Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Ioan Munteanu, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Stimaţi colegi,

Bună dimineaţa!

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Am două rugăminţi din partea a doi colegi parlamentari. Dau cuvântul domnului deputat Petru Călian care va trebui să participe la şedinţa Birourilor permanente reunite.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată: "Comemorarea începutului războiului declarat terorismului"

Nu putem uita tragicul eveniment petrecut în America acum 5 ani şi pe care l-am comemorat ieri. Nu putem uita că în 9 septembrie 2001 a avut loc cel mai cumplit atac la adresa democraţiei, la adresa păcii şi a liniştii cetăţenilor de bine nu numai din Statele Unite ale Americii, ci din întreaga lume. Nu putem uita că cei care au murit nevinovaţi în prăbuşirea turnurilor gemene World Trade Center, cei care şi-au jertfit viaţa în încercarea de a-şi ajuta semenii, cei care îşi plâng rudele sau prietenii pierduţi în masacru, cer lumii întregi o explicaţie.

Poate tocmai în intenţia de a oferi această explicaţie, Guvernul Statelor Unite a declanşat începând cu acea dată o amplă acţiune de vânare a teroriştilor mondiali, a organizaţiilor bănuite sau dovedite a fi avut vreo implicare în teribilul măcel din 11 septembrie. Numai că nimic din aceste acţiuni, spectaculoase de altfel şi care au ţinut primele pagini ale ziarelor din întreaga lume, nu au oferit sprijinul de care cei afectaţi de evenimentul WTC, afectaţi fizic sau emoţional, aveau nevoie. Ba mai mult, în ultimul timp, Guvernul Bush este ţinta manifestărilor paşnice ale cetăţenilor ce bănuiesc conducerea SUA de o conspiraţie împreună cu liderii terorişti urmăriţi, descriind teorii ale conspiraţiei la nivel mondial.

Faţă de pierderile produse de deturnarea avioanelor teroriste în septembrie 2001, pierderi de mii de vieţi omeneşti în primul rând, pierderi materiale şi morale, dat fiind faptul că cele două turnuri gemene reprezentau forţa şi supremaţia democraţiei americane în lume, victoriile guvernului Bush împotriva terorismului sunt extrem de nesemnificative. "Reuşita" teroriştilor în 2001 şi "reuşitele" lui George W. Bush de după cumplita tragedie au totuşi ceva în comun: un număr mare de vieţi omeneşti, nevinovate în ambele cazuri, sacrificate pe altarul unor idealuri.

Rămâne însă dilema dacă respectivele idealuri merită acest sacrificiu de vieţi umane. Dacă e moral şi justificat să ucizi în numele unor idealuri, indiferent dacă te afli în postura de justiţiar sau terorist. Statele lumii trebuie să-şi unească forţele pentru a stopa acest fenomen al terorismului internaţional care răpune mii de suflete anual. Dar lupta împotriva terorismului nu trebuie să folosească aceleaşi mijloace pe care le întrebuinţează teroriştii. Deşi pare paradoxal, lupta împotriva terorismului trebuie să fie una paşnică, o luptă dusă în baza legilor internaţionale şi care să vizeze exclusiv pedepsirea criminalilor dovediţi.

Vă multumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

A doua rugăminte, din partea domnului deputat Mircea Ciopraga, Grupul parlamentar al PNL, care trebuie să ajungă la aeroport de urgenţă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Ciopraga:

Vă mulţumesc frumos, doamna preşedinte.

Mulţumesc, stimaţi colegi.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Corelarea legislaţiei privind achiziţiile publice."

Dragi colegi,

Săptămâna trecută a fost amendat în Comisia pentru industrie şi servicii a Camerei Deputaţilor proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a guvernului nr.30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică este o iniţiativă a Ministerului Finanţelor Publice. Ordonanţa a intrat în vigoare la 30 iunie 2006, simultan cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţii publice, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Deşi cele două acte normative se referă la contractele de achiziţie publică, prevederile nu sunt corelate. Spre exemplu, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 instituie în cadrul structurilor specializate din Ministerul Finanţelor Publice funcţiile de observatori care să participe în procesul de atribuire a contractelor. Problema declanşată de instituirea acestei funcţii este faptul că potrivit variantei iniţiale a ordonanţei, aceşti observatori puteau suspenda procesul de achiziţie publică în cazul apariţiei unei contestaţii, măsură care poate fi aplicată însă şi de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. CNSC este însă un organism specializat în domeniul achiziţiilor publice, care funcţionează independent şi nesubordonat pe lângă Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a fost instituit prin actul normativ cel mai recent şi mai complex în domeniul achiziţiilor publice, care transpune prevederile legislative cerute de Uniunea Europeană. Este vorba de Ordonanţa de urgenţă nr.34/2006 aprobată prin Legea nr.337 din 17 iulie 2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi de servicii.

Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, despre a cărei înfiinţare am vorbit în declaraţia politică de săptămâna trecută, este o instituţie complexă, cu o funcţionare similară unei instanţe judecătoreşti, însărcinat să soluţioneze contestaţiile formulate de către orice persoană fizică sau juridică.

Deşi instituie funcţia de observator dă supervizeze procesul de atribuire a unui contract de achiziţie publică, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 nu are prevăzute nici un fel de relaţii funcţionale cu Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi nici cu organismul dedicat achiziţiilor publice - Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice. mai mult decât atât, reglementări din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 generează suprapuneri cu atribuţiile acestei autorităţi care, dacă ar fi fost păstrate în varianta iniţială, ar fi îngreunat activitatea.

Săptămâna trecută însă, în Comisia pentru industrie şi servicii Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 a fost amendată cu o serie de modificări menite a corela cele două acte normative şi a eficientiza procedurile ce ţin de domeniul achiziţiilor publice.

Astfel, a fost clarificat rolul Ministerului Finanţelor Publice în procesul achiziţiilor publice, a fost instituit un procedeu transparent de analiză a riscurilor pentru cazurile deosebite de atribuire a contractelor de care să se ocupe ministerul finanţelor publice şi care să fluidizeze procedurile de aplicare. Totodată, au fost evitate suprapunerile cu ANRMAP.

În plus, a fost eliminată prevederea de majorare cu 75% a salariilor observatorilor desemnaţi de Ministerul Finanţelor Publice, măsura fiind considerată discriminatorie faţă de celelalte instituţii similare implicate în activitatea de achiziţii publice, care nu beneficiază de astfel de sporuri.

Apreciez că cea mai importantă modificare adusă prin aceste amendamente Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 a fost instituirea unei relaţii funcţionale între Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, astfel încât cadrul legislativ şi cele de instituţii să sprijine mediul de afaceri şi să susţină Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor să-şi îndeplinească activitatea în cele mai bune condiţii.

Solicit pe această cale colegilor din Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi plenului Camerei Deputaţilor să acorde un aviz favorabil proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 cu amendamentele formulate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, invit la microfon pe domnul deputat Mihai Dumitriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumim, doamna preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Dezastrul din şcoli la început de an şcolar 2006-2007".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din multele nestemate ale înţelepciunii chineze, îmi este drag un aforism: "cine deschide o şcoală, închide o puşcărie".

O meditaţie profundă asupra semnificaţiei şi mesajului acestui aforism ar trebui sa ne responsabilizeze pe toţi în atitudinea pe care o manifestăm faţă de şcoală.

Amintiţi-vă, dragi colegi, ce consecinţă a avut asupra învăţământului românesc politicile liberale, democrate, ţărăniste din perioada 1996-2000: nivelul scăzut de instrucţie şi educaţie; frecvenţa scăzută în grădiniţe; numărul mare de elevi care abandonau şcoala; foarte mulţi elevi, absolvenţi de clasa a VIII-a, renunţau să-şi continue studiile.

Astăzi, septembrie 2006, după doi ani de guvernare portocalie a Alianţei D.A., liberalii, democraţii şi udemeriştii au revenit la politica aplicată în anii 1996-2000. Se evidenţiază aceleaşi probleme grave pentru învăţământul românesc preuniversitar care pe fondul neimplicării şi iresponsabilităţii guvernanţilor portocalii se adâncesc prevestind un dezastru pentru învăţământul românesc.

Vă aduc în atenţie doar câteva aspecte semnalate de presa ieşeană şi centrală referitoare la disfuncţiile din învăţământul ieşean şi din toată ţara ce preced începutul noului an şcolar 2006-2007: neşcolarizarea anunţată a tuturor copiilor de 3-6-7 ani "din cauza" insuficienţei spaţiilor şcolare pentru grădiniţe.

Părinţii se lovesc de refuzul directorilor de grădiniţe de a le înscrie copiii de vârste 3-5 ani cu toate ca legea prevede obligativitatea şcolarizării tuturor copiilor de 3-6-7 ani. Motivul ? Nu sunt locuri sau nu ai pile sau nu ai culoare portocalie. Mai nou, refuzul este motivat şi de faptul că ISJ Iaşi nu le-a alocat grupe suficiente pe motiv că se depăşesc numărul de norme alocate de MEdC.

Dar factorii responsabili portocalii din ISJ au găsit o soluţie liberal-democrată: părinţii să-şi ţină copiii acasă sau să le găsească o bonă.

În acest context se pot pune următoarele întrebări: la nivel de ISJ nu s-a realizat un recensământ al copiilor care să stea la baza prognozei şcolare pe următorii 3-4 ani ? Nu s-a realizat o evaluare a necesarului de spaţii şcolare pentru grădiniţe pentru anul şcolar 2006-2007 şi anii următori ?

ISJ nu are cunoştinţă că normele didactice aprobate de MEdC trebuie alocate mai întâi învăţământului obligatoriu, adică pentru şcolarizarea tuturor copiilor de 3-15 ani ?

Consider o lipsă totală de implicare din partea inspectoratelor şcolare judeţene în a depista si amenaja spaţii corespunzătoare şcolarizării tuturor copiilor de 3-6 ani din toate localităţile ţării.

De ce? O simplă constatare, studierea efectivelor şcolare din ultimii 3 ani, din învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial îmi dă dreptate. Dar se evidenţiază încă o data reaua-credinţă şi lipsa de preocupare pentru învăţământul de masă a actualei guvernări portocalii.

Motivez. În învăţământul preşcolar, populaţia şcolară a crescut cu 8000-10000 de copii/pe an. În învăţământul primar a scăzut populaţia şcolară cu 30000-40000 de elevi/pe an, iar la gimnaziu numai în anul 2004-2005 a scăzut numărul de elevi cu 90000.

Ce s-a întâmplat cu spaţiile de învăţământ din şcolile unde a scăzut drastic numărul de clase?

În această situaţie, în municipiul Iaşi sunt şcolile 40, 42, 21, 10, 9, 4, 39, 16 etc. Prin efort minim financiar, sălile de clasă se pot amenaja ca săli de grădiniţă, asigurându-se intrările şi grupurile sanitare separate şi adecvate.

Este o crimă să nu asiguri accesul la educaţie tuturor copiilor şi tinerilor indiferent de mediul în care trăiesc. Aceasta este una din sarcinile de serviciu stipulate în fişa postului a Inspectorului Şcolar General.

Un alt aspect îl reprezintă înscrierea copiilor în clasa I, şi anume "fuga" părinţilor spre alte şcoli. Este dreptul fiecărui părinte să-şi dorească pentru copilul său ceea ce este mai bun şi mai bine.

Dar patronarea nerespectării Legii de cei puşi să o aplice prin constituirea de clase I cu peste 40 de copii, prin aprobări de transferuri, prin depopularea anumitor şcoli, prin umilirea majorităţii învăţătorilor este o atitudine afişată în dispreţul legii şi al opiniei publice, ceea ce este condamnabil.

Mai sunt 5 zile până la începerea noului an şcolar 2006-2007, dar învăţământul preuniversitar nu este pregătit să-şi primească tinerii învăţăcei în bănci aşa cum ar fi normal.

Spaţiile şcolare din majoritatea localităţilor sunt improprii, nefiind reparate şi igienizate. Nu în toate unităţile şcolare sunt asigurate condiţiile materiale pentru desfăşurarea unui învăţământ cât de cât normal. Peste 50% din unităţi nu au autorizaţie sanitară. Asigurarea cu personal didactic calificat lasă de dorit.

Toate cadrele didactice sunt obligate să-şi plătească analizele medicale, actuala putere portocalie refuzând a le considera ca analize din pachetul gratuit acordat de Ministerul Sănătăţii, cu toate că salariaţii învăţământului îşi plătesc toate dările şi taxele către stat.

Examenul psihologic realizat de cei neabilitaţi de lege este un act formal şi fără relevanţă.

Stimaţi colegi,

Cele câteva aspecte de mai sus, cât şi cele prezentate de mass-media scrisă, audio şi video în ultimele zile (trafic de influenţă, dezastrele din şcoli, valoarea ghiozdanului şcolar, cum sunt alocate sumele pentru învăţământ, încadrarea cu personal didactic) demonstrează modul cum înţeleg să gestioneze învăţământul românesc actualii guvernanţi portocalii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Sergiu Andon.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La sfârşitul săptămânii trecute, timp de 4 zile s-au desfăşurat la Târgovişte "Zilele cetăţii", cuprinzând peste 60 de manifestări oficiale, religioase, ştiinţifice, culturale, sportive, alegorice sau de divertisment.

Obiceiul unor astfel de manifestări este tot mai des întâlnit în lume, amploarea lor este diferită, iar cea de la Târgovişte a fost maximă. În plus, cu un efort organizatoric şi financiar impresionant, s-a asigurat festivităţilor un stil aparte, pe care edilii promit să-l perpetueze. S-a recurs la elemente de scenografie, muzică şi obiceiuri medievale, aerul tradiţional îmbinându-se cu fiinţa şi preocupările contemporane. S-a obţinut miracolul ca expresia banalizată "Tradiţie vie" să aibă la Târgovişte chip şi fior real.

Un aer de demnitate istorică străbătea oraşul, conştient de identitatea lui aparte: fostă capitală a Ţării Româneşti, începând cu acum 610 ani, reşedinţă a 33 de voievozi. Nu întâmplător era reprezentată şi Casa Regală, implicată de altfel de mai multă vreme, constant, stăruitor, în eforturile de revitalizare economică şi socială a zonei.

Dar, pe cât de frumoase, de elevate, de înălţătoare au fost manifestările, pe atât de nefericit şi nedrept este destinul contemporan al Târgoviştei. Oraşul, ca şi judeţul Dâmboviţa, pot fi socotite printre marile victime ale tranziţiei. Zonă cu toate condiţiile pentru viaţă economică înfloritoare, cu o populaţie foarte instruită şi harnică, situată în triunghiul celei mai dezvoltate regiuni a ţării, judeţul Dâmboviţa şi oraşul Târgovişte sunt enclavizate aproape deliberat în marginalizare şi subfinanţare. Oraşul şi zona supravieţuiesc, în mod miraculos, în demnitate, cultură, curăţenie şi... sărăcie. O stare de adevărat sfârşit de ev mediu, cu nobili distinşi, dar scăpătaţi.

După ce dezvoltata industrie târgovişteană a fost jefuită, muncitorimea locală, extrem de calificată fiind transformată în marea ei parte într-o mulţime derutată şi frustrată, zona este jefuită şi de prezentul ei. Singurul efort investiţional, simplu dar decisiv pentru vitalizarea zonei, şi anume terminarea modernizării drumului naţional care o leagă de Bucureşti, a fost stopată. Pasajul neisprăvit de la Ghergani se proiectează pe cer ca lucrare a unor guvernanţi neisprăviţi. Nu trebuie decât un mic efort ca podul să fie terminat. Dar ministrul transporturilor şi lucrărilor publice, Radu Berceanu, se pare că nu vrea, izolând zona. Judeţul Dâmboviţa rămâne astfel ca o peşteră a comorilor cu intrarea ferecată.

La zilele cetăţii Târgoviştea au fost prezenţi numeroşi ambasadori, primari din multe ţări, alţi oaspeţi de peste hotare. Străinii observă şi respectă că aici trăiesc oameni de o calitate deosebită, urmaşi adevăraţi ai unei capitale adevărate. Mai la vale însă, aproape de vărsarea Dâmboviţei, în capitala actuală, îngâmfată şi suficientă, gospodăresc treburile ţării personaje indiferente de frumuseţea, tradiţiile şi oamenii vechii capitale.

Îi rog pe deputaţii şi senatorii de Dâmboviţa, indiferent de orientarea lor politică, să ne unim eforturile pentru a înscrie şi judeţul nostru în circuitul înnoirilor, pentru a-i da şansa prosperităţii pe care o merită.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Radiografia unei veri fierbinţi"

Vara anului 2006 a fost o vară a contrastelor atât la propriu, cât si la figurat: pe români i-a omorât, pe de o parte, căldurile toride de până la 40 de grade, dar şi furtunile neaşteptate, pe de altă parte, care unora le-a spulberat toata agoniseala de o viaţă, dar şi frământările de pe scena politică care şi-au dovedit nefasta influenţă şi asupra banalului cotidian.

Dacă împotriva naturii nu prea avem cu ce lupta, împotriva răutăţilor semenilor avem destule arme, dar trebuie să ştim şi să le folosim. Cum altfel poate fi definită această cruciadă a dosarelor colaboratorilor şi informatorilor dinainte de 1989? Pentru a decima opoziţia şi a fi unici şi eterni guvernanţi, Alianţa Departe de Adevăr prin porta vocea sa, adică domnul Băsescu, a strigat în gura mare că vrea deconspirarea celor care au colaborat înainte de 1989 cu securitatea sau au făcut poliţie politică. Şi pentru ca efectul să fie amplu şi devastator, domnul Băsescu, încălcându-şi cu brio drepturile legale, a hotărât dosarele căror reprezentanţi ai vieţii româneşti să fie făcute publice, afirmând, pe toate posturile şi aproape în toate zilele sale de vacanţă, că cine ar citi aceste dosare s-ar îngrozi.

Întrebarea pe care şi-o pune orice om cu bun simţ şi cu judecată este de unde ştie primul om din stat ce conţin dosarele celor incriminaţi. Răspunsul este foarte uşor de ghicit. Şi ca în principiul dominoului, piesele, neaşteptate este adevărat, au început să cadă. Primele, este adevărat, că au fost tocmai chiar cele care sprijineau ideile preşedintelui, chiar în detrimentul partidului din care făceau parte. Apoi ca neîncrederea populaţiei, precum şi divizarea ei să fie tot mai puternică, dosariada s-a extins şi asupra formatorilor de opinie, celor din mass-media, a sportivilor şi, mai ales, asupra bisericii, cea în care majoritatea românilor aveau încredere.

Este greu să vezi, în sondajele comandate, că acest popor nu are încredere în preşedinte, în clasa politică, ci în lucrurile fireşti, normale şi mai ales ancestrale, cu care s-a născut şi cu care sigur va muri. Atunci, pentru a reuşi să-ţi satisfaci vanitatea, faci cel mai normal lucru posibil: dezavuezi pe cei ce-ţi sunt potrivnici. Aşa s-a întâmplat în ultimele zile şi cu acest război stupid al dosarelor de securitate: a fost lovită Biserica, au fost dezbinaţi scriitorii şi cei din mass-media şi s-a mers chiar până la activitatea sportivă, unde eşecul a fost total (până acum!). Principiul "divide et impera" şi-a făcut din nou datoria, dă-le celor mulţi şi nevoiaşi mult circ şi puţină pâine şi ai puţină linişte într-o ţară care se zvârcoleşte între integrarea în UE şi sărăcia care se adânceşte din ce în ce mai mult.

Toată această campanie a dosarelor are doar un singur scop: întărirea unui singur partid din eşichierul politic şi sprijinirea unui om pentru a deveni atotputernic în această ţară. Revenim oare după 16 ani de democraţie la un partid unic şi un conducător atotştiutor şi atotputernic? Să sperăm că nu, că vom avea atâta tărie şi putere să ţinem piept acestor dorinţe, care, culmea!, au fost înaintate cetăţenilor, la o şcoală de vară a tinerilor politicieni.

Trăind aproape 50 de ani într-o societate dominată de principiul dacă vrei să ai, trebuie să faci compromisuri, adică, dacă doreai casă, frigider, televizor sau funcţie trebuia să fii membru de partid, să deţii o funcţie în partidul comunist şi implicit să faci şi altceva faţă de ceva normal (adică să informezi siguranţa statului), reprezenta ceva obişnuit în acele timpuri. Iar dacă, domnilor guvernanţi şi domnule preşedinte, aţi analiza la rece şi pertinent ce se întâmplă timp de 4 ani în instituţiile publice centrale şi descentralizate, aţi descoperi că nu s-a schimbat nimic de 16 ani.

Dacă vreţi să aveţi o societate lipsită de oameni care în anumite momente ale vieţii lor au făcut, cu bună ştiinţă sau forţaţi de împrejurări, anumite compromisuri, care acum sunt considerate grozăvii, ar fi bine ca cei născuţi după 1986 să conducă această ţară. Pentru că ei sunt cei care sunt puri, care nu au cunoscut decât lipsuri şi privaţiuni şi care, culmea!, sunt tot o generaţie în tranziţie - ei sunt cei care nu pot fi compromişi (oare?) cu fel de fel de promiscuităţi.

Aşa cum spuneam, a fost o vară fierbinte. Cum va fi toamna şi iarna acestui an, care sunt ultimele anotimpuri înainte de integrare, este greu de definit. Dar nici un guvernant, în această ultimă vară a preaderării României nu şi-a făcut griji pentru ce se va întâmpla după 1 ianuarie 2007, ci dacă va fi trecut pe lista favoriţilor sau ingraţilor actualei guvernări. Circ, pâine şi... căldură. Iar sloganul "cu televizorul aţi minţit poporul", rămâne valabil şi acum, după 16 ani. Nu-i aşa domnule preşedinţie? Aţi uitat deja ce aţi declarat în campania din turul al doilea pentru alegerile la preşedinte, despre ce aţi făcut şi aţi fost înainte de 1989? Aţi uitat că în campania electorală eraţi însoţit de Constituţia pe care aţi jurat că o veţi respecta în spiritul şi litera ei? Noi, nu.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD domnul deputat Liviu Miroşeanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

stimaţi colegi,

În perioada 15.05- 29.06.2006 în judeţul Bacău, au evoluat 15 focare de gripă aviară, în 11 localităţi, apărute ca urmare a comercializării puilor proveniţi de pe platforma avicolă Codlea judeţul Braşov, fără documente sanitar-veterinare care să ateste starea lor de sănătate, de către persoane fizice neautorizate sanitar-veterniar. Boala a fost confirmată de către I.D.S.A. Bucureşti, instituindu-se imediat măsuri de carantină de gradul I.

Pentru combaterea acestor focare din totalul de 57.858 păsări au fost eutanasiate 145.482 din 1770 de gospodării ale populaţiei, aplicând metoda sectorizării teritoriului raportată la unitatea epidemiologică.

În fiecare dintre localităţile vizate unde a evoluat gripa aviară au fost constituite echipe mixte de intervenţie compuse din personal sanitar veterinar din cadrul DSVSA Bacău ai DSP, precum şi lucrători ai M.Ap.N. şi M.I.

Datorită existenţei riscului de reapariţie a gripei aviare în judeţ a fost stabilit un exerciţiu de simulare a gripei aviare în cadrul căruia 36 de medici veterinari au punctat principalele elemente ale luptei împotriva gripei aviare stabilindu-se, de asemenea, cantităţile de materiale şi produse dezinfectante necesare completării stocurilor existente.

Concomitent cu aceasta a fost demarată o amplă acţiune de informare a populaţiei prin afişaje stradale cuprinzând principalele măsuri în ceea ce priveşte atât preîntâmpinarea infecţiei aviare, cât şi măsurile imediate ce trebuie luate în cazul în care aceasta este deja instalată.

De asemenea, au fot activate Comandamentele Antiepizootice Locale, instituindu-se măsuri de biosecuritate cu respectarea tehnologiilor de creştere, exploatarea păsărilor, limitarea circulaţiei şi interzicerea comercializării păsărilor vii în pieţe şi târguri.

De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale, conform Legii nr. 211/2006, au fost obligate să facă public imediat apariţia unui focar de gripă aviară, restricţiile impuse de către comandamentele antiepizootice locale în focar, zonele de protecţie şi supraveghere sau alte zone stabilite în cadrul programelor de supraveghere profilactică şi de combatere a gripei aviare.

Nerespectarea deciziilor emise de Comandamentul Antiepizootic Central de către preşedinţii şi membrii comandamentelor antiepizootice judeţene şi locale, respectiv nerespectarea deciziilor emise de comandamentele antiepizootice locale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an.

Considerăm că aplicarea acestor măsuri vor duce în mod clar la limitarea atât a riscurilor de infecţie aviară, cât şi a consecinţelor unei noi epidemii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a efectuat în a doua săptămână a lunii iulie 2006 un control în judeţul Harghita în ceea ce priveşte respectarea prevederilor legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cu vegetaţie forestieră. În cadrul controlului s-a adeverit clar că atât petiţionarii, cât şi Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii au fost batjocorite clar de către comisiile locale şi judeţene, de către Prefectură privind rezolvarea unor grave încălcări a legalităţii.

Dintre acestea aş aminti doar cazul lui Benedek Anna care, de şapte ani duce o luptă continuă pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra unui teren din municipiul Gheorgheni, postata Cianod, din zona Drumului Naţional nr. 12 c. Deşi persoana respectivă, pe calea instanţei, a obţinut o sentinţă definitivă şi irevocabilă privind retrocedarea terenului menţionat, comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar a refuzat să soluţioneze cazul, conform sentinţei judecătoreşti. Refuzul comisiei locale de a retroceda fâneaţa respectivă proprietarului de drept este în strânsă legătură cu faptul că terenul are o importanţă strategică deosebită din punct de vedere turistic, la confluenţa pârâului Cianod cu pârâul Belchia.

Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cu ocazia controlului, în raportul său privind acest caz, a constatat următoarele: "Cererea 6124/12 septembrie 2005, 5420/15 august 2005, 6395/19 septembrie 2005 - Benedek Anna - beneficiază de o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Hotărârea a fost anexată memoriului formulat către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Cu ocazia controlului, hotărârea a fost depusă şi la primărie (deşi aceasta, prin comisia locală de fond funciar a fost parte în proces şi, prin urmare, avea cunoştinţă de sentinţă). Atât primarul - preşedinte al comisiei locale de fond funciar - cât şi secretarul au afirmat că cererea petentei se va discuta în şedinţa de joi a comisiei locale de fond funciar.

Ulterior, verificând dacă a fost discutată cererea respectivă, s-a constatat că joi nu a mai fost ţinută şedinţa de fond funciar, întrucât primarul a înaintat către prefectură o adresă în care specifica faptul că doreşte să-şi dea demisia din funcţia de preşedinte al comisiei locale, până la data la care vor primi un răspuns la acea adresă, suspendând şedinţele comisiei.

Se încalcă astfel dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cu vegetaţie forestieră, mai mult, nerespectându-se o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care petentei i se recunoaşte acest drept, atitudinea comisiei locale putându-se încadra în conţinutul legal al contravenţiei prevăzute de art. 110¹ din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

În loc să rezolve cererea petentei conform indicaţiilor date de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor membrii comisiei, într-o scrisoare oficială din 15 august 2006, afirmă că "terenul revendicat este afectat de Drumul Naţional nr. 12 c, ceea ce nu poate face obiectul retrocedării". Însă conform tuturor hărţilor existente pentru această zonă - atât după hărţile de evidenţă funciară, cât şi turistice şi chiar cele militare, drumul forestier, existent de peste 150 de ani pe lângă drumul naţional, a fost desfiinţat în anul 2003 din interes personal cu mijloace mecanice în vederea realizării unor obiective turistice aflate în prezent în plină construcţie. Petenta a încercat oprirea lucrărilor de construcţie pe terenul respectiv, a luptat pentru stoparea investiţiilor prin toate mijlocele posibile legale, dar sentinţa civilă definitivă şi irevocabilă nu este luată în considerare de către reprezentanţii comisiei locale. Mai mult, unii se laudă - cum este domnul secretar - cu cunoştinţele lor din Ministerul Administraţiei şi Internelor

Stimate domnule ministru Vasile Blaga,

Când se va ajunge la legalitate privind aplicarea Legii fondului funciar în municipiul Gheorgheni, conform hărţilor în vigoare, care prin schiţa referitoare la starea de fapt, respectiv schiţa întocmită de domnul inginer topograf Tiberiu Ardeleanu din 8 decembrie 2003 se încearcă deposedarea proprietarului de drept, cu sentinţă judecătorească definitivă? Cum poate ca o comisie care ar trebui să funcţioneze conform legii să aplice legea după bunul plac al intereselor personale ale celor care o formează? Cine îşi asumă răspunderea pentru desfiinţarea unui drum forestier evidenţiat în toate hărţile existente - de cele silvice, topografice, militare şi de evidenţă funciară?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dumitru Bentu.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia politică de astăzi "Cometa".

O definiţie simplă de dicţionar şcolar ne precizează că respectivul corp cosmic este un astru nebulos care descrie în jurul soarelui o elipsă alungită şi este însoţit de o prelungire luminoasă, stea cu coadă. Poartă, de regulă, numele descoperitorului sau un nume de cod pe care doar astronomii îl înţeleg.

Nu vom glosa însă pe acest subiect, ci vom preciza că astfel a fost percepută, ca o cometă, de către presa vasluiană, ca şi cadrele didactice ale judeţului, vizita domnului ministru Hărdău, acum, în preajma tot mai incertului 15 septembrie, deschiderea noului an şcolar.

Pentru că era în drum spre Iaşi, iar judeţul Vaslui îi stătea în cale, în buna tradiţie a actualilor guvernanţi (vezi vizitele premierului Tăriceanu şi ale ministrului Nicolăescu) mai marele învăţământului naţional a aruncat o privire şi prin câteva şcoli "de prin zonă". Mai marii şcolii vasluiene, de data acesta, au selectat cu grijă unităţile demne de atenţia vizuală a ministrului, fapt pentru care acesta a concluzionat extatic "Este o mare plăcere să văd aşa ceva".

De-abia la conferinţa de presă a aflat că judeţul Vaslui se confruntă cu serioase probleme, de la cele legate de calitatea şi întârzierile foarte mari ale unor investiţii specifice până la condiţiile execrabile din multe şcoli, în mod deosebit din mediul rural.

A aflat cu nedisimulată uimire că mai sunt şcoli care nu sunt racordate la curentul electric. În siajul marilor gafe care i-au jalonat "managementul" (testele naţionale, schimbarea metodologiei bacalaureatului, schimbările politice ale unor directori), domnul Hărdău a oferit şi soluţia într-o cugetare "profundă" şi responsabilă: "Nu este în regulă să avem lămpaşi. Nu este normal ca o şcoală să nu aibă generator. Ideea de electrificare i-a aparţinut lui Lenin. Dar nu trebuie să vină ministrul educaţiei şi să aducă electricitate în şcoli. Dacă vreţi, vă dau bani să cumpăraţi lumânări".

Sfidare şi, probabil, în accepţiunea domniei sale, ironie subtilă.

Dovedind "solide" cunoştinţe de specialitate, la întrebarea "Ce se întâmplă cu calculatoarele care vor intra în dotarea şcolilor fără curent", a răspuns stupefiant: "Dragă, nu îţi fă probleme, tehnologia a evoluat foarte mult, calculatoarele pot funcţiona şi fără curent electric".

A mai aflat domnia sa că multe şcoli stau să cadă, unele au acoperişul spart, altele au mobilier de la jumătatea secolului trecut, nu au apă şi spaţii igienice adecvate, sunt adevărate "focare de infecţie", citat de data aceasta din constatările ministrului Nicolăescu de la Sănătate.

Cât priveşte încadrarea şcolilor cu personal didactic, judeţul Vaslui este unul al suplinitorilor, în acest moment fiind disponibile 1074 de posturi, 20.000 la nivel naţional. Vor veni suplinitorii, dar puţini dintre aceştia calificaţi.

În mediul rural vor purta catalogul sub braţ simplii absolvenţi de liceu. Factura acestei "preocupări" o vor achita copiii de la sate aflaţi în zona unui acut dezechilibru în ceea ce priveşte egalitatea de şanse cu elevii din oraşe. În fiecare an sunt şcoli întregi în care nici un singur elev nu reuşeşte să promoveze testele naţionale.

Indicele de atractivitate pe care îl oferă sistemul de învăţământ este extrem de scăzut şi aceasta în primul rând din cauza salariilor mizere şi a condiţiilor de acelaşi calibru calitativ. A gratulat şi presa locală cu aprecieri de genul: "Creaţi o imagine negativă despre un sistem care funcţionează. Îl trageţi înapoi. V-am simţit ca o coadă de cometă. În orice direcţie m-am dus m-aţi tras înapoi". După câteva promisiuni valabile oriunde şi oricând, "cometa Hărdău" a dispărut în direcţia Iaşilor.

Multiplicaţi situaţii similare cu cele din judeţul Vaslui la nivel naţional, adăugaţi nemulţumirile cadrelor didactice, ale părinţilor, elevilor, studenţilor şi aflaţi numitorul comun al ministeriatului domnului mai sus amintit - diletantism.

Sugerând, prin întregul său comportament, ascendenţa într-un personaj celebru - Marius Chicoş Rostogan - domnul ministru ne îndeamnă subliminal să fredonăm cu toţii şlagărul "oficial mi-e bine".

Real şi neoficial, în învăţământul vasluian, ca de altfel în tot sistemul românesc păstorit de domnul Hărdău, nu e deloc bine.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Emil Strungă, Grupul parlamentar al P.N.L.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "P.S.D. în criză".

Actuala sesiune parlamentară a început sub semnul schimbării. În ceea ce priveşte principalul partid de opoziţie, şi anume Partidul Social Democrat, schimbările se produc în mod aparent spontan şi necontrolabil.

Demisia domnului Dan Ioan Popescu, fost membru marcant al PSD, fost ministru şi lider de opinie, înainte de scandalul produs de incapacitatea sa de a-şi justifica o parte din avere, vine acum în cel mai prost moment pentru actuala conducere social-democrată. Deja Partidul Social Democrat a pierdut o parte importantă din reprezentanţii săi în plan local. Mai mult, domnul Dan Ioan Popescu îşi motivează demisia prin nemulţumirile pe care le are faţă de actuala conducere a partidului.

Singura reacţie pe care domnul Mircea Geoană, preşedinte al Partidului Social Democrat, a avut-o în legătură cu acest incident ce aduce grave prejudicii de imagine partidului său, a fost exprimarea regretelor. Probabil că tot acelaşi sentiment l-a încercat domnul Geoană şi atunci când, în prima zi de activitate parlamentară, doi dintre deputaţii PSD au anunţat în plen demisiile lor din partid şi mai mult înscrierea lor în partidele care se află acum la guvernare. Este vorba de Gheorghe Sârb, care va activa în cadrul grupului Partidului Democrat şi Ioan Timiş, de această dată în cadrul grupului Partidului Naţional Liberal, ambii în Camera Deputaţilor. Senatorul Rodica Stănoiu, fost ministru al justiţiei, demisionează şi ea din PSD, la doar o zi diferenţă.

Manevra pe care actuala conducere a PSD a aplicat-o pentru a distrage atenţia de la aceste dezertări masive din sânul său a fost propunerea de întinerire a membrilor care activează în Parlament. Această întinerire, intens mediatizată, s-a concretizat mai puţin intens: singura modificare vizibilă fiind înlocuirea lui Valer Dorneanu cu eterna speranţă a Partidului Social Democrat, Victor Ponta, în poziţia de vicepreşedinte al Camerei.

S-a vehiculat în media ideea că partidele care aplică acum reguli etice în privinţa colaborării membrilor săi cu fosta Securitate se vor trezi depopulate. Partidul Social Democrat, deşi nu pare să pună prea mult preţ pe curăţirea clasei politice româneşti, pare a se depopula dintr-un motiv mult mai grav: managementul defectuos al conducerii actuale şi lipsa de viziune asupra vieţii politice actuale.

"Huliganismul de partid" citat din Dan Ioan Popescu, "hemoragia partidului" spune domnul Adrian Năstase şi "partidul slab" expresie ce aparţine doamnei Rodica Stănoiu nu sunt altceva decât expresii prin care foştii sau actualii membri ai PSD caracterizează criza actuală al cărei final ne este greu să îl întrevedem curând. Cum poate pretinde acest partid, care pierde pe zi ce trece şi susţinerea propriilor membri, să reprezinte o alternativă viabilă la guvernare sau măcar un partid important de opoziţie?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Laurenţiu Mironescu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Laurenţiu Mironescu:

"Demonizarea unei meserii".

Ultima perioadă ne-a arătat acrobaţiile groteşti pe care unii oameni politici sunt în stare să le facă în virtutea atacurilor la adresa adversarului politic.

Mă refer la uluitoarele interpretări aduse sarcinilor de serviciu corespunzătoare funcţiei de comandant de cursă lungă exercitate la bordul navelor sub pavilion român.

Citind unele declaraţii apărute în ultimele săptămâni în diverse publicaţii, o persoană neintrodusă în realitatea industriei maritime ar putea crede că navele româneşti înainte de 1989 au fost conduse de varianta pe apă a comisarului Moldovan, veghind neîntrerupt la dezvoltarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi turnând negreşit toate persoanele care cutezau să se interpună acestui traseu luminos.

Mai trist este atunci când aceste declaraţii aparţin unor foşti navigatori, ofiţeri de marină comercială care, dintr-o anumită tabără politică, pictează meseria de ofiţer de marină în culori simpatice felix-urilor scenei politice din România.

Nu cred că are rost să vă prezint tot ceea ce ar trebui să facă un comandant la bordul unei nave civile angajate în voiaj internaţional.

Pot să vă spun, în schimb, din proprie experienţă, ce conţine raportul de călătorie al Comandantului, raport atât de enigmatic prezentat de tot felul de moderatori sau talk-showmen-i pe canalele media, cărora le stau cu generozitate la dispoziţie pe această temă.

De acord, propria experienţă provine dintr-o activitate de comandă performată după 1989, dar procedurile referitoare la rapoartele de călătorie de după 1989 sunt structurate identic cu cele de dinainte de 1989, constituindu-se în nimic altceva decât acte manifeste ale istoricului de voiaj, documente elocvente pentru performanţa navei şi a echipajului.

Consider lipsit de demnitate tot acest demers care loveşte în cariera profesională a Comandantului de cursă lungă, lansând o serie de elucubraţii care întinează un traseu profesional ireproşabil şi demonizează o meserie care a servit interesele comerciale ale României.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi este intitulată "Avram Iancu, 134 de ani de la moarte".

"Ultima mea voinţă. Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd naţiunea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acum, durere fără mult succes, ba tocmai acum cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica"... spunea în testamentul său, redactat în 1850, cel de la a cărui moarte s-au împlinit la 10 septembrie, 134 de ani.

La numai 48 de ani, într-o dimineaţă de septembrie, a murit pe prispa unui gospodar din Baia de Criş, marele conducător şi voievod al românilor din Ardeal, Avram Iancu, - "Craiul Munţilor", democrat revoluţionar român şi unul din conducătorii revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania. Născut la Vidra de Sus, în Munţii Apuseni, după cum a declarat el "la vremea cireşilor", adică în luna iunie a anului 1824, din părinţi Alexandru şi Maria, ţărani, după ce a studiat Dreptul la Cluj, la începutul anului 1846 a plecat la Târgu-Mureş pentru a se pregăti pentru cariera de avocat. În preajma izbucnirii revoluţiei, făcea parte dintre fruntaşii intelectualităţii româneşti transilvănene, luptătoare pentru eliberarea socială şi naţională a românilor. De aici, de la Târgu-Mureş, va fi enunţat în martie 1848 cel mai avansat punct programatic democrat-revoluţionar al revoluţiei burgheze din răsăritul Europei: eliberarea din iobăgie fără despăgubiri.

Avram Iancu a fost unul din iniţiatorii şi organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai şi 15-23 septembrie 1848 şi conducătorul cetelor înarmate de ţărani şi mineri din Munţii Apuseni. Refuzul guvernului ungar de a acorda libertăţi naţionale românilor şi votarea de către Dieta de la Cluj a unirii Transilvaniei cu Ungaria, a dus la dezbinarea forţelor revoluţionare române şi ungare şi la ridicarea la lupta pentru rezolvarea problemei sociale şi a celei naţionale. Iancu a fost conducătorul acestor oşti ţărăneşti revoluţionare. El a organizat temeinic apărarea Munţilor Apuseni şi a respins numeroase atacuri ale oştilor maghiare, câştigându-şi renumele de "Crai al Munţilor".

Născut din mijlocul maselor de iobagi luptători ai Munţilor Apuseni - urmaş al lui Horia şi al lungului şir istoric de căpetenii al răscoalelor populare - Avram Iancu, devenit cărturar luminat, a sintetizat, prin acţiunile sale democrat-revoluţionare din anii 1848-1850, lupta seculară a ţărănimii din Transilvania pentru eliberarea social-economică, cu lupta naţională a întregului popor român din Transilvania împotriva asupririi feudalo-absolutiste.

Bolnav şi adânc îndurerat de nedreptăţile ce se făceau ţăranilor, a căror eliberare reală nu o putuse vedea înfăptuită, Avram Iancu a rămas printre moţi, în Munţii Apuseni. A fost îngropat la Ţebea, sub gorunul Horii.

În necrologul oficial, publicat în "Gazeta Transilvaniei" la Braşov se spune: "Naţiunea Română! Cu animă dureroasă face cunoscută încetarea din viaţă a preaiubitului său fiu Avram Iancu, prefect general al legiunilor românilor în lupta pentru independenţa naţională de la 1848/1849..."

Avram Iancu va rămâne pentru totdeauna în lumina istoriei poporului român, drept una din figurile sale proeminente, un conducător de seamă al năzuinţelor de veacuri, pe care folclorul l-a trecut în veşnicie prin cântecele ce i le-a dedicat: "...Sus pe vârful dealului/ În cetatea Iancului/ De trei zile, de trei nopţi/ Cânt-o sută de preoţi/ Şi se roagă, şi se-nchină/ Pentru tabăra română!".

Voi încheia cu vorbele domnului senator dr. Corneliu Vadim TUDOR, preşedintele Partidului România Mare, rostite la Ţebea la 12 septembrie 1999: "Iancule, Măria Ta, dormi în pace! Tu ţi-ai făcut din plin datoria faţă de Patrie! De acolo, de unde eşti, în alaiul de mucenici din dreapta Tatălui Ceresc, dă-ne, rogu-te, binecuvântarea ta! ... Bate-i, Doamne, pe vrăjmaşii Neamului Românesc, cu ploi de pucioasă şi cu plăgile biblice, dărâmă catapeteasma cerului pe ei, ca să priceapă că Ţara asta nu-i sat fără câini, că răul nu poate birui la nesfârşit şi că pe placul inimii Tale sunt numai cei cinstiţi şi evlavioşi"...

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, Grupul parlamentar a minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "România, un câştig pentru Uniunea Europeană".

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România îşi va redobândi locul cuvenit în rândul statelor cu democraţii consolidate. Niciodată în afara marii civilizaţii europene, ţara noastră va întregi, datorită bogăţiei tradiţiilor populare, spiritului creator prezent, tenacităţii, un vechi demers politic, aproape de a fi finalizat.

Reprezintă un lucru important faptul că ne vom asuma responsabilităţi noi, într-o lume dinamică, într-o lume în care economia tinde să devină, dacă nu a şi devenit, cel mai important capitol din existenţa unei naţiuni.

Integrarea practică, chiar şi după aderare, nu se raportează la o dată anume, ci constituie un proces complex, multe aspecte tehnice depinzând de eficacitatea specialiştilor.

Din fericire, România are capacitatea de a gestiona corect întreaga problematică, dispunând, în acelaşi timp, şi de un numeros personal calificat.

Aceste aspecte reprezintă o dovadă concretă că ţării noastre nu i se face, în mod deosebit, o favoare, ci totul poartă amprenta corectă a firescului. Este nevoie de noi în cadrul acestei construcţii politice. Este nevoie de noi pentru a se putea crea definiţia corectă a unei societăţi europene cu o compoziţie atât de variată, dar care îşi propune aceleaşi năzuinţe. Diversitatea, dincolo de aparenţe, produce apropierea şi dorinţa de a-ţi înţelege semenii. România va reprezenta, cu siguranţă, un câştig pentru această Europă unită.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Hoţia ridicată la rang de lege".

În România a apărut, cu concursul legilor, dar şi al speculanţilor, un nou "sport": înşelarea clienţilor caselor de schimb valutar. Din nefericire, autorităţile nu au nici o posibilitate pentru a pune capăt acestei practici, întrucât legislaţia din domeniu lasă loc de foarte multe interpretări.

De parcă sărăcia nu era de ajuns, cei care au norocul de a-şi vinde un bun, imobil, maşină sau altceva, într-o monedă convertibilă întâmpină o mare problemă. La casele de schimb valutar este afişat un curs la care este specificat cu litere mari că nu se percepe nici un fel de comision, însă după ce persoana schimbă întreaga sumă pe care o posedă, de regulă de câteva zeci de mii de euro sau dolari, realizează că a pierdut o importantă sumă de bani. Motivul: la sumele mari se percepe comision, numai că, de obicei, acest lucru este specificat cu caractere mici şi ascuns vederii. Şi astfel, legislaţia românească, datorită ambiguităţii, promovează furtul la drumul mare, autorităţile competente în domeniul neputând veni în sprijinul celui înşelat.

Şi asta, când în România preţul serviciilor şi al utilităţilor creşte în fiecare lună, salariile rămân la un nivel extrem de scăzut. Atunci când un om îşi înstrăinează un bun pe ceva bani pentru a-şi duce traiul mai departe într-un mod decent este înşelat în mod voit şi grosolan, cei care ar trebui să aplice legea ridică neputincioşi din umeri, deoarece legea nu e de partea lor. O sancţiune sau o amendă de câteva zeci de milioane de lei vechi nu îi sperie pe cei care s-au obişnuit să încalce legea în mod voit.

Având în vedere faptul că judeţul Cluj nu este un caz singular, trebuie modificată legislaţia în domeniu, pentru ca persoanele care apelează la serviciile caselor de schimb valutar să nu mai întâmpine astfel de probleme.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi este intitulată "Ei v-au votat, voi i-aţi uitat!"

E greu să fii student astăzi în România. Noul an universitar pare o teribilă încercare pentru cei care şi-au pus în cap să mai facă o facultate în România. 40% dintre studenţi nu vor mai avea locuri în cămine, pentru că, deşi reabilitarea căminelor trebuie începută în aprilie, lucrările au fost demarate abia în august. Cu toate acestea, studenţii fuseseră evacuaţi din cămine încă din primăvară pentru a permite începerea curăţeniei. Asta DA, eficienţă!

