|
Domnul Traian Băsescu - Preşedintele României: Stimate domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi membri ai Parlamentului, Doamnelor şi domnilor, Întotdeauna am considerat că relaţia mea cu Parlamentul este una instituţională şi, din punctul meu de vedere, am considerat-o corectă. Stau mărturie sutele de acte normative transmise spre promulgare, precum şi cooperarea bună, atunci când solicitând reexaminarea unor legi, Parlamentul a fost receptiv, analizând cu deschidere propunerile preşedintelui. Am luat notă de solicitarea pe care Birourile permanente ale celor două Camere reunite mi-au transmis-o prin presă. Cred, totuşi, că aţi exagerat şi aţi fost excesivi în interpretare. Eu nu m-am referit la Parlament, ci la "politicieni care fac legi pentru infractori". Şi acest lucru nu ţine doar de politicienii aflaţi în Parlament, ţine şi de politicienii aflaţi în consiliile locale, în guverne. Boala este extinsă în tot sistemul nostru politic şi administrativ, iar cele peste o sută de interpelări ale parlamentarilor din tot spectrul politic pe tema corupţiei se constituie şi ele într-o mărturie solidă. Nu am să intru în detalii. Vă voi da doar câteva exemple pentru a vă convinge că de multe ori şi Parlamentul a fost atras în aceste realităţi ale corupţiei, deşi cea mai mare parte a parlamentarilor nu a avut nici informaţiile necesare, dar nici voinţa de a se documenta pentru a vota în cunoştinţă de cauză. Din 2000 până în 2007 s-au emis frecvent ordonanţe prin care agenţii economici sunt scutiţi sau amânaţi de plata obligaţiilor către stat. Niciodată nu a existat o explicaţie de ce pentru unele societăţi s-au aplicat aceste scutiri, iar pentru altele nu. Anul acesta a fost o puternică dezbatere privind privatizarea PETROM, aprobată prin lege de Parlamentul României. Este inacceptabil faptul că parlamentari care votează nu ştiu conţinutul legii de privatizare, nici detaliile acestei privatizări. O altă lege iniţiată de un parlamentar pentru graţierea a circa 5.000 de infractori, o altă lege iniţiată de alţi trei parlamentari pentru modificarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a celor conexe acesteia. Am returnat Parlamentului această lege, pentru că dezincrimina utilizarea pentru altă destinaţie a creditelor angajate şi, în acelaşi timp, dezincrimina nerespectarea normelor bancare. Această lege ar fi anulat, practic, cercetările penale privind 80 de persoane trimise în judecată şi ar fi anulat pentru totdeauna responsabilitatea celor peste 300 de firme şi persoane fizice care au luat credite de la BANCOREX şi Banca Agricolă şi nu le-au mai returnat. Am convingerea că Parlamentul va răspunde pozitiv observaţiilor pe care le-am făcut la trimiterea pentru reexaminarea legii. Un alt exemplu, şi el a fost mult discutat în aceste zile, legea trimite înapoi la reexaminare, semnată de 7 parlamentari, din care se creau facilităţi fiscale producătorilor de bere autohtoni, iar seria acestor exemple este lungă şi sunt convins că realizând-o puteţi evalua foarte bine că afirmaţia nu a avut nimic incorect, mai ales că ea este susţinută de peste o sută de interpelări şi declaraţii ale parlamentarilor legată de corupţie din 2005 şi până acum. Prin aceste exemplificări este evident că astfel de acte sunt transpartinice şi beneficiază de susţinerea întregului spectru politic de cele mai multe ori. Veţi vedea la iniţiatori că toate partidele sunt reprezentate. Vorbind despre un sistem mascat de corupţie, aş merge mai departe pronunţând numele aproape magic - RAPPS, regia care pune la dispoziţia demnitarilor locuinţe de serviciu. Puţini părăsesc aceste locuinţe după ce pleacă din funcţia publică. Cei mai mulţi continuând să beneficieze de tratament special, nelegal, ceea ce-i face dependenţi de Guvern, chiar dacă ei sunt în opoziţie. O altă modalitate prin care se manifestă corupţia este transmiterea informaţiilor de interes public, în mod preferenţial, respectiv, către protejaţii din imediata apropiere a oamenilor politici. În actuala situaţie, aceştia vor fi beneficiarii fondurilor de la Uniunea Europeană. Mergeţi în comunele din circumscripţiile dumneavoastră şi vedeţi câţi primari, câţi cetăţeni cunosc la această oră modalitatea şi condiţiile de accesare a fondurilor europene. În lipsa informării se prefigurează, aş spune, accesarea acestor fonduri de către clientela politică. Cu siguranţă, există o stare de nervozitate pentru o parte din oamenii politici, deoarece nu mai funcţionează telefonul către procurori şi judecători. În ultimii