Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,50.

Lucrările au fost conduse de domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

declar deschise lucrările şedinţei Camerei Deputaţilor.

Începem cu sesiunea destinată declaraţiilor politice.

Din partea grupului parlamentar al PSD, daţi-mi voie să citesc lista: Mihai Apostolache, Dumitru Bentu, Manuela Mitrea, Mihai Dumitru, Vasile Mocanu, Mirela Adomnicăi, Emil Radu Moldovan, Mihaela Rusu, Costică Macaleţi, Ion Stan, Aurel Gubandru, Alecsandru Ştiucă, Filip Georgescu, Constantin Tămagă, Monalisa Găleteanu, Minodora Cliveti, Ion Călin, Florin Iordache, Gheorghe Chiper, Vasile Soporan, Ion Dumitru, Nicolae Bădălău, Aurel Olăroiu, Vasile Puşcaş, Cătălin Matei, Doina Dreţcanu, Răzvan Bobeanu, Valeriu Zgonea.

Vă rog. Singurul prezent.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia politică de astăzi: "322".

Atacurile preşedintelui "tuturor românilor" la adresa parlamentarilor care au cutezat să-l suspende pentru încălcarea Constituţiei continuă furibund şi patologic. Din respect pentru colegii deputaţi şi senatori, nu mai reproduc aprecierile cu care ne "onorează" distinsul suspendat, ci vom căuta să îl edifică asupra celor ce îi dispreţuieşte cu atâta patimă.

Este adevărat că votul, fiind secret, nu ştim exact nominal, cum au votat componenţii grupurilor parlamentare care au susţinut demersul strict constituţional: PSD, PRM, PNL, UDMR şi PC. Ştim însă cu rigoare că în ansamblul grupurilor respective se regăsesc: 4 academicieni, 64 de doctori în ştiinţe, 34 de doctoranzi, 19 profesori universitari, 68 de jurişti, 62 de economişti, 20 de medici, 107 ingineri, 7 sociologi, 10 licenţiaţi în istorie, 12 licenţiaţi în filologie, 10 licenţiaţi în filosofie, 6 licenţiaţi în matematică. Adăugaţi alte profesii şi specializări la fel de nobile: medici veterinari, ofiţeri, actori, arhitecţi, teologi, psihologi, pictori, proiectanţi şi chiar navigatori.

Mulţi dintre domniile lor sunt autorii unor valoroase cărţi de specialitate, de cursuri universitare, de articole ştiinţifice, lucru irelevant pentru dumneavoastră, domnule Traian Băsescu, întrucât, în prodigioasa activitate, nu aţi scris altceva decât rapoarte, indiferent de destinatar.

Ca parlamentari, unii dintre decidenţii suspendării conduc comisii de specialitate ale celor două Camere, au elaborat sute de acte normative, reprezintă Parlamentul României în diferite foruri internaţionale. Iarăşi nu e semnificativ, întrucât nu au făcut sluj în faţa pretenţiei dumneavoastră de "conducător unic şi gânditor fără pereche."

Între aceşti oameni demni se află cei 322 care au avut blasfemica iniţiativă, în viziunea dumneavoastră, de a vă suspenda. În comparaţie cu ei, admiraţi-vă schelălăiacii, care, la mitingurile de susţinere, urcă pe scenă transfiguraţi de ridicolul în care îi târâţi şi, aidoma unor soprane de coloratură la sfârşitul carierei, cântă şi dansează absolut grotesc în faţa unui public amator de spectacole subvenţionate. Revedeţi, în acest sens, figura jalnică a domnului Valeriu Stoica, monument al jenei şi al penibilului.

Pentru lupta încrâncenată şi gratuită cu Parlamentul, cu Guvernul, cu partidele politice, toate instituţii autentice ale democraţiei, pentru invectivele aduse celor care nu gândesc şi acţionează ca dumneavoastră, ar trebui să fiţi acuzat şi pentru rele tratamente aplicate poporului.

Spunea Jerome K. Jerome, în mod sigur, un nume care nu vă spune nimic: "Când eşti tânăr, te străduieşti să obţii tot ce îţi doreşti. Mai târziu, te mărgineşti să doreşti ceea ce poţi obţine".

E târziu şi nu mai sunteţi tânăr, domnule Traian Băsescu!

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar PNL, dacă este prezent cineva? Vă rog.

Domnul Valeriu Victor Boeriu:

Vă mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi are ca titlu o întrebare, şi anume: "Arbitru imprevizibil?"

Un cetăţean, un politician, mai ales, care respectă Constituţia, legile, care respectă instituţiile statului democratic, care se raportează la valori şi respectă principii, este un om previzibil. Traian Băsescu este imprevizibil. Atât de imprevizibil încât s-a surprins chiar şi pe el însuşi cu ameninţarea demisiei "în cinci minute".

După ce a reflectat şi şi-a dat seama că, aşa cum iarna nu-i ca vara, nici demisia nu-i ca suspendarea, s-a răzgândit. Apoi, împreună cu susţinătorii tradiţionali şi cei de conjunctură, a început să abată atenţia cetăţenilor de la adevăratele cauze ale suspendării, acreditând ideea că, prin activitatea sa în interesul cetăţenilor, preşedintele a deranjat corupţii, comuniştii şi infractorii din Parlament. Este greu, totuşi, de crezut că există în Parlament 322 de corupţi, comunişti şi infractori.

A fi imprevizibil poate fi o calitate în artă, sport sau la jocul de cărţi. Nu cred însă ca un preşedinte care trebuie să fie arbitru poate fi imprevizibil. Arbitrul trebuie să fie întotdeauna previzibil, pentru că acţionează conform unui regulament, veghează la respectarea regulilor de către jucători.

Oare asta s-a întâmplat în ultimii doi ani? 322 de parlamentari consideră că nu.

Este adevărat că aceşti 322 de parlamentari n-au fost ajutaţi de verdictul Curţii Constituţionale, care a fost unul ambiguu, semănând cu răspunsul blatistului în tren, când, întrebat fiind dacă are bilet, răspunde cu "nu prea am". Cam tot aşa, şi Curtea Constituţională spune că Traian Băsescu a încălcat Constituţia, dar nu prea.

Pentru ca suspendare să se transforme sau nu în demitere, urmează ca cetăţenii cu drept de vot să-şi spună cuvântul în 19 mai. Sper ca referendumul să se bucure de o bună prezenţă şi să fie validat, în caz contrar, partida având un rezultat nul.

Nu cred că România mai are timp pentru eventuale prelungiri sau chiar lovituri de departajare de la 11 metri. Este de datoria noastră, a celor implicaţi în politică, să mobilizăm cetăţenii la vot. Votul este un drept cetăţenesc, dar şi o datorie în situaţii de criză politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat? Nu este prezent nimeni.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Baban Ştefan.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Primele şi ultimele patru luni..."

S-au împlinit patru luni de când ţara noastră a devenit membru al Uniunii Europene. Este cazul să facem o analiză pertinentă a evenimentelor care s-au scurs într-o perioadă atât de scurtă? E timp deja pentru concluzii sau suntem cârcotaşi şi despicăm firul în patru?

Ca să începem analiza, trebuie să facem apel la evenimentele petrecute în această perioadă, dar şi la pronosticurile pline de optimism sau pesimism făcute la începutul anului 2007. Începând de la avantajele imediate conferite de aderare, cum ar fi intrările masive de capital şi călătoriile în spaţiul comunitar doar cu buletinul, şi terminând cu problemele cauzate de eliminarea taxelor vamale şi exodul forţei de muncă, toate acestea făceau ca aderarea României să fie privită cu suspiciune de marea majoritate a cetăţenilor acestei ţări.

Ce s-a adeverit din toate aceste premoniţii? Aproape nimic: pentru că nu a avut loc niciun şoc, nici economic, nici în alte domenii. Intrarea în vigoare a reglementărilor comunitare, participarea demnitarilor acestei ţări la summit-uri şi întâlniri oficiale cu ceilalţi membri comunitari, contactele economice şi sociale care au avut şi au loc, sunt semne de normalitate pentru integrarea în familia europeană, necreând niciun fel de panică sau euforie, România urmând să străbată, încetul cu încetul, fiecare etapă a acestui proces.

E bine că nu se forţează lucrurile şi nu se încearcă să se sară peste etape, deoarece schimbările totale, radicale, care se produc într-o perioadă de timp foarte scurtă, au ca rezultat doar dezechilibre, stări de spirit tensionate, nemulţumiri ale propriilor cetăţeni, care pot degenera de cele mai multe ori în puternice mişcări sociale. Ceea ce nu este bine este faptul că, după perioada de preaderare, când toţi au muncit la capacitatea maximă, acum au încetinit, evident, "turaţia motoarelor" şi, ca urmare, este sesizabilă delăsarea României pe toate planurile.

Ar trebui să fim foarte atenţi la ceea ce facem, mai ales că au început să fie evidente problemele pe care le are ţara noastră. Şi aici mă refer în special la faptul că, deşi după 1 ianuarie 2007 ne plătim conştiincios obligaţiile ce ne revin în urma aderării şi că beneficiem de importante fonduri nerambursabile, nu avem până în acest moment definitivată o strategie naţională postaderare.

Degeaba visăm şi dorim să atingem standardele ţărilor membre europene, degeaba avem bani pe care trebuie să-i cheltuim fără să-i înapoiem, nimic nu poate fi făcut fără implicarea activă a autorităţilor, care sunt obligate, în cel mai scurt timp, să definitiveze această strategie şi apoi să o aplice, deoarece ne putem trezi la un moment dat că nu mai beneficiem de aceşti bani, dar şi că suntem codaşii Europei. Iar vina nu ne aparţine decât nouă.

Putem spune, nu cu multă mândrie, că cele patru luni care au trecut de la aderarea României la Uniunea Europeană au fost marcate de încetiniri, de leneviri, mai pe româneşte, de delăsare şi debandadă şi chiar de o stare de automulţumire, mult prea devreme instalată în rândul guvernanţilor. În loc ca acest timp care a trecut de la integrare să fie marcat de o intensificare, fără precedent, a acţiunilor rezultate din angajamentele asumate la negocieri, s-au pierdut patru luni în discuţii interminabile şi răzbunări politice, ca să nu mai spunem de mahalaua pe care o reprezintă scena politică a României în anul 2007.

Cineva va trebui să răspundă pentru aceste întârzieri cauzatoare de pierderi importante în toate domeniile din România, astfel că este vremea să lăsăm la o parte luptele fratricide şi să punem mai presus timpul şi resursele, în numele interesului naţional, interes care situează pe prim planu trecerea la fructificarea avantajelor statutului de membru al Uniunii Europene. Nu ne mai putem permite relaxări şi păsuiri, ca cele din ultimele patru luni.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu. Vă rog să poftiţi la microfon.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Funcţionarii publici din cadrul ministerelor, de multe ori, sunt generatorii actelor de corupţie. Prin legăturile pe care le au, de multe ori, pot acoperi şi ei, fără ştirea miniştrilor, faptele de corupţie.

Astfel, direcţia de control din cadrul Direcţiei generale de control silvic şi cinegetic din cadrul Ministerului Agriculturii şi al Dezvoltării Rurale şi Inspectoratul general de poliţie din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative acoperă infracţiunile cele mai grave ale mafiei lemnului.

M-aş referi în primul rând la cazul domnului Zerkulo Ladislau, care a prejudiciat timp de un deceniu atât fondul forestier de stat, cât şi cel privat.

Comandantul de poliţie al inspectoratului din judeţul Harghita mi-a cerut date privind infracţiunile şefului de pază de la Direcţia silvică Harghita.

În intervenţia mea din 19 septembrie 2006, am făcut referire la muşamalizarea lipsurilor din Cantonul Fagul Înalt şi totodată am specificat şi valoarea infracţiunii. Am amintit şi despre prejudiciul adus statului în Cantonul nr. 3 de la Dealul Nou, din cadrul fostului Ocol de stat Gheorgheni, cu complicitatea şefului de district Incze Jozsef, şi de lipsa nejustificată a peste 800 m³ de material lemnos la Ocolul silvic de stat Tulgheş, în Culmea Tătarului Lükkenő.

În declaraţia mea politică din data de 13 februarie 2007, am prezentat ilegalităţile domniei sale în zona Rostoroz, pădure aparţinând comunei Voşlobeni. Iar la data de 20 februarie 2007, în intervenţia mea, am descris modul cum au fost transformate din infracţiuni în contravenţii acte prin care s-a distrus fondul forestier naţional.

De ce am făcut referire la aceste cazuri muşamalizate? Pentru că, în ultima vreme, la întrebările mele adresate domnului ministru Traian Decebal Remeş am solicitat reverificarea autorilor infracţiunilor din zona Alsoerdő, dirijaţi de personalul silvic de stat şi muşamalizaţi de către directorii Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva.

Cu toate acestea, Raportul nr. 4181 C.S. din 17. 11.2003 al Gărzii Naţionale de Mediu a constatat sustragerea ilegală şi întocmirea actelor de punere în valoare fictive, precum şi completarea în fals a documentelor de însoţire pentru 16.662 de m³ de masă lemnoasă, prin care bugetul de stat a fost delapidat cu 17 miliarde de lei, care reprezintă valoarea taxei pe valoarea adăugată şi impozitul pe profit.

Cazul a fost muşamalizat de către autorii infracţiunii, prin ascunderea contractului de administrare şi pază, după care cei care au semnat aceste contracte erau absolviţi de orice răspundere.

În cursul anului 2006, cu mari eforturi, am intrat în posesia contractului amintit şi, la data de 17.04.2007, am solicitat de la domnul ministru Decebal Traian Remeş reverificarea cazului şi tragerea la răspundere a persoanelor implicate.

Din păcate, între timp am aflat despre ordinul domnului Mircea Vasile, responsabil la direcţia de control din cadrul Direcţiei generale de control silvic şi cinegetic, prin care domnia sa a dispus muşamalizarea cazului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din nou fac apel la înţelegerea corectă a textelor regulamentului, care face distincţie între interpelări şi declaraţii politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Ionica Popescu.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Bună dimineaţa.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să vorbesc azi despre un subiect des dezbătut de o mare personalitate a României, un Om pe care Dumnezeu l-a ales aseară să vegheze şi să ne critice dintr-o altă dimensiune. Aşa cum spunea domnul Octavian Paler, a muri înseamnă de fapt "a te muta într-o stea". Îmi cer scuze, Domnule Paler, că nu mă voi ridica la înălţimea scriiturii dumneavoastră.

Dumnezeu să vă odihnească în pace!

Intervenţia mea se numeşte: "Importanţa lui Kondyakov în suspendare şi cele 5 minute ale lui Traian Băsescu".

"Agenturilii" străine ale lui Ceauşescu se abat asupra ţărişoarei noastre deghizate în Kondyakov. Informaţia a fost devoalată în urmă cu câteva zile de nimeni altul decât preşedintele suspendat al naţiunii, luptătorul luminii în varianta Băsescu.

Fraţi români, Rusia şi-a trimis masonul care să-l distrugă pe super Băse cel grabnic vărsătoriu de sânge de oligarhi. Iar instrumentele pierzaniei luptătorului sunt veşnicii inamici ai domniei sale - la propriu şi la figurat - parlamentarii. Acum, 322 la număr. Alţii decât slujitorii săi fideli pe care se bazează pentru reinstaurarea "democraţiei" dictaturii în România.

Ca să vezi!

Suspendarea preşedintelui României, eveniment unic pe scena politică românească şi suficient de rar întâlnit în politica mondială, a stârnit cele mai aprinse patimi. La îndemnul şi sub masca ipocrită a unui preşedinte suspendat, românii au ajuns să se urască unii pe alţii.

În anul de graţie 2007 şi într-o Românie pe care se laudă că a îndreptat-o cu faţa spre Vest, domnul Băsescu îndeamnă cetăţenii să arunce peste balconul parlamentului 322 de cetăţeni români, de parlamentari. În aceeaşi Românie, preşedintele ameninţă 322 de oameni, parlamentari, că după 19 mai le va arăta el cine este stăpânul. Şi îi acuză nefondat că practică o aşa-zisă "dictatura parlamentară", de care n-am auzit.

Ştiţi ceva? Eu chiar îl cred pe domnul Băsescu atunci când se laudă că domnia sa a îndreptat România cu faţa spre Vest. Îl cred, pentru că este clar că a vrut ca România şi românii să nu-l vadă când îi/o siluieşte cu metode ca-n Est. Cu metode staliniste. Pentru un om care şi-a făcut un titlu de glorie din condamnarea comunismului, practicarea metodelor staliniste, totalitare, dictatoriale, este o oroare mai mare decât dispariţia flotei României sub mandatul ministrului transporturilor, Traian Băsescu.

Domnul Băsescu învrăjbeşte românii între ei. Domnul Băsescu întoarce România la începuturile anilor 90, când divorţau oamenii după 20 de ani de căsnicie, pentru că unii ţineau cu Iliescu şi alţii cu Ion Raţiu, când prieteni de o viaţă îşi spuneau vorbe grele şi îşi întorceau spatele pentru totdeauna, fiindcă nu împărtăşeau aceleaşi simpatii politice. Parlamentarii, între ei chiar, au ajuns să-şi spună vorbe grele, iar cei din afara sferei 322 fac declaraţii politice din care transpare superioritatea şi vădita scârbă faţă de cei ţintuiţi cu arătătorul de salvatorul neamului românesc, Traian Băsescu.

Preşedintele suspendat foloseşte toate tipurile de manipulare cuprinse în cărţile tematice. Se foloseşte de angoasele românilor săraci, de teribilismul unora dintre tineri, spune ce vrea să audă orice om, şi nu ceea ce trebuie să spună şi să facă, şi, nu în ultimul rând, foloseşte metoda: "spune despre mă-sa că e (îmi cer scuze) curvă, că, până se străduieşte el să demonstreze că nu este aşa, timpul a trecut, tu ai câştigat şi oamenii oricum nu mai au timp să-l asculte pe celălalt spunând ceva despre mama lui".

Cea mai recentă găselniţă a preşedintelui suspendat este aversiunea unora dintre români faţă de ruşi. Uitând de Puşkin şi Esenin, unii români îşi mai amintesc doar de armata roşie ocupantă. Traian Băsescu a găsit ţapul ispăşitor al suspendării sale, idolul căruia i-au făcut chip cioplit şi la care s-au închinat cei 322 de "iresponsabili" în preziua sacrificării mielului Traian.

Pe jumătate mâncat de lup, mielul Traian a făcut o ultimă sforţare şi a arătat spre Kondyakov. Care Kondyakov? Cum care? Cel cu care s-au întâlnit masonii şi cu diavolul de Tăriceanu ca să pună la cale suspendarea executată de cei 322, care, nu uitaţi, trebuie aruncaţi peste balcon.

Ieri, preşedintele suspendat ne-a spus că, de fapt, "Kondyakov e prea mic", pentru ca să-i fi putut crea dânsului probleme. Cine l-o mai fi auzit în vacarmul stârnit printre românii prea puţin iubitori de ruşi? Mai nimeni. Cine-şi mai aminteşte că azi preşedintele spune un lucru pe care ulterior îl retractează? Aproape nimeni.

De fapt, importanţa lui Kondyakov în suspendarea lui Traian Băsescu are aceeaşi valoare ca cele 5 minute pe care şi le-a acordat preşedintele ca să-şi strângă operele de pe biroul de la Cotroceni şi să se ducă în vila din Mihăileanu pentru o lună de pauză. Are aceeaşi valoare pe care a avut-o cuvântul său privind cele 5 minute. Adică nici una!

O cacealma după alta, o minciună după alta. Asta este tot ce ne-a servit preşedintele suspendat, pe vremea când Kondyakov încă nu se ivise la hotarele ţării, pe vremea când preşedintele jucător exersa cacealmaua în cabinetele Palatului Cotroceni. Când asta n-a mai ţinut, pac cu Kondyakov la Războiu'.

Am o veste pentru domnul Băsescu: "Cine seamănă vânt, culege furtună".

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale? Vă rog.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

"La realizarea performanţelor sportului constănţean au contribuit şi etnici tătari"

Indiscutabil, sportul a devenit un fenomen social. Indiscutabil, sportul implică, în spiritul corect al competiţiei, investiţiile materiale necesare. Pentru a se ajunge, însă, la marea performanţă, este nevoie şi de profesionişti, oameni capabili să obţină succese.

Se cunoaşte faptul că, în ultimii ani, echipele constănţene şi-au propus să ajungă în elita sportului românesc. Cel puţin la disciplinele handbal şi volei, exemplele sunt edificatoare, echipele masculine cucerind, anul acesta, titlurile naţionale. Este meritul sportivilor, este meritul sponsorilor, pentru faptul că au asigurat bugete corespunzătoare, este meritul celor care au organizat, într-un mod corect, aspectele administrative, este meritul antrenorilor.

Pe banca tehnică a echipei H.C.M. Constanţa, pentru a treia oară în acest an, campioană a României, se află şi antrenorul secund Eden Hairi, fost component al acestei echipe. Fostul antrenor principal, Aihan Omer, un nume deja cunoscut în lumea sportului românesc, obţine, în prezent, rezultate notabile cu formaţia U.C.M. Reşiţa. La conducerea clubului din Constanţa se află şi directorul Ali Nurhan.

O altă echipă de handbal importantă, fostă participantă în cupele europene, H.C.M. Medgidia, îl are în componenţă şi pe Enis Murtaza.

Echipa de volei masculin a oraşului Constanţa a obţinut, anul acesta, cele mai importante trofee: campionatul României, respectiv Cupa României. Un om care s-a implicat, într-o manieră remarcabilă, aflându-se la conducerea clubului, este şi Cadâr Serhan.

Aşadar, noi, tătarii, ne putem mândri, şi în domeniul sportului, cu personalităţi remarcabile.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului de deputaţi fără apartenenţă, domnul deputat Mircia Giurgiu sau doamna deputat Leonida Lari.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule preşedinte,

Am şi minutele domnului Giurgiu, ca să luaţi în vedere. Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Tristă şi tulbure perioadă avem acum, până la referendum. Ai sentimentul că s-au dezlănţuit demonii şi se bat la gura unor parlamentari, aşa-zişi "creştini", care nu se sfiesc să arunce cuvinte murdare, minciuni gogonate la adresa oponenţilor.

Anume, în astfel de momente tulburi se pot face tot felul de diversiuni, se pot infiltra şi în structurile de vârf ale ţării figuri ciudate, ca să nu zic agenţi străini.

Hai să luăm chiar şi cazul Aleksandr Kondyakov. Care nu e chiar atât de simplu precum se pare. Secretar al Marii Loji Masonice a Rusiei, prin firma sa de consultanţă politică, Novokom, avându-i drept clienţi pe Vladimir Putin şi pe Vladimir Voronin.

Cu ce "nonşalanţă nevinovată" spune Aleksandr Kondyakov că e gata să comunice cu toate persoanele care vor relaţii româno-ruse bune. Păi, şi eu fac parte dintre acele persoane care vor relaţii bune cu toţi vecinii, mai cu seamă că am tradus cu drag din marea poezie rusă.

Dar se pune întrebarea: cu ce preţ, aceste relaţii, atât de bune? Ce ne facem, când Federaţia Rusă nici până acum nu şi-a respectat angajamentele de la Istanbul şi Armata a 14-a stă în coasta Republicii Moldova? Când Federaţia Rusă nu ne-a întors tezaurul?

Ce ne facem, când unii conducători ai noştri comunică într-un mod enigmatic, misterios, cu acest Kondyakov, făcând situaţia din ţară şi mai tulbure?

Eu cunosc prea bine metodele KGB-ului de a se infiltra undeva şi cu ceva, pentru a destabiliza situaţii într-o ţară sau alta din cele vecine. Mai deunăzi, în Estonia, ştim ce s-a întâmplat. Acum, în România, vedem ce se întâmplă.

Da... E clară cooperarea între reprezentanţii mastodontului din Est şi vânduţii autohtoni!

Declara mai ieri Cosmin Guşă că Rusia, pentru el, este a doua sa patrie. Să fi trăit Cosmin Guşă măcar câţiva ani, sau măcar câteva săptămâni în Basarabia, să fi văzut cum erau torturaţi românii basarabeni, ba, chiar ucişi pentru ideile lor, pentru lupta inegală cu acest mastodont din Est, în apărarea unor drepturi elementare: limbă română, grafie latină, istorie a românilor, însemne naţionale! Să fi văzut Cosmin Guşă şi alţii ca dânsul masacrul din Transnistria, unde tinerii noştri au luptat pe viaţă şi pe moarte, apărând nu numai hotarele Republicii Moldova, ci şi ale Ţării-mamă, România!

Să ne reamintim...

Prin decembrie 1989, cine dintre politicienii marcanţi ai României au pomenit măcar o vorbuliţă în ce priveşte Pactul Molotov-Ribbentrop şi actul adiţional la acest pact? Nu prea am auzit, (chiar m-am interesat), nu prea se cunosc asemenea chestiuni.

În Parlamentul URSS, chiar în sânul Imperiului Sovietic, noi, românii basarabeni, am vorbit despre acest pact! Eu, personal, am vorbit despre rapturile teritoriale săvârşite de Imperiul Sovietic împotriva României, încălcând Constituţia lor cea mai reacţionară, stalinistă, din 1936!

Dar să ne întoarcem la "misteriosul" tovarăş Kondyakov. Nu vi se pare că, iar, şi pentru a nu ştiu câta oară, vânduţii autohtoni bat palma cu "matuşka Rusia" peste capetele noastre de oameni chinuiţi, de oameni care cunosc ce-i suferinţa.

După Guşă nu a fost destul, că mai vine altul - domnul Ludovic Orban, care se plânge că, vedeţi dumneavoastră, preşedintele Traian Băsescu ne-a stricat relaţiile bune cu Rusia. Şi "deştepţii noştri" ce vor acum? Să le îmbunătăţească, aceste relaţii, la Palatul Victoria, împreună cu omul serviciilor secrete ruseşti, Aleksandr Kondyakov, oferind suspendarea preşedintelui Băsescu, care nu miroase a petrol. Eu aş zice că miroase, de pe acum, a praf de puşcă şi a sânge.

Dar să avem în vedere faptul, că Traian Băsescu este primul preşedinte al României de după 1989, care a spus clar şi răspicat: orientarea politicii externe a României către structurile euro-atlantice, independenţa energetică faţă de Federaţia Rusă, aducerea la cunoştinţă la Casa Albă, Comisiei Europeane, Parlamentului European a intereselor românilor de peste Prut.

Or, coaliţia roşie actuală, care bântuie în România de azi, care ne face zilele negre, deşi este roşie, o astfel de coaliţie ne-o amintim că a existat şi pe vremea tovarăşului Mihail Gorbaciov, când a fost suspendat, izolat la o vilă din Crimeea. Dar domnul Boris Elţîn - şi nu-i zic tovarăş - a fost un om demn, curajos, Dumnezeu să-l ierte! a apărat drepturile preşedintelui său, şi l-a reîntors în scaun, l-a reîntors la locul care i se cuvenea, pentru că a fost ales de popor.

Acum, din păcate, aliatul domnului Băsescu, din Alianţa D.A., premierul Călin Popescu-Tăriceanu, nu are nici demnitatea, şi nici curajul necesar. Dimpotrivă, a dat mâna cu factorii destabilizatori ai ţării - Ion Iliescu, artizanul din umbră al puciului, şi cu pupila sa, la care gura vorbeşte fără dânsul - C.V. Tudor, dimpreună cu toate mătrăgunile din jurul lor.

Spunea o buruiană din astea, că eu, cică, am fost dată afară din P.R.M. Eu am plecat de la P.R.M. Eu, niciodată, de nimeni, nu pot fi dată afară! Am plecat din cauza liniei politice pe care o luase P.R.M.-ul în 2005. Şi, dacă vă mai interesează nişte fapte, C.V. Tudor l-a rugat pe Ilie Ilaşcu să mă recheme înapoi, de patru ori. Şi eu am zis: nu. Şi, iată de ce am zis, nu! în 2005, la Sankt-Petersburg, în mai, s-au întâlnit reprezentanţii tuturor ţărilor care au participat la al doilea război mondial. din partea României, a fost trimis C.V. Tudor. Iată, dragii mei, ce s-a întâmplat atunci: reprezentanţii ţărilor baltice, ai Gruziei, ai Armeniei şi ale altor foste colonii sovietice, au venit cu texte serioase în ce priveşte Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale dezastruoase în unele din fostele colonii sovietice. Şi am în vedere Republica Moldova, Armenia, Gruzia, Azerbaigian.

Ce a spus domnul Corneliu Vadim Tudor la Sankt-Petersburg? Am aflat astea abia la Congresul P.R.M. din 19 noiembrie a aceluiaşi an, 2005. Dar hai să vorbesc pe tonul lui, cu aplomb: "şi am fost la Sankt-Petersburg şi, când i-am văzut pe generalii ruşi cu piepturile împlătoşate de medalii pentru marile lor fapte eroice din al doilea război mondial, mi s-a umplut sufletul de încântare!" Iată cum a reprezentat România C.V. Tudor, căzând într-o euforie pro-sovietică, pro-rusească, nepomenind măcar un cuvânt de Pactul Molotov-Ribbentrop, care are consecinţe grave în Republica Moldova, în nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.

Da, mare încântare trebuie să fi avut C.V. Tudor, lăudând generalii ruşi care ne-au hăcuit ţara, răpindu-i Basarabia şi Bucovina. Iată, atunci am plecat şi din congres şi din partid, şi dusă am fost!

Mi-am dat seama cu cine am de-a face, abia atunci după zeci de ani de luptă şi suferinţă.

Sintagma România Mare e o acoperire doar, odată ce, tot acelaşi C.V. Tudor, în scrisoarea către evrei, în avântul său febril de a fi preşedintele României, a renunţat şi la Basarabia şi la Bucovina. Da, să ştie toţi, eu am plecat de bună-voie şi nesilită de nimeni de la PRM. Şi n-am voit să mă mai întorc, să stau împreună cu toate mătrăgunele.

Tocmai de aceea, C.V. Tudor, împreună cu buruiana sa, au aruncat mormane de noroi peste mine, fără măcar să cugete un pic, cum aş putea să fiu eu deputat KGB, când kaghebiştii mi-au ucis fratele, mi-au împuşcat în geamuri două nopţi la rând, mi-au terorizat copiii. Aceleaşi tone de noroi le varsă aceste persoane, ca să nu zic mai rău, (mie nu-mi place să jignesc pe cineva, pentru că, într-adevăr, sunt creştină), şi asupra adevăraţilor patrioţi ai acestei ţări, printre care şi preşedintele Traian Băsescu.

Nu-l cunosc personal pe acest om, repet, nu am vorbit niciodată cu dânsul, dar văd buna-credinţă a sa faţă de poporul român. Şi nu mă lasă conştiinţa să urmez o cale uşoară, liniştită, şi să votez în haită!

Nu pot când văd ca bună-ziua cine este hăituit - preşedintele României, Traian Băsescu.

În încheiere, vreau să mulţumesc tinerilor de la P.N.Ţ.-C.D. care-l sprijină pe domnul preşedinte Traian Băsescu şi se impun tot mai mult, împotrivindu-se liniei politice enigmatice a domnului deputat Aurelian Pavelescu.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Doamna deputat, aţi depăşit cu trei minute minutele alocate în totalitate deputaţilor independenţi.

Doamna Leonida Lari-Iorga (din sală):

E bine că nu m-aţi oprit.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu. Am constatat.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., cine doreşte? Vă rog. Foarte mulţi colegi au depus în scris şi e inutil să citesc lista. Vă rog.

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Suspendatul se doreşte stăpân".

Traian Băsescu s-a schimbat. E obsedat de putere. România merită mai mult.

Interviurile, mai mult decât amabile, luate de presa mogulilor, care sunt de partea Binelui, a Partidului Democrat, în devenire partid prezidenţial, discursurile la mitinguri, în spatele cărora se ghicesc banii grupurilor de interese protejate de Cotroceni, conturează deja ce aşteaptă Traian Băsescu de la referendumul din 19 mai 2007.

Citez din discursurile cetăţeanului Băsescu, preşedinte suspendat: "Au crezut că ei sunt stăpânii, iar acum au făcut greşeala enormă să le creeze românilor şansa de a le arăta cine este adevăratul stăpân al României".

De asemenea, în Spania afirma: "În ţară nu este o confruntare între persoane, ci una teribilă, pe care o vor tranşa românii pe 19 mai, când vor alege între o Românie condusă de aşa-numita oligarhie a tranziţiei şi o Românie condusă de oameni ca: Anca Boagiu, Monica Macovei, Vasile Blaga şi ultimul pe lisă eu, Traian Băsescu". Completez: oligarhia PD-PLD.

Băsescu afirma odinioară: "sunt perfect, doamnă!" aceste declaraţii confirmă cele spuse la început şi reflectă paranoia puterii personale a lui Traian Băsescu.

Stimaţi colegi,

Într-o societate capitalist-europeană, ca aceea pentru care zice domnul Băsescu că militează, la întrebarea "cine este acest adevărat stăpân al ţării?", Traian Băsescu ar răspunde cabotin, pe un ton patetic: "poporul!"

Nicidecum, dragi colegi. În regimul comunist, poporul era "stăpânul României", pentru că atunci se vorbea de bun al întregului popor, de avutul obştesc, de conducere democratică, de armata poporului, de Marea Adunare Naţională.

Dar, în actualele condiţii socio-economice şi politice din România, integrată în Europa, să afirmi că referendumul din 19 mai probează calitatea de stăpân al poporului român este o neruşinare, este o minciună comunistoidă, cu atât mai mult cu cât întregul sistem de gândire al domnului Băsescu e bazat pe conceptul stăpân-sclav.

Visându-se un lider regional, el, preşedintele suspendat, e stăpânul României.

Discursurile paranoide, cu tendinţe autocrate şi sloganuri imbecalizate de tip mussolian ale lui Traian Băsescu, prin care atacă democraţia din România, clasa politică, Parlamentul, partidele politice, din nefericire, sunt încurajate de anumite o.n.g.-uri, de anumiţi intelectuali şi de o parte a electoratului, chiar dacă ele sunt împotriva interesului naţional.

În cuvântările lui Traian Băsescu n-am găsit nimic care să ne dea speranţa că revenirea sa la Cotroceni va aduce României normalitate democratică, stabilitate, de care are nevoie România pentru a se integra efectiv în Uniunea Europeană, speranţa de a deveni un adevărat politician.

Stimaţi colegi,

Traian Băsescu vede în Referendum un moment prin care poporul - nu electoratul! - îi va da un mandat pentru a realiza ceea ce n-a reuşit să facă în cei doi ani de preşedinţie: să devină un preşedinte- jucător şi mai feroce, aşa cum şi-a dorit, un Benito Mussolini al României; să purceadă la lichidarea întregii clase politice - excepţie, P.D. şi P.L.D., aşa cum a făcut Carol al II-lea în 1938, - instaurând "dictatura"; să pună capăt oligarhilor - fireşte, celor care îi sunt duşmani, cei care îi sunt amici protejaţi la D.N.A, sub domnia Monicăi Macovei, şi care-i finanţează campania electorală, se vor îmbogăţi şi mai tare; să distrugă mogulii media - evident, pe cei care au spus că e un om ca toţi oamenii, şi nu salvatorul neamului; să convoace în fiecare lună un referendum, de la cel pentru vot uninominal până la reducerea Parlamentului la o singură Cameră, un fel de Marea Adunare Naţională.

O eventuală victorie a lui Traian Băsescu în referendumul organizat pentru demitere nu rezolvă criza, atât timp cât şeful statului este într-un conflict ireconciliabil cu Parlamentul, care este cea mai importantă instituţie democratică din România.

Realitatea existentă deja în România: o anume majoritate în Parlament, un Guvern care administrează ţara, o clasă politică deja în exerciţiu, o Constituţie care garantează drepturile şi libertăţile fundamenale, nu îi va permite lui Traian Băsescu transpunerea în practică a angajamentelor din discursurile sale, decât numai printr-o eventuală lovitură de stat, unind pe Lenin cu Hitler.

Stimaţi colegi,

Singura soluţie raţională este demiterea preşedintelui şi organizarea de anticipate pentru şefia statului.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Suspend două minute.

(Lucrările şedinţei au fost suspendate 2 minute.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Reluăm şedinţa.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Emilian Frâncu. Vă rog. Da, domnule Crăciunescu, iertaţi-mă.

Domnul Crăciunescu este pe poziţia a doua, domnul Frâncu - ulterior.

Vă rog să mă iertaţi, dar prezenţa este aleatorie şi înţelegerea colegială există totdeauna.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Am greşit? N-am greşit."

Preşedintele Traian Băsescu afirma "Dacă voi fi suspendat, îmi dau demisia în următoarele 5 minute."

Cei care mai credeau că un şef de stat trebuie să ţină la onoarea lui, măcar pentru că reprezintă o ţară, au suferit o dureroasă deziluzie.

Ce se întâmplă, oare, cu participanţii la mitingurile pro-Băsescu? Cum de nu realizează că au fost minţiţi? Uită ei că Traian Băsescu a promis că va fi "altfel" decât restul clasei politice, pe care a criticat-o vehement, inclusiv pentru nesinceritate, duplicitate şi minciună?

Lozincile sale populiste înseamnă tot atâtea minciuni. Se vede că la mitinguri participă, în majoritate, membrii P.D. şi P.L.D., adunaţi de prin ţară, aproape cu disperare. Să fie, oare, apartenenţa la anumite partide suficientă pentru a accepta şi a susţine minciunile lui Traian Băsescu?

Tocmai când credeam că în materie de ridicol, domnul preşedinte suspendat a atins o limită maximă, noua vedetă naţională dovedeşte că în materie de agitaţie şi propagandă nu are egal. Traian Băsescu plimbă microfonul pe scenă ca un star pop care n-a mai avut demult un concert în aer liber. Mai lipsea, la un moment dat, să cânte răcnit, acompaniat de lăutari electronici, răguşit: "Am greşit?! N-am greşit! Am greşit?! N-am greşit! Of, şi nu pot negocia, of, viaţa mea..." Din mulţime, Elena Gură de Aur vesteşte a doua venire a lui Băsescu...

Vorbeşte de ura pe care unii o nutresc faţă de el, dar nu face altceva decât să instige la ură împotriva parlamentarilor "mandataţi" de oligarhi să-l suspende. Se aşează în genunchi în faţa "poporului", declarând că e servitorul celui ce-şi spune cu mândrie că e român. Îi dau două exemple: Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali, care se bat cu pumnul în piept, de zece ori pe zi, că ei sunt cei mai români dintre români. E gata domnul Traian Băsescu să le servească micul dejun?

"Vă iubesc, români! Vă iubesc pe toţi!" Numai un ins obsedat de sine însuşi poate să declare zbierând asemenea potenţă afectivă. De altfel, întreaga relaţie înjghebată de Băsescu cu mulţimea are o nuanţă erotică... După ce invoca iubirea pentru toţi, domnul preşedinte suspendat se transformă în ... amantul naţiunii: "Voi simţi din timp când n-o să mă mai vrei!... Dar acum ştiu că mă vrei!..."

Cine se agaţă cu disperare de scaun? 322 de parlamentari care au votat intrarea în normalitate, sau îngerul democrat, care nu ştie ce să mai inventeze pentru a primi o ştampilă în plus la referendum?

Nu poţi să argumentezi logic că tu ai rămas fidel promisiunilor din campanie, din moment ce tu ţi-ai aruncat peste bord coechipierii. A hotărî în grup şi apoi a-ţi asuma singur greul îndeplinirii nu ţine de un cavalerism real, ci de un donquijotism desuet.

În loc să-şi asume învăţămintele suspendării, Traian Băsescu acuză faptul că suspendarea este doar un punct din programul de eliminare a "marelui politician", unicul cunoscător al intereselor naţiunii şi că, odată revenit la Cotroceni, va rezolva cu aceşti parlamentari ticăloşiţi care au votat împotriva sa.

De ce ar fi "mai legitimă" o minoritate de 108 parlamentari - 109, cu domnul căpitan la cârmă -, decât majoritatea de 322?

Asistăm la ridicarea demagogiei la rang de artă, perfecţionată de o mână de oameni care înfierează nişte legendare grupuri de interese, constituind ei înşişi nimic altceva decât... tot un grup de interese. Parcă le-a dispărut complet uzul raţiunii, de dragul unui singur om, care nu face altceva decât să vadă paiul din ochii altora, ignorând bârna reală din propriii ochi.

Pentru interese personale şi de grup, aceste persoane calcă în picioare democraţia, în timp ce au redus întreaga limbă românească la acest cuvânt. Faptul că îndreaptă ţara, pe care susţin că o iubesc şi o apără, spre dezastru şi anarhie, prin demagogie şi amatorism politic, nu îi impresionează câtuşi de puţin. Însă ceea ce impresionează la culme este soarta martirului sacrificat pe altarul interesului de oligarhii tranziţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat? Nu este prezent nimeni.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare?

Domnul deputat, vă rog.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de a-mi începe intervenţia, nu pot să-mi reprim câteva cuvinte referitoare la aserţiunile unei colege deputat. Şi constat că problema unora dintre români nu este lipsa inteligenţei, a talentului, ci lipsa caracterului. Însuşi dascălul naţional Nicolae Iorga constata, cu amărăciune, că boala cea mai gravă care macină societatea românească este lipsa caracterelor. Lucru, după cum se vede, perfect valabil şi în zilele noastre.

Revelaţiile nocturne ale unei doamne deputat dovedesc, cu asupra de măsură, această tristă realitate: când ne spune că i-au trebuit zeci de ani să se convingă că domnul Corneliu Vadim Tudor nu este patriot, în timp ce, pentru a pricepe că noul stăpân, Traian Băsescu, este un mare patriot, i-au trebuit doar câteva secunde. Încurcate mai sunt căile românismului la început de secol XXI şi de mileniu III creştin!

Să revin, însă, la subiectul fierbinte al zilei şi las la îndemâna auditoriului, a celor interesaţi, să aleagă unul dintre titlurile pentru ceea ce urmează să spun: "mafioţii au confiscat lupta anticorupţie în România", "parlamentarul Băsescu - cocoşatul vertical", sau, dacă le place, "Traian Băsescu - noul războinic al minciunii".

Nu-i înţelegem pe partenerii noştri europeni şi americani care cunosc mai bine situaţia din România decât românii înşişi şi care sprijină astfel de formule aberante la conducerea societăţii româneşti. Să înţelegem că le este indiferent de cine este condusă România, sau că le convine starea de lucruri de la noi şi, prin urmare, o încurajează din interes? Dacă există conaţionali care s-ar putea simţi jigniţi de afirmaţia mea tranşantă, conform căreia străinii, în special marile cancelarii, cunosc mai bine realităţile româneşti decât cei ce suportă jugul mafiot instaurat la noi după 1989, trebuie să le reamintim că românii percep realităţile din ţară, din păcate, preponderent prin intermediul mas-media, şi cum instituţiile mas-media româneşti sunt finanţate din banii negri ai unor oligarhi care şi-au construit afacerile, proprietăţile şi trusturile de presă servind interesele unor grupuri restrânse aflate la putere, mereu la putere, putere care finanţează la rândul ei aceeaşi presă din bani publici, prin aşa-zisa publicitate guvernamentală, care se ridică la multe miliarde de euro, între 1990 şi 2007, este lesne de înţeles de ce milioane de telespectatori, radioascultători şi cititori de ziare sunt atât de divizate, de uşor de dezbinat şi de asmuţit unii împotriva altora, dincolo de realităţi sociale, de ideologii şi de doctrine.

Instituţiile fundamentale ale statului sunt percepute şi evaluate mai mult prin filtrul intereselor celor din spatele trusturilor media, decât prin experienţa proprie a fiecărui cetăţean-cobai al bombardamentului mediatic mafiot.

Aşa s-a ajuns la compromiterea Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului, Curţii Constituţionale, Consiliului Superior al Magistraturii, Poliţiei, administraţiei locale, Justiţiei, la grămadă.

Neîncrederea cetăţeanului în instituţii poate duce la falimentul întregii societăţi româneşti. Figuri sinistre, autointitulate "societate civilă", aşa-zişii intelectuali de direcţie, mânjiţi cu privatizări, sponsorizări şi dregătorii, cultivă cu obstinaţie disoluţia statului, subminarea autorităţii instituţiilor, ajungând cu absurdul până la deturnarea nemulţumirii populare de la hoţii tranziţiei, care au devastat România, la Parlament, în întregul său, deşi în rândul parlamentarilor se află mulţi oameni corecţi, exponenţi ai tuturor păturilor sociale, legal aleşi de cetăţeni şi care chiar le apără interesele în forul legislativ. Oameni profund bolnavi de ură şi intoleranţă, precum Gabriel Liiceanu, sau Horia Patapievici, sau Alina Mungiu, adulatori interesaţi ai preşedintelui suspendat, se prefac a nu şti că unul dintre campionii sistemului ticăloşit, întâiul politician ipocrit, fost deputat, deci parlamentar, fost secretar de stat, fost ministru de mai multe ori, fost primar general al Bucureştilor, de două ori, fost preşedinte al României, din 2004 până în 2007, un om putred de bogat, de corupt şi de vicios, este însuşi idolul lor, cocoşatul vertical, partener de hoţii, de combinaţii mafiote, de aventuri sentimentale, de beţii şi de tot felul de năzdrăvănii. Este unul dintre tartorii oligarhilor care au devalizat economia naţională - preşedintele suspendat Traian Băsescu.

De ce spunem noi că străinii, marile cancelarii cunosc mai bine situaţia din ţară decât românii înşişi? Simplu. Pentru că serviciile speciale ale acestora prezintă, cu profesionalismul specific, mult mai fidel adevărul despre societatea românească decât instrumentele de intoxicare şi manipulare care sunt televiziunile şi ziarele româneşti.

Şi, atunci, cum să înţelegem sprijinul de care se bucură din exterior diferitele ramuri mafiote care nenorocesc de atâţia ani România? Chiar aşa? Poporul român, sărăcit, tâlhărit şi umilit nu mai are prieteni loiali nicăieri în lume? Europenilor le convine să finanţeze asemenea faună vorace şi să ocrotească o asemenea cangrenă antidemocratică la început de mileniu III creştin? Le place mascarada antidemocratică a luptei unui descreierat şi a acoliţilor lui, cu Parlamentul, organismul suprem al democraţiei?

Atunci când majoritatea îi era favorabilă piratului bahic, Parlamentul a fost bun, ca să-şi depună el jurământul de învestitură, iar când majoritatea îi este ostilă, din cauza abuzurilor şi besmeticelilor lui, principiul democratic al majorităţii nu mai e bun. Cei 322 de senatori şi deputaţi reprezintă o majoritate covârşitoare.

Păi, bine, domnule preşedinte suspendat, ca secretar de stat, ca deputat, ca ministru, ca primar general al Bucureştilor, ca preşedinte al României, în cei 17 ani de jaf şi anarhie, v-aţi aflat tot timpul în fruntea bucatelor, la cârma dezastrului, devenind putred de bogat şi de corupt, şi tot dumneata mă faci pe mine oligarh?