De asemenea, nici veştile pentru cei care vor avea totuşi norocul să ocupe un loc în cămine nu sunt deloc mai bune. Ei vor plăti taxe de cazare mai mari cu 20-30% faţă de anul trecut, în condiţiile în care subvenţia pentru regia de cămin nu a fost încă stabilită.

Nu-i de mirare că studenţii ameninţă cu proteste şi chiar cu boicotarea anului universitar. Care sunt solicitările studenţilor? Dublarea burselor, alocarea de bonuri pentru mâncare şi menţinerea unei subvenţii de 960.000 pe întreg anul universitar. Evident, studenţii mai cer o întâlnire urgentă cu ministrul învăţământului.

Domnule ministru, daţi curs acestor solicitări de bun simţ şi nu mai promiteţi că veţi face o mulţime de lucruri bune pentru studenţi de la anu'. E riscant. După cum decurg lucrurile în fruntea ţării, s-ar putea ca la anul să nu mai fiţi ministru.

Am făcut aceste precizări, de la tribuna Parlamentului, din două motive.

Primul: ministrul învăţământului, Mihai Hărdău, a declarat recent că nu ştia care sunt problemele din învăţământul universitar, întrucât studenţii nu l-au anunţat din timp ce necazuri au. Pentru a veni în ajutorul studenţilor dar şi, mai ales, pentru a-i arăta ministrului de resort care îi sunt îndatoririle, iată că am ţinut să fac şi eu publice nemulţumirile tinerilor care-şi doresc să urmeze cursurile unei facultăţi în România mileniului al treilea.

Al doilea: Iaşiul este al doilea centru universitar al ţării, după Bucureşti, dar dacă raportăm numărul total al studenţilor la populaţia oraşului, s-ar putea să stăm chiar mai bine, la acest capitol, decât capitala ţării. Studenţii aduc anual Iaşiului peste 50 de milioane de euro, fiind una dintre cele mai profitabile afaceri ale municipiului de pe Bahlui. De aceea, orice "agresiune" la adresa vieţii mai bune a studenţilor este un atac la adresa Iaşiului şi a ieşenilor. Vă rog să ţineţi foarte bine minte acest lucru, domnule ministru şi domnilor guvernanţi! Veţi avea nevoie de această amintire când veţi mai cere voturile studenţilor.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul Petre Ungureanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petre Ungureanu:

Mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Declaraţia mea politică se numeşte: "Cine apără, şi de cine, ordinea de drept şi liniştea publică în judeţul Vâlcea".

Declaraţia politică de astăzi a fost dictată de agravarea stării de lucruri în ceea ce priveşte ordinea publică şi de drept în judeţul Vâlcea.

Ca şi parlamentar al acestui judeţ, mă văd obligat să nu las să zacă în tăcere un buboi care, cu siguranţă, va izbucni cât de curând. Nu pot să mă fac că nu văd, că în judeţul Vâlcea organele statului, în speţă poliţia, au serioase probleme de credibilitate.

Declaraţia de faţă este doar partea vizibilă a acţiunilor pe care le întreprind ca deputat al Partidului Naţional Liberal în judeţul Vâlcea.

De asemenea, declaraţia va fi urmată, chiar în următoarele zile, de întrebări şi interpelări adresate Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Problema pusă în discuţie este cu atât mai gravă cu cât, cel puţin aparent, Ministerul Administraţiei şi Internelor nu a întreprins măsuri care să-mi dea speranţe că lucrurile ar fi pe un bun făgaş.

Se impun câteva precizări: în cursul săptămânii trecute, pe posturile locale de televiziune, precum şi în presa scrisă, au fost difuzate aspecte de la conferinţa de presă a unor lideri judeţeni al unui partid politic, lider care a somat pur şi simplu conducerea Poliţiei judeţene să demisioneze în termen de 10 zile.

Persoana respectivă a afirmat răspicat că şefii poliţiei judeţene urmează a demisiona din funcţii pentru că altfel va face publice dovezi edificatoare privind implicarea celor vizaţi în fapte de corupţie.

Lucrurile sunt grave din cel puţin două puncte de vedere: primul este acela că profesionalismul, onoarea, morala celor care conduc Poliţia judeţului Vâlcea sunt public puse la îndoială; persoana care a făcut publică intenţia este o persoană care, dincolo de faptul că este liderul judeţean al unui partid politic, este cunoscut în opinia publică vâlceană ca aparţinând lumii interlope. De două ori grav. Probabil că are responsabilitatea şi argumentele necesare pentru a-şi duce ameninţarea la bun sfârşit. Aceasta este partea văzută şi mai puţin periculoasă, dacă nu sunt de-a dreptul cinic.

Prin anii '99 - 2000, după arestarea aşa-zisului clan "Gorun", lucrurile se mai liniştiseră.

Nenorocirea este aceea că în rândurile opiniei publice vâlcene, a unei părţi a presei locale, a poliţiştilor, a magistraţilor umblă opinia cvasiunanimă că lucrurile au luat-o din nou razna.

În Râmnicu Vâlcea există adevăraţi baroni ai drogurilor, ai traficului de persoane, ai hackerilor, ai traficanţilor de maşini furate. Aceştia au averi fabuloase, sunt sau nu reţinuţi sau arestaţi. Sunt protejaţi şi îşi fac de cap.

Din informaţiile pe care le am, magistraţii, poliţiştii, toţi cei care au un contact într-un fel sau altul cu această lume pestriţă, sunt victime ale puternicelor clanuri descrise mai sus. Toţi cei despre care am amintit sunt umiliţi într-un mod greu de descris. Unii sunt ameninţaţi chiar în public. Cei mai mulţi se tem pentru viaţa lor şi a familiilor lor. În folclorul oral vâlcean se spune că ei, cei de mai sus, fac legea în judeţul Vâlcea.

Toate cele de mai sus sunt rodul informaţiilor obţinute în calitate de parlamentar. În plus, sunt avocat de aproape 30 de ani. Am contacte, prieteni, rude, cunoştinţe în rândul celor care cad victime clanurilor mafiote. Se presupune că aş vorbi în cunoştinţă de cauză.

Voi cere domnului ministru Vasile Blaga să-mi comunice măsurile ce se impun pentru restabilirea ordinii de drept.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Cristian Buzea. Da, era mai devreme în sală.

Domnul deputat Eduard Hellvig, Grupul parlamentar al P.C.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Declaraţia mea politică va fi despre "Importanţa luptei împotriva terorismului".

Ieri s-au împlinit 5 ani de la atacurile teroriste împotriva Statelor Unite. Un atac ce părea a fi local, dar al cărui impact a fost şi este de fapt unul global. Şi aceasta fiindcă terorismul este o ameninţare difuză, de natură non-militară, care aduce atingere principiilor şi valorilor democraţiei, care afectează în cel mai serios mod securitatea, la toate nivelurile sale, de la cea individuală la cea internaţională.

Terorismul este un pericol care nu poate fi nici ignorat, nici tolerat. Este nevoie de acţiune colectivă, este nevoie de solidaritatea internaţională a tuturor democraţiilor responsabile pentru a lupta împotriva acestuia. Ultimii 5 ani sunt o dovadă în acest sens.

România şi-a asumat un rol activ în acest proces, lupta împotriva terorismului însă trebuie să fie pentru România o prioritate a strategiei de securitate naţională, în calitate de membru al NATO, cât şi a graniţei externe a acestei organizaţii. România a participat şi participă la toate acţiunile NATO de combatere a terorismului.

În această calitate, ţara noastră are astfel o responsabilitate nu doar pentru a asigura securitatea fiecărui cetăţean român sau securitatea naţională, ci şi pentru a contribui la asigurarea securităţii regionale.

Este un rol multiplu care necesită un efort susţinut, dar pe care România trebuie să şi-l asume atât pentru sine, cât şi pentru asigurarea păcii şi a securităţii internaţionale. Este un efort care are o latură internă şi care implică toate instituţiile: societatea civilă, opinia publică, în ansamblul său, dar şi o latură externă, colaborarea cu celelalte state în cadrul organizaţiilor ce compun mediul internaţional de securitate.

Este o luptă care nu poate fi abandonată, fiindcă a o face înseamnă a lăsa democraţia să piardă. Fiinţa umană nu îşi poate permite acest lucru.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Cristian Buzea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian Valeriu Buzea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la "Mineritul în Munţii Apuseni".

Mineritul în Munţii Apuseni a fost o îndeletnicire şi sursă de trai de sute de ani pentru locuitorii acestor locuri, cunoscuţi sub numele de moţi.

Începând cu anul 1997, disponibilizări succesive de personal au adus mineritului din Munţii Apuseni o restrângere a activităţii sale, culminând cu anul 2004, când exploatările miniere de la Zlatna şi apoi de la Baia de Arieş au fost pe rând închise, ducând la creşterea rândurilor şomerilor la valori inimaginabile pentru localităţile respective: 90% la Zlatna şi 75% la Baia de Arieş.

Au rămas să-şi continue activitatea două exploatări miniere: cea de aur, de la Roşia Montană, şi cea de cupru, din imediata apropiere a acesteia, de la Roşia Poieni.

Despre exploatarea minieră de la Roşia Poieni s-a vorbit mai puţin, poate şi pentru faptul că este relativ nouă, fiind înfiinţată la 21 mai 1977, şi având ca obiect de activitatea exploatarea minereurilor de cupru printr-o carieră de mari dimensiuni.

Cariera de la Roşia Poieni este apreciată de specialişti ca fiind cea mai veche din Europa şi una dintre cele mai mari din lume, având o rezervă de minereu de cupru de aproximativ 1,5 miliarde tone. Pe lângă cupru se mai exploatează auxiliar aur şi argint.

Uniunea Europeană a luat decizia suprimării subvenţiilor pentru minerit, până la integrarea de la 1 ianuarie 2007, exploatarea minieră de la Roşia Montană fiind programată de către Guvernul României pentru închidere cu data de 1 septembrie 2006, fiind probabil preluată de către Gold Corporation, care o va face ulterior rentabilă.

Exploatarea minieră de la Roşia Poieni, sub denumirea actuală S.C. "Cupru Min" S.A. - Abrud, avea în anul 1989 aproape 3.000 de salariaţi.

Activitatea societăţii la ora actuală este desfăşurată de către 925 de salariaţi, dar, paradoxal, producţia de cupru a crescut la cifre record, ajungând de la 250 de tone la 300 tone cupru pe lună în anii precedenţi, la 500 tone cupru pe lună în 2005 şi 2006.

O unitate minieră cu siguranţă model pentru industria extractivă din România, care în anul 2006 a fost cuprinsă în Programul de restructurare a mineritului, cu 170 de salariaţi, şi care, spre deosebire de majoritatea unităţilor miniere, nu a fost prevăzută pentru închidere.

Cu 760 de salariaţi, activitatea la S.C. "Cupru Min" S.A. - Abrud, desfăşurată pe o suprafaţă de 2.190 de hectare, poate fi continuată la producţia fizică de 5.000 tone cupru pe lună, cu o producţie-marfă realizată de 3,5 milioane de RON/lună. S.C. "Cupru Min" S.A. - Abrud poate intra în Uniunea Europeană şi fără subvenţie, dar cum totul se vrea a fi distrus prin marea "privatizare", Guvernul României, prin Biroul de Presă, a anunţat la 17 martie 2006 că numărul de persoane disponibilizate din sectoarele minier şi energetic va fi de 10.413 salariaţi, iar la S.C."Cupru Min" - Abrud figurează un număr de 825 de persoane ce vor fi disponibilizate în acest an.

În astfel de condiţii, se va închide şi activitatea "elitei" mineritului românesc, care este această exploatare, şi probabil că utilajele de mare capacitate, cântărind milioane de tone, vor fi vândute ca fier vechi de către un norocos "lichidator".

Ce au făcut guvernele anterioare în Munţii Apuseni, am văzut: ruinele Combinatului de la Zlatna te întâmpină, cum o iei sus, pe Valea Ampoiului, cu imagini ce par desprinse dintr-un film de Tarkovski, sau poate că şi pentru el ar fi un film de coşmar. Fosta uzină de prelucrare a cuprului arată ca un cadavru ros cu râvnă de valuri succesive de hoitari, care şi-au pierdut deja urmele la Zalău şi Oradea.

Dar întrebarea mea este: care ar fi strategia actualului Guvern privind dezvoltarea zonei Munţilor Apuseni? Ce fel de viaţă doreşte să ofere moţilor? Din ce vor trăi acum locuitorii de veacuri ai unui pământ cu aur în adâncuri, dar sărac la suprafaţă?

Până acum Guvernul îi ajută: mai închide o şcoală, mai închide un spital ...

Viitorul pe văile Arieşului şi Ampoiului, în aceste condiţii, apare teribil de sumbru.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Aurel Vlădoiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declaraţia mea politică se numeşte "România învolburată".

După aproape 17 ani, Biserica şi Armata se situează constant pe primele două locuri în ierarhia celor mai credibile instituţii ale tinerei noastre democraţii. Sigur că au avut poziţii privilegiate în raport cu celelalte, altfel implicate în transformările post-decembriste şi, în consecinţă, mai expuse nemulţumirilor generate de schimbările pe care a trebuit să le producem şi să le trăim.

Românii ştiu că Biserica lor strămoşească, Biserica Ortodoxă Română, a contribuit decisiv la afirmarea şi păstrarea fiinţei naţionale.

Ei mai ştiu că Biserica este întâiul învăţător în cele bune şi duhovnicul care, de-a lungul veacurilor, a reuşit să pătrundă în sufletul omului, acolo unde nici Politica şi nici Justiţia nu au reuşit.

Spuneam că cealaltă instituţie, a doua în ierarhia credibilităţii în rândul românilor, este Armata. Nu poţi să gândeşti cu mândrie despre trecutul naţiunii tale, fără sa pomeneşti faptele de vitejie ale străbunilor tăi şi, de aici, probabil, respectul colectiv ancestral faţă de ceea ce generic numim Armata.

Că nu toţi slujitorii Bisericii sunt fără pată, este ştiut, dar pata poate fi a oricăruia dintre ei, nu a Bisericii.

La fel şi slujitorii Armatei, adică ai Ţării, fie ei şi miniştri sau şefi de Stat Major General.

Şi unii şi ceilalţi, dacă nu au respectat legile, să răspundă în faţa instanţelor. Dacă nu şi-au respectat canoanele sau regulamentele, să răspundă în faţa Sinodului sau Consiliului de Onoare, după caz.

Dar, în acelaşi timp, noi, diriguitorii, parlamentari, guvernanţi, preşedinte de ţară, suntem obligaţi să fim responsabili, să nu ne lăsăm manipulaţi inconştient de acuzatorii publici sau comisari politici care există de dinainte de Inchiziţie, Gestapo sau KGB şi, din păcate, vor exista cât este lumea.

Să nu fim simpli spectatori ai destabilizării celor două instituţii fundamentale ale statului, în felul acesta transformând România într-o mare învolburată, chiar dacă ar fi pe placul căpitanilor dornici sa-şi etaleze calităţile în condiţii extreme, ignorând condamnabil riscul eşuării sau chiar al scufundării.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Gheorghe Gabor.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Declaraţia mea politică se numeşte "Adoptarea Legii lustraţiei este o necesitate".

Opiniile exprimate în diferite medii, în presa audio-video, ca şi în diferite cercuri sunt contradictorii. Ele variază de la susţinerea fermă a necesităţii adoptării Legii lustraţiei şi până la opunerea categorică a adoptării ei.

De la bun început, declar că sunt în tabăra celor care susţin, fără rezerve, adoptarea Legii lustraţiei. Adoptarea ei va demonstra capacitatea românilor de a se debarasa definitiv de un trecut ce ne-a fost impus prin forţă, de a ne arăta nouă şi de a arăta şi altora că suntem capabili să ne examinăm în mod critic istoria recentă.

În paranteză fie spus, am considerat întotdeauna că noi, românii, avem un caracter conservator, iar exemplul cel mai elocvent este acela că am opus rezistenţa cea mai îndârjită la comunizarea ţării, mii de oameni hotărâţi luptând în munţi împotriva "slugilor roşii".

Această luptă armată a durat până în anii 1957 - 1958 în Munţii din Ţara Făgăraşului. Din păcate, tot noi, românii, suntem aceia care ne desprindem cel mai greu de microbul semănat de comunişti în mintea noastră.

Este suficient să observăm cum gândesc şi acţionează diferiţi factori de conducere, mai ales la nivel local, cât de greu se adaptează la economia de piaţă liberă, cât de greu se renunţă la teoriile egalitariste, promovate, din păcate, chiar de mass-media. Iar acest fapt este deosebit de îngrijorător, deoarece este exprimat de oameni tineri, care nu ar trebui să fie infestaţi de teoriile comuniste, egalitariste.

Tinerii au totuşi o scuză: ea a fost exprimată de marele nostru gânditor Petre Ţuţea, care spunea că orice tânăr până la 30 de ani trebuie să fie de stânga, sau are dreptul să fie de stânga. Dar, dacă şi după vârsta de 30 de ani rămâne de stânga, spunea Ţuţea, el este prost.

Revenind la Legea lustraţiei, susţin că adoptarea ei este necesară, în primul rând pentru a demonstra că am reuşit să ne despărţim definitiv de comunism.

Adoptarea legii mai este necesară pentru a da o minimă satisfacţie morală milioanelor de victime, celor care au avut de suferit din pricina comunismului şi a celor care l-au pus în practică. O idee, oricât de ticăloasă ar fi, este născută moartă dacă nimeni nu o pune în aplicare. Or, prin lege, se doreşte tocmai acest lucru, de a pune în lumină, de a-i arăta opiniei publice pe adepţii "răului", pe cei care ne-au furat zeci de ani de istorie normală.

Nimeni nu va arunca în ei cu pietre, nimeni nu-i va trimite la închisoare, dar ei vor fi cunoscuţi de întreaga societate românească, şi dacă vor avea o minimă decenţă vor trebui să ceară scuze poporului român pentru răul făcut şi vor trebui să facă un pas înapoi, dacă sunt tot în primul rând, pentru ca să nu mai avem motive de a spune "la vremuri noi, tot noi".

Am demonstrat în acest fel că legea este şi necesară şi utilă. Cred, însă, că este necesar să mai răspundem la o întrebare: este deja eficientă?

Mărturisesc că în această privinţă am mai multe îndoieli şi aş dori ca aceste îndoieli să nu se răsfrângă asupra concluziilor de utilitate şi necesitate, acestea răspunzând altor deziderate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Dumitru Ioan Puchianu.

Nu este, nu?

Domnul deputat Ioan Stan, Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Doresc să trag un semnal de alarmă, dacă mai poate fi de folos, fiind cred ceasul al treisprezecelea în ceea ce priveşte situaţia foarte gravă în care se află agricultura românească.

Anul de producţie agricol 2006 a fost anul cel mai prost din 1990 încoace privind asigurarea stocului de cereale care trebuie să asigure consumul populaţiei până la producţia de grâu din anul 2007. astfel, din necesarul de 4,5 - 5 mil. tone, având în vedere şi stocul de seminţe, se va sigura din producţia internă doar 3,5 mil. tone, deficitul trebuind a fi asigurat din importuri.

Când s-a mai întâmplat asta, domnilor, în Ţara Românească ?

Domnule ministru al agriculturii româneşti, Gheorghe Flutur, există în acest moment o singură cale de a preîntâmpina ca şi în anul 2007 să existe o asemenea situaţie: introducerea de urgenţă a subvenţiilor la principalele culturi agricole, cum credeţi de altfel că e mai bine, fie la suprafaţă fie pe unitatea de produs, dar faceţi-o cât mai urgent!

În caz contrar, domnule ministru, în toamna anului 2006 nu se va mai însămânţa nici măcar jumătate din suprafaţa însămânţată în toamna anului 2005, şi asta pe bună dreptate.

Ştiind că preţul de cost pentru a însămânţa, întreţine şi recolta un hectar de grâu costă în medie 15 mil. lei, iar la producţia medie obţinută pe ţară declarată de către ministerul pe care îl conduceţi, de 2700 kg la hectar, la preţul de vânzare a grâului în acest moment cultivatorul va realiza o pierdere de 7 mil. lei la hectar.

În atare condiţii, foarte puţini cultivatori vor face altfel de calcul şi, cu siguranţă, atunci România va deveni între ţările europene "regina bălăriilor".

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la grup parlamentar, doamna deputat Olguţa Cocrea.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Olguţa Cocrea:

Mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Şoselele din România provoacă tragedii".

Oraşul Oneşti, judeţul Bacău, până mai zilele trecute un oraş ca oarecare altul din România, cu cetăţeni preocupaţi de viaţa de zi cu zi, a fost zguduit de o mare tragedie. Un bilanţ groaznic, 12 morţi care au sosit în sicrie în oraş, oraş care a fost zguduit de groaza şi durerea familiilor îndoliate.

Din 1990 până în prezent, toate guvernările s-au preocupat de orice, numai de infrastructură şi nivelul de trai al cetăţenilor, nu.

Dacă în România am avea şi noi şosele ca-n Occident, nu am mai fi nevoiţi să vedem, zilnic, pe toate posturile de televiziune, groaznicele accidente care curmă vieţi nevinovate şi aduc durere în familiile îndoliate.

Datorită nivelului de trai scăzut, cei 12 care au decedat în cumplitul accident din judeţul Vaslui, nu şi-au putut permite să închirieze o maşină dotată pentru transport de persoane, au plecat într-o maşină neechipată corespunzător, neştiind că merg pe ultimul drum.

Oare dacă ştiau care sunt riscurile mai plecau de acasă ? Nu, nimeni nu doreşte să meargă la moarte!

Dacă ei şi familiile lor şi-ar fi putut permite să-şi procure peştele pe care urmau să-l pescuiască din iaz dintr-un supermarket, oare, ar fi plecat noaptea pentru a-şi procura hrana de zi cu zi ? Nu, nu cred că există cineva care şi-ar permite să-şi procure hrana şi să aleagă varianta pe care au plecat cei 12 oneşteni.

Pentru ei totul s-a sfârşit, dar durerea şi suferinţa lăsată în urmă în familiile lor nu va dispărea niciodată.

La polul opus celor care se chinuie să-şi procure hrana de zi cu zi pentru ei şi familiile lor, se află chiar foştii guvernanţi sau politicieni (nu toţi) dar majoritatea lor, care trăiesc în desfătare, îşi permit tot ce-şi doresc ei şi familiile lor şi, pe lângă acest trai de huzur, au avut grijă să-şi strângă averi care să le asigure un trai de huzur încă pentru şapte generaţii.

De aceea cred că actualul Guvern are o misiune foarte dificilă în contextul integrării României în Uniunea Europeană în ianuarie 2007.

Va trebui să facă toate eforturile ca şi România să se alinieze cu ţările din UE - să avem autostrăzi pe care să circulăm în siguranţă.

De asemenea, asistăm cu toţii la majorările de preţuri pentru carburanţi, utilităţi, servicii etc., care au ajuns la nivelul preţurilor practicate în UE. Dar de ce totul este ca-n Europa, iar veniturile românilor sunt de mizerie ?

Cum credeţi că va mai rezista populaţia acestei ţări cu salariile actuale ?

Trebuie ca politica Guvernului actual să fie făcută pentru cetăţenii acestei ţări, nu aşa cum s-a făcut până în prezent.

Trebuie ca atât guvernanţii, cât şi clasa politică să înceapă prin a se gândi la cetăţenii României pe toată perioada mandatului pentru care au fost aleşi, şi nu numai în campania electorală, când avem nevoie de votul cetăţenilor.

România, în ianuarie 2007, va trebui să intre cu fruntea sus în Uniunea Europeană, deoarece aşa merită poporul acestei ţări. De aceea, trebuie să ne unim forţele, indiferent că suntem în opoziţie sau la guvernare.

Populaţia României aşteaptă fapte şi nu vorbe, că de 16 ani s-a săturat de promisiuni.

În încheiere, adresez sincere condoleanţe familiilor îndoliate de la Oneşti şi tuturor celor care sunt victime pe şoselele proaste din România şi nutresc speranţa că actualii guvernanţi vor fi sensibili la ceea ce am spus şi se vor gândi şi la cei nevoiaşi.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Liviu Timar.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Liviu Timar:

Doamna preşedinte,

Domnilor colegi,

Tema declaraţiei mele politice este "Agricultorii au nevoie de subvenţii în această toamnă".

România ocupă locul opt în Europa după mărimea suprafeţei agricole şi locul şase după suprafaţa arabilă şi alte poziţii importante în ceea ce priveşte mărimea plantaţiilor de vii şi livezi, a păşunilor şi fâneţelor naturale şi a efectivelor de animale.

Această bogăţie uriaşă trebuie să o punem în valoare în interesul economiei româneşti, a producătorilor agricoli ce lucrează în acest domeniu.

Cu patru luni înaintea aderării României la Uniunea Europeană, se poate constata că producţiile medii pe hectar şi totale obţinute în acest an sunt tot mai mici comparativ cu alţi ani, fără a îndrăzni să facem comparaţie cu producţiile obţinute în Uniunea Europeană.

Capacitatea financiară a societăţilor comerciale cu profil agricol, asociaţiilor agricole, a ţăranilor şi a tuturor locuitorilor este tot mai critică.

Pe lângă acest aspect putem observa că şi peisajul agricol este tot mai apăsător prin suprafeţe agricole foarte mari nelucrate şi o pădure de buruieni ce creşte în voie, producând o rezervă ce va fi greu de combătut în ani de zile şi cu costuri mari.

Acest peisaj dezolant s-a extins la peste 35% din suprafaţa arabilă a ţării, cu contribuţia majoră a politicii agricole greşite duse de actualul guvern.

În nici o ţară din Uniunea Europeană nu se întâlneşte cu astfel de peisaje, lucru ce se observă imediat ce treci graniţa spre vest, unde totul este lucrat şi întreţinut ca la carte.

Pentru a exemplifica cele afirmate am să prezint producţiile medii pe hectar obţinute şi evaluate în anul 2006, comparativ cu anii 2004 şi 2005 din judeţul Mureş, producţii care sunt asemănătoare cu producţiile obţinute pe ţară.

Analizând datele prezentate se poate constata că producţiile medii obţinute în acest an, în sectorul vegetal, comparativ cu anul 2004, reprezintă doar 67%, iar faţă de anul 2005, reprezintă 82%.

În Uniunea Europeană, producţiile obţinute sunt de 3-4 ori mai mari faţă de cele din România.

În Franţa, producţia medie de grâu/ha în 2006 este de 6890 kg/ha, iar în Germania de 6700 kg/ha.

Pentru a evita obţinerea unor producţii asemănătoare sau chiar mai mici în 2007, primul an după aderare, actualul guvern trebuie să ajute producătorii în această toamnă şi primăvara lui 2007; acum se înfiinţează culturile şi e nevoie de fonduri pentru executarea lucrărilor agricole, procurarea seminţelor certificate, pesticidelor şi îngrăşămintelor chimice.

Producătorii agricoli trebuie să cunoască că în anul 2007 plăţile pe suprafaţă din fondurile europene vor însuma 440 milioane EUR, circa 45-50 EUR pe hectar, dar aceşti bani se vor primi doar după înfiinţarea culturilor din primăvara lui 2007, deci aceste fonduri nu vor avea nici un impact asupra anului agricol 2006-2007.

Acţiunea la nivel naţional "Găseşte-ţi parcela", acţiune foarte mult întârziată la această dată (14% faţă de program), este doar o fază pregătitoare depunerii cererii de subvenţie. Cererile de subvenţii vor fi completate şi depuse la centrele locale, până la data de 15 mai/2007, iar după 1 iunie 2007 se vor efectua controale.

Totul trebuie să fie extrem de corect, orice eroare în declaraţii fiind penalizată. Abia după parcurgerea acestor faze se vor primi banii de la Uniunea Europeană.

Tocmai pentru a evita dezastrul ce există la această dată în agricultură şi pregătirea anului agricol 2006-2007, este imperios necesar ca actualul guvern, conducerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, alianţa PNL-PD-UDMR-PC, majoritară în Parlamentul României, să susţină şi să dezbată în procedură de urgenţă propunerea legislativă iniţiată de grupul PSD, privind acordarea în anul 2006 a unui sprijin direct al statului, de 300 RON/ha producătorilor agricoli şi subvenţionarea seminţelor certificate ce vor fi folosite în această toamnă.

România are nevoie de creşterea producţiilor pe hectar, cap de animal şi bunăstarea celor care lucrează în agricultură, şi nu de programe doar cu nume, fără a produce efecte pozitive.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Emilian Frâncu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valentin Emilian Frâncu:

Mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Prea multe avize, prea multe piedici".

Legea 50 din 19 iulie 1991 privind autorizarea executării
construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, precum
şi normele metodologice ale acestei legi au rolul de a pune buna
rânduială şi de a statua o anumită disciplină în activitatea de
construcţii.

În timp, ea a fost completată şi modificată. Este o lege bună, chiar dacă uneori ea este inegal aplicată. Există însă, în cuprinsul acestei legi, un anumit factor de imperfecţiune, ce merită atenţia noastră şi despre care îndrăznesc să spun că sper, din toată inima, să fie cât mai grabnic remediat.

În cazul în care proprietarul unui apartament de bloc doreşte să-şi facă o banală amenajare interioară, sunt necesare tot atâtea avize şi aprobări ca şi în cazul în care un mare investitor doreşte să construiască o hală industrială sau un hipermarket. Acest aspect este nefiresc, deoarece una este să demolezi sau să construieşti un perete interior la tine acasă şi cu totul altceva este să ridici o construcţie pe sute sau chiar mii de metri pătraţi.

În plus, taxele aferente majorităţii acestor avize sunt la fel de mari în cazul proprietarului de apartament ca şi în cazul investitorului, ceea ce reprezintă un aspect, iarăşi, nefiresc.

Principala consecinţă este aceea că mulţi proprietari de apartamente nici măcar nu se mai obosesc să ia legătura cu autorităţile competente şi se apucă de capul lor să facă modificări înăuntrul locuinţelor. Astfel, în lipsa oricărei informări din partea populaţiei, nu există de fapt un control adecvat din partea celor îndreptăţiţi prin lege să dea aprobări. Nu de puţine ori, lucrările astfel efectuate pe ascuns, şubrezesc structura de rezistenţă a blocurilor, cu posibile urmări dramatice în cazul unui seism de intensitatea celui de acum aproape 30 de ani.

Încă o dată se adevereşte că excesul de reglementare este la fel de rău ca şi eventuala lipsă a oricărei reglementări în domeniu.

Ţinând cont de cele precizate mai sus, îmi anunţ, doamnelor şi domnilor deputaţi, intenţia de a formula şi de a prezenta un proiect legislativ de modificare a Legii nr. 50/1991, în sensul reducerii la strictul necesar a avizelor şi taxelor pentru aprobarea amenajărilor interioare sau pentru lucrările de mici dimensiuni din interiorul gospodăriilor.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PRM, doamna deputat Lia Olguţa Vasilescu. Aveţi cuvântul, vă rog.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Mă pregătisem pentru o cu totul altă declaraţie politică astăzi, dar am sesizat că pe ordinea de zi a plenului a intrat un proiect de lege la care aş dori foarte mult să mă refer. Acesta este Proiectul de Lege privind acordarea unui sprijin financiar în constituirea familiei şi se referă la o anumită sumă de lei, mai precis, 8 milioane, care se acordă unei familii în momentul în care se căsătoreşte.

Am dorit neapărat să intervin pe această temă pentru că este vorba de un plagiat. Noi am depus încă din anul 2002 o asemenea iniţiativă legislativă, eu, împreună cu actualul lider de grup Ioan Mînzînă, cu domnul Gelil Eserghep şi cu domnul deputat Marius Iriza. Şi, în legea respectivă, ne refeream la faptul că a scăzut dramatic numărul de căsătorii în ultimii 10 ani, aproape la jumătate, că tinerii nu mai sunt interesaţi de întemeierea unei familii, pentru că le lipsesc locuinţele şi banii necesari achiziţionării unor bunuri de folosinţă îndelungată, că preferă să trăiască în concubinaj, că sunt sprijiniţi mai mult de părinţi şi că a ajuns vârsta cuplurilor căsătorite la 30 de ani pentru bărbaţi şi 27 de ani pentru femei.

În aceste condiţii, noi propuneam ca o tânără familie, ai cărei soţi au vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani, să primească un ajutor în cuantum de 50 de milioane de lei, la un an după încheierea căsătoriei, dovedită cu certificat de căsătorie. Evident că aceşti bani fiind pentru plata avansului unor rate la achiziţionarea unei locuinţe, pentru achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată, iar de respectiva lege să nu beneficieze decât cei care sunt la prima căsătorie.

Legea a fost respinsă în anul 2002, poate şi pentru faptul că Guvernul PSD nu accepta atunci nici un fel de proiecte de lege venite din partea Opoziţiei. Dar ni s-a părut nefiresc ca proiectul nostru de lege să fie plagiat, să apară în programul de guvernare al Alianţei D.A. şi să nu ni se recunoască nici un fel de merite.

În anul 2005, am reintrodus acest proiect de lege pe ordinea de zi, în speranţa că vom beneficia de noul Regulament al Camerei Deputaţilor, care prevede că prima lege care intră în Parlament pe o anumită temă va deveni obiect de bază, iar toate celelalte, care sunt pe aceeaşi temă, se vor constitui ca amendamente. Graba unora, însă, a unor colegi de ai noştri, a făcut să ne pice din nou proiectul nostru de lege - de data aceasta era vorba de o sumă de 60 de milioane - şi să ne trezim acum, în plen, cu acest proiect de lege.

Vreau să vă spun că mi se pare inadmisibil ca acest plagiat să meargă în continuare, fără să se recunoască, aşa cum spuneam, meritele noastre. Vreau să vă spun, de asemenea, că nu este prima dată când păţim acest lucru, că am avut mai multe proiecte de lege care ne-au fost însuşite în mod fraudulos de alţi colegi de ai noştri, de la alte partide. Şi că, probabil, singura măsură pe care putem să o luăm în viitor este să ne înregistrăm aceste proiecte de lege la OSIM, ca să fim siguri că nu se va mai întâmpla ce s-a întâmplat şi acum.

Sigur că vom vota acest proiect de lege, deşi ni se pare o sumă insuficientă - 8 milioane de lei nu ajunge, dacă vreţi să glumim, nici măcar pentru o rochie de mireasă, nu mai vorbim pentru o rată la apartament sau pentru bunuri de folosinţă îndelungată. Dar trebuia să corectez această chestiune şi să spun cui aparţine într-adevăr iniţiativa legislativă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumim, doamnă deputat.

Stimaţi colegi, vă informez că o serie de deputaţi au depus în scris declaraţiile politice: din partea Grupului parlamentar PSD, domnii deputaţi Ion Mocioalcă, Vasile Puşcaş, Gheorghe Chiper, Vasile Filip Soporan, Mihaela Rusu, Victor Sanda...

Vă rog să păstraţi liniştea în sală!

Din partea Grupului parlamentar PNL, au depus în scris declaraţiile domnii deputat Claudius Zaharia şi Mihai Mălaimare.

Din partea Grupului parlamentar PD, domnii deputaţi Daniel Buda, Mircea Man, Roberta Anastase, Constantin Traian Igaş, Monica Iacob Ridzi, Marius Rogin, Aurel Olăreanu, Dumitru Ioan Puchianu, Ioan Oltean, Petru Movilă.

Din partea Grupului parlamentar PRM, domnii deputaţi Costache Mircea şi Dumitru Avram, iar din partea deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Petru Lificiu.

Cu aceasta, încheiem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Prin declaraţia politică de astăzi vreau să fac referire la evenimentul de referinţă al lunii septembrie pentru marea majoritate a românilor, începerea noului an şcolar.

Aşa cum ne-am obişnuit în ultimii 16 ani, fiecare deschidere de an şcolar este anunţată de campaniile mass-media care evidenţiază aspectele negative ale sistemului de educaţie, exemplele de infrastructură precară, nemulţumirile sindicatelor din domeniu. În înţelegerea mea, acestea au ca scop atragerea atenţiei opiniei publice asupra dezinteresului manifestat de autorităţi în îmbunătăţirea condiţiilor de studiu ale preşcolarilor, elevilor şi ucenicilor, fapt binevenit, deoarece condiţiile în care învaţă copiii noştri trebuie să fie o preocupare permanentă pentru autorităţile din România.

Din articolele şi reportajele apărute, anul acesta nu pare să se desprindă nici el din acest cadru, deshiderea anului şcolar 2006 - 2007 fiind caracterizată de aceleaşi probleme: infrastructură educaţională care descrie un cadru ce face imposibil procesul de predare-învăţare, materiale didactice sau resurse financiare pentru renovări insuficiente, lucrări de reabilitare ce nu vor fi terminate până la data de 15 septembrie etc.

Şi totuşi, toate acestea sunt puse în planul doi atunci când din partea sindicatelor cadrelor didactice apare din nou ameninţarea boicotării începutului de an şcolar.

Deşi venirea zilei de 15 septembrie pare să fi prins din nou pe picior greşit autorităţile, eu nu pot să-mi manifest decât optimismul că reforma în educaţie iniţiată de Cabinetul Tăriceanu va reuşi. În sprijinul acestei afirmaţii vreau să reamintesc faptul că, raportat la anul 2004, în anul 2006 bugetul alocat educaţiei a fost dublat. Astfel, pentru educaţie, în 2006, a fost alocat un buget de cca. 17 miliarde RON, în timp ce în 2004 acesta era de numai 8 miliarde RON.

Acestei dublări a bugetului i se adaugă programul de investiţii în sistemul de educaţie cu bani atât din rezervele Guvernului, cât şi obţinuţi în urma parteneriatelor semnate cu Banca Mondială. Suma totală a acestor investiţii se ridică la 400 milioane Euro pentru mediul universitar şi 700 milioane Euro pentru mediul preuniversitar, ceea ce ne conduce spre un total de 1,1 miliarde Euro, bani direcţionaţi 100% îmbunătăţirii condiţiilor din sistemul de educaţie. Aceste sume se completează cu programul Guverului de finanţare anuală a proiectelor de infrastructură educaţională din mediul rural al cărui buget este de 100 milioane Euro / an.

Pentru toate aceste fonduri a fost schimbată metoda de alocare a resurselor, unităţile de învăţământ fiind stimulate de a depune cereri de finanţare pentru realizarea de proiecte de dezvoltare. În acest fel s-a renunţat la centralizarea practicată până în prezent prin care numai de la nivelul ministerului se stabilea cine şi pentru ce primeşte resurse financiare.

Totodată, pentru deschiderea anului şcolar din 2006, în mediul rural, Cabinetul Tăriceanu a asigurat dotarea cu mobilier şcolar a 1500 de şcoli, au fost dotate cu alimentare cu apă 500 de şcoli, s-a asigurat dotarea cu mijloace de învăţământ de bază a 8000 de unităţi de învăţământ şi s-au asigurat materiale tipărite folosite ca materiale auxiliare în ore şi pentru biblioteca şcolii pentru 4000 de şcoli.

Dar cum reforma în educaţie nu este caracterizată doar de investiţiile în infrastructura educaţională, ci şi de creşterea salariilor profesorilor, Cabinetul Tăriceanu a reuşit o creştere a acestora, deocamdată departe de nevoile şi de nivelul de salarizare necesar unui trai decent cadrelor didactice, dar totuşi o creştere comparabilă cu creşterile salariale ale tuturor angajaţilor din cadrul instituţiilor de stat.

În baza celor evocate prin această declaraţie politică pot susţine că în sistemul de învăţământ, din punctul de vedere al infrastructurii şi al nivelului salarizării, se pot observa îmbunătăţiri, îmbunătăţiri ce mă fac să fiu încrezător în faptul că acestă evoluţie a reformei în sistemul de educaţie va continua în beneficiul cadrelor didactice, a preşcolarilor, elevilor şi ucenicilor.

Rezultatele, aşa cum este de aşteptat, nu pot fi observate imediat. De aceea, consider că este important ca reforma în educaţie să continue în acelaşi ritm susţinut şi totodată în aceeaşi stare de colaborare dintre cadrele didactice şi autorităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Costică Macaleţi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"SOS-Cultura!"

Declaraţia mea de astăzi se referă la situaţia mai mult decât precară în care se găseşte cultura română astăzi. Considerată aproape mai mereu o "cenuşăreasă" din punct de vedere al alocării de resurse bugetare, cultura şi-a păstrat însă locul în minţile şi sufletele românilor iubitori de frumos.

Se pune însă întrebarea: cât va mai rezista cultura românească în condiţiile actualei mizerii în care se zbate să trăiască? Cunoaştem cu toţii că sufletul activităţilor culturale sunt oamenii, artiştii aceia minunaţi care ne bucură spiritul prin creaţiile lor. Din punctul nostru de vedere ei sunt elitele. Sunt însă elite şi când vine vorba de răsplata pentru eforturile lor? Din păcate ştim cu toţii că răspunsul este unul negativ. Toată lumea cunoaşte faptul că fără să aibă bacalaureatul, ce să mai vorbim de studii superioare, frizerii, taximetriştii, gunoierii, manipulanţii sau ospătarii câştigă de două ori mai mult decât actorii debutanţi, muzeografii, dirijorii sau instrumentiştii de filarmonică. Desigur că nu avem nimic împotriva niciunei meserii onorabile şi oneste, însă cât de redusă poate fi gândirea celor care manageriază instituţiile de cultură care au fixat prin Ordonanţa 3/2006 nişte grile de salarizare absolut ridicole care nu le permit bugetarilor să câştige atât cât ar merita de pe urma muncii lor.

Există în judeţul Botoşani, pe care îl reprezint în Parlament, numeroase instituţii culturale de prestigiu la nivel naţional şi internaţional printre care se numără Teatrul de Stat "Mihai Eminescu", Filarmonica de Stat, Teatrul de Papuşi "Vasilache", Muzeul Memorial "George Enescu", Muzeul memorial "Octav Onicescu", Casa memorială "Mihai Eminescu", Casa memorială "George Enescu", Casa memorială "Nicolae Iorga", Muzeul judeţean, Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, Muzeul de Arheologie, Galeriile de artă "Ştefan Luchian", Casa Antipa, Casa Bolfosu, Casa Silion, toate obiective culturale în care oameni deosebiţi pun suflet şi talent în munca lor. Consider că nu este normal ca un actor botoşenean aflat la primul contract cu teatrul sau un muzeograf să câştige 400 de lei noi salariu impozabil, un dirijor debutant al filarmonicii să câştige 372 de lei noi iar un corist 510 lei noi de asemenea impozabil!

Domnilor guvernanţi, nu este normal ca un actor să nu primească drept recompensă decât aplauze, iar un muzeograf să fie răsplătit doar cu laudele din cărţile de impresii! Solicităm pe această cale responsabililor de cultură din Guvernul Tăriceanu să ia măsuri pentru a asigura acestor oameni de cultură minunaţi care se dedică trup şi suflet meseriei lor resursele pentru a trăi decent într-o ţară civilizată care ştie să-şi preţuiască valorile.

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Declaraţie politică: "Copiii trebuie să fie indulgenţi cu adulţii." - Antoine De Saint-Exupery

Săptămâna aceasta începe anul şcolar 2006-2007. Elevii, părinţii, unităţile de învăţământ, cadrele didactice, autorităţile locale şi judeţene, ministerul educaţiei au început pregătirile pentru începutul anului şcolar. Din păcate, ca în fiecare an, multe grădiniţe, şcoli şi licee nu sunt pregătite corespunzător să-i întâmpine pe elevi. Lipsa utilităţilor, a apei potabile şi a renovării sălilor de clasă, mai ales în mediul rural, plasează respectivele unităţi şcolare în afara unui cadru propice desfăşurării procesului educaţional. Pentru a condimenta puţin acest început de an, disputa dintre domnii miniştri ai educaţiei şi sănătăţii, legată de starea unităţilor de învăţământ, nu face decât să ne lase un gust amar despre modul în care se organizează lucrurile în România, în prag de integrare.

Finanţarea fără precedent către învăţământ, plus rectificarea bugetară venite abia la finele lui august îndreptată către învăţământ, fac destul de dificilă finalizarea proiectelor de reabilitare a lăcaşelor de învăţământ până la data de 15 septembrie.

Pe fondul ameninţărilor făcute de către liderii sindicali din învăţământ privind boicotarea începerii anului scolar, sindicaliştii şi miniştrii educaţiei, finanţelor si muncii s-au întâlnit pentru a analiza stadiul realizarii acordului încheiat în noiembrie 2005, care a dus la încetarea grevei profesorilor. Deşi premierul Tăriceanu consideră că Acordul încheiat cu federaţiile din învăţământ a fost respectat în totalitate de Guvern şi din punctul său de vedere "nu există nici un conflict cu sindicatele din învăţământ", ministrul educatiei, Mihail Hardau, a declarat, la finalul discutiilor cu sindicaliştii că atitudinea Guvernului este una pozitivă faţă de problemele din învăţământ şi a dat asigurări că marţi, 12 septembrie, adică astăzi, se vor prezenta liderilor sindicali propuneri concrete care să garanteze angajamentele reprezentanţilor Executivului faţă de situaţia cadrelor didactice. Încă o dovadă că nu ştie stânga ce face (şi zice) dreapta.

Criza de profesori din mediul rural, declaraţiile celor responsabili că şcolile de la ţară sunt invadate de şoareci şi şobolani şi că jumătate din unităţile de învăţământ nu vor primi aviz sanitar de funcţionare, ameninţările cu greva, cheltuielile pentru rechizite şi pregătirea elevilor pentru începutul anului şcolar fac ca pentru copii şi părinţi să nu mai fie o bucurie începutul şcolii, ci mai mult o corvoadă greu de dus.

V-am prezentat toate acestea pentru că, domnilor, este păcat de ceea ce se întâmplă. An de an, la începutul anului, de 6 ani încoace, profesorii se luptă pentru drepturile lor, apelând la greve, la ameninţări cu greva, la orice mijloace ar putea să le facă dreptate. Şi nu se întâmplă totuşi acel ceva care să limpezească situaţia şi să închidă nemulţumirile vechi. De asemenea, la fiecare început de septembrie, se descoperă că şcolile nu sunt curate, nu sunt reparate, nu sunt pregătite să primească elevii. De ce se întâmplă acest lucru? Ce fac factorii responsabili pe toată durata vacanţei? De ce nu li se solicită directorilor şcolilor un necesar de reparaţii la sfârşitul anului şcolar şi o planificare a acestora pe durata vacanţei, planificare care, evident, să fie respectată? De ce se dau banii pentru aceste investiţii abia în a doua jumătate a lunii august? Cum de atunci când "trebuie" reamenajat biroul unui ministru se găsesc fonduri, iar când trebuie renovată o şcoală, trebuie să facem o grămadă de demersuri pentru a găsi banii necesari?

