Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,28.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Victor Viorel Ponta, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Chiar dacă este mai devreme cu două minute, haideţi să începem şedinţa noastră consacrată declaraţiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Ioan Ghişe.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghişe:

Mulţumesc, doamna preşedintă de şedinţă.

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Titlul declaraţiei politice este: "Propunere privind realizarea unui plan naţional privind distribuţia gazelor naturale iarna, în situaţii de criză".

Un proverb popular spune: "Gospodarul îşi face iarna car şi vara sanie". Iarna 2005 - 2006 a demonstrat slăbiciunile sistemului naţional de distribuţie a gazelor naturale, atunci când unul dintre furnizorii externi reduce sau întrerupe furnizarea de gaze naturale.

Dependenţa majoră şi pe mulţi ani de acest mare furnizor extern de gaze naturale, care este Rusia, poate duce la mari crize economice şi sociale, cu implicaţii chiar şi politice în ţara noastră.

O soluţie pentru a evita efectele nefericite ale unor astfel de crize este realizarea unui plan naţional de distribuţie a gazelor naturale în situaţiile definite de criză.

Constatăm din acte oficiale că în prezent se încurcă în mod discreţionar şi abuziv, într-un cadru nereglementat, consumatorii privaţi pe criterii opţionale şi în mod neanunţat.

S-a evidenţiat că în faţa unor disfuncţii ale furnizorilor externi rămân afectaţi şi fără apărare, în mare măsură consumatorii casnici, ca şi cei industriali interni.

Efectele situaţiilor de criză asupra funcţionării agenţilor economici consumatori de gaze naturale pot avea consecinţe economice dezastruoase. Acţiunea şi dispoziţia nereglementată creează condiţii pentru abuzul autorităţilor.

Unii dintre consumatori pot fi afectaţi nu doar economic, ci capacităţile lor de producţie pot depăşi starea condiţiilor de avarie şi se poate ajunge la adevărate dezastre şi catastrofe ecologice, cu pericol pentru vieţile oamenilor.

Problema este: cum să apărăm consumatorii români în faţa unor astfel de şocuri. Răspunderea autorităţilor publice constă, între altele, în reglementare.

De aceea, propunem luarea în atenţie de către Ministerul Economiei şi Comerţului şi Autoritatea Naţională de Reglementare a Gazelor Naturale a elaborării de urgenţă a unui act normativ şi a unui model de contract-cadru pentru reducerea graduală şi întreruperea furnizării gazelor naturale în cadrul sistemului de distribuţie naţional.

Apare ca necesară definirea legislativă a unor noţiuni cum ar fi cele de "consumatori interuptibili voluntari" şi "consumatori interuptibil obligaţi". S-ar putea oferi facilităţi fiscale sau de preţ pentru stimularea ca în anumite situaţii să se reducă sau, în mod voluntar, să se întrerupă consumul de gaze naturale, când situaţiile critice pot scăpa de sub control.

Aceste situaţii ar urma să fie stabilite de către dispeceratul sistemului naţional de furnizare-transport şi distribuţie al gazelor naturale.

Acesta, la rândul său, ar trebui să aibă criterii, norme şi condiţii legal definite pentru acţiunea în situaţii de criză de furnizare de gaze naturale, fără a afecta în mod instantaneu şi nepremeditat interesele consumatorilor.

Este necesară apariţia unei hotărâri de Guvern care să stipuleze situaţiile şi mecanismul de acţiune pentru ca consumatorii definiţi ca interuptibili voluntari şi respectiv consumatorii interuptibili obligaţi, conform cu un plan naţional pentru siguranţă în situaţiile de criză ale sistemului naţional de furnizare, transport şi distribuţie al gazelor naturale.

Propunem ca Autoritatea Naţională de Reglementare a Gazelor Naturale să stabilească tarife diferenţiate pentru astfel de situaţii de criză şi să realizeze un contract-cadru pentru consumatorii interuptibili voluntari şi respectiv pentru consumatorii interuptibili obligaţi.

Este necesar un regulament pentru ca transportatorul TRANSGAZ să poată reduce consumul în situaţii de criză, în mod gradual, în baza unor astfel de contracte, prin facilităţile oferite consumatorilor prin contracte, aceştia să poată fi stimulaţi să se încadreze în categorii de interuptibili voluntari sau obligaţi.

TRANSGAZ, prin dispecerul naţional de gaze naturale, ar avea astfel pârghii legale de acţiune şi control în situaţii de criză, în baza unor relaţii contractuale oneste faţă de consumatori.

Solicit ministrului economiei şi comerţului şi preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale, să răspundă cât mai rapid în privinţa realismului şi fezabilităţii propunerilor care le-am formulat.

Rog să se precizeze care este cadrul de acţiune prezent pentru situaţiile de criză care depind de furnizorii externi şi cum sunt protejaţi consumatorii casnici, şi respectiv agenţii economici, în privinţa predictibilităţii, în astfel de cazuri.

Ce se are în vedere pentru iarna 2006 - 2007, din punctul de vedere al prevenirii şi diminuării efectelor unor situaţii de criză în furnizarea gazelor naturale, din cauze cum au fost cele din iarna trecută.

Aşa credem că vom proteja cel mai bine drepturile cetăţenilor români şi ale agenţilor economici, pentru o viaţă mai decentă şi previzibilă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dumitru Bentu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Clujul".

Oraşul de pe Someş - Clujul pare a fi pentru învăţământul românesc un adevărat tranzistor. Acesta, dacă vă mai amintiţi, are trei constituenţi esenţiali: baza, emitorul şi colectorul.

Ne interesează componenta mediană, în ordinea enumerării, pentru că din străvechiul "municipium", adevărat emitor, au descins, pe rând, în Cetatea lui Bucur, miniştri de profil, pentru a ocupa biroul oferit - politic şi algoritmic - în imobilul din strada Berthlot.

A fost cândva domnul profesor Marga, filosof subţire, rafinat, cu studii de specialitate la Freiburg im Breisgan, cu articole de ţinută publicate în reviste de specialitate din Statele Unite, Germania, Austria, Elveţia.

Dar, conform parafrazei, cel mai dificil lucru este să fii filosof în propria ţară, ministeriatul domniei sale din perioada CDR-istă n-a reuşit să se ridice decât la nivelul ultramodest pe care l-a atins acea construcţie politică în ansamblul său, siajul unei guvernări nefericite ajungând până în zilele noastre.

I-a urmat psihopedagogul Mircea Miclea, un personaj discret şi pitoresc, dar care a confundat Estul cu Vestul şi s-a retras discret în arealul meditativ al Feleacului, lăsând raporturile dintre cosmos şi haos total basculate în favoarea ultimului.

Soluţia aleasă - actul unilateral de voinţă şi suficient de onorabil - demisia.

Dar cum "repetitio est mater...", un nou universitar clujean, domnul Hărdău, specialist în administrarea căminelor studenţeşti, descinde pe Dâmboviţa, deşi era convins, pentru a-l cita, că "zilele sale ca ministru erau numărate" încă de când a plecat la Bucureşti.

Pe drum, versurile lui Coşbuc "De ce m-aţi luat de lângă voi,/ De ce m-aţi dus de-acasă?" luaseră proporţiile unui proces de intenţie, pe care mai marii săi politic, domnii Boc şi Buda, i-l intentaseră fără nici o explicaţie.

"Nu ştiu ce rău mare am făcut să mă trimită aici? Mie îmi venea foarte bine cămaşa de prefect, însă mi-au dat una de ministru, care seamănă mai mult cu o cămaşă de forţă". După un timp s-a acomodat, a reuşit să aducă în faţa ministerului său Sfânta Treime a învăţământului românesc - profesorii, elevii, părinţii.

Mai mult, are satisfacţia de a-şi fi scris demisia de mai bine de o lună, dar acelaşi cuplu "B.B." nu l-a lăsat să o depună.

Între timp, s-a mai întâlnit cu liderii Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România, unde a emis câteva panseuri delicioase: "Banii educaţiei cresc ochii ca la melc"; "De când sunt la minister parcă sunt în filmul Filantropica"; «Între profesori şi studenţi sunt parteneriate malefice, şi unii şi alţii fiind "laşi şi bandiţi" ».

S-a revăzut cu inspectorii şcolari generali, unde a făcut pe moralistul, afirmând că: "Nu sunt de acord să înlocuim soţiile altora cu soţiile noastre", să fi trimis o "nevinovată" aluzie către colegul său de partid, domnul Blaga? şi trecând sub tăcere, schimbările de directori făcute pe criterii politice. Şi cam atât. Sau poate am greşit. Or mai fi şi altele, dar chemarea înaintaşilor şi dorul de Mănăştur, coroborate cu demisia ante factum, îl vor întoarce în Mecca transilvană, dacă nu va fi remaniat de premierul Călin Popescu-Tăriceanu.

Şi, pe drum, din nou îl va trezi din toropeala "împlinirilor" celebrul său gând -"obsesie": "Nu ştiu ce rău mare am făcut".

Ştim noi!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Costache Mircea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Astăzi mă voi referi la o măsură pe care o va întreprinde, ne anunţă şeful fiscului, domnul Sebastian Bodu, care a găsit de cuviinţă să trateze în mod egal câştigul licit, averile realizate de unii prin muncă, cu plata dărilor către stat, cu ceea ce alţii nu pot justifica.

Domnia sa ne anunţă că vrea să introducă impozitarea cu 16%, cu aceeaşi valoare a cotei unice de impozitare prin urmare, şi a averilor pe care unii nu le pot justifica.

Şi cum este bine ştiut că ceea ce nu poţi justifica înseamnă că nu ai câştigat cinstit, că ai realizat prin combinaţii necurate, prin furt, prin hoţie, stau şi mă întreb: "Ce semnal dă actuala Putere? Ce vrea să însemne tratamentul egal al câştigurilor realizate cinstit, corect, cu respectarea legalităţii, şi a averilor, a veniturilor care nu se pot justifica.

Repet: a nu le putea justifica înseamnă a fi realizate ilegal, prin furt. Tratamentul egal, prin impozitarea cu 16% şi a ceea ce au realizat oamenii prin muncă şi a ceea ce au furat unii în ultimii 16 ani, arată, emblematic, concepţia despre muncă şi viaţă a actualei guvernări.

Au mai făcut şi alţii greşeli: exista, în perioada 2000 - 2004, un minister al controlului, în locul actualei instituţii pe care o conduce excelenţa sa, distinsul Sebastian Bodu, om de anvergură europeană, dacă îi priviţi figura de recidivist vă puteţi imediat lămuri cum poate, cine poate să trateze în mod egal munca cinstită, câştigul cinstit, cu averile realizate prin jaf impozitându-le la fel, cu 16%. Pentru ei este acelaşi lucru.

A existat, spuneam, un minister al controlului, condus de un anume domn Blănculescu, care nu prea avea voie să se de marile probleme ale societăţii româneşti. Era trimis să controleze mărarul prin pieţe, îl risipeau pe bietul om în laturi derizorii, dar parcă nu venise, chiar aşa, să ne spună pe faţă că sunt proşti de tot cei care încearcă să trăiască şi să supravieţuiască prin sudoare, prin muncă, prin efort. Dacă vine domnul Bodu şi propune impozitarea cu aceeaşi cotă, de 16%, şi a averilor realizate prin fraudă, şi a împrumuturilor nereturnate la bănci, păi, atunci, unde mai este dreptatea şi unde mai este adevărul unora care au "prostit" încă o dată şi încă o dată naţiunea română, că vor veni să încerce măcar să facă dreptate, dacă vii cu o cotă egală şi pe munca cinstită şi pe furt.

Atunci, dreptate au avut cei care n-au mai returnat banii la bănci, li s-a spus, probabil, împrumutaţi cât de mult, că nu veţi da nimic înapoi, pentru că vrem să distrugem întregul sistem bancar. Dreptate au avut cei care au făcut credite fictive, ici-colo, şi au pus mâna pe fabrici pe care le-au vândut la fier vechi! Dreptate au avut cei care au jefuit tot patrimoniul public din România! Pentru că la ora asta, pentru domnul Bodu lucrurile sunt clare, şi că a realizat un om o căsuţă pe palmele lui şi pe munca şi pe sudoarea lui, şi că a realizat ceva pe sacrificii şi cu riscuri, şi dacă a stat numai pe furat, pe jaf de 16 ani, la el tot una este: 16%.

Staţi, că nici n-au mai aplicat-o. Deocamdată impozităm numai munca cinstită. Dincolo, pe jaf, cota de 16%, este doar anunţată, pentru a lua pulsul societăţii româneşti. Nu sunt foarte sigur că o vor aplica şi pe aceea.

Iată în ce hal a ajuns societatea românească, şi mai uitaţi-vă încă o dată la imaginea lui, când apare, aşa, să vedeţi cum arată un ministru în concepţia actualei Puteri.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, doamna deputat Oana Manolescu.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Oana Manolescu:

"O mare iubire are totdeauna puţine cuvinte"

Stimată doamnă preşedintă,

Stimaţi colegi deputaţi,

Sunt onorată de a vă face o scurtă informare, şi de la tribuna Camerei Deputaţilor doresc a vă vorbi despre ultimele 4 zile ale săptămânii trecute, când municipiul Târgu-Jiu s-a putut considera ca o adevărată capitală de suflet a ţării. Pentru că oraşul de Jiu a împlinit 600 de ani.

Printr-un document semnat "Io, Mircea Voievod, prin mila lui Dumnezeu Domn", sunt atestaţi cei 600 de ani de la prima sa pomenire ca sudeţ al Jiului, deşi localitatea, după Ptolomeu, este mult, mult mai veche. Am numit-o o a doua capitală pentru câteva zile, deoarece gorjeni din toată ţara au venit în aceste zile spre oraşul lor de suflet - Târgu-Jiu - capitala judeţului natal, spre a-i onora înaintaşii şi vechimea şi a-i sărbători tinereţea şi puterea.

Târgu-Jiul a fost cu secole în urmă proprietatea puternicilor boieri olteni: Cantacuzinii, Brăiloii, Glogovenii, Bengeştii, Ovedenii -a fost gazdă a lui Mihai Viteazul, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ghica, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, prinţului Ferdinand. A fost centrul unui puternic curent contra suzeranităţii turceşti şi al unei mişcări naţionaliste, a fost de multe ori trecut prin "foc şi sabie" de către turci. Dar şi alte nume celebre în ţară şi străinătate au plecat din Târgu-Jiu: Tudor Vladimirescu, Gheorghe Magheru, Cristian Tell, Ecaterina Teodoroiu, Constantin Brâncuşi, Numa Frumuşanu, Petru Dumitriu, Nicu Miloşescu, Vasile Militaru, Elvira Godeanu, Iosif Keber, Popescu-Voiteşti, Aristiţa Romanescu, Alexandru Ştefulescu, Aretia Tătărăscu, George Uscătescu şi mulţi, mulţi alţii.

O dată cu dezvoltarea sa economică şi culturală, municipiul Târgu-Jiu a crescut şi va creşte prin locuitorii săi. El este acasă pentru fiecare gorjan. Am dorit să aduc un omagiu modest în cuvinte uriaşe în suflet, Târgu-Jiului de ieri şi de azi, Târgu-Jiului mândru, vioi şi puternic, iar manifestările organizate de către municipalitate cu prilejul celor 600 de ani de atestare documentară au pus toate acestea în evidenţă din plin.

Târgu-Jiul este mândru de tot ceea ce a realizat şi realizează mereu prin spiritul oltenilor săi de la munte, urmaşi ai pandurilor lui Tudor.

Dumnezeu să binecuvânteze Capitala gorjană şi multe secole fericite să aibă de acum înainte frumosul municipiu de pe Jiu.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Mihai Dumitriu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumesc frumos, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi eu am intitulat-o sugestiv: "Sărăcia şi Guvernarea Portocalie".

Politica de dreapta a actualei Coaliţii "PNL-PD-PC-U.D.M.R." se reflectă şi în domeniul social, în sensul că prin noile taxe, accize, impozite şi creşteri de preţuri au de suferit cei cu venituri mici şi cei fără venituri.

Vă aduc în atenţie câteva din măsurile propuse de Guvernul Alianţei D.A. care măresc decalajul dintre cei bogaţi care reprezintă 20% din populaţia ţării, şi cei săraci şi foarte săraci.

Scumpirea gazelor şi a curentului electric cu 1 iulie 2006 va afecta toate categoriile de cetăţeni, cu prioritate pensionarii şi cetăţenii cu venituri modeste sau fără venituri.

Dacă 1000 mc gaze naturale din producţia internă costă 110 dolari, în comparaţie cu 300 dolari pentru gazele din import, începând cu 2007, preţurile la gazele naturale din producţia internă se vor alinia la cele din import.

Practic, în următorii 2 ani, preţul gazelor şi a curentului electric se va dubla.

Ultimele dezvăluiri privind "furtul de energie electrică" arată cum este cheltuit banul public şi cine se îmbogăţeşte pe spinarea românilor.

Noul Cod fiscal, prin taxele instituite de Guvernul Portocaliu, este o dovada a erorii istorice a impozitului pe venit de 16%, pentru a umple golurile financiare provocate de această cotă unică de impozitare de pe urma căreia au beneficiat 400 de mii de persoane, în detrimentul celor 7-8 milioane de români plătitori de taxe şi impozite.

Noul Cod fiscal prevede taxe şi impozite duble sau chiar triple faţă de anul 2006.

Vor creşte substanţial impozitele pe proprietăţi, locuinţe, maşini, pe mediu.

Provocator de mare va fi fiscalizarea agriculturii.

Impozitarea forţei de muncă la un nivel foarte ridicat, prevăzută de Codul fiscal, va afecta salariaţii aflaţi la baza piramidei salariale.

De asemenea, impozitarea profitului şi a dividendelor, fiecare cu câte 16%, total 32%, va conduce la "moartea microîntreprinderilor" care desfăşoară activităţi economice legale.

Ministrul de finanţe Vlădescu motivează sarcastic: "Mă chinuiesc sa vă iau banii".

Toate acestea vor arunca România într-un colaps financiar şi un haos de nedescris.

Gripa aviară, care este "o gogoriţă", a produs în bugetul statului o gaură de zeci de milioane de euro şi a împins spre dezastru mii de gospodării ţărăneşti şi spre faliment peste 60% dintre producătorii avicoli privaţi.

Flutur este un demagog, pentru că de la instalarea domniei sale în funcţie a acaparat politic responsabilităţile majorităţii Direcţiilor Agricole si Silvice din România, înscăunând "specialişti lipitori de afişe" care fac jocurile gripei aviare şi ale clientelismului politic al celor aflaţi la guvernare. Aprecierea de mai sus aparţine propriilor parteneri democraţi din Alianţa D.A.

Practic, avem în faţă peisajul unei lupte politice în Coaliţia PNL-PD-PC-U.D.M.R., înţesat de neputinţe, incompetenţă, lipsă de onoare şi de pricepere, unde se află o haită de şacali.

Cea mai mare corupţie este cea promovată prin legi care răspund unor grupuri de interese, legi promovate prin asumarea Guvernului sau prin aprobare tacită.

Reforma spitalelor declanşată de ministrul contabil specialist CAP nu este decât o banală şi mecanică politizare excesivă a conducerii spitalelor si a celorlalte funcţii, cu victime colaterale.

Din păcate, totul se sparge în capul oamenilor bolnavi, care au nevoie de îngrijire medicală şi spitalizare, ca să nu mai vorbim de pensionarii care umblă după medicamente compensate, formând cozi interminabile la farmacii.

Dacă la cele de mai sus, care au produs si vor produce sărăcie şi suferinţă, adăugăm criza din agricultură şi învăţământ, avem tabloul Guvernării Alianţei D.A., mai bine zis a non guvernării ţării de către "specialiştii" portocalii.

"Ţara e slobodă, nu liberă, iar poporul este fericit, pentru că habar n-are de cât de rău o duce".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, doamna preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Există la această oră foarte multe voci care cer schimbarea ministrului sănătăţii, pentru faptul că ar fi dus sistemul de sănătate publică din România în stare de faliment.

Nu mai vreau să revin asupra faptului că guvernarea anterioară a lăsat sistemul cu datorii de zeci de miliarde, într-o stare jalnică şi de colaps.

Doresc să scot în evidenţă doar acele fapte care au încercat să repună sistemul pe linia de plutire. Aş aminti, în acest sens, plata a peste 30 mii miliarde lei vechi pentru furnizorii de medicamente şi acoperirea cheltuielilor la o serie de spitale, care au putut justifica datoriile pe care le aveau.

Vreau să scot în evidenţă faptul că, în această perioadă, a fost trecut prin Parlament Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical.

În urma punerii în aplicare a acestui proiect de lege, aproximativ 10.000 de cabinete medicale vor trece în proprietate privată. S-a lucrat mult la acest proiect de lege, pentru ca acesta să iasă într-o formă cât mai bună.

A trebuit să îmbinăm, pe de o parte, principiul liberal, şi anume: că nimeni nu poate primi nimic gratuit, iar pe de altă parte, să ţinem cont de importanţa domeniului de activitate, şi să stabilim prin lege preţurile pe metru pătrat pentru fiecare cabinet medical, în funcţie de gradul localităţii, la nişte valori modice.

Fără a amplifica lucrurile, şi dacă suntem de bună-credinţă, trebuie să constatăm că este primul mare pas făcut în ceea ce priveşte reforma din sistemul sanitar.

Această lege a fost aşteptată de toţi medicii de familie, de toţi medicii dentişti, de toţi cei care muncesc în cabinete, care îşi desfăşoară activităţi conexe actului medical, de peste 16 ani de zile. Am dat medicului, prin această lege, libertatea de a-şi gestiona întreaga activitate după un management propriu, astfel încât calitatea actului medical să crească.

Medicul nu mai depinde, în ceea ce priveşte amenajarea cabinetului, de proprietatea asupra spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea, şi în consecinţă, nu va mai depinde de relaţiile cu primarul, de relaţiile cu consiliul local, de relaţiile cu spitalul sau Direcţia Sănătate Publică.

Am reuşit prin această lege ca medicii să nu mai fie categoria socială folosită ca masă de manevră electorală de către diverse partide politice.

Prin această lege am dorit să-i responsabilizăm pe medic, să-l legăm mai mult de comunitate. Este ştiut că medicii nu au venituri mari, şi încă mulţi ani de aici încolo pensiile celor care au lucrat în domeniu vor fi mici.

Ca urmare, ne-am gândit că prin transformarea medicilor din chiriaşi în proprietari, aceştia, odată ajunşi la vârsta de pensionare, să-şi poată vinde cabinetele medicale, şi în acest fel să-şi poată completa veniturile de după pensionare.

Am stabilit prin lege că destinaţia acestor spaţii nu poate fi schimbată decât în condiţii excepţionale, astfel încât comunitatea să nu aibă de suferit.

Am mai urmărit, de asemenea, să implicăm mai mult medicul, şi mai puţin statul, în acordarea asistenţei medicale la nivelul asistenţei primare.

Fiecare medic va fi preocupat să-şi găsească un înlocuitor, să-l ia alături pentru a-i împărtăşi din propria experienţă, pentru a-i cunoaşte clientela care se adresează respectivului cabinet medical, şi toate acestea pentru ca titularul să-şi poată recupera investiţiile atunci când va ieşi la pensie.

În această perioadă în care ne-am confruntat din nou cu inundaţii, în această perioadă în care a apărut al doilea val de gripă aviară, un asemenea eveniment de importanţă majoră din sistemul sanitar trece aproape neobservat.

Stimaţi colegi, s-a comentat mult faptul că destituirea consiliilor de administraţie şi a conducerilor actuale ale spitalelor va duce la o centralizare excesivă privind numirea noilor conduceri interimare ale spitalelor.

Vă pot informa că aproximativ 60% din foştii directori de spital au rămas în funcţii în această perioadă de interimat, iar ministrul nu a făcut nici o modificare în numirea acestor funcţii, faţă de ceea ce i s-a comunicat de către Direcţiile de Sănătate Publică, şi care au fost avizate de prefect.

Desigur, excepţiile întăresc regula. Şi au fost cazuri în care au apărut neconcordanţe şi trebuie analizat de ce şi cum.

Am menţionat toate cele de mai sus pentru a arăta ceea ce s-a întâmplat în domeniul sănătăţii de când acest minister este condus de ministrul Nicolăescu. Şi este normal şi firesc ca marile personalităţi ale lumii medicale româneşti să nu fie de acord cu actualul ministru, deoarece Legea privind incompatibilitatea a fost pusă în practică.

E mult sau puţin, e rău sau bine, timpul ne va dovedi. Cert este că paşii făcuţi nu mai pot fi daţi înapoi, iar rezultatele se vor vedea pe parcurs. Dacă vrem cu adevărat să schimbăm din temelii modul de abordare privind sănătatea publică din România trebuie să luăm măsuri ferme, acestea fiind absolut necesare în sectorul de activitate poate cel mai conservator din România.

Închei prin a spune că viaţa a dovedit pentru fiecare în parte că, pentru a ne fi mai bine, mai întâi, trebuie să ne fie mai greu şi, uneori, chiar foarte greu.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Susţinerea mafiei lemnului de către reprezentanţii Regiei Naţionale a Pădurilor este un fenomen obişnuit. Fosta şi actuala direcţie a Romsilvei a întocmit raporturi prin care, deşi a descris în bună parte faptele grave, reale privind încălcarea regimului silvic şi a legislaţiei în vigoare de către personalul silvic în subordine, constatate la faţa locului, însă, întotdeauna a permis câte o găselniţă pentru a-i salva pe infractori.

Cazul cel mai concret în acest sens îl reprezintă Raportul privind verificarea aspectelor din Raportul Gărzii Naţionale de Mediu, înregistrat la Regia Naţională a Pădurilor Romsilva sub nr. 22.762/21 noiembrie 2003, precum şi a ilegalităţilor menţionate de mine în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 18 noiembrie 2003, înregistrate la Regie sub nr. 22.977/28 noiembrie 2003.

Din textul raportului reiese clar că fostul director pentru fondul forestier din acea vreme, domnul Constantin Corduneanu, a constatat încălcarea gravă a Ordinului Ministrului nr. 225/1997 privind folosirea, gestionarea şi păstrarea ciocanelor silvice de marcat. Mai concret, domnia sa, în raport, menţionează următoarele: "Marcarea partizii nr. 1.506, suprapusă peste 1.505, s-a făcut cu acelaşi ciocan silvic, în afara perioadei pentru care a fost emisă delegaţia de marcare. Pentru această faptă, a fost sancţionat şeful de district în cauză. Pentru valorificarea masei lemnoase fasonate nu s-au încheiat contracte, masa lemnoasă facturându-se doar pe baza procesului-verbal de licitaţie".

Totodată, redactorul raportului aminteşte că pentru folosirea ilegală a ciocanului a fost sancţionat şeful de district în cază, Incze Jószef, din cadrul Districtului silvic I Ditrău, fostul Ocol silvic de stat Gheorgheni, judeţul Harghita. Pentru că acest fapt reprezintă o gravă infracţiune pe linie profesională, domnul Corduneanu trebuia să sesizeze organele abilitate ale statului, pentru a lua măsurile corespunzătoare.

Bazându-mă pe textul raportului, m-am adresat procuraturii, cu referire la Dosarul nr. 426/P/2005, pentru a afla rezultatele cercetării. Însă trebuia să-mi dau seama că atât domnul director al Romsilva, cât şi noua conducere a Direcţiei silvice Miercurea Ciuc au muşamalizat cazul.

Există două posibilităţi.

1. Dacă a fost sancţionat şeful de district, cum se afirmă, domnul Corduneanu, în Raportul nr. 328/16 ianuarie 2004, ar fi trebuit să înceapă urmărirea penală potrivit Codului Silvic, faptă prevăzută şi pedepsită conform art. 100 alin. 1, şi era necesar ca acest fapt să fie considerat şi abuz în serviciu contra intereselor publice, dat fiind faptul că această obligaţie intra în fişa postului şi a contractului colectiv de muncă încheiat pentru acea perioadă şi a unor dispoziţii primite şi preluate de la Regia Naţională a Pădurilor pentru respectare.
2. Există posibilitatea ca ordinele domnul Corduneanu să nu fi fost respectate de către actuala conducere a Direcţiei silvice Harghita, de către domnul director Mutică Cătălin, care tot timpul colabora cu fosta directoare tehnică şi cu fostul şef de ocol al Ocolului de stat Gheorgheni, pentru muşamalizarea infracţiunilor.

Cele două variante posibile au stat la baza adresei trimise în ziua de 2 mai 2006, sub nr. 37/2 februarie 2006, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, din care rezultă clar că infracţiunea respectivă nici nu a ajuns la organele abilitate ale statului, pentru cercetarea cazului.

Prin urmare, un abuz atât de grav, prin care se încalcă legislaţia silvică, din cauza unor directori care au muşamalizat hoţia, n-a ajuns în stadiul cercetării.

Stimate domnule ministru Gheorghe Flutur,

Până când veţi susţine această armată parazită din structura Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, care, prin activitatea sa, nu face altceva decât să acopere infracţiunile? Când va fi sancţionat sau schimbat din funcţie vreun director din structurile Romsilvei, pentru că protejează pe infractori?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Speranţele teatrului românesc".

La sfârşitul săptămânii trecute, la Palatul Copiilor din Bucureşti a avut loc Festivalul internaţional de teatru pentru elevi "George Constantin". Cu această ocazie, s-a dovedit încă o dată că timpul liber al elevilor poate să fie ocupat cu ceva constructiv şi amuzant, iar criminalitatea juvenilă ar putea fi într-o continuă descreştere dacă s-ar continua asemenea activităţi.

Mai multe despre ceea ce s-a întâmplat acolo, în materialul pe care îl depun.

Mulţumesc frumos.

(În continuare este consemnat textul integral al declaraţiei)

Şcolarii români, în special cei din Cluj-Napoca, au un motiv de bucurie. Trupa de Teatru "Poznaşii" din Cluj-Napoca, alcătuită din 12 elevi ai clasei I de la Şcoala "Ioan Lupaş" din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, având ca şi coordonator de trupă pe doamna institutor Iulia Chende, a câştigat premiul "Cea mai bună trupă" la Festivalul Internaţional de teatru pentru elevi "George Constantin", care a avut loc la Bucureşti, în perioada 3 - 4 iunie 2006. Premiul a fost acordat de un juriu format din copiii care au participat la festival.

Juriul de profesionişti, din care au făcut parte Victor Rebengiuc, Cristian Alexandrescu, Mihai Constantin, Ion Lucian, Irina Petrescu şi Diana Melnic, a acordat trupei din Cluj-Napoca premiul pentru rol secundar masculin, Alexandru Irimieş, şi premiul de popularitate pentru spectacolul "Cei trei purceluşi", precum şi un premiu pentru participare.

Trupa de Teatru "Poznaşii" a fost înfiinţată în luna octombrie 2005, iar activitatea trupei a constat în exerciţii de dicţie, de memorare şi interpretare a unor texte adaptate după poveşti şi basme clasice, cunoscute de copii. În urma acestora, s-a născut spectacolul "Capra cu trei iezi", adaptare după Ion Creangă, şi care a fost prezentat la Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga" din Cluj-Napoca în cadrul Concursului de oratorie "Personajele copilăriei mele". Cu această ocazie, şcolarii au fost premiaţi pentru acurateţe şi nuanţata exprimare orală.

A doua piesă de teatru, "Cei trei purceluşi", adaptare după Fraţii Grimm, a fost pregătită împreună cu doamna profesoară de limba şi literatură română Eliza Bâldea (regia) şi doamna institutor Iulia Chende (coordonator).

După obţinerea Premiului I la Festivalul Naţional de Teatru pentru ciclu primar "O mască râde, o mască plânge", din 29 aprilie 2006, de la Ocna Mureş, trupa "Poznaşii" a fost preluată şi pregătită de Adina Ungur (actor păpuşar la Teatrul de Păpuşi "Puck" din Cluj-Napoca). În urma colaborării cu profesionşti, trupa de teatru şi-a îmbunătăţit prestaţia scenică (dicţie, joc în spaţiul scenic cu decor, interpretare vocală, mimică, expresivitate).

De remarcat faptul că părinţii au colaborat pe tot acest parcurs cu şcoala, ajutându-i pe copii, i-au însoţit la toate concursurile din localitate şi din ţară.

Acest lucru, adică o colaborare între instituţiile de profil şi părinţi, ar trebui să existe în toate şcolile din ţară, astfel, timpul liber al elevilor ar fi ocupat cu ceva constructiv şi amuzant, iar criminalitatea juvenilă ar fi într-o continuă descreştere.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Graţiela Iordache. Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Bună dimineaţa.

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Tema declarţiei mele politice de astăzi este "Din nou despre Codul fiscal".

Domnul Ioan Munteanu (din sală):

Codul Fiscal!

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Mi-aţi ghicit gândul, stimate coleg.

Doamna Daniela Popa:

Nu dialogaţi cu sala, doamnă deputat, vă rog!

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Ascult sala, doamnă preşedintă, doar atât.

Aş vrea să încep această declaraţie politică prin a spune că motivul pentru care mă aflu astăzi aici nu este a enumera din nou lipsurile pe care Codul fiscal, în forma actuală, care a ajuns în Senat, le are, lipsuri care sunt cunoscute, lipsuri pe care le-am mai menţionat, dar cărora aş vrea să le fac o scurtă înşiruire, şi anume: un tratament total inconsecvent şi total lipsit de orice sprijin pentru mediul de afaceri, şi mă refer cu precădere aici în ceea ce priveşte microîntreprinderile, tratamentul fiscal al microîntreprinderilor; al doilea aspect este cel referitor la impozitarea de pe piaţa de capital; cel de-al treilea aspect se referă la neimpozitarea profitului reinvestit în domeniul microîntreprinderilor. Nu aş vrea însă să mă rezum la aceste trei, patru aspecte pe care le-am menţionat mai sus.

Vă spuneam că motivul pentru care mă aflu astăzi, aici, în faţa dumneavoastră, este faptul că acest Cod fiscal, nici la ora actuală, nu are fundamentul său de bază, şi anume, strategia fiscală căreia trebuie să-i corespundă şi care ar fi trebuit să stea la baza elaborării acestui Cod fiscal. Faptul că nu avem astăzi această strategie fiscală ne face pe noi să ducem lipsă de orice bază de comparaţie, de orice motivaţie în ceea ce priveşte măsurile legiferate prin acest Cod fiscal.

Iată de ce ne trezim în faţa unor declaraţii controversate, cel puţin controversate, ale Ministerului Finanţelor. Dacă într-un răspuns la o interpelare, primit foarte recent de către mine de la Ministerul Finanţelor, se specifica că în anul 2007 trecerea la impozitul pe profit pentru microîntreprinderi va însemna o pierdere la bugetul de stat de 1.000 de miliarde de lei vechi, astăzi de dimineaţă s-a anunţat pe toate posturile de televiziune şi de radio că Ministerul Finanţelor a anunţat un plus de venituri din acest regim fiscal de 3,5 milioane de euro.

Întrebarea pe care v-o punem astăzi, domnule ministru al finanţelor, este când a făcut calculul Ministerul Finanţelor corect: acum două săptămâni sau acum? Care vă sunt temeiurile în baza cărora schimbaţi cifrele de la o săptămână la alta? Cine face aceste estimări în cadrul Ministerul Finanţelor? Există într-adevăr un corp de profesionişti în acest minister?

Considerăm că este timpul ca în Parlament să veniţi, să discutaţi cu membrii Comisiilor pentru buget, finanţe şi să puneţi pe mesele lor de lucru calcule profesioniste, şi nu doar declaraţii politice.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Monalisa Găleteanu. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică din această dimineaţă se intitulează "Guvernanţii, confruntaţi din nou cu o criză în învăţământ!"

În contextul unui haos naţional, generat de incompetenţa Executivului de a-şi exercita puterea, pe lângă gripa aviară, inundaţiile trecute şi viitoare, cu tot ce au lăsat şi vor lăsa în urma lor: sărăcie, foamete şi boli, se întrevede acum o recidivă a protestelor profesorilor. Cadrele didactice regretă încetarea grevei generale de anul trecut, fiind total nemulţumite şi dezamăgite profund de neputinţa şi ignoranţa actualei Puteri în respectarea acordului încheiat în luna noiembrie 2005. Lipsa de interes pe care o manifestă actuala guvernare faţă de cadrele didactice, de la semnarea acestei înţelegeri şi până în prezent, faptul că problema Legii salarizării nu a fost rezolvată, nealocarea către învăţământ a sumei de 1,1 miliarde lei destinată investiţiilor, infrastructurii şi dotărilor sunt doar câteva dintre motivele raţionale care vor duce la o nouă grevă generală în învăţământul românesc.

Atitudinea partidelor aflate acum la putere, care au încălcat nu numai promisiunile din campania electorală, dar mai ales prevederile acordului semnat cu sindicatele din învăţământ, este cu atât mai îngrijorătoare cu cât pune în pericol încheierea anului şcolar şi buna desfăşurare a examenelor naţionale care vor avea loc în perioada următoare.

Profitând de spiritul civic, de responsabilitatea misiunii asumate - de a purta pe umeri formarea personalităţii tinerei generaţii, şi de buna educaţie a cadrelor didactice, care au crezut în onoare şi în respectarea cuvântului dat, actuala Putere dovedeşte încă o dată că face doar promisiuni amăgitoare pe care însă nu le susţine prin fapte reale, care să ateste respectarea angajamentelor luate. Să fi uitat actuala Putere Legea învăţământului nr. 84/1995, care prevede clar faptul că învăţământul constituie prioritate naţională şi contribuie la păstrarea identităţii naţionale? Unde altundeva, dacă nu în şcoală, se formează, se instruiesc şi se educă generaţiile viitoare?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ioan Aurel Rus. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Declaraţia mea politică se intitulează "Remaniere-amânare-restructurare-demisie".

Sunt cuvinte auzite foarte des în politica românească. Ele sunt spuse de oameni puternici, de oameni tremurând, de fricoşi, de neputincioşi, de plângăreţi şi, nu în ultimul rând, de bolnavi. Bolnavi de boli grele, bolnavi de putere, bolnavi de scaun, bolnavi de minciună, furt, asociere de tip mafiot, bolnavi de maladii greu de scris pe hârtie.

Pentru aceştia, cuvintele din titlu sunt foarte grele, neînţelese, insuportabile, cuvinte ce nu pot fi puse în practică. De ce să fie ei remaniaţi? Ce rău au făcut? Încă nu şi-au umplut conturile, nu şi-au aşezat odraslele, nu şi-au răsplătit gorilele ce i-au ajutat să ajungă sus. De ce să fie ei restructuraţi? Lasă restructurările să se aplice în mediile de jos, de jos, de jos de tot. Să se restructureze şomerii, aurolacii, muritorii de foame, sinucigaşii chiar, dar nu ei, cei de sus.

Ei sunt "aleşii", ei sunt "numiţii", ei sunt "desemnaţii" naţiei române şi ei nu pot fi remaniaţi, nici restructuraţi, ei te pot amăgi, dar nu suportă să fie amăgiţi.

Amânare, da! Să fie amânate anticipatele, să fie amânată majorarea salariilor, recalcularea pensiilor, să fie amânate cele ce merg; să fie totul amânat, ca lor să le meargă bine.

Să nu vorbiţi de demisie. Acest cuvânt nu-l cunosc. Ei au ajuns sus-puşi şi nu ştiu să coboare prin demisie. Ca să demisionezi, trebuie să ai demnitate, să fii puternic, să-ţi asumi greşelile şi neîmplinirile. Ei nu ştiu de aşa ceva. Ei ştiu că adevărul îl spun cei "bolnavi de adevăr", cum să-l spună şi să-l recunoască ei, mai marii puterii, "grangurii" Alianţei, şi din alte partide.

Să nu-i întrebaţi de avere, că se supără. De le spui că ar putea să piardă ceva, le devii duşman. Să le cânţi în strună, însă, asta îşi doresc. Să faci opoziţie, dar să nu-i superi.

Ia plecaţi o data de la putere, hoţilor! Prea ne credeţi "proşti" pe toţi. Vine ziua judecăţii în faţa electoratului. Prea aţi vândut totul pe nimic, îmbogăţindu-vă pe voi şi sărăcind acest popor nevinovat şi cu mult bun-simţ. Ia încercaţi să vă pregătiţi demisiile şi nu veniţi cu restructurarea şi remanierea. Mai uitaţi-vă în oglindă şi vedeţi cum viciile vieţii v-au urâţit faţa şi v-au transformat în monştri. Noi trăim într-o lume a realităţii. Nu vă mai putem suporta. Plecaţi! Plecaţi!... Daţi o şansă de integrare României şi nu-i frânaţi traiectoria, nu-i distrugeţi viitorul doar de dragul vostru şi alor voştri.

Plecaţi! Plecaţi odată!

Faceţi loc forţelor naţionaliste sănătoase, curate şi neînregimentate în afaceri murdare. E vremea noastră, a celor curaţi, cinstiţi şi drepţi!

E vremea lui Vadim şi a Partidului România Mare! E vremea primenirii clasei politice şi curăţirii ţării de structurile de tip mafiot. Europa nu vă poate primi. Nu că aţi fi prea mulţi, dar pericolul e că voi i-aţi strica şi pe cei din Europa. Boala voastră e maladie malignă. Cuprinde totul în jur. Cei sănătoşi se îmbolnăvesc în jurul vostru. Piei drace!

Români, treziţi-vă!

Doamne, ocroteşte-i pe români!

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Ioan Stan. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Stan:

Declaraţia mea are titlul "Pentru pensionari, costurile de întreţinere, ale medicamentelor şi ale alimentelor au devenit de nesuportat".

Sub povara anilor şi dezamăgiţi de viaţă, pensionarii, cei care au trudit din greu pentru ca guvernanţii de astăzi să aibă ce vinde şi privatiza, au ajuns în Guvernarea "Dreptate şi adevăr" ca unii dintre ei să-şi pună capăt zilelor, iar cei care răzbesc în această stare de mizerie extremă cerşesc la porţile băncilor şi ale Casei de Ajutor Reciproc împrumuturi pentru plata facturilor la utilităţi şi procurarea de medicamente.

Frecvenţa şi amploarea scumpirilor la energia termică, la energia electrică, la gaz metan, a medicamentelor şi a alimentelor i-a prins complet nepregătiţi pe pensionarii suceveni, care s-au văzut puşi în situaţia de a împrumuta bani de la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor pentru a nu ajunge datornici la întreţinere sau muritori de foame. Numai în municipiul Fălticeni, în anul 2005, pensionarii s-au împrumut cu peste 40 de miliarde de lei vechi, suma medie împrumutată fiind de 4-5 milioane lunar. Datoriile şi urgenţele medicale i-au făcut pe unii pensionari să-şi scoată verigheta de pe deget, să o lase amanet sau să o vândă pe un preţ de nimic, pentru a-şi procura fie medicamentele recomandate de medic, fie pentru plata utilităţilor la întreţinere.

Cât despre hrană, se mulţumesc de multe ori cu ceai, şi acesta, neîndulcit, şi o felie de pâine care, în ultima perioadă, s-a scumpit, şi aceasta, cu aproape 50%.

Unde sunt, domnilor guvernanţi, promisiunile dumneavoastră, făcute atât de răspicat în campania electorală? Ştiaţi că din ianuarie 2005 până în aprilie 2006 preţul unui metru cub de gaz metan a crescut cu 60%? Dacă 1 m.c. de gaz metan, în ianuarie 2005, costa 6.174.000 de lei vechi, în aprilie 2006, valoarea 1 m.c. a ajuns la 9.180.000 de lei vechi. Dacă acest ritm de creştere se menţine, în ianuarie 2007, 1 m.c. de gaz va ajunge peste 12.100.000 lei vechi.