Când dădeaţi afară zeci de mii de muncitori de la c.f.r., când puneaţi trenuri la dispoziţia minerilor, să fie aduşi în Bucureşti, când vindeaţi sute de vapoare pe nimic, le spuneaţi celor din opoziţia de atunci, hăhăind în stil caracteristic: "ce să vă fac, dacă nu aveţi majoritate? Asta e democraţia! Aveţi dreptate, dar n-aveţi majoritate."

Acum, când, în sfârşit, am şi eu, odată, majoritate, să suspend oligarhul-şef de la Cotroceni şi apoi pe ceilalţi oligarhi, că doar s-o mai fi săturat ţara de hoţi, de zurbagii, acum, majoritatea nu mai e bună? Nu vă mai place democraţia? Când aţi vandalizat ţara, era bun principiul majorităţii democratice, iar acum e odios? Cum vine asta?

Am auzit că nişte naivi aburiţi de minciunile şi de hăhăiturile dumitale psihodelirante ar fi plantat 322 de ţepe într-un parc. S-ar deduce că una dintre ţepe îmi aparţine mie, eu fiind unul dintre cei 322 care au votat pentru suspendarea, nu à la Saddam, ci doar dintr-o funcţie pe care o dezonorează, în mod condamnabil, piratul erotico-etilic.

Dacă-i aşa, le spun celor neştiutori că eu nu sunt un oligarh, nici un bogătaş, nici un leneş, nici un hoţ, nici un apatrid şi nici un petrecăreţ chefliu, ca idolul lor. Şi le mai spun că ţeapa mea o cedez lui Traian Băsescu, să le-o bage undeva oligarhilor săi: lui Berceanu, Videanu, Preda, Stolojan, Flutur, Valeriu Stoica, fiindcă eu nu am mers nici la furat şi nici la băut şi nici la alte alea cu ei.

Dimpotrivă, mă consider un ales al buzoienilor, un intelectual harnic, cinstit şi patriot, scârbit de teatrul penibil la care se pretează parlamentarul Băsescu, cel care nu respectă nicio lege şi nici legile bunului simţ. Decât să ne tot facă pe noi oligarhi, mai bine ne-ar spune, de la microfonul din piaţă, de unde au fiicele domniei sale vilele de milioane de euro, de unde au ele sute de mii de euro pentru brevet, pentru operaţia tatălui lor cel full (din Austria, că în România făcea mătreaţă), de unde au mafioţii PD-ului miliarde de euro, cât valorează maşinile aflate în parcarea din Modrogan, de pe la Sinaia, Predeal, Snagov, Buzău sau de pe oriunde au ei şedinţe de birou permanent, urmate musai de baiaramuri cu dans, punând poliţia să blocheze accesul auto pentru cetăţeni pe unele străzi, să nu care cumva să i se întâmple ceva blondei "Nuţi, spaima Constituţii".

Până când crede suspendatul că poate el păstra România numai pentru oligarhii lui, pentru Flutur, cel cu dosar la DNA, spaima pădurilor Sucevei, cel care a furat zeci de milioane de euro, stropindu-ne maşinile cu apă chioară contra gripei aviare, pentru un Stolojan, acţionarul de la ARLO, şmecherul de la Schlihofer, de la Tofan şi de la Megapower, pentru escrocul Valeriu Stoica, ministrul justiţiei, care a dezincriminat bancruta frauduloasă, care este şeful bandei lichidatorilor de bănci, unul dintre cei mai odioşi mafioţi ai tranziţiei?

Cu borfaşii ăştia vrea matrozul dezaxat să convingă ţara că în doi ani şi jumătate de mandat n-a putut lupta cu mafioţii şi cu corupţii, din cauza mea, fiindcă nu l-am lăsat noi sau PRM-ul? Hai sictir!

Cine-l crede, ori este zevzec ori e bătut de Dumnezeu.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat, vă atenţionez pentru rostirea unui cuvânt neparlamentar.

Domnul deputat Emilian Frâncu, vă rog.

Vă rog, domnilor, să vă înţelegeţi între dumneavoastră.

Vă rog, domnul Mihei!

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, aş dori să-mi exprim regretul pentru dispariţia, dintre noi, a domnului Octavian Paler. Dumnezeu să-l ierte! Şi-mi pare rău că nu a apucat să vadă în România acel stat, despre care a spus: "Aştept un stat român ai cărui demnitari, în loc să se laude că anual vin în ţară 3 miliarde şi jumătate de euro de la românii plecaţi în străinătate, să se întrebe, tulburaţi, de ce există din ce în ce mai mulţi români care preferă să caute prin gunoaie, pe aiurea, numai să nu rămână acasă."

De aceea, titlul declaraţiei politice pe care o susţin astăzi, "Uniţi în diversitate şi în România", este cu atât mai însemnat pentru că noi toţi, indiferent de ceea ce facem, de ceea ce suntem, de ce convingeri politice avem, trebuie să nu uităm pentru a oferi tinerilor din România ceea ce fiecare părinte îşi doreşte pentru copilul său: o România frumoasă, bună, primitoare şi care să-i răsplătească pe măsură pentru isteţimea şi capacitatea deosebită de care dau dovadă, un loc de unde să nu dorească să plece pentru a-şi face un viitor mai bun.

Pe data de 9 mai, europenii celebrează ziua Europei. Este prima oară când şi noi, românii, sărbătorim ziua Europei ca membri ai Uniunii Europene, părtaşi în drept ai familiei europene. Ziua Europei marchează momentul istoric când Robert Schuman, la 9 mai 1950, a susţinut o declaraţie prin care propunea crearea unei înalte autorităţi, promovarea reconcilierii între Franţa şi Germania, propunea ca oţelul şi cărbunele să fie folosite doar în comun şi în scopuri paşnice şi avea marele avantaj, ascuns la acea vreme, de a face un nou război franco-german imposibil. Această declaraţie a condus la fondarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.), moment istoric care a lansat procesul integrării europene. C.E.C.O., prima comunitate europeană a fost condusă de Jean Monnet, considerat unul din părinţii fondatori ai Uniunii Europene.

Schuman spunea, în declaraţia sa, acum 57 de ani, că "Europa nu se va construi dintr-o dată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care vor genera, în primul rând, o solidaritate reală."

Această frază, stimaţi colegi, aş dori să o privim cu toţii mai îndeaproape şi să o extrapolăm, aplicând-o ţării noastre. 17 ani ne-au dovedit cu prisosinţă că România nu s-a reconstruit nici dintr-o dată şi, din păcate, nu au existat nici planuri continue şi coerente pentru a se încerca acest lucru. Este evident că realizările concrete sunt cele necesare pentru a ridica România. Realizările concrete au făcut posibilă integrarea României în Uniunea Europeană la începutul acestui an şi tot ele pot determina creşterea nivelului de trai al populaţiei şi înfăptuirea obiectivelor naţiunii. Realizările concrete, ca ţintă, ca scop al tuturor politicienilor, ar trebui, într-adevăr, să genereze solidaritate în vederea atingerii acestora, însă, din păcate, în acest moment, ori aceste posibile realizări sunt slab definite, ori clasa politică a tot privit într-o direcţie greşită.

Aş dori, cu această ocazie, să lansez un apel tuturor partidelor politice din România, proaspăt integrată în Uniunea Europeană, să înlăture toate cauzele discordiei şi să se unească întru folosirea eficientă a resurselor acestei ţări, pentru a crea progres şi bunăstare. Aş dori ca niciodată în România interesele politice să nu stea în calea dezvoltării economice şi a bunului mers al societăţii şi aş dori ca toţi cei care au putere decizională să îşi fixeze aceste realizări concrete care să constituie paşii pentru o reală creştere a României şi pentru obţinerea unei coeziuni a clasei politice întru binele politic.

Trebuie să aplicăm motto-ul "Uniţi în diversitate" şi convingerilor politice din România pentru a obţine stabilitatea politică şi economică, siguranţă şi solidaritate, aceste obiective necesitând, în fapt, dorinţă şi implicare a tuturor factorilor din scena politică şi economică, precum şi o mobilizare a întregii societăţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Rog Grupul parlamentar al PSD să se înţeleagă cu privire la ultimul vorbitor.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Cine este vinovat?"

Mai este doar o săptămână până la atingerea termenului limită pentru depunerea cererilor privind subvenţia de 50 de euro la hectar. Din păcate, la Iaşi, numărul solicitărilor venite din partea fermierilor se plasează sub media pe ţară, de 70%. Astfel, dintr-un total de 220 de mii hectare eligibile pentru sistemul de plăţi directe, până astăzi au fost depuse cereri pentru o suprafaţă ceva mai mică de 150 de mii de hectare.

Culmea este că abia acum, în ceasul al 12-lea, autorităţile judeţene ieşene au primit o adresă din partea ministerului de resort, prin care li se solicită să informeze toţi fermierii care deţin mai mult de un hectar de teren pentru ca aceştia să depună o cerere de plată în vederea obţinerii fondurilor europene alocate agriculturii. Ce a păzit până acum Ministerul Agriculturii? O astfel de campanie de informare trebuia derulată non-stop, în toate comunele României.

Când este vorba de utilizarea unor fonduri europene consistente pentru binele agriculturii româneşti, ar trebui să conteze prea puţin faptul că acest minister îşi tot schimbă miniştrii de resort de la un an la altul.

Încă o dată, vedem că acest domeniu atât de important al economiei naţionale este lipsit în totalitate de o strategie de dezvoltare. Este şi motivul pentru care, în ultimii doi ani, măsurile luate de vremelnicii miniştri ai agriculturii s-au dovedit mai mereu confuze şi contradictorii. Un plan coerent pentru agricultura românească, întocmit de specialiştii adevăraţi din acest domeniu şi girat de toţi actorii politici, ar fi dat posibilitatea oricărui ministru de resort să facă măcar câţiva paşi în direcţia cea bună. Din 2004 însă agricultura românească a mers mai tot timpul înapoi. În scurt timp, ne vom integra în Uniunea Africană, probabil.

În acest ritm de rac, agricultura românească va avea marea neşansă să piardă, să sperăm că doar în acest an, sume extrem de importante dintre cele alocate de Uniunea Europeană. Şi este vorba de miliarde de euro!

Cine este vinovat pentru aceste pierderi?

Este trist, acum, când sunt bani pentru agricultură şi nu ştim să-i cheltuim.

Întreb încă o dată: Cine este vinovat?

Cu circa zece ani în urmă, actualul ministru al agriculturii, Decebal Traian Remeş, conducea Ministerul de Finanţe. "Atunci v-am buzunărit fără milă" a recunoscut acesta recent, într-o întâlnire cu ţăranii gălăţeni.

Este timpul să le daţi ţăranilor banii înapoi, domnule ministru!

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Programul este până la ora 10,00.

Vă rog, domnule deputat, aţi aşteptat cu multă răbdare, aşa că trebuie răsplătită şi tenacitatea.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi: "Ca la noi la nimeni: suspendat numai pe hârtie"

Oriunde în lume şi în orice domeniu de activitate, suspendarea cuiva este ca un fel de pedeapsă. O perioadă când acel cineva nu mai beneficiază de avantajele funcţiei. Când devine un om obişnuit, care se deplasează cu metroul şi nu cu maşina de serviciu, care locuieşte la el acasă şi nu într-o locuinţă de protocol, care se gândeşte la propriile greşeli şi nu la cum să facă să mai greşească din nou. Suspendarea ar trebui să fie ca un concediu fără plată, nu ca un concediu de odihnă, cu leafa plătită integral, cu beneficii şi bonusuri de vacanţă.

Acolo unde există o tradiţie şi o practică instituţională bine consolidate, cel suspendat nu are, în niciun fel, posibilitatea să influenţeze luarea unei decizii în ceea ce îl priveşte. Nu stă de vorbă cu factorii decidenţi, nu se lansează în tirade pro domo, nu pune la cale stratageme, nu împroaşcă cu noroi şi nu inventează scenarii elucubrante, menite să explice vinovăţia tuturor şi a oricui altcuiva în afară de sine însuşi.

Ce constatăm noi, la aproape trei săptămâni de când preşedintele României a fost suspendat de Parlament, printr-un vot cu o largă majoritate?

Că Traian Băsescu a schimbat doar locul unde i se deschide uşa dimineaţa, după ce pleacă din aceeaşi vilă de protocol, unde continuă să locuiască fără chirie. Că foloseşte cu nonşalanţă aproape toată logistica pusă la dispoziţie unui preşedinte în exerciţiu, cu toate că nu mai desfăşoară activitatea din fişa postului. Că zboară în Spania cu avion al flotilei prezidenţiale, însoţit de un întreg alai, în loc să îşi cumpere un bilet obişnuit, de la o agenţie obişnuită. Că îşi face campanie electorală prin orice mijloace, inclusiv prin utilizarea resurselor administraţiei publice locale. Că pozează în victimă şi că cere mandat de la cei care îl vor susţine la referendum, să încerce să distrugă până la capăt sistemul democratic din România. Că insultă şi jigneşte mai mult chiar decât înainte de suspendare.

Este limpede că, asemenea altor instrumente democratice a căror utilizare este lăsată la voia întâmplării, suspendarea a devenit, la noi, un fel de premiu acordat celui care, astfel, îşi croieşte din ea un fel de rampă de relansare. Poate ar trebui să ne gândim, o dată în plus, dacă avem, cu adevărat, nevoie de asemenea experienţe halucinante şi dacă nu se impune, de fapt, regândirea instituţiei prezidenţiale, în aşa fel încât nici alegerea preşedintelui şi nici demiterea lui să nu mai fie posibile prin spectacole groteşti, de factură îndoielnică.

Una din modificările esenţiale în Constituţia României trebuie să prevadă alegerea preşedintelui nu prin vot universal, ci prin votul Parlamentului, iar demiterea acestuia să se facă, pe cale de consecinţă, într-o singură etapă, fără suspendare, tot prin votul Parlamentului.

Nu putem avea un preşedinte cu prerogative constituţionale de înalt funcţionar şi nimic mai mult, dar care să aibă la fel de multă legitimitate populară cât instituţia Parlamentului şi tot atâta putere cât Guvernul votat de Parlament.

Trebuie să hotărâm care este locul fiecărei instituţii în ecuaţia puterii la vârf. Altfel, nu va fi niciodată pace sub măslini, iar ţara va fi blocată, periodic, de spectacolul unor permanente confruntări, nu pentru putere, ci pentru delimitarea unor teritorii insuficient delimitate în Constituţia de acum.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Pentru a păstra un echilibru şi mai ales o egalitate de şanse, îi dau cuvântul şi doamnei deputat Monalisa Găleteanu.

Doamna Monalisa Găleteanu:

Îi mulţumesc foarte mult domnului preşedinte pentru şansa acordată.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi care participaţi astăzi la şedinţa noastră,

Am intitulat declaraţia politică din această dimineaţă: "Da, pentru democraţie."

Starea de degradare progresivă ce caracterizează România ultimilor doi ani şi efectele distructive ale unei guvernări eşuate pot fi remediate dacă, printr-un act deliberativ, în data de 19 mai, poporul român va lua decizia înţeleaptă de a vota schimbarea. Apropiatul referendum popular reprezintă un exerciţiu de democraţie, prin care poporul suveran este liber să-şi aleagă conducătorul şi să decidă viitorul ţării.

România nu are nevoie de un preşedinte al cărui principiu, "dezbină şi stăpâneşte", să producă haos şi al cărui apetit pentru situaţiile conflictuale să transforme scena politică românească într-o arenă perpetuă.

Avem nevoie de stabilitate şi echilibru, de acea stare de normalitate, care să ne redea încrederea în noi, în conducătorii ţării, în Parlamentul României, ca organ reprezentativ suprem al poporului, şi, implicit, în valorile fundamentale ale democraţiei.

În aceste zile premergătoare referendumului, trebuie să devenim cu toţii conştienţi de importanţa prezenţei la urne, de necesitatea exercitării dreptului nostru constituţional de a vota, pentru a nu-i lăsa pe alţii să hotărască în locul nostru.

Abraham Lincoln, unul dintre întemeietorii democraţiei americane, în încercarea de a-şi convinge poporul de faptul că alegerile libere sunt de preferat oricărei forme de agresiune, spunea că: "Un buletin de vot este mai puternic chiar decât un glonte."

După aproape 18 ani de la Revoluţie, după aproape 18 ani de la victoria prin vărsare de sânge a democraţiei asupra tiraniei, poporul român este chemat din nou să-şi exercite dreptul de a alege calea corectă pentru viitorul ţării.

Partidul Social Democrat are încredere în poporul român şi în înţelepciunea sa, în maturitatea şi în curajul său de a vota "DA" pentru demiterea lui Traian Băsescu, înţelegând prin acest vot un "DA" hotărât pentru viitorul democratic al României, un "DA" care să-i asigure un trai liniştit, prosper şi echilibrat, într-o ţară europeană, condusă de un preşedinte onest şi integru, care să nu dezbine, ci să unească poporul în jurul său.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Pentru a continua dezbaterile parlamentare, facem o pauză de 15 minute. Reluăm la 10,30.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Doamna Lia Ardelean:

Românii se află în 19 mai 2007 în faţa unei alegeri extrem de serioase: ei au de ales între democraţie şi extremism, între moderaţie şi radicalism. Încă de la manifestările publice premergătoare campaniei electorale pentru referendum, cetăţenii responsabili au fost îngrijoraţi de ieşirile publice ale lui Traian Băsescu şi ale susţinătorilor acestuia. Adoptând o retorică radicală de tipul "cine nu este cu noi, este împotriva noastră", aceştia riscă să învrăjbească România, împărţind cetăţenii în "buni" şi "răi", în funcţie de opţiunile politice ale acestora.

Constituţia României spune că preşedintele trebuie să fie un factor de echilibru în spaţiul public, să fie un mediator între puterile statului, atunci când ele nu se armonizează corespunzător. Ei bine, Traian Băsescu nu numai că nu s-a achitat de această sarcină în mod corespunzător. Nu numai că a creat, artificial, conflicte între instituţiile statului. Nu numai că a blocat bunul mers al unor instituţii, din considerente partizane. Nu numai că a încercat să dispună procurorilor ce dosare să instrumenteze. Acum, el încearcă să transfere acest conflict şi la nivelul populaţiei. Prin atitudinea şi discursul lipsit de responsabilitate şi de moderaţie, Traian Băsescu şi partizanii acestuia riscă să învrăjbească românii, aşa cum au reuşit, pentru mai bine de doi ani, să învrăjbească instituţiile statului.

Traian Băsescu urmăreşte să se autovictimizeze şi apelează la coarda sensibilă a populaţiei. Ignorând argumentele raţionale, logice, el încearcă să cultive ura unor români faţă de alţi români, faţă de adversarii săi politici.

Lui Traian Băsescu se pare că nu-i pasă de răul pe care îl face, pentru a păstra puterea politică, oricare ar fi preţul. Nu-i pasă că generează conflicte la nivelul populaţiei, incitându-şi susţinătorii să înalţe ţepe negre în pieţele publice. Nu-i pasă că este pe cale să compromită autoritatea unor instituţii publice fundamentale pentru o democraţie, cum sunt Parlamentul şi Guvernul. Aşa cum nu i-a păsat că a încălcat Constituţia, legea fundamentală a statului.

Dacă nu este oprit la timp, Traian Băsescu este pe cale să reinstaureze cultul personalităţii la conducerea României. Un preşedinte care a uimit opinia publică internaţională, spunând că el are întotdeauna dreptate, nu poate fi un garant al bunei funcţionări a instituţiilor publice, nu poate fi un factor de echilibru pentru naţiunea română, nu poate fi preşedintele României în Uniunea Europeană. Sper că românii nu se vor lăsa amăgiţi de cel care le-a promis că vor trăi bine, dar i-a făcut să trăiască în tensiune şi scandaluri publice. Sunt convinsă că cetăţenii responsabili au înţeles că Traian Băsescu, în încercarea sa de a obţine puterea absolută, nu poate să acţioneze în limitele pe care i le trasează Constituţia, în limitele legii, şi vor vota DA la referendumul din 19 mai.

Domnul Liviu Câmpanu:

"sfârşitul carierei unui impostor"

Parlamentul României, instituţia fundamentala a democraţiei în aceasta ţara, a hotărât în data de 19.04.2007, cu o majoritate covârşitoare, suspendarea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte. Mai mult decât atât, această zi va intra în istoria recentă a României drept momentul în care un singur om a dus ipocrizia pe culmile nebănuite ale decăderii si înţelegerii umane.

Traian Băsescu, împăratul neîncoronat al cârciumilor, tavernelor şi al altor locaţii de acest fel, a transformat România într-un butoi cu pulbere.

Structura actuală a Parlamentului este rezultatul voinţei exprimate a tuturor celor ce s-au prezentat la vot în 2004, deci reprezintă voinţa a 100% din cei care au votat. 322 de parlamentari care au votat pentru suspendarea lui Băsescu reprezintă deci voinţa a 70% din votanţi, însă Traian Băsescu vrea să ne convingă că 51% (procentul lui) înseamnă mai mult decât 70%.

Matelot de profesie si telenovelist de meserie, cel supranumit "salvatorul naţiei", perfidul Traian Băsescu doreşte în aceste zile să aprindă fitilul declanşator al exploziei democraţiei în România.

Din înălţimea demagogică a politicianului dâmboviţean, ce nu se poate ridica din mocirla balcanică a scandalului de mahala, a târât România în spelunca mizerabilă a conflictelor şi intereselor personale.

Traian Băsescu vrea sa ne convingă că economia României trebuie să se sprijine pe sânii Elenei Udrea şi pe interesele personale ale acoliţilor săi. Oare nu în curtea PD-ului se afla "regina parcărilor", "regina asfaltului" ori "regina bordurilor"?!...

Ameninţarea "să aibă grijă cum votează", vizând reprezentanţii poporului român din Parlamentul României, indică spaima nefericitului politician impostor că ar putea pierde puterea şi privilegiile.

Contestând o procedură absolut democratică şi constituţională, fostul preşedinte şi-a arătat dragostea doar pentru funcţie şi nu pentru poporul român.

Adevărul acestui politician reprezintă un şir nesfârşit de minciuni, atacuri, propagandă securistă şi lacrimi de telenovele.

În timp ce premierul Călin Popescu Tăriceanu a făcut apel la calm, preşedintele jucător a incitat mulţimea la scandal; în timp ce premierul a condus eficient guvernul pentru ca România să devină membră a UE, impostorul de la Cotroceni dinamita prin calomnii munca acestuia şi speranţele de mai bine ale românilor.

Traian Băsescu nu s-a schimbat, ci el a ajuns, conform principiului lui Peter, pe propriul nivel de incompetenţă, a devenit un politician obsedat de putere, un impostor, un fals preşedinte,

Va comunic, domnule Băsescu, că aţi pierdut, poporul român nu poate fi minţit, manevrat şi intimidat la nesfârşit.

Asistăm la începutul sfârşitului unui politician pierdut în capcana proprie a jocului dublu, politicianist, un promotor în politica românească a ameninţărilor demne de clanurile mafiote.

Sunt convins că votul din 19 mai, dacă nu va creşte nasul asemeni lui Pinocchio, cel puţin vă va trimite acolo unde vă este locul. Şi as putea spune, ca medic, că locul dumneavoastră este la balamuc, ca jurist v-aş trimite la puşcărie, iar ca politician la pensie.

Domnul Mircea Ciopraga:

Declaraţie politică:

Informare asupra participării Delegaţiei României a APCEMN la Conferinţa Internaţională privind Cooperarea Regională în Europa de Nord şi în Regiunea Mării Negre "Synergies between Black Sea and Northern European Cooperation: Exchange - Enhance - Elaborate" şi la cea de-a 29-a reuniune a Comisiei Juridice şi Politice a APCEMN găzduită de România, la Bucureşti

Dragi colegi,

În calitate de preşedinte al Delegaţiei Românei la Adunarea Parlamentară pentru Cooperare Economică la Marea Neagră doresc să vă informez în legătură cu două evenimente de o importanţă deosebită pentru APCEMN care au avut loc în săptămâna 22-27 aprilie 2007, la care Delegaţia României a luat parte.

1. Conferinţa Internaţională privind Cooperarea Regională în Europa de Nord şi în Regiunea Mării Negre "Synergies between Black Sea and NorthernEuropean Cooperation: Exchange - Enhance - Elaborate"

În ceea ce priveşte primul eveniment, în data de 27 aprilie am participat la Conferinţa Internaţională privind Cooperarea Regională în Europa de Nord şi în Regiunea Mării Negre cu titlul "Synergies between Black Sea and Northern European Cooperation: Exchange - Enhance - Elaborate".

Acest eveniment, organizat de Ministerul Afacerilor Externe sub egida Forumului Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat, lansat la Bucureşti, la 5 iunie 2006, a avut intenţia de a reuni cele mai importante iniţiative şi organizaţii din regiunea Mării Negre şi a Europei de Nord. Practic, împreună cu ţările din cele două regiuni, evenimentul deschide oportunitatea de interacţiune şi încurajează schimbul de experienţă între regiuni, acumulat într-o arie de cooperare regională.

La baza iniţiativei Ministerului Afacerilor Externe, stă lansarea într-o nouă perspectivă strategică a Regiunii Extinse a Mării Negre, ca urmare a celei de-a cincea extinderi a Uniunii Europene.

Summit-ul de anul trecut, care a lansat Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat, a reiterat faptul că experienţa dobândită prin cooperare regională în Marea Baltică şi în nordul Europei a generat încrederea reciprocă a statelor şi a chemat la "facilitarea unei sinergii sporite între organizaţiile regionale şi cele internaţionale în vederea creării precondiţiilor politice pentru realizarea unor proiecte de succes privind cooperarea regională şi definirea unei viziuni comune şi fixarea unei agende comune".

În contextul promovării cooperării regionale, a democraţiei, stabilităţii şi prosperităţii în regiunea Mării Negre, Uniunea Europeană a început să dezvolte propria sa abordare faţă de regiune. România reprezintă unul dintre partenerii cei mai entuziaşti în promovarea intereselor şi valorilor europene în zonă. Evenimentul şi-a propus şi a reuşit să convingă că importanţa şi potenţialul Mării Negre pot fi mai bine exploatate nu într-o competiţie cu alte regiuni, ci într-o manieră complementară şi transparentă, printr-un dialog şi un parteneriat valabil.

De asemenea, motivarea şi nevoia unei astfel de iniţiative are la bază, în principal, trăsăturile comune ale celor regiuni: eterogenitatea în compoziţia ţărilor, un număr semnificativ de Euroregiuni, potenţial ridicat referitor la resursele energetice şi relaţia cu UE.

Având în vedere succesul înregistrat de cooperarea regională în zona Mării Nodului şi a Mării Baltice, consacrat prin "Dimensiunea Nordică a UE", dezbaterile s-au purtat în principal pe schimbul de experienţă între regiuni, priorităţile comune, lecţiile învăţate, proiectele de succes şi modalităţile de implicare a UE în perspectiva consolidării cooperării cu regiunea Mării Negre.

Conferinţa a avut loc la scurt timp după publicarea Comunicării Comisiei Europene privind "Sinergia Mării Negre - o nouă iniţiativă de cooperare regională". Documentul deschide calea unei implicări sporite a Uniunii Europene în regiune şi face referire la Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat, ca unul dintre mecanismele relevante pentru dezvoltarea cooperării regionale, în relaţia cu UE. Demersul Comisiei corespunde obiectivelor politicii României în spaţiul pontic, urmărite constant de diplomaţia românească prin acţiuni coordonate în ultimii ani la toatele nivelurile, demonstrând astfel potenţialul României de contribuitor direct la modelarea politicilor UE.

Conferinţa a reunit reprezentanţi la nivel înalt şi la nivel de experţi ai organizaţiilor şi iniţiativelor din regiunea nordică, din regiunea Mării Negre, printre care Leonidas Chrysantopoulos, secretar general al Organizaţiei Cooperării Economice la Marea Neagră, Berit Brørby vicepreşedinte al Consiliului Nordic, alături de reprezentanţi ai Comisiei Europene, Băncii Europene de Investiţii, BERD, OCDE.

În calitate de preşedinte al Delegaţiei Românei la Adunarea Parlamentară pentru Cooperare Economică la Marea Neagră, am susţinut un discurs pe tema activităţilor APCEMN în domeniul energiei, un domeniu foarte important atât pentru regiunea Mării Negre cât şi pentru cea a Europei de Nord, subliniind activităţile susţinute de către organizaţie în acest domeniu şi rezultatele obţinute cât şi nevoia de cooperare la toate nivelurile, pentru progresul comun al celor două regiuni.

2. Cea de-a 29-a reuniune a Comisiei Juridice şi Politice a APCEMN

În ceea ce priveşte al doilea eveniment major, doresc să vă informez în legătură cu desfăşurarea celei de-a 29-a reuniuni a Comisiei Juridice şi Politice a APCEMN găzduită în acest an de România, la Bucureşti.

Reuniunea a avut ca principal subiect în dezbatere Acordurile de Parteneriat şi Cooperare dintre Uniunea Europeană şi Statele Membre ale Organizaţiei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră şi s-a bucurat de prezenţa înalţilor reprezentanţi ai gazdelor - Senatul României, a membrilor Camerei Deputaţilor, oficiali ai Guvernului României şi alte instituţii naţionale importante, precum şi reprezentanţi ai misiunilor diplomatice din România ale statelor membre BSEC.

Acordurile de Parteneriat şi Cooperare dintre Uniunea Europeană şi Statele Membre BSEC constituie cadrul optim pentru integrarea graduală a acestor ţări într-o zonă lărgită a cooperării europene, ca mijloc de a asigura şi proteja democraţia, statul de drept şi respectarea drepturilor omului.

Ca stat nou membru al Uniunii Europene, Delegaţia României a făcut cunoscut faptul că programele de asistenţă ale Uniunii au redus discrepanţele economice şi au susţinut adaptarea actelor normative de bază la legislaţia europeană, iar obiectivul aderării la UE constituie un stimul extrem de puternic pentru consolidarea stabilităţii politice şi economice şi, implicit, a unei creşteri economice susţinute. Au fost amintite, de asemenea, reformele ambiţioase, realizate sub îndrumarea Uniunii, pentru alinierea legislaţiei naţionale la acquis-ul comunitar.

În final a existat un consens general materializat în Raportul final şi Recomandarea adoptate în ceea ce priveşte faptul că reprezentanţii parlamentelor naţionale ale ţărilor membre APCEMN trebuie să depună un efort superior pentru a îndeplini obligaţiile prin care să se asigure că normele, standardele, principiile, politicile şi practicile Uniunii Europene sunt promovate şi împărtăşite, creând astfel calea către integrarea în zona comună a UE, consolidând astfel stabilitatea în Europa şi în afara graniţelor acesteia.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"9 mai 1950 - 9 mai 2007, 57 de ani de existenţă a Uniunii Europene"

Ziua de 9 mai pentru noi, românii, are o importanţă deosebită, asta pentru faptul că, din punct de vedere istoric, sărbătorim Ziua Independenţei de stat a României şi Ziua victoriei asupra fascismului, iar din punct de vedere european aniversăm Ziua Uniunii Europene.

Aceste sărbători au un numitor comun: Libertatea!

Ziua Uniunii Europene este numită şi "Ziua Schuman", după numele celui care a propus la 9 mai 1950 planul pentru crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, care a fost baza creării actualei Uniuni Europene. Astăzi putem spune că Europa a trecut de la integrarea economică la integrarea teritorială şi politică.

Uniunea Europeană şi-a propus să-şi creeze o lume a oamenilor, să fie aproape de cetăţenii săi, să înlocuiască «cooperarea paşnică dintre statele europene» cu o construcţie care să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor născute şi crescute pe acest continent.

Dacă la început, obiectivul esenţial, imediat era acela al cooperării paşnice dintre statele europene, astăzi ambiţia este diferită: construcţia unei Europe care respectă libertatea şi identitatea tuturor popoarelor ce o compun, numai prin unirea popoarelor sale. Este necesar să conştientizăm că UE este în slujba cetăţenilor săi, păstrându-şi propriile valori, tradiţii şi propria limbă, cetăţenii europeni ar trebui sa se simtă în largul lor în ceea ce putem numi "casa europeană".

Lumea de astăzi, într-o continuă şi rapidă evoluţie, are nevoie de Europa. UE este dovada vie a ceea ce pacea, stabilitatea şi prosperitatea pot aduce unui continent altădată măcinat de războaie. Modelul european arată lumii că o uniune mereu mai strânsă a popoarelor este posibilă în măsura în care se bazează pe valori şi obiective comune. Şi nu în ultimul rând, trebuie, de asemenea, să ne amintim de ideea care a însoţit permanent demersul lui Monnet: "Noi nu coalizăm state, ci unim oameni!".

Este primul an în care sărbătorim ziua Uniunii Europene ca membri cu drepturi depline. Calitatea de stat membru implică nu numai drepturi, dar şi obligaţii. Toate aceste drepturi şi obligaţii derivă din tratatele şi legislaţia adoptate de Uniunea Europeană de la înfiinţarea ei şi până în prezent, tot acquisul comunitar pe care România trebuie să îl respecte ca orice alt stat membru al Uniunii Europene.

Domnul Dan Mihai Marian:

"Ce a greşit politicianul Traian Băsescu"

De multe ori, chiar modificarea comportamentului unui individ este o adevărată piatră de moară, dar altminteri schimbarea unei organizaţii sau instituţii. Când vine vorba de schimbarea structurală a unui sistem politic sau transformarea unei societăţii în ansamblul său, lucrurile se complică enorm. Un analist al postcomunismului anticipa că schimbarea sistemului comunist cu democraţia politică se poate face în şase luni, transformarea economiei planificate centralizat cu economia de piaţă se poate realiza în şase ani, iar înlocuirea mentalităţilor specifice unui regim autoritar cu cultura democratică de tip participativ se va derula pe parcursul unui ciclu de şaizeci de ani.

Un sistem politic poate suferi o schimbare structurală doar în cazul producerii unor evenimente politice, sociale, economice sau militare excepţionale. Criza economică din 1929-1933, cele două războaie mondiale, revoluţia comunistă din Rusia de la 1917 sunt tot atâtea exemple în acest sens. Şi revoluţiile din 1989 pot fi trecute la capitolul "schimbări structurale de sistem". Pornind de la consideraţiile de mai sus, voi arata, după părerea mea, unde a greşit politicianul Traian Băsescu.

Băsescu a greşit şi continuă să greşească atunci când confundă societatea românească în ansamblul său cu o navă de mare tonaj. Dacă direcţia unei nave se poate modifica brusc, doar în urma unei comenzi militare date echipajului, societatea nu se poate schimba pur şi simplu peste noapte. "Sistemul ticăloşit", la care se referă adesea preşedintele suspendat, poate fi corectat, modificat sau schimbat doar după un proiect politic etapizat care are nevoie în implementarea sa de resurse politice, administrative şi externe considerabile, alocate în mod generos. Însă, politicianul Băsescu, metamorfozat în preşedinte jucător, a ignorat acest aspect care, poate, pentru unii pare simplă teorie. În loc să-şi propună ca în primul său mandat prezidenţial să modifice câteva componente sistemice nefuncţionale şi corupte, precum justiţia şi afacerile interne (JAI), piaţa de energie, managementul fondurilor primite de la Uniunea Europeană, Traian Băsescu a declanşat un război personal contra tuturor şi a transformat întreaga societate românească într-un câmp de bătaie.

În momentul de faţă, Traian Băsescu se războieşte nu numai cu adversarii tradiţionali de la PSD şi PRM, ci şi cu foşti parteneri politici de la PNL care în campania din 2004 au muncit şi pentru accederea sa la putere. Miza luptei nu este cine ştie ce proiect post-aderare la UE, ci controlul sistemului de putere, adică a sistemului politic, adică a societăţii româneşti. Partea cea mai proastă a acestui joc de putere este că însăşi calitatea democraţiei româneşti are de suferit.

Pentru cei care nu sunt la curent cu evaluările instituţiilor internaţionale, în raportul Nation in Tranzit 2006, organizaţia Freedom House, plasa România în categoria democraţiilor semi-consolidate, iar Bulgaria în rândul democraţiilor consolidate alături de Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia, Lituania, Letonia şi Estonia. Dacă în raportul pe 2007, România se va regăsi tot în categoria "democraţii semi-consolidate", putem să spunem că experţii Freedom House sunt indulgenţi.

Apropo, următoarea categorie sub "democraţii semi-consolidate" este cea a "regimurilor politice hibride", un mixaj între tranziţie democratică şi practici nondemocratice (autoritarism, populism, naţionalism, etnicistm etc.).

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"PNL spune DA la referendum"

Stimaţi colegi,

Când am pornit pe un drum în anul 2003, anul de fondare a Alianţei DA, mai mulţi liberali s-au împotrivit acestui proiect, pe bună dreptate. Erau evidente diferenţele dintre un PNL al intelectualilor, al oamenilor cumpătaţi şi un PD al unui rebel primar de capitală, fără alte personalităţi crescute în jurul său. În ciuda acestor neconcordanţe de caracter, noi, liberalii, am avut înţelepciunea politică de a face compromisuri, atât la începuturile proiectului Alianţei, cât şi de-a lungul celor doi ani de guvernare, pentru că avem proiecte bune, pentru că avem oameni pregătiţi şi pentru că trebuia, la acea dată, să redăm oamenilor încrederea în clasa politică. Rezultatul se vede: românii sunt cetăţeni europeni, iar economia ţării noastre este printre cele cu cea mai mare creştere anuală din Europa.

Ştim că în anul 2004 noi, liberalii, l-am susţinut pe Traian Băsescu să devină preşedintele României. Am făcut-o pentru că eram siguri că în comparaţie cu protectorul baronilor, Adrian Năsase, Traian Băsescu va reuşi să fie un preşedinte al tuturor românilor. Traian Băsescu însuşi repeta această idee în campanie şi a spus-o imediat după ce a devenit preşedinte: vreau să fiu preşedintele românilor, indiferent că sunt pesedişti, liberali sau democraţi.

Din păcate, nimeni nu a ştiut că vorbele lui Traian Băsescu sunt spuse ca să sune bine: în cei doi ani şi jumătate de mandat, Traian Băsescu a reuşit să fie preşedinte de partid şi atât. A jucat rolul preşedintelui unui partid aflat la guvernare, dar care foloseşte un discurs de opoziţie. Ce a mai reuşit Traian Băsescu? A mai reuşit să îşi recompenseze unii amici cu contracte de la stat, a reuşit să îşi supună justiţia şi să semene rivalităţi între membrii Guvernului. Mai presus de asta, a reuşit să intre în conflict cu întreaga clasă politică, inclusiv cu unii membri ai PD. Ce mai putea face Traian Băsescu în această poziţie: să demonizeze toţi politicienii români, chiar dacă el însuşi face parte din această clasă politică "ticăloasă".

Probabil că, pentru majoritatea oamenilor, Traian Băsescu este un om simpatic, care spune glume pe gustul lor. Pentru cei mai mulţi dintre oameni, acest argument este mai important şi mai plauzibil decât faptul că şi Traian Băsescu, ca mulţi alţii, este corupt şi ipocrit. Prin votul dat de Parlament, oamenii trebuie să înţeleagă că "simpaticul" Traian Băsescu a adus România într-o situaţie jenantă pe scena internaţională, că, prin intrigile sale, a distrus un proiect politic de succes, iar ceea ce i-a mai rămas de făcut este să se victimizeze. Dacă românii nu vor înţelege asta de această dată, vor simţi consecinţele peste două săptămâni, când ne vom întoarce de unde am pornit.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi: "Declaraţiile Preşedintelui, nocive pentru mediul de afaceri"

Preşedintele suspendat Traian Băsescu are tot dreptul de a pleda "pro domo" în cadrul campaniei electorale aflate în plină desfăşurare. Nimeni nu-i poate contesta acest drept. Cu toţii ştim că o campanie electorală nu este o activitate specifică domnişoarelor de pension. Chiar dacă nu frizează moralitatea, atacurile sub centură la adresa adversarului sunt acceptate ca fiind o practică electorală. Dar când aceste atacuri aduc atingere imaginii ţării sau pot genera efecte negative pentru ţară, ele nu mai sunt de acceptat.

De mai multe luni, iar în actuala campanie electorală, în permanenţă, Traian Băsescu utilizează frecvent, în raport cu politicienii pe care nu-i agreează, expresia "oligarhi".

După modul în cate utilizează acest termen şi conexiunile pe care le face cu politicienii, Traian Băsescu practic repetă, adaptat la nivelul anului 2007, obsedantul "vin moşierii" din anul 1990, celebră expresie de luptă şi manipulare a maselor utilizată de FSN drept armă propagandistică de luptă împotriva PNL şi PNŢCD. Acum, a rămas doar PNL din categoria partidelor istorice, dar conjunctural, neo-arma cu iz bolşevic a lui Traian Băsescu este îndreptată şi spre celelalte partide, care, uzând de un drept constituţional, au votat suspendarea sa.

Prin atitudinea sa însă, Traian Băsescu nu loveşte adversarul politic, ci dă o lovitură mediului de afaceri, asupra căruia sunt incitate segmente de populaţie. Este o practică păgubitoare care ar putea avea consecinţe extrem de periculoase.

Ostilitatea şefului de stat - chiar şi în calitatea de preşedinte suspendat - faţă de mediul de afaceri poate influenţa negativ şi investitorii străini. Un recul al venirii acestora în România ar genera efecte negative nu numai de ordin economic, dar şi din punct de vedere al imaginii României în străinătate.

De aceea, de la această tribună, fac un apel lui Traian Băsescu să nu mai atace mediul de afaceri, iar în cazul în care are date concrete de persoane care au ocolit legea, să le facă publice, nu să culpabilizeze la modul general o întreagă categorie.

PS: Afirmaţia lui Traian Băsescu de la mitingul de la Constanţa, "referendumul va oferi ocazia să se vadă cine este stăpânul", precum şi incitarea populaţiei la acţiuni împotriva Parlamentului, reprezintă acţiuni extrem de periculoase şi pot fi caracterizate ca fiind anticamera unei potenţiale dictaturi. Avem precedentul din 1938 al lui Carol al II-lea, care a dizolvat parlamentul, partidele politice şi a devenit singurul stăpân al României. Ce a urmat, se ştie. Sper ca istoria să nu se repete.

Domnul Relu Fenechiu:

"Traian Băsescu instigă cetăţenii împotriva Parlamentului"

Am văzut în transmisii oferite cu generozitate de anumite televiziuni ultimele discursuri ale preşedintelui suspendat, Traian Băsescu. Conform Constituţiei, este dreptul domniei să-şi susţină cauza în campania electorală aferentă referendumului din 19 mai a.c. Dar ceea ce face în aceste zile Traian Băsescu, reprezintă o agresiune împotriva Parlamentului..

"Pe 19 mai o să le cerem celor 322 să ne dea ţara înapoi"; "le voi cere, în numele dvs (a participanţilor la mitingul de la Constanţa - n.a.) să demisioneze"; "cei 322 trebuie aruncaţi peste balustrada Parlamentului" sunt doar o mică parte din tezele promovate de Traian Băsescu şi care reprezintă o clară instigare a populaţiei împotriva Parlamentului. Prin aceste afirmaţii, Traian Băsescu se face vinovat de nerespectarea articolului 61 alin.(1) din Constituţie, care prevede că "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Să admitem, deşi nu este aşa, că există divergenţe între două instituţii ale statului: Parlamentul şi Preşedinţia. În acest caz, acţiunile lui Traian Băsescu de instigare (atenţie, aici el se află în sfera penalului) împotriva Parlamentului încalcă prevederile art.80 alin,(2) din Constituţie, care prevede că "Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate".

Or, ceea ce face Traian Băsescu - chiar şi în situaţia de suspendare în care se află, el trebuie să respecte Constituţia - numai mediere nu înseamnă. De asemenea, prin anunţarea în public a faptului că va cere "demisia celor 322", Traian Băsescu dă dovadă că nu cunoaşte prevederile Constituţiei în ceea ce priveşte dizolvarea Parlamentului.

Pe aceeaşi linie - declaraţiile sunt similare - se situează şi liderii PD, chiar dacă unii dintre ei sunt şi parlamentari. Acest lucru demonstrează o lipsă de respect faţă de electoratul care le-a dat calitatea de senatori şi deputaţi şi, nu în ultimă instanţă, o lipsă de respect faţă de instituţia în care activează. Mai mult, preşedintele PD, Emil Boc, a afirmat ieri într-o conferinţă de presă că "după referendum, vom demara o campanie de strângere de semnături pentru modificarea Constituţiei, astfel încât, dacă poporul a înfrânt voinţaParlamentului, acesta să fie autodizolvat". Această declaraţie demonstrează limitele obiectivelor acestui partid. Totul se reduce la apărarea lui Traian Băsescu. Constituţia trebuie să fie revizuită, dar nu pentru a da satisfacţie capriciilor lui Traian Băsescu, ci pentru a o pune de acord cu ultimele evoluţii şi cerinţe ale legislaţiilor Uniunii Europene şi pentru a o pune de acord cu principiile viitoarei Constituţii a Europei. Aceiaşi lideri ai PD, deşi cunosc foarte bine Constituţia, elaborează o rezoluţie în forul lor de conducere prin care cer, printre altele, dizolvarea Parlamentului după referendum.

Dacă preşedintele României şi liderii unui partid care a fost până mai ieri la guvernare susţin şi întreţin teme care încalcă Constituţia, nu trebuie să ne mai mire faptul că pe diferite posturi de televiziune apar cetăţeni - nu neapărat susţinători ai lui Traian Băsescu sau PD - care nu cunosc în amănunt procedurile şi reglementările în vigoare şi care solicită agresiv dizolvarea Parlamentului şi ponegresc parlamentarii care nu au făcut altceva decât să îndeplinească o procedură prevăzută de legea fundamentală.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, consider că este imperios necesar ca Parlamentul să ia poziţie şi să solicite atât preşedintelui suspendat, cât şi senatorilor şi deputaţilor PD, să se încadreze în limitele legalităţii şi să înceteze agresiunea împotriva acestei instituţii şi să înceteze instigarea cetăţenilor împotriva Parlamentului.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"O Românie atipică şi anormală"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-o Românie normală, campania pentru referendumul din 19 mai ar trebui să se poarte în jurul motivelor invocate de PSD pentru suspendare. Atunci, domnul Geoană ar trebui să explice electoratului cum a încălcat Preşedintele Traian Băsescu legea fundamentală şi ce a făcut rău în perioada mandatului său. Iar "învinuitul" ar avea dreptul să explice punctual acţiunile sale.

Într-o Românie normală, Curtea Constituţională nu schimbă regulile jocului în timpul partidei, numai pentru a face realizabil scopul. Actuala campanie se poartă pe alte coordonate şi decizia Curţii favorizează nu pe cel abil politic, ci pe cel care va aduna mai mulţi alegători la urne. Nu va conta interesul alegătorilor, ci numărul lor.