Şcoala, învăţământul de astăzi, reprezintă viitorul nostru. Trebuie să avem grijă de copiii care învaţă astăzi. Trebuie să ne pese şi să depunem toate eforturile să facem şcolile să fie un adevărat izvor de cunoaştere, de unde tinerii să pornească în viaţă cu încredere şi speranţă. Educatorii trebuie să aibă acel statut care să îi determine să transmită tainele învăţăturilor lor cu dragoste şi dăruire, fără alte frământări. Dar până atunci, să sperăm că cei mici se vor dovedi înţelepţi şi răbdători şi vor urma sintagma lui Antoine De Saint-Exupery, "Copiii trebuie să fie indulgenţi cu adulţii."

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Parlamentarism sau aemiprezidenţialism"

Am tot auzit în ultima perioadă numeroase voci care susţineau ideea potrivit căreia sistemul politic şi social românesc s-ar centra mai bine pe o republică semiprezidenţială sau pe o republică parlamentară. Următoarea idee care am avut-o a fost să compar cele două sisteme politice şi să aflu care se pliază cel mai bine pe realităţile politice actuale.

Sistemul parlamentar este cel care astăzi controlează cel mai bine şi mai eficient activitatea guvernelor, permiţându-şi să le inlocuiască atunci când comit greşeli şi chiar să tragă la răspundere pe şeful statului, în cadrul unei proceduri care comportă o serie de etape si garanţii.

Forţa sistemului parlamentar constă în principiul suveranităţii naţionale, în ideea că parlamentul reprezintă interesele poporului.

Regimul parlamentar prezintă două trasături principale, şi anume: puterea executivă este colegială luând forma unui cabinet sau unui consiliu de miniştri, iar minştrii sunt şi membri ai parlamentului; şeful guvernului si cabinetul pot fi eliberaţi printr-un vot de neîncredere din partea parlamentului.

Asa cum noi, reprezentanţii Partidului Conservator, am cerut, sistemul de vot trebuie schimbat prin introducerea votului uninominal care ar corecta defectele celor doua sisteme, ar da echilibru şi ar produce o reformă în valoarea parlamentarilor.

Dacă ne referim şi la sistemul semiprezidenţial, putem spune că acest sistem păstrează alegerea directă a preşedintelui de popor şi deşi nu este şi seful guvernului, preşedintele ţării poate prezida lucrările executivului, poate sesiza Curtea Constituţională şi are drept de veto legislativ.

Sistemul semiprezideţial imaginează o cale de mijloc, în care preşedintele ales de popor devine arbitru între puterile statului, dar nu are dreptul de iniţiativă legislativă, însă poate opri adoptarea unor proiecte de legi, prin exercitarea dreptului de veto şi să dispună trimiterea lor pentru o nouă dezbatere. Exempul clasic al sistemului semiprezidenţial îl constituie Franţa, consacrat de Constituţia de la 1958. Diferenţele dintre modelul de semiprezidenţialism al Franţei şi cel al României sunt că, în sistemul francez, preşedintele dispune de dreptul de a lua măsuri excepţionale când instituţiile republicii, independenţa naţiunii, integritatea teritorială sau execuţia angajamentelor internaţionale sunt ameninţate într-un mod grav şi imediat. În sistemul românesc, preşedintele poate declara, cu aprobarea prealabilă a parlamentului, mobilizarea forţelor armate şi poate institui starea de asediu sau de urgenţă.

După ce analizezi cele două sisteme politice, realismul mă impinge să susţin ideea că republica parlamentară cu un parlament unicameral este cea mai viabilă variantă pentru România. În ultimii patru ani, Parlamentul României a adoptat cca. 600 de legi anual, în timp ce în Ungaria s-au votat cam 90, iar în Marea Britanie cam 50 de legi.

Nu cred că dupa 45 de ani de comunism, România poate "suporta" un regim semiprezidenţial, care ar încuraja autoritarismul, dar dincolo de contextul politic actual, modernizarea clasei politice nu poate fi întârziată nici în România. Şi nu în cele din urmă, reforma parlamentului trebuie să adapteze această instituţie noilor exigenţe democratice.

Domnul Daniel Buda:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Dacă Alianţă nu e, nimic nu e !"

Ca preşedinte al PD Cluj şi ca deputat al unui judeţ considerat pilot pentru Alianţa D.A. PNL-PD, cred în continuare în viitorul acestei construcţii politice şi cred în continuare, lucru confirmat şi de sondajele de opinie, că Alianţa nu şi-a epuizat resursele pentru a merge mai departe. Am această convingere pornind de la realităşile politice de la Cluj. Aici Alianţa s-a consolidat în marea confruntare de la alegerile locale din anul 2004. Cu această ocazie am demonstrat cu toţii - atât noi cât şi colegii liberali- că avem voinşă politică şi că pentru realizarea unor obiective majore suntem capabili să lăsăm la o parte frustrările personale, interesele de grup sau orgoliile fiecăruia. Marea miză a fost câştigarea alegerilor pentru funcţia de primar al Municipiului Cluj-Napoca şi a celorlalte municipii din judeţ, preluarea conducerii Consiliului Judeţean şi de fapt a puterii la nivelul administraţiei judeţului.

Proiectul politic al Alianţei şi-a dovedit succesul. Am avut maturitatea necesară să renunţăm la candidaţi proprii, lăsând să vorbească sondajele de opine şi în ultimă instanşă electoratul, astfel încât la aceste alegeri locale am venit în faţa cetăţenilor cu acei candidaţi care au avut şanse reale de victorie, fără a face diferenţa că ei apaţin PNL sau PD. Aşteptările noastre au fost confirmate de urne: cu excepţia unui singur municipiu, candidaţii Alianţei au câştigat în toate municipiile alegerile pentru funcţia de primar şi peste toate acestea "perla coroanei", Primăria Cluj-Napoca, după 12 ani de administraţie Funar şi după atâşia ani în care PNL sau PD nu au contat în Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca. In acelaşi timp Alianţa a reuşit să se impună şi la conducerea Consiliului Judeşean după 14 ani de administraţie pesedistă şi peuneristă a judeşului Cluj.

Ceea ce este însă mai important este faptul că administraţia portocalie a judeţului nu i-a dezamăgit pe cetăţeni, este faptul că în mod incontestabil această administraţie a adus o schimbare de optică în ceea ce priveşte gestionarea problemelor Municipiului Cluj-Napoca şi ale judeţului Cluj. Mă refer în primul rând la deschiderea deosebită spre investiţii, demararea unor proiecte de infrastructură de anvergură, atragerea către Cluj a unor sume importante de la bugetul de stat după atâţia ani de «secetă». Continuarea proiectului autostrăzii Transilvania, parcurile industriale, centura ocolitoare a municipiului, parkingurile supraterane din Cluj-Napoca, reabilitarea infrastructurii stradale din municipiu etc. demonstrează indubitabil că la Cluj se face un altfel de administraţie, că această capitală a transilvaniei constituie un model de urmat şi pentru administraţia altor judeţe. Pe de altă parte, la Cluj domneşte acum o altă atmosferă politică: vremurile confruntărilor dintre primar şi prefect, circul din consiliul local, confruntarea dintre primărie şi Consiliul judeşean, furatul de steaguri, gropile din centrul oraşului sunt de domeniul trecutului. Şi UDMR-ul ca partener local -si subliniez ca partener local- de guvernare a înţeles să se debaraseze de haina politică atunci când a fost vorba de rezolvarea problemelor comunităţii clujene, astfel încât gesturile şi declaraţiile naţionaliste au făcut loc stării de normalitate.

Cei 14 ani de izolare şi demagogie ne-au costat cam mult şi poate suntem îndreptăşiţi să ne întrebăm unde ar fi fost Clujul dacă ar fi avut parte de o administraţia ca cea instaurată după iunie 2004? Cum ar fi arătat judeţul sau Cluj-Napoca dacă în 14 ani s-ar fi atras atâtea investiţii câte s-au atras în ultimii doi ani, sau dacă ar fi fost demarate atâtea proiecte de investiţii ca în ultimii 2 ani? Aceste lucruri sunt apreciate şi de electoratul clujean, care în ultimul sondaj de opinie local credita Alianţa cu 49% din opţiuni.

Această reţetă a fost şi este de succes pentru că la Cluj, Alianşa nu a fost o creaţie pe hârtie, pentru că la Cluj, Alianţa s-a clădit pe eforturi şi succese comune. Desigur, mai există diferenşe de opinii, de abordare, dar aici la Cluj am ştiut să găsim întotdeauna o soluşie şi mai ales întotdeauna opinia publică şi presa ne-au perceput, pe bună dreptate, ca o echipă coerentă şi de succes.

Păcat că la nivel naţional lucrurile nu au stat întodeauna ca la Cluj. Poate că ar fi trebuit ca la alegerile locale din 2004 să fi mers în toate judeţele pe formula candidaţilor comuni. In acest fel, echipele s-ar fi consolidat mai bine, solidaritatea s-ar fi fundamentat pe efortul comun. Clujul trebuie să fie exemplu şi pentru celelalte judeţe. Ar fi bine ca în momentele tensionate, colegii din celelalte judeţe să vină la Cluj în schimb de experienţă pentru a vedea cum trebuie să funcţioneze Alianţa.

Spuneam la început că Alianţa este în continuare o soluţie politică viabilă. Similar proiectului politic comun pe care l-am avut la Cluj, la nivel naţional proiectul politic comun pe care îl avem este aderarea la Uniunea Europeană. Acest proiect este suficient de important şi de motivant pentru Alianţă să-şi redescopere resursele şi potenţialul. In fond, în 2003, Alianţa nu s-a fundamentat doar ca un proiect altenativă la PSD, ci ca o soluţie politică menită a asigura viitorul European al României. Acestea sunt lucrurile de care trebuie să ne reamintim. Si încă nu e prea târziu. Aşa cum există «mintea românului cea de pe urmă», trebuie să existe şi mintea cea de pe urmă a Alianşei. Dacă nu, s-a putea să regretăm, şi va fi prea târziu.

Vă mulţumesc.

Domnul Liviu Câmpanu:

"Geopolitica"

Din păcate, în momentul actual, lumea politică românească este biciuită de alte preocupări, nemaireuşind să-şi exercite realele obligaţii faţă de ţară şi electorat.

Scandalurile parcă interminabile din Coaliţie, tendinţa de autoritarism a unora, festivalul naţional "Dosariada 2006" şi alte asemenea, creează motive de a nu face exact ceea ce trebuie.

Ierarhia puterilor în stat, stipulată de Constituţie este "basculată" de la normalitate.

Neverosimil pentru un stat de drept, prima putere în stat pare a fi banul, urmată la mică distanţă de puterea presei, care, nu de puţine ori, fac împreună un "amalgam" otrăvitor pentru evoluţia societăţii româneşti. Poziţia a treia, zic eu, o ocupă instituţia preşedinţiei, urmată, la mare distanţă, de Guvern şi Parlament. Şi deasupra tuturor este "Cineva". Din păcate, acest "Cineva" nu este Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este milostiv şi, oricât de păcătoşi am fi, şi-ar mai întoarce, din când în când, faţa către noi, pentru că nu putem noi păcătui, cât poate El ierta. Acest "Cineva" nu-şi urmăreşte decât propriul interes şi este dispus să calce pe cadavre pentru acesta.

În acest timp, îmi permit să vă reamintesc că în nord-estul ţării există o zonă pe care, nefiind rupt de realitate, pot să o numesc Republica Botoşani. Este zona cu cea mai proastă infrastructură, cea mai slab dezvoltată industrie şi unde resursele agricole nu sunt exploatate la adevărata lor valoare. Spun asta deoarece acolo locuieşte o populaţie sărăcită, ce trăieşte la cheremul a cel mult 100-150 de indivizi îmbogăţiţi peste noapte. Acolo, din nefericire, nu se aplică legile României, nici măcar legile bunului simţ, ci triumfă ostentativ legea celui mai tare. Acolo, respiră intens un sistem relaţional creat de comunişti şi ridicat "pe cele mai înalte culmi" de către social-democraţia românească. Din 1989 încoace, Botoşaniul a fost condus de social-democraţi (au deţinut permanent preşedinţia Consiliului Judeţean). Din păcate, asta se întâmplă şi acum când la guvernare ne aflăm noi, Alianţa.

Susţin aceasta deoarece nu cred că se mai întâmplă undeva ca hotărâri judecătoreşti pronunţate în instanţă să nu fie redactate nici după 6 luni de la pronunţare, să mai existe primari care să nu ducă la îndeplinire nenumărate hotărâri ale Consiliului local şi să rămână în funcţie. De asemenea, ca instituţiile descentralizate ale statului să efectueze controale dirijate politic, dar pe invers, împotriva liderilor liberali şi democraţi, sau să existe şcoli în curtea cărora să funcţioneze baruri, în totalul dispreţ al legii (vezi cazul comunei Manoleasa).

Exemplele sunt numeroase putându-se constitui într-un volum de studiu pentru cum nu trebuie făcut într-un stat de drept. Cert este că, în nord-estul ţării, îşi duce existenţa, încă neproclamata, Republică Botoşani.

Doamna Cornelia Ardelean:

"Situaţia învăţământului românesc"

Stimaţi colegi, doamnelor şi domnilor,

Ne aflăm în situaţia neplăcută de a aştepta cu emoţie începutul unui nou an şcolar, nu din cauza sentimentelor elevilor care trec din nou pragul şcolilor, ci pentru că festivităţile de deschidere ar putea fi boicotate de profesori. Consider că atât cadrele didactice, sindicatele din învăţământ, cât şi reprezentanţii guvernului care negociază cu acestea, trebuie să depună eforturi susţinute pentru ca, şi în acest an, data de 15 septembrie să fie o sărbătoare a şcolii şi nu o confruntare încrâncenată între sindicate şi autorităţi. Trebuie să ne gândim că principalul scop al statului este de a asigura copiilor noştri cele mai bune condiţii în şcoli, un mediu propice în care să facă un învăţământ de calitate.

Bobocii din clasa întâi şi părinţii lor, dar şi elevii din celelalte clase, merită o primă zi de şcoală de care să îşi amintească, peste ani, cu emoţie şi bucurie. Sindicatele din învăţământ au, desigur, destule motive întemeiate să protesteze. Totuşi, fac un apel la cadrele didactice să îşi respecte vocaţia şi să se gândească în primul rând la binele elevilor, lăsând deoparte formele sindicale radicale de luptă.

Din păcate, perspectiva anunţatelor acţiuni de protest ale sindicatelor din învăţământ nu este singura care umbreşte începutul noului an şcolar. Cunosc faptul că, în multe dintre şcolile din România, condiţiile sunt sub standardele decente. Am făcut multe deplasări în judeţul Arad, am primit o sumedenie de semnale din partea cetăţenilor şi a autorităţilor locale, sunt la curent cu realităţile din şcolile comunelor şi satelor mai sărace. Sunt numeroase cazuri în care autorităţile locale nu au reuşit, din diverse motive, să finanţeze renovarea şi salubrizarea unităţilor şcolare. Oricare ar fi aceste cauze, cu siguranţă vina nu este a elevilor. De aceea, consider că se impune elaborarea unui plan de măsuri la nivel naţional, prin care şcolile să fie ajutate să ajungă la un standard minim de funcţionare. Există foarte multe situaţii în care se impune acordarea unui sprijin financiar pentru renovarea şcolilor, în aşa fel încât acestea să obţină autorizaţiile sanitare de funcţionare. Închei cu speranţa că atât ministerul de resort, cât şi sindicatele, vor analiza cu maximă responsabilitate cauzele care au dus la situaţia de incertitudine din învăţământul românesc şi vor lua în cel mai scurt timp posibil măsurile care se impun pentru asigurarea unei educaţii de calitate generaţiilor viitoare.

Domnul Mircea Costache:

"Ciudăţenii europene"

În timp ce tot mai mulţi cetăţeni mor cu dreptatea în mână, umiliţi, călcaţi în picioare, zdrobiţi pur şi simplu de instanţele judecătoreşti, unde parcă s-a pus un pariu universal că nu se va da curând o soluţie justă, determinându-i pe cei mai mulţi justiţiabili să-şi caute cu disperare dreptatea la CEDO, la instanţele internaţionale, sufocaţi de lăcomia, de mizeria morală şi lipsa de profesionalism a unor judecători, ministrul justiţiei, Monica Macovei, culege laurii şi laudele înalţilor comisari europeni pentru perpetuarea dezastrului justiţiei române. Vin periodic pe la noi domnii Franco Frattini şi Oli Rehn, critică pe toată lumea, în special Parlamentul, în timp ce doamnei Macovei îşi găsesc, ca prin farmec, numai merite şi calităţi care ne lasă cu gura căscată de uimire. Care ar fi meritele fostului procuror comunist şi alianţo-civist-soroşist de culege atâtea laude şi aprecieri când ţara geme de corupţie şi de hoţii şi nedreptăţi, iar justiţia face un jalnic spectacol de pantomimă, plimbând câţiva arestaţi cu cătuşele pe la televizor, după care, invariabil îi face scăpaţi.

Au fugit infractorii de prin puşcării, precum Omar Haysam, Gregorian Bivolaru, Frantişek Priplata ş.a. iar doamna ministru, mereu premiată şi evidenţiată de domnul Frattini, se pregăteşte să primească pe frunte coroniţa de comisar european. Ce să mai înţeleagă umilitul, dezmoştenitul şi etern nedreptăţitul român din această stare de lucruri ?

Este ştiut de oricine că nici o ţară membră U.E. nu are o Agenţie de integritate, fiindcă asta ar însemna că sistemul judiciar este ineficient şi are nevoie de organisme paralele de control politic al actului de justiţie.

Cum se explică atunci presiunile pe care se zice că le fac europenii ca să avem noi o ANI (Agenţie Naţională de Integritate), devenită condiţie obligatorie pentru aderare? Cum i-au primit pe ceilalţi în UE fără ANI şi de ce românilor li se impune un astfel de minister al controlului, care sub guvernările trecute controla doar mărarul din pieţe, în loc să se ocupe de marii infractori?

Pe de o parte, neputinţa de a dinamiza şi eficientiza sistemul şi lipsa voinţei politice, de a lupta cu corupţia şi cu sistemul ticăloşit, generează astfel de măsuri formale, artificiale şi mimetice, menite să-i obişnuiască pe români cu ideea că nu se mai poate ieşi niciodată de sub gheara mafiei atotstăpânitoare. De aceea, am spus şi voi mai spune că atât micii găinari, cât şi marii infractori care ne-au făcut ţara praf, care au furat fabrici, bănci, IAS-uri, păduri, bani publici, care au practicat şi furtul furturilor, frauda electorală, furând votul de conştiinţă al cetăţeanului, marii mafioţi care vând zilele acestea BCR-ul, CEC-ul, Transelectrica, Hidroelectrica, Poşta Română şi ce a mai rămas de prădat, pot dormi liniştiţi pentru că Guvernul SRL, Preşedinţia BIRT şi celelalte ministere ale groazei lucrează pentru distrugerea definitivă a României.

Pe acest fundal, noua Agenţie Naţională de Integritate, ANI, poate să facă şi ea nani, că, deşi e cerută, zice-se, de UE, azi o vedem şi nu e, căci nimic bun, serios şi corect nu va aduce în viaţa românilor condamnaţi la sărăcie, şomaj, venituri minime negarantate şi pensii de mizerie, această nouă gogoriţă politico-judiciară.

Cu părere de rău, un român lucid.

Domnul Mircea Puşcă:

"Să nu punem lupul paznic la oi"

Cu ani buni în urmă citeam, oarecum surprins, că Elvis, regele rock-ului, ar fi fost informator al CIA... Nu ştiu, azi, dacă ştirea respectivă a fost sau nu confirmată, cu alte cuvinte nu am certitudinea că lucrurile scrise atunci corespundeau realităţii. Oricum, nu cu o discuţie legată de Elvis vreau să încep. Mai important mi se pare să descriu reacţia provocată de această ştire în America. Surprinzător pentru alţii, dar nu şi pentru mine, reacţia americanilor, chiar şi ai fanilor Elvis!, a fost una de dezamăgire... Am resimţit şi eu aceeaşi dezamăgire, nu pentru că aş fi fost un fan Elvis, sau pentru că "regele" ar fi fost un model pentru mine, nu! Dezamăgirea izvora dintr-un motiv simplu, şi atunci şi astăzi. Organisme de genul CIA, prezente şi în state democratice şi în state autocrate sau dictatoriale, au prin natura activităţilor pe care le desfăşoară un anume comportament care violează un drept al persoanei, de regulă garantat prin text constituţional, anume dreptul la intimitate în viaţa privată. Or, a accepta să violezi un drept al individului ridică semne de întrebare privind moralitatea celui care o face, pe de o parte, dar şi semne de întrebare privind cărui sistem de valori se raportează acel individ şi, mai mult, cum le apără.

Astăzi, în România anului 2006, apar informaţii, mai mult sau mai puţin adevărate, referitoare la persoane din mediul politic, cultural, sportiv etc. privind trecutul lor de colaboratori cu Securitatea. Există puncte de vedere care încearcă să nuanţeze responsabilitatea colaboratorilor. Unii dintre cei vizaţi încearcă să se disculpe şi să explice conjunctura în care s-au aflat atunci când au luat decizia de a colabora cu Securitatea. Alţii încearcă să minimizeze efectele acelor colaborări, invocând inexistenţa unor prejudicii aduse persoanelor... turnate. Cred că şi unii şi alţii sunt într-o gravă eroare. Şi eroarea provine tocmai de la modul în care ei se raportează la principiile şi valorile unei democraţii autentice.

Violarea intimităţii persoanei se numeşte tot violare, indiferent că ea este făcută cu aşa zis bune intenţii. În fapt, nimănui nu-i este permis să dea relaţii despre alţii, despre ce fac sau ce spun, despre ce înclinaţii au (indiferent că remarcile vizează apetitul acestora pentru cultură sau ştiinţă, înclinaţii culinare sau sexuale, aprobarea sau nu a regimului politic.). Violul este viol, indiferent de faptul că a fost făcut cu brutalitate sau nu. Cel care afirmă că a dat note informative "de bine", cu siguranţă este partizanul altui sistem de principii şi valori, nu aceluia cuprins în Constituţie. Aşadar, colaborarea cu Securitatea este, în fapt, expresia abandonării cu bună ştiinţă a valorilor şi principiilor unei societăţi real democratice. Cu atât mai mult cu cât Securitatea a fost creată şi a funcţionat, în cadrul sistemului dictatorial, ca un instrument de retorsiune, de teroare şi "disciplinare" a celor percepuţi ca fiind rebeli. Orice unealtă pusă în slujba răului nu poate decât să fie catalogată ea însăşi ca fiind rea, toxică.

Închei prin a spune că nu vreau să mă constitui într-un judecător al persoanelor care au greşit, din punctul meu de vedere, faţă de semenii turnaţi şi faţă de valorile şi principiile în care eu cred. În definitiv este (şi a fost!) opţiunea lor. Dar nici nu pot avea încredere că ei pot fi capabili să apere drepturi şi libertăţi de care s-au lepădat în credinţa lor. Dacă pentru anumite categorii socio-profesionale acest fapt este mai puţin relevant, pentru cei din clasa politică, din mass-media, cultură şi culte, importanţa este capitală, pentru o societate care doreşte să-şi apere şi să-şi consolideze valorile democratice. În cazul nostru cu atât mai mult, dată fiind fragilitatea tinerei noastre democraţii. Dacă lucrurile n-ar sta aşa, atunci înţelepciunea populară care ne învaţă să nu punem lupul paznic la oi, n-ar mai avea nici un sens.

Domnul Cristian Adomniţei:

"Începutul unui nou an şcolar- acelaşi entuziasm"

Începutul anului şcolar- grevă.

Încheierea situaţiei şcolare pe primul trimestru- ameninţare cu greva.

Programarea testelor naţionale- ameninţare cu boicotarea.

Examenul de bacalaureat- scandaluri publice privind fraudarea examenelor.

Sfârşitul anului şcolar- nu se încheie situaţia şcolară pe motiv de neacordare a tichetelor de masă către cadrele didactice sau orice altceva

Mijlocul semestrului- greva de peste o lună de zile.

Acesta este stimaţi colegi parlamentari structura anului şcolar de ani buni. Nu mai există momente festive sau evenimente hotărâtoare în viaţa elevilor în cursul unui an şcolar, ci doar o înşiruire de oportunităţi în care eventualele proteste ale cadrelor didactice au impact major.

Există probleme multe şi importante în sistemul de învăţământ din România. Ca şi guvernanţi trebuie să avem permanent în agenda noastră problemele din învăţământ pentru că suntem cu toţii conştienţi de importanţa viitorului copiilor noştri.

Sunt de parere că toate aceste probleme trebuie discutate şi rezolvate, dar nu cred că ar trebui să ni se confişte toate aceste momente. Aş vrea să putem avea şi noi, la nivel naţional, un eveniment cum este începutul de an şcolar sau bacalaureatul pe care toţi să le resimţim ca şi un început de drum pentru cei care sunt cei mai implicati în aceasta ecuaţie, elevii.

Putem sta la masa negocierilor în fiecare zi din an să discutăm probleme care trebuie dezbătute instituţional, dar nu putem crea în fiecare an, aceeaşi stare de nemulţumire şi de tensiune între elevi, părinţi, cadre didactice, guvernanţi în momente în care ar trebui să fim mai atenţi cu cei pentru care trebuie să ne zbatem, adică copiii, şi mai puţin scrupuloşi cu propriile noastre dorinţe şi aspiraţii.

Domnul Dan Mihai Marian:

"De la agricultura de subzistenţă la dezvoltarea rurală durabilă"

Agricultura a fost unul din cele mai dificile capitole negociate cu Comisia Europeană de la Bruxelles. În majoritatea studiilor şi rapoartelor europene se vorbea despre agricultura noastră ca fiind una de subzistenţă, ceea ce înseamna că ţăranii români cultivau şi valorificau produsele agricole doar pentru uzul propriei gospodării. Produsele care le prisoseau erau vândute prin târguri şi oboare. În ceea ce priveşte fermele, acestea ori au fost ferme-mamut de tip "Culiţă Tărâţă" şi "Triţă Făniţă" ori pur şi simplu n-au existat. Filmul acestui proces de tranziţie de la agricultura extensivă de tip comunist la agricultura de subzistenţă este cunoscut de aproape toată lumea încât nu mai trebuie povestit.

În ultimii doi ani, agricultura românească a înregistrat unele progrese pe drumul integrării europene, chiar dacă inundaţiile din primăvara anului 2005 şi gripa aviară din 2006 păreau că vor compromite definitiv şi puţinele succese înregistrate. Semnalele care ne vin de la Comisia Europeană referitoare la progresele României în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale sunt încurajatoare. Acest lucru se datoarează în primul rând îndârjirii ministrului Gheorghe Flutur care n-a ezitat nici un moment în a-şi vedea "Programul Fermierul", "renta viageră" puse în practică.

Succesele reformei ministrului Flutur le-am putut vedea traduse în practică şi în judeţul Vaslui. Săptămâna trecută, judeţul nostru a găzduit timp de 3 zile târgul de animale, utilaje şi produse agricole "Expo Zoo-Agroind" organizat de Direcţia de Agricultură şi Dezvoltare Rurală Vaslui. Majoritatea exponatelor au fost aduse de fermieri din judeţul Vaslui şi din judeţele învecinate care au câştigat proiecte prin finanţare SAPARD sau prin Programul "Fermierul". În momentul de faţă, judeţul Vaslui are cel mai mare număr de proiecte SAPARD din toate judeţele Moldovei, care sunt în aşteptare pentru a primi finanţare. Numărul mare de proiecte depuse pentru înfiinţarea de noi ferme, achiziţia de utilaje performante necesare modernizării vechilor unităţi agricole, achiziţia de animale de rasă l-au determinat pe ministrul Flutur să negocieze la Bruxelles un program "SAPARD românesc", finanţat integral de la bugetul statului.

În curând, peisajul rural românesc nu va mai fi dominat de sărăcia produsă de gospodăriile de subzistenţă, ci de mii de ferme conforme cu standardele UE care vor produce nu numai produse competitive, ci şi locuri de muncă şi alte activităţi conexe cu acestea. Guvernul Tăriceanu a anticipat nu numai nevoia de proiecte pentru investiţii în agricultură, ci şi proiecte de investiţii în infrastructura rurală. Implementarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/ 2006 prin care se finanţează lucrări de construcţii de poduri, podeţe, pasaje pietonale şi aducţiuni de apă în mediul rural va contribui la racordarea satelor româneşti la infrastructura modernă, ceea ce va atrage noi investitori şi va genera noi locuri de muncă. Peste 60 de comune din judeţul Vaslui au depus proiecte cu finanţare asigurată de această ordonanţă. Acest lucru dovedeşte faptul că aleşii locali devin tot mai preocupaţi de problemele comunităţilor pe care le reprezintă.

Sperăm ca aceste proiecte de anvergură să stabilizeze forţa de muncă din mediul rural şi să reducă migraţia tinerilor spre ţările occidentale. Prin alocarea a 1% din PIB pentru lucrări de infrastructură în domeniul educaţiei -reparaţii, modernizări sau construcţii de şcoli noi în 2006, Guvernul Tăriceanu investeşte în mod direct în educaţia copiilor de la sate, în reducerea decalajului cultural dintre mediul urban şi cel rural. Toate aceste programe de investiţii care au ca grup ţintă populaţia din mediul rural vor produce pe termen mediu şi lung ceea ce se numeşte "dezvoltare rurală durabilă".

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Constituaţia României şi constituţia românului"

Stimaţi colegi,

În România ultimilor 17 ani, nu am avut perioade prea dese de linişte pe scena politică. Ceea ce a indus mereu o stare de fierbere în rândul populaţiei, mereu nemulţumită şi revoltată. Să fie de vină modalităţile de selectare a liderilor, felul de a gândi şi de a fi al poporului român? încă este greu de stabilit, de dat verdicte. Cert este că, atunci când cineva a vrut să vadă circ în prime-time, l-a avut din plin. Din păcate, suntem în postura în care s-a acordat credibilitate unor lideri care au spus ce a vrut să audă poporul şi... atât. Ca o consecinţă directă, eforturile noastre de a ne face credibili, acum, după 17 ani de circ, trebuie să fie de-a dreptul ieşite din comun.

Discuţiile din ultima perioadă referitoare la Constituţia României au dat dovadă, de cele mai multe ori, de un soi de populism, îmbinat cu un orgoliu politic de neimaginat. Spun asta pentru că, în 17 ani, ne aflăm în faţa celei de-a treia modificări de Constituţie, dar tratăm subiectul, şi de această dată, cu acelaşi amatorism cu care l-au tratat cei care au elaborat precedentele Constituţii ale României. Riscăm asfel ca, peste alţi câţiva ani, să mai avem de-a face cu o altă Constituţie, în funcţie de dorinţele de moment ale câtorva actori politici.

Un prieten din Germania exclama, zilele trecute, intrigat de faptul că ţara noastră are în plan o nouă modificare a Constituţiei. Pentru că nu vorbim despre o lege oarecare, ci despre baza tuturor legilor. or, a schimba această bază atât de des, înseamnă a bulversa întreg sistem legislativ din România, înseamnă a crea noi şi noi dispute politice, care de cele mai multe ori pornesc de la persoane şi nu de la principii.

A spune acum că avem nevoie de republică prezidenţială sau parlamentară este egal cu a spune "pe care să-l facem mai tare, pe Călin Popescu Tăriceanu sau pe Traian Băsescu". Este echivalent cu acutizarea unei stări conflictuale, pentru care România nu are timp în momentul de faţă. Este vorba de energii care pot fi folosite constructiv, în folosul direct al comunităţii, şi nu pentru a salva o situaţie de moment.

Nu spun că legea fundamentală este perfectă. Eu însumi m-am lovit în iniţiativele mele legislative de îngrădiri constituţionale care mi se păreau absurde. În mod sigur, şi dumneavoastră. Dar a recurge la fiecare nemulţumire la modificarea Constituţiei este un exerciţiu nesănătos, riscant, care nu trebuie încurajat.

În momentul în care clasa politică şi electoratul vor fi suficient de maturi, în momentul în care ne vom debarasa destul de sentimentul de paternitate pe care ni-l oferă istoria, vom putea judeca la rece ce este mai bine pentru noi, ce model ne caracterizează sau ni se potriveşte. A încerca acum să importăm modele de democraţie, atâta timp cât democraţia noastră se consolidează pe mentalităţile româneşti, fie ele rele sau bune, îmi pare un demers nejustificat. În aceste moment, trebuie să ne concentrăm eforturile spre impactul pe care îl va avea asupra populaţiei integrarea în Uniunea Europeană şi să facem tot posibilul ca acesta să nu fie şocant pentru oameni. Or, această acţiune ar trebui să ne ocupe tot timpul.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Generalul Bădălan se apără politizând un scandal economic în care este implicat"

Asist stupefiat în ultimele zile la tentative de mascare a unor nereguli (pe care le consider ca fiind inerente într-o instituţie mamut) din Armată prin acuzaţii gratuite de implicare a politicului, cu bătaie directă, ca să nu zic acuzaţii directe, la adresa PNL şi a premierului Tăriceanu.

Concret, este vorba de scandalul declanşat în jurul contractului sau contractelor dintre firmele domnului Tofan şi Armată. Nu mă pronunţ pe fond, pentru că nu cunosc amănunte privind acest subiect şi nici nu am nici vreo atribuţie în acest sens. Nu sunt însă deloc de acord cu declaraţiile cu tentă clar politică şi cu insinuările făcute de protagonişti ai acestui scandal şi de către unii lideri politici.

Într-o primă fază, una dintre părţile din contract(e), domnul Tofan după dezvinovăţirile de rigoare (repet, nu le comentez, pentru că ţin de fondul problemei şi există organe abilitate care desfăşoară cercetări), susţine că totul nu este decât o răfuială politică. Domnul Tofan afirmă cu nonşalanţă că ancheta DNA demarată vineri împotriva fostului şef al Marelui Stat Major, generalul Eugen Bădălan, reprezintă o urmare directă a faptului că preşedintele dăduse verde, cu o zi înainte, cercetării penale în ceea ce-l privea pe ministrul apărării. O aluzie directă la premierul Tăriceanu, pentru că anterior respectivul domn Tofan afirmase că ministrul Atanasiu "este omul premierului", care, acum, chipurile s-a răzbunat pe generalul Bădălan, care "este omul lui Băsescu". Iată, deci, o primă încercare de a arunca în zona politicului un scandal pur economic, cu care nici premierul şi nici ministrul apărării nu au nici o legătură.

Dar pentru ca lucrurile să fie bine "înţelese", iese la rampă şi cealaltă parte implicată, generalul Bădălan. Ieri, într-o conferinţă de presă, în loc să ia poziţia de drepţi şi să recunoască, în spiritul corectitudinii care trebuie să-l caracterizeze pe un militar, că se află în culpă, generalul Bădălan a politizat cazul. "Cred că asistăm în România la atacul împotriva celor două Turnuri Gemene simbolice ale românilor: Armata şi Biserica. Nu ştiu cine are acest interes. Rămâne de văzut", a declarat generalul Bădălan. Imediat însă respectivul general spune că "ideea retragerii trupelor române din Irak, idee promovată de premierul Tăriceanu şi de ministrul Atanasiu, fără aprobarea CSAT", reprezintă o implicare politică. Deci, şi generalul Bădălan arată cu degetul într-o direcţie fără nici o legătură cu subiectul. Dar arată greşit, pentru că ideea retragerii din Irak a fost anterioară dezbaterii din CSAT. Deci, şi generalul Bădălan încearcă, să abată atenţia de la o posibilă infracţiune economică spre zona politicului.

Ţinând cont că a ocupat cea mai importantă funcţie executivă din Armată şi de faptul că încearcă să politizeze un scandal economic în care este parte, consider că generalului Bădălan nu trebuie să i se aprobe cererea de trecere în rezervă, ci să fie pus la dispoziţie, pentru a da socoteală în faţa legii îmbrăcat în haină de militar.

PS Un singur adevăr a spus generalul Bădălan la conferinţa de presă de luni: "nu aveam bani (Armata - n.a.) să ne plătim furnizorii, nu aveam bani să ne echipăm soldaţii care plecau în misiuni externe". Ministrul Atanasiu nu a fost crezut când a făcut afirmaţii similare, în contextul ideii retragerii trupelor române din Irak.

Domnul Aurel Olărean:

"Paranoia terorismului internaţional sau România este o ţară paranoică?"

Domnule preşedinte

Stimati colegi parlamentari,

Probabil că din lipsa de subiecte mai serioase şi demne de luat în seamă, această vară a fost intoxicată şi masacrată sistematic de mass media românească cu subiectul Omar Hayssam. Un subiect, altfel, destul de "subţire" pentru o ţară cu o presă serioasă şi care caută soluţii pentru rezolvarea unor probleme social-economice presante, dar în România în perioada de vacanţă orice subiect este incitant.

Un acuzat de terorism arab, anchetat, dar nedovedit ca atare, reuşeste să fugă din România şi astfel face de ruşine întreg sistemul de supraveghere infracţional românesc. Dar de aici şi până la demiterea-demisia şefilor principalelor servicii secrete româneşti este o cale lungă pe care numai o minte diabolică o poate înţelge sau accepta. Din declaraţiile oficiale ulterioare rezulta că nici măcar nu se ştie cine şi cum trebuie sa acţioneze şi cum să supravegheze o persoană acuzata şi urmarită în astfel de situaţii. În orice ţară democrată şefii serviciilor secrete sunt personae invizibile şi intangibile, iar schimbarea lor în aceste condiţii a şocat prin faptul că a dezvăluit, în premieră, vulnerabilitatea României. Dar nu o vulnerabilitate în faţa terorismului internaţional, ci în faţa micilor infractori care dispar peste hotare ajutaţi de reţele de traficanţi internaţionali.

Ştirea evadării arabului poate face, eventual, obiectul unei notiţe la televiziunile de scadal, dar nu poate face obiectul unei campanii de presă care a adus din nou România în zona negativă a scandalului de presă. Cu atat mai mult cu cât nici acum, la 3 luni de la evadare, nimeni nu poate să ofere o explicaţie plauzibilă şi acceptabilă. Toate ţările au exemple similare, dar parcă cele mai mediatizate sunt cele din România, şi asta datorită mass media autohtone, care nici nu aşteaptă să se usuce cerneala pe o pagină şi transmite diverse variante si supoziţii ale informaţiei.

Paranoia care a cuprins mass media romaneasca referitor la acest caz a depăşit limitele bunului simţ. Domnilor, arabul Omar Hayssam nu a fost condamnat, el era în stadiul de cercetări judiciare! Dar scandalul iscat inutil a dus până acolo încât să auzim, în aceste zile, propuneri ca cetăţenii români aflaţi în stadiul de cercetare penală sa fie marcaţi cu o brăţară electronică de identificare. Vitele vor avea cip-uri electronice de identificare, iar noi brăţări!

Suntem singurii care atragem atentia presei internationale asupra noastră, exacerbând faptele negative şi trecând sub tăcere aspectele pozitive ale societăţii româneşti contemporane. Si fără supărare, devenim paranoici, pentru că nu reuşim să vedem partea pozitivă a societăţii româneşti: am făcut mari progrese şi vom mai face, şi nu evadarea unui presupus terorist arab şifonează imaginea unei ţări. Cu condiţia ca întâmplarea sa nu fie exagerat mediatizată.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"O societate românească curată - în memoria celor care au murit pentru libertate"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La 16 ani de la evenimentele din decembrie 89, iată că şi poporul român a ajuns la gradul de maturitate politică şi tărie morală de a privi în faţă adevarata imagine a celor care îl conduc. Pentru alte ţări desconspirarea celor care, într-un fel sau altul, au sprijinit regimurile totalitare, este deja o poveste de domeniul trecutului. Au înţeles că oricât de dureroasă este demolarea miturilor, este de preferat realitatea crudă în locul unei incertitudini perpetue. Pentru că semne de întrebare au existat şi în societatea românească post-revoluţionară dar, paradoxal, poporul român, acelaşi care a ieşit cu pieptul gol în faţa gloanţelor, nu a avut curajul sa-i demaşte pe cei care erau torţionarii din umbră. Se pare că acum a venit momentul de maturitate când avem curajul şi tăria să privim realitatea în faţă.

Cum era şi de aşteptat, demascarea unora a stârnit adevărate valuri, unele de neîncredere altele de stupoare, dar majoritatea de furie mocnită: aceasta este deci adevărata faţă a celor care ani de zile au fost adevăraţi stâlpi ai integrităţii şi probităţii morale? Scuzele tardive şi penibile nu au făcut decât să întărească sentimental de scârbă al omului simplu care ridicase aceste personaje la rangul de simbol al luptei pentru dreptate şi integritate morală. Pentru că, indiferent de motivaţie gestul în sine, rămâne acelaşi: aceşti oameni şi-au trădat aproapele, de multe ori ruda sau prieten, un om care le-a dăruit încrederea şi şi-a deschis sufletul pentru ca apoi vorbele lui să fie aşternute pe hârtie şi predate Securităţii. Pentru că asta au făcut în esenţă aceşti turnători : au profitat de încrederea învestită de alţii în ei ca apoi să-i denunţe. Nu mai contează nici motivaţia cum nu contează nici dacă informaţiile erau sau nu incriminatorii, contează gestul.

Privite moral, faptele lor le depăşesc pe cele ale adevăraţilor securişti. Angajaţii Securităţii cel puţin lucrau pe faţă, erau plătiţi pentru asta şi nu făceau un secret din meseria lor, pe când aceşti turnători lucrau din umbră şi principala lor armă era perfidia. Profitau de naivitatea celui hăituit pe faţă de Securitate şi îi aplicau lovitura de graţie pe la spate.

Avem nevoie de o societate curată moral pentru a putea să investim fără frică în omul de lângă noi, să-i acordăm încrederea noastră, să ne alegem liderii dintre aceia care au cugetul curat şi nu pot fi şantajaţi.

Procesul desconspirării foştilor colaboratori ai Securităţii va fi lung şi plin de surprize. Şi majoritatea acestor surprize vor fi neplăcute marcând ireversibil destinul unor personalităţi. Dar odată dus la bun sfârşit se va termina odată pentru totdeauna cu starea de incertitudine care ne-a bântuit viaţa în ultimii 16 ani. Cel puţin atât datorăm memoriei celor morţi sub gloanţe pentru libertate, şi care nu au mai apucat să se bucure de ea.

Domnul Dumitru Avram:

"C.E.C. - banca de suflet a românilor"

După jaful de proporţii inimaginabile săvârşit de partidele marii corupţii, aflate la putere în vălmăşagul de după decembrie '89, care a aruncat ţara în jungla politicianismului sălbatic, în anarhia legislativă şi haosul economico-social fără sfârşit, guvernul portocaliu a pus pe taraba privatizării scandaloase şi C.E.C.-ul, ultimul nostru pilon financiar-bancar, aplicându-le românilor încă o măciucă în moalele capului. Creată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1864, în scopul de a promova în circuitul economic fondurile nefructificate ale instituţiilor judecătoreşti, dar şi pentru ca statul să dispună de un organism de credit la care să apeleze în caz de criză financiară, Casa de Economii şi Consemnaţiuni (C.E.C.) a devenit, în acelaşi timp, un mijloc accesibil pentru milioane de oameni, dornici să-şi păstreze disponibilităţile băneşti în condiţii sigure şi avantajoase.

De-a lungul existenţei sale, C.E.C.-ul a devenit o adevărată şcoală de cultivare a spiritului de economisire în rândul populaţiei, de la copilul de şcoală care, rămânând zilnic în buzunar cu câţiva bănuţi, din ceea ce părinţii îi ofereau pentru covrigul de dimineaţă, se grăbea să-i depună la sfârşit de săptămână pe libretul personal, până la muncitorul sau ţăranul obişnuit, altădată, să-şi arunce banii care îi prisoseau (destul de puţini şi în puţine cazuri) pe tejgheaua cârciumarului. Prin relaţiile sale corecte cu depunătorii, Casa de Economii şi Consemnaţiuni (dividende avantajoase şi credite cu dobânzi rezonabile) s-a impus, alături de Biserică, Şcoală, Primărie ori Judecătorie şi Dispensar, drept una din instituţiile indispensabile societăţii româneşti, fiind considerată, pe bună dreptate, "Banca săracului". Prin statutul său, C.E.C.-ul se bucură de o poziţie specială în sistemul bancar autohton, ocupând locul şapte în topul activelor bancare ale ţării, din care deţine 4,4%. Această instituţie, în care lucrează, încă, 9.000 de salariaţi, are 1.400 de filiale (din care 850 în mediul rural) deservind trei milioane de clienţi, zece mii dintre aceştia fiind persoane juridice.

În prezent, Casa de Economii şi Consemnaţiuni are o cotă de piaţă de 5,9% şi un capital social de 1.500 miliarde de lei. Iată însă că acel cataclism din decembrie '89 avea să se abată implacabil şi asupra acestei instituţii. De fapt, C.E.C.-ul intrase de mult în vizorul marilor mafioţi, care în ultimul deceniu au pus pe butuci întregul sistem bancar românesc. Este de notorietate escrocheria prin care şarlatanii aduşi în prim-planul vieţii politico-economice de guvernarea CDR-istă au atras, în mod ilegal, mari sume de bani de la C.E.C. pentru a "garanta" depunerile la Fondul Naţional de Investiţii, ca mai apoi să înşface întregul pot, fără ca justiţia să-i pedepsească pe capii acestei megaescrocherii. N-a murit atunci, dar spre sfârşitul lunii viitoare, când va fi anunţat câştigătorul licitaţiei, ceasul acestei tradiţionale instituţii bancare româneşti se va opri pentru totdeauna. Nici nu-i de mirare dacă ne gândim că, de 16 ani, tot ce a funcţionat cât de cât normal în ţara noastră - obiective economice, instituţii bancare, de învăţământ, sănătate, ştiinţă şi artă - a fost dereglat şi distrus.

