Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Eserghep Gelil secretari.

Doamna Daniela Popa:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D.

Domnul deputat Mihai Dumitriu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Blestemul algorimului în România Ciolanului".

Şcoala românească nu este pregătită să facă faţă schimbărilor care s-au petrecut în societate. Slăbiciunea şi haosul care domnesc în sistemul de învăţământ au fost puse în evidenţă cu două zile înaintea începerii testelor naţionale.

Sustragerea subiectelor naţionale este mai gravă decât pare, indicând deficienţe procedurale în pregătirea desfăşurării testelor naţionale.

Evenimentul produs a indus în opinia publică românească, în rândul elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice un semnal de nesiguranţă, care a afectat devastator credibilitatea învăţământului, a şcolii şi a Ministerului Educaţiei.

De asemenea, a demolat încrederea copiilor că pot învăţa carte, că pot promova într-o ţară a valorii, şi nu a minciunii.

Fenomenul produs demonstrează mediocritatea guvernării portocalii, care nu ar exista fără succesul mediocrităţilor individuale promovate în funcţie, în contextul blestematului algoritm care defineşte în România ciolanului guvernările de Coaliţie.

Toate palierele din învăţământul românesc, universitar şi preuniversitar au devenit teatre de luptă între actualii guvernanţi cu o intensitate deosebită între P.N.L. şi P.D.

Ministerului Educaţiei şi Cercetării îi lipseşte o strategie şi o viziune pentru învăţământul românesc, în contextul schimbărilor majore survenite în societate şi în integrarea României în U.E.

Gestionarea sistemului de învăţământ în cele peste 500 de zile a adus învăţământul într-o criză fără precedent.

Preşedintele Băsescu a spus un mare adevăr: "Mai mult am cosmetizat, decât am continuat reforma".

Programul de guvernare a Alianţei D.A. pentru anul 2004-2008 pe probleme de învăţământ conţine peste 80% din măsurile dispuse, iniţiate şi puse în practică de guvernarea P.S.D. în perioada 2000-2004. Şi am să enumăr doar câteva şi unul, bineînţeles, din fenomenele foarte importante care a fost atunci stipulat: descentralizarea sistemului de învăţământ începută de P.S.D. în 2003, şi, fără aceasta, într-adevăr, nu pot fi eliminate deficienţele care sunt la ora actuală în sistem. Vă spun ca unul care vin din sistem şi am lucrat 10 ani într-un inspectorat şcolar, de la inspector de personal, până la inspector general.

Deci, descentralizare care a fost stopată, frânată, redusă aproape la zero de actualii guvernanţi, de actuala conducere a Ministerului Educaţiei şi Cercetării, de interesele opozanţilor diferitelor partide. De ce? Pentru că ar trebui să se restructureze profund Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi inspectoratele şcolare, reducându-li-se o parte din competenţe. Stopându-se autonomia şcolilor şi liceelor, inspectoratele şcolare judeţene încă mai desfăşoară o serie de acţiuni care contravin practicilor europene şi cerinţelor Consiliului Europei.

Vă dau numai un exemplu: încadrarea cu personal didactic care, la ora actuală, în acele zise judeţe-pilot care, din 7, din 8, în 2003, acum au devenit 3; atunci, în 2003-2004, s-au aplicat la nivelul întregului judeţ descentralizarea, acum, însă, se aplică numai la un număr foarte redus de unităţi, cam 5-6%. Şi acolo nu se aplică corect, pentru că în aceeaşi comună, la mai multe unităţi, la unităţi diferite se aplică sisteme diferite de finanţare. Este o cacialma. Şi eu o consider şi ilegală. Decizia o dă inspectoratul şcolar, iar contractul îl încheie directorul. Nu este corect lucrul acesta. Cel care conduce, directorul, acela trebuie să-şi încadreze şi personalul. Pentru că el răspunde în faţa comunităţii, el răspunde în faţa oamenilor, el răspunde în faţa elevilor şi a societăţii.

Evaluarea unităţilor de învăţământ, nominalizarea directorilor, încadrarea secretarilor şefi, care se face numai cu concursul organizat de inspectoratele şcolare, vă daţi seama, încadrarea personalului suplinitor, care este făcut tot de inspectoratul şcolar şi care sunt trimişi oameni care nu au nimic de-a face nici cu comunitatea, nici cu învăţământul. Şi directorii trebuie să-i suporte, bineînţeles, să-i acopere, să le dea şi calificative bune şi foarte bune, ca anul următor să nu se mai întoarcă la el.

Gestionarea R.K.-urilor, care se face tot de inspectoratul şcolar şi care nu este corect.

Un alt punct: generalizarea învăţământului de 10 ani, care este unul dintre punctele forte al guvernării Alianţei pentru 2004-2008. Dar măsura a fost dispusă - şi vă aduceţi aminte - şi pusă în practică de guvernarea P.S.D. în anul şcolar 2003-2004. Atunci s-a sistat examenul de capacitate. Atunci s-au introdus testele naţionale numai pentru trei ani, urmând ca Ministerul Educaţiei şi Cercetării să schimbe modalităţile de evaluare, de absolvire şi modalităţile de acces în diferite cicluri de învăţământ, în acord cu documentele europene în materie, adică să continue reforma învăţământului.

Ne întrebăm: cui folosesc aceste teste naţionale? Pentru anul şcolar 2006-2007, trebuia să se analizeze raţiunea testelor naţionale. Dacă ele sunt sau nu viabile, în mijlocul unui ciclu obligatoriu de învăţământ, şi, în consecinţă, să propună alte modalităţi de admitere în ciclurile superioare ale gimnaziului.

Protecţia şi educaţia copiilor nu reprezintă pentru actualii guvernanţi portocalii P.N.L.-P.D. o prioritate. Şi aş vrea să atrag aici atenţia despre tapajul care se face acum: coeficienţii de promovabilitate la clasa a VIII-a. Vă dau numai un exemplu pe care-l cunosc foarte bine. În judeţul Iaşi, din 10.200 de absolvenţi, elevi din clasa a VIII-a, au susţinut testele 7.100 şi a rezultat un procent de promovabilitate de 70%. Deci, 70 din 7 mii, 49%. Deci, mai aproape de 5 mii, să spunem; deci, aproape 5 mii. Ce se întâmplă cu restul elevilor? Ştiţi că mulţi elevi nu au fost lăsaţi să se prezinte la examenul de capacitate? Pentru că, de acolo, profesorii, directorii nu le-au dat şanse, pentru că au considerat că nu au şanse să ia examenul? Pentru ca să umfle aceste procente? Aşa s-a întâmplat. Asta-i realitatea. Aşa se întâmplă. Cui îi folosesc aceste procente la ora actuală? Facem atâta tapaj. M-am uitat pe toate televiziunile, privind, vai!, marea performanţă la care s-a ridicat procentul de promovabilitate la aceste teste naţionale, faţă de anul trecut. Cui folosesc? Ce se întâmplă cu restul elevilor din clasa a VIII-a? Ce meserie îşi vor însuşi, prin acea existenţă? Nu cumva, ei vor ajunge viitorii săraci ai României? Am spus-o şi ieri. Viitoarele slugi din curţile şi din casele bogaţilor? Nu cumva sunt interese ca ăştia să rămână fără carte? Analfabeţi? Aşa înţelege actualul Program de guvernare să asigure şanse egale pentru toţi copiii din România.

Eu am inserat doar câteva din aspectele prezentate. Demonstrează, deci, neprofesionalismul guvernanţilor, aroganţa, dispreţul faţă de popor, faţă de elevi, faţă de cei care trudesc la catedră pentru nişte salarii de mizerie. Trebuie restructurat din temelii Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu toate compartimentele; inspectoratele şcolare, alte organisme din învăţământ, alte organisme care oferă educaţie. Şi trebuie un singur minister să se ocupe de educaţie. Nu şi Ministerul Muncii, şi Ministerul Culturii, nu mai ştii care. Şi fel de fel de o.n.g.-uri fac educaţie în România.

De asemenea, trebuie acordată o atenţie deosebită educaţiei adulţilor.

În cele peste 500 de zile de guvernare, învăţământul românesc a regresat. Este păcat că se distruge şi ce este mai bun: sufletul şi speranţa copilului, viitorul ţării.

Eu vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Ioan Gişe.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Titlul declaraţiei politice este: "Modificarea Constituţiei României şi necesitatea unei rezolvări principiale privind raporturile de putere între Preşedinţie şi Guvern".

Apropiata integrare europeană a României implică, prin multele schimbări, şi necesitatea modificării şi modelării Constituţiei României, în concordanţă cu ceea ce va fi viitorul acord european fundamental numit Tratatul constituţional al Uniunii Europene sau Constituţia Uniunii Europene cu 27 de membri.

Creşterea performanţelor instituţiilor publice pentru aplicarea de politici publice eficiente şi eficace constituie un obiectiv de interes naţional recunoscut aproape unanim.

O regulă a ştiinţei managementului spune că, atunci când se deleagă responsabilitate, trebuie delegată şi autoritatea în mod corespunzător pentru îndeplinirea sarcinilor de activitate pentru care s-a delegat responsabilitatea.

Echilibrul între responsabilitate şi autoritatea necesară reprezintă, aşadar, un deziderat şi o necesitate pentru îndeplinirea obligaţiilor celui/celor deveniţi responsabili.

Odată cu alegerea autorităţilor publice la alegerile generale, parlamentare şi prezidenţiale, cetăţenii români deleagă parte din autoritatea lor Parlamentului şi Preşedintelui României pentru constituirea structurii puterii de stat şi pentru legiferarea pentru un trai mai bun.

Când la alegerile generale, rezultă prin coincidenţă o corespondenţă între majoritatea parlamentară aleasă la primul tur de scrutin şi provenienţa politică a Preşedintelui României, ales la cel de al doilea tur de scrutin, de regulă, ar părea că lucrurile stau bine.

Conjunctura şi doar coincidenţa face că se creează premise mai bune pentru colaborarea între Preşedinţie şi Guvern, între preşedinte şi premier.

Experienţa ultimilor 16 ani a demonstrat în România că, totuşi, şi această fericită din urmă situaţie nu durează prea mult timp, datorită unor realităţi subiective, dar mai ales obiective, care sunt generate de lipsa de principialitate a sistemului generat prin Constituţie.

Totdeauna, Preşedintele, maxim responsabilizat pentru soarta naţiunii, se simte dator să placă celor mulţi şi să critice public Guvernul, premierii sau miniştrii pe care chiar el, Preşedintele, i-a numit, pentru că aceştia prestează politic, nu-i aşa, "ignorând nevoile celor mulţi".

Indiferent de persoanele care au fost şi sunt preşedinte şi premier, conflictele publice dintre aceştia s-au consumat pe lupta politică de imagine pe care au dus-o.

Fiecare dintre ei are o responsabilitate majoră, unul pentru cetăţenii ţării, care în mod majoritar l-au ales preşedinte, celălalt, premierul, pentru majoritatea parlamentară care l-a votat prim-ministru, apoi pentru Guvern, partidul său şi obligaţia de a performa în politici publice.

Problema vicioasă şi de fond pe care şi Constituţia României o întreţine este aceea a echilibrului între responsabilitate şi autoritatea publică, până la urmă a raportului între populismul şi pragmatismul pe care le cer funcţiile de Preşedinte al ţării şi cea de premier.

Dintre experienţele nefericite cu Preşedintele României, experienţă consumată în ultimii 15 ani ai comunismului, imediat după 1990, cei care au construit Constituţia României s-au simţit datori să creeze o republică semiprezidenţială, tocmai pentru a nu fi ascuzaţi de promovarea dictaturii, a autoritarismului şi a unor practici comuniste.
Următoarele modificări ale Constituţiei au menţinut această ambiguitate.

Aşa se face că raporturile conflictuale de putere dintre Preşedinte şi primul-ministru au rămas latente, în vigoare în prevederile Constituţiei.

Preşedintele are o maximă responsabilitate individuală, dar nu conduce în mod direct Guvernul, ci totuşi răspunde în mod direct faţă de poporul care l-a ales.

Primul-ministru, deşi numit de Preşedinte, răspunde faţă de majoritatea parlamentară care i-a votat echipa guvernamentală şi Programul de guvernare.

Pe măsura îndeplinirii mandatelor, fiecare dintre cei doi, Preşedinte şi premier, încearcă să-şi impună voinţa şi autoritatea şi să îşi cultive o imagine publică în concordanţă cu viitoarele lor obiective politice, personale şi de partid.

De aici şi până la divergenţe şi conflict instituţional şi politic rămâne doar un pas.

Adversarii politici ai celor doi, precum şi o parte a presei se va găsi totdeauna să cultive şi să dea amploare conflictului dintre Preşedinte şi premier, fie din interes politic, în cazul opoziţiei politice, fie pentru creşterea tirajelor şi audienţei publice, în cazul mass-media.
Efectele acestui sistem defectuos nuv sunt deloc benefice tocmai pentru cetăţeni, adică pentru cei care sunt beneficiarii direcţi, pe viaţa lor de zi cu zi, a rezultatelor politicilor publice.

Aşa se face că, indiferent ce s-a ales la alegerile parlamentare şi prezidenţiale, nemulţumirea cetăţenilor se generează prin înseşi efectele Constituţiei României, pentru prestaţia realizată de Preşedinte şi primul-ministru în cadrul mandatelor lor.

Scade credibilitatea instituţiilor statului şi creşte neîncrederea cetăţenilor pentru sistemul democratic şi utilitatea alegerilor, o dată la patru ani.

Chiar dacă Preşedintele şi premierul sunt personaje de cea mai bună credinţă, manierate şi educate, sistemul instituit prin Constituţie şi raporturile de putere dintre Preşedinte şi premier, îi plasează pe aceştia, într-un conflict instituţional iminent.

Pentru îmbunătăţirea acestei neconcordanţe principiale între responsabiliate populară maximă, în cazul Preşedintelui, şi responsabilitate instituţională faţă de Parlament, în cazul primului ministru, alte naţiuni şi-au creat Constituţii mai clare principial şi concordante din punct de vedere al sistemului generat şi a raporturilor de putere dintre instituţiile prezidenţială şi Guvern.

Doamna preşedinte de şedinţă, vreau să vă rog să aveţi amabilitatea să nu citesc următoarea jumătate de pagină, ca să nu lungesc prea mult, dar să fie menţionată în stenogramă, atunci când predau materialul.

Doamna Daniela Popa:

Sigur că da.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc.

Modelele sunt multiple în acest sens.

(Text consemnat conform materialului depus la secretariatul de şedinţă)

Unele ţări au ales modelul republicii prezidenţiale în care Preşedintele este ales direct de către cetăţeni, prin vot uninominal şi este şi şeful executiv al Guvernului şi principal responsabil faţă de alegători pentru calitatea politicilor publice care se generează şi se aplică.

Alte ţări au ales modelul republicii parlamentare în care Preşedintele este ales de către Parlament şi Preşedintele are doar funcţie de reprezentare, fără a avea responsabilităţi şi puteri executive.

Aceste ţări au optat însă pentru ca primul ministru să fie ales direct de către cetăţeni, prin vot uninominal şi apoi să fie şeful Guvernului şi să răspundă direct şi personal în faţa naţiunii pentru calitatea politicilor publice.

Sunt ţări, monarhii constituţionale în care primul ministru este desemnat prin alegeri parlamentare, în persoana liderului partidului care câştigă alegerile, iar acest partid, pe baza bonificaţiei electorale dată câştigătorului, are majoritatea în Parlament şi susţinerea necesară primului ministru şi Guvernului sau pentru a aplica Programul de guvernare.

Modelele constituţionale prezentate şi altele ca ele au toate un numiotor comun, şi anume: echilibrul principial între responsabilitate personală publică a celui investit cu puterea executivă, fie el preşedinte sau prim-ministru şi autoritatea pe care funcţia i-o conferă pentru a conduce fără ingerinţe Guvernul şi pentru a aplica Programul de guvernare aprobat de Parlament.

x x x

Scopul final al Constituţiei oricărei naţiuni trebuie şi merită să fie bunăstarea cetăţenilor.

Pentru a putea îndeplini mai bine un astfel de deziderat este însă necesar ca, prin Constituţie, să se creeze premisele instituţionale şi de raporturi de putere, pentru a evita dualitatea în responsabilitate şi autoritate la nivelele de vârf ale statului, între Preşedinte şi premier.

Din cele expuse, rezultă că apare ca necesară şi pentru România să se decidă în mod democratic ce modificări trebuie făcute la Constituţie, astfel ca Preşedintele şi premierul să nu se mai substituie unul altuia, iar răspunderea pentru exercitarea funcţiei să fie corespunzătoare autorităţii învestite în funcţie.

Apreciem ca o soluţie mai bună este aceea prin care puterea instituţională să primeze faţă de puterea individuală. Un cetăţean, oricine ar fi el, Preşedinte, premier sau ministru, are, ca fiecare om, calităţi şi slăbiciuni.

Acestea, însă, trebuie îngrădite prin Constituţie şi prin lege, astfel încât în exercitarea mandatelor, prin efectul lor, să se aducă cele mai mici daune calităţii politicilor publice sau disconfort pentru cetăţeni.

Această calitate a politicilor publice trebuie pusă, prin Constituţie şi prin lege, deasupra intereselor şi obiectivelor personale sau de partid ale celor cre sunt chemaţi să exercite funcţii de autoritate maximă în structura Puterii de stat.

Între populism şi pragmatism milităm pentru pragmatism.

Bunăstarea şi împlinirea cetăţenească va veni şi pentru cetăţenii României, atunci când soluţiile vor fi bazate pe adevăr, realism şi fundamentare ştiinţifică, adică atunci când vor fi evitate vorbele frumoase care au doar darul de a place ascultătorilor şi de a nu rezolva problemele de fond.

De aceea, solicităm partidelor parlamentasre ca atunci când vor realiza acordul pentru modificarea Constituţiei României să pună deasupra intereselor personale sau de partid sub interesele generale ale naţiunii. puterea şi funcţiile publice şi politice vin şi trec, dar naţiunea rămâne.

Viitorul mai bun al României depinde mai puţin de popularitatea momentană şi conjuncuturală a personajelor şi aprtidelor şi depinde mai mult de consistenţa principială şi eficacitastea pe care o vor avea instituţiile statului român.

Pentru acestea pledăm.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Ministerul Afacerilor Externe şi bacalaureatul din Ungaria".

Ungurii nu s-au împăcat niciodată cu modul în care s-au trasat noile graniţe ale Europei în urma Conferinţei de pace de la Paris, din 1919.

Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, a fost rezultatul unui complex de factori, în primul rând politici, dar şi istorici, economici, demografici şi sociali. Ceea ce s-a sancţionat la Trianon, s-a datorat manifestărilor de voinţă ale diverselor naţiuni din spaţiul central şi răsăritean al Europei, relaţiilor dintre marile puteri după primul război mondial, prăbuşirii monarhiei austro-ungare, acţiunilor întreprinse de către diferite state din Europa de Est şi Centrală.

Ungaria şi-a pierdut rolul ei internaţional de mare putere, pe care îl avusese alături de Austria şi ca atare, pentru majoritatea poporului maghiar totul a părut ca un blestem nemeritat, un cataclism incredibil de brutal, sau în cel mai bun caz, un coşmar, un vis urât, care s-a sperat că se va încheia cât mai curând.

Poporului maghiar i se spusese în repetate rânduri, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi la începutul celui de-al XX-lea, despre superioritatea maghiară, că actul de compromis din 1867 era doar unul tranzitoriu şi că într-o zi centrul de putere se va muta de la Viena la Budapesta.

Realitatea crudă de după primul război mondial a dat o lovitură dură speranţelor maghiare. Dispărea un vis care păruse foarte aproape de realitate înainte de 1914.

Având sentimentul că, la masa tratativelor, modul de rezolvare nu fusese imparţial, Ungaria a rămas cel mai vehement şi mai ireconciliabil dintre statele revizioniste de-a lungul timpului, ceea ce le-a indus un naţionalism al marilor deziluzii sau altfel spus un naţionalism al frustrării.

După ce Austro-Ungaria şi aliaţii ei pierduseră războiul, la 4 iunie 1920, delegaţia Regatului ungar, în numele Ungariei, a semnat la Versailles, în Palatul Trianon, Tratatul de pace. Tratatul a fost ratificat de către Adunarea Naţională Maghiară la 15 noiembrie 1920. În urma acestuia, teritoriul Regatului Ungar, al "Ungariei istorice" (în afară de Croaţia) s-a redus de la 282.000 la 93.000 kmp, iar numărul de locuitori de la 18 milioane la 7,6 milioane, dintre care doar 5,5 milioane erau unguri, iar mai mult de 1 milion germani, peste 800.000 evrei, circa 300.000 slavi, români etc. În acelaşi timp, circa 2.400.000 de etnici maghiari au rămas în afara graniţelor Ungariei.

Politica externă dusă de regimul lui Horthy de la început şi în continuare până în zilele noastre, a fost una de luptă pentru revizuirea, respectiv modificarea Tratatului de pace de la Trianon, cu puternice tendinţe naţionalist-iredentiste.

Aceasta este şi politica pe care o promovează constant U.D.M.R.-ul pentru obţinerea autonomiei sub cele mai diferite forme.

În acest context, trebuie înţelese acţiunile declanşate pentru comemorarea a 86 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, mesajul avocatei Eva Maria Bárki adresat participanţilor la mitingul comemorativ organizat la Sfântu Gheorghe, la 4 iunie a.c., unde s-a plâns soarta "Ungariei ciuntite" şi s-a cerut federalizarea României "Fiindcă România este singura ţară cârpită, care îşi mai păstrează graniţele create după primul război mondial, iar U.E. nu susţine aspiraţiile maghiarilor", acţiunile organizaţiilor "Tinerii maghiari ardeleni" şi "Mişcarea de tineret 64 de comitate" care au comemorat Trianonul în Biserica Reformată din Cetatea Târgu Mureş, plânsetele europarlamentarei Gál Kinga, referitoare la restricţionarea accesului la învăţământ superior în limba maghiară şi multe altele.

În acelaşi context, trebuie înţeleasă manifestarea Consiliului Naţional Secuiesc din 18 iunie a.c. de la Ditrău, pe care U.D.M.R. a dezavuat-o public, dar la care a participat prin persoane individuale.

Un aspect deosebit de grav îl constituie întâmplarea care a avut loc în data de 10 mai a.c., în Ungaria, când s-a desfăşurat proba scrisă la disciplina istorie, în cadrul examenului de bacalaureat.

Cu această ocazie, absolvenţilor liceelor minorităţilor naţionale şi etnice, la nivel mediu, la punctul 9, subpunctul e), s-a pus următoarea întrebare, care se referă la Tratatul de pace de la Trianon: "Argumentaţi, pe scurt, cauzele pentru care se poate considera injustă, din punct de vedere etnic, acea parte din Tratatul de pace, care fixa graniţele noi ale Ungariei."

Formularea acestui subiect nu numai că lezează demnitatea tânărului minoritar, dar i se impune să dezavueze sentimentele sale faţă de naţionalitatea căreia îi aparţine, în contextul apartenenţei absolvenţilor respectivi la naţiuni care au beneficiat de tratatul de pace la care s-a făcut referire. Halal, statut al minorităţilor naţionale din Ungaria!

Întâmplarea trebuie tratată cu o deosebită seriozitate, fiindcă în contextul a tot ce am prezentat, ea reprezintă o secvenţă din cadrul unui scenariu care ni se pregăteşte la masa Uniunii Europene şi care trebuia stopat demult. După 16 ani de bâlbâieli şi înţelegeri ale guvernanţilor cu U.D.M.R. şi guvernele maghiare care s-au succedat, ea reprezintă o provocare, care dinamitează şi nu serveşte nimănui. Măcar acum, Ministerul Afacerilor Externe al României este dator să intervină şi să ceară explicaţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultimii ani am fost martori al unui jaf deosebit în fondul naţional forestier al ţării. Defrişările ilegale însă au fost coordonate de personalul silvic. Persoana cea mai reprezentativă a demolatorilor din judeţul Harghita a fost şeful Ocolului de Stat Gheorgheni.

Domnul inginer Mihăilă Florin, inginerul din Topliţa, ca şef la Ocolul Silvic de Stat Gheorgheni, într-un termen de un an a produs o pierdere de 3.033.650.000 lei, ce reiese din actele contabile, dintre care peste 500.000.000 lei au fost cheltuiţi pentru consum de motorină la maşina lui proprietate personală, efectuând zilnic naveta de la municipiul Topliţa până la municipiul Gheorgheni, inclusiv o maşină de serviciu, respectiv şofer la scară din Gheorgheni plătit din fondul Regiei Naţionale a Pădurilor, iar, pe lângă aceste posibilităţi, era asigurat pentru domnia sa şi bani pentru navetă pe ruta menţionată.

Persoana menţionată are două dosare penale, cele cu nr. 243/P/2005 şi 403/P/2005, însă, conform tradiţiilor din România, în continuare ocupă funcţii responsabile şi în prezent la Ocolul Silvic de Stat Topliţa.

Persoana în cauză este un mare duşman al respectării şi păstrării regimului silvic şi a integrităţii suprafeţelor de fond forestier naţional, pentru care era răspunzător timp de doi ani. Ca urmare a atitudinii sale, s-au produs pagube foarte mari în fondul forestier naţional de stat în cantonul nr. 18, locul Alsoerdo. În Unitatea de producţie VII Remetea, peste 300 metri cubi material lemnos a fost furată după demisionarea pădurarului şi în cantonul nr. 3 Dealul Nou, peste 500 de metri cubi de material lemnos lipsă. Mai mult decât atât, această persoană a avut un singur scop: interesul material personal şi distrugerea fondul forestier naţional de stat, lucru constatat şi de către Garda Naţională de Mediu în urma adreselor nr. 8497/CS/31.08. 2004, adresa nr. 4976/din 3 octombrie 2005 şi nr. 216758/07 decembrie 2005 ale Direcţiei de Control Silvic a ministerului, aprobate de domnul ministru Gheorghe Flutur.

Totodată s-a defrişat, cu sprijinul acestui inginer, din Unitatea de producţie VII Remetea în fosta unitate amenajistică 38, 39, o suprafaţă de peste 30 de hectare pădure care, sub masca tăierilor progresive ale unor firme din zona Hodoşa, a fost furată. Mă refer la S.C. Industrial-Group S.A. Hodoşa, firma care, în continuare a efectuat defrişări masive şi în alte unităţi de producţie, după cum urmează: Unitatea de producţie I Ditrău u.a. 29, 204, 205, 209, 210, 221 şi alte parcele, pe care se poate urmări prin registrul parcelelor, cu ocazia întocmirii actelor cu caracter tehnic şi economic în mod abuziv, UP II. Gheorgheni fosta u.a. 117, 118, UP. VIII. Lacu Roşu în zona Părâul-Oii, zonă în care în primăvara anului 2006 au fost defrişate peste 15 hectare teren forestier.

Aceste abuzuri au fost sprijinite şi de către personalul silvic de teren din zonă, precum şi de şeful de district Csortán Zoltán, cu pădurarul György Károly, şeful de district Szilágyi M. András cu pădurarul Fülö Attila, şeful de district Gál Pál László şi cu cumnatul lui, în calitate de pădurar, Ferenc Zoltán, şi pădurar Oláh Zoltán, prin şeful de district Ferenţ Gheorghe, prin fratele său Ferenţ Mihai, ca pădurar.

În prezent, personalul silvic de la fostul Ocol de Stat Gheorghieni defrişează pădurile din zona Făgeţel, aparţinând Ocolului Silvic Topliţa, terenuri forestiere restituite pentru proprietarii de păduri din comuna Remetea şi cumpărat de către şeful de district Csortán Zoltán, împreună cu pădurarii László Zoltán, György Károly şi Laczkó Csaba. Aceste defrişări masive ale pădurilor sunt susţinute de către domnul ing. Mihăilă Florin care, în prezent, este angajatul Ocolului Silvic Topliţa.

Deşi aceste contravenţii şi infracţiuni au fost constatate cu ocazia controalelor din anul 2005, demolatorii pădurilor au fost ocrotiţi atât de organele de poliţie, cât şi de organele de control silvice.

Stimate domnule director general Simion Maftei, de ce susţineţi elementele care prejudiciază fondul forestier naţional? Ce măsuri administrative aţi luat pentru recuperarea prejudiciului de peste trei miliarde lei, care se datorează şi managementului extrem de slab, dar şi defrişărilor fără scrupule ale pădurilor în zonele pentru care răspund?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Vă mulţumesc. doamna preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Declaraţie politică: "Libertate în cadrul legii".

După 11 septembrie 2001, principalele ameninţări la adresa securităţii oricărei ţări, pentru care s-au luat măsuri sporite şi care au fost discutate la toate nivelurile, au fost considerate terorismul, proliferarea nucleară, criminalitatea organizată şi mai putin alte aspecte care ar putea periclita bunul mers al unei ţări. În contextul aderării la NATO şi a schimbării contextului geopolitic, se impune existenţa unei strategii coerente, a unor politici concrete pentru atingerea obiectivelor, din mai multe considerente. În primul rând, aderând la NATO, ne-am aliniat ideii că baza asigurării securităţii, în sens generic, a devenit alianţa, însă strategia NATO trebuie să se suprapună sau să se regăsească în strategia naţională, nu să o substituie. Problemele de securitate naţională şi modul de adresare a acestora sunt specifice fiecărei naţiuni.

Poate că o abordare interesantă atât pentru noi, cât şi pentru NATO - care apreciază acest concept - ar fi fost să începem printr-o carte albă a reformei în serviciile de securitate, care să preceadă noua strategie. În această carte albă s-ar fi prezentat clar actuala situaţie, s-ar fi trasat liniile directoare precum şi măsurile şi acţiunile de întreprins pentru atingerea acestui obiectiv important, obiectivele pe termen lung ale guvernului şi angajamentele acestuia ....

Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din 1789 preciza în articolul 4 că "Libertatea constă în a putea face tot ce nu dăunează altuia. De asemenea, exerciţiul drepturilor naturale ale fiecărui om nu are limite decât cele care asigură celorlalţi membri ai societăţii să se bucure de aceleaşi drepturi. Aceste limite nu pot fi determinate decât de lege" sau cum spuneau romanii "sub lege libertas (libertate în cadrul legii)".

Constituţia garantează cetăţeanului prin articolul 53 că "exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". Este evident şi orice cetăţean trebuie să înţeleagă faptul că libertatea individuală nu este şi nu poate fi absolută. Aceasta, deci, poate exista doar în coordonatele impuse de prevederile Constituţiei şi ale celorlalte acte normative existente.

Modul în care aceste prevederi referitoare la libertatea individuală sunt respectate poate fi analizat sub două aspecte: pe de o parte, atitudinea statului faţă de cetăţean, iar pe de altă parte, percepţia individului faţă de conceptul de libertate individuală.

Privind primul aspect, consider că libertatea individuală, la noi, este agresată de câteva aspecte, care, chiar dacă în faţa UE, unele par a fi stinse, ele există încă şi rezolvarea lor este greoaie. Omul de rând se ciocneşte permanent de corupţie, de birocraţia, indiferenţa şi uneori incompetenţa autorităţilor locale în soluţionarea problemelor, de lipsa curăţeniei în oraşe, de slaba calitate a serviciilor publice oferite de autorităţile administrative, fie că e vorba asistenţă medicală, turism, învăţământ, transport public sau chiar de cultură, la care se adaugă nesiguranţa locurilor de muncă şi lipsa acestora, tergiversarea din diverse motive a proceselor aflate pe rolul justiţiei, lipsa locuinţelor şi preţul tot mai ridicat al acestora, nesiguranţa cetăţenilor pe stradă sau în locuinţa proprie, numirile şi destituirile din funcţii publice pe criterii politice, debusolarea tot mai accentuată a tinerilor care recurg la consum de droguri sau ajung într-un mediu infracţional, emigrarea masivă a tinerilor capabili din cauza lipsei de măsuri corespunzătoare etc.

Din punctul de vedere al cetăţeanului, deoarece răul iese în faţă mai rapid decât binele, în ultimii 15 ani, au apărut în societate personaje care, mai ales pentru tineri, constituie "modele" de comportament, aşa zise "modele" care le dovedesc că nu şcoala, valorile reale, cultura şi o pregătire profesională îi vor ajuta să răzbată în viaţă, ci practicile subterane, hoţia, înşelăciunea, incultura şi lipsa de educaţie. Toate acestea, pe fondul aşa-zisei crize a administraţiei determină o parte dintre cetăţeni să perceapă prost libertatea individuală, să nu respecte nici măcare regulile bunului simţ şi să aibă un comportament sfidător faţă de cei care eventual ar încerca să le atragă atenţia.

Strategia de securitate elaborată pare un plan idealist care expune concepţia despre o lume mai bună şi mai dreaptă, surprinde şi face referiri la îndreptarea tuturor aspectelor care ţin de atitudinea statului faţă de cetăţean, deşi cu o oarecare lipsă de precizie în delimitarea subiectelor şi pe fondul unei slabe delimitări a atribuţiilor serviciilor secrete, faţă de cele ale instituţiilor statului.

Teoretic, libertatea individuală este intrinsec apărată de securitatea naţională. Încălcarea ei prin strategia sau mijloacele folosite constituie un abuz şi nu trebuie permisă. Liniştea şi siguranţa într-o societate sunt date de ordinea publică şi de o justiţie funcţională, practic, de o bună guvernare, aşa cum s-a precizat în strategie şi nu în ultimul rând de serviciile secrete, însă doar dacă acestea nu au puteri discreţionare şi dacă există mecanisme concrete şi funcţionale care să nu le permită să abuzeze de poziţia lor.

Pentru a evita abuzurile, atât în interiorul serviciilor de securitate, cât şi faţă de cetăţeni, urmând modelul civil care funcţionează cu succes şi la noi în ţară, consider că ar putea fi avută în vedere dezvoltarea şi susţinerea unui "avocat al poporului militar", a unui "military ombudsman", instituţie existentă în Germania şi Canada. Această instituţie ar putea constitui un mecanism independent de structura militară de comandă, care supraveghează sectorul de apărare şi contribuie la asigurarea principiilor şi practicilor unei bune guvernări. Instituţia ar viza plângerile despre comportamentul impropriu sau abuziv al militarilor, precum şi neajunsurile din procedurile militare, formulând recomandări pentru acţiuni corective.

Este evident că sunt necesare eforturi însemnate, atât din partea cetăţenilor, şi mai ales din partea statului, pentru ca dreptul fiecăruia la libertate individuală să capete un contur real, să fie clar statuat şi concret susţinut de legislaţie, astfel încât să ne aliniem la standardele Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Din nou despre necesitatea amenajării unui cimitir musulman în Bucureşti."

După cum bine se cunoaşte, conform statisticilor oficiale, în România trăiesc 77 de mii de musulmani. Cetăţeni români, tătarii şi turcii au, cel puţin în ultimii 150 de ani, o istorie comună cu populaţia majoritară din ţara noastră, ceea ce demonstrează capacitatea deosebită de înţelegere reciprocă. Reprezentanţii acestor comunităţi etnice au luptat în cele două războaie mondiale în cadrul armatei române şi s-au jertfit pentru patria lor.

Cei mai mulţi tătari şi turci trăiesc în Dobrogea. În acelaşi timp însă, o comunitate musulmană însemnată, (aproximativ 3 mii de suflete) se găseşte în Bucureşti, împărtăşind o altă religie, religia islamică, aceşti oameni au dreptul, într-o ţară democratică şi care oferă şanse egale tuturor cetăţenilor ei, să se exprime conform propriului crez. Iar acest lucru înseamnă să fie şi îngropaţi conform tradiţiilor lor religioase.

În această ordine de idei, o veche cerinţă a musulmanilor din Bucureşti este acordarea unui teren în scopul amenajării cimitirului musulman. De 16 ani se încearcă rezolvarea acestei probleme, dar, din păcate, nu a fost posibilă o concretizare practică. Situaţia este una cel puţin neconvenabilă, ţinând cont de faptul că au apărut cazuri în care cei decedaţi în Bucureşti sunt transportaţi în localităţi din Dobrogea, unde se află cimitire musulmane.

Suntem cetăţeni români, suntem mândri de acest lucru, având, în egală măsură, îndatoriri şi drepturi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este: "Salariul minim pe economie, batjocorit de Ministerul Muncii." După cum se ştie, la sfârşitul fiecărui an se stabileşte salariul minim pe economie prin hotărâre de guvern pentru anul următor.

Pentru acest an a fost stabilit la 3.300.000 de mii de lei vechi, numai că în primăvara acestui an a fost negociat contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional între partenerii sociali, sindicate, patronate, evident şi cu participarea reprezentanţilor Guvernului. Aceştia au stabilit de comun acord, semnat, parafat, în urma unor negocieri, salariul minim pe economie în România să fie 3.700.000 de mii de lei vechi. Cu toate acestea, Ministerul Muncii care nu ar trebui decât să ia act şi să aplice acest salariu minim pe economie, a făcut în aşa fel încât să producă haos în momentul în care angajatorii depun declaraţiile fiscale şi tot ceea ce ţine de datoriile lor.

Funcţionarii de la ghişee, într-adevăr, solicită salariul minim la 3.700.000 lei, însă Ministerul Muncii refuză să vină cu o hotărâre sau cu o confirmare a ceea ce s-a semnat de către partenerii sociali.

De remarcat că în fiecare ţară europeană unde se aplică salariul minim pe economie, se ţină cont de ceea ce au stabilit partenerii sociali, sindicatele şi patronatele, adică salariul minim prevăzut în contractul colectiv de muncă, unic la nivel naţional.

Aşadar, Ministerul Muncii, deocamdată, nu vrea să aplice acest salariu minim, cu toate că a fost de acord cu el, iar în ultima vreme a venit cu o găselniţă. Pentru agenţii economici, salariul minim este de 3.700.000, lei, iar pentru personalul bugetar 3.300.000 lei. Nicăieri în lume nu se întâmplă aşa ceva, nu există decât un salariu minim pe economie, cel stabilit de partenerii sociali, aşa că solicit ministrului muncii să aplice prevederile contractului de colectiv de muncă în cel mai scurt timp pentru a stabili concret, corect şi să respecte dorinţa partenerilor sociali.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "O piatră de moară pentru micile întreprinderi".

Noul cod fiscal şi cota unică de impozitare au creat panică în rândul micilor întreprinderi din Iaşi. Patronii ieşeni i-au găsit deja un alt nume - cu numeroase rezonanţe păguboase - ministrului de Finanţe: "Remeş 2".

Pretenţia Guvernului actual de a impozita profitul raportat cu 16% îi va obliga pe patroni să-şi "aranjeze" profitul cât mai aproape de zero. Mai mult, o încasare sigură la buget va fi înlocuită cu una incertă.

De asemenea, va complica inutil viaţa micilor afacerişti. Dacă până acum, prin aplicarea cotei de 3% cifrei de afaceri, nu erau probleme cu contabilitatea, noile prevederi fiscale vor conduce la complicarea acesteia. Micile societăţi vor fi obligate să prezinte Fiscului tot felul de documente şi de liste, spre a-şi justifica veniturile.

În aceste condiţii, cele circa 7 000 de microîntreprinderi din Iaşi îşi văd viitorul ameninţat. Faptul că, în ultimul an, aproximativ 1000 de societăţi ieşene şi-au închis deja porţile îi face şi mai puţin încrezători în competenţa Guvernului de a asigura un mediu economic viabil.

Se pare că actualul Cabinet şi-a făcut un scop în viaţă din testarea puterii de rezistenţă a poporului român. Un astfel de experiment a mai eşuat o dată, domnilor guvernanţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"De râsul întregii Românii..."

Că învăţământul românesc se află într-un adevărat haos, am încercat să demonstrez pe parcursul întregii sesiuni parlamentare. Pornind de la abandonul şcolar, trecând prin indisciplină şi necuviinţa copiilor faţă de dascăli şi culminând cu banii acordaţi drept şpagă profesorilor pentru a obţine note mai mari sau măcar nota de trecere, toate aceste evenimente vin să întărească ideea că, dincolo de etapa de tranziţie, şcoala românească este într-o puternică degringoladă. Acest fenomen nu se datorează numai elevilor şi profesorilor, care mai mult sau mai puţin pot motiva de ce s-a ajuns în această situaţie de criză, ci mai ales a celor care coordonează, pe bani foarte frumoşi, această activitate.

Timp de peste 16 ani de democraţie balcanică, învăţământul a fost Cenuşăreasa României, începând de la procentul din p.i.b. alocat şi terminând cu schimbările din timpul anului a programei de şcolarizare, acest sector de activitate a fost privit ca nefiind important pentru România, deşi dacă am fi un pic realişti, ne-am da seama că este unul dintre cele mai importante, pentru că factorul uman şi implicit pregătirea sa profesională, influenţează atît dezvoltarea ţării, cât şi posibilitatea integrării în Uniunea Europeană. Dacă până la această guvernare, care s-a caracterizat prin haos, delăsare şi mai ales impertinenţă, nu a mai fost întâlnit, dacă putem compara, nici măcar în ţările din lumea a treia.

Impertinenţa actualei guvernări constă în simplul fapt că, deşi o lume întreagă, mă refer la cea din ţară, a constatat cu probe de netăgăduit că în învăţământul preuniversitar este un adevărat haos şi delăsare, pe nimeni neinteresând de fapt securizarea şi buna desfăşurare a unor examene definitorii pentru începutul pregătirii şcolare a tinerilor din România, aceasta se consideră o victimă a unei farse stupide puse la cale de ziarişti pentru a-i discredita. Ce să mai discrediteze, când o persoană din exterior poate intra oricând şi oricum, se poate deplasa oriunde, poate primi orice fel de documente oficiale fără ca măcar să fie legitimat într-o instituţie a statului, care se mai laudă cu un sistem performant de securitate şi pază de sute de mii de euro plătit din banii contribuabililor. Această epopee vine, de fapt, să fundamenteze părerea tuturor, precum că România este ţara tuturor posibilităţilor: orice poate fi cumpărat. Şi dacă în locul acelei persoane de bună credinţă, care a predat plicurile sigilate, s-ar fi aflate cineva ahtiat după bani, ghicim cu toţii urmarea.

Ceea ce a şocat întreaga opinie publică din România , a fost insistenţa cu care cei vinovaţi ţineau de scaune şi de funcţie. Acelaşi secretar de stat care atunci când profesorii erau în grevă cerându-şi drepturile financiare fireşti pentru o activitate prestată, se plimba prin America de Sud la simpozioane care nu aveau prea multe puncte comune cu învăţământul preuniversitar autohton şi un ministru, care dă dovadă pe zi ce trece că doar apartenenţa politică şi cine ştie ce legături cu şeful partidului l-a propulsat în această funcţie nemeritată. Prestaţia ambilor a fost jalnică, ambii declarând că vinovaţii sunt în altă parte, iar principalul vinovat este chiar ziaristul. Oare de ce? Pentru că nu i-a anunţat din timp ce are de gând să facă, sau că nu a muşamalizat totul! Iar ca noi toţi să fim siguri de "criteriile" profesionale pe baza cărora au fost numiţi specialiştii actualei guvernări, mai ales cei din învăţământ, am asistat, amuzaţi dar în acelaşi timp şi gânditori, la circul iscat de cele două persoane privind vina şi măsurile ce se impun. Doar intervenţia fermă a premierului care a plătit o poliţă foarte mare partenerilor de guvernare, a dus la finalul spectacolului.

Spectacol din care cei mai dezamăgiţi au fost oamenii de rând, fie că au copii la şcoală, fie că doar trăiesc în România. Gustul amar pe care l-a lăsat neputinţa unui ministru, mai ales cel al educaţiei, care are destule carenţe şi lipsuri vis a vis de limba română, în acelaşi timp susţinerea acerbă a unor persoane care n-au nici un interes în asanarea problemelor din domeniul pe care-l păstoresc, demonstrează încă o dată dacă mai era nevoie, că "specialiştii" actualei coaliţii, care sunt mai mulţi decât cei ai CDR-ului pentru că nu au putut fi număraţi, nu au decât un singur interes şi scop: obţinerea de avantaje personale dintr-o funcţie publică pe o perioadă de cel puţin 4 ani, fără a mişca un deget. Să ne mai mirăm oare de ce merg lucrurile aşa în ţara asta?

