Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Deschidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Emil Strungă.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "Legea ANI - un proiect trădat".

Proiectul de înfiinţare a Agenţiei Naţionale de Integritate, cerut de Comisia Europeană pentru integrarea în Uniunea Europeană a României, a reprezentat o prioritate a activităţii legislativului în ultima perioadă. Prima variantă a legii, propusă în urmă cu câteva luni de ministrul justiţiei, doamna Monica Macovei, a fost susţinută în această formă şi de comisarul european pentru justiţie, Franco Frattini.

Proiectul Legii Agenţiei Naţionale de Integritate, propus de Guvern şi având drept scop iniţial controlul averilor demnitarilor, a fost votat în data de 31 octombrie în Camera Deputaţilor sub o formă ce trădează spiritul dorit al acestei legi.

Adoptată cu 251 de voturi pentru, 5 împotrivă şi o abţinere, legea ANI nu va mai permite, de fapt, sub această formă, controlul averilor demnitarilor, ci doar verificarea declaraţiilor de avere date de aceştia. M-am numărat printre cei cinci deputaţi care au refuzat să gireze o himeră, o lege care în forma actuală este lipsită de orice mijloc de a-şi îndeplini funcţia gândită de Guvern.

Istoria acestui proiect de lege a Agenţiei Naţionale de Integritate este destul de întortocheată: preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, a retrimis Comisiei juridice cele 18 articole controversate, iar în cadrul acestei comisii, la ale cărei discuţii am participat alături de reprezentanţii PSD, UDMR, PC şi PRM s-a decis să păstreze articolele care au lipsit de sens şi au golit de substanţă legea ANI.

Consider că, în acest caz, Coaliţia ar fi trebui să susţină Guvernul decât să mutileze acest proiect. În forma avizată de comisie şi adoptată de plen, noua instituţie nu va controla averile demnitarilor şi conflictele de interese, ci doar declaraţiile acestora de avere. În acest caz, votarea Legii privind înfiinţarea ANI mi se pare un gest inutil, instituţia neîndeplinind nici unul din rolurile pentru care fusese gândită.

Aceste elemente îngreunează sarcina acestui organism şi nu fac din ANI acea instituţie atât de necesară scenei politice româneşti, care se află încă pe drumul spre o democraţie consolidată.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Dumitru Bentu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia politică de astăzi "Brandul".

Elevii se întorc în şcolile-congelator; 14 copii din Felnac internaţi cu hepatită A; Arădenii din două cartiere au îngheţat în case; Dascălii nu-şi vor primi lefurile; Înecaţi de Siret în case; Îngheţaţi în containerele Guvernului.

Continuă bătăile în şcoli; Elevi cercetaţi pentru furt; Bolile capitalei; Se opreşte apa rece; În iarna aceasta, jumătate dintre noi vor pieri (este vorba despre pensionarii vasluieni).

Am preluat din presă câteva, doar câteva titluri care ne arată că, într-adevăr, există două Românii: una reală, cu probleme curente, mai mari sau mai mărunte, şi una virtuală, pe care ne-o proiectează actualii conducători. Numai că titlurile enumerate sunt expresia unui interes cvasianonim faţă de ceea ce se numeşte "cotidianul existenţial".

Nu există o societate fără neîmpliniri, fără oameni săraci, fără probleme, dar la noi, divorţul dintre agenda cetăţeanului şi temele abordate de guvernanţi a primit, deja, hotărârea definitivă. Este la fel de adevărat că suma acestor nemulţumiri se va regăsi în urnele de vot, şi de sloganul "Să trăiţi bine!" ne vom aminti ca de o glumă macabră.

Între timp, "ţara tristă plină de humor" îşi exersează brandul numit băşcălie pe internet, acolo unde Băsescu a devenit "ciuca bancurilor".

Nimeni nu se arată preocupat de centralismul geopolitic al Mării Negre sau de coaxialitatea Bucureşti-Londra-Washington - eşecuri indubitabile ale gânditorului de lângă Hamangia.

Băsescu poate fi găsit atât la categoria "Politicieni", cât şi la categoria "Bulă". Este rezultatul firesc al modului în care domnia sa şi-a conceput raporturile cu atât de nepotrivita funcţie de preşedinte al României.

Este efectul ducerii în derizoriu, în penibil şi vulgar a instituţiei pentru care s-a zbătut s-o gestioneze şi pe care o juxtapune cu unităţi reprezentative ale consumului colectiv: vezi "Cireşica", "Potcoava" şi câte or mai fi.

Concomitent, Guvernul pe care l-a năşit ridică nepăsarea la rang de politică de stat.

Ţineţi-o tot aşa!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD dau cuvântul domnului deputat Laurenţiu Mironescu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Laurenţiu Mironescu:

"Politica demografică a României"

Studii demografice de dată recentă, efectuate pe date statistice europene, relevă motive certe de îngrijorare pentru viitor.

Peisajul demografic al Europei anului 2050 arată coeficienţi care ar trebui să ne intereseze, fie şi pentru simplul motiv că unii din cetăţenii activi de astăzi, români şi cetăţeni ai Europei, începând cu ianuarie 2007, s-ar putea sa aibă pensiile puse sub semnul întrebării într-un orizont de timp de 25 - 30 de ani.

Dacă în anul 2002, la nivelul Uniunii Europene, pentru o persoană de peste 64 de ani, retrasă din activitate, existau 4,18 persoane în activitate, în anul 2052, pentru un pensionar, cifra persoanelor active se situează în jurul a 1,84.

Dincolo de fireasca concluzie că populaţia Europei îmbătrâneşte în mod firesc datorită consecinţelor progreselor tehnologiei şi medicinii, conturul demografic al viitorului Europei, determinat şi de un număr din ce în ce mai mic de naşteri la mia de locuitori, ridică întrebarea: ce se întâmplă cu fondurile naţionale de pensii, cine va plăti pensiile elevilor de astăzi, pensionari, să zicem, după 2045?

Populaţia României va descreşte, până în 2020, cu până la 2 milioane. Această descreştere, accentuată între 2010 - 2020, are diferite explicaţii, fireşti pentru o ţară care se va înscrie în şirul ţărilor europene cu vechime: mai puţine căsătorii, mai puţine naşteri, migraţia accentuată a forţei de muncă.

E posibil ca şi în România să devină prezent remediul pe termen scurt, comun deja altor state europene - fenomenul imigraţiei. Există state europene care îşi suplinesc deficitul în domeniile active prin "importul" unui număr cert de imigranţi care, prin munca prestată, păstrează amorsate bugetele de asigurări sociale şi fondurile de pensii. Soluţia nu este viabilă decât în cadrul unui termen limitat şi, în plus, generează fenomene greu de controlat.

Eu pledez în schimb, şi aceasta este şi ideea acestei declaraţii politice, pentru remediile pe termen lung, care să "panseze" efectele negative ale sofisticării naţiei: politici demografice de creştere a fertilităţii şi prelungirea vieţii active până la vârste înaintate. Politicile demografice sunt instrumente care arată rezultate în zeci de ani.

România trebuie să acţioneze acum, dacă nu vrea să amaneteze în mod nefericit viitorul generaţiilor acestui început de mileniu.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PRM dau cuvântul domnului deputat Costache Mircea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Unul dintre paradoxurile vieţii româneşti contemporane îl reprezintă furibundele atacuri la democraţie ale aşa-zişilor democraţi. Unde te duci şi unde te învârteşti, peste tot, ONG-uri, lideri de opinie, realizatori de sondaje, participanţi la talk-show-uri fac, peste tot, demonstraţii şi paradă, mai ales, de democraţie.

În acelaşi timp, aceleaşi talk-show-uri şi aceiaşi realizatori de televiziune şi aceiaşi aşa-zişi lideri de opinie practică, zi de zi, atacul la democraţie prin furibundele atacuri pe care le declanşează asupra instituţiilor fundamentale ale statului democratic şi, în primul rând, Parlamentul.

De dimineaţă până seara, în presă şi în mijloacele de informare în masă, în general, dar mai ales la televiziuni - din păcate şi la televiziunea publică, fără nici o diferenţă faţă de televiziunile private, deci şi pe bani publici, se proferează atacuri asupra noţiunii de parlamentar, deputat, senator, asupra instituţiilor fundamentale ale democraţiei şi, în primul rând, asupra legislativului.

Ce vor aceşti aşa-zişi formatori de opinie nu se ştie precis, fapt este că ei se află într-o postură cu totul şi cu totul contradictorie.

În primul rând, a promova ideea că cele mai decăzute elemente ale societăţii se află sub cupola Parlamentului nu slujeşte deloc ideea de democraţie. Judecata fără nuanţe, fără diferenţieri, fără date concrete şi expunerea oprobiului public cu obstinaţie a deputatului sau senatorului nu cred că serveşte statului democratic, instituţiilor sale fundamentale şi democraţiei, în general, de care tot aceia care le demolează fac atâta caz.

Am constatat că toţi cei care demolează zilnic ideea de stat democratic şi care atacă sistematic instituţia fundamentală, Parlamentul, tot aceia sunt şi marii profitori ai acestor vremuri. Tot ei deţin posturi de televiziune, tot ei organizează fel de fel - înscenează, mai bine zis - fel de fel de situaţii din care să rezulte că poporul nu trebuie să mai iasă la vot, nu trebuie să mai crediteze pe nimeni, nu trebuie să-şi mai pună speranţele în nici un cetăţean care promite, pe baza unui program politic, o evoluţie, o bună gestionare a treburilor publice din ţară.

În aceste zile când se aprobă bugetul, observăm că foarte multe agenţii şi ministere şi-au prevăzut acolo, bine mascat, fonduri consistente pentru publicitate de stat, pentru publicitate guvernamentală, şi publicitatea va ajunge la televiziunile şi la ziarele care masacrează zilnic ideea de democraţie. Adică stau cu mâna întinsă la banul public, şi nu la puţini bani, ci la sute de milioane de euro, şi tot ei vin în fiecare zi să arate cum un grup de bătrânele a văzut în parlament cum unii dorm.

Eu le recomand celor care se simt ca şi mine, nedreptăţiţi prin acest atac cotidian nejustificat, să cerem, în zilele care urmează, la discuţiile asupra bugetului, mutarea fondurilor publice pentru publicitate guvernamentală de la Guvern, pentru că ministerele nu se văd dacă lucrează pentru ţară agenţiile nu, poate agenturile, Guvernul nu, Secretariatul General al Guvernului nu, iar banii se află acolo, iar ţara se conduce de acolo, iar treburile publice, mai bine sau mai rău, sunt conduse de acolo. Şi pentru că se abate atenţia cu obstinaţie numai asupra Parlamentului, revin şi zic că ar trebui să cerem mutarea fondurilor pentru publicitate guvernamentală de la Guvern, de la ministere, de la agenţii, de la Secretariatul General al Guvernului către Parlament. Să dăm şi noi bani la televiziuni şi la ziare din bani publici şi să trimitem grupul de bătrânele şi alţi amatori care vor să ştie cum este condusă şi de ce este ţara în situaţia în care este, să-i ducem să viziteze Guvernul, să vizitele ministerele. Să vadă cum transpiră acolo rocker-ii lui Codruţ, cum transpiră pişcotăreala lui Sulfina, ce fac miniştrii sau şefii de agenţii cu rang de secretari de stat şi să-i ducem pe oameni să viziteze locul de unde chiar se conduc treburile publice şi de care atârnă, în mod direct, mult mai direct decât din activitatea legislativului, viaţa de zi cu zi a cetăţeanului român. Ca să-i învăţăm pe oameni cum arată adevărata democraţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, dau cuvântul domnului deputat Kerekes Károly.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Kerekes Károly:

"Influenţa forţelor naţionaliste şi xenofobe asupra justiţiei din România, concret asupra Tribunalului Mureş"

Reforma justiţiei a fost una dintre cerinţele Uniunii Europene în procesul integrării României şi va fi în continuare un domeniu monitorizat chiar şi după data aderării. În numărul mare de procese intentate României şi în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a formulat sentinţe în favoarea cetăţenilor, o pondere importantă o reprezintă cazurile în care nivelul necorespunzător de pregătire a judecătorilor a jucat un rol hotărâtor în pronunţarea sentinţelor. Iar când incompetenţa profesională este însoţită de părtinire, atunci situaţia este şi mai gravă; asta înseamnă că justiţia românească se îndreaptă în sensul contrar aşteptărilor UE, ceea ce ar trebui să dea de gândit atât Ministerului Justiţiei, cât şi Consiliului Superior al Magistraturii.

La 16 ani după evenimentele de la Târgu-Mureş am sperat că naţionalismul a dispărut din sălile de judecată ale acestui oraş. Însă procesul de contencios administrativ ce constituie obiectul Dosarului nr. 70/2006 al Tribunalului Mureş privind acţiunea de anulare a unei hotărâri a Consiliului local al municipiului Târgu-Mureş, m-a convins că la nivelul acestui tribunal naţionalismul nu a dispărut.

Hotărârea în discuţie vizează atribuirea denumirii unei străzi după numele revoluţionarului maghiar Kossuth Lajos, stradă care de altfel a mai purtat acest nume în perioadele 1893-1920 şi 1940-1986. De altfel, în nouă localităţi ale României există străzi purtând acest nume, aşadar sub nici o formă acest demers nu ar constitui o noutate.

Acţiunea de anulare a hotărârii Consiliului local Târgu-Mureş a fost înaintată de formaţiuni politice şi civice cu caracter naţionalist, cum ar fi Partidul România Mare, Vatra Românească, Asociaţia "Avram Iancu", motivele invocate fiind perfect încadrabile în retorica naţionalistă antimaghiară.

Hotărârea instanţei era uşor de anticipat după modul în care se derulau în cauză şedinţele de judecată prezidate de judecătoarea Simona Pojar, nemaivorbind de faptul că soluţionarea cauzei a durat 8 luni. A fost de-a dreptul uluitor faptul că în şedinţa de judecată din 27 septembrie judecătoarea l-a lăsat pe reprezentantul contestatarilor să dea frâu liber unui discurs ofensator nu numai la adresa revoluţionarului Kossuth Lajos, ci şi a statului maghiar, a poporului maghiar, a maghiarimii din Târgu-Mureş, a Statelor Unite ale Americii, a premierului Călin Popescu-Tăriceanu şi nu în ultimul rând la adresa mea, în calitate de apărător al Consiliului local Târgu-Mureş.

Pe lângă această atitudine penibilă, prin pasivitatea şi îngăduinţa ei, judecătoarei Simona Pojar i se mai poate imputa şi incompetenţa profesională. Ştiu că o astfel de acuzaţie este gravă, dar cum altfel poate fi calificată necunoaşterea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, conform căreia Comisia judeţeană de atribuire de denumiri numită prin ordin al prefectului se compune din diverşi specialişti, şi nu din membrii ai consiliului judeţean? Sau, alt exemplu, doamna judecător nu ştie că avizul acestei comisii este pur consultativ, numai solicitarea lui e obligatorie. Pe tot parcursul procesului, judecătoarea nu şi-a putut forma convingerea că hotărârea consiliului local ar fi nelegală deoarece aceasta a respectat întru totul prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a ordonanţei sus-amintite, iar Prefectura Mureş însăşi a considerat hotărârea ca fiind legală.

În aceste condiţii, judecătoarei nu i-a mai rămas altă posibilitate decât să admită contestaţiile pe baza motivelor naţionaliste şi xenofobe invocate de organizaţiile naţionaliste, ceea ce în mod evident nu are nimic în comun cu o justiţie care din ianuarie 2007 va deveni europeană.

Aş vrea să atrag atenţia atât Ministerului Justiţiei, cât şi Consiliului Superior al Magistraturii că dacă astfel de atitudini pasive, cum a fost şi cea a judecătoarei Simona Pojar de la Tribunalul Mureş, faţă de manifestările naţionaliste, xenofobe şi antiguvernamentale sunt tolerate în sălile de judecată şi dacă prezenţa unui astfel de judecător, cu serioase carenţe profesionale, este permisă de corpul magistraţilor, atunci reforma în justiţia românească nu poate fi luată în serios.

Oare şi la nivelul instanţei de recurs va domina aceeaşi atmosferă? Rămâne de văzut.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator vă cer permisiunea, stimaţi colegi, să dau citire declaraţiei mele politice.

Mulţumesc.

Declaraţia politică este, practic, un protest la intenţia de politizare a învăţământului superior.

În această perioadă, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a lansat în dezbatere publică "Proiectul legii învăţământului superior", proiect legislativ menit a asigura cadrul legal de organizare şi funcţionare a universităţilor publice şi a celor private.

Scopul nobil al acestui proiect de lege, acela de a avea un act normativ integrator şi coerent, este anulat de conţinutul total inadecvat pentru susţinerea unui învăţământ superior performant. Mai mult, prevederile din proiectul de lege încalcă principiul autonomiei universitare.

În noul proiect, la art. 1 alin. (3), se prevede că "pentru a răspunde cerinţelor multiple ale persoanelor, comunităţilor şi societăţii, în termenii organizării, conducerii şi funcţionării eficiente, instituţiile de învăţământ superior sunt autonome şi sunt responsabile de managementul propriu".

Principiul autonomiei, atât de generos enunţat la începutul legii, este încălcat prin enunţurile ulterioare, atribuindu-se Ministerului Educaţiei şi Cercetării dreptul de a se implica nepermis de mult în activitatea unei universităţi, fie ea publică sau privată.

La art. 62 alin. (2) se precizează că, în cazul universităţilor publice, Consiliul Director, organul de conducere deliberativă, este compus din 7 membri: 3 membri desemnaţi de Senatul universităţii, 3 membri desemnaţi de ministrul educaţiei şi cercetării şi un membru desemnat de către federaţiile sindicale din învăţământ.

În art. 62 alin. (4) se precizează: "Consiliul Director al instituţiei de învăţământ superior se numeşte pe o perioadă de 3 ani, prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării".

Nu înţelegem de ce ministerul are nevoie de atribuţii în numirea membrilor Consiliului Director, atât timp cât aceştia sunt reprezentanţi ai sindicatelor din învăţământ, ai fondatorilor (în cazul universităţilor private) sau sunt desemnaţi de către Senatul universităţii.

Potrivit proiectului de lege, "Consiliul Director poate fi revocat prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, în cazuri justificate." Ce înţelege autorul textului prin "cazuri justificate"? Şi cum poate demite ministrul educaţiei şi cercetării reprezentanţii care nu au fost desemnaţi de minister? Este un abuz evident.

În conţinutul art. 66 ministerului i se atribuie puteri depline: supraveghează legalitatea organizării, funcţionării, a modului de luare a deciziilor şi a deciziilor instituţiilor de învăţământ superior; are dreptul de a anula o decizie emisă de un consiliu director sau de un rector; are dreptul de a iniţia procedura de punere sub acuzare a rectorului; poate cere suspendarea rectorului pe o perioadă de 30 de zile; poate cere consiliului director eliberarea din funcţie a rectorului şi organizarea unui nou concurs.

Practic, prin atribuţiile sale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării controlează foarte strict universităţile, încălcând prin acest control principiul autonomiei universitare. În orice moment, ministerul poate interveni şi anula orice decizie a Senatului, a Consiliului Director şi a rectorului, poate cere chiar şi demiterea şi suspendarea din funcţie a acestuia, cu toate că rectorul are contract pe o perioadă de patru ani cu Consiliul Director, contract aprobat de Senat.

În mod evident, prin aceste reglementări, se creează premeditat posibilitatea politizării conducerilor universităţilor, fapt de o gravitate indiscutabilă. Este inadmisibil ca după 16 ani de eforturi de consolidare a societăţii democratice să asistăm la instaurarea unor comisari politici la conducerea universităţilor româneşti. Se creează premisele unui sistem extrem de vulnerabil, supus haosului la fiecare schimbare de Guvernare. Performanţa în învăţământ se întemeiază pe alţi factori. Ea nu trebuie să depindă de algoritmul politic.

Susţinerea performanţelor în sistemul de învăţământ nu se poate realiza prin măsuri de promovare pe criterii politice, iar atitudinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a se impune ca autoritate absolută este cât se poate de dăunătoare. Sistemul educaţional nu trebuie supus unor ingerinţe de ordin politic.

Partidul Conservator promite sprijin în vederea promovării învăţământului românesc şi pentru sporirea competitivităţii în raport cu universităţile străine.

Solicităm Ministerului Educaţiei şi Cercetării să manifeste prudenţă în delimitarea atribuţiilor sale şi să respecte, în toate proiectele pe care le depune, principiul autonomiei universitare. Nici o reformă, care se vrea reală şi benefică pentru sistemul educaţional, nu poate ignora autonomia universitară. Tendinţele autoritare ale unei instituţii sau ale unei persoane nu au nici o legătură cu specificul abordărilor europene în domeniul reformelor din educaţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Mihai Apostolache.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc.

Declaraţia politică se numeşte "Apel către primarii din mediul rural".

Stimaţi colegi,

România se află într-un moment istoric, fiind membră, în acelaşi timp, în cele două "familii" occidentale: NATO şi Uniunea Europeană. Astfel că, după îndelungi eforturi, aspiraţiile naţionale s-au concretizat. Statutul de membru al NATO şi al Uniunii Europene ne conferă atât drepturi, dar în acelaşi timp ne şi obligă.

Va trebui să ne preocupe mult mai mult atât lobby-ul extern, cât şi dezvoltarea durabilă a localităţilor noastre.

România este a şaptea ţară ca mărime din cadrul Uniunii Europene. Putem spune că este cea mai mare ţară dintre ţările mici şi cea mai mică dintre ţările mari.

Dar trebuie să mai vedem că România intră în Uniunea Europeană cu o populaţie care trăieşte în mediul rural, de aproape 50% din totalul populaţiei României, din care 70% îşi desfăşoară activitatea în agricultură, deci care trăieşte în condiţii de subzistenţă. Este o problemă extrem de serioasă, care trebuie să determine autorităţile din plan local, în special pe cele din mediul rural, să se implice în dinamizarea vieţii locale rurale.

Trebuie create noi oportunităţi de dezvoltare, trebuie diversificate activităţile economice, trebuie stimulată participarea publică.

Toate acestea nu se pot face decât printr-o implicare sporită a aleşilor locali din mediul rural în realizarea de proiecte de dezvoltare, în atragerea de fonduri, altele decât cele ce ţin de bugetul local sau judeţean, în atragerea de inteligenţă, şi aici aş spune că trebuie atraşi în administraţie specialişti tineri, care pot concepe politici publice locale şi pot realiza proiecte. De aceea, stimaţi primari ai localităţilor rurale, ai localităţilor din Prahova, în special, a venit momentul să vă concentraţi spre dezvoltarea accelerată a localităţilor dumneavoastră, pe atragerea de noi investiţii de nivel local, pe stimularea capacităţii inovatoare a tinerei generaţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL dau cuvântul domnului deputat Andrian Mihei.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Declaraţie politică: «ani - transparenţa "opacă" la bani»

Deşi s-au scris şi s-au spus multe pe tema ANI, aş dori, stimaţi colegi, să fac câteva comentarii despre modul "românesc" de a trata această problemă şi despre impresia pe care legea propusă iniţial, dezbaterile, comentariile şi amendamentele făcute acesteia şi, în final, forma adoptată, au dat-o populaţiei României.

Această lege constituie unul dintre obiectivele asumate de România înainte de aderarea la Uniunea Europeană, iar proiectul de lege, aşa cum a fost înaintat de Ministerul Justiţiei către Parlament, a fost agreat de oficialii de la Bruxelles. Legea, în formatul în care a fost votată este, în fapt, o altă poveste. Este ca şi când s-au pornit discuţiile pe "Crimă şi pedeapsă" al lui Dostoievski şi s-a votat pe "Idiotul".

Modificările făcute, ilustrate încă de la amendamentul articolului 1, unde "controlul averilor, verificarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor pentru persoanele care exercită demnităţile publice şi funcţiile prevăzute în lege" este modificat în "controlul declaraţiilor de avere dobândită în perioada exercitării mandatelor sau a îndeplinirii funcţiilor respective şi a declaraţiilor de interese", cu motivaţia "pentru rigoarea şi claritatea textului", dovedesc spiritul în care au fost concepute amendamentele. Nu spun că legea, în forma în care a fost propusă era perfectă, însă modificările aduse au diluat-o, transformând-o într-o glumă, pe care alegătorii o percep ca pe o bătaie de joc.

Modificarea din articolul 6, devenit acum 5, referitoare la accesul inspectorilor ANI la "informaţiile, înscrisurile sau documentele cu caracter financiar, fiscal, bancar, personal,confidenţiale ori clasificate", în "acces la aceste informaţiile cu caracter financiar, fiscal, bancar "virgula" publice", mai taie o bucată din puterea "Anuţei" de a cerceta cu adevărat ceva. În plus, la articolul 6, alineatul (2) exista o prevedere prin care "Accesul la informaţiile cu caracter bancar se realizează prin intermediul Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor", prevedere care a fost eliminată cu motivaţia "Art.6 a fost reformulat şi cuprinde textul alin.2". Totuşi, nici fostul articol 6, nici articolul renumerotat 6 nu mai conţin această prevedere, iar pentru modificarea accesului la informaţiile cu caracter confidenţial ori clasificat în acces la informaţiile cu caracter public nu s-a catadicsit a se oferi un argument.

Până la urmă, discutăm despre această lege datorită necesităţii de a elabora un sistem unitar şi eficient de control asupra averilor şi conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor demnitarilor, atât pentru a adresa una dintre recomandările Grupului de state împotriva corupţiei din cadrul Consiliului Europei şi pentru a transpune în fapt angajamentul faţă de Uniunea Europeană ca, în mod deosebit, să se adopte măsuri pentru a face posibilă verificarea depunerii declaraţiilor de avere şi de a revizui regimul de sancţiuni astfel încât să se asigure efectul lor descurajator, prin desemnarea unui organism cu atribuţii în domeniile sus menţionate şi evaluarea anuală a activităţii acestuia.

Având în vedere aceste considerente, cea mai amuzantă motivaţie pentru amendamentele făcute proiectului iniţial - şi în special mă refer la eliminarea unei serii lungi de articole din capitolele "Verificarea averilor", "Verificarea conflictelor de interese" şi "Controlul incompatibilităţilor" - a fost că "Prevederile acestei secţiuni nu sunt necesare, întrucât prin modificările aduse la proiectul de lege, Agenţia nu are atribuţii în domeniul vizat". Păi atunci, domnilor, vă întreb, de ce s-a mai făcut atâta tevatură? Ca să se ajungă la o lege care doar face referiri la alte legi şi înfiinţează o agenţie care să verifice concordanţa dintre declaraţiile de avere şi hârtiile pe care le aduce mură în gură cel care face reclamaţie? Sau pentru a mai adăuga câteva categorii de personal care trebuie să întocmească declaraţii de avere şi de interese? Era suficient pentru acest lucru să fie completată sau modificată legea 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, precum şi legea transparenţei, iar în această lege, să îi zicem, să fie precizate doar structura şi procedura de lucru a Agenţiei.

Însă pentru "rigoarea textului şi corelarea cu modificările aduse articolului 1", din "controlul averilor, verificarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege", ANI a ajuns să aibă ca atribuţii "controlul depunerii la termen a declaraţiilor de avere, declaraţiilor de interese şi al incompatibilităţilor de către persoanele prevăzute de lege".

Există şi o scăpare în articolul 46, punctul g), unde printre atribuţiile preşedintelui agenţiei există şi aceea că "aprobă strategia Agenţiei privind activitatea de control a averilor şi de verificare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor." Care agenţie? Mă miră cum sintagma de "control al averilor" a scăpat privirilor celor care preferă "verificarea depunerii la timp a declaraţiilor de avere".

De asemenea, este prevăzută publicarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese, pe pagina de Internet a instituţiei de care aparţine demnitarul, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 zile de la primire. Şi păstrarea acestora pe pagina de Internet cel puţin 5 ani de la publicare, după care se arhivează potrivit legii, însă nu este precizat cât timp sunt acestea afişate la avizier. Vor trebui amenajate camere avizier

O altă scăpare notabilă, care pune în culpă mai toţi demnitarii, este formularea de la articolul 4, punctul 4, care ţine să precizeze eliptic ce înseamnă "diferenţa vădită" menţionată la punctul 2 astfel: "Prin diferenţă vădită, în sensul prezentei legi, se înţelege o diferenţă mai mare de 10 000 euro între averea existentă şi veniturile realizate." Într-un mandat? Într-o viaţă întreagă?

Astfel, ANI a fost scoasă în lume dezavuată şi golită de conţinut, pentru a arăta încă o dată opiniei publice faţa hâdă a lăcomiei şi părtinirii.

Fac un apel către colegii senatori să facă în aşa fel încât această lege să fie redefinită pentru a servi scopului pentru care este, în fapt, necesară şi pentru a constitui în faţa Europei o dovadă de asumare concretă a angajamentelor luate.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Doriţi şi nedoriţi în Uniunea Europeană"

România a primit O.K.-ul pentru integrarea în marea familie europeană.

Toţi ne vor primi în mijlocul lor, unii mai rezervaţi, alţii mai entuziaşti, dar trebuie să fim perfect conştienţi că, după momentul fuziunii, realitatea se va dovedi tristă şi copleşitoare: fie vor fi activate anumite clauze de salvgardare, fie populaţia ţării va fi profund nemulţumită de tot ceea ce va însemna integrarea europeană, dar nu mai putem da înapoi.

Iată însă că, în ultima săptămână, o parte din cei care ne aşteaptă în marea familie europeană au început să demonstreze, prin mass-media (care este, după cum ştim cu toţii, o adevărată forţă în orice ţară), că anul 2007 va fi nefast pentru europeni, deoarece vor fi invadaţi de români şi bulgari, care, pe lângă faptul că sunt hoţi şi criminali, sunt şi tuberculoşi. În condiţiile în care un ziar cu tirajul şi renumele lui The Sun face o asemenea afirmaţie, trebuie să ne dăm seama că deja se face lobby pentru ca integrarea noastră şi a vecinilor noştri să fie pur formală, ca şi un angajament făcut de actuala coaliţie în campania electorală şi nerespectat nici în acest moment.

Britanicii, italienii, francezii şi cine mai ştie cine va mai urma nu văd cu ochi deloc buni poporul român, deşi mulţi concetăţeni de-ai noştri au demonstrat de câţiva ani că sunt şi harnici, şi inteligenţi, şi civilizaţi. Şi mai ales că prin munca lor, care nu este întotdeauna plătită la nivelul corect sau măcar egal cu cel al autohtonilor, înavuţesc ţările respective, şi nu pe cea de origine.

Calomniile şi afronturile aduse de mass-media din Marea Britanie şi Italia nu au mişcat puterea politică de la Bucureşti. Nimeni nu a luat nici o măsură, nici o declaraţie nu a fost făcută, nici canalele diplomatice nu au fost folosite pentru a aplana întreg acest război nedrept. Replica palidă a Clubului Român de Presă a fost singura atitudine venită din România faţă de această problemă, care sigur va ţine pagina primelor ziare şi în săptămâna următoare.

Este trist, dar şi supărător să vezi cum suntem înjosiţi într-o Europă şi într-un mileniu în care egalitatea şi libertatea sunt ridicate la rang de primă lege, în care în faţă ni se spune că facem parte din marea familie europeană, iar pe la spate suntem consideraţi ca fiind rudele nevolnice ale marilor puteri. Dar mai tristă este nehotărârea şi impasibilitatea autorităţilor din propria ţară, atunci când întreaga naţiune este împroşcată cu noroi.

"Pădure fără uscături nu există", şi acest lucru este valabil şi în cazul acestor ţări super-dezvoltate şi super-civilizate. Dacă au uitat de unde au plecat, este problema lor. Dacă au dreptul să critice şi să umilească, până la un punct este tot problema lor.

Dacă stăm impasibili, noi cei murdăriţi şi umiliţi, atunci este doar greşeala şi problema noastă, pentru că nimeni nu ne va lua apărarea, dacă noi singuri nu ştim să ne demonstrăm nevinovaţi.

O fi o regulă precum "capul plecat sabia nu-l taie", dar nici nu-l scapă de necazuri şi supărări. Iar România, şi acest popor, după cum va şti să-şi negocieze problemele şi suferinţele, va face sau nu parte din familia Europei Unite.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Blocarea procesului de retrocedare a bunurilor ilegal confiscate şi naţionalizate de regimul comunist de către comisiile locale şi judeţene de fond funciar sunt lucruri cu care ne-am obişnuit în ultimii ani. Falsificarea cărţilor funciare, furturi de documente din arhivele ocoalelor silvice de stat privind tabelul nominal al proprietarilor privaţi, ale căror păduri erau administrat de către ocoale de stat înaintea anului 1948, sunt fenomene pentru care nimeni nu poate fi tras la răspundere datorită nerespectării legislaţiei în vigoare.

Cetăţenilor cărora ar trebui să li se retrocedeze pădurea sunt împroprietăriţi cu cioate. Pădurile composesoratelor sunt însuşite de primării, formă de proprietate inexistentă înaintea anului 1948. Pentru aceste ilegalităţi primarii, secretarii şi alţi membri ai comisiilor locale de fond funciar ar trebui să răspundă în faţa legii, însă ei sunt sprijiniţi de grupurile de interese care nu au alt scop decât îmbogăţirea pe cale ilicită şi deposedarea omului de rând de avuţia care le revine conform legilor de retrocedare. Garantul legalităţii ar trebui să fie prefectul sau instituţia prefecturii care, în loc să impună respectarea legilor comisiilor judeţene, deseori intervine la organele de justiţie pentru susţinerea ilegalităţilor comise de primari şi comisiile locale de fond funciar.

Aveam impresia intervenţiei prefecturii şi în cazul procesului între comunitatea din Remetea şi primarul comunei cu privire la retrocedarea pădurii Alkoza din zona teritorial-administrativă a localităţilor Topliţa şi Borsec. Avocatul composesorilor nu era ascultat, mai mult în timpul prezentării cazului tot timpul i s -a atras atenţia din partea judecătorilor să scurteze pledoaria pentru că sunt foarte multe procese pe rol.

Intervenţia cea mai dură a prefecturii o putem constata din adresa nr.5884 din 04 septembrie 2006 trimisă doamnei preşedinte a Tribunalului Harghita de către prefectul judeţului, Constantin Strujan. În cazul dosarului nr.1595/2005 în precizarea sa domnul prefect afirma că "nulitatea poate fi invocată de primar, prefect... şi de alte persoanele care justifică un interes legitim". Apoi urmează textul din care reiese clar influenţarea justiţiei de către prefect: "Considerăm că tocmai acesta era punctul de plecare al soluţionării cauzei de către instanţă, întrucât aceasta trebuia să stabilească interesul legitim al intimatelor-reclamante de a solicita nulitatea titlului de proprietate atacat pe baza certificatului de moştenitor mai sus prevăzut".

Justiţia însă, în acest caz, nu s-a mai lăsat influenţată şi prin decizia civilă nr.563/ din 19 octombrie 2006 şi a respins recursul comisiei locale şi judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate din Gheorgheni.

Domnul prefect însă, în loc să intervină pe lângă Tribunalul Harghita, în acest caz trebuia să impună aplicarea Hotărârii nr.7/2000 a comisiei judeţene, pe care l-a obstrucţionat comisia locală de fond funciar, şi trebuia să analizeze infracţiunea privind punerea în posesie cu păduri a celor opt cetăţeni care anterior naţionalizării erau proprietari de păşuni şi fâneţe, precum şi faptul că punerea în posesie efectivă a celor opt cetăţeni de către comisia locală era anterioară validării de către comisia judeţeană.

Dina cest caz reiese clar că Prefectura judeţului Harghita, în loc să pedepsească, conform legii, pe infractori, protejează pe aceştia.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Nicolae Popa.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "SOS - zona montană".

Problematica integrării agriculturii româneşti în Uniunea Europeană vizează pregătirea, informarea şi instruirea agricultorilor, precum şi sprijinirea acestora cu fonduri europene pentru a face astfel faţă concurenţei acerbe în Europa, în special prin prisma calităţii produselor, a productivităţii şi creşterii producţiilor medii la hectar.

În zonele montane, o pondere importantă pe care o deţine de peste 35% din suprafaţa agricolă, problemele specifice nu sunt tratate cu atenţie şi seriozitate, fapt pentru care avem mari rezerve că vom fi vreodată pregătiţi pentru a intra cu fruntea sus în Uniunea Europeană. Este inadmisibil faptul că în multe zone din ţară, în zona montană mă refer, nu s-a organizat până acum cursuri de formare şi de instruire şi de atestare a fermierilor, iar nemulţumirea crescătorilor din aceste zone este firească, pentru că nu sunt băgaţi în seamă şi principalii vinovaţi sunt acele institute pe care le-am înfiinţat prin actele normative şi legislative care nu-şi fac datoria şi care nu manifestă o preocupare serioasă în acest domeniu.

Turismul este o altă preocupare căruia trebuie să-i acordăm întreaga atenţie pentru dezvoltarea zonei montane, pentru că şi în acest domeniu lucrurile se mişcă destul de greu. Fondurile pentru realizarea investiţiilor în turism şi agroturism care ar trebui implementare prin autoriatatea naţională pentru turism şi programul SAPARD sunt total insuficiente, iar locuitorii din zonă sunt lipsiţi de informaţie şi debusolaţi de ideea unei perspective sumbre.

În domeniul sanitar veterinar, de asemenea, avem mari necazuri în ceea ce priveşte problematică producătorilor de lapte şi carne, producătorii neavând sprijinul financiar pentru achiziţionarea de cositori, instalaţii de muls şi alte utilaje performante care sunt strict necesare. De asemenea, Ministerul Agriculturii trebuie să ţină cont în mod special de dezvoltarea zonei montane, unde singurele şanse de revitalizare sunt cele două domenii: turismul şi zootehnia.

De asemenea, centrele de tăiere a animalelor au fost desfiinţate, foarte mulţi deţinători de animale fiind nevoiţi să renunţe la aceasta, fără a primi nimic în schimb. constatăm că nu există nici un fel de preocupare, nici la nivelul Ministerului Agriculturii, dar nici al direcţiilor sanitar veterinare sau, mai corect spus, al autorităţii sanitar veterinare pentru reînfiinţarea acestor centre de tăiere. În acest fel s-ar evita sacrificarea animalelor în condiţii neigienice care pun în pericol sănătatea consumatorilor.

Este imperios necesar ca autoritatea naţională sanitar veterinară să armonizeze cât mai grabnic condiţiile sanitar veterinare cu cele europene. Cerem ca, în regim de urgenţă, instituţiile de control ale statului, ministerele şi prefecturile să ia agricultura în serios, pentru a contribui la eliminarea rapidă a acestor disfuncţionalităţi.

De asemenea, este necesar să se elaboreze proiecte de hotărâri pentru înfiinţarea unor centre de formare, perfecţionare a viitorilor fermieri în zona montană, în contextul integrării în Uniunea Europeană, unde cursanţii să primească atestate de fermier. Sigur că aici putem discuta multe lucruri. Se aruncă cu bani în stânga şi în dreapta pe mediatizări, la televiziune, în presă, dar ceea ce nu am reţinut, un aspect extrem de important, că trebuie să ajungem la cetăţean la agricultor, să-l informăm ce are de făcut şi ce-l aşteaptă o dată intrat în Uniunea Europeană şi, bineînţeles că trebuie s-o spunem deschis, atunci când avem ceva de spus, că, într-adevăr, nu avem o politică coerentă, serioasă şi responsabilă în domeniul zonei montane.

Sigur că, din punct de vedere legislativ, nu am avut un comportament consecvent, deşi s-a depus un proiect de lege, unde au achiesat mai mulţi colegi, privind înfiinţarea Agenţiei zonei montane. Sigur că am primit, aşa cum era şi de aşteptat, aviz negativ din partea Guvernului, dar mai grav este că chiar şi comisiile de specialitate de la Senat au respins acest proiect de lege fără să cunoască în amănunt care este situaţia din zona montană, care sunt greutăţile cu care se confruntă oamenii, care sunt problemele specifice din zonă şi bineînţeles că, necunoscând aceste probleme, categoric au lut o decizie în necunoştinţă de cauză.

Colac peste pupăză, la Ministerul Agriculturii, dacă înainte exista o direcţie generală, mai apoi, în legislatura trecută, exista o direcţie a zonei montane, care se preocupa de problemele acestea specifice şi de politicele agrare din zona montană, iată că, în momentul de faţă, la Ministerul Agriculturii mai există doar un birou amărât, aruncat undeva la nu ştiu ce etaj, la ultimul etaj, cu doi salariaţi unde nici nu ştiu ce au de făcut.

Este cât se poate de evident faptul că problemele acestea încă nu se cunosc şi ne vom confrunta cu nişte aspecte destul de grave, în primul rând privind depopularea munţilor, aşa cum este şi de aşteptat. Lipsa unei perspective economice şi nu în ultimul rând, condiţiile grele şi dure care sunt în zonă şi bineînţeles că trebuie să avem o politică de atragere a oamenilor şi de stabilitatea lor în zonă.

Iată doar câteva argumente pentru care avem toate motivele să ne aplecăm cu atenţie şi responsabilitate pentru ca, într-adevăr, să facem ceva, măcar în al 12-lea ceas, şi este păcat că le vedem şi nu luăm nici o măsură pentru că, atunci când le vom vedea, va fi prea târziu.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale dau cuvântul domnului deputat Aledin Amet.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Amet Aledin:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "În municipiul constanţa trebuie să existe un centru cultural al etniilor".

Fiecare etnie există, în primul rând, datorită păstrării valorilor ei tradiţionale. Fiecare etnie îşi propune conservarea acestora, tocmai pentru a se regăsi continuu.

Judeţul Constanţa înseamnă, din acest punct de vedere, foarte mult. Locuit de majoritari, dar şi de reprezentanţii diferitelor minorităţi naţionale, teritoriul reprezintă locul de întâlnire a culturilor şi civilizaţiilor acestora. Bogăţia spirituală este una deosebită, fiind promovată, însă, din ce în ce mai greu, din cauza lipsei unei instituţii specializate care să ofere cadrul optim unui astfel de demers. Încă se mai păstrează adevărate comori de limbă, tradiţii folclorice, tradiţii sportive, încât putem numi, simplu, neglijenţă, dacă, în sensul comentat, interesul nu va spori.

În această ordine de idei, înfiinţarea unui centru cultural al etniilor este benefică. Oraşul Constanţa poate oferi, cu siguranţă, condiţiile necesare finalizării proiectului. Un astfel de centru dedicat diverselor expoziţii de artă fotografică, de artă culinară, pieselor de teatru, spectacolelor folclorice, simpozioanelor, manifestărilor culturale, poate constitui modul de a înţelege şi mai bine traiul semenilor.

Într-o lume a globalizării, diversitatea nu trebuie să dispară. Într-o lume tinzând spre uniformizare prin modernizare, tradiţiile clasice înseamnă propria-ţi identitate.

O ţară este bogată dacă a reuşit, dacă reuşeşte, dacă va reuşi să-şi protejeze şi să-şi promoveze moştenirea culturală.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD dau cuvântul doamnei deputat Monalisa Gălăteanu.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

"Subfinanţarea învăţământului românesc continuă!"

Învăţământul reprezintă o problemă mereu actuală pentru societatea românească. Principala cauză a acestei crize majore cu care se confruntă atât cadrele didactice, cât şi elevii lor este subfinanţarea, devenită deja cronică, a învăţământului românesc, sub guvernarea portocalie de dreapta D.A. Prin Proiectul de Lege privind bugetul de stat propus pentru anul 2007, această subfinanţare se menţine, fapt care ne atrage încă o dată atenţia asupra politicii promovate de către actuala Putere în domeniul învăţământului.

Bugetul alocat Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru anul 2007 şi propus spre dezbatere Parlamentului României este de 19.767,7 milioane lei şi reprezintă doar 5,12% din p.i.b., procent care include şi alocaţia bugetară pentru cercetare ştiinţifică.

Având în vedere că România este un stat de drept, solicităm Guvernului de dreapta condus de Călin Popescu Tăriceanu respectarea legilor ţării în vigoare, mai exact Legea învăţământului nr.84/1995, cu modificările adoptate ulterior, conform căreia, începând cu 1 ianuarie 2007, învăţământul va primi de la bugetul de stat cel puţin 6% din p.i.b.

Mai mult decât atât, acest proiect de buget este antisocial şi antieuropean, pentru că nu numai că nu prevede creşterile salariale promise, dar şi descurajează sectorul educaţional în care ar trebui să se facă investiţii acceleratoare de integrare. El este constituit pe valori nereale şi nu ţine cont de situaţia economică în care se află acum România.

Negocierile încheiate între Guvern şi Federaţia Sindicatelor din Învăţământ prevedeau acordarea unei majorări salariale pentru personalul din învăţământ, didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, de 32% pentru anul 2007, în două tranşe după cum urmează: 10% din ianuarie 2007; 20% din septembrie 2007.

În fapt, proiectarea bugetară trimisă de către guvernarea de dreapta D.A. spre aprobarea Parlamentului României cuprinde o creştere salarială pentru cadrele didactice de doar: 7% de la 1 aprilie 2007; 11% de la 1 octombrie 2007.

Această creştere în medie ponderată depăşeşte în realitate cu numai 2,5% rata inflaţiei (5,5%) prognozată pentru anul 2007.

În consecinţă, Partidul Social Democrat nu va vota Proiectul de Lege privind bugetul de stat pe anul 2007 în forma actuală.

Este absolut necesară o finanţare corespunzătoare în domeniul educaţiei, în contextul apropiatei aderări a României la Uniunea Europeană, care impune automat alinierea ţării noastre la exigenţele şi performanţele de pe piaţa forţei de muncă a comunităţii europene.

Recent, Consiliul Naţional al Partidului Social Democrat desfăşurat la Tîrgu Mureş a adoptat Programul politic "România socială" prin care se recunoaşte încă o dată importanţa strategică a domeniului educaţiei din perspectiva influenţei nemijlocite pe care învăţământul românesc o poate avea în cadrul dezvoltării ţării noastre pe termen mediu şi lung.

