Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Ioan Munteanu, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi,

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D.

Dau cuvântul domnului deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Bugetul zimbrului dispărut".

Am trăit s-o vedem şi pe asta!

Ministrul de finanţe a comparat România cu "zimbrul tânăr care a început să alerge bine". Începi să devii optimist în ceea ce priveşte viitorul când eşti comparat cu o specie pe cale de dispariţie.

Ministrul nu ne-a comunicat, însă, în ce direcţie fuge zimbrul şi de ce? Noi credem că fuge când vede culoarea portocalie! Şi când aude de bugetul României pentru anul 2007!

Este evident pentru oricine - mai puţin pentru Alianţa "DA" - că proiectul de buget este unul umflat şi total nerealist. Actuala formulă de buget este incapabilă să furnizeze o strategie autentică de dezvoltare a României. Protecţia socială este trecută în plan secund, la fel şi reforma atât de trâmbiţată în ultimii doi ani.

Aderăm la concluzia specialiştilor potrivit cărora, în forma actuală, bugetul va avea drept rezultat doar producerea unor grave dezechilibre economice, ce se vor solda cu scăderea nivelului de trai pentru cea mai mare parte a populaţiei.

În acest mod, departe de a se însănătoşi, economia românească va intra pe un trend descendent.

Este adevărat, putea fi şi mai rău: ca România să fie comparată cu un dinozaur. Atunci chiar că nu mai aveam nici o şansă!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., dau cuvântul domnului deputat Emil Strungă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice pe care o susţin astăzi în faţa dumneavoastră este: "Coreea de Nord - un pericol nuclear".

Prin testul nuclear subteran efectuat luni, 9 octombrie 2006, Coreea de Nord este a opta ţară care a efectuat experienţe cu arme nucleare, alături de Statele Unite, Rusia, Franţa, Marea Britanie şi China, care sunt părţi constitutive ale Tratatului de Neproliferare Nucleară (TNP), India şi Pakistan, care sunt puteri nucleare de facto.

De la explozia primei bombe atomice în deşertul New Mexico, la 16 iulie 1945, şi până în prezent, puterile nucleare mondiale au efectuat 2.047 de teste explozive atomice.

Statele Unite sunt singura ţară care au folosit arma nucleară împotriva unei ţări inamice.

Tema pericolului nuclear la adresa umanităţii şi a vieţii pe pământ este extrem de sensibilă şi cunoscută. Tratatul privind interzicerea completă a testelor nucleare, adoptat de ONU la 10 septembrie 1996, a pus capăt, teoretic, testelor nucleare efectuate în lume după 1945.

Iată, însă, că Phenianul atentează la garantarea păcii şi stabilităţii globale şi regionale.

Prin demararea acestui act provocator şi responsabil, comunitatea internaţională a reacţionat vehement în urma ultimului test nuclear şi a trimis un mesaj clar şi ferm regimului nord-coreean.

Cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate (China, Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Rusia), plus Japonia, au dat o rezoluţie la New York.

În urma efectuării testului nuclear, Coreea de Nord s-a situat în afara interdicţiilor impuse de Tratatul de neproliferare nucleară şi, în consecinţă, Consiliul de Securitate al O.N.U. a impus sâmbătă, 14 octombrie 2006, sancţiuni economice şi comerciale Republicii Democrate Populare Coreene şi i-a cerut să revină la negocieri, abţinându-se de la alte experimente similare. Consiliul a luat această decizie în Rezoluţia nr.1.718, adoptată în unanimitate de către cei 15 membri. Documentul prevede un embargo asupra armelor şi materialelor conexe, materialelor legate de tehnologia nucleară sau cea a rachetelor, precum şi asupra produselor de lux.

Pe plan regional, testul nuclear a dat o lovitură serioasă politicii de apropiere, iniţiată de Seul cu vecinul său.

Prin vocea ministrului de externe al României, Mihai Răzvan Ungureanu, ţara noastră condamnă efectuarea testului, apreciind că acesta reprezintă: "un act grav de provocare la adresa regimului internaţional de neproliferare nucleară".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ştefan Baban.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Încă o iarnă grea".

Autoritatea Reglementării în Domeniul Energiei (ANRE) a publicat o listă cu preţurile de referinţă la energia termică pentru 22 de localităţi din ţară, preţuri care vor fi practicate de autorităţile locale. Surpriza este imensă, românii din zonele cele mai sărace ale ţării vor plăti cele mai mari preţuri, creşterile fiind cuprinse între 60% şi chiar 90%. La polul opus se află oraşele cunoscute ca având cele mai mari venituri pe locuitor, creşterea fiind aproape nesemnificativă.

Ideea Guvernului de a înlocui preţul naţional de referinţă pentru energia termică, cu preţurile locale de refeirnţă stabilite de ANRE şi ANRSC (Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală), în colaborare cu administraţiile locale, s-a dovedit a fi un adevărat fiasco pentru români şi, în special, pentru pensionari, care îşi duc zilele cu greu.

Creşterea fulminantă pentru localităţile sărace a acestor costuri la energia termică se datorează şi lipsei banilor pentru investiţii în infrastructură, deteriorarea sistemelor de producere a energiei termice reflectându-se acum în costurile mari de producţie ce vor arde la buzunare, şi aşa ciuruite, ale locuitorilor acestor zone. În acest moment, având în vedere că nu se poate previziona cât va dura anotimpul rece şi mai ales cu ce fenomene meteorologice ne vom confrunta, un calcul exact al facturii la încălzire este greu de făcut. Şi asta pentru că acest preţ este doar unul orientativ, autorităţile locale putând majora sau diminua această valoare, în funcţie de schimbările intervenite în procesul de producţie.

La nivelul judeţului Botoşani, creşterea preţului de referinţă al energiei termice pentru iarna 2006-2007 este de 75%. Şi asta în condiţiile în care, totuşi, autorităţile locale au făcut investiţii serioase în cadrul sistemului centralizat de producere şi distribuţie a energiei termice. Nu va mira, cred, pe nimeni, dacă la iarnă botoşănenii, dintr-un salariu minim pe economie, vor reuşi să-şi achite parţial căldura consumată, astfel că la vară vor munci tot pentru plata căldurii din iarnă.

Ca urmare, solicit atât Guvernului României, cât şi ANRE şi ANRSC să prezinte care au fost criteriile pe care s-au bazat în fundamentarea preţului de referinţă pentru administraţiile locale şi cum pot fi ajutaţi cei din zonele sărace să depăşească această iarnă, în condiţiile în care debranşarea individuală nu mai este legal posibilă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Viorel Pupeză.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineaţa, doamna preşedintă.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Ciocoii vechi şi ... portocalii".

Ciocoiul, acel parvenit şi slugarnic al vremurilor de odinioară, a revenit în actualitate, fiind prototipul omului politic îmbrăcat în salopete portocalii, slugărnicind la trei Palate, poate o prinde ciolanul aruncat de la masa boierului. El are trei caracteristici: puterea de dragul puterii; absenţa oricărui ideal; şi dispreţul pentru mase.

Ciocoii de astăzi şi de ieri se joacă cu destinele poporului, cu cinismul celui care-şi construieşte averea pe necazul celor pe care i-a ajutat să nu trăiască bine. Ei ciugulesc câte un pic din bucăţica de pâine a fiecărui amărât, pentru a ajunge să mănânce caviar cu polonicul prin restaurantele cu renume din Bucureşti, unde se pune la cale viitorul României.

Ciocoii uită întotdeauna de unde au plecat, votul electoratului fiind doar un mijloc care scuză scopul final: înavuţirea.

Pentru ciocoii actuali politica este o afacere. Unii au făcut avere folosindu-se de statutul de demnitar, alţii s-au folosit de acest statut pentru a-şi proteja agoniseala.

Ciocoii vremurilor noastre s-au făcut peste noapte doctori în ştiinţe şi universitari, au sărit de pe punte direct pe un fotoliu călduţ de preşedinte. Pozează în omul providenţlial, care este ba primar general, ba şef de partid, ba premier, ba şef de stat, adică tot ce vrea el să fie, anunţând că doar el poate face ordine în ţara asta.

Situaţia nu este doar o caracteristică pentru vârful clasei politice de la Bucureşti. La fel se întâmplă şi în judeţul Bistriţa-Năsăud, unde ciocoism înseamnă să devii într-o noapte avocat, cum i s-a întâmplat pe vremuri unui lider democrat, sau doctor în ştiinţe economice, în timp ce judeţul este falimentat prin boicotarea activităţii administraţiei locale. Cum poate fi oare numit un lider politic liberal care, cu buzunarele doldora de bani, le transmite celor peste 5000 de profesori din judeţ să-şi mai aştepte salariile până consilierii Alianţei vor binevoi să vină la şedinţele Consiliului Judeţean pentru a vota rectificarea bugetului. Coicoismul defineşte şi fuziunea dintre relaţiile economice şi cele de rudenie, practicate la numirile în funcţie de la serviciile deconcentrate sau în consiliile de administraţie ale unor societăţi aflate în subordinea autorităţilor locale. Cumetri, fini, naşi şi nepoţi au parvenit în funcţii publice, prin concursuri de faţadă, eliminând orice formă de promovare după criteriul valorilor.

Termenul poate fi blând pentru cei care, în numele Alianţei portocalii, vin în judeţe şi anunţă cu mândrie că au mai rezolvat câteva miliarde pentru reabilitarea şcolilor sau pentru o uliţă din sat. Se aruncă cu banii publici, "fără număr", în manieră discreţionară, de parcă s-ar da de pomană, nu din taxele şi impozitele "rândaşului". În mai toate oraşele, primarii asfaltează străzile ce duc la conacul sau la neamurile lor, de la proiect, până la piatră sau borduri, totul colorându-se în portocaliu. Ciocoii locali nu umblă pe jos, sunt prea grele buzunarele umplute cu comisioane din credite bancare, ce împovărează bugetele locale şi oamenii peste 30 de ani.

Stăpâni pe moşia statului român, guvernanţii portocalii şi-au făcut o biblie din "Ciocoii vechi şi noi". Aceasta îi va costa, vor da cu capul de pragul de sus şi-l vor vedea pe cel de jos.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ziua de 23 octombrie vom aniversa 50 de ani de la izbucnirea revoluţiei anticomuniste din Ungaria. Mişcarea socială a început cu o demonstraţie paşnică a studenţilor din Budapesta, în semn de solidaritate cu poporul polonez. Demonstranţilor li s-au alăturat şi muncitorii din capitala maghiară. O parte dintre demonstranţi au dărâmat statuia lui Stalin, ceilalţi însă au solicitat în faţa Radioului transmiterea în direct a revendicărilor. Reprezentanţii serviciului securităţii au deschis focul asupra demonstranţilor din faţa Radioului, fapt care a contribuit la izbucnirea insurecţiei.

În ziua de 24 octombrie au apărut coloane de tancuri sovietice în capitala Ungariei. În ziua următoare, trupele sovietice au deschis focul asupra demonstranţilor neînarmaţi, ajungându-se la un adevărat măcel. Din acest moment, insurecţia populară n-a putut fi oprită nici la Budapesta, nici în oraşele din provincie.

Sub presiunea luptelor de stradă, Ernő Gere, secretarul general al partidului unic, şi-a dat demisia.

În ziua de 27 octombrie 1956 s-a format guvernul condus de Imre Nagy, iar în ziua următoare trupele sovietice au părăsit capitala Ungariei. În ziua de 1 noiembrie Imre Nagy a acceptat majoritatea revendicărilor populare solicitate de revoluţionari şi a hotărât ieşirea Ungariei din Tratatul de la Varşovia şi a declarat neutralitatea ţării.

După această decizie istorică, János Kádár s-a refugiat la ambasada sovietică, de unde a ajuns la Moscova. De aici a iniţiat formarea unui guvern comunist contrarevoluţionar, care în ziua de 4 noiembrie, cu ajutorul trupelor sovietice s-a instalat la Budapesta. Deşi insurgenţii au luptat cu eroism împotriva trupelor de ocupaţie, rezistenţa lor a fost zdruncinată în câteva zile. Luptele răzleţe de ariergardă şi grevele politice au continuat, însă, şi la începutul anului 1957.

Reprezentanţii puterii comuniste din România s-au folosit de evenimentele revoluţionare din Ungaria, pentru a restrânge drepturile minorităţii maghiare. Represaliile s-au îndreptat şi împotriva intelectualilor români din marile centre urbane care, sub influenţa ideilor revoluţionare din Ungaria, au formulat pentru prima dată necesitatea introducerii autonomiei universitare.

Numărul celor întemniţaţi era de peste 10.000, dar numeroşi savanţi, profesori universitari şi studenţi au fost deportaţi şi obligaţi la muncă silnică. Teroarea şi atrocităţile oficialităţilor comuniste au contribuit la restrângerea drepturilor cetăţeneşti din România.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Petru Movilă.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Movilă:

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Legea privind aplicarea legii".

Stimaţi colegi,

Stau şi mă întreb dacă toată activitatea noastră din Parlament înseamnă ceva pentru cineva? Discutăm proiecte de lege, discutăm articole din legi, fiecare în parte, încercăm să prevedem orice situaţie pe care o poate naşte acel articol sau articolele legislative, aprobăm aceste legi pentru o bună guvernare, pentru aşa-numita ordine în stat. Şi mai departe? Nimic.

Legea se aplică după bunul plac sau după cum o cer interesele unei persoane sau a unui grup de persoane. Pachetul de legi funciare a ajuns să fie interpretat după cum îi taie capul pe cei puşi să vegheze la aplicarea legislaţiei - bună, rea - aşa cum a fost votată.

Începând cu primarii, consilierii locali, membrii comisiilor de aplicare a Legii fondului funciar, şi terminând cu magistraţii, fiecare are propria interpretare a legii şi nici una din aceste interpretări nu se pliază pe litera actului normativ. Legea privind vânzarea spaţiilor cu destinaţie cabinete medicale este redefinită în fiecare comunitate după interesele locale. Nici măcar lista cabinetelor ce urmează a fi scoase la vânzare nu a fost aprobată de către consiliile locale din ţară. Vorba aia: "Atâtea bordeie, atâtea obiceie".

Codul fiscal a ajuns "ciuca scandalurilor" în mai toată ţara. Una este definiţia dată de contribuabil, o cu totul alta cea emanată de inspectorii fiscali.

Statul român a fost obligat să plătească milioane de euro despăgubiri celor cărora Curtea Drepturilor Omului le-a dat dreptate. Cum s-a ajuns la această situaţie absurdă, în care străinii să interpreteze legea românească mult mai bine decât magistraţii noştri? Răspunsul este tranşant de simplu: ei au aplicat litera legii, judecătorii români au interpretat litera legii.

Zeci de mii de români s-au luptat prin instanţe pentru obţinerea dreptăţii. Înarmaţi cu o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, ba pe deasupra şi investită cu titlu executoriu, au crezut că l-au prins pe Dumnezeu de un picior. Eroare! Acea hotărâre s-a dovedit şi se dovedeşte a fi "apă de ploaie". De ce? Pentru că fiecare a interpretat cum a vrut litera legii, iar hotărârile judecătoreşti au ajuns să fie luate în derâdere.

Lista unor astfel de exemple este foarte lungă. Şi, de aceea, mă întreb dacă toată activitatea noastră în Parlament înseamnă ceva pentru cineva? Or, poate, este nevoie de o lege privind respectarea legii? Una în care articolul unic să sune cam aşa: "Legea este făcută pentru a fi respectată de toţi cetăţenii români, fără excepţii, aşa cum a fost ea votată. În caz contrar, se vor aplica măsurile prevăzute de lege". Iar măsurile vor face parte din normele metodologice de aplicare a Legii privind respectarea legii.

Dar chiar şi atunci se vor găsi unii care să interpreteze legea după bunul plac.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dumitru Bentu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Restaurantul".

Una din legendele care s-a născut din asprele raporturi ale navigatorilor cu marea este cea a "Olandezului zburător". Subiectul, preluat şi de Wagner în opera cu acelaşi nume, se referă la un căpitan olandez care jurase că va naviga în jurul Capului Bunei Speranţe, chiar dacă îi va lua o viaţă întreagă acest lucru şi chiar mai mult. Condamnat de diavol să navigheze la nesfârşit, are voie să debarce de pe corabia fantomă, pentru scurt timp, la fiecare 7 ani, căutând acea femeie a cărei dragoste adevărată îl va izbăvi de blestem. Frumoasă şi plină de semnificaţii legendă.

Provenit profesional din acelaşi mediu marin, preşedintele Traian Băsescu nu este nici fantomatic, precum nava batavului, nici dornic de a se izbăvi de vreun blestem. Este viu şi natural, creator la rândul său al unui alt personaj în curs de "legendizare" - preşedintele jucător. Din această ipostază autoasumată emite aprecieri, judecăţi de valoare, comparaţii surprinzătoare şi "memorabile". Ultima asemenea ispravă s-a petrecut în urmă cu câteva săptămâni, când pe un post de televiziune se străduia să ne explice, aidoma eroului lui Bacalbaşa, ce este Uniunea Europeană şi ce va să zică ea.

Ar fi putut recurge la o comparaţie sau, de ce nu, la o metaforă din specificul meseriei sale. Iată, de exemplu, intrarea în Uniunea Europeană poate fi asemuită cu acceptarea unei nave mai mici şi mai necăjite în ansamblul unei flote puternice, majestuoase şi, de ce nu, îngăduitoare?

Dar cum atunci când aude de flotă fuge de acest termen, ca o tenebroasă creatură de tămâie, s-a inspirat dintr-o lume pentru care deţine expertiza: restaurantul.

Chiar dacă de 5 stele, Uniunea Europeană - în viziunea domniei sale tot un local de alimentaţie publică rămâne. Evident, intri, comanzi, consumi, iar dacă nu plăteşti, nu-i nimic, vei pierde doar respectul comesenilor, ba, mai mult, nu vei fi dat afară cu argumente de tip Potcoava. Originală şi idilică viziune. "Subtilă" şi "onorantă" comparaţie pentru cea mai reuşită construcţie politică şi economică a Europei ultimelor secole.

Nu mai suntem de mult nici surprinşi, nici consternaţi, nici măcar interesaţi de panseurile prezidenţiale. Stilul e omul, iar omul e preşedinte. Restul e politică - de birt, de cârciumă, de restaurant...

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Costache Mircea, Grupul parlamentar al P.R.M.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Una din întrebările care stăruie în mentalul colectiv în aceste momente, este şi reversul intrării noastre în Uniunea Europeană, şi anume: unii caută răspuns la întrebarea "Ce se va întâmpla concret cu viaţa românilor şi ce ducem noi în Uniunea Europeană?"

Prea obişnuiţi cu vitregiile istoriei, nu e de mirare că din ce în ce mai mulţi români nu mai sunt chiar atât de euro-optimişti, pe cât erau mai deunăzi. Ca să se vadă câtă dreptate au, să se teamă că vor ieşi iar în pierdere, este nevoie de un mic efort de memorie, spre a ne aminti ce jertfe am dat în cel de-al doilea război mondial, ca la sfârşit, când s-a tras linie, să ieşim tot noi datori vânduţi, şi cu răni care nu se vor cicatriza curând.

După 1989, am dat, pe ce-o fi, pe ce-o n-o fi, mai mult gratis, industria, economia, rezervele naturale, energia, şi acum aşteptăm să vedem ce vom primi: produse scumpe, restricţii, standarde, legi europene.

Dar legile vor fi bune, că bune au fost şi până acum la noi, cele mai multe dintre ele, dar cine o să le aplice?

Ce, până acum noi n-am avut legi? Le-a respectat cineva? Şi se mai pune o întrebare: ce va veni dinspre Uniunea Europeană, vom vedea, dar cu ce îi vom procopsi noi pe europeni? Cu câte procente va creşte economia neagră şi infracţionalitatea la nivel continental?

Pentru că la capitolul "învârteli, combinaţii mafiote, escrocherii cu bani publici", nu ne întrece nimeni. Altfel, cum se explică faptul că la noi medicamentul este de cinci ori mai scump decât în ţările de origine, kilometrul de asfalt este de trei ori mai scump ca în Austria, cum se face că îndată ce ajunge unul primar, prefect, preşedinte de judeţ, toate neamurile îşi înregistrează la repezeală firme de reparat străzi, de borduri, de alimentare cu gaze, cu apă, de construcţii, de consolidări, de poduri şi podeţe, de stropit maşinile cu apă chioară contra gripei aviare.

Chiar aşa! De ce migrează mereu primarii către partidele de la putere? Ei le spun sătenilor că se duc după bani, ca să facă mai multe minuni în comună pentru cetăţeni. Aiurea! Nu pentru cetăţeni se duc ei buluc, ca haita de câini la măcelărie! Păi, dacă au trecut toţi în sfera puterii, banii fiind aceiaşi, cui să-i dea mai întâi? Până la urmă nu primeşte nimeni nici un ban în plus pentru binele cetăţenilor, rostul migraţiei fiind unul singur: când eşti de partea puterii poţi fura liniştit pentru tine şi pentru ai tăi, că nu te controlează nimeni. Şi atunci, de ce se mai bat cei de sus pentru cohortele de primari migratori de jos? Pentru că cei de jos fură şi pentru cei de sus. Ei lucrează împreună, într-o perfectă armonie, ca să trăiască ei bine. Iar cel mai mare furt pe care cei de jos îl fac cadou stăpânilor lor este frauda electorală.

Şi, aici e aici! Acum să-i vedem noi pe înalţii funcţionari europeni. Vor mai sta ei cu mâinile în sân să le transfere românaşii această hoţie fără margine, în spaţiul Uniunii? Vor asista ei pasivi la furtul furturilor, votul de conştiinţă al cetăţeanului, ca până acum?

Dacă mai este vreun naiv care să creadă că exagerăm vorbind de fraudarea sistematică a alegerilor şi a scrutinurilor constituţionale, îi dau câteva cifre extrase din Monitorul Oficial, cu rezultatele alegerilor din noiembrie 2004. Şi constatăm că numai în judeţul Buzău, din 230.000 de alegători prezenţi la urne, 32.500 - aproximativ 15% - au fost pe liste suplimentare, pe T1 şi T2 - oameni în tranzit sau presupuşi în tranzit.

Tot aici s-au înregistrat 48.000 de voturi nule, adică aproximativ 20%, din care: 19.000 de voturi nule la Camera Deputaţilor; 18.000 voturi la Senat; 11.500 voturi la Preşedinţie.

Chiar crede cineva că n-au mai ştiut oamenii să voteze între cei câţiva candidaţi la preşedinţie? Şi ale cui au fost voturile declarate nule, ale celor de la Putere, care organizau alegerile, sau ale P.R.M.?

Nu mai este nici un dubiu. Cifrele oficiale arată clar proporţiile inimaginabile ale fraudei. Oamenii primarului, bine păziţi de şeful de post, fură voturile pe rupte, din 1990 încoace, văzând că nu li se întâmplă nimic, ba, mai mult, fiind recompensaţi cu fel de fel de avantaje.

Degeaba se mai vaită unii că o duc greu. Cine ajută mafioţii să fure bani publici, să fure economia, îi ajută să fure şi voturi.

Aceasta este România reală, stimaţi comisari europeni, hoţie şi iar hoţie pe toată linia. Pregătirea de alegeri în România, anticipate sau la termen, înseamnă pregătirea pentru fraudă.

Pentru asta au cei de la Putere nevoie de primari. Primarii sunt coordonatorii jafului, şi nu numai în banii publici, nu numai în fondul funciar, ci şi tot ei sunt campionii furtului la urne.

Atenţie Europa, venim!

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Kerekes Karoly, Grupul parlamentar al U.D.M.R.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Kerekes Karoly:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la necesitatea asumării părţilor negative ale istoriei.

În data de 9 octombrie, şi la Bucureşti s-a comemorat Holocaustul, ocazie cu care s-a pus piatra de temelie a monumentului dedicat memoriei Holocaustului din România.

La eveniment a participat preşedintele Traian Băsescu, încă vizibil marcat de amintirea imaginilor văzute anul trecut la Muzeul închinat Holocaustului din Washington despre Holocaustul din România. Atunci domnul preşedinte a plâns.

Pe 9 octombrie, domnia sa a afirmat că românii ar trebui să-şi asume realităţile istorice şi să privească în faţă atrocităţile trecutului. Trebuie să recunosc faptul că reacţia preşedintelui, de anul trecut, m-a impresionat. Iar faptul că a vărsat lacrimi în timpul vizitării muzeului, mi-a confirmat părerea că este un om de stat cu o sensibilitate deosebită.

Totodată, nu am putut să nu mă gândesc că lacrimile preşedintelui se leagă de o perioadă întunecată a istoriei României, când evreii au avut o soartă tragică, provocată de autorităţile române. Şi mai m-am gândit că tot în acea perioadă, şi tot autorităţilor române li se datorează şi atrocităţile îndreptate împotriva maghiarilor din Ardeal.

În toamna anului 1944, după pătrunderea armatei române în Ardealul de Nord, mii de cetăţeni de naţionalitate maghiară au fost internaţi în Lagărul de la Feldioara, judeţul Braşov, în care, din cauza tratamentului inuman, au murit în jur de 300 de persoane, iar supravieţuitorii au fost deportaţi în fosta URSS, de unde mulţi nu s-au mai întors.

Mă gândesc totodată la execuţiile comise cu cruzime în satele secuieşti de autorităţile române provizorii, cunoscute sub denumirea de "gărzile Maniu". În Ardealul de Nord mai mulţi cetăţeni de naţionalitate maghiară au fost omorâţi prin împuşcare, iar în localitatea Aita Seacă, judeţul Covasna, menţionat ca un fapt ieşit din comun, două persoane au fost ucise după metode medievale de decapitare.

Azi, la Feldioara şi în numeroase alte locuri din Ardeal, se înalţă monumente care amintesc de aceste fapte, monumente ridicate de populaţia maghiară, şi nu de autorităţile române, care nici până azi nu şi-au exprimat în vreun fel regretul faţă de evenimentele tragice din toamna lui '44.

Pe mine, personal, m-ar impresiona un gest pios al Preşedintelui la Memorialul de la Feldioara, ce va avea loc şi în acest an în noiembrie, ...la urma urmei, şi aceste victime au fost cetăţeni ai României. Aş interpreta-o ca pe o intenţie sinceră de a recupera realităţi istorice care trebuie să se sedimenteze în conştiinţa naţională, ar fi aşadar un gest de înclinare în faţa istoriei şi un gest de reverenţă în faţa victimelor şi a durerilor suferite de acestea.

De asemenea, mi-ar plăcea să aflu că prin grija Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în manualele de istorie, aceste evenimente dureroase şi-au găsit locul cuvenit. Aş vrea să văd simple gesturi de înţelegere a traumelor şi de regret în faţa unor tragedii trecute.

Au fost odată nişte oameni care au suferit profund. Au fost concetăţenii noştri. Cele trăite de ei fac parte din istoria naţională şi ar trebui comemorate cum se cuvine.

Mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Aledin Amet. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Pentru o dezvoltare a componentei culturale în mediul rural".

Nu spunem o noutate când afirmăm că elementele de bază ale spiritualităţii unei naţiuni produc un lucru aparent paradoxal, atât prin păstrarea vechilor valori, dar şi prin construirea unora noi, necesare continuării progresului benefic. Această hrană a spiritului, cultura, nu trebuie însă neglijată, definirea ei corectă şi mai ales privilegierea ei constituind conduite drepte.

Din păcate, în cele mai multe sate, comune şi chiar oraşe din România spiritul creator nu mai este promovat, în primul rând, din cauze materiale. Unele cămine culturale au devenit ruine, altele au căpătat destinaţii noi, bibliotecile şi-au restrâns drastic activitatea, acţiunile specifice destinate unui public cât mai numeros rămânând simple amintiri.

Dacă ne propunem să performăm în domeniu, aceasta, performanţa trebuie să înceapă de la bază. Un edificiu trainic se construieşte ţinând cont de materialele folosite, un edificiu trainic reprezintă dorinţa omului, preocupat pentru o soartă mai sigură.

Indiscutabil, instituţiile culturale din localităţile amintite au nevoie de sprijin, ca şi şcolile din mediul rural. Dacă vom continua să omitem această importantă componentă din viaţa respectivilor locuitori, va veni timpul când, pentru a o reclădi, ne va fi cu mult mai greu şi va trebui să suportăm costuri cât mai mari. Dar, ceea ce este mai grav, prin stagnare se vor pierde câţiva ani importaţi, într-o lume a competiţiilor, inclusiv culturale.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Andrian Mihei, deputat fără apartenenţă la grup parlamentar. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Declaraţie politică: "Importanţa alegerii europarlamentarilor români trebuie promovată din timp".

Până la 31 decembrie 2007, România trebuie să organizeze alegeri pentru a trimite 35 de europarlamentari la Parlamentul European. Cu cât mai repede, cu atât mai bine, aş spune, astfel încât României să îi fie reprezentate legitim interesele încă de la primii paşi.

Dat fiind faptul că în viitor Parlamentul European va fi implicat în realizarea a 95% din legislaţia europeană, importanţa acestor alegeri este evidentă, iar persoanele care vor reprezenta România în Parlamentul European trebuie să fie profesionişti, fără probleme de imagine, necontroversaţi, care să reprezinte cu adevărat interesele României în faţa Europei.

Jonathan Scheele, reprezentantul Comisiei Europene, a subliniat că "important este să aveţi parlamentari buni", referindu-se la criteriile de alegere a europarlamentarilor. "Sper ca tinerii să participe dar este nevoie de ei şi pentru întinerirea politicii din România", a mai spus dumnealui, care a făcut şi un scurt profil al candidatului ideal, spunând că acesta ar trebui să fie familiar cu problematica europeană, ar trebui să ştie cel puţin o limbă de circulaţie europeană, să aibă abilităţi de comunicator şi ar trebui să fie şi un călător rezistent, desele transferuri între capitale fiind foarte obositoare.

Ministrul integrării, doamna Anca Boagiu, a declarat că alegerile pentru desemnarea viitorilor europarlamentari ar trebui să fie organizate cât mai curând, "Aceste alegeri trebuie să aibă loc cât mai repede, într-un moment cât mai apropiat de momentul aderării".

Indiferent pentru ce variantă legislativă se va opta pentru organizarea acestor alegeri - că vor fi alegeri la nivel regional sau la nivel de circumscripţie naţională -, două probleme trebuie tratate cu deosebită atenţie: modul de organizare a alegerilor şi, anterior alegerilor, promovarea importanţei acestora, dat fiind faptul că Uniunea Europeană impune ca pragul electoral să fie de maxim 5%.

Sunt voci care spun că, pentru a determina cetăţenii să participe la vot, alegerile europarlamentarilor ar putea fi asociate cu alegerile anticipate. Acest lucru cred că nu ar fi benefic pentru România. În primul rând, pentru că alegerile anticipate nu sunt o certitudine şi, în al doilea rând, pentru că ar diminua interesul cetăţenilor şi însemnătatea pe care aceştia o asociază cu alegerile europarlamentare.

Trebuie să învăţăm din experienţa altor ţări, unde participarea populaţiei la alegerile pentru Parlamentul European a fost scăzută, deseori aproape de pragul electoral, şi să prevenim o astfel de situaţie, printr-o pregătire corespunzătoare a evenimentului.

Cele zece state membre integrate în Uniunea Europeană în mai 2004 au organizat alegeri pentru europarlamentari în aproximativ o lună şi jumătate de la data integrării. Conform procedurilor europene, până ce vom organiza aceste alegeri, cei 35 de actuali euroobservatori români capătă statutul de europarlamentari interimari, având inclusiv drept de vot. Domnul Jonathan Scheele spunea că: "Exista o tradiţie în România ca alegerile să nu se organizeze imediat după ce vin facturile mari la electricitate şi căldura din iarnă". Însă în acest caz, sunt convins că românii vor înţelege diferenţa şi importanţa acestor alegeri pentru ţara noastră, mai ales dacă instituţiile implicate vor face demersuri susţinute în acest sens.

De aceea, consider că Ministerul Integrării, Guvernul şi toate instituţiile implicate trebuie să pregătească organizarea acestor alegeri şi să facă toate eforturile pentru promovarea importanţei pe care acestea o au. Deoarece doamna Boagiu doreşte ca aceste alegeri să fie făcute cât mai curând, ar fi cazul ca acţiunile de promovare să înceapă deja şi, încă o dată, subliniez seriozitatea cu care aceste acţiuni trebuie să fie tratate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar PSD, dau cuvântul domnului deputat Mihai Dumitriu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Degringolada din învăţământ".

În intervenţia de astăzi, vă aduc în atenţie doar câteva dintre disfuncţiile învăţământului preuniversitar românesc, care, pe fondul neimplicării şi iresponsabilităţii guvernanţilor portocalii, se adâncesc, prevestind un dezastru.

În primul rând, în ultimul an, cooperarea şi colaborarea între Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Parlamentul României au fost inexistente. În cele două Comisii pentru învăţământ, de la Senat şi Camera Deputaţilor, nu s-a prezentat ministrul educaţiei sau alţi factori responsabili din Ministerul Educaţiei, pentru a prezenta o strategie de dezvoltare şi modernizare a învăţământului preuniversitar românesc pe termen scurt, mediu şi lung, strategie care să fie dezbătută, agreată şi susţinută de toate partidele politice, strategie care să fie în consens cu situaţia socială, economică şi politică din ţară şi în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană.

În al doilea rând, structurile de organizare centrale şi locale ale învăţământului preuniversitar, programele şi manualele şcolare, metodele şi dotările nu corespund etapei actuale, nu sunt corelate cu schimbările survenite în societatea românească după 1990 şi nu răspund cerinţelor Consiliului Europei.

În al treilea rând, Parlamentul României înregistrează o mare avalanşă de acte normative, care au scopul de a modifica articole din Legea nr.84/1995, modificată, şi Legea nr.128/1997. Majoritatea dintre ele sunt pentru satisfacerea intereselor unor grupuri de persoane care aparţin actualei Puteri Portocalii: transferuri de cadre didactice, transferuri de elevi, admiteri pe toate palierele ciclului şcolar, concursuri de titularizare şi de suplinire, concursuri de directori şi inspectori, transferuri de proprietate etc. Altfel spus, se promovează fără jenă corupţia prin acte normative pentru satisfacerea poftelor unor grupuri de interese ale actualei Alianţe D.A.

În al patrulea rând, nu este respectată Lege învăţământului privind şcolarizarea tuturor copiilor de 3-6/7 ani din lipsă de spaţiu în grădiniţe şi norme didactice, şcolarizarea tuturor absolvenţilor de clasa a VIII-a, promoţia 2005-2006, din cauza desfiinţării şcolilor de arte şi meserii din multe comune şi lipsei mijloacelor de transport pentru a parcurge cei 10-15 km zilnic.

Mai mult, şi în acest an şcolar, 2006-2007, absolvenţii de şcoli de arte şi meserii care urmează anul de completare, clasa a XI-a, nu au dreptul la bursă, deoarece Hotărârea de Guvern nr.1.488/2004, ce prevede burse "Bani de liceu", nu a fost corectată, chiar dacă am interpelat în scris, de doua ori, Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Indolenţa, nepăsarea, iresponsabilitatea Portocaliilor din Ministerul Educaţiei îi va determina pe elevi să abandoneze şcoala şi anul acesta, după cum s-a întâmplat şi în anul şcolar precedent.

Metodologiile privind organizarea testărilor naţionale şi a examenelor naţionale pentru anul şcolar 2006-2007, chiar dacă au fost publicate după 1 septembrie 2006, reliefează cel mai bine degringolada care există în învăţământul preuniversitar. Testările la clasa a VIII-a - am spus-o şi la moţiunea din iunie 2006 - sunt ilegale, deoarece sunt date în mijlocul unui ciclu de învăţământ obligatoriu şi trebuiau înlocuite cu alte forme de evaluare, care să permită repartizarea elevilor de clasa a VIII-a în şcolile de arte şi meserii şi în licee, după cum precizează Legea învăţământului, modificată. De asemenea, modificarea structurii şi susţinerii examenului de bacalaureat de 3 ori în ultimii 5 ani a bulversat atât pe absolvenţii de liceu, cât şi pe părinţi şi cadre didactice, demonstrând o lipsă totală de coerenţă în aplicarea actelor normative şi generând situaţii ce conduc la încălcarea legii.

Cele câteva aspecte de mai sus arată amatorismul celor care conduc învăţământul românesc, chiar şi în producerea legilor şi a actelor normative, încălcarea flagrantă a celor existente, şi reprezintă modul de guvernare al Alianţei Portocalii "D.A." Astfel, învăţământul preuniversitar românesc este condus de oameni mediocri, dar nu este mediocru, aşa cum afirma Preşedintele României, Traian Băsescu, datorită celor 80% de cadre didactice de la catedră, care, prin dăruire şi pasiune, îşi fac datoria de dascăl, pentru sufletul nobil al copilului, şi nu pentru salariile de mizerie pe care le primesc de la guvernaţii Portocalii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar PRM, domnul deputat Ioan Aurel Rus. Citiţi declaraţia politică sau o predaţi în scris? Da, deci, o depuneţi în scris.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Astăzi o să mă refer la problemele cu care se confruntă sănătatea clujeană. Doar trei probleme o să enumăr, restul o să le depun în scris.

Este vorba de Clinica de Medicină a Muncii din Cluj, la care, la începutul acestui an, salariaţii nu au mai primit salariile, nu au bani pentru ustensile şi pentru tot ceea ce ţine de o clinică de medicină a muncii. Vina o poartă Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, care, nici până acest moment, nu au reuşit să pună în practică o lege pe care au propus-o la sfârşitul anului 2005.

O altă problemă este cea cu care se confruntă salariaţii de la Centrul de Diagnostic şi Tratament din Cluj. Lipsesc dotările necesare, lipseşte finanţarea şi lipsesc ustensilele de care au nevoie. Este vorba de medicamente, care nu sunt. Şi, de asemenea, pacienţii, care sunt peste 3.000 în fiecare zi, aici sunt şi copii mici, nu pot să fie trataţi, fiindcă Casa de Sănătate din Cluj nu virează banii la timp.