Şi nu numai preţul gazelor s-a scumpit, treceţi, vă rugăm, pe la alimentara din colţ şi veţi vedea binefacerile sloganului: "Să trăiţi bine!" reflectate în preţuri aproape dublate la ulei, zahăr, orez, făină şi produse din carne.

Şi, ca tacâmul să fie complet, aţi mai contribuit cu ceva la sănătatea bătrânilor noştri, prin reforma din sănătate, reducând paturile în spitale, majorând preţurile la unele medicamente, schimbând din directorii de spitale şi pensionând medici cu experienţă. Asta, da, reformă! Ce-or fi având pensionarii de câştigat din această reformă, numai domnul ministru Nicolăescu poate să ne spună!

Domnilor guvernanţi, coborâţi din Palatul Victoria şi veţi vedea o ţară tristă, obosită de zgomotul şi de aşteptarea promisiunilor făcute în campania electorală, veţi vedea suferinţa celor mulţi şi năpăstuiţi de soartă, care se zbat în sărăcie şi mizerie. Şi asta nu din cauza lor: ei au muncit, au contribuit din plin cu sume de bani la asigurări sociale, crezând că la bătrâneţe vor duce un trai decent.

Lăsaţi show-urile mediatice, bătălia oarbă şi sterilă pentru imagine şi îndreptaţi-vă privirea spre cei mulţi şi săraci, care sunt dezamăgiţi de viaţă!

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, doamna deputat Daniela Buruiană. Aveţi cuvântul, doamnă deputat.

Doamna Daniela Buruiană Aprodu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor,

Art. 1 alin. 2 din Constituţia României spune: "Forma de guvernământ a statului român este republica".

Hai să vedem ce se petrece în câteva din republicile din Uniunea Europeană: Germania - familia ultimului Kaizer, Wilhelm al II-lea de Hohenzollern, are interdicţie de a intra în ţară; Austria - familia imperială de Habsburg are interdicţie de a intra în ţară, neavând dreptul nici la cetăţenie austriacă; Franţa - capul casei regale de Bourbon, Contele de Paris, are interdicţie de a intra în ţară; Italia - familia regală de Savoia are interdicţie de a intra în ţară, iar toate averile i-au fost confiscate; Grecia - averile regale au fost confiscate, regele trimis în exil şi interdicţie pentru toată familia regală de a intra în ţară.

Spre deosebire de aceste ţări civilizate, România, mai precis guvernele ce au condus-o după revoluţie, a adus în ţară familia regală. Dacă ar fi adus-o doar într-o excursie, mai treacă-meargă. Însă, bătrâna şandrama regală a dat de bine şi nu se mai dă plecată.

Păi, unde să-i fie mai bine lui Mişu de Hohenzollern decât în România, unde nu numai că nu l-a întrebat nimeni ce a făcut cu tablourile statului român, în valoare de 500 de milioane dolari, pe care le prăduise când plecase, în 1947, dar mai şi primeşte palate şi bănet, cât să se îngroape el şi toată familia sa.

În loc să fie judecat de Tribunalul Penal Internaţional de la Haga pentru crime împotriva umanităţii şi să fie atârnat ca Mussolini, fostul aliat al lui Hitler şi Stalin, a primit, până acum, Palatul Elisabeta din Bucureşti şi Castelul Săvârşin.

Ca să aibă şi guriţele pofticioase ale celor 5 fete-cucuiete regale ce hali, în curând, Guvernul lui "Să trăiţi bine" îi va da moliei regale Castelul Peleş, Castelul Pelişor şi doar 18.000 ha de pădure la Sinaia.

Urmând exemplul lacomei molii regale, de aiurea, de nicăieri, a mai apărut o altă alteţă, ruptă în cur şi leşinată de foame, care a primit de urgenţă, nici mai mult, nici mai puţin, decât Castelul Bran din judeţul Braşov. Fără minime verificări necesare, autorităţile portocalii ale României s-au făcut preş şi au dat acest castel, o adevărată bijuterie a patrimoniului naţional, fără să clipească, deşi, de departe, se simte un pronunţat miros de şpagă.

Una peste alta, până acum, s-au găsit 300 milioane de euro pentru aceşti maimuţoi cu pretenţii de alteţe regale. Şi tot pentru aceşti paraziţi regali, bieţii republicani români dau circa 20 milioane de euro, adică 700 miliarde lei pe an, ca să fie bine păziţi, bine îmbrăcaţi şi să aibă maţul cât mai gros, cu şampanie fină şi icre negre.

Partea proastă este că pentru poporul republican nu s-au mai găsit bani pentru: 100 de milioane de euro pentru păgubiţii depunători la CEC pentru autoturisme Dacia şi 200 de milioane de euro pentru cei 300.000 păgubiţi FNI, escrocherie girată de acelaşi CEC. Între timp, guvernul pregăteşte CEC-ul pentru aşa-zisa privatizare, din care cei menţionaţi mai sus vor rămâne cu buza umflată.

De aceea, Partidul România Mare propune ca domnul Mihai de Hohenzollern să fie deferit Tribunalului Internaţional Penal de la Haga, în calitate de criminal de război, aşa cum cer mai multe organizaţii evreieşti internaţionale, să i se confişte averea, iar din ea să fie despăgubiţi cei de la CEC şi FNI.

Pentru că de la prietenul Cotrocenilor, Sorin Ovidiu Vîntu, sunt slabe speranţe să mai ia statul ceva înapoi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Ioan Munteanu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Munteanu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Ascultând-o aici pe doamna deputat Monalisa Gălăteanu şi pe domnul deputat Bentu, am ales aceeaşi temă: "Educaţie à la Hărdău".

În vreme ce mai marii ţării încearcă să-i convingă pe români de progresele din diverse domenii, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, ministrul democrat al educaţiei iese la rampă cu declaraţii şocante, surprinzătoare: "Învăţământul românesc este într-o continuă cădere, iar problemele învăţământului preuniversitar sunt cele mai acute", spunea domnul Hărdău la recenta întâlnire cu reprezentanţii asociaţiilor de părinţi. Un alt citat: "Sistemul nu e dispus la reformă, aşa că avem nevoie de presiunea părinţilor şi a copiilor. Voi trebuie să daţi cu pumnul în masă" (!?).

Vădit depăşit de numeroasele probleme din sistem şi incapabil să conducă ministerul ce i-a fost încredinţat, domnul ministru susţine că nu se teme de remaniere şi nici de liberali, că demisia este deja scrisă, dar că oamenii din partid nu l-au lăsat s-o depună, şi spune: "Boc şi cu Buda au dat cu pumnul în masă şi m-au convins să nu plec". Se pare că legea pumnului în masă este la mare trecere în activitatea sa.

În buna tradiţie a zicerilor memorabile lansate de către preşedintele P.D.-ist al ţării, ministrul democrat se apără într-un mod cel puţin ridicol: "Nu ştiu ce rău mare am făcut, să mă trimită aici. Mie îmi venea foarte bine cămaşa de prefect, însă mi-au dat una de ministru, care seamănă mai mult cu o cămaşă de forţă. Dar sunt fericit, i-am rupt mânecile." Fără comentarii!

Că locul său era mai degrabă la administraţia căminelor studenţeşti, şi nu într-un minister atât de important, o dovedeşte şi faptul că este depăşit de responsabilităţile ce-i revin şi rupt de realităţile şcolii: "Pe mine să mă lăsaţi în pace!, spune dânsul. Eu vreau presiuni asupra şcolii, nu asupra Ministerului Educaţiei!"

La fel de rapid se detaşează de răspundere ministrul Hărdău şi atunci când vine vorba despre schimbările abuzive ale directorilor de şcoli, dând vina pe inspectorii-generali. Iar când se referă la criteriile de competenţă ce trebuie să stea la baza desemnării directorilor, afirmaţia este şi mai colorată: "Nu sunt de acord să înlocuim soţiile altora cu soţiile noastre", ştie el ce ştie despre numirile fondate pe cumetrie!

Ce educaţie face un ministru care îşi blamează colegii în faţa părinţilor, care nu ştie să aprecieze eforturile profesorilor care încearcă să evite prăbuşirea sistemului, şubrezit de atâtea experimente?

Care sunt soluţiile pentru schimbarea macazului, atâta timp cât ministrul se complace în conservatorism şi practici învechite, considerând că nu-i nevoie să stăpâneşti calculatorul ca să fii ministru în domeniul ştiinţei şi educaţiei? (of, cât ne aducem aminte de Suzana Gâdea).

Iar când premierul Tăriceanu i-a reproşat că nu ştie să cheltuiască banii alocaţi învăţământului, Hărdău n-a găsit alt răspuns decât acesta: "Politizarea învăţământului este şi cauza subfinanţării lui cronice pentru că nu este un domeniu care să dea rezultate electorale pe termen scurt".

Consider că este foarte gravă o asemenea formulare.

Omul care ar trebui să dea tonul în materie de eleganţă a exprimării, din înaltul fotoliu pe care-l ocupă, cel care are datoria să promoveze o comunicare armonioasă între factorii responsabili - profesori, elevi, părinţi, autorităţi locale - dovedeşte, prin acest limbaj neacademic, nepricepere şi incompetenţă, dar şi faptul că este cel mai slab ministru al învăţământului din ultimii 16 ani.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Vasile Mocanu, este în sală? Nu. Doamna deputat Mirela Adomnicăi nu este în sală.

Domnul deputat Emil Radu Moldovan.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Trăiască clientela politică, căci restul nu contează".

Mă întreb dacă Alianţa portocalie mai are şi alte preocupări în afara celor de salvare a imaginii pe care şi-o compromit cu fiecare zi care trece. Una din păcălelile cele mai dureroase pentru poporul român a fost cea a felului în care au ales să gestioneze gripa aviară.

Astăzi mă opresc la un singur aspect, cel al dezinfecţiilor care s-au dovedit simplă apă de ploaie şi praf aruncat în ochii Europei.

Nu ştiu cum v-aţi închipuit, domnilor guvernanţi, că puteţi prosti cetăţeanul de rând cu oameni îmbrăcaţi ca la NASA care au transformat filtrele de dezinfecţie în spălătorii auto.

Faptul că aţi deturnat milioane de euro din banii publici către o firmă fantomă, fără cifră de afaceri sau măcar un sediu stabil, a transformat o măsură vitală pentru sănătatea populaţiei într-un fiasco de prost gust ale cărui consecinţe puteau fi fatale pentru români.

În condiţiile în care există multiple firme româneşti consacrate în producerea de substanţe dezinfectante, aţi preferat evitarea unei licitaţii pentru a vă satisface clientela politică cu preţul vieţii românilor.

Aţi încălcat flagrant legea achiziţiilor publice, încredinţând direct unui SRL fantomă achiziţionarea şi livrarea substanţelor dezinfectante, neverificate din punct de vedere al eficienţei în laboratoare specializate. Ca şi consecinţă, în schimbul sutelor de miliarde plătite acestei firme ne-am ales cu o spălare a maşinii cu apă din Dunăre şi zâmbetul sarcastic al celor care erau acolo pentru a ne proteja viaţa.

Se pare că interesele de grup încă sunt mai importante decât sănătatea noastră pentru că, în orice ţară civilizată, o asemenea măsură ar fi atras, după sine, consecinţe pentru cei implicaţi.

Cer să se facă o anchetă la nivelul ministerului care a dat banii acestei firme, în acest caz Ministerul Transporturilor, şi să fie traşi la răspundere toţi cei care au pus viaţa milioanelor de români în pericol.

Mă întreb cât vă veţi mai juca cu viaţa noastră şi când veţi privi spre oameni fără a vedea în ei potenţial electoral, ci poporul pentru care ar trebui să luptaţi.

Ruşine pentru indiferenţa cu care ne sfidaţi zilnic şi nu uitaţi că cine seamănă vânt ".. culege furtună.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile Filip Soporan.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc să prezint declaraţia politică "Cu ce responsabilitate propuneţi Codul fiscal, stimaţi guvernanţi?"

Implicaţiile Codului fiscal sunt foarte importante sub aspectul echilibrului necesar în funcţionarea şi stimularea activităţilor economice şi realizarea veniturilor bugetare în perspectiva obiectivelor legate de cofinanţările cerute de integrarea în structurile Uniunii Europene.

Abordarea în detaliu, se va face în momentul discuţiei proiectului de lege la nivelul Parlamentului.

Doresc, însă, în acest moment, când se anunţă facerea acestuia după moşirea îndelungată la nivelul Guvernului, să prezint atitudinea celor care conduc Ministerul Finanţelor Publice şi anume au evitat orice discuţie, orice răspuns la întrebările opoziţiei, ale patronatului şi ale societăţii civile.

Probabil, s-a dorit o lovitură şoc, asemănătoare cu cea de stabilire a cotei unice de impozitare de 16 %. Nici acum, nici atunci, nu s-a făcut nici o evaluare. Nu s-au realizat simulările specifice de cuantificare a implicaţiilor măsurilor luate. Orice abordare de acest gen are două laturi şi anume latura politică şi latura tehnică.

Măsurile tehnice luate îmbracă dorinţa politică de atragere a resurselor financiare către bugetul de stat pe seama celor mulţi, pentru care perioada de tranziţie nu a adus bunăstarea mult dorită.

Aurel Dobrescu, făcând o analiză completă asupra Legii unificării administrative din 1925, arăta că autorităţile comunale au primit sarcini noi şi la întrebarea din ce să trăiască comunele, răspunsul liberalilor a fost foarte concret şi anume: au pornit potopul de taxe care sunt pe o formă de mari pentru sărac şi pentru bogat, introducând, în disperare de cauză, 49 de noi instrumente financiare de taxare.

Stimaţi guvernanţi, ce mult se aseamănă situaţia prezentă cu cea din 1925.

Ce implicaţii va avea continuarea politicii fiscale a guvernării DA? În primul rând, este afectat mediul de afaceri. Planurile de afaceri construite au nevoie de stabilitate, de date predictibile, elemente necesare pentru creşterea economică şi pentru consolidarea mecanismelor economiei de piaţă.

Doresc să transmit îngrijorarea oamenilor de afaceri din judeţul Cluj pentru două domenii: activitatea întreprinderilor mici şi activitatea firmelor specializate în IT. Astfel, microîntreprinderile vor fi impozitate cu 16% în loc de 1,5%, cu cât au fost impozitate în timpul guvernării PSD, iar prin noile prevederi se elimină scutirea de impozit pe venit la nivelul specialiştilor din domeniul IT.

Parcul industrial Tetarom din Cluj-Napoca a reuşit să atragă pe platformă importante firme de specialitate în tehnologiile de vârf. Ce se va întâmpla cu aceste firme în momentul în care facilităţile vor fi eliminate? Vom spune din nou că funcţionează mecanismele economiei de piaţă sau vom recunoaşte că, sub influenţa efectelor negative, microîntreprinderile vor da faliment, va creşte evaziunea fiscală iar încasările la buget vor fi în scădere.

Ce respect are Alianţa DA faţă de mediul de afaceri, faţă de programul propriu de guvernare şi faţă de obligativitatea dezvoltării economice în contextul integrării în structurile Uniunii Europene.

Prin noul Cod fiscal puneţi în pericol realizarea veniturilor la bugetul de stat.

Vă asumaţi această responsabilitate, stimaţi guvernanţi?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Mihaela Adriana Rusu.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Codul fiscal dăunează societăţii".

După ce s-a amânat de atâtea ori, Codul fiscal a fost discutat în şedinţa de Guvern de săptămâna trecută. Noul Cod fiscal trebuia să intre în vigoare, iniţial, din iulie 2006, apoi modificat şi răsmodificat ca, ulterior, data intrării în vigoare să fie 1 ianuarie 2007. S-au auzit mai multe voci, spunând că este pentru prima oară când un asemenea proiect de lege este finalizat cu şase luni mai repede faţă de data intrării în vigoare. Dar acesta mai trebuie dezbătut în Parlament şi abia după aceea publicat în Monitorul Oficial. Se poate spune că se intră în criză de timp.

Noul Cod fiscal ne aduce noi taxe şi impozite, cu care românii, de altfel, s-au obişnuit. Extinderea bazei de impozitare reprezintă principalul obiectiv al noului proiect de Cod fiscal. Astfel, vor fi eliminate o serie de facilităţi fiscale, introducându-se noi taxe sau majorarea celor vechi.

Astfel, se poate vorbi de impozitarea profitului microîntreprinderilor cu 16%. Acestea nu mai pot alege impozitul de 3% pe cifra de afaceri. O altă categorie de cetăţeni impozitaţi vor fi agricultorii, care vor vira 2% din veniturile obţinute din vânzarea produselor agricole.

Taxele majorate nu ocolesc nici proprietarii de maşini. Astfel, maşinile cu o capacitate cilindrică sub 1.600 centimetri cubi vor plăti 560.000 lei vechi, dublu faţă de cât plătesc în prezent. În această categorie se pot exemplifica maşinile Dacia, mijloc de transport al celor mulţi, care nu îşi permit o maşină mai scumpă dar care, din păcate, conform noului Cod fiscal, vor plăti un impozit dublu faţă de impozitul actual.

Nu sunt scutiţi nici proprietarii de maşini scumpe, impozitul pentru autoturismele ce depăşesc 2.000 centimetri cubi vor plăti de peste zece ori în plus, adică peste 6 milioane lei. Numai motocicletele, marea pasiune a actualului premier, Călin Popescu Tăriceanu, se pare că se vor impozita mai puţin. Din câte a declarat ministrul finanţelor într-o conferinţă de presă televizată, premierul a fost interesat doar de aplicarea unui impozit cât mai mic acestora, deoarece, după cum bine ştim, este un împătimit al acestora. Impozitul de 16% va fi plătit şi de proprietarii locuinţelor care depăşesc 150 metri pătraţi.

Prin acest Cod fiscal, guvernanţii actuali ne demonstrează, de fapt, incompetenţa acestora, repercusiunile care apar datorită aplicării cotei unice, lipsa unei strategii fiscale.

Menţinerea principalelor taxe, respectiv cota unică şi taxa pe valoarea adăugată, a creat un gol imens în bugetul de stat, gol nerecunoscut, de altfel, de actualul Cabinet. Aceasta a fost o decizie politică de punere în practică a unei promisiuni electorale. Menţinerea celor două impozite are la bază interese politice şi nu economice, decizie politică cu repercusiuni grave pentru anii următori.

Codul fiscal va afecta atât populaţia cât şi întreg mediul de afaceri al României, acesta din urmă considerând că acest Cod fiscal, modificat de atâtea ori până acum, a declanşat un haos.

Din păcate, acest Guvern este capabil să pună taxa şi pe centimetrul de aer inspirat de populaţie şi consider că românii nu s-ar mira dacă s-ar aplica o asemenea măsură. Actualii guvernanţi de atât sunt în stare: să mărească birurile la stat, de fapt, dau cu o mână şi cu cealaltă iau înzecit din buzunarele românilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Urmează domnul deputat Vasile Mocanu, Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Declaraţia de astăzi este intitulată 500 de zile de mers în gol.

Nu este nici o întâmplare că publicarea Raportului de ţară a coincis cu împlinirea a 500 de zile de guvernare de partea noii Puteri. Documentul a dat cel mai bun diagnostic prestaţiei actualului Cabinet: eşec.

Partidele din fruntea ţării nu au reuşit îndeplinirea obiectivului principal pe care şi-l propuseseră în urmă cu un an şi jumătate: obţinerea, la 16 mai, a certitudinii integrării României în Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007.

Cauzele acestui eşec usturător sunt multiple, însă toate au la bază incapacitatea guvernanţilor de a propune o strategie coerentă de dezvoltare a ţării.

Dacă este să fim cât se poate de cinstiţi, ar fi şi greu să se întâmple aşa ceva, de vreme ce Coaliţia de la guvernare apare ca un amestec nefericit de interese contradictorii.

De un an şi jumătate, guvernanţii ne oferă, în loc de rezultate ale activităţii lor, doar circ mediatic. Am asistat zi de zi la lupte între palate, la declaraţii belicoase între parteneri, la trădări şi lovituri sub centură între "prieteni" (remarcaţi ghilimelele), la pamflete şi înjurături pe sub mustaţă.

Nu a lipsit mult să asistăm, pe holurile Parlamentului României unde, de regulă, se face lobby şi nu box - şi la o corecţie aplicată de un democrat unui liberal, date fiind poziţiile ireconciliabile ale celor doi faţă de o anumită lege.

În aceste condiţii, când guvernarea s-a transformat într-un spectacol de prost gust, cum să mai fie vorba de rezultate?

De 500 de zile, guvernarea merge în gol, ca o bicicletă căreia i-a sărit lanţul. Este şi motivul pentru care toate domeniile importante ale societăţii suferă. Uitaţi-vă ce se întâmplă în sănătate, în agricultură, în finanţe. În 2004, actuala Coaliţie a preluat de la PSD o ţară pregătită de aderare, pe care au dus-o la un pas de a rata integrarea în Uniunea Europeană.

Foarte recent, PSD a făcut o ofertă de colaborare Puterii pe zona de integrare europeană. Mesajul nostru este clar: dacă vrem aderare în Uniunea Europeană la timpul potrivit, folosiţi-i pe adevăraţii specialişti. În caz contrar, va suferi populaţia României. Nu cred că ne putem permite aşa ceva.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Tot din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Alecsandru Ştiucă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Marea migraţie.

Atacurile vehemente ale PD-ului în perioada preelectorală şi electorală 2004 erau centrate pe tendinţele partidului-stat, aflat atunci la putere, pe corupţie, proclamând cu misticism adevărul şi dreptatea absolută. A fost condamnată migraţia politică, ca fiind cel mai mare rău al politicii româneşti. PD-ul, prin porta-vocea centrală (l-am numit aici pe domnul preşedinte Boc) cerea salubrizarea politică: nu primim pe nimeni în partidul nostru, dintre cei care părăsesc alte partide; cei de la PD care au probleme cu justiţia să se predea, n-au ce căuta în partidul nostru; cei care au plecat de la noi la PSD, odată cu venirea sa la putere, nu au ce căuta înapoi.

Alianţa DA, în loc să guverneze, "electorează" la nesfârşit, aflată sub seducţia voluptăţii puterii, a iluziei "partidului-stat".

De la Cotroceni până la organizaţia locală PD, toţi nutresc speranţa într-un Parlament unicameral, în care acest partid să se regăsească într-o proporţie de peste 90 % şi să primească totodată înalta misiune de a alege preşedintele ţării, ignorându-se rolul cetăţeanului.

În acest efort, în judeţe, PD-ul se află pe primul loc în racolarea consilierilor locali, a primarilor, a oricui este dispus să accepte să intre în prea-marea familie a PD-ului. Cine pleacă de la alte partide vine la PD, atras de mirajul partidului atotstăpânitor. Dar atunci când primeşti avertizări directe legate de menţinerea pe post, când şi se flutură un dosar "reactivat", când ţi se promit miliarde (de unde?!) pentru rezolvarea unor probleme ale comunităţii - pentru unii acestea devin adevărate "şanse". Şi asta pentru că aceşti oameni nu au o constrângere interioară sau, altfel spus, au carenţe grave de caracter. Unii dintre ei se întorc acasă, după ce au făcut stagii în PSD, pentru aceleaşi motive (funcţii, posturi, avantaje ş.a.).

Dacă un primar are probleme de sănătate şi suportă şi o operaţie (nimeni nu poarte fi scutit de o astfel de situaţie nefericită, chiar dacă este vorba de un preşedinte de ţară) şi, întâmplător, este şi de la PSD, P.N.L.-ul şi P.D.-ul, sub sloganul "dreptăţii şi adevărului", simt că este momentul unui referendum pentru schimbarea primarului. Nici măcar nu putem socoti că o astfel de nelegiuire aparţine politicului - ea trădează, fără drept de tăgadă, că aceşti oameni nu mai au nici o frică de Dumnezeu. Atunci, unde ar mai avea loc legea, morala şi omenia.

Trăim, fără entuziasm, tristul, dezolantul spectacol al marii migraţii.

Veniţi, privighetoarea cântă la PD! Dar liliacul este veştejit de neadevăr, de nedreptate şi de minciună!

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Mirela Adomnicăi nu este în sală. Domnul deputat Costică Macaleţi nu este. Domnul deputat Cosmin Vasile Nicula nu. Doamna deputat Gabriela Nedelcu nu este în sală, nici doamna deputat Minodora Cliveti.

Doamna deputat Doina Dreţcanu, aţi depus în scris sau susţineţi? Aţi depus în scris, da?

Domnul deputat Florin Iordache nu este în sală.

Mai sunt colegi în sală care doresc să susţină declaraţia politică?

Domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedintă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Forţa de muncă tânără, încotro?"

Aderarea la Uniunea Europeană reprezintă, în acest moment, o prioritate a politicii româneşti, iar în acest context, unul din obiectivele esenţiale al alinierii la strategia europeană îl constituie domeniul ocupării forţei de muncă şi, în special, a celei tinere, ca forţă de muncă adaptabilă şi capabilă să reacţioneze rapid la evoluţia, în standarde europene, a economiei româneşti.

Realizarea cu succes a acestui obiectiv depinde de eforturile concertate ale instituţiilor guvernamentale, societăţii civile, mediului de afaceri şi ale fiecărui cetăţean în parte.

Aşa cum se cunoaşte, dezvoltarea pieţei muncii depinde de creşterea puterii economice a României, dar evoluţia indicatorilor macroeconomici ilustrează faptul că activitatea economică a României se caracterizează, în prezent, printr-o evoluţie sinuoasă, măsurile de reformă aplicate nefiind întotdeauna cele mai adecvate, aceasta relevându-se prin ciclurile de creştere şi descreştere economice înregistrate.

În acest sens, este tot mai evident faptul că relansarea creşterii economice a devenit o necesitate a politicii macroeconomice, pornindu-se de la importanţa sa atât pentru asigurarea condiţiilor de realizare a criteriilor de aderare la Uniunea Europeană, cât şi pentru creşterea nivelului de trai.

Dar, aşa cum se ştie, în condiţiile accelerării restructurării şi sporirii insecurităţii la locul de muncă, pe piaţa muncii s-a acumulat un mare număr de probleme sociale, ocuparea forţei de muncă devenind una dintre zonele tensionate ale economiei româneşti. Astfel, România s-a confruntat şi încă mai întâmpină dificultăţi în privinţa crizei ocupării forţei de muncă, în condiţiile declinului economic instalat în ultimul deceniu. De asemenea, involuţiile din economie au restrâns posibilităţile de ocupare a forţei de muncă, reducându-se numărul populaţiei active ocupate, respectiv rata de activitate şi de ocupare, şomajul acutizându-se, iar în privinţa tinerilor, sporind emigrările în scopul obţinerii unor locuri de muncă mai bine plătite.

Pentru a stopa cât mai urgent aceste fenomene, Guvernul este obligat să adopte o strategie coordonată de ocupare a forţei de muncă şi, în special, să promoveze o forţă de muncă formată, calificată şi adaptabilă, precum şi pieţe ale muncii capabile să reacţioneze rapid la evoluţia economiei, în scopul realizării obiectivelor asumate în vederea integrării în structurile europene.

Astfel, prin adoptarea de legi noi, europene, s-ar putea găsi soluţii de încurajare şi susţinere a domeniului ocupării forţei de muncă, prin iniţiative care să urmărească dezvoltarea schimburilor de informaţii, precum şi promovarea unor abordări novatoare în acest sens, în special prin recurgerea la proiecte şi politici de dezvoltare a acestui domeniu.

Evoluţia ocupării forţei de muncă va putea fi, în acest fel, influenţată de câţiva factori. Pe de o parte, o legislaţie stabilă, europeană va favoriza fluxul de investiţii străine, care va genera noi locuri de muncă. Pe de altă parte, dezvoltarea I.M.M.-urilor ar contribui pozitiv asupra creşterii gradului de dezvoltare şi ocupare, mai ales sub aspectul muncii salariale. Din aceste considerente, Guvernul trebuie să acorde o atenţie deosebită recalificării şi reconversiei forţei de muncă.

De asemenea, trebuie analizate condiţiile în care certificatele de studii şi diplomele de absolvire ale instituţiilor de învăţământ superior din ţara noastră pot fi recunoscute pe plan european şi internaţional.

Mai trebuie avut în vedere promovarea unui nivel mai ridicat al salariului minim pe economie, ca element de referinţă în întregul sistem salarial, pentru a stimula procesul de motivare a muncii.

Prin prisma celor relevate mai sus, apreciez că Guvernul trebuie, mai mult ca oricând, să adopte o viziune pragmatică, deschisă spre economia reală, spre armonizarea legislaţiei noastre cu cea europeană în domeniul ocupării forţei de muncă şi al dezvoltării pieţei muncii la nivel european şi internaţional.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Iniţial, mă gândisem la o altă declaraţie politică pe care intenţionam să o depun scris dar, având în vedere ultimele evenimente care s-au petrecut ieri, vreau să mă refer la o cu totul altă chestiune.

După cum ştiu majoritatea colegilor, eu am depus o adresă pe numele doamnei Monica Macovei şi a procurorului general al României, Ilie Botoş, prin care le ceream să sesizeze Comisia specială de control a averii demnitarilor. Potrivit legii, numai domniile lor pot să sesizeze această comisie în diferite cazuri de demnitari.

Aşa cum am anunţat de la acest microfon, am depus dosare în care arătam de ce cer să fie sesizată această comisie în cazul senatorului Radu Berceanu. Mai precis, este vorba de mai multe firme pe care nu le-a trecut în declaraţia de interese şi care apar la Registrul Comerţului şi, de asemenea, este vorba de faptul că are calitatea de administrator în una din aceste firme şi acest lucru îl face incompatibil cu funcţia de senator al României, după cum bine ştiţi şi dumneavoastră.

Am constatat ieri, cu stupefacţie, că această comisie nu a fost încă sesizată. Doamna ministru Macovei ne tot spune că această comisie nu a lucrat niciodată până acum şi de aceea trebuie modificată legea. Nici nu avea cum să lucreze, de vreme de numai domnia sa şi domnul Ilie Botoş puteau să sesizeze această comisie şi n-au făcut-o niciodată până acum. Deci nu este vina Parlamentului că face legi proaste, este vina doamnei Monica Macovei, care nu aplică aceste legi.

A doua chestiune, am aflat tot ieri că există un ordin al procurorului general, Ilie Botoş, prin care se constituie un grup tehnic şi numai acest grup tehnic vizează dacă ajunge mai departe sau nu cererea oricărei persoane către procurorul general al României ca să o predea mai departe acestei comisii specializate. Or, cererea mea a fost respinsă fără nici un fel de motivare, ceea ce este o chestiune deosebit de gravă, nici măcar nu a ajuns pe masa procurorului şef al României, în schimb toate datele pe care eu le-am transmis într-un dosar au ajuns la Parchetul general pentru a se transforma într-un dosar penal, dacă este sau nu este cazul.

În aceste condiţii, eu nu ştiu ce să mai cred, nu ştiu dacă este vorba de o muşamalizare, pentru că este foarte clar pentru toată lumea şi în orice stat normal s-ar fi constatat de la început că domnul Berceanu este incompatibil. De cel puţin trei ani ar fi trebuit să se constate că domnul Berceanu este incompatibil cu funcţia de senator al României, iar faptul că a minţit în declaraţia de avere şi de interese are implicaţii penale.

Aşadar nu ştiu dacă este vorba de o muşamalizare a cazului sau cineva şi-a dat seama că sunt implicaţii penale şi a trimis dosarul mai departe la Parchetul General al României.

Eu aştept să văd ce se va întâmpla pe viitor şi, fără îndoială, mă voi bate ca legea să fie aplicată. Această lege, aşa proastă cum o vede doamna Macovei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Dacă mai sunt colegi în sală ce doresc să-ţi susţină declaraţia politică?

Nu mai sunt.

Au depus în scris declaraţiile politice din partea Grupului parlamentar al PSD doamna deputat Manuela Mitrea, domnul deputat Ion Mocioalcă, doamna deputat Doina Dreţcanu, domnul deputat Aurel Gubandru, domnii deputaţi Gheorghe Chiper, Nicolae Bădălău, Aurel Vlădoiu, Vasile Puşcaş şi Ion Stan.

Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus în scris declaraţiile politice domnii deputaţi Claudius Mihail Zaharia şi Mihai Mălaimare.

Din partea Grupului parlamentar al PD au depus în scris declaraţiile politice domnii deputaţi Mircea Man, Daniel Buda, Dumitru Ion Buchianu, Aurel Olărean, Anca Constantinescu, Constantin Traian Igaş, Marius Rogin, Liviu Miroşeanu, Roberta Anastase, Monica Iacob Ritzi şi Petru Movilă.

Din partea Grupului parlamentar al PRM a depus în scris declaraţia domnul deputat Paul Magheru.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Daniela Popa.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Miron Ignat.

Cu aceasta, şedinţa consacrată declaraţiilor politice s-a încheiat.

Mulţumesc pentru participare.

(Următoarele declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Aledin Amet:

"Este nevoie, în municipiul Constanţa, de o nouă sală de sport".

Indiscutabil, municipiul Constanţa reprezintă un loc extrem de important atât din punct de vedere demografic, dar şi din punct de vedere economic, oraşul cunoscând o reală şi benefică dezvoltare. Firesc, în acelaşi ritm, viaţa culturală şi viaţa sportivă au devenit repere importante ale cetăţii, dovadă fiind implicarea unui număr din ce în ce mai mare de doritori de spectacole autentice.

În această ordine de idei, este nevoie ca în municipiul de la malul mării să fie construită o nouă sală de sport, cea existentă nemaiputând acoperi cerinţele actuale. Performanţele echipelor constănţene, precum şi ale sportivilor constănţeni, sunt, cel puţin în ultimii ani, numeroase, fapt ce a dus la atragerea publicului în tribunele sălii de sport din localitate. Dacă ţinem cont şi de faptul că judeţul este şi unul turistic, nevoia de a exista un astfel de obiectiv de interes general este certă.

Autorităţile centrale trebuie să se preocupe ca, împreună cu cele locale, să iniţieze şi să finalizeze un astfel de demers. Sportul trebuie să reprezinte o prioritate a oricărei guvernări, fiind, deja, oriunde în lume, considerat un fenomen social. Oferindu-le tinerilor posibilitatea de a se afirma prin sport, respectăm principiile valorilor autentice.

Activitatea sportivă în judeţul pe care-l reprezint este intensă. Prin urmare, această pledoarie a mea pentru construirea unei noi săli de sport în municipiul Constanţa.

Doamna Anca Constantinescu:

"5 iunie - Ziua Mondiala a Mediului"

La prima Conferinţă mondială din domeniul protecţiei mediului, de la Stockholm, 5-16 iunie 1972, la care au participat delegaţi din 114 state, între care şi România, ziua de 5 iunie a fost proclamată Ziua Mondială a Mediului.

Printre numeroasele documente ale acestei manifestări de amploare a fost adoptat Planul de acţiune privind mediul, ce conţine 109 recomandări adresate statelor, privind protecţia mediului. Acestea, fiind fără forţă juridică obligatorie, urmau să fie puse în aplicare prin adoptarea unor reglementări naţionale în concordanţă cu aceste texte.

Astfel, acest plan a condus la adoptarea ulterioară a altor măsuri, la nivel internaţional, regional sau naţional, cum ar fi, de exemplu, Carta mărilor (Protecţia Mării Baltice, Protecţia Mării Negre), Protecţia Antarcticii.

Documentul principal al acestei conferinţe este Declaraţia finală asupra mediului, care porneşte de la premisa că omul este, în acelaşi timp, creatorul şi distrugătorul ambianţei care îi oferă suportul fizic al vieţii şi posibilitatea de a se dezvolta din punct de vedere social, intelectual, moral şi spiritual. Totodată, declaraţia subliniază legătura organică dintre protecţia mediului şi progresul economic şi social al popoarelor, în contextul eliminării efectelor negative ale subdezvoltării.

Protecţia mediului este o problemă a tuturor, pe de o parte a dezvoltării societăţii, iar pe de altă parte a redresării, conservării şi ocrotirii mediului. Pentru a rezolva într-un mod cât mai eficient această problemă, s-a trecut la elaborarea unor strategii în domeniu, precum şi a unor planuri de acţiune, la nivel internaţional, european, naţional, regional şi local. O strategie privind protecţia mediului trebuie să definească liniile generale, principiile, direcţiile, obiectivele şi criteriile de identificare a acţiunilor care să conducă la o dezvoltare economică şi socială durabilă şi care să ţină seama de problematica privind mediul. Planul de acţiune trebuie să conţină obiective şi sarcini concretizate şi cuantificate în timp, spaţiu şi în privinţa costurilor. Fără ocrotirea mediului nu se poate asigura dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă include protecţia mediului, iar protecţia mediului condiţionează dezvoltarea durabilă.

Integrarea României în Uniunea Europeana presupune şi o atentă gestionare a mediului şi resurselor naturale. În acest sens, Ministerul Mediului derulează programe coerente în vederea conservării şi ocrotirii mediului. Mă folosesc de acest prilej pentru a îmi exprima disponibilitatea pentru colaborări cu partenerii guvernamentali şi societatea civilă în vederea obţinerii unor rezultate pozitive.

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Declaraţie politică: "Mediul, frate cu bulgarul"

Stimati colegi,

In fiecare an, pe data de 5 iunie, este sărbătorită pe plan internaţional Ziua Mondială a Mediului. Anul acesta, manifestările se desfaşoară sub deviza "Stoparea deşertificării în zonele afectate de ariditate". Evident, doamnă Sulfina Barbu, acesta nu este cazul la noi încă, unde inundaţiile şi modul în care autorităţile au reuşit aşa-zis să le prevină, au avut grijă să fie evitată deşertificarea. Însă, aş dori să propun o altă deviză, care tot prin grija ministerului pe care îl conduceţi se impune "Stoparea deşertificării în zonele litorale afectate de ariditatea deciziilor ministerului mediului".

Pe data de 1 iunie, teoretic, a început sezonul estival. Minunat! Vă imaginaţi deja plajele întinse, pescăruşii, umbreluţele şi şezlongurile, vuietul şi briza mării, terasele deschise şi câte alte modalităţi de divertisment, menite să vă desprindă de atmosfera de muncă şi să vă asigure o bine-meritată vacanţă. Ei bine, aş dori să vă prezint o altă versiune şi dacă aş avea un retroproiector, v-aş prezenta şi fotografii, însoţite poate de un fond sonor al trupei Sistem. Să începem: plajele, da, sunt întinse, iar pe toată întinderea lor găsiţi o mare diversitate de pet-uri, învelitori de la diverse dulciuri (păstrate poate pentru cei ce participă la promoţii), hârtii şi cârpe, scoici, lemne, paie, sticle şi cioburi şi câte şi mai câte, astfel încât banalii sâmburi de piersici par a inofensive jucării ale pescăruşilor. Umbreluţele şi şezlongurile visate sunt eventual teanc, din loc în loc, deoarece datorită onor-ministerului încă nu s-a lămurit care plajă a cui este şi dacă este şi cel ce o deţine nu are cui să o paseze, evident, pe bani mai mulţi decât a luat statul cel cuminte. Pentru pescăruşi şi mare, se pare că încă nu s-a găsit o ordonanţă care să le închidă gura. Însă, urmează terasele. Mai ceva decât în cazul şezlongurilor, întâi s-a interzis construirea de beach-baruri, ba chiar s-a decis dărâmarea câtorva care mai rezistaseră. Nu de mult, s-a decis totuşi că dă bine să existe. Dar problema este încă disputată. Unii construiesc, alţii nu încă. Pe plajele deţinute de cei ce au câştigat licitaţia. Şi nu de către ei.

Zonele de plajă adjudecate au fost câştigate de firme care nu au legătură cu turismul, ceea ce nu se întâmplă în alte ţări unde operatorii hotelieri sunt cei care administrează plajele. Autorităţile trebuiau să organizeze licitaţia pentru concesionarea plajelor la sfârşitul sezonului estival trecut, şi nu la începutul acestui sezon, pentru ca operatorii să aibă timp să le amenajeze corespunzător, iar agenţiile de turism să poată să îşi pregătească oferte coerente.

Să vă mai spun şi câteva dintre titlurile de prin ziare "Zece la sută dintre români întorc spatele turismului autohton", "România încasează din turism mai puţin ca Ungaria şi Bulgaria", "Mai mult de 15 mii de turişti străini şi-au anulat concediile pe litoralul românesc". Cred că sunt de categoria "no comment". Şi nu daţi vina doar pe gripa aviară. Românii, după cum aţi observat cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi a zilelor libere de 1 mai, românii au prins gustul Bulgariei, care, până la urmă nici nu e cu atât de mult mai departe decât litoralul românesc, ca distanţă vorbind, dar ca şi raport calitate-preţ se pare că este. Şi cum ar putea fi altfel când acolo nu se schimbă anual proprietarii, metoda de închiriere sau concesionare, permisiunea de a avea o terasă sau nu etc. Bine, pe de altă parte, lucrările la calea ferată care au început chiar înainte de 1 mai şi cum simultan au început şi lucrări pe tronsoanele de autostradă, s-ar putea ca aceasta să fie chiar strategia comună a celor două ministere de a-i ţine departe pe români de litoralul bulgăresc. Sau mai bine spus, de litoral. Românesc sau bulgăresc.

Litoralul românesc are o lungime de aproximativ 245 de kilometri, iar litoralul bulgăresc are aproximativ 380 de kilometri şi e amenajat în proporţie de 80%. La noi, încă nu se ştie clar care porţiune de plaja, a cui e. Dar să mai fie amenajate. Nici o plajă românească nu îndeplineşte condiţiile internaţionale de calitate pentru a fi inclusă în programul Blue-flag, iar bulgarii au aproximativ 14 zone de plajă atestate conform normelor internaţionale. Dumneavoastră ce aţi alege? Iar doamna ministru abia acum, în sezon s-a gândit la varianta de a se consulta cu hotelierii. Abia acum... cu plajele deja concesionate cu străinii care au venit din mai şi s-au umplut de nervi pentru că nimic nu era deschis sau amenajat (nu că acum ar fi)... abia acum deci, sunt întrebaţi cei care au investit deja şi au experienţă în turism.

Aş dori să vă întreb, doamnă Barbu, dacă anul acesta, la sfârşitul sezonului, turismul românesc la malul mării iese în pierdere, vă asumaţi răspunderea pentru deciziile stranii pe care de doi ani le luaţi cu foarte puţin înainte de începutul sezonului, bulversând toate activităţile de pe litoral? Şi dacă totuşi veţi rămâne în funcţie până la începutul sezonului estival 2007, ne promiteţi că orice alte ordonanţe veţi da şi orice experimente abracadabrante veţi decide să faceţi legat de litoral, le luaţi măcar de prin februarie-martie, ca să se poată stabiliza - oricum aţi pofti dumneavoastră în 2007 - activităţile până când vin turiştii? Sau convocaţi o întrunire cu domnul ministru al transporturilor, cu cel al agriculturii şi cu şeful dumneavoastră direct şi transmiteţi populaţiei un fluturaş despre încă un sezon estival reuşit în ciuda intemperiilor...

Şi în final, pentru că aţi luat 2 decizii aleatoare care au făcut rău, una pe termen lung şi alta pe termen scurt, avizarea negativă a proiectului şoselei de coastă care ar fi avut finanţare externă şi licitaţiile pentru concesionarea plajelor făcute abia cu puţin înainte de acest sezon vreau să vă întreb ce alte surprize ne mai pregătiţi? De ziua mediului poate ne faceţi surpriza ca sub pretextul unei inspecţii la început de sezon să veniţi pe litoral şi să vă înfruptaţi din bucuria de a vedea şantierele în lucru, terasele unde mâncarea îţi este "condimentată" de la construcţia de alături şi nu te poţi auzi cu cei din jur din cauza flexurilor şi compresoarelor şi să faceţi plajă pe prosopul aşezat între gunoaiele pe care încă concesionarii nu s-au decis cine să le strângă, asta dacă nu aveţi o alternativă "vieneză" pentru petrecerea vacanţei la soare.