Într-o Românie normală, Curtea Constituţională îşi asuma până la capăt responsabilitatea deciziilor şi preciza clar momentul din care se aplică procedura mai uşoară de demitere. Curtea nu permitea ca unul dintre judecătorii săi să comenteze public, pentru mass-media, cum vede el problema şi să creeze şi mai multă confuzie. Părerile sale, dacă coincid cu cele ale Curţii, trebuiau făcute public sub formă decizională, nu ca păreri personale.

Într-o Românie normală, coaliţia antiprezidenţială nu încerca să fure, pe ultima sută de metri, electoratul Partidului Democrat cu mici şi bere, ci cu idei şi fapte. Trandafirii rămâneau trandafiri pentru că este greu de crezut că PSD-ul va reuşi să-şi transforme acum electoratul, ajuns la vârsta pensiei, în furnicuţe care dansează rock. Este penibil să vezi oameni aşteptând la rând la grătare ca domnul Geoană să-şi ţină discursul şi să înceapă pomana PSD-istă.

Într-o Românie normală, când lumea scandează pe stradă "Jos Guvernul Tăriceanu", primul ministru ar trebui să se întoarcă la comerţul cu automobile, iar alţi 322 de parlamentari să-şi pregătească bagajul.

Într-o Românie normală, când un deputat PSD ca domnul Ponta afirmă că vrea Partidul Democrat la puşcărie, ar trebui imediat internat la un spital psihiatric. Înţeleg că deformaţia sa profesională, cea de procuror, îl îndreptăţeşte să fie plin de suflu justiţiar, dar să doreşti să trimiţi la închisoare câteva milioane de oameni, câţi are PD-ul, doar pentru apartenenţă politică, este deja o afirmaţie ce denotă stări paranoice duse la paroxism.

Într-o Românie normală nici nu trebuia să se ajungă aici. Era suficientă o sperietură, o campanie care să arate că se poate şi aşa. Dar orgoliile rănite trebuiau răzbunate cu orice preţ. Iar preţul nu se ştie care va fi sau cine îl va plăti.

Dar cum trăim într-o Românie anormală, toate cele de mai sus nu sunt decât vise frumoase. Ar fi fost linişte şi poate că am fi avut timp să ne ocupăm şi de binele acestei ţări.

Domnul Aurel Olărean:

"DA şi NU la români"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Provocarea căreia va trebui preşedintele suspendat Traian Băsescu să-i facă faţă pe 19 mai nu este una tipică. Nu neapărat pentru că o asemenea stare de fapt este unică în istoria modernă a României, ci pentru că, în decurs de două săptămâni, trebuie să înveţe poporul să spună DA când vrea NU şi NU când vrea DA. A spune DA în toate limbile pământului înseamnă o afirmaţie şi implicit un acord, iar Nu reprezintă negaţia. Iată însă că astăzi, triumviratul PSD-PRM-PNL a descoperit, sau măcar încearcă să convingă electoratul de inversarea funcţiilor pozitive sau negative în limba română. La UDMR nici nu fac referinţă, membrii acestui partid etnic având şi aşa destule probleme lingvistice şi de exprimare în limba oficială a ţării unde trăiesc şi unde mai şi votează pe deasupra. Aşa că rămân numai pesediştii, peremiştii şi peneliştii, care ca nişte vajnici români din tată în fiu, vor vota DA pentru NU şi Nu pentru DA. Ce va fi în capul omului simplu nu mai contează din moment ce aşa a gândit partidul!

Când românii au spus "da" a însemnat DA pentru Emil Constantinescu sau Traian Băsescu şi NU pentru Ion Iliescu, C.V.Tudor sau Adrian Năstase. În 2003, când majoritatea românilor au spus DA acestei Constituţii imperfecte şi plină de neajunsuri, numai 8,81 % au spus NU şi aceştia nu au vrut, cu adevărat, o astfel de constituţie. Dar acestea sunt vremuri apuse când DA era DA şi NU era NU.

PNL a început deja o campanie bazată pe această confuzie voită între "da" şi "nu" folosind, pentru o confuzie totală în rândul electoratului, chiar sigla Alianţei D.A. Efortul partidelor, inclusiv al Partidului Democrat, s-a dublat. Munca de convingere a electoratului să participe la referendum este acum dublată de efortul de a face cetăţenii să voteze invers de cum le dictează bunul simţ.

Fenomenul se poate repeta şi cu alte mijloace de manipulare şi intoxicare a poporului, minţile diabolice din umbra PSD-PNL şi PRM având capacităţi nebănuite în domeniu. Cum pentru această coaliţie antiprezidenţială miza referendumului o reprezintă o slabă prezenţă la urnele de votare, deja au început să fie activate vechile trucuri PSD-iste. Şi cum ca să votezi trebuie să ai unde, peste noapte, proaspătul ministru Adrian Cioroianu a descoperit că nu se ştie câţi români trăiesc în afara graniţelor României. Consecinţa directă: înjumătăţirea numărului celor 181 de secţii de votare preconizate pentru alegerile europarlamentare. Să nu ne mirăm dacă, peste câteva luni, acelaşi ministru va descoperii într-o dimineaţă în aburii cafelei că pentru europarlamentare sunt necesare 250 de secţii de votare. Că vorba aceea, este în interesul nostru acum!

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Traian Băsescu - prea mândru să înfrunte realitatea"

Stimaţi colegi parlamentari,

Traian Băsescu este un politician autentic întrucât este cinic şi flexibil, dar de curând a devenit şi penibil.

"În maxim 5 minute de la vot voi demisiona din funcţie", spunea hotărât Traian Băsescu, în ciuda faptului că nimeni nu îl obligase sa o facă. A ales de bună voie şi nesilit de nimeni să se autosuspende, cu acelaşi ton cu care în noiembrie 2004 invoca fraudarea electronică a alegerilor. Dar, aşa cum era previzibil, Traian Băsescu nu şi-a dat demisia, punându-şi pe frunte un stigmat al ruşinii pe care îl va avea în faţa ochilor orice om de bun simţ.

Folosindu-se de toate mijlocele de demagog populist pe care le are la îndemână, Traian Băsescu ştie doar să joace, cu propriile mijloace, un rol fals de "salvator al poporului român". Stigmatul pe care l-a lansat este acela că România se va prăbuşi dacă el nu o va mai conduce. Dar cine se crede acest domn Băsescu, însuşi Zeus?

Pluralul "românii m-au ales", folosit de Băsescu, devine, pe zi ce trece, mai patetic! În decembrie 2004, Băsescu a fost ales doar de un sfert din numărul total al cetăţenilor cu drept de vot. L-au ales ca să se comporte ca un "preşedinte al tuturor românilor". Ceea ce Băsescu este incapabil, însă, să fie. Vrea să se transforme într-un manipulator de mase, pozând astfel în postura de "victimă a politicienilor".

Nu am idee câţi suntem cei care gândim astfel. O va arata, poate, referendumul. Dar atunci, n-ar fi cazul ca Traian Băsescu să nu-şi mai bată gura că el, doar el, "reprezintă poporul"?

Doreşte oare România un Preşedinte instigator numai la scandaluri şi certuri politice care nu ne aduc o imagine prea bună în faţa Europei? Cred că răspunsul ar fi previzibil, rămâne însă de constatat dacă raţiunea îşi va spune cuvântul pe 19 mai, sau nu.

Cert este că, în regimul Băsescu trăim discreditarea autorităţii instituţiilor statului roman.

Traian Băsescu este cel care în campanie miza totul pe o singură carte: Constituţia. Este cel care s-a folosit de această carte pentru a conduce şedinţe de guvern, pentru a refuza numirea unor miniştri şi chiar a acceptat poziţia de suspendat în locul celei de demisionar. Acest Băsescu face paralele ieşite din sfera logicii, comparând instituţii cu persoane. În loc să pună în balanţă autoritatea Parlamentului cu cea a Preşedintelui, el alege să pună alături numărul de voturi primite de Preşedinte şi sufragiile adunate de un parlamentar, ca şi cum forul legislativ ar fi parlamentarul în sine. La nivelul excitării maselor, comparaţia lui Băsescu este uluitoare.

Băsescu este convins că, în felul în care trişează pentru a obţine o metaforă puternică, îi poate îndepărta de la referendum tocmai pe intelectualii care îl susţineau până acum. Pe acei oameni capabili să facă diferenţa între nuanţe.

Dacă aş fi Traian Băsescu, nu m-aş mândri deloc cu mitingul din Piaţa Constituţiei, pentru ca nu aş şti câţi oameni s-au strâns acolo din convingere şi câţi pentru că au găsit o variantă de petrecere a timpului liber gratis, în condiţiile în care organizatorii au încercat să atragă cât mai mulţi spectatori cu un program artistic destul de bine pus la punct. De altfel, promptitudinea cu care au reuşit să aducă pe aceeaşi scenă câteva trupe menite să facă atmosferă în Piaţa Constituţiei îi face, probabil, să roşească de invidie pe organizatorii profesionişti de concerte. În fine, dacă se mai pun la socoteală şi membrii PD din provincie aduşi cu autobuzul în Capitală, Băsescu chiar nu are motive să se felicite pentru că excelează la capitolul popularitate, determinându-l în viitor să-şi îmbunătăţească stilul actoricesc, întrucât cel actual începe să nu mai convingă.

Acesta este teatrul denigrant şi iresponsabil pe care îl joacă Traian Băsescu când se simte strâns cu uşa. Este un strigăt de disperare către popor. Şi asta pentru că simte cum îi fuge pământul de sub picioare. Este inadmisibil să-ţi prezinţi demisia ca pe un gest moral când o condiţionezi aşa: daca mă suspendaţi, demisionez, daca nu, nu. Acesta este un troc, şi nimic altceva. Se pare că la aceasta se pricepe cel mai bine Traian Băsescu şi nicidecum la a conduce o ţară cum este România.

Şi....pentru cultura generală a domnului Băsescu....în Parlament, n-a avut loc nici o lovitura de stat, cum susţine domnia sa, ci un vot perfect legal şi democratic.

Vă mulţumesc.

Domnul Răzvan Petrică Bobeanu:

"322 - apel la democraţie!"

Este clar pentru toată lumea că Traian Băsescu nu şi-a respectat cuvântul dat atunci când anunţa sus şi tare că în cinci minute de la suspendarea sa de către Parlament va demisiona. Omul hotărât, marinarul curajos, sărim peste partea cu misiunea la Anvers, că nu prea îl avantajează pe domnul preşedinte Traian Băsescu, uită ce anunţa numai cu două zile înainte de ziua suspendării, la o oră de maximă audienţă, în faţa naţiunii române. De ce a renunţat la demisie? Răspunsul este unul simplu: de frică, frica faptului că înscris într-o nouă campanie electorală ar putea să nu mai obţină la finalul ei scaunul atât de drag de la Cotroceni. Aceasta este realitatea şi nu scenariile fanteziste prezentate de domnii Boc, Videanu, Stolojan şi alţii asemenea lor care n-au înţeles că prin aberaţiile pe care le susţin se descalifică ca oameni politici. Ceea ce nu înţeleg aceşti oameni este că, din păcate pentru ei, cariera lor politică se va termina odată cu cea a lui Traian Băsescu, pentru că întreaga lor existenţă politică se reduce la o singură persoană.

În stilul caracteristic lui Traian Băsecu, a început campania pentru referendum în nota de populism cu care ne-a obişnuit de doi ani încoace, numai că nici băile de mulţime şi nici participarea la mitingurile de susţinere pentru Traian Băsescu nu mai impresionează pe nimeni. Cei 322 de parlamentari care au votat pentru suspendarea preşedintelui au fost împroşcaţi cu noroi atât de Traian Băsescu, cât şi de cei care fără nici o problemă ar putea fi intitulaţi trompete prezidenţiale. Însă a atribui celor 322 apelative precum hoţi, oligarhi, terorişti e deja mult prea mult. Practic, toţi acei cetăţeni care s-au prezentat la vot şi au votat o listă parlamentară, indiferent de culoarea politică, se pot simţi vizaţi de cuvintele grele rostite la adresa celor 322 de parlamentari.

Dacă un singur om din România sprijină demiterea preşedintelui la referendum, suspendarea preşedintelui este morală. Aceasta este esenţa democraţiei pe care, din păcate, Traian Băsescu nu o înţelege. A condus România timp de doi ani într-un mod care de cele mai multe ori mi-a lăsat un gust amar, având ca singure priorităţi plasarea sa în sondajele de opinie şi distrugerea adversarilor politici, subordonându-şi în acest scop instituţii ale statului. Iar acest mod de a conduce România, amintind de anii 50, trebuie să înceteze, iar cei 322 de parlamentari au votat pentru acest lucru.

Cei 322 de parlamentari au avut legitimitatea de a vota suspendarea preşedintelui Băsescu numai şi pentru faptul că puşi la un loc au chiar mai multe voturi decât cele pe care le-a avut Băsescu atunci când a ieşit preşedinte. Au făcut acest lucru pentru că timp de doi ani, Traian Băsescu a avut faţă de Parlament şi faţă de celelalte instituţii ale statului o atitudine total contrară normelor democratice, pentru că timp de doi ani Traian Băsescu nu a arătat că este un preşedinte care doreşte să aducă în România o stare de linişte şi normalitate, iar răfuielile politice cu adversarii săi au fost transpuse în conflicte grave între instituţiile statului, pentru că în aceşti doi ani a patronat corupţia acuzându-i pe alţii de corupţie, pentru că în aceşti doi ani a falimentat politica externă a României prin gafele pe care le-a făcut şi, nu în ultimul rând, pentru că a urmărit permanent să creeze crize politice doar pentru că foloseau intereselor sale politice. De aceea a fost suspendat Traian Băsescu!

Domnul Ion Călin:

"România - debitor net către Uniunea Europeană"

Din cauza crizei politice şi a scandalurilor care au avut loc în ultimii doi ani pe scena politică românească, a devenit certitudine pentru toată lumea că România va fi în acest an debitor net către Uniunea Europeană, fiind obligată să scoată de la bugetul de stat peste 1,2 miliarde de euro. Incompetenţa celor care conduc destinele ţării din decembrie 2004, amplificată de interminabila criză, a făcut ca pentru România să fie imposibil să cheltuiască fondurile europene, cel puţin în acest an.

Partidul Social Democrat a atras atenţia cu mult timp în urmă asupra acestui pericol, însă din păcate pentru noi acum suntem puşi în faţa faptului împlinit. Potrivit celor mai optimiste previziuni, în acest an România nu va putea să atragă de la Uniunea Europeană mai mult de câteva sute de milioane de euro, deşi avea la dispoziţie patru miliarde de euro. Observăm că în acest moment toată atenţia este îndreptată spre referendumul din 19 mai a.c.. Nimeni nu mai are chef de altceva.

Să sperăm că la 19 mai, românii vor spune un "DA" pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, aşa cum au spus "DA" şi în 2004, şi astfel se va pune capăt interminabilei crize politice. Altfel, scandalurile vor fi reluate cu siguranţă într-un mod mult mai zgomotos, iar intergrarea României în Uniunea Europeană va fi definitiv compromisă. În ritmul din acest an de atragere a fondurilor europene nu numai că pentru România va fi imposibil să reducă din decalajul economic faţă de celelalte state europene, dar în situaţia în care contribuţia de la bugetul de stat va fi mai mare decât fondurile atrase, acesta se va adânci şi mai mult.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Dezvoltarea Constanţei - ieşirea din stadiul de proiect"

Până acum, dezvoltarea Constanţei, atât de necesară unui judeţ de o importanţă crucială pentru economia României, a fost blocată din cauza unor neînţelegeri politice între administraţia locală şi unii miniştri ai PD.

Acum, lipsa miniştrilor PD se pare că este de bun augur pentru proiectele judeţului, fapt relevat şi de vizitele recente a doi miniştri liberali care, spre deosebire de trâmbiţele unora din opoziţie, au venit să facă treabă, şi o treabă bună zic eu.

O mare problemă o reprezintă aceea a turismului de pe litoral unde, odată cu vizita domnului ministru Ovidiu Silaghi, sper că se vor demara în sfârşit proiectele de care judeţul nostru are nevoie. Şi mă refer la elaborarea unui plan cadru de dezvoltare a turismului în staţiunea Mamaia, dar şi de problema accesului pe litoral a turiştilor.

Deşi personal sunt nemulţumit de felul în care arată staţiunile litoralului românesc am credinţa că în viitorul apropiat turismul va deveni principalul punct de atracţie al judeţului nostru.

De asemenea, relansarea proiectelor de infrastructură reprezintă o prioritate majoră la nivelul autorităţilor locale şi centrale, iar amendarea legii zonei costiere trebuie realizată cât mai repede, pentru că fără o viziune de ansamblu bine structurată vom fi din nou blocaţi la stadiul de proiect.

Aici, un rol esenţial îl vor avea şi hotelierii prin structurile aferente pentru că nu se pot rezolva toate problemele de la centru.

În ceea ce priveşte dezvoltarea industrială, rolul esenţial îl are Portul Constanţa, iar vizita efectuată săptămâna trecută de ministrul transporturilor, Ludovic Orban, a ilustrat acest lucru mai bine ca oricând. Portul trebuie să se dezvolte şi aici aş vrea să subliniez realizarea unui pod care să facă legătura între terminalul de containere, restul portului şi Autostrada Soarelui.

Pe agenda ministrului transporturilor au fost trecute, în urma întâlnirilor din judeţ, proiecte ce ţin de o dezvoltare trainică şi pe termen lung de care o regiune de importanţă colosală pentru România are neapărat nevoie acum la intrarea în Uniunea Europeană.

S-a realizat şi o legătură cu turismul, unul din proiectele foarte importante la care eu personal ţin este acela al realizării unui drum expres între Constanţa şi Delta Dunării, ce va duce atât la scurtarea timpului, cât şi la dezvoltarea comunităţilor aflate pe acest drum. Totodată, mă gândesc şi la ideea dezvoltării unei zone turistice în portul vechi Constanţa, la conectarea unei ecluze a lacului Tăbăcărie cu lacul Siutghiol care va asigura ieşirea la mare pe ambarcaţiunile de agrement.

În urma discuţiilor punctuale şi pe proiecte dintre ministrul Ludovic Orban şi autorităţile locale a reieşit că una dintre priorităţi este refacerea infrastructurii feroviare pe distanţa Bucureşti - Constanţa ce se află în lucru în acest moment.

Sper că aceste proiecte frumoase vor schimba cu mult felul în care va arăta judeţul Constanţa, momentul în care acestea vor deveni realitate urmând a fi aproape.

Domnul Ioan Munteanu:

"Politica antiromânească a lui Băsescu"

Pentru orice om de bun simţ, spectacolul oferit românilor aflaţi la Madrid şi Castellon de către "preşedintele suspendat" a fost unul penibil.

Ne-am obişnuit cu afirmaţiile şocante ale lui Băsescu şi cu al său comportament de marinar nonconformist, dar, pe zi ce trece, asistăm la scene care depăşesc orice imaginaţie.

Menirea unui preşedinte atunci când merge în străinătate este aceea de a pleda pentru ţara lui din care face parte şi pentru conaţionalii săi. Dar, consecvent principiului "dezbină şi stăpâneşte", Băsescu îi stârneşte şi pe "căpşunari" împotriva oligarhilor tranziţiei, împotriva parlamentarilor, care au votat pentru suspendarea sa, împotriva "sistemului ticăloşit" din România. Cel care a încălcat constituţia şi legile ţării, care i-a jignit, pe rând, pe politicieni, pe magistraţi şi pe jurnalişti, care i-a învrăjbit pe guvernanţi şi pe oamenii cu responsabilităţi în stat, care a încălcat promisiunile făcute şi a desfiinţat partidele, acel om face acum apel la sentimente şi cere sprijin prin binecunoscutele sale sloganuri populiste: "Sufletul vostru face parte din sufletul poporului român care vrea să trăiască în demnitate, să trăiască bine".

Făţărnicia, demagogia şi tupeul sunt trăsături de caracter care ies la iveală cu fiecare zi care trece din răstimpul rămas până la referendum.

La mitingul de la Constanţa din 6 mai, Băsescu făcea pe nevinovatul: "Mă întreb cu ce am greşit. Am greşit eu cu ceva ?Atunci de ce am fost suspendat?...Vin alegerile şi în toamna lui 2008 e momentul să îi aruncăm peste balustrada Parlamentului pe cei 322 !"

Şi aceste vorbe vin după ce în Piaţa Revoluţiei se lăuda că a fost singurul care a militat pentru îmbunătăţirea situaţiei din învăţământ, din sănătate şi justiţie, dar a fost împiedicat de către oligarhia politico-economică a tranziţiei.

Fiecare apariţie în public a lui Băsescu este un prilej de învrăjbire şi de zâzanie, de etalare a obrăzniciei şi a lipsei de caracter. Oare ce va mai avea de spus şi de făcut în timpul ce a mai rămas până în ziua votului? Cu siguranţă, vor fi ieşiri care mai de care mai penibile şi mai incredibile, încheiate cu "Dumnezeu să vă dea sănătate, voi servi mereu poporul român". Fără comentarii !

Domnul Ioan Hoban:

"Turismul rural are nevoie de o legislaţie clară"

Natura şi frumuseţile ei, precum şi tradiţiile, unice în felul lor, pot şi trebuie să facă din turism o sursă importantă pentru economia naţională şi pentru dezvoltarea locală. Din păcate, lipseşte infrastructura, fără care turismul nu se poate dezvolta, dar lipseşte şi o legislaţie clară.

Acest lucru a fost concluzionat recent, la Baia Mare, unde s-au întâlnit reprezentanţi ai ANTREC, ai Autorităţii Naţionale pentru Turism şi ai Patronatului de turism din Maramureş, societăţi de turism.

Concluziile care s-au desprins în urma discuţiilor, grupate pe câteva categorii de probleme, mă îndreptăţesc să fac această declaraţie politică.

În primul rând a reieşit clar nevoia armonizării legislaţiei pe diferitele paliere de activitate.

Avem nevoie de turism, dar el trebuie să beneficieze de legi clare, care să-l ajute să se dezvolte. Este nevoie, în primul rând, de reglementarea, prin planurile de urbanism, a regimului clădirilor cu destinaţie turistică ce urmează a se construi, pentru păstrarea specificului local, dar şi a brandului fiecărei zone în parte.

Autorităţile de mediu, sanitar-veterinare, sănătate publică, protecţia consumatorilor au invocat necesitatea unei colaborări între autorităţile de turism şi celelalte autorităţi ale statului, astfel încât operatorii din turism să fie informaţi cu obligaţiile ce le revin din legile şi reglementările în vigoare.

Turismul rural se dezvoltă, dar nu trebuie să se dezvolte oricum, ci în conformitate cu legislaţia românească, cu dezvoltarea durabilă a localităţilor şi zonelor turistice.

Ţăranul care face turism rural trebuie să ştie că Pensiunea rurală este o unitate, iar interiorul, stilul arhitectural sînt părţi integrante ale mediului rural, scutit de surse de poluare, care, din păcate, există.

Dezvoltarea turismului rural înseamnă şi pregătirea profesională a celor care lucrează în domeniu. De aceea, normele de clasificare şi autorizarea trebuie să ţină seama de aceste aspecte, importante pentru standardele de calitate pe care trebuie să le atingă serviciile din turismul rural.

Cred că Autoritatea Naţională pentru Turism poate cofinanţa anumite cursuri de pregătire profesională a personalului din unităţile de turism, pe de o parte, şi pe de alta trebuie să colaboreze mai mult cu asociaţiile profesionale şi cu patronatele din turism.

Domnul Adrian Semcu:

Tema: "Sărbătorind, băsescian... muzeele"

Devenită deja tradiţie, marcarea, la 9 Mai, a Zilei Europei, ar fi trebuit să aibă, în acest an, semnificaţii deosebite pentru România, o consfinţire în plus a noului său statut de stat membru al marii familii europene, care gândeşte şi trăieşte european.

Din păcate pentru noi toţi, preşedintele suspendat nu a dorit să fie aşa, mergând până la a transforma şi manifestaţiile publice dedicate ...muzeelor în pretexte pentru propria sa campanie anti-demitere.

Astfel, "Nopţi Albe - Noaptea Muzeelor", o manifestare care ar fi trebuit organizată, în 30 de oraşe, pe bani publici, în stil european, de către Autoritatea Naţională pentru Tineret (ANT), s-a transformat, la Ploieşti, în circ electoral.

Momiţi cu focuri de artificii şi concerte, tinerilor ploieşteni li s-a servit "la desert" o ploaie de fluturaşi electorali cu fotografia preşedintelui suspendat, căzut pe gânduri, cu verigheta la vedere, trist că este singur... şi chemând, astfel, tinerii să i se alăture.

Maestru de ceremonii... domnişoara Bogdana Ţiţei, lidera tinerilor pedişti, şefă a Direcţiei Judeţene ANT Prahova.

Cu puţin timp înainte, la alegerile parţiale din comuna Măgurele, aceeaşi domnişoară a făcut campanie electorală din greu, în timpul programului, folosind maşina de serviciu.

Despre acelaşi personaj, cu puţin timp în urmă, Cotidianul "Republicanul" scria: "Bogdana Ţiţei, şefa Agenţiei Judeţene de Tineret Prahova, este dezorientată, dar spune că dacă partidul îi va cere să părăsească funcţia, atunci o va face, chiar dacă pentru a o ocupa a participat la un concurs."

Aceasta este gândirea şi acestea sunt acţiunile celor care înţeleg, băsescian, rolul instituţiilor publice în primul an de după aderare al României.

Le solicit organismelor abilitate să ia act şi să intervină.

Domnul Ion Luchian:

"Minciuni şi mincinoşi"

Stimaţi colegi,

De mai multe zile ne aflăm în plină campanie în vederea referendumului ce urmează a avea loc pentru demiterea preşedintelui ţării şi, aşa cum a afirmat chiar Traian Băsescu, în cadrul mijloacelor de informare în masă, mai ales video, au apărut deja foarte mulţi oameni care spun tot felul de minciuni.

A apărut, bunăoară, Traian Băsescu care a spus că parlamentul l-a suspendat pentru că a vorbit de lucruri care au deranjat, precum lupta împotriva corupţiei, fapt cum nu se poate mai fals deoarece domnul Băsescu a fost suspendat tocmai pentru că a intervenit sau a încercat să pună presiune asupra justiţiei, pentru că şi-a folosit influenţa în favoarea anumitor companii încălcând, astfel, Constituţia pe care a jurat că o va respecta.

A mai apărut şi domnul Boc care a spus că se schimbă regulile jocului în timpul jocului, pentru că s-a modificat legea referendumului în sensul înlăturării necesităţii obţinerii unei anumite majorităţi pentru validarea referendumului, citându-ne domnul Boc, în acest sens, dintr-un raport privind referendumurile naţionale realizat de Comisia de la Veneţia pentru democraţie prin drept, raport în care se spune că regulile fundamentale privind un referendum nu ar trebui modificate cu un an înainte de organizarea unuia. Ce nu a spus însă domnul Boc este că, în primul rând, în respectivul raport modificarea cvorumului necesar pentru validarea unui referendum nu face parte din acele reguli fundamentale despre care raportul spune că nu ar trebui modificate cu un an înainte şi, în al doilea rând, acel raport chiar subliniază faptul că nu este de dorit ca la referendumuri să existe praguri care să fixeze o prezenţă minimă necesară la vot, lucru pus în acord astăzi şi la noi prin această modificare a legii, modificare care, de altfel, a fost validată ca fiind în acord cu Constituţia chiar de către Curtea Constituţională.

De asemenea, au mai apărut la televizor şi domnii Băsescu, Boc, Stolojan şi alţii care ne-au spus nouă cum această clasă politică nu mai este reprezentativă pentru România, că este una învechită şi retrogradă, care se opune schimbărilor necesare în societate, ca şi cum domniile lor nu ar face parte din această clasă politică, ci ar fi aterizat chiar acum pe pământ, probabil direct din cer.

Mai nou, au mai apărut unii care au susţinut ideea existenţei unei teorii a conspiraţiei în ceea ce priveşte suspendarea preşedintelui, conform căreia ar fi fost implicată o mare putere străină. Trebuie să recunoaşteţi că este un scenariu foarte interesant, însă demn de un film de la Hollywood, nu de nişte politicieni serioşi, care îşi respectă electoratul şi nu încearcă să-l manipuleze prin metode atât de penibile.

Deci, aşa cum am spus mai înainte, domnul Băsescu a avut dreptate când a afirmat, la un miting, că vor fi foarte mulţi cei care vor apărea la televizor şi vor spune minciuni în încercarea de a manipula opinia publică însă ce nu a ştiut, pesemne, domnia sa a fost că cei mai mulţi dintre aceşti mincinoşi vor fi chiar susţinătorii săi.

Vă mulţumesc,

Domnul Alexandru Mocanu:

"Regula 322"

Ciudate lucruri se întâmplă de o bucată de vreme în Parlamentul României. Ţinem morţiş ori suntem blestemaţi ca "originala democraţie" propăvăduită de Ion Iliescu la începutul anilor ´90 să ne bântuie şi astăzi, chiar şi în cel mai înalt for de dezbatere politică, Parlamentul.

Spun asta pentru că, în mod ciudat, astăzi, în Parlamentul României, formaţiuni politice reprezentând 80% din opţiunile electoratului se declară în opoziţie, fără a se întâmpla nimic din ceea ce se întâmplă în democraţiile lumii într-o astfel de situaţie: opoziţia - întreagă sau parte din ea - îşi asuma politic, public şi transparent, preluarea guvernării, adică visul şi raţiunea de a fi ale oricăror partide serioase.

La noi, această "opoziţie" este formată din parlamentarii PSD, PNL, PC, PRM şi UDMR care, spun dânşii, reprezintă 69% din voinţa electoratului din 2004, formând singuri o majoritate ciudată dar confortabilă, la care se adaugă parlamentarii PD şi PLD.

O denumesc "majoritate ciudată" pentru că, sub pojghiţa unei aparente întâmplări, în momentele deciziilor delicate se constată că acţionează unitar fără să aibă în comun un angajament public de susţinere a guvernării. Nici doctrinar nu sunt identificabile potenţiale apropieri, ba din contră aş zice, atâta timp cât acţionează unitar partide ce au doctrine antagonice ( PSD-stânga şi PNL-dreapta), ori sunt ireductibile (PRM şi UDMR).

Şi totuşi, prin voinţa lor unitară, au fost luate în Parlament sau în Guvern o serie de decizii de o importanţă majoră, cum ar fi:

• scoaterea PD de la guvernare;
• amânarea pentru la toamnă a alegerilor pentru Parlamentul European;
• sesizarea Parlamentului cu aşa-zise încălcări ale Constituţiei de către Preşedintele Traian Băsescu;
• înfiinţarea unei Comisii parlamentare condusă de Dan Voiculescu care să facă un simulacru de anchetă a Preşedintelui;
• nesocotirea avizului negativ al Curţii Constituţionale;
• modificarea de trei ori a legii referendumului;
• suspendarea Preşedintelui României pentru 30 de zile, timp în care să nu i se acorde şi lui timpi de antenă, ci doar partidelor;
• libertatea de a decide ulterior referendumului, adică "a-posteriori", calea de urmat în caz de invalidare a acestuia.

În plus, deşi nu sunt decizii publice, această "majoritate ciudată", aplicând "regula 322", a hotărât:

• amânarea sine die a introducerii pe ordinea de zi a legii lustraţiei şi a legii votului uninominal;
• uneltirea si instigarea subterană pentru reincriminarea insultei şi calomniei prin presă;
• amânarea înlocuirii Procurorului General al României şi a şefului DNA până după ce Comisia Europeană face public Raportul de ţară;
• numirea în posturi cheie de decizie economico-financiară a clientelei aservită oligarhilor;
• ignorarea deciziei parchetului de a începe cercetarea penală în cazul ministrului Nagy Szolt;
• aprobarea iniţiativei legislative PSD (Victor Ponta şi alţii) prin care Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, instituţie publică, va fi obligat să predea fără plată întreaga bază de date Camerelor de Comerţ şi Industrie - structuri 100% private, care o vor valorifica exclusiv în interesul lor, văduvind astfel anual bugetul de stat cu zeci de milioane de euro(!);
• respingerea iniţiativei legislative privind compensarea în bani a tichetelor de călătorie pe calea ferată neutilizate de către pensionari aprobată iniţial de senat, pe vremea când nu opera încă "regula 322";
• respingerea iniţiativei legislative privind acordarea de compensaţii ţăranilor care la momentul colectivizării şi/sau ulterior, au fost deposedaţi de inventarul agricol, silvic sau piscicol de către statul comunist;
• adoptarea legii Agenţiei Naţionale de Integritate într-o formă mult mai inofensivă decât varianta înaintată de M. Macovei şi agreată de U.E.

Pentru acestea şi multe altele au protestat public români din toate zonele ţării şi din diaspora, partide şi politicieni, toate organizaţiile societăţii civile, ambasadori şi liderii unor mari familii politice europene, prestigioşi analişti politici străini, unii reprezentanţi ai Comisiei Europene şi, nu în ultimul rând, Sinodul Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei si Maramureşului !!! Dar degeaba. Cei 322 îşi văd în continuare de planul lor. Chiar dacă interesele lor nu sunt şi ale cetăţenilor României, cu siguranţă că la mijloc sunt interese foarte mari şi importante ce-i ţin împreună împotriva acestui val de proteste, nemaiîntâlnit de la mineriadele anilor 90 !

Ce-i uneşte pe toţi aceşti politicieni care, după votul de suspendare a Preşedintelui au fost numiţi "Grupul 322"? Circulă foarte multe zvonuri şi de aceea nu doresc să speculez. Cetăţenii însă, sunt convins că au înţeles ce îi "mână în luptă" pe aceşti 322 de politicieni şi îi vor "răsplăti" cum se cuvine, la momentul potrivit.

Nici Preşedintele Traian Băsescu şi nici noi, cei din PD, nu confundăm Parlamentul cu "Grupul 322", chiar dacă unii doresc dinadins acest lucru şi ne pun în gură lucruri pe care nici nu le-am gândit, darămite să le şi fi spus.

Noi nu condamnăm "Grupul 322" pentru că ar fi acţionat neconstituţional! Noi atragem atenţia că, după părerea noastră, "Grupul 322", invocând faptul că au acţionat în numele şi în interesul cetăţenilor pe care pretind că îi reprezintă, de fapt au acţionat cu bună ştiinţă, împotriva voinţei majorităţii covârşitoare a românilor.

De aceea, susţinem că dacă la referendum, Preşedintele nu va fi demis, adică voinţa "Grupului 322 va fi înfrântă de votul popular, atunci, ca-n orice ţară civilizată, cei 322 de parlamentari, dacă au un minimum de decenţă, un strop de bun simţ şi o fărâmă de onoare ar trebui să-şi prezinte, din proprie iniţiativă şi de îndată, demisia din Parlament. Un astfel de vot ar trebui interpretat ca un blam care trebuie să aibă urmări. Altfel, oricând o majoritate parlamentară, invocând Constituţia, se poate juca de-a suspendarea preşedintelui ştiind de la bun început că nu va păţi nimic. Dar mai ştii? Uneori, astfel de gesturi de onoare ţin de lucruri mult mai simple şi mai fireşti, cum ar fi: grosimea obrazului sau cei 7 ani de acasă!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Emilian Valentin Frâncu: "Trebuie să dăm un bun exemplu, asta contează!"

Cu 155 milioane tone de dioxid de carbon degajate anual în atmosferă, România ocupă un nedorit loc în topul celor mai poluante 50 de ţări de pe glob.

Unii analişti interpretează cifrele furnizate de Agenţia Reuters drept o nouă confirmare a gradului de industrializare a unei ţări, spunând că este de la sine înţeles ca acolo unde există o industrie dezvoltată să apară un grad ridicat de emisii poluante în atmosferă.

"Iată că Statele Unite ale Americii îşi confirmă rolul de lider al economiei mondiale şi sub acest aspect, cu 7.074 de miliarde de tone emisii de gaze cu efect de seră, urmate de China, cu aproape 5.000 de miliarde de tone", spun aceşti comentatori pricepuţi, adăugând la repezeală că "este regretabil să avem asemenea statistici, nu-i aşa, există un preţ care trebuie plătit: nu poţi face omletă fără să spargi ouăle".

Într-adevăr, spargi ouăle ca să faci omletă. Însă, tot metaforic vorbind, prea multe ouă produc o dereglare a colesterolului, iar în aceste condiţii tigaia însăşi este condamnată ori să rămână fără stăpân, ori să devină obiect de muzeu pe un raft din bucătărie. Asta nu înţeleg, din păcate, aceia care tratează cu indiferenţă avertismentele referitoare la faptul că planeta noastră a ajuns la un moment critic, iar noi trebuie să avem mare grijă de acum înainte de protejarea mediului în care trăim.

Protocolul de la Kyoto prevede măsuri semnificative de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră, într-o primă perioadă de patru ani, între 2008 şi 2012, după care se preconizează fie extinderea actualului protocol, fie negocierea unuia nou. Măsurile de reducere a emisiilor de dioxid de carbon trebuie puse în practică de ţările dezvoltate şi de economiile aflate în tranziţie, protocolul fiind negociat iniţial de peste 160 de ţări, iar România face parte din rândul acelor state care ar trebui să ia măsuri în baza ratificării.

Sigur că este o distanţă uriaşă între cantitatea de dioxid de carbon emanată în atmosferă la noi în ţară şi cantităţile de dioxid de carbon cu care poluează cei situaţi pe primele locuri în topul poluatorilor atmosferici.

Dar nu trebuie să ne încălzească faptul că noi trimitem în atmosferă de 45.000 de ori mai puţin dioxid de carbon decât americanii sau de 32.000 de ori mai puţin decât chinezii. Trebuie să ne gândim ce avem noi de făcut pentru a reduce acest tip de poluare măcar cu 10%, atât cât ne cere Uniunea Europeană!

Nu avem dreptul să ne ascundem îndărătul vinovăţiei (cu sau fără ghilimele) mai mari a altora. Trebuie să ne vedem de responsabilităţile noastre, ca şi când doar de noi ar depinde soarta planetei. Ca şi când prin ceea ce facem noi diminuăm semnificativ efectul de seră.

O picătură într-un ocean este la fel de importantă precum oceanul însuşi. Puterea exemplului altora, mai mari sau mai mici poluatori decât noi, trebuie să ne determine să facem ceea ce este corect să facem, ceea ce am negociat să facem!

Oricât de mari ar fi costurile, numai astfel putem deveni, noi înşine, un bun exemplu pentru alţii asemenea nouă.

Domnul Filip Georgescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pădurea nu reprezintă numai umbră gratuită, mediu răcoros şi reconfortant, apă limpede şi rece, ea nu-i doar un furnizor de lemn pentru construcţii, mobilă şi pentru foc. Dincolo de toate aceste avantaje, pădurea este cel mai puternic instrument pentru restabilirea echilibrului ecologic, factorul esenţial de care depinde însăţi existenţa Planetei noastre. Pădurea aduce imense servicii omenirii, contribuind substanţial la creşterea calităţii vieţii, prin funcţiile multiple de protecţie şi producţie pe care le îndeplineşte şi care, practic, sunt de neînlocuit. La adăpostul ei se pot dezvolta aproape toate activităţile umane, pădurea fiind simbolul echităţii şi dreptăţii în natură.

În ţara noastră, românul nu mai este demult frate cu codrul. Proprietarii de păduri, ca şi cei ce obţin dreptul de a exploata incinte forestiere, pe bază de licitaţii, nu respectă nici cele mai elementare norme impuse de silvicultori. Se taie haotic, se fură fără teamă, se practică un jaf sălbatic. Datorită mentalităţii agresive şi nechibzuite, vechi de când lumea, la noi, în ultimii o sută de ani au fost despădurite aproape 3 milioane de hectare. A fost nevoie de un efort uriaş pentru refacerea sistemului nostru forestier, desfăşurat pe parcursul a 40 de ani (1945-1984), perioadă în care, datorită posibilităţii aplicării unui plan unic, au fost împădurite peste 2,2 milioane de hectare şi s-au creat plantaţii de arbori, de-a lungul drumurilor, în lungime totală de 45 km.

Pe baza îndelungatei lor experienţe, silvicultorii au ajuns la o concluzie înţeleaptă, potrivit căreia gospodărirea pădurilor trebuie să se întemeieze pe principiul permanenţei, adică să se calculeze, cu grijă, creşterea anuală a pădurii şi să se taie numai atâta cât aceasta produce în decursul unui an.

Schimbarea regimului de proprietate a făcut, însă, ca în ultimii zece ani volumul lucrărilor de regenerare şi protecţie a pădurilor să se diminueze permanent, ducând la o degradare alarmantă a fondului nostru forestier. Prioritatea esenţială a marii majorităţi a proprietarilor particulari o constituie tăierile pentru valorificarea cât mai rapidă a lemnului şi pentru a-şi salva avutul de furia hoţilor.

Preocuparea pentru reîmpădurirea suprafeţelor exploatate este inexistentă. Deţinătorii particulari de terenuri forestiere invocă lipsa banilor pentru realizarea unor asemenea lucrări, aşteptând ca statul să refacă pădurile pe cheltuiala sa, ori ca regenerarea acestora să se producă pe cale naturală, cu ajutorul seminţelor căzute din arborii maturi, proces biologic anevoios, întrucât nu toate suprafeţele forestiere au capacitatea să se refacă pe această cale. Ca atare, intervenţia omului rămâne factorul esenţial pentru viitorul pădurilor. Din păcate, silvicultorii sunt iarăşi restanţieri la examenul împăduririlor de primăvară, ritmul acestor lucrări fiind unul lent, aşa cum a fost în ultimul deceniu şi jumătate.

După datele Regiei Naţionale a Pădurilor, în această primăvară s-au împădurit câteva mii de hectare, acţiunea desfăşurându-se în aceleaşi ritmuri lente din ultima perioadă, deşi refacerea fondului forestier a devenit o cerinţă stringentă, în condiţiile schimbărilor climatice dezastruoase şi a degradării mediului înconjurător cu care ne confruntăm de două-trei decenii. Este de neînţeles ca în România să fie împădurite anual doar 10.000 de hectare, când în Suedia se realizează 140.000 hectare, în Finlanda 130.000 hectare, în China 500.000 de hectare, iar în baza planului de 60 de ani (1948-2008), Franţa şi-a propus împădurirea a 6,5 milioane de hectare.

Pădurea viitorului, componentă majoră a biosferei, va trebui să reprezinte simbolul armoniei, al statorniciei şi belşugului. Ca atare, regenerarea şi ocrotirea pădurilor nu va mai fi o treabă exclusiv a silvicultorilor, ci va antrena întreaga societate, ea însăşi vital interesată în a-şi asigura un scut puternic şi sigur împotriva poluării atmosferei, ca filtru biologic, a inundaţiilor, a eroziunii solului şi temperarea viiturilor, dar şi ca izvor de sănătate, de linişte şi recreere.

Ocrotirea naturii şi îndeosebi a pădurii, va fi pentru noi şi pentru întreaga omenire obiectivul numărul unu al secolului în care am păşit.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică: "Cartiere de care îşi amintesc doar inundaţiile"

Ianuarie 2006. Anul începe cu multe speranţe din partea oamenilor simpli, oameni care nu aşteaptă altceva decât să le fie un pic mai bine.

Aprilie 2006. Apele au lovit Transilvania, Banatul şi Moldova. Autorităţile ridică din umeri, nimeni nu este vinovat de pagubele produse de năvala apelor, pentru că Bunul Dumnezeu aşa a considerat că trebuie să le fie românilor. Agoniseala de o viaţă s-a dus pe apa sâmbetei, vieţi omeneşti au fost luate. Şi nimeni nu este vinovat că potopul nu a fost anunţat, că autorităţile au lipsit de la faţa locului, că podurile au fost luate de ape, că sate întregi au devenit adevărate lacuri de acumulare, că oamenii nu mai au nici după ce bea apă şi nici nu mai au ce pune pe ei. Ca şi în campania electorală, autorităţile au apărut, cu întârziere, cu noi promisiuni, care nu au fost îndeplinite nici până azi.

La Câmpia Turzii, judeţul Cluj, 363 de familii din două cartiere noi ale municipiului - Şarât şi Sâncrai - şi-au văzut agoniseala luată de apele învolburate în Vinerea Mare. Autorităţile le-au răspuns cu promisiuni, care, de altfel şi ca de obicei, nu au fost îndeplinite nici până în prezent. Şi asta, în ciuda faptului că la faţa locului s-au deplasat prefectul judeţului şi primarul municipiului Câmpia Turzii. În plus, consilierii municipali au promis acordarea unor facilităţi fiscale. Casele acestor oameni s-au aflat pentru multă vreme într-o stare jalnică, iar la subsol şi parter unde apa a stagnat au apărut adevărate focare de infecţie. Nici până în prezent, la mai bine de un an de la inundaţii, situaţia nu s-a schimbat, în sensul ajutorului pe care statul român ar fi trebuit să îl dea acestor amărâţi loviţi crunt de soartă. Dar s-au găsit, în anul de graţie 2007, bani pentru un referendum care nu se justifică.

Iunie 2006. Scenariul s-a repetat la Câmpia Turzii, şi nu numai, şi de Rusalii. Populaţia nu şi-a revenit după inundaţiile din aprilie, că, din nou, apa a luat şi puţinul din ceea ce a mai rămas din casele lor. Din nou, autorităţile au fost depăşite de situaţie. Dar să nu ne pierdem speranţa.

Şi, pentru ca pachetul să fie complet, ajutorul a venit tot din partea celor năpăstuiţi de soartă, care şi-au împărţit puţinul pe care îl au cu cei care chiar nu mai au nimic. Oamenii se ajută între ei, statul român şi autorităţile fiind marii absenţi din ecuaţie.

2007. România a devenit membru al Uniunii Europene. Problemele au rămas aceleaşi, promisiunile autorităţilor, locale, judeţene sau centrale nu au fost îndeplinite, nici cele din campania electorală şi nici cele exprimate după evaluarea pagubelor produse de calamităţile naturale.

Dar ce contează toate astea?! Ne-am pricopsit cu un referendum, alegeri pentru Parlamentul European şi, cine ştie, poate chiar şi alegeri parlamentare anticipate. Pentru toate acestea se găsesc bani, numai pentru sprijinirea celor loviţi de soartă, nu. Singurii vinovaţi sunt românii care suportă toate consecinţele bâlbâielilor şi neînţelegerile clasei politice. Repet: aceşti oameni loviţi de soartă şi fără nici o speranţă de mai bine, ori un ajutor, cât de mic, de la statul român, cu cine votează?

Domnul Aurel Gubandru:

În ultima saptămână a lunii aprilie, a avut loc la Buzău, cea de-a XI-a sesiune ştiinţifică dedicată împlinirii a 40 de ani de la primele săpături arheologice efectuate pe şantierul de la Carlomăneşti.

