Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Stimaţi colegi,

Chiar dacă mai sunt câteva minute, haideţi să deschidem şedinţa, prima şedinţă din sesiunea aceasta consacrată declaraţiilor politice.

Debutăm cu Grupul parlamentar al PSD, doamna deputat Monalisa Gălăteanu.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Declaraţia mea politică de astăzi are titlul "Debutul noului an şcolar, sub semnul întrebării"

Pregătirea anului şcolar 12006-2007 reprezintă încă o confirmare a faptului că pentru actuala Putere "normalitatea" înseamnă debandadă şi haos.

În data de 15 septembrie, în loc de entuziasm, bucurie şi emoţie, pe feţele profesorilor şi ale elevilor lor se vor citi dezamăgirea, tristeţea şi umilinţa însoţite de o imensă neînţelegere în actualii guvernanţi şi în promisiunile lor de "mai bine".

Atitudinea dispreţuitoare şi lipsa de decenţă cu care "slujitorii" şcolii româneşti sunt trataţi de către partidele aflate acum la guvernare are drept urmare o nouă stare de nemulţumire şi proteste din partea dascălilor, care au motive bine întemeiate să acţioneze în acest sens, ameninţând cu boicotarea începutului acestui an şcolar.

Promisiunile făcute de către Alianţă în programul de guvernare: alocarea pentru învăţământ a cel puţin 6% din P.I.B., dublarea salariilor cadrelor didactice, depolitizarea învăţământului sau modernizarea infrastructurii, nu şi-au găsit niciodată susţinere în fapte concrete, iar termenele stabilite declar în cadrul protocolului semnat cu sindicatele de învăţământ în 28 noiembrie anul trecut au fost încălcate. Legea privind salarizarea personalului didactic nu a fost adoptată din cauza actualei guvernări care s-a dovedit a fi incapabilă să elaboreze noul sistem de salarizare. Mai mult decât atât, unităţile de învăţământ nu sunt nici pe departe pregătite pentru începerea anului şcolar, ţinând cont de faptul că există la acest moment peste 4.800 de şcoli care nu au alimentare cu apă curentă, peste 3.700 de unităţi şcolare care au nevoie de lucrări de modernizare a instalaţiilor sanitare, iar în 1000 de şcoli sunt necesare lucrări de modernizare a instalaţiilor de încălzire. Este inadmisibil ca în prag de an şcolar să existe atâtea nereguli în unităţile de învăţământ româneşti şi actuala Putere să rămână indiferentă în faţa acestor probleme grave care afectează nu numai cadrele didactice, dar mai ales elevii.

Este îngrijorător faptul că, dintr-o prioritate naţionalo, învăţământul românesc a devenit o problemă de rezolvat, în coada listei de aşteptare a celor care speră în zadar că-şi vor găsi soluţia.

Solicităm pe această cale Guvernului României, personal primului ministru Călin Popescu Tăriceanu, să intervină de urgenţă pentru rezolvarea crizei din învăţământ prin asumarea răspunderii privind îndeplinirea angajamentelor prevăzute în protocolul încheiat cu sindicatele din învăţământ şi pentru a face din data de 15 septembrie cu adevărat prima zi de şcoală a noului an şcolar atât pentru elevi, cât şi profesori.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Adrian Moisoiu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte, şi permiteţi-mi ca să vă felicit cu ocazia realegerii dumneavoastră în funcţia pe care o ocupaţi în clipa de faţă.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Biată... Românie pitorească!".

În curând se împlinesc 17 ani de când treptat, treptat, România este tot mai mult "pusă pe butuci"! Fiindcă numai astfel poate fi definită o politică în care "guverne patriote" conduse de "mari români" ca Petre Roman, Teodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu, Adrian Năstase sau Călin Popescu Tăriceanu, sub atenta oblăduire a "tătucului" specialist în ape, Ion Iliescu, a "rectorului rectorilor", Emil Constantinescu, sau a "matrozului" Traian Băsescu, se străduiesc să o dea pierzaniei şi ...se pare că s-a reuşit!?

Cu un elan demn de o cauză mai bună, s-a început cu distrugerea agriculturii, s-a continuat, şi încă se mai continuă, cu industria, fără ca cineva din "aceşti mari români" sau alţii care au pus umărul alături de ei "ajutându-i", să se întrebe ce să se pună în loc; fiindcă în momentul în care tai o parte din sursele de venit, bugetul unui stat cere înlocuirea lor cu altceva.

S-a spus la un moment dat că le vom înlocui prin turism. Foarte bine, turismul reprezintă una din componentele majore ale vieţii economice şi sociale. El este un sector cu valenţe reale de dezvoltare pe termen mediu şi lung, care poate antrena în sistemul său un larg evantai de activităţi economice, culturale, sociale, care să reprezinte un mijloc de valorificare a patrimoniului natural şi cultural-istoric, conform principiilor dezvoltării durabile şi de dezvoltare prin extinderea ariei ofertei specifice şi crearea de venituri şi locuri de muncă, industrie prelucrătoare, construcţii şi industria serviciilor, altele decât cele de bază.

Şi în acest context, o importanţă deosebită o are moştenirea naturală pe care, trebuie să recunoaştem, că Dumnezeu ne-a oferit-o, poate nemeritat din moment ce nu suntem în stare să o valorificăm.

De 16 ani de zile, trăim doar din promisiuni în ceea ce priveşte turismul, dar nimic nu s-a înfăptuit. După 1989, s-a furat şi s-a vândut de către cei care au avut acces la "puterea de sus" aproape totul. Cică aceasta înseamnă privatizare!? Apoi, au venit legile privitoare la retrocedarea unor imobile şi a unor terenuri şi s-a ajuns unde suntem astăzi. Nimeni nu şi-a pus problema, iar dacă şi-a pus-o nu s-a simţit, dacă avem sau nu o infrastructură corespunzătoare, fiindcă fără aceasta, nu se poate discuta despre turism.

Pot da guvernanţii noştri zeci şi sute de hotărâri, dar dacă nu dau şi bani, ori să permită accesul la programe din care se pot scoate bani, totul este egal cu zero.

Partea şi mai proastă este faptul că după ce că nu s-a investit ceva, s-a distrus întreaga reţea turistică. Uitaţi-vă la localităţile care au avut şi care mai au baze de turism şi tratament balnear, ca de exemplu Sovata, Borsec, Slănic Moldova, Voineasa, Călimăneşti-Căciulata, Soveja, Tuşnad Băi, Băile Herculane, Olăneşti, Buziaş şi o să fiţi consternaţi de halul de degradare în care se complac, de modul în care acestea arată astăzi. Şi când te gândeşti că altădată ele erau recunoscute şi apreciate şi pe plan internaţional!

Tămăduitoarele ape minerale de izvor, aerul curat şi ozonat, frumuseţile naturii împrejmuitoare, nu sunt aducătoare de venituri dacă nu sunt exploatate. Câteva pensiuni particulare, dar fără posibilităţi de tratament nu au relevanţă.

Cine dintre reprezentanţii A.N.T. (Agenţia Naţională pentru Turism), a trecut în ultimii 15 ani de zile, măcar pentru o singură oră, pe la Borsec? Oare cei din fruntea turismului românesc au auzit doar despre litoral şi Valea Prahovei, despre a căror neadministrare se face pe drept un mare tămbălău şi nu au auzit de exemplu de Borsec, unde turismul balnear este oficializat încă din 1918 şi unde înainte de 1989 se perindau sute de mii de turişti care găseau, nu numai condiţii excelente pentru odihnă şi recreare, dar şi pentru tratarea multor afecţiuni? Despre starea jalnică de pe muntele Semenic nu e nimic de spus? Dar despre faptul că în plin sezon la Soveja sunt maximum două duzini de turişti?

Până când vom pendula între o România pitorească, ţară cu litoral, munte, mănăstiri, deltă, multă istorie şi alte bogăţii inestimabile şi una în care conducătorii ce se succed vremelnic la putere, se străduiesc să ne afunde cu de-a sila?

Când şi cine se va implica în organizarea şi amenajarea de circuite turistice monahale în care să fie incluse mănăstiri ca "Piatra scrisă", "Sfânta Ana", "Dragomirna", "Doamnei", "Recea" sau Biserica din Densuş şi nu numai cele din Nordul Moldovei?

Când şi cine se va implica în organizarea şi amenajarea de circuite turistice istorice pentru a se vizita mausoleul de la Mărăşeşti, capitala statului dac de la Sarmizegetusa, vestigiile romane şi "neromane" de pe Dealul Grădiştii, ca şi acelea de la Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Ponorici şi atâtea altele, care atestă continuitatea noastră pe aceste plaiuri?

Până şi un ultim studiu al Word Travel & Tourism Council (W.T.T.C. - Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor) arată că în România, potenţialul turistic este nevalorificat. Schimbările dese ale oficialilor din fruntea turismului, fondurile insuficiente şi prost alocate pentru promovare, în care o atenţie deosebită ar trebui să o ocupe îmbunătăţirea şi extinderea infrastructurii turistice, modernizarea şi îmbunătăţirea structurilor hoteliere şi a celorlalte facilităţi turistice, dar şi calitatea slabă a serviciilor, indiferenţa şi incompetenţa, fac ca România să piardă anual miliarde de euro.

România este una din ţările cu turismul cel mai puţin dezvoltat, situată pe locul 162 dintr-un total de 174 de ţări, dacă ţinem cont de ponderea acestui sector în P.I.B. Ea dispune de un potenţial generos, care pe lângă turismul tradiţional, bazat pe sezonul estival de la Marea Neagră, poate să dezvolte turismul montan (schiul pe timp de iarnă şi drumeţii în timpul verii), turismul cultural (Vulcanii noroioşi de la Berca - Pleşcoi, muzeul chihlimbarului din Colţi - munţii Buzăului, casa lui Brâncuşi de la Hobiţa, cetăţile Ponorului din Apuseni etc.), turismul şcolar în tabere pentru tineret, dar şi turismul rural, astăzi complet nevalorificat.

Dar pentru aceasta, trebuie o implicare şi o politică clară, condusă de un om competent, cu autoritate în problematică, susţinut de către toate partidele, care să dezvolte o strategie credibilă, corespunzătoare, bazată pe planificare de lungă durată, în care oamenii de afaceri să fie ajutaţi, dar şi disciplinaţi. Iar soluţia se cere să fie rapidă, pentru a nu permite ca milioane de euro care s-ar putea adăuga la P.I.B.-ul românesc, să fie cheltuite peste graniţă în Grecia, Bulgaria, Turcia, Croaţia, Malta sau Cipru.

Presupunând că un sejur extern de circa 12 zile ar costa numai în jur de 400 de euro şi că minimum 250.000 de români şi-ar efectua concediul în străinătate, putem discuta de 100 milioane de euro cheltuiţi numai în acest an în străinătate, în loc să fi rămas în ţară.

Dar pensionarilor, celor cu venituri mai modeste sau care au copii mici ce le oferim pentru a-şi petreacă concediul? Interesează pe cineva? Categoric, nu!

Şi încă ceva. Dacă vreţi să mergeţi la munte, să urcaţi poteci, nu vă grăbiţi! Mare parte din traseele ştiute sunt închise, pentru că proprietarii şi-au revendicat terenurile şi le-ai îngrădit. După ce turismul românesc e vai de mama lui, în acest mod îl terminăm de tot!

Documentele europene ne cer promovarea unor forme de turism durabil, bazate pe cunoaşterea profundă a ecosistemelor şi a realităţii, fiindcă şi turismul constituie un criteriu, alături de altele, atunci când vorbim de aderarea la U.E.

Intervenţia imediată a primului ministru şi, de ce nu, chiar a preşedintelui ţării, care se dovedeşte un mare amator de turism, ce e drept extern, este imperios necesară.

Ce-ţi mai pregătesc "marii români"... ţie, biată Românie?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat şi vă mulţumesc şi pentru felicitarea pe care mi-aţi adresat-o.

Din partea Grupului parlamentar al PNL domnul deputat Emil Strungă.

Poftiţi, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "Desecretizarea ca datorie morală".

Desecretizarea dosarelor fostei Securităţi reprezintă un subiect prezent în această perioadă atât în mass media, cât şi pe agenda partidelor. Mai mult, Partidul Naţional Liberal a afirmat în mod constant necesitatea desecretizării acestor dosare şi a acţionat prin retragerea sprijinului politic al tuturor membrilor despre care s-a dovedit că au colaborat cu fosta Securitate.

Pe lângă argumentele deja aduse de partide în favoarea cunoaşterii acestor aspecte ale trecutului, Uniunea Europeană a insistat asupra curăţirii morale de care are nevoie societatea românească pentru a se putea integra în cadrul acestui organism. Pentru a putea merge înainte, trecutul nu trebuie uitat, ci exorcizat; memoria victimelor comunismului nu trebuie onorată doar o dată pe an la aniversarea Revoluţiei române, ci în fiecare zi, prin descoperirea şi eliminarea de pe scena publică a celor care au contribuit în mod conştient şi voit la represiunea comunistă. Ţări ca Cehia s-au apropiat mai rapid de integrarea europeană şi datorită faptului că au implementat legea lustraţiei încă din primii ani de postcomunism.

Această desecretizare a dosarelor fostei Securităţi trebuie să aibă drept unic scop purificarea societăţii româneşti, acest lucru implicând nu doar clasa politică, ci şi societatea civilă: formatorii de opinie, presa, ONG-urile, mediul sportiv. Orice deturnare a acestui proces şi transformarea sa într-o vendetă politică nu face decât să perpetueze germenii sistemului totalitar.

De asemenea, ca orice acţiune cu caracter retroactiv, desecretizarea dosarelor poate genera nedreptăţi. Pentru a evita acest lucru şi pentru a întări normele statului de drept, procesul trebuie aplicat făcând diferenţe clare între persoanele care au semnat angajamente cu fosta Securitate fiind în închisori sau aflându-se sub ameninţări grave şi cei care au făcut-o din proprie iniţiativă sau din dorinţa de a obţine avantaje profesionale sau personale. De altfel, istoria comunismului în România conţine perioade ca cea din 1946 pana în 1965 în care represiunea s-a făcut prin încarcerări şi trimiteri în penitenciare de exterminare şi cea care a urmat până în 1989, în care sistemul turnătoriei intrase deja în reflexul «cetăţenesc», mulţi români văzând-o ca pe o aşa-zisă datorie patriotică.

Multe voci afirmă că desecretizarea dosarelor şi aplicarea legii lustraţiei ar fi tardive în acest moment şi că utilitatea lor ar fi deci redusă. Într-adevăr, momentul anilor'90 ar fi fost mai prielnic acestui proces care poate ar fi produs mai multe roade. Ceea ce contează, însă, este faptul că nu este niciodată prea târziu pentru o spovedanie care poate curăţa 50 de ani de minciuni, crime şi represiune împotriva poporului român.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Eduard Hellvig, Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia politică pe care o voi face astăzi este legată de "Falimentul moral al clasei politice româneşti".

Potrivit raportului de monitorizare din mai 2006 al Comisiei Europene, România îndeplineşte criteriile politice. Acest lucru înseamnă că România este considerată a avea instituţii stabile care reglementează democraţia, statul de drept, precum şi respectarea drepturilor omului şi protecţia minorităţilor. Însă, cu 4 luni înainte de momentul integrării în Uniunea Europeană, putem afirma că România este, în sfârşit, o democraţie consolidată, îndeplineşte ţara noastră şi criteriile privind instituţiile, relaţiile şi comportamentul pe care le presupune o astfel de democraţie? Dacă pentru prima afirmaţie am putea adăuga un "dar" pentru a doua chestiune ar trebui să răspundem printr-un nedorit dar realist "nu încă".

În primul rând, vă propun să privim în ansamblu transformările pe care le-a parcurs societatea românească în aceşti ultim 16 ani, o schimbare de sistem în scopul construirii unei societăţi democratice capabile să-şi asume drepturile şi obligaţiile pe care le presupune integrarea în marea familie a democraţiilor occidentale.

Aşa cum am afirmat, în practică însă procesul nu este finalizat. Referindu-mă strict la domeniul politic a pune bazele acelor instituţii inerente democraţiei nu este suficient, este nevoie şi de o schimbare de mentalitate care să genereze exercitarea eficientă a valorilor democraţiei, este nevoie de o responsabilitate politică a oamenilor politici şi de eficienţa politică a cetăţeanului.

Să privim, prin urmare, evoluţia clasei politice româneşti după 1989: interese oligarhice, compromisuri care au creat premise pentru şantaj sau absenţa valorilor şi sunt doar câteva dintre simptomele unei boli lungi de 16 ani, o boală care a produs falimentul moral al clasei politice româneşti, o boală care dacă nu e tratată ar putea determina însuşi eşecul democraţiei româneşti. Să privim, în consecinţă, spre cetăţeanul român şi vom avea măsura acestui faliment; o lipsă mare de încredere în instituţiile politice interne, fie că e vorba de Guvern, de Parlament sau de partidele politice, neîncrezător în moralitatea oamenilor politici, neinteresat de chestiuni politice sau de participare la acţiuni cu caracter politic, dar şi convins de incapacitatea lui de a influenţa deciziile care se iau la nivel naţional sau local.

După 16 ani de tranziţie, cetăţeanul român trăieşte o alienare faţă de instituţiile politice naţionale şi-şi pune speranţa în organismele internaţionale, în special în Uniunea Europeană, pentru a suplini această deficienţă internă în funcţionarea democraţiei.

Trebuie să recunoaştem că este o realitate îngrijorătoare, pe de o parte fiindcă însăşi Uniunea Europeană se confruntă la momentul acesta cu un deficit democratic, iar pe de altă parte, fiindcă este responsabilitatea "actorilor" interni să regleze prin mecanisme democratice modul de funcţionare al democraţiei româneşti. Dar cine să facă acest lucru?

Stimaţi colegi,

Să nu lăsăm această întrebare să devină retorică, suntem pe ultimii metri în ceea ce priveşte integrarea în Uniunea Europeană. Este imperativ ca acum să depăşim hopul pe care îl reprezintă acest "dar" în îndeplinirea criteriilor politice şi acel "nu încă" în a deveni o democraţie consolidată. Este imperativ să demarăm în acest moment consolidarea instituţiilor politice naţionale, să creăm modele de comportament capitaliste şi să punem bazele unei democraţii cu adevărat participative. Este, aşadar, în primul rând obligaţia noastră a celor care credeau în necesitatea unei clase politice necompromise să facem primii paşi în acest proces.

Democraţia românească nu mai poate aştepta.

Vă mulţumesc. Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Amet Aledin:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "30 August dată de referinţă pentru istoria turcilor". 30 august reprezintă o dată importantă pentru istoria turcilor. Luna viitoare va fi marcată de un alt eveniment important. Se vor împlini 83 de ani de când un mare om politic, Mustafa Kemal Ataturk, a creat, firesc, alături de naţiunea sa, Republica Turcia. Faptele acelor vremuri au mai fost reliefate în acest cadru generos al discursurilor parlamentare, motiv pentru care este necesară o mai bună cunoaştere a actualităţii relaţiilor diplomatice şi economice dintre ţara noastră şi statul turc. Dacă ar fi să ne raportăm doar la ultimii ani, putem constata că au existat numeroase vizite reciproce la nivel înalt. Investiţiile turceşti în România sunt consistente, distribuite proporţional, aşa cum şi Turcia importă, în special, materii prime şi echipamente tehnologice din România.

Ţara noastră se află foarte aproape de aderarea la Uniunea Europeană. Turcia a demarat anul trecut negocierile, chiar dacă au existat anumite reticenţe, cu totul nejustificate, din partea unor state europene.

O Europă unită nu are cum să neglijeze România, cu un potenţial economic şi uman deosebit. O Europă unită nu are cum să neglijeze Turcia, modernă, păstrătoare de vestigii istorice, capabilă.

Stabilitatea zonală capătă, în acest context, o importanţă aparte, cele două ţări fiind, indiscutabil, factori de echilibru.

Sprijinul reciproc, care, se cunoaşte, s-a şi întâmplat, constituie un avantaj pentru ambele părţi. Proiectul de mare cuprindere care se realizează trebuie să fie complet.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Dumitru Bentu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Ne-am manifestat gestul faţă de felicitările adresate de domnul deputat Moisoiu cu privire la învestirea dumneavoastră. O facem şi de la acest microfon, ca expresie a preţuirii pe care v-o purtăm. (Aplauze)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Cu toată plăcerea şi cu toată dragostea.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Auspicii".

Expresia care înglobează termenul respectiv este, de regulă, una tonică, optimistă. Sub cele mai bune auspicii. Ea echivalează semantic cu sintagma "în împrejurări favorabile". Aşa ar trebui să înceapă actuala sesiune parlamentară, venită după o vară fierbinte şi generoasă. Ambele caracteristici sunt aproape axiomatice şi, totuşi, dacă aspectul termic a fost perceput de toată suflarea naţiunii ca o servitute inexorabilă, generozitatea a venit dinspre actuala coaliţie care a valorificat în acest sens aproape fiecare zi a anotimpului solar. Au fost atacuri reciproce, acuzaţii, ironii mai mult sau mai puţin reuşite, lovituri discrete sau directe, discuţii contradictorii, dovedind încă o dată caracterul funest al acestei construcţii politice. Suprapuse sau juxstapuse au ţinut capul de afiş al unităţii în diversitate, varianta Orange, teme aflate departe de interesul imediat al cetăţeanului.

Dosariada, securitatea, CNSAS-ul, şcolile de vară, întâlnirile de promoţie, revizuirea Constituţiei, anticipatele, repoziţionările politice şi omniprezenta luptă dintre palate. Cine să se mai gândească la cetăţeanul de rând, purtătorul de destin al politicienilor mioritici care-i solicită votul într-un ciclu quadrienal peste care indiferenţa tinde să se sedimenteze lent şi sigur.

Aţi auzit guvernanţii vorbind despre faptul că în România sunt preţuri mai mari la energie decât în Statele Uniunii Europene? S-a sesizat cineva că 2 700 000 de pensionari nu au primit nici un leu în plus prin aşa zisa recalculare promovată de actualii guvernanţi? Se îngrijorează cineva că sezonul de iarnă 2006-2007 este complet nepregătit? Aţi identificat preocuparea pentru deschiderea noului an şcolar în situaţia în care mii de unităţi şcolare nu îndeplinesc condiţiile minime pentru funcţionare, în schimb şefii educaţiei practică traficul de influenţă? Se întreabă cei din Palatul Victoria cum vor trăi de luna viitoare beneficiarii lui 416, în condiţiile Anexelor nr.4 şi 5 din Ordonanţa care limitează drastic accesul la resursele minime pentru cei defavorizaţi social? Răspunsul universal este nu, pentru că Alianţa D.A. are alte preocupări şi abordări existenţiale.

Ba, mai mult, redevine generoasă în promisiuni şi lansează proiecte utopice. Mii de terenuri de sport în comunele patriei, mii de kilometri de asfalt într-o revărsare de bituum cum n-am mai fost alta. Cârpeli procentuale la pensii şi la salariile profesorilor. Dinspre guvernanţi, dinspre parlamentarii Puterii ar trebui să vină soluţii. Nu vor veni, pentru că nu le au, iar auspiciile de care aminteam sunt tenebroase. S-ar putea, deci, ca toamna să fie ca vara, fierbinte!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL domnul deputat Mircea Ciopraga.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Ciopraga:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se referă la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006 referitoare la contractele de achiziţie publică.

Dragi colegi,

Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este o instituţie nou înfiinţată prin ordonanţa de urgenţă 34/2006 aprobată prin Legea nr. 337 din 17 iulie 2006 pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi de servicii.

În contextul integrării în Uniunea Europeană, ordonanţa de urgenţă 34/2006 ţinteşte către realizarea unui sistem al achiziţiilor publice eficient şi credibil. Ca abordare strategică de ansamblu, ordonanţa de urgenţă a Guvernului transpune prevederile legislative care reglementează atât achiziţiile din sectorul "clasic" prin Directiva 18/2004, cât şi achiziţiile din sectorul "utilităţi" prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr.17/2004.

Ordonanţa de urgenţă 34/2006, intrată în vigoare la 30 iunie 2006, abrogă o serie de acte normative, printre care şi ordonanţa de urgenţă 60/2001 privind achiziţiile publice, până recent reper al achiziţiilor publice. Noua legislaţie în domeniu integrează într-o viziune unitară atât sistemul "tradiţional" al achiziţiilor publice cât şi sistemul "achiziţiilor electronice", evitându-se în acest mod suprapuneri legislative care creează dificultăţi de interpretare, precum şi reglementări referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări sau servicii sau alte forme de parteneriat public-privat.

Obiectivul acestei ordonanţe de urgenţă este promovarea competiţiei între operatorii economici, garantarea tratamentului egal şi a nediscriminării operatorilor economici, asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică şi asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante.

Ordonanţa de urgenţă 34/2006 aduce în plus faţă de ordonanţa de urgenţă 60/2001 o seamă de modificări importante, de interes pentru autorităţile contractante şi pentru operatorii economici. Astfel, apar modificări de fond, inclusiv în ceea ce priveşte proceduri precum licitaţia deschisă, cererea de ofertă, licitaţia restrânsă şi altele. De asemenea, se modifică unele praguri valorice de aplicare a procedurilor, unele termene, iar pentru anumite cazuri apare inclusiv obligativitatea publicării documentaţiei de atribuire sau a anunţului de participare la licitaţie atât în Monitorul Oficial al României cât şi Jurnalul Oficial al Uniunii Europene - J.O.U.E. şi în sistemul electronic de achiziţii publice - SEAP.

Parte din noile măsuri impuse şi reglementările mult mai precise faţă de legislaţia anterioară o constituie şi înfiinţarea unui organism de soluţionare a contestaţiilor în domeniul achiziţiilor publice, denumit Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor - instituţie cu activitate administrativ-jurisdicţională care funcţionează independent şi nesubordonat, pe baza propriului regulament, pe lângă Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

Ca atribuţii, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este însărcinat să soluţioneze contestaţiile formulate în cadrul procedurii de atribuire înainte de încheierea contractului, să se pronunţe asupra legalităţii procedurilor şi operaţiunilor desfăşurate de autoritatea contractantă în atribuirea unui contract de achiziţie publică şi să emită opinie asupra unui litigiu, la cerea instanţei de judecată.

Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor are un număr de 21 de membri, numiţi consilieri de soluţionare a contestaţiilor în domeniul achiziţiilor publice şi un preşedinte ales prin vot secret. Toţi membrii Consiliului sunt funcţionari publici cu statut special cărora le este interzis să desfăşoare activităţi comerciale, să deţină calitatea de asociat sau membru în conducerea unor societăţi cu scop comercial sau să fie membri ai unui partid politic sau să participe la activităţi cu caracter politic. Preşedintele C.N.S.C. va întocmi şi prezenta în faţa Parlamentului un raport de activitate anual.

Pentru o imagine mai exactă asupra activităţii Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, voi prezenta pe scurt etapele procedurii de soluţionare a contestaţiilor în faţa acestui Consiliu. Astfel, o contestaţie formulată de persoane juridice sau fizice, poate fi depusă în toate fazele procedurii de atribuire şi împotriva oricărui act al autorităţii contractante. Documentul se formulează în scris şi trebuie să conţină următoarele elemente: numele şi datele de identificare ale persoanei respective, denumirea şi sediul autorităţii contractante, denumirea obiectului contractului de achiziţie publică, procedura aplicată, obiectul contestaţiei, motivarea în fapt şi în drept a cererii şi în măsura posibilităţilor, mijloacele de probă.

O copie a contestaţiei se înaintează şi autorităţii contractante, astfel că în termen de 5 zile de la depunerea ei, aceasta din urmă are obligaţia trimiterii la Consiliu a punctului de vedere asupra contestaţiei. Tot într-un termen foarte scurt, respectiv la 5 zile de la primirea contestaţiei, Consiliul poate solicita autorităţii contractante să comunice toate documentele aflate în dosarul achiziţiei publice. În cazul nerespectării acestor solicitări, Consiliul poate aplica sancţiuni sub formă de amenzi. În judecarea cauzei, Consiliul poate audia părţile, iar acestea pot fi reprezentate de avocaţi şi pot solicita să depună oral concluzii în faţa Consiliului.

Similar procedurii instanţelor de judecată, contestaţiile se soluţionează de un complet format din trei membri ai Consiliului, din care unul are calitatea de preşedinte de complet, cauzele fiind atribuite completelor în mod aleatoriu.