Prin acest program, Partidul Social Democrat urmăreşte redarea demnităţii cadrelor didactice din România, din perspectiva misiunii nobile de formator al tinerei generaţii şi prevede ca, imediat după revenirea PSD la conducerea ţării, să aloce învăţământului un procent corespunzător din p.i.b. conform cu legile ţării şi cu priorităţile acestui domeniu pentru reabilitarea şi modernizarea celor 3.000 de şcoli din România, care nu beneficiază în prezent de apă curentă, canalizare, electricitate şi conexiune la internet şi pentru creşterea salariilor în sistemul de învăţământ, astfel încât învăţătorii şi profesorii din România să ducă o viaţă demnă, în deplin acord cu profesia nobilă şi de mare răspundere pe care o exercită.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ioan Aurel Rus.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Nu profanaţi mormintele!".

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nu credeam vreodată că în mileniul al III-lea oamenii nu vor fi recunoscători faţă de înaintaşii lor. Cred că poporul român, născut creştin, nu făcut, are în fibra sa ideea de Dumnezeu,iar de aici, respectul şi dragostea faţă de semeni ne sunt specifice. Ospitalitatea, omenia şi bunaînvoire aici sunt la ele acasă. Spun că sunt acasă sau încă mai sunt. Nu peste tot e la fel. Mai sunt şi păduri cu uscături şi, din păcate, nu puţine.

Am asistat în ultimii ani la acte de huliganism şi barbarie faţă de însemnele sfinte ale creştinătăţii, precum şi la profanarea de biserici şi mănăstiri, cum e cazul mănăstirii Dobric din jud. Bistriţa-Năsăud, Izvorul Mureşului, judeţul Harghita ş.a. sau de sinagogi şi cimitire.

Se cunosc actele barbare îndreptate împotriva sinagogilor din Piatra-Neamţ, Fălticeni, Râmnicu Sărat etc. şi tot atât de bine sunt cunoscute profanările şi distrugerile din cimitirele creştine şi iudaice din România.

Sataniştii declaraţi sau oameni cuprinşi de duhuri satanice au profanat o mulţime de statui, sfinte cruci, însemne creştine, dar şi însemne ale altor culte necreştine.

Totul culminează cu acoperirea vestigiilor romane, a altor vestigii şi situri arheologice, cu vânzarea obiectelor de patrimoniu şi chiar cu înstrăinarea cimitirelor, cu afacerea privind vânzarea locurilor de veci în cimitirele în folosinţă încă şi cu profanarea mormintelor.

Zilele trecute mi-a fost dat să văd în localitatea Feldru, jud. Bistriţa-Năsăud că pietrele funerare din cimitirul evreiesc lipsesc şi unele se găsesc în fundaţiile caselor şi anexelor gospodăreşti, iar altele ca "bază" peste care este pus un WC din lemn al unei familii.

Cimitirele evreieşti din Telciu, Feldru, Reteag, Sângeorz-Băi, Beclean, Suceava şi altele, fie că sunt neglijate total, fie că sunt păscute de animale sau chiar folosite ca loturi agricole,ele totuşi sunt cimitire. Cine răspunde de încălcarea legii? Cine aplică legea în acest sens? Rămâne să vedem câţi aud acest mesaj, câţi îl înţeleg şi câţi reacţionează.

Nouă, celor de la P.R.M., nu ne este indiferentă situaţia lăcaşurilor de cult, a cimitirelor, vestigiilor şi siturilor arheologice. Mai mulţi confraţii evrei, printre care domnii Aurel Vainer, Şauli Peleg, David Cahane s.a. se plâng de profanarea şi distrugerea patrimoniului deţinut de Federaţia Evreilor din România.

Aşteptăm guvernanţii să se sesizeze, iar parlamentarii să voteze amendarea legilor incomplete cu amendamente venite de la PRM-iştii ce doresc instaurarea ordinii de drept, nu dictatură în aplicarea legii, ci respectarea legii de toţi românii, indiferent de credinţă, etnie şi sex.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Petru Călian.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi are titlul "Iarna nu e ca vara nici la Ministerul Educaţiei şi Cercetării".

În completarea celebrei zicale "Iarna nu e ca vara", logica populară a mai scos o sentinţă, pe cât de ciudată la prima vedere, pe atât de adevărată. "Iarna ne va lua întotdeauna pe nepregătite", aşa spune lumea, vizând cu predilecţie autorităţile din cadrul Ministerului Transporturilor, dar şi autorităţile locale şi judeţene care răspund de buna stare a drumurilor şi de desfăşurarea traficului în condiţii normale, chiar şi pe timp de iarnă.

Însă, chiar dacă în alte părţi se poate, la noi în ţară, după primii fulgi de zăpadă, nu apar vehiculele specializate pe drumuri, ci articolele de ziar despre paralizarea traficului pe sectoarele de drum unde a nins. Autorităţile responsabile nu fac altceva decât să se laude că de această dată, totul este pregătit, utilajele şi angajaţii care le deservesc sunt pe poziţii, pentru ca acest an să nu fie ca precedentul. Însă, din păcate, la acest capitol, fiecare an este ca şi cel anterior şi va fi ca şi următorul: iarna ne ia întotdeauna pe nepregătite.

Totuşi, anul acesta a fost o mică schimbare. Nu în bine, însă. Iarna a venit cu blocaje de trafic de la primii fulgi, însă tot primele semne ale iernii au determinat suspendarea cursurilor în peste 100 de unităţi şcolare la nivelul întregii ţări.

Un adevăr dureros în prag de integrare în Uniunea Europeană. Cum putem pretinde egalitate cu celelalte state membre de drept ale Uniunii, când noi, ca stat, nu suntem în stare să asigurăm condiţiile minime şi decente de desfăşurare a procesului educativ? Asta cu atât mai mult cu cât Ministerul Educaţiei şi Cercetării a solicitat şi a primit fonduri anul acesta tocmai pentru a rezolva această situaţie.

Unde s-au dus banii, cum este posibil ca în luna noiembrie ministerul să nu aibă idee despre problemele ivite în cele peste 100 de şcoli şi cum este posibil ca ministrul să fie informat de presă asupra situaţiei existente?

Sunt doar câteva întrebări care mi se par mai mult decât rezonabile, întrebări care nu exprimă nici pe jumătate uimirea şi durerea pe care le resimt faţă de un sistem de învăţământ din ce în ce mai mizer, de sistemul de învăţământ din România anului 2006, în care elevii nu mai pot merge la cursuri din cauza frigului. Nici măcar în regimul trecut acest sector nu era atât de desconsiderat şi atât de prost condus ca în toate guvernele care s-au perindat până acum.

Cum răspundeţi la toate aceste acuzaţii, domnule ministru?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Mihai Dumitriu, Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumesc frumos, doamna preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Reforma şi descentralizarea în sistemul sanitar prin prisma bugetului din 2007"

Doamna preşedinte,

Doaamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu de puţine ori, în faţa pacienţilor, medicilor şi furnizorilor de servicii medicale, Ministrul Portocaliu al Sănătăţii Publice a promis că reforma în sistemul sanitar va aduce în primul rând descentralizarea.

Pacienţii, medicii şi furnizorii de servicii medicale nu sunt încrezători în promisiunile ministrului Eugen Nicolăescu, deoarece consideră că sistemul este subfinanţat şi aflat permanent în criză.

Amintim doar câteva aspecte: personalul medical nemulţumit de salarii îşi va continua exodul care va atrage după sine servicii de slabă calitate; managerii spitalelor afirmă că nu se pot descurca cu banii de la "stat"; pacienţii sunt obligaţi, chiar şi când sunt internaţi în spital, să-şi cumpere medicamente; furnizorii de medicamente şi materiale sanitare reclamă că indisciplina din sistemul sanitar a dus la acumularea de mari datorii "ale statului" către ei, datorii estimate la 5000 de miliarde lei numai pentru 2004 şi 2005, datorii neplătite de actualul Guvern Portocaliu.

Ministrul Alianţei D.A. al sănăţatii publice a promis că în noul an fiscal 2007 se va intra fără datorii. Rămâne de văzut, dar personal cred că este o promisiune mincinoasă pentru a calma spiritele.

Stimati colegi,

Ultratrâmbiţata descentralizare din Sănătate propavăduită de către Ministrul Portocaliu Eugen Nicolăescu nu va putea fi realizată prin pachetul de legi promovat de Guvernul Coaliţiei PNL-PD-UDMR, deoarece conducerile unităţilor sanitare sunt numite de către Ministrul Nicolăescu pe criterii politice. Înainte erau numite de Direcţiile de Sănătate Publică, ele fiind cele care cunoşteau foarte bine problemele cu care se confruntă spitalele; finanţarea vine de la centru, trece pe la Casele Naţionale de Asigurări de Sănătate şi ajunge la spitale. Bugetele spitalelor sunt impuse, banii fiind împărţiţi de la centru pe capitole de cheltuieli, după cum prevede bugetul pe 2007; finanţarea spitalelor se face pe ochi şi sprâncene, pe afinităţi politice. S-a ajuns în situaţia ca unităţile spitaliceşti mici să primească bugete mult mai mari decât spitalele mari de urgenţă; unele spitale primesc finanţarea pe caz rezolvat şi altele merg pe bugete istorice; transferul unor competenţe la autorităţile locale privind administrarea spitalelor nu este urmată şi de transferul banilor, după cum este conceput bugetul pe 2007.

Casele Naţionale de Asigurări de Sănătate cer fel de fel de statistici şi situaţii care îngreunează activitatea spitalelor, dar care nu sunt folosite în momentul în care se fac finanţările. Există situaţii când pentru un caz rezolvat se alocă 5,3 milioane lei, în condiţiile în care un flacon de anestezic costă 6 milioane lei; criteriile de selecţie a managerilor de spitale nu sunt obiective, prioritate având activiştii de partid şi lipitorii de afişe. De aceea directorii unităţilor spitaliceşti primesc şi ascultă de comenzi cât şi ordine de la Ministerul Sănătăţii Publice; din licitaţiile organizate de MSP au caştigat multe firme pirat care au furnizat materiale sanitare, instrumentar, aparatură medicală de slabă calitate, preţul mic ducând de multe ori la achiziţii de proastă calitate.

Stimati colegi,

După 2 ani de guvernare a Coaliţiei D. A. cred că în prezent sistemul sanitar este într-o criză teribilă, iar Sănătatea încă "nu a intrat în Reformă", aspect reliefat şi de modul cum este conceput bugetul pe 2007.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L, dau cuvântul domnului deputat Grigore Crăciunescu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Declaraţia mea politică se intitulează "Cui îi este frică de... ANI?".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Pentru o perioadă mult prea lungă, care s-a încheiat săptămâna trecută, Camera Deputaţilor şi-a schimbat puţin obiectul de activitate, transformându-se, din for legislativ, într-o moară de măcinat vorbe. Mă refer aici la interminabilele discuţii provocate de Legea privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate, instituţie cerută de Uniunea Europeană pentru a avea o garanţie asupra profilului moral al aleşilor români.

Legea de înfiinţare a Agenţiei Naţionale de Integritate a trecut, săptămâna trecută, de Camera Deputaţilor, iar la adoptarea actului normativ am contribuit cu toţii, chiar şi criticii înverşunaţi ai modificărilor operate de Comisia juridică. Peste 250 de deputaţi şi-au dat acordul pentru textul care a lăsat-o pe ANI fără atribuţiile de control al averilor şi incompatibilităţii demnitarilor, cinci au votat împotrivă şi unul s-a abţinut. Cu două zile înainte de expirarea termenului de aprobare tacită în forma propusă de guvern, legea ANI a fost adoptată în varianta impusă, la Comisia juridică a Camerei, de coaliţia PC-UDMR-PSD-PRM. Dacă la dezbaterea amendamentelor acestor formaţiuni, parlamentarii Alianţei s-au opus din răsputeri, se pare că totuşi s-au răzgândit şi au votat textul.

Este, într-adevăr, important să avem o Agenţie Naţională de Integritate şi ca aceasta să-şi ducă până la capăt misiunea de prevenire şi de combatere a corupţiei. Adică, avem nevoie de o instituţie care să aibă competenţe de control al averilor, competenţe privind incompatibilităţile şi conflictele de interese. Cred că forma finală a proiectului a fost golită de conţinut prin amendamentele aduse de Comisia juridică. Deputaţii PC, UDMR, PRM şi PSD nu s-au sfiit să-şi arate bucuria faţă de victoria obţinută, apreciind că legea este "bună, constituţională, aplicabilă".

Proiectul, redactat de guvern şi trimis în Legislativ la începutul lunii septembrie, a fost schimbat radical. Cea mai importantă modificare a fost cea a articolului 2, care prevede că Agenţia Naţională de Integritate va cerceta doar declaraţiile de avere şi de interese ale demnitarilor şi veridicitatea lor, pe perioada mandatului, nu şi averile dobândite înainte şi după mandat. Alt amendament impus de coaliţia PC-UDMR-PSD-PRM susţine că sesizarea către Agenţie "va indica, în mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază şi sursele de unde acestea pot fi solicitate sau va fi însoţită de acte doveditoare". Interesantă solicitare! E ca şi atunci când poliţistul îţi cere să găseşti singur hoţul, pentru ca el să-l poată sancţiona. Potrivit articolului, sesizările care nu îndeplinesc aceste condiţii sau sunt anonime vor fi considerate nule.

Amendamentele acceptate de deputaţii jurişti au eliminat din lege dreptul inspectorilor ANI de a efectua cercetarea prealabilă în cazul celor având diferenţe vădite între declaraţiile de avere şi veniturile realizate în timpul mandatului şi le-au lăsat acestora opţiunea de a solicita persoanelor respective informaţii suplimentare. Conform unei alte modificări, prin diferenţă vădită se înţelege o deosebire dintre averea existentă şi veniturile realizate mai mari de 10.000 de euro.

Din varianta guvernului a fost eliminat, printre altele, şi un alineat de la articolul 4, şi care prevedea posibilitatea accesului la datele cu caracter bancar ale persoanelor fizice şi juridice. Din textul gândit de guvern au fost eliminaţi reprezentanţii clerului şi membrii CES din categoria persoanelor care au obligaţia să-şi declare averile. De asemenea, deputaţii jurişti au mai scos din proiectul de lege, la propunerea UDMR, întreg capitolul care se referea la controlul averilor. La capitolul 6, referitor la structura sub patronajul căreia îşi desfăşoară activitatea Agenţia Naţională de Integritate, respectiv Consiliul Naţional de Integritate, s-a decis trecerea acestuia în subordinea parlamentului, deşi textul iniţial prevedea ca acest organism să fie autonom.

De ce a provocat atâta panică înfiinţarea unei instituţii? În forma actuală, ne putem întreba însă la ce mai foloseşte Agenţia Naţională de Integritate, pentru că oricum nu prea mai poate să facă nimic. A fi persoană publică, ales de cei mulţi, este o mare responsabilitate. Fiind gata în orice moment să-ţi dovedeşti integritatea, este o dovadă de respect faţă de ei. Consider că trebuie să-ţi asumi riscul de a fi verificat, dacă vrei funcţie. Altfel, este mai bine să nu ieşi în faţă şi poţi să te bucuri în linişte de roadele muncii tale. Cui i-a fost frică de ANI de a lăsat-o doar să existe, să privească, dar să nu poată face nimic?

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul în continuare domnului deputat Ioan Munteanu, Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Munteanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea se intitulează "Bugetul alocat agriculturii - atentat la siguranţa alimentară a populaţiei".

Deşi premierul Tăriceanu consideră că proiectul de buget pentru 2007 "este gândit pentru cetăţeanul român ca cetăţean european" şi că sumele prevăzute "vor accelera creşterea nivelului de trai", adevărul este că acest buget accentuează diferenţa dintre cele două zone europene, el fiind, mai degrabă, antieuropean şi antisocial.

Cu siguranţă, suntem cu toţii interesaţi de strategiile în baza normelor europene, aşa cum se prevede la pagina 5, dar înainte de toate, trebuie să promovezi şi să impui politici şi strategii performante pentru ţara ta.

Argumentele următoare vor demonstra slaba preocupare a aşa-zişilor specialişti din Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru implementarea structurilor specifice comunităţii europene, randamentul scăzut al acestor forme fără fond, demagogia şi lipsa de profesionalism a responsabililor din acest domeniu.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale minte cu neruşinare atunci când susţine că agenţiile nou înfiinţate desfăşoară o bună activitate, în deplină concordanţă cu normele europene.

În realitate, nimeni nu ştie precis cu ce se ocupă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură ori Agenţia de Plăţi pentruDezvoltare Rurală şi Pescuit, instituţii în care au fost angajaţi printr-un concurs de împrejurări funcţionari din imediata apropiere a puterii. Sunt oamenii cu cele mai mari salarii dintre bugetarii din agricultură, dar insuficient pregătiţi pentru a gestiona cu folos miliardele de euro ce vor veni de la Uniunea Europeană.

Dintre instituţiile de intimidare create de actuala guvernare, eficientă în aplicarea contravenţiilor pentru primarii din PSD care n-au binevoit să treacă de partea puterii, dar aproape absentă în planul activităţii concrete este Autoritatea Naţională pentru Retrocedarea Proprietăţilor. În timp ce din cele 620.000 de cereri primite au fost validate scriptic doar 85.000, adică doar câteva sute de hectare dintre cele 1,2 milioane hectare de teren agricol solicitat, amenzile aplicate primarilor social-democraţi se ridică la suma de 300 milioane de lei pe persoană, maximum prevăzut de legile în vigoare.

Mult-mediatizatul Oficiu al rentei viagere care are ca obiectiv crearea marilor exploataţii agricole din România n-a reuşit să adune laolaltă decât suprafeţe nesemnificative, câteva sute de hectare în toată ţara.

Dintre marile proiecte din cadrul reformelor structurale din agricultură, ferma familială cu caracter comercial are slabe şanse de a prinde contur în folosul celor peste 4,5 milioane de gospodării individuale. Câte dintre acestea vor beneficia de subvenţii din cele 440 milioane de euro alocate de U.E, în condiţiile în care producătorii agricoli nu ştiu nici acum, la 2 luni de la promovare, care le sunt drepturile şi obligaţiile ?! Cu siguranţă, adevăraţii beneficiari vor fi alţii, cei din grupurile de interese ale puterii, mult mai bine informaţi şi mai descurcăreţi, aceiaşi indivizi care vor cumpăra de la ţăranii sărăciţi terenurile nelucrate şi animalele pe care nu le vor mai putea creşte.

Programul "Fermierul",bine întocmit şinecesar, s-a dovedit a fi o altă promisiune demagogică; departe de ceea ce s-a repetat la nesfârşit în mass-media. Resursele financiare alocate pentru plăţi directe au fost nesemnificative, reforma pieţelor este un dezastru, agricultura ecologică lipseşte cu desăvârşire, îmbunătăţirile funciare şi dezvoltarea rurală sunt la limită.

Cât despre directivele Programului Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 - 2013, ele se înscriu în acelaşi plan teoretic cu care ne-am obişnuit, cu şanse limitate de concretizare.

Iată, deci, stimaţi colegi, care este situaţia din agricultură acum, înaintea adoptării unui buget auster, ruşinos şi înjositor. Este o imagine descurajatoare a satului românesc, a unei populaţii aflate la limita de subzistenţă, departe de promisiunile din campania electorală.

Actuala construcţie bugetară va crea probleme şi mai mari producătorilor agricoli, în condiţiile în care fondurile alocate sunt de 31.972 miliarde lei, adică 87% faţă de cele 36.450 miliarde lei din 2006.

Diferenţa de 44.373 miliarde lei este reprezentată de fondurile externe nerambursabile (42.479 miliarde lei), de creditele externe (860 miliarde lei) şi de veniturile proprii (1.038 miliarde lei).

Dar, regretabil este faptul că sumele cele mai mari nu se vor regăsi în producţie, ci vor avea destinaţii dintre cele mai surprinzătoare. Astfel, creşterile salariale sunt cu 35,2% mai mari faţă de anul 2006, cheltuielile pentru reclamă şi publicitate mai mari cu 22%, cheltuielile pentru protocol şi reprezentare cu 76% mai mult, iar fondul rezervat ministrului cu 31,67% mai substanţial decât în 2006. Şi asta, în condiţiile în care subvenţiile destinate producătorilor sunt cu 23% mai mici faţă de anul precedent, an în care s-au primit cele mai mici subvenţii.

Această distribuire deficitară şi aiuristică a fondurilor generează nemulţumire, mirare, dar şi numeroase întrebări. Care vor fi beneficiarii celor 42.479 miliarde lei reprezentând fondurile externe nerambursabile? Şi câţi ţărani vor fi capabili să acceseze sumele repartizate prin programele europene, adică cele 25.216 miliarde lei - FEGA, 10.032 miliarde lei - SAPARD, 5.467 miliarde lei - FEADR, 1.239 miliarde lei PHARE, 527 miliarde lei FEP ?

Este interesant de imaginat ce justificări ne vor mai propune cei direct răspunzători de accesarea şi cheltuirea acestor fonduri la sfârşitul anului 2007, când procentul respectiv va fi de 15 - 17 % "

După cum se observă, actualele prevederi fac parte dintr-un buget al obligaţiilor de partid, destinat unor grupuri de interese portocalii şi nicidecum proprietarilor agricoli.

Prin urmare, într-o ultimă încercare, PSD vă solicită, domnilor guvernanţi, să propuneţi revizuirea proiectului şi orientarea fondurilor spre cei direct implicaţi în producerea de bunuri necesare siguranţei alimentare a populaţiei. În caz contrar, veţi fi direct răspunzători de consecinţele adoptării acestui buget dezastruos. Iar noi, social-democraţii, nu vrem să fim părtaşi la acest atentat la adresa agricultorilor, deci ne rezervăm dreptul de a nu vota bugetul în forma propusă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, dau cuvântul doamnei deputat Cornelia Ardelean.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Cornelia Ardelean:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultimii ani, mai mult de jumătate din suprafaţa destinată producţiei de viţă de vie din judeţul Arad a rămas necultivată, spre disperarea oamenilor care trăiesc de pe urma acestui sector. Deşi Podgoria Aradului este una dintre zonele de tradiţie pentru cultivarea viţei de vie, lipsa unei strategii de susţinere a producătorilor riscă să compromită total şi iremediabil această activitate. Din nefericire, în ultima perioadă s-a constatat că cea mai mare parte a podgoriilor care altădată treceau graniţele ţării prin calitatea strugurilor pentru producţia de vin a ajuns la stadiul de plasamente imobiliare pentru cetăţeni străini. Terenurile au rămas necultivate ani la rând, fostele podgorii fiind scoase din circuitul agricol în favoarea unor destinaţii imobiliare, industriale, sau pur şi simplu pentru speculaţii de preţ. În acest fel, mii de hectare de teren din Podgoria Aradului au fost cumpărate de oameni care nu doresc, în realitate, să cultive viţă de vie, ci aşteaptă ca preţul terenurilor în zonă să crească, pentru a-l vinde mai departe.

În contextul în care politica Uniunii Europene este de a reduce suprafeţele cultivate cu viţă de vie pentru producţia vini-viticolă, prin cumpărarea unor terenuri destinate acestui tip de producţie, tradiţia producătorilor de vin din Podgoria Aradului este în mare pericol. În absenţa unei strategii coerente de sprijinire a cultivatorilor de vie pentru producţia de vin, este de aşteptat ca producătorii să se retragă treptat-treptat de pe coastele dealurilor spre alte îndeletniciri mai profitabile. Ideea de succes ar fi aceea că odată cu integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, să ne promovăm şi să ne păstrăm vii valorile, obiceiurile şi tradiţiile, cu atât mai mult cele legate de vinurile româneşti, apreciate la superlativ în toată lumea.

Consider că Guvernul României, prin ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, are datoria să ia măsuri urgente pentru protejarea producătorilor de viţă de vie. Se impune adoptarea unor strategii rapide, concrete şi eficiente, prin care să se garanteze păstrarea şi continuitatea tradiţiei de producători de vie şi vin a românilor, cu atât mai mult după aderarea României la Uniunea Europeană!

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, doamna deputat.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă la grup parlamentar, dau cuvântul domnului deputat Corneliu Ciontu.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am venit la aceasta tribună pentru a va aduce la cunoştinţă un pericol. Un pericol real, care ameninţă buna integrare politică a României în Uniunea Europeană: folosirea fără discernământ şi echilibru a etichetelor infamante în lupta internă dintre partide. Nu e nevoie de cine ştie ce explicaţii pentru a înţelege că frământările, acuzaţiile şi conflictele din ţară au un ecou imediat la Bruxelles. Opinia pe care partenerii europeni şi-o formează despre noi nu are altă bază decât mass-media românească, deci propria noastră conduită politică. Dacă până acum puteam striga în voie, împroşcându-ne reciproc cu noroi, de acum trebuie să luăm în calcul ecoul european al cuvintelor noastre.

Ratarea candidaturii lui Varujan Vosganian are rădăcini în România şi are efecte negative asupra imaginii ţării în lume. La fel şi cuvintele despre fraudarea alegerilor, corupţia la nivel înalt, termopane şi tablouri... Spre deosebire de statele consacrate ale Uniunii, noi, românii, calomniem şi jignim cu uşurinţă, pentru că ne interesează mai mult câştigurile în gaşcă decât victoriile naţionale.

Un exemplu grăitor în această direcţie îl reprezintă fantoma extremismului, agitată de partidele consacrate atunci când monopolul politic le este ameninţat. Este evident că inerţia mediatică nu poate fi depăşită de partidele noi decât prin mesaje puternice, uneori radicale, capabile să treacă dincolo de platoşa presei. Ei bine, atunci când aceste mesaje ajung la ţintă, vechiul sistem politic intră în panică şi strigă: "extremism". Tot ceea ce a fost original şi viu în mesajul noului partid e luat la măsurat, e întors pe faţă şi pe dos, până devine "antieuropean", "xenofob" sau cine mai ştie cum.

Acest lucru s-a întâmplat în cazul Partidului România Mare, despre care pot vorbi în cunoştinţă de cauză şi cu mâna pe inimă. PRM nu a fost niciodată un partid extremist - nici un document al partidului nu conţine idei cu caracter antisistem. Preşedintele partidului, în schimb, a avut ieşiri radicale, mai degrabă emoţionale decât de tip ideologic, lucru care a putut fi speculat de adversarii politici.

În ultima perioadă, de când Partidul Noua Generaţie a devenit cel mai dinamic partid românesc, se încearcă un scenariu de tip PRM şi în cazul său. Apar articole în care PNG e asociat, din senin, cu extremismul. Se anunţă, tot din senin, că PNG negociază cu partidele europene de extremă dreaptă de dragul celor 50.000 de euro pe cap de deputat european, de parcă acesta ar fi sensul luptei noastre. Se pun la cale strategii testate, eficiente, menite să facă şi din electoratul PNG, ca şi în cazul PRM, un electorat redus şi neputincios, conştient de faptul că partidul pe care îl votează nu va ajunge la guvernare.

În mod evident, această strategie este, înainte de toate, mincinoasă. Nu doar că documentele PNG n-au nimic în comun cu soluţiile radicale, dar nici măcar liderul partidului, George Becali, n-a prezentat vreodată programe cu caracter agresiv sau discriminator. În cazul PNG nu se poate specula despre execuţii pe stadioane sau pasiuni semite ori, după dispoziţie, antisemite. PNG îşi propune să devină parte a PPE, acesta fiind unul din motivele pentru care a ales fuziunea cu Partidul Popular. PNG înţelege că bunele relaţii cultivate de Partidul Popular cu PPE în perioada formării sale nu trebuie irosite. PNG mai înţelege că alianţa cu extrema-dreaptă europeană înseamnă blocarea partidului în eterna opoziţie.

Nu trebuie să permitem asocierea PNG cu mişcările extremiste. Şi nu atât de dragul partidului, cât de dragul ţării. Să ne gândim că la următoarele alegeri parlamentare, PRM va obţine 12% şi PNG 15%. Două mari partide parlamentare româneşti ar fi considerate în Europa, dacă clişeul extremismului PNG se răspândeşte, ca partide marginale şi periculoase. Cum vom mai guverna ţara cu astfel de partide? Cum va putea discuta Europa cu noi în aceste condiţii? Vom fi consideraţi oare ţara marilor partide de extremă dreaptă?

Iată suficiente motive pentru care orice asociere a PNG cu extremismul e neavenită şi va fi atacată în instanţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Mocanu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Cum să-ţi baţi joc de agricultură".

Lecţia întâi: fie un ţăran din nordul Moldovei, de prin părţile ministrului Gheorghe Flutur, care a cerut de la stat o subvenţie pentru tăuraşul dus la abator. Drept "recompensă", actualul Guvern îl poartă de şase luni pe drumuri, refuzând literalmente să-i plătească vreun leu.

Deşi ministrul de resort neagă supărat că Guvernul ar avea vreo problemă cu banii pentru subvenţiile din agricultură, presa a descoperit că numai valoarea restanţelor din zootehnie pe 2005 se ridică la frumoasa sumă de peste 7 milioane de lei noi. Aşadar, Guvernul iar nu are bani pentru a-şi respecta promisiunile electorale.

Lecţia a doua: fie un seminar internaţional pe teme de siguranţă alimentară, organizat şi susţinut financiar de România cu aproape 100.000 de euro. Se va întâmpla în primăvara anului viitor. După ce s-au făcut de râs în toată lumea prin modul în care au gestionat criza gripei aviare, guvernanţii ţin acum lecţii de siguranţă alimentară partenerilor internaţionali, cheltuind sume importante de la buget. Aşadar, de data aceasta, sunt bani. Iată că, în timp ce ţăranii din România sunt tot mai săraci şi mai batjocoriţi de actualul Guvern, autorităţile se dau mari şi tari în faţa străinilor. Oricum, nu-i mai crede nimeni.

Sunt doar două exemple despre cum merge agricultura românească, dar aş putea continua la infinit. Intrăm în Europa dar, din păcate, intrăm pe uşa din dos, pentru că guvernanţii nu ştiu să-şi pregătească lecţiile.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

În finalul şedinţei noastre de astăzi, dau cuvântul domnului deputat Valentin Iliescu, Grupul parlamentar al P.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se cheamă "Uite, cine vorbeşte!"

România, în toţi cei 16 ani scurşi de la revoluţie, a avut un mare păcat. A pus mai presus de interesul general, naţional, indicaţiile venite din afară, fără discuţie, profesioniste, şi credem noi, de bună-credinţă, dar care, de cele mai multe ori, ignorau realităţile societăţii româneşti şi, evident, dorinţa de mai bine a românilor.

Pe fondul unor asemenea decizii, acceptate fără crâcnire de guvernele care s-au perindat la conducerea ţării, am asistat, timp de 16 ani, la un şir nesfârşit de renunţări şi sacrificii, multe dintre ele inutile şi lipsite de temei, care au generat o continuă degradare a nivelului de trai al populaţiei şi o permanentă scurgere de valori umane incontestabile către Occidentul prosper.

Cum s-ar spune, pentru că Guvernul, indiferent de cine a fost condus, a acceptat în genunchi impunerile venite de afară, am asistat la o permanentă aliniere a preţurilor şi tarifelor la nivelul Occidentului, în timp ce salariile şi pensiile se aliniau celor din ţările subdezvoltate.

Aceiaşi români, capabili, inteligenţi şi pregătiţi, care nu puteau primi decât salarii mizerabile în ţara lor, graţie constrângerilor bugetare şi politicii fiscale aberante a ultimilor 16 ani, lucrează astăzi pe salarii onorabile în Uniunea Europeană şi sunt deosebit de apreciaţi. Ei au câştigat şi vor câştiga în continuare, aşa cum câştigă enorm cei care profită de pe urma muncii lor.

România, însă, la modul general, a pierdut. Şi aşa se va întâmpla atâta vreme cât va exista această hemoragie de forţă de muncă pricepută şi inteligentă, fără ca România să facă ceva pentru a crea aici, la noi acasă, condiţii favorabile de muncă şi, bineînţeles, de încurajare a tuturor celor care vor să muncească mai mult şi mai bine, pentru a trăi mai mult şi mai bine.

Evident, dacă vrem să spunem cu adevărat lucrurilor pe nume, este clar că, în toţi aceşti ani, România s-a autocondamnat la subdezvoltare, la un proces de transformare mult prea lent către modernizare şi civilizaţie, asumându-şi aproape un statut de colonie.

Indiscutabil, una dintre cele mai grave probleme ale României de azi este problema facturii energetice, respectiv preţul enorm pe care îl plătesc românii pentru a avea un lucru elementar: căldură şi apă caldă în casă.

Situaţia este generată de amânarea unor decizii importante de restructurare, modernizare şi retehnologizare a sectorului energetic, de cele mai multe ori o vacă bună de muls a grupurilor de interese care au siluit România. Şi, în plus, modul aberant, iresponsabil şi antinaţional în care foştii guvernanţi au negociat Capitolul 14 "Energia" din Tratatul de aderare la Uniunea Europeană şi modul dezastruos pentru ţară în care au privatizat Companiile PETROM, DISTRIGAZ SUD şi DISTRIGAZ NORD.

Motivul principal pentru care am venit astăzi la tribuna Camerei Deputaţilor este revolta profundă faţă de atitudinea Partidului Social Democrat şi, în mod special, a liderului acestuia, domnul Mircea Geoană, care, pe toate cărările şi pe toate canalele media, îi căinează pe români pentru nenorocirea facturii energetice. O mostră de tupeu, de crasă demagogie, fariseism şi lipsă de scrupule, de ascundere a deciziilor criminale pe care Guvernul Adrian Năstase le-a luat în detrimentul românilor pe termen mediu şi lung.

Privatizarea PETROM generează astăzi imense probleme datorită tarifului uriaş de achiziţionare a gazelor naturale de către distribuitori pentru încălzirea populaţiei. În neruşinarea cu care au guvernat România, foştii guvernanţi au privatizat PETROM-ul în detrimentul interesului naţional.

PETROM-ul a fost privatizat şi, odată cu el, rezervele de petrol şi gaze ale României, lucru care nu s-a mai petrecut nicăieri în lume, ajungând la vorba domnului preşedinte Traian Băsescu, "am ajuns să cumpărăm ţiţei şi gaze din producţia internă la preţuri inimaginabile, de parcă ar fi fost aduse din Golf, în vârful catargului".

Din acest motiv, de la tribuna Parlamentului, solicit domnului ministru Codruţ Ioan Sereş, ministrul economiei şi comerţului, să prezinte în plenul Camerelor Parlamentului României, imediat după finalizarea dezbaterilor la bugetul de stat, strategia Guvernului în domeniul energetic, exprimându-şi public şi punctul de vedere faţă de privatizarea PETROM.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

O serie de doamne şi domni deputaţi au depus în scris declaraţiile politice, şi anume: din partea Grupului parlamentar al P.S.D. - Manuela Mitrea, Ioan Stan, Emil Radu Moldovan, Minodora Cliveti, Florin Iordache, Gheorghe Chiper, Viorel Pupeză, Eugen Bejinariu, Cătălin Lucian Matei, Aurel Vlădoiu şi Ion Stan; din partea Grupului parlamentar al P.N.L. - domnul deputat Radu Claudiu Zaharia, iar din partea Grupului parlamentar al P.D., domnii deputaţi: Aurel Olărean, Dumitru Ioan Puchianu, Petru Movilă, Monica Iacob Rizi, Traian Constantin Igaş, Marius Rogin, Daniel Buda, Stelian Duţu şi Anca Constantinescu.

Cu aceasta, închidem şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Vă mulţumesc tuturor pentru participare.

(Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

"Învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi - în vacanţă! Sau cum să dârdâi de frig în sălile de clasă"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Asistăm împreună la un nou episod din capitolul incompetenţa şi neglijenţa sinucigaşă a actualului Cabinet de la Bucureşti. Majoritatea ziarelor şi posturilor de televiziune din România redau imagini adunate din teren unde în plin sezon rece, din cauza lipsei de combustibil, a defecţiunilor din sistemele de instalaţii şi a proastei administrări, de la toate nivelurile, elevii mor de frig în sălile de clasă.

În tot acest timp, se dovedeşte că ministrul Hărdău habar nu are de ce se întâmplă în şcoli. Mai precis, Ministerul Educaţiei nu are o situaţie exactă asupra unităţilor de învăţământ în care elevii nu pot participa la orele de clasă din cauza frigului. Elocventă este situaţia de la Bistriţa unde, abia după ieşirea elevilor în stradă, ministrul educaţiei s-a trezit din adormire şi a cerut Inspectoratului Şcolar să dispună întreruperea cursurilor până în momentul reglementării situaţiei, iar acesta a hotărât trimiterea elevilor acasă până la remedierea situaţiei. Deşi există o armata întreagă de funcţionari, şi la minister, şi la inspectoratele şcolare, plătiţi din buzunarele contribuabililor, nimeni nu s-a interesat să vadă dacă în primele săptămâni ale începutului de an şcolar şcolile sunt sau nu pregătite pentru timpul friguros.

Aşa cum ne aşteptam, responsabilii cu învăţământul au dat vina pe autorităţile locale pentru gerul din clase, uitând un lucru elementar, şi anume acela că elevii aparţin învăţământului şi cei care administrează întregul sistem sunt funcţionarii din instituţia guvernamentală.

Situaţia este însă una dramatică, fără exagerare. Mai precis, circa 74% din şcoli sunt încălzite cu sobe pe lemne sau alt tip de combustibil solid. În judeţul Botoşani, pe care îl reprezint în Parlament, 94,11% din şcoli sunt (sau ar trebui să fie încălzite măcar aşa) şi numai restul de 5,89% dintre ele sunt racordate la încălzirea centrală. Există însă probleme şi la acestea din urmă în sensul că sunt defecţiuni ale echipamentelor de încălzire din şcoli, iar de la minister a ajuns ceva mărunţiş pentru reparaţii de-abia acum, când frigul s-a instalat deja în toată puterea cuvântului.

În tot acest timp, ministrul Hărdău a prezentat în mod triumfalist noile achiziţii de microbuze şcolare, dintre cele mai performante şi mai scumpe. E drept că elevii aveau nevoie de microbuze, dar există specialişti care susţin că se puteau face economii prin achiziţionarea de mărci mai ieftine, iar diferenţa de bani ar fi ajuns pentru montarea de centrale termice în cel puţin 10-15% din şcolile în care există sobe.

Aşa că acum elevii dârdâie de frig în clase sau aşteaptă... primăvara pentru că speranţe de rezolvare a situaţiei din partea ministrului Hărdău nu se întrevăd prea curând, ca să nu zicem niciodată.

Doamna Cornelia Ardelean:

Ultimul raport al renumitului institut Transparency International dezvăluie o realitate cutremurătoare, potrivit căreia, după 1 ianuarie 2007, România va deveni cea mai coruptă ţară membră a Uniunii Europene. Clasamentul european privind nivelul corupţiei indică, din păcate, că România nu are rival din acest punct de vedere, indicele respectiv fiind mai ridicat decât în oricare altă ţară membră UE, inclusiv decât al statelor candidate oficial la aderare.

În ciuda eforturilor consistente din ultima perioadă ale statului român, şi la capitolul corupţie suntem devansaţi de Bulgaria, partenerul nostru de integrare strict monitorizat de Comisia Europeană pentru modul defectuos în care a aplicat până acum politicile anticorupţie. Punctajul României în acest clasament dovedeşte că ritmul de implementare a reformelor anticorupţie s-a menţinut scăzut, fapt care nu face altceva decât să ne dezavantejeze în ochii europenilor, care vor fi mult mai atenţi la monitorizarea noastră după integrare.

Plasarea României în coada corupţiei din Uniunea Europeană trebuie să tragă, în mod indiscutabil, un semnal de alarmă pentru oficialii Guvernului, care vor fi nevoiţi să reorienteze reformele din domeniul combaterii corupţiei. Este evident că nu trebuie să ne culcăm pe ureche după momentul 1 ianuarie 2007 şi să considerăm că disfuncţionalităţile noastre istorice, inclusiv corupţia, se vor rezolva de la sine. Consider că este nevoie, în principal, de schimbarea mentalităţii tuturor românilor, pornind de la clasa politică, în aşa fel încât să nu dăm posibilitatea europenilor să ne trateze ca pe nişte musafiri nepoftiţi în marea lor familie.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"România paradoxului portocaliu"

Spitalele din ţară funcţionează la cote de avarie, cu un buget de 80% din cel de anul trecut.

Într-o citadelă a sănătăţii României europene, zilele trecute nu s-au găsit medicamente pentru un copil de 6 ani ai cărui părinţi au fost trimişi să le cumpere de la oricare farmacie. Indignat, tatăl, care era la zi cu toate taxele şi impozitele, a dat glas disperării: "înţeleg că vor să ne scape de bătrâni, dar să nu se lege de copiii noştri!".

Informaţia este culeasă dintr-un cotidian central şi m-a şocat ca şi cum n-aş fi avut idee despre groaza părinţilor de a-şi aduce copiii la doctor sau, mai trist, la spital.

Tot zilele trecute, elevii celor mai multe dintre şcolile Bistriţei n-au mai suportat frigul din clase şi, în premieră, au protestat în stradă. În Vaslui, de asemenea, s-au golit sălile de clasă şi s-au umplut saloanele spitalelor.

La Bucureşti, copiii de la Grădiniţa nr.221 şi Şcoala nr.163, prea îngheţaţi ca să mai poată protesta, au fost trimişi acasă. Situaţie aproape identică şi la Liceul "Ion Luca Caragiale" şi seria gheţăriilor patronate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării ar putea continua chiar peste cifrele acceptate de domnii guvernanţi. De fapt, premierul Tăriceanu recunoaşte că 1002 şcoli şi 646 de grădiniţe au probleme cu încălzirea.

Sinistraţii din Călăraşi, ca şi cei din Dolj, ca şi cei din Gorj, dârdâie în locuinţe improvizate, aşteptând să se mute în casele promise de stat. Cei care vor ieşi din iarnă, vor reuşi să se mute.

Acestea sunt doar câteva probleme de sezon ale alegătorilor români, nu ale aleşilor, generate de anotimpul pe care îl traversăm şi, mai ales, de cel în care vom intra, ca mai totdeauna, nepregătiţi. Ele se adaugă problematicii cu care ne confruntăm tradiţional şi care ne-a făcut ca, anul trecut cel puţin, să ne clasăm în rândul celor mai nefericite naţiuni ale lumii.

Cu toate acestea, potrivit sondajelor de opinie comandate cu dărnicie de Putere şi plătite, de asemenea, românii sunt mulţumiţi şi foarte mulţumiţi de cei care-i conduc. Nu contează că, în numele democraţiei, Preşedintele vrea să concentreze în mâinile sale întreaga putere. Nu contează nici cearta continuă dintre cele două palate, nici faptul că principalii actori ai Coaliţiei de la Putere au devenit, practic, cei mai înverşunaţi duşmani.

Nu mai contează nici că energia electrică şi termică se scumpesc într-una, ca şi gazele, prin a căror scumpire, potrivit unor geniale revelaţii prezidenţiale, se protejează inflaţia care, altfel, ar deveni insuportabil de mică pentru români. Nu mai contează nici salariile de nimic şi nici pensiile de mizerie, după cum nu are nici o relevanţă rata îmbolnăvirilor psihice sau a sinuciderilor.

În judeţul Vâlcea, spre exemplu, nu este zi fără sinucideri, recordul, dacă poate fi numit aşa, fiind trei sinucideri prin spânzurare, într-o zi: un septuagenar copleşit de nevoi, un tânăr copleşit de neputinţă şi un copil de 11 ani copleşit de toate. Pentru toate acestea, cândva, toţi cei de aici, va trebui să răspundem.

Deocamdată, prin sondajele de opinie inteligent concepute, românii sunt mulţumiţi, iar Alianţa Portocalie conduce în topul preferinţelor electorale, pătrunsă de adevărul şi dreptatea sloganului stalinist potrivit căruia "nu contează cine votează, contează cine numără voturile".

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

"Rolul parlamentarilor în implementarea Convenţiei pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii"

Uniunea Interparlamentară, împreună cu Organizaţia Naţiunilor Unite, a organizat, în luna octombrie, un seminar pe această temă, seminar la care au participat parlamentari din peste 30 de ţări. Întâlnirea a oferit posibilitatea participanţilor de a prezenta cadrul legislativ privind combaterea discriminării femeii, colaborarea Parlamentului cu societatea civilă şi mass-media, modalităţi de implicare eficientă în mecanismele de raportare ale Convenţiei.

În prezentarea noastră am subliniat câteva puncte de vedere privind cel de-al şaselea Raport periodic al României în cadrul Reuniunii Comitetului ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii. în privinţa modernizării cadrului legislativ trebuie să subliniem înfiinţarea ANES în anul 2005, amendarea Legii 202 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi de către Comisia pentru egalitate din Camera Deputaţilor, amendare care a adus modificări importante: în structura instituţională a crescut rangul Preşedintelui ANES la nivel de secretar de stat, dar şi atribuţiunile lui şi ale instituţiei. de asemenea, am subliniat creşterea rolului Comisiei în monitorizarea activităţii ANES, prin organizarea audierilor semestriale pentru evaluarea progreselor şi identificarea deficienţelor din activitatea agenţiei.

În acelaşi timp, am identificat şi unele domenii de îngrijorare dintre care menţionez slaba cunoaştere a legislaţiei nediscriminatorii nu numai de către populaţie, ci şi de către factorii de decizie, formalismul documentelor strategice, absenţa proiectelor şi programelor pentru femeile din mediul rural, ineficienţa măsurilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie (puţine centre de asistenţă pentru victime, personal necalificat etc.), statistica de gen insuficient dezvoltată şi utilizată în raportarea oficială, neimplicarea factorilor de decizie guvernamentali în susţinerea activităţii de promovare a drepturilor femeii, deficienţe în sistemul sanitar, servicii medicale insuficiente şi inaccesibile pentru un proces important de femei, mai ales pentru cele din mediul rural, slaba participare a femeilor la decizia politică.

Din informările făcute de ceilalţi participanţi din alte ţări putem afirma că am făcut paşi importanţi în ultimii ani, mai ales în urma înfiinţării Comisiei pentru egalitate de şanse şi am fost nominalizaţi ca un bun exemplu de urmat în special prin instituirea cadrului legislativ privind controlul parlamentar în acest domeniu.

În acelaşi timp, egalitatea de şanse nu trebuie să fie un simplu angajament politic al partidelor parlamentare.