Evenimentul desfăşurat pe parcursul a două zile a strâns reprezentanţi ai instituţiilor buzoiene alături de importanţi arheologi din toată ţara. Cu această ocazie au avut loc o serie de colocvii şi comunicări dedicate zilei "Dava - centru economic, cultural si politic în lumea geţilor şi dacilor", lansări de carte, vizitarea staţiunii arheologice Carlomănesti şi vernisajul expoziţiei cu cele mai recente descoperiri din judeţ.

Alături de specialiştii buzoieni, arheologi cu specializarea "geto-daci" au făcut evaluări ale săpăturilor şi au fost puse în concordanţă cu civilizaţia dacică din alte sectoare.

S-a amintit perioada anilor 1967, când şantierul a început modest, cu două şanţuri, iar lucrurile mergeau foarte greu din cauza lipsei de angajaţi şi aceia fără studii superioare, aveau 150 de piese originale, restul erau rulaje.

Muzeul, în perioada aceea, era raional, de aceea toate descoperirile arheologice ajungeau la Ploieşti.

Astăzi, din colecţia Muzeului Judeţean fac parte peste 100.000 de obiecte şi opt şantiere arheologice deschise în tot judeţul.

Pe acest şantier au trecut, în timp, importanţi arheologi şi mulţi studenţi cărora această lecţie le-a prins foarte bine.

In perioada 1971-2001, când şantierul a fost închis, au fost valorificate câteva lucrări, dar nu pe măsura aşteptărilor.

Finanţarea lucrărilor s-a făcut din fondurile Muzeului Judeţean, primiţi de la Consiliul Judeţean şi doar ocazional s-au primit bani de la Ministerul Educaţiei, Cercetării si Tineretului.

Domnul Ion Stan:

"Criza politico-instituţională din România nu trebuie să implice serviciile de informaţii şi securitate în răfuiala politică a preşedintelui suspendat cu Parlamentul României"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Forţe politice, fără identitate ideologică democratică şi fără legătură cu istoria şi tradiţiile sănătoase ale vieţii politice naţionale, şi aventurieri politici care au înşelat speranţele naţiunii au aruncat ţara într-o criză politico-instituţională profundă, servind astfel interese ale inamicilor tradiţionali ai României, al căror scop este dintotdeauna eliminarea din contextul geo-politic al Eurasiei a acestei mari insule a latinităţii aflate în permanentă nevoie de legături vitale cu centrele civilizaţiei europene.

Opinia publică internă şi internaţională este şi va fi în perioada care urmează supusă unei permanente şi asidue agresiuni informaţionale, cu scop de intoxicare şi manipulare pentru a se crea României o imagine de ţară instabilă politic, cotropită de corupţie, prost guvernată, cu instituţii de putere marionete ale oligarhiei criminale, cu o presă şi o societate civilă aservite, ori de câte ori îi critică pe cei care şi-au adjudecat, cu de la sine putere, monopolul tuturor adevărurilor.

Criza politică instituţională din România, evaluată şi coroborată în contextul evoluţiilor politice din Ucraina, Moldova - Transnistria, Regiunea Mării Negre, precum şi din arealul Balcanilor de Vest este mai mult decât ceea ce aparent a devenit vizibil în urma escaladării tensiunilor politice interne până la momentul suspendării de către Parlament a Preşedintelui României.

România se află, în acest moment, într-o gravă şi complexă criză de securitate naţională, rezultat al lipsei unei strategii adecvate de securitate şi politică externă şi a unor acte şi gesturi politice iresponsabile, ai căror autori, dacă nu au premeditat, nu au avut capacitatea de a discerne între ignoranţă, prostie şi înaltă trădare.

Preşedintele suspendat al României şi-a început mandatul cu o mare diversiune, prin care a încercat, şi în bună măsură a reuşit, să-şi apropie serviciile naţionale de informaţii pentru securitate şi structurile de forţă ale statului, pentru ca într-un final să le decredibilizeze şi să le compromită prin acreditarea totalei obedienţe a acestora faţă de persoana sa. Dar până la acest final, Traian Băsescu, ca protector al structurilor speciale, le-a implicat adânc în resorturile ambiţiilor sale politice, folosindu-se de informaţiile la care era sau nu îndrituit legal în scopul consolidării, indiferent de risc şi preţ, a propriei poziţii de putere şi a partidului din care s-a revendicat şi, bineînţeles, pentru reprimarea, inclusiv pe calea înscenărilor judiciare, a adversarilor politici. El are nevoie de putere şi de cea mai înaltă demnitate publică pentru a se apăra de forţa legii pentru grave crime de subminare economică.

Marile promisiuni pe care Traian Băsescu le-a făcut serviciilor de informaţii, dar mai cu seamă angajamentele sale privind promovarea, consolidarea şi apărarea securităţii naţiunii române în mediul strategic al vecinătăţii imediate şi apropiate, nu au fost, nici pe departe, îndeplinite.

Pe plan intern, sub aspect doctrinar-conceptual şi legislativ, sistemul de securitate naţională este dereglementat, fiindcă instrumentele juridice adoptate la începutul anilor 90 obliga, în mod practic, autorităţile informative de securitate, apărare, siguranţă şi ordine publică de a acţiona în afara comandamentelor şi realităţilor social-politice cuantificate juridic, post-aderare la N.A.T.O. şi post-integrare în Uniunea Europeană.

Pe plan extern, României îi lipseşte o politică şi o strategie de securitate naţională viabilă, precum şi o diplomaţie responsabilă şi activă. Consecinţa acestui mod de asumare a destinelor naţionale sunt acelea ca relaţiile post-aderare cu Uniunea Europeană ne-au surprins total nepregătiţi, iar legăturile bilaterale cu statele membre ale Uniunii Europene sunt la limita subzistenţei.

Politica externă şi de securitate pe spaţiul estic a înregistrat eşec după eşec: raporturile cu Rusia fiind aproape îngheţate, iniţiativa românească a cooperării în Regiunea Mării Negre a falimentat, relaţiile cu Ucraina s-au degradat periculos, iar cele cu Republica Moldova, urmare a unor orientări oportunist-provocatoare, nu numai că ne-au adus o ostilitate crescută, dar serveşte, se pare, foarte bine scenariilor geo-politice dăunătoare celor opt milioane de congeneri din afara graniţelor, a căror identitate etnic-românească este supusă nesfârşitelor agresiuni.

Profitându-se de fundalul interminabilelor tensiuni şi conflicte politice interne, în care au fost implicate şi instituţii fundamentale garante ale statalităţii naţionale, inamicilor Constituţiei României li s-au oferit suficiente dovezi de slăbiciune a autorităţilor, pentru a putea progresa, pas cu pas, pe calea realizării obiectivelor neorevizionismului şi panslavismului în noul context politic european.

În tot acest timp, autorităţile legitime ale statului român în loc să fie lăsate să vegheze la prezentul şi viitorul destinelor naţionale, au fost deturnate de la datoriile lor constituţionale şi întoarse - premeditat şi diversionist - în trecut, în numele unei aşa-zise curăţenii morale, în realitate o formă perversă de resuscitare a resorturilor de putere ale trecutului, prin care o aşa-zis nouă clasă politică, în lipsa propriei identităţi, şi-a căutat reţelele de succes în arhivele securităţii.

Bătălia pentru controlul dosarelor s-a transformat apoi în bătălia pentru controlul serviciilor, armatei, internelor, ministerului public şi ansamblului sistemului securităţii naţionale, cu întreg cortegiul de consecinţe cunoscute.

Democraţia îşi are propriile paradoxuri şi contradicţii. Nu poţi avea, în aceeaşi măsură, un Parlament şi un Guvern democratic, adică larg reprezentative, dar care să realizeze şi consensul necesar bunei funcţionări. Nu poţi, în acelaşi timp, să guvernezi bucurându-te de legitimitatea susţinerii populare, dar să fii şi eficient economic, fără a deveni populist. Nu poţi, concomitent, să promovezi o competiţie a politicienilor jucători fără a nu risca stabilitatea politică, pacea şi securitatea socială, iar între destabilizarea acestora şi generarea pericolelor mortale pentru democraţie şi ordine constituţională pe care dumneavoastră, combatanţii din prima linie a apărării naţiunii, trebuie să o garantaţi, graniţa este pe cât de fragilă, pe atât de imperceptibilă.

Recursul, în secolul XXI, la mijloacele politice stradale, sub sloganul demagogic al aşa-zisei "întoarceri la popor" nu poate decât să ne aducă aminte de tragicele circumstanţe în care popoarelor le-a fost uzurpată puterea de către Mussolini, Hitler, Stalin şi alţi mari dictatori.

Parlamentul României, în pofida neîmplinirilor sale şi a spiritului politicianist de care, inevitabil, mai este marcat, nu este alcătuit din aventurieri politici, nu este "o şandrama în moarte clinică", ci este forumul de întâlnire a cetăţenilor responsabili care au fost mandataţi cu greutatea şi importanţa răspunderii de a constitui "organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica putere legiuitoare a ţării".

Cine ignoră autoritatea supremă a puterii poporului şi pune adevărul său personal deasupra adevărului şi a dreptăţii legiuitorului naţional, nu are nici legitimitatea juridică şi nici suportul moral de "a se întoarce la popor".

Un referendum nu este o campanie electorală. Pe cale de consecinţă, nu ar fi normal, nici legal, să ne aştepte 30 de zile de apostolat al cetăţeanului Traian Băsescu pentru a-şi continua atacurile la adresa instituţiilor legitime ale puterii - Parlamentul şi Guvernul - cu care s-a aflat într-o permanentă incapacitate de comunicare şi coabitare politică.

Firesc este să urmeze 30 de zile de reflecţie şi corectă informare a naţiunii, în legătură cu faptele anticonstituţionale pentru care a fost suspendat din funcţia de preşedinte al României Traian Băsescu. Alegătorii chemaţi la referendum trebuie lăsaţi să delibereze fără a fi agresaţi informaţional prin tot felul de persuasiuni propagandistice emoţionale asupra a ceea ce ar urma dacă Traian Băsescu ar fi repus în funcţia de preşedinte al României.

Dragi compatrioţi aflaţi în serviciul securităţii naţionale a României,

Actuala criză politico-instituţională din România vă legitimează, o dată în plus, subordonarea voastră exclusiv voinţei poporului, pentru garantarea suveranităţii, independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale (Constituţia României, art. 118 alin. (1) şi (3).

În actuala conjunctură, toate părţile implicate în criza politică din România mizează, desigur în măsuri diferite, atât pe concursul din partea acelor responsabili ai autorităţilor informative, numiţi ca urmare a deciziilor politice, dar şi pe contribuţiile unor membri ai personalului operativ care, din varii motive, dau interpretări personale îndatoririlor legale de abţinere de a nu fi folosiţi în scopuri politice (Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, art. 26), ori de a "(...) nu întreprinde nici o acţiune care să promoveze sau să lezeze interesele vreunui partid politic sau persoane fizice ori juridice, cu excepţia acelor acţiuni ale acestora care contravin siguranţei naţionale." (Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, art. 36).

Sunt mai mult decât ilustrative interpretările pe care mediul politic şi presa - ca putere a societăţii civile - le-au dat incapacităţii de abţinere, neutralitate şi echidistanţă politică ale prim-adjunctului directorului Serviciului Român de Informaţii, demascat public ca fiind suspect de implicare în ecuaţia cu mai multe necunoscute a presiunilor care ar fi fost exercitate de preşedintele suspendat asupra Curţii Constituţionale.

O asemenea ingerinţă şi, respectiv, aservire politică a unui înalt demnitar public din conducerea principalului serviciu naţional de informaţii nu trebuia să fie posibilă dacă se respectau cerinţele legii. În structurile militare - S.R.I. fiind încă o structură militară - este interzisă executarea ordinelor ilegale, iar care refuză să se conformeze este absolvit de răspundere. (Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.) De asemenea, oricine iniţiază, transmite ori execută măsuri de obţinere abuzivă ori ilegală a informaţiilor care lezează drepturile şi libertăţile fundamentale, viaţa particulară, onoarea sau reputaţia persoanelor, ori produce astfel de consecinţe prin aplicarea abuzivă a măsurilor de prevenire a ameninţărilor este supus răspunderilor şi sancţiunilor prevăzute de lege (Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, art. 16).

Există, aşadar, suficiente prevederi legale care vor apăra de aşa-zisa "lege a ordinului", care să vă susţină independenţa profesională faţă de orice fel de ingerinţe, presiuni ori ameninţări.

Ne adresăm conducerii şi ofiţerilor Serviciului de Informaţii Externe pentru a reitera îndatorirea lor supremă de a veghea asupra riscurilor şi ameninţărilor din afara ţării, care pot viza, specula şi exploata vulnerabilităţile politice interne ale României în actuala conjunctură. De asemenea, cerem să fie reconsiderate şi eliminate toate elementele de obedienţă pe care serviciul le-a avut şi le mai are faţă de Traian Băsescu, a cărui apartenenţă la sistemul de informaţii şi contrainformaţii externe înainte de 1990 este de largă notorietate internaţională.

Nu sunt puţine statele ai căror preşedinţi au provenit, exclusiv, din sistemul securităţii, dar trebuie observat şi precizat că faptul în sine nu a fost trecut sub tăcere şi nici nu a fost negat, aşa cum a procedat Traian Băsescu, ceea ce dovedeşte adevărata măsură a respectului său faţă de sistemul care l-a propulsat în cea mai înaltă demnitate politică, respectiv trădarea.

Comisia specială de control parlamentar asupra activităţii Serviciului de Informaţii Externe va trebui să-şi reconsidere exercitarea competenţelor, astfel încât să se elibereze de stresul complexului prezidenţial Traian Băsescu.

Ne adresăm personalului devotat şi loial, permanent la datorie al Serviciului Român de Informaţii pentru a-i itera răspunderile care-i revin pentru apărarea ordinii constituţionale, prin obţinerea şi furnizarea promptă a informaţiilor obiective şi imparţiale prin care să se prevină extremismul şi violenţa politică, răspândirea de informaţii false, dezinformarea opiniei publice şi a corpului electoral în direcţii periculoase pentru existenţa societăţii democratice, a pluripartidismului şi normalei funcţionări a instituţiilor legitime de putere ale statului.

Ne adresăm personalului Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă şi a celorlalte structuri operative din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative pentru a-i itera necesitatea de interes naţional ca această structură informativă departamentală, care s-a încercat a fi transformată, urmare atât a unei comenzi politice, dar şi a unor interese de altă natură, într-un nou serviciu de securitate internă, să se rezume la îndeplinirea strictă a atribuţiilor prevăzute de legile statului român şi nu la executarea ordinelor abuzive ori ilegale.

Ne adresăm conducerii şi personalului Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării pentru a reitera să valorifice învăţămintele încercărilor anterioare de politizare a armatei române şi să sancţioneze, prin informaţii corecte, imparţiale şi obiective, furnizate factorilor de decizie prevăzuţi de lege, orice încercare de implicare a armatei în complicarea situaţiei politice interne. Având în vedere că implicarea structurii de siguranţă militară în peisajul politic intern a fost de notorietate, solicităm adevăraţilor profesionişti ai informaţiilor militare să se dezică de tot ce înseamnă, în actuala percepţie publică, eticheta de "poliţie politică militară, incontrolabilă, omnipotentă şi omniprezentă în viaţa socialo-politică, iar mai nou şi în cea economică a României".

Ne adresăm personalului şi conducerii Direcţiei pentru Prevenirea Criminalităţii în Mediul Penitenciar cu cerinţa de a se elibera de tot ceea ce fostul ministru al justiţiei a exercitat asupra structurilor predecesoare şi a pune în circuitul informaţional legal toate semnalările privind legăturile mediului interlop din penitenciare cu afacerile, politica, justiţia, serviciile de informaţii ori cu administraţia publică şi funcţionarii acestora.

Dorim să credem că profesioniştii Serviciului de Telecomunicaţii Speciale vor demonstra, în acest moment critic, devotamentul şi loialitatea la care s-au angajat sub jurământ şi să le pună, exclusiv, în slujba naţiunii române. Corupţia, abuzurile şi ilegalităţile care au fost asociate în timp Serviciului de Telecomunicaţii Speciale obligă actuala conducere să reflecteze inclusiv asupra considerentelor pentru care o parte a clasei politice doreşte desfiinţarea Serviciului şi punerea sa sub un protectorat politic. A pune confidenţialitatea comunicaţiilor speciale sub control politic de partid sau extern este inadmisibil, deoarece ar constitui o vulnerabilitate dintre cele mai grave pentru securitatea naţională.

Ne adresăm Serviciului de Protecţie şi Pază cu cerinţa de a acţiona după o concepţie de activitate strict adecvată misiunilor efectiv de îndeplinit, stopându-se orice tentativă de angajare în acţiuni care pot căpăta valenţe de poliţie politică. Jandarmizarea Serviciului de Protecţie şi Pază exprimă fără echivoc ceea ce a înţeles şi a dorit să facă preşedintele suspendat Traian Băsescu dintr-o structură de elită a sistemului securităţii naţionale.

Observăm şi reiterăm că serviciile de informaţii şi securitate au avut în momentele hotărâtoare ale istoriei naţionale capacitatea de a discerne şi a nu se lăsa antrenate în vendete şi răfuieli politice. Consecinţele implicării structurilor speciale ale statului în lupta politică dusă de Traian Băsescu împotriva adversarilor săi, dar şi a instituţiilor fundamentale ale statului sunt greu, dar nu imposibil de surmontat. Momentul pe care îl traversăm este unul favorabil afirmării probităţii profesionale, al echidistanţei şi neutralităţii politice de care sistemul securităţii naţionale, în ansamblul său, trebuie să dea dovadă în situaţii de criză.

Domnul Miron Ignat:

"9 mai - Ziua victoriei asupra fascismului"

Stimate colege, stimaţi colegi,

Mâine, 9 mai, sărbătorim o zi specială, cu multe semnificaţii. Pentru noi, această zi înseamnă atât Ziua Europei, Ziua Independenţei României, cât şi Ziua victoriei împotriva fascismului.

România a devenit, începând cu anul 2007, membră a Uniunii Europene. De aceea, Ziua Europei a căpătat semnificaţii aparte pentru fiecare dintre noi. Data de 9 mai a fost aleasă ca zi a Europei de Consiliul European de la Milano din 1985, apreciindu-se că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, ministrul de externe al Franţei, Robert Schuman, a propus Germaniei, vechi inamic al ţării sale, dar şi altor state, să contribuie la realizarea "unei solidarităţi de factor" şi să pună "bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii". În urma acestei declaraţii urma sa ia sfârşit o lungă istorie de confruntări sângeroase şi se inaugura o nouă etapă în evoluţia continentului nostru, bazată nu pe forţă şi violenţă, ci pe cooperare economică şi armonizare legislativă.

Privind asupra istoriei naţionale a României, la data de 9 mai 1877 a avut loc proclamaţia independenţei României, când a fost dus războiul de independenţă împotriva Turciei, în care armata României, alături de armata rusă, a învins Turcia, participând totodată şi la eliberarea popoarelor din Balcani. Ea s-a acoperit de glorie în bătăliile purtate la sud de Dunăre, pe teritoriul Bulgariei - la Vidin, Griviţa, Rahova, Plevna şi Smârdan. Proclamarea independenţei a reprezentat o componentă autohtonă, de o dimensiune europeană si mondială, motiv pentru care ar trebui sa stăruim mai mult asupra însemnătăţii acesteia.

În acest an, la 9 mai, popoarele lumii, şi în primul rând cele de pe bătrânul continent, comemorează 61 de ani de la încheierea ostilităţilor celei mai sângeroase conflagraţii din istoria omenirii, când declanşatorul celui de-al II-lea război mondial, nazismul fascist german, cel mai odios duşman al civilizaţiei umane, a fost învins, zdrobit, prin efortul titanic al popoarelor antihitleriste. Astfel, la 9 mai, întregul mapamond sărbătoreşte Ziua Victoriei asupra fascismului în cel de al doilea război mondial.

La zdrobirea maşinii de război naziste, aportul cel mai însemnat l-au avut ţările din fosta URSS. Tributul plătit în vieţi omeneşti s-a ridicat la peste 20 milioane, adică aproximativ cât are în prezent populaţia României.

Dar şi ţara noastră, mai ales după 23 August 1944, a adus o contribuţie însemnată în obţinerea victoriei din 9 mai 1945.

Astăzi, când aniversăm 61 de ani de la terminarea celui mai odios război, noi, parlamentarii, trebuie să dăm un semnal tuturor parlamentelor lumii, să milităm împreună pentru preîntâmpinarea şi prevenirea oricăror conflicte.

Datorită semnificaţiei multiple a zilei de 9 mai în istoria naţională a României, este de datoria noastră, a tuturor, de a-i acorda atenţia cuvenită însemnătăţii şi importanţei acestor mari acte de istorie. Sub însemnele ei aniversăm independenţa şi victoria, ce subliniază mersul nostru spre viitor. Spre acel viitor asupra căruia trebuie să veghem pentru ca omenirea, intrată deja în mileniul trei şi ajunsă azi la maturitate civică şi politică, să nu permită vreodată declanşarea unui nou măcel mondial.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

"Băsescu îşi face campanie mizând pe inocenţa poporului"

Intenţia lui Traian Băsescu de a dizolva Parlamentul a fost discutată în mediul politic apropiat lui de mai bine de o lună, şeful statului păstrându-şi această intenţie şi acum, în cazul în care populaţia nu l-ar demite la referendum, el urmând să arate că Parlamentul este în dezacord cu poporul.

Se pare că jocul preferat al lui Traian Băsescu este cacialmaua. Vorbesc despre o ipostază care, nu numai că se potriveşte de minune profilului de preşedinte-jucător, dar, dacă privim cu obiectivitate lucrurile, era şi una dintre puţinele arme care îi mai rămăseseră preşedintelui suspendat. Băsescu a încercat să atace cu armele adversarilor.

Analizate astăzi, toate gesturile preşedintelui demonstrează că el a încercat din răsputeri să evite suspendarea. A contestat la Curtea Constituţională până şi votul din Parlament.

Calculul politic privind ameninţarea cu demisia a fost unul greşit. A jucat la cacealma şi a pierdut! A vrut sa ia tot totul şi a eşuat. A pierdut pe mâna lui! Asta nu înseamnă că Traian Băsescu n-a rămas la masa de joc. În politică trebuie să ştii să şi pierzi. După cum a acţionat după ce s-a aflat rezultatul votului din Parlament, este clar că Traian Băsescu luase în calcul că ar putea să piardă, şi lucrul acesta l-a dovedit mitingul "spontan" din Piaţa Universităţii. Totul a fost atât de spontan încât puteai să juri că fusese regizat cu mult timp înainte.

Cert este că domnul Băsescu ar trebui să ia în calcul faptul că uneori lucrurile nu ies aşa cum ne-am dori, căci nu degeaba este zicala aceea că "nu este pentru cine se potriveşte, ci este pentru cine se nimereşte".

Cred că dacă sofismul nu ar fi fost inventat, l-ar fi inventat domnul Băsescu şi l-ar fi înregistrat ca pe o marcă, astfel încât toată lumea să ia de bun tot ceea ce scoate domnia sa pe gură.

În încheiere, în memoria marelui scriitor Octavian Paler, aş vrea să îi amintesc domnului Băsescu distincţia pe care a făcut-o, cândva, Octavian Paler, între un "stat" şi o "ţară". Un stat poţi să îl dispreţuieşti şi să-l conteşti. O ţară, nu. Statul ni l-a dat istoria. Ţara ne-a dat-o destinul.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică în legătură cu raportul privind activitatea desfăşurată de Consiliu Suprem de Apărare a Ţării în anul 2006, care confirmă blocajul şi deriva anticonstituţională a sistemului naţional de securitate

Ideile politice ale comandantului suspendat Traian Băsescu şi experienţa acumulată în decursul mandatului ţin loc de Constituţie şi lege în adoptarea hotărârilor C.S.A.T.

Potrivit Raportului, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării aprobă legile, substituindu-se puterii legiuitoare, iar blocajul provocat procesului de reformare legislativ-instituţională a domeniului securităţii naţionale este calificat drept o contribuţie la clarificarea conceptelor fundamentale în materie, în timp ce realitatea confirmă intenţiile de manipulare terminologică având ca scop interpretarea şi aplicarea legii după liberul arbitru al deţinătorilor privilegiaţi ai puterii. Nu reprezentanţii serviciilor au propus legi confuze şi lipsite de previzibilitate. Maltratarea proiectelor a fost impusă de înalţii consilieri ai Administraţiei Prezidenţiale. Ei încearcă acum să obţină girul parlamentar pentru gravele aberaţii conceptuale introduse în proiecte, păstrate şi accentuate în variantele Guvernului, asumate de P.N.L.

În încercările de a nu mai repeta gafele din raportul de activitate pe anul 2005, în raportul pe anul 2006 sunt deschise noi abordări nu numai incompetente, dar şi ilustrative pentru lipsa de respect pentru Parlament, prin neglijenţele crase în structurarea conţinutului şi redactarea raportului, care descalifică C.S.A.T.-ul şi pe preşedintele acestuia.

Adoptarea Raportului de către Parlament ar legitima o concepţie profund dăunătoare privind securitatea naţională, precum şi abuzurile, ilegalităţile şi autoritarismul antidemocratic, care sunt încurajate sub această Cupolă Sacră Coroana Unită a Securităţii Naţionale, în care s-a transformat Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prezidat de Traian Băsescu.

Declaraţiile de război corupţiei se dovedesc a fi doar fumigene de acoperire a noilor mari corupţi din zona partidului care şi-a ars arhivele compromiţătoare după trecerea în opoziţie. S-au distrus mii de documente secrete despre opoziţie, dar şi despre foştii aliaţi, furnizate de persoane din structuri de informaţii care şi-au pătat onoarea, încălcându-şi îndatoririle de neutralitate şi neaservire politică, precum şi dovezi privind finanţarea ilegală a partidului, subvenţionarea atacurilor din presă împotriva adversarilor politici şi a dezinformării populaţiei, racolărilor practicate în administraţiile centrale, judeţene şi primării.

Ca şi în anul 2005, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi-a desfăşurat activitatea cel puţin la fel de haotic şi lipsit de selectivitate în alcătuirea programului anual şi a ordinilor de zi ale şedinţelor Consiliului.

În legătură cu raportul de activitate a C.S.A.T. pe anul 2005, am făcut, la momentul respectiv, o declaraţie în care am concluzionat ca documentul prezentat Parlamentului, deşi era inacceptabil, avea totuşi meritul de a se constitui în dovada pericolului major reprezentat de Consiliu pentru viaţa democratică şi ordinea constituţională din România.

Raportul de activitate al C.S.A.T. pe anul 2006 este aceeaşi mostră de exerciţiu al autoritarismului antidemocrtic pe care Consiliul îl impune cu consecvenţă în raporturile cu Parlamentul.

Lipsa de respect faţă de Parlamentul României a coborât până acolo încât Raportul pe 2006 are drept preambul primele două alineate ale Raportului din 2005, copiate aproape ad litteram, ceea ce presupune că expeditorul documentului are convingerea că Parlamentul, asemenea persoanei sale, nu ar face nici măcar efortul să citească materialele ce-i sunt remise spre analiză şi decizie. Altfel, o astfel de ofensă nu era posibilă. Are oare cineva din staff-ul Administraţiei Prezidenţiale interesul să-l compromită pe Preşedintele României în relaţia cu Parlamentul.

Din lectura raportului rezultă cu prisosinţă că şi în anul 2006 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi-a desfăşurat activitatea la limita şi în afara legii, fiind evidentă o confuzie conceptuală totală în legătură cu competenţele generale ale Consiliului, stabilite de Constituţie, şi modul concret de exercitare a atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea C.S.A.T.

Dacă raportul precedent l-a avut ca semnatar pe consilierul prezidenţial şi şef al Departamentului Securităţii Naţionale, raportul actual este semnat de consilierul de stat şi secretar al C.S.A.T., iar consecinţa acestei retrogradări este evidentă prin derapajul mult mai accentuat al conţinutului şi consistenţei raportului faţă de coordonatele de exigenţă impuse de analiza şi aprobarea activităţii C.S.A.T. de către Parlamentul României.

În esenţă, raportul nu conţine nimic notabil. În economia documentului se încearcă într-un spaţiu excesiv, de aproape două pagini, legitimarea Strategiei de Securitate Naţională a României, a acestui eseu politic cu care reprezentanţii Administraţiei Prezidenţiale, după ce nu au reuşit să obţină, în aproape un an de dezbateri scandaloase, consensul autorităţilor publice din sistemul securităţii naţionale, s-au prezentat şi au eşuat lamentabil în faţa mediilor academice, a organizaţiilor neguvernamentale şi a presei.

Dovada condiţiei discutabile a sus-numitului document este însuşi faptul că Preşedintele României nu şi l-a asumat, dincolo de postarea, în format electronic, pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale. Un document oficial "Strategia de Securitate Naţională a României", formalizat cu număr şi dată de adoptare, care să fi fost transmis autorităţilor publice responsabile cu transpunerea în practică şi spre adoptare Parlamentului nu există. Mai mult, din anexa la Raportul de activitate a C.S.A.T. pe anul 2006 nu reiese nici aprobarea strategiei, aşa cum se menţionează la pag. 2 alin. (5), ci doar adoptarea Hotărârii C.S.A.T. din 17.04.2006 privind "Avizarea Strategiei de Securitate Naţională a României (...). Or, a aviza nu înseamnă şi a aproba!

Cele ce se afirmă în raport în legătură cu Strategia de Securitate Naţională nu sunt de luat în seamă, deoarece ţin de domeniul subculturii de securitate şi al penibilului în care importanţi membri ai staff-ului Administraţiei Prezidenţiale (n.n. prin poziţiile ierarhice, şi nicidecum prin competenţa, probitatea şi onestitatea profesională) l-au înfundat pe Preşedintele României.

Grav, chiar foarte grav şi inadmisibil este ceea ce se afirmă în raport la pag. 5 alin. (3): "Hotărârile adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în anul 2006 sunt în concordanţă cu prevederile Strategiei de Securitate naţională, întrucât documentul este fundamentat pe principalele idei de politică externă, internă şi de securitate validate de alegători, coroborate cu evaluarea profundă a mediului de securitate şi cu experienţa acumulată de la preluarea mandatului".

Cum poate fi şi cum trebuie înţeleasă această afirmaţie de-a dreptul năucitoare?! Oare consilierul prezidenţial şi şef al Departamentului Constituţional Legislativ a văzut această monstruozitate juridică?

Observăm că, potrivit art. 3 din Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, hotărârile acestuia se emit potrivit legii (s.n.), iar Constituţia României statuează, de asemenea, supremaţia legii ca principiu al statului de drept, şi nu a principalelor idei de politică internă, externă şi de securitate validate de alegători sau experienţa acumulată de la preluarea mandatului.

Dacă derapajul anticonstituţional al C.S.A.T.-ului este atât de grav pe cât îl exprimă aserţiunile raportului transmis Parlamentului de către Preşedintele României, atunci este imperios necesar ca, în temeiul prevederilor art. 2 al Legii nr.415/2002, Parlamentul să procedeze la o examinare şi verificare a activităţii C.S.A.T., care să se bazeze pe accesul la şi controlul tuturor documentelor şi hotărârilor Consiliului, inclusiv stenogramele şedinţelor acestuia, pentru a nu mai credita activitatea unei autorităţi constituţionale de asemenea importanţă, învestită cu organizarea şi coordonarea securităţii naţionale exclusiv pe baza a ceea ce ni se livrează prin intermediul unor rapoarte atât de inconştient şi iresponsabil întocmite şi asumate încât abuzurile şi ilegalităţile funcţionale sunt raportate legislativului drept "realizări remarcabile".

Care rezultă a fi fost, potrivit raportului, "domeniile de acţiune ale activităţii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării", în perioada de referinţă şi prevede legea că ar fi trebuit să realizeze Consiliul?

Raportul menţionează ca prim domeniu de acţiune "Consolidarea profilului distinct al României în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, Uniunii Europene şi celorlalte organizaţii internaţionale". Este, oare, acesta un domeniu de acţiune corect identificat în raport cu dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii de organizare şi funcţionare a C.S.A.T.? Evident că nu! Constituţia României prevede că atribuţiile C.S.A.T. se rezumă la: organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor ce privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi apărarea colectivă în cadrul sistemelor de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere şi restabilire a păcii.

Ce presupune consolidarea profilului distinct al României în cadrul N.A.T.O., U.E. şi al celorlalte organizaţii internaţionale nu se spune decât codificat, în sintagme precum: promovarea dialogului transatlantic, coerenţă şi complementaritate dintre evoluţiile din cadrul N.A.T.O. şi dezvoltările în materie de politică europeană, de securitate şi apărare.

Nu am dori ca în spatele unor astfel de exprimări mult prea generoase să fie posibilă legitimarea de către Parlament a eşecurilor în materie de politică externă şi de securitate ale unei administraţii care s-a acoperit de incompetenţă şi ridicol, stârnind reacţii externe când de surprindere, când de consternare şi compasiune faţă de maeştrii tragi-comici ai gafelor "made in Romania".

Dincolo de declaraţiile de intenţii, care sunt beneficiile politicii originale promovate mai mult în spaţiul războiului mediatic decât în cancelariile diplomatice, cu privire la Vecinătatea Răsăriteană, Regiunea Mării Negre, Orientul Mijlociu Extins şi Balcanii de Vest?

Raportul evită răspunsurile. Nici nu s-ar putea altfel, deoarece în 2006 s-a ajuns la pragul cel mai critic al relaţiilor cu Rusia, Ucraina şi Moldova. Nouă ne cam miros a provocare şi a trădare toate cele care s-au întâmplat în politica externă şi de securitate pe relaţia estică a Eurasiei. Miroase chiar a înaltă trădare, din moment ce daunele aduse României şi congenerilor din vecinătăţi sunt beneficii nete, servite pe tavă, unor puteri şi guverne a căror ostilitate faţă de România nu a fost nici măcar disimulată.

Sub bagheta lui Putin, vinul de dar al neamului Voronin s-a oţeţit, revoluţia portocalie ucraineană s-a înroşit, iar ginta latină europeană ne-a părăsit, constatând că "prietenul" Bush v-a dat uitării.

Acesta este, cetăţene Băsescu, rodul amatorismului cu care s-a proiectat şi condus de la Cotroceni politica externă şi de securitate a României.

Aţi trădat încrederea ieftin câştigată a "serviciilor", şi ele la fel de ieftin v-au izolat informaţional. Nu fiindcă au dorit-o, ci fiindcă le-aţi discreditat şi pus în situaţia de a nu-şi mai putea împlini misiunile lor de mare trebuinţă naţională. Dacă le-aţi înlocuit cu C.N.S.A.S.-ul, acesta v-a servit exact ceea ce aţi programat, fără a estima consecinţele. Acum sunteţi nevoit a vă servi de informaţiile C.N.S.A.S.-ului!

Ce relevanţă mai pot avea încercările de a sublinia, chipurile, soluţionarea crizei din Kosovo, din moment ce instanţele internaţionale au decis altfel decât interesele României. De observat că la data trimiterii raportului către Parlament "Soluţia Kosovo" era deja cunoscută, iar respectul faţă de puterea legiuitoare merita cel puţin efortul actualizării documentului, pentru a nu fi menţinuţi undeva, într-o zonă a dezinformării.

A doua realizare notabilă a C.S.A.T.-ului pe anul 2006 rezultă a fi fost "îmbunătăţirea cadrului legislativ care vizează securitatea naţională".

Nu este nici o eroare. Aşa se spune "expresis verbis", în debutul paginii 8 din 22 a raportului menţionat.

Din repertoriul legislaţiei în vigoare în România nu rezultă ca Parlamentul să fi adoptat în anul 2006 vreo lege prin care să se realizeze reforma instituţional-juridică a domeniului securităţii naţionale. Dimpotrivă, cunoaştem cu toţii foarte bine câtă notorietate naţională şi internaţională au dobândit Preşedintele şi Premierul României prin scandalul încă neîncheiat al legilor securităţii. Un scandal care a avut un impact negativ demolator asupra sistemului de securitate, devenit obiect al trocurilor şi ţintă a luptelor politice.

Dar să examinăm mai atent aserţiunile din acest capitol al raportului şi să vedem ce rezultă? Rezultă că, potrivit alin. (2), pag. 8, în şedinţele Consiliului au fost luate în discuţie în repetate rânduri documentele de lucru referitoare la domeniul securităţii naţionale şi sunt menţionate, în continuare, patru proiecte de lege. Surpriză, însă! Anexa la raport privind hotărârile adoptate de către C.S.A.T. în 2006 contrazice afirmaţia anterioară, în sensul că nu rezultă să se fi adoptat nici măcar o singură hotărâre a Consiliului privind cadrul legislativ al securităţii naţionale. Unde se află adevărul? De ce secretarul C.S.A.T., generalul-maior Ion Oprişor, induce în eroare Parlamentul, angajând în această dezinformare şi persoana Preşedintelui României?

Credem că membrii staff-ului Administraţiei Prezidenţiale implicaţi în elaborarea raportului nu trebuie criticaţi, ci evidenţiaţi şi felicitaţi, deoarece numai graţie spontaneităţii şi sincerităţii lor verbale, nereprimate în scris, Parlamentul poate constata câtă dezordine şi cât spaţiu deschis abuzurilor şi ilegalităţilor îşi au loc sub umbrela C.S.A.T., ca şi cum acesta ar fi devenit, sub preşedinţia lui Traian Băsescu, o adevărată Cupola Sacra Corona Unita a Securităţii naţionale.

Câteva adevărate "perle" ale subculturii şi sfertodoctismului care guvernează secretariatul C.S.A.T. şi Departamentul securităţii naţionale merită totuşi atenţie pentru a putea înţelege că acolo judecăţile de valoare se emit prin inversarea ordinii naturale, fireşti a lucrurilor.

Aşa, de exemplu, principiul de bază al intenţiilor legislative pritocite la Cotroceni a fost acela potrivit căruia sistemul securităţii naţionale generează legile prin care să-şi garanteze subzistenţa, şi nu legile stabilesc şi definesc sistemul, compunerea, competenţele şi atribuţiile acestuia - pagina 8 din 22, alin. (3). Cu alte cuvinte, după ce se comite o eroare practică, la nivelul C.S.A.T. neapărat strategică, se scoate repede o lege pentru a legitima ilegalitate. Ce poate fi mai periculos decât o asemenea mentalitate?! Aşa funcţionează statul de drept numit România, a cărui Constituţie stipulează că legea este izvorul tuturor deciziilor şi acţiunilor, şi nu viceversa?

În alineatele 4-7 din pagina 8 a raportului se încearcă a se obţine, şi respectiv a se conferi gir oficial, inclusiv parlamentar, unor aberaţii conceptual-terminologice, care, dacă ar fi acceptate şi legiferate, ar permite interpretarea şi aplicarea legii după liberul arbitru al manipulatorilor de concepte, căci ce altceva se încearcă prin găselniţa de pomină potrivit căreia în loc de "siguranţă naţională" s-a optat pentru sintagma "informaţii, contrainformaţii şi securitate", dar (atenţie!) această "securitate" nu este "securitatea naţională" care are drept componentă: "apărarea, informaţiile, contrainformaţiile şi securitatea, şi ordinea publică". Dumneavoastră înţelegeţi ceva din acest cerc vicios, din această beţie de cuvinte şi agresare prost-informaţională, cu care nişte "cazoni" din Cazarma din Dealul Cotrocenilor încearcă să preformeze şi să manipuleze opţiunile de iniţiativă legislativă ale Parlamentului?

În mod evident, acesta este încă un argument pentru care un asemenea document este inacceptabil şi trebuie respins.

Tocmai urmare a gravelor şi impardonabilelor erori conceptuale incluse în proiecte legislative pe propria răspundere şi din excesul de zel al consilierilor Administraţiei Prezidenţiale, acestea au generat un conflict politic ireconciliabil chiar în interiorul C.S.A.T.-ului, între susţinătorii preşedintelui şi cei ai vicepreşedintelui Consiliului, ale cărui decizii în materie, care priveau rolul de avizare a proiectelor legislative, au fost blocate.

Aşadar, unica şi incontestabila contribuţie a C.S.A.T.-ului la reformarea juridică a Sistemului Naţional de Securitate a fost şi continuă a fi blocajul.

O noutate, cu valoare de premieră, a Raportului C.S.A.T. este, potrivit capitolului III al documentului, pagina 10 din 22, "unitatea de organizare şi coordonare a apărării şi ordinii publice" (?!) Nu este nici o răutate din partea noastră. Acolo, aşa scrie, negru pe alb: "activitatea de apărare şi ordine publică". Ce intenţii poate ascunde o asemenea manieră de abordare, decât o eventuală reorganizare a celor două ministere (al apărării şi internelor) şi reunificarea lor după modelul impus Japoniei la sfârşitul celui de-al doilea război mondial?!

Dacă procesul de reformă a sistemului naţional de apărare a avut ca rezultate reducerea efectivelor şi diminuarea nivelului de înzestrare, nu apare drept firească întrebarea de ce cresc cheltuielile şi nu este vizibilă modernizarea? Nu cumva pentru a găsi răspunsul la această întrebare a fost înfiinţată Direcţia anticorupţie a Ministerului Apărării Naţionale?

O mare revelaţie avem în pagina 11 din 22, alineat (1), unde aflăm că C.S.A.T. s-a substituit Parlamentului României: "(...) în consecinţă, Consiliul a aprobat legea de organizare şi funcţionare a Ministerului Apărării (...)," ceea ce, dacă ar fi adevărat, ar însemna atât încălcarea Constituţiei privind funcţia exclusiv de legiferare a Parlamentului, cât şi a Legii de organizare şi funcţionare a C.S.A.T., potrivit căreia acesta doar "avizează proiectele de acte normative privind organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale". Nu întâmplător atragem atenţia asupra acestei neregularităţi nu numai de exprimare, ci şi de fond, fiindcă în practica activităţii instituţiilor din sistemul securităţii naţionale s-au fundamentat decizii, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile personalului, pe simple intenţii legislative conţinute în diferite memorandumuri, şi nu pe legea efectiv adoptată şi publicată în Monitorul Oficial.

Titlul Cap. IV al raportului surprinde atât prin ceea ce exprimă, cât şi prin structurarea tematică a problemelor pe care le anticipează: "Activitatea de informaţii, contrainformaţii şi securitate. Analiza stadiului predării arhivei fostei Securităţi către C.N.S.A.S." Dacă în cazul consulului roman Sulla, legătura cu prefectura a fost aceea că el a înfiinţat această instituţie administrativă, în cazul de faţă legătura activităţii sistemului informativ pentru securitatea naţională cu dosarele fostei securităţi şi C.N.S.A.S.-ul apare ca ocultă şi, pe cale de consecinţă, mai mult decât suspectă, fiind de aşteptat să ne-o facă cunoscută, onor Excelenţa Sa, Preşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

În altă ordine de idei, "activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate" este, deocamdată, lansată în spaţiul legislativ drept o construcţie sui-generis, cum spun juriştii despre ceva atipic, controversabil şi indefinibil. Construcţia în speţă ţine metodologia serviciilor şi acolo trebuie să rămână. Promovarea ei în spaţiul juridic este dorinţa unui "expert" plin de complexe al Departamentului Securităţii Naţionale, aflat în căutarea propriei identităţi, într-un sistem cu care nu a avut niciodată ceva în comun, dar posedat, în schimb, de un nemăsurat orgoliu distructiv.

Pe cale de consecinţă, avem încă un argument în plus pentru a nu dat girul Parlamentului acestui raport prin care se încearcă legitimarea unor secreţii umorale pe care refulaţi ai Departamentului Securităţii Naţionale şi ai Secretariatului C.S.A.T. le-au indus fraudulos în procesul de legiferare a securităţii naţionale, folosindu-se de umbrela protectoare a unui C.S.A.T. de ale cărui vulnerabilităţi şi ignoranţe s-a abuzat de tot felul de sfertodocţi şi aşa-zişi ofiţeri acoperiţi, unii detaşaţi în staff-ul Administraţiei Prezidenţiale cu sau fără ştiinţa Excelenţei Sale, domnul Preşedinte suspendat al României, iar alţii risipiţi în puzderia organizaţiilor neguvernamentale care aspiră bani publici pentru studii strategice şi de securitate de care nimeni nu aude şi nimănui nu-i folosesc. Dar atenţie! Sunt şi aici băieţi deştepţi, marca semper fidelis!

Cu cât a devenit mai eficientă activitatea de informaţii pentru securitatea naţională după constituirea Comunităţii Naţionale de Informaţii nu ni se oferă nici un element obiectiv de apreciere a gradului de adevăr exprimat de raport. Dimpotrivă, realităţile practice ale mediului intern de securitate au contrazis o astfel de concluzie, iar dacă ar fi să luăm în seamă semnalele alarmante, şi, de ce nu, credibile, lansate de presă, am putea fi îndreptăţiţi să credem că şi Comunitatea Naţională de Informaţii a intrat în aceeaşi derivă anticonstituţională controlată, ca şi C.S.A.T. Altfel, în locul afirmaţiilor goale de conţinut privind succesele C.N.I. ni s-ar fi oferit elemente comensurabile de eficienţă, exemplificate cu probleme rezolvate de Comitetul Coordonator, Consiliul Operativ şi Consiliul Consultativ, ca organisme specifice ale Comunităţii Naţionale de Informaţii. S-a mai auzit ceva despre acestea după 18 noiembrie 2005, data constituirii C.N.I.?

Nu este de înţeles care poate fi legătura logică pe care C.S.A.T.-ul o face între activitatea sistemului securităţii naţionale şi predarea la C.N.S.A.S. a dosarelor Securităţii. Nu peste multă vreme, graţie programului "copilul şi laptopul", vor afla şi preşcolarii că întreg edificiul puterii portocalii s-a născut, dezvoltat şi spulberat pe influenţa politică negociată sub presiunea şantajului cu dosarele de securitate şi cu alte dosare, mai recente, cu substrat penal.

În cea de-a doua jumătate a raportului, cap. V, referitor la "terorismul internaţional, corupţie şi alte forme de criminalitate organizată transfrontalieră", domeniul realului şi al concretului sunt estompate de aserţiuni lingvistice de serviciu care, cu tot efortul, nu pot complini lipsa de realizări rămase în stadiul promisiunilor cu statut de minciuni propagandistice electorale.

În absenţa materialului faptic şi argumentului statistic, raportul nu ne poate convinge că, la adăpostul declaraţiilor de război făcute corupţiei, nu au înflorit noi afaceri şi scandaluri, ce vor constitui muniţia electorală a viitorilor pretendenţi la putere.