Spre deosebire de contestaţiile în instanţă, Consiliul va soluţiona contestaţiile primite într-un termen foarte scurt, respectiv de 10 zile lucrătoare de la data primirii dosarului achiziţiei publice de la autoritatea contractantă, şi doar în cazuri temeinic justificate va putea prelungi acest termen cu încă 20 de zile.

În plus, un avantaj net faţă de atacarea unui proces de atribuire a unui contract de achiziţie publică în instanţă, depunerea contestaţiei în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor suspendă de drept procedura de atribuire până la data soluţionării contestaţiei. Mai mult, dacă contractul continuă să fie încheiat în perioada de suspendare a procedurii de atribuire, acesta este lovit de nulitate absolută.

Decizia Consiliului privind modul de soluţionare a contestaţiei va fi motivată şi comunicată părţilor în termen de 5 zile de la pronunţare. Această decizie este obligatorie pentru părţi, contractul de achiziţie publică încheiat cu nerespectarea deciziei Consiliului fiind lovit de nulitate absolută.

În ceea ce priveşte căile de atac împotriva deciziilor Consiliului, conform legii, instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de Consiliu este numai Curtea de Apel, secţia contencios-administrativ şi fiscal, pe raza căreia se afla sediul autorităţii contractante.

Referitor la faptele sancţionate de C.N.S.C., potrivit ordonanţei de urgenţă 34/2006 acestea acoperă întreg spectrul de probleme care pot încălca principiile ce stau la baza atribuirii unui contract de achiziţie publică: nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa, proporţionalitatea, eficienţa utilizării fondurilor, asumarea răspunderii.

Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este o instituţie extrem de importantă pentru România - mai ales în contextul în care domeniul achiziţiilor publice are o imagine negativă datorită cazurilor probate, dar şi a suspiciunilor de corupţie şi deturnare de bani publici. Va fi de utilitate pentru toţi operatorii actuali sau viitori participanţi la licitaţiile publice, pentru autorităţile contractante cât şi persoanelor fizice care vor dispune astfel de o instituţie aptă să răspundă prompt şi eficient sesizărilor din acest domeniu.

C.N.S.C. este un organism complex, cu o activitate intensă - mai ales după integrarea în Uniunea Europeană - care în mod firesc îl va plasa în vizorul central al opiniei publice, posibil la fel cum este cazul Departamentului Naţional Anticorupţie.

Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor este o realizare importantă a actualului Guvern. Dată fiind misiunea sa, Consiliul trebuie să devină o instituţie cunoscută şi a cărei activitate să facă dovada unui model de integritate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., invit la microfon pe domnul deputat Ilie Merce.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ilie Merce:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea se intitulează "Impertinenţa unor lideri maghiari nu are limite".

Cunoscuta impertinenţă ungurească faţă de România s-a manifestat încă o dată, în august 2006. Ministrul de Externe al Ungariei, Kinga Goncz, aflată în vizită la Bucureşti, a cerut imperativ două lucruri: ratificarea imediată a Acordului de înfiinţare a Fundaţiei publice româno-ungare "Emanoil Gojdu" şi adoptarea, tot imediat, a Statutului minorităţilor naţionale din România.

Demnitarul maghiar a folosit formula "trebuie adoptate", ceea ce sună a ordin. Mai mult, a cerut, în ceea ce priveşte Statutul minorităţilor, să fie adoptat "în forma în care a fost introdus iniţial în Parlament", aşadar, forma dorită de UDMR, căreia Parlamentul să nu îndrăznească, cumva, a-i aduce vreo modificare. Iar Acordul privind Fundaţia "Gojdu" să fie şi el ratificat, fără nici un adaos, pentru că partea ungară deja l-a ratificat.

La toate acestea, ministrul nostru de externe, domnul Ungureanu, nume predestinat, nu a protestat deloc; a acceptat impertinenţa ungurească; parcă nu ar fi reprezentantul unui stat independent, ci al unui vasal al Ungariei. O asemenea atitudine înseamnă abandonarea intereselor statului român şi este pe deplin condamnabilă.

Ea se înscrie în atitudinea generală a guvernelor de la Budapesta, de după 1989, în raporturile lor cu guvernele de la Budapesta, o atitudine lamentabilă. Din cauza acesteia, am ajuns să avem un deficit comercial uriaş în raporturile cu ţara vecină; întreprinzătorii maghiari au acaparat, prin şantaj şi mită, pârghiile esenţiale ale economiei transilvănene; Budapesta a împânzit regiunea cu spioni, unii deghizaţi în reprezentanţi diplomatici; sponsorizează ziare, posturi de radio şi TV care propagă idei revizioniste, care-i denigrează pe români şi le contestă dreptul de stăpâni asupra Transilvaniei.

Cu aceeaşi sponsorizare, regiunea de peste munţi a fost pângărită cu monumente ale unor criminali maghiari, între care şi acela al celor 13 generali la Arad.

Minoritatea maghiară este permanent aţâţată împotriva statului român. Toate acestea, cu îngăduinţa condamnabilă a guvernelor României, mai interesate de a se menţine la putere cu sprijinul organizaţiei extremiste numite UDMR decât soarta ţării. Ni se anunţă şi o nouă şedinţă comună a guvernelor de la Budapesta şi Bucureşti, în noiembrie 2006. Dar, guvernul este acel organism ce conduce o ţară. Ce ţară conduc, în comun, guvernele de la Budapesta şi de la Bucureşti?

Doamna Kinga Goncz, urmaşa celor 13 generali unguri asasini de la 1848, a asasinilor unguri de la Ip şi Treznea din 1940, a asasinilor unguri din Covasna şi Harghita din 1989, bate din picior. Să nu îndrăznim a nu-i asculta ordinele!

Doamnelor şi domnilor colegi, dacă vă consideraţi reprezentanţii unui popor liber, veţi îndrăzni să nu vă supuneţi bătăii din picior ungureşti.

În final, chiar dacă nu are legătură cu declaraţia politică de astăzi, profit de prilej pentru a cere, în numele Grupului parlamentar al PRM, demisia ministrului culturii şi cultelor, Adrian Iorgulescu, pentru gravele ofense aduse credinţei noastre creştine!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator. Domnul deputat Petru Călian.

Aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi, la ordinea zilei, evident, "Deconspirarea ca vânătoare de vrăjitoare".

Asistăm în prezent, la un spectacol mediatic grotesc în care personajele au abordat chipuri dintre cele mai diverse, pentru ca, într-un final, să fie "demascate". Şi, totuşi, demascarea aceasta, intens promovată de actori politici şi actori din presă nu a dus decât la dezvăluirea altor şi altor măşti. Suntem în plin carnaval al CNSAS, o adevărată vânătoare de vrăjitoare.

Timp de 16 ani am visat la o judecată a păpuşarilor comunişti şi securişti care ne-au ciuntit destinele. Timp de 16 ani am sperat că vom putea demasca stâlpii comunismului şi ai securităţii pentru a ne putea elibera de un regim care ne-a spulberat dorinţele de a fi cu adevărat cetăţeni ai Europei. Voi reveni la această aspiraţie a fiecăruia dintre noi de a fi consideraţi cetăţeni de drept ai Uniunii Europene, de a fi părtaşi la visul european.

Şi dacă în 16 ani numai am sperat la această demascare, iată că acum avem parte de o aşa-zisă asanare morală a scenei politice, culturale şi sociale. Numai că e o falsă asanare. Ne jucăm de-a "daţi-mi dosarul" şi "n-am semnat angajament cu securitatea, ba am semnat, dar n-a avut repercusiuni negative". Ba mai mult, pentru ca circul să fie mai colorat, am pus pe lista de priorităţi a demascărilor prelaţii Bisericii şi sportivii.

Când unii, când alţii, îşi arogă dreptul de a fi un fel de "deux ex machina" într-o piesă de teatru tragicomică, intervenind din senin cu pretenţia de a rezolva conflicte, reale sau imaginate, dar pe care nu reuşesc decât să le devieze de la cursul lor normal înspre noi şi noi conflicte. Aşa am ajuns ca de la "dosarul inexistent" al preşedintelui să discutăm dosarele unor preoţi.

Sunt de acord că trebuie să tăiem răul din rădăcină la toate nivelurile societăţii, dar nu sunt de acord ca preoţii şi sportivii să fie prioritatea principală a acestor demascări.

Prioritatea principală trebuie să fie acele personalităţi şi personaje ale vieţii publice care au o implicare activă în modelarea destinului ţării în acest moment.

Şi, după părerea mea, obiectivul principal al ţării noastre este aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. După aceea vom putea căuta liniştiţi dosarele preoţilor şi ale sportivilor şi ale scriitorilor, şi vom putea continua acest carnaval, acum păgubos pentru ţară şi imaginea României în Europa.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna deputat Minodora Cliveti.

Doamna Minodora Cliveti:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Îngăduiţi-mi să încep prin a vă felicita şi eu pentru realegerea dumneavoastră în funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi bucuria mea este cu atât mai mare cu cât, iată, în continuare, în Biroul permanent al Camerei avem o prezenţă feminină, reprezentantă a partidului care a propus-o, dar în acelaşi timp, sper eu, şi a tuturor femeilor din Camera Deputaţilor.

Dosariada face valuri importante în lumea românească. Este un adevărat seism care a declanşat patimi, revanşe, totul dublat de interesul real al opiniei publice care speră în curăţarea lumii politice, ceea ce ar trebui să echivaleze cu curăţenia în viaţa românească, în general.

Au trecut şapte ani de când legea accesului la dosarele securităţii a fost elaborată, ca un strigăt împotriva securităţii României comuniste. Dar, deşi a fost în vigoare mai bine de un an în timpul guvernării de dreapta, tot cei de stânga, şi anume, guvernarea P.S.D. a fost cea care a pus bazele implementării acestei legi, creând condiţiile de funcţionare a CNSAS-ului.

Şi, totuşi, în mod bizar, tocmai în acest an, cel care precede aderarea, a fost nevoie de amendarea legii, de extinderea sferei de instituţii şi persoane care ar fi făcut poliţie politică.

Am început aşadar să ne demolăm idolii, să avem revelaţii cu privire la unul sau altul dintre politicieni, jurnalişti, preoţi, sportivi etc. Şi acest lucru nu ar fi decât benefic dacă ar fi dublat de acţiuni fireşti, de rutină, pe care Guvernul ar trebui să le facă. Pentru că Guvernul ar trebui să guverneze ţara, în aşa fel încât România să intre în familia europeană ca egal între egali.

În realitate, ţara este în degringoladă. Pensiile nu ajung, iar majorarea anunţată cu atâta fast este praf în ochii milioanelor de pensionari. Profesorii, cărora li s-a promis un buget uriaş, vor să boicoteze începutul anului şcolar având aceleaşi salarii ofensatoare.

Coşul zilnic rămâne la fel de greu de umplut. Cota unică de impozitare care face bucuria celor foarte bogaţi, goleşte bugetul statului. Iar "Starea vremii" este emisiunea TV cu cea mai mare audienţă, pentru că ploilor nu le pasă decât să-şi facă treaba, adică să cadă, fără să aştepte ca Guvernul să ajungă să-şi ţină promisiunea de a repara casele distruse.

În judeţele afectate de inundaţiile de anul trecut, locuitorii au început represaliile. Sunt sate în care drumurile au fost sparte, pentru că apele de anul acesta să aibă pe unde să se scurgă. Iar oamenii se uită îngroziţi la cer, soarta lor depinzând de acesta în totalitate. Din păcate, nu cerul guvernează România. Poate că ar fi mai bine.

Care este răspunsul guvernanţilor la asemenea probleme ale României reale? Pentru că vedem ce se petrece în România virtuală, cea de la televizor. Alianţa D.A. îşi devorează copiii precum Saturn, la ore de maximă audienţă, şi monitorizează ratingul. P.N.L. îşi sancţionează femeile, mai ales. E mai uşor să arunci anatema asupra unei femei, iar statistica e şi mai bună atunci când având în Parlament 11% femei, ai sancţionat câteva. Măsura este mult mai spectaculoasă pentru că efectul este mult mai pregnant.

Pe mine însă mă interesează mai mult ce face P.N.L.-ul pentru copiii distrofici şi rahitici din judeţul Bacău care nu primesc lapte praf de când Guvernul a modificat criteriile de acordare a acestuia.

Mă interesează, de asemenea, mult mai mult dacă P.N.L.-ul, prin ministrul sănătăţii, are habar de faptul că în judeţul Bacău s-au înmulţit îngrijorător de mult cazurile de cancere de tot felul, că în fiecare an apar mai mult de 1000 de bolnavi din care 85% nu mai apucă să se uite la talk-show-uri şi nici să folosească medicamentele compensate, acesta probabil fiind unul dintre motivele pentru care farmaciile, iată, de ceva vreme, nu mai sunt asaltate.

Pe plan extern, ne pregătim de nuntă. România se mărită în ianuarie 2007 cu Uniunea Europeană. O mireasă pe cinste. Dezechilibrată, dezbinată, plină de contraste şi duşmănie. O ţară care va intra în Uniunea Europeană cu o mulţime de probleme, pe care nici măcar nu încearcă să le ascundă sub preş.

Probabil că este mai bine să fim sinceri cu păcatele noastre. Dar sinceritatea nedublată de muncă serioasă şi de nevoia de a demonstra că această ţară merită să fie europeană şi pentru calităţile locuitorilor ei, şi pentru faptul că este bine guvernată, nu face decât să ne deschidă o uşă pe care vom intra cu capul plecat.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Costache Mircea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

(Domnul deputat Costache Mircea solicită inversarea ordinii în favoarea doamnei deputat Anca Petrescu)

Cedaţi locul doamnei deputat Anca Petrescu. E în regulă!

Poftiţi, doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Vreau să mulţumesc domnului deputat Costache că a fost cavaler în ceea ce mă priveşte şi, totodată, să vă felicit, doamna vicepreşedinte, cu ocazia realegerii dumneavoastră.

Declaraţia mea politică se numeşte "E doliu în Mehedinţi". Acum trei săptămâni, mai exact la data de 7 august 2006, în mina de antracit de la Baia Nouă din judeţul Mehedinţi, s-a produs un mare accident de muncă. S-a surpat puţul de coborâre în mină, iar tone de pământ şi stâncă au prins colivia cu care coborâseră cei doi mineri însărcinaţi cu întreţinerea puţului.

Aceşti muncitori erau numiţi "puţari" şi aveau în sarcină să verifice în zilele nelucrătoare starea puţului, făcând remedieri dacă ar fi necesare. La aceste remedieri lucrau în momentul în care au fost surprinşi de surparea muntelui. De atunci şi până în 30 august au stat sub pământ.

Din primul moment m-am deplasat la faţa locului şi de atunci până acum am monitorizat toată acţiunea de salvare a celor doi mineri. Desigur am supărat foarte multă lume, deoarece am constatat tot felul de contradicţii şi în derularea investiţiilor miniere.

1. Minerii din Baia Nouă, Eibenthal şi Şviniţa care lucrau acolo au afirmat că de multă vreme aveau semnale că puţul nu rezistă presiunii pământului înconjurător, deoarece colivia (cabina cu care coborau în puţ muncitorii şi vagoanele) era agăţată de grinzile peretelui puţului desprinse din cauza presiunii exterioare.

Pentru deblocarea cursei coliviei, uneori grinzile de susţinere erau cioplite, micşorându-se capacitatea de rezistenţă a lor. Din punct de vedere tehnic este o gravă eroare!

Cum a devenit posibil ca acest procedeu primitiv şi inadecvat, să fie folosit în subteran, acolo unde presiunea pereţilor este foarte mare, iar acest procedeu ar trebui făcut sub supravegherea directorului general şi al directorului tehnic al punctului de lucru dar şi a responsabilului cu protecţia muncii.

2. Cei doi mineri care au coborât în mină la data de 7 august lucrau în continuare de 36 ore, iar cel mai tânăr nu avea calificarea necesară pentru munca de întreţinere a puţului, era şi muncă de rob şi Sisif.

3. Activitatea la această mină, în anul 1997, a fost întreruptă pentru trei luni, pentru reparaţii capitale, iar atunci a fost făcută o mare investiţie care trebuia să asigure o siguranţă maximă minei. Oare cum au fost folosiţi banii investiţi atunci, dacă puţul acestei mine s-a surpat la nici 10 ani ?

Ce lucrări prevedea acel proiect, cum au fost ele executate şi cine le-a recepţionat ?

Sunt întrebări pe care le voi pune factorilor de resort cerând totodată proiectantului de la Petroşani să depună la comisia de anchetă proiectul, iar ministerul de resort să ne prezinte procesul verbal de recepţie şi garantare a lucrărilor executate.

4. În 2005 şi 2006, mina de la Baia Nouă, preţioasă pentru economia naţională, având unul din cele mai bune zăcăminte de antracit din Europa, a primit de la guvern 40 de miliarde de lei pentru extindere şi reabilitare. De asemenea a investit aici şi statul ceh, deoarece majoritatea populaţiei este de origine cehă.

Din discuţiile pe care le-am avut la mină cu Directorul general, acesta mi-a prezentat pe plan extinderea pe care o făcuse anul acesta la Săliştea, al doilea punct de acces în această mină (acolo unde au fost scoşi ieri minerii morţi).

Suspect este că directorul a afirmat că intenţiona să părăsească puţul de la Baia Nouă în favoarea celui de la Săliştea, la 1 octombrie 2006.

Întrebarea se pune, de câtă iresponsabilitate a putut da dovadă un director să mai permită accesul oamenilor într-un puţ ce urma să se închidă fără să fi verificat starea lui?

5. Suspect este că nu s-a investit din cele 40 miliarde nici un ban în acest puţ, când el era în funcţiune şi ameninţa viaţa oamenilor. Minerii spun de asemenea că galeria extinsă de la Săliştea era făcută din banii obţinuţi din producţia lor şi nu din cei trimişi de guvern. Atunci unde sunt banii? Ieri, 4 septembrie am luat parte la şedinţa de la punctul de exploatare minieră Baia Nouă, pe care a ţinut-o directorul general de la mina Anina cu minerii, unde a reieşit că mai sunt 12 miliarde lei necheltuiţi.

6. Fiind acolo, am cerut să mi se arate proiectul care a stat la baza investiţiilor, căci în conformitate cu legea, banii de la buget se folosesc conform unor studii şi documente tehnice. Nimeni nu a putut să-mi arate nimic.

7. Mai mult, în paralel cu puţul prăbuşit, se află şi tubul de aeraj care asigură tirajul de aer, obligatoriu între cele două capete ale minei, respectiv Baia Nouă şi Săliştea. Dacă acest tub se prăbuşea şi el, toată mina era compromisă. Atunci se pune din nou întrebarea: de ce nu s-au folosit o parte din banii primiţi de la guvern pentru consolidarea puţului de coborâre de la Baia Nouă? De ce a fost lăsat intenţionat să se prăbuşească ?

8. O altă nemulţumire este modul haotic şi dezordonat în care a decurs acţiunea de salvare. Disperaţi, la un moment dat, minerii s-au blocat în mină pentru a-i obliga pe directorul general şi reprezentanţii ministerului să acţioneze şi să scoată trupurile minerilor prinşi între dărâmături.

Aflată la faţa locului, in perioada în care acţionau echipele de salvare, am încercat să contactez vreun serviciu de permanenţă al ministerului sau pe ministrul Codruţ Sereş. Degeaba. În schimb, secretarul de stat Purcaru şi ministrul Codruţ Sereş s-au deplasat în zonă, explicând minerilor că trebuie disponibilizaţi, pentru a beneficia de banii daţi de Ordonanţa 8 din februarie 2006, până la data de 31 decembrie 2006.

Oare de ce ministrul insistă pe formula disponibilizării, înainte de a face o anchetă şi vrea să închidă mina pentru care abia alocase 40 miliarde?

9. De fapt mai este o situaţie suspectă în activitatea acestei mine. O mare parte din mineri, fuseseră disponibilizaţi cu câţiva ani înainte. Dar pentru că mina avea nevoie de angajaţi, iar Ordonanţa 8 din februarie 2006 nu permitea să mai fie angajaţi cei disponibilizaţi, s-a recurs la sistemul SRL-urilor, luate în subantrepriză, lucrând cu disponibilizaţi la negru, sau angajaţi câteva ore dar muncind o zi întreagă. Toate aceste nereguli au ieşit acum la iveală.

Doi oameni sunt morţi, iar conducerea locală, în înţelegere cu trimişii din minister aflaţi la faţa locului, anunţă că închid mina, motivul fiind că aproape toţi minerii s-au înscris pe lista de disponibilizare (de fapt, acestea au fost făcute la sugestia şefilor!)

De fapt, majoritatea oamenilor nu ar vrea să fie disponibilizaţi. Am vorbit cu ei. Sunt tineri şi vor să muncească. Mina este bună, ca dovadă că guvernul a investit în ea o imensă sumă de bani. Oamenilor le este frică după 31 decembrie 2006, după cum i-a avertizat ministrul Codruţ Şereş, nu vor mai beneficia de banii de disponibilizare.

Cum se poate ca brusc să se schimbe lucrurile ? Din cauza accidentului sau accidentul a fost provocat pentru a justifica închiderea minei?

Cert este că minerii vorbesc că după închiderea minei de către guvern, ea va fi dată unei societăţi private, care o va redeschide.

Fac apel la Ministrul Economiei domnul Codruţ Şereş să emită o nouă ordonanţă prin care să prelungească efectul Ordonanţei 8 pentru o perioadă mai lungă în care să existe criteriul despăgubirilor prin disponibilizări.

Altfel, cu spectrul termenului de 30 decembrie 2006, minerii, din disperare, intră în jocul de interese al unora cărora, de fapt, nu le pasă de soarta lor şi de soarta avuţieinaţionale, ci doar de propriile lor interese.

Este necesară o analiză responsabilă şi serioasă a parametrilor economici ai minei şi a impactului social. Nu trebuie acţionat sub imperiul sentimental al accidentului produs. Nu trebuie exploatată starea de şoc a minerilor care au pierdut doi colegi în condiţii tragice, ci salvată mina şi locurile de muncă din zonă.

Dar pentru asta trebuie o protecţie socială. Trebuie o nouă ordonanţă pentru disponibilizări, care să le garanteze minerilor continuitatea şi mai ales o protecţie a muncii în care investiţiile să se facă corect.

Doi oameni au murit, pentru că banii alocaţi pentru reabilitarea minei - care nu au fost puţini -, într-o perioadă în care în minerit nu se mai investeşte, au fost folosiţi prost şi nu în interesul exploatării miniere şi a securizării activităţii oamenilor şi utilajelor.

O comisie de anchetă parlamentară va trebui să analizeze acest fenomen, iar eu personal mă voi implica în studiul investiţiei făcute acolo. Măcar atât, în memoria celor morţi nevinovaţi, în condiţii groaznice.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, doamna deputat Olguţa Cocrea.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Olguţa Cocrea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Dosariada, ultima preocupare a cetăţenilor României".

După 16 ani de la Revoluţia din decembrie 1989, timp în care poporul român ar fi trebuit să ştie cine sunt cei care susţineau şi lucrau pentru aparatul opresiv comunist, am ajuns şi ziua când s-a hotărât deconspirarea lor.

Dar, ce păcat! Sunt deconspiraţi cei care au semnat un angajament cu securitatea fără să ştim dacă acei oameni au semnat de bunăvoie sau au fost constrânşi, şantajaţi, fără să ştim dacă acei oameni au făcut jocul murdar al securităţii sau au figurat doar cu un simplu angajament, fără a fi făcut rău semenilor lor.

De ce nu-i putem vedea la televizor pe cei care-i forţau pe aşa-zişii informatori să semneze acele angajamente şi să ştim şi noi cine ne urmărea zi de zi?

Nu este uşor să ştii că la orice pas eşti urmărit de un securist, numai pentru faptul că soţul lucrează în străinătate, sau că cel mai bun prieten te trădează fiind informator al securităţii.

După toată această mediatizare intensă, consider că era bine ca cei care se ştiau că într-un fel sau altul au colaborat cu securitatea, ei să fie cei care făceau un pas înapoi, nu să se ajungă ca personalităţi marcante din partide să fie excluse.

Este păcat că aceşti oameni sunt trataţi astfel, dar consider că ar fi fost foarte corect, ca cei care înainte de 1989 au fost de partea baricadei comuniste, după 1989 să fi rămas în eşalonul doi, să nu fie umiliţi prin excluderi.

De asemenea, sper ca această deconspirare să fie făcută pentru toţi, nu selectiv, de asemenea, nutresc speranţa că această deconspirare să nu fie folosită pentru a se plăti poliţe celor ce nu răspund la comenzi politice.

În toate ziarele şi pe toate canelele de televiziune se dezbat teme şi se fac analize cu privire la dosariadă, dar ce păcat că acestea ameţesc cetăţeanul şi-l face să uite că vine toamna şi nu are cu ce să-şi umple cămara, că vine iarna şi nu va avea cu ce să-şi plătească utilităţile.

Sper ca această euforie să treacă, iar clasa politică să-şi facă datoria faţă de ţară, să urgentăm adoptarea legilor pentru integrare şi să demonstrăm că aderarea în 2007 a României la U.E. o merită pe deplin poporul român.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Urmează domnul deputat Vasile Mocanu, Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Şi eu vreau ca să rămân în aceeaşi notă din respect. Felicitări pentru realegerea dumneavoastră.

Astăzi, declaraţia mea politică se intitulează "Ce ascunde Dosariada?"

Sunt de acord. La începutul noului său drum european, România are nevoie de o clasă politică mai tânără şi mai curată. Din păcate, sistăm însă, în aceste ultime săptămâni, efectiv la "curăţarea" clasei politice. "Dosariada" a devenit cel mai bun mijloc de îndeplinire a planurilor politice ale şefului statului.

Când, zi de zi, i se inserează electoratului ideea că mai toţi parlamentarii au colaborat cu fosta securitate, este evident că se mizează pe o anumită reacţie din partea alegătorilor.

Date fiind antecedentele preşedintelui Băsescu, este uşor de intuit ce anume se urmăreşte. Preşedintele jucător vrea mai multă putere. Un parlament slab înseamnă un Băsescu mai puternic. Nu este de mirare că, exact în această perioadă, a revenit în actualitate discuţia despre o eventuală modificare a formei de guvernământ a României. Republică parlamentară sau republică prezidenţială.

Ce credeţi că ar răspunde alegătorul, după ce, săptămâni la rând, i s-au servit la micul dejun, prânz şi cină dosarele parlamentarilor?

Nu mai contează că cele mai multe se referă chiar la politicienii Puterii, că majoritatea sunt de urmărire, şi nu de reţea, că lipseşte, în continuare, o dezbatere naţională pe acest subiect. Important este faptul că electoratul este împins, încetul cu încetul, spre o capcană perfidă.

Peste puţin timp, probabil chiar Preşedintele Băsescu va afirma, mai mult sau mai puţin direct, că Parlamentul României va trebui ajustat în zonele sale esenţiale. Se vor găsi unii politicieni de mâna a doua care-i vor susţine spusele. Din fericire, sunt absolut convins că atunci se vor arăta parlamentari din toate partidele - de la Putere şi din Opoziţie -, care vor face totul pentru a bloca acest proiect politic inconştient. Măcar până va ieşi la iveală dosarul de colaborator al fostei Securităţi al actualului Preşedinte Traian Băsescu.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Emilian Frâncu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Luarea mea de cuvânt de astăzi se intitulează "Victoria aşa-zisului "contabil nepriceput de la Sănătate" asupra detractorilor săi politici".

Până de curând, nu exista nici măcar o zi de la bunul Dumnezeu, în care Eugen Nicolăescu, ministrul liberal al sănătăţii publice, să nu fie criticat şi ridiculizat, pentru aşa-zisa lui nepricepere în gestionarea domeniului de care răspunde.

În articole de presă şi în emisiuni de televiziune, diverşi comentatori, ziarişti şi politicieni ai altor partide nu conteneau să-l acuze pe domnul Nicolăescu de lipsă de profesionalism şi de rea-voinţă, prezicându-i că "în curând, va duce la groapă sistemul de sănătate publică din România" şi numindu-l în fel şi chip cu diferite apelative jignitoare, precum "incompetent" şi "contabil nepriceput".

