Dezbateri parlamentare

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Ioan Munteanu şi Dan Radu Ruşanu, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să declar deschisă prima parte a şedinţei Camerei Deputaţilor de astăzi, destinată declaraţiilor politice.

Sunt înscrişi: din partea Partidului Social Democrat, 21 de colegi cu 29 de minute; Grupul parlamentar PNL, 8 colegi cu 14 minute; PD, 7 colegi cu 14 minute; Grupul PRM, 10 colegi cu 8 minute; UDMR, 1 coleg cu 6 minute; PC, 6 cu 5; minorităţile naţionale 2 cu 5 şi fără apartenenţă politică, 1 coleg cu 9 minute.

Dau cuvântul, potrivit ordinii de astăzi, întâi, grupului de la putere, domnului Mihăiţă Calimente. Se pregăteşte domnul Vasile Mocanu şi urmează apoi domnul Mircea Ifrim.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Am intitulat această declaraţie politică "Apel către intelectuali".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conflictul care s-a desfăşurat în ultima vreme în România între Parlament şi Preşedinţie, în mod cu totul surprinzător, intelectuali de marcă s-au aflat fără echivoc de partea Preşedinţiei. Nu îmi este deloc comod să văd intelectuali de marcă, pentru care am o preţuire deosebită şi cu care m-am simţit în toţi aceşti ani de aceeaşi parte a baricadei, că acum domniile lor susţin fără reţinere poziţia preşedintelui României. Poate mă înşel eu şi nu reuşesc să desluşesc resorturile şi mecanismele care îi situează pe această poziţie şi în acest caz îmi cer scuze pentru rândurile pe care le scriu.

Din cunoştinţele mele, esenţa democraţiei este dată de multipartitism şi de Parlament. Celelalte instituţii ale statului există şi în alte forme de manifestare a funcţiei politice pe care le au statele. Parlamentul în general este o instituţie care nu este văzută cu ochi buni de cetăţean, şi nu numai în România, în general, se consideră că sunt mulţi, că pierd timpul, că au salarii mari şi că în general nu îşi fac datoria. Discuţiile asupra sistemului de vot sunt de asemenea generale în toată lumea, de la sistemul de vot pe listă la cel uninominal cu variantele lui şi nicăieri cetăţenii nu sunt mulţumiţi de calitatea parlamentarilor care îi reprezintă. În general, niciun Parlament nu poate fi mai bun decât poporul din rândul căruia rezultă.

Atunci însă când preşedintele nu are altă preocupare decât criticarea şi discreditarea Parlamentului prin atacuri verbale dure la adresa calităţii umane a parlamentarilor, a funcţiei reprezentative principale pe care acesta o are, ceva nu este în regulă. Aşa s-a întâmplat şi miercuri, 30.05.2007, când Traian Băsescu, în virtutea dreptului acordat de Constituţie, s-a adresat Camerelor reunite ale Parlamentului României. Întreg discursul nu a făcut altceva decât să ceară alegeri anticipate, scăderea drastică a numărului de parlamentari, Parlament unicameral şi creşterea puterilor preşedintelui. Ca singur reprezentant al poporului român.

A doua temă constantă a domniei sale, corupţia, a fost abordată la fel de tranşant şi este o temă veche în discursurile prezidenţiale. Când însă toţi cei 322 de parlamentari care nu au fost de acord cu domnia sa sunt făcuţi corupţi, hoţi, incompetenţi, toţi la grămadă, din nou ceva nu este în regulă.

Alte teme constante în discursul domnului Băsescu sunt demolarea şi desfiinţarea P.N.L. care îi stă ca un ghimpe în talpă. Metodele folosite de preşedinte au fost variate: de la atacarea Guvernului, a primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, la propuneri intempestive de fuziune, la crearea la comandă a P.L.D. şi la apelurile din ultimele zile, cu ocazia acestui joc de-a moţiunea care invita din nou la ruperea Partidului Naţional Liberal.

Ghinionul domniei sale este că Partidul Naţional Liberal există de 132 de ani, că a creat România modernă şi a dat atâtea personalităţi istoriei României încât propriului partid i-ar trebui cam tot pe atât, ca să poată spune că a făcut ceva pentru România.

Cea mai periculoasă apucătură a domnului preşedinte Băsescu este însă dialogul cu poporul, cu masele, peste capul Parlamentului. Băile de mulţime, mitingurile populare, propunerea de întâlnire în Piaţa Universităţii cu poporul, cerând mereu eliminarea Parlamentului şi a partidelor ca intermediari între domnia sa şi popor, cred că au devenit foarte periculoase pentru fragila democraţie din România.

Şi, apoi, mai este o mare deosebire: preşedintele nostru a căzut în mistica ortodoxă, fiind alesul lui Dumnezeu, începând cu 19 iunie. Conform tradiţiei bizantine cezaro-papale, împăratul, alesul şi unsul Domnului, el singur era is apostoles, adică egal cu apostolii, este peste patriarhii bisericii creştine, pentru că numai aşa se explică cuvântările ţinute în catedrale şi biserici în calitate de mirean. Dă bine la un popor care este în proporţie de 90% ortodox, chiar şi după ce ai declarat la confruntarea cu adversarul, din 2004, că amândoi sunteţi comunişti, deci atei, pentru că asta dădea bine atunci.

Cât despre condamnarea comunismului, aceasta este pur şi simplu o declaraţie politică, care se putea face marţea, când se fac acestea în Parlament, în timp ce o lege serioasă pentru condamnarea reală a comunismului zace în Parlament.

"Am reuşit să declanşez cea mai puternică mişcare naţională din toate timpurile, fiindcă niciodată nu am acţionat în contradicţie cu psihologia mulţimilor şi nu am rănit sensibilitatea maselor. Se prea poate ca această sensibilitate să fie primitivă, însă ea are caracterul permanent al unei forţe a naturii. Numai ţinând seama de legile naturii sunt capabil să domin această sensibilitate a maselor. Am fanatizat masele pentru a face din ele instrumentul politicii mele. Am trezit masele, le-am forţat să se ridice asupra lor însele, le-am dat un sens şi o funcţie. Mi s-a reproşat că trezesc în mase cele mai josnice instincte. Eu nu fac asta. Dacă mă prezint în faţa maselor cu nişte argumente raţionale, cu nişte sentimente care le convin, masele urmează imediat cuvintele de ordine pe care li le dau eu. Într-o adunare de mase nu mai există loc pentru gândire. Şi cum eu am nevoie să creez tocmai o astfel de ambianţă, fiindcă doar ea îmi dă certitudinea că discursurile mele vor produce un efect maxim, ordon ca în adunările mele să se strângă un număr cât mai mare de participanţi de toate felurile pe care îi constrâng să se topească în mase, indiferent dacă vor sau nu aceasta: intelectuali, muncitori şi burghezi deopotrivă. Amestec şi frământ poporul, căruia nu mă adresez decât când s-a închegat ca o masă.

Am ferma convingere că în arta de a influenţa masele nimeni nu poate rivaliza cu mine. Însă adevărata dominaţie a maselor nu este un lucru care să poată fi învăţat şi nu uitaţi: cu cât mulţimea este mai mare, cu atât este mai uşor de condus; cu cât amestecul lor de ingrediente umane: ţărani, muncitori, funcţionari este mai bogat, cu atât mai repede amalgamul acesta capătă caracterul tipic de masă. Nu pierdeţi timpul cu adunări de intelectuali sau grupuri bazate pe interese şi preocupări comune, orice veţi obţine de la ei printr-o demonstraţie logică va fi distrus mâine printr-o argumentaţie diametral opusă. În schimb, ceea ce spuneţi poporului ca masă, atunci când se află într-o stare receptivă, de devotament fanatic, se imprimă şi rămâne ca o sugestie hipnotică; este vorba despre o impregnare indestructibilă care rezistă în faţa oricărei argumentaţii raţionale".

Aţi putea crede că acestea sunt cuvintele domnului Băsescu. Păstrând distanţa în timp şi epoca când au fost rostite aceste cuvinte, vă aduc la cunoştinţă că autorul se numea Adolf Hitler.

Marele nostru noroc este că acele timpuri au trecut, că România este în NATO şi UE, dar anumite similitudini de limbaj şi gândire între cele două personaje mie îmi dau fiori. Dumneavoastră nu?

P.S. Fragmentul citat face parte din cartea autorului englez Kimberley Cornish "Evreul din Linz", Wittgenstain, Hitler şi lupta lor secretă pentru spirit.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc, domnule coleg.

Are cuvântul domnul Vasile Mocanu, de la P.S.D., şi se pregăteşte domnul profesor Mircea Ifrim, de la P.R.M.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Întâi, daţi-vă demisia, domnilor şi doamnelor de la Partidul Democrat!"

În ultimii doi ani şi jumătate, mai toate discursurile preşedintelui Traian Băsescu şi, pe cale de consecinţă, şi ale Partidului Democrat, au gravitat în jurul unei idei fixe: alegerile anticipate. S-a făcut vorbire de un scrutin înainte de termen, şi la începutul lui 2005, şi la mijlocul lui 2006, şi de-a lungul anului 2007. Din fericire, majoritatea oamenilor politici s-au dovedit suficient de înţelepţi pentru a nu da curs acestei propuneri menite a bulversa scena politică. Cu toate acestea, ideea anticipatelor a revenit iar şi iar în luările de cuvânt ale democraţilor, cu o insistenţă demnă de o cauză mai bună.

Nu de anticipate are nevoie acum România, ci de stabilitate politică şi de o guvernare eficientă, care să vină cu soluţii pentru gravele probleme cu care se confruntă economia naţională. De pildă, agricultura românească traversează unul din cei mai negri ani ai săi, dar autorităţile nu par deloc îngrijorate de această situaţie. Pâinea noastră cea de toate zilele este în pericol, domnilor!

În acest context, eforturile susţinute ale PD de a lansa o moţiune de cenzură par ridicole. Mai mult, după cum s-a mai arătat, democraţii nu realizează faptul că orice atac la adresa actualului Cabinet este un atac împotriva propriului partid. În toate judeţele României, în prefecturi şi în foarte multe instituţii deconcentrate funcţionează o mulţime de membri ai Partidului Democrat, ajunşi acolo după alegerile din 2004. Cum se împacă încăpăţânarea acestor oameni de a-şi păstra funcţiile cu insistenţa partidului lui Emil Boc de a lansa o moţiune de cenzură? În niciun fel, evident.

De aceea, pentru ca democraţii să facă dovada unui demers politic sincer, înaintea votării unei eventuale moţiuni de cenzură, ar trebui ca toţi membrii şi simpatizanţii acestui partid să părăsească orice fel de funcţie executivă pe care o deţin în teritoriu.

Aşa că vă aşteptăm demisiile, domnilor şi doamnelor de la PD! Abia după acest gest de minimă onoare puteţi vorbi de reforma clasei politice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc, domnule coleg.

Are cuvântul, din partea Grupului P.R.M., domnul profesor Mircea Ifrim.

Vă anunţ că din partea aceluiaşi grup parlamentar domnul Paul Magheru a depus intervenţia în scris.

Aveţi cuvântul, domnule Ifrim. Se pregăteşte domnul Aledin Amet.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează: "Autonomia universitară şi legalitatea".

O voi prezenta foarte scurt, rămânând ca, in extenso, textul să fie depus.

Iar această declaraţie se adresează excelenţei sale, domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, în primul rând.

Autonomia universitară nu înseamnă încălcarea legii. La ora actuală, odată cu ministeriatul domnului Mihail Hărdău şi până în prezent, s-a încetăţenit ideea că autonomia universitară reprezintă voinţa arbitrară a unor instituţii de învăţământ superior, chiar contrară cu legea.

Astfel a fost posibil ca la Universitatea din Oradea să se elibereze diplome false de ordinul zecilor, iar domnul ministru Mihail Hărdău să răspundă, în luna februarie, cu două săptămâni înainte de începerea urmăririi penale de către DNA, că sunt doar 4 diplome completate greşit. S-a putut frauda bugetul de stat cu peste 25 de milioane de euro, a fost posibil şi este posibil în prezent ca studenţi care nu vin nicio zi la şcoală, italieni şi germani, să promoveze examene şi să ajungă să-şi susţină licenţa, a fost posibil ca cetăţeanul Yair Mordechai să fie acoperit, în numele autonomiei universitare, de faptul că doi ani nu şi-a făcut studiile şi a făcut fals în acte publice, denunţuri calomnioase, terminând astfel medicina. Este un pericol la adresa ştiinţei medicale.

Toate acestea au fost posibile dat fiind existenţa cu valoare de permanenţă a domnului secretar de stat Miron Dumitru, care, având o serie de legături cu această universitate şi cu alte universităţi, spunând că există autonomie universitară, să influenţeze miniştrii în desfăşurarea unor asemenea acţiuni, care au dus la ilegalităţi inimaginabile.

Mă adresez, domnule prim-ministru, dumneavoastră pentru a vedea aceste lucruri şi a lua măsurile care se cuvin, întrucât domnul Dumitru Miron, traseist de partid, iniţial, în Partidul Conservator, în acelaşi timp cu fostul rector al universităţii Maghiar, dar care, Partidul Conservator, când l-a început urmărirea penală, l-a scos pe domnul Maghiar din rândurile partidului, continuând la PD, actualmente, nu ştim unde, continuă această influenţă.

Trebuie să se înţeleagă, şi nu să se înţeleagă, să se respecte, că nu există autonomie universitară decât cu respectarea legilor statului. Nimeni nu este mai presus de lege.

Vă mulţumesc.

(Declaraţia politică consemnată în întregime conform materialului depus la secretariatul de şedinţă.)

Vă supunem atenţiei faptul că la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, încă din timpul ministeriatului Mihail Hărdău, se acreditează ideea că autonomia universitară permite ca instituţiile de învăţământ superior să acţioneze conform bunului plac şi împotriva chiar a legii, iar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului să nu poată interveni, deşi se produc ilegalităţi evidente. Acest concept este susţinut cu tenacitate de domnul secretar de stat Dumitru Miron, care, sub acoperirea acestei motivaţii aberante patronează cele mai mari ilegalităţi asupra cărora mă voi referi în cele ce urmează.

Mă simt însă obligat să vă aduc mulţumiri pentru modul onest în care, din dispoziţia dumneavoastră, Autoritatea de Control a Guvernului a efectuat control şi a dispus măsuri în consecinţă, referitoare la diplomele false eliberate la Universitatea Oradea şi frauda de 25 milioane euro de la bugetul de stat, posibilă prin raportarea de către familia Maghiar a unui număr fictiv de studenţi şi de posturi.

Actualmente, Direcţia Naţională Anticorupţie a pus sub urmărire penală şi a dispus sechestrul averii clanului Maghiar.

A trebuit să interveniţi dumneavoastră în luna decembrie 2006, deoarece Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a dispus un control la data de 11.10.2006, care a întocmit un raport corect, ce însă, sub influenţa şi la indicaţia domnului secretar de stat Dumitru Miron, a fost schimbat, unele date dispărând, precum diploma falsă a domnului dr. Adrian Maghiar, şi apărând un nou raport, pe data de 3.11.2006, iar, în data de 17.01.2007, s-a atins o culme, ministrul Mihail Hărdău semnând un material vizat de domnul Dumitru Miron, prin care atestă că "sunt doar 4 diplome completate greşit". Actualmente, Direcţia Naţională Anticorupţie a dovedit peste 30 de diplome false, doar în perioada 2000-2004.

În anul 2005, tot domnul Dumitru Miron a favorizat ca studentul străin Yair Mordechai, apropiat al familie Maghiar, să calomnieze cadre didactice şi, prin fals, să termine facultatea de medicină, fără a urma anul IV, ce trebuia să-l repete, şi anul V să-l termine în 3 luni, deci "medicina la fără frecvenţă".

În prezent, alte ilegalităţi ale Universităţii Oradea suferă aceeaşi metamorfoză sub influenţa domnului Dumitru Miron. Domnia sa a devenit o personalitate cu valoare de permanenţă, fiind iniţial în Partidul Conservator, ulterior în Partidul Democrat, iar actualmente nu ştim în ce partid a mai migrat, ca să-şi menţină postul. Date fiind relaţiile de partid (atât domnul Dumitru Miron cât şi rectorul Teodor Maghiar, iniţial în Partidul Conservator, iar ulterior, rectorul Teodor Maghiar fiind exclus din acest partid în urma începerii urmăririi penale), şi probabil cele "personale", domnul Dumitru Miron este cel care în anul 2005 a aprobat cifra de şcolarizare fictivă existentă actualmente sub incidenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar în perioada 2000-2004, cifrele fictive fiind, de asemenea, avizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prin directorul Ciucă, apropiat al domnului Dumitru Miron.

Menţionăm, de asemenea, că domnul Dumitru Miron face parte din corpul didactic al Universităţii Româno-Americane şi protejează o serie de promovări, deoarece această universitate nu are constituit consiliul profesoral şi senatul, conform legilor existente.

În ceea ce priveşte cifrele de şcolarizare, acestea sunt repartizate preferenţial de domnul Dumitru Miron, Universitatea Oradea beneficiind de cifre în discordanţă totală cu nivelul învăţământului în diferite specialităţi ale acestei instituţii de învăţământ superior.

Vă rog, domnule prim-ministru, a analiza această situaţie şi a dispune cele de rigoare pentru respectarea legalităţii în sistemul de învăţământ şi pentru a curma ilegalităţile patronate de domnul secretar de stat Dumitru Miron.

Asigurându-vă de respectul şi întreaga mea consideraţie, vă exprim cu sinceritate întreaga mea preţuire pentru eforturile Dumneavoastră de a conduce ţara pe drumul dezvoltării şi progresului.

Domnul Aledin Amet:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Despre necesitatea ca unele străzi din localităţile unde trăiesc etnici tătari să poarte nume semnificative pentru această comunitate".

Cu siguranţă, oferirea de nume semnificative pentru etnia tătară unor străzi din oraşele în care se găseşte această comunitate, este o responsabilitate a autorităţilor locale.

Noi dorim doar să evidenţiem faptul că, în afara unor aşezări precum Medgidia şi Valu lui Traian, nu putem vorbi de reglementarea unei probleme pe care o considerăm, cel puţin pentru comunitatea noastră, importantă. Nu ne propunem să depăşim limitele bunului simţ, în condiţiile în care desfăşurăm relaţii bune de colaborare cu toate autorităţile responsabile ale localităţilor în care trăiesc şi etnici tătari.

Suntem cetăţeni români, preţuim România şi valorile sale esenţiale. În acelaşi timp, dorim păstrarea propriei noastre identităţi, având la bază, ca orice identitate, limba maternă, istoria şi religia islamică.

Pornind de la aceste realităţi, identificarea unor soluţii, în scopul finalizării proiectelor pe care le-am iniţiat, ar bucura firesc pe toţi reprezentanţii comunităţii noastre.

Gestul înseamnă, chiar dacă are mai mult o valoare simbolică, recunoaşterea unei prezenţe statornice, îndelungate şi, fapt esenţial, făuritoare de cultură şi civilizaţie, aşa cum este cea a etniei tătare.

Numele unor personalităţi, precum Mehmet Niyazi, Negib Hagi Fazâl, Selim Abdulachim, Ismail Ziyaedin, Kerim Altay, Yaşar Memedemin, personalităţi născute în România, care au slujit interesele acestei ţări, reprezintă, în acest sens, exemple edificatoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Petru Lakatos, din partea U.D.M.R. Se pregăteşte domnul Emilian Frâncu, din partea Grupului P.N.L.

Domnul Petru Lakatos:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică, de fapt, este o scrisoare deschisă adresată Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu.

Stimate domnule preşedinte,

Mă număr printre cei 322 de parlamentari stigmatizaţi de dumneavoastră, dar nu mă număr printre cei care "au făcut legi pentru infractori", nici printre cei care "au votat uneori la comandă politică". Mă număr printre cei aproximativ 2 milioane de cetăţeni români, cărora sistematic uitaţi să vă adresaţi cu ocazia mesajelor prezidenţiale. Mă număr printre cei care ar dori nu numai să citaţi complet, ci şi să respectaţi prevederile alin. (2) al art. 80 din Constituţia României, care sună astfel: "Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate".

Vă sesizez, domnule preşedinte, asupra încălcării grave de către DNA a prevederilor alin. (1) al art. 72 din Constituţia României, care prevede că: "Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului".

Din adresa trimisă de DNA Parlamentului rezultă că efectuează cercetări penale asupra modului de vot şi a părerii exprimate de către unii parlamentari U.D.M.R. Nu doresc să mă gândesc la posibilitatea că D.N.A. răspunde la comenzi politice sau că unele nominalizări făcute de dumneavoastră la mitinguri sau în alte împrejurări constituie semnalul declanşării hărţuirilor, de aceea vă solicit să vegheaţi la respectarea Constituţiei şi să exercitaţi nepărtinitor funcţia de mediere între puterile statului, contribuind astfel la consolidarea statului de drept cu o justiţie independentă, dorinţa majorităţii cetăţenilor României.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Frâncu şi se pregăteşte domnul Vasile Soporan.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "De ce avem nevoie de un nou pol de centru-dreapta pe scena politică?"

Consecvent orientării sale doctrinare, Partidul Naţional Liberal a început negocieri în vederea constituirii unui nou pol politic, menit să echilibreze eşichierul politic din ţara noastră. Acest pol se va concretiza, probabil, într-o alianţă cu două partide extra-parlamentare, iar la el sunt binevenite să adere şi alte formaţiuni care manifestă o autentică orientare de centru-dreapta.

Apariţia acestui pol politic nu este menită în niciun fel să ameninţe alte formaţiuni, care, în prezent, susţin Guvernul Tăriceanu în iniţiativele sale fireşti de integrare deplină a României în structurile Uniunii Europene şi de atragere de fonduri structurale în vederea dezvoltării sectoriale.

Apariţia acestui pol politic are rolul de a echilibra scena politică românească, puternic afectată de climatul conflictual indus în ultimii doi ani şi jumătate de un preşedinte al României care, în pofida demisiei sale formale impuse de Constituţie, nu a încetat niciodată să îşi conducă de facto partidul din care provine.

Ştim bine ce glisaj aiuritor, de la stânga spre dreapta, a executat acest partid după alegerile din 2004 şi la fel de bine cunoaştem motivele acestui "balet pe gheaţă". Scopul principal l-a constituit plasarea sub umbrela unei internaţionale europene mai puternice decât cea din care făcuse parte până atunci, urmată de fructificarea în plan intern a imaginii create prin această poziţionare, mai pe româneşte spus, prin această "băgare în seamă".

Trecând strada fraudulos de la stânga la dreapta, partidul cu pricina a încercat apoi (şi tot încearcă de zor!) să ocupe exact trotuarul pe care nu există niciun just temei ca el să-şi întindă bulendrele. Procedând după o reţetă deja cunoscută, acest partid a încercat (din fericire, fără succes până acum) să fagociteze, să înghită prin absorbţie formaţiuni politice, mai mari sau mai mici, dar cu autentică vocaţie de dreapta şi de centru-dreapta.

Acest partid-piranha, asemănător voracilor peştişori carnivori din apele Amazonului (care, dacă li se dă ocazia, devorează în câteva clipe un călăreţ cu cal cu tot), trebuie stopat din avântul său de falsificare a apartenenţelor şi loialităţilor de pe scena politică.

Acestui partid trebuie să i se arate că locul său nu este la centru-dreapta. Cineva trebuie să scoată dopul de evacuare a apei din bazinul cu peşti-piranha. Cineva trebuie să producă vibraţii în adâncimea lacului, tocmai pentru a demonstra că gheaţa pe care s-a executat baletul este extrem de subţire sub picioarele balerinului intrus. Cineva trebuie să arate că minciuna are picioare scurte.

Acesta este, de fapt, rolul noului pol de centru-dreapta pentru a cărui constituire încep azi negocierile purtate de Partidul Naţional Liberal.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Vasile Soporan, se pregăteşte domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Vasile Soporan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş dori să prezint declaraţia politică intitulată "Încălzirea globală şi acţiunile Parlamentului".

Astăzi, pe lângă dezbaterile politice curente legate de introducerea moţiunii de cenzură şi de punerea în discuţie a scenariilor posibile privind viitoarele modalităţi de guvernare, există şi posibilitatea de a face linişte şi a duce gândurile şi proiectele serioase spre un alt tratament şi comportament faţă de gazda noastră globală, Pământul, în care ecoeficienţa să conducă spre o nouă clasificare a valorilor, iar pericolele reale să-şi găsească începutul rezolvării, pentru ca timpul să nu fie iremediabil pierdut pentru omenire.

De ce astăzi o asemenea discuţie? În primul rând, pentru că situaţia o cere şi, în al doilea rând, pentru că astăzi, 5 iunie 2007, se împlinesc 35 de ani de când la Stockholm, Conferinţa pentru sănătate umană organizată sub egida Naţiunilor Unite, a stabilit ca ziua de 5 iunie să devină Ziua Mondială a Mediului, în sensul încurajării şi promovării acţiunilor menite să protejeze mediul înconjurător.

An de an, temele puse în discuţie cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului au abordat probleme vitale ale omenirii, printre care, în 2006-2007: "Deşertul şi deşertificarea", "Să nu lăsăm ca zonele aride să se deşertifice", "Topirea gheţarilor- un subiect fierbinte". Aceste teme sunt legate de recunoaşterea faptului că procesele amintite sunt legate de un fenomen complex, acela care produce încălzirea globală şi o schimbare majoră şi dramatică a climei.

Având în vedere consecinţele prezentate de specialiştii domeniului, printre care aş aminti: pierderi de pământ datorită creşterii nivelului mărilor prin topirea gheţarilor şi încălzirea oceanelor, amplificarea circuitului apelor la nivel global, îndesirea evenimentelor meteorologice extreme - tornade, ploi torenţiale, inundaţii, secetă, întinderea deşerturilor, pierderi teritoriale, refugiaţi ecologici, modificarea vegetaţiei, posibile distrugeri masive ale stratului de ozon, propun colegilor din Parlament şi din instituţiile abilitate o analiză serioasă asupra modului în care România este pregătită pentru a face faţă noilor provocări la care este supusă.

Nu cred în măsuri de azi pe mâine şi în acţiuni festiviste, care pot să rezolve probleme de o asemenea amploare. Cred însă în semnalele de alarmă adresate politicienilor şi instituţiilor de decizie, care afirmă că liderii au mai puţin de 10 ani pentru a se lua măsuri drastice pentru prevenirea dezastrelor globale determinate de efectul de seră, care determină schimbarea climaterică majoră.

Analizând campania electorală dusă în Franţa pentru poziţia de preşedinte al republicii, am constatat că în cadrul programelor şi al dezbaterilor s-a acordat o atenţie deosebită mediului, unele din soluţiile propuse fiind interesante şi pentru România. Aş aminti câteva dintre ele: susţinerea masivă a energiilor regenerabile pentru a se asigura o pondere de 20% din consumul total energetic până în 2020; generalizarea izolărilor clădirilor şi asigurarea măsurilor pentru economisirea energiei; condiţionarea noilor autorizaţii de construire prin adoptarea până în 2012 a normelor legate de asigurarea celor mai înalte performanţe energetice; dezvoltarea şi modernizarea transportului colectiv; instaurarea adevăratelor costuri ale transporturilor rutiere de mărfuri prin negocierea unei ecoredevenţe pentru descurajarea transportului rutier în favoarea transportului feroviar, maritim şi fluvial; încurajarea ecoindustriilor printr-un t.v.a. cât mai aproape de zero; încurajarea politicilor de achiziţii publice ecoresponsabile, acest lucru însemnând înaltă calitate a indicatorilor de mediu pentru clădirile publice ale statului, aprovizionarea cantinelor publice cu produse bioecologice, folosirea autovehiculelor ecologice pentru instituţiile publice, utilizarea biomasei sau energiei solare pentru încălzirea clădirilor publice; defiscalizarea integrală a biocarburanţilor; încurajarea agricultorilor pentru producerea de energie din resurse regenerabile, aici intrând biomasa, agrocarburanţii, biogazul, fermele eoliene; promovarea creării unei agenţii mondiale a mediului, abilitată cu instrumente eficiente în urmărirea asigurării eficienţei măsurilor stabilite de organismele internaţionale; taxarea suplimentară a produselor importate din ţările care nu s-au supus obligaţiilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în funcţie de cantitatea de CO₂ emisă pentru producerea lor.

În acelaşi cadru, în calitate de membru al Adunării Parlamentare a Francofoniei, aş dori să vă prezint preocuparea Comisiei de cooperare şi dezvoltare pentru problemele legate de dezvoltarea durabilă, protecţia mediului şi resurselor energetice. Aş aminti în acest sens câteva din temele dezbătute în cadrul instituţiilor spaţiului francofon: gestiunea deşeurilor, în 2006, defrişarea pădurilor, în 2005, perspectivele energiei regenerabile, în 2005, aprovizionarea cu apă, în 2003, dezvoltarea, securitatea alimentară şi demografia, în 2003, securitatea alimentară, în 2002.

Din motivele amintite anterior şi pentru că şi România resimte efectele încălzirii globale, consider că este necesar ca la nivelul Parlamentului României să se creeze o comisie sau un grup de lucru care să abordeze problematica schimbărilor climatice şi să structureze de urgenţă împreună cu instituţiile guvernamentale un plan naţional de acţiune împotriva efectelor schimbărilor climatice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PRM are cuvântul domnul Adrian Moisoiu. Reamintesc că domnul Paul Magheru, din partea aceluiaşi grup, a depus intervenţia în scris. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"Aşteptăm măsuri în regim de urgenţă"

La 4 iunie 1920, între Puterile Aliate învingătoare în primul război mondial şi Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, ca stat învins, a fost semnat de către 16 state aliate (inclusiv România şi Ungaria) un tratat care a stabilit frontierele statelor succesoare ale Austro-Ungariei: Austria, Ungaria, Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), Cehoslovacia, precum şi frontierele între România şi Ungaria, prin care s-a consfinţit includerea Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului în cadrul României.

Deşi a fost perceput în mentalul colectiv maghiar drept o catastrofă, că la Trianon "Ungaria a fost executată" în urma aplicării acestuia, dar şi datorită procesului de asimilare permanentă a minorităţilor care au rămas pe teritoriul său, astăzi, Ungaria este unul dintre cele mai omogene state din punct de vedere etnic din Europa. Tratatul de la Trianon este de fapt actul care consfinţeşte sfârşitul regatului sfântului rege Ştefan, care dispăruse în secolul al XVI-lea prin înfrângerea de la Mohács şi divizarea teritoriilor sale între Imperiul Otoman şi Sfântul Imperiu Roman, prin care 63% din populaţie, alcătuită în majoritate din etnici nemaghiari, locuitori ai statelor succesoare, îşi împlinesc dorinţa lor la autodeterminare.

Regatul Ungariei, statul rezultat în urma acestui tratat, şi-a manifestat în permanenţă nemulţumirea faţă de acesta, aliniindu-se statelor revizioniste, Germania şi Italia. Deşi în perioada 1938-1941 a reuşit anexarea unor teritorii care aparţinuseră Dublei Monarhii: în 1938 sudul Slovaciei, în 1939 Ucraina subcarpatică, în 1940 nordul Transilvaniei, în 1941 teritoriile aflate azi în Serbia, Croaţia şi Slovenia), frontierele stabilite la Trianon au fost consfinţite prin Tratatul de Pace din 10 februarie 1947 de la Paris.

Aseară, televizorul ne-a adus în casă imaginile unor manifestări organizate în diverse localităţi, unde iredentişti notorii, care ar trebui expulzaţi în regim de urgenţă de pe teritoriul României, au "comemorat" cu recuzita deja tradiţională (drapele, cocarde, lumânări, rugăciuni şi panglici de doliu) 87 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, prin care s-a destrămat Ungaria.

În fruntea lor, Eva Maria Barki, avocata care a fost declarată de două ori persoană indezirabilă pe teritoriul României, între 1994-1997 şi ulterior 1998-2000, care de şapte ani intră şi iese nestingherită din ţară, în ciuda faptului că de fiecare dată îndeamnă la luptă pentru autodeterminare populaţia maghiară. De data aceasta, ea a făcut referiri la unele declaraţii necontrolate ale preşedintelui României, Traian Băsescu, care, în momentul Kosovo, a exprimat un punct de vedere favorabil pentru acordarea autonomiei acestei regiuni. Vedeţi, domnule preşedinte, câtă importanţă are fiecare cuvinţel, fiecare virgulă din declaraţiile dumneavoastră? Că doar dumneavoastră sunteţi preşedintele revenit la Cotroceni, sunteţi persoana publică nr.1 şi nu mătuşa Saveta din Basarabii de Coţofeneşti, care nu are răspunderea celor declarate?

Partea proastă este faptul că există persoane şi, mai grav, publicaţii de limbă maghiară, în care sunt consemnate declaraţii de genul celei pe care am să o citez în continuare şi a căror traducere am să o pun la dispoziţia fiecărui lider de grup parlamentar, pentru luare de poziţie.

"Este o minciună ce a spus cu ani în urmă renegatul Markó Béla şi ce repetă întruna de atunci, şi anume că maghiarimea din Transilvania îşi închipuie viitorul în România.

Minciună! Minciună bestială! Nimeni dintre maghiarii din Transilvania nu l-a mandatat cu asta. Din însărcinarea Guvernului Lumii a vorbit împotriva noastră! Aşa ceva nu agreează nici măcar unul dintre ungurii din Transilvania, iar situaţia în care ar exista niscai renegaţi, aceştia nu sunt nicicum reprezentativi. Dar mai cu seamă prin Ţinutul Secuiesc cei care iubesc domnia cotropitorilor români trebuie căutaţi cu lămpaşul. Atât!

Fără voi Ţinutul Secuiesc ar fi Paradis, Grădină a Edenului! Pricepeţi?

Ţinutul Secuiesc a existat de un mileniu şi jumătate fără voi, a dăinuit fără dominaţia românească şi va exista şi de acum înainte. Şi apoi secuii v-au ajutat pe voi în lupta împotriva turcilor. Mai mult, Mihai nu ar fi ajuns niciodată în Transilvania dacă acel diferend între Báthori şi secui nu ar fi răsucit de partea lui armata secuiască. Luaţi notă de toate acestea şi scrieţi-le în cărţile voastre de istorie, pentru că nu figurează pe acolo.

Posteritatea îşi va aduce aminte cu scârbă de aceşti 86 de ani de doliu şi, într-o bună zi, perioada aceasta va fi predată în şcolile ţinutului secuiesc eliberat de prigoana românească, ca fiind un exemplu de întâmplare istorică scârboasă, de groază. O vor pomeni alături de perioadele bântuite de epidemii de pestă şi holeră şi pentru a o deosebi de ele va fi suficient să se remarce doar că aceasta a durat mai mult şi a fost mai pustiitoare.

Vom ieşi, în fiecare localitate, pe stradă, ca lumea să vadă cum se mişcă secuiul maghiar, şi vom face asta până ce ne vom dobândi libertatea! Ne-am săturat de voi! Ne-a ajuns până în gât!

Vrem Ţinutul Secuiesc liber!

Pricepeţi?!"

Aici închei citatul, "încărcat de atâta dragoste şi venin şi ură (!?)" şi am să spun la rândul meu că ne-am săturat de provocări şi cui nu-i place în România plece unde ... va vedea cu ochii. Guvernul României are datoria să-l ajute în regim de urgenţă! Invit liderii grupurilor parlamentare şi în primul rând pe cel al U.D.M.R. la microfonul Parlamentului şi să-şi exprime punctul de vedere. N-am spus să dezavueze, fiindcă poate consideră că cel care a scris cele citate a spus un adevăr şi nu-l invit la minciuni. Minciuna este interzisă prin una din cele 10 porunci.

Măcar acum sunt crezut că trebuie făcut ceva pentru românii trăitori în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş? V-ar plăcea să trăiţi acolo şi să fiţi permanent supuşi la cele mai diverse atacuri? Să fiţi mereu hărţuiţi şi invitaţi să părăsiţi zona? Ajunge cu discriminarea românilor în propria lor Ţară!

Domnule preşedinte reinstalat, Fapte, nu vorbe aşteaptă românii! De demagogia dumneavoastră şi de înţelegeri cu Uniunea Civică Maghiară, cu "Mişcarea de Tineret 64 de Comitate", cu pastorul Tökés şi cine mai ştie cu cine, cred că a fost destul.

Se impun măsuri în regim de urgenţă!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Andrian Mihei şi se pregăteşte apoi, din partea Partidului Conservator, doamna Ionica Popescu şi domnul Dumitru Bentu din partea PSD.

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică de astăzi se intitulează: Pe cine lasă rece problemele fierbinţi ale românilor?"

Stimaţi colegi,

Organizaţia Naţiunilor Unite a desemnat ziua de 5 iunie - Ziua Mondiala a Mediului. Anul acesta, Ziua Mediului are tema "Melting Ice - a hot topic?" - "Topirea gheţii - o problema fierbinte?", tematică ce vizează schimbările climaterice şi influenţa acestora asupra ecosistemelor şi comunităţilor. La nivel internaţional există o preocupare susţinută legată de adaptarea la modificările de climă care determină, după cum cu toţii am observat în ultimii ani, fenomene meteorologice extreme, topirea calotei polare, creşterea nivelului mărilor, dispariţia unor specii de plante şi animale.

Şi România, mai ales în decursul eforturilor de aderare la Uniunea Europeană a fost nevoită să elaboreze o strategie naţională privind schimbările climatice, precum şi un plan de acţiune. Doamna Sulfina Barbu, fostul ministru în domeniu a elaborat o astfel de strategie, din păcate, aşa cum sunt la noi elaborate strategiile, pagini întregi de adaptări ale directivelor UE, urmate într-o prea mică măsură de acţiuni şi programe concrete şi de o planificare a acestora.

Planul naţional de acţiune tratează schematic în fişele de acţiune modificările legislative necesare, activităţile necesare îndeplinirii angajamentelor de raportare ale României, monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi o eventuală conştientizare a publicului.

Strategia elaborată în 2005 prevedea realizarea planului naţional de acţiune până la sfârşitul anului respectiv, însă planul naţional elaborat conţine, de fapt, în loc de acţiuni concrete, planuri pentru elaborarea unor alte planuri ... şi tot aşa, tărăgănând, probabil că doamna Barbu ar fi elaborat un plan concret de acţiuni abia atunci când ar fi fost mult prea târziu pentru a le mai implementa, fiind depăşite de cursul vremurilor.

Modificarea condiţiilor climatice influenţează ecosistemele, aşezările umane şi infrastructura. Furtunile, inundaţiile şi secetele îşi vor face apariţia mai frecvent iar riscurile şi pagubele aferente devin mai semnificative. Zonele afectate de secetă s-au extins în ultimele decenii în România, una dintre cele mai expuse zone la secetă prelungită fiind zona de sud-est a ţării. Împreuna cu inundaţiile, perioadele îndelungate de secetă duc la pierderi economice însemnate în agricultura, gospodărirea apelor, transporturi, alimentarea cu energie, sănătate şi gospodării. Iar pentru aceste realităţi vizibile cu ochiul liber, încă nu sunt prevăzute acţiuni concrete.

De altfel, după cum spuneam, în general strategiile pe care unele ministere sau agenţii le-au emis, sunt - regretabil - mai slabe decât un referat al unui student mediocru. Un astfel de exemplu este şi greu elaborata strategie a turismului românesc, unde, de exemplu, despre litoral, în afară de o strategie SWOT vizibil făcută din birourile din Bucureşti, nu s-a găsit de cuviinţă să se vizeze şi elaboreze şi un plan de acţiuni. Şi exemplele pot continua.

Miniştrii PD, împreună cu colegii lor de partid, sunt acum foarte virulenţi şi foarte critici la adresa activităţii actualului guvern, însă au omis să îşi facă un raport de activitate - la fel de critic - pentru perioada cât au avut cârma ministerelor. În special doamna Barbu, care a luat decizii arbitrare legate de litoralul românesc, decizii care au ţinut pe loc şi chiar au dat înapoi evoluţia turismului pe litoral, bulversând hotelierii, operatorii plajelor, tour-operatorii, agenţiile de turism şi nu în ultimul rând cetăţenii care nu îşi doreau altceva decât o vacanţă plăcută. Piedicile puse dezvoltării Constanţei pe criterii strict politice nu cred că îi califică pe aceşti miniştri să vorbească în textul moţiunii - care se pare că nu a prea reuşit să obţină susţinerea necesară decât pe căi neortodoxe, încălcând principiile atât clamate de cei menţionaţi - despre "dispreţ faţă de voinţa cetăţenilor" sau despre "a da prioritate unor reglări de conturi menite să garanteze păstrarea puterii".

Apologia rezultatelor referendumului, precum şi deturnarea şi răstălmăcirea înţelesului acestui demers democratic astfel încât să creeze cetăţenilor o falsă impresie nu face decât să ne arate cum procedează dumnealor pentru a câştiga capital politic şi constituie o lamentabilă încercare de a acoperi modul partinic în care au luat deciziile şi totodată de a ascunde neajunsurile, neîmplinirile şi nerespectarea obligaţiilor pe care le aveau în funcţiile deţinute.

Din păcate, din toată această orbească şi absurdă luptă, cei care pierd sunt cetăţenii de rând ai României care apăsaţi de grijile şi nevoile cotidiene, pierzându-şi în câteva clipe agoniseala de o viaţă, loviţi fiind de inundaţii, sau îndurând, în satele "europene", fără apă şi lumină în lungile perioade de secetă, luptând din greu pentru a-şi asigura ziua de mâine, sunt nevoiţi să asiste la demagogia ieftină vehiculată în ultima vreme prin mass-media şi să constate că acei aleşi care se laudă cel mai mult că vor să facă şi să dreagă, să înlăture corupţia, să condamne crimele comunismului, să îndrepte răul din ţară, în fapt, nu îşi mai fac timp şi pentru punerea în practică a acestor lucruri, mulţumindu-se doar să se bată cu pumnul în piept cu ce aşa-zis intenţionează să facă.

Trebuie, stimaţi colegi, ca toate aceste "dispute" demagogice să înceteze şi toţi cei responsabili să îşi vadă de treabă cu seriozitate, asiduitate şi maturitate politică, urmărind numai şi numai interesul public, interesul general al românilor. Interesul cetăţenilor, bunul mers al lucrurilor, adoptarea măsurilor necesare pentru eliminarea sărăciei extreme şi pentru ridicarea nivelului de trai sunt şi trebuie să fie permanent problema fierbinte a clasei politice din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Are cuvântul doamna Ionica Constanţa Popescu şi se pregăteşte domnul Dumitru Bentu.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi adresez o scrisoare către preşedintele României.

"Mult stimate şi iubite domnule preşedinte,

De mult inima îmi cere să mă adresez domniei voastre, însă strălucirea orbitoare a personalităţii înălţimii voastre m-a reţinut, mai ales de când oligarhii şi mogulii stau în coasta mea şi nu mă lasă să judec limpede. Astăzi însă, mult iubite şi stimate domnule preşedinte, mi-am luat inima în dinţi, pentru că nu mai suport răutăţile care se spun despre domnia voastră. Ştiţi ce mi se întâmplă zi de zi? Aud tot felulde poveşti şi întrebări cu referire la dumneavoastră cărora nu vreau şi nu pot să le dau crezare. De ce? Pentru dumneavoastră, mult iubite domnule preşedinte, ne sunteţi şi mamă şi tată. Un tată care îşi învaţă copiii ce este aceea fermitate şi, de aceea, aţi şi declarat acum doi ani că dumneavoastră nu spuneţi niciodată te rog. Deci, sunteţi o mamă care îşi cheamă puii acasă, motiv pentru care azi văd cum parlamentarii trag spre PD ca un copil spre casa părintească. Un părinte iertător şi îngăduitor cu copiii lui care le iartă pe toate tuturor celor care îngroaşă rândurile familiei sale de la foşti dezertori din PD până la distinsul nostru coleg Nati Meir.