Şi, o a treia problemă, este cea a farmaciilor. Cu toate că, tot timpul, ministerul ne promite că problema se va rezolva, la fiecare început de lună, pensionarii şi ceilalţi bolnavi sunt nevoiţi să stea la coadă.

Vă mulţumesc.

(Declaraţie politică consemnată conform materialului depus de domnul deputat la secretariatul de şedinţă.)

"Unde au ajuns banii pentru sănătatea clujeană?"

Din 1990 şi până în prezent s-a pus mereu problema banilor. Bugetul de stat este insuficient pentru fiecare minister în parte. Banii nu ajung pentru educaţie, drept pentru care profesorii ameninţă cu boicotarea anului şcolar, bursele sunt prea mici, aşa că studenţii ameninţă cu greva, salariile şi sporurile nu se plătesc în sănătate, prin urmare medicii şi asistentele dau în judecată instituţiile la care sunt angajaţi, farmaciile nu dispun de fonduri pentru medicamente, cei care suferă sunt pacienţii, ce au atâta nevoie de tratament.

Din păcate, datorită lipsei banilor, mor oameni. Un astfel de caz s-a întâmplat, recent la Cluj. Din cauza complicaţiilor, a birocraţiei ori, pur şi simplu, a nepăsării autorităţilor repsonsabile cu dotarea spitalelor, trei copilaşi nevinovaţi au decedat la scurt timp de la naştere, iar cel de-al patrulea se luptă pentru viaţa sa.

Angajaţii Clinicii de Medicina Muncii din Cluj-Napoca primesc, de la începutul acestui an, doar jumătate de salariu în fiecare lună. Este, din nefericire, o situaţie unică la nivel naţional. La Spitalul Judeţean din Cluj nu mai sunt bani pentru materiale sanitare şi nici analizele medicale nu se mai fac.

La Centrul de Diagnostic şi Tratament din Cluj-Napoca există aparate de radilogie vechi de câteva decenii, care pun în pericol atât viaţa medicilor, cât şi a pacienţilor care au nevoie de analize de specialitate.

Recent, s-a vehiculat în mass-media că farmaciile folosesc, din această lună, fondurile alocate pentru anul 2007. Anul viitor le vor utiliza pe cele din 2008? Până când va dura această situaţie anormală din sănătate?

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnule deputat, Gheorghe Chiper, doriţi să vă...? Gheorghe Ciper mai e în sală? Nu.

Domnul deputat Vasile Filip Soporan. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Stimaţi colegi,

Aş dori să prezint în faţa dumneavoastră declaraţia politică: "În privinţa descentralizării administrative, istoria se repetă".

Tema descentralizării a fost şi este una din temele intens dezbătute atunci când este vorba de reforma statului, modernizarea şi eficientizarea administraţiei publice, în sensul apropierii de nevoile cetăţeanului.

În România, această discuţie are particularităţi specifice şi prin faptul că apariţia şi consolidarea statului nu a apărut ca dorinţă şi confruntare între comunităţi locale puternice, ci, mai mult ca năzuinţă naţională şi mai puţin ca însumare de modele de dezvoltare locală.

Afirmaţiile şi preocupările preşedintelui Băsescu faţă de descentralizare, ale premierului Călin Popescu-Tăriceanu şi ale ministrului administraţiei şi internelor Vasile Blaga nu sunt singulare în istorie, singulară poate fi confruntarea şi competiţia între părţi, pentru iniţiativă şi pentru bună apreciere din partea celor care ne judecă performanţa administrativă.

Analizând situaţia României în perioada ultimilor 150 de ani, constatăm că sunt câteva elemente călăuzitoare, şi anume: dezvoltarea s-a făcut în general pe cale centralizată, aprecierea actului administrativ se face prin reuşita de atragere a resurselor financiare de la autoritatea centrală, existenţa unei diferenţe dintre exprimarea dorinţei de descentralizare şi concreteţea acţiunilor de centralizare a distribuţiei resurselor financiare.

Apelând la istorie, amintesc primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu că legea de temelie a ţării, Constituţia din 1866, a stabilit, la art. 107, că legile care se vor face să dea o descentralizare mai completă şi o independenţă, neatârnare comunală. Conducătorul de atunci, fruntaşul Ion C. Brătianu, scria, în 1867: "Trebuie să dăm comunei şi judeţului viaţă proprie, care să le facă să iasă din lâncezeală. Astfel, înseşi libertăţile noastre politice sunt primejduite. Autonomia locală exercitată cu inteligenţă va face din fiecare judeţ o unitate puternică şi toate împreună vor face din România un stat tare şi asigurat prin singurele sale mijloace".

Ce s-a întâmplat, în fapt? Conform analizei făcute în 1929 de doctorul Aurel Dobrescu: "Politicienii lacomi nu au putut admite ca satele şi oraşele să poată hotărî ele de soarta gospodăriei lor, căci ar fi scăpat din gheare cel mai bogat izvor de câştig lesnicios. Comunelor şi judeţelor li s-au încătuşat în aşa fel mâinile încât nu mai puteau lua nici o măsură gospodărească fără aprobarea de sus".

Acelaşi doctor Aurel Dobrescu, făcând o analiză a Legii unificării administrative din 1924, arăta: "Liberalii, dacă ar fi fost oameni de bună-credinţă, iar nu cum sunt, oameni dornici de a avea puterea în mână pentru a pune gheara pe toate bogăţiile ţării, ar fi trebuit să ia tot ceea ce a fost mai bun în orânduirile Ardealului, Basarabiei şi Bucovinei, iar din legiuirile Vechiului Regat să fi păstrat numai aşezămintele vrednice, şi astfel, ar fi putut da României noi o lege care să ne pună alături de ţările luminate ale Apusului. Dar liberalii au lucrat ca sluga netrebnică din Sfânta Scriptură, care a îngropat din răutate talanţii daţi de Domnul. Ei au păstrat din toate legiuirile de dincoace şi de dincolo de Carpaţi şi de Prut tot ce au găsit mai meşteşugit, mai viermănos, mai potrivit pentru a încătuşa mulţimea în folosul Partidului Liberal.

Rând pe rând, prin legi şi mai ales prin ordonanţe ministeriale, rele şi nepricepute, au stricat rânduielile comunelor şi judeţelor, pe primari, notari şi întreaga administraţie au vârât-o în vârtejul politicei de partid, silindu-i în multe părţi la tâlhăria furtului de urne.

Apoi, au stricat buna rânduială a aruncuturilor, dărilor comunale, după care fiecare plătea după averea lui şi ştia omul cât trebuie să plătească. În locul aruncutului comunal au introdus cotele adiţionale, care nu sunt făcute după o cheie dreaptă, căci tocmai oamenii cu bani mulţi nu plătesc nimic. Veniturile din accize le-au luat de la comune şi le-au trecut la stat. Apoi, au îngrămădit asupra comunelor fel de fel de sarcini: perceptorii rurali, întreţinerea jandarmilor, drumurile de ţară, guarzii comunali, îngrijirea şcolilor primare. Ce li s-a dat comunelor în schimb? Răspunsul dat de liberali e batjocoritor: să trăiască din taxe, din pedepse şi crâşme!

De aceea, au pornit asupra satelor potopul de taxe, care sunt pe o formă de mari pentru sărac ca şi pentru bogat. Cu totul, sunt 49 de taxe, stabilite prin Legea maximului: taxa pentru focari, pentru guarzi, taxe pe păşune, pe ferestre, pe apă, pe vite, pe câini, pe mărfuri, prestaţii şi altele şi altele.

Una din pricinile care duc la rău este puterea prefecţilor, a primarilor, a guvernului, prea nemăsurată faţă de consiliile comunale şi judeţene. Cerinţa expresă exprimată era legată de schimbarea din temelie a orânduirii centraliste, introdusă de liberali, cu codiţa lor, averescanii, schimbare care să-i dea prefectului, pretorului şi funcţionarilor guvernului numai atâta drept să se amestece în trebile comunale cât să nu strice buna regulă şi orânduirea de stat. Se cere o nouă lege, care să taie din rădăcină pricina răului făcut de legea liberală şi să dea ţării descentralizarea administrativă".

Am redat fragmente importante din analiza doctorului Aurel Dobrescu, pentru a demonstra faptul că descentralizarea nu este o temă nouă, pentru actualitatea şi justeţea ideilor susţinute şi pentru a arăta că timpul trece, problemele rămân, iar lupul îşi schimbă părul, prin coafura încâlcită a Convenţiei şi portocalie a Alianţei, dar năravul rămâne acelaşi, de a utiliza sofisticat puterea administrativă, pentru creşterea puterii economice.

Cum stau lucrurile în momentul de faţă, când teoretizarea este mai importantă decât procedura de descentralizare administrativă? Starea de fapt se caracterizează prin următoarele: aroganţa de a crede că sunt primii care au pornit procesul de descentralizare, neglijând sau eliminând legislativ elementele care îi deranjau în procesul de preluare a puterii. Procesul de transferare a puterilor la nivelurile inferioare este departe de a fi finalizat, competenţele diferitelor niveluri de guvernare nu au fost clarificate şi nu au fost însoţite de transferurile corespunzătoare de proprietate şi de resurse financiare. Autonomia locală financiară este limitată de capacitatea inadecvată a autorităţilor locale de a-şi genera propriile venituri. Progres scăzut cu privire la conceptul, ritmul de implementare şi eficacitatea reformei funcţiei publice - şi, aici, mă refer la separarea rolului politicului de cel al administraţiei, selecţia deschisă, dezvoltarea ocupaţională şi mobilitatea funcţionarului, lipsa unui sistem unitar de salarizare în instituţiile statului, lipsa de progrese în structura carierei, promovarea şi procedurile de evaluare, lipsa de claritate şi de înţelegere în ceea ce priveşte responsabilitatea Guvernului asupra angajării în sectorul public.

Am amintit aceste elemente, unele dintre ele cuprinse şi în analizele făcute de Uniunea Europeană, pentru a arăta festivismul ce a cuprins actuala Putere când este vorba de descentralizare. Nu se face o analiză serioasă, ci se poartă o discuţie formală, scopul nefiind legat de rezolvarea problemelor, ci mai mult de mediatizarea actorilor, fie că este preşedinte, premier sau ministru de interne.

Sunt multe probleme care trebuie să-şi găsească rezolvarea, dar structura executivă nu acţionează în această direcţie. Exemplul cel mai bun este dat de modul în care se aplică legea cadru a descentralizării, Legea nr. 195/22 mai 2006.

Pentru a vă edifica asupra aplicării acestei legi, solicit primului-ministru un răspuns la următoarele întrebări: care sunt competenţele transferate de la autorităţile centrale spre autorităţile locale? Care sunt analizele de impact realizate în baza unor studii specifice şi a unor sisteme de indicatori de monitorizare? Care sunt fazele pilot realizate în vederea testării şi evaluării impactului soluţiilor propuse pentru descentralizarea competenţelor? Care sunt standardele de calitate îndeplinite la furnizarea serviciilor publice descentralizate? Care sunt strategiile privind transferul competenţelor către autorităţile publice locale? Care sunt standardele de cost pentru finanţarea unor servicii publice? Care sunt politicile generale de descentralizare? Cum se asigură coordonarea tehnică şi monitorizarea procesului de descentralizare? Care este politica de descentralizare financiară şi fiscală? Care este activitatea Comitetului tehnic interministerial pentru descentralizare, condus de ministrul administraţiei şi internelor? Care sunt activităţile grupurilor de lucru pentru descentralizarea competenţelor constituite la nivelul administraţiei publică centrale? Care sunt termenele limită propuse Guvernului pentru elaborarea strategiei generale de descentralizare a strategiilor sectoriale de standardizare şi a standardelor de cost şi calitate în furnizarea serviciilor publice şi de utilitate publică descentralizate? Până la urmă, răspunsul la aceste întrebări este esenţial pentru aprecierea capacităţii modului în care s-a realizat descentralizarea.

Şi mai este necesar un răspuns, care va fi dat prin maniera în care se construieşte bugetul central şi bugetele autorităţilor locale.

Aşteptăm, stimaţi guvernanţi, cel mai autentic răspuns, cel al faptelor, răspuns de care are nevoie România. Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Călian Petru, Grupul parlamentar al Partidului Conservator. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi are titlul "Păgubiţii Caritas, victime ale unui sistem crud".

Ca şi mulţi alţii, prefer să cred despre noi, românii, că suntem un popor de idealişti, că suntem încrezători, dincolo de orice limită raţională, în bunătatea semenilor noştri, că încă mai credem în minuni înfăptuite peste noapte. Mă refer aici la oamenii de rând, la cei care, cu speranţa unui trai mai bun, ajung să se încreadă în promisiunile unora sau altora care le flutură visul bogăţiei înaintea ochilor.

Dacă încă nu aţi ghicit, vreau azi să susţin cauza păgubiţilor Caritas, una dintre cele mai mari escrocherii financiare din 1990 şi până azi. Deşi în urma acestei escrocherii s-au câştigat sume imense de bani, sunt foarte mulţi cei care nu s-au ales decât cu o pagubă serioasă. Este vorba despre 300.000 de persoane care au plătit cu economiile strânse din greu în avuţia visului de a trăi mai bine.

Fac precizarea că aceste 300.000 de persoane sunt constituite ca parte civilă în procesul intentat contra Caritas.

"300.000" este o cifră mult prea mare pentru a putea cuantifica speranţele distruse ale celor cărora nu le-a mai rămas decât să ceară dreptate instanţelor judecătoreşti.

Sistemul le-a răspuns pe toate căile că banii nu mai există, că s-au pierdut odată cu falimentarea Băncii Agricole, acolo unde Stoica îi depusese, că nu mai există nici o posibilitate de returnare a lor, că e vina oamenilor că şi-au pierdut economiile în jocul Caritas.

Nici unul dintre răspunsurile de mai sus nu este adevărat. În primul rând, banii păgubiţilor, depuşi la Banca Agricolă, nu au fost pierduţi în momentul falimentării acestei instituţii bancare. Şi asta pentru că cineva a ştiut, cu destulă vreme înainte de declararea falimentului, că va urma acest moment şi a transferat cei aproximativ 500 de miliarde de lei vechi, conform unor estimări ale Uniunii pentru Salvarea României, (fac precizarea că această instituţie este reprezentant al păgubiţilor în procesele intentate contra Caritas), într-un cont, aşadar, la CEC. Inutil pentru păgubiţi să se întrebe cine a făcut această manevră cu banii lor. Probabil nu se va afla niciodată. Cert este faptul că Uniunea pentru Salvarea României deţine probe ce adeveresc existenţa acestor bani în contul CEC, însă, deşi probele deţinute sunt autentice şi clare, nici o instanţă din cele cărora li s-a adresat nu a avut curajul să includă aceste documente în probatoriul de judecată.

În al doilea rând, jocul Caritas a funcţionat cu permisiunea statului, cu autorizaţiile în regulă şi cu acceptul nostru tacit. Prin urmare, statul nu poate acuza aceşti oameni de naivitate şi nici nu poate răspunde cu o altă întrebare întrebărilor lor justificate.

Astfel, sistemul judiciar în care păgubiţii Caritas şi-au pus ultimele speranţe de recuperare a banilor lor, se transformă într-un sistem crud, care nu face altceva decât să prelungească supliciul la care sunt supuse aceste persoane şi care durează încă de la deschiderea primului proces contra domnului Stoica.

Statul nu s-a implicat deloc în soluţionarea acestei chestiuni, prin una dintre instituţiile sale. Ba, mai mult, prin CEC, instituţia bancare care păstrează aceşti bani, Statul devine complice la suferinţa păgubiţilor Caritas.

Contul cu suma pentru despăgubirea celor 300.000 de persoane constituite parte civilă în procesul contra Caritas trebuie identificat urgent de instituţiile abilitate, iar banii returnaţi titularilor de drept, în baza chitanţelor pe care aceştia le deţin.

Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor trebuie să se implice activ în soluţionarea acestei cauze şi să ceară instanţelor aplicarea normelor de drept în vederea despăgubirii părţii civile. În sens contrar, statul riscă să fie arătat cu degetul, ca un hoţ de drept comun, pierzând orice pretenţie de a se numi stat democratic.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., dau cuvântul domnului deputat Ioan Aurel Rus.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Traiul bun şi nesimţirea".

După tragicul accident din Bucureşti, în care solistul Teo Peter a fost ucis, fiind bietul vinovat că s-a aflat într-un taxi, beţivul puşcaş marin a spălat putina şi dus a fost.

Justiţia americană l-a absolvit pe criminal de orice vinovăţie. Însă, să nu uităm, cu complicitatea unor experţi români, experţi care s-au lăsat cumpăraţi în dolari S.U.A., ascunzând, practic, adevărul (a se vedea viteza cu care circula criminalul). Starea de ebrietate n-a mai constatat-o nimeni.

Un caz similar s-a produs şi la Constanţa, scenariul şi regia fiind deja cunoscute. Ce te faci, însă, că zilele trecute, mai precis în noaptea de joi spre vineri, adică 12/13 octombrie, în jurul orei 23,00, la un local public situat pe Str.George Coşbuc din municipiul Bistriţa, a izbucnit un scandal între un grup de români şi unul de puşcaşi militari americani. Mai bine zis, 5 puşcaşi americani, aghezmuiţi nevoie mare, şi-au arătat muşchii. Violenţi şi agresivi, oamenii unchiului Sam au crezut că totul este posibil pentru ei, inclusiv să-şi stingă ţigările pe mocheta de pe duşumeaua localului. A fost nevoie de intervenţia oamenilor de ordine şi a poliţiei pentru a aplana situaţia. Poliţiştii au acţionat slab. Sub pretextul unei aşa-zise imunităţi, i-au lăsat pe vagabonzi să plece, în loc să-i depoziteze în arest, cum ar fi făcut cu un român neaoş.

Cum era de aşteptat, militarii americani "au şters-o" dimineaţa de la Bistriţa, ca nu cumva onoarea armatei americane să fie pătată. Noi putem muri sau ne pot omorî în voie, nimeni nu o să mişte un deget.

Scandalul nu s-a produs în vreo unitate militară, ci într-un local public, unde legislaţia românească trebuie să-şi spună cuvântul şi vinovaţii trebuie pedepsiţi, oricine ar fi.

Sper să nu rămân cu gustul amar că în România, şi nepedepsirea acestor vagabonzi este posibilă.

Ministerul Administraţiei şi Internelor trebuie să intervină şi să dea exemplu de profesionalism, chiar dacă indivizii sunt puşcaşi marini americani. Pe teritoriul României, nimeni nu este mai presus de lege!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., dau cuvântul domnului deputat Ioan Munteanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Munteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează "Politicieni de miză mare".

Platforma politică a dizidenţilor din P.N.L., lansată duminică, 15 octombrie, la Piteşti, confirmă din nou - dacă mai era nevoie - cât de şubredă a fost, este şi va fi aşa-zisa unitate a forţelor de centru-dreapta din România.

Atacurile dure vizând Guvernul reflectă de fapt incapacitatea partidelor aflate la putere de a rezolva numeroasele probleme din ţară şi de a materializa promisiunile din campania electorală.

La preluarea puterii, în 12 decembrie 2004, preşedintele anunţa că "peste 6 luni tragem linie, adică facem bilanţul realizărilor". Cum, însă, nu avea ce realizări să scoată în evidenţă, domnul Băsescu a găsit scuza că "Parlamentul este prea ocupat cu frământările interne" şi n-are timp de bilanţ.

Probabil, pentru decembrie 2006 se preconizează din nou o analiză a marilor împliniri portocalii, dar se va întâmpla la fel ca în anul 2005.

Anticipând momentul acesta, îmi permit, ca simplu cetăţean, să observ ce s-a întâmplat sub înţeleapta conducere a preşedintelui Băsescu.

Atacul lui Stolojan a dat ocazia posturilor de televiziune să reia episodul "Dragă Stolo, dragă prietene", când preşedintele, cu lacrimi în ochi, îşi asigura contracandidatul că Alianţa va face totul pentru ca românii să trăiască bine.

În spiritul aceloraşi bune intenţii de la începutul mandatului, preşedintele declara: "Relaţia mea cu primul-ministru este foarte bună. Va dura tot mandatul. Eu nu voi fi în conflict cu primul-ministru. În toată campania pe care am făcut-o împreună prin ţară, nu am avut nici măcar un uşor diferend. Vom rezista la mize mari, pentru că amândoi suntem politicieni de mize mari" - spunea în ianuarie 2005.

Dar n-a fost să fie aşa. În februarie 2005, vorbind despre necesitatea alegerilor anticipate, Traian Băsescu cerea deja demisia lui Tăriceanu care - spunea - "în mod cert n-are capacitatea de a pune interesul naţional deasupra celui personal".

Tăriceanu se face că demisionează în 7 iulie 2005, pentru ca apoi să se răzgândească, sub pretext că România, lovită de inundaţii, are nevoie de sprijinul său.

Lucrurile par a se normaliza, familiile Tăriceanu şi Băsescu petrec pe terasa Cireşica, dar două zile mai târziu, în 8 august 2005, preşedintele se dezlănţuie din nou, reproşându-i premierului că a renunţat la demisie, sfătuit de Sorin Roşca Stănescu, Dinu Patriciu şi Peter Imre, că este direct responsabil de corupţia din vămi şi din spitale, că este victima cercurilor de interese de la Palatul Victoria.

Urmează şedinţa de la sediul Guvernului - condusă de Traian Băsescu, în lipsa premierului, aflat la Bratislava - şi telefonul dat de Tăriceanu procurorului general, cu ocazia anchetării lui Dinu Patriciu, evenimente care au zdruncinat şi mai mult relaţia dintre cei doi politicieni de miză mare.

Şi, iată că, în iunie 2006, Băsescu vine cu o afirmaţie şocantă care caracterizează perfect ruptura: "O să regret foarte mult că l-am desemnat premier". Şi, ca să arate cât de mult contează un premier în luarea deciziilor importante, preşedintele dispune suspendarea ministrului apărării din România.

Urmând şirul declaraţiilor şocante cu care ne-a obişnuit, Băsescu declară că "În ceea ce priveşte P.N.L., în totalul său, eu nu am atacat niciodată acest partid şi nici nu o voi face pe viitor". Peste puţin timp se răzgândeşte, însă, şi, la mijlocul lui septembrie 2006, şeful statului îi îndeamnă pe liberali "să nu mai conteze pe el la următoarele alegeri şi să-şi caute un candidat propriu la Preşedinţie".

În aceste condiţii, este normal ca politicienii din Alianţă să-l atace dur şi să-i reproşeze ipocrizia şi lipsa de consecvenţă. După liderul conservatorilor, liberalul Crin Antonescu a ajuns să afirme că "Traian Băsescu nu ne mai reprezintă, iar, dacă persistă, devine un adversar politic pentru noi". Reacţia la afirmaţia preşedintelui că nu are nici o antipatie faţă de P.N.L., a fost tranşantă "este o maximă ipocrizie tipică lui Băsescu".

Şi iată-ne acum, la aproape doi ani de conducere portocalie, constatând că preşedintele, care ar trebui să fie factor de echilibru şi de cooperare, stârneşte nemulţumiri şi stupoare în rândul aliaţilor. După ce a îngropat P.N.Ţ.C.D., Partidul Democrat, prin persoana preşedintelui, în primul rând, se pregăteşte să lichideze şi Partidul Liberal.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Marian Sorin Paveliu, Grupul parlamentar al P.N.L.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Vă mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi vreau să aduc în discuţie o situaţie care s-a întâmplat în campania electorală, în urmă cu doi ani de zile.

Unul dintre colegii de competiţie, de la partid, care astăzi se află în opoziţie, îmi spusese, într-o emisiune televizată, faptul că în fişa lui de senator nu se găsesc prea multe intervenţii sau interpelări la adresa Guvernului şi nici declaraţii politice ţintite către Guvern, pentru că nu e normal, atunci când te afli la Putere, să-ţi critici propriul Guvern.

Eu cred că noi avem datoria, cel puţin eu cred că am datoria, în calitate de reprezentant al unui partid aflat la guvernare în acest moment, de a spune lucrurile tranşant, inclusiv de la acest microfon, pentru că, altfel, toate sloganurile pe care le-am utilizat în campania electorală riscă să rămână vorbă goală.

În mod concret, în urmă cu o săptămână, unul dintre jurnaliştii din judeţul Gorj mi-a semnalat faptul că întâmpină greutăţi în aplicarea Legii nr.544 a accesului la informaţiile publice şi mi-am făcut datoria de onoare de a-i spune că dacă cumva acest lucru, demersul lui nu se va finaliza rapid şi într-un mod legal, voi face această intervenţie, ceea ce şi fac, de fapt, în momentul de faţă.

În mod concret, este vorba de aplicarea Legii nr.95/2006, legea reformei sanitare, care impune, printre altele, ca toţi managerii de spitale şi conducerile spitalelor să-şi întocmească o declaraţie de avere şi de interese şi aceste două declaraţii să devină publice.

În fapt, jurnaliştii respectivi au încercat să obţină o copie sau măcar informaţiile din aceste declaraţii de avere şi li s-a replicat în scris că aceste înscrisuri sunt trimise la Bucureşti, aşa cum au fost solicitaţi şi, drept urmare, ele nu mai sunt disponibile, decât dacă se adresează direct Ministerului Sănătăţii.

De aceea, de la acest microfon, îi atrag atenţia colegului meu, ministrul sănătăţii, că bunele intenţii ale noastre, ale tuturor, de a face reformă, de a impune mai multă transparenţă în scopul de a împiedica tot ceea ce înseamnă corupţie, trafic de influenţă, venituri necuvenite şi aşa mai departe, s-ar putea să se ducă pe apa sâmbetei, pentru simplul motiv că o măsură care nu este pusă în practică şi care nu este ulterior urmărită dacă se menţine în spiritul şi litera legii, riscă să cadă în desuetudine şi chiar să dispară de la sine.

Drept urmare, îi solicit ca să ia cunoştinţă de această încălcare, din punctul meu de vedere, a legii şi să ia măsurile care se impun, inclusiv măsurile administrative şi cele coercitive.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Au depus în scris declaraţiile politice următorii domni şi doamne parlamentari: din partea Grupului parlamentar al P.S.D. - Manuela Mitrea, Mirela Adomnicăi, Emil Radu Moldovan, Gabriela Nedelcu, Doina Dreţcanu, Vasile Puşcaş, Gheorghe Chiper, Vladimir Mănăstireanu, George Băeşu, Lucian Cătălin Matei; din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnii deputaţi Emilian Frâncu, Adrian Semcu şi Ioan Hoban; din partea Grupului parlamentar al P.D., domnii deputaţi: Aurel Olărean, Dumitru Ioan Puchianu, Daniel Buda, Mircea Man, Constantin Traian Igaş, Marius Rogin, Dan Grigore; din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator: Daniela Popa, Bogdan Ciucă, Cornelia Ardelean, Ioan Ţundrea şi Ionica Popescu, iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Mai sunt colegi parlamentari care doresc să-şi susţină declaraţia politică? Mai sunt în sală? Nu sunt.

În aceste condiţii, încheiem şedinţa de astăzi, consacrată declaraţiilor politice, urmând ca la ora 10,00, să demareze şedinţa în plen.

Vă mulţumesc tuturor.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Adrian Gheorghe Miuţescu:

"Perspectiva Argeşului în Uniunea Europeană"

Domnule Preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Înainte de toate, ţin să îmi exprim bucuria în ceea ce priveşte succesul repurtat de statul român în aceste zile. Acum suntem siguri: la 1 ianuarie 2007 vom fi membri ai Uniunii Europene.Urmare a unor eforturi constante, a consecvenţei cu care s-a urmărit realizarea reformei interne, presărate pe alocuri cu compromisuri politice, iată-ne astăzi că doar 90 de zile ne despart de Europa.

Sigur, 1 ianuarie 2007 nu constituie însă un sfârşit de drum, ci doar sfârşitul unei etape, poate chiar un nou început, începutul integrării. România şi românii mai au mult de lucru până a deveni, din toate punctele de vedere, un stat la standarde europene.

Spun acest lucru, şi am siguranţa că nu sunt singurul care gândeşte astfel, deoarece suntem conştienţi că nu am atins nici pe departe standardele de viaţă ale Uniunii Europene. Sunt oraşe şi comune în ţara noastră în care situaţia financiară a oamenilor este mai mult decât precară, în care redresarea economică locală pare imposibilă; pentru toţi aceşti oameni acest succes nu înseamnă mare lucru. Înseamnă totuşi o speranţă.

Judeţul pe care îl reprezint, Argeş, are asemenea zone defavorizate: Câmpulung Muscel şi zona de sud a judeţului Argeş. No, cei din Argeş, cunoaştem situaţia acestor zone; cunoaştem şi motivele pentru care Muscelul şi sudul judeţului, altădată zone prospere, au astăzi majore probleme economice. Fără doar şi poate, în cazul municipiului Câmpulung, acest motiv îl reprezintă eşecul ARO, caz pe care, nu demult, îl semnalăm de la tribuna Parlamentului. În ceea ce priveşte sudul judeţului, lipsa acută de investiţii, privatizările nereuşite, precum şi proasta gestionare a unei moşteniri comuniste, şi aşa deficitară, nu au făcut decât să acutizeze starea accentuată de subdezvoltare.

Vreau să remarc însă că în ultimii doi ani, Guvernul şi-a îndreptat privirea şi către Muscel. Urmare a unor eforturi susţinute, municipiul Câmpulung a beneficiat de fonduri guvenamentale. Vorbim de câteva zeci de miliarde, bani folosiţi pentru infrastructura municipiului. Sunt însă convins că executivul va continua să aducă bani în această zonă fie că aceştia vor fi pentru infrastructură, dezvoltarea turismului sau pentru crearea unor noi locuri de muncă.

Câte astfel de zone sunt însă în România?

Sunt argeşean şi mă aflu aici să reprezint argeşenii. Din acest motiv vreau ca Argeşul să intre cu adevărat în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. De aceea voi face tot ce îmi stă în putinţă să atrag în continuare fonduri pentru Argeş, fie că sunt pentru Muscelul păgubit de devalizatorii ARO sau pentru dezvoltarea zonei de sud a judeţului (predominant agricolă), fie că sunt pentru oricare altă localitate din acest judeţ.

Vom simţi, cu toţii, roadele integrării în Uniunea Europeană în câţiva ani. Să sperăm că vor fi cât mai puţini, însă avem acum certitudinea că vom fi ajutaţi să trăim mai bine.

Să nu uităm însă: depinde de noi, românii.

Am văzut că Guvernul are şi voinţa politică şi capacitatea necesare aplicării în continuare a măsurilor de reformă necesare îndeplinirii angajamentelor asumate. În acest context, continuarea cu succes a pregătirii pentru aderare este esenţial să se desfăşoare într-un climat de stabilitate politică internă, în care acţiunea Guvernului să fie sprijinită de Parlament, de toate forţele politice, de societatea civilă şi de mass-media, care trebuie să se implice în mod responsabil în crearea cadrului necesar aderării în bune condiţii.

Doar aşa România va putea să beneficieze, deplin şi în cel mai scurt timp cu putinţă, de avantajele aderării.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Autostrada "Golden Blitz"!

Respectând preţioasele indicaţii prezidenţiale primite cu ocazia instalării în fruntea Ministerului Transporturilor, domnul Berceanu a decis "să lucreze mai strâns" cu firmele de construcţii româneşti, pentru ca acestea să aibă acces la lucrările finanţate din bani europeni. De aceea era satisfăcut domnul ministru în ziua în care anunţa că licitaţia pentru primul tronson al autostrăzii Bucureşti-Braşov a fost câştigată de nişte firme româneşti asociate chiar în acest scop.

Nu întâmplător, una dintre aceste firme este controlată de iluştri oameni de afaceri, patronii de la Golden Blitz, amici ai preşedintelui Băsescu, care îşi vede astfel atins interesul de a promova anumiţi constructori români.

Aceiaşi distinşi patroni de restaurant recunoşteau, în luna mai 2006, faptul că, deşi câştigă deseori licitaţii publice nu prea dispun totuşi de utilaje, fiind nevoiţi să le închirieze, lucru constatat la momentul respectiv şi de Corpul de Control al Ministerului Transporturilor.

Ni s-a părut extrem de dubios că aceeaşi firmă, care s-a "abonat" la contractele Primăriei Municipiului Bucureşti şi la alte lucrări de reabilitare a Autostrăzii Bucureşti-Piteşti, reuşeşte să descalifice firme importante din Uniunea Europeană (Austria, Franţa, Ungaria), cu mare experienţă în domeniul construcţiei de autostrăzi. Diferenţa prea mare între ofertele firmelor concurente era cea care ridica semne de întrebare. Ofertele firmelor străine cu experienţă şi tradiţie, care operează cu exigenţe tehnice şi de calitate la nivel occidental, nu au coborât sub 230 de milioane de euro, iar românii oferă cu mult mai puţin. Deţin aceştia vreo tehnologie secretă, care le permite costuri foarte mici de execuţie a lucrărilor? Nu cumva se miza, de fapt, pe formula consacrată a "adiţionalelor", caz în care ne aşteptăm să vedem costurile crescând de la lună la lună, ajungând în final la dublul sumei licitate?

Răspunsul ni l-a dat chiar domnul ministru, care a recunoscut, într-un moment ulterior de sinceritate, faptul că autostrada o să coste mult mai mult decât suma stabilită la licitaţie. Domnia sa este convins că în domeniul construcţiilor de drumuri "se va mânca o pâine bună" în următorii ani în România. Aşa este, domnule ministru. Veţi trăi bine... din banii Uniunii Europene.

Cert este că, dacă ţinem cont de ceea ce se va pierde "pe de lături", din cei 200 de milioane de euro vor mai rămâne poate 100 milioane, din care se va construi o autostradă de proastă calitate şi cu materiale ieftine, tocmai bună de reparat în fiecare an, conform bunei tradiţii de până acum, şi, eventual, tot cu amicii Partidului Democrat de la Golden Blitz. Argumentul ofertei mai avantajoase nu este decât un blitz, care vrea să "ia ochii" opiniei publice din România.

La aşa guvern, aşa autostradă!

Domnul Aurel Olărean:

"Conferinţa Comunităţilor Româneşti din Europa - podul unificării spirituale a românilor de pretutindeni"

Săptămâna care a trecut a găzduit, în această clădire, o manifestare de excepţie organizată de Ministerul Afacerilor Externe sub patronajul Primului Ministru al României: prima Conferinţă a Comunităţilor Româneşti din Europa. Din păcate, evenimentul nu a fost suficient mediatizat, şi spun asta gândindu-mă la importanţa unei astfel de întâlniri. Să nu uităm că numai în ultimii ani, peste 3 milioane de români au ales să trăiască pe alte meleaguri, fără a-i mai pune la socoteală şi pe cei alungaţi de prigoana comunistă. Mulţi dintre ei, personalităţi marcante în viaţa culturală sau ştiinţifică, au preferat să înceapă o nouă viaţă în lumea largă, dar nu au uitat unde s-au născut şi unde au copilărit. Este, deci, de datoria noastră să nu-i uităm şi să-i încurajăm în noua lor viaţă.

Reuniunea din acest an se vrea a fi prima dintr-un şir de întâlniri anuale, la care sunt invitaţi să participe reprezentanţii celor mai importante asociaţii culturale şi etnice româneşti din jurul graniţelor şi din Balcani, precum şi personalităţi marcante din diaspora europeană.

Conferinţa, încheiată duminică, a permis dialogul direct al membrilor marcanţi ai comunităţilor româneşti din afara graniţelor cu autorităţile române, precum şi dezbateri privind problematica specifică şi soluţii viabile în contextul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană. Ca teme principale de discuţie Ministerul Afacerilor Externe a ales, pentru această primă reuniune, două subiecte de importanţă majoră pentru invitaţi, respectiv " Comunităţile româneşti în statele din vecinătate şi Balcani" şi "Emigraţia românească în spaţiul european"

Organizarea, în premieră, a unei asemenea conferinţe este demnă de întreaga noastră apreciere, permiţând un dialog direct între delegaţii românilor din peste 20 de ţări şi reprezentanţii din mediul academic, cultural, mass media şi al societăţii civile din România.

Noi cei care trăim în România şi românii din diaspora avem nevoie unii de alţii, legăturile de limbă şi cultură fiind permanente chiar dacă ne despart mii de km distanţă. Dar abordarea legăturilor cu românii din afara graniţelor ţării implică a analiză diferenţiată a problemelor specifice, în funcţie de factori istorici, de dimensiunea şi afirmarea lor ca entitate etnică şi de fenomenele sociale apărute mai ales în ultimii ani. Rezultatele se vor vedea în timp, dar important este să înţelegem şi să nu uităm un lucru: nu există români din România şi români din afara graniţelor, noi toţi suntem români şi trebuie să continuăm să trăim şi să gândim româneşte indiferent de ţara care ne-a adoptat!

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Învăţământul românesc, pe cale să devină o ruşine naţională"

Stimaţi colegi,

Apreciez că domnul ministru al educaţiei şi cercetării, Mihail Hărdău, s-a revoltat în nenumărate rânduri împotriva primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu pentru a obţine banii necesari învăţământului românesc. După lungi şiruri de proteste, se pare însă că domnul ministru nu este capabil să gestioneze nici o criză.

Odată cu testele naţionale s-a declanşat şi primul scandal de proporţii al mandatului actualului ministru, demonstrându-se că securitatea subiectelor era redusă. Cum s-a ajuns la o asemenea concluzie? Simplu! Un jurnalist de la un cotidian central a obţinut subiectele testului de istorie de la examenul de capacitate, domnul ministru Mihail Hărdău devenind cu această ocazie mărul discordiei în coaliţia puterii.

A urmat scandalul legat de cumpărarea de către un jurnalist a subiectelor de limba română de la bacalaureat, dar niciun vinovat nu a fost găsit.