Securitatea energetică, în legătură cu care noi am atras atenţia încă din faza dezbaterilor publice asupra proiectului Strategiei Naţionale de Securitate, a fost descoperită de C.S.A.T. abia atunci când a izbucnit scandalul grupurilor de interese adverse care-şi adjudecau controlul resurselor - ieftine pentru ei şi scumpe pentru populaţie - şi numai după ce marele exportator răsăritean a întărit că este stăpânul robinetului, pe care îl deschide cui, când şi la preţul care îi convine. Halal previziune, aferim strategie! Postume sunt funeraliile, nu strategiile!

Celelalte capitole, VII-X, ţin de o rutină cronică, devenită o maladie instituţională a C.S.A.T.-ului care, în virtutea inerţiei, continuă a funcţiona precum un regiment, după canoanele "ordinului de zi pe unitate".

Cel mai important capitol al raportului - XI - care priveşte tocmai esenţa constituţională a C.S.A.T. - "organizarea şi coordonarea activităţilor care privesc securitatea naţională" - este şi cel mai secret, deoarece este rezumat într-o concluzie exprimată în numai şase cuvinte, care ţine să ne încredinţeze că: s-au adoptat hotărâri corespunzătoare domeniilor vizate.

Cine consideră că un astfel de raport este un document serios, credibil şi adecvat în formă şi conţinut să fie examinat de Parlament, pentru descărcarea C.S.A.T.-ului de gestiunea activităţii desfăşurate în anul 2006, comite, în opinia noastră, o gravă eroare, care l-ar descalifica atât ca om politic al unui partid, dar mai cu seamă ca parlamentar.

Raportul trebuie respins, iar o comisie specială a Parlamentului să fie învestită cu examinarea şi verificarea întregii baze documentare care poate furniza informaţii corecte, obiective şi concrete referitoare la activitatea desfăşurată de C.S.A.T. în anul 2006, în funcţie de care să putem decide în deplină cunoştinţă de cauză.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică intitulată "Grave probleme în infrastructura judeţului Botoşani."

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi se referă la starea precară în care se găseşte infrastructura judeţului Botoşani.

Nu este un secret pentru nimeni faptul că judeţul pe care am onoarea să-l reprezint în Parlament a fost mai mereu unul dintre cele mai dezavantajate din punct de vedere al dezvoltării. Un exemplu deosebit de grăitor în acest sens este relevat de un raport întocmit de Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă (IJSU) din care reiese, spre exemplu, faptul că aproximativ 85% dintre localităţile judeţului nu au maşini de pompieri. La nivelul judeţului Botoşani funcţionează doar patru unităţi profesioniste pentru situaţii de urgenţă - la Botoşani, Dorohoi, Săveni şi Truşeşti, iar dintre comune, doar şapte au maşini de pompieri, însă şi acestea sunt vechi. În două localităţi, incendiile se sting cu hipocisterne! Cu alte cuvinte, 60 de localităţi botoşănene nu dispun de autospeciale de intervenţii în caz de incendii iar în unele cazuri, maşinile de pompieri din alte localităţi pot ajunge şi după o oră de la primirea apelului de urgenţă!

Nu avem cum să nu considerăm că această situaţie este deosebit de gravă! Cum să se simtă protejaţi locuitorii judeţului nostru în faţa focului care poate mistui vieţi şi bunuri materiale, într-o comunitate şi aşa văduvită de resurse şi cu atât de multe probleme ale oamenilor, în condiţiile în care intervenţia pompierilor în caz de incendiu se face cu asemenea greutate şi întârziere?

Aplecându-ne asupra cauzelor acestei situaţii riscante şi dramatice putem deduce că lipsa maşinilor de pompieri este determinată inclusiv de lipsa de preocupare a autorităţilor centrale şi locale, dar şi de gradul de subdezvoltare a comunităţilor, care nu dispun de fonduri pentru achiziţia de autospeciale.

Însă nu putem să rămânem indiferenţi în faţa unor situaţii de criză şi să ne complacem în mediocritate. Iată de ce solicit autorităţilor locale şi centrale să ia cât se poate de în serios raportul întocmit de Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă şi în cel mai scurt timp posibil să aloce resursele financiare necesare măcar pentru îmbunătăţirea situaţiei numărului de localităţi care nu dispun de autospeciale de intervenţie în caz de incendiu.

Doamna Manuela Mitrea:

"9 mai, o zi importantă pentru România!"

Pentru România, 9 mai este o dată cu multiple semnificaţii.

În memoria poporului român, ziua de 9 mai semnifică împlinirea unui vis istoric - Independenţa!

Anul acesta, pe 9 mai se împlinesc 130 de ani de la proclamarea independenţei de stat a României - moment de o mare importanţă în cadrul luptelor purtate de-a lungul secolelor de poporul nostru împotriva dominaţiei străine, pentru libertate şi neatârnare, pentru apărarea şi afirmarea fiinţei naţionale, eveniment cu consecinţe favorabile pentru dezvoltarea ulterioară a ţării.

La 9 mai 1877 Adunarea Deputaţilor a proclamat independenţa de stat a României. De la tribuna Parlamentului, Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe, declara: "Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare. (...) Suntem o naţiune liberă şi independentă".

Actul istoric al proclamării independenţei de stat a României în mai 1877 a fost consfinţit prin participarea ţării noastre la războiul din anii 1877 - 1878. Astfel, independenţa de stat a României nu a fost doar un act de bunăvoinţă a marilor puteri ale vremii, ci consecinţa luptei eroice, a sacrificiului poporului român şi a oştirii sale, care au pus mai presus de orice interesele patriei.

"O lacrimă şi o cunună de stejar nu sunt însă destul pentru acest mormânt. Să nu plângem şi să nu împletim cununa dacă nu ne aducem aminte că avem mari şi grele datorii către cei căzuţi în luptă" - spunea Mihai Eminescu.

Am înţeles încă o dată că nimic măreţ şi durabil nu se poate face fără sacrificii !

Ziua de 9 mai semnifică începutul construcţiei europene, data când s-a propus planul de creare a Uniunii Europene.

Data de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas către crearea a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană.

În acea zi, la Paris, ministrul de externe al Franţei, Robert Schuman, a citit presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania şi celelalte popoare ale Europei să îşi unească producţiile de oţel şi cărbune, ca "primă fundaţie concretă a unei federaţii europene".

La Summit-ul liderilor europeni organizat la Milano în 1985, s-a decis aniversarea zilei de 9 mai ca "Zi a Europei". De atunci, această zi este destinată festivităţilor şi evenimentelor ce subliniază cooperarea între popoarele Europei.

Anul acesta ziua de 9 mai are o importanţă deosebită pentru România, care la 1 ianuarie a devenit membră a Uniunii Europene şi s-a alăturat celorlalte state membre, U.E. ajungând la un număr de 27 de state membre.

UE înseamnă azi mai puţine frontiere, mai multe oportunităţi, o Europă mai curată, studii în străinătate, egalitate de şanse, libertate, securitate şi justiţie socială...

Ziua Europei este prilejul pentru activităţi şi festivităţi care aduc Europa mai aproape de cetăţenii săi, iar locuitorii din diferite state membre mai aproape unul de altul.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică intitulată "Pachetul de legi privind siguranţa naţională a României iniţiat de P.N.L. reprezintă un balast legislativ."

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Evaluând propunerile legislative ale grupurilor parlamentare ale P.N.L. din Camera Deputaţilor şi Senat privind "Legea securităţii naţionale a României", "Legea privind activitatea de informaţii, contrainformaţii şi protecţie", "Legea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Interceptarea Comunicaţiilor", "Legea privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii" şi "Legea privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de informaţii externe", pe baza constatărilor, atât în legătură cu conţinutul proiectelor menţionate, cât şi în ceea ce priveşte oportunitatea luării lor în analiză şi dezbatere în vederea adoptării în forma prezentată de iniţiatori, vă propun retragerea sau respingerea celor cinci proiecte de pe ordinea de zi a comisiilor de specialitate ale Parlamentului, pentru motivele care urmează a fi mai jos menţionate, şi reluarea întregului proces de elaborare a legislaţiei domeniului securităţii.

Propunerea de retragere sau respingere a iniţiativelor legislative menţionate se întemeiază, după cum urmează.

1. Proiectele de lege nu au la bază o fundamentare temeinică a soluţiilor legislative care să ia în considerare interesul naţional, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.

Dimpotrivă, pachetul legislativ, în ansamblu său, este rezultatul unor tensiuni politice conflictuale în care a primat cu obstinaţie miza politică, şi nu cea a interesului naţional şi constituţional privind controlul asupra domeniului securităţii şi, mai cu seamă, asupra activităţii serviciilor de informaţii.

Mai mult chiar, miza acestor legi a generat şi escaladat relaţii puternic contradictorii, pe de o pate, între persoana preşedintelui României şi persoana primului-ministru, iar pe de altă parte, între Preşedinţia şi Guvernul României ca instituţii, ajungându-se ca între motivele cererii de suspendare a Preşedintelui să se afle, nu în ultimul rând, probleme care privesc securitatea naţională şi activitatea serviciilor de informaţii.

2. Propunerile legislative, deşi formal aparţin Guvernului, politic ele sunt asumate doar de un singur partid parlamentar, ceea ce, în actualul context politic intern, face inoportună o asemenea iniţiativă, deoarece preocupările pentru legiferarea domeniului securităţii au stat permanent sub presiunea divergenţelor generate de lupta pentru primatul controlului şi al subordonării serviciilor de informaţii, chiar cu preţul eludării unor principii şi norme constituţionale.

Pe cale de consecinţă, nici o forţă politică şi nici Guvernul, care în acest moment reprezintă doar un segment al legislativului, nu trebuie să-şi asume în exclusivitate intenţia reconstrucţiei juridico-instituţionale a domeniului securităţii naţionale.

Securitatea naţională, ca şi Constituţia, este ceea ce în egală măsură dorim cu toţii, independent de apartenenţa noastră politică, şi, drept urmare, intenţiile legislative privind securitatea naţională nu trebuie să fie susceptibile de a purta matricea ideologică a vreunui partid.

3. Competiţia politică pentru asumarea propunerilor legislative în materia securităţii a condus, în cele din urmă, la punerea într-o aşa- zisă formă juridică a unor comenzi şi dorinţe politice care au denaturat grav baza conceptuală a domeniului supus reglementării, consecinţa imediat previzibilă fiind manipularea prevederilor legii, ca urmare a lipsei de claritate, fluenţă şi inteligibilitate a acestora, sub care se ascund însă intenţii care nu pot fi exprimate explicit.

4. Proiectul de Lege privind securitatea naţională a României, care ar trebui să constituie legea-cadru în materie, rezultă a fi, pe fond şi în totalitate, impropriu scopului avut în vedere.

Necunoaşterea domeniului securităţii naţionale, ca şi ignorarea existenţei "Doctrinei Naţionale a Informaţiilor pentru Securitate" (document oficial al C.S.A.T., elaborat pe baza Doctrinei Integrate de Informaţii, Contrainformaţii şi Securitate a N.A.T.O.) au generat o propunere legislativă ale cărei erori conceptuale deschid, în practică, drum liber abuzurilor, ilegalităţilor şi dispreţului faţă de valorile democratice.

Viziunea promovată în legătură cu ameninţările la adresa securităţii naţionale este nu numai în totală disonanţă în raport cu contextul intern şi internaţional de securitate, dar şi evident periculoasă pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

Proiecţia sistemului securităţii naţionale are în vedere o translaţie abuzivă de competenţe speciale de informaţii în materia securităţii naţionale, dinspre servicii, care sunt autorităţi administrative autonome, ai căror directori nu pot fi activi politic, către ministere controlate politic.

5. Proiectul de Lege privind activitatea de informaţii, contrainformaţii şi protecţie rezultă a fi, de asemenea, o intenţie legislativă compromisă din start, deoarece obiectul de reglementare este incorect identificat şi definit din chiar titlul legii.

Din investigarea completă a legislaţiei existente în materie pe plan internaţional rezultă că în nici o ţară nu există vreo lege cu un astfel de obiect de reglementare.

Intenţia legislativă este, începând cu titlul, un tratat de manipulare conceptuală ale cărei prevederi necesită a fi elaborate pe o cu totul altă bază, astfel încât legislaţia domeniului să conţină regulile necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislative şi, în acelaşi timp, să fie armonizate cu legile similare din statele membre ale Uniunii Europene.

Trebuie, de asemenea, observat că activitatea de informaţii pentru securitate naţională se cere, în mod logic, reglementată unitar şi coerent, împreună cu ansamblul problemelor care privesc securitatea naţională.

6. Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii naţionale pentru interceptarea comunicaţiilor este doar un substitut de reglementare care nu rezolvă problematica juridică deosebit de complexă a întregului spectru de activităţi secrete, care se bazează pe operaţiuni de culegere a informaţiilor care implică restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi constituţionale.

După cum rezultă chiar din primul articol al proiectului, starea de lucruri actuală a interceptărilor ar urma, în liniile sale generale, să se perpetueze, cu deosebirea că s-ar crea în plus şi o suprastructură birocratică parazitară, pe infrastructurile principalelor servicii de informaţii. Evident că o asemenea structură va căuta să-şi creeze şi să-şi justifice şi un obiect propriu de activitate.

Faptul de a se conferi proiectatei agenţii statutul de autoritate informativă este nu numai o gravă eroare, deoarece România nu mai are nevoie de încă un serviciu, ci şi expresia neechivocă a intenţiei creării unui nou serviciu, specializat exclusiv pe obţinerea de informaţii, prin restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

7. Din pachetul legislativ pentru securitatea naţională lipsesc mai multe propuneri, cel puţin la fel de importante, cum ar fi:

1. Strategia de securitate naţională a României, pe care trebuie să o depună Preşedintele României în Parlament,
2. Legea privind modificarea structurii şi competenţelor C.S.A.T.,
3. Legea Apărării Naţionale,
4. Legea managementului integrat al crizelor de securitate, stărilor excepţionale, precum şi a situaţiilor de urgenţă civile,
5. Legile de organizare şi funcţionare a S.P.P., S.T.S., D.G.I.P - M.A.I. şi D.G.I - M.Ap.N. (care ar reglementa clar competenţele structurilor departamentale, evitând suprapunerile şi paralelismele în activitatea de informaţii, în raport cu activitatea S.R.I. şi S.I.E., şi evitând risipa de resurse financiare şi umane),
6. Legea privind statutul profesional şi de carieră a ofiţerilor de informaţii (oferind posibilitatea demilitarizării serviciilor),
7. Legea privind supravegherea şi controlul parlamentar asupra Comunităţii Naţionale de Informaţii.

8. Insuficienţele proiectelor iniţiate de P.N.L. se răsfrâng fundamental asupra conţinutului legilor de organizare şi funcţionare a S.R.I. şi S.I.E.

9. Având în vedere că forma actuală a Constituţiei României nu conţine dispoziţii suficiente şi explicite referitoare la domeniul securităţii naţionale, o reconstrucţie juridico-instituţională a domeniului face necesară revizuirea Constituţiei, inclusiv în ceea ce priveşte reconsiderarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi transformarea acestuia în Consiliul Naţional de Securitate sau Consiliul Securităţii Naţionale, în contextul noilor realităţi şi tendinţe legislative pe plan internaţional.

Desigur, lista argumentelor pentru care luarea în analiză şi dezbatere a propunerilor legislative la care ne-am referit este inoportună cuprinde referiri şi motivaţii mult mai ample, dar am dorit să mă refer, în primul rând, asupra celor de oportunitate politică şi juridică, iar sub acest ultim aspect, mai pregnante fiind lipsa documentării prealabile, a studiilor de fundamentare, alegerea unor soluţii de reglementare incorecte şi insuficienţa dispoziţiilor constituţionale în materie, care să poată susţine reconstrucţia juridic-instituţională a domeniului.

Cu convingerea vă veţi binevoi a întreprinde demersurile necesare luării în considerare a propunerii mele, vă mulţumesc şi vă asigur de întreaga mea consideraţie.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declaraţie politică intitulată "Stăpânul şi poporul"

După ce românilor li s-a promis bunăstare şi un trai decent, în schimb oferindu-li-se doar scandal şi haos, fiind minţiţi cu neruşinare, acum, acelaşi personaj care se răzgândeşte la fiecare cinci minute le-a promis că le va arăta cine este adevăratul stăpân, după eventuala sa întoarcere la Cotroceni.

Lucru de-a dreptul stupefiant pentru un preşedinte de ţară membră a comunităţii europene în anul 2007, care, în loc să fie preocupat de respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, e interesat peste măsură de ambiţiile personale şi de setea sa nemărginită de putere, pe care vrea să şi-o potolească devenind unicul stăpân şi conducător al acestei ţări.

Lovind astfel cu putere în idealurile pentru care cetăţenii acestei ţări s-au jertfit ca să le dobândească în '89, arătând că nu a scăpat de metehnele trecutului, ba, din contră, chiar i-au plăcut acele vremuri, doar că vrea să facă unele mici ajustări referitoare la persoana stăpânului, pe care vrea sa o reprezinte cât mai mult timp cu putinţă.

Însă, domnule Traian Băsescu, încă preşedinte suspendat al României, vă anunţ, în calitatea mea de trimis al poporului în Parlamentul României, că acesta s-a săturat de stăpâni, oricare ar fi aceştia, indiferent cât de buni actori şi de mari demagogi ar fi.

Cetăţenii acestei ţări îşi doresc pentru ei şi copiii lor un trai decent şi o viaţă liniştită, şi nu vorbe goale aruncate în vânt, care îi amăgesc, în timp ce aceşti mari farsori îşi clădesc averi uriaşe pe spinarea lor.

Dar acest lucru este mai puţin important pentru Traian Băsescu. ceea ce contează este doar dorinţa nemărginită de putere, pentru care face absolut orice, pe principiul "după mine, potopul".

În lumina noilor declaraţii, avem o imagine de ansamblu mai corectă despre marele moralist Traian Băsescu şi observăm că lupta lui cu mogulii, cu grupurile de interese, cu marii corupţi, de fapt nu se datora unor principii morale, ci pur şi simplu faptului că vroia cu orice preţ să pună mâna pe toată puterea, şi din acest motiv era nevoie să elimine alte centre de putere, reprezentate de cei cu care lupta cu atâta ardoare.

Pentru realizarea dezideratului său apelează ori de câte ori e nevoie la popor, pentru binele căruia trebuie scăpat de aceşti mari corupţi care parazitează ţara.

Însă acest apel este doar pentru interesele lui personale şi, imediat după ce poporul pe care îl iubeşte la nivel declarativ cu atâta ardoare nu îi mai este folositor, îi întoarce spatele, uitând cu desăvârşire promisiunile făcute.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Legea nr. 44 din 1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783/29.10.2002, la art. 14, prevede că veteranii de război cărora le-au fost acordate ordine şi medalii pentru faptele de eroism săvârşite pe câmpul de luptă, beneficiază de următoarele drepturi:

• împroprietăriri cu pământ arabil şi locuri de casă, conform Legii fondului funciar (1 ha, respectiv 5 ha, după caz, şi 500 mp loc de casă);
• cei decoraţi cu ordinul "Mihai Viteazul" sau ordinul "Virtutea aeronautică" cu spade, clasa "cavaleri" primesc o rentă compusă din solda de grad şi a solda de funcţie a unui sublocotenent (100%);
• cei decoraţi cu Ordinul "Steaua României" cu spade, "Virtutea Militară" de război, Ordinul "Coroana României" cu spade, Ordinul "Crucea Regina Maria", Medalia "Serviciul Credincios" cu spade, medalia "Bărbăţie şi Credinţă" cu spade, Medalia "Virtutea Aeronautică", Medalia "Crucea Serviciul Credincios" cu spade, "Crucea Meritul Sanitar", Medalia "Virtutea Ostăşească" primesc o rentă de 75% din soldă.
• veteranii de război care nu au fost decoraţi cu medalii şi ordine, medalii sau cruci de război, dar cărora le-a fost conferită Medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea Război Mondial", beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent¸ drepturile care au fost primite de veteranii de război, invalizi sau văduvele veteranilor în viaţă.

Legea nr.44/1994 a fost completată şi îmbunătăţită printr-un amendament conform O.U.G. nr. 12 din 23.03.2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 278 din 30.03.2004, care prevede: "După art. 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 28.10.2002, se introduce un nou articol şi anume, art. 14¹, cu următorul cuprins:

Art. 14¹ - Începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, stabilită conform legii. "

De la data de 1 martie, deşi stabilite prin Ordonanţa de urgenţă nr. 12/23 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.278 din 30 martie 2004, Decret nr. 375/25 mai 2004 cu privire la promulgarea şi aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului, semnat de Preşedintele României, nu au fost acordate drepturile prevăzute în lege până în prezent.

În prezent, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor nu au onorat prevederile Legii nr. 44/1994, cu modificările şi amendamentul art. 14 şi 14¹, nu le-au aplicat, invocând "justificări" neîntemeiate şi în afara conţinutului prevederii acestei legi.

Veteranii de război, în marea lor majoritate, precum şi văduvelor veteranilor, au deschis procese individuale la instanţele teritoriale, şi foarte mulţi dintre ei deja au câştigat procesele cu cele două ministere menţionate mai sus.

Cum este posibil ca o lege organică, trecută prin ambele Camere ale Parlamentului României şi promulgată de preşedintele ţării încă din luna mai 2004, să nu fie aplicată, ca cei aproximativ 238000 de veterani şi văduve ale acestora să poată beneficia de aceste drepturi băneşti pe care Parlamentul şi şeful statului le-au conferit?

Demersurile veteranilor de război, pe plan central şi teritorial, nu s-au bucurat de susţinere de către cei abilitaţi să aplice legea.

Mai mult, şi în prezent se încearcă să se găsească o cale de stopare a aplicării prevederilor legale cu privire la art. 14 şi 14¹ din Legea nr. 44/1994 şi Decretul lege nr. 12/23.03.2004.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor şi domnilor,

Guvernul a aprobat, în şedinţa de săptămâna trecută, alocarea de fonduri în sumă totală de 316,160 milioane lei pentru finanţarea lucrărilor de retehnologizare, modernizare şi dezvoltare a sistemelor centralizate de producere şi distribuţie a energiei termice pe care le au în patrimoniu administraţiile locale din 34 de judeţe şi din municipiul Bucureşti.

Sumele vor fi folosite şi pentru rambursarea împrumuturilor contractate în acelaşi scop şi pentru plata dobânzilor şi comisioanelor şi altor costuri aferente acestora, conform Legii nr. 228/2006.

Fondurile provin din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru retehnologizarea, modernizarea şi dezvoltarea sistemelor centralizate de producere şi distribuţie a energiei termice pe anul 2007.

Banii vor fi repartizaţi către bugetele locale din 59 de localităţi.

Potrivit hotărârii, măsurile de sprijin susceptibile a fi considerate ajutor de stat vor fi acordate cu respectarea reglementărilor în vigoare.

Executivul a creat, printr-o serie de măsuri adoptate, premisele necesare pentru reducerea treptată, pe parcursul a 3 ani, a subvenţiilor acordate de la bugetul de stat pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi de tarif la energia termică livrată populaţiei prin sisteme publice centralizate de producţie şi distribuţie şi pentru eliminarea preţului naţional de referinţă, începând cu anul 2007. Astfel, sumele alocate de la bugetul de stat pentru subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei s-au diminuat anual, începând cu anul 2005, cu o cotă de 33% în primul an, de 66% în al doilea an şi de 100% în al treilea an, raportate la sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru subvenţionarea energiei termice livrate populaţiei, prevăzute pe anul 2004. Sumele disponibilizate se utilizează de către consiliile locale şi judeţene pentru retehnologizarea, modernizarea şi dezvoltarea sistemelor centralizate de producere şi distribuţie a energiei termice.

Suma totală alocată în acest sens în anul 2006 a fost de aproximativ 490 milioane de lei noi, repartizată în trei tranşe.

Considerăm că prin reabilitarea sistemelor de producere a energiei se vor asigura condiţiile necesare pentru furnizarea către populaţie a unor servicii de calitate, la costuri suportabile şi în condiţii de eficienţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică intitulată "Mitropolitul Bartolomeu Anania trasformă amvonul bisericii ortodoxe în podium pentru campania electorală a preşedintelui suspendat."

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ne-a bucurat, luminat şi îmbogăţit spiritual Hotărârea Sfântului Sinod pentru proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Cuvios Ierarh Pahonie de la Gledin.

Am fost prezenţi cu sufletul şi gândul la ceremonialul canonizării şi am urmărit cu respect şi creştinească pioşenie Sfânta Lucrare a Înaltului Sobor, săvârşită sâmbătă, 14 aprilie, A.D. 2007 la Gledin.

Am privit manifestările de la Gledin legate de canonizarea Sf. Pahomie şi am rămas nedumerit de faptul că la canonizarea unui sfânt român a fost invitat special şeful statului şi alţii oameni politici, care nu aveau nici o legătură cu această festivitate sfântă a bisericii ortodoxe române.

Ne surprinde însă faptul că, tocmai Înalt Prea Sfinţitul mitropolit Bartolomeu Anania, cel care a cerut în mod public Sfântului Sinod ca slujitorii Sfintelor Altare să fie scoşi din consiliile locale şi judeţene, respectiv din structurile statului şi din viaţa politică a ţării, sub pedeapsa caterisirii, acum se implică direct şi personal în viaţa politică, transformând amvonul Bisericii în podium pentru campanie electorală prezidenţială!!!

Ori ne-am pierdut credinţa, ori o putere diavolească şi-a pus în plan să lovească în sănătatea Bisericii şi a neamului, iar noi, prin pasivitate, îi dăm larg concursul!

Stai şi te întrebi: Ce scop a urmărit Înalt Prea Sfinţia Sa de l-a invitat pe Traian Băsescu la acea Canonizare? Face parte din tipicul de canonizare? Dacă nu, atunci cu ce scop a făcut-o? Nu cumva este vorba de o campanie cu un scop bine precizat? Sau Înalt Prea Sfinţia Sa vrea să ne convingă acum că anormalul - de care vorbea atunci, cum că preoţii nu trebuie să facă politică -, acum a devenit normal!

Este clar că se încearcă manipularea opiniei publice, şi în parte s-a reuşit, într-o problemă pe care şi cel mai simplu om o pricepe. Este însă nedrept ca ierarhia bisericească să facă acest lucru, făcând jocul politic al unora care încearcă cu disperare să dovedească de fapt că "sunt ceea ce nu sunt"!

Nu poate fi la mijloc decât rea-credinţă şi interese personale ale unora sau altora care s-au prins în aceeaşi horă.

Ne-am fi aşteptat ca manifestările de canonizare de la Gledin să-i tempereze pe mulţi "zeloşi" şi să fie într-adevăr un moment strict spiritual, bisericesc, şi nu politic.

Recunoaştem că Biserica este o instituţie divino-umană care ne-a plămădit fiinţa noastră naţională şi că Ea este şi astăzi reazemul moral cel mai puternic pentru popor, mai ales în mijlocul greutăţilor pe care trebuie să le depăşim, dar nu credem că este bine şi onest să se implice în manipularea maselor.

Domnul Traian Băsescu a confundat se pare slujba de canonizare cu un eveniment personal, punând astfel disputa sa cu întreaga clasă politică în centrul unui eveniment religios canonic, pe care l-a maculat, dovedind că este lipsit de voinţa şi puterea de a se manifesta ca un om de echilibru, în măsură a nu amesteca "credinţa" cu lucrurile lumeşti.

Noi deplângem atitudinea omului politic aflat în fruntea statului de a nu-şi putea înfrâna pornirile lumeşti şi de a încerca să amăgească opinia publică cu o presupusă susţinere a sa, din partea Bisericii, în conflictul cu Parlamentul României, reprezentantul naţional laic suprem al poporului român.

Gestul domniei sale nu poate căpăta o altă interpretare, având în vedere faptul că precede apropiata întrunire a Puterii Legiuitoare, care urmează a dezbate suspendarea domnului Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României.

Sperăm că Ierarhii din Biserica Ortodoxă Română vor evita de acum încolo asemenea complicaţi bolnave, evitând transformarea sfintelor altare în podiumuri electorale.

Este cu atât mai de neînţeleasă atitudinea Înalt Prea Sfinţiei Sale Anania, cu cât omul căruia i-a pus la dispoziţie amvonul Sfintei Biserici în scopuri politice personale este tocmai acela care s-a opus, prin toate mijloacele de care a dispus, la ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului.

Nădăjduind că această problemă va fi înţeleasă corect de toţi ierarhii Bisericii noastre, îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să aibă în pază România şi pe credincioşii ei.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Domnul Flutur şi "capra liberală"

Acţiunile Preşedintelui suspendat sunt în atenţia opiniei publice de mult timp, dar puţini au observat efectele secundare dezastruoase generate de activitatea miniştrilor Partidului Democrat. Lipsa oamenilor pregătiţi şi-a spus cuvântul, ajungându-se la soluţii nefericite, cum ar fi numirea doamnei Sulfina Barbu la Ministerul Mediului sau a domnului Flutur la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Nu numai că aceştia nu au fost capabili să ducă mai departe ceea ce începuse guvernul anterior, dar au pierdut din vedere activitatea efectivă de guvernare, preocupaţi fiind să deruleze o permanentă campanie electorală pentru Partidul Democrat şi pentru domnul Traian Băsescu, conducătorul din umbră al PD.

Pentru un ministru ca domnul Flutur, care a fost preocupat mai mult de campanie electorală decât de guvernare, nu este de mirare că activitatea aparatului din subordine a stat sub semnul întâmplării şi bunului plac al unor reprezentanţi ai statului preocupaţi mai mult de afacerile personale şi de partid.

Indolenţa oamenilor lui Flutur ne-a fost semnalată de cetăţeni din Ialomiţa, care au depus dosarele pentru solicitarea unor subvenţii la care aveau dreptul conform legii, în 29 decembrie 2006, iar această documentaţie a fost înregistrată în anul următor, pe data de 3 ianuarie. Edificator mai este faptul că pagina de internet a ministerului pentru zootehnie a rămas încremenită în luna ianuarie 2005, semn al deosebitului interes pentru acest sector de activitate.

Un alt exemplu grăitor al interesului manifestat pentru stimularea creşterii animalelor îl reprezintă implicarea Ministerului în organizarea Simpozionului internaţional al Asociaţiilor Crescătorilor de Capre. Pentru găzduirea acestui eveniment, pregătit încă din anii 2002-2004, au concurat 10 ţări, câştigătoare fiind România, prin Asociaţia de profil. După preluarea puterii de către domnul Băsescu şi "echipajul" său fantomă, Ministerul a sprijinit numai verbal acest important eveniment, răspunderea pentru cheltuieli revenind, în cele din urmă, exclusiv Asociaţiei. În prezent, după derularea simpozionului, care a reunit, în luna iunie 2006, reprezentanţi şi specialişti de marcă din peste 30 de ţări, fiind considerat un succes pentru ţara noastră, asociaţia încă mai plăteşte cheltuielile de organizare. Domnul secretar de stat Crăciun nu a binevoit să participe, trimiţând un şef de serviciu din minister să reprezinte Ministerul român al Agriculturii.

Cu greu se vor putea repara pierderile şi întârzierile în activitatea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, "datorate" activităţii fostului ministru Gheorghe Flutur.

România se află pe locul 5 în Europa în ce priveşte numărul de oi deţinute. Specialiştii spun că ar trebui să profităm de acest lucru şi să încercăm să câştigăm un loc pe piaţa mondială a cărnii de oaie. De asemenea, după aderare, crescătorii români de oi şi capre pot produce lapte de oaie şi capră fără o limită de producţie, aşa cum este în cazul laptelui de vacă. În Uniunea Europeană există deficite importante, mai ales la carnea de miel (estimat anual la 300 mii tone), dar şi la cantităţile de lapte de oaie şi capră.

Aceste informaţii au fost ignorate de domnul ministru şi de echipa sa, care au fost preocupaţi mai mult de "capra" liberală şi de imaginea domnului Băsescu.

Înţelegem ce dificultate a reprezentat pentru domnul Flutur să fie şi ministru, pe lângă a fi un fervent activist al imparţialului Băsescu. Domnul Flutur poate să îşi vadă mai departe de campania electorală, lăsând pe alţii să guverneze. De fapt, colegii săi din Partidul Democrat au o mai mare înclinaţie pentru activitatea de opoziţie, unde ar trebui să şi rămână. Guvernarea nu este pentru oricine.

Domnul Constantin Tămagă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

S-au împlinit, recent, 90 de ani de la naşterea lui Dinu Lipatti, pianist şi compozitor român de reputaţie mondială. Urmărindu-l cu câtă uşurinţă îşi mişca degetele pe claviatura pianului şi cu câtă perspicacitate descifra partituri pretenţioase, la o vârstă când nici nu răsfoise abecedarul, George Enescu spunea despre Dinu Lipatti că este un copil minune, care va fi un mare ambasador al muzicii româneşti, cuvinte care s-au constituit într-o veritabilă profeţie.

Dinu Lipatti a studiat la Bucureşti cu Florica Musicescu, pianul şi cu Mihail Jora, compoziţia, două somităţi ale vieţii noastre muzicale şi în acelaşi timp admirabili magiştri. Şi-a desăvârşit apoi pregătirea la Paris, asigurându-şi o educaţie muzicală extrem de profundă, care i-a deschis largi orizonturi de afirmare a talentului său excepţional.

Ca pianist, a surprins din fragedă tinereţe prin interpretările sale de o perfecţiune tehnică impecabilă, prin sobrietate şi forţă de interiorizare. Concertele sale la Roma, Paris, Viena şi alte capitale occidentale constituiau întotdeauna evenimente marcante ale vieţii muzicale europene. A excelat îndeosebi prin interpretarea lucrărilor lui Chopin şi Schumann, doi dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai muzicii universale din secolul al XIX-lea, ale căror creaţii, cu deosebire cele legate de tehnica şi de timbrul specific al pianului, sunt pătrunse de un profund spirit romantic, excelând prin stilul lor melodic şi bogată fantezie.

Marele merit al ilustrului pianist român, unanim recunoscut de critica muzicală de pretutindeni, a fost acela că a reuşit să pătrundă până în cele mai subtile nuanţe ale unor asemenea lucrări complexe din punct de vedere componistic şi să redea, cu veridicitate şi sinceritate, prin arta sa interpretativă de excepţie, întreg suflul emoţional de esenţă lirică de care sunt pătrunse creaţiile pentru pian ale celor doi geniali compozitori.

Dotat cu o vastă cultură muzicală, Dinu Lipatti a fost nu doar un ilustru pianist, dar şi un compozitor apreciat, care ne-a lăsat moştenire o serie de lucrări, din rândul cărora se remarcă suita simfonică "Şătrarii", "Concertino în stil clasic", trei dansuri româneşti pentru pian şi orchestră, lieduri şi unele lucrări instrumentale. Aflat în contact cu marile curente înnoitoare ale muzicii europene din primele decenii ale veacului al XIX-lea, Lipatti a compus lucrări de anvergură care îmbină caracterul naţional cu cel universal.

Personalitate complexă, Dinu Lipatti s-a afirmat nu numai ca interpret şi compozitor, dar şi ca pedagog, fiind profesor la Conservatorul din Geneva. Prin întreaga sa activitate, Dinu Lipatti se înscrie în pleiada unor străluciţi interpreţi, ca violoniştii Ion Voicu şi Ştefan Ruha, violoncelistul Radu Aldulescu ori pianistul Valentin Gheorghiu, demni urmaşi ai marelui George Enescu.

Dispărut dintre noi la doar 33 de ani, se cuvine ca astăzi să-i aducem un pios omagiu pentru intensa şi strălucita sa activitate, care a însemnat o contribuţie de nepreţuit la afirmarea României pe meridianele lumii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Ţundrea:

"Welcome, Mister Page!" - Din 322 de nave din Flota României a mai rămas doar una.

Ştefan Siromascenco, fost lider al Federaţiei Sindicatelor Libere Feroviare de Ramura Mişcare-Comercial din S.N.C.F.R., a afirmat următoarele: "Băsescu Traian, împreună cu alţi complici constituiţi într-o grupare de crimă organizată de tip mafiot din domeniul transporturilor, au săvârşit fapte penale: uzurpare de calităţi oficiale, falsuri privind identitatea, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor publice, evaziune fiscală, gestiune frauduloasă, deturnare de fonduri, întregite cu fapte de subminare a economiei naţionale şi complot pentru subminarea puterii de stat (...) Supun atenţiei Dvs. înstrăinarea gratuită, prin fraudă, din proprietatea publică de stat a unui patrimoniu (evaluat de firme specializate străine) reprezentând 206.460.000 $. Patrimoniul înstrăinat este reprezentat de un teritoriu naţional al unui număr de 16 nave din flota strategică a României, dat prin H.G. spre administrare CNM PETROMIN SA, persoană juridică de interes public cu capital integral de stat. Înstrăinarea a fost făcută începând cu august 1991 către persoane juridice de interes privat, constituite nelegal, aşa-zisele firme străine Petroklav INC (înregistrată în statul Bahamas), Petroklav Management INC (Liberia), Petromin Overseas INC (Liberia) şi alte 16 societăţi «unică navă» înregistrate tot în Liberia. Cele 16 nave înstrăinate la preţul total de 16 $ (1 $/navă).

Nu este lipsit de interes amănuntul că "la presiunile părţii norvegiene legate de legitimitatea actelor unui aşa-zis Minister al Transporturilor din România care, prin Băsescu Traian, solicita aşa-zisa finanţare motivată de o falsa retehnologizare a navelor Petromin cedate unor societăţi străine, Guvernul Stolojan publica în M.O. nr. 132/16.06.1992, HG 426/21.06.1991, termenul de un an nefiind întâmplător, ci termenul de prescripţie prevăzut de Legea 29/1990 înlăuntrul căruia putea fi atacată în justiţie".

Doamnelor si domnilor colegi,

Dacă tot vorbim de corupţie şi de lucrurile care sunt în ţara asta şi tot vorbim de cifre, 322 de nave din Flota României şi a rămas doar una. Banii ăştia unde s-au dus, domnule Basescu?

În numele fiecăruia dintre noi, adică 322 de parlamentari reprezentanţi legali ai poporului român, vă solicităm, domnule preşedinte suspendat, să daţi socoteală pentru fiecare din cele 322 de nave înstrăinate de dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Stimaţi colegi,

Prin ultimele acţiuni ale domnului Preşedinte suspendat Traian Băsescu, România a surprins iarăşi întreaga comunitate internaţională.

Astfel, Băsescu este primul preşedinte de stat care îşi face campanie electorală în afara graniţelor ţării, disperat fiind că ar putea pierde funcţia pe care o deţine. Indiferent dacă va fi sau nu demis la referendumul din 19 mai, Băsescu a adus prin acţiunile sale din ultimele zile deservicii imense imaginii României.

Poate simplul fapt al campaniei electorale făcute în disperare de cauză prin piaţete obscure din Madrid sau prin săli de sport din Castellon, nu ar fi fost atât de grav dacă mesajul transmis, precum şi gesturile unui preşedinte al României (chiar suspendat fiind), erau unele corecte şi oneste şi în limitele bunului simţ.

În faţa românilor plecaţi de acasă în speranţa unei vieţi normale, a unui trai mai bun, Traian Băsescu şi-a permis o serie de gesturi care îl descalifică ca om politic şi lider al unei ţări membre a Uniunii Europene şi a NATO.

Acoperindu-şi ochii şi urechile, în tentativa sa de a transmite un anumit mesaj, Traian Băsescu, poate fără probabil să ştie, a utilizat astfel un limbaj al familiilor mafiote ale Siciliei de odinioară. Ce să înţelegem din asta? Că Traian Băsescu reprezintă un grup mafiot? Că este şeful unei grupări mafiote ? Toate astea, în contextul în care, în unele state europene, datorită unor comportamente neadecvate a unor conaţionali, întreaga comunitate românească este stigmatizată.

Aşadar, domnule Preşedinte suspendat, dacă nu aţi ştiut ce faceţi când aţi făcut în public acele gesturi, este foarte grav. Dacă aţi ştiut şi tot le-aţi făcut, este şi mai grav.

Ceea ce rămâne după aceste ultime zile, sunt câteva întrebări. Cum va mai fi privit de către omologii săi un Preşedinte cu gesturi de mafiot. Cum va mai fi privită România în lume cu un astfel de preşedinte?

Sper ca la aceste întrebări să răspundă poporul român pe 19 mai.

Domnul Valeriu Tabără:

"De ce se ascund întâlnirile premierului Călin Popescu-Tăriceanu"

Mai zilele trecute, în plină dispută politică, s-a aflat, mai întâi de la Traian Băsescu şi apoi din mass-media, că în urmă cu aproape o lună de zile (12 aprilie 2007) la sediul Guvernului României, onorabilul nostru prim-ministru Anton Călin Popescu-Tăriceanu s-a întâlnit cu un anume Alexandr Kondyakov -consilier (oare pe ce probleme?) al preşedintelui rus Vladimir Putin. Consilierul partener al premierului român mai este şi secretar al masoneriei ruse, ocupându-se de diverse activităţi precum: consultanţă politică (nu agricolă), relaţii internaţionale, activităţi de informaţii şi analiză cu funcţii avute la agenţia ITAR-TASS, la Academia de Ştiinţe din Moscova, şef al rezidenţei serviciilor secrete la Londra şi, ca o concluzie, coleg la KGB cu Vladimir Putin. Poate din acest motiv la întâlnire a participat şi onorabilul senator Radu Stroe, şeful comisiei de control parlamentar al SRI şi care este un posibil director al unui serviciu secret român.

Problema care se pune nu este cea a dreptului premierului Tăriceanu de a se întâlni cu cine vrea, este un drept al lui ca om şi ca lider de partid. Problema care se pune este de ce o astfel de întâlnire din sediul Guvernului României a fost ţinută secretă? De ce această întâlnire la care a participat şi senatorul Radu Stroe, din întâmplare şeful comisiei parlamentare de control al SRI - nu a trebuit să fie cunoscută de opinia publică românească? Este o întrebare firească, mai ales că participanţii la această întâlnire au dat propriile versiuni ale obiectului întâlnirii dintre premier şi Kondyakov. Până şi purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Camelia Spătaru, s-a bâlbâit mai mult decât a informat opinia publică românească despre întâlnirea de taină de la sediul Guvernului.

După deconspirarea întâlnirii, premierul Tăriceanu a spus că scopul întâlnirii a fost îmbunătăţirea relaţiilor ruso-române şi organizarea unei eventuale vizite a sa la Moscova (dacă pe la Washington şi Paris sau Londra nu este invitat). Dacă este aşa, de ce întâlnirea nu a fost anunţată opiniei publice înainte, ci după consumarea ei?

Senatorul Radu Stroe, şeful comisiei parlamentare de control al SRI, a afirmat cu totul altceva decât a spus premierul "Kondyakov îşi caută de lucru pentru firma sa de lobby politic, pentru că ştie că va fi o perioadă de alegeri aici la noi. Noi ne-am văzut de treabă, iar el, Kondyakov a fost lăsat să spună ce vrea". Premierul Tăriceanu şi şeful său de partid l-a contrazis pe senator spunând că "la engleza pe care Stroe o cunoaşte, acesta atâta a înţeles din discuţie". În acelaşi timp, premierul afirmă că anunţată fiind cererea de întâlnire cu Alexandr Kondyakov au fost înştiinţate pentru transparenţă (oare pentru cine această transparenţă?) instituţiile cu atribuţii specifice pentru a asigura o informare adecvată asupra persoanei respective.

În focul acestor întâlniri intră şi un coleg parlamentar care face, pe unde apucă, în goana după ceva sprijin electoral, lobby pro-rusesc mai ceva decât o făceau comuniştii de import în anii '50 ai secolului trecut. Este dreptul acestui deputat să se situeze ca poziţie unde vrea - dar şi-a întrebat electoratul şi pe români dacă sunt de acord cu ce face el. Desigur mă refer la deputatul Cozmin Guşă. Eu mă întreb dacă momentul politic actual care nu este numai al lui Traian Băsescu ne permite să ne întoarcem şi să facem întâlniri şi lobby în favoarea celor care în trecutul nu prea îndepărtat au creat cea mai neagră perioadă din istoria României.

De fapt, receptivitatea românilor la demersuri de tip Guşă şi alţi câţiva ca el rămâne la nivelul de 1-2%. Întrebarea care se pune după întâlnirea secretă dintre reprezentantul lui Putin şi Călin Popescu-Tăriceanu este: în ce direcţie vrea sa ne ducă cu adevărat premierul şi, sigur, PNL, spre sistemele democratice occidentale sau spre est în fostul gulag rusesc? Ultima direcţie este cea mai plauzibilă, după comportamentul avut în ultimii de doi ani de către premier şi de cei de lângă el. Ar fi de dorit ca înainte de orice întâlnire a unei oficialităţi române de rang mai înalt (cazul premierului), mai puţin înalt (precum Radu Stroe) şi foarte de jos (precum Cozmin Guşă), să se analizeze cu răspundere dacă aceste întâlniri, ca cea cu consilierul preşedintelui rus, corespund marilor interese naţionale ale României şi mai ales dacă aceste întâlniri pot rezolva şi mari probleme existente şi nerezolvate încă între România şi Rusia. Întâlnirea din 12 aprilie 2007 de la Guvernul României nu a avut un astfel de scop şi asta s-a văzut din faptul că premierul nu a dorit să fie publică.

Cred că afirmaţia preşedintelui Emil Constantinescu "suntem gata de cedări istorice", făcută în timpul cât se negocia tratatul cu Ucraina cu consecinţele pe care le ştim, revine în actualitate. S-ar putea ca întâlniri de tipul celei din 12 aprilie 2007 de la Guvernul României între premierul Călin Popescu-Tăriceanu şi Alexandr Kondyakov să aibă urmări mai grave decât cele ale tratatului sus menţionat.

Este important de analizat cât de importante sunt sub aspect politic, legate direct de marile interese româneşti şi spaţiul est-european şi cel vest-european, problemele promovate de Preşedintele Băsescu pentru care el a fost suspendat de cei care sunt manevraţi în favoarea estului european mafiot şi comunist

Se pot pune în discuţie, sub aspectul interesului naţional, câteva din problemele susţinute de către Preşedintele Traian Băsescu şi pentru care se pare că a fost suspendat.

1. Orientarea preponderentă a politicii externe româneşti către vestul european şi atlantic - bază a programului rapid al societăţii româneşti.
2. Dezvoltarea unor relaţii preferenţiale de parteneriat cu SUA şi Marea Britanie, ambele membre ale NATO.
3. Asigurarea unor surse energetice (gaze) pentru România şi Uniunea Europeană care să nu depindă exclusiv de Rusia. Are nevoie în dezvoltarea ei România de o astfel de independenţă? Românii în majoritatea lor răspund că da.
4. Trebuie să avem ca ţintă politică de primă importanţă aşa cum au fost integrările în UE şi NATO, relaţii bune şi de integrare cu Republica Moldova ?- marea majoritate a cetăţenilor români spun că da.
5. Trebuie cunoscute şi promovate cu mai multă vigoare interesele economice şi politice ale României în zona Mării Negre. Marea majoritate a românilor spun că da. Este prima dată când o astfel de politică a primit consistenţă şi coerenţă.
6. S-a spus mereu că demersul de suspendare a Preşedintelui Băsescu a fost făcut pentru că acesta ar fi violat Constituţia. Aceasta este forma care înveleşte fondul.

