Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 9,40.

Lucrările au fost conduse de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa din 26 iunie.

Până când îşi fac apariţia toţi cei care s-au înscris pe listă, dau cuvântul celor prezenţi de la dreapta la stânga, rugând să vă prezentaţi la microfon, întrucât nu se respectă ordinea din listă.

Vă rog să poftiţi.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

În această perioadă în care nu mai contenesc în politică scandalurile, moţiunile depuse de către opoziţie, atacurile şi zarva fără nici o finalitate concretă, cetăţenii, oamenii de rând nu mai înţeleg nimic. Mai mult, nu înţeleg rostul nostru, al parlamentarilor, în forul legislativ al ţării.

În acest context, ceea ce pot eu face este să mă implic în rezolvarea unor probleme de la nivel local, astfel încât o serie de neajunsuri să fie înlăturate, iar prezenţa mea în Parlament să fie benefică pentru comunitatea din care provin.

În toamna anului 2005, am demarat o serie de discuţii cu ministrul Laszlo Borbely, pe atunci ministru delegat pentru lucrări publice şi amenajarea teritoriului, pentru aprobarea proiectului privind construcţia unei săli de sport cu 150 locuri în municipiul Paşcani şi am transmis documentaţia necesară.

Azi, pot să vă spun că, la sfârşitul lunii mai a.c., reprezentanţii Companiei Naţionale de Investiţii s-au deplasat la Paşcani, pentru a verifica locaţia, împreună cu administraţia locală. Lucrările la obiectivul respectiv vor începe în cel mult trei luni, iar lucrarea va fi finalizată în cel mult un an.

Copiii, tinerii şi cetăţenii Paşcaniului au nevoie de această sală de sport şi va fi a lor.

Tot pentru aceştia, Agenţia Naţională pentru Locuinţe a demarat şi este în stadiul de finalizare a unui număr de 79 de apartamente în municipiul Paşcani.

Repartizarea către cei care au nevoie de aceste locuinţe cunoaşte, însă, anumite sincope. Am cerut administraţiei locale ca, pe măsură ce se termină un tronson, acesta să fie repartizat celor care fac dovada că îndeplinesc condiţiile pentru a primi o locuinţă şi să nu se aştepte până la finalizarea întregului lot. De aproape 10 luni de zile, sunt terminate 25 de apartamente pe care primăria Paşcani, condusă de 17 ani de reprezentanţi ai PSD, refuză acest lucru. Această situaţie este trasă la indigo, întrucât în situaţii similare s-a procedat la fel. Deşi guvernul a alocat banii, constructorul a ridicat locuinţele, PSD-ul local îşi bate joc de cei ce au nevoie de o locuinţă şi, sub diverse motive, aceştia amână repartiţia până în perioada de campanie electorală, pentru a atrage capital electoral. Şi la Paşcani ar trebui să primeze interesul cetăţeanului, şi nu interesul unui grup politic, fiind el chiar al PSD-ului. În plus, nu comentez ceea ce se afirmă de către unii solicitanţi de locuinţe cu privire la ce, cum şi care sunt condiţiile pentru a fi trecut pe această listă.

Sper ca şi în acest loc din ţară binele să se facă pentru cei care au cu adevărat nevoie, şi nu pentru cei privilegiaţi.

În final, afirm că este necesar să ne îndreptăm atenţia spre doleanţele cetăţenilor, să ne focalizăm o parte din eforturile noastre în rezolvarea acestor tipuri de probleme, şi să nu pierdem timpul inutil, în jocuri şi meschinării politicianiste.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Bentu.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia politică de astăzi "BAE 146".

Aflăm cu îndreptăţită emoţie, întrucât viitorul ţării este indisolubil legat de acest zbor, că unii membri titulari ai societăţii civile, adepţi ai dialogului social, s-au deplasat cu avionul pe ruta Bucureşti-Constanţa.

Până aici, nimic deosebit, am putea spune - normal şi banal.

Numai că, gruparea "Neptun 2007" s-a deplasat pe traseul amintit tur-retur, cu o aeronavă de 99 de locuri, iar costul voiajului s-a ridicat la 37 de mii lei noi, adică 370 milioane lei vechi.

Cine a achitat nota de plată? Administraţia Prezidenţială.

Din ce surse? - Evident, bani publici.

Circa 100 de locuri pentru cinci intelectuali obedienţi. Spaţiul vital intrafuselaj - necesar unui singur susţinător, egal cu 20 de locuri obişnuite. Moral şi echitabil!

Din acest moment, orice comentariu nu-şi mai are rostul pentru că ne "luminează" purtătorul de papion metafizic, domnul H.R. Pataievici. Spune domnia sa: "Am fost la Neptun cu avionul, la invitaţia preşedintelui - Când te invită preşedintele, este o onoare."

Incredibil cât de spontan se activează, la astfel de cetăţeni, arcul reflex salivar în faţa ciozvârtei prezidenţiale. Verticalitatea, demnitatea, intransigenţa, anticomunismul sunt doar teme de simpozion pentru cei care descind, intelectual vorbind, din Mitrea Cocor şi Catiţa Ţuricului - Liiceanu, Tismăneanu, Ungureanu, Pleşu (tragică disonanţă), M. Macovei.

Drama acestui popor începe să capete contur pregnant - "poporul de plastilină" - el a ajuns să fie modelat şi, mai ales, să semene tot mai mult cu preşedintele Traian Băsescu, cel care a resuscitat, prin puterea exemplului personal, până la rangul de principiu politic, atât de neaoşul şi de păgubosul: "Las-o bă că merge-aşa".

Încă mai cred că avem toate resursele pentru a nu parcurge, până la capăt, drumul de la popor la populaţie.

Şi pentru că aeronava, care i-a translocat pe cei care îl slujesc cu un devotament consternant pe preşedintele născut totuşi la Murfatlar, îmi sugerează titlul unui tablou celebru "Pluta Meduzei", îmi permit să le reamintesc următoarele: meduzele sunt cu adevărat superbe doar când înoată în ape limpezi, curate.

În afara acestora, se transformă într-o dizgraţioasă şi amorfă masă gelatinoasă.

P.S. - BAE 146 este tipul de aeronavă care i-a transportat într-un zbor "istoric" pe cei amintiţi, la ţărmul Mării Negre, fost şi actual "lac rusesc". (Vezi Traian Băsescu "Opere complete" - volumul zero)

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, Adrian Mihei.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Declaraţie politică intitulată "Sfârşit al unei sesiuni parlamentare boicotate din vanitate"

Stimaţi colegi,

Ne aflăm la sfârşitul încă unei sesiuni parlamentare, despre care, din păcate, nu putem spune decât că a fost brăzdată de polemici şi dispute inutile, care ne-au frânat activitatea, care au încetinit procesul de reformă în toate domeniile, care au împiedicat organizarea alegerilor europarlamentare, care au determinat o scădere a încrederii cetăţenilor în instituţiile publice, printre care şi Parlamentul României.

Din păcate, deşi mulţi dintre noi am încercat să soluţionăm nevoile comunităţilor locale din circumscripţiile reprezentate, au existat factori a căror unică preocupare a fost întreţinerea acestei stări de tensiune şi crearea unui climat de neîncredere şi de lipsă de susţinere, indiferent de problematicile dezbătute, indiferent de consensul de păreri care în fapt, există, pentru unele proiecte, indiferent de consecinţele pe termen mediu şi lung ale actelor lor. Din acest motiv, ne aflăm astăzi în faţa electoratului tot fără Legea lustraţiei, tot fără Legea votului uninominal, tot fără o lege a pensiilor, tot fără o serie de alte legi de importanţă majoră pentru bunăstarea şi progresul acestei ţări.

Membrii Partidului Democrat, în continuarea exerciţiilor politice pe care le mâzgălesc pe maculatorul primit de la domnul preşedinte, au ajuns la proba moţiune simplă. Şi cu diletantism furios au creionat nu una, ci două moţiuni, ca să îşi arate conştiinciozitatea şi să primească laude pentru vigilenţa dovedită. Din păcate, au uitat cu mare uşurinţă că au fost la guvernare şi că multe dintre problemele pe care acum le sesizează şi deplâng în cadrul moţiunilor sunt tare ale sistemului din care au făcut parte, elemente ale strategiilor şi planurilor la care au contribuit şi, uneori, elemente de care chiar ei erau responsabili. Şi tot din păcate, toate piruetele politice pe care le-au avut în program în această sesiune nu au avut nimic constructiv, nu au vizat rezolvarea reală şi concretă a unor situaţii, ci, prin urmărirea absurdă a înlăturării primului-ministru, au condus la destabilizare, stagnare şi chiar regres în evoluţia societăţii româneşti.

Astăzi se împlinesc nouă ani de când prin lege românii sărbătoresc Ziua Drapelului Naţional. Reunirea celor trei culori - roşu, galben şi albastru - pe stindardul naţional are adânci semnificaţii istorice, fiind înfăptuită prima oară la 14 octombrie 1834, de către Alexandru Dimitrie Ghica, domnitorul Ţării Româneşti, însă există istorici care menţionează că cele trei culori sunt o moştenire de pe timpul Daciei Traiane.

Această zi ar trebui să reprezinte un moment semnificativ şi emoţionant prin dimensiunea sa patriotică, drapelul naţional fiind pavăză a cetăţenilor României de-a lungul istoriei, dar mai ales în vremuri de restrişte, drapel de luptă pentru armata ţării, emblemă a românilor, care, uniţi fiind, au reuşit înlăturarea comunismului, liant al tuturor celor care au avut ca ideal independenţa, unitatea şi libertatea românilor, şi simbol al românilor de pretutindeni, reprezentând identitatea noastră între celelalte ţări.

În zilele noastre, drapelul naţional este aşezat alături de cel al Uniunii Europene şi al Alianţei Nord-Atlantice, simbolizând drumul pe care ţara noastră a pornit şi dorinţa românilor de a trăi într-o ţară cu standarde înalte şi cu respect pentru cetăţeni. De aceea, sper ca această sărbătoare să îi determine pe colegii noştri să privească cu mai multă maturitate şi responsabilitate misiunea pe care o au, şi semnificaţia drapelului nostru naţional să ne mobilizeze şi sensibilizeze pentru a da curs doar acelor acţiuni care conduc la dezvoltarea României, la împlinirea speranţelor poporului român.

Vă mulţumesc

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulţumesc.

Din partea Grupului PD, domnul Liviu Miroşeanu.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Mulţumesc.

Titlul declaraţiei politice este "Decebal Traian Remeş - între incapacitate şi dictatură parlamentară".

Ceea ce s-a întâmplat ieri, în Parlamentul României, arată faptul că direcţia în care se îndreaptă democraţia românească este una greşită. Termenul de "Dictatură Parlamentară" a ieşit din zona abstractului şi se concretizează, zi de zi, într-un instrument prin care majoritatea pune pumnul în gură minorităţii.

Parlamentul, esenţa oricărei democraţii, este locul în care se dezbat şi se iau cele mai importante decizii, care pot defini radical modul de abordare a problematicilor politice, sociale, culturale etc.

Dezbaterea unei moţiuni pe tema agriculturii, depusă de Partidul Democrat, ar fi fost, fără îndoială, un bun prilej de a se aduce în discuţie problemele principale cu care se confruntă agricultura românească: seceta prelungită, lipsa definitivării unei strategii privind absorbţia fondurilor europene, gestionarea politicii de subvenţionare a agriculturii în 2007, sistemul de creditare agricol, retrocedările proprietăţilor, reglementarea pieţei agricole, descentralizarea Ministerului Agriculturii ş.a.m.d. sunt şi reprezintă diverse subiecte în care am constatat serioase derapaje care pun în pericol integrarea eficientă a României în Uniunea Europeană.

Faptul că avem la conducerea Ministerului Agriculturii un ministru incapabil, lipsit de minima experienţă pentru conducerea unui domeniu atât de important precum cel al agriculturii, grobian şi arogant, aduce prejudicii nu numai în ceea ce priveşte bunul mers al agriculturii, ci şi de imagine pe plan extern.

Restanţele nepermise în negocierile pentru stabilirea regulilor privind absorbţia fondurilor europene fac ca România să piardă zilnic posibilitatea de a avea capacitatea să absoarbă fonduri atât de necesare mediului rural.

Modul în care Decebal Traian Remeş a ştiut să gestioneze seceta excesivă din zonele de sud şi est ale ţării, poziţiile oficiale pe care acesta le-a avut faţă de acest subiect foarte delicat arată incapacitatea acestuia de a face faţă unor situaţii de excepţie.

Lipsa de transparenţă în relaţia cu instituţiile statului şi cu cetăţenii, încăpăţânarea cu care insistă să implice ministerul în aventuri păguboase, lipsa unei viziuni clare şi a unei strategii concrete privind agricultura sunt tot atâtea motive pentru care Decebal Traian Remeş trebuie să-şi recunoască incapacitatea şi să plece, lăsând locul unui profesionist la conducerea Ministerului Agriculturii.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul Frâncu; este al doilea vorbitor din partea Grupului PNL.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţie mea politică se numeşte "Uniunea Europeană le pregăteşte o surpriză plăcută pomicultorilor şi legumicultorilor din România".

Întruniţi la Luxemburg, săptămâna trecută, miniştrii agriculturii din ţările Uniunii Europene au luat o decizie foarte importantă, pe care atât presa din România, cât şi actualii noştri europarlamentari nu se grăbesc să o mediatizeze. Este vorba despre o adevărată reformă în ceea ce priveşte legumicultura şi pomicultura în ţările Uniunii Europene, prin determinarea producătorilor să se organizeze în asociaţii care să le ofere mai multă eficienţă şi mai multă protecţie.

Elementul cel mai important îl reprezintă includerea producţiei de legume şi fructe în sistemul unitar de subvenţii (SPS), subvenţii, care, la ora actuală, se dau celor care prelucrează legumele şi fructele. De acum încolo, subvenţiile vor reveni direct producătorilor, subvenţiile pentru prelucrare urmând să fie desfiinţate. Volumul subvenţiei se va acorda în funcţie de terenul cultivat, aşa cum se acordă sprijinul dat prin Agenţiile de Plăţi. Pentru ţările recent aderate, cum e şi România, volumul subvenţiei se va acorda într-o singură tranşă, în funcţie de condiţiile din contractul de aderare pe care l-a semnat. Bugetul subvenţiei, de circa 800 milioane euro în prezent, se va dubla în fiecare din următorii şase ani, iar producătorii asociaţi în astfel de structuri vor primi despăgubiri care merg până la 75% în caz de distrugere a producţiei datorită unor situaţii de îngheţ, grindină şi aşa mai departe.

Alături de specialiştii Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurare, cred că şi noi, stimaţi colegi, prin discuţiile pe care le vom avea în circumscripţiile noastre în cursul verii, ar trebui să depunem eforturi să îi informăm pe legumicultori şi pomicultori despre aceste preconizate avantaje, îndemnându-i să se asocieze pentru a putea beneficia de bani europeni.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ciontu pentru un scurt anunţ.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să spun că, începând de astăzi, voi face parte din Grupul Partidului Conservator.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc. Am luat act.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Kerekes Károly.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Procesul de recalculare a pensiilor a însemnat un calvar arhicunoscut pentru pensionarii care au fost nevoiţi să procure acte doveditoare privind salarizarea, neevidenţiate în dosare.

În declaraţia politică de azi vin să vă prezint un caz particular, care însă este caracteristic modului în care administraţia publică din România îi tratează pe cetăţeni. Aşadar, vă voi vorbi despre un exemplu elocvent al modului impersonal în care o administraţie publică indolentă şi supraaglomerată se raportează la problemele cetăţeanului. Acest mecanism, în principiu organizat pentru binele celor administraţi, printr-o ironie a sorţii sau datorită unui simplu fapt de viaţă - numiţi-l cum credeţi că e mai potrivit -, devine o maşinărie inutilă, dând soluţii tardive şi oferind drepturi pe care titularul nu le mai poate valorifica.

Povestea pe care v-o expun astăzi este cea a unui cadru militar în rezervă, care, în vara anului 2005, se adresează UM 02405 Piteşti pentru completarea datelor din dosarul său de pensionare, în vederea recalculării drepturilor de pensie. Nimic de zis: birocraţii de la unitatea militară îi dau răspuns în termenul legal de 30 de zile... doar că rezoluţia nu e la obiect. Răspunsul celor de la unitatea militară e scurt şi concis: arhivele sunt sufocate de cereri, aşadar se face apel la răbdarea domnului Aszalos Árpád, urmând ca răspunsul să îi fie expediat cât de curând posibil. Şi domnul Aszalos aşteaptă şi aşteaptă...

După scurgerea a doi ani de la trimiterea cererii, se pare că răbdarea i s-a epuizat şi mi s-a adresat cu rugămintea de a interveni cumva pe lângă unitatea militară să i se dea, totuşi, un răspuns. După o lună, a şi venit răspunsul, cu toate datele cerute: solda de funcţie, de grad şi sporurile. Din păcate, prea târziu: domnul Aszalos a trecut în nefiinţă în luna martie 2007, fără a mai beneficia de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor.

Nu ştiu dacă aţi remarcat un clip publicitar pentru o societate de asigurări relativ des difuzat pe posturile TV în ultima vreme. Am să reţin doar o parte din sloganul care spune despre un pensionar că nu e vina lui, săracul, că are o pensie de mizerie, care abia îi ajunge pentru plata facturilor şi câteva medicamente.

Nici în cazul expus vina nu e a pensionarului. El nu a beneficiat de plusul cât de mic la pensie din vina birocraţilor, cărora le ia doi ani să răspundă concret unei cereri. Sau poate e totuşi vina lui că nu a mai avut răbdare să trăiască măcar câteva luni mai mult?

E trist, dragi colegi. E trist din două motive: primul, pentru că a trebuit să intervină un deputat ca unui pensionar să i se elibereze adeverinţa, şi al doilea, pentru că bătrânii noştri nu trăiesc atât cât i-ar fi necesar administraţiei publice să se pună în mişcare.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului minorităţilor, domnul Amet Aledin.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Este nevoie de decernarea unui premiu pentru creatorii de literatură în limba tătară".

Limba maternă defineşte, într-o mare măsură, identitatea etnică a unui om. Păstrarea acestei adevărate credinţe face posibilă şi păstrarea celorlalte tradiţii. În acest fel, există o continuitate istorică pentru naţiunea respectivă.

Limba tătară este o limbă veche şi armonioasă, fiind parte a valorilor spirituale din România.

În urmă cu câteva luni, am iniţiat o propunere legislativă, care să ofere posibilitatea decernării unui premiu anual pentru creatorii de literatură în limba tătară. Premiul, în cazul în care proiectul legislativ va fi aprobat, va purta numele "Mehmet Niyazi".

O mare personalitate, nu numai în domeniul culturii, Mehmet Niyazi, fiu al Dobrogei, s-a remarcat, în perioada interbelică, în primul rând, printr-o bogată activitate literară, publicând, în limba tătară, versuri, dar şi eseuri, reportaje, cronici de teatru.

Revenind la iniţiativa demarată, se poate afirma, dincolo de aspectul novator, că ceea ce se doreşte este tocmai o evidenţiere, într-un cadru mai generos, a importanţei limbii materne. Iar instituirea unui premiu înseamnă, cu siguranţă, o etapă necesară.

Crearea unei instituţii, pentru că poate fi numită şi instituţie, capabilă nu doar să protejeze, dar să şi determine o altă atitudine în ceea ce priveşte limba tătară, reprezintă pentru etnicii noştri o dorinţă. Datorită acestui motiv, credem că este nevoie de un astfel de premiu.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului PSD, domnul Pupeză Viorel.

Domnul Ştefan Baban (din sală):

Este şi PRM-ul în sală.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să mă scuzaţi.

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia politică am intitulat-o: "Ţăranii români - iobagi sau fermieri?"

De-a lungul tranziţiei, s-a tot deplâns soarta ţăranului român, pe care comunismul l-a deformat, confiscându-i pământul şi trimiţându-l la oraş să devină lucrător industrial. Toţi politicienii s-au servit de spaţiul rural ca de o masă de manevră electorală, l-au folosit la vot din patru în patru ani. Pe uliţele satelor au răsunat imnurile de campanie, cu "vântul bate, apa trece". Ţăranii români, ca şi pietrele, au rămas doar cu promisiunile că vor deveni fermieri, că vor avea drumuri modernizate, apă la robinet, reţele de canalizare, iar lampa va fi înlocuită cu becul.

Când observăm statisticile, ne mirăm că nivelul de trai al românilor, mai ales în mediul rural, a rămas în urmă, că 80 % din gospodăriile ţărăneşti nu au apă curentă şi nici canalizare, că ţăranii muncesc din zori şi până în noapte şi abia reuşesc să aibă "de-ale gurii". Cei care au muncit zeci de ani în Cooperativele Agricole de Producţie au pensii de mizerie, de sub 20 de euro pe lună. Pentru toate acestea, guvernanţii actuali au găsit şi o justificare cu iz de critică: ţăranii noştri practică o agricultură de subzistenţă, deci de unde dezvoltare rurală.

Guvernanţii uită că aceşti ţărani au avut "norocul" să ia parte la războaie, că au fost obligaţi să cedeze fără plată cea mai mare parte a recoltelor de cereale şi de producţie de carne, lapte, lână, printr-un sistem, denumit simplu, "cote obligatorii", iar apoi şi-au pierdut şi bruma de pământ.

Cu ce a rămas ţăranul după toate acestea? Doar cu grave probleme, pe care specialiştii portocalii din agricultură nu au reuşit să le rezolve. În România, pentru promovarea beneficiilor Uniunii Europene, ministrul Flutur a tipărit mai mulţi fluturaşi decât numărul populaţiei din mediul rural, iar banii s-au cheltuit pe imagine, şi nu pe îmbunătăţirea nivelului de trai al ţăranului. Agricultura nu a făcut casă bună nici cu specialiştii care i-au urmat, iar acum situaţia a devenit critică.

Vorbim de modernizarea agriculturii, dar capacitatea de absorbţie a fondurilor este minoră, pentru că posibilităţile de cofinanţare sunt aproape nule, la fel şi cele de garantare a creditelor. Sistemul de creditare rurală este un concept frumos, dar doar pe hârtie. De aceea şi numărul mic al ţăranilor autentici care s-au transformat în fermieri. Subvenţiile guvernamentale sunt la nivel redus, comparativ cu ceea ce se derulează prin alte ţări, europenizate de mai multă vreme. Producţia este valorificată dezorganizat, iar politicile guvernamentale sunt contraperformante.

Retrocedarea terenurilor şi a pădurilor este departe de a se termina. Taxele de cadastru şi cele notariale, pentru intabulare, sunt prohibitive. Iar la toate aceste sincope mai adăugăm şi incapacitatea instituţională pentru aplicarea politicilor agricole comunitare. Sunt doar aspecte care pun în evidenţă probleme din domeniul agricol, dar şi netransformarea satului românesc în sat european îşi va pune amprenta asupra sorţii ţăranului.

Şi uite aşa, potenţialii fermieri români sunt căpşunarii Spaniei, iar noi importăm cam tot ce aveau odinioară în bătătură. De aceea, avem nevoie de un guvern care să salte ţăranul din stadiul de oropsit la acela de fermier respectat, nu prin discursuri populiste, ci prin măsuri eficiente. Dintr-o stare socială, cum este în prezent calitatea de ţăran, trebuie să devină neapărat şi treptat o profesie, şi nu la fel cum unii politicieni, mai ales preşedintele Băsescu, au făcut din populism o artă!

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului PRM, domnul Baban Ştefan.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Vise, speranţe, deşertăciune... medicală"

Ministrul Sănătăţii Publice a anunţat că, de la 1 iulie a.c., reţetele compensate vor fi valabile 90 de zile. În acest moment, valabilitatea lor este de 30 de zile, dar real ele sunt valabile maximum 4 zile la începutul fiecărei luni, adică o perioadă infimă în care farmaciile româneşti îşi consumă fondurile, ating plafonul extrem de scăzut alocat, iar până la sfârşitul lunii au acelaşi slogan: "Nu eliberăm medicamente gratuite sau compensate".

Următoarea tentativă a beneficiarului de medicamente compensate se poate concretiza abia peste o lună, dar atunci reţeta eliberată nu mai este valabilă. Şi atunci reîncepe traseul arhicunoscut: programarea, drumul şi aşteptarea la medicul de familie. Domnul Nicolăescu, ştiind foarte bine toate aceste aspecte, consideră că prelungind valabilitatea reţetelor la 90 zile micşorează presiunea exercitată asupra medicilor de familie la începutul fiecărei luni, reduce aglomeraţia la cabinetele medicale, îi face pe pacienţi mai liniştiţi şi cu speranţa că în acest timp pot beneficia de medicamentele compensate, în concluzie, se elimină stresul de ambele părţi.

Aparent generoasă, această măsură este, de fapt, cinică. Din momentul în care li se va elibera miraculoasa reţetă valabilă maxim 90 de zile, pacienţilor li se va sugera, direct sau indirect, că în această perioadă nu mai au ce căuta la cabinetele medicale, pentru că pot realiza în acest interval îndeplinirea obiectivelor medicale: achiziţionarea medicamentelor care-i ţin în viaţă. Numai că aceste medicamente trebuie luate în fiecare lună şi nu trimestrial.

Cinică este şi ideea de a-l scăpa pe medic, care a depus un jurământ sacru, de presiune în acest mod, adică închizându-le pacienţilor gura cu o reţetă care are ditamai valabilitate, dar ceea ce trebuie să amintim tuturor, boala cronică nu ţine seama.

În această situaţie, ministrul sănătăţii publice porneşte de la un mod jignitor de prezentare a drepturilor medicale a pacienţilor din România, sugerând eronat că, la începutul fiecărei luni, medicii sunt stresaţi de cei ce consideră că pot face rost de ceva medicamente compensate şi gratuite şi că a venit timpul ca aceste aglomeraţii să fie eliminate.

Dacă acesta este mecanismul de gândire al domnului ministru, nu e de mirare că reforma în domeniul sănătăţii nu-şi produce efectele. Această variantă deloc subtilă şi nici măcar onorantă pentru ambele părţi, medici şi pacienţi, nu va avea niciodată ca rezultat final îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, indiferent de câte programe anuale de sănătate vor fi aplicate, de câte măsuri populiste vor putea fi aplicate, de câţi bani vor fi alocaţi pentru acest domeniu. Evaluarea finală a stării de sănătate a românilor, alături de eliberarea reţetelor compensate şi gratuite vor rămâne doar măsuri birocratice, multe hârtii consumate şi date finale aranjate pe gustul domnului ministru.