Pe lângă o amplă listă de neajunsuri din domeniul spitalelor, neajunsuri moştenite de la guvernările anterioare, care numai reformă nu au făcut, principalul cal de bătaie al detractorilor l-au constituit cozile de început de lună din faţa farmaciilor care eliberau medicamente gratuite şi compensate.

Detractorii politici ai ministrului liberal nu uitau să arate cu degetul spre lipsa de finanţare adecvată a sistemului de sănătate publică, acuzând "guvernarea portocalie" şi pe ministrul Nicolăescu de "genocid asupra poporului român". Aceiaşi indivizi, însă, treceau sub tăcere faptul că perpetuarea crizei financiare din Sănătate se datora piedicilor puse în mod sistematic pachetului de legi privind reforma, iniţiat de Guvern la propunera ministrului de resort.

Ultima, dar nu cea mai puţin importantă dintre aceste piedici a constituit-o atacarea pachetului legislativ la Curtea Constituţională, ceea ce a dus la tărăgănarea exasperantă a procesului de intrare în vigoare a legilor privind reforma în Sănătate. Putem spune că acei pensionari şi oameni nevoiaşi trebuie să "mulţumească" în primul rând P.S.D.-ului pentru cele şase luni de stat la cozi în faţa farmaciilor din întreaga ţară, pentru reţetele neonorate de farmacişti, din cauza epuizării plafonului financiar, pentru condiţiile grele de spitalizare şi pentru multe altele.

Iată că, în ultimele 2-3 luni, adică după intrarea în vigoare a pachetului legislativ, promovat de ministrul Eugen Nicolăescu, cozile din farmacii au dispărut cu desăvârşire, cel puţin în judeţul Vâlcea.

Iată că, acum, în judeţul Vâlcea, există suficienţi bani pentru onorarea în oricare zi din lună a reţetelor gratuite şi compensate.

Iată că, încet-încet, deficienţele din spitale încep să fie remediate.

Ceea ce nu s-a soluţionat niciodată în cei 7 ani de când există Casa Naţională de Sănătate şi casele judeţene de sănătate, este pe punctul de a-şi găsi rezolvarea totală spre finele acestui an şi la începutul anului viitor.

Sistemul de sănătate publică din România a scăpat de subfinanţare!

Mai rămâne acum doar ca banii să fie gestionaţi în mod corespunzător şi mai rămâne de îndeplinit dezideratul scoaterii de sub tutela Ministerului Finanţelor a tuturor contribuţiilor lunare pentru Sănătate din partea angajaţilor şi angajatorilor. Dar acest lucru nu depinde de ministrul Nicolăescu.

Ceea ce a depins de aşa-zisul "contabil incompetent" s-a făcut. Iar domnul Nicolăescu a repurtat, iată, o strălucită victorie asupra detractorilor săi politici şi asupra tuturor casandrelor care preziceau "falimentul iminent" al sistemului de sănătate publică din ţara noastră.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Costache Mircea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Aceleaşi felicitări şi din partea mea.

"Trăiască ziua corupţiei!" Degringolada acestui Guvern de strânsură adunat cu furca nu mai poate fi estompată, cu toate eforturile fabricii de diversiuni, care dă temă după temă populaţiei buimăcite, în vreme ce ţara este condusă fie din căruciorul cu rotile, ori de pe terasa cârciumii.

Cum diversiunile răpiţilor din Serai, fugii lui Hayssam, ale luptei cu moliile din dosare în locul luptei cu rechinii tranziţiei s-au răsuflat, avizaţii în decodificarea poveştilor de senzaţie, care ocupă spaţiul public, aşteaptă cu interes următoarea gogoriţă: dacă noi am avea, printre atâtea oficine mafiote, şi instituţii media autentice, am vedea, probabil, şi imagini ale luxoaselor sedii de partid, ale parcărilor pline ochi cu limuzine care de care mai sofisticate şi, mai ales, opulenţa şcolilor de vară ale puilor ciocoiului nou, aspiranţi la postura de făcători de bine ai naţiunii. Am vedea reuniunile de partid de la Sinaia, Predeal, Neptun, Snagov şi de prin alte locuri minunate şi am admira vilele, conacele şi palatele bogătaşilor, care au trudit cu un efort managerial impresionant la devalizarea economiei naţionale din 1990 încoace. Chiar mă gândesc să iniţiez un proiect de lege pentru fixarea unei zile naţionale a corupţiei, sau, mai europeneşte, a transparenţei; o zi a porţilor deschise, când toţi bogaţii ar fi obligaţi să-i primească pe săraci să le viziteze conacele, grădinile, acareturile. Cu acest prilej, sărăcimea satelor şi a oraşelor ar fi ospătată, lăsată să se scalde în piscine, să se aşeze la volanul limuzinelor şi al ambarcaţiunilor boierilor, prilej cu care sărmanii ar înţelege, probabil, cine sunt de fapt cei care au condus, au guvernat, au jefuit şi au devastat România în ultimii 17 ani de jaf şi anarhie.

Desfăşurată anual, ziua porţilor deschise ale conacelor şi vilelor ar putea arăta creşterea gradului de prosperitate a protipendadei, de la an la an, creşterea numărului de proprietăţi, de averi, prilej de entuziasm general şi de înmânare a unor premii simbolice marilor îmbogăţiţi, în funcţie de talentul şi perspicacitatea dovedite în acumularea de averi, prin dijmuirea fondurilor publice şi prin spolierea populaţiei - populaţie compensată, şi ea, cu privilegiile amintite, anual, de ziua transparenţei, conform principiului democratic al societăţii cleptocrate. Aşa ar avea şi sărăcimea parte de mici, bere şi cârnaţi cu fasole, cel puţin o dată pe an, şi nu numai o dată la 4 ani, ca până acum. Să gândiţi bine!

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Dumitriu Mihai, Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulţumesc frumos, doamnă preşedinte.

Subscriu felicitărilor pe care colegii mei vi le-au adresat de la această tribună.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Rectificarea de buget şi învăţământul românesc".

Ne apropiem cu paşi repezi de noul an şcolar 2006-2007. Mai sunt 10 zile.

Factorii responsabili care gestionează învăţământul românesc la nivel central şi local ar fi trebuit să aibă în vedere: asigurarea spaţiilor şcolare necesare, finalizarea igienizării lor, şcolarizarea tuturor copiilor cu vârste între 3-16 ani, încadrarea cu personal didactic calificat, asigurarea combustibilului. Dar, din păcate, în ultimii doi ani, şcoala - instituţie publică finanţată din bani publici - este folosită de cei care îi dirijează destinele, de guvernanţii P.N.L.-P.D., ca tribună de propagandă politică a Alianţei portocalii D.A., chiar poliţie politică.

Politica bugetară pentru învăţământ a Guvernului Coaliţiei portocalii s-a evidenţiat în noiembrie 2005, când s-a votat bugetul României pentru 2006.

Deşi actuala Putere, parlamentarii liberali şi democraţi au susţinut în 2004, public şi în Parlament, ca învăţământului să-i fie alocat, prin lege, pentru 2006, 5% din pib, în noiembrie 2005, au devenit uituci, opunându-se vehement sumei solicitate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Parlamentarii portocalii au refuzat să asigure condiţii decente, necesare unui proces didactic eficient.

Parlamentarii P.S.D. şi P.R.M., susţinuţi de cadrele didactice, prin grevă, au smuls promisiunea Guvernului Tăriceanu de a aloca 1,1 miliarde euro pentru infrastructura şcolară preuniversitară şi universitară, sumă care nu a fost stipulată în Legea bugetului pe 2006, urmând a fi alocată prin rectificări.

Sumele distribuite prin rectificarea bugetului în iunie 2006 au ajuns în şcoli la sfârşitul lui august, iar sumele alocate prin rectificarea de la sfârşitul lunii august 2006, vor ajunge în unităţile de învăţământ în octombrie-noiembrie 2006. Deci, va fi imposibil de realizat licitaţii corecte, documentaţii şi începerea lucrărilor în timp util. Corect şi legal, sumele vor fi imposibil de cheltuit şi ar trebui returnate în decembrie 2006.

Rectificarea din august-septembrie 2006, la sumele care se vehiculează, este o acţiune pompieristică, propagandistică, cu iz electoral, neinteresându-i pe actualii guvernanţi portocalii ce se va întâmpla după 1 ianuarie 2007.

Stimaţi colegi,

Aceste sume au ca scop rezolvarea intereselor clientelei politice portocalii P.N.L.-P.D. din judeţe, a anumitor constructori apropiaţi Puterii, care doresc să-şi asigure front de lucru pentru perioada iernii, banii încasându-i până pe 31 decembrie 2006, pe situaţii de lucrări ce le vor executa, după procedură ilegală.

De asemenea, căile de alocare a sumelor prin hotărâre de Guvern prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin inspectoratele şcolare - şi nu prin consiliile judeţene - nu are suport legal, deoarece spaţiile destinate învăţământului public sunt în proprietatea consiliilor locale. Nimeni nu are voie să angajeze lucrări de reabilitare, de igienizare a clădirilor şcolilor, fără aprobarea proprietarilor, a consiliilor locale.

Această procedură de alocare a sumelor ocoleşte legile existente, cu scopul de a scoate în evidenţă faptul că finanţarea învăţământului "depinde" de guvernanţii portocalii şi de a favoriza clientela politică de la nivel central şi local, de a arăta opiniei publice, în dispreţ, că actuala Putere este legea, face legea şi nu respectă legea.

Suma alocată judeţului Iaşi, la rectificarea din iunie 2006 este o sumă foarte mică pentru nevoile privind infrastructura şcolară. Aşa mică, suma a fost repartizată pe şcoli de inspectorul şcolar general portocaliu, după criterii foarte severe (după cum afirmă în presă). Care? Criteriile politice au stabilit priorităţile, directorii penelişti-pedişti şi primarii portocalii, şi nu criteriile obiective impuse de realităţi: vechimea clădirii, starea de degradare, prognoza populaţiei şcolare. Din 20 de unităţi cărora li s-au alocat fonduri, 17 sunt ale Alianţei portocalii D.A.

Întreb, sumele la bugetul naţional au fost colectate numai de la cei care au votat Alianţa D.A.?

Mai sunt 10 zile până la începerea noului an şcolar 2006-2007. Multe unităţi şcolare nu sunt pregătite pentru a-şi primi preşcolarii şi şcolarii: tavane care se prăbuşesc, grupuri sanitare la limita descriptibilului, mobilier vechi, uşi şi ferestre care abia se ţin, pereţi fisuraţi, acoperişuri sparte. Dacă mai adăugăm lipsa cadrelor didactice calificate, distanţele mari până la şcoală, drumuri desfundate, frigul din clase, avem imaginea şcolii din multe localităţi ale României, îndeosebi din mediul rural.

De ce actuala Putere nu face evaluarea unităţilor şcolare după codurile de avertizare de la meteo?

Steguleţele galbene şi portocalii ar scoate în evidenţă starea învăţământului românesc şi, în acelaşi timp, ar reliefa eficienţa politicii guvernanţilor portocalii privind şcoala.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Vă transmit şi eu felicitări şi vă doresc succes în activitate!

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "România între sărăcia extremă şi integrarea europeană".

România se zbate într-o sărăcie profundă, cronică. Sărăcia extremă este definită tridimensional, în funcţie de veniturile şi consumul gospodăriei sub pragul naţional de sărăcie, lipsa securităţii locuirii, patrimoniul sărăcăcios.

România este cu un picior în Uniunea Europeană. Dar ce va duce cu ea în Uniunea Europeană? Sărăcie şi deznădejde?! Doar 10 la sută din populaţie, conform unui sondaj INSOMAR, consideră că trăieşte decent.

Solicit Guvernului să elaboreze de urgenţă o strategie pe etape pentru scoaterea României din sărăcia extremă în care se află. Românii pot intra în Europa cu capul sus, nu cerşind condiţii speciale de aderare.

Un material amplu pe această temă o să-l depun la secretariat.

Vă mulţumesc.

(Este consemnat, în continuare, materialul depus la secretariatul de şedinţă)

România se zbate într-o sărăcie profundă, multi-dimensională, cronică, care nu "trece de la sine", odată cu creşterea economică. Studiile privind "noua sărăcie" arată că în România, ca şi în ţările dezvoltate, aceasta este asociată cu fragilizarea relaţiilor de familie şi slăbirea coeziunii sociale, ne-participare şi marginalizare socială, "cultura de cartier", tendinţe de etnicizare şi de concentrare a săracilor în zone segregate teritorial. Spre deosebire de sărăcia de consum, "noua sărăcie" reprezintă o stare de deprivări multiple, de derivă, care nu poate fi depăşită decât prin intervenţie din exterior.

Sărăcia extremă este definită tridimensional, în funcţie de:

veniturile şi consumul gospodăriei sub pragul naţional de sărăcie; lipsa securităţii locuirii; patrimoniu sărăcăcios.

Sărăcia extremă din România, definită tridimensional, este concentrată la nivelul tinerilor, copiilor şi mediului de rezidenţă urban şi este în strânsă relaţie cu transformările sociale de după 1990, cu fenomenul persoanelor fără locuinţă, cu schimbările de pe piaţa muncii (şomaj) şi cu forme de dezorganizare socială. Pe de altă parte, în zonele sărace din sate, "noua sărăcie" este doar marginală, problema cheie a mediului rural fiind formele de sărăcie de tip tradiţional, specifice comunităţilor cu grad redus de modernizare, a căror viaţă economică este dominată de agricultură.

Conform declaraţiilor oficiale, România este cu un picior în Uniunea Europeană. Dar ce va duce cu ea în Uniune? Sărăcie şi deznădejde. Doar 10% din populaţie (conform INSOMAR) consideră că trăieşte decent. 47% din populaţia României trăieşte în mediul rural, ceea ce diferenţiază ţara noastră de ţările Uniunii Europene, în care populaţia rurală reprezintă sub 20%.

Preţurile la gaze au crescut din nou de la 1 iulie 2006. La fel şi cele la carburanţi. Vor fi urmate de creşteri de preţuri la produsele alimentare. Asta în condiţiile în care România, la o populaţie de 21 milioane de locuitori, are doar 5.674.000 salariaţi, având în schimb 5.642.600 pensionari, 481.176 şomeri, 717.669 persoane care primesc ajutor social, 460.698 persoane cu dizabilităţi. Cu un salariu minim pe economie de 330 RON potrivit Hotărârii de Guvern, 370 RON conform Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel naţional, cu o pensie care oscilează între 113 şi 302 RON, cu un ajutor de şomaj de 277 RON, în condiţiile în care valoarea coşului minim de consum este de 500 RON, nu putem trage altă concluzie decât că actuala Putere se laudă că România în zdrenţe bate la porţile Europei.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna deputat Mirela Adomnicăi. N-a venit, nu? Nu este în sală.

Domnul deputat Vasile Filip Soporan. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Aş dori să prezint în faţa colegilor declaraţia politică "Portocaliul se îngălbeneşte fără folos pentru agricultura României".

Integrarea în structurile Uniunii Europene devine din ce în ce mai mult o acţiune concretă, care trebuie să se manifeste, între altele, prin măsuri eficiente legate de dezvoltarea rurală şi de o altă atitudine faţă de ţăranul român, de integrarea acestuia şi a producţiei agricole, în spaţiul instituţional concurenţial european.

Obiectiv, ar trebui să se treacă de la etapa teoretică conceptuală, spre acţiunile care vor aşeza România durabil, temeinic şi ireversibil într-o stare reglementată de mecanismele economiei de piaţă.

Din păcate, actuala Putere neglijează spaţiul rural, în care trăieşte aproximativ 40% din populaţia României, şi agricultura - o ramură economică, care s-ar dori importantă şi eficientă.

Preocupările sunt de altă natură şi sunt cantonate mai mult în bătălia pentru reconfigurarea spaţiului politic, în care democraţii doresc o republică semiprezidenţială, cu un preşedinte cu prerogative de dizolvare a Parlamentului, de numire şi de demitere a primului-ministru, iar Partidul Naţional Liberal doreşte o republică parlamentară, în care Preşedintele României să fie numit de Parlament.

Preşedintele ascultător, Emil Boc, îşi confirmă comportamentul - acela de a susţine contrariul celor susţinute în perioada 2001-2004. Dacă în 2003, susţinea necesitatea diluării responsabilităţilor Preşedintelui şi păstrarea instituţiei prezidenţiale la un nivel de reprezentare simbolică, în momentul de faţă, susţine necesitatea unui Preşedinte puternic, asemănător modelului francez.

În acelaşi timp, în maniera specifică cu care ne-am obişnuit, există mesaje în interiorul Alianţei, şi chiar în interiorul partidelor politice, în care coexistă valoarea de "da" şi "nu" pe aceleaşi probleme.

Ce să înţeleagă cetăţeanul spaţiului rural din această abordare? În primul rând, faptul că nu există preocupare pentru producătorul agricol român, şi nici pentru o pregătire reală, în vederea integrării în structurile Uniunii Europene. Satul românesc se confruntă cu o bulversare permanentă a stării proprietăţii, mult mai pronunţată decât în celelalte ţări membre ale fostului bloc sovietic, cu o îmbătrânire pronunţată a populaţiei, cu o fărâmiţare semnificativă a proprietăţii şi o slabă capacitate productivă.

Integrarea europeană poate şi trebuie să vină în sprijinul satului românesc. Acest proces devine real dacă actuala Putere poate să conducă, cu eficienţă, reforma instituţională necesară activării mecanismelor de structurare a pieţei agricole, de modernizare a infrastructurii şi de rezolvare a multiplelor probleme sociale.

În această vară, am avut ocazia să vizitez în Polonia o agenţie regională pentru modernizarea şi restructurarea agriculturii şi să o compar cu situaţia existentă în România. Am constatat o diferenţă mare de funcţionare instituţională şi o lipsă a politicilor agricole post-aderare la nivelul României.

Discuţiile purtate cu reprezentanţii responsabili ai mediului rural din România au scos în evidenţă problemele reale ale satului românesc, legate de infrastructură, agricultură, învăţământul şcolar, sănătate şi protecţie socială.

Pentru ştiinţa actualilor guvernanţi, problemele reale ale infrastructurii sunt legate de starea drumurilor intravilane şi extravilane, de alimentarea cu apă şi canalizare, de alimentarea cu gaze şi electrificarea tuturor gospodăriilor din extravilanul localităţilor, de iluminatul public şi telefonia fixă.

Agricultura are probleme legate de starea de dezvoltare a fermelor familiale, de asocierea proprietarilor de pământ, de crearea formelor asociative pe specii de animale şi produs, de procurarea de utilaje şi instalaţii, de înfiinţarea unor centre de colectare şi valorificare a produselor agricole, de insuficienţa specialiştilor din domeniul cadastrului pentru aplicarea corectă şi eficientă a legilor fondului funciar şi de insuficienţa personalului calificat în vederea întocmirii şi accesării resurselor financiare, puse la dispoziţie de Uniunea Europeană.

Învăţământul şcolar din mediul rural se confruntă cu următoarele probleme reale: slaba dotare a şcolilor cu material didactic şi calculatoare, lipsa dotărilor minime necesare autorizării funcţionării unităţilor şcolare, lipsa personalului didactic calificat, a personalului de pază, de serviciu şi de întreţinere.

În domeniul sănătăţii publice, se doresc următoarele acţiuni: regândirea sistemului actual de protecţie a sănătăţii populaţiei, prin implicarea directă şi eficientă a autorităţilor centrale şi locale, distribuirea medicamentelor să se facă în condiţii de apropiere faţă de cetăţean, similare cu cele din mediul urban şi dotarea dispensarelor rurale cu echipamente la nivelul cerinţelor impuse de siguranţa actului medical şi asigurarea acestuia cu personal calificat.

Parcurgând Programul portocaliu de guvernare 2004-2008, observăm că prin prestaţia ministrului Flutur care, încet şi sigur, se va transforma din ministrul agriculturii în ministrul buruienilor, politicile specifice privind finalizarea reformei proprietăţii funciare, stimularea transformării gospodăriilor ţărăneşti în ferme agricole familiale, cu caracter comercial, alocarea eficientă a resurselor bugetare pentru sprijinirea producătorilor agricoli, sprijinirea valorificării producţiei agricole prin măsuri de piaţă, dezvoltarea şi modernizarea satelor, reforma instituţională, au rămas simple puncte puse pe hârtie, fără a fi aduse în practică de politica guvernamentală din acest domeniu.

Portocaliul se îngălbeneşte prin învechire şi prin nerealizarea promisiunilor electorale din domeniul politicii agricole şi de dezvoltare rurală.

Ce vă propuneţi în ultimul ceas, înaintea integrării europene, în acest domeniu, stimaţi guvernanţi? Puteţi să priviţi cu realism şi pragmatism acest domeniu, atât de depărtat de preocupările dumneavoastră? Cu superficialitate şi lipsă de profesionalism, sunteţi în măsură să aduceţi România rurală în situaţia compatibilităţii cu ceea ce se întâmplă în acest domeniu în Uniunea Europeană? După cum gestionaţi structurile agenţiilor înfiinţate, sau restructurate în domeniul dezvoltării rurale, consider că sub vremelnica guvernare a Alianţei D.A., acest proces va fi foarte dificil. Regândiţi-vă acţiunile, stimaţi guvernanţi, pentru a nu fi prea târziu pentru România.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Tot din partea Grupului parlamentar al P.S.D., au depus în scris declaraţiile politice domnii deputaţi Ioan Mocioalcă, Viorel Pupeză, Florin Iordache şi Aurel Vlădoiu.

Mai sunt colegi deputaţi, care doresc să aibă intervenţie la microfon, să susţină declaraţia politică? Nu mai sunt.

Cu aceasta, încheiem prima şedinţă consacrată declaraţiilor politice din această sesiune.

La ora 10,00 fix va începe şedinţa în plen.

Vă mulţumesc tuturor.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică intitulată "Şcoala şi politica".

Mereu "repetabila povară" a ciclicităţii unor întâmplări ale vieţii noastre face să se estompeze de multe ori semnificaţia lor. Sau, poate, rămânând în sfera banalului, pur şi simplu noi le acordăm o pretinsă semnificaţie, pentru a putea marca trecerea timpului şi experienţa acumulată.

Pentru mine, parcă din totdeauna şi pentru totdeauna în septembrie începe şcoala. Nu este o continuă reamintire, nu este nici nostalgia pentru anii trecuţi, este pur şi simplu sentimentul unui început ce exprimă bucuria viitoarelor noutăţi, acum doar bănuite, şi - mai ales - dorinţa de a le afla.

Şi tot în septembrie, într-un ciclu constituţional de data aceasta, începe o nouă sesiune parlamentară. Poate nu este întâmplător ca aceste instituţii atât de diferite să-şi suprapună măcar momentul de reluare a activităţii.

Ambele sunt destinate să formeze şi să proiecteze pentru viitor o naţiune, prin educaţie sau prin lege, de ambele depinzând soarta acestei naţiuni.

Şi atunci, să nu uităm că dascălii noştri ne-au pregătit pentru ce trebuie să facem acum. Datorită şcolii, toate au căpătat în viaţă un sens şi o perspectivă. Am învăţat principii şi legi, am tocit teoreme şi declinări latine.

A venit momentul să înţelegem de ce am învăţat toate acestea. Toate s-au ordonat şi mai ales s-au sintetizat în modul în care gândim şi acţionăm în viaţă. De aici şi neliniştea mea la acest început tumultuos de sesiune parlamentară. Oare să fi uitat tot ce am învăţat în mereu reluatul septembrie al studiilor noastre? Oare nu am înţeles nimic sau, dacă am înţeles, am înţeles oare bine? Se poate demonstra că tehnic este posibil, dar tot atât de bine se poate demonstra că este lipsit de sens.

Legile menite să asigure dezvoltarea în timp a naţiunii, prin coagularea ei şi perspectiva stabilă pe care o conferă, pot deveni un teritoriu al nisipurilor mişcătoare pe care nimic nu este sigur. Ceea ce astăzi este profitul numai unor persoane - în nici un caz colectivităţii - mâine se poate întoarce împotriva lor.

Într-o continuă şi sterilă mişcare a oamenilor - numai pentru interese de moment -, orice va însemna evoluţie pe planul vieţii politice şi sociale se va opri.

Principiile şi legile ştiinţelor exacte şi ale ştiinţelor naturale au fost aduse, prin studii îndelungate, aproape la gradul de a fi imuabile şi, în orice caz, definitorii în timp. Noi am acumulat numai finalitatea unei imense şi laborioase activităţi de secole ale umanităţii.

Este timpul să gândim ca şi legilor fundamentale ale vieţii sociale să le dăm aceeaşi valoare. Unele dintre ele există. Exemplul Codului Civil napoleonian, în vigoare şi astăzi după 102 ani, având rădăcini viguroase în Dreptul Roman milenar, îmi este cel mai la îndemână. Câte din legile noastre vor rezista măcar 10 ani? E păcat că am uitat definiţia şi scopul legilor. E păcat că am uitat să aplicăm principii simple care, din principii ale ştiinţelor, devin principii de viaţă.

Este bine că e septembrie şi încep şcolile. Şi sesiunea parlamentară. Va trebui să mai învăţăm ceva. Ca să nu rămână unii dintre noi repetenţi.

Domnul Corneliu Momanu:

Declaraţie politică intitulată "Deconspirarea securităţii ca terapie naţională".

Actuala sesiune parlamentară începe cu două provocări majore pentru clasa politică. Prima dintre acestea se referă la responsabilitatea pe care o avem în a îndeplini angajamentele asumate faţă de Uniunea Europeană în contextul aderării la 1 ianuarie 2007.

Cea de-a doua provocare priveşte tot o reformă, de data aceasta una morală, de profunzime a societăţii româneşti. Asupra acestei teme doresc să mă refer în declaraţia mea.

Deconspirarea securităţii ca poliţie politică a fost, încă de acum 16 ani, un deziderat profund legitim al societăţii noastre. Democratizarea României nu poate merge înainte fără acest exerciţiu de sinceritate pe care trebuie să şi-l însuşească în primul rând clasa politică.

Dacă în psihologia unei naţiuni s-ar aplica terapii similare indivizilor, explicaţia ar fi una naturală - numai confruntându-ne cu temerile şi coşmarurile noastre cele mai înfricoşătoare putem să le învingem. Numai aşa ne putem vindeca.

Dar pentru ca acest proces de vindecare a societăţii româneşti să fie unul complet şi ireversibil, adevărul trebuie spus în totalitate şi fără menajamente. Este necesar ca ofiţerii, agenţii şi informatorii fostei securităţi să fie deconspiraţi în faţa opiniei publice. Urmând modelul altor state care s-au rupt de trecutul comunist, dosarele acestora trebuie făcute publice, indiferent care ar fi costurile materiale şi eforturile umane necesare unei asemenea operaţiuni.

Ca liberal şi ca parlamentar, susţin fără rezerve acest proiect naţional de curăţire morală a societăţii. Poate acest lucru va prăbuşi cariere. Poate mulţi oameni politici vor trebui să ofere explicaţii celor care le-au dat votul, poate unii îşi vor pierde mandatele. Este însă un preţ pe care trebuie să îl plătim şi pe care îl datorăm generaţiilor viitoare.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică intitulată "Educaţia, la pământ".

Ne apropiem cu paşi repezi de debutul unui nou an şcolar, care pentru al doilea an consecutiv se anunţă cu probleme: şcolile nereparate şi murdare îi aşteaptă pe cei mici în condiţii improprii (asta în cazul în care mai sunt în posesia comunităţilor locale, şi nu au fost retrocedate în natură, graţie unei legi a Alianţei D.A.) iar profesorii, umiliţi cu nişte salarii de mizerie şi sătui de minciunile Guvernului Tăriceanu, ameninţă că nu vor intra în sălile de clasă.