În toamnă, noul an şcolar nu a fost deschis pentru toţi şcolarii în aceeaşi zi, deoarece şcolile se confruntau cu mari probleme.

Ne reamintim cu toţii că domnul ministru al educaţiei şi cercetării, Mihail Hărdău, anul trecut s-a angajat în faţa electoratului, a Guvernului şi în faţa sindicatelor că va construi proiecte viabile de dezvoltare a infrastructurii din învăţământ, pe care urma să le înainteze Guvernului pentru a obţine finanţare.

Din păcate însă din toate aceste promisiuni nu a fost trimisă Guvernului decât o simplă listă, lipsită de informaţii precise, neataşând proiectele necesare obţinerii finanţării, solicitând însă foarte mulţi bani de la buget.

Domnul ministru nu a reuşit nimic din ceea ce şi-a propus din cauză că trebuia să ceară şi să obţină de la autorităţile locale şi de la cele de specialitate informaţii concrete despre necesităţile de finanţare. Apoi, împreună cu aceste instituţii trebuia să pună la punct proiecte de finanţare care să cuprindă studii de fezabilitate, indicatori economici şi tot ce mai este nevoie.

Ministrul educaţiei şi cercetării a mai promis şi subvenţii consistente pentru grădiniţe, însă în afara faptului că nu au primit nimic, părinţii plătesc totul, inclusiv alimentaţia şi orele suplimentare.

Deoarece nu există programe, banii alocaţi din buget pentru învăţământ rămân neconsumaţi. Culmea ironiei!

Pe niciun membru al Guvernului şi nici măcar pe Traian Băsescu nu-i doare inima de grija şcolii şi a sistemului de învăţământ din România. Aceşti domni îşi scot ochii pentru orice alte interese, în afara celor din învăţământ, sănătate şi în special a celor relaţionate cu socialul.

Aţi afirmat că trebuie să avem încredere în învăţământul românesc. Staţi liniştit! În el avem încredere, însă în modul dumneavoastră de a conduce ministerul nu mai avem încredere deloc. Aţi fost criticat de colegii liberali de alianţă pentru viteza redusă a reformei, chiar v-au acuzat că nu aveţi abilităţi de negociator în relaţia guvern - sindicate.

Ne întrebăm ce scuză va mai inventa ministrul Hărdău pentru a fugi de responsabilitate.

Domnule ministru, cu toată decenţa de care ar fi trebuit să daţi dovadă până acum, ar trebui să vă daţi urgent demisia din guvern, pentru a demonstra că sunteţi în stare, măcar o dată, să vă asumaţi răspunderea.

Credem că v-ar sta mult mai bine în postura de bunic, care îşi plimbă liniştit nepoţeii prin parc, decât în aceea de om care pierde în fiecare zi încrederea celor ce i-au acordat-o fără vina lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Zilele acestea am fost surprins, şi nu neapărat într-un mod plăcut, de planurile de dezvoltare a municipiului Bucureşti propuse de administraţia locală şi susţinute financiar atât de bugetul local, cât şi de fonduri de la instituţii centrale.

Cu toate că perspectiva unor drumuri încăpătoare menite să fluidizeze traficul, a unor construcţii moderne de locuinţe şi a unor arene sportive la standarde europene mă bucură nespus, acest sentiment dispare brusc în momentul în care îmi sunt prezentate eforturile şi constrângerile pe care trebuie să le suport eu, ca locuitor al Bucureştiului.

Astfel, în modul în care sunt planificate, acţiunile mai sus menţionate transformă bucureşteanul într-un dublu plătitor pentru fiecare realizare a autorităţilor locale: o dată prin taxele şi impozitele achitate şi în al doilea rând prin costurile suplimentare de timp şi bani pe care le determină aglomeraţia şi blocajele determinate de aceste lucrări.

Să luăm spre exemplu situaţia dezvoltării infrastructurii în municipiul Bucureşti, un program absolut necesar pentru transformarea capitalei României într-o capitală europeană. Acest program, prin modul în care a fost demarat şi în care se implementează a devenit de multă vreme un motiv de supărare şi de stres.

Cu toţii suntem de acord că infrastructura Bucureştiului este învechită şi că nu mai face faţă numărului mare de autovehicule, însă de aici şi până la a fi în totalitate de acord cu decizia administraţiei locale de a închide sectoare întregi de drum care transformă traficul din oraş în calvar este un pas destul de mare. În timp ce în ţările membre a Uniunii Europene, autorităţile caută permanent soluţii astfel încât să eficientizeze permanent serviciile oferite şi să încurce cât mai puţin cetăţenii în activităţile zilnice, în România pare a fi exact invers.

Încă nu am înţeles de ce în Bucureşti, o capitală la fel de aglomerată ca multe din capitalele europene nu se lucrează noaptea, pe porţiuni mai restrânse şi mai eficient sau, în cazul în care lucrarea cere închiderea totală, de ce nu sunt identificate, marcate şi aduse la cunoştinţa populaţiei soluţiile alternative de deplasare?

Doresc să atrag atenţia autorităţilor locale că este necesară schimbarea modului de îndeplinire a responsabilităţilor publice şi că Bucureştiul, în calitatea sa de capitală europeană, are nevoie de o administraţie care gândeşte şi funcţionează european.

Înainte de a încheia aş mai dori să menţionez o problemă care la momentul de faţă mi se pare eronat abordată, şi anume reabilitarea din bani publici a arenelor sportive. Suntem cu toţi conştienţi de faptul că România are nevoie de arene sportive moderne care să poată găzdui competiţii la standarde europene, însă ca acest lucru să se realizeze acum şi din bani publici este incorect faţă de cetăţeni şi faţă de priorităţile acestora.

Subliniez faptul că fondurile publice trebuie îndreptate către proiecte care să corespundă agendei populaţiei şi nu alocate în mod direct reconstrucţiei de stadioane. Pentru acest tip de proiecte pot fi găsite soluţii alternative de susţinere din partea statului, însă fără a implica banii publici.

Pentru ca aceste situaţii să fie ameliorate sau chiar evitate solicit prefecţilor ca prin aparatul propriu să monitorizeze mai atent modul în care primarii şi consiliile locale gestionează proiectele locale astfel încât acestea să fie gestionate în favoarea cetăţeanului.

Vă mulţumesc,

Doamna Cornelia Ardelean:

Modernizarea localităţilor, atragerea unor investiţii cu mare potenţial care să ridice nivelul de trai sunt obiective strategice. Ne place să vorbim despre ele, mai ales în localităţile mai mici, care ne dorim să se dezvolte exploziv în următorii ani. Şi totuşi, se fac atât de puţine lucruri pentru a crea premisele dezvoltării acestor localităţi!

Planurile Urbanistice Generale (PUG-urile) sunt - sau mai bine spus ar trebui să fie! - hărţile de dezvoltare ale acestor localităţi. Sunt planurile prin care autorităţile publice, comunitatea, la urma urmei, demonstrează că dezvoltarea unei comune, a unui oraş, nu sunt lăsate la voia întâmplării. Că există o logică urbanistică şi edilitară în devenirea comunităţilor locale.

Din păcate, realitatea din teritoriu nu justifică o viziune optimistă. Din diferite motive, foarte multe localităţi nu au aprobat Planurile Urbanistice Generale. Fie că, aşa cum este cazul unor localităţi din judeţul Arad, anumite firme de proiectare nu îşi onorează la timp comenzile, fie pur şi simplu din neglijenţă sau lipsă de viziune, sunt administraţii locale care nu au reuşit să adopte un PUG.

Consider că Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca şi conducerile Consiliilor Judeţene şi ale Prefecturilor, ar trebui să se implice temeinic în rezolvarea acestor probleme. Administraţiile locale trebuie sprijinite, prin aportul de informaţi şi/sau financiar dacă este cazul, pentru a reuşi să adopte PUG-urile.

Aşteptăm ca administraţiile locale să fie pregătite, de anul viitor, să acceseze fondurile puse la dispoziţie de Uniunea Europeană, pentru investiţii în infrastructură. Aşteptăm ca, după 1 ianuarie 2007, comunele şi oraşele din România să atragă mai multe investiţii, care să ridice nivelul de trai din ţară. Pentru aceste deziderate, este însă important ca primăriile, consiliile locale să fie pregătite. Fondurile europene vor putea fi atrase în mod eficient doar în condiţiile în care comunităţile locale vor demonstra că au o concepţie, o viziune despre dezvoltare. De aceea, e nevoie de un efort concentrat pentru ca administraţiile locale să adopte Planurile Urbanistice Generale, care le creionează concepţia de dezvoltare.

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Nu e tocmai rău să fii român în aceste zile. Am început - ca naţiune - să respirăm, să scoatem capul în lume, să trăim într-un ritm susţinut al satisfacţiilor. Intrăm în Europa. Găzduim reuniunea francofoniei. Suntem membri activi în alianţele puternice ale lumii. Sunt lucruri care deunăzi ar fi părut puţin plauzibile. Dar se întâmplă.

Concomitent cu aceste evenimente de înaltă politică, avem un motiv parcă mai viu şi mai autentic de satisfacţie: am revenit pe harta lumii sportive. Naţionala de rugby s-a calificat la Campionatul Modial; polo-ul românesc uimeşte; handbalul feminin şi masculin au crescut enorm şi - mai presus de toate - am redevenit o mică putere fotbalistică. Veţi spune că sunt performanţe mai vulgare şi neînsemnate decât Sommetul Francofoniei, de pildă. Totuşi, dacă priviţi jurnalele de ştiri, veţi vedea că relatările despre sosirea lui Raul şi Ronaldo le-au surclasat pe cele privind sosirea lui Jacques Chirac. Românii par să se bucure mai mult de parteneriatul nostru cu Europa atunci când aceasta presupune o seară de fotbal bun decât o după-amiază la Consiliul Europei.

Pe scurt, din punct de vedere sportiv suntem deja în Europa, iar fotbalul pare a deschide drumul. Jucăm în Liga Campionilor şi privim cu relaxare grupele Cupei UEFA. Se discută - în limbaj european - de contracte avantajoase, de sponsori, de marketing profesionist. Totuşi, pentru că schimbarea s-a petrecut foarte rapid, suntem asemeni unui proaspăt îmbogăţit care poartă pantofi descusuţi la un costum scump. Ne luptăm cu Real Madrid, dar avem stadioane sovietice. Dăm piept cu PSG, dar peluza rapidistă se prăbuşeşte. Dinamo primeşte mari echipe ale Europei într-o magherniţă construită prin 1950. E grav... Şi - atenţie! - vina nu este a investitorilor, care au înţeles că şi-ar amortiza rapid cheltuielile în infrastructură. Vina este a noastră, a inerţiilor şi ezitărilor noastre între proprietatea publică şi cea privată.

Vi se pare normal ca Ministerul de Interne să ofere, din banii noştri, milioane de dolari pentru refacerea Stadionului din Ştefan cel Mare? De ce? Care e interesul public în acest caz? Au acces copiii noştri pe teren, la o miuţă? Pot toţi angajaţii ministerului să alerge pe pistă? E intrarea la meci gratuită? Nu! Atunci, de ce nu se acceptă varianta concesionării? De ce să nu cheltuiască acţionarii, care - repet - sunt dispuşi să o facă? De ce să cheltuiească steliştii pentru dinamovişti? Dar dinamoviştii pentru stelişti? De ce la Timişoara, de pildă, autorităţile locale refuză să investească în stadion - dar nici nu lasă clubul de fotbal să o facă? Într-o ţară cu reguli logice şi sănătoase, nu am putea întâlni gestul generos al patronului Stelei, care a investit bani într-un stadion care nu-i aparţine nici măcar sub formă de concesiune. Pentru că ţările normale respectă proprietatea, încurajează investiţiile şi dezvoltarea infrastructurii.

Am început să ne mândrim cu aspectul occidental al Stadionului Ghencea, dar facem asta deşi, chiar noi, statul, reprezentanţii statului, nu am făcut nimic în acest sens. Dimpotrivă, statul a blocat orice investiţie în propriile arene, de parcă aceste ruine ar fi cine ştie ce comori. Nu aş vrea să credeţi că pledez cauza unui sau altui patron de club. Toţi sunt în aceeaşi situaţie, iar stadioanele nu reprezintă decât vârful vizibil al unui fenomen mult mai larg. Sunt în discuţie toate bazele sportive, inclusiv pentru sportul de masă, care astăzi sunt în paragină din pricina primăriilor, ministerelor sau regiilor care şi le dispută. Nu ar fi mai simplu să trasăm o lege clară a bazelor sportive care să interzică clar demolarea unei baze sportive fără a construi alta în loc ? Nu ar fi mai uşor să concesionăm stadioanele, obligând în schimb fiecare patron să construiască câte o mică bază pentru sportul de masă ?

Vă mărturisesc că privesc această problemă ca pe un mister, în faţa căruia fac supoziţii de amator. Să fie oare vreo luptă ascunsă pentru terenurile aferente stadioanelor? Dar o astfel de problemă se rezolvă uşor, cu un contract care limitează clar dreptul de concesiune. Să fie oare vorba de valoarea arenelor? Bine, dar aceste arene sunt demodate, incomode, lipsite de facilităţi decente. Ar fi mai ieftin să construieşte de la zero, conform principiilor moderne, decât să cârpeşti bătrânele noastre ovale de beton. Să fie la mijloc orgolii? Rivalităţi? Nu ştiu. Ştiu doar că, din acest punct de vedere, trăim în plin absurd. Lucrurile nu pot continua astfel, într-o perpetuă improvizaţie şi târguială.

Propunerea mea către colegii deputaţi interesaţi de problemă este formarea unei comisii speciale care să se aplece asupra problemei şi care să găsească o soluţie coerentă, practică şi echitabilă. În joc e demnitatea noastră de gazdă şi de ţară europeană. În joc sunt viitoarele talente, care nu se pot forma pe maidan. În joc e civilizaţia, care uneori se măsoară cel mai bine pe stadioane.

Vă mulţumesc şi aştept reacţiile colegilor.

Domnul Costică Macaleţi:

"Criză de profesori în şcolile botoşănene"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ca şi alte judeţe din ţară şi judeţul Botoşani, pe care îl reprezint în Parlament, se confruntă cu o gravă criză a învăţământului.

Pe lângă problemele legate de infrastructură - şcoli aflate într-o stare avansată de degradare şi cu o "dotare" sub orice critică - învăţământul din judeţ se confruntă cu acută criză de personal. Astfel, s-a ajuns la situaţia în care zeci de cadre didactice care au ieşit la pensie vor fi menţinute la catedră în anul şcolar 2006-2007 din cauza deficitului de profesori calificaţi. Mai exact, Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani a fost nevoit să angajeze, prin cumul, 82 de pensionari, pentru ca activitatea din mai multe şcoli, în special din mediul rural, să nu fie afectată.

Cele mai deficitare catedre sunt cele de limbă română, limbă engleză şi limbă franceză din şcolile din comunităţile rurale, în special cele aflate la distanţă mai mare de municipiul Botoşani.

Oficialii Inspectoratului Şcolar susţin că, în acelaşi timp, probleme sunt şi la angajarea profesorilor calificaţi în informatică, pe motiv că, de cele mai multe ori, aceştia îşi găsesc locuri de muncă mai bine plătite în alte sectoare de activitate.

Pe lângă revolta care ne-o provoacă o astfel de ştire trebuie însă să facem şi o analiză concretă a factorilor care au contribuit la o astfel de situaţie critică. Nu este un secret pentru nimeni faptul că salariile din învăţământ sunt unele sub orice critică şi, în ciuda eforturilor profesorilor şi chiar a promisiunilor guvernului, condiţiile de recompensare a dascălilor pentru efortul depus au rămas dintre cele mai precare. Însă un alt factor decisiv al acestei situaţii îl reprezintă starea infrastructurii. Astfel, profesorilor care ar trebui să predea în comunele din judeţ le-ar fi deosebit de dificil să ajungă să profeseze în respectivele locaţii din motive ce ţin de o infrastructură mai mult decât precară mai ales în condiţii de iarnă care, ne place sau nu, ne bate la uşă.

Ce ne intrigă de asemenea sunt domeniile deficitare: limba română, limba engleză, limba franceză şi informatica. Mai precis, pe lângă faptul că ai noştri copii sunt privaţi de studiul lui Eminescu şi Creangă, tocmai acum, în prag de integrare a României în Uniunea Europeană, elevii nu pot să înveţe nici limbi străine şi nici informatică, domenii fără de care progresul şi concurenţa pe piaţa muncii rămân o vorbă în vânt. Inspectoratul Şcolar Botoşani vine însă şi ne "linişteşte" anunţându-ne că pentru a acoperi posturile libere a apelat şi la 161 de învăţători şi profesori necalificaţi. Într-adevăr o măsură de avarie, dar care nu ne poate determina să nu ne întrebăm: cum îi vor privi şi primi europenii pe copiii noştri pregătiţi în astfel de condiţii, domnilor guvernanţi?

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Si doar credinţa..."

Aş dori să-l parafrazez pe filozoful Petre Ţuţea care spunea că "Rusia şi Spania sunt ţări gravide de creştinism". Oricine ar fi vizitat Iaşul săptămâna care a trecut ar fi fost ferm convins că aceste locuri sunt "gravide" de ortodoxism.

Sfânta Cuvioasa Parascheva îşi continua lucrarea vieţii sale, mântuindu-ne an de an pe noi, locuitorii acestui oraş atât de încercat. Oare ştie "Sfânta" câtă nevoie avem de ea pentru a putea ieşi din cochilia rece şi respingătoare în care este prins acest oraş, blamat de o ţară întreagă pentru scandalurile şi acuzaţiile de corupţie neîntrerupte.

Această sărbătoare religioasă a făcut ca ochii multora să se întoarcă binevoitor spre noi. Înalţi politicieni şi oameni de stat, înalţi prelaţi, personalităţi ale vieţii publice, deopotrivă ieşeni, ardeleni, munteni, moldoveni, credincioşi sau doar negustori, copii sau vârstnici sunt toţi primiţi şi omeniţi de acest oraş aşa cum poate el mai bine, pentru că ieşenii sunt oameni extrem de primitori, calzi şi binevoitori.

Vă chemăm pe toţi, din toată ţara la această sărbătoare creştină pentru ca Iaşul este centrul cultural al României în cea mai pură formă de cultură - spiritualitatea. Iaşul este centrul ortodoxismului european în aceste zile şi doar credinţa ne poate arăta pioşenia atunci când uităm de vremelnicia noastră.

Vă primim pe toţi la Iaşi pentru a vă aduce aminte sau poate pentru a vedea pentru prima dată tradiţii şi meşteşuguri populare de la cele mai sofisticate tehnici de încondeiere a ouălor până la cioplitul în lemn, de la înnobilarea iilor şi cămăşilor populare la împletitul coşurilor din nuiele sau confecţionarea măştilor populare.

Acesta este Iaşul pe care vreau să vi-l prezint, stimaţi colegi. Nicicând Iaşul nu va fi altceva. Un oraş care are o astfel de sărbătoare în calendarul sau nu va putea fi niciodată polul sărăciei sau polul corupţiei din România.

Şi doar credinţa... oamenilor din acest oraş ne va întări şi ocroti de fiecare dată.

Domnul Dan Grigore:

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează: "Managementul fondurilor publice - o problem reală a administraţiei locale"

Realizarea unor obiective de investiţii de maximă importanţă pentru comunităţile locale cu respectarea criteriilor de eficienţă economică dar şi cu utilizarea principiilor unui management performant şi adaptat exigenţelor şi permanentelor schimbări identificabile în spaţiul public, ar trebui să reprezinte un imperativ pentru orice autoritate a administraţiei publice locale care potrivit prerogativelor cu care este învestită prin lege administrează fonduri publice.

Realitatea pe care, din păcate, o percepem la nivelul administraţiei publice din România contrazice şi încalcă flagrant principiile de care aminteam anterior.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă modul în care executivul dar şi Consiliul local al municipiului Slobozia înţelege să administreze şi să gestioneze eficient bugetul local în acord cu interesul şi nevoile cetăţenilor. In 1998 Consiliul Local Slobozia, în calitate de autoritate contractantă, a încheiat un contract de achiziţie publică care avea ca obiect cumpărarea de centrale termice pentru blocuri a căror valoare se ridică la 5,4 miliarde. Anul trecut, în luna iulie, primarul propune Consiliului Local sub forma unui proiect de hotărâre, aprobarea Studiului de Fezabilitate pentru reabilitarea sistemului centralizat de încălzire prin echiparea cu centrale termice, proiect respins de consilierii Alianţei D.A. întrucât investiţia nu era rentabilă şi în acelaşi timp implica riscuri financiare majore datorate neplăţii serviciului de către beneficiari. O lună mai târziu acelaşi proiect de hotărâre este din nou supus dezbaterii. Primarul propune consilierilor achiziţionarea de centrale termice pentru două blocuri la care procentul de branşare este mai mare de 20%. Proiectul de hotărâre cu amendamentul propus de primar este votat de consilieri, 3 dintre consilierii Alianţei abţinându-se. In mod anormal, pentru achiziţionarea centralelor nu s-a organizat licitaţie publică ci s-a încheiat un act adiţional la contractul din 1998. Valoarea celor două centrale stipulată în actul adiţional este de 170.000 euro. Cert este că din studiile efectuate pentru justificarea achiziţionării acestor centrale reiese că vor funcţiona sub 20% din capacitate, în condiţiile în care în unul din cele 2 blocuri există un singur apartament care nu are centrală proprie. Mai mult la data semnării actului adiţional pentru livrarea celor două centrale termice, celelalte centrale achiziţionate anterior de Primărie nu mai funcţionau din cauza datoriilor acumulate într-o singură lună de beneficiarii de servicii. In mod surprinzător, în lista de investiţii a Primăriei pe anul 2006 se regăseşte obiectivul centrale termice, valoarea menţionată fiind de 2,1 miliarde.

Este inadmisibil faptul că în administraţia publică din România fondurile publice sunt utilizate defectuos pentru realizarea unor investiţii nerentabile, lipsite de sustenabilitate. De asemenea, fundamentarea unor decizii privind realizarea de investiţii fără o riguroasă cercetare prealabilă a tuturor indicatorilor economici şi mai ales fără determinarea riscurilor este o gravă eroare pe care multe autorităţi ale administraţiei publice locale o comit.

Exemplul pe care vi l-am supus atenţiei este o dovadă palpabilă din care reiese că astfel de greşeli există. Acestea ar trebui remediate, cu atât mai mult cu cât în numai două luni administraţia publică locală se va alinia standardelor europene atât de drept cât şi de fapt.

Domnul Daniel Buda:

Diplomatic Park şi România de dincolo de hotare

În ultima vreme, suntem martorii unor articole de presă apărute în unele ziare occidentale care îi înfierează vehement pe români, fiindcă ar fi ba hoţi, ba proxeneţi, ba criminali pentru un pumn de mărunţiş. Prin limbajul utilizat, aceste articole au şi o reală tentă rasială, fapt care nu poate face nicidecum cinste autorilor sau redacţiilor.

Multă vreme după 1989 am fost consideraţi "oaia neagră" a Europei. Imaginea românilor în imaginarul colectiv occidental se rezuma la cerşetori şi la hoţi, eventual la copiii părăsiţi în Leagănele ceauşiste. Proverbiala poveste a românilor care au mâncat lebedele de pe lacul din Viena a fost multă vreme pe buzele tuturor. Imaginarul cetăţeanului occidental a înregistrat mai degrabă unele imagini frapante, pe care nu le-a mai văzut nicăieri şi multe din şabloanele de imagine s-au întipărit în mintea occidentalului datorită realităţilor cotidiene: fie că a văzut cerşetori români în metrou sau în gară, fie ca a văzut sau citit reportaje incendiare despre traficul de minori români. De aici şi până la a generaliza aceste lucruri la scara întregii Românii este însă o cale destul de lungă. În plus, unele fapte disparate de acest tip nu justifică porniri xenofobe, indiferent despre ce ziar ar fi vorba şi indiferent în ce ţară ar apărea el.

Pe de altă parte, defăimările la adresa românilor sunt nedrepte. Nu o dată românii au fost lăudaţi pentru hărnicia lor sau pentru priceperea lor profesională. În Spania, într-o anumită regiune, politicienii băştinaşi le solicită chiar votul. Ba mai mult, atât în Italia cât şi în Spania există cazuri de români aleşi în administraţia locală.

Dincolo de luminile şi umbrele care conturează imaginea românilor în Occident, un lucru este adevărat: pentru imaginea mai puţin bună a conaţionalilor noştri avem şi noi partea noastră de vină, în sensul că nu am făcut cât trebuia pentru a fi percepuţi altfel.

Ministerul de interne a făcut eforturi considerabile pentru a stopa migraţia clandestină şi exportul de infracţionalitate în Uniunea Europeană. În fond, fără aceste eforturi n-am fi primit undă verde la aderare, având în vedere steguleţele roşii de la justiţie şi afaceri interne.

Problema este însă alta. În primul rând, diaspora românească este, după cum ştim cu toţii, destul de dezbinată şi în plus a fost tentată, cel puţin până în 2004, să aibă o atitudine ostilă faţă de puterea de la Bucureşti şi implicit şi faţă de cei aflaţi în ambasade şi consulate. Ne amintim scenele ruşinoase în care Preşedintele Iliescu era huiduit sau bombardat de conaţionalii noştri de peste hotare cu diverse produse alimentare.

În fond, mulţi dintre românii fugiţi în Occident înainte de 1989 erau filaţi de "băieţii noştri cu ochi albaştri" din ambasadele şi consulatele României Socialiste. Unii dintre ei au rămas acolo şi după 1989. Această adversitate s-a tradus într-o lipsă de comunicare între diaspora română şi reprezentanţii noştri diplomatici.

Vorbind despre aceştia, ajungem la o altă durere. La întâlnirea cu membrii corpului diplomatic român care a avut loc la Bucureşti, premierul Tăriceanu le-a cerut acestora să lase acasă limbajul de lemn. Poate ca ar fi fost mai potrivit ca să nu-i mai lase să se reîntoarcă la post. Avem un corp diplomatic îmbătrânit în rele, cu mentalităţi antedecembriste, iar multe din ambasadele şi consulatele noastre sunt nişte veritabile cimitire ale dinozaurilor politici - ca la Jurasic Park-, funcţiile diplomatice fiind nişte sinecuri politice. Ne amintim de venerabilul Oliviu Gherman care, după ce a moţăit patru ani la şefia Senatului, a fost trimis de Ion Iliescu să moţăie şi la Paris. Complicele în recursuri în anulare, Joiţa Tănase, a fost răsplătit de acelaşi Ion Iliescu, primind funcţia de consul la Strasbourg. Şi exemplele ar putea continua.

Mulţi dintre diplomaţii noştri odată ajunşi la post uită pentru ce au fost trimişi acolo: fie se consideră în vacanţă, fie se ocupă de tot felul de afaceri oneroase. În loc să fie principalii vectori de imagine ai României şi să fie factorul de coagulare între Guvernul de la Bucureşti şi diaspora românească, aceşti diplomaţi de salon nu se pot reprezenta nici măcar pe sine şi nicidecum România.

Consider că e nevoie de o strategie de imagine din partea Ministerului de Externe. În fond, ambasadele noastre trebuie să fie preocupate primordial de imaginea României în lume şi de apărarea intereselor acesteia. Nu se poate ca Ministerul să nu aibă o reacţie vehementă la articolele defăimătoare din ziarele occidentale. N-am auzit să fi dat nici măcar un drept la replică. În al doilea rând, este nevoie de un nou sistem de cuantificare a activităţii diplomaţilor noştri.

Ceea ce s-a întâmplat în unele ziare occidentale este grav, în perspectivă. Poate cineva are interesul ca România să intre în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 cu o pată pe obraz, pentru a avea capul plecat înaintea Bruxelles-ului. De-a lungul amarei noastre istorii am avut multă vreme capul plecat în faţa Înaltei Porţi, a Orientului. Acum nu mai trebuie să avem capul plecat în faţa Occidentului. Avem nevoie de Occident, după cum şi acesta are nevoie de noi. Pentru aceasta trebuie să fim percepuţi aşa cum suntem şi nu pe baza unor clişee prefabricate. În fond, clişeele de mentalitate sunt cel mai greu de schimbat şi tocmai de aceea trebuie să ne preocupe în mod deosebit imaginea noastră în ochii celor din Uniunea Europeană.

Domnul Dumitru Avram:

Spaimele ţăranului român

Ani buni după aderarea la Uniunea Europeană, cei mai mulţi români vor trăi extrem de greu. Puterea încearcă să minimalizeze dificultăţile mari care se conturează de pe acum, temându-se ca nu cumva să se întâmple, şi la Bucureşti, ceea ce se petrece de câteva săptămâni la Budapesta, mai cu seamă că guvernanţii noştri, deşi încurajaţi la Bruxelles, sunt înjuraţi vârtos în România. Într-un mare bucluc îi aruncă aderarea pe cei din mediul rural. Pe bună dreptate, un ţăran teleormănean, şugubăţ, dar cu mintea limpede a românului care de veacuri ţine pe umeri această ţară, unul dintre urmaşii celor imortalizaţi de Zaharia Stancu sau Marin Preda, rostea o frază memorabilă: "Ascultaţi-mă pe mine, ne bagă-n Europa desculţi şi în izmene".

O asemenea reflecţie amară nu-i deloc o simplă metaforă, ci o crudă realitate a satului nostru ruinat, împins acum la noi şi mari sacrificii pentru un dram de civilizaţie. Ca să realizezi o schimbare radicală în satul românesc, în urma căreia milioane de ţărani să-şi însuşească modul de muncă şi de viaţă al fermierului occidental, este nevoie ca, pe lângă fondurile comunitare, care neîndoielnic vor trece prin multe site mafiote, ţăranul însuşi să investească mult.

Dar de unde bani, când din veniturile-i modeste ţăranul român nu-şi mai poate cultiva nici peticul pe pământ pe care l-a redobândit după destrămarea cooperativei agricole? Cum să nu fie cuprins de îndoieli, ba chiar de spaime, auzindu-l pe comisarul european Jonathan Scheele, care afirma recent că "marea agricultură va fi impulsionată, dar micii fermieri vor trebui să se adapteze sau să dispară". Cu alte cuvinte, vor fi sprijiniţi şi se vor adapta noii moşieri "încropiţi" peste noapte (câteva mii), iar 9-10 milioane de ţărani vor pieri. Ar fi o performanţă tragică pe care n-a reuşit s-o atingă nici cooperativizarea forţată din perioada 1949-1962.

Într-adevăr, speranţele sau frisoanele celor mai mulţi politicieni stau sub semnul mult-invocatelor alegeri anticipate, care devin aproape certe după 1 ianuarie 2007. Aderarea va crea convulsii şi în sânul partidelor obligate să-şi elaboreze noi strategii, noi programe, dar mai ales să mediteze asupra unor noi alianţe politice. Cu siguranţă că semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană va fi cântecul de lebădă al Alianţei portocalii, care s-a decolorat de multă vreme.

Toate disensiunile, mai mult sau mai puţin transparente, care au măcinat pe dinăuntru această nefirească încrengătură politică, vor erupe de acum frontal, cu vicleana contribuţie a Palatului Cotroceni, unde se plămădeşte, cu aluat cam vechi şi expirat, o alianţă de tip nou, cea dintre democraţi şi social-democraţi, în vederea unui nou executiv, chiar a unui guvern minoritar, preconizat de primul pirat al ţării. Sau poate, cine ştie, democraţii sunt interesaţi de experienţa vastă a social-democraţilor în mânuirea fondurilor publice!

Mulţi observatori politici sunt însă de părere că o combinaţie între "prea cinstiţii democraţi" şi "ticăloşiţii" pesedişti este sortită de la bun început eşecului. Într-adevăr, este greu de crezut că PSD va accepta să intre în preconizata coaliţie guvernamentală, dacă nu i se va oferi postul de premier. Pe de altă parte, toată această rocadă politică, iniţiată de Traian Băsescu, are drept principal scop înscăunarea ca prim-ministru a lui Theodor Stolojan, cel mai proaspăt alungat din PNL.

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

Lipsa de respect şi nepăsare faţă de valorile istorice ale neamului românesc.

Periodic, peste cultura şi istoria României se abate, ca un blestem, tăvălugul demolărilor haotice. Indiferent de an sau de epocă, indiferent de regimul politic, cei puşi să vegheze la conservarea şi păstrarea valorilor culturale şi istorice ale acestui neam, uită care este rolul lor în aceste funcţii înalte şi mai şterg o pagină de istorie.

Aşa au făcut comuniştii, când, sub pretextul unei modernizări urbane şi rurale prost înţeleasă, au dărâmat, fără nici o noimă, obiective culturale şi istorice inestimabile şi care nu au mai putut să fie refăcute sau restaurate şi ce nu s-a putut dărâma, a fost ascuns privirilor românilor sub un strat gros de ciment, chipurile ctitorilor acestui neam fiind definitiv îngropate şi sortite anonimatului.

Am crezut şi am sperat ca toate acestea să fie de domeniul trecutului, am vrut să uităm această perioadă neagră în cultura naţională. Dar, din păcate, istoria se repetă în zilele noastre, când nici măcar nu mai există scuza că un dictator paranoic decide de unul singur asupra importanţei şi valorii unui obiectiv istoric. Pur şi simplu incompetenţa şi lipsa de interes de care dau dovadă tocmai cei puşi să apere moştenirea istorică a României, fac posibilă distrugerea şi degradarea unor astfel de monumente.

Pe ruinele fostei capitale a dacilor, Sarmisegetuza, pasc astăzi turme de vaci şi oi. Zona a fost săpată şi brăzdată cu şanţuri şi gropi de cei dornici să găsească o parte din comorile dacilor, fără ca cineva să-i împiedice sau să mai refacă arealul distrus. Asta în timp ce statul român, total dezinteresat, a ajuns să primească semnale din Paris sau Londra că piese din patrimonial arheologic dacic au apărut pe aceste pieţe, fiind oferite spre vânzare de diverşi particulari.

Cu o săptămână în urmă au început la Bucureşti lucrările de demolare a Podului CFR Băneasa, acesta urmând a fi refăcut şi modernizat din temelii. Acţiunea în sine a fost larg mediatizată, mai ales datorită gravelor probleme de trafic pe care le implică şi totuşi nimeni dintre cei de la Ministerul Culturii şi Direcţia de Patrimoniu a Municipiului Bucureşti nu s-a sesizat că acest pod, construit pe vremea lui Carol al II-lea, avea stâlpii de susţinere împodobiţi cu basoreliefuri reprezentând stemele provinciilor istorice ale României Mari. Podul a fost demolat, basoreliefurile distruse cu târnăcopul, şi totuşi vorbim despre un obiectiv aflat pe lista B poziţia 517 a monumentelor istorice din capitala ţării!

Constructorii îşi văd în continuare de treabă, podul a fost dărâmat, şi nimeni nu s-a interesat ca măcar aceste basoreliefuri să fie conservate şi amplasate în altă locaţie. Tot la fel de liniştiţi îşi văd de treabă şi cei plătiţi de Ministerul Culturii să vegheze la protecţia şi conservarea patrimoniului istoric naţional. În fond, nici nu mai au motive să se grăbească: totul a fost distrus şi nimic nu se mai poate recupera. S-a mai şters o pagină de istorie!

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Liberalii europeni au onorat România"

La mijlocul lunii octombrie a trecut aproape neobservat un eveniment destul de important pentru destinul european al ţării noastre. Între 12 şi 13 octombrie 2006 a avut loc la Bucureşti primul congres al unui grup politic semnificativ din Parlamentul European şi mă bucur că tocmai noi, liberalii, am avut acest privilegiu.

Al 27-lea Congres al Partidului European Liberal Democrat şi Reformist (ELDR), desfăşurat timp de 2 zile în România, a reprezentat un moment politic de excepţie, o recunoaştere a faptului că ţara noastră a devenit "de facto" un partener respectat în Europa, iar manifestarea a fost un prilej deosebit pentru ca aproape 500 de reprezentanţi ai celor 49 ţări membre a ELDR să se întâlnească cu un număr egal de lideri liberali români.

Lucrările Congresului au fost deschise de către Annemie Neyts-Uyttebroeck, preşedinte al Internaţionalei Liberale şi de către Călin Popescu Tăriceanu, vicepreşedinte. Printre personalităţile politice marcante europene participante la această importantă manifestare ar trebui amintite Graham Watson, liderul grupului Alianţei Europene Liberale şi Democrate (AELD), avocat de succes pentru demersul românesc de aderare la UE, Androula Vassiliou din Cipru, preşedinta Organizaţiei Europene a Femeilor Liberale, fost membru al Parlamentului European, Aidan McQuade din Marea Britanie, director al organizaţiei Antisclavie, membru al grupului de experţi pentru stoparea traficului de persoane al Uniunii Europene, Karin Riis-Jorgensen, Danemarca, membru al Parlamentului European, vicepreşedinte ALDE.

PNL Vâlcea a fost reprezentat la acest Congres de o delegaţie de 15 persoane condusă de doamna profesoară Zvetlana Preoteasa, vicepreşedintă naţională a OFL.

Pe parcursul celor 2 zile ale lucrărilor Congresului, pe lângă şedinţele de plen, au avut loc şedinţe pe comisii de specialitate şi seminarii precum şi întâlnirea de lucru a reprezentantelor Organizaţiei Europene a Femeilor Liberale. Femeile liberale au avut o implicare deosebită în diversificarea şi susţinerea tematicilor abordate, mai ales pe componenta găsirii unor soluţii care să diminueze discriminarea sexuală în ţările europene. În cuvântul său, preşedinta ONFL, senatorul Norica Nicolai a făcut referire la politica guvernului României pentru a asigura egalitatea de şanse şi pentru combaterea traficului de persoane, menţionând că "femeile din ţara noastră sunt pregătite să devină membre ale Uniunii Europene". Profesoara Zvetlana Preoteasa, reprezentanta judeţului Vâlcea, a susţinut necesitatea tratării fără nici un fel de discriminare a femeilor din România care aleg să muncească legal în ţările Uniunii Europene şi a menţionat că ţara noastră, ca şi celelalte ţări europene, condamnă exploatare sexuală a femeilor şi copiilor.