Când era în opoziţie, actuala guvernare se tot crampona de favoritismele şi nepotismele celor ce conduceau în acele vremuri. Se pare că boala este contagioasă, pentru că şi ei au aceeaşi orientare şi viziune. Iar ca ridicolul să fie şi mai profund, împotriva celor ce au demonstrat fragilitatea şi în acelaşi timp debandada învăţământului preuniversitar a fost întocmită o plângere penală. Care este rostul ei, va fi stabilit de instanţă, dar este ridicol să consideri că vinovat de toate tarele unui sistem este cel ce-ţi deschide ochii asupra lor. De fapt, poate ziaristul în cauză a fost vinovat doar că a stricat un week end al unor demnitari şi că i-a consemnat în zilele următoare să ia măsurile care ar fi trebuit să le ia de fapt, fără ca cineva să le atragă atenţia. Aşteptăm cu mare interes atât rezultatul anchetei din minister, cât şi verdictul dat de judecători. Poate cine ştie. Poate că sărăcia cu care se confruntă cea mai mare parte a românilor, este tot o glumă a ziariştilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD, doamna deputat Monica Iacob Ridzi.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Declaraţia mea politică de astăzi este despre responsabilitatea actului politic.

Doamnă preşedinte,

Domnilor colegi,

În curând vom intra în ultimul semestru care ne mai desparte de intrarea în Uniunea Europeană. Miza acestui moment fiind excepţională, se cuvine ca în forul legislativ al ţării să căutăm forme de convieţuire şi înţelegere pentru a preveni adâncirea unei crize politice, singura piedică posibilă în calea aderării.

Integrarea României în Uniunea Europeană nu este atributul unui partid sau altul. Este o cauză naţională, care merită o abordare pe măsură. Respingerea moţiunii simple a PSD-ului, cu o majoritate zdrobitoare de voturi, de către Camera Deputaţilor a fost, înainte de toate, un test de responsabilitate politică.

s-au putut dovedi două aspecte extrem de importante pentru momentul actual.

În primul rând, s-a arătat că, în ciuda zvonurilor şi a declaraţiilor polemice ale unor lideri, Coaliţia aflată la guvernare funcţionează şi ştie să se mobilizeze exemplar atunci când situaţia o cere. Trecând peste micile divergenţe inerente unei democraţii autentice, partidele Coaliţiei au votat pentru respingerea moţiunii în concordanţă cu interesele vitale ale perioadei pe care o traversăm.

În al doilea rând, unii parlamentari ai Opoziţiei s-au abţinut de la vot demonstrând astfel refuzul lor de a periclita stabilitatea guvernului şi a climatului politic. Este o atitudine lăudabilă care denotă maturitate în gândire şi o remarcabilă atitudine civică.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre PSD. Consecvent în demersul său destabilizator, speriat că alte formaţiuni sunt pe punctul să-şi însuşească laurii aderării, partidul păsărilor migratoare nu se dezminte. Încearcă pe toate căile să declanşeze mult dorita criză politică, cer capul unor miniştri, instigă la luptă sindicală. Ratarea aderării a devenit o ţintă pentru PSD care nu-şi poate imagina un cadou de anul nou mai frumos.

În luarea mea de poziţie la dezbaterea moţiunii, am făcut apel la simţămintele patriotice şi la conştiinţa parlamentarilor. În replică, un distins deputat din grupul cocorilor social-democraţi a cărui conştiinţă este studiată atent la DNA, m-a copleşit cu jigniri şi invective. O mostră de cavalerism balcanic în toată regula. Vorba poetului: "în folclorul nostru, oricât vom căuta, nu găsim cavaleri. Cel mult haiduci, adică hoţi bine motivaţi social. La noi, geambaşul este mult mai bine cotat decât cavalerul".

Închei mulţumind tuturor politicienilor responsabili pentru votul lor în problema moţiunii. Ei au înţeles că ţara are priorităţile ei care nu concordă totdeauna cu ideologia de partid. În competiţia aderării la Uniunea Europeană trebuie să urmărim cu toţii interesele unui partid care se cheamă România.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Costache Mircea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Am atras în repetate rânduri atenţia că trăim într-o societate caracterizată prin decadenţă şi am încercat să găsesc şi cauzele. Sub genericul de astăzi: "Spune-mi cu cine vrei să conduci, ca să-ţi spun unde ne duci".

Decadentismul românesc contemporan are multe explicaţii. Starea jalnică a economiei, starea sănătăţii publice, a educaţiei şi cercetării, a serviciilor comunale, a instituţiilor administraţiei de stat, locale şi centrale, a instituţiilor de apărare şi ordine publică, starea culturii şi artei, a mass-media, marasmul unei societăţi în derivă care şi-a pierdut busola scăpând oricărui control, haosul generalizat şi întregul organism social dizarmonic şi decerebrat, toate tarele care-i sufocă viaţa românului au cauze multiple pe care nu le putem enumera acum.

De la tribuna Parlamentului, doresc însă să evidenţiez una dintre cauzale disoluţiei şi regresului, cauza cauzelor decadenţei: calitatea oamenilor care ne conduc. Şi fac precizarea că mă refer la toţi aceia care au condus din 1989 încoace.

Partidele care au guvernat România au selectat şi promovat cadrele după vitalitatea şi rezistenţa genei infracţionale. După voracitatea animalică şi după gradul de nesimţire faţă de semeni. Iar toate aceste calităţi se găsesc, de regulă, întruchipate în figuri primitive cu o pregătire precară, cu un grad redus de instruire. Pospaiul cultural, agramatismul, frazeologia fără sintaxă, anacolutul perpetuu, fractura fluxului ideatic, semidoctismul sunt principalele caracteristici ale oamenilor de succes ale perioadei de haos şi anarhie de după 1989.

Uitaţi-vă cine formulează testele naţionale în Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Oameni care confundă subordonata temporală cu atributiva smintind minţile bieţilor noştri copii.

Ce să mai spunem despre alţi conducători din această lume a cămătarilor şi a proxeneţilor, a afaceriştilor veroşi în dauna avutului public, toţi oblăduiţi de puternicii zilei, la fel de inculţi, de lacomi, de fără de ţară ca şi eroii penitenciarelor.

Ia uitaţi-vă cine conduce azi România ca să înţelegeţi de ce am ajuns unde suntem? Un Bodu care nu ştie tabla înmulţirii, un calcul aritmetic elementar, pe care el în consideră matematică, un Barbu care scrie conjuncţia subordonatoare disjunctivă "sau" despărţit, un Berceanu care nu face acordul articolului posesiv genitival "al, a, ai, ale" la masculin singular, scriindu-şi demisia din Senat, pentru promovarea, bineînţeles, în funcţia de ministru adresându-se "domnului preşedinte a Senatului României".

Uitaţi-vă cum se promovează cadrele peste tot şi veţi înţelege de ce societatea românească funcţionează în cel mai lamentabil hal cu putinţă.

Spune-mi cu cine conduci, ca să ştim unde ne duci.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Emil Radu Moldovan.

Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată: "Demnitate în ciuda dezastrului". Case acoperite de sute de buşteni, pierderi însemnate de vieţi omeneşti şi zeci de gospodării distruse.

Nu e un scenariu de film, nici o poveste dintr-un best-seller, e o caracterizare pală a ce a rămas după o furtună pe Valea Ilişua, furtună care a afectat 4 comune din judeţul Bistriţa-Năsăud, cel mai grav fiind lovită comuna Târlişua. Aici încă sunt 5 localităţi izolate la care nu se poate ajunge decât cu elicopterul. 10 morţi, 1300 hectare de teren agricol compromise, 29 de familii cu 93 de persoane evacuate după ce locuinţele le-au fost înghiţite de ape. La acestea se adaugă 890 de locuinţe, 617 anexe gospodăreşti afectate, 16 poduri, 182 de podeţe şi 10 punţi distruse, 12,5 km de drum judeţean şi 26,8 de drum comunal. De asemenea, distruşi alţi 19,5 km de drum judeţean şi 14,7 de drum comunal afectaţi. Aşa arată un bilanţ provizoriu la care putem adăuga cele 7 localităţi din comuna Târlişua (Răcăteş, Târlişua, Agrieş, Agrieşel, Şendroaia, Lunga Sătească, Oarzina) şi Lunca Borlesei din comuna Spermezeu care nu sunt racordate încă la reţeaua electrică.

Cu toţii am privit înmărmuriţi ştirile despre cel mai mare dezastru provocat de ape în România, locul unde chiar dacă pe o porţiune mai mică au rămas în urma apei morţi, blocuri de pietre şi lemne care acoperă ce înainte erau gospodării trainice de oameni muncitori.

Nu am auzit strigăte disperate, ci voci care după ce şi-au plâns morţii s-au ridicat şi mână de la mână s-au apucat de reconstrucţie. Nu s-a îngrămădit nimeni să îşi facă provizii de alimente din ajutoarele trimise, ci fiecare a luat câte puţin şi s-a gândit şi la vecinul mai nevoiaş care are mai multă nevoie decât el de ajutor.

Vă spun toate acestea pentru că m-a impresionat atitudinea unor oameni care, loviţi de el mai crunt dezastru, nu s-au lăsat doborâţi ci luptă să se ridice şi să îşi refacă vieţile.

Sunt încă situaţii care-i depăşesc, sunt bătrâni care cu mâini tremurânde îşi caută prin noroi şi pietre rămăşite din casele dărâmate, dar cu lacrimi în ochi, demnitate şi credinţă în Dumnezeu au ales să îşi continue viaţa curajoşi privind spre viitor cu încredere şi speranţă.

Cu toate acestea, nevoile lor sunt imense şi prioritară este degajarea zonei de pietriş şi buşteni pentru a evita îmbolnăvirea populaţiei. Utilajele cu care se lucrează în acest moment sunt mult prea puţine şi cu fiecare zi care trece pericolul creşte, fiind amplificat de căldură şi cadavrele de animale care intră în putrefacţie.

Fac un apel de suflet tuturor colegilor mei din alte judeţe prin care le solicit sprijin pentru oamenii loviţi cel mai crunt de ape în ultimii ani şi mulţumesc anticipat tuturor celor care vor răspunde acestui apel.

mi-aş permite să fac un apel şi către dumneavoastră, domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, pentru a găsi soluţii în sprijinirea acestei zone cu forţă de lucru şi utilaje pentru degajarea zonei de moloz şi lemnele aduse de ape.

Menţionez că în urma dezastrului au rămas sub lemne sub lemne şi noroi, stârvuri de animale care sub influenţa căldurii fac aerul irespirabil şi riscă declanşarea unei epidemii cu consecinţe dramatice. Oamenii sunt obligaţi să îşi spele rufele în apa murdară plină de bacterii iar odată cu plecarea forţelor armate din zona nu mai au nici un sprijin de nicăieri.

Sper că acest apel să vă responsabilizeze şi împreună cu membrii Guvernului pe care îl conduceţi să reuşiţi că într-o perioadă rezonabilă de timp să acţionaţi în stoparea unei epidemii de proporţii.

Aş vrea să ţineţi cont că aceşti oameni nu solicită ajutor din partea statului pentru a-şi curăţa propriile beciuri şi case de noroi, dar au nevoie disperată de refacerea infrastructurii şi de oferirea unor condiţii inime pentru ca viaţa lor să continue în mod sănătos şi normal.

Aceşti oameni care ne-au oferit o lecţie de viaţă merită consideraţie şi mâini întinse prin care să arătăm că suntem alături de ei şi apreciem curajul lor.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Vasile Filip Soporan. Doriţi să susţineţi declaraţia politică? Da.

Vă rog. Aveţi cuvântul. Din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc să prezint declaraţia politică "Interesul naţional, între actul de guvernare şi dezamăgirile românilor".

Guvernarea dificilă şi complexă a unui tandem al suspiciunilor şi duşmăniei, reprezentat de Preşedintele Băsescu şi Premierul Călin Popescu Tăriceanu, produce o neîncredere cronică a românilor în actul de guvernare şi o dezamăgire care se transformă, încet şi sigur, în apatie politică, greu de estimat asupra consecinţelor pe care le va crea în timp.

Din păcate, acest fenomen se produce în preajma integrării în structurile Uniunii Europene. În locul realizării încrederii şi dezvoltării spiritului de competişie, în momentul de faţă asistăm la înfăptuirea de către actuala Putere a unei politici puternic antinaţionale, la fel de păguboasă, dacă nu chiar periculoasă decât cea a partidelor naţional extremiste.

În momentul în care Puterea discută intens despre raportul existent în cadrul Alianţei şi Coaliţiei, se analizează situaţii, probabil, întâmplate în perioada guvernării anterioare şi se creează opinia că nu este nevoie de respectarea şi aprecierea muncii şi că dezvoltarea speculativă este suficientă pentru obiectivul propus, acela de a mări gradul de polarizare a societăţii româneşti, iar producţia şi cercetarea tehnologică sunt lăsate la voia întâmplării, guvernanţii, în lipsa rezultatelor concrete, dau două explicaţii majore: asupra justiţiei politice duse şi modificarea legilor proprietăţii. Cota unică a adus "rezultate miraculoase" care nu se simt la nivelul bugetului şi a stabilităşii macroeconomice, iar adoptarea modificărilor la legile proprietăţii a condus şi conduce la bulversarea activităţii instituţiilor şcolare, universitare, culturale şi administrative.

Adoptarea cotei unice a creat instabilitate asupra realizării veniturilor la bugetul de stat şi, în consecinşă, s-au creat noi taxe şi impozite, care afectează, în special, contribuabilul lipsit de resurse materiale pentru un trai decent.

Sistemul de impozitare, ca element de bază al economiei de piaţă, favorizează condiţiile de bază pentru ca adevăratul capital, autohton sau străin, să nu funcţioneze pentru cei mulţi, ci doar pentru cei puternici, îmbogăţiţi peste noapte prin mijloace incorecte care au devenit purtători de cuvânt şi simboluri ale perioadei postdecembriste.

Din acest motiv, care se adaugă şi altora legate de slaba capacitate de administrare a treburilor şărilor şi la degradarea nivelului de trai al populaşiei, asistăm cum cei mai mulţi dintre cetăţeni au înlocuit sentimentul bucuriei şi concordiei din zilele schimbării regimului totalitar cu sentimentul urii şi discordiei, determinat, în primul rând, de lipsa de perspectivă de dezvoltare prin utilizarea corectă a resurselor proprii.

Făcând o analogie cu perioada interbelică, readucând în memorie aprecierile Reginei Maria, la 19 noiembrie 1919 " Marele război nu a făcut omenirea mai bună eroismul s-a terminat şi acum ei sunt lacomi şi necinstişi, lăcomia şi necinstea sunt ceea ce domină acum lumea şi, de asemenea, lenea", pot să afirm că actualii guvernanşi, demni urmaşi ai celor care au pierdut primele alegeri parlamentare organizate în România Mare, în noiembrie 1919, după părerea profesorului Ioan Scurtu, sunt reprezentanţii cei mai autentici ai dezinteresului faţă de dezvoltarea economică şi ai unui interes accentuat faşă de rezolvarea problemelor grupurilor de interese şi a nevoilor personale.

În cadrul interesului personal intră şi modul în care este gestionată problema retrocedării proprietăţii într-o Românie singulară, din acest punct de vedere, în context european.

Câteva exemple, folosind exemplara lucrare a profesorilor Ioan Scurtu şi Gheorghe Buzatu, "Istoria Românilor în secolul XX", demonstrează "corectitudinea" construirii unor averi, care astăzi sunt retrocedate cu mare generozitate. Iată câteva dintre ele:

• Regele Carol al II-lea a ales ca dar de nuntă pentru sora lui, principesa Ileana, un spendid colier de briliante în valoare de 2,8 milioane lei, plata fiind făcută de Ministerul Finanţelor.
• Cu acelaşi prilej (căsătoria principesei Ileana cu prinţul Anton de Habsburg), Mihai Manoilescu a oferit, în numele Băncii Naţionale a României, un milion de lei în acţiuni, materializate într-o chitanţă de depozit minusculă, scrisă artistic şi prezentată - pentru a voala aspectul prea financiar al darului - într-o casetă de aur masiv, splendid cizelată.
• Carol al II- lea, de comun acord cu guvernul, a decis ca principele Nicolae să se stabilească în străinătate, acesta primind în schimb o suma iniţială de 500 000 lei, iar apoi câte 50 000 de franci pe lună. Banii au fost plătiţi din bugetul statului, deoarece regele a declarat că nu are de unde să dea aceste sume.
• În iunie 1931, regele Carol al II-lea l-a primit pe Nicolae Malaxa, care i-a oferit o servietă în care se aflau 100 de milioane de lei, cu următoarea motivaţie: "Majestate, industria grea vă este profund recunoscătoare pentru tot ce aţi făcut şi vă rugăm să primiţi această sută de milioane de lei ca o modestă contribuţie pentru operele de asistenţă ale Palatului".
• Tatăl Elenei Lupescu, de comun acord cu generalul Dumitrescu, a oferit pentru jandarmerie şi armată batiste de mătase imprimate cu chipul regelui. Mareşalul Palatului, generalul Ilasievici, s-a alăturat şi el acestei iniţiative, recomandând oficial marilor unităţi militare să cumpere asemenea batiste.
• Nicolae Malaxa, proprietarul întreprinderii Malaxa din Bucureşti, a obţinut performanţa de a avea din totalul comenzilor 98%, ca şi comenzi din partea statului. Profiturile obţinute aveau o rată între 300% şi 1000%.

De asemenea în Transilvania, bunurile mobiliare şi imobiliare ale cultelor religioase au cunoscut un regim special de transfer al proprietăţii, iar proprietăţile rămase pe teritoriul României au fost despăgubite la dreaptă valoare de către statul român.

Toate aceste lucruri mă determină să folosesc prilejul analizei în cadrul declaraţiei politice pentru a propune o iniţiativă legislativă de întemeiere a Institutului Naţional de Studiere a Regimului Proprietăţii în România în subordinea directă a Parlamentului.

Supraîncălzirea scenei politice are nevoie de o minte limpede, care cu argumente ştiinţifice şi profesioniste, poate să aducă clarificări pentru deciziile care se iau la nivelul clasei politice în domeniul delicat şi important al proprietăţii.

Guvernanţii au nevoie de acest lucru într-o Românie în care interesul naţional nu poate fi lăsat la voia întâmplării.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Petru Călian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Declaraţia politică de astăzi are ca titlu "Inundaţiile - sindrom al imunizării la solidaritatea umană".

Încă de la primele avertizări meteorologice şi hidrologice din primăvara timpurie a acestui an am interpelat Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, precum şi inspectoratele pentru situaţii de urgenţă asupra măsurilor luate pentru prevenirea sau diminuarea efectelor inundaţiilor previzionate.

Răspunsul la interpelări a venit, conform graficului obligatoriu, la trei săptămâni de la depunerea interpelării, dar capriciile vremii nu au respectat termenele date de meteorologi şi au venit mai devreme decât erau prevăzute. Sute de oameni au fost evacuaţi din satele inundate, sute de hectare de culturi şi terenuri sub ape, sute de locuinţe distruse, pe scurt pagube umane şi materiale nici până acum evaluate în totalitate şi nici pe departe remediate.

Acesta a fost bilanţul inundaţiilor din sudul ţării, din primăvară. Concluzia a fost că ministerele implicate au fost luate prin surprindere, iar strategia de diminuare a efectelor devastatoare a fost inutilă.

Au venit noi valuri de inundaţii. Reacţia a fost de fiecare dată întârziată. Atât din partea organelor în drept, cât şi din partea locuitorilor. Deşi avertizările de inundaţii au fost transmise prefecturilor din regiunile ameninţate, organele locale nu au asigurat nici măcar permanenţa în primării. Mă refer la recentele inundaţii din judeţul Bistriţa-Năsăud şi la localnicii ale căror vieţi şi bunuri au fost lăsate în grija autorităţilor locale.

Consider că situaţia este cu atât mai gravă şi mai impardonabilă, cu cât avertismentele de inundaţii au fost transmise şi de această dată la timp. Nimeni însă nu le-a luat în seamă în sensul prevenirii sau diminuării efectelor dezastrului. S-au pierdut vieţi umane din cauza somnului celor care ar fi trebuit să ia măsuri sau care nu au ştiut cum să intervină eficient.

Din păcate, nu cred că va fi ultimul dezastru de acest tip. Tot din păcate, constat că, pe măsură ce aceste tragedii se repetă în diverse locuri din ţară, de mai multe ori pe an, autorităţile sunt tot mai nepregătite, iar noi, toţi ceilalţi părem tot mai imuni la problemele sinistraţilor.

Este cazul să punem la punct legislaţia privind intervenţia de urgenţă în caz de dezastre naturale, este momentul să stabilim împreună cu specialiştii din inspectoratele pentru situaţii de urgenţă o strategie naţională pentru astfel de situaţii, astfel încât să putem preveni şi limita la maximum efectele acestor dezastre.

În această vară, împreună cu echipa mea, voi lucra la un proiect care să ofere cel puţin cadrul juridic eficient de intervenţie a statului în cazul calamităţilor naturale.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Mai sunt colegi în sală care doresc să...doamna deputat Doina Dreţcanu.

Vă înscriu acum pe lista Grupului parlamentar P.S.D., că nu eraţi trecută iniţial.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Micşunica Doina Dreţcanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Cartonaş galben învăţământului românesc".

Deşi, ieri după-amiază, domnul ministru Mihail Hârdău s-a bucurat, considerând că a repurtat o mare victorie împotriva moţiunii P.S.D.-iste, problematica învăţământului din România este mult mai gravă şi ar trebui să dea de gândit nu numai ministrului în cauză, dar şi guvernării actuale.

Suntem de acord cu toţii că şcoala reprezintă unul din vectorii de referinţă în educarea generaţiilor viitoare, cu atât mai mult cu cât vectorul FAMILIE începe să-şi facă simţită prezenţa din ce în ce mai puţin, părinţii fiind ocupaţi cu job-ul zilnic sau fiind plecaţi peste graniţe.

În pledoaria domniei sale, ministrul s-a ocupat de "ograda" vecinului, adică de perioada în care la guvernare a Partidul Social Democrat, omiţând proiectele realizate şi ocupându-se numai de acele puncte care nu au fost finalizate, fără a ţine cont că a fost vorba doar de patru ani.

Ca de obicei, guvernarea actuală se apără, aducând acuze la adresa altora şi nu venind cu bilanţul activităţii proprii, aşa cum se cuvine a te prezenta în faţa unui for care are şi atribuţia constituţională de a monitoriza Executivul.

Şi pentru că este posibil ca ministrul să nu aibă toate informaţiile legate de situaţia învăţământului românesc, încercăm să-i mai transmitem noi câteva din ele.

Domnule ministru, ştiaţi că în judeţul Botoşani, unul din trei copii nu a promovat testele naţinale şi că doar 10% din copii au avut medii peste 9?

Ştiaţi că absenteismul în şcoli ia amploare din ce în ce mai mult? nu mă refer numai la elevi ci şi la cadrele didactice. Ştiaţi că acest judeţ se află în topul judeţelor la consumul de droguri şi alcool? Nu mă referi numai la elevi, ci şi la cadrele didactice.

De ce "nu sunt excluse chiar şi unele măsuri administrative împotriva directorilor sau profesorilor cre s-au ocupat cu pregătirea elevilork pentru disciplinele de învăţământ", în loc să luaţi măsuri drastice de înlăturare a dascălilor care nu-şi dovedesc eficienţa?

Domnule ministru, poate este bine să vă informaţi şi cu comentariile din mass-media, făcute de cei care se pare cunosc mult mai bine sistemul decât dumneavoastră: "este rezultatul unui învăţământ cu programe stufoase, manuale abundând de informaţii neesenţiale şi a unui orar încărcat. Dacă adăugăm lipsa de mtovaţie, motorul oricărei activităţi, atât a elevului, cât şi a profesorului, ajungem acolo unde suntem."

Acestea sunt doar câteva lucruri punctuale pe care m-aş bucura să nu le regăsiţi la nivelul întregii ţări, dar pentru care nu aţi făcut nici un gest până în prezent.

Chiar dacă a căzut, moţiunea constituie un cartonaş galben pentru dumneavoastră şi chiar dacă Campionatul Mondial de Fotbal va lua sfârşit, cartonaşul roşu pentru învăţământ va fi în atenţia noastră.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Dacă mai sunt colegi care vor să citească.

Vă rog, domnule deputat. Tot din partea Grupului parlamentar P.S.D. domnul deputat Iuliu Nosa.

Domnul Iuliu Nosa:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Instabilitate politică - instabilitate economică".

Jocul de-a guvernarea, demisia sau remanierea a devenit o realitate a politicii Coaliţiei care nu mai miră pe nimeni.

Dacă n-ar fi tristă şi profund antinaţională, ar fi cel puţin amuzantă. Conflictele în interiorul forţelor guvernante au devenit un modus vivendi pentru scena politică românească.

Regula de conduită este războiul tuturor împotriva tuturor. În spatele acestui război generalizat şi, în aparenţă, fără cauză, se află însă foarte multe interese, foarte multe grupuscule avide de putere şi de bani.

De aici vine percepţia conflictului care nu se mai termină, incapacitatea unui mesaj coerent, a unor acţiuni conjugate pe un interval de referinţă minimal.

Aceste fenomene generează însă pe termen lung efecte de profundă gravitate: în plan economic şi social, în reuşita procesului de integrare propriu-zis.

Nivelul scăzut de competenţă al actualei guvernări, recunoscut de observatorii avizaţi ai fenomenului politic, este nefericit dublat de o insuficientă aplecare asupra exerciţiului administrativ.

Energiile slab calificate şi precare ale echipei guvernamentale sunt concentrate spre o ofensivă exterioară şi dăunătoare interesului naţional: bătălia politică, investiţiile, economia, programele care să susţină creşterea economică şi performanţele sunt inexistente.

Toate, dar absolut toate programele şi proiectele lansate declarativ, ca momente electorale, sau surogate anticriză au eşuat. Lipseşte evident consecvenţa şi energia de a servi interesul public. Lipseşte însă mai ales intenţia!

În agricultură, nu avem în acest moment Planul Naţional Strategic şi Planul Naţional pentru Dezvoltare Rurală, instrumente indispensabile de planificare pentru a organiza relansarea economiei rurale, conform directivelor Politicii Agricole Comunitare (PAC) şi, în acelaşi timp, pentru a accesa fondurile structurale care vor fi alocate agriculturii şi economiei rurale. Programul "Fermierul", mult trâmbiţat, ca un instrument suport al Sapardului, şi ca un mijloc financiar de viziune se dovedeşte inoperant acum şi inoperabil în viitorul apropiat.

Direcţiile generale de agricultură şi dezvoltare rurală sunt, de luni bune, în proces de reorganizare, fără capacitatea instituţională de a lucra pentru noile structuri, necunoscându-şi atribuţiile şi noile competenţe. Plătim de ceva timp câteva mii de noi funcţionari care nu şi-au găsit sau definit rolul, în timp ce satele şi ţăranii sunt singuri şi părăsiţi în faţa dezastrelor.

Ministerul Agriculturii care este autoritate contractantă pe cea mai mare parte din programele cu finanţare nerambursabilă destinate dezvoltării rurale şi agriculturii se concentrează de un an pe mediatizarea ridicolă a gripei aviare. De aceea, activarea unor clauze sectoriale pe domeniul agriculturii şi al economiei rurale este predictibilă.

În aceeaşi filozofie a incoerenţei şi lipsei de responsabilitate se situează reglementările Codului Fiscal, marcat grav de lipsă de viziune antreprenorială şi perspectiva managementului de afaceri. Mediul economic este lipsit de o schemă de principii stabile care să-i permită angajarea unor proiecţii de dezvoltare pe termen mediu.

Programele alocate pentru construcţiile de locuinţe au fost întrerupte sau încetinite pe considerentul unor soluţii mai "liberale", mai competitive. De acord, dar care sunt şi când vor începe?

Încrâncenarea de a nu continua nici unul din proiectele şi programele investiţionale ale guvernării PSD, acumulează, pe termen scurt, capital de imagine. Pe termen lung şi mediu înseamnă dezastru pentru ţară, eşec pe toate planurile.

Politicile guvernului în domeniile majore, economic, dezvoltare socială, au rămas simple enunţuri electorale. Cele care au fost aplicate au produs haos şi suferinţă, spre exemplu reforma sănătăţii.

Concluzia? Un guvern care nu guvernează pentru că îi lipseşte şi voinţa şi putinţa.

O ţară neguvernată, la un pas de momentul integrării.

Aderarea, chiar dacă se va produce din varii raţiuni, va fi un moment istoric ratat.

Răspunderea revine în totalitate acestui guvern şi alianţei D.A. care s-au angajat într-o cursă al cărei start l-au pierdut. Marele perdant este însă poporul român şi noi toţi!

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar P.N.L. dacă doreşte cineva să citească declaraţia.

Domnul deputat Mircea Puşcă. Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Puşcă:

Mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi pe care o voi citi în faţa dumneavoastră are ca titlu "Cine, în slujba cui se află?"

De câteva zile, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor trimite adrese de înştiinţare posesorilor de vehicule. Amintitele înştiinţări conţin un anunţ lapidar: "începând cu data de 01.07.2006 vi se va suspenda de drept înmatricularea vehiculului /lor cu numărul ... dacă până la această dată nu vă îndepliniţi obligaţiile legale referitoare la:

• asigurarea obligatorie de răspundere civilă (RCA);
• inspecţia tehnică periodică (ITP)."

Astfel de "ameninţări" primesc, din păcate, şi cetăţeni care şi-au îndeplinit cu conştiinciozitate obligaţiile legale, cetăţeni care nu mai ştiu cum să reacţioneze... Nu este vina lor că autorităţile din domeniu: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv Registrul Auto Român nu-şi fac treaba pentru care sunt plătiţi... Tristeţea unor astfel de "întâmplări" constă în imaginea deplorabilă pe care o aruncă asupra credibilităţii funcţionalităţii instituţiilor în stat, pe de o parte, şi inversarea inacceptabilă a raporturilor în cadrul relaţiei cetăţean - autoritate. În loc ca autoritatea să-şi îndeplinească rolul conferit: acela de a servi cetăţeanul, realitatea ne arată o autoritate arogantă care "trage de urechi", fără discernământ, pe toţi, inclusiv pe cetăţeanul onest, corect şi responsabil! Un asemenea comportament este, desigur, inacceptabil, iar ministrul de resort are o problemă pe care trebuie să o rezolve! Iar rezolvarea nu suportă amânare... Trebuie să aflăm, după 16 ani de democraţie, răspunsul adecvat la întrebarea din titlu! Pentru că, nu-i aşa? modul în care autoritatea se raportează la cetăţean, este, în ultimă instanţă, expresia funcţionării (sau nu!) a statului de drept!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt colegi deputaţi care doresc să citească declaraţia politică. Dacă nu, vă anunţ că o serie dintre colegii noştri au depus în scris declaraţiile politice, şi anume: din partea Grupului parlamentar P.S.D., domnii deputaţi Ioan Munteanu, Manuela Mitrea, Dumitru Bentu, Gheorghe Chiper, Adriana Mihaela Rusu, Vasile Puşcaş, Ioan Stan. Nicolae Bădălău.

Din partea Grupului parlamentar P.N.L., domnul deputat Claudius Mihail Zaharia, din partea Grupului parlamentar P.D., domnii deputaţi Alexandru Mocanu, Mircea Man, Petru Movilă, Anca Constantinescu, Traian Constantin Igaş, Marius Rogin, Aurel Olărean, Dumitru Ioan Pucheanu, Constantin Petre.

Aceştia sunt domnii deputaţi care au depus în scris declaraţiile politice.

Dacă mai sunt colegi în sală care doresc să citească declaraţia. Nu.

Cu aceasta, închidem acest tronson al şedinţei noastre de astăzi. La ora 10, începe din nou şedinţa Camerei Deputaţilor consacrată ordinii de zi distribuită ieri.

Vă mulţumesc.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

"Inundaţii, vizite, promisiuni şi minciuni"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Urmărim cu inimile strânse cum din nou, pentru a câta oară, cum apele fac prăpăd în calea lor luând cu ele vieţi nevinovate şi agoniseala de o viaţă a oamenilor. Şi din nou aceleaşi vizite "la nivel înalt": preşedintele Băsescu, premierul Tăriceanu, ministrul mediului, Suflina Barbu, şi alţi demnitari mai mari şi mai mici. Şi oamenii din nou îşi varsă lacrimile şi povestesc cum puhoaiele le-au luat de lângă ei soţi, soţii, copii, părinţi, bunici, prieteni. Şi, din nou, guvernaţii şi preşedintele promit. Şi din nou oamenii speră. Speră în ajutorul autorităţilor care sunt responsabile prin lege să le asigure condiţii de siguranţă şi de trai civilizate. Şi din nou sunt minţiţi! Şi toată ecuaţia se reduce la venit-văzut-promis-plecat-uitat.

Pe bună dreptate ne întrebăm cât va mai dura această situaţie? Cum este posibil ca oamenii să urmărească la televizor cum apele iau la vale vieţile şi averea semenilor lor şi la acelaşi televizor cum membrii marcanţi ai Puterii se ceartă între ei şi se ocupă de meschinării şi lupte intestine pentru resurse în loc să folosească respectivele resurse în folosul celor năpăstuiţi de vitregiile naturii?

Şi în acelaşi timp orice efort al Opoziţiei de a arăta că sunt probleme şi de a ajuta la identificarea de soluţii sunt respinse fără drept de apel de către coaliţia majoritară.

Am găsit soluţii de finanţare pentru reconstrucţia zonelor afectate - ni s-a spus că banii aceia nu există, deşi sursele au fost identificate cu precizie.

Am înaintat Parlamentului proiecte de legi menite să acorde sprijin celor sinistraţi - aceeaşi Coaliţie a picat la vot toate propunerile noastre legislative.

Am adus amendamente la unele proiecte ale majorităţii cerând măsuri mai ferme şi mai eficiente în sprijinul sinistraţilor - aceeaşi încăpăţânare dusă până la extrem a majoritarilor din Parlament a făcut ca nimic să nu treacă!

Am luat poziţie în declaraţii politice, în presa scrisă, la emisiuni televizate şi radiofonice, de la tribuna Parlamentului.

Foarte mulţi cetăţeni sunt de acord cu noi, presa ne dă dreptate, organizaţiile cetăţeneşti şi comunităţile oamenilor de afaceri se oferă să sprijine şi să completeze iniţiativele noastre cu idei care şi nouă ni se par adecvate. Şi ce face Guvernul şi coaliţia majoritară? Refuză! În a refuza nu există rezerve pentru ei la fel cum nu există rezerve în a promite în teren şi în faţa camerelor de luat vederi marea cu sarea şi măsuri nemaipomenite pentru refacerea zonelor calamitate. Dar toate promisiunile se dovedesc a fi minciuni grosolane iar oamenii rămân cu buza umflată.

Cerem prin prezenta reprezentanţilor Puterii şi coaliţiei majoritare să nu mai refuze aprioric toate soluţiile venite din direcţia Opoziţiei pentru rezolvarea problemelor legate de inundaţii. De asemenea, cerem ca promisiunile făcute oamenilor aflaţi în nevoi şi la limita suportabilului să fie îndeplinite întocmai şi cât mai curând posibil.

Doamna Anca Constantinescu:

"Turismul românesc, încotro?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În spaţiul Uniunii Europene, turismul reprezintă o activitate economică importantă, asigurând o paletă largă de produse şi servicii, implicând o multitudine de factori-din sectorul public sau privat-având competenţe extrem de diverse, descentralizate, mergând până la nivel regional sau local.

Au rămas doar câteva luni până la a deveni membrii acestui spaţiu, dar nu putem să nu precizăm că au trecut 16 ani de democraţie, iar eforturile şi planurile "măreţe"de revigorare a turismului din ţara noastră, cel care ar fi trebuit să contribuie la redresarea economică a României, este, fără echivoc, sub aşteptări.

Turismul este considerat parte integrantă a activităţilor comunitare desfăşurate în sprijinul realizării obiectivelor generale ale Uniunii Europene. Toate măsurile întreprinse la nivel comunitar trebuie să reflecte importanţa turismului pentru obţinerea prosperităţii pe planul creşterii economice şi al ocupării forţei de muncă. Aceste măsuri trebuie să ţină cont de structura particulară a unui sector în care întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile) joacă un rol hotărâtor. În Europa, circa 6,5% din cifra totală de afaceri a IMM-urilor este datorată celor din sectorul turismului, aceste IMM-uri contribuind semnificativ-apreciază specialiştii din domeniu-la valoarea PIB din numeroase state membre ale Uniunii Europene. Multe din IMM-urile din sectorul turismului sunt generatoare de locuri de muncă şi un element-cheie al unei sănătoase şi durabile creşteri economice constă tocmai în menţinerea competitivităţii acestei activităţi.

În ţările membre ale Uniunii Europene, în sectorul turistic activează circa două milioane de întreprinderi, în special mici şi mijlocii, acestea contribuind în medie cu aproximativ 5% la realizarea PIB, dar şi la crearea de noi locuri de muncă. Turismul generează un volum considerabil de activitate şi în alte sectoare-cum ar fi comerţul, echipamentele specifice-volum de circa 1,5 ori mai mare decât cel din activitatea turistică propriu-zisă.

În acest context, ţara noastră este una dintre ţările cu turismul cel mai puţin dezvoltat, situându-se pe locul 162 din totalul de 174 de ţări, exprimat în contribuţia la PIB, conform unui raport al Consiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor.

Sectorul turismului este considerat ca având foarte bune perspective de viitor, previziunile indicând o creştere mai accentuată a acestuia faţă de creşterea economică medie, fapt ce se bazează însă pe creşterea economică globală. Numai în ultimii ani, în industria hotelieră europeană, rata de creare de noi locuri de muncă a fost de peste 100000 de posturi pe an.

Se anticipează că volumul turismului european se va dubla în următorii 20-25 de ani, ducând la o creştere de aproximativ 15% a numărului locurilor de muncă în acest sector.

Evoluţia-în următorii 10 ani-a structurii demografice a populaţiei europene îşi va pune amprenta asupra genului de turism, ţinând cont că în anul 2020 populaţia de peste 65 de ani va fi cu circa 17milioane de persoane mai numeroasă decât în prezent. Pe piaţa turismului va spori ponderea turiştilor de vârsta a treia, fenomen datorat atât progreselor înregistrate pe linia îngrijirii sănătăţii, cât şi a diminuării obligaţiilor familiale şi mai ales a celor profesionale.

Nimic nu ne împiedică să contribuim la realizarea previziunilor de mai sus, pentru că ţara noastră dispune de veritabile comori turistice care îşi aşteaptă fiecare exploatarea în acest sens. Dispunem, aşadar, de un potenţial fabulos, dar pe care nu îl transformăm în imagine.

Slaba calitate a serviciilor profesionale, preţurile foarte mari, lipsa unei infrastructuri corespunzătoare, lipsa de interes, goana după profit şi, nu în ultimul rând, mentalitatea sunt câteva dintre elementele care contribuie la căderea liberă a turismului în România.

Turismul reprezintă un sector al serviciilor al cărui produs este deosebit de complex. Fiecare verigă a lanţului contribuie la produsul final; de aceea, dacă o singură verigă nu funcţionează bine, întregul ansamblu va fi afectat.

Există şi oferte care atrag turiştii români şi străini şi aici vorbesc despre agroturism, o ramură aflată în plină dezvoltare: serviciile oferite sunt deosebite şi de cea mai bună calitate, dată fiind binecunoscuta ospitalitate a românilor, din păcate doar a unora - a furnizorilor din această categorie - localnicii decenţi ai unor locuri pitoreşti minunate.

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană este de aşteptat ca interesul turiştilor străini pentru România să crească, pentru că turismul rural şi balnear sunt doar două puncte forte, dar pentru aceasta se impune o mai bună promovare a tradiţiilor locale, o mai mare implicare a Guvernului, a comunităţilor locale şi a investitorilor. E nevoie de mobilizarea tuturor factorilor şi astfel direcţia turismului românesc va fi una, cu siguranţă, de talie europeană, iar locul României în top va fi cel meritat!

Domnul Dumitru Avram:

"Incapabili să asimilăm fondurile europene"

Se pare că oficialităţile noastre ne spun foarte puţin din ceea ce se discută despre noi la Bruxelles. Publicaţia vieneză "Der Standard", cu acces la informaţii de primă mână, în condiţiile în care Austria a deţinut preşedinţia Uniunii Europene, atrăgea atenţia, zilele trecute, asupra unui fenomen deosebit. Mai bine de jumătate din proiectele susţinute de cei alături de care dorim să ne aflăm de la 1 ianuarie 2007 se irosesc. Calculatoare şi infrastructuri scumpe putrezesc în depozite. Şi aici nu este vorba de o cifră oarecare, ci de 1,4 miliarde de euro alocaţi în perioada 2000-2004, o puternică susţinere financiară în vederea aderării la UE. Aceşti bani trebuiau să ajute, înainte de toate, la îmbunătăţirea infrastructurii din domeniul administrativ (între altele, introducerea computerelor în justiţie), la construirea unor centre de inovaţie în economie etc.

Curtea de Conturi a UE a ajuns la concluzia că, pe lângă corupţie şi tendinţa de returnare a unor asemenea fonduri, de data aceasta avem de-a face cu lipsa de specialişti - pe care n-am reuşit să-i păstrăm în ţară - şi cu o îngrijorătoare absenţă a fondurilor necesare. Proiectul legat de computerizare a justiţiei a căzut tocmai pentru că Guvernul român a fost incapabil să se achite de partea sa de co-finanţare, în valoare de 12 milioane de euro.

La insistenţele Comisiei Uniunii Europene, s-au instalat, la frontiera răsăriteană şi apuseană a României, cămine pentru azilanţi, deşi aproape că nu existau solicitări în acest sens în zonele respective. Acolo s-au găsit doar aparatură nefolosită, automobile şi stocuri de alimente neatinse. Pe de altă parte, trupele de la frontieră au fost dotate cu vehicule de teren pentru care nu există nicăieri în ţară staţii de întreţinere.

O altă ciudăţenie: podul de peste Prut, care a costat 3,1 milioane de euro, a rămas, practic, izolat, pentru că nu există încă o şosea care să ducă într-acolo. Pornind, cu siguranţă, de la astfel de exemple, comisarul UE pentru politică regională, Danuta Hübner, cerea un control efectiv şi riguros legat de repartizarea viitoare a sumelor, în valoare de miliarde de euro, primite din partea UE.

Sigur, în toate aceste aprecieri numelui României îi este asociat acela al Bulgariei, dar asta nu ne încălzeşte cu nimic. Am putea avea însă o nedumerire: la Sofia, acelaşi comisar UE, Danuta Hübner, a semnat, împreună cu ministrul de Finanţe al ţării gazdă, Plamen Oreşarski, un acord de sprijinire, cu 20 milioane de euro, a Bulgariei în vederea depăşirii pagubelor produse de inundaţiile de anul trecut; banii sînt destinaţi atât agriculturii, cît şi lucrărilor de reparaţie a clădirilor publice, infrastructurii şi instituţiilor publice. Cum se ştie, Bulgaria a fost lovită în mult mai mică măsură de furia naturii. La noi, au fost până acum vreo zece valuri de inundaţii, plus alte fenomene naturale inexplicabile, cum s-a întâmplat în aceste zile la Bistriţa-Năsăud, când munţii s-au prăvălit pur şi simplu asupra oamenilor.

Statul se dovedeşte în continuare neputincios în a-i ajuta pe cei loviţi de soartă, şi încă nu ştim de ce fonduri europene am beneficiat nu numai pentru a depăşi această situaţie, dar şi pentru a afla cauzele unor asemenea dezlănţuiri ieşite din comun ale naturii. Cu siguranţă, mult mai important şi mai actual pare a fi astăzi conflictul apocaliptic dintre om şi mediul înconjurător decât aşa-numita ciocnire a civilizaţiilor.

Evident, România nu se află într-o poziţie prea bună în ceea ce priveşte aderarea în termen la UE. Convulsiile politice neîntrerupte de la Bucureşti pun mereu pe planul al doilea etapa construcţiei şi a performanţei. Pe de altă parte, ifosele comportamentale de stat în stat al acestui CNSAS, care a ajuns să decidă cine este şi cine nu în măsură să ocupe o funcţie publică în România, tendinţa tot mai evidentă a Guvernului de a-şi subordona Parlamentul şi multe altele de acest fel nu fac decât să trezească îngrijorare la Bruxelles.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Comentarii privind unele masuri fiscale ce se impun a fi adoptate

Propunerile noastre de neimpozitare a profitului reinvestit si impozitarea microintreprinderilor cu 1,5 % si nu cu 16 %, la fel ca şi celelalte amendamente pe care le-am formulat la Codul Fiscal, au avut în vedere nevoia României de a-şi acorda politicile economice şi sociale cu cele ale UE, pentru a putea beneficia de oportunitatile oferite şi de a recupera decalajele economice care despart tara noastra de celelalte state comunitare.