Sau... poate ne faceţi o altă surpriză...

Administraţia Naţională de Meteorologie a emis avertizări meteorologice privind înregistrarea unor cantităţi însemnate de precipitaţii, cantităţi de 40 de l/mp, pana la 80 de l/mp, cele mai afectate bazine hidrografice vor fi cele din zonele de vest şi de centru ale ţării. Vă spun asta ca să nu fie luat iar prin surprindere ministerul pe care îl conduceţi... şi poate, să faceţi oarece pregătiri privind acest aspect.

Domnul Aurel Gubandru:

Recent, la Buzău, a avut loc manifestarea organizată cu ocazia inaugurării Bibliotecii Franceze, ca filială a Bibliotecii judeţene "V. Voiculescu", constituind un liant important între civilizaţia română şi cea franceză, reuşită după încercări pe parcursul a 15 ani.

La manifestare au fost prezenţi reprezentanţi ai ambasadei franceze din Bucureşti, ai Ministerului Afacerilor Externe, preşedintele Lion Club din Franţa şi preşedintele Lion Club Buzău, reprezentanţi ai Consiliului judeţean Buzău, directorul Bibliotecii judeţene, deputaţi de Buzău, directorii unor importante instituţii de cultură buzoiene, precum şi Doru Novacovici, preşedintele Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, iniţiatorul acestui proiect.

Reprezentanta Ambasatei Franceze la Bucureşti, Aurelie Richard, s-a arătat impresionată de eforturile făcute de autorităţile locale pentru a finaliza proiectul acestei biblioteci şi a declarat, printre altele, că sub semnul francofoniei, pe plan cultural vor fi organizate o serie de festivaluri, având ca punct forte Seminarul Francofoniei care, în luna septembrie, va reuni, la Bucureşti, numeroşi şefi de stat şi de Guvern ai ţărilor membre în Organizaţia Internaţională a Francofoniei.

Biblioteca Franceză din Buzău deţine în prezent circa 8000 de volume, toate provenite din donaţii din Franţa, numărul acestora urmând să crească ca urmare a colaborării dintre cele două ţări, prin organizarea unor acţiuni comune dedicate acestui scop.

Ca membru al ţărilor francofone în România, cultura franceză este foarte apreciată, existând mulţi cetăţeni interesaţi de studiul acestei limbi, lucru ce va fi înlesnit pentru buzoieni de această filială a Bibliotecii judeţene.

Prezent fiind la inaugurarea Bibliotecii Franceze la Buzău, am constatat că vestea deschiderii a stârnit interesul buzoienilor şi, în special, al elevilor şi profesorilor şi sper ca această colaborare cu partea franceză să continue şi să se extindă pentru a putea funcţiona ca o bibliotecă modernă.

Este un eveniment care încununează un efort deloc uşor al unui vis împlinit.

Domnul Gabriel Sandu:

"Mai putem vorbi de calitate în educaţia românească?"

Deşi am promis că nu vom mai fi vreodată în situaţia în care să nu ştim dacă o să ne trimitem copiii la şcoală mâine sau nu, mă văd nevoit să constat că blocarea sfârşitului de an şcolar a devenit o tradiţie românească de vară.

Reforma nevăzută a ministrului Mihail Hărdău îşi arată efectele într-o nouă grevă a profesorilor. Marii perdanţi ai dezacordurilor dintre sindicate şi minister sunt însă elevii şi părinţii, care nu ştiu ce să facă şi încotro să meargă.

Cum ne putem aştepta să avem un sistem educaţional performant dacă nu suntem în stare să asigurăm o minimă continuitate în programul şcolar?

Prevederile din acordul cu Guvernul, care a dus la suspendarea grevei profesorilor în luna noiembrie, nu au fost respectate.

Sumele alocate pentru investiţii în infrastructură, dotări etc., se situează la doar 9% din ceea ce s-a promis în 2005. Mai mult, nu a fost elaborată o lege a salarizării care să pună, în sfârşit, nişte baze clare şi transparente în ceea ce priveşte sistemul de salarizare al personalului din învăţământ. Termenul pentru această lege a fost 15 aprilie.

În momentul în care domnul Hărdău şi-a asumat mandatul de ministru al educaţiei, am presupus în mod normal faptul că domnia sa cunoaşte foarte bine particularităţile şi cerinţele specifice postului în care se află.

Mi se pare inadmisibil faptul că, în momentul în care există fonduri externe, virtual nelimitate, pentru proiecte de educaţie, ministerul nu face un program de informare şi asistenţă pentru accesarea acestor fonduri.

Nu este o problemă de bani, este o problemă de management. În cazul în care managementul de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării ar fi fost unul performant, nu mă îndoiesc de faptul că acum nu am fi mai avut asemenea probleme.

Rămâne totuşi o mare problemă: elevii şi părinţii sunt ţinuţi într-o tensiune totală, ca între ciocan şi nicovală, de către domnul Hărdău care transmite părinţilor că ei sunt cei care ar trebui să dea cu pumnul în masă de o parte şi de salariaţii din învăţământ care ameninţă cu blocarea anului şcolar de cealaltă parte.

Cred totuşi că a venit timpul să ne gândim, în primul rând, la oameni şi nu să declinăm responsabilităţi.

Domnul Petru Movilă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În ultima vreme, în interiorul Coaliţiei de guvernământ, se vorbeşte tot mai des despre unele schimbări posibile şi necesare la nivelul Executivului.

În mod firesc, presa a preluat tema cu entuziasm, transformând-o într-un subiect de dezbatere publică în care se întâlnesc şi se ciocnesc cele mai diverse păreri şi soluţii.

Tema este cu adevărat importantă, iar soluţiile preconizate de partidele componente ale Coaliţiei diferă, uneori la nivelul detaliilor, alteori la nivel esenţial.

PD a exprimat, prin vocea preşedintelui său, domnul Emil Boc, un punct de vedere clar şi tranşant în această chestiune, iar Grupul nostru parlamentar îl va sprijini fără rezerve.

Înainte de toate, PD nu acceptă o simplă remaniere, adică o simplă schimbare de persoane deşi, fără îndoială, nu putem nega nici importanţa unei remanieri. Noi dorim o restructurare sensibilă a Guvernului, care să ducă în principal la o reducere a numărului de portofolii şi de agenţii subordonate acestuia; considerăm, de exemplu, că nu sunt necesare 3 posturi de vicepremier, ci maxim unul cu responsabilităţi foarte clare.

De ce dorim această restructurare? Pentru că, mai înainte de toate, acest lucru a fost înscris în Programul de guvernare cu care am câştigat alegerile. Am promis atunci românilor că vom simplifica structura unui Executiv pe care fosta guvernare o umflase până la dimensiuni inacceptabile, motivul pentru care PSD-ul făcuse acest lucru fiind satisfacerea propriei clientele piolitice.

În al doilea rând, s-a observat, în acest an şi jumătate de la preluarea puterii, că multe din numeroasele agenţii subordonate Executivului au atribuţii care se suprapun, urmarea fiind o cheltuire inutilă a banilor publici dar şi o eficienţă scăzută a actului de conducere datorită conflictului de competenţe între Agenţii.

Guvernul însuşi are prea multe portofolii în comparaţie cu majoritatea guvernelor din UE: trei funcţii de vicepremier, unele de miniştri delegaţi şi numeroase de secretar de stat, s-au dovedit a fi mult prea multe pentru un Guvern eficient al unei ţări ca România. De ce nu s-a făcut restructurarea până acum?

Ştiu că anul 2005 a fost unul tragic pentru România, care a fost lovită de cele mai mari inundaţii din istoria noastră. Anul acesta ne-a lovit gripa aviară, dar eu sunt convins că vom reuşi să o stopăm în scurt timp.

Indiferent însă de cum vor evolua lucrurile, să nu uităm ce este cel mai important: raportul de ţară al C.E. din mai şi cel care va veni în octombrie şi care va fi hotărâtor. Or, din mai până în octombrie, România va trebui să dovedească faptul că este capabilă de integrarea n UE la 1 ianuarie 2007. Dar acest lucru, după părerea noastră, nu este posibil cu un Guvern supradimensionat, cu agenţii care se calcă pe picioare unele pe altele, cu o cohortă de funcţionari cu responsabilităţi prea restrânse.

În faţa a ceea ce ne aşteaptă în octombrie, nici un argument împotriva restructurării nu rezistă.

În sfârşit, dar nu în ultimul rând, Alianţa trebuie să respecte promisiunea făcută românilor de a construi un Guvern mai ieftin şi mai eficient.

Grupul nostru parlamentar va sprijini, fără rezerve, această iniţiativă a PD.

Domnul Valeriu Gheorghe:

România este direct interesată de promovarea regiunii Mării Negre în contextul unei politici externe active, conduse de Ministerul de Externe, politici ce sunt puse în serviciul promovării cooperării, democratizării, stabilităţii şi prosperităţii pe continentul european.

Forumul organizat la Bucureşti se adresează, în primul rând, actorilor interesaţi în regiunea Mării Negre. Temele principale aduse în discuţie au fost evaluarea problemelor reale ale acestui spaţiu, priorităţile de acţiune şi modalităţile optime de conturare a unor planuri comune.

Valoarea strategică a zonei constă în potenţialul neexploatat de nod de legătură între est şi vest. În opinia mea, această zonă, de multe ori marginalizată, poate constitui un adevărat pilon de susţinere a demersurilor iniţiate de către instituţiile europene în privinţa combaterii criminalităţii ori în privinţa extinderii comunităţilor democratice, pentru a numi doar două astfel de exemple.

Acest forum este punctul de plecare în elaborarea unei strategii privind abordarea regiunii nu ca o periferie a Europei, ci ca o parte a spaţiului european şi euro-atlantic, la începutul secolului XXI. Consolidarea unei regiuni a Mării Negre democratice şi dezvoltate, ce se bucură de stabilitate şi creştere economică durabilă, contribuie la securitatea regiunii şi a întregului continent.

Consider că stabilitatea într-o anumită zonă se datorează, în principal, dialogului permanent care favorizează, la rândul lui, dezvoltarea economică, permiţând regiunii să evolueze din postura marginalităţii, spre centrul noului spaţiu politic şi de securitate european. Statele din regiune nu pot face faţă eficient provocărilor din domeniul securităţii dacă acţionează singure, izolate.

Numeroase organizaţii regionale şi internaţionale tratează aspecte legate de securitate, democraţie şi economie. Cu toate acestea, nu există un cadru pentru dialog şi interacţiune între actorii interesaţi care să fie mai puţin instituţionalizat şi mai mult orientat către rezultate.

Ce poate aduce nou acest Forum este creşterea încrederii reciproce şi promovarea proiectelor regionale care vin în întâmpinarea adevăratelor nevoi ale regiunii într-o manieră de cooperare, bazată pe solidaritate şi transparenţă. Regiunea Mării Negre are nevoie de politici pro-active, de canale de influenţă, de noi oportunităţi pentru dialog, capabile să schimbe mentalităţi şi să identifice cei mai potriviţi purtători de mesaje şi catalizatori ai acţiunii, pentru atingerea scopului nostru comun.

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

"Copiii au dreptul să fie ascultaţi"

De 1 iunie, copiii s-au gândit că au dreptul să fie ascultaţi. De aceea au organizată în acea dată o dezbatere la Palatul Parlamentului la care au invitat parlamentari din 5 comisii permanente, să le asculte problemele cu care se confruntă, să le răspundă la întrebările pe care şi le pun şi, eventual, să preia în iniţiative legislative o parte din ideile şi soluţiile lor concrete.

Consiliul copiilor "SPUNE" este o iniţiativă a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi beneficiază de finanţare prin intermediul proiectului Phare "Campania de educaţie privind drepturile copilului". Consiliul copiilor este un forum de discuţii al cărui scop este de a oferi copiilor şi tinerilor oportunitatea de a-şi exprima opiniile lor şi de a fi ascultaţi de politicieni, autorităţi locale, media, de a ajuta la mobilizarea copiilor, părinţilor şi a comunităţii, pentru protecţia şi promovarea drepturilor lor.

Subiectele dezbătute au o importanţă deosebită pentru ei: calitatea educaţiei, discriminarea, violenţa în şcoli, modalităţi de petrecere a timpului liber. Ei au demonstrat că îşi cunosc drepturile şi le-au exprimat în limbajul lor: "Am dreptul la o educaţie potrivită aptitudinilor mele"; "Am dreptul la îngrijire specială pentru nevoile mele speciale"; "Am dreptul să primesc îngrijiri medicale"; "am dreptul să fiu tratat la fel, indiferent de culoarea mea, de rasă, sex, limbă sau religie"; "Am dreptul să vorbesc şi să fiu ascultat"; "Am dreptul să fiu mândru de lucrurile în care cred şi în tradiţia mea".

Art. 12 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, ratificată şi de România, dă dreptul copilului de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.

Din păcate, la întrebarea de ce nu sunt şi ei consultaţi la legiferarea drepturilor lor, nu a putut răspunde nici unul dintre puţinii parlamentari prezenţi.

Noi, în dubla calitate pe care o avem, de adulţi şi de parlamentari, ar fi trebuit să luăm în considerare şi opiniile lor, ţinând cont de vârsta şi de gradul lor de maturitate.

Din păcate, nu a fost singura întrebare la care nu au primit răspuns; cine le poate răspunde de ce sistemul educaţional este lacunar în toate cele trei aspecte, cantitativ, calitativ şi educativ, de ce există discriminare în rândul copiilor cu dizabilităţi, de ce nu se iau măsuri pentru combaterea violenţei în şcoli, de ce statul oferă unui elev doar 13,3% din cât are nevoie pentru a se duce zilnic la şcoală, excluzând alimentele necesare pentru un copil bine hrănit, îmbrăcămintea sau logistica absolut obligatorii pentru continuarea procesului educaţional în familie.

Consiliul copiilor "SPUNE" a dat dovadă de maturitate şi seriozitate în dezbaterile purtate, solicitând o implicare activă a lor în luarea deciziilor, precum şi la planificarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea tuturor problemelor care au legătură cu drepturile copilului.

Vă propun să demonstrăm că am înţeles demersul lor şi că vom ţine cont de el consultând copiii ori de câte ori vorbim despre drepturile lor, reafirmându-ne obligaţia de a acţiona în vederea protejării şi promovării drepturilor tuturor copiilor, inclusiv ale adolescenţilor.

Să le respectăm demnitatea şi să asigurăm o lume mai bună pentru toţi copiii!

Doamna Gabriela Nedelcu:

"Ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, este obligat să-şi dea demisia"

Reforma sistemului sanitar pe care aţi propus-o se dovedeşte, aşa cum aţi fost avertizat, că nu este decât o antireformă, domnule ministru economist al sănătăţii.

Efectele negative ale reformei geniale din sistemul medical românesc, implementată prin noul pachet legislativ ce a intrat în vigoare pe 28 mai 2006 nu a întârziat să apară. Astfel:

Încă din prima zi a lunii iunie întreg bugetul alocat pentru medicamente compensate şi gratuite a ost epuizat. Românii mor la cozile din farmacii!

Peste 400 de directori de spitale vor fi schimbaţi din funcţie, iar consiliile de administraţie din aceste spitale vor fi dizolvate. Numirile interimare pe care le-aţi făcut până la această dată dovedesc politizarea sistemului. În aceste funcţii aţi numit doar clientela partidelor aflate la guvernare (exemplu: Cătălin Florin Cîrstoiu, noul director medical la Spitalul de Urgenţă Bucureşti, este fiul prefectului de Argeş, Ion Cîrstoiu, fin al preşedintelui României, Traian Băsescu). Cât de eficienţi vor fi aceşti supermanageri în condiţiile în care bugetele alocate rămân neschimbate?

Peste 2000 de doctori vor fi pensionaţi forţat, încălcând astfel normele Uniunii Europene, unde vârsta de pensionare a medicilor este de 65 de ani. Aţi evaluat ce consecinţă nefastă asupra actului medical o va avea pensionarea forţată a peste 2000 de medici specialişti în condiţiile în care sistemul medical are o criză de personal accentuată? Cine va despăgubi medicii care au încheiat contracte de leasing, contracte de comodat, concesiune sau închiriere a cabinetelor medicale până la vârsta de pensionare actuală?

În concluzie, domnule ministru CAP-ist al sănătăţii:

• Această reformă este împotriva cetăţenilor din România.
• Prin aceste legi aţi creat un adevărat haos în sistemul sanitar.
• Prin aceste măsuri furaţi, practic, românilor un drept garantat: dreptul la sănătate.

De aceea aveţi obligaţia faţă de toţi românii să vă prezentaţi demisia.

Domnul Aurel Olărean:

"Psihoza gripei aviare - element de instabilitate politică şi economică"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În haosul general creat de apariţia gripei aviare în peste 120 de localităţi, factorii responsabili cu gestionarea crizei nu fac decât să sporească şi mai mult confuzia. Declaraţiile din media se lovesc cap în cap, concluziile sunt departe de a fi finalizate şi, totuşi, nu există zi în care să nu fie avansată o nouă ipoteză, mai fantezistă ca prima... Declaraţiile specialiştilor nu sunt la unison, ceea ce nu face decât să sporească haosul şi neîncrederea în măsurile luate. Impresia generală este că autorităţile au fost luate pe nepregătite, că nimeni nu a anticipat că focarele inactive pe perioada de iarnă se vor reactiva primăvara aşa că fiecare judeţ a făcut cum a crezut de cuviinţă. Nu se poate, sau nu se vrea, ca strategia aplicată de Ministerul Agriculturii să fie înţeleasă şi asta sporeşte confuzia.

Să nu uităm că în afară de aspectul sanitar general, există şi aspectul uman, respectiv mii de oameni sunt închişi în zone de carantină, viaţa lor cotidiană este grav perturbată şi nici măcar nu se ştie cât va mai dura această nebunie. Dacă criza din 2005 a fost stinsă şi focarele izolate relativ repede fiind vorba de cazuri izolate în localităţi mici, în prezent localităţile sunt depăşite de situaţie. Fiind vorba de o extindere a bolii, plecându-se de la unităţi avicole mari cu vânzări de zeci de mii de păsări, este necesară o strategie unitară la nivel naţional, strategie care se pare că nu există. Este tardiv şi inutil acum să fie schimbat un director sau doi de la direcţiile veterinare judeţene. Normal era ca aceşti directori să fie pregătiţi înainte pentru situaţii de criză.

Factorii de răspundere au trecut la măsuri radicale, fără a fi însă siguri de rezultate. Personal nu ştiu dacă eutanasierea în masă a păsărilor dintr-o localitate poate stinge focarul. Sunt specialişti care susţin exact contrariul: păsările trebuiau lăsate în viaţă, dar închise în spaţii sigure şi izolate, şi astfel o parte dintre ele se imunizau la virusul gripei aviare. La sfârşitul campaniei o să solicit Ministerului Agriculturii informaţii despre sumele cheltuite ca să avem o idee despre rentabilitatea măsurilor luate şi tare mă tem că deja ştiu rezultatul.

Şi în tot acest haos mediatic intervine şi declaraţia-raport a SRI. O declaraţie lipsită de fond şi fără nici o acoperire în fapte. Este grav să afirmi că virusul a fost importat de la păsările din două ţări vecine, care nu au declarat nici un caz de gripă aviară la OMS. În calitate de serviciu de informaţii al unei ţări trebuie să-ţi asumi răspunderea pentru astfel de afirmaţii şi, mai ales, să le susţii cu probe indubitabile, or, până acum, nu am auzit să existe astfel de probe. Sau poate există, dar SRI, după ce a aruncat informaţia presei, nu a mai făcut publice şi documentele respective.

Putem fi însă siguri de un lucru: industria avicolă din România este în pragul falimentului, şi asta după ce până acum era una dintre cele mai profitabile. O reducere bruscă a vânzărilor cu 60-80% nu poate fi suportată de nici un producător din resurse proprii, aşa că mulţi vor trage definitiv obloanele. Oricum, imaginea României pe piaţa industriei agro-alimentare europene era nesigură, deci, în condiţiile actuale concurenţa externă va elimina de pe piaţă industria avicolă românească. Probabil că există şi factori naturali externi, dar principala răspundere a acestui dezastru aparţine unor specialişti iresponsabili şi total nepregătiţi în situaţii de criză.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declaraţie politică: "PSD întinde o mână de ajutor Puterii Portocalii"

Procesul de integrare a României în Uniunea Europeană este în pericol de a fi sabotat de struţo-cămila politică portocalie, de Puterea care se află vremelnic la conducerea ţării. În loc să se apuce serios de treabă şi să surmonteze "handicapurile" arătate de UE în Raportul de Ţară din 16 mai 2006, dar şi în alte scrisori de avertizare anterioare, guvernanţii noştri s-au apucat de restructurări ale Guvernului şi de "păruieli" infantile.

Cele patru steguleţe roşii şi patruzeci şi patru steguleţe galbene, pe domenii care ţin strict de activitatea de guvernare, nu se rezolvă prin declaraţii politice triumfaliste şi pline de vervă, aşa cum a făcut premierul Tăriceanu în plenul Parlamentului, ci printr-un calendar de acţiuni concrete. Certurile din interiorul coaliţiei de guvernare au atins cote alarmante, iar politicienii PNL, PD, UDMR şi PC nu se mai pot concentra pentru atingerea obiectivului fundamental pentru ţara noastră: integrarea în Uniunea Europeană. Oamenii Puterii au probleme mult mai importante de rezolvat acum: reîmpărţirea "ciolanului", circul mediatic, joaca de-a "uite gripa aviară, nu e gripa aviară".

Uniunea Europeană este cu ochii pe noi, ne-a dat o şansă până în luna octombrie pentru a scăpa de cartonaşele roşii şi galbene, care atârnă ca nişte pietre de moară. Este în pericol întregul efort de ani de zile întreprins de ţara noastră pentru integrarea în UE!

Partidul Social Democrat face un apel către întreaga clasă politică:

Este important, astăzi mai mult ca oricând, ca toate forţele politice parlamentare şi neparlamentare să-şi dea mâna pentru a duce România în marea familie europeană, acolo unde îi este locul.

Facem un apel primului-ministru să vină urgent în faţa Parlamentului şi să-şi asume răspunderea, conform Constituţiei, pe un calendar clar de responsabilităţi, obiective şi termene precise pentru ca la raportul de monitorizare din toamnă să ne prezentăm cu temele făcute şi să primim, în sfârşit, unda verde de la Uniunea Europeană!

De asemenea, Parlamentul şi întreaga clasă politică românească trebuie să facă lobby pe lângă cele şapte parlamente, care urmează să ratifice tratatul de aderare al României la UE.

Aşadar, este nevoie acum de consens naţional! PSD are oameni competenţi, care pot să lucreze împreună cu oamenii Puterii pentru a ajuta Guvernul în această perioadă dificilă. Întindem o mână de ajutor politicienilor portocalii, dar condamnăm cu fermitate această pasivitate iresponsabilă!

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Modelul european în sport trebuie aplicat şi în România."

Activitatea sportivă este un fenomen extrem de important pentru societate, aceasta implicând un număr mare de persoane şi contribuind la formarea unui mod de viaţă sănătos.

În societatea modernă, sportul, privit sub triplu aspect - competiţie, activitate fizică, spectacol - beneficiază de o organizare adecvată, ţinând cont de legi şi regulamente. Sportul astăzi este specializat şi orientat spre record, iar activităţile sportive au devenit elemente aducătoare de profit pentru multe persoane şi firme.

Statul, reprezentat de organizaţiile guvernamentale, intervine în dezvoltarea sportului din mai multe motive: unele pot fi de natură socială - a oferi populaţiei o bază din ce în ce mai largă pentru divertisment şi educaţie, dar şi o cale de întărire a sănătăţii, iar altele de natură instituţională, prin îndeplinirea unor obiective de politică externă, respectiv îmbunătăţirea relaţiilor internaţionale.

Uniunea Europeana este din ce în ce mai preocupată de dezvoltarea sportului la nivel comunitar, fie că se numeşte sport pentru amatori sau sport profesionist. Trei mari domenii ale politicii comunitare se intersectează cu sportul: libertatea de circulaţie, concurenţa şi politica audiovizualului.

Definiţia oficială a sportului, singura de altfel, este dată de Carta Europeana a Sportului elaborată de Consiliul Europei, în articolul 2. Sportul este definit ca o serie de activităţi fizice, care într-o competiţie organizată sau nu au ca obiect ameliorarea condiţiei fizice sau psihice, dezvoltarea relaţiilor sociale sau obţinerea de rezultate în diferite competiţii.

Pe plan economic, sportul este un sector în plină expansiune, iar în Europa s-a dezvoltat rapid în ultimii ani, progresul economic şi social a facilitat atât dezvoltarea sportului, cât şi a marilor organizaţii. Sub aspect economic sportul reprezintă sectorul cu cea mai spectaculoasă dezvoltare.

Un sector sportiv în care statele europene au investit sunt bazele sportive cu tot ce înseamnă ele: sălile de încălzire, sălile de masaj, vestiare, bazine cu apă, cabinete medico-spotrive, cabinete pentru antrenori, puncte cu apă potabilă şi locuri rezervate pentru parcarea vehiculelor.

Europenii, aşadar, acordă o importanţă sporită mişcării sportive, iar pentru noi acest lucru ar trebui să constituie un model de urmat. Transpunerea modelului european de sport în România ar trebui făcută cu maximă responsabilitate şi urgenţă, pentru că noi avem destule valori care într-un astfel de cadru s-ar dezvolta şi performa mult mai mult. De asemenea, implicarea statului ar trebui să fie mai eficientă în special în găsirea surselor de finanţare pentru sportul romanesc, care după colapsul regimului comunist din 1989, a intrat într-o perioadă de tranziţie.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

De Ziua Înălţării Domnului, la Ţiganca, în Basarabia de Sud, a fost inaugurat cimitirul militar de la Ţiganca al ostaşilor români căzuţi pentru recucerirea Basarabiei de la ocupantul sovietic în iulie 1941.

Ceea ce a rămas în istorie drept bătălia de la Ţiganca a fost de fapt ansamblul luptelor date de Corpul 5 al Armatei Române în intervalul 22 iunie - 16 iulie 1941 pentru forţarea liniei Prutului în sectorul Falciu-Bogdăneşti şi cucerirea zonei fortificate de pe malul opus al râului, zona Ţiganca-Stoeneşti-Leca-Epureni, cu centrul tactic în satul Ţiganca.

Trecerea Prutului şi împingerea ruşilor către Nistru au costat scump. Datele deţinute de autorităţi arată că în total au murit la Ţiganca 26.000 de ostaşi români. A fost cea mai mare jertfă a Armatei Române. Eroii înhumaţi în Cimitirul de la Ţiganca proveneau din: regimentele 1/2 şi 2/9 Vânători de Gardă, 6 Infanterie Gardă, 3 Artilerie Gardă, 1, 11, 12, 17, 21 şi 24 Infanterie, 5 şi 30 Artilerie, 3 Artilerie Grea, 8 Călăraşi, 5 Pionieri, Compania 40 Anticar şi Flotila 1 Vânătoare.

În acest loc, în memoria eroilor români căzuţi la datorie, în 1942 a fost ridicată o troiţă sfinţită, iar cimitirul a fost amenajat în condiţiile acelei perioade cu cruci şi morminte. Comuniştii însă au intrat cu caii şi au arat cimitirul, iar crucile ostaşilor au fost disturse şi îngropate la fundaţiile colhozurilor.

Până în anul 2005, la 60 de ani de la încheierea războiului, singurul semn al recunoştinţei româneşti era o troiţă instalată în 2004, pe locul fostului cimitir, de Asociaţia Culturală "România din Inima Mea" din Bistriţa-Năsăud şi erau începute demersurile pentru ridicarea unei mănăstiri în apropierea fostului cimitir românesc de campanie.

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, instituţie care s-a implicat încă de la înfiinţarea sa în 2004, în reabilitarea celor mai importante locuri de înhumare ale eroilor români care au fost distruse după încheierea celui de-al doilea război mondial, în 2005 a reuşit să obţină resursele necesare pentru reamenajarea Cimitirului de Onoare de la Ţiganca, iar la 9 iunie 2005 a lansat acţiunile de reabilitare, transformând această localitate în loc de reculegere în memoria celor peste 71.000 de militari români căzuţi în Campania din Est (iunie 1941 - august 1944).

La evenimentul de lansare al acestui monument al istoriei României au participat Majestatea sa Regele Mihai I al României, Comandantul Armatei Române în timpul celui de-al doilea război mondia, însoţit de Principele Radu, colonel în Armata Română, Ministrul Apărării Naţionale, reprezentanţi ai Preşidenţiei, Guvernului şi Parlamentului României, veterani ai Armatei Romane şi oficialităţi din Republica Moldova.

Regele Mihai şi ministrul Teodor Atanasiu au onorat prin prezenţă soldaţii români căzuţi pe câmpurile de luptă şi au depus personal coroane la crucile însemnate "Ostaş necunoscut", cinstind eroii români care se odihnesc la Ţiganca aşa cum merită toţi cei care şi-au dat viaţa pentru neam şi ţară.

Prin participarea la acest eveniment, Regele Mihai a arătat din nou puternica apreciere pe care o are faţă de România, iar domnul Teodor Atanasiu a dovedit din nou importanţa pe care Ministerul Apărării Naţionale o dă comemorării şi cinstirii eroilor români.

Închei această declaraţie prin a-mi manifesta recunoştinţa faţă de eforturile depuse de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor în vederea păstrării vie a memoriei soldaţilor români căzuţi pe câmpurile de luptă şi prin a cita pe generalul în retragere Teodor Halic, participant la luptele din iunie-iulie 1941 de pe linia Prutului pentru redobândirea Bucovinei de Nord şi a Basarabiei, care spunea: "Numele eroilor ar trebui ştiute pe dinafară şi rostite ca o rugăciune".

Vă mulţumesc.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Declaraţie politică: "Despre corupţie şi corupţi"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu de mult timp, am asistat la un fenomen mai puţin întâlnit în ultima vreme în societatea românească. România, întrega Europă şi nu numai, a văzut că într-adevăr un guvern postdecembrist a luat în sfârşit "taurul de coarne", declanşând şi la propriu, nu numai la figurat, lupta împotriva corupţiei. Procesul a început cu "capo di tutti capi", dacă-mi permiteţi să mă exprim aşa: Adrian Năstase, cel care a dat undă verde în România pentru marea corupţie şi pentru ridicarea acesteia la nivel de performanţă. Toate demersurile începute au fost salutate şi luate în considerare, apreciate chiar de către Uniunea Europeană.

Însă, trebuie să remarc un lucru mai puţin dorit. Ceea ce s-a început pare, şi sper să fie doar o impresie de moment, că stagnează, lucru care nu ne favorizează deloc pentru octombrie 2006. Combaterea corupţiei rămâne încă un obiectiv al actualului Guvern. Forurile europene au salutat şi ele măsurile luate de Executiv pentru garantarea independenţei în justiţie. De asemenea au fost menţionate progresele făcute de către România, dar s-a şi precizat, lucru peste care nu trebuie să trecem, că aceste demersuri trebuie imperativ să continue. Acest lucru îl doresc şi eu, la fel ca fiecare cetăţean al acestei ţări.

Dacă în 16 mai, la prezentarea Raportului de Monitorizare al Comisiei Europene, România a primit un "steguleţ verde" la capacitatea instituţională de protejare a intereselor financiare ale UE, la fel de adevărat este şi faptul că aceleaşi autorităţi europene doresc din partea noastră atingerea unor standarde comune în domeniul garantării intereselor Uniunii în noile, ca şi în vechile state membre. Trebuie, în mod preponderent, să acordăm o atenţie deodebită pregătirii de tineri magistraţi, pentru ca ei să fie cei care pot să înţeleagă mai bine mecanismele europene.

Nu trebuie să uităm un lucru deosebit de important, doamnelor şi domnilor deputaţi: corupţia nu va dispărea odată cu intrarea noastră în UE. Dovadă în acest sens stau unele ţări din estul Europei care s-au alăturat deja Uniunii, dar care se confruntă încă cu acest flagel. Cred că România a făcut deja un pas important în această luptă, dar, cred, este doar primul şi sper din tot sufletul să-i vedem cât de repede şi pe următorii.

Cu toţii trebuie să depunem eforturi suplimentare pentru combaterea corupţiei, atât la nivel înalt, dar nu numai. Să nu uităm şi de cea de la nivel mai scăzut, cum ar fi cea din administraţiile publice locale, unde multe din structurile vechi s-au păstrat încă în structurile locale. Nu toate, dar multe dintre ele n-au reuşit a fi schimbate, iar acestea sunt cele care în guvernările pesediste au făcut fraude nenumărate, începând de la vânzări de terenuri, titluri de proprietate şi multe altele. Dovadă în acest sens stau enorm de multele procese pe fond funciar. Dacă nu se vor lua măsuri şi în acest domeniu, este clar pentru toată lumea, nu numai că nu se va îndrepta nimic, ci şi că ele vor continua să se producă. Or, acest lucru nu mai poate continua la infinit.

România trebuie să adere la UE în ianuarie 2006, însă monitorizarea eforturilor depuse de noi în lupta împotriva corupţiei, la toate nivelele ei, va continua şi după aderare. Avem norocul de a beneficia în acest moment de voci care afirmă cu glas tare că România merită să adere la UE în ianuarie 2007, dar la fel de adevărat este că aceleaşi voci mai spun un lucru pe care nu trebuie să-l uităm: deşi ţara a făcut progrese în soluţionarea acestei probleme în ultimul an, corupţia continuă să rămână una dintre principalele probleme în contextul aderării la UE. Cu toţii trebuie să facem presiuni asupra Guvernului pentru a continua eforturile de combatere a corupţiei şi pentru sporirea nivelului de integritate public.

Corupţia şi infracţiunile conexe acesteia au un impact dezastruos asupra calităţii guvernării şi dezvoltării ţării, asupra sectorului politic, economic şi social. O latură importantă a activităţii de prevenire o reprezintă educaţia civilă, care trebuie axată pe sensibilizarea opiniei publice, referitor la pericolul care-l constituie corupţia şi pentru crearea în societate a atitudinii de intoleranţă faţă de acest fenomen. La nivel naţional trebuie să punem un accent mai mare şi pe o cooperare mai eficientă cu alte instituţii, cu sectorul privat şi societatea civilă, utilizând în mod raţional capacităţile şi posibilităţile specifice ale acestora la obţinerea rezultatelor finale comune în domeniul prevenirii şi combaterii acestei corupţii, dar şi a infracţiunilor conexe.

Sunt convins că unindu-ne eforturile şi continuând ceea ce-am început, vom reuşi să mai reducem această maladie naţională. Nu trebuie să ne aşteptăm la rezultate mari cu eforturi mici, la fel cum nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, crezând că ea va dispărea în totalitate într-un timp scurt. Munca este doar la început, sperăm ca instituţiile abilitate să-şi unească eforturile pentru a vedea mai multe rezultate. Nu vor face decât să ne ajute odată cu aderarea în Uniune.

Vă mulţumesc.

Doamna Cornelia Ardelean:

Stimaţi colegi,

Greva prelungită de anul trecut a profesorilor a afectat profund calitatea actului didactic. Programa şcolară a fost dată peste cap, elevii au fost nevoiţi să facă recuperări în zilele destinate odihnei pentru a parcurge întreaga materie prevăzută în planul de învăţământ, s-a făcut în mod evident rabat de la calitatea predării pentru a se acoperi toată materia. Din fericire, conflictul sindical a fost stopat înainte ca acţiunile de protest să compromită total anul şcolar. Ştim cu toţii că sindicatele au ajuns în cele din urmă, după negocieri anevoioase, la un acord cu guvernanţii pentru soluţionarea, în timp, a unor revendicări, evitându-se astfel îngheţarea anului şcolar.

Din păcate, constatăm cu regret zilele acestea că măsurile asumate de către Guvern nu au fost soluţionate în timpul stabilit. Sindicatele din învăţământ au anunţat, după o întâlnire cu Ministrul Învăţământului, că acordă un termen de 10-12 zile executivului condus de domnul Călin Popescu Tăriceanu pentru a implementa deciziile asumate.

Consider că este moral ca Guvernul să-şi respecte obligaţiile convenite de comun acord cu liderii sindicatelor din învăţământ. Nerespectarea acestor obligaţii nu face decât să adâncească şi să radicalizeze conflictul social, nicidecum să rezolve problemele în discuţie. Dacă guvernanţii nu respectă acordul semnat, anulează practic credibilitatea miniştrilor şi primului ministru nu numai în faţa celor care îi reprezintă pe profesori, ci în faţa oricăror parteneri sociali care vor apela la negocieri în viitor. Astfel de practici nu fac decât să radicalizeze formele de dialog şi de protest, să mute dezbaterile şi schimburile de idei de la birouri în stradă.

Este important ca, în perioada următoare, reprezentanţii Guvernului să ia în serios dialogul cu reprezentanţii sindicatelor din învăţământ şi să expună cu claritate şi responsabilitate măsurile care şi le-au propus pentru a nu ajunge, din nou, într-o situaţie de criză. Scopul acestui dialog trebuie să fie asigurarea desfăşurării actului didactic fără convulsii şi fără tensiuni. O nouă grevă a cadrelor didactice la finalul anului şcolar ar avea efecte grave asupra învăţământului românesc, ale căror consecinţe le-ar suporta, în primul rând, elevii şi părinţii.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică: "Examenele naţionale în pericol"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Constatăm din nou cu îngrijorare că dascălii ameninţă din nou că vor boicota sfârşitul anului şcolar şi nu vor participa la organizarea examenelor naţionale.

Potrivit unei scrisori deschise trimise preşedintelui Traian Băsescu, Federaţia Sindicatelor din Învăţământ "Spiru Haret" reclamă faptul că reprezentanţii Guvernului continuă să trateze cu dispreţ profesorii şi organizaţiile sindicale reprezentative din domeniul educaţiei.

Sindicaliştii precizează că prevederile Acordului semnat în noiembrie anul trecut trebuiau aplicate de la 1 ianuarie şi că la 1 iunie urma să fie făcută o evaluare a stadiului la care s-a ajuns. De asemenea, aceştia susţin faptul că Guvernul a alocat doar 9% din suma prevăzută, care ar fi trebuit sa fie de 1,1 miliarde de euro. În plus, proiectul de lege al salarizării personalului din învăţământ ce trebuia finalizat până la 15 aprilie nu este gata nici până astăzi. În plus, federaţiile sindicale trebuiau să desemneze specialişti care să participe la elaborarea legii, ceea ce nu s-a întâmplat deoarece reprezentanţii executivului nu au adresat invitaţiile. La rândul lor, reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI) protestează faţă de atitudinea de total dispreţ pe care Alianţa D.A. şi Coaliţia de guvernare continuă să o manifeste faţă de învăţământul românesc.

Ca dovadă că guvernul nu doreşte să rezolve doleanţele pentru care s-a angajat, la ultima întâlnire cu reprezentanţii sindicaliştilor din învăţământ a participat, din partea Executivului, doar ministrul Educaţiei, Mihail Hârdău, şi nimeni din partea Ministerului Finanţelor.

Potrivit propunerii Guvernului, salariile personalului didactic sau nedidactic urmau sa fie majorate cu aproape 12 la suta (cu 5,5 la sută la 1 ianuarie 2006, faţă de nivelul din decembrie 2005 şi cu 6 la sută de la 1 septembrie 2006, faţă de august 2006).

Consider că această atitudine e o dovadă în plus a incapacităţii Guvernului Tăriceanu de a administra problemele publice. În plus, pe lângă diletantismul cu care Alianţa D.A. ne-a obişnuit, se vede încă o dată că nu se poate pune bază pe nici o promisiune pe care actualii guvernanţi au făcut-o, o fac sau o vor mai face în viitor.

Ca reprezentant al cetăţenilor care m-au trimis în Parlament solicit Guvernului Tăriceanu să rezolve imediat şi pe deplin revendicările profesorilor deoarece neorganizarea examenelor naţionale datorită protestelor sindicale, de altfel justificate, ar însemna nerespectarea dreptului constituţional la educaţie pentru o generaţie întreagă de copii iar vina ar aparţine în întregime Alianţei portocalii.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Primăriile şi Consiliile locale - elemente fundamentale în ecuaţia învăţământului în mediul rural"

De curând a debutat la nivel naţional programul "Fiecare copil are nevoie de un profesor". Cu aceasta ocazie am participat la o serie de întâlniri în şcolile din mediul rural unde am analizat împreună cu elevii şi cadrele didactice problematica învăţământului în mediul rural.

Ceea ce se remarcă de la bun început este senzaţia pregnantă atât a elevilor, cât şi a cadrelor didactice că există diferenţe majore între ei şi cei din şcolile din oraşe, gândurile şi speranţele lor fiind de a ajunge să predea sau să înveţe "în oraş". Bineînţeles că o atare stare de spirit nu este de natură să motiveze pe nimeni, iar nevoile de ordin primordial cum ar fi securitatea în cadrul scolii, lipsa apei curente, lipsa căldurii, lipsa mijloacelor de transport sunt problemele de prim ordin expuse, calitatea materialelor didactice şi procesul de învăţământ în sine rămânând pe un plan secundar.

Multe din problemele expuse ţin de finanţarea şi managerierea lor de către consiliile locale şi primării, unde, în funcţie de interesul acestora, situaţia este mai bună sau mai tensionată. Îngrădirea perimetrului scolii, repartizarea judicioasă a autobuzului şcolar, decontarea navetei profesorilor, întocmirea unor proiecte de finanţare pentru necesităţile şcolii sunt un atribut al autorităţilor locale. Ar trebui deci ca interesul primăriilor să fie maxim în a asigura un proces de învăţământ de calitate, motivând profesorii şi stimulând prin condiţiile din şcoală educaţia copiilor din comună.

Toţi cei implicaţi trebuie să înţeleagă că nici un parlamentar, nici un minister nu va veni în propria lor "grădină" să identifice problemele, să le prioritizeze, să elaboreze o strategie de rezolvare a acestora şi să managerieze resursele locale.

Comunitatea trebuie să fie receptivă la problemele şcolii pentru că nu există familie care la un moment dat să nu fie interesată de şcoală, fie pentru copiii lor, fie pentru cei ai cunoştinţelor sau prietenilor.

Aştept cu nerăbdare platformele electorale ale primarilor şi consilierilor locali pentru a putea identifica în câte din comune, cel puţin la nivel declarativ, şcoala e o prioritate şi există o strategie de dezvoltare durabilă, pentru că situaţia în acest moment este profund nemulţumitoare.

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

Declaraţie politică: "Criza gripei aviare"

Declaraţiile făcute la sfârşitul săptămânii trecute de domnul Cezar Preda referitoare la ministrul Agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, sunt inoportune şi nedrepte.

Fără a dori să fiu avocatul ministrului Gheorghe Flutur, aş vrea să subliniez, în primul rând, caracterul inoportun al unui astfel de comportament politic. A ataca un ministru al Alianţei PNL-PD într-un moment în care opoziţia face tot posibilul să câştige puncte pe seama unei situaţii sociale grave reprezintă cel puţin o greşeală de oportunitate politică.

Ţin să reamintesc că, spre deosebire de criza precedentă de gripă aviară, cea izbucnită recent a depăşit pragul de a fi numai o problemă tehnică a cărei soluţionare să depindă de competenţele unui singur minister.