Preşedintele Băsescu a fost suspendat în opinia mea pentru următoarele:

• liberul acces la dosarele securităţii ( mulţi politicieni fiind în pericol de a fi demascaţi) ca şi colaboratori;
• demascarea crimelor comunismului din 18 decembrie 2006;
• ţinte politice de mare interes pentru România în zona Mării Negre, inclusiv o politică de prim rang faţă de Republica Moldova;
• reforma justiţiei, care implicit a dus la deschiderea unor dosare ale unor oameni politici;
• aducerea în faţa opiniei publice a relaţiilor dintre oligarhia economică transpartinică şi politicieni.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Doresc să ridic o problemă cât se poate de importantă pentru siguranţa şi sănătatea tinerilor din România, o categorie care reprezintă un sfert din populaţia ţării. Potrivit unor instituţii care asigură credibilitatea cifrelor ce lei voi enunţa - mă refer la Institutul Naţional de Statistică, Population Reference Bureau şi Comisia Naţională de Luptă Anti-SIDA - în fiecare an, peste 25.000 de tinere între 15 şi 19 ani devin mame, precum şi aproximativ 500 de adolescente sub 15 ani ajung să aibă un copil. Totodată, peste opt sute de tineri sunt seropozitivi şi aproape 100 de tineri contractează HIV în fiecare an. La grupa de vârstă 20 - 24 de ani, numărul femeilor nou infectate este de două ori mai mare decât cel al bărbaţilor. Pe lângă aceste cifre extrem de îngrijorătoare, anual se înregistrează câteva zeci de mii de întreruperi de sarcină în rândul tinerelor între 15 şi 24 de ani.

Sunt date reale, deosebit de grave, pe care - din cauza unor dezbateri sterile şi a unui referendum fără sens - le pierdem din vedere. Cred că în locul întrebării dacă vrem să suspendăm un preşedinte al României, ar trebui să ne punem întrebarea ce putem face pentru aceşti tineri, pentru a scăpa de cifrele de care aminteam. Nu trebuie să ne bucure faptul că în fiecare an peste 25.000 de tinere între 15 şi 19 ani devin mame. Nicidecum! Abia dacă sunt câteva procente din acel număr de copii care să fie doriţi. Nu toţi copiii aceia ajung să aibă parte de un acoperiş deasupra capului, de îngrijire, de hrană, de educaţie. O bună parte sunt din familii cu suficient de mulţi membri şi cu suficient de multe probleme pentru ca apariţia unei guri în plus să nu bucure.

Nu putem să obligăm acele mame să renunţe la copii, însă putem avea grijă ca numărul copiilor care au copii să scadă. Cred că instituţiile din domeniu trebuie să îşi facă mai bine datoria, să propună programe bine gândite, proiecte cu efecte reale. Direcţiile judeţene pentru protecţia copilului trebuie să susţină mai bine programele privind creşterea accesului tinerilor la informaţii şi servicii gratuite de planificare familială, de consiliere şi de testare pentru depistarea infecţiilor cu transmitere sexuală şi a HIV. Totodată, inspectoratele şcolare şi conducerile şcolilor trebuie să se implice mult mai activ pentru ca adolescenţii să aibă acces la informaţii corecte despre sănătatea reproducerii şi sexualităţii. Altfel, ne vom trezi peste câţiva ani că suntem şi din acest punct de vedere la coada clasamentului european. Iar acest lucru nu numai că nu ne face cinste, dar ne va da serioase bătăi de cap.

Vă mulţumesc.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Situaţia critică din ultimii ani, caracterizată de o creştere cantitativă a precipitaţiilor, în condiţiile în care infrastructura hidrografică poate fi considerată ineficientă datorită lipsei de investiţii din ultimii 20 de ani, impune realizarea unor lucrări de punere în siguranţă a zonelor deja afectate şi stabilirea unei strategii naţionale pentru toate bazinele hidrologice din România.

În vederea asigurării financiare a acestor lucrări, este absolut necesară alocarea de fonduri de la bugetul de stat, concomitent cu accesarea Fondului de Mediu destinat special pentru astfel de situaţii.

În acelaşi timp, trebuiesc intensificate eforturile Gărzii de Mediu şi a Agenţiei pentru Protecţia Mediului pentru informarea şi prevenirea infracţiunilor pe linia protecţiei mediului, sector unde se poate constata încă contravenţii deosebit de grave. Sunt foarte multe exemplele în care primarii localităţilor în special din mediul rural nu-şi cunosc atribuţiunile în ceea ce înseamnă urmărirea operatorilor economici ce prestează activităţi în urma cărora sunt produse reziduuri ce afectează calitatea mediului.

Sunt depistaţi tot mai des agenţi economici care desfăşoară activitate fără respectarea normelor de protecţie a cursurilor de apă, cu depunere de deşeuri mixte în albii sau depozitarea de material lemnos în apropierea acestora.

De remarcat este, fără îndoială, efortul deosebit întreprins de Ministerul Mediului în ultimii doi ani în realizarea obiectivelor principale, dintre care amintim:

• patru proiecte din categoria educaţia şi conştientizarea publicului, în valoare de peste 6 mld lei vechi ;
• realizarea de lucrări de investiţii la peste 39 de obiective în 11 judeţe.

La nivelul judeţului Bacău au fost realizate 18 obiective de mediu în valoare totală de peste 170 mld lei vechi, fapt ce arată preocuparea deosebită a ministerului în această direcţie.

Aceste proiecte au avut la bază utilizarea banilor din Fondul de Mediu care în perioada 2005-2006 a beneficiat de încasări mai mari cu 31,79% în 2005 şi 124,58% mai mari în 2006, ceea ce arată implicarea deosebită a ministerului în dezvoltarea acestuia.

Se constată însă, în special, în ultimele luni, datorită situaţiei deosebite interne a României, o scădere a acestor încasări, ceea ce poate conduce la situaţia în care anumite proiecte previzionate să nu poată beneficia de finanţare, ceea ce poate avea repercusiuni pe termen lung.

Vă mulţumesc.

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

«Guvernul PNL - PSD vrea să suspende "Drumul lui Băsescu"»

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dominată multă vreme de monoindustrie, dar şi marginalizată premeditat de anumite forţe politice pentru implicarea în mineriadele comandate de Ion Iliescu, Valea Jiului a rămas, din păcate, într-o stare de izolare latentă. Puţini politicieni s-au încumetat să dea o mână de ajutor acestor oameni, afectaţi grav de recesiunea mineritului european, socotiţi pe nedrept "ţapi ispăşitori" pentru manipulările grosolane regizate de social-democraţi. Actualul Preşedinte al României, domnul Traian Băsescu, a avut curajul să se gândească la Valea Jiului încă de-acum opt ani, pe vremea când era ministru al transporturilor. El a iniţiat şi a susţinut o investiţie importantă pentru scoaterea Văii Jiului din izolarea despre care vorbeam: şoseaua Uricani - Băile Herculane, cunoscută în popor sub denumirea plastică şi sugestivă, trebuie să recunoaştem: "Drumul lui Băsescu"!

Evident, pe perioada 2000 - 2004, lucrările au fost sistate din porunca PSD-ului, fostul premier Adrian Năstase fiind mai degrabă preocupat de investiţiile din comuna Cornu şi din strada Zambaccian, decât de cele din Valea Jiului.

Investiţia a fost însă reluată la modul cel mai serios începând cu anul 2005. Prin contribuţia decisivă a miniştrilor democraţi Dobre şi Berceanu, "Drumul lui Băsescu" a început să capete contur. În intenţia de a impulsiona investiţia sa de suflet, Preşedintele s-a deplasat la Uricani în repetate rânduri, unde a analizat stadiul de avansare a lucrărilor, discutând cu oamenii de pe şantier, dar şi cu locuitorii Văii Jiului şi cu autorităţile locale.

Acum, după ce Preşedintele a fost suspendat de către aliaţii săi de nădejde, guvernul PNL - PSD dă semne clare că investiţia va fi din nou oprită. Noua majoritate parlamentară nu prea are, teoretic vorbind, motive să finanţeze o lucrare care, chiar dacă este importantă pentru judeţul Hunedoara şi Valea Jiului, poartă, pe deplin meritat, numele lui Traian Băsescu.

Domnilor PNL-işti! Ştim cu toţii că faceţi parte din "lotul 322" care a votat suspendarea Preşedintelui, a omului politic în care poporul român are cea mai mare încredere. Vă rog, în numele populaţiei judeţului Hunedoara, lăsaţi acest proiect să se deruleze conform graficelor. Nu opriţi această investiţie, chiar dacă PSD-ul, aliatul D-voastră conjunctural, vă cere acest lucru cu insistenţă.

Sper că fulgerul răzbunării va feri măcar această lucrare, deosebit de importantă pentru Valea Jiului.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"322 - parlamentari sau slujitori?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Unii dintre noi asistăm astăzi la un fapt încă fără precedent până astăzi în Parlamentul României şi mă refer la ceea ce unii dintre colegii mei parlamentari, hotărând schimbarea unor legi după bunul lor plac, decid soarta acestei ţări. Decid însă soarta acestei ţări fără a ţine cont de ceea ce majoritatea cetăţenilor din această ţară doresc din partea lor, a celor care i-au trimis în parlament pentru a-i reprezenta. Mă îndoiesc şi sunt ferm convins de ceea ce afirm acum, că ceea ce fac ei astăzi în Parlament este tocmai ceea ce cetăţenii doresc din partea acestora, mai exact a celor 322 de parlamentari care şi-au unit forţele pentru a îndeplini nu ceea ce doresc cetăţenii acestei ţări, ci ceea ce doresc ei mai mult.

Iată că pentru a-şi îndeplini obiectivul, acela de a scăpa odată pentru totdeauna de preşedintele Băsescu, sunt capabili de a schimba legile după bunul lor plac, de a încălca chiar cea mai importantă lege a acestei ţări, Constituţia şi de a schimba regulile jocului în chiar timpul meciului, lucru care de altfel nu se petrece niciunde în nicio ţară ce se pretinde membru al Uniunii Europene.

Comisia de la Veneţia, organism consultativ al Consiliului Europei, arată clar că aspectele fundamentale ale legii referendumului nu trebuie amendate cu mai puţin de un an înaintea organizării unei astfel de consultări populare, dar nu se referă şi la cazul de validare a referendumului în funcţie de numărul celor prezenţi la vot. Cu toate acestea, Curtea Constituţională a acceptat modificarea Legii referendumului în forma dorită de aceşti 322 de parlamentari, stabilind că nu este necesar ca pentru demiterea şefului statului să voteze majoritatea cetăţenilor înscrişi în listele electorale. Mai mult decât atât, aceasta a stabilit că este la latitudinea parlamentului stabilirea numărului de voturi necesare pentru demitere, câtă vreme se păstrează un principiu unic în abordare.

Stau şi mă întreb acum pe cine mai reprezintă aceşti 322 de parlamentari? Mă întreb şi ce cuvânt mai au cetăţenii în a hotărî în mâinile cui vor da frâiele acestei ţări, dacă oricum vor exista unii parlamentari ce nu vor ţine cont de opţiunile lor şi care vor face lucrurile după cum vor ei. Cum se va mai putea spune că în această ţară domneşte democraţia, când poporul nu mai este condus de popor, ci de un grup de oameni ce slujesc alte interese decât pe ale lor.

Cum se va mai putea pomeni de încrederea cetăţeanului în instituţiile importante ale statului, când acestea nu-i mai reprezintă pe ei, ci pe ale unor grupuri care stăpânesc tot: Parlament, media etc.

Ceea ce se petrece astăzi în România, când politicul şi mass-media sunt influenţate de miliardari ce au cumpărat partide, o bună parte din televiziuni, depăşeşte cu mult ceea ce au arătat aceştia în epoca tătucului Ion Iliescu. Aproape toată mass-media de astăzi este umplută de voci anti-Băsescu, se propagă forţat acest mesaj pe toate canalele, iar cel mai mare duşman al poporului a devenit tocmai Traian Băsescu. De ce? Pentru că acesta a îndrăznit să-i ia la purecat, la întrebări şi să ceară o dare de seamă în faţa poporului pentru actele lor. Această îndrăzneală a deranjat cuiburile lor călduţe, iar acum şi le apără cu toate ghearele.

Am ajuns să constat, iată, că aceşti 322 nu mai ţin cont de nimic, de nicio lege. Au schimbat condiţiile referendumului cu doar câteva zile înainte de susţinerea lui şi şi-au acordat dreptul exclusiv de a decide asupra procedurii de urmat în cazul invalidării, printr-o hotărâre şi nu prin lege, ce nu poate fi expusă controlului constituţional. Au intervenit şi peste Consiliul Naţional al Audiovizualului şi au hotărât ca repartizarea şi monitorizarea timpilor de antenă să revină unei comisii parlamentare, dominată de politicieni.

Mă mai întreb, însă, oare ce va mai urma? Oare de ce vor mai fi în stare pentru a-şi putea duce la îndeplinire planurile "măreţe" şi a-şi dovedi "grija" pentru binele ţării?

Mai mult decât oricând trebuie să ne unim, noi, cetăţenii simpli ai acestei ţări, pentru a scăpa odată pentru totdeauna de aceste rebuturi ale vechiului sistem, care vor încă să conducă destinele acestei ţări.

Astfel, oamenii vor ajunge să-şi pună o întrebare dureroasă: oare ce-am câştigat noi în '89?

Vă mulţumesc.

Domnul Marius Rogin:

«Ce "datorăm" celor 322?»

Doamnelor si domnilor deputaţi,

Atunci când am ajuns în acest Parlament, fiecare dintre noi datorăm acest lucru cetăţenilor care ne-au ales. Este adevărat că aceasta nu s-a făcut nominal şi că alegerea s-a făcut indirect, fiecare dintre noi aflându-ne pe lista unui partid, însă modul cum unii dintre noi, şi mă refer mai exact la cei 322, au înţeles să răsplătească pe cei care i-au ales, lasă foarte mult de dorit.

Am ajuns să constat, iată, că aceşti 322 nu mai ţin cont de nimic, de nicio lege. Au trecut la schimbări la nivelul Legii referendumului cu doar câteva zile înainte de susţinerea lui şi şi-au acordat dreptul exclusiv de a decide asupra procedurii de urmat în cazul invalidării, printr-o hotărâre şi nu prin lege, ce nu poate fi supusă controlului constituţional. Intervenţiile lor nu se opresc aici. Au intervenit şi peste Consiliul Naţional al Audiovizualului şi au hotărât ca repartizarea şi monitorizarea timpilor de antenă să revină unei comisii parlamentare, dominată tot de politicieni.

Toate aceste modificări şi schimbări ce au loc se petrec cu un singur scop. Ele se datorează unui singur motiv. Acela de a scăpa odată pentru totdeauna de preşedintele Traian Băsescu, cel care a declanşat lupta împotriva grupurilor de interese şi a grupurilor de oligarhi.

În aceste zile, suntem martorii unor evenimente mai puţin întâlnite în ultimii 18 ani postrevoluţionari în Parlamentul României. Unii dintre colegii mei parlamentari au decis schimbarea unor legi după bunul lor plac şi a celor în slujba cărora lucrează de fapt. Decid soarta acestei ţări fără a ţine cont de ceea ce majoritatea cetăţenilor din această ţară aşteaptă din partea lor. Acea minimă decenţă din partea lor de a respecta deciziile lor atunci când s-au prezentat la vot. Mă îndoiesc şi sunt ferm convins de ceea ce afirm, că ceea ce fac ei astăzi în parlament este tocmai ceea ce aşteaptă aceşti cetăţeni din partea lor, mai exact a celor 322 care şi-au unit forţele pentru a îndeplini nu ceea ce doresc cetăţenii acestei ţări, ci ceea ce doresc ei.

Organismul consultativ al Consiliului Europei, reprezentat de Comisia de la Veneţia, şi-a exprimat foarte clar poziţia vis-a-vis de ceea ce se petrece în acest moment în legislativ. Au arătat foarte clar că aspectele fundamentale ale legii referendumului nu trebuie amendate cu mai puţin de un an înaintea organizării unei astfel de consultări populare. Cu toate acestea, Curtea Constituţională a acceptat modificarea Legii referendumului în forma dorită de cei 322, stabilind că nu este necesar ca pentru demiterea şefului statului să voteze majoritatea cetăţenilor înscrişi în listele electorale. Aceasta a mai stabilit că este tot la latitudinea parlamentului stabilirea numărului de voturi necesare pentru demitere, câtă vreme se păstrează un principiu unic în abordare.

Cu toţii ne întrebăm în aceste momente pe cine mai reprezintă aceşti 322? Pe cine reprezintă ei şi ce cuvânt mai au cetăţenii în a hotărî în mâinile cui vor da frâiele acestei ţări, dacă oricum vor exista unii parlamentari care nu vor ţine cont de alegerile lor, vor trece peste ele, cum trece apa peste pietre şi vor face jocurile după cum le vor dicta cei care-i conduc?

Cum vom mai putea vorbi despre democraţie în această ţară? Cum se va mai putea pomeni de încrederea cetăţeanului în instituţiile statului, când acestea nu-i mai reprezintă?

La ce ne mai putem aştepta din partea celor 322? Toţi cetăţenii acestei ţări îşi doresc să scape odată pentru totdeauna de "rebuturile" vechiului sistem care încă vor să conducă destinele acestei ţări.

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Am constatat săptămâna trecută un interes deosebit din partea colegilor de la PSD pentru românii plecaţi din ţară. Nu pentru că ar fi vrut să îi ajute sau măcar să le ceară scuze pentru că majoritatea au plecat să caute o lume mai bună şi mai decentă în perioada 2000 - 2004, ci pentru a le cere sprijinul în 19 mai. Atât! Tot săptămâna trecută, un liberal - ministrul de externe - era la un pas să reducă numărul secţiilor de votare din străinătate ce ar fi trebuit deschise pentru conaţionalii noştri. Două persoane, două ipostaze diferite, dar aceeaşi problemă: de românii din afara ţării îşi aduc aminte doar când trebuie chemaţi la urne.

Ce am mai constatat săptămâna trecută? Dacă trecem peste reacţia social democrată, putem trage concluzia că atât ministrul de externe, cât şi premierul Călin Popescu-Tăriceanu ori se tem de votanţi şi încearcă pe toate căile să le suprime dreptul constituţional de a vota ori nu le pasă de aceştia. Fie că este vorba de rea voinţă, fie că este vorba de neştiinţă, pentru că refuz să cred că este vorba de prostie, la referendumul din 19 mai se poate produce (încă) o mare nedreptate: cetăţenii români din afara graniţelor nu vor putea să îşi exprime punctul de vedere în mod civilizat şi demn, aşa cum le garantează Constituţia.

Subscriu în această declaraţie politică celor declarate de colega mea Anca Boagiu în conferinţa de presă din data de 3 mai a Partidului Democrat. Susţin şi eu că este nefiresc ca numărul secţiilor de votare pentru românii din străinătate să fie redus şi astfel să li se cenzureze un drept celor din diasporă. Este adevărat: numai alienaţii mintal şi condamnaţii pe viaţă nu au dreptul constituţional să voteze. Pentru restul există acest drept. Să nu li se elimine posibilitatea de a vota! Cu atât mai mult că au plecat din România nu din cauză că le-a fost prea bine aici.

Pentru a nu fi acuzat de oportunism pentru că intervin în problemă exact în momentul care "frige", voi explica de ce am reacţia aceasta. În data de 21 februarie 2007 am adresat o interpelare premierului Călin Popescu-Tăriceanu (interpelarea 2388B) în care îi solicitam să îmi precizeze unde vor fi amplasate secţiile de votare din fiecare ţară a Uniunii Europene şi dacă s-a schimbat ceva în modul de stabilire a locaţiilor faţă de momentul electoral 2004. În solicitarea mea mă raportam la alegerile pentru desemnarea reprezentanţilor României în Parlamentul European. Este adevărat că de atunci s-au schimbat datele problemei şi primul moment electoral nu mai este desemnarea acestor parlamentari, ci un referendum nedrept. A rămas însă o constantă: nici până în ziua de azi nu am primit un răspuns la interpelarea formulată.

Aşa că este foarte probabil ca premierul Călin Popescu Tăriceanu să calce pe urmele predecesorului său, Adrian Năstase şi să îşi bată joc de românii din afara graniţelor. Dacă în 2004 Guvernul nu a ţinut cont de câte secţii de votare sunt necesare, iar scrutinul a excelat prin slaba organizare, prin cozi şi mii de români care nu au putut vota, iată că sunt premise nefaste de a se întâmpla la fel şi iată că nici premierul Tăriceanu nu este interesat de românii plecaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Dumitru:

"Sărăcirea... sărăciei!"

Asuprirea ţăranului român nu s-a terminat. Normele europene, pentru truditorul pământului, reprezintă o grea povară. O necunoscută, un tărâm pe care nu-l cunoaşte, dar nici cei plătiţi pentru a le lumina drumul nu o fac.

Subvenţiile acordate după 2004 au fost pentru agricultori picături de amar. Sume infime cu care de abia au putut să-şi procure cantităţi insuficiente de material semincer sau îngrăşăminte chimice. Mulţi au renunţat la acest pseudosprijin, dar cei mai mulţi, săracii pământului, au plecat capul, au dojenit blând şi l-au acceptat.

În 2005, subvenţia pentru sămânţă a venit mult prea târziu. Oamenii nu au mai aşteptat mila Guvernului. Este ştiut! În agricultură, orice zi pierdută înseamnă enorm. Gospodarii, cum au putut, şi-au procurat sămânţă, iar când au venit cupoanele şi-au achiziţionat cu ele îngrăşăminte chimice ori pesticide.

La doi ani de la această acţiune, ţăranii primesc acasă adrese prin care sunt somaţi să returneze contravaloarea bonurilor valorice pe care le-au folosit pentru îngrăşăminte. Ba, mai mult, se percep şi penalităţi. Sumele pe care o singură familie trebuie să le returneze ajung în unele cazuri la 15 milioane de lei vechi.

O monstruozitate fără margini, un act al sărăcirii... sărăciei. O bravură, cu ghilimelele de rigoare, a guvernării portocalii, obişnuită cu o mână să dea şi cu două să ia înapoi.

Micii agricultori sunt îndârjiţi. Gestul puterii de a-i soma, ba chiar de a-i ameninţa cu judecata, denotă dispreţ faţă de această categorie socială mereu asuprită.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Stimaţi colegi,

În intervenţia mea de astăzi doresc să felicit un repezentant al generaţiei tinere pentru importantele succese internaţionale obţinute. Este vorba de Vlad Maistorovici, în prezent student la Royal College of Music din Londra. Tânărul violonist ploieştean, având în acelaşi timp şi calitatea de compozitor, este cunoscut deja în diverse ţări precum Anglia, Germania, Belgia pentru talentul componistic şi pentru virtuţile sale interpretative la vioară.

Născut la Ploieşti, într-o familie de muzicieni, tânărul Vlad şi-a câştigat de curând dreptul de a pune în scenă, în Anglia, o nouă lucrare, care reuneşte opt partituri interpretative: vioară, violoncel, violă, pian, clavecin, chitară, saxofon şi voce.

În calitate de parlamentar de Prahova, îmi exprim satisfacţia pentru succesele obţinute de Vlad Maistorovici şi îi mulţumesc pentru efortul deosebit depus şi pentru faptul că reprezintă cu cinste municipiul Ploieşti, judeţul Prahova şi România pe plan mondial.

Felicitări, Vlad, şi mult succes în continuare.

Domnul Petru Călian:

Declaraţie politică intitulată "Debarcarea lui Băsescu".

Curtea Constituţională, asumându-şi "competenţa supremă" la care a fost îndemnată în rezolvarea actualei crize politice, s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a normelor de modificare a Legii referendumului. Deşi mi s-a părut stranie această decizie, cred totuşi că verdictul Curţii corespunde necesităţii creării unei certitudini, prin eliminarea acelui vid legislativ care a dat naştere atâtor controverse.

Ne aflăm în faţa unui exerciţiu democratic, prin aplicarea strictă a Constituţiei şi a principiilor statului de drept, contrar unor zvonuri care vorbesc de o lovitură de stat sau de o mineriadă.

Parlamentul, cea mai importantă instituţie a democraţiei, a fost acuzat că este format din oligarhi, că aceşti mari imperialişti ai capitalului monopolist au pus stăpânire din nou pe ţară. Mă întreb, este oare normal ca democraţia românească să fie asociată cu negarea legitimităţii Parlamentului, în condiţiile în care ne dorim o convieţuire cât mai fructuoasă printre statele europene?

În faţa acestui fapt, preşedintele suspendat, simţindu-şi apropiată debarcarea, ne ameninţă din nou, dar de data asta cu retragerea de pe scena politică. Constatăm că această afirmaţie nu face decât să ne întărească convingerea că Băsescu şi-a încheiat discursul politic, că vasul lui a ajuns în port, iar întreaga călătorie e doar o filă consemnată într-un jurnal de bord prăfuit.

Domnul Gheorghe Chiper:

"Despre manipulările prin sondaje"

Alături de presa obedientă, aflată în simbria celor instalaţi la putere la sfârşitul anului 2004, dar mai ales în slujba preşedintelui- jucător, cea mai grosolană şi abjectă deformare a realităţii social-politice de la noi se realizează prin aşa-zisele sondaje de opinie realizate de institute de profil "competente". Institute care, s-a dovedit ulterior, şi-au instalat managerii şi experţii la Cotroceni sau înalte instituţii ale statului, de unde încasează indemnizaţii grase pentru serviciile de manipulare realizate şi mai ales pentru felul în care reuşesc să-şi valorifice "creaţiile" în mass-media.

Aşa se explică faptul că în presă apar tot felul de informaţii şi casete grafice care ilustrează evoluţia opţiunilor electorale, percepţia cetăţenilor faţă de fenomenele politice şi atitudinea lor faţă de diferitele instituţii ale statului.

N-ar fi rău acest fapt, dacă asemenea instrumente sociologice ar fi verosimile, dacă ar avea o anumită coerenţă logică, dacă n-ar exprima în mod vizibil un anumit partizanat sau situaţii aberante despre domeniul investigat.

La începutul mandatului, alianţa "învingătoare" creştea în sondaje precum Făt-Frumos din poveste, dar aceasta părea o situaţie plauzibilă în anul 2005; şi scăderea PSD-ului era explicabilă după patru ani de guvernare, cu toate realizările pe plan economic şi social; chiar şi o anume orientare a electoratului spre lideri şi formaţiuni de sorginte pitorească, spre incultură şi grobianism, spre impostori şi profitori ai tranziţiei avea o motivaţie după unele dezamăgiri, dar mai ales după ce creştea în mod evident neîncrederea în liderii de la putere şi structurile lor politice. Numai că, unii lideri - în frunte cu cel suprem - nu păreau deloc afectaţi, în viziunea autorilor de sondaje, de erodarea firească în fruntea ţării.

El îşi terfeleşte în egală măsură aliaţii şi adversarii politici, creează conflicte şi situaţii tensionate în instituţiile statului, acuză fără temei şi intervine brutal în sistemul judiciar pentru a-şi anihila - politic şi nu numai - parteneri de guvernare şi competitori, foşti prieteni sau concurenţi, dar, cu toate acesta, sondajele îl indică preferatul cetăţenilor, omul providenţial care se declară alesul poporului şi care "dialoghează" doar cu poporul, ignorând Parlamentul şi sfidând baza sa electorală.

Culmea, pentru toate astfel de ieşiri, sondajele îi dau dreptate lui şi celor care-l sprijină politic. Ei cresc în opţiunile electoratului, iar ceilalţi scad drastic, prefigurându-se o situaţie de-a dreptul anormală, ilogică, în care chiar şi susţinătorii celor 322 anti-prezidenţiabili ar vota tot în favoarea preşedintelui suspendat.

Este drept că s-a creat o anumită confuzie în lucrările acestor "sondori", determinată de măsurarea încrederii în anumite personalităţi, şi nu în anticiparea răspunsului la întrebarea fără echivoc a referendumului. Nici opţiunile de vot nu sunt date în urma unor întrebări clare, vorbindu-se în continuare de Alianţa D.A., sau de estimarea unui mare procent de nehotărâţi. Se face caz de neparticiparea integrală la vot a celor din străinătate, dar această situaţie a fost la fel şi în anul 2004. Se modifică radical procentul estimat de prezenţă la vot a celor din ţară, neglijându-se nivelul celui realizat anterior într-un scrutin general.

Toate acestea - pentru a ne spune că cei mai de încredere oameni politici sunt Traian Băsescu, Gigi Becali şi Theodor Stolojan; că partidele lor cresc în opţiuni, iar toţi ceilalţi devin mai mici şi mai neînsemnaţi; că vor avea din nou pe acelaşi preşedinte după 19 mai, chiar dacă pentru a se justifica o astfel de previziune se vorbeşte de o posibilă fraudă şi acţiuni înşelătoare ale forţelor anti-prezidenţiale.

Fără îndoială, cei care creează astfel de informaţii, precum şi cei care le colportează, prestează servicii bine plătite, dar cred că-şi fac şi mari deservicii. Şi asta se va vedea curând, posibil chiar pe 19 mai a.c.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică privind întârzierile în adoptarea acquis-ului comunitar de către România.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Procesul de integrare europeană a României după momentul aderării la Uniunea Europeană stagnează vizibil şi a înregistrat un recul. Coaliţiile guvernamentale de după 2004 nu au demonstrat, până la acest moment, că ar avea capacitatea şi voinţa să creeze cadrul instituţional pentru absorbţia fondurilor europene care îi revin României.

Dezbaterile pentru elaborarea strategiei post-aderare se prelungesc nepermis de mult, apropiindu-ne deja de jumătatea primului an post-aderare, iar Programul Naţional de Reforme pentru atingerea de către România a obiectivelor Lisabona este încă o enumerare idealistă a unor deziderate.

În acest timp, monitorizarea Comisiei Europene a constatat derapaje numeroase în aplicarea acquis-ului comunitar. Au fost semnalate întârzieri în transpunerea a peste 100 de acte normative comunitare în legislaţia naţională. Cum explică guvernele care au condus România din 2005 şi până astăzi aceste întârzieri? Ce s-a raportat, vreme de peste doi ani, la Comisia Europeană?

Opinia publică şi mass-media europeană percep deja România ca o paria a Europei. Suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană, în ceea ce priveşte adoptarea acquis-ului comunitar. Bulgaria, cu care adesea Guvernul compară România, se află cu 6 poziţii înaintea noastră. Oare nu înţeleg cei care conduc destinele acestei ţări că întârzierile în adoptarea acquis-ului sunt echivalente cu încălcări ale dreptului comunitar?

Stimaţi colegi,

Nu doresc să acuz la nesfârşit membrii guvernelor care au condus România în ultimii doi ani, însă cineva trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru aceste derapaje. Ca stat membru al Uniunii Europene, nu ne putem bate joc de credibilitatea şi interesele României. Este un gest de o iresponsabilitate gravă să declari ca îndeplinite anumite obligaţii comunitare, pentru ca apoi să aflăm de la Comisia Europeană semnalarea unor întârzieri neexplicate şi nefireşti.

Stimaţi reprezentanţi ai autorităţilor publice, dacă dumneavoastră consideraţi că interesele românilor pot să constituie un instrument de populism şi demagogie cotidiană, vă înşelaţi. Nu vă jucaţi cu credibilitatea acestei ţări, pentru că efectele pe termen scurt şi mediu vor fi imense, iar răspunderea dumneavoastră în faţa istoriei nu va putea fi măsurată. Renunţaţi la politicianisme, la "beţia de cuvinte", şi acceleraţi procesul de integrare a României, pentru a asigura modernizarea şi dezvoltarea acesteia!

Solicităm Guvernului României ca, până la sfârşitul lunii mai 2007, să prezinte în faţa Parlamentului situaţia detaliată şi reală a procesului de adoptare a acquis-ului, conform calendarului asumat în relaţia cu Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Minodora Cliveti:

"9 mai - Ziua Europei, egalitate de şanse, toleranţă, solidaritate".

9 mai, Ziua Europei, este sărbătorită de 20 de ani de statele europene, ca un omagiu adus lui Robert Schuman, a cărui Declaraţie din 9 mai 1950 a rămas înscrisă în istorie ca începutul construcţiei europene.

Pentru popoarele Europei construcţia europeană înseamnă nu numai speranţa de a trăi în pace, ci şi libertate, toleranţă, democraţie, justiţie, egalitate.

Anul acesta, sărbătorirea zilei de 9 mai are loc în Europa celor 27 state în mod fericit, sub semnul "egalităţii de şanse pentru toţi", căci aşa a fost desemnat anul 2007 de Bruxelles, ca un angajament comun al Uniunii Europene de a se ajunge la progrese notabile şi rapide în acest domeniu.

Apartenenţa României la Uniunea Europeană ne obligă să respectăm angajamentele, dar în egală măsură şi valorile şi idealurile europene şi democratice. Avem acum ocazia, o dată în plus, de a reflecta la ceea ce suntem, la ceea ce vrem, pentru noi dar şi pentru Europa, acest bun şi dat comun de care suntem, de la 1 ianuarie 2007, şi noi responsabili.

Nu putem avea democraţie fără egalitate de şanse, fără toleranţă, fără dialog, fără dezbatere. Nu putem construi durabil fără conciliere şi solidaritate.

Este cazul, cred, pentru a ne exprima din nou ferm ataşamentul la valorile democratice şi mai ales a le face aplicabile.

Domnul Aurel Vlădoiu:

"O Republică Populară, pentru cel mai Popular Preşedinte"

Oamenii deştepţi ai României se întreabă de peste 17 ani în ce fel de republică am trăi mai bine: într-o republică parlamentară, în una semiprezidenţială sau în una prezidenţială? Pentru fiecare dintre variante, câte argumente sunt pro, tot atâtea sunt şi contra.

Părinţii Constituţiei îi recunosc acesteia imperfecţiunile, dar se scuză, spunând că au construit-o cu ochii spre comunismul de care tocmai scăpaserăm şi de aceea nu i-au fost conferite prerogative suficiente, pentru a conduce de una singură, niciuneia dintre puteri.

Preşedintele Băsescu s-a declarat, fără echivoc, partizan al republicii prezidenţiale, sigur, atât timp cât preşedintele este domnia sa. Interesant este că, de când este preşedinte, nu a făcut niciun demers serios pentru modificarea Constituţiei în vederea instaurării republicii prezidenţiale, deşi ar fi putut. Se poate trage concluzia că o altă formă de guvernământ l-ar satisface într-o măsură mai mare, înlăturând cronica sa nemulţumire.

Făcând o scurtă retrospectivă a ultimilor doi ani şi jumătate, se poate observa cu uşurinţă că cel mai des folosit cuvânt în discursurile domniei sale este cuvântul "popor", sigur, însoţit de derivatele acestuia.

Se mai poate observa că s-a dedicat mai tuturor cauzelor nobile şi populare, dar a procedat în aşa fel încât nu i-a reuşit nimic. De fiecare dată îl încurcă ori Parlamentul, ori Executivul, ori Justiţia, ori toate la un loc. Între timp, poporul şi-a dat seama cine nu-l lasă pe Preşedinte să facă ce-a promis în campanie. Aşa că, până la urmă, poporul a înţeles că toate invenţiile astea, cărora unii le zic instituţii proprii democraţiei, nu sunt bune de nimic dacă nu sunt conduse de la o singură timonă.

Poporul se uită cu mânie în direcţia în care Preşedintele arată ameninţător cu degetul şi vede că ţara a încăput pe mâna moşierilor şi chiaburilor, travestiţi în oligarhi. Se simte nevoia tribunalelor poporului, a comisarilor poporului şi a acuzatorilor publici. Potrivit organigramei domnului Băsescu, există un singur post de acuzator public, şi acesta îi revine sine-die Preşedintelui ales de popor, pentru început doar pentru două mandate. Dar, pentru că plaga care sufocă poporul nu poate fi eradicată în două mandate prezidenţiale, la cererea poporului ocrotit, strâns în pieţe şi pe stadioane şi televizat color şi sonor pe un post pe care nu-l numesc, dar care oglindeşte realitatea întocmai, numărul de mandate puse în slujba poporului nu trebuie să fie limitat.

Cu atât mai mult cu cât acum Preşedintele are de luptat şi cu un complot moscovit care urmăreşte debarcarea sa. Abandonând pentru scurt timp tonul de pamflet în care mi-am propus să redactez şi prezint această declaraţie politică, stimaţi colegi, atrag atenţia asupra stângăciei enervante cu care domnul Kondyakov se disculpă.

Domnul Kondyakov nu numai că nu vrea să se dezvinovăţească, dar, în mod subliminal, sugerează că ideea de complot moscovit ar fi reală. Cine ar avea de pierdut în urma acreditării acestei idei? Toţi cei care s-au întâlnit în ultimul timp cu emisarul rus, adică domnul Tăriceanu, domnul Guşă ş.a. cine ar avea de câştigat?

Domnul Băsescu, victimizat ca ţintă a duşmanului de la Răsărit, dar şi Rusia şi S.U.A., interesate în menţinerea la conducerea noului stat al Uniunii Europene (România) a unui preşedinte destabilizator, garanţie a participării României în structura Uniunii Europene ca factor de dezechilibru.

Aşa cum l-a învăţat întâiul său sfetnic şi şef de campanie - cu nume ce-i fixează originile prin stepele sovietice - adversarii politici ai Preşedintelui popular sunt duşmanii poporului şi trebuie traşi în ţepe. Pentru început, vor fi executaţi, în cadru festiv, doar 322 de duşmănoşi, dar nu trebuie uitate nici familiile lor.

Vor urma şi câţiva intelectuali rasaţi, dar insubordonabili, chiar dacă s-au numărat printre semnatarii celebrelor scrisori de susţinere, pentru că, vorba lui Lenin, "în intelectuali nu poţi să ai încredere".

Apoi, în uralele poporului, va fi reinstaurată Republica Populară. Şi vina ne aparţine.

Domnul Emil Strungă:

"Franţa a ales. România urmează"

La finele unei campanii electorale electrizante, francezii şi-au ales duminică, 6 mai a.c., un nou preşedinte.

În cel de-al doilea tur de scrutin, francezii s-au mobilizat exemplar şi au ales ca preşedinte un lider al generaţiei de politicieni tineri, pe Nicolas Sarkozy, un reprezentant al dreptei; rezultatul alegerilor confirmă sondajele de opinie efectuate între cele două tururi de scrutin şi pe cele de după ieşirea de la urne.

Preşedintele Republicii Franceze dispune de prerogative extinse, definite prin Constituţie, cum rar întâlnim în democraţiile occidentale consolidate: numeşte şi revocă membrii Guvernului, dizolvă Parlamentul, este comandantul suprem al Armatei, prezidează Consiliul Superior al Magistraturii şi dispune de iniţiativa modificării Constituţiei.

Toate aceste prerogative au fost girate cu responsabilităţi. de-a lungul istoriei postbelice a Franţei, de la Charles de Gaulle până la Jacques Chirac, nu au fost situaţii de criză şi nici un preşedinte nu a încercat să discrediteze Adunarea Naţională sau să compromită interesele Franţei.

Cu asemenea prerogative, preşedintele nostru suspendat ar fi transformat de mult România într-o dictatură. Această comparaţie între două situaţii aparent asemănătoare, dar care diferă în mod esenţial, mă face să aştept cu încredere rezultatele referendumului de sâmbătă, 19 mai, şi să nu mă îndoiesc de capacitatea electoratului de a percepe interesele generale ale ţării.

Avem un Guvern de dreapta - primul guvern veritabil de dreapta de după război, care are o responsabilitate imensă în raport cu destinele României. Acest Guvern trebuie sprijinit, şi nu discreditat de preşedinte. Paradoxal, deşi ne aflăm în mijlocul campaniei electorale pentru referendum şi avem un preşedinte interimar, dispunem de mai multă stabilitate.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

Guvernul a aprobat, în şedinţa de săptămâna trecută, Acordul - Cadru de împrumut dintre România şi BDCE, în valoare totală de 160,1 milioane euro, pentru finanţarea primei faze a programului "Sistem integrat de reabilitare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, a staţiilor de tratare a apei potabile şi staţiilor de epurare a apelor uzate în localităţile cu o populaţie de până la 50.000 de locuitori".

Considerăm că acest proiect este foarte important deoarece aceste oraşe nu au acces nici la fonduri ISPA, nici la fonduri SAPARD şi au infrastructura de alimentare cu apă cea mai slăbită, din toate punctele de vedere.

Prima fază a proiectului va fi implementată în perioada 2007-2011, iar costul total estimat, în valoare de 208,1 milioane euro, va fi acoperit din împrumutul de la BDCE (160,1 milioane euro) şi din contribuţii ale părţii române.

Vor beneficia de modernizarea şi extinderea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare şi epurare a apelor uzate un număr de 819.500 de persoane din judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Călăraşi, Constanţa, Dâmboviţa, Gorj, Harghita, Mureş, Tulcea şi Vaslui.

Proiectul vizează combaterea poluării transfrontaliere, prin dezvoltarea infrastructurii de mediu - spaţii de epurare a apelor uzate şi sisteme de canalizare - în bazinele hidrografice ale Someşului, Crişurilor, Mureşului şi Dunării.

Prin acest proiect se urmăreşte asigurarea alimentării continue cu apă potabilă de calitate a localităţilor, îmbunătăţirea calităţii apei furnizate populaţiei, reducerea poluării solului şi a apelor subterane, reducerea poluării apelor de suprafaţă receptoare, scăderea consumului de energie şi reactivi chimici utilizaţi la tratarea apei, ceea ce va conduce la reducerea costului apei potabile furnizate şi facturate consumatorilor.

De asemenea, prin dezvoltarea infrastructurii, proiectul va contribui la dezvoltarea turismului în cele zece judeţe.

După cum se poate observa, proiectul are foarte multe beneficii şi, mai mult decât atât, actul normativ aprobat contribuie la îndeplinirea obligaţiilor asumate de România faţă de Uniunea Europeană la Capitolul 22 - "Protecţia mediului".

Domnul Niculae Bădălău:

Declaraţie politică intitulată "Şi eu sunt poporul."

Declaraţia mea politică de astăzi este cu siguranţă una inedită, pentru că ea aparţine de fapt unui cetăţean al acestei ţări, care a ţinut ca, prin mine, să poată să-şi facă auzit glasul în cea mai democratică instituţie a ţării: Parlamentul.

Ceea ce voi citi, în continuare, este o scrisoare de la doamna Doina Anghel din comuna Ghimpaţi, judeţul Giurgiu, şi care ne este de fapt adresată nouă, tuturor.

Iată, aşadar, ce scrie:

"Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sunt un simplu cetăţean al acestei ţări, din păcate mult încercată în ultima vreme de certurile şi acuzaţiile reciproce ale celor aflaţi la putere. Am tot sperat că, măcar în ultimul ceas, le va da Dumnezeu mintea cea de pe urmă şi vor realiza imensul rău pe care îl fac românilor într-o perioadă de răscruce pentru cei mai mulţi dintre noi.

De mai bine de doi ani, asistăm la o ruşinoasă sfidare a celor care, printr-o fraudă girată chiar de preşedintele României, au ajuns la putere.

Recunosc că nu sunt printre cei care au votat Alianţa, deoarece n-am putut avea încredere în cei care, aflaţi cu 10 ani în urmă la conducerea ţării, n-au demonstrat decât o acerbă luptă pentru ciolan, numită în scop diversionist "algoritm".

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în 2004, când votul românilor a fost răsturnat, artizanul acestei fraude fiind chiar preşedintele României, Traian Băsescu.

Acest fapt a fost, de altfel, începutul domniei haosului în România. Atunci, Traian Băsescu şi-a arătat adevărata faţă şi a făcut primul pas spre dictatură, aruncând în derizoriu voinţa electoratului, votul poporului pe care acum îl invocă pentru a-l da jos de acolo de unde Parlamentul l-a suspendat.

Deşi nu am votat pentru Băsescu, am acceptat că trebuie să-i acord respectul cuvenit ca şef al statului meu, sperând că se va şi comporta ca atare.

Ceea ce s-a întâmplat însă în toată această perioadă întrece orice închipuire. Nu voi enumera abuzurile sale pentru că, sper ca pe 19 mai, toate acestea să devină o amintire, că, pe lângă cei 30 de ani distruşi de Ceauşescu, ce mai contează doi ani şi jumătate stricaţi de Băsescu?

Privesc cu dezgust ceea ce se întâmplă însă acum, când preşedintele suspendat se află în campanie, postură în care se simte cel mai bine, pentru că în campanie trebuie numai să promiţi, până păcăleşti fraierii, iar apoi ştii tu ce ai de făcut.

Ceea ce mă revoltă cel mai mult este uşurinţa cu care pronunţă cuvântul "popor", ca un adevărat Caţavencu al zilelor noastre.

În mintea îmbibată de aburii puterii, Băsescu a ajuns să se creadă într-adevăr un binefăcător al neamului, un fel de Sfântu Gheorghe în luptă cu balaurul.

Lăsaţi poporul în linişte şi pace, domnule (sper) fost preşedinte! "Poporul" dumneavoastră nu sunt decât cei 3 milioane de oameni care v-au dat votul în primul tur al alegerilor din 2004. Restul de 15 milioane de români nu v-au vrut, şi ei reprezintă într-adevăr poporul român.

Deşi respect orice opţiune, nu mă jigniţi, amestecându-mă printre susţinătorii dumneavoastră, pentru că nu v-am votat, şi n-o voi face niciodată. Iar ca mine sunt alte câteva milioane de români care nu sunt dispuşi să accepte minciuna, dezinformarea, demagogia, şi care nu mai acceptă să vă vadă faţa doar când, în disperare că se strânge laţul, le cereţi ajutorul.

Românii nu sunt proşti, sunt poate mai puţin informaţi, unii dintre ei, dar asta nu vă dreptul să vă folosiţi de ei ca de un scut împotriva braţului lung al legii. A mai fost unul care a crezut că scapă dacă dă 10 lei la pensie, şi oamenii nu numai că nu l-au crezut, dar i-au făcut şi de petrecanie. Asta, cu siguranţă, nu trebuie să se mai întâmple. De aceea, pe 19 mai avem posibilitatea să reparăm o greşeală, şi să lăsaţi vacant postul de preşedinte al României.

Furia cu care Traian Băsescu s-a aruncat asupra Parlamentului, acuzaţiile aduse parlamentarilor care au votat suspendarea, reprezintă o strivire cu bocancul a fragedei noastre democraţii, o imitaţie de dictatură comunistă, când "cine nu e cu noi este împotriva noastră".