Măsurile promovate de noi se vor aplica tuturor societăţilor indiferent de dimensiunile şi domeniul lor de activitate, şi urmează să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2007

Partidul Conservator este decis sa nu voteze Codul Fiscal dacă modificările finale nu vor fi cele propuse de noi. Propunerea privind neimpozitarea profitului reinvestit va stimula dezvoltarea agenţilor economici. E o masură care va ajuta agenţii economici să îşi folosească profitul pentru a se retehnologiza, pentru a se pregăti să facă faţă politicilor UE. Noi, reprezentanţii PC, susţinem până la capăt aceste două iniţiative privind profitul reinvestit şi impozitarea microintreprinderilor cu 1,5% si nu cu 16%. Prin aceste măsuri, o bună parte din economia gri ar ieşi la lumină, iar finanţarea - marea problemă de care se plâng companiile româneşti - s-ar putea obţine cel mai ieftin, din sursele proprii.

O altă propunere a noastră vizează posibilitatea firmelor cu până la 50 de angajaţi, de a plăti impozitul la finele anului, nu trimestrial cum era până acum. Această masură stimulează dezvoltarea firmelor, pentru că le dă posibilitatea de a utiliza banii aferenţi impozitului în timp pentru recapiltalizare si retehnologizare.

Un alt amendament al nostru este cel care se referă la neimpozitarea salariilor cercetătorilor, astfel încât să sprijine cercetarea şi să atragă mai mulţi tineri în acest domeniu, având în vedere că cercetarea şi inovarea reprezintă cheia competitivăţii.

Partidul Conservator ţine foarte mult la aceste iniţiative care vin în sprijinul micilor intreprinzători şi le dă acestora posibilitatea competitivităţii şi rezistenţei pe plan european, după1 ianuarie 2007 şi dorim să obţinem sprijinul tuturor partenerilor de guvernare în acest sens.

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

Acţiunea Partidului Social Democrat de a depune o moţiune simplă pe tema educaţiei reprezintă un demers inoportun şi politicianist, al cărui sens constă doar în deturnarea atenţiei opiniei publice de la problemele reale ale acestui partid. Fără a le păsa de realităţile acestui domeniu şi mai ales de îmbunătăţirile vizibile comparativ cu guvernarea anterioară, reprezentanţii PSD critică orbeşte tot ce le iese în cale.

Critica nefundamentată este caracteristică PSD. Acest partid nu concepe că nu mai deţine puterea absolută şi că acuzaţiile de corupţie l-au singularizat în peisajul politic românesc. În aceste condiţii, nici PRM nu mai votează moţiunile aberante depuse de PSD, deşi, ca partid de opoziţie, ar trebui, cel puţin formal, să aibă demersuri solidare.

Învăţământul reprezintă o problemă stringentă pentru România pentru că, oricâte fonduri de la bugetul de stat i-ar fi alocate acestui domeniu, tot nu pot fi considerate suficiente, fiind vorba de o prioritate naţională. Totuşi, de la preluarea guvernării de actuala putere, pentru învăţământ au fost alocate mai multe fonduri decât în ultimii 15 ani. Pentru prima data în ultimii 15 ani au fost alocaţi 5% din PIB pentru educaţie, bani care sunt cheltuiţi acum pe proiecte, si nu haotic ca în trecut.

Consider aberantă solicitarea de demitere a ministrului educaţiei, la doar câteva luni de la preluarea mandatului. Oricine ştie că efectele preluării unui ministeriat, de către oricine, se văd după un anumit timp. Dezorganizarea şi lipsa de consecvenţă acuzate de PSD la nivelul învăţământului nu sunt decât atribute care caracterizează, în cel mai înalt grad, acest partid.

Solicit, aşadar, PSD să renunţe la critica oarbă, concretizată în moţiuni menite să bulverseze şi să ocupe inutil dezbaterea parlamentară. Probabil că împiedicarea dezbaterilor parlamentare pe legi prioritare pentru integrarea europeană reprezină o nouă direcţie în politica PSD.

Domnul Liviu Câmpanu:

Iată că, asemeni gripei aviare, au început să reapară focare de moţiuni. "Băieţii" ăştia s-au plictisit să îşi numere banii prăduiţi în guvernările anterioare şi cu ochii pe sondaje s-au apucat să mai execute un "joc de glezne" aruncând în ochii electoratului cu două moţiuni: una simplă şi una de cenzură, că aşa dă bine, anul acesta purtându-se construcţiile antagonice. Ce nu le mai place? Educaţia, cercetarea....Lucrurile nu merg bine deloc acolo, spun ei. Poate că aşa este, dar supărarea cea mare le-o stârnesc investiţiile majore din sistemul de învăţământ românesc, iar ei nu sunt acolo să administreze comisioanele. Profesorii au salarii mici, dar nu le-a micşorat nimeni, ci dimpotrivă, în ultimii doi ani acestea au crescut constant. Salariile mici ale dascălilor vin dinspre ei şi nu arată nimic altceva decât dispreţul pentru activitatea intelectuală, pentru viitorul României, trădând totodată acele reminiscenţe comuniste când intelectualii socotiţi nişte "şoricei de bibliotecă" beneficiau din când în când de arătatul "pisicii".

Reprezentanţii opoziţiei nu sunt preocupaţi de problemele reale ale ţării, cum nu au făcut-o niciodată. Dar pornesc de la premiza că dă bine să apară "pe sticlă" şi în presă dând cu piciorul în tot ceea ce face guvernarea actuală.

Nimeni nu spune că Alianţa la putere a făcut să curgă "lapte şi miere" pentru că a avut în primul rând de astupat găurile făcute de guvernarea precedentă care au transformat bugetul României într-o plasă de năvod din care se scurgea tot P.I.B.-ul României spre destinaţii mai mult sau mai puţin folositoare interesului naţional, dar sigur foarte folositoare pentru buzunarele celor ce erau atunci la putere.

În 12 ani de guvernare PSD-istă s-a mai dat din când în când cu lut o casă făcută din paiantă, cum era România anilor 90. Guvernarea actuală e preocupată în primul rând, cum e şi logic, de temelia acestei case. Dacă ei ar fi făcut asta de la început noi am fi pus acum "termopanele", însă acestea au apărut la casele lor.

Sistemul educaţional românesc trebuie să se transforme dintr-un exportator de materie cenuşie, într-un utilizator eficient al acesteia. Însă, pentru aceasta, economia românească trebuie să fie funcţională. Oricât de bun "inginer" ai fi nu poţi să mobilizezi mecanisme ruginite 12 ani de zile pentru că , din păcate asta s-a întâmplat, ţinând imobilizat un sistem folosind reguli centraliste.

Acel "nu ne vindem ţara" a blocat dezvoltarea unor ramuri de înaltă tehnologie şi, totodată, a creat "cadavre" industriale ce au fost vândute cu bucata la fier vechi.

Sistemul de sănătate românesc este în criză. Ştim asta! Este în criză de 16 ani. În aceste condiţii trebuie să ne întrebăm cu responsabilitate cine este vinovatul: medicii- care primind un salariu de mizerie strigau după medicamente pentru bolnavi?...asistenţii medicali- care trăind de pe o zi pe alta se chinuiau să aline cum ştiau ei mai bine suferinţele bolnavilor?...sau cei care administrau sistemul? cei care ar fi trebuit să facă în aşa fel încât banii sănătăţii să ajungă la bolnavi? Dar cât aţi fost la putere nu v-a păsat, aţi făcut ce aţi vrut cu banii asigurărilor sociale de sănătate astupând fel de fel de găuri negre bugetare sau folosindu-i în scopuri electorale.

Vreţi să credem că nesimţirea de atunci faţă de suferinţele pacienţilor, faţă de penuria din sistem s-a transformat astăzi într-o mare suferinţă? Vă doare, domnilor? Dacă da, înseamnă că Dumnezeu nu bate cu băţul!

Trebuie să ai mult tupeu, trebuie să fii exonerat de culpa de a fi purtător de bun-simţ, pentru a-ţi permite astăzi, ca fost ministru de finanţe, ca fost ministru al sănătăţii să apari la tribuna Parlamentului, să ieşi în faţa naţiunii şi să acuzi de incapacitate sau, şi mai rău, de rea voinţă, pe cei care chiar muncesc pentru a-şi respecta promisiunile electorale, pe cei care chiar vor să îndrepte răul făcut de dumneavoastră ani şi ani. Dar, aşa cum vedem, totul este posibil pentru că altfel, nu am şti şi nu am spune zicătoarea aceia românească: "nici usturoi nu am mâncat, nici gura nu-mi miroase!"

Spuneţi că sunteţi printre aceia care susţin integrarea României în Comitatea Europeană în 2007, însă în loc să lucrăm la proiectele de lege cerute de Comunitatea Europeană, absolut necesare integrării ne pierdem timpul în discuţii sterile, neconstructive, care sunt făcute doar cu speranţa PSD-ului de a-şi face imagine publică şi a creşte în sondaje.

În astfel de condiţii, acest comportament nu este altul decât cel asemănător găinii din anecdotă care nu ştie ce să facă: să fugă sau să se împiedice?! Or, poate fi asemănat comportamentului iepuraşului anecdotic care atunci când se droghează îi îndeamnă pe toţi să alerge prin pădure pentru a-şi menţine condiţia fizică.

În programul dumneavoastră electoral era prevazută o creştere substanţială a nivelului de trai al populaţiei ( salarii mari, pensii mari, liberă circulaţie în ţările Comunităţii Europene, integrarea României în 2007); acelaşi lucru l-am promis şi noi, numai că soluţiile de urmat erau diferite. De ce dacă ne dorim acelaşi lucru, dar nu urmăm calea dumneavoastră nu suntem buni? Credeţi că atitudinea permanentă de "Gică-Contra" este realmente constructivă pentru cei care v-au ales?

Domnul Mircea Ciopraga:

"Legislaţia cu privire la legitima apărare - nevoie de schimbare?"

Stimaţi colegi,

Având în vedere circumstanţele împuşcării tânarului Constantin Rădulescu de către Alexandru Rădulescu, precum şi declanşarea de către acest caz a unui nou val de controverse legate de dreptul la legitima apărare şi de utilizare a armelor mortale în acest scop, fac apel către colegii deputaţi care se ocupă de probleme de specialitate să se sesizeze şi să evalueze necesitatea clarificării cadrului legislativ cu privire la legitima apărare.

Demersul se impune luând în considerare nivelul de infracţionalitate din România, precum şi creşterea numărului persoanelor fizice care deţin arme, mai ales în condiţiile în care eventuale carenţe legislative continuă să fie invocate ca încurajând comiterea de abuzuri de către deţinătorii de arme. Faptul atrage desigur responsabilitatea asupra parlamentarilor, în primul rând.

În plus, populaţia se resimte din ce în ce mai expusă în faţa acestui pericol şi dezarmată în ceea ce priveşte şansele de a se face dreptate. Prin urmare, rezultatele unei reevaluari a legislaţiei în domeniu ar trebui să pună capăt definitiv confuziilor şi controverselor legate de dreptul la legitima apărare.

Va multumesc.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Comentarii privind ziua drapelului naţional

Anual, în 26 iunie se sărbătoreşte Ziua Tricolorului, sărbătoare instituită prin lege ( Legea 96/1998). S-a considerat că drapelul naţional este simbolul cel mai sfânt al românilor şi manifestările dedicate lui pot contribui major la formarea şi consolidarea sentimentelor patriotice. De altfel, în toate ţările, drapelul de stat are acest rol de întărire a patriotismului, în jurul lui solidarizându-se, la bine şi la rău, fiecare popor. Un astfel de comportament nu poate fi acuzat de naţionalism şovin; nici o formă de respect faţă de propriul drapel, nici o formă de punere a acestuia în evidenţă nu pot fi etichetate critic.

Dar de ce 26 iunie? Pentru a afla un răspuns la această întrebare trebuie să privim în trecut, mai exact în prima jumătate a secolului XIX. Astfel, din 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea "de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii". Dacă steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei (roşu, galben şi albastru) şi un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.

O altă informaţie o descoperim printre mărturiile unui francmason, Jean Alexandre Vaillant, potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleşuva, zona Comarnic. Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt. Pentru noi, cei de astăzi, este un prilej de adâncă emoţie gândul că acei ţărani şi ciobani anonimi din Comarnic, adunaţi în jurul tricolorului pe muntele Pleşuva, au fost poate martorii neştiutori ai unui eveniment istoric de mare semnificaţie pentru făurirea naţiunii noastre. Ca şi faptul că, atunci, în ajunul "regenerării" noastre ca naţiune, s-au găsit alături de acel drapel, un francez şi un român, ca o întruchipare simbolică a unei prietenii ce a înfruntat veacurile.

Coroborând primele informaţii cu mărturiile lui Vaillant, rezultă în primul rând o consatare neaşteptată: tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol naţional, aşadar cu cel puţin un deceniu înainte de oficializarea sa. Atenţia ne este atrasă şi mai mult de anul revoluţionar 1848. Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo - democratică (1848 - 1849), 14/26 iunie, când a vut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.

Mai puţin cunoscut este însă faptul că el exista, am putea spune, "in pectore", în inimile revoluţionarilor încă de mult timp. El a fluturat poate pentru prima oară, odată cu izbucnirea Revoluţiei din februarie 1848 de la Paris, pe Hotel de Ville, primăria capitalei franceze, alături de celelalte steaguri ale "naţionalităţilor". Poate, pentru prima dată tricolorul românesc a fost înfăţişat public, ca simbol vexicologic naţional, în contextul aceluiaşi an revoluţionar 1848, după 25 februarie, la Paris (.......) când o delegaţie de tineri români au mers în "cântări de libertate" la primăria Parisului să felicite guvernul provizoriu.

Sigur este că revoluţionarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât şi cei din Ţara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripţionat lozinca: "Frăţia": "Dreptate - Frăţie" şi dându-i frumoasa denumire de "stindard al libertăţii". În Adunarea populară desfăşurată pe dealul Filaretului din Bucureşti, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluţiei, "zi de mântuire pentru toată România", sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălţat "flamura cea mare tricoloră a naţiunii române", a întregii naţiuni române.

Potrivit unei alte ipoteze, tricolorul se impune ca drapel naţional in 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz pîna în 1862, a avut fîşia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fîşia roşie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.

În finalul acestei scurte treceri prin istoria tricolorului, tragem concluzia ca Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor romanilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezintă principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea.

După 1989, conform art. 12 alin.(1) din Constituţia României, poziţia culorilor s-a schimbat, aceasta fiind cu albastru lânga lance.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

În declaraţia mea de astăzi, între două moţiuni, una simpla de ieri, şi moţiunea de cenzură de mâine, aş dori să vă reamintesc dumneavoastră, plenului Camerei Deputaţilor, ca ieri 26,06,2006 s-a sărbătorit Ziua Drapelului Naţional.

Cu această ocazie aş dori să trec în revistă ceea ce înseamnă şi cum s-a ajuns la Drapelul pe care ieri l-am ancorat în Piaţa Tricolorului din Bucureşti, din oraşele ţării, de românii din diaspora şi chiar de militarii români din Irak care, în cursul zilei de ieri, în baza Camp Mittica din Irak, unde sunt dislocaţi militari ai Batalionului 280 Infanterie şi ai Campaniei de Poliţie Militară, au desfăşurat un ceremonial militar şi religios.

Pentru început e bine de ştiut care este însemnătatea celor trei culori de pe Drapelul României: Roşu - sângele înaintaşilor noştri care a botezat pământul românesc de-a lungul timpului. El îndeamnă ca dragostea faţă de neam şi de ţară să fie la fel de aprinsă ca focul roşului din steag. Galben - strălucirea aurie a soarelui, iar Albastru - seninul cerului, credinţa şi puterea cu care suntem legaţi de pământul patriei.

Ca istoric, drapelul României îşi are începuturile încă de la începutul secolului al XV-lea, când se utilizează preferenţial cele trei culori - roşu, galben şi albastru - în special în cărţile bisericeşti, manuscrise, pe ţesături, broderii şi în pictură. Mai târziu, în secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea cele trei culori apar în documentele emise de cancelariile domneşti din Ţara Românească şi Moldova. În anul 1866, prima constituţie a României, semnată de principele Carol de Hohenzollern, confirmă şi consacră juridic drept culori naţionale cele trei culori - roşu, galben şi albastru.

La 1 decembrie 1918, Tricolorul devine simbolul unităţii şi independenţei tuturor românilor. La 23 iunie 1921 pe baza propunerilor Comisiei Consultative Heraldice, Parlamentul României votează stema României Mari care va împodobi Drapelul Naţional.

În fine, la 20 mai 1998, Parlamentul României proclamă ziua de 26 iunie Ziua Drapelului Naţional (Legea 96) cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la declararea oficială a tricolorului românesc.

Vă mulţumesc,

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Declaraţie politică: 30 iunie - cooperare transfrontalieră

30 iunie este ultima zi în care se pot depune proiectele pe Programul de Cooperare Transfrontalieră.

Din punctul meu de vedere este poate cea mai concretă formă de colaborare care se poate derula între organizaţii din România şi din Republica Moldova, fiind un pas concret în intenţiile declarate de foarte mulţi politicieni care au în platforma lor problematica cooperării cu românii de dincolo de Prut.

Cu atât mai mult consider că este şi o responsabilitate politică a liderilor politici, a parlamentarilor de a iniţia protocoale de colaborare între societatea civilă din România (de fapt judeţele Moldovei) şi reprezentanţi ai organizaţiilor si asociaţiilor din raioanele eligibile din Republica Moldova.

Amintiţi-vă, dragi colegi, de momentele, dintr-un timp nu foarte îndepărtat, în care societatea civilă din România făcea eforturi deosebite pentru a putea fi cooptată ca şi partener în proiectele unor ţări europene fiind şansa noastră de devenire, formare si acumulare de know-how. Ne simţeam mici, neexperimentaţi, nici nu puteam susţine idei sau proiecte distincte, pentru ca, pentru noi totul era nou, trebuia să învăţăm totul de la zero.

Anii au trecut, suntem puternici acum, avem un cuvânt important de spus în multe organizaţii internaţionale şi consider că a venit momentul în care să acordăm o mână de ajutor societăţii civile din Republica Moldova, în drumul ei spre devenire, în calea ei de formare ca partener viabil de dialog pentru puterea legislativă şi politică. Este posibil ca sferă de interes să fie chiar uşor diferită, structura instituţională să nu îşi regăsească întotdeauna corespondenţa, modul de lucru să fie deosebit, dar nevoile sociale sunt aceleaşi, poate doar mai accentuate, iar societatea civilă trebuie să dea un răspuns.

Apelul meu către dumneavoastră, dragi colegi, se refera la capacitatea si resursele cabinetelor parlamentare de a iniţia discuţii şi colaborări între organizaţii în vederea încheierii unor parteneriate, care dincolo de aspectele financiare reciproc avantajoase, prevăzute de acesta linie de finanţare, vor putea conduce la o comunicare şi cunoaştere bilaterală, acestea fiind motorul care a schimbat lumea de fiecare dată.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

"PSD, o soluţie pentru Cuba"

"PSD intră în luptă cu toate forţele până când incompetenta Alianţă portocalie dispare definitiv, la fel ca defuncta CDR, şi pentru ca românii să aibă o nouă şansă. PSD este soluţia, România are nevoie de un guvern competent şi stabil, marea înşelăciune trebuie să înceteze". Această declaraţie populist electorală nu putea să aparţină decât preşedintelui PSD, domnul Mircea Geoană, care încă trăieşte cu impresia că partidul pe care îl conduce mai reprezintă prima vioară politică în România. Afirmaţiile liderului PSD frizează ridicolul. El încă mai crede că PSD reprezintă soluţia pentru România. PSD, sub numele pe care le-a purtat anterior, a avut între 1990 şi 1996 posibilitatea să demonstreze ce poate. Rezultatul acestui şesenal s-au văzut: regres în toate domeniile, sărăcie, corupţie, mineriade şi nici măcar vreun semnal de încurajare din partea Uniunii Europene.

Electoratul a taxat în 1996 prestaţia PSD (PDSR), iar în anul 2000 a mai acordat o şansă acestui partid. S-a văzut, sau mai precis românii au simţit pe pielea lor ce a însemnat "soluţia" PSD. Înflorirea corupţiei, înrăutăţirea condiţiilor de viaţă şi periclitarea traseului aderării sunt numai câteva dintre "reuşitele" "soluţiei" clamate de domnul Mircea Geoană.

Aflat în campanie electorală declarată oficial - chiar trebuie văzut dacă legislaţia electorală în vigoare prevede sancţiuni pentru astfel de manifestări - preşedintele PSD, influenţat probabil de privirea pe care i-o aruncă teroristul roşu Che Guevara de pe tricourile purtate de juniorii săi, şi nu numai, a lansat public o serie de consideraţii care pot fi cu uşurinţă comparate cu teoriile castriste din Cuba anilor 50. Ce spune domnul Geoană? Că în urma aplicării cotei de impozitare de 16% (a nu se uita că în 2003 şi PSD era tentat să o aplice, dar conservatorismul lui Ion Iliescu a oprit singura iniţiativă bună a fostului partid de guvernământ), "venitul net al celor cu venituri mari a crescut foarte mult, cei bogaţi au devenit pur şi simplu şi mai bogaţi, iar aceşti oameni pot să-şi permită să consume şi mai mult, majoritatea dintre ei importând bunuri de lux din străinătate în locul produselor locale". Urmează o concluzie copiată la indigo după discursurile lui Fidel Castro: "producătorii români pierd în fiecare an peste un miliard de euro, bani pe care cei bogaţi preferă să îi folosească importând produse de lux din Occident. Asta înseamnă şi o scădere a producţiei autohtone în multe domenii, asta înseamnă şi locuri de muncă mai puţine şi la fel de prost plătite, un şomaj mai mare şi mai mulţi săraci". Cu un astfel de discurs, au fost păcăliţi cubanezii cu o instrucţie şi educaţie sumară. Mircea Geoană îşi încearcă norocul cu un astfel de discurs, dar, doar o prinde la acea parte a populaţie care încă nu este conectată la valorile momentului.

Dincolo de intenţiile electorale, discursul domnului Mircea Geoană frizează ridicolul. Pentru că nu oamenii bogaţi se ocupă de importurile bunurilor de lux. De importuri, de orice natură - şi acest lucru îl ştie şi un elev mediocru de gimnaziu - se ocupă societăţile comerciale specializate. Nu acestea sunt cauzele pentru care producătorii români pierd miliarde şi scade producţia autohtonă, ci eventual slaba calitate şi lipsa de competitivitate ale unor produse autohtone. Iar slaba calitate şi lipsa de competitivitate au fost posibile în special din cauza guvernărilor PSD. Drept urmare, îi sugerez domnului Geoană, dacă are astfel de idei, să emigreze în Cuba, pentru că, oricum, Fidel Castro are o anumită vârstă, fratele său nu este agreat pentru a-i prelua atribuţiile, iar acolo, cu siguranţă PSD ar fi o soluţie. Îmi cer scuze anticipat poporului cubanez pentru această propunere. Oamenii de rând de acolo nu au nici o vină.

PS. Îl rog pe domnul Mircea Geoană să fie mai explicit şi să numească o serie de produse de lux româneşti care sunt ignorate de bogaţii zilei.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"PSD se vrea furia roşie a României"

Doamnelor şi domnilor,

Încep prin a-mi pune o întrebare: colegii de la PSD conştientizează faptul că dezbatem, în moţiunea de cenzură "Guvernul Tăriceanu - fapte şi minciuni", câteva probleme pe care le-am mai discutat în spaţiul parlamentar şi în cel public, cu puţin timp în urmă?

Dacă ar trebui să mă refer numai la titlul aşa-zisei moţiuni de cenzură, aş spune că înţelesul lui, pentru oricare om care cunoaşte limba română, este "Guvernul Tăriceanu este caracterizat de fapte, în timp ce PSD spune minciuni".

Am remarcat, în această moţiune de cenzură, unele teme specifice opoziţiei, care au mai fost tratate în precedentele moţiuni simple şi care au fost dezbătute şi clarificate la momentul oportun. Avem de-a face, iată, în direct, cu un deja-vu politic fără sens. Parlamentul şi-a exprimat la fiecare moţiune simplă depusă de PSD, încrederea pentru miniştrii Coaliţiei şi pentru reformele acestora. Mai mult, la nivelul celor patru formaţiuni politice care asigură majoritatea, de fiecare dată când s-a simţit că o persoană a obosit, aceasta a fost înlocuită pentru a reda performanţa şi coerenţa Guvernului.

Pe de altă parte, demersul PSD se constituie, în mod evident, ca o acţiune de imagine şi... atât. PSD trebuie să bifeze un demers parlamentar, să-şi facă o normă stabilită de ei, la moţiuni de cenzură şi... atât. Pentru că, stimaţi colegi, dacă PSD se pricepe la ceva, aceasta este felul nonşalant şi persuasiv în care spune minciuni prin omisiune. Mai lipseşte să ne spună social-democraţii faptul că Guvernul Coaliţiei este vinovat pentru că uneori plouă mai mult, pentru gripa aviară care a apărut în atâtea locuri pe glob şi, de ce nu, pentru subţierea stratului de ozon!

Într-un fel, este de înţeles depunerea acestei reluări de moţiuni simple. PSD caută subiecte şi încearcă să devină furia roşie a României, de o săptămână încoace. Din păcate, singura dezbatere interesantă pe care acest partid a reuşit să o impună în sfera publică a fost dilema păsărilor de pe noua siglă: să fie gâşte, să fie rândunici sau cocori? Asta da dezbatere constructivă!

Deşi acuză Alianţa că se află într-o continuă campanie electorală, PSD nu se dă în lături de la a organiza manifestări cu cei câţiva zeci de membri necompromişi rămaşi în partid şi alţi câţiva păcăliţi de Marian Vanghelie cu o bere şi un mic. Din păcate, penibilitatea de care dă dovadă PSD în aceste momente este crasă, atâta timp cât legi importante pentru ţară nu pot fi supuse dezbaterii parlamentare pentru a satisface pofta de circ a câtorva parlamentari.

În concluzie, cataloghez acest demers al opoziţiei ca fiind unul nerealist, propagandistic şi neprofesionist. Votul acordat miercuri de Parlament va arăta acest lucru!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Declaraţie politică: "Asediu împotriva proprietăţii"

Suntem în anul de graţie 2006, la 16 ani de la căderea comunismului şi observ la unele grupuri politice o tendinţă pe care nu o mai credeam posibilă acum. Concret, este vorba de un asalt, de un adevărat asediu la adresa proprietăţii private. Între 1991 şi 2001 au fost elaborate o serie de legi, cu limitări numeroase, privind reparaţii în domeniul proprietăţii private. În 2005, experţi liberali din Cabinetul Tăriceanu au adus o serie de îmbunătăţiri legislaţiei mai sus amintite. Nu pot să afirm că s-a atins perfecţiunea, nu pot să afirm că sunt sau vor fi mulţumiţi în totalitate foştii proprietari sau urmaşii lor. Ştiu că este foarte dificil să repari ceea ce au stricat 45 de ani de comunism. Şi, mult mai dificil este să faci reparaţii în domeniul mentalităţilor, într-o ţară în care până acum 10 ani propaganda a marşat pe falsa egalitate şi pe lipsa de competitivitate. În această primăvară suntem martorii unor iniţiative legislative şi a unor atacuri împotriva proprietăţii.

A existat o propunere legislativă care a încercat să aducă facilităţi şi mai mari uzurpatorilor proprietăţii care au avut beneficii nebănuite în urma Legii 112/1995. Dintr-o eroare, această lege, susţinută cu precădere de Opoziţie, în fapt, autorii legii iniţiale, a fost adoptată şi cu concursul celor mai mulţi deputaţi ai Alianţei. Din fericire, în urma sesizărilor din presă, ale societăţii civile şi ale unor liberali, propunerea legislativă de modificare a Legii 112/1995 a fost retrimisă spre reexaminare Parlamentului.

De aproape patru luni de zile, persoane interesate, au declanşat atacuri furibunde împotriva Fondului Proprietatea. Cu argumente puerile şi total nefondate. Atacurile oculte din culise s-au transformat, deloc surprinzător aş zice, în amendamente parlamentare şi s-a ajuns în situaţia de a se compromite transferarea pachetelor de acţiuni de 20% de la Loteria Naţională la Fondul Proprietatea. O parte dintre adversarii transferării acţiunilor Loteriei s-au lansat în declaraţii populist-electorale, susţinând că sumele respective ar trebui dirijate spre acţiuni sociale, cu precădere către pensionari. Autorii acestor declaraţii fie sunt de rea credinţă, fie au anumite interese, fie nu cunosc realităţile. 70% dintre beneficiarii despăgubirilor acordate prin Fondul Proprietatea sunt pensionari. Şi nu fac parte în general din categoria pensionarilor de lux aparţinând nomenclaturii comuniste. Iar ceilalţi 30% dintre beneficiari sunt urmaşi ai unor oameni furaţi de regimul comunist.

Mediul de afaceri şi-a reglementat încă din perioada interbelică propria organizare şi aşa a apărut registrul comerţului. În 1990, acelaşi mediu de afaceri şi-a reparat singur ceea ce au stricat comuniştii şi au reînfiinţat registrul comerţului. Fără nici un fel de sprijin din partea statului. În 2002, PSD a naţionalizat registrul comerţului, cu toată opoziţia de atunci a PNL, PD şi a societăţii civile. Acum, parlamentul a îndreptat eroarea, dar s-au găsit exponenţi ai partidului (PD) care s-au opus naţionalizării din 2002 să conteste acum la Curtea Constituţională legea recent adoptată. Au şi apărut insinuări şi declaraţii de genul că nu pot fi luate bunuri din proprietatea statului şi trecute în proprietatea unor ONG-uri. În primul rând, autorii acestor declaraţii cu iz etatist uită că şi în acest caz este vorba de o reparaţie, şi anume anularea naţionalizării din 2002. Mai mult, reparaţia nu poate fi făcută în integralitate, pentru că Registrul comerţului nu se întoarce în proprietatea Camerelor de comerţ, ci doar în administrarea acestora. Amănunt pe care adversarii reparaţiei îl uită deliberat sau nu.

Suntem l-a câteva luni de aderarea la Uniunea Europeană, dar din păcate mulţi dintre colegii noştri gândesc în mod etatist. De ce să piardă statul?, susţin ei. Care pierdere? Un stat pierde ceva doar în relaţia cu alt stat, sau pierde ceva pe mâna propriilor săi funcţionari, atunci când este vorba de acte de corupţie. Vom intra cu siguranţă în Uniunea Europeană. Dar vom fi priviţi ca nişte neocomunişti, tocmai din cauza celor care în continuare ţin cu dinţii ca proprietatea să rămână la stat şi să nu revină la acei care au creat-o.

PS. Presa internaţională a scris elogios episodul recent, când Castelul Bran a fost retrocedat în natură foştilor săi proprietari. La noi au existat voci care au plâns pe umerii statului pentru "uriaşa" pierdere înregistrată. Nu a fost nici o pierdere. Nu statul a construit Bran-ul. Acum însă statul a câştigat enorm la capitolul imagine.

Domnul Relu Fenechiu:

"PSD, lider incontestabil... la moţiuni"

Chiar în ziua - luni 26 iunie - în care a înregistrat în sondaje cel mai scăzut procent, 20%, din întreaga sa istorie, PSD dovedeşte că este un partid care este complet rupt de realitate şi se consideră în continuare, eronat, un prim solist al vieţii politice. Nu-mi pot explica altfel afirmaţiile domnului Mircea Geoană de ieri de la conferinţa de presă a partidului pe care îl conduce: "Nu negociem nimic, nu avem de negociat interesul naţional şi interesul opoziţiei de a spune lucrurilor pe nume. Dacă doreşte cineva să ni se alăture sunt bineveniţi, dacă sunt parlamentari care au un minim de bun simţ şi de interes pentru această ţară vor avea ocazia să-şi manifeste poziţia reală cu prilejul moţiunii de cenzură. Ne apropiem de sfârşitul inevitabil al acestei coaliţii şi al Alianţei portocalii" Această declaraţie vine în completare alteia făcută duminică şi în care PSD îşi manifestă chiar disponibilitatea de a guverna. Uitând că mai mulţi lideri ai partidului au afirmat că PSD nu este deloc pregătit pentru guvernare şi că multe voci din propriul partid consideră inutilă această moţiune de cenzură care se va dezbate mine.

Moţiunea de cenzură de mâine este a treia în numai într-un an şi jumătate din această legislatură. În patru ani, 2001-2004, fosta Opoziţie, PNL-PD, deşi avea motive întemeiate nu a deranjat guvernarea PSD decât cu două moţiuni de cenzură. De când a pierdut puterea, PSD a introdus opt moţiuni simple, ultima luni seara. În întreaga legislatură trecută, PNL şi PD au avut doar cinci moţiuni simple. La fel s-au petrecut lucrurile cu PDSR, PSD-ul de astăzi în cealaltă perioadă de opoziţie, 1996-2000, când a uzitat de o ploaie de moţiuni simple şi de cenzură. Este dreptul democratic al oricărei opoziţii să promoveze moţiuni simple şi de cenzură. Privind comparativ cifrele înregistrate însă prin alternările la guvernare rezultă un lucru foarte clar: PSD nu ştie să piardă, nu este obişnuit să nu conducă. Acesta este un unghi de vedere. Aş mai putea da şi o altă interpretare tuturor moţiunilor înaintate de PSD. Întârzierea deliberată a activităţii parlamentare pe linie de integrare şi aici coroborez şi cu tragerile de timp înregistrate la dezbaterile pentru regulament. Spaţiul pierdut cu tragerile de timp şi cu moţiunile demagogice ale PSD, reprezintă mai mult, din punct de vedere al timpului efectiv de lucru decât cel al celor două sesiuni extraordinare la care am fost obligaţi să le susţinem. Mulţumim PSD!

PS O ştire de ieri m-a bulversat. Liderii PSD au anunţat că parlamentarii partidului care vor lipsi de la dezbaterea moţiunii de cenzură, nu vor mai fi trecuţi pe listele electorale. Înţeleg din sintagma "liste electorale" că PSD nu intenţionează să accepte pentru viitoarele alegeri sistemul de vot uninominal. Este grav. Pentru că una se declară şi alta se intenţionează să se facă.

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

Declaraţie politică "500 de zile pierdute"

Mă aşteptam, ca simplu român, detaşat de calitatea de parlamentar şi membru al unui partid de opoziţie, ca, la finele anului 2004, să asist la o nouă abordare a actului guvernamental, din prisma noii alianţe de dreapta şi a coaliţiei multicolore.

Mă aşteptam ca, prin ceea ce au declarat în campania electorala şi în primele zile când au preluat conducerea Guvernului, să particip, de data aceasta ca parlamentar, la o încărcare a Legislativului cu proiectele Guvernului care sa pună în practică faimosul Program de guvernare.

Dar, după primele două luni, am realizat, poate ca puţini români, că vom parcurge patru ani de populism, fără nimic concret pentru popor, pentru românii care au crezut orbeşte în minciunile actualilor guvernanţi.

Poporul român, România, au pierdut 500 de zile. 500 de zile pe care, din păcate, nu vom avea niciodată şansa să le găsim altundeva sau să ni le ofere cineva cadou, drept compensare pentru nenorocirile care s-au abătut peste noi în această perioadă.

Forţând puţin realitatea, eram tentat să cred, la finele anului 2004, că am pierdut o şansă enormă, ca partid, de a demonstra românilor, dincolo de acuzaţiile aduse de cei care sunt la putere acum, dar se comportă ca în opoziţie, că programele social-democrate sunt cele care vor aduce bunăstare, atât cât permitea adevărul, tuturor.

M-am înşelat şi odată cu mine s-au înşelat şi milioane de români. Cel puţin aşa sper.

Sper ca cei care, trebuie, lună de lună, să stea la cozi interminabile pentru a-şi prelungi viaţa, pensionari care sunt model experimental pentru Ministrul Nicolăescu să se fi înşelat.

Ţăranii care nu mai primesc subvenţii pentru a-şi lucra pământul, cei care au suferit de pe urma proastei gestionări a gripei aviare, să fie de acord cu mine.

Elevii, care cu o zi înainte de capacitate au rămas fără subiecte pentru că incompetenţa era pe post de ministru al învătământului, să pice Guvernul la examenul guvernării.

Oamenii de afaceri, care plătesc aproape 400 de taxe către stat să-i sancţioneze pentru minciunile spuse.

Deficitul bugetar de 2,5% din PIB, cu tendinţă de creştere la 4%, vine să demonstreze, dacă mai era nevoie, incompetenţa actualului guvern şi incapacitatea miniştrilor portocalii, UDMR-işti şi PC-işti.

România şi românii suferă în numele reformelor care trebuiau făcute, şi care sunt, încă, la stadiul de Program de guvernare, Program electoral, minciună şi amăgire.

Cred că sloganul electoral al portocaliilor trebuia să fie " Dezbină şi Stăpâneşte", căci asta s-a întâmplat în aceste 500 de zile.

O luptă continuă între cei doi poli de putere din România, între cele două Palate, între Preşedinte şi Prim Ministru, între democraţi şi liberali, între dreptate şi adevăr, sau între cine a minţit mai mult şi cine merită mai mult aplauzele electoratului.

O stare de incertitudine, pentru că unul dintre cei ajunşi pe scaunul puterii nu şi-a mai respectat cuvântul, nu a ascultat de Fratele cel Mare, şi a început să facă pe nebunul. Acel nebun care trebuia mişcat pe tabla de şah a Puterii de mâna care coordonează totul şi nimic.

Certuri şi minciuni, frustrări şi soluţii imorale, plecări şi reveniri, demisii şi răzgândiri, operaţii şi lacrimi, inundaţii şi integrare, posturi şi dosare penale, justiţie şi televiziune, manipulare şi putere. Iată programul portocaliu de guvernare.

A mai rămas doar să încercăm a supravieţui. Într-o Românie mică şi neîncăpătoare pentru orgoliile şi interesele care ne guvernează.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Spitalul municipal Vulcan, judetul Hunedoara"

Unul dintre obiectivele programului de guvernare este ameliorarea stării de sănătate a populaţiei. Strategia Ministerului Sănătăţii privind politica de reorganizare a spitalelor şi măsurile de reformă sanitară trebuie să aibă în vedere în primul rând eficientizarea serviciilor de sănătate. Menţionăm în acest sens că la nivelul administraţiei publice locale Vulcan se înţelege necesitatea restructurării şi reorganizării spitalelor, dar acest lucru nu trebuie să se facă în defavoarea populaţiei, pentru care "dreptul la ocrotirea sănătăţii " este garantat de art. 34, alin. (1) din Constituţia României.

Spitalul Vulcan a fost înfiinţat în anul 1910 cu un număr de 60 paturi repartizate pe 3 secţii (interne, chirurgie şi boli infecţioase) pentru 2000 locuitori câţi număra localitatea. În prezent, Spitalul municipal Vulcan funcţionează pentru cei peste 30.000 locuitori cu următoarele secţii: interne, chirurgie, obstetrică-ginecologie, pediatrie, boli infecţioase, A.T.I., nou-născuţi şi pneumoftiziologie, are o dotare tehnico-medicală corespunzătoare şi centrală termică proprie, asigurându-se astfel condiţiile necesare atât îngrijirii bolnavilor internaţi cât şi funcţionării cabinetelor de specialitate.

Propunerea Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Hunedoara, cuprinsă în Strategia judeţeană privind reforma în spitale , este de a reduce numărul de paturi din Spitalul municipal Vulcan de la 160 la 100 (ceea ce ar însemna 3,3 paturi la 1000 locuitori) precum şi reducerea numărului de secţii, prin desfiinţarea secţiilor chirurgie, ATI, obstetrică - ginecologie şi nou-născuţi şi menţinerea în funcţiune doar a secţiilor interne, pediatrie, boli infecţioase şi pneumoftiziologie (ultimele două deservind populaţia din toată Valea Jiului) "

Din discuţiile purtate cu reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Hunedoara am dedus faptul că indicatorii prezentaţi de această instituţie forurilor superioare nu corespund realităţii. Exemplificăm prin faptul că de la nivel judeţean s-a informat că numărul de naşteri la Spitalul Vulcan în anul 2005 a fost 50, pe când în realitate acesta a fost de peste 240. Deşi se susţine că la Spitalul Vulcan nu se fac intervenţii chirurgicale, vă informăm că în perioada 01.01.2006 - 31.05.2006 s-au făcut 186 intervenţii chirurgicale.

Faţă de soluţia de desfiinţare a acestor secţii şi-au exprimat nemulţumirea, prin memorii scrise adresate Consiliului local şi primarului municipiului Vulcan, organizaţiile de sindicat de la minele Paroşeni şi Vulcan, Preparaţia Coroieşti, Sucursale Electrocentrale Paroşeni, Spitalul Vulcan, Sindicatul din învăţământ şi părinţii copiilor seropozitivi din municipiul Vulcan. De asemenea, reprezentanţii acestora au ameninţat public prin media locală cu manifestări de stradă. Este bine să cunoaşteţi faptul că municipiul Vulcan este oraşul cu cele mai multe unităţi economice din Valea Jiului, existând implicit un risc ridicat de accidente de muncă care necesită îngrijire imediată.

Administraţia publică locală consideră propunerea Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara nejustificată, discriminatorie şi inechitabilă comparativ cu celelalte spitale din Valea Jiului şi din Judeţul Hunedoara şi apreciază că punerea ei în practică va avea consecinţe negative asupra cetăţenilor municipiului Vulcan atât din punct de vedere medical, cât şi financiar.

Subliniem încă o dată faptul că Primăria municipiului Vulcan şi Consiliul local îşi exprimă disponibilitatea de a sprijini reforma sanitară, dar prin aplicarea unei restructurări echitabile şi nediscriminatorii, care să asigure asistenţa sanitară minim necesară pentru cei peste 30.000 locuitori. Suntem dispuşi să contribuim şi cu resurse financiare pentru menţinerea în funcţiune a Spitalului Vulcan în condiţiile actuale de funcţionare, iar dacă nu se vor găsi soluţii viabile pentru acest lucru vă rugăm insistent în numele cetăţenilor din Vulcan să reveniţi cel puţin la decizia de a desfiinţa secţia de obstretică-ginecologie.

Este de neconceput faptul că, acum, în condiţiile aderării Romîniei la Uniunea Europenă, un municipiu cu peste 30000 locuitori să nu dispună de un spital unde cetăţenii să fie trataţi într-un mod decent, în oraşul unde trăiesc şi muncesc. Nu putem fi de acord şi vom lupta prin toate mijloacele legale pentru a împiedica desfiinţarea acestor secţii şi facem un apel către dumneavoastră să înţelegeţi situaţia reală şi să ne sprijiniţi în demersurile noastre. Nu este posibil ca în secolul XXI un spital municipal să rămână fără secţia obstretică-ginecologie, să-şi piardă practic identitatea prin înregistrarea naşterilor într-o altă localitate.

Având în vedere starea tensionată generată de această propunere venim la dumneavoastră cu rugămintea de a ne sprijini în demersurile noastre de menţinere în funcţiune a Spitalului municipal Vulcan cu toate secţiile viabile şi vă asigurăm de întreaga consideraţie.

Domnule ministru, am redat integral decizia Consiliului municipal Vulcan şi a instituţiei primarului municipiului Vulcan pe care va rog sa o luaţi în considerare. În caz contrar, va faceţi vinovat de toate necazurile pricinuite luarii unei decizii pripite, aşa cum arată şi programul dumneavoastră de guvernare.

Domnul Filip Georgescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Toate civilizaţiile străvechi, care au marcat lumea de-a lungul multimilenarei sale existenţe, au lăsat în urma lor mărturii monumentale, prin care şi-au definit nu numai capacitatea de creaţie materială şi spirituală, dar şi unicitatea. Milioanele de monumente istorice şi situri arheologice care împânzesc lumea sunt percepute astăzi ca o moştenire sfântă, de care nimeni nu vrea să se despartă. Oare cum ar arăta Atena fără Acropole, Roma fără Coloseum, Parisul fără Turnul Eiffel, Londra fără Westminster Abby, Moscova fără Kremlin, Beijingul fără Palatul de vară ori New Yorkul fără Statuia Libertăţii? Asemenea creaţii monumentale ale trecutului se constituie astăzi în veritabile cărţi de vizită, cu ajutorul cărora fiecare popor se legitimează în faţa omenirii. Cine nu are astfel de legitimaţie aparţine popoarelor fără istorie.