În percepţia românilor, nereuşitele sistemului sanitar din ultimii 2 ani au fost puse pe seama incompatibilităţii dintre profesia economică a domnului ministru şi domeniul medical pe care trebuia să-l managerizeze. Dar această nouă măsură, a valabilităţii triple a reţetelor compensate, arată de fapt şi incapacitatea contabilă a acestui personaj. De ce? Simplu: degeaba au reţetele compensate şi gratuite o valabilitate de 90 de zile, dacă fondurile alocate farmaciilor rămân la acelaşi nivel insuficient. Presiunea solicitanţilor de medicamente compensate nu va fi mai mică, dimpotrivă, va creşte, pentru că la fiecare început de lună, celor care nu au prins medicamente şi revin în virtutea dreptului de a încerca timp de 3 luni, li se vor adăuga cei care vor primi reţete în luna curentă.

Măsura ministerială de a tripla valabilitatea reţetelor compensate nu se poate dovedi benefică pentru pacienţi, dacă nu este susţinută şi de suplimentări financiare adecvate. Nu are cum să le fie utilă nici medicilor şi nici farmaciştilor, atâta timp cât se vor confrunta tot cu vechile probleme legate de fonduri şi cozi interminabile. Pentru sistemul medical românesc, iluzia că fiecare pacient va sta calm, ştiind că are timp maxim 3 luni să obţină medicamentele necesare, nu va fi decât un alt semn al prelungirii stării de agonie.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, doamna Leonida Lari Iorga.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că nu este vreun patriot român care să nu cunoască fatidica zi de 28 iunie 1940, când Basarabia a fost ruptă de la Ţara Mamă. Dat fiind faptul că în Parlamentul României şi unii care nu scriu versuri, de exemplu domnul Gheorghe Funar a vorbit în versuri, iar în Regulamentul Camerei Deputaţilor nu e consemnat stilul în care trebuie să ne adresăm, îmi permiteţi să spun şi eu o poezie închinată Basarabiei, înlăcrimată şi însângerată şi astăzi.

Moldavă

Stau aşa câte odată
Şi-mi zvîcneşte nervu-n tîmplă
De la cîte se arată
Şi de cîte se întîmplă.

De prea mare-n noi cultură
Şi solii de bună pace,
Se tot face arătură
Peste dave geto-dace.

Eu cuprind cu ochii cîmpul
Ce îmi stă rănit în faţă
Şi simt cum se strînge timpul
Mie dat pentru viaţă.

Ah, lăsa-m-aş pradă sorţii
Să îngraş cu trupu-mi locul,
Dar oprescu-mă toţi morţii,
Ce n-avură plin sorocul.

Cei luaţi în miez de noapte,
Cei luaţi în zori de rouă,
Cei ucişi în treizeci' şapte,
Cei răpuşi în patruş'nouă.

Şi lăsa-m-aş rîu stihiei
Într-o clipă lunecoasă,
Dar oprescu-mă toţi viii
Litrosiţi de pe acasă.

Cei cu patria săracă,
Cei cu dragostea bolnavă,
Care n-au visat să facă
Prin Sibir vreo "Molis-davă".

Cu privirea dulce-amară
Şi cu pieptu-vîrf de lamă
Îmi cuprind tăcută ţara
Unde-am plîns cuvântul "mamă".

Şi-mi zic: Vai, cu mînuri ciunte
Ai rămas aşa-n cărare -
Nici urcare pîn-la munte,
Nici ieşire către mare...

Şi-mi mai zic.... ce lege strîmbă
Îţi cutremură pereţii,
Dacă-n parcuri, pentru limbă,
Îţi sînt arestaţi poeţii.

Stau aşa, păscut de Nime,
Unde mergem Doamne sfinte?
În pămînt ori pe-nălţime?
Înapoi sau înainte?!

Ce se face oare-n lume,
Au, noi mergem în neştire,
Spre-adresatul fără nume
Cu adresa - Nicăire?

Ce ne spune amintirea
Sau vreun vis, sau vreo odă.
Asta ne e moştenirea
Ce-a lăsat-o Ştefan Vodă?

Cine sună-n os tristeţea
sau vreun duh neomenescu?
Asta ne e frumuseţea
Ce-a lăsat-o Eminescu?
Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumim.

Domnul Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Răspunsurile date la întrebările date la întrebări şi interpelări din partea Ministerul Agriculturii şi al Dezvoltării Rurale în ultima perioadă reprezintă o susţinere clară a persoanelor implicate în mafia lemnului din cadrul ministerului şi al Regiei Naţionale a Pădurilor, având în subordine Direcţia Silvică Miercurea Ciuc şi ocoalele silvice Topliţa, Tulgheş, Centrul de Producţie din Gheorgheni etc.

Ocolul Silvic de Stat Gheorgheni, subordonat Regiei Naţionale a Pădurilor din cadrul Direcţiei Silvice Miercurea Ciuc a fost desfiinţat la data de 1 iunie 2005 şi nu în anul 2004, cum s-a comunicat în răspunsul semnat de către domnul ministru Decebal Traian Remeş, răspuns care a avut drept scop salvarea inginerului Mihăilă Florin, care prin atribuţia pe care a avut-o a produs o pagubă de 3.033.666 mii lei şi a contribuit la distrugerea fondului forestier naţional de stat şi privat. Totodată, această subunitate a avut un fond de rezervă de 22 miliarde lei vechi cu dobândă la termen până la sfârşitul anului 2003, sumă care a dispărut, şi această secţie silvică, pe lângă pagubele produse de către inginerul Mihăilă Florin, în interes personal, a avut un profit de peste 3 miliarde lei şi în anul 2004. Afirmaţia că datorită retrocedărilor masive era nevoie să se desfiinţeze Ocolul Silvic de Stat Gheorgheni este o afirmaţie tendenţioasă, pentru că desfiinţarea acestei instituţii a avut drept scop salvarea demolatorilor pădurii din această secţie silvică, sprijiniţi şi de către conducerea Direcţiei Silvice Miercurea Ciuc.

Raportul de control cu nr.4181/CS/17.11.2003 al Gărzii Naţionale de Mediu indică clar contribuţia personalului silvic privind distrugerea fondului forestier naţional. Din volumul tăiat în delict, adică cele 10913,2 metri cubi de material lemnos, rezultă clar că această cantitate a fost sustrasă în perioada când Ocolul Silvic Ghiorgheni a avut contract de administrare cu ele două asociaţii, iar actul adiţional nr.1146/12 iunie 2003 a fost ascuns din nou pentru salvarea principalilor vinovaţi ca tehnicianul Incze Jozsef, persoana care a exploatat un volum de 722,34 metri cubi de material lemnos în mod fraudulos, iar Ferencz Denes a exploatat un volum de 239,88 metri cubi de material lemnos.

Potrivit art.7 din contractul unilateral încheiat în ceea ce priveşte obligaţia părţilor al art.4 paragraful B la lit. a), b), c), d), se precizează că prestaţia negociat゠conform contractului de lucru nerealizat, va duce la rezilierea contractului. În cazul de faţă chiar suntem faţă de art.12 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr. nr.96/98, pentru care se face vinovat chiar inginerul Melles Elod cu persoanele menţionate, inclusiv pădurarii Olah Zoltan şi Csortan Zoltan care au avut interese persoanele, ceea ce a dus la defrişarea masivă a pădurilor din zona Alsoerdo.

Totodată, partizile menţionate erau tăiate ca produse principale şi exploataţi sub masca produselor de igienă ca urmare a art.29 din Codul silvic care nu a fost respectat şi nici nu a existat raport de semnalare pentru dovedirea stării fito-sanitare a pădurilor pe baza cărora s-a efectuat punerea în valoare, nu s-a respectat amenajamentul silvic valabil, obiectul activităţii asociaţiilor amintite, în al căror obiect de activitate nici nu era cuprinsă exploatarea, comercializarea masei lemnoase a proprietarilor de drept cu care în mod abuziv s-a efectuat reîmproprietărirea celor două asociaţii fantomă.

Partizile constituite, despre care domnul ministru Remeş afirmă că nu sunt la Ocolul Silvic Gheorgheni, nu corespund realităţii, fiindcă nu exemplar cu actele de transport printr-un centralizator separat pe părţi trebuie să fie la arhiva ocolului timp de 10 ani pentru păstrare, în vederea evidenţelor privind actele de însoţire pentru exploatare şi transport la fiecare partidă solicitată.

Prin răspunsurile date de către domnul ministru al agriculturii, Decebal Traian Remeş, se vede clar că principalii vinovaţi pentru nerespectarea legislaţiei în vigoare şi contribuirea la muşamalizarea cazului prin acoperirea furtului de documente sunt susţinuţi politic de către partidul cu ajutorul căruia am luptat împotriva mafiei lemnului în anii 2003-2004.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este "Guvernul Tăriceanu a hotărât să-i umilească în continuare pe căpşunari." Este vorba despre consecinţele desfiinţării Oficiului pentru migrarea forţei de muncă. Mai multe consecinţe şi detalii într-un material pe care îl predau la secretariat.

Vă mulţumesc.

(Textul declaraţiei politice consemnat conform materialului depus la secretariatul de şedinţă).

În presa ultimelor săptămâni au apărut sporadic tot felul de semnale privind intenţia Guvernului Tăriceanu II de a face tot ce poate pentru a nu permite accesul liber al lucrătorilor români în străinătate, fără să plătească bani frumoşi cu titlu de comision şi şpagă, şi aceasta a demarat cu intenţia ascunsă, ce devine din ce în ce mai vizibilă, de a se desfiinţa Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă şi a se înlătura conducerea numită prin concurs, care nu numai că spune lucrurilor pe nume, dar a uzat de tot ce îi permite legea, de la avertizare publică la denunţ şi sesizare penală, inclusiv legat de demnitarii zilei pentru a face lucrurile să meargă, corect şi firesc.

Nici un politician, atunci când spune OMFM, nu cred că nu vede în faţa ochilor cozile enorme, pe frig şi ploaie din faţa sediului din strada Walter Mărăcineanu, dormitul prin scările blocurilor din jur, pe care o numeau bătaie de joc faţă de semenii noştri şi desconsiderare.

La 2 ani după înfiinţarea OMFM, guvernul PSD alocă un spaţiu numai pentru OMFM, la care se lucrează de încă alţi 2 ani şi, acum, după ce sediul din Bdul Ghencea nr. 35A, sectorul 6, e terminat şi există spaţiu suficient pentru căpşunari, pentru ca aceştia să participe la selecţii şi să se informeze în condiţii civilizate, Guvernul Tăriceanu 2 mai dă o lovitură şi, pe şest, fără să îşi anunţe realizarea, aşa cum o face cu orice fleac, dă sediul în care s-a mutat Oficiul, fără ca măcar să-l înştiinţeze pe acesta, la Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Muncii - INCDPM - "Alexandru Darabont".

Există o obligaţie de transparenţă decizională instituită prin lege, o obligaţie de consultare cu partenerii sociali şi de avizare prealabilă de OMFM a acestui demers, lucruri care nu s-au respectat!

Cu 2 săptămâni înainte de Raportul de ţară, în care se vor consemna realizările României în primul semestru de când face parte din Uniunea Europeană, guvernul Tăriceanu 2 arată, prin această acţiune, măsura respectului şi interesului său faţă de cetăţenii României care lucrează în străinătate şi faţă de aceia care intenţionează acest lucru, fără să plătească comisioane prohibitive!

Se evidenţiază şi măsura respectului faţă de lege, de interesul legitim public pe care Guvernul Tăriceanu 2 nu îl apreciază a fi cel ce trebuie avut în vedere cu prioritate pentru căpşunarii care au salvat balanţa de plăţi a României.

A tolera şi a rămâne pasivi la acţiuni prin care, în continuare, românii sunt umiliţi la cozi, în ploaie, în frig, numai pentru că OMFM îi deranjează pe cei pe care i-a denunţat la organele de cercetare penală, pentru ceea ce fac sau ceea ce nu fac pentru cetăţenii români, este grav într-un sistem de drept şi într-o ţară normală, membră a Uniunii Europene!

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Firczak Gheorghe.

Domnul Gheorghe Firczac:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Al nouălea Congres mondial al rutenilor, Sighet, 21-24 iunie 2007".

Pentru rutenii de pretutindeni, săptămâna precedentă a fost una foarte importantă. Ne-am întâlnit la Sighet pentru a dezbate probleme ale etniei rutene referitoare la menţinerea şi afirmarea identităţii noastre.

Aceste congrese reprezintă culmile rutenismului, corolarul activităţii de doi ani desfăşurate de fiecare organizaţie în parte în ţările unde trăiesc şi muncesc rutenii. America de Nord, Statele Unite şi Canada, Cehia, Croaţia, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Ucraina şi Ungaria.

Un moment deosebit a fost când noi, gazdele, i-am întâmpinat pe rutenii din Ucraina la graniţă. Au venit peste podul Slatina, Sighetul Marmaţiei în frunte cu preşedintele Consiliului mondial, academician Paul Robert Mahoci. I-am aşteptat cu pâine şi sare. Am străbătut oraşul Sighetul Marmaţiei cu drapelele în frunte până la Hotelul "Coroana" unde era echipa de organizatori şi sediul central al congresului.

La sala festivă a şcolii de muzică George Enescu din Sighet s-a derulat congresul, fiecare delegaţie prezentându-şi realizările. S-au organizat comisii pe domenii. În final, a fost ales noul consiliu mondial în frunte cu academician Paul Robert Magoci, reconfirmat preşedinte.

În încheiere, ansambluri din România, de la Dărmăneşti, judeţul Suceava, Teregul Mare, judeţul Arad, Liceaul de artă Baia Mare, Ansamblul folcloric din Ronea de Jos, judeţul Maramureş, şi nu în ultimul rând, Ansamblul Poeniţa din Deva, judeţul Hunedoara, Cehia, Croaţia, Serbia, Slovacia şi Ucraina, au prezentat un minunat spectacol de muzică populară ruteană şi românească.

Delegaţii la al nouălea congres mondial al rutenilor au plecat încântaţi dina cest colţ de rai, care este Maramureşul.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul Ioan Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Declaraţia mea politică se intitulează "Gafele premierului Tăriceanu - o palmă pe obrazul României"

Stimaţi colegi deputaţi,

Călin Popescu Tăriceanu nu se dezminte. Gafele diplomatice reprezintă pentru actualul Guvern o obişnuinţă nocivă care provoacă leziuni grave imaginii externe ale României.

Cu ocazia Consiliul şefilor de state din Uniunea Europeană, început joi, la Bruxelles, premierul a avut "inspiraţia" de moment de a jigni nu mai puţin de patru state membre ale Uniunii Europene. Fără a chibzui prea mult lucrurile, domnul Tăriceanu şi-a eliberat frustrările într-un loc şi un moment total nepotrivite, afirmând faptul că francezii şi olandezii au votat în necunoştinţă de cauză, în 2005, pentru respingerea Tratatului Constituţional.

Aşadar, primul-ministru, considerând că opiniile necoapte ale domnului Adrian Cioroianu, fie ele şi lăuntrice, nu sunt suficient de penibile încât pun ţara într-o postură delicată faţă de partenerii săi, s-a decis să ia frâiele în mână şi să lichideze o dată pentru totdeauna imaginea externă a României.

Şi ca tortul să fie complet, domnul Tăriceanu a ţinut morţiş să jignească şi Portugalia şi Slovenia în baza faptului că, după părerea sa de "specialist" în probleme de politică externă, cele două state care urmează să preia consecutiv preşedinţia UE "nu vor avea capacitatea politică de a promova o soluţie de cooperare".

Afrontul adus celor două state este cu atât mai mare cu cât Portugalia şi-a stabilit deja politica pe care o va derula pe parcursul preşedinţiei UE, priorităţile acesteia fiind orientate, în mod deosebit, spre zona de est şi sud-est a Uniunii.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu ar trebui să simtă un răcoros fior al ruşinii mai ales că atât Portugalia, cât şi Slovenia se aflau, la momentul aderării lor la UE, în aceeaşi situaţia în care se află acum România, reuşind să treacă cu brio această experienţă. În consecinţă, România ar trebui să le urmeze exemplul, premierul neavând nici o calitate să critice şi să jignească două state europene care reprezintă un model de succes.

Nu putem să nu remarcăm faptul că primul-ministru acţionează după anumite instincte subdezvoltate, instincte care îi dictează modul în care trebuie să patroneze gafele impardonabile ale ministrului de externe fără a se abţine în a-şi promova propria politică transnaţională, lipsită de orice delicateţe diplomatică.

Judecăţile "de valoare" ale şefului Guvernului ne fac să ne simţim ruşinaţi faţă de colegii noştri europeni şi tot ceea ce putem face este să-i asigurăm că aceste fapte nu vor mai avea loc deoarece, în 2017, când România va prelua preşedinţia UE, domnul Călin Popescu-Tăriceanu nu va mai fi prim-ministru României.

Ieri am trăit o experienţă amară în care să-l văd din nou pe primul ministru al României, Călin Popescu Tăriceanu, aplaudând frenetic un moment în care democraţia a fost înfrântă în Parlamentul României, în momentul în care Constituţia a fost încălcată. Un moment care n-are egal din 1990 încoace. Este vorba despre aplaudarea votului prin care două partide aflate la guvernare, PSD şi PNL, au reuşit să elimine de pe ordinea de zi dezbaterea unei moţiuni care viza un domeniu atât de important cum este cel al agriculturii.

PD îşi exprimă delimitarea fermă faţă de asemenea manifestări parlamentare şi speră ca ele să fie unice şi irepetabile în Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Urmează din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Aurel Vlădoiu.

Înainte de a vă da cuvântul, anunţ că domnul Vasile Mocanu, domnul Munteanu, domnul Puşcaş, domnul Stan Ioan au depus declaraţii în scris, iar din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul Moisoiu a depus declaraţia în scris.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea se intitulează "Învăţământul - între neputinţă şi rea-voinţă".

Dacă într-o zi nu se întâmplă nimic rău în învăţământ, în ziua următoare sigur vor fi anunţate două evenimente cutremurătoare. Totul a început cu proasta înţelegere a libertăţii aduse de Revoluţia română. Primii directori de şcoli, numiţi politic la începutul tinerei noastre democraţii, au fost recrutaţi din rândul celor care au ştiut să demonstreze că uniformele şcolare încorsetează energiile creatoare ale copiilor şi mai ales că prezenţa nu este obligatorie la şcoală, dar este obligatorie la aşa zisele meditaţii. Statul, prin atitudinea sa, a închis condamnabil ochii tolerând veniturile ilicite şi imorale ale primilor dascăli, ce îşi recrutaseră sponsorii din rândul propriilor elevi, puşi la dispoziţie de învăţământul public. Atunci, cu complicitatea Statului, s-au pus bazele deteriorării iremediabile a relaţiei dascăl-elev, cu efecte ce ar fi trebuit să fie previzibile.

Un al doilea pas, decisiv în declinul învăţământului românesc şi pe cale de consecinţă al societăţii, ar putea fi asimilat momentului în care puteai ajunge primar de capitală sau preşedinte de ţară doar dacă făceau dovada mediocrităţii sau a submediocrităţii cu foaia matricolă.

Singurul tip de grijă manifestat de guvernanţi faţă de învăţământul postdecembrist a fost cel cuantificat în bani. Este drept că au fost construite câteva noi unităţi de învăţământ, că au fost create laboratoare şi modernizate cele existente, că au fost cumpărate pentru transportul elevilor microbuze luxoase şi că au fost mărite salariile din învăţământ cu procente superioare mediei pe ţară. Dar este tot atât de adevărat că în ultimii ani au dispărut peste 4000 de unităţi din învăţământul preuniversitar, că mulţi părinţi îşi pot înscrie copiii la grădiniţă doar după ce achită directorilor tradiţionala mită, acceptată în egală măsură de mai toţi, de puterile consacrate constituţional şi de societate.

Astăzi, dincolo de rezultatele olimpicilor noştri, care îşi vor căuta de lucru şi de viaţă pe alte meleaguri şi care oricum nu fac gloria profesorilor de la clasă. Când spunem învăţământ românesc spunem: absenteism şi chiul în masă, meditaţii obligatorii, programă supraîncărcată, analfabetism, elevi bătuţi în sălile de clasă de către colegi, profesori stâlciţi în bătaie de către propriii elevi, idile între profesori şi eleve de-a VIII-a, dar şi între profesoare şi elevi de liceu, scurt metraje porno filmate în sălile de clasă, eleve de liceu pregătite de o directoare cabaretistă, ce dansează organizat pe mese şi la fel de organizat îşi pun poalele în capul mesenilor, sigur, nu pe degeaba, parada modei, paradă auto-moto, chefuri şi beţii patronate de profesori şi mai apoi vieţi tinere curmate în capete de pod sau stâlpi de beton spre durerea niciodată vindecată a părinţilor complici sau autori la aceste evenimente urâte.

Toate aceste aspecte şi altele nerostite au condus spre un nou trist record înregistrat de societatea românească şi făcut public zilele trecute: învăţământul românesc a devenit lider mondial în materie de delicvenţă şi chiar de infracţionalitate, cu aportul nostru, direct şi indirect.

Dintre toate măsurile menite să îndrepte învăţământul românesc, merită să amintesc interzicerea telefoanelor mobile în şcoală, mai ales a celor prevăzute cu reportofon, cameră foto şi video, aceste obiecte stupide care fac posibilă probaţiunea celor ce, cu mâhnire, mai sus, v-am arătat.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Titlul declaraţiei politice de astăzi este "Agricultura românească, o lacustră actuală".

Un binecunoscut poet autohton spunea: "Eu cred că veşnicia s-a născut la sat". Cred că veşnice sunt şi problemele marginalizatului ţăran român, pentru care agricultura, considerată a fi ramură prioritară a economiei naţionale, rămâne în continuare singura sursă de venit.

Dezvoltarea agricolă trebuie să fie parte a unei strategii unitare, să devină o beneficiară a reformei şi o formă de acumulare a fondurilor europene. Faptul că agricultura românească este departe de modelul european nu poate fi ascuns, însă, cu regret constat că, deşi suntem ţara cu cel mai ridicat potenţial agricol din zonă, continuăm să devenim tot mai dependenţi de importul produselor agroalimentare, situaţie paradoxală de altfel, ţinând seama de potenţialul remarcabil pe care România îl deţine. În condiţiile în care gripa aviară, pesta porcină şi mai nou seceta nemiloase ne-au luat pe nepregătite, cum am putea să ne batem de la egal la egal cu agricultorii europeni, mai ales pe piaţa concurenţială foarte dură, dominată de reguli stricte? Mica gospodărie a ţăranului român, oricât de bine organizată şi condusă ar fi, nu poate concura cu marile sisteme europene.

Avertismentele primite din partea oficialilor europeni au demonstrat incapacitatea instituţională de a administra fondurile puse la dispoziţie pentru dezvoltarea rurală. Mai mult, rezultatul superficialităţii manifestate în cadrul negocierilor pentru acest interes naţional, au condus la neputinţa Guvernului de a accesa milioanele de euro alocate domeniului agricol. Este vizibil că infrastructura rurală lasă de dorit şi consider că este absolut necesar să îmbunătăţim consultanţa şi asistenţa tehnică de specialitate, asigurată de direcţii agricole şi de instituţii specializate de cercetare, astfel încât plaiurile mioritice ale patriei să fie exploatate la adevărata lor valoare. Doar în acest fel, randamentul agriculturii ecologice poate pătrunde şi la noi, în contextul în care România are un deficit la acest capitol, iar pregătire agricultorului român va putea face competitiv pe piaţa europeană a produselor naturale şi ecologice.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna Mihaela Adriana Rusu a depus în scris. Dacă mai sunt colegi de la PSD care doresc să ia cuvântul?

Având în vedere că nu mai este nimeni prezent din cei înscrişi pe listă, declar şedinţa închisă, o reluăm la orele 10.

(Următoarele declaraţii politice şi intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică: "Descentralizarea trebuie dublată de monitorizare"

Descentralizarea sistemului medical este absolut necesară, fiindcă nimeni nu cunoaşte mai bine realităţile locului decât autorităţile locale şi cele judeţene. La fel, absolut necesară este descentralizarea sistemului de învăţământ.

În acelaşi timp, însă, apreciez că legile prin care se prevede efectuarea descentralizării celor două sisteme trebuie să cuprindă prevederi clare prin care să devină imposibilă manifestarea bunului-plac al autorităţilor locale şi judeţene în subordinea cărora vor trece şcolile şi spitalele.

Una dintre posibilele soluţii ar fi crearea unor organisme de supraveghere a modului în care primarii şi preşedinţii de Consilii Judeţene se achită de sarcina lor de ordonatori de credite, dar şi de felul în care înţeleg să se comporte în calitate de angajatori.

Aceste organisme de supraveghere pe plan local ar trebui să aibă legătură directă cu ministerul de resort, beneficiind de asistenţa acestuia inclusiv în plan juridic, pentru a fi capabile să acţioneze prompt şi eficient împotriva oricăror eventuale abuzuri.

Altminteri riscăm ca haosul şi bunul plac să facă ravagii în două domenii extrem de importante şi extrem de sensibile, cu efecte dezastruoase asupra beneficiarilor celor două sisteme.

Domnul Adrian Moisoiu:

"O moţiune ipocrită a Partidului Democrat faţă de problemele agriculturii"

Agricultura României se confruntă cu o criză nemaiîntâlnită în ultimii 17 ani, iar măsurile de revigorare ce s-ar impune să fie luate în regim de urgenţă sunt necredibile. Este adevărat că în agricultură avem o situaţie dezastruoasă, dar, deocamdată, nu-i putem imputa acest lucru actualului ministru al agriculturii. Pentru neregulile semnalate în agricultură era foarte bine ca semnatarii acestei moţiuni să fi votat în Senatul României pentru demiterea la timp a fostului ministru Gheorghe Flutur, la dezbaterea celor două moţiuni simple introduse în anii 2005 şi 2006 de senatorii PRM şi PSD.

Susţin acest lucru deoarece, în anul 2006, au fost obţinute cele mai slabe producţii agricole din ultimii 40 de ani. Cu producţiile obţinute anul trecut (de 2636 kg/ha grâu, de 2651 kg/ha orz de toamnă, de 2053 kg/ha orzoaică, de 1528 kg/ha floarea soarelui şi alte producţii ruşinoase la porumb, legume, fructe şi în sectorul zootehnic) România se situează pe ultimul loc în Europa, iar pe plan mondial cred că depăşim doar câteva ţări africane.

Aceste producţii slabe, obţinute anul trecut, au ca efect la ora actuală o balanţă de plăţi deficitară de 1/5 în sectorul agricol. România, deţinătoarea unei suprafeţe de 9,6 milioane hectare de teren arabil, capabilă să asigure hrana pentru 70 de milioane persoane, importă grâu (1.000.000 tone, adică 30 % din consum), grâu furajer, porumb furajer, carne de porc (200.000 tone, adică 45% din consum), carne de pasăre (158.000 tone, adică 38% din consum), carne de bovină (25% din consum), lapte şi produse lactate (40% din consum), zahăr brut (60% din consum), legume şi fructe (30 - 70% din consum).

Practic, toată agricultura românească este falimentară. Siguranţa alimentară a ţării este în pericol, mai ales datorită schimbărilor climatice. După părerea iniţiatorilor moţiunii, vinovat de această stare de lucruri este actualul ministru Decebal Traian Remeş, care conduce agricultura de 45 de zile. Fostul ministru Gheorghe Flutur care a condus agricultura mai mult de doi ani, nu are nici o vină(!?) Apreciaţi şi dumneavoastră, domnilor colegi, care este adevărul!