Guvernul, prin instituţiile sale, trebuie să elaboreze strategii multisectoriale solide, bine coordonate la nivel naţional şi local.

Guvernul trebuie să aloce resurse financiare suficiente pentru programe şi politici.

Guvernul trebuie să acorde importanţa cuvenită acestui domeniu, altfel rămânem la simple declaraţii politice, iar egalitatea de şanse - o simplă vânare de vânt.

Domnul Cristian Silviu Buşoi:

"Reforma sănătăţii trebuie să continue"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi reprezentanţi ai mass-media,

Partidul Naţional Liberal a mizat mult pe reforma sănătăţii. Şi-a asumat de la bun început acest minister, cu toate riscurile de imagine pe care această decizie curajoasă le presupunea. Ministrul sănătăţii a primit sprijin deplin din partea primului-ministru şi a conducerii partidului prin susţinerea pachetului de legi, prin asumarea răspunderii guvernamentale. A fost un act de mare încredere, iar din momentul asumării răspunderii guvernului pe legile sănătăţii, Partidul Naţional Liberal şi-a asociat imaginea definitiv cu reforma în sănătate.

S-au realizat şi multe lucruri demne de apreciat. Taxa pe viciu este fără îndoială un aspect pozitiv, aducând bani suplimentari în sistemul de sănătate. Înlocuirea directorilor de spitale ce deveniseră adevăraţi feudali este de apreciat. Reformarea activităţii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate este un aspect extrem de pozitiv.

Reforma spitalelor nu se poate însă încheia odată cu înlocuirea directorilor pesedişti cu profesionişti care să fie doar manageri, fără vreo altă responsabilitate în spital. Spitalele arată la fel, percepţia populaţiei este neschimbată, iar această situaţie nu se va schimba nici în perioada următoare. O reformă profundă a sistemului spitalicesc presupune însă o viziune, iar pentru asta este nevoie de o dezbatere serioasă cu profesioniştii din domeniu, cu factorii politici de la nivel central, dar mai ales local, cu institutele de management sanitar din ţară şi din străinătate.

Pachetul de reformă adoptat prin asumarea răspunderii trebuie urmat de elaborarea la timp a legislaţiei secundare. Trebuie de urgenţă elaborate ghidurile de practică medicală. Trebuie începută informatizarea spitalelor, pentru a înlătura situaţia existenţei de zeci de programe diferite şi fără o concepţie unitară.

Trebuie organizate licitaţii de medicamente pe programe, pentru că neorganizarea lor va duce la costuri crescute şi la limitarea competiţiei (ultima licitaţie a avut loc în 2003). Va trebui luată măsura curajoasă a alocării bugetelor pe medici şi a introducerii coplăţii. Trebuie modificată lista de medicamente compensate. Trebuie privatizat sistemul de dializă.

Negocierea cu Sanitas a unui protocol care dă sindicatelor drept de "veto" pentru reduceri de personal si privatizări în sectorul sanitar invalidează practic orice putere de negociere pentru directorii de spitale, "îngheţând" sistemul sanitar. S-a ajuns ca salariile să reprezinte astăzi cca 80% din bugetul spitalelor (de la 60% în 2005).

Trebuie, de asemenea, mai multă prudenţă în cheltuirea banilor sănătăţii, pentru că un program naţional de analize gratuite pentru toţi românii, care să coste aproape 400 milioane de euro, în afară de faptul că nu va oferi nici o dată suplimentară despre starea de sănătate a românilor, va fi şi prilej de atac din partea opoziţiei că o sumă atât de importantă de bani este aruncată pe proiecte fantasmagorice.

Pentru toate aceste motive, cred cu tărie că reforma sănătăţii trebuie să continue, pentru ca românii să beneficieze de un sistem modern, eficient, gestionat de profesionişti care au o viziune şi ştiu ce au de făcut.

Domnul Liviu Câmpanu:

"Un nou obicei popular: platformatul"

În aşteptarea Crăciunului şi a Anului Nou, o parte a liderilor liberali botoşăneni s-au gândit să-şi "facă mâna", aşa că "benzi" organizate riguros au început să bântuie prin judeţ nu pentru a colinda sau cu uratul, ci cu platforma. Erau treziţi şefii organizaţiilor liberale de ciocănituri discrete în geam, la miez de noapte, pentru a asculta binefacerile programului platformă propus de Stoica- Stolojan. După ce "platformau" o vreme nu se aşteptau nici la colăcei, nici la bănuţi, ci doar insistau pentru o semnătură de susţinere pe procesul-verbal pe care tot ei, "reformatorii", îl aduseseră.

Discuţia nu era simplă, ci presărată cu promisiuni sau cu ameninţări. Unii, mai slabi de înger, au semnat, alţii au dat drumul la câini, iar unii, pur şi simplu, s-au minunat făcându-şi cruce şi nemaiînţelegând nimic din ce vor cei care îi deranjau.

Nu asta este faţa liberalilor botoşăneni, oameni de nădejde care cred şi muncesc pentru spiritul liberal. Însă, din păcate, există şi păpuşi care funcţionează trase de sfori şi reacţionând reflex, sau în funcţie de interese, neuitându-se în sus măcar să vadă cine trage sforile.

Avem şi sforari, slavă Domnului, care mai de care împinşi de interese, care mai de care supăraţi pentru nerezolvarea unor probleme strict personale, sau care mai de care nemulţumiţi că nu au ajuns într-o funcţie, mai aproape de "osul virtual". Dar, de la a nu te înţelege cu nevasta în casă şi până la a ajunge să te cerţi cu toată strada este un drum lung pentru oamenii oneşti şi integri, parcurs din nefericire foarte repede de "jigodii".

Adresez un îndemn colegial adevăraţilor liberali botoşăneni: feriţi-vă de jigodii, căci acestea nu au discernământ, necunoscând limita bunului simţ şi a omeniei! Iar, pentru cei care au fost păcăliţi, să ştie că naivitatea se iartă şi că totdeauna există a doua şansă. Uitaţi-vă în faţă, peste umăr, sau într-o parte şi vă veţi da seama cine sunt cei care au interese şi care vor avea de câştigat într-o acţiune de genul acesta.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Reforma partidului-stat, sau mai bine spus a "partidului-sat", judecând după evoluţia acestuia în ochii electoratului, continuă, dar lipseşte cu desăvârşire.

Consiliul Naţional al PSD, desfăşurat saptămâna trecută la Târgu Mureş, a reprezentat pentru sociali-democraţi, după cum afirma preşedintele lor, începutul pregătirilor pentru câştigarea campaniilor ce vor urma. În fapt, domnul Mircea Geoană, printr-un discurs extras parcă din povestirile lui Hans Christian Andersen, punctat ici-acolo de afirmaţii jignitoare la adresa actualei Coaliţii de guvernământ, urmăreşte, împreună cu Grupul de la Cluj, menţinerea controlului asupra PSD.

Astfel, deşi cu mai puţin de o lună în urmă, Mircea Geoană afirma că organizarea de alegeri interne la Congresul din decembrie nu este decât o pură speculaţie, deodată, aerul tare de Târgu Mureş l-a făcut să se răzgândească. Sau poate altele au fost cauzele... Oricum, se pare că eventualitatea alegerii "la pachet" a conducerii partidului i-a surâs marelui conducător, iar reforma mult trâmbiţată s-a pierdut printre principii "brodate" cu populism si mirosuri puternice de "ciolan".

Aşadar, după ce unul dintre liderii marcanţi ai partidului, "care este" Marian Vanghelie, spunea că cei din actuala putere nu ştiu nici măcar să fure, domnul Geoană, schimbând cu sacoul tricoul cu Che Guevara, dar uitând de pantalonaşii scurţi, critică cu vehemenţă Coaliţia de guvernământ, afirmând ca PNL si PD sunt doar două găşti formate din indivizi avizi după bani, care fură tot ce pot şi cât pot.

Trebuie sa ne obişnuim, dacă încă nu am făcut-o, cu demagogia promovată de Mircea Geoană, un Mircea Geoană care nu este altceva decât un apendice al Grupului de la Cluj, un apărător al săracilor întors de la Washington cu buzduganul în mână, pregătit să rupă fălci într-un gest plin de diplomaţie şi doctrină socială.

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţie politică: "Poziţii globale şi interese... sectare".

Titlul actualei declaraţii politice nu este doar un simplu joc de cuvinte. Antiteza sugerată în el are o acoperire în realitate, în modul în care a fost gândit şi construit proiectul de buget pe anul viitor (inspirat desigur şi din practica acestui an).

Mă refer, în acest context, la faptul că o serie de prevederi ale legii viitorului buget conţin referiri la anumite sume care se prezintă în "poziţie globală" şi care se vor repartiza pe unităţi administrativ-teritoriale ulterior, desigur, prin "bunăvoinţa" Guvernului. Aşa, de exemplu, aflăm din proiectul de lege menţionat că sunt prevăzute sume însemnate: pentru modernizarea şi dezvoltarea sistemelor centralizate de producere şi distribuţie a energiei termice (art. 13 lit. c)); pentru finanţarea programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural (art. 13 lit. f)), precum şi pentru transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe (art. 15 alin. 2 şi 3). Nu ştim nici cum vor fi defalcate sumele prevăzute în buget la capitolul dezvoltare publică şi locuinţe, poziţiile globale fiind şi în aceste cazuri soluţionate de structurile departamentale care le au în administrare.

Să mai menţionăm că şi rezerva bugetară este tot la dispoziţia Guvernului (aşa cum, de altfel, o spun şi sumele), doar că şi aceasta - în sumă mare - se repartizează tot în mod arbitrar pe unităţi administrativ-teritoriale, dar nu numai "pentru cheltuieli urgente şi neprevăzute" (cum spune legea), cât, mai ales, pentru clienţii politici ai Alianţei D.A. din teritoriu.

Avem de-a face, fără îndoială, cu încă o "inginerie" financiară, care va genera repartizări preferenţiale de fonduri şi va crea un sentiment de frustrare pentru multe consilii locale, care vor fi lăsate la o parte, atunci când se va face distribuirea lor în teritoriu.

Care vor fi acestea, se ştie. Nu se ştie, însă, când vor înceta aceste practici nedemne de sistemul democratic, care este mereu invocat pentru a defini "preocupările" privind descentralizarea.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică: "Românii, cobai pentru alimentele modificate genetic"

Mă văd nevoit să revin cu o nouă declaraţie politică pe această temă, deoarece acest fenomen tinde să devină din ce în ce mai periculos pentru sănătatea populaţiei. În calitate de parlamentar am iniţiat mai multe întrebări şi interpelări ministerelor de resort pentru a-mi comunica parametrii reali ai acestor culturi modificate genetic şi impactul lor asupra sănătăţii populaţiei.

Am primit răspunsuri referitoare la faptul că legea română nu reglementează punerea pe piaţă a produselor procesate (alimentare sau hrana pentru animale), obţinute din plante modificate genetic (de ex. uleiul obţinut din soia, şroturi de soia, etc.), iar plantele modificate genetic cultivate în România reprezintă un risc "neglijabil'' în opinia lor. Acestea beneficiază de prevederi speciale, care transpun legislaţia specifică a Uniunii Europene în domeniu.

Dar iată care este situaţia în U.E, problematica ingineriei genetice fiind foarte controversată, oficialii europeni încercând să creeze un cadru legal cât mai complet în domeniu pentru a înlătura orice temere a consumatorului european faţă de plantele modificate genetic. Astfel, în 2003, Parlamentul European şi Consiliul Europei adoptau Regulamentul 1829 privind alimentele şi hrana pentru animale, modificate genetic, care obliga firmele producătoare de alimente modificate genetic să facă teste şi să le publice. Numai că, în momentul de faţă, acest lucru nu se întâmplă. Această situaţie confuză din U.E se transpune şi în România care a devenit un însemnat producător şi consumator de organisme modificate genetic, asta din cauza faptului că nu avem o legislaţie adecvată în domeniu şi a lipsei informării consumatorilor.

Potrivit Greenpeace, în România, pe lângă soia modificată genetic, se mai comercializează şi cartofi, orez, porumb şi prune modificate genetic, iar autorităţile competente ''închid ochii'' la o problemă atât de gravă, cetăţenii devenind cobai pentru aceste produse, constatându-se că cei care consumă O.M.G-uri, sau lucrează cu acestea, pot suferi afecţiuni foarte grave ale rinichilor, ale pancreasului sau ale sistemului nervos, mărirea riscului de avort la femei, precum şi naşterea copiilor cu malformaţii genetice.

Problema devine gravă dacă ne gândim că există magazine de produse naturiste care comercializează aceste produse, coroborată cu lipsa unui laborator certificat pentru asemenea analize. Deci, aşa-zisa valoare nutriţională îmbunătăţită a organismelor modificate genetic nu este decât o poveste frumoasă, menită să ademenească credulii. Nu ne putem imagina cât de nelimitate pot fi efectele secundare şi accidentele în cazul tuturor acestor tehnologii care se "joacă'' cu ordinea şi echilibrul atât de fragil al celulelor vieţii.

Doamna Minodora Cliveti:

"Cine guvernează România?"

În 2004, alianţa D.A. a format guvernul, ajutată de micul PUR (devenit PC, sau "soluţia imorală", aşa cum afirma preşedintele Băsescu), şi de UDMR.

Această alianţă eterogenă până la absurd a asigurat populaţia României că o va guverna spre Europa, schimbând felul în care guvernase PSD în cei patru ani anteriori, ani în care, totuşi, fuseseră închise marea majoritate a capitolelor de negociere a UE.

Pe parcursul celor aproape doi ani de guvernare aliată, aderarea României a devenit o certitudine, deşi nici una dintre problemele nerezolvate de PSD nu şi-au găsit soluţie, intrarea noastră în UE fiind una cu surdine, cu condiţii, cu atenţionări (ca să nu spun ameninţări) de activare a clauzelor sancţionatorii.

Ne-am uitat în acest timp în sus, la guvernarea României, de unde ni se spunea că totul este în regulă, că alianţa funcţionează, în ciuda seismelor care se simţeau la baza eşafodului numit pârtie: joaca de-a alegerile anticipate, declaraţiile unora dintre membrii la adresa altora, remanieri pentru incompetenţa unora dintre miniştri, maturarea secretarilor de stat pe criterii algoritmice, întâlniri intenţionat ratate între preşedinte şi primul ministru, concedieri, gherile mediatice, toate culminând cu numirea ratată a comisarului nostru european, fapt care a demonstrat că alianţa nu se aliase în acest domeniu esenţial pentru ţară. Nici în acesta, de altfel.

Mai nou, una din aripile alianţei, PNL, e pe cale să se deşire: dizidenţii la liberalism sau la Tăriceanu visează să creeze un nou aliat, presupun, care să pună umărul mai cu folos la alierea în guvernarea României. Pentru că, presupun că asta vor. Şi atunci, îmi pun, în calitate de cetăţean român, întrebarea: cine guvernează România? Ce forţe politice mai sunt aliate în Alianţa DA? Şi se mai poate vorbi de alianţă în situaţia în care membrii acestui conglomerat politic şi de interese, numai aliaţi, nu mai sunt?

"Fă-te frate cu dracul până treci puntea", spunea românul! Da, e un mod pragmatic de a gândi, dar şi această frăţie trebuie să se bazeze pe ceva: cel puţin pe un drac cuantificabil, identificabil, recognoscibil, stabil, adică acela de la începutul frăţiei. Dacă în timpul trecerii punţii, dracul se pretinde de la începutul frăţiei, dacă în timpul trecerii punţii dracul se pretinde îngeraş, sau se multiplică, atunci frăţia are cel puţin o problemă!

Românului nu-i este indiferent cine îl guvernează. Nu-i este indiferent ce se întâmplă la comanda vasului când el îşi petrece timpul pe punte, aşteptând o traversare sigură pe o mare capricioasă, ca toate mările.

Alianţa DA a asigurat România că o poate guverna. Încă din februarie 2004 cerem alianţei să guverneze! Să-şi facă datoria faţă de ţară! Şi ce a făcut aceasta în schimb? Circ, permutări, atacuri, scindări, cu alte cuvinte instabilitate şi neseriozitate. Şi mă întreb cu teamă, pentru că valurile europene pot deveni tsunami-uri pentru ţară: este guvernată România actuală, cea aflată la porţile Europei? Şi dacă da, de către cine?

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

"Probleme administrative ale şcolii sau probleme manageriale ale primăriilor"

S-a discutat mult în mass-media în ultimul timp despre condiţiile improprii din şcolile din mediul rural în care copiii îngheaţă de frig şi chiar s-a ajuns în situaţia de a se suspenda orele de clasă din această cauză.

S-a discutat mult la începutul anului şcolar despre localităţi din mediul rural în care nu se poate asigură un proces de învăţământ calificat deoarece multe cadre didactice nu sunt interesate de catedrele vacante datorită nedecontării navetei.

S-a discutat despre condiţiile igienico-sanitare şi despre epidemiile care pot izbucni în şcoli, în condiţiile în care 90% din şcolile din mediul rural asigură apa potabilă din surse necontrolate, neautorizate, iar grupurile sanitare sunt în curte.

Toate aceste probleme, deşi nu vizează direct procesul de învăţământ, influenţează în mod categoric desfăşurarea orelor, absenteismul si abandonul şcolar.

Sunt probleme administrative ale şcolii româneşti care trebuie să-şi găsească rezolvarea într-un management adecvat al primăriilor din mediul rural. Activitatea de teren pe care o desfăşor în circumscripţie mă îndreptăţeşte să afirm că sunt puţini primari care conştientizează rolul şcolii în devenirea comunei pe care o conduc. Sunt primari în judeţul Iaşi, care deşi se confruntă cu toate problemele expuse mai sus, adică nu se decontează naveta profesorilor, nu se asigură minimul de condiţii igienico-sanitare în şcoală, copiii îngheaţă de frig de la grădiniţă până la liceu, ne arată cu mândrie cât de bine merg lucrurile pe şantierul de la tribuna de fotbal.

Mi se pare o iresponsabilitate morală şi managerială impardonabilă şi sper că odată cu descentralizarea şi sporirea prerogativelor primarilor să crească şi gradul de responsabilizare al electoratului în ideea de a vota oameni care să cunoască nevoile comunităţii şi care sa-şi pună întrebarea cum va arăta comuna în cinci, zece ani. Sau poate am înţeles eu greşit...şi noi, parlamentari, Guvern, prefecturi, consilii judeţene trebuie sa rezolvăm toate aceste probleme, iar la nivelul comunelor...să se joace fotbal.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

"O altă moştenire a guvernării PSD: fruntaşi în top-ul european al corupţiei"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu m-am referit şi nu am utilizat până acum, în luările mele de poziţie, sintagma "dezastruoasa moştenire a fostei guvernări", o sintagmă inventată în anul 2001 de guvernanţii PSD. Nu am să o utilizez nici astăzi, deşi unele date statistice în materie de percepţie a corupţiei sunt mai mult decât elocvente.

Ieri, organizaţia Transparency International a dat publicităţii indicele de percepţie al corupţiei pe anul în curs. Într-un top al celor 25 de state din Uniunea Europeană, plus cele două care vor adera de la 1 ianuarie 2007, adică noi şi Bulgaria, stăm foarte prost. Suntem pe primul loc la nivelul de percepţie al corupţiei. Punctajul României este cel mai scăzut: 3,1, pe o scară de la 0 la 10, idealul fiind evident 10 puncte. Pentru 2006, media obţinută de statele membre ale Uniunii Europene a fost de 7,71 puncte, iar media obţinută de statele recent devenite membre (Ungaria, Cehia, Polonia etc.) ale Uniunii este de 5,3 puncte. La nivel mondial nu stăm deloc pe roze. Locul 84 din cele 163 de state care au participat la sondajul realizat de către un grup de evaluatori internaţionali.

Chiar dacă, cel puţin comparativ cu statele din Uniunea Europeană, am avut în cvasipermanenţă o poziţie codaşă, situaţia ar fi fost alta astăzi dacă nu ar fi existat declinul generat de exacerbarea corupţiei din timpul guvernării PSD din anii 2001 - 2004. În perioada guvernării PNŢCD-PNL-PD-UDMR, România a avut cele mai bune "note" : 3,44 în 1997 şi 3.30 în 1999. Guvernarea PSD nu numai că nu a reuşit să atingă nivelul de 4 puncte, sau cel puţin să menţină pe cel din perioada 1997-1999. În 2002 s-a ajuns la un punctaj umilitor - 2,60.

Actuala guvernare a reuşit să mai repare cât de cât deficitul de punctaj, dar tarele fostei guvernări au cântărit şi cântăresc enorm. Am reuşit în 2005 să urcăm la 3 puncte şi am mai obţinut anul acesta un plus infim de 0,10 puncte. "Tandemul" nostru pe traseul integrării, Bulgaria, a pornit de la 2.90 puncte în 1998 şi are la ora actuală 4 puncte, deşi, teoretic, actele de corupţie sunt destul de vizibile dincolo de Dunăre.

La ora actuală, cabinetul Tăriceanu "plăteşte" încă pentru oalele sparte de fosta guvernare. Lupta împotriva corupţiei, percepută în programul de guvernare ca o cruciadă nu se desfăşoară în parametri doriţi. Cercetarea marilor cazuri de corupţie din fosta guvernare are o amploare doar la nivel declarativ. S-a bătut mult moneda în campania electorală de cazul RAFO. În ultimul timp, însă, dinspre zona justiţiei, este o relativă linişte în ceea ce priveşte ceea ce în toamna anului 2004 primise denumirea de "JAFO". Nu este acesta singurul caz în care paşii făcuţi de justiţie sunt mărunţi.

La nivelul autorităţilor locale, funcţionarii moşteniţi din guvernarea PSD pun în continuare beţe în roate procesului de restituire/despăgubire a foştilor proprietari - nu pentru că legislaţia nu ar fi clară, ci pentru că nu ştiu cum să acopere matrapazlâcurile făcute cu proprietăţile altora în anii trecuţi, iar procesele pierdute la CEDO curg pe bandă rulantă.

Repet, exemple şi motive pentru care suntem unde suntem, la nivelul perceperii indicelui corupţiei, sunt mai multe. Locul pe care îl ocupăm în acest clasament contează mult şi influenţează imaginea noastră în statele UE. Deci nu trebuie să ne mirăm de ştirile din presa străină care informează de restricţiile propuse de tot mai multe ţări în ceea ce-i priveşte pe români în viitoarea lor calitate de cetăţeni ai UE.

Şi, în loc să-şi pună cenuşă în cap pentru erorile trecutului, de care se fac vinovaţi, în loc să vină cu soluţii pentru remedierea acestei stări de fapt, liderii PSD aduc acuzaţii tocmai celor care încearcă să repare ce se mai poate repara. Aceasta a fost politica din totdeauna a PSD. Dacă a pierdut (de fapt nici nu a încercat să-l câştige) în ambele etape de guvernare pariul cu corupţia, încearcă acum să împiedice şi actuala guvernare să-l câştige.

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Legea de înfiinţare a Agenţiei Naţionale de Integritate, în forma propusă de Guvern, avea menirea de a proiecta conturul convertibilităţii încrederii cetăţenilor în valorile fundamentale ale unei societăţi spre care, o spunem cu toţii, tindem. Numai că, din păcate, limbajul consecvenţei este tot mai străin politicianului român, care, în loc sa depăşească ideea de om "doar al timpului său", cum îl numeşte Ruprecht - fatalist, naiv şi temător - şi să fie un vizionar, nu face altceva decât sa strice echilibrul dintre viaţă şi conştiinţă.

Ştim cu toţii că, în ultimă instanţă, votul este identitatea noastră. Ca atare, nu înţeleg de ce, în locul unor atitudini faste si ferme, voinţa multora se exteriorizează aplatizată de presupunerile amendamentelor din Comisia juridică, alterând speranţele pe care alegătorii şi le-au pus în noi. Proiectul de lege, în forma propusă de doamna ministru Monica Macovei, ar fi dus la o clară, cristalină, rezolvare a oricăror situaţii reclamate de necesitatea impunerii unui astfel de act legislativ, ar fi însemnat o reconsiderare a voinţei clasei politice, o întreţinere a "mersului stabilităţii". Numai că, din câte am constatat, cronologia oricărui proiect sfârşeşte prin apărarea propriilor interese (care a devenit sistemică), fără nici o şansă dată perspectivei unor noi deschideri. Şi de această dată, judecata din urmă a votului a facut din lumea noastră, a parlamentarilor, o lume "întoarsa", dovedind, încă o dată, că drogul omului politic este inconsecvenţa.

În ceea ce priveşte sumarele bilanţuri ale unei astfel de atitudini, acestea nu sunt altceva decât preludiul unui nou ciclu de umilinţe, pe care, o spun cu toata temerea, o va plăti, din ce în ce mai scump, societatea românească. Şi toate acestea, împotriva sarcinii, aş putea spune "religioasă", cu care am fost învestiţi de către cetăţenii comunităţilor cărora le aparţinem.

În ceea ce mă priveşte, le voi rămâne fidel, neacceptând să-mi viciez gândirea cu atât de comuna filosofie a jumătăţilor de măsură, care, din păcate, domină viaţa noastră politică, pe care o consider cel puţin caducă.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Ce-şi face omul cu mâna lui..."

Stimaţi colegi,

Am avut parte, în acest sfârşit de săptămână, de încă un discurs fulminant marca Geoană, care a simţit din nou nevoia să îşi încordeze muşchii de la aripi în faţa naţiunii. Am aflat, aşadar, de la cocorul-şef Mircea Geoană cum că oamenii o duc foarte prost din cauză că Alianţa D.A. soarbe din sângele ţării, cum că am intrat cu capul plecat în Uniunea Europeană, că am devenit o ţară săracă şi câte şi mai câte texte specifice unui partid de opoziţie.

Aş trece cu consideraţie de acest discurs al unor colegi din opoziţie, pentru că înţeleg că aceasta este una dintre îndatoririle lor: să tragă semnale de alarmă, să ne critice sau să ne tragă de mânecă. Precizez, în acest sens, că tot din consideraţie, declaraţiile mele politice din ultima perioadă nu s-au mai constituit ca atacuri la PSD sau la liderii lui, pentru că mi se pare mişelesc şi incorect să ataci din postura de partid aflat la putere.

Ceea ce vreau însă să îi transmit domnului Geoană foarte clar şi la obiect este faptul că domnia sa nu mai are legitimitatea de a se constitui într-un veritabil lider de opoziţie. Şi nu mă refer aici la nenumăratele gafe politice şi de imagine pe care le face: mă refer la faptul că, prin acceptarea târgului pentru serviciile secrete româneşti, PSD a intrat cu un picior la putere (atâta timp cât celalalt îi era deja în groapă). Aşadar orice discurs îndreptat împotriva puterii este unul ipocrit şi necredibil. Cu alte cuvinte, cu ce drept mai vorbeşte domnul Geoană despre oligarhii Puterii, atâta timp cât şi partidul domniei sale a beneficiat, prin complicitate, la această Putere, bună sau rea, oligarhă sau corectă, în funcţie de cum va decide electoratul la alegerile din 2008!

Până una-alta, Alianţa D.A. este preferata românilor, conform institutelor de sondare a opiniei publice. Şi nu cred că acest lucru se întâmplă pentru că românii ar trece prin iadul descris de domnul Geoană. Până una alta, tot sondajele de opinie relevă faptul că oamenii nu mai înţeleg de care parte a baricadei se situează PSD, motiv pentru care partidul domnului Geoană scade din nou în sondaje, deşi se află în opoziţie.

Nu pot eu să fac ordine în PSD, pentru că este treaba domnului Geoană. Nu vreau eu să reduc PSD la tăcere, pentru că avem nevoie de critici. Şi nici nu aş putea să omor eu PSD, deoarece constat că şi-o face cu mâna lui. Or ce-şi face omul cu mâna lui...

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ionel Palăr:

"Unde încep şi unde se termină interesele româneşti?"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Ultimii ani au produs o mutaţie a datelor demografice în cadrul populaţiei active din România. Milioane de români au ales drumul străinătăţii, în căutarea unei vieţi mai bune, tradusă, indiferent de limba translată, prin bani trimişi acasă, prosperitate şi, pe cale de consecinţă, un deficit bugetar mai mic al României.

Nu mai este nici o surpriză să aflăm că în Spania sau Italia există oraşe dominate demografic de români. Interesele acestora, problemele cu care se confruntă şi drepturile pentru care aceştia duc, deocamdată, o luptă surdă în ţările adoptive au fost, până de curând, teme cvasi-inexistente pentru noi, cei dinăuntrul graniţelor, aflaţi la cald adăpost al certificatului de naştere şi cu cetăţenia din suflet egală cu cea înscrisă pe hârtie. Până mai ieri, românii plecaţi la muncă erau, pentru noi, doar "căpşunarii" din Spania. Indiferent dacă, în aceste comunităţi se găsesc şi profesori universitari, ne-am învăţat să îi numim pe toţi la fel.

Indiferent ce ocupaţie ar avea în ţările de adopţie, este evident că românii devin o prezenţă din ce în ce mai numeroasă în străinătate. Drept urmare, este nevoie de o schimbare de paradigmă în abordarea acestor comunităţi. Trebuie să începem să ne gândim la nevoile acestor români, la interesele lor peste hotare şi la modul în care clasa politică românească trebuie, de voie, de nevoie, să ia în considerare şi milioanele de români plecaţi de-acasă, dar care au grijă de România şi, implicit de oamenii politici, trimiţând spre ţară, pe lângă bani, şi voturile lor către oamenii politici de aici.

În fine, dacă ne gândim că în Spania se discută deja despre reprezentarea românilor în legislativul spaniol, e cazul să gândim şi noi, aici, soluţii similare pentru reprezentarea migranţilor noştri în propriul lor Parlament.

Vă mulţumesc.

Domnul Nini Săpunaru:

Doamnelor şi domnilor,

Evenimentele care au avut loc în ultimele săptămâni la nivelul Consiliului Judeţean Vrancea, au ţinut prima pagină a ziarelor fiind puternic mediatizate în presa centrală şi locală.

În calitate de deputat, reprezentant al cetăţenilor judeţului Vrancea în Parlamentul României, dar şi de reprezentant al Partidului Naţional Liberal, am considerat necesar să acţionez în spiritul dreptăţii şi adevărului.

De câţiva ani, Judeţul Vrancea este feuda unui singur om, care controlează mediul de afaceri, presa, viaţă socială a comunităţii. De nenumărate ori, presa sau diferiţi oameni politici au evocat mari afaceri necurate care s-au derulat la nivelul Consiliului Judeţean Vrancea.

Evenimentele din ultima perioadă sunt rezultatul modului despotic în care Marian Oprişan, preşedintele Consiliului Judeţean şi al Partidului Social Democrat Vrancea, a înţeles să îşi îndeplinească mandatul.

Activitatea baronului de Vrancea se traduce prin ameninţări, şantaj, furt calificat şi alte asemenea fapte care cu uşurinţă pot fi încadrate în prevederile Codului Penal.

Cetăţenii judeţului cunosc toate aceste lucruri. Oricine chestionează oamenii simpli din acest judeţ în legătură cu Marian Oprişan, va avea surpriza să constate lucruri deloc măgulitoare la adresa celui care prin forţă conduce astăzi Consiliul Judeţean Vrancea şi îşi exercită hegemonia asupra întregului judeţ.

Cetăţenii sunt nemulţumiţi, dar, în acelaşi timp, le este frică. La 16 ani de la evenimentele din decembrie 1989, când românii şi-au recăpătat libertatea, în judeţul Vrancea teroarea şi frica este la ea acasă, oamenilor fiindu-le teamă să vorbească şi să-şi exprime liber părerile.

În Vrancea nu a existat decembrie 1989.

Cu nenumărate dosare penale, cu încălcarea gravă şi constantă a legii, cu ameninţări şi şantaje, poliţişti şi magistraţi "unşi", Marian Oprişan continuă să conducă Vrancea.

Dincolo de lupta politică, de interesele mai mici sau mai mari ale diferiţilor lideri PSD cu interese economice deosebite în zona Vrancei, rămâne o dramă. O dramă a oamenilor simpli. Cei care plătesc taxe şi impozite care ajung în buzunarele unui singur om, cei care sunt ameninţaţi că vor fi daţi afară din serviciu dacă vorbesc sau dacă nu fac ce li se spune, cei care au vorbit şi au fost deja alungaţi din posturile lor rămânând pe drumuri în condiţiile în care au copii de crescut, cei care au de luat salarii, dar sunt minţiţi de Oprişan că alţii sunt cei care îi împing în foame etc. ...

Aceasta este o dramă, tocmai acum când, cu mândrie privim la calendar şi numărăm zilele până vom fi cetăţeni europeni. Privind la această situaţie, stau şi mă gândesc dacă nu cumva Marian Oprişan a avut dreptate când a afirmat şi s-a comportat ca şi cum Vrancea nu face parte din statul român, fiind regatul său propriu.

Sper că acum, în prag de integrare, justiţia română cea oarbă şi imparţială să-şi deschidă ochii şi să elibereze din tiranie cetăţenii europeni din Vrancea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Declaraţie politică: "Vanghelie are dreptate: nu ştim să furăm"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu credeam că, după 16 ani de activitate politică, voi fi de acord 100% cu afirmaţiile unui membru PSD. Şi nu este vorba de orice reprezentant al acestui partid, ci de exoticul Marian Vanghelie. Ce a spus primarul sectorului 5 din Bucureşti se ştie. "Ăştia - adică reprezentanţii actualei guvernări - nici nu ştiu măcar să fure". În afirmaţia lui Marian Vanghelie există însă două adevăruri. Cei care sunt acum la guvernare nu ştiu să fure; cei care au fost, adică PSD, au fost experţi în materie. Evident, toate aceste lucruri sunt cunoscute şi nu reprezintă o noutate.

În 2001, când s-a schimbat guvernarea, un singur fost demnitar al Coaliţiei PNŢCD-PNL-PD-UDMR a fost cercetat în justiţie (ţărănistul Ioan Mureşan, fost ministru al agriculturii), dar nu a fost găsit vinovat.

Începând însă cu anul 2005, pentru un număr foarte mare de foşti demnitari ai guvernării PSD drumurile la DNA reprezintă o banalitate. Din păcate, cercetările penale în privinţa unor foşti guvernanţi nu se referă doar la "furturi" în interes propriu, ci la adevărate tunuri. Avem afacerea "Fregata" pe rol, avem afacerile dintre MApN şi Tofan Grup, avem probleme legate de RAFO şi multe, multe, altele.

Din păcate, sinceritatea naivă de care a dat dovadă Marian Vanghelie este ignorată de liderii PSD. Mai mult, aidoma proverbului "hoţul strigă: prindeţi hoţul!", liderii PSD aduc acuzaţii nejustificate actualilor guvernanţi. Una dintre aceste acuzaţii se referă la scumpirea carburanţilor. Dar, cine poartă o mare vină privind această scumpire? Cine a negociat defectuos privatizarea PETROM? Răspunsul este simplu: PSD. Numai că, termenul defectuos reprezintă un eufemism. Presa şi specialiştii au atras atenţia că nu este vorba doar de negocieri defectuoase, ci de mai mult. Comisioanele luate pentru modul în care s-a tratat privatizarea PETROM se circumscriu specialităţii recunoscute de Vanghelie ca fiind apanajul PSD.

Vă reamintesc şi de cazul ultramediatizat al medicului Şerban Brădişteanu, senator PSD în legislatura trecută, acuzat că ar fi primit o mită de peste patru milioane de euro de la o firmă austriaco-elveţiană ce distribuie produse medicale, în schimbul banilor acesta facilitându-i companiei câştigarea unei licitaţii pentru echiparea spitalelor penitenciar din România, în anii 2001-2002.

Am să mai amintesc de un subiect la ordinea zilei: în fiecare săptămână primim veşti de la Strasbourg privind condamnări ale statului român la CEDO. Toate aceste condamnări au la bază mijloacele neortodoxe prin care de-a lungul anilor PSD a tratat problema proprietăţii. În loc să-şi facă "mea culpa", pentru că şi-au bătut joc de retrocedări, pentru că au privatizat fraudulos proprietăţile altora, pentru că au pus mâna pe imobile şi terenuri revendicate, pentru ei clientela de partid, liderii PSD atacă furibund Fondul Proprietatea, acuzând pe cei ce se ocupă de ultima soluţie posibilă privind despăgubirea foştilor proprietari că ar urma să se îmbogăţească de pe urma beneficiarilor Fondului. Avem şi în acest caz o nouă dovadă de acuzaţii nejustificate din partea celor care au compromis în proporţie de 80% acţiunile de restituire/despăgubire. Exemple ar fi mult mai multe, dar, din păcate, spaţiul şi timpul nu-mi permit să le amintesc pe toate. Concluzia este una singură: "Gura păcătosului adevăr grăieşte". Marian Vanghelie are multă dreptate.

Domnul Dumitru Avram:

"Sărmana Românie"

Întreaga tevatură legată de numirea şi acceptarea comisarului european din partea României a stârnit noi semne de întrebare legate de capacitatea actualilor guvernanţi de la Bucureşti de a-şi conduce ţara pe drumul spre inima continentului. Sărmana Românie, nota "Financial Times", referindu-se la premiul atât de puţin strălucitor pe care l-a primit ţara noastră din partea Uniunii Europene. După decenii de dictatură comunistă şi o aşa-zisa revoluţie sângeroasă si violentă, aceasta a reuşit în sfârşit o tranziţie spre democraţie. A îndurat, sublinia prestigiosul cotidian britanic, ani de schimbări politice si economice majore, criminalitate în creştere şi exod de lucrători tineri şi talentaţi către ţările bogate din vestul Europei. A întins covorul roşu ori de cât ori un birocrat umil de la Bruxelles a venit în vizită. Românii au crezut că au reuşit. Dar, exact când ei se pregăteau sa se bucure de noile privilegii, au primit o lovitura grea. Li s-a spus ca oricât de mult s-ar fi luptat Guvernul şi cetăţenii pentru aderare, aceasta nu valorează mai nimic la Bruxelles. Tot ce merită - într-un cuvânt lung, brutal si foarte clar - este multilingvism.

Am reprodus aceste idei din articolul apărut în "Financial Times" pentru a înţelege cum suntem priviţi astăzi în afara ţării, câte eforturi ne aşteaptă pentru ca România sa scape de această ştampilă grea, de ţară în curs de dezvoltare, săracă şi coruptă, imatură din punct de vedere politic. Acceptarea, de către Manuel Barroso, a candidaturii lui Leonard Orban - un funcţionar modest, fără un trecut profesional sau politic cu care să fi ieşit în evidenţă - pare mai degrabă o concesie făcuta de Bruxelles după eşecul cu Varujan Vosganian, o ieşire cât de cât elegantă dintr-o situaţie ce putea deveni în orice moment imposibilă, aici, pe malurile Dâmboviţei.

Domnul Leonard Orban va obţine, e adevărat, 12.000 de lire sterline pe lună, dar el trebuie să înţeleagă faptul ca va primi doar un sfert din portofoliul aceluia pe care îl va înlocui, în ianuarie, în corpul de la Bruxelles al Comisiei Europene. Îndatoririle curente ale celui pe care-l va înlocui Leonard Orban, comisarul slovac Jan Figel, includ, pe lângă multilingvism, educaţie, instruire, sport si cultură. Taciturnul Leonard Orban s-a dezmorţit complet după întâlnirea cu preşedintele Comisiei Europene, si-a adus brusc aminte că a făcut şi ceva actorie prin tinereţe, dar va trebui să priceapă că situaţia pentru el va fi si mai grea. El a fost marginalizat înainte de a ajunge la Bruxelles. Aşa e primită România acolo, acesta este statutul ei la Uniunea Europeana, şi probabil că o şi merită, daca avem în vedere proasta administrare a procesului de nominalizare. Ce va face, aşadar, domnul Ludovic Orban pentru un salariu de 18.233,38 de euro (12.202 lire sterline) pe lună, plus o sumă forfetara pentru cazare. El va răspunde de traduceri, de cei de la cască şi de publicaţii, unde, e adevărat, lucrează vreo 3.400 de salariaţi - cam 15% din forţa de munca a Executivului de la Bruxelles -, dar postul său rămâne, totuşi, unul cenuşiu, fără nici o urmă de creativitate, o găselniţa în guvernul european supraaglomerat al lui Jose Manuel Barroso.

Leonard Orban ne-ar putea răspunde că problemele lingvistice ale UE au explodat o dată cu extinderea UE, numărul limbilor oficiale ajungând de la 11 la 20 după aderarea celor zece noi membri în 2004. Vor apărea încă trei limbi oficiale - două prin aderarea României si a Bulgariei, plus irlandeza, care va deveni oficială la 1 ianuarie. Dar Leonard Orban va rămâne şi la Uniunea Europeană ceea ce a fost şi acasă: un slujbaş modest, muncitor, dar lipsit de orice strălucire.

Sărmana Românie! Cine s-o sprijine, acolo la Bruxelles, să depăşească toate marile necazuri prin care continuă să treacă fără nici o speranţă, cine s-o ajute pentru a îndepărta temerile celor de la Bruxelles, în sensul că jafurile, traficul de copii şi alte delicte ar putea lua amploare în Europa Occidentală o data cu aderarea sa la Uniune, la 1 ianuarie 2007?

Domnul Relu Fenechiu:

"Pentru PSD, sacrificarea imaginii României nu contează"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După ce, la momentul desemnării senatorului PNL Varujan Vosganian pentru funcţia de comisar european, am asistat la cele mai mârşave atacuri politice din ultimii 10 ani, am crezut, că, după ce şi-au atins scopul, o serie de forţe politice se vor "retrage" pentru a-şi savura victoria obţinută cu preţul şifonării imaginii României.

M-am înşelat. Atacurile au continuat şi la adresa noului comisar desemnat şi acceptat de către Comisia Europeană. Principalele atacuri au venit din zona PSD. Nu contest rolul unui partid de opoziţie de a critica activitatea guvernanţilor. Nu contest nici lupta politică dusă uneori cu mijloace chiar nu foarte ortodoxe de către un partid de opoziţie. Dar când aceste atacuri afectează imaginea externă a ţării, astfel de atacuri merită să fie contestate.

La puţine ore după anunţarea portofoliului european de care va răspunde Leonard Orban, liderii PSD au ieşit în haită la atac. Am auzit declaraţii de genul: "Soluţia propusă de România este extrem de modestă" (...)"Acest mandat trebuie rediscutat, pentru că este posibil ca, fără o încărcătură politică, acest mandat să fie anulat în 2009 când numărul de mandate de comisar european va fi mai mic decât numărul de state membre, fiind astfel posibil ca România să-şi piardă reprezentarea" (...) " PSD consideră că Leonard Orban trebuie să-şi dea demisia din viitorul post" (...)"Autorităţile de la Bucureşti trebuie să fie conştiente că România nu-şi ocupă locul pe care îl merită. Mandatul obţinut de România este subţire".

Afirmaţiile liderilor PSD frizează ridicolul. "Soluţia extrem de modestă" este persoana care, din 1993 lucrează doar pe linia problemelor ce ţin de organismele europene. Nu cunosc şi cred că nici nu există un tehnician al noului val cu o astfel de vechime în domeniu. Mai mult, în perioada 2001-2004, deci în timpul guvernării PSD, a fost numărul doi în echipa de negociatori pentru integrare. Toată lumea ştie, cât timp a fost la guvernare, PSD nu a făcut pomeni. A ras din funcţii toţi oamenii guvernării anterioare. Faptul că Leonard Orban a avut funcţia pe care a avut-o între 2001 şi 2004 dovedeşte că a fost indispensabil. Dar indispensabilitatea dispare atunci când interesele politicianiste mărunte o cer.

Poate mai mulţi am sperat la un portofoliu ceva mai "vizibil". Dar portofoliul primit - care nu este totuşi de neglijat - nu a fost dat persoanei nominalizate, ci României. Oricine era nominalizat, nu primea altceva, pentru că la ora actuală România nu are o imagine de invidiat în ochii Comisiei Europene. Şi la această imagine a contribuit în proporţie de 95% chiar PSD. Trebuie să se ştie că la Bruxelles nu au fost uitate mineriadele, nu au fost uitate atitudinile şovăielnice în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei ale guvernării PSD, nu au fost uitate şi sunt atent monitorizate numeroasele procese pierdute - trecute şi actuale - de statul român la CEDO din cauza problemelor proprietăţii, probleme generate tot de guvernările PSD.

PSD cere ca Leonard Orban să-şi dea demisia. Au calculat liderii acestui partid ce deficit de imagine ar înregistra România? Cred că da, dar pentru ei, nu contează dacă România este sacrificată pentru a-şi atinge scopurile electoral-politice. Cum nu a contat nici în 1990, şi nici în următorii 16 ani.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"România si românii - europeni de mâna a doua?"

Domnule preşedinte

Stimaţi colegi

Frământările pe care le declanşează în rândul populaţiei apropiata aderare a României la Uniunea Europeană, fac, de multe ori, ca bucuria să fie umbrită de sentimentul unei victorii nemeritate. Este o realitate, un fapt indubitabil, dovedit prin sondajele efectuate la nivelul populaţiei din ţările deja membre ale UE ca România intra in marea familie europeana împotriva voinţei celei mai mari părţi a membrilor săi. O majoritate zdrobitoare a membrilor de rând din clubul european s-au declarat împotriva aderării ţării noastre la UE, iar presa a speculat din plin curentul de opinie popular exprimat de aceştia. Şi totuşi liderii ţărilor Uniunii Europene au recomandat această aderare, ba chiar au fixat şi termenul pentru data de 1 ianuarie 2007, adică în mai puţin de două luni.

Decizia liderilor ţărilor UE de a nu ţine cont de dorinţele populare din ţările lor, în favoarea României, a fost interpretată la Bucureşti ca un gest datorat exclusiv dibăciei cu care ţara noastră a ştiut să convingă politic că meritam acest gest din partea Europei. Lucrurile nu stau însă deloc aşa. Din contră, liderii politici vest europeni sunt foarte dedicaţi intereselor ţărilor lor şi populaţiei locale, doar că privesc lucrurile pe termen mult mai lung decât realitatea imediat următoare. Îşi asumă astfel un risc politic enorm pentru că orice decizie luată contra voinţei populare trebuie bine cântărită şi explicată în contextul general al binelui naţional în viitor, nu în prezent. Să nu uităm reacţia negativă a electoratului francez şi olandez care chiar a votat contra Constituţiei Europene şi implicit contra extinderii UE, şi asta numai din ideea unui pericol şi atac la propria bunăstare naţională şi personală.