Desigur, se pune întrebarea: ce a determinat această situaţie critică în care se găseşte sistemul educaţional românesc? Cred că răspunsurile rezidă în mai mulţi factori:

Inexistenţa unei strategii a Guvernului clare, coerente şi realizabile pentru sistemul de învăţământ;

Abandonarea dezvoltării învăţământului rural, cu efect în creşterea decalajelor;

Inexistenţa unui proiect de construcţii pentru şcoli noi;

Abandonarea promisiunilor guvernamentale de mărire a salariilor personalului didactic (în contrast flagrant atât cu promisiunile electorale, cât şi cu negocierile cu sindicatele din învăţământ de anul trecut)

Lista neregulilor ar putea continua desigur cu dereglările grave din organizarea bacalaureatului, menţinerea testării naţionale, contrar Legii învăţământului (nu se justifică testarea în interiorul ciclului de învăţământ obligatoriu), cât şi cu incapacitatea Guvernului de a restructura şcoala pe nevoile reale din piaţa forţei de muncă. La toate acestea se adaugă, asemenea tichiei de mărgăritar, modalitatea revoltătoare a demnitarilor Alianţei D.A. de a repartiza fonduri pentru infrastructură numai pe criterii politice, ca parte integrantă din eforturile de a racola pe bandă rulantă primari şi consilieri din celelalte partide!

Ţin să menţionez că, spre deosebire de actuala putere, reprezentanţii Partidului Social Democrat sunt preocupaţi de starea învăţământului românesc, considerând educaţia un proiect de importanţă capitală pentru societatea românească. Specialiştii noştri au pus la punct o strategie coerentă de dezvoltare în domeniul educaţiei, având ca principiu de bază acumularea de competenţe în regândirea şi reformarea sistemului. PSD crede că este necesară reconsiderarea salarizării şi formării cadrelor didactice, astfel încât sistemul să devină atractiv şi performanţa să fie încurajată, şi militează pentru reformarea programelor şcolare, pe formare de competenţe în concordanţă cu cerinţele pieţei forţei de muncă.

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

Declaraţie politică având ca temă reformarea clasei politice româneşti prin introducerea votului uninominal.

Parlamentul trebuie să îşi asume, ca prioritate "zero" a acestei sesiuni, introducerea votului uninominal.

Clasa politică românească este cuprinsă momentan de efervescenţa deconspirărilor. Următorul lucru care va ocupa agenda publică va fi, probabil, Raportul de ţară din această lună. Pe lângă problemele inerente legate de procesul de integrare, tema declanşării alegerilor anticipate va continua să agite, din când în când, spiritele.

Date fiind aceste circumstanţe, consider că parlamentarii, indiferent cărui partid aparţin, trebuie să urmărească, imperturbabil, îndeplinirea uneia dintre promisiunile majore ale campaniei electorale: reformarea clasei politice româneşti prin introducerea votului uninominal.

Consider că actuala clasă politică trebuie să dovedească faptul că are într-adevăr voinţa politică de a introduce votul uninominal în această sesiune parlamentară, astfel încât următoarele alegeri, anticipate sau nu, să se desfăşoare sub auspiciile votului uninominal.

Trecerea la un sistem electoral care să includă şi scrutinul uninominal este un lucru absolut benefic pentru reformarea clasei politice româneşti cu care, cel puţin la nivel declarativ, toate partidele sunt de acord. Trebuie să şi arate însă că doresc într-adevăr să şi realizeze acest deziderat.

În consecinţă, propun plenului Camerei Deputaţilor să îşi asume, ca primă prioritate legislativă a acestei sesiuni parlamentare, introducerea votului uninominal.

Doamna Daniela Buruiană-Aprodu:

Am aflat, fără nici o surprindere, că stâlpii moralităţii şi al principiilor elevate, precum doamna Muscă, turnau din greu şi cu pasiune la securitate.

Am mai aflat şi că autorul şlagărului dezumflat numit "Să trăiţi bine" a fost avansat de la gradul de căpitan la cel de maior.

Tot arhivele Securităţii ni-l înfăţişează pe bravul disident şi rezistent Pleşu, cum povestea ofiţerului de legătură uşoare turnătorii despre colegii săi, şi ne-a apucat plânsul. Mai ales că marele disident paharnic, cu pile la justiţie, câştigă toate procesele în care poporul îl apelează cu onoare în "turnător".

De aceea, noi, cei aleşi de popor, am fi tare curioşi dacă am şti câte ceva şi despre brava tagmă a magistraţilor, adică despre judecători şi procurori. Pentru că din cele relatate prin presă şi confirmate de celebra judecătoare Florica Bejinariu, majoritatea trăiau într-o deplină armonie şi frăţie cu Securitatea.

Başca faptul că jumătate din ei vin chiar din iubitele instituţii numite Miliţie şi Securitate.

În virtutea bunelor relaţii dintre Securitate, CNSAS şi Justiţie, pe noi nu ne miră faimoasele rechizitorii ale procurorilor, dar mai ales hazliile sentinţe ale judecătorilor care joacă după cum le cântă posesorii dosarelor lor.

Şi nu mai miră pe nimeni că încrederea în justiţie a populaţiei se duce spre zero, invers proporţional cu palatele şi conturile unora dintre ei.

În opinia noastră, a celor de la PRM, nu este normal ca un pârlit de turnător deputat sau senator să fie pedepsit, iar un procuror sau judecător ce bagă în puşcărie gravide, babe sărace lipite şi-l scapă fără nici o remuşcare pe Hayssam, Tender sau Patriciu să nu fie dat afară cu şuturi în dos şi supus oprobiului public.

De aceea, se impune publicarea totală a dosarelor de securitate ale procurorilor şi judecătorilor, ca să vedem şi noi care din ei, la ordinele Securităţii, băgau oameni la puşcărie chiar pentru o simplă înjurătură la adresa lui Ceauşescu.

Propunem, în acest sens, ca primul dosar publicat să fie al fostului procuror comunist Monica Macovei, actualul ministru al justiţiei şi stâlp al Partidului Democrat, denumit de cetăţeni şi Partidul Mica Securitate.

E aşteptat la rampă şi cu sufletul la gură preşedintele Băsescu cu poveştile lui marinăreşti cu care speră să mai prostească vreo două babe securiste.

Abia după publicarea acestor dosare vom vedea cine a minţit, cine a turnat şi cine îi va mai vota.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică intitulată "Compromisul ce duce la compromitere".

Doresc să vă prezint declaraţia mea politică, referitoare la subiectul care ne-a atras tuturor atenţia în această vară, şi anume demararea procesului de deconspirare a securităţii şi a celor care au contribuit la susţinerea terorii în perioada comunistă.

Ideea de compromis, în România zilelor noastre, este percepută ca o noţiune pozitivă, fiind atribuită oamenilor inteligenţi. Este arhicunoscută vorba din popor conform căreia cel mai deştept cedează primul. Compromisul este un rezultat al artei negocierii, iar cei care stăpânesc această artă trebuie să dea dovadă, în primul rând, de inteligenţă şi stăpânire de sine. Cel puţin aşa este în politica zilelor noastre, de la noi sau de prin alte locuri spre care tindem.

Noi, liberalii, ne-am asumat, pe scena politică din România, rolul de a demara şi duce la capăt o reformă morală a clasei politice. Şi nu este vorba doar de un slogan electoral. Vulcanul produs prin desecretizarea dosarelor fostei securităţi este reforma respectivă, pe care o cerea întreaga societate românească, într-un mod subliminal, prin neîncrederea acordată clasei politice. Deşi încearcă să se inducă că nu mai este un subiect actual, cel mai bun argument că lumea era însetată după un "proces al comunismului" este atenţia de care se bucură această dezbatere. Pare că lumea are răbdare să stea în loc o vreme, să asculte "poveşti cu securişti şi colaboratori", până ne curăţăm, până aflăm vinovaţii şi poveştile adevărate ale celor care au avut de suferit din cauza lor. Pare că lumea s-a oprit din ritmul ei alert pentru purificare, şi-a plecat urechea la mărturiile ce rămân, după zeci de ani, la fel de vii şi de dureroase. Asistăm la un exerciţiu de sinceritate pe care nici o guvernare de după 1989 nu a avut curajul să-l provoace.

PNL şi-a impus voinţa politică pe care nu au avut-o ţărăniştii lui Constantinescu şi nici PSD-iştii lui Iliescu, de a se uita în oglindă şi de a-şi curăţa mizeria din propria ogradă. Este vorba despre un proces despre care nu este bine să spunem că îl facem prea târziu. Este sintagma pe care o folosesc unele persoane care vor să îl arunce în derizoriu, pentru că se simt cu musca pe căciulă. O spun unii care au deja o carieră construită pe minciuna născută din compromis. Şi aici mă refer la noţiunea de compromis, care înainte de 1989 avea cu totul alt înţeles decât cel de astăzi: atunci, "compromisul" deriva ca sens din verbul "a te compromite". A încerca acum să găseşti sensuri adiacente pentru turnătorie, pentru mişelie, cu scopul de a le face să pară mai "dulci", este un gest de disperare din partea celor care au făcut Compromisul. Ştim cu exactitate că puţini l-au făcut din teroare, cei mai mulţi erau convinşi că aceea era calea, iar josnicia gesturilor lor a marcat şi politica românească de după 1989. Pentru că ei, compromişii, au continuat să decidă pentru noi, iar valoarea deciziilor lor s-a impregnat în valoarea morală a societăţii noastre. A continua, în România anului 2006, să avem în societate lideri care s-au compromis, înseamnă să ne încredem în persoane slabe, şantajabile şi incoerente, înseamnă a ne compromite şi mai mult...

Cu siguranţă, procesul de deconspirare a celor care au turnat, apărând un regim bazat pe teroare, înfometare şi propagandă mincinoasă va mai dărma mituri. Vor curge lacrimi de crocodil şi se vor căuta justificări de prisos. Românii anului 2006 vor conştientiza că, în toţi aceşti ani de democraţie, li s-a impus un sistem de valori bazat pe oameni falşi.

PNL este un partid istoric, de tradiţie, rămas singurul partid istoric care are un cuvânt greu de spus pe scena politică românească. De asemenea, PNL este primul partid care taie în carne vie, în rândul propriilor membri, şi renunţă la cei care au făcut Compromisul, indiferent de riscurile electorale sau politice. Este un demers care trebuie urmat de toate partidele politice, nu numai la nivel de mesaj. După acest moment, vom putea trage linie şi vom fi îndreptăţiţi a juca cu cărţile pe faţă, fără şantaje sau vorbe pe la colţuri. Atunci vom fi învăţat să valorificăm arta compromisului politic, şi nu ne vom feri de această sintagmă. Consider că este o acţiune de forţă, care trebuie impusă la nivelul tuturor partidelor parlamentare. Este vorba de curaj politic, de voinţă şi, nu în ultimul rând, de onestitate faţă de electorat.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Declaraţie politică intitulată "Podul împăcării a fost uitat".

În urma calamităţilor naturale de la sfârşitul lunii iunie, localitatea Târlişua a fost grav afectată. Peste 40 de case distruse, altele inundate, 13 morţi, din care 3 nici până astăzi nu au fost găsiţi. Acolo s-au prezentat în primele zile după dezastru mulţi oameni din aparatul administrativ, au analizat şi evaluat situaţia, şi-au trimis clienţii politici "să ajute", în realitate "să pape" bani... şi atât. La o săptămână, pe podul rupt s-au întâlnit doi certaţi, preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu. Veneau din direcţii opuse, cu gânduri opuse şi cu indicaţii inverse. Unul găsea vinovaţi pe cei ce au bărbierit munţii, celălalt slaba administrare şi organizare în situaţii de urgenţă, chiar dacă au fost avertizaţi de Direcţia de mediu. Măcar au avut bunul simţ să nu-L învinovăţească pe Dumnezeu, deşi, iată că în ultimele zile se lucrează diabolic la subminarea, acuzarea şi incriminarea Bisericii Ortodoxe Române, "mama spirituală" a neamului românesc, şi la lovirea direct în ierarhia acesteia, o luptă nebună, fără rost.

Podul era rupt şi a rămas şi după plecarea celor "doi portocalii". Firmele trimise să mănânce banii publici au fost chipurile invocate să rămână în zonă. Gospodăriile calamitate şi casele distruse se cunosc, dar ce te faci că de la Guvern banii sunt puţini şi vin greu. Un primar se lăuda cândva că face o casă acolo. Bun lucru. Numai că nu o face singur. Oameni de bine din alte comune îl ajută. Trecem peste asta! Ce facem cu podul? Vine toamna. Gospodăriile trebuie alimentate pentru lunga iarnă ce se aşterne an de an în munţii Ţibleşului. Oamenii se pot şi îmbolnăvi. Au nevoie de pod. Podul este rupt. Ce vor face? Cine este de vină că în trei luni încă nu s-a făcut nimic?

Fac apel la colegii parlamentari din judeţ, şi în special la cei din arcul guvernamental, să intervină urgent pentru ridicarea unui pod, şi provizoriu măcar, până vine iarna. Apelul este al locuitorilor "paralizaţi" din localităţile în care nu se poate ajunge din cauza acestui pod. Este un apel de suflet, şi nu numai.

Domnul Ioan Ţundrea:

Declaraţie politică intitulată "În democraţie, ascensiunea oricărui potenţial Arturo Ui poate fi oprită".

Paranoia postelectorală este un sindrom de care toate partidele care s-au perindat la putere după '89 au fost atinse.

Paranoia politică postelectorală are aceleaşi semne clinice diagnosticabile oricărui individ: supraestimare de sine, rigiditate psihică, erori de judecată cauzate de premise subiective, limbaj persuasiv, cu tendinţe spre ipocrizie.

În cel mai scurt timp după câştigarea alegerilor, se pot identifica cel puţin câţiva trepăduşi care roiesc în jurul conducătorului, cu atitudine de yesmen.

Cu timpul, numărul ketmanilor, pentru că aşa îi numeau perşii pe cei care spuneau turcilor doar ceea ce turcii doreau să audă, creşte într-un mod atât de alarmant, încât aproape că întregul partid devine un fel de cor, în care se cântă pe o singură voce.

Acest moment este debutul ieşirii în scenă al viitorului Arturo Ui, conducătorul adulat şi de necontrazis, atotştiutorul grotesc, omniprezent al băilor de mulţime.

Din fericire, societatea românească, sprijinită de mecanisme tot mai solide, pe principii occidentale, a sancţionat aceste tentative de paranoia postelectorală.

Viitorul cetăţii noastre pare a fi având o doză de speranţă acum, anterior aderării, totuşi, este extrem de benefică recitirea celebrei piese de teatru a lui Bertholt Brecht.

Aviz amatorilor care au rămas cu mâna întinsă, ca a regelui Lear, nedumeriţi şi înşelaţi de politicienii categoria muscă.

Domnul Iulian Iancu:

Declaraţie politică intitulată "Factura la întreţinere - dimensiunea dezastrului provocat de Alianţa D.A.".

Incapabil în a promova o strategie energetică, aşa cum s-a angajat în ianuarie 2006, în plină criză a furnizării de gaze naturale, Guvernul Tăriceanu sfârşeşte lamentabil printr-o gafă de proporţii: majorează ajutoarele la încălzire, sub motiv că estimează o creştere de circa 20% a preţului la gazele naturale. Guvernul oferă astfel în mod direct furnizorilor dreptul la încă o majorare a preţului gazelor naturale din import cu 20%, deşi continuăm să plătim cel mai mare preţ al gazelor naturale din import.

De fapt, prin recentele măsuri, Guvernul recunoaşte că timp de doi ani de zile a abandonat sectorul energetic. Primul-ministru şi-a reamintit de acest sector lipsit de importanţă pentru actualul executiv doar în luna ianuarie a acestui an, în timpul crizei furnizării de gaze naturale. Cu această ocazie, primul-ministru a anunţat că va realiza, prin departamentul coordonat de ministrul de stat Gheorghe Pogea, o nouă strategie pentru domeniul energetic, propunând aberant trecerea tuturor centralelor termice de la funcţionarea pe gaze naturale la utilizarea cărbunelui ca materie primă energetică. Sezonul rece odată încheiat, această strategie nu a mai fost realizată, iar autorul ei a fost între timp remaniat, pentru că ocupa un post ce încărca organigrama Guvernului, dovedindu-se a fi fost un şomer de lux pe banii contribuabililor.

În schimb, s-au lansat tot felul de aberaţii contradictorii ale partidelor din Alianţa D.A., prin care termocentralele din Bucureşti urmau a fi preluate de Primăria Generală, sau au vehiculat teorii ale unificării tuturor termocentralelor şi electrocentralelor din România, împreună cu hidrocentralele şi chiar cu Nuclearelectrica, în două mari societăţi, practic două noi CONEL-uri.

Toate aceste aberaţii au sfârşit prin a încununa iresponsabilitatea actualului Guvern, care a comunicat o liberalizare a preţului naţional de referinţă a gigacaloriei înainte de a promova măcar un singur proiect de reabilitare sau modernizare a sistemului de alimentare centralizată cu căldură.

În realitate suntem, iată, în luna septembrie şi, de la preluarea puterii, Guvernul nu a făcut altceva decât să majoreze cu 100% preţul gazelor naturale, cu 100% preţul facturii la întreţinere, cu 30% preţul la energie electrică.

Astfel, de la preluarea guvernării, preţul gazelor naturale a avut următoarea evoluţie:

• de la 1 decembrie 2004: 5.878.000 lei/1000 Nmc;
• de la 1 aprilie 2006: 10.333.355 lei/1000 Nmc.

Din aprilie 2006, 1000 mc gaze naturale costă 10,3 milioane lei, dublu faţă de decembrie 2004, reprezentând 3 salarii minime pe economie.

"Raportul Eurostat" precizează că preţul energiei electrice pentru consumatorii casnici din România, exprimat în indicii puterii de cumpărare (PPS) la 100 Kw, este dublu faţă de cel plătit de cele mai dezvoltate ţări europene.

Faptul că astăzi în România plătim energia la preţuri mai mari decât în ţările UE, respectiv 80 Euro/Mwh, faţă de 40 - 55 Euro /Mwh în statele membre, în condiţiile în care veniturile sunt de până la 10 ori mai reduse decât în UE, se reflectă în primul rând în creşterea galopantă a preţurilor produselor româneşti, cu precădere a celor de bază şi, implicit, asupra nivelului de trai al populaţiei. Companiile româneşti plătesc pentru gazele naturale mai mult decât cele din Germania sau Franţa, iar pentru energia electrică plătesc cele mai mari tarife practicate în Europa.

În aceste condiţii, pentru mai bine de 40% din cetăţenii României factura la întreţinere este mai mare decât venitul lor lunar.

Toate aceste majorări au fost realizate în condiţiile în care pentru 2.700.000 pensionari recalcularea pensiilor nu a adus nici un leu în plus, ba chiar unii au înregistrat pierderi în urma recalculării, atât în mod direct, prin diminuarea cuantumului lunar, dar şi indirect, prin pierderea drepturilor de călătorie gratuită cu trenul sau prin anularea dreptului de compensare la anumite medicamente.

Măsura anunţată mincinos drept "căldură ieftină la mai multe persoane" poate fi tradusă în "căldură foarte scumpă pentru unele persoane şi inaccesibilă pentru foarte multe persoane".

Prin OUG nr. 91/2005, Guvernul a dat o nouă lovitură de graţie sistemului centralizat de alimentare cu căldură din România, acordând ajutoare băneşti producătorilor şi importatorilor de centrale termice, fără a pune vreo condiţie de reducere a consumului şi de eficienţă energetică, încurajând debranşarea şi făcând imposibilă realizarea lucrărilor de modernizare angajate de autorităţile locale pentru producţia de energie termică în sistem centralizat.

Consecinţele acestei politici s-au făcut simţite în iarna 2005 - 2006, când facturile la întreţinere s-au dublat. Pe lângă gafa uriaşă de a achiziţiona gazele naturale din import la preţul cel mai mare din Europa, a cărei responsabilitate revine exclusiv actualului executiv, se înregistrează în continuare o presiune suplimentară asupra nivelului facturii pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum.

Acum, Guvernul anunţă majorarea ajutoarelor la încălzire, minţind populaţia că astfel va putea plăti facturile la întreţinere în această iarnă. Prin liberalizarea preţurilor la căldură, cu excepţia câtorva oraşe, în majoritatea oraşelor din România se va înregistra o dublare, respectiv o triplare a preţului gigacaloriei. Practic, de la 107,5 RON / Gcal se vor plăti 201 RON / Gcal, respectiv 300 RON / Gcal.

În aceste condiţii, românii cu venituri de circa 500 RON vor fi prea săraci ca să îşi poată plăti întreţinerea. Ajutoarele de încălzire vor putea compensa doar până la 30% din valoarea facturii, aşa cum menţionează şi reprezentanţii ANRE. Ce nu vrea însă Guvernul să spună este că în urma majorării aberante a preţurilor, încă din iarna trecută deja, zeci de mii de familii nu vor primi, la iarnă, apă caldă şi căldură, din cauza declarării stării de insolvabilitate a acestora.

Astfel, deja 1000 familii din municipiul Bistriţa au sistată furnizarea apei calde şi nu vor primi la iarnă nici căldură, pentru că este declarată această stare de insolvabilitate.

Pe de altă parte, societăţile furnizoare de căldură în sistem centralizat au încheiat anul 2005 cu datorii mari, de circa 1700 miliarde lei vechi, faţă de furnizorii de utilităţi, fiind practic în imposibilitate de a putea contracta noi credite pentru achiziţia de combustibil necesar pentru iarna 2006 - 2007.

Guvernul anunţă că va acoperi 1000 miliarde lei vechi din contravaloarea acestor datorii, dar nu spune de unde şi nici nu a iniţiat, deşi suntem deja în luna septembrie, hotărârea de Guvern pentru Programul de iarnă 2006-2007.

Cu alte cuvinte, sezonul de iarnă 2006-2007 este complet nepregătit. Nu se cunosc stocurile de combustibil, nu sunt contractate credite pentru achiziţia acestora, în schimb sunt liberalizate preţurile la căldură şi este sistată alimentarea cu apă caldă pentru cei aflaţi deja în incapacitate de plată.

În condiţiile în care anunţă, practic, o majorare a preţului gazelor naturale cu încă 20% şi o majorare a preţurilor la carne şi produse din carne cu 30%, precum şi a altor produse alimentare cu 10 - 18%, Guvernul supune populaţia României unui şoc în această iarnă, respectiv în a alege între a muri de frig sau a muri de foame.

Domnul Ioan Ovidiu Silaghi:

Declaraţie politică intitulată "Prioritate la verificarea euroobservatorilor".

Într-un interviu acordat presei zilele acestea, preşedintele Grupului ALDE din Parlamentul European, domnul Graham Watson, vede transparenţa ca un element crucial pentru o bună guvernare, pentru procesul democratic şi pentru mersul înainte al societăţii şi sprijină campania Partidului Naţional Liberal de reformă a clasei politice româneşti. Pe aceasta temă, liderul liberalilor europeni declară că: "Deschiderea dosarelor de Securitate din perioada comunistă nu este o condiţie formală pentru aderarea la UE, dar este necesară pentru o curăţenie a politicii şi istoriei naţionale. Efectele acestei acţiuni vor fi benefice pentru societatea românească, ca şi în celelalte foste ţări comuniste - acum membre ale Uniunii Europene - care au trecut prin acelaşi proces".

Plecând de la această luare de poziţie a înaltului oficial european, propun de la această tribună ca Parlamentul României să solicite membrilor Colegiului CNSAS să efectueze o verificare cu prioritate grad zero a euroobservatorilor care reprezintă România în Parlamentul European. Această verificare prioritară a euroobservatorilor este de două ori utilă: în primul rând, pentru că această categorie de parlamentari români se află în acest moment în exerciţiul funcţiunii, şi nu trebuie priviţi toţi cu suspiciune de către colegii din Parlamentul European din cauza apariţiei dosarului de colaborator al Securităţii al doamnei Mona Muscă şi a dosarelor altor senatori şi deputaţi; în al doilea rând, este utilă pentru că va descongestiona CNSAS în momentul în care va efectua verificările pentru candidaţii români ce vor concura la alegerile pentru Parlamentul European. Conform unor estimări neoficiale, 70-75% dintre actualii euroobservatori vor candida şi pentru mandatele din Parlamentul European.

De asemenea, propun tuturor partidelor politice, în situaţia în care încep să pregătească şi să desemneze candidaţi pentru Parlamentul European şi care nu fac parte din categoriile prevăzute de lege pentru a trece prin verificările CNSAS, să solicite verificarea acestora cu prioritate.

Solicitând verificarea cu prioritate a euroobservatorilor, nu depăşesc în nici un caz graniţa Legii nr.187/1999, modificată prin Ordonanţa de urgenţă nr.16/2006, pentru că toţi fiind senatori şi deputaţi, se încadrează în categoria persoanelor care urmează să fie verificate printre primele.

Domnul Marin Almăjanu:

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a saluta un fapt de normalitate.

De 16 ani vorbim de democraţie, deconspirarea fostei securităţi, valori europene şi alte astfel de noţiuni. Niciodată, însă, şi nici un partid nu a avut curajul de a lua măsuri concrete împotriva celor care au activat în fostele structuri comuniste.

Partidul Naţional Liberal a considerat ca absolut necesară excluderea din rândurile sale a tuturor celor care au semnat un angajament cu fosta securitate, indiferent de numele şi poziţia respectivei persoane. Partidul a pierdut doi parlamentari valoroşi, dar a câştigat în ceea ce priveşte consecvenţa şi încrederea românilor. Un partid urmaş al Brătienilor nu putea sub nici o formă să permită existenţa în rândurile sale a unor persoane care, din diferite motive, au semnat angajamente cu cea mai odioasă instituţie a regimului comunist.

Din păcate, 16 ani am tot vorbit, dar nu am realizat nimic pe această temă. În 1990, prezenţa lui Ion Iliescu la conducerea ţării a făcut imposibilă aplicarea cu stricteţe a idealurilor revoluţionare a celor ce au luptat în 1989. Poate că atunci era mai simplu, era mai puţin dureros şi am fi avut o democraţie curată.

Am ajuns astăzi, când adevărul doare mult mai tare, dar suntem obligaţi să îl acceptăm, pentru că suntem obligaţi să ne împăcăm cu trecutul nostru, pentru a putea merge înainte.

Închei prin a-mi exprima satisfacţia pentru faptul că Partidul Naţional Liberal este primul care nu numai că vorbeşte despre "reforma clasei politice", dar o şi face. În acelaşi timp, chem toate partidele, parlamentare şi nu numai, să lase de o parte interesele de moment şi să urmeze calea începută de noi.

Domnul Florin Iordache:

Declaraţie politică intitulată "Educaţia şi problemele sale".

Guvernul Tăriceanu a promis în angajamentul semnat în noiembrie 2005 că problemele semnalate de sindicatele din învăţământ vor fi rezolvate.

A trecut aproape un an de zile şi nu a fost elaborat nici măcar Proiectul de Lege a salarizării personalului bugetar, aplicabil de la 1 ianuarie 2007.

Tot în noiembrie 2005, Executivul a promis 1,1 miliarde de euro pentru educaţie. Până acum, doar jumătate din aceşti bani au ajuns la Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Dat fiind faptul că suntem în luna septembrie, şi există legi care prevăd organizarea licitaţiilor şi a achiziţiilor publice, am convingerea că o parte însemnată din această sumă nu va putea fi cheltuită.

În acelaşi timp, foarte multe din localurile grădiniţelor şi şcolilor din mediul rural nu corespund normelor pentru a putea fi început un nou an şcolar. Autorităţile locale sunt pline de bune intenţii, dar nu au resursele financiare necesare.

Se doreşte descentralizarea şi creşterea responsabilităţii autorităţilor locale, dar trebuie susţinută şi de asigurarea fondurilor necesare.

Constatăm că Executivul nu este pregătit să asigure învăţământului importanţa necesară şi ne putem trezi la 15 septembrie, când ar trebui să înceapă şcoala, că sindicatele ies în stradă pentru nişte promisiuni neonorate de un an de zile.

Domnul Viorel Pupeză:

Declaraţie politică intitulată "Migraţia politică, încă o dovadă de ipocrizie a Alianţei portocalii".

România nu poate intra în Uniunea Europeană cu o clasă de oameni politici flotanţi, drept pentru care este de apreciat o lege care îşi propune să stopeze într-un fel sau altul traseismul politic. Nu îmi propun să critic disfuncţionalităţile pe care le promovează modificările aduse Statutului aleşilor locali prin Legea nr.249/2006. Mă voi referi doar la ipocrizia unor lideri de partid ai Alianţei "Departe de Adevăr", care una au spus şi alta au făcut. Pentru a nu lăsa să planeze suspiciunile la modul general, vă voi reaminti de acel virus al administraţie publice locale, H5 IO de Bistriţa-Năsăud.