În moţiune se arată că Guvernul Tăriceanu şi actualul ministru Traian Decebal Remeş tratează agricultura cu neştiinţă şi rea-credinţă.

Partidul România Mare susţine că toate guvernele post decembriste au tratat agricultura cu rea-credinţă şi neştiinţă. Altfel, cum s-ar putea justifica distrugerea a peste 6000 de ferme din IAS-uri toate purtătoare de investiţii: zootehnice, pomicole şi legumicole. Numai aceste ferme puteau asigura necesarul de alimente pentru întreaga populaţie a ţării, fără să mai punem la socoteală sectoarele zootehnice din fostele CAP-uri. S-a distrus totul, în timp ce ţări fost comuniste, ca R.D.Germania, Ungaria, Cehoslovacia, au transformat marea agricultură în societăţi comerciale.

Absorbţia fondurilor europene este, cu adevărat, o mare problemă pentru România.

S-a dovedit că negocierea, pentru România, de a stabili suprafeţele prin orto-foto-planuri transformate în hărţi la scara de 1:10.000 nu a fost bună. Este greu şi pentru un om cu studii medii sau superioare să-şi caute suprafaţa de teren pe o hartă unde 100 m =1 mm, darămite pentru un ţăran. Cu toate acestea, această acţiune am înţeles că s-a încheiat. Actualul ministru se ocupă de asigurarea spaţiilor pentru unităţile teritoriale ale APIA (Agenţia de Plăţi pentru Investiţia în Agricultură), s-au adus maşinile de teren, deci avem o siguranţă în obţinerea integrală a acestor fonduri.

În moţiune se arată că nici până la ora actuală nu este depus Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală la Comisia Europeană de la Bruxelles, ceea ce va face ca anul acesta să nu putem absorbi 500 milioane de euro.

Acest lucru este adevărat şi se referă la banii pentru dezvoltare rurală şi pescuit (fostul SAPARD). Fostul ministru al agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, ne-a asigurat anul trecut că "toate proiectele rămase nefinanţate de pe SAPARD se vor derula în continuare şi vor fi adaptate la Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală", lucru ce nu a fost posibil. Deci, în anul 2006, la Ministerul Agriculturii nu a existat nici un program, ministerul nu a avut o strategie clară pentru a implementa măcar câteva din cele 21 de măsuri, bazându-se pe continuarea proiectelor SAPARD existente. De aceea, actualul ministru are datoria de a găsi soluţii ca să fie atrase anul acesta şi o parte din aceste fonduri.

Gestionarea secetei este o altă acuzaţie adusă domnului ministru Remeş.

Domnilor colegi,

Seceta s-a manifestat în România încă din toamna anului trecut. Este inadmisibil ca, de la o suprafaţă amenajată pentru irigaţii de 3 milioane ha, să se irige doar 200.000 ha. Dar nici la acest capitol nu este vinovat actualul ministru al agriculturii.

Conform Legii 138/2007, organizaţiile ulilizatorilor de apă trebuie să facă contracte pentru obţinerea apei pentru irigat, până la 31 ianuarie a anului în curs. Din lipsă de fonduri, aceste contracte nu se fac şi venim şi prelungim în fiecare an termenul de contractare a apei până la 31 iulie. Dar această prelungire a termenului nu rezolvă problema irigatului.

Preţul de cost al metrului cub de apă a crescut enorm. Sunt zone unde 1000 m³ de apă (care asigură 2-3 udări/ha) costă 20 milioane lei vechi. De unde să aibă producătorul agricol aceşti bani, dacă nu au garanţia vânzării produselor, sunt şantajaţi de procesatori şi tot felul de comercianţi, iar subvenţiile pentru agricultură sunt extrem de mici.

Stimaţi colegi,

Partidul România Mare consideră că problema irigatului şi a îmbunătăţirilor funciare sunt probleme de mare interes naţional, mai ales în noile condiţii climatice.

Trebuie să refacem în 2-3 ani întreaga suprafaţă pentru irigaţii, de 3 milioane hectare, şi să stocăm, în acumulări, apa adunată din precipitaţii. Numai aşa vom putea contribui la combaterea încălzirii globale şi să oprim deşertificarea României.

Apreciem că Guvernul României şi domnul ministru Traian Remeş trebuie să acorde despăgubiri la culturile agricole calamitate din cauza secetei, precum şi la plantaţiile de pomi fructiferi care au îngheţat în procent de 100%

Vă reamintesc, domnule ministru, că în Transilvania au fost calamitate din cauza îngheţului toată pomicultura, şi sunteţi obligat să luaţi măsuri pentru a salva fermele pomicole consacrate, cu datorii la bănci şi la furnizorii de îngrăşăminte chimice şi pesticide; altfel se vor distruge şi ultimele plantaţi intensive care mai sunt în ţară.

Alt capitol la care se referă moţiune sunt subvenţiile în agricultură. Toţi producătorii agricoli din România se aşteptau ca, în anul 2007, anul integrării României în U.E., subvenţiile pentru agricultură să fie mult mai mari comparativ cu cele din în anii anteriori.

Aşa cum arată autorii moţiunii, au dispărut o serie de subvenţii, în special în zootehnie (lapte - numai pentru laptele euroconform), prima pentru viţel, subvenţia pentru tăuraşii predaţi la abatorizare, ceea ce va duce la o nouă scădere a efectivelor de animale şi aşa reduse la 40% faţă de anul 1989. În horticultură au dispărut subvenţiile de 4000 RON/ha, în sere şi solarii, şi subvenţia de 400 RON/ha la pomii fructiferi.

Vă imaginaţi, domnule ministru, ce înseamnă pentru aceşti fermieri, cărora recolta le-a fost calamitată în proporţie de 100% din cauza îngheţului, faptul că nici subvenţii nu primesc?

Domnule ministru Decebal Traian Remeş, trebuie să faceţi ordine în sistemul de subvenţii pentru ca să cunoască toţi producătorii agricoli următoarele:

U.E. ne dă anul acesta subvenţia pentru zootehnie?

Ce subvenţii se vor primi anul acesta în agricultură din sursele proprii ale Guvernului României?

Cum vor fi împărţite aceste sume extrem de mici, pe judeţe şi producători agricoli?

Domnilor colegi,

La dezbaterea proiectului bugetului de stat pe anul 2007 în camerele reunite, toţi parlamentarii care au luat cuvântul au cerut creşterea bugetului pentru agricultură, în special la capitolele subvenţii, îmbunătăţiri funciare, împăduriri şi irigaţii.

Semnatarii acestei moţiuni au votat împotriva creşterii bugetului pentru agricultură şi rău au făcut. Oare tot domnul ministru Remeş este vinovat şi pentru acest buget extrem de mic pentru agricultură de sub 1% din p.i.b.?

Domnule ministru, domnilor colegi,

Marea majoritate a societăţilor comerciale din România, precum şi cele 4 milioane de gospodării ţărăneşti (denumite mai nou impropriu ferme), îşi reduc din ce în ce mai mult suprafeţele cultivate.

Producătorii agricoli nu mai pot suporta preţurile crescute la carburanţi, lucrări mecanice, seminţe, utilaje agricole şi piese de schimb. Lipsa capitalului distruge piaţa. Legea pieţelor nu funcţionează. Nici un producător agricol nu ştie cu ce plante să cultive pământul, nu cunoaşte unde îşi va vinde produsele şi la ce preţ. Ţăranii sunt jefuiţi de tot felul de comercianţi.

Pârghiile de echilibrare a pieţei nu funcţionează. Preţul de intervenţie este o poveste - când şi unde s-a practicat în România?

Nu cunosc să avem comisii de produs care să funcţioneze.

Semnatarii moţiunii au dreptate când cer subvenţii la nivelul U.E., reducerea sau eliminarea T.V.A.-ului la seminţe, îngrăşăminte, pesticide, apă de irigaţii.

Aplicaţi, domnule ministru Remeş, aceste măsuri şi veţi demonstra Guvernului că mai mulţi bani se aduc la buget în felul acesta, prin lucrarea întregii suprafeţe de teren arabil al ţării, această bogăţie pe care nu o preţuim destul.

Autorii moţiunii se consideră mari specialişti în retrocedările de suprafeţe funciare şi susţin că Legea 247/2007 a creat condiţii pentru finalizarea retrocedării.

De 17 ani încercăm să aplicăm legile fondului funciar pentru ca să se facă dreptate şi consider că fiecare cetăţean este îndreptăţit la aceasta. Din păcate, de legile fondului funciar au profitat foarte mulţi, unii au ajuns cei mai bogaţi oameni din România, alţii au făcut carieră politică...

Cert este un lucru - statul român, încă înainte de 1945, a avut peste 600.000 ha de teren, prin ferme de stat în fiecare judeţ. Acest teren a fost cumpărat de statul român.

După 1945, ca urmare a aplicării reformei agrare, care prevedea maxim 50 ha de proprietar (ca şi Legea 247/2005) şi a lucrărilor de desecări, s-a ajuns la 1.200.000 ha - cca 6000 ferme, toate purtătoare de investiţi. După toate calculele, dacă legile fondului funciar ar fi fost respectate, statul român ar fi rămas cu cel puţin 800.000 - 900.000 ha teren.

Toate legile fondului funciar (Legea 18/1991, Legea 1/2000, Legea 268/2001, Legea 400/2002, Legea 247/2005) apără proprietatea statului şi investiţiile. Nici o lege nu prevede retrocedarea a mai mult de 50 ha de proprietar. În practică, statul român a mai rămas cu circa 200.000 ha de teren, care, şi acesta, se încearcă, prin toate metodele să se retrocedeze, inventând tot felul de mijloace.

Iniţiatorii moţiunii cer ca terenurile A.D.S.-ului să treacă la consiliile locale, lucru ce nu s-a întâmplat nici înainte de 1945.

De ce nu cer iniţiatorii moţiunii să fie depistaţi cei care au fost împroprietăriţi ilegal din terenurile statului?

Deci, din 1,2 milioane ha, A.D.S. ar rămâne cu 200.000 ha. Semnatarii moţiunii sunt de părere că şi cele 200.000 ha. de teren ar trebui retrocedate, deoarece actualmente el este arendat unor grupuri mafiote? Chiar dacă nu ar plăti nimic statului pentru pământ, cei care îl lucrează aduc un venit enorm la buget, faţă de 70% din pământul Ţării care este nelucrat. S-au îmbogăţit doar cei care au fost împroprietăriţi ilegal din pământul statului.

În concluzie, Partidul România Mare susţine că autorii moţiunii au dreptate în multe din problemele legate de starea actuală a agriculturii româneşti, dar nu au căderea morală pentru ca tocmai ei să ceară demiterea actualului ministru al agriculturii.

Vinovatul trebuie căutat în partidele care au gestionat agricultura şi România în ultimii 17 ani.

Acesta este motivul pentru care Partidul România Mare nu va susţine această moţiune simplă.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică: "Comuniştii moldoveni au fost învinşi de forţa liberalismului"

Cu 58% din voturi, Dorin Chirtoacă, reprezentantul Partidului Liberal din Republica Moldova, a câştigat alegerile pentru primăria Chişinăului, într-un moment în care toţi analiştii politici preconizau victoria candidatului comunist, care era şi primar interimar al capitalei moldovene.

Reuşita tânărului candidat liberal de la Chişinău, absolvent al Universităţii din Bucureşti, ne umple inimile de bucurie. Această victorie semnifică începutul sfârşitului dominaţiei partidului comunist într-o Republică Moldova tot mai dornică să se alăture Uniunii Europene.

Sunt convins că, aşa cum au pierdut acum postul de primar şi cum nu au reuşit să obţină decât mai puţin de o treime din consiliul municipal al capitalei moldovene, comuniştii vor pierde şi următoarele alegeri prezidenţiale şi parlamentare, dovedind că şi-au epuizat resursele şi soluţiile şi că poporul nu îi mai vrea.

Comuniştii aparţin unei epoci revolute, care este pe cale să se încheie definitiv şi în Republica Moldova. Îi urez mult succes liberalului Dorin Chirtoacă la Primăria din Chişinău şi le doresc mult succes colegilor săi liberali, care, alături de celelalte forţe politice patriotice din Republica Moldova, îşi vor scoate ţara la lumină într-un viitor cât mai apropiat.

Doamna Anca Mira Victoria Mărculeţ Petrescu:

Salvaţi "Roşia Montană!"

O problemă de importanţă majoră strategică şi naţională, cu implicaţii sociale, economice şi de protecţie a mediului, este provocată de proiectul Roşia Montană ce vizează exploatarea zăcămintelor preţioase de aur şi argint de pe valea Roşia Montană din Munţii Apuseni.

Grupul canadian "Gold Corporation" şi-a propus exploatarea acestor zăcăminte pe bază de cianuri, fapt ce a îngrijorat opinia publică românească şi internaţională, conştientă de marele pericol al folosirii cianurilor în minerit, cu impact nociv şi devastator asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului natural.

Raportul de evaluare asupra mediului (EIM) legat de Proiectul Roşia Montană a fost întocmit în detaliu, într-un volum de 3500 de pagini, cu implicarea celor mai autorizate voci care au evaluat îndeosebi dezavantajele impactului realizării acestui proiect asupra mediului.

Proiectul Roşia Montană avea două componente principale: producţia metalului preţios şi tehnologiile utilizate şi managementul aspectelor de mediu şi sociale.

Planificarea generală a proiectului Roşia Montană prevedea exploatarea geologică şi proiectarea (1997-2000), autorizarea şi dezbaterea publică (2006-2007), construcţia bazei de exploatare (2009), exploatarea zăcămintelor până în 2026 şi închiderea bazei de minerit cu tehnica cianurilor în anul 2029.

In perioada de exploatare, prevăzută la 16 ani, ar fi fost procesate 13 milioane de tone de minereu de aur şi argint pe an. Concentraţia medie de minereu (metal preţios în tona de zăcământ) fiind:

1. Aur 1,46 grame / tonă;
2. Argint 6,95 grame / tonă.

Estimările privind producţiile medii anuale de aur şi argint ar fi indicat (minereu extras/an) 16 tone aur şi 58 tone argint.

Noua exploatare minieră ar fi inclus 4 cariere, cu utilaj modern de prelucare pe amplasament al aurului şi argintului. Cele 4 cariere ar fi corespuns celor 4 corpuri de zăcăminte principale cu denumirile Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig. Exploatarea s-ar baza pe folosirea cianurii de sodiu ce va fi transportată sub formă solidă, lichefiată la livrare.

Lăsând deoparte faptul că s-a vândut unei corporaţii străine zăcământul aurifer al ţării, sunt şi alte riscuri grave.

Printre riscurile acestui proiect, cum ar emisii de gaze şi vibraţii din uzina de procesare şi mijloacele grele de transport, deteriorarea aerului şi a solului, se află în primul rând folosirea cianurilor şi iazul de decantare a sterilului. Evacuarea şi decantarea sterilelor de procesare în iazul de acumulare, expus intemperiilor, poate provoca eroziuni eoliene a materialelor, pe măsura uscării sterilului. Sterilul de procesare conţine deşeuri de reactivi chimici şi minerale reziduale cu conţinut de metale.

Aşadar, Proiectul Roşia Montană preconizează tehnologii pe bază de cianuri, substanţe chimice toxice cu impact evident nociv asupra mediului, care contravine legislaţiilor României şi Uniunii Europene. Se cunoaşte dezastrul ecologic din anul 2000 de la graniţa României cu Ungaria, produs în urma cedării iazului de la Baia Mare, care a dus la scurgeri de cca100.000 mc de apă cu o concentraţie a cianurii de 120-140 mg/litru de apă cu mult peste limita permisă la descărcarea iazurilor de decantare.

Avantajele legate de valorificarea obiectivelor de patrimoniu şi îmbunătăţirea vieţii locuitorilor sunt minime faţă de marile pierderi pe care le-ar presupune acest pact cu diavolul (Gold Corporation), interesat în obţinerea rapidă a aurului pe bază de cianuri toxice.

Valorificarea zonei, cu tradiţie milenară în minerit a acestui ţinut, lăsat de izbelişte şi devenit o adevărată Vale a Plângerii, trebuie iniţiată urgent de către autorităţile statului.

Localitatea Roşia Montană (4200 ha), este reşedinţa comunei cu acelaşi nume ( nu departe de localitatea Câmpeni, legată de numele lui Avram Iancu). Prima atestare documentară a Roşiei Montane este 6 februarie 131, aşa cum apare pe o tăbliţă cerată, găsită într-o galerie subterană din perioada romană. Exploatarea aurului de-a lungul timpului, a fost sursa bunăstării celor care au avut monopolul asupra aurului, consecinţe benefice existând şi pentru locuitorii şi etniile care au populat zona.

Dar, din punct de vedere al mediului înconjurător, exploatarea tradiţională a aurului a devastat zona, a poluat apa, a mutilat peisajul, a redus bioclimatul, afectând fauna şi flora. Neexistând preocupări sistematice decât pentru exploatare intensivă, dar nu şi pentru protecţie şi reabilitare a mediului, se impune ca o problemă vitală de interes naţional, respingerea dezastruosului Proiect Roşia Montană care vizează instrăinarea bogatului filon din adâncuri. Guvernul a adoptat un punct de vedere pozitiv faţă de amendamentul din Legea minelor, care prevede interzicerea totală a cianurii în minerit.

Este un pas important, dar nu singurul care trebuie făcut.

Intr-o recentă expoziţie de la Parlament, cu publicaţii dedicate salvării şi protejării mediului, a fost prezentat un album despre Roşia Montană editat sub egida "Fundaţiei pentru o Societate Deschisă". Imaginile impresionante ale unui habitat natural devastat de intervenţia iraţională a omului sunt un semnal alarmant despre ce poate deveni un ţinut mirific al ţării, condamnat de lăcomia şi abuzul unora şi indiferenţa vinovată şi compromisul tacit al altora.

Văzând aceste imagini care acuză, ne simţim datori să îngrădim, printr-o legislaţie corectă, abuzul asupra unor bogăţii strategice ele ţării ce trebuiesc păstrate şi nu înstrăinate. După cum susţin specialiştii şi presa, Roşia Montană are un trecut care nu trebuie ras de lama rece şi indiferentă a buldozerelor şi un viitor, altul decât retezarea munţilor, dărâmarea caselor, bisericilor şi umplerea văilor cu steril.

Pentru că răul făcut naturii şi oamenilor care au rămas nu poate fi un pas spre mai bine. Nu este aurul mai important decât viaţa.

Domnul Aurel Gubandru:

În curând, va fi finalizată evaluarea stării construcţiei, urmând după aceea să aibă loc o licitaţie pentru realizarea lucrărilor de reabilitare primară (acoperiş şi consolidare) la fosta puşcărie din Râmnicu Sărat, care a fost înfiinţată la sfârşitul secolului al XIX-lea şi a funcţionat până în anul 1963.

Până în anul l948 a fost închisoare de drept comun, după care aici au fost închişi, ca deţinuţi politici, ţăranii care nu-şi plăteau cotele obligatorii sau se opuneau colectivizării şi membrii partidelor istorice din zona Buzăului. Din 1957 a fost transformată într-un lagăr al exterminării, aici fiind închişi Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Victor Rădulescu Pogoneanu şi foştii miniştri Ion Petrovici şi Petre Tomescu.

Fosta închisoare de la Râmnicu Sărat a fost trecută în administrarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România în vederea amenajării a unui Memorial al victimelor comunismului, similar celui de la Sighet, acum când ultimii supravieţuitori ai ororilor din fosta puşcărie pot constitui mărturie vie pentru istorie, cercetători şi populaţie.

În perioada 24-31 august fosta puşcărie din Râmnicu Sărat va deveni gazda Universităţii de vară a "Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului", proiect educaţional la care vor fi antrenaţi studenţi ai facultăţilor de istorie, ştiinţe politice, sociologie, jurnalism, litere şi drept ai universităţilor din România şi din Republica Moldova. Acesta, îşi propune, să ofere o mai bună cunoaştere a perioadei 1944-1989, pentru a putea reflecta asupra caracterului ilegitim şi criminal al regimului comunist din România.

Coordonatorul proiectului, Cosmin Budeanca, în cadrul "Universităţii de Vară" va invita ca lectori personalităţi marcante ale României postdecembriste şi istorici specializaţi pe perioada comunistă atât din ţară, cât şi din străinătate, printre care: Dennis Deletant, Marius Oprea, Lucia Hossu Longin, Dorin Dobrincu şi alţii.

Se va evidenţia, cu această ocazie, că în perioada comunismului, crimele comise sunt încă resimţite de societatea românească, iar o mai bună cunoaştere, mai ales de către tineri, a trecutului, ar putea determina o mai profundă înţelegere a realităţilor prezente.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"PD şi PLD căpuşează PSD"

M-am întrebat, zilele acestea, la fel ca şi cei mai mulţi dintre dumneavoastră, stimaţi colegi, ce rost avea ca PD şi PLD să introducă în Parlament două moţiuni simple împotriva Guvernului pe aceleaşi două teme, agricultura şi sănătatea, ca şi moţiunile iniţiate de PSD.

Nici vorbă ca PD şi PLD să valideze opiniile PSD. Dacă aşa ar fi stat lucrurile, atunci parlamentarii PD şi PLD li s-ar fi alăturat in corpore social-democraţilor la semnarea tabelelor de susţinere pentru introducerea moţiunilor PSD, care deja fuseseră anunţate şi elaborate.

Realitatea este cu totul alta: PD şi PLD căpuşează PSD, calchiidu-i acestuia iniţiativele de partid de opoziţie, în încercarea de a câştiga, pentru ele însele, un aşa-zis prestigiu, pe spinarea celor despre care le place să spună că le-ar fi adversari politici.

Dacă moţiunile PD şi PLD pică, s-ar putea ca electoratul să înţeleagă că înfrângerea aparţine de fapt moţiunilor PSD. Dacă moţiunile PSD trec, atunci electoratul va fi aburit cu aşa-zisa victorie a moţiunilor PD şi PLD. Acesta este socoteala meschină a celor de la PD + PLD = LOVE.

Cred că ne putem aştepta la asemenea acţiuni şi în continuare, până spre finele anului 2008, fiindcă nimic nu le interzice domnilor Boc şi Stolojan ca, atunci când vreun alt partid politic scoate limba la Tăriceanu pe partea stângă a gurii (metaforic vorbind), dumnealor să facă acelaşi lucru pe partea dreaptă sau viceversa, maimuţărindu-se în oglindă.

Domnul Costache Mircea:

"O Românie sufocată de Mafie"

După aproape două decenii de jaf şi anarhie, tot tagma jefuitorilor se plânge că ne aflăm într-un blocaj instituţional şi că democraţia de carton s-a prăbuşit sub greutatea fărădelegilor, minciunilor, manipulărilor, intoxicărilor, fraudelor, diversiunilor şi a tuturor relelor unei umanităţi în derivă.

Ieri a fost retrasă de pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor moţiunea simplă a PD cu titlul catastrofic: "Remeş - groparul agriculturii româneşti". S-au perindat pe la tribună un adevărat cor de bocitoare la căpătâiul democraţiei româneşti care, chipurile, ar fi reprezentată cu întâietate prezidenţială de Partidul Democrat. Da, e adevărat. România e blocată. Da, ţara se sufocă, iar ei văd salvarea în alungarea din Parlament a ultimelor rămăşiţe ale cinstei, demnităţii şi patriotismului autentic.

Cezar Preda profeţea că la anul, în 2008, în această sală, se va afla o altă clasă politică, iar cei de azi vor fi la balcon. Dacă noua clasă la care lucrează de zor Preşedintele cu ciracii lui şi cu intelectualii corupţi şi nevertebraţi de teapa lui Pramatievici, Liicheanu ori Cretilin Avramescu şi odioasa lui soţie, ne-am procopsit. Gata, se va termina definitiv cu neşantajabilii şi cu sărăntocii fără spirit de iniţiativă la furat şi la combinaţii mafiote. Vor triumfa deplin sforarii, buticarii, borduriştii, asfaltatorii, traficanţii de energie şi toţi şmecherii, gunoierii pe bani publici, aviarii şi toţi şmenarii, cocotele şi marionetele din societatea servilă. Trăiască coana Udrea Nuţi, Spaima Constituţiei! Vivat Democraţia hoţilor! Afară cu naţionaliştii tradiţionalişti şi retrograzi!

Adevărul e că blocajul instituţional şi declinul general al societăţii româneşti îşi trage rădăcinile din fraudarea perpetuă a alegerilor. În 2004 au furat toţi pe rupte. Şi PSD cu comandourile din secţiile de vot, cu primarii, cu poliţiştii, cu fripturiştii lor. Dar şi PD-PNL cu autobuzele care îl scoseseră încă din 2000 primar general pe Traian Băsescu în faţa lui Sorin Oprescu. Iată câteva cifre din judeţul Buzău care arată cât de mult s-a furat în noiembrie 2004: 19.000 voturi nule la Camera Deputaţilor, 18.000 voturi nule la Senat, 11.500 voturi nule la Preşedinţie. Ale cui voturi au fost anulate, ale PSD, ale PNL-PD? Nici vorbă! În majoritate acestea erau voturile PRM. De asemenea, în judeţul Buzău au votat, în 2004, 32.500 de persoane pe liste suplimentare. Autobuzele cu votanţi au mişunat în tot judeţul. La secţiile 39 şi 40 din localul Şcolii Normale, autobuzele au fost primite şi coordonate de însuşi Cezar Preda. De ale PSD s-a ocupat Ion Vasile. Şi tot furând, minţind şi falsificând, s-au îmbogăţit enorm, dar tot ei se plâng că România se află în blocaj instituţional. PRM a fost împiedicat sistematic să reaşeze lucrurile în ţară pe temeliile tradiţionale, de muncă şi de luptă pentru emancipare şi pentru prosperitate generală, prin stoparea furturilor şi întronarea primatului legii. Ceea ce se întâmplă în aceste zile în Parlament, în Guvern, la Preşedinţie şi în toată ţara, toată vânzoleala iraţională de societate scăpată oricărui control, se trage din nesfârşitul şir de fraude de tot felul, inclusiv electorale şi referendale.

Aceasta este cruda realitate.

Domnul Octavian Mircea Purceld:

Declaraţie politică: "Unde vor ajunge copiii României?"

Stimaţi colegi,

Asistăm, în ultima vreme, tot mai des, la ceea ce sociologii şi organele de Poliţie numesc sinucideri juvenile. Zi de zi, posturile de televiziune nu se sfiiesc să ne prezinte "noutăţile" în domeniu, într-o manieră de mari descoperiri.