Noi, românii, nu ducem lipsă de asemenea comori, fiindcă strămoşii noştri care au trăit în vatra noastră de azi au fost oameni harnici, inteligenţi şi grijulii faţă de urmaşii lor. Din păcate, o parte a bogăţiei noastre s-a năruit sub acţiunea implacabilă a timpului şi a multor nenorociri care s-au abătut peste milenara noastră vatră. Am pierdut vestitele cetăţi de la Târgovişte, Suceava, Neamţ, Făgăraş şi multe altele de pe la fruntarii, pe meterezele cărora au pierit mii şi mii de români apărându-şi glia străbună.

cutremurele de pământ, incendiile, invaziile străine şi bombardamentele duşmane au acoperit cu cenuşă şi moloz Curtea Domnească din Bucureşti, Turnul Colţei, vestitele hanuri de odinioară, Teatrul naţional şi multe alte mărturii ale trecutului nostru. Dar avem încă foarte multe monumente şi situri istorice care ne probează existenţa noastră dintotdeauna în spaţiul daco-getic. Este suficient să ne gândim la Cetatea dacică de la Grădiştea Muncelului, la Tropaeum Traiani, la Biserica din Densus, la Castelul Huniazilor, la mănăstirile din Bucovina şi din Oltenia şi la multe alte monumente din Maramureş, Ţara Crişurilor ori Dobrogea.

Trebuie să spunem, însă, că nenumărate monumente istorice au fost lăsate în paragină din lipsa banilor, mereu alocaţi pentru prezent şi viitor, dar şi din cauza nepăsării care ne caracterizează, de la o vreme, pe noi, românii.

Destulă ignoranţă şi nepăsare faţă de soarta unor monumnete istorice, ameninţate să se degradeze, manifestă şi actualii guvernanţi. Din noianul semnalelor de alarmă pe care ziarele şi posturile de televiziune le-au tras în ultima vreme, în legătură cu unele monumente istorice aflate în pericol, voi aminti pe cel legat de Cetatea Sighişoarei. În mai multe rânduri, Televiziunea naţională ne-a arătat, pe micul ecran, cum se macină, zi de zi, sub ochii noştri, zidurile bătrânei cetăţi sighişorene, dar autorităţile par şi astăzi legate la ochi. Am văzut cum au sistat săpăturile arheologice de la Cluj-Napoca şi cum s-a închis şantierul la cererea unora care, probabil, au tot interesul ca mărturiile revelatoare despre Ardeal, ca vatră românească, să rămână pentru totdeauna sub obroc.

Iată de ce cred că proiectul de lege, supus dezbaterii în Camera Deputaţilor, pentru modificarea şi completarea Legii privind protejarea monumentelor istorice, este bine venit. Prin înfiinţarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, a Comisiei Naţionale de Arheologie, a comisiilor regionale şi al Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice sper că Ministerul Culturii şi Cultelor va face un pas hotărât înainte pe calea protejării şi conservării efective a moştenirii trecutului nostru şi nu se va mărgini la a înlocui nişte structuri vechi cu altele noi.

Proiectul de faţă conţine, de asemenea, reglementări menite să protejeze şi zonele de protecţie ale monumentelor istorice, în faţa asaltului permanent pe care cei implicaţi în afaceri imobiliare îl dau până şi asupra lăcaşurilor de cult.

Este de-a dreptul scandaloasă inconştienţa sau poate interesul mafiot care i-au împins pe unii edili bucureşteni să elibereze autorizaţii pentru ridicarea unor mastodonţi din beton în imediata vecinătate a unor monumente istorice de cult, cum sunt Biserica Armenească şi Catedrala Sf. Iosif. După cum scandaloasă apare existenţa unor cârciumi sau discoteci în vecinătatea bisericilor, poluând sonor slijba religioasă. În virtutea noilor prevederi se instituie Registrul specialiştilor, al experţilor şi verificatorilor tehnici şi Registrul agenţilor economici autorizaţi să desfăşoare, în cunoştinţă de cauză, lucrări de salvare şi protejare a monumentelor istorice. Este o măsură salutară, fiindcă nu se mai poate merge pe linia diletantă adoptată în cazul lucrărilor de restaurare a Coloanei Infinitului. Rămâne însă deschisă pe mai departe acea problemă nevralgică de care ne vom lovi şi pe viitor, în intenţiile de a ne conserva moştenirea istorică - problema banilor. Măsurile pe care le propune proiectul de faţă, în vederea soluţionării acestei probleme - timbrul monumentelor istorice şi taxa de şedere în localităţile istorice şi turistice - sunt totuşi măsuri paliative. De aceea, cred că Guvernul trebuie să suplimenteze bugetul destinat protecţiei monumentelor istorice şi arheologice, adică să investească în trecutul nostru milenar.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii!"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aşa sună, doamnelor şi domnilor deputaţi, jurământul pe care fiecare tânăr militar îl depune la începutul stagiului său militar. Colegii mei deputaţi îşi amintesc cu siguranţă acele momente când fiecare dintre noi conştietizam greutatea cuvintelor pe care le rosteam cu atâta elan. Cu toţii ne vedeam atunci în stare de a lupta şi cu munţii, cu toate că în subconştientul nostru exista poate acea dorinţă nemărturisită de a nu ajunge în situaţii de conflict în care să fie nevoie de sacrificii supreme.

Există însă între noi oameni al căror curaj nu cunoaşte margini. Tinereţea, elanul, dragostea de ţară, dorinţa de a ajuta oamenii aflaţi în suferinţă, ura îndreptată împotriva a tot ce înseamnă rău, iată o combinaţie periculoasă pentru cei care se "angajează" în taberele de conflict din întreaga lume. Aşa după cum ştiţi, România a participat şi încă mai participă cu trupe în zonele de conflict din Afganistan, pentru a sprijini tot ceea ce presupune lupta împotriva terorismului.

Odată cu aderarea ţării noastre la structurile NATO, românii trebuie să conştientizeze câteva realităţi mai puţin plăcute poate pentru unii: ca membru cu drepturi depline, încă din anul 2004, ea beneficiază de întregul sprijin al acestei organizaţii, dar în acelaşi timp trebuie să sprijine la rândul ei organizaţia în acţiunile pe care aceasta le întreprinde, fie ele militare sau de oricare alt gen. Unul dintre obiectivele prioritare ale NATO este lupta împotriva terorismului. Unul dintre punctele cele mai fierbinţi este Afganistanul. România, ca stat membru al organizaţiei, sprijină această acţiune, chiar dacă nu cu trupe angajate direct în lupte. Pericolul este însă acelaşi, fie că eşti angajat direct în luptă, fie că eşti într-o unitate de geniu sau sanitară. Oricare dintre soldaţii prezenţi acolo este conştient de acest lucru şi speră să-şi ducă la bun sfârşit misiunea pentru care se află acolo.

Românii şi-au făcut datoria întotdeauna, indiferent unde au fost trimişi. Cuvintele pe care le-au primit au fost pline de mulţumiri şi de laude, însă nu întotdeauna ni s-au mai întors acasă toţii copiii pe care i-am trimis acolo. Unii şi-au dat viaţa pentru a îndeplini misiunile încredinţate, unii dintre ei au făcut sacrificiul suprem; acele cuvinte pe care le-au rostit la încorporare au fost respectate, n-au fost doar vorbe-n vânt. Ei sunt eroii noştri.

Pentru a le cinsti memoria, cuvintele sunt uneori insuficiente. Care cuvinte pot exprima mai bine fapta lor? Care cuvinte pot cinsti mai bine memoria lor? Care cuvinte pot alina mai bine durerea celor rămaşi în urma lor? Mi-e foarte greu să le găsesc. Şi nu cred că, cuvintele sunt cele mai importante. Faptele noastre sunt cele care ar trebui să vorbească mai bine, aşa cum şi faptele lor le încunună curajul.

Zilele trecute Armata Română a fost lovită de cel mai grav incident din istoria participării ei la misiuni internaţionale, petrecut pe teritoriu afgan. Patru soldaţi români au fost răniţi, iar cel de-al cincilea şi-a pierdut viaţa, într-o situaţie în care mai avea câteva zile până când misiunea lui ar fi fost complet îndeplinită. Numele lui este Ionel Gheorghiţă Drăguşanu, căruia vreau pe această cale să-i aduc omagiul şi întreaga mea recunoştinţă pentru tot ce a făcut pentru patria sa.

Este cel de-al patrulea erou pe care-l pierdem în Afganistan, alături de Silviu Iosif Fogaraşi, Samuilă Mihai Anton Teodor şi Narcis Marius Sonei.

Nu trebuie să trecem niciodată peste faptele lor, prea puţini sunt cei care le-ar face. Nu trebuie să uităm niciodată numele lor. Am fi mult mai vinovaţi decât cei care le-au luat viaţa. Numele lor trebuie să-şi găsească loc în manualele de istorie pentru ca generaţiile viitoare să înveţe din faptele lor şi să ducă la bun sfârşit ceea ce ei au început.

România este şi va mai fi implicată activ în lupta pentru menţinerea păcii în zone "fierbinţi". Fie că se numesc Bosnia, Afganistan sau Irak, acolo unde sunt deplasate cele mai importante contingente şi noi avem obligaţia de a face tot ce este posibil pentru a le uşura misiunea acolo unde sunt trimişi.

Pentru toţi eroii noştri, omagiul nostru suprem!

Dumnezeu să-l primească alături de el pe Ionel Gheorghiţă Drăguşin şi să-l odihnească în pace!

Vă mulţumesc.

Domnul Marius Iriza:

În anul 1990, a luat fiinţă revista ,,România Mare", un săptămânal de "atitudine naţională", condus din funcţia de redactor-şef şi patron al revistei de poetul şi gazetarul Corneliu Vadim Tudor şi scriitorul Eugen Barbu, director al acesteia.

În scurt timp, revista a devenit un fenomen social, popularitatea ei ajungând de neegalat în presa românească a acelor vremuri. Sute de mii de români simţeau mesajul naţionalist şi justiţiar transmis de revista ,,România Mare". În perioada în care Armata, Şcoala şi Biserica erau într-o scădere de imagine, redactorul-şef, Corneliu Vadim Tudor, era privit de români ca un eliberator. În acele momente grele pentru România, s-a simţit nevoia ca fenomenul România Mare să capete consistenţă politică.

În iunie 1991, ceea ce trebuia să se întâmple, s-a realizat. Avându-l ca preşedinte pe dl. Corneliu Vadim Tudor şi ca prim-vicepreşedinte pe marele scriitor Eugen Barbu, a luat fiinţă Partidul România Mare.

Până în prezent, Partidul România Mare nu a fost niciodată la guvernare şi de aceea este singurul partid parlamentar care nu poate fi acuzat de starea deplorabilă în care se află acum România. De-a lungul timpului, PRM şi-a jucat, în mod inteligent şi corect, rolul de partid de opoziţie, punctând decisiv pe plan economic, politic şi social în momentele cele mai importante.

În 15 ani P.R.M. a fost singura stavilă împotriva corupţiei, sărăciei şi jefuirii avuţiei naţionale. Mulţi au vrut să-l dărâme, să-l scoată în afara legii, văzând în noi singura baricadă în calea lor spre îmbogăţire pe căi mai puţin ortodoxe. Însă nimic nu l-a putut opri din drumul său, nici un atac nu l-a intimidat şi nimic nu l-a abătut de la misiunea sa. De fiecare dată, după fiecare impas, acesta se ridica mai puternic şi mai viguros.

În iunie 2006, la Sala Palatului s-a sărbătorit împlinirea a 15 ani de la înfiinţarea Partidului România Mare. Este greu de imaginat cum ar fi arătat România fără acest partid şi fără preşedintele lui, senator dr. Corneliu Vadim Tudor.

A durat ceva timp pentru ca idealurile sale să fie înţelese, însă încet, dar sigur, românii şi străinii au realizat că P.R.M.-ul nu este un partid xenofob şi extremist, ci un partid de patrioţi care luptă dezinteresat pentru înfăptuirea idealurilor naţionale şi pentru stoparea jefuirii României.

Domnul Mircea Man:

"Ziua Internaţională Impotriva Torturii"

La data de 12 decembrie 1987, la recomandarea Consiliului Economic şi Social (decizia 1997-251), Adunarea a proclamat ziua de 26 iunie ca Zi Internaţională pentru sprijinirea victimelor torturii. Scopul acestei zile este eliminarea torturii şi funcţionarea efectivă a Convenţiei împotriva torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, semnată în 1984 şi intrată în vigoare la 26 iunie 1987.

Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante a intrat în vigoare în 1989. Convenţia subliniază protecţia existentă conform Convenţiei europene a drepturilor omului prin înfiinţarea unui Comitet european, care vizitează centrele de detenţie pentru a vedea felul în care sunt tratate persoanele private de libertate.

În anul 1990 România a aderat la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.

Orice cetăţean al acestei planete are dreptul de a nu fi expus torturii şi pedepselor sau tratamentelor crude, inumane şi degradante, deoarece interzicerea acestora este absolută, dreptul respectiv făcând parte din nucleul drepturilor omului de la care nu este permisă nici o derogare. Aplicarea dreptului fundamental al omului de a nu fi expus torturii şi pedepselor crude, inumane şi degradante rămâne la fel de precară şi la începutul mileniului al treilea.

Există numeroase instrumente juridice care interzic tortura şi pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante cum ar fi: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale din 1950, Declaraţia ONU din 1975 asupra protecţiei tuturor persoanelor împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, Convenţia ONU din 1984, Codul de conduită adoptat de ONU "

Să milităm pentru o lume mai bună, o lume în care dreptul fundamental al omului de a nu fi expus torturii şi pedepselor crude, să fie respectat pentru că ştim foarte bine că efectele devastatoare ale torturii distrug de cele mai multe ori personalitatea umană.

Domnul Alexandru Mocanu:

Mult zgomot pentru nimic!

Moţiunea de cenzură depusă de parlamentarii PSD nu are sorţi de izbândă, cum n-a avut nici moţiunea simplă de ieri privind învăţământul. Anunţată cu surle şi trâmbiţe la începutul lunii mai, înaintea Raportului de monitorizare al Comisiei Europene, moţiunea gândită de strategii PSD avea în vedere susţinerea ei şi de către parlamentarii PRM, în baza unui Protocol de colaborare ce se dorea perfectat între PSD şi PRM. La intervenţia energică a socialiştilor europeni, PSD a renunţat la Protocol, iar PRM, jignit, a renunţat să mai susţină moţiunea PSD!

În aceste condiţii, pe cine mai poate conta PSD pentru a obţine minim 235 de voturi în favoarea moţiunii? Pe nimeni, după părerea mea! Şi asta pentru că nici un partid din coaliţia parlamentară care susţine Guvernul nu poate vota împotriva acestuia fără riscul de a se discredita major, cel puţin în faţa propriului electorat. Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, tradiţional, votează în favoarea Guvernului, iar parlamentarii independenţi sunt prea puţini pentru a conta în această ecuaţie. Personal cred că, la votul secret cu bile, parlamentarii PSD nu vor vota cu toţii în favoarea moţiunii, iar unii dintre ei poate chiar nu vor veni la vot! Şi asta pentru că ei nu doresc cu adevărat ceea ce susţin la modul oficial, public!

Ce interes ar avea PSD în declanşarea alegerilor anticipate? Niciunul! Nu uitaţi că în noiembrie 2004 PSD a obţinut 38% din voturi şi a scos cel mai mare număr de parlamentari. În situaţia unor alegeri anticipate, conform sondajelor ce le sunt favorabile, ar obţine cel mult 20-25% din voturi, adică cel mult 2/3 din numărul actual de parlamentari! Şi atunci, cum să convingi parlamentarii de astăzi ai PSD să renunţe la 2 ani de mandat şi să intre într-o campanie electorală în care, evident, trebuiesc alţi bani cheltuiţi, ştiind că, în cel mai bun caz, 1/3 dintre ei nu vor mai intra! E o prostie să crezi, cu adevărat, în aşa ceva!

Aceleaşi socoteli le fac şi parlamentarii PNL şi PC care, în sondaje, sunt cotaţi la 17, respectiv 2 la sută! Singurii care astăzi ar putea intra ceva mai liniştiţi în campanie electorală sunt cei din PD care sunt cotaţi în sondaje la nivelul obţinut în 2004 de Alianţa PNL-PD în ansamblul ei(!), şi PRM care, pierzând pe drum aproape jumătate din parlamentari, prin alegeri anticipate speră să-şi refacă zestrea de senatori şi deputaţi.

În condiţiile actualei Constituţii, este foarte puţin probabil să se poată declanşa alegeri anticipate în România pentru că, să recunoaştem cinstit, va fi greu să convingi majoritatea parlamentarilor să renunţe la mandat. Câţi sunt dispuşi să dea vrabia din mână pe cea de pe gard? Puţini, foarte puţini, dacă vor fi existând cu adevărat şi aceştia!

Şi atunci la ce bun tot acest zgomot? PSD speră că evidenţiind "problemele Guvernului Tăriceanu după 500 de zile de guvernare" îşi va mai îmbunătăţi puţin imaginea. Dar problemele invocate de PSD sunt, în general, cele pe care le ştim de mulţi ani şi pentru rezolvarea cărora mai trebuie câţiva ani buni. Multe dintre ele sunt probleme de sistem ori de mentalitate care se schimbă ceva mai greu.

PSD mai bine s-ar trezi şi n-ar mai visa "cai verzi pe pereţi", adică alianţe cu PD care să-l aducă la guvernare pe uşa din dos! După ce a pierdut guvernarea, de aproape doi ani, nu a făcut încă nimic să se cureţe, mai ales în judeţe, de năravuri şi personaje pe care Uniunea Europeană, în care vom intra peste şase luni, nu este dispusă să le tolereze sub nici o formă. "Sacrificiul Adrian Năstase" nu înseamnă nimic dacă nu se continuă până la baza piramidei. Şi credeţi-mă, e mult de săpat!

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: "Reducerea decalajelor între regiunile ţării - declaraţii şi realităţi"

Recent, Guvernul Tăriceanu a aprobat o listă de 96 proiecte de investiţii publice, care vor beneficia de asistenţă tehnică finanţată din fonduri publice. Ele au ca obiect dezvoltarea unor infrastructuri în domeniul rutier, al turismului şi al reţelei de canalizare, precum şi sprijinirea mediului de afaceri în judeţele: Hunedoara, Prahova, Vâlcea, Călăraşi, Dâmboviţa şi Olt.

În briefingul de la Guvern în ziua de 21 iunie a.c. în legătură cu aceste proiecte de investiţii s-a declarat că " proiectele sunt în concordanţă cu Strategia Naţională de Dezvoltare Regională pentru perioada 2007 - 2013 şi urmăresc reducerea decalajelor dintre regiunile ţării ".

Din informaţiile oferite de Guvern nu rezultă care este volumul de investiţii şi în ce măsură finalizarea acestor proiecte va contribui la reducerea decalajelor dintre cele 8 regiuni economice ale ţării.

Comisia Naţională de Prognoză (CNP) prin studiul "Disparităţile regionale la orizontul anului 2008", elaborat de curând, evidenţiază aceste disparităţi în contextul dezvoltării pe ansamblul ţării. Studiul oferă o imagine a poziţiei regiunilor la momentul în care Fondurile Structurale şi de Coeziune oferite de Uniunea Europeană vor deveni o sursă extrem de importantă pentru reducerea disparităţilor regionale.

Produsul intern brut pe locuitor la nivelul regiunilor şi indicele de disparitate faţă de media naţională, rezultat din studiul menţionat, se prezintă astfel:

- în % -

Rezultă din aceste date că reducerea decalajelor dintre zonele dezvoltate şi cele rămase în urmă la nivelul anului 2008 se menţine în stadiul de deziderat. Astfel, regiunea Nord - Est ( judeţele: Suceava, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Bacău şi Vaslui ) a fost şi rămâne regiunea cea mai slab dezvoltată, înregistrându-se chiar o creştere a decalajelor faţă de media pe ţară. La această regiune nivelul PIB/locuitor în anul 2008, respectiv indicele de disparitate reprezintă 68,4 % faţă de media pe ţară, în comparaţie cu anul 2005, când a fost 68,7 %. Lipsa investiţiilor necesare pentru această regiune poate conduce, în continuare, la rămânerea în urmă a acesteia, cu toate consecinţele economice şi sociale care decurg din această situaţie.

Celelalte regiuni, cu excepţia regiunii Bucureşti, îşi menţin, la nivelul anului 2008, cu mici diferenţe în plus sau în minus, poziţia existentă în anul 2005. Două regiuni: Vest şi Centru realizează în anul 2008 un nivel al PIB/locuitor cu cca. 14%, respectiv 6% peste nivelul mediu pe total ţară, în uşoară scădere faţă de nivelul avut în anul 2005.

În acest context, regiunea Bucureşti realizează un avans semnificativ faţă de media pe ţară: de la 203,5% în anul 2005 la 209,2% în anul 2008.

Este evident că, pornind de la aceste date, decalajele dintre regiuni nu numai că nu se reduc, ci dimpotrivă au tendinţa de a se perpetua sau chiar de a se adânci.

Faţă de acest tablou al decalajelor prognozate la orizontul anului 2008 şi declaraţia Guvernului Tăriceanu prin care se afirmă urmărirea reducerii decalajelor prin investiţiile ce se au în vedere, apare o mare discrepanţă:

sau Comisia Naţională de Prognoză nu manifestă suficientă competenţă în elaborarea prognozelor, teză greu de susţinut, ţinând seama de experienţa şi calificarea specialiştilor acestei Comisii;

sau deciziile adoptate de Guvernul Tăriceanu, care se află la baza elaborării şi fundamentării prognozelor, nu sunt de natură să conducă, în realitate, la reducerea decalajelor.

Este de datoria Guvernului Tăriceanu să dea un răspuns clar şi fără echivoc de ce nu se confirmă prin rezultatele prognozate pentru anul 2006 şi 2008 prevederile Programului de Guvernare 2005 - 2008 privind: dezvoltarea teritorială echilibrată; cooperarea transfrontalieră şi transnaţională între regiuni; coeziunea socială şi identitatea locală şi regională.

Totodată, până la primirea unui eventual răspuns, rezultatele înregistrate până în prezent evidenţiază eşecul politicilor guvernamentale, datorate incapacităţii de a elabora şi urmări cu perseverenţă punerea în operă a unor programe coerente pentru realizarea obiectivelor stabilite în acest domeniu, care ar fi trebuit să se reflecte în dezvoltarea economică şi socială a României şi nu mai puţin în ameliorarea nivelului de trai.

Domnul Aurel Olarean:

Agricultura - pragul de netrecut în procesul integrării europene?

Domnule preşedinte

Stimaţi colegi

Nu este pentru prima dată când mă adresez dumneavoastră încercând să trag un semnal de alarmă privind gradul de înapoiere a agriculturii româneşti precum şi felul cum este privit acest fenomen de Uniunea Europeană. În discursul său de săptămâna trecută, chiar şi Preşedintele Băsescu a făcut referiri critice la acest capitol, fără însă ca avertismentul domniei sale să fie tratat, cel puţin până acum, cu seriozitatea cuvenită.

Iată însă că tot săptămâna trecută Parlamentul European ne-a transmis un semnal de alarmă clar şi fără echivoc: agricultura românească este principalul factor care ar putea amâna aderarea României la 1 ianuarie 2007. Caroline Lucas, membru în comisia pentru comerţ internaţional din Parlamentul Europei a declarat că Uniunea Europeană îşi face reale probleme privind felul în care funcţionarea structurilor din România ar putea face faţă în sprijinirea comunităţilor rurale să supravieţuiască aderării. Oficialul european a menţionat că Uniunea Europeană are deja experienţa tragică a Poloniei, unde, după aderare, mii de fermieri au falimentat.

Limbajul diplomatic încearcă să ascundă, dar nu reuşeşte, un adevăr crud pentru România: există finanţare, dar fondurile nu pot fi accesate şi consumate din lipsă de proiecte viabile care să activeze structurile. Am pierdut deja prin neutilizare fonduri SAPARD, o parte din fondurile destinate programului "Fermierul " vor avea, probabil , aceeaşi soartă şi totuşi, acum, înainte cu câteva luni de aderarea la UE, tot nu avem programe viabile în acest domeniu.

Este o ruşine naţională ca o Europă întreagă să vrea să te ajute, să-ţi dea sfaturi bazate pe experienţă, să-ţi ofere fonduri nerambursabile, iar o naţiune ca România, care exportă inteligenţă, să nu fie capabilă să producă nişte proiecte pe termen lung. O soluţie propusă de UE este reconversia micilor fermieri la activităţi de turism rural, dar probabil că sunt şi alte variante de luat în seamă. Important este ca România să aibă o strategie clară şi demnă de luat în seamă, fiind în fond în interesul tuturor ca şocul aderării să fie cât mai puţin resimţit la nivel naţional. Dar, în cazul micilor fermieri, Ministerul Agriculturii pare a fi total dezinteresat de soarta acestora în Uniunea Europeană.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Fac publică astăzi decizia personală de desolidarizare tranşantă de preşedintele filialei judeţene a PNL Gorj, domnul Dan Ilie Morega.

Am făcut uz de toate posibilităţile statutare şi legale disponibile pentru a îndrepta greşeala istorică făcută de fostul preşedinte PNL domnul Teodor Stolojan, prin numirea în funcţia de preşedinte interimar al PNL Gorj a vicepreşedintelui PRM de la acea vreme, Dan Ilie Morega. Această decizie politică a fost luată într-un moment în care crizele politice locale păreau a fi de neoprit. Astăzi, în filiala PNL Gorj, atât cât este ea, domneşte liniştea, o linişte de mormânt ce aduce aminte de vremuri pe care cu toţii le credeam apuse şi de nerepetat, o linişte care nu are nimic comun cu ceea ce înseamnă liberalismul.

Cu decenţă şi ferindu-mă de afirmaţii publice, care ar fi putut dăuna imaginii partidului, încă din prima zi a prezenţei mele în Gorj, periodic, am solicitat adoptarea unei decizii în această privinţă. Din motive ce ţin de statut, dar şi de presiunea politică permanentă a actului de guvernare, această decizie nu a fost niciodată pusă în discuţie. Adevăratele consecinţe ale acestei cocoloşiri a adevărului se vor vedea în momentul în care vom solicita din nou opinia populaţiei. Atunci însă va fi prea târziu.

Liberalii au decis să dea un semn de înnoire dând credit tinerilor şi tehnocraţilor pentru multe din funcţiile din partid. Recunoaşterea ca simbol al liberalismului în Gorj a unui vârf al nomenclaturii comunisto-securiste, dublu erou al muncii socialiste, care şi-a satisfăcut beţia de putere prin trecerea prin aproape tot spectrul politic, reprezintă o greşeala istorică, greu de reparat în timp.

Ţara are nevoie de oameni politici hotărâţi, necompromişi, care să nu utilizeze dialogul paralel, ipocrit. Am atras atenţia în repetate rânduri asupra faptului că PNL riscă să-şi compromită viitorul în judeţul Gorj, dar şi la nivel naţional printr-o atitudinea duplicitară. Azi am ajuns să asistăm la ipostaza de propovăduitor al principiilor unei legi a lustraţiei prin gura lui Dan Ilie Morega, reprezentantul Gorjului în rândurile Delegaţiei Permanente a PNL, prezent la Timişoara, unde s-a lansat în mod simbolic proiectul antinomenclatura comunisto-securistă.

În campania electorală, atât membrii PNL cât şi colegii din PD au apelat la o tactică fortuită, de estompare prin orice mijloace a prezenţei domnului Dan Ilie Morega, ţinta predilectă a tuturor celorlalte partide angrenate în campanie. Strategia a fost încununată de succes, dorinţa şi speranţa în schimbare şi sloganul nostru, DREPTATE şi ADEVĂR, adormind temerile multora dintre gorjeni. În schimb, în semn de recunoştinţă, noi, toţi cei aflaţi vremelnic la putere, am oferit gorjenilor dominaţia politică a lui Dan Ilie Morega.

Cu o amară ironie trebuie să recunoaştem că PNL este dator judeţului Gorj. Cele aproape 150.000 de voturi date pentru Traian Băsescu, candidatul alianţei Dreptate şi Adevăr, de către cei care în mod tradiţional votau cu adversarii politici ai PNL, au contribuit decisiv la instaurarea actualei puteri politice.

Am afirmat-o răspicat în repetate rânduri: de Dan Ilie Morega m-a apropiat un crâmpei al prezentului şi mă desparte în totalitate trecutul şi viitorul. Din această perspectivă, pentru domnul Morega şi pentru mine, viitorul a început astăzi.

Conştiinţa mă împiedică să continui pe un drum care lasă să se creadă că reprezentantul PNL de Gorj în Parlamentul României are ochii semiînchişi şi urechile bine astupate. Convingerile politice personale, zilele de temniţă politică executate de unii din membrii familiei mele, mă împiedică să las o umbră de ambiguitate asupra rolului meu în menţinerea greşelii istorice a prezenţei lui Dan Ilie Morega în funcţia de preşedinte al PNL Gorj.

Întotdeauna am dat dovadă de moralitate şi intoleranţă faţă de compromisurile de orice fel. Când am acceptat să devin deputat de Gorj am avut toată încrederea în promisiunea provizoratului prezenţei domnului Morega în fruntea filialei Gorj.

Din nefericire, posibilităţile mele de a sluji interesele cetăţenilor prin promovarea unor proiecte de interes judeţean sunt drastic amputate fără munca de echipă ce implica o întreagă filială politică. Recunosc public că în pofida faptului că atât în PNL Gorj cât şi cu aliaţii din PD am putut purta un dialog civilizat şi constructiv cu absolut toţi cei cu care am interacţionat în vreun fel, colaborarea mea cu filiala condusă de preşedintele Dan Ilie Morega este absolut de neconceput.

Nu mă pot alătura celor care în slujba interesului personal au oricând, în orice împrejurare, pumnalul trădării scos din teacă pe trei sferturi sau celor care au în minciună, mistificare şi injustiţie un crez în viaţă.

Întotdeauna trebuie să recunoaştem public şi propriile greşeli, iar alegătorii vor aprecia acest lucru. Mai presus de toate, purtăm povara cuvântului dat, fără de care dezonorăm statutul de oameni politici.

O mare parte din responsabilitatea acestei situaţii revine vicepresedintelui PNL Dan Radu Ruşanu, mentorul şi creatorul filialei PNL Morega. În clipa în care s-a luat decizia desemnării mele drept candidat în Gorj, am sesizat o descumpănire pe care, în necunoştinţă de cauză nu am putut să o interpretez în mod corect. Politician abil şi matur, bun cunoscător al mecanismelor şi realităţilor interne de partid, domnia sa a intuit din prima clipă incompatibilitatea absolută dintre persoana mea şi cea a lui Dan Ilie Morega, însă opoziţia manifestată a fost mult prea puţin hotărâtă.

Pun punct acestui compromis şi aştept alături de cetăţenii judeţului Gorj ziua în care conducerea PNL va da un mesaj politic hotărât, definitoriu pentru ceea ce este şi va fi în viitor Partidul Naţional Liberal în Gorj.

Până la acel moment, îmi voi dedica activitatea proiectelor ce ţin de reformarea adecvată a sistemului sanitar şi voi încerca să răspund, în măsura posibilităţilor mele limitate, solicitărilor punctuale ale cetăţenilor care mi se vor adresa.

Notă: prezenta declaraţie a fost făcută în data de 6 iunie, însă din disfuncţionalităţi de natură subiectivă, pe care mi le asum, nu a putut fi inclusă în site-ul oficial al Camerei Deputatilor la acea dată şi, drept urmare, am reluat-o astăzi, 27 iunie 2006. Sorin Paveliu

Domnul Constantin Petrea:

Moţiunea de cenzură: din ciclul "Reverii politice recente"

Stimaţi colegi,

Stimaţi reprezentanţi ai mass media,

Joia trecută, PSD-ul, prin persoana d-lui deputat Tănăsescu, a prezentat textul moţiunii de cenzură, numită "Guvernul Tăriceanu: fapte şi minciuni". Ne-am aşteptat să avem de-a face cu un mesaj către guvern, către populaţie, către mass media, în ultimă instanţă, dar, surpriză, nu am găsit decât o convorbire a PSD-ului cu sine. Şi înainte de ziua de joi şi după, s-a vorbit despre inutilitatea acestei moţiuni. PRM-ul, cel care ar putea sprijini la vot această moţiune, s-a detaşat, prin persoana d-lui deputat Bolcaş, de iniţiativa PSD-ului găsind-o "arogantă şi lipsită de finalitate".

Dacă, în peisajul politic general, moţiunea este, într-adevăr, o flecăreală combinată cu anumite date statistice, în peisajul Partidului Social Democrat moţiunea este mai mult decât atât. Cele douăzeci şi opt de pagini ale textului sunt compuse din câteva afirmaţii şi negaţii, toate concepute drept critici la adresa guvernului. Numai că Guvernul este miezul ţintei. Restul acesteia îl formează puterea, în general.

PSD-ul visează să se întoarcă la guvernare într-un mod spectaculos: prin alegeri anticipate. Genul acesta de preluare a puterii, de întoarcere din "obligaţie faţă de interesul naţional" la guvernare, unde ceilalţi parcă nu dau deloc semne că ar şti ce să facă, reprezintă pentru PSD-ul de astăzi stimulentul cel mai puternic. Preşedintele PSD-ului, dl Mircea Geoană, încearcă de ceva vreme să îşi convingă colegii că e timpul să reintre în campanie electorală. Cum, probabil, cei mai mulţi dintre aceştia nu îl iau prea tare în serios, dl Geoană, asemeni lui Don Quijote, se arată cel dintâi încrezător în posibilitatea anticipatelor, doar-doar or începe şi ceilalţi să creadă. Aşadar, moţiunea are o finalitate clară: să îi trezească pe membrii PSD din somn şi să îi facă să viseze, de această dată, cu ochii deschişi...la anticipate. Amintesc faptul că, recent, partidele parlamentare europene au cerut tuturor forţelor politice din România "să îşi concentreze activităţile asupra împlinirii condiţiilor de aderare până la 1 ianuarie 2007 şi să îşi menţină angajamentul politic necesar pentru atingerea acestui obiectiv." Or, alegerile anticipate nici nu pot folosi integrării şi nici nu e cazul să le invocăm ca pe nişte paparude. În România s-a vorbit mult şi se va mai vorbi despre anticipate, dar anticipate în sine nu s-au petrecut până acum. "Grija" colegilor noştri de la PSD pentru anticipate se înscrie într-o lungă tradiţie a politicii rău-înţelese. În locul sprijinului pentru integrarea României în Uniunea Europeană, o brâncă, fie şi numai la nivelul declaraţiilor.

Domnul Petru Movilă:

În declaraţia mea de azi revin asupra unei probleme de mare importanţă pentru mediul de afaceri din România: trecerea Registrului comerţului de la Ministerul Justiţiei la Camerele de comerţ şi industrie.

Afirm răspicat încă de la început: atât Senatul cât şi Camera Deputaţilor au greşit atunci când au aprobat, prin lege, această trecere. Sunt două argumente principale care pot fi invocate în sprijinul afirmaţiilor mele: unul ţine de domeniul economico-administrativ, iar celălalt de cel juridic-constituţional.

În ceea ce priveşte primul argument: revenirea Registrului comerţului la Camerele de comerţ şi industrie judeţene va face mult mai greoaie şi dificilă eliberarea documentelor necesare înfiinţării unei firme sau societăţi comerciale. Şi aşa România a fost şi este sufocată de birocraţie şi această măsură va agrava şi mai mult boala veche a noastră. În plus, stabilirea taxelor aferente lăsată la latitudinea fiecărei Camere judeţene va da naştere la abuzuri şi la o serie întreagă de fapte conexe traficului de influenţă.

Ştiu că s-au adus multe argumente - cu ocazia dezbaterii proiectului de lege - în favoarea acestei măsuri dar, după părerea mea şi a colegilor mei din grupul parlamentar al PD, majoritatea lor sunt slabe, multe fiind chiar pseudoargumente. De aceea, peste toate acestea eu pun o întrebare care mie mi se pare fundamentală: dacă funcţionarea Registrului sub autoritatea Ministerului Justiţiei a mers şi merge bine de ce era nevoie să fie transferat la Camere?

Cu alte cuvinte, de ce să fie bine dacă poate fi rău? De ce să fie simplu dacă poate fi complicat?

În realitate, lucrurile nu sunt chiar simple, iar în spatele acestei iniţiative legislative se ascund interese economice şi financiare uşor de descifrat.

În ceea ce priveşte argumentul juridic-constituţional: legea la care m-am referit este din categoria celor organice, dar a fost votată după procedura comună legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Sătmarul - capitala moţilor.

Pentru două zile de Sânziene, Satu Mare a fost capitala moţilor, aici desfăşurându-se Reuniunea Naţională a Societăţii Cultural-Patriotice "Avram iancu". Duminică am participat şi eu personal la simpozionul, lansările de carte şi depuneri de coroane, spectacolul organizat care a reaprins flacăra iubirii de neam şi ţară.

Aşezaţi pe aceste locuri, venind din Munţii Apuseni, moţii au reprezentat pentru judeţ o flacără de nobleţe a ceea ce înseamnă a fi român. În judeţul Satu mare există mai multe sate întemeiate de moţi, acestea fiind sate frumoase, cu monumente istorice care aduc aminte de moşii şi strămoşii noştri. Dintre acestea pot să exemplific sate ca: Ianculeşti, Horea, Scărişoara Nouă, Marna, unde ori de câte ori m-am deplasat am găsit oameni primitori şi ospitalieri. Această societate a strâns toţi moţii pentru a încerca cultivarea şi răspândirea în rândul moţilor şi nu numai a ideilor şi cauzelor pentru care au luptat şi s-au jertfit moşii şi strămoşii noştri, precum şi pentru a contribui la o viaţă mai bună prin îmbunătăţirea vieţii economice, culturale şi sociale a moţilor. Acţiunile cultural-patriotice sunt menite să ţină în suflet nestinsă flacăra iubirii de neam şi de ţară.

Aceste manifestări au reamintit tuturor participanţilor faptul că sunt români. Concertul de muzică populară, emoţionantele cântece patriotice ale artiştilor au adus din partea publicului aplauze continue şi lacrimi de bucurie.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Ciopraga:

Legislaţia cu privire la legitima apărare - nevoie de schimbare?

Având în vedere circumstanţele împuşcării tânărului Constantin Rădulescu de către Alexandru Rădulescu, precum şi declanşarea de către acest caz a unui nou val de controverse legate de dreptul la legitimă apărare şi de utilizare a armelor mortale, în acest scop, fac apel către colegii deputaţi care se ocupă de probleme de specialitate să se sesizeze şi să evalueze necesitatea clarificării cadrului legislativ cu privire la legitima apărare.

Demersul se impune luând în considerare nivelul de infracţionalitate din România precum şi creşterea numărului persoanelor fizice care deţin arme, mai ales în condiţiile în care eventuale carenţe legislative continuă să fie invocate ca încurajând comiterea de abuzuri de către deţinătorii de arme. Faptul atrage desigur responsabilitatea asupra parlamentarilor, în primul rând.

În plus, populaţia se resimte din ce în ce mai expusă în faţa acestui pericol şi dezarmată în ceea ce priveşte şansele de a face dreptate. Prin urmare, rezultatele unei reevaluări a legislaţiei în domeniu ar trebui să pună capăt definitiv confuziilor şi controverselor legate de dreptul la legitimă apărare.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Emanuil Semcu:

Cine controlează, de fapt, România?

Stimaţi colegi, a apărut, în fine, tichia de mărgăritar care-i lipsea chelului.

Avem un scandal internaţional al şpăgii pentru fregate şi avem şi unul neaoş românesc al dosarelor de securitate, trântite, la momentul potrivit pe masa CNSAS, nu se ştie de către cine şi nu se ştie cum, dar intuim foarte bine de ce.

Cine este românul care a fost mituit cu milioane de lire sterline în cazul primului dintre ele şi unde se află acum banii?

Câte dosare secretizate în 2000 nu au fost încă desecretizate? Ale cui sunt acestea şi ce se mai aşteaptă pentru a fi scoase la iveală?

Mai are CNSAS, în acest moment, autoritatea morală să dea "certificate de bună-purtare", dacă afirmaţiile domnului avocat Sergiu Andon, şi anume că ştie că însuşi unul dintre membrii Consiliului a activat sub numele de cod Dominic, se vor dovedi reale?

Cât preţ mai putem pune pe bucata de hârtie emisă de această instituţie, pe care cu toţii (!!!) ne-am dorit-o un for al moralităţii, dacă cei care o semnează sunt ei înşişi manipulaţi şi unii dintre ei, iată, probabil chiar şantajabili?!

Stimaţi colegi,

Cred că este timpul să aflăm cine controlează, de fapt, România.

Nimeni nu ne dă dreptul să asistăm pasivi la ceea ce se întâmplă. Altminteri, vom pune în pericol credibilitatea tuturor instituţiilor statului.

La prima vedere, cheia răspunsului la multe dintre întrebările pe care le-am pus se află în mâna SRI... iar SRI se află sub controlul Parlamentului!

Ce mai aşteptăm?

Domnul Ionel Palăr:

Joaca de-a moţiunea.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Este din ce în ce mai evident faptul că, în Parlamentul României, noţiunea de "prioritate" capătă, pe zi ce trece, valenţe din ce în ce mai bizare. Mărturie a faptului că acest concept este greşit interpretat de opoziţie este tocmai alocarea unei bune bucăţi de timp a discutării, în Parlament, pe bani publici, a unor culegeri de texte pamfletare, nefundamentate şi neargumentate, numite, pentru convenţia comunicării - moţiuni. În total, două în această săptămână: una simplă şi una de cenzură. Prima, intitulată populist "Educaţia - victimă în lupta dintre PNL şi PD", vorbeşte despre "situaţia gravă în care se află sistemul de învăţământ după 500 de zile de la instalarea actualului Guvern". În primul rând, distinşii semnatari ai moţiunii ar fi trebuit să ia în considerare faptul că procedura în sine, de altfel democratică, pe care o presupune dezbaterea unei moţiuni, este în măsură să imobilizeze destul timp restul activităţilor care ar trebui desfăşurate, la acest moment, în plenul Camerei.

În al doilea rând, este penibil să arunci responsabilitatea pe umerii unei administraţii de doar 500 de zile, când cariile lor au ros sistemul ani la rând.

La rândul său, moţiunea de cenzură aduce conceptul de demagogie pe culmi nebănuite. "Guvernul Tăriceanu - Fapte şi Minciuni", o colecţie de infamii cu scop unic - tărăgănarea votării legilor care contează pentru România.

Din nou, priorităţile PSD nu sunt aceleaşi cu priorităţile unei Românii aflate în pragul aderării, cu doar câteva luni înaintea unui raport de ţară decisiv, care poate schimba soarta unei naţii întregi. Din nou, PSD întârzie lucrurile cu adevărat importante pentru a-şi urmări exclusiv propria agendă de interese.

Acestea fiind faptele momentului, ne întrebăm retoric dacă nu cumva, în condiţiile în care interesele de partid primează în faţa intereselor ţării, intenţia cea mai serioasă de a ne face temele la timp pentru aderare nu va fi sabotată, din nou, de eternul şi fascinantul PSD.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Oancea:

Moţiunea de cenzură a PSD, o simplă acţiune demagogică.

În ultimul timp, scena politică a României a fost foarte zbuciumată de jocuri de culise, lupte interne în interiorul partidelor şi tot felul de declaraţii inoportune. Pentru a amplifica şi mai mult conflictele deja existente, principalul partid de opoziţie, PSD-ul, a înaintat o moţiune de cenzură la adresa Guvernului, numită "Guvernul Tăriceanu: fapte şi minciuni".

Mâine va fi supusă la vot această moţiune care, cu siguranţă, nu are nici o şansă să treacă, fiind doar un demers demagogic al celor de la PSD. Prin documentul respectiv, ei doresc să sancţioneze aşa-zisul eşec al celor 500 de zile de guvernare. Stăm şi ne întrebăm retoric, bineînţeles, de ce nu au criticat şi propriul Guvern atunci când România avea de patru ori mai multe steguleţe roşii din partea Uniunii Europene decât la ora actuală? De ce nu s-au ridicat voci din partea PSD care să protesteze atunci când, sub pulpana lui Ion Iliescu şi a lui Adrian Năstase, s-au adunat timp de 16 ani campionii corupţiei care au jefuit ţara, lăsând-o în prag de colaps financiar?

Odată cu depunerea moţiunii de cenzură, PSD a început şi o acţiune amplă de mediatizare a acesteia. Atât în Timişoara cât şi în restul oraşelor din ţară, câteva sute de tineri îmbrăcaţi în roşu, ca în perioada comunistă, la festivităţile dedicate celor doi tovarăşi, au împărţit pe stradă fiţuici cu conţinutul moţiunii. Se vede că unii membri psdişti îşi aduc aminte cu nostalgie de vremurile de mult apuse şi încearcă să-i înveţe şi pe tinerii lor discipoli ce înseamnă propaganda.