Ne sunteţi un tată care ne învaţă respectul pentru cuvântul dat. Cine altul în afară de "luminăţia voastră" s-ar mai fă bătut ca un leu de doi ani de şi jumătate să elibereze locul de prim ministru pentru un prieten căruia i-a dat cuvântul şi căruia i-a promis acest loc.

Stimate domnule preşedinte,

Minţile întunecate, fie vă hulesc, fie pun întrebări răutăcioase legate de domnia noastră. Dar eu vă înţeleg.

Fie ca strălucirea călăuzitoare pe care o emanaţi de câte ori apăreţi în mulţime să ne lumineze pe toţi. Să ne lumineze să scoatem România din balta rusească s-o ducem spre "marele licurici" pe care l-au aşteptat ani de-a rândul bunicii noştri.

Fie ca "ţigani împuţiţi şi găozarii" din presă să vă dea liniştea necesară pentru a duce România spre noi culmi de progres şi civilizaţie.

Domnule preşedinte,

Stimate domnule preşedinte,

Iertaţi-mi tremurul vocii, dar am gonit cu maşina pe bulevardele largi ale capitalei pe care cu graţie aţi administrat-o aproape 5 ani.

Am venit în mare viteză la întâlnirea cu domnia voastră şi n-a fost greu, pentru că n-a fost deloc aglomerat în Bucureşti. Am venit să vă spun că nu-i cred pe cei care vă acuză că aţi nominalizat un om la conducerea CSM. Ce, parcă ei nu-şi amintesc de faptul că aţi recunoscut că aţi greşit şi că acum nu mai puteţi s-o trageţi înapoi? Şi, până la urmă, cineva tot trebuia să facă asta, atunci de ce să nu fiţi dumneavoastră, întâiule părinte al nostru? Şi de ce vă mai acuză că aţi ascuns bileţelele de la Tăriceanu? Păi, nu-şi mai amintesc răutăcioşii că aţi făcut-o de dragul ţărişoarei? Şi vă mai acuză de ceva. Că de ce aţi scris nişte bileţele, chiar şi dumneavoastră? Păi, dacă le-aţi scris e rău, dacă nu le-aţi fi scris vă acuzau. Doamne feri vă acuzau de neimplicare sau că nu ştiţi să scrieţi. Dar, să ştiţi că ei vină tot vă găseau.

De asemenea, ei uită că aţi condamnat printr-un discurs recunoscut chiar de domnul Liiceanu ca fiind exemplar, uită că aţi condamnat comunismul. Ce bine aţi făcut-o că eu oricum nu mai aveam cravata de pionier. Şi ce bine aţi făcut. Simt şi eu acum că respir cu adevărat. Poate nu ştiţi, vă spun eu ca că vă încurajeze mai departe. Nu ştiţi ce bucurie a fost în ziua aceea pe bătrânii care stăteau la cozi la medicamente. Credeţi că au mai stat la coadă? Nicidecum. Au sărit în sus de bucurie, au chiuit, au petrecut multe zile de atunci, dacă nu cumva or mai petrece şi acum. Ce mai, viaţa lor s-a schimbat radical! Chiar tata îmi spunea acum, după ce aţi condamnat ororile comunismului, că plăteşte cu alt spor 2,5 milioane lei pentru prăşitul unui hectar de teren. Cu alt spor dă şi mama la găini de mâncare, când ştie că alături de domnia voastră se află şi "spaima aviarei", domnul Flutur.

Cu alt spor trec părinţii mei peste faptul că s-au mutat de la Bucureşti la ţară pentru că pensia nu le ajungea să plătească întreţinerea şi să trăiască decent după 40 de ani de muncă.

Apropo de mama, sărăcuţa, ca orice părinte se teme pentru copiii săi. Sunteţi părinte şi ştiţi cum este. Mama v-a văzut la televizor serile trecute şi m-a întrebat dacă am să rămân fără pâine. A aflat că vreţi să ne dăm demisia, noi cei care am votat într-un moment de nebunie pentru suspendarea luminăţiei voastre, ca urmare a voinţei poporului exprimată la 19 mai anul acesta. Şi mama, de, ca femeie care s-a mutat la ţară a îndrăznit către mine: Mamă, dar pe buletinul de vot era o întrebare legată de preşedinte, nu de tine! De ce zici acum că trebuie să-ţi dai demisia? Săraca mama, dar contaţi pe mine. O să-i explic eu că nu sunteţi un om rău, mai mult o să-i spun că sunteţi de partea mea, că vreţi să reformaţi clasa politică, să aduceţi aduceţi tineri în Parlament. Sigur o să-mi fie mai greu s-o fac să înţeleagă ce e cu recentele primiri în PD, despre care ea îmi spune că s-ar numi racolări prin presiune. Mai greu va fi să-i explic cum reformăm clasa politică în dictatură şi cu domnul Nati Meir. În rest, lăsaţi pe mine...

Am convins-o până acum că luptaţi împotriva corupţiei. Şi i-am arătat termopanele de la casa lui Adrian Năstase. M-a crezut. Mi-a mai pus o întrebare la care încă n-am avut timp să-i răspund că am venit să vorbesc cu dumneavoastră. M-a întrebat de ce atunci când formează numărul meu de mobil se aude întâi un păcănit în cască, pe urmă un sunet ca şi cum ai derula banda pe repede înainte şi apoi se face legătura. Am s-o liniştesc. Asta mi se întâmplă şi mie de câte ori formez un număr sau, în special, anumite numere. Dar cred că nu e nimic în neregulă. dumneavoastră controlaţi serviciile secrete şi o faceţi bine. Apropo, dacă aveţi ocazia, poate vorbiţi acolo să-i rugaţi să nu mai asculte măcar când vorbesc cu măicuţa mea sau, cel puţin să le daţi alocaţie pentru aparatură silenţioasă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu, stimată colegă.

Are cuvântul domnul Dumitru Bentu şi se pregăteşte domnul Petru Călian şi apoi Mihai Dumitriu.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Spune".

După atâtea momente de confruntare politică dură, încrâncenată, dusă de multe ori cu un limbaj suburban, nedemn de a fi amintit, nicidecum reprodus, sub aceeaşi cupolă a sălii de plen a Camerei Deputaţilor s-a desfăşurat un eveniment, am putea spune, ce a stat sub semnul purităţii, dar şi al unei surprinzătoare responsabilităţi. Este vorba despre prezentarea unui "Raport al copiilor" privind modul în care le sunt respectate drepturile în cadrul iniţiativei "Consiliului copiilor Spune!" derulată în cadrul proiectului Phare 2003 - Campanie de Educaţie privind Drepturile Copilului. Consiliul a fost lansat în data de 1 iunie 2006 printr-o dezbatere organizată în cadrul Parlamentului României şi iată, după un an şi-a prezentat raportul în acelaşi cadru ambiental.

De la acelaşi microfon, la care în zilele trecute preşedintele ne vorbea, cu încăpăţânare şi ură, despre faptele incriminate ale celor "322" - autorii raportului, copii din toate judeţele ţării abordau, cu maximă seriozitate, teme ca "nediscriminarea", "interesul superior al copilului", "respectarea opiniilor copilului". În antiteză cu discursul provocator al noului Mesia pontic, vocile tinere şi avizate aminteau despre "forme şi efecte ale neglijării copiilor", despre "copii privaţi de mediul familial", despre "calitatea serviciilor de sănătate". În timp ce preşedintele cerea plecarea unora, demisia altora, anticipate şi cât mai multă penitenţă pentru cei care au cutezat a-l înfrunta, copiii noştri ne rugau să avem grijă de educaţia lor, de timpul lor liber, de activităţile culturale şi recreative.

Transformat de drogul celor 75%, preşedintele îşi clama nemulţumirea faţă de clasa politică, în timp ce copiii se arătau cu adevărat preocupaţi şi îngrijoraţi de consumul de droguri în şcoli şi în afara lor, de copiii care cerşesc, de abandonul şcolar, de inegalitatea de şanse dintre mediul urban şi cel rural.

Aşa cum se spune în epilogul acestui document, raportul este dovada unei atitudini mature, a unei viziuni din interior asupra respectării drepturilor copiilor într-o societate adesea ostilă şi egoistă.

Copiii învaţă din felul în care trăiesc.

În acelaşi timp, autorul "Micului prinţ", Antoine de Saint Exupèry, spunea: "Toţi oamenii au fost cândva copii, dar puţini dintre ei îşi mai amintesc".

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Petru Călian şi se pregăteşte domnul Aurel Vlădoiu. Nu, domnul Mihai Dumitriu şi apoi domnul Aurel Vlădoiu.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În ultimele două săptămâni, la fel ca şi mine, sunt convins că şi dumneavoastră aţi primit sute de e-mail-uri de la diverse persoane din România şi chiar din străinătate, e-mail-uri prin care îşi exprimau cu toţii dezacordul faţă de utilizarea cianurii. Fapt pentru care am să prezint o scurtă, scurtă pledoarie în vederea interzicerii utilizării cianurii.

Cu toţii trăim într-un mediu în care îşi pune amprenta asupra vieţii noastre, iar prin distrugerea bogăţiilor naturale şi exploatarea lor pe bază de cianură nu se poate întâmpla altceva decât un dezastru sau chiar un dezechilibru natural.

Având în vedere importanţa vestigiilor arheologice, necesitatea protecţiei mediului, a vieţilor omeneşti, fără frica unui eventual dezastru ecologic, care este atât de eminent a se produce, consider că avem tot dreptul şi trebuie să ne opunem oricăror iniţiative care doresc să aducă atingere unor principii fundamentale. Noi trebuie să hotărâm, noi trebuie să luăm atitudine, să acţionăm pentru a fi convinşi că am făcut ceea ce este necesar, firesc şi moral.

Efectele nocive ale cianurii sunt incomparabil mai mari decât orice cantitate de metal preţios, cu aur şi argint neputând astfel să poţi cumpăra înapoi ceea ce a creat natura în milioane de ani. Trebuie să fim conştienţi că dacă noi punem mâna să ne ajutăm nimeni nu o face, dar dacă ne dăm interesul şi arătăm că ne pasă nu vom rămâne singuri.

Nici o zonă nu merită să fie vandalizată, valoarea istorică şi peisagistică a oricărui tărâm nu poate fi cumpărată nici măcar în aur. Este mai uşor să prevenim un dezastru decât să ne tratăm de efectele lui. Întreaga Românie de la Nistru până la Tisa, de la Cetatea Albă până la Roşia Montană este un pământ binecuvântat de Dumnezeu şi lăsat nouă să-l păzim şi să-l îngrijim. Cum a fost păzit se vede după teritoriile istorice înstrăinate de la est de Prut, iar cum ne pricepem să-l îngrijim se vede cam la tot pasul.

Proiecte ca Roşia Montană ţin de trecut, nu ţin de viitor. În secolul XXI, aurul adevărat se va afla în acele ţări în care va fi păstrată natura virgină şi nu acolo unde se mutilează peisajul şi se fură de la natură şi ultimul tril de privighetoare.

Să nu lăsăm ca egoismul şi miopia câtorva profitori să arunce în cianură prezentul şi viitorul unei mari regiuni, ci să ne solidarizăm cu toată lumea care se zbate pentru salvarea Apusenilor şi pentru prestigiul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Mihai Dumitriu.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Limitele reformei învăţământului - o perspectivă psihosocială".

De mai bine de un deceniu, sistemul naţional de învăţământ din România este supus unui ritm continuu de schimbare; i s-a spus "reformă", din dorinţa de a se sugera caracterul profund convergent şi rezultatele benefice ale schimbărilor proiectate, însă eticheta acestui proces de transformare nu corespunde succesiunii de schimbări, anulări ale schimbării şi nici modului în care sunt invitaţi să se implice în schimbare cei direct interesaţi de funcţionarea sistemului de învăţământ. Trebuie să recunoaştem că a transforma un sistem de învăţământ, excesiv descentralizat şi subjugat ideologiei "omului nou", într-un sistem de învăţământ modern, flexibil, competitiv, deschis la valorile democratice şi pertinent în raport cu valorile naţionale nu este o întreprindere nici facilă şi nici de scurtă durată.

În primul rând, reforma învăţământului nu a avizat şi nu a început cu componenta care trebuia, anume componenta de ordin managerial şi organizatoric.

Reforma ar fi trebuit să înceapă prin schimbarea tipului de organizaţie ce susţine funcţionarea tuturor instituţiilor cu atribuţii în proiectarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ, începând cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi sfârşind cu şcolile şi unităţile de învăţământ preşcolar. Toate aceste instituţii au funcţionat în trecut şi funcţionează şi în prezent ca structuri birocratice, ceea ce explică lipsa lor de eficienţă.

Principalele dezavantaje ale structurii birocratice care provin din specializare, conformist, impersonalitatea şi caracterul parcelat al muncii, autoritatea ierarhică şi care explică lipsa ei de eficienţă sunt: centralizarea deciziei; exercitarea birocratică a puterii de către corpul decidenţilor, care contravine principiilor şi practicilor democratice; izolarea diferitelor straturi ale structurii birocratice şi apariţia unor reţele paralele de presiune asupra indivizilor.

Exemplu: în Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, secretarul general, domnul Gorun, şi-a creat o structură paralelă cu cea a ministerului, care "controlează" şi "evaluează" învăţământul românesc.

Adaptarea la situaţii noi sau capacitatea de a rezolva probleme complexe devine foarte greu de realizat.

Mai mult, principalele comportamente birocratice disfuncţionale sunt: evitarea responsabilităţii; dispersarea responsabilităţii; concentrarea autorităţii, rezultatul fiind formarea unei adevărate personalităţi birocratice infailibile; formalismul şi ritualismul; sabotajul birocratic.

Deci, limitele reformei sunt determinate de funcţionarea sistemului de învăţământ ca structură birocratică, la care se adaugă: efectele discontinuităţilor în viziunea asupra reformei; diferenţele de abordare politică; fluctuaţia decidenţilor educaţiei, condiţionaţi de dependenţa educaţiei faţă de politic.

Stimaţi colegi,

Pentru ca învăţământul să devină un subsistem flexibil, capabil să se adapteze la schimbările tot mai rapide de pe piaţa muncii, din plan cultural şi social, reforma trebuia să înceapă cu schimbarea tipului de funcţionare al întregii structuri instituţionale, al întregului sistem organizaţional ce deserveşte funcţionarea învăţământului.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, inspectoratele şcolare judeţene, şcolile şi universităţile reprezintă esenţialmente o formă de structură birocratică, greoaie, depăşită de evenimente, incapabilă să înveţe din propriile greşeli.

Înţelegerea sistemului de învăţământ ca o structură birocratică explică multe din disfuncţionalităţile şi eşecurile sale. Învăţământul contemporan, dacă vrea să se instituie într-un factor de progres, trebuie să facă tranziţia de la misiunea sa tradiţională - programarea ştiinţei de transmis tinerei generaţii, la o viziune nouă, care se bazează pe dimensiunea sa socio-terapeutică.

Procesul de schimbare pe care-l consider oportun în acest sens şi în momentul de faţă vizează trecerea de la structura birocratică la structura tehnocrată în reţea. Structura tehnocrată se bazează pe autoritatea competenţei, organizaţia dispunând de o considerabilă autonomie.

Organigrama structurii tehnocrate în reţea plată, nu piramidală, motivează persoanele implicate, pentru a încuraja iniţiativa şi participarea tuturor la realizarea obiectivelor.

Structura tehnocrată în reţea permite realizarea unei maxime flexibilităţi în funcţionarea sistemului de învăţământ, prin instaurarea de parteneriate cu alte instituţii cu misiune educativă: muzee, biblioteci, cluburi sportive, biserică, instituţii medicale, familia, poliţia etc.

Fiecare componentă a reţelei, conservându-şi structura, va putea să pună accentul pe cooperarea cu alte instituţii partenere pentru a realiza obiectivele comune. Dacă toată lumea e de acord că şcoala a pierdut monopolul asupra educaţiei în societatea contemporană, atunci este momentul ca în locul unei organizaţii cu structură birocratică, să funcţioneze o structură tehnocrată de reţea care să ţină cont de disponibilităţile şi responsabilităţile educative ale celorlalte instituţii educative din societate.

Un asemenea parteneriat îmbină şi intercondiţionează cele trei tipuri de educaţie: formală, nonformală şi informală, şi poate oferi soluţii eficiente pentru multe din problemele cu care se confruntă sistemul de învăţământ, deoarece porneşte de la relaţiile complexe dintre şcoală şi comunitate şi are flexibilitatea necesară pentru a se adapta la schimbările ce se produc în aceste relaţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Aurel Vlădoiu.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar au depus în scris domnul Gheorghe Chiper, domnul Ioan Stan şi doamna Mihaela Rusu.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declaraţia politică se intitulează "Astăzi nu sunt primiţi la grădiniţă dar, dacă au răbdare, mâine vor fi miniştri".

Săptămâna trecută, încercând să copieze ţările normale ale Uniunii Europene, România a sărbătorit cu fast Ziua Internaţională a Copilului.

Demnitari, clerici şi ONG-uri s-au înghesuit, în faţa camerelor de luat vederi, să dăruiască micuţilor dulciuri şi să-i strângă în braţe, asigurându-i de grija pe care le-o poartă Dumnezeu, instituţiile abilitate şi ei, personal.

În aceeaşi zi, 1 iunie 2007, copiii treziţi cu noaptea-n cap erau aduşi la porţile grădiniţelor de părinţii care nu aveau cu cine să-i lase acasă, pentru a-i înscrie în anul preşcolar 2007-2008.

Potrivit datelor puse la dispoziţie de către inspectoratele şcolare, mulţi dintre ei, foarte mulţi, vor fi respinşi de către statul român care, oficial, le ocroteşte copilăria.

Spre exemplu, în Bucureşti, pot fi înscrişi în grădiniţe de stat doar 24.000 dintre cei peste 55.000 de copii cu vârstă preşcolară ai căror părinţi nu-şi permit o grădiniţă particulară. Este, poate, primul contact cu statul pe care, mai târziu, vor fi puşi să-l apere şi să-l cinstească, sub sancţiunea legii. Va fi, cu siguranţă, pentru cei ce şi-au sărbătorit ziua la porţile închise ale grădiniţelor, un reper esenţial în exprimarea sentimentului patriotic, ori de câte ori autorităţile şi viaţa le-o vor cere.

În celelalte judeţe ale ţării, situaţia privind posibilitatea grădiniţelor de a-i înscrie pe copiii cu vârsta preşcolară nu este nici mai rea, nici mai bună decât a Capitalei. Acesta este un exemplu edificator al grijii statului român faţă de copiii români şi, în acelaşi timp, faţă de viitorul României.

De altfel, la mijlocul lunii martie, anul acesta, ministrul muncii de atunci, într-un moment de sinceritate ce contravenea flagrant politicii propriului partid, opina că alocaţia de 7 euro pe care o primesc copiii români este, dacă nu prea mare, oricum suficientă. Domnia sa, vorbind probabil în numele formaţiunii sale care a reuşit să înşele cetăţenii cu drept de vot şi copiii acestora deopotrivă, încerca să demonstreze că alocaţia reprezintă, pentru statul român, un efort pe care alte state nu şi-l permite.

Cu o astfel de poziţie, domnul ministru şi partidul său demonstrau că n-au nici inimă, nici minte, atâta timp cât este ştiut că în Ungaria alocaţia este de 50 de euro, în Italia de la 135 euro pentru primul copil, 257 euro pentru al doilea şi 375 euro pentru al treilea copil, fiind state, în Europa, cu alocaţii şi mai mari.

Despre frumuseţea copilăriei în România s-ar putea afla mai multe dacă ar mai fi posibilă vreo discuţie cu vreunul sau cu mai mulţi dintre cei 1600 de copii dispăruţi în ultimii doi ani.

Unii dintre ei sunt găsiţi, spre liniştea familiilor şi a noastră, pentru că pot fi înmormântaţi creştineşte.

Despre copilăria trăită în România se mai pot afla multe de pe internet, fără să fii nevoit să intri în încăperi sordide, în care nu poţi nici să respiri.

De pe internet poţi afla, cu o minimă marjă de eroare, cum şi cu cât poţi cumpăra un copil din România, cum îl poţi trece graniţa, cât plăteşte un pedofil pentru închirierea unui copil etc.

Pentru statul român, aceste teme nu reprezintă o prioritate, pentru că micuţii în cauză vor avea drept de vot de-abia peste 10-15 ani. Mult mai simplu şi mai eficient este ca, de 1 Iunie, să-i invităm în Parlament, la Guvern sau mai bine la Cotroceni, pe reprezentanţii consiliilor copiilor, să ne folosim abilităţile electorale cu generaţia preelectorală, să facem fotografii de grup şi să-i asigurăm că ei vor fi, în locul nostru, mâine, parlamentari, miniştri şi preşedinţi de Românie fericită. Să nu pună la inimă dacă astăzi tremură de frig, n-au ce mânca sau nu sunt primiţi la grădiniţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul Ioan Ţundrea, din partea Grupului parlamentar al P.C.

Nu s-a prezentat domnul Ţundrea? Nu.

Dacă mai este cineva dintre cei care s-au înscris.

Domnul Iuliu Nosa, din partea Grupului parlamentar al P.S.D. Vă rog.

Domnul Iuliu Nosa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Titlul intervenţiei mele de astăzi este "Ne dorim normalitate şi primim ameninţări."

După runda de consultări survenită în urma referendumului şi a întoarcerii Preşedintelui Băsescu la Cotroceni, atât politicienii români, cât şi cetăţenii acestei ţări au sperat într-o revenire la normalitate. Speranţele le-au fost spulberate de discursul Preşedintelui Traian Băsescu în faţa Parlamentului României, care a început prin a ne acuza că, după integrarea României în Uniunea Europeană, am format "o majoritate de conjunctură" numai pentru a hotărî suspendarea sa din funcţie. A uitat că, imediat după integrare, viaţa politică a ţării a fost inflamată din cauza dezvăluirilor despre bilete şi bileţele, despre telefoane şi legături ale domniei sale cu diverse grupuri de interese.

Miercuri a venit reiterând în discursul său faptul că Parlamentul României nu se mai bucură de legitimitate. Nu vreau decât să întăresc şi eu că, aşa cum am mai afirmat în declaraţiile mele politice, după referendum, Preşedintele României nu este cu nimic mai legitim, iar Parlamentul nu este mai puţin legitim.

Traian Băsescu trebuie să se obişnuiască cu starea de fapt, adică de a respecta aceeaşi Constituţie ca înaintea suspendării. De asemenea, ne-a acuzat că nu respectăm voinţa naţională exprimată prin vot. Ar fi avut dreptate dacă nu i-am fi acceptat întoarcerea la Cotroceni după reconfirmarea sa pe baza votului referendumului.

Traian Băsescu nu face decât să "semene furtună" mai agresiv ca înainte şi pare să fi uitat felul în care a desconsiderat chiar el votul dat de popor în anul 2004, când P.S.D.-ul a câştigat alegerile, iar preşedintele a refuzat cu îndârjire să ne lase la guvernare.

A contribuit din plin la formarea unei coaliţii nefuncţionale, a numit premierul pe care l-a dorit, pentru ca apoi să pornească atacul împotriva tuturor. Sunt convins că vă amintiţi cum, la câteva săptămâni de la intrarea la guvernare a coaliţiei "moşite" de Băsescu, preşedintelui-jucător i-a încolţit în minte ideea de a scăpa de premierul Tăriceanu. De la această idee a pornit tot tăvălugul scandalurilor din viaţa politică a României, care nu ne-a adus decât neplăceri atât în plan intern, cât şi extern.

Cu tot discursul său acuzator, care nu a făcut decât să scoată în evidenţă încă o dată spiritul său belicos şi răzbunător, Traian Băsescu trebuie să înţeleagă că partidele politice care i s-au opus nu au fost sancţionate de votul dat de români la referendum.

Românii au votat revenirea preşedintelui la Cotroceni şi nimic altceva, cu speranţa că liniştea se va restabili în România, că se va termina cu disputele între puterile statului şi că instituţiile care ar trebui să lucreze pentru cetăţeni vor începe să funcţioneze, nemaifiind blocate de diverse scandaluri.

Nu s-a întâmplat aşa cum au dorit românii. Ba, dimpotrivă, acum, prin revenirea la Cotroceni a preşedintelui, criza politică din ţară se adânceşte. Preşedintele reinstalat la Cotroceni s-a grăbit să reia războiul pe toate planurile şi cu toată lumea.

Domnia sa nu vorbeşte decât despre "sancţiuni drastice", "demisia guvernului" şi "alegeri anticipate".

Vi se pare că seamănă a reconciliere cu instituţiile statului? Cu siguranţă, nu! De altfel, Preşedintele chiar a afirmat în cursul discursului de miercuri că "nu este suficient să spunem: vom colabora, vom avea bune relaţii, vom lucra împreună!".

Desigur că pentru el nu este suficient. Ceea ce îşi doreşte este să aducă la ascultare toată suflarea politică şi instituţională, precum comandantul de vas pe subordonaţi. Promisiunile din cadrul consultărilor de la Palatul Cotroceni nu au făcut cât o ceapă degerată. În numeroase situaţii, am constatat cu toţii cât înseamnă cuvântul dat pentru preşedintele-jucător al României. Nici de data aceasta nu a fost altfel.

La final, pentru ca spectacolul să fie complet şi ca să ne "bucurăm" şi de o doză de ipocrizie, Traian Băsescu a afirmat că respectul său pentru instituţia Parlamentului este real. Am constatat acest lucru cu toţii, aşteptându-l 25 de minute pentru a-l asculta în Parlament.

Trebuie să fiu foarte clar. Suntem pentru o stare de pace politică între Preşedinte şi structurile politice pe care le tot agresează. Nu vom obosi însă în lupta de rezistenţă pentru a aduce normalitatea şi liniştea în politica românească. Chiar dacă asta va însemna să ţinem piept permanent unui Preşedinte indisciplinat şi arţăgos şi acoliţilor săi.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Mai întreb încă o dată dacă din partea celor înscrişi s-a mai prezentat cineva.

Dau cuvântul doamnei Leonida Lari.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De la o vreme, de când în P.N.Ţ.C.D. au ajuns la conducere domnul Miluţ şi domnul Pavelescu, linia partidului s-a schimbat. Nu mai este nici creştină şi nici democrată. S-au dus pe vânt spiritul blândeţii, buna înţelegere, cauza naţională.

De la o vreme, mai precis, de un an, impostorii, infiltraţii, aciuaţi în fruntea P.N.Ţ.C.D., taie şi spânzură, dând afară pe şest lideri de partid, preşedinţi de filiale care au alte opinii, despicând în felul acesta partidul în două părţi, făcându-l să arate ca o pasăre cu o singură aripă. Or, o pasăre cu o singură aripă nu are şanse de zbor. Şi presa internaţională a constatat că în România sunt partide care au drept conducători oameni de afaceri, iar nu oameni politici, ceea ce dăunează mult clasei politice actuale.

Cu ce se laudă domnul Miluţ, de exemplu, cel mai tare? ("Antena 1",cu Vrânceanu-Firea). Că-i plac banii. Foarte bine. Însă ar trebui întâi şi întâi să-i placă ideile, pentru că ideile ţin viaţa unui partid şi-l duc înainte, dându-i ponderea cuvenită pe eşichierul politic.

Dat fiind cele spuse, în semn de solidaritate cu veteranii care au construit P.N.Ţ.C.D., precum şi cu tinerii avangardişti ai partidului, mă autoexclud din P.N.Ţ.C.D., adică, mă autoexclud din tabăra pseudocreştinilor şi pseudodemocraţilor.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Întreb încă o dată, stimaţi colegi, dacă dintre cei înscrişi pentru a prezenta declaraţii politice mai doreşte cineva să intervină, s-a mai prezentat între timp. Nu.

În aceste condiţii, declar închisă prima parte a şedinţei de astăzi. Urmează în scurt timp să înceapă partea a doua, destinată dezbaterii proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

(Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

"Refuzul unui drept - dreptul copiilor la educaţie; SOS grădiniţele"

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi se referă la situaţia în care se găsesc copiii care trebuie să meargă la grădiniţe din toamna acestui an, familiile lor şi chiar şi personalul didactic şi cel auxiliar din grădiniţe.

Observăm zilele acestea, ca de altfel în fiecare an, un spectacol tragic pe ecranele televizoarelor, în presa scrisă, în cartierele în care locuim: cozi interminabile la poarta grădiniţelor, părinţi şi bunici care stau pe afară de cu noaptea, poate-poate vor reuşi să găsească un loc pentru copii în respectivele unităţi de educaţie.

Care este situaţia exactă şi care sunt cauzele care au dus la asta? Dacă ar fi să privim numai situaţia din Bucureşti, spre exemplu, pentru că aici sunt făcute studii, potrivit datelor ISMB, în prezent, există 56.770 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani, dar, în Bucureşti, sunt disponibile doar 23.080 de locuri. Deşi, ISMB a înfiinţat 109 grupe noi, cu aproximativ 2.500 de locuri, în acest an, potrivit estimărilor, aproximativ 10.000 de copii nu vor putea merge la o grădiniţă de stat. In 2004, în Bucureşti erau 183 de instituţii de stat, iar acum mai sunt doar 149. Retrocedările au lovit destul de serios în numărul de grădiniţe din Capitală. E drept că au fost retrocedate 14 grădiniţe către foştii proprietari, însă unde este diferenţa, 34 de clădiri de grădiniţe? Cum este posibil ca în asemenea criză foarte bine cunoscută, sistemul şi aşa depăşit şi forţat la maximum, să îşi permită să mai piardă din puţinul pe care l-a avut?

Soluţia găsită de autorităţi a fost mereu aceeaşi: mărirea numărului de copii dintr-o grupă, de la 20, cât prevăd inclusiv normele europene, la 35-40! Şi cine suportă acest efort? Alături de copii, educatoarele şi personalul auxiliar! Vorbim aici de persoane care sunt plătite în medie cu aproximativ 700 RON, în cazul educatoarelor, şi 450 RON, în cazul personalului auxiliar, cum ar fi bucătăresele şi lenjeresele. Educatoarele debutante ajung greu la medie, numai după minimum 2 ani de serviciu şi cu condiţia absolvirii examenelor de grad. Şi astfel, cum să ne putem închipui că vom putea acoperi deficitul de circa 100 de grădiniţe, 1000 de educatoare şi 500 de angajaţi auxiliari numai în Bucureşti?

Soluţiile rezidă în construcţia de noi grădiniţe, extinderea celor existente, găsirea de soluţii alternative la retrocedarea în natură a clădirilor în care funcţionează grădiniţe (numai în Bucureşti există o listă cu alte 24 de grădiniţe revendicate), închirierea de spaţii care să fie folosite în acest scop, dar şi în acordarea de condiţii mai bune de muncă şi salarizare pentru personal. Şi abia atunci când locurile în grădiniţe nu se vor epuiza în două ore de la deschiderea înscrierilor în prima zi, putem vorbi de o ţară civilizată, europeană.

Doamna Lia Ardelean:

Mii de părinţi din România trăiesc în această perioadă un adevărat calvar, provocat de lipsa locurilor în grădiniţele de stat. Numai în Capitală, peste 10.000 de copii sunt în pericol de a rămâne în afara sistemului preşcolar, însă situaţia este generalizată la nivelul întregii ţări. Aceste cazuri, coroborate cu dispariţia aproape totală a creşelor, riscă să se transforme în drame sociale, în condiţiile în care nu mulţi părinţi îşi permit să suporte costurile trimiterii copilului la grădiniţele private.

Fără îndoială, autorităţile statului au scăpat de sub control astfel de aspecte care pun în pericol dezvoltarea armonioasă a copiilor şi dreptul lor la educaţie. Responsabilii din învăţământ trebuie să ţină cont de faptul că imposibilitatea preşcolarilor de a frecventa grădiniţele poate avea consecinţe nefaste asupra viitorului tinerei generaţii. În acest context, se impun luarea unor măsuri urgente, care să elimine disfuncţionalităţile existente în prezent, şi să permită copiilor dreptul de a se înscrie la cursurile preşcolare, fără de care nu au cum să se înscrie la şcoală. În acelaşi timp, trebuie să ţinem seama şi de stresul provocat părinţilor de aceste situaţii nedorite, ei fiind puşi în ipostaze dificile, de a pierde timp şi bani pentru a găsi alternative pentru îngrijirea copilului.

Eu am susţinut majorarea concediului de maternitate de la doi la trei ani, cu atât mai mult cu cât creşele sunt pe cale de dispariţie. Argumentele în favoarea susţinerii acestei propuneri sunt inexistenţa unor instituţii corespunzătoare pentru îngrijirea copilului între doi şi trei ani, precum şi avertizarea Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA) asupra fenomenului îmbătrânirii populaţiei şi a degradării structurii acesteia pe vârste. Este foarte important ca un copil să crească până la trei ani în cadrul afectiv şi emoţional unic oferit de părinţi sau instituţii abilitate, care să le permită ulterior o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă. Consider că este mai bine să facem eforturi finaciare în acest moment, să implementăm o strategie coerentă pentru dezvoltarea populaţiei, decât să ne trezim că va fi tardiv atunci când fenomenul îmbătrânirii va lua amploare.

Domnul Dumitru Avram:

"Anomalii politice"

La 19 aprilie, prin votul zdrobitor al parlamentarilor, Traian Băsescu a devenit expreşedinte al României pentru o lună. A revenit după un scrutin controversat, lăsând în urmă un atac dintre cele mai dure la adresa celor 322 de senatori si deputaţi care au votat pentru suspendarea sa. Ca în orice stat democratic, actul suspendării nu-i un capăt de ţară, este unul care se înscrie în prevederile constituţionale. N-a fost o tragedie naţională - şi cu atât mai puţin una la nivel planetar -, n-a fost, nici pe departe, un vot al contrarevoluţiei, un puci parlamentar. Vorbe grele si gratuite, în maniera mahalagiilor de odinioară, pentru care deputaţii si senatorii erau buni sau răi în funcţie de numărul de mici si halbe de bere oferite în buricul târgului cu prilejul vreunui eveniment politic.

N-a fost nici uşor pentru preşedintele suspendat să treacă printr-o asemenea experienţă. După Alexandru Ioan Cuza, Carol al II-lea, Ion Antonescu, Mihai de Hohenzollern si Nicolae Ceauşescu, Traian Băsescu este cel de-al 6-lea conducător al statului nostru care părăseşte, în cazul lui pentru un timp, postul suprem înainte de a-i expira mandatul. Din această perspectivă şi din altele, care puteau fi mult mai dureroase, trebuie privite exagerările susţinătorilor săi, potrivit cărora am fi avut de-a face cu un vot contra naturii si împotriva României, natura fiind însuşi preşedintele suspendat în persoană, iar tara confundându-se, de la relief si popor, de la istorie si viitorul său, cu trecătorul de la Palatul Cotroceni.

Nu e bine. Ceea ce s-a întâmplat ar fi trebuit să constituie un motiv de reflecţie pentru toată lumea, dar mai ales pentru Traian Băsescu, şi nu de năpustire furioasă pe "oligarhia partidelor parlamentare care susţine actuala guvernare ilegitimă" si afaceriştii "mafioţi". Lupta împotriva corupţiei este una corectă si necesară, dar să fie una generală, nu partizană. O luptă care să-i aducă în faţa justiţiei nu numai pe oligarhii, pe "baronii" centrali si locali, pe "băieţii deştepţi" din celelalte partide politice, ci şi pe cei din propria formaţiune, ca şi pe mafioţii care roiesc nu numai pe lângă Palatul Victoria, dar şi pe la Cotroceni. Altfel, n-avem de-a face decât cu o încăierare politicianistă de tip balcanic, o răfuială între clanuri dornice să acapareze cele mai profitabile afaceri, precum gangsterii de odinioară din SUA, care se înfruntau cu pistolul pentru a-si asigura monopolul asupra zonelor bogate din marile oraşe.

În acelaşi timp, Traian Băsescu trebuie să privească spre ţară, spre cei amărâţi si lipsiţi de orice speranţă pentru ziua de mâine, trebuie să privească spre Europa, spre acel Bruxelles, atât de paradoxal în comportamentul său fată de români - pe de o parte, ne trage de urechi, iar, pe de alta, este de multe ori subiectiv si extrem de reţinut în a ne întinde acea mână sinceră care să ne ajute să depăşim marele impas în care ne aflăm.

La Cotroceni se află un om care a devenit preşedinte cu 5 milioane de voturi, din 18 milioane posibile, în favoarea sa pronunţându-se, aşadar, numai 30% dintre alegători. Amintim că, la primul său mandat, Ion Iliescu - căruia nu intenţionăm să-i ridicăm o statuie - a obţinut 12 milioane de voturi, iar la al doilea peste 7 milioane. Cea mai mare greşeală a lui Traian Băsescu a fost să-si asume iniţiativa condamnării comunismului (o societate inexistentă, de altfel, la scara istoriei), gest imposibil si irealizabil, cu atât mai puţin atunci când vine din partea unui om pe care viaţa l-a răsfăţat din plin în perioada respectivă. Ajunşi lupi la stână, pretinşii ideologi anticomunişti pe care Traian Băsescu i-a adus în preajma sa au pus iarăşi România pe rug, iar la zid pe marii intelectuali si politicieni patrioţi de astăzi, care au constituit adevărata rezistentă fată de unele manifestări aberante ale puterii de dinainte de 1989.

Nu de strategia scandalului permanent si generalizat avea trebuinţă Traian Băsescu, de învrăjbirea societăţii româneşti. În acest moment avea nevoie de unitate şi de dialog ca de aer si de apă, în vederea realizării obligaţiilor pe care le impune costisitoarea noastră integrare în Uniunea Europeană. Nu de încremenire mioritică, în timp si în spaţiu, aveau nevoie astăzi românii, ci de creştere economică si bună-stare. Nu, în nici un caz, tergiversarea reformei si degradarea fragilei noastre democraţii puteau fi darurile cele mai de preţ la acest ceas atât de greu pentru un popor aflat în stare de supravieţuire. Din păcate, ceea ce se anunţă după reîntoarcerea lui Traian Băsescu nu prevesteşte, cel puţin, deocamdată, nimic bun...

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Atenţie la aprecierea monedei naţionale!

Leul românesc continuă să muşte lacom din euro şi dolar. Aprecierea monedei naţionale în raport cu două dintre cele mai puternice valute ale lumii trezeşte sentimente amestecate pe piaţa valutară. Pentru că în timp ce unii jucători ai acestei pieţe sunt favorizaţi de scumpirea leului, alţii ies în pierdere: exportatorii mai ales. Şi asta pentru că un leu scump are ca principal rezultat mai puţină competitivitate pentru produsele autohtone desfăcute pe pieţele europene. Importatorii, în schimb, sunt fericiţi, deoarece produsele achiziţionate din străinătate, inclusiv cele pentru consumul românilor, devin mai ieftine. Iar România este câştigată şi ea din acest punct de vedere, deoarece balanţa comercială a ţării cuprinde cel mai mult importuri.

Făcând o analiză complexă a acestui fenomen, de aşa zisă întărire a monedei naţionale, se poate vedea clar că nu cursul leului adânceşte dezechilibrele comerciale, ci faptul că vindem ieftin şi cumpăram scump, că nu avem structuri economice moderne, care să facă produsele noastre competitive, altfel decât prin costul mic al forţei de muncă. Ori de câte ori se apreciază leul, discuţiile şi analizele merg într-o singură direcţie - cea a efectelor negative. Iar principalul răspunzător este făcută Banca Naţională a României, fără a se ţine seama că acum, după aderare, cea care stabileşte regulile jocului în domeniul valutar este piaţa, care recunoaşte doar cursul care se stabileşte prin joc direct şi real.

Banca Naţională intervine doar atunci când se produc dezechilibre majore, care ar afecta buna funcţionare a pieţei. Aşa s-a întâmplat şi în cazul când a aruncat pe piaţă peste 1 miliard de euro, deoarece lipsa leilor datorată plăţilor masive făcute de companii, a vânzării de titluri de stat de către finanţe şi a constituirii de către bănci a rezervelor minime obligatorii, a creat un puternic dezechilibru între cererea şi oferta de lei, care fără această intervenţie ar fi provocat un haos total economiei româneşti.

Normal este ca această creştere a leului să nu provoace puternice dezechilibre pentru ţara noastră, aşa cum s-a întâmplat în Ungaria, care la un moment dat a ajuns de la o apreciere semnificativă a forinţului la o depreciere însemnată care a afectat şi economia ţării vecine.

Un asemenea pericol ne paşte şi pe noi, dacă ne vom preocupa mai mult de economia nominală decât cea reală, singura capabilă să susţină, pe termen lung, un leu puternic, care ar fi în avantajul tuturor românilor.

Doamna Lia Ardelean:

Clasa politică românească a luat-o razna. Rezultatele votului popular sunt distorsionate iremediabil de mişcările în devălmăşie de la un partid la altul ale aleşilor, incapabili să răspundă cu moralitate şi coloană vertebrală celor care i-au mandatat să-i reprezinte pe anumite liste de partide. Din nefericire, în loc să dea un exemplu de maturitate, ambiţie, determinare şi respect, atât pentru imaginea oamenilor politici, cât şi pentru întreaga naţiune română, parlamentarii oferă un spectacol grotesc, cu salturi dintr-o barcă politică în alta, funcţie de un interes apropiat sau îndepărtat, mai mult sau mai puţin realizabil. Starea de spirit a migratorilor politici de după plecare le trădează însă demersurile. Cei care au dezertat dintr-un partid pentru altul nu se simt prea confortabil, nu-şi prea găsesc locul, sunt dezorientaţi şi lipsiţi de perspective. Electoratul este la rându-i debusolat, oamenii punându-şi pe bună dreptate întrebarea lui Caragiale, "Eu cu cine (mai) votez?"... Consider că menirea parlamentarilor este aceea de a se concentra pe rezolvarea problemelor care frământă agenda cetăţenilor, să contribuie la îmbunătăţirea vieţii acestora, îndeosebi a celor defavorizaţi, a pensionarilor, veteranilor de război şi familiilor cu venituri reduse, oameni care vor trebui să simtă o creştere consistentă a nivelului de trai. Reformarea clasei politice nu se poate face eficient prin trădări în lanţ şi prin înşelarea încrederii populaţiei în aleşii poporului. Legea care interzice migraţia politică pentru primari şi consilierii locali ar trebui extinsă şi pentru parlamentari, pentru a evita situaţiile jenante în care aleşii statornici sunt băgaţi în aceeaşi oală cu cei care au schimbat patru formaţiuni politice în doi ani!

Trebuie să dăm dovadă acum, mai mult ca oricând, de seriozitate, respect, corectitudine şi preocupare pentru muncă, pentru a ne atinge obiectivele fundamentale ale activităţii noastre: legi care să permită o viaţă mai bună pentru cei mulţi şi necăjiţi. Numai prin respect, seriozitate şi consideraţie pentru noi înşine şi munca noastră vom demonstra celor care ne-au mandatat să-i reprezentăm cu cinste în forul legislativ al ţării că merităm în continuare un vot de încredere, de care clasa politică are atâta nevoie.