Luând în considerare faptul că anual între 600000 şi 800000 de femei, bărbaţi şi copii cad victimă traficului de persoane în Europa, acest flagel devenind a treia sursă ilegală de venit după droguri şi arme, Congresul Liberalilor Europeni a cerut statelor membre UE ratificarea şi punerea în practică a Protocolului pentru combaterea traficului de persoane semnat la Palermo, Italia în decembrie 2000 şi a hotărârii Consiliului Europei pentru stoparea traficului de fiinţe umane, semnată la Varşovia în mai 2005. De asemenea, Congresul a cerut tuturor partidelor liberale europene să elaboreze cât mai repede un sistem de prevenire, protejare şi reintegrare socială a victimelor, pentru asigurarea deplină a drepturilor omului în ţările europene. S-a propus înfiinţarea unei reţele de adăposturi în întreaga Europă unde victimele care cer ajutor, să fie consiliate, protejate şi sprijinite material şi moral. Pentru depistarea rapidă a acestora se va înfiinţa o linie de telefon unică şi gratuită în întreaga Europă, unde cei care cer ajutor să fie imediat preluaţi şi sprijiniţi.

Sâmbătă, 14 octombrie, delegaţia liberalelor europene a vizitat în Bucureşti un centru pentru femei, victime ale traficului de persoane, demonstrând că România a făcut progrese şi în acest domeniu, aliniindu-se rapid politicii europene.

În timpul congresului s-a vorbit mult despre ţara noastră, despre realizările spectaculoase ale Guvernului Tăriceanu. În seara zilei de 12 octombrie toţi delegaţii au participat la un dineu oficial, un adevărat spectacol de muzică şi lumină. A fost un bun prilej pentru ca mulţi să se cunoască direct, să discute probleme interesante şi chiar să facă schimb de adrese. Delegaţia Vâlcii a luat astfel contact cu elite europene, s-a integrat rapid evenimentului şi s-a simţit excelent.

Sub deviza "Lucrând împreună pentru Europa sigură şi liberă", Congresul ELDR a fost o reuşită, toţi cei prezenţi angajându-se că vor sprijini în continuare România pe calea dezvoltării şi reformelor.

Domnul Florin Iordache:

"Agenţia Naţională de Integritate - rămăşiţa unui vis demult apus"

Stimaţi colegi parlamentari,

"Potrivit proiectului de lege, Agenţia Naţională de Integritate, controlul averilor, cercetarea conflictelor de interese şi constatarea incompatibilităţilor în exercitarea funcţiei era un organism independent, cu personalitate juridică, ce urma să funcţioneze la nivel naţional, ca structură unică, fiind condusă de un preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte, care sunt numiţi pentru un mandat de 4 ani." Cam aste se putea spune despre proiectul de lege " ANI" considerat de gurile rele a fi numit şi proiectul "Macovei".

Săptămâna trecută, faimosul şi mult râvnitul proiect a trecut prin acele ascuţite ale Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor şi aplicându-i-se tratamentul cu acupunctură, a ieşit un pic cam "şifonat" din şedinţa Comisiei. Aceasta a fost momentul marii dezamăgiri macoveniene. Ce a vrut doamna ministru să facă şi ce a ieşit la final. O diferenţă cam mare. De ce? Pentru că, spre deosebire de ceea ce crede doamna ministru despre parlamentarii poporului, noi mai şi gândim şi anticipăm demersurile mai puţin ortodoxe ale doamnei ministru.

Ştim şi o înţelegem, parţial, pe doamna ministru pentru efortul depus de a scoate o lege, cum alta nu-i în Uniunea Europeană, lege pe care, în credinţa domniei sale, statele membre ale Uniunii ar fi preluat-o imediat şi ar fi încercat să creeze şi ele o instituţie similară, în toată Uniunea Europeană, iar numele Macovei ar fi dăinuit peste vremuri.

În realitate, ştim cu toţii că ANI nu era altceva decât praf în ochi pentru presă şi pentru acei oameni simpli de acasă care mai au încă tăria să creadă în poveştile cu zâne prezentate de doamna ministru. Nu cred că ar fi o greşeală să considerăm că intenţionat doamna ministru nu a dorit să ne bucure cu prezenţa sa la şedinţa Comisiei de săptămâna trecută, întrucât ieri, răsfoind ziarele, am citit în paginile marii majorităţi a cotidienelor că doamna ministru nu îşi mai recunoaşte legea. Ca şi cum "Legea ANI" era Legea domniei sale şi nu a unui Guvern, încă, în funcţiune. Prilejul ideal de a poza în victimă în faţa electoratului.

Ceea ce vreau să subliniez prin această declaraţie politică este tocmai faptul că, în Comisia juridică a Camerei, pe parcursul mai multor şedinţe, s-a dezbătut o lege de maximă importanţă pentru actualul Guvern, dar fără sorţi de izbândă în faţa unei legislaţii care ne permite să intervenim mai mult sau mai puţin asupra unei legi, în faţa unei Constituţii care nu ne permite să creăm instituţii doar de dragul unor miniştri şi mai ales în faţa unei etape extrem de importante pentru ţara noastră, aderarea la Uniunea Europeană, moment care nu poate fi pierdut din cauza unei legi care nu constituie o prioritate a Uniunii.

Vreau să vă atenţionez pe toţi, stimaţi colegi, chiar şi pe cei din coaliţie, că nu întotdeauna un proiect iniţiat de un ministru în funcţiune este unul bun şi nu întotdeauna ceea ce îşi propune un ministru este definitiv, pentru că nu trebuie să uităm că, în viaţă totul este perfectibil, chiar şi "Legea ANI"

Domnul George Băeşu:

"Flutur înţeleneşte România"

Ţăranilor le-a fost luată bucuria trecutei toamne şi a primăverii lui 2006, după ce foarte mulţi dintre ei au fost nevoiţi să lase pământul nelucrat. Le-a fost luată şi bucuria verii, după ce preţul de batjocură oferit pentru grâu i-a lipit şi mai tare de sărăcie.

Ţăranilor le este luată şi bucuria acestei toamne în care trebuie să vândă 5 kg. de porumb pentru a-şi cumpăra o pâine. Şi în care nădejdea că vor avea spor la bani de pe urma strugurilor le este spulberată de aceleaşi preţuri mici, care nu acoperă cheltuielile.

Fără bani cu care să-şi are pământurile, fără perspectiva că vor putea vinde recoltele la preţuri rezonabile, ţăranii lasă pârloagă o mare parte din pământuri. Suprafeţe întinse de terenuri agricole se înţelenesc şi nu le vor mai putea desţeleni nici impozitete, nici amenzile cu care guvernul vrea să relanseze agricultura românească.

Ţăranii, bătrâni, neputincioşi şi rămaşi singuri după ce le-au plecat copiii prin străinătăţi, nici măcar nu pot fi executaţi silit pentru impozite sau amenzi neplătite. Cine să le cumpere sărăcia scoasă la mezat de oamenii fiscului?

Oficial, ei o duc bine. Au aflat despre binele lor şi comisarii europeni care au dat undă verde integrării agriculturii româneşti în marea agricultură europeană. Realitatea se încăpăţânează să arate, însă, pe dos faţă de statisticile guvernamentale.

Ţăranii români, bătrâni şi neputincioşi, au aflat mai nou că sunt fermieri şi că guvernul va face şi va drege pentru ei. Până acum, nici guvernul şi nici foarte vocalul ministru Gheorghe Flutur nici nu au dres, nici nu au făcut. Poate, doar, să trecem în contul performanţelor ministrului omorârea păsărilor de prin ogrăzile satelor, operaţiune care ar putea fi reluată cu succes în săptămânile ce vin. Dacă ar fi fost în stare să facă, nu ar mai fi continuat înţelenirea unor terenuri care ar trebui să aducă bunăstare şi bucurie ţăranilor.

Din curiozitate sau pur şi simplu, din întâmplare, priviţi ce se întâmplă pe câmp într-o vreme în care trebuia terminat semănatul orzului şi începută însămânţarea grâului. Dacă veţi constata că terenurile nu sunt arate şi că nu lucrează mai nimeni la semănat, nu gândiţi rău despre ţărani! Ei nu au nici îndemn, nici putere să are şi să semene.

Poate cei care i-au făcut fermieri cu pământ înţelenit au o explicaţie. Ba chiar sunt obligaţi să o aibă după ce le-au furat, una după alta, ţăranilor bucuriile, minţindu-i cu program şi băgându-le în gospodării belşug de sărăcie.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Bugetul primului an european al României"

Pentru prima data după 16 ani, guvernul Tăriceanu a reuşit să schimbe filosofia bugetară a României, prin propunerea unui buget axat pe priorităţi şi proiecte de dezvoltare şi nu pe pomeni electorale sau pe servirea clientelei politice, aşa cum proceda PSD.

Construcţia acestui buget pleacă de la o realitate politico-economică ce nu poate fi contestată: la 1 ianuarie 2007 ţara noastră va deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene şi de aceea bugetul pe anul 2007 poate fi considerat primul buget european al României.

Cea mai mare provocare cu care ne confruntăm este aceea a planificării resurselor publice care trebuie să se facă într-o modalitate care să menţină stabilitatea macroeconomică dar care, în acelaşi timp, să susţină creşterea şi competitivitatea în următoarea etapă de dezvoltare naţională.

Din acest punct de vedere şi având în vedere angajamentele asumate prin programul de guvernare, bugetul pe anul 2007 va asigura finanţarea contribuţiei României la bugetul Uniunii Europene, precum şi sumele necesare continuării reformelor structurale din sănătate, învăţământ, cercetare-dezvoltare, pensii, agricultură şi dezvoltare rurală.

Priorităţile bugetare ale României sunt, pentru 2007, alocaţiile pentru investiţii ce trebuie intensificate, mai ales în infrastructură precum şi asigurarea cofinanţării proiectelor beneficiare de fonduri europene pentru a se realiza o absorbţie cât mai mare a acestora.

Evident, există şi alte necesităţi financiare care nu sunt neapărat legate de aderare, dar care au fost neglijate în ultimii ani şi anume dezvoltarea capitalului uman prin cheltuieli publice mai mari în educaţie, cercetare şi dezvoltare, reforma în sănătate şi sistemul de pensii.

Pentru anul 2007 se estimează un buget general consolidat , cu o creştere de 2,2 puncte procentuale faţă de 2006 şi o pondere în PIB şi mult mai mare faţă de anii precedenţi. Această proiecţie are la bază atât măsurile fiscale adoptate în 2006 şi care vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2007, continuarea armonizării cu legislaţia comunitară dar şi performanţa colectării veniturilor bugetare ca urmare a întăririi administraţiei fiscale şi a controlului fiscal.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Readuc în discuţia Camerei Deputaţilor un "of" etern al nostru, al ardelenilor, pentru că mi se pare normal să spun, pentru a câta oară, că ne dorim Autostrada Transilvania şi că acesta nu este un moft, ci este o utilitate publică necesară tuturor românilor.

În timp ce domnii Berceanu şi Băsescu îşi radicalizau declaraţiile vizavi de compania americană Bechtel, ameninţând cu rezilierea contractului, în urmă cu o săptămână, un amic care venea de la Bucureşti la Cluj pomenea toţi sfinţii, după ce a trebuit să parcurgă această distanţă în opt ore. Numai lovindu-se de această situaţie neplăcută, amicul meu bucureştean a înţeles de ce vorbim noi, trimişii ardeleni, cu atâta patos despre construirea unei autostrăzi care să lege vestul ţării de Bucureşti.

În acest context, am urmărit declaraţiile domnului ministru al transporturilor, reluate câteva zile mai târziu de preşedintele României, prin care aceştia "luau de urechi", ca să folosesc un termen atât de drag colegilor mei, pe reprezentanţii firmei americane care construiesc Autostrada Transilvania.

Înainte de a ne cufunda în discuţii tehnice, apreciez preocuparea domnilor Berceanu şi Băsescu pentru bunul mers al lucrărilor de construire a Autostrăzii Transilvania, dar le amintesc faptul că întârzierile la care s-au referit sunt cauzate, în principal, de activitatea deplorabilă a fostului ministru Gheorghe Dobre, colegul de partid al domnului Berceanu, care a întârziat cu inconştienţă, timp de un an de zile, continuarea lucrărilor la Autostrada Braşov-Borş. În acest sens, blocarea lucrărilor din timpul ministeriatului "de succes" al domnului Dobre, predecesorul domnului Berceanu, a determinat ridicarea şantierului din punctele de lucru şi risipirea forţei de muncă calificate.

De asemenea, îl sfătuiesc pe domnul ministru PD Radu Berceanu să privească această lucrare ca pe un parteneriat între Ministerul Transporturilor, Compania americană Bechtel şi ardeleni. În acest sens, consider că doar o bună comunicare şi o colaborare matură între aceşti trei factori poate să conducă la un rezultat convenabil pentru toate cele trei părţi implicate şi interesate de un rezultat pozitiv. Recomand domnului Berceanu, în acest sens, pentru bunul mers al proiectului, o atitudine de înţelegere şi îl sfătuiesc să nu pună beţe în roate prin declaraţii de ameninţare care nu fac decât să tensioneze situaţia, în detrimentul Ardealului. În acest sens, îi reamintesc faptul că aşteptările populaţiei ardelene pentru realizarea Autostrăzii Braşov-Borş sunt extrem de mari.

Nu în ultimul rând, am un mesaj pentru toţi cei care răspund direct sau indirect de crearea acestei punţi de legătură între Bucureşti şi Ardeal: să vorbim mai puţin şi să facem mai mult! Apelez la înţelepciunea dumneavoastră în acest sens.

Domnul Ioan Ghişe:

"Lupta barourilor de avocaţi, expresie a unui sistem neconstituţional şi neprincipial"

Recenta grevă a Uniunii Naţionale a Barourilor din România a evidenţiat o faţă a crizei care se manifestă în sistemul judiciar din România.

Blocarea instanţelor judiciare, haosul şi dezordinea au paralizat o săptămână Justiţia din ţara noastră. Principalii păgubiţi au fost cetăţenii oneşti, părţi în procese şi contribuabili ai sistemului public. Principali beneficiari au fost unii dintre infractorii periculoşi.

Practic, se luptă grupările de avocaţi între ele, în afara legii şi a instituţiilor. De regulă, grevele se fac de către angajaţi în relaţia lor cu angajatorii. Se pune întrebarea: avocaţii împotriva căror angajatori au făcut greva?

De data aceasta greva avocaţilor s-a manifestat faţă de aşa-numita "lipsă de implicare a Ministerului public" în a soluţiona numeroasele plângeri penale formulate împotriva avocaţilor din Baroul Constituţional.

Surprinzător, principalele puteri executive din stat au rămas spectatoare fără a prezenta atitudini publice şi, mai grav, fără a oferi soluţii.

UNBR solicită de mai mult timp să se interzică practicarea avocaturii şi accesul în instanţe a membrilor Baroului Constituţional. UNBR se bazează pe legea privind practicarea profesiei de avocat. Baroul Constituţional se bazează pe Constituţie şi pe decizii definitive şi irevocabile ale instanţelor prin care s-au înregistrat barourile care i s-au asociat.

Analizând mai la rece, detaşat şi constructiv putem găsi că paradoxal, ambele părţi au dreptate, atât UNBR cât şi BCR. Apar în logic întrebări de genul: Cum este posibil? Ce este de făcut?

Fără a avea pretenţii de a fi atoateştiutori, afirmăm cu claritate şi tărie că soluţia este promovarea unei legi cadru a profesiilor liberale, lege care să respecte atât conceptul european de profesie liberală cât şi Constituţia României.

Un astfel de proiect de lege l-am propus de câteva luni şi acum este în dezbaterea Senatului.

Problema de fond a profesiilor liberale care se practică azi în ţara noastră este că cele mai multe dintre ele s-au privatizat prin crearea unui cadru legal care ignoră două drepturi constituţionale fundamentale şi anume acela de liberă practică a unei profesii liberale şi libera asociere a persoanelor.

Prostul obicei care s-a dezvoltat în ţara noastră a fost ca să se promoveze prin Ordonanţă de Guvern norma specifică pentru practicarea unei profesii liberale. Apoi, după câţiva ani, această ordonanţă s-a adoptat ca şi lege, eventual cu puţine modificări. După alţi câţiva ani, prin hotărâre de guvern s-a adoptat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Corpului profesional al respectivei profesii, aşa zise "liberale".

Eroare de fond este că aceste corpuri profesionale sunt denumite prin chiar textul legii sau al ordonanţei de guvern prin care s-a creat cadrul legal de înfiinţare a lor: "organizaţie profesională de utilitate publică!!??" Adică un fel de organizaţie public-privată!?

Prin ignorarea Constituţiei, art. 116-117, se instituie prin lege organisme de specialitate care combină caracterul public al responsabilităţii cu cel privat al activităţii.

Pentru orice organizaţie cu caracter nelucrativ care se înfiinţează, asociaţie sau fundaţie, utilitatea publică se recunoaşte prin hotărâre de guvern după trei ani de funcţionare.

Pentru ca această persoană juridică, asociaţie sau fundaţie să se înfiinţeze este necesară hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, în condiţiile OG 26/2000, completată şi modificată prin OG 37/2003, dar pentru anumite asociaţii, anume cele numite prin ordonanţă de guvern "organizaţie profesională de utilitate publică", nu mai este nevoie de o decizie în justiţie pentru a fi înfiinţate.

O astfel de persoană juridică se înfiinţează prin efectul legii, nu prin hotărâre judecătorească şi nici prin voinţa unor persoane fizice care se asociază în mod constituţional şi prin liberul lor consimţământ, ci prin voinţa puterii politice, Guvern şi apoi majoritate parlamentară, adică prin lege. "Curat constituţional, coane Fănică" ar spune Ghiţă Pristanda, poliţaiul din piesa lui Caragiale.

Mai grav, aceste "organizaţii profesionale stabilite de către Guvern din start ca fiind de utilitate publica (adică ilegal!?)", aşa cum le declară totdeauna Guvernele, fac evaziune fiscală corespunzător execuţiei unor bugete anuale de peste 10 milioane de Euro. Cum? Simplu. Ele, corpurile profesionale, nu plătesc impozit pe venit sau pe profit, pentru că nu sunt înregistrate ca şi comercianţi, agenţi economici.

Colectează atât cotizaţii cât şi taxe pentru prestări servicii obligatorii pentru membrii corpului profesional, sute de miliarde de lei, bani care scapă oricărui control public al Curţii de Conturi sau Ministerului de Finanţe pentru că aceste "organizaţii profesionale de utilitate publică!?" sunt un fel de struţo-cămile, organisme public-private care s-au constituit în fapt în adevărate structuri de tip caste profesionale. Altfel spus, aceste corpuri profesionale sunt şi funcţionează ca stat în stat.

Mai mult, în cadrul acestor corpuri profesionale se practică învăţământ profesional în afara cadrului legal. Tot felul de funcţionari din aparatul de stat predau colegilor lor de profesie, cursuri pentru care se percept taxe şi pentru care lectorii sunt plătiţi.

Totul se desfăşoară într-o generală evaziune fiscală care este de domeniul penalului, iar instituţiile responsabile ale statului nu se sesizează pentru că tocmai şefii acestor instituţii fac pe profesorii şi câştigă bani predând astfel de cursuri fără a fi profesori. Adică se practică învăţământ privat în afara cadrului legal, dar se percep bani mulţi şi ilegal!?

Prin lobby politic la nivel guvernamental şi parlamentar aceste corpuri profesionale şi-au creat un cadru legal neconstituţional prin care exercită şi cumulează puteri de legiferare normativă în cadrul profesiei, puteri de sancţionare disciplinară mergând până la excludere din profesie şi puteri pentru stabilire de taxe şi cotizaţii obligatorii pentru practicanţii profesiei, indiferent de opţiunea şi acceptul lor.

Mai mult, în unele cazuri, conducerile judeţene ale acestor corpuri profesionale stabilesc cu de la sine putere şi în baza legii lor speciale câţi practicanţi ai profesiei vor fi admişi pe piaţă în viitorul an. Practic, aceste corpuri profesionale folosesc un cadru legal dar neconstituţional şi abuziv faţă de interesul public. Piaţa liberă şi concurenţa pentru practicarea profesiilor liberale şi a serviciilor dependente de acestea sunt îngrădite în baza legii. Astfel, s-au creat adevărate caste, grupuri profesionale privilegiate, care de multe ori primesc în interior, pentru practică şi stagiatură, tinerii specialişti doar în baza unor şpăgi de câte 10-15 000 de euro.

Practic, funcţionează o corupţie profesională instituţionalizată în baza legii!? Efectul este că tinerilor absolvenţi de facultăţi care au probat capacitate profesională la standardele necesare le este îngrădit dreptul de exercitare liberă a practicării unei profesii liberale. Starea de fapt duce la aceea că serviciile care decurg din practicarea profesiilor liberale sunt foarte scumpe şi practicate de către un număr limitat şi controlat de către specialişti mai vechi în profesie.

Cei mai afectaţi de acest sistem diabolic sunt tinerii profesionişti, dar mai ales cetăţenii defavorizaţi, cei cu venituri mici, şomeri, pensionari care nu pot plăti astfel de servicii scumpe.

În acest fel, mulţi cetăţeni nu îşi pot exercita drepturi constituţionale pe care le au pe hârtie, dar de care nu pot beneficia, neavând suficienţi bani.

Pentru schimbarea în bine a stării de fapt, există o soluţie care funcţionează cu succes în toate statele lumii civilizate, şi anume existenţa unei legi-cadru privind profesiile liberale.

O astfel de lege-cadru, bazată pe Constituţie, trebuie să garanteze oricărui cetăţean dreptul de a exercita în mod liber şi neîngrădit o profesie liberală.

Apoi trebuie să se separe rolul asociaţiilor profesionale, pentru a propune standarde profesionale şi criterii pentru exercitarea unei profesii, şi să se ţină seama de rolul statului de control pentru exercitarea în cadru legal a profesiei.

Rămâne ca doar justiţia să poată limita sau interzice, în baza legii speciale, exercitarea dreptului de liberă practică al unei profesii liberale.

Până când se vor corecta anomaliile sistemului în sensul celor propuse mai sus, rămâne că oricând pot face grevă, pentru exact aceleaşi motive ca şi avocaţii, practicanţii tuturor celorlalte profesii ale căror legi speciale s-au creat prin ignorarea prevederilor Constituţiei privind libera asociere şi exercitarea liberă a unei profesii.

Soluţia pentru astfel de situaţii este una simplă şi clară, adoptarea Propunerii legislative privind profesiile liberale.

Domnul Ioan Ţundrea:

Declaraţie politică intitulată: "...escu în 2008, va fi conservator!"

După fiecare vizionare a celebrei piese de teatru scrisă de Tudor Muşatescu, jucată admirabil de actorii Teatrului de Comedie, trăiesc o senzaţie străină de bună dispoziţie pe care o remarc şi pe feţele altor spectatori.

Asemănarea dintre spectatorii prezenţi în sală şi alegători pe de-o parte, şi scena politică românească şi actori este izbitoare, românii devenind tot mai resemnaţi la gândul că aceste tipologii de conducători sunt o predestinare.

Constantele piesei, la care de 16 ani asistăm uluiţi, par să fie actorii, terminaţia numelui lor, demagogia discursului pe care îl practică şi sărăcia tot mai accentuată a spectatorilor, de fiecare dată întrebându-ne retoric care ar fi modelul prezidenţiabil care ar curma această parodie.

Dar un amic îmi readuce buna dispoziţie, spunându-mi la finalul spectacolului că "soluţia stopării acestei parodii ar putea fi alegerea unui preşedinte universitar".

În acel moment am realizat că există multe asemănări între doi din dintre cei trei "escu" postdecembrişti care evoluează pe scena noastră politică, din punct de vedere al comportamentului neconform cu standardele de eleganţă europene.

Aceşti doi "escu", au, de asemenea, profesiuni asemănătoare, apa fiindu-le singurul amic, ambii vâslind înainte de '89 în tulbureala unui comunism de care au profitat din plin şi de care metabolic nu se pot dezbăra, indiferent cu cât parfum de trandafir l-ar îmbălsăma.

Al treilea "...escu" postdecembrist este universitar, şi dacă alternanţa se păstrează în 2008, românii fiind un popor conservator, se presupune ca vor alege tot un profesor.

Şi cum singurul preşedinte de partid profesor universitar de pe eşichierul politic este al nostru, adică al conservatorilor, sper, dragi colegi, ca pentru binele românilor să avem în 2008 un "escu" conservator care să ne reprezinte.

Cu siguranţă, doar un preşedinte conservator poate pune capăt acestei dramolete ieftine postdecembriste, care ne-a anulat în 16 ani speranţele şi zâmbetele, ştiut fiind că istoria noastră modernă şi-a început zidirea cu reputaţi profesori conservatori, şi nu cu sailor- mani.

Domnul Ion Luchian:

Anunţarea faptului că România este pregătită să adere la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 reprezintă cel mai mare succes colectiv al acestei ţări din ultimele decenii.

Integrarea este un succes al actualei guvernări, pentru că datorită reformelor susţinute desfăşurate în domeniile sensibile a putut fi menţinută data de 1 ianuarie, însă este, în primul rând un succes al României şi al tuturor românilor care şi-au făcut bine treaba zi de zi la locurile lor de muncă şi care au susţinut cu putere acest proiect major.

Unii au afirmat că integrarea noastră nu a fost obţinută pe merit, ci a fost mai degrabă un gest politic făcut de Bruxelles. În opinia mea, o asemenea afirmaţie este complet greşită, în primul rând pentru că România a îndeplinit efectiv toate criteriile de integrare, aşa cum au fost ele stabilite de Uniune la Copenhaga, şi în al doilea rând pentru că o astfel de decizie ar fi fost complet contrară principiilor şi modului de acţiune ale Uniunii.

De asemenea, imediat după publicarea raportului de ţară au existat anumite voci, ale unor analişti şi oameni politici, care s-au grăbit să evidenţieze greutăţile pe care le vom întâmpina de la 1 ianuarie, din punct de vedere economic şi social. Nu neg că ar fi posibile aceste greutăţi, însă ar trebui să se evidenţieze şi oportunităţile pe care le vom avea.

Integrarea în Uniune ne oferă ocazia de a lua parte la un proiect uriaş, un proiect al libertăţii şi prosperităţii pe un întreg continet, un proiect cu atât mai important astăzi, în contextul actualei situaţii internaţionale - mă refer la lupta contra terorismului -, un proiect la care ne putem aduce şi noi contribuţia. Nu în ultimul rând, integrarea în Uniune ne oferă ocazia de a ne definitiva dezvoltarea economică şi instituţională, ne oferă ocazia de a reveni, după decenii de pauză, la normalitate.

Este adevărat însă că mai degrabă de noi depinde realizarea tuturor acestor lucruri, decât de Uniune ca întreg, de capacitatea noastră de a realiza proiecte şi de a le pune în practică, de capacitatea noastră de a cheltui cu folos banii primiţi, de capacitatea noastră de a progresa, din toate punctele de vedere, într-o lume aflată într-o continuă mişcare.

Aşa cum se spune, mingea este în terenul nostru.

Domnul Liviu Câmpanu:

Declaraţie politică intitulată «Mica "schismă" şi marele fâs».

La sfârşitul săptămânii trecute, într-un cadru mai mult sau mai puţin festiv, mai mult sau mai puţin sobru, a fost lansată mult trâmbiţata platformă pentru relansarea Dreptei româneşti. Această iniţiativă a avut ca forţă motrice doi foşti preşedinţi liberali: Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan, ultimul dintre ei reprezentând probabil administraţia prezidenţială sau societatea civilă. Având în vedere ideile lansate de către domnul Theodor Stolojan, am înclina să credem că prezenţa lui acolo a fost rezultatul unei tematici prezidenţiale, pentru că, la un moment dat, te întrebai cine cui i-a furat ideile: Stolojan lui Băsescu sau invers.

Înfiinţarea unei organizaţii, a unei structuri, a unui pol politic ar trebui să aibă la bază programe cu planuri de acţiune bine definite, cu oameni care să coordoneze aceste acţiuni, o logistică bine pusă la punct, o strategie. Ce am văzut noi că au iniţiatorii platformei: simţăminte refulate, nemulţumiri personale, acuze strict personale la adresa unor membri ai conducerii PNL-ului şi ipoteze. Cum poţi să ai încredere în "genialul" Valeriu Stoica care, ca preşedinte de partid, a reuşit performanţa de a-l duce dintr-o extremă în alta a credibilităţii în faţa electoratului. A avut minunata idee de a scoate PNL-ul din Convenţia Democrată, dar şi proasta inspiraţie de a-l conduce în anul 2002 la un procent de 4,7% în sondajele de opinie. Cum poţi avea încredere în tehnocratul Stolojan care, după ce a muncit doi ani buni în folosul liberalismului românesc, se retrage, fără explicaţii credibile, din cursa prezidenţială, lăsându-i loc "lupului de mare", iar după câştigarea alegerilor s-a aciuat la "sânul" acestuia, având ca predilectă preocupare acuzarea liberalilor şi a conducerii lor.

S-a sperat ce, prin această acţiune? Ruperea PNL-ului? Realizarea visului măreţ a lui Băsescu şi Stolojan de a creea un partid prezidenţial care să-i sufle vânt în pânzele unei noi candidaturi la preşedinţie? Aducerea lui Becali lângă Stolojan pentru a întări dreapta românească? S-ar putea pune nenumărate întrebări şi am pute găsi la fel de multe răspunsuri. Din păcate, avem de a face cu un comportament de piroman, care nu găseşte altceva mai bun decât să dea foc casei pe care tocmai a părăsit-o. Spun că a părăsit-o, pentru că, din punctul meu de vedere, Stolojan nu a fost dat afară din partid, ci s-a exclus pas cu pas, zi de zi, prin comportamentul faţă de colegii cu care, la un moment dat, forma o echipă. Acest mod de acţiune nu pot să-l asimilez decât celui al unor maidanezi care, după ce sunt fugăriţi de oameni, se mai opresc la colţul blocului ca să mai latre puţin.

Domnul Mihai Sandu Capră:

Declaraţie politică intitulată "Primul buget european".

Aderarea la Uniunea Europeana permite, dar şi obligă. Iar Guvernul Tăriceanu acţionează în consecinţă. Pentru al doilea an consecutiv, avem de-a face cu o nouă filosofie bugetară, cu un buget bazat pe proiecte şi priorităţi de dezvoltare.

Politicile liberale în domeniul bugetar, începând cu introducerea şi menţinerea cotei unice de impozitare de 16% şi terminând cu întărirea controlului fiscal, reflectă voinţă politică a Guvernului de îndeplinire, într-o manieră europeană, a Programului de guvernare.

Proiectul de buget pentru anul 2007, cel mai important din ultimii ani, având în vedere certitudinea integrării României în Uniunea Europeană, ţine seamă atât de priorităţile României, cât şi de obligaţiile în raport cu cerinţele Uniunii. Bugetul primului an de integrare europeană va asigura sumele necesare continuării reformelor structurale din educaţie, sănătate, cercetare-dezvoltare şi a reformei pensiilor, precum şi contribuţia României la bugetul Uniunii Europene.

Domenii precum educaţia sau sănătatea vor avea parte, pentru prima dată în perioada postdecembristă, de o creştere a alocării bugetare, ce le va apropia semnificativ de nivelele din Uniunea Europeană. Educaţia va beneficia de o finanţare egală cu 5,2% din PIB, sumă care reprezintă o creştere mai mare cu 40.000 de miliarde de lei faţă de anul 2006. Fondurile vor fi destinate investiţiilor în infrastructura educaţiei, urmărindu-se consolidarea şi reabilitarea de unităţi şcolare, dotarea laboratoarelor, precum şi finanţarea de bază a învăţământului superior de stat şi susţinerea cercetării. De asemenea, pentru anul 2007, sănătăţii i se alocă cel mai mare buget de până acum, 4 % din PIB, dublu faţă de bugetul alocat de PSD în 2004.

Totodată, anul 2007 este al doilea an consecutiv când se realizează reduceri ale contribuţiilor de asigurări sociale, cu circa 2 puncte procentuale. Suma alocată pentru asigurări şi asistenţă socială în 2007, 11,2 miliarde euro, reprezentând 10,34% din PIB, este aproape dublă faţă de cea acordată în 2004.

Astfel, bugetul propus de Executiv pentru anul 2007 reflectă o situaţie de normalitate, şi anume creşterea nivelului de trai, bazată pe o creştere economică semnificativă, sintetizând în acelaşi timp calitatea actului de guvernare.

Domnul Mircea Ciopraga:

Informare asupra celei de-a 28-a Reuniuni a Comisiei pe probleme legale şi politice a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN)

În perioada 11 - 12 octombrie 2006 am participat la Chişinău la reuniunea Comisiei pe probleme legale şi politice a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (APCEMN).

În calitate de preşedinte al Delegaţiei Române la Adunarea Parlamentară pentru Cooperare Economică la Marea Neagră voi face, prin declaraţia politică de astăzi, aşa cum v-am obişnuit deja, o scurtă informare asupra programului acestei reuniuni, a recomandărilor adoptate şi a propunerilor înaintate de către Delegaţia Română.

Comisia pe probleme legale şi politice a APCEMN s-a reunit pentru a discuta şi aproba proiectele de raport şi de recomandare cu tema "Consolidarea cadrului legislativ pentru protecţia proprietăţii intelectuale în statele membre ale Organizaţiei Cooperării Economice la Marea Neagră" (OCEMN).

La lucrările acestei comisii am fost desemnat cu calitatea de raportor şi am avut astfel oportunitatea de a monitoriza şi evalua îndeaproape situaţia respectării proprietăţii intelectuale în ţările membre ale organizaţiei. O concluzie de bază a raportului prezentat a fost că în pofida îmbunătăţirii cadrul legislativ din statele membre ale OCEMN, în conformitate cu cerinţele şi standardele internaţionale ale protecţiei drepturilor intelectuale, tendinţa de violare a lor este totuşi în creştere. Mai mult, încălcarea protecţiei intelectuale cunoaşte astăzi o dimensiune internaţională şi reprezintă o ameninţare serioasă pentru economiile naţionale.

Astfel, analizând datele existente din toate statele membre, Comisia a conchis că, având în vedere amploarea internaţională a problemei este necesară o abordare la toate nivelurile, prin dezvoltarea şi implementarea standardelor naţionale, regionale şi internaţionale şi iniţierea de programe menite să aducă la cunoştinţa opiniei publice potenţiale pagube şi pericole pe care încălcarea proprietăţii intelectuale le poate aduce atât la nivel macro, cât şi la nivel micro, chiar şi în cazul bunurilor de larg consum.

În consecinţă, Comisia pe probleme legale şi politice a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră recomandă parlamentelor şi guvernelor statelor membre OCEMN să acţiuneze unitar, să îmbunătăţească cadrul instituţional necesar lărgirii cooperării în domeniul protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală în regiunea Mării Negre, să facă cunoscute opiniei publice importanţa protecţiei proprietăţii intelecuale şi riscurile, pierderile economice şi implicaţiile sociale, prin campanii susţinute împreună cu societatea civilă şi organizaţii neguvernamentale.

Mai mult, parlamentele trebuie să pună accent pe problemele proprietăţii intelectuale pentru adoptarea unei legislaţii adecvate, să continue armonizarea legislaţiei în domeniu, cu standarele internaţionale şi ale Uniunii Europene, şi să îndemne instituţiile naţionale implicate să dezvolte relaţii de cooperare şi o mai bună comunicare cu organismele internaţionale.

În cadrul aceleiaşi comisii, urmând procedura organizaţiei, Delegaţia României a prezentat şi propunerile ţării noastre de modificare a Regulamentului APCEMN.

Delegaţia României a înaintat două propuneri considerate ca fiind oportune şi necesare datorită contextului important care determină rolul prezent şi viitor al organizaţiei. Propunerile pregătesc din punct de vedere instituţional organizaţia pentru a face faţă provocărilor generate de evoluţiile regionale şi internaţionale.

Prima propunere se referă la exercitarea simultană a preşedinţiilor cele două organizaţii, APCEMN şi OCEMN, în aceeaşi perioadă de timp şi de către aceeaşi ţară, propunerea având următoarele argumente: o astfel de formulă ar elimina neconcordanţele curente dintre cele două organizaţii şi ar corela mai bine activitatea lor, printr-o cooperare optimă. Ca urmare, responsabilitatea ţării care deţine preşedinţiile celor două organizaţii ar creşte, armonizând astfel strategiile şi proiectele parlamentului şi guvernului.

De asemenea, preşedinţia simultană ar facilita absorpţia fondurilor europene în vederea dezvoltării regiunii Mării Negre şi ar consolida astfel relaţia dintre Uniunea Europeană şi cele două organizaţii. În vederea implementării acestei propuneri, Delegaţia Română a propus comisiei spre adoptare un calendar punctual de trecere la această formulă.

Cea de-a doua propunere prevede introducerea pe agenda APCEMN a unei reuniuni periodice a preşedinţilor parlamentelor naţionale din statele membre, după modelul altor organizaţii, dar mai ales ca oportunitate în contextul lărgirii Uniunii Europene şi a unei viitoare colaborări între APCEMN şi Parlamentul European.

Ambele propuneri s-au bucurat de acceptul delegaţiilor celorlalte ţări urmând a fi discutate în amănunt şi eventual adoptate într-o formă finală, anul viitor la Bucureşti.