Din păcate, toate tunurile au fost puse pe ministrul Flutur, care a avut parte de atacuri nedrepte, într-o perioadă în care siguranţa populaţiei a fost principala sa prioritate.

Gheorghe Flutur a fost şi este unul dintre pilonii solidarităţii în cadrul Alianţei şi consider că ar fi o dovadă de corectitudine şi de moralitate din partea colegilor de Alianţă în primul rând, dar şi de Coaliţie, să-i acorde susţinerea politică şi publică necesare, cel puţin până la depăşirea crizei. O evaluare şi eventual o găsire a vinovaţilor va trebui făcută ulterior în cadrul structurilor de conducere ale Alianţei.

Ministrul Gheorghe Flutur şi-a dovedit competenţa şi puterea de muncă de-a lungul mandatului său şi este păcat că acum i se pun în cârcă lucruri pe care nici un ministru PNL, PD sau PSD nu le-ar fi putut controla în conjunctura actuală.

Doresc să fac un modest apel la înţelegere colegială şi la sancţionarea demagogiei opoziţiei, care profită de temerile populaţiei în interes propriu.

Domnul Cristian Silviu Buşoi:

"Situaţia politică din Republica Moldova"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi reprezentanţi ai mass-media,

Am avut ocazia de a participa, în urmă cu câteva zile, alături de o delegaţie a liberalilor olandezi, la o vizită în Republica Moldova. Obiectivul nostru era acela de a purta discuţii cu toate partidele liberale din Moldova, dar şi acela de a face o analiză a contextului politic din ţara de peste Prut. Pentru aceasta, am avut discuţii cu reprezentanţii organizaţiilor internaţionale, ai corpului diplomatic, ai societăţii civile, ai partidelor politice de orientare liberală.

Scena politică a Republicii Modova, dar şi economia, cât şi mass-media publică sunt controlate într-un mod autoritar de Partidul Comunist. Forţele de opoziţie au şanse foarte mici de a se face cunoscute electoratului, în condiţiile în care media este obedientă puterii, iar întreprinzătorii privaţi sunt reticenţi în a susţine opoziţia, de teama unor consecinţe la adresa afacerilor lor.

Republica Moldova are însă nevoie de a se îndrepta către Europa. Societatea trebuie să devină una cu adevărat democratică, economia trebuie să se transforme dintr-o economie de tip clientelar, specifică spaţiului fostei Uniuni Sovietice, într-o economie de piaţă concurenţială, dominată de libera iniţiativă şi de competiţie. Pentru aceasta, va fi nevoie de o transformare profundă, în sensul modernizării societăţii moldovene. Şi aici politicienii şi liderii de opinie ai societăţii civile din România pot juca un rol.

În ceea ce priveşte întărirea forţelor de orientare liberală, Partidul Naţional Liberal, în postura cea mai importantă forţă politică a coaliţiei de guvernare din România, are datoria istorică de a susţine şi întări dezvoltarea ideilor şi partidelor liberale din Republica Moldova.

Partidul Naţional Liberal îşi oferă disponibilitatea de a susţine procesul de unificare a partidelor de orientare liberală din Republica Moldova, în condiţiile în care în istoria sa recentă PNL a reuşit unificarea forţelor politice liberale din România.

PNL va susţine accederea cu statut de membru observator la Partidului Liberal European (ELDR) şi Internaţionalei Liberale (LI) al celor două partide liberale parlamentare care au depus aplicaţii - Alianţa Moldova Noastră şi Partidul Social Liberal.

Împreună cu partenerii noştri externi - Fundaţia "Friedrich Naumann" şi Partidul Liberal din Olanda (VVD), PNL îşi va intensifica programul acţiunilor comune cu liberalii moldoveni pentru a doua jumătate a anului 2006. În plus, Tineretul Naţional Liberal va implica în continuare tinerii liberali moldoveni în toate acţiunile sale din perioada următoare - şcoli politice, seminarii, dezbateri publice.

Doamnelor şi domnilor colegi,

România va deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Acest moment istoric trebuie să devină pentru Republica Moldova un impuls major în vederea modernizării şi democratizării spaţiului de peste Prut, în vederea unei mai intense apropieri a Republicii de Uniunea Europeană. Iar noi avem datoria de a sprijini activ această transformare.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

Declaraţie politică "Demagogia, armă politică de bază a PSD"

Purtătorul de cuvânt al fostului partid de guvernământ, senatorul Cristian Diaconescu, a anunţat, duminică, că PSD doreşte să vină în sprijinul actualei puteri şi să ne "dea cadou" lista cu obiectivele concrete, constând în legi şi măsuri care trebuie adoptate până la raportul de ţară din luna octombrie. Domnul Diaconescu susţine că această listă ar fi trebuit elaborată de Guvern în cele două săptămâni care au trecut de la raportul de monitorizare prezentat de Comisia Europeană pe 16 mai, însă "Guvernul este preocupat de restructurare, şi nu de integrarea europeană". Sincer să fiu, nu mă miră deloc aceste declaraţii ale purtătorului de cuvânt al PSD. Liderii acestui partid, aflat într-o fază avansată de disoluţie, încearcă să mascheze această etapă nefastă prin care trece PSD, printr-o mimare a unei activităţi pro-europene. Activitate prin care speră să mai atragă câteva procente în sondaje, deşi este mai mult decât evident că laboratoarele din Kiseleff nu mai reuşesc să convingă pe nimeni, nu mai reuşesc să păcălească electoratul.

Stau şi îmi pun mai multe întrebări. Chiar cred liderii PSD că actualul Guvern nu are nimic pe agenda europeană? Chiar cred liderii PSD că la Palatul Victoria se discută numai despre restructurare, iar problemele legate de integrare au fost trecute în plan secund? Chiar cred liderii PSD că actualul Cabinet a uitat de interesul naţional? Cu siguranţă, liderii PSD ştiu care sunt realităţile de la Palatul Victoria. Şi că acestea nu corespund cu viziunea pe care încearcă să o inoculeze populaţiei. Dar când eşti depăşit de evenimentele -negative - care se petrec în propria ta curte, trebuie să faci eforturi cu iz electoral care să aducă atingere imaginii adversarului politic şi să ţi-o cosmetizezi pe a ta. Ţinând cont de acest aspect, nici măcar nu merită să comentez "cadoul" pe care PSD se oferă cu largheţe să îl facă actualei guvernări.

Totuşi, există necesitatea unui comentariu, dintr-un alt unghi de vedere. PSD, la un an şi jumătate după ce a părăsit Palatul Victoria, îşi anunţă disponibilitatea de a rezolva priorităţile integrării. De ce nu a făcut acest lucru în cei patru ani când s-a aflat la guvernare. Nu sunt un demolator şi nu pot să afirm că PSD nu a făcut nici un pas pe traseul integării. Nu a făcut însă suficienţi şi nu a făcut paşii decisivi. De aceea, plecând de la acest aspect, pot afirma că PSD se află în poziţia lupului moralist. Foştii guvernanţi uită în primul rând că agenda privind integrarea, a Cabinetului Tăriceanu, a fost din start grevată de faptul că PSD a lăsat o moştenire deloc strălucită. A lăsat 14 steguleţe roşii, ceea ce a încărcat vizibil agenda actuală, pentru că primele demersuri au constat în rezolvarea a ceea ce nu s-a făcut în guvernarea trecută.

Şi, nu în ultimă instanţă, dacă bunele intenţii ale PSD ar fi reale, atunci parlamentarii acestui partid nu ar fi trebuit să bage beţe în roate la dezbaterile şi adoptarea unor acte normative prioritare pentru integrare. Modul în care a acţionat şi acţionează PSD în Parlament dovedeşte mai mult o intenţie de a încetini rezolvarea priorităţilor legislative pentru integrare. Ţinând cont de aceste aspecte, se poate trage o concluzie fără drept de apel: demagogia este arma politică numărul unu a PSD.

Domnul Daniel Buda:

"Să se restructureze, primesc, dar să nu se schimbe nimic..."

Restructurarea Guvernului este o datorie de mult scadentă pentru Alianţa Dreptate şi Adevăr D.A. (PNL-PD) şi pentru Coaliţia de guvernământ. În momentul formării Guvernului am făcut cu toţii o promisiune, inclusiv premierul în discursul de învestitură în Parlament, respectiv aceea că în şase luni, noua majoritate va veni cu o restructurare menită a eficientiza mecanismul de funcţionare a Executivului. Mai mult, în timpul campaniei electorale din 2004, Călin Popescu-Tăriceanu declara că "modul stufos în care arată Guvernul astăzi este întruchiparea incompetenţei actualei puteri". Dincolo de faptul că actuala structură a Guvernului corespunde concepţiei tandemului Năstase-Cozmâncă, practica politică înregistrează faptul că ori de câte ori se schimbă puterea, Guvernul este construit potrivit programului şi concepţiei despre guvernare a celor care au câştigat alegerile. Oricum există o anumită percepţie că unele structuri şi oameni moşteniţi de la PSD au rămas în picioare, astfel încât cetăţenii nu percep schimbarea puterii sau pot spune că actuala putere nu are o concepţie proprie cu privire la exercitarea actului de guvernare.

Desigur, există motive obiective pentru care restructurarea Guvernului nu a putut fi făcută mai devreme: inundaţiile, gripa aviară, raportul de ţară. Poate că şi preconizatele alegeri anticipate de anul trecut au contribuit la amânarea unei restructurări care s-ar fi produs oricum în urma acestor anticipate. În acest moment nu există nici un motiv obiectiv în a amâna restructurarea. Raportul Comisiei din 16 mai ne-a arătat că mai avem multe de făcut pentru ca data de 1 ianuarie 2007 să devină o dată certă a aderării. Nu mă refer la steguleţele roşii, ci mai mult la cele galbene, care sunt mai multe, şi ştim foarte bine cum stă situaţia în acele domenii.

Raportul de ţară din noiembrie va fi unul capital şi tocmai din acest motiv se impune creşterea performanţei administrative a structurilor guvernamentale. Un prim pas în această direcţie îl constituie reducerea numărul de portofolii, renunţarea la miniştri delegaţi, diminuarea numărului de agenţii guvernamentale, având toate ca efect eliminarea paralelismelor dintre diverse structuri guvernamentale şi reducerea birocraţiei.

Oamenii aşteaptă decizii rapide şi competente de la autorităţi, care să nu se calce pe picioare în materie de competenţe şi care să fie desenate după modelele existente în Uniunea Europeană. Această eliminare a paralelismelor - numai dacă ne gândim la diversele structuri care există în subordinea primului-ministru, fie în subordinea guvernului, fie în subordinea ministerelor - necesită comasarea unora şi dispariţia altora.

Dorim să intrăm în Uniunea Europeană, dar pentru aceasta trebuie să fim pregătiţi, cu structuri care se întâlnesc în Uniunea Europeană. Nu e normal să intrăm în UE şi după aceea să aşteptăm un an de zile să ne compatibilizăm structurile guvernamentale şi instituţionale cu cele existente acolo. În UE există o medie a ministerelor de 15-17 membri. Dacă Germania - la dimensiunile şi populaţia ei - are 16 portofolii guvernamentale, cred că şi România ar putea face efortul să aibă tot atâtea. Diferenţa dintre numărul nostru de miniştri şi cel al miniştrilor germani este dată, evident, de eficienţă.

Nu în ultimul rând, restructurarea trebuie să aducă şi o economisire a banului public. Integrarea României în Uniunea Europeană va presupune şi contribuţii financiare din partea statului român. Este adevărat că sumele pe care le vom primi vor fi mai mari decât contribuţia noastră, dar contribuţia noastră va fi certă, în timp ce sumele primite vor trebui atrase pe bază de proiecte. Şi se pare că atunci când e vorba de proiecte începe să ne doară capul. Ar fi o dovadă de responsabilitate din partea guvernanţilor dacă prin restructurarea Executivului s-ar produce şi o reducere a cheltuielilor la vârf, sumele respective putând fi redirecţionate, ca o contribuţie a României la bugetul UE.

În faţa acestor argumente obiective nu toţi colegii de coaliţie au reacţionat constructiv sau, mai bine spus, au fost de acord cu restructurarea, dar aceasta să se oprească la poarta propriilor partide, după modelul din comedia lui Nenea Iancu: "Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic!".

Prin vocea liderului său, UDMR a declarat: "Nu am putea să acceptăm ca influenţa şi ponderea UDMR în Guvern să scadă". Mai mult, UDMR vrea trei ministere plus funcţia de vicepremier. Întâmplător sau nu, cu ocazia discuţiilor pe tema restructurării, UDMR repune pe tapet problema proiectului Legii statutului minorităţilor naţionale. Prietenii din Comisia juridică ştiu de ce !

La rândul său, PC nu este dispus să renunţe la niciunul din posturile deţinute în prezent - vicepremier şi ministru la economie, în plus dorind încă două. Aşadar, restructurare, "dar nu pentru căţei!".

Restructurarea nu porneşte de la persoane, ci de la obiective care ţin de banul public, de economisirea acestuia şi de eficientizarea mecanismelor de funcţionare a Guvernului. Marin Sorescu avea dreptate: "Ori măreşti ciolanul, ori răreşti din câini!"

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică privind o serie de măsuri care se impun în sistemul public de pensii.

La art. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se enunţă principiile de bază ce stau la baza sistemului public de pensii din România: cel al unicităţii, al egalităţii, al solidarităţii sociale, al obligativităţii, al contributivităţii, al repartiţiei şi cel al autonomiei.

Partidul Conservator propune, în completare, principiul echităţii sociale în sistemul public de pensii. Deşi, la lit. b), se specifică principiul egalităţii, care "asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege", totuşi este nevoie ca legislaţia să prevadă şi principiul echităţii sociale, care să asigure pensii egale pentru aceleaşi condiţii de muncă şi perioade egale de contribuţie la sistemul public de pensii.

Toate deciziile de recalculare şi recorelare a pensiilor luate de guvernele de după 1989, indiferent de partidele care le-au alcătuit, nu au reuşit să aducă echitatea dorită între pensionari. Guvernele de până acum nu au reuşit să clarifice această problemă într-o manieră clară, de-a lungul timpului luându-se numeroase măsuri, legislaţia fiind modificată până la punctul în care a bulversat pur şi simplu funcţionarii de la casele de pensii.

Este nevoie ca legislaţia în vigoare să reevalueze toate pensiile, în sensul aducerii veniturilor la acelaşi nivel pentru pensionarii care au avut aceeaşi încadrare în muncă şi aceeaşi perioadă de contribuţie, dar au ieşit la pensie în ani diferiţi. Astfel, după stabilirea cuantumului pensiei în lei se trece la calcularea acestuia în euro. Valoarea rezultată este valabilă pentru toţi pensionarii care înregistrează aceleaşi condiţii de muncă şi perioade egale de contribuţie la sistemul public de pensii, indiferent de anul ieşirii la pensie. Datorită faptului că pensia este stabilită în euro, rezolvăm şi problema pe care Guvernul o întâmpină periodic, aceea a indexărilor şi majorărilor în funcţie de inflaţie.

Raportându-ne la această paritate, cuantumul pensiei rămâne constant.

O altă categorie defavorizată este cea a pensionarilor din agricultură, care, în prezent, au o pensie de câteva sute de mii de lei vechi. Având în vedere faptul că aceste sume la momentul actual nu mai înseamnă aproape nimic, dar şi faptul că integrarea în Uniunea Europeană îi va afecta cu precădere pe cei care îşi desfăşoară activitatea în domeniul agriculturii, considerăm că se impun măsuri prin care să se dubleze cuantumul acestor pensii.

De asemenea, Partidul Conservator propune şi solicită Guvernului analizarea posibilităţii de suplimentare - până la dublare - a numărului de biletele de odihnă şi tratament balnear, având în vedere că oferta actuală nu poate acoperi solicitările din partea beneficiarilor.

O altă măsură se referă la reducerea numărului de pensionari pe caz de boală şi a celor care se pensionează anticipat. Până în anul 1995 în România se înregistrau circa 150.000 de pensionari pe caz de boală, după acest an numărul lor ajungând la peste un milion.

Pentru stoparea tendinţei de creştere şi în cazul pensionării anticipate, propunem menţinerea cuantumului pensiei obţinute înaintea vârstei de pensionare şi după împlinirea vârstei standard de pensionare.

Având în vedere faptul că majoritatea pensionarilor au pensii extrem de mici, insuficiente pentru un trai decent, propunem ca pensiile mai mici decât salariul minim pe economie să se majoreze cu 15%.

Desigur că apare întrebarea de unde facem rost de sumele necesare acoperirii majorărilor de pensii propuse de noi. Problema se rezolvă prin mecanismul colectării constante, care impune un comportament riguros la nivelul societăţilor comerciale, şi anume, la ridicarea fondului de salarii să se verifice şi plata CAS-ului. Dacă aceasta nu s-a efectuat, societatea comercială în cauză fiind obligată să procedeze la plata constribuţiei, după care să poată beneficia de fondul destinat salariilor. Tot în această privinţă, propunem ca executarea silită a societăţilor comerciale care nu virează la timp CAS-ul să se facă de către Casa de Pensii, care poate manifesta un interes mai mare în colectarea acestei contribuţii, în comparaţie cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Având convingerea că toate aceste măsuri ar înlătura o serie de inegalităţi şi nedreptăţi în sistemul public de pensii şi că ar contribui la îmbunătăţirea situaţiei pensionarilor din România, Partidul Conservator va iniţia o propunere legislativă de modificare şi completare a legislaţiei în vigoare. În acest context, facem un apel la colegii noştri din Executiv şi din Parlament să ne sprijine în eforturile noastre de a veni cu soluţii la dificultăţile pe care le întâmpină pensionarii din România.

Domnul Florin Iordache:

"Din ciclul: Să supravieţuiţi bine!"

Înregistrăm, în aceste zile, din păcate, un an şi jumătate de experienţă de cum nu trebuie să guvernezi şi de cum nu trebuie să faci politică.

Din păcate pentru noi, însăşi expresia "a face politică" a dobândit în această perioadă înţelesuri care sfidează bunul simţ, darmite teoria universitară...

Aşa cum nu demult declara unul dintre miniştrii alinţei sau uniunii sau ce o mai fi ea în acest moment, "apa vie pentru Alianţă este lupta împotriva PSD".

Pe măsura trecerii timpului şi maturizării, unii oameni, prin cultură, educaţie, experienţă de viaţă, îşi dezvoltă atât cunoştinţele, cât mai ales înţelegerea vieţii. Cuvântul "luptă" va căpăta, astfel, mai multe înţelesuri şi conotaţii, atât pozitive, cât şi negative.

Din păcate pentru noi, cei care se joacă astăzi de-a politica guvernamentală în România nu au trecut testul maturităţii, atât pe plan individual, cât şi politic.

Guvernarea-minune a ultimilor doi ani calendaristici a descoperit lumii întregi o faună şi floră cu pretenţii politicianiste absolut neaşteptată.

Am asistat la cele mai tenebroase artere ale vieţii de politician, cu multe salturi, dar mai ales cu multe coborâşuri. Din postura noastră de politicieni aflaţi pe băncile opoziţiei, viaţa oamenilor pare extrem de grea şi apăsătoare. Am citit cu toţii noul pachet de legi privind sănătatea şi suntem intrigaţi cum, în aşa puţin timp, a reuşit să scoată oamenii în stradă. Aş vrea să îi întreb pe distinşii mei colegi de la putere cum se resimte în vene rezultatul muncii lor de 2 ani, când zi de zi aflăm de la televizor cum oameni tineri se prăbuşesc la cozile formate pentru obţinerea medicamentelor compensate, nemaiavând puterea să reziste la cozi interminabile, care se întind de-a lungul orelor.

Asta este sănătatea pentru care ne luptăm atât de mult? Aşa vrem să răsplătim electoratul care ne-a trimis în Parlament să le reprezentăm drepturile? Dacă răspunsul dumneavoastră este afirmativ şi continuaţi această politică deficitară, atunci ideea promovată de noi este mult diferită de ceea ce consideră actuala putere că este politica.

Vă mulţumesc pentru atenţie, dar nu şi pentru spectacolul infantil - politicianist, din păcate nici măcar gratis, pe care îl prezentaţi zilnic!

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Declaraţie politică intitulată: "PSD şi moţiunile electorale"

Exact în perioada în care oficialităţile Uniunii Europene solicită clasei politice din România să elimine diferendele şi să facă front comun pe traseul integrării, PSD, aflat în cădere liberă în sondaje, încearcă să salveze ce mai poate fi salvat dintr-un fost colos cu picioare de lut şi încearcă să discrediteze, în special în ochii Europei, imaginea actualilor guvernanţi, printr-o avalanşă de moţiuni simple. Săptămâna trecută, în Senat a fost înaintată o moţiune-atac împotriva ministrului agriculturii, Gheorghe Flutur, iar ieri, liderii PSD au anunţat o moţiune prin care va fi atacat ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu.

Dacă ar fi cât de cât justificate şi constructive, chiar şi din poziţia de deputat al unui partid de guvernământ aş ţine cont de obiecţiile din demersurile PSD. Din două motive însă, cele două moţiuni nu au nici o justificare. În primul rând, pentru că respectivele domenii, agricultură şi sănătate, au fost preluate în mare suferinţă de la fosta guvernare. Ţin să reamintesc, pentru cei care nu mai ţin minte, că în 22 noiembrie 2001, respectiv 21 februarie 2002, deputaţii PNL şi PD au înaintat două moţiuni simple, criticând activitatea Guvernului PSD în domeniul sănătăţii şi agriculturii. Cu siguranţă, firava Opoziţie liberalo-democrată de atunci - împreună PNL şi PD nu aveau decât 50% din câţi deputaţi are acum, în Opoziţie, PSD - nu îşi permitea să atace gratuit, din raţiuni pur electorale, partidul-stat. PNL şi PD criticau stări de fapt dezastruoase, din agricultură şi sănătate. Nu vreau să intru în amănunte - site-ul Camerei Deputaţilor ne este martor - dar oricine va compara textele moţiunilor PNL-PD pe cele două teme, cu textul moţiunii de săptămâna trecută a PSD şi cu previzibilul text al celei viitoare, va observa clar că moţiunile anului 2006 nu reprezintă decât un joc de imagine, o atitudine populist-electorală a PSD, în timp ce cele din 2001 şi 2002 reprezentau un veritabil semnal de alarmă tras de PNL şi PD. Din păcate, un semnal de alarmă cât se poate de real, iar în domeniile respective încă nu s-a putut repara până în acest moment, în totalitate, prejudicial generat de fosta guvernare. Pentru PSD însă nu contează nimic. Recuperarea - iluzorie - a procentelor din sondaje primează, iar scopul scuză mijloacele. Chiar dacă acest scop nu are nimic în comun cu interesul naţional al României.

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

Declaraţie politică intitulată: "Cu violenţe, spre integrare"

Ne mai despart câteva luni până când Comisia Europeană urmează să se pronunţe în legătură cu aderarea României în Uniunea Europeană şi până când, ultimele şase sau şapte state care nu au ratificat încă Tratatul de aderare, urmează să-şi dea votul. Împărtăşesc şi eu optimismul de la Palatul Victoria, şi consider data de 1 ianuarie 2007 drept dată a aderării.

Cu toate acestea, avem şi o problemă: vom adera la 1 ianuarie 2007, dar nu ştiu când ne vom integra în Uniunea Europeană.

Un eveniment petrecut la sfârşitul săptămânii trecute generează mari semne de întrebare privind integrarea. Este vorba de intoleranţa manifestată de o serie de organizaţii obscure şi chiar de către unii cetăţeni aflaţi în "peisaj" cu ocazia desfăşurării "paradei gay".

Ţin să precizez din start că nu sunt un suporter al solicitărilor privind legalizarea căsătoriilor între reprezentanţi ai aceluiaşi sex, lansat de către minorităţile sexuale din România. Sunt adeptul unui comportament normal, de tip european, care prevede convieţuirea paşnică şi acceptarea existenţei minorităţilor sexuale.

Dar, de aici, şi până la ceea ce s-a întâmplat în plin centrul Bucureştiului - contramanifestaţii, agresiuni fizice şi alte violenţe - este cale lungă. Violenţele înregistrate în Capitală şi unele luări de poziţie radicale, găzduite cu generozitate şi pe unele canale TV, puncte de vedere ostile, fără argumentaţie, nu sunt acceptate în Uniunea Europeană.

În Occident, astfel de manifestări ostile, însoţite de acte de violenţă, sunt apanajul grupărilor neonaziste sau extremist-radicale şi ar fi dezastruos pentru noi să se considere că şi în România există astfel de grupări.

O manifestare de genul celei de sâmbătă trebuie considerată ca punct de plecare al unei dezbateri pe o temă dată. O dezbatere în care se pot şi trebuie să se exprime decent poziţii pro sau contra. Dezbaterea - în orice domeniu de fapt - reprezintă un exerciţiu democratic. O dezbatere nu presupune neapărat şi adoptarea, luarea unor decizii, votarea vreunei legi.

Dar când dezbaterea este înlocuită cu argumentul bâtei, al pietrei aruncate în capul preopinentului, al înjurăturii, ne aflăm în afara spaţiului european. Dacă vrem în Europa, trebuie să ne comportăm ca europenii. Altfel, vom face parte doar scriptic din Uniunea Europeană, contactele oficiale se vor derula normal, dar simplul cetăţean va fi privit ca un paria şi va fi tratat ca o ciudăţenie când va trece de Borş sau Nădlac. În cel mai bun caz.

Violenţele de sâmbătă au făcut deja ocolul agenţiilor de ştiri din Occident. Aceleaşi agenţii relataseră cu 24 de ore înainte de crimele unor români din Italia şi tâlhăriile altor conaţionali de-ai noştri, săvârşite în Spania. Şi nu sunt primele relatări de acest gen.

Declaraţia mea politică trebuie luată ca un semnal de alarmă. Vom adera la UE, dar atenţie cum ne integrăm!

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică intitulată: "PSD se oferă să conducă România. De la sediul DNA?"

M-am lovit ieri de câteva declaraţii de-a dreptul şocante ale colegilor de la Partidul Social Democrat. Pentru că preşedintele Mircea Geoană este ocupat cu desenele pe asfalt, l-a desemnat, probabil, pe purtătorul de... "cuvinte ce dau bine", şi anume domnul Cristian Diaconescu, să susţină o conferinţă de presă. Şi pentru ca penibilitatea să fie la ea acasă, domnul Diaconescu s-a oferit ca PSD să ducă la capăt programul de guvernare al Alianţei şi să întocmească un program pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Acest concept aberant de-a dreptul ar echivala cu o cedare de bunăvoie a prerogativelor Guvernului către PSD. Un scenariu de film science-fiction, sau mai bine zis de groază.

Ascultând toate aceste "bune intenţii" ale domnului Diaconescu mă întreb şi eu:

De ce nu a venit domnul preşedinte Geoană să facă această propunere, fiind vorba despre un lucru atât de important?

A uitat PSD despre ameninţarea cu activarea clauzei de salvgardare în domeniul Justiţiei, lăsată moştenire în urma "generoasei" Guvernări 2000-2004?

De ce nu vorbeşte PSD despre corupţia generalizată, traficul de influenţă ridicat la nivel de principiu relaţional pe care le-a instaurat în cei patru ani în care s-a aflat la putere?

Sunt conştient de rolul pe care trebuie să-l joace într-o societate democratică un partid de opoziţie. Dar partidul lui Mircea Geoană (sau al lui Ion Iliescu?), aflat într-o continuă căutare a identităţii pierdute, are unele deraieri nefireşti şi confundă opoziţia cu puterea. PSD uită astfel că electoratul l-a trimis pe banca de rezerve în 2004 şi că opinia publică îl percepe ca un partid al corupţilor. Mă întreb cum ar putea PSD să conducă ţara din sediul DNA, având în vedere aglomeraţia liderilor social-democraţi ce dau cu subsemnatul în fiecare zi la această instituţie.

Vreau să cred că, în oscilaţia dintre un lider formal, Mircea Geoană, şi un conducător informal, Ion Iliescu, PSD va renunţa la jocurile de imagine sau le va face cu coerenţă şi logică. Pentru că sunt unele evidenţe ce nu pot fi şterse cu buretele. Oamenii nu uită de pe o zi pe alta, iar ipocrizia şi lipsa de onestitate se plătesc cu vârf şi îndesat. Vreau să cred că PSD va învăţa din greşelile trecutului; înainte de a deveni el însuşi istorie.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Umilinţa comunistă se repetă"

Au trecut 16 ani de când românii au ieşit în stradă pentru libertate şi pentru respectarea unor drepturi fundamentale. Şi-au riscat vieţile pentru a putea să spună liber ce gândesc şi pentru a uita de umilinţa cozilor interminabile. Doreau să uite listele de ordine care se făceau noaptea în faţa magazinelor pentru a fi siguri că reuşesc să cumpere ceva. Numai cei care au trăit acele vremuri ştiu ce înseamnă asta, umilinţa pe care o simţeai ca om, obligat să te înjoseşti ca să obţii un drept al tău. Pentru a scăpa de umilinţă, au murit oameni!

Şi acum, după atâţia ani, istoria se repetă. La fiecare început de lună, sute de mii de oameni, bătrâni sau mai puţin bătrâni, încep activitatea febrilă de căutare a medicamentelor. Plafoanele acordate de Casa de Asigurări se epuizează în primele zile, aşa că zeci de mii de cetăţeni plătitori de taxe şi impozite se îngrămădesc, după experienţa comunistă, în faţa farmaciilor. Haosul este total: se fac liste, se strigă liste... şi toate astea doar pentru un pumn de medicamente vitale pentru sănătatea unui om, cetăţean al României secolului XXI. Oamenii sunt disperaţi, medicamentele sunt, pentru mulţi dintre ei, vitale, aşa că nu au de ales. După ce au plătit ani de zile asigurările sociale, acum se văd umiliţi din nou, în aceeaşi Românie, dar condusă de un alt Guvern, cu o orientare politică diferită, dar care a făcut la fel de puţin pentru ei ca şi guvernele anterioare.

Nimeni nu înţelege nimic din explicaţiile confuze ale ministrului Nicolăescu. Teoretic, un pacient bolnav obţine o reţetă de la un medic din cadrul sistemului de sănătate public. Tot teoretic, orice farmacie ar trebui să onoreze această reţetă, urmând ca în 30-60 de zile, Casa de Asigurări să plătească contravaloarea medicamentelor. Circuitul este simplu şi aşa funcţionează în toată Europa, doar că în România el a fost substanţial "îmbunătăţit". Îmbunătăţit în sensul negativ, pentru că la noi s-au inventat listele cu medicamente care pot sau nu pot să fie prescrise şi plafoane acordate farmaciilor, astfel că am reuşit să transformăm sistemul de sănătate public dintr-unul european, într-unul haotic, pur dâmboviţean.

Este cât se poate de vizibil că totul nu a fost decât o pseudo-reformă. Cinismul cu care domnul ministru Nicolăescu încearcă să convingă cetăţenii de contrariul nu face decât să sporească umilinţa acestora. Cum poţi să afirmi în mass-media că reforma în sănătate este un succes, când zeci de mii de oameni sunt umiliţi public? Cum poţi să spui că criza medicamentelor a fost rezolvată, când cozile din faţa farmaciilor le depăşesc pe cele, de pe vremea comunismului, la carne? Domnul ministru sau nu ştie starea reală de lucruri, şi atunci este vina consilierilor domniei sale, sau ştie, şi atunci cinismul său în declaraţii este cu atât mai grav.

Atunci când lucrurile vor intra pe făgaşul normal, voi fi primul care sa recunosc şi să-l felicit pe ministrul sănătăţii, indiferent de apartenenţa sa politica, pentru că nu cred că starea de sănătate a unei naţiuni are coloratură politică. Dar până atunci mă uit în jur şi deplâng umilinţa acestui popor, care se încăpăţânează să ceară medicamentele necesare pentru a supravieţui.

Domnul Ioan Ţundrea:

Declaraţie politică intitulată "All is possible, the impossible too! sau Totul este posibil: deci, imposibilul, de asemenea!"

Recent am citit cartea "O lume întoarsă pe dos", în care autorul a scris o piesă anapoda, fiindcă el consideră că lumea aşa este, spunând la final că într-o societate paradoxală nu poţi să fii decât paradoxal.

Am făcut aceasta introducere, pentru a încerca să vă expun motivul pentru care consider, în aceste zile, că absurdul şi paradoxul guvernează politica romanească.

Desemnarea preşedintelui Dan Voiculescu ca vicepremier a stârnit un cor de mirări şi manifestări de agresivitate verbală şi mă întreb de ce?

1. Dacă există un protocol între 4 partide, în care se scrie negru pe alb că unul din posturile de vicepremier aparţine conservatorilor, de ce este aşa o surpriză nominalizarea domnului Voiculescu ?
2. Care mai sunt preşedinţii de partide care au refuzat în ultimii 16 ani funcţii în executiv sau Parlament, ştiut fiind că domnul Voiculescu a candidat pentru prima oară ca senator în anul 2005?
3. Care din preşedinţii de partide din România, cu excepţia domnului Voiculescu, au mai renunţat definitiv la afaceri, după ce şi-au demonstrat calităţile manageriale, pentru a face doar politică?
4. Iar apropo de trustul de presa, de câte ori l-aţi văzut pe domnul Voiculescu în talk-showuri la Antena 1 în 15 ani?
5. Pe cine ar deranja, cu prezenta şi personalitatea sa, domnul Voiculescu ?

Acestea sunt doar câteva din întrebările la care, cei care se exprimă cu atâta vehemenţă împotriva domnului Voiculescu ar trebui sa răspundă, să-şi reconsidere mirarea şi să-şi facă propria analiză a traseului în politică.

Altfel, lumea absurdă pe care au construit-o, în care nu se respectă nici un acord, în care oamenii politici întâi au făcut bani din fonduri publice (drumuri, resurse minerale şi naturale), apoi devenind "comersanţi", şi în care timpul dedicat alergatului după camerele tv reprezintă activitatea zilnică, plătită din bani publici, într-adevăr este paradoxală şi întoarsă pe dos.

Şi sunt mulţi non-politicieni, din păcate, care de 16 ani s-au perindat prin funcţii ministeriale, guvernamentale şi prezidenţiale, singurul efect al consumării banilor publici fiind acela ca imposibilul trai al cetăţenilor acestei ţări, să fie posibil.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică intitulată "Pensionari şi şomeri, căutaţi alte surse de venit pentru a supravieţui"

Aflat de curând la Braşov, cu treburi "importante", ministrul muncii, Gheorghe Barbu, a emis una dintre cele mai mari inepţii spuse vreodată de un ministru: pensionarii şi şomerii să-şi mai caute şi alte surse de venit! Adică bieţii oameni vârstnici, dacă mai vor să supravieţuiască, să-şi ducă un trai cât de cât decent, atunci să plece la muncă, chiar dacă, poate, unii dintre ei suferă de afecţiuni tipice vârstei, nu mai sunt în deplinătatea puterilor sau pur şi simplu merită şi ei să se odihnească după o viaţă de muncă.

Cât priveşte şomerii, l-aş întreba pe ministrul cu idei, cum vine treaba asta, deoarece, dacă şi-ar găsi amărâţii oameni de muncă, atunci n-ar mai fi şomeri! Sau poate domnia sa, mai pe ocolite, îi îndeamnă să găsească de lucru la negru, să dea în cap pe stradă sau să se apuce de furat? Lucrurile nu sunt clare deloc în acest sens, deşi ministrul a fost întrebat de ziarişti la ce anume se gândeşte când face o asemenea afirmaţie. Totul este cu atât mai grav cu cât oamenii aceştia, afectaţi din punct de vedere financiar, vor avea mari probleme din iarna viitoare, când se vor elimina subvenţiile pentru energie termică şi gaz metan. Şi ministrul muncii îşi permite să-i ia în râs, să bagatelizeze problemele lor, să lase în voia sorţii milioane de români!

Ca să pună şi bomboana pe colivă, ministrul Barbu a mai spus că, din iarnă, urmează să primească anumite ajutoare persoanele cu venituri mici, dar a specificat că numărul beneficiarilor va fi foarte mic, deoarece... vezi, Doamne, a scăzut nivelul sărăciei în România ultimului an!

Cu astfel de îndemnuri şi "promisiuni" se adresează ministrul muncii pensionarilor şomeri, vorbe care echivalează cu un dat din umeri. Aşadar, dacă nu sunteţi în stare să faceţi nimic pentru aceşti oameni, lăsaţi-ne, dom' ministru, şi să vină altcineva.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

În judeţul Bacău există 79 de bibliotecari, majoritatea cu norma întreagă. Potrivit unei evidenţe a Bibliotecii Judeţene "Costache Sturza" Bacău, fondul de carte este relativ bogat şi aceasta datorită perioadei dinainte de revoluţie, când bibliotecile comunale erau aprovizionate lunar. În anul 1990, printr-un ordin al primului-ministru s-a instituit funcţia de bibliotecar comunal. Însă patru ani mai târziu a apărut Ordinul nr.442, conform căruia fondurile necesare pentru activităţile bibliotecilor comunale sunt date de primăriile locale. A fost momentul în care s-a bulversat toată activitatea. În anul 2000, Consiliul Judeţean a făcut o atenţionare către toţi primarii din judeţ să nu desfiinţeze bibliotecile comunale şi orăşeneşti. Astăzi este doar o aură de colaborare cu bibliotecile comunale. Unităţile săteşti au devenit o anexă manevrabilă în orice loc. Ceea ce este intolerabil în funcţionarea acestor biblioteci este faptul că majoritatea covârşitoare a acestora nu au mai primit vreo carte de ani de zile, în ciuda cerinţelor didactice stringente, legate de lectura din învăţământul primar şi liceal, ca urmare a modificării programei şcolare.

Toate bibliotecile aparţin primăriilor. Din cauza fondurilor anemice, primarii judeţului Bacău folosesc bibliotecarii pentru alte sarcini: în Buhoci, cea care se ocupă de bibliotecă este şi casieriţă, în Huruieşti este şi agent fiscal, iar în Pinceşti agent agricol. Situaţiile cele mai grave sunt la Dărmăneşti, unde biblioteca nu mai funcţioneză de doi ani, şi la Bogdăneşti, unde biblioteca a fost desfiinţată pentru a fi instalat chiar sediul primăriei. Deşi în Legea bibliotecilor nr.334/2002 se prevede că în comunele care au un număr de cetăţeni situat între 2500 şi 5000 trebuie să existe un post de bibliotecar, în multe localităţi din judeţul Bacău biblioteca rămâne doar un ideal. Amintim în acest sens: Sărata, Prăjeşti, Gioseni.

Despre fondul de carte se pot spune doar două cuvinte dureros de adevărate: sărăcăcios şi învechit. Chiar dacă există biblioteci comunale şi din fericire sunt mulţi cititori cu apetit de lectură, cererea nu se armonizează deloc cu oferta. Există biblioteci care de aproape zece ani nu au mai primit o carte. Orice tânăr în formare are nevoie de o bibliotecă bine dotată.

Care sunt posibilităţile de astăzi în ceea ce priveşte bibliotecile, se ştie: insuficiente, incomplete, cu imense deficite de mijloace tehnico-materiale. Biblioteca Judeţeană cedează la rândul ei fond de carte pentru unităţile comunale şi orăşeneşti, doar din donaţiile primate. Numărul cărţilor este relativ mulţumitor pentru câteva comune: Faraoani - 14.130 volume; Oituz-15.300 volume; Poduri-14.000 volume; Filipeşti-13.600 volume; Gura Văii-13.600; Ştefan cel Mare -14.500; Podul Turcului-20.000.

La polul opus sunt comunele Valea Seacă-5400 volume; Scorţeni-5700; Ardeoani-6200; Caşin -6000. Acestea nu îndeplinesc condiţiile legii. Legea bibliotecarilor spune clar: creşterea anuală trebuie să fie de 50 de documente specifice la 1000 de locuitori. Însă peste 80% din bibliotecile judeţului nu cumpără nici minimul necesar. Concluzia este una singură: bibliotecile comunale duc lipsa acută de carte. În ceea ce priveşte numărul de cititori raportaţi de bibliotecile comunale, lucrurile sunt la graniţa dintre adevăr şi minciună: Podu Turcului-790(credibil, pentru că biblioteca e în curtea unui liceu); Sascut-600 (biblioteca lângă liceu). Altele, însă, trebuie verificate: Poduri-776; Filipeşti-562; Magireşti-680; Berzunţi-615.

Puţine biblioteci comunale au sediu propriu. Majoritatea bibliotecilor comunale sunt situate în căminele culturale. Multe dintre biblioteci au sedii în cele mai neaşteptate locaţii: în casa medicului din Şolonţ, în sediul dispensarului, la Poduri, la oficiul poştal, la Coloneşti, în foste CAP-uri, la Negreni şi Buhoci, în dispensarul zootehnic, la Vultureni. Cele mai multe sunt în şcoli: Huruieşti, Parava, Podu Turcului, Agăş, Berzunţi, Cleja.

Această situaţie, în condiţiile în care România doreşte să se integreze în Uniunea Europeană începând din ianuarie 2007, este inacceptabilă. Este nevoie, fără îndoială, de implicarea Guvernului României pentru rezolvarea acestei probleme cu implicaţii deosebit de grave în timp.

Doamna Manuela Mitrea:

"Noua programă şcolară de istorie pentru clasa a IV-a, o eroare a învăţământului românesc!"

Învăţământul românesc are nevoie de o modernizare, de adaptare la cerinţele secolului pe care-l trăim, iar pentru aceasta avem nevoie de viziune. Din păcate, schimbările din sistemul de învăţământ nu dovedesc faptul că noi am şti ce vrem de la şcoala românească.

Parte componentă a planului de învăţământ, Istoria Românilor este inclusă, alături de Geografia României în aria curriculară "Om şi societate", istoria "bucurându-se" de puţine ori, de locul pe care-l merită în planul de învăţământ.

Cu toate acestea, învăţătorii au căutat să trezească interesul elevilor pentru istorie încă din clasele primare, prin lecţiile cu conţinut istoric studiate la orele de Limba şi literatura română în clasele a II-a şi a III-a, cât, mai ales, prin lecţiile de istorie din clasa a IV-a.

Este cunoscut faptul că istoria, şi în special Istoria Românilor, nu intră în categoria disciplinelor preferate de elevi, aceasta datorându-se abundenţei informaţionale pe care şcolarii, indiferent de vârstă, sunt obligaţi s-o reţină.

"Reforma" din învăţământul românesc l-a pus pe învăţător faţă în faţă cu noile transformări: calificativele, manualele alternative, ariile curriculare etc.

Conţinutul programei şcolare la istorie era unul accesibil, însă manualele alternative n-au fost concepute - din punct de vedere ştiinţific - în conformitate cu noul curriculum naţional, chiar dacă în acest sector al învăţământului românesc s-au pompat bani grei, atât editurilor, cât şi autorilor de manuale, care scoteau pe bandă rulantă tot felul de apariţii editoriale cu uz didactic.

Din păcate, nouă programă, pe care elevii învăţământului primar o vor studia începând cu anul şcolar 2006-2007, aduce câteva transformări majore în ceea ce priveşte modalitatea de abordare a fenomenului istoric, inacceptabile chiar şi de istorici.

Deşi iniţial a fost respinsă de Comisia de învăţători ce trebuia să avizeze programele şcolare, această aşa-zisă programă a fost totuşi aprobată în forma propusă, în data de 20 aprilie 2005.

Ce oferă noua programă elevilor clasei a IV-a, unor copilaşi de 9 - 10 ani care încă mai au probleme cu cititul cursiv sau cu povestitul? Le oferă statutul de academician, doctor docent în ştiinţele istoriei, nicidecum "o recâştigare a interesului elevului faţă de cunoaşterea trecutului", aşa cum şi-a definitivat ca scop final actuala programă şcolară.