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Subiectul acestei declaraţii politice îl reprezintă moţiunea de cenzură promovată de Partidul Democrat. Nu am să fac referiri la acest document prin prisma calităţii mele de ministru într-un guvern atacat de o moţiune de cenzură, ci din postura unui deputat care timp de aproape doi ani şi-a desfăşurat activitatea în Parlamentul European şi care a ajuns să cunoască foarte bine cum se aplică principiile democraţiei în statele occidentale.

Ce pot observa, după o primă lectură a documentului? În prima parte, asistăm la promovarea unor elemente ce ţin de un cult al personalităţii preşedintelui Traian Băsescu. Am să dau un singur citat în acest sens: "Opţiunea populară (la referendumul din 19 mai - n.a.), a fost tranşantă în favoarea preşedintelui, în favoarea programului prezentat de domnia sa..." Ce legătură poate avea un document care are menirea să arate şi să atace erorile sau lipsa de performanţă a unui Guvern, cu programul şefului statului şi voturile pe care acesta le-a primit într-un referendum unde s-a pus o singură problemă: este demis, sau se reîntoarce în funcţie. Nici una.

De altfel, Partidul Democrat este obsedat de rezultatul de la referendum şi îl opune Cabinetului Tăriceanu. Citez din moţiune: "la referendumul din 19 mai, vocea cetăţenilor a fost fermă şi clară: guvernul condus de dl Călin Popescu-Tăriceanu trebuie să plece" sau "votul din 19 mai are semnificaţia mai profundă a unei alegeri între două proiecte politice: cel al preşedintelui Traian Băsescu şi cel al grupurilor din jurul primului-ministru" " Nici o prevedere constituţională sau legată de vreo lege nu stipulează ceea ce susţin autorii moţiunii.

"Vocea electoratului" se pronunţă vizavi de un guvern, cu ocazia alegerilor parlamentare, nu şi în cazul unui referendum. În plus, nimeni nu a auzit, şi nu a auzit pentru că nu avea vreo legătură cu referendumul din 19 mai, de vreun duel între un program al preşedintelui şi un program al premierului şi al "grupurilor din jurul" acestuia. Sună a acuzaţie această ultimă expresie, dar nu este prezentată nici o dovadă. Cu astfel de formulări, precum cele descrise mai sus, o parte a Parlamentului României se face de râs în faţa colegilor din celelalte state ale Uniunii Europene, unde astfel de chestiuni sunt tratate strict în limitele legislaţiei.

Am fost sunat de foşti colegi din Parlamentul European şi am fost întrebat ce acuzaţii se aduc Cabinetului din care fac parte. Nu am ştiut ce să răspund. Mi-a fost ruşine să spun că în Parlamentul României, un exerciţiu democratic - promovarea unei moţiuni de cenzură - un document de importanţă capitală privind scena politică românească, conţine formulări fără nici o legătură cu subiectul. Nu le puteam spune foştilor mei colegi din Parlamentul European că marile acuze la adresa Cabinetului Tăriceanu le reprezintă două declaraţii ce conţineau inexactităţi de ordin matematic ale unor miniştri, cele referitoare la numărul de judeţe şi la stelele de pe steagul UE. Nu aş fi pus în lumină proastă în Europa, Partidul Democrat, ci Parlamentul României.

Am fost "interpelat" de colegi, de diferite culori politice, la Bruxelles şi Strasbourg şi atunci când Senatul României a adoptat o moţiune simplă împotriva ministrului justiţiei, Monica Macovei. La vremea respectivă, am putut prezenta pasaje din moţiune, pentru că existau referiri concrete la activitatea şi erorile respectivului ministru. Am precizat că

PNL, în calitate de partid de guvernământ, va susţine pe respectivul ministru în situaţia în care Curtea Constituţională nu va decide că demisia este obligatorie, ceea ce s-a şi întâmplat.

Atrag atenţia colegilor din Partidul Democrat că Europa este cu ochii pe noi. Că este vorba de o moţiune simplă sau (mai ales) una de cenzură, subiectul este urmărit cu atenţie în capitalele europene, mai ales în acelea care nu au încredere mare în capacitatea noastră de a face faţă rigorilor UE. De aceea, prin depunerea unei moţiuni care nu reprezintă decât o sinteză lipsită de conţinut a obiectivului politic din ultimele luni ale PD, adică "Jos Tăriceanu!" şi "Să moară PNL", riscăm să ne facem de râs în faţa Europei, riscăm să arătăm că există infantilism politic în România, riscăm să creăm o imagine de ţară destabilizată din punct de vedere politic. Pentru că orice se întâmplă la noi, acţiuni ale Guvernului, dezbaterile şi voturile din Parlament, ieşirile populiste ale şefului statului, orice este monitorizat cu atenţie de observatorii străini. Chiar şi declaraţii televizate, de genul celei de ieri a numărului 3 din PLD, Valeriu Stoica, în care acesta afirma că susţine 100% moţiunea, dar habar nu avea ce conţine textul documentului.

PS: Voi reveni cu acest post-scriptum până ce preşedintele Partidului Democrat va da un răspuns public la întrebarea pe care o pun astăzi pentru a doua oară:

Dacă preşedintele României ar fi fost domnul Adrian Năstase, domnul Emil Boc ar mai fi declarat că în cadrul revizuirii Constituţiei se impune introducerea unei republici semiprezidenţiale după modelul francez, în care şeful statului să poată dizolva Parlamentul şi conduce şedinţele de Guvern, şi să poată convoca referendum legislativ, nu numai consultativ?

Domnul Gelil Eserghep:

"Vom avea oare un litoral european competitiv?"

Stimaţi colegi,

Zona costieră a Mării Negre este binecunoscută datorită plajelor sale cu nisip fin şi moale, dar şi pentru pantele line şi sigure ale acestora.

Aici, la Mamaia, apa Mării Negre are o salinitate redusa în comparaţie cu alte mări interioare (numai 17%). Pe de altă parte, Marea Neagră este practic lipsită de curenţi şi de fenomene mareice, fapt care determină ca în marea majoritate a zilelor din sezonul de vară aspectul mării să fie calm.

Latitudinea medie, precum şi altitudinea scăzută la care este situată reprezintă factori favorabili pentru un climat blând şi uscat. Din aceste motive, sezonul turistic este destul de lung, cuprinzând intervalul dintre lunile iunie şi octombrie. Expunerea înspre Est a zonei costiere asigură condiţii de maximă luminozitate de peste 14 ore pe zi în miezul verii. Suprafaţa plajei staţiunii Mamaia, calculată la o lungime a ţărmului de 1,5 km, s-a micşorat cu aproximativ 65% în intervalul scurs între anii 1966-1988. La o suprafaţă utilă de 4 mp de plajă/pentru un turist, rezulta că în decursul celor 22 de ani, micşorarea suprafeţei plajei a determinat o descreştere a capacităţii turistice a staţiunii cu un număr de aproximativ 11.000 de turişti. Vă amintesc că staţiunea deţine cea mai mare capacitate turistică dintre toate staţiunile litorale româneşti de la Marea Neagră datorită celor aproape 30.000 de locuri de cazare, în 61 de hoteluri (de la o stea până la cinci stele), 14 vile şi 3 campinguri.

Mamaia este potrivită îndeosebi pentru turismul familial, prin prisma lărgimii plajelor sale sigure, întinse pe o lungime de 8 km, bordate de o vegetaţie sălbatică de stepă sub forma unor mici arbuşti ce asigură o umbră odihnitoare, şi prin prisma renumitului său nisip fin şi moale. Conform legendei, zeii au creat Mamaia pentru ca o prinţesă ce fusese răpită să-şi poată regăsi fiica, prinsa într-o capcană de pe ţărm, cu strigătul "Mamaia! Mamaia!". Este cea mai veche dintre staţiunile româneşti de la Marea Neagră. A fost înfiinţată în anul 1906, pe limba de pământ ce desparte Lacul Siutghiol (unul dintre cele mai întinse lacuri cu apă dulce din România) de Marea Neagră, la numai 5 Km Nord de Constanţa. Staţiunea a înflorit după anul 1919, o dată cu construirea unui cazinou şi prin construirea de numeroase vile luxoase, devenind, totodată, şi reşedinţa de vară a Regelui Ferdinand.

Plaja Mamaia cuprinde cea mai ridicată concentraţie de activităţi turistice şi se confruntă cu serioase fenomene de eroziune a plajelor sale. Lucrările de amenajare şi construcţiile hidrotehnice, realizate de-a lungul timpului pe cursul Dunării şi a afluenţilor acesteia, au avut drept rezultat diminuarea serioasă a cantităţii de aluviuni deversate de acest fluviu în mare, cu consecinţe dintre cele mai negative asupra echilibrului sedimentelor litorale. În plus, lucrările hidrotehnice litorale şi cele portuare de îndiguire s-au interpus pe traiectoria curenţilor marini, ceea ce a determinat practic blocarea depunerilor de sedimente pe ţărm cauzând o puternică erodare în special pe plajele din Mamaia. Din acest motiv s-au realizat diverse tipuri de lucrări hidrotehnice de prevenire a acestui fenomen mai cu seama în zona sudică a staţiunii, cea mai afectată din acest punct de vedere. Eroziunea coastei constituie o problemă specifică plajelor din Mamaia, datorită extinderii digului care adăposteşte Portul Midia (5 Km) şi care acţionează precum o barieră în calea circulaţiei pe directia Nord-Sud a curenţilor marini de coastă. Acest dig respinge către larg, înspre sud-est, fluxul sedimentelor care circulă în suspensie către ţărm, transformând practic plaja de la Mamaia într-un golf aproape lipsit în totalitate de influxul de sedimente naturale. La eroziunea litorală generală s-a mai adăugat şi contribuţia barajelor aparţinând centralelor hidroelectrice construite pe cursul Dunării.

În cursul iernii anul 1998, zona de sud a plajei a fost puternic afectată de eroziune. Între anii 1966-1988, linia ţărmului s-a retras către uscat cu aproape 59 de metri, aceasta însumând o suprafaţă de 88.900 mp de plajă erodată. Acest motiv a impus luarea de urgenţă a măsurilor de protecţie privind plaja Mamaia (construirea de-a lungul ţărmului a unui număr de 6 diguri de protecţie şi lucrări de înnisipare artificială). După implementarea acestor măsuri de protecţie costieră, fenomenul de retragere a liniei ţărmului s-a diminuat până la 35 de metri, fiind constatat numai pe o mică porţiune a plajei. În perioada 1979-1995 s-a înregistrat un maximum de acumulare de sedimente fapt care a împins linia ţărmului înspre mare cu aproximativ 15 metri.

Partea sudică a plajei Mamaia a fost înnisipată o dată în 1961 înainte de construirea digului portului Midia, apoi în 1986, după aceasta. Procedeul este utilizat pe scară tot mai mare, fiind considerat o opţiune mai "blândă" de management a fenomenelor de eroziune, comparativ cu lucrările inginereşti "dure" de construcţie a unor diguri de larg şi barierelor de tip "şparge val".

Avantajele înnisipării artificiale a plajelor, ca opţiune de management, includ în rezultatele oferite şi o latură estetică pozitivă care le îmbunătăţeşte semnificativ valoarea recreaţională şi micşorează probabilitatea producerii pe viitor a efectelor cu caracter eroziv. Din nefericire, materialul nisipos utilizat în aceste lucrări, ca de obicei în reparaţiile din România, s-a transformat într-un material extrem de fin, iar din acest motiv nu a fost posibilă obţinerea rezultatului scontat. Materialul de umplere trebuie să corespundă exact ca formă şi dimensiune cu cel din care este constituită plaja. Însă, în cazul lucrărilor de protecţie de la Mamaia acest principiu a fost neglijat.

Un alt principiu elementar, care a fost tratat cu superficialitate în acest caz, este şi acela conform căruia în astfel de lucrări trebuie a se evita extremele, întrucât atunci când materialul de umplere al plajei este prea fin (exemplu nisipul extras din lacul Siutghiol) se produc turbidităţi locale asociate problemelor de retenţie a apei. Rezultatul lucrărilor de la Mamaia realizate în astfel de condiţii, a condus la o creştere a ratei de eroziune, aceasta fiind mult mai ridicată decât cea obişnuită pentru acest tip de mediu.

Ca o consecinţă, partea sudică a plajei Mamaia este parţial protejată împotriva efectului de eroziune, însă numai porţiunile aflate strict în dreptul acestor diguri permit o refacere a plajei. Riscul eroziunii plajei de la Mamaia persistă datorită faptului că aceasta este formată dintr-o îngustă limbă de pământ supusă forţelor hidrodinamice şi lipsei aportului de sedimente pe cale naturală.

Măsurile şi lucrările hidrotehnice de protecţie au fost întreprinse în timpul regimului comunist, atunci când plaja Mamaia a fost serios afectată de fenomenele de eroziune. Infrastructura şi activităţile turistice au suferit pagube materiale importante, nu numai atunci, ci şi în prezent. A dispărut o importantă porţiune de plaja, cât şi din faleza de promenadă, atât de cunoscută şi de dorită de pe Litoralul românesc. Dacă procesele de eroziune continuă şi nu se iau masuri optime de protecţie pentru protejarea plajelor, acest risc potenţial de eroziune va persista existând posibilitatea ca în timpul viitoarelor furtuni puternice plaja să fie distrusă cât şi staţiunea în sine.

Salutăm interesul Guvernului român de a colabora în acest sens cu specialiştii Agenţiei pentru Cooperare Internaţională din Japonia (JICA), care au venit în cursul lunii martie în România şi au prezentat modul în care trebuie reabilitate plajele româneşti, dar şi prioritatea realizării lucrărilor, pe baza vitezei de eroziune din fiecare zona a coastei, cuprinse între Năvodari şi Vama Veche. Costurile reabilitării plajelor Mamaia Sud şi Eforie Nord se vor ridica la 44 de milioane de euro, iar lucrările ar putea începe în 2008, însă, personal, consider că pentru turismul românesc, mai ales într-o zonă care are potenţial, nimic nu poate fi prea scump. Rămâne de văzut, însă, dacă autorităţile noastre vor reuşi să se încadreze în programul de acţiune sugerat de japonezi.

Domnul Ioan Aurel Rus:

"Îndreptarea lucrurilor făcute pe fugă..."

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În urma asumării Guvernului asupra pachetului de legi privind justiţia-proprietatea-retrocedarea alcătuite de mintea bolnavă a unei femei-comisar aşezată în fruntea justiţiei române s-a adus atingere gravă asupra Bisericii Ortodoxe Române. Legea 247/2006 trebuie amendată în sensul aplicării ei pe baza parităţii credincioşilor aparţinând B.O.R. şi Bisericii Greco-Catolice unită cu Roma.

Conform datelor statistice oficiale publicate, în acest an de către Secretariatul de Stat pentru Culte, Biserica Română unită cu Roma deţine pentru cei 191.556 credincioşi, un număr de 5 eparhii, 66 de protopopiate, 638 de parohii şi 700 de preoţi, iar Biserica Ortodoxă Română are 25 de eparhii cu 148 de protopopiate, 10.157 de parohii şi 10.068 de preoţi.

Toate aceste unităţi păstrătoare ale spiritualităţii româneşti ca structuri administrativ-teritoriale ale cultelor religioase recunoscute de stat sunt beneficiare ale unor indemnizaţii de completare a salariului deservenţilor de cult. Şi pentru construirea şi întreţinerea lăcaşurilor de cult se primesc subvenţii de la stat. În timp ce ortodocşii contribuie la bugetul de stat în proporţie de 86,79%, ajutorul primit de B.O.R. nu reflectă această situaţie. Cifrele enunţate, precum şi proporţia arată că statul nu înţelege să respecte principiul proporţionalităţii referitor la retrocedare, precum şi la procedura de alocare a fondurilor băneşti cultelor în cauză. În timp ce în Biserica Ortodoxă proprietară a bunurilor este comunitatea, de cealaltă parte proprietară e conducerea.

Datorită interpretărilor istoriei, dar şi a legislaţiei în multe localităţi s-a ajuns la certuri, bătăi şi apoi în justiţie. Acum este promovată o iniţiativă legislativă înregistrată la Cameră sub nr.P.L.368/2007 care îmbrăţisează ideea retrocedării proporţional cu numărul de credincioşi şi care se pare va fi susţinută de o largă majoritate şi va reglementa eroarea din Legea 247/2006. Un lucru deosebit îl aduce această lege prin faptul că bisericile Catedrale-Eparhiale vor aparţine cultului pe seama şi în numele căruia au fost ctitorite iniţial.

Totodată trebuie arătat faptul că legea prevede expres că acolo unde sunt doar unul din cele două culte, constituit ca unitate parohială cu personalitate juridică, acesta este proprietarul exclusiv al bunurilor parohiale de orice natură. Lucrul bun merge mai departe pentru că terenurile agricole, forestiere sau de orice altă natură solicitate în baza Legii 18/1991, Legii 169/1997, Legii 1/2000 sau a Legii 247/2005 vor fi atribuite celor două culte religioase pe baza principiului proporţionalităţii membrilor lor, potrivit datelor ultimului recensământ al populaţiei.

Chiar dacă în principiu, Consiliul Legislativ avizează negativ această propunere legislativă şi Guvernul nu o susţine, totuşi Legea privind regimul juridic al bunurilor imobiliare aparţinând cultelor religioase ortodox şi greco-catolic din România este susţinută de peste 850.000 de semnături adunate din istoricul şi greu încercatul Ardeal de preoţii şi conducătorii acestora.

Paternitatea legii trebuie căutată în lista de susţinători care la rândul lor exprimându-şi opţiunea prin vot au trimis reprezentanţi în partidele politice ce constituie Parlamentul României. Toţi parlamentarii Ardealului sunt chemaţi să susţină această lege!

Domnul Relu Fenechiu:

"Mită politică în Parlamentul României"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Subiectul acestei declaraţii politice are o legătură cu moţiunea de cenzură înaintată de Partidul Democrat. Vreau de la bun început să fac o precizare: nu abordez acest subiect pentru a da o replică apriori textului moţiunii. Nu abordez acest subiect din teamă faţă de eventualele consecinţe ale votului moţiunii. Nici PNL şi nici subsemnatul nu ne temem de această moţiune de cenzură şi consecinţele ei. De altceva mă tem eu şi partidul din care fac parte. Ne temem de o serie de practici pe care Partidul Democrat le-a inaugurat în Parlamentul României şi care sunt specifice doar lumii interlope.

Am să citez următoarele fraze: "Partidul Democrat nu poate să facă presiuni, pentru că nu este un partid aflat la putere, presiunile le fac cei care au puterea în mână, din câte realizez eu. Noi am făcut, eventual, oferte, poate am oferit ceva acestor oameni ca să semneze, dar în nici un caz nu am făcut presiunile pe care le evocă aici o parte dintre participanţi". Acest citat nu l-am luat din presă, nu a fost difuzat pe "surse". Acest citat aparţine vicepreşedintelui Partidului Democrat, domnul Ioan Oltean, şi este extras din stenograma şedinţei comune de ieri a Birourilor Permanente.

Iată, doamnelor şi domnilor, ce se întâmplă în Parlamentul României, instituţie care, conform art.61 alin.(1) din Constituţie, "este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". un vicepreşedinte de partid şi totodată chestor al Camerei Deputaţilor spune, nonşalant, într-un cadru oficial şi public - stenogramele şedinţelor conducerilor Camerelor sunt publice - că "poate am oferit ceva acestor oameni", referindu-se la deputaţii din alte zone politice care au semnat moţiunea de cenzură. Precizez că în context, termenul "poate", nu exprimă o posibilitate, ci o realitate contrapusă acuzaţiilor privind presiunile făcute asupra unor deputaţi pentru a semna.

Afirmaţiile domnului Ioan Oltean, reprezintă o recunoaştere a faptului că Partidul Democrat a oferit mită unor deputaţi pentru a semna moţiunea. Potrivit Codului Penal, darea de mită înseamnă, printre altele, promisiunea unor beneficii în schimbul exercitării atribuţiilor unei funcţii sau demnităţi. Deci avem deputaţi care au semnat moţiunea de cenzură în schimbul unor promisiuni. Ştim deja, la ora aceasta, că domnii Tudor Constantin din Partidul Conservator, Nati Meir, independent, şi Daniel Ionescu, PSD, au trecut în Partidul Democrat.

Şi fără recunoaşterea făcută în cadrul şedinţei Birourilor Permanente aş fi putut bănui că o parte dintre deputaţii care nu erau membri PD sau PLD au semnat moţiunea în urma unor promisiuni generoase.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile în Parlament, în jurul acestei moţiuni de cenzură, reprezintă o ruşine naţională şi va contribui şi mai mult la deprecierea imaginii Legislativului. Am avut semnătură dublă din partea unui parlamentar care a fost timp de doi ani ministru, am avut semnături de la senatori şi deputaţi care nu au fost în Parlament sau în ţară în ultima săptămână, am avut treceri fulgerătoare şi surprinzătoare de la un partid la altul a unor semnatari. Şi asta nu se întâmplă în Parlamentul unei foste republici sovietice din Asia, ci în Parlamentul unui stat din Uniunea Europeană.

Aş vrea să fiu foarte clar: în politică, foarte multe lucruri se negociază. În politică există compromisuri. Dar ceea ce s-a întâmplat acum depăşeşte graniţele practicilor curente din politică. Drept urmare, solicit de la microfonul acestei tribune următoarele:

1. Demararea de urgenţă a unei anchete interne a Parlamentului, pentru a depista modul în care s-au strâns unele semnături pentru moţiunea de cenzură a Partidului Democrat.
2. Solicit, de asemenea, conducerii Camerei Deputaţilor să sesizeze comisia juridică pentru a analiza declaraţiile domnului chestor Ioan Oltean, precum şi implicaţiile de natură juridică ale acestora.

PS:În logica Partidului Democrat, Cabinetul Tăriceanu II ar trebui să demisioneze în urma rezultatelor referendumului din 19 mai. În aceeaşi logică, după ce moţiunea de cenzură va fi respinsă, atunci toţi parlamentarii care au semnat acest document ar trebui să-şi dea demisia în urma eşecului acţiunii lor politice?

Tot după logica Partidului Democrat, europarlamentarii din statele care au votat în favoarea Constituţiei Europei ar fi trebuit să demisioneze din Partidul European după ce rezultatul referendumului privind legea fundamentală a Europei a fost unul negativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Paul Magheru:

Declaraţie politică

"Iuda în sutană"

Consecvent atitudinii sale antiromâneşti, afişate dintotdeauna cu nonşalanţă, episcopul reformat Laszlo Tokes continuă să sfideze populaţia majoritară a Oradei şi să instige la neînţelegere interetnică. Pentru a-şi pune în practică politica de învrăjbire dintre românii şi maghiari ce convieţuiesc în armonie într-un oraş renumit pentru spiritul său tolerant, înaltul prelat nu s-a sfiit să coboare, iarăşi, din amvon în stradă.

Şi de această dată, ca de alte multe ori în cursul ultimilor ani, pretextul manifestărilor agresive ale lui Laszlo Tokes a fost soarta unui teren atribuit de Consiliul Local al municipiului Oradea unei parohii ortodoxe, şi pe care episcopul îl revendică pentru Liceul Reformat "Lorantffy Zsuzsanna". Săptămâna trecută, în vreme ce aleşii locali discutau tocmai această problemă, capul Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului s-a aşezat în fruntea a 500 de enoriaşi care au mărşăluit pe străzile Oradei pentru a forţa aleşii locali să dea înapoi în faţa acestor presiuni exercitate cu obrăznicie.

Dacă până acum, liderii UDMR s-au ţinut departe de acţiunile extremiste ale lui Tokes, de această dată preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, Alexandru Kiss, şi consilierul UDMR Odon Szabo s-au alăturat protestului, confirmând mai vechile temeri că, de fapt, diferenţele între radicali şi moderaţi sunt doar de faţadă în tabăra hungaristă. Dincolo de luptele interne pentru putere şi influenţă, liderii maghiari dovedesc o regretabilă solidaritate în punctele esenţiale ale politicii agresive pe care o desfăşoară din 1989 încoace. Aceasta este, de altfel, şi explicaţia faptului că au obţinut, cu paşi mai mult sau mai puţin mărunţi, dar hotărâţi, transformarea în realitate a celor mai multe dintre revendicările formulate la începutul anilor '90: de la folosirea limbii materne în administraţie şi justiţie şi formarea tinerilor în universităţi particulare cu predare în limba maghiară, până la redobândirea bunurilor ce au aparţinut odinioară bisericilor aşa-zis istorice din Transilvania. Iar dacă alte doleanţe aberante, precum autonomia Ţinutului Secuiesc sau universitatea de stat cu predare exclusivă în limba maghiară nu sunt astăzi realitate, un merit incontestabil revin Partidului România Mare şi preşedintelui Corneliu Vadim Tudor, care au contracarat, cu fermitate şi consecvenţă, atacurile antinaţionale ale forţelor revanşarde.

Amintim că obiectul discordiei ce agită apele la Oradea îl reprezintă un teren în suprafaţă de 250 de metri pătraţi, care a aparţinut Grupului Şcolar "Andrei Şaguna", grup al cărui imobil a fost retrocedat Episcopiei Reformate şi transformat în Liceul Reformat "Lorantffy Zsuzsanna". Terenul în cauză a fost atribuit, în 2004, de Consiliul Municipal Oradea, Bisericii Ortodoxe "Sfânta Treime", în compensaţie pentru un alt teren, cu o suprafaţă mai mare. Legalitatea hotărârii consilierilor locali a fost confirmată, ulterior, printr-o decizie a Curţii de Apel Oradea.

Din păcate, însă, episcopul reformat Laszlo Tokes înţelege, iată, să se considere deasupra legii, dovedind, iarăşi, aceeaşi făţărnicie revoltătoare la care a recurs mereu în relaţiile cu românii: legea nu e bună decât dacă foloseşte intereselor proprii, iar retrocedările şi despăgubirile nu sunt bune decât dacă profită maghiarilor. Acest dublu standard trebuie să înceteze, pentru că nu face altceva decât să învenineze climatul de bună convieţuire! Acestui mod periculos de a acţiona politic trebuie să i se pună capăt, pentru că menţine o tensiune artificială, specifică unor vremuri pe care le dorim apuse!

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică intitulată

"5 iunie, ziua mondialăa mediului"

În această perioadă oarecum agitată în viaţa politică românească aş dori să vă vorbesc despre chestiuni punctuale şi mai puţin de acţiuni sterile, politicianiste. De aceea, consider că discuţiile referitoare la problema mediului înconjurător sunt mai actuale şi mai stringente ca oricând.

Ziua mondială a mediului - 5 iunie - a fost instituită la Stockholm în anul 1972, cu ocazia primei conferinţe ONU privind mediul. Anul acesta tema stabilită pentru ziua mondială este "Topirea gheţii - o chestiune arzătoare?"

La prima vedere, acest subiect nu pare să intereseze România, dar schimbările climatice provocate de om reprezintă o ameninţare reală pentru sănătatea noastră a tuturor, pentru interesele economice şi pentru întregul ecosistem terestru. Impactul acestor schimbări include seceta, o serie de alte fenomene climatice extreme, o productivitate agricolă în transformare, reducerea disponibilului de apă proaspătă şi o creştere semnificativă a nivelului mărilor.

România a aderat în ultimii ani la majoritatea tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind mediul şi protecţia naturii, dar aceste modificări legislative nu sunt de ajuns, pentru că schimbarea trebuie să fie la nivelul fiecărui om.

La nivelul judeţului Constanţa, departamentul de ecologie al filialei PNL Constanţa s-a implicat şi se implică activ în crearea de evenimente destinate creşterii nivelului de informaţie pe probleme de mediu pentru locuitorii Constanţei sau chiar în acţiuni punctuale, precum cea care a constat în organizarea unui cros, duminică, 3 iunie 2007, la care au participat peste 400 de persoane cu vârste între 14 şi 79 de ani.

Priorităţile acestui departament pentru anul 2007 se referă la mediatizarea şi susţinerea a ceea ce înseamnă implementarea angajamentelor luate de România cu ocazia integrării în Uniunea Europeană, diminuarea riscurilor asociate cu evenimente extreme, generate de schimbările climatice şi perfecţionarea instrumentelor instituţionale care să contribuie la protejarea resurselor pe baza principiilor dezvoltării durabile şi la reducerea poluării.

Poate principala prioritate o reprezintă faptul că la nivelul municipiului Constanţa scade suprafaţa spaţiilor verzi. În 1994, în Constanţa, existau 6,5 mp/locuitor, iar în Bucureşti 13mp/locuitor. În prezent, se apreciază că suprafaţa spaţiilor verzi a scăzut sub 2mp/locuitor, în timp ce limita admisă de directiva UE prevede 12mp/locuitor, de aceea se impune stringent mărirea acestor suprafeţe în toate zonele oraşului.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor şi domnilor,

În cadrul şedinţei de săptămâna trecută, Guvernul a aprobat graficul de realizare a lucrărilor de construcţie pentru un număr de 20 de spitale judeţene de urgenţă şi opt spitale regionale universitare.

Cu ceva timp în urmă, Guvernul a aprobat un program prin care Ministerul Sănătăţii va finanţa construirea a 28 de spitale de urgenţă noi şi reabilitarea altor 15.

Procedura de licitaţie pentru atribuirea contractului de proiectare şi construcţie va fi finalizată până la sfârşitul lunii august, iar contractele cu agenţii economici desemnaţi câştigători vor putea fi încheiate până la finele lunii septembrie. Lucrările de construcţie vor demara în luna octombrie, durata totală a construcţiei fiind estimată la 18 luni.

De asemenea, în şedinţa de Guvern a fost prezentat programul de reabilitare a unui număr de 15 spitale de urgenţă judeţene. Conform calendarului prezentat, la 1 iunie va fi publicat anunţul de participare pentru efectuarea studiilor de fezabilitate, până la 24 iulie vor fi organizate şi derulate procedurile de licitaţie deschisă pentru atribuirea contractelor de proiectare şi construcţie.

Ofertele depuse vor fi examinate şi evaluate până la data de 8 august, urmând ca operatorul economic câştigător să fie desemnat până la 10 august.

Studiile de fezabilitate vor fi finalizate până la sfârşitul lunii octombrie, iar după obţinerea avizelor şi adoptarea hotărârilor pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici, la începutul anului viitor va putea fi organizată licitaţia pentru proiectare şi construcţie. Cel mai târziu în luna martie 2008 vor fi demarate lucrările de reabilitare.

Cele opt spitale regionale de urgenţă vor fi construite la Iaşi, Constanţa, Craiova, Timişoara, Cluj, Târgu Mureş şi două în Bucureşti, pentru regiunile 3 şi 8. Cele 20 de spitale de urgenţă judeţene noi vor fi construite la Alba-Iulia, Arad, Piteşti, Bacău, Oradea, Bistriţa, Braşov, Brăila, Reşiţa, Călăraşi, Galaţi, Giurgiu, Deva, Turnu-Severin, Piatra Neamţ, Slatina, Ploieşti, Sibiu, Suceava, şi unul în Bucureşti, în sectorul 3, pentru a înlocui Spitalul Caritas, care a fost retrocedat. Lucrările de reabilitare pentru cele 15 spitale judeţene de urgenţă vor începe cel mai probabil în martie 2008.

Vor fi reabilitate astfel spitalele judeţene de urgenţă din Botoşani, Buzău, Sf. Gheorghe, Târgovişte, Târgu-Jiu, Miercurea-Ciuc, Slobozia, Baia-Mare, Satu-Mare, Zalău, Alexandria, Tulcea, Vaslui, Râmnicu-Vâlcea şi Focşani. Se estimează ca programul de construcţii să aibă un cost de 3,5-4 miliarde de euro, spitalele noi urmând a fi unele moderne, cu cele mai moderne dotări şi cele mai eficiente servicii medicale, la standarde europene.

Consider că prin demararea acestui important proiect, sistemul de sănătate românesc va intra într-o nouă etapă de modernizare, aşteptată de cetăţeni.

Vă mulţumesc.

Doamna Minodora Cliveti:

«Marile probleme ale ţării sunt cele "mici"»

Franţa este membra Uniunii Europene cu cea mai mare rată a natalităţii: 2,5 copii/femeie. Acest rezultat este uimitor în vremurile noastre în care oamenii se îngrijorează, pe bună dreptate, de existenţa unui viitor al umanităţii, ceea ce declanşează o stare de angoasă şi sterilitate. acum, când omenirea încă nu a rezolvat nici pe departe criza apei şi a foametei, când în fiecare secundă mor sute de copii în ţările sărace, o asemenea dovadă de dragoste de viaţă şi dorinţa de urmaşi este rară.

Explicaţia este însă extrem de simplă şi ţine în totalitate de stat: statul francez a reuşit să identifice şi să implementeze măsuri concrete de stimulare reală a creşterii natalităţii. Cu alte cuvinte, femeia franceză are la dispoziţie un întreg arsenal de măsuri prin care este încurajată să aibă copii. Printre acestea, o bună politică privind creşele, şcolile maternale, un program al copilului atent armonizat cu al părinţilor, concediu parental partajat din ce în ce mai mult de ambii părinţi etc. Bref, cum spun francezii, ţi-e drag să faci copii şi să-i creşti în Franţa.

În România creşele au devenit un lux. Organizate multe dintre ele în case naţionalizate, au fost desfiinţate în momentul în care retrocedarea s-a produs. Respect dreptul de proprietate şi consider că una din marile crime ale comunismului a fost deposedarea proprietăţilor de casele lor. Retrocedarea este o măsură reparatorie minimă. Dar ce ne facem cu creşele care au funcţionat acolo? Cu ce le înlocuim? Pentru că autorităţile trag semnale de alarmă cu privire la scăderea natalităţii la noi, şi vina este, fireşte, a femeilor.

În Bucureşti, oraşul cel mai mare al ţării şi, după părerea mea, cea mai tipică aşezare urbană pe care am cunoscut-o, pentru că oamenii au locuit aici întotdeauna în case individuale, spre deosebire de Paris, de pildă, unde blocurile de apartamente au existat mereu, situaţia creşelor e dramatică. Mamele au ieşit în stradă pentru că 10.000 de copii nu au loc în creşele rămase după ce 24 de clădiri au fost retrocedate.

În Galaţi există 53 de grădiniţe de stat, din care 17 funcţionează în apartamente de bloc, fără locuri de joacă şi fără avize de la autorităţi.

În Iaşi sunt 2500 locuri în grădiniţe de stat şi 3300 solicitări.

Pe de altă parte, un loc într-o grădiniţă privată îi costă pe părinţi cel puţin 500 RON.

Ce este de făcut? Simplu: guvernul trebuie să decidă că unele dintre problemele României sunt extrem de grave şi trebuie rezolvate extrem de repede. Trebuie să îşi fixeze priorităţi, între care îngrijirea copiilor în creşe este una majoră. Strategia de la Lisabona este formală: până în 2010 cel puţin 70% dintre copiii mici trebuie să aibă loc în creşe, în care să fie îngrijiţi şi educaţi în mod profesionist, pentru a avea şanse egale încă de la debutul vieţii lor. Până atunci, soluţiile tranzitorii, demonstrarea interesului statului pentru copii şi familie se impun!

În România avem o singură lege care favorizează natalitatea: legea concediului parental. Debutând ca social-democrat, cu prevederi care încurajau şi părinţii cu venituri mari să ia acest concediu, amendată de aliaţii DA prin egalizarea contribuţiei, indiferent de veniturile anterioare ale părinţilor, este totuşi singura în măsură să rezolve problemele copiilor până la 2 ani.

În rest, o lege a tichetului de creşă care nu se poate aplica şi respingerea de către parlamentarii puterii a unei propuneri legislative prin care se propunea deductibilitatea cheltuielilor făcute de angajatorii privaţi cu construirea şi întreţinera creşelor.

Şi atunci ne mai mirăm că natalitatea este în scădere, că tinerii nu se mai grăbesc să îşi formeze familii, sau că acestea se încheie formal, numai până se încasează taxa de cununie de 200 euro, şi apoi se desfac?

Cum să te gândeşti la întemeierea unei familii şi să ai copii, când pentru procurarea unei locuinţe, mai ales în marile oraşe, se plătesc sume de câteva ori mai mari decât în marile oraşe ale Europei, în timp ce 80% dintre tineri realizează venituri sub cel mediu naţional?

Marile probleme ale ţării sunt de acest tip: "mici". Ale fiecărui individ în parte.

Domnul Ion Luchian:

Declaraţie politică intitulată "Despre democraţie şi alegeri anticipate"

Stimaţi colegi,

De doi ani şi jumătate sunt tot felul de oameni politici care vorbesc de necesitatea alegerilor anticipate în România, în acest fel urmând a se rezolva nu ştiu ce criză politică şi urmând a se relegitima clasa politică, care în opinia acestora şi-ar fi pierdut legitimitatea.

Eu, unul, nu pot fi de acord cu un asemenea punct de vedere, şi asta din mai multe motive. În primul rând, din punct de vedere politic, alegerile anticipate trebuie ţinute în momentul în care ţara traversează o criză profundă, situaţie care nu există în acest moment. Şi asta deoarece dorinţa unui partid şi a liderului său spiritual de a se provoca cât mai repede alegeri, doar pentru că la acest moment respectivul partid are cel mai bun scor în sondaje, nu constituie o criză politică majoră, care să îndreptăţească declanşarea unor alegeri anticipate.

Nu trebuie să uităm că preşedintele Traian Băsescu, şi împreună cu el cei de la PD, au susţinut necesitatea alegerilor anticipate încă din ianuarie 2005, la doar două luni după precedentele alegeri, motivaţia lor fiind, în linii mari, aceea că populaţia nu a votat cum trebuie prima oară, adică nu i-a oferit lui Traian Băsescu o majoritate confortabilă, care să nu mai necesite apelarea la tot felul de "soluţii imorale". Deci, pentru Traian Băsescu şi acoliţii săi, care astăzi ne dau nouă lecţii de democraţie, jocul democratic înseamnă să faci alegeri până când iese majoritatea pe care o vrei tu, nu cea pe care o hotărăşte poporul.

În acest sens, după referendumul de la 19 mai, aceiaşi domni de la PD, în urma unei interpretări foarte personale a referendumului, au concluzionat că dacă România ar fi o ţară cu o democraţie consolidată, atunci s-ar organiza alegeri anticipate, pentru a se reliefa corect, spun aceştia, noile preferinţe ale electoratului. Lăsând la o parte analizarea semnificaţiilor votului de la referendum, care oricum nu a fost un vot împotriva parlamentului, trebuie spus că este evident faptul că România nu este în acest moment o democraţie consolidată şi nici nu avea cum să fie, ţărilor occidentale cu care ne tot comparăm din acest punct de vedere trebuindu-le zeci de ani, chiar secole, ca să ajungă la un regim democratic, şi asta în condiţiile în care nu au fost supuse unui regim precum cel comunist, care a anulat, practic, orice idee de cetăţenie, de civism, de libertate, de implicare politică, de comunitate, idei esenţiale pentru un regim democratic.

De asemenea, trebuie adăugat faptul că un regim democratic nu se bazează exclusiv pe alegeri, aşa cum ne lasă să credem domnii de la PD, ci se bazează mai ales pe instituţii, pe buna funcţionare a acestora, pe existenţa unui sistem de frâne şi contragreutăţi între puterile statului, pentru ca niciuna dintre puteri să nu le domine pe celelalte. Or, din acest punct de vedere, cei care trădează interesul public sunt tocmai aceia care de mai bine de doi ani încearcă să blocheze buna funcţionare a instituţiilor, încearcă să strice echilibrul dintre puterile statului, şi asta numai din dorinţa de o cât mai mare putere, care să le servească intereselor lor de moment.

Prin dorinţa lor obsesivă de a provoca alegeri anticipate, cei de la PD, în frunte cu Traian Băsescu, demonstrează că ei sunt cei pe care nu-i interesează jocul democratic, că ei sunt cei care nu respectă voinţa electoratului, aşa cum a fost ea legitim exprimată la alegerile din 2004 şi încearcă, prin orice mijloace, să răstoarne această voinţă.

Tocmai în acest sens trebuie interpretată şi ultima găselniţă a susţinătorilor lui Traian Băsescu, şi anume aceea care priveşte necesitatea măririi atribuţiilor preşedintelui, în urma unei modificări constituţionale. Este normal oare, mă întreb eu retoric, ca după 50 de ani de regimuri unipersonale în România şi după 17 ani de democraţie de tranziţie în care am fost martori la cazuri de preşedinţi care au abuzat de prerogativele lor, aşa cum sunt acestea înscrise în actuala Constituţie, să se susţină tocmai necesitatea creşterii puterii unei singure persoane, indiferent cum se numeşte aceasta?

În recentul discurs ţinut în faţa Parlamentului preşedintele Traian Băsescu şi-a expus aşa-zisul program politic care ar trebui să ducă la reformarea clasei politice şi la modernizarea României. După toate acţiunile preşedintelui şi ale PD din ultimii doi ani este evident faptul că singurul program politic la care munceşte cu sârg preşedintele vizează creşterea puterilor sale în raport cu celelalte puteri ale statului, realegerea sa, precum şi formarea unui guvern pe care să-l poată controla nestingherit.

Vă mulţumesc.

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

"Moţiunea de cenzură - fereastra prin care poporul poate să vadă mai bine târgul puterii"

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor parlamentari,

Politica zilelor noastre tinde să devină o sumă alarmantă de paradoxuri. Ele se amplifică în mod continuu, riscă să ducă în derizoriu, nu numai clasa politică, ci democraţia în sine.

Primul, şi poate cel mai periculos paradox: la guvernare se află o grupare politică nesemnificativă (PNL - UDMR), care oricum şi-ar contabiliza voturile din 2004, nu poate să declare că a întrunit opţiunea majoritară a electoratului.

Este clar pentru oricine că această coaliţie guvernează în virtutea inerţiei, sau, dacă vreţi, în virtutea unei serioase lacune a Constituţiei. Actul suprem al legislaţiei române nu are soluţie la acest "şah etern" dintre cele două forme de putere executivă. Nu are soluţie pentru declanşarea alegerilor anticipate, în cazul epuizării politice a Parlamentului, oricât de profundă a devenit prăpastia de idei dintre acesta şi poporul care l-a ales. La acest capitol, trebuie să recunoaştem, Constituţia noastră şi-a dovedit limitele. Ea rămâne o lege de mare profunzime şi actualitate. Îi mai trebuie însă câteva paragrafe.

Sondajele de opinie făcute la modul serios, de firme de specialitate, sunt forme moderne de a stabili, în mod curent şi operativ, voinţa politică a unei naţiuni. Ele trebuie privite cu mai multă încredere. În fond, ultimul referendum a confirmat, cu o precizie matematică, ceea ce arătau sondajele. A trebuit să cheltuim câteva zeci de milioane de euro pentru a afla ceea ce ştiam cu toţii.

Iar sondajele actuale creditează gruparea PNL - UDMR cu 15%. Aşadar, în virtutea unei lacune constituţionale, ţara este condusă de o grupare care nu reprezintă ţara, în dispreţ faţă de voinţa a 85% dintre locuitorii ei. Analiştii alintă această monstruoasă înţelegere cu termenul blând de "guvern minoritar".

Şi totuşi, zâmbetul maliţios al domnului Tăriceanu, campion al puterii cu orice preţ, denotă o siguranţă totală. Moţiunea de cenzură iniţiată de Partidul Democrat nu-i dă emoţii. Tăriceanu se bucură de sprijinul "oponenţilor" săi, cu care a încheiat un târg ocult, care sună în felul următor: "Voi mă lăsaţi să guvernez, iar eu vă apăr de anticipate. Puteţi să vă savuraţi în linişte mandatul de aleşi ai poporului, cu toate privilegiile lui."