Domnul Mircea Man:

"Producerea alcoolului-tradiţie şi accize"

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală, domnul Sebastian Bodu, a efectuat o vizită în judeţul Maramureş la sfârşitul săptămânii trecute, unde a susţinut o conferinţă de presă în cadrul căreia a fost prezentată situaţia Maramureşului din punct de vedere al încasărilor la buget, precum şi a situaţiei Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a acestui judeţ, ocazie cu care şeful ANAF a confirmat faptul că din punct de vedere al finanţelor obiectivele au fost realizate în toate localităţile maramureşene.

Cu prilejul susţinerii conferinţei de presă, preşedintele ANAF a mai declarat că se doreşte ca producătorii tradiţionali de băuturi alcoolice să fie scutiţi de la plata acizei pe alcool, dar numai în cazul în care aceştia folosesc la producerea băuturii fructele din proria gospodărie.

Presa locală din Maramureş a preluat trunchiat declaraţia domniei sale şi a informat greşit că va urma scutirea de la plata accizelor la băuturile alcoolice. Acesta este un lucru ce necesită a fi clarificat. Domnul Bodu s-a referit la o intenţie viitoare, cuprinsă într-un proiect legislativ, având drept scop limitarea evaziunii fiscale în producţia de alcool, ceea ce nu presupune eliminarea accizelor.

Iniţiativa şefului ANAF vine la puţin timp după ce accizarea alcoolului de consum obţinut din distilarea fructelor a generat un protest general din partea ţăranilor, deoarece în cadrul negocierilor de aderare la UE ţara noastră a acceptat ca şi acest produs să fie accizat la fel ca orice alt produs alcoolic.

Sunt exceptate de la plata accizelor doar ţuica şi rachiurile din fructe fabricate de persoana fizică şi consumate de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia ca acestea să nu fie vândute, în limita cantităţii de 300 l, cu concentraţie alcoolică de 40% în volum, pentru fiecare gospodărie individuală la nivelul unui an calendaristic. Atunci când se depăşeşte limita de producţie, cantitatea respectivă este supusă accizelor în vigoare.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal este interzisă prestarea de servicii către populaţie de către deţinătorii de cazane care nu deţin autorizaţie de antrepozit fiscal, iar fapta constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Într-adevăr, producătorii tradiţionali de pălincă din Maramureş sunt de părere că intrarea în Uniunea Europeană le va aduce numai necazuri, dar proiectul de lege iniţiat şi transmis Ministerului Finanţelor Publice urmăreşte să limiteze categoria celor care se fac vinovaţi de evaziune fiscală în comercializarea alcoolului.

Nu trebuie să uităm că Maramureşul are o tradiţie veche în producerea alcoolului, că producătorii acestuia folosesc strict fructele ca materie primă şi că acesta este destinat consumului propriu şi nu comercializării, deci proiectul de lege iniţiat nu va îngrădi producerea acestuia.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Declaraţie politică "Liderii ELDR apreciază acţiunile PNL".

După cum se ştie, săptămâna trecută, PNL a avut onoarea de a organiza Congresul Partidului European Liberal Democrat şi Reformist (ELDR). Constat cu satisfacţie că oficialii ELDR au salutat progresele realizare de România şi contribuţia Cabinetului Tăriceanu în procesul aderării. De asemenea, am reţinut că lideri ai liberalilor europeni sunt cu totul de acord cu deciziile luate de conducerea centrală a PNL, legate de aşa-zisele probleme interne ale partidului.

Chiar preşedintele ELDR, doamna Annemie Neyts-Uyttebroeck a apreciat drept juste măsurile dure luate de conducerea PNL. Într-o poziţie exprimată oficial, domnia sa a afirmat că "Nu poţi lucra pentru o companie şi să o critici în public. Aceasta este una din regulile de bază pentru funcţionarea unei organizaţii. Şi să spui că democraţia înseamnă dreptul de a insulta, dreptul de a bârfi, dreptul de a răspândi minciuni, dreptul de a submina o organizaţie? Nu, acesta nu este o democraţie, este egoism". Doamna Annemie Neyts-Uyttebroeck a demonstrat că este o bună cunoscătoare a realităţilor din ultimii 15 ani din România şi a menţionat că "vreau să fie foarte clar că sunt suficient de familiarizată cu istoria din ultimii 15 ani a României pentru a şti că actualul prim-ministru a împins mult mai multe reforme decât predecesorii săi. Domnul Stolojan, spre exemplu, a întârziat de fapt reforma. Sub guvernul său, românii au pierdut ani şi ne-a părut foarte rău când am văzut acest lucru întâmplându-se".

Persoanele care critică PNL pentru excluderea unor membri ai săi trebuie să ştie că disciplina de partid este aceeaşi pe toate meridianele. Preşedintele ELDR, doamna Annemie Neyts-Uyttebroeck a precizat că astfel de sancţiuni nu sunt singulare şi a dat un exemplu "Partidul meu a exclus un senator deoarece, în alte circumstanţe, a făcut exact acelaşi lucru, încercând, de ani întregi, să stea cu un picior în partid şi cu altul în afara partidului. Iar acest lucru nu merge". Ţin să menţionez că persoana la care a făcut referire doamna Annemie Neyts-Uyttebroeck este o personalitate publică extrem de populară în Belgia, un idol în lumea sportului, un personaj cu priză la electorat, dar respectarea principiilor democraţiei a primat în acest caz. De asemenea, ţin să reamintesc că, şi în cazul în care este vorba de aceeaşi familie politică, liderii europeni nu au obiceiul nici să laude şi nici să critice făţiş unele acţiuni interne ale unui partid dintr-o ţară anume. Dar atunci când se fac unele aprecieri, să zicem categorice, acest aspect nu înseamnă în nici un caz o dovadă de curtoazie faţă de aceste acţiuni, ci reflectă o poziţie faţă de o situaţie evidentă. De aceea, nu trebuie să mire pe nimeni declaraţiile şi aprecierile făcute de doamna Annemie Neyts-Uyttebroeck, de domnul Graham Watson, care a avut o poziţie similară.

PS: Am înţeles că reprezentanţii PSD din Comisia parlamentară special constituită pentru elaborarea legislaţiei electorale propun, nici mai mult, nici mai puţin, să nu se organizeze alegeri pentru Parlamentul European în 2007 şi să aşteptăm alegerile generale din Europa din 2009. Ca observator în Parlamentul European precizez că o astfel de idee, şi numai la stadiul de propunere, ar însemna o imensă palmă la adresa imaginii României. Ţin să-i asigur pe adversarii ideii alegerilor pentru Parlamentul European că nu există nici un fel de incompatibilităţi pentru perioada în care euroobservatorii din România şi Bulgaria vor activa ca europarlamentari pînă la momentul alegerilor, care trebuie să se ţină în 2007.

Domnul Relu Fenechiu:

"Proletcultismul şi demagogia, legile de bază ale PSD"

Credeam că odată cu apropierea zilei de 1 ianuarie 2007, anumiţi politicieni din România vor lăsa la garderobă ţinuta de mahala dâmboviţeană şi vor îmbrăca hainele civilizaţiei europene. M-am înşelat amarnic. Mai mult, zilele trecute am asistat prin intermediul mass-media la o întoarcere în timp, la perioada imediat postdecembristă, de care cu toţii vrem să uităm.

Aflat în plină campanie electorală internă pentru păstrarea poziţiei de preşedinte al PSD, domnul Mircea Geoană şi ortacii săi au îmbrăcat haina proletcultistă şi au relansat sloganul lui Ion Iliescu din 1990, "Vin moşierii". Iată ce declară liderul PSD: "Cum este posibil ca Guvernul Romaniei, acest Guvern de dreapta, lipsit de orice sensibilitate socială, să-şi propună să dea înapoi marilor industriaşi ai acestei ţări dinainte de comunism câteva sute de milioane de euro, numai pentru fostul industriaş Auschnitt?"

Vin, la rândul meu, şi pun următoarele întrebări: Cum este posibil ca un lider de partid parlamentar, fie el şi de Opoziţie, să susţină o astfel de aberaţie, cu două luni înainte de aderare? Cum este posibil să susţii că reprezinţi un partid modern, european şi să negi dreptul la proprietate consfinţit de Constituţie? Cum este posibil să te împotriveşti unor despăgubiri legale, exact în zilele în care curg pe bandă rulantă informaţii privind procesele pierdute de statul român la CEDO, tocmai pentru încălcarea drepturilor privind despăgubirile?

Domnul Geoană se comportă ca un vajnic agitator - politruc nu pot să-l numesc, pentru că aceşti indivizi nu se coborau să propage printre precupeţe marxism-leninismul - al anilor '50 şi le spune celor puţini care sunt dispuşi să-i acorde atenţie că sumele care urmează să fie acordate ca despăgubiri "marilor industriaşi" ar fi trebuit să fie utilizate pentru medicamente sau pensii.

Nu iau în calcul ultradoza de demagogie şi populism a domnului Geoană, dar vreau să-i atrag atenţie domniei sale şi colegilor săi de partid că prin aceste luări de poziţie îşi merită din plin, poate şi mai mult, porecla cu care l-a cadorisit Ion Iliescu. Pentru că numai un om prost informat poate susţine că Guvernul va da 320 de milioane de euro drept despăgubiri pentru foştii "mari industriaşi". Cred că şi cel mai neinformat parlamentar ştie că NU se acordă despăgubiri în bani în baza Legilor retrocedărilor, acolo unde restituirea în natură nu mai este posibilă, ci totul se reglează prin Fondul "Propietatea". Îi recomand domnului Geoană să studieze Legea nr.10/2001, republicată în 2005 cu modificările de rigoare. Va afla astfel că suma respectivă reprezintă evaluarea fostelor proprietăţi, şi această evaluare se va trece pe un certificat de investitor la Fondul "Proprietatea". Sper ca domnul Geoană să nu aibă un şoc, peste câteva luni, pentru că este posibil ca suma respectivă să crească de câteva ori după listarea la bursă a Fondului "Proprietatea".

PS Următoarea exprimare "marilor industriaşi ai acestei ţări, dinainte de comunism", mă face să cred că pentru domnul Geoană, perioada interbelică este una de condamnat, iar comunismul societatea ideală. Nimic nu mă mai miră

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

România este pusă din nou la colţ, pe nedrept, în legătură cu un subiect despre care am mai vorbit şi despre care voi mai vorbi - proiectul minier de la Roşia Montană.

Recent, a început difuzarea în America a unui film documentar (Mine your own business) tendenţios şi jignitor la adresa României şi românilor recent intraţi în UE; urmează ca filmul să fie vizionat în această toamnă şi în Europa. Imagini din lumea a treia sunt puse împreună cu cele din România, din Roşia Montană mai exact, pentru a sluji unei campanii denigratoare la adresa militanţilor ecologişti, care prin acţiunile lor (culmea!) "stopează progresul şi întreţin subdezvoltarea în zonă".

Paralela nefericită trasată între România şi Africa este supărătoare din mai multe motive. Clădiri părăsite şi oameni încălzindu-se lângă un cazan sunt imagini pe carele poţi întâlni şi la periferia New-York-ului, dar faptul că o companie străină, care se vrea un mare investitor pentru ţara noastră, se foloseşte, pentru a convinge, de astfel de materiale, pe mine, ca simplu român, mă face să mă îndoiesc de onestitatea şi bunele intenţii ale acestei firme.

Nu vreau să fiu părtinitor, nu mă poziţionez apriori de partea organizaţiilor ecologiste, mult prea pătimaşe, uneori, în încercările lor de a atrage atenţia asupra eventualelor dezastre; ceea ce nu pot să admit este "comanda" unui film denigrator pentru România. Spun asta pentru că acest gen de documentar, înainte de a-şi atinge scopul, aduce mari deservicii de imagine României. Dovadă este faptul că "The Telegraph", cotidian englez, titra în ediţia sa din 1 octombrie...."Industria mineritului aurifer recrutează şomeri din mineritul românesc în bătălia cu ecologiştii". Tristă imagine şi puţin ofertantă ne creăm cu astfel de "ambasadori". Până o să reuşim să concepem un brand de ţară (oare când?!), renumele nostru se clădeşte, din păcate, pe subiecte precum: situaţia copiilor din orfelinate, discriminări etnice, câini vagabonzi şi cerşetori români pribegiţi prin capitalele europene. La acestea se poate adăuga acum şi imaginea satelor româneşti aflate pe aceeaşi treaptă de subdezvoltare cu cele din Africa.

Pe un cal alb vin, însă, cavalerii binelui de la Gabriel Resources, care, altruişti, oferă locuri de muncă, bunăstare şi o exploatare care nu distruge mediul; reversul e înfricoşător - spectrul sărăciei absolute pentru localnicii care vor refuza proiectul.

Şi dacă asta nu ar fi de ajuns, există voci şi la Bruxelles care ne atacă în legătură cu acest proiect. Recent, europarlamentarul maghiar Gyula Hegyi a avertizat, în cadrul unei conferinţe de presă organizată la PE, asupra pericolelor proiectului minier de la Roşia Montană. A fost, din nou, pus pe tapet dezastrul ecologic din 2000, când o companie australiană ce opera la Baia Mare a poluat Someşul-Tisa-Dunărea; s-a atras atenţia că faţă de Baia Mare, exploatarea de la Roşia Montană este de aproximativ de 40 de ori mai mare! Îngrijorarea ungurilor este justificată pentru că acest proiect de exploatare pe bază de cianuri are un impact transfrontalier major, România fiind obligată de normele europene să ceară părerea ţărilor riverane. Din exterior suntem percepuţi ca indiferenţi faţă de cursul acestui proiect care, după părerea europarlamentarului maghiar, a ajuns într-o fază prea avansată. Este deranjant să fim arătaţi cu degetul pentru un proiect care nu ne aparţine şi care nu ne aduce, deocamdată, decât imense prejudicii de imagine şi credibilitate.

Pe de altă parte, am înţeles că specialiştii maghiari au transmis Ministerului Mediului Român 122 de observaţii critice la Studiul de Impact depus de Gabriel Resources, solicitând ministrului Sulfina Barbu să nu emită acordul de mediu pentru începerea exploatării la Roşia Montana. Aşteptăm răspunsul doamnei ministru; lipsa de reacţie şi "tactica struţului" nu ne ajută (ca ţară) cu nimic.

Nu înţeleg cât şi de ce, noi ca popor, trebuie să mai suportăm loviturile venite din exterior, pentru un proiect ale cărui beneficii (în afara locurilor de muncă promise localnicilor şi care, între noi fie vorba, nu sunt prea multe!) nu sunt evidente, însă neajunsurile sunt atât de mari.

România, pe drumul început în Europa, are destule probleme de rezolvat, astfel încât să-şi mai permită "luxul" unei "bombe cu ceas" gen Roşia Montană.

Am mai spus-o şi o repet... mulţi investitori străini mari şi zeflemitori vin şi îşi pornesc afaceri în România, din două considerente majore: forţa de muncă ieftină şi inabilitatea autorităţilor române de a implementa legislaţia (în special pe cea de mediu). Nu vreau să dau eu verdicte, dar în spatele acestei inabilităţi stă uneori nepăsarea, alteori incompetenţa şi de multe ori stau interese de ordin material.

Acesta e crudul adevăr; e un naiv cine crede că aceste companii sunt interesate în primul rând de bunăstarea oamenilor, şi nu de maximizarea profitului (ceea ce din punctul de vedere al economiei de piaţă e corect!). Problema e că în acest drum spre atingerea cu orice preţ a obiectivului propus, ele dispreţuiesc, în egală măsură, localnici şi autorităţi.

Şi dacă este aşa... de ce trebuie să suporte România toate acestea?

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Noe la Cotroceni"

Corabia tranziţiei, după furtuni dătătoare de fiori reci pe şira spinării şi de speranţe portocalii, a urcat pe firul apei şi a ajuns la Cotroceni. Acolo, marinarul de cursă lungă a debarcat peştişorii, guguştiucii, pupezele şi alte perechi de lighioane amintite de legenda biblică şi le-a răspândit potrivit soiului, vocaţiei şi folosinţei lor, în grădina raiului portocaliu pentru măcar un mandat întreg. Pentru unele vietăţi însă, care se aflau mai aproape de ochiul magic al lui Noe, viaţa a devenit destul de grea, întrucât vajnicul cârmaci, deprins cu apucături rele prin porturile lumii, se ştergea cu ele prin părţile ruşinoase şi le făcea zile fripte. Văzând atâta lipsă de simţire şi de recunoştinţă, rând pe rând au început să părăsească arca şi să se lipească de funcţii de prim rang la universităţi umaniste, în lumea afacerilor sau în fruntea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, cu certificat de expert şi aură de victimă a toanelor prezidenţiale. Dar există şi excepţii.

Ultimul guguştiuc prezidenţial, cu nume derivat din localitatea care găzduieşte cantonamentul echipei naţionale de fotbal de la Săftica şi prenume de împărat roman (supranumit şi Claudius Zeul), a fost lansat în travesti pe post de porumbel voiajor, pentru a culege şi îngropa informaţii compromiţătoare din străinătate, eventual de la Anvers ori de prin locurile pe unde a mai trecut Noe. Aşa a ajuns director SIE. Porumbiţa a rămas în cuib. Pentru a atenua un eventual scandal, la SRI a fost băgat la înaintare George Maior, pe post de iepure, pentru a-i asigura un finiş strălucit. Acesta nu avea nevoie de proteze pentru a ocupa o funcţie atât de importantă. Calculele au fost perfecte, iar Parlamentul a validat cu o majoritate confortabilă mutarea. În acest mod fericit şi avantajos a luat sfârşit criza Serviciilor.

Următoarea mutare, la fel de inspirată, a fost cea din Procuratura Generală. Fiind de gen feminin, acesteia i-a fost pusă în frunte o distinsă doamnă, care poartă la gât o cruciuliţă creştinească pentru a o feri de relele în care s-ar putea băga sau le-ar putea cauza şi pentru a mai salva ceva din prestigiul celei mai controversate şi hulite instituţii. Trebuie să sperăm că măcar aici a nimerit-o, dacă mutarea nu ne pregăteşte o nouă capcană care vizează catapultarea unei porumbiţe prezidenţiale pe post de comisar personal în UE. Candidatele gânguresc european! Vor fi departajate la limbi.

Se pare că Noe a avut mână bună la femei, care s-au dovedit deosebit de active şi performante, aşa cum sunt celebrităţile feminine lansate în politică - Anca Boagiu şi Mioara Mantale. Poate o recuperează şi pe Mona Muscă, dacă o mută la Cotroceni ori o transferă la PD şi îi clăteşte puţin dosarul de la CNSAS. Aşteptăm surprize-surprize!

În ce priveşte partea bărbătească de la Cotroceni, s-ar zice că este în grea suferinţă. Mitul Stolo a apus de mult, aşa cum au apus şi cele ale lui Petre Roman, Valeriu Stoica, Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Victor Ciumara, Dinu Patriciu, Theodor Meleşcanu etc. Degeaba mai dau ei din aripa tânără! Până şi cel căruia i s-a ridicat statuie în centrul capitalei a intrat în anonimat şi nu mai este amintit decât la parastase. Asta înseamnă că au fost surogate sau fantome politice. Suntem cu ochii pe ei!

Morala: După Noe - Potopul!

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

Declaraţie politică: "Eşti deştept, ai casă"

De la apariţia ANL, mii de tineri au sperat că o parte din problemele lor vor lua sfârşit prin obţinerea unei locuinţe.

Astfel, ei au făcut eforturi imense pentru a-şi aduna acte şi dovezi pentru a obţine un punctaj bun în cursa pentru o casă dată de Agenţie. Între timp, mulţi dintre aceşti tineri ori au renunţat să mai spere, ori au depăşit vârstă legală, de 35 de ani, pentru a primi astfel de locuinţe.

Unul dintre motivele pentru care visul unei locuinţe a fost spulberat pentru tinerii cu venituri reduse care au optat pentru obţinerea unui credit ipotecar în vederea cumpărării unei locuinţe a fost ratele lunare care ar fi trebuit plătite. Aceste rate se ridică la cel puţin 400 de euro/lună.

Apoi, felul în care aceste locuinţe erau repartizate de consiliile locale a fost un alt motiv pentru care tinerii au renunţat să mai aştepte case de la ANL.

În afară de faptul că prin ANL s-au construit mult prea puţine locuinţe, faţă de numărul cererilor, accesul tinerilor "de rând" la o astfel de casă s-a dovedit a fi doar un vis frumos.

Agenţia Naţională a Locuinţelor a fost concepută ca o gigantică agenţie imobiliară, care să rezolve la nivel naţional problema locuinţelor.

Pornit iniţial ca un proiect menit să vină în sprijinul tinerilor care vor să-şi cumpere o locuinţă cu credit, sau să beneficieze de o chirie modică, ANL s-a transformat într-un distribuitor de locuinţe pentru tinerii specialişti, sau mai bine spus, pentru cei care au relaţii, părinţi influenţi sau amici sus-puşi şi se numesc specialişti.

Scandalul privind beneficiarii caselor obţinute prin ANL nu a ocolit marile oraşe unde ANL a construit.

Nu contestă nimeni faptul că avem nevoie de specialişti, dar nu putem ignora latura protecţiei sociale a unor tineri care nu au perspectiva de a-şi cumpăra o casă.

Aş menţiona faptul că primăria Tulcea intenţionează să ofere un bloc de locuinţe angajaţilor proprii, deoarece potrivit normelor de acordare a locuinţelor sociale, prioritate au doar tinerii specialişti, în timp ce un număr mare de tineri au o situaţie locativă plasată mult sub condiţia umană.

Criza locuinţelor se face resimţită tot mai mult, nu numai în municipiul Tulcea, ci şi în toată România, şi inevitabil ne întrebăm ce ne facem cu tinerii care şi-au terminat studiile şi sunt nevoiţi sa se desprindă de casa părintească, să-şi întemeieze o familie şi să-şi creeze un rost în viaţă?

Poate că edilii ar trebui să se gândească să construiască locuinţe accesibile şi pentru muritorul de rând, nu numai pentru specialişti.

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică: "Programul de solidaritate socială în favoarea pensionarilor cu venituri reduse"

Confirmarea aderării României la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007, plasează ţara noastră la finalul unui proces îndelungat de reforme şi, totodată, la începutul unei perioade pline de speranţă pentru un trai mai bun.

Un argument important pentru decizia Uniunii Europene de a ne primi în marea familie europeană este cel economic. Trebuie să admitem faptul că, în pofida unor perioade dificile pentru populaţie, economia românească, în prezent, este pe o cale ascendentă.

Deşi în ultimii ani se constată o creştere economică, există categorii largi de populaţie care trăiesc la limita sărăciei, fapt evidenţiat nu doar de discursuri politice, ci mai ales de statistici.

Societatea românească relevă situaţii contradictorii: pe de o parte, categoria oamenilor de afaceri care au prosperat, iar, pe de altă parte, categorii de populaţie care trăiesc la limita sărăciei. Un exemplu în acest sens sunt pensionarii.

Accentuarea diferenţei de nivel de trai între păturile sociale distruge solidaritatea socială şi reduce capacitatea societăţii româneşti de a face faţă cerinţelor integrării în Uniunea Europeană. Principiul solidarităţii sociale prevede că întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor care nu îşi pot asigura singure nevoile sociale.

În virtutea acestui principiu, întărirea solidarităţii sociale se face şi prin implicarea acelor operatori economici care de-a lungul timpului au prosperat şi au obţinut profit. Programul de solidaritate socială iniţiat printr-o propunere legislativă înregistrată la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor presupune instituirea unei taxe de solidaritate socială aplicată operatorilor economici, persoane juridice plătitoare de impozit pe profit. Cuantumul taxei de solidaritate socială este de 1% din profitul anual al fiecărui operator economic, plătitor de impozit pe profit, cu o cifră de afaceri mai mare de 100.000 Euro şi se plăteşte anual. Sumele acumulate prin plata taxei de solidaritate socială se constituie ca sursă a bugetului asigurărilor sociale de stat şi vor fi folosite pentru creşterea cuantumului tuturor pensiilor mai mici decât salariul minim pe economie. Prevederile propunerii legislative au o aplicabilitate de 3 ani.

Modelul social european presupune o economie performantă, un nivel înalt al protecţiei sociale, investiţii majore în educaţia permanentă, dialog social eficient. Considerăm că este o datorie morală ca acei agenţi economici care au prosperat în ţara noastră să acorde sprijin persoanelor defavorizate economic, astfel încât populaţia să simtă mai puţin costurile integrării în structurile europene.

În acest sens, facem un apel la toate grupurile parlamentare şi la colegii noştri din Executiv de a susţine prin votul lor propunerea legislativă, conştienţi fiind de faptul că avem o responsabilitate deosebită faţă de persoanele în vârstă cu venituri reduse.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică intitulată "Din nou despre pensionari"

Revin astăzi şi aduc în discuţie problema pensionarului român, care afectează câteva milioane de persoane cu pensii de mizerie care au probleme dintre cele mai diverse. Ţinerea acestei categorii de oameni în pragul sărăciei afectează credibilitatea şi respectul pe care statul român îl are faţă de cetăţenii săi. Trebuie găsită neapărat o formulă care să permită scoaterea pensionarilor din mizeria socială în care se află, prin politici de protecţie socială menite să ducă la majorarea pensiilor, ori prin subvenţionarea de către stat a cheltuielilor bătrânilor cu pensii mici, pentru facturile la energia electrică, la gaze şi la întreţinere.

Toate deciziile de recalculare şi recorelare a pensiilor luate de guvernele de după 1989, indiferent de partidele care le-au alcătuit, nu au reuşit să aducă echitatea dorită între pensionari. Guvernele de până acum nu au reuşit să clarifice această problemă într-o manieră clară, de-a lungul timpului luându-se numeroase măsuri, legislaţia fiind modificată până la punctul în care a bulversat pur şi simplu funcţionarii de la casele de pensii.

Noi, reprezentanţii Partidului Conservator, am iniţiat două propuneri legislative care vizează îmbunătăţirea nivelului de trai, una dintre ele se referă la pensionarii din agricultură, al căror cuantum al pensiilor şi celelalte drepturi şi asigurări sociale va fi cel puţin salariul minim net pe economie în vigoare în perioada respectivă, iar cea de-a doua referitoare la majorarea fondului de pensii cu 1% din profitul societăţilor cu cifra de afaceri de paste 100.000 de Euro. Credem că 8% din p.i.b. este insuficient pentru a acoperi nevoile acestor oameni în condiţiile în care în ţările din U.E. au alocat în medie 20% din p.i.b. pentru această categorie de persoane.

Domnul Marius Iriza:

Traian Băsescu, până de curând, un viguros susţinător al reformei din sănătate şi al ministrului sănătăţii domnul Eugen Nicolăescu, declara în anul 2005: "Pachetul de legi din sănătate dovedeşte curajul ministrului şi este cel mai important moment de la instalarea actualei puteri". Acum, după doar un an, vizibil îngrijorat datorită rezultatelor dezastruoase, afirmă: "Ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu, trebuie sa-şi schimbe total legile reformei".

Ce a determinat această schimbare de poziţie? Mai mult ca sigur fostul marinar a observat ceea ce Partidul România Mare anticipa încă de la instalarea ministrului sănătăţii. Strigătele de deznădejde şi huiduielile pensionarilor par să-l fi făcut pe Traian Băsescu să îşi dea seama că locul unui contabil nu este în fruntea Ministerului Sănătăţii, iar o reformă în sănătate făcută după statistici nu poate duce decât la o criză de proporţii, aşa cum se întâmplă astăzi.

Declaraţiile şi reacţiile acestui ministru, pe cât sunt de haioase şi edificatoare în stabilirea unei păreri despre forţa sa de înţelegere a sistemului de sănătate, pe atât sunt de îngrijorătoare în perspectiva unei continuităţi a domnului Nicolăescu la conducerea Ministerului Sănătăţii.

La mai puţin de doi ani de când se află în fruntea ministerului, Eugen Nicolăescu a bulversat întregul sistem de sănătate, iar criticile aspre ale cadrelor medicale, ale specialiştilor în domeniu şi ale pensionarilor confirmă prognozele sumbre pe care specialiştii Partidului România Mare le făceau încă de la numirea acestuia.

Dacă Eugen Nicolăescu se mai află acum în fruntea Ministerului Sănătăţii, acest lucru se datorează doar faptului că se bucură în continuare de protecţia conducerii Partidului Naţional Liberal care, împreună cu Partidul Democrat, în campania electorală, care i-a adus la guvernare, au condamnat aspru politica sistemului de sănătate a "înaintaşilor lor" iar acest lucru a cântărit enorm în votul dat de către electoratul de vârsta a treia.

Ce s-a schimbat în acest domeniu din 2004 până în prezent? Au rămas aceleaşi cozi la medicamente, pe care le vedem la începutul fiecărei luni. Guvernele se schimbă, însă bătrânii rămân din ce în ce mai puţini.

Doamna Manuela Mitrea:

"Un trai decent pentru oameni ce nu cunosc lumina!"

Cuprinşi de grijile cotidiene uităm să apreciem faptul că suntem sănătoşi, că avem picioarele şi mergem, că avem mâinile şi le folosim, că avem urechile şi auzim, că avem ochii şi vedem.

Plăcerea de a face mişcare, de a asculta muzica ce ne place, de a vedea un răsărit sau un apus de soare, de a privi cerul înstelat şi atâtea alte minunăţii, nu le apreciem decât atunci când nu le mai avem. Acest aspect se vede şi din faptul că nu avem nici un fel de grijă faţă de cei care nu se pot bucura de aceste lucruri naturale, fireşti.

Cunoaştem oare chinurile la care sunt supuşi oamenii cu nevoi speciale? Cunoaştem zbuciumul din sufletele lor, lupta eternă de a învinge nevăzutul, labirintul printre lumini şi umbre, încercările de a defini lumea înconjurătoare?

Din păcate, de cele mai multe ori nu li se respectă nici drepturile legale - ca să nu le mai amintesc de cele morale. Nu ne văd, dar ne simt. Ne simt indiferenţa şi nepăsarea cu care îi tratăm.

Ca şi noi, ei îşi doresc să muncească chiar dacă domeniile de activitate în care li se permite accesul, sunt foarte limitate. Cu toate acestea, pentru cei peste 80 000 de nevăzători, cât numără Asociaţia Nevăzătorilor din România, banii nu reprezintă totul. O vorbă bună contează mult mai mult pe lumea asta decât orice recompensă pecuniară.

O vorbă dulce triplează în sufletul acestor oameni subvenţia primită de la stat, care este aproape inexistentă în comparaţie cu cheltuielile cotidiene.

Puţini ştiu că principalele surse de venit sunt cotizaţiile membrilor şi donaţiile ce vin de la oamenii sufletişti care s-au îndurat a-i ajuta pe cei năpăstuiţi de soartă.

Chiar dacă părinţii lor se confruntă cu asemenea probleme, copiii nevăzători învăţă în cele şapte şcoli de profil din România şi participă la olimpiade şcolare, la concursuri sportive naţionale şi internaţionale, devenind campioni la popice, şah sau la alte discipline sportive specifice.

15 octombrie este Ziua Internaţională a Nevăzătorilor, motiv pentru care atrag atenţia că această categorie de cetăţeni trebuie să se bucure de toate drepturile care li se cuvin.

Viaţa în întuneric este o povară prea mare pentru nevăzători ca să mai îndure şi alte umilinţe!

Domnilor guvernanţi, orbi sunt cei care refuză să vadă realitatea ce îi înconjoară!

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politica:"Protestele personalului auxiliar din instanţe".

Justiţia română este într-un proces de reînnoire şi revitalizare care presupune organizarea pe noi baze a actului de justiţie în contextul integrării în U.E.

Cu toţii ştim că volumul de muncă din instanţele româneşti este foarte mare raportat la numărul de judecători, procurori şi personal de specialitate existent în instanţele româneşti. Aceştia din urmă se confruntă cu mari probleme în ceea ce priveşte atât salarizarea, cât şi condiţiile de muncă care lasă de dorit în peste 80% din instanţe. Lipsa spaţiului de muncă, lipsa calculatoarelor şi clădirile şubrede sunt tot atâtea probleme care îngreunează activitatea acestor oameni şi implicit randamentul lor profesional.

O justiţie dintr-o ţară care este cu un picior în comunitatea europeană nu-şi poate permite să nu fie performantă şi eficientă. Or, cu astfel de condiţii pentru cei care ajută la înfăptuirea actului de justiţie nu se poate aspira la prea multe, în condiţiile în care fondurile europene pe domeniul acesta sunt considerabile şi în prezent şi vor fi şi mai considerabile după integrare.

Nu ne putem permite să ne batem joc de aceşti oameni care preiau 75% din volumul de muncă al judecătorilor şi pe care Ministerul Justiţiei îi dispreţuieşte şi umileşte. Am aflat că există la Ministerul Justiţiei un proiect de act normativ care vizează mărirea cuantumului salarial, dar din păcate se tergiversează adoptarea lui.

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţie politică: "O explicaţie plauzibilă a necultivării terenurilor".

Este cert faptul că a cultiva terenurile agricole cu cereale sau plante furajere constituie astăzi, la noi, o "afacere" păguboasă, la propriu şi la figurat, indiferent de statutul agricultorului - fie el ţăran cu gospodărie mică, de subzistenţă, fermier cu activitate bine dimensionată economic şi corespunzător dotată, fie chiar mare societate agricolă, care practică o agricultură modernă şi la parametri ridicaţi.

Din cauza preţurilor de vânzare a produselor agricole, fiecare din cei menţionaţi mai sus se vede şi în această toamnă pus în situaţia de a renunţa - nu fără dezamăgire - la înfiinţarea culturilor din noul an agricol. Pe de o parte, se ştiu cheltuielile care trebuie angajate imediat - sămânţă la preţuri duble faţă de acum doi ani, materiale, combustibil şi tarife la lucrări care echivalează în cereale cu de 2-3 ori mai mult decât preţul lor din 2004.

Pe de altă parte, este tot mai sigur faptul că, nici la anul, preţurile de valorificare a producţiei nu vor acoperi costurile, iar cumpărătorii vor fi tot mai puţini. Vor fi, desigur, ofertanţi mai mulţi (din import) care produc la randamente superioare şi cu subvenţii substanţiale.

Este drept, sunt şi la noi societăţi, asociaţii sau persoane fizice care se încumetă să reia ciclul de producţie - cei mai mulţi temerari şi împătimiţi ai pământului - care dispun de activităţi integrate, având posibilităţi de creştere a animalelor, procesare şi desfacere pe piaţă a produselor prelucrate de pe propriile terenuri agricole.

Aş spune că şi cei mai mulţi din ţăranii cu loturi mici pot să-şi facă astfel de calcule: este necesar şi se rentează economic să cultivi cereale şi furaje pentru a creşte animale şi păsări în gospodăria proprie, pentru autoconsum, dar şi pentru piaţă.

Dar, la noi se ştie, acestea sunt interzise pentru vânzare în târguri şi oboare de mult timp, ceea ce creează un blocaj comercial pentru cea mai mare parte dintre ţărani.

Urmarea firească a acestei situaţii? Renunţarea la animale şi abandonarea cultivării terenurilor şi, implicit, diminuarea drastică a resurselor lor materiale şi financiare. Totul datorită unei măsuri administrative care nu are nici o justificare, pentru că prevenirea îmbolnăvirilor la animale (motivaţie invocată adesea ca venind din partea U.E.) nu se face pe această cale, iar comercializarea lor în pieţe este de abia acum mai justificată, când avem animale crotaliate în cea mai mare parte. Sau, probabil, şi această evidenţă din sectorul animalier este doar pe hârtie operaţională, neputând asigura o urmărire reală la mişcării animalelor?

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică privind necesitatea continuării procesului de pregătire a României pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Intenţionez să insist astăzi asupra unei chestiuni importante pentru finalizarea procesului de aderare a României la Uniunea Europeană. Acest proces nu s-a încheiat. Aş dori să reţineţi faptul că acest proces se încheie doar la 1 ianuarie 2007. Există numeroase semnale din partea liderilor europeni care nu sunt deloc măgulitoare. Cei mai mulţi dintre aceştia îşi pun deja întrebarea dacă soluţia admiterii României şi a Bulgariei în U.E. nu a fost una pripită.

După trei săptămâni de la prezentarea de către Comisia Europeană a Raportului de Monitorizare a României şi Bulgariei, liderii politici olandezi îşi exprimă regretul că au permis aderarea celor două ţări în Uniunea Europeană. Mai mult, ministrul olandez de externe sublinia că U.E. ar fi trebuit să se concentreze pe calitatea şi sustenabilitatea pregătirilor de aderare, iar nu pe respectarea unor termene.

Ben Bot a promis legislativului din Haga că, pe viitor, modul în care România şi Bulgaria au aderat la U.E. nu se va mai repeta vreodată.

Un alt semnal a fost transmis, recent, de către Comisia de Politică Externă a Parlamentului European, când a decis amânarea prezentării raportului Comisiei, de la 11 octombrie, spre finalul lunii noiembrie a.c. Motivul: se aşteaptă progrese mai mari în pregătirea României pentru aderare, până la sfârşitul anului, pentru îndeplinirea criteriilor de aderare.

Aş vrea să vă reamintesc faptul că publicarea Raportului Comisiei Europene la 26 septembrie a.c., nu înseamnă că procesul de pregătire internă s-a încheiat.

Potrivit procedurii comunitare, Parlamentul European va trebui să se pronunţe cu privire la acest document. Or, criticile liderilor politici europeni cu privire la gradul de pregătire a României pentru aderarea la U.E. devin din ce în ce mai acute.

În cadrul discuţiilor privind ratificarea Tratatului de Aderare din Parlamentul german, liderii CDU susţin necesitatea ca România şi Bulgaria să demonstreze progrese reale până la finele acestui an.

Comisia Europeană a reconfirmat, la 26 septembrie a.c., data de 1 ianuarie 2007 pentru aderarea României la U.E., fiindcă a dorit să-şi păstreze angajamentul de la finalizarea negocierilor şi din Tratatul de Aderare. Însă, acest fapt nu înseamnă că România nu mai trebuie să îşi respecte angajamentele asumate. Or, ceea ce se aşteaptă de la România este tocmai respectarea acestor angajamente.