Din toate aceste demersuri, PSD-ul nu vrea decât să câştige imagine, fără a avea un suport real care să le justifice acţiunea. Nici măcar eternul lor colaborator, PRM, nu are de gând să susţină moţiunea. Toată lumea este conştientă că o cădere a Guvernului şi declanşarea de alegeri anticipate ar fi sinucidere pentru România, în prag de integrare. De aceea, convingerea mea este că interesul naţional va prima în faţa intereselor meschine ale unora.

Vă mulţumesc.

Doamna Manuela Mitrea:

"Să oprim vărsarea de sânge românesc pentru cauze străine!"

20 iunie 2006, în jurul orei 3,00, la aproximativ 20 kilometri de Kandahar, firul vieţii unui militar român era întrerupt de un dispozitiv exploziv artizanal.

Încă un erou căzut la datorie!

Caporalul ionel Drăguşanu se alătura astfel celor 12 militari români căzuţi în misiuni internaţionale, departe de ţară şi de cei dragi.

În ultimii 15 ani, peste 4.000 de militari români au participat la misiuni internaţionale. Până anul acesta România pierduse militari doar în Afganistan, Bosnia-Hertzegovina, Kosovo, Angola şi Irak.

Peste 2000 de militari români sunt dislocaţi în prezent în diverse zone ale lumii. Cei mai mulţi se află în Afganistan unde, din 2002 au fost trimişi în două misiuni de luptă 900 de militari. În Irak se află 800 de soldaţi români, iar în Kosovo şi Bosnia-Hertzegovina, aproape 300.

Să privim rezultatele. Din ce în ce mai multe sicrie înfăşurate în tricolor aterizează pe pistele aeroporturilor româneşti.

Noi stăm aici, în fotolii comode, ei mor acolo. Noi privim la spectacolul media de parcă ne-am uita la filme, în timp ce familiile îndoliate îi plâng pe cei dragi. Nu uitaţi cugetarea latină: "Mamele urăsc războaiele".

Este adevărat că Parlamentul României a aprobat participarea ţării noastre cu militari în cadrul misiunilor internaţionale, este adevărat că fiecare militar plecat în misiune ştie că merge la război şi cunoaşte riscurile pe care şi le asumă însă nu mai putem accepta să curgă sânge românesc în războaie ce nu sunt ale noastre.

Stimaţi colegi,

Din ce în ce mai multe ţări îşi retrag trupele din zonele fierbinţi, noi ce facem? Stăm cu mâinile încrucişate şi aşteptăm noi scrie înfăşurate în tricolor?

Ca mamă, ca om şi ca parlamentar vă cer tuturor să oprim vărsarea de sânge românesc pentru cauze străine şi să-i chemăm acasă pe copiii, pe fraţii şi taţii noştri, aflaţi în misiuni în străinătate.

Domnul Dumitru Bentu:

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Metafora".

Haosul s-a instalat ca o fatalitate în structurile Guvernului, cangrenând deciziile şi sufocând relaţiile.

Alcătuit, practic, din 4 subguverne, actualul Executiv se îndreaptă inexorabil spre faliment.

Este şi cazul MAE care, de regulă, aparţine segmentului de elită ministerială, el concentrând şi valori umane şi experienţe notorii într-un ansamblu funcţional de mare rezonanţă în evoluţia raporturilor României cu alt state.

Din păcate, prestaţia tânărului titular al diplomaţiei româneşti nu reuşeşte să depăşească nivelul modest (eufemistic vorbind), al ocupanţilor paralegitimi din Palatul Victoria.

Abordând ca element definitoriu metafora, ministrul Răzvan Ungureanu apare doar ca un epigon al preşedintelui, cu numeroase lecturi tehnice la activ, dar cu scheletice achiziţii în domeniul politicii externe. Inhibat şi tributar unor "exerciţii impuse", gestionează tot mai ineficient un domeniu pe care părea că-l accesează ca profesionist.

Nu reluăm gafele diplomatice, fie ele şi de limbaj, ci exemplificăm cu un stupefiant episod petrecut la data de 13 iunie 2006 în cadrul Cmisiei pentru politică externă a Camerei Deputaţilor.

Atunci s-a prezentat din partea MAE pentru a susţine un proiect de lege care prevedea finanţarea unor proiecte legate de românii din afara graniţelor domnul subsecretar de stat Dan Dungaciu. Numai că domnia sa fusese eliberat din funcţia respectivă încă din data de 8 iunie, aşa cum specifica numărul 499 al Monitorul Oficial. Decizia era dată din 5 iunie şi era semnată de premierul Tăriceanu şi şeful cancelariei acestuia, Aleodor Frâncu.

Consternat la aflarea demiterii, domnul Dungaciu, care fusese numit în funcţie pe data de 11 mai a.c., nu putea oferi nici o explicaţie vis-à-vis de motivele unei astfel de decizii. Aceeaşi buimăceală a probat-o şi superiorul imediat ierarhic, secretar de stat pentru relaţia cu românii de pretutindeni, Mihai Gheorghiu. Cât despre MAE, consilierul pentru comunicare, Corina Vinţan, părea căzută de pe un asteroid atunci când a fost ruagă să comenteze incredibila situaţie.

În acest context, ni se pare hilar şi neavenit să mai întrebăm ce crede ministrul Ungureanu despre întâmplările din ministerul său, ca să nu-l punem în dificultate cu ce se întâmplă cu politica externă românească coordonată de domnia sa.

E timpul să înţeleagă faptul că acest domeniu nu poate fi condus, dincolo de eleganţă şi distincţie, fără rigoare, pragmatism şi eficienţă. Metafora favorită trebuie să redevină competenţa.

Vă mulţumesc.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

«"Roşii" contra "portocalii" - războiul politic s-a mutat în stradă»

Săptămâna trecută, PSD-ul, în dorinţa disperată de a mai creşte puţin în sondaje şi a nu fi destinat unei uitări, perfect meritate, din partea electoratului, a prezentat în faţa noastră o moţiune de cenzură intitulată demagogic: "Guvernul Tăriceanu-fapte şi minciuni " Mare greşeală tactică, momentul ales fiind doar la câteva zile după discursul şefului statului în faţa Parlamentului, şi, în plus, conţinutul textului nefiind altceva decât o reiterare a unor fragmente din alte moţiuni propuse de PSD în trecut şi respinse. Pe scurt, o moţiune de paradă, social democraţii nedorind, în fond, altceva decât să-şi facă amintită prezenţa în viaţa politică şi să-şi justifice statutul de partid de opoziţie.

Impactul scontat a fost nul, conţinutul mesajului, atât de diluat şi lipsit de credibilitate încât până şi aliatul social democraţilor, Partidul România Mare, a anunţat că nu va vota moţiunea sub forma prezentată de PSD. Lipsa de realism politic p.s.d.-istă nu cunoaşte margini, atingând limitele penibilului prin declaraţia preşedintelui PSD, Mircea Geoană, care cerea nici mai mult nici mai puţin decât "demolarea actualei puteri" şi "dispariţia coaliţiei D.A. din viaţa politică". Demagocic şi nefundamentat cu fapte, discursul a înfierbântat minţile membrilor PSD, astfel că în acest week-end am asistat în întreaga ţară la marşuri şi manifestaţii ale tricourilor roşii. Într-o atomosferă populistă, tipic social democraţilor, s-au împărţit broşuri şi s-a jurat luptă veşnică contra actualei guvernări, fondurile pentru mici şi bere fiind, din păcate, epuizate de 1 Mai.

Să fim realişti. Nu puteam să afirmăm că nu există probleme, mai ales în Sănătate şi Agricultură, dar este inadmisibil ca aceste critici să vină din partea unui partid care nu s-a implicat cu nimic în aceste domenii în perioada când a fost la guvernare. Aceasta este o nouă dovadă de politicianism ieftin şi demagogie populistă, tipică pentru PSD, atât cât a fost la guvernare, cât şi acum, în opoziţie.

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică privind imaginea României ca viitor stat membru al Uniunii Europene sau Cum se vede România din Europa?

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta o problemă ce este lăsată, din păcate, undeva la marginea preocupărilor guvernanţilor români.

Poate mulţi dintre dumneavoastră veţi spune că este o problemă minoră şi artificial creată.

Eu am să dovedesc contrariul, vorbindu-vă despre brandul de ţară al României.

Brandul de ţară se înfăţişează a fi, astăzi, unul dintre cele mai importante instrumente - un bun public - pentru promovarea avantajului competitiv în comunitatea globală. De aceea, susţinerea imaginii, identităţii ţării este o responsabilitate firească, dar şi primordială a guvernanţilor unei ţări, după cum formularea unei strategii de promovare a imaginii de ţară, a brandului naţional este nu doar obligaţia guvernului, dar şi un criteriu de evaluare a priceperii lui de a servi interesul general al ţării. Implicarea şi asumarea acestui capitol de diplomaţie publică de către guvern şi de către instituţiile statului arată cât de ancorate sunt acestea în evoluţiile vremii noastre, cât de racordaţi suntem noi, românii, la ritmurile şi caracteristicile secolului XXI.

Pentru toate ţările civilizate, moderne şi îndreptate către viitor, această problemă - a imaginii pe plan extern a ţării - este una de o importanţă majoră, tratată cu deosebită atenţie şi la a cărei formare contribuie toate forţele politice şi administrative responsabile. În România însă, aceasta este o problemă ce suscită un interes absolut minor al autorităţilor publice cu abilităţi şi competenţe în acest domeniu (vezi Agenţia pentru Strategii Guvernamentale care, mai nou, se ocupă de imaginea primului - ministru, şi nu a ţării), fiind tratată cu o atitudine ce îmi aminteşte de o veche glumă (ori, mai bine spus, zicală născocită parcă de Păcală) pe care speram să n-o mai găsim oglindită în realitatea românească cotidiană - şi anume: Ce poţi face astăzi, lasă pe mâine, că poate (poimâine) nu mai trebuie!

Stimaţi colegi,

Nu este oare firesc ca, în virtutea viitorului nostru ca stat membru al unei organizaţii internaţionale cu 27 de membri, fiecare cu o identitate foarte puternică, şi majoritatea foarte puternic exprimată, să avem deja măcar creionată o imagine de ţară după care să fim identificaţi în Uniunea Europeană? Oare nu va fi cel puţin ruşinos, ca să nu spunem aproape penibil, să ne prezentăm la balul de bun-venit al Europei ca nişte participanţi cărora, sub nici o formă, nimeni nu le va reţine numele sau figura?

Suntem la numai şase luni până când, dacă ar fi numai la latitudinea Europei, vom deveni membru cu drepturi depline ai Uniunii Europene. Este deja târziu pentru un astfel de demers, poate este prea târziu! Încă mai aşteptăm propunerea unui brand serios pentru România, cu care să putem concura cu succes, alături de bunul-gust al italian, eticheta impecabilă a Marii Britanii, profesionalismul, performanţa şi puterea de muncă ale Germaniei etc!

Domnul Marius Rogin:

"65 de ani de la începutul luptelor pentru eliberarea Basarabiei"

La sfârşitul lunii iunie 1940, România a fost nevoită să cedeze fără lupte pământurile dintre Prut şi Nistru, adică teritoriul Basarabiei. În ultima decadă a lunii iunie 1940, între ministrul sovietic al afacerilor externe, V. M. Molotov, şi ministrul afacerilor externe german, von Ribbentrop, s-au desfăşurat tratative privind "problema Basarabiei". În cursul zilei de 26 iunie 1940, cei doi miniştri de externe s-au pus de acord asupra ocupării de către URSS a Basarabiei şi parţii de nord a Bucovinei.

În notele sale zilnice, regele Carol al II-lea consemnează: "Consiliul de Coroană are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat. Toţi cei care făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 din cei 26 prezenţi au fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu. Toţi ceilalţi, cu oarecare nuanţă, au fost pentru acceptarea ultimatumului".

Potrivit Anuarului Statistic al României din 1940, după acceptarea ultimatumului au intrat în componenţa URSS: 44 500 km" şi o populaţie de 3 200 000 de locuitori din Basarabia şi 6 000 km", cu o populaţie de 500 000 de locuitori, din Bucovina de Nord, la care se adaugă ţinutul Herţa. În total au fost răpite României 50 762 km" şi 3 915 000 locuitori, marea majoritate fiind români.

A urmat apoi exodul intelectualităţii, transformarea ţăranilor basarabeni în sclavi sovietici şi exploatarea acestora, iar la 13 iunie 1941, primul val al deportărilor în Siberia; exterminarea prin împuşcare şi întemniţare a fruntaşilor basarabeni, nimicirea lor masivă prin foametea organizată, deportările în gulag-urile staliniste, mobilizările la construcţiile de şoc ale comunismului şi înstrăinarea lor de băştinaşi pe orice cale. Consecinţa dezastruoasă a acestei politici nocive este înstrăinarea unei părţi considerabile a băştinaşilor de izvoarele şi rădăcinile lor româneşti, crearea iluziei că românii, fraţii lor de sânge şi de suferinţă, le sunt duşmani de moarte, iar cotropitorii, jefuitorii şi înrobitorii ruso-ucraineni le sunt "eliberatori şi îngeri de pază".

A urmat o continuitate de jafuri şi pustiiri nu mai puţin impresionante. În timp de 6 zile, 28 iunie-3 iulie 1940, a fost capturată toată tehnica de la căile ferate române din Basarabia. Din primele zile CFR-iştii români basarabeni (peste 2 000 de lucrători) au fost arestaţi, judecaţi şi duşi în Siberia. În locul lor au fost duşi colonişti lucrători ai căilor ferate din URSS. Pământul a fost naţionalizat şi a început colectivizarea forţată, transformarea ţăranilor basarabeni în sclavi şi exploatarea acestora.

Din fiecare judeţ al Basarabiei s-au transportat în Rusia câte 60 000 de oi, 20 000 de cai, 6 500 bovine; oraşele Chişinău, Orhei, Bălţi, Soroca, Floreşti, Tighina, Cahul, Cetatea Albă, Izmail au fost arse şi distruse prin dinamitare.

Încerc astăzi să nu aduc învinuiri nimănui, ci doar să prezint câteva dintre gravele lucruri ce s-au petrecut asupra unui important teritoriu românesc. Las ca cea care va trebui să judece toate aceste fapte să fie istoria.

În marea conflagraţie mondială din 1939-1945, România n-a fost aliat nici al Germaniei fasciste, nici al Rusiei comuniste, ambii agresori i-au fost duşmani, pentru că i-au răpit imense teritorii în 1940-1941. România a dus un război drept, de eliberare naţională şi restabilire a integrităţii sale teritoriale. Tributul României pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei a fost de 93 232 morţi, 327 298 răniţi, 332 343 prizonieri.

Dacă ar fi să ne luăm după istoria oficială, Basarabia nu a fost eliberată de români în 1941. Tot după istoria oficială, Basarabia nici nu mai există, ea a fost înlocuită cu o republică artificială, în care câţiva mafioţi comunişti se joacă de-a statul.

Cineva spunea însă cândva, şi pe bună dreptate, că "în vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul e un act revoluţionar" şi totuşi adevărul are propriile lui metode prin care iese la suprafaţă, indiferent câte piedici i se pun în cale.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Declaraţia politică de azi am intitulat-o: "Semnal de alarmă pentru învăţământul în limba maternă". Am numit-o astfel pentru că este ceasul al 12 - lea când mai putem face ceva pentru una dintre cele mai vechi şi mai importante tradiţii ale minorităţilor naţionale în ţara noastră.

Prin anii `70, `80, sârbii din România, slovacii, maghiarii, germanii, ucrainenii şi alţii au sărbătorit 250, 275 sau 300 de ani de învăţământ organizat pe teritoriul României. Acest învăţământ în limba maternă a stat şi este la baza culturii fiecărei minorităţi naţionale. Numai comunitatea sârbă din România a avut între cele două războaie mondiale aproape 10.000 de elevi cuprinşi în învăţământul în limba maternă. După al doilea război mondial, în România au funcţionat peste 50 de şcoli (majoritatea cu clasele I - VIII) cu predare în limba sârbă. Chiar şi regimul Gh. Gh. Dej a respectat, în mare parte, această tradiţie a minorităţilor naţionale. Apoi a venit epoca de aur a lui Ceauşescu, cu omogenizarea societăţii socialiste. Regimul Ceauşescu ne-a omogenizat atât de profund şi atât de cuprinzător, încât din 50 de şcoli, comunitatea sârbă a rămas cu numai 2 şcoli cu clasele I - VIII şi cu 13 şcoli cu clasele I - IV, unde funcţionează un singur învăţător. Astăzi avem în jur de 400 de elevi (numai !) cuprinşi în învăţământul cu predare în limba maternă sârbă, în comparaţie cu cei aproape 10.000 de elevi din perioada dintre cele două războaie mondiale.

Deşi liberi, trăind într-o societate democrată, în plin proces de integrare în structurile europene, minorităţilor naţionale li se întâmplă un paradox: suntem pe cale să pierdem şi ultimele şcoli cu predare în limba maternă.

Birocraţia oarbă, legile neclare, care lasă loc interpretărilor, de multe ori şi reaua-credinţă a unor reprezentanţi ai instituţiilor, cel mai blând spus iresponsabili, ne-au adus în pragul disperării. Am încercat cu ceva timp în urmă, sprijinit de colegi minoritari, să introduc 2 - 3 completări în Legea învăţământului. Ele, în conceptul nostru, al meu, în calitate de iniţiator, şi al colegilor din G.P.M.N., în calitate de susţinători, ar fi trebuit să clarifice anumite aspecte şi situaţii cu efective de elevi sub numărul minim de 7 elevi, necesar funcţionării unei şcoli sau a unei clase.

Propunerea legislativă, din păcate, nu a fost acceptată. Nu am şiut să râdem sau să plângem când reprezentantul Guvernului ne-a propus în Senat, camera decizională, să trecem la învăţământul simultan, cu doi învăţători. A uitat reprezentantul Guvernului, sau nici nu a ştiut, că de mult şcolile minorităţilor naţionale, cu predare în limba maternă, funcţionează, cu câteva excepţii, numai cu un învăţător (!).

S-a încheiat anul şcolar, urmează pentru elevi şi dascăli o binemeritată vacanţă. Pentru părinţi nu, ei de acum tremură, ce se va întâmpla la toamnă, cum şi pe cine vor ruga şi în faţa cui se vor milogi din nou ca drepturile lor şi ale copiilor lor să fie respectate.

Din aceste motive, triste şi tragice, mi-am intitulat declaraţia "Semnal de alarmă pentru învăţământul în limba maternă".

Supunând atenţiei Camerei Deputaţilor această declaraţie, rugămintea noastră, a G.P.M.N., este ca în limitele posibilităţii, Parlamentul României să o transmită Cancelariei Primului-Ministru şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Este ceasul al 12 - lea ca Guvernul să ne înţeleagă şi să ne ajute în căutarea şi găsirea unei soluţii care va permite măcar conservarea unei tradiţii de care în cea mai mare măsură depinde păstrarea culturii, spiritualităţii şi identităţii noastre naţionale în România, ţară ai cărei cetăţeni loiali suntem şi pe care cu toţii o vedem integrată în Europa, cu tot cu tradiţii multiculturale şi diversitatea etnică.

Pentru o cât mai corectă informare a opiniei publice, atunci când o instituţie va încerca să dea anumite explicaţii şi date despre şcolile şi liceele minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară, să folosească date reale, reactualizate şi să nu uite, aceste unităţi şcolare funcţionează numai în situaţii speciale, având aproape toate efective de elevi sub numărul minim necesar, în cele mai multe cazuri ducând şi lipsă de manuale în limba maternă.

Iar cei 18 parlamentari ai minorităţilor naţionale din România încercăm, oferind sprijinul parlamentar Guvernului, să ne aducem contribuţia modestă la procesul de integrare a ţării noastre.

Domnul Constantin Tămagă:

A vorbi astăzi, în ţara noastră, despre organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, când ne-am întors la plugul tras de boi iar pădurea este jefuită "ca-n codru", mi se pare un non-sens sau, mai degrabă, vorbim să ne aflăm în treabă. Cât de utilă ar putea să fie cercetarea ştiinţifică în aceste sectoare, când "agricultura noastră este una dintre cele mai rămase în urmă, sfidând competitivitatea României în general", aşa cum, pe bună dreptate, remarca preşedintele Traian Băsescu în recentul discurs ţinut în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului. Şi tot domnia sa adăuga că "agricultura nu funcţionează din 2004".

Eu sunt, însă, de altă părere, şi susţin că un asemenea sector, deosebit de important pentru noi, nu mai funcţionează de prin decembrie 1991, când marile suprafeţe de teren ale cooperativelor agricole au fost fărâmiţate în milioane de parcele, când grajdurile, saivanele, fermele de animale şi de păsări au căzut sub lovituri de topor, ca mai apoi, în baza "pariului cu agricultura" să se realizeze distrugerea programată a tractoarelor şi celorlalte maşini agricole, precum şi a sistemelor de irigaţii. Din păcate, dezastrul nu s-a oprit aici. El s-a extins şi în domeniul cercetării agricole şi silvice.

Nu sunt, nici pe departe, un nostalgic al comunismului, pe care l-am dezavuat dintotdeauna. Dar nu-mi explic câteva lucruri. Cum a putut un sistem totalitarist să scoată agricultura din stadiul ei medieval, în care se afla în perioada interbelică, şi din situaţia jalnică din anii de după război şi s-o apropie de agricultura ţărilor occidentale? Este, de asemenea, greu de înţeles cum au ajuns comuniştii la concluzia de a-l aşeza în fotoliul de ministru al agriculturii pe marele savant Gheorghe Ionescu Şişeşti, debarcându-l din această funcţie pe Romulus Zăran, fostul vizitiu al lui Petru Groza.

Mi se pare de-a dreptul paradoxal ca un individ fără prea multă glagorie, ca Ceauşescu, pe care nimeni nu l-a văzut vreodată cu sapa-n mână, pe câmp, să doteze agricultura cu sute de mii de tractoare şi alte maşini, să creeze o industrie de îngrăşăminte chimice, să construiască sisteme moderne pentru irigarea a 3-4 milioane de hectare, să organizeze o puternică bază de cercetare în domeniul agriculturii şi silviculturii, numărând zeci şi zeci de institute şi staţiuni de cercetare pentru cultura cerealelor, a cartofilor, sfeclei de zahăr, pentru legumicultură, pomicultură şi viticultură, precum şi pentru zootehnie care, pe lângă dotările moderne, dispuneau de întinse câmpuri experimentale.

Regimul comunist, care în primul deceniu de existenţă avea o spaimă teribilă când auzea vorbindu-se de informatică, ajunsese în ultimii săi ani să dea amploare cercetărilor în domeniul geneticii şi al altor biotehnologii, înţelegând că, în zilele noastre, o bună parte din agricultură se face în laborator, şi nu pe câmp. Ca atare, au fost creaţi numeroşi hibrizi de grâu, porumb, floarea-soarelui şi legume, care s-au dovedit de câteva ori mai productivi decât soiurile autohtone sau străine cultivate până atunci.

Dar cine mai vorbeşte, astăzi, de redutabilul institut de la Fundulea sau de celelalte, care deveniseră cunoscute şi peste hotare? Cine să mai vorbească de aşa ceva când de cercetarea ştiinţifică s-a ales praful? După cum preciza domnul Valeriu Tabără, vicepreşedinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a Camerei Deputaţilor şi fost ministru al agriculturii, ca urmare a retrocedărilor îndreptăţite ori nu, suprafaţa de teren de care dispuneau institutele de cercetare s-a redus la mai puţin de jumătate.

Este greu de crezut că prin înlesnirile prevăzute în proiectul de lege pe care-l dezbatem, referitor la scutirea de la plata obligaţiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr.147/2004, cercetarea ştiinţifică în agricultură şi silvicultură va fi repusă pe linia de plutire, ba, mai mult, viitorul act normativ prevede ca unităţile de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi cele ale Academiei de Ştiinţe Agricole să funcţioneze ca instituţii publice cu finanţare din venituri proprii. Cred că toate aceste unităţi de cercetare, din domenii atât de importante, ar trebui sprijinite financiar de stat încă un deceniu, pentru a se consolida din toate punctele de vedere.

Domnul Ioan Ţundrea:

Obiectul declaraţiei politice: despre cumpărarea voturilor -Invitaţie adresată Transparency International Romania.

Apreciind în mod deosebit activitatea desfăşurată în aceşti ani de catre IT şi studiind Raportul naţional asupra corupţiei, în care faceţi referire la modalităţile de cumpărare a voturilor, vă adresez rugamintea de a efectua un studiu de caz despre acest aspect, la alegerile parţiale care vor avea loc în 2 iulie a.c

Diversitatea şi persuasivitatea mijloacelor de sensibilizare a alegătorilor au căpătat o deosebită amploare în judeţul Caraş Severin.

În acest judeţ monoindustrial, în care şomajul depăşeşte 18%, practica mitei electorale a devenit un mijloc uzitat frecvent de către candidaţii pentru consiliile locale.

În numele Grupului conservator vă exprim gratitudinea pentru demersurile transparente şi obiective pe care am speranţa că le veţi întreprinde.

Domnul Constantin Tămagă:

La concurenţă sau poate la unison cu sutele de mii de elevi care se luptă în aceste zile, copleşiţi de emoţii, cu testele naţionale şi bacalaureatul, la fel de îngrijoraţi ca toţi părinţii care se roagă zi şi noapte să-şi vadă odraslele izbăvite de calvarul şcolii, iată că şi noi ne ne-am confruntat în Parlament, pe marginea aceluiaşi subiect insolubil - situaţia grea în care a ajuns învăţământul românesc la capătul celor 500 de zile de putere portocalie.

S-a spus, în diverse împrejurări, de la această tribună, că anul şcolar 2005-2006 a fost unul sumbru şi cred că aprecierea n-a fost deloc gratuită. Deschis sub semnul veşnicului scandal în jurul şcolilor nereparate la timp sau al lipsei de locuri în căminele studenţeşti, perturbat apoi de inundaţiile din toamnă, de gerurile cumplite de astă iarnă, de epidemia de rujeolă, de greva îndelungată a cadrelor didactice şi de noile valuri de inundaţii şi gripă aviară, anul şcolar la care ne referim stă să se încheie sub semnul haosului şi al tărăboiului iscat în cadrul ministerului, în legătură cu modul iresponsabil de difuzare a subiectelor pregătite de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare pentru testarea absolvenţilor clasei a a VIII-a.

Judecând prin prisma acestor nefaste realităţi, ne-am putea desigur întreba: oare câte săptămâni ori câte luni au stat elevii în bănci, în acest an şcolar marcat de atâtea calamităţi naturale, dar mai ales politice? Şi ce cunoştinţe au acumulat ei în această perioadă de şcoală gâtuită, de vreme ce, în multe şcoli, rezultatele testelor sunt de-a dreptul alarmante.

În campania electorală, candidaţii Alianţei D.A. se angajau să facă din învăţământ o problemă prioritară, alocând acestui sector 6% din PIB. Totul n-a fost însă decât o promisiune demagogică, pentru a dobândi voturile profesorilor. În realitate, şcoala n-a primit decât 4%. Însuşi preşedintele Băsescu se întreba, în recentul discurs rostit în Parlament, de ce manifestă Guvernul reticenţă în a aloca măcar 5% din PIB pentru educaţie. Mai mult, între actualul ministru al educaţiei şi cercetării, democratul Mihail Hărdău, şi premierul liberal Călin Popescu-Tăriceanu s-a declanşat o dispută publică menită să pună şi mai mult în evidenţă degringolada care domneşte în învăţământ. În timp ce ministrul îl acuză pe premier că nu-i pune la dispoziţie fondurile necesare pentru realizarea angajamentelor asumate în cadrul dialogului cu sindicatele, primul-ministru îl învinuieşte pe subalternul său că nu ştie să cheltuiască banii primiţi. De fapt, subfinanţarea l-a alungat pe predecesorul domnului Hărdău din fotoliul ministerial.

Maniera politică a actualei puteri, lipsită de orice responsabilitate pentru soarta învăţământului şi, în ultimă instanţă, pentru viitorul acestei ţări, a determinat Grupul Parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor să depună moţiunea intitulată "Educaţia - victimă în lupta dintre PNL şi PD". Rezultatele discordiei interminabile din cadrul Alianţei D.A. se răsfrâng, aşadar, şi asupra învăţământului, care alunecă tot mai vizibil, de la an la an, pe toboganul degringoladei.

Învăţământul românesc, pentru care au lucrat cu tot sufletul strălucite minţi ca: Gheorghe Asachi, Gheorghe Lazăr, Spiru Haret şi atâţia alţi mari dascăli, a ajuns astăzi să-i batjocorească pe profesori, condamnându-i să trăiască permanent sub semnul unor mari privaţiuni, iar pe mulţi copii şi tineri, mai cu seamă din mediul rural, să-i ţină departe de binefacerile şcolii. Dacă ar fi să conturăm un tablou al învăţământului din zilele noastre, am spune că în România elevii învaţă cu bodyguarzii la poartă, că drogurile, tutunul şi scandalurile fac deliciile recreaţiilor, că şcolarii îşi agresează dascălii, că procentul tinerilor merituoşi este de la an la an mai scăzut, că abandonul şcolar înfloreşte, iar analfabetismul reînvie lent, dar sigur. Şi toate acestea pentru că prioritatea actualei coaliţii, în materie de învăţământ, este aceea de a transforma şcoala într-o cenuşăreasă.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

26 iunie. O zi cu o semnificaţie deosebită. Ziua drapelului naţional, sărbătoare instituită prin lege în anul 1998, reprezintă un eveniment a cărui simbolistică este extrem de complexă.

Drapelul nu este o bucată de stofă frumos decorată, ci întruchiparea unei naţiuni; şi într-adevăr, o naţiune este definită de către drapel în aceeaşi măsură în care drapelul este definit de naţiune.

Istoria steagului tricolor la români, format din culorile roşu, galben şi albastru, are o bibliografie foarte bogată, în care argumentele mitologice, afective şi cele documentare se împletesc într-un traseu care nu este uşor de luminat şi clarificat.

Roşu, galben şi albastru, culori ce pot fi identificate pe steaguri autohtone încă din vremea domnitorilor Ştefan cel Mare ori Mihai Viteazul, însă regăsite în mod oficial pe un drapel românesc, dispuse orizontal abia în 1859, în vremea lui Alexandru Ioan Cuza, semnifică lupta de veacuri a poporului român pentru unitate şi independenţă.

Roşu - Simbolul măririi, îndrăznelii şi singurătăţii în măreţie şi decizie; totodată roşul este culoarea princiară prin excelenţă.

Galben - simbolul forţei, bogăţiei şi purităţii, al puterii de regenerare a omului şi a naturii.

Albastru - reprezintă cerul şi aerul, simbolizând buna-credinţă şi principiul vieţii ca dar divin.

Se desprinde, astfel, tripla reprezentare a tricolorului românesc: cerul, pământul şi omul.

Domnul Florin Iordache:

"Comuna Milcov din judeţul Olt lasată de autorităţi pe mâna nimănui"

Ştim cu toţii că în actuala guvernare s-a abătut blestemul asupra României. Toată ţara a fost sub ape, iar cei nepăstuiţi de soartă au fost tot oamenii nevoiaşi care au avut ghinionul de a se naşte în mediul rural, dar mai ales de a-şi lasă destinele în mâinile unei guvernări incapabile să facă faţă unor situaţii de criză.

Pentru a exemplifica aceste afirmaţii vreau să vă fac cunoscută situaţia actuală din comuna Milcov - judeţul Olt, unde pârâul Urlătoarea s-a revărsat, reuşind să provoace pagube materiale estimate la peste două miliarde lei.

Întrebarea care stă pe buzele tuturor locuitorilor acelei zone este aceea de a şti cine răspunde pentru toate pagubele pricinuite din culpa autorităţilor iresponsabile. Cred că nu trebuie să fim foarte inteligenţi pentru a anticipa răspunsul. Bineînţeles că tot contribuabilii sunt cei care plătesc greşelile şi incompetenţa conducerii din aceste domenii. Ceea ce nu poate fi trecut cu vederea şi putem spune că depăşeşte orice limită a aşteptărilor este faptul că Direcţia Ape Olt şi Direcţia Mediului au acordat avize favorabile de funcţionare unui număr de trei societăţi private - Pirelli, Cord şi Tyres, care au ca principală activitate sau chiar ca obiect de activitate deversarea apelor reziduale de pe o suprafaţă de 27 ha direct în pârâul Urlătoarea.

Nu este greu de anticipat nici faptul că toate aceste revărsări vor transforma comuna Milcov în locul de bătălie aflat permanent sub ameninţarea inundaţilor care au produs şi cu siguranţă că vor mai produce pagube, în cazul în care situaţia va scăpa din nou de sub control, iar autorităţile vor invoca motivul luării lor prin surprindere, ca de fiecare dată.

Intrigant, şi în acelaşi timp şocant, este faptul că, aşa cum ne aşteptam, Guvernul României a dispus alocarea de fonduri de la buget, din banii contribuabililor, pentru refacerea cursului pârâului Urlătoarea! Asta este culmea ironiei - să ţi se producă o pagubă însemnată şi tot tu să fii cel care o despăgubeşti şi o îndrepţi. Aşa ceva nu se poate întâmpla decât în România anului 2006!

Dacă aşa stau lucrurile în realitate, nu trebuie să ne mai mire faptul că drepturile actualei puteri sunt mereu deasupra drepturilor cetăţenilor umili ai acestei ţări.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică intitulată "Moţiunea cocorului trandafirat"

Conducerea PNL Constanţa a realizat o analiză a textului moţiunii de cenzură depuse de PSD, parcurgâng cu condescendenţă cele 28 de pagini care definesc mai puţin situaţia gravă pe care o acuză autorii şi mai mult criza de identitate prin care trece partidul lor.

Analiza a relevat un text foarte lung, ce trădează o evidentă tendinţă la grafomanie, precum şi năravul de a transforma cantitatea într-o nouă calitate. Stilul marcat de o gramatică bolnăvicioasă, un partizanat de ocol silvic, precum şi abordarea politică şi filosofică de precupeaţă nu ne-a surprins, ci dimpotrivă, ne-a confirmat că documentul respectiv este editat de PSD. Faptul este confirmat şi de dramatismul situaţiei descrise, întrucât PSD ştie foarte bine în ce situaţie a lăsat ţara atunci când a fost debarcat de la guvernare. Ceea ce PSD se face că nu observă - şi nimeni nu este mai chior decât acela care nu vrea să vadă - este că lucrurile s-au schimbat între timp.. Dar nu putem avea pretenţia ca PSD să mai aibă timp pentru realitate, când este preocupat cu fuga de trecut.

În timp ce ţara a trecut şi trece prin încercări fără precedent, în guvernarea p.s.d.istă (datorii istorice ale unor instituţii, redresarea managerială a altora aduse în sapă de lemn, gripa aviară, inundaţii repetate, reformarea sănătăţii, a justiţiei ş.a.) depăşindu-le, e adevărat, cu eforturi majore, liderii PSD, probabil din plictiseală, au purces la schimbarea siglei. Evident, în grija lor pentru problemele cetăţenilor au considerat că acest lucru este de maximă urgenţă.

Astfel, din albastră, ca situaţia guvernării lor, psd-iştii au schimbat culoarea siglei în roşu aprins, ca să arate apropierea partidului de stânga, de muncitori, de cei năpăstuiţi, în numele cărora cât au guvernat şi-au umplut Zambaccianu' de picturi şi obiecte de lux.

În spiritul moţiunii, reiese că sub guvernarea PSD muncitorii şi-au construit case, au mâncat caviar şi şi-au cumpărat din obor picturi celebre în fiecare duminică, iar ţăranul român ieşea în fiecare week-end la vânătoare de mistreţi, privind cu sictir social-democrat la problemele integrării europene.

Chiar şi acum PSD continuă să se împotrivească în Parlament implementării măsurilor care ar permite poporului român să vadă o viaţă mai bună, afirmând cu neruşinare că o face în numele alegătorilor.

Considerăm, în consecinţă, că textul moţiunii, golit de frazeologia politicianistă, nu arată realitatea decât sub un singur aspect - acela că PSD doreşte cu ardoare să se întoarcă la guvernare. Motivul sau pretextul contează mai puţin. Toate instituţiile descoperă nereguli şi încălcări ae legii care dovedesc dispreţul PSD faţă de banul public, iar PSD se vaită înlăcrimat de epurare politică sau chiar mai concret, se plânge de soarta oamenilor bolnavi, dar a trimis la Curtea Constituţională pachetul legislativ din sănătate pentru a întârzia măsurile de înbunătăţire a situaţiei pe care a fost incapabil să o gestioneze.

PSD ne-a lăsat contracte împovărătoare, prin care românii plătesc gazul, lumina şi mâncarea mai scump decât germanii, iar acum are tupeul să ne spună că viaţa este scumpă. Ne bucurăm că au constatat că în România se trăieşte greu; când erau la guvernare nu erau aşa tranşanţi şi sinceri. Acum trecutul şi vechile sigle trebuie uitate, ca să-i putem lua de proaspeţi. Iată, PSD este un partid nou, cu siglă nouă, dar uită proverbul românesc cu lupul şi năravul.

Se vede treaba că PSD a intrat în etapa ornitologică a evoluţie politice, deoarece şi-a populat sigla cu cocori. Alegerea ni se pare bună, pentru că şi membrii PSD vin când este bine şi cald şi emigrează după ce lasă în urmă frig şi săracie. Sub aceste coordonate, putem afirma că textul moţiunii de cenzură depuse de PSD este reprezentat de 28 de pagini de găinaţ de cocor.

Flerul şi abilitatea politică ale domnului Geoană transpar subtil atât din textul mai sus menţionat, cât şi din concepţia actualei sigle. Îl sfătuim să persevereze în simbolistica aleasă şi - pentru a-şi demonstra grija faţă de poporul român - să adauge siglei sale cu conoraţii aviare mai multe păsări:

• flamingo - pentru că are nuanţe de roz şi ar simboliza poziţia PSD în faţa minorităţilor sexuale;
• o barză - care să sugereze creşterea natalităţii;
• o raţă - care să explice cum trec politicienii PSD prin masa de alegători;
• un sticlete - pentru pază şi ordine;
• un cuc - simbol al respectului faţă de familie;
• un cocoşel american - sau mai bine nu, că au deja unul;
• un botgros - pentru a simboliza eleganţa în exprimare;
• un struţ - care va sugera modul de rezolvare a problemelor naţiunii;
• o găină - care va exprima eleganţa şi subtilitatea politicii PSD;
• câţiva papagali - expresie a masei membrilor de partid;

  şi, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă,

• o cucuvea - pe post de pasăre a înţelepciunii.

Îl asigurăm pe domnul Geoană că în acest fel, partidul domniei sale va urca nu numai în sondaje, ci şi în topul preferinţelor Animal Planet.

Întrucât în ultima vreme se pare că domnia sa şi-a mutat circul pe litoral, ca să şi-l bronzeze, îl sfătuim să-şi cumpere şi un insectar. Conducerea PNl Constanţa a pus deja bani deoparte ca să-i cumpere şi clasoare, ca să aibă cu ce se juca cât nenii din guvern au treabă.

Nu de alta, dar ţara trebuie guvernată, iar acest lucru se face cu oameni serioşi şi responsabili, şi nu cu pitpalaci.

Domnul Ioan Hoban:

"Măsuri de creştere a pieţei pentru produse ecologice"

În România există o foarte mică piaţă pentru produsele ecologice certificate. Acest lucru se datorează preţului mai mare al acestor produse, puterii mici de cumpărare a cetăţenilor şi faptului că există rude la ţară, care le aprovizionează pe cele de la oraş.

Aşa încât, obiceiul cumpărării produselor ecologice certificate nu i se potriveşte deocamdată românului. Putem, însă, producem pentru export. Nici aici nu stăm, însă, deloc bine, fiindcă ţăranul nu ştie să-şi vândă produsele, puţine câte sunt.

A devenit imperativ acum ca statul să ajute fermierii ecologici să-şi promoveze produsele ecologice certificate şi să vândă. Altfel, în următorii ani nu vor mai avea ce vinde.

Vin cu câteva sugestii pentru Ministerul Agriculturii, care trebuie să facă mai mult în această direcţie.

1. Să ia măsurile care se impun, astfel încât micul fermier român să primească, după integrarea în Uniunea Europeană, ca urmare a angajării lui voluntare pe termen mediu la programele "agro-ambientale", plăţi directe de la Uniunea Europeană (în jur de 700 de euro pe hectar pe an).
2. Să ofere programe de susţinere a metodelor agricole de producţie cu impact scăzut asupra mediului, plăţile directe respective constituindu-se într-un supliment la veniturile obţinute din valorificarea produselor.
3. din discuţiile avute cu câţiva fermieri din Maramureş, care încearcă să producă produse ecologice, am reţinut că ei nu au reuşit să-şi vândă produsele la preţuri de produse ecologice şi au fost nevoiţi să le valorifice ca produse convenţionale, la preţuri mai mici.
4. Dacă ne gândim că randamentele de producţie din agricultura ecologică sunt considerate în medie mai mici cu 20%, deducem cât profit au obţinut cei care încearcă să se adapteze la noile cerinţe. Or, ceea ce contează pentru orice fermier sunt banii cu care rămâne după ce scade cheltuielile.
5. Măsura 3.3 din cadrul Programului SAPARD, menită să antreneze România în cheltuirea banilor Uniunii Europene prin acordare de subvenţii pe perioade de cel puţin cinci ani, către cei care practică o agricultură prietenoasă mediului, nu-şi arată eficienţa, pentru că nu a fost formulată şi aplicată corect.
6. E de datoria Ministerului şi Guvernului să pună în valoare diversitatea biologică a pajiştilor carpatice, o mare valoare pe care o aducem Uniunii europene, valoare de care euro-vesticii avizaţi sunt conştienţi.
7. Această valoare poate să fie menţinută în condiţiile în care populaţia rurală este învăţată să se dezvolte durabil, utilizând practici tradiţionale.
8. Susţinerea acestor locuitori, printre care se numără şi o mare parte a populaţiei rurale din Maramureş, pe care o reprezint în Parlamentul României, este recunoaşterea, printr-un preţ mai bun, a calităţii produselor ecologice pe care le realizează.
9. Ministerul Agriculturii trebuie să aloce subvenţii care vor transforma gospodarii zonelor montane în custozi ai peisajului, cu beneficii directe pentru calitatea vieţii şi calitatea mediului.

Doamna Minodora Cliveti:

"Avantpremieră la lansarea campaniei paneuropene de combatere a violenţei în familie"

La summit-ul de la Varşovia din 2005, Consiliul Europei a lansat un plan de acţiune în care lupta contra violenţei îndreptate împotriva femeilor a constituit un punct esenţial, campania paneuropeană în acest domeniu fiind decisă cu începere din 2007.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei s-a asociat acestui demers şi a decis realizarea unui raport, prin intermediul Comisiei pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi, raport în care se propune parlamentelor naţionale o implicare directă şi concretă în vederea realizării obiectivelor Consiliului Europei de combatere a flagelului violenţei domestice îndreptate mai ales împotriva femeilor.

În calitate de raportor al APCE amintesc câteva dintre măsurile propuse a fi luate la nivel naţional: lansarea, în ziua de 24 noiembrie 2006, a campaniei paneuropene de combatere a violenţei domestice, zi în care să se adopte o declaraţie solemnă de afirmare a voinţei politice parlamentare de a combate acest tip de violenţă; organizarea de dezbateri parlamentare de denunţare a violenţei împotriva femeilor; adoptarea de legislaţie specifică de incriminare şi sancţionare a violenţei în familie; încurajarea puterilor publice de a lua măsurile ce se impun pentru a lupta eficient împotriva violenţei; încurajarea societăţii civile, a ONG interesate de acest domeniu să participe la dezbateri, să acţioneze în vederea sensibilizării opiniei publice în favoarea victimelor violenţei, şi interesarea mass-media în această campanie.

Redactarea acestui raport pe care îl voi susţine în plenul APCE în ziua de 28 iunie 2006 mi-a creat ocazia de a analiza situaţia celor 46 state membre ale Consiliului Europei şi implicit a României.

Legislaţia românească este cu mult mai avansată decât multe alte legislaţii naţionale: în România este de multă vreme incriminată violenţa în familie (legea specială datează din 2003), Codul penal conţine reglementări speciale de incriminare şi sancţionare mai severă a infracţiunilor de violenţă îndreptate împotriva membrilor de familie, violul conjugal este sancţionat, iar măsura complementară, a îndepărtării agresorului de domiciliului comun, ca şi măsura preventivă, a interzicerii accesului acestuia în domiciliu, fiind tot atâtea argumente în favoarea noastră.