El afirma, în perioada sa de incubaţie, că migraţia politică deturnează votul electoratului, afectează încrederea cetăţeanului în instituţiile locale şi generează, totodată, instabilitate politică, fapt ce este de condamnat. "Mai grav este faptul că orice program democratic de reformă reală este compromis, slăbind încrederea diferitelor organisme internaţionale în mediul politic românesc, iar pentru acesta răspunzător în nici un caz nu poate fi cetăţeanul de rând. Neputând tolera un asemenea comportament, cel puţin imoral, Alianţa dintre PD şi PNL va milita, în continuare, pentru stoparea flagelului migraţiei politice". Declaraţia a fost susţinută de colegul meu de la tribuna Parlamentului, atât în perioada de Opoziţie, cât şi acum, la Putere, cu aceeaşi înverşunare, condamnând din tot sufletul astfel de practici, numai că în ambele rânduri a minţit fără remuşcare.

Nu ne este ruşine să recunoaştem că toate formaţiunile politice au profitat de Putere pentru a determina o serie de primari să treacă la acel partid. Dar niciodată această acţiune nu s-a manifestat cu atâta înverşunare. Ceea ce s-a întâmplat în această vară a întrecut orice măsură. Niciodată nu a existat un plan naţional, dar transpus şi în teritoriu, mai diabolic şi concertat de presiune, şantaj, intimidări şi hărţuire la adresa aleşilor locali ai Partidului Social Democrat.

Normal, judeţul Bistriţa-Năsăud nu putea fi ocolit de acest virus periculos. Liderii Alianţei portocalii au făcut din racolarea primarilor, viceprimarilor şi consilierilor locali şi judeţeni un crez, încurajând un fenomen pe care l-au condamnat timp de patru ani. Aceasta este dovada ipocriziei lor, care va fi penalizată de electorat la alegerile viitoare.

Ei nu au înţeles că succesul pe care l-au tot propovăduit prin presă este doar pe termen scurt, dar că pe termen lung vor pierde, pentru că nimeni nu a venit de dragul PD şi PNL, ci în urma unor negocieri care vor crea tulburări în organizaţiile locale. Cei din Alianţa "Dezastru şi Adevăr" nu au înţeles că un partid mare nu se face cu racolări de la alte partide, nu se face spunând azi una şi mâine alta, nu se face luând oameni cu care te-ai aflat într-o dispută electorală şi care au o cu totul altă concepţie politică.

În Bistriţa-Năsăud nu a fost nici un primar care să nu fi fost vizitat de cel puţin două ori de liderii PD şi PNL, fiind nevoit să asculte oferte guvernamentale sau politice. Cel mai grav este că în toată această momire a aleşilor au fost invocate banul public sau chiar fondurile europene - SAPARD - ceea ce discreditează întreaga administraţie centrală şi locală.

La Bistriţa-Năsăud, racolarea aleşilor a fost o misiune neîndeplinită, pentru că puţini au abandonat o doctrină social-democrată pentru "cinism şi minciună", singurele valori ce caracterizează actuala putere. Onestitatea şi demnitatea au fost armele cu care am luptat împotriva presiunilor de tot felul, dar cel mai important arbitru a fost electoratul. care nu-i va ierta pe oportunişti în 2008.

Şi de această dată virusul a fost anihilat, cel mai important antidot fiind valoarea oamenilor pe care noi i-am promovat în 2004. Cum faptele sunt cele care exprimă cel mai bine ceea ce gândeşti, ca să citez dintr-un democrat în viaţă, mă întreb când au fost liderii Alianţei sinceri, când s-au pronunţat împotriva migraţiei politice sau când s-au dezis de cele afirmate, străbătând uliţele satelor pentru a-i convinge pe aleşi?

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declaraţie politică intitulată «La secţiunea "diversiuni", Premiul Nobel primului-ministru Tăriceanu şi preşedintelui Băsescu pentru "Dosariada" ».

1. La Baia Nouă, trupurile strivite şi putrezite ale minerilor sunt scoase la suprafaţă după o lună şi date familiilor pentru a le înmormânta creştineşte. Cei care au scăpat îşi pupă copiii înainte de a coborî în abataj şi le spun să meargă la şcoală.

2. La Rast, sinistraţii disperaţi îl primesc cu huiduieli pe ministrul Berceanu, căruia îi strigă că ploile şi frigul i-au găsit în corturi şi nu în casele promise. Domnul ministru Berceanu înţelege să le spună năpăstuiţilor că nu se teme de ei, aşa cum nu i-a fost teamă nici de mineri, care erau de 20 de ori mai mulţi şi de 30 de ori mai răi.

3. Ministerul Transporturilor, adică Statul, adică cetăţenii României, achită companiei Bechtel despăgubiri în valoare de peste 6 milioane EURO. Contribuabilii români sunt obligaţi să suporte aceste despăgubiri datorită întârzierii lucrărilor la Autostrada Transilvania, generate de renegocierea contractului.

4. Dascălii ies în stradă, pe 15 septembrie, în semn de protest faţă de încălcarea de către Guvern a acordului încheiat. Ultimul referendum organizat de Federaţia Naţională Sindicală arată că 82% dintre salariaţi s-au pronunţat pentru redeschiderea conflictului de muncă în anul şcolar 2006-2007. Dacă va fi sau nu boicotată începerea anului de învăţământ nu prezintă interes pentru Guvern. Pentru şcolile neelectrificate, ministrul Hărdău oferă soluţia lumânării.

5. Pensionarii nu-şi mai aşteaptă pensia în faţa televizorului. Cei care mai au un pic de vlagă în ei şi au demonstrat că nu se tem de bastoanele jandarmilor se pregătesc din nou să iasă în stradă. Între timp, nici jandarmii nu stau cu mâinile în sân. Din ordinul Guvernului se antrenează să dea piept cu pensionarii.

6. Sănătatea este mai în suferinţă ca oricând. Sute de paturi de spital au fost desfiinţate în fiecare judeţ. Dublarea sau triplarea salariilor directorilor de spitale nu-i va face în mod obligatoriu mai sănătoşi pe români. Cei ce nu-şi permit să se opereze la Viena n-au decât să vândă ce au prin casă pentru a fi băgaţi în seamă în spitalele ţării lor.

7. Românii, fie ei pensionari, salariaţi sau simpli asistaţi, aşteaptă cu deznădejde costurile iernii şi ale integrării.

8. Potrivit axiologiei Guvernului Tăriceanu, toate acestea pălesc ca importanţă în faţa adevăratei probleme a României: deconspirarea Securităţii, a ofiţerilor ei, a agenţilor, informatorilor şi colaboratorilor ei. De fapt, aceasta este cea mai mare diversiune a postdecembrismului, înscrisă în seria pariului cu agricultura, industriei ca morman de fier vechi şi a privatizării pe un leu. Fiecare dintre aceste diversiuni, la vremea punerii ei în scenă a suscitat interesul unora dintre români, ca strategie de atingere a binelui dorit şi promis. Unii dintre cei care au pus umărul la realizarea acestor strategii-diversiuni erau pe deplin conştienţi de răul general produs, subordonat însă binelui personal. Ceilalţi erau doar romantici bine intenţionaţi.

Bine intenţionat a fost şi Alfred Nobel când, în 1867, a inventat dinamita. Toată viaţa lui se gândise cum să uşureze munca spărgătorilor de piatră, constructorilor de şosele şi de căi ferate, nu cum să omoare cât mai mulţi semeni deodată.

9. Dacă alături de premiile Nobel, cu care cercetătorul suedez a încercat să-şi răscumpere greşeala post-mortem, ar exista unul pentru geniul de a produce o diversiune de dimensiuni naţionale, acesta i s-ar cuveni, cu siguranţă, primului-ministru Călin Popescu Tăriceanu şi preşedintelui Traian Băsescu.

Domnul Ion Mocioalcă:

Declaraţie politică intitulată "Despre stabilitatea incompetenţei".

Scena politică din România şi după Consiliul European întrunit la Bruxelles în zilele de 15 şi 16 iunie 2006 a rămas în continuare sub presiune. De asemenea, ea este dominată de incertitudine şi ambiguitate.

Faptul că în Alianţă contrele continuă, că doar se amână mereu deznodământul accentuează disoluţia instituţiilor statului. În prezent, principala caracteristică a coaliţiei de guvernământ este neîncrederea dintre parteneri şi creşterea spectaculoasă a motivelor de dispute şi a focarelor de conflict.

Se accentuează blocajul administrativ şi decizional determinat de suportul politic fragil al şefului executivului. Guvernul nu-şi poate reface credibilitatea, este nevoit să tolereze unele erori şi este neputincios pentru luarea unor decizii curajoase.

Guvernul este sub stare de asediu: nimeni nu poate fi dat jos de pe funcţiile în care s-a cocoţat şi fiecare este indispensabil. Aşa se explică lipsa de reacţie în cazul Flutur sau Nicolăescu, în ciuda prestaţiilor sub orice critică ale acestora şi a consecinţelor economice şi sociale deosebit de grave.

Falimentul politicii fiscale a adâncit crizele din agricultură, sănătate şi educaţie. După 500 de zile de guvernare dezastruoasă, în agricultură situaţia materială a producătorilor agricoli s-a depreciat foarte mult. Eliminarea acordării subvenţiilor în bani, prin introducerea sistemului cupoanelor, care nu este compatibil cu formele de susţinere a producătorilor agricoli practicate de ţările membre ale Uniunii Europene, a fost o calamitate. Acordarea subvenţiilor prin bonuri valorice în anul 2005 a fost un eşec total, acest sistem s-a dovedit a fi birocratic, costisitor şi ineficient.

Comisia Europeană a emis cel mai critic Raport la adresa agriculturii româneşti din ultimii ani. Comisia Europeană consideră că ministerul de resort nu este pregătit pentru integrarea eficientă în Uniunea Europeană a agriculturii româneşti. Nefinalizarea acestor pregătiri, cum sunt: Agenţia de plăţi, Sistemul Integrat de Administrare şi Control, Controlul veterinar, poate duce la imposibilitatea accesării fondurilor europene destinate agriculturii şi dezvoltării rurale.

Conflictele din cadrul Coaliţiei şi Alianţei, precum şi războiul dintre cele două Palate împiedică orice limpezire în cadrul PNL. Premierul nu-şi mai poate exercita autoritatea în partid sau în Guvern fără să rişte pierderea suportului politic.

Numai aşa se explică susţinerea necondiţionată, chiar cu riscul compromiterii actului de guvernare şi a imaginii PNL a miniştrilor Gheorghe Flutur şi Eugen Nicolăescu, deşi este convins că unul este vinovat şi responsabil în faţa naţiunii de răspândirea gripei aviare, iar celălalt de deteriorarea sistemului de sănătate naţională.

Dezastrul care a dus la decimarea păsărilor şi în ferme specializate, nu numai în gospodării individuale din mai multe judeţe ale ţării, a fost posibil datorită dezinformării Uniunii Europene şi a populaţiei precum că focarul a fost închis. Această minciună iresponsabilă a creat condiţiile ca acest flagel să se extindă...

Marea păcăleală privind reforma sanitară a reuşit pentru prima oară în România să trezească decepţia şi protestul întregii populaţii, precum şi a corpului medical. Colegiul Medicilor, Asociaţiile patronale din sănătate, Asociaţiile asiguraţilor, Federaţiile sindicale, toate şi-au exprimat nemulţumirea şi îngrijorarea pentru starea actuală a finanţării sistemului sanitar. Ministrul Sănătăţii nici la ora actuală nu recunoaşte că înlocuirea profesionalismului cu fidelitatea politică, că amatorismul, impostura şi nepăsarea au dus sistemul nostru sanitar în cea mai gravă criză din ultimii 15 ani.

Parlamentarii PSD au cerut vot împotriva haosului, împotriva dispreţului faţă de om, vot împotriva distrugerii fondului biologic al poporului român, împotriva distrugerii agriculturii, împotriva degradării mediului rural, vot împotriva umilirii celor năpăstuiţi de urgia apelor, dar s-au izbit de aroganţa, demagogia, cinismul şi iresponsabilitatea arcului guvernamental, care este aproape de oameni numai în vorbe, nu şi prin fapte şi acţiuni. Dorinţa de putere şi interesele economico-financiare le-a întunecat conştiinţa şi responsabilitatea faţă de cei mulţi şi nevoiaşi.

Amânarea până la finele lui septembrie a deciziei privind data integrării României în Uniunea Europeană nu înseamnă pentru actuala putere încremenirea în structuri guvernamentale ineficiente, nu înseamnă păstrarea incompetenţilor în structura Guvernului.

Stabilitatea politică nu exclude disputele politice, nu exclude nici remanierea, nici restructurarea Executivului.

Stabilitatea politică nu înseamnă: agonie şi politicianism; minciună şi manipulare; umilinţă pentru cei mulţi şi credibili. Nu înseamnă: ambiguitate; disoluţia sistemului şi a instituţiilor statului; diluarea răspunderii. Nu înseamnă: iresponsabilitate şi corupţie în sistem; iresponsabilitate politică; înlocuirea profesionalismului cu clientela politică; incompetenţă administrativă. Nu înseamnă politizarea instituţiilor statului şi afectarea creşterii economice şi a ratei dezinflaţiei cu repercusiuni mari asupra nivelului de trai.

(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Îi invit pe lideri în sală; invit secretarul de serviciu, din partea stângă, la tribună, pentru a putea începe.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 222. Sunt absenţi 109, din care 22 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru ziua de marţi, 5 septembrie 2006; programul de lucru pentru perioada 4-9 septembrie 2006; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista rapoartelor depuse în perioada 10 iulie - 4 septembrie 2006 de comisiile permanente sesizate în fond; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

Intrăm în ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Vă reamintesc că la ora 12,30 avem sesiune de vot final.

De asemenea, vă reamintesc faptul că, ieri, Biroul permanent a decis că mâine şi poimâine se va lucra în comisii, pentru recuperarea restanţelor care se află în această perioadă la comisii.

La pct.2 pe ordinea de zi avem Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului adiţional la Acordul dintre guvernele statelor participante la Cooperarea Economică a Mării Negre privind colaborarea în domeniul asistenţei şi răspunsului de urgenţă la dezastre naturale şi provocate de om, semnate la Kiev, la 20 octombrie 2005.

Legea are caracter ordinar; raport de adoptare din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Suntem primă Cameră sesizată.

Fiind vorba de dezastre, domnul secretar de stat Victor Dobre.

Domnul Victor Paul Dobre (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin proiectul de lege supus dezbaterii, se propune ratificarea Protocolului adiţional la Acordul dintre Guvernele statelor participante la cooperarea economică a Mării Negre privind colaborarea în domeniul asistenţei şi răspunsului de urgenţă la dezastrele naturale.

Protocolul creează cadrul juridic în ceea ce priveşte crearea unei reţele de ofiţeri de legătură, intensificarea cooperării în domeniul asistenţei de urgenţă, coordonarea interacţiunii, stabilirea unei reţele de schimb de informaţii, sarcinile şi funcţiile ofiţerilor de legătură în acest sens, desfăşurarea reuniunilor reţelei şi stabilirea unui punct naţional de contact în cadrul autorităţilor lor competente.

În conformitate cu legislaţia română, pentru a intra în vigoare, acordul trebuie să fie ratificat de către Parlament prin lege.

În considerarea tuturor acestor aspecte, vă propunem adoptarea prezentului proiect de act normativ, în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru apărare, domnul deputat Zaharia.

Vă rog.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere, în procedură obişnuită, cu Proiectul de Lege privind ratificarea Protocolului Adiţional la Acordul dintre guvernele statelor participante la Cooperarea Economică a Mării Negre (C.E.M.N.).

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art. 73 din Constituţie, republicată.

La dezbaterea proiectului de lege au participat, în calitate de invitaţi, în conformitate cu art. 54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, domnul secretar de stat Marius Bălu şi căpitan Florentin Ilie din partea Ministerului Apărării Naţionale.

La lucrări au fost prezenţi 22 de deputaţi din totalul de 24.

Raportul comisiei a fost adoptat cu toate eforturile deputaţilor prezenţi.

În urma dezbaterilor, din şedinţa din 27 iunie anul curent, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege în forma prezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Neexistând amendamente admise sau respinse, rămâne la ora 12,30 la votul final.

Vă ascult, domnule deputat, vă rog.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Două modificări. În primul rând, reformularea articolului unic, după cum urmează: "Se ratifică protocolul adiţional, semnat la Kiev la 20 octombrie 2005, la Acordul dintre guvernele statelor participante la Cooperarea Economică a Mării Negre privind colaborarea în domeniul asistenţei şi răspunsului de urgenţă la dezastrele naturale şi provocate de om, semnat la Soci la 15 aprilie 1998, ratificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 8 din 1999, aprobată prin Legea nr. 153/1999".

Şi a doua reformulare: "Legea pentru ratificarea Protocolului Adiţional semnat la Kiev la 20 octombrie 2005 la Acordul dintre guvernele statelor participante la Cooperarea Economică a Mării Negre privind colaborarea în domeniul asistenţei şi răspunsului de urgenţă la dezastrele naturale şi provocate de om, semnat la Soci la 15 aprilie 1998".

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

Este o problemă de tehnică legislativă. Nu avem nimic împotrivă în legătură cu modificarea respectivă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii? Obiecţii? Observaţii? Comentarii? Nu sunt.

Considerăm că s-au însuşit amendamentele de ordin lingvistic şi de tehnică legislativă. Nu există alte amendamente admise sau respinse. Rămâne la vot final.

La punctul 3: Proiectul de Lege pentru aprobarea prelungirii participării Guvernului României, pentru perioada 2006-2010, la Acordul dintre Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite şi guvernele participante la proiectul "Calea Ferată Transeuropeană privind fondul de cooperare şi creditare", semnat la Geneva la 17 decembrie 1992.

Legea are caracter ordinar.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru industrii. Suntem primă Cameră sesizată.

Domnul secretar de stat Galiatatos, vă rog.

Domnul Alexandros Galiatatos (secretar de stat, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Acest acord a fost prelungit succesiv pentru perioadele 1998 - 2000 şi 2001- 2005, iar Comitetul de conducere al proiectului TER, în cea de-a 21-a sesiune, care a avut loc între 14-16 noiembrie 2005, a aprobat prelungirea acordului sus-menţionat pentru perioada 2006 - 2010, urmând ca guvernele participante să-l prelungească, în conformitate cu procedurile interne ale fiecărui stat.

De asemenea, secretarul executiv interimar al Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite a solicitat Misiunii permanente a României pe lângă Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva prelungirea acordului.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia pentru industrii a fost sesizată pentru dezbatere în fond cu proiectul de lege.

Membrii comisiei au hotărât, în unanimitate, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii? Nu sunt.

Dezbateri generale? Nu sunt dezbateri generale, din păcate.

Trecem la dezbaterile pe articole. Lucrăm pe raportul comisiei. Avem un număr de trei puncte, amendamente admise.

La punctul 1, obiecţii, observaţii, comentarii pe propunerea comisiei? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2, adoptat.

La punctul 3 există o reformulare din partea comisiei.

Vă rog, doamna deputat.

Doamna Aurelia Vasile:

La punctul 3 din raport, alin. 2, după Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, "care va asigura plata contribuţiei la fond, potrivit legii, calculată pe baza raportului de schimb leu/dolar în vigoare la data efectuării plăţii".

Domnul Bogdan Olteanu:

Am înţeles.

Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Se însuşeşte această modificare.

Alte obiecţii la punctul 3 din raport? Nu sunt.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Rămâne la vot final.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005.

Legea are caracter ordinar. Raport de adoptare din partea Comisiei juridice. Suntem primă Cameră sesizată.

Din partea iniţiatorului, domnul secretar de stat Valentin Naumescu. Vă rog.

Domnul Valentin Naumescu (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Convenţia Europeană privind prevenirea terorismului a fost negociată în perioada octombrie 2003 - martie 2005, în cadrul Comitetului de experţi pe problematica terorismului, cod EXTER, la care au participat reprezentanţi ai statelor membre ale Consiliului Europei, precum şi ai altor state interesate în convenirea unui document multilateral în domeniu: Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Mexic, Japonia.

Obiectivul acestei convenţii este de a intensifica eforturile statelor contractante pentru prevenirea terorismului şi a efectelor sale negative asupra respectării drepturilor omului şi, în special, a dreptului la viaţă, atât prin intermediul unor măsuri ce trebuie luate la nivel naţional, cât şi în cadrul cooperării internaţionale.

La data de 16 mai 2005, România a semnat Convenţia europeană pentru prevenirea terorismului.

România este parte şi a implementat toate convenţiile enumerate în Anexa la prezenta Convenţie, dispunând de un cadru juridic intern adecvat în lupta împotriva terorismului.

Menţionăm că prezentul proiect de lege face parte din programul legislativ prioritar al Guvernului României pentru anul 2006.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În cazul acestui proiect de lege Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege.

De asemenea, Comisiile pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor, cât şi Comisia pentru politică externă au avizat favorabil acest proiect de lege.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei juridice au hotărât ca Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005, să fie supus spre dezbatere şi adoptare, în forma prezentată de iniţiator.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule vicepreşedinte.

Dacă există dezbateri generale pe tema terorismului?

Nu există dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse.

Rămâne la vot final.

La punctul 5 avem Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei Cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai 2003.

Legea are caracter ordinar. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie publică.

Suntem în procedură de urgenţă. Primă Cameră sesizată.

Vă rog, din partea Guvernului, domnul secretar de stat ?

Domnul Korodi Attila (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La data de 22 mai 2003, la Kiev, cu prilejul Conferinţei ministeriale "Mediu pentru Europa", guvernele Ucrainei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Serbiei, Muntenegrului şi României au semnat Convenţia Cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, denumită, în continuare, Convenţia Carpatică.

Convenţia beneficiază de asistenţă din partea Programului Naţiunilor Unite pentru mediu, UNEP, care a înfiinţat în anul 2004 un secretariat ad-interim al Convenţiei, la Viena.

Având în vedere faptul că aproximativ 43% din lanţul muntos carpatic se află pe teritoriul României şi luând în considerare perspectiva unei administrări regionale comune a unei problematici extrem de vaste, prin intermediul structurilor de cooperare create în baza Convenţiei, iniţial, partea română s-a implicat în negocieri în vederea protejării interesului naţional, promovându-se următoarele elemente de mandat: delimitarea geografică a zonei carpatice, care să ţină cont de criteriile folosite de partea română, care vizează suprafaţa montană propriu-zisă; adoptarea deciziilor în cadrul Convenţiei prin consens; înfiinţarea Secretariatului pe teritoriul României.

De asemenea, s-a susţinut stabilirea Secretariatului permanent al Convenţiei în România, fapt de natură a asigura afirmarea unui rol activ al Guvernului României în administrarea acestui instrument juridic.

Convenţia creează cadrul general de cooperare în diverse domenii, stabilind o structură instituţională competentă să coordoneze aspecte de interes comun în diferite sectoare de activitate, precum conservarea biodiversităţii, amenajarea teritoriului, managementul resurselor de apă, agricultură, silvicultură şi altele.

Domnule preşedinte, având în vedere necesitatea ca România să îşi asume rolul de lider în cadrul Convenţiei Carpatica, proporţional cu ponderea importantă a lanţului carpatic aflat pe teritoriul ţării noastre şi conform interesului său în acea zonă carpatică, propunem spre aprobare prezentului proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule secretar de stat, vă asigur de sprijinul Parlamentului pentru asumarea acestui rol de lider.

Din partea comisiei?

Domnul Traian Constantin Igaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru industrii şi servicii, avizul favorabil al Comisiei pentru agricultură şi avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege a fost dezbătut şi avizat în şedinţa din 3 iulie 2006.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Având în vedere cele prezentate, precum şi importanţa acestui proiect de lege, Comisia pentru administraţie propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea acestuia, cu modificări şi completări.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dat fiind că este procedură de urgenţă, timp de dezbatere?

Domnul Traian Constantin Igaş:

Trei minute cu un minut.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Obiecţii, observaţii, comentarii, la timpul de dezbatere? Nu.

Îl considerăm aprobat.

Dezbateri generale. Din partea grupurilor?

Domnul deputat Valeriu Tabără, din partea Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Chiar dacă am sesizat o anumită ironie la a se spune că se va sprijini această Convenţie, cred că este una dintre legile de o deosebită importanţă pentru România, mai ales că discutăm mereu despre dezvoltare regională, despre dezvoltarea şi păstrarea bioresurselor pe care le avem în zonă, a unor obiceiuri, a unor zone economice de mare interes şi cu atât mai mult cu cât cred că acest moment pentru a fi discutată această Convenţie Cadru nu a fost chiar simplu de ales. În circa trei ani, aproape patru ani de la elaborarea ei, şi ştiu că în faza iniţială au fost câteva scăpări - dacă nu mă înşel eu, chiar de mare importanţă. Spun acest lucru pentru că mi se pare absolut incorect ca multe dintre deciziile care se iau pentru anumite zone de importanţă deosebită pentru alţii şi mai puţin "importante" pentru noi, aşa cum este şi cazul Dunării, de altfel, să fie discutate, uneori, şi pe teritoriul României, şi la Bucureşti.

Problema Carpaţilor nu este una oarecare, atâta timp cât în zona aceasta a Carpaţilor se aşează foarte multe ţări care reprezintă sau care au, din acest lanţ, circa 0,1 % sau 1 %. Iată, România deţine jumătate din această zonă şi nu este suficient să avem Secretariatul pentru Zona carpatică în România, ci să avem infrastructura care să gestioneze această zonă.

Pentru că una dintre cele mai mari probleme pe care le ridică Carpaţii României este depopularea lor. Cu cine vom gestiona această zonă?

Zonele economice nu mai sunt zonele economice ale celor care lucrează în Carpaţi, ci sunt ale celor sunt în exteriorul acestor Carpaţi, cei care exportă profitul de acolo, cei care lasă zonele Carpaţilor, practic, sărace.

De cele mai multe ori nu sunt luate în considerare demersuri care se fac de ani de zile şi cu prioritate de către partea română sau de către reprezentanţi ai Zonei montane din România, şi l-aş aminti aici pe doctorul Ray.

Nu este o problemă oarecare, pe care s-o privim cu îngăduinţă doar sau ca pe un lucru oarecare, aşa cum trec multe dintre acordurile pe care le avem noi semnate.

Acest acord este unul de un interes capital pentru viitor şi pentru participarea la programe nu numai ale Naţiunilor Unite, ci şi ale Uniunii Europene pentru dezvoltarea zonelor montane şi păstrarea, conservarea efectivă a economiei montane în România, aşa cum se face în Austria, Elveţia, Franţa şi oriunde.

Mă bucur că această Convenţie este astăzi în faţa Camerei Deputaţilor. Sperăm ca ea să se finalizeze cu instituţii deosebit de importante pentru ceea ce reprezintă Carpaţii României nu numai pentru România, ci şi pentru Europa şi pentru zona din jur. Iar această Zonă carpatică, Carpato-Dunăreană, înseamnă extrem de mult în viitoarele proiecte şi programe pe care România va trebui să le primească şi la care trebuie să participe în zona europeană şi în zona ţării noastre.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Lucian Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnule preşedinte, ca să-mi permiteţi - poate neprocedural - să pun o întrebare domnului secretar de stat.

Semnatarii acestei convenţii, în afară de Republica Cehă, Serbia şi Muntenegru, Polonia, România, este Republica Ungaria.

Unde sunt Carpaţi în Ungaria, domnule secretar de stat, ca să ratificăm o asemenea convenţie?

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Korodi Attila:

Domnule deputat,

Această convenţie înseamnă mai mult decât o delimitare exactă a Carpaţilor, înseamnă o dezvoltare regională şi, după semnarea convenţiei şi delimitarea Secretariatului vor fi foarte precis delimitate pentru fiecare ţară ce înseamnă zonă carpatică. Acesta este parcursul acestui proces al Convenţiei.

Ungaria face parte din zona aceasta geografică şi poate, un km pătrat sau zeci de kilometri pătraţi o să fie luaţi în Convenţie.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Alte intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog, domnul deputat Puşcaş şi domnul Bolcaş, pe marginea răspunsului.

Poftiţi, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Deci dumneavoastră ne puneţi să votăm o convenţie care va fi, de fapt, concretizată în viitor.