De aceea, solicităm autorităţilor care au ca misiune gestionarea procesului de pregătire a aderării la Uniunea Europeană să aibă în vedere respectarea calendarului asumat de către România, astfel încât la 31 decembrie a.c., să avem o pregătire adecvată pentru a deveni membri ai U.E.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Săptămâna care a trecut a avut loc, la Bucureşti, Congresul Partidului European Liberal Democrat şi Reformist.

Cel de-al XXVII-lea Congres al Partidului European Liberal Democrat şi Reformist (ELDR), organizat joi şi vineri la Bucureşti, este cel mai mare din istoria acestui grup politic european, la eveniment luând parte peste 1.000 de delegaţi ai celor 49 de partide membre, a declarat preşedintele P.N.L., Călin Popescu-Tăriceanu, vicepreşedinte al ELDR.

Desfăşurarea acestui eveniment la Bucureşti reprezintă un aspect deosebit de important pentru Partidul Naţional Liberal, dar şi pentru România, în general. Trebuie arătat faptul că liberalii europeni au avut o contribuţie importantă la aderarea la Uniunea Europeană (U.E.), la 1 ianuarie 2007, a României şi Bulgariei, atât în cadrul ţărilor lor de origine, cât şi în Uniune.

Cu ocazia acestei manifestări, Annemie Neyts-Uyttebroeck, preşedinta ELDR, a apreciat prestaţia actualului guvern român, declarând că "Pot arăta puţini foşti prim-miniştri care s-au aflat pe prima pagină a ziarelor din România, care au avut o contribuţie atât de mare la reforme ca premierul Tăriceanu".

Poate cea mai măgulitoare afirmaţie a doamnei Annemie Neyts-Uyttebroeck, a fost aceea potrivit căreia "liberalii români ne-au învăţat valoarea libertăţii, iar aceasta este contribuţia-tribut, de durată, pe care au făcut-o".

Liberalii români au adus familiei europene liberale "această mărturie vie a ceea ce înseamnă să fi trăit sub un regim autoritar, să fi crescut sub un regim autoritar, să fi obţinut un spaţiu personal cât de mic pentru tine fără a renunţa la nişte principii de bază".

Aceste afirmaţii ne confirmă faptul că suntem pe calea cea bună, atât ca partid, cât şi din punct de vedere al guvernării.

Noi, liberalii români, suntem mândri că noi, dreapta din România, suntem cei care am reuşit integrarea României în Uniunea Europeană, fapt apreciat de partenerii noştri europeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Gabriel Sandu:

"De ce trebuie să reziste Alianţa D.A."

Doresc să încep prin a spune că Alianţa D.A. şi-a îndeplinit principalul scop: aderarea României la 1 ianuarie 2007.

La fel de importantă este şi gestionarea României după 1 ianuarie 2007, pentru că acest moment nu este un final, ci un început de drum.

Evoluţia României în primii ani, ca membru cu drept deplin al Uniunii Europene, este extrem de importantă. Să nu uităm că vom mai avea celebrele clauze de salvgardare de care să ne temem.

Meritul acestei victorii este al Alianţei D.A. Îmi pare rău că trebuie să constat că Alianţa D.A. merge mai greu la bine decât a mers la rău.

Dacă în ultimii doi ani am reuşit să depăşim neînţelegerile dintre noi, consider că, după 1 ianuarie, va trebui să încercăm de două ori mai mult să le depăşim, pentru că am reuşit examenul integrării, dar trebuie să demonstrăm că merităm din plin statutul de membru al Uniunii Europene.

Din păcate, integrarea va fi partea uşoară, iar partea dificilă va veni când, în sfârşit, economia românească va trebui să facă faţă unei pieţe libere. În primul rând, trebuie să realizăm că economia va ieşi de sub protectoratul politicilor interne şi va trebui să evolueze într-un mediu a cărui duritate va elimina de pe piaţă tot ce este neperformant.

Chiar dacă Uniunea Europeană a alocat aproape 30 de miliarde de euro României, va trebui ca aceşti bani să fie meritaţi şi să fie accesaţi doar în baza unor proiecte cu adevărat viabile.

După aderare, în nici un caz nu vom învăţa cum să stăm, ci din contra, vom învăţa cum să muncim.

Singurul mod prin care putem asigura României o evoluţie bună este stabilitatea politică şi Alianţa D.A. trebuie să redevină garantul acestei stabilităţi.

Consider că România are nevoie de Alianţa D.A. mai mult decât oricând, pentru că este singura formaţiune politică din istoria postdecembristă a României care a meritat să guverneze şi care a adus rezultate concrete, iar Alianţa D.A. trebuie să-şi îndeplinească promisiunile făcute cetăţenilor acestei ţări şi să funcţioneze ca un organism unitar şi coerent.

Doamna Gabriela Nedelcu:

"Guvernarea P.N.L.-P.D.: un război pierdut de cetăţean"

Ca tânăr parlamentar, încerc un sentiment de frustrare şi de revoltă când asist, ca oricare cetăţean, la discursurile demagogice ale reprezentanţilor Puterii. Dincolo, pe străzi, în apartamente, în case, în bordeie şi chiar în canale, lumea trăieşte din ce în ce mai prost, puterea de cumpărare este din ce în ce mai mică, iar oamenii sunt obligaţi să se umilească la locul de muncă, muncind pentru un salariu de mizerie.

Încep să cred că guvernanţii noştri trăiesc într-o realitate paralelă, în realitatea construită de ei pe bani publici la televiziuni şi în presă. Din nefericire, constat că reprezentanţii partidelor aflate la Putere nu-şi asumă actul guvernării. Politicienii preferă politica în detrimentul actului guvernării.

Stimaţi colegi, haideţi să analizăm împreună ce au însemnat cei doi ani, de când Puterea este în mâna Alianţei: privatizări scandaloase, falimentul sistemului de sănătate publică şi bătaie de joc la adresa profesorilor şi a educaţiei. În afara acestor realităţi crunte, falimentare, am asistat cu toţii la un circ politic, care nu m-ar mira să aflu că a fost regizat pentru a deraia atenţia opiniei publice de la impotenţa actului de guvernare.

Preşedintele României este un show-man; uneori, e chiar un one-man show. Traian Băsescu face parte din categoria personajelor care există plenar prin excentricitate şi prin scandal. Şi-a construit şi şi-a consolidat cariera de politician jucând roluri greu predictibile chiar dacă, în realitate, acestea sunt pregătite intens în background. Printr-o atitudine demagogică şi prin marketing politic, Băsescu a devenit mai puternic ca niciodată. Simţindu-şi poziţia ameninţată, Tăriceanu a lăsat baltă guvernarea care-l făcea un personaj nepopular şi lupta să devină şi el un Băsescu mai mic. Ambii vor puterea, pentru că au de protejat un întreg sistem ticăloşit şi un grup de oameni de afaceri care, după ce au cotizat în campania electorală, aşteaptă acum să le fie întors serviciul. Aşa că economia ţării a fost practic concesionată unor grupuri de interese care converg către Palatele Cotroceni şi Victoria. De aici, lupta încrâncenată dintre cele două palate, de aici atacurile dure între cei doi lideri politici. Puţin le păsa de interesul naţional: oamenii contează doar ca număr de voturi, nu ca şi persoane care se confruntă cu probleme.

Haideţi să recunoaştem, stimaţi colegi, că atât Preşedintele Traian Băsescu, cât şi premierul Călin Popescu Tăriceanu au fost marea păcăleală a alegerilor din 2004. Până la alegeri, populaţia a fost păcălită că doar P.S.D.-ul poate fi identificat cu corupţia. Dar ce dezamăgire! Europa ne arată că şi în perioada actuală corupţia este la un nivel înalt. Dacă este să facem o operaţiune logică, ajungem la o concluzie tristă: liderii Aianţei au preluat puterea de la P.S.D. şi acum se luptă între ei pentru locul fruntaş în domeniul corupţiei. Nici Băsescu şi nici Tăriceanu nu au dovedit că sunt mai buni decât oricare membru al P.S.D.

Cert este însă că războiul l-a pierdut cetăţeanul.

Domnul Ionel Palăr:

"Bucureşti VS Bucureşti"

Anul 2007 va constitui o premieră pentru România, şi nu pentru că va fi anul aderării la Uniunea Europeană. Pentru prima dată, după decembrie 1989, România va avea un buget cu adevărat european, dimensionat şi adecvat nevoilor pe care o ţară ca România le are.

În primul rând, cel mai important aspect care trebuie menţionat este că bugetul pe 2007 a fost structurat în aşa fel încât să urmeze patru mari direcţii prioritare: învăţământul, sănătatea, infrastructura şi agricultura. Sunt domeniile care au nevoie urgentă de fonduri şi, de aceea, Executivul a hotărât transformarea lor în priorităţi de finanţare. Pentru prima dată de după revoluţie, învăţământul va primi peste 5% din p.i.b., sumă care urmează să acopere mare parte din necesităţile de investiţii direcţionate către unităţile de învăţământ. Totodată, alocările bugetare vor ajuta şi la creşterea salarială mult aşteptată de sutele de mii de profesori.

Este limpede pentru oricine că, indiferent care ar fi bugetul de stat, vor exista întotdeauna voci, de regulă din rândul Opoziţiei, care vor declama insuficienţa banilor, superficialitatea cu care Guvernul alege să trateze un domeniu ca fiind prioritar, în defavoarea altuia etc. Acestor voci trebuie să li se răspundă cu cifrele pe masă. Este, indiscutabil, cel mai consistent buget pe care l-a avut România în ultimii 17 ani, iar contestatarii ar face bine să se gândească de două ori înainte de a-l critica, pentru a nu cădea în penibil.

Şi, dacă cifrele şi faptele concrete nu sunt suficiente, ar fi bine să ascultăm, din când în când, mesajul oficialilor europeni, mult mai obiectivi decât noi înşine, care îşi transmit, cu fiecare ocazie, încurajările Guvernului Tăriceanu şi ne asigură de sprijin. Bruxelles-ul ştie că Executivul face acum reformele care ar fi trebuit făcute acum 10 ani. Mai rămâne ca şi Bucureştiul să-şi dea seama, în sfârşit, că este pe drumul cel bun şi să evite ocoliri nedorite.

Domnul Adrian Semcu:

"Românii au prieteni adevăraţi în Europa"

După gustul amar pe care, iată, ni l-au lăsat ecourile, a se înţelege protestele unor organizaţii din Europa referitor la modul în care s-au făcut invitaţiile la Reuniunea diasporei din Europa, organizată la Bucureşti, de către Departamentul pentru Relaţii cu Românii de Pretutindeni (DRRP) din M.A.E., în perspectiva apropiatei noastre integrări, simt nevoia evocării a două semnale extrem de importante şi încurajatoare, primite din partea liberalilor europeni.

Primul dintre acestea - organizarea, modul de desfăşurare şi conţinutul discuţiilor în ansamblu, purtate la Bucureşti, cu prilejul Congresului Partidului Liberal European.

Al doilea - atitudinea fără echivoc pro România şi pro români manifestată în toată această perioadă din urmă de către liderul Grupului liberal din Parlamentul European, domnul Graham Watson, cel care nu s-a sfiit să afirme, în emisiunea "Pro Vest", de duminică, faptul că va lupta pe toate căile pentru ca, imediat după integrare, şi cetăţenilor români să li se acorde şanse egale pe piaţa muncii în Regatul Unit al Marii Britanii.

Sunt semnale importante nu numai pentru noi, liberalii, şi pentru simpatizanţii noştri, ci mai ales pentru România, ca ţară aflată într-un moment decisiv al istoriei sale, în care are nevoie de prieteni adevăraţi, poate mai mult ca niciodată.

Domnul Emil Radu Moldovan:

În lumea percepută de preşedintele Băsescu, totul este în deplină armonie, situaţia este roză, oamenii sunt mulţumiţi de starea de lucruri.

Iar dacă cineva are curajul să perturbe această stare de fapt prin întrebări care să exprime nemulţumirea referitor la o situaţie concretă este automat gratulat cu apelativul de duşman de clasă, om răutăcios sau chiar găozar.

De altfel, întrebarea adresată de ziarist preşedintelui, dacă mai sunt securişti în SRI, nici nu era de interes naţional, ea nu prezintă o importanţă foarte mare în rândul populaţiei, ceea ce face ca enervarea şi, implicit, reacţia preşedintelui să fie şi mai ciudate.

Dar dacă aruncăm o privire în timp asupra evoluţiei preşedintelui, vom observa că, de la a se considera genial cu ceva timp în urmă şi a se simţi deranjat de orice întrebare care nu îi este pe plac nu este decât un pas foarte mic pe care preşedintele nu a ezitat să-l facă.

Dacă la o întrebare care nu avea prea mare importanţă a reacţionat jignindu-l pe ziarist, atunci mă întreb cum va reacţiona când oamenii simplii care l-au votat se vor simţi înşelaţi în aşteptările lor şi vor începe să-l întrebe despre promisiunile neonorate, despre incompetenţa actualei guvernări?

Afirm cu toată răspunderea că, prin atitudinea sa, preşedintele a jignit oamenii de bun simţ din această ţară, amintindu-le de vremuri de mult apuse, când, de asemenea, nimeni nu trebuia să-l deranjeze pe marele conducător cu vreo întrebare incomodă.

Neacceptarea nici unei critici, a unor opinii diferite denotă faptul că preşedintele nu acceptă principiile democratice. Chiar din contră, prin atitudinea sa foarte vehementă împotriva oricui îndrăzneşte să aibă altă opinie decât a sa, demonstrează foarte bine că a intrat, cu succes, în rolul de mic dictator, şi nu vrea să se oprească aici.

În aceste condiţii, cred că este de datoria preşedintelui să ne lămurească care este adevăratul Traian Băsescu, cel care ţine lecţii de democraţie, dându-se pe sine drept exemplu, sau cel care mimează respectarea principiilor democratice doar pentru a ajunge la putere, înşelându-i astfel pe români.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

La sfârşitul săptămânii trecute, 18 copii instituţionalizaţi au avut ocazia, pentru câteva clipe, să privească viaţa "altfel", de la înălţime, survolând zona Băneasa, cu un elicopter M.A.I.

Evenimentul a fost organizat de două structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor - Brigada Specială de Intervenţie "Vlad Ţepeş" a Jandarmeriei Române şi Unitatea Specială de Aviaţie - în parteneriat cu Fundaţia Internaţională pentru copii "România" (FICR).

Denumită generic "Să dăm aripi copiilor", activitatea nu este singulară, personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv jandarmii Brigăzii Speciale de Intervenţie "Vlad Ţepeş", fiind deja "prietenii" acestor copii de care s-au apropiat sufleteşte pe parcursul diverselor manifestări dedicate acestora.

Acţiunea ce s-a desfăşurat vineri este integrată într-un program social iniţiat de Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei şi Fundaţia Internaţională pentru copii "România", program denumit - "Din suflet, pentru suflet".

Anul acesta, sub titulatura "Din suflet pentru suflet", au fost derulate mai multe activităţi menite să dezvolte capacitatea copiilor de formare a unor deprinderi de viaţă independentă.

Salutăm iniţiativa Ministerului Administraţiei şi Internelor şi sperăm ca, pe viitor, să existe cât mai multe astfel de acţiuni pentru copiii instituţionalizaţi, acţiuni de care aceştia au atâta nevoie.

Domnul Ioan Hoban:

"Libera circulaţie a persoanei"

A început numărătoarea inversă. 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, se apropie cu paşi repezi. Aşteptările românilor sunt mari: să trăiască mai bine, să le fie remunerată munca, să beneficieze de standardele de civilizaţie ale ţărilor dezvoltare. Şi nu în ultimul rând, să poată circula liber, fără nici un fel de discriminare.

România va fi ţară membră a Uniunii Europene, iar românii vor fi cetăţeni europeni. Cu toate acestea, există voci care îngrădesc libera circulaţie a persoanei. Şi pentru noi, şi pentru alţii. Trebuie remarcat că Regatul Unit şi Republica Irlandei au optat pentru neaplicarea noilor măsuri privind libera circulaţie a persoanelor, prevăzute prin Tratatul de la Amsterdam. Danemarca, deşi semnatară a Acordurilor Schengen, are reţineri în ceea ce priveşte aplicarea Metodei Comunitare în domeniul liberei circulaţii a persoanelor şi nu va aplica toate deciziile adoptate în acest domeniu.

Guvernul României şi instituţiile abilitate cred că ar trebui să-şi intensifice efortul pentru informarea cetăţenilor vizavi de piaţa internă europeană şi acquis-ul comunitar care acoperă cele patru mari domenii: recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale, drepturile cetăţenilor, libera circulaţie a lucrătorilor şi coordonarea schemelor de protecţie socială.

Cetăţenii trebuie să ştie că există legături între acest capitol şi capitolele referitoare la celelalte libertăţi de circulaţie (a bunurilor, capitalului şi serviciilor), precum şi cu capitolul "Politica socială şi ocuparea forţei de muncă". În cadrul campaniei în vederea integrării României în Uniunea Europeană a avut loc un seminar cu privire la politica socială şi ocuparea forţei de muncă, dar nu cred că este suficient.

Nu mai este mult şi vom vedea cum sunt recunoscute calificările profesionale. Chiar dacă, prin sistemul general de recunoaştere reciprocă, Uniunea Europeană încearcă să elimine obstacolele din calea alegerii şi urmării unei profesii recunoscute, acceptând principiul că o persoană pe deplin calificată pentru a practica o profesiune recunoscută într-un stat membru ar trebui să aibă dreptul de a o practica oriunde în cadrul Uniunii, reacţiile adverse deja se văd. Exemplele cele mai concludente sunt cele privitoare la formarea profesională pentru arhitecţi şi unele categorii de personal din domeniul sănătăţii. Mai ales dacă se iau în considerare directivele specifice.

Soluţia găsită de Uniunea Europeană urmăreşte, pe de o parte, să garanteze integritatea profesiilor în Uniunea Europeană şi să-i protejeze pe cetăţenii Uniunii Europene, dar şi să pună în practică aceste drepturi.

Consider că trebuie încurajate eforturile pentru introducerea structurilor administrative necesare şi a programelor de educare şi formare profesională, în scopul de a garanta nivelul de competenţă cerut de directivele Uniunii Europene pentru persoanele calificate.

Punctul central îl constituie, însă, libera circulaţie a forţei de muncă. Aspectul politic şi practic al acestui domeniu al acquis-ului, sensibilităţile şi incertitudinile care înconjoară mobilitatea forţei de muncă au determinat Uniunea Europeană să propună o perioadă de tranziţie.

Trebuie să vedem ce se va întâmpla după această perioadă, dar mai ales cât va dura aceasta. Să nu uităm că aplicarea acquis-ului privind coordonarea sistemelor de protecţie socială impune existenţa unor structuri şi a unei capacităţi administrative suficient dezvoltate.

Pentru a evita surprizele, de cele mai multe ori neplăcute, românul trebuie să ştie mult mai mult decât ştie acum despre dreptul de a locui, de a munci, de a căuta un loc de muncă, de a călători; despre drepturile, obligaţiile şi oportunităţile Pieţei interne europene.

Domnul Marius Rogin:

Declaraţie politică intitulată "Importanţa descentralizării pentru România".

O să încep această declaraţie de astăzi referindu-mă la una dintre cele mai importante probleme pe care ne propunem s-o rezolvăm într-un timp cât mai scurt şi de rezolvarea căreia depind foarte multe alte probleme. Am să încep folosindu-mă de un citat celebru, care mie îmi place foarte mult, pentru că în el se regăseşte un adevăr pe care mulţi îl recunosc, se mai şi împopoţonează cu el, dar nu prea îl pun în practică: "Un guvern puternic nu este cel care doreşte să păstreze toată puterea la îndemâna sa, ci cel care ştie să cedeze această putere acelora care pot să o folosească mai eficient, în numele cetăţenilor şi pentru cetăţeni".

Am să mă refer astăzi la descentralizare. Ne dorim această descentralizare, vorbim despre ea de mai bine de 16 ani şi cred că a venit vremea ca în sfârşit să o şi realizăm şi, chiar mai mult, să o şi punem în practică. Pentru a realiza însă acest lucru, va trebui realizată o adevărată revoluţie în tot ceea ce înseamnă administraţie publică. Reforma ce a fost începută în acest domeniu a fost foarte bine primită de către Comisia Europeană, lucru pe care l-am putut constata în ultimul raport pe ţară prezentat la finele lunii septembrie. Datorită realizărilor obţinute de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, astăzi, în acest moment, nu mai avem absolut nici o restanţă la acest capitol, rămânându-ne doar să continuăm ceea ce am început.

Ceea ce s-a început este tocmai ceea ce-şi doreşte fiecare cetăţean al acestei ţări: o apropiere de cetăţean a deciziilor ce privesc comunitatea, indiferent de cât de mică este aceasta. S-a început acest lucru prin adoptarea pachetului de legi privind reforma în administraţie, iniţiat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, pachet care cuprinde: Legea finanţelor publice locale, Legea privind modificarea Statutului funcţionarilor publici, Legea, revizuită, a administraţiei publice locale, precum şi noul Statut al prefecţilor, prin care aceştia au devenit înalţi funcţionari publici. Acest pachet a fost supus unei dezbateri publice fără precedent, în care au fost implicaţi toţi actorii administraţiei publice şi care putem spune că pune bazele celei mai ample reforme administrative realizate vreodată în România.

Este foarte important ca efectele acestei descentralizări să fie unele cât se poate de vizibile în funcţionarea administraţiei româneşti, cum la fel de important este şi faptul că cetăţeanul trebuie să recapete acea încredere în funcţionarul public, pe care în prezent nu o mai are. Descentralizarea nu înseamnă nimic altceva decât un transfer al competenţelor de ordin administrativ şi financiar, în ceea ce priveşte furnizarea serviciilor publice, de la nivelul administraţiei publice centrale la cel al administraţiei publice locale. Nu putem vorbi despre descentralizare decât în condiţiile în care competenţele trecute în sarcina autorităţilor locale (primării, consilii locale sau consilii judeţene) sunt însoţite de alocările bugetare corespunzătoare.

Când vorbim despre descentralizare trebuie să ţinem cont de un adevăr ce nu poate fi contestat: cele mai abilitate autorităţi în rezolvarea problemelor cetăţeneşti şi cele mai în măsură să găsească soluţii pentru rezolvarea acestora sunt autorităţile locale, pentru că ele sunt şi cele care cunosc aceste probleme în profunzimea lor. Toate atribuţiile legate de furnizarea sau administrarea unor servicii publice la nivel judeţean sau local trebuie transferate autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul judeţelor, oraşelor sau comunelor, cu excepţia celor considerate de importanţă strategică sau naţională.

România are în faţă, în acest moment, cea mai mare provocare. Calitatea de membru al Uniunii Europene, pe care o vom avea începând cu 1 ianuarie 2007, ne dă posibilitatea să atingem o rată cât se poate de ridicată în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene. Depinde doar de noi cum vom reuşi sau, mai bine zis, cât de pregătiţi vom fi să accesăm aceste fonduri care pot veni în sprijinul autorităţilor locale şi în rezolvarea problemelor cu care se confruntă. Trebuie să scăpăm odată pentru totdeauna de acea comoditate cu care noi, românii, ne-am obişnuit de atâta timp, prin care doar aşteptăm ca Guvernul să ne pună banii pe masă, pentru anumite probleme, iar noi să trecem abia apoi la treabă. E timpul să facem încercări şi să rezolvăm noi acele probleme care sunt de interes local. Fraza cu "para mălăiaţă" nu va mai ţine nici o secundă în Uniunea Europeană.

Domnul Constantin Traian Igaş:

Declaraţie politică: "Descentralizarea - obiectiv de interes naţional".

Unul dintre obiectivele principale ale politicii de după Revoluţia din 1989, obiectiv stabilit odată cu depunerea cererii oficiale de a adera la Uniunea Europeană, integrarea a fost privită de foarte mult timp ca una dintre soluţiile salvatoare pentru toate problemele existente. În perioada care va urma, fiecare dintre noi trebuie să realizăm faptul că unul dintre domeniile în care trebuie să realizăm o adevărată revoluţie este cel al administraţiei publice locale. Acesta este unul dintre domeniile în care trebuie impusă o reformă cât se poate de profundă, şi acest lucru nu se poate realiza decât printr-o descentralizare. În perioada scursă de după Revoluţie, aceasta a fost adesea invocată, pomenită, dorită, însă, din păcate, niciodată n-a fost pusă în practică.

În aceste momente, când ultimul Raport de ţară al Comisiei Europene a fost unul favorabil, se impune ca descentralizarea să fie pusă în practică, dar nu numai atât: ea trebuie declanşată cât se poate de repede, corect şi cu efecte vizibile în funcţionarea administraţiei româneşti. Cu toţii ne dorim ca prin această descentralizare competenţele administrative şi financiare în ce priveşte furnizarea serviciilor publice centrale să fie transferate la nivelul administraţiei publice locale. Numai atunci putem spune cu certitudine că descentralizare s-a şi realizat.

Primul pas în această direcţie a şi fost iniţiat, prin adoptarea pachetului de legi privind reforma în administraţie, pachet iniţiat de către Ministerul Administraţiei şi Internelor şi în care regăsim Legea finanţelor publice locale, Legea privind modificarea Statului funcţionarilor publici, Legea revizuită a administraţiei publice locale, precum şi noul statut al prefecţilor, prin care aceştia au devenit înalţi funcţionari publici. Acest proiect este unul amplu, chiar fără precedent am putea spune, şi sperăm ca el să fie unul cu rezultate cât se poate de vizibile, întrucât în elaborarea lui au fost implicaţi toţi actorii administraţiei publice şi pot chiar să spun că declanşează cea mai amplă reformă administrativă declanşată în România.

Pentru că pomeneam de rezultatele acestei descentralizări, pe care cu toţii ni le dorim cât mai evidente, trebuie să mai precizăm unele lucruri. În primul rând, nu cred că putem vorbi despre descentralizare decât în momentul în care competenţele trecute în sarcina autorităţilor locale (primării, consilii locale sau judeţene) sunt însoţite de alocări bugetare corespunzătoare. De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere faptul că, pentru a realiza această descentralizare, cele mai indicate autorităţi, în măsură să răspundă necesităţilor cetăţenilor, sunt autorităţile publice locale, şi spun acest lucru din două motive: sunt cele care cunosc în profunzime problemele cu care se confruntă cetăţenii unei anumite comunităţi şi, implicit, cunosc şi cele mai potrivite căi pentru rezolvarea acestora.

Când vorbim despre descentralizare, mă refer cu precădere la o apropiere de cetăţean şi în ceea ce priveşte anumite decizii ce vizează un anumit grup social sau chiar individ. Mă gândesc, de exemplu, la trecerea şcolilor, a spitalelor de interes local în administrarea primăriilor, odată cu sumele de care acestea au nevoie şi care, în prezent, sunt gestionate de către Guvern, lucru care ne dorim să înceteze cât mai curând posibil. În ceea ce priveşte atribuţiile legate de furnizarea sau administrarea unor servicii publice la nivel judeţean sau local, sunt de părere că acestea trebuie transferate autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor şi judeţelor, mai puţin cele considerate de importanţă strategică sau naţională.

Această mare provocare la care ne-am angajat poate fi privită şi ca o modernizare a administraţiei pe care o avem în prezent. Calitatea de membru al Uniunii Europene, pe care o vom avea începând cu 1 ianuarie 2007, atrage după sine posibilitatea de a accesa un număr cât se poate de ridicat al fondurilor europene, însă acest lucru nu poate fi realizat fără a duce la bun sfârşit tot ceea ce presupune descentralizarea, în adevăratul sens al cuvântului.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Din data de 26 septembrie avem confirmarea faptului că România va deveni membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Fiind dat acest semnal, trebuie să luăm de urgenţă primele măsuri organizatorice.

Un prim pas îl constituie numirea unui candidat pentru funcţia de comisar european. Este obligatoriu ca acesta să cunoască foarte bine problematica pe care ar urma să o gestioneze. În caz contrar, riscăm să ne facem de ruşine, candidatul fiind respins în urma audierilor din Parlamentul European, o procedură de loc formală. Totodată, este esenţial să cunoască foarte bine cât mai mult limbi străine, pentru o mai bună comunicare, atât în cadrul Comisiei Europene, cât şi cu parlamentarii europeni. Evident că trebuie să aibă un trecut imaculat şi o carieră profesională şi politică ireproşabilă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte instituţii europene unde vom avea reprezentanţi.

Al doilea pas urgent este definitivarea Legii pentru organizarea de alegeri europene în România şi stabilirea unei date cât mai apropiate pentru acestea. Orice interimat este dezavantajos României. Trebuie să oferim celor aleşi cât mai mult timp de adaptare şi intrare în rol, pentru a putea fi jucători activi în Parlamentul European, şi nu doar o prezenţă importantă prin numărul lor (35). Unii din ei vor ocupa funcţii de răspundere în comisii şi în grupurile politice, şi aici cred că este bine să fie folosită experienţa observatorilor, care după părerea mea ar fi normal să se regăsească în bună măsură pe lista partidelor politice care vor participa la alegeri. Şi în acest caz, cunoaşterea unor limbi de circulaţie europeană este absolut necesară. Negocieri şi discuţii politice importante nu se poartă niciodată cu ajutorul traducătorilor!

Al treilea pas la care vreau să mă refer este transformarea Comisiei pentru integrare europeană a Parlamentului României în Comisie pentru Afaceri Europene, după modelul celor existente în Parlamentul ţărilor membre. Este vorba în primul rând de conferirea atribuţiilor în acest domeniu, toate actele normative europene ce urmează a fi transpuse în legislaţia română urmând să treacă prin această comisie. Ea va fi, totodată, elementul de legătură şi comunicare cel mai eficient între Parlamentul României, parlamentarii europeni români şi instituţiile europene.

În toate aceste discuţii trebuie să se ajungă la rezultatele cele mai bune, dincolo de interesele politice înguste, care sper că de această dată nu vor prevala.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Studenţii şi învăţământul românesc"

Mediocritatea din învăţământul universitar românesc a fost recunoscută atât de Preşedinte cât, şi de Primul-Ministru al României. S-a pus accent în principal pe modul de acumulare a cunoştinţelor studenţilor, pe faptul ca profesorii universitari predau la mai multe facultăţi, şi nu s-a atins deloc modul în care învaţă un student. Discursurile politice nu i-au încântat pe mulţi studenţi. Gândurile lor erau în acel moment îndreptate spre situaţia lor reală în care se aflau, mulţi dintre ei nereuşind să-şi ocupe un loc la cămin şi care deocamdată erau pe stradă, cu lucrurile pe care le-au adus de acasă. Alţii se gândeau la camerele de cămin neprimitoare. Acesta consider că este unul dintre criteriile de mediocritate în învăţământul universitar românesc, de care nu s-a discutat. S-a discutat doar de amintiri din studenţie, de "studenţi care nu trebuie să fie transformaţi în papagali!", cu lecţii precise studenţilor, de a nu învăţa pe dinafară nişte cursuri. Fără condiţii minime de a studia, aceştia vor putea învăţa lecţia? Nimeni nu s-a gândit la acei studenţi care ori nu au loc în cămin, ori nu au bani pentru a locui în gazdă, ori au aşteptat ore întregi până au fost cazaţi în cămine.

Aceasta este situaţia reală a multor studenţi la început de an universitar. Mediocritatea învăţământului universitar românesc i-a determinat pe mulţi părinţi să-şi dea copiii la studii în străinătate. Aceştia sunt cei cu bani, şi nu mulţi dintre noi ne permitem aşa ceva. Şi totuşi, an de an avem destui specialişti cooptaţi de companiile din străinătate. Cum se explică acest fapt?

Mediocritatea poate fi definită şi prin alocarea deficitară a fondurilor pentru Educaţie. Probabil unii politicieni recunosc faptul că procentul de 6% din p.i.b. promis Educaţiei în campania electorală nu a fost realizat.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Falimentul Justiţiei"

Greva avocaţilor a pus degetul pe rană şi ne-a arătat încă o dată dacă mai era cazul, situaţia cu totul şi cu totul dezastruoasă în care este justiţia.

Reformele prin care ministrul justiţiei, Monica Macovei, anunţă cu atâta fast modernizarea sistemului judiciar au rămas la stadiul de simple declaraţii, ele nematerializându-se până în acest moment. De altfel, acest lucru este foarte bine evidenţiat şi de celebrele legi ale justiţiei, care au fost atât de mult lăudate de susţinătorii portocaliilor şi care după numai câteva luni şi-au dovedit totala inutilitate practică, încât însuşi ministrul justiţiei a cerut modificarea lor, prin asumarea răspunderii Guvernului.

În acest timp în care Monica Macovei pregăteşte noi reforme din sferele înalte de unde se află, realitatea devine tot mai cenuşie. Situaţia a ajuns într-o fază foarte avansată de degradare dacă şi avocaţii, care sunt o parte componentă a sistemului judiciar, au ajuns la concluzia că pentru rezolvarea unei situaţii conflictuale interne apărute în cadrul breslei lor este necesar să declanşeze greva generală, deoarece urmarea căilor legale nu duce la nici un rezultat.

Soluţie care poate părea extremă, însă când te gândeşti că Parchetul a făcut uitat dosarul aproape trei ani, situaţia se schimbă.

Din această ecuaţie lipseşte doamna Macovei, care atunci când trebuie să explice măsurile pe care le va lua domnia sa în viitor este atotprezentă, dar atunci când trebuie să găsească soluţii la o problemă concretă, se face nevăzută. O rezolvare la tergiversarea dosarelor în instanţă trebuie cât mai repede găsită, însă acest lucru nu pare posibil în viitorul apropiat dacă avem în vedere totala lipsă de reacţie a persoanei care este cea mai în măsură, prin natura funcţiei pe care o ocupă, să vină cu soluţii.

Având în vedere situaţia de fapt existentă, în care dosarele sunt tergiversate cu anii, destinul unor oameni este călcat în picioare de indiferenţa magistraţilor, haosul este omniprezent în actul de justiţie, ar trebui ca persoana care coordonează acest sector, ministrul justiţiei, Monica Macovei, să vină în acel mai scurt timp cu un set de măsuri care să ducă la rezolvarea problemelor existente sau dacă situaţia o depăşeşte să-şi ceară scuze românilor că a ocupat degeaba până acum un post de ministru pe banii lor şi să plece lăsând locul liber pentru a fi ocupat de persoanele care ştiu şi pot să găsească un răspuns acestor probleme.

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

Guvernul României a aprobat forma finală a bugetului pe anul 2007, înainte de a fi trimis către Parlament, pentru a fi dezbătut şi adoptat.

Din proiectul de buget, la care s-au referit mai mulţi specialişti, rezultă că la câteva capitole vor fi majorări sensibile faţă de anul precedent, de acest lucru beneficiind domenii importante cum ar fi învăţământul, sănătatea, transporturile. Fără îndoială că acest lucru este bun, dar aşa cum rezultă din structura bugetului, sunt domenii foarte importante, care privesc viaţa oamenilor, cum ar fi cel social şi agricultura şi cărora li s-a repartizat puţin faţă de anii anteriori.

Ar fi bine să se revadă bugetele alocate pentru aceste domenii şi altele care se referă direct la nivelul de trai, întrucât vom intra în Uniunea Europeană şi diferenţele sunt enorme. Am să dau un singur exemplu, cel al indemnizaţiilor pentru creşterea copilului, care nu numai că nu înregistrează creşteri, dar chiar scade cu aproape 2 milioane lei, ceea ce va afecta foarte serios femeile mame, familiile lor şi ce este foarte grav, indicele demografic, care şi aşa este foarte scăzut.

În aceeaşi ordine de idei, apreciez că este de neadmis ca un alt sector, agricultura, prioritar pentru economie, dar mai ales pentru asigurarea securităţii alimentare a populaţiei, nu beneficiază de sporuri bugetare faţă de anii anteriori.

Grija pentru creşterea nivelului de viaţă al populaţiei trebuie să reprezinte o prioritate pentru orice guvernare. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât un procent mare al populaţiei din ţara noastră trăieşte şi munceşte în agricultură, iar nivelul de trai al oamenilor de la sate este dintre cel mai scăzut, fapt pentru care se impune o creştere a bugetului pe anul 2007 pentru acest sector.

Am sesizat aceste probleme prin declaraţia de faţă şi apreciez că atât Guvernul, cât şi Parlamentul vor lua în dezbatere suplimentarea bugetului pentru aceste două sectoare.

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică privind sprijinirea producătorilor români din domeniul acvaculturii.

Dezvoltarea acvaculturii presupune modernizarea activităţii de acvacultură, dezvoltarea acvaculturii marine, implementarea de tehnologii noi de creştere a peştelui şi a altor vieţuitoare acvatice în sisteme intensive, introducerea de specii cu valoare economică ridicată, înfiinţarea de ferme familiale piscicole în vederea valorificării terenului pe care sunt amplasate acestea şi promovarea activităţilor de turism piscicol, creşterea producţiei pentru acoperirea necesităţilor pieţei, promovarea formării profesionale a personalului din domeniul pescăresc.

În România, se înregistrează în prezent 84.500 ha crescătorii piscicole, 15.500 ha pepiniere piscicole, 300 de ferme piscicole, 60 de crescătorii salmonicole cu o suprafaţă de 24 ha. Acest potenţial trebuie susţinut de o serie de măsuri care să vină în sprijinul producătorilor din acvacultura românească, mai ales că, după aderarea la Uniunea Europeană, competiţia va fi una acerbă. Producătorii români sunt dezavantajaţi ca urmare a unor categorii de costuri de producţie care grevează costurile totale de producţie dar care nu se întâlnesc în costurile de producţie ale producătorilor din acvacultura ţărilor membre ale UE. Aceste costuri se referă la plata apei utilizate în acvacultură şi plata redevenţei pentru terenul din domeniul privat al statului pe care sunt construite amenajări piscicole.