Paradoxul actualului cabinet Tăriceanu: " e legal, dar nu e legitim"! Poporul nu-l vrea la cârma ţării, dar Tăriceanu râde. Pentru el, ţara seamănă cu o motocicletă, pe care o încalecă după bunul său plac. Poporul nu contează. Tăriceanu invită poporul să-şi plătească impozitele la zi şi să nu se atingă de motocicleta lui preferată, care e puterea. El vrea să zburde nestingherit pe şoselele lui Ludovic Orban! Benzină are, slavă domnului. E doar prieten cu Dinu Patriciu.

Moţiunea iniţiată de Partidul Democrat a demarat greu. "Opoziţia" constructivă a PSD-ului nu vrea să supere guvernarea. Aceasta o apără de anticipate. Tăriceanu îi dă lui Geoană timpul necesar să se pună pe picioare, după dezastrul de la referendum. În schimb, Geoană îl lasă pe Tăriceanu să-şi conducă nebuneşte motocicleta îndrăgită, numită România. Acesta este târgul monstruos. Moţiunea iniţiată de Partidul Democrat are rolul de a demasca această convenţie de bâlci, născută din promiscuitate şi trădare.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"O moţiune cu multe lămuriri"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Rezultatele pe care ni le-a oferit referendumul din 19 mai 2007, o dată ce va rămâne de altfel ca o pată în istoria noastră naţională, arată clar sprijinul pe care poporul român îl acordă preşedintelui Traian Băsescu şi măsurilor pe care acesta doreşte să le pună în practică cu ajutorul Guvernului şi al Parlamentului. Când spun măsuri, mă refer la o reformă atât de mult aşteptată în sănătate şi justiţie, la o reînnoire a clasei politice, dorită de întreaga populaţie a României de altfel, precum şi la eficientizarea Guvernului.

Cum acest sprijin, de care orice preşedinte are nevoie din partea unui Guvern şi a unui Parlament, nu s-a prea arătat la orizont, este evident că el e rezultatul faptului că nu aceleaşi sunt şi intenţiile lor. În momentul de faţă, deşi măsurile preşedintelui sunt şi cele pe care populaţia României le doreşte, actualul Guvern şi o parte dintre domniile voastre nu acordă nici un fel de sprijin preşedintelui, ba, din contră, singura lor preocupare este aceea de a pune orice fel de piedici în realizarea acestor măsuri. Este o dovadă că aceste instituţii nu au niciun fel de intenţie în a guverna această ţară, niciun fel de intenţie de a îmbunătăţi viaţa acestor cetăţeni şi de reformare a clasei politice româneşti. Este la fel de evident că în spatele măsurilor pe care le iau în prezent aceste instituţii se ascund interesele unor grupuri oligarhice care încă deţin frâiele acestor instituţii.

Este evident pentru toţi cetăţenii acestei ţări că, după o astfel de înfrângere din referendum, era firesc să urmeze mai multe demisii, de onoare, le spunem încă, ca să nu le spunem altfel. Nu s-a întâmplat însă. N-am ajuns încă vremuri în care să vedem şi astfel de gesturi din partea unor partide ca PNL, PSD, UDMR sau PRM. Din contră, le vedem din partea celor învingători. Vedem gesturi de onoare, cum e cel al deputatului Romeo Raicu, deputat al Partidului Democrat, care a demisionat dintr-un Parlament pe care domnia sa îl consideră supus grupurilor de oligarhi din această ţară, şi nu interesului naţional.

Era de aşteptat atunci ca Partidul Democrat să vină în faţa Parlamentului cu cea mai scăzută cotă de încredere, cu o moţiune de cenzură împotriva Guvernului. Iată însă că acesteia i s-au pus piedici de tot felul pentru ca ea să nu ajungă a fi depusă. De ce se întâmplă acest lucru, doamnelor şi domnilor? Dintr-un motiv cât se poate de evident. Această moţiune de cenzură va dovedi odată pentru totdeauna în faţa românilor, că actualul guvern se bucură de susţinerea tacită a PSD-ului. Lucru contestat pe toate canalele media de reprezentanţii acestor două părţi. Deşi era evident pentru toată lumea că PNL-ul nu poate rămâne la guvernare fără sprijinul acestui partid, până mai ieri contracandidat, odată depusă moţiunea, aceasta va face şi demonstraţia matematică a sprijinului acordat. Se va vedea clar că există o colaborare între PNL şi PSD.

Aceste partide nu vor reuşi însă să ducă la îndeplinire acest scop, pentru că aşa cum spune proverbul: "nu mor caii când vor câinii". Prea mult li s-a tolerat acestor "colegi" ai noştri, foarte supuşi celor care deţin frâiele oligarhiei, iar această situaţie nu mai poate continua la nesfârşit. Electoratul trebuie să-i vadă pe cei care una strigă şi alta fac. În momentul de faţă, peste 54% dintre români consideră că cei 322 de parlamentari care au votat suspendarea preşedintelui la comandă, ar trebui să-şi dea demisia din parlament. Aceştia nu mai au ce căuta în aceste instituţii.

Partidul Naţional Liberal ţine cu tot dinadinsul să-şi păstreze funcţiile şi posturile în guvern, trecând şi privind cu indiferenţă peste dorinţa poporului. Doreşte păstrarea acestor funcţii, acceptând sprijinul Partidului Social Democrat. Acesta va acorda sprijinul, pentru că în realitate ei sunt cei care guvernează şi doresc încă să guverneze din umbră în momentul de faţă. Suntem foarte curioşi să vedem până unde va merge susţinerea PSD-ului pentru PNL. Moţiunea de cenzură va clarifica odată pentru totdeauna cine se află de fapt la putere.

Îmi doresc ca această moţiune să arate tuturor oamenilor cine sunt cei care vor să ne guverneze: oameni lipsiţi de credibilitate şi de competenţă, care în loc să ducă România înainte, nu fac altceva decât să o ducă înapoi şi să distrugă tot ceea ce cu ajutorul unor oameni ca Monica Macovei, Vasile Blaga sau Sulfina Barbu, am construit bun în această ţară. Cu toţii vorbesc în faţa cetăţenilor de o reformare a clasei politice româneşti. Aceasta trebuie însă să înceapă cu votul uninominal. Numai atunci vom putea veni în faţa cetăţeanului cu o clasă reformată. Sper din tot sufletul ca această schimbare să vină în toamna acestui an, când îi vom vedea şi pe cei care au curajul să vină în faţa românului cu propriile realizări.

Va mulţumesc.

Domnul Radu Lambrino:

"Patrimoniul arhitectural, planurile de urbanism şi dezvoltarea oraşului Timişoara"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Probabil ca mulţi dintre dumneavoastră veţi avea ocazia în aceste zile să auziţi tot mai multe informaţii despre Timişoara, din moment ce un important meci al reprezentativei de fotbal a României se va disputa în acest oraş. În general, atunci când se vorbeşte de Timişoara se vorbeşte ca despre un oraş nu doar cu o economie prosperă, ci şi cu o anumită tradiţie de civilizaţie, un oraş care se mândreşte cu unul din cele mai mari centre istorice din România.

Centrul istoric al oraşului Timişoara este în sine un punct de atracţie turistică şi, fapt la fel de important, se întinde nu doar de-a lungul mai multor spaţii deschise şi pietonale, ci continuă în cartierele limitrofe un stil de arhitectură aparţinând mai mult sau mai puţin aceloraşi perioade istorice şi culturale. Din nefericire, vă vorbesc astăzi despre toate aceste lucruri nu din mândria de a reprezenta în Camera Deputaţilor un oraş ca Timişoara, ci din dorinţa de a trage un semnal de alarmă în legătură cu proasta gestionare a acestui patrimoniu şi, la modul mai general, a planurilor de dezvoltare urbană a Timişoarei.

În legătură cu primul subiect, aş vrea să-i invit pe toţi aceia dintre dumneavoastră care veţi avea ocazia să ne vizitaţi oraşul la o plimbare în cartiere istorice precum zona Parcului Rozelor, a Pieţei Maria, a cartierului Elisabetin sau a Pieţei Traian. Prima reacţie a tuturor celor care au avut această experienţă a fost invariabil una de şoc, un şoc resimţit în faţa numărului tot mai mare de case care cad pradă furiei "renovării" noilor proprietari. Şantiere în lucru sau clădiri proaspăt "renovate" ne arată limitele, incapacitatea sau corupţia administraţiei locale în faţa modificărilor de faţade istorice, a demolărilor şi "reconstrucţiilor" din zona istorică a oraşului, o zonă cu o identitate care ar trebui păzită ca un bun public care aparţine timişorenilor, şi nu unui singur individ, inconştient de valoarea estetică şi de patrimoniu a imobilului din proprietate.

Pe de altă parte, lipsa unui plan urbanistic clar şi transparent referitor la capacitatea şi direcţia de dezvoltare a oraşului pe termen mediu şi lung a făcut ca noile cartiere rezidenţiale, în general de la periferiile oraşului, să se dezvolte cel mai adesea haotic şi după bunul plac al celor care au interese de tot felul în acele zone. Construirea de case în zone în care autorităţile nu puseseră la dispoziţia investitorilor nici un fel de utilităţi a condus la anomalii, cum ar fi de pildă construirea unor drumuri comune extrem de înguste, care, deşi legal dimensionate, nu aveau cum să fie adaptate unui trafic sporit, aşa cum începe să fie din ce în ce mai mult în astfel de cartiere noi. Şi ca şi cum nu ar fi toate acestea de ajuns, autorităţile locale aprobă construirea de clădiri utilitare, de birouri sau de zeci de apartamente în zone iniţial destinate unor locuinţe personale cu un regim de înălţime scăzut, pentru ca, în acelaşi timp, în funcţie probabil de alte interese, să acorde autorizaţie de construcţie pentru case/vile individuale într-o zonă destinată oficial unor parcuri industriale.

Sperăm ca prezenta declaraţie politică să ajungă şi la aleşii locali şi la reprezentanţii administraţiei oraşului Timişoara, a căror "patriotism" local, afişat prea adesea şi cu prea multă ostentaţie, nu este de cele mai multe ori acoperit de un devotament pe măsură în exercitarea mandatului public cu care au fost încredinţaţi de cetăţeni.

Domnul Marius Rogin:

"O moţiune cu multe dezvăluiri"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Comportamentul celor care pot fi declaraţi perdanţi după referendumul din 19 mai este unul care ne surprinde într-un nod mai puţin aşteptat. Aceşti mari perdanţi, între care pentru primul loc se bat PSD şi PNL, se prezintă în faţa cetăţenilor ca învingători. Ca şi când ei sunt cei care au fost reconfirmaţi de întregul electorat, iar acel 75% pe care-l trecem în contul lor ar fi unul pozitiv, şi nu unul negativ.

În aceste momente, avem un Guvern care nu se bucură de încrederea electoratului, care pentru a mai rămâne pe posturile foarte călduţe apelează la subterfugii jenante. Formează alianţe pe care nu au tăria de caracter de a le recunoaşte în faţa cetăţeanului. De acest gen este şi alianţa cu PSD-ul. Tot electoratul este conştient de această înţelegere între PNL-PSD, numai reprezentanţii acestora pozează încă în haine inocente sau imaculate, cum vreţi să la spuneţi.

Nici PNL-ul şi nici PSD-ul nu au în momentul de faţă legitimitatea morală de a pretinde formarea unui guvern. În aceste condiţii, Partidul Democrat depune o moţiune de cenzură împotriva actualului Guvern, acesta fiind în situaţia de a nu mai beneficia de încrederea electoratului.

Măsurile pe care, în prezent, preşedintele României doreşte să le ia în domenii care întâmpină multe probleme, cum ar fi cele din sănătate, justiţie sau învăţământ, nu coincid din păcate cu cele ale Guvernului sau Parlamentului, deşi acestea ar trebui să sprijine acţiuni ce vizează îmbunătăţirea activităţii în anumite domenii. S-a dovedit că principala activitate a celor două instituţii este aceea de a-l scoate pe preşedintele Băsescu din sfera politicului. În această situaţie, în care Parlamentul şi Guvernul beneficiază de cea mai scăzută cotă de încredere, una dintre măsurile ce se impun a fi luate, măsură dorită nu numai de preşedintele Băsescu, ci şi de întreaga populaţie a acestei ţări, este cea de reformare a clasei politice româneşti. Măsura firească ar fi cea de introducere a votului uninominal. Învinşii ce poartă astăzi masca învingătorilor, caută diverse subterfugii pentru a evita confruntarea cu cetăţenii. Cei care fug de cetăţeni spun că nu se pot organiza alegeri anticipate pe baza votului uninominal. În aceste momente, întâlnirea cu electoratul pentru partide ca: PNL, PSD sau PC este inoportună. Moţiunea odată depusă va aduce dovada unor lucruri evidente pentru toată lumea. Va face dovada că pentru a rămâne la guvernare, PNL-ul are înţelegeri cu PSD-ul. Această moţiune de cenzură va dovedi odată pentru totdeauna că Guvernul Tăriceanu II este susţinut de PSD; se va vedea colaborarea dintre aceste partide care până mai ieri îşi aruncau injurii, acuze, iar astăzi bat palma pentru interese proprii. Cu toţii ştim de aceste înţelegeri. Sunt foarte curios până când are de gând PNL-ul să nege această realitate.

În aceste momente, 54% dintre români consideră că cei 322 de parlamentari care au votat suspendarea preşedintelui ar trebui să-şi prezinte demisia. Este o dovadă concretă că românii nu mai doresc o astfel de clasă politică. Că ea trebuie reformată. Iar primul pas spre acest lucru este votul uninominal.

Am convingerea că acest lucru poate fi realizat, dacă fiecare dintre noi am avea responsabilitatea faptelor noastre, iar situaţia în care România se află în prezent nu poate continua la infinit.

Vă mulţumesc.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică intitulată «Cine a "greşit", să plătească!"»

Sâmbătă, la Horezu, colega noastră Raluca Turcan a făcut o dezvăluire senzaţională. În conferinţa de presă susţinută de câţiva membri PLD în poiana târgului de ceramică populară "Cocoşul de Hurez", răspunzând întrebărilor puse de ziarişti pe tema dublei semnături a senatorului Gheorghe Flutur pe moţiunea de cenzură iniţiată de Partidul Democrat, doamnei Turcan i-a scăpat "amănuntul" că una dintre semnături fusese adăugată "prin scanare pe calculator", de către "cineva din staff-ul PD".

Încercarea conducerii PLD de a profita politic cu orice preţ de pe urma unui eveniment cultural s-a soldat, iată, cu aprinderea unui nou fitil în scandalul moţiunii PD susţinute de PLD. Iar acest fitil aruncă o rază de lumină asupra adevăratelor metode prin care anumite partide izbutesc să îşi ducă la îndeplinire intenţiile, uneori prin încălcarea fără pic de jenă a legii.

O lege care spune clar că semnăturile din tabelele de susţinere a unei candidaturi, a unui proiect de lege, a unei moţiuni etc. trebuie să fie olografe, adică în original, adică executate cu mâna lor de către persoanele respective. Iar acum vedem că este posibil ca un tabel cu semnături de susţinere să fie măsluit pe calculator.

Oare câte tabele asemănătoare au mai fost măsluite de cei care au fost acum prinşi cu mâţa-n sac? Oare câtă încredere să mai putem avea atunci când ni se spune că ei au obţinut nu-ştiu-cât la sută într-un sondaj de opinie? Oare cât de corecte sunt rezultatele unui scrutin în care, la prelucrarea electronică a datelor, prin scanarea proceselor-verbale, îşi bagă coada nişte şmecheri pricepuţi în fraudare prin intermediul mijloacelor de calcul?

Înclin să-l cred pe domnul Gheorghe Flutur atunci când spune că nu a semnat decât o dată, adăugându-şi singur numele în josul paginii, sub tabel. Asta înseamnă, însă, că putem avea toate îndoielile asupra modului în care a fost realizat tabelul de deasupra, care cuprinde mai multe nume şi semnături, inclusiv semnătura pe care domnul Flutur nu are cum să şi-o recunoască.

"A fost o eroare, a fost o eroare! Cei din staff-ul PD-ului au greşit. Ei trebuie să dea explicaţii!". Aşa s-a încheiat conferinţa de presă de sâmbătă a conducerii PLD, în incinta târgului de ceramică populară de la Horezu. Cu siguranţă că staff-ul PD va da vina pe o secretară sau pe o operatoare de calculator. În felul acesta se va dovedi laşitatea şi lipsa de bărbăţie a unor domni cu putere de decizie în partid, care aruncă vinovăţia în spatele unei biete executante a ordinelor date de ei.

Este imposibil ca decizia de a se măslui, prin scanare şi scoatere la imprimantă a semnăturii - sau... semnăturilor?! - respective, să aparţină cuiva din rândul personalului din subordine. Un asemenea îndemn nu putea veni decât de la cineva implicat politic în reuşita acţiunii de strângere a semnăturilor necesare pentru introducerea moţiunii împotriva guvernului.

Acest mod de a proceda aruncă o pată pe obrazul democraţiei şi pe obrazul fiecărui parlamentar. Aşa ceva nu trebuie să se mai repete. De aceea, adevăratul vinovat trebuie dat în vileag şi trebuie să plătească scump, cât mai scump, inclusiv sub aspect penal.

Să fim serioşi. Nu este vorba de o simplă "greşeală", sau de o simplă "eroare", cum le place să spună celor prinşi cu moţiunea pe picior greşit. Avem de a face cu o infracţiune în adevăratul înţeles al cuvântului.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică intitulată "Desfiinţarea şcolilor - o modă sau o necesitate?"

În România secolului XXI, când mai peste tot în lume se înfiinţează unităţi de învăţământ în vederea eradicării analfabetismului, a apărut o nouă practică: comasarea şcolilor, sau, mult mai grav, desfiinţarea acestora. Motivele sunt diverse, de cele mai multe ori, însă, fără nici un fundament logic. Numai în judeţul Cluj există prea multe cazuri de comasare ori desfiinţare a unor şcoli, unele cu renume naţional. Dar acest lucru nu împiedică autorităţile să semneze ordine fără o consultare prealabilă a părinţilor ori să se documenteze la faţa locului dacă eliminarea unei unităţi de învăţământ aduce un prejudiciu, nu numai de imagine, Ministerului Educaţiei.

Reacţia părinţilor elevilor din şcolile ce urmează a fi desfiinţate ori comasate cu alte unităţi de învăţământ preuniversitar este de nemulţumire, deoarece acest lucru înseamnă că elevii se vor deplasa pe distanţe mult prea mari pentru nişte copii de vârsta lor pentru a beneficia de procesul educaţional.

Un astfel de caz se întâmplă, la Şcoala cu clasele I-VIII Dealu Negru din comuna Călăţele, judeţul Cluj. Gimnaziul acestei şcoli este propus pentru desfiinţare. Nejustificat, dacă e să ţinem cont de părerea cadrelor didactice de aici şi a părinţilor. Numărul elevilor este în continuă creştere, elevii care frecventează această şcoală vin din patru localităţi: Dealu Negru, Râşca de Sus, Râşca Pleş şi Călăţele Pădure. Drumurile care leagă Râşca de Sus şi Râşca Pleş de localităţile învecinate sunt greu accesibile maşinilor, în special în perioada de iarnă, care în aceste zone poate dura până la 6 luni, astfel că soluţia transportului elevilor cu microbuzul la o altă şcoală nu este viabilă deloc. În plus, şcoala are cadre didactice calificate pentru o serie de discipline: Limba şi Literatura Română, Geografie, Istorie, Biologie, Chimie, Muzică, Religie şi Educaţie Tehnologică. Din aceste motive, elevii Şcolii cu clasele I-VIII Dealu Negru au avut rezultate foarte bune la testele naţionale din anul şcolar 2005-2006, promovabilitatea fiind de 100%.

Un alt motiv pentru ca Şcoala cu clasele I-VIII Dealu Negru să nu fie desfiinţată este acela că există spaţiu suficient unde elevii îşi pot desfăşura activităţile didactice.

Mai mult, după terminarea orelor de curs, elevii îşi ajută părinţii în gospodărie, lucru pe care nu l-ar mai putea face dacă ar fi mutaţi la altă şcoală.

Unul dintre drepturile fundamentale ale omului este cel la educaţie. Nu cred că în România secolului XXI se poate ca acest drept nu fie respectat.

Domnul Aurel Gubandru:

Colegiul "B.P.Hasdeu" din municipiul Buzau, unul din cele mai mari unităţi de învăţământ din judeţ, a fost gazda unui complex de manifestări care marchează prima zi a Porţilor Deschise.

Cadrele didactice implicate în acest proiect au intenţionat, prin acest program, să promoveze valorile care se înalţă, fie din spatele catedrei, fie din bănci, uneori inaccesibile "ochiului" cultural mult prea formalizat.

La prima ediţie au fost invitaţi cu renume în lumea culturală românească ca: profesorii universitari dr.Valeriu Râpeanu şi Ion Bulei, care au adus câteva aprecieri critice privind recenta apariţie editorială a scriitorului buzoian Nicolae Peneş, intitulată "Alexandru Marghiloman - lordul valah", profesor universitar dr. Ion Brad, absolvent al liceului, profesor universitar dr. Marius Andruh - membru corespondent al Academiei Române, profesor universitar dr.Petre Ursache, scriitorii Magda Ursache şi Nicolae Peneş, alături de alţi profesori universitari, foşti membri ai Cenaclului literar, colaboratori ai revistei hasdeiene.

La manifestare au participat şi foşti şi actuali elevi, împreună cu cadre didactice, nume celebre din vechea gardă sau dascăli în activitate, evenimentul devenind emoţionant atât pentru vechile generaţii de liceu, cât şi pentru cei aflaţi pe băncile şcolii.

Manifestarea s-a construit pe discuţii tematice, dezbateri pe marginea proiectelor recente semnate de elevi, lansări de carte, filme documentare, sesiuni de referate şi comunicări, jocuri sportive, concursuri, momente muzicale, expoziţii de pictură şi artă fotografică.

În deschiderea manifestării, s-a lansat noul număr al revistei "Viziuni", coordonată de profesor Iulia Lazăr.

De asemenea, au mai fost câteva momente deosebite, printre care: vizionarea a două capodopere cinematografice regizate de Andrei Tarkovski, un spectacol de muzică, teatru şi dans găzduit de Amfiteatru şi întrunirea cenaclului literar.

Manifestarea vine după 140 de ani de la formarea Gimnaziului Comunal, cel ce a devenit şcoala cu care astăzi ne mândrim, Colegiul "B.P.Hasdeu", unde au învăţat şi s-au format nume celebre ca: George Emil Palade, Vasile Voiculescu, Nicolae Leonard, Paul Ioachim, Pamfil Şeicaru, mari personalităţi ale culturii româneşti.

Acesta a fost începutul, întreaga manifestare conturându-se şi ca o ofertă deschisă la a lua parte şi a deveni parte din conceptul cultural educaţional dezvoltat de "Hasdeu".

Domnul Miron Ignat:

"Efectele secetei asupra vieţii umane"

Stimate colege, stimaţi colegi,

Seceta, percepută ca o incapacitate temporară a resurselor de apă de a face faţă consumurilor, constituie, alături de alte fenomene distructive, cum ar fi poluarea sau inundaţiile, principalele "urgenţe planetare" ale zilei.

Impactul distructiv al secetelor şi aria tot mai mare de producere a acestora, care cuprinde 1/4 din totalul suprafeţei de uscat a Terrei, fac ca fenomenul respectiv să fie considerat, după poluare, riscul ecologic cu cea mai mare amploare şi stabilitate. Aceasta întrucât secetele, în special cele prelungite sau care se produc în ani succesivi, determină multiple efecte negative, de ordin ecologic, economic şi social, ce afectează calitatea vieţii comunităţilor umane.

Astfel, sub raport ecologic, seceta poate produce degradarea terenurilor agricole şi reducerea potenţialului biologic al solului, o înrăutăţire a condiţiilor de viaţă şi de muncă ale oamenilor. În plan economic, acest fenomen natural extrem afectează în primul rând producţia agricolă şi pune în pericol securitatea alimentară a populaţiei. Simultan, seceta determină reducerea efectivelor de animale, scăderea producţiei de energie electrică în hidrocentrale, greutăţi în alimentarea cu apă a localităţilor etc. Din punct de vedere social, seceta generează sărăcie, în special în rândul populaţiei rurale, pune în pericol activităţile umane, afectează starea de sănătate a populaţiei, deteriorează relaţiile interumane.

Acest lucru se va răsfrânge asupra preţurilor alimentelor, care vor creşte fulminant. Canicula şi absenţa ploilor ar putea să relanseze inflaţia în Europa, prin dezechilibrarea balanţei cererii şi a ofertei pe piaţa alimentelor. În urma înregistrării unor recolte slabe, oferta va scădea şi, evident, preţurile vor creşte.

Cu toate că ploile torenţiale din ultimele zile au cuprins multe judeţe, în cea mai mare parte a ţării seceta persistă. Potrivit agricultorilor, culturile de grâu, porumb şi rapiţă vor fi compromise, chiar dacă în următoarea perioadă va ploua abundent. De exemplu în Vrancea, peste 34 de mii de hectare de teren agricol cultivate cu cereale au fost afectate, iar prefectura a cerut guvernului ca judeţul să fie trecut pe lista regiunilor calamitate. Sunt deja afectate de secetă peste 200 de mii de hectare de culturi semănate în toamnă, ceea ce reprezintă 8% din suprafaţa totală. De asemenea, din cauza preţului mare al apei, din cele 700 de mii de hectare amenajate sunt irigate mai puţin de jumătate, adică 300 de mii de hectare.

Un alt efect negativ al secetei este nivelul Dunării, care la intrarea în Deltă a atins cote alarmant de mici. Debitul fluviului a ajuns la un sfert faţă de cât era anul trecut la această dată şi tot la un sfert din media multianuală pentru luna mai. Prognozele arată că, în iunie şi iulie, debitul Dunării va continua să scadă dramatic. Astfel, se aşteaptă atingerea unui nou minim istoric. Seceta a afectat şi turismul în Delta Dunării. Operatorii de turism de aici au lansat un semnal de alarmă extrem de serios. Ca urmare a colmatării unui sector de 3 km între Canalul Şontea şi Lacul Nebunul, navele clasice nu vor mai putea intra în Deltă în cel mult 2-3 zile, pentru că, din cauza temperaturilor extrem de ridicate şi a secetei prelungite scad continuu cotele apelor Dunării.

Stimaţi colegi,

acesta este doar un semnal de alarmă cu privire la impactul pe termen mediu şi lung cauzat de secetă în toate domeniile conexe. Trebuie să căutăm soluţii urgente pentru prevenirea calamităţilor, dar şi a efectelor negative pe care seceta le poate avea la nivel macroeconomic, microecomonic, până la influenţarea activităţilor şi a traiului de zi cu zi ale oamenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică intitulată "Implicaţiile situaţiei de la ARPECHIM asupra privatizării OLTCHIM"

Decizia de retragere a autorizaţiei integrate de mediu a combinatului ARPECHIM din Piteşti reprezintă, în opinia mea, o lovitură de maestru al răului pe care cineva - rămâne de văzut cine - a urmărit s-o dea unui alt agent economic de primă importanţă în industria chimică românească.

Este vorba despre combinatul OLTCHIM din Rm.Vâlcea, a cărui funcţionare, fără etilena şi fără propilena achiziţionate de la ARPECHIM, este serios pusă sub semnul întrebării. Prin utilizarea acestor două materii prime se realizează circa 60% din cifra de afaceri şi circa 70% din producţia livrată la export de către OLTCHIM. Încetarea livrărilor de la ARPECHIM ar duce la pierderi lunare estimate la 30 de milioane de euro la OLTCHIM, la care s-ar adăuga disponibilizarea a mai mult de jumătate dintre salariaţi.

Firma deţinătoare a combinatului ARPECHIM a căutat să liniştească populaţia, spunând că preţul benzinei nu va creşte, în caz că rafinăria piteşteană şi-ar închide porţile.

Pentru mine, acest lucru nu dovedeşte altceva decât că firma respectivă este, în acest moment, dezinteresată de soarta ARPECHIM. Dezinteresul este cu atât mai vădit, cu cât nu a depus nici un efort de realizare a investiţiilor pe linie de mediu care erau obligatorii pentru etapa actuală, în conformitate cu calendarul de conformare la normele Uniunii Europene, negociat pentru combinatul piteştean.

Or, proprietarii ARPECHIM ştiau ce îi aşteaptă în caz de neconformare cu stadiul de etapă obligatoriu în investiţiile pe linie de mediu. Bani au avut şi ar fi putut să facă ceea ce era de făcut. De aceea, singura supoziţie pe care o putem emite pe baza premiselor enunţate este că... nu au dorit.

Adăugăm la şirul premiselor faptul că proprietarii ARPECHIM ştiau foarte bine despre strânsa interdependenţă dintre secţia de piroliză de la Piteşti şi combinatul chimic OLTCHIM din Rm.Vâlcea, la care se adaugă faptul că AVAS anunţase, deja, că anul 2007 este anul pregătitor pentru privatizarea OLTCHIM.

Tragem linie şi obţinem, vrem - nu vrem, concluzia că cineva a dorit ca OLTCHIM să clacheze înainte de privatizare. De ce? Foarte simplu: pentru a se putea achiziţiona OLTCHIM la un preţ mult mai mic decât valoarea reală.

Pe lângă aceste considerente, care ţin de strategiile semi-piratereşti de achiziţie ale unui potenţial cumpărător al OLTCHIM, nu trebuie să scăpăm din vedere un lucru: la OLTCHIM lucrează în prezent peste 5.000 de salariaţi, iar OLTCHIM asigură peste 65% din produsul intern brut al judeţului Vâlcea.

În acest moment crucial, cred că se impune ca statul român să se implice, în măsura posibilităţilor legale, în vederea rezolvării situaţiei de la ARPECHIM.

De asemenea, consider că OLTCHIM trebuie sprijint în vederea materializării intenţiilor sale de cumpărare a rafinăriei ARPECHIM, aceasta fiind singura măsură care, pe termen lung, i-ar asigura continuitatea producţiei.

Nu în ultimul rând, este important ca serviciile specializate să ne informeze cu privire la autorii tentativei de "lovitură mortală" la adresa OLTCHIM, o lovitură executată ca la biliard, prin implicarea ARPECHIM şi a Gărzii de mediu Argeş.

Domnul Florin Iordache:

" Trăim într-o ţară condusă de Traian Băsescu ... şi asta ne ocupă tot timpul!"

Preşedintele Traian Băsescu a ţinut un discurs în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, miercuri, 30 mai 2007, pentru prima dată de la referendumul pentru demitere, din 19 mai.

Deşi discursul său trebuia să fie cel asumat în faţa electoratul, şi anume de negociere cu partidele politice, pentru a scoate ţara din impasul în care se află, Preşedintele Băsescu a avut o atitudine ostentativă, dezvăluind orice altceva, mai puţin intenţia de negociere şi de a pune capăt conflictului între cele două instituţii.

Mai mult decât atât, domnia sa şi-a început discursul cu un atac dur la adresa parlamentarilor care au votat pentru suspendarea sa din funcţie. "Imediat după intrarea ţării noastre în UE, s-a format în Parlament o majoritate de conjunctură, a cărei cifră - de 322 - a făcut ocolul României şi al lumii întregi". Traian Băsescu a atras atenţia că decizia parlamentarilor a costat bani publici pentru organizarea referendumului şi a generat deturnarea vieţii către o temă fără susţinere populară.

Prin discursul său, lăsând la o parte tonul ostentativ, Preşedintele a lansat acuze în toate părţile, a criticat sistemul politic actual şi, culmea, a lăsat să se înţeleagă că numai domnia sa poate scoate ţara din impas, căci, să nu uităm, Traian Băsescu este " unsul lui Dumnezeu".

Pe lângă acuza pe care i-a adus-o premierului României pentru că s-a angajat într-o coaliţie antiprezidenţială, Traian Băsescu a declarat că: "România are nevoie de un Guvern competent, care să se bucure de un sprijin transparent. Un Guvern care să aplice exclusiv interesul naţional şi un Guvern legitim din punct de vedere electoral, aşa cum ar rezulta din alegeri anticipate". Preşedintele a vorbit şi despre posibilitatea ca liderii partidelor parlamentare să fie reticenţi la confruntarea cu electoratul şi să nu fie de acord cu alegerile anticipate.

Cu alte cuvinte, discursul Preşedintelui a cuprins acuze, acuze şi iar acuze. Nimic altceva decât vorbe de ocară aruncate asupra celor care l-au sancţionat pentru că a greşit încălcând grav Constituţia şi atât. Mizând pe sprijinul poporului, Traian Băsescu se va considera mult timp deasupra legii şi va crede că, în cazul domniei sale, atributul vremelniciei nu va opera.

Contrar aşteptărilor, nu am auzit de la Traian Băsescu nicio soluţie constructivă, viabilă, concretă pentru a scoate ţara din criză ci, din contră, a susţinut un discurs care probabil va adânci criza politică actuală pentru lipsa de deschidere spre negociere a Preşedintelui. Practic, Traian Băsescu şi-a scos în evidenţă, încă o dată, obsesiile politice pe care le are vizavi de Parlament şi nu numai.

Cred că jurnalistul de la Antena 1, care prezintă emisiunea " În gura presei" ar trebui să-şi schimbe motto-ul. De actualitate ar putea fi ...." Trăim într-o ţară condusă de Traian Băsescu ... şi asta ne ocupă tot timpul!"

Vă mulţumesc.

Domnul Ilie Merce:

Declaraţie politică intitulată "Proiectul legii lustraţiei, o imbecilitate"

"Ochii şi urechile împăratului"

Din cele mai vechi timpuri, începând cu şefii de triburi şi terminând cu regii şi împăraţii, informaţia a fost considerată o marfă de mare preţ. Pentru a ţine sub observaţie supuşii ori pentru a afla, din timp, intenţiile duşmanilor, s-au folosit tot felul de reţele de informaţii, una mai sofisticată decât alta. În Codul lui Hammurabi, aflat în Muzeul Louvre din Paris, găsim cea mai veche referire la un serviciu organizat de informaţii, ai căror membri erau consideraţi ochii şi urechile împăratului.

În epoca modernă, toate ţările, cu regimuri democratice sau dictaturi, şi-au dezvoltat servicii de specialitate, adevărate sisteme imunitare, indispensabile apărării atributelor fundamentale ale statului. Securitatea românească, despre care s-au lansat atâtea mituri şi legende, a parcurs două etape distincte: faza sovietică, în care serviciile de infirmaţii româneşti erau conduse de la Moscova, şi faza ultimă, caracterizată prin subordonarea exclusivă a structurilor informative intereselor naţionale: în această ultimă perioadă, Securitatea a fost curăţată de elemente alogene, care serveau interese străine statului român, fapt ce a deranjat foarte mult oficinele externe, lipsite de antene, cu mici excepţii, implantate direct în structurile informative româneşti. În acelaşi timp, interesele naţionale au fost apărate şi prin mijloace şi metode specifice organelor de informaţii externe, practicate de către toate statele, indiferent de regimurile lor politice.

Indiferent de epitetele inventate de către unii sau de către alţii, Securitatea nu a fost o poliţie politică pusă în slujba lui Nicolae Ceauşescu, ci o instituţie a statului român, menită să-i apere, în primul rând, independenţa şi suveranitatea. Din moment ce România a fost un subiect de drept internaţional, încheind tratate şi participând la tot felul de organizaţii, ea a fost acceptată cu toate instituţiile sale statale interne, inclusiv cu structurile informative.

"Reţeaua informativă a Securităţii - o mistificare menită să culpabilizeze un popor întreg"

Una dintre obligaţiile fundamentale ale cetăţenilor democraţiilor occidentale, acceptată ca făcând parte din normalitate, este sesizarea organelor de specialitate cu privire la orice activitate care ar putea aduce atingere intereselor statului. O informare care în occident se consideră a fi în ordinea normală a vieţii cetăţii, în România postcomunistă este considerată o culpă capitală. Activitatea reţelei informative a Securităţii, desfăşurată după nişte norme legale, ordine şi regulamente precise, a fost hiperbolizată până la paroxism, pentru a crea impresia că suntem o naţiune de delatori şi pentru a induce sentimentul de culpabilitate la nivelul întregii populaţii. În aceste condiţii, România apare ca o închisoare enormă, în care fiecare deţinut era informatorul Securităţii lui Ceauşescu.

Singura alternativă oferită românilor, pentru a spăla ruşinea colaborării generale cu Securitatea, ar fi să-şi pună poalele în cap, să deschidă arhivele serviciilor de informaţii şi să pună pe tarabă toate dosarele Securităţii. Ar fi o adevărată mană cerească pentru cercurile ostile României, o catastrofă pentru structurile informative şi o hecatombă pentru oamenii care au servit, în exterior, interesele fundamentale ale ţării noastre.

Securitatea i-a supravegheat informativ, deopotrivă, pe agenţii serviciilor de informaţii răsăritene şi occidentale, deoarece trădarea nu are puncte cardinale. Printr-o curioasă metamorfoză, după anul 1990, "occidentalii" au devenit adevăraţi eroi ai naţiunii: au fost reabilitaţi, li s-a restituit gradele şi averile etc. ceea ce nu s-a întâmplat în nici o ţară din Europa Răsăriteană. Mai mult decât atât, turnătorii ordinari, tocmiţi pe un pumn de arginţi, delatori înnăscuţi, de care Securitatea nu ducea lipsă, au devenit, peste noapte, analişti politici sau ziarişti.

"Colaborarea cu Securitatea" este o armă politică redutabilă

Prima grijă a noilor guvernanţi, de după 1990, a fost să grebleze arhivele Securităţii şi să şteargă orice urmă de colaborare cu serviciile secrete româneşti, să-şi spele dosarele şi biografiile. În plus, au mai subtilizat şi dosarele grele, vândute apoi în străinătate pe bani grei, ori ale potenţialilor adversari politici şi ale unor oameni de afaceri, în scop de şantaj. Acolo unde nu au găsit nimic, ţucălarii guvernanţilor sau turnătorii cu simbrie dovediţi au inventat dosare de colaboratori ai Securităţii, aşa cum s-a întâmplat cu senatorul Corneliu Vadim Tudor. Având acces nelimitat la arhivele securităţii, acestor lepădături nu le-a fost greu să strecoare în rafturi nişte dosare cuprinzând făcături ordinare, culpabilizând oamenii nevinovaţi.

Violarea arhivelor Securităţii este un caz singular, deoarece s-au urmărit interese oculte, de grup sau politice, fără nicio legătură cu siguranţa naţională. În toate ţările, interesele naţionale sunt protejate cu străşnicie, inclusiv prin mijloace mai puţin ortodoxe. Atunci când se urmăresc alte scopuri, justiţia este necruţătoare, aşa cum s-a întâmplat în cazul preşedintelui american Richard Nixon.

Arhivele STASI din fosta RDG au fost periate de către sovietici, cu mult timp înainte de reunirea Germaniei, care au scos din dosare toate documentele legate de Uniunea Sovietică. Au urmat la rând serviciile secrete americane şi vest-germane, interesate de toate documentele care vizau ţările lor. Dosarele trecute prin cele trei ciururi succesive, care nu mai avea nicio importanţă operativă, au fost predate unei fundaţii religioase pentru păstrare şi studiere. În acest fel, nimeni nu a putut folosi arhivele STASI, unul din cele mai redutabile servicii de informaţii din toate timpurile, în scopuri politice sau de şantaj.

În România, trecerea prin ciur a dosarelor s-a făcut, aşa cum am arătat, în cu totul alte scopuri. Să nu ne mirăm, aşadar, că o haită de dalmaţieni, turnători dovediţi în solda Securităţii, nişte secături care ar fi repudiate în orice ţară civilizată, sunt eroii ăstei naţii.

Proiectul unei Legi a lustraţiei este o găselniţă de handicapaţi mintal.

Expertiza lumii civilizate a dovedit că o lege a lustraţiei se impun atunci când o parte dintre cetăţenii unei ţări au colaborat cu un regim de ocupaţie sau cu structurile sale statale. În România dinaintea anului 1990 nu putem discuta despre un regim de ocupaţie, nici măcar de un regim antinaţional. Evoluţia evenimentelor a dovedit că Nicolae Ceauşescu poate fi învinuit de multe, dar nu poate fi acuzat de activităţi antistatale, de acţiuni îndreptate împotriva intereselor naţionale. Aşadar, foştii activişti de partid sau membrii structurilor statului comunist nu pot fi acuzaţi nici ei pentru astfel de activităţi. Mai mult decât atât, a fost o vreme când democraţiile occidentale se întreceau în a-i lansa invitaţii lui Nicolae Ceauşescu, considerat un copil teribil al lumii comuniste, un adversar redutabil al regimului de la Moscova. După anul 1990, când partidul comunist a fost interzis, pentru a scurta perioada de timp, activişti de frunte şi colaboratori de nădejde ai Securităţii au înfiinţat sau au reînfiinţat partidele politice, adevărate SRL-uri ale Partidului Comunist Român.

Dacă imediat după 1990, o lege a lustraţiei ar fi avut o oarecare motivaţie, acum, după 17 ani de la căderea regimului ceauşist, proiectul unei astfel de legi apare ca o imbecilitate pură.

N.B. Agenţii unor structuri informative externe, care ocupă în prezent funcţii politice şi administrative importante, sunt şantajaţi să întreprindă sau să aprobe acţiuni care prejudiciază grav interesele economice şi politice ale ţării. Ei se cred la adăpost de orice consecinţe ale faptelor nesăbuite, bazându-se pe protecţia totală a stăpânilor. Tuturor le amintim că până la urmă, toate se plătesc! Este numai o chestiune de timp.

Doamna Anca Mira Victoria Mărculeţ Petrescu:

"Ion Ghica, distins cărturar şi precursor al unificării monedei europene."

Anul acesta se împlinesc 110 ani de când s-a stins din viaţă Ion Ghica (1816-1897), vestit scriitor, om politic şi economist care a contribuit cu inteligenţa sa activă la propăşirea ţării şi crearea statului modern naţional.

Născut la 12 august 1816, la Bucureşti, în familia banului Dimitrie Ghica, viitorul scriitor are privilegiul formării într-un cadru elevat sub îndrumarea unor personalităţi ca Heliade Rădulescu şi profesorul de franceză Jean Vaillant. Urmează apoi colegiul "Sf. Sava" unde îi cunoaşte pe Nicolae Bălcescu, Grigore Alexandrescu şi C.A. Rosetti cu care va colabora mai târziu. Participă la activitatea "Societăţii Filarmonice"(1833), pentru care traduce piesa "Preţioasele" de Molière. Continuă studiile la Paris unde va publica lucrări privind situaţia politică a Principatelor Române: "Coup d`œil sur l`ètat actuel de la Valachie et de la conduite de la Russie relativement à cette province"(1835); "Poids de la Moldo-Valachie dans les Question d`Orient"(1838); "Precis des droits de Moldaves et des Valaques fondé sur le droit des gens et les traites" (1839); "Dernière occupation des Principautés traités" (1339).

Îşi ia bacalaureatul în litere şi în ştiinţe matematice la Sorbona şi urmează cursurile Şcolii centrale de arte şi manufacturi precum şi Ecole Royale de Mines din Paris, pe care o absolveşte în 1840, luându-şi diploma de inginer. A participat la cursurile de economie politică la Collège de France şi la cursurile Conservatorului de Arte şi Meserii din Paris. A vizitat apoi Anglia şi a revenit în ţară, unde a fost numit profesor de geometrie descriptivă, geologie şi mineralogie la Academia Mihăileană din Iaşi.