Ce se va întâmpla cu acea armată de funcţionari oneşti şi destoinici din cadrul C.E.C.? Mulţi vor intra în şomaj, fiindcă noul proprietar, ca orice patron capitalist, va declanşa de la bun început o campanie de austeritate în domeniul cheltuielilor, dornic să-şi amortizeze cît mai repede investiţia. Multe oficii ale C.E.C.-ului, mai cu seamă cele din zonele mai puţin dezvoltate, vor pune lacătul la uşă. Şi încă o întrebare neliniştitoare: oare frumoasa clădire a C.E.C.-ului (sediul central de pe Calea Victoriei), ridicată între anii 1896 şi 1900 pe locul unei foste proprietăţi a domnitorului Constantin Brâncoveanu, după proiectul arhitectului francez Paul Gottereau, acelaşi ilustru reprezentant al artei monumentale care a conceput Biblioteca Universitară, nu va fi înghiţită de vreun mastodont de beton şi sticlă, dintre aceia care au început să polueze, de la o vreme, imaginea urbanistică a Bucureştilor?

Domnul Cristian Stănescu:

"Lunga vară fierbinte"

Din perspectiva evenimentelor politice, vara care tocmai se încheie a fost una extrem de fierbinte. Am avut de toate pentru toţi, au fost deconspiraţi informatori ai fostei securităţi la cel mai înalt nivel politic, au fost scandaluri care s-au spart precum baloanele de săpun provocate de unii care vor şi ei să răzbată în prim-planul politicii româneşti, au fost şi inundaţii care au luat din nou casele oamenilor, aceştia rămânând, la fel ca dăţile trecute, la mâna destinului!

Este exact ceea ce ştiu mai bine să facă cei aflaţi vremelnic la putere în România, adică nimic concret, nimic bun pentru cetăţeni, doar apariţii pe la televizor şi prin ziarele avide de evenimente de consum. Dosariada care a avut loc în această vară a arătat clar în cine şi-au pus speranţele cei care au votat alianţa "D.A."

Dintre toate "proiectele" prin care au câştigat alegerile cei din Alianţă nici măcar unul nu a ajuns să producă efecte benefice pentru populaţie. Scandalurile şi manevrele de eliminare a adversarilor politici nu duc la îmbunătăţirea nivelului de trai. O să dau câteva exemple concrete, pentru că ceea ce se întâmplă este absolut inacceptabil:

• reforma din sănătate s-a dovedit a fi doar o chestiune de imagine a ministrului Eugen Nicolăescu, acesta încercând să convingă pe toată lumea că se pricepe la manageriat şi reuşind numai să bulverseze un sistem care şi aşa era pe marginea prăpastiei. În continuare oamenii bolnavi trebuie să stea la cozi interminabile la farmacii pentru a-şi procura medicamentele necesare, banii pentru medicamentele compensate fiind mereu insuficienţi, la uşile cabinetelor medicilor de familie se stă cu orele pentru prescrierea unei reţete. Taxa pe viciu nu a dus decât la umplerea visteriei ministerului cu bani, în nici un caz la scăderea consumului de ţigări şi alcool, efect care s-ar fi urmărit prin impunerea taxei;
• reforma din armată are doar un iz "penal" şi nimic mai mult, Şeful Statului Major al armatei, Eugen Bădălan, este cercetat penal pentru tranzacţii cu fier vechi şi cauciucuri, dar nici ministrul apărării nu se simte prea bine, fiind si el cercetat penal. Bine că măcar domnul ministru are alte treburi decât cele pentru care a fost desemnat, el e în război cu toată lumea, de la preşedintele statului până la şeful Statului Major sau Adriana Săftoiu, rechemarea trupelor din Irak fiind doar o metodă de a arunca praf în ochii celor care nu au altă treabă decât să privească la spectacolul jenant oferit de ministrul Atanasiu. Păi cine a trimis trupele româneşti în Irak?;
• reforma din învăţământ a oferit subiecte de un mare rafinament în această vară: subiectele la bac s-au vândut la colţul străzii, ca să dau doar un exemplu. Mai sunt câteva zile şi începe un nou an şcolar, desigur fără nici o schimbare majoră faţă de ani precedenţi, elevii vor fi iar primiţi în şcoli fără autorizaţie sanitară de funcţionare, fără mobilier şi, cu siguranţă, la iarnă fără căldură în clase. Profesorii iar au fost uitaţi şi mai au de aşteptat mult şi bine pană când vor ajunge să fie plătiţi la un nivel corespunzător. Probabil că şi în acest an vor avea loc greve ale profesorilor care vor afecta programul de învăţământ. De altfel, şi studenţii se pregătesc de greve de protest faţă de condiţiile de cazare şi hrană, sau faţă de nivelul extrem de scăzut al burselor de studiu.

Acestea sunt doar câteva exemple care au ţinut capul de afiş al evenimentelor politice din această vară.

Doamnelor şi domnilor guvernanţi,

În consecinţa celor relatate mai sus vă dau un sfat, constructiv, puneţi-vă pe treabă! Încă mai aveţi timp să vă ocupaţi de problemele oamenilor.

În altă ordine de idei, doresc să evoc, la rândul meu, amintirea evenimentele din 11 septembrie 2001 care au avut loc în SUA. Suntem în plin război mondial cu terorismul, ne omagiem morţii, dar trebuie să contribuim la eradicarea terorii de orice fel!

Domnul Ioan Munteanu:

"Numai agricultor să nu fii"! (I)

Ce au făcut de la instalarea din decembrie 2004 Guvernul, Ministerul Agriculturii, domnul ministru Flutur şi echipa sa pentru agricultori ? Nimic.

După aproape doi ani de promisiuni, declaraţii de presă şi proiecte fanteziste, agricultura românească a ajuns în paragină şi se îndreaptă cu viteză spre dezastru. Nici vorbă de sprijinirea ţăranilor ori de investiţii serioase în acest sector de care depinde existenţa întregii naţiuni, dimpotrivă o politică dirijată, având o singură finalitate: preluarea terenurilor şi a afacerilor din agricultură de către grupurile de interese care se află în spatele actualilor guvernanţi.

Un singur exemplu, dar cât se poate de grăitor. Ce a însemnat mult trâmbiţatul program "Fermierul"? Subvenţionarea băncilor comerciale cu 7000 miliarde lei vechi din bugetul atât de şubred al Ministerului Agriculturii. În mod concret, până la finele lunii iulie nu au fost consumate decât aproximativ 100 miliarde de lei vechi, extrem de puţin faţă de intenţiile exprimate atât de gălăgios.

Mai precis, viaţă bună nu pentru cei care-şi doreau o afacere cinstită şi bine pusă la punct, ci pentru protejaţii actualilor dirijori politici.

Deşi cele 7000 miliarde lei vechi ar fi rezolvat problema subvenţiilor necesare pentru agricultură, Guvernul Tăriceanu a decis să-i facă cadou băncilor şi asta în detrimentul a peste 43% din populaţia ţării, cea din mediul rural.

Consider că trebuie pus capăt acestei politici falimentare, antisociale, promovată de către oameni cu o slabă pregătire de specialitate, interesaţi de afaceri personale şi de grup.

Acum, cât încă nu e prea târziu, cât încă agricultura se mai poate redresa, aceşti pseudo-specialişti trebuie înlăturaţi şi înlocuiţi cu oameni pricepuţi, competenţi, capabili să repare greşelile incompetenţei şi ale demagogiei actualei guvernări!

Domnul Ion Luchian:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Perioada vacanţei tocmai încheiate a fost una foarte agitată din punct de vedere politic, deconspirarea colaboratorilor fostei Securităţi ţinând capul de afiş, producând surprize mai mari sau mai mici pe scena politică.

Din păcate, odată ce această deconspirare a luat amploare au apărut tot mai multe voci, unele ale unor politicieni altele ale unor aşa-zişi lideri de opinie, care susţineau că această acţiune de deconspirare se aseamănă cu teroarea declanşată de comunişti în anii 1950 şi că singurul ei scop este de a fi folosită în eliminarea adversarilor politici.

Consider că un asemenea mod de a gândi constituie o jignire adusă zecilor de mii de români care şi-au pierdut viaţa în urma terorii declanşate de partidul comunist în anii 1950, murind ca trădători de neam pentru că au încercat să se opună unui regim criminal, neavând "şansa" de a munci ca nişte "buni români" la propăşirea şi apărarea intereselor statului român comunist, aşa cum ne spun că au făcut cei mai mulţi colaboratori ai Securităţii, deconspiraţi astăzi.

Eu susţin în continuare că această deconspirare este binevenită, chiar dacă are loc cu o întârziere de 16 ani, pentru că nu putem funcţiona ca o societate normală, mai ales în contextul apropiatei noastre integrări europene, atât timp cât planează o suspiciune din partea majorităţii populaţiei asupra faptului că cei care deţin posturile cele mai importante în politică, afaceri, media sunt în fapt creaţii ale fostului sistem securisto-comunist.

Însă, eu consider şi că această deconspirare nu trebuie să se oprească doar la informatori ai fostei Securităţi, pentru că până la urmă aceştia se aflau pe ultimele trepte ale sistemului, ci trebuie să îi aibă în vedere şi pe ofiţerii de Securitate şi mai ales pe foştii nomenclaturişti de diferite ranguri, pentru că de fapt aceştia erau cei care controlau inclusiv Securitatea.

Vă mulţumesc.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică: "Început de an şcolar sumbru"

Reforma în învăţământ este un dezastru ridicat la rangul de ruşine naţională de către un Guvern incapabil să îşi gestioneze priorităţile. Anul trecut aţi avut încă pe cine da vina, însă de această dată, cine va purta ruşinea pentru eşecul şi neputinţa din sistemul de învăţământ? Nici măcar greva prelungită a profesorilor de anul trecut nu a putut să vă scoată din amorţeala, nici perioada de vacanţă nu v-a adus la muncă mai dornici în a munci pentru poporul român. Un guvern care trăieşte din certuri şi inerţie e un Guvern sortit eşecului şi se pare că preferaţi reţeta eşecului decât o minimă decenţă în a privi spre nevoile reale ale poporului care v-a ales cu atâta încredere.

Vă reamintesc că învăţământul formează noi şi noi generaţii, iar lipsa de reformă duce la pierderi însemnate pe termen lung şi foarte lung. Şcoli gata să cadă peste elevi, salarii mai mult decât ruşinoase, lipsa de proiecte şi strategii mă obligă să mă întreb pentru ce mai existaţi în fruntea unui minister lipsit de activitate?

Nu este admis ca în prag de integrare europeană să fim de râsul Europei în ce priveşte educaţia, într-o ţară cu tineri deosebiţi a căror potenţial se pierde sub conducerea incompetenţei.

Dascălii au învestit ani în educaţie, şi nu merită să fie luaţi peste picior de nişte conducători vremelnici ajunşi întâmplător pe funcţii de conducere.

Mai nou, a fi profesor a devenit subiect de glumă naţională şi doar dragostea pentru elevi îi mai ţine pe mulţi dintre ei în învăţământ.

Sau aţi luat exemplu de la domnul preşedinte Băsescu care a recunoscut în repetate rânduri că nu prea i-a plăcut şcoala şi faceţi acum din asta un slogan naţional? Să fie aceasta reţeta unui român de succes? Plimbarea prin cârciumi, ridiculizarea valorilor şi râsetele înfundate care suplinesc tot mai des lipsa unor remarci inteligente par a fi noile metode de câştigare a popularităţii. Ce nevoie mai avem de bun simţ sau cunoaşterea istoriei naţionale când vulgaritatea e mult mai la îndemână.

Cât mai trebuie să aşteptăm să vă treziţi şi să înţelegeţi ca elevii şi profesorii nu sunt nişte fiinţe inferioare lipsite de importanţă ci reprezintă viitorul pe care nu aveţi dreptul să îl distrugeţi?

Un început de an sumbru... oglindă a eşecului Guvernului Tăriceanu.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică: "Stabilirea priorităţilor"

În sesiunea parlamentară trecută am făcut un apel către colegii mei din partidele de opoziţie prin care doream să ne concentrăm mai mult asupra problemei integrării şi să lăsăm măcar pentru câteva luni la o parte certurile politicianiste şi lupta de culise.

Angajamentele pe care Guvernul Tăriceanu şi le-a asumat în timpul campaniei electorale, şi anume introducerea cotei unice de impozitare, recalcularea pensiilor, combaterea corupţiei au fost îndeplinite şi au fost abordate probleme grave ale societăţii, precum reforma în justiţie, problema proprietăţii, controlul asupra averii demnitarilor sau transparenţa asupra cheltuirii banului public.

Deşi se contestă acest lucru, putem să afirmăm că datorită cotei unice de impozitare, pentru prima dată după 1989 piaţa muncii în România s-a înregistrat o creştere a numărului de locuri de muncă mai ales în sectorul privat, datorită încurajării mediului de afaceri ce reprezintă caracteristica principală a unei adevărate guvernări de dreapta, dar şi o scădere a muncii la negru.

Prin programele destinate agriculturii, în principal SAPARD, "Fermierul şi "Renta Viageră" a devenit o altă prioritate modernizarea agriculturii româneşti şi adaptarea la cerinţele Uniunii Europene, dar mai important decât toate aceste programe este finalizarea retrocedării proprietăţii funciare.

În ceea ce priveşte infrastructura au fost elaborate noi proiecte în ce priveşte construcţia de autostrăzi, dar au fost demarate şi chiar încheiate lucrări de modernizare a drumurilor, dar şi construcţia de poduri şi podeţe, consolidarea malurilor şi sistematizarea albiilor de râuri.

Dar mai presus de toate, prioritatea zero a guvernului a reprezentat-o şi o reprezintă în continuare integrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, obiectiv îndeplinit printr-un efort susţinut ce a dus la eliminarea steguleţelor roşii, iar în acest moment România se află în aceleaşi condiţii în care se aflau noile state membre în momentul aderării.

Domnul Gabriel Sandu:

Declaraţie politică: "Nevoia de adevăr"

Stimaţi colegi,

Cu toate că, în ultimul timp, s-au făcut paşi importanţi în direcţia descoperiri adevărului despre perioada comunistă şi repunerii societăţii româneşti pe noi baze morale, consider că putem merge mai departe şi că putem arăta cetăţenilor acestei ţări adevărul aşa cum este.

Contrar aşteptărilor mele, deconspirarea dosarelor secretizate a aruncat mai mult umbră şi confuzie decât lumină asupra trecutului persoanelor vizate. Mai mult, CNSAS-ul a ajuns în situaţia în care a fost contestat din cauza modului în care au fost luate deciziile, fiind aproape discreditat ca instituţie.

Am asistat în ultimul timp la apariţia unui nou tip de bătălie politică, bazată pe manipularea opiniei publice prin celebrele informaţii din diferite "surse" şi prin declaraţii care nu se bazează pe dovezi reale.

Cred că a venit timpul să punem capăt suspiciunilor şi isteriei naţionale prin două măsuri care să asigure transparenţa, claritatea şi care să dea posibilitatea cetăţenilor da lua o decizie obiectivă asupra celor care îi conduc şi-i reprezintă.

Prima măsură este modificarea Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică prin introducerea unui articol care prevede publicarea în întregime a dosarelor persoanelor prevăzute la articolul 2 pe pagina de web a instituţiei.

A doua măsură este de a modifica Legea nr.16 din 2 aprilie 1996 Legea Arhivelor Naţionale prin desecretizarea tuturor dosarelor care au aparţinut Partidului Comunist Român şi publicarea acestora pe pagina de web a instituţiei.

Prin adoptarea acestor modificări, vom putea în sfârşit să ne îndeplinim scopul de a înfăţişa opiniei publice adevărul şi nu interpretări, despre ce a însemnat regimul totalitar în care am fost captivi timp de 50 de ani. Nu în ultimul rând, ne vom alinia în sfârşit în rândul fostelor ţări ale blocului socialist care au ştiut să facă lumina în trecutul lor.

Domnul Florin Iordache:

"Agenţie naţională pentru integritate de dragul ministrului justiţiei"

După haosul produs prin modificările aduse codului penal şi codului de procedură penală, prin jocul de-a uite prorogarea nu e prorogarea legilor nr. 301/2004, respectiv 294/2004, uite modificări noi (de fapt aceleaşi, dar preluate sub un alt nume), ministrul justiţiei îşi pune amprenta pe un alt delir inventat peste noapte sub numele A.N.I.

Nu vreau să fac aici apologia omului din opoziţie, ci vreau să semnalez anumite aspecte care, şi cu ochiul liber, nu pot fi trecute cu vederea.

Începând de săptămâna trecută, ordinea de zi a Comisiei juridice are o nouă prioritate legislativă numită "Agenţia Naţională de Integritate". Probabil că un necunoscător se întreabă ce este această ANI, sau cu ce anume se ocupă ea atât timp cât nici Uniunea Europeană nu prea are habar cu ce se mănâncă.

Nu contest puterea de iniţiativă a ministrului justiţiei, dar de aici şi până la a crea o instituţie pirat, pe placul unora, cred că este totuşi mult.

Am fost obişnuiţi să ni se vâre sub nas proiecte iniţiate de Guvern, invocându-se mult vehiculata "prioritate a Uniunii Europene". Mizând pe acest aspect, ministrul justiţiei a crezut că vine în faţa unui Parlament care nu prea are habar de ce zice Uniunea Europeană. Vrem să o asigurăm pe doamna ministru că lucrurile nu sunt nici pe departe aşa cum doreşte domnia sa să lase să se înţeleagă. Întrebată totuşi dacă mai există o instituţie similară în Uniunea Europeană, ministrul justiţiei a răspuns răspicat NU! Dar ce contează că nu există. Eu vreau această instituţie. Dumneavoastră, nu?" Doamna ministru avea o atitudine sfidătoare de parcă noi, parlamentarii, am fi de capul nostru şi am crea instituţii pentru că aşa vrea un ministru efemer. Să nu uităm că avem o Constituţie care nu ne permite înfiinţarea de instituţii ori de câte ori ne trezim dimineaţa cu dorinţa de a mai scoate câte o trăznaie, cu care să ne mândrim în faţa camerelor de luat vederi.

Mai este puţin timp şi vom fi membrii ai Uniunii Europene şi nouă ne arde de creat instituţii. Dar de ce să ne mirăm când însuşi ministrul justiţiei a susţinut în faţa Comisiei juridice că "Legea A.N.I. este Legea Macovei".

Nu am crezut că sistemul legislativ se află în mâna unor oameni, am putea spune, "narcisişti" care plagiază idei bune din iniţiative realizate de opoziţie, doar pentru a da bine pe sticlă, în faţa electoratului.

Ceea ce este cert este faptul că nu putem crea instituţii de dragul miniştrilor, chiar şi dacă aceşti miniştri poartă numele de Monica Luisa Macovei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

"Începerea noului an şcolar, între adevăr şi mistificare"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Ne mai despart doar câteva zile de un moment emoţionant atât pentru copiii noştri, cât şi pentru cei care îi îndrumă de la catedre, dascălii lor. Deschiderea noului an şcolar bate la uşă.

Dar, dincolo de lupte mai mult sau mai puţin justificate, de zbateri mai mult sau mai puţin utile şi de plata unor poliţe prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, suntem datori să spunem adevărul.

Anul şcolar 2006-2007 va fi, pentru educaţie, un an al proiectelor de anvergură. Va fi un an hotărâtor, pentru că va arăta, înainte de integrarea în Uniunea Europeană, capacitatea şcolilor de a atrage fonduri pe baza proiectelor.

Învăţământul românesc are mare nevoie de acest lucru, are nevoie de banii alocaţi, dar nu este mai puţin adevărat că trebuie neapărat să dovedească faptul că are capacitatea de a-i utiliza.

Întreaga strategie a Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru anul şcolar 2006-2007, precum şi pentru perioada imediat următoare, 2006-2008, este orientată spre îndeplinirea criteriilor de integrare a României în Uniunea Europeană, spre satisfacerea cerinţelor de calitate şi competitivitate europene.

Nu trebuie să uităm că în prezent avem de-a face cu un sistem subfinanţat timp de 17 ani. Este un adevăr crud ale cărui roade se culeg, din nefericire, acum. Pe de altă parte, este adevărat că infrastructura în învăţământul universitar şi preuniversitar este în plin proces de ameliorare. Finanţarea învăţământului din acest an este fără precedent.

Toate unităţile din sistemul de învăţământ au avut sarcina ca, până la 15 septembrie, să realizeze igienizarea spaţiilor. Dotarea cu mobilier nou, reabilitări, reparaţii majore, stabilirea de noi spaţii de învăţământ, sunt ţinte realizabile încă. Ceea ce nu se va putea realiza, din lipsă de timp fizic, se va concretiza cu siguranţă în perioada următoare, în condiţii de finanţare susţinută.

La rectificarea bugetară din luna august de anul acesta au fost prevăzute un număr de 365 de şcoli pentru asigurarea utilităţilor (apă curentă, instalaţii sanitare), în valoare de 35,6 mil. lei. La următoarea rectificare, vor fi propuse 791 de unităţi şcolare pentru alocări de investiţii în vederea asigurării utilităţilor, în valoare de 66,4 mil. lei.

Cu siguranţă, în conformitate cu Programul de guvernare al Alianţei D.A., la sfârşitul anului 2008 nu ne vom mai întâlni cu situaţii de şcoli neautorizate sanitar, în condiţiile în care atât în anul 2007 cât şi în anul 2008, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va avea prevăzut un buget de 6% din P.I.B.

Iată de ce putem spune cu certitudine că afirmaţiile care fac trimitere la termene depăşite şi la lipsa realizărilor din învăţământ, pun în evidenţă aprecieri superficiale şi nu pot fi catalogate decât drept reavoinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Marius Iriza:

După cum se ştie, după evenimentele din Decembrie 1989, în căutarea unui trai mai bun, tot mai mulţi români aleg să-şi încerce norocul în străinătate. În ultimii ani s-a putut observa o tot mai accentuată migraţie a personalului mediu sanitar către ţări ale Uniunii Europene.

Conform unui studiu comandat de Federaţia "Solidaritatea Sanitară", 93,1% din personalul mediu sanitar din România consideră că salariul actual nu le asigură o viaţă confortabilă.

Dintre cei chestionaţi, 91,52% sunt de părere că singura soluţie pentru realizarea lor financiară este plecarea la muncă în străinătate. Acest fapt demonstrează că în acest moment este de preferat un loc de muncă dincolo de hotarele ţării, mai bine plătit, însă cât se poate de nesigur, decât un loc de muncă sigur, în ţară, însă mult mai prost plătit.

Posibil ca răspunsurile la acest sondaj să fi fost influenţate şi de faptul că 87,79% dintre subiecţi au colegi sau prieteni plecaţi la muncă în străinătate.

Nu doar salariul îi nemulţumeşte însă pe asistenţii medicali. Printre motivele invocate la plecarea lor în alta ţară, se regăsesc nemulţumiri legate de criza de medicamente, dotările spitalelor şi în special proasta administrare a acestora.

Dacă situaţia rămâne neschimbată am putea asista la o criză severă în sistemul sanitar în privinţa personalului medical mediu, iar ceea ce va favoriza această criză este posibilitatea asistenţilor medicali de a pleca legal, cu contract de muncă în străinătate.

Este de înţeles migrarea cadrelor medicale medii către ţările europene deoarece acolo găsesc toate condiţiile necesare desfăşurării procesului de muncă în condiţii civilizate, iar salariile pe care le primesc îi ajută să poată spera pe viitor la o viaţă mai bună.

Interesant de urmărit sunt poziţia Guvernului Tăriceanu privitor la această problemă şi măsurile care vor fi luate pentru stoparea migraţiei continue a cadrelor medicale româneşti către alte ţări.

Sperăm ca în anii ce vor urma românii să nu mai fie nevoiţi să ia drumul pribegiei pentru a putea oferi familiei un trai decent.

Domnul Mircea Man:

"21 septembrie - Ziua Mondială a Păcii"

"Pacea înseamnă libertate înfăptuită, libertate şi în acelaşi timp adevăr"- Aldous Huxley

In fiecare an, la data de 21 septembrie se celebrează Ziua Internaţională a Păcii, zi în care întreaga lume îşi exprimă speranţa într-un viitor al păcii şi al unităţii între naţiuni. Ziua Internaţională a Păcii s-a stabilit pe 21 septembrie 1981 de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin rezoluţia 55/282, adunare ce a sfătuit ca această zi să reprezinte o zi de încetare a focului şi nonviolenţei la nivel global.

Ziua Internaţională a Păcii este celebrată în fiecare an la deschiderea sesiunii anuale a Adunării Generale a Naţiunilor Unite şi reprezintă unica sărbătoare oficială declarată de Naţiunile Unite.

Cel mai obişnuit mod de a comemora această zi importantă este acela de a păstra un moment de reculegere, de a reflecta asupra angajamentului fiecăruia dintre noi în lupta pentru menţinerea păcii în lume.

Nu trebuie să uităm ziua de 11 septembrie 2001, zi în care la New-York s-au comis cele mai violente acte de terorism împotriva umanităţii, zi ce a influenţat cursul istoriei.

"Lumea nu va mai fi vreodată la fel" pentru că s-a schimbat ordinea mondială, lumea întreaga s-a împărţit în "buni" şi "răi", în "prieteni" şi "duşmani".

Astăzi, după 5 ani de la această mare tragedie, cetăţenii americani, dar si oamenii de pe întregul mapamond, ţin un moment de reculegere în memoria victimelor terorismului, a familiilor şi apropiaţilor lor.

Trebuie ca ziua de 21 septembrie să fie o zi a nonviolenţei, fără focuri de armă, fără ură, o invitaţie la încetarea oricăror ostilităţi şi la prevenirea tuturor conflictelor violente.

Noi toţi putem să creăm o lume mai bună şi mai dreaptă, o lume a păcii şi siguranţei, pentru că pacea este dorinţa comună a tuturor oamenilor din întreaga lume.

Pacea globală este posibilă, indiferent de cultură sau religie, şi fiecare dintre noi poate să-şi aducă contribuţia la înfăptuirea acestui lucru.

Doamna Monica Iacob-Ridzi:

"Despre perenitatea unei mari sărbători: comemorarea eroului Avram Iancu"

A devenit o tradiţie ca în fiecare an, pe 17 septembrie, să ne reculegem într-un moment de pioasă aducere aminte la Ţebea, în inima Ţării Moţilor, lângă mormântul lui Avram Iancu, erou al neamului românesc.

Personalitate complexă, om de mare cultură şi de mare curaj, iubitor de neam şi ţară, Avram Iancu şi-a câştigat un loc inegalabil în istoria noastră modernă prin lupta sa neobosită pentru afirmarea identităţii naţionale a românilor din Ardeal.

Mormântul său a fost străjuit mai bine de un veac de falnicul gorun al lui Horea, alt tribun al drepturilor legitime ale românilor, ridicat din seva aceluiaşi pământ.

Dar timpul, în nemiloasa şi implacabila sa trecere, nu iartă nici oameni, nici arbori.

Stejarul bisecular al lui Horea s-a stins. Anul trecut, ultimele picături de sevă din glorioasa sa existenţă mai tremmurau în frunze. A rămas, însă, şi va rămâne de-a pururi vie amintirea celor doi eroi, Horea şi Avram Iancu - Craiul Munţilor Apuseni, nume veşnic îngemnate în Pantheonul devenirii noastre.

Să cinstim şi în acest an memoria lui Avram Iancu. Această sărbătoare nu-şi va pierde nicicând din glorioasa ei măreţie. Ne bucurăm că vom intra în Uniunea Europeană. Da, vom intra cu întreaga noastră zestre istorică, împreună cu toate numele sfinte ale bogatului nostru trecut. Vom intra alături de spiritul vizionar al lui Avram Iancu, indiferent dacă unora le place sau nu acest lucru. Pentru că noi şi numai noi avem dreptul de a ne stabili pietrele de hotar ale istoriei noastre naţionale.

Aşadar, doamnelor şi domnilor parlamentari, aşteptăm şi din partea celor ce nu vor putea veni, fizic vorbind, la Ţebea în acest frumos început de toamnă, un gând frumos şi un gest de pioasă aducere aminte pentru memoroia nepieritoare a unui mare erou al neamului nostru: Avram Iancu.

Domnul Marius Rogin:

"Despre mult aşteptata desecretizare a dosarelor Securităţii"

Am început, după o foarte lungă aşteptare, să asistăm la o reală schimbare de situaţie pe care mulţi dintre noi o aşteptam odată cu desecretizarea dosarelor fostei Securităţi. La fel de adevărat este însă şi faptul că nu puţini dintre noi erau cei care nu doreau de fapt acest lucru, din motive lesne de înţeles. Această "deschidere a cutiei Pandorei" a început deja să aducă câteva surprize care schimbă total punctul de vedere pe care unii şi l-au făcut despre unele persoane implicate politic sau altfel decât politic.

Faptul că cei care nu doreau această desecretizare sunt din ce în ce mai mulţi, nu ne face să credem altceva decât că cei care au desfăşurat activităţi în folosul acestei Securităţi sunt într-un număr mult mai mare decât ne imaginăm şi că nu puţini dintre aceştia mai sunt într-un fel sau altul activi.

Am observat însă că scuza pe care mulţi o folosesc în apărare este cea că acele vremuri erau diferite de cele din prezent. Da. Adevărat este că cele de acum sunt altfel decât cele care au fost. Însă şi oamenii de acum ar trebui să fie alţii decât cei de atunci. Pentru că aceştia mai sunt încă cei de atunci se datorează însă şi întârzierii cu care noi, românii, am ajuns să facem un lucru pe care, firesc, era să-l facem mult mai devreme. Cu totul altfel ar fi stat lucrurile în prezent. Cu totul alta arfi fost clasa politică din aceste vremuri şi pot să spun că, cu totul alta ar fi fost situaţia României şi din alte puncte de vedere. Această situaţie n-a făcut altceva decât să dea voie anumitor grupuri să-şi ducă la îndeplinire planurile şi să aducă România într-o situaţie din care cu greu vom mai putea ieşi.

Au existat însă voci, mai există încă şi acum, care pun întrebări de genul: cât de bună este această desecretizare? Oare chiar ne dorim acest lucru? Sau: suntem noi pregătiţi pentru ea? Nu pot să spun decât un lucru: nu ne mai putem folosi de scuza "mai bine mai târziu decât niciodată".

Un lucru însă lasă cetăţeanului simplu, observatorului care urmăreşte tăcut întreg acest "spectacol", un gust amar: unii se folosesc de aceste dosare pentru a-şi regla conturile cu cei care le stau în drum, cu cei în faţa cărora se simt vulnerabili, "descoperiţi". Iată deci cât de puţin au învăţat din acea democraţie cu care le place să se laude, în numele căreia afirmă sus şi tare că pledează. Ajung astfel să mai pun şi eu o întrebare: cât de mult ne dorim acum astfel de oameni în viaţa politică? Las şi acest răspuns şi vreau să-l aflu tot din partea cetăţeanului simplu, acel observator tăcut care-şi alege reprezentanţii.

Iată, nu pot să nu remarc o altă realitate. Diferenţierea care se face între aceşti colaboratori, sau cum vreţi să le mai spuneţi, ai Securităţii. S-a început în cele din urmă eliminarea acestora, însă pe unii îi "executăm" de-a dreptul, îi strivim sub călcâi, iar altora le mai permitem însă să-şi mai revină niţel, le aplicăm un altfel de tratament. Îi mai păstrăm încă alături de noi. Cât de corecte sunt armele pe care le folosim?

Există apoi o altă categorie de voci care spun că desecretizarea ar trebui oprită în faţa prelaţilor bisericeşti. Vorbim însă de preoţi care au colaborat, care au dat note informative, care au înşelat aşteptările unor oameni a căror ultimă speranţă şi încredere era în feţele bisericeşti. Oameni care au venit în faţa preotului ca în faţa unui salvator. Ce a făcut însă acesta pentru ei? Spunea cineva că vor fi unele capete bisericeşti care se vor pleca. Cât de plecate pot sta, doamnelor şi domnilor deputaţi, capetele acelora care au încălcat regulile propriei conştiinţe? Înclin să cred că nu poate fi vorba despre o reală plecare, ci doar de o falsă cerere la iertăciune.

Biserica însă rămâne o sursă de putere pentru mulţi care şi-o doresc. Rămâne să vedem cine are nevoie de protecţia acesteia şi nu doar de protecţie.

Haideţi să nu trecem atât de uşor peste o realitate evidentă: Securitatea n-a însemnat niciodată numai dosare, ofiţeri şi informatori. Securitatea a fost mecanismul diabolic care a mutilat o societate. În timp ce unii îşi asigurau traiul liniştit lor şi familiilor lor, alţii şi-au pierdut datorită lor tot ceea ce au avm mai de preţ pe lume: viaţa. E lucrul pe care nu trebuie să-l uităm niciodată.

Domnul Petru Movilă:

«Legea "bunului plac" în sănătate»

Aşa s-ar putea numi, stimaţi colegi, legea pe care o aplică unele administraţii locale şi fac referire aici la acele administraţii conduse de reprezentanţii Partidul Social Democrat. De ce "legea bunului plac"? Pentru că este interpretată în stilul propriu al celui care o aplică şi nu în spiritul legii.

Exemplul cel mai recent este dat de Legea privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale cu destinaţa cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical.

După cum bine ştiţi, OUG nr. 110/2005 şi legea privind aprobarea ordonanţei au stabilit foarte clar condiţiile care trebuie îndeplinite de solicitanţi, dar şi atribuţiile unităţilor administrativ-teritoriale în ceea ce priveşte situaţia spaţiilor în cauză. Legea stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea spaţiilor proprietate private a statului în care, la data prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţionează unităţi medicale înfiinţate şi organizate potrivit Ordonanţei Guvernului 124/1998.

Aceste spaţii sunt vândute celor care îşi desfăşoară deja activitatea în ele. Or, la nivelul unor administraţii locale, prevederile legale au ajuns să fie interpretate după bunul plac. Situaţiile pe care vi le voi descrie nu sunt doar apanajul municipiului Iaşi, ci se întâlnesc în toate localităţile conduse de membrii PSD.

Cererile privind cumpărarea spaţiilor sunt analizate la nivelul administraţiei locale pe baza afinităţilor politice ale solicitanţilor. Dacă eşti membru Partidul Social Democrat primeşti în cel mai scurt timp contractul de cumpărare. Dacă, pe de altă parte, simpatia este îndreptată spre dreapta eşicherului politic, te trezeşti cu un răspuns sec: "spaţiul va fi scos la vânzare prin licitaţie". Cunosc mult situaţii în care, cabinete care funcţionează în aceeaşi clădire au fost vândute solicitanţilor pe astfel de criterii, în timp ce unii medici s-au lovit de răspunsul amintit, "scoaterea la vânzare prin licitaţie".

Motivele invocate de administraţiile locale sunt din cele mai diverse. Posibile, şi nu certe, cereri de retrocedare a clădirilor în care funcţionează cabinetele medicale, renumerotarea cabinetelor existente, astfel încât unul sau două "dispar" din acea unitate medicală, publicarea pe site-ul oficial a cabinetelor scoase la vânzare, dar vânzarea lor către alte persoane decât cele îndreptăţite de lege. Astfel de practici se doresc a aduce oprobiul public faţă de actuala guvernare.

V-am dat exemple din aplicarea legii privind vânzarea spaţiilor cu destinaţie medicală, dar fenomenul despre care am vorbit se extinde şi la alte legi. În condiţiile în care nerespectarea legislaţiei devine o practică în rândul membrilor PSD, stau şi mă întreb dacă se poate vorbi despre o opoziţie constructivă. Nimeni nu este mai presus de lege, acesta este principiul după care ne conducem. De ce unii membri PSD cu funcţie în administraţiile locale îşi arogă alte drepturi?

Domnul Nicolae Bădălău:

Declaraţie politică: "Barierele României".

Noile coordonate europene ne obligă la ridicarea barierelor, atât ale graniţelor, cât şi ale mentalităţilor. În Giurgiu, domnul primar Lucian Iliescu, exponent al liberalismului local, a promovat o politică financiară nefastă.

Turismul este sufocat de taxe de pod, de tranzit, de ecologizare. Toate graniţele Uniunii Europene trebuie să permită libera circulaţie.

Primăria bravează în investirea banilor preluaţi samavolnic din vamă. Infrastructura oraşului este dezvoltată însă din fonduri europene, împrumuturi care se vor rambursa în ani.

Vorbim de turism, de dezvoltarea lui, însă inventăm tot felul de bariere care alungă turiştii. Inventăm taxa de tranzit a municipiului, însă şoseaua nu trece prin municipiu. Turiştii ne ocolesc oraşul de frica barierelor.

Europa îşi deschide graniţele pentru români, însă noi le îngrădim cu bariere:

Taxe dus: 472.000 - taxă tranzit oraş; 208.000 - taxă trecere pod; 390.000 - taxă ecologizare;

Taxe întors: 472.000 - taxă tranzit oraş; 64.000 - taxă ecologizare; 390.000 - taxă ecologizare.

Taxele care se ridică la 2.500.000 lei un drum dus-întors România-Bulgaria pătează obrazul nostru de diplomaţi.

Suntem oneşti cu noi înşine, trebuie să fim oneşti şi cu cei care ne vizitează.

Ce vină au românii din alte judeţe că noi vrem să ne dezvoltăm oraşul prin bani ce nu ne aparţin? Iar verificările instituţiilor de profil demonstrează circuite vicioase ale acestor taxe.

Dacă vrem să fim europeni, trebuie să avem deschidere spre Europa. Blocajul iniţiat la Giurgiu spre ţara cu care suntem în tandem, Bulgaria, încalcă legile bunului simţ, sacrifică un turism deja precar.

Cetăţenii străini se vor duce spre zone cu adevărat de agrement unde se vor simţi bine.

În România, intrarea şi ieşirea danubiană e presată de dezacorduri pecuniare.

Ca reprezentant al Parlamentului României în judeţul Giurgiu, solicit demontarea tuturor barierelor care ne separă de lumea civilizată şi deschiderea porţilor spre stelele azurului european.

Domnul Victor Sanda:

«Creşterea fiscalităţii în agricultură - o propunere liberală aberantă, care-l irită chiar şi pe "forumistul" Traian Băsescu»

Recent, preşedintele Traian Băsescu ni s-a dezvăluit într-o nouă postură, aceea de "forumist" pe paginile de internet ale cotidianelor centrale.

Dorinţa sa de a da peste mâini acelora care, în opinia sa, au greşit sau au dezinformat, sau s-au abătut de la adevăr sau de la ceea ce domnia sa consideră că este bine, l-a făcut pe preşedintele Băsescu să ajungă să-şi posteze comentariile şi nemulţumirile până şi pe forumurile publicaţiilor naţionale.

Cu toţii am fost puşi în temă asupra urării pe care preşedintele ţării i-a adresat-o pe forum directorului editorial al unui important cotidian central, care publica un articol despre trecutul său: "Dumnezeu să ne dea sănătate cât adevăr spunem legat de povestea pe care aţi prezentat-o în ziarul de mâine".

Astăzi, la rândul meu, vreau să-i întorc urarea forumistului Traian Băsescu. Iată de ce. Săptămâna trecută, am lecturat un articol intitulat "Strategia fiscal-bugetară măreşte taxele pe proprietate, muncă şi agricultură", apărut în numărul din 4 septembrie al aceluiaşi cotidian central.

Se cuvine să precizez că articolul respectiv prezenta câteva din direcţiile pe care se bazează viitoarea strategie fiscală pe termen mediu a României, elaborată de ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu.

Între aceste direcţii, se numără şi creşterea fiscalităiţii în agricultură. Această creştere a impozitării în ramură este practic aberantă, deşi este susţinută de colegul liberal al ministrului, senatorul Varujan Vosganian, prin aceea că circa 40% din populaţia ţării lucrează în agricultură.

Preşedintele Comisiei senatoriale de buget-finanţe afirmă că aportul acestei ramuri în PIB este de doar circa 1%, respectiv jumătate faţă de perioada dinainte de 1989, dar fie se preface, fie a uitat cu desăvârşire că la vremea aceea România era supranumită "grânarul Europei".

Mai cu picioarele pe pământ, alţi colegi de doctrină ai finanţistului Vlădescu, foşti miniştri de finanţe, susţin contrariul bazându-se pe realitatea crudă din domeniul agriculturii din zilele noastre, şi anume că majoritatea celor 40% care lucrează în agricultură trăiesc în condiţii de sărăcie, practicând o agricultură de subzistenţă.

Şi atunci, pe ce să pui impozit? Pe sărăcie?

Este adevărat că grija de a asigura contribuţia anuală a ţării noastre la Uniunea Europeană îi aduce pe actualii guvernanţi în stare de gesturi disperat de prosteşti?!

Mult mai elocvent a fost mesajul intitulat "Agricultura" şi semnat de Traian B., transmis pe forumul respectivului articol. Permiteţi-mi să-l citez pe forumist: "Cum adică 40% lucrează în agricultură? "O freacă" în agricultură, ăsta-i termenul corect. Să pui cartofi în jurul casei şi să duci vaca la păscut este nebunie şi prostie...".

Stimaţi colegi, pentru acest mesaj, vreau să-i urez forumistului Traian B., care poate este chiar preşedintele ţării, următoarele: "Dumnezeu să vă dea sănătate pentru cât adevăr spuneţi despre agricultură", în urma căreia ministrul Vlădescu vrea să crească PIB-ul României!

Domnul Ionel Palăr:

"Clasa politică, între pragmatism şi demagogie"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vara care tocmai s-a încheiat a fost condimentată cu dispute, declaraţii belicoase, lovituri sub centură, dezvăluiri scandaloase şi, în general, rele tratamente aplicate adversarilor politici. Toate acestea, în vreme ce momentul 1 ianuarie 2007 se transformă, pe zi ce trece, dintr-o perspectivă îndepărtată, într-o certitudine apropiată.

Se încearcă aşadar, pe diferite căi, obţinerea de capital politic. Nimic rău în asta şi în deplină legitimitate, într-o democraţie pe care o dorim, cu toţii, viabilă. Pericolul rezidă însă, în tentaţia unora de a duce discursul politic într-o zonă a derizoriului. Se inventează teme de dragul orgoliului personal şi se lansează speculaţii şi acuze lipsite de conţinut.

Toate elementele de mai sus creează iluzia discordiei perpetue în sânul clasei politice româneşti. In acest răstimp, românii sunt bulversaţi de avalanşa deciziilor politice iar oficialii europeni lansează avertismente după avertismente privind aderarea României la termenul stabilit, legate fiind şi de pachetele de legi care condiţionează integrarea la 1 ianuarie 2007.

După o vară marcată profund de intervenţia politicului în administrarea ţării, a venit momentul ca întreaga clasă politică să se replieze şi să se pregătească temeinic pentru momentul aderării, lăsând deoparte intrigile şi războaiele de o zi care au caracterizat ultimele două luni.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Lificiu:

"Contestarea raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului pentru Roşia Montană"

Doresc să exprim profunda îngrijorare faţă de iminenta avizare a "proiectului minier Roşia Montană" privind exploatarea aurului din Roşia Montană de către compania Roşia Montană Gold Corporation.

Doresc să atrag atenţia dumneavoastră asupra pierderilor majore de mediu, sociale, culturale, economice şi de imagine externă pe care le va avea România dacă acest proiect va fi acceptat de autorităţile româneşti.

Proiectul trebuie oprit deoarece nu există argumente suficiente şi credibile privind eficienţa economică, socială, de mediu etc. a acestui proiect pentru România.

Proiectul implică dezvoltarea celei mai mari exploatări de aur şi argint din Europa şi are ca scop obţinerea de beneficii materiale uriaşe pentru compania Roşia Montană Gold Corporation într-un interval de timp foarte scurt şi este realizat pe principiul exploatării şi utilizării excesive a resurselor zonei. Impactul asupra bunăstării sociale este limitat, iar mediul natural, compromis.

Nu există nici o tendinţă către o dezvoltare durabilă a comunităţilor şi nici o performanţă de mediu, socială sau economică pentru zona Roşia Montană. La nivel european, strategia dezvoltării durabile are rolul de a asigura coerenta între diferitele politici şi obiective pe termen lung, iar în aplicarea sa, se are în vedere un sistem de indicatori care să permită o evaluare periodică a activităţii. In cazul proiectului Roşia Montana nu se fac referiri la acest tip de dezvoltare, nu se vorbeşte nimic despre strategiile viitoare şi nu se pomeneşte nimic de evaluarea periodică viitoare.

Rezervele de aur şi argint de la Roşia Montana reprezintă una dintre rezervele strategice ale României. Raportul costuri (pierderi)/ beneficii este defavorabil pentru România.

Cuantificara impactului potenţial a fost realizată superficial iar planurile de management prezentate în scopul diminuării impactului sunt pline de generalităţi, fără a prezenta nici măcar costurile estimative pentru toate domeniile şi cel mai grav sunt făcute pe termen scurt, pe durata de viaţă a minei (2007 autorizare, 2009 construcţie, 2026 exploatare şi 2029 închidere).

Autorităţile române trebuie să acţioneze preventiv, nu, să constate, prea târziu, un fapt împlinit şi imposibil de reparat.

Nu putem rămâne indiferenţi faţă de atacul la memoria neamului, ce se dă sub masca investiţiilor străine profitabile, proiectul "Gold Corporation" propune "dislocarea", "relocarea" comunităţilor locale din zonă, într-un cuvânt înstrăinare acestora, ştergerea identităţii locale, praf în aer şi cianuri în apă, zgomot infernal de explozii şi camioane, defrişări etc.

Analiza obiectivă a raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului demonstrează negru pe alb că proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public.

Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 16 ani nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor. Numărul locurilor de muncă în perioada operaţională a exploatării, estimat la 563 de persoane, nu rezolvă nevoile locale. Zona are nevoie de soluţii economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile.

Proiectul este localizat într-o zonă populată, cu importanţă istorică şi culturală pentru România. Distrugerea comunităţii Roşia Montana, veche de peste 2000 de ani, prin strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici şi mutarea unor cimitire este de neacceptat;

Strămutarea şi relocarea celor 970 de gospodarii din Roşia Montana şi din satul Corna, adică a aproximativ 2000 oameni (din 4000 de locuitori ai comunei), conduc la o pierdere socială foarte importantă prin distrugerea coeziunii comunităţii locale. Comunitatea a avut deja mult de suferit din cauza acestui proiect care contribuie la depopularea munţilor Apuseni, şi aşa o zonă depopulată.

Pierderea patrimoniului arheologic şi natural unic, constituit din vestigiile arheologice romane Alburnus Maior, incinte funerare romane, galerii, biserici, case etc. care nu se va putea înlocui vreodată va pune Statul Roman în situaţii juridice grave în faţa instanţelor internaţionale cu consecinţe greu de evaluat în prezent.

Exploatarea la suprafaţă, în patru cariere deschise Cetatea, Carnic, Orlea şi Jig, crearea unui bazin de acumulare a reziduurilor în spatele unui baraj de 185 metri înălţime, închizând valea Corna, va produce o mutilare gravă a peisajului.