Totul poate fi interpretabil. Înainte de 1989, unica televiziune, TVR, cu program redus, nici nu amintea că România ar fi "ţara tuturor posibilităţilor". Nimeni nu omora pe nimeni, taţii şi bunicii nu-şi violau copiii, aceştia se duceau toţi, obligatoriu,la şcoală, timp de 12 clase, nu exista abandon şcolar sau analfabetism, părinţii aveau un singur serviciu, cu program destul de strict, dar şi lejer în acelaşi timp, şi toată lumea era fericită.

În România democrată, însă, lucrurile stau altfel. Nu mai există respect pentru nimic. Această lipsă, pe lângă multe altele, începe din familie, unde vorba "cei 7 ani de acasă" pare să nu mai îşi găsească locul. Copiii îşi ponegresc părinţii, apoi se duc la şcoală şi, ca să fie "cool", mai trag o marijuana, sau mai iau un ecstazy cu o bere, sau, şi mai rău, îşi mai dispută o rundă de lupte libere cu colegii sau, de ce nu, uneori chiar şi cu profesorii, ori, mai nou, chiar o partidă de amor, în virtutea unei iubirii duse până la sacrificiu.

Sexualizarea excesivă în vestimentaţie, limbajul obscen şi agresivitatea de limbaj folosite cu obstinaţie (căpătate tot după anul 1989, ca prime rezultate ale democraţiei fiind scoaterea uniformei şi lipsa respectului faţă de profesori), debutul sexual precoce caracterizează din ce în ce mai mult tânăra generaţie. Cel puţin aşa reiese din Studiul pentru implementarea Planul Naţional de Acţiune pentru Tineret, realizat de ANSIT.

Datele unui barometru de opinie arată că ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 18-25 ani, care au declarat că şi-au început viaţa sexuală la 10-14 ani, este de 4 ori mai mare decât cea a adulţilor, al căror procent este de 2%. Debutul sexual precoce este mai frecvent în mediul rural. În cazul fetelor, acesta este asociat cu un nivel socio-economic scăzut, pe când la băieţi se constată fenomenul invers - cei proveniţi din familii mai înstărite îşi încep mai devreme viaţa sexuală.

Cât despre sinuciderile juvenile, ponderea lor se menţine constantă. În anii precedenţi, cele mai multe sinucideri se înregistrau la categoria de vârstă 25-29 de ani, faţă de segmentul 20-24 de ani, sau 15-19 ani. Datele mai arată că suicidul predomină la băieţi, media fiind de 6 la 1. Anul 2007, cu siguranţă, va bate acest "record".

Se spune că "familia este celula de baza a societăţii", dar societatea românească este din ce în ce mai bolnavă şi frământată de luptele pentru putere şi nimic altceva. N-am putut să nu remarc noul subiect media al săptămânii: sinuciderile juvenile. Înainte să trec la alte detalii, vreau să pun o singură întrebare: credeţi că până azi erau mai puţine sinucideri? Bineînţeles că nu. Ce a determinat însă acest boom mediatic? Senzaţionalul şi faptul că subiectul nu mai fusese "dezbătut" de mult în media, goana nebună după senzaţional ne ia, uneori, minţile.

Totul a început cu sinuciderea lui Bogdan Costache. Cazul, destul de vag prezentat la început, lăsă foarte multe lucruri neclare, pe care nici un mijloc de comunicare în masă nu poate să îl afle. Şi nici nu ar avea cum, pentru că totul este de competenţa Poliţiei. Pe de altă parte, rolul mass-media nu este acela de a face anchete şi de a influenţa opinia publică să fie pro sau contra unui caz, ci de a informa corect despre ceea ce se întâmplă. Şi pentru ce toate acestea? Pentru puţină "senzaţie" şi mult rating. Cauzele trebuie căutate în şcoală, în familie, în mentalitate şi în personalitatea fiecăruia. Părinţii îşi lasă copiii pentru a putea lucra în Spania sau Italia, pentru bani, pe când cei care rămân acasă au nevoie de dragoste şi mult dialog. Copiii, şi ei, îşi neglijează relaţia cu părinţii, nu cer sfaturi, nu au păreri, nu se lasă îndrumaţi. Mai grav, nu cer ajutor atunci când ei sunt cei de care trebuie apăraţi. Aşa apare ruptura între părinţi şi copii.

Există un volum crescut de cercetări sociologice care atrag atenţia asupra ratei crescute de sinucideri juvenile, divorţuri, probleme de relaţie. Nu este de ajuns că ţara noastră se confruntă cu o scădere a populaţiei. Acum, tinerii îşi pun capăt zilelor pentru te miri ce motive. Prognozele elaborate la nivelul anului 2002 prevedeau în toate variantele scăderea ponderii şi a numărului de persoane tinere începând cu 2005. Acest fenomen se pare că începe să se producă abia în intervalul următor spre anul 2010. Majoritatea persoanelor care se căsătoresc înainte de 30 ani divorţează, iar diferenţa medie de vârstă între soţi înregistrează o tendinţă crescătoare.

Mulţi dintre tineri consideră că nu au condiţiile necesare pentru întemeierea unei familii, iar condiţiile economico-sociale nu sunt propice întemeierii unei familii. Suntem ţara cu cea mai mare rată de avorturi în segmentul de vârstă şcolar. De cele mai multe ori, tinerii preferă relaţiile de concubinaj, din care de cele mai multe ori rezultă copii pe care proaspetele mămici îi abandonează la maternitate sau îi omoară, ori îi dau spre adopţie, condiţiile de trai neoferindu-le posibilitatea creşterii acestora.

Şi atunci vă întreb: unde este prezentă familia şi şcoala în aceste cazuri? Unde sunt părinţii cu moravuri sănătoase, cu idei de viaţă sănătoase care, în afară de preocuparea de a face cât mai mulţi bani, mai discută şi se mai îngrijesc de starea psihică şi sufletească a copiilor lor? Unde este dascălul român de altădată, cu orele de dirigenţie, unde, mai pe după perdea, se explica fenomenul de reproducere şi efectele lui? Acestor copii cine să le ofere ajutor? Cui revine această sarcină?

Nu încerc să insinuez că în România zilelor noastre ai avea cui să te adresezi pentru ajutor. Încerc să spun că sinuciderea nu e o soluţie şi că, de cele mai multe ori, a rămâne în viaţă, a supravieţui zi după zi, poate fi ceva mai greu decât gestul necugetat de a sări pe o fereastră.

Iar noi, domnilor colegi, asistăm, nepăsători, la astfel de fapte, fără ca măcar să ne implicăm, în vreun fel sau altul şi să găsim cauza care produce aceste efecte, ca apoi să încercăm să o înlăturăm.

Chiar nu ne pasă de tinerii care renunţă la viaţa lor?

Mie îmi pasă şi sunt sigur că şi vouă vă pasă. Haideţi să tragem un puternic semnal de alarmă!

Oare societatea noastră este chiar atât de bolnavă? Sensul este ireversibil? Orice s-ar întâmpla, refuz, totuşi, să cred asta!

Vă mulţumesc.

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

"Reforma în sănătate nu a ajuns la Botoşani"

Aş vrea să semnalez din nou astăzi, în faţa dumneavoastră, o problemă gravă a sistemului de sănătate românesc: lipsa medicamentelor de primă urgenţă din spitale, lipsă care, din păcate, are efecte dramatice în rândul cetăţenilor.

Aş menţiona câteva cazuri deosebit de grave, întâlnite în judeţul Botoşani şi care, sunt convinsă, din păcate, că nu sunt excepţii.

Lipsa ploilor şi a zăpezii din acest an a avut ca efect scăderea volumului de apă din fântânile judeţului Botoşani; la această dată aproximativ 20% sunt secate. Acest fapt a dus la o creştere a cazurilor de intoxicaţii cu nitriţi mai ales în rândul copiilor până la 6 luni înregistrându-se chiar şi cazuri mortale.

Singurul medicament folosit în tratamentul intoxicaţiilor este Vitamina C injectabilă intravenos, care nu se mai fabrică în România de 8 luni. Este inadmisibil ca în spitalele de specialitate din judeţ să nu existe decât o rezervă de 10-12 fiole. Cunoscându-se situaţia apei potabile din zonă ar fi trebuit ca toţi medicii pediatri să aibă rezerve.

O altă situaţie gravă este cea a cetăţenilor atacaţi de şerpi veninoşi. Răspândirea şerpilor a fost semnalată nu numai în lunca Prutului, ci şi în alte zone. Din păcate, serul anti-viperin nu este de găsit în spitalul de specialitate, cetăţenii fiind trimişi la Iaşi. Este inadmisibil ca într-un judeţ cu aproximativ 450.000 de locuitori să nu existe măcar 2-3 fiole pentru urgenţe.

O situaţie similară se întâlneşte şi la serul anti-botulinic. Botoşaniul este al 11-lea judeţ unde a fost semnalată această boală rară. Boala este transmisă prin intermediul alimentelor puse la păstrat necorespunzător şi cauzată de o toxină, otravă, produsă de bacteria Clostridium botulinum. Poate duce la paralizie, la pierderea senzaţiilor sau a funcţiei muşchilor, în cazul în care nu este tratată.

Aceste seruri se produc în România, la Institutul Cantacuzino, şi un minister responsabil de starea de sănătate a populaţiei ar fi trebuit să ia măsuri urgente, la primele semnale de alertă venite din ţară. De ce ministerul nu stimulează producătorii de medicamente autohtoni în fabricarea fiolelor de Vitamina C? Sau măcar să acrediteze importatorii pentru acest medicament?

Ministrul Nicolăescu vorbeşte de reforma în sănătate, de programe naţionale de sănătate, de renumita taxă pe viciu care a adus sute de milioane de euro în domeniu, dar de care nu beneficiază nimeni.

M-am exprimat greşit: nu beneficiază cei mulţi, doar câţiva "băieţi deştepţi" care au grijă de sănătatea lor. În special de "sănătatea" lor financiară, îmbolnăvind sistemul.

Poate că este momentul să vorbim şi noi despre reforma în sănătate în special despre managementul sistemului.

Şi pentru că ne pasă de sănătatea tuturor, sa-i trimitem pe cei care au gândit reforma să-şi caute de sănătatea lor individuală şi pentru asta, îi invit la odihnă, la Botoşani. Şi ca să ne demonstreze că au încredere în reforma în sănătate le ofer cazare într-un sat liniştit unde nu au secat prea multe fântâni.

Dar îi atenţionez prieteneşte: să-şi pună în bagaje o fiola de ser anti-viperin şi una de ser anti-botulinic. Pentru orice eventualitate!

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică: "Nici o masă fără peşte, nici o săptămână fără moţiuni"

Parafrazând vechea lozincă publicitară de prin anii '70-'80, când ţara noastră încă mai avea flotă de pescuit oceanic şi când nu puteai comanda o halbă de bere fără chifteluţe din stavrid, se pare că domnii Boc şi Poc, pardon, domnii Boc şi Stolo, au descoperit reţeta fericirii veşnice pentru următoarele trei sesiuni parlamentare de până spre finalul anului viitor.

Moţiuni mici, multe şi dese, cu care dumnealor încearcă să blocheze activitatea Guvernului şi a Parlamentului, peste 99% din ele programate să cadă la vot, dar introduse şi cu un alt scop precis: ca cineva, ştim noi cine, să poată să-i acuze pe cei mai mulţi dintre parlamentari că ar avea, vezi Doamne!, urechile astupate la vaietele de suferinţă ale naţiunii.

Cu excepţia perioadei comuniste, nu cred ca viaţa politică din România să fi fost vreodată mai ipocrită decât acum, în epoca populismului de dreapta, stângaci practicat de nişte indivizi a căror paradigmă mentală este la fel de roşie, din punct de vedere politic, ca şi drapelul partidului de odinioară.

Vor să ne sâcâie, săptămânal, cu moţiuni introduse de dragul lelii? N-au decât! Noi ne vom vedea de ale noastre, adică de cele ale guvernării responsabile şi implicate, ca şi până acum, iar poporul ve va judeca pe fiecare nu atât după vorbele, cât după faptele noastre, la final de mandat.

Câinii latră, ursul merge, aşa să ştiţi.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

"Grădinile zoologice din România şi procesul de adaptare la standardele europene"

Potrivit normelor europene, rolul unei grădini zoologice trebuie să fie acela de a prezenta animalele sălbatice în condiţii, pe cât posibil, similare celor din habitatele lor naturale. Din nefericire, evaluările făcute asupra celor 41 de grădini zoologice din România arată că acestea se zbat între supravieţuire şi dispariţie.

Aşa cum rezultă din analizele făcute de către unele organizaţii internaţionale nonguvernamentale din domeniu, transpunerea Directivei 99/22/CE privind grădinile zoologice, în legislaţia românească (legea nr. 191/2002 şi Ordinul Ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 74272004), este considerată a fi una dintre cele mai bune din Europa. În ciuda acestui fapt, adaptarea grădinilor zoologice româneşti la standardele europene întârzie.

Atingerea acestor standarde presupune ca grădinile zoologice româneşti să aibă capacitatea de a crea un mediu în care bunăstarea fizică şi psihică a animalelor să fie asigurată. Este un obiectiv complex de politică publică, în care aspectele economice şi politice, ştiinţifice şi etice, trebuiesc armonizate.

În acest moment, grădinile zoologice din România se confruntă cu dificultăţi, printre care cele legate de infrastructură, de numărul de animale sau de condiţiile de cazare. Dacă, pe termen scurt, nu se vor aloca fonduri din partea comunităţilor locale şi nu se vor atrage fonduri comunitare, în vederea modernizării, multe dintre ele se află în faţa pericolului real de a fi închise.

În faţa acestei provocări, existenţa unui parteneriat public - privat, naţional şi internaţional, este mai mult decât necesară. Scopul acestui parteneriat trebuie să fie, pe de o parte, acela al elaborării unei strategii care să aibă în vedere implementarea eficientă a legislaţiei; iar, pe de altă parte, acela al identificării de soluţii viabile atât pentru animalele provenite din grădinile zoologice desfiinţate, cât şi pentru a face - din grădinile zoologice salvate - un mediu în care bunăstarea animalelor şi rolul educativ al acestor amplasamente să fie asigurate.

Este nevoie de implicarea noastră, a tuturor. Avem obligaţia de a ajuta grădinile noastre zoologice să îşi îndeplinească mandatul de conservare, atât în interesul societăţii româneşti contemporane, cât şi din responsabilitate faţă de generaţiile viitoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

"Nu se mai poate trăi în România"

România a devenit ţara în care, pe zi ce trece este tot mai greu să supravieţuieşti. Este greu de crezut cum o mare parte dintre români trăiesc la limita subzistenţei şi nimeni nu sesizează acest lucru. Nu ştiu de unde poate să existe atâta nepăsare din partea Preşedintelui României. Eu unul m-am săturat să-l tot ascult pe posturile de televiziune, când se bate cu pumnii în piept pentru populaţia ţării, dar concret, concret ce a făcut el pentru populaţie? Nimic! Acesta este răspunsul!

Stă în umbra tuturor acţiunilor întreprinse de oamenii politici şi îi sancţionează ori de câte ori are ocazia, dar niciodată nu vine cu o alternativă la greşelile lor. Este uşor să critici ceea ce face cineva, dar mult mai greu este să faci ceva constructiv.

Din păcate, în timp ce oamenii mor pe stradă din cauza căldurii care a depăşit limitele admise pentru a putea trăi în condiţii respirabile, Preşedintele României stă sub umbra nepăsării la pândă şi aşteaptă greşelile oamenilor politici.

Cum poate apărea un astfel de personaj în ochii oamenilor care încearcă să trăiască de pe o zi pe alta? Din păcate, Traian Băsescu este văzut ca un salvator, încă, oare, pentru cât timp?

Eu vreau să vă doresc la acest final de sesiune parlamentară să petreceţi cu multă chibzuinţă această vară şi să nu uitaţi nicio clipă de cei care v-au trimis în Parlament.

Domnul Aurel Gubandru:

În perioada 09-16 iunie a.c. a avut loc, la Buzău, prima ediţie a festivalului "VedeTeatru", unul din proiectele ambiţioase ale Teatrului "George Ciprian", un eveniment mult aşteptat de iubitorii de teatru.

Festivalul este unul inedit, fiind singura competiţie de gen din ţară dedicată în special comunităţii buzoiene, dar şi oamenilor de teatru, jurnaliştilor, oamenilor de radio şi de televiziune.

Gala are un caracter competitiv, în care publicul buzoian, amator de teatru, este direct implicat, făcând parte din cele două jurii de specialitate.

Au existat trei premii: Premiul Criticii şi Premiul Publicului pentru secţiunea mare şi un premiu (acordat de Juriul Criticii) pentru cel mai bun spectacol de la Pub Tessence.

Actori de renume ai dramaturgiei românesti: Alexandru Repan, Magda Catone, Mircea Albulescu, Valeria Seciu, Horaţiu Mălăiele, Ion Caramitru, Vladimir Găitan etc., au prezentat unele din cele mai de succes spectacole de la Teatrul "Nottara", Teatrul de Comedie, Teatrul "Mic", Teatrul "Odeon" s.a.

În cadrul festivalului au avut loc şi colocvii organizate la Biblioteca Judeţeană, în încercarea de a dezbate alături de public subiecte, puncte tari şi slabe ale spectacolelor jucate cu o seară înainte.

Tot aici, au avut loc "întâlniri incomode" cu marii actori Mircea Diaconu, Victor Rebenciuc, Marius Zarafescu, Dumitru Ene şi Crenguţa Manea şi s-a lansat revista "Teatrul azi?". În această revistă se va publica şi dramaturgie cu un gând foarte precis: se aleg scriitori din ţări care au avut dictatură, de pildă, unde scriitorul de talent este cu ochii deschişi la realitate.

Nu au fost uitaţi din acest festival, nici cei mici, care au avut o întâlnire cu "Magicianul", trupa condusă de actorul Marian Râlea.

Bonusul primei ediţii "VedeTeatru" îl constituie festivalul elevilor buzoieni care a fost inclus în program. Astfel, 16 licee din judeţ au oferit spectatorilor spectacole regizate şi jucate, unele chiar scrise de ei.

După ediţia de anul trecut a Festivalului "Cu teatrul la cap", susţinut în aproape toate liceele din Buzău, teatrul a căpătat o amploare deosebită.

Directorul Teatrului "George Ciprian", organizatorul acestui festival, susţinut de autorităţile locale, a tras concluzia că, daca ai un scop şi ştii să-l promovezi, reuşeşti.

Ceea ce oferă media la ora actuală nu face decât să scadă nivelul intelectual al celor care receptează.

Trebuia făcut ceva ca nivelul cultural să se ridice. A fost un festival în care piesele au fost accesibile, iar vedetele şi-au dat duhul dovedind că sunt mari actori.

A fost o bucurie şi pe scenă şi în sală.

Pariul pus a fost câştigat, şi în acest festival sălile au fost arhipline, astfel dând curajul necesar pentru a organiza, la anul, cea de a II-a ediţie.

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Doamnelor şi domnilor,

In curând vom fi chemaţi să dăm un vot care va arăta cine suntem cu adevărat noi, parlamentarii, în anul de graţie 2007. Este vorba despre votul prin care decidem dacă imobilul din Calea Victoriei nr.120 va rămâne sediul GDS sau va trece în proprietatea unei obscure fundaţii de tineret care se revendică drept moştenitoarea patrimoniului fostului UTC.

În Senat, colegii noştri au decis deja că acest cuib de cultură din Calea Victoriei trebuie desfiinţat, dând o clădire valoroasă - în toate sensurile cuvântului - unei fundaţii despre care nici nu ştim dacă îndeplineşte condiţiile legale de a beneficia de patrimoniul UTC. Nu i-a împiedicat nici faptul că imobilul din Calea Victoriei aparţinea de fapt ministerului comunist al culturii, care îl dăduse spre folosinţă gratuită UTC-ului. Ca urmare, senatorii au respins pentru a doua oară, la reexaminare, ordonanţa de guvern prin care clădirea ar fi urmat să rămână la dispoziţia celor care o folosesc în prezent.

În acest caz nu este vorba nici de o reparaţie a unui prejudiciu, nici de o repunere în drepturi, nici de o sinceră preocupare pentru tinerii din România. Asistăm la o răzbunare politică a PNL şi a PSD pentru că intelectualii l-au susţinut pe Traian Băsescu pe perioada suspendării şi la referendumul din 19 mai şi pentru că au găsit în preşedinte un partener de dialog.

Că PSD nu înţelege nici după 17 ani rolul societăţii civile nu ar trebui să ne surprindă. Pentru fostul FSN, societatea civilă nu este un critic sever pe care ţi-l poţi apropia ascultându-i observaţiile, ci un duşman care trebuie stârpit. Mă surprinde însă conduita PNL, care dovedeşte că are în comun cu PSD mult mai mult decât doar guvernarea.

PNL, în anul 2007, manifestă un spirit revanşard şi ranchiunos, o inapetenţă la dialog şi o alergie la critici care îl face frate în cuget şi în simţiri cu partidul lui Ion Iliescu. Mânaţi de acesta, liberalii au ajuns să voteze nu numai împotriva unei ordonanţe a propriului lor Guvern, nu numai împotriva a ceea ce gândeau acum câteva luni, ci împotriva a tot ceea ce a reprezentat PNL după Revoluţie. Adică un partid al intelectualilor, al libertăţii de gândire şi de exprimare, (inclusiv a opiniilor critice) şi un partener firesc al societăţii civile.

Fac apel la PNL să renunţe la ranchiune şi să se comporte aşa cum este de aşteptat de la un partid de dreapta în România, adică să împiedice comuniştii şi fantoma fostului UTC să-şi întindă mâna dincolo de mormânt şi să persecute şi după moarte cultura şi intelectualitatea României. Fac un apel şi la PSD să înţeleagă că un partid modern nu poate fi un duşman al societăţii civile şi că, dacă se războieşte cu intelectualii, nu va putea niciodată să-i atragă de partea sa.

GDS, Libraria Humanitas, Teatrul Luni, Revista 22 şi Clubul Green Hours pot face mai multe pentru tineri decât o fundaţie de tineret despre a cărei activitate şi reprezentativitate nu se poate spune nimic clar. Sediul din Calea Victoriei 120 a ajuns să reprezinte un simbol al societăţii civile şi totodată un cuib al culturii în multiplele sale manifestări. Dacă o să înlocuim iniţialele GSD cu cele ale UTC şi pe fondatorul Humanitas, Gabriel Liiceanu, cu patronul spiritual al Fundaţiei Naţionale de Tineret, Raj Tunaru, nu ştiu cât vor avea de câştigat tinerii din România dar îmi pot imagina cât va avea de pierdut viaţa culturală.

Ar trebui să de întrebăm serios, dacă noi, ca Parlament al României, ne putem permite să fim autorii unui asemenea ruşinos act de naţionalizare.

Doamna Lia Ardelean:

Declaraţie politică: "Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici, o alternativă la instituţionalizare"

Anul trecut, prin intermediul unui program de interes naţional, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a alocat peste şapte milioane de lei pentru dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor. În mod cu totul paradoxal, pentru această activitate extrem de importantă s-a alocat de la buget doar 30 la sută din suma totală.

Trebuie să menţionez că serviciile la domiciliu trebuie acordate de către îngrijitori persoanelor vârstnice care nu sunt complet dependente sau care mai au şi membri de familie care îi pot ajuta. Aceste servicii pot fi acordate chiar şi zilnic celor care au nevoie, însă cu toate că puteau beneficia de finanţare, autorităţile publice locale au manifestat un interes extrem de scăzut pentru programul respectiv.

Personal, nu am înţeles de ce primarii nu au fost interesaţi să acceseze fondurile alocate finanţării acestor servicii de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor. Mai ales în mediul rural, autorităţile locale trebuie mobilizate pentru a implementa astfel de proiecte, cu atât mai mult cu cât asemenea servicii sunt vitale pentru pensionarii fără îngrijire şi cu pensii de mizerie. Cu toate acestea, nu este tardiv ca primarii să cunoască şi să aplice programul finanţat prin MMFES, care este valabil încă doi ani, existând şansa de a fi prelungit în cazul în care vor fi autorităţi dornice să-l implementeze.

Serviciile de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice constituie o alternativă viabilă la instituţionalizarea acestora, pe fondul numărului redus al centrelor de îngrijire a persoanelor vârstnice din ţară.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică: "Ministrul Adrian Cioroianu a fost atacat pe nedrept"

Chiar dacă nu stăpâneşte la perfecţie limba engleză, ministrul de externe Adrian Cioroianu este departe de a putea fi considerat un incompetent, aşa cum de aproape două săptămnâni se tot străduiesc să ne convingă, pe diverse canale media, sumedenie de aşa-zişi analişti şi de comentatori de ocazie.

Este foarte clar că mult-disecata prestaţie a domnului Adrian Cioroianu la şedinţa foto de la Departamentul de Stat American nu a fost în nici un caz lamentabilă, aşa cum susţin unii ziarişti care fie sunt membri ai fan-clubului Traian Băsescu, fie au avut urgentă nevoie de un subiect incitant.

Ecou târziu al părerilor unui preşedinte care acum câteva luni refuzase să contrasemneze numirea în funcţie a domnului Cioroianu pe motiv că "nu-i plăceau ochii lui", bălăcărirea ministrului nostru de externe a fost privită cu destulă surprindere, atât în cancelariile europene, cât şi dincolo de Atlantic.

Până la urmă, lucrurile s-au lămurit, iar opinia publică a înţeles că nu era obligatoriu ca ministrul nostru să se avânte în declaraţii pompoase, în contextul în care gazda sa, secretarul de stat Condoleezza Rice, tocmai transmisese un mesaj foarte sobru în legătură cu tragedia provocată în acea dimineaţă de un act terorist în Irak.

Poate că, într-adevăr, ocazia unei şedinţe foto la Departamentul de Stat a fost o oportunitate unică în viaţa domnului Cioroianu. Dar eu consider că domnia sa a dovedit tact şi gentileţe, necăutând să iasă în faţă cu orice preţ, aşa cum se spune la noi, în popor: "ca păduchele-n frunte".

Contextul din ziua aceea era unul cât se poate de nefavorabil pentru ca vreun ministru de externe, oricine ar fi fost şi orice ţară ar fi reprezentat el, să se dea cocoş. Iar domnul Cioroianu s-a comportat cât se poate de bine, după părerea mea.

Domnul Gabriel Sandu:

Declaraţie politică: "Rolul Parlamentului în România europeană"

Parlamentul este organismul fundamental al democraţiei, singurul for care asigură o reprezentativitate totală a cetăţenilor.

În frageda democraţie românească, marea majoritate a parlamentarilor nu sunt nimic altceva decât o masă de manevră aflată la dispoziţia listelor de partid şi implicit la dispoziţia şefilor de partid care primesc astfel o putere de influenţă foarte mare asupra procesului legislativ.

Astfel, Parlamentul nu îşi mai îndeplineşte rolul de putere independentă în stat, devenind o pârghie a executivului sau a unor grupuri conjuncturale.

Referedumul din 19 mai ne-a arătat foarte clar faptul că 75% dintre parlamentari nu mai sunt reprezentativi pentru cei care i-au ales.