Pe un viitor cert, improbabil, cu participarea unei ţări care nu are nici o legătură cu Zona carpatică, că asta ne interesează, nu avem ce discuta.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Vasile Puşcaş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Vasile Puşcaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aici s-au atins două chestiuni sensibile, după părerea mea. Şi părerea noastră este că România a întârziat foarte mult să se adreseze acestei arii carpatice, din punct de vedere al programelor regionale.

Vreau să vă spun că, în zona carpatică, dacă luăm strict geografic, funcţionează trei euroregiuni. La acestea, România este numai tangenţial participantă. Ele funcţionează de peste 10 ani. Vor funcţiona şi în continuare, pentru că, în momentul de faţă, dacă iau în considerare faptul că România va adera la 1 ianuarie 2007 în Uniunea Europeană, practic, toate statele vor fi membre ale Uniunii Europene.

Ca atare, există o zonă Alpia-Adriatica, de exemplu, care este foarte bine structurată pe programele acestea ale euroregiunilor, există şi altele, nu mă refer la ele, mai ales în zona franco-germană, iar în ceea ce ne priveşte, sunt de acord că noi trebuie, de fapt, să recuperăm, să revenim la întârzierea pe care o avem, pentru că, sunt de acord cu domnul coleg Bolcaş, în România sunt Carpaţii, este cea mai mare lungime a Carpaţilor.

Or noi, tocmai de aceea, sunt de acord să insistăm foarte mult pentru un lidership pe care România să-l dezvolte. Şi cum se poate lucrul acesta? Folosind instrumentele, inclusiv instrumentul juridic internaţional de tipul convenţiei acesteia, pentru a accesa cât mai multe finanţări pe programe care să vină în zona carpatică.

Eu vreau să vă spun că există nu numai aceste euroregiuni, dar există foarte serioase organizaţii neguvernamentale, organizaţii regionale, deci la care participă mai multe state, care se ocupă de aspecte etnografice, aspecte sociale, aspecte culturale ş.a.m.d.

Noi va trebui să folosim acest instrument şi să nu refuzăm ceea ce ni se oferă ca instrument pozitiv ca să devenim mai asertivi, mai incisivi în a ne servi interesele în zona carpatică.

De aceea, doamnelor şi domnilor colegi, eu susţin să aprobăm şi să dăm votul nostru unei asemenea convenţii, dar nu ca un fapt absolut legislativ, ci să avem în vedere maniera în care Guvernul sprijină acele organizaţii care se interesează de dezvoltarea în Zona carpatică, organizaţiile neguvernamentale şi, de ce nu, chiar actorii sociali şi privaţi din această zonă.

Aş propune ca atât ministerul susţinător, dar nu Ministerul de Externe numai, dar ministerele interesate să vină cu un proiect pe care noi să-l susţinem în continuare, tangent altor proiecte de dezvoltare regională şi ale euroregiunilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale din partea grupurilor? Nu mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe raport. Avem un număr de patru amendamente admise.

Punctul 1 din raport. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Punctul 2. Nu sunt. Adoptat.

Puntul 3. Obiecţii, observaţii, comentarii? La rezervă? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4? Anexa? Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptată.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Rămâne la vot final.

La punctul 6 avem Propunerea legislativă privind modificarea art.50 alin.(2) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter organic. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru învăţământ. Suntem în procedură de urgenţă, primă Cameră sesizată.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină propunerea? Domnul deputat Buda.

Domnul Daniel Buda:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Propunerea legislativă se referea la faptul că această gradaţie de merit care se acordă să facă parte din salariul de bază şi să se constituie, de asemenea, ca bază de calcul pentru sporurile vizate şi alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază.

Aceasta a fost propunerea iniţială, iar în cadrul comisiei, în urma dezbaterii şi în urma, mă rog, discuţiilor de acolo, s-a convenit să se majoreze această bază de calcul de la 22% la 25% şi, de asemenea, această gradaţie să fie acordată pentru 16% dintre posturile didactice.

Prin urmare, susţin acest proiect de lege şi vă rog să-l aprobaţi ca atare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea comisiei?

Doamna preşedintă Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările şi completările ulterioare, prevede, la art. 50, că "Personalul didactic de predare, didactic-auxiliar şi de conducere poate beneficia de gradaţie de merit sau de salariu de merit.

Gradaţia de merit şi salariul de merit se acordă cadrelor didactice care au obţinut rezultate deosebite în activitatea desfăşurată".

Propunerea legislativă precizează mai clar faptul că gradaţia de merit se calculează ca procent din salariul de bază al postului didactic sau funcţiei îndeplinite, se include în salariul de bază şi se ia în considerare la calcularea sporurilor, indemnizaţiilor şi altor drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază.

Face parte din categoria legilor organice.

Legea a fost aprobată în unanimitate de Comisia pentru învăţământ, cu câteva amendamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Miron.

Domnul Dumitru Miron (secretar de stat, Ministerul Educaţiei şi Cercetării):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Esenţa acestei propuneri legislative este în ton şi cu ceea ce Ministerul Educaţiei îşi propune să promoveze, şi anume accentuarea excelenţei în acordarea motivaţiilor şi este un lucru bun.

Totuşi, vreau să fac precizarea că ridicarea numărului de beneficiari de la 10% din personalul didactic la 16% şi creşterea cuantumului procentual sau al nivelului procentual a gradaţiei de merit de la 20 la 25, toate acestea, agregate şi cu introducerea în baza de calcul la care se aplică celelalte sporuri, ridică o serie de probleme legate de implicaţiile financiare. Eu menţionez, în acest sens, că ar fi bine ca... deci Guvernul nu a analizat aceste efecte ale amendamentelor depuse şi că ar fi foarte bine dacă am face o analiză şi după aceea să ne pronunţăm în legătură cu această, de altfel, bună şi binevenită iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

La dezbateri generale, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Andea.

Domnul Petru Andea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este vorba de gradaţia de merit, deci de meritul şi de excelenţa în învăţământ, cum spunea domnul Miron.

Suntem la început de an şcolar. Peste câteva zile câteva milioane de elevi vor păşi pe porţile şcolilor. Sunt deserviţi de aproape 300 de mii de cadre didactice.

Câţi dintre aceşti dascăli fac excelenţă? Dacă aş parafraza, aş spune cota unică, 16%. Nu acesta este motivul, dar aceasta este realitatea şi Comisia pentru învăţământ a considerat că recompensarea cu gradaţia de merit a 16% din dascăli corespunde cel mai bine realităţii, a ceea ce înseamnă performanţă în învăţământ.

Dacă Guvernul nu a analizat încă implicaţiile financiare, aş vrea doar să spun că ceva se contrazice în mesajele transmise de Guvern.

Domnul ministru Vlădescu spunea zilele trecute că nu ştie cum să cheltuie excedentul bugetar pe care îl are la dispoziţie la ora actuală.

Iată, aşadar, că este una din căile prioritare recunoscute prin legislaţia noastră prin care aceste sume pot să fie alocate într-un domeniu prioritar care este învăţământul şi într-o zonă extrem de sensibilă care este salarizarea personalului didactic.

Iată de ce şi pentru aceste motive Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a propus şi susţine prin referatul care a fost prezentat dumneavoastră, prin raport faptul că 16% din dascălii noştri merită să fie recompensaţi cu o gradaţie de merit mărită care să reprezinte 25% din salariul de bază.

Apreciem ideea iniţiatorului de a considera că această gradaţie de merit trebuie să facă parte din salariul de bază, astfel încât şi celelalte sporuri să se calculeze funcţie de această majorare adăugată la salariul de bază.

Noi, grupurile parlamentare ale PSD, susţinem că este o măsură în folosul învăţământului, în folosul corpului profesoral şi de aceea votăm pentru această iniţiativă legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Daniel Buda.

Domnul Daniel Buda:

Domnule preşedinte,

Având în vedere faptul că, în guvern, astăzi, aţi spus că sunt implicaţii financiare pe care nu le putem comensura la acest moment, s-ar putea ca în urma unei analize pertinente să constatăm că putem să dăm nu la 16% dintre posturile didactice, ci la 20% şi nu 25%, ci 30%, propun retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege, urmând ca Ministerul Educaţiei şi Cercetării să vină cu un punct de vedere fundamentat pe această chestiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Comisia?

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

În mod normal, nu aş fi de acord să se întoarcă la comisie acest proiect de lege şi asta pentru că atât reprezentantul Guvernului, atât iniţiatorul, cât şi comisia, în unanimitate, au fost de acord să cădem pe acest cuantum.

Dar, pentru că există posibilitatea ca acest proiect, în ansamblu, care este un proiect de lege bun, să pice, îl vom reîntoarce la comisie. Însă, nu pot să nu remarc faptul că de câte ori Guvernul susţine un proiect de lege care implică fonduri şi după ce comisia mai umblă puţin pe el, de fiecare dată se lasă cu scandal şi niciodată nu ajungem să votăm aşa cum trebuie. Pentru că este vorba de nişte bani în plus pe care îi iau dascălii, dascălii cu merite deosebite, nu banii pe care i-a dorit comisia şi, repet, reprezentantul Guvernului şi iniţiatorul, dar măcar vor fi nişte bani în plus, suntem de acord să îl luăm, să-l rediscutăm la comisie ca să nu pice în plen.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna deputat Ardelean, pe chestiunea retrimiterii? Vă rog.

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Partidul Conservator susţine retrimiterea la comisie, pentru că este un proiect de lege important şi cred că trebuie să avem în vedere totuşi şi poziţia Guvernului. Regretăm totuşi faptul că la un moment dat Guvernul a fost pentru şi acum mai are nevoie să analizeze.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Alte intervenţii pe chestiunea retrimiterii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere a acestui proiect la comisie. Votăm electronic? Funcţionează sistemul?

Păi, ar trebui să avem cartele, că suntem deputaţi, la mine cel puţin nu funcţionează sistemul.

Da. Sistemul a început să funcţioneze, vă rog să votaţi pentru retrimiterea la comisie. Da. Vă mulţumesc.

Retrimiterea la comisie a fost aprobată. Termen, doamna preşedinte? Două săptămâni. Vă mulţumesc.

La pct.7 pe ordinea de zi, Proiectul de Lege privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice. Legea are caracter ordinar. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Procedură de urgenţă, prioritate legislativă de integrare. Suntem Cameră decizională.

Are cuvântul iniţiatorul.

Domnul Ovidiu Călin (secretar de stat, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Legea privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice transpune în legislaţia românească directiva Consiliului Europei nr.98/2003 privind reutilizarea informaţiilor din sectorul public. Prezenta lege reglementează cadrul juridic al reutilizării documentelor aflate în posesia instituţiilor publice pe care acestea din urmă le-au creat în cadrul activităţii publice proprii şi care pot fi ulterior utilizate în scopuri comerciale sau necomerciale.

Prin adoptarea acestei legi se doreşte o îmbunătăţire a transparenţei instituţionale, stimularea concurenţei loiale şi armonizarea practicilor naţionale cu cele ale statelor membre, în ceea ce priveşte reutilizarea informaţiilor din sectorul public.

Prezenta lege face parte din categoria legilor prioritare pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat acest proiect de lege. Consiliul Legislativ a avizat, de asemenea, proiectul de lege. Conţinutul proiectului de lege v-a fost prezentat de domnul secretar de stat.

În proiectul de lege au fost preluate dispoziţiile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr.203/1998 al Consiliului Europei privind reutilizarea informaţiilor din domeniul public.

În urma dezbaterilor, s-a hotărât de către membrii Comisiei juridice, cu unanimitate de voturi, ca proiectul de Lege privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor în forma adoptată de Senat, cu amendamentele admise şi care sunt prezentate în anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte. Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Vă rog, domnule deputat Dumitriu din partea Grupului parlamentar al PRM. Procedură de urgenţă.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ştiu că este o prioritate a Uniunii Europene, dar în contextul în care noi avem deja o Lege nr.544 care prevede accesul la informaţii, eu cred că această lege practic ar trebui să fie de fapt o modificare a vechii legi. În acest caz, cred că ar trebui reformulată în totalitate ca modificare la lege.

În contextul în care dorim totuşi s-o păstrăm sau este această cerinţă să o păstrăm ca o lege separată, cred, unu, că ar trebui corelată cu noua lege privind accesul parlamentarilor la documentele privatizării, un aspect destul de important şi, în al doilea rând, această lege, în forma actuală, nu prevede în mod explicit sancţiuni în condiţiile în care instituţiile publice nu rezolvă cererile persoanelor juridice sau fizice. Este o chestiune de care noi ne lovim permanent, noi ca parlamentari, darmite simplul cetăţean?

Deci aici se spune că cererea va fi rezolvată în termen de 20 de zile. Bun, şi în cazul în care nu este rezolvată, ce se întâmplă, ce păţeşte respectivul funcţionar? Da. Deci, în contextul actual, în care ştim bine la comisie, mai ales la Comisia de abuzuri, trimitem zeci de petiţii care nu primesc răspuns, nici în 30 de zile, nici în 60 de zile, păi, ce se va întâmpla în contextul acestei legi?

Pentru aceste considerente, vă solicit retrimiterea la comisie a întregii legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul deputat Petru Călian din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am discutat în culise, să spun aşa, cu colegul Dragoş Dumitriu şi cred că el confundă puţin aceste două legi, legea la care domnia sa făcea referire este cu totul altceva. Proiectul care este pe ordinea de zi astăzi a fost amplu analizat în comisia juridică şi vă rog să reţineţi că a fost votat în unanimitate.

Ţinând cont de faptul că este o prioritate în vederea integrării în Uniunea Europeană, vă rog să supuneţi la vot şi să votăm astăzi acest proiect de lege, pentru că până la 1 ianuarie nu avem voie să facem nici măcar un pas greşit.

Vă mulţumesc. În consecinţă, Grupului parlamentar al Partidului Conservator va susţine şi va vota acest proiect de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Vasile Puşcaş. E procedură de urgenţă, fiecare grup are dreptul la o singură intervenţie. I-aţi pomenit numele? Atunci, vă dau dreptul la replică, la final.

Domnul Vasile Puşcaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este, într-adevăr, o lege solicitată de pregătirea noastră pentru aderare, sunt de acord cu domnul coleg care spunea că există deja foarte multe legi care se referă la accesarea informaţiilor de tot felul şi facem o confuzie între informaţii publice, informaţii deţinute de instituţiile publice şi aşa mai departe şi, poate că odată vom ajunge să le curăţăm să avem o lege clară şi să avem şi acces la informaţiile publice. De data aceasta, aş vrea să vă spun că este vorba într-adevăr de un proiect care este necesar, fiindcă se referă la o chestiune cât se poate de clară.

În primul rând, se referă cu predilecţie la instituţiile publice şi la procesul achiziţiilor publice, ceea ce înseamnă un acces la informaţii, inclusiv la ceea ce se spunea aici mai înainte, la accesul documentelor de privatizare în cazul în care nu există clauza de confidenţialitate şi aşa mai departe.

Este vorba de constituirea acestui nod de informaţii care să stea, de data aceasta, la dispoziţia publicului şi la dispoziţia celor interesaţi de modul în care se realizează achiziţiile publice. Ceea ce cred eu că este lucru pozitiv şi susţin ca acest proiect să fie votat. Bineînţeles că putem să avem observaţii.

Eu, de exemplu, aş fi propus ca la lista tipurilor de documente care nu sunt încadrate acestui proiect legislativ să avem în vedere şi legea protecţiei datelor personale, care este tangentă Capitolului 2, - libera circulaţie a persoanelor şi a serviciilor, libera circulaţie a serviciilor, deci, care sunt tot solicitări ale acquisului comunitar şi ar fi trebuit să facă mult mai bună precizarea aceasta.

Dar, repet, ceea ce contează în momentul de faţă este obiectul clar al acestui proiect legislativ şi cred că el este şi va fi de utilitate atât operatorilor de piaţă, operatorilor economici, dar şi cercetătorilor şi, de ce nu, analizelor sociale şi economice.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale?

Domnul Vasile Puşcaş:

Da, sigur că da, PSD propune să fie votat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Nu mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Domnul deputat Dragoş Dumitriu, drept la replică.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Vă mulţumesc.

Am cerut acest drept la replică, pentru că din partea prietenului şi colegului meu a venit un termen pe care îl consider jignitor, şi anume confuzia. Eu nu înţeleg ce este confuz. Faptul că instituţiile statului, funcţionarii publici nu răspund cererilor nici măcar ale parlamentarilor?

Păi, atâta timp cât noi nu vom prevede expres într-o lege cu ce este penalizat, cu ce este pedepsit funcţionarul sau instituţia care nu răspunde, scuzaţi-mă, dar nu facem legi decât în spatele cărora să se ascundă tot felul de afaceri ca şi până acum.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Procedural, desigur că voi supune mai întâi la vot propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Supun votului dumneavoastră propunerea făcută de domnul deputat Dragoş Dumitriu în numele Grupului parlamentar al PRM de retrimitere la comisie a acestui proiect. Vă rog să votaţi, votăm electronic.

Da. Vă mulţumesc. Propunerea a fost respinsă cu 109 voturi împotrivă şi 19 voturi pentru.

În consecinţă, dezbaterile generale sunt finalizate, trecem la dezbaterile pe articole. Nu ştiu dacă e necesar să mai fixăm un timp. Nu cred că e necesar. Pe raport, amendamente admise, nu există. Amendamente respinse.

Dacă avem obiecţii, observaţii, comentarii la pct.1 din raport? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2? Pct.3? Pct.4? Pct.5? Nu sunt obiecţii, observaţii. Adoptate.

Pct.6. Adoptat. Pct.7. Adoptat. Pct.8. Adoptat. Pct.9. Adoptat. Pct.10. Adoptat. Pct.11. Adoptat. Pct.12. Adoptat.

Pct.13. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole, proiectul rămâne pentru vot final la ora 12, 30.

Proiectul de Lege pentru completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1997 privind transmiterea cu titlu gratuit a unui imobil în proprietatea Republicii Federale Germania. Legea are caracter ordinar.

Proiectul a fost adoptat de Senat, raport de adoptare din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, suntem în procedură de urgenţă. Cameră decizională.

Rog iniţiatorul, domnul secretar de stat Naumescu.

Domnul Valentin Naumescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1997 aprobată cu modificarea prin Legea nr.139 din 1997, cu modificări şi completări ulterioare, statul român a transmis cu titlu gratuit către Republica Federală Germania dreptul de proprietate asupra construcţiilor situate în Municipiul Bucureşti - Calea Victoriei nr.174, sectorul 1, reprezentând fostul sediu al Legaţiei Germane în România până în anul 1944, precum şi un drept de folosinţă asupra terenului aferent acestor construcţii.

În repetate rânduri, Ambasada Republicii Federale Germania la Bucureşti a solicitat Ministerului Afacerilor Externe identificarea unei soluţii prin care statul german să poată redobândi dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiilor sus menţionate.

În aceste condiţii, în prezent, Ambasada Republicii Federale Germania la Bucureşti a reiterat solicitarea sus menţionată precizând că intenţionează să înstrăineze imobilul în cauză, compus din construcţii şi teren către persoana juridică română - "Institutul Göethe". Menţionăm că o situaţie similară este reglementată prin art.2 alin.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184 din 2002, potrivit căreia, în cazul în care terţ dobânditor al dreptului de folosinţă este cetăţean român sau persoană juridică română, dreptul de folosinţă astfel dobândit se converteşte în drept de proprietate.

În concluzie, precizând că "Institutul Göethe" este persoană juridică română, proiectul de lege prevede completarea ordonanţei din 1997, astfel încât transferul de proprietate să se efectueze în conformitate cu legislaţia română.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege, potrivit art.75 din Constituţie, Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege.

Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, în urma examinării acestui proiect de lege, au hotărât să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege pentru completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1997 privind transmiterea cu titlu gratuit a unui imobil în proprietatea Republicii Federale Germania în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dezbateri generale?

Domnule deputat Bolcaş, din partea Grupului parlamentar al PRM, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Existenţa unui asemenea proiect de lege, care în acest caz e derogatoriu de la regimul general, era necesară.

Pe de altă parte, existenţa acestui transfer şi noi o considerăm necesară şi utilă. Ambasada Germaniei vrea să transfere acest drept de proprietate "Institutului Goethe" faţă de care avem tot respectul şi a cărui activitate dorim s-o încurajăm. Şi, în aceste condiţii, nu înţeleg ambiguitatea tehnică a textului de lege, care în loc să se refere la aceste transfer către "Institutul Goethe", situaţie în care dreptul de folosinţă a terenului se converteşte în drept de proprietate, creează un text general în cadrul transmiterii dreptului de proprietate asupra construcţiilor către un cetăţean român sau o persoană juridică română, dreptul de folosinţă dobândit asupra terenului se converteşte în drept de proprietate, lăsând liber ca un proiectul de lege făcut pentru încurajarea Institutului Goethe să poată să fie obiectul şi altor tranzacţii.

Cred că nu este corectă formularea şi poate să găseşte o formulare mai precisă care să demonstreze dacă vreţi şi politic dorinţa noastră de a sprijini existenţa şi funcţionarea acestui institut.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog, domnul Titus Corlăţean, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Titus Corlăţean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al PSD va sprijini aprobarea şi adoptarea proiectului de lege. În ceea ce priveşte fondul, nu mă voi referi la aspectele pe care distinsul deputat domnul Bolcaş le-a menţionat, dar în ceea ce priveşte fondul este un fond absolut corect, nu întâmplător Guvernul social-democrat a demarat procedura de restituire în 2002 şi eu personal am fost implicat, din punctul de vedere al relaţiilor externe, în această chestiune. încă o dată, fondul este corect, dacă există aspecte de clarificat, ar fi bine ca Ministerul Afacerilor Externe să le facă acum. Încă o dată, Grupul parlamentar al PSD va sprijini adoptarea proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Am să invit la sfârşit reprezentantul Guvernului, dacă mai există alţi reprezentanţi ai grupurilor parlamentare care doresc să intervină? Nu mai există.

Domnule secretar de stat, o să vă rog dacă doriţi să faceţi clarificări pe tema ridicată de cei doi colegi.

Domnule secretar de stat, vă aşteptăm să ne oferiţi clarificările necesare pe temele ridicate de cei doi colegi. Dacă, evident, există chestiuni de clarificat.

Domnul Valentin Naumescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ministerul Afacerilor Externe susţine adoptarea acestui proiect de lege în forma menţionată, precizând că nu poate în acest moment face o precizare în detaliu privind transferul de proprietate, pentru că tranzacţia în acest moment nu este efectuată şi nu se poate impune printr-un text de lege.

Pe de altă parte, formularea este preluată dintr-un act normativ deja existent şi adoptat, este vorba de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.184 din 2002, potrivit căreia în cazul terţ dobânditor al dreptului de folosinţă este cetăţean român sau persoană juridică română, dreptul de folosinţă astfel dobândit se converteşte în drept de proprietate.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Vă rog, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Faţă de lipsa de precizări a domnului secretar de stat, copiuţa dintr-un alt proiect de lege nu mă interesează, nu este un argument.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propun retrimiterea la comisie, care, pe calea unui amendament, să pună de acord textul juridic cu ceea ce doreşte în primul rând Guvernul României sub semnătura domnului Călin Popescu Tăriceanu care, în expunerea de motive pe care de multe ori uităm s-o citim, spune în mod expres - "este vorba de încurajarea funcţionării Institutului Goethe". Noi vrem să votăm în Parlamentul României un text de lege prin care ne exprimăm voinţa Parlamentului de a încuraja funcţionarea normală a Institutului Goethe.

Deci, vă propun retrimiterea la comisie pentru a se reanaliza textul care la ora actuală poate da naştere la multe ambiguităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Avem o propunere de procedură de retrimitere la comisie şi supun votului dumneavoastră propunerea domnului deputat Bolcaş de a retrimite proiectul la comisie.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. Propunerea s-a respins cu 119 voturi împotrivă, 23 de voturi pentru şi o abţinere.

Am finalizat dezbaterile generale. Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul urmează a primi vot final.

La pct.9, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului. Legea are caracter organic. Proiectul a fost adoptat de Senat. Are raport de adoptare din partea comisiei de muncă, suntem în procedură de urgenţă. Proiectul are caracter de prioritate legislativă.

Proiectul a fost supun dezbaterii în sesiunea anterioară şi nu a fost adoptat la şedinţa de vot final din 11 aprilie 2006. Potrivit art.105 alin.2 din Regulament, proiectul de lege se rediscută în următoarea sesiune, sesiunea actuală pe baza ultimului raport întocmit de comisia sesizată în fond. În aceste condiţii, rog reprezentantul iniţiatorului, dat fiind că a trecut suficient de mult timp, să facă o nouă scurtă prezentare a proiectului.

Vă rog, doamna secretar de stat.

Doamna Maria Muga (secretar de stat, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Supun cererea de a supune la vot retransmiterea acestui act normativ la comisie pentru următorul motiv. Între timp, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148 a fost modificată de către guvern printr-o nouă ordonanţă de urgenţă nr.44/2006, care se află în prezent în discuţie la Comisia pentru muncă din cadrul Senatului.

În opinia noastră, considerăm că ar fi util ca cele două acte normative să fie retrimise la comisii, tocmai pentru ca legiuitorul să aibă posibilitatea să adopte un act normativ întreg.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Comisia?

Domnul Stelian Duţu:

Domnule preşedinte,

Suntem de acord cu retrimiterea la comisie, mai ales că noul proiect de act normativ care, în această săptămână, intră în dezbateri la comisia de specialitate de la Senat, vine şi dă satisfacţie, într-un fel, şi amendamentelor respinse la actualul proiect de act normativ, care ar fi trebuit să intre astăzi în dezbaterea Camerei.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Mai avem o lungă listă de intervenţii. Doamna deputat Cornelia Ardelean, domnul deputat Bivolaru, doamna deputat Cliveti. Dar mai întâi doamna deputat Ardelean.

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Partidul Conservator susţine retrimiterea la comisie. Cele două ordonanţe de urgenţă este bine să le discutăm împreună, pentru că reglementează acelaşi lucru şi este important să le punem în concordanţă. Mă scuzaţi. Susţinerea familiei în vederea creşterii copilului este un act important căruia trebuie să-i acordăm importanţa pe care o merită.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamnă deputat.

Doamna deputat Cliveti, vă rog.

Doamna Minodora Cliveti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că şi în numele grupului vorbesc, în sensul că şi noi suntem de acord cu retrimiterea acestui proiect la comisie, prilej cu care eu sunt convinsă că se va acorda o atenţie mai mare, pentru că, în acest proiect pe care îl avem, în acest raport pe care îl avem, sunt nişte chestiuni ambigue cu privire la dreptul tuturor copiilor şi nu doar al primilor trei copii de a beneficia de alocaţie, aşa cum s-a încercat iniţial, dreptul tuturor mamelor, indiferent că sunt studente, de pildă, se ştie bine cum am susţinut la comisie noi ca şi acestea să fie beneficiare de aceste alocaţii şi, în fine, ca să nu lungesc foarte mult vorba, dreptul celor care lucrează în agricultură, al mamelor din agricultură, al părinţilor care au această preocupare, de a beneficia de asemenea alocaţie. Deci, cu prilejul rediscutării la comisie, v-aş ruga, colegii din comisia pentru muncă şi cei care vor colabora, vor contribui prin amendamente, să nu uite acest lucru.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Am uitat să menţionez că proiectul e în procedură de urgenţă. Nu pot invoca asta împotriva mea. Aşa că am să dau cuvântul, tot din partea Grupului P.S.D., şi domnului deputat Bivolaru.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

O simplă problemă de procedură. Sigur că se va rediscuta în sesiunea următoare un proiect respins, într-o sesiune anterioară, dar să respectăm şi regulamentul Camerei în care se spune "pe baza noului raport întocmit de comisie". Or, comisia ne-a dat raportul în copie din martie anul trecut.

Nu e corect.

Domnul Bogdan Olteanu:

Dacă-mi îngăduiţi, domnule deputat, scrie "pe baza ultimului raport", nu scrie că-i nou. Art.105 alin.2.

Vă rog, domnule deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Numai pe procedură.

Soluţia este gospodărească şi o să votez pentru ea. Aici ne aflăm însă într-o problemă de gravă constituţionalitate, o voi evoca la proiectul de lege următor, pentru că e mai importantă. Şi ne aflăm şi într-un clinci procedural. Dacă regulamentul mă obligă să discut pe baza ultimului raport, înseamnă că nu pot să restitui la comisie pentru întocmirea unui nou raport.