Sunt serioase semne de întrebare privind respectarea legislaţiei în vigoarerespectiv: HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, HG 351 şi 352 privind interzicerea descărcării de substanţe periculoase în mediul acvatic.

Barajul preconizat, construit din rocă sterilă, nu prezintă garanţii în situaţii extreme, după cum demonstrează experienţa mai multor ţări în care s-au produs accidente grave în diverse exploatări miniere. Prezenţa unui asemenea bazin de acumulare şi baraj în vecinătatea imediata a oraşului Abrud reprezintă un mare risc şi nu exista nici o garanţie că un accident nu se poate produce.

Folosirea cianurii de sodiu în procesul tehnologic şi depozitarea în bazin deschis a deşeurilor conţinând resturi de cianură, produşi de "neutralizare" extrem de toxici şi metale grele, reprezintă probleme grave şi motive foarte serioase pentru respingerea proiectului.

Exploatarea minieră Roşia Montana periclitează grav biodiversitatea din zonă. Acesta va duce la modificarea suprafeţelor biotopurilor de pe amplasament şi a categoriilor de folosinţă a terenurilor (cel mai grav vor fi reduse irevesibil suprafeţele de păşuni şi fâneţe de la 60% în prezent la 22%, iar pădurile de la 18% la 5,6%, în paralel crescând de 13 ori suprafaţa terenurilor neproductive de la 5% în prezent la 65% prin aplicarea proiectului). Modificarea fondului forestier prin schimbarea vârstei şi a compoziţiei pe specii a tipurilor de pădure.

Zona Roşia Montana conţine habitate şi specii importante de faună şi floră care sunt protejate conform legislaţiei naţionale şi internaţionale, privind conservarea habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice, ca urmare se vor înregistra pierderi şi modificări de habitate, distrugeri ale populaţiilor de plante sălbatice şi plante cu valoare economică. Distrugerea habitatelor speciilor de faună protejată (nevertebrate, reptile, amfibieni, peşti, mamifere şi păsări). Distrugerea zonelor umede şi implicit modificarea rutelor de migraţie.

Proiectul prin punerea lui în practică va afecta grav zona arheologică Alburnus Maior, unică în lume şi de mare valoare istorică şi culturală.

Nimenei nu cunoaşte costurile reale de refacere a mediului. Nu există studii de cost - beneficiu realizate de autorităţile române. Nu există garanţia că la terminarea lucrărilor şi închiderea exploatării Compania Roşia Montană Gold Corporation va asigura costurile de refacere a mediului. Tendinţa mondială actuală este de a preveni poluarea mediului şi nu de a-l reface ulterior.

Nu s-a făcut o analiză comparativă a valorii proiectului minier faţă de valoarea activităţilor alternative mineritului cum ar fi agricultura, turismul, etc.

Nu s-a realizat o evaluare a veniturilor potenţiale generate de turism la Roşia Montana în cazul ne-realizării proiectului, venituri asociate cu vizitarea galeriilor romane din Masivul Carnic.

In pofida a zeci de mii de luări de poziţie din ţară şi din străinătate, instituţii guvernamentale şi neguvernamentale, 1038 oameni de ştiinţă, istorici arheologi, economişti, oameni simpli, etc. compania Roşia Montana Gold Corporation, merge mai departe, sfidează opinia publică.

Lupta pentru salvarea Roşiei Montane este susţinută de: Academia Română, Univesitatea Politehnică Bucureşti, Academia de Studii Economice Bucureşti, Universitatea Bucureşti, zeci de alte Universităţi de stat şi particulare din România şi din străinătate, Comisia Europeană, Consiliul Europei, Parlamentul European,

Propuneri:

1. Raportul la Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM ) depus de Compania Roşia Montană Gold Corporation să fie analizat de specialiştii români, recunoscuţi la nivel naţional, din diferite domenii de activitae (minerit, ecologie, economie, arheologie, social etc.) la solicitarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor.

Acest raport să fie făcut public.

2. Raportul la Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM ) depus de Compania Roşia Montană Gold Corporation să fie analizat de experţi străini recunoscuţi pe plan internaţional din ţări care s-au confruntat cu aceleaşi probleme.

Raportul să fie făcut public.

3. Raportul la Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIM ) depus de Compania Roşia Montană Gold Corporation să fie analizat de Parlamentul României prin Comisiile de specialitate.

Rezultatele să fie supuse dezbaterilor parlamentare.

Raportul să fie făcut public.

4. Acordul de mediu să nu fie emis în nici un caz de Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor şi pe cât posibil nici de Guvern ci să reprezinte rezultatul dezbaterilor parlamentare.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

Guvernul va investi suma de 100 milioane euro pentru reabilitarea aşezămintelor şi instituţiilor culturale din mediul rural.

Acest program vine să schimbe fundamental modul în care se face cultura în mediul rural. Este probabil cea mai importantă sumă investită de un guvernul post-decembrist într-un asemenea proiect.

Programul vizează întarirea rolului aşezămintelor culturale şi instituţiilor culturale din mediul rural şi transformarea acestora în centre comunitare de acces universal la informaţie şi cultură şi de coeziune culturală. Totodată, se urmareşte diversificarea ofertei culturale în mediul rural şi creşterea gradului de acces şi de participare a populaţiei rurale la viaţa culturală.

Programul se adreseaza comunelor, satelor, dar şi oraşelor cu până la 10.000 de locuitori. Aceste aşezăminte se află într-o stare gravă de deteriorare.

Prin acest program vor fi reabilitate in jur de 3000 - 3500 de obiective culturale: cămine culturale, monumente, biblioteci, muzee, case memoriale. Implementarea programului se va face de către Ministerul Culturii şi Cultelor, care va înfiinţa o unitate de management. Din aceasta vor face parte reprezentanţi ai Cancelariei primului-ministru, Ministerului Culturii, Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Secretariatului General al Guvernului - Departamentul pentru Relaţii Interetnice si ai Asociaţiei Comunelor din România.

Programul naţional de reabilitare a aşezămintelor culturale şi instituţiilor culturale din mediul rural se va aplica începând cu anul în curs şi se va desfăşura pe o durată de doi ani, cu posibilitatea prelungirii.

Salutăm astfel iniţiativa Ministerului Culturii şi Cultelor, mai ales având în vedere situaţia în care se află aceste aşezăminte şi instituţii.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Reuniunea anuală a diplomaţiei române, desfăşurată sub motto-ul "Noi realităţi, noi răspunderi, noi perspective" a constituit un moment de reflecţie pentru clasa politică cu privire la viitoarele responsabilităţi pe care România şi le va asuma ca membră a Uniunii Europene.

Până acum, prioritatea a fost finalizarea procesului de aderare. În prezent, ne aşteaptă un alt test de o importanţă majoră, cel al raportului Comisiei din 26 septembrie, pe baza căruia Consiliul Uniunii urmează să confirme aderarea noastră la 1 ianuarie 2007.

România are nevoie de o strategie coerentă post-aderare care să formuleze, în clar, interesele naţionale, cum ar fi valorificarea potenţialului său politic, economic, social, cultural şi uman, dar care să nu excludă faptul că Uniunea Europeană traversează o perioadă "sensibilă", urmărind o sporire a coeziunii interne a uniunii care are nevoie de o reconfigurare instituţională şi juridică, de găsirea unor soluţii bune cu privire la viitoarele sale graniţe şi care încearcă să-şi consolideze avantajul economic pe plan global.

Pe viitor ne putem raporta la răspunderile politice şi de securitate, la o abordare strategică regională, la necesitatea unor noi parteneriate şi eliminarea discrepanţelor economico-sociale, dar, evident, vor exista dificultăţi de integrare a priorităţilor României în ansamblul politicii externe ca şi de abordare a agendei europene.

Această recuplare cu Europa nu înseamnă aducerea problemelor cu care ne confruntăm şi a eşecurilor noastre în interiorul Uniunii, ci adoptarea unui model instituţional, sprijinirea unui proiect politic şi definirea profilului european al României. De asemenea, nu trebuie să ne gândim numai la beneficiile integrării, ci şi la aportul nostru la construcţia Europei de mâine. Statul român trebuie să sprijine deblocarea Tratatului Constituţional, dezvoltarea PESC/PESA, Diversificarea Politicii de Vecinătate şi promovarea Agendei Lisabona.

Statutul de membru al Uniunii Europene induce schimbări fundamentale de la normele de drept până la schimbarea mentalităţilor. România nu trebuie să intre pe "uşa din spate", pentru că are potenţialul de a-şi mobiliza resursele instituţionale şi individuale şi de a menţine şi dezvolta diversitatea culturilor europene.

În loc de concluzie, în sprijinul reflecţiilor noastre, pot fi puse cuvintele marelui om de cultură Titu Maiorescu: "La această chemare nu te poţi împotrivi: a se uni în principiile de cultură este soarta neapărată a fiecărui popor european. Întrebarea e numai dacă o poate face ca un soţ de asemenea, sau ca un rob supus; dacă o poate face scăpându-şi şi întărindu-şi neatârnarea naţională sau plecându-se sub puterea străină. Şi această întrebare se dezlega numai prin energia vieţii intelectuale şi economice a poporului, prin bunăvoinţă şi iuţeala de a înţelege şi de a-şi asimila cultura în activitate potrivită." ("Direcţia Nouă", 1872.)

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Foarte des s-au auzit, în ultima vreme, glasurile unor lideri politici îndemnându-şi colegii de partid mai agitaţi şi mai nervoşi să-şi spele rufele în familie, acolo unde se presupune că treaba aceasta este departe de ochii lumii, ai presei, ai bunului simţ la urma urmelor.

Ce m-a surprins este asemănarea fantastică a expresiilor acestora, fie că sunt de stânga, de dreapta sau de centru. Ies frumos în faţa pădurii de microfoane şi rostesc, cu glas solemn şi încărcat de seriozitate, fraze care nu sunt, de fapt, decât nişte amărâte de poncife. Spun că adoră bătălia de idei în sânul partidului, că democraţia presupune dezbatere şi, evident, supunerea faţă de argumentul forte al acesteia: votul.

O spun cu credinţa afişată, aşa ca pentru nişte proşti şi, dacă ai norocul să nu fii chiar de vârsta grădiniţei, ceva îţi atrage imediat atenţia: muşchii încordaţi ai feţei, care tremură nervos, glasul încărcat de ameninţare, degetele mâinilor care se crispează fără sens aparent, ca un fel de reacţie a unei biete broaşte disecate la stimulul electric.

Toate acestea vorbesc despre cu totul altceva, şi anume că nu se acceptă deloc pluralismul opiniilor, că aşa numita spălare a rufelor în familie nu este decât o poziţionare de-a dreapta sau stânga baricadei, conform principiului comunist: cine nu e cu noi e împotriva noastră.

Toate acestea ne arată că avem o clasă politică primitivă, care nu s-a ridicat deloc deasupra acestui sistem instaurat încă din 1990, în perioada luptelor politice de stradă, a marilor şi pateticilor întrebări lansate de pe tanchete de inşi care nu foarte târziu au ajuns infractori, găinari de doi bani, nebuni sau chiar lideri importanţi.

Ciolanul îi face să freamăte în halul acesta, poziţia aducătoare de beneficii imediate, acel implacabil elixir dătător de vertij care este licoarea puterii. Când ai puterea, uiţi că toate cele ar trebui spălate în familie, mârâi ca un dulău căruia i se ameninţă osciorul, rupi cu dinţii şi cu unghiile şi, normal, vii în faţa ziariştilor şi spui că: "noi nu vom tolera luptele de opinii în afara cadrului organizat al partidului, că..." şi nu-şi dai seama că ochii îţi sunt injectaţi, că glasul este încărcat de ură puturoasă, că muşchii feţei tresar ca nebunii, că pumnii ţi se închid şi deschid fără rost, că eşti tu însuţi o poncifă, rostind poncife.

Aceasta este viaţa politică românească: o poncifă care rosteşte cu dăruire, cu patos, cu credinţă, poncifa potrivit căreia suntem de acord cu toţii să schimbăm această clasă politică, adică tocmai poncifa de care poncifeşte vorbim.

Domnul Traian Igaş:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem, în aceste zile, martorii şi, în acelaşi timp, spectatorii tăcuţi ai unui fapt pe care îl aşteptam de foarte mult timp. Mulţi dintre noi au fost aceia care ne doream să aflăm cine au fost cei care au colaborat du fosta Securitate. La fel de mulţi au fost şi mai sunt, încă, cei care au făcut şi vor face totul pentru ca aceşti colaboratori să nu fie cunoscuţi. Încet, însă, numele lor încep a fi cunoscute. Unele ne surprind, altele mai puţin.

Aflăm despre oamenii Securităţii, aflaţi astăzi în sfera politică, aflăm de colaboratori din rândul reprezentanţilor bisericeşti, de oameni de cultură, ziarişti sau sportivi. Cei mai vânaţi, însă, român cei din domeniul în care şi noi activăm: cel al politicii. Trebuie să recunoaştem că acest lucru se întâmplă din două motive: unul ar putea fi legat de faptul că oameni care au slujit, cu credinţă, PCR-ul de pe băncile Securităţii se află astăzi, încă, pe funcţii importante în stat, iar cel de-al doilea ar putea fi datorat îndârjirii cu care s-au zbătut să facă tot ceea ce a fost posibil pentru ca informaţiile cuprinse în anumite dosare să nu fie cunoscute.

Ca ultimă scuză aduc în faţa cetăţeanului simplu şi milos afirmaţia că altfel erau acele vremuri şi că nu ar fi avut de ales. Total greşit. Fiecare dintre noi avem de ales în anumite situaţii. Mulţi dintre oamenii acelor vremuri au ales să facă cele mai umilitoare munci, sau să suprapopuleze celulele închisorilor. Alţii, însă, au ales calea cea mai uşoară şi mai avantajoasă.

Ceea ce se întâmplă astăzi în viaţa politică românească, consider că este un lucru care ar fi trebuit făcut cu mulţi ani în urmă. Multe din situaţiile grave în care se află astăzi România se datorează acelor oameni care au continuat să conducă destinele acestei ţări, punând mai presus de toate interesele proprii. Alţii ar fi fost oameni care ar fi condus această ţară dacă acest lucru se petrecea, aşa cum era şi firesc să se întâmple, imediat după Revoluţie. Alta ar fi fost clasa politică de astăzi şi reprezentanţii cetăţenilor chiar şi în Parlamentul României şi poate că alta ar fi fost situaţia actuală din ţară din mai multe puncte de vedere. Suntem iarăşi într-o mare întârziere din care avem foarte mult de recuperat.

Cu toate acestea, nu puţini sunt cei care mai pun şi astăzi la îndoială necesitatea deconspirării celor care au făcut poliţie politică. Cine sunt ei? Tocmai cei care vor prin ultime încercări să protejeze pe cei cărora le mai sunt încă datori, sau chiar pe ei înşişi. România nu-şi mai permite luxul de a amâna aceste dezvăluiri şi aşa după cum bine spunea cineva, nu putem intra în Europa cu tone de dosare ale Securităţii încă neatinse.

Foarte multe dispute s-au conturat şi în cazul colaboratorilor racolaţi din rândul feţelor bisericeşti iar aici consider că lucrurile sunt doar la început. Sunt foarte multe cazurile de preoţi care au colaborat cu fosta Securitate, însă nici aici colaborarea nu este cea care se doreşte a fi. Prin acest lucru, consider că biserica va avea mult de pierdut în faţa credincioşilor, deşi puterea de care beneficiază aceasta în prezent este una care poate schimba multe. Au fost momente când singura persoană în care oamenii mai aveau încredere era preotul. Această încredere, însă, se dovedeşte a fi fost încălcată. Încrederea pe care omul ar trebui să o aibă în reprezentanţii bisericilor, se află într-o evidentă scădere atâta timp cât şi din rândul acestora se vor aplica tratamente diferenţiate.

În aceste momente ne aflăm într-o situaţie în care avem doar două variante: mergem mai departe şi facem acea curăţenie pe care ar fi trebui să o facem mai demult, ieşind în acest fel din conul de umbră în care încă suntem, sau vom continua să fim cei arătaţi cu degetul de celelalte state europene în rândul cărora ne dorim să ne aliniem.

Ca reprezentant al tineri clase politice româneşti tind să sper la o îndreptare spre prima variantă. Securitatea nu a însemnat niciodată numai birouri, dosare şi informatori. Ea a fost mecanismul diabolic care a mutilat o întreagă societate. Cred că a sosit timpul să ne desprindem odată de ea şi am convingerea că aşa va fi.

Vă mulţumesc.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Declaraţie politică: "Indicatori economici peste aşteptări, dar fără un nivel de trai mai bun al românilor".

Institutul Naţional de Statistică anunţă pentru trimestrul al doilea o creştere economică de 7,8%, iar pentru prima jumătate a anului de 7,4%. Valoarea p.i.b. pentru această perioadă este de 38,5 miliarde de euro. Structura economiei, în viziunea unor analişti, se apropie de statele vestice, unde serviciile au cea mai mare contribuţie în economie. Industria reprezintă 27% din p.i.b., construcţiile 5%, dar agricultura doar 3%. Consumul final s-a majorat cu 11,5% în trimestrul al doilea şi cu 10,9% în prima jumătate a anului, iar investiţiile au crescut cu 12,2% în trimestrul doi şi cu 11,9% în prima jumătate a anului.

Ritmul de creştere a economiei este nesustenabil, consumul fiind acela care contribuie în mare măsură la formarea p.i.b., fiind peste potenţialul real al economiei româneşti. Creşterea cererii de consum, alături de cererea din construcţii, nu determină un nivel de trai mai bun pentru marea majoritate a populaţiei. Consumul poate fi realizat doar de cei care au mai mulţi bani, şi nu de cei care îşi trag zilele de la una la alta, oameni care nu mai reuşesc să achite facturile de energie electrică şi de gaze naturale. Pentru mai bine de 40% din populaţia României, factura la întreţinere este mai mare decât venitul lor lunar.

Creşterea economică nu se resimte nici la pensionari. Recalcularea pensiilor nu a adus nimic în plus pentru 2.700.000 de pensionari, unii înregistrând pierderi în urma recalculării, fie direct, prin diminuarea cuantumului lunar, fie indirect, prin anularea dreptului de compensare la unele medicamente. Datorită creşterii preţurilor se modifică simţitor şi coşul minim, care, conform calculelor, trebuie să asigure un trai decent şi de subzistenţă pe o gospodărie sau pe o persoană. Astfel, coşul minim pe septembrie s-ar situa la 12.085.000 lei pentru o gospodărie formată din 2,804 persoane, respectiv, 4.309.900 lei pe o persoană. Mulţi nu îşi permit nici acest minim necesar, cu toate că, din indicatorii economici, consumul şi investiţiile reprezintă indicatorii principali care contribuie la creşterea economică a acestei perioade.

Nu se poate vorbi de îmbunătăţiri substanţiale nici în domeniul învăţământului. Din emisiunile televizate observăm că există numeroase şcoli care nu reuşesc să asigure stricta funcţionare a acestora, din lipsa de fonduri, ba chiar, în unele şcoli, nu există curent electric, ce să mai vorbim de încălzirea care ar trebui asigurată elevilor. Nu se remarcă nici îmbunătăţiri în ceea ce priveşte autostrăzile, în aceşti doi ani de guvernare nerealizându-se nici un kilometru de autostradă.

În ceea ce priveşte bugetul general consolidat, veniturile s-au majorat, însă cheltuielile pezintă în continuare un ritm de utilizare a sumelor scăzut, concretizat în evoluţia lentă a cheltuielilor de capital şi de slaba utilizare a creditelor externe contractate de ministere.

În concluzie, deşi avem înregistraţi indicatori economici peste aşeteptări, nivelul de trai al majorităţii românilor nu corespunde aşteptărilor acestora.

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţie politică: "Câteva probleme neclare şi anacronice privind proiectul legii lustraţiei".

După "succesul" campaniei de deconspirare a colaboratorilor securităţii în materie mediatică şi pe planul diversunii politice, fruntaşii Alianţei - cu deosebire liberalii - şi-au propus să continue manifestările de acest gen şi pentru adoptarea proiectul legii lustraţiei, altă prioritate portocalie, prin care se doreşte acumularea de capital politic, chiar dacă acesta se face cu victime în propriul partid.

Tema anticomunistă, se ştie, este în primul rând de inspiraţie liberală, iar promotorii ei îşi fac un titlu de merit din lustrarea şi sancţionarea persoanelor care au făcut parte din structurile de putere şi/sau din aparatul represiv al regimului comunist. Numai că această acţiune, pentru care se va relua cu certitudine isteria naţională a dosarelor, denunţurilor şi demascărilor, creează probleme la fel de mari în practică, precum legea deconspirării securităţii. Iată în sinteză câteva dintre ele, pe care doresc să le grupez în conţinutul actualei declaraţii politice:

1) Încă de la primul articol al legii se menţionează că persoane lustrabile sunt cele care au ocupat funcţii în aparatul Partidului Comunist şi ale Uniunii Tineretului Comunist, la toate nivelele administrative, ignorându-se faptul că cele mai mari funcţii şi demnităţi le-au ocupat cei din organele alese ale partidului (comitetele şi consiliile care erau alcătuite din şefi de instituţii şi departamente, din directori de centrale şi mari unităţi economice, din alte cadre cu răspunderi în domeniul sindical, social-cultural şi chiar edilitar).

Întrebarea este: aceştia vor rămâne în afara sferi de aplicare a legii? Vor veni iar "justiţiarii" să deplângă faptul că se face "demascarea" unor mici activişti în dauna "greilor", care vor fi cu siguranţă identificaţi în partaidul care de obicei nu este în zona lor de opţiuni politice?

2) În mod similar se poate raţiona şi în cazul celor care au constituit aparatul de propagandă al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste de la nivelul central, regional, raional şi judeţean, îndeosebi conducerile fostelor instituţii de presă. Şi aici ne putem întreba: dar redactorii care au scris laudativ la adresa regimului comunist şi conducătorilor săi? Dar cei care realizau emisiuni şi rosteau elogii depsre conducătorii iubiţi şi care au devenit, după 1989, mari opozanţi, aşa-zişi reprezentanţi ai societăţii civile, critici acerbi ai Guvernului PSD şi umili slujitori ai guvernului actual? Ei vor fi excepţii scuzabile şi scuzate de către "elitiştii" noştri, care acum se tânguiesc pentru faptul că sunt deconspiraţi "oameni de calitate, cu prestaţii excelente" (în acţiuni anti-PSD, se înţelege), dar care sunt sacrificaţi şi demascaţi în dauna altora, "cei răi şi cu adevărat colaboratori ai poliţiei politice".

3) În mod firesc, se poate formula întrebarea în legătură cu această problemă: cine declară calitatea de persoană lustrabilă? Cine face încadrările şi cine aplică sancţiunile? Un posibil răspuns ar fi că cei care doresc să-şi elimine adversarii incomozi din competiţia electorală viitoare. Dar dacă nu vor avea succes nici în absenţa acestor competitori?

Sunt, toate acestea, probleme care în procesul adoptării legii trebuie clarificate, astfel încât viitorul act normativ să fie o lege dreaptă şi egală pentru toţi cei cărora trebuie aplicate prevederile ei.

Domnul Vasile Puşcaş:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Daţi-mi voie ca în actualul context, caracterizat prin apropierea momentului aderării României la Uniunea Europeană, să revin asupra unui subiect pe cât de important (nu numai pentru realizarea realei reforme politice şi instituţionale româneşti, dar şi pentru îndeplinirea criteriilor de aderare la spaţiul comunitar european), pe atât de ocolit.

Este vorba, doamnelor şi domnilor colegi, despre statul de drept în România de azi.

Sunt frecvente, de multe ori demagogice şi ajunse în derizioriu, discuţiile purtate în prezent asupra acestui subiect. Din anii '90 şi până acum s-au desfăşurat numeroase seminarii, dezbateri etc. S-au iniţiat numeroase proiecte de reformare a instituţiilor, politicilor şi legislaţiei pentru ca această sintagmă, ce poate părea abstractă pe alocuri, să funcţioneze şi în România.

Conceptul statului de drept circulă încă din antichitate, când filosofii aparţinând şcolii sofiste greceşti au iniţiat ideea fundamentării statului de drept, pe lege. Uniunea Europeană a condiţionat apartenenenţa la această organizaţie, în primul rând, pe acest criteriu, al unui stat care funcţionează şi îşi exercită prerogativele pe baza legii. Legea, aşa cum este ea înţeleasă în concepţia statului de drept, înseamnă ordine constituţională (lege supremă), care să legitimizeze, fundamenteze, argumenteze, orienteze şi să conducă întreaga activitate a instituţiilor statului. De asemenea, înseamnă o aplicare riguroasă a principiului separaţiei puterilor în stat precum şi o delimitare clară între atributele instituţiilor statului şi cele ale partidelor politice.

Ce s-a întâmplat în prezent în România? Cel mai succint, am putea răspunde prin spusele ministrului german pentru afaceri europene Günter Glosser, care s-a aflat la sfârşitul lunii august a.c. în România. Cităm din declaraţiile de presă ale reprezentantului viitoarei preşedinţii a Uniunii şi, în acelaşi timp, al unuia dintre statele membre UE care nu a ratificat Tratatul de Aderare a României şi Bugariei la UE: "Actele arbitrare din partea statului şi a poliţiei sunt de neacceptat. Infracţiunile trebuie urmărite în Justiţie indiferent de statutul făptuitorului. Existenţa unor judecători imparţiali trebuie garantată. (...) Multe companii se plâng de incertitudinea legală, chiar de acte arbitrare. Companiile ar fi mult mai dispuse să lucreze şi să investească în România dacă aşteptările lor legitime privind statul de drept ar fi împlinite. România ar trebui să implementeze de urgenţă reformele necesare pentru a deschide acest potenţial neutilizat". (Vezi "Cotidianul", 31 august 2006, "Germania flutură salvgardarea.)

Deşi se pune des în discuţie problema reformării sistemului politic, a sistemului instituţional guvernamental şi juridic, se menţin barirere care împiedică funcţionarea mecanismelor statului de drept, iar anul 2005 a fost irosit într-o competiţie absurdă şi ineficientă pentru satisfacerea intereselor de grup şi de moment şi mai mult de jumătate din anul 2006 a trecut înregistrând semnale de alarmă din ce în ce mai îngrijorătoare din partea partenerilor europeni. Instituţiile cele mai importane ale statului - Parlamentul, Guvernul - sunt cotate cu cele mai joase rate de încredere - şi nu numai din partea cetăţenilor români, dar recepţionăm în fiecare zi semnale de acest gen din partea celor care, la Bruxelles şi în capitalele europene, lucrează pentru a găsi soluţii cât mai viabile pentru ca România să devină stat membru al UE, la 1 ianuarie 2007. Domenii care, la încheierea negocierilor, în decembrie 2004, erau văzute ca fiind pe deplin în concordanţă cu standardele Uniunii, nemairămânând de făcut decât implementarea deciziilor deja luate, acum prezintă semne de întrebare, motive de îngrijorare, steguleţe galbene şi chiar roşii. Experţii europeni însărcinaţi cu monitorizarea pregătirii României pentru aderare nu mai ştiu ce expresii să mai folosească pentru a reda cât mai puţin îngrijorător realitatea politico-insituţională rămânească, tocmai pentru a proteja România de vârtejul apelor deja tulburi în unele state membre.

Reforma insituţională, implementarea angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană, respectarea normelor legislative româneşti şi europene în vigoare şi, cel mai important, funcţionarea firească a statului de drept, în condiţiile respectării criteriilor politice ale Uniunii, ar trebui să fie linii directoare ale politicilor româneşti în contextul aderării la Uniunea Europeană.

Sper ca acum, în al doisprezecelea ceas, instituţiile statului şi partidele politice să înţeleagă necesitatea unei modificări profunde a atitudinii faţă de procesul de aderare la UE şi să poată să se raporteze corect şi concret la genda reală a cetăţeanului român, contributorul net la efortul integrării României în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Stimaţi colegi,

Doresc să vă prezint declaraţia politică intitulată "Preocupări ale Adunării Parlamentare a Francofoniei în vederea dezvoltării durabile"

In calitate de membru al Adunării Parlamentare a Francofoniei, în preajma Reuniunii şefilor de stat şi de guverne din spaţiul francofon, ce se va desfăşura la Bucureşti în septembrie 2006, doresc să vă prezint una din preocupările importante ale acestei instituţii legată de dezvoltarea durabilă şi de sprijinirea ţărilor membre în acţiunile de conservare şi de protejare a naturii.

Comisia de cooperare şi dezvoltare din cadrul APF a pregătit un raport privind "Gestiunea deşeurilor în francofonie", care a fost prezentat la a XXXII-a Sesiune a Adunării Parlamentare a Francofoniei de la Rabat (Maroc), desfăşurată în perioada 30 iunie - 3 iulie 2006.

Pentru a avea o imagine asupra analizei şi măsurilor preconizate, propun spre studiu colegilor o sinteza asupra raportului, pe care o atasez prezentei declaratii politice.

Sinteză asupra Raportului Comisiei de dezvoltare şi cooperare la a XXXII-a Adunări Parlamentare a Francofoniei privind "Gestiunea deşeurilor în spaţiul francofon"

1. Introducere

Adunarea Parlamentară a Francofoniei (APF) se constituie într-o instituţie internaţională importantă care, pe lângă promovarea comunicării în limba franceză, îşi propune să abordeze problematica specifică ţărilor membre, iar în cadrul acesteia se acordă o atenţie deosebită dezvoltării durabile şi gestiunii deşeurilor.

Comisia de cooperare şi dezvoltare din cadrul APF a pregătit un raport privind "Gestiunea deşeurilor în francofonie", care a fost prezentat la a XXXII-a Sesiune a Adunării Parlamentare a Francofoniei de la Rabat (Maroc), desfăşurată în perioada 30 iunie - 3 iulie 2006.

Raportul a fost prezentat de reprezentanţii Comunităţii franceze din Belgia şi din Vallée d'Aoste şi au avut la bază rapoartele preliminare ale reprezentanţilor din Canada, Franţa, Gabon, Geneva, Jura, Liban, Macedonia, Mali, Monaco, Quebec, Senegal, România, Elveţia.

Analiza a fost realizată cu scopul de a se constitui pentru ţările membre un instrument de schimburi constructive de informaţii, un creuzet de idei, de referinţe, de metode, de proiecte, de cooperări pentru a se îmbunătăţii activitatea parlamentară care se desfăşoară cu aplicaţie în domeniul gestiunii deşeurilor, esenţial pentru viitorul omenirii. Materialul prezentat este structurat în opt capitole: introducere, constatări generale, cadru internaţional, analiza situaţiei existente, obiective propuse, soluţii, programe de ajutorare şi de cooperare.

Analiza stării de fapt la nivelul francofoniei. Din analiza materialelor prezentate de ţările membre se degajă trei situaţii:

• ţări fără o politică integrată de gestiune a deşeurilor (Senegal, Mali, Gabon, Libia) - grupa A;
• ţări care dezvoltă în momentul de faţă o politică integrată de gestiune a deşeurilor (România, Macedonia)- grupa B;
• ţări care au deja implementată o politică integrată de gestiune a deşeurilor - grupa C.

Analiza stării de fapt s-a făcut pe următoarele domenii: legislaţie şi măsuri de control, tratamentul deşeurilor, valorificare, dificultăţi şi finanţare.

2.1. Analiza legislaţiei

În ţările din grupa A se remarcă lipsa unei legislaţii specifice gestionării deşeurilor. Reglementările care se întâlnesc în domeniu sunt texte generale cu caracter normativ, programe globale de protecţia mediului, texte cu delegare de competenţe. Prin urmare, există puţină legislaţie şi mijloace de control, dar se constată cu satisfacţie că se depun eforturi pentru realizarea unui sistem de evaluare a protecţiei mediului, care poate stabili sancţiuni administrative şi penale.

Ţările din grupa B, la fel ca şi cele din grupa C, au o legislaţie principală axată pe problematica protecţiei mediului, completată cu măsuri legislative specifice în domeniul gestiunii deşeurilor, care transpun directivele europene şi acordurile internaţionale. În cazul violării dispoziţiilor legale în materie de deşeuri pot fi aplicate penalităţi.

Ţările din grupa C se caracterizează prin existenţa unei legislaţii bogate, care repartizează competenţe între diferite paliere de putere, în funcţie de tipul de deşeu şi de modul de finanţare, există un cadru general mai vast, de tipul "Codului de reglementare şi de procedură privind protecţia mediului". Controalele sunt efectuate în cadrul legislativ stabilit, dar acestea acţionează şi în baza rapoartelor şi acordurilor internaţionale, cu precădere în materie de poluare şi de reglementare a transportului de deşeuri. Aceste controale pot stabili sancţiuni administrative şi penale.

2.2. Tratamentul deşeurilor

În domeniul gestiunii generale avem următoarele caracteristici:

ţările din grupa A se remarcă prin absenţa generală a proceselor din cadrul gestiunii deşeurilor;

ţările din grupa B se remarcă prin existenţa următoarele etape: colectare selectivă sau nu, transportul şi depunerea tranzitorie în centre de depozitare, reciclarea parţială a unor produse;

ţările din grupa C se remarcă prin existenţa sistemelor avansate de colectare (selectivă în marea majoritate a cazurilor), triere, compostare, reciclare şi depozitare, acolo unde este cazul.

Sistemele de operare au o mare diversitate. Astfel, conform analizelor făcute, avem următoarele situaţii:

• ţările din grupa A se caracterizează prin existanţa competenţelor stabilite la nivelul domeniului public, cu situaţii limitate de parteneriat public-privat;
• ţările din grupa B reglementeză gestiunea deşeurilor prin intermediul operatorilor din domeniul public sau prin asociere public-privat;
• ţările din grupa C au următoarea situaţie: sectorul public, prezent sub forme juridice diverse (asocieri de comune, societăţi de drept public, comisii regionale de gestiunea deşeurilor), poate stabili contracte cu sistemul privat sau poate concesiona aceste servicii.

Infrastructura specifică domeniului are următoarele caracteristici:

• ţările din grupa A se caracterizează prin existenţa depozitelor de tranzit, centre de triere, centre de compostare, proiecte de depozitare ecologică, dar capacitatea acestora este insuficientă cerinţelor şi nevoilor de dezvoltare;
• ţările din grupa B au recenzate suplimentar centre de stocare şi instalaţii de incinerare. Mediul rural articulează gestiunea deşeurilor în jurul colectării selective, în care se reţine partea biodegradabilă, care va fi compostată sau se va utiliza la sursă în gospodăriile proprii;
• ţările din grupa C au realizat centre de depozitare prevăzute cu dispozitive de supraveghere a apei, uzine de incinerare, combinate cu unităţi de compostare, rampe de colectare selectivă a deşeurilor.

2.3. Valorificarea deşeurilor

În funcţie de grupa de ţări, valorificarea deşeurilor prezintă următoarele caracteristici:

• ţările din grupa A au iniţiat, fără să generalizeze, sisteme de reciclare a deşeurilor cu asigurarea comercializării produselor obţinute din reciclare, fie direct pe piaţă ca produse finite, fie ca materii prime la nivelul unităţilor productive;
• ţările din grupa B comercializează produsele obţinute atât pe piaţa internă cât şi la export;
• ţările din grupa C se caracterizează prin faptul că există o valorificare superioară ca materii prime sau sub formă energetică.

2.4. Dificultăţi

În ţările din grupa A nu există un sistem real de gestiune al deşeurilor. Autorităţile fac faţă cu greu numeroaselor dificultăţi, cea mai importantă fiind cea de ordin financiar. Lipsa fondurilor, lipsa infrastructurii creează probleme de fond în procesul de gestiune al deşeurilor. Modul de viaţă a cetăţenilor nu a atins încă cultua necesară gestiunii deşeurilor, existând lipsuri importante şi în domeniul promovării informaţiilor.

În ţările din grupa B există acţiuni pozitive în privinţa gestiunii deşeurilor, însă, din păcate, se manifestă lipsuri în domeniul mijloacelor financiare, formării existenţei unei "culturi" de largă promovare privind gestiunea deşeurilor la nivelul cetăţenilor. Această "cultură" se manifestă mai eficient la nivelul firmelor private.

În ţările din grupa C, autorităţile sunt confruntate cu acoperirea costurilor ridicate de depozitare şi ale diferitelor procedee de valorificare. O altă dificultate este dată de deşeurile reziduale sau concentrate, care rezultă odată cu creşterea cantităţii de deşeuri produse şi a reciclării acestora. Un alt element negativ este legat de impactul negativ al diverselor procedee (incinerare, depozitare) asupra sănătăţii cetăţenilor şi asupra mediului (poluarea apelor freatice, emisii de gaz cu efect de seră). Se constată că structurile, adesea descentralizate, nu oferă întotdeauna o eficacitate maximă sistemului de gestiune a deşeurilor.

2.5. Finanţarea

Finanţarea în ţările din grupa A se face esenţial din sfera publică (impozite, taxe, bugete ale colectivităţilor locale) şi prin intermediul cooperărilor internaţionale. Pentru ţările din grupa B finaţările principale provin de la stat, dar se remarcă în ultima perioadă o participare a sectorului privat şi o participare eficientă la programele cu finanţare europeană. Pentru ţările din grupa C, se regăseşte principiul poluatorul plăteşte, în sensul că producătorul de deşeuri plăteşte pentru eliminarea acestora (redevenţa pentru eliminare).

2. Soluţiile necesare perfecţionării sistemului de gestiune a deşeurilor

Activităţile de perfecţionare a procesului complex de gestiune a deşeurilor se bazează pe următoarele acţiuni: prevenirea producerii deşeurilor (un deşeu neprodus nu este eliminat), trierea şi colectarea selectivă, valorificarea energetică, reciclarea materiilor secundare şi a deşeurilor, ecologizarea proceselor industriale, reutilizarea produselor şi a materialelor ce rezultă în procesul de reciclare

Concluzii

Raportul analizei este deosebit de util şi de interesant. Acţiunile viitoare sunt specificate la nivelul acţiunii parlamentare, a executivului şi a perfecţionărilor tehnologice şi a acţiunilor de valorificare a materiilor secundare şi a deşeurilor. Se subliniază necesitatea acţiunilor proactive în acest domeniu şi cu precădere sunt vizate următoarele activităţi: adoptarea, punerea în operă şi respectarea legislaţiei; educarea, în special a tinerilor; comunicarea directă şi ficace; finanţări apropiate de serviciile publice; măsuri fiscale incitante; prevenirea şi pedepsirea comportamentelor ilegale.

Rezoluţia, adoptată de plenul Adunării Parlamentare a Francofoniei, cuprinde următoarele măsuri:

• sugerează ţărilor membre adoptarea celor patru principii adoptate de Uniunea Europeană: prevenirea, responsabilitatea producătorului (poluatorul sau producătorul plăteşte), anticiparea problemelor potenţiale, adoptarea cu precădere a proximităţii;
• sensibilizarea statelor membre în acordarea mijloacelor financiare pentru favorizarea cercetării ştiinţifice şi a dezvoltării de noi tehnologii de tratare a deşeurilor;
• încurajarea guvernelor de a dezvolta noi reguli şi de adoptare a noi măsuri pentru reducerea cantităţii de deşeuri şi a poluării în cadrul proceselor industriale şi de asigurare a utilităţilor publice;
• invitarea parlamentarilor din spaţiul francofon de a se implica direct în susţinerea proiectelor propuse de ONG-uri;
• angajarea parlamentarilor din spaţiul francofon în adoptarea măsurilor legislative care se impun în traficul internaţional de produse şi deşeuri toxice;
• adoptarea de măsuri de educare cu privire la produsele şi deşeurile toxice, desfăşurate cu precădere în mediul rural;
• condamnă deversările ilicite de deşeuri în ţările în curs de dezvoltare;
• susţine dezvoltarea cooperării bilaterale, regionale şi multilaterale în vederea reducerii mişcărilor transfrontaliere de deşeuri periculoase şi de produse toxice periculoase;
• propune Institutului de Energie şi Protecţia Mediului al Francofoniei (IEPF) şi Centrului Internaţional de Resurse şi Inovare pentru Dezvoltare Durabilă (CIRID) dezvoltarea sistemului "Mediaterre", care va concentra informaţii utile cu privire la problematica gestionării deşeurilor;
• încurajarea schimburilor şi transferului de experţi în domeniul procesării deşeurilor;
• recomandă dezvoltarea unei solidarităţi pe această problemă între ţările dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare;
• încurajarea formării şi calificării formatorilor locali capabili de a consilia, educa şi a acompania populaţia în domeniul gestiunii deşeurilor;
• încurajarea iniţiativelor cetăţenilor în materia reciclării deşeurilor.

Având în vedere cerinţele exprimate de APF, consider că este necesar ca problematica gestionării deşeurilor să fie abordată la nivelul factorilor de decizie şi în cadrul unor reuniuni naţionale anuale, cu participarea principalilor actori: responsabilii parlamentari şi guvernamentali, autorităţile locale, unităţile implicate în procesul de gestiune a deşeurilor, patronatul serviciilor publice, unităţile de învăţământ şi cercetare, organizaţiile nonguvernamentale.

Domnul Stelian Duţu:

"Preşedinte jucător sau rezervă de lux?"

Distinse doamne, stimaţi domni deputaţi,

Republică semiprezidenţială sau parlamentară? Aceasta pare a fi întrebarea cu adevărat esenţială a sistemului politic şi de autoritate de stat românesc.

După decembrie 1989, exceptând perioada de "dolce far niente" a anilor 1992-1996, când sistemul neo-comunist P.D.S.R. a guvernat fără prea mari schisme la nivelul celor două palate, Nicolae Văcăroiu fiind un bun ascultător al lui Ion Iliescu, lipsa unor competenţe sporite şi clare ale Executivului şi Preşedintelui României a făcut ca scena politică să fie teatrul unor competiţii penibile între cele mai importante autorităţi ale statului. Ne amintim cu amuzament dar şi jenă cum s-a baricadat Radu Vasile în Palatul Victoria, aflat în conflict direct cu preşedintele Emil Constantinescu. Au urmat patru ani de hârjoneală permanentă, şuturi pe sub masă, pumnale înfipte pe la spate, mesaje dure lansate prin interpuşi, între Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Toate aceste lupte surde s-au datorat unor evidente lacune constituţionale cu privire la rolul pe care cele două importante autorităţi trebuie să-l joace în societate.

Dar de fapt, ce reprezintă o republică semiprezidenţială?

După modelul francez, este în mod evident o republică unde preşedintele este un adevărat jucător, un veritabil play-maker: preşedintele numeşte premierul, are dreptul de a dizolva Parlamentul, poate prezida Guvernul, ia decizii în perioade de criză şi recurge direct la referendum.

Ce este o republică parlamentară?

Este o republică unde prim-ministrul este şeful guvernului, autoritatea executivă în stat, iar şeful statului ales de parlament are funcţii simbolice, un fel de rezervă de lux.

Văzând cele două descrieri, sensibil diferite, se naşte o întrebare fundamentală al cărei răspuns poate clarifica într-o bună măsură dilema semiprezidenţială sau parlamentară.

Cine are mai multă legitimitate în faţa oamenilor? Cel ales prin vot direct de aceştia sau cel numit de un preşedinte ales de majoritatea oamenilor?

Fără îndoială că singurul resort care arată valoarea reală a unui politician este votul. Şi nici un vot nu este mai important şi reprezentativ decât cel pentru alegerea şefului statului. Cât timp primul-ministru nu se confruntă cu acest vot, este greu de explicat cum cineva îşi poate dori o republică cu un preşedinte aflat pe post de momâie. În plus, este şi mai greu de înţeles cum o mână de oameni, în speţă Parlamentul, ar putea vreodată să decidă cine este preşedintele României. Ar interveni în acest context jocuri politice, şantajuri periculoase iar rezultatul final ar fi un preşedinte din care funcţional ar fi doar numele.

Distinse doamne, stimaţi domni deputaţi,

Este evident că rolul de jucător asumat încă din campania electorală de către preşedintele Traian Băsescu deranjează pe foarte multă lume. De fapt, a răscolit un sistem întreg, obişnuit cu coabitarea oricărui preşedinte ales.

Acum, mulţi tremură la gândul că revizuirea Constituţiei ar putea aduce după sine o nouă formă de guvernare : republica semi-prezidenţială.

De ce şi de cine tremură, numai cei în cauză ne pot spune. Cu toate că nu este greu să ne dăm seama că aceştia nu se sperie de o nouă formă de guvernare, ci mai degrabă de un om, singurul om care a avut curajul să deranjeze sistemul.

Domnul Tudor Mohora:

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema "Toamna se numără bobocii, dar şi angajamentele neonorate ale Guvernului Tăriceanu".

Atenţia opiniei publice a fost captată şi, totodată, deturnată în ultima vreme de "fuga" lui Omar Hayssam, de "explozia" produsă prin desecretizarea dosarelor securităţii sau de discuţiile privind o republică parlamentară, respectiv prezidenţială.

În acest vârtej de evenimente, atenţia autorităţilor statului a fost, de asemenea, deturnată de la abordarea pe fond a problemelor economice şi sociale importante ale ţării noastre.

Întrucât este toamnă şi cum se spune "toamna se numără bobocii", este cazul să ne amintim acum, la jumătatea mandatului actualului Guvern al României condus de premierul Călin Popescu Tăriceanu, de unele angajamente nerespectate prevăzute în Programul de guvernare 2005-2008 cu privire la: creşterea pensiei reale, creşterea salariului mediu brut pe economie şi creşterea numărului de salariaţi pe economie.

Programul de guvernare prevedea o creştere în termeni reali a pensiilor cu 30 % până în anul 2008. Realitatea arată că în luna iulie 2006 pensia medie reală a crescut cu numai 8,2 % faţă de decembrie 2004. Pensia medie nominală de asigurări sociale de stat în luna iulie a.c. a fost de numai 304 lei, fiind cu 8 % mai redusă faţă de salariul minim pe economie şi cu peste o treime sub nivelul pragului de sărăcie al unui pensionar din mediul urban. În aceste condiţii, pensionarii reprezintă, fără îndoială, cel mai defavorizat segment social, atât prin nivelul mizer al puterii de cumpărare a pensiilor, cât şi prin nivelarea fără precedent a acestora.

Ca să realizeze angajamentele prevăzute în Programul de guvernare, pensia medie nominală ar trebui să se majoreze cu câte 18-19 % în anii 2007 şi 2008, ţinând seama şi de rata prognozată a inflaţiei. Până în prezent Guvernul Tăriceanu nu şi-a declarat intenţiile în acest domeniu, ceea ce implicit creează premisele nerespectării angajamentului luat şi a condamnării, în continuare, la mizerie a celor peste 5,6 milioane de pensionari.