Motivând că a scăzut vârsta de şcolaritate şi că s-a extins durata învăţământului obligatoriu, autorii pseudo-programei au uitat, se pare, că nu a crescut în nici un caz capacitatea de receptare şi procesare a informaţiei de către elevi, la 9 ani.

Această programă şcolară consider că trebuie să se adreseze tuturor elevilor din România, indiferent de zona în care locuiesc, de starea socială a familiei, de dotarea şcolilor cu biblioteci şi calculatoare racordate la Internet, să ţină cont de particularităţile de vârstă ale copiilor, de puterea lor de înţelegere a celor studiate.

Aşa cum se prezintă, această programă poate fi cel mult o programă pentru o disciplină opţională, ce ar putea fi studiată de nişte elevi cu potenţial material, spiritual şi informaţional foarte ridicat.

Domnule ministru Hărdău, dacă dumneavoastră consideraţi oportună o asemenea programă şcolară de istorie la clasa a IV-a, daţi-mi voie să vă spun, cu tot respectul, că vă înşelaţi!

Ca parlamentar, ca mamă şi ca cetăţean al acestei ţări consider că este inadmisibil ca elevii români să studieze după o asemenea programă şcolară!

"Istoria" - spunea Nicolae Bălcescu - "este cea dintâi carte a unei naţii" iar cadrele didactice şi noi toţi suntem obligaţi moral sau profesional să readucem istoria la adevărata sa valoare!

În acest sens, vă rog, domnule ministru, să analizaţi cu luciditate aspectul acestei probleme şi să acţionaţi în consecinţă!

Elevii noştri au nevoie de manuale accesibile, calculatoare, biblioteci, bani şi timp liber! În nici un caz de programe şcolare de genul celor adoptate de dumneavoastră!

Domnul Marius Iriza:

După ce "Săptămâna Homosexualilor" a stârnit un val de proteste în toată Europa civilizată, a ajuns vremea ca aceşti nebuni să iasă şi pe străzile din România.

Un studiu al doctorului Le Vay, neurochirurg la Institutului Salk din S.U.A, publicat în 1991, demonstra că homosexualitatea este o boală. În urma unei analize anatomice efectuate pe creierul a 41 de persoane, dintre care 16 homosexuali, s-a descoperit că în cazul persoanelor homosexuale, o structură minusculă a creierului, botezată INH3, cunoscută ca fiind activă în comportamentul sexual al mamiferelor, este de două ori mai mică. După aceste constatări, în mod firesc, homosexualii ar trebui trataţi ca nişte persoane bolnave, nu sprijiniţi pentru a mărşălui pe străzile din Bucureşti.

Este evident că în acest moment nu se mai poate vorbi de o discriminare a persoanelor cu tendinţe homosexuale. Nu trebuie uitat însă că poporul român este totuşi un popor creştin, cu principii sănătoase, şi în acest moment nu este pregătit pentru asemenea manifestări. Totuşi, în momentul în care se vrea o legalizare a "căsătoriilor" între homosexuali, dreptul acestora de a adopta copii, precum şi de a face propagandă perversiunilor în şcoli şi în locurile publice, pe motiv că au "drepturi", este totuşi prea mult! De altfel efectul este contrar dorinţei lor.

În aceste condiţii, şi Patriarhia Română a dezaprobat total marşul homosexualilor, considerând că acesta este "un atentat la moralitatea vieţii publice, la instituţia sacră a familiei şi un pericol pentru formarea generaţiilor tinere, prin expunerea lor la corupere morală".

Nu punem acum în discuţie implicaţiile pe termen lung ale unei asemenea aberaţii, însă, culmea ironiei, Ministerul Sănătăţii, acest "copil handicapat" al Guvernului României, în loc să găsească o modalitate de a trata persoanele afectate de această boală, găseşte de cuviinţă să finanţeze un marş prin care homosexualii români, beneficiind de o promovare comică în mass-media, găsesc de cuviinţă să împânzească străzile din România, cerându-şi "drepturile".

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică intitulată "Performanţele Guvernului Tăriceanu - România o ţară expirată (I)"

După aproape 500 de zile de administrare frauduloasă a treburilor ţării de către un guvern struţo-cămilă, cu o ideologie eteroclită, liberalo-democrată şi UDMR-isto-conservatoare, România a devenit o ţară expirată.

A expirat, în primul rând, şi asta este foarte deprimant, grija faţă de sănătatea şi viaţa naţiunii.

Constituţia României, în dispoziţiile ei fundamentale - art. 22 "Dreptul la viaţă", art. 27 "Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat" - este ignorată, ceea ce constituie un atentat la drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Goana după medicamentele compensate echivalează, pentru mulţi români săraci, cu goana după viaţă.

Ironia sorţii a făcut ca, zilele trecute, să fim martorii scenelor dramatice în care oameni din interminabile cozi la farmacii, au căzut pe stradă, fiind duşi cu ambulanţele la reanimare.

În tot acest timp, ministrul-contabil şi cioclul sănătăţii naţionale bulversează administraţiile spitalelor, trimiţând medicii în greva foamei şi aplicând o lege aberantă, de pensionare fortuită a specialiştilor de mare valoare, pentru a face loc promovărilor promise clientelei politice, pe criteriile traficului de influenţă, o insidioasă specie a cancerului corupţiei sistemice promovate - sub masca reformei - de clanul Tăricenilor.

Au expirat, în al doilea rând, finanţele publice, un domeniu pe care, obligată de forţa împrejurărilor, actuala guvernare a recunoscut că l-a moştenit consolidat şi sănătos.

Administrarea frauduloasă a treburilor publice, prin inserţia unor măsuri de fiscalitate iraţionale, impuse prin pachetul legilor "antisănătate" de reţelele mafiote care domină piaţa mondială a serviciilor de asigurări medicale, a dat peste cap toate socotelile Băncii Naţionale şi angajamentele convenite cu organismele financiare internaţionale pentru stoparea şi reducerea ratei inflaţiei.

Rezultatul este o inflaţie în continuă creştere şi cele mai sumbre previziuni asupra economiei româneşti.

Au expirat, în al treilea rând, şi aceasta în primele 250 de zile ale actualei guvernări, angajamentele şi promisiunile cu care Alianţa D.A. a înşelat alegătorii, accedând, astfel, la putere prin minciună.

Acest popor nu poate fi "dus cu zăhărelul". Românii nu pot fi păcăliţi cu acel gen de politică liberală ("new deal") a bâtei şi turtei dulci, pe care preşedintele Roosevelt a dat-o americanilor în marea criză şi pe care preşedintele Bush a introdus-o în Strategia de Securitate a Statelor Unite, folosind expresia "băţul şi morcovul" ("the stick and the carrot"), pentru definirea politicii faţă de lumea arabă.

Opinia publică a văzut şi apreciat corect că puterea actuală are: "o armată de oameni mai flămânzi decât guvernările anterioare"

Mai flămânzi şi mult mai bine specializaţi în estorcări şi escrocherii frumos ambalate în aparenţele unei justiţii care a modificat celebrul dicton "Patria şi dreptul meu!" în sloganul mafiot "Dreptul meu, dreptul meu!".

Clanul Tăricenilor s-a specializat în mari tunuri imobiliare. Ciracii actualei puteri s-au dedulcit - după remarca distinsului atlet al retrocedărilor, fostul deputat ţărănist Vasile Lupu: "La escrocherii cu terenuri al căror volum ajunge la miliarde de euro, iar la unele dintre ele participă reprezentanţi ai puterii. Lupta împotriva corupţiei este o răfuială între clanuri".

Pentru a nu se vedea de la Bruxelles cum se iau terenurile orfanilor de război sau cum se prăduieşte averea Bisericii Ortodoxe - mai spune fostul deputat - dar pentru ca acolo să se dea impresia că lupta împotriva corupţiei se mişcă, Puterea joacă o carte a diversiunii, instrumentând dosarele lui Adrian Năstase.

A expirat, în al patrulea rând, reforma sistemului judiciar.

Această figură de ministru tragi-comic pe care democraţii au cocoţat-o în fotoliul de unde justiţia românească a fost condusă de jurişti eminenţi, de mare notorietate internaţională, a dat, deja, în repetate rânduri, proba unui spirit profund antidemocratic şi a unor mentalităţi totalitariste demne de epoca stalinistă a fostei Uniuni Sovietice. Căci ce altceva au fost propunerile de iniţiativă legislativă ale doamnei ministru care, fără excepţie, s-au dovedit a fi atentate odioase la adresa drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului: "poliţia fiscală", "interceptările abuzive", menţinerea în vigoare a Codului penal "Ceauşescu", o nouă prorogare a intrării în vigoare a noului Cod penal de inspiraţie euro-comunitară, ameninţarea cu un al treilea Cod penal, care să-i permită doamnei ministru instituirea sistemului judiciar în care judecata să se facă după condamnarea definitivă, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

A expirat, în al cincilea rând, libertatea presei.

În România nu se mai practică jurnalismul onest, independent, formator al opiniilor publice naţionale şi factor de educaţie şi cultură.

Întreaga presă românească este un monopol de putere, o bombă informaţională amorsată politic dintr-un singur centru geopolitic, în faţa căruia tremură şi izmenele lui Vodă, şi lampasurile generalilor, şi vipuştile poliţailor, şi robele magistraţilor, şi se tulbură până şi inteligenţa serviciilor secrete.

În România mileniului trei, jurnalistul a devenit un proletar care îşi vinde libertatea sa de opinie în schimbul umplerii stomacului, al unui salariu - de cele mai multe ori de mizerie - condiţionat de aplicarea politicii editoriale a patronului. Cine plăteşte, comandă muzica!

Mult mai rău ca în vremurile cenzurii statului totalitar, fiindcă atunci erau interzise doar opiniile împotriva regimului, astăzi este practicat fie embargoul pe informaţii, pe partide, pe oameni, pe afacerile unora, fie atacurile şi campaniile orchestrate pe persoane devenite ţinte incomode.

În România mileniului trei, a devenit posibil ca pe un canal de comunicare publică, patronat, chipurile, de onorabili oameni de afaceri, un individ jegos la caracter să-şi satisfacă instinctele criminale ameninţând cu moartea 25.000 de concetăţeni.

Pe un alt canal de comunicare publică, patronat tot de un om de afaceri, s-a deschis o emisiune de fabricat isterie naţională, unde tot felul de ipochimeni şi mercenari ai datului cu părerea spurcă milioane de ecrane şi vexează bunele moravuri ale telespectatorilor, prin promovarea violenţei verbale, a anticulturii, a lipsei de respect faţă de valori şi, ceea ce este mult mai grav, faţă de adevăr.

Şirul exemplelor ar mai putea continua, dar mă rezum la numitorul lor comun: scoaterea în spaţiul public a unor comisari politici travestiţi în oameni de televiziune.

Înainte vreme foarte activ, în prezent inexistent, Consiliul Naţional al Audiovizualului pare a fi devenit şi el o adunare de rentieri politici.

Comuniuni de clientelari politici au devenit Societatea Română de Radio şi Televiziunea Naţională, al căror profesionalism - sub conducerea comisarilor politici - a decăzut într-un derizoriu penibil.

Trag un foarte serios şi disperat semnal de alarmă: "Presa românească este în afara misiunii fundamentale a jurnalistului universal". În loc să descopere şi să publice informaţii care să înlocuiască zvonurile şi speculaţiile, creează şi proliferează speculaţii şi zvonuri, încălcându-şi obligaţia constituţională de a informa corect opinia publică.

Este tot o performanţă a actualului guvern, în care există, concomitent, patru adevăruri care se comunică în patru registre şi în patru limbi diferite, nici una vorbită şi la Cotroceni.

Ca şi la Turnul Babel, nu ne mai înţelegem între noi.

Ne-a expirat şi limba, doamnelor şi domnilor!

Demisie uşoară, domnule prim-ministru!

Domnul Marius Rogin:

Declaraţie politică intitulată: "Când ar fi cazul să scăpăm de gripa aviară?"

Încă de anul trecut, România, în afara "luptelor" pe care le ducea, în mai multe domenii, cu duşmani din interior, a fost pusă în situaţia de a ţine piept unui virus. Unui virus care încă cu mulţi ani în urmă îşi făcuse simţită prezenţa prin lume, lăsând în urmă nenumărate victime. Iată-l ajuns acum şi în România: virusul H5N1. De câteva luni bune e prezent printre noi. Dacă în ultimii ani n-am fost ocoliţi de nenorociri abătute asupra noastră, iată-ne puşi în situaţia, aşa cum am mai spus, de a lupta cu acest virus care produce gripa aviară, această boală care a reuşit să panicheze o ţară întreagă, aducându-ne acum în situaţia de a ne întreba: Ce e cu virusul ăsta? Cum de nu mai scăpăm odată de el? Ce se ascunde de fapt în spatele acestui "război"?

Din momentul în care şi-a făcut reapariţia în Asia, cu câţiva ani în urmă, trei mai exact, virusul gripei aviare - extrem de contagios, de altfel, şi chiar mortal pentru păsări, care de fapt îl şi răspândesc - a ucis şi câteva zeci de persoane.

Zilnic, mass-media ne intoxică cu ştiri despre acest virus care îşi face tot mai des apariţia în ţara noastră, în diverse puncte. Odată ce virusul a fost depistat la păsările domestice, este recomandată sacrificarea rapidă şi de cele mai multe ori silită a tuturor păsărilor care ar putea fi infectate. Fermele de păsări trebuie supuse unei carantine, dublată de o dezinfecţie foarte serioasă. Se întâmplă însă un fenomen ciudat. Am început de foarte mult timp să luăm aceste măsuri de dezinsecţie în foarte multe puncte şi, cu toate acestea, virusul acesta nărăvaş nu se lasă eliminat.

Ultimele focare, două la număr, confirmate la Hurez (comuna Beclean) şi platforma Codlea, ambele din judeţul Braşov, au reuşit să crească din nou nivelul panicii din România. Toată ziua aflăm despre acest virus, iar mass-media ne intoxică cu "noutăţile" acestuia, şi nu putem să nu ne întrebăm: sunt corecte măsurile luate până acum? Când vom scăpa odată de panica asta?

Avicultorii, dar şi noi, cetăţenii simplii ne punem speranţa în programele de biosecuritate locale şi aşteptăm progresele ştiinţifice care să conducă la prepararea de vaccinuri eficiente. Am avut în ţară unul dintre cele mai prestigioase şi respectate institute specializate în producerea de vaccinuri şi cercetare. Vechea guvernare n-a mai mişcat însă nici un deget pentru menţinerea lui şi sprijinirea acestuia pentru a face faţă noutăţilor din domeniu. Cercetarea din România a fost lăsată, să zic aşa, "în plata Domnului" şi iată-ne în situaţia de a apela la analize făcute în Anglia sau mai ştiu eu ce altă ţară.

Cine nu-şi face oare treaba aşa cum ar trebui? Acum, Guvernul a început să constate că unii dintre miniştrii pe care-i ţine sub aripa-i protectoare nu-şi fac treaba cum ar trebui şi a trecut la demiteri. Sperăm ca acestea sunt făcute tocmai pentru a eficientiza treaba acolo unde se impune acest lucru. Oamenii şi noi toţi aşteptăm însă şi schimbarea situaţiei. Ea nu mai poate continua în acest fel.

Nu trebuie să uităm însă că, pentru protecţia populaţiei umane faţă de contaminarea cu virusul gripal aviar, este esenţială respectarea normelor de igienă veterinară pe tot parcursul procesului de creştere a păsărilor şi de obţinere şi de prelucrare a produselor avicole.

Pericolul cel mai grav n-a apărut încă. Nu trebuie să pierdem din vedere posibilitatea de combinare a celor două virusuri: de la păsări şi de la om. Acest lucru ar determina apariţia unor mutaţii care nu răspund la nici un fel de vaccinuri. Lucrul acesta ar duce către apariţia unui risc major al unei pandemii.

Firea omului este suspicioasă însă, doamnelor şi domnilor. Şi acest lucru apare şi datorită faptului că ne confruntăm încă cu o mentalitate cumplită, care-i determină să câştige chiar şi din aceste nenorociri. Semne de întrebare au apărut încă de la început. După ce au murit trei găini la Ceamurlia, epidemia a şi fost anunţată. Grav e însă faptul că ea a fost anunţată fără a avea confirmarea laboratoarelor. Am trecut apoi, imediat, la sacrificări în masă, care-au băgat spaima în capul ţăranului român şi, repet, încă nu exista o confirmare a gripei.

Nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva cineva câştigă imens de pe urma acestei campanii? Cine sunt ei? Producătorii de vaccinuri? Distribuitorii acestora care au reuşit în acest an să vândă şi stocurile rămase de anul trecut şi care le scăzuseră deja cifra de afaceri, reuşind acum să le umple buzunarele?

Iată doar câteva semne de întrebare care încep să apară. Va trebui însă ca cineva să dea şi răspunsurile necesare. Prea ne-am săturat de gripa aceasta şi cred că ar fi cazul să scăpăm odată de ea.

Să nu mai dăm atâta vina pe păsările migratoare, când avem deja între noi câteva "păsări" gata contaminate. Cred că de acestea ar trebui să ne ocupăm mai întâi şi poate vom scăpa şi de gripă.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Gripa aviară şi statul pre-modern"

Ne-am obişnuit deja cu gripa aviară.

În curând, o să dăm pagina, sau o să schimbăm canalul, cum vom auzi de ea. Pentru că, în curând, va intra în rândul celorlalte "gunoaie" pe care cetăţeanul român trebuie să le înghită, datorită incompetenţei guvernanţilor pe care şi i-a ales.

Pentru a vedea cine se află în spatele gripei aviare, nu era nevoie de nici un raport al S.R.I. Este limpede ca lumina zilei. Un stat care a îngăduit hoţia la lumina zilei, ruinarea înteprinderilor sale, calomniile a la Vadim, sau mineriadele a la Iliescu nu putea face mare lucru împotriva unui inamic invizibil. Greşim atunci când acuzăm pe cutare sau pe cutare pentru răspândirea virusului gripei aviare. Ei se fac vinovaţi într-adevăr de prostie, incompetenţă sau indiferenţă la nivel individual şi ar trebui să facă o vizită la Jilava pentru asta. Oamenii aceştia au ruinat afaceri întregi, au panicat o ţară întreagă şi s-ar putea să o şi îmbolnăvească. Dar, în ultimă instanţă, statul este responsabilul principal.

Ultimul raport de ţară ne-a dat ceva speranţe. Se pare însă că steguleţul de la siguranţa alimentelor era bine meritat. Iar, dacă până acum euroscepticii nu aveau motive să ne amâne, iată că le-am oferit unul pe tavă. Nu cred că liderii de la Bruxelles au chef să îmbolnăvească Londra şi Viena cu gripă aviară, doar pentru a ne face nouă un bine.

Vinovat de această situaţie nu se face Călin Popescu-Tăriceanu sau Gheorghe Flutur. Vinovat de această situaţie este statul român, adică acea instituţie care ar trebui să păzească interesele cetăţenilor care au legitimat-o. Toţi oamenii politici sunt vinovaţi, de la primul la ultimul. Sunt vinovaţi pentru că au mituit şi s-au lăsat mituiţi, pentru că au ridicat peşcheşul la rang de cadoul oficial, pentru că au tolerat incompetenţa şi analfabetismul în instituţiile statului (între noi fie vorba uneori chiar le-au promovat) şi pentru că au lăsat nepotismul să distrugă orice fiabilitate a firavei democraţii româneşti.

Ca stat al secolului al XXI-lea, se lasă înspăimântat de o molimă? Ciuma şi lepra făceau ravagii în Evul Mediu, dar nu şi acum. Să fie, oare, gripa aviară semnul unui Ev Mediu românesc extrem de prelungit? Lentoarea cu care se mişcă statul român mă înspăimântă. Ne jucăm de-a prelevatul probelor, de-a carantina sau de-a încredinţatul banilor publici pe criterii de rubedenie. Dacă va zăbovi pe meleagurile noastre un virus mai periculos decât acest H5N1, mi-e teamă că o să curme în trei zile o istorie de mii de ani. Şi victimele lui vor fi chiar şi aceia care l-au ajutat cu incompetenţa lor.

Ultimele sondaje ne-au arătat că majoritatea covârşitoare a românilor îşi pun încrederea în Biserică şi în Armată. Parlamentul zace în zona absolut penibilă a unui 15%. Nu am nimic cu aceste onorabile instituţii, dimpotrivă, dar mă îndoiesc că în primul rând pe români îi interesează mântuirea sau vocaţia imperială a României. Mântuirea este ceva care ţine de spaţiul individual al fiecăruia. Cât despre vocaţia imperială a României, aceasta era o glumă. Nu, domnilor, românii doresc în primul rând bunăstare şi linişte. De aceste lucruri se ocupă puterea legiuitoare şi cea executivă. Faptul că acestea nu se bucură de încrederea poporului nu înseamnă decât că de 16 ani ele eşuează lamentabil. Biserica nu poate nici controla inflaţia, nici dezvolta economia românească. Iar Armata nu este decât o adunătură de zeci de mii de tineri îmbrăcaţi în haine de camuflaj şi care, teoretic, au o idee despre ce înseamnă să tragi cu puşca. Cam aşa ceva avea la dispoziţie şi Ştefan cel Mare. Lui îi lipseau doar puştile şi hainele de camuflaj. Şi, atunci, de ce Biserica şi Armata? Revenind la Evul Mediu, acestea erau instituţiile sale primordiale: Sfânta Biserică şi puterea militară a principilor şi regilor. Să fie, oare, acesta un alt semn al Evului Mediu românesc, care încă nu s-a încheiat?

Modernitatea politică se caracterizează, printre altele, prin separarea statului de Biserică. Aceasta nu este o idee nouă. Sfântul Augustin distingea cetatea lui Dumnezeu de cetatea omului încă de pe vremea când nu exista un popor român. Fără îndoială că avem instituţii moderne. Cel puţin cu numele. Judecând însă după conduita oamenilor politici, după umorile lor sau după modul cum înţelege să acţioneze statul român, putem să credem că încă nu am depăşit pre-modernitatea. Într-adevăr, românii nu mai trăiesc în Evul Întunecat. Aceasta era o glumă. Românii trăiesc de fapt în Evul Luminat. Luminat, pentru că acum avem becuri Philips, faruri cu neon şi telefoane Nokia, care luminează mai ceva ca Farul din Alexandria. În rest, nimic nu s-a schimbat. Molima pândeşte după colţ, gunoaiele le aruncăm în stradă şi nici de "feudali" nu ducem lipsă. Iar, între Drumul Mătăsii şi Autostrada Soarelui există o mare asemănare. Astăzi, sunt ambele inexistente.

Domnul Gheorghe Chiper:

În urmă cu zece ani, printr-o lege cu caracter recuperator, s-au aprobat o serie de facilităţi materiale şi fiscale pentru locuitorii din comunele aparţinând zonei Munţilor Apuseni, asigurându-se repunerea acestora în unele drepturi de care au beneficiat şi în perioada interbelică.

Aceste drepturi se referă la acordarea de material lemnos pentru practicarea meseriilor tradiţionale de prelucrare a lemnului, precum şi pentru asigurarea cantităţilor necesare de lemn de construcţii tinerilor căsătoriţi, în vârstă de până la 35 de ani, în vederea întemeierii de gospodării în localităţile stabilite prin act normativ că sunt arondate acestei zone.

De asemenea, toţi cei care au domiciliul şi locuiesc efectiv în unităţile administrativ teritoriale ale zonei, beneficiază de reducerea cu 50% a impozitelor şi taxelor locale stabilite potrivit legii.

Aceste înlesniri şi reduceri au constituit şi constituie şi în prezent ajutoare semnificative şi binevenite pentru multe familii care se confruntă cu condiţii mai grele de muncă şi viaţă, dar care, prin grija statului, pot să-şi valorifice unele meşteşuguri practicate de înaintaşi şi să-şi edifice gospodării în zona de care sunt legaţi afectiv.

Să mai completăm că şi pentru noi, ceilalţi, care locuim în localităţi învecinate, sau în altă parte, Munţii Apuseni reprezintă, prin oamenii săi, prin semnificaţia unor locuri, o zonă în care s-au afirmat cu tărie năzuinţe şi fapte ale luptei pentru dreptate socială şi unitate naţională.

Şi, totuşi, măsurile luate pentru sprijinirea acestor locuitori n-au fost complete, fapt pentru care, în mod paradoxal, comunele din perimetrul Munţilor Apuseni au resimţit şi unele efecte negative ale actelor normative care au vizat repunerea în unele drepturi a locuitorilor din zonă. Pentru că toate acestea au generat însemnate deficienţe în bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale respective, datorită diminuării veniturilor din impozitele şi taxele locale şi mai ales datorită neasigurării unor alte resurse financiare, care să compenseze golurile bugetare create pe seama înlesnirilor fiscale acordate.

Este temeiul pentru care consider că reglementările de până acum în această problemă să fie completate cu alte prevederi, prin care să se asigure compensarea sumelor diminuate cu 50% din impozite şi taxe locale, prin acordarea în plus a unor fonduri de la bugetul de stat. Fapt foarte important, aceste comune au foarte mare nevoie de bani pentru protecţie socială şi lucrări edilitare, precum şi pentru gospodărirea localităţilor, cu multe sate şi cătune, răsfirate pe mari întinderi, prin văi şi pe platourile înalte ale munţilor.

Prezenta declaraţie politică reprezintă un prim demers pentru a aduce în actualitate necesitatea soluţionării problemei cu care se confruntă consiliile locale din zona Munţilor Apuseni, pe linia asigurării veniturilor bugetare.

Urmează, desigur, un proiect de lege care să asigure cadrul organizatoric şi instituţional în acelaşi scop.

Domnul Nini Săpunaru:

Ieri, Departamentul Naţional Anticorupţie l-a trimis în judecată pe Marian Oprişan pentru săvârşirea unor infracţiuni de abuz în serviciu şi folosirea creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum şi fals intelectual.

Acuzaţiile care i se aduc preşedintelui Consiliului judeţean Vrancea se referă în principiu la achiziţia Complexului Căprioara şi realizarea unui parc de agrement, pietruirea drumurilor din Vrancea, iluminatul de sărbători al Focşaniului, toate afaceri din bani publici în urma cărora cetăţenii judeţului Vrancea au fost păgubiţi, iar "baronul local al P.S.D.-ului" şi-a umplut buzunarele.

Din păcate, atitudinea preşedintelui P.S.D. Vrancea continuă să fie una sfidătoare la adresa cetăţenilor judeţului Vrancea şi a opiniei publice în general, acesta declarând că este mândru că a fost trimis în judecată. Cum poate fi mândru pentru un asemenea lucru, o persoană care reprezintă un judeţ şi care conduce destinele administraţiei judeţene?

Dealtfel, Marian Oprişan mai este cercetat şi în alte dosare penale, ceea ce, în mod normal, ar trebui să îl determine pe Oprişan să demisioneze din funcţia administrativă pe care o deţine, pentru a nu arunca o imagine proastă asupra instituţiei şi pentru a nu crea cetăţenilor un anume disconfort că banii publici în Vrancea sunt administraţi de un urmărit penal.

În momentul preluării funcţiei de preşedinte al P.S.D. de către Mircea Geoană, acesta a promis o schimbare, o îndepărtate a "baronilor" şi abandonarea furtului din banii publici. Din păcate, cuvintele liderului P.S.D. au rămas doar în stadiul de promisiuni, nucleele locale de forţe ale P.S.D. păstrându-se şi menţinându-şi atitudinea de dispreţ faţă de cetăţeni şi de interesul general.

În aceste condiţii, fac un apel public la domnul Geoană, pentru a-l determina pe Marian Oprişan să renunţe la funcţia de preşedinte al consiliului judeţean, în condiţiile în care Oprişan este o persoană urmărită penal, pentru infracţiuni economice, iar dumnealui, prin atribuţiile sale de serviciu, continuă să administreze bani publici.

Totodată, pe această cale, îmi exprim bucuria în legătură cu faptul că organele abilitate ale statului îşi fac datoria şi sper să-şi continue eforturile, pentru ca toţi cei care devalizează bugetul Consiliului judeţean Vrancea să ne privească în cel mai scurt timp de după gratii.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

După cum bine cunoaşteţi, Guvernul a aprobat proiectul de lege privind modificarea Codului fiscal, urmând ca, după dezbaterea şi aprobarea de către Parlament, noile reglementări să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2007.

Domeniul politicilor fiscale necesită o continuă perfecţionare a cadrului legislativ, precum şi armonizarea cu legislaţia în materie a Uniunii Europene.

Principalele modificări urmărite de actul normativ propus de Guvern vizează generalizarea cotei unice de 16%, extinderea bazei de impunere, preluarea directivelor în materie din legislaţia Uniunii Europene, perfecţionarea şi simplificarea cadrului normativ în vigoare.

Introducerea în legislaţia naţională a reglementărilor comunitare privind schimburile de produse accizabile între statele membre, desfiinţarea frontierelor vamale între statele membre şi, implicit, eliminarea noţiunilor de importator şi exportator, definirea operatorilor înregistraţi, operatorilor neînregistraţi, reprezentantului fiscal, vânzării la distanţă sau regimului produselor cu accize plătite sunt câteva din modificările propuse la capitolul "Accize", un domeniu extrem de sensibil, însă un domeniu ale cărui modificări sunt impuse de apropiata aderare a României la Uniunea Europeană.

Proiectul de lege include şi prevederi noi privind neaccizarea produselor energetice şi a energiei electrice destinate anumitor utilizări, cum ar fi utilizarea duală a produselor energetice, energia electrică atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs, energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele metalurgice şi electrolitice.

Introducerea acestor modificări legislative ce au în vedere atât impozitele directe, cât şi impozitele indirecte, urmăresc atingerea scopului principal al Programului de guvernare, şi anume generalizarea cotei unice de 16%, perfecţionarea şi simplificarea cadrului legislativ existent. Sunt numai câteva din motivaţiile pentru care vom susţine acest proiect de lege.

Domnul Miron Ignat:

12 Iunie - Ziua Rusiei

În anul 1992, prinsă în vârtejul schimbărilor politice ce au cuprins partea estică a continentului european, Rusia a păşit pe calea democraţiei alături de multe state ce s-au desprins din blocul U.R.S.S. Fireşte, a urmat lungul şi sinuosul drum al tranziţiei.

Încă din 2001 s-a vorbit despre sfârşitul "Războiului Rece". Relaţiile Rusiei cu Occidentul s-au schimbat în bine şi a început o alianţă absolut nouă concretizată în lupta împotriva terorismului internaţional. S-au făcut eforturi mari pentru a abandona sistemul politic şi economic socialist şi s-a reuşit edificarea unei economii capitaliste de piaţă viabile.

În ultimii ani, Rusia s-a întărit considerabil pe plan internaţional. În domeniul energetic, compania Gazprom, în termenii capitalizării pe plan mondial, ocupă locul 3. Potrivit datelor Conferinţei ONU în domeniul comerţului şi dezvoltării (UNCTAD), în 2005 volumul investiţiilor străine directe în economia Rusiei au însumat 26 de miliarde de dolari, de două ori mai mult decât în 2004.

În strategia monetară a Rusiei, se stabileşte că rubla va deveni în curând convertibilă, iar produsele energetice petrol, gaze vor fi vândute la bursă numai în ruble.

În acest an, Rusia deţine preşedinţia G8 (cele 8 mari puteri economice). Acest lucru reclamă din partea Moscovei o responsabilitate deosebită şi o uriaşă mobilizare: Rusia trebuie să îşi demonstreze capacitatea de a stabili priorităţile în propunerea de soluţii pentru problemele globale ale contemporaneităţii.

De remarcat este preocuparea statului pentru cele cinci programe sociale naţionale: în domeniul locuinţelor, sănătăţii, învăţământului, agriculturii şi sportului.

În privinţa programului demografic, s-au luat măsuri demne de urmat în ceea ce priveşte stimularea natalităţii, şi anume stimularea materială pentru naşterea celui de-al doilea copil. Indemnizaţia lunară pentru primul copil se dublează până la 1500 de ruble (55,5$), iar pentru al doilea copil ajunge până la 3000 de ruble (111$). Concediul maternal va fi de un an şi şase luni, plătit în proporţie de 40% din salariu, iar femeia care a născut cel de-al doilea copil primeşte aşa-zisul "capital maternal" în valoare de 250.000 de ruble (aproximativ 10.000$) pentru rezolvarea problemei locative sau pentru educaţia copiilor. La acestea se adaugă certificatele prenatale şi postnatale însumând peste 300 de dolari, precum şi alte ajutoare băneşti progresive, de exemplu plata grădiniţei se compensează până la 70%. Se urmăreşte să se simtă grija statului faţă de oamenii simpli, satisfacerea sentimentului de justeţe socială şi nu în ultimul rând, dăruirea poporului a sentimentului securităţii.

După o perioadă de tranziţie cu probleme, acum, Rusia se afirmă ca o forţă economică mondială. În 2005 PIB-ul Rusiei a crescut cu 6% (cu un an înainte, cu 7,2%), iar volumul producţiei industriale, cu 4% (respectiv, cu 7,3%). Scopul de dublare a PIB-ului Rusiei în următorii zece ani declarat de preşedintele Putin încă din 2003, poate fi atins cu condiţia menţinerii acestui ritm de dezvoltare a economiei naţionale.

În iulie 2003, România şi Federaţia Rusă, "convinse de necesitatea realizării unei politici active, orientate spre viitor, de prietenie şi colaborare fructuoasă, bazată pe egalitate, parteneriat, încredere şi avantaj reciproc în toate domeniile", semnează Tratatul de bază - un moment simbolic al ruperii de problemele trecutului şi al trecerii într-o epocă a relaţiilor bilaterale constructive.

În pofida acestui fapt, relaţiile comerciale ale României cu Rusia sunt nesemnificative şi net în defavoarea României. Relaţiile comerciale între cele două ţări nu au prezentat nici un progres. De remarcat sunt relaţiile comerciale ale fostelor ţări socialiste cu Rusia, care cunosc o creştere permanentă. În schimb, România a crescut importurile, pe când exporturile către piaţa rusă sunt ca şi inexistente.

Volumul importurilor din Rusia în anul 2005 a fost de 3,34 miliarde de dolari, iar exportul de numai 230,6 milioane de dolari, de unde rezultă că România exportă de 15 ori mai puţin decât importă. Aceeaşi situaţie negativă se petrece şi în primul trimestru al anului 2006, perioadă în care România a importat mărfuri de peste un miliard de dolari, dar a exportat de numai 92 milioane de dolari. În valoarea exportului sunt incluse şi produsele realizate de firmele cu capital rusesc (exemplu fiind echipamentele petroliere ale uzinelor UPET - Târgovişte).

În acest context, doresc să atrag atenţia spre reconsiderarea exporturilor către piaţa rusă ca obiectiv prioritar, evaluarea corectă a pieţei ruse şi identificarea metodelor şi mijloacelor actuale de reintrare a exportatorilor români pe această piaţă. Consider că a fost o mare greşeală a guvernărilor de după revoluţie care au abandonat o piaţă, însă fără potenţial de a pătrunde pe alte pieţe.

Având în vedere legăturile geografice şi istorice dintre Rusia şi ţara noastră, nutresc speranţa pentru dezvoltarea relaţiilor parteneriale nu numai economice dar şi politice şi culturale dintre cele două state.

Pe 12 iunie, Rusia îşi sărbătoreşte Ziua Naţională. Pentru că reprezint ruşii lipoveni din România, doresc ca prin această declaraţie politică să aduc un omagiu acestei sărbători care este un prilej de bucurie pentru minoritatea noastră, iar relaţiile economice dintre România şi Rusia să atingă un nivel cât mai înalt.

Domnul Mircea Man:

Declaraţie politică: "5 iunie - Ziua Mondială a Mediului. Să fim europeni într-un mediu curat !"

Ziua Mondială a Mediului a fost stabilită în anul 1972, de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite pentru a marca deschiderea Conferinţei asupra mediului înconjurător de la Stockholm.

În fiecare an la data de 5 iunie, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Mediului, ocazie pentru a atrage atenţia tuturor locuitorilor planetei asupra pericolelor şi riscurilor la care se expun, atunci când mediul natural nu este apreciat la justa lui valoare.

Astăzi, într-o societate democratică, libertatea este de cele mai multe ori greşit înţeleasă şi este folosită în mod iresponsabil, natura este devastată, aerul pe care îl respirăm este asfixiat prin poluarea chimică, solurile sunt expuse unei degradări şi erodări intense, iar în exploatarea pădurilor se fac mari abuzuri, nu că nu ar exista legi în acest sens, ci pentru că acestea nu se aplică aşa cum trebuie şi sunt tot mai des încălcate.

Protecţia mediului reprezintă o problemă a tuturor, pe de o parte, a dezvoltării societăţii, iar pe de altă parte a redresării, conservării şi ocrotirii mediului.

Trebuie să reamintim semenilor noştri cât de grave pot deveni lucrurile dacă nu se manifestă mai multă grijă pentru patrimoniul natural, pe care avem datoria de a-l lăsa nealterat generaţiilor viitoare, trebuie să facem un efort în acest sens, pentru un mediu curat şi sănătos.

Numai împreună putem schimba lumea şi numai aşa putem da o şansă Pământului.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Nouăsprezece secole de latinitate în spaţiul carpato - dunărean

Anul 106 d. Hr. reprezintă un reper cronologic însemnat în istoria poporului român. El marchează sfârşitul celui de-al doilea război purtat de legiunile romane, comandate personal de împăratul Marcus Ulpius Traianus, împotriva dacilor liberi conduşi de regele Decebal. Aşadar, exact cu 1900 de ani în urmă, pe teritoriul judeţului Hunedoara, în Munţii Orăştiei, se consumau scene eroice de mare dramatism, a căror mărturie a fost imortalizată artistic în basoreliefurile ce alcătuiesc Columna lui Traian.

Acest ultim război, de o amploare fără precedent, în pofida vitejiei fără seamăn a dacilor, a consfinţit victoria armatelor romane, transformând Dacia în provincie a marelui imperiu.

Putem spune fără ezitare că anul 2006 se constituie într-un dublu jubileu. Se împlinesc nouăsprezece secole de la triumful militar al împăratului Traian şi de la moartea demnă şi eroică a regelui Decebal. Încărcătura istorică şi emoţională a unei astfel de comemorări este imensă. Cei doi bărbaţi, "cu braţe tari" şi destine atât de diferite, simbolizează începuturile etnogenezei poporului nostru. Cu nouăsprezece secole în urmă a demarat practic procesul de latinizare a spaţiului carpato-dunărean, de cristalizare a spiritualităţii româneşti, legate patrimonial şi etimologic de Cetatea Eternă a Romei.

După scurgerea a 1900 de ani, constatăm cu mândrie că oaza de latinitate a ţării noastre şi-a conservat identitatea culturală, rezistând intemperiilor istoriei, care nu au fost puţine. Aceasta reprezintă un motiv în plus pentru a cinsti cum se cuvine memoria acelor evenimente, legate atât de intim de existenţa noastră naţională.

Şi totuşi, am ajuns la mijlocul anului jubiliar 2006, fără a consemna forme notabile de aducere aminte, la nivelul şi de amploarea cerute de importanţa acestei eveniment. Ne aşteptam la mai mult, atât pe plan naţional, cât şi la nivel regional, ştiut fiind faptul că pe blazonul heraldic al judeţului Hunedoara stau de strajă, drepţi şi neabătuţi, părinţii poporului român: Traian şi Decebal.

Se pare că această răceală soră cu amnezia are o explicaţie, şi încă una cât se poate de mistificatoare şi neştiinţifică. Spiritul filotrac şi dacomania unor istorici de ocazie naşte prozeliţi. Dealtfel, în urmă cu patru ani, când s-a încercat comemorarea primului război daco-roman, conducerea PSD a judeţului Hunedoara a refuzat acest lucru, făcând uz de argumente năucitoare, precum: "Traian a fost un năvălitor, iar acel război a fost o agresiune de care nu merită să ne aducem aminte!!!"

O răstălmăcire mai falsă şi mai ridicolă nici că se putea. Cele nouăsprezece secole scurse de atunci ne permit să privim evenimentele cu detaşarea necesară. Nu se mai pune problema dacă acel război a avut sau nu o justificare. Nu putem repune în ecuaţia îndoielii, chestiuni deja tranşate de istorie. Ultimul război daco-roman marchează startul etnogenezei poporului român, începutul colonizării civilizatoare a Daciei. Este piatra unghiulară a latinităţii noastre indiscutabile, de care am fost şi am rămas atât de mândri. Latinitate care, transformată în temeinice argumente istorice, - de către cronicari, reprezentanţi ai Şcolii Ardelene, memorandişti - a făcut posibilă supravieţuirea noastră, ca popor şi ca stat.

La mai puţin de un an de la iminenta şi inevitabila aderare a României la Uniunea Europeană să cinstim cu pioasă aducere aminte memoria marilor noştri înaintaşi Traian şi Decebal, la cumpăna împlinirii a nouăsprezece secole de latinitate, care au definitivat caracterul european şi vocaţia occidentală a poporului nostru.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Jos mâinile de pe ministrul Flutur!

În toamna anului trecut, întreaga opinie publică, dar şi clasa politică îl cataloga pe ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur drept cel mai bun şi eficient ministru al Guvernului Tăriceanu. După prima criză provocată de gripa aviară, modul în care a fost aceasta gestionată sub directa conducere a ministrului Gheorghe Flutur, l-a plasat pe acesta în aceeaşi poziţie de lider al miniştrilor actualului Cabinet, şi doar o aripă - cea clujeană/ ardeleană - a PSD îl punea alături, pe podium şi pe ministrul de interne Vasile Blaga.

De trei săptămâni însă, asistăm la o adevărată cruciadă împotriva ministrului Gheorghe Flutur. Atacurile venite din partea PSD - semnături pentru demiterea ministrului, o moţiune simplă încununată de insucces, declaraţii sforăitoare pe diverse canale TV - sunt într-un fel de înţeles. În loc să practice o opoziţie constructivă, aşa cum este tradiţia în statele cu vechi servicii în ale democraţiei, fostul partid de guvernământ politizează orice dificultate prin care trece România, chiar şi în situaţii în care politicul nu joacă nici un rol. Inundaţii, gripă aviră, asfaltarea bulevardelor, orice este politizat.

Stilul populist-demagogic de a face politică al PSD nu reprezintă însă o noutate. Deci nu trebuie să mire pe nimeni dacă un ministru considerat ca fiind cel mai performant, este pus la zid de PSD. Fostul partid de guvernământ trebuie să-şi justifice, în faţa tot mai redusului său electorat, faptul că există. Aş fi fost de acord cu orice critică venită din partea PSD, la adresa oricui, dar numai în situaţia în care acestea ar fi însoţite şi de o soluţii alternative viabile. Numai că aşa ceva nu avea PSD nici când se afla la guvernare. În afara declarativului "noi vom face şi vom drege, când revenim la guvernare", fără o precizare concretă, totul nu reprezintă decât vorbe electorale aruncate în vânt. Mă opresc aici, pentru a nu descoperi în atacurile PSD şi unele interese oculte, ce în nici un caz nu ţin de interesul naţional.