În schimb, popularizarea acestor prevederi legale, astfel încât victimele potenţiale şi reale ale violenţei să ştie exact care le sunt drepturile şi ce au de făcut în situaţii de criză, şi mai ales implementarea legilor specifice, sunt aspecte extrem de deficitare:

• Legea de prevenire şi combatere a violenţei în familie prevede, de pildă, rambursarea contravalorii certificatului medico-legal de către stat; cu toate acestea, în bugetul organului competent nu apar prevăzute fonduri pentru acest capitol de cheltuieli;
• acordarea consultanţei de specialitate nu este asigurată material, fiind dată în competenţa unor persoane care o practică de aceea formal, dezinteresat;
• adăposturile pentru victime, organizate de stat, sunt aproape inexistente;
• nu există centre de recuperare şi reeducare a făptuitorilor;
• cu excepţia acţiunilor individuale ale unor parlamentari ori ale ONG, activitatea de prevenire a violenţei în familie de către organele statului este formală;
• strategia naţională a ANES face din lupta împotriva violenţei în familie şi care se îndreaptă mai ales împotriva femeilor, un capitol declarativ, neînsoţit de măsuri concrete şi, mai ales, de bugete corespunzătoare.

Amintesc, de asemenea, ca Parlamentul European, care a fost invitat să se asocieze acestei campanii, a adoptat la 02.02.2006 raportul asupra "situaţiei actuale a lupte contra violenţei împotriva femeilor şi măsurile de luat în viitor", prin care violenţa domestică este denunţată ca fiind o violare majoră a drepturilor fiinţei umane, iar măsurile concrete de luat sunt neechivoce.

Declaraţia mea se vrea un puternic semnal de alarmă către guvern, care s-a angajat, în calitate de reprezentant al României, să îndeplinească reglementările impuse de situaţia sa de stat membru al Consiliului Europei şi de viitor stat membru al Uniunii Europene.

Domnul Niculae Bădălău:

"Drumurile din judeţul Giurgiu, un dezastru"

Ambulaţia a însoţit întreaga istorie a omenirii. Drumurile din ce în ce mai performante au dus la progresul societăţii. Atingerea cât mai rapidă a unor puncte distante geografic a reprezentat un deziderat al lui homo sapiens.

Judeţul Giurgiu nu trebuie să iasă din această schemă simplă a dezvoltării universale.

Din păcate, suntem tributarii unor drumuri judeţene ce arată ca după bombardament.

Investiţiile pe care oamenii sunt obligaţi să le facă pentru a-şi repara maşinile uzate sunt demne de o cauză mai bună. Judeţul Giurgiu este sărac şi nu are resursele auto-finanţării.

Facem un apel la dumneavoastră, domnule ministru, ca prin Ministerului Transporturilor să acordaţi fonduri financiare pentru refacerea drumurilor judeţului Giurgiu.

Consiliul judeţean Giurgiu vă va prezenta o notă informativă privind starea precară a căilor rutiere judeţene şi necesarul financiar pentru ranforsarea, consolidarea şi (re)asfaltarea lor.

Numai astfel vom reuşi să atragem investitori economici importanţi şi să rupem cercul vicios: deficit economic - drumuri inferioare standardelor.

Uniunea Europeană prevede rute moderne şi sigure în toate ţările membre.

Judeţul Giurgiu - situat la graniţa de sud a României şi la 60 kilometri de capitala Bucureşti - este o carte de vizită a ţării.

Prima impresie este, de multe ori, şi cea mai durabilă. Armonizarea europeană presupune respectarea normelor de fiabilitate şi competenţă.

Turismul dunărean nu se va putea dezvolta, în condiţiile în care şoseaua rapidă Giurgiu - Bucureşti suferă delay-uri repetate. Temporizarea în proiectele urgente justifică o malfuncţie guvernamentală.

Domnule ministru, trebuie să luăm în calcul şi riscul sporit al evenimentelor rutiere nedorite pe astfel de drumuri lipsite de siguranţă.

Dincolo de atenţia în trafic, starea şoselelor este incriminată în multe accidente. Vă conjur să dăm prioritate vieţii - conform sloganului reuşit al Poliţie Rutiere.

Viaţa, economia, confortul locuitorilor judeţului Giurgiu şi al tuturor celor ce tranzitează judeţul, iată punctele pe care le veţi bifa dacă veţi accepta această propunere social-democrată: finanţarea refacerii drumurilor judeţului Giurgiu.

Domnul Vasile Pruteanu:

Manifestări tot mai agresive ale comportamentelor copiilor şi adolescenţilor în familie, la şcoală, pe stradă sau în cercul de prieteni indică apariţia unui fenomen al violenţei la o vârstă foarte mică. Acest fenomen poate fi cu greu stăpânit de profesori sau de părinţi, indiferent de metodele încercate.

Ca să ne facem o imagine realistă asupra extinderii acestui fenomen şi pentru a găsi soluţii pentru a-l minimiza trebuie, în primul rând, să găsim cauzele producerii sale.

Una dintre cauzele deja dovedite prin studii efectuate pe piaţă - CURS, Centrul Educaţia 2000 - este, fără îndoială, expunerea îndelungată în faţa televizorului şi urmărirea unor programe în care este prezentă violenţa. Şi nu ne gândim, aici, doar la filme sau ştiri, ci la desene animate, special concepute pentru divertismentul copiilor.

Educaţia părinţilor este vehement concurată de educaţia prin televizor. Ceea ce le este interzis de părinţi le este permis, de fapt, pentru că aşa văd la televizor, mai ales că protagoniştii desenelor animate fac din violenţă un mod de a obţine ceea ce îşi doresc.

Astfel, secvenţele violente - răpiri, crime, bătăi - induc probleme grave de comportament viitorului adolescent. Aceştia se adaptează foarte greu într-o societate sau într-un grup, datorită faptului că ceea ce se vede la televizor nu corespunde cu realitatea înconjurătoare.

Acest fenomen al prezenţei abundente a violenţei în programele TV este strâns legat şi de violenţa în şcoli - adică în grupuri mai largi - unde cei afectaţi sunt mult mai mulţi. Pentru combaterea acesteia s-au mobilizat poliţia, primăriile şi nu în ultimul rând conducerile şcolilor.

Dar de ce oare nu ne gândim să stopăm fenomenul din faza în care se creează, de la televizor. Sunt convins că societatea românească nu vrea să adopte modele negative de la alte state - împuşcături şi omoruri în sălile de clase.

În final, fac apel către Consiliul Naţional al Audiovizualului, în speranţa că acesta ne va susţine pentru găsirea unor metode eficiente de a minimiza cauzele şi efectele fenomenului de violenţă la copii şi adolescenţi.

Domnul Romeo Marius Raicu:

Declaraţie politică privind securitatea naţională prin securitate umană.

Motto: "Nu credem în formula: pot să primesc atâta securitate, câtă libertate sunt dispus să dau!"

Distincţia dintre securitatea naţională şi cea internaţională devine irelevantă de îndată ce referinţa principală este individul uman, respectiv cetăţeanul! Atunci când criteriul relevant rezidă în indicii concreţi de calitate a vieţii, în bunăstare, educaţie, sănătate şi, finalmente, demnitate umană.

De ce fel de securitate avem într-adevăr nevoie? Credem cu tărie că doar o securitate care se fundamentează pe nevoile reale ale populaţie şi pe cooperare internaţională poate întări cu adevărat legătura dintre pace, dezvoltare şi democraţie.

Instituţiile din sectorul de securitate pot ocaziona percepţii contrare scopului pentru care au fost create, dacă entitatea ultimă pe care ar trebui să o apere şi promoveze - individul - se simte ameninţată, în numele unor scopuri mai importante. Ne referim, desigur, la securitatea naţională, societală, grupală, regională sau internaţională...

Pentru orice societate democratică, înţelegerea şi gestionarea violenţei teroriste ridică o problemă limită: respectarea libertăţilor membrilor săi, dificil de restrâns în mod legitim, chiar în lupta împotriva terorismului. Aceasta poate fi breşa prin care scopul major al teroriştilor poate fi atins! La nivel tactic, dimensiuna prevalentă a unui atac terorist, deci şi al efortului de prevenire şi diminare a efectelor, este cea fizică... Oroare şi groază! Mai subtil şi mai greu de luptat este însă pe plan strategic, acela al şubrezirii simbolice a suportului valoric al societăţii democratice, pe care ameninţarea unui atac terorist o generează prin consecinţele sale anticipative - adică prin restrângerea legitimă a libertăţilor cetăţenilor ei.

Statele nedemocratice nu au această problemă de rezolvat - reprimă violenţa cu aceleaşi mijloace... Violenţa şi democraţia trimit la accepţiuni ale forţei şi ale dreptului care se exclud reciproc. Democraţia se bazează pe respectarea drepturilor şi libertăţilor prestabilite şi acceptate de către majoritatea membrilor comunităţii. Utilizarea forţei, respectiv încălcarea acestor libertăţi, nu constituie a priori un mijloc de acţiune individuală sau colectivă legitimă.

Terorismul nu poate fi înţeles decât ca un afront dur la esenţa democraţiei pe care o vizează. Avem de-a face, aşadar, cu un caracter absolut contradictoriu al confruntării cu terorismul într-un stat democratic. Dacă statul impune o manieră de gestiune a violenţei care aduce atingere libertăţilor cetăţenilor, efectele pot periclita reperele democratice de funcţionare ale acestuia. În general, indivizii sunt de acord cu folosirea legitimă a forţei, în măsura în care ajung la concluzia că aceasta este un semn că democraţia se apără, într-adevăr, împotriva violenţei. Sunt însă mai puţin dispuşi să le fie pusă în chestiune exercitarea libertăţilor şi drepturilor lor, ca subiecţi nemijlociţi ai unui stat democratic.

Într-o democraţie, intensitatea şi limitele răspunsului faţă de ameninţarea teroristă constituie un parametru critic al reacţiei statului în faţa violenţei. Un sondaj de opinie desfăşurat în SUA după atacurile din 11 septembrie 2001, privind disponibilitatea oamenilor de a negocia limitele propriilor libertăţi contra unui grad sporit de securitate personală, arată că o variabilă cheie a ecuaţiei este, de fapt, încrederea în structurile guvernamentale. Cu cât oamenii se încred mai puţin în instituţiile statului, cu atât sunt mai puţin dispuşi să-şi negocieze libertăţile civile contra securităţii, indiferent de cum este perceput nivelul ameninţărilor.

Legitimitatea îndeplinirii misiunilor serviciilor de informaţii presupune instituirea unor mecanisme care să implementeze garanţiile juridice referitoare la protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Recomandarea 1713 din 23 iunie 2005, a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, privind Controlul democratic al sectorului de securitate în statele membre fixează criteriile generale ale oricărui astfel de mecanism de control: legalitatea - care presupune existenţa unui cadru legal limpede în domeniu şi monitorizarea respectării acestuia, legitimitatea - adică protecţia drepturilor fundamentale ale omului şi respectarea standardelor de bună guvernare, şi eficienţa operaţională, pentru care serviciile ar trebui să dispună de resurse suficiente, utilizate optim, iar direcţiile lor de activitate ar trebui să derive din scopurile definite de reprezentanţii liber aleşi ai cetăţenilor.

Eficienţa sectorului de securitate naţională se cuantifică, în valoare reală, în securitate umană. Conchidem că legislaţia românească în materie de securitate trebuie să ţină seamă de aceste jaloane fundamentale şi suntem convinşi că societatea civilă nu poate decât să salute şi să sprijine traducerea lor în termenii textelor de lege.

Domnul Gabriel Sandu:

Rolul Partidului naţional Liberal pe piaţa politică românească

Partidul Naţional Liberal este, fără îndoială, de departe cel mai important partid politic al istoriei României.

Nu este deloc întâmplător faptul că Partidul Naţional Liberal a guvernat în cele mai importante şi dificile momente ale istoriei României: 1866 elaborarea primei Constituţiei moderne a României; 1877 când a fost câştigată independenţa de stat; 1916 când România a participat la Primul război Mondial; 1918 Marea Unire; 1923 când, printr-o nouă Constituţie se realizează modernizarea şi reformarea României.

Merită menţionat şi faptul că tot PNL este partidul sub guvernarea căruia a fost înfiinţat sistemul economic românesc modern, odată cu înfiinţarea Băncii Naţionale şi a Camerelor de Comerţ.

Prin istoria şi personalităţile pe care le-a dat României, Partidul Naţional Liberal este partidul cel mai în măsură să ducă România în Uniunea Europeană.

Practic, PNL este pe cale să pună România pe harta Europei. Există nenumărate exemple externe care ne pot confirma faptul că numai politici liberale au adus dezvoltare şi progres în ţările care le-au implementat.

Liberalii au ales întotdeauna să dea instrumente generatoare de bunăstare pentru individ, în loc să-i ofere cadouri care să-l amăgească.

Sunt absolut sigur că PNL va integra România în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Chiar dacă majoritatea cred că 1 ianuarie 2007 va marca sfârşitul unui proces, de fapt integrarea va însemna ieşirea din politicile protectoare de preaderare şi ne va arăta dacă merităm cu adevărat să stăm la aceeaşi masă cu ţări ca Germania sau Franţa.

Pentru a putea rezista cu adevărat mediului concurenţial pe care îl vom avea de înfruntat, începând de anul viitor se impune elaborarea unui masterplan coerent şi etapizat, la care să adere întreaga clasă politică.

Acest plan trebuie să se axeze pe rezolvarea marilor nevoi cu care ne confruntăm la nivel naţional: lipsa de locuinţe, starea proastă a infrastructurii, managementul insuficient de performant în administraţie.

Aceste lucruri s-ar putea rezolva prin câteva măsuri foarte clare.

Chiar dacă prin ANL s-au realizat câteva locuinţe, suntem departe de a acoperi cererea. În 12 ani, ar trebui să construim 1.000.000 de locuinţe. În mod sigur, această măsură ar domoli exodul tinerilor către alte ţări. Nu trebuie să uităm că păstrarea tinerilor în România trebuie să fie o prioritate de importanţă zero pentru noi toţi.

În al doilea rând, avem nevoie, tot în următorii 12 ani, de 2000 km de autostradă şi de refacerea drumurilor judeţene. O infrastructură modernă are o importanţă vitală pentru a pune România pe un loc important pe harta rutieră a Europei. Această măsură va impulsiona, în mod sigur, şi turismul. Nu trebuie să ne mai amăgim cu gândul că relieful nostru natural este un motiv îndeajuns de puternic pentru atragerea turiştilor străini. Pentru a putea admira relieful României, trebuie să oferim condiţii civilizate de a ajunge acolo. Însă beneficiarii finali ai acestei infrastructuri moderne vor fi cetăţenii acestei ţări.

A treia prioritate este managementul administrativ care trebuie reformat. România trebuie împărţită în euroregiuni care să aibă autonomie şi care să se administreze conform priorităţilor şi nevoilor cu care se confruntă.

avem, în acest moment, un proiect care se constituie într-un obiectiv imediat şi de viitor către debirocratizarea României.

În concluzie, am convingerea că Partidul Naţional Liberal are viziunea şi resursele necesare de a realiza o nouă modernizare istorică a României.

Domnul Ion Stan:

"Comemorarea a 500 de zile de guvernare portocalie"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi este dedicată, de această dată, comemorării unei agonii politice care durează de 500 de zile. Exact cât dorea să aniverseze triumfalist monstruoasa coaliţie guvernamentală dacă preşedintele României nu prezenta, pe 19.06.2006, Parlamentului "moţiunea de cenzură" pe care numai grupurile parlamentare ale PSD au aplaudat-o.

Cu ce a început actuala guvernare?

Cu refuzul de a recunoaşte opoziţia, deci pluralismul politic ca valoare democratică supremă şi cu o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva PSD. Consecinţa încăpăţânării de a nu recunoaşte o opoziţie reală şi puternică a generat o gravă tulburare a echilibrului puterilor în stat.

Drept urmare, România nu este guvernată democratic.

O nouă dictatură, cu mai multe capete, acesta este rezultatul cert al celor 500 de zile de guvernare. O guvernare în care bătălia împotriva corupţiei s-a dovedit a fi o diversiune, o imensă perdea de fum care să ascundă noile fronturi ale corupţiei deschise clientelei noii puteri. O putere flămândă care s-a specializat în inginerii şi combinaţii infracţionale pe seama banului public, care stupefiază până şi pe capii reţelelor internaţionale ale crimei organizate.

O guvernare care subminează democraţia chiar din interiorul instituţiilor democratice.

Ineficienta funcţionare a Parlamentului este o contraperformanţă de vârf a coaliţiei guvernamentale.

De la tribuna Parlamentului, miniştrii uită cine sunt şi unde se află afişând sfidare şi un comportament dictatorial.

O administraţie profund bolnavă şi de o crasă incompetenţă blochează permanent puterea legiuitoare a ţării, furnizându-i proiecte legislative aberante, iar unele mai sunt şi adoptate exclusiv prin dictatura voinţei politice, în dispreţul intereselor şi drepturilor cetăţenilor.

O altă contraperformanţă a coaliţiei guvernamentale care se va înscrie cu siguranţă pe pagini negre în analele naţionale, este profunda şi întunecata mediocritate indusă în viaţa politică a ţării, încercând să facă politică numai după chipul şi asemănarea lor.

O viaţă politică mediocră care-i uimeşte şi debusolează pe prietenii externi tradiţionali ai României a generat imoralitatea instituţională, o altă contraperformanţă a guvernării. În România, nimic nu mai este serios, pe nimic nu se poate conta, totul este, din proiect, rectificabil, revocabil şi anulabil. O ţară şi o naţiune nu pot fiinţa pe improvizaţii. Cu ce fel de performanţe se poate afişa o guvernare ale cărei acte de putere îşi au sursele în intrigă, minciună şi scandaluri politice? Incoerenţa guvernării şi-a pus adânc amprenta şi asupra politicii externe.

În prezent, în viaţa politică internaţională, România este precum o navă în derivă, cu toate instrumentele de orientare afectate de anomalii magnetice. Oportunismul politic de cea mai proastă şi ieftină factură balcanică, ne compromite demnitatea naţională şi ne amanetează viitorul. Comisia europeană este şi ea foarte serios îngrijorată de bilanţul celor 500 de zile de neguvernare a României.

Foarte recentul raport de audit al Curţii europene de conturi relevă incompetenţa cronică de a administra fondurile externe, întârzierile în programele PHARE, achiziţiile neconforme cu prevederile şi deficitul constant de capacităţi administrative.

Toate domeniile cheie în care România se prezintă cu întârzieri majore, sistemul juridic, securizarea frontierei, dezvoltarea infrastructurii, reformarea sistemului energetic, ar fi trebuit să folosească din plin şi la termen fondurile externe. Semnalele de alarmă trase de Comisia europeană sunt cele mai serioase şi grave de până în prezent.

Infrastructura este suferindă, sistemul juridic lăsat de izbelişte, sectorul energetic rămas în afara Europei. Toate acestea în condiţiile în care Guvernul a abdicat de la priorităţile naţionale reale, creând altele false şi diversioniste, menite a distruge solidaritatea şi pacea socială, în numele luptei cu fantomele trecutului.

Guvernul nu a făcut încă nimic pentru prezentul şi viitorul celor guvernaţi. Mult prea ancorat în trecut, ne va întoarce înapoi dacă nu vom şti să ne folosim, ca popor, de exerciţiul suveranităţii naţionale pentru a anula şi schimba această guvernare de tristă amintire şi proastă tradiţie. Singura "performanţă" a Guvernului tăriceanu pare a fi resuscitarea Consiliului Naţional pentru Ştergerea Arhivelor Securităţii.

Ce reprezintă astăzi mişcarea liberală din România?

O rămăşiţă a istoriei, o relicvă a secolului al XIX-lea, pe care numai ignoranţa alegătorilor ademeniţi cu promisiuni deşarte a readus-o în actualitatea politică.

Până nu este prea târziu, să ne trezim la realitate şi să ne recâştigăm demnitatea.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Chiper:

În cercetarea agricolă se pregăteşte un troc prea oneros.

Cercetarea agricolă din România era, până în 1989 - fără să spunem vorbe mari - o reală forţă de producţie, o vitrină a performanţelor din sector, un mijloc şi un cadru de dezvoltare şi modernizare a activităţii de obţinere a produselor agro-alimentare necesare atât consumului intern, cât şi pentru unele exporturi care se efectuau din unităţile agricole în multe ţări care ne trimit astăzi mâncare în super şi hiper-market-uri.

Şi în anii de după Revoluţie, activitatea de cercetare agricolă şi-a continuat programul său de ameliorare a soiurilor de plante şi efectivelor de animale, este drept cu tot mai puţine terenuri pentru încercări şi experienţe, cu tot mai puţin specialişti, cu un interes tot mai scăzut din partea noilor manageri (sau administratori) care au condus destinele unităţilor de cercetare agricolă, devenite prin organizări, societăţi mari agricole cu capital de stat şi cu obiect special de activitate.

Din păcate, aceste mari societăţi au devenit tot mai mici, personalul specializat s-a diminuat tot mai mult, iar roadele cercetării agricole au fost tot mai puţin vizibile.

Deşi nu a dorit nimeni, aceste unităţi nu mai reprezintă aproape nimic pentru agricultura românească, iar agricultura noastră - ca ramură de bază a economiei, cum se numea odată - nu mai este nici ea decât o cenuşăreasă, o copie palidă a ceea ce a fost înainte, un sector nu prea onorant al structurilor noastre economice cu care ne pregătim să intrăm în Europa.

Dacă situaţia este asta în agricultură, de ce am mai avea nevoie de cercetare în domeniu? De ce mai avem terenuri, oameni, construcţii şi aparatură care să continue munca de cercetare agricolă?

Aceste întrebări, desigur, nu au fost formulate explicit. Dimpotrivă, despre agricultură şi sectoarele sale de avangardă se spun în continuare sloganuri frumoase. Dar se acţionează invers. Iată, în acest sens, şi unele fapte sau declaraţii de intenţie de dată recentă.

Este vorba de faptul că, la întâlniri care au avut un oarecare caracter public, în alte împrejurări semioficiale, ministrul agriculturii, atât de mult cunoscut pentru ideile sale radicale privind rolul statului în economie, a afirmat că va promova acte normative care să reducă drastic activitatea şi numărul staţiunilor de cercetare agricolă şi să restrângă suprafaţa terenurilor pe care acestea le au în exploatare-administrare, de la 65 mii hectare la 18 mii hectare.

Trocul acestei acţiuni ar fi fost promisiunea că cele 18 mii hectare precum şi capacităţile de cercetare care mai rămân, cu toată baza lor tehnico-materială şi zestrea genetică proprie, vor fi finanţate de la bugetul de stat, astfel încât să nu aibă lipsuri materiale şi nici dificultăţi de ordin logistic şi profesional uman.

Nu pot să spun decât că un astfel de demers ar fi un preţ prea mare pe care l-am plăti pentru delăsarea şi nepăsarea instalate la cei care ne conduc sectorul; ar fi, cu alte cuvinte, un troc prea scump pentru ceea ce se doreşte a se face din unităţile de cercetare agricolă. Ele, desigur, nu prea mai au pe cine să servească, la cine să furnizeze rezultatele cercetărilor, cui să se adreseze pentru valorificarea programelor sale de creaţie.

Totuşi ele au, cum am spus, o solidă bază genetică, un potenţial substanţial de cercetare, mai au încă oameni pregătiţi şi mai există de asemenea, şi condiţii pentru revenirea noastră la agricultura mare şi performantă. Nu ar fi deci o trudă inutilă acea minimă grijă pentru relansarea activităţii de cercetare agricolă. Cu condiţia să nu se diminueze cu 47 de mii de hectare fondul lor funciar.

Dacă totuşi nu se renunţă la această idee, îmi permit să afirm că ministrul Flutur are în intenţie să împartă pământul staţiunilor de cercetare pentru a satisface unele interese din cercul său politic, pentru că pământurile în cauză nu sunt destinate foştilor proprietari ci unor grupuri de misiţi şi speculanţi, care vor încasa sume fabuloase de la exproprieri, cum este cazul Staţiunii de cercetări pentru bovine din Arad, pe terenurile căreia trece traseul autostrăzii Nădlac-Bucureşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

În urma şedinţei Consiliului interministerial pentru descentralizare, s-a stabilit ca Guvernul să aprobe, până la sfârşitul lunii noiembrie, strategiile de descentralizare în fiecare sector al administraţiei publice centrale. Aceste strategii vor fi supuse, în prealabil, unei dezbateri publice cu toate organismele interesate, iar din toamna acestui an vor fi selectate la nivel local o serie de centre-pilot în cadrul cărora, din vara anului viitor va începe testarea strategiilor de descentralizare, astfel încât proiectele de acte normative care vor reglementa acest domeniu să poată fi elaborate şi aprobate de Guvern în luna octombrie 2007.

Stabilirea acestui calendar precis este importantă în vederea concretizării voinţei politice a Guvernului, care doreşte realizarea unei descentralizări efective, atât în ceea ce priveşte responsabilităţile, cât şi în privinţa resurselor financiare necesare.

Descentralizarea este unul dintre obiectivele fundamentale ale pachetului de legi privind reforma administraţiei publice, iniţiat de MAI în vederea modernizării administraţiei şi creşterii capacităţii administrative. Din acest pachet fac parte: legea-cadru a descentralizării, legea finanţelor publice locale şi legea de modificare a statutului funcţionarilor publici, adoptate deja de Parlament şi proiectul de modificare a legii privind administraţia publică locală, adoptat de Camera Deputaţilor şi aflat în aşteptarea votului final al Senatului.

Un alt element al pachetului, cel privind instituţia prefectului, a fost promovat prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului la sfârşitul anului 2005, ordonanţa fiind ulterior aprobată de ambele camere ale Parlamentului.

Aceste eforturi, în vederea modernizării, profesionalizării şi depolitizării administraţiei, au adus României o apreciere pozitivă din partea Comisiei europene, în ultimul raport de monitorizare.

Vă mulţumesc.

- după pauză -

Şedinţa a început la ora 10,15. Lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Eserghep Gelil, secretari.

Domnul Bogdan Olteanu:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi!

Vă rog să luaţi loc în sală pentru a putea începe lucrările.

Rog liderii de grup să-şi invite colegii în sală.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul de 331 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 202; sunt absenţi 129, din care 27 participă la alte acţiuni parlamentare.

Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise.

La pct.3 avem Proiectul de Lege pentru aprobarea preluării de către Societatea Naţională Nuclearelectrica" - S.A. de la rezerva de stat a cantităţii de 315,0 tone apă grea, necesară punerii în funcţiune a Unităţii 2 CNE Cernavodă.

Legea are caracter ordinar.

Proiectul a fost adoptat de Senat.

Domnule secretar de stat, imediat o să vă dau cuvântul.

Proiectul a fost adoptat de către Senat.

Raport de adoptare de la Comisia pentru industrii şi servicii.

Suntem în procedură de urgenţă.

Dar, mai întâi, am să-l rog pe domnul deputat Eugen Bejinariu să facă un anunţ personal.

Domnul Eugen Bejinariu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să anunţ plenul Camerei Deputaţilor că, începând cu data de astăzi, 27 iunie 2006, revin în Grupul parlamentar P.S.D. Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumim şi vă felicităm, domnule deputat, pentru această opţiune politică.

Îl invit la microfon pe domnul secretar de stat Darius Meşca, de la Ministerul Economiei şi Comerţului.

Domnul Darius Meşca:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru sistemele reactorului, conform tehnologiei CANDU, este necesară o cantitate de 500 tone apă grea. Din cantitatea necesară, 185 tone a fost procurată de Societatea Naţională "Nuclearelectrica" - S.A., începând cu anul 1999, din fondurile alocate anual prin bugetul de stat, pentru obiectivul de investiţii Unitatea 2 CNE Cernavodă.

Diferenţa de apă grea, până la 500 tone, este fabricată şi se află în stoc la producător, la ROMAG Drobeta-Tr.Severin, fiind în gestiunea Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat.

Faţă de cele de mai sus, propunem plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea preluării de către Societatea Naţională "Nuclearelectrica" - S.A., de la rezerva de stat, a cantităţii de 315 tone apă grea necesară punerii în funcţiune a Unităţii 2 CNE Cernavodă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată în procedură de urgenţă spre dezbatere şi avizare în fond cu proiectul de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost dezbătut şi adoptat de Senat.

Consiliul Legislativ, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare au avizat favorabil proiectul de lege.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare aprobarea preluării către S.N. "Nuclearelectrica"- S.A. de la rezerva de stat a cantităţii de 315 tone apă grea, necesară punerii în funcţiune a Unităţii 2 de la Cernavodă.

Probele pentru punerea în funcţiune s-au făcut treptat, începând cu finele anului 2004, pe sisteme tehnologice, la finele anului 2005 fiind puse în funcţiune 152 de sisteme, dintr-un total de 307 sisteme.

Pentru aceste sisteme, conform tehnologiei candu, este necesară o cantitate de 500 tone apă grea. Din cantitatea necesară, 185 tone au fost procurate de "Nuclearelectrica" S.A., începând cu anul 1999, din fondurile alocate anual prin bugetul de stat pentru obiectivul de investiţii Unitatea 2 - Cernavodă.

Diferenţa de apă grea, până la 500 tone, este fabricată şi se află în stoc la producător, Regia Autonomă de Activităţi Nucleare - Sucursala ROMAG Drobeta-Tr.Severin, fiind în gestiunea Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat.

Comisia a examinat proiectul de lege în şedinţa din 21 iunie 2006.

La dezbateri au participat invitaţi de la Ministerul Economiei şi Comerţului şi Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat, precum şi din partea "Nuclearelectrica" S.A.

Raportul a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru industrii şi servicii a hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru aprobarea preluării de către Societatea Naţională "Nuclearelectrica" a cantităţii de 315 tone, în forma adoptată de Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale.

Neexistând amendamente admise sau respinse, rămâne la vot final.

Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.

Legea are caracter ordinar.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat.

Raport de adoptare de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Procedură de urgenţă.

Domnule ministru, scurt, vă rog.

Domnul Mihai Alexandru Voicu (ministrul pentru relaţia cu Parlamentul):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege este elaborat în temeiul art.115 din Constituţia României, care instituie competenţa Parlamentului de a adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe.

Aşa cum aţi menţionat, proiectul a fost adoptat de Senat.

Proiectul de lege este structurat pe nouă domenii de abilitare, domenii care nu fac obiectul legilor organice stabilite de art.73 din Constituţie sau în alte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.

În conformitate cu prevederile art.115 alin.3 din Constituţie, în proiectul de lege se dispune că ordonanţele emise de Guvern vor fi supuse spre adoptare Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la începutul celei de-a doua sesiuni ordinare a anului 2006, nerespectarea termenului atrăgând încetarea efectelor ordonanţei.

Cu acest prilej, comisiile Camerei Deputaţilor vor putea examina dacă au fost respectate dispoziţiile constituţionale cu privire la abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, şi, în mod concret, în acel moment se vor putea examina în fond reglementările cuprinse în ordonanţele respective şi, desigur, verificarea faptului dacă domeniile reglementate nu fac parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Sergiu Andon, vă rog.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Suntem Cameră decizională la acest important proiect de lege.

Senatul l-a adoptat în şedinţa din 7 iunie 2006.

Consiliul Legislativ l-a avizat favorabil.

Obiectul de reglementare îl cunoaşteţi.

Proiectul a fost analizat în şedinţa comisiei din 21 iunie 2006.

Au fost depuse amendamente care figurează în anexe.

Guvernul a fost reprezentat de doamna secretar de stat Cristina Pocora, de la Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul, şi doamna Kibedy Katalin Barbara, secretar de stat la Ministerul Justiţiei.

Cvorumul a fost regulamentar, fiind prezenţi 16 deputaţi din totalul de 26 de membri ai comisiei.

Rezultatul analizei şi al votului a fost, cu 12 voturi pentru şi 4 împotrivă, supunerea spre dezbatere şi adoptare către plen a acestui proiect de lege.

Amendamentele admise figurează în Anexa nr.1; amendamentele respinse figurează în Anexa nr.2.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Timp de dezbatere, fiind procedură de urgenţă?

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

15 minute credem că sunt suficiente.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Obiecţii, observaţii la timpii de dezbatere? Nu sunt.

La dezbateri generale?

Da, vă rog, doamna deputat Olguţa Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am o mare rugăminte la dumneavoastră: în acest proiect de lege s-a strecurat o eroare materială, în sensul că noi am discutat în comisie - şi ministerul a fost de acord - ca pe perioada acestei vacanţe parlamentare Guvernul să poată să emită şi o ordonanţă, dacă doreşte, de modificare a Legii nr.84/1995 - Legea învăţământului. Şi asta, pentru că ne-au cerut sindicatele din învăţământ, ne-au cerut reprezentanţii universităţilor particulare să facă câteva modificări.

Evident, dacă Guvernul va dori să le facă, le va face. Dacă nu, nu.

Dar eu zic că totuşi ar fi bine să găsim undeva o posibilitate, să strecurăm şi acest articol, eventual să pornim de pe un amendament care a fost respins de comisie, ca să dăm posibilitatea Guvernului, dacă doreşte să modifice Legea nr.84/1995, să poată să o facă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Doamna preşedintă, dacă comisia îşi însuşeşte caracterul de eroare materială a neincluderii acestui amendament, sigur că nu este o problemă.

Avem de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării?

Domnul secretar de stat Anton Anton, este propunerea de modificare, de introducere? Înţeleg că există şi un amendament de introducere a abilitării de a modifica Legea învăţământului?

Sunteţi de acord? Bun, mulţumesc. Este în regulă.

Atunci o facem ca îndreptare de erori materiale.

Vă mulţumim, doamna deputat.

Mai există alte intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege a fost dezbătut în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor.

Menţionez că sunt foarte multe domenii în care Guvernul poate să emită ordonanţe pe perioada vacanţei. Este, dacă vreţi, un miniprogram de guvernare. Nu este o problemă. Consider că este important să se muncească la modul cel mai serios.

Vreau să vă atrag atenţia şi să vă rog, totodată, să votaţi un amendament propus de Grupul Conservator, un amendament prin care Guvernul va putea să vină cu ajutoare financiare suplimentare pentru urmaşii celor căzuţi pe front, după 1989.

Nu sunt foarte multe familii, din fericire, însă, ele - după pierderea suferită din cauza unui membru al familiei - în continuare suferă datorită lipsurilor financiare.

Aşadar, prin acest amendament votat de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, avem posibilitatea - dacă dumneavoastră veţi vota şi Guvernul va dori - să venim cu un ajutor financiar suplimentar pentru aceste familii greu încercate.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Vom ţine cont, când ajungem la dezbaterea pe articole.

Domnul deputat Valer Dorneanu, tot la dezbateri generale, din partea Grupului parlamentar al P.S.D., că suntem în procedură de urgenţă.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Din păcate, în practica noastră legislativă din perioada post-constituţională, face parte o procedură de legiferare nedemocratică, care poate fi utilizată abuziv de către guverne, şi realitatea a demonstrat că toate guvernele care s-au succedat din 1991 încoace au abuzat de această procedură legislativă.

Sigur, mi-amintesc cu durere faptul că în Comisia Constituţională noi n-am avut atunci curajul să extirpăm din corpul constituţional această procedură nedemocratică. Şi mi-amintesc că cei mai vajnici duşmani ai acestei proceduri de legiferare au fost tocmai reprezentanţii actualei Alianţe, mai exact domnul Stoica şi cu domnul Boc, reputaţi jurişti.

Noi am spus că totuşi Guvernul, într-o perioadă de tranziţie, într-o perioadă de integrare, inclusiv domnul Gheorghiof, aveţi dreptate, stimate coleg, şi dânsul s-a împotrivit, am spus că totuşi în perioada în care România are de înfăptuit un program legislativ extraordinar, în care trebuia armonizată legislaţia, să dăm posibilitate Guvernului să uzeze de această procedură legislativă.

Din păcate, nu le-am dat dreptate actualilor colegi de la putere, iar acum, criticându-ne atunci că am abuzat noi, dânşii pur şi simplu ne întrec cam de 3 ori şi sfidează pur şi simplu Parlamentul.

Pentru că, stimaţi colegi, v-aşi ruga să vă uitaţi în repertoriul legislativ al ultimilor ani, şi veţi vedea că din totalul legilor aprobate, cam 80% sunt legi de aprobare a ordonanţelor.

Legi de fond, care să reglementeze prin contribuţia democratică a Parlamentului, avem foarte puţine.

În sesiunea pe care ne pregătim acum s-o încheiem, am cam fost în situaţia de a nu lucra toate zilele săptămânii, în procesul de legiferare, pentru că Guvernul nu ne-a trimit prea multe proiecte.

Acum, la spartul târgului, în vacanţa parlamentară Guvernul ne prezintă un adevărat program legislativ de guvernare. Pentru că, stimaţi colegi, Constituţia, în păcatul ei de a fi consacrat această procedură legislativă, s-a gândit la chestiuni de urgenţă; s-a gândit să dea posibilitate oricărui Guvern ca într-o perioadă de neactivitate parlamentară să poată rezolva nişte probleme.

Dacă citiţi toată tematica celor aproape 80 de puncte, care la rândul lor pot fi dezvoltate în vreo 100, o să vedeţi adevărate proiecte de lege care fac parte dintr-o strategie de guvernare, dintr-un program de guvernare. Unele din teme chiar poartă acest titlu.

Din acest motiv, pentru că nu se cere o simplă abilitare pentru a rezolva nişte probleme punctuale, eventual pentru a rezolva problemele steguleţelor roşii sau galbene, şi avem de-a face cu un întreg program legislativ, pentru această sfidare a Parlamentului şi a democraţiei, noi nu vom vota această Lege de abilitare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai există alte intervenţii la dezbateri generale, trecem la dezbaterile pe articole.

Vă atrag atenţia că există un număr de amendamente respinse şi invit pe autorii lor să le susţină, dacă vor dori.

Dacă de la pct.1 până la pct.5 există observaţii, comentarii?

Haideţi s-o luăm altfel, că sunt foarte puţine puncte.

La pct.1 - observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Pct.2 - observaţii, comentarii? Nu sunt.

A fost adoptat.

Pct.3 - observaţii, comentarii?

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Mircea Alexandru (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă rog să-mi permiteţi să precizez faptul că la pct.3, la amendamentul de la pct.3, atunci când se face trimitere la art.23 - "modificarea şi completarea Legii nr.136 privind asigurările şi reasigurările din România", s-a comis o eroare, până la urmă materială. Textul ca atare trebuie să sune, sau vă propunem să sune: "Reglementări în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor", pentru că este mai cuprinzător.

Am discutat în comisie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Înţeleg că avem acordul comisiei.

Există observaţii sau comentarii la această modificare, de tehnică legislativă? Nu există.

Alte observaţii sau comentarii la pct.3? Nu sunt. Nu se susţin amendamentele respinse? Nu. Mulţumesc.

A fost adoptat.

La pct.4 - observaţii, comentarii?

Amendamentele respinse se susţin? Nu se susţin amendamentele respinse.

Nu există observaţii şi comentarii.

Pct.4 adoptat.

La pct.5 - observaţii, comentarii?

Se susţin amendamentele respinse? Nu se susţin amendamentele respinse.

Nu sunt observaţii sau comentarii.

Pct.5 adoptat.

Pct.6 - observaţii sau comentarii?

Amendamentele respinse se susţin? Nu se susţin.

Nu sunt observaţii sau comentarii.

Adoptat.

Pct.7 - observaţii, comentarii?

Se susţin amendamentele respinse? Nu se susţin amendamentele respinse.

Nu sunt observaţii, comentarii.

Adoptat.

Pct.8 - observaţii, comentarii?

Se susţin amendamentele respinse? Nu se susţin amendamentele respinse.

Nu sunt observaţii, comentarii.

Pct.8 este adoptat.

La pct.9 - observaţii, comentarii?

Se susţin amendamentele respinse la pct.9? Nu se susţin amendamentele respinse la pct.9

Nu sunt observaţii, comentarii.

Adoptat.

Pct.10 - observaţii, comentarii?

Se susţin amendamentele respinse? Nu se susţin amendamentele respinse.

Nu sunt observaţii, comentarii.

Adoptat.

Pct.11 - observaţii, comentarii, amendamente respinse? Nu se susţin amendamentele respinse; nu sunt observaţii, comentarii.

Adoptat.

Pct.12 - observaţii, comentarii?

Amendamente respinse nu sunt.

Nu sunt observaţii, comentarii.

Pct.12 adoptat.

Am terminat dezbaterea pe articole.

Rămâne la vot final.

Mulţumesc.

Pct.5 este programat pentru ziua de joi.

La pct. 6 - Proiectul de Lege pentru Ratificarea Acordului - cadru de Împrumut între România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, destinat finanţării proiectului "Iniţiativa - Copiii Străzii", semnat la Bucureşti la 22 noiembrie 2005 şi la Paris la 5 decembrie 2005.

Legea are caracter organic.

Raport de adoptare de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Suntem primă Cameră sesizată.

Iniţiatorul, dacă doreşte, scurt.

Domnul Cătălin Ionel Dănilă (secretar de stat, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare Ratificarea Acordului-cadru de Împrumut între România - prin Ministerul Finanţelor Publice - şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pentru finanţarea proiectului "Iniţiativa Copiii Străzii".

Obiectivul principal al proiectului îl reprezintă crearea a 20 de centre care vor oferi adăpost de zi şi noapte pentru 300 de copii şi pregătirea a 150 de asistenţi sociali, în special în domeniul prevenirii şi eliminării dependenţei de droguri.

În cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Copilului, urmează să se înfiinţeze Unitatea de management a proiectului care va coordona acest proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Comisia? Domnul deputat George Dragomir, scurt.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare Ratificarea Acordului-cadru de Împrumut dintre România - prin Ministerul Finanţelor Publice - şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei ...

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimate domnule operator,

Vă rog frumos, genul acesta de cadre le puteţi lua din spate, de la locul care vă este rezervat.

Domnul Gheorghe Dragomir:

... pentru finanţarea proiectului "Iniţiativa Copiii Străzii", semnat la Bucureşti la 22 noiembrie 2005 şi la Paris la 5 decembrie 2005, în valoare de 3,3 milioane euro.

Beneficiarul împrumutului va fi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Negocierile referitoare la Acordul-cadru de Împrumut s-au purtat prin corespondenţă, între reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice, reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi reprezentanţii Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei.

În cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, urmează să se înfiinţeze Unitatea de management a proiectului care va coordona acest proiect.

Obiectivul principal al proiectului îl reprezintă crearea a 20 de centre care vor oferi adăpost de zi şi de noapte pentru 300 de copii şi pregătirea a 150 de lucrători sociali, în special în domeniul prevenirii şi eliminării dependenţei de droguri.

Costul estimat al proiectului prevăzut a se implementa pe o perioadă de 3 ani este de 4,782 milioane de euro, şi va avea următoarele surse de finanţare.

Împrumutul acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, în valoare de 3,3 milioane de euro, alocaţii de la bugetul de stat ...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, concluzia, vă rog.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.76 din Constituţia României, republicată.

La dezbaterea proiectului au participat, în conformitate cu art.51 şi 52 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnul secretar de stat Bogdan Adrian Panait şi domnul inspector Turtureanu Nicu Sorin.

La lucrările comisiei au participat 19 deputaţi, din totalul de 26 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege, conform art.75 din Constituţia României, republicată, şi art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Senatului.

În urma dezbaterii, Proiectul de Lege pentru Ratificarea Acordului-cadru de Împrumut între România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, destinat finanţării proiectului "Iniţiativa Copiii Străzii", semnat la Bucureşti la 22 noiembrie 2005 şi la Paris la 5 decembrie 2005, în şedinţa din 20 iunie 2006 comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, în forma prezentată de Guvern.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbaterile generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Neexistând amendamente admise sau respinse, rămâne la vot final.

Proiectul de Lege pentru Ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Azerbaidjan privind cooperarea în domeniul tehnico-militar, semnat la Baku la 14 martie 2006.

Legea are caracter ordinar.

Raport de adoptare de la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Suntem primă Cameră sesizată.

Rog iniţiatorul, dacă doreşte, scurt. Nu este necesar.

Mulţumesc.

Comisia, vă rog.

Domnul deputat Săniuţă, aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Marian Florian Săniuţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Foarte scurt, în conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere în procedură obişnuită cu Proiectul de Lege pentru Ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Azerbaidjan privind cooperarea în domeniul tehnico-militar semnat la Baku la 14 martie 2006 şi transmis cu adresa PLx 522/7.06.2006 la Camera Deputaţilor.