Programul de guvernare prevedea o creştere a salariului mediu brut pe economie în perioada 2005 - 2008 cu 60 %. În luna iulie 2006 salariul mediu brut pe economie a fost de 1.122 lei, realizând o creştere de numai 15,3 % faţă de decembrie 2004. Până la o creştere de 60 % este însă o cale lungă. Nici în această privinţă Guvernul Tăriceanu, în noianul de probleme colaterale amintite, nu a găsit timpul necesar pentru un dialog social real şi pentru prezentarea strategiei sale. Evident, creşterea salariului mediu pe economie are o legătură strânsă şi cu evoluţia salariului minim pe economie, care în prezent este de 330 lei. El reprezintă în luna iulie 2006 numai 29,4 % faţă de nivelul salariului mediu brut pe economie, în timp ce în ţările membre ale Uniunii Europene acest raport oscilează în jurul a 50%.

Programul de guvernare omite abordarea concretă a problematicii salariului minim pe economie. Sindicatele revendică însă de multă vreme corectarea nivelului cu totul nesatisfăcător al acestuia. În prezent sindicatele cer stabilirea unui nivel al salariului minim pe economie de 450 lei de la 1 ianuarie 2007 şi de 550 lei de la 1 ianuarie 2008, urmărindu-se ca în viitor acesta să reprezinte cca. 50 % din nivelul salariului mediu brut pe economie. Guvernul Tăriceanu se cramponează pe un nivel de numai 390 lei, cu numai 18 % mai ridicat faţă de cel existent, care abia acoperă rata inflaţiei pe perioada 2005 - 2008, ceea ce constituie un alt eşec al politicilor guvernamentale.

Programul de guvernare prevedea ca în anul 2006 numărul salariaţilor din economie să ajungă la 4.830 mii iar în anul 2008 la 5.000 mii. În iulie 2006, lună de vârf privind numărul salariaţilor pe economie, statistica oficială consemnează un număr de numai 4.617 mii salariaţi, cu peste 200 mii mai redus faţă de prevederi. În această situaţie până în anul 2008 ar trebui să fie create încă cca. 400 mii noi locuri de muncă, ceea ce este puţin probabil. Neîndeplinirea acestui obiectiv reflectă un eşec major al Guvernului Tăriceanu şi al politicilor sale economice şi sociale, ţinând seama că prin crearea de noi locuri de muncă se creează cea mai bună protecţie socială.

Guvernul Tăriceanu nu a încurajat şi nu a stimulat prin pârghii financiare adecvate dezvoltarea acelor unităţi industriale care să producă bunurile cerute pe piaţa internă la nivelul cerinţelor de calitate şi de eficienţă ale Uniunii Europene, care să conducă astfel la reducerea deficitului cronic al balanţei comerciale şi la crearea unui număr important de noi locuri de muncă.

Aceste eşecuri şi implicit nerespectarea angajamentelor asumate de Guvernul Tăriceanu evidenţiază, de asemenea, o proastă gospodărire a importantelor resurse create prin creşterea P.I.B. în anul 2005 cu 4,1% şi cu cea prognozată pentru anul 2006 de cca.7%, deşi aceste ritmuri ar fi putut fi mai ridicate.

Este timpul ca actualul Guvern Tăriceanu să prezinte în faţa Parlamentului României strategia sa pentru perioada 2007-2008 şi să-şi asume răspunderea pentru eşecurile şi angajamentele neonorate în politicile sale economice şi sociale.

Oricum, electoratul va sancţiona, fără îndoială, aceste eşecuri.

Domnul Ioan Ţundrea:

"Managementul fuzzy şi haosul politic"

În cea de-a 15 carte a profesorului Dan Voiculescu "Competiţie şi competitivitate", am fost contrariat să constat că termenul de fuzzy, utilizat de domnia sa pentru a interpreta aplicaţii din economie, eu îl utilizam de câtva timp pentru a-mi explica situaţii politice.

Plagiindu-l pe autor, care traduce acest termen prin vag sau confuz sau neclar, exemplifica în carte logica fuzzy, pe care consiliul de administraţie al unei firme (în cazul analizat fiind vorba de managementul ţării) o utilizează când ia o decizie strategică.

Am realizat că similitudinea termenului fuzzy utilizat în economie nu prea mai are corespondent în politica dâmboviţeană cu damf de ţuiculiţă, datorită absenţei oricarei logici. Am sperat ani de zile ca senzaţia de haos politic pe care îl percepeam alături de mulţi alţi români ar putea să fie o eroare. Acum, am certitudinea că aşa zisul management de bodegă al conducătorilor noştrii contrazice chiar şi termenul economic folosit de profesorul Dan Voiculescu, pentru simplu motiv că această ţară nu are şansa de a fi condusă după nici o logică.

E tristă această perioadă în care cetăţeanul nu mai poate fi nici măcar turmentat ca în vremurile parfumate cu umor ale lui Caragiale. E vremea, însă, a conducătorilor turmentaţi, care ne-au ucis chiar şi speranţa că ar putea fi fuzzy.

Domnul Stelian Duţu:

"Cine se teme de trecut?"

Distinse doamne, stimaţi domni deputaţi,

Marele cărturar român, Nicolae Iorga spunea, într-unul din nenumăratele sale momente de iluminare spirituală, că: "Adevărul este ca apa rece care face rău doar dinţilor stricaţi". Nu îmi propun să efectuez o analiză pe text cu privire la această frază, ci doar o transpunere a sa în prezentul politic atât de agitat.

Despre clasa politică postdecembristă, adevărul care o caracterizează şi care poate fi spus cu responsabilitate nu este deloc de natură a o favoriza. Lipsa de modele, rotaţiile de cadre, nenumăraţii politicieni care au făcut şi încă mai fac politică pentru propriile buzunare, în detrimentul oamenilor simpli, sunt elemente definitorii care au dominat sistemul politic autohton după anul 1989. Sigur că există şi excepţii, dar parcă prea puţine în comparaţie cu marea masă a clasei politice.

Nu trebuie să ne mire că noi, politicienii, implicit partidele pe care le reprezentăm, ne situăm pe un loc codaş în topul preferinţelor electoratului. Pe lângă promisiunile nerespectate care au discreditat pe bună dreptate sistemul politic 16 ani la rând, un alt element care s-a manifestat ca un balast invizibil pentru clasa politică a fost şi este încă legat de împăcarea fiecărui politician cu trecutul său.

Asanarea morală a sistemului politic românesc este una dintre principalele teme de dezbatere publică din aceste zile. Scoaterea la lumină a arhivelor securităţii a bulversat scena politică românească şi a oferit deja surprize de proporţii opiniei publice. Chiar dacă nivelul decibelilor emişi de mulţi politicieni este aproape de limita de suportabilitate din partea opiniei publice, acest aspect este de înţeles. Toţi cei care se ştiu că, într-un fel sau altul, s-au vopsit în albastru înainte de 1989, se agită fie ca urmare a luminii făcute în dosarele lor, fie ca anticipare a unor astfel de momente.

A fost nevoie de 16 ani de la căderea comunismului ca oamenii să poată afla adevărul despre cei care le-au condus, iar unii încă le mai conduc, destinele. Şi suntem abia la început. Categoric că reforma începută prin publicarea dosarelor fostei securităţi trebuie continuată.

Ea însă nu va fi completă fără publicarea nomenclaturii partidului comunist, a oamenilor care au făcut parte din protipendada comunistă, demers care, cu siguranţă, va decima cu precădere actuala opoziţie reprezentată în special de Partidul Social Democrat. Este mai mult decât evident că foştii securişti şi comunişti au împânzit după 1989 absolut toată clasa politică, cu un mare plus pentru urmaşul de sânge al p.c.r., actualul P.S.D.

Publicarea dosarelor fostei securităţi, dublată de o lege a lustraţiei corectă şi bine articulată poate atrage după sine reforma mult aşteptată de electorat. Este normal ca primul demers să se lovească de un zid de proteste întrucât nu numai mediul politic este cel afectat. Vedem cum oameni de cultură, reprezentanţi ai mass-media dar şi ai cultelor sunt afectaţi de deconspirarea arhivelor securităţii. Este la fel de normal ca multora să le fie teamă de aceste dosare, aşa cum le este teamă de adevărul cotidian.

Se pune întrebarea cum ar fi arătat astăzi clasa politică, dacă arhivele securităţii şi nomenclatura partidului comunist ar fi fost făcute publice chiar în anul 1990. Cred că îmi împărtăşiţi punctul de vedere că astăzi am fi fost departe.

Distinse doamne, stimaţi domni deputaţi,

Ne trebuie o cascadă de apă rece ca gheaţa pentru ca toţi dinţii stricaţi să fie eliminaţi. Abia atunci putem spera la o reaşezare firească, pe baze de competenţă şi moralitate a clasei politice româneşti.

Implicit, a credibilităţii sale în ochii electoratului.

Domnul Valeriu Gheorghe:

Din momentul aderării, România are aceleaşi drepturi ca oricare alt stat membru al Uniunii Europene. Introducerea de permise de muncă pentru muncitorii români ar conduce către o discriminare a românilor în problema dreptului de a munci în interiorul spaţiului european.

De curând, în media europeană a fost redeschis subiectul ocupării locurilor de muncă de către muncitorii români. Neliniştea creată de acest subiect în rândul populaţiei Comunităţii Europene este de natură a ne îndemna pe noi, cei care putem exprima un punct de vedere şi putem iniţia demersuri pe lângă forurile europene, care să prezinte realist prognozele privind migraţia forţei de muncă româneşti.

Marea Britanie, care a avut o altă poziţie în 2004 faţă de forţa de muncă provenită din ţările nou aderate ce ar fi putut concura cetăţenii britanici, are acum o poziţie modificată în ceea ce priveşte lucrătorii din România care, din toate datele statistice, a rezultat că nu reprezintă în acest moment un factor problemă. În primul rând, românii se îndreaptă spre domeniile care ar putea fi temporare, de tipul activităţilor din turism, agricultură, asistenţă socială. Or, ocuparea acestor posturi nu determină o destabilizare a pieţei muncii din Marea Britanie.

Consider că este momentul să ne implicăm în această problemă ce nu trebuie să devină doar o problemă a diplomaţiei româneşti, ci ne priveşte pe toţi, în calitatea noastră de reprezentanţi ai cetăţenilor ce ne-au acordat votul lor.

Domnul Viorel Oancea:

"Dosariada celor două anotimpuri"

Lunile calde de vară au devenit fierbinţi odată cu dezbaterea unei noi teme naţionale: cine are dosar la Securitate şi cine nu are, cine a făcut poliţie politică şi cine nu. Se pare că dosariada se va întinde şi în toamnă, pe alocuri căpătând accente de isterie naţională. Acest fenomen este oarecum de înţeles, având în vedere zecile de ani în care am stat în umbră şi minciună. De înţeles este şi înverşunarea cu care unii caută să descopere adevărul. Mai puţin pot însă să înţeleg jocurile politice care se ţes în jurul acestor dosare, şantajele şi vendetele personale.

Fenomenul numit dosariadă a luat însă o amploare prea mare într-un timp atât de scurt. În câteva zile, toată lumea voia să ştie dacă preoţii au făcut poliţie politică, dacă au fost şi rectorii implicaţi, sportivii ş.a.m.d. Prin saturaţie şi fără rezultate, deconspirarea Securităţii va ajunge o chestiune care nu va mai interesa pe nimeni. Iar acest lucru nu trebuie să se întâmple, pentru că este absolut necesar să ne cunoaştem trecutul.

Important este ca acum să facem o ierarhizare a acelor categorii de oameni despre trecutul cărora ar trebui să ştim. C.N.S.A.S.-ul a fost asaltat de atâtea cereri de verificare, încât riscă să-i fie blocată activitatea. Cred că, în momentul de faţă, cel mai important este să se finalizeze cercetarea demnitarilor, a celor care au fost învestiţi cu încredere de către poporul român şi care sunt responsabili de destinul naţional.

Abia după aceea ar trebui cercetate şi celelalte categorii sociale, cum ar fi liderii de opinie sau jurnaliştii. Iar una dintre cerinţele stringente ale societăţii, de care trebuie să ţinem seama este publicarea listei cu ofiţerii şi subofiţerii de Securitate care au activat începând cu anii '50. De asemenea, este necesară şi definirea termenului de poliţie politică, tocmai pentru a evita multiplele interpretări şi neînţelegeri. Doar în acest mod s-ar elimina suspiciunile şi confuzia ce au îmbolnăvit în ultimul timp viaţa publică.

Doamna Minodora Cliveti:

"Bilanţul (ne)realizărilor în materia drepturilor copilului"

"Copiii trebuie să aibă parte de un start cât mai bun în viaţă. Supravieţuirea, protecţia şi dezvoltarea lor în condiţii de sănătate şi beneficiind de hrană adecvată reprezintă însăşi esenţa dezvoltării umane. Vom depune eforturi concentrate pentru combaterea bolilor infecţioase, vom aborda cauzele majore ale malnutriţiei şi vom încuraja creşterea copiilor într-un mediu sigur, în care îşi vor păstra sănătatea fizică, abilitatea mentală, siguranţa afectivă, competenţa socială şi capacitatea de învăţare". Acesta reprezintă unul din obiectivele asumate prin documentul adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la cea de XXIV-a Sesiune Specială.

În România, dreptul la îngrijirea sănătăţii, la asistenţa medicală adecvată se obţin greu şi doar în condiţii speciale: nenumărate ore petrecute la coadă în faţa uşilor cabinetelor medicale, personal medical insuficient, erori medicale ale căror cobai sunt copiii, un număr limitat de medicamente gratuite, supraaglomerări în saloanele de spitalizare.

Prin acelaşi document al Naţiunilor Unite, statele membre se angajează la asigurarea de şanse egale şi acces la învăţământ de calitate gratuit şi obligatoriu, medii şcolare în care copiii sunt fericiţi să înveţe, educaţia pentru viaţă care depăşeşte cadrul strict al programei şcolare şi cuprinde lecţii despre înţelegerea şi drepturile omului, despre pace, toleranţă şi spirit cetăţenesc activ.

La început de an şcolar, în ţara noastră, unităţile şcolare şi preşcolare din ţară nu sunt pregătite pentru începerea procesului de învăţământ. Mai mult de jumătate din şcoli, din cauza condiţiilor necorespunzătoare igienico-sanitare, reprezintă adevărate focare de infecţie. Şi mai alarmant este faptul că peste 40% din şcolile din zona rurală nu au surse de apă şi funcţionează în clădiri neadecvate. Datorită acestor deficienţe în dotarea spaţiilor de învăţământ, şansele copiilor din comune şi sate la o pregătire corespunzătoare se reduc dramatic şi, în aceste condiţii, putem aprecia că nu se respectă principiul egalităţii de şanse şi de tratament pentru toţi copiii şi că se încalcă dreptul acestora la educaţie.

În acest context, măsurile necesare pentru ocrotirea copilului, prin asigurarea îngrijirii şi asistenţei medicale corespunzătoare, precum şi respectarea dreptului la educaţie pentru toţi copiii, în condiţii echitabile şi adecvate procesului de pregătire şcolară rămân, în România secolului al XXI-lea, în afara agendei publice guvernamentale reale şi, din păcate, doar material pentru promisiuni în perioada electorală.

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Angajamentul"

După epidemia Contractului cu România şi prelungirile aferente, angajarea în campania militară NATO, în care am devenit combatanţi direct implicaţi, vaccinarea prin ordonanţe de urgenţă, parastasele mineritului, metalurgiei, siderurgiei, precum şi ale celorlalte ramuri ale defunctei economii naţionale, transferată la buticari, valutişti şi altor soiuri de "oameni de afaceri" mai mici sau mai mari, crizele guvernamentale de legitimitate, sindromurile Ţigareta I, II, III, sanctificările cu bule şi indulgenţe la Casa Albă, ONU, FMI sau în Piaţa Universităţii, crizele din sănătate, învăţământ, finanţe, inundaţii, gripa aviară, Legea lustraţiei, zugrăvirea în portocaliu a vieţii politice, economice şi sociale, iată că s-a găsit antidotul care potenţează stările euforice şi disconfortul intelectual, "...angajamentul la securitate".

Este documentul care rezolvă toate problemele naţionale, pentru care s-au bătut în văzul lumii, la TV, în Parlament şi în paginile ziarelor, la simpozioanele şi sesiunile ştiinţifice ale Institutului de Înalte Studii ale Totalitarismului, distinşii nostri tăietori de frunze la câini din Alianţa Civică, formaţiunile de comando din Piaţa Universităţii, posesorii de certificate... sau liber profesioniştii de pe la anumite edituri umaniste.

Acţiunea "Angajamentul" s-a declanşat după o atentă documentare a specialiştilor în diversiune la CIA, MOSSAD, KGB, BND, Căştile Albastre, Moaştele lui Mihai I de Hohenzollern, Spiritele Întelepţilor Sionului, Mumia lui Tutankhamon şi Oracolul din Dămăroaia.

Până şi domnul Vasile Lupu - nume de falnic domnitor - s-a înspăimântat de grozăvia faptei sale, consimţământul de colaborare fiindu-i luat sub presiunea unui pluton de haidamaci, care l-au supus la cazne pe un rotisor special fabricat la IMGB. Imaginaţi-vă ce lupte s-au purtat, ce expresii şi citate despre mamă şi origine s-au consumat pe cale orală, ce cutremur s-a produs în conştiinţa proaspătului botezat, care au răscolit măruntaiele pământului din Vrancea. Dar s-a răcorit omul la o bere, când a ieşit din camera de tortură şi a putut să strige în gura mare la toată lumea năstruşnica întâmplare şi să mai comande o tură. Ce să mai vorbim de Mona Muscă, vajnica luptătoare împotriva comunismului, care, după ce a bâzâit pe micile ecrane până la saturaţie şi l-a ajutat pe Ludovic Spiess să trecă în eternitate, a picat ca o veritabilă muscă în...lapte.

Ceilalţi au fost nişte pigmei, n-au avut demnitatea să demaşte monstruoasa instituţie, aşteptând clipa răfuielilor politice pentru a se duela în angajamente. În Aula Parlamentului, în instituţiile publice, la Preşedinţie şi la Guvern, s-au imaginat toate tehnicile şi dispozitivele moderne de atac pentru dobândirea supremaţiei în materie. În semn de solidaritate, împricinaţii sunt pe cale să formeze o majoritate zdrobitoare, care va bate toate recordurile. Numai Ticu Dumitrescu a rămas pe baricade şi şi-a dictat ultima suflare pentru această cauză nobilă. Legea care îi poartă numele i-a oferit loc de muncă unde se simte în largul său, între dosarele securităţii, alături de poetul inocent Mircea Dinescu. El asigură momentele vesele ale CNSAS, pentru care românii plătesc anual sute de miliarde de lei, căci nu-i deloc uşor să ţii o şleahtă de căpuşe din bugetul pauper, din care sug tot felul de agenţii, agenţi cu diplome şi clienţi ai Puterii.

Să nu disperăm însă, orice minune la români ţine trei zile, au sosit căldurile mari, ne ameninţă iarăşi ţânţarul criminal, este aşteptat FMI-ul cu sacul plin de bani ca Moş Nicolae, după ce va constata că suntem băieţi cuminţi, ne-am făcut lecţiile şi am adus ţara la sapă de lemn. Angajamentele vor fi bune de aprins focul la iarnă, după intrarea în UE, când românii vor fluiera a pagubă în locul Imnului Naţional.

Noul sezon se va deschide după vacanţa parlamentară, când se va închide pescuitul la păstrăvi şi se va deschide cel în ape tulburi. Acum se fac doar antrenamente şi meciuri "amicale", (vorba vine !).

Până atunci îşi va dobândi şi Ticu Dumitrecu postul mult râvnit la CNSAS, după ce-şi va învinge toţi adversarii, căci dosarele securităţii ascund tot felul de perversiuni, capcane şi oportunităţi de şantaj politic. Mircea Dinescu va trece de la emisiunile de "momente vesele" ale posturilor de radio şi de televiziune la adevărata lui vocaţie - versificarea notelor informative date la securitate.

Domnul Viorel Pupeză:

"Anul şcolar debutează cu stângu-n dreptu'"

15 septembrie 2006 ar trebui să reprezinte un reper pentru toată suflarea învăţământului românesc. Este momentul când ar trebui să păşim cu dreptul spre valorile europene, spre standardele educaţionale ale Uniunii Europene. După cum decurg pregătirile, s-ar putea să nu avem nici unde şi nici cine să sune clopoţelul.

Pentru cine mai avea iluzii privind resursele învăţământului autohton de a contribui la dezvoltarea unui nou spirit şi a unor noi mentalităţi în ce priveşte menirea şi obiectivele unei şcoli moderne în formarea noilor generaţii, a sosit momentul adevărului: un moment pe cât de trist pe atât de revelator, care demonstrează, însă, fără echivoc că, aşa cum a fost el conceput şi pus în aplicare, învăţământul este un proiect sortit să eşueze.

Baza materială este, în multe locuri din ţară, ca pe vremea domnului Trandafir. Clădiri insalubre, fără racorduri la reţeaua de apă, fără grupuri sanitare. Ce să mai vorbim despre materialul didactic... Ministerul Educaţiei şi Cercetării a crezut că dotarea cu calculatoare a şcolilor va revoluţiona sistemul de învăţământ românesc. Dar educaţie nu se face doar cu calculatorul, mai este nevoie încă de o tablă, cretă, hărţi reactualizate, microscoape etc.

Nici cu resursele umane nu stăm extraordinar, mii de posturi fiind ocupate ba de tineri fără studii superioare, corigenţi la titularizare, ba de pensionari.

A fi cadru didactic reprezintă ultima opţiune pentru mulţi dintre tinerii noştri şi este considerat drept un semieşec în carieră.

Ministrul Mihail Hărdău, complet debusolat, vorbeşte despre "breşe din sistem", fără să realizeze că adevărata "breşă" nu este incidentul care a făcut posibilă sustragerea subiectelor de la testele naţionale sau bacalaureat, ci "sistemul" însuşi, din care şi el face parte, şi pe care cu mândrie îl conduce.

România nu are o strategie pentru acest domeniu considerat prioritate naţională doar pe ciornele Guvernului, iar ideea că avem un învăţământ de calitate, pliat pe nevoile societăţii, este de mult perimat. Oamenii care conduc în acest moment destinele învăţământului românesc sunt lipsiţi de resursele, motivaţia şi viziunea necesară unei schimbări reale.

Situaţia se complică şi mai mult, la început de an şcolar, pentru că şi cadrele didactice sunt, din nou, pe picior de grevă. Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ a ameninţat cu boicotarea începutului de an şcolar dacă, până pe 15 septembrie, Guvernul nu va respecta acordul încheiat anul trecut.

În loc de lecţii vom avea mitinguri şi pichetări săptămânale în faţa Guvernului, copiii noştri fiind privaţi de dreptul la educaţie pentru că un Guvern mincinos nu este capabil să respecte angajamente pe care le-a negociat.

Actuala guvernare nu este în stare nici să aloce fonduri pentru investiţii, nici să majoreze salariile dascălilor aşa cum promitea în campania electorală. Fluturaşii portocalii împărţiţi prin cutii poştale au zburat şi odată cu ei şi speranţele cadrelor didactice.

Nici în judeţul pe care îl reprezint situaţia nu se prezintă mai roz. Şcoli cu statut incert, pentru că au sedii revendicate sau amenajate în case particulare sau spaţii închiriate, cu grupuri sanitare insalubre şi deteriorate, fără apă curentă, cu încălzire de la sobe metalice sunt cu zecile în Bistriţa-Năsăud.

Zece procente din numărul cadrelor didactice sunt sortite "suplinirii". Debusolada este cu atât mai mare cu cât nici un profesor din judeţ nu-şi doreşte să fie inspector general, date fiind presiunile politice la care este supus, Inspectoratul şcolar judeţean fiind "ca un călăreţ fără cap".

15 septembrie rămâne, aşadar, doar un bun moment de a ţine discursuri fără acoperire, de a săruta pe frunte un copil şi de a încuraja dascălii, printre scandaluri politice şi "dosare".

Domnul Valer Dorneanu:

Problema imigrării lucrătorilor români în Marea Britanie a inflamat opinia publică şi mijloacele media, în ultima săptămână, atât în România, cât şi în Marea Britanie.

Consider că părerile expuse public în legătură cu acest subiect nu s-au bazat pe argumente corecte. Unele, ce invocau numărul prognozat de imigranţi mi s-au părut irelevante. Altele, cum ar fi cele de reciprocitate inamicală etalate ameninţător de către preşedintele Băsescu, în acelaşi timp şi părintele originalei "axe", aveau la bază un comportament resentimentar şi lipsit de diplomaţie, menit să aducă satisfacţie unor voci xenofobe din peisajul dâmboviţean.

Permiteţi-mi să aduc câteva argumente în cadrul unei abordări strict europene:

1. Scenariul demografic european elaborat de către Eurostat prevede declinul drastic al populaţiei active din Europa în cursul următoarelor trei decade, urmare în principal a pensionării generaţiei născute după al doilea război mondial, nesusţinută demografic de o populaţie activă înlocuitoare.

Pentru a satisface parametri propuşi la Lisabona de asigurare a unei creşteri economice anuale medii la nivelul ţărilor europene de 2,5% şi un grad de ocupare minim de 70%, este nevoie ca cel puţin începând cu 2010, numărul de lucrători pe total să crească anual cu un număr de 630 mii lucrători imigranţi.

Chiar în aceste condiţii, ponderea ocupării în creşterea economică va ajunge de - 0,61% din creşterea economică medie de 2,5%. Restul de creştere va trebui să fie asigurată de creşterea productivităţii (cel puţin 3% anual).

Concluzia acestui scenariu este aceea că numărul necesar de lucrători imigranţi va fi în creştere începând chiar cu aceşti ani la nivelul Europei, iar ţările industrializate vor avea nevoi superioare dacă vor dori să-şi menţină puterea de dezvoltare economică.

2. Scăderea drastică de ocupare nu va avea un efect devastator asupra creşterii, căci aceasta va fi compensată de progresul tehnologic, dar va avea un efect devastator asupra sistemelor de pensii şi a nivelului de trai al pensionarilor.

Este clar în interesul (cam meschin!) ţărilor să beneficieze de cât mai mulţi muncitori imigranţi, în special de cei mai puţin tineri şi proveniţi din spaţiu non european care nu vor avea timp să realizeze perioadele de contribuţie necesare obţinerii unei pensii în ţara gazdă.

Contribuţiile plătite de aceştia vor alimenta în schimb pensiile pensionarilor nativi, scutind guvernele respective de deficite bugetare ale bugetelor de pensii.

Folosirea cetăţenilor altor ţări europene ca lucrători ocazionali nu avantajează decât parţial diferitele ţări gazdă, întrucât la această categorie se aplică recunoaşterea stagiilor de cotizare din orice ţară membră. Deci, odată şi odată, ţara respectivă va trebui să asigure acestora pensii.

3. Creşterea imigrării singură nu poate satisface nevoile europene de forţă de muncă şi pensii pe termen lung. Chiar dacă s-ar menţine constant gradul de ocupare în perioada 1010-2040, este nevoie de o rată anuală de imigrare de 2,2 milioane lucrători şi o creştere economică bazată doar pe productivitate pentru a se putea păstra nivelul propus la Lisabona de creştere economică.

4. Imigrarea depinde şi de gradul diferit de toleranţă faţă de imigrare al diferitelor ţări, ca şi de modul de integrare a politicilor de contracarare a efectelor demografice. De aceea ţările europene trebuie să dezvolte periodic răspunsuri adecvate propriilor lor nevoi de lucrători imigranţi.

5. Ţări, precum Marea Britanie, evită să primească muncitori din alte ţări membre, preferând să găzduiască temporar sau definitiv cetăţeni non europeni cărora nu le va întoarce neapărat contribuţiile plătite pentru pensii decât în anumite condiţii dificil de îndeplinit. Aceşti imigranţi, chiar dacă sunt mai puţin calificaţi decât cei români sau bulgari, de exemplu, vor putea fi preferaţi datorită calităţii lor de contribuabili ai statului britanic, nu şi de beneficiari de asigurări sociale de pensie.

Marea Britanie, promotoare, de altfel, a principiului liberei circulaţii a persoanelor şi a forţei de muncă ar da dovadă, discriminând cetăţenii români de la accesul pe propria piaţă a muncii, de un comportament pragmatic care poate fi cotat ca o opţiune a politicii sociale.

Ceea ce ar lipsi însă acestui comportament ar fi, din păcate, solidaritatea şi spiritul european, elemente de care îi cerem preşedintelui Băsescu să ţină seama atunci când se oferă voluntar să uite capitolele proaspăt încheiate de România transpuse în legislaţie prin care ne angajăm să aplicăm liberul acces al forţei de muncă pe piaţa europeană.

În 5 minute începe şedinţa în plen, cu dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

(Pauză între orele 10,00-10,40.)

(În continuare, şedinţa este condusă de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Ioan Munteanu, secretari.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 331 de deputaţi şi-au înregistrat prezenta un număr de 233, sunt absenţi 98, din care 27 participă la alte acţiuni parlamentare.

Continuăm cu dezbaterea iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi pentru şedinţa din ziua de marţi, 12 septembrie 2006.

Vă reamintesc că ne aflăm pe ordinea de zi la pct. 11.

Înaintem de aceasta, însă, domnul deputat Marcu Tudor are o chestiune de procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte, vă rog să admiteţi să se repună în discuţie Legea pentru modificarea Legii nr. 656 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism. Din toată analiza pe care am făcut-o ieri, în timpul programului, şi după aceea, din lipsă de timp, pentru că ministrul finanţelor s-a lungit aici mult timp şi ne-a mâncat toată ziua, am căzut de acord că s-au adus nişte justificări care demontează complet motivarea comisiei, introdusă aici, în acest proiect de lege.

Pentru că nu mai vrem să facem o discuţie asupra acestor motivări, care sunt departe, absolut paralele cu proiectul de lege, doresc să puneţi la vot, domnule preşedinte, de comun acord cu toţi cei implicaţi în această activitate, să se reîntoarcă la comisie acest proiect de lege, pentru a se pune de acord solicitările justificate şi pertinente, în baza legilor anterioare, ale Oficiului naţional pentru prevenirea spălării banilor şi combaterea terorismului, pentru ca să fim într-adevăr în cunoştinţă de cauză, corect, cu propunerile dumnealor, ale Guvernului, ale Senatului, ale Consiliului Legislativ şi ale Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, care au fost întru totul de acord cu propunerile Guvernului.

Numai că în comisie, prin modificările acestea, absolut paralele cu proiectul de lege, lucru ce mă face să cred că nici nu au ştiut bine ce scriu în motivaţia aceasta, să se pună domniile lor de acord şi să fim în cunoştinţă de cauză atunci când putem judeca acest proiect de lege.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Înţeleg că există şi un acord din partea preşedintelui Comisiei juridice şi un acord din partea liderilor de grupuri pentru această chestiune. Înţeleg că a fost vorba de o eroare în prezentarea docomentaţiei.

Aşa încât, dacă veţi fi de acord, voi supune votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie pe fond a acestui proiect. O să vă rog să vă utilizaţi cartelele de vot.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a proiectului, vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Propunerea a fost adoptată cu 125 de voturi pentru, 7 voturi contra, 3 abţineri. (Conform afişajului, se înregistrează: 135 prezenţi, 125 pentru, 7 împotrivă, 3 abţineri.)

Termen: 2 săptămâni.

Vă mulţumesc.

Revenim la pct. 11 de pe ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.33/2006 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării Băncii Comerciale Române S.A.

Dezbaterile generale s-au încheiat, suntem la dezbaterile pe articole, lucrăm pe Raportul Comisiei economice şi de privatizare.

Nu există amendamente respinse, există un număr de amendamente admise.

Dacă, la pct. 1, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct. 2 la pct. 5, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 6 la pct. 10, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 11 la pct. 15, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 16 la pct. 20, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 21 la pct. 27, obiecţii, observaţii, comentarii pe propunerea comisiei? Nu sunt. Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole, proiectul rămâne la vot final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 42/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2004 privind producerea, comercializarea şi utilizarea materialelor forestiere de reproducere.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru agricultură. Suntem în procedură de urgenţă. Cameră decizională.

Rog reprezentantul iniţiatorului.

Domnul Istvan Töke (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale):

Domnule preşedinte,

Stimată Cameră,

Proiectul de lege are ca obiect reglementarea modificării Ordonanţei Guvernului nr. 11/2004 aprobată cu completări şi modificări prin Legea nr. 161/2004, în sensul utilizării stocului de puieţi forestieri în campaniile de împădurire, în vederea realizării programului de împădurire până la data de 30 iunie 2008.

Prin Legea nr. 161 s-a restrâns teritoriul pe care pot fi utilizaţi puieţii forestieri produşi într-o anumită sursă de provenienţă. În acest sens, s-a propus ca termenul de utilizare a puieţilor să fie 30 iunie.

În acest scop, vă rugăm să acordaţi votul dumneavoastră pentru modificarea proiectului de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă mulţumesc.

Din partea comisiei? Domnul deputat Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură a fost sesizată spre dezbatere pe fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 42/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2004 privind producerea, comercializarea şi utilizarea materialelor forestiere de reproducere.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare şi a fost adoptat în unanimitate, în forma prezentată de Senat, în şedinţa din 5, 6 şi 7 septembrie.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Mulţumesc şi colegilor pentru linişte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Vă rog. Domnul deputat Nicolae Popa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Conservator va susţine acest proiect de lege. El este necesar şi binevenit, pentru că Ordonanţa de urgenţă nr. 42 prevedea nişte restricţii cu privire la transmiterea puieţilor dintr-un judeţ în altul, datorită unor situaţii fitosanitare.

Faptul că noi am avut calamităţi şi foarte multe judeţe din ţară, şi anul trecut, dar şi anul acesta, au fost grav afectate de calamităţile naturale, categoric, au nevoie de aceşti puieţi şi de transferul lor dintr-un judeţ în altul, în aşa fel încât să acoperim necesităţile pentru împăduririle de care ţara şi munţii noştri au nevoie.

Deci, membrii Grupului parlamentar al Partidului Conservator, deputaţii, vom susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu există alte intervenţii.

Am încheiat dezbaterile generale.

Întrucât nu există amendamente admise sau respinse, proiectul rămâne la vot final.

Pct. 13 - Proiectul de Lege privind suspendarea serviciului public cu specific silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevăzute la art.III alin.(1) din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991.

Legea are caracter ordinar. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru agricultură. Suntem Cameră decizională.

Invit iniţiatorul.

Domnul Istvan Töke:

Domnule preşedinte,

Stimată Cameră,

Proiectul de lege reglementează suspedarea serviciului public cu specific silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere care se găsesc în oricare din situaţiile prevăzute la art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar. Practic, art. III din Legea nr. 169/1997 prezintă cazurile de nulitate absolută pentru reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

Reglementarea a apărut ca necesară pornind de la experienţa unor zone în care tăierile ilegale au fost foarte intense şi experienţa dobândită a demonstrat faptul că asupra pădurilor care au fost preluate în proprietate în condiţiile reglementate mai sus s-a exercitat o presiune deosebită, fiind tăiate în general, în mod ilegal, suprafeţe întinse de pădure.

În aceste condiţii, se va suspenda serviciul public cu specific silvic pentru proprietarii care au în litigiu suprafaţa respectivă ori cărora li s-a constatat cazul de nulitate absolută pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul deputat Munteanu. Astăzi trebuie să fiţi plătit cu normă dublă...

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu acest proiect de lege a fost sesizată spre dezbatere pe fond Comisia pentru agricultură.

Ceea ce este important este că măsura care este propusă este considerată necesară, pentru a se opri astfel tăierile abuzive şi necontrolate, constatându-se în prezent că sunt multe situaţii când exploatarea masei lemnoase de pe terenurile forestiere se face de către persoane, care, de fapt, nu au acest drept.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea de voturi a celor prezenţi. Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. Comisia propune admiterea cu modificări a Proiectului de Lege privind suspendarea serviciului public cu specific silvic.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe raportul comisiei. Nu avem amendamente respinse.

Dacă, la pct. 1, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 2? Adoptat. Pct. 3? Adoptat. Pct. 4? Adoptat. Pct. 5, textul comisiei? Adoptat. Pct. 6? Adoptat. Pct. 7? Adoptat.

Proiectul a fost adoptat pe articole, urmează să fie supus votului final.

La pct. 14, avem Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată.

Proiectele au caracter organic. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat, propunerea legislativă respinsă. Raport comun pentru ambele iniţiative legislative, de adoptare, din partea Comisiei pentru administraţie publică. Suntem Cameră decizională.

Invit iniţiatorii. Lipsă.

Din partea comisiei? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Constantin Traian Igaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, precum şi punctele de vedere ale Guvernului, care susţin promovarea aceastei iniţiative legislative.

În concluzie, comisia propune adoptarea acestei ordonanţe.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Vă reamintesc, raportul comisiei vizează ambele proiecte.

Nu avem amendamente respinse, doar amendamente admise.

Dacă, la pct. 1, titlul legii, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct. 1, articolul unic? Nu sunt.

Pct. 3? Adoptat.

Pct. 4, în varianta comisiei? Adoptat.

Pct. 5? Adoptat.

Pct. 6? Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole, îl trecem la vot final, la ora 12,30.

La pct. 15 - Proiectul de Lege pentru completarea art.3 al Legii nr.32/1994 privind sponsorizarea.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget. Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul, domnul senator Marius Marinescu.

Domnul Marius Marinescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc, prin această iniţiativă legislativă, ca instituţiile statului să nu mai sponsorieze firme private, instituţiile statului să sponsorizeze protecţia socială, învăţământul, sănătatea, cultura, să sponsorizeze grădiniţe de copii, cămine de bătrâni, să sponsorizeze pe cetăţenii care au rămas fără case în urma inundaţiilor. Aş vrea să vă spun că anul trecut sponsorizările de la instituţiile statului s-au cifrat la aproximativ 150 de milioane de euro, iar cu aceşti bani se puteau construi 10 mii de case pentru sinistraţi.

Aceasta a fost pe fond iniţiativa mea şi vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Din partea comisiei?

Domnul Nini Săpunaru:

Cu adresa nr. 472/15 mai 2006, Biroul Permanent, conform art. 95 din Regulamentul Camerei, a sesizat, pentru examinare şi avizare în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu acest proiect de lege.

S-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei pentru politică economică, avizul Comisiei juridice, precum şi punctul de vedere al Guvernului.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituţia României republicată.

La dezbaterea proiectului au participat, în conformitate cu prevederile art. 51 şi 52 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnul senator Marius Marinescu, în calitate de autor al proiectului de lege. La lucrările comisiei au participat 19 de deputaţi, din totalul de 26 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege, potrivit art. 75 din Constituţia României, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Vă propunem avizarea, votarea acestui proiect.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii la dezbateri generale? Domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Conservator va susţine acest proiect de lege. Mi se pare firesc să se întâmple aşa, pentru că, de multe ori, firmele de stat, care au datorii imense la bugetului de stat, la Casa de Asigurări pentru Sănătate, la alte instituţii de protecţie socială, după ce că nu-şi achită aceste datorii către stat, ele au totuşi bani să sponsorizeze fel de fel de firme private, care intră în contact cu acestea ş.a.m.d. Mai ales că aceste sponsorizări către firmele private sunt suspecte şi de corupţie.

Ca atare, pentru a nu ne mai confrunta cu aceste situaţii, eu cred că legea este binevenită şi vă propun, şi dumneavoastră, şi celorlalţi, din Coaliţie, să votăm acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Alte intervenţii? Vă rog.

Domnul Octavian Mircea Purceld:

Domnule preşedinte,

Şi noi, Grupul Partidului România Mare, susţinem această iniţiativă, este binevenită, face puţină curăţenie în mediul economic, pentru că noi nu credem că prioritatea sponsorizărilor de către stat către firmele private este principala noastră problemă. Ceea ce s-a întâmplat şi în cazul Loteriei Naţionale şi în alte exemple pe care le-aş ptuea da aici, dar nu vreau să vă reţin, m-a convins să votăm şi să susţinem această iniţiativă legislativă.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

La dezbateri generale, am o întrebare pentru iniţiator sau pentru comisie. ( De la tribună.)

Domnule senator şi stimată comisie,

Vreau să menţionez pentru început că sunt de acord cu acest proiect de lege, am însă o întrebare lămuritoare şi poate că o putem aborda pe linia unei modificări de tehnică legislativă. La alin. 2 al articolului unic se prevede că sunt incluse între cei care nu pot beneficia persoanele juridice cu capital privat.

Eu, ca jurist, ştiu că persoanele juridice non-profit nu au capital. Nu sunt convins că reprezentanţii Ministerului de Finanţe ştiu şi acceptă acest lucru şi mi-e teamă să nu creăm o situaţie în care anumite sponsorizări de care beneficiază asociaţii sau fundaţii care sunt private şi au patrimoniu privat, fără îndoială, nu capital social privat, să poată fi supuse unui control abuziv sau necompetent, ca urmare a faptului că au beneficiat de sponsorizări.

De aceea, aş dori să consult Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi iniţiatorul, dacă nu am putea clarifica noţiunea de capital privat, folosind, de exemplu, termenul de capital social, sau un alt termen care să fie mai clar aplicabil, exclusiv societăţilor comerciale.

Domnul Marius Marinescu:

Dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, stimaţi colegi, m-am referit la instituţiile şi la autorităţile publice, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat şi regiile autonome.

Deci, asta aş vrea să fie precizarea.

Domnul Bogdan Olteanu:

Am înţeles intenţia. Cred că este foarte corect. Nu este, din păcate, un amendament de tehnică legislativă şi, atunci, voi trimite alin.2 la comisie, pentru reformulare.

Termen, domnule vicepreşedinte? Două săptămâni. OK, că vine francofonia.

Domnul Marius Marinescu:

Bine, vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Bine, deci, atunci, trimitem alin.2, pentru reformulare în spiritul a ceea ce s-a discutat, pentru a fi foarte clar că este vorba de societăţile comerciale, persoane juridice cu scop lucrativ.

Propunerea legislativă privind modificarea unor dispoziţii legale care reglementează exercitarea comerţului cu produse agricole în pieţe, târguri, oboare şi alte zone publice.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost respins de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru industrii şi servicii.

Suntem Cameră decizională. Rog iniţiatorul.

Nu avem iniţiator.

Rog comisia. Doamna deputat Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia a fost sesizată cu această propunere legislativă. Propunerea legislativă are următoarele principii: principalele intervenţii vizează exceptarea comercianţilor, persoane fizice sau juridice, de la utilizarea de aparate electronice de marcat fiscale pentru comerţul ocazional sau având caracter de permanenţă cu produse agricole în pieţe, târguri, oboare sau alte pieţe autorizate, precum şi în activităţi de jocuri de noroc, desfăşurate cu mijloace tehnice de joc ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede.

Totodată, se reglementează accesul comercianţilor care vând alte produse decât cele agroalimentare, numai în spaţii de vânzare special amenajate într-o zonă separată de producătorii agricoli din pieţele agro-alimentare, administratorul pieţei fiind obligat să înscrie la data închirierii locului de vânzare, în registrul de evidenţă special înfiinţat, datele de identificare a persoanelor fizice, juridice, precum şi localitatea de origine a producătorilor agricoli, data, seria şi numărul chitanţei care atestă plata chiriei.

Acest proiect de lege a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ. Are avizare negativă din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi; are aviz negativ din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; Senatul a dat raport de respingere, iar comisia noastră, în urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative privind modificarea unor dispoziţii legale care reglementează exercitarea comerţului cu produse agricole în pieţe, târguri, oboare şi alte zone publice, cu amendamentele admise de comisie.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Bogdan Mircea Dumitrache (secretar general, Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Guvernul susţine această propunere legislativă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Trecem la dezbateri generale.

Există intervenţii la dezbateri generale? Nu avem intervenţii la dezbateri generale.

La dezbaterile pe articole, nu există amendamente respinse.

Avem o serie de amendamente admise. Lucrăm pe raport.

Pct.1. Există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2. Adoptat. Pct.3. Adoptat. Pct.4. Adoptat. Pct.5 Adoptat. Pct.6. Adoptat. Pct.7.

Anexa? Adoptat.

Am finalizat dezbaterile pe articole.

Urmează votul final.

La pct.17, avem Proiectul de Lege pentru completarea art.5 din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Legea are caracter ordinar.

Proiectul a fost adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.

Suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul? Domnul senator Marinescu Marius.

Domnul Marius Marinescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Iniţiativa mea legislativă se referă la faptul că achiziţiile publice trebuie să fie transparente.

Vreau să vă spun că achiziţiile publice înseamnă aproximativ 16% din produsul intern brut, deci cam 10-12 miliarde de euro anual. Singura excepţie o fac achiziţiile publice, când este vorba de siguranţa naţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisia?

Domnul deputat Străchinaru.

Domnul Petre Străchinaru:

Stimaţi colegi,

Aşa cum v-a spus şi iniţiatorul acestei propuneri legislative, legea se referă la liberul acces la informaţiile de interes public. În principal, în procesul de desfăşurare a licitaţiilor, în privinţa activităţii autorităţilor contractante.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au avizat favorabil proiectul de lege în forma adoptată de Senat.

Din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională s-a primit aviz negativ.

Potrivit prevederilor Constituţiei, proiectul acesta de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Menţionez că Senatul a adoptat acest proiect de lege în şedinţa din aprilie 2006, iar Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a adoptat, în unanimitate, cu voturile celor prezenţi în sală în momentul voturilor, forma pe care o propuneţi şi dumneavoastră adoptării, cu amendamente pe care le-am realizat de comun acord cu iniţiatorul.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dezbateri generale? Nu sunt.

Punctul de vedere al Guvernului?

Domnul Corneliu Burada (vicepreşedinte, Agenţia naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem de acord cu adoptarea Proiectului de Lege privind completarea at.5 din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, motivat de faptul că această completare este în acord cu prevederile art.215 din Ordonanţa de urgenţă nr.34 privind atribuirea contractelor de lucrări publice, de achiziţii de bunuri şi de concesiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

La dezbateri pe articole, nu există amendamente respinse.

Pe raportul cu amendamente admise, la pct.1, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct.2. Adoptat. Pct.3. Adoptat. Pct.4. Adoptat. Pct.5. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

La pct.18 avem Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi ale altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat; raport comun de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Suntem Cameră decizională. Rog iniţiatorul. Domnul secretar de stat Dănilă. Vă rog.