Cu amărăciune am constatat că un atac violent a venit şi din partea unui lider al unui partener de-al nostru de la guvernare. Un atac nejustificat şi cu atât mai surprinzător cu cât, cu numai 48 de ore înainte, partidul din care face parte şi respectivul denigrator de ultimă oră al ministrului agriculturii îşi exprimase fără echivoc o poziţie clară de sprijin pentru Gheorghe Flutur, cu prilejul dezbaterii şi votării moţiuni simple a opoziţiei din Senat. Şi în cazul acestui ultim atac, surpriza este cu atât mai mare, ţinând cont că şi cel care a ridicat piatra sâmbătă, se afla printre cei ce îl desemnau în fruntea topului miniştrilor pe Gheorghe Flutur, mai mult, respectivul, alături chiar de unii colegi de-ai săi de partid îl vedeau chiar ca succesor pentru fotoliul de premier. Înclin să cred însă că este vorba de un exces de zel din partea colegului democrat, de un accident, pentru că nu cred că domnia sa se poate coborî la nivelul politicienei de parcare (Dali), Elena Udrea, cea care îşi arogă, deşi nu a rugat-o nimeni, calitatea de "observator al activităţii premierului Tăriceanu" şi care, afirmă, că ministrul Gheorghe Flutur nu face faţă situaţiei. De la Elena Udrea nu am nici o pretenţie...

Domnul Paul Magheru:

"Recidiva maghiară"

Îmi pare rău că, deşi nu ne urmăreşte nici o umbră de naţionalism, deşi am relaţii dintre cele mai bune şi de respect faţă de conaţionalii maghiari, trebuie să intervin din nou de la tribuna Parlamentului şi să atrag atenţia asupra unor manifestări naţionaliste inadmisibile din partea unor tineri (şi problema este cu atâta mai gravă) de naţionalitate maghiară. După ce sediul PRM Bihor din Oradea a fost de mai multe ori vandalizat, profanat, a venit rândul filialei PRM din oraşul Aleşd. După ce şeful de cabinet al parlamentarilor PRM, Paul Magheru şi Verginia Vedinaş, domnul Coba Dumitru, şi-a exprimat dorinţa de-a candida ca primar în oraşul Aleşd, sediul PRM şi biroul parlamentar a fost ţinta unor "avertismente" stupide, geamurile sparte, firma şi sigla partidului murdărite, iar şeful de cabinet ameninţat cu mesaje macabre. În interiorul geamului spart au fost introduse avertismente de tipul: "Stai! Pericol de moarte. Vrem să bem sânge din gâtul tău!". Ameninţarea este semnată de "Maghiarii care nu te lasă". Şi ca intimidarea să aibă efect, se atenţionează: "Este ultimul avertisment!"

Regretăm cele întâmplate şi în tot ceea ce vom întreprinde le vom demonstra că noi rămânem ceea ce am fost şi mai mult decât atât. Am fost şi vom fi demni, curajoşi, ameninţările macabre, indiferent din partea cui vin, nu ne impresionează şi, cu atât mai mult, nu ne descurajează. Avem de îndeplinit şi de realizat un destin istoric: integrarea la 1 ianuarie 2007 în Uniunea Europeană, inclusiv cu cei ce ne ameninţă, cărora dorim să le dăm un exemplu de patriotism, de toleranţă, de justiţie şi de înţelepciune politică. Recidive de felul celor săvârşite la Aleşd ne întristează, dar nu ne descurajează. Să aibă ele vreo legătură cu anul sataniştilor? Nu credem în satanişti şi nu ne este frică de forţele malefice ale caraghioşilor.

Organele de ordine ale statului de drept sperăm că-şi vor face corect datoria.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

În perioada 30 mai - 21 iunie, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA) organizează o acţiune de verificare a tuturor planurilor judeţene şi locale de apărare împotriva inundaţiilor.

Scopul acţiunii este acela de a analiza modul în care au fost reactualizate planurile judeţene şi locale de apărare împotriva inundaţiilor, conform Ordinului comun nr. 1240 din 5 decembrie 2005/1178, din 2 februarie 2006 privind aprobarea Manualului prefectului pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii şi a Manualului primarului pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii.

Această acţiune este de bun augur, deoarece la sfârşitul verificării, specialiştii MMGA vor întocmi rapoarte pentru fiecare judeţ, care vor cuprinde deficienţele constatate în planurile judeţene şi locale de apărare împotriva inundaţiilor, precum şi măsurile necesare înlăturării acestora. MMGA va transmite aceste rapoarte prefecturilor din toată ţară, pentru ca prefecţii să dispună remedierea deficienţelor şi neconcordanţelor cu legislaţia în vigoare, precum şi completarea planurilor judeţene şi locale de apărare împotriva inundaţiilor.

Planurile judeţene şi locale de apărare împotriva inundaţiilor cuprind acţiunile pe care autorităţile locale trebuie să le întreprindă în cazul unor situaţii de urgenţă generate de inundaţii, acestea venind să întâmpine în viitor situaţiile de acest gen.

Domnul Ion Mocioalcă:

"Dezvoltarea rurală, la mâna lui Flutur"

Actuala putere portocalie, prin tot ceea ce a întreprins, a dovedit cu prisosinţă că nu este în slujba cetăţeanului. Hăţişul de interese politice şi economice, diversitatea doctrinară a partidelor din coaliţie, poziţionarea lor evidentă faţă de polii de putere au generat stări conflictuale la vedere şi tensiuni care împiedică o guvernare eficientă şi orientată spre binele general. Liantul acestei coaliţii a rămas numai dorinţa de guvernare.

Dacă liderii partidelor din arcul guvernamental ar dispune de o minimă decenţă, dacă ar gândi ca autentici politicieni, ar înţelege că în viaţă totul se plăteşte, că timpul nu iartă pe nimeni şi că se apropie scadenţa pentru evaluarea înfăptuirilor şi nu a politicianismului şi demagogiei, ar conştientiza că diversiunea şi manipularea nu pot ascunde la infinit eşecurile din actul de guvernare, precum şi derapajele de la legislaţia în vigoare.

Acceptarea, din partea coaliţiei, a agăţării de demnităţile primite a unor miniştri care au dat dovadă de incompetenţă sau de amestec în fapte reprobabile dovedeşte că puterea portocalie practică o guvernare care poate fi caracterizată prin prisma scopului său principal: guvernare de dragul guvernării, guvernare pentru propriile interese şi nu guvernare pentru popor, pentru cetăţeni.

Nu este productiv să ascunzi ceea ce se vede cu ochiul liber, şi anume că acest guvern nu a întreprins nimic pentru a aplica politicile de dezvoltare rurală promise: promovarea de politici financiare care să permită exploataţiilor agricole familiale şi comunităţilor rurale accesul la programele cu finanţare internaţională, în vederea absorbţiei integrale a fondurilor destinate dezvoltării rurale; alocarea de fonduri comunităţilor săteşti pentru crearea condiţiilor de stabilitate a cadrelor didactice, sanitare şi veterinare în mediul rural; continuarea lucrărilor privind alimentarea cu apă şi canalizarea satelor; aplicarea programului naţional pentru asfaltarea drumurilor comunale; corelarea planurilor de amenajare a teritoriului în profil rural cu proiecte de dezvoltare a serviciilor legate de agricultură, a serviciilor publice, precum şi a unităţilor publice: distribuţia apei, gaze, canal, colectare deşeuri; încurajarea agroturismului şi a producţiei ecologice; evaluarea economică a zonelor rurale periferice şi a celor defavorizate natural pentru întocmirea planurilor de dezvoltare locală.

Prin politica agricolă pe care a dus-o în anul 2005 şi pe care a continuat-o şi în acest an, Guvernul Tăriceanu şi "agricultorul şef" au influenţat negativ balanţa comercială cu produse agroalimentare în această perioadă, deficitul crescând în luna ianuarie 2006 cu 52% faţă de ianuarie 2005, adică aproximativ cu 121 milioane euro.

Lipsa de discernământ şi profesionalism, slaba pregătire economică a conducerii ministerului agriculturii au fost principalii factori care au condus la neacordarea atenţiei stimulării produselor vegetale şi animaliere solicitate la export, în scopul echilibrării balanţei comerciale. Anul trecut, importul la produsele agroalimentare a depăşit două miliarde euro, în creştere cu 22,6% faţă de anul 2004.

În condiţiile unui deficit comercial total de aproape 8 miliarde euro, importurile de produse agroalimentare reprezintă o parte importantă, ceea ce demonstrează că în agricultura românească nu s-a întâmplat aproape nimic din punct de vedere calitativ de când a venit actuala coaliţie la guvernare. Cât priveşte exporturile României de produse agricole, îndeosebi pe relaţia Uniunea Europeană, stăm catastrofal, structura acestor exporturi arată că la capitolul "produse prelucrate" suntem ca şi inexistenţi pe pieţele externe.

Situaţia alarmantă a focarelor de gripă aviară îl obligă pe ministrul agriculturii Gheorghe Flutur şi pe subordonaţii lui să răspundă în faţa românilor pentru minciuna şi modul deficitar în care a gestionat situaţia gripei aviare.

Cum explică ministrul agriculturii, după ce a anunţat la 21 aprilie eradicarea gripei aviare, apariţia acesteia în sistemul industrial? Este vorba de ferme de pui şi nu de curţile neacoperite ale ţăranilor, care pot fi infectate de păsările migratoare. Factorii de răspundere trebuiau să monitorizeze şi să controleze modul în care fermele avicole realizează dezinfecţia specifică, dezinfecţia propriilor angajaţi având în vedere riscul aviar din România. Această calamitate se datoreşte iresponsabilităţii şi corupţiei din sistem, disoluţiei instituţiilor statului, înlocuirii profesionalismului cu fidelitatea politică.

În stilul specific puterii portocalii, ministrul agriculturii vorbeşte foarte grav, face declaraţii de politician afectat, acţionează pentru a minimaliza faptele, nu pentru a le preveni.

Gheorghe Flutur a fost numit din interese politice. Trebuie demis însă în interesul cetăţenilor.

Domnul Nicolae Bădălău:

"Renunţarea la valori"

Pachetul de legi ale sănătăţii şi-a intrat în drept. Cu stângul. Pachetul trebuie colectat şi trimis la o adresă necunoscută sau adversă.

Am devenit duşmani între noi. În aceeaşi ţară. Ministerul Sănătăţii versus valorile academice trimise la pensie. La 57 de ani femeile şi 62 de ani bărbaţii. Vârsta maximei profesionalizări a devenit pentru domnul ministru Eugen Nicolăescu criteriu de disponibilizare. Domnia sa, nestudiind medicina, omite cronologia performanţei: 6 ani facultatea de medicină; 1 an stagiul; 5 ani rezidenţiatul. Ani de doctorat, de atingeri a titlurilor universitare: asistent, lector, şef de lucrări, conferenţiar, profesor.

Domnule ministru, aceste titulaturi - în mare parte onorifice şi nerăsplătite financiar la adevărata valoare - au devenit în magistratura dumneavoastră elemente de blamat. Cine să îşi mai cucerească laurii dacă ei nu reprezintă proba performanţei, ci doar veridicitatea trecerii timpului? Studiile au devenit cronofage - ele preiau din timpul vital de consult al medicului în noua axă a valorilor iniţiată de Ministerul Sănătăţii.

Ce ţară îşi mai permite să renunţe atât de uşor la specialiştii formaţi în ani? Renunţăm la fel de uşor la mâna de lucru necalificată ce trudeşte pe tărâm hispanic. Într-un cuvânt, laborul românesc a devenit element de export ieftin şi criteriu de pensionare. Ai muncit mult? Ai studii? Toate ca în Ecleziast.

Deşertăciunea deşertăciunilor. O butadă britanică spune: "Alegeţi frizer tânăr - să nu îi tremure mâna - şi medic în vârstă - să aibă experienţă". Noi renunţăm prea uşor din fotoliile ministeriale la truditorii laboratoarelor, la cercetătorii maladiilor incurabile, la temerarii sălilor de chirurgie.

Medici tineri ar trebui să salute pensionările premeditate. Rampa de lansare a tinerilor ar fi fost mai mare. Andrei Pleşu spunea că fără o perspectivă asupra tradiţiei - schimbarea nu e decât instinctul demolării. Iorga nu credea în revoluţiile care destituie fără a pune ceva în loc. Acest "wind of change" e o furtună dâmboviţeană care nu face altceva decât să ridice praful. Adevăratele ciocniri ale norilor din înalt aduc ploile roditoare.

Medicii trebuie să militeze împotriva schimbării profesorilor - adevăraţi corifei - pe criterii de vârstă, să se solidarizeze cu medici aflaţi în greva foamei, ca ultim semn de protest în faţa pierderii profesiei. Există un deficit de medici specialişti la nivel naţional. Migrarea profesioniştilor spre ţări mai civilizate şi prospere este fără precedent.

Domnule ministru Eugen Nicolăescu, vă adresez o nouă scrisoare deschisă. Curieratul nostru este unidirecţional. Nu vă pot schimba opiniile, dar vi le pot amenda. Lăsaţi profesioniştii să lucreze. Adrian Păunescu spunea, la demiterea lui Iosif Sava, pe criteriul senectuţii: "A pensiona o valoare e echivalent cu a renunţa la un vin, pe motiv că e vechi". Şi cum "in vino veritas", domnule ministru, opriţi carnagiul academic al medicinii româneşti.

Nu pensionaţi somităţile fiindcă întreaga naţie va fi tot mai bolnavă, iar remedii din partea Ministerului Sănătăţii nu vom primi.

Legi D.A. Cu majuscule. Lucian Blaga spunea că o idee nu e mai importantă dacă e scrisă cu litere mari. Eu îl parafrazez pe gânditorul din Lancrăm: "O lege nu e mai bună dacă vine de la Ministerul Sănătăţii".

Ascultaţii vocea naţiunii. Aşa slăbită de boală cum este. Murmură suferinţa şi adevărul.

Domnul Relu Fenechiu:

"Gheorghe Flutur atacat de adversarii integrării"

În perioada imediat următoare, opinia publică din România, clasa politică autohtonă, aşteaptă cu nerăbdare ca parlamentele din cele câteva state din Uniunea Europeană care nu au avut încă pe ordinea de zi ratificarea Tratatului de Aderare pentru România şi Bulgaria să dea undă verde pentru cele două ţări. O veste bună ne-a parvenit duminică din presa internaţională - se susţine că Raportul de ţară va fi elaborat în septembrie, mai repede cu o lună decât era iniţial programat. Aş putea spune că, din exterior, veştile sunt bune.

Din păcate, nu acelaşi lucru îl pot spune despre unele evenimente care se petrec în "curtea" noastră. Există o serie de forţe, persoane, care ţin cu tot dinadinsul să compromită eforturile de integrare ale României.

În urmă cu trei săptămâni, Excelenţa Sa domnul Quinton Quayle, fostul ambasador al Marii Britanii, trăgea un semnal de alarmă, arătând că exponenţi ai fostei administraţii nu ar fi interesaţi ca România să ajungă membră a Uniunii Europene. Explicaţia diplomatului britanic era foarte clară: regulile din Uniunea Europeană nu mai tolerează o serie de acţiuni care favorizează corupţia şi unii ar avea de pierdut.

Iată că temerile exprimate nu numai de domnul Quinton Quayle par să se confirme. În plin efort de combatere a crizei generate de gripa aviară - fenomen care, evident, îngrijorează comunitatea europeană - s-a declanşat un adevărat foc concentric împotriva ministrului agriculturii, Gheorghe Flutur, unul dintre factorii cheie angrenat în lupta împotriva acestei calamităţi. PSD îl atacă zilnic pe ministrul agriculturii; activişti ai PSD strâng semnături pentru demiterea lui Gheorghe Flutur; în Senat, PSD şi PRM susţin o moţiune simplă împotriva acestuia şi, colac peste pupăză, chiar un reprezentant al aliaţilor noştri, aflat prematur în campanie electorală pentru postul de primar în localitatea sa de origine, ignorând poziţia partidului din care face parte, poziţie exprimată prin votul de la Senat de la moţiune, îl atacă şi el pe ministrul agriculturii.

Toate aceste atacuri concentrate alăturate unei dificultăţi de moment a ţării noastre nu reprezintă altceva decât o încercare disperată de a discredita, nu numai pe ministrul Gheorghe Flutur, ci eforturile făcute de actuala administraţie pe traseul integrării. Calculele autorilor sunt simple: ei încearcă să demonstreze că un eveniment negativ, care se află evident în atenţia Uniunii Europene, gripa aviară, nu poate fi gestionat. Şi, poate, poate, se întâmplă o "minune" (sperată, dorită de aceştia) şi cei ce ne monitorizează îşi vor schimba atitudinea faţă de România. Eroare uriaşă de calcul.

Fără să copiez unele clişee ale comuniştilor din anii 1944-1945, trebuie totuşi să arăt că lozinca acelor ani, "totul pentru front, totul pentru victorie", este valabilă în această perioadă, când numeroase forţe sunt angrenate în bătălia pentru eradicarea gripei aviare. În plus, şi reprezentanţii organizaţiilor europene care au venit să ne ajute pe "frontul aviarei" au constatat că autorităţile implicate nu fac deloc economie de efort în această bătălie şi gestionează corect criza.

Iată de ce vin la acest microfon şi cer tuturor politicienilor cinstiţi şi care doresc într-adevăr să devenim stat membru al Uniunii Europene să lase bătălia electorală şi să nu mai recurgă la atacuri artificiale şi gratuite, care ar putea afecta pe nedrept, nu imaginea unui ministru, a unui politician, ci a României.

PS. Nu poţi reproşa unui ministru faptele de natură penală ale unor indivizi aflaţi cu şapte trepte sub nivelul controlului său indirect, dar acest lucru nu contează pentru demolatorii de profesie care urmăresc scopuri oculte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

"Ziua Internaţională a Copilului", sărbătorită pe 1 iunie este, în primul rând, o ocazie de a ne aduce aminte că, în fiecare moment, copiii trebuie să fie în atenţia noastră, a întregii societăţi. 1 iunie este, de aceea, nu doar o sărbătoare a copiilor, ci o zi internaţională a tuturor, cu prilejul căreia putem realiza importanţa extraordinară a noii generaţii în contextul societăţii. În măsura în care avem grijă ca aceştia să fie înconjuraţi de dragoste, de interesul pe care instituţiile abilitate îl manifestă faţă de ei, această zi este, într-adevăr, o sărbătoare a tuturor, a marii familii care este sau care ar trebui să fie societatea în care trăim.

Această grijă semnificativă ce trebuie acordată copiilor şi poziţiei lor în cadrul familiei este evidenţiată de faptul că, alături de şcoală, familia este unul din factorii care se preocupă de educaţia omului, exercitând o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. Indubitabil, o mare parte dintre cunoştinţele despre natură, societate, obişnuinţele de comportament le datorăm educaţiei primite în familie, de unde şi utilizarea expresiei "a avea cei şapte ani de acasă".

De aceea, valorile familiei şi, împreună cu acestea, valoarea semnificaţiei copiilor în cadrul familiei trebuie apărate şi promovate îndeosebi în societatea actuală, în acest context al profundelor transformări ale mentalităţilor. Putem, într-adevăr, aduce în discuţie o anume ameninţare a familiei tradiţionale, precum şi "fragilitatea" îngrijorătoare de care suferă familia în zilele noastre, lucruri care trebuie să ne dea de gândit şi, mai mult de atât, să determine o acţiune concretă din partea noastră, a tuturor.

Un alt punct deosebit de important, la care această Zi Internaţională a Copilului mă determină să mă gândesc, este faptul că, de multe ori, uităm să răsplătim puterea, curajul şi ambiţia de care aceşti copii dau dovadă în multe dintre activităţile lor, calităţi care, nu trebuie să trecem cu vederea, sunt caracteristicile unei noi generaţii şi, prin extrapolare, calităţile societăţii de mâine.

Este necesar, de aceea, să-i încurajăm pe aceşti copii şi să îi susţinem în ceea ce aş putea numi "lupta" lor. România se poate mândri cu numeroşi elevi ce, la olimpiadele şcolare de nivel internaţional, au demonstrat că această ţară ştie, vrea şi poate să ofere multe valori. Răsplătirea şi încurajarea acestor copii este, în consecinţă, o contribuţie la o imagine mai bună a României nu prin statistici economice, ci prin ceea ce această ţară promite comunităţii internaţionale la nivel intelectual şi, implicit, la fiecare dintre celelalte niveluri la care România mai are de lucrat.

În concluzie, să nu uităm că, pentru a putea spune că avem grijă de ţară şi de societatea în care trăim, este nevoie ca mai întâi să putem spune că, într-adevăr, avem grijă de pilonul central al acestei societăţi, reprezentat de noua generaţie. Copiii nu reprezintă doar o categorie a societăţii, ci sunt ei înşişi societatea de mâine.

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

"Schimbările climatice - puteţi să le stăpâniţi" este numele campaniei recent lansate de Comisia Europeană, cu scopul de a sensibiliza opinia publică în legătură cu modificarea bruscă a climei.

Nu este întâmplătoare nici tema aleasă pentru această campanie şi nici data lansării ei. Prin lansarea cu şapte zile înaintea Zilei Mondiale a Mediului, sărbătorită pe întreg mapamondul la 5 iunie, statele membre ale Uniunii Europene trag un semnal de alarmă, cerând imperios reacţie faţă de schimbările climato-ecologice globale din ultimii ani.

Cu toţii am simţit consecinţele dezastruoase ale acestor modificări climatice, prin apariţia unor fenomene naturale extreme, de la verile caniculare şi secetoase la inundaţiile catastrofale. Ţara noastră, cu cele şapte valuri de inundaţii în 2005 şi deversarea Dunării din acest an, la care se adaugă efectele colaterale reprezentate de victime umane şi pagube de sute de miliarde de euro, a simţit din plin aceste evoluţii climatice.

Situaţia în care ne aflăm este paradoxală dacă ne gândim că societatea, deşi aflată pe o pantă ascendentă a dezvoltării sale, este vulnerabilă şi neputincioasă în faţa unor asemenea fenomene naturale. Cu toate că marile societăţi au început demersurile pentru investigarea acestor probleme şi găsirea de soluţii pentru stăpânirea fenomenului, rezultatele se lasă încă aşteptate.

Vocea acestei campanii, chiar dacă este destinată spaţiului delimitat de graniţele actuale ale Uniunii Europene, ar trebui să se facă auzită şi la noi. Este o problemă care afectează în primul rând populaţia şi este vital să-i acordăm o vizibilitate mai mare, care să conducă la mobilizarea sporită a publicului şi factorilor decizionali implicaţi, inclusiv prin acordarea resurselor administrative şi financiare absolut necesare.

Vreau să atrag atenţia asupra unei mai vechi metehne româneşti, aceea de a transpune, de a prelua fără să particularizăm. Faptul că prin strategia naţională pentru schimbări climatice şi planul de implementare am stabilit cum să aplicăm angajamentele asumate prin Protocolul de la Kyoto, nu este suficient. Ne-am limitat la acelaşi mimetism legislativ la care parcă suntem condamnaţi de 10 ani încoace, fără a spune nimic despre particularităţile de ordin subregional a schimbărilor climatice şi mai ales fără a descrie reacţia de apărare şi adaptare care s-ar impune.

Înţelegerea faptului că dimensiunea climatică nu este un apendice al existenţei noastre ci un criteriu de viabilitate al fiecărei comunităţi şi o responsabilitate proprie, trebuie să constituie un "motor" pentru acţiunile viitoare din orice domeniu.

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: "Noul Cod Fiscal adoptat de Guvernul Tăriceanu nu contribuie nici la stimularea creşterii economice şi nici la ameliorarea nivelului de trai."

Noul Cod Fiscal, adoptat cu mare întârziere de Guvernul Tăriceanu, urmează să fie supus dezbaterii Parlamentului României în viitorul apropiat.

De la 1 ianuarie 2007, potrivit prevederilor acestuia, accizele pentru benzină, electricitate şi gaze naturale vor fi majorate cu cca. 30%, în afară de creşterile consistente care se înregistrează în acest an la preţurile pentru combustibili, energie electrică, alimente, tutun, alcool, etc.

O altă prevedere a proiectului de Cod Fiscal se referă la majorarea bruscă a impozitului pe profit la 16% în cazul microîntreprinderilor care reprezintă imensa majoritate a întreprinderilor din România, faţă de taxarea preferenţială de numai 3% cât este în prezent. O altă noutate constă în majorarea substanţială a impozitului pe locuinţe şi autovehicule.

În mod firesc se pune întrebarea în ce măsură prevederile proiectului noului Cod Fiscal se află în concordanţă cu prevederile "Programului de Guvernare 2005-2008 ", care subliniază cu fermitate: "Cheia de boltă a politicii fiscale a Guvernului este relaxarea fiscală ca mijloc de detensionare a mediului de afaceri, de stimulare a iniţiativei private şi de încurajare a oficializării economiei ascunse ".

Aşa cum rezultă din conţinutul proiectului noului Cod Fiscal, prevederile sale conduc la accentuarea presiunii fiscale şi nu la relaxarea sa. De asemenea, majorarea bruscă a cotei de impozit pe profitul microîntrprinderilor, nu este de natură să stimuleze detensionarea mediului de afaceri şi încurajarea iniţiativei private şi cu atât mai puţin a oficializării economiei ascunse. În plus astfel de reglementări, inclusiv cele privind majorarea impozitului pe locuinţă şi autovehicule conduc la amplificarea inflaţiei şi la deteriorarea nivelului de trai.

Cu toate că deficitul balanţei comerciale în primele 4 luni ale acestui an a ajuns la 3.410,6 milioane euro, respectiv 46,2%, iar lipsa de competitivitate a economiei noastre este clar marcată în ultimul raport privind România adoptat de Uniunea Europeană, politica fiscală a Guvernului Tăriceanu, inclusiv prevederile proiectului noului Cod Fiscal, nu este orientată în direcţia stimulării dezvoltării producţiei autohtone la nivelul standardelor europene.

Producţia industrială a înregistrat o creştere de numai 4,5% în trimestrul I 2006 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În unele ramuri ale industriei s-au înregistrat chiar scăderi ale volumului producţiei în aceeaşi perioadă : producţia de textile (-12,1%); articole de îmbrăcăminte (-7,3%); produse din tutun (-7,3%) etc. Producătorii industriali nu au încă suficiente mărfuri care să facă faţă exigenţelor consumatorilor externi şi nici măcar a celor interni.

Este semnificativ în această privinţă că ponderea alimentelor şi băuturilor exportate în trim. I 2006 reprezintă numai 1,9% din totalul exporturilor faţă de 5,2% în totalul importurilor, deşi astfel de produse ar putea să fie fabricate, aproape în totalitate, în ţară la nivelul standardelor europene.

Totodată, este inadmisibil ca prin politica fiscală promovată prin proiectul noului Cod Fiscal să fie prevăzută o creştere de 5,3 ori a cotei de impozit pe profitul microîntreprinderilor, în condiţiile în care inflaţia şi cursul de schimb depăşesc cu mult previziunile oficiale.

România are nevoie de o politică fiscală stabilă pe termen mediu şi lung, care să fie predictibilă pentru asigurarea unor condiţii prielnice dezvoltării mediului de afaceri dar şi pentru punerea în aplicare a unor măsuri pentru creşterea economică, protecţia socială şi ameliorarea nivelului de trai.

Este de sperat ca dezbaterile parlamentare pe fond în legătură cu proiectul de lege privind Codul Fiscal să clarifice numeroasele probleme şi controverse privind conţinutul acestuia, care să conducă la corecturile necesare şi să contribuie la dezvoltarea economică şi socială a României, precum şi la ameliorarea nivelului de trai, faţă de care Guvernul Tăriceanu manifestă, cu consecvenţă, lipsă de interes.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Nu avem gripă la păsărică!"

Geniul imaginativ al fetelor de la Avicola Deva, stimulat de obsedantele zbateri ale domnului ministru Flutur şi de telenovelele cu marţieni sanitari, care spală cu tulumba asfaltul şi roţile maşinilor, a aprins o luminiţă de speranţă la capătul tunelului aviar. Pe geamul magazinului de desfacere a cărnii de pasăre din piaţa agroalimentară din Deva se poate citi următorul mesaj: "Nu avem gripă la păsărică".

Până şi televiziunea locală s-a bucurat de această veste şi a difuzat-o într-un buletin de ştiri important, după ce s-a convins cu propriile camere de luat vederi că lucrurile stăteau chiar aşa cum suna anunţul. Nu ştim ce alte investigaţii s-au mai făcut pentru a intra în intimitatea problemei din discuţie, dacă s-au recoltat probe şi cine s-a pronunţat asupra lor. Am făcut această divagaţie pentru a sublinia că după Ciuma lui Caragea şi vânătoarea Ţânţarului Criminal al anului de graţie 1996, responsabil de epidemia de meningo-encefalită, domnul Flutur are şansa de a intra alături de ministrul bolii - domnul Nicolăescu - în istoria alternativă.

Oameni iresponsabili şi nepricepuţi se înverşunează să ocupe poziţii importante într-un sistem în care se pune în joc viaţa şi sănătatea populaţiei. Ambii au dovedit crasă incompetenţă în administrarea domeniilor ce le-au fost încredinţate numai pentru că s-au vopsit în portocaliu. Există şi o apropiere între cei doi; domnul Flutur omoară păsările, iar socotitorul de la CAP le numără.

În acest timp, o păsărică platinată, plină de dulcegării, vine să-i ţină de urât la spital preşedintelui portocaliu, să-l îmbărbăteze şi să-l încurajeze: "Trecem noi şi peste asta!". Aşa a grăit Zaratustra, o altă divinitate portocalie.

Domnilor guvernanţi, aţi dovedit că nu sunteţi în stare de nimic şi că Dumnezeu pedepseşte ţara din cauza voastră, aşa că vă invit să vă faceţi bagajele. Vom face noi slujbe pentru a curăţa toate locurile în care s-a strecurat Necuratul.

Domnul Vasile Puşcaş:

"Despre rolul studiilor de impact în procesul legislativ din România"

Aş vrea să vă revin asupra discuţiilor noastre din toamna anului 2005 privind reformarea procesului legislativ din Parlamentul României.

În 2006, noi continuăm să legiferăm după modelul secolului al XIX-lea, care se baza exclusiv pe expunerea de motive. În acelaşi timp, în Congresul SUA şi Parlamentul European, în multe parlamente naţionale s-a trecut la utilizarea studiilor de impact. Este vorba despre un instrument prin care legiuitorul primeşte evaluări ale impactului legii, se află în contact direct cu opţiunile circumscripţiei de care aparţine. Este o formă de asigurare în plus că interesul public este cu adevărat servit în modul cel mai optim. Duce la simplificare şi stabilitate legislativă.

Astăzi parcurgem etapa finală a obiectivului nostru naţional de pregătire internă pentru aderarea la Uniunea Europeană. Numeroase domenii de activitate urmează să fie afectate de procesul transformărilor şi al adaptării la normele comunitare. În acest sens, este necesară o reală comunicare cu societatea, cu mediul ştiinţific, cu organizaţiile patronale şi sindicale, cu organizaţiile nonguvernamentale înainte de a fi adoptate proiecte legislative care vizează toate domeniile de activitate ale societăţii.

Pe de altă parte, dincolo de acest proces intern de transformare, procesul legislativ din România trebuie să se racordeze la standardele şi uzanţele din Uniunea Europeană. Pentru aceasta este necesară şi europenizarea Regulamentului de funcţionare a Camerei Deputaţilor.

Vă semnalez, ca exemplu, studiul dat publicităţii de grupul de lucru de la "Strategikon" în privinţa Fundaţiei Gojdu. Este vorba despre o evaluare care, în 49 de pagini, oferă imaginea de ansamblu şi instrumentarul necesar membrilor Parlamentului atunci când aceştia sunt chemaţi să se exprime asupra acestei chestiuni. Am solicitat noi, ca for legislativ, elaborarea unui asemenea studiu atunci când am procedat la analizarea iniţiativei legislative vizând problematica Gojdu? Din păcate, nu!

Suplimentar expunerii de motive, nu de puţine ori părtinitoare, este nevoie să recurgem la un gen de argumentare care să vină dinspre societate. Iar studiile de impact ne oferă atât avantajul utilizării expertizei consacrate cât şi deschiderea spre societate.

În acelaşi sens, credem că se impune şi modificarea legii de organizare şi funcţionare a Guvernului României, ca instituţie cu drept de iniţiativă legislativă, dar şi în privinţa conţinutului relaţiei Parlament - Guvern (incluzând problematica europeană, subsidiaritatea etc.)

Modernizarea societăţii româneşti este un proces care are la bază legislaţia ţării, iar pentru ca acestea să-şi îndeplinească scopul, legile trebuiesc adoptate în spiritul nevoilor reale ale societăţii şi cetăţenilor. Cred că merită să facem cu toţii un efort pentru ca momentul aderării să găsească instituţia Parlamentului mai eficientă pentru cetăţean şi societatea românească, mai aproape de practicile şi valorile europene.

De aceea propun şi Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor să iniţieze demersurile adecvate!

(Pauză între orele 9,57 - 10,43)

(În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul Bogdan Olteanu, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Victor Viorel Ponta, secretari.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să luaţi loc în sală.

Rog liderii de grup să-şi invite colegii.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 331 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 283. Sunt absenţi 48 din care 29 participă la alte acţiuni parlamentare.

Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi pentru şedinţa din ziua de marţi 6 iunie 2006.

Înainte de aceasta doresc să vă anunţ că la balcon se află domnul Giovanni Pittella, membru al Parlamentului European şi raportor al Parlamentului European pentru bugetul Uniunii Europene pe anul 2006. (Aplauze).

Intrăm în ordinea de zi. Conform deciziei Comitetului liderilor vom începe cu pct. 11 de pe ordinea de zi, Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi.

Legea are caracter organic, a fost adoptată de Senat. Multe rapoarte suplimentare de adoptare din partea Comisiei Juridice, de disciplină şi imunităţi. Mai avem câteva puncte care au fost retrimise săptămâna trecută.

Vă reamintesc că este vorba de o prioritate legislativă de integrare aflată în procedură de urgenţă.

Lucrăm pe raportul suplimentar.

Vă reamintesc că timpul de dezbatere a expirat. În măsura în care vor fi chestiuni importante de susţinut, sigur că voi lăsa discuţia deschisă cu rugămintea de a fi însă scurtă.

Dacă la pct. 1 din raportul suplimentar - listă de amendamente admise - există observaţii sau comentarii. Nu există.

Vă atrag atenţia că există şi o serie de amendamente respinse şi-i rog pe cei care doresc să le susţină, să le susţină atunci când le vine rândul.

Dacă la pct. 2 din raportul suplimentar, ultimul raport suplimentar există observaţii sau comentarii? Nu există. Adoptat.

Dacă la pct. 3 din raportul suplimentar există observaţii sau comentarii? Vă reamintesc că aici există şi amendamente respinse.

Domnul deputat Ujeniuc.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, împreună cu domnul preşedinte Andon şi cu un alt coleg avem un amendament referitor la partea finală a acestui articol 91^1, penultimul rând, noi am propus folosirea particulei "ori" în loc de "şi" dorind noi, cei care am propus amendamentul, să trecem în categoria variantelor şi cercetarea care ar fi mult întârziată în loc să o trecem ca o condiţie cumulativă cu celelalte condiţii.

Cred că toate celelalte situaţii anterioare trebuie să se detaşeze, să fie variantă la ultima alternativă, "cercetarea ar fi mult întârziată", şi deci se impune înlocuirea cuvântului "şi" cu "ori" pe penultimul rând.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisia.

Domnul Bolcaş după aceea, dar ceruse cuvântul domnul Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Am solicitat cuvântul, de fapt, în calitate de coautor al amendamentului respins.

Domnul Bogdan Olteanu:

Atunci domnul deputat Sergiu Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Vreau să subliniez, pe lângă noţiunea de limpezime a exprimării şi de alt sens, că fără revenirea la conjuncţia "ori", pe care o susţinem noi, autorii amendamentului respins, textul procedurii îmbunătăţite ar deveni mai ineficient pentru organele de urmărire penală decât textul actualei proceduri penale care se opreşte la cuvântul "mijloace".

Deci, adaosul cu "şi" nu numai că crează o condiţie cumulativă, dar creează o condiţie cumulativă de natură a frâna aplicarea metodei şi a dispoziţiei, ceea ce ştim cu toţii că nu este de dorit.

Deci, susţin amendamentul respins şi rog să fie votat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Bolcaş şi apoi domnul deputat Nicolicea.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Evident, domnul preşedinte al comisiei are dreptate, "şi" creează totdeauna condiţii cumulative. Urmează să vedeţi că şi în materia arestărilor la 148 din Codul de procedură penală există probleme şi au fost interpretări la condiţia cumulativă "şi prezintă pericol social". Aşa că formularea iniţială cu "sau" este perfectă, care nu exclude întrunirea condiţiilor cumulative dar nu obligă.

Problema este amendamentul comisiei care, din punct de vedere juridic, este în mare suferinţă. Dacă sunt "date sau indicii", datele însemnează indicii de fapt în materie de urmărire penală, aşa că nu putem adăuga "date sau indicii". Noţiunea de "date", de altfel, nu se foloseşte în procedura penală. Se folosesc probe, se folosesc fapte, dar nu se foloseşte noţiunea de "date" care este străină procedurii penale.

În continuare, "sau localizarea participanţilor se poate", "nu poate fi făcută prin alte mijloace". Punct. Comisia adaugă şi "cercetarea ar fi mult întârziată". Din nou această noţiune "cercetare întârziată" nu este juridică şi nu este folosită în procedura penală. A adăuga această condiţie suplimentară, pentru că ne aflăm într-o condiţie suplimentară, evident că ar fi o piedică în calea procedurilor de interceptare a telefoanelor.

Ruperea acestui text în două alineate este însă corectă şi pentru aceasta subscriu, dar nu subscriu la amendamentul comisiei, la primul alineat, la prima frază devenită primul alineat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Vă anunţ doar cu tristeţe că şi în amendamentul admis al comisiei se folosesc aceleaşi expresii, respectiv "date sau indicii" şi "cercetarea ar fi mult întârziată", drept care alegerea noastră este destul de nefericită din acest punct de vedere.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog să mă iertaţi. În aceste condiţii, precizez că nici aceste forme de exprimare din textul iniţial nu sunt juridic corespunzătoare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe autorul acestui text, domnul Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Autor parţial, pentru că această condiţie suplimentară a fost introdusă de către Ministerul Justiţiei cu scopul evident ca întotdeauna judecătorul să fie obligat să dea autorizaţia de interceptare, să se încalce pentru că venise cu "sau întârziată". Eu sunt autor doar la cuvântul "mult" şi la cuvântul "şi" în loc de "sau". Sunt de acord că ar fi trebuit să lipsească de tot această condiţie. Vă anunţ că ăsta este un drept constituţional care se limitează doar în condiţii excepţionale, or, întârzierea nu este o condiţie excepţională. Întotdeauna nu se vor mai duce să ceară autorizaţia de interceptare pentru faptul că nu se găseşte făptuitorul şi vor veni cu o singură condiţie, dacă este "sau", vor cere să se dea pentru că va fi "mult întârziată". Orice judecător va vedea atunci că este îndeplinită şi va trebui să dea autorizaţia de interceptare.

În ceea ce priveşte graba, pentru că totul se face în grabă, Ministerul Justiţiei face pachete de legi şi proiecte de legi în grabă, ca să aibă ce modifica după aceea, se caută să se bage şi în Codul de procedură penală tot grabă ca să se poată produce erori judiciare, să plătească statul. Ei bine, graba este rezolvată la alt articol. În cazul în care se grăbeşte procurorul sau cercetarea ar fi întârziată, are posibilitatea ca 24 de ore şi am înţeles că colegii vor să mărească termenul la 48 de ore, are posibilitatea să nu mai treacă pe la judecător să facă interceptările respective. Deci dacă ai la dispoziţie, atunci când este urgent, cele 24 de ore sau 48, cum am înţeles că se doreşte, de ce trebuie să mai pui pentru cazul general încă o condiţie, nu suplimentară, ci "în loc de", şi anume "cercetarea ar fi întârziată". Deci, problema aceasta cu întârzierea este rezolvată la alt articol şi anume acolo în care procurorul, în 48 de ore, poate să facă interceptările respective.

Deci, eu vă propun să votaţi varianta comisiei şi să nu cădeţi în capcana întinsă de Ministerul Justiţiei care doreşte ca drepturile constituţionale să fie limitate non-stop, deci atunci când există o simplă cerere, pentru că această motivaţie este întârziată, cu care venise ministerul nu este o condiţie care este îndeplinită câteodată, ci este o condiţie care se îndeplineşte în permanenţă.

Un drept constituţional nu poate fi călcat în permanenţă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Ujeniuc, mai aveţi ceva la această chestiune?

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

O singură precizare se impune făcută cu privire la teama că procurorul poate băga pe gâtul judecătorului o cerere de asemenea manieră cu motivarea că cercetarea ar fi mult întârziată şi că, vezi Doamne, judecătorul n-ar avea ce face. Se scapă însă din vedere un singur lucru: judecătorul este cel care hotărăşte dacă cercetarea ar fi mult întârziată. Poate să se zbată procurorul ca peştele pe uscat cât ar vrea, dacă nu-şi motivează cererea şi dacă judecătorul nu înghite o asemenea gogoriţă cum e calificată printre rânduri, cu alte cuvinte, de către antevorbitorul meu, cu siguranţă că..., dar eu nu cred că judecătorul va cădea în asemenea capcană, motiv, cel puţin cât cunosc din practica de până în prezent, că judecătorul va înghiţi o asemenea cerere pe nemestecate şi nu va analiza cu atenţie dacă cu adevărat cercetarea ar fi întârziată sau nu. Apreciază el oportunitatea acestei cereri pe acest element.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Nicolicea, doriţi să mai interveniţi? Poftiţi!

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau un singur exemplu. În cererea respectivă spun în felul următor: dacă se face interceptarea telefonică am aflat datele instantaneu, dacă trebuie să aflu prin alte metode, şi anume să stau de vorbă cu informatorul care a avut convorbirea respectivă îmi cam ia câteva ore sau poate o zi până mă întâlnesc în condiţii de siguranţă.

Observaţi, domnule judecător, că cercetarea ar fi mult întârziată. Judecătorul va fi obligat să dea interceptarea.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Avem un amendament respins care se susţine şi va trebui să-l supun votului dumneavoastră. Este vorba de amendamentul respins de la pct. 1 din ultima anexă de amendamente respinse, art. 91¹ care se referă "la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice alt mijloc electronic de comunicare, se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în condiţiile prevăzute de lege dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt sau pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată".

Supun votului dumneavoastră acest amendament respins.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Amendamentul a fost votat cu 107 voturi pentru, 2 abţineri şi 70 de voturi contra.

Trecem la pct. 4 din raportul suplimentar. Amendamente admise? Observaţii, comentarii? Nu.

Vă rog, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Ne aflăm în faţa unei deficienţe majore, care contrazice legea pentru tehnica legislativă, şi anume aici sunt enumerate infracţiunile pentru care se poate solicita această interceptare, dar enumerarea se face descriptiv şi nu cu trimitere la articole. Or, această descriere a infracţiunii, care poate fi denumită într-un act normativ într-un fel, sau în alt mod, nu creează precizia necesară pentru aplicarea textului respectiv. Obligatoriu, conform Legii tehnicii legislative, este ca identificarea acestor articole să se facă prin numărul articolului şi legea care îl conţine.

Din acest punct de vedere, textul este deficitar juridic, deşi ştiu că la comisie a fost, totuşi, o problemă şi problema a fost că nu au ştiut la care articole să se refere, la primul Cod penal, la al doilea Cod penal sau la al treilea Cod penal. Dar, oricum, textul contravine tehnicii legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc pentru observaţie, domnule deputat. Nu există însă un amendament respins legat de această chestiune. Am luat act însă de faptul că există o obiecţie şi, ca atare, voi supune votului dumneavoastră amendamentul admis de la pct. 4.