Dar românii nu constituie o ameninţare pentru locurile de muncă sau pentru bunăstarea muncitorului occidental, ba dimpotrivă. Deficitul de forţă de muncă în UE este estimat la circa 30 milioane de persoane în următorii 10 ani, deci muncitorii români vor absorbi o parte din locurile vacante. Şi probabil că vor fi tot acele locuri de muncă, ca şi până acum, prost plătite şi în domeniile în care muncitorul european nu se înghesuie să muncească. Apoi mai este aspectul etnic şi cultural, deloc de neglijat într-o Europă bântuită de curente xenofobe şi zguduită de atentate extremiste de sorginte religioasă. Românii sunt un popor creştin, muncitor, au o cultură europeană peste media multor ţări membre deja în UE şi, indiferent de credinţă, nu au porniri teroristo-sinucigaşe în numele religiei.

Dacă cumva muncitorii vest-europeni îşi vor pierde locurile de muncă, aceasta nu se va întâmpla din cauza românilor, ci din cauza invaziei pe piaţa de produse asiatice atractive şi mult mai competitive, iar liderii ţărilor Uniunii Europene au înţeles asta. Guvernele europene au simţit că ţările lor, membre ale UE, pierd an de an teren în competiţia mondială şi, deci, soluţia cea mai la îndemână este o extindere spre Est. Se deschid astfel noi pieţe de desfacere şi se absorb noi forţe de muncă. Avantajul Uniunii Europene pe piaţa mondială este tocmai contopirea forţei de muncă ieftine din Est cu tehnologia avansată şi capitalul financiar din Vest.

Liderii vest-europeni au înţeles perfect aceste lucruri şi au acţionat în consecinţă. Din păcate însă, o mare parte din populaţia europeană nu înţelege sau nu vrea să înţeleagă această realitate economico-socială la nivelul întregii Uniunii Europene. Dar presiunea populară a fost atât de mare încât liderii politici au fost nevoiţi să apeleze la tot felul de subterfugii politice, cel mai notoriu fiind cel referitor la organizarea de discuţii interminabile privind aderarea sau amânarea primirii României în UE, pentru a se lăsa impresia că se ţine cont de dorinţa maselor, când în fond jocurile erau de mult făcute şi extinderea Uniunii Europene spre Est era demult decisă. Din păcate xenofobia faţă de noii membri europeni exista şi va mai dura ceva vreme până când lucrurile se vor aşeza pe făgaşul lor normal.

Domnul Daniel Buda:

"Pixul şi ghioaga"

Consiliul Naţional al PSD de la Târgu Mureş s-a dorit a fi un balon de încercare pentru atmosfera din partid, dar şi prilejul unor aranjamente menite să scoată electoral partidul din iarnă. Locaţia Consiliului n-a fost aleasă întâmplător, ea dezvăluind o mai veche obsesie a PSD de a atrage şi a câştiga de partea sa electoratul ardelean. Pe de altă parte, Târgu Mureş este la scurtă distanţă de Cluj, astfel încât grupul de pe Someş nu a simţit că ar juca în deplasare.

Cum era de aşteptat, această ultimă reuniune la vârful PSD a evidenţiat încă o dată degringolada şi vidul de autoritate existente în acest partid. Am avut impresia unui PSD condus de la Bucureşti datorită lui Mircea Geoană, dar contrabalansat de autoritatea grupului de la Cluj. In fapt, Mircea Geoană nu mai ştie ce sa facă pentru a dobândi mai multă legitimitate în partid, tocmai pentru că alegerea sa la ultimul congres al partidului a fost fructul unui compromis cu conotaţii teritoriale şi cu aranjamente de culise dâmboviţene.

Practic, la Târgu Mureş, Geoană şi-a repus titlul în joc, mizând pe mai multe elemente. Pe de o parte, pe faptul că în toiul opoziţiei, PSD va dovedi atâta maturitate încât să nu se lase antrenat într-o sciziune. Dar poate că este mai rău să fii un partid mai mare dezbinat de grupări interne decât un partid mai mic şi ieşit dintr-o sciziune, dar eliberat de tensiuni. Deocamdată se preferă prima variantă, chiar dacă grupările nu fac economie de ameninţări şi formule care mai de care mai "prietenoase"- unii au vorbit de "nemernici cu pix", alţii de "politica cu ghioaga". Pe de o parte, există grupul de pe Someş, care a declarat încă o dată susţinerea lui Geoană la şefia partidului. Pe de altă parte, există gruparea Sorin Oprescu-Ion Iliescu, împănată cu alţi susţinători sau admiratori din umbră. De fapt, PSD-ul se află în faţa unei sciziuni provincialiste, între Cluj şi Bucureşti singurul element de legătură fiind Mircea Geoană.

Gruparea de la Bucureşti e din ce în ce mai pornită, dar e departe de a fi omogenă. După pierderea lui Dan Ioan Popescu, nesusţinut de partid în problemele cu declaraţia de avere, Bucureştiul este în cautare de lider. Doctorul Oprescu, deşi preşedinte, simte tot mai incomod răsuflarea nepoliticoasă a lui Marean Vanghelie. Oprescu este preferatul lui Ion Iliescu, care ştie că nu îşi poate permite luxul politic de a mai fi înfrânt încă o dată la congres. Oprescu este destul de popular, a pierdut la mustaţă alegerile pentru Primăria Capitalei, are o prestanţă profesională deosebită, a câştigat războiul cu Ministerul sănătăţii. Deci promite. In plus meritul său politic este acela de a nu-l fi contrazis niciodată pe Ion Iliescu. Vanghelie a fost bun pentru a face curăţenie în organizaţia Bucureşti şi, fiind primar de sector, partidul nu-şi permite să se descotorosească de el doar de dragul că şi-a dovedit «talentul» gramatical la televizor. Pentru a se răzbuna pe Geoană, Ion Iliescu este gata să-l arunce în luptă pe Oprescu pentru şefia partidului la următorul congres. Drept dovadă, la Târgu Mureş, Iliescu nu s-a ferit să-i critice pe cei care făceau afirmaţii categorice şi care s-au şi grăbit să anunţe că-l susţin tot pe Mircea Geoană. Şi, la drept vorbind, Geoană ar putea avea probleme.

Nu trebuie uitat sau ignorat nici Adrian Năstase. Fiind ocupat în timpul liber cu DNA-ul, Năstase aşteaptă momentul potrivit pentru a reintra în scenă, mizând poate pe faptul că ar putea trage foloase de pe urma confruntării Geoană-Oprescu. Deşi l-a susţinut pe Geoană să ajungă preşedinte, Năstase este nemulţumit că acesta nu a făcut scut în jurul său la DNA după cum pe vremuri procedase el cu deputatul Bivolaru. Ba chiar i-a reproşat lui Geoană o complicitate tăcută cu preşedintele Băsescu şi cu puterea.

Faptul că în PSD cam bate vântul la capitolul autoritate este demonstrat de faptul că în preajma viitorului congres anunţat prin partid a fost dat să circule nu ştiu ce referendum privind strategia politică a partidului. Intr-un partid trebuie să existe democraţie până la adoptarea deciziilor şi dictatură pentru aplicarea lor. De fapt, prin acest referendum, Geoană vrea să ştie în ce ape se scaldă şi de unde i-ar putea veni mai multe voturi. Nu cred că pe membrii de rând îi interesează prea mult acest referendum, ci de ce partidul scade în sondaje, tocmai pentru că nu a reuşit să se dovedească o alternativă constructivă şi credibilă ca Opoziţie.

Pe de altă parte, Geoană nu doreşte să tulbure apele în filiale, astfel încât congresul nu va fi precedat de alegeri la conducerea filialelor. În fapt, actualul preşedinte PSD se teme de o rearanjare a funcţiilor la nivel de teritoriu pentru că ştie că delegaţiile din teritoriu votează după semnalul dat de preşedintele organizaţiei judeţene.

Ca partid de opoziţie, PSD-ul nu-şi poate permite luxul unui congres "aranjat". Doar o confruntare reală între candidaţi poate fi de natură să scoată PSD-ul din provizorat, dându-i mai multă vitalitate pe scena politică.

Partidul Democrat a înţeles acest lucru în 2001, astfel încât faptul că se află azi la guvernare şi l-a dat pe preşedintele ţării este explicabil din acest punct de vedere. În 2001, din confruntarea Roman-Băsescu a câştigat cel capabil să scoată partidul de sub pragul psihologic de 10%, evoluţia ulterioară a partidului dovedind acest lucru. Furatul pălăriei în timpul perioadei de opoziţie este cel mai nociv lucru pentru un partid care mai speră să revină la guvernare.

PSD-ul va avea de ales între aceste două variate. Fie să-şi fure pălăria, "alegând" un preşedinte dinainte stabilit prin aranjamente de culise, fie acceptând confruntarea deschisă între lideri pentru a fi condus de cel mai bun. Această a doua variantă implică însă şi acceptarea situaţiei de către cei care au pierdut, altminteri partidul se rupe. Indiferent de soluţia la care se va ajunge, PSD-ul trebuie să-şi rezolve mai întâi problemele interne şi nu să recurgă la atacuri externe împotriva preşedintelui Băsescu şi a Alianţei.

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Bugetul de stat pe anul 2007, bazat pe cifre ireale"

Având în vedere că bugetul de stat pe anul 2007 ar fi trebuit să fie un buget al unui stat care de la 1 ianuarie 2007 va fi membru al Uniunii Europene, dacă analizăm cifrele se poate observa cu uşurinţă că acesta nu este nici pe departe un buget multianual, bazat pe programe şi proiecte fondate pe cifre reale, aşa cum sunt bugetele statelor membre ale Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere însă este un proiect bazat pe sume fantomă. Este vizibil şi faptul că sunt prevăzuţi bani la venituri, care ar absorbi 55% din cifra totală. Această iniţiativă nu a avut în vedere faptul că, din 2007, banii care vor veni de la Uniunea Europeană nu vor face venituri la buget, ci se vor duce direct la beneficiari. Această construcţie pune în buzunarul statului aceşti bani, care, în realitate, sunt bani ai beneficiarilor.

Proiectul de buget al guvernului nu prezintă nici o strategie postaderare, nu conţine priorităţi, ceea ce, în opinia mea, arată, de departe, că este un buget "antieuropean".

De asemenea, pentru realizarea recomandărilor necesare eliminării problemelor semnalate cu steguleţe de către Uniunea Europeană, era nevoie să se aloce sume fixe în această direcţie, însă nimic nu a fost făcut în acest sens. Nici în materia politicilor industriale nu sunt programe, proiecte prioritare care să ne arate în ce direcţie se îndreaptă România şi, mai ales, ce măsuri vor fi luate pentru ca ţara noastră să devină competitivă.

Bugetul pe 2007 este unul bazat pe promisiuni fără fundament, şi nu pe realităţi, ceea ce duce la concluzia că vor urma o serie neîntreruptă de rectificări, care vor deschide calea clientelei politice, a abuzurilor şi corupţiei, care vor genera declanşarea unei crize puternice în sistemul financiar şi nu numai.

Am citit cu atenţie proiectul de buget pe anul 2007 şi nu am regăsit nicăieri sume alocate pentru organizarea alegerilor pentru Parlamentul European. În opinia mea, suma de care este nevoie în organizarea alegerilor pentru Parlamentul European este similară celei cheltuite pentru alegerile parlamentare din 2004. Deci, de unde intenţionează actualul Guvern să obţină sumele de bani aferente organizării acestor alegeri? Cred că am dori cu toţii să ştim cine vor fi cei favorizaţi şi cine vor fi cei sacrificaţi.

Pentru a conchide, vreau să menţionez faptul că, după părerea mea, bugetul pe anul 2007 este unul care nu concordă cu realitatea, plecând de la faptul că veniturile, în mod nefondat, sunt exagerate peste măsură, în sensul că nu au la bază nişte calcule fundamentate pe cifre exacte. TVA-ul înregistrează o creştere de 32% faţă de 2006, în condiţiile în care se preconizează un consum al familiilor, în creştere cu doar 12%. Deci, cu ochiul liber se poate observa că indicatorii preconizaţi vin în contradicţie cu toate estimările şi arată concret că veniturile sunt supraestimate, cu sume ce depăşesc lejer un miliard de euro.

Sper să nu ajungem peste un an la concluzia că sumele alocate la bugetul de stat pentru anul 2007 au fost exagerat mărite pentru că actualul Guvern se pregăteşte, de pe acum, pentru alegerile anticipate!

Vă mulţumesc.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Gazele ne ard la buzunare"

Una dintre cele mai mari probleme ale României post-decembriste a fost majorarea continuă a preţurilor la utilităţi şi servicii. Mai puţin a salariilor. Şi asta în contextul în care preţul la gazele naturale, la energia electrică, la toate serviciile au crescut de zeci de ori, iar salariile au rămas la un nivel care nu poate fi calificat. Nu contează că România plăteşte cel mai mare preţ pentru utilităţi şi servicii, important este să ne aliniem la standardele europene în domeniu. Dar ce se va întâmpla dacă oamenii nu vor putea să îşi achite taxele de întreţinere şi vor fi debranşaţi de la reţeaua de distribuţie a gazelor naturale, de la cea de energie electrică? Nu spun că marea majoritate a populaţiei a renunţat la sistemul centralizat de încălzire, nu pentru a-şi instala centrale de apartament, ci pentru simplul motiv că nu îşi putea permite să achite costurile ridicate la întreţinere, mai ales în timpul iernii.

Ce se va întâmpla când abonaţii vor fi din ce în ce mai puţini? Vor scădea preţurile la utilităţi? Vor renunţa cei din conducerea societăţilor la o parte din salariile lor, nejustificat de mari, pentru a compensa pierderile? Vor renunţa la sediile lor somptuoase pentru a diminua prejudiciile ce le vor fi aduse?

Până când va continua acest proces de majorare a preţurilor? Pentru că majorarea preţului la utilităţi şi servicii antrenează o serie de scumpiri la cele mai multe produse: pâine, carne, lactate şi carburanţi.

Salariile nu se majorează nici în acelaşi ritm şi nici cu aceleaşi procente ca şi preţul utilităţilor şi al serviciilor.

Ce se va întâmpla atunci când oamenii vor ieşi în stradă şi vor cere socoteală autorităţilor şi, în special, preşedintelui, care ne-a urat, cu un zâmbet larg, la sfârşitul anului 2004, "Să trăiţi bine!"?

Domnul Ion Luchian:

Odată cu aderarea noastră la Uniunea Europeană, unul dintre examenele cele mai importante pe care va trebui să le trecem, ca ţară membră, va fi acela al capacităţii de absorbţie a fondurilor pe care le vom primi de la UE.

Această capacitate a noastră va fi importantă din două puncte de vedere : pe de-o parte, pentru că vom primi nişte sume mari de la Uniune, bani de care avem mare nevoie pentru dezvoltarea noastră economică şi socială, iar pe de altă parte, pentru că dacă nu vom reuşi să cheltuim sumele pe care le vom primi, acestea vor fi diminuate cu timpul. De exemplu, pentru anul 2007, România are de plătit un miliard de euro contribuţie obligatorie la bugetul UE, şi are de primit două miliarde de euro, aşa încât, dacă nu vom fi capabili să absorbim mai mult de 50% din aceste fonduri vom deveni contribuabili neţi ai Uniunii, în loc să fim beneficiari neţi.

Astfel, România va primi, după ce va deveni membră UE, un total de 17,317 miliarde euro prin bugetul fondurilor structurale pentru perioada 2007-2013, adoptat de Parlamentul European. României i-au fost alocate 5,7 miliarde euro din fondul de coeziune, 11,14 miliarde euro din fondul de convergenţă şi 404 milioane euro pentru îndeplinirea obiectivului de cooperare teritorială europeană. Pentru a beneficia de fondul de coeziune, P.I.B.-ul unui stat membru pe cap de locuitor trebuie să fie mai mic de 90% din media comunitară, aşa cum este cazul pentru toate statele membre noi - de după 2004. Fondul de convergenţă se adresează regiunilor în care P.I.B.-ul pe cap de locuitor este mai mic de 75% din media UE. Dintre acestea, 12 cele mai puţin prospere regiuni, cu un P.I.B. mai mic de 25% din media UE în 2002, sunt situate în România şi Bulgaria, conform unui raport al Comisiei Europene privind fondurile structurale.

Toate aceste date arată faptul că România are mare nevoie de banii pe care urmează să-i primească de la Uniunea Europeană pentru a reuşi să se dezvolte economic şi social, pentru a reuşi să reducă decalajul existent faţă de celelalte ţări UE, acesta fiind, de altfel şi scopul fondurilor structurale.

Domnul Aurel Olărean:

"Uniunea Europeană - faţa nevazută, deocamdată, pentru români."

Românii au aşteptat ani de zile decizia Europei privind aderarea sa la UE, dar momentul aşteptat cu mari speranţe de muncitorul roman,în privinţa majorărilor salariale şi alinierii lor la nivelul european, poate aduce mari dezamăgiri. Realitatea economică românească, indiferent că ne place sau nu să o spunem, ne arată că actuala productivitate a românilor este situată undeva în jurul cifrei de 40%, raportată la cea a muncitorului european, fapt ce nu va permite majorări salariale substanţiale şi în nici un caz foarte rapide.

Conform estimărilor oficiale, piaţa muncii din Uniunea Europeană va înregistra în urmării 10 ani un deficit de forţă de muncă de circa 30 milioane de muncitori, politica UE fiind tocmai de a acoperi acest gol cu forţa de muncă proaspătă din Est. Probabil că o parte din români vor prefera să plece şi să lucreze în afara graniţelor României, conştienţi fiind, însă, că şi acolo vor ocupa locuri de muncă prost plătite, din domenii de activitate neatractive pentru muncitorul european autohton. Vor fi totuşi mai bine platiţi decât în România, şi asta contează pentru mulţi.

Cu totul altfel stă situaţia pe piaţa salarială din România. O productivitate de numai 40 % nu permite practic o majorare globală a salariilor. Singura soluţie viabilă, în această etapă, este reducerea numarului de angajaţi la acelaşi volum de activitate, deci încarcarea celor ramaşi la capacitate productivă maximă, urmând ca fondul de salarii să fie şi el reîmpărţit.

Este cât se poate de clar că intrarea în Uniunea Europeană nu va aduce cu sine o explozie a vânzărilor sau o creştere substanţială a volumului desfacerilor, ba din contra, se aşteaptă o diminuare a acestora în momentul şocului cu noile preţuri. Mărfurile autohtone vor rămâne la fel de scumpe, datorită productivităţii scăzute, în schimb piaţa va fi invadată de mărfuri la preţuri mai mici, datorate, în principal, relaxării barierelor vamale către ţările UE. Nu se poate face o estimare a numărului producătorilor şi prestatorilor români care vor rezista după 1 ianuarie 2007 enormei presiuni a concurenţi europene. Vor fi însă, cu siguranţă, extrem de puţini, şi vor rezista numai aceia care îşi vor alinia standardele la cele europene. Dar şi asta înseamnă retehnologizare, capital etc...Ceilalţi vor fi eliminaţi de pe piaţă, iar angajaţii lor vor ajunge pe drumuri. Este şi acesta un preţ de plătit aderării şi integrării europene a românilor.

Chiar dacă situaţia prezentată mai sus nu corespunde nici pe departe imaginii idilice pe care unii dintre români o au despre cum se trăieşte şi se munceşte în Uniunea Europeană, totuşi, mă văd nevoit să atrag atenţia autorităţilor că aceste aspecte trebuiesc popularizate şi explicate muncitorului din România. Românii trebuie preveniţi că ne aşteaptă momente extrem de dificile, dar care vor putea fi depăşite de toţi cei care se vor alinia la noile reguli europene, chiar dacă la început aceste reguli vor părea dure pentru populaţia României.

Doamna Anca Constantinescu:

"Noaptea de cristal"

Au trecut 76 de ani de la noaptea de 9 spre 10 noiembrie, în care în majoritatea oraşelor germane s-au incendiat sinagogi, geamurile magazinelor au fost sparte şi mulţi evrei au fost arestaţi, bătuţi sau ucişi, dar o dată pe an, pentru numai câteva clipe, suntem datori faţă de propriile noastre conştiinţe să ne aducem aminte de acest fapt cutremurător. Şi nu numai pentru că suntem în preajma unei comemorări, ci pentru că 9 noiembrie 1938 marchează un început simbolic al Holocaustului.

"Noaptea de cristal" este o denumire generică - se presupune că moartea lui von Roth la Paris, la data de 8 noiembrie, ar fi provocat manifestările antisemite, marcând astfel începutul exterminării evreilor din Germania. Această Kristallnacht a reprezentat un semnal pentru evreii din Germania şi Austria - sute de mii de oameni au reuşit să se refugieze în alte ţări, dar tot atâţia au rămas să înfrunte o soartă nesigură.

Noaptea de cristal a fost considerată mai târziu noaptea ruşinii - au fost ucişi oameni doar pentru că erau evrei, oameni care au pierit în numele unor aşa-zise idealuri care au adus nazismul la putere şi care au deschis drumul crimelor din lagărele morţii.

Dacă Holocaustul a reprezentat iniţial un ritual religios, în zilele noastre cuvântul face legătură cu exterminarea aproape în totalitate a evreilor din europa de către Germania nazistă.

"Noaptea de cristal" a marcat un punct de răscruce pentru acţiunile naziste împotriva evreilor, dat fiind că a fost prima situaţie din istoria modernă în care violenţa dintr-o ţară vest-europeană a fost îndreptată pe scară largă şi în mod deliberat împotriva evreilor.

Odată cu ascensiunea naziştilor la guvernare în Germania, regimul acestora a început şirul de persecuţii asupra evreilor: deposedarea sistematică de cele mai elementare drepturi civice, transformarea lor într-o masă de oameni hăituiţi, marginalizarea lor socială şi economică, persecutarea lor din motive rasiale.

La baza politicii iniţiate de Hitler şi de partidul său s-a aflat ura rasială şi antisemitismul.

Astăzi, privind înapoi la tot ce a urmat în timpul celui de-al doilea război mondial, evenimentele "nopţii de cristal" ar fi putut fi privite ca un puternic semnal de alarmă, dar întreaga lume nu a fost în stare să vadă ce va urma.

Evenimentele care au loc azi în lume ne demonstrează că această "boală" a antisemitismului nu a dispărut, ci, din contră, s-a accentuat. De asemenea, nu putem afirma cu tărie că am învăţat cu toţii din lecţia pe care istoria ne-a servit-o, deci suntem datori în continuare să urmărim evenimentele lumii şi să ne oprim o clipă pentru a comemora evenimente ce nu trebuie să mai aibă loc niciodată.

Domnul Constantin Traian Igaş:

Declaraţie politică intitulată «Despre "curajul" unor politicieni».

Mai zilele trecute, colegii noştri într-ale politicii, şi mă refer aici la ceea ce a mai rămas din PSD, s-au gândit să-şi strângă rândurile şi cu mic cu mare s-au adunat pentru a vedea mai bine "care pe care" şi "cine cu cine" mai poate face echipă în viitoarele alegeri interne. Şi-au propus, astfel, pentru a câta dată oare, să-şi schimbe statutul şi să stabilească eventual data alegerii viitorului "tătic" - conducător al unor rămăşiţe PSD - cu care-şi propun ţeluri înalte: recâştigarea puterii, gustul opoziţiei fiind unul mai puţin obişnuit pentru ei şi foarte greu de digerat.

Ascultând, pe ici pe colo, discursurile mai marilor psd-işti într-ale politicii ne putem da seama uşor de principalele lor dureri şi preocupări: aruncarea săgeţilor către cel pe care-l consideră probabil principal adversar: preşedintele Traian Băsescu.

În discursul său, Mircea Geoană, actualul preşedinte al partidului, în loc să fie preocupat de problemele interne ale partidului său, care nu sunt deloc puţine, şi-a expus propria durere.

Dacă pe preşedintele Traian Băsescu "îl doare-n pălărie" de instrucţiunile de la Bruxelles, mă întreb însă: oare unde l-a durut pe Adrian Năstase atunci când şi-a crescut averea peste noapte? Oare unde-i doare pe Miron Mitrea, pe Viorel Hrebenciuc şi pe mulţi, mulţi alţii pe care nu mă mai obosesc să-i număr fiindcă sunt prea mulţi? Unde e oare durerea lor faţă de România? Poate doar în faptul că au pierdut frâiele puterii şi n-au reuşit să falimenteze total această ţară.

Mircea Geoană a mai făcut, încă o dată, dovada slabului politician care este. Foloseşte expresii jignitoare, asemeni unui ţânc mofturos care nu şi-a primit încă jucăria. În mai puţin de o lună, preşedintele PSD, Mircea Geoană, a exprimat două puncte de vedere diametral opuse. Luna trecută liderul psd-ist infirma categoric organizarea de alegeri interne la congresul din decembrie, pentru ca zilele trecute doar, tocmai el să fie cel care le propune. După ce "s-a văzut cu merele în straiţă" (alde Mitrea, Rus, Tănăsescu sau Diaconescu), se vede deja patronul partidului pentru încă patru ani şi se lansează în atacuri virulente la adresa actualei guvernări.

Acelaşi lucru observ că-l face şi doctorul Oprescu, eternul perdant într-ale politicii, pentru care puterea, de orice dimensiune, pare, de mult timp, o pălărie prea mare. De pe poziţia unui posibil şef al partidului, se consideră foarte îndreptăţit să critice şi el actuala putere. Probabil multele eşecuri politice de până acum nu i-au fost suficiente, şi cum altfel să-ţi faci campanie decât prin atacuri directe la preşedinte, la Guvern, la cele mai înalte instituţii ale statului, la principala formaţiune politică adversă?

Oare la ce s-a gândit preşedintele Mircea Geoană atunci când făcea afirmaţii de genul: "PSD trebuie să intre în următorul proces (al alegerilor) cu lideri pregătiţi, puternici, autentici şi ireproşabili". Uitându-mă la lista celor pe care-i vrea alături de el, îmi dau seama, ca orice alt simplu cetăţean al acestei ţări, cât de departe sunt aceştia de a fi ireproşabili. Şi nu mă pot opri fără a mă gândi la înţelepciunea proverbelor româneşti, între care unul se desprinde în mod semnificativ: "nu vezi parul din ochiul tău, dar vezi paiul din ochiul altuia".

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

Declaraţie politică: "9 noiembrie - Ziua luptei împotriva fascismului şi antisemitismului"

Începutul noului mileniu a găsit Europa într-o fază de evoluţie a relaţiilor politice, economice şi culturale fără precedent. La capătul unui secol XX zbuciumat, marcat de sângeroase războaie mondiale, de revoluţii care au înlocuit forme de inechitate socială cu forme de ineficienţă economică, de separatism ideologic şi împărţire în blocuri militare antagoniste - Europa Occidentală îşi găseşte energia şi înţelepciunea de a implementa o nouă formă de conlucrare internaţională, bazată pe destindere, egalitate de şanse şi respect reciproc. Ceea ce părea cu decenii în urmă o simplă propagandă utopică, o vorbărie idealistă, a prins contur, a devenit o realitate.

Uniunea Europeană s-a afirmat ca o veritabilă structură democratică, un conglomerat de state care, pe principii moderne, şi-au unit destinele economice şi politice, fiecare păstrându-şi aproape intacte suveranitatea şi specificul naţional. Ideea a fost, desigur, în bună parte indusă de exemplul Statelor Unite ale Americii, structură de mare succes economic, care a reuşit să se impună în ierarhia mondială.

Practica istorică a ultimului veac a demonstrat fără drept de apel că nu fascismul agresiv şi nu militarismul fără scrupule, nu dictaturile, fie ele brune sau roşii, pot conduce la impunerea unui stat în plan mondial. Paradoxal, climatul democratic în plan politic şi libera iniţiativă în viaţa economică sunt în măsură să asigure creşterea autorităţii unei naţiuni, impunerea acesteia în arena internaţională.

Având şansa de a beneficia de o constituţie democratică încă din secolul al XVIII-lea, de numeroase resurse, dar şi de un climat economic concurenţial, Statele Unite ale Americii au arătat că o naţiune multietnică, de o diversitate spectaculoasă, se poate afirma puternic în libertate. Dar trebuie să menţionăm că saltul cel mai impresionant al Statelor Unite s-a înregistrat după al doilea război mondial, când, politic vorbind, naţiunea s-a consolidat, punându-se capăt oricărei tendinţe de rasism şi segregaţionism.

După sângeroasa experienţă a ultimei conflagraţii mondiale şi Europa a înţeles definitiv că viitorul său trebuie construit pe aceleaşi principii. Defavorizarea unor popoare din raţiuni istorice, ierarhizarea etniilor pe falsele criterii ale unor aşa-zise performanţe genetice - toate aceste inepţii au condus la atrocităţi fără pereche, la o uriaşă baie de sânge. Noua ordine europeană se opune vehement oricărei tendinţe de discriminare rasială, de antisemitism şi, bineînţeles, de fascism, care a fost braţul înarmat al acestei brutale ideologii.

S-a stabilit ca data de 9 noiembrie să devină simbolul luptei împotriva fascismului şi antisemitismului. Pentru că, în ciuda dovezilor grăitoare în ce priveşte caracterul ei criminal, această doctrină mai are încă adepţii ei. Oricât de incredibil pare la prima vedere, pe această planetă sunt încă forţe care cred în superioritate rasială şi în forţa mobilizatoare a dictoanelor fasciste.

Iată de ce consider că această zi, de serioasă chibzuinţă şi adâncă reflecţie, trebuie marcată cu atenţia ce i se cuvine. Să ne temem aşadar de monştri, câtă vreme pe alocuri raţiunea încă doarme. Nu doar 9 noiembrie, ci practic fiecare zi a vieţii noastre politice trebuie să fie una de luptă cu forţele întunericului, în măsură să eclipseze şi să pericliteze climatul democratic.

Poporul român a crescut în spiritul respectului faţă de celelalte neamuri conlocuitoare. Şi chiar dacă au existat scurte rătăciri istorice, ele au fost trecătoare, fiind cauzate de apăsătoare conjuncturi politice.

Intrăm în Uniunea Europeană cu spiritul împăcat şi conştiinţa liniştită, ca un popor încercat de istorie, care crede în valorile democratice şi care, pe cale de consecinţă, va lupta împotriva oricăror tendinţe fasciste sau antisemite.

Domnul Marius Rogin:

"9 noiembrie - ziua mondială de luptă împotriva fascismului şi antisemitismului"

Se cuvine ca în fiecare an să "sărbătorim", măcar prin câteva cuvinte, şi să nu trecem nepăsători peste ziua mondială de luptă împotriva fascismului şi a antisemitismului.

Atât unul, cât şi celălalt au reprezentat şi poate mai reprezintă încă două flagele de care nu trebuie să uităm nicio clipă şi împotriva cărora trebuie să luptăm pe mai departe. Spun acest lucru întrucât amândouă, atât fascismul, cât şi antisemitismul, au făcut foarte multe victime, poate mai fac şi în prezent, şi cred că acest lucru nu ne poate face să trecem nepăsători peste acest moment.

Ştim foarte bine că fascismul a reprezentat o ideologie, şi vreau să-mi permiteţi să folosesc forma de trecut a verbului, apărută în Europa după primul război mondial, şi a stat la baza unor partide de extremă dreapta. Acest cuvânt "extremă" este suficient pentru a ne face să ne gândim la tot ceea ce a presupus acest flagel: naţionalism extremist, misticism, violenţă sau demagogie socială. Vorbind despre fascism, se poate elimina absolut orice formă de democraţie sau diversitate de opinii. Cel mai adesea el a provocat idei naţionaliste duse până la extrem şi o intoleranţă totală faţă de alte naţiuni, rase sau ideologii. Un alt aspect pe care vreau să-l prezint şi să-l scot în evidenţă, pentru că sub nici o formă nu trebuie trecut peste el, este legat de faptul că principalele sale ţinte au fost reprezentate de lucruri imposibil de clasificat, cum sunt cele de distrugere a oricăror structuri sau intenţii democratice, controlul absolut al mass-mediei, subordonarea totală a individului şi crearea unei situaţii de continuă terorizare a populaţiei civile.

Fascismul a căzut brusc, odată cu sfârşitul războiului mondial, şi a fost pus imediat la zid. Nu acelaşi lucru putem să-l spunem şi în privinţa antisemitismului. Ca şi comportament ostil faţă de evrei, numai pentru faptul că sunt evrei, manifestări ale acestui flagel mai putem vedea chiar şi în aceste zile, în care accente tot mai puternice se pun pe democraţie, pe libertatea individului, pe tot ceea ce presupune respectul faţă de individ. Formele pe care acest antisemitism le poate lua sunt diverse. De la învăţături religioase care proclamă inferioritatea evreilor, până la forme politice care includ încercarea de a izola, oprima sau a lovi în evrei.

Un semnal de alarmă rămâne în continuare ca o obligaţie ce ne revine tuturor. Trebuie să tragem acest semnal de alarmă întrucât antisemitismul se manifestă încă, se face simţit în multe state ale lumii, inclusiv în ţara noastră. Cu toate acestea, România nu poate fi catalogată drept o ţară antisemită. Dar, atâta timp cât avem cunoştinţă de existenţa unor manifestări sau incidente de tip antisemit într-o ţară în care populaţia evreiască este aproape inexistentă, sunt de părere că acest fenomen rămâne încă unul extrem de îngrijorător, la fel cum este negarea existenţei antisemitismului şi a Holocaustului în România.

Un lucru trebuie să fie evident pentru fiecare dintre noi: elementele străine trebuiesc combătute atâta timp cât ele periclitează existenţa naţională. Atunci când ele aduc beneficii într-un fel sau altul statului care le-a adoptat, când ele contribuie în a-l întări, ele trebuiesc apropiate şi cultivate. Şi vreau să cred că acest din urmă lucru îl face şi România.

Am avut norocul ca, de-a lungul formării şi închegării noastre ca popor, să beneficiem de sprijinul unor popoare, ca cel francez, englez, german sau chiar american. Sunt lucruri care nu pot şi nu trebuie uitate.

Fascismul învins nu mai lasă să se vadă decât crimele pe care le-a comis, pe care cred că putem să le numim cele mai grave orori ale secolului XX şi poate ale întregii istorii. A căzut brusc, odată cu sfârşitul războiului mondial, şi a fost imediat pus la zid. Însă cei care au luptat împotriva lui până la sacrificiul suprem nu sunt puţini şi lor se cuvine să le aducem mulţumirile noastre şi cele ale celor care vor veni după noi. Nu trebuie să uităm nici de cei care au căzut sau mai continuă să cadă victime ale antisemitismului în întreaga lume. Nici aceştia nu sunt puţini şi cred că suntem responsabili dacă rândurile lor continuă să crească.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"16% din Geoană"

La sfârşitul săptămânii trecute am asistat prin intermediul mass-media, mai mult amuzat decât interesat, la discuţiile Conferinţei pregătitoare a Congresului PSD de la Târgu Mureş.

Ideile prezentate cu această ocazie au fost puţine şi fixe, dacă facem abstracţie de criticile abundente la adresa primului-ministru şi a preşedintelui. Una dintre ele, repetată obsesiv poate pentru gâdilarea egoului colectiv psd-ist, a fost aceea a "alungării alianţei portocalii de la putere". Fără a pierde ocazia, preşedintele PSD declanşează campania electorală, promiţând dublarea pensiilor a doua zi după câştigarea alegerilor, doar că a uitat să precizeze data la care va câştiga PSD aceste alegeri.

Domnia sa a atacat furibund şi problema cotei unice de impozitare, declarând că "nu e drept ca şi bogatul şi săracul să plătească acelaşi impozit". Dacă asta este tot ce a înţeles domnul Geoană din cota unică de impozitare, îl invit să răspundă la o întrebare simplă de aritmetică: 16% din Geoană este egal cu 16% din Năstase sau cu 16% din Iliescu?

De altfel, promisiunile PSD au acelaşi spirit critic şi pe plan local. Primăria Constanţa, condusă de PSD, ne-a promis autobuze cu etaj, destinate cu siguranţă transportului pensionarilor, sau poate pentru aceste autobuze se va construi şoseaua de coastă.

Evident, toate aceste lucruri vor permite scăderea impozitelor şi taxelor "speciale" puse pe spinarea constănţenilor. Şi să nu uităm construirea portului din Mamaia, unde primarul şi prietenii săi amatori de bărcuţe o să vină cu iacht-ul până la plajă, iar constănţenii vor plăti ca să intre în staţiune şi vor da jumătate din salariu pe o bere.

Şi asta în timp ce problemele importante ale localităţii au fost lăsate undeva la urmă - planul de asfaltare a străzilor a dispărut încă din vară, canalizarea oraşului aşteaptă şi acum reabilitarea, sincronizarea la semafoare pune probleme doar unora, care staţionează noaptea în intersecţii, despre şoseaua de centură nu se mai aude nimic, iar penele de curent electric şi apă se ţin lanţ.

În spatele afirmaţiilor preşedintelui PSD ar trebui să existe un fundament puternic, bazat pe fapte, aşa cum PSD a avut ocazia să demonstreze între 2000-2004 şi nu a făcut-o.

Domnul Stelian Duţu:

Declaraţie politică: "Cine mai crede în P.S.D. "

Asistăm cu toţii, în ultimele zile, la o nouă ofensivă mediatică din partea reprezentanţilor fostului partid de guvernământ, actualmente o glumiţă de partid de opoziţie, pe numele său - Partidul Social Democrat. Noile atacuri îndreptate către "guvernarea portocalie", aşa cum ne denumeşte fosta guvernare, care îşi schimbă mai repede culorile şi sigla decât năravul, are ca puncte de reper afirmaţii care mai de care mai sforăitoare. "Centralism oligarhic", "tunuri", "grupuri de interese" sunt doar câteva dintre epitetele cu care liderii social-democraţi gratulează alianţa de guvernare. Este şi firesc să utilizeze aceşti termeni, întrucât social-democraţii sunt cei care i-au inventat şi au patent exclusiv de utilizare.

Recenta întâlnire a conducerii social-democrate cu aleşii locali a fost un moment mai mult decât prielnic pentru a se lansa noi atacuri la adresa Alianţei D.A. Cu regret afirm însă că devine din ce în ce mai evident faptul că P.S.D. s-a înscris pe un drum fără întoarcere, al penibilului şi ridicolului, fără ca actuala putere să mişte vreun deget în acest sens. Spun, cu regret, când văd în ce hal a ajuns P.S.D., întrucât şi noi, ca Alianţă de guvernare, avem nevoie de o opoziţie puternică, serioasă, coerentă, capabilă să critice actuala putere cu argumente serioase şi pertinente.

Penibilul din care P.S.D. tot încearcă să iasă, dar fără succes, după decembrie 2004, a trecut prin mai multe faze. După execuţia în direct şi cu public a lui Ion Iliescu, după chinuitoarele scandaluri cu mătuşile conducerii, care au condus şi la sacrificarea lui Adrian Năstase, după "Generaţia 2008", cu Marian Vanghelie drept port-drapel, campania de rebrandare, cu nişte zburătoare neidentificate a căror direcţie este către dreapta, după vârful de lipsă de idei şi mesaj politic prin mascarada "fapte şi minciuni", după noile categorii de politicieni scormonitori prin tomberoane şi rupţi de somn la volanul maşinii prin intersecţii, P.S.D. atacă din nou, folosind cuvinte şi ameninţări care seamănă însă cu zgomotul unui butoi gol.

Desigur, cine îl mai crede pe Mircea Geoană, de care epitetul lansat de Ion Iliescu s-a lipit ca marca de scrisoare, sau cine mai poate crede o conducere de partid care dădea drept exemplu anumiţi politicieni, care acum caută prin gunoaie.

Fără îndoială că liderii P.S.D uită extrem de uşor capacitatea lor "excepţională" de a conduce "profesionist" destinele României, prin fapte reale, şi nu prin minciuni.

Chiar dacă dau dovadă de memorie scurtă, le amintesc în ce a constat această "capacitate" a lor, dublată de fapte: bani publici drenaţi în firmele de partid, îmbogăţirea unei clientele psd-iste, în detrimentul marii mase de oameni necăjiţi, transformarea respectării legii într-o opţiune pentru membrii P.S.D. şi o obligaţie pentru restul românilor, încolonarea elevilor şi profesorilor din şcoli pentru participarea la diverse evenimente de partid, presiuni asupra tuturor celor care aveau curajul să înfrunte sistemul P.S.D., corupţie generalizată şi instituţionalizată, bătaie de joc asupra românilor, din ale cărei elemente vă reamintesc doar două : "RAFO" şi jenantele stenograme de partid.

Dacă actuala putere nu îşi face treaba, cu siguranţă va fi sancţionată de electorat. Însă până la acel moment este bine să nu uităm ce a însemnat P.S.D. pentru România, cât bine şi cât rău a făcut românului de rând. Şi ce ar fi însemnat pentru România încă patru ani de guvernare P.S.D.

Domnul Filip Georgescu:

S-au spus multe lucruri serioase despre activitatea ministrului sănătăţii, despre conducerea la vârf a acestei importante instituţii. Cred că, şi sunteţi de acord cu mine, acest minister nu a fost în stare să gestioneze cum se cuvine multiplele probleme apărute.

Ca deputat de Argeş, vreau să vă aduc la cunoştinţă că Spitalul Judeţean nu mai are bani pentru medicamente. Interesându-mă îndeaproape la specialiştii din cadrul acestei unităţi spitaliceşti, am aflat că pentru ultimele două luni din acest an, respectiv noiembrie şi decembrie, nu există niciun leu în bugetul de aprovizionare. Este uşor de înţeles că nu sunt fonduri pentru achiziţionarea de medicamente sau de alte materiale sanitare.

Această situaţie degradantă se întâlneşte şi la alte unităţi medicale din judeţul Argeş. Ministrul desemnat să conducă Sănătatea se ocupă de orice, numai de buna funcţionare a unităţilor spitaliceşti nu. Trebuia încă din vară să asigure fondurile necesare pentru perioada de iarnă, perioadă în care resursele sanitare încep să scadă sau chiar să fie reduse la minimum, cum este cazul în judeţul nostru. Sigur că ministrul de resort ne poate recomanda să nu ne îmbolnăvim în această perioadă, până la aprobarea bugetului. Numai că unităţile spitaliceşti din Argeş gem de pacienţi, iar posibilităţile cadrelor medicale pentru a interveni cu eficienţă maximă sunt destul de reduse.

Desigur, în aceste zile, ministrul sănătăţii a lansat Programul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, program apreciat de specialiştii în domeniu, numai că sistemul sanitar românesc nu este pregătit să facă faţă unui asemenea program naţional, pentru simplul motiv că nu există logistica necesară unui asemenea program de anvergură. Tot cei din localităţile îndepărtate au de suferit, spun aceasta deoarece este greu să ajungi într-un sat de munte şi să efectuezi analize medicale la standardele cerute. După cum spuneam, proiectul este bun, are formă, dar este lipsit de conţinut.

Domnul Stelian Duţu:

Declaraţie politică: "Moş Ene face prozeliţi social-democraţi"

Partidul Social Democrat nu mai conteneşte în a crea noi şi noi categorii de politicieni. Pe lângă deja consacratele "mărci înregistrate", ce se referă la "capitaliştii de cumetrie", "prostănaci" şi rude ale "mătuşii Tamara", P.S.D. a patentat recent două noi categorii: politicieni care scormonesc prin gunoi şi politicieni muşcaţi la volan de musca ţeţe.

Legat de politicienii scormonitori prin tomberoane, spuneam la un moment dat că între coşul de gunoi şi clasa politică este o legătură strânsă, dată în principal de nenumăraţii politicieni post-decembrişti care au ajuns la coşul de gunoi al istoriei. Faptul că P.S.D. a inventat categoria liderilor politici cu răspundere administrativă care aruncă şi recuperează banii din gunoi, după o scormoneală extrem de atentă, este deja un element de notorietate. Când credeam însă că social-democraţii au dat tot ce se putea da la capitolul noii sale "Generaţii 2008", zilele trecute, un alt lider P.S.D., din aceeaşi categorie, m-a contrazis.

Între somn, ca instrument al nepăsării şi ignoranţei, şi clasa politică post-decembristă există o legătură foarte strânsă care, din păcate, este mai evidentă decât cea dintre gunoi şi politic. De fapt, "somnul" politicienilor reprezintă elementul determinant al destinaţiei ulterioare a acestora: "coşul de gunoi al istoriei".

Somnul, ca mijloc de odihnă şi regenerare a forţelor, este un element care face bine oricui. Utilizat în alte momente decât cele în care este indicat a se desfăşura, sigur că poate conduce la reacţii dintre cele mai interesante, în special dacă se desfăşoară în public.

După anul 1989, somnul a făcut ravagii în rândurile politicienilor ajunşi pe diverse funcţii alese sau numite. Din păcate, mai face şi astăzi prozeliţi şi victime. Somnul adânc pe o funcţie, oricare ar fi ea, este echivalentul mai rafinat al coşului de gunoi al istoriei. Mulţi dintre politicienii post-decembrişti au ridicat adevărate statui somnului, pe care l-au utilizat ca mijloc de relaxare, în special în momentele când în joc se afla interesul local sau naţional. Pentru că, orice funcţie publică înseamnă interes general, local sau naţional.

Zilele trecute s-a născut o nouă categorie, descendentă parcă din zeul grec Onirus, zeul somnului. Un controversat social-democrat a adormit în maşina personală, în mijlocul unei intersecţii din municipiul Constanţa. Somnul adânc şi profund al social-democratului cu funcţie administrativă a durat aproximativ 40 de minute, timp în care personajul nostru, care l-ar lăsa mut chiar şi pe Caragiale, nu a mişcat nici măcar un deget, chiar dacă la geamul său băteau oamenii, perplecşi de ceea ce vedeau, iar în jurul lui era o agitaţie de nedescris; doar blocase circulaţia în zona respectivă. Eroul acestei poveşti, demnă de filmele cu Stan şi Bran, este nimeni altul decât noul descendent al lui Onirus, "rudă cu Moş Ene", preşedintele Consiliului judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, care nu s-a trezit din somnul dulce decât după intervenţia unor apropiaţi de-ai săi, care i-au spart inclusiv unul dintre geamurile laterale ale maşinii ca să-l poată aduce în lumea noastră pe liderul social-democrat.