Să îndemni poporul să urască şi să renege Parlamentul, care în orice ţară reprezintă esenţa democraţiei, este o atitudine de neacceptat, care îndeamnă la anarhie şi, fie şi numai pentru acest lucru, Traian Băsescu nu merita să mai rămână preşedinte.

Chiar dacă există disfuncţionalităţi, chiar dacă nu toţi funcţionarii sunt corecţi, avem nevoie de încredere în instituţiile statului, avem nevoie să trăim şi altfel decât cum am trăit până în '89. Nu ne mai trebuie un "conducător suprem", care să ne spună ce e bine şi ce nu.

Sper ca data de 19 mai să ne dea această posibilitate".

Aceasta a fost, stimaţi colegi, vocea "celuilalt" popor român, deoarece Traian Băsescu şi-a permis să-i împartă pe români în două: cei buni, care îl vor preşedinte, şi cei răi, care nu-l mai vor.

Această falsă percepţie le-a fost indusă românilor din cauza stării de panică ce l-a cuprins pe preşedintele suspendat al României.

Şi pentru că am dat citire unei voci din popor, voi încheia cu o vorbă tot din popor: de ce ţi-e frică, tot nu scapi!

(Pauză: 9,15 - 9,30.)

(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Lucian Augustin Bolcaş, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Ioan Munteanu, secretari.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Deschidem dezbaterile consacrate discutării proiectelor de lege, conform ordinii de zi cu acelaşi apel călduros către liderii grupurilor parlamentare şi către colegii mei, secretari de şedinţă, să fie prezenţi.

Vă informez că, din totalul celor 328 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 176; sunt absenţi 152, dintre care 31 participă la alte acţiuni parlamentare.

În conformitate cu art. 94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru ziua de marţi, 8 mai; programul de lucru pentru perioada 07.05-12.05; informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale; lista rapoartelor depuse în perioada 03-07.05.2007 de comisiile permanente; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial, Partea I.

Domnul secretar Munteanu!

Fac un apel public la domnul secretar Munteanu.

Stimaţi colegi,

Este vorba de un accident tehnic pentru care l-a suferit domnul secretar Munteanu.

Suspendăm zece minute până când se rezolvă această situaţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-ne pentru acest accident eminamente tehnic.

Vom trece în dezbaterea ordinii de zi de astăzi, aşa cum a fost aprobată.

Dacă sunt probleme prealabile? Nu sunt.

La punctul 2. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Lege organică, înscrisă fără raport pe ordinea de zi.

Domnule preşedinte!

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunerea noastră, a comisiei, este legată de faptul că această propunere legislativă care a venit pe data de 2 aprilie la Biroul permanent, a ajuns în fapt la comisia noastră în data de 24 aprilie.

Am discutat, într-o primă formă, această propunere legislativă săptămâna trecută, dar datorită complexităţii ei, am solicitat, domnule preşedinte, să fiţi de acord, şi Biroul permanent ne-a trimis aici, în plen, să majorăm termenul de depunere a raportului şi, sigur, a aprobării, ca să nu fie o aprobare tacită, de la 45 la 60 de zile.

De aceea, domnule preşedinte, stimaţi colegi, vă rugăm să acceptaţi această diferenţă pentru a putea, în perioada zilelor următoare, pentru a lucra împreună cu Curtea de Conturi, cu Ministerul Finanţelor, să putem discuta această propunere legislativă şi să prezentăm, până pe data de 24 mai, raportul final, ca legea să poată să fie supusă dezbaterii şi aprobării plenului în termenul legal.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Tot pentru această problemă? Nu.

Stimaţi colegi,

Se cere considerarea acestei legi ca fiind o lege complexă în sensul art. 75 alin. (2) din Constituţie, ceea ce presupune şi prelungirea termenului de aprobare tacită la 60 de zile.

Cine este pentru această propunere? Vă rog să votaţi. Cu cartele, vă rog. Marcaţi prezenţa. Anulăm această sesiune de vot, ca toată lumea să-şi pună cartelele.

Putem începe. Vă rog să votaţi.

Cu 57 de voturi exprimate din 59 de prezenţi, propunerea a fost aprobată.

Termenul va fi de 60 de zile pentru o lege complexă, în conformitate cu 75 alin. (2) din Constituţie.

Vă rog, domnule preşedinte, să propuneţi termenul de depunere a raportului, ţinând seama de cele cinci zile prevăzute de Regulament pentru aducerea la cunoştinţă.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intenţionăm a depune raportul până pe data de 24 mai, ţinând cont de cele cinci zile, în aşa fel încât să ne încadrăm în termenul pe care Parlamentul l-a aprobat.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, domnule preşedinte. Luăm act, se comunică şi Biroului permanent.

A mai fost o intervenţie pe procedură, vă rog.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Rugămintea ar fi ca să introducem pe ordinea de zi un punct, avem şi raportul comun al comisiilor juridice şi de buget finanţe, este vorba de propunerea legislativă privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - CEC în vederea achiziţionării de autoturisme Dacia. Şi pentru aceasta, invoc art. 42 din Regulamentul Camerei, alin.(3), cu scuzele de rigoare, având în vedere pauza care a existat.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

La solicitarea motivată a unui lider de grup parlamentar, cred că aţi vorbit ca lider de grup parlamentar, sau a preşedintelui de şedinţă, şi adaug şi solicitarea mea, ca să nu fie niciun dubiu, putem modifica ordinea de zi prin votul dumneavoastră. Problema care este se rezumă la depunerea raportului cu întârziere, o singură zi pentru depunerea raportului.

Dumneavoastră, prin votul dumneavoastră, puteţi să acceptaţi această situaţie.

Cine este pentru introducerea pe ordinea de zi? Vă rog să votaţi electronic. Vă mulţumesc.

63 pentru, 3 împotrivă, 2 abţineri.

Se introduce pe ordinea de zi. Vă rog să fie adus acest proiect de lege.

Continuăm. Propunerea legislativă pentru completarea Legii audiovizualului nr.504/2002.

Lege organică. Raport de comisie respingere.

Există intervenţii? Nu, nu există intervenţii. Nu există amendamente. La vot final.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Bucovăţ prin reorganizarea comunei Remetea Mare, judeţul Timiş.

Lege organică.

Comisia de administraţie, raport de respingere.

Există dezbateri? Vă rog, domnule Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În primul rând, aş fi dorit să ştiu cauzele pentru care a fost respinsă propunerea legislativă privind reînfiinţarea, pentru că nu este vorba de înfiinţarea unei comune noi, cea a comunei Bucovăţ din cadrul comunei actuale Remetea Mare din judeţul Timiş.

Spun acest lucru, pentru că sincer cred că reorganizarea teritorială şi în special a comunelor din această ţară, de cele mai multe ori abuziv desfiinţate prin Legea nr.2 din 1968, a făcut enorm de mult rău comunităţilor locale.

În cunoştinţă de cauză, vă spun că satul Bucovăţ, cel care doreşte să redevină comună, aşa cum a fost la nivelul lui 1968, este o comunitate cu particularităţi şi cu individualităţi deosebite pentru ceea ce înseamnă trăire în zona Banatului, total deosebită de ceea ce înseamnă Remetea Mare.

Între aceste două entităţi, de fapt, şi Bazoşul Nou care se propune ca sat aparţinător noii comune, nu face altceva decât să favorizeze dezvoltarea acestor comunităţi. Iar în contextul în care dorim descentralizarea şi autogospodărirea comunităţilor locale, eu cred că este de neînţeles respingerea de reformare a acestei comune. Un singur indicator îi lipseşte, mi se pare, în jur de 100- 120 de persoane ca acest sat să redevină comună.

Eu vă rog, stimaţi colegi, ca în contextul viitor şi a ceea ce înseamnă descentralizarea, ceea ce înseamnă gospodăria, ceea ce înseamnă creşterea identităţii acestor comunităţi locale, să votăm pentru reorganizarea şi reînfiinţarea comunei Bucovăţ din judeţul Timiş.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat Tabără, aţi vorbit în calitate de iniţiator. Nu sunt amendamente. Da, la dezbateri, vă rog.

Sunteţi iniţiator? Dacă sunteţi iniţiator, luaţi cuvântul.

Domnul Octavian-Mircea Purceld:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Susţin punctul de vedere al colegului meu din Timiş, a domnului deputat Tabără şi aş vrea să mai completez cu un argument. Comuna este o comună care, sau viitoarea comună, aşa cum am gândit-o noi, are perspective de dezvoltare, îndeplineşte condiţiile legale, are şi avizul Consiliului Legislativ şi, în plus, apariţia unei asemenea comune în judeţul Timiş asigură dezvoltarea, este singura zonă turistică din judeţ cu perspective de dezvoltare.

Bazoşul Nou, care aparţine de această comună, urmează satul Bazoşul Nou care va face parte din comuna Bucovăţ, va fi un viitor punct turistic, are posibilităţi şi îndeplineşte toate condiţiile pentru a deveni o zonă turistică atractivă pentru judeţul Timiş.

Acesta este motivul pentru care vă rog şi eu să fiţi de acord să înfiinţăm această comună în judeţul Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Aş vrea să atrag atenţia iniţiatorilor că din punct de vedere tehnic ne-am afla într-o situaţie paradoxală. Pentru că nu există un plan cadastral pe baza căruia urmează a fi făcută marcarea hotarelor administrativ teritoriale şi, în aceste condiţii, nu putem vota o lege pentru înfiinţarea unei comune, nu numai pentru că încălcăm alte dispoziţii ale unor legi generale, dar practic nu o putem pune în aplicare. Înţeleg dorinţa dumneavoastră, dar v-aş ruga să găsiţi o altă soluţie.

Vă rog, domnule deputat, aţi cerut cuvântul. Da? Vă rog.

Domnul Toró Tiberiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea doar cu câteva cuvinte să mă alătur colegilor mei din judeţul Timiş, pentru înfiinţarea acestei comune şi dacă, într-adevăr, sunt nişte elemente care contravin sau eventual lipsesc pentru a satisface condiţiile legii, eu aş propune ca să retrimitem la comisie şi comisia să analizeze şi să ceară, eventual, datele noi, cum s-a mai făcut şi în alte cazuri şi s-ar putea atunci să avem un dosar complet al acestei comune şi să putem vota cu bună credinţă înfiinţarea acestei comune, pentru că toată acele elemente care au fost înşirate de colegii mei sunt adevărate.

Într-adevăr, este o localitate de perspectivă şi cred că Parlamentul României are datoria să ofere această şansă tuturor comunităţilor care doresc să facă bine pentru comunitatea lor, pentru oamenii de acolo.

Deci, domnule preşedinte, eu propun să supuneţi la vot retrimiterea la comisie a acestui proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

În condiţiile când o retrimitere la comisie provoacă aprobarea tacită, nu voi supune niciodată la vot o asemenea propunere, pentru că este împotriva regulamentului.

Vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu sunt de acord cu punctele de vedere ale colegilor noştri, însă Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a respins acest proiect de lege pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr.351 privind dotarea localităţii respective şi al doilea motiv, faptul că nu a fost supus dezbaterii publice prin referendum planul cadastral de delimitare administrativ-teritorială a celor două localităţi.

De asemenea, aşa cum spuneaţi şi dumneavoastră, retrimiterea la comisie ar însemna intrarea în aprobare tacită. Dar, pentru că suntem prima Cameră sesizată, aceste chestiuni pot fi remediate până la dezbaterea în Senat a acestui proiect de lege.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnul Tabără, ultimul cuvânt din partea iniţiatorilor.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că noi facem o gravă eroare, nu cred că prin referendum noi vom putea stabili planurile cadastrale ale localităţilor. În planurile cadastrale ale localităţilor vor trebui să primeze datele legate de ceea ce a fost în proprietatea comunităţilor respective, teritoriile şi bunurile pe care le-au avut până la legea din 1968. Este o chestiune pe care eu cred că undeva am dus-o mult prea departe. Una este voinţa exprimată de cetăţeni pentru a se reorganiza într-o comunitate şi alta sunt bunurile care aparţin acestei comunităţi.

În al doilea rând, după toată ştiinţa mea, şi fac parte dintre cei care locuiesc de peste 40 de ani în zona respectivă, localitatea Bucovăţ este dotată cu absolut toate instituţiile, inclusiv unele noi, făcute în ultimii ani.

Conducerea primăriei de la Remetea Mare şi Remetea Mare, în general, a investit acolo ca să poată să aşeze instituţiile satului Bucovăţ, viitoarea comună, pe un plan de funcţionalitate viitoare ca centru de comună sau centru administrativ.

Acesta este motivul pentru care eu cred că această cerere legată de situaţia cadastrală poate fi remediată la comisiile de specialitate de la Senat şi de Senat, iar noi am putea să dăm drumul acestei legi, sigur cerând completările pe care o să le facă, în mod sigur, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic de la Senat, aşa cum îi cunosc pe colegii senatori.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Desigur, este o condiţie legală şi practică pentru a avea limitele intravilane ale acestei reorganizări. La vot final.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind controlul în comun al trecerii frontierei, semnat la Bucureşti la 21 decembrie 2006.

Din partea comisiei? Domnul deputat. Vă rog.

Domnul Cristian Ilie:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În urma dezbaterii în şedinţa din 2 mai 2007, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege în forma prezentată.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Din partea Guvernului există un reprezentant? Vă rog.

Stimaţi colegi, v-aş ruga să desfăşuraţi discuţiile particulare pe un ton mai jos.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Marin Pătuleanu (secretar de stat, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative):

Domnule preşedinte,

Stimaţi deputaţi,

Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind controlul comun al trecerii frontierei, prin care este reglementată cooperarea între autorităţile cu atribuţii în domeniul trecerii frontierei, a fost încheiat în acord cu obiectivele Guvernului României de aderare la Uniunea Europeană şi în vederea realizării securizării frontierelor, textul fiind negociat cu respectarea principiilor statuate prin Codul frontierelor Shengen, Regulamentul nr.562/2006.

Necesitatea încheierii unui asemenea document a fost determinată în plus de importanţa deosebită care se acordă accelerării şi simplificării trecerii frontierei, cu rezultat direct în fluidizarea traficului la trecerea frontierei şi realizarea controlului comun în punctele de trecere a frontierei de stat de către autorităţile cu atribuţii la trecerea frontierei.

Din punct de vedere al structurii documentului, sunt relevante următoarele puncte abordate în conţinutul acordului: a) stabilirea modului de realizarea a cooperării între autorităţile implicate, pentru îndeplinirea scopului acordului; b) stabilirea modurilor de realizare a controlului comun, fiind stabilite amănunte legate inclusiv de portul armamentului şi a uniformei, de accesul pe teritoriul celuilalt stat pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, de delimitarea teritoriului de funcţionare etc; c) stabilirea modalităţilor de rezolvare a situaţiilor în cazul săvârşirii unor fapte ilegale.

De asemenea, prin acord s-a convenit ca amănuntele legate de modul efectiv de realizare a controlului comun să fie stabilite prin regulamente care se vor încheia la nivelul structurilor teritoriale ale instituţiilor însărcinate cu aplicarea acordului, Poliţia de frontieră română şi instituţia similară din Republica Bulgaria.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

În aplicarea art.106 din Regulament, la vot final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului. Procedură de urgenţă.

Din partea iniţiatorului?

V-aş ruga, doamna secretar de stat, numai în esenţă, pentru că vă asigur, toţi cunoaştem conţinutul ordonanţei.

Doamna Lucia Ana Varga (Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile):

Această ordonanţă de urgenţă preia, de fapt, modifică şi completează unele acte normative care transpun acquis-ul comunitar. În procesul de evaluare a gradului de transpunere a legislaţiei comunitare s-a constatat că există unele acte normative a căror transpunere în legislaţia naţională de mediu lipsesc sau sunt transpuse parţial.

De aceea, a fost elaborată această ordonanţă care modifică şi completează celelalte acte normative în domeniu.

Prin urmare, vă rugăm să aprobaţi această ordonanţă de urgenţă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamnă secretar de stat.

Din partea comisiei raportoare? Vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Camera Deputaţilor este Cameră decizională şi comisia propune aprobarea proiectului de lege.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

La dezbateri generale? Nu. Vă mulţumesc.

Conform art.106 din Regulament, la votul final.

Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.216/2004 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale de Meteorologie.

Din partea iniţiatorului, doamna secretar de stat?

Doamna Lucia Ana Varga:

Mulţumesc.

Pentru realizarea prognozelor şi avertizărilor meteorologice corespunzătoare este necesară efectuarea de observaţii meteorologice în zone izolate, situate la altitudini peste 600 de metri sau în Delta Dunării. Sigur că pentru angajaţii de acolo sursele directe de alimentare cu hrană, apă şi combustibili sunt la mare depărtare şi greu de transportat, fapt ce îngreunează aprovizionarea în condiţii normale a salariaţilor.

Această modificare a Legii nr.216 prevede introducerea unor prevederi exprese, referitoare la acordarea alimentaţiei de protecţie personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de grele.

Prin urmare, din fondurile administraţiei naţionale de meteorologie, se intenţionează asigurarea acestor cheltuieli de alimentaţie, de protecţie pentru aceşti cetăţeni.

Vă rugăm să aprobaţi proiectul de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, doamna secretar de stat.

Din partea comisiei? Din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, s-ar părea că sunt mai multe titulaturi decât prezenţi, vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra Proiectului de Lege pentru modificarea Legii nr.216/2004 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale de Meteorologie.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.216/2004 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale de Meteorologie.

Proiectul de lege are ca obiect modificarea Legii nr.216/2004 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale de Meteorologie, intervenţia legislativă vizând ca personalul aferent activităţilor de meteorologie să beneficieze de toate drepturile prevăzute în legislaţie şi în contractul colectiv de muncă în vigoare, inclusiv de alimentaţia, de protecţia necesară la staţiile meteorologice amplasate la altitudini cuprinse între 600 de metri şi 2600 de metri altitudine şi la staţiile meteorologice izolate din Delta Dunării.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 24 aprilie 2007 în forma prezentată de Senat.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

La dezbateri generale, dacă doreşte cineva?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

De fiecare dată când este vorba despre asigurarea condiţiilor normale de lucru, pentru indiferent în ce domeniu, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat din comisie şi în plenul Camerei Deputaţilor va vota pentru.

De aceea, noi am susţinut acest proiect de lege în comisie şi vă propunem ca să votaţi pentru adoptarea acestui proiect deosebit de important pentru domeniul pe care îl tratează.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Altcineva?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Sunt bucuros că, iată, avem ocazia să îndreptăm o discriminare.

Vreau să spun că personalul Staţiei meteorologice de pe Cozia a făcut de câteva ori apel la parlamentarii de Vâlcea, pentru a soluţiona această problemă, avem astăzi ocazia să le îndeplinim într-un fel această dorinţă firească.

Fac şi menţiunea că Administraţia Naţională de Meteorologie are regim de regie autonomă, deci nu va afecta sub niciun fel bugetul statului faptul că vom aloca aceste drepturi celor care lucrează în condiţii deosebite.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Iată că se reglementează o situaţie şi în acest caz, şi Grupul parlamentar al P.R.M. susţine acest proiect şi solicităm şi la alţi colegi să se alinieze, pentru că plângerile oamenilor au ajuns undeva şi au fost auzite şi efectul lor se vede. Aşa că vom vota pentru.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu sunt alte intervenţii, la votul final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar.

Din partea iniţiatorului? Vă rog.

Doamna Elena Doina Dascălu (secretar de stat, Ministerul Economiei şi Finanţelor):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Sunt secretar de stat Doina Dascălu din Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Permiteţi să vă prezint motivaţia elaborării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.98/2006. Ea asigură baza legală pentru exercitarea supravegherii instituţiilor de credit, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de asigurare din perspectiva apartenenţei la un grup de activităţi intersectorial, numit conglomerat financiar.

Prin ordonanţă, de asemenea, s-a urmărit transpunerea prevederilor Directivei 87/2002, urmând ca aspectele de natură tehnică să facă obiectul reglementărilor care vor fi emise în comun de către Banca Naţională, C.N.V.M. şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, legislaţie secundară care deja s-a elaborat de către aceste organisme.

Obiectivul principal urmărit în ordonanţă a fost acela de a reglementa supravegherea suplimentară a entităţilor reglementate care fac parte din grupuri cu activităţi financiare intersectoriale, în scopul asigurării stabilităţii financiare şi a protecţiei deponenţilor a asiguraţilor şi a investitorilor şi supravegherea suplimentară, prevăzută în ordonanţă, care va fi exercitată de către o autoritate coordonatoare desemnată din rândul autorităţilor competente cu supravegherea sectorială, pe baza unor criterii stabilite de directivă.

Acestea au fost, în principal, motivaţiile elaborării ordonanţei. Sigur că ea deţine o serie de detalii tehnice şi preluarea în legislaţia naţională a directivei menţionate.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei?

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare transpunerea şi implementarea în legislaţia română a Directivei Europene 2002/1997 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare, precum şi a firmelor de investiţii dintr-un conglomerat financiar.

Adoptarea acestei directive are ca obiectiv principal reglementarea supravegherii suplimentare, aşa cum spuneam, datorită faptului că în momentul de faţă, pe piaţa românească s-au instaurat tot felul de instituţii financiare de acest fel.

Necesitatea reglementării suplimentare la nivelul unui grup format din instituţii de credit, societăţi de asigurare şi financiare, de investiţii, denumit conglomerat financiar este argumentată astfel, printr-o legislaţie prudentă sectorială, respectiv reguli de supraveghere prudenţială, pe bază individuală şi consiliată.

Prezenta ordonanţă, stimaţi colegi, cuprinde 6 mari capitole care, în principal, vizează domenii principale legate de aplicarea şi definirea termenilor utilizaţi, criterii de identificare a unei conglomerat financiar, sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, criteriile pentru desemnarea autorităţii competente responsabile cu exercitarea operaţiunii de supraveghere, precum şi supravegherea suplimentară în cazul grupurilor ale căror societăţi mamă sunt situate în state terţe.

Aşa cum spuneam, acest proiect de lege vine şi îmbunătăţeşte legislaţia autohtonă în concordanţă cu cea europeană. Vreau să vă informez că în cadrul comisiei acest proiect de lege a fost adoptat cu unanimitate de voturi, el fiind adoptat şi de Senat în luna martie a acestui an.

De aceea, domnule preşedinte, stimaţi colegi, vă propunem aprobarea acestui proiect de lege în forma în care a fost avizată de către comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Dacă există intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu. La şedinţa de vot final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.114/2006 pentru modificarea şi completarea Titlului XI - Renta viageră agricolă, din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Din partea Guvernului?

Din partea comisiei?

Domnul Ioan Timiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege, supus dezbaterii acum, face parte din categoria legilor organice. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Cele două comisii, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, vă propun adoptarea acestui proiect de lege cu modificările şi completările cuprinse în raportul înlocuitor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte al comisiei, vă supun atenţiei art.140 alin.3, în conformitate cu care, la dezbaterea proiectelor de legi iniţiate de guvern, participă, în mod obligatoriu, sub sancţiunea retragerii proiectului de pe ordinea de zi, ministrul de resort sau secretarul de stat pentru relaţii cu Parlamentul din ministerul respectiv. Lipseşte reprezentantul.

Propunerea dumneavoastră, în aceste condiţii, faţă de regulament?

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În aceste condiţii, pentru că nu putem depăşi nişte prevederi regulamentare chiar şi prin votul plenului, vă propun amânarea dezbaterii asupra acestui proiect de lege, până la prezentarea persoanelor menţionate de către dumneavoastră.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Conform art.140 alin.(3), proiectul de lege se retrage de pe ordinea de zi, se va întocmi adresă din partea preşedintelui de şedinţă către minister, cu privire la această situaţie.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.4/2007 privind reluarea pentru anul 2007 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto.

Vă rog, doamna secretar de stat.

Doamna Lucia Ana Varga:

Vă mulţumesc.

Peste 70% din Parcul auto din România este extrem de vechi, acest lucru conducând la înrăutăţirea calităţii aerului în zonele urbane. Luând în considerare necesitatea derulării în continuare a acţiunilor de diminuare a poluării aerului în aglomerările urbane, datorate emisiilor de gaze de eşapament de la autoturisme, în vederea încadrării emisiilor în valorile limită admise la nivel european, propunem reluarea în anul 2007 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto, derulat de Administraţia Fondului pentru Mediu.

Faţă de cele prezentate, a fost elaborat proiectul de lege anexat, în vederea aprobării ordonanţei de urgenţă privind reluarea pentru anul 2007 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului Naţional Auto, pe care îl supunem Parlamentului spre aprobare.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei?

Domnul Iulian Iancu:

Da. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbatere în fond, în regim de urgenţă, cu proiectul de lege mai sus menţionat. În fapt, proiectul de lege se adresează reluării pentru anul 2007 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto.

Vă menţionez că proiectul a fost adoptat de Senat în forma propusă de iniţiator. De asemenea, proiectul de lege a fost avizat favorabil de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, precum şi de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

În urma dezbaterilor, membrii Comisiei pentru industrii şi servicii au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise şi amendamentele respinse.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da. Vă mulţumesc.

La dezbateri generale, din partea grupurilor parlamentare, nu doreşte nimeni să se înscrie.

Domnule preşedinte, vă rog ca, în conformitate cu art.120, să fixaţi timpii de dezbatere în procedură de urgenţă.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte, 5 cu 3.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Alte propuneri.

Adoptăm prin consens aceşti timpi.

Lucrăm pe raportul comisiei.

Titlul legii. Nemodificat. Obiecţii, observaţii? Nu. Aprobat.

Articol unic, în redactarea comisiei. Obiecţii, observaţii la articolul unic, în redactarea comisiei.

Vă rog, domnule deputat. (Se adresează domnului deputat Valeriu Tabără.)

Vă rog să nu ne induceţi în eroare prin aceste mişcări.

Obiecţii, observaţii, la articolul unic? Nu.

Vă supun votului dumneavoastră articolul unic, în redactarea comisiei. Vă rugăm să votaţi.

Articolul unic, în redactarea comisiei, a fost adoptat.

Titlul ordonanţei de urgenţă, nemodificat. Obiecţii, observaţii? Nu. Adoptat.

Art.1, nemodificat. Obiecţii, observaţii? Nu. Adoptat.

Art.2, nemodificat. Obiecţii, observaţii? Nu. Adoptat.

Art.3 lit.a) şi b), nemodificate. Obiecţii, observaţii? Nu. Adoptat.

Art.3, lit.c), cuprinsul din amendamentul comisiei. Dezbateri? Nu.

Vă rog să votaţi art.3 lit.c), în redactarea comisiei.

Vă mulţumesc. Adoptat.

Art., lit.d), nemodificat. Observaţii? Nu.

Lit.e), nemodificată. Intervenţii? Nu. Adoptaă.

Art.4 alin.(1) şi (2), în redactarea amendamentului admis de comisie.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este vorba despre o eroare materială, s-a menţinut prima variantă a amendamentului, şi nu varianta finală. Şi, ca atare, vă rog să-mi permiteţi să menţionez forma finală aprobată în comisie, respectiv, ultima parte a frazei: "...achiziţionării unui autoturism nou, la un preţ mai mic cu trei mii de lei faţă de preţul de achiziţie al autoturismului respectiv."

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Deci, menţineţi introducerea alin.(2), cum a fost admisă de comisie, şi cu rectificarea erorii materiale, nu "cu o valoare", ci "la un preţ". Desigur, este cu totul altceva.

Vă supun votului dumneavoastră art.4 în redactarea comisiei, cu precizarea făcută acum.

Adoptat.

Art.5, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

Art.6, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

Art.7, nemodificat. Intervenţii? Nu. Adoptat.

Art.8. Toate alineatele nemodificate. Intervenţii? Nu. Adoptat.

Art.9, în redactarea comisiei. Dacă există dezbateri. Nu.

Vă supun la vot art.9, în redactarea dată de comisie. Adoptat.

Art.10, nemodificat. Intervenţii? Adoptat.

Art.11, nemodificat. Adoptat.

Art.12, nemodificat. Adoptat.

La art.3 a existat un amendament respins, care nu a fost susţinut.

Se trece la votul final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.

Din partea iniţiatorului, dacă doreşte cineva să ia cuvântul. Nu.

Din partea comisiei.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative întrucât este necesară completarea cadrului legislativ pentru asigurarea unei asistenţe juridice pentru persoanele vârstnice, la cererea acestora sau din oficiu, la încheierea unui act juridic de înstrăinare a bunurilor sale, în scopul întreţinerii şi îngrijirii, cât şi consilierea juridică gratuită în vederea încheierii unor acte juridice de vânzare-cumpărare, donaţie sau în cazul unor împrumuturi cu garanţii imobiliare ce au ca obiect bunuri mobile sau imobile ale persoanelor vârstnice.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, aşa cum prevede art.73 alin.(3) din Constituţia României, republicată.

La lucrările şedinţei au fost prezenţi 18 deputaţi.

Raportul a fost adoptat cu majoritate de voturi şi cu o abţinere.

În urma dezbaterilor, comisia propune admiterea cu modificări a propunerilor legislative, aşa cum sunt ele trecute în raport.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

În conformitate cu prevederile Regulamentului, miniştrii şi reprezentanţii acestora au dreptul să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor ori de câte ori solicită.

Vă rog, din partea Guvernului.

Doamna Teodora Bertzi (secretar de stat, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse):

Domnule preşedinte,

Onorată asistenţă,

Sigur că această problematică este de un real interes şi consilierea şi asistenţa juridică a persoanelor vârstnice ne preocupă pe toţi.

Trebuie să vă spun că Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse are finalizat un proiect de act normativ care se doreşte a fi un cod de respectare a drepturilor pentru persoanele vârstnice.

Acest act normativ, această lege urmează să abroge Legea nr.17 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.

De asemenea, în acest proiect de act normativ există un capitol separat care tratează în mod special această parte de asistenţă şi consiliere juridică. În acest capitol se face vorbire despre autorităţile care trebuie să se implice în susţinerea consilierii juridice, atât la nivel central, dar mai ales la nivel local.

Vă rog să aveţi în vedere că în această situaţie, Guvernul susţine abrogarea şi neadoptarea acestui punct de vedere şi acestei iniţiative legislative.

De asemenea, vom dori să colaborăm cu comisia de specialitate tocmai ca acest punct, acest capitol să fie într-adevăr, să prevadă toate situaţiile de care au nevoie persoanele vârstnice.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, doamna secretar de stat.

La dezbateri generale vă rog să ţineţi seamă şi de punctul de vedere exprimat de Guvern, care vrea să amânăm acest ajutor pentru o dată incertă a unui proiect incert.

Vă rog, domnule deputat. Aveţi cuvântul

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fără îndoială, această iniţiativă legislativă este o iniţiativă bună şi vine în sprijinul persoanelor vârstnice care, de multe ori, cu ocazia înstrăinării imobilelor sau bunurilor mobile pe care le au, sunt înşelate şi ajung într-o situaţie ireversibilă din punct de vedere al consecinţelor juridice. Dar tot atât de adevărat este şi faptul că este în pregătire un proiect de lege al Guvernului care este atotcuprinzător şi corespunde cerinţelor Uniunii Europene.

Această iniţiativă legislativă vine şi completează acea parte a legii care se ocupă de protecţia juridică, de asistenţa juridică a persoanelor vârstnice. Şi în ce fel? Pe lângă faptul că persoanele vârstnice sunt asistate la încheierea actelor juridice de înstrăinare a bunurilor pe care le au, se completează actul normativ şi cu posibilitatea de a fi consiliate de către autorităţile locale.

Alin.(2) al acestei propuneri legislative se ocupă de consilierea juridică, pe care acea parte a iniţiativei eu o găsesc că are nişte lacune, şi în forma în care s-a aprobat de către comisie nu poate fi acceptată, pentru că dacă se va pune în aplicare va avea nişte consecinţe nefaste pentru persoanele vizate.

La momentul potrivit, dacă-mi permiteţi, domnule preşedinte, voi interveni la alin.(2) şi am să explic despre ce e vorba.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Perfect.

Din partea altor grupuri parlamentare.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Eu aş ruga reprezentanţii Ministerului Muncii să fie consecvenţi. La şedinţa la care s-a adoptat acest raport, domnul ministru Păcuraru a fost prezent şi a fost de acord cu această formulă. Aş vrea să fim corecţi, şi opţiunile să nu ni le schimbăm de la o săptămână la alta. E adevărat însă că acest proiect, nesesizându-se pe parcursul dezbaterilor, pentru că este o iniţiativă legislativă care a avut mai multe articole, că din această iniţiativă mai rămâne doar un singur articol de modificat, respectiv, art.30, va fi nevoie, pe parcursul acestor dezbateri ca, din punct de vedere tehnic, să se modifice atât titlul, cât şi articolul unic.

Vă rog, domnule preşedinte, să ţineţi seamă de aceste lucruri şi dacă consideraţi că a existat o propunere de reîntoarcere la comisie, s-o supuneţi la vot.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da. Vă rog, domnule deputat.

După care, domnul deputat Anghel Stanciu.

V-aş ruga să reţineţi că la dezbateri generale, de regulă, un singur reprezentant din partea unui grup parlamentar...

Vă rog să luaţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Adrian Miuţescu:

Da. Vă mulţumesc.

Vorbesc din partea Grupului P.N.L.

E adevărat că domnul ministru a fost de acord de principiu cu acest proiect legislativ, însă el a fost ciuntit, să spun aşa, până a mai rămas doar articolul respectiv. De aceea, cred că e necesar ca să fie retrimis la comisie şi, împreună cu reprezentanţii Guvernului, cu ministerul, comisia să putem să îl aducem într-adevăr la o formă care să fie cuprinzătoare şi să fie într-adevăr acceptabilă pentru toată lumea.

De aceea, propun retrimiterea la comisie şi Grupul liberal va susţine acest punct de vedere.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da. Vă rog, domnule profesor.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat prezidiu,

Distinşi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Există o vorbă din popor, pentru că tot este la modă întoarcerea la popor: "Deşteptul promite şi, să zicem, păgubaşul trage nădejde". Guvernul, în înţelepciunea sa, prin distinsa doamnă secretar de stat, ne spune "Şi noi suntem de acord cu ceea ce se prevede, cu această asistenţă juridică care să fie asigurată persoanelor vârstnice, dar vedeţi că o să venim noi cu altă lege şi mai bună, şi mai frumoasă, şi mai..." am văzut de multe ori această, să zicem, subtilitate, ca să nu o catalogăm ca o şmecherie ieftină.

Partidul Social Democrat, conform doctrinei sale sociale, evident că este pentru acest proiect de lege. De aceea, cred că domnul ministru Barbu care a păstorit câţiva ani, să spunem, acest minister, cu rezultate, să spunem, acceptabile, ca să nu se întoarcă şi dânsul prea repede la popor, este de acord cu el şi cred că are şi motive.

Domnul ministru Paul Păcuraru a fost de acord cu el.

Grupul P.N.L. încearcă acum, evident, să facă o boltă. Îl retrimitem la comisie, conform aceea ce ştim cu toţii. Dacă vrei să faci ceva te duci acolo, dacă vrei să rezolvi pe jumătate dai un telefon, dacă nu vrei să rezolvi, faci o comisie. Noi nu suntem de acord cu retrimiterea la comisie şi cerem punerea în dezbatere, ca să vedem exact diferenţa între sloganul demagogic - când îi ajutăm pe cei bătrâni în campanie electorală şi cei care vor să-i ajute efectiv, atunci când au puterea în Parlament.

De aceea, solicit, domnule preşedinte, evident să intrăm pe dezbatere şi să amendăm, unde este posibil, ceea ce este rău să îl facem mai bun decât este acum.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Din partea altor grupuri parlamentare.

O să-mi permiteţi şi mie.

(Domnul preşedinte de şedinţă, Lucian Augustin Bolcaş, vorbeşte la tribună)

Vă vorbesc din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare şi vreau să vă propun o temă de principiu: Guvernul, care se pregăteşte de atâta timp să creeze un cadru legislativ într-un domeniu sau altul, nu poate să oprească procesul legislativ al Parlamentului declanşat cu acelaşi obiect decât dacă a depus deja la Birourile permanente propunerea sa legislativă.

În acest mod, s-ar obstrucţiona pe teme, repet, fanteziste procedura legislativă care este specifică Parlamentului, iarăşi ne-am înhăma la remorca unui Guvern despre care nu ştim că va face sau nu va face. La cazul în speţă, la acest proiect de lege care priveşte asistenţa socială a bătrânilor, tergiversarea ar însemna o dramatică scădere a numărului celor cărora trebuie să le dăm această asistenţă.

În aceste condiţii, şi noi ne opunem şi retrimiterii la comisie care, de data aceasta, este numai ceea ce spuneaţi dumneavoastră de multe ori, o chichiţă avocăţească, de data aceasta este o chichiţă regulamentar, pentru a bloca un proiect de lege care este util şi mai ales foarte necesar în acest moment.

Vă mulţumesc.

Conform Regulamentului, supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie, motivată de ideea rediscutării acestui proiect de lege, împreună cu iniţiative guvernamentale.

Vă rog să votaţi.

39 voturi pentru, 52 împotrivă, 3 abţineri.

Propunerea a fost respinsă.

În aceste condiţii, continuăm discutarea pe articole, în conformitate cu raportul comisiei.

Vă solicit atenţia, pentru că sunt probleme de discutat.

Titlul legii. Nemodificat. Vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Întrucât a rămas un singur articol, e nevoie de modificarea titlului şi vă propun următoarea formulare: "Lege pentru modificarea art.30 din Legea nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice".

Motivaţia este de tehnică legislativă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Din punct de vedere tehnic, nu putem primi această propunere în acest moment, având în vedere că prin proiectul de lege se propune modificarea mai multor articole şi nu putem antama votul dat de Cameră cu privire la propunerile de eliminare făcute de comisie. Poate vor fi respinse.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Am o propunere de procedură. S-a mai folosit în anumite situaţii asemănătoare. Deocamdată să votăm doar teoretic titlul legii, urmând să facem corelarea în funcţie de câte articole rămân, pentru că, în conformitate cu Regulamentul nostru, se pot propune în plen amendamente de redactare sau corelare legislativă. Dacă rămâne un singur articol, într-adevăr trebuie să corelăm acest text, dacă nu, atunci rămâne textul iniţial.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Cred că e o propunere judicioasă.

Domnul deputat Barbu, dacă sunteţi de acord să reluăm după vot. Da. Aceleaşi probleme de corelare, la sfârşitul votului.

Deci, art.I, în redactarea comisiei.

Articol unic. "Legea nr. ... privind asistenţa, republicată, numărul, se modifică şi se completează după cum urmează"

Vă supun votului textul comisiei, în condiţiile în care reluăm votul pe o corelare finală.

Cine este pentru textul comisiei? Vă rog să votaţi.

61 voturi pentru. Adoptat.

Art.3. Se propune eliminarea textului.

Dezbateri cu privire la propunerea de eliminare. Nu.

Vă rog să votaţi.

72 voturi pentru. De acord.

Art.30, în redactarea comisiei. Dacă sunt dezbateri.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La dezbateri generale v-am sesizat că voi avea nişte observaţii la art.30 alin.(2). La alin.(2), după cum puteţi observa, este vorba de "consiliere gratuită în vederea încheierii actelor juridice de vânzare-cumpărare, donaţie ori pentru împrumuturi cu garanţii imobiliare". Se poate observa că e vorba despre două tipuri de contracte: contracte de înstrăinare şi contracte de împrumut.

Unde e greşeala, în opinia mea? Unde-i lacuna? La tipul de contract de înstrăinare se face o enumerare limitativă şi anume, e vorba numai de contractul de vânzare-cumpărare şi de contractul de donaţie.

În această situaţie, dacă persoana vârstnică solicită consilierea la alte forme de contracte de înstrăinare, cum ar fi vorba de contractul de întreţinere, contractul de rentă viageră, nu va putea primi această consiliere pentru că nu este menţionat în textul legii. Deci, eu aş fi vrut să completăm acest text şi cu celelalte tipuri de contracte, ori folosim termenul ce s-a prevăzut la alin.1, "actul juridic de înstrăinare".

Ei, bine, aici, în plen, nu se poate face, numai dacă se retrimite la comisie pentru această completare. N-ar trebui să comitem o greşeală, să adoptăm un text care nu va rezolva în mod complet această problemă. Să nu creăm greutăţi persoanelor vârstnice care se duc la autorităţile locale pentru consiliere şi vor fi consiliate numai pentru aceste două tipuri de contracte de înstrăinare.

Pentru acest motiv, eu solicit retrimiterea la comisie a acestui text.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da. Vă rog, pe aceeaşi temă. Domnul deputat şi imediat dumneavoastră.

Domnul Ion Gonţea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să fac o intervenţie de ordin practic cu privire la redactarea acestui articol, ca un om care în activitatea mea practică mă lovesc de aceste lucruri.

În primul rând, la alin.(1), redactarea nu este corectă, nu este clară. Spune aici: "Persoana vârstnică, astfel cum este definită la art.1 alin.(4), va fi asistată la cererea acesteia sau din oficiu". Păi, aici am introdus o normă opţională şi la un moment dat persoana vârstnică poate să nu solicite, deci nu-l oblig, el zice - la cerere sau din oficiu. Când apare situaţia la cerere sau din oficiu? Practic, nu ştiu când cele două ipoteze prevăzute aici vor apărea în mod practic şi poate persoana vârstnică să rămână în aer.

Al doilea lucru. Ce spunea colegul dinaintea mea. Sigur că până acum, în redactarea Legii nr.17, persoana vârstnică era asistată doar la încheierea actelor cu titlu gratuit. Şi mi se pare normal ca acolo persoana vârstnică să fie asistată. Pentru că se face o transmitere cu titlu gratuit, şi aici a existat şi există posibilitatea ca persoana vârstnică să fie indusă în eroare. Pentru că ea, datorită vârstei, nu mai are discernământul corespunzător să aprecieze în mod corespunzător actul pe care-l încheie. Şi atunci, nu înţeleg de ce s-au introdus şi actele cu titlu oneros, vânzarea-cumpărarea, unde omul negociază un preţ, este voinţa părţilor la încheierea actului, stabileşte preţul respectiv.

Sigur că dacă-i dă cineva asistenţă..., dar eu nu sunt convins că autoritatea tutelară îşi va trimite un reprezentant şi va avea permanent la dispoziţie un consilier juridic care, zilnic, să se ducă să asiste nenumăratele persoane vârstnice din raza unei localităţi care încheie acte cu caracter oneros.

Repet, la actele cu caracter gratuit este corect. Pentru că foarte mulţi oameni au fost induşi în eroare, au încheiat contracte de întreţinere cu clauze insuficient prevăzute, nu s-a respectat din partea celui care era obligat la întreţinere să presteze întreţinerea respectivă, omul vârstnic a rămas fără bun, nici prestarea întreţinerii la care se obliga dobânditorul întreţinător s-o facă nu şi-a respectat obligaţia, au intrat în procese nenumărate, persoana vârstnică nu are bani să suporte astfel de procese... Dar, repet, redactarea actuală a textului nu clarifică lucrurile, ba, dimpotrivă, vă spun din punct de vedere practic, le complică şi mai mult.

Ne înşelăm dacă credem că toate actele cu titlu oneros vor putea să fie asistate de către un reprezentant sau să i se acorde persoanei vârstnice de către un reprezentant al autorităţii publice asistenţă tot timpul.

Trebuie să clarificăm aici pentru ce categorie de acte vom face treaba respectivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Mă scuzaţi, un telefon de urgenţă.

Suspendăm două minute şedinţa.

(Şedinţa s-a reluat la ora 11,55.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Cu scuzele de rigoare, reluăm şedinţa.

Domnul Ujeniuc este aici şi doreşte să facă câteva consideraţii pe marginea acestui articol.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu consider că varianta "din oficiu" trebuie eliminată pentru mai multe considerente.

În primul rând, în Legea avocaturii este prevăzută obligativitatea acordării din oficiu, adică gratuite, a asistenţei juridice, atunci când este cazul, adică atunci când instanţele constată că este nevoie de aşa ceva, fie în procesul civil, fie în procesul penal.

Pe de altă parte, atunci când în cazul unei persoane, din cauza vârstei, intervine o incapacitate anume, intervin elemente care impun punerea sub ocrotire, sub curatelă a unei persoane care nu are în integralitatea lor exercitarea drepturilor sale, spunem atunci, fie notarul, fie judecătorul, fie orice altă autoritate are posibilitatea să ceară acest lucru, dar nu pentru că această lege conţine varianta "din oficiu", ci pentru că avem deja reglementată această posibilitate.

Este un plus de legiferare. Eu cred că, cu uşurinţă, se poate renunţa la varianta "din oficiu", şi atunci lucrurile sunt clare.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Gabor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Cred că cererea formulată de un coleg antevorbitor, ca acest proiect legislativ să fie retrimis la comisie, este întemeiată. Este o lege deosebit de importantă, care încearcă să ocrotească interesele persoanelor în vârstă. Şi modul în care textul a fost redactat nu este corespunzător pentru rezolvarea acestui interes.

Colegul Gonţea a vorbit despre faptul că, în mod obligatoriu, trebuie asistate doar acele persoane în vârstă care fac acte de donaţie. Să ne gândim, însă, că sunt multe persoane în vârstă care pot să fie escrocate, încheind contracte de vânzare-cumpărare şi să nu primească preţul corespunzător pentru imobilul vândut. Or, şi aceste persoane în vârstă trebuiesc ocrotite.

Dar adevărul este că nu toate persoanele în vârstă au nevoie de a fi asistate, pentru că sunt oameni în vârstă care au capacitatea intelectuală deplină, care pot să îşi rezolve singuri problemele.

Şi atunci, în textul legii, noi va trebui - dacă dumneavoastră veţi vota retrimiterea la comisie - va trebui să avem grijă să-l redactăm în mod corespunzător, pentru a acoperi interesele acelor persoane în vârstă care au nevoie de asistenţă, care au într-adevăr nevoie de asistenţă.

De aceea, eu vă rog să binevoiţi, domnule preşedinte, a supune din nou votului plenului retrimiterea proiectului legislativ la comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule deputat,

Nu pot să resupun votului plenului, pentru că aş contrazice autoritatea unui vot exprimat.

Dar o altă propunere, pe alte temeiuri, pot să o supun la vot.

Domnul Gheorghe Gabor:

Pentru a retrimite articolul respectiv la comisie, pentru a fi discutat şi completat.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Desigur, am luat act.

Vă rog, domnule deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fiind un proiect de lege care vizează chestiuni de natură juridică, un proiect de lege care pune oarecum în dificultate o anumită breaslă din societatea românească, sigur că apar discuţii şi apar controverse.

Însă, nu trebuie să ne îndepărtăm nicio secundă de la esenţa acestui proiect de lege. Or, din momentul în care am elimina noţiunea "din oficiu", automat ne-am îndepărta şi de sensul acestei iniţiative legislative.