Domnul Cătălin Ionel Dănilă (secretar de stat, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezentul proiect de lege are ca obiect reglementarea drepturilor salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici în anul 2006. Proiectul are în vedere stabilirea elementelor sistemului de salarizare a funcţionarilor publici, în funcţie de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcţiei publice şi, după caz, gradul profesional al funcţiei publice, precum şi nivelul la care se prestează activitatea, respectiv nivelul central sau local, de asemenea şi sporurile care se acordă acestei categorii profesionale, premiile şi alte drepturi.

În acelaşi timp, prin textele propuse în acest proiect, am fost sesizaţi de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici că au apărut contradicţii cu legea adoptată în acest an, nr.251, pentru modificarea şi completarea Legii nr.188, republicată, lege organică, referitoare la funcţionarii publici.

Ca urmare, vă rog să fiţi de acord cu retrimiterea la comisie pentru revizuirea acelor articole care trebuie să fie în concordanţă cu actuala formă a Legii nr.188, cu modificările şi completările aduse de Legea nr.151, care a fost adoptată în ziua de 23 iunie a.c., respectiv publicată în Monitorul Oficial, în 4 iulie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisiile?

Domnul Constantin Traian Igaş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cele două comisii sunt de acord pentru retrimiterea acestui material la comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Am, atunci, propunerea de retrimitere, cu termen două săptămâni, la comisie, a acestui proiect.

Supun aprobării dumneavoastră această propunere.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. Propunerea a fost adoptată. Se retrimite la comisie; termen - două săptămâni.

Rog majoritatea colegilor noştri, care se află în picioare, să se aşeze lângă minoritatea care se află deja pe scaune, astfel încât să putem să votăm cu toţii care ne aflăm în sală.

La pct.19 avem Proiectul de Lege privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. Suntem Cameră decizională. Rog iniţiatorul. Domnul secretar de stat Dănilă.

Domnul Cătălin Ionel Dănilă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin măsurile propuse în acest proiect de lege se recunoaşte importanţa familiei şi rolul acesteia pentru menţinerea coeziunii sociale şi pentru creşterea natalităţii. În acest sens, se propune acordarea unui sprijin financiar de 200 euro la întemeierea familiei tinerilor domiciliaţi şi rezidenţilor pe teritoriul României, la prima căsătorie a soţilor, fără stabilirea unor limite de venituri.

Vor beneficia de acest sprijin numai familiile constituite începând cu data de 1 ianuarie 2007. Trebuie să vă spun că, de asemenea, se urmăreşte implicarea autorităţilor administraţiei publice locale în vederea susţinerii tinerelor familii privind măsuri punctuale de sprijin financiar.

Faţă de cele prezentate, vă propunem adoptarea prezentului proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Domnul preşedinte Duţu. Vă rog, raportul comisiei.

Domnul Stelian Duţu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizele favorabile din partea Consiliului Legislativ, Consiliului Economic şi Social, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, întrucât prin acesta se urmăreşte implicarea autorităţilor administraţiei publice locale în vederea susţinerii familiilor tinere prin măsuri punctuale de sprijin financiar.

În urma dezbaterii în şedinţa din 6 septembrie 2006, comisia propune admiterea, în forma prezentată, a proiectului de lege cu un amendament respins.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale.

Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Vă rog frumos. Doamna deputat Cornelia Ardelean, din partea Grupului parlamentar al P.C.

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Partidul Conservator este un susţinător consecvent al familiei. Acest proiect de lege înseamnă un început. Nu este totul, dar este un început, iar implicarea autorităţilor locale în susţinerea familiei este un semnal bun în ceea ce înseamnă susţinerea familiei.

În consecinţă, noi vom vota acest proiect şi, repet, îl considerăm doar un început. Pe parcurs, considerăm că implicarea este necesar să fie şi mai mare în susţinerea tinerelor familii.

Vă mulţumim.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Cindrea, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

Domnul Ioan Cindrea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Nu negăm că este necesar un astfel de proiect de lege care să reglementeze acordarea unui sprijin financiar pentru constituirea familiilor. Dar noi considerăm că, din punctul nostru de vedere, are o mare deficienţă acest proiect de lege, deoarece acest sprijin financiar de 200 euro se acordă indiferent de veniturile viitorilor soţi. Unul dintre amendamentele respinse, sau singurul amendament al Grupului parlamentar al P.S.D. a prevăzut ca acest ajutor financiar să se acorde numai familiilor care au venituri, sau viitoarelor familii care au venituri sub un anumit nivel. Noi am propus 2.000 lei venitul cumulat al soţilor care vor compune viitoarea familie.

Noi considerăm că, fiind o lege de protecţie socială, o măsură de protecţie socială, ea nu trebuie acordată, indiferent de veniturile acestora. Şi, în aceste condiţii, rugăm, prin votul dumneavoastră, să fie retrimis, regândit acest proiect de lege. Fiind vorba de sume importante de la bugetul statului, cred că responsabilitatea care ne revine este să condiţionăm în funcţie de nivelul veniturilor, ca o măsură de protecţie socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Costache. Urmează domnul deputat Călian.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Considerăm şi noi, Grupul parlamentar al P.R.M., că orice măsură luată pentru încurajarea familiei este binevenită. Susţinem proiectul aşa cum este, mai ales că, iniţial, în legislatura trecută, proiectul a fost înaintat sub semnătura unor deputaţi P.R.M.: Lia Olguţa Vasilescu, Gelil Eserghep, Marius Iriza şi Ioan Mânzână, liderul grupului nostru parlamentar.

Nu ne-am protejat ideile la O.S.I.M. Ne aducem şi noi contribuţiile noastre anonime. Susţinem proiectul.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intenţia este foarte bună.

Proiectul de lege este foarte bun, însă nu sunt de acord cu implicarea bugetului consiliului local.

Cred că nu este posibil ca să impunem consiliilor locale ca să aloce bani de la bugetul local, şi aşa foarte puţini, pentru acoperirea acestor cheltuieli.

Să luăm exemplu o comună care nu are buget la consiliul local nici măcar să-şi acopere cheltuielile curente. Din ce bani vor plăti aceste prime? Cred eu că acest proiect de lege va fi inaplicabil, deoarece foarte multe consilii locale n-o să fie de acord să aloce bani pentru aceste premii. Aşadar, nu avem nici măcar pârghii prin care să obligăm un consiliu local, în vederea întocmirii unui buget în care să fie incluse şi aceste sume.

Aşadar, din păcate, legea va fi parţial inaplicabilă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există alte intervenţii la dezbateri generale? Nu mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale. O lămurire, domnule Cindrea. Dumneavoastră solicitaţi retrimiterea la comisie, sau admiterea amendamentului?

Domnul Ioan Cindrea (din sală):

Retrimiterea la comisie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Bun. Deci, există o propunere, în cazul acesta, de retrimitere la comisie, că discutăm mai întâi pe propunerea procedurală.

Dacă, pe propunerea de retrimitere la comisie, există intervenţii? Nu există intervenţii.

Voi supune votului dumneavoastră, desigur, propunerea de retrimitere la comisie.

Domnule Fenechiu, doriţi să interveniţi pe retrimiterea la comisie? Fără îndoială că vă dau cuvântul.

Domnul Relu Fenechiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu cred că are sens să retrimitem la comisie această lege. Comisia a adoptat cu o largă majoritate raport de respingere. Noi, aici, avem un principiu, pe care dorim să-l respectăm şi în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic facem permanent trimitere la acest principiu. Principiul este cel al autonomiei locale şi dorim, prin toată legislaţia pe care o promovăm în România, ca, din ce în ce mai puţin să intervenim în autonomia locală. Dimpotrivă, nu să impunem, fără să precizăm sursele de finanţare, autorităţilor locale astfel de obligativităţi la plată. Aşa încât, dacă s-a cerut, trebuie să supuneţi la vot retrimiterea la comisie, dar rog colegii din ambele părţi să se gândească; nu are sens, chiar dacă veţi retrimite la comisie, votul va fi acelaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Suntem edificaţi în ce priveşte punctul de vedere al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Domnul Valentin Iliescu, domnul Brânzan şi domnul Nicolae Popa.

Discutăm, vă reamintesc, pe propunerea de retrimitere la comisie, iar proiectul este, în fond, la Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mi se pare nerealistă propunerea făcută de colegul de la Grupul parlamentar al P.S.D. şi îndrăznesc să spun acest lucru bazându-mă foarte mult pe ceea ce s-a întâmplat în urmă cu exact o săptămână, atunci când am dezbătut acest proiect la Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

A fost o discuţie mai amplă decât toate celelalte dezbateri pe celelalte subiecte pe ordinea de zi. Evident, colegii de la P.S.D. şi-au susţinut punctul de vedere, el nu a avut câştig de cauză. Nu s-au adus, după părerea mea, astăzi, în dezbatere, elemente în plus. Mai mult decât atât, cred că este salutară iniţiativa Guvernului de a veni şi a se implica, inclusiv prin administraţiile locale, de a-şi susţine familiile tinere, astfel încât vă rog ferm pe toţi colegii din Parlament să respingem această propunere de retrimitere la vot şi să trecem la dezbaterea pe articole, în măsura în care argumentele colegilor de la P.S.D. sunt susţinute de majoritate, atunci se vor putea face şi amendamente.

Oricum, nu este, în nici un caz, posibil, cred eu, să retrimitem la comisie; doar pierdem timpul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă rog. Domnul deputat Brînzan.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am intervenit, fiindcă se face o confuzie aici şi, din păcate, stimaţii colegi n-au înţeles despre ce este vorba.

Suntem cu toţii de acord cu autonomia locală într-o Europă a autonomiei locale şi a descentralizării. Ce nu se înţelege este că, la noi, autonomie locală este percepută ca dreptul comunităţii de a nu face nimic şi de a nu avea nici o obligaţie faţă de cetăţenii pe care-i reprezintă şi pe care trebuie să-i protejeze. În Europa, autonomia locală înseamnă că acea comunitate se implică în toate problemele cetăţenilor care fac parte din comunitate. Şi mă refer la protecţie socială, mă refer la probleme medicale. Mă refer la problemele de zi cu zi ale cetăţenilor. Asta înseamnă, stimaţi colegi, autonomie locală! Nu dreptul lor de a cheltui banii bum vor şi cum le dictează interesele. Aşa că, vă rugăm foarte mult să acceptaţi ca această problemă să fie rediscutată în comisie, fiindcă, după cum v-am demonstrat, a fost o neînţelegere asupra atribuţiilor pe care comunitatea le are, sau nu le are. Şi, vă repet, în România, comunitatea trebuie să aibă atribuţii de protecţie socială. Aceasta nu este o doctrină social democrată, este o obligaţie europeană a comunităţilor din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vreau să mulţumesc domnului Fenechiu, care a introdus chestiunile de administraţie publică locală în această discuţie. Se pare că aici era, de fapt, cheia.

Domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Îl rog pe domnul deputat Fenechiu să ne lămurească care este verdictul comisiei domniei sale, pentru că la noi apare adoptare a acestui proiect de lege şi dânsul ne-a spus că este respins acest proiect de lege. Deci, să ne lămurească despre treaba aceasta, ca să nu rămânem în confuzie totală. În al doilea rând, vreau să vă spun că şi pentru consiliile locale aceste sume care se alocă vin de la consiliul judeţean. Consiliul judeţean primeşte aceste sume şi aceşti bani de la Guvern, prin bugetul de stat, bugetul consolidat al statului. Nu ştiu dacă aceste consilii locale, - sunt foarte multe dintre ele, 70-80%, vor avea posibilitatea să achite această obligaţie pe care o prevedem noi prin prezentul proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul preşedinte Duţu, din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Domnul Stelian Duţu:

Domnule preşedinte,

Sunt extrem de interesante toate susţinerile, însă nu tăria vocii poate reprezenta un argument pentru a justifica o autonomie locală care trebuie să se manifeste.

Vă rog să vă uitaţi la art.9 din proiectul de lege: "Fondurile pentru plata sprijinului financiar acordat la constituirea familiei, precum şi pentru cheltuielile cu transmiterea drepturilor, se plătesc prin bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, din transferurile de la bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute cu această destinaţie în bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei". Nu este afectat bugetul local; nu din sursele proprii ale autorităţilor locale se face plata acestui sprijin familial. Îmi pare rău cu nu s-a acordat atenţia cuvenită.

În acelaşi timp, la amendamentul respins şi care a făcut obiectul unor discuţii nu aşa de intense sau aprinse în comisie, argumentaţia reţinută de către comisie este următoarea: întrucât este un drept universal de care trebuie să beneficieze toţi tinerii la întemeierea familiei, indiferent de venituri, condiţionarea în funcţie de venituri ar putea fi discriminatorie, în special pentru cei care au veniturile foarte aproape de acest prag.

Domnule preşedinte, vă rog să supuneţi la vot amendamentul, iar, dacă prin votul Camerei trece, înseamnă că el va fi însuşit de plenul Camerei.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Toată lumea vorbeşte de autonomia locală. De câte ori am venit la tribuna Camerei, am vorbit despre întărirea autonomiei locale şi, mai ales, a celei financiare.

Domnul Duţu, care este un om cu experienţă în administraţia locală, a întărit acest lucru de foarte multe ori. Însă, sub masca aceasta a sumelor de echilibrare a bugetelor locale, sau de transferul de la bugetul de stat, se ascund multe.

Eu am făcut puţin scandal şi atunci când s-a adoptat bugetul de stat cu privire la sumele care sunt prevăzute în anexă, la "învăţământ", care au fost cuprinse într-o anexă cu multe alte activităţi şi nu mai ştiam care sunt sumele pentru învăţământ şi aşa a rămas.

Cred că, totuşi, este oportună retrimiterea la comisie, ca să prevedem, domnule preşedinte, distinct acolo, la acest articol, că aceste sume vor fi prevăzute într-o anexă distinctă la Legea bugetului de stat. Lăsaţi, că sume distincte, cum este în lege, ne-am lămurit. Uitaţi-vă şi acum, în anexa învăţământului, cum a rămas în Legea bugetului, că nu ştim care sunt sumele pentru învăţământ, că sunt acolo cuprinse 5-6 feluri de cheltuieli în sumă totală, iar suma care este pentru învăţământ nu o depistăm nici acum. Şi aş dori ca acest lucru să fie exact specificat în art.9 din proiectul de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Bivolaru. Vă rog. Trecem lal Comisia pentru industrii şi servicii.

Domnul Ioan Bivolaru:

Spre deosebire de Regulament, acum o să discut pe fondul problemei. Aflu, cu surprindere, de la domnul preşedinte Duţu, că această tinereţe este un mare handicap. În contextele în care noi vorbim acum şi despre reforma clasei politice şi reforma morală, considerăm că această tinereţe, repet, reprezintă zona de mare handicap a societăţii.

Domnule preşedinte Duţu, în momentul în care P.S.D. a venit cu o propunere, ca aceste ajutoare acordate tinerilor pentru locuinţe, trebuie totuşi stabilite nişte criterii în funcţie şi de posibilităţile lor, pentru că handicapul cel mai mare al tinerilor este al acelor tineri care au venituri reduse faţă de tinerii care au venituri ceva mai consistente.

Deci, în acest context, lăsaţi handicapul general al tinerilor şi să stabilim care sunt, într-adevăr, cei care au rezerve şi resurse mai puţin substanţiale.

Deci, acesta este un motiv în plus pentru retrimitere la comisie, domnule preşedinte. Nu putem să fim de acord cu astfel de globalizare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Constat cu surprindere ca nu mai există alte intervenţii.

Dacă Guvernul doreşte să intervină în încheierea acestor aprinse dezbateri?

Domnul Cătălin Ionel Dănilă:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Aş vrea să pun o întrebare retorică: Ce diferenţă este între o familie care are venituri 1999 şi o familie care are venituri 2001 roni?

Mulţumesc frumos.

Domnul Bogdan Olteanu:

2 lei!

Vă mulţumesc.

Comisia doreşte să mai intervină? Nu. Chestiunea diferenţei este lămurită.

Am finalizat dezbaterea generală. Suntem la propunerea procedurală de retrimitere la comisie.

Voi supune aprobării dumneavoastră propunerea făcută de domnul deputat Cindrea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Vă rog să votaţi.

Da, propunerea de retrimitere la comisie a fost adoptată cu 94 de voturi pentru, 83 contra şi 5 abţineri.

Există o contestare?

Rog un lider de grup să vină la tribună. Staţi că şi domnul Dumitriu contestă. Vă dau imediat cuvântul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Sunt mai mulţi colegi care susţin că nu au putut să efectueze votul...

Domnul Bogdan Olteanu:

Rog să daţi o listare.

Domnul Cristian Rădulescu:

... şi atunci, dacă se poate, să-l repetăm.

Domnul Bogdan Olteanu:

Înţeleg că şi la PRM? Nu. La PRM nu. Nu-mi rămâne decât să supun votului dumneavoastră propunerea de reluare a votului, conform procedurii.

Vă rog, domnul deputat Bivolaru.

Vine lista imediat, bineînţeles.

Domnul Ioan Bivolaru:

Eu am tot respectul pentru colegul lider de la PD, dar trebuie să ne învăţăm că în momentul când contestăm un vot trebuie să venim, efectiv, şi cu dovada.

Vă rog să nu ne jucăm cu acest lucru.

Domnul Bogdan Olteanu:

Dovada este pe drum, vine lista acum, de la imprimantă.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Nu poate fi o motivaţie faptul că unii dintre colegi nu au votat. Avem prevedere în Regulament, când unii dintre colegi au dreptul să nu voteze.

Deci să nu creăm din acest lucru o defecţiune tehnică. (Comentarii din partea Grupului parlamentar al PD.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul vicelider Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu-l uitaţi pe Nicolăescu!

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte, eu cred că solicitarea distinsului meu colegi, Cristi Rădulescu, cu care împărţim acest aer oarecum rarefiat al sălii deputaţilor de mulţi ani, are dreptate. Şi trebuie repetat votul. Şi are şi motive. Dânsul este puţin mai timid şi nu a îndrăznit să vi-l spună.

Domnia sa are pe birou două aparate, cu două cartele şi probabil că n-a reuşit în timpul respectiv sau nu are îndemânarea respectivă să voteze cu amândouă, ceea ce trebuie să decidem. Dacă acesta este un motiv întemeiat că nu au toţi dexteritatea pianiştilor, atunci repetăm votul. Dacă nu, eu aş recomanda celor care sunt singuri în bancă şi au două cartele, să facă exerciţiile acestea în orb, acasă, ca să nu ne pună pe noi în imposibilitatea de a nu putea merge la următorul vot.

Ca atare, domnule preşedinte, vă revine sarcina să vegheaţi şi să vedeţi cine nu are dexteritatea respectivă să fie sancţionat.

Noi nu putem accepta să reluăm votul datorită lipsei de îndemânare a unor colegi care, apoi, şi contestă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Privesc cu tristeţe în sală şi constat că nu există nici un chestor care, potrivit procedurilor, să meargă să ridice cartela aflată în dreapta domnului lider Rădulescu şi am să-l rog pe domnul lider Rădulescu să ridice dânsul, să scoată din ... nu, cealaltă, domnule, nu a dumneavoastră.

Rog chestorii să vină, să se prezinte, totuşi, în sală pentru a-şi îndeplini atribuţiile, altfel promit că o să tăiem indemnizaţia pentru ziua de astăzi dacă nu se află la vot.

Rog liderii de grup să-şi invite chestorii în sală.

Domnul Dumitriu, pe procedură.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Mie mi se pare de bun simţ, oarecum, ce a spus domnul Stanciu, dar mai este şi o chestiune de Regulament, şi anume aveţi doi secretari lângă dumneavoastră. Atâta timp cât dânşii nu v-au sesizat cu nimic, eu cred că totul a fost în regulă şi şedinţa poate merge mai departe fără să se mai împotmolească în această revenire cerută.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Mai există alte intervenţii legate de contestarea votului? Vă rog.

Domnul Cornel Ştefan Bardan:

Domnule preşedinte,

Eu m-am uitat acum pe lista scoasă de staff-ul tehnic, eu nu apar pe listă. Aparatul meu era blocat pe abţinere cu zece minute înainte. Se poate verifica treaba asta.

Voci din partea Grupului parlamentar al PRM:

Prostii!

Domnul Cornel Ştefan Bardan:

Nu vorbesc prostii, pe cuvântul meu de onoare! Deci nu vin să spun prostii aici.

Domnul Bogdan Olteanu:

Diferenţa a fost uşor mai mare, mă tem.

Eu zic să constatăm că votul a fost exercitat într-o marjă normală pentru diferenţa de vot şi, ca atare, situaţia care a fost invocată nu poate aduce.

Retrimitem la comisie. Termen, domnule preşedinte? Două săptămâni.

La punctul 20 avem Proiectul de Lege privind înfiinţarea Centrului Medical de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii - Bucureşti.

Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru sănătate. Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul să ia cuvântul. Iniţiatorul? Domnule secretar de stat, sunteţi iniţiator la Centrul de Recuperare pentru Copii sau este parlamentară iniţiativa? Suntem la pct.20, înfiinţarea Centrului Medical de Recuperare pentru Copii. Este al Guvernului? Nu este al Guvernului, atunci o să vă dau la punct de vedere al Guvernului.

Înţeleg că iniţiatorul lipseşte. Comisia, domnul Brînzan.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Comisia de sănătate a analizat proiectul de lege, este de acord cu conţinutul lui, întrucât el reprezintă rezolvarea unei probleme la care România este deficitară. Nu avem în ţară asemenea centre de recuperare neuromotorie pentru copii. Este absolut necesară prezenţa lor. Salutăm înfiinţarea unui astfel de centru.

Şi, pentru a nu face o nouă intervenţie, aş dori un amendament, de fapt comisia are două amendamente de redactare pe care aş dori să le citesc acum.

În toată legea se reactualizează şi se înlocuieşte "Ministerul Sănătăţii" cu noua denumire "Ministerul Sănătăţii Publice", iar la art. 2, alin. 2, se înlocuieşte denumirea veche a "Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar a Personalului cu Studii Superioare şi Asistenţi Medicali" cu denumirea nouă "Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti".

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Domnul secretar de stat Sekely?

Domnul Ervin Zoltan Szekely (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii Publice):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În fond, Guvernul este de acord că este necesară înfiinţarea unei astfel de unităţi sanitare, însă, potrivit legii, înfiinţarea de unităţi sanitare cu paturi se poate face prin hotărâre de Guvern şi nu prin iniţiativă legislativă.

Acesta a fost motivul pentru care Guvernul nu a susţinut această iniţiativă legislativă, cu toate că acceptăm că este necesară înfiinţarea unei astfel de unităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Eu mă întreb, în condiţiile acestea, cum o fi dat Consiliul Legislativ aviz?

Domnul Ioan Bivolaru (din bancă):

Politic!

Domnul Bogdan Olteanu:

Este aviz de la Consiliul Legislativ, deci nu putem să comentăm pe mai departe.

Dezbateri generale.

Domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege este perfect constituţional.

De altfel, a primit un aviz favorabil inclusiv din partea Comisiei juridice şi consider că hotărârea de Guvern putea să vină până acum, iar dacă ea nu a venit până acum poate să vină de acum în colo, având, de această dată, inclusiv o bază legală.

Aş dori să insist foarte pe scurt asupra unei chestiuni. Avem, din păcate, foarte mulţi bolnavi neuropsihomotori în România. Cheltuim foarte mulţi bani cu şcolarizarea şi cu îngrijirea lor şi consider că un asemenea centru, care ar putea să fie un centru naţional, ar rezolva, oarecum, problemele şi ar exista o compensare, inclusiv financiară, astfel încât să nu întâmpinăm nici măcar costuri suplimentare cu înfiinţarea acestui centru.

Aşadar, Grupul parlamentar al Partidului Conservator va susţine acest proiect de lege perfect constituţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul doctor Nechita, vă rog.

Domnul Aurel Nechita:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În România există foarte mulţi copii cu afecţiuni neuropsihomotorii.

Nu ştiu dacă ştiţi că avem o serie întreagă, un lanţ de spitale, de centre de aşa-zisă recuperare a bobilor neuropsihomotorii şi care nu fac altceva decât să acorde cazarea acestor copii.

Cred că acest centru este util şi, mai ales, că poate fi un centru de referinţă şi care să coordoneze toate celelalte centre din ţară.

Vă rog să votaţi acest proiect de lege, pentru că noi aşteptăm de cinci ani o hotărâre de Guvern care nu mai vine.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii?

Vă rog, domul deputat Rus.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi Grupul parlamentar al Partidului România Mare susţine înfiinţarea acestui centru medical de recuperare neuropsihomotorie pentru copii. Este o necesitate şi nu văd de ce ar fi o oarecare cramponare din partea Guvernului când el oricum trebuie făcut şi, dacă s-a ivit acum ocazia, trebuie s-o facem acum.

Deci vom susţine şi vă rog şi pe dumneavoastră să votaţi această lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Movilă.

Domnul Petru Movilă:

Grupul parlamentar al Partidului Democrat va susţine această iniţiativă, însă vreau să vă reamintesc că asemenea instituţii ar trebui să depăşească graniţele Bucureştiului, să regăsim în diverse zone din ţară aceste instituţii pentru că mi se pare absolut corect şi raţional ca accesibilitatea pacienţilor despre care am vorbit să fie maximă la instituţiile de sănătate.

Şi doi, domnul ministru al sănătăţii poate mult, va putea şi puţin. Să facem acest puţin, care este instituţia despre care am vorbit.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Este bine că am aflat că domnul ministru al sănătăţii poate mult. Asta îl încurajează.

Dacă există alte intervenţii la dezbateri generale? Nu există alte intervenţii la dezbateri generale.

Pe articole nu avem amendamente admise sau respinse. Nici Guvernul şi nici comisia nu mai sunt interesaţi să intervină.

Rămâne la vot final.

Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă. Legea are caracter ordinar. Proiectul a fost respins de Senat. În schimb, avem propunere de adoptare din partea Comisiei pentru sănătate a Camerei. Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul să se prezinte.

Domnul deputat Brînzan este iniţiator.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vorbesc în calitate de cosemnatar al proiectului. Într-adevăr, el a avut un parcurs ezitant. A fost respins de Senat şi adoptat de comisia echivalentă a Camerei.

Este, într-adevăr, o lege care lipseşte din legislaţia românească, Legea pentru reglementarea practicilor de medicină complementară şi alternativă. Este un domeniu destul de delicat, un domeniu în care, pe spectrul acesta, se găsesc - în România - mai ales, şi sunt foarte la modă, tot felul de vraci, şamani, vrăjitoare, ghicitoare şi tot felul de alte specialităţi care afirmă că îi ajută pe doctori în practica lor medicală. De fapt, ştiţi foarte bine că este o mare înşelătorie. Le iau bieţilor oameni banii şi îi fac să piardă timpul în loc să meargă la medic, se duc acolo unde cred ei că îşi vor găsi alinarea.

Acesta este motivul pentru care un astfel de proiect de lege este necesar. Bun sau rău, el este necesar pentru legislaţia românească.

Dar, întrucât la nivelul comisiei şi al Ministerului Sănătăţii s-au purtat, în ultima vreme, discuţii şi s-a ajuns la concluzia că actualul proiect de lege, în forma în care este, ar putea fi îmbunătăţit, propun, de comun acord cu Comisia de sănătate şi cu Ministerul Sănătăţii, retragerea la comisie spre rediscutare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Şi din partea comisiei aceeaşi propunere?

Alte intervenţii pe această temă? Nu sunt alte intervenţii pe această temă.

Supun, atunci, votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

În unanimitate de voturi s-a decis retrimiterea la comisie.

Termen la comisie, domnule Brînzan? Trei săptămâni.

La punctul 22, Propunerea legislativă pentru completarea Legii 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea Instituţiei Avocatului Poporului.

Legea are caracter organic. Raport de adoptare din parte Comisiei juridice. Suntem primă cameră sesizată.

Rog iniţiatorul să-şi prezinte proiectul.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intenţia autorilor acestei iniţiative legislative a fost aceea de a extinde atribuţiile Avocatului Poporului în materia avizărilor proiectelor de lege care au ca obiect de reglementare domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Ne-am fundamentat acest proiect de lege pe ideea valorificării imensului material faptic, cuprins în sesizările şi petiţiile cetăţenilor care se adresează acestei instituţii şi nu în ultimul rând pe posibilitatea de expertiză pe acest domeniu a materiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a Avocatului Poporului.

Am considerat că putem să dăm mai multă forţă şi expresivitate publică acestei instituţii, să o ajutăm să depăşească statutul de Cenuşăreasă a dreptului constituţional.

Faţă de cele prezentate, vă rog, doamnelor şi domnilor deputaţi, să ne acordaţi votul dumneavoastră, vot care vine exclusiv în susţinerea şi dezvoltarea unei instituţii constituţionale, în perspectiva integrării în Uniunea Europeană.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Comisia, domnul preşedinte Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Obiectul de reglementare este cel prezentat de unul dintre iniţiatori. Suntem primă Cameră sesizată.

Proiectul a beneficiat de avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Mărturisim că, fără să ştim de ce nu a primit avizul din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, în opinia Comisiei juridice proiectul este oportun şi propunerea de reglementare întemeiată, mi-aş permite să spun chiar profesională.

Ea a fost dezbătută în şedinţa din 6 septembrie a.c., fiind prezenţi toţi membrii Comisiei juridice, în număr de 26, care, cu unanimitate de voturi - de aceea mi-am şi permis aceste consideraţii laterale, cu unanimitate de voturi au avizat favorabil propunerea legislativă.

Deci vă propunem adoptarea ei, cu precizarea că face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale.

Domnul deputat Victor Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este o propunere legislativă iniţiată de doi colegi care, la momentul iniţierii proiectului, erau amândoi colegii noştri social-democraţi, chiar dacă unul dintre cei doi iniţiatori între timp s-a răzgândit privind concepţiile lui ideologice, credem că este un act legislativ util şi necesar şi grupul nostru va vota în favoare.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Sunt convins că doamna deputat Cliveti se simte încă foarte strâns legată de ideile social-democrate.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Vă rog, domnul deputat Mircea Costache.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi Grupul parlamentar al Partidului România Mare va susţine proiectul, cu precizarea că instituţia Avocatului Poporului va trebui reformată în aşa fel încât să putem să ne aliniem la standardele Uniunii Europene în materie de rezolvare a petiţiilor cetăţenilor, pentru că Ombudsman-ul european diferă foarte mult de modul de soluţionare a petiţiilor în România, unde, de regulă, plângerile cetăţenilor se întorc spre rezolvare tot la aceia de care cetăţenii se plâng.

De data aceasta, am vorbit despre Avocatul Poporului în general. Proiectul în speţă se referă, şi mă întreb de ce iniţiatorul n-a făcut precizarea, la extinderea instituţiei Avocatului Poporului şi în materie de drepturi ale copilului. Nici raportul comisiei şi nici iniţiatorul nu au vorbit despre esenţa proiectului.

Îl vom susţine.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Este un proiect de lege benefic, însă trebuie să avem în vedere faptul că fişa postului s-a aglomerat, practic, atunci când discutăm de ceea ce trebuie să facă această instituţie care este Avocatul Poporului.

Numărul petiţiilor venite de la cetăţeni este în creştere şi cred eu că şi din punct de vedere administrativ, instituţia Avocatul Poporului trebuie să fie revigorată. Mai precis, sunt necesare acele birouri, măcar în municipiile reşedinţe de judeţ, birouri unde să fie primite petiţiile şi, pe cât posibil, să fie soluţionate chiar la nivel zonal.

Însă, mai multe aspecte o să aduc în discuţie în momentul în care va fi dezbătut raportul de activitate.

Aşadar un proiect este lege bun, pe care Grupul parlamentar al PC îl susţine.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii la dezbateri generale?

Nu mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Nu există dezbateri pe articole întrucât nu avem amendamente admise sau respinse.

Rămâne la vot final.

La punctul 23 avem Propunerea legislativă privind modificarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Legea are caracter organic. Raport de adoptare din partea Comisiei juridice. Suntem primă Cameră sesizată.

Rog iniţiatorul să susţină proiectul.

Domnul senator Gavrilă Vasilescu, vă rog.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cred că este a treia oară când aveţi în faţa dumneavoastră iniţiatori care să se referă la o modificare şi la aceeaşi modificare a Legii 303 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Ştiu că s-a discutat şi ştiu că cunoaşteţi foarte bine subiectul.

Eu nu vreau să vă spun decât câteva lucruri în legătură cu această iniţiativă legislativă şi de ce este necesar să fie modificată în acest sens.

Primul lucru la care vreau să mă refer este art. 1, alin. 4, din Constituţia ţării, care vorbeşte de separarea şi este echilibrul celor trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească.

Al doilea lucru la care vreau să mă refer şi tot din Constituţia ţării este art. 133, alin. 1, în care vorbeşte despre Consiliul Superior al Magistraturii care este garantul justiţiei în România.

Iar al treilea lucru care m-a surprins, la un moment dat, pentru că nu era cunoscut de unii colegi de ai mei, discutând şi încercând să-mi fac un pic de loby în legătură cu acest lucru şi în care, dacă aveţi Constituţia, vă rog s-o deschideţi, este art. 134, alin. 1. Cu scuzele de rigoare pentru cei care cunosc textul, dar vreau să-l reamintesc şi vreau să-l citesc în faţa dumneavoastră.

Deci la Capitolul Atribuţii: "Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii."

Domnilor, este un text constituţional care, de fapt, clarifică şi lămureşte problema.

Ştiu ce discuţii s-au făcut în legătură cu statutul procurorilor, cu rolul şi unde ar trebui să fie procurorii ş.a.m.d., dar acestea sunt probleme teoretice care nici în Uniunea Europeană nu sunt foarte bine clarificate.

Deci, în sinteză, propunerea noastră legislativă doreşte ca art. 54 alin. 1 şi alin. 4 să înlocuiască sintagma "ministrul justiţiei" cu cea a "Consiliului Superior al Magistraturii", atât la numire, cât şi la revocarea din funcţie, pentru a se crea un echilibru în ceea ce priveşte această problemă.

Sunt convins că vă veţi uita şi dumneavoastră şi veţi trata cu toată atenţia, aşa cum procedaţi şi că trebuie să punem de acord textul constituţional cu textul legii.

În orice moment, proiectul de lege poate fi atacat la Curtea Constituţională şi nu este o problemă de interpretare a Constituţiei, ci este o problemă de aplicare a unei dispoziţii imperative a Constituţiei, pe care noi am jurat că o vom respecta.

Mulţumesc.

(În continuare, şedinţa este condusă de doamna Daniela Popa).

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Din partea comisiei sesizate în fond, respectiv Comisia juridică de disciplină şi imunităţi, domnul preşedinte Sergiu Andon.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Sergiu Andon:

Doamnă preşedintă de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Obiectul reglementării este cel prezentat de unul dintre iniţiatori. Suntem primă Cameră sesizată. Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă. Guvernul şi-a exprimat un punct de vedere de nesusţinere.

Din cei 26 de membri ai comisiei au participat la dezbateri 25. Comisia a aprobat proiectul cu majoritate de voturi, hotărând supunerea sa spre dezbatere şi adoptare.

Înainte de a încheia raportul, ar vrea, totuşi, să menţionăm o eroare materială, semnalată de aparatul Camerei Deputaţilor şi care este evidentă, şi anume: în textul iniţiatorului, la art. 1, este menţionat, din greşeală alin. 2 în loc de alin. 4 al art. 54 din Legea 303/2004.

Faptul că e vorba de o eroare materială rezultă clar din contextul proiectului de lege, pentru că în continuare când se detaliază şi se expune noul text, e vorba de art. 54 alin.4. Prin obiectul său de reglementare, legea face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

M-am gândit să vă facem aceeaşi surpriză ca şi ieri. Din partea Guvernului, doamna secretar de stat Katalin Kibedi.

Doamna Katalin Barbara Kibedi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

O propunere legislativă cu conţinut asemănător nu demult a fost dezbătut de către dumneavoastră. Diferenţa dintre cele două iniţiative legislative fiind aceea că în timp ce iniţiativa legislativă care aparţinea parlamentarilor Partidului Social Democrat se rezuma doar la propunerea de numire a procurorului general, această iniţiativă legislativă extinde această propunere de numire, să fie făcută de către Consiliul Superior al Magistraturii şi la alte funcţii de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Şi la vremea aceea s-au spus argumente pro şi contra în legătură cu acest aspect. ideea de a nu exista nici o suspiciune cu privire la independenţa procurorilor se petrecea într-o mentalitate în care încă reglementările procedurale nu erau modificate şi în care, într-adevăr, şefii ierarhici superiori din cadrul parchetelor deţineau monopolul a tot ceea ce însemna şi soluţia de netrimitere în judecată, apreciind că o persoană este nevinovată, dar şi soluţiile de trimitere în judecată care pe urmă, sigur, erau cenzurate de instanţă.

Modificările care au intervenit legislativ garantează de acum independenţa procurorului în soluţiile pe care le dau şi aici este accentul şi nu independenţa în ceea ce înseamnă managementul, pentru că până la urmă managementul este o chestiune administrativă.

Ideea este că la ora actuală, când soluţiile de netrimitere în judecată sunt cenzurate de către instanţă, pentru că permite Codul de procedură penală să atacăm soluţiile care au fost date de către procuror la instanţa competentă să o judece, înseamnă că avem o cenzură şi că independenţa sub acest aspect nu este periclitată câtuşi de puţin.

De altfel, haideţi să ne gândim şi la modul practic dacă există vreo primejdie atunci când ministrul justiţiei propune o persoană într-o funcţie de conducere. Avem la fel, deja, un rezultat concret. Atunci când s-au făcut propunerile pentru funcţiile de conducere la parchetele militare, să ne aducem aminte că acea propunere care nu a fost avizată de Consiliul Superior al Magistraturii nu a trecut. Şi preşedintele României a respins-o, iar ministrul Justiţiei trebuia să facă din nou o altă propunere.

Atunci întreb încă o dată care este primejdia în a se considera că în vreun fel sau altul este primejduită independenţa şi statutul procurorului. La aceste argumente, ceea ce este nou şi în măsura în care s-au mai exprimat opinii că nu interesează ceea ce susţin unii comisari europeni care răspund totuşi de felia justiţiei, eu aş da citire, cu permisiunea dumneavoastră, pentru că este doar o singură frază, ce conţine raportul Comisiei Europene care până la urmă are o pondere în a se decide care este nu numai evoluţia legislativă, dar şi starea care domină sistemul de justiţie din România şi în care textual se spune: au fost încercări în Senat de schimbare a procedurii de numire şi revocare a procurorilor cu funcţii de conducere. Aceasta ar fi dus la subminarea responsabilităţii în sistem şi la scăderea capacităţii operaţionale a DNA.

Prin urmare, imaginea Comisiei Europene este că la ora actuală să lăsăm să funcţioneze sistemul aşa cum este prevăzut legislativ şi să nu intervenim cu modificări care până la urmă nu sunt justificate de Constituţie.

Articolul la care s-a făcut trimitere în Constituţia României şi care vizează procedura de numire a judecătorilor şi procurorilor nu se referă la cele de funcţii de conducere. Altfel, până acum, s-ar considera ca cei care totuşi au fost numiţi la propunerea ministrului Justiţiei, ar fi trebuit să se atace la Curtea Constituţională şi să se declare numiri neconstituţionale, ceea ce nu s-a petrecut, pentru că ceea ce prevede art.134 se referă la numirea judecătorilor şi procurorilor ca statut nu se referă la funcţiile de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Trecem acum la dezbateri generale.

Domnul deputat Ujeniuc.

Staţi că o să mai notez că e listă lungă. Sigur.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Argumentarea domnului senator Vasilescu în susţinerea proiectului de lege, cum că în Constituţie sunt dispoziţii care se referă la modalitate de numire a procurorilor şi judecătorilor, nu poate servi drept argument şi în cauza de faţă, întrucât este numirea în funcţia de judecători şi de procurori, nu de numirea pe funcţii de conducere a acestora. Pe de o parte.

Pe de altă parte, am să vă rog să constataţi că această instituţie nu de puţini controversată, Consiliul Superior al Magistraturii, este expresia independenţei şi garantul independenţei judecătorilor în România, a Justiţiei, dar aceasta este în Constituţie, este un principiu consemnat în Constituţie, în realitate, nu-l regăsim de cele mai multe ori. Şi eu vă spun că am convingerea că atâta vreme cât cel puţin câţiva membri ai CSM-ului sunt încă contestaţi, atâta timp cât activitatea CSM-ului este încă neconvingătoare ca eficienţă, cel puţin, nu se poate pune problema aruncării în braţele CSM-ului a atribuţiei de propunere pentru numirile în funcţiile respective.

Eu ştiu că s-au invocat o serie de argumente, cum că în Uniunea Europeană unde spiritul democratic dăinuie şi e, fără îndoială, necontestat, sigur că un organism ca CSM-ul trebuie să aibă acest atribut de a propune pentru funcţiile respective preşedintelui României anumite persoane.

Nu cred că mă contrazice cineva că suntem departe de a fi o ţară încă normală în parametrii Uniunii Europene, unde încă nici nu am fost primiţi încă.

De aceea, spun să manifestăm răbdare, nu sunt adeptul respingerii şi în viitor a unui asemenea proiect.

Voi susţine un asemenea proiect, atunci când va veni momentul. România încă nu este pregătită cu un organism ca CSM-ul, aşa cum funcţionează, să dea în mâinile acestuia propunerea de numire în funcţiile în discuţie.

De aceea, eu vă rog să manifestaţi răbdare şi când veţi vota, să respingeţi acest proiect de lege pentru că, iată, mai sunt câteva luni până la dorita integrare în Uniunea Europeană, aderarea la Uniunea Europeană şi de atunci vom mai discuta.

CSM-ul are timp, trebuie să-i dăm timp să se perfecţioneze şi să-şi manifeste eficienţa.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

De la bun început, vreau să spun că Grupul parlamentar al PSD va susţine această iniţiativă. Vă voi spune şi de ce: pentru că primii care am susţinut ca procurorul general să fie numit de către CSM au fost parlamentarii PSD, care în sesiunea trecută au avut un astfel de proiect de lege. Din păcate, în acea sesiune, colegii noştri de la Partidul Conservator nu ne-au susţinut, dar aşa este viaţa, noi acum suntem pentru, că suntem pentru normalitate şi considerăm că acest proiect de lege aduce normalitatea.

Cred că Parlamentul are o problemă şi vă spun de ce are o problemă. Dacă mă uit în Programul de guvernare pe care dumneavoastră, stimaţi colegi din partea dreaptă a sălii, l-aţi votat în 2004, prin Hotărârea Parlamentului nr.24, dacă ne uităm foarte atent la Capitolul X, la Puterea judecătorească, dumneavoastră susţineaţi atunci: "Guvernul va adopta următoarele măsuri, modificarea legislaţiei pentru a permite numirea procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie de preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii." Păi, atunci aţi vrut una şi acum vreţi altceva, stimaţi colegi?

Vă spun eu ce se întâmplă şi doamna secretar de stat ne întreba de ce ne e frică. Ne este frică de Monica Macovei, pentru că Monica Macovei este un om politic şi Monica Macovei face politică în locul Consiliului Superior al Magistraturii, care, potrivit art.133 din Constituţie, este organismul abilitat şi garantul independenţei justiţiei. Să nu uităm că în momentul în care a fost adoptată Legea nr.317 în 2004, preşedintele PD-ului de la acest moment, vicepreşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, chiar afirma: "Este o măsură foarte bună, prin aceasta se depolitizează Justiţia". Iată că şi Partidul Democrat, în momentul în care a fost adoptată acea lege, saluta depolitizarea Justiţiei şi trecerea prerogativului de numire a procurorului general şi a procurorului şef de la DNA în competenţa CSM-ului.

De asemenea, Monica Macovei, care, la acea vreme, era preşedinta Asociaţiei APADOR CH, solicita diminuarea puterii ministrului justiţiei ca om politic şi puterea aceasta să treacă către CSM. Iată că în momentul în care a schimbat scaunul de preşedinte al APADOR CH cu scaunul ministerial, doamna ministru Monica Macovei şi-a schimbat părerea.

Să nu uităm - şi asta este ultima intervenţie pe care o am - că acum câteva luni am asistat la o anumită criză, odată cu adoptarea Legii care viza Parchetul Naţional Anticorupţie, când a fost nevoie de intervenţia preşedintelui Traian Băsescu pentru consultare cu toate partidele politice şi atunci ministrul justiţiei, Monica Macovei s-a angajat că în maxim 6 luni va veni în faţa Parlamentului cu un proiect de lege care vizează numirea procurorului general şi a procurorului şef de la DNA de preşedintele României la propunerea CSM-ului şi nu al ministrului justiţiei.

Spunea un coleg mai devreme că nu este timpul, ba da, eu vă spun că a venit timpul să depolitizăm justiţia, pentru că numai dând CSM-ului rolul pe care îl are ca şi garant al independenţei justiţiei putem avea o justiţie independentă. Pentru că se făceau referiri la numirile din ţările europene, în Franţa, în Germania, în Italia, numirile procurorului general şi procurorului general al DNA se fac de preşedinte, la propunerea CSM. Deci, dacă acolo se poate, se poate şi în România. V-am dat destule argumente, stimaţi colegi, de a susţine proiectul Partidului Conservator, noi vom fi consecvenţi şi vom susţine ca aceste numiri să se facă de preşedinte la propunerea CSM.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Victor Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O să fiu sau o să încerc să fiu scurt ca să aibă timp toate grupurile să şi spună opinia. Mie nu îmi e teamă, nu mi-e frică, cum zicea cineva aici, de Monica Macovei. Monica Macovei vine şi pleacă. Mie îmi e teamă sau, mai bine zis, sunt un pic dezamăgit de modul în care colegi care ar trebui să fie responsabili, spun ceva în 2004, spun ceva şi acum, în 2006, pe culoare, că e o prostie să-i dăm atâta putere ministrului justiţiei, că vrea Monica Macovei putere şi când vin aici în plen, aşa ne-a zis partidul, trebuie să votăm aşa, că se supără Macovei. De asta îmi e teamă. Îmi e teamă că, din păcate, maşina de vot trece peste convingeri personale, peste responsabilităţi.

în 2004, Guvernul Partidului Social Democrat, susţinut de toate celelalte forţe politice, a adus această schimbare legislativă, procurorul general şi procurorii şefi să fie numiţi la propunerea CSM-ului. Uniunea Europeană, şi în 2004 e aceeaşi Uniune Europeană ca şi în 2006, a salutat acest gest. Opoziţia de atunci, actuala putere, şi-a trecut-o în programul de guvernare. Toată lumea era de acord că e o soluţie foarte bună. Nimeni nu s-a gândit că o să vină o doamnă ambiţioasă şi că trebuie să schimbăm, noi toţi să ne schimbăm opiniile ca să satisfacem o ambiţie personală.