Rolul Parlamentului este în primul rând acela de a reprezenta voinţa cetăţenilor care şi-au ales parlamentarii. Actualul sistem de vot pe liste de partid creează binecunoscuta prăpastie care se produce între cetăţeni şi parlamentarii lor, care sunt nevoiţi să acţioneze uneori conform ordinelor de partid, şi nu conform propriei conştiinţe, trecând astfel în plan secundar nevoile celor pe care îi reprezintă.

Acum, când România este membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, Parlamentul va juca un rol extrem de important nu numai pe plan intern, dar măsurile şi legile adoptate de Parlament se vor răsfrânge asupra Uniunii implicit.

Dacă vrem cu adevărat să devenim un stat european autentic, care să ajungă rapid la nivelul celorlalţi membri ai Uniunii, trebuie neapărat să dăm cetăţenilor controlul asupra parlamentarilor, prin introducerea votului uninominal.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Declaraţie politică: "Jocurile speculative - în slujba interesului politic de moment"

Stimaţi colegi,

Doresc să fac declaraţia politică cu titlul "Jocurile speculative - în slujba interesului politic de moment".

Am considerat şi consider că pentru a se crea eficienţă în activităţile pe care le desfăşori este necesar să faci construcţii durabile şi să nu ai tentaţia acţiunilor speculative de moment.

Prin maniera în care s-a desfăşurat activitatea colegilor parlamentari din judeţul Cluj în actuala legislatură, am constatat că există dorinţa unor acţiuni eficiente, făcute cu profesionalism şi, mai ales, cu decenţă şi bun simţ.

Din acest motiv, am rămas surprins de atitudinea colegului Daniel Buda, prezentată în cotidianul "Ziua de Cluj" din data de 18.06.2007. Domnul deputat afirma că a negociat cu parlamentarii PSD un vot pentru un alt proiect de lege în schimbul votului dat pentru Ordonanţa Guvernului pentru construirea Complexul tehnologic Nokia în comuna Jucu, judeţul Cluj.

Folosesc acest prilej pentru a arăta că nu am cunostinţă de nici un fel de negocieri privind votarea Ordonanţei Guvernului de alocare a terenului pentru construirea Centrului tehnologic Nokia din comuna Jucu între domnul deputat Daniel Buda şi parlamentarii PSD.

Din respect pentru adevăr, doresc să vă informez în legătură cu faptul că Grupul parlamentar al PSD a votat ordonanţa fără negocieri, chiar dacă în prima fază de discuţii unii dintre parlamentarii PD s-au opus acesteia, realizând în acest fel o atmosferă ostilă aprobării proiectlui de lege. Prin faptul că exista riscul ca ordonanţa să nu fie votată, s-a luat decizia ca aceasta să fie retrimisă la comisia de specialitate. Pentru clarificarea poziţiilor exprimate, în toate fazele de discuţie a ordonanţei, toţi parlamentarii de Cluj au fost solidari cu acest proiect de lege şi au făcut eforturi pentru a-şi convinge colegii din grupurile parlamentare de necesitatea votării acesteia.

Nu cred că votul pozitiv şi adoptarea ordonanţei sunt meritul unui singur parlamentar sau al PD-ului, deoarece toţi parlamentarii judeţului Cluj, indiferent de orientarea politică, au susţinut această investiţie care are potenţialul de a aduce dezvoltare durabilă în zona noastră.

Prin urmare, şi în continuare, aşa cum am făcut-o şi în calitate de prefect al judeţului Cluj, voi susţine în Grupul parlamentar al PSD şi în Parlament toate proiectele, indiferent de culoarea politică a iniţiatorilor sau a susţinătorilor, care au calitatea de a aduce dezvoltare în zonă, fără a fi nevoie pentru acest lucru de negocieri şi trocuri.

În acest context general vreau să dau un sfat pentru colegul nostru, acela în care cu modestie şi cu înţelegere, în spirit de echipă, chiar dacă facem parte din formaţiuni politice diferite, putem, prin proiectele noastre, să asigurăm dezvoltarea durabilă a comunităţii din care facem parte. Eliminaţi, spre binele tuturora, tentaţia jocurilor speculative, şi încercaţi, dacă aveţi puterea, un alt tip de construcţie.

Această modalitate de abordare ar fi benefică şi pentru dumneavoastră şi pentru statutul judeţului Cluj şi pentru construcţia unei percepţii pozitive a populaţiei la adresa unei instituţii importante a democraţiei, aceea a Parlamentului şi a parlamentarului.

Vă mulţumesc.

Doamna Lia Ardelean:

Declaraţie politică "Manifest pentru limba română"

Fără îndoială, propunerea de mofidicare a articolului 13 din Constituţia României, referitoare la obligativitatea cunoaşterii limbii române de către toţi cetăţenii ţării, pe care Partidul Conservator a depus-o la Curtea Constituţională, nu are nici un fel de accente populiste. Dacă vreţi, este un act firesc, fără conotaţii politice, dar mai ales un semn de normalitate de care avem nevoie pentru viitor. Până acum, Constituţia României nu obliga cetăţenii români să cunoască limba română, motiv pentru care, cel puţin în judeţele cu populaţie majoritar maghiară, românii s-au simţit profund discriminaţi, confruntându-se cu reale probleme de comunicare. Este adevărat, dacă unui etnic minoritar maghiar de peste 70 de ani i-ar fi dificil acum să înveţe limba română de la A la Z, pentru un copil de şapte ani este obligatoriu să o cunoască.

În contextul european al circulaţiei forţei de muncă, este indiscutabil că unui tânăr de naţionalitate maghiară care nu stăpâneşte la un nivel satisfăcător limba română i-ar fi teribil de greu, dacă nu imposibil, să supravieţuiască în alte zone decât cele în care cetăţenii de etnie maghiară sunt în majoritate. În condiţiile în care acel tânăr s-ar stabili prin forţa împrejurărilor într-o altă zonă a României, este clar că el nu s-ar putea descurca fără să cunoască limba română. Practic, propunerea noastră vine în sprijinul copiilor cu părinţi inconştienţi, care hotărăsc în numele acestora izolarea şi îngrădirea zonei în care vor să trăiască. Aşadar, nu se poate discuta nici de populism, nici de xenofobie, nici de ură politică faţă de UDMR. Mai mult, iniţiativa Partidului Conservator se referă la toţi cetăţenii care aparţin minorităţilor naţionale, nu numai la etnicii maghiari.

Pe de altă parte, în contextul în care Comisia Europeană insistă în propunerile făcute României asupra cunoaşterii unei limbi străine încă din grădiniţă, mi se pare absolut normal ca limba ţării în care trăim cu toţii să nu fie ignorată. În ultima perioadă am început să vorbim tot mai mult despre multilingvism, însă cunoaşterea a cât mai multe limbi de circulaţie internaţională ar trebui să presupună, în primul şi în primul rând, cunoaşterea limbii statului ai cărui cetăţeni suntem. Există forte multe state membre ale Uniunii Europene care se luptă din răsputeri să-şi promoveze limba pe o scară cât mai largă din punct de vedere geografic, iar România nu trebuie să facă excepţie de la aceste demersuri. Iată doar câteva considerente pentru care propunerea Partidului Conservator este una fundamentată şi corectă, iar urgenta transpunere a ei în practică ar contribui decisiv în normalizarea stării societăţii româneşti, de care avem nevoie cu toţii, atât românii, cât şi minorităţile naţionale.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică: "Noul val de noncomunism vine de la Chişinău"

În urma alegerilor pentru funcţia de primar al capitalei Republicii Moldova, candidatul Partidului Liberal, Dorin Chirtoacă, a obţinut 61% dintre voturile exprimate în cadrul celui de al doilea tur de scrutin.

Astfel, la numai 29 de ani, el a devenit cel mai tânăr primar al unei capitale din Europa.

Despre tânărul primar al Chişinăului ştim că în anul 2001 a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti şi a obţinut diploma de licenţă în Drept European a Universităţii de la Sorbona. Între 2003 şi 2005 a lucrat în calitate de coordonator de proiecte la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova, iar din 2005 este vicepreşedinte al Partidului Liberal din Moldova.

Succesul colegului nostru de la Chişinău nu poate decât să ne bucure, cu atât mai mult cu cât era de prevăzut o schimbare a electoratului moldovean spre forţele politice proeuropene. Candidatul Partidului Liberal a fost susţinut, în cel de al doilea tur de scrutin, de mai multe partide noncomuniste, el reuşind astfel să devină primul primar necomunist al Chişinăului.

Printre priorităţile primarului Dorin Chirtoacă se află îmbunătăţirea serviciilor publice în municipiu, a transportului, a serviciilor comunale dar, mai ales, acţiuni de eficientizare şi debirocratizare a aparatului primăriei şi de asigurare a respectării corectitudinii în relaţia cu cetăţeanul.

În ceea ce priveşte colaborarea cu Consiliul Local, primarul a afirmat că urmează să se formeze o majoritate de dreapta, iar PCRM să treacă în opoziţie.

Votul locuitorilor din Chişinău a fost clar unul de protest împotriva politicii comuniste de la centru, ei nedorind la conducerea capitalei un candidat comunist.

Am certitudinea că Dorin Chirtoacă va schimba faţa capitalei Moldovei, iar acest lucru este doar un început, care sper că se va concretiza la alegerile generale din 2009.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică: "Lăudătorii de taină ai domnului Băsescu"

Stimaţi colegi,

Se spune despre cei care nu au bătrâni, să îşi cumpere. După acest raţionament s-a ghidat, în mod sigur, şi preşedintele Traian Băsescu în momentul în care s-a hotărât să schimbe anturajul vechi, de la Golden Blitz, cu "prietenia" intelectualilor, a societăţii civile sau cum s-o mai numi ea... Până aici, nimic greşit!

Deşi nu vrea să recunoască, domnul Băsescu este şi el un om politic. Ca orice om politic, şi domnia sa suferă de bolile puterii: aroganţa, autosuficienţa, cultul personalităţii. Ca orice om politic, domnul Băsescu obişnuieşte să generalizeze: oligarhii săi sunt buni, restul sunt răi, intelectualii săi deţin adevărul absolut, ceilalţi sunt plătiţi de interese oculte.

Din păcate, generalizările domnului Băsescu nu se opresc aici. A considera câţiva scriitori - unii controversaţi -, pe care îi plimbă cu avionul, ca reprezentând intelectualitatea românească mi se pare un tupeu de nedescris. A plăti tot acest "festin intelectual"de la Neptun din bani publici îmi inspiră o aroganţă à la Adrian Năstase, din vremurile de tristă amintire.

Celor care patronează sau sunt angajaţi ai unor fundaţii finanţate de apropiaţi ai domnului Băsescu, celor care semnează "apeluri ale intelectualilor", le amintesc un nume: Doina Cornea. Doina Cornea nu se plimbă cu avionul preşedinţiei, nu ia bani de la fundaţii, nu merge în talk-show-uri pentru a cânta ode anumitor politicieni. Dintr-o casă din Cluj, observă cu înţelepciunea omului care le-a văzut şi trăit pe toate. Aş parafraza, în acest context, o opinie a domniei sale, referitoare la Traian Băsescu, despre care spune că "dânsul are aşa o sete de putere, care trebuie temperată, nu încurajată, încât sfarmă totul pe unde trece. Partide, organizaţii se distrug".

Că domnul Băsescu nu mai găseşte loc în avionul prezidenţial pentru anumiţi ziarişti incomozi nu mă mai miră: o făcea şi Adrian Năstase, şi iată rezultatul! Că domnul Băsescu, preşedintele tuturor românilor, nu mai reuşeşte să dialogheze decât cu partidul care îi cântă în strună devine din ce în ce mai explicabil prin efectele sindromului puterii. Dar să plimbi minţi luminate, împreună cu consoartele, la o aşa-numită "dezbatere", cu alte cuvinte să îţi adapi lăudătorii pe bani publici, pare un comportament de şef de stat bananier.

Într-o ţară normală, societatea civilă, atât de dragă domnului Băsescu, s-ar fi sesizat. Într-un stat democratic adevărat, preşedintele ar fi achitat a doua zi costul deplasării avionului de 99 de locuri ocupat de 10 persoane. Din păcate şi societatea civilă, şi domnul Băsescu sunt cu treabă, la mare...

Mulţumesc pentru atenţie!

Domnul Ioan Hoban:

Declaraţie politică: "Mai mult sprijin pentru promovarea produselor tradiţionale"

Despre importanţa produselor tradiţionale româneşti am mai făcut o declaraţie politică. Revin asupra subiectului, deoarece se observă că producătorii întâmpină dificultăţi, mai ales la desfacerea produselor.

În Maramureş există doar 45 de produse tradiţionale atestate, dintre care 22 reprezintă preparate din lapte, opt sînt produse de panificaţie, iar restul - rachiuri naturale din fructe, ulei şi preparate din carne. Dar potenţialul judeţului este mult mai mare.

17 agenţi economici au făcut până acum demersuri pentru a obţine atestarea produselor tradiţionale pe care le fabrică. Şi s-au decis să pună bazele unei asociaţii care să-i sprijine, mai ales dacă se gândesc la export pe piaţa europeană, dar şi la faptul că obţinerea produselor tradiţionale presupune anumite investiţii, pe care producătorii individuali nu şi le pot permite.

Producătorii agricoli se plâng că nu beneficiază de consultanţă pentru obţinerea de fonduri şi ar trebui să fie sprijiniţi pentru promovarea produselor tradiţionale în standuri bine delimitate în cadrul unor magazine, sau chiar în spaţii separate, cu specific tradiţional. Deocamdată, însă, lipseşte legislaţia în acest domeniu. Ministerul Agriculturii ar trebui să impulsioneze apariţia actelor normative care reglementează acest domeniu de care România poate beneficia în competiţia europeană, iar Direcţiile Agricole să popularizeze măsurile cuprinse în legislaţie.

Din discuţiile pe care le-am avut în teren cu producătorii agricoli, am văzut că aceştia sînt nemulţumiţi că pe ei nu îi consultă nimeni. Producătorii maramureşeni s-au decis, cum este normal, să înfiinţeze asociaţia la nivel judeţean, ca apoi să se poată asocia la nivel regional sau naţional, pentru a-şi putea promova şi proteja produsele, mai ales pe piaţaUniunii Europene.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică: "Preşedintele României nu are voie să acţioneze subiectiv"

A făcut valuri, zilele trecute, ideea exprimată de un distins coleg parlamentar, cum că preşedintele Traian Băsescu l-ar prefera pe domnul Mircea Geoană ca prim-ministru, în locul domnului Călin Popescu-Tăriceanu.

Nu ştiu dacă este într-adevăr aşa şi, la drept vorbind, nici nu mă interesează. În locul celor doi domni putem trece, la nevoie, oricare alte două nume de lideri politici. Sau putem chiar deschide cartea de telefon, ca să alegem de acolo un X şi un Y în ecuaţia preferinţelor domnului Traian Băsescu.

Ceea ce a vrut să sublinieze, însă, distinsul coleg - iar acest lucru devine cu adevărat îngrijorător - este că preşedintele României ar putea acţiona de o manieră preferenţială, în condiţiile în care rostul său de preşedinte nu este acela de a da curs vreunui subiectivism.

Nu pentru ochii frumoşi ai cuiva anume, nu pentru freză pe dreapta şi nici pentru sprâncene de-un fel sau altul este pus domnul Traian Băsescu să se manifeste ca preşedinte. Rostul său este să acţioneze strict în manieră instituţional-constituţională şi doar atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii legale.

Deocamdată, în ceea ce priveşte persoana primului-ministru al României, asemenea condiţii nu sunt îndeplinite. Prin urmare, domnul Traian Băsescu nu are de ce să acţioneze în vreun fel.

Domnul Ioan Munteanu:

Declaraţie politică: "Seceta şi incompetenţa = dezastru în agricultură"

Moţiunea Partidului Democrat cuprinde o serie de aspecte corect sesizate, de conţinut, care reflectă situaţia dramatică a agriculturii româneşti. Dar ceea ce deranjează şi creează nedumerire e faptul că PD omite să precizeze că a fost părtaş şi aliat de suflet la distrugerea acestui sector, în cei doi ani în care s-a aflat la guvernare.

Sunt un om care cunoaşte bine ce înseamnă agricultura, de aceea voi critica întotdeauna pe cei care administrează acest domeniu în mod neprofesional, amatorist, incompetent, care nu-şi fac treaba pentru care sunt plătiţi, şi nu doar atât, grav este că suntem în situaţia unui atentat la siguranţa alimentară a populaţiei. În această legislatură parlamentară, deputaţii PSD au semnalat, în repetate rânduri, greşelile pe care le făceau cei care dirijează agricultura şi am cerut în permanenţă sprijin pentru producătorii agricoli. Din păcate, solicitările noastre n-au fost luate în seamă sau am fost trataţi cu aroganţă. N-a fost să fie aşa, şi din 2005 şi până acum am asistat neputincioşi la experimente de tot felul, nerealiste şi lipsite de eficienţă, la acţiuni de imagine, la promisiuni zgomotoase, care nu s-au materializat decât în procente nesemnificative. Nu vreau să intru în alte amănunte, vor fi precizări în moţiunea pe care PSD o va prezenta mâine pe această temă.

Situaţia din agricultură este anul acesta şi mai gravă, din cauza secetei îndelungate care se pare că a învins Guvernul Tăriceanu în mod definitiv. Culturile sunt compromise în mare parte, în primul rând din cauza distrugerii sistemelor de irigaţie şi neluării de măsuri pentru refacerea lor. Suprafeţele care ar fi putut fi irigate ar fi compensat producţiile mici de pe parcelele neirigate şi ar fi asigurat necesarul de produse agricole. Este tardiv acum să vorbim de irigaţii acolo unde pe sute de mii de hectare culturile au fost compromise şi nu se mai poate recupera nimic. Iar efectul incompetenţei se va regăsi în importurile masive care vor aduce prosperitate comercianţilor şi vor conduce la falimentarea producătorilor agricoli atât din sectorul vegetal, cât şi din cel animalier.

Specialiştii în prognoză au anunţat că şi în lunile iulie, august şi septembrie 2007 cantitatea de precipitaţii va fi nesemnificativă. În această situaţie, Guvernul este obligat să investească şi să repună în funcţie cele 1,2-1,4 milioane hectare care pot fi irigate. Solicităm, noi, cei din PSD, ministrul agriculturii să aibă în vedere că în această toamnă trebuie înfiinţate culturile de păioase. Nu se vor putea lucra decât terenurile irigate dacă vom reuşi să asigurăm udările necesare. Aşa vom putea asigura cel puţin o cantitate din grâul necesar pentru anul 2008. Nu intru în detalii, cred că cei cu atribuţii în acest domeniu înţeleg.

Faptul că Guvernul a prevăzut compensări de până la 70% din cheltuielile efectuate pentru înfiinţarea culturilor de către cei care n-au încheiat asigurări - nu rezolvă problema. Se cheltuiesc astfel, bani, şi se vor cheltui permanent, dacă se va merge doar pe rezolvări parţiale, şi nu pe soluţii ferme, definitive. Iar cei care vor suporta preţul incompetenţei vor fi cetăţenii de rând, obligaţi să plătească în fiecare zi alte şi alte majorări pentru produsele alimentare de strictă necesitate.

Moţiunea vorbeşte de sprijinul acordat producătorilor agricoli, dar aş zice, mai degrabă, de neacordarea ajutorului urgent şi absolut necesar de care oamenii satelor aveau nevoie pentru suprafeţele reduse cultivate. Mai multe despre acest aspect - în moţiunea social-democraţilor.

Un ultim aspect la care mă voi referi este cel legat de proprietate, pentru că abordarea din textul moţiunii PD este parţial corectă şi presupune unele lămuriri.

Să ne amintim că pachetul de legi, aşadar şi Legea nr.247/2005, a fost asumat prin răspunderea Guvernului Tăriceanu printr-o campanie de mediatizare extrem de susţinută, dar cu rezultate ulterioare sub aşteptări. Din cele peste 600.000 de cereri au fost rezolvate doar câteva mii, mai degrabă priorităţi şi obligaţii ale puterii. Astfel, Legea nr.247 a fost favorabilă unui număr restrâns de persoane din cercul PNL-PD, care au primit retrocedări în intravilanul localităţilor urbane, adesea chiar din domeniul public, sau zeci de mii de hectare cu vegetaţie forestieră. Şi asta, în condiţiile în care cei mulţi, aflaţi în afara cercurilor de influenţă, nu au primit nimic sau aproape nimic.

Stimaţi colegi,

În încheiere, vreau să spun că moţiunea PD reflectă şi o serie de aspecte bune din agricultură, destul de puţine însă, dar asta nu înseamnă că scuză neîmplinirile şi situaţia la care s-a ajuns în acest moment. Începând cu anul 2005, politica agrară din România s-a făcut pe baza Programului de guvernare PNL-PD, deci PD este la fel de vinovat ca şi PNL pentru criza de acum, iar responsabilitatea le aparţine ambelor formaţiuni politice care au făcut parte din Alianţa D.A. Iar moţiunea de azi este dovada cea mai vie că noţiunile de "dreptate" şi de "adevăr" n-au existat deloc în zbuciumata şi frământata coabitare PNL-PD.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Lia Ardelean:

Declaraţie politică: "Opriţi provizoratul de la conducerea CNSAS!"

Starea de interimat de la conducerea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) este total neproductivă în ceea ce priveşte buna desfăşurare a activităţii acestei instituţii. Este regretabil că membrii Colegiului CNSAS nu au reuşit până acum să-şi aleagă preşedintele, amânând votul pentru 3 iulie, după ce postul de preşedinte a rămas vacant prin renunţarea lui Claudiu Secaşiu. La ultima şedinţă au fost prezenţi nouă membri ai Colegiului, convenindu-se ca alegerile pentru preşedinte să se desfăşoare numai în prezenţa tuturor celor 11 membri, cu toate că Legea de organizare a CNSAS prevede că preşedintele poate fi ales cu minimum 8 voturi.

Consider că membrii Colegiului de conducere a CNSAS trebuie să se mobilizeze şi să dea dovadă de responsablitate pentru a-şi desemna cât mai curând noul preşedinte. Se ştie că volumul de muncă al instituţiei este enorm, că mai sunt extrem de multe dosare rămase în suspensie, iar la toate acestea se adaugă imaginea destul de precară a instituţiei care trebuie să ne spună cu cât mai multă exactitate cine sunt persoanele vinovate de acţiuni care au prejudiciat statul român şi oamenii nevinovaţi. Într-un asemenea climat de provizorat, orice zi de întârziere a alegerii noului preşedinte al CNSAS este păguboasă şi generatoare de suspiciuni. Iată de ce susţin că membrii CNSAS au datoria morală şi profesională să îndepărteze orice umbre de îndoială în ceea ce priveşte funcţionarea normală a instituţiei şi să-şi aleagă urgent noul preşedinte, un om care să confere corectitudine, autoritate şi profesionalism viitoarelor decizii ale Consiliului.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică - "PSD şi-a bătut joc de pensionari, pe caniculă"

Din fericire, canicula nu a făcut victime în rândul pensionarilor mobilizaţi săptămâna trecută de PSD ca să-şi ceară drepturile în stradă în Bucureşti şi în alte câteva mari oraşe ale ţării.

Ştim şi suntem de acord că pensiile sunt mici. Avem şi noi, în familie, bătrâni a căror pensie se dovedeşte mai mică decât nevoile şi trebuinţele vârstei a treia.

Dar să îi scoţi pe bieţii oameni, bătrâni şi bolnavi, din casele lor, să le pui în mână pancarte şi să-i îndemni să strige lozinci, aceasta depăşeşte orice limită a bunului-simţ, atunci când temperatura se apropie de 40° C.

Ce s-ar fi întâmplat dacă vreunul din ei murea în stradă? Şi-ar fi asumat PSD răspunderea, în calitate de "inspirator" - ca să nu spun de instigator - al pichetărilor, sau ar fi dat vina pe Guvern? Nu-i aşa că cinismul celor care i-au scos pe bătrâni în stradă nu se potriveşte cu proclamata lor "opoziţie raţională", de care fac caz atunci când vor să impresioneze?

Guvernul a crescut, deja, pensiile, în câteva rânduri. Poate nu atât cât şi-ar fi dorit, dar a făcut-o în mod real şi cinstit, bazându-se pe resurse care nu se epuizează de la un exerciţiu bugetar la altul.

Pensiile vor creşte şi în continuare, aşa cum prevede programul Guvernului, pe baze solide şi sigure. Nu pentru că PSD a scos oamenii în stradă pe caniculă, ci fiindcă aşa este normal şi firesc, pe măsura resurselor disponibile.

Atunci când faptele vorbesc, cinismul unora dintre politicienii de opoziţie trebuie să pălească. S-a văzut chiar şi săptămâna trecută.

Domnul Ioan Ţundrea:

Obiectul declaraţiei politice: "Arta şi Harta Europei Secolului XXI, marcate de duetul Monnet şi Schuman"

Răsăritul de soare a lui Claude Monet a constituit începutul unui curent denumit în pictură impresionism, în anul 1874. În următorul secol, în 1950, la începutul lunii mai, un alt Monnet, dar având prenumele Jean, va impresiona lumea cu un nou curent, denumit de el integrare. Robert Schumann a fost un compozitor şi pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori, contribuind la dezvoltarea romantismului primei jumătăţi a secolului XIX. Robert Schuman, ministrul de externe francez, propune Franţei şi Germaniei şi oricărei alte ţări europene care vor să li se alăture punerea împreună a resurselor de cărbune şi oţel ("Declaraţia Schuman"), în 1950.

Acestea sunt fericitele coincidenţe de nume ale unor personalităţi culturale şi politice care au marcat arta şi harta istoriei secolelor XIX, XX şi XXI, alături de ei situându-se, spre cinstea românilor, şi câteva nume de conservatori: Eminescu, Titu Maiorescu etc.

Cei doi artizani ai construcţiei europene - Robert Schuman şi Jean Monnet - afirmau că integrarea ţărilor europene trebuie să înceapă prin integrarea culturală.

Apropierea şi unirea oamenilor se face, aşadar, în primul rând prin cultură şi abia apoi economic, acest fapt fiind confirmat de toate marile valori româneşti care nu au avut nevoie de paşaport european pentru a se integra în familia spiritualităţii continentului nostru.

Am putea spunea că din punct de vedere cultural, suntem aproape integraţi în Europa, cu menţiunea că avem obligaţia morală să ne conservăm şi să ne promovăm valorile.

Europa subvenţionează proiecte care încurajează dialogul cultural şi coproducţiile. În general, este nevoie de opt state care să coopereze, din care jumătate să fie state membre "noi", pentru a obţine o subvenţie. Dar bugetul rămâne foarte limitat. Cultura rămâne doar 0,04% din bugetul general UE.