Vă rog să votaţi.

O voce din sală:

Ce votăm, obiecţia sau articolul?

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu, nu, articolul că nu există obiecţie.

Vă mulţumesc. S-a adoptat cu 151 de voturi pentru, 5 abţineri 16 împotrivă.

Dacă la pct. 5 există obiecţii, observaţii sau comentarii?

Nu sunt. Adoptat.

Pct. 6. Domnul deputat Ujeniuc.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

O problemă de redactare, domnule preşedinte, se foloseşte o sintagmă care e cam străină limbajului juridic, şi anume pe raportul pe care-l aveţi, rândul ultim, sună aşa: "Competenţa să judece cauza în prima instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află ..." şi textul curge. Propun să înlocuim după cuvântul "acesteia" de la penultimul rând, să apară formularea "pe lângă care se află Parchetul din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală". Sunt termeni consacraţi. E vorba că parchetele funcţionează pe lângă anumite instanţe şi aceasta este formula care trebuie folosită şi nu aceea care cuprinde sediul, circumscripţia şi aşa mai departe. E mai greoaie şi mai nejuridică din punct de vedere procesual folosirea actualei formulări decât cea pe care o propun.

Domnul Bogdan Olteanu:

Pe de altă parte, domnule deputat, sunt convins că noi, ca parlamentari, preferăm să activăm în circumscripţie şi nu la Parchet.

Comisia, ce punct de vedere aveţi?

Iniţiatorul?

O să vă rog, domnul deputat, dacă vreţi să vă faceţi o scurtă consultare cu iniţiatorul şi cu comisia şi dacă veniţi cu o formulare de redactare o să revenim atunci să găsim o redactare mai fericită.

Dacă la pct. 7 există observaţii sau comentarii.

Nu sunt. Adoptat.

Pct. 8 din raport - amendamente admise - textul propus de comisie. Observaţii sau comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 9 din raport.

Domnul deputat Ujeniuc.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Aceeaşi problemă ca şi la pct. 3, domnule preşedinte, amendament respins de comisie şi care vizează înlocuirea conjuncţiei "şi" cu "ori", începând la rândul 6 de jos al acestui alineat.

Motivarea este aceeaşi, fără îndoială completată şi de motivarea domnului preşedinte Sergiu Andon.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul preşedinte Andon.

Domnul Sergiu Andon:

De data aceasta vorbesc în numele comisiei, şi anume informez plenul că modificările ce au urmat modificării anterioare de la pct. 3, s-au făcut în comisie pentru identitate de raţiune şi deci nu s-a mai făcut o dezbatere. Aşadar, dacă s-a votat o dată la pct. 3 e cazul să susţinem amendamentul respins şi la pct. 9.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Aceasta a fost una din motivaţii, dar domnul preşedinte este a doua oară când dezinformează sala. Deci, citez din domnul preşedinte Andon: "Domnule Nicolicea, o fi la fel, dar poate că nu este chiar la fel şi atunci trebuie să discutăm la fiecare punct" şi s-a discutat la fiecare punct. Deci îl rog să aibă aceeaşi consecvenţă ca şi în comisie. Dacă nu mă crede îi dau înregistrarea şi banda. Deci, vă rog să fiţi foarte atenţi şi revin, şi o să vedeţi că pentru corelare ar trebui ca acolo, când judecătorul motivat de autorizaţia de interceptare, să fie trecute în clar motivele pentru care cercetarea ar fi mult întârziată pentru că altfel o să avem înregistrări nu pe bandă rulantă, pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Sunt convins că banda de la comisie este înregistrată cu autorizare de la judecător şi nu fără. Înţeleg că se renunţă la amendament. Rămânem pe textul comisiei.

Dacă există obiecţii sau comentarii la pct. 9?

Nu există, vă mulţumesc.

Pct. 10 - obiecţii, comentarii, observaţii?

O voce din sală:

Nu se renunţă la amendament?

Domnul Bogdan Olteanu:

Poftiţi ? Înţeleg că s-a renunţat la amendamentul de la pct.9.

Aaa, mă iertaţi. Domnul deputat, spuneţi vă rog la microfon atunci ca să fie clar, mi-aţi spus că se renunţă şi vorbeam de 9.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

La pct. 9 se menţine amendamentul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Îmi cer scuze, n-aţi precizat explicit.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Era vorba de formularea pe care o propuneam la alt punct.

Domnul Bogdan Olteanu:

Renunţaţi, bun, e în regulă. Atunci suntem la pct. 9 unde se solicită revenirea la formula cu "ori" în loc de "şi" pentru similitudine. Este vorba de amendamentul respins de la pct. 3, dacă vreţi s-o luăm aşa. Exact, deci se susţine amendamentul respins de la pct. 3.

Dacă mai există necesitatea susţinerii prezentării de argumente? Nu. S-au prezentat argumentele. Se susţine amendamentul respins de la pct. 3 care presupune introducerea lui "ori" în loc de "şi" astfel: "Motivele pentru care stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea ori localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace, ori cercetarea ar fi mult întârziată".

Supun votului dumneavoastră acest amendament respins.

Vă rog să votaţi.

S-a votat cu 116 voturi pentru, 3 abţineri şi 66 voturi împotrivă.

Pct. 10. Observaţii, comentarii. Nu sunt.

Pct. 11.

Domnul preşedinte.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La pct. 11 există amendament respins care consta în menţinerea unui termen de 3 zile. Deosebirea între amendamentul admis şi amendamentul respins este de durată, respectiv cel admis este pentru 24 de ore, cel respins e pentru 3 zile.

Consultându-mă cu un grup de colegi, propunem o soluţie de mijloc, şi anume un termen de 48 de ore, dar ceea ce presupune retrimiterea amendamentului la comisie cu obligarea comisiei de a se reuni operativ, pe parcursul acestei şedinţe, vă rugăm să hotărâţi retrimiterea la comisie în vederea discutării acestei variante noi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Pot trimite până la ora 11,30 la comisie în măsura în care de la comisie avem o propunere. La 11,30 o discutăm, dacă nu discutăm pe raport.

Domnul Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Apreciez scrupulozitatea domnului preşedinte dar nu este cazul de retrimitere la comisie, ne aflăm în prezenţa a două marje de timp asupra cărora ne-am gândit. Este o situaţie de excepţie şi eu cred că situaţia de excepţie se limitează la minimum care este şi în cazul reţinerii, dacă vreţi să extrapolăm, care poate să fie de 24 de ore.

Este, de fapt, o tehnică a procedurilor de a stabili termene identice pentru instituţii diferite, dar poate pentru situaţii principial identice, adică un minim fără cenzură. Un minim fără cenzură în procedura penală este 24 de ore. Urmează apoi autorizarea care trebuie să fie dată sau nu trebuie să fie dată şi asta apreciază judecătorul. Nu are nici un rost să lăsăm la trei zile, ca după trei zile de interceptări serioase judecătorul să spună nu, nu se vor folosi ca probe. Dar la ce se vor folosi? Aceasta este întrebarea şi nu e hamletiană.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Colegii ar trebui să-mi dea dreptate că nu trebuia data trecută să voteze "sau cercetarea ar fi mult întârziată", pentru că iată, acum, pentru cazuri excepţionale şi pentru grabă se dau 24 de ore, dar acum se cere mărirea numărului de ore pentru că s-ar părea că nu se mai grăbesc. Deci, 24 de ore este suficient, dacă se grăbesc. dacă nu se grăbesc, să ceară autorizaţia, în mod normal, la judecător.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamna ministru. Vă rog.

Doamna Monica Luisa Macovei:

Aş vrea să explic, în câteva cuvinte, că este o mare diferenţă între perioada de reţinere, care este de 24 de ore, şi interceptare. Reţinerea, după ce s-a produs, nu mai poţi s-o iei înapoi, omul a stat în arest.

Aici este vorba de o interceptare sau înregistrare de orice fel care, dacă nu este confirmată de judecător după 24 de ore, sau după 3 zile, depinde cât se decide astăzi, este distrusă; nu mai poate folosi la nimic. Deci nu este o situaţie comparabilă cu arestarea.

Mai departe. Trebuie să vă spun că în codurile europene - german, spaniol, olandez şi altele -, perioada aceasta este de 3 zile. Dacă, după 3 zile, judecătorul spune "nu este bine, nu-ţi confirm", se distrug interceptările sau înregistrăile pe acele 3 zile.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Doamna ministru, în principiu, are dreptate. Interceptarea nu este totuna cu arestarea. Dar şi arestarea şi interceptarea privesc viaţa unui om, pentru că interceptarea înseamnă scormonirea în viaţa lui. Şi una este să-i scormoneşti în viaţă o zi şi alta-i să-i scormoneşti în viaţă 3 zile, aşa cum una este să-l ţii privat de libertate o zi, sau 3 zile. Este tot o privaţiune la care sunt supus, pentru că aşa trebuie şi pentru că aşa o face legea. Normal este s-o facem scurtă.

În ceea ce priveşte distrugerea, o rog respectuos pe doamna ministru să-mi indice textul exact din noul Cod de procedură penală, care prevede distrugerea şi modalităţile de distrugere.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Márton Árpad.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Într-adevăr, suntem în situaţia unei privări de unele drepturi ale cetăţenilor şi trebuie să găsim justa măsură, ceea ce, într-adevăr s-ar impune tot în interesul cetăţeanului, adică a urmăririi penale, sau însuşi dreptul iniţial.

Forma pe care noi am susţinut-o, ştiţi foarte bine, era de 24 de ore, faţă de 3 zile, care, într-adevăr, se află în codurile enumerate de doamna ministru. Poate, venind dintr-o viaţă urmărită peste tot de către securitate, nu ne-am dori cea mai aspră privare de libertate în acest domeniu.

Totuşi, cred că, din punct de vedere procedural, din moment ce s-a propus 48 de ore, faţă de 24, faţă de 3, o propunere care nu există actualmente nici printre amendamentele respinse, nici printre cele aprobate, singura soluţie, din punct de vedere procedural, este retrimiterea la comisie, preşedintele având dreptul să indice până când comisia să încerce să cântărească just.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Rog comisia să se strângă în banca comisiei şi să poarte această discuţie. Dacă ne poate oferi o soluţie până la ora 11,30, o discutăm; dacă nu, discutăm pe raportul pe care-l avem.

Rog doar un reprezentant al comisiei să rămână să susţină şi proiectul în continuare, unul dintre reprezentanţii comisiei, poate domnul vicepreşedinte, sau cineva.

Dacă, la pct.12, există obiecţii, comentarii, observaţii?

Tot la pct.11. Vă rog frumos, doamna ministru.

Da, la pct.11 este un amendament respins, care se susţine la alin.3.

Vă rog, domnule preşedinte Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Susţin amendamentul respins, pentru argumentele anterior expuse. Vă rugăm să-l supuneţi la vot.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă rog, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Întrunirea comisiei, în condiţiile continuării dezbaterilor, este contraproductivă. Nu cred că este posibil ca masa de jurişti din această Cameră să fie înlăturată tocmai de la aceste dezbateri. Aşa că mă opun ca să se ţină şedinţa comisiei în timpul acestor dezbateri.

Putem face o pauză de 10 minute.

Domnul Bogdan Olteanu:

Propun pauză de consultări, de 10 minute. Dacă sunteţi de acord? Vă mulţumesc.

Pauză de consultări, 10 minute.

(Pauză de consultări între orele 11,15 - 11,25.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă propun reluarea lucrărilor. A sunat şi clopoţelul. Se compensează cu pauzele care au fost lungite mai demult.

Vă propun să începem. Rog comisia să-şi ia locul.

Vă propun să reluăm lucrările.

Comisia, dacă are vreo comunicare de făcut?

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Comisia s-a întrunit într-un cvorum de 18 membri din totalul de 25, deci în cvorum regulamentar, cu o obiecţie (totul relatez verbal, deoarece raportul scris este în curs de redactare), cu o obiecţie în ceea ce priveşte modalitatea de desfăşurare. S-a supus votului termenul de 48 de ore - pct.11 din raport - şi rezultatul votului este următorul: voturi pentru varianta cu termen de 48 de ore - 14, voturi împotrivă - unul, abţineri - trei. Deci, cu majoritate de voturi, comisia a hotărât să supună Camerei, sub formă de amendament, varianta cu 48 de ore.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolicea. Aveţi cuvântul.

Domnul Eugen Nicolicea:

În primul rând, în ceea ce priveşte modul de lucru - şi nu este cazul să discut despre cum se lucrează la o comisie, unde nici măcar regulamentul nu este aprobat. Dar, ca să nu vorbesc de acest articol, în ceea ce priveşte motivaţia că se poate lungi de la 24 la 48 de ore, pe motiv că vor fi distruse înregistrările este valabilă şi dacă mărim perioada la 360 de zile, pentru că, oricum, se distrug înregistrările după aceea. S-a votat odată graba la art.91¹. Au timp să ajungă la judecător, să obţină autorizaţia de percheziţie. De ce, oare, procurorul s-o teme de judecător? Nu mai este valabil argumentul pe care l-au adus colegii - că judecătorul stabileşte? Câteodată, văd că procurorii se tem tare mult de judecător şi cred că asta vine din teama lor, că au încălcat puţin Codul de procedură penală. Şi, atunci, trebuie făcut în aşa fel încât să nu mai poată fi încălcat şi se dau nişte termene largi. Cred că Legea lui Lench ar fi fost mult mai atractivă şi celeritatea ar fi fost mult satisfăcută, mai ales dacă pe funie se punea şi săpun. (Amuzament.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Avem o propunere din partea comisiei şi o supun votului dumneavoastră.

Vă rog să votaţi.

Votăm propunerea comisiei, cu termen de 48 de ore pentru pct.11 din raport.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Deocamdată, prioritatea este amendamentul care este trecut în raport. Dacă acest raport cade, intră, după aceea, în ordine, propunerea venită de la comisie, care sprijină amendamentul respins.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu sunt de acord cu dumneavoastră. Dar, dacă doriţi în această ordine, putem s-o facem şi în această ordine, pentru a nu exista obiecţii.

Supun, atunci, votului dumneavoastră pct.11, pct.13, pct.62 din raport. Vorbim doar despre alin.2 al art.91², aşa cum a fost formulat de către comisie.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. S-a respins cu 113 voturi împotrivă, 56 pentru, 3 abţineri.

În aceste condiţii şi cu acordul domnului deputat, preşedinte al comisiei, pot supune votului propunerea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi: termen de 48 de ore.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. S-a adoptat cu 115 voturi pentru, 72 de voturi împotrivă, o abţinere.

Suntem la alin.3 de la pct.11.

Domnul preşedinte Andon. Vă rog.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

După cum se observă prin vot, economia generală a termenelor din această secţiune şi din acest subcapitol al Codului de procedură penală, a cunoscut o nouă evaluare. În această situaţie, permiteţi-mi să semnalez că, la poz.11, referitoare la art.91², alin.3, aveţi o variantă a comisiei, în acest ultim raport suplimentar, de 24 de ore, care este contrastantă, însă, cu varianta comisiei, din raportul suplimentar anterior. Ca legea să fie serioasă, să existe un echilibru între aceste diferite termene acordate pentru diferite situaţii şi în condiţiile în care raportul suplimentar anterior a fost votat, tot aşa, într-o viziune unitară, vă rog respectuos, după ce eventual supuneţi la vot, dacă mai este cazul, amendamentul din acest ultim raport suplimentar, din punctul meu de vedere, ar fi necesar să se revină la raportul suplimentar prim, anterior, unde termenul la acest articol este tot de 48 de ore.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Înţeleg că dumneavoastră propuneţi respingerea acestui amendament, după care putem reveni la un alt amendament.

Domnul Nicolicea şi domnul Bolcaş.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule preşedinte,

Vreau să semnalez o chestiune de procedură. Este pentru prima dată când preşedintele comisiei nu susţine raportul comisiei. Domnule, dacă luaţi cuvântul în calitate de deputat, precizaţi! Şi va trebui să luaţi cuvântul de două ori: o dată ca preşedinte, să susţineţi punctul de vedere al comisiei şi, apoi, ca deputat, şi să susţineţi punctul de vedere al dumneavoastră. În caz că nu puteţi să faceţi această dedublare, lăsaţi un vicepreşedinte să susţină punctul de vedere al comisiei, iar dumneavoastră veniţi aici, în calitate de deputat.

Deci, ceea ce faceţi, domnule preşedinte, vreau să vă spun că nu s-a mai întâlnit aici.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Doriţi drept la replică? Domnul Andon şi, după aceea, domnul Bolcaş.

Domnul Sergiu Andon:

Nu atât replică, deşi mi s-a folosit şi numele, cât doresc o precizare. În primul rând, că nu mi-am anunţat calitatea - poate asta să fie o lipsă, când am luat cuvântul - şi, în al doilea rând, am folosit foarte atent termenul "semnalez". Deci, eu am semnalat o problemă de corelare şi de consecvenţă legiuitoare, legiferatoare. Ea poate fi luată în seamă, sau nu. Mi-am făcut datoria şi de tehnician şi de membru al acestei Camere şi, poate, în ultimul rând, de membru al biroului comisiei. Am semnalat o necorelare şi o inconsecvenţă în folosirea unităţilor de măsură, precum şi existenţa - într-un alt raport, care-i tot al comisiei, trecut prin vot, gândit în alte circumstanţe - a unei alte unităţi de măsură. Nu cred că am creat o confuzie în ceea ce priveşte calitatea în care vorbesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Domnul Bolcaş şi, după aceea, domnul Nicolicea.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Permiteţi-mă să mă refer mai întâi la incident, pentru că are o semnificaţie. Desigur, domnul deputat Sergiu Andon avea dreptul să se pronunţe în calitate de deputat şi nimeni nu-i poate imputa faptul că este şi preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care a lecturat un raport.

Dar incidentul este semnificativ şi el semnifică haosul care domneşte în procedura parlamentară de adoptare a acestui Cod de procedură penală. Este imposibil ca, pe parcursul unor dezbateri desfăşurate într-o procedură de urgenţă relativă, la dispoziţia toanelor Ministerului Justiţiei, să reuşim să rezolvăm problemele aşa cum trebuie, pentru a face ceva temeinic şi statornic.

În ceea ce priveşte amendamentul, domnul preşedinte Andon a apelat, de data aceasta, la acelaşi principiu pe care l-am anunţat - acela al unicităţii termenelor. Numai că aici ne aflăm într-o situaţie diferită. Este vorba de termene care priveau o privare de drepturi - şi aici este vorba de termene care se referă la un control judiciar imediat, pentru situaţii excepţionale. Or, termenele procedurale penale pentru asemenea situaţii sunt de 24 de ore. Pentru că, dacă am ajunge la concluzia - nu ştiu de unde scoasă şi, probabil, aritmetică - a comisiei: dacă nu e aia, dacă nu-i cealaltă, hai să cădem la pace, la mijloc. Dacă am ajunge la situaţia aceasta, practic, interceptările ar continua până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti şi cele 24 de ore, sau 48 de ore s-ar transforma cu acest control judiciar în 3 zile, sau 5 zile, ceea ce nu se poate. Categoric, 24 de ore este un termen mai mult decât generos pentru un judecător care trebuie să se pronunţe imediat la primirea sesizării. Aceasta este procedura pe plan internaţional. Judecătorul care autoriză, ziua sau noaptea, se pronunţă imediat la primirea sesizării.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Mai există alte intervenţii?

Domnul Nicolicea. Vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

Pe chestiunea de procedură. N-am contestat dreptul domnului deputat Andon să-şi susţină punctul de vedere. Am semnalat doar că n-avem preşedinte de comisie, care să susţină punctul de vedere al comisiei. Şi punctul de vedere al comisiei a rămas fără apărare aici, iar votul masiv nu este prezentat. Deci, încă o dată: dacă nu există un preşedinte care să susţină punctul de vedere al comisiei, să fie desemnat un vicepreşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule Nicolicea.

Doamna ministru, dacă doriţi să reveniţi, scurt?

Doamna Monica Luisa Macovei:

Acest termen de 48 de ore este termenul în care procurorul, după ce a interceptat el, se duce la judecător pentru confirmare. Cel de astăzi, de 24, e insuficient. Asta a rezultat din practică. În această perioadă, dacă acest termen de 48 de ore de interceptare a expirat, nu se mai fac interceptări. În această perioadă, procurorul trebuie să asculte, să transcrie, să verifice că ce este înscris corespunde cu ce a ascultat, sau cu imaginile filmate. Şi, imaginaţi-vă că, dacă este undeva la graniţă, sau undeva în afară, el este din Bucureşti şi este în alt oraş, că trebuie să se şi întoarcă, să-şi pregătească dosarul şi să se ducă la judecător. Deci, este o problemă de practică. Nu se poate, în aceste 24 de ore.

Repet, în perioada asta nu continuă interceptările; doar îşi pregăteşte transcrierea şi probele pentru judecător.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Vă reamintesc că există o propunere de respingere a amendamentului comisiei, aşa cum a fost el formulat, urmând ca, după aceea, să se susţină un alt amendament mai vechi.

Supun votului dumneavoastră textul comisiei, aşa cum a fost el formulat. Deci, eu nu pot să supun decât textul comisiei; textul îl supun votului, textul de la alin.3.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. Textul a fost respins cu 119 voturi împotrivă, 82 de voturi pentru, 4 abţineri.

Supun, acum, votului dumneavoastră propunerea de amendament mai veche, de introducere a termenului de 48 de ore pentru prezentare.

Procedură, domnul Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să-mi indicaţi poziţia de la amendamente respinse, pe care o votăm.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Domnul deputat Andon.

Sper să ne-o indicaţi că, dacă nu, rămânem cu 72 de ore.

Domnul Sergiu Andon:

Da. Am precizat: nu este în ultima variantă un amendament respins, ci este un amendament admis, în raportul anterior, la pag.19.

Domnul Bogdan Olteanu:

Care, automat, a devenit amendament respins, prin adoptarea unui nou raport suplimentar.

Da. Supun votului dumneavoastră acest amendament.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. S-a adoptat termenul de 48 de ore, cu 126 de voturi pentru, 77 împotrivă, 4 abţineri.

Dacă, la pct.12, există observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct.13. Observaţii? Comentarii? Nu sunt.

Pct.14. Observaţii? Comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.15. Observaţii? Comentarii?

Da. Doamna ministru. Vă rog.

Doamna Monica Luisa Macovei:

La pct.15 şi pct.16, este o problemă de corelare legislativă, având în vedere că la aceste capitole, art.91⁴ şi 91⁵, care privesc înregistrarea în spaţii publice şi înregistrarea prin intermediul unei persoane, au fost modificate, în sensul că autorizaţia o dă judecătorul şi nu procurorul. În acest moment, ele nu-şi mai au rostul, de capitole distincte. Şi, atunci, practic, trebuie eliminate şi trebuie făcută o referire la capitolul de bază - art.91^1-3, care reglementează toate interceptările şi înregistrările.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Comisia?

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Corelarea este necesară. Apariţia repetării este, într-adevăr, urmare a dificultăţilor întâmpinate în adoptarea proiectului.

Vă rugăm să dispuneţi o retrimitere la comisie şi, în minimum de timp, să hotărâm asupra textului.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul Nicolicea. Domnule Nicolicea, vă rog frumos.

Domnul Eugen Nicolicea:

Am de semnalat o singură chestiune. Mă bucur că doamna ministru şi-a dezvăluit intenţia. Deci, înainte, autorizările de înregistrări audio şi video, erau generale. Dânsa a făcut o anumită chestiune şi a scos şi le-a defalcat, să zicem, pe secţiuni, în aşa fel încât să scoată cât mai multe de sub autoritatea judecătorului, să ajungă la procuror.

În momentul în care comisia le-a băgat pe acestea înapoi, sub autoritatea judecătorului, n-o mai interesează.

Deci, este foarte clar că procurorii doamnei ministru se tem foarte mult de judecători.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Înţeleg că dacă nu există obiecţii în plen referitor la caracterul de tehnică legislativă al acestei modificări, atunci eu vă propun să nu mai retrimitem la comisie şi să constatăm aici că este o normă de tehnică legislativă şi facem trimiterea, aşa cum s-a propus de la comisie. Înţeleg că nu există obiecţii. Atunci, comisia va face redactarea corespunzătoare şi, de asemenea, renumerotarea la art.91⁵ şi art.91⁶.

Vă mulţumesc.

S-au adoptat pct.15 şi pct.16, înţeleg.

La pct.15, obiecţiune, domnul Bolcaş. Vă rog. Altă obiecţiune decât aceasta, bineînţeles. Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Problema este următoarea: acest amendament propus de comisie are pe pagina următoare, la pag.31, un alineat care spune aşa: "înregistrările audio sau video pot fi folosite şi în altă cauză penală, dacă, din cuprinsul acestora, rezultă date sau informaţii concludente şi utile..." etc.

Ei, aici, o precizare este necesară, şi anume că înregistrările audio sau video pot fi folosite într-o altă cauză penală, dacă au fost autorizate de către judecător. Pentru că, în succesiunea alineatelor, urmând după distrugerea celor care n-au fost autorizate, ar însemna că cele neautorizate pot să fie folosite şi în altă cauză penală, ceea ce este absolut absurd şi împotriva oricăror drepturi elementare ale oamenilor.

Deci, precizarea se cere a fi făcută în interesul respectării drepturilor.

Domnul Bogdan Olteanu:

Cred că, pentru claritate, putem adăuga aici virgulă: "înregistrări audio sau video, autorizate de judecători".

Aceasta se elimină, domnule Bolcaş, ca propunere, şi se trimite la art.91¹ şi art.91³, care precizează asta.

Vă mulţumesc.

Deci, pct.15 şi pct.16 se aprobă, da? Vă mulţumesc.

Pct.17. Obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Pct.18. Obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Pct.19. Pct.20.

Domnul Nicolicea. La ce punct? Pct.19. Vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

Există un amendament respins aici.

Domnul Bogdan Olteanu:

Aşa este.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, există art.132 din Constituţie, care spune că procurorul îşi desfăşoară activitatea conform principiului legalităţii, imparţialităţii şi al controlului ierarhic.

Este o normă imperativă, peste care nu poate să treacă, iar alin.5, dacă se elimină, se abrogă. Pur şi simplu, noi eliminăm acest control al procurorului ierarhic. Deci, încălcăm Constituţia şi rog colegii să voteze textul pe care l-am propus eu, de eliminare a textului Senatului, adică să rămână textul iniţial. În caz contrar, vom face sesizare la Curtea Constituţională.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ujeniuc.

Domnul Dragoş Ujeniuc.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nici pe departe, nu cred că poate fi vorba de o încălcare a principiului constituţional enunţat anterior, deoarece, iată, dacă la alin.5 şi alin.6 din art.209, a căror abrogare se propune, rezultă această subordonare, dacă vreţi, din activitatea procurorilor, cum vă spuneam, principiul constituţional nu este în suferinţă, pentru că la art.264 Cod procedură penală se vorbeşte clar despre această subordonare şi controlul ierarhic asupra activităţii unui procuror, atunci când se vorbeşte despre emiterea şi trimiterea rechizitoriului în instanţă, rechizitoriul fiind corolarul activităţii de urmărire penală. şi iată, cu acest prilej, principiul constituţional al subordonării este satisfăcut.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule preşedinte Andon, înţeleg că discutăm despre amendamentul de la pct.7 de pe lista de respinse.

Domnule preşedinte sau domnule deputat.

Domnul Sergiu Andon:

Ca deputat, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Ca deputat, susţin punctul de vedere al domnului deputat Dragoş Ujeniuc, înţeleg şi temerea şi atenţia domnului deputat Eugen Nicolicea, nu se încalcă principiul subordonării ierarhice. Vom vedea că la alineatul imediat următor se prevede acest control ierarhic, dar textul urmăreşte două lucruri. Unul, dacă vreţi de principiu, unul foarte practic. Cel practic, am să încep cu el, este calea de a scoate dosarele din sertare. Ceea ce opinia publică, prin vocea presei, prin vocea altor purtători de opinie, critică de ani de zile - maniera unor unităţi ale Ministerului Public, ale Parchetului de a ţine dosare finalizate în sertare la nesfârşit, cu lunile sau cu anii, are acoperire legală, exact această obligativitate a confirmării. Ea rămâne în forma propusă, dar este limitată în timp, obligând conducătorul unităţii de procuratură să se pronunţe într-un anumit termen. Dacă nu, şi aici vin la al doilea principiu, dacă nu, operează o soluţie legislativă tot mai întâlnită în sistemul nostru de drept, al unui stat de drept, şi anume principiul aprobării tacite, valabil şi în alte instituţii ale statului şi, de asemenea, care este menit să lovească în plin, pe de o parte birocraţia şi încetineala, în forma ei încetineală, iar pe de altă parte, comportamentul discreţionar al unor şefi de unităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule Nicolicea, doriţi să interveniţi din nou? Scurt, vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, drept la replică.

În primul rând, domnul preşedinte avea voie să se exprime în calitate de preşedinte, că, într-adevăr, acum a susţinut punctul de vedere al comisiei şi acum...

În ceea ce priveşte afirmaţiile pe care le-a făcut la argumentaţia mea, eu am spus şi sper să se înţeleagă de data aceasta, că acel control ierarhic superior este imperativ, şi prin acest articol pe care l-a aprobat comisia, acesta devine facultativ.

Sper că această deosebite să se poată vedea.

Deci propun eliminarea.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

În încheierea dezbaterilor, doamna ministru.

Doamna Monica Luisa Macovei:

Doar câteva cuvinte. Nu numai... nu este deloc neconstituţional, nu numai că se menţine controlul ierarhic, ci el se şi întăreşte prin această prevedere, pentru că infirmarea este mult mai puternică decât confirmarea. Infirmarea trebuie motivată şi argumentată. Obligăm procurorul şef să facă acest lucru. Deci, repet, controlul ierarhic se întăreşte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna ministru.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins, propus de domnul Nicolicea la pct.7 din lista de amendamente respinse.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a respins cu 131 de voturi împotrivă, 80 pentru, 2 abţineri.

Pct.20. Obiecţii, comentarii? Nu sunt.

Pct.21, Pct.22. Nu sunt.

Pct.23. Nu sunt.

Am terminat dezbaterea pe articole la Codul de procedură penală, rămâne la vot final.

Trecem la codul penal. cu acordul membrilor Biroului permanent şi al liderilor de grupuri, v-aş propune să continuăm dezbaterea până la finalizarea Codului penal, dacă nu există obiecţii.

Pe procedură la această chestiune, domnule Ponta? A, nu sunt obiecţii, atunci vă mulţumesc.

Procedură sau intraţi la dezbateri generale? Procedură, înainte de începerea prezentării Codului penal, domnul deputat Victor Ponta. Am decis că vom continua dezbaterile până la finalizare.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am o nedumerire înainte de a intra în dezbaterea Codului penal şi vă rog s-o rog pe doamna ministru să ne îndepărteze această nedumerire. Am văzut-o pe domnia-sa duminică mergând la domnul preşedinte Boc şi l-am auzit pe domnul preşedinte Boc spunând că astăzi trebuie să votăm Codul penal, cu nişte modificări anticorupţie. Eu n-am văzut nici o modificare anticorupţie în aceste amendamente, şi atunci întrebarea mea era dacă există nişte amendamente pe care noi deputaţii nu le-am văzut să ni le prezinte acum. Ori dânsa nu i-a spus domnului Boc ce votăm noi aici, ori domnul Boc a vorbit aiurea.

Şi atunci vreau să ne lămurim: votăm ceva anticorupţie sau votăm amendamentele la Codul penal privind responsabilitatea penală a persoanei juridice? Asta era întrebarea, vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii înainte să trecem pe raportul comisiei la articolele care au fost trimise înapoi? Doriţi?

Doamna ministru, vă rog. Vă atrag atenţia că există şi două amendamente respinse, când o să ajungem la articolele respective îi rog pe iniţiatori dacă doresc să le susţină.

Vă rog, doamna ministru.

Doamna Monica-Luisa Macovei:

Nu intru în această polemică cu ce a spus domnul Boc, vreau să vă spun...

Domnul Bogdan Olteanu:

Ponta, Ponta...

Doamna Monica Luisa Macovei:

....că adoptarea răspunderii penale a persoanei juridice este una dintre obligaţiile României în Capitolul "Măsuri anticorupţie", şi dacă o să vedeţi raportul din mai al Comisiei Europene, faptul că nu s-a adoptat, este trecută la Capitolul "Măsuri anticorupţie". Iar pe lista pe care ne-o pregăteşte comisia cu ce avem de făcut până la următorul raport, la măsurile anticorupţie, veţi vedea "răspunderea penală a persoanei juridice".

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul Ponta a cerut drept la replică, întrucât i-aţi rostit numele.

A zis Boc, nu a zis Ponta... Nu, nu, domnule Ponta, nu aveţi dreptul la replică, îmi pare rău, a zis domnul Boc. Doamna ministru poate vorbi de cine doreşte, dânsa a zis Boc, n-a zis Ponta, aşa că nu aveţi drept la replică.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte, faptul că doamna ministru mă confundă cu domnul Boc, mă pune într-o situaţie jenantă să ştiţi. Deci, vreau doar să spun un singur lucru...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule Ponta, domnul Boc nu e de faţă.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Absolut.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Dar domnul Boc a votat Codul penal în 2004, care vorbea despre răspunderea penală a persoanei juridice, deci nu ştiu de ce comisia, sau ştiu, de fapt, de ce comisia europeană o critică pe doamna ministru Macovei că nu avem nici în 2006 răspunderea penală a persoanei juridice, pentru că acel Cod penal votat în 2004 de marea speranţă a Parlamentului României, domnul Boc, transformat între timp în marea speranţă a Primăriei.... Nu a intrat în vigoare, despre asta e vorba.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule Ponta, nu e prezent, vă rog frumos...

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Păi, trebuie colegii noştri să ştie despre ce vorbim, că altfel ne uităm la televizor şi nu înţelegem ce spune domnul primar.

Domnul Bogdan Olteanu:

Aţi creat un drept la replică domnului Bolcaş acum. Înţeleg că suntem pe procedură.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

O procedură care reprezintă o precizare pentru toţi cei care se află în sală. nu numai domnul Boc a votat în 2004 un cod penal care nu e pus în vigoare, ci şi toţi reprezentanţii PSD-ului l-au votat în 2004... (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule Oltean, pe procedură?

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă reamintesc că am hotărât că stăm până terminăm Codul penal şi abia după aceea trecem la voturi finale şi mai avem şi alte proceduri. Vă rog, discutăm până la finalizare.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În primul rând, îngăduiţi-mi să vă rog să vegheaţi ca luările de cuvânt să fie pe procedură, pentru că domnul Ponta a avut o intervenţie care nu e pe procedură, n-a fost pe procedură.

În al doilea rând, îngăduiţi-mi să precizez, pentru informarea corectă a colegilor din sală, că în anul 2004 domnul Boc a votat împotriva, aşa cum grupul PD la vremea aceea a votat împotriva codului penal. În consecinţă, nu ni se poate reproşa lipsa de, ştiu eu, de calitate a unui Cod penal care a fost votat în 2004 de către colegii aflaţi astăzi în sala noastră pe poziţia Opoziţiei.

De aceea, v-aş ruga, domnule preşedinte, să trecem la dezbaterile pe marginea Codului penal şi să lăsăm alte probleme conexe pentru alte şedinţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Sper ca astăzi Grupul parlamentar al PD va vota în favoarea Codului penal, suntem la raport, la discuţiile pe amendamentele admise.

Dacă la pct.1 din Anexa cu amendamente admise există obiecţii sau observaţii.

Vă reamintesc că există şi un amendament respins. Da. Domnul deputat Buda.

Vă rog să asiguraţi liniştea în sală.

Domnul Daniel Buda:

Am să dau replică pentru domnul Boc, domnule Ponta.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog foarte mult să nu mai rostiţi numele domnului Ponta în deşert.

Domnul Daniel Buda:

Da, aş vrea să dau replica în numele domnului Boc, dar nu i-o dau.

Domnule preşedinte, am un amendament respins, în sensul că la art.118 alineatul final, propun ca articolul să sune în felul următor, şi anume: "Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc în locul lor, se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora."

Aş vrea să subliniez faptul că această formulare este mai explicită şi nu dă naştere la interpretări în practică şi, de asemenea, este şi în consonanţă cu ceea ce se găseşte în materia dreptului penal internaţional, precum şi în unele tratate la care noi suntem parte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc. Dacă mai există alte intervenţii la această propunere? Nu există.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins de la pct.1 din anexă, care prevede că ultimul alineat de la 118 va prevedea că "Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora". Vă rog să votaţi.

Da. Vă mulţumesc. Cu 124 de voturi pentru, 76 împotrivă şi 4 abţineri, s-a votat.

Dacă există alte observaţii sau comentarii la pct.1 din raport, cu modificările survenite în urma introducerii amendamentului respins? Nu există alte observaţii. Adoptat.

La pct.2 din raport, observaţii sau comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Domnule Ujeniuc, la pct.2?

Rog secretarii de şedinţă să fie vigilenţi cu solicitanţii de intervenţii.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Atrag atenţia că dacă s-a admis amendamentul respins al domnului Buda, eu având un amendament la pct.2, se pare că se referă la acelaşi alineat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Se referă la aceleaşi alinat, dar dacă l-am votat pe acesta "..

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Da, da, mă scuzaţi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog.

Noi suntem la pct.2 din amendamente admise. Nu există observaţii sau comentarii? Adoptat.

Pct.3 din amendamente admise. Observaţii? Comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4 din anexa cu amendamente admise. Domnul deputat Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O să-i rog pe colegii mei să votăm împotriva acestui amendament. Motivele constituţionale...

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să precizaţi şi conţinutul.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Nu, pur şi simplu să-l eliminăm, domnule preşedinte, pentru simplul motiv sau mai bine zis motivele de procedură şi de constituţionalitate, sunt convins că le va explica mult mai bine domnul Bolcaş, în schimb, pe motive de fond. am votat, încă o dată spun, şi stenograma din 2004 va reîmprospăta memoria domnului Oltean, am votat cu toţii un Cod penal în 2004, un cod penal european cu răspunderi, aşa cum le cerea Uniunea Europeană. Sigur, pot să înţeleg că nu e bine să fie un cod penal "Diaconescu", să fie un cod penal "Macovei". Putem să votăm un articol care să arate că acel cod din 2004 se numeşte Macovei, nu Diaconescu. Dar în nici un caz nu văd vreun motiv pentru care să prorogăm la nesfârşit intrarea în vigoare a unui cod apreciat prin vot unanim de Parlamentul României şi de Uniunea Europeană, de altfel, aşa am şi închis Capitolul de negociere privind "justiţia şi afaceri interne", şi nu mai vorbesc că va fi foarte greu ca printr-o lege să modificăm intrarea în vigoare a unei alte legi, fără a fi sesizaţi în nici un fel.

Vă mulţumesc şi sunt convins că toţi colegii care nu se tem nici de domnul Frattini, nici de domnul Soros vor vota împotriva acestui cod.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Vă rog frumos să nu daţi dreptul la replică unor colegi care nu se află în sală, precum domnul Frattini sau domnul Soros.

Alte intervenţii? Domnul deputat Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doamna ministru,

Fără îndoială, doamnă ministru, că aţi putea fi fost un ministru eficient şi un ministru de excepţie, la propriu, şi nu formal, aşa cum aţi obţinut printr-o activitate de altfel meritorie la Uniunea Europeană.

Puteaţi fi un ministru bun, dacă dumneavoastră, preluând o activitate prodigioasă care s-a desfăşurat cu participarea întregului Parlament, o activitate care a inclus participarea efectivă a celor mai buni judecători şi profesori de drept din ţară, dacă aţi fi preluat acele legi care s-au adoptat după o profundă cercetare şi după o profundă expertiză internaţională, legi care au fost temeiul închiderii Capitolului "J.A.I." dacă imediat ce aţi fi preluat funcţia aţi fi purces la implementarea lor şi, eventual, la îmbunătăţirea acestora sau la adoptarea următoarelor legi care le condiţionau, atunci într-adevăr aţi fi pus umărul la funcţionarea justiţiei şi la credibilizarea ei. Pentru că justiţia este una din condiţiile fundamentale ale democraţiei.

Din păcate, aţi procedat, aşa cum a spus colegul meu mai tânăr, învăţată la şcoala Convenţiei democrate aţi vrut să desfiinţaţi tot ce a adoptat Parlamentul anterior, din ambiţia orgolioasă de a vă vedea numele înscris pe orice lege provenind de la justiţie. Aşa cum Convenţia Democrată a schimbat titlurile la legi numai pentru a fi adoptate în perioada lor, aşa şi dumneavoastră vreţi să aveţi Codul dumneavoastră penal, Codul dumneavoastră de procedură, Legile magistraturii, a Consiliului superior, Statutul magistratului şi toate noi.

Paradoxul face că în ambiţia aceasta de care, din păcate, Parlamentul n-a reuşit să vă debaraseze, paradoxul face ca să preluaţi din Codul penal vechi textele care, într-adevăr, condiţionau integrarea noastră şi rezolvarea unor problemele pe acest capitol şi aţi preluat două texte bune, pe care nu le-aş critica. Ceea ce criticăm însă foarte mult şi nu putem să promovăm un asemenea procedeu este modul cum dumneavoastră sfidaţi Parlamentul, dumneavoastră şi Guvernul dumneavoastră.

Pentru că legile adoptate de un Parlament nu sunt legile adoptate de o legislatură, Parlamentul este o instituţie perenă, Parlamentul este condiţia esenţială a funcţionării oricărei democraţii. Şi vă amintesc că aceste legi, Codul penal şi celelalte pe care dumneavoastră le-aţi modificat prin asumarea răspunderii au fost adoptate cu majoritatea votului deputaţilor şi senatorilor, iar unele în unanimitate.

Nu aveaţi nici un motiv, decât orgoliul personal, de a le schimba. Acum, printr-un procedeu destul de meschin, aş spune eu, şi în orice caz fals, dumneavoastră vreţi să amânaţi la nesfârşit intrarea în vigoare a Codului penal adoptat şi promulgat, din această ambiţie, şi pentru că aveaţi dumneavoastră două texte acolo le-aţi preluat acum. Numai că modalitatea în care dumneavoastră aţi procedat iarăşi este o sfidare la adresa Parlamentului, pentru că în această lege de modificare a Codului penal dumneavoastră aţi introdus la a doua Cameră un text care nu făcea obiectul legii şi nu era legat de aceasta. Textul acesta prin care dumneavoastră prorogaţi din nou intrarea în vigoare a Codului penal legal adoptat şi promulgat...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă apropiaţi de limita celor 5 minute.

Domnul Valer Dorneanu:

Cu o frază o să mă încadrez în această limită şi cu uşoara dumneavoastră bunăvoinţă, în spiritul constructivităţii. Deci, pentru că aţi procedat aşa, noi am putea vota textele din Codul penal în funcţie de susţinerea dumneavoastră cu privire la acel text. Dacă renunţaţi la acest text şi daţi în felul acesta respect constituţionalităţii principiilor bicameralismului, principiilor statului de drept, şi dacă ne spuneţi exact ce aveţi de gând cu Codul penal anterior adoptat de către Parlamentul României, şi nu de către o anumită majoritate, atunci vom vota favorabil textele din Codul penal pe care l-aţi modificat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ghişe, domnul deputat Bolcaş şi domnul deputat Sergiu Andon.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni colegi,

Vin în faţa dumneavoastră pentru a adresa o rugăminte.