doi ani, foşti şi actuali baroni locali, foşti şi actuali miniştri, foşti şi actuali parlamentari, foşti şi actuali consilieri locali au început să răspundă în faţa legii. Aş spune că justiţia a început să funcţioneze, ceea ce creează un disconfort major celor care au făcut din politică doar un vehicul pentru îmbogăţire. Aş mai menţiona legătura strânsă între unii oameni de afaceri şi parte din oamenii politici, tandem prin care s-a reuşit un transfer de putere politică dinspre politicieni spre respectivii oameni de afaceri. Sunt aceiaşi oameni de afaceri pe care-i găsim la putere continuu prin influenţa pe care au dobândi-o asupra oamenilor politici la vârf. În plus, oamenii de afaceri sunt aceia care declanşează şi opresc vaste campanii de presă. Din acest punct de vedere este esenţial ca politicienii să se decupleze din acest tandem şi să lucreze pentru interesul general şi nu pentru interesele acestei clientele. Este un lucru esenţial, atât pentru fiecare român, cât şi pentru cea mai mare parte a oamenilor de afaceri, care muncind cinstit, înţelegând corect competiţia, îşi asumă riscurile unei economii de piaţă, creând, în acelaşi timp, prosperitate. Această comunitate cinstită a oamenilor de afaceri este cea care are nevoie să fie stimulată, să se asocieze pentru a face faţă competiţiei cu marile trusturi europene. Comunitatea oamenilor de afaceri nu trebuie să aibă grija competiţiei neloiale, a influenţelor politice autohtone, care pot distruge investiţii şi efort făcut ani în şir. Deşi prognozele pentru anul 2007 sunt pozitive, arătând că România va avea o creştere economică cu cel puţin 6% şi o inflaţie în scădere la circa 4%, trebuie să ne îngrijoreze faptul că tendinţa pozitivă a economiei noastre nu este suficientă pentru realizarea convergenţei, deci de apropiere de dezvoltare economică la nivelul ţărilor din Uniunea Europeană. În acelaşi timp, o mare problemă care se prefigurează nu este legată atât de succesul integrării noastre, cât de felul cât acest succes va fi distribuit în societatea românească şi în măsura în care fiecare cetăţean va vedea o îmbunătăţire în viaţa sa personală. Este esenţial ca românii să aibă sentimentul şi convingerea că în faţa evoluţiilor viitoare şansele sunt egale şi că şansele bunăstării nu le au doar cei care sunt lipiţi de politicieni, ci o are fiecare dintre românii capabili să-şi valorifice şansa. Încrederea mai mare a românilor în instituţiile Uniunii Europene trebuie să ne dea de gândit. Românii nu au încredere, în general, în instituţiile politice româneşti, iar acesta este semnalul clar că trebuie să facem o schimbare profundă în clasa politică. Încă de la începutul mandatului m-am consultat cu partidele, stabilind că se vor forma comisii pentru analizarea modificărilor care trebuie aduse Constituţiei, în aşa fel încât sistemul politic românesc să devină mai flexibil, capabil să răspundă exigenţelor populaţiei şi adaptat nevoilor de funcţionare în interiorul Uniunii Europene. Din păcate, partidele parlamentare nu au pus în aplicare angajamentul de a forma Comisia pentru revizuirea Constituţiei, cum nu s-au făcut nici progrese în ceea ce priveşte introducerea unui sistem de vot care să ducă la reformarea reală a clasei politice. Din acest punct de vedere, posibilitatea Preşedintelui de a împinge reformele constituţionale şi politice sunt limitate la prevederile din Constituţie. Voi face, însă, ceea ce pot să fac, şi anume, voi declanşa un referendum, prin care să solicit românilor să opteze pentru introducerea votului uninominal. (Aplauze) Sper, în acelaşi timp, că Parlamentul României va declanşa procedurile, atât de necesare, pentru modificarea Constituţiei. Este evident că societatea românească evoluează, dar nu putem spune acelaşi lucru despre clasa politică. În ultimii ani, România a intrat într-un proces accelerat de modernizare în aproape toate domeniile, proces impus de necesitatea alinierii la standardele Uniunii Europene, însă, în domeniul politicii nu există acquis comunitar, nu există reglementări care să stabilească nivelul necesar de moralitate în viaţa politică, nu există nici măsuri care să oblige clasa politică la o reprezentare autentică a intereselor comunităţilor locale, iar România a atins un punct critic, de la care reforma clasei politice devine crucială pentru sănătatea vieţi publice şi eficienţa instituţiilor statului. Înnoirea parţială nu înseamnă neapărat reformarea clasei politice. Societatea românească a făcut progrese remarcabile în ultimii 17 ani în toate