Cu siguranţă că propunerea colegilor liberali este pertinentă, deoarece nu toate persoanele vârstnice au nevoie de asistenţă gratuită şi, eventual, trebuie să găsim o soluţie în comisie, astfel încât să aibă asistenţă gratuită doar persoanele care solicită acest lucru, chiar şi prin împuterniciţii lor.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, domnule preşedinte de comisie.

Domnul Gheorghe Barbu:

Deci, în primul rând, aş vrea să menţionez următorul lucru: acest proiect de lege a fost respins de Senat, şi comisia noastră, în urma propunerilor făcute de Ministerul Muncii, formularea fiind transmisă de Ministerul Muncii, adoptată de comisie, a aprobat modificarea acestui articol.

Am să dau următoarele explicaţii: aici s-a spus că nu ştim care sunt persoanele asistate. Nu-i obligatoriu. Scrie foarte clar în propunere: "va fi asistată la cererea acesteia".

Al doilea lucru: nu se poate scoate formularea "din oficiu", pentru că există persoane singure care n-au apucat să ceară să fie asistate şi care şi-au pierdut facultăţile necesare pentru a-şi gestiona singure viitorul.

Drept urmare, într-o astfel de situaţie, autoritatea tutelară sau administraţia locală "din oficiu" face un astfel de serviciu.

A fost aici şi propunerea să introducem la alin. (2), inclusiv contractele în scopul întreţinerii şi îngrijirii. Şi aş vrea să vă spun că sunt două alineate distincte: unul se referă la asistare, un proces mai complex decât consilierea, şi aici sunt băgate toate actele juridice cu titlu oneros şi gratuit a bunurilor ce aparţin în scopul întreţinerii şi îngrijirii sale.

Iar consilierea a rămas pentru celelalte acte juridice, care sunt cele care vizează vânzarea-cumpărarea, donaţie, pentru împrumuturi cu garanţii imobiliare şi altele de acest fel.

În prima situaţie, cine solicită asistarea, dacă se opreşte din procesul de a încheia un contract de întreţinere şi îngrijire nu-i nicio problemă. A fost asistat până la un anumit moment. Aceea nu înseamnă că nu a fost mai mult decât consiliat.

Drept urmare, sigur, dumneavoastră sunteţi împuterniciţi să supuneţi ce s-a propus aici la vot.

Eu susţin menţinerea avizului comisiei.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnilor colegi,

Este o problemă: mi s-a solicitat retrimiterea la comisie a acestui articol care a stârnit suficiente dezbateri.

Vă rog, domnule profesor Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domn deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Acest articol evident că a ridicat unele probleme şi este normal să le ridice, deoarece este unul dintre cele care privesc substanţa acestei iniţiative legislative.

Ştim, însă, cu toţii că mai binele este duşmanul binelui. Evident, colegii liberali - în majoritate de profesie jurişti şi practicanţi ai avocaturii înainte şi poate şi acum - au adus nişte argumente pertinente, în sensul să nu creăm un prejudiciu profesiei de avocat.

Ca unul care am asistat la iniţierea Legii avocaturii şi am văzut cum s-a derulat în timp, şi s-a creat o castă, nu intru în detalii acum, poate altădată, eram convins că ar trebui să-l retrimitem la comisie.

Văzând, însă, insistenţa, şi care mi-a adus aminte de alte vremuri, când se discuta Legea avocaturii, cred că pentru acei vârstnici este bine să ne oprim la acest bine şi să amânăm mai binele care s-ar face dacă se trimite la comisie, dacă o mai învârtim, dacă o mai sucim.

De aceea, Grupul parlamentar al P.S.D. rămâne la ideea să discutăm, să aprobăm ce-i de aprobat, pentru că nu este nicio problemă, deoarece, stimaţi colegi, a spus doamna secretar de stat că într-un interval de timp va veni cu o propunere şi mai bună.

Deci, o aprobăm pe aceasta; între timp Guvernul găseşte o formulă şi mai bună, şi în felul acesta salvăm şi pe cei care probabil, între timp, cum spunea preşedintele de şedinţă, s-ar putea, până scoatem noi legea şi până când vine Guvernul, să nu mai aibă nevoie de consiliere, să aibă nevoie de altceva.

De aceea, noi - social-democraţii - susţinem aceste amendamente. Vom vota împotriva retrimiterii la comisie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, s-a făcut propunerea de retrimitere la comisie a modificărilor ce se aduc art.30.

Supun votului dumneavoastră această propunere de retrimitere la comisie.

Vă rog să votaţi.

45 voturi pentru, 59 voturi împotrivă.

Propunerea a fost respinsă.

Supun votului dumneavoastră art.30, în redactarea comisiei.

Vă rog să votaţi.

79 voturi pentru.

Adoptat în redactarea comisiei.

Art.34. Se propune eliminarea textului din propunerea legislativă, am înţeles.

Dacă nu există iniţiator, îl rog pe preşedintele comisiei să ne lămurească. Deci, se elimină modificarea făcută prin propunerea legislativă, nu?

Domnul Gheorghe Barbu:

Da, efectiv, acest lucru este ceea ce se propune. Practic, din toată propunerea legislativă rămâne acest art.30, care a fost atât de mult discutat.

Drept urmare, propunem eliminarea lui.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, am înţeles.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei, de eliminare din propunerea legislativă de modificare.

Adoptat.

Art.II din propunerea de modificare: comisia propune eliminarea textului. Vă rog să votaţi.

Adoptat.

În aceste condiţii, revenim la titlul legii. S-a propus ca titlul să fie: "Lege pentru modificarea art.30 din Legea nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstinice".

Faţă de ce am adoptat până acum, titlul se jutifică.

Cine este pentru această formulare tehnică a titlului legii? Vă rog să votaţi.

74 voturi pentru.

Adoptat.

La art.I, care devine articol unic, aceeaşi modificare: Art.30 din Legea nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr., se modifică, după cum urmează".

Aceasta este redactarea.

Vă rog să votaţi.

Adoptat în formularea tehnică prezentată.

Dacă sunt probleme în legătură cu ordinea de zi?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere că la începutul şedinţei am cerut includerea pe ordinea de zi a proiectului privind despăgubirea persoanelor care au de obţinut autoturisme de la CEC, n-am fixat poziţia pe ordinea de zi, având în vedere că avem asistenţă din partea celor păgubiţi sau celor îndreptăţiţi să primească asemenea despăgubiri, rog a se discuta acum. Deci, în numele Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, rog introducerea pe ordinea de zi, la acest punct, pentru că timpul este spre final.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

În legătură cu ordinea acestui proiect de lege în dezbaterile noastre de astăzi, alte intervenţii?

Vă rog să votaţi prin vot deschis dacă sunteţi de acord să luăm acum acest proiect? Deci, prin vot deschis.

Vă mulţumesc. Consens.

Propunerea legislativă privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - CEC - în vederea achiziţionării de autoturisme DACIA.

Din partea iniţiatorilor?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Iată că a venit şi ziua aceasta extraordinar de importantă, nu numai pentru noi, parlamentarii, dar şi pentru invitaţii noştri care astăzi asistă la această şedinţă, la aceste dezbateri privind Proiectul de Lege pentru păgubiţii, depunătorii CEC care au vrut să-şi cumpere o maşină DACIA. Şi spuneam că şi pentru noi, că noi am demonstrat întotdeauna că suntem alături de popor, suntem alături de oameni, suntem aproape de ei şi le înţelegem problemele.

Prin acest proiect de lege care vă este supus dezbaterii astăzi, practic noi vrem să demonstrăm acest lucru, nu ca alţii, care în mod demagogic spun că fac şi dreg, şi de fapt nu se întâmplă absolut nimic.

Sigur că acest proiect de lege a fost iniţiat de Partidul Conservator, cu colegii mei, de la partidul respectiv. Au fost foarte multe dezbateri, au fost foarte multe discuţii. În fiecare legislatură au existat 3 - 4 proiecte de lege pentru despăgubirea depunătorilor CEC şi niciodată nu s-a ajuns la consens. Este un lucru extraordinar astăzi, că toate partidele au ajuns la o înţelegere şi la consens, pentru a vota în unanimitate în cele două Comisii de buget-finanţe şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, pentru a se adopta acest proiect de lege, pentru a face acest act de dreptate, acest act de moralitate, dacă vreţi, acestor oameni care de 17 ani bat drumurile tribunalelor, drumurile instituţiilor statului şi ale guvernelor care s-au perindat până acum şi n-au găsit înţelegere niciunde.

Este păcat să nu fie făcut acest act de dreptate, această retrocedare, dacă vreţi, pentru că ei au muncit atâţia ani de zile, s-au sacrificat şi au pus bănuţ lângă bănuţ, au avut şi frustrări, numai pentru ca să-şi cumpere o DACIE.

Iar faptul că astăzi domnul ministru Vosganian a venit cu o soluţie, pe care am acceptat-o cu toţii, în final, şi PC-ul, şi P.S.D.-ul, şi P.N.L.-ul, şi celelalte partide, a fost un lucru extraordinar că am ajuns la faza finală, în care putem să despăgubim aceşti oameni, prin acordarea de titluri de stat de la Ministerul Finanţelor, cu maturitate între 1 şi 2 ani.

Iată că, prin gestul nostru pe care îl facem astăzi, le oferim o bucurie, pentru că majoritatea dintre ei sunt bătrâni, nu ştiu cât vor mai trăi, dar ceea ce facem noi astăzi, practic punem capăt calvarului la care au fost supuşi timp de 17 ani de zile.

Sper din toată inima, şi vă mulţumesc anticipat pentru votul dumneavoastră, dacă veţi vota pentru. Şi cred că nu numai eu o să vă mulţumesc şi o să vă fiu recunoscător, în primul rând, cei care vor beneficia de efectele acestei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, domnule deputat.

La dezbateri generale, vă rog.

A, iertaţi-mă, raportul comisiei.

Domnul deputat Tănăsescu.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este un raport comun, după cum bine ştiţi. El a fost discutat şi aprobat cu unanimitate de voturi.

Ceea ce v-aş propune, domnule preşedinte, dacă sunteţi de acord, stimaţi colegi, în amendamentele admise, care sunt anexă la raportul pe care cele două comisii l-au prezentat, dintr-o eroare materială, ultimul paragraf al art.3, respectiv "În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, Guvernul va adapta norme metodologice de aplicare", propunem ca el să rămână, şi astfel să se transforme în alin. (2) al art.3.

În rest, aşa cum spunea şi domnul coleg Popa, cred că este un consens al tuturor partidelor politice, pentru a găsi o soluţie, o soluţie pentru cei peste treizeci şi ceva de mii de oameni care mai au conturi deschise la CEC, şi care - din punctul nostru de vedere - trebuie să primească despăgubirile, aşa cum cele două comisii au stabilit.

De aceea, domnule preşedinte, stimaţi colegi, cu acest amendament pe care vi l-aş propune să fiţi de acord, şi Partidul Social Democrat susţine această propunere legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

La dezbateri generale, câte un reprezentant din partea fiecărui grup parlamentar, cu recomandarea de a veghea asupra faptului că mai sunt 10 minute până la votul final şi am vrea să terminăm aceste dezbateri până la votul final.

Sunt obligat să dau cuvântul de la dreapta spre stânga, din eleganţă, evident, vă rog să mă înţelegeţi.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am depus trei iniţiative legislative privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni în vederea achiziţionării de autoturisme.

Autorii prezentei iniţiative au inclus în propunerea lor şi principalele elemente ale iniţiativelor prin care U.D.M.R.-ul şi eu, în anii 1999 şi 2000 am solicitat, prin două proiecte de lege, despăgubirea persoanelor fizice care au depus bani la CEC până la data de 1 noiembrie 1990, calculând şi rata inflaţiei.

În anul 2007, pentru acoperirea financiară a despăgubirilor, printr-o altă iniţiativă legislativă am propus şi eu folosirea sumelor provenite din privatizare, care însă a fost schimbată în comisie, prin amendamentele domnilor deputaţi Florin Iordache şi Petru Călian, în care s-a prevăzut ca să se acorde titluri de stat ca despăgubiri băneşti, cu care sunt de acord şi eu.

Prin urmare, Grupul parlamentar al U.D.M.R. din anul 1999 s-a zbătut pentru despăgubirea acestor deponenţi şi suntem de acord cu adoptarea acestei lefi.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Vă rog, domnule deputat Călian, cu rugămintea de a aprecia că mai avem puţin timp.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Încă de la început fac precizarea foarte fermă că acest proiect de lege aparţine în integralitate Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Sigur că de această dată Partidul Conservator a reuşit prin acest proiect de lege să creeze un consens în rândul tuturor partidelor politice, astfel încât un lucru banal, cel puţin din punct de vedere juridic, să fie materializat. Pentru că acest drept al celor 21.000 de deponenţi la CEC, în vederea achiziţionării de autoturisme DACIA, este un drept legitim. Însă, el nu a fost, din păcate, recunoscut niciodată până astăzi.

Acest proiect de lege sigur că prevede despăgubirea cetăţenilor în titluri de stat, şi spun acest lucru pentru ca dânşii să ştie foarte clar că vor intra efectiv în posesia sumelor de bani abia după doi sau trei ani de zile, pentru că această lege, dacă va fi votată, va produce efecte, se vor înmâna titluri de stat începând cu anul 2008.

Aşadar, ţin să mulţumesc tuturor grupurilor parlamentare pentru că s-au aplecat asupra proiectului de lege iniţiat de reprezentanţii Partidului Conservator, şi l-au susţinu. Ţin, de asemenea, să mulţumesc ministrului economiei şi finanţelor, pentru că prin amendamentul pe care domnia sa l-a propus doar, pentru că nu are acest drept, să intervină cu amendamente în comisii, nu au făcut altceva decât să pună în lumină varianta iniţială a proiectului de lege, care a fost temporar amendat, însă, prin această propunere de amendament, s-a revenit la forma iniţial, înaintată de Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnul deputat Tabără, vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este o vorbă românească care spune că niciodată nu este prea târziu. Şi iată că astăzi suntem, cred, într-un astfel de moment, şi aş spune că uneori poate chiar prea târziu, prea de multe ori aşteptăm să se limiteze, să se ducă în jos cei care au drepturile fireşti asupra a ceea ce înseamnă munca lor.

Şi dacă s-a început cu câteva sute de mii, în 1990, în situaţia celor care se mai găsesc astăzi şi care trebuie să-şi recupereze un drept al lor, eu spun că este vorba de acea categorie de cetăţeni ai României dinainte de 1989 care, bănuţ cu bănuţ, adunau, în aşa fel încât, la un moment dat, să beneficieze de luxul de a avea o maşină Dacia.

Este un act de dreptate care se face astăzi şi, din acest punct de vedere, Partidul Democrat subscrie votului pozitiv. Şi am dori ca această chestiune să se rezolve cât mai repede.

Să nu uităm însă câteva lucruri, că mai sunt categorii întregi de cetăţeni ai României care au problemele nerezolvate, probleme care le ating inclusiv munca de o viaţă. Şi mă refer la alte economii care au fost epuizate în instituţia CEC-ului. Şi mă refer în continuare la ceea ce înseamnă rezolvarea problemelor pentru cei bogaţi, pentru cei tari şi lăsarea în afara acestor rezolvări a celor săraci, a celor care, cu mult efort, şi-au adunat averea.

Încă o dată, subscriu şi spun că niciodată nu este prea târziu, astăzi fiind un moment în care rezolvăm un act de dreptate pentru societatea românească.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare?

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Se observă un fel de "olimpiadă" a disputei în legătură cu autorul iniţial al acestei propuneri legislative. Noi ştim că au existat într-adevăr iniţiative ale UDMR, ale PC, ale PRM, ale PSD, pentru că, la un moment dat, toţi s-au confruntat, la întâlnirea cu cetăţenii, cu aceeaşi problemă, şi anume că singura modalitate, de exemplu, de procurare a unui autoturism, până în 1989, era crearea unui depozit la cec. În cazul în care oamenii au avut banii depuşi şi nu au mai intrat în posesia autoturismului, după 1989, nu din vina lor, după schimbarea de sistem şi de regim, era normal ca cetăţenii să ne ceară şi noi să dăm curs unei iniţiative de despăgubire a lor.

Şi dacă s-au găsit modalităţi de despăgubire, promptă, nu din anul 2008 şi nici din 2998, a celor care au revendicat castele, palate, imobile, terenuri, întreprinderi, obiective industriale, trebuia, în mod normal, să se găsească o modalitate, târziu, foarte târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată, şi pentru această categorie de concetăţeni ai noştri, care n-au vrut altceva decât să-şi cumpere în mod legal un autoturism în condiţiile în acele vremuri.

La ora aceasta nu mai are nicio importanţă a cui este iniţiativa, chestiunea este că modalitatea propusă spre soluţionare, din punctul nostru de vedere, al Grupului parlamentar al PRM, nu ne satisface. Amânarea până în 2008 şi modalitatea de despăgubire cu titluri de stat, care e în contrast cu zecile de milioane de euro care s-au dat unora, pentru nişte palate care nici nu le aparţineau, unora care şi-au revendicat păduri, pe care nu mai aveau acte asupra lor, unora care şi-au revendicat sume importante şi imobile importante în condiţii nu totdeauna foarte clare, cum, pentru unii, s-au putut găsi prompt surse pentru despăgubire, ar trebui să se găsească şi surse pentru despăgubirea celor care, nu din vina lor, au rămas cu banii de puşi la CEC, bani care s-au devalorizat şi, care, în ziua de azi, nu mai înseamnă nimic.

Dacă nu se va găsi, până la urmă, o soluţie, o vom susţine şi noi pe aceea posibilă.

Mulţumesc tuturor celor care au înţeles just că nu interesează, până la urmă, cine este autorul, ci cine este beneficiarul unei iniţiative legislative.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Din partea Grupului parlamentar PSD, ultimul la cuvânt, la dezbateri generale.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum antevorbitorul a subliniat, au existat, îndelungul activităţii parlamentare, proiecte pe acest subiect, înaintate aproape de fiecare grup parlamentar. De fiecare dată, nu s-a reuşit să se realizeze, nu, ca să spunem, un consens, dar nici măcar o majoritate care să accepte o astfel de restituire, de recunoaştere a unei ilegalităţi şi a unei nedreptăţi care s-a făcut.

Suntem cu toţii astăzi de acord că această nedreptate trebuie reparată. Şi consider, personal, că meritul principal al acestei reparaţii care se prefigurează astăzi aici este, în primul rând, al acestor asociaţii şi asociaţii principale, care s-au bătut pentru respectarea şi pentru recunoaşterea acestor drepturi, care, efectiv, trebuia recunoscute.

În acest context, este mai mult decât important că astăzi Parlamentul, prin cuvântul liderilor de grupuri sau prin cuvântul grupurilor parlamentare, s-a exprimat în consens cu acordarea acestei reparaţii. Este mai mult decât convingător că Parlamentul începe să gândească şi în legătură cu problemele aşa-zis "mai mărunte" ale anumitor categorii de cetăţeni.

În context, sigur că efectul benefic al aprobării de astăzi a Parlamentului este pentru aceşti oameni care au reprezentare şi, repet, pentru care reprezentarea respectivă şi-a adus mandatul cu succes până la capăt şi acest lucru este mai mult decât important într-un sistem democratic. Şi, de asemenea, înseamnă că acest Parlament are şi un sentiment de împlinătate, pe activitatea aceasta, în ce priveşte normalitatea faţă de problemele cetăţeanului.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

S-a vorbit din partea reprezentanţilor tuturor grupurilor parlamentare.

Faţă de cele enunţate la dezbaterile generale, înţeleg să vă fac o propunere, pe care o supun la vot.

Reţin împrejurarea că acest proiect de lege a fost iniţiat, la un moment dat, de reprezentanţii UDMR-ului. Reţin împrejurarea că acest proiect de lege, în altă formă, a fost iniţiat de reprezentanţii PNL-ului, de reprezentanţii PD-ului, de reprezentanţii PSD-ului şi de reprezentanţii PRM-ului, dacă îmi aduc aminte, în decembrie 2000 chiar.

În aceste condiţii, pentru că aceste proiecte de lege nu au putut să fie adoptate până în prezent, dar toţi am gândit într-o unitate de jurisdicţie, vă propun, prin votul dumneavoastră, ca toate partidele şi formaţiunile parlamentare prezente astăzi care au luat cuvântul la dezbaterile generale să fie considerate coautoare ale acestui proiect de lege, alături de iniţiatorul, Partidul Conservator.

Dacă sunteţi de acord cu această propunere? Prin vot deschis, vă rog. Vă mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu.

În aceste condiţii, vă rog să menţionaţi proiectul de lege şi coautoratul stabilit aici, în şedinţa noastră de astăzi.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din sală):

Procedură, vă rog!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Probleme de procedură, doamna deputat Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Sigur că nu avem niciun fel de orgolii, ca să se recunoască acest proiect de lege ca fiind al PRM-ului, şi de aceea am şi votat să fie comasate toate proiectele de lege care au existat la vremea respectivă şi să fie consideraţi toţi coiniţiatori. Dar cred că trebuie să punem lucrurile la punct, măcar dintr-un anumit unghi, şi anume că în momentul în care iniţiativa Partidului România Mare ajunsese în plen, au fost colegi de la un alt partid, nu dau nume, care au fost deosebit de orgolioşi şi au spus că preferă să voteze împotriva acestui proiect de lege decât să nu apară şi ei ca iniţiatori.

Şi atunci, eu am avut soluţia să se trimită respectivul proiect de lege la comisie, să se comaseze proiectele existente şi toate care urmau să vină, pentru că atunci se trezise cineva că mai vroia să introducă acest proiect de lege, şi aşa s-a întors la comisie şi s-au comasat proiectele de lege.

Deci, iniţiativa, să fim serioşi, totuşi, nu este numai a Partidului Conservator, a venit ulterior o iniţiativă a Partidului Conservator, şi, haideţi, dacă am votat că sunt toţi parlamentarii coiniţiatori, să rămână aşa.

Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din Grupul parlamentar PRM.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Procedură? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur, este un moment, n-aş putea spune, neapărat, istoric, dar este un moment important. Au trecut 17 ani de când un număr consistent sau considerabil de cetăţeni îşi cer drepturile, iată că astăzi aceste drepturi vor fi recunoscute.

Sigur că este meritul tuturor partidelor care au participat la proiecte legislative, în sensul obţinerii acestor sume de bani. Dar, până la urmă, să nu uităm meritul Guvernului, care a obţinut în buget aceşti bani. Şi, până la urmă, fără avizul Guvernului, aceste proiecte nu aveau nicio valoare, deci, nu puteau fi puse în practică.

Deci, să nu uităm meritul Guvernului, chit că el nu poate fi trecut pe un proiect de iniţiativă.

Mulţumesc.

Domnul Costache Mircea (din sală):

Care Guvern? Că, până în 2008...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Apreciez obedienţa dumneavoastră faţă de Guvern, în raport de Parlament.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Într-adevăr, antevorbitorul meu are dreptate, pentru că Guvernul urmează să găsească soluţiile, deoarece acest proiect de lege, aşa cum am spus, va produce efecte începând cu anul 2008. Aşadar, discutăm despre un viitor buget.

Domnule preşedinte, aş vrea să mai fac o completare pe procedură şi să vă rog să treceţi în calitate de coiniţiatori şi independenţii, pentru că pe ei nu i-aţi prevăzut în această calitate, doar grupurile parlamentare. Mă refer aici, evident, şi la colegii noştri de la PLD.

Tocmai pentru ca să vedeţi că noi nu ţinem neapărat să fim principalii iniţiatori şi acceptăm şi coiniţiatori.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

am vorbit de toate grupurile parlamentare, inclusiv de Grupul parlamentar al independenţilor.

Stimaţi colegi,

Am depăşit ora pentru care era fixat votul final, vă rog să-mi permiteţi să trecem la dezbaterea pe articole, ca să putem supune votului final şi acest proiect de lege.

Titlul legii, nemodificat.

Obiecţii, observaţii? Nu. Adoptat.

Art. 1, în redactarea comisiei.

Dacă există intervenţii? Nu.

Vă rog să votaţi art. 1, în redactarea comisiei.

Adoptat, 157 de voturi pentru.

Art. 2, text nemodificat.

Intervenţii? Nu. Adoptat.

Art. 3 alin. 1, în redactarea comisiei.

Cine este pentru?

Cine este împotrivă?

Vă rog să votaţi.

Adoptat, 183 de voturi pentru.

Art. 3 alin. (2) se elimină.

Intervenţii? Nu.

Eliminat.

Art. 3 alin.(3), care devine acum alin.(2), a cărui eliminare nu se propune.

Cine este pentru menţinerea art. 3 alin.(3) ca art. 3 alin.(2)? Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. S-a votat pe articole.

Urmează să trecem la votul final.

Stimaţi colegi,

Cred că putem începe sesiunea de vot final.

În primul rând, cu o verificare a prezenţei. Vă rog să vă marcaţi prezenţa. Acum.

Vă rog să contabilizaţi prezenţa electronic.

Vă rog să afişaţi prezenţa. 177.

Există cvorumul necesar pentru vot final.

La pct. 1, Propunerea legislativă Legea Camerelor de Comerţ şi Industrie din România.

Lege ordinară.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. 159 de voturi pentru, 31 împotrivă, 8 abţinere. Adoptată.

(Conform afişajului, se înregistrează: 200 deputaţi prezenţi, 159 voturi pentru, 31 împotrivă, 8 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Vă rog. Da, domnule Ponta?

Domnul Victor Viorel Ponta:

Foarte pe scurt, domnule preşedinte.

În calitatea mea şi de iniţiator al acestui proiect de lege, vreau să spun că simt nevoia să explic de ce m-am abţinut la acest vot, la o lege pe care eu am iniţiat-o.

Cred în continuare, în principiu, că activitatea camerelor de comerţ trebuie reglementată în mod juridic şi că era necesară această organizare.

În acelaşi timp, însă, sunt cu totul în dezacord cu modul de a se face presiuni şi negocieri netransparente cu unii dintre colegii noştri, din partea celor interesaţi să treacă această lege. Mi s-a părut normal şi mi se pare normal ca un proiect legislativ să fie dezbătut în mod transparent şi cinstit, onest. Şi cred că măcar o parte din colegii care nu au avut curajul să susţină în mod public, dar au făcut tot felul de înţelegeri şi aranjamente oculte, ar trebui, poate, la următoarele proiecte, să înţeleagă că au o datorie de a-şi asuma răspunderea.

M-am abţinut la proiectul de lege pe care l-am iniţiat, este bine că a fost adoptat, dar mi-aş dori ca unii din colegii mei să înveţe ceva din această experienţă.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Pct. 2 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art.2 din Legea nr.36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. 191 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, 18 abţineri. Adoptată.

(Conform afişajului, se înregistrează: 210 prezenţi, 191 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 18 abţineri, 1 vot neexprimat.)

Vă rog, domnule Dumitriu.

V-aş ruga, la explicarea votului, toţi colegii să ţină seamă că avem de votat un număr important, de 48 de proiecte de legi, iar timpul alocat de regulament este de 2 minute. O să-mi permit să cronometrez acest minut.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Este mai curând o explicaţie de procedură a votului nostru la legile agriculturii. Aşa cum am precizat acum o săptămână, în condiţiile în care domnul ministru nu a binevoit să vină în faţa Comisiei parlamentare pentru agricultură să explice situaţia pe care a găsit-o la minister, noi nu ne putem permite să votăm pentru proiecte de lege pe o situaţie despre care nu ştim nimic exact.

Aşa încât, la orice fel de proiect de lege, deci, orice fel de propunere ministerului, noi ne vom abţine.

Mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Pct. 3 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.118/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale.

Lege ordinară.

Prioritate legislativă.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. 211 voturi pentru. Adoptată.

(Conform afişajului, se înregistrează: 217 prezenţi, 211 voturi pentru, 1 vot împotrivă, 3 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Pct. 4 - Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.48/2006 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free şi duty-paid.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Comisia propune adoptarea legii de respingere a ordonanţei de urgenţă.

Deci, vă supun aprobarea sau respingerea legii de respingere a ordonanţei de urgenţă.

Cine este pentru sau împotriva legii de respingere a ordonanţei de urgenţă? Vă rog să votaţi. 169 de voturi pentru, 28 împotrivă, 10 abţineri.

S-a adoptat legea de respingere a ordonanţei de urgenţă.

(Conform afişajului, se înregistrează: 213 prezenţi, 169 voturi pentru, 28 împotrivă, 10 abţineri, 6 voturi neexprimate.)

Pct. 5 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.129/2006 privind regimul de control al exporturilor de produse şi tehnologii cu dublă utilizare.

Lege organică.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. 208 voturi pentru. Adoptată.

(Conform afişajului, se înregistrează: 213 prezenţi, 208 voturi pentru, niciun împotrivă, 5 abţineri.)

Pct. 6 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2007 privind unele măsuri pentru restructurarea şi/sau privatizarea unor societăţi din portofoliul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. 197 de voturi pentru, 12 abţineri. Adoptată.

(Conform afişajului, se înregistrează: 212 prezenţi, 197 voturi pentru, niciun împotrivă, 12 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Pct. 7 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale.

Primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. 163 de voturi pentru.

(Conform afişajului, se înregistrează: 207 prezenţi, 163 pentru, 20 împotrivă, 22 abţineri, 2 voturi neexprimate).

Este lege organică. Domnii secretari îmi spun că este adoptată.

Voci din sală: Nu s-a adoptat!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă rog, e o problemă de număr. 328, jumătate înseamnă 165, plus 1 - 166, nu a întrunit numărul de voturi.

Corect? Vă rog să verificaţi.

Este o lege organică, nu a trecut.

Se procedează conform Regulamentului, deşi termenul de dezbatere este la 11.05.2007.

Pct. 8 - Proiectul de Lege pentru aderarea României la Protocolul opţional la Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice, referitor la soluţionarea obligatorie a diferendelor, adoptat la Viena la 18 aprilie 1961.

Lege ordinară.

Primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. 209 voturi pentru, adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 212 prezenţi, 209 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 1 abţinere, 2 voturi neexprimate.)

Pct. 9 - Propunerea legislativă de modificare a Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Lege organică,

Primă Cameră sesizată.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Deci, votăm propunerea comisiei, de respingere.

Cine este pentru sau împotriva propunerii de respingere? Vă rog să votaţi. 199 de voturi pentru, 1 vot împotrivă, 1 abţinere.

S-a adoptat propunerea de respingere a comisiei.

(Conform afişajului, se înregistrează: 209 prezenţi, 199 voturi pentru, 1 vot împotrivă, 6 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Pct. 10 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2006 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.39/2005 privind cinematografia.

Lege ordinară.

Prioritate legislativă.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. 199 de voturi pentru, 1 vot împotrivă, 12 abţineri. Adoptată.

(Conform afişajului, se înregistrează: 213 prezenţi, 199 voturi pentru, 1 vot împotrivă, 12 abţineri, 1 vot neexprimat.)

Pct. 11 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.127/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. 200 voturi pentru. Adoptată.

(Conform afişajului, se înregistrează: 214 prezenţi, 200 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 14 abţineri.)

Pct. 12 - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.84(r2) din 24/07/1995, Legea învăţământului, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.606 din 10/12/1999.

Lege organică.

Primă Cameră sesizată.

La dezbaterea pe articole au fost respinse toate articolele şi titlul propunerii.

Se supune la vot respingerea.

Vă rog, domnule Márton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Conform Regulamentului, se supune votului adoptarea şi dacă nu întruneşte numărul de voturi necesar adoptării unei legi organice legea se consideră a fi căzută.

Deci, nu respingerea, ci adoptarea. Că, respingerea, o dată, a căzut la vot organic.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, şi eu sunt de aceeaşi părere. V-am citit textul care mi-a fost dat aici, cum era redactat.

Proiectul de lege se supune Camerei spre adoptare în condiţiile adoptării votului final. Deci, supun votului dumneavoastră propunerea legislativă ale cărei articole au fost respinse.

Cine este pentru această propunere legislativă?

Împotrivă - 160.

Este lege organică. 160 în loc de 166.

(Conform afişajului, se înregistrează: 205 de deputaţi prezenţi; 36 voturi pentru, 160 împotrivă, 7 abţineri)

În aceste condiţii, se restituie la comisie.

Pct.13: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.126/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.218/2005 privind stimularea fondurilor SAPARD, prin preluarea riscului de către fondurile de garantare - lege ordinară; Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 203 de deputaţi prezenţi; 193 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, 7 abţineri)

Pentru - 193. Admis.

Vă rog.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

Domnule preşedinte,

Eu, de fapt, pe procedură, doresc să mă adresez dumneavoastră care, la pct.12, vot final, urmare a neaprobării propunerii legislative, ea fiind lege organică, aţi consemnat retrimiterea la comisie. Dacă studiaţi regulamentul, neaprobarea unei propuneri legislative înseamnă neaprobarea legii. Cu alte cuvinte, procedura s-a terminat. Parlamentul nu trebuie să aprobe orice propunere legislativă.

Deci, simpla iniţiativă nu presupune că, în final, legea respectivă trece în plen. Nu se votează, se întoarce la comisie, iarăşi vine în plen, nu se votează, iarăşi se întoarce la comisie ... Jocul acesta se face doar pentru legile de aprobare sau de respingere a ordonanţelor.

Vă rog frumos să faceţi cuvenita rectificare.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da. Problema este în felul următor: legea nu a întrunit numărul de voturi pentru respingere, necesar respingerii unei legi organice. (Consultări)

Mă puneţi într-o situaţie puţin mai complexă, pentru că şi eu sunt pe punctul dumneavoastră de vedere, nefiind vorba de o ordonanţă de urgenţă.

În aceste condiţii, revin asupra dispoziţiei şi mă pun de acord şi eu cu mine însumi. Se trimite la Senat, ca proiect de lege respins.

Vă mulţumesc pentru că mă ajutaţi să trecem peste aceste bizarerii ale regulamentului, pe care le-am mai practicat până acum.

Pct.14: Propunerea legislativă pentru modificarea art.21¹ din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului - lege organică; Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 201 de deputaţi prezenţi; 150 voturi pentru, 42 voturi împotrivă, 8 abţineri)

150 de voturi pentru. Proiectul de lege nu a fost adoptat.

Pct.15: Proiectul de Lege privind detalierea obiectivelor cuprinse în listele de investiţii ale instituţiilor publice din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională - lege organică; Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 191 de deputaţi prezenţi; 184 voturi pentru, două voturi împotrivă, 4 abţineri)

Adoptat cu 184 voturi.

Pct.16: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.135/2006 privind majorarea capitalului social al Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. - lege ordinară; Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 188 de deputaţi prezenţi; 150 voturi pentru, 13 voturi împotrivă, 23 abţineri; doi deputaţi nu au votat.)

150 - pentru; lege ordinară - adoptată.

Pct.17. Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de medicină sportivă - lege ordinară; Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 193 de deputaţi prezenţi; 190 voturi pentru, niciun vot împotrivă, o abţinere)

Cu 190 voturi pentru adoptat.

Pct.18: Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.122/2006 privind regimul fiscal aplicabil plăţilor compensatorii efectuate către angajaţii locali ai Delegaţiei Comisiei Europene în România.

Supun votului proiectul de lege pentru respingerea ordonanţei.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 194 de deputaţi prezenţi; 185 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 5 abţineri.)

Admis proiectul de lege pentru respingerea ordonanţei.

Pct.19: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.108/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României - lege organică; Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 195 de deputaţi prezenţi; 190 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 2 abţineri)

Cu 190 voturi pentru; adoptat.

Pct.20: Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice.

Cred că ar trebui şi un proiect de lege pentru simplificarea titlului acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 206 de deputaţi prezenţi; 203 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 3 abţineri.)

Adoptat cu 203 voturi pentru.

Pct.21: Propunerea legislativă privind transmiterea cu titlu gratuit a unui pachet de acţiuni de 25% deţinute de stat la Societatea Naţională "Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa" - S.A. către judeţul Constanţa - lege ordinară; Cameră decizională.

(Conform afişajului, se înregistrează: 192 de deputaţi prezenţi; 156 voturi pentru, 29 voturi împotrivă, 4 abţineri)

Adoptat cu 156 voturi pentru.

Vă rog, pentru explicarea votului.

Domnul Alexandru Mazăre:

Domnule preşedinte,

Onorată Cameră,

Vă mulţumesc pentru votul dat pe acest proiect de lege. Sunt unul dintre iniţiatori. Vreau să vă spun că, în momentul de faţă, numai Constanţa şi Timişoara, aeroporturile acestea, sunt deţinute de Ministerul Transporturilor. Restul au fost transferate către consiliile judeţene şi aceasta este direcţia normală. Este pe linia descentralizării, cerută de Uniunea Europeană, atât de insistent şi atât de necesară României.

Aeroportul Kogălniceanu avea performanţe foarte bune înainte de 1989, un trafic de 7-800.000 de pasageri anual. Din păcate, în 2005-2006 vorbim de 40-50.000 de pasageri anual. Şi cred că aici este rolul consiliului judeţean, pentru că acolo există un potenţial foarte bun. Sunt 800.000-900.000 de turişti care vin anual pe litoral. Din păcate, circa 10 la sută sunt străini. Cred că intrarea consiliului judeţean ca acţionar minoritar la Aeroportul Kogălniceanu va stabili o legătură mai bună între aeroport, companiile hoteliere, agenţiile de turism, în aşa fel încât să avem chartere mai multe, să avem o politică de tarifare a acestora mult mai atrăgătoare.

Prin urmare, cred că am făcut un lucru bun cu această iniţiativă legislativă. Cred că consiliul judeţean va reuşi, intrând ca acţionar minoritar, să se coordoneze într-o politică, în conturarea unei strategii turistice eficiente pe litoral.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc.

Pct.22: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea articolului 161 alineatul (2) din Legea nr.19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale - lege organică; Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Deci, supun la vot nu propunerea de respingere, proiectul de lege.

Cine este pentru sau împotriva acestui proiect de lege?

Vă rog să votaţi. (Rumoare, vociferări)

Voci din sală: Ce se votează?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Proiectul de lege. Proiectul de lege.

Iertaţi-mă. Se anulează votul.

Vă rog să cereţi explicaţiile la microfon.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Pe lista după care astăzi ne dăm votul final, la poz.22, pe proiectul de lege pe care dumneavoastră ni l-aţi prezentat Camerei, spune: comisia propune respingere.

Dorim să ştim: în momentul în care dumneavoastră îl supuneţi votului, supuneţi propunerea comisiei?

Vă rugăm, cu toată stima, să mai repetaţi o dată şi să ne daţi explicaţia de rigoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da. Iarăşi mă aflu în conflict cu practica Camerei. Este normal să se supună la vot proiectul de lege, că asta suntem învestiţi să votăm, dar practica noastră este de a se supune la vot, cum aţi remarcat, propunerea comisiei.

Deci, în aceste condiţii, mă supun practicii şi supun votului dumneavoastră propunerea comisiei, de respingere a proiectului de lege.

Aşa voi proceda la toate. Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 202 de deputaţi prezenţi; 185 voturi pentru, 10 voturi împotrivă, 5 abţineri)

185 pentru propunerea de respingere; respins.

Pct.23: Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.582 din 29.11.1999 - lege organică; Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere, a comisiei.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 198 de deputaţi prezenţi; 177 voturi pentru, 12 voturi împotrivă, 4 abţineri)

177 pentru respingere.

Am sărit proiectul de lege de la nr.23, revin.

Pct.23: Propunere legislativă pentru modificarea art.161 alin. (2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale - lege organică; comisia propune respingerea.

Supun la vot propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 198 de deputaţi prezenţi; 99 voturi pentru, 92 de voturi împotrivă, 5abţineri)

Pentru propunerea de respingere - 99; împotrivă - 92; 5 abţineri.

Fiind vorba de o lege organică, propunerea de respingere nu a fost adoptată.

Urmează dezbaterea pe articole.

Pct.23 am spus, pct.24 am spus.

Pct.25: Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, cu modificările şi completările ulterioare - lege organică; Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Supun la vot propunerea de respingere.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 190 de deputaţi prezenţi; 162 voturi pentru, 21 voturi împotrivă, 4 abţineri)

Numai 162 de voturi pentru - insuficient pentru aprobarea propunerii comisiei.

Dezbateri pe articole.

Pct.26. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Comisia propune respingere.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere - lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 195 de deputaţi prezenţi; 101 voturi pentru, 86 voturi împotrivă, 3 abţineri)

Adoptat - lege ordinară.

S-a adoptat respingerea.

Pct.27: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.385 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii - lege organică; Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 186 de deputaţi prezenţi; 170 voturi pentru, 6 voturi împotrivă, 6 abţineri)

170 - adoptată propunerea de respingere.

Pct.28: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii - lege organică; Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 191 de deputaţi prezenţi; 184 voturi pentru, două voturi împotrivă, 3 abţineri)

Adoptat propunerea de respingere.

Pct.29: Propunerea legislativă pentru modificarea art.385, alin.(1) şi (7) din Legea nr.95 din 14 aprilie 2006 privind reforma din domeniul sănătăţii - Doamne, cât vor să reformeze Sănătatea asta! - lege organică.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 192 de deputaţi prezenţi; 183 de voturi pentru, un vot împotrivă, 4 abţineri)

183; respins.

Pct.30: Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii - încă una.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi propunerea comisiei.

(Conform afişajului, se înregistrează: 191 de deputaţi prezenţi; 183 voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 4 abţineri)

Adoptată propunerea comisiei.

Pct.31: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.290 din 24 iunie 2004 privind cazierul judiciar, cu modificările şi completările următoare - lege ordinară.

Comisia propune respingerea.

Supun la vot propunerea de respingere.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 193 de deputaţi prezenţi; 189 de voturi pentru, un vot împotrivă, 2 abţineri)

Adoptată propunerea de respingere.

Pct.32: Propunerea legislativă pentru modificarea Legii 656 din 7 decembrie 2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism - lege organică; Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi asupra propunerii de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 192 de deputaţi prezenţi; 168 voturi pentru, 20 de voturi împotrivă, 4 abţineri.)

168 - s-a adoptat respingerea.

Pct.33: Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Comisia propune respingerea; lege organică.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 193 de deputaţi prezenţi; 130 de voturi pentru, 59 de voturi împotrivă, 4 abţineri.)

130; nu s-a adoptat.

Legea fiind organică, nu s-a adoptat propunerea; dezbatere pe articole.

Pct.34: Propunerea legislativă privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni - lege organică.

Comisia propune respingerea.

Supun la vot propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 189 de deputaţi prezenţi; 180 voturi pentru, 3 voturi împotrivă, 4 abţineri)

180 voturi împotrivă.

Propunerea de respingere este adoptată; 3 - nu; 4 - abţineri.

Vă mulţumesc.

Pct.35: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.25 din Legea nr.114/1996, Legea locuinţei - lege organică; Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Supun votului propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 186 de deputaţi prezenţi; 165 voturi pentru, 14 voturi împotrivă, 5 abţineri)

165 pentru respingere; lege organică - suficient, vă rog?

S-a adoptat respingerea.

Pct.36: Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.39/2005 privind cinematografia - lege ordinară.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 192 de deputaţi prezenţi; 80 voturi pentru, 107 voturi împotrivă, 3 abţineri)

Dezbateri pe articole. Nu s-a adoptat propunerea.

Pct.37: Proiectul de Lege privind declararea zonei de amplasare a monumentelor istorice din nordul Olteniei ca obiectiv de interes naţional - lege ordinară.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 190 de deputaţi prezenţi; 125 voturi pentru, 61 de voturi împotrivă, 3 abţineri.)

Adoptat cu 125 voturi pentru.

Pct.38: Propunerea legislativă privind instituirea Premiului naţional "Sofia Nădejde" - lege ordinară.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi asupra propunerii de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 184 de deputaţi prezenţi; 114 voturi pentru, 59 de voturi împotrivă, 10 abţineri)

Admisă propunerea de respingere.

Pct.39: Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.318/2003, legea energiei electrice - lege organică.

Comisia propune respingerea.

Votaţi propunerea de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 188 de deputaţi prezenţi; 116 voturi pentru, 65 voturi împotrivă, 5 abţineri)

116 voturi pentru.

Nu s-a adoptat. Dezbateri pe articole.

Pct.40. Propunerea legislativă pentru completarea Legii audiovizualului nr.504/2002.

Lege organică. Atenţionez că data de împlinire a termenului este 16 mai. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi asupra propunerii de respingere.

(Conform afişajului, se înregistrează: 192 deputaţi prezenţi; 101 voturi pentru, 86 împotrivă, 3 abţineri)

101 pentru respingere la o lege organică. Insuficient. Dezbatere pe articole.

Pct.41. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Bucovăţ prin reorganizarea comunei Remetea Mare, judeţul Timiş.

Lege organică. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 188 deputaţi prezenţi; 66 voturi pentru,109 împotrivă, 10 abţineri)

66 pentru respingere, 109 împotriva respingerii. Fiind lege organică, nu s-a adoptat propunerea de respingere. Vom discuta pe articole, neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

V-aş ruga, domnilor deputaţi, mai multă atenţie asupra motivelor respingerii.

Pct.42. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind controlul în comun al trecerii frontierei, semnat la Bucureşti la 21 decembrie 2006.

Lege ordinară.

(Conform afişajului, se înregistrează: 186 deputaţi prezenţi; 184 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere)

Vă rog să votaţi.

184 voturi pentru. Adoptat.

Pct.43. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.12/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului.

Lege organică.

Vă rog să votaţi proiectul.

(Conform afişajului, se înregistrează: 185 deputaţi prezenţi; 182 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 2 abţineri)

182 de voturi pentru. Adoptat.

Pct.44. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.216/2004 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale de Meteorologie.

Lege organică.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 182 deputaţi prezenţi; 178 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere)

178 voturi pentru. Adoptat.

Pct.45. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 186 deputaţi prezenţi; 181 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 4 abţineri)

181 voturi pentru. Adoptat.

Mai avem trei proiecte de lege şi un anunţ.

Pct.46. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.4/2007 privind reluarea pentru anul 2007 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 188 deputaţi prezenţi; 165 voturi pentru, 18 voturi împotrivă, 4 abţineri)

165 voturi pentru. Adoptat.

Pct.47. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.

Lege organică.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 190 deputaţi prezenţi; 136 voturi pentru, 36 voturi împotrivă, 17 abţineri)

136 voturi pentru. Nu a trecut, fiind vorba de o lege organică.

Pct.48. Propunerea legislativă privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni în vederea achiziţionării de autoturisme Dacia.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Cu autoratul tuturor formaţiunilor parlamentare. Vă vedem.

(Conform afişajului, se înregistrează: 196 deputaţi prezenţi; 191 voturi pentru, 2 voturi împotrivă, o abţinere)

191 de voturi pentru. (Aplauze.)

Vă felicit pe toţi.

Sunt obligat să vă fac următorul anunţ; nu am încheiat şedinţa, vă rog.

Au fost depuse la Secretariatul General astăzi legile de la punctele 1 - 6 şi 10 - 11 de pe lista votului final şi se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale. Titlurile le veţi regăsi în listele de la casetele dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Declar închisă această şedinţă.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,30.