Plecăm de la premisa că propunerile formulate de către Ministerul Justiţiei pot fi corectate, îmbunătăţite şi aşa mai departe. Însă de aici şi până la a purta o discuţie agresivă, cu repetate atacuri personale la adresa doamnei ministru a justiţiei este o distanţă cam mare. Cred că nu foloseşte nimănui ca în faţa unor situaţii în care trebuie reglementat într-un mod atât de serios, să vină aici unii dintre colegi şi în mod consecvent să formuleze aprecieri dezonorante. Este regretabil că unii dintre cei care fac aceste lucruri sunt tineri care au veleităţi de oameni politici şi de jurişti şi care vin aici şi confundă doctrina politică şi elementele de procedură şi tehnică juridică cu obrăznicia voioasă a unei tinereţi, pe un fond de infantilism.

Deci, rugămintea este să discutăm pe elemente concrete, care ţin de principii, care ţin de procedură, de tehnică legislativă şi spirit constructiv. În rest, atacurile acestea politice lipsite de principialitate nu folosesc nimănui. Cine cred că abordând agresiv pe doamna ministru, din perspectiva unei opoziţii frustrate, se întâmplă ceva bun în Codul de procedură, cred că practică o naivitate.

De aceea, rugămintea mea este să revenim la o dezbatere concretă, pe textul legii, şi nu pe declaraţii politice făcute într-un mod lipsit de bun simţ în unele cazuri.

Vă mulţumesc.

În rest, cu colegii de la PSD rămâne cum am stabilit...

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat, vă rog frumos să nu faceţi dialog în sală.

Domnule Bolcaş aţi cerut cuvântul sau vi l-a dat domnul Ponta, că nu am înţeles foarte clar.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

N-aş fi dorit să iau cuvântul, pentru că m-a cuprins un sentiment teribil, daţi-mi voie să găsesc un eufemism parlamentar, de "oboseală", dacă vreţi, în raport cu situaţia creată, dar vreau să iau cuvântul pe acest articol.

Îi reamintesc distinsului coleg, domnul deputat Ghişe, că nu ne aflăm în perimetrul unor atacuri la persoană, ci este vorba de nişte atacuri cu caracter politic, de pe poziţiile fiecărui partid în parte. Aşa că vă rog să le apreciaţi ca atare, aşa cum le apreciem şi noi pe ale dumneavoastră.

În ceea ce priveşte acest text, el este textul care cantonează succesiunea legilor penale în haos. Este textul care permite ca România să funcţioneze cu două coduri penale, este textul care permite să jonglăm cu instituţii ale dreptului penal aşa cum dorim noi şi este textul care reprezintă cea mai mare piedică în lupta împotriva corupţiei, pentru că judecătorii nu vor şti ce trebuie să aplice, ce trebuie să studieze, ei aplicând şi studiind ceea ce se pretinde să votăm astăzi, dar pregătindu-se, pentru 31 decembrie, să studieze şi să aplice altceva.

De crearea acestui haos legislativ în Justiţie nu este responsabilă doamna ministru Monica Macovei, este categoric responsabil Ministerul Justiţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Înţeleg că susţineţi respingerea pct.4 şi 5 din raport. Nu, era domnul deputat Andon. (Către domnul Marcu Tudor care se îndrepta spre tribuna Parlamentului.)

Vă atrag atenţia că suntem în procedură de urgenţă şi, ca atare, nu poate vorbi decât un singur reprezentant de grup.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, precizez pentru oricine că vorbesc în calitatea mea de deputat, membru al Grupului parlamentar al Partidului conservator. Am susţinut, inclusiv în luarea de cuvânt de la această tribună, corectitudinea în sine, bunele intenţii ale acestui proiect de lege, referindu-ne la partea lui substanţială. După sau o dată cu acest raport suplimentar, apare într-adevăr la poziţia 4 modificarea art. X care aduce o modificare a art.512 din Legea nr.301/2004. Ea a făcut obiectul deja al unor critici, în momentele imediat anterioare, cu sau fără exces de pasiune, cu sau fără încărcătură politică.

Eu pun în discuţie aspectul constituţional al textului, în mod foarte serios, al regulamentarei, al constituţionalei investiri a Camerei Deputaţilor şi consecinţă a acestuia, problemele serioase care decurg pentru ordinea de drept, pentru lupta împotriva corupţiei şi consecinţe privind integrarea europeană. Aspecte pe care le-am ridicat tot ca deputat şi în comisie.

Mai întâi reamintesc, voi fi scurt, dar trebuie să reamintesc faptul că la dezbaterea acestui proiect de lege, ca şi la dezbaterea modificărilor la Codul de procedură penală s-au ridicat de către unii colegi, şi în comisie, şi în plen, semne de întrebare cu privire la constituţionalitatea faptului de a aborda şi modifica, chiar radical, texte care nu au format obiectul propunerii legislative a Guvernului, deci nici n-au trecut prin guvern, şi altele, care nici măcar în Senat nu au fost discutate. Şi s-a conturat interpretarea, la care m-am aliniat şi eu, că pe principiul introdus de această constituţie, al specializării, să-i spunem aşa, Camerelor şi cu o interpretare foarte extensivă s-ar putea admite că am procedat constituţional. Dar aceasta a fost o etapă.

Cu art. X ajungem în cu totul altă situaţie. Şi anume, nu se mai pune în discuţie modificarea altor articole care vizează o lege, respectiv codul penal, modificabilă şi asupra modificării căreia Guvernul şi-a afirmat intenţia de a o face, intervenind justificări pe parcurs. Acum, modificăm noi, am început aşa subit în comisia juridică, acolo, ca deputat, am susţinut punctul de vedere pe care îl susţin şi aici, şi noi, eventual plenul, modificarea Legii nr.301/2004. A cărei modificare Guvernul României nu şi-a asumat intenţia, nu şi-a afirmat această intenţie. Amintesc că în conformitate cu art.74 din Constituţie iniţiativa legislativă aparţine Guvernul României, şi nu unui minister sau altul, iar definirea Guvernului o dă art.102 din Constituţie.

S-a mai spus în comisie că bine, noi, deputaţii, putem avea şi noi iniţiativă legislativă. Perfect, dar respectându-se o anumită filieră, cu o propunere care urmăreşte paşi legiferatori concreţi şi bine reglementaţi. Nu este această situaţie. Aşadar, eu semnalez că prin adoptarea acestui art. X riscăm un grav moment de neconstituţionalitate, iar dacă vor exista colegi care să atace articolul la Curtea Constituţională, fără să ameninţ, declar cinstit de pe acum că voi subscrie la o asemenea petiţie. Soluţia fiind, dacă Guvernul României înţelege să modifice şi Legea nr. 301, să o facă printr-un act normativ special.

Foarte pe scurt, am să închei amintind cele două considerente de ordin practic, deoarece m-am înscris la cuvânt şi am această poziţie, nu dintr-o viziune fals-academică, scolastică. Mă gândesc la comandamentele majore ale legislaţiei penale: instaurarea ordinii de drept; luptă pentru ordine de drept; luptă împotriva infracţionalităţii; combaterea corupţiei; şi, corolarul lor de politică externă - agrearea şi observarea de către instituţiile europene că facem paşi serioşi în această privinţă.

Ei bine, una dintre condiţiile luptei împotriva criminalităţii, ordinii de drept ş.a.m.d. este constanţa legislaţiei penale şi implementarea ei în practică. Ea durează, de regulă, un an. Nu este ca oricare altă lege.

Întreaga lume juridică şi întreaga lume doctrinară a dreptului, de 2 ani de zile discută Codul, adoptat prin Legea nr.301.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, s-a scurs clepsidra.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc.

Deci, propun respingerea acestui text, ridicând incidentul de regulament, că suntem sesizaţi neconstituţional.

Domnul Bogdan Olteanu:

O persoană de grup, domnule Tudor, vă rog frumos.

Domnul Marcu Tudor:

A avut dreptul la replică, n-a vorbit în numele grupului.

Domnul Bogdan Olteanu:

N-a avut drept la replică, a vorbit pe articolul acesta, domnule Tudor. Vă rog frumos, haideţi să respectăm procedura. Este procedură de urgenţă.

Domnul Marcu Tudor:

Atunci, daţi-mi voie la o procedură.

Întâi de toate, că domnul Bolcaş a răspuns interpelării celui care a vorbit anterior şi i-a pomenit numele şi a spus numai un minut ce a avut de spus. Şi nu a spus despre ce este vorba, lucru pe care vreau eu să-l spun acum.

Domnul Bogdan Olteanu:

Ba a spus despre ce e vorba în discuţia pe care o avem acum, şi vă rog frumos să nu reluaţi.

Domnul Marcu Tudor:

Dacă-l lăsaţi 10 minute pe domnul Andon să facă divagaţii politice şi să joace un rol de împăciuitorist, de parlamentar, după ce a obligat pe toţi să voteze cu degetul în jos, aşa cum au vrut, şi nimeni nu i-a zis nimic, lăsaţi-mă şi pe mine măcar 1 minut să spun şi eu despre ce este vorba. Nu l-a ascultat nimeni; n-a înţeles nimeni ce-a spus. Cu toate acestea, l-aţi lăsat să vorbească 10 minute.

Domnul Bogdan Olteanu:

Spuneţi ce doriţi să spuneţi, lăsaţi-l pe domnul Andon, vă rog frumos!

Domnul Tudor Marcu:

Daţi-mi voie şi termin imediat. Până acum, terminam, de fapt.

Domnule preşedinte, pot să fie legate, cele ce spun eu, şi de procedură. Am asistat până acum, foarte frumos, la toţi cei care au vorbit şi au invocat aici nişte motive excepţionale despre modul în care domniile lor înţeleg să voteze legile, lupta anticorupţie, frumuseţea proceselor care au decurs şi vor decurge de acum încolo după legile pe care le facem noi acum. Aşa frumos i-am ascultat, încât tind să cred că cei 11 ani pe care i-am petrecut eu într-un proces, absolut similar cu cel în care se află părinţii doamnei ministru, dar de pe poziţii inverse, cu dreptatea de partea mea, şi pierdut în final, după 11 ani, dintr-o interpretare voit tendenţioasă şi absolut inatacabilă, pe care au făcut-o unii membri ai Curţii Supreme de Justiţie şi care dă posibilitatea justificării, prin noile legi duale, pe care le votăm noi acum, să le dăm dreptate acelor judecători care au făcut aberaţii.

De ce spun asta? Pentru că scoatem acum vinovat pe doamna ministru că există paralelism în interpretări la judecători, încât procurorul, judecătorii şi avocatul, fiecare, ca racul, broasca şi cu ştiuca, îşi spun părerile lor, absolut în neconcordanţă, dar în final toţi având dreptate, pentru că interpretează aşa cum doreşte fiecare, legi proaste făcute de Parlament; eu vă spun că nu doamna ministru este de vină, decât poate prin faptul că s-a dus la fiecare şef de partid şi s-a rugat de ei să treacă legile aşa cum le propune domnia sa.

Putea să spună toate aberaţiile din lume. Vina este a noastră, că noi am trecut aceste legi. Am ascultat toţi argumente, indiferent cât de pertinente erau, mă făceau să lăcrimez de bucurie că asist la asemenea frumuseţe de argumente care nu permiteau interpretare, decât în sensul în care au fost susţinute.

Şi cu toate astea, domnul Andon, perfect în cunoştinţă de cauză şi acceptându-le în final, vorba din final, a dat dreptate, ce spun eu acum, a indicat: nu sunteţi de acord, votaţi aşa, ca la romani, tăiaţi-le gâtul! Şi toată lumea din Putere, conform înţelegerii şefilor de partide din cele 4 formaţiuni care formează această Coaliţie de guvernământ, au votat fără să mai ţină cont de ce ziceam noi anterior.

Domnule preşedinte, atunci vă întreb: la ce a fost nevoie de toată mascarada asta, dacă noi n-am votat niciodată aşa cum ne dicta conştiinţa şi aşa cum simţeam că este argumentul invocat, ci pur şi simplu, după înţelegerea lui Boc, Tăriceanu şi Macovei şi nu mai ştiu cine.

Este inadmisibil ce se întâmplă în Parlament. Vă dau încă o dată exemplu: 11 ani am fost iritat în fiecare din cele patruzeci şi ceva de şedinţe de judecată, în care s-au întâlnit peste o sută de judecători; toţi ne-au dat dreptate şi, în final, o Curte Supremă de Justiţie a infirmat tot ce s-a întâmplat până atunci, că aşa au vrut ei. Au dat o decizie care va fi perfect justificată şi în viitor, prin dualismul actelor pe care noi le-am votat acum.

Domnilor, nu găsiţi vinovaţi. Vinovaţi sunt patru şefi de partide, care au găsit să treacă, oricum ar fi, ca să dea naştere în noiembrie, unei justificări din partea noastră că am făcut tot ceea ce trebuie împotriva corupţiei.

Şi ultima frază, domnule preşedinte, noi nu dovedim că luptăm împotriva corupţiei, pentru că dualitatea de interpretări la texte care permit astfel de interpretări, cu perfecta cunoştinţă de cauză a domnului Sergiu Andon, care a cedat presiunilor şefilor lui de partid şi de...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă rog să încheiaţi, a trecut un minut.

Domnul Tudor Marcu:

Am terminat imediat... nu se va putea aresta niciodată un mafiot, pentru că imediat găseşte cineva o interpretare inversă. Aveţi în faţă tot felul de exemple în momentul ăsta.

Doamna Macovei, nu vă mai împăunaţi cu ideea că luptaţi împotriva corupţiei, deoarece acum aţi pus frână luptei împotriva corupţiei, prin modul în care aţi abordat acest Cod de procedură penală, în dualitate cu cel anterior, care va permite oricăruia să iasă frumos, râzând şi să-şi mănânce averea obţinută prin fraudă, pentru că nimeni nu-l va mai putea aresta, deoarece imediat cineva interpretează altfel textul de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat,

O să-l rog foarte mult pe domnul Andon să nu folosească drepturile multiple la replică pe care le are.

Suntem la pct.4 din raportul cu amendamente admise. Există o propunere de a vota împotriva acestui pct.4.

Eu voi supune votului dumneavoastră pct.4, aşa cum este formulat în raport. Este vorba art.512 din Legea nr.301/2004: "prezentul Cod intră în vigoare la data de 31 decembrie 2006".

Repet: supun votului dumneavoastră pct.4, aşa cum este formulat în raport.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a adoptat cu 125 voturi pentru, 110 voturi împotrivă, 8 abţineri.

Pct.5 - Domnule Ponta, aţi cerut cuvântul.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Nu ştiu, poate n-aţi reuşit să explicaţi colegilor foarte clar ce votăm.

Domnul Bogdan Olteanu:

Sunt convins că n-am reuşit să explic clar. Cred că o să-mi cer scuze şi, dacă pot, o să explic mai clar.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Vă rog frumos, pentru că nu vreau să cred că nişte lideri de grup, care spun ceva acum 5 minute, nu se mai ţin de cuvânt. Atunci, merg pe varianta neînţelegerii. Le explic încă o dată colegilor că nu putem printr-o lege care priveşte nişte modificări la un Cod penal din 1968 (apropo de asta, îl rog chiar şi pe domnul Ghişe să voteze împotriva acestui Cod penal comunist din 1968 şi în felul ăsta să pună încă o cărămidă la distrugerea comunismului), printr-o lege, încă o dată spun, care se referă la un cod penal din 1968, să prorogăm intrarea în vigoare a unei alte legi votate în anul 2004 şi a unei legi nr.294/2004.

Este cel puţin o aberaţie juridică şi-mi pare rău că nişte degete în sus, pe considerente politice, nu au ţinut cont de un bun simţ juridic şi de organizare. Încă o dată vă spun: cred că ne aflăm într-o situaţie absolut neconstituţională şi absolut anormală şi-i rog pe colegii mei să înţeleagă foarte clar ceea ce votează.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat, greşeala este cu siguranţă a mea că n-am explicat corect.

Domnul deputat Mitrea a cerut cuvântul.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte,

Este în practica noastră ca atunci când iniţiatorul cere cuvântul înainte de un vot, să i se dea cuvântul. Înaintea votului anterior nu i s-a dat cuvântul iniţiatorului, de aceea eu cer să i se dea cuvântul şi să se refacă votul.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc pentru grija pentru dreptul iniţiatorului. Am să-i dau cuvântul doamnei ministru.

Domnule Călian, numai dacă interveniţi pe procedură.

Un singur coleg pe grup, vă rog frumos. Dumneavoastră decideţi.

Domnul Manta Pantelimon:

Domnule preşedinte,

Pe procedură pot vorbi mai mulţi deputaţi din acelaşi grup parlamentar.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, dar pot să accepte, la rugămintea mea, să vorbească unul singur.

Domnul Manta Pantelimon:

Stimaţi colegi,

Vorbesc în numele Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Facem parte dintr-o Coaliţie, am votat şi vom vota Codul de procedură penală. Probabil, o parte dintre noi vor vota şi Codul penal.

Totuşi, nu putem face abstracţie, chiar dacă tonalitatea n-a fost cea mai fericită, de considerentele de ordin juridic şi constituţional, ridicate aici şi de domnul Bolcaş şi de fostul preşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Dorneanu.

Este o realitate legislativă indubitabilă. Suntem în prezenţa unui Cod penal, care a fost promulgat, publicat în Monitorul Oficial şi care urmează să între în vigoare. Şi, din acest punct de vedere, totuşi, pentru a lămuri dincolo de, hai să zicem, opţiunile politice, problema juridică fundamentală, sub acest aspect, şi eu insist, domnule preşedinte, ca doamna ministru Macovei să ne spună aici, clar şi răspicat, ce are de gând vizavi de Codul penal din 2004.

De aici, sigur că discuţiile pot să aibă o anumită turnură şi, evident, în funcţie de opţiunile noastre politice, putem vota în cunoştinţă de cauză.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Tot pe procedură. Replică? Dar v-a lăudat, domnule deputat.

Domnul Valer Dorneanu:

Daţi-mi voie să-i laud şi eu obiectivitatea colegului meu, dar nu de asta am luat cuvântul, ci pentru a vă spune că noi am solicitat ministrului să precizeze o poziţie, în funcţie de care noi adoptăm un vot. N-am primit nici un fel de poziţie din partea ministerului. Şi, mai mult, dumneavoastră trebuia să puneţi întâi, potrivit regulamentului, propunerea de eliminare a textului şi apoi, eventual, de adoptare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Aşteptăm punctul de vedere al ministrului.

Domnul Călian, pe procedură.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe procedură şi foarte scurt. În situaţia actuală, modificările la Codul penal sunt compromise. Să nu uităm că este o lege organică şi dacă nu există înţelegere, riscăm per total să nu trecem acest proiect de lege care vizează modificările Codului penal, deşi este o prioritate legislativă în vederea integrării în Uniune.

Vă mulţumesc. Deci, atenţie la modul în care votăm şi la modul în care supuneţi la vot.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna ministru, dacă doriţi să interveniţi şi să explicaţi. Grupurile parlamentare ale Opoziţiei aşteaptă să-şi formuleze părerea, în funcţie de punctul dumneavoastră de vedere.

Doamna Monica Luisa Macovei:

Mulţumesc.

În primul rând, aş vrea să spun că acest amendament, prin care se propune amânarea intrării în vigoare a Codului adoptat în 2004 până la sfârşitul anului, în decembrie 2006, nu este iniţiativa Ministerului Justiţiei, are trei iniţiatori, dintre care 2 membri P.S.D., Eugen Nicolicea şi domnul Cristian Dumitrescu, ca să ştim clar de unde plecăm.

Doi: eu am exprimat o poziţie, data trecută, cu privire la aşa-zisul nou Cod penal, codul adoptat în 2004, şi am explicat că nu poate intra în vigoare şi de ce nu poate intra în vigoare în acest moment.

Trei: nu este necesar să se amâne intrarea în vigoare a Codului adoptat în 2004 prin acest proiect de lege. Se poate face distinct, aşa cum am făcut-o şi în cursul anului trecut. Deci, nu avem o problemă cu acest amendament. El poate să dispară.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Arpad Marton şi după aceea trecem la luarea unei decizii.

Domnul Márton Árpad Fráncisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Înţeleg situaţia creată şi, într-adevăr, este nevoie să avem aprobat acest Cod. Totodată, grupul nostru parlamentar a fost şi va fi întotdeauna împotriva acelei uzanţe de a se legifera împotriva noastră de către Guvern. Tocmai în această idee a fost acea discuţie, săptămâna trecută şi vă aduceţi aminte, cu liderii de grup parlamentar, prin care am zis: Bine, să mai prorogăm acest termen, dar prin voinţa Parlamentului, deci prin legea dată de noi, şi nu printr-o ordonanţă de urgenţă dată de Guvern.

Cu o astfel de procedură n-am fost şi nu vom fi niciodată de acord. Ca atare, noi vom vota această amendare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Înţeleg că nu a fost explicat corect ceea ce se supune votului. Înţeleg, de asemenea, că s-a aşteptat şi punctul de vedere al ministrului.

De aceea, suntem la pct.4 din raport, pe care îl supun votului dumneavoastră. A vota pentru înseamnă a vota menţinerea intrării în vigoare a Codului la 31 decembrie 2006; a vota împotrivă înseamnă a ...

Vă rog, pe procedură doriţi să interveniţi?

Dacă doreşte să intervină domnul Duvăz, poftiţi.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Există sau nu propunere de eliminare? Că dacă există, nu puteţi s-o supuneţi la vot.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu există propunere de eliminare, domnule deputat. Există doar un punct de vedere, în dezacord cu acest punct.

Deci, repet: a vota pentru înseamnă să votaţi pentru intrarea în vigoare a Codului penal la 31 decembrie 2006. A vota contra înseamnă menţinerea actualei prevederi legislative de intrare a Codului penal în vigoare la 1 septembrie.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Pct.4 a fost respins cu 222 voturi împotrivă, 23 pentru şi 5 abţineri.

Pct.5. Mai sunt necesare dezbateri sau votăm similar, pe aceleaşi argumente ca la pct.4?

Supun votului dumneavoastră pct.5.

Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc. Pct.5 s-a respins cu 227 împotrivă, 21 pentru şi 3 abţineri.

La pct.6 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu există.

Adoptat.

Am încheiat dezbaterea pe articole şi la Codul penal.

Trecem la sesiunea de vot final.

Pe procedură, domnul deputat Lucian Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

În condiţiile în care ceea ce am votat noi intră în vigoare la 31 decembrie 2006, înseamnă că Codul penal care intră în vigoare la 1 septembrie 2006 îl abrogă. Aşa că noi votăm ceea ce este dinainte abrogat. Regretabilă situaţie!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule Bolcaş.

Dacă doriţi să luaţi cuvântul în încheierea dezbaterilor, doamna ministru?

Doamna Monica Luisa Macovei:

Nu voi spune decât un singur cuvânt: mulţumesc pentru efortul pe care l-am făcut împreună pentru adoptarea acestor amendamente. (Aplauze.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna ministru.

Trecem la votul final.

La pct. 1 avem Propunerea legislativă pentru completarea Legii 571/2003 de aprobare a Codului Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter ordinar. Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Supun votului dumneavoastră respingerea. Vă rog să votaţi.

S-a aprobat respingerea cu 156 de voturi pentru, 83 împotrivă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 246 prezenţi, 156 pentru, 83 împotrivă, nici o abţinere, 7 voturi neexprimate.)

Pct. 2. Propunerea legislativă pentru completarea art.9 din Legea nr.112/1995.

Legea are caracter organic. Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Supun votului respingerea. Vă rog să votaţi.

S-a respins cu 229 de voturi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 247 prezenţi, 229 pentru, 14 împotrivă, 2 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

3. Propunerea legislativă privind atribuirea unei locuinţe celui mai tânăr erou al Armatei Române, celui mai tânăr veteran de război, decorat cu patru medalii de război şi supravieţuitor al unui lagăr nazist.

Legea are caracter ordinar. Cameră decizională. Supun votului respingerea, după cum a propus comisia.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins.

(Conform afişajului, se înregistrează: 245 prezenţi, 199 pentru, 40 împotrivă, 5 abţineri, 1 vot neexprimat.)

5. Propunerea legislativă privind adoptarea Codului de conduită şi integritate politică a aleşilor locali.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Supun votului propunerea de respingere. Vă rog să votaţi.

S-a respins propunerea de la pct. 5.

Domnul Ioan Munteanu (din sală):

Aţi sărit pct. 4.

Domnul Bogdan Olteanu:

Cu scuzele de rigoare, revin la pct. 4.

4. Propunerea legislativă privind clasificarea informaţiilor care vizează măsurile de protecţie a tinerilor.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins.

(Conform afişajului, se înregistrează: 246 prezenţi, 233 pentru, 8 împotrivă, nici o abţinere, 5 voturi neexprimate.)

7. Propunerea legislativă privind construirea de cămine studenţeşti.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

S-a respins.

(Conform afişajului, se înregistrează: 249 prezenţi, 238 pentru, 9 împotrivă, 1 abţinere, 1 vot neexprimat.)

Domnul Ioan Munteanu (din sală):

Aţi sărit pct. 6.

Domnul Bogdan Olteanu:

Îmi cer scuze, trecem la pct. 6.

6. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii 82/1998 care aprobă OG nr.43/1997 privind regimul juridic al drumurilor.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 230 prezenţi, 188 pentru, 31 împotrivă, 5 abţineri, 6 voturi neexprimate.)

Pct. 8. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 109/2005 privind instituirea indemnizaţiei pentru activitatea de liber- profesionist a artiştilor interpreţi sau executanţi din România.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 245 prezenţi, 225 pentru, 15 împotrivă, 2 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

9. Propunerea legislativă "O BIBLIE pentru fiecare familie de români".

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Propunerea a fost respinsă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 245 prezenţi, 198 pentru, 18 împotrivă, 25 abţineri, 4 voturi neexprimate.)

Pct. 10. Proiectul de Lege privind obligativitatea asigurării publicităţii textelor integrale ale contractelor care privesc bunuri aparţinând domeniului public sau privat.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Proiectul a fost respins.

(Conform afişajului, se înregistrează: 248 prezenţi, 206 pentru, 35 împotrivă, 3 abţineri, 4 voturi neexprimate.)

11. Propunerea legislativă pentru completarea articolului 286 din Codul penal.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins cu 249 de voturi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 235 prezenţi, 249 pentru, 4 împotrivă, 4 abţineri.)

12. Proiectul de Lege pentru completarea art.285 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins proiectul.

(Conform afişajului, se înregistrează: 250 prezenţi, 170 pentru, 79 împotrivă, nici o abţinere, 1 vot neexprimat.)

13. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45/2003 privind finanţele publice locale.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

S-a respins cu 245 de voturi. Mulţumesc.

(Conform afişajului, se înregistrează: 250 prezenţi, 245 pentru, 3 împotrivă, 1 abţinere, 1 vot neexprimat.)

14. Propunerea legislativă privind înfiinţarea fondului naţional de întrajutorare rurală în caz de calamităţi naturale.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 147 de voturi, s-a respins propunerea legislativă. 102 voturi împotrivă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 253 prezenţi, 147 pentru, 102 împotrivă, 4 abţineri.)

15. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Propunerea a fost respinsă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 252 prezenţi, 241 pentru, 9 împotrivă, nici o abţinere, 2 voturi neexprimate.)

16. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.783 din 28/10/2002.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins cu 167 de voturi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 258 prezenţi, 167 pentru, 84 împotrivă, 7 abţineri.)

17. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei muncii.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Propunerea a fost respinsă, 173 de voturi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 255 prezenţi, 173 pentru, 80 împotrivă, 1 abţinere, 1 vot neexprimat.)

18. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.61/1993 privind alocaţiile de stat pentru copii.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins cu 168 voturi pentru.

(Conform afişajului, se înregistrează: 256 prezenţi, 168 pentru, 84 împotrivă, 3 abţineri, 1 vot neexprimat.)

19. Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru asigurarea condiţiilor de dezvoltare fizică şi morală a elevilor şi studenţilor.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 255 prezenţi, 239 pentru, 7 împotrivă, 5 abţineri, 4 voturi neexprimate.)

20. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

232 de voturi. S-a respins propunerea.

(Conform afişajului, se înregistrează: 253 prezenţi, 232 pentru, 18 împotrivă, 3 abţineri.)

21. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Lege organică, nu s-a respins, nu a îndeplinit numărul. Se discută pe articole în următoarea şedinţă.

E vorba de pct. 21, că au fost mai multe cu aceeaşi temă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 258 prezenţi, 167 pentru, 84 împotrivă, 7 abţineri.)

22. Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii sindicatelor nr. 53/2003.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

S-a respins propunerea legislativă cu 255 de voturi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 261 prezenţi, 255 pentru, 4 împotrivă, 1 abţinere, 1 vot neexprimat.)

23. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 249 de voturi, s-a respins.

(Conform afişajului, se înregistrează: 261 prezenţi, 249 pentru, 3 împotrivă, 8 abţineri, 1 vot neexprimat.)

24. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 243 de voturi, s-a respins propunerea legislativă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 256 prezenţi,243 pentru, 7 împotrivă, 4 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

25. Propunere legislativă Ordonanţei de urgenţă nr.105/2003 privind alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins.

(Conform afişajului, se înregistrează: 257 prezenţi, 233 pentru, 15 împotrivă, 5 abţineri, 4 voturi neexprimate.)

26. Propunerea legislativă pentru eradicarea sărăciei.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a votat respingerea propuneri legislative.

(Conform afişajului, se înregistrează: 255 prezenţi, 149 pentru, 85 împotrivă, 19 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

27. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Nu a întrunit numărul de voturi necesar. Pe articole, în şedinţa următoare.

(Conform afişajului, se înregistrează: 258 prezenţi, 151 pentru, 105 împotrivă, nici o abţinere, 2 voturi neexprimate.)

28. Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45/2003 privind finanţele publice locale.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 253 prezenţi, 243 pentru,3 împotrivă, 6 abţineri, 1 vot neexprimat.)

29. Propunerea legislativă privind scutirea de impozit a terenurilor afectate de ploi şi de inundaţii, pe durata neproductivităţii lor.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 255 prezenţi, 150 pentru, 104 împotrivă, 1 abţinere.)

Domnul Victor Ponta doreşte să-şi explice votul.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Păi, nu al lui, al grupului!

Domnul Bogdan Olteanu:

Sunt convins că vorbeşte în numele grupului.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Întotdeauna, domnule preşedinte, vorbesc în numele grupului.

Domnul Bogdan Olteanu:

Eu sper că de data asta vorbiţi.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Care grup, de la Cluj?

Domnul Victor Viorel Ponta:

Şi, mai ales, ca iniţiator, aş vrea să-i rog pe colegii din coaliţia de guvernare, inclusiv pe cei cu: "Jos comunismul!", să-şi asume răspunderea pentru faptul că nu sunt de acord ca oamenii care au avut de suferit de pe urma calamităţilor să nu plătească impozite.

Vă mulţumesc.

(Aplauze ale deputaţilor din Opoziţie.)

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Domnule preşedinte, daţi drumul la 4 din PSD, că sunt 4 grupuri: unul de la Cluj, unul de la Timişoara...!

Domnul Bogdan Olteanu:

Înţeleg că trebuie să vorbească din partea fiecărui grup din PSD, îmi spune domnul Tudor Marcu.

Pct. 30. Propunerea legislativă privind stimularea construcţiei de locuinţe.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Propunerea legislativă a fost respinsă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 252 prezenţi, 165 pentru, 85 împotrivă, 1 abţinere, 1 vot neexprimat.)

31. Propunerea legislativă pentru construirea de locuinţe pentru sinistraţi.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins.

(Conform afişajului, se înregistrează: 247 prezenţi, 214 pentru, 20 împotrivă, 12 abţineri, 1 vot neexprimat.)

32. Propunerea legislativă privind pentru modificare Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/14 iulie 2005 privind transporturile rutiere.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins propunerea.

33. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/1995 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcţionarilor publici pentru anul 2005.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins propunerea legislativă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 262 prezenţi, 170 pentru, 20 împotrivă, 12 abţineri, 1 vot neexprimat.)

34. Propunerea legislativă de modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a votat respingerea, vă mulţumesc.

(Conform afişajului, se înregistrează: 252 prezenţi, 241 pentru, 2 împotrivă, 4 abţineri, 5 voturi neexprimate.)

Propunerea legislativă pentru completarea art.1 din Legea nr. 9/2003 privind Ordinul Meritul Sportiv şi Medalia Meritul Sportiv.

Îmi cer scuze, suntem la pct. 35 (nu a fost cu intenţie).

35. Propunerea legislativă privind controlul medical general asupra stării de sănătate a persoanelor care ocupă funcţii publice.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Se cere vot nominal, cumva? Nu. Mulţumesc.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Propunerea a fost respinsă. Există şi abţineri şi voturi în favoarea acestei propuneri legislative.

(Conform afişajului, se înregistrează: 248 prezenţi, 199 pentru, 25 împotrivă, 23 abţineri, 1 vot neexprimat.)

36. Propunerea legislativă pentru completarea art.1 din Legea nr. 9/2003 privind Ordinul Meritul Sportiv şi Medalia Meritul Sportiv.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins proiectul.

(Conform afişajului, se înregistrează: 255 prezenţi, 231 pentru, 10 împotrivă, 6 abţineri, 8 voturi neexprimate.)

37. Proiectul de lege pentru completarea art.1 din Legea nr. 8/2003 privind Ordinul Meritul Cultural şi Medalia Meritul Cultural.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins şi Meritul Cultural.

(Conform afişajului, se înregistrează: 255 prezenţi, 230 pentru, 10 împotrivă, 8 abţineri, 7 voturi neexprimate.)

38. Propunerea legislativă privind acordarea unui sprijin financiar pentru schiturile şi chiliile româneşti din Sfântul Munte Athos.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins şi această propunere legislativă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 256 prezenţi, 194 pentru, 53 împotrivă, 7 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

39. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins această propunere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 253 prezenţi, 241 pentru, 6 împotrivă, 3 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

40. Propunerea legislativă privind scutirea familiilor tinere, cu venituri reduse, din mediul rural de la plata taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins propunerea, cu 146 de voturi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 261 prezenţi, 146 pentru, 110 împotrivă, 5 abţineri.)

Domnul Victor Ponta doreşte să explice votul. Fără îndoială, în numele Grupului PSD...

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Care grup, de la Cluj?

Domnul Victor Viorel Ponta:

Vă mulţumesc.

În numele Grupului social democrat, revin şi îi rog pe colegii din Coaliţie să-şi sume răspunderea şi în faţa familiilor tinere, pe care, de asemenea, nu vor să le scutească de la impozite.

Să trăiţi bine!

Mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PSD.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule Ponta. Am înţeles că îşi va asuma Guvernul răspunderea pe Agenţia de Integritate.

41. Propunere legislativă privind acordarea de ajutoare financiare familiilor tinere cu venituri reduse din mediul rural pentru racordarea la reţeaua electrică.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins.

(Conform afişajului, se înregistrează: 259 prezenţi, 147 pentru, 106 împotrivă, 6 abţineri.)

Voci din Majoritate:

Explică votul, Ponta!

Domnul Victor Viorel Ponta:

Dacă mă invitaţi...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul Ponta, înţeleg că doreşte să-şi menţină explicaţia votului!

Domnul Victor Viorel Ponta:

Mulţumesc colegilor de la Putere, care mi-au cerut să explic votul şi să le spun să răspundă şi în faţa acestora.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să nu discutaţi cu sala. Vă rog să nu faceţi dialog în sală.

42. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

S-a respins, mulţumesc.

(Conform afişajului, se înregistrează: 253 prezenţi, 250 pentru, 2 împotrivă, nici o abţinere, 1 vot neexprimat.)

43. Propunerea legislativă privind acordarea de ajutoare băneşti rambursabile pentru asigurarea încălzirii locuinţelor populaţiei municipiului Slatina.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins propunerea.

44. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 571/2004 privind Codul Fiscal.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins propunerea.

45. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a respins.

(Conform afişajului, se înregistrează: 250 prezenţi, 230 pentru, 2 împotrivă, 2 abţineri, 16 voturi neexprimate.)

46. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

S-a respins propunerea.

(Conform afişajului, se înregistrează: 253 prezenţi, 250 pentru, 2 împotrivă, nici o abţinere, 1 vot neexprimat.)

47. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului privind aderarea Republicii Macedonia la Acordul Central European de Comerţ Liber (C.E.F.T.A.) "Cracovia 21 decembrie 1992", semnat la Skopje la 27 februarie 2006.

Legea are caracter ordinar.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 258 prezenţi, 253 pentru, 2 împotrivă, 1 abţinere, 2 voturi neexprimate.)

48. Proiectul de Lege pentru aderarea României la Convenţia privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime şi la Protocolul din 1996 pentru amendarea acesteia, adoptate în cadrul Organizaţiei Maritime Internaţionale la Londra la 19 noiembrie 1976, respectiv la 2 mai 1996.

Legea are caracter ordinar.

Prioritate legislativă de integrare.

Primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 254 prezenţi, 254 pentru, nici un vot împotrivă, nici o abţinere.)

49. Proiectul de Lege privind ratificarea celui de Al doilea Protocol la Convenţia de la Haga din 1954 pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptat la Haga la 26 martie 1999.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

Procedură, domnule preşedinte!

Domnul Bogdan Olteanu:

Suntem în timpul votului, domnule deputat, îmi pare rău.

Vă mulţumesc.

S-a adoptat cu 246 de voturi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 255 prezenţi, 246 pentru, nici un vot împotrivă, 3 abţineri, 6 voturi neexprimate.)

Cum nu s-a votat? Contestă cineva votul, vreun lider de grup? Nu.

Aveţi cuvântul pe procedură. Dacă e vorba de procedura votului final, fără îndoială.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Conform ordinii de zi pe care o am eu, la nr. 47, 49, 53 sunt depăşite termenele, conform Constituţiei, pentru dezbatere şi vot final.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, e luna a noua, a noua e septembrie!

Domnul Emil Radu Moldovan:

Scuze!

Domnul Bogdan Olteanu:

Întoarceţi foaia invers. (Aplauze.) Vă mulţumesc.

50. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Spania privind cooperarea în domeniul protecţiei minorilor români neînsoţiţi în Spania, repatrierea lor şi lupta împotriva exploatării minorilor, semnat la Madrid la 15 decembrie 2005.

Legea are caracter ordinar.

Primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 247 prezenţi, 240 pentru, nici un vot împotrivă, nici o abţinere, 7 voturi neexprimate.)

51. Proiectul de Lege pentru acceptarea amendamentului la Convenţia Espoo (Espoo la 25 februarie 1991) adoptat prin Decizia II/14 a celei de a doua Reuniuni a Părţilor, la Sofia la 27 februarie 2001.

Legea are caracter ordinar.

Primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 255 prezenţi, 250 pentru, 1 vot împotrivă, nici o abţinere, 4 voturi neexprimate.)

52. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului anual de finanţare 2005 între Guvernul României, în numele României, şi Comisia Comunităţilor Europene, în numele Comunităţii Europene, semnat la Bucureşti la 29 decembrie 2005 şi, respectiv, la Bruxelles la 3 ianuarie 2006.

Legea are caracter ordinar.

Prioritate de integrare.

Primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 257 prezenţi, 249 pentru, 1 vot împotrivă, nici o abţinere, 7 voturi neexprimate.)

53. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului-cadru de împrumut între România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la Bucureşti la 27 decembrie 2005 şi la Paris la 10 ianuarie 2006.

Legea are caracter ordinar.

Primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 251 prezenţi, 247 pentru, nici un vot împotrivă, nici o abţinere, 4 voturi neexprimate.)

54. Proiectul de Lege Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2006 privind accelerarea procedurilor de utilizare a creditelor externe de stat şi garantate de stat, precum şi a fondurilor structurale şi a finanţării naţionale aferente, pentru lucrările de infrastructură.

Legea are caracter ordinar.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 252 prezenţi, 247 pentru, 1 vot împotrivă, 2 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

55. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului.

Legea are caracter organic.

Este o prioritate legislativă de integrare.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Legea a fost adoptată cu 196 de voturi pentru.

(Conform afişajului, se înregistrează: 261 prezenţi, 196 pentru, 49 împotrivă, 15 abţineri, 1 vot neexprimat.)

Explicarea votului? Vă rog frumos, domnule deputat.

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Fiind vorba de o lege pe integrare europeană, nu avem nimic împotrivă. Însă ne rezervăm dreptul să atacăm art. 7 alin. 2 la Curtea Constituţională, deoarece prin acest articol se încalcă art. 120 şi 121 din Constituţia României privind administraţiile publice locale, extinzându-se practic calitatea de administrator la ARBDD şi peste teritoriile administrate de consiliile locale.

Tot prin acest articol, ARBDD-ul are o dublă calitate, nicăieri întâlnită în Europa pentru o administraţie de resurse naturale, aceea de administrator şi cea de autoritate teritorială.

Deci, Grupul parlamentar social democrat îşi rezervă dreptul să atace acest articol la Curtea Constituţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, am luat act.

56. Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.

Domnule deputat Dragoş Dumitriu, suntem în timpul votului, după aceea, dacă aveţi pe procedură.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Explicarea votului!

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog frumos să cereţi când dezbatem, nu după, am trecut la următoarea.

Legea are caracter organic.

Prioritate de integrare.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat cu 250 de voturi pentru.

(Conform afişajului, se înregistrează: 259 prezenţi, 250 pentru, 5 împotrivă, nici o abţinere, 4 voturi neexprimate.)

57. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Propunerea comisiei, de respingere a iniţiativei, nu a fost adoptată ca urmare a neîntrunirii numărului de voturi necesar.

S-a dezbătut pe articole. Conform art. 104 din Regulament, supun votului dumneavoastră adoptarea aceastei propuneri.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Adoptarea a întrunit 87 de voturi, deci propunerea legislativă a fost respinsă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 260 prezenţi, 87 pentru, 168 împotrivă, 3 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

58. Proiectul de Lege Ordonanţei Guvernului nr. 24/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 186/2003 privind promovarea culturii scrise.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 259 prezenţi, 253 pentru, 1 vot împotrivă, nici o abţinere, 5 voturi neexprimate.)

59. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional.

Legea are caracter organic.

Prioritate legislativă.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumim.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 258 prezenţi, 249 pentru, 1 împotrivă, 4 abţineri, 4 voturi neexprimate.)

60. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2006 pentru completarea articolului 16 din Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Legea are caracter ordinar.

Prioritate legislativă.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 255 prezenţi, 226 pentru, 12 împotrivă, 3 abţineri, 14 voturi neexprimate.)

61. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2006 pentru completarea art.23 din Ordonanţa Guvernului nr.86/2001 privind serviciile regulate de transport public local de călători.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 256 prezenţi, 245 pentru, 2 împotrivă, 1 abţinere, 8 voturi neexprimate.)

62. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 187/2005 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate.

Legea are caracter ordinar.

Suntem în procedură de urgenţă.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 256 prezenţi, 250 pentru, nici un vot împotrivă, 1 abţinere, 5 voturi neexprimate.)

63. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi.

Legea are caracter organic.

Este prioritate legislativă de integrare.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Proiectul a fost adoptat cu 236 de voturi pentru şi 25 de voturi contra, 1 abţinere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 264 prezenţi, 236 pentru, 25 împotrivă, 1 abţinere, 2 voturi neexprimate.)

64. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi.

Legea are caracter organic.

Este prioritate legislativă de integrare.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a votat cu 231 de voturi pentru, 25 de voturi împotrivă, 8 abţineri.

(Conform afişajului, se înregistrează: 265 prezenţi, 231 pentru, 25 împotrivă, 8 abţineri, 1 vot neexprimat.)

Şi Codul penal şi Codul de procedură penală au fost adoptate.