Asistăm cu uimire cum Partidul Social Democrat nu mai pridideşte în a ne oferi tot felul de exemple pe care, dacă nu le-am vedea cu ochii noştri, le-am crede de domeniul fantasticului. Dar se pare că P.S.D. reprezintă partidul tuturor posibilităţilor şi înclin să cred că surprizele strategice legate de oameni noi şi clasa politică nouă pe care o trâmbiţează peste tot nu se vor opri aici.

Pe lângă somnul alesului, întruchipat de Nicuşor Constantinescu, un element cel puţin la fel de grav îl reprezintă pasivitatea şi lipsa de reacţie a poliţiştilor prezenţi la faţa locului, care atrag după sine o gravă problemă de imagine şi decredibilizează în mod serios instituţia Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa. Chiar dacă la faţa locului s-au deplasat mai multe echipaje de poliţie, în contextul în care exista cel puţin suspiciunea ca somnul lui Nicuşor Constantinescu să fi fost cauzat de niscaiva băuturi alcoolice, reprezentanţii Inspectoratului Judeţean de Poliţie nu au acţionat în nici un fel, dând chiar impresia trecătorilor că îl protejează pe preşedintele Consiliului judeţean Constanţa. Mai mult decât atât, un personaj aflat în imediata apropiere a lui Nicuşor Constantinescu a spart camera de luat vederi a unui reporter care îşi făcea datoria. Chiar dacă s-au dispus măsuri punitive asupra poliţiştilor prezenţi la faţa locului, lipsa de credibilitate şi principiul că "funcţia bate legea", ce se poate deduce din comportamentul acestora, vor rămâne mult timp de-acum încolo o pată asupra poliţiei constănţene şi nu numai.

Ei bine, dragi colegi, iată cum întâmpină unii integrarea europeană: cu politicieni care caută prin gunoaie şi care dorm pe rupte la volan, în intersecţii circulate şi populate, cu reprezentanţi ai unor instituţii ale statului care tremură în faţa unor personaje mai degrabă demne de toată mila. Îmi este şi teamă să mă gândesc că se poate şi mai rău...

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Declaraţie politică intitulată "Tinerii supradotaţi şi rolul lor decisiv la dezvoltarea României europene".

Potrivit Recomandării nr.1248 din 1994 a Consiliului Europei, educaţia este un drept uman fundamental care trebuie, pe cât posibil, adecvată fiecărui individ. Însă acest lucru nu înseamnă nicidecum a privilegia un anumit grup în defavoarea altuia, ci doar a crea acele oportunităţi educaţionale care să permită celor care au abilităţi deosebite să îşi dezvolte la maximum potenţialul.

Acesta este şi cazul grupului constituit din tinerii supradotaţi, capabili de performanţe înalte. Tinerii supradotaţi reprezintă, pentru orice stat, o resursă umană extrem de valoroasă. Ei sunt acea garanţie a progresului unui stat, a locului pe care acesta îl ocupă şi îl va ocupa între celelalte state. Ei sunt cei care, prin contribuţia lor inovatoare în domenii precum ştiinţă, tehnologie, antreprenoriat sau artă, dau statului în cauză posibilitatea nu doar de a răspunde provocărilor aduse de globalizare sau regionalizare, ci, mai ales, de a crea oportunităţi prin care statul să poată participa la beneficiile produse de aceste procese.

În prag de integrare europeană, România are nevoie de aceşti tineri, aici, acasă. Nu ne mai putem permite prelungirea acestui exod de creiere. Ei trebuie să poată găsi în ţară un mediu educaţional care să le dezvolte abilităţile la capacitate maximă, care să răspundă nevoilor lor speciale de instruire. Şi nu doar pentru motivul amintit mai sus, ci şi pentru a evita producerea unor reacţii nedorite şi dureroase precum alienarea sau comportamentul antisocial. În consecinţă, printr-o educaţie diferenţiată la nivel formal, non-formal şi informal, prin promovarea iniţiativei, a spiritului întreprinzător şi a creativităţii lor în toate domeniile, prin încurajarea participării lor active la procesul decizional, aceşti tineri supradotaţi îşi vor putea dobândi competenţele, cunoştinţele şi abilităţile care să îi stimuleze să devină lideri, într-o Românie europeană.

De aceea, a-i identifica şi a-i sprijini este o necesitate şi o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm cu toţii acum, atât clasa politică, cât şi societatea civilă. Şi nu doar pentru beneficiul acestor tineri excepţionali, ci şi pentru beneficiul societăţii româneşti. Fiindcă a face acest lucru înseamnă a da României cele mai bune resurse umane, care ar putea să îi asigure dezvoltarea susţinută şi progresul economic într-o Europă unită.

Domnul Ioan Stan:

"Mediul de afaceri"

În presa noastră cea de toate zilele, regăsim sintagme care, după ce le citim, le comentăm apariţia, fie mai pătimaş, fie mai detaşaţi, iar unii dintre noi, după cum ne este firea, le adoptăm spre folosinţă proprie, fără a ne da seama că ele ne pot marca existenţa fie în mod pozitiv sau nu tocmai.

Iată un exemplu - "mediul de afaceri". Cu siguranţă, într-un fel sau altul, noi toţi contribuim la viaţa acestui mediu special, încercând, cu mai mult sau mai puţin succes, să subzistăm, să ne dezvoltăm, ba chiar urmând îndemnurile repetate cu care unii dintre noi au fost păcăliţi, să trăim mai bine! Nimeni nu ne poate opri să încercăm.

Văzând că nu reuşim, deşi ne străduim din răsputeri, sigur că ne întrebăm de ce. Iată unul din răspunsuri. Dacă în anul 2000, o inventariere făcută de Uniunea Industriaşilor din România demonstra că agentul economic autohton plătea circa 200 de obligaţii fiscale, în 2005 acestea au crescut la peste 3000, iar inventarierea făcută la începutul anului 2006 de Ministerul de Finanţe scoate la iveală 420 de astfel de "biruri".

Pe lângă faptul că această creştere generează o mare confuzie în rândul iniţiativei private, foarte grav este că s-au înmulţit taxele care nu sunt cuprinse în bugetul de stat, ci acelea care definesc parafiscalitatea. Promisiunile făcute de oficiali ai ministerului de finanţe, inclusiv de ministrul Vlădescu, în legătură cu preluarea unor taxe la bugetul de stat, cu scopul de a reduce parafiscalitatea, au rămas vorbe goale, iar rezultatele se concretizează în pierderea competitivităţii exporturilor româneşti, în diminuarea drastică a curajului investitorilor străini de a veni în România. În plus, multe dintre taxele publice plătite de agentul economic merg către instituţii parabugetare, scutite de controlul Curţii de Conturi şi deci fără posibilitatea de a avea un minim control asupra cheltuirii acestora.

După câte "biruri" plătim, îndemnul, urarea, înjurătura, ce-o fi fost zicerea aia cu "să trăiţi bine", chiar ar fi trebuit să se adeverească.

Contribuţiile cumulate plătite pentru asigurările sociale de angajat şi angajator, la o valoare de 47,5%, situează România printre ţările cu cel mai înalt nivel de plată din Europa. În schimb, serviciile şi condiţiile precare asigurate pentru sănătatea cetăţeanului sunt de notorietate.

Să ne aducem aminte de replica cinică a celui care îi "încuraja" pe cei cărora puhoaiele năvalnice ale inundaţiilor le-au luat tot avutul şi în multe cazuri şi viaţa, că n-o să le facă hoteluri, şi când veţi fi preşedinţii României, mergeţi la tratament în străinătate dacă spitalele româneşti nu vă convin.

Revenind la mediul de afaceri, un reprezentant de calibru al investitorilor străini în România, revoltat, ca şi autohtonii, i-a trântit-o domnului cinic, afirmând că pentru mediul de afaceri deciziile sunt luate de oameni care habar n-au de mediul de afaceri.

Domnilor guvernanţi, mă obligaţi să-l parafrazez pe autorul afirmaţiei de mai sus şi să declar că în legătură cu mediul de afaceri, în România de azi deciziile de cele mai multe ori sunt luate în interesul celor aflaţi la putere sau în interesul unei minorităţi, fără a ţine cont de realitate şi de interesele celor mulţi.

Domnul Ion Dumitru:

"Joaca de-a binefăcătorii!"

Mai nou, şi Autoritatea de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale îşi cam bate joc de popor!

Mizând pe faptul că reacţia vine târziu, cred domniile lor că românii pot fi folosiţi la nesfârşit drept cobai. Nu cu mult timp în urmă, populaţia era anunţată cu surle şi trâmbiţe că preţul la gaze naturale nu se va mai majora până la sfârşitul anului. Aşa că, măcar din acest punct de vedere, putem sta liniştiţi.

Iată că lucrurile s-au schimbat rapid. Socoteala de imagine nu a bătut bine cu cea din contul bancar. Tot într-o notă optimistă, dând-o cotită prin şanţ, pe sub poartă şi bazându-se probabil pe naivitatea românilor, oficialii îi anunţă pe cetăţeni că le pare rău, dar nu au ce face. Trebuie să-şi încalce promisiunea! De la 11 noiembrie sunt obligaţi să mărească preţul gazelor naturale cu cel puţin opt procente. Au motivat mai marii Autorităţii de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale că este mai de acceptat să fie sacrificat consumatorul sărac, decât să se creeze o degringoladă în sistemul de distribuţie. E tot spre binele consumatorului captiv! Aşa sunt numiţi cetăţenii români în economia de piaţă.

Guvernanţii, prin Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, au dat dovadă de demagogie, amestecată cu populism ieftin. Una zic de ochii lumii şi alta fac pentru a le fi lor bine! Exemplele inconsecvenţei şi nepriceperii actualei puteri sunt multe. Şi în absolut toate domeniile! Aşa promitea şi ministrul agriculturii, că o să avem grâu berechet, dar nu am avut, că se ieftineşte pâinea, dar nu s-a întâmplat aşa, că o să avem fermieri bogaţi, însă sărăcia este pe noi cât casa...Alt ministru promitea că nu vom mai sta la cozi pentru a procura medicamente, că o să se facă ordine în spitale, în policlinici, ce mai, că o să... trosnim de sănătate, însă realitatea îl contrazice.

Domnul Florin Iordache:

"Bugetul Ministerului Justiţiei - în concordanţă cu dorinţele conducerii, dar totuşi deficitar"

Bugetul de stat pe anul 2007 s-a dovedit a fi unul pe gustul marii majorităţi a miniştrilor. Într-o traducere pe înţelesul tuturor, ar suna cam aşa: "cât au cerut ministerele, atât au primit". Deci, pentru anul 2007, un an important pentru România, s-au găsit bani pentru toate ministerele. Deşi au fost aşternute pe hârtie sume de bani fără acoperire şi fără calcule făcute concret, în raport de cheltuielile aferente, totuşi banii alocaţi nu se dovedesc a fi suficienţi pentru realizarea activităţilor specifice fiecărui minister. Nu voi intra în prezentarea unor sume comparative, făcute cu creionul în mână, deoarece nu vreau să menţionez cifre care mai devreme sau mai târziu vor fi date uitării. Doresc, însă, să prezint anumite fapte, aşa cum sunt, şi mai ales cum le dovedeşte realitatea de zi cu zi.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată, spre dezbatere şi avizare, cu proiectul bugetului de stat al Ministerului Justiţiei pentru anul 2007. Înainte de a se intra în dezbaterea amplă a bugetului, reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice au făcut o precizare care nu putea fi trecută cu vederea. Aceasta viza faptul că, pentru anul 2007, cu excepţia Ministerului Economiei şi Comerţului, tuturor ministerelor li s-a alocat exact suma de bani solicitată.

Cred că este pentru prima oară când ministerele primesc exact cât cer. La o primă audiţie, totul părea extrem de frumos şi de interesant. Însă, la dezbaterile realizate pe tema bugetului s-a constatat că, deşi vor dispune de sumele solicitate, totuşi, instanţele de judecată funcţionează la capacitate redusă cu 50%. De ce? Nici noi nu puteam înţelege acest lucru. Ministerul a solicitat fonduri suficient de mari pentru eradicarea corupţiei, dar totuşi nu poate face faţă cauzelor exagerat de numeroase, datorită deficitului de personal necesar judecării cu celeritate a proceselor. Dacă nu încercăm să înlăturăm răul de la rădăcină nu vom ajunge niciodată să eliminăm răul din vârf. De ce să umblăm la efecte, când nu facem nimic pentru a eradica principalele cauze?

De ce Ministerul Justiţiei nu încearcă să rezolve mai întâi problema deficitului de personal şi abia apoi să se gândească şi la posibilitatea măririi salariilor magistraţilor cu sume ce depăşesc cu mult nivelul de imaginaţie al omului simplu?

Se solicită sume de bani pentru orice alte " priorităţi", şi nu pentru cele care ar trebui să fie cu adevărat semnale de alarmă în sistemul justiţiei române.

Dezbătând şi bugetul Consiliului Superior al Magistraturii am constatat că, deşi C.S.M.-ul este cel care se ocupă cu trierea candidaţilor la examenul de admitere în magistratură, cu organizarea concursului, dar şi cu pregătirea viitorilor judecători şi procurori, totuşi bugetul instanţelor judecătoreşti este administrat de Ministerul Justiţiei. Cred că divizarea competenţelor între CSM şi Ministerul Justiţiei sub acest aspect ar trebui să se facă total. De ce C.S.M. - ul să se ocupe doar de partea administrativă a instanţelor, iar ministerul să preia partea favorabilă, partea bănească a acestora?

Cred că ar fi nu numai necesar, dar şi suficient, ca bugetul instanţelor să fie administrat de Consiliul Superior al Magistraturii, şi nu de către Ministerul Justiţiei. O modificare în acest sens a Legii nr. 304/2004, republicată, ar fi oportună. Poate doar aşa deficitul de personal de 50% ar putea fi acoperit, iar Justiţia ar putea începe să-şi îndeplinească menirea pentru care a fost înfiinţată.

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: "Premierul Tăriceanu susţine o pseudoteorie economică: dacă rata inflaţiei scade, trebuie majorate preţurile"

Recent, la o dezbatere organizată de "The Economist Conferences" cu Guvernul României, premierul Tăriceanu s-a referit, printre altele, la prognozele privind evoluţia inflaţiei, care la începutul anului arătau că va fi mai mare de 6% iar în prezent oficialităţile prognozează o rată chiar mai mică de 5%.

Anterior, Guvernul Tăriceanu s-a întrecut în declaraţii ferme că până la finele anului nu se vor produce nici un fel de majorări de preţuri la utilităţi: energia electrică, energia termică, gazele naturale etc.

Realitatea a dovedit încă odată, dacă mai era nevoie, că Guvernul Tăriceanu nu îşi fundamentează cu responsabilitate declaraţiile şi nici nu se ţine de cuvânt.

Aşa cum rezultă din fapte, asistăm, în prezent, la scumpirea gazelor naturale, a energiei electrice, a celei termice, a tarifelor pe calea ferată etc. şi, prin consecinţă, la creşterea preţurilor privind produsele alimentare, nealimentare şi servicii, care, fără îndoială, vor contribui la deteriorarea puterii de cumpărare a veniturilor românilor.

Faţă de această situaţie şi de prognoza actuală a ratei inflaţiei pe acest an, de sub 5 %, premierul Tăriceanu lansează cu dezinvoltură o pseudoteorie economică pentru justificarea majorării preţurilor şi tarifelor la utilităţi, şi anume: " pentru a nu avea un rezultat foarte bun anul acesta, aşa cum deja se vede, şi apoi să ne trezim, datorită majorărilor la preţul gazelor în 2007, cu o inflaţie care va fi mai mare decât cea din 2006 ".

Rezultă clar că în concepţia premierului, dacă economia obţine rezultate bune, în loc să se asigure condiţii mai bune de trai, trebuie să se lovească, fără remuşcare, în puterea de cumpărare a veniturilor populaţiei, de dragul unei pseudoteorii, într-adevăr, "originale", dar fără respect faţă de cei mulţi.

În mod legitim se pune întrebarea: de ce Guvernul Tăriceanu nu aprofundează prognozele pe care le adoptă cu ocazia elaborării bugetului de stat în legătură cu evoluţia ratei de creştere a P.I.B., a volumului veniturilor bugetare, a deficitului bugetar etc. În aceste domenii, bâlbâielile organismelor guvernamentale sunt de notorietate publică. La începutul anului, creşterea P.I.B. era prognozată oficial la 6 %, pentru ca în prezent ea să fie apreciată la 7,5-7,6 %, comparativ cu anul 2005, aşa cum a declarat recent şi preşedintele Traian Băsescu. Istoria se repetă şi pentru anul 2007, bugetul fiind construit pe o prognoză a creşterii P.I.B. de numai 6,4 %, deşi în " Programul de Guvernare 2005-2006 " prevederea pentru acest an era de 7%, chiar şi aşa, sub realizările preliminate pe anul 2006.

Desigur, astfel de prognoze mult subevaluate sunt inadmisibile pentru organisme de stat competente. Ele conduc la proiectarea unor venituri şi cheltuieli bugetare mai reduse, inclusiv pentru investiţii, şi, evident, la surse mai restrânse pentru majorarea salariilor, inclusiv a celui minim, a pensiilor şi a unor cheltuieli sociale.

Faptul că în acest an asistăm la patru rectificări bugetare, datorită unor excedente consistente, mult peste prognozele iniţiale privind execuţia bugetară şi raportate cu ţârâita în cursul anului, confirmă acest gen de bâlbâieli guvernamentale, contribuind, totodată, la îngreunarea analizei aprofundate a fenomenelor bugetare. Prognozele subevaluate se reflectă, de asemenea, în privinţa deficitului bugetar, care pentru anul 2006 era prevăzut la 0,9 %, pentru ca în prezent să fie de 2,5 %.

Problemele indicelui preţurilor de consum se află în ultima vreme şi în atenţia unor organisme guvernamentale. Astfel, reprezentanţi ai conducerii Institutului Naţional de Statistică au lansat ideia revederii ponderilor diferitelor produse şi servicii din coşul folosit pentru calculul inflaţiei şi chiar scoaterea ţigărilor din calculul inflaţiei, motivat de faptul că acestea suportă accize şi distorsionează inflaţia statistică.

Introducerea "taxei pe viciu" a condus la majorarea substanţială a preţurilor la tutun şi ţigări. Ponderea acestor produse este destul de ridicată în coşul inflaţiei, respectiv de 404 puncte, fiind apropiată de cea pentru legume şi conserve de legume (434 puncte), lapte şi produse lactate (492 puncte) şi de 1,5 ori mai mare faţă de gaze (265 puncte) sau de peste 3 ori mai mare faţă de băuturi alcoolice (128 puncte), precum şi de 2 ori mai mică faţă de pâine (799 puncte).

Evident, problemele sistemului de calcul al indicelui preţurilor de consum, inclusiv a deflatorului P.I.B., sunt complexe. Ele necesită o analiză atentă şi responsabilă, pentru evitarea oricărei tendinţe de înfrumuseţare artificială a realităţii, cum ar fi, de pildă, eventualitatea excluderii din coşul inflaţiei a produselor din tutun şi ţigări.

Guvernul României are datoria să renunţe la pseudoteorii economice, în favoarea analizei aprofundate şi responsabile a modalităţilor în care se elaborează prognozele macroeconomice şi îndeosebi indicele preţurilor de consum, respectiv evoluţia inflaţiei, iar măsurile luate pentru apropierea acestora cât mai mult de realitate să fie înaintate Parlamentului.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică intitulată "Scumpirile - cadou de sărbători pentru români".

În aceste zile, românii au primit cadoul de sărbători de la guvernarea portocalie sacul cu scumpirile. De la anunţarea scumpirii preţului la gazele naturale, majorările la celelalte produse se anunţă în lanţ. Prima majorare ce va afecta populaţia va fi la energia electrică, cu 4,72%, iar ca urmare a acestor majorări vor creşte şi preţurile la produsele lactate şi pâine.

Cei mai afectaţi de aceste majorări sunt tot cei cu venituri mici şi pensionarii, categorii sociale care pe parcursul acestei guvernări cenuşii au avut cel mai mult de suferit. Astfel, pensiile în ultimii doi ani au crescut doar cu 3,5% în termeni reali, în timp ce inflaţia a depăşit cu mult această cotă, ceea ce înseamnă că viaţa lor a suferit o degradare continuă în acest timp.

Situaţia nu este diferită nici în rândurile salariaţilor, şi în special a celor cu venituri mici, deoarece constatăm că în acest an creşterea salariului mediu este sub nivelul inflaţiei anunţate oficial, deci şi puterea lor de cumpărare a scăzut.

În aceste condiţii, vă întreb, domnilor guvernanţi, cine trăieşte bine în această ţară? În timp ce viaţa românilor devine din ce în ce mai grea şi mai costisitoare, puterea actuală, cu preşedintele Traian Băsescu în frunte, se străduieşte de zor să arunce responsabilitatea în curtea celuilalt.

Tipic pentru o guvernare incompetentă şi formată din amatori să fugă de responsabilitate după ce prin acţiunile ei, care au avut la bază doar intrigi, certuri, scandaluri şi au creat haos în actul de guvernare, au făcut posibilă această situaţie, în care românii sunt asaltaţi din toate părţile de majorări de preţuri.

Domnul Petru Movilă:

Îmi încep declaraţia de astăzi cu o întrebare pusă ministrului justiţiei. Cât vom mai plăti, oare, noi toţi, greşelile magistraţilor? Şi când vorbesc despre greşelile acestora mă refer la acele situaţii demonstrate cu prisosinţă de judecătorii Curţii Drepturilor Omului. Suntem a doua ţară la CEDO după numărul petiţiilor.

Adesea s-a afirmat de la înălţimea instituţiilor abilitate că România nu prezintă probleme în domeniul respectării şi promovării drepturilor omului. Cu toate acestea, practica a demonstrat contrariul. Lipsa de interes pentru acest domeniu a costat România, până acum, suma de aproximativ 50 de milioane de euro, aceasta reprezentând despăgubiri în baza deciziilor CEDO datorită încălcării de către statul român, în speţă magistraţii noştri de toate zilele, a prevederilor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Din această sumă totală, situaţia sumelor de achitat, la 1 iunie, conform datelor oficiale, este de 4.382.569,6 euro, 153.655 USD, respective 424.100,82 franci francezi. Sume ce urmează a fi achitate de contribuabilul român. De ce? Pentru că magistraţii au greşit.

Legea prevede că instituţiile abilitate, în acest caz ministerul de Finanţe, trebuie să se îndrepte împotriva celor vinovaţi pentru recuperarea prejudiciului creat bugetului statului. Or, eu nu am auzit până în prezent de vreo acţiune de acest gen a ministerului amintit.

E foarte greu să te lupţi cu magistraţii, chiar dacă legea e de partea ta. Până în prezent au fost formulate la CEDO peste 150 de plângeri legate de aplicarea Legii nr.112/1995, referitoare la încălcarea dreptului de proprietate prin respingerea acţiunilor în constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între statul român şi foşti locatari ai imobilelor naţionalizate.

Foştii proprietari, cei cărora acelaşi stat le-a naţionalizat casele, nu au posibilitatea obţinerii imobilelor prin restituire în natură sau o altă formă de despăgubire. În tot acest timp, foştii locatari au cumpărat de la stat locuinţele închiriate. Instanţele româneşti le-au dat câştig de cauză, în detrimentul proprietarilor de drept.

Iar contribuabilul român a plătit pentru deciziile eronate ale judecătorilor. Peste 20 de cauze aflate în atenţia CEDO fac referire la lipsa de judecată într-un termen rezonabil atât în cauze penale, cît şi în cauze civile, constatându-se perioade lungi de totală inactivitate în faza de urmărire penală, cît şi absenţa unor măsuri adecvate din partea instanţelor de judecată, în vederea diminuării procedurilor civile.

Contribuabilul român a plătit şi va mai plăti pentru lipsa de interes de care dau dovadă magistraţii în soluţionarea cauzelor.

Motivarea insuficientă a hotărârilor judecătoreşti a fost argumentată de CEDO în alte cauze. Curtea Drepturilor Omului susţine că, în general, în România, hotărârile judecătoreşti nu sînt motivate: redarea narativă a celor reclamate de părţi şi a celor efectuate de instanţă, cu reproducerea searbădă a textului de lege aplicabil, fără o analiză suficientă a stării de fapt şi a mecanismelor incidente sînt departe de o argumentare suficientă a hotărârilor judecătoreşti.

Astfel, contribuabilul român este taxat ca atare pentru greşelile magistraţilor.

Şi în tot acest timp, vinovaţii stau bine merci sub umbrela inamovibilităţii, nimeni neîndrăznind să-i deranjeze. Poate că a sosit vremea unor schimbări. Ai greşit, plăteşti, ca toţi ceilalţi membri ai societăţii.

Domnul Sorin Marian Paveliu:

De o bună perioadă de vreme viaţa politică românească este zguduită săptămânal de scandaluri de presă privitoare la dezvăluirea unor relaţii, ipotetice sau reale, ale unor demnitari cu fosta Securitate a statului comunist. La aceste grave acuze, majoritatea nedovedite sau chiar nedovedibile, se adaugă altele, conform cărora ipoteticii colaboratori nu pot fi dezvăluiţi, ca urmare a faptului că dosarele lor fac parte din fondul secret, datorită faptului că reprezintă secrete de stat. Se lansează astfel o suspiciune justificată că sub această motivaţie se ascunde faptul că unele din aceste ipotetice personaje au fost preluate în rândul cadrelor active sub acoperire ale SRI şi SIE.

Această ipoteză nu poate fi demontată datorită prevederilor legii conform căreia "divulgarea, în orice mod, a datelor sau a informaţiilor care fac obiectul activităţii Serviciului de Informaţii Externe, respectiv a Serviciului Român de Informaţii" este interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Totuşi, aceleaşi legi de reglementare a activităţii serviciilor secrete prevăd în mod expres faptul că personalul serviciilor secrete nu poate face parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice!

Drept urmare, solicit public şi în scris adoptarea unei Hotărâri a Camerei Deputaţilor prin care să se solicite directorilor celor două servicii secrete, precum şi al serviciului de informaţii al armatei ca în termen de 2 luni să depună sub semnătură privată, la comisiile parlamentare care au în competenţa supravegherea parlamentară a activităţii respectivelor servicii, faptul că în prezent prevederea legală care interzice ca personalul acestora să facă parte din partidele politice este respectat. Totodată, în cazul în care aceste prevederi legale au fost încălcate în ultimii doi ani, să aducă la cunoştinţa membrilor comisiilor respective care sunt măsurile legale pe care le-au adoptat.

În acest mod, sub răspunderea asumată a noilor directori de servicii secrete, vom putea curma aplombul diferitelor persoane private sau a reprezentanţilor mass-media de a mai lansa suspiciuni care au un efect extrem de nociv asupra imaginii României în lume.

Doamna Daniela Popa:

Declaraţie politică privind discriminările în procesul de recalculare a pensiei.

În prezent, în România există o categorie de pensionari în a căror carte de muncă nu este trecut salariul pentru perioada de activitate anterioară anului 1968. Pentru această perioadă, la calcularea pensiei s-a luat în considerare salariul minim pe economie.

Prin nespecificarea salariului în cărţile de muncă, aceşti pensionari au fost nedreptăţiţi în repetate rânduri. Ei nu au beneficiat nici de recalcularea pensiilor din 2005 şi nici de vreo majorare sau indexare în perioada 2005 - 2006.

Motivul acestor discriminări este acela că în perioadele lucrate, din perioada 1948-1968, nu s-au trecut în carnetele de muncă salariile realizate. În conformitate cu prevederile legale de atunci, s-au evidenţiat numai funcţia, profesia şi perioada lucrată. Din această cauză, pentru aceşti ani lucraţi, la recalcularea pensiilor li s-a luat în calcul salariul minim pe economie, deşi mulţi dintre aceşti pensionari au lucrat în grupa I de muncă, cu salarii mai mari de 3-4 ori decât salariul minim pe economie, iar pentru acele salarii obţinute au plătit contribuţie la fondul de pensii.

Având în vedere faptul că în această situaţie sunt aproximativ 1.200.000 de pensionari, se impune de urgenţă îndreptarea acestor reglementări indiscutabil discriminatorii. Nici în septembrie 2006, aceşti pensionari nu au primit nimic la indexarea de 5%, chiar dacă s-a anunţat că de această indexare vor beneficia şi acei pensionari care nu au primit nimic la recalculare. Cei 1 200 000 de pensionari au fost pur şi simplu ignoraţi.

În loc să soluţioneze această problemă, Guvernul a decis ca aceşti pensionari să meargă la întreprinderile unde au lucrat în urmă cu 40, 50 sau 60 de ani şi să ceară adeverinţe cu salariile pe care le-au realizat. Este o măsură inumană. În primul rând, multe din fostele întreprinderi nu mai există, iar în al doilea rând, pensionarii nu mai sunt la vârsta la care să poată lupta cu birocraţia, în căutarea de documente.

Considerăm că este oportun să se dispună recalcularea acestor pensii, având ca referinţă salariul mediu pentru funcţia specificată în cartea de muncă. În condiţiile în care în arhiva ministerului nu mai există documente care să ateste limitele salariale anterioare anului 1968, ar trebui să se accepte ca probă o serie de documente (adrese, note prin care se notifică salariile obţinute) adresate persoanei în cauză.

Problema prezentată în această declaraţie a constituit şi obiectul unei interpelări adresate Ministrului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, dar la care nu am primit un răspuns clar.

Stimaţi colegi, măsura discriminatorie faţă de această categorie de pensionari, privaţi de drepturile pentru munca prestată timp de 20 de ani, trebuie eliminată de urgenţă. Este incorect ca aceşti pensionari să fie jefuiţi de către statul român.

De aceea, reînnoim apelul către minister de a opera în cel mai scurt timp modificările de legislaţie şi de a trece de urgenţă la punerea în aplicare a unei măsuri juste şi corecte faţă de pensionarii nedreptăţiţi.

Domnul Viorel Pupeză:

"Poporul român este nevoit să roşească la fiecare gafă a portocaliilor"

Atât preşedintele Traian Băsescu, cât şi premierul Călin Popescu Tăriceanu demonstrează, prin acţiunile lor, că nu sunt oameni de stat adevăraţi şi că nu pot să se ridice la înălţimea vremurilor ce premerg aderării României la Uniunea Europeană. Ei nu se comportă ca nişte veritabili politicieni, rămânând prizonieri ai disputelor dintre Palate. În timp ce preşedintele Băsescu aruncă sămânţa de scandal, primul-ministru caută mijloacele de combatere şi uite aşa, problemele ţării rămân pe spinarea electoratului. El trebuie să roşească de fiecare dată când gafează portocaliii, iar România este pusă la colţ de europeni!

Sloganul "Să trăiţi bine!" s-a transformat în cum să ne facem mai bine de ruşine... Traian Băsescu conduce maşina sub influenţa alcoolului şi doar speranţa ne rămâne că nu procedează la fel când ţine frâiele României. Face politica la cârciumă, fie cu Gigi Becali, fie cu reprezentanţii Partidului Democrat, de care se simte foarte apropiat. Comportamentul suburban al preşedintelui dovedit în dese rânduri pe la Golden Blitz, ce ne aminteşte de "licuricii mici şi licuricii mari", sau pe terasele de pe litoral ne dă de gândit asupra modului de a face politică. Dacă preşedintele recurge la astfel de acţiuni pentru a-şi face imagine de politician popular, ce le mai rămâne de făcut celorlalţi oameni politici? Cât se mai poate coborî ştacheta?

Şeful statului cataloghează ţara pe care o conduce şi instituţiile drept mediocre, dar ce poate spune despre Administraţia Prezidenţială? Poate fi ea altfel decât ţara? Băsescu s-a obligat să fie un preşedinte al tuturor românilor, dar asta nu înseamnă că toţi românii trebuie să stea în crâşme, să facă jocuri de culise şi să comercializeze dosare.

Nu de mult timp, Traian Băsescu a dezvăluit cu sinceritate şi în binecunoscutul hohot că a înţeles menirea statutului de ministru al transporturilor abia la al treilea mandat. Românii nu pot avea atâta răbdare, până ce el se va dumiri asupra rigorilor şi atribuţiilor funcţiei supreme în stat.

Nu ne este mai uşor nici cu membrii Guvernului. Premierul face cascadorii cu motocicleta, ministrul educaţiei apare la televizor în posturi penibile, cu subiectele furate de sub nas, Flutur se jură că nu avem probleme cu aviara şi virusul zburda prin fermele avicole de la Codlea. Atanasiu retrăgea trupele din Irak, ministrul de externe îi atrage atenţia că nu se ... face. Şi tot aşa, lista gafelor ar putea continua, iar oamenii trebuie să suporte o guvernare care la fiecare pas îşi dă cu stângu-n dreptul.

Punctul culminant a fost tocmai propunerea şi retragerea lui Varujan Vosganian, momente care au pus din nou România într-o situaţie penibilă. Scandalul desemnării comisarului european din partea României este încă o mărturie de incompetenţă şi lipsă de responsabilitate a guvernării portocalii, care pune în faţa interesului naţional propriile lupte pentru putere.

Nici în teritoriu situaţia nu este mai bună. La Bistriţa-Năsăud, penibilitatea politicii a fost marcată pe podul inundaţiilor de la Târlişua, când preşedintele şi premierul, în competiţii de elicoptere, au făcut promisiuni peste promisiuni şi tot degeaba. Probabil că nici sinistraţii nu se aşteptau la mai mult, pentru că şi consilierii judeţeni ai Alianţei au jurat să le apere interesele şi, ulterior, şi-au prezentat demisia, pozând apoi în victime ale justiţiei.

Domnul George Scutaru:

"CSAT trebuie să urgenteze avizarea legilor securităţii naţionale"

Guvernul României a depus un efort susţinut în vederea finalizării pachetului legislativ privind securitatea naţională. Faţă de aceste proiecte de legi, societatea civilă implicată prin dezbateri publice a formulat o serie de observaţii şi propuneri, cea mai mare parte regăsite în forma lor aprobată. Deşi în traseul lor adesea au fost criticate de unii actori ai scenei politice româneşti, generând discuţii aprinse şi luări de poziţie din cele mai diverse, această implicare a societăţii a dovedit importanţa majoră a subiectului, în contextul necesităţii definirii unei noi arhitecturi de securitate.

Bazate pe principii moderne adaptate spiritului european, aceste norme diferă major de forma lor iniţială adusă în atenţia CSAT, prin accentuarea garantării şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi statuarea cetăţeanului ca principal beneficiar al serviciilor de informaţii.

Pentru creşterea transparenţei activităţii serviciilor de informaţii, au fost incluse atât prevederi ce întăresc controlul parlamentar, prin mecanisme clar definite, cu obiect inclusiv în sfera operativă, cât şi prevederi ce limitează finanţarea acestor servicii, exclusiv de la bugetul de stat.

Plecând de la rolul său de unic for legiuitor al ţării, Parlamentul este cel care trebuie să decidă în materia securităţii naţionale. astfel, dincolo de declaraţiile privitoare la forma pachetului de legi, este imperios necesar ca CSAT să urgenteze avizarea lor pentru a putea fi aduse în dezbatere.

Gândind România ca participant la politica europeană de securitate şi apărare şi în spiritul programului de guvernare, Partidul Naţional Liberal înţelege necesitatea parteneriatului cu societatea civilă în construirea unui mediu stabil şi democratic de securitate şi aşteaptă de la ceilalţi factori politici aceeaşi determinare prin susţinerea pachetului legislativ privind securitatea naţională.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Ministerul Sănătăţii Publice (MSP) a lansat, pe data de 2 noiembrie 2006, Programul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei României. Este un program unic în ultimii 60 de ani, care are ca scop principal crearea unei imagini asupra patologiei existente în România.

În momentul de faţă, nimeni nu ştie şi nu poate să spună la această oră de ce boli suferă românii sau câţi dintre ei sunt sănătoşi, cu toate că acest lucru este important pentru a putea planifica, pe termen mediu şi lung, cum şi în ce sectoare ale sănătăţii se vor cheltui banii din acest sistem.

Programul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei este finanţat integral de Ministerul Sănătăţii Publice. Suma necesară, estimată pentru derularea acestui program, este de 900 milioane RON. Banii vor fi alocaţi din fondurile proprii ale MSP, mai precis din fondul colectat în urma aplicării "taxei pe viciu". Partenerii ministerului în acest program sunt cetăţenii şi medicii de familie, implicarea activă şi responsabilă a acestora fiind necesară pentru derularea lui.

Astfel, cetăţenii României vor beneficia gratuit de o consultaţie clinică şi un set gratuit de analize reprezentative, care să ajute la depistarea unor eventuale boli.

Credem că programul Ministerului Sănătăţii Publice este amplu şi foarte ambiţios, vor fi consultaţi aproximativ 22 milioane de oameni, iar noi - cetăţeni ai acestei ţări - va trebui să-l susţinem şi să ne implicăm în derularea acestuia.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

"Despre nebănuitele efecte ale politicii în şcoli"

În timpul campaniei electorale, reprezentanţii fostei Alianţe D.-A. au îndrugat verzi şi uscate populaţiei, cu o febrilitate pe măsura dorinţei lor de a pune mâna pe putere. Nu credem, însă, că au spus populaţiei sau simplilor membri de partid ce măsuri urmau să ia, pentru că nici ei nu ştiau.

Cu siguranţă, însă, nu au atenţionat cetăţenii asupra următoarelor probleme:

- să nu mai cultive nimic, dacă au cumva terenuri în zonele de lângă Dunăre, deoarece guvernul le va arunca în aer digurile şi culturile vor fi inundate, iar despăgubiri nu vor vedea prea curând (vezi situaţiile de la Borduşani şi Vlădeni, judeţul Ialomiţa);

- dacă locuiesc în comune care au primari PSD, ferească sfântul, să nu cumva să îşi dea copiii la şcoala din localitate, deoarece aceştia vor îngheţa în clase. Timp de 4 ani, acea primărie şi acea şcoală nu vor mai primi nici un leu de la Bucureşti, deci nu vor beneficia nici de reparaţii şi nici de investiţii.

"Adevărul" şi "Dreptatea" au tot atâta legătură cu activitatea de până acum a Partidului Democrat şi Partidului Naţional Liberal, câtă legătură au oamenii promovaţi de ei cu domeniile pe care trebuie să le conducă şi coordoneze.

Cea mai recentă invenţie a acestor partide fără doctrină şi fără principii călăuzitoare este distribuirea preferenţială a banilor de la Guvern către şcolile din localităţile unde primarii au jurat credinţă şi supunere Alianţei D.A.

Astfel, în judeţul Ialomiţa, putem constata faptul că din suma de 5,3 milioane de lei noi alocaţi, doar cca 10% au fost repartizaţi pentru obiectivele de investiţii şi reparaţiile capitale la instituţii de învăţământ din două oraşe (care au primari PSD). Restul de 90% din sumă, în valoare de 4.680.000 RON, a fost atribuită exclusiv pentru grădiniţe şi şcoli din cadrul unor comune având ca primari reprezentanţi ai PD şi PNL.

Mai mult, un oraş cum este Ţăndărei (cu o populaţie de aproape 16.000 de locuitori) sau cum este Amara (un alt oraş cu o populaţie de aproape 8.000 de locuitori) primeşte 450.000 RON (respectiv 150.000 RON), în timp ce comune cu populaţie de cca. 3000-4000 de locuitori, dar cu primari "corespunzători", primesc între 360.000 şi 500.000 RON (Ion Roată, Platoneşti, Mărculeşti, Bucu, Sărăţeni, Griviţa).

Este greu de crezut că asemenea practici sunt aplicate în Uniunea Europeană, domnule ministru al educaţiei şi cercetării. Credem, însă, că Uniunea ştie deja la ce să se aştepte de la noi şi mai ştim că aşa ceva nu va fi sub nici o formă tolerat.

Domnul Ioan Ţundrea:

"Poor man, în România 2006"

"Dacă în Belgia, Cehia, Franţa, Luxemburg, Olanda, Polonia, Finlanda, Suedia sau Norvegia, rata sărăciei este redusă cu 10-14 procente datorită asistenţei sociale şi familiale, în România, prin politicile de asistenţă socială şi familială, sărăcia din ţara noastră este redusă doar cu 5%. Este printre cele mai mici performanţe din Europa.

Dar, orientările strategice comunitare pentru 2007-2013 pentru politica de coeziune socială, adoptate de Comisia Europeană în iulie 2005, ne vor obliga şi pe noi la mai mare responsabilitate faţă de săracii României".

Aşa sună, sec şi statistic, un fragment din cunoscutul ziar Săptămâna Financiară, care vorbeşte despre o potenţială responsabilitate a nu ştim cui faţă de poor-man-i români.

Fraza "lupta împotriva sărăciei" ar trebui reformulată datorită unei folosiri abuzive, de 16 ani, în toate campaniile electorale şi discursurile populiste, efectul resimţit de români în nivelul de trai fiind invers proporţional cu cantitatea de exprimare pe această temă. Această frază sună aproape donquijotesc, ca de altfel şi demersul nostru, al conservatorilor pentru reducerea TVA-ului la produsele alimentare de bază.

Noi, conservatorii, considerăm că demersul pe care îl facem de mai bine de un an, de reducere a TVA la produsele alimentare de bază, constituie o modalitate de responsabilizare a clasei politice incapabile să înţeleagă drama a milioane de români, pentru care viaţa zilnică se epuizează din consumul câtorva zeci de mii de lei.

Dar tristeţea zilnică a celor care trăiesc acum cu amintirea vremurilor în care vizionau "Rich man, poor man" a devenit de neînţeles pentru foştii şi actualii baroni, care din limuzine luxoase, transmit sarcastic formula readaptată "o să trăiţi bine, la calendele greceşti".

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Declaraţia politică pe care o voi susţine astăzi are rolul unei analize asupra necesităţii majorării taxelor din punctul de vedere al percepţiei electoratului faţă de aceste măsuri.

După cum bine se ştie, câteva dintre principalele taxe pe care trebuie să le achite contribuabilul român urmează să fie majorate destul de mult dacă e să raportăm la nivelul creşterii veniturilor şi chiar al puterii de cumpărare al românilor. Motivul creşterii: inflaţia, acelaşi motiv etern cu care administraţia din România s-a obişnuit să justifice creşterile constante ale taxelor.

Scopul pentru care au fost crescute aceste taxe este neclar definit şi prezentat în termeni generali. Nici măcar necesitatea de fonduri suplimentare pentru implementarea anumitor proiecte de amploare la nivel naţional sau local nu au fost prezentate cetăţenilor.

La toate acestea se mai adaugă încrederea foarte scăzută pe care noi toţi, românii, o avem în instituţiile statului şi în eficienţa utilizării de către acestea a banului public. Această stare de fapt este confirmată chiar şi de ultimul studiu privind percepţia fenomenului de corupţie din instituţiile publice la nivel naţional, realizat de Transparency International - o instituţie a cărei credibilitate cu greu poate fi contestată, iar acest studiu ne plasează la coada clasamentului, departe de oricare dintre statele membre ale Uniunii Europene.

În aceste condiţii, mulţi români nu pot privi aceste majorări decât sub forma unui nou motiv pentru ca cei care "administrează" banul public şi grupurile de interese din jurul acestora să poată face afaceri personale de mai mare amploare. Consider că, în momentul de faţă, doar cei angrenaţi în sistemul administrativ şi noi, cei din Parlament, mai credem că această majorare a taxelor este absolut necesară pentru dezvoltarea României.

Aduc în discuţie şi faptul că, anul acesta, există posibilitatea reducerii deficitului bugetar pentru că nu au existat suficiente proiecte care să utilizeze aceste fonduri. De asemenea, începând cu anul viitor, fondurile acordate României de Uniunea Europeană pentru dezvoltare vor fi extraordinar de consistente. Atunci, dacă dispunem de atâţi bani, de ce trebuie să-i luăm tot de la cetăţeni, care, raportat la cei din Uniunea Europeană, au un nivel de trai mult mai scăzut, în loc să găsim soluţii care să rezolve problemele centrale şi locale ale României cu fondurile pe care le avem la dispoziţie.

Această grabă a autorităţilor de a alinia nivelul costurilor cu cele din Uniunea Europeană fără a lua în calcul şi veniturile populaţiei sau calitatea serviciilor publice pe care le oferă administraţiile centrale şi locale este deja un subiect care irită orice contribuabil român.

În numele contribuabililor bucureşteni care m-au ales să-i reprezint în Parlamentul României vreau să atrag atenţia că nu este bine ca deciziile ce afectează întreaga populaţie să fie adoptate numai luând în calcul perspectivele macro şi relaţiile României cu celelalte state. Consider că România nu mai are nevoie de politică bazată pe generaţii de sacrificiu.

Dacă tot vrem să atingem nivelul european, consider că este necesar ca acest lucru să înceapă de la nivelul instituţiilor publice care trebuie să înceapă să funcţioneze european şi să acorde servicii europene cetăţenilor şi nu de la nivelul cetăţenilor care trebuie să plătească la nivel european serviciile la nivel de România.

Trebuie să ne mai gândim şi la români, nu doar la România!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Bugetul 2007 - marea sfidare portocalie"

Multe lucruri i-a fost dat să îndure cetăţeanului de rând după 1989. Între două felii de tranziţie, bine rumenite la foc molcom, a servit în grabă o bucată zdravănă de curea strânsă la ultima gaură, cu supunerea românului călit în vremurile de glorie ale comunismului românesc, învăţat să accepte fără cârtire deciziile celor aleşi - mai mult sau mai puţin - spre a le reprezenta interesele.