Referitor la apa utilizată în acvacultură se menţionează că producătorii din UE sunt scutiţi de plata acesteia tocmai ca măsură indirectă a guvernelor ţărilor membre ale UE pentru încurajarea dezvoltării acvaculturii, în situaţia în care stocurile de peşti din mări şi oceane înregistrează o scădere drastică care impune măsuri speciale de protecţie şi acces la resursele pescăreşti. Trebuie să avem în vedere şi aportul producătorilor din acvacultură la protecţia mediului, deoarece prin natura profesiei sunt primii care au de suferit dacă apare o poluare şi primii care monitorizează mediul prin supravegherea calităţii apei pe care o folosesc.

Costurile cu plata redevenţei pentru terenul pe care sunt construite amenajările piscicole nu se regăsesc la producătorii din ţările UE pentru simplu motiv că proprietarul unei amenajări piscicole este şi proprietarul terenului pe care a fost construită respectiva amenajare piscicolă, situaţie diferită în România, iar faptul că proprietarul amenajării piscicole nu este şi proprietarul terenului poate fi un factor de constrângere a dezvoltării acestui sector. Amenajarea piscicolă şi terenul pe care aceasta a fost construită reprezintă elemente inseparabile ale proprietăţii.

La Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor am înregistrat o propunere legislativă care prevede furnizarea gratuită a apei pentru activităţi de acvacultură, indiferent de sursă şi administratorul statului şi posibilitatea vânzării terenurilor proprietate privată a statului pe care sunt construite amenajări piscicole către proprietarii acestor amenajări piscicole, în vederea reducerii costurilor de producţie, urmărindu-se astfel asigurarea condiţiilor de compatibilitate în privinţa costurilor de producţie între producătorii din acvacultura românească şi producătorii din ţările membre ale Uniunii Europene.

Considerăm că adoptarea acestor prevederi va contribui esenţial la creşterea investiţiilor, alinierea costurilor de producţie în acvacultura românească cu costurile producătorilor din ţările membre ale Uniunii Europene, la asigurarea unui mediu economic şi concurenţial echitabil şi, în final, la creşterea investiţiilor, a productivităţii şi a profitului în domeniu.

Domnul George Scutaru:

"Pretextul Puterii"

De aproape o lună, Ministerul Apărării nu mai are ministru. De aproape două săptămâni, decizia de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul Militar în favoarea ministrului Teodor Atanasiu este ignorată, cu graţie prezidenţială, de Traian Băsescu.

Garant declarat al respectării necondiţionate a legii, primul cetăţean al ţării refuză totuşi să accepte decizia Parchetului, căutând portiţe şi căi felurite ca să evite repunerea în funcţie a celui decapitat fără prea multe deliberări.

Dacă înainte de NUP-ul Parchetului, preşedintele afirma că legea îl obligă să revoce decretul de suspendare, în cazul unui verdict de neîncepere a urmăririi penale dat de Parchet, recent, Preşedintele a început eschivele, prelungind revocarea sub pretextul că se aşteaptă eventualele contestări ale deciziei Parchetului Militar din partea celor doi reclamanţi, consilierul prezidenţial Adriana Săftoiu şi deputatul P.S.D. Eugen Bejinariu. Mai exact, până când absolut toate căile de atac vor fi epuizate.

Se pare că încrederea preşedintelui în mecanismele justiţiei, altminteri oarbă când hotărârile îi servesc interesele, se clatină când dreptatea nu mai e de partea sa. Făcându-şi un titlu de glorie din apărarea celor neajutoraţi, un consilier presupus a fi fost calomniat şi un deputat deranjat de presupuse activităţi subterane ale ministrului, preşedintele n-a stat prea mult pe gânduri şi a semnat suspendarea unui ministru incomod.

Teodor Atanasiu a deranjat. A deranjat, ca să folosim o expresie dragă preşedintelui, grupurile de interese din armată, cocoloşite cu multă grijă ani la rând şi tolerate, în continuare, sub imperiul lui "Arde-i pe corupţi", promisiune atât de uzitată în campanie de actualul preşedinte.

Nu putem să nu ne întrebăm dacă aceleaşi tratamente le-ar fi primit un ministru non-P.N.L. nu putem să nu ne întrebăm dacă Preşedintele ar fi revocat de mult decretul de suspendare, în condiţiile în care ministrul ar fi aparţinut unei alte formaţiuni politice, preferabil purtătoare de simboluri vegetale cu spini.

Preşedintele Traian Băsescu ar trebui să lase la o parte orice urmă de ranchiună şi să anuleze decretul de suspendare a ministrului Teodor Atanasiu, pentru a dovedi că respectă orice decizie a justiţiei, chiar una care nu-i este convenabilă şi că este, cu adevărat, preşedintele tuturor românilor.

Domnul Viorel Oancea:

"P.S.D. în 2007, un produs expirat".

În ultimul timp am auzit tot felul de supoziţii despre degringolada din P.S.D., unii au spus că ar fi creată artificial pentru a servi unor interese de grup, alţii spun că este o degringoladă profitabilă în cele din urmă pentru P.S.D., deoarece va duce la o curăţenie în partid.

Părerea mea este că această degringoladă este firească pentru un partid care a apărut din specificul unei tranziţii chinuitoare şi îndelungate. Structura numită acum P.S.D., PDSR şi FSN cu câţiva ani în urmă, a fost creată special pentru a se putea face o distribuire a avuţiei naţionale către anumite grupuri de interese.

Primii oameni ai partidului, precum Ion Iliescu, au intuit imediat după Revoluţie faptul că românilor le este frică de schimbare, că mentalitatea nu s-a schimbat şi românul este încă dependent de stat. Fiind conştienţi de aceste realităţi, şi-au ascuns jafurile din vistieria ţării în spatele unor ajutoare care au vrut să pară a fi protecţie socială.

Acum însă, la mai mult de 16 ani de la Revoluţie, mentalităţile s-au schimbat. Încet, dar sigur. Românul începe să aibă conştiinţa întreprinzătorului, iar discursul electoral bazat pe promisiuni de protecţie socială nu îşi mai regăseşte adepţii. Realităţile României sunt altele în momentul de faţă, iar Partidul Social Democrat nu îşi mai regăseşte baza electorală care până acum îi era favorabilă.

Odată cu pierderea unei mari părţi din electorat, P.S.D.-ul şi-a pierdut şi liderii care au ţinut partidul în picioare. De aceea, consider că degringolada din P.S.D. este una firească, anticipată de mult timp de cei care analizează mentalitatea maselor.

Aflat într-o iremediabilă criză de idei, bâjbâind pe întuneric, Partidul Social Democrat încearcă timid şi în zadar, după părerea mea, să îşi îmbunătăţească imaginea de produs al cărui termen de valabilitate a expirat.

Declaraţiile de genul celei făcute de vicepreşedintele partidului, Mihai Tănăsescu, că P.S.D. nu va vota proiectul de buget pe 2007 deoarece este mincinos şi nerealist, nu impresionează pe nimeni. P.S.D. nu mai este o forţă politică în România de azi, viitoare membră a Uniunii Europene.

Doamna Minodora Cliveti:

"Sărăcia creează inegalitate de şanse".

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a declarat ziua de 17 octombrie - "Ziua internaţională de eradicare a sărăciei". Pentru această zi, Naţiunile Unite invită statele membre, atât guvernele cât şi ONG-urile, să desfăşoare activităţi care să aducă în atenţia opiniei publice pericolul pe care îl reprezintă sărăcia în rândul categoriilor de persoane vulnerabile, precum copiii şi pensionarii.

Dreptul la un trai decent, prevăzut şi de Constituţia României la art.47, este un drept fundamental al tuturor oamenilor, iar statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să garanteze acest drept.

În România, 25% din populaţie este săracă şi se estimează că, din acest procent, 8,6% trăiesc la nivelul de sărăcie extremă.

Sărăcia se manifestă sub diferite forme: lipsa veniturilor ori venituri insuficiente pentru un trai decent, lipsa accesului la educaţie, lipsa accesului la serviciile de sănătate, lipsa medicamentelor, a hranei corespunzătoare, a unei locuinţe decente.

Banca Mondială a definit sărăcia absolută ca fiind situaţia în care un om trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi (ulterior ridicând pragul la patru dolari). Conform unui studiu al Institutului Naţional de Statistică, cel mai mare grad de sărăcie se înregistrează în gospodăriile care au ca persoană de referinţă un agricultor, iar cei mai mulţi săraci ai ţării sunt în zona de nord-est.

Astfel, rata sărăciei în mediul rural de 13,9% este de 4 ori mai mare decât cea din mediul urban. Mai mult, s-a constatat că în România se poate trăi şi cu 0,8 dolari, ceea ce înseamnă un procent de 28-34% din rândul persoanelor active.

În această situaţie se creează o inegalitate de şanse între diverse categorii de populaţie care trăiesc în mediul rural şi cel urban, dar şi între diverse categorii de vârstă, cei mai afectaţi fiind pensionarii, şi, nu în cele din urmă, se perpetuează inegalitatea între femei şi bărbaţi.

Diferenţe notabile se înregistrează atât între veniturile salariale, cât şi între cele realizate din activităţi neagricole independente, de femei şi bărbaţi din mediul rural şi urban, în defavoarea femeilor.

Pensionarii reprezintă 5.828.000 (trimestrul I, 2006, INS), cu o pensie medie de 289 lei, dintre aceştia 4.621.000 sunt pensionari în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat, cu o pensie medie de 302 lei, iar puţin peste 1.000.000 sunt cei din cadrul asigurărilor sociale pentru agricultori, cu o pensie medie de 112 lei.

În condiţiile în care sărăcia reprezintă un adevărat flagel în România şi se estimează că peste 4 milioane de persoane trăiesc în sărăcie şi chiar sub pragul de sărăcie, guvernul promovează legi, înfiinţează comisii şi comitete care nu rezolvă problemele acute cu care se confruntă populaţia României, dar care se ocupă de aspecte teoretico-administrative, fără să aibă capacitatea de a elimina adevăratele cauze generatoare de sărăcie.

Proiectul de lege, elaborat de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei privind protecţia drepturilor persoanelor vârstnice reprezintă o altă dovadă a incapacităţii actualului executiv de a aborda cu seriozitate fenomenul.

În condiţiile în care societatea se confruntă cu îmbătrânirea populaţiei, fapt ce îngrijorează guvernanţii din statele europene şi determină o regândire a politicilor publice în ansamblul lor, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei iniţiază o lege cu un pronunţat caracter demagogic şi populist, fără consistenţă şi suport real în practică.

Legea prevede, printre altele, şi dreptul la prestaţia de dependenţă pentru persoanele vârstnice, în cuantum de 400 lei/lună, în condiţiile în care, după o viaţă de muncă, pensia medie este de 289 lei/lună.

Astfel, proiectul departe de a proteja vârstnicii, îi consideră pe aceştia ca fiind lipsiţi de capacitatea de exerciţiu şi le îngrădeşte dreptul la proprietate şi la cel de a dispune de patrimoniul lor. Proiectul încalcă drepturile fundamentale, încurajează nemunca şi perpetuează măsurile pasive de asistenţă pentru populaţie.

Reamintesc guvernanţilor că laitmotivul zilei pentru eradicarea sărăciei este: acolo unde oamenii sunt condamnaţi să trăiască în mizerie, drepturile omului sunt violate.

Domnul Filip Georgescu:

Au mai rămas două luni şi jumătate până la 1 ianuarie 2007, dată la care România şi Bulgaria vor fi primite în Uniunea Europeană. Senatul Republicii Franceze a adoptat la începutul acestei luni, cu unanimitate de voturi, legea de ratificare a Tratatului de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Astfel, până în prezent, Tratatul a fost ratificat de 22 de state membre. Potrivit declaraţiilor miniştrilor de externe şi ai integrării europene, implicaţi direct în acest proces, procedurile de ratificare a Tratatului de Aderare se află într-un stadiu avansat şi în celelalte trei state membre UE.

Până la momentul propriu-zis al intrării ţării noastre în Uniunea Europeană, în localităţile patriei au apărut panouri de diferite dimensiuni care conţin informaţii despre avantajele şi costurile integrării României în Uniunea Europeană. De asemenea, în diferite oraşe au loc simpozioane având ca principală temă integrarea europeană.

Ca deputat de Argeş ţin să vă aduc la cunoştinţă că sâmbătă, 14 octombrie, a avut loc la Piteşti simpozionul cu tema "Fondurile Europene: o imensă oportunitate pentru România". Organizat de Consiliul Judeţean Argeş, în colaborare cu Consiliul pentru Dezvoltare Regională Sud-Muntenia şi Comunitatea Europeană, în cadrul simpozionului au fost dezbătute aspecte referitoare la integrarea României în Uniunea Europeană, strategiile de dezvoltare sectoriale în contextul integrării în UE. De asemenea, au fost evidenţiate experienţele unor regiuni europene în accesarea fondurilor structurale şi de coeziune.

Cu satisfacţie vreau să remarc aici faptul că, prin strădania sa, Consiliul Judeţean Argeş a reuşit să finalizeze şi să adopte Programul Operaţional Multianual al judeţului Argeş pentru perioada 2007-2013, fiind primul program de acest gen din ţară. Programul prevede necesitatea folosirii fondurilor europene în dezvoltarea reţelelor de canalizare, a celor de cale ferată, în sporirea numărului de staţii de epurare a apei, pentru dezvoltarea comunităţii locale, în general. Toate studiile sunt efectuate de specialişti în domeniu şi au la bază constatările făcute de ei la faţa locului, precum şi recomandările Uniunii Europene pentru fiecare obiectiv în parte.

Dezbaterea s-a bucurat de un real succes şi datorită faptului că au participat reprezentanţi de seamă ai Uniunii Europene, Ministerului Integrării Europene şi Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor. De asemenea, la dezbateri au participat cadre universitare, precum şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale care, prin intervenţiile lor, au evidenţiat necesitatea finanţărilor externe pentru realizarea tuturor proiectelor din domeniile urbanistice, de mediu, infrastructurii etc.

Domnul Constantin Tămagă:

Fotbalul nostru a ajuns o gravă problemă nu numai pentru forurile de specialitate, pentru cluburi şi pentru societatea românească, ci şi pentru Parlament. Din nou spectacole de mahala balcanică pe stadioanele noastre, oferite de acei derbedei care se infiltrează permanent, cu sutele, printre adevăraţii spectatori. Ca atare, echipele bucureştene Dinamo, Steaua şi Rapid, angajate în mari competiţii europene, au fost nevoite să susţină întâlnirile de campionat, din etapa a 11-a, cu tribunele goale, într-un cadru dezolant, miile de spectatori nemaiputând să se bucure de victoriile favoriţilor, dar nici să mai ofere reprezentaţii degradante de huliganism, de genul celei petrecute la întâlnirea România-Belarus.

Este greu să-şi închipuie cineva că în vreo altă ţară europeană ar fi putut să aibă loc ceea ce s-a întâmplat la 7 octombrie, pe stadionul Ghencea. În timp ce jucătorul numărul unu al reprezentativei noastre, Adrian Mutu, se afla în afara gazonului, unde medicul încerca să-i oprească sângerarea de la cap, survenită în urma unei ciocniri cu un adversar, zeci de susţinători stelişti au început să-l huiduie şi să-l înjure pe jucătorul nostru accidentat, chipurile fiindcă ar fi exagerat cu driblingurile şi că ar fi contribuit la golul marcat de adversari.

Toţi aceşti mahalagii incurabili n-au găsit un cuvânt de apreciere la adresa lui Mutu pentru aportul său în teren, pentru golul marcat încă din primele minute. În loc de aprecieri şi încurajări - fluierături şi înjurături, înrăiţii spectatori uitând cu totul că în nebunia lor îl molestează pe golgheterul echipei noastre naţionale.

De acelaşi tratament golănesc s-a bucurat şi portarul Coman, care a apărat în acest meci în mod excepţional. Dacă cineva are a le reproşa ceva jucătorilor, pentru prestaţia lor în teren, acela este doar antrenorul echipei reprezentative şi nicidecum spectatorii. Dacă aceştia sunt nemulţumiţi de comportarea unora dintre jucători, nu-i obligă nimeni să aplaude, dar nici să huiduie ca pe maidan.

Scânteia care a declanşat reacţia oribilă a galeriei steliste de pe Ghencea are rădăcini mai adânci. Se ştie că Mutu a fost jucătorul lui Dinamo, iar Coman este al Rapidului, rivalele de moarte ale Stelei. Uitând că se află la o întâlnire importantă pentru Euro 2008 a echipei noastre naţionale, scandalagii de profesie n-au ezitat să-şi facă numărul obişnuit, pentru care vin la stadion.

Dacă vom merge şi mai departe şi ne vom reaminti de frecventele declaraţii scandaloase ale patronilor, acţionarilor, managerilor şi antrenorilor celor trei cluburi bucureştene, dar şi ale altora ca FC Naţional, CFR Cluj, Universitatea Craiova ori Politehnica Timişoara, vom vedea că spectacolele degradante din tribunele stadioanelor noastre sunt, de fapt, rezultatele fotbalului aflat sub puterea, pe cât de benefică, pe atât de nefastă, a banului. Până când această luptă oarbă şi imorală între cei ce investesc bani în fotbal, nu pentru performanţă, ci pentru câştiguri cât mai mari, nu va dispare, lăsând loc cu adevărat întrecerii sportive, nu vom avea linişte pe stadioane.

Forurile diriguitoare ale fotbalului nostru au obligaţia să recurgă la cele mai drastice măsuri pentru a stârpi huliganismul, inclusiv la dispoziţia disputării unora dintre meciuri în absenţa spectatorilor. Aşa cum spuneam, un meci de fotbal cu tribunele goale este dezolant, semănând cu o cursă de maraton, în care atleţii aleargă prin pustiu. Dar dacă astfel nu se poate, va trebui să alergăm şi prin Sahara.

- Pauză -

Şedinţa a început la ora 10,05.

Lucrările au fost conduse de domnul Miron Tudor Mitrea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Bună dimineaţa!

Reluăm şedinţa de azi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 172; sunt absenţi 159, din care 28 participă la alte acţiuni parlamentare.

Primul proiect pe ordinea de zi este Proiectul de Lege privind modificarea alin.1 al art.4 din Legea nr.469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.

Vom lucra pe raportul comisiei.

Din partea comisiei sesizate în fond, are cuvântul reprezentantul.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a întocmit raportul asupra Proiectului de Lege privind modificarea alin.1 al art.4 din Legea nr.469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii contractuale.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Comisiei pentru industrii şi servicii, avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi a ţinut cont de recomandările făcute de consiliu.

Practic, proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea alineatului amintit.

Potrivit prevederilor art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii comisiei au examinat, în cadrul şedinţei din 10 octombrie şi au hotărât, cu 23 de voturi pentru, din totalul de 24 de voturi, propunerea de adoptare a proiectului de lege.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă, la dezbateri generale, există colegi care vor să intervină? Înţeleg că nu.

Trecem la dezbaterea textului.

Nr.crt.1 din raport, articolul unic.

Comisia ne-a propus o reformulare, aşa cum este în raport.

Dacă există intervenţii? Nu există.

Voturi pentru, vă rog? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu avem.

Articolul unic a fost adoptat în unanimitate.

Trecem proiectul de lege la vot final; şedinţa de voturi finale.

Trecem la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.20 din Legea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România nr.139/1995.

Dacă, din partea iniţiatorilor, vrea să ia cineva cuvântul? Nu?

Domnul Mircea Ifrim, preşedintele comisiei. Aveţi microfonul.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Această lege vine să îmbunătăţească activitatea Crucii Roşii. Se pune de acord ceea ce există la noi în ţară cu cele ce există în Uniunea Europeană şi pe plan internaţional, aşa încât, vă rugăm, stimaţi colegi, să votaţi legea în forma propusă de comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Înţeleg că nu.

Raportul comisiei nr.crt.1. Comisia propune adoptarea unui amendament, aşa cum îl avem în raport. Dacă există intervenţii? Nu există.

Vă propun, pentru a merge mai repede, să mergem pe vot deschis.

Este cineva împotrivă? Nu. Vă mulţumesc.

Voturi pentru formularea comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Art.1, adoptat în unanimitate.

Nr.crt.2 din raport. Articolul unic. Comisia ne propune o modificare.

Cine este de acord cu textul comisiei?

Voturi pentru, vă rog? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.3. Comisia ne propune o reformulare. Dacă doreşte cineva să intervină? Nu.

Voturi pentru textul comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.4. Comisia ne propune o reformulare. Dacă vrea cineva să intervină? Nu.

Voturi pentru textul comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.5 din raport. Comisia ne propune o reformulare. Dacă există intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Vă mulţumesc.

Nr.crt.5. Comisia ne propune o reformulare. Există şi un amendament respins. Dacă amendamentul respins este susţinut? Nu. Dacă la textul comisiei există intervenţii? Nu.

Voturi pentru textul comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.6. Comisia ne propune un text nou. Dacă există intervenţii? Nu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.7. Comisia ne propune o reformulare. Dacă există intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abţineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Proiectul de lege a fost adoptat pe articole; vot final la sesiunea de la ora 12,30.

Următoarea propunere legislativă este pentru sprijinirea producătorilor agricoli în vederea achiziţionării de motorină în anul 2006, cu finanţare de la bugetul de stat.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Domnul Mocanu.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Această propunere legislativă vine să întregească seria de propuneri legislative făcute de Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, din departamentul de agricultură, pentru a veni în sprijinul real al producătorilor agricoli.

Regretul nostru este că toate aceste propuneri legislative făcute de către noi au ajuns în dezbaterea plenului Camerei Deputaţilor cu o mare întârziere, nemaiavând o mare eficienţă la această dată. Bucuria pe care o avem este că, oricum, prin aceste propuneri legislative noi am forţat Guvernul, Ministerul Agriculturii, să ia anumite măsuri pentru a susţine producătorii agricoli.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc. Domnul preşedinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, sau alt reprezentant.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă a fost respinsă cu 8 voturi pentru şi 7 voturi împotrivă, în şedinţa din 19.09, din următorul motiv: sprijinul acordat producătorilor agricoli pentru achiziţionare de motorină în vederea efectuării lucrărilor agricole mecanizate, pentru primăvara anului 2006, a fost reglementat prin Ordonanţa Guvernului nr.44/2006. Ceea ce vă spuneam şi eu mai înainte.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă, la dezbateri generale, doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul Timar. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Liviu Timar:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Această iniţiativă legislativă, după cum a spus şi colegul meu Mocanu, a fost depusă încă din iarnă, din luna ianuarie. Fiindcă poporul român are foarte multe proverbe şi unul dintre proverbe, care este legat de agricultură, este că iarna să-ţi faci car şi vara - sanie.

Deci, acest proiect de lege trebuia să fie dezbătut mult mai repede, având în vedere că în luna martie începea campania agricolă de primăvară şi alta era situaţia, din moment ce se adopta acest act normativ încă din primăvară, fapt care se reflectă, după cum am mai spus de la acest microfon, în producţiile foarte mici pe care le-a obţinut România în acest an.

Am iniţiat acest act normativ, având în vedere situaţia foarte critică în care se afla agricultura României după un an - 2005 - foarte greu. De asemenea, având în vedere preţul foarte ridicat al motorinei, România era la începutul primăverii şi avea preţul la motorină printre cele mai ridicate din Europa, pentru agricultură. De asemenea, am avut în vedere situaţia parcului de tractoare şi maşini agricole. De ce? Noi ştim că, la această dată, în România, pe un tractor există între 50 şi 60 de hectare.

Dacă ar fi să comparăm cu cei din Vest, unde există un tractor la 15 - 20 de hectare, vă daţi dumneavoastră seama încă ce departe suntem. Dar, ce este mai critic, trebuie să avem în vedere, făcând o analiză a parcului de tractoare, fiindcă în România sunt folosite peste 70 - 80 % din tractoare, care au o perioadă de funcţionare de peste 10 - 15 ani. Iar consumul de motorină la aceste tractoare este foarte mare. Şi cu atât mai mult mă surprinde faptul că actualul Guvern şi se vede că cei la Ministerul Agriculturii nu cunosc situaţia reală care există în agricultură, vin şi dau anumite consumuri pe tractor. Este ca şi cum ai veni şi-i spui omului să bea o singură dată apă pe zi, nu de mai multe ori. Fiindcă un tractor nu consumă 5,7 litri, un tractor U650, la discuit, fiindcă acest consum de motorină este, într-adevăr, la tractoarele foarte performante, care există la această dată în Uniunea Europeană şi nu în România, fiindcă un tractor la disc consumă în jur de 8 - 9 litri, nu 5,7 litri. Nu mai vorbesc de semănat, nu mai vorbesc de arat.

De aceea, eu cred că actualul Guvern vrea să ia mult mai repede în discuţie acest lucru şi a venit în această toamnă, la sfârşitul campaniei de însămânţări - în perioadă optimă, vorbesc - cu această subvenţie la motorină. Şi este păcat, fiindcă nu subvenţionează şi executarea arăturilor. Fiindcă România iarăşi va intra în Uniunea Europeană fără a avea executate arăturile de toamnă şi acest lucru iară va determina ca, în primul an al României după aderare, România să se situeze cu producţiile medii pe hectar pe ultimul loc în Europa. Mare păcat!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Dacă mai există alte intervenţii la dezbaterile generale?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, situaţia este reglementată prin Ordonanţa Guvernului 44/2006, dar pe fond, PSD-ul are dreptate.

Şi vreau să vă spun că acest proiect de lege, cu toate că la ora actuală poate nu este oportun datorită reglementării prin ordonanţa sus-numită, acest proiect de lege trebuie să prefigureze discuţiile de la buget, pentru că la anul, dacă noi nu vom acorda un buget pe care eu şi alţi specialişti, să zicem, sau oameni implicaţi în agricultură îl apreciem ca fiind necesar, de cel puţin patru ori mai mare decât cel de anul acesta, nu vom putea vorbi de agricultura României integrate în Europa.

Deci repet, acest proiect, indiferent cum îl veţi vota, luaţi-l ca o chestiune premergătoare la discuţiile pentru bugetul agriculturii pe anul viitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există alte intervenţii? Nu mai există. În acest caz, ţinând seama că avem de-a face cu un raport de respingere, o să supun votului dumneavoastră raportul de respingere pe care l-a prezentat Comisia de agricultură.

Vă rog să vă înregistraţi prezenţa. Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

(Conform afişajului, se înregistrează 86 prezenţi, 61 voturi pentru, 23 împotrivă, 1 abţinere, 1 deputat nu a votat.)

Trimitem legea la vot final. N-avem voturi ca să rezolvăm problema acum.

Trecem la Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti.

Din partea iniţiatorului, dacă vrea cineva să ia cuvântul? Nu. Din partea comisiei sesizate în fond, vă rog.

Domnul Mircea Ciopraga:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Cred că este ziua proiectelor dezbătute tardiv, având în vedere că acest proiect de lege a fost aprobat de Senat în 1998 şi de atunci se găseşte în Camera Deputaţilor. Comisiile reunite, deci, Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare au hotărât la şedinţa comună să propună respingerea prezentului proiect de lege, având în vedere că, între timp, prin Legea nr. 1/2005, se creează condiţiile pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de societăţii cooperative în alte domenii de activitate, drept urmare acest proiect de lege este depăşit, nu-şi mai are obiectul.

Propunem respingerea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii? Nu sunt.

Fiind vorba de un raport de respingere, neavând cvorum, îl trimitem la vot final, ora 12,30.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietatea personală a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi a Titlului VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Dacă, din partea iniţiatorului, doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Chiper.

Domnul Gheorghe Chiper:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este vorba de o iniţiativă legislativă privind completarea Legii 290 pentru acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa şi, de asemenea, Titlului VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei.

Ca motivaţie, vreau să arăt faptul că sunt foarte puţini cetăţeni din cei care sunt îndreptăţiţi, conform Legii 290, care au beneficiat până acum de drepturile care li se cuvin în baza acestei legi.

De asemenea, în anul 2005, aşa cum spuneam, a apărut pachetul de legi 247, care, la Titlul VII, prevede înfiinţarea Fondului proprietatea şi care, din păcate, omite aceşti cetăţeni români care ar fi îndreptăţiţi să beneficieze de prevederile acestei legi şi se adresează numai pentru o altă serie de cetăţeni îndreptăţiţi conform Legii 10, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94, de asemenea, a Legii 18, Legea 1, Legea 169 ş.a.m.d.

Acest lucru consider că este o discriminare pentru cetăţenii îndreptăţiţi să beneficieze de despăgubiri şi compensaţii în baza Legii 290.

De asemenea, vreau să arăt că iniţiativa legislativă a fost respinsă de Senat fără să fie iniţiatorii invitaţi la susţinerea punctului nostru de vedere, iar raportul Comisiei juridice pe fond propune respingerea acestei iniţiative legislative, respingere ale cărei motivaţii le consider nejustificate, respectiv solicitarea drepturilor de a beneficia de acţiuni pe baza Fondului proprietatea sunt opţionale - noi propunem posibilitatea acestor cetăţeni de a apela la Fondul proprietatea - şi, în al doilea rând, se justifică prin dimensionarea fondului. Dar, chiar în textul Legii 247, la Titlul VII, art. 10, se prevede că acest Fond proprietatea va fi dimensionat atât la înfiinţare, cât şi pe parcurs, la nivelul necesarului de fond.

Ca atare, vă adresez rugămintea să acordaţi votului dumneavoastră, în mod deosebit, la votul final pentru susţinerea acestor drepturi ale cetăţenilor.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea comisiei sesizate în fond. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, domnul Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, avizul negativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe, bănci, punctul de vedere negativ al Guvernului.

Prin obiectul de reglementare propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor ordinare. Comisia de administraţie publică a hotărât respingerea acestei propuneri legislative, pe motiv că, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.882 privind actualizarea limitei valorii zilnice pentru produsele lactate şi de panificaţie acordate pentru elevii din clasele I - IV din învăţământul de stat şi pentru copii preşcolari din grădiniţele de stat cu program normal de patru ore, precum şi pentru modificarea ...

Din sală:

Comisia juridică.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte, aţi luat alt dosar.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

290/2003, legea. Este altă lege, nu este aceasta.

Este adevărat, numai că în hârtia din faţa mea scrie Comisia pentru administraţie publică, domnule Popescu.

Domnul Relu Fenechiu:

Deci eu îmi cer scuze, este şi greşeala mea dar este şi greşeala preşedintelui.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Este adevărat că este şi greşeala mea.

Domnul Relu Fenechiu:

Raportul este al Comisiei juridice. Oricum, a fost respins de Comisia juridică, pot să vă spun eu.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule Popescu, vă rog să vedeţi să nu se mai întâmple asemenea lucruri care nu sunt deloc grave, până la urmă. N-au nici un fel de gravitate.

Aşa este, raportul este al Comisiei juridice, raport de respingere. La dezbateri generale dacă există intervenţii? Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Am participat la o mică băşcălie juridică. S-ar părea că şi finalitatea proiectului de lege în discuţie să fie tot o băşcălie politică, în sensul că, deşi cu cele mai bune intenţii făcute, aş vrea să vă spun că sâmbăta trecută, participând la sărbătorirea oraşului Vaşcău, din judeţul Bihor, un posibil beneficiar al acestei propuneri legislative m-a rugat să susţin în Camera Deputaţilor această propunere legislativă. Ca dovadă că cei interesaţi urmăresc viaţa politică şi ordinea de zi a Camerei Deputaţilor. Ştia că în săptămâna aceasta va fi pe ordinea de zi.

M-au impresionat relatările dumnealui şi pierderile materiale, pentru unele familii, imense. Pierderi materiale, morale, de ordin psihologic, încât i-am promis că voi susţine această iniţiativă legislativă. Am şi asentimentul Grupului parlamentar al PRM să susţin această iniţiativă legislativă, înţeleg că este vorba de o despăgubire şi o compensaţie, adică este vorba din Fondul proprietatea. Aş vrea să vă spun că regret că fondul acesta nu a fost inventat înainte de despăgubirea ex-regelui Mihai, care nici măcar nu s-a mulţumit cu despăgubire în echivalent, ci obligatoriu cere şi a cerut în continuare despăgubiri în natură.

Propun, cu ocazia aceasta, ca în continuare, eventualele revendicări de felul acesta, inclusiv dacă vor mai fi din partea ex-regelui Mihai, să fie dirijate spre fondul acesta Proprietatea.

N-am mare încredere în fondul acesta. Cred că, până la urmă, se va dovedi o despăgubire amăgitoare dar, oricum, pentru cetăţenii aceştia reparaţia va fi măcar de ordin moral.

În sensul acesta şi pentru aceasta, noi, Grupul parlamentar al PRM, susţinem această legislativă a colegilor noştri din PSD.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Dezbateri generale. La dezbateri generale se fac declaraţii politice, stimate coleg. De aceea sunt declaraţii generale ca să fie dezbateri politice.

Vă rog, dacă sunt alte intervenţii la dezbateri generale? Înţeleg că nu.

Trimitem proiectul la vot final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

Domnul Chiper.

Domnul Gheorghe Chiper:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum a fost anunţat, am solicitat, printr-o iniţiativă legislativă, modificarea şi completarea Legii 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

Motivaţia care ne-a determinat să iniţiem această modificare este legată de ceea ce se întâmplă tot mai des cu privire la cazurile de ofensă adusă însemnelor şi simbolurilor naţionale.

Propunerea se înscrie în punctul de vedere al Guvernului cu privire la unele situaţii de respectare a prevederilor legislaţiei, respectiv nerestrângerea sau restrângerea, în anumite situaţii, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Şi aş da ca exemplu aici precedentul care există, aprobarea prin lege a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi apreciez că tot aşa trebuie să se bucure de respect şi însemnele naţionale.

De altfel, Legea 75/1994 vreau să precizez că nu cuprinde un capitol de infracţiuni şi contravenţii, ci numai o trimitere la art. 236 din Codul Penal, ceea ce este insuficient şi, din acest motiv, se întâmplă câte se întâmplă astăzi vizavi de drapelul naţional, de imn ş.a.m.d.

Deci solicit, în această situaţie, cu respect votul dumneavoastră la votul final pentru a dovedi când suntem interesaţi de respectarea însemnelor naţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Comisia juridică, raportul. Comisia juridică, vă rog, un reprezentant al Comisiei juridice pentru a citi raportul.

Domnul Buda, vă rog, că nu este altcineva.

Domnul Daniel Buda (din sală):

Ce punct era?

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Pct.20 pe ordinea de zi.

Domnule Buda, aveţi cuvântul.

Domnul Daniel Buda:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezentul proiect de lege priveşte propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 75/94 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere cu această propunere legislativă. De asemenea, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibrului ecologic, cu avizul nr. 26/1999, a respins propunerea legislativă. Guvernul, prin punctul lui de vedere, a transmis cu adresa nr. 1853 că nu susţine adoptarea prezentului proiect de lege. De asemenea, Consiliul Legislativ a avizat favorabil, cu observaţii şi propuneri această iniţiativă legislativă.

Propunerea legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare modificarea Legii 75/94 privind arborarea drapelului şi intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de câtre autorităţile şi instituţiile publice, în sensul instituirii unor infracţiuni şi contravenţii pentru comiterea acestor fapte privind drapelul României şi imnul naţional.

În conformitate cu prevederile art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii comisiei au examinat proiectul de lege mai sus menţionat în şedinţa din 2 octombrie 2006. Cu acest prilej, membrii comisiei au constatat că propunerea legislativă, faptele propuse pot constitui o formă de exprimare a unui mesaj, atitudini, idei politice şi, în această situaţie, pot fi incidente dispoziţiile art. 29 şi 30 din Constituţia României republicată, care garantează libertatea conştiinţei, respectiv libertatea de exprimare. De asemenea, faptele prevăzute în textul normei de la art. 19¹ nu au nici o legătură cu obiectul reglementat, Legea 75.

În urma dezbaterii, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi şi un vot împotrivă, să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii 74/94, privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice. Din numărul total de 26 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, au participat la şedinţă 14 membri.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Domnul deputat.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am rămas surprins şi sunt surprins şi acum că nici unul din staff-ul Comisiei juridice n-a venit să prezinte acest raport. Nu că am eu ceva cu colegul Buda, dar un preşedinte, doi vicepreşedinţi şi doi secretari, unul trebuia să fie aici.

Nu ştiu pe cine deranjează această iniţiativă care vine să reglementeze un fapt care se petrece pe teritoriul României.

Ştim că la Consiliul judeţean din Sf. Gheorghe drapelul tricolor românesc nu este arborat. A fost dat jos chiar de preşedintele de acolo. Cunoaştem că un domn senator, de Ziua României, şi-a pus brasardă neagră. Mai ştim că, la momente festive, sunt duse coroane de flori cu tricolor şi cu panglică neagră. Şi tocmai această iniţiativă venea să reglementeze acest sens, ca simboluri naţionale: drapelul tricolor, imnul de Stat (a fost de multe ori la televiziuni dat pe alt ritm muzical), vine tocmai să reglementeze. Şi, totuşi, se găsesc colegi care nu vor să facă o treabă bună.

Pe cine lezează această iniţiativă? Cere cumva bani de la Guvern? Nu cere, ci ea vine să reglementeze o stare de fapt, o stare conflictuală, putem să o numim.

De aceea, stimaţi colegi, vă rog să vă aplecaţi mai mult asupra acestei iniţiative, să vă daţi votul, pentru că aşa cum spunea colegul Chiper, această iniţiativă reglementează şi partea finală, adică pedepsirea celor care încalcă tocmai aceste simboluri naţionale.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există alte intervenţii? Domnul deputat.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Eu cred că tricolorul şi imnul naţional trebuie să reprezinte simboluri sfinte pentru fiecare român. Din păcate, în ultima vreme, se pare că au fost uitate şi, în mod deliberat, alţi concetăţeni de-ai noştri chiar le-au sfidat şi au încălcat aceste simboluri sfinte, arborând propriile drapele, din ţara pe care o simpatizează.