Exponent al unei generaţii şcolite în Franţa, în spiritul ideilor de egalitate şi fraternitate, Ion Ghica s-a implicat în acţiuni având ca scop să redreseze societatea românească şi să desfiinţeze protectoratul rusesc. În 1843 împreună cu Nicolae Bălcescu şi Christian Tell întemeiază societatea secretă "Frăţia", care va pregăti revoluţia de la 1848 şi editează împreună cu Mihail Kogălniceanu revista "Propăşirea", unde îşi publică articolele sale pe teme economice, activând şi în "Societatea literară", condusă de Iancu Văcărescu.

În 1845 pleacă într-un voiaj în Europa (Anglia, Franţa, Italia) şi întemeiază la Paris (cu C.A.Rosetti, M. Kogălniceanu şi Iancu Bălăceanu), "Societatea studenţilor români", sub patronajul lui Lamartine. Devine preşedintele Societăţii şi se împrieteneşte cu poetul H. Heine. Se întoarce în ţară unde se căsătoreşte cu Alexandrina Mavros, apoi este trimis ca agent diplomatic al guvernului provizoriu la Constantinopol, unde cu N. Bălcescu şi I. Bălăceanu încearcă să organizeze emigraţia română şi să colaboreze cu revoluţionarii maghiari. Din cauza disensiunilor ivite, aceste planuri eşuează, dar Ion Ghica, după înfrângerea revoluţiei din ţară şi invadarea de trupele ruso-turce, continuă să pledeze pentru interesele ţării sale. Primeşte din partea guvernului turc oferta de a administra insula Samos, în schimbul promisiunii că ţara sa va fi ajutată. Devine guvernator şi apoi bei (prinţ) al insulei Samos.

Revenit în ţară în 1858, este numit de Alex.I.Cuza, prim ministru al guvernului de la Iaşi şi ministru de interne al Moldovei şi Ţării Româneşti. A reuşit prin funcţiile înalte pe care le-a deţinut, să depăşească momentele de cumpănă ale vremii şi să folosească toate oportunităţile diplomatice pentru rezolvarea crizei orientale şi avantajele politice ale ţării sale în timpul Războiului de Independenţă.

Printre funcţiile importante pe care le-a avut Ion Ghica amintim câteva: vicepreşedinte al Adunării legislative, director la Departamentul lucrărilor publice (1861), membru al Comisiei superioare a instrucţiunii publice (1862), preşedinte al Consiliului de miniştri şi ministru de Interne (1866), trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Londra (1881-1890), preşedinte al Societăţii Academice Române (1876-1879) şi de cinci ori preşedinte al Academiei Române.

Om de cultură enciclopedică, militant al idealurilor vremii sale, Ion Ghica a considerat ştiinţa şi cultura principali factori de progres şi civilizaţie, aşa cum o dovedesc lucrările sale: "Ochire asupra ştiinţelor ", "Omul fizic şi intelectul", "Pământul şi omul". A luptat pentru restructurarea învăţământului public şi pentru înfiinţarea unor publicaţii economice şi literare în toate limbile vorbite în Imperiul Otoman. A sprijinit viaţa teatrală românească şi repertoriul naţional, în calitate de director general al teatrelor (1877-1881) şi a scris literatură memorialistică de mare valoare documentară, precum "Scrisorile" către Vasile Alecsandri şi "Amintiri din pribegia după 1848". Din capitala britanică trimite numeroase colete de cărţi pentru Biblioteca Academiei, îmbogăţind tezaurul de carte al bibliotecii celui mai înalt for de cultură, pe care Ion Ghica l-a condus cu multă competenţă şi prestigiu.

Marele cărturar şi om politic Ion Ghica a fost şi unul din pionierii ştiinţelor economice la noi în ţară, opera sa în acest domeniu fiind reprezentată de cele trei volume de "Convorbiri economice", publicate în mai multe ediţii încă din timpul vieţii sale. Atracţia pentru studiul economiei s-a manifestat la Ion Ghica încă din timpul studiilor la Paris, unde a participat la cursurile lui J.B.Say, la Sorbona şi a citit cu interes opera unor economişti de seamă precum Blanqui, Adam Smith, David Ricardo şi J.S.Mill.

Şi-a expus ideile economice, în calitate de profesor la Academia Mihăileană din Iaşi, unde a ţinut prelegerea inaugurală "Importanţa economiei politice". A fost un propagator al ideii liberului schimb şi al unificării vamale ("Unirea vămilor între Moldova şi Valahia") precum şi al unificării monetare ("Măsuri şi greutăţi româneşti şi moldoveneşti"). Ca un adevărat vizionar, Ion Ghica susţinea, acum 150 de ani, "unificarea monetară mondială". El considera creditul un factor de progres şi prosperitate economică. În 1861, realizează chiar proiectul unei Bănci Române, cu capital de un milion de galbeni, iar în 1873 conduce instituţia Creditului Funciar Rural.

Retras în 1891 din activitatea politică şi socială a ţării, Ion Ghica îşi trăieşte ultimii ani la moşia sa din Ghergani, judeţul Dâmboviţa, unde se stinge din viaţă la 22 aprilie 1897.

Opera şi activitatea sa neobosită au contribuit la crearea instituţiilor statului naţional modern, iar abnegaţia şi spiritul său puse în slujba propăşirii neamului românesc au fost recunoscute de mari personalităţi.

Astfel, Bogdan Petriceicu Hasdeu, în răspunsul la discursul de recepţie din Academie al lui Ion Ghica, i se adresa: "Fie ca bărbat de ştiinţă, fie ca om de stat ai fost totdeauna model de împarţialitate, de toleranţă, de acel liberalism în adevăr liberal, căruia nu-i e teamă de a înfrunta prejudiciile bulgare chiar cu riscul impopularităţii".

Dimitrie A. Sturza îl caracteriza şi el pe Ion Ghica: "În tinereţe el a apucat o ţară necunoscută şi călcată în picioare de cei puternici. Ajuns în vârsta bărbăţiei, el, cu cei mai aleşi ai neamului, a rupt lanţurile care ţineau naţiunea încătuşată şi cu înţelepciune şi pricepere a lucrat să le dea românilor o patrie - care multora se părea pierdută".

Doctorul Constantin Istrati scria: "Ion Ghica este o figură măreaţă din mănunchiul acelor uriaşi cărora cată să ne închinăm cu cea mai adâncă recunoştinţă şi care alcătuiesc galeria fondatorilor României. El e dintre acei oameni fără care istoria renaşterii noastre nu se poate studia nici înţelege. Studiind omul sau epoca se face acelaşi lucru, căci ei sunt legaţi pe vecie. El e parte din un tot măreţ".

În sfârşit, marele savant Nicolae Iorga îl portretiza astfel pe Ion Ghica: "Acest liberal nu prea liberal avea aptitudini moştenite pentru politica sa de cabinet, care în legăturile dintre state se cheamă diplomaţie, dar care la popoarele nelibere înlocuieşte propaganda largă, crearea şi conducerea curentelor, păstrarea contactului cu o întreagă lume care, odată trezită la viaţă, înţelege a o trăi, şi cu câtă patimă! A început conspirator, urmat ca bei de Samos, reformator în sens european şi cu mult succes a încheiat ca reprezentant al României la Londra. În sfătuiri ştia să tacă şi să aştepte; la minister avea, din educaţia pe care o primise, râvniri spre nepărtinirea statului, aşa cum o afli mai mult sau mai puţin la apuseni".

Despre consistenţa şi valoarea operei şi activităţii acestui mare înaintaş, adevărat model pentru generaţiile actuale se poate scrie foarte mult. Preferăm să spicuim câteva din ideile preţioase ale lui Ion Ghica:

"Ar fi de dorit ca publiciştii noştri să facă mai puţină politică şi mai multă economie. Românii din toate clasele nu ar avea decât să câştige prin aceasta".

"De un secol facem patriotism pe spinarea lui Traian..., ar fi rândul vostru, celor tineri să faceţi ştiinţă, literatură şi arte şi nu vă este permisă descurajarea. Academicii de azi sunt oamenii epocii de tranziţiune. Au ceva, dar au păstrat şi multe din trecut, din şcoala năpădelii: să apuce şi să ajungă. Dar asta o să treacă şi ne vor urma oameni cu un capital intelectual mai mare şi cu tot atâta zel patriotic".

"Dacă prin obârşie, prin instinctul de conservare naţională care a condus întotdeauna de minune şi prin aptitudinea pe care o au pentru civilizaţie, de care au dat dovadă, românii au devenit un element util şi se poate spune chiar necesar pentru Europa în Orient, ar fi drept şi chiar prudent ca Puterile Garante să caute să ridice nivelul politic al micului stat şi să caute să-i asigure mai bine poziţia politică şi existenţa naţională".

"Stăm cu mâinile în sân şi ne bocim că ne copleşesc străinii. Jurnalistica, politica militantă, limbuţia tribunei şi birocraţia par singurele cariere demne de un român".

"Devălmăşia este un început sau o urmare a comunismului; mărturisesc însă că n-am cugetat niciodată ca să poată lua cineva cel mai mic lucru, cea mai mică valoare, fie chiar în numele patriei şi al binelui general, fără dreaptă şi deplină despăgubire".

"Departe de aceste lupte, urmaşii noştri vor ceti câte s-au scris în aceşti timpi, vor vedea cu mâhnire sărăcia de idei şi avuţia de patimi care ne sfâşie într-un timp atât de critic, într-un timp când trebuia ca toată inteligenţa să aducă aportul său la o lucrare atât de mare atât de anevoioasă, ca renaşterea unei naţiuni".

Domnul Ioan Ţundrea:

"Armonia sociala promovată de conservatori"

Conservatorii români vor să elimine orice neînţelegeri dogmatice cu privire la o posibilă inadvertenţă între cei doi poli de interes ai săi.

Aşadar, noi promovăm valorile individuale, excelenţa umană, dar, în acelaşi timp, ştim că aceste valori nu se pot manifesta din plin decât într-un cadru comunitar. Prin urmare, ne propunem ca tocmai familia, cartierul, satul, comunităţile organice în special, să fie laboratoarele de bază ale societăţii în care să se manifeste valoarea umană. Căci, în opinia noastră, omul nu are valoare de sine stătătoare decât în ceea ce am putea numi sistemul de relaţii sociale. Valoarea trebuie să aibă un sistem de referinţă, iar un individ nu are o bună calitate decât într-un mediu social cantitativ şi calitativ. Comunitatea, la rândul ei, este valorizată de către cei care o compun. E limpede că individul şi comunitatea sunt un binom inseparabil, iar noi ne propunem să favorizăm condiţiile în care ambii pot să capete substanţă şi credibilitate.

Acesta este un crez umanist pe care dorim să-l urmăm. Vrem să depăşim confuziile iscate de alăturarea celor doi poli de interes (om şi societate), prin asumarea concomitentă a mai multor realităţi. Pe de o parte, omul ca individualitate, este interesat de satisfacerea propriilor sale necesităţi, ceea ce, la rigoare, poate fi o formă de egoism. Pe de altă parte însă, egoismul său este limitat de faptul că el presupune implicit un bine social. Noi vedem binele individului în termeni de bine social şi invers. Depăşim astfel simpla meritologie liberală a interesului individual, dar fără a o nega, ci, mai cu seamă, completând-o prin aportul pe care comunitatea îl are în asigurarea binelui individual.

Partidul Conservator doreşte astfel să se situeze dincolo de diferendele doctrinare clasice şi să înţeleagă cât mai bine o realitate care îndeamnă la asemenea argumente: omul şi comunitatea trebuie să fie inseparabile pentru că fiecare au a-şi oferi unul altuia motive de satisfacţie şi succes.

Domnul Vasile Puşcaş:

"Nivelul de trai în România - între agenda politică şi aşteptările cetăţenilor"

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Partenerii noştri din Uniunea Europeană, state care s-au confruntat şi încă se confruntă cu probleme asemănătoare celor româneşti, au iniţiat, prin intermediul instrumentelor comunitare, programe de cercetare asupra calităţii vieţii cetăţenilor europeni, menite a semnala dezechilibrele şi derapajele instituţionale în activitatea lor principală - aceea de a fi în slujba cetăţenilor.

Astfel, un studiu al Fundaţiei Europene pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă arată că pentru cetăţenii europeni, indiferent că sunt ei de naţionalitate franceză sau olandeză, contează la fel de mult condiţiile în care muncesc cât şi cele în care îşi trăiesc viaţa.

Conceptul de viaţă, pentru cetăţenii europeni, include elemente de la locuinţă până la cele de stabilitate politică. Cetăţenii europeni manifestă responsabilitate civică, politică, respect pentru lege şi cer în schimb respectarea drepturilor lor, o bună guvernare care să le asigure un nivel de trai decent şi îndestulător.

La polul opus se prezintă situaţia în România. Aici, clasa politică stabileşte agenda publică, dar nu conform cerinţelor populaţiei, ci propriilor interese. Cetăţenii români au aşteptat cu un real optimism aderarea la UE, ca pe o soluţie pentru un trai mai bun, apropiat de standardele europene, care să le permită să-şi trăiască viaţa într-un mediu sănătos, reglementat corect şi în interesul lor.

Ce au primit cetăţenii români, la aproape şase luni de la aderarea la UE?

Au primit o cupă de şampanie televizată la trecerea dintre ani, urmată de interminabile scandaluri politice, soldate cu reticenţa investitorilor străini, cu neimplicarea românească în formularea politicilor europene - automat cu neincluderea României pe lista factorilor decizionali importanţi de la Bruxelles. Au primit taxe ridicate şi "justificate" în mod eronat ca având obligativitate comunitară - motiv pentru care au primit şi costurile aferente nerespectării legislaţiei; au primit avertismente cu aplicarea clauzelor sectoriale care aduc nerecunoaşterea actelor administrative româneşti în spaţiul comunitar, îngreunând astfel viaţa aceloraşi cetăţeni români - şi aceasta tot pentru că guvernanţii sunt prea ocupaţi să inflameze degringolada politică. Au mai primit costuri suplimentare pentru organizarea de consultări publice pe care nu le doreau, deşi sistemul de educaţie şi cel de sănătate sunt în situaţii-limită. Au primit şi promisiuni politicianiste, precum şi scuze neverosimile, când s-a instalat seceta şi un procent ridicat din culturi a fost compromis datorită neglijenţei administrative. Au primit raportări grandilocvente de creştere economică, criticate însă de forurile internaţionale pentru trendul lor vizibil îndreptat spre scăderea nivelului de trai.

Ce nu au primit cetăţenii români, la aproape şase luni de la aderarea la UE?

Nu au primit semnale de respectare a legislaţiei şi nici statul de drept şi respectarea drepturilor lor, pentru care s-au pronunţat acum 17 ani. Nu au primit politici publice valabile în noua organizaţie a cărei membri sunt, ca atare nici recunoaşterea europeană pe care o merită. Nu au primit o strategie post-aderare care să conecteze societatea românească la demersurile europene de creştere a nivelului de trai pentru toţi cetăţenii europeni. Nu au primit acţiuni guvernamentale menite să contracteze fondurile europene atât de necesare economiei româneşti, fonduri pe care UE le-a rezervat României prin bugetul 2007-2013.

Nu au primit gradul de protecţie socială minim în oricare alt stat membru al UE. Nu au primit un sistem de sănătate viabil şi nici unul de educaţie, ca atare România este cotată ca un stat de rangul III, din aceste puncte de vedere, pe harta ţărilor civilizate.

Nu au primit informarea necesară pentru a putea acţiona şi a se putea comporta ca adevăraţi cetăţeni europeni, astfel că românii se confruntă cu o imagine deformată în rândul celorlalţi cetăţeni din statele membre UE şi sunt, într-o îngrijorătoare proporţie, dezavantajaţi de aceasta.

Nu au primit infrastructură necesară pentru creşterea competitivităţii agricole şi industriale, deşi fondurile aflate la bugetul de stat şi plătite de aceiaşi cetăţeni români sunt, pe hârtie, deja cheltuite.

Astfel că, deşi România este unul dintre cele mai europtimiste state din UE, se confruntă acum cu probleme care nu ar fi trebuit să existe, pentru care au fost doi ani de preaderare pentru a fi rezolvate, precum şi numeroase avertismente, consultanţă şi direcţii oferite de UE. Cu toate acestea, perioada de preaderare a fost irosită în lupte politicianiste, iar agenda cetăţeanului a fost ignorată în permanenţă, deşi a servit - tot în permanenţă - drept pretext pentru aceste scandaluri.

Oare cum ar arăta o cercetare reală privind nivelul de trai în România? Dincolo de raportări guvernamentale modificate artificial, autorităţile aflate la putere nu îndrăznesc să întreprindă un astfel de demers. Societatea românească a oferit deja un vot de blam actualei guvernări, abţinându-se de la ultima consultare populară, încercând să arate astfel că agenda sa are alte priorităţi. Societatea românească are interese îndreptate în aceeaşi direcţie cu cele ale celorlaţi cetăţeni europeni, doreşte integrarea reală şi demnă în UE, dar guvernanţii români nu ţin seama de aceasta.

Astăzi, cetăţenii români au nevoie de partide politice şi acţiune politică îndreptate spre interesul cetăţenilor, reflectat, în primul rând, de nivelul lor de viaţă.

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

"Şutul în fund şi pasul înainte"

Referendumul din 19 mai a confirmat disciplina electoratului Partidului Social Democrat. Fără o miză importantă pentru susţinătorii săi, PSD şi-a reconfirmat statutul de principal partid de opoziţie. Deşi acest demers a avut drept principală ţintă sancţionarea atitudinilor şi acţiunilor unui preşedinte ce ieşea mult prea des din cadrul stabilit de normele constituţionale, o ţintă legitimă, de altfel, el a eşuat şi societatea românească a revenit la situaţia anterioară iniţierii lui.

Neprezentarea masivă la vot a electoratului demonstrează interesul scăzut al acestuia faţă de subiectul dezbătut. Opţiunile exprimate cu această ocazie de către electorat pot aduce în discuţie modul în care agenda politică este percepută de cetăţeanul de rând. Este totuşi evident că cetăţeanul român îşi doreşte altceva de la clasa politică. Cu siguranţă, PSD nu are un discurs clar - nepopulist - cu care să se adreseze cetăţenilor din marile oraşe şi, în special, tinerilor absolvenţi.

Şi preşedintele reîntors la Cotroceni a dat semnale că lucrurile intră pe un făgaş cât de cât normal. Însă doar aparent, aşa cum noi am avertizat! Invitaţia la consultări şi anunţarea temelor pentru perioada imediat următoare arătau disponibilitatea pentru un nou tip de dialog, unul care ar fi putut exista încă de la începutul mandatului său. Din păcate, faptele aveau să confirme, o dată în plus, laşitatea preşedintelui, realitatea pe care cei 322 o învederaseră: preşedintele tuturor românilor nu este interesat de soarta celor pe care-i conduce, ci doar de tăierea capetelor celor care îi pregătiseră binemeritata execuţie politică.

Incidentul din seara referendumului cu telefonul şi discursul preşedintelui în faţa Parlamentului au fost suficiente pentru reconfirmarea unei realităţi inimaginabile, şocante: lipsa oricărei limite pentru societatea în care trăim. Condamnat ferm şi prompt de mass media românească, de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, de presa internaţională, preşedintele nu a făcut niciun gest credibil pentru a demonstra că regretă apelativele utilizate. Tot ce a regretat a fost faptul că aceste comentarii au fost făcute publice. Acesta este Traian Băsescu - preşedintele pe care îl cunoaştem din ce în e mai bine. Omul al cărui interes este mai presus de orice lege sau reglementare a acestei ţări!

Discursul ţinut în faţa Parlamentului a adus o nouă perspectivă asupra legitimităţii poziţiei domniei sale. Dacă până acum voinţa electoratului era o chestiune de interpretare, aşa cum a recunoscut în mod public, deturnând-o în 2004, acum aceasta reprezintă însăşi voinţa divinităţii. Este apreciabil efortul omului spre depăşirea condiţiei sale de muritor. Însă legitimarea dorinţelor şi intenţiilor oamenilor prin aura divinităţii, mai ales în cazul preşedintelui unei ţări, nu face decât să întoarcă societatea românească în epoca întunecată a Evului Mediu. Să fie oare legitimarea divină a voinţei "marelui cârmaci" un alt pas spre transformarea României într-un loc în care aleşii oamenilor sunt egalii lui Dumnezeu?!

Din păcate, Biserica Ortodoxă Română se confruntă în aceste zile cu numeroase probleme. Discuţiile aprinse despre legitimitatea prezenţei icoanelor în şcoli, drumul anevoios al retrocedărilor şi atitudinea faţă de mai marii politicii româneşti, toate se adună în chip negativ asupra imaginii instituţiei cu cea mai mare încredere în rândul populaţiei. Parte esenţială a sufletului român, gardian al rânduielilor şi moralei acestui popor, Biserica va găsi, sperăm, resursele şi modul de a fi departe de cele atât de trecătoare ale politicii şi puterii lumeşti.

Aparent, referendumul din 19 mai a tras un şut în fund clasei politice româneşti. Lupta dintre Făt Frumos şi cei 322 de balauri a arătat o dată în plus, dacă mai era nevoie, slăbiciunea discursului şi lipsa de coeziune a clasei politice în faţa noilor "teme" ale poporului. Dezgustată şi nemulţumită de clasa politică, voinţa populară a acceptat - balcanic şi telenovelistic - un nou lider populist - Traian Băsescu. Românii sunt oameni şi, deci, sunt supuşi greşelii. Trăgând învăţămintele de rigoare din acest referendum, PSD le va demonstra că şi-a însuşit acest eşec şi că va face pasul înainte, imperios necesar pentru modernizarea întregii societăţi româneşti.

Domnul Petru Movilă:

"Sănătate programului de sănătate"

Mă întreb dacă declaraţia mea politică de astăzi va ajunge la urechile ministrului sănătăţii publice, domnul Eugen Nicolăescu. Şi asta pentru că nu ar fi prima dată când, de la această tribună, am încercat să-i atrag atenţia asupra unor probleme din ministerul pe care îl "păstoreşte" după puterile dumnealui. Anunţat cu mare tam-tam, programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei pare a fi sortit eşecului din faşă.

Programul trebuia să înceapă din luna ianuarie, dar s-a împotmolit din lipsă de fonduri. Şi care a fost amânat 6 luni pentru a-i se oferi ministrului posibilitatea de a face rost de banii necesari. Ce va face domnul ministru, însă, cu decontarea tuturor analizelor şi serviciilor suplimentare oferite de medici? Va cere o nouă amânare a plăţilor pentru a găsi alţi bani?

Cheltuielile legate de trimiterea celor două formulare tuturor românilor se ridică la aproape 30 de milioane de euro. Programul conceput de ministrul Nicolăescu prevede, însă, şi persoanele care nu vor beneficia de aceste gratuităţi, şi anume cele care, în ultimele 30 de zile, au efectuat investigaţii medicale şi bolnavii cronici care, în ultimele 90 de zile, au făcut analize de laborator. Dar şi aceste categorii vor primi plicul trimis de minister. Pentru cei care în ultimele 30 de zile au efectuat investigaţii medicale propun ca ministerul să le deconteze cheltuielile pentru că programul prevede gratuitatea consultaţiei. În cazul bolnavilor cronici, propun ca ministerul să le plătească tratamentul, în locul cheltuielilor cu plicurile.

Nu se spune nimic în acest program de sănătate despre cetăţenii români care muncesc în străinătate. Doar faptul că au la dispoziţie 15 luni pentru a se întoarce în ţară şi a beneficia de consultaţie gratuită. Domnule ministru, în străinătate patronul nu îţi oferă concediu în luna în care te-ai născut pentru a putea ajunge la timp în România să-ţi faci consultul. Dacă totuşi ajungi în termenul stabilit de program, trebuie să te înscrii la un medic de familie pentru ca acesta să te trimită la laboratorul de analize. Păi, care medic de familie te înscrie pe listele lui dacă nu prezinţi adeverinţa de la locul de muncă, extras cu plata efectuată de către angajator către bugetul asigurărilor de sănătate şi copie după cartea de muncă? Ce să mai vorbim despre românii de dincolo de Prut pentru care deplasarea până în România îi costă jumătate din salariul dintr-o lună. Şi care poate ar dori să beneficieze de gratuitatea unui consult medical. Sau programul naţional de sănătate se referă doar la cetăţenii care locuiesc în România?

Domnule ministru, dacă vreţi să aflaţi care este starea de sănătate a populaţiei, puteţi să apelaţi la datele pe care le deţine Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate, acolo unde se raportează lunar aceste informaţii. Sau la comisiile de sănătate din cadrul ministerului care, la rândul lor, deţin astfel de informaţii. Nu cheltuiţi sute de milioane de euro pentru ceva ce există deja. Iar obligativitatea analizelor anuale este stipulată prin lege, nu era cazul să faceţi referire la acest aspect într-un program care nu prea are aplicativitate.

Domnul Aurel Olărean:

"Mesajul unui preşedinte către Parlament"

Stimaţi colegi

Faptul că un preşedinte, indiferent cine este el, s-a văzut obligat să vină în faţa Parlamentului pentru a aduce aminte politicienilor ce doreşte electoratul, este grav. Întrebarea care se poate pune este una singură: politicienii chiar nu ştiu sau nu vor să ştie ce doreşte cu adevărat cetăţeanul român?

Toate sondajele arată clar că se doresc alegeri anticipate, că se vrea vot uninominal şi se impune o restructurare a guvernului actual. Toate partidele, indiferent de coloratura politică, au primit aceste semnale şi ştiu bine ce se aşteaptă de la ele. Şi totuşi majoritatea preferă să ignore realitatea şi să dea frâu liber orgoliilor personale în detrimentul binelui general.

Rezultatul referendumului a fost, în sine, un semnal pentru cinci partide că politica dusă nu este cea dorită de alegători. Se pare că nu a fost suficient şi imediat s-au găsit scuze şi motivaţii care mai de care mai fanteziste care să justifice înfrângerea. Ba se pare, după spusele domnului Geoană, că americanii au descoperit că PSD-ul a ieşit chiar în câştig electoral după acest eşec, având o ascensiune rapidă în sondaje! Dacă este aşa, nu-mi doresc decât ca PSD-ul, cu domnul Geoană în frunte, să beneficieze de cât mai multe astfel de înfrângeri, benefice, se pare, pentru partid.

Nu este normal ca Preşedintele Traian Băsescu să reamintească membrilor Parlamentului ce aşteaptă poporul de la ei. Noi, parlamentarii, suntem aleşi şi trimişi aici de electorat pentru a-i apăra interesele şi a-i face cunoscută voinţa politică. Să nu şti ce vrea propriu tău electorat denotă dispreţul faţă de alegător şi poporul nu uită şi nu iartă astfel de fapte. Aşa se explică şi frica multora dintre dumneavoastră pentru alegerile anticipate: sancţiunile electoratului vor fi clare şi radicale şi mulţi dintre cei aflaţi în această sală vor părăsi umiliţi Parlamentul României.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Eşecul unui guvern anonim"

Stimaţi colegi

Preşedintele unei naţiuni este o instituţie. Preşedintele României este o instituţie aleasă direct şi nominal de popor, iar legitimitatea sa nu poate fi pusă la îndoială de noi, indiferent de partidul din care facem parte. Faptul că Preşedintele s-a văzut obligat să iasă la tribuna Parlamentului pentru a repeta public ceea ce poporul vrea de la noi, este un fapt grav care dovedeşte din nou fragilitatea comunicării dintre politicieni şi electorat.

Demisia celor 322 de parlamentari ar fi fost privită ca un gest de onoare şi o recunoaştere a strategiei mincinoase. Asta dacă măcar unul dintre aceştia şi-ar fi înaintat demisia.

Poporul vrea vot uninominal. Poporul vrea alegeri anticipate. Poporul vrea un alt guvern. Nu pentru capul domnului Tăriceanu, ci pentru rezultate. Dumneavoastră, cei 322, ştiţi asta, dar preferaţi tăcerea şi dispreţul tacit!

Liderii de partide au uitat deja că rezultatul referendumului a fost, în primul rând, dovada că electoratul poate să sancţioneze când nu este ascultat. Orgoliile personale sunt pe primul plan şi starea de fapt nici măcar nu mai este ascunsă sub bagajul de vorbe frumoase ale aleşilor acestui popor. Vă este frică, domnilor, că, în eventualitatea unor alegeri anticipate, întreaga configuraţie politică românească ar fi radical modificată şi nu în favoarea PSD-PNL-PRM.

Avem un guvern care în două luni nu a făcut nimic, fiind preocupat de referendum. Acum preocuparea este cum să se salveze. Ce credibilitate poate avea un ministru care se contrazice public cu elevii referitor la numărul de stele de pe steagul Uniunii Europene? Dar un ministru al justiţiei care, prin măsurile luate haotic, provoacă demisia a jumătate din aparatul de conducere al ministerului pe care îl conduce?

Aceşti miniştri nu au fost aleşi ci au fost numiţi. Numiţi de domnul Tăriceanu pe criterii numai de dânsul ştiute. Şi dacă Partidul Liberal, cunoscut ca un partid de intelectuali, atât a avut şi a putut să dea acestei ţări, atunci mai bine se retrage. Spre binele său şi mai ales spre binele acestei ţări.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

Săptămâna care a trecut, a avut loc în Parlamentul României prezentarea Raportului copiilor privind situaţia drepturilor copiilor în România, realizat de către membrii Iniţiativei Consiliului Copiilor SPUNE, împreună cu 30 de mii de copii din toată ţara.

Printre propunerile prezentate de către iniţiatorii raportului, se numără: înfiinţarea unui post TV dedicat exclusiv copiilor, care să nu difuzeze doar desene animate, ci şi emisiuni interactive; stabilirea unui nivel crescut al prestaţiilor sociale de către stat; derularea de campanii publice de conştientizare cu privire la efectele pe care separarea de părinţi le are asupra copiilor; dezvoltarea de programe de consiliere şi sprijin pentru părinţi; crearea, la nivel local, de servicii diversificate pentru părinţi şi copii, pentru a-i sprijini pe aceştia atunci când se află în situaţii dificile.

Iniţiatorii raportului consideră, de asemenea, că, pentru o aplicare efectivă a drepturilor copiilor la exprimarea liberă a opiniei, sunt necesare: promovarea eficientă a acestui drept; informarea părinţilor, a profesorilor şi a copiilor în ceea ce priveşte respectarea şi exercitarea lui cu responsabilitate, asigurarea condiţiilor pentru funcţionarea consiliilor elevilor în şcoli; încurajarea elevilor de către profesori şi conducerile şcolilor pentru a-şi exprima opiniile prin intermediul consiliilor elevilor precum şi prin alte forme de organizare.

Raportul realizat de copii este dovada unei atitudini mature şi reprezintă o reuşită, un demers fără precedent, care deschide noi orizonturi, noi abordări şi oferă certitudinea că putem fi nişte parteneri responsabili, capabili să avem o perspectivă obiectivă asupra realităţii şi să conştientizăm că avem atât drepturi, cât şi responsabilităţi. Acesta va fi inclus în raportul pe care Guvernul îl va înainta în toamna anului 2007 către Comitetul ONU pentru drepturile copilului de la Geneva.

Trebuie menţionat faptul că iniţiativa de a înfiinţa Consiliul Copiilor SPUNE! Vine din partea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi cu Consiliul Naţional al Elevilor, iar activităţile proiectului au beneficiat de finanţare din partea Uniunii Europene prin intermediul proiectului Phare 2003 "Campania de Educaţie privind Drepturile Copilului".

Raportul copiilor este o iniţiativă fără precedent, deoarece este pentru prima oară în istoria României când opiniile copiilor privind copiii sunt luate în seamă de cele mai înalte oficialităţi ale României.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Problema salariilor în sectorul public"

Modul de salarizare este un factor determinant al funcţionării economiei de piaţă, al societăţii în ansamblu. Salariile din sectorul public trebuie să fie bazate pe principiul eficienţei, dar şi al echităţii. Dacă în sectorul privat eficienţa se măsoară în bani, sectorul public îi conferă acesteia o altă dimensiune.

Spre exemplu, educaţia şi sănătatea au o utilitate socială foarte mare în viziunea modernă a societăţii, iar investiţia în capitalul uman este esenţială pentru sănătatea şi viitorul societăţii. Dacă azi nu vom investi în educaţie, în îmbunătăţirea salariilor profesorilor, în menţinerea interesului pentru şcoală, în mijloace moderne de învăţare, mâine vom cheltui chiar mai mult decât acum în protecţia civilă, armată, servicii secrete, justiţie.

Nu putem lăsa profesorii buni să se reprofileze sau să meargă la cules de căpşuni şi să aducem în schimb analfabeţi, ci ei trebuie să fie sprijiniţi, pentru a cultiva cunoaşterea, bunul simţ şi respectul pentru un sistem de valori morale.

Din păcate, la noi s-a instalat un dispreţ faţă de şcoală, încurajat de la nivelul cel mai înalt al conducerii ţării. Toate sistemele de valori sunt terfelite, bagatelizate şi ne sunt aduse în schimb modele suburbane, necivilizate şi rudimentare de comportament. Omul necultivat este mai uşor de manipulat, aceasta e realitatea, dar şi scopul unora.

Creşterea salariilor trebuie să fie compatibilă cu ţintele României, ale unei societăţi care se doreşte a fi modernă, care-şi caută identitatea şi locul în familia europeană. Guvernul trebuie să regândească distribuţia salariilor în sectorul public. Creşterea acestora trebuie să aibă în vedere, aşa cum spunea reprezentantul FMI pentru România şi Bulgaria Juan José Fernandez-Ansola, deficitul de cont curent şi presiunile inflaţioniste - cauzate de cererea internă ridicată, avansul creditelor - şi politica fiscală expansionistă.

Echitatea este o condiţie a păcii sociale şi trebuie asigurată cu prioritate. Trebuie schimbată baza de aplicare pentru coeficienţii de majorare. Aşa cum se cere de la nivel înalt: "Aplicaţi fără discriminare legea!", aşa trebuie să se ceară şi reformularea echitabilă a legii, pentru că ea e făcută de oameni şi de cele mai multe ori pentru a sluji grupurile de interese ale puterii.

Domnul Gabriel Sandu:

"Adevărata dreaptă românească"

Ieri, Călin Popescu-Tăriceanu a realizat, în sfârşit, un gest istoric.

Iniţiativa sa de a se alia cu fostul preşedinte Emil Constantinescu, artizanul dispariţiei P.N.Ţ.-C.D., prevesteşte ironic faptul că Tăriceanu este cel care va scoate P.N.L. de pe scena politică românească.

Istoria P.N.L. merită o soartă mai bună decât aceea de a fi confiscată şi golită de conţinut de această anomalie a istoriei, care se numeşte Călin Popescu-Tăriceanu. Şi mai ironic este faptul că şeful unui partid care şi-a trădat partenerii, alături de care a fost câştigat în alegeri, şi care a făcut din partidul său un satelit al P.S.D., descendentul direct al P.C.R., vorbeşte de crearea unui pol de dreapta alături de două partide care în acest moment nu au reprezentanţi în Parlament.

În acest moment, singurul partid autentic de dreapta din România este Partidul Liberal Democrat. Singurele măsuri de dreapta adoptate din 2004 şi până astăzi au fost iniţiate şi susţinute de actualii membri ai P.L.D.

P.L.D. îşi propune să fie şi va fi nucleul coalizării forţelor de dreapta autentice din România, pentru că P.L.D. are marele avantaj de a fi un partid format din oameni care deja şi-au demonstrat valoarea şi care au demonstrat că au integritatea de a-şi părăsi funcţiile avute pentru a o lua de la capăt pentru convingerile lor.

P.L.D. este un partid care, în mai puţin de 6 luni de la înfiinţare, are un procent de 7% în sondaje, 70% din membrii săi sunt oameni care nu au mai făcut niciodată politică şi care deja a propus o strategie post-aderare pentru România.

Este evident faptul că numai P.L.D. are capitalul uman, determinarea şi puterea de a constitui pe termen lung o dreaptă puternică în România, pentru că avem nevoie de un partid care să promoveze măsuri de dreapta, care să încurajeze şi să apere libera iniţiativă şi pe întreprinzători şi care să iniţieze realizarea unui masterplan pe următorii 50 de ani, pentru ca România să ajungă la acelaşi nivel cu partenerii săi din Uniunea Europeană.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"P.D. trebuie să facă gălăgie!"

Stimaţi colegi,

Aş începe cu clasicul şi ironicul "Cui îi e frică de... moţiunea de cenzură a P.D.?"

Fără a mă referi punctual la conţinutul ei, respectiv a compilaţiei de articole de presă, vreau să remarc că aşa-numita moţiune de cenzură are o provenienţă hilară.

Ea critică un guvern la care au participat, profitând din plin de avantajele acestui statut, toţi aceşti lideri marcanţi ai P.D. ce bat acum pe uşile diferiţilor parlamentari pentru a le semna articolul de presă intitulat "moţiune".

În altă ordine de ide, PD nu are autoritatea morală de a iniţia un astfel de demers, atâta timp cât încă participă la guvernare pe plan local. Nu am auzit de niciun membru P.D. care să vrea să "joace în opoziţie" în judeţe, nu am auzit de demisii de onoare, ci numai vorbe de vitejie spuse de domnul Boc, mereu grăbit să prindă primetime-ul la TV şi avionul de Bucureşti sau Cluj.

Şi dacă tot vorbeam de cei care se cred mai catolici ca Papa, cât poate fi de elaborat un text ce purta iniţial un număr de semnături obţinut prin fraudă, cu complicitatea domnului Gheorghe Flutur? Dacă aş fi fost în locul domnului Traian Băsescu, l-aş fi "demisionat" imediat pe "imaculatul" domn Boc pentru o asemenea "neatenţie"! Semn că nici Traian Băsescu nu mai e ce-a fost...

Ştim că singurul program de guvernare şi acum de opoziţie al P.D. a fost "alegeri anticipate". Din păcate, acesta nu este nicidecum un program de guvernare. Este o metodă de a te eschiva de la problemele oamenilor, de a-i face să creadă că altele le sunt priorităţile. Este un mod de a crea o stare de instabilitate politică şi socială, de suspiciune şi ură. Şi dacă domnul Traian Băsescu spunea că P.N.L. vrea linişte, pentru că atunci când este linişte, se fură, eu vă pot garanta că pe gălăgie, se fură şi mai mult. Şi, de obicei, aceia care profită sunt cei la care te aştepţi mai puţin...

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Stan:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am gândit la referendumul din 19 mai a.c. ca la o manifestare democratică de exercitare a dreptului meu de cetăţean, actualmente şi deputat. Ales. De un anumit număr de oameni, pe listele unui anumit partid şi anume ale celui care a întrunit majoritatea sufragiilor electoratului la ultimele alegeri parlamentare.

Chiar dacă am avut încă de la începutul acestui demers democratic îndoieli cu privire la rezultatul lui, mi-am însuşit cifrele de final cu demnitatea bărbatului care acceptă că a pierdut o luptă, nu şi războiul.

Ce nu-mi pot însă însuşi cu niciun chip este fanfaronada penibilă a membrilor unui partid, de altfel, parlamentar, care, prin vocea conducătorului lor iubit, temporar preşedinte şi suspendat şi, pretinde el, reîntors glorios la locul faptei prezidenţiale, afirmă că voia poporului român nici mai mult, nici mai puţin a hotărât astfel.

Îi întreb şi eu, ca mulţi alţii în aceste zile, care popor român?

O aritmetică simplă conchide că primul suspendat al ţării are sprijinul a aproximativ 32% din românii cu drept de vot, adică electoratul P.D.-P.L.D..

Mobilizând în forţă acest segment de votanţi, cu contribuţia directă a pasivităţii cvasigenerale a presupuşilor aliaţi politici conjuncturali ai P.S.D. şi "beneficiind" de indiferenţa de proporţii a marii majorităţi a populaţiei cu drept de vot, suspendarea suspendării nu mi se pare deloc un motiv de lăudăroşenie.

Cu atât mai îngrijorat percep demersul preşedintelui care nu mai este suspendat de a invita, ceea ce crede domnia-sa că este poporul român, la o guvernare de tip latino-american, exercitată din stradă sau, mai bine, din piaţă, să se poată instala acolo o tribună, ceva de la care domnul exsuspendat să poată glăsui fericindu-şi fanii şi arătând cu prezidenţialul deget către cei pe care i-ar vrea vinovaţi de câte ceva.

A instiga electoratul la nesupunere civică făcându-l să creadă că el şi numai el este unicul reprezentant al intereselor populare este un act de iresponsabilitate cetăţenească! Guvernarea democratică se face prin intermediul instituţiilor democratice şi nu răcnind în stradă!

Sper totuşi că, în tainicile cotloane unde îşi pot permite renunţarea la măştile victorioase, domnul preşedinte nu de mult suspendat şi umilii săi acoliţi au înţeles că România este o ţară democratică europeană şi nu o republică bananieră.

Pentru că aşa se traduce, în limbajul poporului român, absenteismul de 56% înregistrat la urne pe 19 mai.

Domnul Gheorghe Chiper:

"Lustraţia, arhivele şi nomenclatura" (I.)

Două teme cu caracter politic (şi cu efect de revanşă) au fost de natură să amăgească pe mulţi români, atât în actuala campanie pentru referendum, cât şi în alte momente "fierbinţi" ale frământărilor de la vârful puterii. Este vorba, pe de o parte, de lupta împotriva corupţiei (monopolizată de un preşedinte şi de partidul său, care n-au făcut efectiv nimic în această privinţă); pe de altă parte, de finalizarea legii lustraţiei, prin care se va realiza aşteptata "reparaţie morală" (care, se înţelege, va fi tot rodul existenţei aceloraşi "mari personalităţi" la conducerea ţării).

Am folosit cuvenitele ghilimele pentru a sublinia sensul paradoxal al afirmaţiilor făcute, deoarece, se ştie, în aproape doi ani şi jumătate, s-au revendicat unele "merite" şi s-au dat asigurări că avem omul (oamenii) providenţiali care să le rezolve onorabil şi echitabil.

S-a văzut cât de echitabil s-a pornit pe calea reformării sistemului şi a înfăptuirii justiţiei în aceşti ani. Nu s-a făcut nimic, nici pentru a avea o lege a lustraţiei, corectă şi cuprinzătoare, ba mai mult s-a tergiversat în mod inexplicabil punerea ei pe ordinea de zi a Parlamentului şi deschiderea arhivelor partidului comunist (invocându-se, culmea impertinenţei, tot blocajul partidelor de opoziţie şi la această importantă acţiune).

Acum, după ce s-a putut vedea cât de bine prind la electorat astfel de teme, cât de eficiente (electoral) sunt declaraţiile populiste şi impostura, s-a considerat că este bine să se revină la proiectul de lege uitat prin sertarele Parlamentului, iar pentru deschiderea arhivelor s-a văzut că nu trebuie acceptul opoziţiei, ci doar o ordonanţă de urgenţă elaborată, firesc, de Guvern.