Problema este, o subliniez numai pentru a demonstra câte aspecte, uneori ridicole, ridică acest articol 105 alin.2. Retrimiterea este corectă. Vă rog să votaţi pentru ea.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă nu mai există alte intervenţii pe chestiunea retrimiterii la comisie, supun votului dumneavoastră propunerea iniţiatorului susţinută şi de comisie, de retrimitere a acestui proiect.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. Propunerea a fost adoptată.

Domnule preşedinte, termen? În aşteptarea proiectului de la Senat.

Vă mulţumesc.

La pct.10 pe ordinea de zi avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2005 pentru modificarea Legii nr.301/2004, Codul Penal, şi a Legii nr.294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Legea are caracter organic. Proiectul a fost adoptat de Senat nu mai aproape de septembrie 2005, raport suplimentar de adoptare din partea Comisiei juridice. Suntem în procedură de urgenţă. Proiectul este o prioritate legislativă. Suntem Cameră decizională. Ne aflăm în aceeaşi situaţie procedurală.

Proiectul de lege nu a fost adoptat în şedinţa de vot final din 11 aprilie 2006. De aceea, conform art.105 alin.2, a fost programată să se rediscute în actuala sesiune parlamentară.

Doriţi să interveniţi pe procedură, înţeleg, dacă solicitaţi acum.

Domnul deputat Bolcaş, pe procedură, şi după aceea, trecem pe fond.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Este pentru prima dată când vă solicit ca în discuţia pe care o facem să uităm obiectul reglementării care este supus dezbaterii. Nu ne interesează conţinutul concret şi nu vreau să avem pentru această problemă poziţii partizane. Vreau să avem numai poziţii parlamentare şi constituţionale, independent din ce formaţiune politică facem parte, pentru că parlamentari fiind, primul nostru scop, raţiunea finală a existenţei noastre este respectarea şi punerea în vigoare a Constituţiei.

În aceste condiţii, într-un partid constituţional, dacă vreţi, vă supun atenţiei următoarea situaţie: art.105 alin.2 al Regulamentului Camerei Deputaţilor este violent anticonstituţional şi provoacă consecinţe deosebite în ceea ce priveşte activitatea legislativă şi separaţia puterilor în stat.

Problema este următoarea: Guvernul emite ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă în virtutea unor atribuţii delegate. Este capitolul din Constituţie. Vă enunţ numai tezele, nu fac nici o dezvoltare. Parlamentul este şi rămâne unic organ legiuitor, şi deşi deleagă temporar nişte atribuţii sau excepţional nişte atribuţii Guvernului, temporar pentru ordonanţe, excepţional pentru ordonanţe de urgenţă, el trebuie să rămână unic organ legiuitor.

Constituţia prevede mecanismul de a rămâne Parlamentul unic organ legiuitor prin aceea că ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă sunt supuse adoptării prin lege de către Parlament. Prin aceasta, ordonanţele capătă nu putere de lege cum au, devin legi, sunt norme legale.

În condiţiile în care Parlamentul se pronunţă prin vot, o Cameră se pronunţă prin vot asupra proiectului de lege privind aprobarea unei ordonanţe, rezultatul votului faţă de un text expres al Constituţiei, art.115 alin.ultim, nu poate să fie decât adoptare sau respingere. Orice altă soluţie încalcă Constituţia şi înseamnă o abdicare de la rolul său de unic organ legiuitor.

Ce se întâmplă cu 105 alin.2? nu se întruneşte numărul de voturi necesare adoptării. Se respinge deci un proiect de lege, dar respingerea nu este sancţionată constituţional, ceea ce noi trebuia să cenzurăm şi am respins prin vot, continuă să subziste împotriva voinţei Parlamentului. Asta este ideea. Ordonanţa continuă să-şi producă efectele şi mai departe şi mai grav, împotriva voinţei Parlamentului Camerei exprimate prin vot se repune la vot.

Şi, ca să închei, o să vă întreb: până când? Până când se votează, în sfârşit, pentru că procedura este un fel de invenţie a unui perpetuum mobile care, atenţie aici!, să nu mai facă din Parlament unicul organ legiuitor. Să legifereze Guvernul. Asta s-a intenţionat când s-a făcut Regulamentul? Sunt convins că nu, sunt convins că este o scăpare. Problema este cum o putem îndrepta în acest mod. Modificarea textului Regulamentului operează pentru viitor, punerea lui în concordanţă cu o asemenea situaţie, ne izbim pentru prima dată de această situaţie şi a vota din nou până când vom vota pentru, pentru o ordonanţă de urgenţă, independent că este semnată de Năstase sau Tăriceanu, nu este posibil, nu este admisibil.

Desigur, un control al Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea adoptării ar fi necesar, dar asta este urmarea unor dezbateri absolut inutile.

Evident că în aceste condiţii, oricare ar fi obiectul şi, vă repet, nu discut obiectul aici, nu se poate vota pentru adoptarea unei asemenea ordonanţe, pentru că ar însemna ca, repetând votul, să abdicăm de la rolul nostru de unic organ legiuitor şi să trecem peste principiul separaţiei puterilor în stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există şi alte intervenţii pe această chestiune procedurală.

Domnul deputat Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Desigur, e greu de combătut de multe ori susţinerile şi argumentaţiile domnului Bolcaş, e în meserie, dar noi avem o mare problemă care este constituţională şi trebuie înţeles că în momentul când Parlamentul nu este capabil să adopte prin lege o lege de respingere sau de adoptare a unei ordonanţe, este o sancţiune asupra acestui Parlament.

Deci, repetarea votului în sine este tocmai sancţiunea care se cere, care este cerută implicit de Constituţie şi aici ar trebui să intre în vigoare negocierile între grupurile parlamentare, dacă vor să realizeze acest lucru, dacă nu, ordonanţa este în funcţiune. Nu se poate scoate din circuit o ordonanţă numai pe motivul că n-a fost adoptată legea de aprobare a ordonanţei. Constituţia este destul de exigentă din punctul acesta de vedere. O ordonanţă se aprobă sau se respinge prin lege.

Sigur că acum, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, suntem în lucru, cum s-ar spune, în faza de lucru pentru modificarea din nou a regulamentului. Cu ocazia asta poate să o să-l punem şi de acord cu regulamentul Senatului, pentru că avem tratamente diferite pe aceleaşi proceduri.

În acest context, sigur că e bine ca şi maestrul Bolcaş să înainteze o propunere în acest sens pe care o s-o discutăm dacă va fi cazul şi cu Curtea Constituţională. Dar până atunci, asta este situaţia. Dacă această lege din nou care o trimitem acum la comisie se va pune din nou în vot şi iarăşi nu va fi adoptată, nu înseamnă că implicit a căzut şi o vom discuta în sesiunea următoare. Ceea ce înseamnă că ordonanţa îşi menţine cursul în funcţiune.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doar ca o informaţie colaterală, nu ni se întâmplă prima oară lucrul acesta, proiectul de la pct.13 este la al doilea circuit prin plen.

Domnul deputat Ungureanu. Doamna deputat Aura Vasile aţi cerut cuvântul?

(Doamna deputat Aurelia Vasile îi spune domnului preşedinte că legea respectivă este la al treilea circuit în plen)

Da, da, al treilea. E în regulă.

Şi mai e domnul deputat Zgonea.

Domnul Petre Ungureanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sigur că departe de mine gândul de a ignora rolul nostru de parlamentar şi subscriu la ideea de a nu fi partizani în momentul în care legiferăm, însă cred că devenim partizani în momentul în care speculăm greşelile noastre care sunt omeneşti. Vă rog să vedeţi în mapele dumneavoastră stenograma şedinţei anterioare din aprilie când aceiaşi protagonişti am evoluat. Vă rog să vedeţi că atunci am discutat în contradictoriu, e adevărat, din punct de vedere politic toţi am discutat aşa şi am pus o problemă, eu personal, atunci am pus o problemă: ce facem dacă nu adoptăm legea.

S-a găsit o soluţie de compromis şi domnul Arpad a explicat atunci, dacă nu mă înşel, că a fost o greşeală, eu am zis că este o greşeală omenească, dumnealui a zis că nu este vorba de o greşeală, ci pur şi simplu, s-a schimbat numărul de deputaţi care au intrat sau au ieşit din sală în momentul respectiv. Cert este că avem, cum spuneam atunci, şi repet şi acum, o lege fără conţinut sau avem un titlu fără conţinut. Până la urmă, situaţia este aceeaşi.

Vreau să vă spun că în momentul în care ne situăm pe poziţii partizane, trebuie să vedem dacă nu cumva avem şi conflicte de interese. Dacă astăzi noi pasăm şi facem ce a zis un distins coleg anterior, respectiv să ne facem că nu vedem sau să vedem doar greşelile şi să lăsăm situaţia încurcată, vă supun atenţiei următorul scenariu: Codul Penal cu modificări şi măsurile privind executarea pedepselor a intrat în vigoare, conform ordonanţei, la 1 septembrie anul acesta.

Ce se întâmplă? Şi cine are de beneficiat? Sigur, cei care nu sunt judecaţi definitiv se prezumă a fi nevinovaţi şi mulţi dintre ei aşteaptă verdictul instanţei şi bine că o fac. Însă cei mai mulţi dintre ei sunt declaraţi vinovaţi, sunt în arest, în curs de executare a pedepselor şi cred că mulţi dintre noi care suntem avocaţi intrăm sub incidenţa conflictului de interese atunci când vrem să promovăm sau să dăm importanţă sau să dăm putere de lege unei legi care ar face bine clienţilor noştri sau clienţilor altora.

De aceea, vă invit la foarte multă raţiune, sunt de acord cu colegul meu care spunea să nu facem politică, măcar azi, când e vorba de un proiect de lege atât de important şi să facem ce scrie în regulament la art.105 şi, respectiv, să adoptăm proiectul de lege care consfinţeşte ordonanţa.

Vă rog să vedeţi că este o lege foarte importantă şi, mai ales, să nu uităm că ne-am angajat cu toţii, indiferent de partide, că peste vreo trei săptămâni avem un raport de ţară şi aceste legi pe care le discutăm astăzi fac parte din cele care clipesc mai galben sau mai roşu. Vă îndemn la raţiune.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Zgonea şi cu asta cred că încheiem dezbaterile pe această chestiune procedurală. Am să mă pronunţ şi eu după aceea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu aş fi vrut să intervin astăzi, dar cred că avem mai mult de un an şi jumătate de când şi în Birourile Permanente şi de la acest microfon, distinşi colegi de-ai mei, sub diferite forme, atrag atenţia asupra acestui regulament al Camerei Deputaţilor, unul dintre cele mai proaste pe care eu le cunosc în istoria Parlamentului României. Am atras atenţia atunci că cei şapte colegi ai noştri au ajuns într-o situaţie de compromis, generând idei novatoare, eu, ca inginer, în logica pe care o am eu când privirea mea este inteligentă, neînţelegând nimic din ceea ce fac acolo.

În fiecare săptămână, în Biroul Permanent există o sesizare a unei comisii pentru cererea unei interpretări a unui articol din regulament. Nu există săptămână să nu vedem acest lucru.

În fiecare săptămână cerem Comisiei de regulament să urgenteze modificarea acestui regulament, care în acest moment ne pune într-o situaţie inedită şi astăzi, aţi observat distinsul meu coleg, domnul Bolcaş, care spunea acum câţiva ani de zile că cel mai prost regulament a fost făcut în guvernarea Năstase, pentru că era un regulament făcut în aşa fel încât acest Parlament să fie dedicat întru totul Parlamentului şi partidului şi tot ceea ce înseamnă Guvernul Năstase în momentul respectiv, astăzi constatăm că avem un articol în care noi venim aici degeaba. Orice ordonanţă de urgenţă pe care Guvernul o pune la dispoziţia Parlamentului este sau nu este votată, ea ţine şi merge mai departe.

Conform principiului, "Monica merge mai departe", nu? pe care o spuneau anumiţi colegi ai mei, sunt destul de dezamăgit, pentru că niciodată dumneavoastră nu aţi dorit cu sufletul să putem să modificăm acest regulament. Niciodată n-am auzit din partea colegilor mei care sunt majoritari în Comisia de regulament să ne uităm odată asupra lui şi să încercăm să modificăm aceste articole care ne pun într-o situaţie jenantă.

Venim şi discutăm la acest microfon, domnul Bolcaş şi alţi colegi distinşi jurişti, vin şi spun aici şi fac suficient de multe intervenţii logice, îi respectăm, îi aplaudăm şi regulamentul rămâne la fel.

Domnule preşedinte, astăzi, pentru prima dată, trebuie să fiu împotriva dumneavoastră, ca preşedinte al Comisiei de regulament, cred că ar trebui să sesizăm Curtea Constituţională în primul rând. Astăzi, sunt cinci proiecte pe ordinea de zi în care toate vor avea aceeaşi dezbatere.

În al doilea rând, este interesul parlamentarilor, indiferent de culoarea politică, în aşa fel încât să fim respectaţi, şi poate că dacă modificăm un articol de acest gen şi alte articole, putem să avem o activitate mult mai bună şi o activitate care să fie respectată de cei care ne-au adus aici.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Puşcă.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Poate pentru a risipi unele, din păcate, confuzii care s-au rostit de la acest microfon, doresc să fac câteva precizări.

Cu siguranţă, conform Constituţiei, o ordonanţă trebuie aprobată sau respinsă. În situaţiile ordonanţelor de urgenţă care au caracter de lege organică, aprobarea, respectiv, respingerea ei, trebuie să fie confirmată de majoritatea cerută tot prin Constituţie, adică mai mult de jumătate din numărul membrilor Camerei.

Cu alte cuvinte, ceea ce acum câteva luni, spuneam tot de la acest microfon şi reiterez din nou, neadoptarea unei hotărâri nu înseamnă automat respingerea ei, după cum neaprobarea unei propuneri de respingere nu înseamnă automat aprobarea a ceea ce fusese supus discuţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Arpad Marton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Susţin aceeaşi idee pe care am susţinut-o ori de câte ori am avut dezbateri pe marginea regulamentului, că, în urma dezbaterii oricărui proiect de lege, se pot ivi situaţii în care legea respectivă nu are susţinerea necesară votării legii respective, ceea ce trebuie inevitabil să ducă la o rediscutare a anumitor probleme care s-o facă acceptabilă că important nu este să nu avem legi, important e să avem legi bune, acceptabile pentru majoritatea populaţiei acestei ţări.

În cazul ordonanţelor de urgenţă care au caracter organic, asta este problema majoră, n-avem majoritate necesară nici pentru respingere şi nici pentru adoptare şi atunci rămâne în vigoare ordonanţa în forma aşa cum a fost...

Domnul Ioan Bivolaru (din bancă):

Aprobare tacită.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Deci, avem aprobare tacită în prima Cameră, în a doua Cameră nu mai avem nici asta. Deci, nu funcţionează. Soluţia propusă de câţiva colegi de-ai mei este în mod evident găsirea unor soluţii acceptabile pentru majoritatea reprezentanţilor partidelor din Parlament. Asta este soluţia. Trebuie să găsim, dacă există o astfel de posibilitate, pentru că această interpretare că o ordonanţă, şi sunt categoric împotriva acestei interpretări, că o ordonanţă foarte importantă pentru că e din domeniul legii organice, să poată să rămână în vigoare în formă nemodificată doar prin simplul fapt că nu primeşte majorităţii membrilor Camerei decizionale pe legea de respingere a ordonanţei respective.

Majoritatea celor de aici au propus respingerea, dar nu primeşte votul organic pentru respingere, nu primeşte votul organic nici pentru adoptare şi prin aceasta rămâne în vigoare.

Şi, într-adevăr, atunci domnul Bolcaş are dreptate. Şi trebuie să ieşim din astfel de situaţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Pantelimon Manta. Cred că e ultimul vorbitor înscris. Mai sunt alţii? Nu mai sunt.

Domnul Pantelimon Manta:

În parte, sunt de acord cu aserţiunile de ordin juridic exprimate de antevorbitorul meu, colegul Arpad, însă nu trebuie uitat un lucru esenţial prin prisma prevederilor constituţionale şi a altor legi incidente în materie. suntem în prezenţa unui act administrativ. Ordonanţa, fie ea simplă, fie de urgenţă, are caracterul unui act juridic administrativ. Sigur, el are forţa juridică a legii pentru că i-o dă Constituţia. Dar, în esenţă, ea provine de la un organ central al administraţiei publice şi, prin această prismă, Parlamentul este cel care poate amenda, poate să o aprobe, poate să o respingă, sigur, sau poate s-o aprobe cu modificări.

În acest context, fără îndoială, singura interpretare, şi aici s-a spus foarte bine, este aceea că ordonanţa îşi produce efectele juridice până când Parlamentul adoptă o poziţie de aprobare, de respingere, de aprobare cu modificări.

Aşadar, din acest punct de vedere spuneam sunt de acord cu domnul Arpad. Trebuie să găsim o soluţie politică pentru că până aici lucrurile din punct de vedere juridic sunt clare. Ordonanţa îşi produce efectele juridice până când Parlamentul se pronunţă în sensul pe care l-am precizat. Tocmai de aceea trebuie găsită soluţia politică şi colegii din tot eşichierul politic trebuie să înţeleagă acest lucru pentru a debloca situaţia din punct de vedere juridic, pentru că a nu aproba o ordonanţă sau a nu obţine numărul majoritar de voturi pentru legea organică de aprobarea sau de respingere a ordonanţei, nu înseamnă că intră în vigoare automat soluţia contrară. Adică, dacă nu s-a obţinut votul pentru respingere, înseamnă că Parlamentul a aprobat ordonanţa.

Dar, realitatea juridică, şi cu asta închei, este că ea îşi produce efectul pentru că nu este altă soluţie din punct de vedere juridic, repet, prin prisma prevederilor constituţionale şi a celorlalte legi incidente în materie. Ea îşi produce efectele juridice, dacă vreţi până la calendele greceşti în condiţiile în care Parlamentul nu dă o soluţie, evident o soluţie juridică şi politică.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Voi face câteva consideraţii, le voi face de aici întrucât nu vor avea natură partizană.

În primul rând, vreau să vă informez, doamnelor şi domnilor colegi, că avem propuneri din partea Comisiei de regulament pentru reconsiderarea acestor articole, ele se află pe ordinea de zi a Biroului permanent de miercuri şi doresc să-l invit pe domnul preşedinte Bivolaru să participe la acea discuţie pentru a stabili ce facem, evident, pentru viitor şi ce propuneri vom înainta plenului.

A doua consideraţie pe care doresc s-o fac, Regulamentul a fost adoptat, dacă nu greşesc în octombrie 2005, din acel moment şi de acum încolo există dreptul oricărui grup parlamentar, dreptul a oricare 25 de senatori sau 50 de deputaţi, dacă nu greşesc, de a contesta prevederile regulamentare la Curtea Constituţională. El poate fi exercitat în orice moment. Deocamdată, avem o prevedere de regulament pe care sunt obligat să o respect.

De aceea, vă propun să trecem la dezbateri pe fond a proiectului de la pct.10 şi o invit pe doamna secretar de stat Katalin Kibedy să prezinte proiectul pe scurt.

Doamna Katalin Barbara Kibedy:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

Am ascultat cu atenţie poziţiile dumneavoastră şi argumentele pe care le-aţi expus. Însă ceea ce aş dori să supun atenţiei dumneavoastră şi să discerneţi cu toată seriozitatea şi responsabilitatea este următorul aspect: să nu uităm că plenul Camerei Deputaţilor, punând deoparte Codul Penal care a suscitat mult mai multe discuţii, şi-a dat votul pe legea de executare a pedepselor care este deja publicată în Monitorul Oficial, este în vigoare şi urmează publicarea regulamentului pentru a pune cu adevărat în aplicare această lege.

În condiţiile în care momentul în care dumneavoastră v-aţi exprimat votul şi v-aş aduce aminte că votul s-a dat cu o majoritate covârşitoare, au fost doar câteva abţineri de la acest vot. Nu putea ca această lege să aibă în conţinutul dispoziţiilor tranzitorii şi finale un text de abrogare a prevederilor Legii nr.247 din 2004, ceea ce însemna legea de executare a pedepselor care o aveţi acum în text că trebuie prorogată intrarea în vigoare a acesteia, având în vedere că nefiind un act normativ în vigoare nu putea fi abrogat.

Deci, în continuare, dacă aţi dori consecvenţă cu dumneavoastră înşivă, aţi fost de acord cu această formă, este o lege publicată, a susţine acum că nu prorogăm termenul de intrare în vigoare a celeilalte, nu ştiu din ce motive, atunci înseamnă că vă contraziceţi singuri în această decizie.

De aceea, punând de-o parte disputele aprinse care au fost pe Codul Penal, dar haideţi să vedem şi acolo care a fost votul dumneavoastră, se referă inclusiv la dispoziţii care trebuie corelate pentru ca legea de executare a pedepselor să-şi producă efectele, deci argumentele sunt multiple şi în acest capitol, este nevoie de a pune punct în sfârşit acestui cerc vicios şi a aproba ordonanţa de urgenţă care proroga intrarea în vigoare a Codului penal şi a legii de executare a pedepselor adoptate în 2004 până la 1 septembrie 2006.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi preciza, acum, pentru dumneavoastră, ultimul raport al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, din 9 martie 2006, practic, discuţiile au fost pe acest raport, după care, îl rog pe domnul preşedinte să-mi dea cuvântul în calitate de deputat şi să fac nişte precizări vizavi de intervenţia doamnei secretar de stat.

Voi preciza, acum, punctul de vedere al comisiei, din 9 martie. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, ţinând cont de avizul Consiliului Legislativ, ţinând cont de avizul Consiliului Superior al Magistraturii, analizând acest proiect de lege care a trecut prin Senat şi ţinând cont că acest proiect de lege este o lege organică, pentru că, dacă era o lege ordinară se putea adopta această formă, repet, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au recomandat plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege, în forma venită de la Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Trecem la dezbaterile generale.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Votul nostru din sesiunea trecută a fost negativ la acest proiect de lege, pentru că Ministerul Justiţiei tratează Parlamentul, deşi are nevoie de votul Parlamentului, cu indiferenţă. Dacă vă uitaţi în această ordonanţă, se solicită Parlamentului, această ordonanţă a fost emisă în iunie 2005, ca termen de intrare în vigoare a Codului penal şi a Codului de procedură penală 1 septembrie 2006.

Iată, 1 septembrie 2006 a venit. Dar, între timp, în vacanţa parlamentară, Ministerul Justiţiei vine şi prorogă din nou data de intrare în vigoare a Codului penal - în loc de 2006, o duce în 2007 - şi aflăm, surprinzător, că Ministerul Justiţiei este consecvent şi vine cu al treilea Cod penal. Deci, n-a fost bun Codul penal adoptat de Parlament în 2004; dacă nu era bun, trebuia modificat şi, atunci, eram de acord toate grupurile parlamentare, deşi la data intrării în vigoare era un Cod penal european, repet. Deci, dacă acel Cod penal nu era bun, trebuia să lucrăm pe el. Ministerul Justiţiei îl dă laoparte, prorogă 1 septembrie 2006 în 2007, ca, între timp, să vină cu un alt Cod penal.

Deci, iată că Parlamentul nu este decât un mijloc de adoptare a ordonanţelor Guvernului.

Partea a doua a acestei ordonanţe vizează Codul de executare a pedepselor. Într-adevăr, Grupul parlamentar al P.S.D. a fost consecvent şi am fost de acord că avem nevoie de un cod pentru executarea pedepselor, dar colaborarea cu Ministerul Justiţiei, din nou nu este cea mai fericită, pentru că amendamentele pe care Grupul parlamentar al P.S.D. le-a făcut - nişte amendamente de corelare şi de bună funcţionare -, iar nu au fost luate în calcul.

Pentru aceasta, poziţia noastră a fost - şi repet - vizavi de modul în care Ministerul Justiţiei tratează Parlamentul.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale, din partea grupurilor? Domnul deputat Márton Árpad, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu, până acum, am intervenit în această discuţie pe probleme procedurale.

Avem, însă, şi o problemă de fond, poate, aş spune, chiar o întrebare, pentru că, aşa cum antevorbitorul a spus, această lege reglementează de fapt intrarea în vigoare a unor legi; să zicem că votăm o formă a acestei legi, când vom zice că "va intra în vigoare la data de", pentru că acesta trebuie să fie votul nostru, dacă nu respingem ordonanţa. Textul iniţial vorbea de 1 septembrie, adică de săptămâna trecută.

Când doreşte ministerul să intre în vigoare acel Cod penal despre care acest proiect de ordonanţă vorbeşte? Pentru că trebuie să votăm în consecinţă. Când votăm pe articole, trebuie să votăm o dată de intrare în vigoare, sau respingem ordonanţa, sau trebuie să facem ceva, în funcţie de ce răspuns vom primi aici.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii? Domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, la 1 septembrie trebuia să avem un nou cod. Însă, aşa cum ştim cu toţii, s-a amânat, motivat sau nemotivat. Dar, să nu uităm un lucru: inclusiv în facultăţi, studenţii învaţă din acest cod, care trebuia să intre în vigoare. Consider că acest punct 10 de pe ordinea de zi ar trebui amânat şi cred că este imperios necesar ca doamna ministru Monica Macovei să vină în faţa plenului Camerei Deputaţilor şi să ne explice, să ne aducă argumente care să ne convingă că este necesar să concepem şi să supunem aprobării Parlamentului un nou cod. Să vedem care sunt argumentele domniei sale, pentru că poate le are. Eu nu sunt convins că le are şi, atunci, vă rog, domnule preşedinte, să binevoiţi a face diligenţa necesară, astfel încât doamna ministru Monica Macovei să vină şi să ne explice acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte întrebări, alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Dacă doamna secretar de stat doreşte să intervină în încheiere?

Doamna Kibedi Katalin Barbara:

Nu am dorit să repet argumentele. Pe fond, au fost expuse. Doamna ministru a fost prezentă, dacă nu la toate lucrările Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, dar cel puţin la una-două, în mod cert.

Dar, ştiţi foarte bine că noi am pledat cu intervenţia altor legi speciale, care golesc de conţinut anumite infracţiuni, că avem legi paralele, avem infracţiune de proxenetism prevăzută în Codul penal, care în legea specială a traficului de persoane este pedepsită mult mai aspru, dar se invocă legea mai favorabilă.

Am arătat mai multe inconsecvenţe şi necorelări care au fost semnalate de către practicieni şi că marea majoritate a judecătorilor şi procurorilor ne-au adresat această solicitare repetată şi Consiliului Superior al Magistraturii. De aceea, am avut un şi avut un aviz absolut argumentat din partea lor, de a se amâna acest Cod penal.

Dar, repet, în măsura în care - şi punem deoparte Codul penal şi ne axăm doar pe Legea de executare a pedepselor - dumneavoastră v-aţi dat deja votul pe o lege, aşa, în forma în care de la Ministerul Justiţiei a venit, şi cu observaţiile pe care dumneavoastră le-aţi făcut şi care au fost parţial însuşite, parţial - nu, tot datorită votului dumneavoastră, atunci, mă întreb: care este obiecţia în continuare, de a vota o prorogare a intrării în vigoare a unei legi de executare a pedepselor, în măsura în care dumneavoastră v-aţi exprimat deja votul pe legea nouă?

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Domnul deputat Márton.

Domnul Márton Árpad-Francisc (din sală):

Vreau să-i răspund doamnei secretar de stat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Un drept la replică. Vă rog.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Problema este că, dacă votăm această lege, nu o prorogăm, ci impunem intrarea în vigoare cu data de 1 septembrie. Asta este problema. Nu ştiu, nu s-a sesizat? Această lege vorbeşte despre intrarea în vigoare a ambelor legi, cu data de 1 septembrie. Aveţi un alt fel de concept despre asta?

Domnul Bogdan Olteanu:

Eu v-aş propune să retrimitem proiectul la comisie şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi să exprime un punct de vedere, ca să nu avem o mică problemă legată de succesiunea în timp a normelor juridice.

Dacă sunteţi de acord, vă supun retrimiterea proiectului la comisie şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi să ne exprime un punct de vedere.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie.