Problema principală este locul culturii în societate. Oamenii sunt uimiţi de lipsa de cunoaştere a Europei de către cetăţeni; dar nu numai prin publicitate şi presă se simt oamenii europeni, ci şi prin practici comune. Vibrând împreună într-o sală de concert sau într-un muzeu - chiar dacă nu vorbim aceeaşi limbă - ne simţim mai aproape unii de ceilalţi.

Această "Europă a diversităţii" este un experiment unic din multe puncte de vedere. Unele date statistice dovedesc cât de eterogene sunt cele 27 state ale Uniunii Europene şi ce mare realizare este "unitatea lor în diversitate".

Dar prin eterogenitatea cea mai surprinzătoare se remarcă România, care între moţiuni şi alianţe conjuncturale, între discursuri trâmbiţate într-o engleză pocită de un preşedintele lipsit de maniere şi civilitate, fiind într-o permanentă stare conflictuală.

Preocupaţi de proiectele noastre care să aducă bunăstare acestui popor noi, conservatorii, suntem indignaţi de practicienii acestei politici de mahala pe care o exportăm la Bruxelles, şi propunem ca întreaga clasă politică să treacă printr-un minim proces de culturalizare, modelul pe care-l propunem spre adoptare pentru a fi acceptaţi ca europeni fiind modelul conservator.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Declaraţie politică: "Necesitatea corelării acţiunilor Parlamentului European şi ale Parlamentului României"

Stimaţi colegi,

Doresc să vă prezint declaraţia politică cu titlul "Necesitatea corelării acţiunilor Parlamentului European şi ale Parlamentului României"

Practica adoptării legilor arată faptul că aderarea României la Uniunea Europeană impune o nouă procedură de corelare a activităţilor între Parlamentul European şi Parlamentul naţional. Am constatat necesitatea acestui lucru urmărind, în sens strict profesional, problematica gestiunii deşeurilor, în perspectiva modificării Directivei-cadru.

Nu a existat nicio conlucrare la nivel parlamentar pentru formularea şi promovarea punctului de vedere şi a interesului României. Din acest motiv, consider că pentru problemele importante, conlucrarea între cele două instituţii reprezintă o necesitate pentru promovarea interesului României în contextul european şi naţional pentru problema pusă în discuţie.

Din această experienţă, consider că se desprind două aspecte:

• unul general, legat de procedura în care să se realizeze obligativitatea instituţionalizării unei conlucrări la nivelul parlamentelor, la nivelul structurilor guvernamentale, la nivelul autorităţilor locale, la nivelul structurilor asociative patronale, la nivelul instituţiilor de învăţământ superior şi la nivelul institutelor de cercetare, pentru formularea unui punct de vedere profesionist, încărcat de o susţinere politică necesară pentru formularea punctelor de vedere care urmăresc interesele României;
• unul particular, de formulare, în cunoştinţă de cauză, a punctului de vedere a României pe problematica gestiunii deşeurilor.

În sensul instituţionalizării conlucrării parlamentare pentru elaborarea legislaţiei europene, consider că este absolut necesar ca pentru problemele importante, comisiile de specialitate ale Parlamentului României să aibă posibilitatea de a formula o opinie cu privire la proiectele de directive aflate în dezbaterea Parlamentului European, înainte de discutarea acestora în cadrul primei lecturi, şi completarea acesteia, pe măsură ce procedura de elaborare avansează.

Forma procedurală de conlucrare ar trebui aprobată printr-o hotărâre a Parlamentului şi introdusă în Regulamentul de funcţionare. Aş dori ca în perioada care urmează, Comisia de afaceri europene să facă o propunere în acest sens şi să stabilească politica de conlucrare între Parlamentul Naţional şi Parlamentul European. Experienţa dobândită în programul adaptării legislaţiei naţională la cea europeană trebuie să se materializeze printr-o formulă instituţională de conlucrare între cele două parlamente.

Pentru a suplini forma instituţională de conlucrare pe problematica adoptării noii Directive-cadru privind deşeurile, vă propun pentru informare un raport, făcut în nume personal, pe care-l ataşez prezentei declaraţii politice, spre informarea parlamentarilor şi a tuturor persoanelor interesate cu privire la impactul modificărilor acesteia asupra gestiunii deşeurilor. Acest raport a fost prezentat în cadrul dezbaterii "Gestiunea deşeurilor în perspectiva noilor reglementări ale Uniunii Europene", organizată în comun de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a Camerei Deputaţilor şi Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile.

Reuşita acestei dezbateri care a prilejuit prezenţa specialiştilor din domeniu mă determină să fac propunerea înfiinţării la nivelul celor două camere ale Parlamentului Naţional a unei Comisii speciale pentru gestiunea deşeurilor.

Vă mulţumesc.

Raport privind gestiunea deşeurilor în perspectiva noilor reglementări ale Uniunii Europene - poziţia Parlamentului European -

Prof. dr. ing. Vasile-Filip Soporan, secretarul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din Camera Deputaţilor

Introducere

Materialul întocmit are la bază următoarea documentaţie privind gestiunea deşeurilor:

Propunerea de Directivă a Parlamentului şi Consiliului European cu privire la deşeuri (COM(2005) 0667 - C6-0009-2006 - 2005-0281(COD);

Comunicarea Comisiei către Consiliul, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind Dezvoltarea utilizării durabile a resurselor: o strategie tematică privind prevenirea şi reciclarea deşeurilor (COM(2005)0666);

Comunicarea Comisiei către Consiliul, Parlamentul European relativă la analiza interpretativă asupra noţiunii de deşeuri şi subprodus (COM(2007)0059);

Politica Uniunii Europene în materie de deşeuri: istoricul strategiei, Parlamentul European, 2006.

Parlamentul european a adoptat în şedinţa din 13.02.2007 două documente importante pentru problematica gestiunii deşeurilor: modificarea Directivei-cadru din 1975 privind deşeurile (abrogarea Directivelor 75/439/CEE, 75/442/CEE şi 91/689/CEE); strategia tematică pentru reciclarea deşeurilor.

Primul document, având ca raportor pe Carolina Jackson, a fost adoptat în procedura de codecizie, la prima lectură, prin 651 voturi pentru, 19 voturi împotrivă şi 16 absenţe. Revizuirea directivei subliniază importanţa prevenirii apariţiei deşeurilor şi a activităţilor legate de intensificarea activităţilor de reciclare şi stabileşte obiective de stabilizare a producţiei de deşeuri, urmând ca în 2012 cantitatea de deşeuri să fie situată la nivelul celei din 2008.

Al doilea document, adoptat la iniţiativa parlamentarului Johannes Blokland, reprezintă o rezoluţie nelegislativă care urmăreşte realizarea unei baze solide pentru o viitoare politică europeană în materie de gestiune a deşeurilor, cu obiective concretizate în atingerea unui nivel superior de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane, precum şi în adoptarea unor măsuri care asigură o mai bună funcţionare pentru piaţa recuperării deşeurilor.

1. Ce reprezintă deşeurile din punct de vedere economic şi social?

Pentru unii, deşeurile reprezintă doar o imagine negativă: saci de gunoaie, ambalaje şi deşeuri toxice, în timp ce pentru alţii ele reprezintă o reală oportunitate. Eforturile Europei pentru gestionarea deşeurilor, într-o manieră care asigură protejarea mediului, conduc şi la crearea de noi întreprinderi şi locuri de muncă.

2. Ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani în domeniul gestiunii deşeurilor?

În ultimii 30 de ani:

• deşeurile s-au aflat în centrul politicii europene de mediu, înregistrându-se progrese deosebite în acest domeniu;
• deşeurile foarte poluante şi incineratoarele au fost reduse semnificativ;
• s-au dezvoltat noi tehnologii de tratare a deşeurilor periculoase;
• substanţele periculoase au fost înlăturate progresiv din electrotehnică şi electronică;
• nivelul de dioxid de carbon şi de alte gaze de emisie din incineratoare sunt în curs de diminuare;
• deşeurile au devenit o resursă preţioasă pentru industrie;
• reutilizarea, reciclarea şi valorificarea energetică sunt utilizate eficient la nivelul deşeurilor provenite din ambalaje, autovehicule la sfârşitul perioadei de utilizare, echipamentelor electronice şi electrice şi deşeurilor biodegradabile.

3. Care sunt problemele cu care se confruntă gestionarea deşeurilor?

Problemele cu care se confruntă gestionarea deşeurilor sunt următoarele:

• volumul deşeurilor continuă să crească, deşeurile rămânând în continuare o problemă;
• legislaţia nu este încă bine pusă la punct, iar modul de abordare la nivel naţional este foarte divergent de la o ţară la alta;
• impactul deşeurilor asupra mediului şi utilizarea resurselor nu este încă foarte bine reflectată în politica deşeurilor;
• tratarea deşeurilor conduce la apariţia emisiilor poluante în aer, apă şi în sol, din acest motiv procedurile pot să rămână în continuare poluate, dacă nu se iau măsurile de protecţie necesare;
• legislaţia europeană în materie de deşeuri rămâne imprecisă şi lasă loc de interpretări.

4. Care este situaţia actuală privind gestiunea deşeurilor?

Situaţia actuală privind gestiunea deşeurilor se prezintă astfel:

• deşeurile municipale din UE sunt depozitate în gropi de deşeuri (49%), incinerate (18%), reciclate şi compostate (33%);
• în noile state membre, unde au fost realizate investiţii considerabile pentru a se respecta acquis-ul comunitar, situaţia evoluează rapid, dar utilizarea depozitării în gropile de gunoi rămâne încă preponderentă;
• persistă o diferenţă mare între statele membre, existând state care reciclează puţin (depozitează 90%) şi alte state, care depozitează 10%, valorifică energetic 25% şi reciclează 65%, primele fiind considerate ca neavând respect instituţional şi pragmatic faţă de mediu;
• politica europeană actuală asupra deşeurilor se bazează pe conceptul de "ierarhie a deşeurilor";
• cadrul legal actual include strategii referitoare la deşeurile periculoase, dar şi reglementări referitoare la transportul acestor deşeuri;
• asupra unor deşeuri (ambalajele, echipamentele electrice şi electronice) s-au fixat obiective referitoare la reciclarea şi valorificarea acestora;
• cu toate ca s-au realizat progrese considerabile, volumul global de deşeuri creşte, şi cantitatea de deşeuri depozitate în gropi nu se diminuează;
• cu toate că reciclarea şi incinerarea progresează, creşterea în valoare absolută a cantităţii de deşeuri depozitate în gropi nu scade, acest lucru datorându-se creşterii producţiei de deşeuri;
• existenţa unor tendinţe care nu asigură dezvoltării un caracter durabil;
• apariţia unor probleme de fond, amplasării deşeurilor în depozite necorespunzătoare, transferului defectuos al deşeurilor periculoase, contrar convenţiilor internaţionale;
• prevenirea deşeurilor se constituie de ani de zile în obiectivul primordial al politicilor naţionale europene, cu toate acestea, se constată că puţine progrese s-au realizat până în momentul de faţă pentru realizarea acestui obiectiv;
• în timp ce reciclarea deşeurilor va avea o pondere crescută în procesele de gestionare a deşeurilor, normele de reglementare tratează cu prioritate depozitele şi incineratoarele, şi mai puţin operaţiile de reciclare.

5. Care este scopul politicii comunitare asupra deşeurilor?

Scopul politicii comunitare asupra deşeurilor este acela de a limita deşeurile şi a promova reciclarea şi valorificarea acestora, realizându-se o reducere a impactului negativ global asupra mediului şi o creştere a eficacităţii utilizării resurselor naturale.

6. Care sunt obiectivele în domeniul gestiunii deşeurilor?

Obiectivul de bază al actualei politici comunitare în materie de gestionare a deşeurilor îl reprezintă limitarea deşeurilor şi promovarea reutilizării, reciclării şi valorificării lor, reducându-se impactul negativ asupra mediului. Obiectivul de lungă durată pentru UE este de a avea în perspectivă o economie cu o pondere importantă dedicată reciclării.

7. Care sunt măsurile şi acţiunile preconizate pentru atingerea scopului şi a obiectivelor?

Pentru a atinge obiectivele stabilite sunt necesare următoarele măsuri:

• insistenţă în aplicarea generală a legislaţiei;
• simplificarea şi modernizarea legislaţiei existente;
• introducerea noţiunii de ciclu de viaţă în politica de deşeuri;
• promovarea unei politici de prevenire a formării deşeurilor;
• promovarea celor mai bune cunoştinţe şi informaţii;
• dezvoltarea de standarde comune de referinţă pentru reciclare;
• realizarea politicii comunitare a reciclării.

8. Care va fi impactul schimbărilor propuse?

Impactul preconizat se traduce prin următoarele realizări:

• mai puţine deşeuri în gropile de gunoi;
• recuperarea mai eficientă a compostului şi mai multă energie pornind de la deşeuri;
• ameliorarea calitativă şi cantitativă a reciclării.

9. Care vor fi avantajele acestor procese şi impactul acestora asupra mediului?

Impactul pozitiv al măsurilor preconizate poate fi ilustrat prin următoarele exemplele cantitative:

Substituirea crescută a depunerilor deşeurilor în gropi cu compostarea, reciclarea şi valorificarea energetică a deşeurilor municipale va conduce la reducerea emisiilor de gaz şi a efectului de sera, această reducere fiind preconizată de la 100 la 40 milioane de tone de echivalent CO₂ pe an.

Clarificarea sfârşitului de viaţă a deşeurilor poate reduce o parte din costurile administrative legate de punerea în aplicare a legislaţiei în materie de deşeuri.

Creşterea activităţii de reciclare creează noi locuri de muncă. Astfel, sunt necesari până la 250 de muncitori pentru a recicla 10000 tone de deşeuri, comparativ cu 20 la 40 muncitori necesari în cazul incinerării acestor deşeuri şi aproximativ 10 muncitori în cazul depunerii lor în groapa de gunoi.

10. Care sunt măsurile necesare a fi luate pentru eficientizarea activităţilor de prevenire şi reciclare a deşeurilor?

Măsurile luate pentru eficientizarea activităţilor de prevenire şi reciclare a deşeurilor sunt:

• simplificarea şi modernizarea legislaţiei existente (definirea deşeurilor, definirea activităţilor de valorificare şi eliminare, definiţia reciclării etc).;
• introducerea conceptului de ciclu de viaţă în politica de gestionare a deşeurilor;
• ameliorarea bazei de cunoaştere a situaţiei reale;
• prevenirea producerii deşeurilor;
• realizarea unei societăţi europene a reciclării.

11. Care sunt noile prevederi ale Directivei-cadru privind deşeurile?

Directiva-cadru referitoare la deşeuri a fost adoptată în 1975 şi a fost revizuită prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului din 18 martie 1991. Prezenta propunere vizează revizuirea directivei-cadru referitoare la deşeuri şi abrogă Directiva 91/689/CEE, prin integrarea dispoziţiilor acesteia în cadrul corpului de bază a propunerii discutate. Principalele modificări aduse la directiva-cadru referitoare la deşeuri se referă la următoarele aspecte:

• introducerea unui obiectiv de mediu;
• clarificarea noţiunilor de valorificare şi eliminare;
• clarificarea condiţiilor privind amestecarea deşeurilor periculoase;
• introducerea unei proceduri care doreşte să precizeze pornind de la ce moment un deşeu încetează de a mai fi deşeu pentru o selectare de flux de deşeuri;
• introducerea de norme minimale sau a unei proceduri pentru a stabili normele minimale pentru o serie de operaţii în materie de gestiune a deşeurilor;
• introducerea obligaţiei de elaborare a programelor naţionale pentru prevenirea deşeurilor.

12. Care este noua formă a directivei?

În manieră simplificată, noua directivă are următoarea structură:

CAPITOLUL I
Obiect, Domenii de aplicare şi definiţii
Articolul întâi/Obiect
Articolul 2/Domeniul de aplicaţii
Articolul 3/Definiţii
Articolul 4/Lista de deşeuri

CAPITOLUL II
Valorificarea şi eliminarea

SECTIUNEA I
Generalităţi
Articolul 5/Valorificarea
Articolul 6/Eliminarea
Articolul 7/Condiţii
Articolul 8/Responsabilitatea

SECŢIUNEA II
Costuri şi reţele
Articolul 9/Costuri
Articolul 10/Reţeaua instalaţiilor de eliminare

CAPITOLUL III
Sfârşitul de viaţă a deşeurilor
Articolul 11/Produse, materii şi substanţe secundare

CAPITOLUL IV
DEŞEURI PERICULOASE
SECŢIUNEA I
CLASIFICAREA ŞI LISTA
Articolul 12/Clasificarea
Articolul 13/Lista
Articolul 15/Lista de deşeuri nepericuloase

SECTIUNEA 2
CERINŢE PARTICULARE
Articolul 16/Separarea
Articolul 17/Etichetarea
Articolul 18/Uleiurile minerale uzate
CAPITOLUL V
AUTORIZAREA SAU ÎNREGISTRAREA

SECTIUNEA I
AUTORIZAREA
Articolul 19/Eliberarea
Articolul 20/Autorizarea conform Directivei 96/61/CE
Articolul 21/Măsurile de execuţie

SUBSECŢIUNEA II
DEROGĂRILE
Articolul 22/Condiţii de obţinere
Articolul 23/Reguli generale
Articolul 24/Deşeuri periculoase

SECŢIUNEA 2
ÎNREGISTRAREA
Articolul 25/Înregistrarea

CAPITOLUL VI
Gestionarea deşeurilor

SECŢIUNEA I
PLANURI
Articolul 26/Planuri de gestionare a deşeurilor
Articolul 27/Cooperarea între statele membre
Articolul 28/Măsuri de execuţie

SECŢIUNEA 2
PROGRAMUL DE PREVENIRE A DEŞEURILOR
Articolul 29/Stabiliment
Articolul 30/Conţinutul
Articolul 31/Reexaminarea

CAPITOLUL VII
Controale şi registre
Articolul 32/Controalele
Articolul 33/Documente de înregistrare

CAPITOLUL VIII
Dispoziţii finale
Articolul 34-Rapoarte şi reexaminare
Articolul 35/Adaptarea la progresul tehnic
Articolul 36/Comitetul
Articolul 37/Transpunerea
Articolul 38/Abrogare
Articolul 39/Intrarea în vigoare
Articolul 40/Destinatarii

13. Care sunt solicitările parlamentarilor europeni faţă de prevederile iniţiale ale Comisiei?

Parlamentarii europeni au solicitat câteva dispoziţii şi principii mai stricte faţă de prevederile iniţiale ale Comisiei:

• introducerea principiului poluatorul plăteşte;
• introducerea principiului de proximitate: deşeurile vor trebui tratate în instalaţiile cele mai apropiate, independent de frontierele naţionale;
• un nou articol privind urmărirea traseului şi controlul deşeurilor periculoase;
• interzicerea amestecării deşeurilor periculoase şi obligativitatea separării componentelor periculoase înainte de tratare;
• cererea unei propuneri legislative pentru definirea subproduselor care nu ar mai fi considerate deşeuri;
• introducerea unui articol nou privind deşeurile biodegradabile;
• introducerea unui articol nou privind eliberarea permiselor, în special pentru deşeurile periculoase;
• crearea unui Forum Consultativ privind Gestionarea Deşeurilor;
• existenţa unor divergenţe privind oportunitatea de a considera incinerarea ca o formă de eliminare sau ca o operaţiune de valorizare (majoritatea deputaţilor a respins ideea că incinerarea ar trebui văzută ca o formă de valorizare);
• solicitarea realizării de către Statele Membre, în următoarele 18 luni de la adoptarea directivei, a unor programe naţionale de prevenire, cu scopul de a stabiliza producţia de deşeuri în 2012 la nivelul anului 2008.

Concluzie

Considerăm că dezbaterea privind gestiunea deşeurilor în perspectiva noilor reglementări ale Uniunii Europene este deosebit de importantă pentru formularea, într-o primă fază, a unui punct de vedere al României pentru procedura de codecizie din cadrul Consiliului European. În al doilea rând, această primă întâlnire a specialiştilor din domeniul gestiunii deşeurilor va avea efecte benefice asupra viitoarelor acte legislative care vor fi adoptate în Parlament şi asupra procedurilor stabilite la nivelul puterilor executive centrale şi locale.

Pentru a permanentiza această manieră de analiză a efectelor actelor legislative şi a programării noilor măsuri legislative şi procedurale, în concordanţă cu cele europene şi cu cerinţele situaţiei interne, vă propun, aşa cum funcţionează la nivelul celorlalte parlamente naţionale, constituirea unui Grup de studiu parlamentar privind problematica gestiunii deşeurilor. Consider că prin aceste măsuri se va asigura o ameliorare substanţială a situaţiei existente.

Domnul Ion Luchian:

Declaraţie politică "Toţi intelectualii preşedintelui"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Celebrul, de acum, grup de intelectuali care îl sprijină pe preşedintele Traian Băsescu în toate demersurile sale politice s-a gândit, săptămâna trecută, să facă primul pas în vederea lansării unei dezbateri privitoare la revizuirea Constituţiei, anunţând că elitele intelectuale din toate domeniile se vor constitui într-o comisie care va elabora un proiect de constituţie.

Consider că este foarte bine ca intelectualii, ca şi toţi cetăţenii, să se implice cât mai activ în viaţa publică. În cazul acestor intelectuali, se ştie însă foarte bine că ei nu reprezintă decât o modalitate de transmitere şi legitimare a mesajelor şi a planurilor politice ale preşedintelui Băsescu. Acest lucru este evident şi din faptul că propunerea de revizuire a Constituţiei iniţiată de aceşti intelectuali reia cuvânt cu cuvânt dorinţa preşedintelui în acest sens, şi anume sporirea prerogativelor constituţionale într-o nouă ordine constituţională viitoare. De asemenea, din faptul că intelectualii intenţionează ca proiectul lor să fie complet separat de orice iniţiativă a partidelor politice, nedorind niciun fel de cooperare cu acestea, rezultă că iniţiativa lor are mai degrabă un scop mediatic decât unul de substanţă, intelectualii neputând crede cu adevărat că pot realiza o nouă ordine constituţională ignorând-o complet pe actuala.

Mai mult, dacă analizăm iniţiativa intelectualilor vedem că unul dintre ei a propus ca modelul constituţional de urmat să fie ori cel cipriot ori cel american. Îmi pare rău să o spun, însă, pentru a funcţiona, modelul american este nevoie de cetăţeni americani, adică de tipul de cetăţean puternic implicat civic, cu o bună cultură politică, lucru care, din păcate, nu există în acest moment la noi. Altfel, modelul constituţional american poate degenera într-unul uşor autoritar, chiar oligarhic, care dă naştere la mari clivaje în interiorul societăţii, fapt demonstrat de experienţa celor mai multe ţări latino-americane care au adoptat modelul constituţional american fără a avea însă fondul social-politic necesar.

Unde mai pui că în ordinea constituţională americană este adevărat că preşedintele are prerogative foarte largi, dar este la fel de adevărat că şi parlamentul - Congresul, în acest caz - are la rândul său o foarte mare putere, ceea ce duce la un adevărat echilibru al puterilor. Ca să luăm un exemplu la modă, Congresul american poate, în anumite circumstanţe, să-l demită pe preşedinte - nu să îl suspende - în timp ce acesta din urmă nu poate, în nicio situaţie să dizolve Congresul. Probabil însă că intelectualii preşedintelui nu aveau în vedere, când citau modelul american, asemenea aspecte "minore".

Până la urmă, orice constituţie şi orice lege prind viaţă de la modul în care se raportează oamenii, şi mai ales cei care pot decide, la ele, pentru că, altfel, pe hârtie şi constituţia sovietică de la 1936 era una dintre cele mai liberale din Europa, însă în practică a permis realizarea unui regim criminal.

Ceea ce nu par să înţeleagă intelectualii care au venit cu această propunere este faptul că, chiar dacă actuala Constituţie trebuie revizuită, nu neapărat aspectele pe care ei le doresc a fi revizuite sunt cele menite să ducă la o profundă modificare a vieţii politice şi în cele din urmă a societăţii româneşti, ci aceste aspecte pot, în cel mai bun caz, să clarifice lucrurile între anumite instituţii.

Eu cred că cea mai bună cale de urmat ar fi cea a iniţierii unor proiecte care să aibă în vedere educarea civică şi politică a cetăţenilor, încurajarea acestora să se implice în viaţa comunităţilor lor, sporirea autorităţii comunităţilor locale care să ducă inclusiv la naşterea unei adevărate elite politice locale, din aceasta urmând a se recruta şi viitoarea clasă politică parlamentară, mai bine pregătită în cunoaşterea problemelor comunităţilor pe care le reprezintă, pentru că altfel, oricât de mult am dori-o şi oricât de mult am vorbi de o nouă clasă politică, aceasta nu poate să apară din neant.

Or, în acest sens, intelectualitatea românească ar putea avea o contribuţie importantă, dacă ar dori să şi-o asume. Ştiu însă că asemenea iniţiative nu sunt la fel de "strălucitoare" ca participarea la tot felul de întâlniri secrete cu preşedintele ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Liviu Câmpanu:

"Mânuitorii de sofisme"

Asistăm, din punctul meu de vedere, la o premieră în politica românească postdecembristă.

Este prima moţiune care cere eliminarea fizică a unei persoane, pentru că ce altceva putem înţelege din preambulul moţiunii, care ne spune: "Astăzi, cu adevărat, criza sistemului sanitar poartă un nume: Eugen Nicolăescu. Noi trebuie să punem capăt acestei crize!" Tonul imperativ al acestei afirmaţii nu este oare o instigare la eliminarea fizică a unei persoane nominalizate explicit? Avem de-a face cu o exprimare eufemistică, care sigur, în laboratoarele de creaţie P.D.-isto - P.L.D.-iste sună tranşant, în stil neaoş, mafiot: "să-i luăm gâtul!" sau, raportat la un sistem de referinţă istoric, ar fi putut suna "...capul lui Nicolăescu vrem!..."

Producătorii acestei moţiuni, abili utilizatori de sofisme, sunt nemulţumiţi că, într-un sistem ce consumă peste patru miliarde de euro anual, numai din asigurări sociale de sănătate, ministrul Eugen Nicolăescu îşi permite să le dea peste mâinile fremătânde de foşnetul banilor, iar domniile lor nu pot ajunge la butoiul cu miere, aşa cum îşi propuseseră la începutul mandatului. Autorii moţiunii pornesc de la câteva silogisme, care au o evoluţie abruptă către sofisme şi eşuează în paralogisme, arătând clar că nu greşesc numai din rea-voinţă, dar şi din necunoaştere a realităţii şi cu intenţia clară de a plăti poliţe personale. Unul dintre ei, pe care îl cunosc şi alături de care am lucrat, ar fi în stare, dacă ar fi ministru, să-şi depună singur, împotriva propriei persoane, moţiuni şi asta, nu din onestitate, ci din motive de boală, susţinând cu aceeaşi convingere şi moţiunea şi comportamentul său ca ministru. Dedublarea şi atitudinea conflictuală, persistenţa unor frustrări personale, veşnica atitudine de "Gică Contra", chiar pot îmbolnăvi.