Trebuie însă, să-i dezamăgesc pe susţinătorii acestui demers (aceiaşi ca şi în alte momente de mare agitaţie demagogică): în arhive nu vor găsi mare lucru pentru a se împăuna cu alte succese în lupta anticomunistă; arhivele nu conţin, ca şi în cazul celor de la securitate, fapte misterioase, abuzuri evidente sau elemente secrete ale construcţiei socialiste şi nici măcar referiri concrete despre situaţia economico-socială reală a ţării; în arhive se pot găsi, însă, date despre aşa-zisa rezervă de cadre, o lucrare laborioasă din fiecare judeţ unde sunt înscrise cu toate datele biografice persoane (multe la număr, chiar şi cele cu dosar "pătat") care urmează să acceadă la funcţii în unităţi economice şi instituţii, în aşezăminte de cultură sau de asistenţă socială, în administraţia locală şi centrală, peste tot unde se cerea promovarea pe bază de...dosar de cadre.

Atunci, o să-şi vadă mulţi numele în rândurile nomenclaturii, deşi acum se prezintă mari anticomunişti; atunci o să constatăm că, de exemplu, numărul celor cu funcţii în vechiul regim se distribuie astăzi egal şi în alte partide, precum în cazul baronilor şi oligarhilor; se va vedea atunci că nu doar Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor sunt lustrabili.

Dar despre modul cum s-a gândit acest proiect, despre intenţiile nemărturisite ale încercării de a elimina prin acest proiect competitorii politici, într-o declaraţie politică următoare.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi are ca subiect pensiile şi situaţia pensionarilor.

Disputele sterile din ultimii ani dintre guvernanţi au ocupat în totalitate spaţiul public, ignorându-se problemele de fond din societatea românească. Una dintre aceste probleme încă nerezolvată este şi cea a situaţiei pensionarilor, persoane care - după o muncă de aproape o viaţă - se simt total marginalizate şi ignorate de stat.

Discut foarte des cu persoane de vârsta a treia, fie în cadrul programului de audienţe, fie atunci când mă deplasez în teritoriu şi, de fiecare dată, mi se spune că au ajuns la limita suportabilităţii, că trăiesc în condiţii inumane, că din pensia pe care o primesc nu reuşesc să-şi acopere nici cheltuielile curente, nu mai vorbesc să-şi permită să meargă la tratament sau să calătorească în scop recreativ.

Solidaritatea este o valoare fundamentală a social-democraţiei şi a mersului corect al lucrurilor într-o societate care respectă drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Tocmai de aceea, vă solicit, doamnelor şi domnilor guvernanţi, să luaţi măsuri urgente, astfel încât situaţia pensionarilor să se îmbunătăţească corespunzător, pentru că doresc şi eu, ca tânăr român, să văd pensionari relaxaţi, veseli, dornici să trăiască în continuare viaţa şi să ofere, în baza experienţei lor, sfaturi utile tinerei

generaţii.

Domnul Ion Dumitru:

"Semnăturile ... disperării!"

Ideea de a obţine "producţii - record" în ... tulburarea agriculturii româneşti, încă îl mai bântuie pe Gheorghe Flutur.

Acesta, în perioada când a condus Ministerul Agriculturii, a reuşit să sporească birocraţia, să dea noi valenţe demagogiei şi să înfigă adânc în trupul ţării câteva steguleţe roşii, comandă specială a Parlamentului European. Moldavul, fost liberal, ajuns acum P.L.D.-ist de vază, obişnuit cu conceptul de a săpa la rădăcină munca altora, vrea cu tot dinadinsul să revină în Guvern.

Gândul că şade departe de treburile agriculturii, de caravanele minciunii, de "freamătul" pădurii transformate în lemn de lucru, îl îndeamnă la metode necugetate, la acţiuni josnice.

Dorind cu orice preţ ca Guvernul fostului şef şi prieten să pice, Gheorghe Flutur şi-a ... clonat semnăturile. Probabil, a vrut să arate cât de important este numele său, aşa că, pe documentul moţiunii iniţiate în mare grabă, senatorul P.l.D.-ist semnează de două ori. O dată Gheorghe Flutur, a doua oară Flutur Gheorghe! Gestul său a frapat. Nu a fost privit deloc ca o greşeală. De altfel, nici nu avea cum să fie aşa. Este grav dacă tratezi cu atâta indiferenţă un document oficial de care este legată până la urmă soarta ţării şi a unei instituţii.

Evident, moţiunea purtată pe două aripi de ... Flutur a fost respinsă. Presa l-a taxat imediat pe P.L.D.-istul de conjunctură tare zburdalnic când este vorba să facă rău altora. Un exemplu mai clar de mârşăvie oficializată nici că se mai putea găsi! Un act premeditat care demonstrează cu prisosinţă cât respect are Gheorghe Flutur pentru lege, pentru instituţia pe care o reprezintă.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Fondul de solidaritate socială"

Confirmarea aderării României la marea familie europeană, începând cu 1 ianuarie 2007, plasează ţara noastră la finalul unui proces îndelungat de reforme, dar, în acelaşi timp, şi la începutul unei perioade pline de speranţă pentru un trai mai bun. Un argument important în decizia luată de U.E în vederea integrării României a fost cel economic. Totuşi, în pofida unor perioade dificile pentru populaţie, economia românească este pe un drum ascendent, cunoscând progrese evidente, dar nu putem ignora faptul că există categorii de largi de oameni care trăiesc la limita sărăciei.

Societatea românească relevă situaţii contradictorii, astfel există o categorie de oameni foarte bogaţi, în general, oameni de afaceri care au prosperat, iar pe de alta parte, o categorie de oameni care trăiesc la limita sărăciei.

Accentuarea diferenţei de nivel de trai între păturile sociale distruge solidaritatea socială şi reduce capacitatea societăţii româneşti de a face faţă cerinţelor integrării în Uniunea Europeană. Principiul solidarităţii sociale prevede că întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor care nu îşi pot asigura singure nevoile sociale.

Din aceste considerente, noi, reprezentanţii grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator, am iniţiat o propunere legislativă care urmăreşte întărirea solidarităţii sociale prin implicarea agenţilor economici. Programul de solidaritate socială presupune instituirea unei taxe numită «taxa de solidaritate socială» care să se aplice operatorilor economici, persoane juridice, plătitoare de impozit pe profit. Cuantumul taxei de solidaritate socială este de 1% din profitul net şi se plăteşte anual sau cel mai târziu la finele primului trimestru al anului următor.

Sumele strânse din plata taxei de solidaritate socială se constituie într-un fond aflat la dispoziţia Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi vor fi folosite pentru creşterea tuturor pensiilor mai mici decât salariul minim pe economie. Modelul social european care trebuie aplicat şi în România presupune o economie performantă, un nivel înalt al protecţiei sociale, investiţii majore în educaţia permanentă, dialog social eficient. Considerăm că este o datorie morală ca acei agenţi economici care au prosperat în România să acorde un mic sprijin persoanelor defavorizate economic, astfel încât populaţia să simtă mai puţin costurile integrării în structurile europene. Sperăm ca prin adoptarea acestei propuneri să contribuim la ameliorarea situaţiei dificile în care se află pensionarii, la o echilibrare a nivelurilor de trai al diverselor categorii sociale, la o egalizare a veniturilor.

Ne-am bucurat când această propunere a fost votată de Senat şi a primit avize favorabile din partea comisiilor juridică şi de muncă, dar în dezbaterea pe fond a propunerii la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a Camerei Deputaţilor, a primit un raport negativ. Am sperat în bunăvoinţa colegilor deputaţi de la alte partide politice, membri în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, dar ne-am înşelat, aceştia votând împotriva proiectului de lege, nedorind astfel să întindă o mână de ajutor, împreună cu noi, celor care acum nu au bani de mâncare, de medicamente, umblă prost îmbrăcaţi şi toate astea după o viaţă de muncă.

Sper totuşi ca acest proiect de lege, atât de benefic celor cu venituri reduse, să se bucure de un vot favorabil în plenul Camerei Deputaţilor şi să dăm dovadă de faptul că ne interesează soarta celor care ne-au ales, că nu ne aducem aminte de ei doar în campaniile electorale.

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Serviciile sociale în România"

Serviciile sociale din România fac parte din sistemul naţional de asistenţă socială. Definiţia lor a fost extinsă în 2006 (Legea 47/2006) şi face referire la principiile generale legate de incluziunea socială.

O realitate cruntă ne loveşte în acest moment, jumătate din România este complet descoperită din punct de vedere al serviciilor sociale, iar în mediul rural situaţia este şi mai tragică, 50-55 la sută din populaţie, acolo, este formată din persoane cu handicap, bătrâni şi copii abandonaţi prin plecarea părinţilor din ţară. Pe de altă parte, reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale reclamă faptul că statul nu finanţează, decât în mică măsură, programele sociale ale ONG-urilor. Astfel, dacă finanţarea de la bugetul de stat ajunge în Uniunea Europeană la 20 la sută, în România media e de doar 4-5 %. Lipsa finanţării din bugetul de stat este cu atât mai mult resimţită de organizaţii, cu cât mulţi finanţatori internaţionali trebuie să se retragă din România având în vedere noul statut de stat membru. În România este evident că atât sectorul public cât şi statul au fost incapabile să ofere o paletă corectă de servicii sociale adecvate noilor criterii impuse. În ultimii ani se observă o transformare conceptuală de la servicii de asistenţă socială către servicii sociale primare centrate pe prevenţie, identificarea nevoilor sociale, limitarea situaţiilor de risc.

Este imperios necesar realizarea unei cercetări de teren care are drept scop final realizarea unei hărţi a serviciilor sociale din România; elaborarea Strategiei naţionale privind dezvoltarea sistemului de servicii sociale şi a Planului de acţiune pentru implementarea acesteia.

Avem nevoie de implementarea unor servicii specializate care să cuprindă suport şi asistenţă pentru menţinerea, recuperarea sau dezvoltarea capacităţilor persoanelor sau grupurilor vulnerabile, de coerenţă internă a sistemului de proceduri; corelarea şi coordonarea agenţiilor de implementare; un sistem unic de acreditare a prestatorilor; dezvoltarea pe scară largă a serviciilor primare, la nivel local; formarea personalului care aplică aceste proceduri (evaluatori, contractanţi, agenţii de licenţiere etc); formare specifică a prestatorilor de servicii în domeniul reglementării serviciilor sociale; testarea diferitelor scenarii şi proceduri pentru noile mecanisme introduse progresiv; flexibilitatea instrumentelor de reglementare, pentru a permite dezvoltarea serviciilor noi, care acoperă goluri importante în sistemul de servicii; implicarea utilizatorilor şi/sau a reprezentanţilor lor în elaborarea cadrului de reglementare pentru serviciile sociale; introducerea unor instrumente noi de management şi monitorizare în câmpul serviciilor sociale; un rol mai activ al prestatorilor de servicii, publici şi privaţi, în definirea politicilor şi implementarea programelor de reformă.

- Pauză -

(În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Ioan Munteanu şi Dan Radu Ruşanu, secretari

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimaţi colegi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că, din totalul celor 326 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 171. sunt absenţi 193, din care 41 participă la alte acţiuni parlamentare.

În continuare, urmează să luăm în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Mai întâi, însă, două chestiuni procedurale. În consultare cu preşedinţii comisiilor de specialitate care au întocmit raportul, Comisia juridică şi Comisia pentru muncă, precum şi la solicitarea iniţiatorilor, vă propun să introducem pe ordinea de zi a Camerei, astfel încât să nu fie adoptat tacit, Propunerea legislativă privind personalul Curţii Constituţionale.

Propunerea legislativă este semnată de parlamentari din toate grupurile parlamentare, în urma consultării cu judecătorii Curţii Constituţionale, şi urmează a fi adoptată tacit în următoarele zile.

De aceea, dacă nu există obiecţii din partea dumneavoastră, vă propun s-o introducem astăzi pe ordinea de zi, la pct.10.

Obiecţii? Observaţii? Nu sunt.

Supun atunci votului dumneavoastră propunerea de introducere pe ordinea de zi.

Cine este pentru? Da. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Se introduce la pct.10.

De asemenea, avem o solicitare pentru o declaraţie cu caracter personal, din partea domnului deputat Buhăianu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Cătălin Ovidiu Obuf Buhăianu:

Bună ziua!

Domnule preşedinte,

Vă aduc la cunoştinţă că, începând de astăzi, demisionez din Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, urmând să-mi desfăşor activitatea ca deputat independent.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Trecem la ordinea de zi.

Domnul Nati Meir. Aveţi cuvântul.

Domnul Nati Meir:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să vă anunţ că de ieri fac parte din Grupul parlamentar al P.D. şi urmează să mă înscriu în Circumscripţia nr.38 Tulcea.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Felicitări!

La pct.2, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

Legea are caracter organic.

Raport comun de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie publică şi Comisiei pentru apărare.

Procedură de urgenţă.

Suntem primă Cameră sesizată.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină. Nu.

Comisiile. Punctul de vedere al comisiilor.

Domnul deputat Mircovici. Pe scurt, vă rog.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Comisia noastră a fost sesizată cu raport. La lucrările comisiei au participat 19 deputaţi din 23. S-a propus adoptarea, cu modificări, a prezentului proiect de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale. Nu sunt. La dezbateri generale?

Domnule deputat Lakatos, aveţi cuvântul.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Când e vorba de reorganizare, asta este propunerea Guvernului şi, în principiu, suntem de acord. O problemă din partea Comisiei, şi de aceea discut la dezbateri generale, că este mai mult timp, se propune o modificare chiar la art.1 pct.(4) şi se propune eliminarea lit.v) "apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă a populaţiei şi bunurilor" şi se găseşte un compromis din care "apărarea împotriva incendiilor" e scoasă. Acest lucru, apărarea împotriva incendiilor, este un fenomen complex organizatoric, tehnic, trebuie să-şi găsească locul în acest proiect de lege, respectiv în ceea ce a propus ministerul.

De aceea, din start, la capitolul la care are loc dezbateri generale, la care discut, aş propune ori să păstrăm varianta iniţială, ori să adăugăm la varianta propusă de comisie "apărarea împotriva incendiilor".

Domnul Bogdan Olteanu:

Comisia?

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Vă propun să rămână varianta comisiei, întrucât problema ridicată de colegul deputat a fost cuprinsă la lit.l) "protecţia civilă şi gestionarea situaţiilor de urgenţă", unde intră şi apărarea împotriva incendiilor. Dat fiind faptul că Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă, în momentul de faţă, se compune atât din cele două structuri, din protecţia civilă, respectiv protecţia împotriva incendiilor.

Domnul Bogdan Olteanu:

Am înţeles.

Da. acuma, domnule deputat, amendamentul dumneavoastră este, din păcate, de fond. Deci, el nu poate face obiectul unei dezbateri aici, cel mult dacă retrimitem la comisie.

Domnul Lakatos Petru (din bancă):

Discutăm când ajungem la amendamente.

Domnul Bogdan Olteanu:

Bun.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Dacă de la pct.1 până la pct.5 există obiecţii, observaţii, comentarii?

Domnul deputat Lakatos.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte,

Ştiam ce răspuns o să-mi dea comisia. De aceea am vorbit la partea generală, ca să pot reveni acum. Comisia propune sintagma "protecţia civilă a populaţiei şi a bunurilor, precum şi gestionarea situaţiilor de urgenţă". Or, apărarea împotriva incendiilor este, încă o dată spun, ceva mai complex şi nu intră la capitolul "situaţii de urgenţă", pentru că sunt probleme şi de construcţii şi de altele care, într-adevăr, o parte sunt controlate de pompieri, şi pompierii fac parte din Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, dar gândiţi-vă, când ministerul a propus la lit.v) "apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă a populaţiei şi a bunurilor", s-a gândit, deci, ei ştiau mai bine ce vor.

Oricum, eu insist ori să rămână varianta iniţială şi să eliminăm propunerea comisiei, sau, la propunerea comisiei, pentru că nu este amendament de fond, "protecţia civilă a populaţiei, apărarea împotriva incendiilor şi a bunurilor." Deci, practic, se introduc doar două cuvinte.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Comisia, vă rog.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Problema aceasta a fost discutată în cadrul comisiei. Îmi pare rău că nu avem reprezentant al Ministerului Administraţiei şi Reformei Administrative aici.

Domnul Bogdan Olteanu:

Este.

Domnul Niculae Mircovici:

Sau dacă este, atunci să-şi exprime punctul de vedere, pentru că noi, inclusiv la comisie, am primit acest răspuns din partea Ministerului Administraţiei şi Reformei Administrative, în sensul că sunt de acord cu actuala formulare, respectiv cu scoaterea lit.v) şi cu formularea care se găseşte în momentul de faţă la lit.l).

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnule deputat Lakatos, mie mi se pare în continuare că e un amendament de fond. Deci, dacă insistaţi pe el, eu retrimit punctul ăsta la comisie, se rediscută acest punct. Nu insistaţi.

Domnule deputat, înţeleg că nu insistă pe punctul respectiv.

Mulţumesc.

Atunci este adoptat până la pct.5.

De la 6 la 10. Adoptat. Pct.11 - 15. Adoptat. Pct.16 - 20. Adoptat. Pct.21 - 28. adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

La pct.,3, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată.

Legea are caracter organic.

Raport de respingere din partea Comisiei pentru cultură.

Suntem primă Cameră sesizată.

Termen de adoptare tacită, 8.VI.2007.

Din partea iniţiatorului, dacă doreşte să intervină cineva. Nu doreşte.

Raportul comisiei vă rog.

Domnule deputat Frâncu, aveţi cuvântul.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Legea face parte din categoria legilor organice.

Au participat la discuţii domnul Ştefan Niţulescu, secretar general în Ministerul Culturii şi Cultelor, doamna Maria Ţoghină, preşedinte - director general al Societăţii Române de Radiodifuziune, domnul Florin Bruşten, secretar general al studiourilor regionale, domnul Titi Dincă, director programe din partea Societăţii Române de Televiziune, iar din partea grupului de iniţiatori, domnul deputat Petre Străchinaru.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votării, 11 voturi pentru respingere, 2 voturi împotriva respingerii şi o abţinere.

Motivaţia comisiei a fost aceea că propunerea de modificare a legii este de natură să afecteze, pe termen mediu şi lung, existenţa şi funcţionarea serviciilor publice de radio şi televiziune din România, autonomia financiară şi editorială a studiourilor teritoriale existând deja, dobândirea calităţii de persoane juridice pentru acestea nu va avea nici un efect în domeniul editorial.

Conform prevederilor legii în vigoare, studiourile teritoriale sunt conduse de comitete directoare proprii, numite de consiliul de administraţie, pe baza propunerilor primite de la studiouri, iar comitetele directoare ale studiourilor teritoriale răspund pentru execuţia financiară.

Studiourile beneficiază de frecvenţe proprii de emisie, atât în unde medii, cât şi în unde ultrascurte, cu acoperire regională, pe care sunt difuzate programe proprii 24 de ore din 24.

În propunerea legislativă nu sunt reglementate modalitatea de finanţare şi modalitatea de separare a patrimoniului între cele două societăţi şi studiourile teritoriale, nu este prevăzut un mecanism prin care studioul central exercită coordonarea sau controlul faţă de structura din subordine, delimitată de competenţe, condiţii de angajarea răspunderii etc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale.

La dezbateri generale, domnul deputat Frâncu.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Propunerea în sine este într-un fel corectă. Ea vine în sprijinul ideii de descentralizare. Din păcate, pentru radio ea vine prea târziu, pentru televiziune, prea devreme. Ca propunere legislativă, suferă însă de multă superficialitate. Cred eu că dacă iniţiatorii vor veni cu o nouă formă, care să fie mult mai clară şi în care să se precizeze foarte clar modul de separare a patrimoniului dintre cele două societăţi de radio şi televiziune în zona teritorială, acest proiect de lege ar putea fi într-o sesiune viitoare adoptat.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii? Nu sunt alte intervenţii.

Fiind propunere de respingere, proiectul rămâne la vot final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.38/2007 pentru modificarea Legii învăţământului nr.84/1995.

Legea are caracter organic.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru învăţământ.

Procedură de urgenţă.

Suntem primă Cameră sesizată.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină. Nu.

Comisia, vă rog frumos, raportul.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege reglementează finanţarea la nivel postliceal prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale.

Astfel, se intenţionează sprijinirea financiară a investiţiei în acest tip de învăţământ pentru a veni în întâmpinarea cererii formulate de piaţa muncii pentru forţă de muncă corespunzătoare nivelului mediu de calificare.

Acest nivel de calificare se poate corela corespunzător cu nivelul de referinţă V al cadrului european al calificărilor, deosebit de solicitat pe piaţa muncii la nivelul pieţei interne europene.

Prin acest nivel de calificare se asigură în cadrul echipelor de specialişti legătura între execuţie şi concepţie, prin competenţe manageriale care asigură coordonarea echipelor de lucru şi adoptarea unor decizii fără impact major.

Acest nivel de calificare asigură continuarea învăţării pentru cei care au finalizat studiile liceale şi nu au promovat examenul de bacalaureat.

Face parte din categoria legilor organice.

Suntem primă Cameră sesizată.

Propunem plenului adoptarea fără modificări a proiectului de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog, domnule deputat Asztalos, aveţi cuvântul.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al U.D.M.R. va sprijini acest proiect de lege.

În completarea celor spuse de doamna preşedinte Olguţa Vasilescu, aş vrea doar să subliniez care este diferenţa acestui text pe care vă rog să-l adoptaţi, faţă de textul iniţial al Legii învăţământului.

Conform textului iniţial, acest învăţământ postliceal era finanţat pe baza unui contract de către solicitanţi, iar acum statul, prin Ministerul Educaţiei, vine în sprijinul acestui învăţământ, şi prin administraţiile locale se poate finanţa şi din bugetul de stat, ceea ce înseamnă că avem toate şansele de a îmbunătăţi această activitate educaţională şi de a veni în sprijinul agenţilor economici.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Constat faptul că se modifică de fapt două articole din Legea nr.84/1995 - Legea învăţământului. Este vorba de art.51 şi 52.

Într-adevăr, această modificare era necesară din mai multe puncte de vedere. În primul rând, varianta şcolarizării în zona postliceală, în baza unui contract încheiat între şcoala respectivă şi o societate comercială era o metodă care se practica în mare vogă în urmă cu foarte mulţi ani, mă refer aici la perioada dinainte de 1989.

Este benefic şi chiar extrem de important ca banii publici să fie direcţionaţi spre finanţarea acestor studii, pentru că, pe de o parte, se elimină obligativitatea încadrării în muncă la o societate prestabilită după absolvirea cursurilor. Dar, mai mult decât atât, este clar pentru toată lumea, că piaţa muncii din România deja se confruntă cu greutăţi, în sensul că apare o criză tot mai accentuată în domeniul forţei de muncă. Aşadar, pe cale de consecinţă, sunt binevenite aceste modificări ale art.51 şi 52 din Legea învăţământului.

Grupul parlamentar al P.C. va susţine acest proiect de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog, domnule deputat Andea.

Domnul Petru Andea:

Colegii deputaţi P.S.D. din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport agreează conţinutul ordonanţei referitoare la învăţământul postliceal.

Aş vrea doar să supun atenţiei unul din aspectele asupra căruia comisia nu a căzut de acord. El continuă un subiect care a mai fost discutat de către noi, şi anume: cine şi unde organizează învăţământul postliceal?

La ora actuală se ştie că sunt multe universităţi, mai ales tehnice, care datorită evoluţiei cifrelor de şcolarizare au multe spaţii disponibile. Amendamentul propus în comisie a fost ca şi universităţile să poată organiza forme de învăţământ postliceal.

Este similar a ceea ce am discutat acum o săptămână, ca universităţile să poată organiza şi alte forme de învăţământ decât de învăţământ superior.

Noi considerăm că posibilitatea de a acorda, prin lege, universităţilor dreptul de a organiza învăţământ postliceal este firească. Se poate înscrie în obiectul lor de activitate. Este o extensie, ca să spun aşa, în jos, a activităţii universităţilor noastre. De aceea, noi susţinem ca acest amendament să fie inclus în conţinutul proiectului legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog frumos, domnul deputat Dumitriu.

Domnul Mihai Dumitriu:

Stimaţi colegi,

Această iniţiativă legislativă este benefică pentru o parte din absolvenţii de liceu, cei care nu vor reuşi să treacă examenul de bacalaureat. Pentru că, la o serie întreagă de şcoli postliceale, nişte cursuri postliceale, se pot înscrie şi cei care nu au luat examenul de bacalaureat. Asta este una.

Un al doilea lucru: această formă de învăţământ corespunde nivelului patru de calificare, prevăzut, bineînţeles, în directivele Uniunii Europene. Primul este SAMO; al doilea este anul de completare; al treilea este absolventul de liceu; şi al patrulea este această formă de învăţământ postliceal, care la noi până acum funcţiona numai cu taxă. Deci putem spune aproape în sistem privat, şi nicidecum cu finanţare de la bugetul de stat. Deci, este benefică această lege, şi eu cred că ar trebui să ne aplecăm şi să dăm un gir cu toţii şi s-o votăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii?

Vă rog, domnule deputat Asztalos.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş dori să fac câteva observaţii privind amendamentul doamnei Ecaterina Andronescu. Acest amendament a fost susţinut de colegul nostru Andea şi, conform acestui amendament, şcolarizarea acestui învăţământ postliceal s-ar face nu doar în unităţile şcolare, ci şi în instituţii, în universităţi.

Vedeţi dumneavoastră, întâmplarea face că în ziua de astăzi am primit o invitaţie la un simpozion intitulat "Cultura calităţii şi dezvoltarea instituţională a universităţilor" în organizarea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior.

Parcurgând tematica simpozionului, mi-am dat seama că, de fapt, pentru această instituţie este o problemă majoră, cum putem asigura calitatea învăţământului superior şi cum putem aplica acele prevederi legale, care au fost adoptate de Parlament? Şi mă refer la două legi esenţiale: prima lege adoptată de dumneavoastră se referă la structura învăţământului superior, pe baza cărei legi în momentul de faţă universităţile sunt structurate - învăţământ de bază, masterat, doctorat; şi o altă lege, legea calităţii, prin care s-au adoptat nişte standarde, criterii de calitate, şi care trebuie să fie urmărite de această Agenţie a calităţii.

A veni în acest moment cu o asemenea iniţiativă şi a crea posibilitatea instituţiilor superioare să înfiinţeze în cadrul lor grădiniţe, aşa cum acum o săptămână aţi mai auzit de o asemenea încercare; să înfiinţăm şi să funcţioneze în cadrul instituţiilor superioare şcoli generale, iar în momentul de faţă dorim să introducem posibilitatea înfiinţării şcolilor postliceale, mi se pare că noi creăm o dezordine în acea structură care în momentul de faţă există şi s-a structurat cât se poate de bine.

Eu cred că am face o greşeală enormă dacă am privi învăţământul superior şi, în general, învăţământul prin prisma posibilităţii acumulării unor sume de bani, fiindcă toată povestea se mişcă în jurul banilor.

Probabil, reprezentanţii universităţilor se gândesc că, dacă pot înfiinţa în cadrul universităţilor şcoli postliceale, atunci sursa de finanţare a universităţilor va creşte. Da, domnilor, dar ce facem cu calitatea?!

Vă rog să respingeţi acest amendament, fiindcă nu este la locul lui.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Înţeleg că este un drept la replică, domnule deputat Andea.

Aş propunem să încheiem, după aceea, dezbaterile generale.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dreptul la replică se referă doar la corectarea unei erori în prezentarea colegului meu, şi anume: universităţile, evident, organizează învăţământul universitar - licenţă, master, doctorat.

Nu este vorba de a organiza şcolile postliceale ca învăţământ universitar, ci este vorba de a organiza şcolile postliceale în universităţi. Ca atare, obiectul de activitate al universităţilor s-ar extinde.

Eu sunt convins că nu are nicio implicaţie asupra calităţii în învăţământul superior faptul că îşi extind domeniul de activitate. Faptul că există un liceu, spre exemplu, sau un grup şcolar cum este, poate organiza inclusiv învăţământ primar sau gimnazial, sau în unele situaţii chiar şi învăţământ preşcolar, nu împietează asupra calităţii actului de învăţământ, să zicem, în liceu.

În consecinţă, argumentele cu care a venit colegul meu nu se susţin. Deci, noi putem aproba în universităţi înfiinţarea de şcoli postliceale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai sunt intervenţii, trecem la dezbaterile pe articole.

Amendamentul respins se susţine? Nu se susţine.

Nu există amendamente admise.

Proiectul rămâne la vot final.

La pct.5 - Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol - proprietate publică a statului - şi pentru vânzarea unor imobile - proprietate privată a statului aflată în administraţia Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport din partea Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare, de adoptare a proiectului de lege, de aprobare a ordonanţei de urgenţă.

Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul, domnul secretar de stat Cseke. Aveţi cuvântul.

Domnul Cseke Attila-Zoltan (secretar de stat, Secretariatul General al Guvernului):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin acest proiect de lege, de aprobare a ordonanţei, se propune, ca unică modalitate de vânzare a imobilelor aflate în proprietatea statului şi administrarea regiei, licitaţia publică deschisă în considerarea principiului garantării tratamentului egal şi nediscriminatoriu.

De asemenea, se introduce posibilitatea vânzării şi a locuinţelor, cu excepţia locuinţelor de protocol şi de serviciu, care desigur sunt necesare pentru desfăşurarea activităţii de reprezentare şi protocol.

În urma discuţiei din Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare s-au adus unele amendamente. Unele le considerăm binevenite şi sunt bune, altele, din punctul nostru de vedere ar trebui puţin regândite, astfel că credem că ar fi nevoie o rediscutare a lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat.

Comisia, raportul?

Domnul deputat Cornel Popa, vă rog.

Domnul Cornel Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare a fost sesizată, spre dezbatere în fond, cu Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului, şi pentru vânzarea unor imobile - proprietatea privată a statului aflată în administrarea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul a adoptat Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 în şedinţa din 26 aprilie 2007.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat favorabil în forma adoptată de Senat.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat favorabil iniţiativa legislativă în forma adoptată de Senat.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, de asemenea, a avizat favorabil proiectul de lege în forma adoptată de Senat.

Iniţiativa legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare vânzarea prin licitaţie deschisă a imobilelor - proprietate privată a statului - aflate în administrarea Regiei, indiferent de destinaţia acestora, cu respectarea principiului garantării tratamentului egal şi nediscriminatoriu şi al asigurării transparenţei şi integrităţii procesului de vânzare.

Sumele obţinute din vânzarea respectivelor imobile se fac venit la bugetul de stat, după deducerea cheltuielilor ocazionate de organizarea şi desfăşurarea procedurilor de vânzare.

La dezbaterea acestei iniţiative legislative, din totalul de 23 de membri ai Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare, au fost prezenţi 22 de deputaţi.

În urma examinării propunerii legislative şi a punctelor de vedere exprimate de către membrii comisiei şi de către invitaţi, s-a hotărât cu majoritate de voturi (3 voturi împotrivă şi o abţinere) să se supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol - proprietate publică a statului - şi pentru vânzarea unor imobile - proprietate privată a statului aflate în administrarea Regiei Autonome Administraţia Protocolului de Stat, cu amendamentele admise care sunt în anexa la prezentul raport.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Lakatos, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Lakatos:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Autorii amendamentelor sunt de acord şi chiar propun retrimiterea la comisie, pentru a pune de acord acele amendamente care, din punctul de vedere al iniţiatorului, nu pot fi aplicate.

Credem că într-un termen foarte scurt acest lucru se poate rezolva.

Noi suntem de acord şi chiar propunem retrimiterea la comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Rus.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am vrut doar să îndreptăm o eroare materială cred. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare eu cred că ori este Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, ori este Comisia economică. Mai simplu să scriem în acest material care ne-a fost oferit ca ordine de zi.

Pe urmă, este adoptarea Proiectului de Lege de aprobare a Ordonanţei de Guvern. Proiectul iniţial era de respingere a Ordonanţei de Guvern pentru modificarea Ordonanţei de Guvern. Respingere la respingere, acum o facem totuşi adoptare! Ideea cred că, cea mai bună, să se reîntoarcă încă o dată la comisie, pentru că mai sunt încă de adus câteva amendamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există observaţii la această chestiune? Nu.

O să supun atunci votului propunerea procedurală de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Vă rog să votaţi cu cartela.

Stimaţi colegi,

Aşteptăm un piculeţ, să se introducă cartelele.

Putem vota? Da.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie.

Vă rog să votaţi.

Propunerea de retrimitere la comisie a fost adoptată.

Domnule Popa, o săptămână este în regulă?

Vă mulţumesc foarte mult.

Proiectul de Lege pentru stabilirea criteriilor de bază a taxelor şi tarifelor aferente elaborării analizei şi verificării documentaţiei cadastrale pentru înscrierea în Cartea funciară a terenurilor agricole deţinute în baza titlurilor de proprietate sau a oricăror alte titluri valabile, încheiate în formă autentică, şi pentru scoaterea terenurilor extravilane din circuitul agricol.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină?

Domnul deputat Nicolae Popa. Încercaţi să-mi explicaţi şi mie titlul, că vă rog să mă credeţi că n-am înţeles.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă promit că o să lămuresc sau o să fiţi lămurit după explicaţiile de rigoare.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă este supus, spre dezbatere, astăzi un proiect de lege extrem de important, care vine să reglementeze evidenţa strictă a terenurilor agricole din România, dar în acelaşi timp vine şi în ajutorul milioanelor şi milioanelor de ţărani şi a celor care vând şi cumpără terenuri din România, lucru care nu a fost reglementat deloc până în momentul de faţă, ceea ce a creat foarte mari greutăţi în ceea ce priveşte efectuarea multor operaţii care trebuiau realizate la nivelul României.

Vă spun de la bun început că acest proiect de lege a fost susţinut şi semnat de foarte mulţi dintre colegii noştri, în primul rând de la Partidul Conservator, Partidul Naţional Liberal, Partidul Social Democrat, Partidul Democrat şi Partidul România Mare. Deci, vedeţi că există o arie foarte largă, o plajă foarte întinsă a opţiunilor colegilor noştri, care doresc ca acest proiect de lege să fie adoptat.

Vă spuneam că există mari probleme. Vă dau câteva cifre statistice, să aveţi o imagine asupra evidenţei şi reglementării terenurilor din România.

În momentul de faţă avem o suprafaţă agricolă de 9.951.741 ha, din care întabulate în Cartea funciară, sigur că este o cifră aproximativă, doar 3 milioane de ha. Daţi-vă seama că în România avem întabulate şi reglementate din punct de vedere al Cărţii funciare doar 3 milioane de ha. 70% nu sunt reglementate, iar lucrul acesta trebuie să-l facem cât mai repede cu putinţă, pentru că noi am intrat în Uniunea Europeană, avem mari probleme în realizarea investiţiilor în agricultură. Dacă nu avem proprietatea terenurilor, nu avem reglementarea şi legalizarea acestor terenuri, niciodată nu vom realiza, nu vom putea să influenţăm şi să dezvoltăm investiţiile din agricultură.

Nu mai pun la socoteală faptul că nu putem trece la comasarea terenurilor atât timp cât nu avem legalizarea aceasta şi înscrierea în Cartea funciară. Şi noi vorbim de agricultură performantă, dar nu reuşim să realizăm lucrul elementar, şi anume: întabularea terenurilor.

Vreau să vă informez, stimaţi colegi, că în perioada interbelică această acţiune era un atribut al statului. Deci, statul se ocupa în mod nemijlocit şi suporta cheltuielile acestea statul respectiv, în aşa fel încât să aibă o evidenţă cât mai strictă.

De asemenea, cu renta viageră. Păi, noi vrem să influenţăm oamenii în vârstă, care vor să vândă terenurile şi să le dăm 100 Euro/an, dar cum să-l vândă, dacă în momentul de faţă el nu poate să-l vândă din cauza tarifelor foarte mari şi a taxelor care sunt percepute de specialiştii în măsurătorile acestea, în analizele şi verificarea documentaţiilor.

Stimaţi colegi, am semnale din ţară: foarte mulţi oameni se plâng că sunt foarte mari. În mediul rural, terenurile se vând cu 10 milioane, între 10 milioane şi 15 milioane. Experţii cadastrali când vin să facă aceste măsurători şi să facă documentaţiile pentru a fi întabulate aceste terenuri, li se cere între 20 şi 25 de milioane/ha. Daţi-vă seama că nimeni nu mai are chef să-l mai vândă sau să-l mai cumpere în condiţiile acestea.

Am un semnal de la Brăila: un mare crescător de animale, domnul Carus de la Brăila, care a cumpărat 4.000 mp pentru o investiţie în agricultură. A plătit 50 milioane pe terenul respectiv, iar ca să realizeze aceste documentaţii, ca să fie întabulat, i s-a cerut 250 de milioane. Or, nu putem merge la infinit cu asemenea impertinenţe.

De aceea, într-adevăr, în acest domeniu, cei care realizează aceste documentaţii şi care realizează aceste măsurători am impresia că sunt puşi pe căpătuială sau pe îmbogăţire, că nu ne putem explica altfel.

De aceea, noi cu colegii noştri pe care i-am amintit mai înainte, am venit prin acest proiect de lege şi am limitat tarifele acestea şi taxele doar până la 10% să perceapă aceşti experţi cadastrali din valoarea de circulaţie şi de piaţă a terenurilor la momentul respectiv, valoare de piaţă care se află depuse la notariatele respective din localităţile respective.

Deci, iată câteva motive, stimaţi colegi, pentru care vă rog respectuos, şi în numele colegilor care au semnat acest proiect de lege să votaţi favorabil.

El a fost adoptat de Senat.

A fost adoptat şi de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor.

Cred că nu este niciun inconvenient ca să votaţi pentru acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Comisia, domnule preşedinte Andon, vă rog.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Era cât pe ce să rămân în sală. Nu-mi dădusem seama că începe dezbaterea acestui proiect de lege, deoarece la comisie noi am fost învăţaţi, obişnuiţi că promotorul ei insistent şi deputata care a stăruit şi a lucrat împreună cu comisia şi a îmbunătăţit proiectul a fost doamna deputat Lia Ardelean. Spun asta şi ca să fac o reparaţie sub aspectul autoratului, pentru că mi se pare firesc când sunt proiecte colective să se ştie, în primul rând, cei care muncesc mai mult la ele.

Din punctul de vedere al comisiei: poate că în culise distribuţia sarcinilor a fost alta. Comisia a primit acest proiect în calitate de comisie a Camerei noastre, care e decizională.

Atitudinea Senatului a fost de adoptare a proiectului de lege, care a beneficiat şi de avizul favorabil, ca de obicei, al Consiliului Legislativ.

În mod surprinzător pentru noi, Guvernul nu a susţinut proiectul de lege, iar Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a exprimat un aviz negativ, dar nu insistent pe o anumită motivare.

În schimb, am avut avizul favorabil al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice. Proiectul a fost dezbătut în mai multe şedinţe succesive, de aceea am şi menţionat aportul unei doamne deputat care a venit şi ne-a explicat, şi a lucrat, şi a modificat, dezbaterea finală fiind pe 29 mai 2007, în cvorum legal, respectiv 18 deputaţi dintr-o compoziţie de 27.

Votul în favoarea propunerii de înaintare plenului pentru adoptare, cu propunerea de adoptare, a fost unanimă.

Din punct de vedere al obiectului de reglementare, iniţiativa face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Pătuleanu, vă rog.

Domnul Marin Pătuleanu (secretar de stat, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Deşi suntem de acord că trebuie făcut ceva pentru limitarea taxelor de care vorbim, totuşi Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative în forma actuală, din mai multe considerente.

În ceea ce priveşte propunerea de la alin.2 al art.1, facem precizarea că ultimele modificări referitoare la taxele percepute pentru scoaterea terenurilor aflate în extravilan, din circuitul agricol, au fost introduse în Legea nr.18, prin Legea nr.341/2006, care a intrat în vigoare la data de 23 iulie 2006.

De asemenea, precizăm că din taxele încasate pentru scoaterea terenurilor din extravilan, din circuitul agricol, un cuantum de 60% se achită în contul Ministerului Agriculturii şi un cuantum de 40% se face venit la bugetul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Or, din aceste sume, atât Ministerul Agriculturii, cât şi Oficiul de Cadastru au posibilitatea să finanţeze proiectele de ameliorare şi de punere în valoare a terenurilor degradate.

Iniţiatorii precizează în mod eronat, în expunerea de motive, că tarifele care se plătesc pentru scoaterea terenurilor din circuitul agricol nu sunt taxe către stat datorate conform prevederilor Legii fondului funciar, ci sunt onorarii pentru activitatea prestată, făcând confuzie între taxele datorate în temeiul art. 92 alin. (4) din Legea nr. 18 şi onorariile percepute în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 10/2000 de persoanele autorizate să întocmească documentaţiile de scoatere din circuitul agricol.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Doamnă deputat Ardelean, vă rog.

Doamna Lia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Întâi aş dori să răspund reprezentantului Guvernului, care nu a analizat raportul comisiei şi faptul că nu ne referim la scoaterea din circuitul agricol. A modificat şi titlul legii, titlul legii este: Lege pentru stabilirea criteriilor de bază, a taxelor şi tarifelor aferente elaborării, analizei şi verificării documentaţiilor cadastrale pentru înscrierea în cartea funciară a terenurilor agricole. Deci, legea se referă la onorariile pe care le percep persoanele autorizate pentru a întocmi documentaţiile cadastrale pentru înscrierea în cartea funciară a terenurilor, nici într-un caz nu se referă la tarifele pentru scoaterea din circuitul agricol, tarife care sunt reglementate, aşa cum spunea dumnealui, într-o altă lege.

Şi această propunere legislativă este importantă, pentru că vine în completarea unei acţiuni care a început pentru sprijinirea oamenilor, pentru a înscrie terenurile în cartea funciară, în sensul că ei sunt scutiţi de taxe notariale. Dar oamenii nu ajung la notar, pentru că nu dispun de sumele aberante pe care le cer unele persoane autorizate pentru a le întocmi documentaţiile, în aşa fel încât ei să se poată înscrie în cartea funciară.

Din punctul nostru de vedere, este o problemă de interes naţional, să punem odată aceste terenuri în cadrul legal şi oamenii să fie aflaţi într-adevăr în proprietate şi din punct de vedere al înscrierii în cartea funciară. Mai ales că această situaţie ar trebui deja să fie cunoscută la acest moment. Oricum, consider că suntem întârziaţi din acest punct de vedere.

Din acest motiv, stimaţi colegi, vă solicit sprijinul, pentru a vota această propunere legislativă, cu atât mai mult că nu vom afecta bugetul, pentru că nu este vorba de taxe către bugetul de stat, este vorba de onorarii către persoanele autorizate care întocmesc documentaţiile cadastrale pentru înscrierea în cartea funciară.

Partidul Conservator susţine propunerea legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat Gabor, vă rog.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am studiat acest proiect legislativ şi mi-am dat seama că el izvorăşte dintr-o anumită necesitate. Punerea în posesie a proprietarilor, a celor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, se face destul de încet de către primarii din ţara noastră. Şi atunci, pentru că eliberarea titlurilor de proprietate se face atât de lent, iar necesitatea formării unor ferme care să fie rentabile şi care pot să facă concurenţă produselor din Uniunea Europeană există, se impune, prin urmare, intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al celor cărora li s-a reconstituit acest drept, pentru a se putea pune în circuitul civil terenurile respective.

Sunt două tipuri principale de teren: cele care se găsesc undeva, în zonele turistice şi pentru care s-au eliberat până acum titluri de proprietate parţială, dar pe baza acestor titluri de proprietate parţială nu se putea face intabularea decât pe baza unei expertize topografie care să identifice cu precizie parcela, ea să fie înscrisă în cartea funciară şi numai apoi putea să fie vândută unui cetăţean doritor de a-şi ridica o cabană într-un loc turistic; cea de a doua categorie, care este cea mai importantă, sunt terenurile agricole care trebuie să fie şi pot să fie vândute în vederea înfiinţării unor ferme agricole, şi pentru acestea trebuie să se întocmească documentaţia topografică în vederea intabulării în cartea funciară şi, apoi, sigur, în vederea vânzării lor către cei doritori de a înfiinţa o asemenea formă.