A urmat perioada de tristă amintire 1996 - 2000 în care unii, cu pretenţii de mari specialişti în guvernare, au reuşit performanţa de a arunca România economică cu vreo 50 de ani în urmă. După 2000, puternic biciuită din urmă de programul de aderare la Uniunea Europeană, România părea să se îndrepte spre o stare de normalitate, cu o creştere economică sănătoasă şi susţinută, cu programe de protecţie socială bine gândite, menite să "îndulcească" şocul aderării, cu o clasă politică în curs de asanare şi cu banul public cheltuit în spiritul respectului pentru cetăţean.

Nimic nu certifică mai bine progresele constante înregistrate în românia după 2000 ca veniturile la bugetul de stat, în continuă creştere în toată această perioadă, fapt care a permis tranziţia de la bugetele de supravieţuire, postdecembriste, la cele de reglaj macroeconomic, pentru ca, în prezent, veniturile să permită prin volumul lor, pentru prima dată, alcătuirea unui buget care să poată susţine programe ample de dezvoltare.

Dacă la toate acestea mai adăugăm fondurile structurale pe care România are oportunitatea de a le atrage în 2007, avem o dimensiune reală a purcoiului cu bani pe care stă guvernul portocaliu şi a multiplelor posibilităţi de "împărţire frăţească" pe care acesta îl oferă.

De acest lucru s-au prins şi portocalele isteţe de la Palatul Victoria, "cele mai descurcăreţe guvernante" de după Revoluţie, când vine vorba de împărţit banul public după principiul democrat "una mie, una ţie şi, dacă mai rămâne, una şi la primărie!".

Şi uite aşa au reuşit gălăgioşii motociclişti performanţa de a umfla substanţial fondul aflat la dispoziţia Guvernului, paralel cu dispariţia subită a resurselor financiare pe anexe pentru administraţiile locale, în timp ce se izbeau glorios cu cărămida în piept trâmbiţând marea descentralizare înfăptuită. Adică, în limbajul PD-PNL-PUR-UDMR, descentralizare înseamnă: "aveţi autonomie totală în cheltuirea banilor, dar numai când, cum şi dacă vrem noi!".

La o privire sumară, bugetul alocat pentru învăţământ e de 4,7%, probabil să se înveţe minte cadrele didactice care au avut nefericita inspiraţie să citească fiţuicile portocalii care le-au ticsit cutiile poştale în noiembrie 2004. Bonus, discipolii semnatarului documentului de tristă amintire au votat la două mâini împotriva măririi salariilor dascălilor, sub directa supraveghere a ministrului educaţiei şi cercetării (sic!).

La apărare, alţi bani împărţiţi după aceleaşi reguli gândite din "şuviţa cotroceană", alţi români (a se citi angajaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor) luaţi la mişto: miniştri MAI şi MApN, deşi, de la învestitură şi până în prezent nu au călcat pe la şedinţele comisiei de buget (ministeriabilul Blaga n-ar recunoaşte sala Comisiei de administraţie publică a Camerei Deputaţilor nici în fotografii!), au bătut palma pentru a-şi plimba între ei 0,5% din p.i.b. Morala: adio măriri salariale, stimaţi poliţişti! Morală care poate fi însuşită cu sârguinţă de către toţi amărâţii truditori din sistemul bugetar, lăsaţi cu buza umflată pe ştatele de plată, dar încărcaţi serios la facturile de gaze, energie termică, apă şi salubritate...

În ceea ce priveşte prevederile bugetare pe 2007 pentru Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, distracţia atinge culmea ridicolului, pe spinarea electoratului naiv, folosit din plin ca masă de manevră în 2004: resursele destinate construcţiei de locuinţe pentru tineret sunt egale cu cele alocate pentru fondul de premiere a funcţionarilor fruntaşi din Secretariatul General al Guvernului!!!

Mai departe, deşi primăriile sunt ordonatori principali de credite şi au în responsabilitate menţinerea în condiţii optime a clădirilor în care funcţionează instituţiile de învăţământ locale, fondurile destinate construcţiilor şi reabilitărilor de şcoli şi grădiniţe au fost plasate pe moşia Ministerului Educaţiei şi Cercetării, de unde, bineînţeles, vor fi repartizate, "cu dedicaţie" pentru firmele rudelor portocalii până la spiţa a 10-a, fruntaşe în întrecerea pe ţară la obţinut contracte din fonduri guvernamentale!

Şi, dacă în privinţa cheltuirii banului public nu se poate spune faptul că actualii guvernanţi nu s-au descurcat onorabil (din punct de vedere al interesului propriu!), în ceea ce priveşte atragerea de resurse din fondurile structurale, ca orice lucru care necesită multă bătaie de cap, a fost trecut la capitolul "las-o bă, că merge aşa!". Şi tocmai asta e, că nu merge deloc aşa... Singurul care a reuşit traducerea ghidurilor privind scrierea, implementarea şi evaluarea proiectelor pentru fondurile structurale este Ministerul Mediului, realitate care blochează practic orice finanţare pentru România până în 2008 şi privează economia românească de fonduri vitale pentru dezvoltarea sa.

Dacă punem la socoteală şi faptul că experienţa anului 2006 ne demonstrează din plin că aritmetica şi prezicerea sunt două ştiinţe străine guvernului portocaliu, care a prognozat pentru bugetul curent un deficit de 2,5% echivalent p.i.b. şi s-a trezit în octombrie cu un excedent de 1,6% şi a reuşit performanţa de a înregistra un deficit de cont curent al balanţei de plăţi de 6 miliarde de euro numai în primele opt luni ale anului curent, dublu faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, alături de falimentul cotei unice de impozitare, responsabilă de gaura de peste 1 miliard de euro din buget, avem dimensiunea reală a capacităţii actualei guvernări de a alcătui un buget real şi echilibrat, ca să nu mai vorbim de capacitatea de a cheltui resursele financiare aflate la dispoziţia sa!

Concluziile pot fi trase cu uşurinţă de orice român, de la cetăţeanul simplu până la slujbaşul din administraţia guvernamentală sau prezidenţială neanesteziat total de damful demagogic emanat dinspre superiori.

Eu unul am două îndrumări colegiale la adresa băieţilor aflaţi, graţie prevederilor constituţionale, încă la putere, două apeluri sincere la trezirea spiritului civic:

Dacă tot insistaţi să vă bateţi joc de bani, luaţi la mişto propriile portofele!

Dacă nu vă pricepeţi, mai staţi pe acasă!

Domnul Ion Stan:

"Legile securităţii naţionale elaborate de Guvernul Tăriceanu declară război Uniunii Europene"

Ne sunt încă proaspete în memorie efuziunile primului ministru şi gravitatea afişată de sfetnicii domniei sale la Conferinţa de presă în care anunţau cât de mult şi de adânc s-a preocupat Guvernul să elaboreze şi să aprobe un "pachet al legilor securităţii pentru cetăţean".

Această declaraţie pe care am luat-o, bineînţeles, sub beneficiu de inventar, având în vedere repetatele reveniri ale primului ministru asupra propriilor decizii şi a unor acte de guvernământ cel puţin la fel de importante, s-a dovedit a fi, în primă şi ultimă instanţă, un act demagogic, o minciună sfruntată, praf aruncat în ochii presei şi o gravă dezinformare a mediilor politice interne şi internaţionale.

Ce a făcut, în realitate, grupul experţilor guvernamentali sub patronajul îndoielnicului personaj numit Marius Oprea, de profesie şi ocupaţie "spălător al cadavrului securităţii staliniste"?

Înainte de toate a procedat la ceea ce consilierul personal al primului ministru se pricepe cel mai bine. A copiat cu nesaţ - aşa cum s-a deprins să-şi scrie opera din documentele securităţii - capitole şi secţiuni din proiectul de "Lege privind activităţile de informaţii, contrainformaţii şi securitate", propuse de colectivul interdepartamental alcătuit din reprezentanţii a nu mai puţin de 12 instituţii şi coordonat de şefii departamentelor pentru securitate naţională, probleme politice, probleme constituţionale şi legislative din Administraţia Prezidenţială, care la rândul lor au avut ca bază documentară şi pachetul propunerilor legislative similare ale deputatului Ion Stan.

Din acest plagiat, în care s-a intervenit cu modificări, adăugiri şi schimbări de concepte, a rezultat o construcţie bizară din punct de vedere juridic, pe măsura concepţiei şi a soluţiilor legislative pe care manipulatorii lui Marius Oprea i le-au descoperit într-unul din coşmarurile securistice care-i ameninţa permanent existenţa.

Proiectul de lege aprobat de Guvern, deşi incredibil prin enormităţile conţinute, reprezintă totuşi, o realitate asupra căreia C.S.A.T. şi Parlamentul vor trebui să se pronunţe.

Dintr-o primă lectură a proiectelor "legilor pentru cetăţean" rezultă suficiente şi grave motive de îngrijorare faţă de dispreţul Guvernului, atât pentru cetăţean, cât şi pentru securitatea naţională.

Din start, sunt desconsiderate cerinţe fundamentale ale Rezoluţiei nr. 1402/1999 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care stipulează că legislaţia în domeniul securităţii naţionale şi a activităţii serviciilor de informaţii trebuie să fie explicită şi să stabilească un statut adecvat serviciilor de securitate internă.

Totodată, sunt desconsiderate cerinţe esenţiale ale jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care prevede că adoptarea legislaţie care se interferează cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele trei condiţii:

a) Să conţină norme accesibile, adecvate şi explicite care să permită cetăţenilor să-şi adapteze comportamentul pentru a nu intra în conflict cu legea şi autorităţile. Sub acest aspect, potrivit Cap.V "Securitatea naţională a României şi informaţiile de profil", art. 19 alin. (3) din proiectul de lege menţionat, "informaţiile de securitate sunt acele cunoştinţe despre persoane, subiecte, fapte, evenimente, fenomene, procese, obiecte, situaţii şi idei exprimate în forma scrisă, audio-vizuală, acustică sau în alte forme utile pentru percepţia nemijlocită, care să poată fi gestionate sau folosite doar de organele competente şi a căror divulgare sau accesare de către orice persoană neautorizată pune în pericol securitatea naţională a României". Pe cale de consecinţă, toată suflarea omenească dimpreună cu întreg mediul înconjurător, inclusiv "obiectele, situaţiile şi ideile" vor trebui drastic supravegheate, deoarece constituie "informaţii de securitate", gesionate şi folosite doar de "organe competente" şi în cel mai desăvârşit secret.

O asemenea monstruoasă viziune totalitaristă asupra societăţii, în ansamblul ei, în care toată lumea spionează pe toată lumea, pare a fi desprinsă din usturătoarea satiră orwelliană a stalinismului şi post-stalinismului de la jumătatea secolului trecut.

b) Să prezinte caracteristici esenţiale de previziune şi să nu permită exercitarea unor puteri discreţionare. Sub acest aspect, ceea ce Guvernul Tăriceanu a conceput a fi legea securităţii naţionale a României urmează a obliga pe toţi cetăţenii - în numele combaterii terorismului, a criminalităţii transfrontaliere, migraţiei ilegale şi a traficului de persoane - să devină "informatori ai organelor", altfel, conform art. 4 pct. 1 şi art. 5 pct. 1 din proiectul legii, vor ameninţa securitatea naţională.

Deşi pare incredibil, aceasta este ceea ce primul ministru numea "legea securităţii pentru cetăţean". Cum va şti cetăţeanul să-şi regleze comportamentul în baza unor astfel de generalităţi, devenite obligaţii legale? Când va şti el că nu ascunde informaţii de care are nevoie ministrul Blaga, pentru a combate criminalitatea transfrontalieră, traficul de persoane şi migraţia ilegală?

c) să stabilească cel puţin condiţiile şi procedurile implicate de aplicarea normei juridice; sub acest aspect, este de observat şi de comentat integralitatea proiectului de lege, ceea ce nu este posibil în condiţiile acestei luări de poziţie, motiv pentru care vom alege numai câteva exemple semnificative.

Astfel, la art.4 pct.7 lit.b), se prevede că ameninţarea la adresa siguranţei naţionale a României: "punerea în pericol a securităţii sociale prin limitarea capacităţii operaţionale a statului român, în contextul integrării şi afirmării intereselor naţionale în domeniul protecţiei şi inviolabilităţii dreptului la libera circulaţie a persoanelor". Cu alte cuvinte, să ia aminte toate guvernele din ţările Uniunii Europene că dacă nu vor permite libera circulaţie a românilor se vor autoidentifica drept inamici ai securităţii naţionale, deoarece potrivit gândirii juridice a cuplului Tăriceanu-Oprea, sunt vectori ai riscurilor şi ameninţărilor "aflate în sfera de competenţă a structurilor specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public". Legea este însă eliptică, deoarece nu menţionează condiţiile şi procedurile de urmat în cazul acestei declaraţii de război făcute Uniunii Europene.

Tot în domeniul securităţii sociale, adjudecat de sus-numitele ministere, alături de - ţineţi-vă bine! - "securitatea medicală" şi "securitatea ecologică", constituie ameninţare la adresa securităţii naţionale, şi, prin revers, obligaţie de protecţie din partea structurii specializate a Ministerului Administraţiei şi Internelor, "încălcarea drepturilor unor comunităţi etnice şi a persoanelor juridice neguvernamentale". În faţa acestei aberaţii juridice, în esenţă o găselniţă pentru supravegherea, în numele protecţiei, a comunităţilor etnice şi organizaţiilor neguvernamentale, am recitit Constituţia României pentru a identifica respectivele drepturi. Am putut constata că în Legea fundamentală a Statului Român se garantează, la art. 6 "dreptul la identitate etnică, culturală, lingvistică şi religioasă persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale" şi nu "drepturile unor comunităţi etnice" (n.n. care comunităţi anume?), după cum prevede şi dreptul la asociere şi limitele acestuia, fără a se menţiona drepturi speciale persoanelor juridice neguvernamentale, de natură a avea legătură cu securitatea naţională.

Pe lunga listă a prevederilor anticonstituţionale ale proiectului de lege mai pot fi trecute şi multe alte aberaţii, printre care: includerea între ameninţările la adresa securităţii naţionale a "periclitării politicilor şi strategiilor Comunităţii Naţionale de Informaţii" - art.4 pct.6 lit.d), fiind omis faptul că aceasta nu are ca atribut emiterea de politici şi strategii; includerea Ministerului Afacerilor Externe, prin structurile sale specializate, fără a se menţiona care anume, în rând cu serviciile de informaţii pentru securitate, ceea ce, minimal, ar putea însemna un nou rival al SIE, iar maximal, crearea unui nou serviciu de informaţii, art.12, menţionarea mai multor componente informative, fără a fi nominalizate şi fără a li se preciza atribuţiile, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, art. 16 alin. (1) lit.g); acoperirea unor structuri specializate, nenominalizate şi, posibil, clandestine ale Ministerului Administraţiei şi Internelor. Sub acest aspect, trebuie observat că proiectul de lege introduce o ambiguitate deosebit de suspectă, operându-se cu confuzii instituţionale periculoase. Astfel, potrivit art. 5, structurile specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor primesc în competenţă, în premieră absolută şi în flagrantă contradicţie cu mai multe prevederi esenţiale ale Legii de organizare şi funcţionare a Serviciului Român de Informaţi, riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale a României în domeniile neproliferării, a extremismului, acţiunilor împotriva ordinii constituţionale, securităţii ecologice, securităţii sociale, securităţii medicale ş.a., pentru care nu are competenţa, dar pe care le revendică, probabil pentru ca democratul Vasile Blaga să poată transforma Ministerul Administraţiei şi Internelor într-un guvern paralel.

În pofida acestor intenţii de exagerare a competenţelor şi puterilor structurilor specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, la art. 11 din acelaşi proiect de lege, se prevede cu totul altceva, şi anume că: "Ministerul Administraţiilor şi Internelor organizează şi desfăşoară activităţi de informaţii şi contrainformaţii strict necesare realizării protecţiei informaţiilor clasificate, misiunilor, patrimoniului şi personalului propriu, precum şi alte activităţi (n.n. nu de informaţii!), în domeniul menţinerii ordinii şi siguranţei publice". Ceea ce pare a fi corect şi de bun simţ. Nu este, în aceste condiţii, de înţeles miopia de care a dat dovadă Guvernul, în întregul său, atunci când a examinat şi aprobat asemenea contradicţii, care sfidează logica elementară, într-un text de lege fundamental.

Să înţelegem ca una face Ministerul Administraţiei şi Internelor, potrivit art. 11 şi cu totul altceva realizează structurile sale specializate (n.n. care?!), conform art. 5, în timp ce sub incidenţa controlului parlamentar urmează să intre, potrivit art. 16 alin. (1) lit.f), o altă structură, de data aceasta indicată a fi "Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă".

Legea "Tăriceanu-Oprea" mai conţine şi o sumă importantă de surse de nesiguranţă şi ameninţare pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, cea mai gravă fiind eliminarea Parlamentului din sistemul naţional de realizare a securităţii naţionale, fiindu-i rezervat, potrivit art.6, doar un rol de consultant.

De asemenea, prin supralicitarea competenţelor şi atribuţiilor "structurilor specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Justiţiei şi ale Ministerului Public", plus alte "autorităţi publice cu atribuţii în domeniu" (n.n. nenominalizate!) s-a creat o imagine defetistă asupra securităţii naţionale şi a societăţii, fiind inventate zeci de noi ameninţări, tot atâtea false pericole, prin care semnatarii de seamă în rândul naţiunii doresc să se erijeze în salvatorii acesteia şi să acapareze capital politic, încercând să impună o lege nedemocratică, prin care declară război Uniunii Europene.

Un personaj îndoielnic în ceea ce priveşte bunele sale intenţii, consilier personal al primului ministru, şi-a permis să jignească societatea civilă şi presa, afirmând că dacă legile sunt proaste, atunci înseamnă că avem o societate civilă şi presă proaste, deoarece Guvernul a pus în legi toate observaţiile acestora.

Dacă aşa se exercită iniţiativa legislativă a Guvernului, înseamnă că nu mai avem ce amenda, înseamnă că nu s-au prezentat nişte proiecte serioase, ci doar o colecţie de păreri care nu au fost supuse unor evaluări şi procesări competente.

Daţi-ne voie să credem că lucrurile nu stau chiar aşa. Societatea civilă şi presa nu ar fi acceptat aberaţia juridică a înregimentării populaţiei pe care Guvernul Tăriceanu intenţionează să o creeze pentru a nu fi posibile "punerea în pericol a siguranţei publice prin desfăşurarea de acţiuni ostile menite să determine diminuarea încrederii populaţiei în capacitatea forţelor de ordine şi siguranţă publică" sau prin "acţiuni îndreptate împotriva instituţiilor fundamentale ale statului (...) cu scopul de a compromite buna lor funcţionare".

Cu alte cuvinte, onor societatea civilă şi onor presa, să nu mai criticaţi Guvernul şi instituţiile sale de putere, deoarece vă veţi periclita libertatea şi siguranţa.

Acesta să fie oare mesajul intenţiilor legislative pe care cuplul Tăriceanu-Oprea le-a preluat de la societatea civilă şi de la presă? Ne îndoim că societatea civilă şi presa au dorit şi propus întărirea componentelor represive ale statului de drept, în modalităţi şi proporţii pe care s-au jenat să le legifereze chiar şi regimurile dictatoriale declarate.

Nu putem rămâne indiferenţi faţă de demagogia valeţilor puterii care îşi fac un titlu de glorie gratuit, lăudându-se că au tăiat din puterile serviciilor de informaţii. Asemenea afirmaţii nu sunt decât expresia ignoranţei lor în materie. Într-un stat de drept, dacă acceptăm că şi România este un astfel de stat, nici o instituţie sau autoritate publică nu are cum să acţioneze deasupra legii. Asemenea declaraţii vin să argumenteze că cei în cauză nu cred în statul de drept, ci le este teamă de faptul că s-ar putea ca şi serviciile să urmeze modelul lor de comportament ilegal şi imoral în exercitarea puterii.

Nu este nici o realizare, şi cu atât mai puţin un succes, faptul că serviciilor li s-ar fi "tăiat afacerile", fiindcă nici nu le-au avut, dincolo de posibilitatea oferită şi până acum de lege şi strict limitată la susţinerea propriei activităţi, pe un segment al dotărilor, pe care nici un serviciu secret nu-şi poate permite să nu le personalizeze, pentru a nu putea fi identificate şi contracarate. Cine, de exemplu, ar garanta că echipamentele de criptare sau contrainterceptare, livrate de alţii, vor fi absolut sigure? Să ne amintim de marele scandal "Echelon", în care şedinţele şi comunicaţiile guvernelor vest-europene au fost interceptate tocmai prin echipamentele oferite, pe bani grei, tocmai pentru protecţia şi securitatea lor.

Avem, aşadar, suficiente şi temeinice motive să ne îndoim de calitatea expertizei specialiştilor Guvernului, care au masacrat proiectele de legi puse la dispoziţie de grupul interdepartamental coordonat de Administraţia Prezidenţială.

Închei această luare de poziţie cu o precizare importantă şi demnă de luat în seamă de către oricine doreşte să judece buna credinţă a primului ministru. Domnia sa şi, respectiv, Guvernul au fost permanent reprezentaţi în grupul de lucru de la Cotroceni, iar pachetul de legi a fost remis Executivului după ce reprezentanţii acestuia şi-au exprimat acordul, garantând că vor fi onorate în forma iniţial convenită. Ceea ce s-a întâmplat ulterior nu a fost decât o răfuială din interiorul Guvernului între reprezentanţii care au fost desemnaţi să-l reprezinte la Cotroceni (miniştrii Aleodor Frâncu, Cristian David şi consilierul de stat general în rezerva Constantin) şi noua echipă de consilieri pentru securitate a primului ministru, iar rezultatul este ceea ce ne-a fost dat să constatăm: aberaţii legislative, care pot oricând situa România la periferia democraţiei.

Doamna Manuela Mitrea:

"Guvernul Tăriceanu alocă fonduri pentru infrastructura Mehedinţiului pe criterii politice"

În data de 18 octombrie 2006, Guvernul actual al României a aprobat un pachet de măsuri pentru a sprijini financiar mai multe comunităţi locale.

Nu pot decât să mă bucur că o parte dintre mehedinţeni vor beneficia de o viaţă mai bună, prin repararea drumurilor, a podurilor sau a şcolilor. Cu atât mai mult cu cât am fost în permanenţă alături de ei în perioada inundaţiilor şi a alunecărilor de teren, atrăgând de nenumărate ori atenţia prefectului de atunci, Lazar Madaras şi miniştrilor de resort că nu fac nimic ca să rezolve situaţia disperată în care se găsea o parte din locuitorii Mehedinţiului.

Aş saluta din toată inima iniţiativa Guvernului dacă ea ar fi avut la bază şi alte criterii decât cel al apartenenţei politice. Dovadă este faptul că doar primarii care "de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni" au îmbrăcat haina portocalie, în general şi cea liberală, în special - au fost răsplătiţi, deşi unii nu aveau nevoie, iar alţii n-au cerut-o.

De exemplu, comuna Greci din judeţul Mehedinţi a primit 4 miliarde pentru reabilitarea unei ruine, o şcoală veche de peste 100 de ani, care oricum va fi demolată din temelii. Aceasta în condiţiile în care respectiva comună va beneficia de o şcoală nouă, printr-un program al Băncii Mondiale.

Domnule prim-ministru, o fi mâna hazardului sau a prefectului absolut "independent" Marius Bălu (fost membru P.D. până acum două luni), care şi-a permis să modifice lista comunelor din nota de fundamentare a Consiliului judeţean Mehedinţi, alegând 13 comune cu primari ai Alianţei D.A. şi una cu primar P.S.D., din cei 32 câţi fuseseră iniţial nominalizaţi.

Poate cineva să mă contrazică că aceste fonduri n-au fost repartizate preferenţial, când primarii din majoritatea comunelor sunt cei care au migrat de la P.S.D. la P.D.?

Deplâng faptul că Guvernul Tăriceanu şi-a permis ca la rectificarea de buget să aloce 57 miliarde pentru toate cele 66 de unităţi administrative câte numără judeţul Mehedinţi, iar direct, cu destinaţie, 50 de miliarde pentru cele 14 comune cu primari portocalii.

Domnule Călin Popescu Tăriceanu, v-aş cere imposibilul dacă v-aş solicita să fiţi prim-ministru al României şi al tuturor românilor, nu numai al celor portocalii?

Domnul Eugen Bejinariu:

Evoluţia deciziilor Guvernului Călin Popescu-Tăriceanu mi-a impus să intitulez prezenta declaraţie politică "Scumpiri urmate de scumpiri".

În lunile noiembrie şi decembrie, actuala guvernare a trecut la creşterea unor tarife la produse şi servicii de primă însemnătate pentru orice cetăţean. A început prin creşterea tarifului la biletele de tren, majorare de 7,9%. Potrivit comunicatului companiei, măsura a fost impusă de necesitatea creşterii veniturilor proprii şi compensarea majorărilor de preţuri şi tarife la combustibili. Începând cu data de 11 noiembrie, va creşte preţul la gaze cu 8,5%, aşa cum ne-a anunţat Agenţia Naţională de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale. La 1 decembrie - Ziua Naţională a României -, va fi majorat tariful la energia electrică cu aproximativ 4%. Măsura aceasta vine la mai puţin de un an de la ultima majorare din 1 ianuarie 2006 şi care a fost de 1,85%.

În mod normal, aceste scumpiri dimensionate ca date şi mărimi atrag după sine majorări la produsele alimentare şi utilităţile publice. Deja mai mulţi distribuitori de pâine au primit noile liste de preţuri pentru produsele de panificaţie. Preţul benzinei la pompă va creşte din nou.

Acestea sunt comunicări şi statistici. La cea mai simplă analiză, însă, vom constata adevăratele urmări pentru fiecare cetăţean, chiar şi în condiţiile când "zimbrul sud-european va începe să alerge", cum a fost caracterizat bugetul pentru anul 2007 de către domnul ministru Sebastian Vlădescu. Scumpirile nu privesc cămăşile, perechea de pantofi, scaunele de bucătărie, sapa sau târnăcoapele, pe care cetăţeanul le cumpără o dată şi apoi le foloseşte în munca sa. Se scumpesc produsele care sunt necesare zilnic sau de mai multe ori pe zi, cum ar fi, bunăoară, "pâinea noastră cea de toate zilele". Chiar dacă pe unitate-kg, kcal sau m.c., creşterea tarifară este mai mică, prin însumare provoacă "cumul de soartă grea" pentru fiecare cetăţean cu salariu mediu pe economie.

Cetăţenii din Bucovina au expresia lor corectă "după astea, toate se scumpesc". Şi e greu de contrazis această constatare, dacă cineva, fie chiar şi de la Ministerul Finanţelor Publice, s-ar încumeta s-o facă.

Nici oamenii cu vicii nu rămân în afara scumpirilor. Astăzi, preţul pachetului de ţigări variază între 1 şi 1,5 euro şi va trebui să ajungă la preţul din ţările Uniunii Europene, adică de 4-5 euro.

Calculele estimative arată că scumpirile nu vor fi acoperite de creşterile salariale promise de Guvern, atât de vocal precum în campania electorală.

Dar nu am luat în calcul nimic din modificările care vor veni de la 1 ianuarie 2007, când România va deveni membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Va deveni şi cu obligaţii depline!

Suntem, aşadar, pe un val al scumpirilor sau, cum spun gazetarii, "România este lovită de noi scumpiri!"

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

«De la "Totul pentru ţară" la Dreptate şi Adevăr»

Istoria se repetă! Cămaşa verde a fost schimbată cu cea portocalie, după modelul importat din ţările dominate de comportamentul dictatorial al grupurilor de interese politice, economice şi financiare. Saltul peste jumătate de veac s-a făcut în amnezie generală. Sunt vopsite în roz-bombon vremurile interbelice şi se ignoră evenimentele şi faptele pe care le-au trăit părinţii şi bunicii noştri, majoritatea trecuţi în eternitate.

Ceasul istoriei a fost dat în urmă cu 65-70 de ani, când organizaţia legionară mărşăluia la vedere sub sloganuri mincinoase, la fel de populiste ca şi astăzi. Partidele erau şi atunci compromise în răfuielile interne. Ele devin tot mai "istorice", cu şansa de a fi numite "de tristă amintire". Apar tot felul de guru matusalemici, care ne încântă cu vorbele lor mistice ca la "Cântarea României". S-au întors şi "fugarii" europeni ori transatlantici să ne povestească isprăvile lor democratice de pe unde au zburat, precum păsările călătoare. Au venit să ocupe cuiburile refăcute din temelii şi restaurate de cei rămaşi în ţară să mănânce salam cu soia. Pomenile guvernamentale pentru aceştia nu mai contenesc. Românii au fost deposedaţi de toate bunurile, pe care şi le-au însuşit tot felul de papagali veroşi.

Intrarea la guvernare a falangei politice "Dreptate şi Adevăr" s-a făcut violent şi mincinos, cu tam-tam în presă şi în stradă, ameninţări publice, linşaj mediatic şi în justiţie a adversarilor, fals intelectual, acţiuni susţinute de noua oligarhie economico-financiară. În numele dreptăţii şi adevărului, terorismul a căpătat forme subtile de manifestare, devenind comportamentul politic în campania portocalie. Principiile şi normele democratice în lupta de idei şi de programe au fost abolite. Primul pas a fost făcut într-o confuzie electorală totală, prin instalarea la palatele Cotroceni şi Victoria a echipelor de zgomot, importate din lumea tulbure a tranziţiei. Sloganurile legionare de altădată au fost vopsite în portocaliu.

"Dreptate şi Adevăr", ca formulă electorală şi de guvernare, a fost golită de conţinut şi nu mai concordă cu declaraţiile din campania ultimelor alegeri. Ea nu are nimic din programul pe care s-a angajat să-l aplice şi să-l respecte în beneficiul cetăţeanului. Am fost şantajaţi permanent cu Uniunea Europeană, ca scop fatal al existenţei noastre, în numele şi sub acoperirea căreia s-au pus bazele unui stat poliţienesc îndreptat împotriva adversarilor politici prin fabricarea de dosare penale şi folosirea CNSAS şi a altor instituţii similare, ca armă politică. Agenţii serviciilor de spionaj străine, instalaţi în instituţiile statului, îi vânează acerb pe cei care au lucrat pentru statul român. Trădătorul Pacepa a devenit simbolul moral al patriotismului.

Dictatura s-a modernizat sub siglă prezidenţială, care şi-a privatizat serviciile de informaţii, administraţia şi internele, justiţia şi armata, pe lângă ministerele şi agenţiile care o finanţează. Au fost abandonate învăţământul, sănătatea, cultura. Intelectualitatea a fost înlocuită cu clientela politică de analfabeţi cu diplome universitare cumpărate la colţ de stradă şi de doctorate la fel de dubioase. Suntem pe punctul de a deveni o populaţie de căpşunari şi de slugi la curţi străine.

Imnul Naţional, pe care cei mai mulţi nu-l mai ştiu, are un îndemn la care ar trebui să medităm şi să-l simţim ca pe o rugăciune: "Deşteaptă-te, române!"

Domnul Gabriel Sandu:

Consider că ministrul finanţelor publice, Sebastian Vlădescu, merită susţinerea noastră, a deputaţilor P.N.L., pentru rezultatele economice înregistrate în fruntea Finanţelor, care au permis fundamentarea în condiţii economice pozitive a primului buget european al României pe anul 2007, un buget în folosul cetăţeanului român.

Susţinerea noastră politică şi parlamentară vine în contextul discuţiilor şi dezbaterilor parlamentare privind Proiectul de buget pe anul 2007, care reprezintă dublul bugetului anului 2004, asigurând finanţarea tuturor obligaţiilor interne şi europene ale României.

Între anii 2005-2006, România a avut cea mai bună evoluţie economică din ultimele decenii, în condiţiile în care a avut curajul să renunţe la asistenţa Fondului Monetar Internaţional. Rezultatele economice şi previziunile pentru 2007 au arătat că decizia Executivului a fost corectă, iar reprezentanţii F.M.I., sosiţi de curând la Bucureşti, au apreciat progresele României.

Aplicarea cotei unice a dus la scăderea impozitelor plătite de către agenţii economici şi de către populaţie şi a contribuit la sporirea veniturilor acestora, leul a devenit o monedă convertibilă, cu un curs stabil de schimb, investiţiile străine au depăşit în 2 ani de zile (2005-2006) întregul volum de investiţii străine din perioada 1991-2004, iar agenţiile de rating au îmbunătăţit substanţial calificativele acordate României.

Bugetul prezentat de către ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu, oferă un nivel record de venituri - 35,2% din p.i.b., cel mai ridicat din ultimii ani, net superior nivelului de 30,2 venituri bugetare în p.i.b. aferent anului 2004.

Introducerea şi menţinerea cotei unice de 16%, păstrarea TVA la 19%, înlăturarea oricăror posibilităţi de înlesniri fiscale coroborată cu întărirea controlului fiscal şi colectarea mai bună - sunt măsuri şi politici liberale care contribuie esenţial la atingerea nivelului proiectat al veniturilor bugetare.

Proiectul de buget pentru 2007 are în vedere o creştere economică de 6,4%, rata inflaţiei - 4,5%, creşterea numărului de salariaţi - 1,8%, creşterea câştigului salarial mediu brut - 12,4%, un curs mediu de schimb - 3,53 lei/euro, un deficit bugetar - 2,8% şi va asigura: finanţarea consistentă a învăţământului - fără precedent în România - 5,2% din p.i.b. de 3 ori mai mult faţă de 2004; cel mai mare buget acordat până acum sănătăţii - 4% din p.i.b. în anul 2007 - dublu faţă de 2004; alocaţii sporite pentru investiţii - dublu faţă de trecut - 6,6% din p.i.b. faţă de 3% în 2004; majorarea pensiilor şi a bugetului de politici sociale - aproximativ 11% din p.i.b. şi cel mai mare buget prevăzut pentru plata pensiilor după 1990; reduceri ale cotelor de contribuţii de asigurări sociale - (2 puncte procentuale) pentru al doilea an consecutiv; susţinere financiară pentru procesul de descentralizare; sumele necesare contribuţiei României la Uniunea Europeană şi cofinanţării asistenţei externe nerambursabile de la Uniunea Europeană.

Proiectul de buget pe anul 2007 reflectă viziunea strategică de continuare a proiectului de postaderare europeană. Adoptarea proiectului de buget devine esenţial pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, iar sprijinul nostru reprezintă o garanţie pentru aplicarea lui în folosul cetăţenilor români - cetăţeni europeni şi pentru finanţarea proiectelor asumate de dezvoltare europeană a României.

(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Valeriu Ştefan Zgonea şi Dan Radu Ruşanu, secretari)

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să luaţi loc în bănci, pentru a putea relua lucrările.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Reluăm şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că, din totalul celor 331 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 228; sunt absenţi 103, din care 30 participă la alte acţiuni parlamentare.

Continuăm cu dezbaterea iniţiativelor legislative înscrise pe ordinea de zi.

Ne aflăm la pct.10 de pe ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.

Legea are caracter ordinar; proiectul a fost adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Suntem în procedură de urgenţă, iar proiectul are caracter de prioritate legislativă de integrare.

Invit iniţiatorul să prezinte proiectul. Doamna secretar de stat Kibedi. Vă rog.

Doamna Kibedi Katalin Barbara (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

Motivaţia pentru care s-a impus modificarea doar a unui capitol din Codul de procedură civilă face trimitere numai la rapoartele de monitorizare, dar chiar şi la sancţiuni pe care statul român deja le are din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului, pe capitolul executării silite - fie sfidarea din partea persoanelor juridice sau fizice, de a se supune şi a pune în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar şi problema unei proceduri destul de greoaie care duce la tergiversarea finalizării unei hotărâri judecătoreşti.

Or, în această materie, s-a constatat că instituţia încuviinţării executării silite este o verigă care s-a dovedit a fi totuşi inutilă, în condiţiile în care protecţie este oferită de către Codul de procedură civilă, prin instituţia contestaţiei la executare.

Şi, atunci, s-a considerat necesar să se lucreze pe acest capitol. Dar, pentru a nu avea probleme în interpretarea titlurilor executorii, s-a făcut o mai bună definire şi precizare a terminologiei folosite - şi aici ar fi de subliniat ce înseamnă învestirea cu formulă executorie -, de punere de acord a dispoziţiilor capitolului executării silite şi cu modificările din Codul de procedură fiscală şi Codul fiscal - unde, la fel, executarea este mult mai promptă, ceea ce serveşte interesului creditorilor, situaţie în care şi în cadrul Comisiilor juridice şi de la Senat şi de la Camera Deputaţilor discuţiile au fost în sensul de a se aprecia ca binevenită această modificare şi raportul să fie pozitiv.

Astfel încât, cu puţinele amendamente cu care am fost şi noi de acord, şi mulţumim membrilor Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi pentru rigurozitatea cu care au urmărit textele şi au adus corecturile de rigoare, vă rugăm să vă daţi votul, în sensul de a aproba acest proiect de act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamnă secretar de stat.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Sergiu Andon. Vreau să vă rog ca, după prezentarea raportului, să faceţi şi propunerile de timp.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumim iniţiatorului pentru cuvintele încurajatoare la adresa Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, a muncii ei. Este o răsplată pentru efortul care se face acolo, inclusiv de timp.

Obiectul proiectului de lege este cel prezentat de iniţiator. Nu avem nimic de completat.

Senatul a adoptat proiectul de lege. Consiliul Legislativ l-a avizat favorabil. Suntem, în consecinţă, legat de afirmaţia cu Senatul, Cameră decizională. Am dezbătut proiectul în şedinţa din 1 noiembrie; au fost prezenţi 14 membri - deci cvorum regulamentar. S-au făcut amendamente, aşa cum s-a anunţat şi, în unanimitate de voturi ale celor prezenţi, comisia a hotărât să supună spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege, cu amendamentele propuse. Există şi amendamente respinse, ele formează Anexa nr.2, iar legea se înscrie în categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Timp de dezbatere?

Domnul Sergiu Andon:

Exact ce ne-a solicitat preşedintele nostru uitasem. Scuzaţi! Cred că 5 minute pentru dezbateri generale sunt suficiente.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă există obiecţii sau observaţii la timpul de dezbatere? Nu sunt. Ne însuşim, atunci, propunerea comisiei.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Timpul de dezbatere s-a dovedit absolut suficient.

Trecem la dezbaterile pe articole. Lucrăm pe raportul comisiei. Vă atrag atenţia că există şi două amendamente respinse şi îi rog pe iniţiatori să le susţină, dacă doresc.

Pe anexa cu amendamente admise, de la pct.1 până la pct.5?

Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.6 până la pct.10.

Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.11 până la pct.15.

Vă atrag atenţia că există şi un amendament respins, referitor la art.373. Se susţine amendamentul respins? Nu se susţine amendamentul respins.

De la pct.11 la pct.15, nu sunt obiecţii, observaţii, comentarii. Adoptat.

De la pct.16 la pct.20.

Obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptat.

De la pct.21 până la pct.25.

Vă atrag atenţia că există un amendament respins la art.411. Dacă se susţine? Nu se susţine. Nu există obiecţii, observaţii, comentarii. Adoptat până la pct.25.

De la pct.26 la pct.30. Adoptate.

De la pct.31 la pct.35. Adoptate.

De la pct.36 la pct.40. Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Rămâne pentru vot final.

La pct.11: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată.

Legea are caracter organic; proiect adoptat de Senat, raport de adoptare din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Suntem în procedură de urgenţă; proiectul are caracter de prioritate legislativă de integrare.

Rog iniţiatorul.

Domnul Gheorghe Ciubotaru (vicepreşedinte, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Numele meu este Gheorghe Ciubotaru, vicepreşedinte al A.N.P.C.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România a suferit mai multe modificări şi completări, dar, cu toate acestea, conţine prevederi necorelate între ele ori contrarii abordării europene, cele mai importante fiind următoarele: noţiunea de aliaje ale metalelor preţioase, conţinută în titlul şi cuprinsul ordonanţei de urgenţă, constituie o barieră comercială şi se impune a fi eliminată.

Drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice, care efectuează operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase, sunt redactate în norme juridice care dau naştere la interpretări subiective.

Incriminează ca infracţiuni anumite fapte care ar trebui să fie sancţionate potrivit prevederilor Codului penal, dar aceste fapte nu se regăsesc ca sancţionabile în actualul Cod penal.

Pe lângă clarificarea problemelor menţionate mai sus, prin proiectul de lege se reglementează şi operaţiunile de vânzare-cumpărare şi tranzacţionare cu aur financiar, prin băncile autorizate din statele membre ale Uniunii Europene, evidenţa acestor operaţiuni, analiza, marcarea, expertizarea şi autorizarea prin structurile A.N.P.C.

Pentru motivele de mai sus, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor propune spre adoptare Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, cu amendamentele formulate şi admise de comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule vicepreşedinte.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Suntem Cameră decizională. Despre obiectul de reglementare nu am ce adăuga peste cele spuse de iniţiator.

Senatul a adoptat proiectul de lege. Am dispus de avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, Comisiei pentru industrii şi servicii.

A fost dezbătut proiectul în şedinţa din 1 noiembrie 2006, în cvorum regulamentar, care a aprobat în unanimitate proiectul de lege, proiect ce se înscrie în categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

La dezbaterile pe articole.

De la pct.1 până la pct.10?

Obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptate.

De la pct.11 la pct.20? Adoptate.

De la pct.21 la pct.30? Adoptate.

De la pct.31 la pct.40? Adoptate.

De la pct.41 la pct.42? Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne pentru vot final.

La pct.12: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci; procedură de urgenţă; prioritate legislativă; suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul să susţină proiectul.

Domnişoara secretar de stat Pocora.

Doamna Cristina Ancuţa Pocora (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi!

România s-a angajat prin Cap.XXI - Politică regională şi coordonare a instrumentelor structurale de negociere pentru aderare la Uniunea Europeană, să dezvolte un sistem de control exante pentru achiziţii publice atât la nivel central, cât şi local.

Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se prevede ca Ministerul Finanţelor Publice să îndeplinească funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor pe baza unei analize de risc.

Faţă de cele prezentate, Ministerul de Finanţe, în numele Guvernului României, vă propune susţinerea spre adoptare a prezentului act normativ.

La comisie s-a dezbătut acest proiect de lege şi susţinem amendamentele depuse şi aprobate în raportul comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei? Domnul deputat Mocanu. Vă rog.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege are ca obiect aprobarea ordonanţei de urgenţă pentru funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

Ordonanţa de urgenţă are ca obiect de reglementare desemnarea Ministerului Finanţelor Publice ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, responsabil pentru îndeplinirea funcţiei de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare potrivit art.76 din Constituţie.

La lucrările comisiei au participat 22 din totalul de 26 de membri ai comisiei.

Raportul a fost adoptat în unanimitate de voturi, cu o serie de amendamente care sunt prezentate în anexa la raport.

Pe cale de consecinţă, membrii comisiei propun plenului dezbaterea şi adoptarea proiectului în forma în care v-am înaintat-o.

Fiind procedură de urgenţă, domnule preşedinte, dacă-mi permiteţi, să fac şi propunerea pentru timpul de dezbatere - 5 minute în total.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Vă atrag atenţia că există şi o anexă cu amendamente respinse. Voi ruga iniţiatorii, dacă doresc, să le susţină.

Dacă, pe anexa cu amendamente respinse, la pct.1, sunt obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2? Adoptat.

Pct.3? Adoptat.

Pct.4? Obiecţii, observaţii, comentarii? Înţeleg că aici există şi nişte amendamente respinse la alin.2 şi alin.3. Dacă se susţin?

Domnul deputat Ciopraga.

Domnul Mircea Ciopraga:

Vă mulţumesc.

Aş dori să vă spun că am încercat să clarificăm felul în care Ministerul de Finanţe face controlul exante, pe de o parte, şi, pe de altă parte, am clarificat şi mai mult termenul de "analiză de risc".

Deci, în vederea consumării fondurilor europene şi în vederea fluidizării procesului de achiziţie publică, am venit cu aceste amendamente, pe care le susţin în continuare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

În cazul acesta, supun aprobării dumneavoastră amendamentul respins de la pct.1 din anexă.

Vă rog să vă utilizaţi cartelele de vot.

Putem vota? Vă rog să votaţi, atunci, amendamentul de la pct.1.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 118 deputaţi prezenţi; 84 de voturi pentru, 23 de voturi împotrivă, 9 abţineri.)

Vă mulţumesc. Amendamentul respins de la pct.1 s-a adoptat.

Pct.4 din raportul cu amendamente admise, cu modificările survenite, dacă există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu există. Adoptat.

Trecem la pct.5 art.2. Există amendament respins. Se susţine?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircea Ciopraga:

Acest amendament se referă la clarificarea relaţiei dintre controlul exante şi autorităţile contractante şi autorităţile ofertante, motiv pentru care îl susţinem în continuare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Avem amendamentul respins de la art.2.

Supun votului dumneavoastră acest amendament.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 128 de deputaţi prezenţi; 123 de voturi pentru, un vot împotrivă, 3 abţineri.)

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

Dacă, la pct.5, cu modificările survenite, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu există. S-a adoptat.

Pct.6. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu există. Adoptat.

Pct.7 art.4. Dacă se susţine amendament respins?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircea Ciopraga:

Acest amendament clarifică felul în care Ministerul de Finanţe îşi are raporturile cu autoritatea contractantă şi ofertanţii.

Credem că, pentru clarificarea şi pentru derularea mai precisă a procesului de achiziţie, este necesar acest amendament.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră, atunci, amendamentul respins de la pct.3.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 133 de deputaţi prezenţi; 129 de voturi pentru, un vot împotrivă, două abţineri.)

Vă mulţumesc. Amendamentul respins a fost adoptat.

Dacă la art.4 pct.7 din raportul cu amendamente admise, aşa cum a fost modificat prin admiterea amendamentului respins, mai există alte obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat art.4, cu modificările anunţate.

Pct.8 din raport, art.5.

Amendamentul respins se susţine? Se susţine.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Mircea Ciopraga:

Acest amendament se referă la faptul că observatorii care sunt desemnaţi de către Ministerul de Finanţe au o relaţie foarte clară că autorităţile contractante şi cu ofertanţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins de la pct.4 din raport.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 135 de deputaţi prezenţi; 130 de voturi pentru, două voturi împotrivă, 3 abţineri.)