Stimaţi colegi,

Votăm ambiţii personale aici? Sau votăm ceea ce aţi considerat şi dumneavoastră când eraţi în Opoziţie şi noi la Putere şi ceea ce a considerat Uniunea Europeană că e normal? Îl ascult cu mare plăcere pe domnul Frattini şi cred că ar trebui să facă parte dintr-un partid aflat aici lângă noi, pentru că-şi schimbă opiniile la fel de des. Vine şi ne spune cum să facem în România ce nu e la el acasă. În Italia, procurorul general e numit la propunerea CSM-ului, dar e bine să facă experienţe pe noi că are o prietenie aici pe care trebuie să o susţină.

În 2005, nu printr-o ordonanţă, nu printr-o lege, s-a introdus această modificare. Ţineţi minte, asumarea răspunderii, o mulţime de greşeli, pe care, după aceea, le tot reparăm de atunci încoace. A fost un proiect de lege aproape asemănător pe care majoritatea deputaţilor - o sută cincizeci şi ceva dintre noi l-au votat. Bun. S-a găsit şmecheria. Că nu sunt 167, cică s-a respins cu 150 pentru şi 90 contra.

Atunci când a fost problema cu DNA-ul, eu am fost împotriva unei înţelegeri cu ministrul justiţiei, pentru că ştiu că nu-şi ţine cuvântul, ştiu că nu are cuvânt. Le-a promis senatorilor, ajutaţi-mă cu DNA-ul că sigur o să las şi o să fiu de acord ca procurorul general să fie numit la propunerea CSM. A minţit, nu-i nici o noutate chestia asta. E o noutate faptul că ceea ce aţi susţinut în 2004, stimaţi colegi democraţi şi liberali, ceea ce aţi susţinut în 2005, ceea ce susţineţi acum în discuţiile normale nu aveţi curajul să şi votaţi.

Vreau să-i întreb pe colegii democraţi: nu aveţi încredere în preşedintele Traian Băsescu, că poate să numească, la propunerea CSM-ului, aveţi nevoie şi de veriga ministrul justiţiei? dacă nu aveţi încredere, e bine s-o spuneţi, dar mă îndoiesc că o veţi face de la microfon.

Voiam doar să vă spun că avem un ministru care numeşte procurori generali, dar nu avem în nici un caz o justiţie mai bună. Nu sunt deloc un admirator al CSM-ului sau mai bine zis al unor persoane din CSM şi mi-aş dori ca CNSAS-ul să-şi facă datoria până la capăt şi în ceea ce-i priveşte pe membrii CSM. Dar instituţia şi principiul e corect şi aş vrea să vă rog, stimaţi colegi deputaţi, în 2008, când sper şi cred că veţi fi în Opoziţie, să nu ne cereţi atunci să luăm dreptul de a-l propune pe procurorul general de la ministrul justiţiei pesedist că e o idee bună.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Andras Máté.

Domnul Máté Andras-Levente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De regulă, nu citez, de data asta mă simt obligat să citez în faţa dumneavoastră anumite fraze, propoziţii. Program de guvernare - 2005 - 2008. Suntem la guvernare şi citez din acest program care consider că este obligatoriu pentru fiecare partid sau formaţiune politică care este la guvern: "Restrângerea treptată a competenţelor Ministerului Justiţiei corespunzător creşterii competenţelor Consiliului Superior al Magistraturii".

De asemenea, daţi-mi voie să citez tot din Programul de guvernare la puterea judecătorească: "modificarea legislaţiei pentru a permite numirea procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie de către preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii".

Tot de la acest microfon, în 4 iunie 2002 s-a declarat: "în forma iniţială, se propune ca acest procuror general să fie numit şi eliberat din funcţie de preşedintele României, la propunerea Ministerului Justiţiei". Formula noastră la comisie, echilibrată, spunem noi, şi profesionistă, în acelaşi timp, este următoarea: "Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie este numit şi eliberat din funcţie de preşedintele României, la propunerea CSM."

În condiţiile în care va rămâne tot ministrul justiţiei ca factor principal decisiv în desemnarea procurorului naţional anticorupţie, repet, nu am rezolvat nimic cu această lege. Nu are sens să facem un parchet naţional anticorupţie care să dubleze în oglindă o structură existentă.

Şi tot acest deputat mai spunea tot în data de 2 iunie 2002: "Credem că este cazul să dăm Cezarului ce e al Cezarului, adică să dăm comisiei de specialitate ceea ce merită şi lăsăm politica în altă parte, la uşă. De s-a ajuns oare la corupţie? Pentru că politicul a fost prezent tot timpul în activitatea actului de justiţie. Adică acest parchet tocmai acest lucru îşi doreşte, să fie scos din sfera politicului, din sfera influenţelor politicianiste. Nu este magistrat acest om politic", se referea la ministru. "Este un om politic, membru al Guvernului, ministrul justiţiei. Ce independenţă putem spera atunci de la PNA, ce activitate, ce realizări practice deosebite putem aştepta, dacă va fi vorba doar de o comandă politică prin intermediul PNA-ului". Am citat din discursul fostului nostru coleg Emil Boc din iunie 2002. (Aplauze)

Stimaţi colegi,

Atunci când, în Comisia juridică, ca reprezentant al UDMR-ului, am votat şi am susţinut proiectul de lege al colegilor de la Partidul Conservator, am votat pentru că noi suntem consecvenţi în idei şi în politică. Acest proiect de lege a fost şi ideea unui coleg de al nostru, domnul senator Frunda Gyorgy şi l-am susţinut şi atunci. Fapt pentru care îl vom susţine şi acum, pentru că respectăm ideile noastre şi programul de guvernare şi este momentul să schimbăm, nu cum s-a spus de la acest microfon că nu este momentul. Este momentul. Tocmai unii din colegii noştri cu care acum suntem la guvernare, în 2002 am spus că este momentul şi a fost deja momentul.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Florina Jipa.

Doamna Florina Ruxandra Jipa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Chiar dacă cu întârziere, observ că la pupitrul din spatele meu sunt numai misogini. Aţi dat cuvântul numai bărbaţilor până acum, dar voi trece peste asta. Vreau să vă întreb un lucru. Cui îi este frică de Virginia Woolf? Asta este întrebarea. Prima.

Şi vă răspundeţi dumneavoastră singuri, stimaţi colegi.

Cu privire la proiectul de lege pe care l-am avut în dezbatere la Comisia juridică, săptămâna trecută, vreau să vă spun că lupta a fost acerbă, deşi n-ar fi trebuit să fie aşa. Toate argumentele prezentate anterior de colegii mei, bine documentaţi, pe textul Constituţiei, Constituţie care, de foarte multe ori, în ultima vreme, s-a încercat a fi călcată în picioare, vreau să vă spun că sunt imbatabile, atâta timp cât Consiliul Superior al Magistraturii este prevăzut în Constituţie şi i se prevăd strict atribuţiile, printre care şi desemnarea procurorilor. e adevărat, noi, în cealaltă legislatură, am spus: "la propunerea CSM-ului de către preşedintele României", noi l-am amestecat atunci pe preşedintele României în această poveste, asta este situaţia, mă îndoiesc că dacă nu-i propune doamna ministru şi-i propune organul anume ales, autoritatea publică, mai bine zis, anume reglementată de Constituţie, care este Consiliul Superior al Magistraturii, se va întâmpla vreo nenorocire. Preşedintele statului îi va numi tot pe cei pe care-i va considera dânsul că sunt competenţi sau, mă rog, există alte criterii în plus faţă de competenţă. Nu vom stârpi corupţia prin asemenea lucruri, greşit se spune că nu avem legi. Avem legi, aşa cum aveam şi Codul penal, pe care ieri, dacă aţi observat, am încercat să vă conving că există, că s-a muncit foarte mult la el, în cealaltă legislatură, că erau 500 de articole şi mă îndoiesc că erau rele.

S-a spus aici că s-ar golit puşcăriile. Total neadevărat. Se folosesc nişte argumente care nu au nici o legătură cu proiectul de lege în cauză, numai pentru a se ajunge la ceea ce se doreşte. Vreau să vă spun că nu mă impresionează deloc că Franco Frattini ar fi spus ceva. Sunt de acum imună. la fiecare proiect de lege care se încerca să se treacă prin Comisia juridică, prin Camera Deputaţilor, prin Senat, se spunea totdeauna, este prioritate a Uniunii Europene, chiar dacă nu era prioritate a Uniunii Europene. Ne-am săturat de acest cuvânt magic, vreau să vă spun că la fel se încearcă cu Agenţia aceea de Integritate Morală.

Noi, PRM-ul, nu suntem nici o clipă împotriva controlului averilor, dar ceea ce se încearcă acolo depăşeşte orice închipuire. Nici Legea nr.18 de pe vremea lui Ceauşescu nu a ajuns la asemenea cote. Legea nr.18 era parfum în raport cu ceea ce se încearcă să fie cu aceasta, delaţiunea va fi cuvântul de ordine şi cu delaţiunea noi ne-am săturat. Acum toată lumea se axează pe delaţiunea care se face şi vedeţi, care trebuie scoasă la iveală de la CNSAS. Deci nu văd de ce ne-ar mai trebui delaţiune în plus, dar am divagat puţin.

Cu privire la acest proiect de lege, stimaţi colegi, eu vă spun că nu putem să-l votăm, pentru că este total neconstituţional. Dacă vreţi să ajungem la situaţia de a-l declara, trebuie să-l votăm, tocmai. Pentru că CSM-ul este în raport cu Constituţia, iar ceea ce se cere să fie numit de doamna ministru este total neconstituţional.

Dacă vreţi să ne aflăm în situaţia în care acest proiect cade şi se va face la Curtea Constituţională, fără doar şi poate, o excepţie de neconstituţionalitate, eu vreau să vă spun că nu are rost să ajungem acolo şi că putem foarte simplu să trecem un proiect de lege care este absolut legal şi constituţional. Pe cine deranjează că trece, nici nu mă interesează cine sunt iniţiatorii.

Părerea mea este că în asemenea situaţii, important este ca acel proiect de lege să servească acestei ţări. Vreţi stârpirea corupţiei, vreţi urgentarea dosarelor? Nu în acest mod, stimaţi colegi, se va face acest lucru, folosiţi legile care sunt în vigoare, sunt arhisuficiente să vă îndepliniţi misiunea aceasta nobilă pe care o doriţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Sergiu Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

E timpul să recunoaştem că am greşit. Am greşit şi momentele au fost evocate neacceptând, neadoptând la vremea potrivită proiectele cu acelaşi obiect de reglementare. Am mai greşit la data respectivă negociind, crezând că suntem înţelepţi, că suntem parlamentari, că suntem politicieni, precupeţind constituţia, târguind adoptarea unei anumite reglementări, probabil bune, dar cu preţul amânării altei reglementări care nu însemna decât punerea legislaţiei în acord cu Constituţia şi respectarea, cum s-a arătat aici, a programului de guvernare.

Greşind, iată că greşeala face pui, cunoaşte mutaţii genetice şi apar teze noi, sunt convins că nevinovate în gândirea celor care le-au folosit ca argumente conjuncturale, dar dacă le scuturăm şi le privim cu lupa, vom vedea că sunt chiar primejdioase. Bunăoară, ni se sugerează că putem fi constituţionali pe perioade, că putem aştepta momente mai favorabile în care să fim constituţionali. Nu cred că o asemenea teză politică poate fi acceptată şi susţinută.

Totuşi, ca exerciţiu de logică, o să fiu şi eu patruzeci de secunde neconstituţional, în sensul că închid coperţile legii fundamentale şi caut alte argumente. S-a spus "adoptarea acestui proiect de lege mai însemnă şi consecvenţă, seriozitate faţă de programul de guvernare." Colegul Mate Andras Levente a şi citat din programul de guvernare pasaje pe care mă pregătisem să vi le citez. Adaug încă un argument peste care nu cred că poate trece cineva concomitent cu afirmaţia că respectă Parlamentul României. E vorba de faptul că acest program de guvernare, pe lângă că e un document fundamental şi de seriozitate faţă de ţară, a fost aprobat prin Hotărârea nr.24 din 28 decembrie 2004 a Parlamentului României, hotărârea pentru acordarea încrederii Guvernului.

Aşadar, în plus, adoptarea proiectului de lege înseamnă şi o constanţă cu atitudinea noastră de parlamentari, cu votul nostru.

Revenind la constituţionalitate, adaug un argument foarte important celor deja spuse. Nu numai că sistemul la care se ajunge prin această mică dar foarte necesară ajustare legislativă corespunde ad litteram Constituţiei, dar dacă nu le adoptăm, continuăm să ignorăm până la a tolera încălcarea, zic eu, a unui text într-adevăr coloană de susţinere a legii fundamentale, mă refer la art.1, alin.4, care aşează statul de drept român pe principiul fundamental al egalităţii şi echilibrului puterilor în stat.

Noi suntem acum spre sfârşitul anului 2006 într-o perioadă în care puterile în stat nu se mai află în echilibru, balanţa înclinând în defavoarea autorităţii judecătoreşti ca efect al fricţiunilor, şicanelor, luptelor de tot felul, de orgolii în primul rând, dintre ministrul actual al justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii.

Sunt de acord cu colegii mei care au spus: "Putem avea rezerve cu privire la o persoană sau alta din Consiliul Superior al Magistraturii", deşi asta e treaba magistraţilor din întreaga ţară care-i aleg prin vot direct. Dar el rămâne un organ reprezentativ şi un organ care este colegial şi funcţionează colegial, e incomparabil mai fiabil, mai obiectiv decât o voce unipersonală care mai şi aparţine puterii executive, deci unei alte puteri.

Adoptând acest proiect de lege facem deci un pas serios şi spre respectarea art.1 alin.4 din Constituţia României, ne aducem contribuţia pe care suntem obligaţi să o aducem la păstrarea echilibrului între puterile în stat, în prezent viciate.

Închei cu o referire la "argumentele" europene şi pornesc de la dilema rostită de la acest microfon "Cui e frică şi dacă ne e frică şi de ce trebuie să ne fie frică sau să nu fie frică de doamna Monica Macovei?! Vă spun, am şi eu momente în care mi-e frică. De ce mi-e frică de doamna Macovei? Pentru că e pârâcioasă. E un om care umblă cu pâra. Pârăşte ţara şi instituţiile ei fundamentale, inclusiv Parlamentul României, le pârăşte la Bruxelles. Perpetuează în timp mentalitatea fanariotă şi pe care speram să dispară o dată cu epoca fanariotă (Aplauze din partea deputaţilor P.S.D.), a umblatului cu pâra la Stanbul. (Aplauze din partea deputaţilor aparţinând Grupurilor parlamentare ale P.R.M. şi P.S.D.)

Domnule Frattini, şi alţi domni de la Bruxelles, vrem să fim europeni, printre altele, nemutând Stanbulul la Bruxelles.

Mulţumesc. (Aplauze din partea deputaţilor din în Opoziţie)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Şi informaţiile geografice au fost cât se poate de relevante. Domnul deputat Pavelescu. (Domnul deputat Adrian Buda spune că s-a înscris primul la cuvânt) Dumneavoastră eraţi după domnul Pavelescu.

Domnul Aurelian Pavelescu:

O să fiu foarte scurt. Este grabă şi aş vrea să îmi dau o opinie juridică. Nu înainte de a spune că, după 1991, permanent Constituţia a fost încălcată. Şi în perioada 1996-2000 şi în perioada 2000-2004 şi continuă să fie încălcată, potrivit legii în vigoare.

Aş vrea să-i dau un răspuns doamnei ministru, prezentă aici, care a făcut o distincţie foarte subtilă pe text. A spus domnia sa: "articolul din Constituţie nu se referă la funcţii de conducere, ci doar la funcţii de execuţie". Prin urmare, legea ar putea să fie constituţională, cea în vigoare şi cea pe care urmează probabil să o modificăm.

Reamintesc doamnei ministru un principiu de drept: unde legea nu distinge, nici interpretul n-o poate face. Iar legea supremă vorbeşte de funcţii, că sunt de conducere, că sunt de execuţie.

Prin urmare, argumentele domniei sale nu sunt juridice. Aş mai da încă un argument: funcţia de procuror general nu este doar o funcţie de conducere. Este, potrivit legii, şi o funcţie de execuţie. Pentru că trebuie să coroborăm acest articol şi cu un alt articol tot din Constituţie, care arată că procurorii îşi exercită atribuţiile potrivit principiului subordonării ierarhice. Ei se subordonează ierarhic, procurorii, în temeiul Constituţiei şi legii.

Prin urmare, funcţia de conducere a procurorului general este şi funcţie de execuţie, în temeiul legii şi Constituţiei.

Cred că proiectul este corect, cred însă că P.S.D.-ul ar trebui să aibă o opinie mai puţin, să spunem, teatrală, pentru că în perioada P.S.D., miniştrii justiţiei au numit procurorii generali şi au abuzat de Constituţie, de asemenea, şi ar trebui...

Domnul Victor Viorel Ponta (din bancă):

Preşedintele. Noi ne-am revenit.

Domnul Aurelian Pavelescu:

Preşedintele României, numirea făcută de preşedinte este pur formală, domnule Ponta, şi dumneavoastră ştiţi lucrul ăsta.

Eu votez proiectul iniţiat, putea fi iniţiat de oricine altcineva şi le recomand şi foştilor mei colegi de la P.D. să o facă, pentru că este nevoie să apărăm Constituţia şi statul de drept.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Mai există două înscrieri la cuvânt, domnul deputat Buda şi domnul deputat Dumitrescu. Înţeleg că şi domnul Stanciu doreşte. Dat fiind că proiectul acesta este în pragul adoptării tacite, am să vă propun ca, aşa cum am făcut de fiecare dată, să discutăm până la final şi să-l supunem şi votului, pentru a nu fi suspectaţi că am încercat să-l facem să treacă tacit.

Vă propun, de asemenea, ca după cele trei înscrieri la cuvânt care mai sunt înregistrate, să sistăm dezbaterile, dacă sunteţi de acord.

Supun aprobării dumneavoastră această propunere. Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc. Voturi împotrivă? Abţineri? S-a adoptat.

Deci, mai sunt domnii deputaţi Buda, domnul Dumitrescu s-a retras, şi domnul Stanciu.

Domnule deputat Buda, aveţi cuvântul.

Domnul Daniel Buda:

Dacă ştiam că renunţă domnul Dumitrescu, vorbeam după dânsul.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Partidul Democrat va vota împotriva acestui proiect de lege, fără doar şi poate. (Mirare în rândul deputaţilor din P.S.D.) Şi am să vă dau câteva argumente. V-aş ruga, domnilor colegi, să aveţi bunăvoinţa şi decenţa de a mă asculta, aşa cum v-am ascultat şi eu.

Care sunt motivele pentru care noi vom vota împotriva acestui proiect de lege? Sigur, dumneavoastră veţi spune automat că îl avem trecut în programul de guvernare. Aşa este, domnilor colegi, dar cu toţii ştim, cei care sunt jurişti şi care emit pretenţii că sunt jurişti, atunci când adopţi un proiect de lege, trebuie să ai şi motive de oportunitate. Cât de oportun este să adoptăm astăzi acest proiect de lege pentru România. Este oare oportun având în vedere ceea ce ne spun factorii de răspundere de la nivel european? Fie că ne convine, fie că nu ne convine, domnilor colegi? nu cred că ne putem permite astăzi, noi, ca şi ţară care aspiră să intre în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, să ignorăm ceea ce spun comisarii care răspund de această integrare.

Iată deci că, sub aspectul oportunităţii, nu cred că este normal să adoptăm acest proiect de lege astăzi.

Al doilea motiv, domnilor colegi, pentru că nu este doar motiv de oportunitate, mai avem şi motive de legalitate. Eu spun că adoptarea acestui proiect de lege ar contraveni în mod clar şi neîndoielnic art.132 din Constituţie, unde se arată în mod foarte clar că procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic şi sub autoritatea ministrului justiţiei.

S-a mai spus aici, domnilor colegi, şi v-aş ruga să fiţi atenţi la ceea ce se spune, legat de faptul că procurorul are independenţa pe dosar. Mai mult, are posibilitatea să atace în faţa instanţei o soluţie pe care o dă şeful său ierarhic. Ceea ce discutăm noi aici este vorba de posibilitatea ministrului justiţiei de a se pronunţa sau de a discuta despre un managament defectuos. Vreţi, domnilor colegi, ca să menţinem în continuare procurori care au un management defectuos? Vreţi, domnilor colegi, atunci să avem mai departe parchete care nu-şi fac datoria aşa cum trebuie?

Doamnelor şi domnilor, V-aş ruga să votaţi în privinţa acestui proiect de lege aşa cum este el.

În ceea ce priveşte a doua chestiune, domnilor colegi, să nu uitaţi că această Lege 303 a fost supusă o dată controlului Curţii Constituţionale. Eraţi în 2004 când aţi votat această chestiune şi aţi supus atenţiei Curţii acest text de lege. Curtea însă l-a declarat ca fiind constituţional.

Şi închei, domnilor colegi, cu o ultimă afirmaţie legată de doamna ministru Monica Macovei. Nu vreau să mă erijez într-un avocat al domniei sale pentru că nu are nevoie de nici un avocat. Faptele domniei sale o recomandă pentru ceea ce este şi cu toţii ştim că în momentul în care a venit domnia sa la conducerea ministerului, aveam clauză de salvgardare, aveam steguleţe roşii pe justiţie. Şi nu datorită nouă, ci datorită dumneavoastră, domnilor colegi. Şi datorită conduitei domniei sale, astăzi nu mai avem acest lucru în raportul de ţară. Datorită domniei sale, şi datorită eforturilor pe care le-a depus, nu mai avem steguleţe roşii. (Deputaţii P.S.D. bat din palme, bat din picioare) Nu vă convine până la urmă acest lucru. Vă înţeleg, domnilor colegi, pentru că sunteţi în Opoziţie şi este datoria dumneavoastră să faceţi acest lucru, dar, totuşi, există anumite limite pe care ar trebui să le aveţi şi dumneavoastră.

Mulţumesc. (Rumoare în sală)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

În stenogramă se va consemna "rumoare în sală".

În încheierea dezbaterilor, domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Am ascultat, am văzut, am auzit: "Să trăiţi bine!" Trăiţi bine? (Deputaţi aflaţi la Putere răspund că da) Dumneavoastră, poporul nu! (Aplauze şi râsete din partea deputaţilor din Grupurile parlamentare PSD şi PRM)

Să facem reformă în justiţie! Şi a citit distinsul coleg Mate nişte argumente excepţionale, care îmi demonstrează, prin zicerile domnului preşedinte Boc, că deşi eşti mic poţi, să fii mare şi deşi eşti mare, poţi să fii mic. Şi acum este mic. Pentru că atunci când s-a făcut reforma, s-a început reforma justiţiei, cu voia dumneavoastră şi chiar a distinsului domn Pavelescu şi vă salut, domnule Pavelescu! Mai sunteţi? E o încântare să-l văd la televizor, nu-l prea văd în sală de regulă. Reforma a început-o P.S.D.-ul. A început şi cu Parchetul Naţional Anticorupţie, evident că ce-şi face omul cu mâna lui..., dar faceţi şi dumneavoastră acum. A început cu C.S.M.-ul.

Deci, iată că P.S.D.-ul a făcut şi un proiect pentru a fi ales procurorul general de către C.S.M. Deci, iată că deşi aparent este în regres, în unele sondaje, P.S.D.-ul este în progres. Este în evoluţie pozitiv. Iar cei care erau, cel puţin în sondaje, în progres, înregistrează prin declaraţii un posibil regres.

Domnul Bogdan Olteanu:

"Stimabile, la cestiune dacă mă iubeşti?!"

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Eu mai ocolesc o dată tribuna, dar şi când oi da în ea?! Vă rog! Sunt exact pe chestiune, stimabile!

Deci, spuneam, domnule preşedinte, şi luaţi aminte, că aţi venit de la 7 şi 8% şi luăm şi noi aminte, că am venit de la 37% şi că roata morii se învârteşte şi miniştrii se învârtesc şi Macovei se învârteşte şi nu se ştie cine intră pe mână. De aceea, haideţi să respectăm trei principii: unul, programul de guvernare este sfânt. Îl respectaţi, rămâneţi la guvernare; nu-l respectaţi, plecaţi. Cred că nu vreţi să plecaţi. Deci, îl respectăm, domnule preşedinte. Şi noi şi dumneavoastră. Noi, astăzi, la acest punct, respectăm programul dumneavoastră de guvernare. Numai spre binele justiţiei şi să vedem cum votaţi împotriva propriului Guvern şi împotriva propriului ministru şi împotriva propriei dumneavoastră conştiinţe, care aţi votat programul de guvernare.

Ştiu că nu vă doare, dar s-ar putea să plătiţi. Şi preţul va fi scump.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze din partea deputaţilor din Opoziţie)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Am încheiat dezbaterile generale. Întrucât nu există amendamente admise sau respinse, proiectul rămâne la vot final.

Întrucât am depăşit deja ora pentru votul final, dar cu acordul liderilor de grupuri, fără îndoială.

Rog liderii de grupuri să invite colegii în sală. Vă propun să pregătiţi cartelele pentru sesiunea de vot final.

Avem un număr de 12 proiecte pentru votul final de astăzi.

Vă mulţumesc.

Pentru sesiunea de vot final, începem.

La pct.1 pe listă avem Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2006 privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor şi pentru prorogarea unor termene.

Legea are caracter organic. Prioritate legislativă. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 254 de deputaţi prezenţi; 143 voturi pentru, 109 voturi împotrivă, 2 abţineri)

A întrunit 143 de voturi, conform art.105 alin.2.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia la 16 mai 2005.

Vă rog, domnule Ponta, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Domnule preşedinte,

Eu sper că dumneavoastră nu sunteţi din categoria celor care se tem de doamna Macovei şi puteţi să anunţaţi plenul că legea nu a trecut, neîntrunind numărul de voturi necesar. Aţi uitat să faceţi lucrul ăsta. Vă rog.

Domnul Bogdan Olteanu:

Am spus că se aplică 105 alin.2. nu a trecut ordonanţa, fără îndoială. Nici nu se pune problema. Cum putea să treacă? M-am speriat că e vorba de altceva.

Domnul Bolcaş. Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Anunţul dumneavoastră formal care trebuie să fie consemnat în stenogramă serveşte ca bază a hotărârii Camerei care va fi atacată la Curtea Constituţională. Deci, vă rog să faceţi anunţul formal.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Proiectul de lege de la pct.1 nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru o lege organică în vederea adoptării, şi anume, 166. Ca urmare, potrivit art.105 alin.2, proiectul va fi pus din nou în discuţia Camerei Deputaţilor în sesiunea viitoare.

Rog să se consemneze exact în stenogramă şi stenograma să fie pusă la dispoziţia liderilor de grupuri.

Mai sunt chestiuni de procedură? Nu. Mulţumesc.

Pct. 2. Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptată la Varşovia, la 16 mai 2005.

Legea are caracter ordinar. Este prioritate legislativă. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 256 de deputaţi prezenţi; 251 voturi pentru, 2 voturi împotrivă, o abţinere)

Da. Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat cu 251 de voturi pentru.

Pct.3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.33/2006 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării Băncii Comerciale Române S.A.

Legea are caracter ordinar. Procedură de urgenţă. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 256 de deputaţi prezenţi; 135 voturi pentru, 118 voturi împotrivă, 2 abţineri)

Da. Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat cu 135 de voturi pentru, 118 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

La pct.4, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.42/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2004 privind producerea, comercializarea şi utilizarea materialelor forestiere de reproducere.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 254 de deputaţi prezenţi; 243 voturi pentru, 5 voturi împotrivă, o abţinere)

Da. Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat cu 243 voturi pentru, 5 voturi contra şi o abţinere.

Pct. 5. Proiectul de Lege privind suspendarea serviciului public cu specific silvic pentru proprietarii terenurilor forestiere pentru care au fost emise documentele prevăzute la art.III alin.1 din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 256 de deputaţi prezenţi; 251 voturi pentru, 4 voturi împotrivă, o abţinere)

Da. Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat. 251 de voturi pentru, 4 împotrivă, o abţinere.

La pct.6, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor.

Proiectul are caracter de lege organică. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 258 de deputaţi prezenţi; 256 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere)

Da. Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat cu 256 de voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere.

Pct. 7. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.33 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 256 de deputaţi prezenţi; 248 voturi pentru, 5 voturi împotrivă, 2 abţineri)

248 de voturi pentru, 5 împotrivă, 2 abţineri. Respingerea a fost adoptată.

La pct.8, Propunerea legislativă pentru reglementarea unor măsuri privind exercitarea comerţului în zone publice.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 255 de deputaţi prezenţi; 253 voturi pentru, niciun vot împotrivă, o abţinere)

Da. 253 voturi pentru, o abţinere, fără voturi împotrivă, s-a adoptat.

Pct. 9. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.5 din Legea 544/2002 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 257 de deputaţi prezenţi; 253 voturi pentru, nici un vot împotrivă, 2 abţineri)

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat. 253 de voturi pentru, 2 abţineri.

Pct. 10. Proiectul de Lege privind înfiinţarea Centrului medical de recuperare neuropsihomotorie pentru copii Bucureşti.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 257 de deputaţi prezenţi; 254 voturi pentru, 3 voturi împotrivă, nici o abţinere)

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat cu 254 de voturi pentru, 3 împotrivă.

Pct. 11. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 258 de deputaţi prezenţi; 254 voturi pentru, 2 voturi împotrivă, nici o abţinere)

Da. Vă mulţumesc. Propunerea legislativă a fost adoptată cu 254 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă.

Doresc să fac o precizare, dat fiind că s-a anunţat deja că proiectul de la pct.1 va fi contestat la Curtea Constituţională. El se încadrează în prevederile art.105 alin.3 şi nu alin.2, întrucât suntem primă Cameră sesizată. Doresc să se consemneze aceasta în stenogramă.

La pct.12, Propunere legislativă privind modificarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. În baza prerogativelor mele, vă propun votul prin apel nominal. (Aplauze.)

Supun aprobării Camerei votul prin apel nominal.

Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc.

S-a adoptat propunerea de vot prin apel nominal astfel: 114 voturi pentru, 86 împotrivă, 8 abţineri.

Am să rog unul dintre secretarii de şedinţă, domnul Munteanu, este o propunere. Sunteţi începător şi vă propun să citiţi lista.

Doamnele şi domnii colegi cunosc procedura, da? Este necesar să repet procedura la apel nominal? Nu este necesar.

Deci, la votul prin apel nominal se va citi lista nominală în ordine alfabetică a deputaţilor şi fiecare dintre colegi este rugat ca, într-un mod care să fie uşor de înregistrat de către secretarul de şedinţă, să se pronunţe pentru, contra sau abţinere. La sfârşit, lista parlamentarilor care nu s-au pronunţat prima dată va fi citită din nou.

Există probleme sau întrebări legate de procedură?

Vă rog, citiţi lista.

Domnul Ioan Munteanu:

- Adomnicăi Mirela Elena - Pentru
- Adomniţei Cristian Mihai - Împotrivă

Domnul Bogdan Olteanu:

O secundă, domnule secretar. Am rugămintea la colegi să păstreze liniştea, încât să se poată auzi exprimarea colegilor noştri.

Am să vă rog, dacă puteţi, să şi luaţi loc în bănci în timpul procedurii.

Domnul Ioan Munteanu:

- Albu Gheorghe - Contra

Domnul Bogdan Olteanu:

Rog doamnele şi domnii colegi să ia loc în bănci, în semn de respect faţă de cei care votează.

- Almăjanu Marin - Împotrivă
- Almăşan Liviu - Pentru
- Amarie Constantin - Pentru
- Amet Aledin - Împotrivă
- Anastase Roberta Alma - Absentă
- Andea Petru - Pentru
- Andon Sergiu - Pentru
- Andronescu Ecaterina - Absentă
- Andreica Romică - Împotrivă
- Antal Árpád-András - Pentru
- Antal István - Absent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - Absent
- Apostolache Mihai Cristian - Pentru
- Ardelean Cornelia - Pentru
- Asztalos Ferenc - Pentru
- Avram Dumitru - Pentru
- Baban Ştefan - Pentru
- Bara Nicolae - Împotrivă
- Barbu Gheorghe - Absentă
- Bogdan Ştefan - Absent

Domnul Bogdan Olteanu:

Bardan, cred că vreţi să ziceţi.

Domnul Ioan Munteanu:

Scuze, îmi cer scuze.

- Bardan Cornel Ştefan - Împotrivă
- Bădălău Nicolae - Pentru
- Băeşu George - Pentru
- Bănicioiu Nicolae - Pentru
- Bărbuleţiu Tiberiu - Absent
- Becsek-Garda Dezso-Kalman - Pentru

Scuzaţi pronunţia!

- Becşenescu Dumitru - Absent
- Bejinariu Eugen - Pentru
- Bentu Dumitru - Pentru
- Bivolaru Ioan - Pentru
- Bîrsan Iulian-Gabriel - Împotrivă
- Boagiu Anca-Daniela - Absentă
- Bobeanu Răzvan-Petrică - Pentru
- Boeriu Valeriu-Victor - Împotrivă
- Bolcaş Augustin Lucian - Pentru
- Bonis Istvan - Pentru
- Borbely Laszlo - Absent
- Boureanu Cristian Alexandru - Împotrivă
- Brânză William Gabriel - Absent
- Brînzan Ovidiu - Pentru
- Bruchental-Pop Ionela - Împotrivă
- Buciu Angela - Absentă
- Buciuţa Ştefan - Abţinere
- Buda Daniel - Contra
- Buda Ioan - Pentru
- Buhăianu Obuf Cătăin Ovidiu - Pentru
- Buruiană Aprodu Daniela - Pentru
- Buşoi Cristian Silviu - Împotrivă
- Buzatu Dan Horaţiu - Împotrivă
- Buzea Cristian Valeriu - Pentru
- Calimente Măhăiţă - Împotrivă
- Câmpanu Liviu - Împotrivă
- Canacheu Costică - Împotrivă
- Cantaragiu Bogdan - Absent
- Cazan Romeo Gheorghe Leonard - Pentru
- Călian Petru - Pentru
- Călin Ioan - Pentru
- Chiper Gheorghe - Pentru
- Chiş Filonaş - Pentru
- Cindrea Ioan - Pentru
- Ciocâlteu Alexandru - Împotrivă
- Ciontu Corneliu - Absent
- Ciopraga Mircea - Absent
- Ciucă Liviu Bogdan - Pentru
- Cliveti Minodora - Absentă
- Cocrea Olguţa - Împotrivă
- Codîrlă Liviu - Pentru
- Constantinescu Anca - Împotrivă
- Constantinescu Viorel - Absent
- Corlăţean Titus - Absent
- Coşea Dumitru Gheorghe Mircea - Absent
- Crăciunescu Grigore - Împotrivă
- Creţu Gabriela - Absentă
- Cutean Vasile Emilian - Pentru
- Dan Iosif - Absent
- Diaconescu Marin - Pentru
- Diaconescu Renică - Pentru
- Dida Corneliu Ioan - Pentru
- Dobre Traian - Împotrivă
- Dorneanu Valer - Pentru
- Dragomir Dumitru - Pentru
- Dragomir Gheorghe - Împotrivă
- Drăguş Radu-Cătălin - Împotrivă
- Dreţcanu Doina-Micşunica - Pentru
- Dumitrescu Cristian Sorin - Pentru
- Dumitrescu Liana - Abţinere
- Dumitrescu Zamfir - Pentru
- Dumitriu Dragoş Petre - Pentru
- Dumitriu Mihai - Pentru
- Dumitru Ion - Pentru
- Duşa Mircea - Pentru
- Duţu Stelian - Împotrivă
- Erdei-Doloczki Istvan - Pentru
- Eserghep Gelil - Absent
- Faina Constantin - Pentru
- Fârşirotu Vladimir Mircea - Pentru
- Fenechiu Relu - Împotrivă
- Firczak Gheorghe - Abţinere
- Florea Damian - Pentru
- Fotopolos Sotiris - Contra
- Frâncu Emilian Valentin - Contra
- Furo Iuliu Ioan - Pentru
- Gabor Gheorghe - Contra
- Ganţ Ovidiu Victor - Împotrivă
- Găleteanu Monalisa - Pentru
- Georgescu Filip - Pentru
- Gerea Andrei Dominic - Împotrivă
- Gheorghe Valeriu - Împotrivă
- Gheorghiof Titus Nicolae - Absent
- Ghiorghioni Ionesie - Împotrivă
- Ghişe Ioan - Absent
- Giurgiu Mircia - Împotrivă
- Glăvan Ştefan - Absent
- Godja Petru - Pentru
- Gonţea Ioan - Împotrivă
- Grigore Dan - Împotrivă
- Grosaru Mircea - Împotrivă
- Gubandru Aurel - Absent
- Guşă Cozmin Horea - Pentru
- Gvozdenovici Slavomir - Abţinere
- Hanganu Romeo Octavian - Pentru
- Hellvig Eduard Raul - Pentru
- Hoban Ioan - Împotrivă
- Hogea Vlad Gabriel - Absent
- Hoinaru Marian - Împotrivă
- Hrebenciuc Viorel - Absent
- Iacob Ridzi Monica Maria - Absentă
- Iancu Iulian - Pentru
- Ibram Iusein - Contra
- Ifrim Mircea - Absent
- Igaş Traian Constantin - Împotrivă
- Ignat Miron - Abţinere
- Iliescu Valentin Adrian - Contra
- Ionescu Daniel - Pentru
- Iordache Florin - Pentru
- Iordache Graţiela Denisa - Absentă
- Iriza Marius - Absent
- Iustin Mircea Teodor - Contra
- Jipa Florina Ruxandra - Pentru
- Kelemen Attila Bela Ladislau - Absent
- Kelemen Hunor - Pentru
- Kerekes Károly - Pentru
- Király Andrei-Gheorghe - Pentru
- Kónya-Hamar Sandor - Absent
- Kovács Attila - Pentru
- Lakatos Petru - Pentru
- Lambrino Radu - Împotrivă
- Lari-Iorga Leonida - Pentru
- Lificiu Petru - Pentru
- Liga Dănuţ - Absent
- Longher Ghervazen - Absent
- Luchian Ion - Contra
- Macaleţi Costică - Pentru
- Magheru Paul - Pentru
- Man Mircea - Absent
- Manda Iulian Claudiu - Pentru
- Manolescu Oana - Contra
- Manta Pantelimon - Pentru
- Marian Dan Mihai - Contra
- Marin Constantin - Pentru
- Marinescu Marian-Jean - Absent
- Martin Eduard-Stelian - Absent
- Márton Árpád-Francisc - Pentru
- Maté András-Levente - Pentru
- Matei Cătălin Lucian - Pentru
- Mazăre Alexandru - Absent
- Mătuşa Tudor - Pentru
- Mălaimare Mihai Adrian - Abţinere
- Mănăstireanu Vladimir Alexandru - Pentru
- Mănescu Rareş Şerban - Contra
- Mărculeţ Petrescu Mira Anca Victoria - Absentă
- Meir Nati - Pentru
- Merce Ilie - Pentru
- Merka Adrian-Miroslav - Abţinere
- Micula Cătălin - Contra
- Mihalache Sorin Dan - Absent
- Mihei Adrian-Sirojea - Absent
- Mircea Costache - Pentru
- Mircovici Niculae - Pentru
- Mironescu Laurenţiu - Contra
- Miroşeanu Liviu Alexandru - Contra
- Mitrea Manuela - Absentă
- Mitrea Miron Tudor - Absent
- Miuţescu Gheorghe Adrian - Contra
- Mînzînă Ion - Pentru
- Mocanu Alexandru - Contra
- Mocanu Vasile - Pentru
- Mocănescu Coloros Dan Constantin - Contra
- Mocioalcă Ion - Pentru
- Mohora Tudor - Pentru
- Moisoiu Adrian - Pentru
- Moldovan Emil Radu - Pentru
- Momanu Corneliu - Contra
- Motreanu Dan Ştefan - Absent
- Movilă Petru - Contra
- Munteanu Ioan - Pentru
- Muscă Monica Octavia - Contra
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - Pentru
- Nassar Rodica - Pentru
- Năstase Adrian - Pentru
- Nechita Aurel - Pentru
- Nedelcu Gabriela - Pentru
- Nica Dan - Pentru
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - Absent
- Nicolicea Eugen - Pentru
- Nicula Vasile Cosmin - Pentru
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - Absent
- Nistoran Dorin-Liviu - Contra
- Niţă Constantin - Pentru
- Niţulescu Teodor - Absent
- Nosa Iuliu - Pentru
- Oancea Viorel - Contra
- Olărean Aurel - Contra
- Oltean Ioan - Contra
- Olteanu Bogdan - Contra
- Oprea Gabriel - Pentru
- Ovidenie Costel - Contra
- Palăr Ionel - Contra
- Pambuccian Varujan - Abţinere
- Pardău Dumitru - Contra
- Pascu Bogdan - Absent
- Paşcu Ioan Mircea - Absent
- Pavelescu Aurelian - Pentru
- Paveliu Marian Sorin - Contra
- Păun Nicolae - Absent
- Petrea Constantin - Contra
- Plumb Rovana - Pentru
- Podgorean Radu - Absent
- Ponta Victor-Viorel - Pentru
- Pop Claudiu Adrian - Absent
- Popa Cornel - Contra
- Popa Daniela - Pentru
- Popa Nicolae - Pentru
- Popeangă Petre - Absent
- Popescu Dan Ioan - Absent
- Popescu Florin Aurelian - Contra
- Popescu Ionica Constanţa - Pentru
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - Absent
- Popp Cosmin Gabriel - Contra
- Preda Cezar Florin - Absent
- Preda Ion - Contra
- Pruteanu Vasile - Absent
- Puchianu Ioan Dumitru - Contra
- Pupeză Viorel - Pentru
- Purceld Octavian-Mircea - Pentru
- Puşcaş Vasile - Pentru
- Puşcă Mircea Valer - Contra
- Puzdrea Dumitru - Contra
- Racoceanu Viorel - Contra
- Radan Mihai - Absent
- Raicu Romeo Marius - Absent
- Rădulescu Cristian - Contra
- Rogin Marius - Contra
- Romanescu Marcel Laurenţiu - Contra
- Rus Ioan Aurel - Pentru
- Rusu Miahela Adriana - Pentru
- Ruşanu Dan Radu - Contra
- Sanda Victor - Pentru
- Sandu Gabriel - Contra
- Sandu-Capră Mihai - Contra
- Sasu Ion - Pentru
- Săniuţă Marian Florin - Pentru
- Săpunaru Nini - Contra
- Sârb Gheorghe - Contra
- Sârbu Daciana Octavia - Pentru
- Sârbu Marian - Pentru
- Sârbu Mugurel Liviu - Pentru
- Scutaru Adrian George - Absent
- Semcu Adrian Emanuil - Absent
- Seres Dénes - Pentru
- Severin Adrian - Absent
- Silaghi Ovidiu Ioan - Absent
- Sireţeanu Mihail - Pentru
- Sóki Béla - Pentru
- Soporan Vasile Filip - Pentru
- Stan Ioan - Pentru
- Stan Ion - Absent
- Stanciu Anghel - Pentru
- Stativă Ioan - Absent
- Stănescu Cristian - Pentru
- Stănescu Mircea - Pentru
- Stănişoară Mihai - Contra
- Stoica Ion - Împotrivă
- Străchinaru Petre - Împotrivă
- Strungă Emil - Împotrivă
- Székely Levente Csaba - Pentru
- Ştirbeţ Cornel - Împotrivă
- Ştirbu Mihaela - Abţinere
- Ştireanu Octavian - Pentru
- Ştiucă Alecsandru - Pentru
- Tabără Valeriu - Absent
- Tamás Sándor - Pentru
- Tămagă Constantin - Pentru
- Tănăsescu Mihai Nicolae - Pentru
- Tărniceru Petru - Absent
- Teodorescu George Alin - Pentru
- Timar Liviu - Pentru
- Timiş Ioan - Contra
- Todoran Pavel - Pentru
- Toma Florentina Marilena - Pentru
- Toma Horia-Victor - Împotrivă
- Toró Tiberiu - Absent
- Tudor Constantin - Pentru
- Tudor Marcu - Pentru
- Tudose Mihai - Pentru
- Turcan Raluca - Împotrivă
- Ţundrea Ioan - pentru
- Uioreanu Horea Dorin - contra
- Ujeniuc Dragoş - împotrivă
- Ungureanu Petre - împotrivă
- Ungureanu Valeriu Alexandru - pentru
- Ursărescu Dorinel - împotrivă
- Vainer Aurel - absent
- Varga Attila - pentru
- Vasile Aurelia - pentru
- Vasilescu Lia Olguţa - pentru
- Vălean Adina Ioana - absentă
- Văsioiu Horia - împotrivă
- Vâlcov-Şandru Marcela Lavinia - pentru
- Vlase Petru Gabriel - absent
- Vlădoiu Aurel - pentru
- Voicu Cătălin - pentru
- Voicu Mihai Alexandru - contra
- Voinea Florea - pentru
- Zaharia Claudius Mihail - contra
- Zamfir Gabriel Sorin - absent
- Zamfirescu Dan Dumitru - absent
- Zegrean Augustin - contra
- Zgonea Valeriu Ştefan - absent

Şi au mai venit, mai erau doi colegi, nu îi mai strig pe toţi cei absenţi: domnul deputat Iosif...

Domnul Bogdan Olteanu:

Mai citiţi o dată.

Domnul Ioan Munteanu:

Îi mai citesc din nou pe toţi absenţii? Sunt numai doi aici.

Dan Iosif - pentru

Mărculeţ Petrescu Mira Anca Victoria - pentru

Dacă mai este cineva care nu a votat? Mulţumesc frumos.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar.

Până la finalizarea numărării voturilor, vă informez că, în conformitate cu prevederile art. 94 din Regulament, urmează a fi depuse şi veţi găsi la casetele deputaţilor lista legilor pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale.

Rog cei doi secretari de şedinţă să procedeze la numărătoare.

E de încălzire, domnule secretar.

Domnul Ioan Munteanu:

Rezultatul votului este: au votat pentru 156 de deputaţi, au votat împotrivă sau contra, cum spun unii, 100 în capăt şi 8 abţineri.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar.

În aceste condiţii, iniţiativa legislativă a fost respinsă, neîntrunind numărul de voturi necesar.

Cu aceasta, închid dezbaterile de astăzi, vă doresc o zi bună.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,32.