De aceea, acest proiect legislativ vine în întâmpinarea celor ce doresc să îşi înstrăineze terenurile pe care le-au dobândit în baza Legii nr. 18, Legii nr. 1, Legii nr. 10 ş.a.m.d.

Este foarte adevărat că în programul nostru de guvernare s-a prevăzut ca, după reconstituirea drepturilor de proprietate şi eliberarea titlurilor de proprietate, intabularea în cartea funciară să se facă în mod gratuit. Este programul de guvernare al Alianţei, care este continuat de Guvernul PNL-UDMR.

Sigur, va dura mult până când se vor elibera aceste titluri de proprietate şi se va putea face înscrierea în cartea funciară în mod gratuit. De aceea, numai cei care se grăbesc să-şi înstrăineze terenurile vor profita de acest proiect legislativ făcut de către colegii noştri.

Eu cred că pentru acei oameni despre care am făcut vorbire, acei oameni care doresc să-şi înstrăineze terenurile, ar trebui să dăm un vot favorabil proiectului legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Gonţea, vă rog.

Domnul Ion Gonţea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să fac un scurt comentariu asupra acestui proiect legislativ. Sigur că iniţiativa este foarte bună, pentru că vine să stopeze anumite abuzuri pe care le fac cei care au abilitatea de a realiza lucrări cadastrale pentru înscrierea dreptului de proprietate al celor care au dobândit acest drept conform legilor de restituire.

Dar aş vrea să adaug câteva elemente pe care îmi pare rău că nu le-am putut clarifica în această iniţiativă legislativă. Şi mie îmi pare rău că s-a scos din lege problema legată de scoaterea din circuitul agricol a terenurilor.

Sigur că odată cu modificările legilor retrocedării, în primul rând a Legii nr. 18, prin Legea nr. 247/2001, la terenurile din intravilan nu se mai plătesc taxe de scoatere din circuitul agricol, a rămas să se plătească aceste taxe numai la terenurile din extravilan.

Stimaţi colegi, necazul este că la ora actuală, la terenurile din intravilan, există încă o procedură de scoatere din circuitul agricol. Terenurile intravilan, odată introduse în intravilan, autoritatea publică care face introducerea în intravilan a unor terenuri este cea competentă să schimbe destinaţia terenurilor respective. Ea spune că terenul respectiv devine, din teren agricol, teren construibil.

De ce trebuie să se mai ducă cetăţeanul, să ia fiecare, individual, acordul pentru scoaterea din circuitul agricol? Prin aprobarea planurilor urbanistice de către autorităţile competente, terenul, automat, devine teren construibil, nu trebuie ca fiecare cetăţean, individual, să se ducă, să se umilească la diferite autorităţi, să facă tot felul de documentaţii inutile.

De aceea cred că acest proiect legislativ trebuie să rezolve şi această problemă. Rămâne ca terenurile extravilan să parcurgă procedura de scoatere din circuitul agricol, aşa cum este prevăzut într-un ordin al Ministerului Agriculturii, dar pentru terenurile intravilan această procedură nu trebuie să mai existe, singura procedură trebuie să fie cea urbanistică, prevăzută de către reglementările urbanistice.

Al doilea lucru foarte important, noi, în Legea nr. 247, la Cap. IX, privind regimul juridic al circulaţiei terenurilor, am prevăzut acolo că atunci când se dobândesc terenuri în vederea constituirii pentru comasare, pentru realizarea de suprafeţe care să fie viitoare ferme, aceste dobândiri sunt scutite de taxe. Cred că era corect să reglementăm o situaţie când dobânditorul adună mai multe suprafeţe de teren pentru a-şi realiza o suprafaţă mai mare, în vederea unei exploataţii agricole rentabile. Noi nu am reglementat, nu am pus de acord această iniţiativă legislativă cu prevederile Legii nr. 247, Cap. IX.

În esenţă, având în vedere şi avizul negativ pe care l-a dat Guvernul, eu fac propunerea retrimiterii la comisie a acestui proiect, pentru a analiza atât aspectele pe care le-a semnalat Guvernul, cât şi ceea ce vă prezentam eu aici.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ioan Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că doamna deputat Ardelean are mare dreptate, legea se referă la cu totul şi cu totul altceva faţă de ceea ce ne-a transmis Guvernul ca punct de vedere. Sigur, acum, deja, am început să ne ducem la scoaterea din circuitul agricol. Iarăşi, este un alt subiect, este cu totul şi cu totul altceva.

Aici discutăm de un singur lucru, de onorariile pe care le iau acele cadre tehnice care întocmesc documentaţii tehnice şi care trebuie înscrise în cartea funciară. Nu discutăm nici despre intravilan, intravilanul poate deveni, prin documentaţie, prin hotărârea consiliului local mărit, cu modificările de rigoare în documentaţia cadastrală aflată la oficiul judeţean, şi în evidenţele acestuia. Iar pentru extravilan deja există o legislaţie modificată, noi am trecut-o pe aici, prin Cameră, nu putem să confundăm cele două lucruri. Unde se cere documentaţie suplimentară pentru construcţii prin mărirea intravilanului sunt abuzuri ale autorităţilor locale respective şi nimic altceva.

Deci, eu cred că această iniţiativă este justificată. Sigur că Guvernul pierde nişte sume de bani, pentru că e vorba de taxele pe care aceşti oameni, care le realizează, ar trebui să le deconteze ca venit, ca impozit, ca ce au, profit pe situaţia respectivă.

Dar cred că legea este bună şi necesară.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte intervenţii? Nu sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

Nu există amendamente respinse.

Dacă de la pct. 1 la pct. 5 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 6 la pct. 11? Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Doamna Lia Ardelean (din sală):

Este o eroare la pct. 11, domnule preşedinte!

Domnul Bogdan Olteanu:

O să vă rog să discutaţi atunci direct la comisie, dacă e o eroare materială, se poate îndrepta. Vă rog.

La pct. 7 pe ordinea de zi, Propunerea legislativă privind participarea României la procesul decizional din cadrul Uniunii Europene şi îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de Uniunea Europeană.

Legea are caracter organic.

Raport de respingere din partea Comisiei juridice.

Suntem primă Cameră sesizată.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină acest proiect? Nu doreşte.

Comisia? Îşi menţine raportul.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Proiectul trece la vot final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.16/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr.495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă.

Suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul, dacă doreşte să intervină, să susţină proiectul? Domnule secretar de stat Niculescu, prezentarea proiectului, vă rog.

Domnul Anton Niculescu (secretar de stat, Ministerul Afacerilor Externe):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Creşterile salariale din anul 2007, cu valoarea de referinţă sectorială 2,5 începând cu 1 ianuarie 2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006, 2,5 începând cu data de 1 aprilie 2007, faţă de nivelul din luna martie 2007 şi, respectiv, cu 8%, începând cu data de 1 octombrie 2007, faţă de nivelul din luna septembrie a acestui an. Se mai reglementează creşterea cu până la 10% a valorii sectoriale de referinţă pentru debutanţi, cât şi un spor de 10% pentru condiţii vătămătoare create de câmpurile electromagnetice de înaltă frecvenţă.

Vă rugăm să aprobaţi acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Barbu.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Raportul asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.16/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr.495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate.

Proiectul de lege are ca obiect reglementarea majorării în anul 2007, în trei etape, a valorii de referinţă sectorială la care se aplică coeficienţii de modificare în vederea stabilirii salariilor de bază ale membrilor corpului mai sus expuşi. Cu excepţia personalului încadrat ca debutant, care, până la trecerea în gradului imediat superior, beneficiază de o majorare suplimentară de până la 10%, restul valorilor de referinţă se majorează cu 2,5% din ianuarie, 2,5% din aprilie şi cu 8% din octombrie, toate aferente anului 2007.

Proiectul a fost aprobat cu modificări în Senat şi a fost adoptat de către comisie cu modificări, pe care vi le supunem spre aprobare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dezbateri generale? Domnul deputat Bentu.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Evident, suntem în faţa unui act normativ aflat în plin proces de derulare, aşa cum s-a precizat, primele două etape: 1 ianuarie 2007 şi 1 aprilie 2007 fiind deja transpuse în aplicare, categoriile vizate având statutul de beneficiari ai prevederilor respectivei ordonanţe de Guvern.

Aceste majorări, ca şi celelalte prevăzute în ordonanţă, au rolul de a introduce un anumit echilibru salarial între veniturile pe care le obţin categoriile pendinte de bugetul statului şi, în al doilea rând, asigură o relativă decenţă unui nivel de trai racordat atât la demnitatea funcţiei, dar şi la costurile reale din ţările respective, pentru personalul diplomatic, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate.

Este o etapă timidă dar necesară, până la atingerea unui alt tip de echilibru salarial, cel cu veniturile diplomaţilor din statele Uniunii Europene sau ale reprezentanţilor altor state cu democraţie consolidată.

În acest context, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat susţine acest act normativ în forma prezentată şi adoptat deja de Senat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este salutar faptul că Guvernul găseşte soluţii, găseşte resurse bugetare şi acordă drepturi băneşti suplimentare administraţiei centrale a Ministerului Afacerilor Externe. Este firesc să dai tot acolo unde este, totuşi, şi unde personalul încadrat acolo are salarii suficient de bune, după părerea mea. Sigur că trebuie să facem o comparaţie cu salariile care se dau la acest gen de funcţionari albanezilor sau, ştiu eu, ai altor state din Uniunea Europeană, însă este bine să ne gândim şi să găsim soluţii, astfel încât să aliniem, de exemplu, cele mai mici pensii din România cu pensiile din Albania şi veţi vedea că este o diferenţă enormă.

În esenţă, întrebarea mea este următoarea, aceste sume aferente majorărilor salariale sunt prinse în bugetul anului 2007? Sper să fie în măsură cineva să-mi răspundă.

Iar dacă găsim bani, sper să mai găsim şi alte soluţii şi să apară banii necesari, astfel încât, revenind la ceea ce vă spuneam iniţial, să mărim şi pensiile, măcar la nivelul celor din Albania şi, de ce nu, la nivelul statelor din Uniunea Europeană, uniune din care, aşa cum bine ştiţi, cel puţin formal, facem şi noi parte.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii? Doamna deputat Manolescu.

Doamna Oana Manolescu:

Bună ziua.

Din păcate, vreau să-i răspund domnului meu coleg, nu sunt informată asupra a cât de mari sunt pensiile în Albania, însă am să vă rog frumos, găsiţi comparaţii, domnule coleg, şi cu alte ţări. De la această tribună, în general, s-au făcut comparaţii cu Albania în sens peiorativ. Am să vă rog să vă informaţi şi despre alte ţări, nu numai despre ţara ai cărei cetăţeni, cu zeci de ani în urmă, sunt acum cetăţeni români.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.

Domnul deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Vreau să-mi cer scuze, într-adevăr, doamna are perfectă dreptate şi exemplul dat mi-a fost inspirat chiar de un alt coleg. Îmi retrag acest exemplu şi putem vorbi şi de Congo, nu este nicio problemă. Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat, am luat act.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Nu există amendamente admise sau respinse, proiectul trece direct la vot final.

La pct. 9, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.

Legea are caracter ordinar.

Proiectul este adoptat de Senat.

Raport comun de adoptare din partea Comisiilor pentru apărare şi muncă.

Suntem Cameră decizională.

Invit iniţiatorul, domnule secretar de stat de stat Dobriţoiu, vă rog.

Domnul Corneliu Dobriţoiu (secretar de stat, Ministerul Apărării):

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii sunt reglementate de Legea nr. 138/1999. Reforma structurală a sistemului compus din aceste instituţii, generată de integrarea în NATO şi aderarea la standardele euroatlantice, a reliefat discrepanţe sub aspectul salarizării, nu doar comparativ cu structurile similare internaţionale, dar şi în interiorul sistemului propriu, între componentele acestuia.

Din perspectiva internă, în scopul corelării sistemului de salarizare al deservenţilor organismului militar, cu îmbunătăţirile aduse în acest domeniu pentru unele categorii de personal din sectorul bugetar, sunt propuse prin proiectul prezentat următoarele: asimilarea prevederilor referitoare la acordarea indemnizaţiei lunare prevăzute la art. 19 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul luării în calcul a acesteia ca soldă de funcţie la actualizarea pensiei militare de stat; asigurarea coeficientului de ierarhizare pentru şeful Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2006 şi asimilarea unor funcţii specifice cu funcţia de secretar de stat sau subsecretar de stat, prin modificarea Anexei nr. 1; eliminarea prevederilor stipulate la pct. 4 din Anexa nr. 3 şi pct. 1. 4, 2.7 şi 3.5 din Anexa nr. 4 devenite caduce prin aplicarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare; specificarea explicită a faptului că prevederile pct. 1 din Anexa nr. 8 nu se aplică personalului militar din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.

În acest sens, vă adresez rugămintea de a acorda votul dumneavoastră favorabil prezentului proiect de lege, în forma propusă de Guvern. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Din partea comisiilor, domnule preşedinte Barbu, vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii face parte din categoria legilor ordinare.

În raportul comun se propune adoptarea, cu amendamente, a proiectului de lege, aşa cum a venit el de la Senat.

Drept urmare, vă supun spre aprobare acest proiect de lege, cu amendamentele admise în cele două comisii.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Vă atrag atenţia că există şi un amendament respins, o să consult colegii dacă se susţine.

Vă dau cuvântul atunci când ajungem la art. I pct. 4¹.

Trecem la anexa cu amendamente admise.

Dacă la pct. 1 aveţi obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 2? Adoptat. Pct. 3? Adoptat. Pct. 4? Adoptat. Pct. 5? Adoptat. Pct. 6? Adoptat. Pct. 7? Adoptat. Pct. 8? Adoptat. Pct. 9? Adoptat. Pct. 10? Adoptat.

Aici cred că ar urma amendamentul respins. Domnule deputat Mircovici, aveţi cuvântul.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Amendamentul acesta pe care l-am făcut venea să rezolve o problemă de inechitate între militarii care erau în armată şi cei care erau detaşaţi la alte ministere ca militari activi. El a fost respins practic dintr-o eroare, pe care am lămurit-o, inclusiv astăzi de dimineaţă.

De ce? Amendamentul venea să rezolve următoarea problemă. Esenţa acestui amendament e că la stabilirea soldei lunare se va lua în calcul salariul de merit în situaţia în care cadrele militare beneficiază de acest drept la instituţiile unde sunt detaşaţi în raport cu cota procentuală reglementată pentru aceste instituţii, dar nu mai mult decât cea cuvenită în calitate de militar. Practic, despre ce este vorba? La Oficiul central de stat pentru probleme speciale sunt detaşaţi 35 de militari de la Ministerul Apărării Naţionale şi cam tot atâţia de la structurile Ministerului Administraţiei şi Reformei Administrative. Cei care beneficiază de ... deci, din 35 de oameni, 30% beneficiază de salariul de merit în cotă de 15% din solda lor.

În situaţia care este în momentul de faţă, cei care sunt de la Ministerul Administraţiei şi Reformei Administrative beneficiază de cuprinderea acestui salariu de merit în calculul pensiei, pe când cei de la Ministerul Apărării Naţionale, cât timp sunt detaşaţi la Oficiul central de stat, nu beneficiază de acest drept. Cât timp sunt în armată, beneficiază.

Argumentul pentru respingerea acestui amendament, care, practic, pune pe picior de egalitate, asigură o situaţie de normalitate, a fost aceea că n-au fost calculate influenţele financiare. Am discutat şi cu reprezentanţii Ministerului Muncii şi cu ai Ministerului Apărării şi au înţeles că, practic, dacă-mi permiteţi o glumă, ar costa mai mult făcutul fişei acesteia financiare decât influenţele financiare ca atare. E vorba de, ca influenţe financiare, în jur de 35 de mii de lei noi pe an, pentru absolut toată această structură. Deci, la nivelul bugetului României şi a Ministerului Apărării, o cifră complet insignifiantă.

Dat fiind faptul că am avut acordul verbal al acestor structuri, vă rog să fiţi de acord ca acest amendament să fie admis. Pentru că, practic, nu are absolut, aproape nicio influenţă financiară, pe când rezolvă o problemă de echitate care e normală să fie între militarul în perioada când este la minister, perioada când este detaşat, când revine iar la minister. Să beneficieze de acest, mai ales că pentru această indemnizaţie, pentru acest spor de salariu de merit, el plăteşte contribuţie de asigurări sociale şi absolut toate celelalte obligaţii pe care le are la stat.

Vă rog să fiţi de acord cu acest amendament.

Domnul Bogdan Olteanu:

Am înţeles, domnule deputat. Înţeleg că şi din partea Guvernului există un acord pe acest amendament.

Domnul Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să informez plenul Camerei că noi avem încă multe alte de pus la punct în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în completarea sau modificarea unor anumite articole din legile anterioare. De ce spun asta? Diversificarea în care şi-au dus activitatea cadrele militare, atât din Ministerul Apărării, cât şi din Ministerul de Interne, nu mai zic şi din serviciile secrete, a impus sau mai bine zis a generat o imposibilitate de a lua în calcul, în considerare, toate locurile în care şi-au desfăşurat activitatea aceste cadre şi toate condiţiile în care ele au lucrat, au muncit. Ca atare, noi trebuie să le reparăm permanent pe parcurs.

Vă informez că în comisia aceasta de apărare, aveam acum, spre deosebire de alte dăţi, când avem mai puţin, posibilitatea de a lua mai în amănunt şi mai tehnic, mai specializat, pentru că sunt în ea profesionişti care şi-au desfăşurat din plin activitatea în aceste sectoare, legile pe care le-am făcut anterior şi care trebuie modificate.

Priviţi cu bună credinţă tot ce zicem noi, este vorba de modificări pe care le judecăm foarte bine înainte, iar argumentări de genul celei că nu se poate estima o astfel de sumă, mă face să cred că aceşti oameni care au făcut un astfel de argument nu sunt prea în temă cu influenţa financiară a unor sectoare din domeniul pe care îl gestionează domniile lor.

Se poate face imediat o apreciere, e vorba de sute de milioane de roni sau de câteva zeci de mii. Asta o face orice om, nu trebuie să ajungi la Ministerul de Finanţe să-ţi dea un răspuns că nu s-a făcut apreciere. Mai ales că putem să zicem în continuare şi la altele, dacă e nevoie, o aplicăm când se va face aprecierea după 1 ianuarie. Deci, eu aş dori ca cei din Ministerul de Finanţe sau cei care se ocupă cu finanţele şi argumentează proiectele noastre de legi şi pe care nici nu le înţeleg măcar, să nu mai dea astfel de argumente, deoarece ne fac nouă un deserviciu asupra muncii pe care o desfăşurăm.

Socotesc, şi repet, de foarte bună calitate, acolo, acum, în Comisia pentru apărare, este cea mai bună prestaţie de până acum în privinţa respectării şi îmbunătăţirii legilor date anterior. Aveţi încredere în noi, nu facem altceva decât să reparăm lucrurile pe care le-am făcut anterior şi la care nu am putut ţine cont de toate aspectele pe care ulterior le-am aflat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea comisiei?

Domnule preşedinte Barbu, vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Comisia, neavând la vremea respectivă o fişă financiară, nu a fost de acord cu acest amendament. Înţeleg că s-a făcut acest lucru şi că reprezentanţii celor două ministere şi cu iniţiatorul amendamentului ne spun că influenţa este minimală. Drept urmare, nu avem ceva împotriva adoptării acestui amendament.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Înţeleg că amendamentul respins este unanim susţinut.

Supun votului dumneavoastră, de aceea, propunerea de adoptare a acestui amendament respins.

Vă rog să votaţi. Votăm electronic.

S-a adoptat. Vă mulţumesc. S-a adoptat amendamentul respins, cu un singur vot împotrivă.

Dacă la pct.11 există obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptat.

Pct.12. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole cu adoptarea amendamentului respins, pe care îl vom introduce în corpul legii. Proiectul rămâne la vot final.

La pct.10. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport de adoptare, Comisia pentru muncă şi protecţie socială. Suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul? Nu doreşte să intervină.

Comisia? Raportul, vă rog frumos.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

În ce priveşte raportul asupra Proiectului de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la data de 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aş vrea să vă spun că proiectul a fost adoptat cu modificări de Senat în 17 aprilie 2007 şi că a fost aprobat de comisie cu modificări, în raportul care vă este prezentat şi cu amendamentele admise.

Drept urmare, vă supunem spre aprobare acest proiect de lege, aşa cum a fost aprobat în Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

La dezbateri generale, domnule deputat Vainer, aveţi cuvântul.

Domnul Aurel Vainer:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Îngăduiţi-mi să vă reţin atenţia câteva momente, să zic, nu chiar minute.

Este vorba de o propunere legislativă iniţiată de 4 deputaţi din partea minorităţilor naţionale, subsemnatul, Miron Ignat, Ion Păun şi Nicolae Mircovici. Ea, propunerea legislativă, nu şi-a propus decât să facă un act de dreptate. Este vorba de aducere la un numitor comun a indemnizaţiilor pe care le obţin persoanele care au suferit din motive politice după 1945 şi persoanele care au suferit din motive etnice înainte de 1945.

Pentru cele de după 1945, Parlamentul României a adoptat o lege, Legea nr.232 din 2006, care majorează aceste indemnizaţii. Noi n-am făcut decât să venim cu o propunere legislativă care să aducă la acelaşi numitor două categorii de oameni în suferinţă. Nu este vorba de altceva, dar, în plus, poate că e bine să ţinem seama că se respectă principiul, aşa cum spune şi raportul comisiei, principiul echităţii şi egalităţii juridice a cetăţenilor din diferite categorii.

Cred că facem un act bun şi, ca atare, vă rog în nume personal şi al colegilor din grupul minorităţilor naţionale să fiţi de acord cu această propunere legislativă.

În ce ne priveşte, acceptăm întru totul amendamentele propuse în raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Stanciu, domnul deputat Moisoiu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Grupul parlamentar al PSD sprijină această iniţiativă, exact pentru ceea ce domnul deputat Vainer a spus aici şi a subliniat domnul preşedinte Barbu. Este vorba de realizarea unui act de dreptate, de echitate între două categorii de cetăţeni care practic au avut de suferit. Unii pe motive politice, iar ceilalţi pe motive etnice.

Partidul Social Democrat, un partid care consideră că prezenţa minorităţilor îmbogăţeşte, de fapt, naţiunea română şi statul român, crede că prin aprobarea acestei iniţiative, la cei puţini care au mai rămas, se face, evident, un act de dreptate şi de recunoaştere. Noi vom vota pentru.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Am să-i transmit şi domnului deputat Nicolăescu punctul dumneavoastră de vedere.

Domnul deputat Moisoiu, vă rog.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Iniţiativa legislativă pe care o dezbatem în clipa de faţă este una deosebită, care trebuie apreciată de către noi toţi. De ce? Pentru că, într-adevăr, persoanele la care ea se referă, au suferit mult. Nimeni nu poate să ştie ce înseamnă să fii dezrădăcinat, să trebuiască să-ţi iei casa în spinare, să te deplasezi într-o parte sau alta şi, în final, când vii acasă, dacă mai vii acasă, să găseşti vraişte gospodăria pe care ai lăsat-o.

Pe de altă parte, această iniţiativă legislativă, ca sumă, mă refer în clipa de faţă, a fost stabilită încă în urmă cu 6 ani. În acest timp, preţurile au crescut, aşa cum s-a discutat şi în clipa de faţă aici, la noi, astăzi şi de fiecare dată nu s-au găsit bani şi nimeni nu şi-a adus aminte de cei care au suferit, pentru ca să se facă o corelare între această indemnizaţie pe care aceşti oameni o primesc şi nivelul preţurilor din clipa de faţă.

Iată că prin această iniţiativă legislativă făcută de domnii deputaţi care au fost amintiţi mai înainte şi care, de fapt, vine şi spune că niciodată nu trebuie să-ţi arunci pe cei mai vârstnici de la casă, pentru că totdeauna poţi să înveţi de la ei, deci iată că domnul Vainer, domnul deputat Vainer, fiind şi cel mai în vârstă dintre noi, iată că şi-a adus o contribuţie deosebită. Această iniţiativă legislativă trebuie susţinută.

Ca atare, Partidul România Mare, în totalitate, va susţine iniţiativa legislativă şi vă rugăm şi pe dumneavoastră să o susţineţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnule deputat Mircovici, doreaţi să interveniţi. Nu? Vă rog. OK.

Domnule deputat Rus, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Am cerut cuvântul doar pentru a îndrepta o eroare materială.

În tehnica legislativă, colegii noştri au adus o propunere legislativă şi nu un proiect de lege. Atât voiam, doar să fie îndreptată această eroare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu greşesc, după ce a primit aprobarea Senatului, devine proiect de lege... Dar, o să-i rog pe colegii tehnicieni să mă corecteze, dacă am greşit. Cred că n-am greşit însă.

Trecem la dezbaterea pe articole. Nu există amendamente respinse. Lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

Pct.1. Obiecţii? Observaţii? Comentarii? Adoptat.

Pct.3. Adoptat. Pct.3. Adoptat. Pct.4. Adoptat. Pct.5. Adoptat. Pct.6. Adoptat.

Pct.7. Obiecţii? Observaţii? Comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

La pct.11, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2007 privind reglementarea situaţiei juridice a unui teren aflat în domeniul public al statului.

Legea are caracter ordinar. Proiect adoptat de Senat. Raport comun de adoptare, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Suntem în procedură de urgenţă. Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină acest proiect? Nu.

Comisiile? Domnule preşedinte Fenechiu, vă rog, raportul.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată în vederea dezbaterii în fond cu proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2007 privind reglementarea situaţiei juridice a unui teren aflat în domeniul public al statului.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat. Este o lege ordinară. Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. Ea are ca obiect transmiterea unui teren în suprafaţă de 159 de ha din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului în domeniul public al judeţului Cluj şi în administrarea Consiliului judeţean Cluj.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic împreună cu Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat Manta.

Domnul Pantelimon Manta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am făcut parte din grupul de lucru privind prezentarea unui raport în comisia de specialitate de învăţământ privind transmiterea acestui teren. Iniţial, am avut anumite reţineri, dar cred că este oportun, evident, îndeplineşte şi condiţiile de legalitate, pentru că, până la urmă, este vorba de păstrarea acestui teren în domeniul public, se schimbă doar folosinţa acestuia, destinatarul acestei folosinţe. E, de altfel, un teren care n-a fost folosit niciodată, este la 20 de km de Cluj, aşa încât având în vedere că trebuie să şi sprijinim parcurile industriale în mod efectiv, cred că este oportun acest proiect de lege şi vă rog să-l votaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, punctul meu de vedere nu este legat de grupul parlamentar, ci, efectiv, de o poziţie proprie sau pe care aş vrea s-o constitui ca un avertisment şi mai ales la ceea ce se spune anterior de la acest microfon, că nu este niciun fel de problemă dacă dintr-o zonă a proprietăţii publice o trecem în cealaltă. Nu, cred că este o mare problemă atunci când sunt instituţii publice de mare însemnătate pentru societatea românească şi pentru ceea ce constituie viitorul acestei societăţi.

Iar atunci când preluăm patrimoniul de la învăţământ şi-l transmitem în alte zone, fără o analiză clară a ceea ce înseamnă fondul funciar pe care îl au comunităţile locale, indiferent că sunt sate, comune sau judeţe, facem o mare şi gravă eroare.

Pe plan european şi pe plan internaţional, patrimoniul învăţământului, indiferent de ce tip ar fi, este intangibil. Aşa este şi cel al cercetării. Repet încă o dată, aceste chestiuni, aşa s-a întâmplat şi mai zilele trecute cu institutul de cercetări de la Braşov, fără să facem o verificare de ansamblu a ceea ce înseamnă resursele funciare ale acestor comunităţi şi mereu ne uităm la ceea ce este cel mai slab de apărat. Pentru că nici instituţiile de învăţământ, nici cele de cercetare nu au forţa de a se apăra în acest moment şi de a-şi apăra patrimoniul. Ele au nevoie de o umbrelă protectoare, or, această umbrelă lipseşte.

Repet, punctul de vedere pe care îl exprim acum este un avertisment pentru ceea ce trebuie să facem în viitor. Patrimoniul învăţământului, patrimoniul cercetării nu se cedează, ci se îmbogăţeşte. El este cel care trebuie să creeze în viitor sursele şi soluţiile la dezvoltare şi nu de a crea rezerve pentru nişte comunităţi care nu întotdeauna operează, aşa cum ar trebui să opereze şi, mai ales, pe date reale şi pe evidenţe reale a ceea ce înseamnă sursele de fond funciar.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat Anghel Stanciu, aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, terenul, din ce în ce, reprezintă o tentaţie pentru mulţi oameni de afaceri, dar şi pentru oameni politici care doresc într-un fel sau altul să dezvolte localităţile pe care "le păstoresc".

Neşansa staţiunilor de cercetare agricole, neşansa universităţilor de ştiinţe agricole şi medicină veterinară, este că au terenuri care sunt în vecinătatea localităţilor. Noi, la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, am solicitat punctul de vedere al Universităţii din Cluj. Şi rectorul ne-a transmis o adresă prin care a spus că Senatul a fost aşa de încântat încât a votat cu două mâini trecerea din domeniul public în domeniul privat al primăriei.

Cert este un singur lucru. La staţiunile de cercetare agricolă mai sunt în jur de 50 de mii de hectare, după revoluţie, universităţile şi-au căpătat o parte din patrimoniul, universităţile agricole, patrimoniul pe care l-au avut înainte de colectivizare, iar acum, din diferite motive şi interese, le cedăm cu cele două mâini.

Este, după părerea mea, tragic că oameni de şcoală nu renunţă la o palmă sau, dacă vreţi, nici la pământul pe care îl au sub talpa pantofului lor, că este proprietate proprie, dar renunţă foarte mult la cea care este publică.

De aceea, domnilor colegi, fără a exprima punctul de vedere al grupului parlamentar, eu personal nu voi vota acest lucru. Trebuie să acceptăm că în Parlament mai putem avea şi păreri personale, chiar dacă, să spunem, ele ar putea fi greşite. Dar, în acest caz, eu nu spun că e greşit, eu spun că începe să apară o tendinţă, o tendinţă de a lua staţiunea de cercetări pomicole care e vizavi de Băneasa şi care, vă garantez că terenul acolo costă la ora actuală cam un leu metrul pătrat, da, de a lua Copoul din Iaşi care costă 0,5 mii lei metrul pătrat şi aşa mai departe. Acum câţiva ani, cineva voia să ia terenul din curtea universităţii de ştiinţe agricole şi medicină veterinară din Timişoara, profesorul Tabără îşi aduce aminte, şi aşa mai departe.

De aceea, aş vrea ca cel puţin oamenii de şcoală să dea un semnal, să voteze nu.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc.

Am şi eu o intervenţie.

Stimaţi colegi,

Binele cu forţa a devenit o specialitate a demnitarilor şi a celor care iau decizii în România.

Universitatea din Cluj consideră că nu are ce face cu acel teren, mai bine decât să-l pună la dispoziţia unui investitor care creează în judeţ 15 mii de locuri de muncă. Repet, 15 mii de locuri de muncă directe.

Guvernul susţine acest proiect al Consiliului judeţean de a crea 15 mii de locuri de muncă directe în judeţul Cluj. În aceste condiţii, Grupul parlamentar al PNL consideră că este o investiţie înţeleaptă, că este un transfer în interesul comunităţii locale şi judeţene şi, în aceste condiţii, vom susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Mă iertaţi, dar eram pe drum.

Domnul deputat Tabără, domnul deputat Călian.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Vă mărturisesc că mă surprinde punctul de vedere şi nu pentru că nu este nevoie în această ţară să creăm locuri de muncă şi, ca atare, datorită acestui fapt, a 15 mii de locuri de muncă, mă îndoiesc într-un fel că într-un an sau doi ajungem chiar la 15 mii, sacrificăm un domeniu pe care de ani de zile l-am blocat în dezvoltarea lui.

Întâmplarea face ca acum două săptămâni să fi vizitat, pe un program de colaborare, Universitatea din Lexington - Kentucy, SUA.

Domnule preşedinte,

O localitate a statelor unite de circa 300 de mii de locuitori se dezvoltă nu cu universitatea în mijloc, ci ea pe lângă universitate. Pentru că, dincolo de 15 mii de locuri de muncă, o universitate creează mult mai mult şi nu pentru o perioadă de...

Eu mă îndoiesc că în judeţul Cluj şi în zona Clujului nu există terenuri pentru astfel de parcuri. Iar a atenta la ceea ce înseamnă patrimoniul, de fapt, staţiunea despre care este vorba nu este a Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Am văzut hotărâri de guvern prin care cercetarea nu a fost niciodată întrebată, Academia de Ştiinţe Agricole sau alte instituţii responsabile prin lege, dacă cedează sau nu cedează acest patrimoniu. Au fost efectiv evitate şi nu e vorba de Guvernul de acum, sunt mai multe guverne care nu au avut nevoie niciodată sau nu au nevoie de a fi susţinute de decizii şi de către cei care cunosc bine realităţile.

Domnule preşedinte,

Nu cred că este un argument că se vor crea într-o perioadă scurtă de timp 15 mii de locuri de muncă, atunci când este vorba de învăţământ şi de cercetare şi revin, vă rog să luaţi şi dumneavoastră şi toţi ceilalţi ceea ce înseamnă învăţământul şi cercetarea şi nu numai agricolă, pentru ţări care se respectă şi se vor respecta în viitor.

Eu aş spune că patrimoniul acestora trebuie să fie intangibil. Aşa cum a fost legea dată de un guvern în care erau şi liberali şi erau mai multe personalităţi mari ale României în 1927-1932, reînnoită în 1938, 1941, acest patrimoniu a fost unul dat pentru ca să dezvoltăm ceea ce înseamnă ruralul, agricultura şi tot ce înseamnă satul românesc şi tot ce înseamnă practic una din cele mai importante ramuri ale economiei naţionale şi nu întâmplător, la această dată, avem un sfert din fondurile europene date pe dezvoltare rurală.

Or, a veni acum cu un astfel de argument, ca şi în 1990 sau 1995, că este un parc industrial şi noi creăm nu ştiu câte locuri de muncă, în detrimentul învăţământului şi a cercetării, este o gravă eroare, domnule preşedinte.

Şi suntem datori să v-o spunem.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mulţi dintre dumneavoastră îşi doresc, cel puţin teoretic, ca noi, românii, să avem parte de un fel de autonomie administrativă, spun autonomie administrativă.

În loc să lăudăm astăzi activitatea Consiliului judeţean Cluj, şi chiar pe preşedintele Consiliului judeţean Cluj pentru faptul că, într-adevăr, a avut capacitatea să atragă investitorii în judeţul Cluj, lucru care, probabil, deranjează, deranjează pentru că era bine ca ei să meargă în alte zone ale ţării şi nu zona de nord-vest, mai precis în judeţul Cluj.

În calitate de deputat de Cluj, confirm faptul că se vor crea peste 15.000 de locuri de muncă şi nu 15.000 de locuri de muncă, iar autorităţile locale au ajuns la o înţelegere şi au considerat că este prioritar să atragem investitori în acea zonă, este prioritar să creăm locuri de muncă, pentru că încă mai avem nevoie de locuri de muncă bine plătite, atenţie!

Există deja mulţi tineri bine pregătiţi de şcoala românească, tineri ce aşteaptă să se încadreze în muncă dar să fie bine plătiţi, să nu stea pe salarii de mizerie în ţară, pentru că dacă nu sunt bine plătiţi ei pleacă în străinătate. Să încercăm astăzi să blocăm o variantă constructivă de a crea locuri de muncă. Ar fi, iertaţi-mi expresia, o tâmpenie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Astalosz.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Suntem într-o situaţie foarte interesantă fiindcă atât domnul Stanciu, cât şi domnul Tabără ne-au explicat că de fapt ar trebui să luăm decizii în folosul învăţământului. Cred că nu trebuie să vă demonstrez că sunt un sincer susţinător al învăţământului românesc, însă aş dori să abordez din alt punct de vedere această problemă. E o problemă punctuală şi dacă noi dorim să avem o decizie, să luăm o decizie corectă, ar trebui să privim lucrurile din punct de vedere principial.

Ieri, de exemplu, în Comisia de învăţământ, am avut o întâlnire cu conducerea Ministerului Educaţiei şi tema centrală a dezbaterilor timp de trei ore şi jumătate a fost necesitatea descentralizării, democratizării sistemului, ceea ce înseamnă că noi ar trebui să facem demersuri în aplicarea principiului subsidiarităţii. Deci, deciziile să fie luate acolo unde deciziile astea se simt, îşi fac efectul.

Stimaţi colegi, s-a spus că ar o eroare. Vă întereb eu, conform autonomiei universităţii, senatul universităţii respective nu-şi cunoaşte propriile interese? Păi, în momentul când senatul universităţii a luat o decizie, spune că nu are ce face cu acest teren, dar pentru comunitate acest proiect economic înseamnă foarte mult, prin crearea locurilor de muncă şi aşa mai departe. Atunci, vă întreb eu, pe baza acestui principiu, al subsidiarităţii, noi, în Parlamentul României, cunoaştem mai bine situaţia respectivă decât cei care sunt direct implicaţi?

Eu nu spun care este punctul de vedere bun sau mai puţin bun, dar aş dori să reflectăm asupra acestor principii şi atunci când luăm o decizie, într-adevăr, să ţinem seama de ele. Deci, vorbim de democratizare, vorbim de descentralizare, dar în momentul luării unor decizii importante, facem abstracţie de aceste principii. Hai să coroborăm şi să luăm în acest fel deciziile corespunzătoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că este procedură de urgenţă.

Mai avem un drept la replică solicitat de domnul Stanciu, dacă sunteţi de acord, vi-l dau la sfârşit.

Mai era domnul Costache din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Domnul Mircea Costache.

Domnul Costache Mircea:

Eu voi fi foarte scurt, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc.

S-au spus multe şi toate cu acoperire şi cu îndreptăţire, dar ceva trebuie să prevaleze, ceva trebuie să aibă prioritate. Şi cum în aceste vremuri a apărut o nouă categorie de cetăţeni români care survolează cerul patriei cu elicoptere aruncând de acolo bani peste biserici şi cârnaţi peste viitorii alegători, şi categoria asta se numeşte oameni de afaceri cu terenuri, chestiunea trebuie privită puţin cu ceva mai multă atenţie, şi anume: că dacă din staţiunile de cercetări pomicole facem cartiere rezidenţiale, din alte loturi experimentale facem tot felul de afaceri şi le tot convertim aşa, o să ajungem la concluzia că nu mai putem înfiinţa locuri de muncă, nu 15.000, ci 25.000 şi nu 25.000, ci 50.000, decât acolo, într-un singur loc geografic predestinat pe unde mai sunt şi vestigii arheologice şi alte elemente care contravin bunului simţ gospodăresc românesc, autohton, care a fost abandonat.

Nu mai punem problema patrimoniului învăţământului stricto-senso, punem problema exercitării prerogativelor administraţiei locale de a nu se mai lega neapărat de un punct geografic sau de un loc geografic să creeze locuri de muncă şi să-şi exercite drepturile pe toată harta judeţului, să găsească resurse şi să lase terenurile experimentale şi să lase loturile aparţinătoare sistemului naţional de educaţie, să-şi ducă la îndeplinire menirea lor.

Dacă mai ne închinăm mult la marii afacerişti cu terenuri care au devenit un fel de mesia naţionali, providenţiali, care tot coboară cu elicopterele SRI-ului să lumineze masele şi să binecuvânteze lăcaşurile de cult şi dacă tot transformăm mereu terenuri experimentale în mijloc de afaceri oneroase, vom ajunge să punem sub semnul întrebării existenţa noastră ca naţiune pe termen mediu şi lung.

Nu cred că puterea locală clujeană îşi leagă speranţele de un singur perimetru şi de un singur ungher din acel judeţ. Şi nici alte zone ale ţării nu se leagă stricto-senso de loturile experimentale ale învăţământului naţional.

Vot contra.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

E un singur intervenient de grup pentru că e procedură de urgenţă.

Mai avem doar un singur drept la replică din partea domnului Stanciu. Pe procedură?

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu vroiam să iau cuvântul, dar în urma discuţiilor care au avut loc în plenul Camerei Deputaţilor, eu susţin în faţa plenului că dacă acest proiect de lege era trimis la Comisia de agricultură pentru avizare nu se năşteau aceste discuţii în plenul Camerei Deputaţilor.

Avem la fel astăzi pe ordinea de zi în această perioadă la Comisia de agricultură o suprafaţă de 6,5 hectare care trebuie date Consiliului judeţean Braşov pentru construcţia de drumuri, dar am cerut o documentare clară de la ministere, am cerut o situaţie, o schiţă a terenului, să vedem şi noi cam pe un metru pătrat ce se poate construi acolo, pe şase hectare ce se poate construi, dacă e nevoie de toată suprafaţa, dacă vor să facă altceva cu acest teren.

Eu nu susţin acum... Tot ce s-a susţinut pro şi contra aici, e normal, sunt corecte. Domnul profesor Tabără şi domnul profesor Anghel ţin cu cercetarea şi este normal să dăm şi noi un sens cu totul altfel cercetării agricole. Dacă golim de conţinut cercetarea agricolă, le luăm terenul de sub picioare, cercetarea agricolă... o să facem culturi în România cu soiuri din Cehoslovacia, din America şi din alte ţări.

Rugămintea mea este ca oricând, pentru Birourile permanente asta, oricând este vorba de fondul funciar, măcar pentru un aviz să fie trimis acel proiect de lege, propunere legislativă, ce este ea, la Comisia pentru agricultură.

De aceea, eu susţin aici că ar fi foarte clar ca acest proiect de lege să se întoarcă la comisia mamă şi să ia aviz de la Comisia de agricultură şi o să vedeţi cât de clarificat vine acest proiect în Camera Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Ea de întors se poate întoarce, dar nu poate lua aviz. Că procedura rămâne aceeaşi şi trece pe la aceleaşi comisii. Sigur că orice parlamentar poate participa la dezbateri dacă se trimite înapoi.

Domnul deputat Anghel Stanciu are un drept la replică.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Dreptul la replică va fi foarte scurt şi nu este atât o replică dată colegului meu şi chiar amicului meu, Petru Călian, care în focul argumentaţiei domniei sale, s-a spus că facem o tâmpenie. Cred că e o explicaţie puţin deplasată şi fără a-i cere însă să-şi ceară scuze, cred, domnule preşedinte, spre a vedea dacă într-adevăr ceea ce a spus profesorul Tabără şi subsemnatul şi alţi colegi, ar fi sau nu o tâmpenie, să solicităm şi solicit întoarcerea la comisie să vedem întreaga documentaţie, să vedem dacă într-adevăr acela era singurul teren disponibil, dacă la ADS nu mai era alt teren, pentru că se constată de multe ori că deşi avem teren la ADS care este concesionat la nişte operatori privaţi, se ia totuşi de la staţiuni sau de la universităţi.

Şi, dacă într-adevăr se dovedeşte că este o tâmpenie, eu sunt dispus, îmi cer scuze de la acest microfon.

Deci, propunerea noastră este întoarcerea la comisii, spre a solicita documentaţia respectivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da.