Eugen Nicolăescu a preluat o corabie care lua apă. Nu s-a mulţumit doar să scoată apa, ci s-a ocupat şi de astuparea găurilor, ceea ce a împiedicat peştii mai mari sau mai mici să pătrundă în sistem şi să dea din coadă zglobii. Asta nemulţumeşte, de fapt, îngreunarea şi împiedicarea drumului către ciolan. Sunt şi disfuncţionalităţi în sistem şi toată lumea le recunoaşte; eu, ca parlamentar, şi dumneavoastră, ca cetaţeni, le ştim, le simţim, dar a le imputa toate lui Nicolăescu este, în primul rând, imoral. Sistemul sanitar românesc nu este un Făt-Frumos sa crească într-un an ca alţii în şapte şi nici Nicolăescu nu este balaurul cu şapte capete, pornit să facă rău sistemului în sine sau personalului medical ori pacienţilor.

Nicolăescu, însă, nu pică bine la stomacul "sistemului relaţional" şi al "aranjamentelor" din sănătate, pe care le-a paralizat, şi dă de asemenea "gălbinare" aşa numiţilor "tătuci ai sistemelor".

Dacă măcar o parte din cele relatate în moţiune, condimentată cu numeroase prevederi legale şi constituţionale, spre a-i da credibilitate, ar fi fost lucruri reale, atunci disputa s-ar fi întreţinut în justiţie. Dar neavând argumente serioase, ci doar frustrări, semnatarii acestei moţiuni se mulţumesc şi cu un banal "joc de glezne", ce încearcă să convingă electoratul că muncesc.

Stimaţi colegi - semnatari ai acestei moţiuni - a venit vremea, şi poate este al doisprezecelea ceas să coborâţi cu picioarele pe pământ, printre oameni, să nu mai argumentaţi din mijlocul Bucureştiului şi să nu mai căutaţi soluţii din birouri somptuoase ci din teren. Poate că Eugen Nicolăescu a facut şi greşeli, dar nimeni, nimeni nu-i poate contesta faptul ca prin politica dusă de actualul Guvern a reaşezat - ca un bun gospodar - asistenţa medicală primară la temelia sistemului medical românesc:

• S-a asigurat o finanţare cât de cât corectă pentru un domeniu ce rezolvă probleme medicale în proporţie de 80%, cu un cost de 7-8 % din totalul cheltuielilor din sănătate;
• S-a introdus eliberarea medicamentaţiei pentru bolnavii cu diabet, în circuit deschis, eliminându-se deplasările lunare ale acestora la medicul specialist şi aglomeraţia de acolo;
• S-a instituit prescrierea şi valabilitatea reţetelor pentru bolnavii cronici, pentru trei luni de zile, fapt care va conduce la eliminarea cozilor de la cabinetele medicilor de familie şi în farmacii;
• Va demara programul de evaluare a stării de sănătate a românilor;
• Suma bugetată pentru afecţiunile analogice s-a dublat în 2007 faţă de 2006;

Enumerarea ar putea continua, dar cel mai important lucru este că în această guvernare, este pentru prima dată după '89 când banii sănătăţii sunt utilizaţi în sănătate.

În aceste condiţii, nu îmi mai rămâne decât să subliniez lipsa de fond a moţiunii, formă îmbrăcând un aspect care evoluează de la telenovelă, când se vorbeşte de ignorare, abandon, promisiuni deşarte, până la science-fiction (când se scrie despre sume astronomice). Eu personal vă înţeleg, mai apăreţi pe sticlă, în media, evitaţi problemele reale, cum ar fi votul uninominal declarat nedorit, şi, de ce să nu o spun, vă înţeleg, deoarece ştiu că "nimeni nu e perfect", nici chiar PD-ul.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică "Adevărata liberalizare a profesiei de notar"

Din nefericire, în momentul de faţă, profesia de notar continuă să fie una insuficient liberalizată, fiind mai degrabă una "de castă".

Există numeroase piedici care stau în calea persoanelor licenţiate în drept care ar dori să acceadă la profesia de notar. Nu le voi enumera aici, fiindcă sper că ele vor înceta să existe în scurtă vreme, graţie unui proiect de lege la care intenţionez să îmi aduc contribuţia.

Dar nu pot să nu remarc faptul că, an de an, taxele notariale au crescut, în vreme ce numărul notarilor practic a staţionat. Există în România zilelor noastre mai multe localităţi fără nici un notar, iar asta spune multe. Zilnic, în întreaga ţară, sute de mii de oameni sunt nevoiţi să parcurgă zeci şi zeci de kilometri doar pentru a putea efectua o operaţiune notarială impusă de legislaţie.

Probabil că va trebui să facem ceva şi în această privinţă, delegând competenţe notariale unor funcţionari ai statului cu pregătire de specialitate.

Domnul Longher Ghervazen:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă voi referi azi la problema Catedralei Romano - Catolice "Sfântul Iosif" din Bucureşti.

Este vorba de construcţia unui "zgârie-nori" care se ridică la câţiva metri de două monumente istorice - Catedrala Sf. Iosif şi Palatul Mitropolitan Romano-Catolic, în ciuda opoziţiei societăţii civile şi cu nerespectarea legislaţiei.

Această problemă a mai făcut obiectul dezbaterilor parlamentare, în Senat fiind adoptate şi două Hotărâri în acest sens, nr.40/ 9.11.2006 şi nr.5/ 19.02.2007.

Toate apelurile interne, dar şi internaţionale sunt, deocamdată, fără reacţie din partea administraţiei publice române. Spun internaţionale, pentru că, după ce anul trecut un europarlamentar polonez a pus în discuţia Parlamentului European această chestiune, recent, mai mulţi europarlamentari români au depus şi o declaraţie scrisă. În numai o lună de la depunere, declaraţia respectivă a fost însuşită de 237 de deputaţi europeni şi sunt şanse foarte mari ca în luna septembrie 2007 acest document să devină Rezoluţie a Parlamentului European care să acuze România pentru nerespectarea reglementărilor comunitare privind conservarea şi protejarea patrimoniului cultural şi arhitectural.

Considerăm că soluţia pentru această problemă poate fi încă găsită la Bucureşti, pentru a nu se ajunge ca rezolvarea să ne fie dată de la Bruxelles ori de la Strasbourg.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor şi domnilor,

Mariajul PD-PLD atît de mult dorit de tandemul frustrato-liberalilor sau, mai pe scurt, PLD-iştii, Valeriu Stoica şi tovarăşul său Teodor Stolojan, pare să fi ajuns în impas. Nu trebuie să ne gândim prea mult că ne şi dăm seama că această struţo-cămilă ce se pretinde a fi o alternativă a Partidului Naţional Liberal, partid ce i-a propulsat pe cei doi chiar şi în funcţia de preşedinte, a ajuns în situaţia de a lansa tot felul de ipoteze, care de care mai fanteziste, în dorinţa de a crea un pol de dreapta din care să facă parte, alături de Partidul Democrat, încă două creaţii politice: cea a d-lui Gigi Becali şi cea a d-lui Ioan Talpeş.

Totuşi, deşi liderii celor două partide, artizane ale unei astfel de colaborări, PD şi PLD, anunţă că pregătesc semnarea unui protocol de colaborare, observăm din declaraţiile acestora că au viziuni diferite în această privinţă. Interesul grupului lui Teodor Stolojan pentru o eventuală fuziune este evident, ca şi scopul acesteia, care este la fel de cinic ca şi motivul plecării din PNL, şi anume să se folosească de capitalul de imagine de care s-ar părea că se bucură în acest moment cei din PD.

Deloc surprinzătoare sunt afirmaţiile colegilor mei de la PD, a d-lui Cezar Preda care spunea că: "suntem pentru o colaborare cu PLD, dar nu înţeleg cum vor o păstrare a identităţii. Dacă vin lângă noi la populari, mai pot să-şi revendice liberalismul?", aşa cum domnul Vasile Blaga, secretarul general al PD, a exclus posibilitatea creării unei alianţe preelectorale sau fuziunea cu acesta, pledând mai degrabă pentru o absorbţie.

Singurul lucru cert este că niciunul din aceste două partide nu deţine proiecte politice concrete şi coerente pentru o ţară abia devenită membră a Uniunii Europene, în care este necesară o guvernare eficientă şi stabilă, fiind capabile doar să creeze o stare de instabilitate pe scena politică românească. Liderii acestor două partide cu siguranţă nu sunt capabili să gândească strategii şi par să fie sortiţi să rămână într-o improvizaţie permanentă, o caracteristică comportamental comunistă dintr-o perioadă pe care am dori să o uităm, să o depăşim şi să construim un stat democratic şi european.

Vă mulţumesc

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică "Summit-ul UE, o lecţie pentru România"

După negocieri îndelungi şi complicate, responsabilii Uniunii Europene şi şefii statelor membre au ajuns la o soluţie de compromis în ceea ce priveşte câteva aspecte extrem de importante, ce vizau, în ultimă instanţă, chiar existenţa în viitor a Uniunii.

Salut înţelegerea la care s-a ajuns şi mă bucur că ţara noastră a avut o prezenţă constructivă şi bine apreciată de ceilalţi participanţi la Consiliul European de vară, de la Bruxelles. Modernizarea Uniunii şi depăşirea impasurilor la care se ajunsese este de bun augur pentru toţi, inclusiv pentru România.

Deblocarea discuţiilor privind Tratatul Constituţional deschide calea reformării interne a instituţiilor Uniunii Europene şi adaptarea lor la noile realităţi, dar şi la viitoarea extindere a Uniunii. În acelaşi timp, UE devine o structură politică puternică în planul politicii externe, căpătând un nou profil în planul securităţii la nivel global, iar asta îi va permite să construiască o politică de apărare la nivel comunitar.

Summitul de la Bruxelles este un mare succes, fiindcă Uniunea merge înainte, fiind mai puternică decât până acum.

Este bine că s-a ajuns la o înţelegere bazată pe unanimitatea statelor participante, cu toate sincopele care s-au manifestat, prin adoptarea unei formule agreabile şi acceptabile tuturor ţărilor membre.

Este o lecţie pe care noi, românii, ar trebui să ne-o asumăm şi pe plan intern, înţelegând că negocierea poziţiilor sub semnul interesului naţional este calea prin care putem evita scandalurile politice, întărindu-ne atât în interior, cât şi în exterior.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Declaraţie politică "Avalanşa moţiunilor"

Doamnelor şi domnilor,

După plecarea Partidului Democrat de la guvernare, România a intrat în degringoladă. Aşa cred domniile lor. Programul de guvernare eminamente liberal a fost perfect cât timp au fost şi domniile lor la guvernare. Slabele urme de social - democraţie pe care le conţinea au şi caracterizat de altfel, activitatea miniştrilor PD. Grupurile parlamentare ale Partidului Democrat s-au evidenţiat prin fel de fel de iniţiative populiste de stânga cerând şi şantajând Guvernul pentru fiecare vot pe programul comun adoptat în campanie.

Într-o seară s-au culcat liniştiţi tot ca social - democraţi şi să vezi minune, dimineaţă s-au trezit populari. Populari, e un fel de a spune, pentru că în realitate au devenit populişti. De la acest populism şi de la ieşirea de la guvernare, au început să fie foarte critici la adresa Guvernului, au confundat referendumul cu alegerile parlamentare şi sunt foarte vocali în a susţine ridicola afirmaţie că au 75% din preferinţele electoratului, ca efect al scorului domnului Băsescu. În realitate, putem vorbi de 28-30%, obţinuţi de domnul Băsescu, după ce scoatem voturile contrare din cei 43-44% participanţi la referendum.

Imediat au cerut demisia parlamentarilor, alegeri anticipate, s-au făcut de râs cu o moţiune de cenzură care nu a obţinut nici măcar atâtea voturi câte semnături au strâns "cu chiu, cu vai".

Acum cu scopul adevărat de a bloca cu orice preţ activitatea Guvernului, au trecut la rafale de moţiuni simple. Ce atacă domniilor lor în primul rând: sănătatea şi agricultura. Două domenii cu grave carenţe în România ultimilor 60 de ani. Dacă statul comunist a mai investit ceva în aceste sectoare prin anii 70, apoi totul a fost lăsat la acel nivel. Plata datoriilor externe, construcţiile megalitice din anii 80 au consumat toate fondurile disponibile. La sănătate, încă din anii 80 lipseau medicamentele, aparatura, spitalele moderne, salvările, elicopterele, până şi spirtul sau pansamentele.

PNL trebuia să rezolve toate aceste probleme în 2 ani şi jumătate şi dacă s-ar fi putut, să dăm un sistem sanitar cu totul gratuit, aşa cum citeam în adolescenţă în teoria comunistă.

În agricultură şi mai rău. Profesorii universitari şi academicienii de astăzi sunt cei care în anii 70-80 au creat agricultura socialistă. Raportări mincinoase, suprasolicitarea solului cu două recolte pe an, efective de animale malnutrite şi rase neproductive de animale. Hăituirea ţăranilor pentru o traistă de grâu sau doi ştiuleţi luaţi de pe drum îi transforma în infractori care înfundau puşcăriile.

Desecările făcute în Lunca Dunării, Balta Mare a Brăilei, amenajările agricole din Deltă sunt alte aşa - numite realizări ale specialiştilor socialişti în domeniul agriculturii.

După Revoluţie, abandonarea sistemelor de irigaţii, aplicarea unor legi, ca Legea 18, care nu a rezolvat nici proprietatea şi nici exploatarea agricolă, jefuirea CAP şi IAS, toate se văd acum şi domnul ministru Remes trebuie să le rezolve pe toate în 6 luni.

Noroc că moţiunea PSD pe agricultură se referă la activitatea domnului Flutur, astăzi un apropiat sau chiar viitor membru PD. Parcă a mai fost prin acest partid domnul Fluture.

În încheiere vreau să spun şi PSD-ului că PNL nu poate fi şantajat. Problema pensiilor ne preocupă la fel de mult ca şi pe domniile lor. Şi bunicii şi părinţii noştri au pensii tot atât de mici ca toţi pensionarii României.

Putem discuta, putem găsi căi prin care să creştem pensiile în această toamnă dar cu o cifră rezonabilă care să reflecte adevărata creştere economică a României şi fără să punem în pericol inflaţia sau deficitul bugetar. Altfel suntem de acord să mergem la anticipate, dacă asta este soluţia care va satisface şi domnul Băsescu vă va arăta după aceea care sunt problemele pe care va trebui să le rezolvaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: "Răspunderea Guvernului Tăriceanu pentru eşecurile privind nivelul de trai şi echitatea socială"

După o evoluţie sinuoasă şi prelungită, produsul intern brut (PIB) al României, începând din anul 2000 şi îndeosebi din perioada 2001 - 2004 a Guvernului Năstase, s-a manifestat printr-o creştere continuă şi mult peste media ţărilor membre ale Uniunii Europene.

În perioada 1990 - 2007, PIB creşte cu 27%, nivelul din 1990 fiind atins şi depăşit în anul 2004. Rezultatele unei astfel de creşteri economice nu s-au reflectat, din păcate, într-o substanţială ameliorare a nivelului de trai şi a diminuării inechităţilor sociale, datorită unei proaste distribuiri a resurselor, în lipsa unei strategii fundamentate a politicilor sociale, îndeosebi în perioada guvernării cederiste (1997 - 2000) şi a Guvernelor Tăriceanu I şi Tăriceanu II.

Astfel, în perioada celor 17 ani, pe de o parte salariul mediu real pe economie a crescut cu numai cca. 4 %, în timp ce, pe de altă parte, pensia medie reală de asigurări sociale de stat în aprilie 2007 continuă să se afle mult sub nivelul din octombrie 1990, reprezentând numai 71,8 %. Această discrepanţă a generat şi generează adâncirea inechităţilor sociale şi alimentează tensiunile sociale, faţă de care Guvernul Tăriceanu nu este deschis dialogului şi găsirii unor soluţii echitabile.

Raportul între pensia medie lunară şi salariul mediu brut pe economie s-a redus de la 51,6% în octombrie 1990 la 26,3% în aprilie 2007, ceea ce ne situează mult sub media europeană şi evidenţiază gradul ridicat de sărăcie al acestei pături numeroase şi defavorizate a populaţiei. Într-adevăr, pensia medie lunară de 365 lei, respectiv de 110 euro în aprilie 2007, nu acoperă nici pe departe cerinţele unui minim de trai decent şi conduce la amploarea protestelor celor 5,6 milioane pensionari, în prezent, în scădere cu peste 11% faţă de anul 2000. Mortalitatea în rândul pensionarilor este ridicată. Ei au părăsit şi părăsesc această lume fără să se bucure de ameliorarea nivelului lor de trai, la care au tot sperat.

O altă problemă spinoasă care nu şi-a găsit soluţionarea, este nivelul salariului minim brut pe ţară, situat pe ultimul loc în rândul ţărilor membre ale U.E.

Nivelul salariului minim real reprezintă, în prezent, numai 67,6% faţă de octombrie 1990 şi, în consecinţă, prin cei 390 lei lunar, respectiv 118 euro, ca şi în cazul pensionarilor, nu acoperă cerinţele unui nivel de trai cât de cât decent. În celelalte ţări membre ale U.E. nivelul salariului minim este 2 - 14 ori mai mare decât în România iar raportul faţă de salariul mediu pe economie este de aproape două ori mai ridicat, situându-se între 40 - 50 %. Până şi în Bulgaria salariul minim, exprimat în standarde ale puterii de cumpărare (S.P.C.) în 2005, potrivit datelor publicate de EUROSTAT, este mai ridicat, fiind de 216 euro în comparaţie cu 204 euro în România.

Creşterea PIB este un factor stimulator al ocupării forţei de muncă. Programul de Guvernare 2005 - 2008 prevedea ca numărul de salariaţi din economie să ajungă la 4910 mii în anul 2007 iar în anul 2008 la 5.000 mii persoane

În luna aprilie 2007 efectivul de salariaţi din economie a fost de numai 4.715 mii persoane, în medie pe an, probabil, va fi de cca. 4.700 mii persoane. Rămânerea în urmă semnificativă faţă de prevederile Programului de guvernare, în condiţiile creşterii PIB cu cca. 19% în perioada 2005 - 2007, reprezintă un eşec serios al Guvernării Tăriceanu, care influenţează negativ posibilităţile de alimentare a fondurilor sociale şi demonstrează incapacitatea organismelor guvernamentale de stimulare a creării de noi locuri de muncă, precum şi în privinţa reducerii "muncii la negru" "

Premierul Tăriceanu este în mare întârziere cu prezentarea strategiei guvernamentale pentru anii 2007 - 2008, cu măsurile concrete preconizate pentru soluţionarea gravelor discrepanţe sociale care alimentează tensiunile sociale. Premierul Tăriceanu are, totodată, obligaţia să dea un răspuns clar la numeroasele interpelări şi declaraţii politice ce i-au fost adresate în aceste probleme şi să-şi asume răspunderea pentru eşecurile şi angajamentele neonorate în politicile sale economice şi sociale.

Oricum, problemele economice şi sociale stringente acumulate necesită o dezbatere serioasă în Parlamentul României fără "tertipuri procedurale", aşa cum a procedat conducerea PNL la dezbaterea proiectului de Lege privind mărirea punctului de pensie şi fără promisiuni superficiale privind o majorare nesemnificativă de numai 5% a punctului de pensie, începând cu luna septembrie a.c., care nu demonstrează altceva decât lipsa de interes sau incapacitatea de soluţionare a problemelor şi tensiunilor sociale din partea Guvernului Tăriceanu.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică "Excepţia de neconstituţionalitate ar trebui să se judece separat"

Aplicarea legilor anticorupţie are un mare duşman: chichiţa avocăţească prin care un funcţionar public sau un ales local, ajuns în instanţă pentru incompatibilitate, atacă aşa-zisa neconstituţionalitate a unui articol în baza căruia este instrumentat procesul.

Există procese care se lungesc la nesfârşit nu doar prin amânări pe motiv de lipsă de apărare sau de mai ştiu eu ce, ci şi datorită termenelor foarte lungi la care se dă verdictul într-o cauză de constatare a constituţionalităţii sau neconstituţionalităţii.

Consider că, odată introdusă o asemenea contestaţie, procesul pe fond ar trebui să-şi urmeze cursul, rămânând ca doar în caz de acceptare a contestaţiei sancţiunea pe fond să fie anulată, printr-o cauză separată.

În acest fel, judecarea excepţiei de neconstituţionalitate s-ar face în paralel cu fondul problemei, iar decizia Curţii Constituţionale ar cenzura în mod final şi definitiv soluţia dată pe fond, în apel şi în recurs.

Domnul Miron Ignat:

"Ecoturismul din Delta Dunării"

Stimate colege, stimaţi colegi,

Delta Dunării este o zonă importantă pentru judeţul Tulcea şi pentru întreaga ţară, datorită potenţialului turistic pe care îl oferă, dar şi datorită bogăţiilor peisagistice, cu flora şi fauna variată, pentru care turiştii din toate colţurile lumii parcurg sute şi mii de kilometri pentru a le admira.

Este cea mai mare rezervaţie de ţinuturi umede din Europa, cea mai nouă formă de relief din România, ferită de "progresul industrializării", printre rezervaţiile biosferei.

Numărul turiştilor care vizitează Delta Dunării a crescut semnificativ în ultimii ani, datorită bogăţiilor naturale şi peisajului mirific din această zonă. La aceasta se adaugă şi ospitalitatea cu care sunt trataţi de localnici, de mâncărurile şi tradiţiile specifice zonei, de explorarea fiecărui colţ al sălbăticiei cu bărcile pescarilor.

În Delta Dunării trăiesc aproximativ 15000 de oamenii risipiţi în 25 de sate şi un singur oraş - Sulina. Oamenii din deltă, majoritatea de naţionalitate rusă- lipoveană, alături de români, turci, armeni, greci, şi având ca ocupaţie de bază pescuitul, fac tot ce le stă în putere pentru a dezvolta turismul, acesta devenind o altă sursă economică pentru ei.

O problemă o constituie insuficienţa locurilor de cazare, iar autorităţile, împreună cu locuitorii îşi renovează casele din chirpici şi boltari, pentru a putea caza turiştii în condiţii mai bune. Însă aceştia încearcă să păstreze cât mai mult arhitectura specifică deltei.

Aspectele necesare desfăşurării unui turism cât mai modern ar trebui să tragă un semnal de alarmă autorităţilor în privinţa lipsei iluminatului public, a reţelelor de alimentare cu apă potabilă, punerea la dispoziţie a unor locuri speciale amenajate pentru colectarea resturilor menajere, lipsa mijloacelor de informare şi instruire a turiştilor cu privire la obligaţiile ce le revin atunci când pătrund într - o rezervaţie naturală.

Tulcenii au ştiut să -şi promoveze valorile turistice oferite de natură, punând la dispoziţia turiştilor toate condiţiile necesare petrecerii unui sejur deosebit.

Delta Dunării este una dintre cele mai spectaculoase şi mai importante ecosisteme ale Europei, care propune o comunicare cu natura, evitarea oricăror surse de poluare, încurajarea localnicilor să păstreze tradiţiile culinare, arhitecturale şi spirituale, însă ar trebui avută în vedere şi implicarea autorităţilor în acţiunile de protecţie şi conservare a mediului.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică "Agenda politică românească şi construcţia europeană"

Doamnelor şi Domnilor,

În ultimele zile am fost martorii unor evenimente de primă importanţă pentru construcţia europeană şi, în egală măsură, pentru viitorul nostru ca şi comunitate naţională devenită parte în acest proces. Consiliul European, desfăşurat la finele săptămânii trecute, şi-a propus reluarea procesului de edificare a Uniunii Europene în deplina accepţiune a termenului, inclusiv în ceea ce priveşte identitatea sa politică şi instituţională.

Preşedinţia germană a Uniunii şi-a asumat această provocare istorică încă la începutul mandatului şi i-a dat un impuls prin Declaraţia de la Berlin. Pledoaria sa pentru o Europă a valorilor comune, a solidarităţii cetăţenilor în efortul de a elimina discriminările de orice fel şi de a combate terorismul şi excluziunea socială vizau reactivarea dimensiunii civice a ideii europene, socotită de largi categorii socio-culturale drept domeniul de competenţă al unei birocraţii insensibile la interesele particulare. Negocierile iniţiate de oficiali ai Guvernului german, duse cu o consecvenţă demnă de luat în considerare şi de actorii politici de la noi, au vizat lichidarea urmărilor eşecului înregistrat de ratificarea Tratatului Constituţional, cu ocazia respingerii sale la consultările populare organizate în Franţa şi Olanda.

Substanţa controverselor, care divizează statele comunitare, nu consta numai în disputa tradiţională dintre cei care doresc o Europă federală şi adepţii unei Europe a suveranităţilor statale. De această dată, negocierile au încadrat aspecte mai concrete, ce ţin de funcţionarea mecanismelor instituţionale europene presupuse de viitorul tratat. De o mare importanţă s-a dovedit a fi problema repartiţiei voturilor în Consiliul European şi cea a majorităţii cu care se vor lua deciziile. Asistăm, încă o dată în istoria Europei, la dificultăţile presupuse de edificarea oricărui proiect de integrare în contact cu interesele şi suspiciunile naţionale, socotite mult prea curând căzute în desuetudine. Trebuie să admitem că solidaritatea construită pe interesele economice şi conexiunile create de globalizare nu sunt suficiente pentru a aplatiza antagonismele istorice, precum cele dintre polonezi şi germani, sau particularismul britanic. Asemenea stări de spirit vin să susţină interese aşa-zis pragmatice, aflate în sfera puterii de influenţă a deciziilor comunitare. Compromisul spre care se tinde şi care, în esenţă, presupune abandonarea conceptului de constituţie şi unele limitări ale atribuţiilor instituţiilor centrale în ceea ce priveşte politica externă, încearcă salvarea a cât mai mult din substanţa vechiului Tratat constituţional. Aceasta era soluţia de la această dată pentru transformarea Europei dintr-o piaţă comună într-un jucător competitiv în planul relaţiilor internaţionale. O soluţie acceptată de toţi, dând o nouă şansă să se asigure aprofundarea integrării europene, deodată cu mersul mai departe în aplicarea politicilor europene.

România s-a raliat, în linii generale, efortului şi viziunii preşedinţiei Consiliului, dar a făcut-o într-o manieră conformistă şi lipsită de orizont. Dincolo de corectitudinea unui asemenea punct de vedere, atitudinea autorităţilor noastre a ilustrat, încă o dată, poziţia periferică pe care agenda europeană o ocupă în agenda politică internă. Nu s-a pus problema unei dezbateri parlamentare la acest subiect şi, cu atât mai puţin, a unor dezbateri publice. Faptul că mass-media nu a plasat subiectul pe prima pagină este explicabil prin caracterul său puţin familiar publicului larg. Indiferenţa şi conformismul clasei politice sunt însă atitudini ce nu pot fi justificate nici chiar prin atmosfera preliminară de vacanţă. Ne aflăm nu numai în situaţia de a nu avea un proiect european pentru România, în sensul unei strategii oficiale post-aderare, dar nici măcar nu putem captiva interesul opiniei publice româneşti în legătură cu tematica europeană. Consecinţele unei asemenea abordări se pot dovedi păguboase pe termen lung. Proiectul noului tratat conţine prevederi care, prin intrarea în vigoare, vor afecta viaţa fiecărui cetăţean român. Este suficient să menţionez aici chestiunile privitoare la deciziile în domeniul judiciar şi poliţienesc, care au alimentat reticenţele suveraniştilor.