Consiliul Legislativ, cu nr.758/29.05 a avizat favorabil acest proiect de lege.

Comisia pentru politică externă a avizat, la rândul ei, favorabil acest proiect de lege.

Acordul supus ratificării contribuie la constituirea cadrului juridic bilateral româno-azer cu privire la cooperarea în domeniul tehnico-militar, furnizarea de echipamente militare şi tehnică de luptă, precum şi protecţia informaţiilor clasificate.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

Comisia a fost de acord cu această iniţiativă. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Amet Aledin.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Relaţiile României cu Republica Azerbaidjan sunt şi în domeniul tehnico-militar de colaborare, ceea ce demonstrează din partea ambelor state tendinţa de stabilitate în mod general şi tendinţa de stabilitate în mod special.

De altfel, în ultimii ani, relaţiile României cu Azerbaidjan, în toate domeniile, au cunoscut un progres deosebit. Acest proiect de lege reprezintă, desigur, o nouă etapă a acestor relaţii.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din România va vota în favoarea acestei iniţiative legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai există alte intervenţii, neexistând amendamente admise sau respinse, rămâne la vot final.

Pct.8 - Proiectul de Lege pentru Ratificarea Protocolului, adoptat la Erevan la 9 octombrie 2003, de amendare a Acordului multilateral de bază privind transportul internaţional pentru dezvoltarea Coridorului Europa-Caucaz-Asia, semnat la Baku la 8 septembrie 1998.

Legea are caracter ordinar.

Raport de adoptare de la Comisia pentru industrii şi servicii.

Suntem primă Cameră sesizată.

Iniţiatorul? Nu este necesar.

Comisia, vă rog frumos.

Doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbatere în fond cu Proiectul de Lege. Acordul multilateral de bază privind transportul internaţional pentru dezvoltarea Coridorului de transport Europa-Caucaz-Asia a fost ratificat de România prin Ordonanţa Guvernului nr.20 şi aprobat cu Legea nr.95/2000.

Prin Protocolul de amendare a acestui acord, semnat la Erevan pe 9 octombrie 2003, s-au completat procedurile vamale şi de prelucrare a documentelor privind transportul feroviar internaţional, precum şi adoptarea unei anexe în legătură cu tranzitul vamal internaţional pe coridorul TRACECA.

Proiectul de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ şi Comisia pentru politică externă.

La dezbateri au participat invitaţi din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

Membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, să avizeze favorabil proiectul de lege, cu amendamentele admise.

Legea face parte din categoria legilor ordinare.

Camera decizională pentru acest proiect de lege este Senatul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Conform raportului comisiei, dacă la pct.1 există observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct.2 - observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3 - observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4 - observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Rămâne la vot final.

La pct.9 avem Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul României şi Comunitatea Europeană privind participarea României la Programul comunitar multianual de acţiune în domeniul energiei "Energie Inteligentă - Europa", semnat la Bucureşti la 5 decembrie 2005 şi la Bruxelles la 12 decembrie 2005.

Legea are caracter ordinar.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru industrii şi servicii.

Suntem primă Cameră sesizată - în procedură de urgenţă.

Iniţiatorul? Nu insistă.

Comisia, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată cu proiectul de lege.

Proiectul de lege a avut aviz favorabil de la Comisia pentru politică externă.

Consiliul Legislativ a dat aviz favorabil, cu observaţii şi propuneri preluate de către iniţiator.

Comisia a analizat şi dezbătut proiectul de lege cu invitaţi de la Ministerul Economiei şi Comerţului.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În urma dezbaterilor, s-a hotărât să supunem plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului, în forma prezentată de iniţiator.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Neexistând amendamente admise sau respinse, rămâne la vot final.

Pct.10 - Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Legea are caracter organic.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Suntem primă Cameră sesizată.

Iniţiatorul? Nu doreşte să susţină.

Doamna preşedinte Olguţa Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Vă rog să ne aprobaţi ca acest proiect de lege să se întoarcă la comisie, pentru că ne-am dat seama că am făcut o discriminare între academicieni şi profesori universitari şi acest lucru mi-a fost adus la cunoştinţă de către membrii Academiei Române. Noi am încercat să facem o lege prin care să-i ajutăm şi în comisie, fără să ne dăm seama, am introdus, de fapt, o discriminare. Dacă s-ar putea să se întoarcă la Comisia pentru învăţământ, ca să putem să reglementăm toată treaba.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte.

Domnul Tabără?

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu vreau să comentez reîntoarcerea la comisie, dar nu văd discriminarea care se face, pentru că alineatul şi amendamentul care este propus pentru amendare, din Legea Statutului cadrelor didactice prevede foarte clar. Este vorba de membrii Academiei, ai Academiilor de Ştiinţe, organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate conform legii.

Este vorba de a stimula, de altfel, profesori universitari, pentru a ajunge în aceste grade şi pentru a continua formarea de şcoli în instituţiile şi universităţile de învăţământ superior.

Nu văd care este disciminarea. Este, de fapt, un pas important spre ceea ce înseamnă munca profesorului într-o universitate, aceea de a se duce până la nivelul de membru al unei academii de sector sau chiar a academiei mari. Şi acest lucru nu înseamnă discriminare.

Eu cred că legea poate fi supusă la vot aşa cum este ea. De fapt, intenţia iniţiatorului a fost în acest sens.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule Magheru, pe procedura de retrimitere la comisie doriţi să interveniţi sau pe textul legii? Pe procedură.

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu tot respectul faţă de colegul nostru, deputatul domnul Tabără, probabil nu a intuit exact motivul retrimiterii la comisie. Şi în comisie şi acum sunt obligat să intervin, că această iniţiativă legislativă trebuie trimisă la comisie, pentru că s-a făcut o eroare, după cum spunea şi şefa comisiei, hai să zicem, materială.

Am intervenit şi atunci şi intervin şi acum. Excepţia care se prevedea în articolul respectiv nu este admisă de lege. Şi pentru că venea în contradicţie cu legea, trebuia obligatoriu să facem această separaţie.

Deci, retrimiterea la comisie, sub aspectul legal, este absolut necesară şi obligatorie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Puşcă, pe procedura retrimiterii la comisie doriţi să interveniţi?

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi eu susţin retrimiterea la comisie, pentru că chiar în timpul dezbaterilor s-a sesizat o anume neconcordanţă cu prevederile constituţionale privind drepturi şi libertăţi şi ulterior s-a constatat că într-adevăr, în loc să luăm decizia corectă, prin vot s-a luat o decizie incorectă, aşa că, ca reprezentant al Comisiei de învăţământ, susţin retrimiterea la comisie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Vă rog să vă utilizaţi cartelele. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 122 de deputaţi prezenţi; 119 de voturi pentru, nici un vot împotrivă, 2 abţineri; 1 deputat nu a votat.)

Vă mulţumesc. S-a aprobat retrimiterea la comisie. Termen, doamna preşedinte? O săptămână e tot până în septembrie.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Legea are caracter organic. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport comun Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru drepturile omului. Raport de adoptare.

Prioritate legislativă de integrare.

Suntem în procedură de urgenţă.

Iniţiatorul? Scurt, vă rog, doamna secretar de stat.

Doamna Kibedi Katalin Barbara (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

Trei aspecte apreciez că trebuie subliniate la necesitatea modificării Ordonanţei nr. 137, care au fost izvorâte din ceea ce practica a relevat ca fiind neajunsuri.

Unul se referă la o mai bună definire a noţiunii de discriminare, pentru a putea fi aplicată tuturor situaţiilor de discriminare şi nu numai cele clasice, enumerate şi de Constituţia României.

A doua chestiune, care se referea la problema unei modificări a modului în care sarcina probei revine, în mod clasic, prin procedurile care sunt aplicate şi în România şi în care partajarea sarcinii probei se face între victima discriminării şi persoana care a comis această discriminare.

Iar a treia chestiune se referea la problemele de procedură care au fost înregistrate privind disfuncţionalitatea modului de organizare şi desfăşurare a activităţii Consiliului Naţional pentru Discriminare.

În consecinţă, aşa cum a ieşit raportul Comisiei juridice, vă rugăm să vă exprimaţi prin vot acordul dumneavoastră privind necesitatea acestor modificări.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna secretar de stat.

Din partea comisiilor, domnul preşedinte Păun.

Domnul Nicolae Păun:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Deşi în expunerea iniţiatorului se poate înţelege cumva că este vorba de un raport al Comisiei juridice, eu nu sunt preşedintele Comisiei juridice...

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu este timpul pierdut niciodată, să ştiţi!

Domnul Nicolae Păun:

Mulţumesc. Las pe altcineva.

Raport comun asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Prin urmare, Comisia pentru drepturile omului şi Comisia juridică au fost sesizate în dezbatere în fond. Consiliului Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în şedinţa din 10 aprilie 2006.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, precum şi Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi, sesizate pentru avize au acordat proiectului de lege aviz favorabil. La şedinţă au participat, în calitate de invitaţi domnul secretar de stat Asztalos, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi doamna Alina Barbu, şef serviciu în Ministerul Justiţiei.

În urma discuţiilor purtate, membrii Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi, precum şi membrii Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea cu amendamente a Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Amendamentele admise sunt redate în anexa 1, iar cele respinse sunt redate în anexa 2.

Prin urmare, solicităm plenului Camerei adoptarea prezentului proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole. Vă atrag atenţia că există două amendamente respinse. Rog iniţiatorii să le susţină, dacă doresc. Nu se află în sală.

De la pct. 1 la pct. 5, amendamente admise. Observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la 6 la 10? Adoptat.

De la 11 la 15? Adoptat.

De la 16 la 20? Adoptat.

De la 21 la 24? Adoptat.

Am terminat dezbaterea pe articole. Trece la vot final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, împreună cu Propunerea legislativă pentru modificarea anexei la Legea nr. 630/2002 Legea cinematografiei.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Prioritate legislativă de integrare. Avem un raport suplimentar II pe care-l discutăm, cu privire la art. 66 şi 67 din proiectul de lege, raport suplimentar de adoptare. Suntem Cameră decizională.

Doamna preşedinte Turcan, vă rog să prezentaţi raportul suplimentar.

Doamna Raluca Turcan:

Într-adevăr, au fost retrimise la comisie art. 66 şi 67 şi comisia propune adoptarea acestor articole, cu o serie de amendamente.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii? Doamna deputat Olguţa Vasilescu, vă rog.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Eu am propus comisiei eliminarea art. 67. Şi aceasta din mai multe motive: în primul rând că în cadrul comisiei, unde am fost şi eu prezentă, domnul secretar de stat Onisei a recunoscut faptul că acest articol ar putea lipsi din legea respectivă. Mai precis, este vorba de privatizarea celor 350 de cinematografe. Aşadar, Guvernul are şi alte modalităţi de a privatiza cinematografele şi nu înţeleg ce caută în Legea cinematografiei această privatizare a cinematografelor.

Legea, per ansamblu, este bună, este cerută de Uniunea Europeană şi noi am fi adoptat-o fără nici un fel de rezerve, Grupul parlamentar P.R.M., dacă nu ar fi existat acest articol care, aşa cum recunoştea şi domnul secretar de stat, este superfluu.

Nu vreau să mă gândesc mai departe şi să spun că se pregăteşte un tun imobiliar. Haideţi să credităm Guvernul şi să considerăm că nu s-au gândit la acest lucru, dar dacă este aşa, haideţi să nu le punem noi o armă în mână, Camera Deputaţilor, lăsându-le, practic, o portiţă în acest proiect de lege, cum să le privatizeze, pentru că în... Vă rog să-mi asiguraţi liniştea în sală, domnule preşedinte!

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog, stimaţi colegi, să asiguraţi liniştea în sală! Rog colegii să ia loc în bănci şi să asigure liniştea în sală. Vă rog frumos.

Rog colegii care stau cu spatele la mine să ia loc în bănci sau să iasă din sală.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Spuneam, aşadar, că sigur Guvernul va putea privatiza oricum aceste cinematografe, dar eu, ca şi deputat, vreau să vin aici la tribuna Parlamentului şi să-l interpelez pe domnul ministru dacă mi se pare că ceva a fost nelalocul lui în această privatizare.

Or, dacă noi i-am făcut proiectul de lege prin care îi dăm această posibilitate, nu vom mai putea să-l interpelăm, pentru că ne va spune că s-a făcut în conformitate cu textul legii.

Haideţi să lăsăm Guvernul să le privatizeze aşa cum doreşte şi după aceea, evident, şi noi parlamentarii să putem să-i tragem la răspundere, în cazul în care vor greşi.

Aşadar, ca să-mi închei expunerea, stimaţi colegi, acest articol nu are ce să caute în Legea cinematografiei, care într-adevăr a fost acceptată de absolut toţi factorii de răspundere şi de toţi factorii interesaţi, dar poate foarte bine să lipsească şi atunci haideţi să nu le dăm noi o armă în mână.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Atunci, la momentul la care vom ajunge la art. 67, evident voi supune la vot propunerea dumneavoastră de eliminare.

Suntem la pct. 1 din raportul de amendamente admise, art. 66.

Dacă există observaţii sau comentarii la 66? Nu există. Adoptat.

La pct. 2 avem un amendament respins, pe care doamna deputat Olguţa Vasilescu l-a susţinut, eliminarea art. 67.

Voi supune mai întâi votului această propunere de eliminare a art. 67. Dacă votaţi da, votaţi pentru eliminarea art. 67, votând nu, votaţi împotrivă.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. Propunerea de eliminare a fost respinsă cu 94 voturi împotrivă, 20 pentru şi 22 de abţineri.

Dacă la pct. 2 mai există alte observaţii sau comentarii?

Vă rog, domnule deputat Kelemen.

Domnul Kelemen Hunor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este un amendament respins al colegului Marton, care momentan este la o negociere cu liderii de grup. Eu am susţinut şi în comisie acest amendament care a fost respins şi, dacă-mi permiteţi să-l susţin şi de data aceasta, în faţa plenului, în lipsa colegului.

Este vorba despre un amendament în care noi am propus că în perioada prevăzută la art. II al Legii de aprobare a prezentei ordonanţe, prin Hotărâre a Guvernului, cinematografele prevăzute în anexa I, în cazul în care consiliile locale cer sau consiliile judeţene cer anumite clădiri, cinematografe, prin hotărâri de Guvern să fie trecute în administrarea unităţilor publice locale. Sunt în mai multe judeţe, sunt în mai multe localităţi astfel de probleme cu clădiri pentru instituţii culturale şi noi ne-am gândit să lăsăm în această perioadă posibilitatea de a fi trecute aceste clădiri, în cazuri justificate, în administrarea consiliilor locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Amendamentul este bun, însă trebuie să avem în vedere faptul că aceste clădiri trebuie să-şi păstreze actuala destinaţie. Să nu desfiinţăm cinematografele sau să le transformăm în săli pentru dezbateri publice, pentru că ar fi impropriu. Însă, dorinţa probabil că aceasta este. În situaţia în care rezultă din acest amendament că se păstrează actuala destinaţie, amendamentul este bun.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Mai există alte intervenţii? Nu mai există alte intervenţii. Mă iertaţi!

Domnule secretar, vă rog frumos, din partea dumneavoastră!

Doamna Olguţa Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Amendamentul este oricum mai bun decât varianta pe care ne-a propus-o Guvernul. Şi aceasta pentru că una este să vinzi în bloc 350 de cinematografe, iar spaţiul care se află sub ele evident că este subevaluat şi alta este, totuşi, să dai posibilitate Consiliului local, care are nevoie de aceste cinematografe şi vrea să le transforme în cinematografe sau chiar în săli de spectacole, să poată să le gestioneze. Şi noi vom susţine acest amendament al domnului Marton, chiar dacă vine după ce eu în comisie am propus acelaşi lucru şi domnia sa a refuzat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat. Dacă nu mai există alte intervenţii, voi supune votului dumneavoastră amendamentul respins de la pct. 2 din anexa de amendamente respinse. Votând pentru, votaţi pentru introducerea acestui amendament respins.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 148 de deputaţi prezenţi; 73 de voturi pentru, 65 de voturi împotrivă, 3 abţineri; 2 deputaţi nu au votat.)

Vă mulţumesc. Amendamentul a fost votat.

Dacă nu mai există alte observaţii la pct. 2 din raportul de amendamente admise? Nu mai există. Am încheiat dezbaterea pe articole la Legea cinematografiei şi va trece la vot final, evident, cu toate amendamentele admise incluse.

La pct. 13 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Legea are caracter organic. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport comun de adoptare de la Comisia pentru cultură, Comisia juridică şi Comisia pentru învăţământ.

Prioritate legislativă de integrare. Suntem în procedură de urgenţă.

Rog iniţiatorul. Domnul secretar de stat Onisei.

Domnul Ioan Onisei (secretar de stat, Ministerul Culturii şi Cultelor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Încă din Raportul de ţară de anul trecut, Comisia Uniunii Europene ne atrăgea atenţia că în legătură cu respectarea acquis-ului comunitar privind dreptul societăţilor comerciale, cu referire la domeniul proprietăţii intelectuale sunt necesare modificări importante la Legea drepturilor de autor şi drepturilor conexe.

Raportul menţiona, printre altele, necesitatea unor modificări ale legii, în sensul eliminării limitelor procentuale minime şi maxime în cadrul negocierilor, conform practicilor europene şi, de asemenea, transpunerea obligatorie a unor prevederi ale acquis-ului comunitar în vigoare, îndeosebi a Directivei Parlamentului European şi a Consiliului European 2004/48 din 29 aprilie 2004 privind respectarea dreptului de proprietate intelectuală, ceea ce se numeşte Directiva Enforcement.

Pentru aceste motive, pentru întărirea, de asemenea, a capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, îndeosebi în domeniul combaterii pirateriei, am iniţiat, Guvernul a aprobat această Ordonanţă nr. 123 şi vă invit, cu toată deferenţa să votaţi legea de aprobare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Doamna preşedinte Turcan, vă rog să prezentaţi pe scurt raportul şi să faceţi propunerile de timpi de dezbatere, fiind procedură de urgenţă.

Doamna Raluca Turcan:

Mulţumesc foarte mult.

Aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, acest proiect de lege a fost transmis Comisiilor pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, pentru a dezbate acest raport pe fond.

De asemenea, a fost transmis şi unor comisii pentru aviz şi a primit aviz favorabil. Acest proiect de lege face parte din categoria legilor organice. Şi aş dori doar să spun că ordonanţa de urgenţă, supusă aprobării prin prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr. 8 din 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, pentru a alinia această lege la acquis-ului comunitar, prin eliminarea prevederilor contrare acesteia şi, de asemenea, pentru a transpune în legislaţia internă ultimele directive comunitare în domeniu.

Comisia de cultură, împreună cu celelalte comisii propune adoptarea acestui proiect de lege cu o serie de amendamente şi aş propune ca timp de discuţie 10 minute.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Observaţii, comentarii la timpul de dezbatere? Nu sunt.

La dezbateri generale există intervenţii? Domnul Hunor Kelemen din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Domnul Kelemen Hunor:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este un proiect, este o ordonanţă care era necesară. După 10 ani de zile această lege trebuia schimbată, trebuiau făcute modificările necesare în ceea ce priveşte gestionarea dreptului de autor şi drepturilor conexe şi trebuia aliniată şi la necesităţile şi la cerinţele Uniunii Europene. Din acest punct de vedere noi salutăm această iniţiativă şi vom vota în forma adoptată de comisie.

În schimb, sunt câteva probleme la câteva articole. Şi dacă va fi posibil voi reveni la microfon, să vă spun exact despre ce articole este vorba, unde noi credem că acele articole trebuie retrimise în comisie şi trebuie din nou dezbătute.

Nu vreau să vă reţin de data aceasta mult şi dacă îmi veţi da voie la fiecare articol despre care noi credem că trebuie retrimis la comisie, voi reveni la microfon şi voi susţine cu argumente.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole. Vă atrag atenţia că există o serie de amendamente respinse şi îi rog pe iniţiatori dacă doresc să le susţină?

Dacă de la pct. 1 la pct. 5 există observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct. 6 la 10? Adoptat.

De la pct. 11 la 15? Adoptat.

De la pct. 16 la 20? Până la 20 nu există, înţeleg, nici o observaţie, nici un comentariu, nici un amendament respins care se susţine. Adoptat atunci. Mulţumesc.

De la pct. 21 la 25? Observaţii? Comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct. 26 la 30? Observaţii? Comentarii? Amendamente respinse care se susţin? Nu sunt. Adoptat.

De la pct. 31 la 35? Adoptat.

De la 36 la 40? Adoptat.

De la 41 la 45? Observaţii? Comentarii? Adoptat.

De la 46 la 50? Adoptat.

De la 51 la 55? Observaţii? Comentarii? Amendamente respinse? Nu sunt. Nu se susţin. Adoptat.

De la 56 la 60? Amendamente respinse? Observaţii? Comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct. 61 la 65 din raport? Observaţii? Comentarii? Amendamente respinse care se susţin? Nu sunt. Adoptat.

De la 66 la 70? Nu sunt. Adoptat.

De la 71 la 75? Adoptat.

De la 76 la 80? Amendamente respinse la aceste articole? Nu se susţin. Adoptat.

De la 81 la 85? Amendamente respinse care se susţin? Nu sunt. Adoptat.

De la 86 la 90? Nu sunt. Adoptat.

Pe raport, de la pct. 91 la pct. 95? Observaţii? Comentarii? Amendamente respinse care se susţin? Nu sunt. Adoptat.

De la 96 la 99? Observaţii? Comentarii? Amendamente respinse care se susţin? Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Rămâne la vot final. Vă mulţumesc.

La pct. 14 - Proiectul de Lege "Legea Energiei Termice". Legea are caracter organic. A fost adoptat proiectul de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru industrii. Prioritate legislativă. În procedură de urgenţă.

Îl rog pe domnul secretar de stat Toader.

Domnul Mircea Nicu Toader (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acest proiect de lege vine să reglementeze o situaţie foarte importantă din domeniul administraţiei publice locale. Până acum acest domeniu era reglementat de Ordonanţa nr. 73, în mare parte făcută de Ministerul Economiei şi Comerţului. Odată cu această Lege a Energiei Termice, care se va denumi, practic, Legea serviciului public de alimentare cu energie termică, se finalizează una din problemele pe care le are administraţia locală, respectiv un serviciu de calitate privind furnizarea de agent termic şi căldură la un preţ cât mai acceptabil.

În corelare cu Hotărârea Guvernului nr. 462, prin care toate centralele termice vor fi în administrarea locală, credem că toate prevederile acestei legi vor reglementa un domeniu foarte important începând cu 1 ianuarie, având în vedere că nu se mai acordă subvenţii pentru acest important sistem.

În aceste condiţii, vă rog tare mult, domnilor deputaţi, să aprobaţi acest proiect, în calitate de Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea comisiei, domnul deputat Bivolaru, vă rog. Secretar de stat, data viitoare!

Domnul Ioan Bivolaru:

Dacă spuneţi dumneavoastră, domnule preşedinte că va exista o dată viitoare, înseamnă că daţi speranţe.

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Acest proiect de lege privind energia termică a avut avize favorabile din partea Consiliului Legislativ, din partea CES-ului. Senatul a venit în faţa noastră, în calitate de primă Cameră sesizată cu un proiect de lege avizat şi adoptat.

Proiectul de lege vizează, în esenţă, adaptarea cadrului juridic aferent serviciului public de alimentare cu energie termică şi, bineînţeles, în conformitate şi cu Programul de guvernare adoptat de Parlament, în condiţiile pe care le ştim.

La această dezbatere, în cadrul Comisiei pentru industrii, au participat, în afara reprezentanţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv, în primul rând domnul secretar de stat Mircea Toader, şi alţi reprezentanţi ai departamentului respectiv, au participat şi din partea ANRE - această agenţie naţională privind reglementarea energiei, de asemenea, şi din partea unor asociaţii profesionale din România, în ceea ce priveşte activitatea de termie.

Au fost dezbateri, stimaţi colegi, îndelungate şi, ceea ce vreau să reliefez în faţa dumneavoastră este că toate amendamentele care s-au adoptat au fost adoptate în consens. Deci dezbaterea respectivă a avut, în primul rând, un important caracter tehnic. Sunt mai puţine probleme de ordin politic în această termie şi, în consecinţă, sperăm să fie o dezbatere care să adopte forma prezentată în acest raport.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Timpi de dezbatere?

Domnul Ioan Bivolaru:

Din respect pentru Cameră, deşi sunt foarte multe amendamente, 20 de minute.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există obiecţii, observaţii la timpul de dezbatere? Nu sunt.

La dezbateri generale, presupun, domnule Lakatos. La dezbateri generale, domnul deputat Petru Lakatos.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu toate că afară este cald şi suntem aproape de luna lui cuptor, deci am putea spune că nu este de actualitate Legea energiei termice, totuşi este de actualitate şi aş veni în completarea celor spuse de preşedintele comisie, pentru că una dintre cele mai bune îmbunătăţiri adoptate de comisie este cea care se referă la descentralizare, respectiv: autorităţile administraţiei publice locale aprobă - citesc din textul proiectului de lege - în condiţiile legii, în termen de maximum 30 de zile, propunerile privind nivelul preţului local al energiei termice către utilizatori, înaintate de către operatori.

De ce spun că aceasta este o realizare importantă? Pentru că, până acum, era avizare, şi consiliile noastre locale, toate, de pe tot teritoriul ţării, erau puse în faţa faptului împlinit - daţi avizul că aşa s-a stabilit de la Bucureşti. În sfârşit, acum ajungem acolo încât administraţia publică locală va hotărî asupra preţului, ţinând cont, bineînţeles, de anumite reglementări în domeniu.

Grupul nostru parlamentar va vota acest proiect de lege. Pe parcursul discutării o să intervin cu două precizări.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole. Vă atrag atenţia că există două amendamente respinse, la art. 40 şi 43. Discutăm când ajungem.

Dacă de la punctul 1 până la punctul 10 există observaţii, comentarii, obiecţii? Nu există. Adoptat.

Dacă de la 11 la 20 există obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptat.

Pct. 21 la 30? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 31 la 40. Adoptat.

Pct. 41 la 50. Vă rog, domnule... Nu, pe puncte din raport. N-am ajuns la art. 43. Domnule Lakatos, dumneavoastră sunteţi la art. 43. Vă rog, vă rog. Deci suntem pe raport de la punctele 41 la 50. La ce punct, vă rog?

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La punctul 46, respectiv art. 26 punctul 4. Textul sună în felul următor: "Întreţinerea, repararea, verificarea metrologică şi înlocuirea grupurilor de măsurare a energiei termice intră în responsabilitatea operatorului. Costul acestor operaţiuni va fi cuprins distinct în preţul energiei termice".

O singură completare, mai degrabă este precizare: "în cazul populaţiei". Deci, practic, acest lucru să fie valabil numai pentru serviciile efectuate pentru populaţie, şi nu pentru firme sau instituţii.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Comisia?

Domnul Ioan Bivolaru:

Precizarea că "pentru populaţie", asta ar însemna că ne referim strict în interiorul condominiilor. Asta înseamnă pentru populaţie. Este dată definiţia SACET-ului, acest sistem de alimentare cu energie termică în sistem centralizat. În definiţia SACET-ului intră inclusiv branşamentul de la intrarea blocului, ca să fiu mai explicit. Deci, de la branşament în colo, este ceea ce vrea colegul Lakatos să spună "pentru populaţie". Deci în interiorul acestor blocuri, toate aceste operaţiuni de întreţinere, de reparaţie ş.a.m.d. a întregii aparaturi, ce ţine de metrologie, sigur trebuie să fie realizate de către un operator autorizat.

În ceea ce priveşte aceeaşi problemă în afara populaţiei, nu există o astfel de referire în textul respectiv, pentru alţi consumatori care sunt, de exemplu, persoane juridice.

Dar, precizarea respectivă, dacă mi se permite, cu voia domnului Lakatos, nu "pentru populaţie", s-o formulăm altfel. "În cazul condominiilor", dacă se doreşte. Sau "în cazul locuinţelor", "în cazul clădirilor pentru locuinţe" ar fi cel mai corect din punctul acesta de vedere. "Pentru populaţie" este o noţiune foarte largă şi foarte neclară.

Deci, dacă domnul Lakatos este de acord să refacă această formulare în legătură cu "în cazul locuinţelor" sau "clădirilor cu destinaţia pentru locuit". Văd că este de acord.

Domnul Bogdan Olteanu:

Înţeleg că

Domnul Ioan Bivolaru:

În condiţiile acestea, să spunem unde intră.

Domnul Bogdan Olteanu:

Eu o să rog iniţiatorul, comisia şi pe domnul Lakatos, dacă pot, în două minute, acum, să încerce să găsească o formulare cu care să cădem de acord.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Dacă plenul Camerei, în principiu, este de acord cu introducerea acestui text, noi vom găsi o formulă să introducem, ca să fim mai productivi.

Domnul Bogdan Olteanu:

De acord.

Observaţii? Comentarii la introducerea unui asemenea text, urmând a se găsi formula? Nu sunt. Mulţumesc.

Atunci o să rog să se găsească acea formulă care să explice clar despre ce vorbim.

Până la punctul 50 există observaţii, obiecţii, comentarii, deci? Nu există.

De la 51 până la 60? Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

De la 61 până la 70?

Domnul Lakatos, cred că aveţi un amendament. La 69.

Domnul Lakatos Petru:

Da, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este un lucru foarte important, care va avea urmări în momentul intrării acestei legi în funcţiune.

Despre ce este vorba. Dacă citim amendamentul, imediat o să vă daţi seama de importanţa amendamentului. "Preţurile şi tarifele reglementate se stabilesc, se modifică sau se ajustează pe baza metodologiilor aprobate de către autoritatea competentă". Până aici este clar. "În calculul acestora, vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităţii de producere, transport, distribuţie, furnizare a energiei termice, cheltuielile pentru dezvoltarea şi modernizarea SACET, cheltuieli pentru protecţia mediului" şi, după aceea, în textul legii apare aşa: "o cotă rezonabilă de profit".

Ca unul care şi dumneavoastră care vă pricepeţi la firme şi la economie, în momentul în care aceste costuri sunt recunoscute, atunci propun ca, în locul "unei cote rezonabile de profit", să spunem "până la 5 %". De ce acest lucru? Ca cheltuielile cu încălzirea să poată fi mai uşor suportate de către populaţie, având în vedere că şi SACET-ul va avea posibilitatea să recupereze toate cheltuielile justificate pe care le-am citit, plus cheltuielile de dezvoltare. Orice firmă dacă, din start i se recunosc aceste cheltuieli, este bucuroasă dacă are un profit de 5 % care este, încă o dată spun, îndestulător, în condiţiile acestea şi, mai ales pentru perioada de tranziţie ar fi foarte important să nu dăm posibilitate unei marje de profit mai mare, care va greva costurile şi, bineînţeles, se răsfrânge asupra populaţiei.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Comisia?

Domnul Ioan Bivolaru:

Suntem de acord, domnule preşedinte.

M-am uitat foarte lung, domnule preşedinte, la fostul coleg Toader. Am căzut de acord să fie limitat, într-adevăr, pentru că intră în zona serviciilor de utilitate publică. Se face un contract de concesiune. Aici este zona unde apare această concurenţă sau zona concurenţială. Cine este de acord să se înscrie cu această cotă de profit şi să facă un serviciu pentru populaţie, rezistă şi câştigă caietul de sarcini. Cine nu, mai sunt şi alte activităţi.

Deci este bine, după această cotă rezonabilă, dar nu mai mult de 5 %.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, am înţeles.

Domnule secretar de stat, înţeleg că sunteţi de acord.

Domnul Mircea Nicu Toader (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Cu o singură observaţie, că, în mod normal, ar trebui să aibă profit, dacă sunt în administrare locală, dar cele care sunt în gestiune delegată, sigur, nu există societate fără profit şi trebuie să se limiteze până la 5 %. Este bine să rămână 5 %.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumim.

Supun aprobării dumneavoastră, atunci, amendamentul respins, formulat de domnul deputat Petru Lakatos, privitor la introducerea unei limite de 5 % la marja de profit a operatorilor.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Amendamentul a fost adoptat.

(Conform afişajului, s-au înregistrat 142 deputaţi prezenţi; 135 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere, 5 deputaţi nu au votat.)

Dacă până la punctul 70 mai există alte obiecţii, observaţii, comentarii? Nu mai sunt. Adoptat până la 70.

De la 71 la 80?

Domnul deputat Mazăre. La punctul 72, dacă nu greşesc, aveţi un amendament respins.

Domnul Alexandru Mazăre:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am gândit art. 43 alin. 3: "Sumele disponibilizate prin reducerea graduală a subvenţiilor pentru energia termică furnizată populaţiei dintr-o unitate administrativ-teritorială vor fi repartizate şi utilizate numai pentru retehnologizarea, modernizarea şi eficientizarea SACET din acea unitate administrativ-teritorială".

Am gândit, la momentul respectiv, că ar fi bine să statuăm prin lege ca, odată ce, într-o unitate administrativ-teritorială, SACET-ul respectiv are proiecte, sumele diminuate prin reducerea graduală a subvenţiei să fie dirijate pentru modernizarea şi pentru derularea acelor proiecte.

Am vrut să înlăturăm arbitrariul în aşa fel încât să nu poată fi făcut un joc la nivel naţional, un joc politic, să nu depindă derularea acestor proiecte de o anumită culoare politică sau de anumite simpatii pe care ministerul le are faţă de o unitate administrativ-teritorială sau faţă de alta.

În acest fel, cred că sumele vor fi dirijate exact în localitatea respectivă, cu condiţia ca unitatea respectivă să aibă proiectele respective.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul secretar de stat Toader.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Nu putem fi de acord cu acest amendament. Nu că nu am fi de acord cu această idee, fiindcă, practic, această prevedere se regăseşte în Ordonanţa nr. 48. Subvenţia, de când a apărut Ordonanţa nr.48/2004, această subvenţie, o cotă de 33, 66 şi, la anul, în totalitate, se regăseşte numai în modernizarea sistemelor de distribuţie şi furnizare. Nu se dau pe criterii politice, vă pot garanta că noi gestionăm asta. Este pe un procent foarte clar, în funcţie de proiectele pe care le are fiecare centrală şi distribuitor şi le puteţi vedea în Monitorul Oficial.

Deci nu are sens, fiindcă această subvenţie mai există anul acesta, de la anul nu mai există subvenţie decât în cotele pe care vi le-am spus.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Bivolaru?

Domnul Ioan Bivolaru:

În afară de trimiterea la Ordonanţa nr.48, care, într-adevăr, reglementează această problemă, stimaţi colegi, ţin să vă aduc la cunoştinţă că această lege intră în vigoare în martie, anul viitor.

Sigur că, în aceste condiţii nu vor mai exista sume care se vor mai da de la centru, deci de la bugetul central către subvenţii şi ţinem să precizăm că aceste subvenţii vor exista, în continuare, pentru că s-au dat astfel de semnale care sunt eronate, dar vor fi stabilite la nivel local. Fiecare autoritate locală, în condiţiile şi în bugetele pe care le are, poate să acorde, în continuare, subvenţii la încălzire.

Ceea ce este important, şi cred că aici s-a referit colegul în amendament - bănuiesc că aici s-a referit, că în condiţiile în care la anul, când intră legea în vigoare, vor rămâne nişe sume disponibilizate, pentru a nu se încurca problema şi, eventual, după o anumită teorie, să se întoarcă sumele iar la bugetul de stat, că s-au încurcat acolo şi n-au ştiut pe ce să se rezolve sau să fie consumate, aş merge pe propunerea ca să vorbim la timpul trecut, într-un fel, în textul acesta propus. Şi anume: "Sumele care au rămas disponibile". Şi textul să rămână acelaşi. Să fie dirijate către retehnologizarea termiei care se realizează la nivelul fiecărei localităţi.

Deci "Sumele care au rămas disponibile", adică nu s-au consumat pe această subvenţie, să fie dirijate tot în direcţia respectivă. Este o soluţie care mi se pare rezonabilă.

Dacă domnul Toader este de acord?

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulţumesc.

Domnul secretar de stat Toader.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Sunt de acord cu această prevedere dar, fiindcă domnul deputat Bivolaru a spus ceva de subvenţie şi sunt toţi deputaţii prezenţi, vreau să vă spun că nu vom abandona problema subvenţiilor către populaţie.

Este o altă modalitate de subvenţionare. Vom subvenţiona o cotă din combustibilul furnizat pentru agentul termic, probabil într-o cotă de 30 - 35 %, pe perioada cât durează programul de modificare, termoficare 2006 - 2009, de modernizare a centralelor, şi vom ridica pragul pentru familiile cu venituri mici, în aşa fel încât să meargă până la achitarea 100 % a facturii pentru cei cu venituri foarte mici şi, proporţional, în funcţie de veniturile de familie.

Deci nu vom abandona problema de subvenţie, dar nu va mai exista subvenţia de până acum, centralizată la nivel naţional, administraţiile având posibilitatea, sigur, să subvenţioneze atâta cât doresc, în funcţie de posibilităţile financiare ale populaţiei din zonă, sau noi îl obligăm, încercăm să facem obligaţia, când stabilim tariful, un minim de 10 % să fie al administraţiei locale pentru a gestiona mai bine această zonă foarte importantă atât din punct de vedere al furnizării de agent termic, cât şi distribuţia; aşa cum aţi văzut în Legea nr.215, primarul având responsabilitatea să numească direct aceşti directori de societăţi comerciale sau de regii autonome şi nu mai există zona politică în această zonă.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Înţeleg că sunteţi de acord cu amendamentul domnului deputat Mazăre, reformulat de domnul deputat Bivolaru.

Domnule deputat, sunteţi, atunci, de acord cu această formulă de reformulare.

Supun votului dumneavoastră, atunci, amendamentul respins de la punctul 72, aşa cum a fost reformulat de către comisie. Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

(Conform afişajului, s-au înregistrat 150 deputaţi prezenţi; 140 voturi pentru, 3 voturi împotrivă, 3 abţineri, 4 deputaţi nu au votat)

Alte observaţii, comentarii de la 71 la 80? Nu sunt. Adoptat.

De la 81 la 90?

Vă rog, domnul deputat Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La poziţia 88, la art. 53 alin. 1 şi 2, o propunere de modificare de natură tehnico-legislativă, nimic altceva.

Dacă se vede, la începutul celor două alineate se scrie "de la data publicării în Monitorul Oficia" şi, în alin. 2, la fel.

Propunem eliminarea acestui preambul şi primul alineat să înceapă exact cu ce urmează. Şi anume, primul alineat: "Se interzic proiectarea, execuţia, repunerea... ş.a.m.d. textul curge.

Alin. 2: "Proiectarea şi realizarea noilor imobile..." ş.a.m.d. textul curge.

Deci fără aceste două preambuluri pentru că, într-adevăr, tehnico-legislativ am greşit puţin, şi consecinţa se va regăsi, mai departe, la poziţia 90, unde vă propunem acolo corectarea aceasta.

Domnul Bogdan Olteanu:

Obiecţii? Observaţii? Comentarii? Nu sunt.

Atunci rămânem pe această formulă.

Până la 90? Nu sunt alte obiecţii. 90, atunci, vă rog.

Domnul Ioan Bivolaru:

Dacă s-a adoptat, îmi permiteţi, la 90, art. 55 va trebui să fie completat în final, după ce se termină acest articol care are în final art. 53 alin. 1 şi 2, şi să se completeze: "care intră în vigoare la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României".

Domnul Bogdan Olteanu:

Obiecţii, comentarii, observaţii?

Vă rog, domnule Puşcă.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Eu nu cred că această prevedere trebuie să fie trecută în textul legii atâta vreme cât, de fapt, este o prevedere constituţională. Deci orice lege intră în vigoare la trei zile de la publicare. De ce s-o repetăm în textul legii, nu înţeleg. Dacă ar fi vorba de altceva, aşa cum spune Constituţia, "cu excepţia cazului în care este altfel prevăzut în lege", înţeleg.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog, domnul Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Da, îmi pare rău.

Stimaţi colegi, în vigoare după trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial, vor intra în vigoare numai prevederile de la art. 51 şi 53. Legea intră în vigoare, într-adevăr, şi aici nu trebuie să mai scriem, la 31 martie 2007, într-adevăr, după trei zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial. Dar, aceste prevederi intră acum în vigoare, la trei zile de la publicarea în Monitor. Pentru că este o prevedere, sau sunt două prevederi în articolul respectiv. Nu avem altă formulă tehnico-legislativă pentru a da dreptul celor care sunt vizaţi aici, ca prevederile art. 51 şi ale art. 53 să intre în vigoare imediat, la trei zile, ca orice lege, după publicare în Monitorul Oficial, anul acesta.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă rog. Eu cred că este mai clar dacă prevedem în ambele cazuri, ca să ştie toţi primarii şi toate consiliile locale şi toate societăţile când intră în vigoare, să nu fie nici un dubliu.

Domnul Manta, pe chestiunea aceasta doriţi?

Domnul Manta Pantelimon:

Doar zece secunde.

De data aceasta, domnul Bivolaru are dreptate. Trebuie trecut termenul, pentru că legea are mai multe termene de intrare. Dacă nu s-a făcut nici o specificare, sigur, era incidentă prevederea constituţională potrivit căreia orice lege intră în vigoare la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Fiind vorba de mai multe termene, trebuie specificat expres.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Eu cred că, pentru claritate, este mai bine să stabilim foarte clar când intră fiecare articol în vigoare.

Există alte obiecţii, observaţii, comentarii la 90 şi 91? Nu există. Adoptat 90, adoptat 91.

Am terminat dezbaterea pe articole.

Rămâne la vot final.

La punctul 15, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Legea are caracter ordinar. Adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie publică.

Prioritate legislativă.

Iniţiatorul, vă rog. Scurt.

Domnul Constantin Dascălu (secretar de stat, Ministerul Transporturilor, Construcţiei şi Turismului):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin prezenta lege se propune modificarea Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, avându-se în vedere următoarele: descentralizarea structurilor administrative şi delegarea unor competenţe ale statului în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului către organizaţiile nonguvernamentale specializate; includerea în categoria planurilor urbanistice zonale a documentaţiilor de urbanism care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale din motive cerute de complexitatea şi amploarea viitoarei investiţii; simplificarea şi debirocratizarea procedurilor de avizare a documentaţiilor în faza plan urbanism de detaliu în zonele construite, protejate care au necesare avizele Ministerului Culturii, Cultelor şi alte ministere; necesitatea armonizării cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Comisia?

Domnul Traian Constantin Igaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizele favorabile de la Comisia pentru buget, finanţe, Comisia juridică şi avizul favorabil de la Consiliul Legislativ.

Proiectul de lege se încadrează în categoria legilor ordinare iar comisia propune adoptarea acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Nu avem decât amendamente admise.

Dacă, de la punctul 1 la punctul 10, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu există. Adoptat.

De la 11 la 20? Adoptat.

De la 21 la 26? Adoptat.

Am încheiat dezbaterile pe articole.

Rămâne la vot final.

Punctul 16. Proiectul de Lege privind înfiinţarea centrelor de informare şi consultanţă pentru tineri.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare de la Comisia pentru învăţământ.

Iniţiatorul doreşte? Nu doreşte.

Doamna preşedintă, vă rog.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

La întocmirea raportului am avut în vedere avizele primite de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, de la Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi şi Comisia juridică, precum şi avizul Consiliului Legislativ şi punctul de vedere al Guvernului.

Prezenta propunere legislativă doreşte să statueze cadrul normativ necesar înfiinţării unor centre de informare şi consultanţă pentru tineret în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Tineret, scopul fiind acela de a facilita accesul tinerilor la categoriile de informaţii de interes pentru aceştia.

Face parte din categoria legilor ordinare.

Au fost prezenţi 25 de deputaţi din totalul de 27 şi a primit votul comisiei în unanimitate.

Proiectul de lege a fost adoptat şi de Senat.

Suntem Cameră decizională şi propunem plenului adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele pe care le aveţi cuprinse în raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Dacă, de la punctul 1 la punctul 5, lista de amendamente admise, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la 6 la 10? Adoptat.

De la 11 la 13? Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Trecem la vot final la ora 12,30.

La punctul 17 avem Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat în această formă, ca urmare a neîntrunirii majorităţii calificate. Raport şi raport suplimentar de aprobare din partea Comisiei juridice. O serie de articole au fost retrimise la comisie şi urmează a fi discutate.

Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte Ştirbeţ. Vă rog.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comisia juridică a fost sesizată spre dezbatere în fond cu acest proiect de lege.