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

Dacă la art.5, mai există alte obiecţii, observaţii, comentarii? Nu mai sunt.

S-a adoptat art.5, în formula amendată.

Pct.9 din raportul cu amendamente admise, art.6.

Obiecţii, observaţii, comentarii?

Dacă se susţine amendamentul respins? Nu se susţine amendamentul respins.

Nu sunt obiecţii, observaţii, comentarii. Pct.9, adoptat.

Pct.10. Obiecţii, observaţii, comentarii?

Dacă se susţine amendamentul respins? Nu se susţine amendamentul respins.

Nu sunt obiecţii, observaţii, comentarii. Adoptat.

Pct.1, art.8. Obiecţii, observaţii, comentarii?

Dacă se susţine amendamentul respins? Nu se susţine amendamentul respins.

Nu sunt obiecţii, observaţii, comentarii. Adoptat.

Pct.12 art.9. Obiecţii, observaţii, comentarii?

Dacă se susţine amendamentul respins? Nu se susţine amendamentul respins. Nu sunt obiecţii, observaţii, comentarii. Adoptat.

Pct.13 art.10. Obiecţii, observaţii, comentarii?

Dacă se susţine amendamentul respins? Nu se susţine amendamentul respins.

Nu sunt obiecţii, observaţii, comentarii. Adoptat.

Pct.14. Adoptat. Pct.15. Adoptat. Pct.16. Adoptat. Pct.17. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Rămâne la vot final.

Pct.13: Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.82/1992 privind rezervele de stat.

Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare; prioritate legislativă.

Suntem în procedură de urgenţă.

Rog iniţiatorul.

Poftiţi, domnule preşedinte.

Domnul Sorin Vicol (preşedinte, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare introducerea unor noţiuni noi, economice, în domeniul de activitate a Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, respectiv definirea rolului rezervelor de stat în realizarea intervenţiilor operative pentru protecţia populaţiei, a economiei şi pentru apărarea ţării în situaţii excepţionale, stabilirea unor obligaţii ce revin personalului administraţiei naţionale a rezervelor de stat privind protecţia informaţiilor clasificate şi confidenţialitatea faptelor, informaţiilor şi documentelor de care iau la cunoştinţă. De asemenea, sunt reglementate aspecte referitoare la valorificarea produselor la care se constituie stocuri intangibile, împrospătarea şi nivelurile acestor stocuri, modalităţile de scoatere a acestor stocuri, modalităţile de scoatere a produselor din rezervele de stat. De asemenea, corelarea cu prevederile Legii 500/2000 privind finanţele publice cu modificările ulterioare în ceea ce priveşte operaţiunile comerciale aferente programelor anuale de împrospătare şi valorificare a stocurilor rezervă de stat.

Faţă de cele prezentate, susţinem şi vă rugăm să aprobaţi, cu amendamentele admise, proiectul de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Din partea comisiei, domnul deputat Cornel Popa, vă rog.

Domnul Cornel Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

La întocmirea prezentului raport asupra proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.82/1992 privind rezervele de stat şi unde Camera Deputaţilor este Cameră decizională, s-a avut în vedere avizul favorabil din 26.10.2006 al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, avizul favorabil din 27.07.2006 Consiliul Legislativ şi s-a ţinut cont de propunerile Consiliului.

Pe lângă expunerea de motive pe care a făcut-o şi domnul preşedinte mai înainte, mai adăugăm doar că, potrivit prevederilor art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, membrii comisiei au examinat acest proiect de lege în şedinţa din 31 octombrie 2006.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art. 73 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Adăugăm, de asemenea, că la lucrările comisiei au fost prezenţi 23 de deputaţi din totalul de 24 de membri ai comisiei. Raportul comisiei a fost adoptat cu 22 de voturi pentru şi un vot împotrivă.

În urma dezbaterii, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor aprobarea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.82/1992 privind rezervele de stat, cu amendamentele admise, conform anexei. Şi, dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, propun cinci minute pentru dezbateri generale, un minut pentru fiecare articol.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

În acest caz vom trece la dezbaterile pe articole. Nu există amendamente respinse.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

Dacă de la punctul 1 la punctul 5 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

Dacă de la pct.6 la 10 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 11 la 15 obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.16 la 19 obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

La punctul 14, Proiectul de Lege privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Legea are caracter organic. Proiect adoptat de Senat, raport comun de adoptare din partea Comisiei pentru muncă şi Comisiei pentru sănătate. Prioritate legislativă. Suntem Cameră decizională.

Din partea iniţiatorului, domnul preşedinte Didilescu.

Domnul Silviu George Didilescu (preşedinte, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap potrivit nevoilor reale ale acestor persoane, crearea serviciilor la nivelul comunităţii în conformitate cu particularităţile locale, ocuparea şi încadrarea în muncă în concordanţă cu noile reglementări europene în domeniu.

Protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este o obligaţie pe care România şi-a asumat-o prin ratificarea Cartei social-europene, revizuite.

Se urmăreşte, de asemenea, promovarea cu prioritate a măsurilor active de protecţie şi independenţă personală faţă de ajutoarele instituţionale.

Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap supune, deci, plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisia, vă rog frumos. Domnul deputat Mocănescu.

Domnul Dan Constantin Mocănescu Coloros:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru sănătate şi familie au fost sesizate cu dezbaterea pe fond în procedură obişnuită cu Proiectul de Lege privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

La întocmirea prezentului raport, comisiile au avut în vedere avizele favorabile ale Consiliului Legislativ, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi şi Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare revizuirea legislaţiei existente în domeniul protecţiei persoanelor cu handicap, urmărindu-se promovarea cu prioritate a măsurilor active de protecţie şi independenţă personală faţă de dependenţa de ajutoarele instituţionale, precum şi dezvoltarea sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap, astfel încât să răspundă nevoilor reale ale persoanelor, prin crearea serviciilor corespunzătoare la nivelul comunităţii.

Comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, din următoarele considerente. Este necesară crearea cadrului legislativ pentru respectarea interesului persoanei cu handicap în conformitate cu nevoile sale individuale, reducerea riscurilor, facilitarea participării depline şi active la viaţa comunităţii. Multe dintre conceptele, responsabilităţile instituţionale şi prevederile existente în legislaţia în domeniu în vigoare nu mai sunt în concordanţă cu situaţia prezentă, cu necesitatea adaptării la piaţa muncii şi cu noua legislaţie europeană.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art. 73 alin.(3) din Constituţia României, republicată.

La dezbaterile asupra proiectului de lege, desfăşurate pe parcursul a mai multor şedinţe, au participat ca invitaţi, în conformitate cu prevederile art. 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnul preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, domnul vicepreşedinte al Autorităţii, reprezentanţi ai Consiliului Naţional al Dizabilităţii, Asociaţiei Nevăzătorilor din României, Sindicatului Asistenţilor Personali, Asociaţiei de Sprijin a Copiilor Handicapaţi Fizic, Asociaţiei Handicapaţilor Neuromotori din România, Ligii Naţionale a Organizaţiilor cu Personal Handicapat din Cooperaţia Meşteşugărească, Organizaţiei pentru copii şi tineri cu Nevoi Speciale, "Trebuie" Asociaţiei Tinerilor Down, Asociaţiei Handicapaţilor Fizic, Ligii pentru Apărarea Drepturilor Persoanelor cu Handicap din România.

La lucrările comisiilor au fost prezenţi 35 de deputaţi din totalul de 36.

Raportul comisiilor a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în 16 martie 2006.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit prevederilor art. 75 şi ale art. 92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

În urma finalizării dezbaterilor, comisiile propun admiterea, cu modificări, a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Comisiei pentru sănătate, vă rog frumos, domnule deputat Brînzan, după care vom deschide lista de dezbateri generale.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Foarte scurt. Comisia pentru sănătate a dezbătut, împreună cu Comisia pentru muncă, proiectul de lege. A fost o lucrare foarte dificilă deoarece trebuiau puse în echilibru atât doleanţele legitime ale persoanelor afectate, ale persoanelor cu handicap, pe de o parte, pe de altă parte legislaţia şi practica europeană în domeniu, iar pe de a treia parte, practica românească şi legislaţia românească, care nu întotdeauna erau în concordanţă cu celelalte două aspecte.

Raportul care a rezultat este un raport foarte elaborat. Poate nu este perfect, însă noi, Comisia pentru sănătate, considerăm că este un raport bun, care merită adoptat, motiv pentru care supunem şi sugerăm plenului adoptarea prezentului raport, cu modificările care au survenit.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

La dezbateri generale s-a înscris domnul deputat Kerekes din partea Grupului UDMR.

Alte înscrieri pentru dezbateri generale din partea grupurilor? Aştept.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Acest proiect de lege, dacă va fi adoptat, va fi al treilea act normativ în România postrevoluţionară cu acest obiect de reglementare, adică protecţia socială sau specială a persoanelor cu handicap.

Trebuie să remarcăm că este fără precedent ca la un astfel de proiect de lege, cu un astfel de obiect de reglementare s-au depus, la Comisia pentru muncă, adică la cele două comisii, peste 500 de amendamente, din care aproape jumătate au fost acceptate de către comisie.

Am putea pune întrebarea de unde acest interes enorm faţă de acest proiect de lege. Ar fi interesul electoral? Ceea ce presupune, evident, atunci că a crescut în mare măsură numărul persoanelor cu handicap. Aşa de slab o fi fost acest proiect de lege trecut şi la Senat, că necesită o amendare serioasă, sau a crescut empatia sinceră a deputaţilor faţă de problematica persoanelor cu handicap.

Eu personal aş crede că această ultimă motivaţie ar fi cea adevărată.

Şi UDMR-ul a avut patru amendamente, din care unul a şi fost acceptat de către comisie şi este un amendament important pentru că vizează scutirea de la plata taxelor de utilizare a drumurilor naţionale în cazul persoanelor cu handicap care deţin autoturisme adaptate la handicap.

Noi, UDMR-ul, susţinem că acest proiect de lege, aşa cum a fost amendat de către comisie, poate fi adoptat pentru că, într-adevăr, aduce o mulţime de îmbunătăţiri faţă de reglementările actuale.

Deci UDMR-ul susţine acest proiect de lege şi îl va vota şi ne vom bucura şi mai mul dacă dintre amendamentele respinse, eventual, veţi accepta câteva.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Buşoi, vă rog.

Domnul Cristian Silviu Buşoi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deşi acest proiect de lege a venit cu numeroase carenţe de la iniţiatori, totuşi, în comisie, colegii parlamentari s-au mobilizat.

Ne-au sprijinit foarte mult şi organizaţiile neguvernamentale din societatea civilă, cele cu profil pentru susţinerea persoanelor cu handicap şi apărarea drepturilor omului, care au trimis numeroase amendamente pentru îmbunătăţirea acestui proiect de lege.

Prin urmare, în final, în urma discuţiilor din comisii, în urma discuţiilor pe care fiecare dintre parlamentari le-a avut cu reprezentanţii acestor organizaţii neguvernamentale, proiectul de lege arată în mod satisfăcător, aşa încât Grupul PNL susţine adoptarea acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Este adevărat, un coleg de-al nostru de la UDMR îşi punea câteva întrebări legate de acest proiect de lege, ce ne mână pe noi să-l susţinem sau să aducem atâtea îmbunătăţiri.

Eu vreau să-l asigur că nu este vorba de o campanie electorală, pentru că nu vor fi alegeri anticipate, ele vor fi la termen, aşa că nu trebuie să ne facem preocupări în această direcţie.

Acest proiect de lege a venit dintr-o necesitate firească.

Ştiţi foarte bine că la toate birourile noastre parlamentare sunt foarte multe sesizări, sunt foarte multe persoane cu handicap care vin şi ne cer ajutorul.

Acest proiect de lege a venit într-un moment potrivit. Noi trebuie să dăm dovadă de solidaritate, de omenie, de umanitate şi, bineînţeles, trebuie să avem faţă de ei o grijă deosebită, aşa cum se întâmplă şi în alte ţări.

Să ştiţi că în alte ţări ale Uniunii Europene unde noi vrem să intrăm de la 1 ianuarie, să ne integrăm, există o preocupare deosebită, o grijă atentă faţă de persoanele cu handicap, faţă de pensionari, adică acele persoane care sunt sub protecţia şi tutela statului, iar noi trebuie să ne adaptăm valorilor democraţiei europene şi de aceea Grupul parlamentar al Partidului Conservator va susţine acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Furo, vă rog.

Domnul Iuliu Ioan Furo:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Ne aflăm în faţa unui proiect de lege deosebit de complex.

Nu este un secret pentru nimeni că cele două comisii, Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru sănătate au muncit peste trei luni, aproape patru luni la acest proiect.

Au fost consultaţi numeroşi factori din partea societăţii civile, din partea unor asociaţii preocupate de diverse domenii ale handicapaţilor.

Este o lege mult aşteptată din partea persoanelor aflate în această situaţie. Suntem conştienţi că nu este o lege perfectă, ci este o lege perfectibilă. În ceea ce mă priveşte personal încă nu sunt lămurit definitiv dacă definiţia handicapului este corect dată prin acest proiect de lege, dar incontestabil este un pas înainte şi vine în ajutorul oamenilor suferinzi, în ajutorul oamenilor care aşteaptă din partea Parlamentului soluţionarea multiplelor probleme cu care ei se preocupă.

Nu vreau să minimalizez şi vreau să scot în evidenţă faptul că în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială s-a creat şi o subcomisie care s-a aplecat cu mare răspundere şi aş vrea să subliniez în faţa dumneavoastră meritul deosebit al acestei subcomisii conduse de domnul deputat Mocănescu, din care au făcut parte domnul Iliescu şi alţi colegi de-ai noştri. Considerăm că, în forma actuală, deşi legea este perfectibilă, poate fi adoptată şi este o bază foarte bună pentru continua perfecţionare, pe măsură ce se aplică această lege, şi ea reprezintă un pas important pe calea aderării României în Uniunea Europeană.

Grupul nostru parlamentar va susţine această iniţiativă legislativă şi vom susţine şi amendamentele care au fost adoptate în cadrul celor două comisii reunite.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Amarie.

Domnul Constantin Amarie:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este o lege absolut necesară şi ea a izvorât mai ales din situaţiile cu care fiecare dintre noi ne confruntăm la cabinetele parlamentare, atunci când persoanele cu nevoi speciale sau persoanele cu handicap vin la audienţe şi solicită diferite facilităţi.

Această lege, deci, izvorăşte dintr-o necesitate absolut reală şi s-a bucurat, pe deasupra, de susţinerea a zece organizaţii ale persoanelor cu handicap.

Ea a beneficiat de expertiza experţilor parlamentari, a consilierilor şi, de asemenea, de dezbaterea aprofundată în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, care a fost o comisie deosebit de lucrativă, împreună cu celelalte comisii care au dat avize şi care au înţeles că această lege trebuie să fie îmbunătăţită.

A ieşit o lege bună, nu perfectă, pentru că probabil nu se poate niciodată aşa ceva, însă este un cadru european care se va aplica şi la noi în ţară de acum înainte pentru persoanele cu nevoi speciale.

Drept urmare, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va vota această lege, împreună cu amendamentele care au fost admise, sperând şi în admiterea altor amendamente, care au fost respinse.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Valentin Iliescu.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Evident, şi Grupul parlamentar al Partidului Democrat va susţine o lege extrem de importantă. D altfel, acest proiect de lege pe care astăzi îl dezbatem la Cameră ca şi Cameră decizională vine să pună în operă o hotărâre de Guvern, Hotărârea de Guvern nr. 1175/2005 privind aprobarea strategiei naţionale pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap, acel program, "Şanse egale pentru persoane cu handicap".

Eu aş vrea să mă refer la trei lucruri noi pe care le aduce această lege care zic eu că sunt extrem de importante şi care dau substanţă acestui act normativ.

În primul rând că pune accent pe dezinstituţionalizare, şi acest lucru se realizează prin mai multe alternative. Se afirmă conceptul conform căruia familia este mediul cel mai prielnic pentru îngrijirea şi protecţia adultului cu handicap, familia fiindu-i cu adevărat un sprijin necesar şi foarte adecvat, aşa cum spun toate studiile efectuate pe această temă.

În al doilea rând, se introduce ocupaţia de asistent personal profesionist, care va putea lua în îngrijire persoane cu handicap grav şi accentuat fără condiţii de locuit şi fără un venit la nivelul salariului mediu pe economie.

Şi, nu în ultimul rând, propune admiterea într-un centru rezidenţial a unei persoane cu handicap ca ultimă soluţie, numai atunci când starea sănătăţii nu permite acordarea de servicii în comunitate.

Este o lege bună. Aş mai face aprecierea că au existat peste 500 de amendamente depuse la această lege, că mai mult de jumătate, printr-un efort deosebit - şi aici aş vrea să subliniez în mod deosebit efortul şi implicarea colegului deputat Mocănescu.

Legea a ieşit într-o formă, eu aş spune foarte bună, şi vă rog din toată inima, pe toţi colegii, din toate grupurile parlamentare, să votaţi acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există alte intervenţii la dezbateri generale?

Dacă domnul preşedinte Didilescu doreşte să intervină în închiderea dezbaterilor generale? Nu doreşte.

Atunci trecem la dezbaterile pe articole.

Vă atrag atenţia că există nenumărate amendamente respinse şi rog pe iniţiatori, când le vine rândul, să le susţină dacă doresc.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise, însă.

Dacă la punctul 1 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Vă rog, şi dacă aveţi amendamente respinse la punctele aferente, să interveniţi, dacă le susţineţi.

Punctul 2. Obiecţii, observaţii, comentarii? Amendamente respinse. Nu sunt. Adoptat.

Punctul 3. Obiecţii, observaţii, comentarii? Amendamente respinse care se susţin? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4. Obiecţii, observaţii, comentarii? Se susţine amendamentul respins? Nu se susţine. Adoptat.

Punctul 5. Obiecţii, observaţii, comentarii? Se susţine amendamentul respins? Nu se susţine. Punctul 5 adoptat.

Există şi nişte amendamente respinse, înainte de punctul 6. Nu se susţin.

Punctul 6. Obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptat.

Punctul 7. Adoptat. Punctul 8. Adoptat.

Punctul 9. Obiecţii, observaţii, comentarii? Amendamentul respins. Nu se susţine amendamentul respins. Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Punctul 10. Adoptat.

Punctul 11. Se susţine amendamentul respins? Nu se susţine. Adoptat.

Punctul 12. Amendamentul respins nu se susţine. Adoptat.

Punctul 13. Adoptat.

Punctul 14. Amendamentul respins se susţine? Nu se susţine. Punctul 14 Adoptat.

Punctul 15. Adoptat. Punctul 16. Adoptat. Punctul 17. Adoptat. Punctul 18.

Domnule deputat, cu mine vorbiţi?

Domnul Marian Sârbu (din sală):

Vă rog să citiţi şi articolul.

Domnul Bogdan Olteanu:

De acord, este în regulă. Dar deocamdată nu aveţi amendamente respinse. Tocmai la art.9 mai aveţi şi suntem la art. 5.

Deci în momentul în care avem amendament respins, citesc şi articolul, de acord.

Punctul 19. Adoptat. Punctul 20. Adoptat. De la pct.21 până la 30. Adoptate. Punctul 31. Adoptat.

Punctul 32, art. 9 alin. (1), amendamentul respins se susţine? Nu se susţine. Punctul 32 Adoptat.

Punctul 33. Adoptat.

Punctul 34, art. 10, amendamentul respins se susţine? Nu se susţine. Pct.34 adoptat.

Punctul 35, art. 11 alin. (1), amendamentul respins se susţine? Nu se susţine. Punctul 35 Adoptat.

Punctul 36. Adoptat. Punctul 37. Adoptat.

Punctul 38. Art. 12 alin. (1), vă rog. Staţi, că suntem la preambul. Dumneavoastră cred că aveţi la lit. a). Deci preambulul adoptat.

Punctul 39, art. 12 alin. (1) lit. a) se susţine? Domnul deputat Sârbu şi domnul deputat Mocănescu.

Deci suntem la art.12 alin. (1) lit. a).

Domnul Marian Sârbu:

La punctul 16 din raport, la amendamentele respinse am făcut, împreună cu domnul deputat Mircea Ifrim, un amendament care prevede acel "concediu plătit pentru creşterea copilului cu handicap până la împlinirea de către acesta a vârstei de 7 ani" şi "program de lucru redus la 4 ore pentru părintele care are în îngrijire copilul cu handicap ce necesită tratament pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani".

Dacă vă uitaţi, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, sunt argumente pentru respingere legate de faptul că, printr-o ordonanţă de urgenţă, nr.148/2005, se consideră că problema reglementată acolo.

Eu cred că suntem în faţa unei legi-cadru, unde elementele de substanţă trebuie precizate foarte clar şi aş dori să aud punctul de vedere al iniţiatorului pe acest punct.

Mulţumesc frumos.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există alte intervenţii la acest punct? Domnul deputat Mocănescu, tot aici doriţi să interveniţi? La art. 39? La punctul 39 suntem, litera a). La aceasta doriţi să interveniţi?

Domnul Dan Constantin Mocănescu Coloros:

Intervenţia noastră este strict tehnică şi nu are legătură cu amendamentul respins.

Se referă la faptul că, între timp, Ordonanţa nr.148 a făcut o precizare la care trebuie să ne adaptăm textul, respectiv "concediu pentru creşterea copilului", nu "concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului". Aceasta era propunerea noastră.

În ceea ce priveşte argumentele respingerii amendamentului menţionat de domnul deputat Sârbu, aşteptăm şi noi punctul de vedere al Autorităţii.

Domnul Bogdan Olteanu:

Fără îndoială.

Atunci, mai întâi pentru intervenţia de natură tehnico-legislativă.

Dacă există obiecţii sau observaţii la formularea, înţeleg, din noua legislaţie, să punem "creştere" în loc de "creştere şi îngrijire". Înţeleg că nu sunt obiecţii, atunci, să folosim această formulare.

În ce priveşte cealaltă propunere din amendamentul respins, iniţiatorul? Punctul de vedere al Guvernului.

Vă rog să-l susţineţi de la microfon.

Domnul Silviu George Didilescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rugăm să vorbiţi la microfon, că nu vă aud colegii deputaţi. Luaţi-l şi pe celălalt. Folosiţi două.

Domnul Silviu George Didilescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

ANPH-ul nu susţine. Problema este reglementată prin Ordonanţa de urgenţă nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi prin art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.

Astfel, prin 158 asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Indemnizaţia prevăzută la alin. 1 se suportă integral din bugetul Fondului Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul deputat Brînzan, tot pe această chestiune.

Domnul Ovidiu Brînzan:

Vorbesc în calitate de reprezentant al Comisiei pentru sănătate, iar argumentaţia de respingere a prezentului amendament nu ni se pare deloc în regulă, fiindcă vorbim despre o lege specială, care are prevederi referitoare la persoana cu handicap, şi nu mi se pare normal ca un contraargument să fie faptul ca aceste prevederi sunt prevăzute de alte legi, cu caracter general, din punctul de vedere al obiectului legiferat în prezent.

Legea specială despre care vorbim are prioritate.

Este o lege adresată persoanelor cu handicap şi, pe de altă parte, handicapul acestor copii este, în general, un handicap permanent. Nu putem să delimităm îngrijirea copiilor cu handicap până la trei ani, de parcă de la trei ani le creşte piciorul sau mai ştiu eu ce handicap or avea, şi după vârsta de trei ani. Motiv pentru care categoric susţinem prezentul amendament.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai există alte intervenţii la acest articol, supun votului dumneavoastră amendamentul respins de la punctul 17 din raportul cu amendamente respinse.

Deci, suntem pct.17 art.12, alin.(1) lit.a) precizarea referitoare la limita de vârstă pentru susţinere. Vă rog să votaţi.

Amendamentul a fost adoptat cu 81 de voturi pentru şi 71 de voturi împotrivă.

Dacă există obiecţii, observaţii, comentarii, altele la art.39 cu cele două modificări operate prin admiterea amendamentului de natură tehnico-legislativă şi respectiv a amendamentelor de la pct.17? Nu există, art.39 adoptat.

Pct.40. Obiecţii? Observaţii? Comentarii? Nu există. Adoptat.

Pct.41. Adoptat. Pct.42. Adoptat.

Pct.43. Dacă se susţin amendamentele respinse? Vă rog domnul deputat Sârbu. 13. alin.(3). A, nu, mă iertaţi, suntem la 12, alin.(3), aici nu e... Vă mai ţin un pic, deci, 43 adoptat.

Pct.44. Adoptat. Pct.45. Adoptat.

La art.45 avem un amendament la alin.(3), un amendament respins.

Vă rog, domnule deputat Sârbu.

Domnul Marian Sârbu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La acest alineat am propus împreună cu domnul deputat Mircea Ifrim un amendament cu următorul cuprins:"Pentru aplicarea prevederilor alin.(1) se înfiinţează o secţiune specială în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării în scopul pregătirii de cadre didactice pentru educaţia copiilor cu handicap." Dacă vă uitaţi la argumentele pentru respingere, aici se vorbeşte doar de o simplă strategie şi în nici un caz de o decizie cu caracter strict administrativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Asztalos, la acest articol? La art.47. Mai aşteptăm un pic, atunci.

Dacă la acest punct mai există alte obiecţii, observaţii, comentarii sau intervenţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră atunci amendamentul de la pct. 20 din anexa cu amendamente respinse.

Vă rog să votaţi.

Atunci, la pct.45, obiecţii, observaţii, comentarii, altele? Nu sunt. Adoptat.

Pct.46. Adoptat.

Pct.47, domnul deputat Azstalos.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Având în vedere faptul că, conform alin.(1), educaţia persoanelor cu handicap este parte integrantă a sistemului naţional de educaţie şi este coordonat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ni se pare că alin.(2) prin care se reglementează prin ce forme se realizează educaţia acestor persoane, ar trebui reglementat, corelat cu reglementările din Legea învăţământului şi aici mă refer la două articole.

În primul rând, mă refer la art.8 prin care se spune: Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. Acesta se desfăşoară, în condiţiile prezentei legi, şi în limbile minorităţilor naţionale, precum şi în limbi de circulaţie internaţională". Iar al doilea articol la care mă refer este art.118, prin care se stipulează că: "Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă la toate nivelurile şi formele de învăţământ, precum şi la tipurile de învăţământ pentru care există o cerere suficientă, în condiţiile legii".

Or, în acest alin.(2) se stipulează, de la lit.a) până la lit.g), posibilităţile, modurile prin care se realizează educaţia persoanelor cu handicap, or, posibilitatea de a preda în limba minorităţilor naţionale se referă doar la pct.b). Şi datorită acestui fapt, eu aş sugera cu respect un amendament de corelare să introducem un alin.2¹ cu următorul conţinut: "Formele de învăţământ enumerate în alineatul precedent se pot desfăşura şi în limba minorităţilor naţionale".

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Buşoi, partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Cristian Silviu Buşoi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al PNL susţine adoptarea acestui amendament.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii la acest amendament? Guvernul? De acord. Am înţeles.

Există obiecţii, observaţii, comentarii la acest amendament de corelare?

Să se facă acordul corect. S-a notat.

Rog atunci ca prin consens să se introducă această formulare.

La pct.48, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.49. Există şi un amendament respins. Dacă se susţine, la 14 alin.(2) lit.f). Nu se susţine. Adoptat.

Pct.50. Adoptat. Pct.51. Adoptat. Pct.52. Adoptat. Pct.53. Adoptat. Pct.54. Adoptat.

La pct.55 se susţin amendamentele respinse? E vorba de art.16 alin.(2). Nu se susţine. Nu există obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptat.

Pct.56. Adoptat. Pct. 57. Adoptat. Pct.58. Adoptat. Pct.59. Adoptat. Pct.60. Adoptat. Pct.61. Adoptat.

Pct.62. Adoptat. După pct.62 există un amendament respins, introducerea unei litere noi la art.18 alin.(2). Se susţine? Nu se susţine.

Pct.63. Adoptat. Pct.64. Adoptat. Pct.65. Adoptat. Pct.66. Adoptat. Pct.67. Adoptat.

Pct.68, se susţine amendamentul respins? Suntem la art.21. Nu se susţine amendamentul respins... A, vă rog să mă iertaţi, mă uitam în partea cealaltă din obişnuinţă, domnule deputat.

Domnul Kerekes Károly:

Mă scuzaţi, domnule preşedinte.

De fapt, amendamentul nu-mi aparţine numai mie, dar şi Comisiei pentru sănătate şi familie. După cum puteţi observa, la art.21 se reglementează posibilitatea de gratuitate la transport a persoanelor cu handicap grav şi accentuat, care spune textual în felul următor: "Persoanele cu handicap grav şi accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transport urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă şi cu metroul."

Dar am putea pune întrebarea: ce se întâmplă cu acele persoane cu handicap grav şi accentuat care nu pot uza şi nu trebuie să vă explic de ce, să călătorească cu mijloacele în transport în comun şi de aceea am propus un amendament care sună în felul următor: "Persoanele prevăzute la alin.(1) - e vorba de persoanele cu handicap grav şi accentuat pot opta pentru tichete de carburanţi sau pentru contravaloarea acestora stabilite prin normele metodologice de aplicare a legii".

Cred că ar fi o măsură justă faţă de persoanele cu handicap grav şi accentuat care nu pot uza practic de aceste mijloace de transport.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Alte intervenţii la acest punct? Suntem la pct.28 din anexa de amendamente respinse. Nu sunt.

Iniţiatorul? La microfon, vă rog.

Domnul Silviu George Didilescu:

ANPH nu susţine. Transportul urban este acordat numai în localităţile în care acesta există şi este suportat din fondurile autorităţilor locale. Acordarea unei sume pentru un transport ar crea diferenţe între persoanele cu handicap din mediul urban, faţă de cele din rural. În plus, scopul întregii politici în domeniu este acela de a sprijini persoana cu handicap în vederea integrării sale în societate. Pentru aceasta şi pentru a deveni vizibil în societate, persoana cu handicap are nevoie să circule, în acest sens, proiectul de lege prevede obligaţia creării de accesibilităţi, inclusiv adaptarea mijloacelor de transport şi amenzi în cazul nerespectării acestor obligaţii.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă nu există alte intervenţii, supun votului dumneavoastră amendamentul de la pct.28 din raportul de amendamente respinse. Vă rog să votaţi.

E în procedură de vot, mă iertaţi. Păi, cereţi sancţionarea secretarului de şedinţă. Îmi pare rău, eu fac eforturi să mă uit, dar chiar că nu pot. (Adresându-se domnului Ioan Aurel Rus care cere cuvântul.) Da. Vă mulţumesc. Amendamentul a fost respins.

Vă rog, n-a funcţionat votul? Mai votăm o dată. Vă rog să votaţi.

Acum merge. Da. Vă mulţumesc. Amendamentul a fost respins.

Celelalte amendamente de la art.21, dacă se susţin? Nu se susţin celelalte amendamente la art. 21.

Pct.68 e adoptat.

Pct.69. Art.22. Dacă se susţin amendamentele respinse? Rog secretarii de şedinţă să mă informeze dacă e vreo mână ridicată. Îmi cer scuze faţă de colegi. Nu se susţin amendamentele respinse la art.22.

În cazul acesta, pct.69, obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptat.

Pct.70. Obiecţii? Obiecţii? Comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.71. Adoptat.

Pct.72. Dacă se susţin amendamentele respinse la art.23? Nu se susţin amendamentele respinse la art.23, înţeleg. Atunci, pct.72 este adoptat.

Pct.73. Adoptat.

Pct.74. Dacă se susţin amendamentele respinse la art.24. Nu se susţin amendamentele respinse la art.24. Atunci pct.74 este adoptat.

Pct.75? Adoptat. Amendamentul respins la art.25 se susţine? Nu se susţine.

Pct.76. Adoptat.

Pct.77. Dacă se susţin amendamentele respinse la art.26, 27, 28? Că sunt în acelaşi punct din raportul cu admise. Nu se susţin. Adoptat.

Pct.78. Adoptat. Pct.79. Adoptat. Pct.80. Adoptat. Pct.81. Adoptat. Pct.82. Adoptat. Pct.83. Adoptat. Pct.84. Adoptat. Pct.85. Adoptat. Pct.86. Adoptat. Pct.87. Adoptat. Pct.88. Adoptat. Pct. 89. Adoptat. Pct.90. Adoptat. Pct.91. Adoptat. Pct.92. Adoptat. Pct.93. Adoptat. Pct.94. Adoptat. Pct.95. Adoptat. Pct.96. Adoptat. Pct.97. Adoptat. Pct.98. Adoptat.

Pct.99. Sunt amendamente respinse la art.33, dacă se susţin. Nu se susţine amendamentele respinse de la art.33. Adoptat.

Pct.100. Adoptat. Pct.101. Adoptat. Pct.102. Adoptat. Pct.103. Adoptat. Pct.104. Adoptat. Pct. 105. Adoptat. Pct.106. Adoptat. Pct.107. Adoptat. Pct.108. Adoptat.

La pct.109 avem un amendament respins. Dacă se susţine? E vorba de art.37 alin.(2). Nu se susţine. Adoptat şi 109, atunci.

Nu se susţin amendamentele de la 39, înţeleg.

Pct.110. Adoptat. Pct.111. Adoptat. Pct.112. Adoptat. Pct.113. Adoptat. Pct.114. Adoptat. Pct.115. Adoptat. Pct.116. Adoptat. Pct.117. Adoptat. Pct.118. Adoptat. Pct.119. Adoptat.

Pct.120, art. 43 se susţin amendamentele respinse? la art.43. Nu se susţin amendamentele respinse de al art.43. Deci, 120, adoptat.

Pct.121. Adoptat. Pct.122. Adoptat. Pct.123. Adoptat. Pct.124. Adoptat. Pct.125. Adoptat. Pct.126. Adoptat. Pct.127. Adoptat. Pct.128. Adoptat. Pct.129. Adoptat. Pct.130. Adoptat. Pct.131. Adoptat.

La art.47 se susţin amendamentele respinse? Domnule deputat Kerekes, vă rog.

Domnul Kerekes Károly:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La acest articol se reglementează activitatea centrului de asistenţă socială în care sunt internate persoanele cu handicap. Până la modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/1999 prin Legea nr.343/2004, aceste centre de asistenţă socială au avut personalitate juridică. Ceea ce a însemnat o autonomie şi responsabilitate pentru aceste centre de asistenţă socială. Prin această lege despre care am vorbit, li s-a luat această autonomie şi responsabilitate şi nu mai au personalitate juridică, ceea ce înseamnă că până la cele mai elementare materiale şi articole necesare pentru funcţionarea acestor centre, acestea sunt achiziţionate, asigurate de către Direcţia judeţeană de asistenţă socială.

Este un lucru anormal şi pentru a îmbunătăţi, a asigura o autonomie şi o responsabilitate mai mare acestor centre eu am propus ca să restabilim această personalitate juridică pentru aceste centre de asistenţă socială. Deci, ar suna în felul următor amendamentul: "Centrele pentru persoanele cu handicap se înfiinţează cu structuri cu sau fără personalitate juridică, în subordinea consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti cu avizul şi coordonarea Agenţiei Naţionale pentru Persoanele cu Handicap". Deci, am lăsat la aprecierea autorităţilor locale dacă e cazul să aibă această autonomie, această responsabilitate, deci personalitate juridică acestor centre. Dacă aceste consilii judeţene sau consilii locale consideră că nu e cazul, atunci nu vor fiinţa, dar dacă consideră că e absolut necesar să aibă această personalitate juridică, aceste centre de asistenţă socială, atunci să le dăm posibilitatea să procedeze ca atare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la acest punct?

Punctul de vedere al iniţiatorului?

Domnul Silviu George Didilescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Din punctul de vedere al personalităţii juridice, centrele de asistenţă pentru persoanele cu handicap sunt reglementate prin Legea nr.343. Din celălalt punct de vedere al clasificării, tipurile de centre răspund nevoilor persoanelor cu handicap identificate de autorităţile locale. Centrele de recuperare şi reabilitare sunt trecute doar generic, ele putând fi de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică, de recuperare şi reabilitare pentru tineri cu handicap etc. Nu putem să facem o clasificare pe alte criterii, de referinţă sau nu. Toate centrele având obligaţia de a implementa standarde minime de calitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Supun atunci votului dumneavoastră amendamentul de la... Vă rog, domnule deputat Mocănescu, tot la această chestiune, sau comisia? (Consultări.)

Deocamdată discutăm despre propunerea de la pct.71 din anexa cu amendamente respinse.

Alin.(5) al art.47, supun votului dumneavoastră acest amendament respins. Vă rog să votaţi.

Amendamentul a fost adoptat, alin.(5) se introduce în textul legii. Înţeleg că se înregistrează o anumită bucurie în partea dreaptă a sălii.

La art. 47, înţeleg că mai sunt intervenţii.

Domnule deputat Mocănescu, doriţi să interveniţi? Mai sunt alte amendamente respinse, pe care doriţi să le susţineţi? Nu.

La art.47 mai sunt alte obiecţii, observaţii, comentarii la celelalte alineate. Nu mai sunt. Atunci pct.132, adoptat.

Pct.133. Adoptat. Pct.134. Adoptat. Pct. 135. Adoptat. Pct.136. Adoptat. Pct.137. Adoptat.

Pct.138. Se susţine amendamentul respins de la 50 alin.4? Nu se susţine. Adoptat.

Pct.139. Adoptat. Pct.140. Adoptat. Pct.141. Adoptat. Pct.142. Adoptat. Pct.143. Adoptat. Pct.144. Adoptat. Pct.145. Adoptat. Pct.146. Adoptat.

Pct.147. La art. 54 se susţin amendamentele respinse? Nu se susţin amendamentele respinse, înţeleg, la 54. Atunci, pct.147, adoptat.

Pct.148. Adoptat. Pct.149. Adoptat. Pct.150. Adoptat. Pct.151. Adoptat.

Pct.152. Amendamentele respinse de la art.55. Se susţin? Nu se susţin. Pct.152, adoptat. Pct.153. Adoptat. Pct.154. Adoptat.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dan Constantin Mocănescu Coloros:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru claritate, avem o completare la pct. f): "Să se aducă la cunoştinţa directorilor generali... în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă." Este o precizare absolut necesară.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, înţeleg că iniţiatorii sunt de acord. Dacă nu sunt obiecţii sau observaţii, se introduce în text.

Pct.155. Adoptat. Pct.156. Adoptat. Pct.157. Adoptat. Pct.158. Adoptat. Pct.159. Adoptat. Pct.160. Adoptat.

Dacă se susţin amendamentele respinse de la art.58. Nu se susţin.

Pct.161. Adoptat.

Dacă se susţin amendamentele respinse la art.59? Nu se susţin. Adoptat.

Pct.162. Adoptat. Pct.163. Adoptat. Pct.164. Adoptat. Pct.165. Adoptat. Pct.166. Adoptat.

Pct.167, Art.61 alin.(2), amendamentul respins. Nu se susţine. Adoptat.

Pct.168. Adoptat. Pct.169. Adoptat. Pct.170. Adoptat. Pct.171. Adoptat. Pct.172. Adoptat. Vă rog, la 172?

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Dan Constantin Mocănescu Coloros:

Mulţumesc.

Vă propunem, având în vedere precizarea termenului iniţial de 31 decembrie, destul de greu de susţinut, având în vedere şi promulgarea legii, vă propunem termenul de 31 martie 2007 pentru îndeplinirea obligaţiilor precizate în articol.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Obiecţii? Observaţii? Comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Atunci, pct.171, pct.172, 173, 174, 175. Adoptate până la pct.175. Pct.176. Adoptat.

Alin. (2) din art. 68, se susţine amendamentul? Nu se susţine.

Pct.177. Adoptat. Pct.178. Adoptat. Pct.179. Adoptat. Pct.180. Adoptat. Pct.181. Adoptat. Pct.182. Adoptat. Pct.183. Adoptat. Pct.184. Adoptat.

Pct.185. Există un amendament la introducerea alin.(2). Se susţine? Nu se susţine. Adoptat şi pct.185.

Pct.186. Adoptat.

Amendamentul de la art.73 se susţine? Nu se susţine.

Amendamentele de la art.74 se susţin?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu-mi propun să vă redau în integralitatea sa art.74 alin.(1), aveţi în faţă raportul comun şi vedeţi că amendamentele respective ocupă un spaţiu considerabil. Aş vrea să mă refer doar la capitolul de argumente pentru respingere: unele dintre ele mi se par mai puţin elaborate. Transpare din ele o grijă prezumată faţă de persoanele cu un handicap şi, vă rog să-mi permiteţi să citez, "se creează diferenţe nejustificate între mediul de lucru obişnuit al şi cel protejat şi o atitudine care se poate întoarce împotriva persoanelor cu handicap". Este greu de crezut că persoanele, să le numim normale, îşi vor manifesta invidia faţă de condiţiile din cadrul mediului de lucru protejat al persoanelor care, din varii motive, poartă pentru întreaga viaţă un anumit handicap.

În acelaşi câmp ideatic şi următorul argument de respingere: crearea unui nou fond poate atrage nemulţumiri faţă de persoanele cu handicap.

Susţin în forma revizuită conţinutul acestui articol.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Înainte de a continua discuţia la acest punct, pentru coerenţă, întrucât mai erau câteva puncte în raportul de amendamente admise introduse înaintea acestui articol, dacă de la pct.184 la 189, amendamente admise, fără amendamente respinse, sunt obiecţii, observaţii sau comentarii. Nu sunt.

Atunci e adoptat până la pct.189 şi trecem la pct.190 care se referă la art. 74 alin.1. Alte intervenţii? Nu sunt alte intervenţii.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Domnul Silviu George Didilescu:

ANPH susţine în continuare că se pot crea diferenţe nejustificate între mediul de lucru obişnuit şi cel protejat, lucru care ar duce la crearea de nemulţumiri faţă de persoanele cu handicap. Din informaţiile noastre de la toate ONG-urile, domnule deputat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă mai există alte intervenţii la acest punct. Nu mai există.

Supun atunci votului dumneavoastră amendamentul respins de la pct.89 din raportul cu amendamente respinse.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, s-au înregistrat 154 de deputaţi prezenţi, 77 voturi pentru, 69 împotrivă, 6 abţineri, 2 deputaţi nu au votat.)

Da. Vă mulţumesc. Amendamentul respins a fost adoptat.

Procedură. Domnul deputat Puşcă.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Domnule preşedinte,

Vă rog să constataţi, în baza Regulamentului, că amendamentul respins de comisie a fost votat doar de jumătate din numărul celor prezenţi.

Cu alte cuvinte, nu îndeplineşte cvorumul necesar pentru a fi adoptat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să mai afişaţi o dată rezultatul votului.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Îi mai lipsea un vot.

Domnul Bogdan Olteanu:

77 din 154 e jumătate. Deci, votul se reia, conform regulamentului.

Da, vă rog, stimaţi colegi, totuşi, să vă aşezaţi în bănci ca să putem să votăm.

Deci, votăm din nou amendamentul respins de la pct.89 din raportul cu amendamente respinse. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, s-au înregistrat 175 de deputaţi prezenţi; 80 de voturi pentru, 69 împotrivă, 4 abţineri, un deputat nu a votat.)

Da. Vă mulţumesc. De data aceasta, amendamentul a fost respins covârşitor. O să-i rog pe stimaţii colegi să stea mai aproape de băncile domniilor lor, astfel încât să poată să voteze când e cazul.

Deci, amendamentul de la pct.89 s-a respins.

Dacă la art.74 se mai susţin alte amendamente respinse. Nu se mai susţin alte amendamente respinse la art.74.

190. Adoptat. 191. Adoptat. 192. Adoptat. Îi rog pe stimaţii colegi, dacă zic "da" să zică ceva mai încet, să nu trăiesc cu impresia că doresc să ceară cuvântul.

Pct.193. Amendamentul respins se susţine? La art.77. Nu se susţine. Adoptat pct.193.

Pct.194. Amendament respins la art.78. Se susţine vreun amendament respins la art.78? Nu se susţine. Pct.194, adoptat.

195. Adoptat. 196. Adoptat. 197. Adoptat. 198. Adoptat. 199. Adoptat. 200. Adoptat. 201. Adoptat. 202. Adoptat. 203. Adoptat. Pct.204, dacă se susţine amendamentul respins de la art.81 alin.(3). Nu se susţine. Alte amendamente la art.81 care se susţin?

Vă rog, domnule deputat. Vă rog, pe procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru că-mi daţi posibilitatea să iau cuvântul şi vreau să rog pe colegii care au lucrat mult în această comisie şi care au adus atât de bune amendamente şi pertinent justificate, să le susţină, pentru că e păcat de munca lor. Mie îmi plac unele, dar nici n-apuc să le vorbesc pentru că iniţiatorul acelui amendament nu vine să-l susţină.

Eu socotesc că aceasta nu e numai un punct de imagine propriu în teritoriu, să dea bine la oameni, că sunt mulţi acolo cu persoane cu handicap şi am dat şi eu câteva vorbe.

Dacă le-aţi făcut şi, repet, foarte multe din ele sunt corecte şi pertinente, susţineţi-le, dragilor. Sau daţi altuia posibilitatea să le susţină, dacă lipsiţi sau cei care lipsesc. Mie îmi pare rău pentru că un volum atât de mare de muncă cade în derizoriu din cauză că sunt dezinteresaţi cei care au muncit să-şi exploateze munca în folosul acestor necăjiţi, indiferent ce beneficiu vor avea, ei tot nu vor putea fi perfect mulţumiţi, cum suntem noi, că nu avem astfel de probleme.

Haideţi să venim alături de ei şi să facem acele amendamente propuse în folosul lor să fie viabile şi încadrate în lege.

Fac apel la dumneavoastră, chiar la cei care sunteţi prezenţi şi susţineţi amendamentul colegului dumneavoastră, care l-a făcut, ajutaţi-ne şi pe noi, că nu putem trece aşa de repede, că dacă nu-l susţine iniţiatorul, eu nici nu pot să iau cuvântul, că a trecut repede.

Sper că m-aţi înţeles, în beneficiul nu al nostru, al comodităţii noastre, ci în beneficiul oamenilor pentru care se încearcă a se face această lege, foarte mare, foarte grea şi foarte plină de intenţii bune.