Vă rog să votaţi - propunere făcută şi de domnul deputat Călian.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 165 de deputaţi prezenţi; 117 voturi pentru, 46 de voturi împotrivă, o abţinere; un deputat nu a votat.)

S-a retrimis la comisie.

Termen, domnule Iordache? Două săptămâni. Mai bine mai târziu, decât prost.

Pct.11: Proiectul de lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.127/2005 privind modificarea art.33 alin.1 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, precum şi a art.III al Titlului VI din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Legea are caracter organic, adoptată de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; procedură de urgenţă, suntem Cameră decizională - aceeaşi situaţie, art.105 alin.2.

Dacă iniţiatorul doreşte să prezinte, din nou, pe scurt, proiectul?

Domnul Toke Istvan (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale):

Domnule preşedinte,

Stimată Cameră,

Legat de prevederile Legii nr.247, în legătură cu care a fost prezentată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.127/2005, aş vrea să vă spun doar câteva cuvinte, şi anume, faptul că cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere trebuiau depuse în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv până la data de 22 septembrie.

În aceste condiţii, perioada de timp pentru cunoaşterea prevederilor legale, procurarea mijloacelor de probă permise de lege şi transpunerea cererilor era extrem de scurtă. Nedepunerea cererilor de către toate persoanele îndreptăţite, până la expirarea termenului stabilit iniţial, ar fi creat o situaţie excepţională de inechitate socială şi economică, fapt care a impus prelungirea termenului de depunere a cererilor de retrocedare a terenurilor agricole şi a celor forestiere până la data de 30 noiembrie 2005.

Practic, această ordonanţă de urgenţă a şi produs efectele juridice şi practice scontate şi, în aceste condiţii, vă rugăm ca să aprobaţi adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei?

Domnul deputat Tabără. Vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum a precizat iniţiatorul, ordonanţa şi-a produs efectele. Eu nu am să fac decât să citez concluziile raportului Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 24 de deputaţi din totalul de 24 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, înregistrându-se 8 voturi împotrivă în şedinţa din 23 noiembrie 2005.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 7 noiembrie 2005.

Proiectul de lege, potrivit art.75 alin.1 şi alin.3 din Constituţia României, republicată, şi art.86 alin.3 pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterilor, comisia propune admiterea, cu modificări, a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Da. Domnul deputat Munteanu, domnul deputat Tabără, domnul deputat Dumitriu. Doriţi să luaţi cuvântul.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Legea nr.247 din anul 2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, stabilea în mod clar că cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, cât şi a celor forestiere, are ca termen 60 de zile de la data intrării în vigoare, respectiv 22 septembrie - şi, subliniez - 2005. Astăzi suntem, discutăm, aşadar, în septembrie 2006.

Când s-a discutat în Camera Deputaţilor acest pachet de legi, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat a propus - şi poate fi şi verificat acest lucru - ca termenul să fie de 120 de zile. Este, de fapt, ceea ce astăzi Guvernul vine şi ne cere, ne solicită nouă, deputaţilor, să prelungim data.

Sigur că, încă o dată Guvernul ne arată că, cu foarte multă uşurinţă, elaborează proiecte de lege şi, mai ales, stabileşte termene.

Votul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat - subliniez - nu este împotriva persoanelor îndreptăţite să depună cereri, ci împotriva modului superficial în care Guvernul ne propune aceste termene.

Aşadar, stimaţi colegi, probabil că, în Camera Deputaţilor, ca şi la iniţiativa legislativă precedentă, vom avea această ordonanţă de urgenţă şi în sesiunile parlamentare din anii următori.

Cu toate acestea, există o modalitate de rezolvare, şi nu de modificare a regulamentului, cum susţin unii aici, de a consulta Curtea Constituţională. Este nevoie doar ca deputaţii din formaţiunile politice care astăzi se află la Putere să fie prezenţi în Camera Deputaţilor. Şi, cu siguranţă, toate aceste legi pot să treacă aşa cum îşi doreşte Guvernul, prin ordonanţă de urgenţă.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Tabără, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am fost de acord şi sunt de acord şi acum că prelungirea termenului, practic, pentru depunerea dosarelor a fost un lucru bun, chiar dacă, analizând acum acea perioadă, o să constatăm că sunt foarte puţini cei care au mai depus atunci dosare.

Problema, însă, care se pune la această dată, - şi profit de această ocazie, poate că nu face obiectul efectiv al actului normativ pe care-l discutăm -, este cum se materializează în teren Legea nr.247. Şi vreau să vă spun, stimaţi colegi, trecând peste discuţiile pe care le-am avut la elaborarea acestui proiect de lege, că una dintre cele mai mari probleme pe care le are România la această dată este tocmai finalitatea şi finalizarea procesului de repunere în drepturi a proprietarilor. Este una dintre cele mai mari probleme şi acest lucru prezintă importanţă pentru noi toţi, indiferent de culorile politice pe care le servim.

Problema este legată mult de ceea ce înseamnă administraţiile locale din teritoriu. Şi aş aduce în faţa dumneavoastră o chestiune care mi se pare absolut anormală. Constatăm, cu o anumită surprindere, anumite priorităţi artificial aşezate în teritoriu, în acest proces de restituire. Nu este posibil să dăm o întâietate numai celor foarte mari - nu vreau să pomenesc aici prinţi, prinţese şi alte persoane, până la urmă, cetăţeni îndreptăţiţi -, dar marea masă a celor care beneficiază şi ar fi trebuit să beneficieze de prevederile acestei legi este şi astăzi blocată în a avea proprietatea şi actele de proprietate. Poate că nici aceasta nu ar fi o mare problemă.

Vă rog să vă gândiţi, însă, stimaţi colegi, - şi eu cred că în perioada imediat următoare vom ajunge să analizăm acest proces -, că de proprietate şi de clarificarea proprietăţii funciare, în principal, va depinde accesul acestor proprietari la strategiile agricole de dezvoltare rurală şi accesul spre fondurile europene.

Vreau să vă spun că una dintre marile probleme noastre după 1 ianuarie va fi chestiunea nerezolvată a proprietăţii. Este mult prea artificial creat, sau sunt create aceste priorităţi, în care se restituie proprietăţi pentru anumite persoane, lăsându-se la o parte cei care sunt îndreptăţiţi şi care, de ani de zile, bat la porţile administraţiei locale şi, mai grav, la porţile instanţelor judecătoreşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Subscriu întru totul la cele spuse de antevorbitor şi constat cu plăcere că nu uită că-şi trage seva politică dintr-o zonă naţionalistă.

Până la urmă, proiectul despre care discutăm acum este o formalitate, întrucât această ordonanţă nu mai produce, la ora actuală, efecte.

Am vrut să intervin mai mult pe o chestiune procedurală. Relaţia bună a Ministerului Agriculturii cu comisia de specialitate şi succesul înregistrat de proiectele Ministerului Agriculturii în plenul Camerei se datorează, în bună măsură, şi prezenţei deosebite a reprezentanţilor ministerului, respectiv a secretarilor de stat sau chiar a domnului ministru.

Rugăm, pe viitor, ministerul să menţină acest standing, pentru a se bucura, în continuare, de acelaşi respect şi succes din partea noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Mai există alte intervenţii la dezbateri generale?

Domnul Nicolae Popa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Mai există alte intervenţii? Nu sunt.

La sfârşit, domnul deputat Tabără, un drept la replică.

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este adevărat, şi în sesiunile precedente, şi în această sesiune, nu facem altceva decât să modificăm modificări peste modificări ale actelor normative iniţiale. Am venit şi cu Legea nr.247/2005, unde am avut speranţe că vom rezolva această problemă a retrocedărilor. Trebuie să-i dau dreptate domnului deputat Tabără. La birourile noastre parlamentare şi din discuţiile pe care le avem pe teren, sunt foarte multe nemulţumiri legate de abuzurile pe care le săvârşesc comisiile judeţene, comisiile locale în privinţa retrocedărilor de teren. Oamenii sunt nemulţumiţi, câştigă în judecată ... Deci, lucrurile nu sunt reglementate încă şi nu sunt rezolvate.

avem mari probleme în domeniul agriculturii, poate şi prezenţa steguleţelor roşii nu este întâmplătoare în această direcţie.

Sigur că noi trebuie să trecem cu celeritate la rezolvarea acestei probleme - numerotarea parcelelor şi evidenţierea parcelelor, pentru că, iată, vine 1 ianuarie 2007, vom intra în Uniunea Europeană, trebuie să primim subvenţiile, iar noi nu avem delimitate şi nu avem inventariate aceste parcele. De ce? Pentru că nu am făcut această operaţiune de retrocedare a terenurilor.

Suntem foarte întârziaţi, vom avea probleme la accesarea fondurilor SAPARD, vom avea probleme la accesarea fondurilor structurale, postaderare, unde ne aşteaptă 4 miliarde de dolari în domeniul agriculturii şi n-o să ştim ce să facem cu ele, n-o să ştim cum să le implementăm şi să le folosim, pentru că nu am pus la punct această inventariere.

Iată de ce, noi trebuie să fim foarte serioşi. Am discutat şi în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice: domnule, când facem un act normativ, el trebuie să fie bine documentat, bine fundamentat şi să se mai asculte şi de specialiştii din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, unde noi spunem nişte lucruri pertinente din punctul de vedere al oamenilor, al raportării acestora pe teren, şi nu suntem de multe ori ascultaţi. Guvernul încearcă să-şi impună propriul punct de vedere, ceea ce este de multe ori păgubos în această direcţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Tabără, drept la replică.

Domnul Valeriu Tabără:

Pentru domnul coleg Dumitriu: dacă naţionalismul cu profesionismul fac casă bună, mi le asum pe amândouă, vă asigur, cu toată răspunderea.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Nu mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Pe raportul comisiei, avem un număr de 5 puncte, din care două au amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Pct.1 - titlul. Există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2-articolul unic. Există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3 - titlul ordonanţei. Adoptat.

Pct.4 - art.I. Adoptat.

Pct.5 - art.II. Adoptat.

Am finalizat dezbaterile pe articole. Votul final la ora 12,30, plini de emoţie.

La pct.12: Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Legea are caracter organic. Proiectul a fost adoptat de Senat; raport comun de adoptare de la Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru administraţia publică, amenajarea teritorilui şi echilibru ecologic.

Suntem în procedură de urgenţă. Suntem Cameră decizională; aceeaşi situaţie - art.105 alin.2.

Invit iniţiatorul. Domnul secretar de stat Ciocănea.

Domnul Adrian Ciocănea (secretar de stat, Ministerul Integrării Europene):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În raportul de monitorizare al Comisiei Europene din 25 octombrie 2005, pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană, care presupune şi asigurarea capacităţii administrative de gestionare a instrumentelor structurale, a fost evaluată drept un domeniu critic şi a fost consemnat un steag roşu.

Absorbţia ridicată a fondurilor comunitare necesită, pe de o parte, asigurarea numărului optim de posturi în instituţiile cu responsabilităţi în gestionarea acestor fonduri, iar, pe de altă parte, crearea condiţiilor de ocupare cu celeritate a poziţiilor menţionate.

Faţă de cele prezentate, a fost elaborat proiectul de lege în vederea aprobării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană, pe care-l supunem Parlamentului spre adoptare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, domnul deputat Igaş.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială au fost sesizate în vederea dezbaterii şi avizării în fond cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege a fost dezbătut şi avizat în fond în procedură de urgenţă în şedinţele din 7 martie 2006, respectiv 14 martie 2006.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare instituirea unor măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană, vizând, în principal, crearea condiţiilor pentru angajarea personalului necesar realizării obiectivelor stabilite.

Ţinând cont de importanţa acestui proiect de lege, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea acestuia.

Mai menţionez faptul că proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale?

Da, vă rog frumos, domnule deputat.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să exprim un punct de vedere din partea Partidului Social Democrat.

Suntem de acord cu întărirea capacităţii administrative şi suntem de acord că acest lucru se face şi prin creşterea numărului de posturi din sistemul administrativ central.

Reţinerea Parlamentului la votul din 4 aprilie 2006 a fost justificată, deoarece şi Guvernul, de la data respectivă şi-a modificat poziţia faţă de acest lucru, prin faptul că reprezentanţii Alianţei şi Coaliţiei discută despre restructurare şi despre reducerea posturilor din sistemul administrativ central.

Steguleţul roşu care a fost pus în acest domeniu se referă nu numai la numărul de posturi, ci şi la calitatea resurselor umane angajate în acest domeniu.

Atenţionez asupra modului în care s-au desfăşurat concursurile şi asupra selecţiilor făcute.

Criteriile de apartenenţă politică şi de rudenie au fost prioritare faţă de criteriile de admitere profesională. Şi o atenţionare suplimentară faţă de modul în care au fost ocupate posturile în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Dacă avem în vedere şi punctul anterior, faptul că atragerea resurselor financiare în domeniul agriculturii nu se va putea face fără resurse umane şi fără stabilirea dreptului de proprietate în mod corespunzător.

Din acest motiv, eu propun retrimiterea raportului la nivelul comisiei şi aşteptăm şi un punct de vedere din partea Guvernului, având în vedere că în această perioadă de timp Guvernul şi-a modificat punctul de vedere asupra structurii şi formei sistemului administrativ.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale. Nu sunt alte intervenţii.

Vă rog frumos.

Domnul Constantin Tudor:

Domnule preşedinte, mulţumesc.

Două precizări se impun asupra acestui proiect de lege. În primul rând, el a produs efecte şi orice încercare de a retrimite la comisie acum acest proiect de lege, nu face altceva decât să îl facă aplicabil, în continuare, ca ordonanţă de urgenţă, deci trebuie să-l luăm în discuţie.

Şi al doilea, vreau să se precizeze că este vorba de lege organică şi nu ordinară, aşa cum a spus domnul vicepreşedinte al comisiei. În materialul nostru este lege organică şi îmi aduc aminte că, la comisie, când am discutat-o, am discutat-o ca lege organică.

Partidul Conservator susţine astăzi adoptarea acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai există alte intervenţii la dezbateri generale, trecem la propunerea procedurală care s-a făcut, de retrimitere a proiectului la comisii, că-s două, înţeleg.

Vă rog să votaţi asupra acestei propuneri.

Da, vă mulţumesc.

Propunerea a fost respinsă cu 98 de voturi împotrivă, 76 pentru şi o abţinere.

Trecem la dezbaterile pe articole. Vă atrag atenţia că există două amendamente respinse. O să-i rog pe cei care le-au depus să le susţină, dacă doresc, atunci când vin la rând.

La punctul 1 din anexa de amendamente admise. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2, adoptat. Pct.3, adoptat. Pct.4, adoptat. Pct.5, adoptat. Pct.6, adoptat. Pct.7, adoptat.

Pct.8, vă atrag atenţia că există un amendament respins la alin. 2. Se susţine? Nu se susţine. Obiecţii, observaţii la punctul 8? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 9, adoptat. Puntul 10, adoptat. Pct.11, adoptat.

Pct.12, adoptat.

Anexa, punctul 13, adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole, proiectul rămâne la vot final.

Punctul 13, Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.132/2004 privind atribuirea în concesiune directă Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime - S.A. Constanţa a unui teren aflat în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

Legea are caracter organic.

Proiectul a fost adoptat de Senat în februarie 2005.

Raport de adoptare, raport înlocuitor de menţinere, raport înlocuitor de menţinere a raporturilor anterioare din partea Comisiei pentru industrii.

Suntem în procedură de urgenţă. Cameră decizională.

Proiectul a fost atent dezbătut de Parlament, în trei rânduri până acum. S-au aplicat prevederile art. 105 alin. 2.

Rog iniţiatorul, foarte pe scurt, că sunt convins că nu au apărut lucruri noi.

Domnul Alexandros Galiatatos:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Guvernul solicită respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 132/2004.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisia? Doamna deputat Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia pentru industrii a fost sesizată pentru avizare şi dezbatere în fond cu proiectul de lege. În ultima şedinţă, membrii comisiei au hotărât menţinerea punctului de vedere transmis prin raportul numărul şi raportul înlocuitor numărul, respectiv susţinerea proiectului de lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului...

(Doamna deputat a răguşit.)

...vă rog să mă scuzaţi... în forma adoptată de Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Sunt convins că tema dezbaterii, reluată de atâtea ori, este cea care v-a creat emoţia.

Dezbateri generale.

Din partea Grupului PSD, doamna deputat Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Stimaţi colegi,

Suntem în faţa unui proiect de lege care cere respingerea unei ordonanţe, deci tot printr-o ordonanţă. Şi astăzi, de la acest microfon, au fost discutate, de mai multe ori, lacunele Regulamentului de funcţionare care, teoretic, transformă această Cameră în experţi parlamentari ai Guvernului.

Acest proiect, spre deosebire de celelalte proiecte, am să vă spun cum a trecut această ordonanţă prin Comisia de industrii.

Deci proiectul de lege a fost adoptat pe articole în şedinţa Camerei din 7 martie, iar în şedinţa consacrată votului final din 8 martie 2005, proiectul de lege a fost respins. În şedinţa din 30 martie 2005, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a analizat situaţia creată în urma votului, pe care plenul Camerei Deputaţilor l-a dat în data de 8 martie şi a hotărât să retrimită proiectul de lege la comisie în vederea întocmirii unui raport suplimentar.

Mai departe. Proiectul de lege a fost reexaminat în şedinţa comisiei din data de 6 aprilie 2005, întocmindu-se raportul înlocuitor transmis în 6 aprilie, prin care se menţinea propunerea de adoptare în forma adoptată de Senat. În şedinţa de vot final, din 21 noiembrie, proiectul de lege pentru respingerea Ordonanţei 132 a fost, de asemenea, respins şi, în conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei, proiectul de lege a fost retrimis la comisie. Din nou, în 12 decembrie 2005, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a retrimis la comisie proiectul de lege în vederea unei noi reexaminări.

Reexaminarea proiectului de lege a avut loc în şedinţa comisiei din data de 22 februarie 2006. La lucrări au participat 23 de parlamentari. Cu majoritate a trecut. Şi, din nou, în această zi, discutăm pe ordinea de zi despre Legea de aprobare a Ordonanţei şi din nou vom avea la vot final această propunere.

Este posibil ca, timp de patru ani, s-o avem pe ordinea de zi cel puţin o dată pe lună.

Grupul PSD nu susţine această lege de aprobare a ordonanţei de respingere a ordonanţei iniţiale.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Mă bucur că v-aţi recăpătat vocea, în numele Grupului PSD.

Alte intervenţii? Nu sunt alte intervenţii la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse. Înţeleg că proiectul este foarte bun, doar că nu se votează. Rămâne la vot final.

Profit că mai avem câteva minute şi trecem mai departe.

Punctul 14, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.31 din Legea nr.359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport de adoptare de la Comisia juridică. Suntem Cameră decizională. Ne aflăm în procedură de urgenţă.

Rog iniţiatorul, scurt. Nu există.

Comisia, vă rog.

(Adresându-se doamnei Katalin Kibedy.)

Doamna secretar de stat, doriţi să faceţi o scurtă prezentare? OK.

Domnii secretari de şedinţă să fie vigilenţi în sală.

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu fac decât să susţin această propunere legislativă, dar vreau să amintesc faptul că, din păcate, aprobarea ei vine destul de târziu.

Am cerut dezbatere în regim de urgenţă, s-a tot tergiversat. O serie de societăţi comerciale au fost, deja, radiate şi efectul legii va fi doar de aici înainte. Am acest regret.

Sperăm ca, măcar de aici înainte, să putem ca atunci când este o propunere legislativă cu efect imediat să putem să dezbatem, într-adevăr, în regim de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Din partea comisiei, domnul deputat vicepreşedinte Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Potrivit art. 75 din Constituţie, acest proiect de lege, competenţa decizională este a Camerei Deputaţilor.

Senatul a adoptat acest proiect de lege. Consiliul Legislativ, de asemenea, a dat un aviz favorabil.

În urma dezbaterilor în Comisia juridică de disciplină şi imunităţi, membrii săi propun plenului Camerei Deputaţilor ca acest proiect de lege să fie dezbătut cu amendamentele prezentate în prezentul raport.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Guvernul?

Doamna Katalin Barbara Kibedy:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Punctul de vedere al Guvernului a fost unul de admitere cu observaţii, având în vedere că aceste observaţii sunt regăsite în amendamentele care însoţesc raportul Comisiei juridice. În această formă Guvernul susţine adoptarea, în speranţa că, totuşi, îşi mai produce efectele juridice asupra situaţiilor de tranziţie, până la urmă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole. Avem un număr de amendamente admise. Nu avem amendamente respinse. Lucrăm pe raport.

Punctul 1, titlu. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2, adoptat.

Puntul 3. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Rămâne la vot final.

Punctul 15, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.40/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru industrii. Suntem în procedură de urgenţă. Cameră decizională.

Iniţiatorul? Vă rog.

Domnul Radu Roatiş (vicepreşedinte, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Utilizarea de către diferite persoane fizice doar a autorizaţiei de comercializare pentru animale vii şi produse de origine animală permite persoanelor care practică asemenea activităţi eludarea legii prin comercializarea de animale şi produse în condiţii total necorespunzătoare din punct de vedere al normelor sanitare.

Drept urmare, modificarea şi completarea Legii 300/2004, la art. 6 cu următorul cuprins "Autorizaţie sanitar-veterinară, emisă de Direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti pentru comerţul cu ridicata al animalelor vii, comerţul cu ridicata al cărnii, produselor din carne, precum şi pentru comerţul cu ridicata al produselor lactate şi a produselor comestibile va conduce la restricţionarea acestor mişcări."

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Comisia?

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia a fost sesizată în fond cu proiectul de lege şi, în unanimitate, am hotărât supunerea spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei în forma adoptată de Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Vă rog, domnul deputat Tabără, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă mărturisesc că, de 11 ani, din perioada în care am venit în contact cu câteva dintre ţările care se găseau în acelaşi statut cu România de aderare la Uniunea Europeană şi care-şi pregăteau aderarea prin aşezarea unor indici de calitate, de performanţă, încă de atunci, aşteptam aceste măsuri care se iau astăzi.

Aş vrea, însă, să le spun colegilor care vin cu aceste completări legislative că, în sistemul acesta de protecţie a animalelor, de protecţie sanitar-veterinară, nu este suficient. Şi eu cred că, în perioada imediat următore, vor trebui măsuri mult mai severe, nu cele legate strict numai de producătorii agricoli, pentru că sunt multe abuzuri şi s-au făcut multe abuzuri, în multe zone ale ţării, în care s-a lovit, efectiv, în chestiuni legate de viaţa oamenilor de acolo, de economia lor rurală. Vorbim de ferme familiale, vorbim de relaţiile între acestea, vorbim de adevărate pieţe de gros care sunt târgurile şi nu numai iarmaroacele, târgurile din Ardeal, în special, care, de multe ori, au fost blocate artificial.

Vă pun, însă, o problemă legată de ceea ce înseamnă pesta porcină la această dată. Vom rezolva această peste porcină atâta timp cât nu este reglementată situaţia mistreţilor din fauna sălbatică? N-o să punem reglementa.

Şi acestea sunt marile probleme care ne aşteaptă în viitor, inclusiv problema aceasta care este una delicată, legată de circulaţia animalelor vii şi a unor produse animaliere.

Dar, chestiunea va trebui legată de ceea ce înseamnă tradiţia şi, respectiv, activităţile acestea economice la nivelul rural şi regional.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Domnul deputat Nicolae Popa din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este bine când se rezolvă o parte din activitatea aceasta atât de importantă din punct de vedere al Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare, dar trebuie să ne exprimăm nemulţumirea că lucrurile nu sunt duse până la capăt.

Noi am avut multe încercări anul acesta, unde am văzut foarte clar disfuncţionalităţile, interpretările care s-au dat de către organele sanitar-veterinare, măsurile care s-au luat şi, bineînţeles, că ele nu au fost finalizate, ba, mai mult, foarte mulţi producători au rămas fără despăgubiri, foarte mulţi producători încă nu ştiu ce au de făcut în momentul de faţă atunci când apar asemenea situaţii neplăcute.

Trebuie să o spunem foarte clar, trebuie să reglementăm legile care vizează această activitate sanitar-veterinară pentru a nu mai da loc de interpretări, pentru că, în momentul de faţă, fiecare dă interpretare cum doreşte. Cum vine un secretar de stat la Autoritatea Sanitar-Veterinară, dă altă interpretare la lege. Or, nu se poate, trebuie să avem un lucru concret şi foarte clar.

De asemenea, aşa cum am discutat şi în Comisia de agricultură, trebuie să stabilim foarte clar statutul medicului veterinar. Ce are de făcut, să-i punem la dispoziţie mijloace, să facă controalele riguroase, nu formale, nu să facă nişte procese verbale care nu au nici o relevanţă şi care nu au nici un efect în teren, ceea ce s-a demonstrat chiar şi cu gripa aviară pe care am avut-o anul acesta şi care ne-a creat situaţii extrem de grave în domeniul agricol.

De aceea, eu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, recomand responsabililor de la Autoritatea Naţională şi Sanitar-Veterinară să ţină cont şi de Ministerul Agriculturii, să ţină cont şi de Comisia de agricultură şi să treacă, imediat, la revizuirea acestor acte normative, să le punem în regulă în aşa fel încât să nu ne mai confruntăm cu asemenea situaţii neplăcute.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Nu sunt dezbateri pe articole, nu avem amendamente admise sau respinse. Rămâne la vot final.

Cu aceasta am depăşit, chiar, ora 12,30. Rog liderii de grup să-şi invite colegii în sală, astfel încât într-un minut să putem trece la votul final.

Vă rog să vă pregătiţi pentru votul final. Vă rog să vă pregătiţi şi cartelele.

Avem un număr de 11 proiecte astăzi, la vot final. Suntem în cvorum pentru votul final, m-au asigurat secretarii de şedinţă. Deci putem începe.

La punctul 1 pe lista de vot final avem Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului Adiţional semnat la Kiev la 20 octombrie 2005, la Acordurile dintre guvernele statelor participante la Cooperarea Economică a Mării Negre (C.E.M.N.) privind colaborarea în domeniul asistenţei şi răspunsului de urgenţă la dezastre naturale şi provocate de om, semnat la Soci la 15 aprilie 1998.

Legea are caracter ordinar şi, observaţi, domnule Zaharia, titlul s-a modificat deja, aşa cum comisia a propus.

Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

Punctul 2, Proiectul de lege pentru aprobarea prelungirii participării Guvernului României, pentru perioada 2006-2010, la Acordul dintre Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite (C.E.E./O.N.U.) şi guvernele participante la proiectul "Calea Ferată Transeuropeană (TER) privind fondul de cooperare şi creditare", semnat la Geneva la 17 decembrie 1992.

Legea are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc. S-a adoptat.

3. Proiectul de lege pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005.

Legea are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc. S-a adoptat.

4. Proiectul de lege pentru ratificarea Convenţiei-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai 2003.

Legea are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc. S-a adoptat.

5. Proiectul de lege privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice.

Legea are caracter ordinar.

Prioritate legislativă de integrare. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc. S-a adoptat.

6. Proiectul de lege pentru completarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/1997 privind transmiterea, cu titlu gratuit, a unui imobil în proprietatea Republicii Federale Germania.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc. S-a adoptat.

Punctul 7, proiectul de lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005 privind modificarea art.33 alin.(1) din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, precum şi a art. III al titlului VI din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc.

Legea a întrunit 159 de voturi, insuficient pentru a fi adoptată, conform prevederilor art. 105 alin. 2. Rămâne pentru sesiunea următoare.

Ordonanţa este în vigoare.

8. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Legea a întrunit un număr de 163 de voturi, insuficient pentru a fi adoptată. Ca atare, potrivit 105 alin. 2, rămâne în sesiunea viitoare. Ordonanţa este în vigoare.

9. Proiectul de lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.132/2004 privind atribuirea în concesiune directă Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime - S.A.Constanţa a unui teren aflat în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Da, proiectul a întrunit 138 de voturi, insuficient pentru a fi adoptat. Prevederile art. 105 alin. 2. Rămâne pentru sesiunea viitoare.

10. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea art.31 din Legea nr.359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da, vă mulţumesc. S-a adoptat.

11. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2006 privind modificarea şi completarea Legii nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Da, vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat.

Cu aceasta am încheiat sesiunea de vot final şi am încheiat lucrările de astăzi.

La revedere!

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,45.