Senatul, aşa cum aţi menţionat, a respins acest proiect de lege din lipsă de cvorum.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul.

Comisia pentru industrii şi servicii, nefiind de acord cu respingerea ordonanţei, a avizat favorabil proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă.

Această ordonanţă are ca obiect de reglementare unele măsuri legislative necesare în procesul de integrare europeană a României, în sensul abrogării, modificării şi completării unor dispoziţii legale referitoare la restrângerea categoriilor de persoane care se bucură de imunitate la urmărirea penală, restrângerea rolului procurorului în cauzele civile şi înlăturarea unor efecte negative rezultate din aplicarea art. 105 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, nr. 36/1995.

Plenul Camerei Deputaţilor în şedinţa din 3 mai a hotărât ca, în temeiul art. 70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, să retrimită proiectul la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi care să fie reanalizat, urmând a se întocmi un raport suplimentar.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a reexaminat acest proiect de lege în şedinţa din 24 mai 2006. În urma reanalizării şi a amendamentelor formulate în cadrul dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, ca în unele cazuri să se menţină textul iniţial iar în altele realizarea unor modificări asupra conţinutului acestora sau chiar eliminarea unor texte.

Anexele 1 şi 2 la prezentul raport suplimentar înlocuiesc anexele 1 şi 2 din raportul iniţial.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulţumesc.

Înţeleg că nu s-a formulat un nou raport pe acele puncte care au fost retrimise la comisie.

Discutăm atunci, aici, în plen, şi vedem dacă nu există obiecţii.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Nu, domnule preşedinte, s-au conturat şi sunt cuprinse în raport sub forma unor amendamente de admitere sau eliminare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Bine, am înţeles, e în regulă. Vă mulţumesc foarte mult.

Atunci, pe punctele care au fost retrimise dacă la pct. 6 în actuala formulare a comisiei există obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptat.

Pct. 8 în actuala formulare a comisiei. Dacă există obiecţii sau observaţii? Nu există. Adoptat.

Pct. 12 în actuala formulare a comisiei. Dacă există obiecţii sau observaţii la 5¹ care a fost retrimis? Nu există. Adoptat.

Pct. 17, în actuala formulare a comisiei. Dacă există obiecţii, observaţii? Nu există. Adoptat.

La pct. 19 s-a retrimis pct. 1¹. Există obiecţii, observaţii la formularea actuală a comisiei? Nu există. Adoptat.

În aceste condiţii, punctele care au fost retrimise la comisie se adoptă de către plen în formulările actuale ale comisiei.

Urmează ca proiectul să treacă la vot final.

Vă mulţumesc.

18. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, nr.341/2004.

legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Suntem în procedură de urgenţă.

Iniţiatorul, dacă doreşte să intervină.

Vă rog, scurt, domnul secretar de stat.

Domnul Petrişor Morar (secretar de stat, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din1989):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Necesitatea şi urgenţa acestei legi sunt date de faptul că Casa de pensii a solicitat, în mod expres, să se pună de acord anumite prevederi legale tocmai pentru a da posibilitatea, într-un timp cât mai scurt, ca posesorii de noi certificate, certificate preschimbate, să intre în posesia acestor sume.

De asemenea, în lege a devenit necesar faptul ca să se precizeze termenul până la care mai pot fi depuse solicitările de preschimbare şi respectiv completările şi termenul final de prorogare a legii.

În Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor s-au depus anumite amendamente. Cele care au fost aprobate de către comisie au şi susţinerea Secretariatului de Stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisia, vă rog.

Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte Ştirbeţ.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege.

Proiectul de lege urmăreşte modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria revoluţiei române din decembrie 1989 în sensul îmbunătăţirii unor reglementări astfel încât să nu fie prejudiciaţi beneficiarii dreptului de îndemnizaţie.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat Proiectul de lege.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989 au avizat favorabil proiectul de lege.

În urma discuţiilor purtate, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea cu amendamente a proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989.

Amendamentele admise sunt redate în anexa 1, iar cele respinse sunt redate în anexa 2.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Timp de dezbatere?

Domnul Cornel Ştirbeţ:

5 minute, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Obiecţii, observaţii la timp? nu sunt.

La dezbateri generale, din partea grupului PSD domnul deputat Cutean.

Domnul Vasile Emilian Cutean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă rog să sprijiniţi retrimiterea la comisie întrucât au fost făcute mai multe amendamente care n-au putut fi susţinute în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, din motive pe care nu vreau să le prezint acum, dar consider că dacă aceste amendamente ar fi putut fi discutate în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, ele ar fi putut fi adoptate şi ar fi deblocat o situaţie care s-a creat în urma acestora.

Pe lângă aceasta au apărut şi alte aspecte care trebuie clarificate şi cele care ţin de termenul de preschimbare, un amendament care a fost introdus de un coleg de-al nostru şi altele în procesul de preschimbare care cred că ar trebui, dacă tot se află acum legea în dezbatere, clarificate pentru deblocarea acestei situaţii.

Domnule preşedinte, cred că este suficient o săptămână, măcar o şedinţă a Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi în care să discutăm această problemă.

Şi de aceea vă rog să sprijiniţi iniţiativa.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul Dumitriu, pe procedura de trimitere la comisie doriţi să vorbiţi?

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte, mulţumesc.

Susţinem şi noi retrimiterea la comisie, mai ales că PRM-ul are rezerve, în general, cu legile vizând revoluţionarii, plecând de la faptul că certificatele preschimbate sau nu, după părerea noastră, nu au fost îndeajuns verificate şi pe această scenă, pe acest teatru care vizează participanţii la revoluţie, au apărut o mulţime de actori care nu aveau ce căuta acolo.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Supun aprobării dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a proiectului de lege de la pct. 18.

Vă rog să votaţi.

Nu s-a aprobat retrimiterea la comisie. Au fost 89 de voturi împotrivă, 68 pentru şi 2 abţineri.

Trecem la dezbateri.

Există intervenţii? Nu există.

Dezbateri pe articole.

Vă atrag atenţia că există un număr de amendamente respinse.

Vă rog să le susţineţi dacă doriţi.

Dacă de la pct. 1 la pct. 5 există intervenţii?

La art. 4 există amendamente respinse. Se susţin?

Vă rog să le susţineţi.

Domnul Cutean, faceţi-mi hatârul şi ţineţi-le pe toate de la 4 pentru că aveţi mai multe.

Domnul Vasile Emilian Cutean:

Da, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Deci, primele 5 amendamente respinse sunt toate la art. 4 indice 1 şi aşa mai departe.

Domnul Vasile Emilian Cutean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am considerat necesară introducerea acestui amendament întrucât prin acest amendament se elimină acel plafon de acordare a îndemnizaţiei. Eu consider că, aşa cum reiese şi din titlul legii, este o lege a recunoştinţei, nu este o lege socială şi de aceea consider că recunoştinţa faţă de cineva nu trebuie să o i-o acorzi în funcţie de câţi bani are în buzunar.

Dacă cei care primesc această îndemnizaţie au venituri suplimentare şi, ştiu eu, consideră că nu au nevoie de banii aceştia pe care statul îi oferă pentru ceea ce au făcut în decembrie 1989, poate foarte frumos să renunţe la aceşti bani şi să nu intre în posesia lor.

De aceea, consider că este necesară eliminarea acestui plafon pentru argumentele pe care vi le-am prezentat mai înainte.

Celălalt amendament a fost adoptat prin amendamentul domnului Mircovici, este vorba de faptul că dacă posesorul certificatului a decedat în perioada de la depunerea cererii de preschimbare până la intrarea în posesia certificatului, aceşti bani să fie primiţi de către urmaşii lui.

Acesta amendament a fost deja aprobat şi deci îl susţin şi eu.

Celelalte amendamente se referă, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, la stabilirea chiriei la nivelul minim prevăzut de lege pentru locuinţele din fondul locativ de stat, iarăşi se referă la un plafon care s-a stabilit. Doar cei care au un anumit salariu sau un anumit venit lunar beneficiază de aceste drepturi şi am considerat necesară eliminarea acestor plafoane pentru că nu-şi regăsesc locul într-o lege de recunoştinţă. Încă o dată repet ceea ce am susţinut la început.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mai aveţi?

Domnul Vasile Emilian Cutean:

Da, mai am, pentru că dacă m-aţi luat aşa le-am luat şi eu în funcţie de cum le-am citit aici în raport. Mai este vorba de un amendament la art. 9¹ pentru care se prevede ca persoanele care au obţinut certificate de revoluţionar în perioada 1990-1995, să poată primi certificatul, din oficiu, pe baza bineînţeles a unor documente care au fost solicitate la data obţinerii certificatului şi acest amendament este foarte important, stimaţi colegi, deoarece în 1996 când s-a reintrodus în Legea nr.42 posibilitatea obţinerii certificatelor, s-au stabilit alte criterii. Deci, practic, cei care au obţinut certificate în 1992 nu se mai pot încadra în criteriile care au fost stabilite în 1996.

Şi la vremea respectivă s-a observat acest lucru şi s-a reglementat printr-o Ordonanţă de urgenţă a Guvernului care prevedea că certificatele obţinute înainte de data de 1996 rămân valabile, deci practic acum, dacă noi solicităm din nou celor care au obţinut certificatele în 1992, criteriile din 1996 au creat blocajul de care vorbeam şi de aceea spun că ar fi fost foarte necesară reîntoarcerea la comisie pentru clarificarea acestor aspecte. Ăsta era şi motivul pentru care eu am solicitat retrimiterea la comisie. Acest lucru nu s-a susţinut de aceea, nu ştiu. Vă rog să votaţi amendamentele pe are eu le-am introdus la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnul deputat.

O să le luăm la rând atunci.

Voi supune pe rând votului dumneavoastră amendamentele respinse formulate de domnul Cutean. Votând da, votaţi în favoarea introducerii acestor amendamente, votând nu, votaţi pentru menţinerea lor ca amendamente respinse.

Mai întâi amendamentul respins de la pct. 1, amendamentul la art. 4. Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc, s-a respins.

Amendamentul respins de la pct. 2, Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc. S-a respins.

Amendamentul respins de la pct. 3. Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, s-a respins.

Amendamentul respins de la pct. 4. Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc. S-a respins.

Amendamentul respins de la pct. 5. Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc. S-a respins.

Trecem mai departe. În condiţiile acestea, dacă la pct. 3 mai există alte amendamente admise, mai există alte obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4, adoptat.

Pct.5, adoptat.

Pct.6, obiecţii, observaţii, comentarii? Se susţine amendamentul respins? Nu. Adoptat.

Pct.7, adoptat.

Pct.8, adoptat.

Pct.9, adoptat.

Pct.10, adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Rămâne la vot final.

19. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.206/2005 pentru modificarea şi completarea Legii spitalelor nr.270/2003.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru sănătate. Suntem în procedură de urgenţă.

Vă rog, domnul secretar de stat Szekely.

Domnul Ervin Zoltan Szekely:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ordonanţa de urgenţă urmăreşte crearea unui management mai performant al spitalelor şi întrucât prevederile din această ordonanţă au fost cuprinse şi în Legea nr. 95 privind reforma în sistemul sanitar, noi considerăm că o putem adopta în această formă prezentată de Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul preşedinte Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Întrucât această ordonanţă 206/2005 se referea la Legea nr. 270 care a fost abrogată prin Legea nr. 95, vă rugăm să fiţi de acord să adoptăm acest proiect de respingere a ordonanţei în forma prezentată de comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Nu există, presupun, intervenţii la dezbateri generale.

Fiind propunere de respingere fără amendamente admise sau respinse rămâne la vot final.

20. Proiectul de Lege privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului de probaţiune.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. Suntem cameră decizională.

Rog iniţiatorul dacă doreşte.

Vă rog, doamna secretar de stat.

Doamna Katalin Barbara Kibedi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

Este de subliniat faptul că Serviciul de probaţiune care a fost înfiinţat prin ordonanţă încă în anul 2000, a avut, şi plenul acestei Camere deja a adoptat, statutul acestui serviciu de probaţiune.

În mod firesc, atunci trebuie să aibă parte şi de o lege de salarizare distinctă, până acum retribuirea acestora realizându-se prin trimiteri la legea de salarizare a judecătorilor şi procurorilor.

Având în vedere că există un raport favorabil din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, vă rugăm să vă exprimaţi votul în sensul acesta.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Comisia, domnul preşedinte Duţu, vă rog

Domnul Stelian Duţu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

La întocmirea prezentului raport comisia a avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, Comisiei Juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare salarizarea şi alte drepturi ale personalului din serviciile de probaţiune în vederea îmbunătăţirii nivelului de salarizare a acestuia, corespunzător rolului, răspunderii şi complexităţii activităţii profesionale.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege pentru motivarea acestei categorii de personal şi atenuarea migrării către alte domenii de activitate.

În urma finalizării dezbaterilor în şedinţa din 20 iunie 2006, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, foarte mult.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale. Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole. Rog pe cei care au amendamente admise să le susţină dacă doresc.

Dacă de la pct. 1 la pct. 5 există observaţii, comentarii, obiecţii la raportul comisiei? Nu există. Adoptat.

De la pct.6 la 10 obiecţii, observaţii, comentarii la raportul comisiei. Adoptat.

De la pct.11 la 15 obiecţii, observaţii, comentarii. Adoptat.

Pct.16-2o. Adoptat.

Pct.21-25. Adoptat.

Pct.26 - anexa. Adoptată.

Am finalizat dezbaterile pe articole.

Trecem la votul final la ora 12,30.

21. Propunerea legislativă pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Române pentru Mediul de Afaceri.

Legea are caracter ordinar. Respinsă de Senat. Raport de adoptate Comisia economică.

Domnul senator Marius Marinescu, iniţiator.

Domnul Marius Marinescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Conform Constituţiei, art. 111, atunci când o iniţiativă legislativă modifică bugetul asigurărilor sociale sau bugetul de stat, e nevoie de informarea Guvernului.

Săptămâna trecută, pe data de 20 iunie, Ministerul Finanţelor Publice avizează favorabil iniţiativa mea legislativă şi a domnului deputat Bogdan Olteanu, cu observaţii şi propuneri.

Doresc retrimiterea la comisie pentru a completa iniţiativa noastră legislativă cu aceste observaţii şi propuneri şi între timp Guvernul să vină cu un punct de vedere.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulţumesc.

Dacă nu există intervenţii sau observaţii, comisia, domnul preşedinte Tudose.

Domnul Mihai Tudose:

Ţin să vă reamintesc, stimaţi colegi, domnule preşedinte, că am discutat această iniţiativă legislativă şi joia trecută când am avut parte de două puncte de vedere opuse din partea instituţiei şi acum avem parte de două puncte de vedere din partea Guvernului.

Legea este perfectibilă, din câte înţeleg, nu ştiu cât este de necesară, dar, oricum, este perfectibilă şi atunci dacă colegii stabilesc că va trebui reîntoarsă la comisie, sau dumneavoastră, prin prerogativele dumneavoastră, o să încercăm s-o facem mai bună dacă reuşim.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Propunerea de retrimitere la comisie s-a adoptat.

Ce termen domnul preşedinte? Mulţumesc.

22. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.29/2005 pentru modificarea Legii nr.290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh.Ionescu-Şişeşti", aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.232/2005.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport comun de adoptare Comisia de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină? Nu doreşte.

Raportul comisiilor, vă rog.

Doamna preşedintă Olguţa Vasilescu.

Doamna Olguţa Lia Vasilescu:

Am avut în vedere avizele primite de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, avizul Consiliului Legislativ, precum şi punctul de vedere Guvernului. Întârzierea promovării hotărârilor de Guvern pentru reorganizarea unităţilor de cercetare-dezvoltare, în conformitate cu prevederile Legii 290/2002, determinată în acest moment şi de prelungirea termenului de constituire a dreptului de proprietate, creează instabilitate şi nesiguranţă în desfăşurarea normală a activităţii din institute şi staţiuni.

Excluderea unităţilor de cercetare de la criteriile impuse de unităţile bancare pentru obţinerea creditelor bancare datorată statutului de unităţi în curs de dezvoltare, au condus la acumularea de datorii care în acest moment sunt foarte dificil de achitat în 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 232/2005, de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2005.

Senatul a aprobat acest proiect de lege care face parte din categoria legilor ordinare şi membrii comisiilor reunite au hotărât, cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu mai multe amendamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole. nu avem decât amendamente admise.

Pct. 1 - observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 2 - adoptat.

Pct. 3 - adoptat.

Pct. 4 - adoptat.

Pct. 5 - observaţii, comentarii la raportul comisiei? Nu sunt Adoptat.

Rămâne la vot final.

23. Proiectul de Lege pentru modificarea anexei nr.1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport comun de adoptare Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru sănătate şi familie.

Iniţiatorul, vă rog, scurt.

Domnul Ervin Zoltan Szekely:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Directiva europeană nr. 43/1997, Euratom privind protecţia persoanelor împotriva radiaţiilor ionizate obligă statele semnatare să prevadă în nomenclatorul de funcţii şi "fizicianul medical".

Având în vedere că legea care reglementează salarizarea personalului contractual din unităţile sanitare publice, ordonanţa nr. 115/2004 nu a prevăzut această funcţie, este necesară completarea anexei cu "fizicianul medical", fapt pentru care s-a emis această ordonanţă pe care o susţinem.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Ifrim, vă rog.

Domnul Mircea Ifrim:

Privind Ordonanţa Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, vă propunem s-o adoptaţi în forma prezentată de comisie întrucât reprezintă un element benefic pentru sistemul sanitar.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Există intervenţii la dezbateri generale?

Nu există intervenţii la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse, rămâne la vot final.

24. Propunerea legislativă pentru modificarea art.17 alin. l. al Legii nr.527/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.34/2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată precum şi interconectarea acestora.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost respins de Senat. Ultimul raport înlocuitor este de adoptare, cu modificări, a proiectului.

Suntem cameră decizională.

Iniţiatorul. Domnul deputat, sunteţi iniţiator, vă rog.

Domnul Dan Nica:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este o modificare extrem de simplă şi a apărut ca urmare a necesităţii de a introduce o reglementare preciză în lege în privinţa modului în care trebuie furnizate datele de către operatorii din domeniul comunicaţiilor electronice, astfel încât să poată fi eliminate acele situaţii în care aceştia refuză să dea datele necesare atunci când solicitate de către autoritate şi, în acelaşi timp, să permită operatorilor să aibă un interval de timp rezonabil pentru furnizarea acestor date.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Ghişe, bănuiesc că la dezbateri generale. Staţi un pic să se prezinte raportul comisiei.

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a reexaminat propunerea legislativă în şedinţa din 6 iunie 2006 ca urmare a deciziei Camerei Deputaţilor din 31 mai 2006. La reexaminare au fost prezenţi 11 deputaţi din totalul de 16 în comisie, 9 voturi pentru şi 2 voturi împotrivă din totalul celor prezenţi.

În urma dezbaterii, comisia propune admiterea cu modificări a propunerii legislative.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Din partea Guvernului.

Domnul preşedinte Dan Georgescu.

Domnul Dan Georgescu:

Stimaţi deputaţi,

Guvernul nu susţine nici propunerea legislativă nici amendamentul propus de comisia ITNC. Practic, această iniţiativă limitează puterile Autorităţii naţionale de reglementare în comunicaţii, ne poate bloca în acţiunile noastre de control şi mai mult, textele noastre legislative urmează îndeaproape acqus-ul comunitar. Această modificare nu se găseşte în acqus-ul comunitar şi poate să ne creeze probleme în ceea ce priveşte integrarea europeană.

Deci, Guvernul cere respingerea iniţiativei legislative şi a amendamentului făcut în comisie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ghişe, la dezbateri generale.

Domnul Ioan Ghişe:

Nu la dezbateri. Am amendament.

Domnul Bogdan Olteanu:

Păi amendamentul dumneavoastră e admis.

Deci, înţeleg că la dezbateri generale doriţi să susţineţi importanţa sa.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne şi stimaţi colegi deputaţi,

Amendamentul propus pleacă de la o realitate practică, şi anume aceea că autorităţile de control, de cele mai multe ori, comit abuzuri. În ce sens? Fie că solicită furnizorilor de servicii de reţele informatice sau operatorilor, într-un termen prea scurt, fie într-un termen prea lung, informaţiile necesare şi, în lipsa unei reglementări explicite, aceşti furnizori de servicii sau operatori evită să pună la dispoziţia autorităţilor de control respectivele informaţii.

Abuzurile se pot comite în două sensuri: fie că termenul este prea mare, fie că termenul este prea scurt. Şi, atunci, propunerea noastră din amendament, cu care în general comisia a fost de acord, este ca termenele să fie rezonabile, propunere plecată de la domnul deputat Nica şi, mai explicit, ca termenele să fie cuprinse între 30 şi 180 de zile.

În aprecierile noastre în comisie, s-a găsit că aceasta este o propunere acceptabilă, rezonabilă, mai precisă şi propunere pe care realitatea practică a demonstrat-o ca fiind utilă.

De aceea, vă rugăm să susţineţi amendamentul şi să-l adoptaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Întrucât acest amendament ridică consecinţe importante, retrimit punctul nr.3 din raport la comisie. Termen - două săptămâni.

La pct.25: Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.114/1996, Legea locuinţei.

Legea are caracter organic. A fost respinsă de Senat; raport şi raport înlocuitor de adoptare, din partea Comisiei pentru administraţiE publică, amenajarea teritorilui şi echilibru ecologic. Suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul, vă rog. Nu avem iniţiator.

Din partea comisiei. Domnul deputat Duşa. Vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această Propunere legislativă de modificare a Legii nr.114/1996, Legea locuinţei, se referă, în fapt, la o dispensă care se dă de la lege, legată de sediul societăţilor, în sensul că nu mai este necesară acea cerere de la vecinii de apartament, pentru a-şi da acordul pentru un sediu de societate.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins această propunere legislativă. Comisia a hotărât, cu majoritate de voturi, întocmirea raportului şi supunerea lui spre aprobarea Camerei Deputaţilor.

Proiectul de lege are caracter organic.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale.

La dezbaterile pe articole, există numai amendamente admise.

De la pct.1 la pct.5. Observaţii? Comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.6 la pct.8. Observaţii? Comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Rămâne la vot final.

Pct.26: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.74 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.51/1998 privind valorificarea unor active ale statului.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare. Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul? Nu.

Comisia, vă rog.

Domnul preşedinte?

Domnul deputat Lakatos?

Domnul preşedinte Tudose.

Domnul Mihai Tudose:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vă prezint Raportul asupra Proiectului de Lege privind modificarea şi completarea art.74 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.51 privind valorificarea unor active ale statului, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ şi a ţinut cont de recomandările făcute de consiliu.

Proiectul de lege vizează modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind valorificarea unor active ale statului. Intervenţiile legislative vizează reglementarea unitară a situaţiilor bunurilor adjudecate, precum şi adoptarea unor măsuri care să faciliteze intrarea în posesia acestor bunuri cumpărate în urma licitaţiilor.

De asemenea, prin aplicarea dispoziţiilor acestei iniţiative, se va reduce şi numărul de litigii aflate pe rolul instanţelor, litigii care se derulează pe o perioadă îndelungată, până la soluţionarea irevocabilă.

Potrivit prevederilor art.61 din regulament, membrii comisiei au examinat acest proiect de lege în şedinţa din data de 14 iunie 2006.

Prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 27 aprilie 2006.

În urma dezbaterii, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a hotărât, cu unanimitate de voturi, să vă propună adoptarea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea art.74, în forma adoptată de Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dezbateri generale nu sunt. Nu există amendamente admise, sau respinse.

Rămâne la vot final.

Pct.27: Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.188 privind Statutul funcţionarilor publici. Legea are caracter organic. Proiect respins de Senat; raport de adoptare de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritorilui şi echilibru ecologic. Iniţiatorul? Domnul Calimente. Vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

V-aş ruga, pentru că în urma unor discuţii pe care le-am avut cu Guvernul, se pare că există unele inadvertenţe, să trimiteţi legea la comisie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Guvernul?

Domnul Mircea Alexandru (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Domnule preşedinte, suntem de acord cu retrimiterea la comisie, pentru că, într-adevăr, la condiţia prevăzută la lit.c), trebuie să reanalizăm un pic, ca să nu avem inadvertenţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Înţeleg că şi comisia este de acord cu această propunere.

Supun aprobării dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. S-a adoptat cu o majoritate covârşitoare.

Pct.28: Propunerea legislativă privind modificarea alin.1 al art.95 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Legea are caracter organic. Propunerea a fost respinsă de Senat; raport de adoptare de la Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Iniţiatorul, vă rog?

Domnul Kerekes Károly:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Potrivit Legii nr.19/2001 privind sistemul public de pensii, pensionarilor pentru limită de vârstă li se asigură recalcularea pensiei după fiecare stagiu de cotizare de 12 luni. Însă, în cazul pensionarilor de invaliditate de gr.III, care au dreptul să lucreze 4 ore, nu li se asigură acelaşi tratament. Prin această iniţiativă legislativă, se propune asigurarea aceluiaşi tratament. Deci, posibilitatea de a recalcula pensia după fiecare stagiu de cotizare de 12 luni.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisia, vă rog?

Domnul Stelian Duţu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Consiliului Economic şi Social, Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, precum şi punctul de vedere al Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea alin.1 al art.95 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, intervenţie legislativă prin care se preconizează ca pensionarii de invaliditate gr.III să aibă posibilitatea recalculării pensiei după fiecare stagiu de cotizare de minimum 12 luni.

În urma dezbaterii, în şedinţa din 13 iunie 2006, comisia propune adoptarea, fără modificări, a iniţiativei legislative.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dezbateri generale? Vă rog, la dezbateri generale, doamna deputat Ardelean.

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Partidul Conservator susţine propunerea legislativă, deoarece se repară o nedreptate. Persoanele care, oricum, suferă de invaliditate, cred că merită şi ele acest drept, să poată beneficia de recalcularea pensiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Dacă nu mai există alte intervenţii la dezbateri generale, neexistând amendamente admise, sau respinse rămâne la vot final.

Pct.29: Proiectul de Lege privind recunoaşterea Institutului de Ştiinţe Administrative Paul Negulescu a calităţii de instituţie care asigură perfecţionarea pregătirii profesionale pentru administraţia publică.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport de adoptare şi raport suplimentar de menţinere a raportului iniţial, de la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Iniţiatorul nu se află printre noi.

Doamna preşedinte Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Este un raport suplimentar, a fost întors la comisie pentru a fi redezbătut, l-am dezbătut încă o dată şi am ajuns la aceeaşi concluzie. Deci, comisia îşi menţine raportul iniţial.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

La dezbateri generale, domnule Puşcă? Vă rog frumos. Şi domnul deputat Manta şi domnul deputat Andea.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Reprezentanţii Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal nu vor susţine acest proiect de lege şi datorită faptului că are unele prevederi care exced regulile de reglementare. Pe scurt, prin lege nu se pot conferi calificative instituţiilor, atâta vreme cât ele, în sine, nu au parcurs procedurile de calificare, cele prevăzute de Legea învăţământului.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Manta.

Domnul Pantelimon Manta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că proiectul acesta de lege, chiar dacă au fost discuţii în comisie nefavorabile, a fost adoptat de Senat în unanimitate, şi cred că ar trebui adoptat şi în Camera Deputaţilor, fie şi măcar dintr-un considerent elementar: sparge monopolul actual, deţinut de un institut de pe lângă Ministerul Administraţiei şi Internelor, în ce priveşte perfecţionarea pregătirii profesionale.

Fără îndoială, Institutul Paul Negulescu are o recunoaştere internă, aş zice chiar şi internaţională, şi este o entitate de învăţământ prestigioasă, care poate contribui la perfecţionarea pregătirii profesionale. Lui nu i se dau alte drepturi, pentru ca, eventual, aşa cum ar putea susţine cei care nu ar vota acest proiect de lege, ca să urmeze procedura, să zicem, de autorizare şi de acreditare specifică entităţilor de învăţământ. Este vorba doar de recunoaşterea institutului ca instituţie de perfecţionare a pregătirii profesionale a cadrelor din administraţia publică locală şi cred că este normal ca să susţinem acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Andea.

Domnul Petru Andea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

S-a subliniat foarte bine că este o lege care, prin titulatură, indică o anumită procedură specială. Deci, nu este vorba de o lege de înfiinţare a unei instituţii de învăţământ superior, aşa cum aici, în Parlament, am aprobat până acum 29 de astfel de legi de înfiinţare a unor universităţi particulare. Este vorba de o lege privind recunoaşterea unei entităţi de învăţământ care deja există, care are personalitate juridică şi are o îndelungată activitate în ceea ce priveşte administraţia publică.

Acesta a fost, de fapt, subiectul discuţiei din comisie - diferenţa dintre înfiinţare şi recunoaştere.

Comisia, având în vedere, cum s-a subliniat, şi votul unanim al Senatului, în majoritate a votat pentru această lege de recunoaştere a Institutului Paul Negulescu, ca instituţie de învăţământ superior din administraţia publică.

Grupul parlamentar al P.S.D. susţine acest proiect de lege şi vă invită şi vă recomandă să-l votaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Nemaiexistând intervenţii la dezbateri generale, din partea Ministerului Educaţiei, domnul secretar de stat Anton Anton.

Domnul Anton Anton (secretar de stat, Ministerul Educaţiei şi cercetării):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Daţi-mi voie să-mi exprim nedumerirea. Nedumerirea pentru faptul că vrem să trecem peste legisle existente, că vrem să ocolim procedura normală de acreditare, care funcţionează foarte bine în toate celelalte cazuri. Nimeni nu spune că acest institut nu este important, dar, dacă este să discutăm despre monopol, cred că ar trebui să ţinem cont de faptul că o competiţie academică în pregătirea eurofuncţionarilor este necesară. Şi, în acest sens, nu susţinem acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Dacă amendamentele respinse se susţin, o să vă rog să interveniţi.

Dacă, de la pct.1 până la pct.5, există obiecţii, observaţii, comentarii la raportul comisiei? Amendamentele respinse se susţin? Nu.

În cazul acesta, am terminat dezbaterea pe articole.

Rămâne la vot final.

Pct.30: Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.97/2005 pentru acordarea de compensaţii cetăţenilor români care n-au beneficiat de prevederile Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat, raport de adoptare de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci. Suntem Cameră decizională. Iniţiatorul? Nu doreşte.

Comisia? Domnul preşedinte Tănăsescu. Vă rog.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Subliniem că acest proiect de lege are ca obiect de reglementare prelungirea termenului în care persoanele îndreptăţite la compensaţii conform Legii nr.9/1998 pot depune cereri însoţite de acte doveditoare, în vederea obţinerii acestor compensaţii.

Această prelungire este necesară, având în vedere că există mulţi cetăţeni care, din diverse motive, nu au reuşit să-şi depună în termenul legal cererile însoţite de actele doveditoare la comisiile judeţene şi la Comisia municipiului Bucureşti, care sunt constituite în acest sens.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Comisia a analizat şi, cu unanimitate de voturi, vă propune aprobarea, în forma în care este prezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Corlăţean.

Domnul Titus Corlăţean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi fi concis. Atât în numele Grupului parlamentar al P.S.D. şi, dacă-mi permiteţi, şi cu titlu personal, susţinem foarte, foarte serios adoptarea acestui proiect de lege. Este o chestiune care ţine de angajamentele asumate de statul român în baza Tratatului de la Craiova din 1940. Prelungirea termenului este absolut necesară, în condiţiile explicate de domnul preşedinte al comisiei competente.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă există alte intervenţii la dezbateri generale? Domnul deputat Canacheu. Vă rog.

Domnul Costică Canacheu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Susţinem şi noi această prelungire a termenului. Dar, mai adăugăm ceva: în perioada 2001-2004, fondurile alocate pentru despăgubirile acestea la care statul român este angajat printr-un tratat internaţional au fost foarte puţine. Adaug că anul acesta ele deja s-au sfârşit. Aşa că noi prelungim, ca în vorba aceea a românului: lungeşte-mi, Doamne, boala. Şi oamenii se duc şi banii aceia pe care statul român, aşa cum s-a angajat, trebuie să-i returneze familiilor care au fost evacuate din Cadrilater, nu mai ajung la ei.

Să nu pară că facem cine ştie ce astăzi. Pentru familiile care nu au apucat să depună documente, e bine. Mai sunt foarte puţine. Dar, acele multe care au depus documentele, 99%, nu primesc banii.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Cred că este domnul deputat Alin Teodorescu, dacă văd bine până în spate.

Domnul George Alin Teodorescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să aduc nişte precizări legate de observaţia colegului Canacheu. Legea nr.9 a intrat în vigoare în 1999. La 1 ianuarie 2004 a fost preluată la Cancelaria primului-ministru şi, din 9.600 de dosare, la Cancelarie s-au găsit plătite 1.600.

În momentul de faţă, dosarele înregistrate până la 1 septembrie 2004 sunt plătite integral; integral. Este adevărat că plata se face în două tranşe: 40% în anul aprobării şi 60% în anul următor. Deci, mai sunt plăţi de 60% din dosarele depuse până în acest moment. Orice alte dosare vin, ele vor fi date imediat în plată, dacă sunt aprobate de comisiile judeţene, deoarece fondurile sunt rezervate în trezorerie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Nu mai sunt alte intervenţii.

Trecem la dezbaterile pe articole.

De la pct.1 la pct.5. Observaţii? Comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.6. Observaţii? Comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Rămâne la vot final.

Pct.31, cu care închidem: Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.490/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, cu modificările ulterioare.

Legea are caracter ordinar; proiectul - respins de Senat. Raport comun de adoptare - Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Rog iniţiatorul. Domnul deputat Niţă.

Domnul Constantin Niţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege are în vedere modificarea Legii nr.490/2002 privind parcurile industriale şi are în vedere accelerarea privatizării, mai ales a platformelor mari industriale. El a devenit, să spun, subiect datorită a ceea ce se întâmplă în practică pe marile platforme industriale şi, din acest motiv, cred că este necesar să adoptăm un proiect de lege care să vizeze, dacă vreţi, transformarea acestor mari platforme industriale şi, sigur, să dăm voie sau posibilitatea investitorilor să acceadă pe aceste platforme, să aducă tehnologie, să poată să investească, în aşa fel încât să redefinim, să reconsiderăm şi să repunem în funcţiune aceste platforme industriale.

Aş menţiona aici mulţumirile pe care le aduc colegilor deputaţi din coaliţia de guvernământ, care au înţeles raţiunile acestui proiect şi au votat pentru adoptarea acestuia.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog. Domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Vă mulţumesc. O intervenţie pe procedură. Cu tot respectul pentru eficienţa dumneavoastră, domnule preşedinte, consider că proiectul de lege este mult prea important ca să-l trecem acum rapid, mai ales că a trecut şi timpul alocat dezbaterilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Şi-mi cer scuze comisiei. Trebuia ca, mai întâi, comisia să-şi prezinte punctul de vedere.

Rog comisiile să ia cuvântul.

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, împreună cu Comisia pentru industrii şi servicii, a fost sesizată în fond pentru dezbatere şi avizare cu propunerea legislativă.

Cele două comisii, în şedinţă, au stabilit avizarea proiectului de lege, cu amendamentele admise, prevăzute în anexe.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională şi proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Conservator susţine iniţiativa legislativă a domnului deputat Niţă, pentru că ea vine într-un moment extrem de important pentru reglementarea situaţiilor din industrie şi economie.

Se ştie foarte bine că sunt în România foarte multe zone monoindustriale, foarte mulţi coloşi industriali care au intrat în faliment, au fost închişi, pur şi simplu neexistând posibilitatea ca aceştia să-şi continue activitatea, neexistând atractivitate pentru investitori să vină şi să creeze noi locuri de muncă şi să înfiinţeze afaceri în mediul respectiv.

De aceea, soluţia cu parcurile industriale, care reprezintă o componentă importantă a accelerării procesului de privatizare, o considerăm oportună. Şi, de aceea, noi vom susţine acest proiect de lege extrem de important pentru finalizarea privatizării coloşilor industriali din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu mai sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole. Nu există decât amendamente admise.

Pct.1. Observaţii? Comentarii? Adoptat.

Pct.2. Adoptat.

Pct.3. Adoptat.

Pct.4. Adoptat.

Pct.5. Adoptat.

Pct.6. Adoptat.

Vă rog, doamna deputat. Din partea comisiei.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte, pe raport, din eroare, nu a apărut pct.7. Vă informăm că am realizat un raport suplimentar. Pct.7, care este numai pe zonă tehnică, sună: "Art.III. Legea nr.490/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, cu modificările ulterioare şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare".

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Există obiecţii sau comentarii la completarea cu art.III? Nu sunt.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Introducem şi art.III.

Este ora 12,30.

Trecem la votul final.

Rog liderii de grup să-şi invite colegii în sală. Vă rog să vă pregătiţi pentru sesiunea de vot final.

Avem un număr de 58 de puncte.

La pct.1 pe lista de vot final avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.21/2006 pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Legea are caracter ordinar; procedură de urgenţă, suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 247 de deputaţi prezenţi; 224 de voturi pentru, 18 voturi împotrivă, nici o abţinere; 5 deputaţi nu au votat.)

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.22/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Legea are caracter ordinar; Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 261 de deputaţi prezenţi; 158 de voturi pentru, 99 de voturi împotrivă, nici o abţinere; 4 deputaţi nu au votat.)

Vă mulţumesc. Proiectul s-a adoptat.

3. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.23/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 262 de deputaţi prezenţi; 260 de voturi pentru, un vot împotrivă, nici o abţinere; un deputat nu a votat.)

Da, vă mulţumesc. S-a adoptat.

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

4. Proiectul de Lege privind personalizarea centrală a paşapoartelor cu date biometrice.

Legea are caracter ordinar. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 253 de deputaţi prezenţi, 248 voturi pentru 0 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Doi deputaţi nu au votat.)

5. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2006 pentru modificarea art.1 din Ordonanţei Guvernului nr. nr.144/2001 privind îndeplinirea de către cetăţenii români la ieşirea din ţară a condiţiilor de intrare în statele membre ale Uniunii Europene şi în alte state.

Lege ordinară. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului sunt înregistraţi 254 de deputaţi prezenţi; 243 voturi pentru, o voturi împotrivă şi o abţinere; 10 deputaţi nu au votat.)

6. Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. S-a adoptat cu 260 de voturi pentru.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 262 de deputaţi prezenţi, 260 de voturi pentru, 1 vot împotrivă, 1 abţineri; deputaţi nu au votat.)

7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2006 pentru prelungirea aplicării prevederilor art.167¹ din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Lege organică. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat cu 264 de voturi pentru.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 265 de deputaţi prezenţi, 264 de voturi pentru, 0 voturi împotrivă, 1 abţineri; deputaţi nu au votat.)

8. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii îmbunătăţirilor funciare nr.138/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat cu 208 voturi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 263 de deputaţi prezenţi, 208 voturi pentru, 49 voturi împotrivă, 3 abţineri; 3 deputaţi nu au votat.)

9. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2006 pentru modificarea art.XVII alin. 3 din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 260 de deputaţi prezenţi, 180 de voturi pentru, 76 voturi împotrivă, 2 abţineri; 2 deputaţi nu au votat.)

10. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 160/2005 pentru prorogarea termenului de intrare în vigoare a Legii nr.327/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.38/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Lege organică. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat cu 237 voturi pentru.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi de 238 deputaţi prezenţi, 237 de voturi pentru, 0 voturi împotrivă, 1 abţineri.)

11. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2006 privind creşterile salariale ce se vor asigura personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 255 de deputaţi prezenţi, 248 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 3 abţineri; 2 deputaţi nu au votat.)

12. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 108/2001 privind exploataţiile agricole. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 263 de deputaţi prezenţi, 174 de voturi pentru, 78 voturi împotrivă, 3 abţineri; 8 deputaţi nu au votat.)

13. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD prin preluarea riscului de către fondurile de garantare.

Lege ordinară. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 264 de deputaţi prezenţi, 259 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă, o abţineri; 3deputaţi nu au votat.)

14. Proiectul de Lege privind modificare aşi completarea Legii nr.421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 262 de deputaţi prezenţi, 256 de voturi pentru, 1 voturi împotrivă, 0 abţineri; 5 deputaţi nu au votat.)

15. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2006 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în sport.

Legea are caracter ordinar. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 258 de deputaţi prezenţi, 189 de voturi pentru, 47 voturi împotrivă, 5 abţineri; 17 deputaţi nu au votat.)

16. Propunerea legislativă privind acordarea unei măsuri reparatorii pentru cei care având titlul de doctor în ştiinţe, nu au beneficiat de prevederile Legii nr.128/1997. (Statutul personalului didactic)

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Propunerea legislativă a fost respinsă.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 268 de deputaţi prezenţi, 113 de voturi pentru, 147 voturi împotrivă, 7 abţineri; 1 deputat nu au votat.)

17. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor aprobate prin Legea ntr.180/2002.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 262 de deputaţi prezenţi, 249 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă, 2 abţineri; 4 deputaţi nu au votat.)

18. Proiectul de Lege privind acordarea unui ajutor financiar cadrelor didactice în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice în învăţământul preuniversitar.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. Propunerea legislativă a fost adoptată. (Aplauze)

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 267 de deputaţi prezenţi, 136 de voturi pentru, 127 voturi împotrivă, 3 abţineri; 1 deputat nu au votat.)

19. Propunerea legislativă pentru modificarea art.21¹ din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţia agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Legea nu a întrunit numărul necesar de voturi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 269 de deputaţi prezenţi, 154 de voturi pentru, 98 voturi împotrivă, 12 abţineri; 5 deputaţi nu au votat.)

20. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 23/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar.

Lege ordinară. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 269 de deputaţi prezenţi, 267 de voturi pentru, 0 voturi împotrivă, 0 abţineri; 2 deputaţi nu au votat.)

21. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legiinr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.

Legea are caracter organic. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc. Cu 264 de voturi pentru s-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 267 de deputaţi prezenţi, 264 de voturi pentru, 1 voturi împotrivă, 0 abţineri; 2 deputaţi nu au votat.)

22. Propunerea legislativă pentru bonificarea şi completarea Legii nr.18/1991 a fondului funciar.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. Legea a fost adoptată cu 264 de voturi pentru.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 272 de deputaţi prezenţi, 264 de voturi pentru, 1 voturi împotrivă, 0 abţineri; 2 deputaţi nu au votat.)

23. Proiectul de Lege pentru completarea Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Lege ordinară.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 265 de deputaţi prezenţi, 255 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 5 abţineri; 3 deputaţi nu au votat.)

24. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.45 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000.

Lege organică.

Vă rog să votaţi. Propunerea legislativă a fost respinsă.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 266 de deputaţi prezenţi, 38 de voturi pentru, 221 voturi împotrivă, 6 abţineri; 1 deputat nu a votat.)

25. Propunerea legislativă privind accesul parlamentarilor la documentele privatizării.

Lege ordinară. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Legea a fost adoptată. (Aplauze) Conform dezbaterilor pe articole vă informez că legea are titlu, precum şi art.4 care obligă parlamentarii care au luat cunoştinţă de aceste documente să le păstreze confidenţialitate. Celelalte articole au fost respinse.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 269 de deputaţi prezenţi, 145 de voturi pentru, 114 voturi împotrivă, 6 abţineri; 4 deputaţi nu au votat.)

26. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cui modificările şi completările ulterioare.

Lege ordinară. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Legea a fost respinsă. 135 împotrivă, 121 pentru.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 266 de deputaţi prezenţi, 245 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă, 1 abţineri; 13 deputaţi nu au votat.)

27. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter ordinar. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a aprobat respingerea.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 266 de deputaţi prezenţi, 245 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă, 1 abţineri; 13 deputaţi nu au votat.)

28. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/2006 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică.

Legea are caracter ordinar. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 259 de deputaţi prezenţi, 230 de voturi pentru, 9 voturi împotrivă, 11 abţineri; 5 deputaţi nu au votat.)

29. Propunerea legislativă privind informarea publicului spectator asupra modalităţii de interpretare "play-back" de către soliştii vocali în timpul spectacolelor.

Legea are caracter ordinar. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 255 de deputaţi prezenţi, 230 de voturi pentru, 9 voturi împotrivă, 11 abţineri; 5 deputaţi nu au votat.)

30. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 257 de deputaţi prezenţi, 243 de voturi pentru, 1 voturi împotrivă, 2 abţineri; 11 deputaţi nu au votat.)

31. Propunerea legislativă privind completarea art.29 din Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederii Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. Legea a fost adoptată cu 177 de voturi pentru.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 264 de deputaţi prezenţi, 177 de voturi pentru, 72 voturi împotrivă, 11 abţineri; 4 deputaţi nu au votat.)