domeniile, mai puţin, însă, în ceea ce priveşte reforma clasei politice. Aş spune că există o diferenţă importantă între înnoire şi reformare. Anul 2004 a fost un an important în ceea ce priveşte înnoirea parţială a clasei politice. Partidele parlamentare s-au prezentat în alegeri cu mulţi tineri pe listele electorale. Deşi acest lucru a fost unanim apreciat, am continuat să asistăm la surprize mai puţin plăcute, văzând politicieni tineri anchetaţi sub suspiciunea de corupţie. Un astfel de caz a fost posibil şi este oricând posibil şi pentru că, în ciuda unei înnoiri parţiale, mult aşteptata reformă a clasei politice nu s-a produs. Am văzut politicieni judecaţi pentru corupţie, dar rare ori am văzut demisii. Perpetuarea acestei stări de fapt nu ar fi fost posibilă în cazul în care respectivul politician ar fi fost ales în mod direct de către cetăţeni. În continuare, la 17 ani de la căderea comunismului, politicienii români dau seamă, în primul rând, şefilor de partid şi deloc sau aproape deloc comunităţilor care-i votează. Practica ascunderii în spatele listelor de partid, a migraţiei dintr-un judeţ în altul, în speranţa că anonimatul va proteja din nou interesele încă un ciclu electoral. Au fost, în aceşti 17 ani, modalităţi de a evita responsabilitatea directă în faţa cetăţenilor. Uneori chiar şi politicienii tineri, în absenţa unui vot direct, riscă să devină copii fidele ale mentorilor politici. Există cazuri în care, chiar tineri politicieni contribuie la blocarea reformei clasei politice. În prezent, asistăm la victoria interesului de partid asupra interesului public, iar acest lucru trebuie privit cu îngrijorare, cu atât mai mult cu cât aşteptările de la clasa politică românească sunt altele în prezent decât erau acum câteva luni. Am intrat într-un sistem cu reguli noi şi cred că şi clasa politică românească trebuie să-şi dorească să evolueze în faţa naţiunii după reguli noi de nivel european. Am văzut coaliţii transpartinice împotriva reformei şi împotriva dorinţei opiniei publice. Am văzut cum în actualul sistem electoral se poate guverna fără sprijinul opiniei publice. Am văzut cum în actualul sistem electoral sunt mai importante controlul asupra pârghiilor statului şi înţelegerile de culise decât sprijinul opiniei publice şi dorinţa acesteia de reformă. Deseori aceste coaliţii transpartinice se bazează pe înţelegeri la vârf, în spatele uşilor închise, în care politicienii, fără un sprijin real în rândul electoratului, protejează alţi politicieni, asemenea lor, politicieni care-şi permit cu aroganţă să încerce în mod repetat să influenţeze justiţia şi pentru motivul că nu au ajuns niciodată să dea socoteală direct cetăţenilor, ci doar sponsorilor şi prietenilor lor. Complicităţile transpartinice din actuala viaţa politică românească au dus la comportamente politice în dispreţul total al opiniei publice. Coaliţiile transpartinice au ajuns să fie angrenate uneori în proiecte aberante, fără nici o legătură cu realitatea, cum ar fi inventarea cu orice preţ de conflicte politice sau în atacarea proiectelor de reformă instituţională, în scopul protejării propriilor interese. Votul uninominal va inversa raporturile de putere în cadrul partidelor, ajungându-se la situaţia în care conducerea partidului va depinde de sprijinul parlamentarilor, nu parlamentarii de sprijinul conducerii. Votul uninominal va inversa raporturile de putere în cadrul politicii româneşti printr-un transfer de putere de la conducerea partidelor către electoratul de la nivel local, care-l votează pe parlamentar. În lipsa unei măsuri imediate de reformare a clasei politice, există riscul pierderii totale a încrederii în clasa politică, precum şi riscul unui vot de blam generalizat la adresa politicienilor români. Trebuie schimbată percepţia că, în ciuda procesului accelerat de reformare a României, politicienii încearcă să se sustragă acestui proces. Singura soluţie pentru corectarea acestei percepţii este introducerea votului uninominal pentru Parlamentul României. Stimaţi parlamentari, În baza articolului 90 din Constituţia României şi a articolelor 11 şi 12 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 567 din 2006, vă consult, repet, termenul constituţional este "vă consult" cu privire la organizarea unui referendum legat de introducerea votului uninominal la Senat şi Camera Deputaţilor începând cu următoarele alegeri parlamentare. Vă mulţumesc. Din acest moment, procedura de lansare a referendumului a fost îndeplinită. Vă mulţumesc. (Aplauze)
|
Video - Flash & IOS
