu s-a îndeplinit acest număr, legea nu a trecut. Acesta este regulamentul, indiferent de speculaţiile pe care le face UDMR-ul şi văd că a tăcut PNL-ul de ruşine.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, poftiţi, pe textul de regulament şi pe urmă completăm şi cu un text din Constituţie.

Vă rog.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Domnule preşedinte,

Art.129 alin.3: "Legile ordinare şi hotărârile luate în procesul legiferării se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi în condiţiile existenţei cvorumului legal."

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

V-aş ruga să adăugaţi la aceasta şi art.76 alin.2 din Constituţia României: "Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră." E text constituţional.

Proiectul de lege nu a fost adoptat. (Aplauze, vociferări, rumoare.)

Stimaţi colegi, declar închise fructuoasele dezbateri de astăzi ale plenului Camerei Deputaţilor.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte, îmi daţi voie să fac o propunere.

Vă solicit, domnule preşedinte, ca pe cei care au absentat astăzi să-i treceţi la absenţă nemotivată şi să le tăiaţi diurna din ziua de astăzi.

Al doilea, datorită faptului că cea mai mare parte a membrilor Grupului parlamentar al PSDR este lipsă de 3 zile, dar îşi iau leafa ca fiind prezenţi în aceste trei zile, însă ei sunt prin teritoriu şi sparg capetele unii altora, vă rog, domnule preşedinte, să consideraţi aceste absenţe ca fiind nemotivate şi pentru aceste trei zile să dispuneţi tăierea salariilor cuvenite ca fiind necuvenite.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

După încheierea dezbaterilor, atribuţiile mele de preşedinte temporar de şedinţă au încetat.

Deci, vă rog să vă adresaţi Biroului permanent sau direct preşedintelui în exerciţiu al Camerei.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14,15.