Acest proiect de lege la care am achiesat şi eu, fiind deputat de Alba şi venind din partea Ardealului, categoric vine să reglementeze şi să determine un anumit comportament faţă de aceste simboluri sfinte.

Am observat la foarte multe instituţii publice arborarea în batjocură şi în derâdere a acestor simboluri naţionale, a steagului tricolor. Steaguri decolorate, şifonate, steaguri care nici nu mai reprezintă culorile României. Noi am venit cu acest proiect de lege pentru a atenţiona şi a restricţiona, totuşi, acest comportament faţă de simbolurile naţionale. Nu este vorba numai de noi românii, este vorba de instituţiile publice, instituţiile publice care, de fapt, sunt obligate şi tocmai ele sunt cele care cad în greşeală de fiecare dată.

Ca atare, noi, cei din Grupul conservator, vom susţine acest proiect de lege, pentru că este necesar şi este binevenit în momentul de faţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există alte intervenţii la dezbateri generale? Nu există. Vă mulţumesc.

Ţinând seama că este vorba de o propunere de respingere, o trimitem direct la votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.48 din 16 ianuarie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Iniţiatorul, dacă doreşte să ia cuvântul? Nu.

Comisia juridică, vă rog.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond pentru modificarea şi completarea Legii nr.48 din 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Consiliul Legislativ a avizat negativ propunerea legislativă, Guvernul, prin adresa înaintată, nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative, iar Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă în şedinţa din 29 august 2006.

În urma discuţiilor purtate de membrii comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se propună plenului Camerei respingerea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.48 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Prin obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă, la dezbateri generale, există intervenţii? Nu.

Proiectul de lege merge la votul final, datorită faptului că este raport de respingere.

Trecem la propunerea legislativă Propunerea legislativă privind autorizarea şi activitatea traducătorilor juraţi.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul? Nu.

Comisia juridică, vă rog.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Sesizată în fond cu această propunere legislativă, Comisia juridică, având în vedere şi faptul că a fost avizată negativ de către Consiliul Superior al Magistraturii, există obiecţii şi din partea Consiliului Legislativ, iar Senatul a respins această propunere legislativă, cu unanimitate de voturi, Comisia propune respingerea propunerii privind autorizarea şi activitatea traducătorilor juraţi.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc. Sunteţi şi iniţiator. O situaţie mai specială.

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii, vă rog, la acest proiect de lege? Nu există, vă mulţumesc.

Datorită faptului că avem propunere de respingere, trimitem propunerea legislativă la vot final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat.

Iniţiatorul? Nu vrea să vorbească.

Comisia avizată în fond, vă rog. Administraţia, mă scuzaţi.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizele negative din partea Comisiei de învăţământ, Comisiei juridice şi Comisiei pentru buget, finanţe şi punctul de vedere negativ al Guvernului.

Propunerea legislativă a fost dezbătută şi avizată în fond, în procedură obişnuită, în şedinţa din 3 octombrie 2006 şi avizul este unul negativ pentru proiectul de lege.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii din partea grupurilor parlamentare, vă rog. Nu sunt.

Ţinând seama că avem un raport de respingere, trimitem propunerea legislativă la votul final.

Urmează Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul? Nu doreşte.

Domnul Tănăsescu din partea comisiei sesizate în fond.

Aveţi microfonul, domnule preşedinte.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Această propunere legislativă care are ca obiect de reglementare modificarea alinm.4 al art.59 din Ordonanţa Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale. din punctul nostru de vedere, nu mai are obiect de activitate, nu mai are obiect în sensul că această prevedere, această propunere parţial a fost introdusă în Legea finanţelor publice locale.

De aceea, în cadrul discuţiilor avute în cadrul comisiei noastre, propunerea legislativă a fost respinsă şi, de aceea, vă propunem, stimaţi colegi, să nu votăm această propunere fiindcă, repet, ea a fost cuprinsă în legea care deja a fost publicată în Monitorul Oficial.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare la dezbaterea generală, doreşte cineva să ia cuvântul? Înţeleg că nu. Datorită faptului că avem de-a face cu un raport de respingere, trimitem propunerea legislativă la votul final de la 12,30.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

Iniţiatorul? Comisia sesizată în fond?

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Comisia pentru muncă, la redactarea raportului, a avut în vedere şi avizele pe care le-a primit de la celelalte comisii care au fost sesizate pentru aviz şi toate sunt negative, inclusiv avizul de la Consiliul Economic şi Social, precum şi punctul de vedere al Guvernului.

În această situaţie, cu 12 voturi pentru şi 4 abţineri, comisia vă propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi, eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă la dezbaterile generale există colegi care doresc să ia cuvântul din partea grupurilor parlamentare. Nu sunt.

În acest caz, având de-a face cu un raport de respingere; trimitem propunerea legislativă la votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Comisia, vă rog.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Iniţiativa face parte din categoria legilor organice, are aviz negativ de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, de al Comisia juridică de disciplină şi imunităţi, de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi probleme naţionale, precum şi punct de vedere negativ din partea Guvernului. Pentru toate aceste considerente cu 12 voturi pentru şi 4 abţineri, Comisia pentru muncă şi protecţie socială vă propune respingerea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea grupurilor parlamentare există colegi care să ia cuvântul la dezbateri generale? Nu avem.

În acest caz, avem de-a face cu o propunere de respingere. Trimitem propunerea legislativă la votul final.

Urmează propunerea legislativă pentru completarea lit.b) a art.1 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Iniţiatorul?

Comisia sesizată în fond? Aveţi cuvântul.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată în fond în procedură obişnuită în vederea examinării şi întocmirii raportului pentru această propunere legislativă. Aceasta a primit avize negative de la CES, de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, de la Comisia pentru apărare, ordinea publică şi siguranţă naţională, precum şi punctul de vedere negativ din partea Guvernului. Cu 9 voturi pentru, 3 împotrivă şi o abţinere, comisia vă propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există colegi care vor să intervină la dezbaterile generale? Nu. În acest caz, propunerea legislativă merge la vot final, având raport de respingere.

Urmează Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961.

Iniţiatorii, vă rog.

Comisia sesizată în fond, vă rog.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aceasta este o iniţiativă legislativă care se repetă aproape ciclic în fiecare legislatură şi în fiecare sesiune parlamentară. şi de această dată o astfel de iniţiativă nu a avut soriţi de izbândă. Ea are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961 în unităţi de muncă necombatante, altele decât detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.

A primit aviz negativ din partea Consiliului Economic şi Social, din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi, de asemenea, are punct de vedere negativ din partea Guvernului.

Cu 9 voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri, comisia vă propune respingerea iniţiativei.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

La dezbateri generale, dacă sunt intervenţii.

Domnule deputat Rus, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Colegul nostru de la comisia de muncă a spus că ciclic această iniţiativă vine în Parlamentul României, în Camera Deputaţilor. Este foarte adevărat, pentru că nu se încearcă să se rezolve o situaţie de fapt. Unii militari au fost chemaţi în perioada 1950-1961 să lucreze în direcţiile de muncă. Doar ştim că la căi ferate, la atâtea combinate, la Călan, în alte locuri ale ţării, unde au lucrat aceştia şi nimeni nu vrea să se îndrepte o stare de fapt. Este vorba de a le fi recunoscut şi lor dreptul că au prestat această muncă în timpul satisfacerii serviciului militar şi, ca tare, trebuie să plătească şi pensia la timpul respectiv. Au votat unii colegi, 9, împotrivă, pentru respingere, unul s-a abţinut, 3 au votat pentru. Dar, haideţi să vedem, există starea de fapt? Aceşti militari trăiesc astăzi, aşteaptă îndreptarea situaţiei lor? Guvernul nu susţine, de ce nu susţine, nu este un efort financiar nu ştiu cât de mare. Aici trebuie puţină voinţă politică şi reglementăm această situaţie, mai ales că foarte mulţi dintre noi în campania electorală le-am promis cetăţenilor când ne-am întâlnit cu ei că ne vom încerca pentru a îndrepta această stare. Şi astăzi aici am venit şi îi uităm uşor.

PRM, grupul parlamentar al nostru, nu respinge, ci susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul deputat Márton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ori de câte ori UDMR-ul, din întâmplare, susţine o idee a PRM-ului încep fel şi fel de declaraţii faţă de această unire, nu este nici o unire şi noi am depus astfel de proiecte de legi, cum foarte mulţi colegi de-ai noştri din diferite grupuri parlamentare vor să reglementeze această situaţie.

Ca atare, nici UDMR-ul nu va vota respingerea acestui proiect de lege. Important este ce conţine legea şi nu cine a propus legea respectivă. Şi noi credem că această problemă trebuie să fie rezolvată. Şi dacă acest proiect de lege nu va cădea, vom colabora, vom încerca să creăm poate din toate grupurile parlamentare o comisie de iniţiativă, să facem o lege care să treacă. Mai ales dacă, după cum s-a preconizat, în sfârşit va apărea şi condamnarea comunismului şi a actelor pe care acesta le-a făcut împotriva cetăţenilor acestei ţări să găsim o realizare a acestui deziderat, acestor persoane care au suferit foarte multe în aceste diferite detaşamente, chiar dacă nu în cadrul acelui detaşament care într-adevăr a intrat în litera legii. Dar, spiritul legii trebuie să fie respectat şi trebuie să fie corectată şi litera.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

La dezbaterile în fond, dacă mai sunt intervenţii?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihai Radan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt Mihai Radan din partea minorităţilor.

Stimaţi colegi,

Consider că se face o mare dreptate cu această lege, deoarece sunt persoane care au servit stagiul militar la unităţi care se considerau militare, dar în fond erau detaşamente de muncă şi pe toată perioada serviciului militar au muncit.

Cred că nu firma contează, ci conţinutul firmei.

Vă mulţumesc. Noi vom susţine această iniţiativă legislativă.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sincer, nu cunosc iniţiatorul acestui proiect de lege, însă şi în opinia mea şi a Grupul parlamentar al Partidul Conservator este un proiect de lege bun.

Vă amintiţi cu toţii de acele vremuri în care era un termen la modă atunci să faci armata la "Diribau" dacă ţineţi minte. Este o realitate şi nu trebuie să ne fie ruşine, trebuia să fie ruşine acelui regim de tristă amintire. Însă, din păcate, circa 25% cred, din totalul militarilor din perioada care a decurs până la revoluţie îşi satisfăceau stagiul militar în asemenea unităţi militare, unde nu făceau instrucţie, unde se antrenau, unde practic se perfecţionau din punct de vedere militar cu carabina acelor vremuri. Ei numai armată n-au făcut. Au fost foarte multe situaţii în care am avut şi pierderi de vieţi omeneşti, pentru că foarte mulţi militari, în special, la canal, dar şi în alte zone, în zona construcţiilor şi-au pierdut viaţa. Cred că astăzi, această lege vine să aducă puţină lumină în rândurile acestor victime, spun eu, ale regimului comunist.

În consecinţă, Grupul parlamentar al Partidului Conservator susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Oancea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Armata a fost, să zic, calul de bătaie al regimului comunist şi a fost trimisă în toate muncile grele ale marii revoluţii socialiste din perioada respectivă. A fost obligată să muncească la canal, la transfăgărăşan, la toate barajele care s-au construit în ţara aceasta pentru diferite hidrocentrale şi alte lucrări, a fost folosită la Casa Poporului, în toate lucrările, la munci agricole. deci, dacă ar fi să facem dreptate, ar trebui ca întreaga armată care a fost folosită în aceste munci, nu numai cele în detaşamentele respective, pentru că şi acestea n-au fost detaşamente, dar au fost tot un fel de detaşamente de muncă forţată, au murit oameni şi la transfăgărăşan, au murit şi la canal şi în alte zone.

Cred că deja exagerăm în a face aşa zisa dreptate şi cred că bugetul României nu permite să tot dăm, să tot dăm. Cred că este o lege care stipulează foarte clar cine să fie recompensat băneşte pentru suferinţele care s-au făcut în regimul comunist şi cred că exagerarea deja nu-şi are locul.

De aceea, PNL votează pentru respingerea acestui proiect de lege.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Tamaş Sandor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am venit la microfon pentru susţinerea acestui proiect de lege. Şi vă spune şi de ce. Probabil că şi dumneavoastră foarte mulţi şi de foarte multe ori ţineţi audienţe cu cetăţenii.

Nu de mult a venit un cetăţean cu numele de Kerekes Ienő la mine care şi-a adus livretul militar şi mi-a povestit următorul lucru pe care vreau să vă spun succint, foarte, foarte pe scurt. Deci el împreună cu prietenul său de copilărie, în anii 50, s-au dus în armată. Aceeaşi baracă au avut, aceeaşi muncă forţată au făcut cu lopata în mână. Prietenul lui primeşte acum subvenţia sau ajutorul acordat de stat prin legea respectivă, iar el, domnul Kerekes, nu primeşte. Şi nu înţelege omul de ce.

Eu i-am cerut livretul şi în livretul dânsului scrie o unitate militară obişnuită, iar livretul prietenul colegului conţine acele elemente în livret care-i permite aceste drepturi. Deci, spuneţi-mi şi mie ce să-i spun acestui cetăţean? De ce nu este el cuprins în legea respectivă? I-am spus, domnule, nu vă supăraţi, ştiţi că în legislaţia în vigoare etc. Şi ştiţi ce m-a întrebat? Da, domnule deputat, cine face legile pentru noi? dumneavoastră ce aţi fi răspuns?

Deci, eu cred că a fost foarte, foarte înţelept omul acesta simplu care a muncit cu greu în anii 50 şi nu înţelege, pentru că e ilogic, nu înţelege de ce nu poate să beneficieze de această lege. Deci, eu personal, şi cum s-a exprimat şi colegul meu, Márton Árpád, UDMR-ul susţine această iniţiativă legislativă şi aş vrea să vă rog şi pe dumneavoastră să reflectaţi şi să votaţi ca atare.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al PSD susţine acest proiect de lege, deci vom vota pentru el şi vrem să facem următoarea remarcă. Acei băieţi, în anii respectiv, aceşti bărbaţi în ziua de astăzi cu o anumită vârstă au muncit şi vă rog să mă credeţi că i-am văzut la această construcţie, că în fiecare dimineaţă câteva mii de bărbaţi începeau programul la orele 7 dimineaţă şi finalizau programul seara la orele 19, iar alţii începeau programul la orele 19 şi lucrau până la 6 dimineaţa. I-am văzut pe aceşti bărbaţi tineri la momentul respectiv la Canalul Dunărea-Marea Neagră, i-am văzut pe toate şantierele din Bucureşti şi pe alte şantiere din ţară. Cred că este o corecţie pe care trebuie să o aducem acestor oameni care teoretic au muncit mai greu decât cei care beneficiază astăzi, decât cei care şi-au făcut stagiul militar, ei muncind altfel decât trebuia în acel moment. Deci, Grupul parlamentar al PSD va susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Dezbaterile generale fiind încheiate, trimitem propunerea legislativă la vot final la orele 12,30.

Urmează Propunerea legislativă privind angajarea pensionarilor în sectorul public de stat.

Iniţiatorul, vă rog.

Comisia vă rog.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Iniţiativa legislativă respectivă a primit aviz negativ din partea Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, de asemenea şi un punct de vedere negativ din partea Guvernului. Această iniţiativă are ca obiect de reglementare interzicerea dreptului pensionarilor de a ocupa o funcţie în sectorul public de stat, inclusiv în administraţie, cu excepţia funcţiilor eligibile.

Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a respins această iniţiativă legislativă şi a făcut un raport ca atare şi vă propune şi dumneavoastră respingerea iniţiativei.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii? Nu sunt.

În acest caz, propunerea legislativă merge la votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Iniţiatorul, vă rog.

Comisia, vă rog.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 alin.(3) din Constituţie. Ea a primit aviz negativ din partea CES-ului, din partea Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, din partea Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi, din partea Comisiei pentru egalitate de şanse şi punct de vedere negativ din partea Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect reglementarea corespondenţei între grupele I, a IIa şi a III-a de muncă prevăzută în legislaţia anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi grupele de muncă reglementate de această lege.

Raportul comisiei a fost de respingere şi adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale există intervenţii? Nu sunt.

În acest caz, propunerea legislativă merge la votul final.

Continuăm cu propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Iniţiatorul? Nu este.

Comisia?

Domnul Alexandru Mocanu:

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice. La lucrările comisiei au fost prezenţi 17 deputaţi din totalul de 19 ai comisiei. Raportul a fost adoptat cu 15 voturi pentru şi un vot împotrivă. Raportul comisiei este de respingere şi de asemenea, avizele de respingere au fost date de către CES, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, Comisia juridică de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru egalitate de şanse şi, de asemenea, punct negativ din partea Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale există colegi care vor să intervină? Nu sunt.

În aceste condiţii, propunerea legislativă merge la sesiunea organizată de voturi finale.

Propunerea legislativă privind aprobarea curriculumului social pentru persoanele cu dizabilităţi.

Iniţiatorul? Nu este.

Comisia, vă rog.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare aprobarea curriculumului social pentru persoanele cu dizabilităţi, propunerea cuprinde prevederi privind interzicerea discriminării hărţuirii şi victimizării persoanelor cu handicap, diagnosticarea evaluarea şi revizuirea dizabilităţii, dreptul la educaţie şi recuperare, înfiinţarea tipurilor de centre rezidenţiale pentru această categorie de persoane, precum şi prevederi privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

Este un raport comun, împreună cu comisia de sănătate şi familie. Propunerea aceasta legislativă face parte la rându-i din categoria legilor organice. Raportul comun al comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Stimate coleg, la dezbateri generale. Cu iniţiatorul am trecut, vă rog luaţi cuvântul la dezbateri generale.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Îmi cer scuze că nu eram în sală. Este vorba de un proiect de lege pe care l-am făcut şi l-am propus împreună cu asociaţiile persoanelor cu dizabilităţi şi l-am depus anul trecut. Dar, aşa cum se mai întâmplă uneori, Guvernul a venit cu o propunere aproximativ la fel. La începutul acestui an a trimis-o şi în procedură de urgenţă şi astfel o lege pe care Consiliul Legislativ, în punctul de vedere despre legea pe care am iniţiat-o, spunea că, prin adoptarea acestei legi, rapoartele de ţară ale comisiei europene referitoare la România ar reflecta pozitiv această nouă abordare a problemelor persoanelor cu dizabilităţi, aşadar, iată că datorită acelui proiect cu care a venit ulterior Guvernul, această lege a inclus o parte în el şi va fi respinsă propunerea. Totuşi, dacă anumite aspecte dina ceastă lege nu vor fi trecute în noul proiect o să-mi permit să vin cu modificări la acest proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Alte dezbateri? Nu sunt. Propunerea legislativă merge la sesiunea de vot final.

Ultima, propunerea legislativă privind organizarea activităţii comisiilor care se ocupă de privatizarea activelor statului.

Iniţiatorul?

Comisia?

Domnul Mihai Tudose:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond cu propunerea legislativă privind organizarea activităţii comisiilor care se ocupă de privatizarea activelor statului, Camera Deputaţilor fiind cameră decizională.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere: avizul negativ de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, avizul negativ de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, avizul favorabil al Consiliului Legislativ cu anumite recomandări.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare organizarea activităţii comisiilor care se ocupă de privatizarea activelor statului, în sensul instituirii interdicţiei ca din comisiile de privatizare ale activelor statului să poată face parte miniştrii, secretarii de stat, preşedinţii, vicepreşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi viceprimarii, precum şi stabilirea cuantumului indemnizaţiei membrilor acestei comisii între 100 şi 1000 de roni pe lună.

La dezbaterea proiectului de lege au fost prezenţi reprezentanţii AVAS-ului, precum şi ai Ministerului Finanţelor.

Potrivit prevederilor regulamentare, acest proiect a fost examinat în şedinţa din 10 octombrie 2006. La lucrările comisiei au fost prezenţi 23 de deputaţi din 24 de membri, iar raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate de voturi, propunând respingerea proiectului de lege.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii la dezbaterile generale din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt. În acest caz, propunerea legislativă merge la votul final.

Stimaţi colegi,

Am fost foarte eficienţi, am terminat ordinea de zi. Nu mai avem nici un proiect de lege pe ordinea de zi. Luăm o pauză până la 12,30 şi la 12,30 vă rog să fiţi în sală pentru sesiunea de voturi finale.

- pauză de la ora 11,15 la ora 12,35 -

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă propun să începem sesiunea de voturi finale. Vă rog să vă înregistraţi prezenţa. Vă rog să luaţi loc.

Vă mulţumesc.

Avem o sesiune de voturi finale destul de mare. O să încercăm să fim eficienţi.

1. Propunerea legislativă privind unele reguli de protecţie în cazul evacuării persoanelor din imobilele restituite în natură foştilor proprietari.

Lege organică. Camera Deputaţilor este Cameră decizională. Propunerea comisiei, de respingere, nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea respingerii.

Se supune votului adoptarea propunerii legislative, potrivit art.104 alin.3 din Regulament. Deci, votăm pentru aprobarea acestei propuneri legislative. Vă rog votaţi.

Se votează pentru adoptarea proiectului de lege.

Cu 107 voturi pentru, 3 abţineri, şi 114 voturi împotrivă, propunerea legislativă nu a întrunit numărul de voturi necesar adoptării.

2. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Lege organică. Cameră decizională. Propunerea comisiei, de respingere, nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea respingerii.

De aceea, supun votului dumneavoastră adoptarea propunerii legislative. Vă rog votaţi.

Cu 101 voturi pentru, o abţinere şi 136 voturi împotrivă, propunerea legislativă nu are voturile necesare pentru adoptare.

3. Propunerea legislativă privind prorogarea termenului de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi a chiriilor pentru imobilele retrocedate pe baza Ordonanţei de urgenţă nr.94/2000 cu legiferările şi reglementările ulterioare. Lege organică. Cameră decizională.

Propunerea comisiei, de respingere, nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea respingerii.

Ca atare, supun votului dumneavoastră adoptarea propunerii legislative. Vă rog votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 112 voturi pentru, 2 abţineri şi 132 voturi împotrivă, propunerea legislativă nu a întrunit voturile necesare adoptării.

4. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.102/1992 privind stema ţării şi sigiliul statului. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea. Supun votului dumneavoastră raportul de respingere. Vă rog, votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 212 voturi pentru, 4 abţineri, şi 23 de voturi împotrivă, Camera a adoptat raportul de respingere.

5. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Lege ordinară.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Supun votului dumneavoastră raportul de respingere. Vă rog, votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 167 de voturi pentru, 81 voturi împotrivă, nici o abţinere, propunerea de respingere a fost adoptată.

6. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal.

Lege ordinară. Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 166 de voturi pentru, 3 abţineri şi 79 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

7. Propunerea legislativă pentru modificarea art.295 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.

Lege ordinară. Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 233 de voturi pentru, 4 abţineri şi 10 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

8. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii 571/22 decembrie 2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 225 de voturi pentru, 21 de abţineri şi 3 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

9. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 241 de voturi pentru, 3 abţineri şi un vot împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

10. Propunerea legislativă pentru completarea art.258 şi modificarea art.295 alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 168 de voturi pentru, 2 abţineri şi 81 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

11. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 de aprobare a Codului Fiscal. Lege ordinară.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 245 de voturi pentru, 2 abţineri şi un vot împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

12. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 162 de voturi pentru, 3 abţineri şi 83 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

13. Propunerea legislativă privind sprijinirea persoanelor singure şi a familiilor afectate de inundaţiile din anul 2005. Lege ordinară

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 155 de voturi pentru, 4 abţineri şi 89 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

14. Propunerea legislativă pentru modificarea art.9 din Legea nr.578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor. Lege ordinară.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 226 voturi pentru, 4 abţineri şi 19 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

15. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Lege organică.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 195 voturi pentru, 34 de abţineri şi 17 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

16. Propunerea legislativă privind promovarea surselor regenerabile şi neconvenţionale de energie termică. Lege organică.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 230 voturi pentru, 6 abţineri şi 10 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

17. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Lege organică.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 162 de voturi pentru, 2 abţineri, 85 voturi împotrivă, propunerea legislativă nu a fost respinsă. Se întoarce la comisie pentru a fi dezbătută pe articole şi a reveni în plen.

18. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.14/2003, Legea partidelor politice. Lege organică.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 240 voturi pentru, 4 abţineri, 7 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

19. Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea OUG nr.45/2003 privind finanţele publice locale. Lege ordinară "

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 247 voturi pentru, 3 abţineri şi un vot împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

20. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă nr.60 din 25 aprilie 2001 privind achiziţiile publice. Lege ordinară.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 245 voturi pentru, o abţinere şi 2 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

Propunerea legislativă de la nr.crt.17 care a fost retrimisă la comisie, termenul pe care-l stabilim este de o săptămână.

21. Propunerea legislativă cu privire la acordarea unui ajutor bănesc populaţiei cu venituri reduse în vederea susţinerii unei părţi din cheltuielile necesare pentru achiziţionarea de centrale termice sau arzătoare automatizate cu consum de gaze naturale în regim economic. Lege ordinară.

Procedură de urgenţă. Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

Cu 150 voturi pentru, o abţinere şi 105 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

22. Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, cu modificările şi completările ulterioare. Lege organică.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 147 voturi pentru, o abţinere şi 105 voturi împotrivă, propunerea legislativă nu a fost respinsă. Se duce înapoi la comisie pentru a fi dezbătută pe articole. Termen o săptămână.

23. Propunerea legislativă pentru modificarea literei t) a alineatului (1) al articolului 8 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Lege organică.

Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 218 voturi pentru, 23 abţineri şi 5 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

24. Proiectul Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic. Lege organică.

Prioritate legislativă a Uniunii Europene. Cameră decizională. Vă rog, votaţi.

Cu 231 de voturi pentru, 11 abţineri şi 5 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

Domnul deputat doreşte să-şi justifice votul.

Aveţi microfonul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am avut mari îndoieli dacă să votăm sau să nu votăm acest proiect de lege. Este un proiect foarte important care face paşi foarte importanţi în sprijinul proprietarilor de fonduri forestiere.

Totodată, însă nu reglementează îndeajuns modul prin care vor fi despăgubiţi acei proprietari de fonduri agricole care au suferit de pe urma animalelor sălbatice.

Având totodată speranţa că hotărârea de Guvern prin care se va reglementa această modalitate de despăgubire să fie într-adevăr una care să aducă această soluţie, o parte dintre noi ne-am abţinut, alţii au votat pentru acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

25. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr.103/1996. P.L.26. Lege organică.

Procedură de urgenţă. Cameră decizională. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi. Votăm respingerea proiectului de lege.

Cu 219 voturi pentru, 2 abţineri, şi 6 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost respins.

26. Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism. Lege organică.

Procedură de urgenţă. Prioritate legislativă a Uniunii Europene. Cameră decizională. Vă rog, votaţi.

Cu 242 voturi pentru, o abţinere, şi 2 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

27. Proiectul de Lege privind finanţarea asistenţei pentru dezvoltare din cadrul politicii naţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare. Lege ordinară

Prioritate legislativă. Cameră decizională. Vă rog, votaţi.

Cu 240 voturi pentru, 3 abţineri şi nici un vot împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

28. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Suhurlui, judeţul Galaţi. Lege organică.

Prima Cameră sesizată. Comisia propune respingerea. Vă rog, votaţi.

Cu 154 voturi pentru, 6 abţineri şi 84 de voturi împotrivă, legea se întoarce la comisie pentru a fi dezbătută pe articole. În 20.X. se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final. Deci, termen de întoarcere de la comisie pentru dezbaterea în fond, cel târziu până în 19.X.

29. Propunerea legislativă pentru completarea articolului 5 din Legea nr.73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ. Lege organică.

Prima Cameră sesizată. Vă rog să votaţi.

Cu 239 voturi pentru, 5 abţineri şi nici un vot împotrivă, propunerea legislativă a fost votată.

Vă rog.

Doamna Minodora Cliveti:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să mulţumesc colegilor pentru felul în care au votat această iniţiativă legislativă care va fi, după părerea mea, dând atribuţii sporite Consiliului Legislativ, de real folos pentru reglementarea şi organizarea mai bună a "pieţei" actelor normative publicate în Monitorul Oficial.

Consider că este un pas foarte bun în mărirea vizibilităţii Consiliului Legislativ, în sporirea atribuţiilor acestuia în procesul legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Urmează la nr.crt.30 de pe ordinea de zi, pentru votul final, sigur, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Lege organică.

Propunerea comisiei, de respingere, nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea respingerii.

Ca atare, supun votului dumneavoastră adoptarea propunerii legislative. Vă rog să votaţi.

Cu 94 voturi pentru, 5 abţineri şi 149 voturi împotrivă, propunerea legislativă nu a îndeplinit numărul de voturi necesare pentru adoptare.

Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final - 1.11.2006.

Vă rog, domnule Ponta.

Domnul Victor Viorel Ponta:

Foarte scurt, domnule preşedinte. Încerc să-i conving pe colegii care poate nu ştiu ce au votat, că vroiam pur şi simplu s-o ajutăm pe doamna ministru Macovei, care a spus că nu vrea bani fără să muncească, să nu mai primească indemnizaţie de membru C.S.M., nefiind prezentă la lucrările C.S.M.

Sigur, era o iniţiativă foarte bună a unor senatori P.R.M., chiar dacă Grupul P.R.M. din Cameră n-a fost de acord şi a votat împotriva iniţiativei senatorilor P.R.M., dar nouă ni s-a părut, în dorinţa noastră sinceră şi constantă de a o ajuta pe doamna ministru, să nu mai încaseze bani pe care nu-i merită, motiv pentru care am votat pentru această iniţiativă şi vream să informez şi pe colegi că aţi votat împotriva intereselor legitime ale doamnei Monica Macovei.

Mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, domnule deputat.

Nr.crt.31. Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la imunităţile de jurisdicţie ale Statelor şi ale bunurilor acestora, adoptată la 2 decembrie 2004 la New York, semnate de România la New York la 15 septembrie 2005. Lege ordinară.

Prima Cameră sesizată. Vă rog, votaţi.

Cu 238 voturi pentru, 3 abţineri şi un vot împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

32. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Polonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 5 iulie 2006. Lege ordinară.

Prima Cameră sesizată. Vă rog, votaţi.

Cu 243 voturi pentru, 2 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

33. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Indonezia privind cooperarea în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate transnaţionale, a terorismului şi a altor tipuri de infracţiuni, semnat la Bucureşti la 10 iulie 2006. Lege ordinară.

Prima Cameră sesizată.

Vă rog, votaţi.

Cu 244 voturi pentru, o abţinere şi un vot împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

34. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Lege ordinară.

Cameră decizională.

Cu 237 voturi pentru şi două abţineri, proiectul de lege a fost adoptat.

35. Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare. Lege ordinară.

Cameră decizională. Vă rog, votaţi.

Cu 106 voturi pentru, 8 abţineri şi 128 de voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

36. Propunerea legislativă pentru modificarea si completarea Legii nr.126/1995 privind regimul materiilor explozive. P.L.591. Lege organică. Cameră decizională. Vă rog, votaţi.

Cu 240 de voturi pentru, o abţinere şi 2 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost adoptată.

37. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.126/1995 privind regimul materiilor explozive. P.L.593. Lege organică. Cameră decizională..

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi respingerea.

Cu 241 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

38. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.126/1995 privind regimul materiilor explozive. P.L.599. Lege organică. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 241 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, propunerea legislativă a fost respinsă.

39. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.1 al art.4 din Legea nr.469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rog votaţi.

Cu 241 voturi pentru şi o abţinere, propunerea legislativă, proiectul de lege a fost adoptat.

40. Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România nr.139/1995.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rog votaţi.

Cu 240 voturi pentru şi un vot împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

41. Urmează propunerea legislativă pentru sprijinirea producătorilor agricoli în vederea achiziţionării de motorină în anul 2006, cu finanţare de la bugetul de stat.

Lege ordinară.

Procedură de urgenţă.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Cu 143 voturi pentru, 9 abţineri şi 90 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

42. Proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti.

Lege organică.

Comisia propune respingerea.

Vă rog votaţi.

Cu 237 voturi pentru, 6 abţineri şi 3 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

43. Urmează propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietatea personală a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi puterile aliate şi asociate, semnat la Paris, la 10 februarie 1947, şi a titlului VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Lege organică.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 150 voturi pentru, 3 abţineri şi 94 voturi împotrivă, propunerea comisiei, de respingere, nu a fost adoptată.

Ca urmare, propunerea legislativă se întoarce la comisie pentru a fi discutată pe articole.

Termen: două săptămâni.

44. Urmează propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

Lege organică.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 126 voturi pentru şi 123 voturi împotrivă, propunerea de respingere, a comisiei, nu a fost adoptată.

Ca urmare, propunerea legislativă se întoarce la comisie pentru a fi dezbătută pe articole.

Termen: două săptămâni.

45. Urmează propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.48 din 16 ianuarie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a I nr.69/31 ianuarie 2002.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 242 voturi pentru şi 7 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

46. Urmează propunerea legislativă privind autorizarea şi activitatea traducătorilor juraţi.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 233 voturi pentru, 2 abţineri şi 7 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

47. Urmează propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 151 voturi pentru, 3 abţineri şi 87 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

48. Propunerea legislativă pentru completarea şi modificarea OUG nr.45/2003 privind finanţele publice locale.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 238 voturi pentru, o abţinere şi un vot împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

49. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.7 din OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

Lege organică.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 240 voturi pentru, 4 abţineri şi 3 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost resinsă.

50. Urmează propunerea legislativă pentru modificarea Decretului-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 221 voturi pentru, 8 abţineri şi 13 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

51. Urmează propunerea legislativă pentru completarea lit.b) a art.1 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 135 voturi pentru, 2 abţineri şi 110 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

52. Urmează propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul direcţiei generale a serviciului muncii în perioada 1950-1961.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 112 voturi pentru, 2 abţineri şi 133 voturi împotrivă, propunerea de respingere făcută de comisie nu a fost adoptată.

Ca urmare, proiectul de lege se întoarce la comisie pentru a fi dezbătut pe articole.

Termen: două săptămâni.

Vă rog, domnule Rus, explicaţia votului.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Domnule preşedinte,

Cred că sunteţi într-o eroare. Nu este vorba de o lege organică. Este o lege ordinară, ea urmează cursul.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Nu sunt în nici o eroare, stimate coleg. Este vorba de o lege ordinară, care are mai multe voturi pentru respingere decât pentru adoptare.

Deci, propunerea de respingere are 112 voturi ...

Domnilor, daţi-mi voie să vă contrazic. Propunerea legislativă a avut un raport de respingere.

Ca raportul de respingere să fie adoptat la o lege ordinară, trebuie să aibă mai multe voturi pentru decât contra.

În cazul acesta are mai multe voturi contra.

Deci, respingerea nu a fost adoptată.

Nefiind adoptată respingerea, aşa cum am anunţat mai devreme, proiectul de lege se întoarce la comisie, pentru a fi dezbătut pe articole, şi se întoarce în maximum două săptămâni, termen pe care l-am stabilit conform regulamentului Camerei, ca şi preşedinte de şedinţă, pentru a fi dezbătut.

Sunteţi de acord? Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Vă rog, procedură, domnule Marcu.

Vă rog, păstraţi liniştea în sală.

Domnul Tudor Marcu:

Atâţia simpatizanţi n-are nici Băsescu, cât am eu.

Domnule preşedinte,

Este un motiv de contestaţie pe care-l facem noi acum, pentru că a fost la comisie, fiecare a adus argumentele pe care le-a adus, şi am luat în considerare şi amendamente - câte au fost - s-a luat o hotărâre în comisie.

Acum luăm din nou în discuţie exact aceleaşi lucruri pe care le-am mai luat o dată? Unde este corectitudinea? Ce să fac eu în plus?

Să zic acum că dacă dumneavoastră n-aţi vrut, mă determinaţi pe mine - la comisie - să fac la fel.

Păi, îmi forţaţi mâna fără un argument suplimentar, faţă de primele discuţii. Nu înţeleg care este sistemul.

Domnul Tudor Miron Mitrea:

Domnule deputat,

Pentru că şi eu fac parte dintre simpatizanţii dumneavoastră, dar în mod foarte onest, am să vă citesc art.104 alin.3 din regulamentul Camerei Deputaţilor, care spune: în cazul în care un proiect sau o propunere legislativă care are raport de respingere nu este respinsă, deci raportul de respingere nu îndeplineşte voturile, se va supune adoptării, după ce se reîntoarce la comisie ş.a.m.d., este în regulamentul Camerei.

Vă rog foarte mult, mai sunt vreo câteva probleme în regulament care şi mie mi se par ilogice. Faceţi o propunere şi o dezbatem.

Vă mulţumesc.

53. Propunerea legislativă privind angajarea pensionarilor din sectorul public de stat.

Lege organică.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 227 voturi pentru, 2 abţineri şi 7 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

54. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul de public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Lege organică.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 231 voturi pentru, 2 abţineri şi 2 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

55. Urmează propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Lege organică.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 147 voturi pentru, 2 abţineri şi 88 de voturi împotrivă, propunerea de respingere, făcută de comisie, nu a fost adoptată.

Ca urmare, proiectul de lege se întoarce la comisie pentru a fi dezbătut pe articole.

Termen: două săptămâni.

56. Propunerea legislativă privind aprobarea curriculum-ului social pentru persoanele cu dizabilităţi.

Lege organică.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 226 voturi pentru, 10 abţineri şi 5 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

57. Urmează propunerea legislativă privind organizarea activităţii comisiilor care se ocupă de privatizarea activelor statului.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog, votaţi.

Cu 223 voturi, 2 abţineri şi 16 voturi împotrivă, propunerea legislativă a fost respinsă.

Stimate colege şi colegi, vă mulţumesc pentru ziua de astăzi.

Vă urez o după-amiază plăcută.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,24.