Vă mulţumesc.

Dar nu uitaţi că şi iadul e pavat cu intenţii bune. Deci, dacă noi nu ne susţinem aceste amendamente, degeaba le-am făcut.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Cu acest îndemn, stimaţi colegi, trecem mai departe.

Pct.203. Adoptat. 204. Se susţin amendamentele? Nu. Adoptat. 205. Adoptat. 206, amendamentele de la art.83 se susţin? Nu se susţin. Adoptat. 207. Se susţin amendamentele la art.84? Nu se susţin. 207. Adoptat. 208. Amendamentele de la art.85 se susţin? Nu se susţin. 208. Adoptat.

Pct.209. Adoptat. 210. Adoptat. 211. Adoptat. Amendamentele de la 109, art.86¹ se susţin? Nu se susţin. 212. Adoptat. 213. Adoptat. 214, art.88, amendamente respinse. Se susţin? Nu se susţin. 214 Adoptat.

Pct.215. Adoptat. 216. Adoptat. 217. Adoptat. 218. Adoptat. 219. Adoptat. 220. Adoptat. 221. Adoptat. 222. Adoptat. 223. Adoptat. 224. Adoptat. 225. Adoptat. 226. Adoptat. 227. Adoptat. 228. Adoptat. 229. Adoptat. 230. Adoptat. 231. Adoptat. 232. Adoptat.

Dacă la art.95 se susţin amendamentele respinse? Nu se susţin.

Pct.233. Adoptat. 234. Adoptat. Dacă se susţine introducerea art. 96¹. Nu se susţine. 236. Dacă se susţin amendamentele respinse la art.97. Nu se susţin. 236. Adoptat.

Pct.237. Adoptat. 238. Adoptat. 239. Adoptat. 240. Adoptat. 241. Adoptat. 242. Adoptat. 243. Amendamentele respinse se susţin la art.99? Nu se susţin. 243. Adoptat. 244. Adoptat. 245. Adoptat.

Amendamentele respinse de la art.121 şi 122 se susţin? Nu se susţin.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

La pct.15, Proiectul de Lege pentru stabilirea unor măsuri privind acţiunile şi cererile în justiţie formulate de cultele religioase recunoscute din România.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei juridice. Prioritate legislativă.

Îl invit pe domnul secretar de stat Lemeni să prezinte proiectul, după care domnul deputat Florin Iordache va prezenta raportul comisiei.

Domnul Nicolae Adrian Lemeni (secretar de stat, Ministerul Culturii şi Cultelor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Există multe unităţi de cult, mai ales din mediul rural, care nu au deţinut sau nu mai deţin titlu de proprietate pentru imobilele pe care le posedă sub nume de proprietar şi, cel mai adesea, de sute de ani, mai ales în vechiul Regat. Unele parohii au iniţiat lungi şi costisitoare litigii în faţa instanţelor de judecată pentru a constitui sau reconstitui titluri de proprietate asupra unor imobile pe care le aveau în posesie de foarte mult timp.

Soluţia oferită de prezentul proiect de lege implică o procedură judecătorească scutită de taxa de timbru, respectiv, o acţiune în constatarea termenului de prescripţie achizitivă de 30 de ani. Este un mijloc relativ simplu prin care unităţile de cult îşi pot constitui titluri atât de necesare asupra patrimoniului pe care-l deţin sub numele de proprietar.

Faţă de cele prezentate, am elaborat proiectul de lege pe care vi-l propunem spre adoptare.

Mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Comisia juridică a analizat acest proiect de lege. Senatul, în calitate de primă Cameră, a adoptat proiectul de lege. Consiliul Legislativ a avizat favorabil. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, de asemenea, a avizat favorabil acest proiect de lege, cât şi Comisia pentru finanţe şi bănci.

În urma dezbaterilor şi a punctelor de vedere exprimate în comisie, s-a hotărât de către membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege pentru stabilirea unor măsuri privind acţiunile şi cererile în justiţie formulate de cultele religioase recunoscute în România, în forma adoptată de Senat.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale.

Domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

O să fiu foarte scurt, pentru că existau nişte nelămuriri în legătură cu ce s-ar ascunde în spatele acestui proiect de lege, vreau să vă spun exact ce vă spunea şi domnul secretar de stat Lemeni, că este vorba numai de acele lăcaşuri de cult care nu au carte funciară, deci nu sunt înregistrate la cartea funciară, în special din Regat, Moldova şi alte zone ale ţării, care trebuie să meargă în justiţie să-şi obţină titlul de proprietate. Deci, nu este vorba de procese din trecut, unde trebuie să-şi revendice imobilele sau terenurile agricole, este vorba numai de acele imobile de cult care trebuie să treacă prin justiţie pentru a obţine titlul de proprietate.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale. Nu sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Vă rog, domnule deputat Rus.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare susţine această iniţiativă. Personal, cred că este o îndreptare şi un ajutor dat tuturor cultelor religioase din România, pentru că astfel pot să-şi intabuleze, să intre în proprietatea directă, pentru că atunci când au construcţii sau reparaţii şi le lipsea de la dosarul de fundamentare pentru ajutoarele primite de la stat, ei nu aveau extras de carte funciară şi acum, prin această mână întinsă de către Guvern, rezolvă ca în mod gratuit să-şi poată intabula clădirile şi grădinile din intravilan.

Mă surprinde însă un alt aspect, domnule preşedinte. Dacă la Senat respectiva lege a fost trimisă spre avizare la Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi, şi la buget-finanţe, nu înţeleg de ce la Cameră a fost omisă Comisia pentru culte şi drepturile omului.

Personal, atunci când am primit acest raport, nu ştiam despre ce e vorba. Am cerut la colegii care au fost în Comisia juridică să vedem despre ce este vorba şi sigur că aşteptam să vină şi la noi la comisie, măcar spre avizare. Ne-am fundamentat, am văzut că este o lege bună, o susţinem până la capăt şi cer şi celorlalţi colegi să voteze această iniţiativă.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale. Domnul deputat Ignat.

Domnul Miron Ignat:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mergând în teritoriu, am găsit foarte, foarte multe cazuri când anumite biserici nu puteau să se extindă sau să se renoveze ceva sau să se construiască, din lipsa acestui act de proprietate. Foarte multe cazuri s-au întâlnit în Dobrogea, când terenurile pentru biserici au fost obţinute încă de pe timpul Imperiului Otoman. Acest act vine să îndreptăţească situaţia, să rezolve şi să clarifice o situaţie juridică a acestor terenuri.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale va susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale. Nu mai sunt.

Nu există amendamente admise sau respinse. Proiectul rămâne la vot final.

La pct.16, Proiectul de Lege privind răspunderea coordonatorilor pe aeroporturile civile.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei juridice. Prioritate legislativă. Suntem Cameră decizională.

Domnul secretar de stat Galiatatos.

Domnul Alexandros Galiatatos (secretar de stat, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului):

Domnule preşedinte,

Prezenta lege implementează art.11 paragraful (2) din Regulamentul 95/93 al Consiliului Europei în legislaţia naţională, prin derogare de la prevederile privind răspunderea delictuală, cuprinse în Codul civil al României.

Regulamentul Consiliului stabileşte reguli comune de alocare a sloturilor pe aeroporturile comunitare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Domnul vicepreşedinte Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Senatul a adoptat acest proiect de lege. Consiliul Legislativ, de asemenea, a avizat favorabil. Comisia pentru industrii şi servicii a avizat favorabil.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu unanimitate de voturi, ca proiectul de lege să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, în forma adoptată de Senat. În raport cu conţinutul şi obiectul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale. Nu există intervenţii la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse.

Rămâne la vot final.

La pct.17, Reexaminarea Legii camerelor de comerţ şi industrie din România ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr.545/ 5 iulie 2006.

Legea are caracter organic, reexaminată şi respinsă de Senat. Raport de respingere din partea Comisiei juridice. Suntem Cameră decizională.

Pe procedură, domnul deputat Márton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vă spun sincer, pe mine m-a mirat această decizie luată cu unanimitate de Comisia juridică. Dacă citim cu atenţie decizia Curţii Constituţionale, acolo sunt ridicate câteva probleme de constituţionalitate, dar decizia de fond prin care s-a declarat a fi neconstituţională această lege, a fost faptul că ea a fost votată ca o lege neorganică, ea fiind totuşi organică. Deci, s-a votat ca o lege ordinară.

Şi din cauza acestei proceduri a fost respinsă întreaga lege. Mă miră că acei colegi care lucrau în Comisia juridică au votat respingerea întregii legi. Eu cred că, procedural, ar fi fost corect să ia articol cu articol, fiecare prevedere din lege, să consulte decizia Curţii Constituţionale, şi acolo unde într-adevăr s-au ridicat nişte probleme de neconstituţionalitate, să le corecteze, urmând ca apoi să dăm un vot pe o lege organică. Deci, să corectăm acea problemă procedurală pe care corect a sesizat-o Curtea Constituţională. Şi nu respingerea întregii legi.

Ca atare, domnule preşedinte, eu vă rog să retrimiteţi la comisie acest proiect de lege, să facă această dezbatere. Dacă, în înţelepciunea sa, majoritatea sau unanimitatea colegilor va crede, discutând articol cu articol, că fiecare articol trebuie să fie eliminat şi va constata că trebuie să fie respinsă legea ca atare, nu din cauză de neconstituţionalitate, ci din alte cauze, e dreptul ei, şi atunci vom dezbate într-adevăr un raport corect de respingere.

Dar eu cred că există o problemă procedurală pe care trebuie să o...eu, ca lider al Grupului parlamentar al UDMR, solicit retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Iordache. Domnul deputat Uioreanu.

Domnul Florin Iordache:

Pentru a nu mai fi alte discuţii, Comisia juridică este de acord cu retrimiterea şi vom reanaliza, împreună cu iniţiatorii. Termen, două săptămâni, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Uioreanu. Imediat, domnule deputat.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Şi Grupul parlamentar al P.N.L. este de acord cu retrimiterea la comisie, dar am o observaţie de făcut şi nu este pentru prima dată când iniţiatorii nu sunt invitaţi, conform procedurii, să îşi susţină în comisii proiectele.

Deci, rugămintea ar fi pentru preşedinţii de comisii, pentru birourile comisiilor să invite iniţiatorii. Nu este pentru prima dată, şi în cazul acesta, când iniţiatorul sau iniţiatorii nu sunt invitaţi conform procedurilor, din timp.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnule deputat Bivolaru, vă rog.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Avem o problemă. Curtea Constituţională a respins după ce a fost adoptată de către Parlament această lege ca fiind neconstituţională. Termenul de 45 de zile este un termen de graţie în care dacă Parlamentul nu se pronunţă, atunci această lege cade de drept.

Deci, în acest context, retrimiterea la comisie, şi vă asigur de pe acum că nu se va putea rezolva această problemă în două săptămâni, cum s-a cerut termenul, deoarece în acest moment există la comisii un nou proiect de lege privind camerele respective de comerţ, ceea ce rezultă că ar trebui să facem un raport comun pe cele două proiecte, nu ştiu cum să le mai spunem, că unul este aprobat şi unul e în fază de proiect, se complică foarte mult situaţia.

Deci, în condiţiile acestea, nu ştiu ce valoare va avea această retrimitere şi nu ştiu, să ne spună Direcţia de tehnică legislativă în ce condiţii această lege adoptată mai rezistă în termenul de 45 de zile, după care nu va mai fi nimic.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Cred că aceste consideraţii de natură juridică pot fi făcute exact la nivelul comisiei, care ne poate preciza în raport dacă această lege mai există sau nu mai există, dacă poate fi susţinută sau nu.

Supun, de aceea, votului dumneavoastră, stimaţi colegi, propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

(Conform afişajului s-au înregistrat 165 de deputaţi prezenţi; 145 voturi pentru, 16 împotrivă, 3 abţineri, un deputat nu a votat.)

Vă mulţumesc. Propunerea de retrimitere a fost adoptată.

Termen? Domnule vicepreşedinte? Două săptămâni.

Vă mulţumesc.

La pct.18, Reexaminarea Legii pentru reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri care au aparţinut fostului suveran al României, Mihai I, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.600/ 9 noiembrie 2005.

Legea are caracter organic, reexaminată şi respinsă de Senat. Raport de respingere din partea Comisiei juridice. Suntem Cameră decizională.

Domnule Iordache, vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Legea adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu respectarea prevederilor art.75 şi ale art.76 din Constituţie a fost trimisă spre promulgare preşedintelui României, la 6 iulie 2005.

În urma sesizării unui număr de 28 de senatori, secretarul general al Senatului a trimis Curţii Constituţionale sesizarea cu privire la neconstituţionalitatea legii.

Camera Deputaţilor, conform art.75 alin.(1) din Constituţie şi a art.134 alin.(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, în şedinţa din 2 octombrie 2006 a respins Legea pentru reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri care au aparţinut fostului suveran al României, Mihai I.

În urma dezbaterilor în comisie, în raport de motivele invocate în Decizia Curţii Constituţionale nr.600/2005, precum şi de opiniile exprimate de către membrii comisiei, s-a constatat că Legea pentru reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri care au aparţinut fostului suveran al României, Mihai I, este neconstituţională în integralitatea sa, contravenind prevederilor art.4 alin.(2), art.16 alin.(1) şi (2) şi art.136 alin.(4) din Constituţie.

Faţă de cele menţionate, membrii Comisiei juridică, de disciplină şi imunităţi au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor respingerea legii ca fiind neconstituţională.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, legea are un caracter de lege organică.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale. Nu există intervenţii la dezbateri generale. Rămâne la vot final.

Pct.19, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.57/2006 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă.

Suntem în procedură de urgenţă. Cameră decizională.

Rog iniţiatorul. Domnul secretar de stat Dănilă.

Domnul Cătălin Ionel Dănilă (secretar de stat, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezentul proiect de lege doreşte să modifice şi să completeze Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice, aprobată prin Legea nr.245/2003, intervenţiile legislative vizând majorarea limitelor de venituri şi a cuantumului ajutorului pentru încălzire şi modalităţile de stabilire şi acordare a ajutorului pentru încălzirea de locuinţe, pentru încălzirea cu energie termică furnizată în sistem centralizat, pentru încălzirea cu gaze naturale, încălzirea populaţiei cu lemne, cărbuni şi alţi combustibili.

De asemenea, aş vrea pe scurt să vă mai prezint care sunt avantajele noului sistem, faţă de sistemul actual, stabilirea dreptului la ajutor o singură dată pentru toată perioada sezonului rece, reducerea numărului de documente, ceea ce va conduce la optimizarea activităţii la nivelul primăriilor şi asociaţiilor de locatari, respectiv de proprietari.

În cazul beneficiarilor de ajutor care utilizează pentru încălzire în regie termică sistemul centralizat, acordarea ajutorului se va realiza în baza unei formule care va asigura echitate pentru toţi şi acoperirea unei game mai largi de categorii defavorizate a populaţiei, eliminarea unor cheltuieli administrative, respectiv, beneficiarii ajutorului pentru încălzire care folosesc la încălzire lemne, cărbuni şi alţi combustibili îşi vor putea procura întreaga cantitate de combustibili necesară la începutul sezonului rece pentru perioada următoare.

Se estimează că pe cele trei sisteme de încălzire vor beneficia de ajutoare pentru încălzirea locuinţei un număr de aproximativ 2.690.000 de familii şi persoane singure, din care circa 1.150.000 cei care utilizează energie termică în sistem centralizat, 1.190.000 gaze naturale, respectiv 350.000 care utilizează lemne, cărbuni, combustibili petrolieri.

Pentru aplicarea noului sistem de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei, efortul bugetar lunar va fi de aproximativ 112 milioane de lei pentru energie termică furnizată în sistem centralizat, 80,5 milioane de lei pentru gaze naturale, 20 de milioane de lei pentru lemne, cărbuni, combustibili petrolieri.

Faţă de cele prezentate, vă propunem adoptarea acestui proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Comisia. Domnul preşedinte Duţu.

Domnul Stelian Duţu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizele Consiliului Legislativ, Consiliului Economic şi Social, Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, Comisiei pentru industrii şi servicii, Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, toate avize favorabile.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.5/2003 aprobată prin Legea nr.245/2003 cu modificările şi completările ulterioare, intervenţiile legislative vizând majorarea limitelor de venituri şi a cuantumurilor ajutorului pentru încălzire şi modalităţile de stabilire şi acordare a ajutorului pentru încălzirea locuinţei.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea proiectului de lege, întrucât era necesară reconsiderarea modalităţilor de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei, printr-o procedură simplă, în baza unei formule ce va asigura echitate pentru toţi şi acoperirea unei game mai largi de categorii defavorizate ale populaţiei.

Prin urmare, s-a impus adoptarea unor măsuri de urgenţă prin instituirea, începând cu sezonul rece 2006-2007, a unui nou sistem de acordare a ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei, mult mai flexibil şi cu impact direct asupra familiilor defavorizate.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 17 membri din totalul de 19; invitaţi - reprezentanţi ai Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi ai Ministerului Finanţelor Publice.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi; proiectul de lege a fot adoptat de Senat în şedinţa din 9 octombrie 2006, iar, în urma dezbaterii în şedinţa din 24 octombrie 2006, comisia propune admiterea fără modificări a proiectului de lege în forma prezentată de Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale.

Vă rog. Domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ideal ar fi să nu avem în faţă un asemenea proiect de aprobare a ordonanţei de Guvern pentru aceste ajutoare.

Din nefericire, Guvernul este nevoit să dea astfel de ordonanţe, pentru că, aproape fără excepţie, până acum, timp de 16 ani, toate guvernele au fost preocupate mai mult de jaful economiei naţionale decât de bunăstarea poporului român. Iată că, din ce în ce mai mult constatăm că diferenţa dintre oamenii care au jefuit şi s-au îmbogăţit şi cei care au fost jefuiţi, creşte în permanenţă, astfel încât oamenii nu mai au bani să se întreţină cu cele necesare zilnic. Au muncit o viaţă întreagă şi acum vor fi nevoiţi să accepte un fel de bunăvoinţă, de parcă le-am da noi cine ştie din ce bani drepturile pe care şi le-au căpătat o viaţă întreagă.

Nu e cazul să facem acum o intervenţie cu caracter politic, dar nu pot să nu constat că nu Parlamentul a adus jaful în economia naţională. În cel mai bun caz, unii dintre parlamentari, cu anumite proceduri, au muşamalizat, sau au contribuit individual la acest jaf. Eu nu mă fac vinovat de această diferenţiere enormă dintre oamenii avuţi şi oamenii săraci. Pentru că şi în familia mea sunt foarte mulţi oameni săraci care vor beneficia, probabil, de astfel de ajutoare.

Este inutil să vă spun că noi, toţi, sunt convins de fapt, vom vota un asemenea proiect de lege.

Problema este: cât o mai ducem aşa? Cât vom mai fi nevoiţi să facem astfel de reparaţii minore faţă de nedreptăţile uriaşe pe care le-au făcut toate guvernele, timp de 16 ani, poporului român?

În consecinţă, Partidul România Mare va vota favorabil acest proiect şi tare de dorit ar fi să nu mai apară astfel de situaţii jenante pentru un popor. Toţi oamenii ar fi bucuroşi să aibă atâţia bani încât să-şi susţină toate cheltuielile şi nu să primească astfel de ajutoare, pentru că nu e drept, în urma muncii lor, să fie ajutaţi de către cei care le-au furat munca. (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale?

Vă propun, dacă sunteţi de acord, să finalizăm astăzi dezbaterile generale la acest proiect şi să reluăm dezbaterile pe articole în următoarea şedinţă, dat fiindcă este deja ora 12,30.

Domnul deputat Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De 16 ani, prin tot felul de ordonanţe, încercăm că rezolvăm problema aceasta a furnizării agentului termic şi a posibilităţii cetăţenilor de a suporta preţul energiei termice.

Atunci când acest proiect de lege a fost la comisia noastră, şi atunci m-am manifestat destul de vehement. Ea este, sigur, un pas înainte faţă de vechea Ordonanţă nr.5, în sensul că zonifică zonele ţării în funcţie de condiţiile climaterice, dar nu rezolvă problema, pentru că ne îmbătăm cu apă rece. Această ordonanţă se referă, în momentul de faţă, cred că la 20 sau la 30% din cei care trebuie să primească agent termic pentru încălzirea pe timpul iernii.

Nu uitaţi că în majoritatea localităţilor ţării, şi mai ales în oraşele mici şi mijlocii, sistemele centralizate de furnizare a energiei termice nu mai funcţionează. Oamenii, de fapt, se încălzesc cu lemne în sobe, cu tot felul de burlane scoase prin acoperişuri şi prin pereţii blocurilor.

Aşa cum spunea şi colegul de la P.R.M., vom vota acest proiect de lege, dar nu rezolvă problema încălzirii în România.

În România, cetăţenii se încălzesc în momentul de faţă cu lemne, cu sobe şi cu alte sisteme de încălzire, nu prin sistemele centralizate. Doar în oraşele mari, în municipiile mari, unde societăţile sau regiile de termoficare au rezistat şi nu au fost desfiinţate, mai funcţionează aceste sisteme. Şi, de fapt, această ordonanţă se adresează acestor cetăţeni şi nu marii majorităţi a cetăţenilor ţării.

Sigur că o să-mi spuneţi unii: staţi, domnule, că mai e ajutorul de încălzire pe care-l primesc cetăţenii în funcţie de venit. Aceea este o altă problemă şi se referă la un alt aspect, dar această ordonanţă se referă la cei care primesc energie termică din sistemele centralizate, care nu mai există, doar în oraşele mari şi în municipiile mari.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii? Nu mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Dezbaterea pe articole, în următoarea şedinţă.

Vă rog, stimaţi colegi, să vă pregătiţi pentru votul final.

Doamnelor şi domnilor,

Vă rog să luaţi loc în bănci, pentru a putea trece la votul final. Avem un număr de 16 proiecte pentru votul final de astăzi.

Doamna secretar general, vă rog să-i lăsaţi pe domnii parlamentari să se concentreze la vot! Tocmai dumneavoastră!

La pct.1, pe lista de vot final, Proiectul de Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al serviciilor Camerei Deputaţilor, precum şi a statului de funcţii pe anul 2006.

Supun votului dumneavoastră acest proiect.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 230 de deputaţi prezenţi; 228 de voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere.)

Vă mulţumesc.

S-au adoptat ambele proiecte, cu un vot împotrivă şi o abţinere.

La explicarea votului, domnul Valeriu Zgonea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt dator, în numele Grupului social democrat, să explic votul pentru dat astăzi pentru acest regulament care, poate, pentru unii dintre dumneavoastră, mai ales cei din partea dreaptă a sălii, este insignifiant şi nu contează şi am să explic şi de ce.

Am atras atenţia, în momentul când am votat bugetul Camerei Deputaţilor, că politica dumneavoastră de imagine nu va fi totuna cu ceea ce se va întâmpla în momentul în care veţi aduce bugetul Camerei Deputaţilor la realitate, iar ceea ce s-a întâmplat în aceste zile în comisiile de buget reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului mi-a confirmat acest lucru.

Aţi venit la acest microfon şi aţi spus că pentru toţi cei care sunt colegii dumneavoastră şi lucrează pentru dumneavoastră câte 14-16 ore, pentru femeile de serviciu care fac curăţenie în birourile dumneavoastră, pentru cei care sunt în aparatul tehnic, veţi da tichete de masă, îi veţi respecta mai ales pe cei care au resurse financiare puţine şi-i veţi considera funcţionari publici parlamentari, pe unii, iar pe ceilalţi, pentru a le echilibra bugetele, le veţi da tichete de masă.

După ce aţi promis şi aţi venit aici cu argument suprem împotriva noastră şi ne-aţi acuzat că noi nu votăm acest lucru, ţinând cont de faptul că peste următoarele trei zile, dacă nu ştiţi, distinşi colegi, funcţionarii publici parlamentari vor depune în această aulă jurământul de funcţionar public parlamentar, aţi refuzat şi aţi interzis tichetele de masă acestor oameni, pe care aveţi pretenţia să-i aduceţi în fiecare zi câte 16-18 ore la muncă pentru dumneavoastră. Aţi trecut şi aţi făcut acest lucru mutând la prime, considerând că primele sunt mai importante şi noi trebuie să dăm prime, uitând să ne respectăm promisiunile pe care le-am făcut de la acest microfon în numele Partidului Naţional Liberal şi al Partidului Democrat.

Pentru că noi suntem constanţi în ceea ce facem şi în ceea ce spunem, am respectat astăzi aceşti colegi care lucrează cu noi de 16 ani şi am votat pentru acest regulament, pentru acest stat de funcţii, deşi pe foarte mulţi dintre directorii care lucrează în această instituţie i-aţi schimbat pe criterii politice.

Aceasta este o declaraţie pe care am făcut-o pentru a explica votul Grupului social democrat, pe baza regulamentului pe care dumneavoastră l-aţi votat, dar, câteodată, este recomandabil pentru dumneavoastră să deschideţi aceste articole din cărţile pe care le votaţi în Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Călian, apoi domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am fost autorul amendamentului care prevedea acordarea de tichete de masă funcţionarilor publici din Camera Deputaţilor şi Senat.

Sigur că argumentele aduse de Ministerul Finanţelor Publice au fost oarecum corecte, pentru că se crea un precedent. Noi avem în România circa un milion de funcţionari publici şi era, poate, anormal ca numai funcţionarii publici din cele două Camere să primească aceste tichete de masă.

Însă, vreau să vă spun, stimaţi colegi, că banii există, într-adevăr, la fondul de premiere şi cred eu că va trebui să veghem asupra modului în care aceste prime se vor acorda funcţionarilor din cele două Camere. Aici este problema şi cred eu că o asemenea decizie ar trebui să fie votată chiar de plenul celor două Camere, adică modul în care vor fi repartizate aceste premii sau, dacă nu, să stabilim măcar criteriile pe baza cărora se vor acorda aceste prime. Şi, atunci, cred eu că se va face dreptate şi funcţionarii publici din Parlamentul României se vor bucura, într-adevăr, în primul rând, de spirit de colegialitate din partea noastră, pentru că ei lucrează pentru noi, iar, prin noi, lucrează pentru întreaga ţară.

Vă mulţumesc. Noi vom sprijin şi vom vota, inclusiv acest proiect de regulament.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Marcu Tudor, explicarea votului.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Este de lăudat faptul că din 230 de membri prezenţi astăzi, cu drept de vot, să presupun că nu sunt şi cartele câte două la câte unul, au votat, cu două excepţii, unul împotrivă şi unul de abţinere, pentru acest proiect de lege. Socotesc că acele două excepţii au fost din neatenţie, deoarece proiectul de lege a fost foarte bun.

În acest sens, vreau să pun lucrurile la punct şi să spun că amendamentul privind tichetul a fost făcut de către trei deputaţi ai Partidului România Mare, şi nu de către domnul Călian, de Mircea Purceld, de Baban şi de încă cineva, care sunt aici şi să arate că, într-adevăr, amendamentele au fost ale lor. Dar nu are importanţă. Puteau fi ale oricui, dar am vrut să nu fie, totuşi, o dereglare de discurs populist şi inconsecvent cu noi înşine.

Vreau, însă, să arăt faptul că nu este suficient ce am făcut. Domnilor, vă semnalez că există salariaţi în această clădire uriaşă, care au salarii insignifiant de mici, foarte, foarte mici, 4-5 milioane, sunt salariile, poate, dintre cele mai mici din economia naţională şi muncesc şi ei în ture, muncesc venind unii din afara Bucureştiului, se scoală pe la 3 dimineaţa să ajungă la autobuz, care-i aduce aici şi lucrează începând de la 7, sau când vin, şi se duc înapoi pe la 11 noaptea, 12 noaptea, prin tot felul de necazuri şi prin ger, şi pentru câteva milioane de lei. Nu este suficient ce am făcut. Trebuie să scădem această diferenţă, făcând intervenţiile necesare pentru ca aceşti oameni cu salarii atât de mici să primească măsura valorii muncii lor.

În consecinţă, am votat pentru, socotind că s-a făcut un act de dreptate pentru oamenii care sunt foarte valoroşi, îi ştim cu toţii, lucrăm cu ei şi în alte sectoare poate ar fi primit salarii mai mari.

Încă nu e suficient pentru cât merită unii dintre ei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Călian, drept la replică.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Probabil că a existat un amendament depus şi de către reprezentanţii colegilor din P.R.M., însă există o diferenţă mare între P.R.M. şi P.C.

Colegii din P.R.M. nu şi-au mai susţinut acest amendament, iar stenograma, precum şi toţi colegii din Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, pot confirma faptul că ieri am prezentat şi susţinut amendamentul la care făceau referire colegii noştri. Este foarte bine că l-au depus, însă trebuie să meargă mai departe şi să-l şi susţină.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

N-aveţi drept la replică, n-a dat nici un nume. Îmi pare rău! (Se adresează domnului deputat Marcu Tudor, care se îndreaptă spre tribună, solicitând să i se dea cuvântul.)

Nu, nu. N-aveţi drept la replică în numele P.R.M.-ului.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Procedură! O procedură!

Domnul Bogdan Olteanu:

Eu salut, stimaţi colegi, pe această cale, faptul că şedinţele de vot final sunt din ce în ce mai lungi şi stufoase.

Domnul Marcu Tudor:

Vă rog frumos, 10 secunde, o procedură.

E bine de lămurit pentru toţi.

Nu e nevoie să spun eu "domnul Dan Ioan Popescu", ci pot să spun cetăţeanul, parlamentarul care stă în faţa mea în bancă, cu mâna la falcă, cu ochelari, cu părul alb şi cravată nu ştiu cum ... şi nu-i dau dreptul la replică. E o glumă, bineînţeles.

Drept la replică se dă atunci când este evident că ai fost afectat pozitiv sau negativ cu o retorică filipică în Parlament.

Ce vreau să spun? Este o diferenţă între Partidul România Mare şi Partidul Conservator, de 20 de procente şi poate chiar mai mult. Este o diferenţă pe care domnul Călianu o constată acum, dar acum câteva luni n-o constata. Să nu-i mai dau dreptul la replică, să luăm lucrurile în hazul lor, pe care nu eu l-am provocat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnilor colegi, înţeleg că nu solicită drept la replică nici una dintre persoanele nominalizate, în mod absolut constructiv.

Am aflat, pe de altă parte, şi diferenţele dintre unele dintre grupurile parlamentare. O să vă propun mai la sfârşitul sesiunii o şedinţă specială, în care să discutăm diferenţele dintre noi. Se spune că ajută mult.

La pct.2 pe ordinea de zi avem Propunerea legislativă privind modificara şi completarea Legii nr.187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică.

Legea are caracter organic. Comisia propune respingerea.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere a comisiei.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 240 de deputaţi prezenţi; 229 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă, două abţineri.)

Vă mulţumesc.

Propunerea de respingere a fost însuşită.

Domnul Zgonea vrea să explice votul.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Am să vă dezamăgesc, la noi nu se candidează ca la P.N.L. - şi în afară, şi în interior, să ştiţi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doar atât vă rog, nu daţi nume, domnule Zgonea!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte, iertaţi-mă, vă respect. Mai ales că am înţeles că răspundeţi de campania de la Parlamentul European.

Stimaţi colegi,

Astăzi asistăm la o chestiune extrem de interesantă şi dezamăgitoare pentru noi, Grupul Partidului Social Democrat, care am votat pentru respingerea acestui proiect de lege, deoarece atât în comisie, cât şi astăzi, în faţa dumneavoastră, colegii iniţiatorului, care sunt membri ai Partidului Naţional Liberal, au vot pentru respingere, necrezând în publicarea pe site pentru a sancţiona persoanele care fac obiectul discuţiilor în Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Trecem la pct.3: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 251 de deputaţi prezenţi; 168 de voturi pentru, 79 de voturi împotrivă, 4 abţineri.)

Vă mulţumesc.

Propunerea de respingere a fost adoptată cu 168 de voturi.

Domnul Zgonea doreşte să explice votul, profitând de faptul că membrii Biroului permanent sunt aleşi pe listă şi nu prin vot uninominal. Ca atare, nu se pune problema, stimaţi colegi de campanie electorală, cel puţin în cadrul Parlamentului, domnul Zgonea ar noroc. Vă rog, domnule Zgonea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mai ales că mai sunt patru locuri înaintea mea.

Domnilor colegi,

Distinşi prieteni, pentru că toţi suntem prieteni, până la urmă,

Este o iniţiativă a Grupului social democrat atât din Camera Deputaţilor, cât şi din Senat, şi am cerut permisiunea distinsului meu coleg, domnul Nicolicea, să vă spun de ce noi astăzi am considerat că această iniţiativă este bună.

Ştiţi foarte bine că în legea-cadru, Legea nr.187, art.2 prevede la lit.ţ) ca persoanele care sunt supuse controlului să fie şi înalţii ierarhi şi membri ai Bisericii Ortodoxe Române.

Ca o diferenţă între discursul politicianist din timpul campaniei electorale, noi am considerat că Biserica Ortodoxă Română nu deţine nici demnităţi, nici funcţii publice în statul laic şi nu credem că deconspirarea unui preot sau prezentarea sa poate fi mai mult decât deconspirarea încrederii cetăţenilor în singura instituţie din acest moment din România.

De aceea, sunt dezamăgit că dumneavoastră, astăzi, n-aţi înţeles demersul nostru de a scoate de pe această listă înalţii ierarhi şi de a respecta această chestiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

La pct.4 avem Propunerea legislativă pentru completarea art.30 din Legea nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 250 de deputaţi prezenţi; 218 voturi pentru, 6 voturi împotrivă, 24 de abţineri.)

Vă mulţumesc.

Cu 218 voturi, propunerea a fost adoptată. Se trimite la Senat.

Explicaţia votului? Domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Trebuie să facem diferenţa între nişte oameni, cum este primarul general al Capitalei, care acum am înţeles că a cumpărat două clădiri de peste 10 milioane de dolari, Ambasada Japoniei şi ambasada nu ştiu cui, care e primar şi poate nu va găsi de lucru după ce va termina cu primăria, şi marea masă a celor din teritoriu, care, într-adevăr, au nevoie de această lege.

De altfel, am dat exemplu cu domnul Videanu că oricum nu va intra să beneficieze de salariul lui de primar pe următoarele 3 luni, pentru că are un astfel de venit asigurat ulterior încetării mandatului lui. Dar, rezerva pe care am avut-o noi asupra votării acestui proiect de lege s-a referit la faptul că, într-adevăr, sunt unii primari care generează - cu litere majuscule - cuvântul "corupţie". La ei se referă foarte mulţi dintre cei care ne acuză de corupţie. Dar nu pentru ei am făcut noi această lege, pentru că ăştia au asigurate veniturile care se pot demonstra să nu mai necesite această indemnizaţie suplimentară încă 3 luni, până îşi găsesc de lucru, ci la marea masă a celorlalţi, aşa cum am spus. De aceea am şi votat pentru acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

La pct.5: Propunerea legislativă pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr.215/2001.

Legea are caracter organic, suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 244 de deputaţi prezenţi; 174 de voturi pentru, 65 de voturi împotrivă, 4 abţineri.)

Vă mulţumesc.

Cu 174 de voturi pentru, propunerea legislativă a fost adoptată; pleacă la Senat.

Pct.6: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2006 privind modificarea şi completarea Legii nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor de tutun.

Procedură de urgenţă; prioritate legislativă de integrare. Suntem Cameră decizională. Legea are caracter ordinar. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 242 de deputaţi prezenţi; 227 de voturi pentru, nici un vot împotrivă, 3 abţineri.)

Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat.

Pct.7: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.58/2005 pentru modificarea Legii nr.301/2004 - Codul penal şi a Legii nr.294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Legea are caracter organic; prioritate de integrare, suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 253 de deputaţi prezenţi; 150 de voturi pentru, 80 de voturi împotrivă, 21 de abţineri.)

Da, vă mulţumesc.

Conform tradiţiei, proiectul a întrunit 150 de voturi - insuficient pentru a fi adoptat.

Conform art.105 alin.(2) rămâne pentru sesiunea viitoare, pentru a fi dezbătut.

Ordonanţa de urgenţă rămâne în vigoare.

Explicarea votului, domnul deputat Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Voiam să spun că regret, nu doar explic, regret votul de astăzi. Nu ne trebuie un Cod penal. N-avem nevoie de legi. Avem o justiţie care se aplică de către doamna Macovei şi domnul Morar şi avem un judecător suprem - Preşedintele ţării, preşedintele ţării care apreciază dacă doi traficanţi de droguri trebuie să mai stea în închisoare sau nu. După cum ştiţi, sunt liberi.

Pentru ce mai votăm noi coduri penale? Pentru ce le mai cerem judecătorilor şi procurorilor să-i găsească pe traficanţii de droguri, dacă judecătorul suprem, dacă monarhul României consideră că pedepsele sunt prea mari, sau prea mici, sau că nu sunt destule probe?

Am învăţat şi eu la facultate, şi probabil că nu voi ajunge preşedinte al ţării, pentru că chiar mi-a plăcut să învăţ la facultate, că graţierea este un act de clemenţă. Astăzi, am citit că Preşedintele ţării graţiază pentru că a considerat că deciziile justiţiei sunt greşite. Asta înseamnă că orice decizie a justiţiei ajunge la judecătorul suprem, la Preşedintele ţării, care spune că-i greşită. O dată-i greşită, o dată-i bună, o dată urmărirea penală împotriva contracandidatului la Preşedinţie e foarte bună; altă dată, termopanele nu mai sunt bune, ca să constituie dosar penal; o dată traficanţii de droguri, dacă merge şi dă bine la televizor, Preşedintele ţării înfierează; altă dată, cu avizul ministrului justiţiei, vestita incoruptibilă a Europei, doamna Macovei, îi pune liber pe traficanţii de droguri ...

Nu înţeleg de ce votăm legi; nu înţeleg de ce nu înţelegeţi că le votăm degeaba; nu înţeleg de ce nu înţelegeţi că o Românie în care dumneavoastră, cei de aici, aţi ajuns la Putere, promiţând că luptaţi cu corupţia şi în care astăzi, în continuare, oamenii consideră că sunteţi cei mai corupţi din Europa, românii din România. Nu înţeleg de ce nu vreţi să opriţi această bătaie de joc la adresa justiţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Beneficiez de simpatia dumneavoastră, după atât de multe ori cât am vorbit, dovadă că nu mă întrerupeţi.

Ieri am vorbit mult pe această temă. Au luat la televizor şi au umplut ecranele pe acolo numai cu gestica şi cu filipica mea, dar nu şi cu argumentele pe care le-am dat. Nici în presă nu s-au specificat.

Astăzi, am asistat cum doamna Macovei a învins pe două fronturi. Primul front - a doborât, a zdrobit justiţia şi starea de drept, de democraţie în ţara aceasta. A făcut ce a vrut împotriva legii. Nu a aplicat legea. A făcut căi ocolitoare, cum a făcut toată viaţa, ca să n-o aplice. A făcut tot ce-i stă în putinţă să beneficieze de faptul că Preşedintele Băsescu este legat de mâini atunci când este vorba de doamna Monica Macovei.

În al doilea rând, v-a învins pe dumneavoastră, domnilor de la "Alianţa" sau "Convenţia", cum vă zice, "Civilă", pentru că, în particular, aproape toţi vă declaraţi împotriva felului în care se comportă această încălcare de lege cu chip de femeie.

Degeaba vă plângeţi pe la toate colţurile! Să vă plângeţi la alegerile viitoare, când veţi da demonstraţia forţei dumneavoastră de aplicare a legii şi a conştiinţei dumneavoastră de deputat, individual, în faţa alegătorilor dumneavoastră. Nu vă veţi mai putea ascunde sub fustele doamnei Macovei, atunci. (Râsete; aplauze)

Că am început să fiu aplaudat, mă opresc aici.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Am marea rugăminte la stimaţii colegi să nu se refere la persoane în lipsă.

Domnul deputat Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că de la aceste microfoane putem spune ce vrem noi, parlamentarii. Şi revenim la discuţii pe legi extrem de importante referindu-ne la persoane şi nu la ceea ce înseamnă legile.

Eu aş vrea să vă spun un singur lucru, că de ani de zile, nu de doi ani de zile de când este un ministru care, întâmplător, este doamna Monica Macovei, justiţia din România, deci justiţia din România nu merge. Şi o ştiţi şi dumneavoastră. Şi poate că noi, noi suntem primii care venim în contact cu aceste mari probleme legate de ceea ce face justiţia, nu în societatea înaltă a României, ci în societatea joasă, acea reală. Acolo sunt marile probleme. Şi cred că nimeni nu poate nega că multe dintre problemele pe care le ridică ministrul justiţiei - eu nu-i rostesc numele doamnei Monica Macovei, ci al ministrului justiţiei - sunt reale. Deci sunt reale. Şi aceste chestiuni reale nu sunt de ieri, de alaltăieri.

Eu nu cred că noi aici procedăm corect punând problema unilateral legată de chestiuni, repet, de legislaţie de mare importanţă de o singură persoană şi de o persoană. Sunt problemele dumneavoastră cu doamna Macovei. Problemele noastre, însă, celelalte sunt legate de ceea ce face justiţia azi. Şi nedreptăţile care rezultă din actul de justiţie şi din ceea ce este sau imaginea justiţiei în România peste hotarele ei. Aici este marea problemă.

Şi eu cred că, din acest punct de vedere, noi greşim. Şi greşim în primul rând noi, Parlamentul, Camera Deputaţilor şi Senatului, pentru că nu avem forţa şi puterea de a rezolva o astfel de problemă care este importantă pentru România. (Vociferări)

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Arpad Marton, la explicarea votului.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Pentru că se discută din sală.

Foarte mulţi aţi fost responsabili, în corpuri de control. De ce nu v-aţi făcut datoria atunci? (Vociferări)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog, stimaţi colegi, să nu discutaţi din sală. Microfonul, după cum constataţi, vă stă la dispoziţie chiar atunci când nu este sub nici o formă vorba de explicarea votului, ci de declaraţii politice. Ca atare, am rugămintea ca dumneavoastră, care doriţi să interveniţi, să o faceţi de la microfon.

Domnul deputat Árpád Márton, explicarea votului.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Grupul nostru parlamentar, fiind consecvent, s-a abţinut de la acest vot, aşa cum am şi declarat.

Aşteptăm vizita doamnei ministru şi mă adresez domnului preşedinte, ca să mă adresez persoanei care este prezentă, să facă demersurile ca doamna ministru să binevoiască să mai aibă o discuţie cu liderii grupurilor parlamentare. Căci noi credem că, dacă treburile nu merg bine în justiţia României, noi, parlamentarii, şi nu Executivul, putem avea un singur demers: să corectăm legile care sunt proaste.

Ca atare, avem nevoie de un nou Cod penal, de un nou Cod de procedură penală şi de deblocarea acestei situaţii pe care o avem cu acest Cod penal pe care îl tot amânăm, rămânând la vechiul Cod penal.

Ca atare, domnule preşedinte, înaintez aceeaşi rugăminte, să încercăm să avem o discuţie cu doamna ministru, dacă are intenţia să facă un nou Cod penal, un nou Cod de procedură penală, s-o facă cât mai repede, să vină să discutăm procedural cum să ieşim din această încurcătură. Pentru că această derogare, votarea sau nevotarea acestei proceduri de urgenţă nu va rezolva problema justiţiei din România cât timp avem legislaţia aşa cum este ea actualmente, un Cod penal pe care-l ştim cum este şi un Cod care n-a intrat şi nu ştim când şi dacă va intra în vigoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Am lut act de propunerea dumneavoastră care mi se pare o propunere foarte înţeleaptă pentru viitor. O să rog Secretariatul general să pregătească o scrisoare pe care s-o transmit doamnei ministru, s-o invităm pe doamna ministru la o întâlnire a Comitetului liderilor.

La punctul 8, Proiectul de Lege pentru completarea art. 15 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Legea are caracter ordinar. Prioritate de integrare. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, s-au înregistrat 239 de deputaţi prezenţi, 234 voturi pentru, 1 vot împotrivă, 1 abţinere, 3 deputaţi nu au votat.)

9. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.

Legea are caracter ordinar. Prioritate de integrare. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. Proiectul s-a adoptat.

(Conform afişajului, s-au înregistrat 239 de deputaţi prezenţi, 231 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 2 abţineri, 6 deputaţi nu au votat.)

La punctul 10, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România.

Legea are caracter organic. Prioritate de integrare. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a adoptat cu 240 de voturi pentru.

11. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

Legea are caracter ordinar. Prioritate legislativă. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. Legea s-a adoptat.

(Conform afişajului, s-au înregistrat 242 de deputaţi prezenţi, 237 voturi pentru, 1 vot împotrivă, nicio abţinere, 4 deputaţi nu au votat.)

12. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 82/1992 privind rezervele de stat.

Legea are caracter ordinar. Prioritate legislativă. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, s-au înregistrat 233 de deputaţi prezenţi, 225 voturi pentru, 1 vot împotrivă, nicio abţinere, 7 deputaţi nu au votat.)

13. Proiectul de Lege privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Legea are caracter organic. Prioritate legislativă. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. Legea s-a adoptat cu 240 de voturi pentru.

14. Proiectul de Lege pentru stabilirea unor măsuri privind acţiunile şi cererile în justiţie formulate de cultele religioase recunoscute din România.

Legea are caracter ordinar. Prioritate legislativă. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, s-au înregistrat 242 de deputaţi prezenţi, 235 voturi pentru, 1 vot împotrivă, 2 abţineri, 4 deputaţi nu au votat.)

15. Proiectul de Lege privind răspunderea coordonatorilor pe aeroporturile civile.

Legea are caracter ordinar. Prioritate legislativă. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, s-au înregistrat 238 de deputaţi prezenţi, 233 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 1 abţinere, 4 deputaţi nu au votat.)

Punctul 16. Reexaminarea Legii pentru reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri care au aparţinut fostului suveran al României, Mihai I, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 600/9 noiembrie 2005.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Raportul de respingere votăm. Absolut. Votăm raportul de respingere.

Vă mulţumesc. Raportul de respingere a fost adoptat cu 215 voturi.

Am finalizat dezbaterile de astăzi.

Închidem lucrările.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,05.