Pe această chestiune procedurală discutăm deocamdată.

Domnul Călian. Domnul Uioreanu.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că pentru binele clujenilor şi pentru 15.000 de locuri de muncă, îmi retrag acea expresie, "tâmpenie". Am spus "tâmpenie" cu scuzele de rigoare atunci când am vrut să explic de fapt că acel teren zace într-o paragină totală şi chiar vă invit la Cluj pe cheltuiala mea pe toţi cei care doriţi să vedeţi că este adevărat. Nu avem pomi fructiferi, nu este absolut nimic decât paragină. A nu se crea confuzii şi încă o dată scuze, îmi retrag acest cuvânt, pentru că nu obişnuiesc să jignesc absolut pe nimeni.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Uioreanu.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu cred că se face foarte multă teorie pe această temă. Sigur, e regretabil faptul că nu s-a obţinut un aviz sau nu a trecut ca şi aviz pe la Comisia de agricultură, dar ca şi clujean, vă relatez următorul lucru: acest obiectiv a fost ales şi în funcţie de drumurile care există, e drum naţional acolo, pe reţeaua Cluj-Dej, e vorba de 25 de km de la Cluj până la localitatea Jucu, unde are loc obiectivul. E vorba de o zonă care e un pic deficitară, zona Gherla, vizavi de poziţiile şi locurile de muncă.

Confirm încă o dată că această zonă este absolut în paragină şi cred că de 15 ani nu s-a făcut nimic.

Şi al doilea lucru, există o înţelegere între Institutul Agronomic şi Consiliul judeţean. Ca să blocăm o firmă cum e cea relatată mai sus, nu vreau să fac reclamă, şi obţinerea a 15.000 de locuri de muncă la judeţul Cluj, mi se pare în numele, ştiu eu, a paraginei care se află acolo, mi se pare un pic deplasat.

Dar, ce este foarte important, că ordonanţa şi-a făcut efectul. Ce vom face noi acum? Vom anula ordonanţa şi să vedem cum şi ce efecte va avea şi să vedem ce discuţii va fi cu firma investitoare dacă deja unele lucruri s-au derulat.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Imediat, domnule Tabără. Mai era domnul Timar şi după aceea vă dau cuvântul.

Domnul Liviu Timar:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Ceea ce observ eu este că s-au sus foarte multe adevăruri de la acest microfon astăzi şi cred că într-adevăr noi trebuie să facem o discuţie foarte serioasă în ceea ce priveşte cercetarea agricolă românească.

De ce spun acest lucru şi nu mă refer la acest punct punctual care s-ar putea într-adevăr să fie un lucru foarte bun şi cei de la Cluj să-l cunoască din moment ce-l susţin de la acest microfon. Dar, noi trebuie să fim atenţi cu absolut toate staţiunile de cercetare cu profil agricol din ţara românească.

La această dată, din cunoştinţele pe care le am eu, 80% din aceste staţiuni au datorii la stat, iar noi, ca parlamentari, şi actualul Guvern spune că sprijină staţiunile de cercetare. Vreau să vă spun că nici o formă de sprijin care există la această dată în România pentru cele 80% din staţiuni nu beneficiază de nimic.

Dacă în agricultură s-au primit 10 lei pe litrul de motorină, pentru lucrările agricole, staţiunile de cercetare din cauză că au obligaţii la stat nu beneficiază de această formă de sprijin. Pentru formele de sprijin din zootehnie din cauză că au obligaţii la stat neachitate, staţiunile de cercetare nu beneficiază. Vă întreb şi ne întrebăm, este aici domnul secretar de stat care răspunde de agricultură: nu merită să facem o discuţie? Discutăm de încălzirea globală. Ştim că ne trebuie soiuri adaptate condiţiilor care există şi care vor fi în viitor. Cred că într-adevăr merită să facem o discuţie reală şi într-adevăr oamenii care se pricep la agricultură, să facem într-adevăr ceea ce trebuie să se facă în ţara românească dacă dorim progres în această ţară.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Tabără. Vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Am discutat chiar acum cu domnul rector. Situaţia este de o altă natură. De fapt, s-a pus în faţa faptului împlinit. Este un teren care este în administrarea Universităţii de la Cluj, el aparţine staţiunii Jucu şi care practic, repet încă o dată, forţat, pus la dispoziţia judeţului Cluj.

Dar, stimaţi colegi, am aici o situaţie a finanţărilor cercetării ştiinţifice în agricultură de 17 ani. A veni acum cu argumente de şantaj că acolo este teren nelucrat sau că s-a dat ordonanţă de urgenţă cu atât mai grav să spun că este ordonanţă de urgenţă şi şi-a făcut efecte fără ca să fim întrebaţi.

Nu facem decât să aducem argumente că acest sistem de a conduce România nu este decât unul abuziv. Şi totul vine într-o situaţie în care intenţionat de foarte multe ori, şi-mi asum responsabilitatea, am adus sectoare întregi în imposibilitatea de a funcţiona. Şi unul dintre aceste sectoare este cel al cercetării ştiinţifice şi aş spune mai departe şi a unei mari părţi din învăţământul românesc, cel care ar trebui să facă nu numai partea teoretică, ci şi partea practică. Aşa cum marile universităţi şi marile instituţii de învăţământ vestice spre care mergem şi mereu ni le aducem în faţă şi în discuţii şi creăm anumite situaţii, ar trebui să le facem şi noi.

Patrimoniul acesta funciar n-a fost dat după 1945. Acest patrimoniu a fost dat cercetării şi învăţământului în anii '30, iar la Cluj din 1906 funcţionează una dintre cele mai vechi academii de agricultură din România. Mănăştiurul, fosta staţiune a fost luată. Nu s-a putut apăra universitatea.

Acum li s-a dat în folosinţă staţiunea Jucu, că despre asta este vorba. Normal trebuia şi Academia să fie întrebată despre o astfel de cedare. Nici acum... acest patrimoniu este luat înapoi. Doriţi o universitate agricolă la Cluj, una dintre cele mai vechi din această parte de Europă să funcţioneze doar în laborator, să vadă studenţii vaca şi tot ce înseamnă agricultură numai în laborator? Faceţi-o aşa. Dar suntem datori ca de la acest microfon să vă atragem atenţia că sunteţi pe un drum greşit. Şi că nu parcul tehnologic, indiferent câte locuri de muncă ar crea acum, şi universitatea este mai importantă. Creează poate milioane de locuri de muncă. Şi nu este vorba de un moment în care pleacă tinerii. Vă spun că tinerii care pleacă la specializare afară vor veni aici şi trebuie să aibă unde să lucreze.

Asta este problema. Din păcate, de ani de zile este sectorul care nu se poate apăra, nici cel al cercetării şi nici cel al învăţământului. Cu toate legile pe care le-am făcut. Iar subsidiaritatea înseamnă atunci când am instituţii respectabile, nu chem pe rector şi spun ori semnezi, ori nu semnezi, tot ţi-l iau. Asta a fost răspunsul. Am discutat acum cu domnul rector Mărghitaş. Asta este problema.

Or, aceste chestiuni că am făcut ordonanţă de urgenţă, că nu s-a finanţat. N-a finanţat statul român nimic. Norocul nostru a fost cu câţiva oameni care au avut suflet şi au muncit acolo. Asta este problema.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Mă văd nevoit doar să vă informez că abuzul de care vorbiţi a fost iniţiat de domnii miniştri Blaga şi Hârdău.

Domnule Marton, asta vreţi să spuneţi? Era doar spre informarea dumneavoastră, ordonanţa de urgenţă iniţiată de domnii miniştri Vasile Blaga şi Mihail Hârdău. (Aplauze)

Stimaţi colegi, dacă am finalizat dezbaterile, avem o propunere de procedură. Probabil că au fost orbiţi la momentul respectiv.

Avem o propunere de procedură de retrimitere la comisie pe care o supun votului dumneavoastră "

Vă rog să votaţi.

Da. s-a adoptat propunerea de retrimitere la comisie.

(Conform afişajului, se înregistrează 93 deputaţi prezenţi, 53 voturi pentru, 32 împotrivă, 4 abţineri.)

Termen, domnule preşedinte Fenechiu? O săptămână ? (Din sală i se spune ca termenul să fie de două săptămâni)

Să ştiţi că puteţi să daţi şi 18 săptămâni, că dacă trecem de sesiune, ordonanţa e în vigoare. Eu prefer s-o discutăm şi s-o adoptăm sau s-o respingem dar să fie un vot al Parlamentului, că altfel ajungem în situaţia de care vorbea domnul deputat Tabără că Parlamentul nu se pronunţă.

Două comisii, două săptămâni.

Doamna Vasilescu, două săptămâni e bine? Da. Două săptămâni.

Avem un proiect de lege pe care, cu acordul plenului, l-am introdus pe ordinea de zi pentru că era ameninţat de riscul adoptării tacite, Propunerea legislativă privind personalul Curţii Constituţionale.

Este iniţiat de o serie de parlamentari din mai multe grupuri parlamentare, cu consultarea judecătorilor Curţii.

Dacă iniţiatorii doresc să susţină acest proiect.

Vă rog, domnule deputat Andon. Aveţi cuvântul.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Susţin proiectul de lege, dorind să fac în afara obiectului lui care este clar, două precizări. Deci, în afara obiectului.

Legat de obiect, vreau să exprim succint că de fapt este o îndelung şi de mult aşteptată, mai bine zis, punere de acord a statutului şi regimului personalului de specialitate al Curţii Constituţionale, deci nu ne referim, bineînţeles la judecători, cu personalul similar din alte instituţii din sistemul constituţional cel mai apropiat, şi anume personalul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Era o întârziere nepermisă şi care nu era un punct pozitiv pentru echilibrul, echitatea şi armonia sistemului legislativ.

Al doilea lucru pe care vreau să-l subliniez pentru că am auzit şi speculaţii de acest gen, e adevărat, în treacăt, e că acest proiect de lege apare acum doar ca o coincidenţă în timp cu o perioadă în care activitatea extrem de laborioasă, sute de decizii anual ale Curţii Constituţionale, s-a aflat mai în centrul atenţiei, datorită evenimentelor politice. În realitate, proiectul e în lucru de multe luni şi n-are, cum spuneam, nici o semnificaţie legat de ceea ce s-a întâmplat.

Al treilea aspect care îmi face cea mai mare plăcere să-l evoc aici, îndrăznind să vă corectez cu respectul cuvenit, domnule preşedinte, este că este semnat proiectul, este rezultatul exprimării voinţei de reprezentanţi ai absolut tuturor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor, deci inclusiv minorităţi, care specific în Camera Deputaţilor, de la stânga la dreapta, şi pentru mine este încă un exemplu că se poate lucra în Parlament în comun şi în înţelegere şi cu respectarea reciprocă a calităţilor şi bunei noastre credinţe.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă invit să prezentaţi şi raportul comisiei, dacă sunteţi de acord.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc.

Obiectul a fost anunţat în cuvinte mai puţin tehnice. Repet, e vorba de personalul cu...

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să daţi telefonul ăla care sună mai tare! (În sala de şedinţe sună insistent un telefon mobil)

Domnul Sergiu Andon:

...atribuţii specifice.

Suntem primă Cameră sesizată.

Avizul favorabil al Consiliului Legislativ nu mai constituie o surpriză.

O surpriză, de asemenea, plăcută este punctul de vedere al Guvernului, care susţine adoptarea proiectului de lege.

La dezbateri a participat şi reprezentanta Ministerului Justiţiei, doamna secretar Katalin Kybedi.

Dezbaterile în comisie s-au făcut în cvorum regulamentar, în cadrul Comisiei juridice, 15 deputaţi din 27, iar în cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială 17 deputaţi din 19.

Cu asta, fac o îndreptare la raportul nostru. Este un raport comun cu Comisia pentru muncă.

Rezultatul votului este aprobarea proiectului cu majoritate de voturi, două voturi împotrivă şi, bineînţeles, adică a propunerii plenului de a adopta cu amendamente propunerea.

Face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marin Diaconescu:

Domnule preşedinte,

Grupul nostru parlamentar va vota pentru acest proiect de lege şi aş vrea să vă rog să fiţi de acord, nu-mi permit să vă atrag atenţia, doar vă repet faptul că dumneavoastră sunteţi conducătorul uneia din cele două Camere ale Parlamentului. Parlamentul este cea mai înaltă instituţie a României, iar cu ajutorul ciracilor unei anume persoane, a ajuns acest Parlament să fie în ultima poziţie în opţiunea electoratului din România.

Dacă nu ne respectă alţii, cel puţin să ne respectăm noi, domnule preşedinte, şi v-aş ruga în acest sens să atrageţi atenţia reprezentanţilor Guvernului sau acelora care iau loc în tribuna acestui înalt forum, să aibă o ţinută corespunzătoare, să nu ne sfideze, pentru că aici nu venim nici la ştrand, nici pe stadion, au unde se etala, iar aici să aibă şi o ţinută corespunzătoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mă uitam că în băncile Guvernului chiar toată lumea are ţinută decentă...fără excepţie. S-ar putea în băncile noastre să fie nişte probleme, dar iau act de ceea ce aţi ridicat şi vă promit că sunt vigilent.

Intervenţii la proiectul de lege. Nu sunt intervenţii la proiectul de lege la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole. Nu există amendamente respinse, lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

De la 1 la 10, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct. 11-20. Adoptat.

Pct. 21-28.

Vă rog, domnule deputat Frâncu. Aveţi cuvântul.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La poziţia 24, art.20, propun doar o inversare de formulare la sfârşitul articolului: "cu excepţia dreptului de a ocupa fără concurs sau examen, funcţia de magistrat asistent". Deci, pentru a întări ideea de fără concurs a examenului.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul preşedinte Andon. Vă rog.

Domnul Sergiu Andon:

Da, este o topică mai fericită. Mulţumim.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Obiecţii? Nu sunt.

S-a adoptat atunci această modificare.

Până la pct.28. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

La pct.12, devenit 13 pe ordinea de zi, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

Legea are caracter organic.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei de buget.

Procedură de urgenţă.

Suntem Cameră decizională.

Din partea Guvernului, domnul secretar de stat Sebastian Vlădescu.

Domnul Sebastian Gheorghe Teodor Vlădescu (secretar de stat, Ministerul Economiei şi Finanţelor):

Bună ziua!

Legea privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului a fost promovată prin Ordonanţă de urgenţă ţinând cont de necesitatea intrării în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Acest cadru legislativ a fost stabilit în cadrul negocierilor în vederea aderării, iar noile directive comunitare în materie trebuiau transpuse în legislaţia naţională a fiecărui membru.

Este vorba de directive, am să menţionez câteva dintre ele: nr.2006/48 a Parlamentului European, nr.2026/49 a Comisiei Europene. Este vorba de transpunerea la nivel comunitar a prevederilor referitoare la noile cerinţe de capital, agreate la nivelul Comitetului Basel, cunoscute, de asemenea, sub denumirea de Normele Basel 2, cerinţe aplicabile instituţiilor de credit, cât şi tuturor firmelor de investiţii.

Este vorba de aspecte de natură tehnică legate de aplicarea noilor cerinţe, care vor fi reglementate ulterior prin legislaţie secundară, aprobată de Banca Naţională şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

De asemenea, s-a urmărit reunirea într-un singur act normativ a prevederilor legislaţiei în vigoare, aferentă instituţiilor de credit, referitor Legea nr.58/1998, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, Legea nr.541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv şi Legea nr.33/2006 privind băncile de credit ipotecar.

Obiectul actului normativ este următorul: se asigură baza legală pentru exercitarea supravegherii instituţiilor de credit şi a tuturor societăţilor cu activitate în domeniu financiar, inclusiv în condiţiile apartenenţei la un grup de activităţi intersectorial sau conglomerat financiar.

Am menţionat aplicarea, transpunerea prevederilor directivelor Comunităţii Europene. Este reglementată în mod suplimentar activitatea tuturor entităţilor care fac parte din grupuri financiare intersectoriale. Se supraveghează suplimentar, de către o autoritate coordonatoare desemnată din rândul autorităţilor competente, pe baza criteriilor stabilite de directivă.

De asemenea, este tratată problema riscurilor prudenţiale suplimentare.

În numele Guvernului şi a Băncii Naţionale, vă rog să aprobaţi acest act normativ.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumim Guvernului şi Băncii Naţionale.

Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte Săpunaru.

Domnul Nini Săpunaru:

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, potrivit art.73 din Constituţia României.

La dezbatere au participat, în conformitate cu prevederile art.51 şi 52 din Regulament, reprezentanţii Ministerului Economiei şi Finanţelor, Băncii Naţionale şi din partea Asociaţiei Române a Băncilor.

La lucrările comisiei au participat 23 de deputaţi, din totalul de 27 de membri ai comisiei.

Raportul a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Menţionăm că prezentul proiect este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, cu amendamentele prezentate în anexă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole. Lucrăm pe Anexa cu amendamente admise.

Nu există amendamente respinse.

De la pct.1 la pct.10 - obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.11 la pct.20 - Adoptate.

De la pct.21 la pct.30 - Adoptate.

De la pct.31 la pct.40 - Adoptate.

De la pct.41 la pct.50 - Adoptate.

De la pct.51 la pct.60 - Adoptate.

De la pct.61 la pct.70 - Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

La pct.14, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul social şi al locuinţelor de serviciu.

Legea are caracter ordinar.

Ce am sărit? A, îmi cer scuze!

Pct.13, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Suntem Cameră decizională.

Domnule secretar de stat, vă rog.

Domnul Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu:

La 1 ianuarie 2007, România a devenit membru al Uniunii Europene. Cadrul legislativ privind recuperarea fondurilor comunitare se referea numai la fondurile de preaderare. Începând din luna iulie, România va fi în poziţia de a utiliza şi fondurile structurale şi toate celelalte fonduri postaderare.

Prin acest act normativ se completează sistemul legislativ în aşa fel încât să se poată face recuperarea sumelor care au fost încasate în mod necuvenit şi pentru fondurile de postaderare. Se reglementează activităţile de constatare şi de recuperare a sumelor plătite necuvenit. Constatarea creanţelor bugetare se efectuează de către autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare sau de către direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Se urmăreşte extinderea domeniului de aplicare asupra tuturor fondurilor nerambursabile, consolidarea atribuţiilor autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare, asimilarea debitelor comunitare cu debitele fiscale naţionale, din perspectiva raportului juridic dintre autorităţi şi recuperarea fondurilor comunitare de la debitorii care sunt obligaţi la plata acestor debite, consacrarea competenţei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind efectuarea procedurii de executare silită şi în cazul prejudiciilor aduse fondurilor comunitare şi adoptarea unor măsuri pentru o mai bună coordonare între instituţiile cu atribuţii în domeniul protecţiei intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Vă mulţumesc. În numele Guvernului, vă rog să aprobaţi actul normativ.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumim Guvernului de data aceasta.

Comisia, vă rog.

Domnul Nini Săpunaru:

Comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, în forma adoptată de Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.14, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul social şi al locuinţelor de serviciu.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul, dacă doreşte? Nu este necesar.

Comisia, vă rog, domnul vicepreşedinte Săpunaru.

Domnul Nini Săpunaru:

Prezentul act normativ are ca obiect reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, respectiv stabilirea unui coeficient negociabil de 1,3% din valoarea sumelor virate pentru cheltuieli de transmitere şi achitare a drepturilor de asistenţă socială care se finanţează de la bugetul de stat sau din transfer de la bugetul de stat către bugetele locale, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, şi care se plătesc beneficiarilor prin Compania Naţională Poşta Română.

Modificarea limitei de cheltuieli de la 1.200 lei/lunar, la 18.600 lei/anual pentru cei care beneficiază temporar de locuinţe de protocol sau de serviciu.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 12 aprilie 2007.

Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Propunem supunerea spre dezbatere şi adoptare a plenului Camerei Deputaţilor, a proiectului de lege, în forma adoptată de Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

La pct.15, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 9/2007 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul programării cheltuielilor publice.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte? Nu mai este necesar.

Comisia, vă rog, pe scurt.

Domnul Nini Săpunaru:

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor dezbaterea şi adoptarea proiectului de lege, în forma adoptată de Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.16, Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2007.

Vă rog, procedură. Da, domnule Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

L-am rugat pe domnule preşedinte să facă o scurtă pauză pentru o chestiune de procedură, spre a găsi o modalitate de înmulţire a numărului votanţilor din Camera Deputaţilor.

Este vorba, domnule preşedinte, de a prezenta un raport al Comisiei de validare pentru domnul deputat Alexandru Stănescu, ca să nu-l lipsim şi pe domnia sa de plăcerea de a vota aceste legi şi să nu se simtă frustrat, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc pentru aceasta.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Mă puseserăţi pe gânduri.

Apropo, dacă veţi fi de acord, să trecem prin procedura de validare imediat înainte de votul final, că domnul Stănescu, oricum n-are cartelă şi oricum nu punem hotărârea în Monitorul Oficial până la 12,30.

Dacă sunteţi de acord să trecem mai departe, cu încă câteva proiecte până atunci?

Mai avem o intervenţie pe procedură pentru, înţeleg, o retrimitere la comisie.

Domnule deputat Antal Istvan, vă rog.

Domnul Antal Istvan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am rugămintea ca la poz. 21 de pe ordinea de zi, unde se află o ordonanţă de urgenţă, pentru care am dori din partea comisiei să supuneţi la vot retrimiterea în comisie, pentru că între timp s-a întocmit o procedură, o metodologie la Ministerul Transporturilor pentru tarifele pentru biletele CFR, şi am dori să avem ocazia ca azi după-amiază şi mâine să refacem raportul, în funcţie de această metodologie, ca să avem un raport complet.

Vă mulţumesc.

Dacă sunteţi amabil să propuneţi pentru retrimitere poz.21.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Intervenţii pe această temă?

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei de retrimitere a proiectului de la pct.21 la comisie.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

Termen, domnule deputat? O săptămână?

Retrimis o săptămână.

Ne întoarcem la pct.16 - Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2007 pentru completarea art.5 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.

Suntem Cameră decizională.

Din partea iniţiatorului? Vă rog frumos.

Domnul Sergiu Nistor (comisar, Ministerul Culturii şi Cultelor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin prezentul act normativ se urmăreşte accelerarea procedurii de obţinere a avizelor în cazul proiectelor de infrastructură de transporturi de interes naţional.

În acest sens, s-a propus introducerea la art.5, după alin. (16) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000, republicată, un nou alineat, în care să fie stipulat faptul că pentru proiectele de infrastructură de transport de interes naţional certificatul de descărcare arheologică se va emite pentru fiecare parte de teren care poate fi redată activităţilor umane curente, urmând ca în acest sens cele două ministere implicate, Ministerul Culturii şi Ministerul Transporturilor, să emită o metodologie ce va cuprinde măsurile accelerate necesare pentru eliberarea certificatului de descărcare arheologică.

Subliniez că nu este vorba de a superficializa cercetarea arheologică, care rămâne la fel de serioasă, aşa cum este stipulată prin ordonanţa Guvernului, ci doar de accelerarea procedurii de emitere a documentului de descărcare.

În acest sens, Guvernul supune atenţiei Parlamentului, spre aprobare, ordonanţa de urgenţă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul deputat Frâncu. Vă rog să ne explicaţi şi ce facem până la urmă, adoptăm sau respingem?

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Adoptăm.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, menţionez faptul că la Comisia pentru industrii şi servicii s-a avizat negativ proiectul de lege adoptat de Senat.

S-a avizat favorabil deci proiectul de lege în forma prezentată de Guvern.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil forma adoptată de Senat.

Proiectul face parte din categoria legilor ordinare şi are ca obiect reglementarea completării art.5 din Ordonanţa Guvernului, în sensul simplificării procesului de cercetare arheologică, în vederea obţinerii mai rapide a certificatului de descărcare de sarcină arheologică.

Proiectul de lege a fost dezbătut în şedinţa comisiei în ziua din 22 mai a.c.

În conformitate cu prevederile art.54, la dezbatere a participat domnul Virgil Ştefan Niţulescu, secretar general al Ministerului Culturii şi Cultelor.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 15 deputaţi din totalul de 19 deputaţi.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votului.

În urma dezbaterii, comisia propune respingerea Proiectului de Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2007 pentru completarea art.5 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 şi respectiv adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2007, în forma prezentată de Guvern.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dezbateri generale?

Domnule deputat Marton, aveţi cuvântul.

Domnul Marton Arpad-Francisc:

Nu vreau să iau cuvântul la dezbaterile generale pe fond. Nu cred că este nevoie. Este o lege tehnică uşoară, o lege de aprobare a unei ordonanţe trimisă către Senat. Şi aici intervine problema procedurală, la care şi dumneavoastră v-aţi referit.

Din păcate, nu ştiu din ce motive avem o uzanţă destul de proastă, ca o lege de aprobare a unei ordonanţe, dacă este respinsă, vine de la Camera respectivă, în cazul nostru de la Senat, cu un alt titlu: "Lege de respingere a ordonanţei". Şi nouă ni se supune dezbaterii Legea de respingere a ordonanţei. Atunci, este iarăşi o altă problemă de tehnică legislativă. Dacă dorim să aprobăm ordonanţa, schimbăm şi noi doar un singur cuvânt în acest proiect de lege şi, iacătă, ea devine Lege de aprobare a ordonanţei.

Acest lucru, conform acestei tehnici legislative, iarăşi întortocheată, care - mă rog - nu prea este de înţelesul nimănui, a devenit acest raport aşa cum l-aţi văzut.

Deci, comisia noastră, spre deosebire de Senat, care a propus ca această ordonanţă propusă, de fapt este în vigoare, făcută de Guvern, să fie respinsă - zicea Senatul - noi zicem să fie admisă. Atâta tot, să fie adoptată.

Domnul Bogdan Olteanu:

Deci, eu înţeleg că este vorba de o propunere din partea Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, de adoptare a ordonanţei, cu amendamente. Este în regulă.

Domnule Calimente, la dezbateri generale? Vă rog.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această ordonanţă şi modificările care se aduc sunt, după părerea mea, extrem de importante.

În România, de-a lungul timpului ştim că s-au distrus foarte multe situri arheologice din neştiinţă sau din rea-credinţă, producându-se pagube incomensurabile patrimoniului naţional cultural.

Şi am să vă dau câteva exemple: la începutul anilor '90, la Alba-Iulia, când s-au construit nişte blocuri, a fost distrus cu bună-ştiinţă Centrul pretorului roman, care a fost descoperit acolo; au fost distruse mozaicuri; au fost distruse băi publice; au fost distruse relicve arheologice de importanţă deosebită, care au fost descoperite întâmplător la groapa de gunoi, unde au fost duse repede, pe şest, pentru că, cel care construia, probabil că şi-a dat seama că va trebui să întrerupă lucrările datorită acelor vestigii pe care le descoperise.

De asemenea, ceea ce s-a întâmplat la Histria, când prin concesiune o societate turistică a construit chiar în situl arheologic tot felul de clădiri şi de locuri de agrement, aducând pagube incomensurabile Cetăţii Histria, care este pusă sub egida UNESCO.

Ştim, de asemenea, că în momentul construirii tronsonului de autostradă Bucureşti-Ploieşti, deja au fost descoperite situri arheologice şi lucrările au fost oprite.

De asemenea, având în vedere amploarea lucrărilor care au loc pe autostrada Transilvania sau cele care vor urma să se desfăşoare pe culoarul IV, Arad-Nădlac - Arad-Constanţa, vom avea surpriza să descoperim şantiere arheologice foarte importante, şi cred că acest patrimoniu cultural trebuie prezervat, şi ordonanţa, nu face altceva decât să ajute la acest lucru.

Pentru toate aceste lucruri pe care vi le-am expus, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota ordonanţa cu aceste modificări.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai există alte intervenţii, trecem la dezbaterile pe articole.

Dacă de la pct.1 la pct.6 există obiecţii, observaţii, comentarii?

Domnule deputat Frâncu, aveţi cuvântul.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Domnule preşedinte,

Doar o singură observaţie la pct.5, la art.2, denumirea Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului să se modifice în forma cu denumirea actuală - de Ministerul Transporturilor.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Cred că nu există obiecţii la această chestiune.

Am finalizat dezbaterile pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Dacă sunteţi de acord să facem şi pct.17, că este în procedură de urgenţă?

Da, mulţumesc.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.111/95 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Depozitului legal de documente, indiferent de suport.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport şi raport înlocuitor de adoptare din partea Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.

Procedură de urgenţă.

Suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul? Nu este necesar.

Comisia, pe scurt, dacă vreţi, domnule deputat?

Domnul Petre Străchinaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege, după cum cunoaşteţi, a fost retransmis la comisie, în şedinţa plenului Camerei Deputaţilor din data de 11 aprilie, în vederea unei noi examinări şi a depunerii unui nou raport, la solicitarea făcută de domnul deputat Varujan Pambuccian, preşedintele Comisiei pentru tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor, care a reclamat modul defectuos de tratare a domeniului la care se referă tehnologia informaţiilor, prevederile fiind neaplicabile.

Proiectul de lege a fost rediscutat în şedinţele comisiei.

La dezbateri au participat, din partea Guvernului, reprezentantul Ministerul Culturii; din partea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, domnul Liviu Nicolaescu, directorul general, precum şi domnul deputat Valeriu Ungureanu, secretar al Comisiei pentru tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor.

Din păcate, până la data finalizării dezbaterilor asupra proiectului de lege, Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor nu a trimis un aviz cu amendamente.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi în sală: 15 deputaţi din totalul de 19 membri ai comisiei.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă vă propune adoptarea Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.111/1995 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea depozitului legal de documente, indiferent de suport, cu amendamentele respective.

Acest raport suplimentar înlocuieşte raportul iniţial, pe care l-am distribuit în data de 2 aprilie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole.

De la 1 la 10? Adoptate. De la 11 la 20? Adoptate. De la 21 la 31? Adoptate.

Am finalizat dezbaterile pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Am primit o rugăminte de la Ministerul de Interne: să rezolvăm problema contravenţiilor, dacă sunteţi de acord?

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţii.

Comisia! Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, raportul de adoptare.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Suntem Cameră decizională.

Obiectul de reglementare priveşte completarea actelor normative care sancţionează contravenţii, în special privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Deci, este o extindere a posibilităţilor de aplicare în zonele mai puţin controlate de forţele de ordine, cu privire specială spre Jandarmerie şi Jandarmeria montană.

Senatul a respins iniţiativa legislativă, cred că datorită neîntrunirii cvorumului.

Consiliul Legislativ, însă, a avizat-o favorabil.

La fel comisia noastră, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Avem, însă, avizul negativ al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Noi am examinat-o în şedinţa din 29 mai, cu reprezentanţi inclusiv ai Ministerului de Interne, în cvorum legal, 16 deputaţi din 27, care au hotărât în unanimitate să supună plenului spre dezbatere şi adoptare legea, cu amendamentul admis, cuprins în anexa de rigoare.

Face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Dacă nu există intervenţii la dezbateri generale, trecem la dezbaterile pe articole.

De la 1 la 10, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptate.

De la 11 la 17? Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Cu aceasta am încheiat dezbaterile.

Mai avem însă două intervenţii: o intervenţie cu caracter personal, din partea domnului Moisoiu; şi validarea mandatului parlamentar al domnului deputat Stănescu.

Domnule Moisoiu, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să fiu, dragi colegi, foarte, foarte scurt. Intervenţia mea, pe procedură de fapt, se referă la declaraţia politică pe care am făcut-o astăzi de dimineaţă, şi anume: sunt în posesia unui material care ne jigneşte pe toţi, pe toţi cei care suntem atât în Parlamentul României, cât şi pe toţi românii din ţară.

Consider că faţă de acest material liderii grupurilor parlamentare trebuie să-şi spună punctul de vedere şi să ia poziţie.

Cu învoirea domnului preşedinte, am să difuzez, la cei 5 sau 6 şefi de grupuri parlamentare, materialul respectiv, urmând ca dumneavoastră, pe urmă, să hotărâţi acum aşa cum veţi conveni sau cum veţi crede de cuviinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Am să-l rog pe domnul Valer Dorneanu să conducă următorul punct de pe ordinea de zi.

Domnul Valer Dorneanu:

V-aş ruga să-mi permiteţi să dau cuvântul domnului Sergiu Andon, să prezinte raportul Comisiei de validare.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Raport privind validarea unui mandat de deputat.

Comisia de validare a luat cunoştinţă de faptul că, începând cu data de 29 mai 2007, a devenit vacant un loc de deputat în Circumscripţia Electorală nr.3 Argeş, ca urmare a demisiei din această calitate a domnului Mihai Nicolae Tănăsescu, candidat în alegerile din 28 noiembrie 2004, pe lista Uniunii Naţionale P.S.D. + P.U.R., din partea Partidului Social Democrat.

În conformitate cu dispoziţiile art.21 alin. (10) din Legea nr.373/2004, pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, cu modificările şi completările ulterioare, "În caz de vacanţă a mandatului de deputat ales pe liste de candidaţi, supleanţii ocupă locurile devenite vacante, în ordinea în care sunt înscrişi în liste, dacă până la data validării, pentru ocuparea locurilor vacante, partidele sau formaţiunile politice pe listele cărora au candidat supleanţii confirmă în scris că aparţin acestora".

În legătură cu ocuparea locului de deputat devenit vacant, membrii Comisiei de validare, procedând în ziua de 5 iunie 2007 la examinarea actelor dosarului în cauză, au constatat următoarele: pe lista supleanţilor publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1862/2004, în Circumscripţia electorală nr. 3 Argeş, la nr. crt. 13 figurează ca prim supleant domnul Alexandru Octavi Stănescu, din partea Partidului Social Democrat.

La dosarul de validare se află scrisoarea PSD prin care confirmă că domnul Alexandru Octavi Stănescu este şi în prezent membru al acestui partid, din partea căruia a candidat în alegerile din 28 noiembrie 2004.

De asemenea, au fost prezentate declaraţia scrisă de acceptare a candidatului de deputat şi dovada depunerii declaraţiei de avere prevăzută de art. 4 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru ocuparea locului de deputat devenit vacant, Comisia de validare propune Camerei Deputaţilor validarea mandatului de deputat al domnului Alexandru Octavi Stănescu, declarat supleant la alegerile din 28 noiembrie 2004 în Circumscripţia electorală nr. 3 Argeş pe lista Uniunii Naţionale PSD+PUR din partea Partidului Social Democrat.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, vă consult dacă există vreo obiecţiune. Nu sunt.

Dacă nu, supun raportul Comisiei de validare votului dumneavoastră. Vă rog să-l exprimaţi prin ridicarea mâinii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri, dacă sunt?

Cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi s-a votat raportul Comisiei de validare.

Şi, în aceste condiţii, vă rog să-mi permiteţi să-l invit pe candidat să devină deputat şi să depună jurământul. Domnule Alexandru Stănescu, vă rog să vă îndepliniţi această obligaţie. Cu dreapta pe Biblie.

Domnul Alexandru Octavi Stănescu:

(Cu mâna pe Constituţie şi Biblie rosteşte jurământul scris.)

Eu, Alexandru Octavi Stănescu, în calitate de deputat, ales în Circumscripţia electorală nr.3 Argeş,

"Jur credinţă patriei mele România.

Jur să respect Constituţia şi legile ţării.

Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.

Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor.

Aşa să mă ajute Dumnezeu!"

(Semnează jurământul şi îl depune la preşedintele Camerei Deputaţilor.) (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Cunoscându-vă şi avându-vă coleg şi în legislatura trecută, mă bucur că am prezidat eu această şedinţă, vă felicit şi vă doresc succes.

Procedură, domnul Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc.

Aş vrea o simplă remarcă să fac. Beneficiind de experienţa pe care domnia sa a avut-o până acum, timp de 4 ani de zile, în Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, şi din faptul că a condus problemele speciale ale industriei de apărare în vremea cât era secretar de stat, ministru adjunct la Ministerul de Interne, eu i-aş face sugestia să vină în Comisia de apărare, pentru că de acolo a plecat, nu l-aş vedea tot atât de performant în altă comisie. Vă mulţumesc.

(În continuare, conducerea şedinţei este preluată de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamnelor şi domnilor,

Vă invit să luaţi loc în bănci, pentru a putea trece la votul final.

Rog liderii să-şi invite colegii în sală.

O să vă rog să facem şi o marcare a prezenţei, pentru a verifica cvorumul. Prezenţa, vă rog.

Vă rog să vă marcaţi în continuare prezenţa. Rog colegii care încă nu şi-au marcat prezenţa să o marcheze. Vă mulţumesc.

Avem 195, cel puţin, de colegi prezenţi.

Trecem la sesiunea de vot final.

La pct. 1, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Proiectul a întrunit 151 de voturi, el se adoptat tacit pe data de 7 iunie, deci se va face aplicarea prevederilor art. 105 din Regulament.

(Conform afişajului, se înregistrează: 204 deputaţi prezenţi, 151 voturi pentru, 49 împotrivă,4 abţineri.)

2. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune nr. 41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter organic.

Primă Cameră sesizată.

Comisia propune respingerea.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere. Vă rog să votaţi. 153 de voturi pentru, insuficiente pentru respingere. Propunerea rămâne pe ordinea de zi cu propunere de adoptare.

(Conform afişajului, se înregistrează: 204 deputaţi prezenţi, 153 voturi pentru, 47 împotrivă, 2 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

3. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.38/2007 pentru modificarea Legii învăţământului, nr. 84/1995.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. 152 de voturi, insuficiente pentru adoptare.

(Conform afişajului, se înregistrează: 204 deputaţi prezenţi, 152 voturi pentru, 17 împotrivă, 34 abţineri, 1vot neexprimat.)

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş vrea, ca să nu rămână neclar pentru stenogramă, la prima lege care a fost supusă votului şi nu a trecut, dacă ea ar fi rămas într-o situaţie neclară, atunci aş fi zis că se aplică prevederile referitoare la adoptarea tacită, dar această lege a fost supusă votului şi, pur şi simplu, nu a trecut. Deci, situaţia este foarte clară, nu ne mai interesează că peste două zile expiră termenul tacit, aceasta este situaţia, e clară, nu a trecut.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, potrivit art. 105 din Regulament, aşa cum este în vigoare, în situaţia ordonanţelor de urgenţă, după dezbaterea ultimului raport întocmit, dacă plenul Camerei nu reuşeşte să adopte proiectul de lege referitor la ordonanţă, în condiţiile în care competenţa decizională aparţină Senatului, deci alin.(3), se vor aplica prevederile art. 115 alin.(5). Deci, practic, aşa cum am făcut-o şi până acum, cu alte precedente, cunoaştem situaţiile, e necesară fie adoptarea fie, dacă suntem Cameră decizională, se repune la vot în sesiunea următoare, dacă Senatul este Cameră decizională, atunci, la momentul adoptării tacite, se consideră adoptat tacit sau, dacă mai avem o sesiune a Camerei Deputaţilor, o punem la vot cu un nou raport.

Tot pe procedură, domnul Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Vreau să constat faptul că lipsesc vreo 130 de oameni, din 330 de colegi de ai noştri, şi avem 204. Cu toată bunăvoinţa şi toată masiva majoritate pe care o au cei care votează pentru sau în favoarea trecerii unei legi organice nu putem suplini absenţa a 130 de membri din Parlament.

Eu aş zice ca, până la urmă, să renunţăm să mai votăm astfel de legi organice, care nu vor trece sută la sută, cu câteva voturi împotrivă, şi să le amânăm pentru ziua în care vom fi mai mulţi. Chiar şi cele pe care le-am mai votat o dată.

Pentru că, e adevărat, este legal, e perfect, e justificat, tot, cum vreţi dumneavoastră, dar moral nu e, deoarece, dacă era o prezenţă numai de 167, trebuia unanimitate ca să treacă o lege organică şi era prezenţa justificată.

Deci, nu se poate, cu o absenţă aşa de masivă, de 130 şi ceva de oameni, să punem la vot legi organice. Cu toată bunăvoinţa, chiar dacă este oficial legal. Legale sunt multe, dar nu e moral şi noi vrem să facem legile de aşa natură încât să funcţioneze corect.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, nu discutăm aici Regulamentul Camerei, avem o zi de vot final făcută tocmai din acest motiv, nu avem însă, noi, prezenţii, o soluţie de a compensa lipsa celor absenţi, alta, desigur, decât a face publică lista absenţilor. Cu toţii ştim că marţi, la ora 12,30, se dau voturi finale. Cei care lipsesc îşi asumă acest lucru.

4. Proiecul de Lege pentru stabilirea criteriilor de bază a taxelor şi tarifelor aferente elaborării, analizei şi verificării documentaţiilor cadastrale pentru înscrierea în cartea funciară a terenurilor agricole deţinute în baza titlurilor de proprietate sau a oricăror alte titluri valabile încheiate în formă autentică şi pentru scoaterea terenurilor extravilane din circuitul agricol.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Proiectul a fost adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 204 deputaţi prezenţi, 192 voturi pentru, 5 împotrivă, 4 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

5. Propunerea legislativă privind participarea României la procesul decizional din cadrul Uniunii Europene şi îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de Uniunea Europeană.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi. Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere.

Propunerea de respingere a întrunit 118 voturi, insuficiente pentru adoptare.

Proiectul de lege va fi pus pe ordinea de zi în următoarea şedinţă şi va fi dezbătut pe articole.

(Conform afişajului, se înregistrează: 202 deputaţi prezenţi, 118 voturi pentru, 71 împotrivă, 10 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

6. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.16/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr.495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc, s-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 198 deputaţi prezenţi, 190 voturi pentru, 5 împotrivă, 3 voturi neexprimate.)

7. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc, s-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 205 deputaţi prezenţi, 189 voturi pentru, 5 împotrivă, 6 abţineri,5 voturi neexprimate.)

8. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc, s-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 204 deputaţi prezenţi, 194 voturi pentru, 6 împotrivă, 3 abţineri, 1 vot neexprimat.)

9. Propunerea legislativă privind personalul Curţii Constituţionale.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. Propunerea a întrunit 190 de voturi şi a fost adoptată, trece la Senat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 204 deputaţi prezenţi, 190 voturi pentru, 6 împotrivă, 6 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

10. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat, cu 195 de voturi pentru.

(Conform afişajului, se înregistrează: 206 deputaţi prezenţi, 195 voturi pentru, 7 împotrivă, 4 abţineri.)

11. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.12/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 203 deputaţi prezenţi, 194 voturi pentru, 4 împotrivă, 1 abţinere, 4 voturi neexprimate.)

12. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul social şi al locuinţelor de serviciu.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 199 deputaţi prezenţi, 184 voturi pentru, 4 împotrivă, 7 abţineri, 4 voturi neexprimate.)

13. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.9/2007 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul programării cheltuielilor publice.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 204 deputaţi prezenţi, 191 voturi pentru, 4 împotrivă, 3 abţineri, 6 voturi neexprimate.)

14. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr.13/2007 pentru completarea art.5 din Ordonanţa Guvernului nr.43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 205 deputaţi prezenţi, 190 voturi pentru, 7 împotrivă,3 abţineri, 5 voturi neexprimate.)

15. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.111/1995 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Depozitului legal de documente, indiferent de suport.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 201 deputaţi prezenţi, 183 voturi pentru, 7 împotrivă, 9 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

16. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. Cu 183 de voturi, proiectul de lege a fost adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează: 210 deputaţi prezenţi, 183 voturi pentru, 15 împotrivă, 12 abţineri.)

Declar şedinţa închisă.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, joi, la ora 9 dimineaţa, şedinţă comună, se citeşte moţiunea de cenzură.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,52.