Dificultăţile cu care se confruntă azi construcţia europeană ne pot servi drept exemplu pentru situaţii pe care le vom avea de depăşit atunci când normele europene vor fi implementate deplin în diverse aspecte ale vieţii cotidiene. Avem o tristă experienţă şi sub acest aspect. Datorită pasivităţii autorităţilor responsabile, populaţia angajată în agricultură s-a confruntat cu dificultăţile integrării, înainte de a beneficia de avantajele acesteia. Lipsa de viziune în ceea ce priveşte Politica Agricolă Comună a făcut ca aceia care priveau Uniunea Europeană ca pe o soluţie de ieşire din situaţia de producători de subzistenţă să reclame povara unor reglementări comunitare pentru care s-au negociat perioade de tranziţie. Este deja aproape o certitudine că România are una dintre cele mai scăzute capacităţi de absorbţie a fondurilor europene. Situaţia are consecinţe nu doar în plan economic, unde vom întâmpina dificultăţi în lichidarea decalajelor care ne separă de nivelul de dezvoltare a statelor comunitare. Întârzierea beneficiilor şi invocarea conjuncturală a exigenţelor europene, în jocul politic intern, asigură cadrul ideal de manifestare a tendinţelor eurosceptice sau a indiferenţei faţă de agenda europeană. State fondatoare ale Uniunii Europene s-au confruntat cu fenomene similare. Însăşi actuala criză a fost generată de lipsa de adeziune a cetăţenilor faţă de proiectele europene ale mediilor politice, care au fost astfel penalizate de alegători pentru erori interne. Aceste state dispun însă de resurse în măsură să le asigure bunăstarea şi au experienţa unei jumătăţi de secol de participare la construcţia europeană.

Pentru România, aderarea la Uniunea Europeană reprezintă o soluţie de accelerare a ritmului de modernizare şi dezvoltare economică. Viabilitatea acestor procese este de neconceput fără participarea cetăţenilor, atât prin implicare activă în proiecte economice, de cercetare, cât şi prin formularea unor puncte de vedere proprii în legătură cu problemele care preocupă opinia publică europeană. Dincolo de revendicările unora sau altora dintre forţele politice care s-au aflat la putere, într-un moment sau altul, admiterea României în Uniunea Europeană a fost opţiunea şi aşteptarea cetăţenilor acestei ţări, cu sau fără carnet de partid. Numai fiind conştienţi de acest lucru şi activând conştiinţa publică, vom putea evita ca proiectul României europene să nu eşueze definitiv în mediocritate, ca alte iniţiative de modernizare de până acum.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Movilă:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Ca vicepreşedinte al Comisiei de sănătate am făcut în repetate rânduri declaraţii referitoare la proasta funcţionare a sistemului de sănătate din România. Şi, de fiecare dată, am susţinut că principala cauză a crizei din sistemul de sănătate este chiar modul defectuos prin care conduce ministrul Eugen Nicolăescu. Dumnealui a primit, pentru Ministerul Sănătăţii, cel mai mare buget de după 1990, dar l-a gestionat extrem de păgubos. Tocmai ministrul Eugen Nicolăescu, care propunea, ca exemplu, reforma în sănătate prin conducerea instituţiilor sanitare de către manageri. Cu aşa exemplu, aşa reformă. O reformă care, practic, nu a început niciodată.

Scriptic, s-au emis legi, norme, ordine. Cadrul legislativ primar a fost creat, însă legislaţia secundară, necesară punerii în practică a legilor, nu este nici acum definitivată, mai mult, este plină de contradicţii. Deşi ministrul Nicolăescu este în funcţie de doi ani, deci nu are nici o scuză că abia ar fi intrat în sistem, nu a efectuat nici până acum o evaluare a sistemului de sănătate la nivel naţional. Această evaluare era indispensabilă construirii unei strategii pentru reforma în sănătate, întrucât numai în urma unei evaluări complete s-ar fi putut constata starea reală a sistemului de sănătate în teritoriu, s-ar fi descoperit neajunsurile din spitale. Numai în urma unei evaluări coerente, ministrul sănătăţii ar fi aflat că în nici un oraş capitală de judeţ din România nu există un spital performant, care să asigure asistenţă medicală la cel mai înalt nivel, şi asta întrucât nu există aparatura necesară.

Bugetul pentru sănătate pe care l-a primit domnul Nicolăescu a fost cel mai mare acordat vreodată. Cu toate acestea, problemele amintite deja rămân de actualitate. Şi asta pentru că banii au fost cheltuiţi în mod netransparent, pe evaluări şi strategii de care numai domnul ministru are cunoştinţă.

Sistemul de sănătate a rămas în continuare cel mai corupt din România, nu au fost elaborate standarde specifice domeniului medical, protecţia socială este la fel de deficitară, de descentralizare nici nu poate fi vorba, în condiţiile în care ministrul personal a centralizat decizia de la nivelul spitalelor prin contract direct cu managerii de spital, iar privatizarea în sănătate, care ar fi contribuit la rezolvarea neajunsurilor din sistem, a întâmpinat opoziţia domnului ministru. Sau incompetenţa acestuia.

Vă mulţumesc.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică "Ministrul educaţiei are dreptate: să renunţăm la Testele Naţionale"

Sunt de acord cu ministrul învăţământului, domnul Cristian Adomniţei, care a opinat că Testele Naţionale reprezintă o examinare inutilă şi anacronică, prognozând renunţarea la acestea în maximum 4 ani. În condiţiile în care învăţământul românesc obligatoriu se generalizează la nivelul a zece clase, testarea elevilor la sfârşitul clasei a VIII-a nu îşi mai are rostul.

În plus, această verificare supune elevii la un stres foarte mare, ceea ce poate duce nu de puţine ori la nişte eşecuri nemeritate. Elevi care au învăţat foarte bine în cei patru ani de gimnaziu pot suferi o cădere temporară care le afectează întreg parcursul ulterior.

Renunţarea la Testele Naţionale va fi urmată de introducerea tezelor cu subiect unic pe ţară, o măsură de examinare mult mai justă şi mai eficientă a elevilor în vederea accesului lor la liceu.

În plus, prin afişarea pe internet a subiectelor la aceste teze, elevii şi părinţii vor exercita o presiune sporită în vederea predării integrale a materiei la clase, ceea ce ar putea duce la demantelarea actualului sistem de meditaţii transformat în taxă de protecţie, la care, din păcate, recurg tot mai mulţi dascăli din ciclul gimnazial.

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

"Poziţia României la lucrările Consiliului Europei".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

La lucrările Consiliului European din 21 - 22 iunie, România şi-a prezentat, oficial, poziţia. În acest sens, Guvernul, prin Departamentul pentru Afaceri Europene, avea obligaţia legală de a coordona elaborarea acestei poziţii. Practic, Guvernul Tăriceanu avea sarcina de a formula poziţia României, în urma unui amplu proces de consultare, care să includă toate instituţiile competente, de la mediul academic până la societatea civilă.

Mai mult, Comisia Europeană s-a oferit să ne ajute, inclusiv financiar, în organizarea acestor dezbateri, prin care cetăţenii României, indiferent de culoarea lor politică, trebuiau consultaţi pe teme de interes major pentru apartenenţa noastră la Uniunea Europeană.

Dar Premierul României a consultat populaţia României la referendumul din 19 mai şi îi ajunge. Călin Popescu Tăriceanu nu mai vrea să audă de consultarea societăţii şi, în consecinţă, nu a organizat aceste dezbateri. A redus "consultarea naţională" la o întâlnire cu membrii Comisiei pentru afaceri europene din Parlamentul României, organizată, aţi ghicit, pe 20 iunie, cu o zi înainte de deschiderea lucrărilor Consiliului European. În aceeaşi zi, premierul s-a mai "consultat", probabil prin telefon, cu câteva partide parlamentare, care-i sunt lui mai dragi. Aşa că a urcat în avion fără emoţii, absolut convins că şi de data aceasta ştie exact ce vrea poporul român.

Să nu credeţi că aceste artificii balcanice nu sunt înţelese la Bruxelles aşa cum trebuie sau că improvizaţiile guvernului României vor rămâne nesancţionate de instituţiile europene.

Ce poate să înţeleagă un politician european din amânarea fără rost a alegerilor europarlamentare în România? Amânarea acestora în toamnă, doar de teama sondajelor de opinie, este mai mult decât o iresponsabilitate. La ora actuală, din toate statele membre ale Uniunii Europene, numai România nu are europarlamentari legitimizaţi prin alegeri europarlamentare.

Această nepăsare a lui Călin Popescu Tăriceanu este înţeleasă la Bruxelles în deplina ei aroganţă. Nu întâmplător s-a decis aici ca noua Conferinţă Interguvernamentală să rediscute aranjamentul instituţional în privinţa alcătuirii Parlamentului European. Putem foarte uşor ajunge în situaţia de a pierde o parte din cele 35 de mandate alocate până acum României în Parlamentul European. Dacă se va ajunge cumva la această măsură dezastruoasă pentru prestigiul şi poziţia ţării noastre în Europa, vinovat este numai Călin Popescu Tăriceanu şi meschinele sale calcule electorale.

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, un lucru trebuie spus în mod răspicat: politicienii europeni au început să desluşească mai bine formalismul şi neseriozitatea guvernului Tăriceanu.

"Subtilităţile" de genul celor prezentate anterior nu mai induc în eroare pe nimeni la Bruxelles. Dimpotrivă, ele au darul de a spori suspiciunea faţă de demersurile legitime ale poporului român, în numele căruia Călin Popescu Tăriceanu s-a obişnuit să vorbească, abuziv, într-o manieră individualistă.

Domnul Marius Rogin:

"Ce datorăm marelui Ştefan astăzi, la comemorarea lui?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pentru a nu trece nepăsători peste o mare zi pe care nu trebuie să o omitem, am sa vă rog să-mi permiteţi ca astăzi să aduc un mic omagiu unui mare om, deosebit de important pentru istoria noastră, a românilor, şi a creştinătăţii. Pe 2 iulie a fiecărui an se cuvine, atât pentru noi, cât şi pentru urmaşii noştri, să comemorăm trecerea în nefiinţă a marelui domnitor Ştefan cel Mare.

Înţelegerea semnificaţiilor domniei lui Ştefan cel Mare a constituit un deziderat perpetuu al cunoaşterii istoriei Ţării Moldovei. Alături de contribuţiile mai vechi, noi lucrări vin să ridice vălul de negură ce încă mai acoperă anumite aspecte ale domniei şi personalităţii marelui domn.

Domnia lui Ştefan cel Mare, de aproape o jumătate de veac, este cel mai frumos timp din istoria Moldovei. Niciodată ţara n-a fost mai întinsa, mai bogată şi mai respectată; niciodată faima domnului ei n-a străbătut atât de departe, provocând admiraţia prietenilor şi a duşmanilor; niciodată nu s-au ridicat atâtea lăcaşuri civile şi bisericeşti. Evident, nu a fost numai lumina în cei patruzeci şi şapte de ani de domnie. Până să-şi asigure tronul râvnit de atâţia, Ştefan a trebuit să facă şi compromisuri.

Ştefan Voievod, numit mai târziu cel Mare şi Sfânt, s-a arătat a fi conducătorul iscusit care a reorganizat oastea domnească, dotând-o cu arme de foc, a înălţat cetăţi noi şi le-a întărit pe cele vechi, a pus frâu ambiţiilor nesănătoase ale boierilor nesăţioşi, lacomi de avere şi mărire, care se arătau nemulţumiţi de urcarea sa pe tronul Moldovei, a limitat privilegiile celor înavuţiţi şi a acţionat energic împotriva tendinţelor vădite de dezbinare, luând apărarea ţăranilor exploataţi fără nicio milă de marii feudali. A contat în mod deosebit şi la sigur pe dragostea de ţară a răzeşilor, pe care i-a chemat la oaste de câte ori a fost nevoie, răsplătindu-i cu pământ şi preţuindu-i pentru virtuţile şi curajul lor de apărători ai ţărânii strămoşeşti.

Ca un vrednic şi iscusit comandant de armată, s-a războit cu pricepere, lovind pe neaşteptate în duşmanii cumpliţi ai ţării. Marele Nicolae Iorga elogia şi el, nu fără emoţie şi mândrie, domnia lui Ştefan cel Mare, acel: "tânăr fiu de domn care smulse Moldova din mâinile slabe ale lui Petru Aron, domn minunat printr-o înţeleaptă cumpănire, ca şi prin lupte curajoase...după o puternică domnie de o jumătate de veac lasă urmaşilor o ţară neatârnată, mare, bogată. Puternicul braţ ridica în sfârşit sceptrul căzut în ţărână al bătrânului Alexandru".

Pentru început, Ştefan cel Mare, ca domn vrednic şi mândru de trecutul glorios al înaintaşilor săi, a refuzat să se înfăţişeze la Poartă şi să plătească tradiţionalul tribut fălosului şi necruţătorului sultan Mohamend al II-lea, care la 1453 cucerise faimosul şi invincibilul, până atunci, Constantinopol.

Luptele cu turcii durează însă până în anul 1487, când Ştefan cel Mare acceptă plătirea unui tribut puternicei Porţi Otomane, obţinând în schimb libertatea Moldovei şi pacea mult dorită în hotarele ei strămoşeşti. Ştefan cel Mare, vrednicul domnitor al Moldovei, a izbândit în 34 din cele 36 de războaie, purtate de-a lungul glorioasei şi zbuciumatei sale domnii, ajungând să se bucure de faima de bun gospodar al ţării, iubitor şi ocrotitor al artelor şi culturii. Între anii 1466-1469, din îndemnul domniei sai au fost să se înalţe mănăstirea Putna, ajunsă mai apoi necropola voievodală şi loc de pelerinaj pentru urmaşii porniţi în lupta pentru libertatea şi independenţa "Ţării Moldovei". Alte monumente de artă medievală au fost zidite la Voroneţ, Pătrăuţi, la Borzeşti, locul naşterii şi copilăriei viitorului voievod, la Războieni, Râuşeni şi în alte pământuri pe unde şi-a purtat paşii Domnul cel fără de moarte.

Dar anii, viaţa zbuciumată petrecută în războaie şi fapte întru binele Moldovei, podagra, guta şi rana de la picior pricinuită în luptă i-au slăbit puterile. La 2 iulie 1504, în a patra oră a zilei, după 47 de ani şi trei luni de domnie, Ştefan cel Mare şi Sfânt avea să se sfârşească din viaţă, păşind în nemurire şi lăsându-ne drept moştenire porunca ce dăinuie de ani şi ani prin Ţara Moldovei atât de inspirat şi zguduitor evocată de Barbu Delavrancea în piesa "Apus de soare": "Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care ne-a fost baci până la adânci bătrâneţi... că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a noastră, ci a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor".

Aducem în ziua de 2 iulie piosul nostru omagiu acestui mare domnitor, căruia Moldova, România şi noi toţi îi datorăm atât de mult, astăzi când se împlinesc 503 ani de la trecerea lui în nefiinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Traian Igaş:

Declaraţie politică: "Soarta agriculturii la şase luni de la aderare"

Doamnelor si domnilor deputaţi,

Un sector care a avut de suferit mulţi ani încă de la Revoluţie şi care impunea multă atenţie din partea celor care l-au coordonat, este cel al agriculturii. În aceste momente, la nivel de minister al agriculturii, există un dezinteres total faţă de tot ceea ce înseamnă măsuri pentru ca agricultura să iasă din criză. Mai mult, dacă din 2005, agricultura a început să iasă din acea gaură neagră în care a ajuns cu "sprijinul" binevoitor al unor miniştri care n-aveau nimic de-a face cu agricultura, în prezent, datorită acestei letargii în care se complace acest minister, "s-a reuşit" un singur lucru: s-a stricat tot ceea ce s-a construit şi a fost apreciat de Uniunea Europeană.

Deşi este un sector cheie al economiei româneşti, situaţia în care aceasta se află în prezent este una dramatică. Am intrat în Uniunea Europeană şi suntem de foarte puţin timp membri cu drepturi depline şi datorită paşilor, aşa mărunţi cum au fost ei, care au fost făcuţi timp de doi ani de zile. Acum, când guvernul Tăriceanu II "s-a văzut cu prunele în straiţă", principalele sale preocupări sunt luptele politice, nicidecum situaţia gravă a ţăranilor care n-au cu ce să lucreze pământul pe care-l deţin sau animalele pe care le au în gospodării.

Deşi am intrat în Uniune odată cu vecinii noştri bulgari şi cu toate că aveam faţă de ei un plăcut avans la mai multe capitole, astăzi suntem în situaţia de a constata că în Bulgaria interesul faţă de acest domeniu există, este real şi chiar se fac paşi importanţi. Bulgaria şi-a depus deja la Comisia Europeană Programul de Dezvoltare Rurală, document prin care poate cheltui fondurile europene pentru acest domeniu. Noi, în schimb, ne preocupăm de lupte politice. Pentru ministerul agriculturii este mai important acest fapt decât să întocmim şi noi acest program care să ne permită să cheltuim şi noi aceste fonduri cu care domnul prim-ministru se tot laudă, le tot pomeneşte, dar nimeni nu le vede. Ele sunt un fel de "fata morgana" în acest moment. Iată, suntem în situaţia de a pierde nu mai puţin de 500 de milioane de euro, doamnelor şi domnilor, bani alocaţi pentru dezvoltare rurală. Oare când am ajuns în această situaţie de a ne permite luxul unei indiferenţe totale faţă de aceste fonduri. Nimeni nu face nimic pentru a le accesa.

În mediul rural nu se face, în aceste momente, niciun fel de informare referitoare la modul în care fermierii pot accesa aceste fonduri, acum când este atâta nevoie de ele. Singura preocupare a partidului aflat acum la guvernare, este aceea de a schimba oamenii din funcţii de conducere pe criterii politice.

Guvernul Tăriceanu II vine astăzi în faţa ţăranilor cu măsuri care spun că ţăranul român nu mai are nevoie de subvenţiile pe care le primea pentru înfiinţarea culturilor de toamnă. Dacă anul trecut, ministerul acorda subvenţii pentru îngrăşăminte, pesticide, seminţe, subvenţii pentru animale, pentru solarii sau sere sau pentru tratamentul pomilor fructiferi, acum, domnul Decebal Traian Remeş vine şi ne spune că ţăranul român nu mai are nevoie de aceşti bani şi taie subvenţiile. Oare chiar aşa să fie, domnule ministru? Când omul simplu de la ţară are nevoie de sprijin, când îi este acordat un sprijin, cât de mic, când el abia îşi poate asigura minimul necesar, ministerul îi "dă în cap" să moară mai repede. Ce fel de politică este cea pe care o duceţi?

Să nu mai vorbim de problema retrocedărilor. Deşi legea nr. 247/2005 vine în sprijinul celor afectaţi, ceea ce se întâmplă în momentul de faţă la nivelul comisiilor locale şi judeţene este de neînţeles. Deşi există dovezi clare la dosar privind îndreptăţirea celor mai mulţi dintre cei care le-au depus, oamenii sunt purtaţi prin tribunale, puşi în situaţia de a plăti costuri de judecată care n-ar mai trebui să existe. Dosarele sunt blocate sub diverse motive de unii primari sau prefecţi care slujesc alte interese decât pe cele ale omului simplu. Vorbim astfel de o corupţie în interiorul acestui domeniu. Ne-am propus să terminăm odată cu această corupţie de la toate nivelurile şi de la toate domeniile. Ceea ce s-a început în timpul guvernului Tăriceanu I, s-a stopat. Acum, în timpul celui de-al doilea guvern Tăriceanu corupţiile s-au reluat de unde au rămas. Şi asta cu sprijinul şi mulţumită domnilor Remeş şi Tăriceanu. Cu astfel de oameni agricultura românească va ajunge de râpă şi cred că e momentul ca această ramură să-şi schimbe politica pe care o duce în prezent.

A cui politică o faceţi în prezent în agricultură, domnule Decebal Traian Remeş, că a ţăranului român nimeni nu poate spune că e? Când aţi stat ultima dată de vorbă cu omul simplu de la ţară ca să-i aflaţi durerile? Vă invit să faceţi acest lucru cât mai repede şi mai des.

Vă mulţumesc.

Domnul Dorinel Ursărescu:

Cine îl protejează pe... Ion Iliescu?

Un fapt fără precedent s-a petrecut zilele trecute şi mă refer la decizia Curţii Constituţionale referitoare la dosarele Revoluţiei. Domniile lor au considerat necesar să trimită aceste dosare la procurorii civili, pentru continuarea cercetărilor.

Nimic neobişnuit, am putea spune, dacă nu am şti că, în spatele acestor dosare stau nenumăraţi şefi militari, civili şi... Ion Iliescu. Când se apropie momentul să fie învinuit, Ion Iliescu beneficiază de o amânare sau tergiversare, prin decizia Curţii Constituţionale. Românii au dreptul să afle adevărul, dar, se pare, Curtea Constituţională militează pentru minciună.

Nimic nu este mai surprinzător decât faptul că şase din cei nouă judecători ai Curţii sunt foşti PSD sau apropiaţi ai acestei formaţiuni politice.

Procurorii care vor prelua dosarele au libertatea să aleagă dacă vor continua cercetările din momentul în care au ajuns sau vor relua studierea dosarelor "de la zero".

Tergiversarea este benefică pentru Ion Iliescu, principalul pion în Revoluţia din decembrie 1989, proaspăt acuzat de "participare la acţiunea de omor".

Prietenii lui Ion Iliescu, judecători la Curtea Constituţională, au vechime în relaţiile directe cu PSD:

• Şerban Viorel Stănoiu este soţul senatorului Rodica Stănoiu - fost ministru al justiţiei în guvernarea PSD;
• Petre Ninosu este fost ministru PDSR al Justiţiei şi fostul consilier al lui Ion Iliescu (2000-2001);
• Acsinte Gaspar este fost ministru în guvernarea PDSR;
• Ion Predescu a fost senator PDSR şi fost ministru al justiţiei, în guvernarea PDSR - 1996;
• Nicolae Cochinescu a fost procuror general PDSR, 1992-1996;
• Aspazia Cojocaru a fost colegă cu fostul premier Adrian Năstase la Institutul de cercetări juridice şi la Universitatea Dimitrie Cantemir.

Aceştia sunt, putem spune, susţinătorii lui Ion Iliescu şi cei care se opun cunoaşterii adevărului. Poporul român are dreptul la adevăr, poporul român are dreptul să ştie cine a manipulat revoluţionarii şi a deturnat obiectivele Revoluţiei.

În această situaţie, adevărul va mai sta ascuns încă mult timp, la fel, vor fi feriţi de acuzaţii şi cei care au contribuit la crimele de la Revoluţie, la diversiunile şi la dezinformarea prin televiziune.

În Dosarul Revoluţiei, lui Ion Iliescu i se aduc acuzaţii de "genocid". Acum, acestea vor fi reanalizate, vor fi cercetate, vor fi întoarse şi pe o parte şi pe cealaltă.

Este o acţiune tipic PSD-istă să laşi să treacă timpul, să uite lumea, să se facă pierdut adevărul, să se tergiverseze anchetele şi luarea declaraţiilor, până ce totul va fi "îngropat".

Ion Iliescu nu trebuie să uite un lucru: acolo sus, Adevărul şi Lumina vor izbândi. Este o victorie temporară, obţinută prin forţe care nu ţin de voinţa noastră, dar forţa poporului este mai mare şi adevărul va ieşi la lumină, cu orice preţ, în numele sufletelor care trebuie să-şi găsească alinarea.

Domnul Valeriu Victor Boeriu:

"Reforma în sănătate are un nume propriu: Eugen Nicolăescu"

Sistemul de sănătate din România nu a fost în măsură în ultimii ani să aducă satisfacţii nici beneficiarilor îngrijirilor de sănătate, nici lucrătorilor din sistem. Nu cred că există cetăţean al României care să nu fie de acord că în sănătate este nevoie de schimbări majore, mai ales în plan organizatoric, economic. Problemele sistemului de sănătate nu derivă din profesionalismul cadrelor medicale, din competenţa acestora. Neajunsurile sunt generate de mai multe cauze, dintre care aş enumera câteva care mi se par mai importante: subfinanţarea cronică a sistemului de sănătate care a beneficiat ani la rând de aproximativ 3% din p.i.b., comparativ cu 8-10% din p.i.b. în ţările Europei occidentale; gestionarea ineficientă şi neprofesionistă a resurselor, mai ales la nivel de spitale; dezechilibrul major al asistenţei medicale prin ponderea nepermis de mare a îngrijirilor în unităţi sanitare cu paturi, în detrimentul asistenţei medicale primare sau în ambulatoriu.

Este unanim recunoscut faptul că tratarea în spital costă mult mai mult decât în ambulatoriu. Programul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei este unul de mare anvergură, cuprinzând toţi cetăţenii României. Este un program util şi aşteptat atât de populaţie, cât şi de medicii de familie, un program care va permite cunoaşterea mai bună a stării de sănătate a populaţiei şi deschide drumul altor programe anuale cu destinaţie precisă în concordanţă cu morbiditatea fiecărei zone. Programul pare scump doar la o analiză incompletă, ştiut fiind faptul că diagnosticarea precoce duce la costuri terapeutice mai mici, prevenirea este preferabilă tratamentului.

Alte cauze ale ineficienţei sistemului au fost accesul inechitabil la resurse, scurgerea de resurse din sistem, lipsa unui sistem informaţional al reţelei primare, organizarea precară a sistemului de medicină de urgenţă.

După un deceniu şi jumătate de indiferenţă a guvernanţilor faţă de sănătate, deşi aproape toate guvernele au avut la nivel declarativ sănătatea ca prioritate, reforma în sfârşit a început. Cel care a conceput şi declanşat reforma este actualul ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu. Reforma în sănătate are un nume propriu: Eugen Nicolăescu. Sigur că sistemul reacţionează de multe ori negativ la măsurile de reorganizare. Orice reformă adevărată declanşează opoziţia sistemului respectiv. Îngrijorător ar fi fost dacă reforma se făcea în linişte, asta însemnând de fapt că schimbările nu sunt profunde. Reforma deranjează întotdeauna. Pe unii îi deranjează şi faptul că un ne-medic reorganizează sectorul sănătăţii. Se uită faptul că funcţia de ministru e una politică şi că ministrul nu trebuie să dea indicaţii profesionale cadrelor medicale, ci să gestioneze un sistem extrem de complex, cu o componentă semnificativă economico-financiară. Un ne-medic ne reformează sistemul, e adevărat, pentru că noi, medicii, nu am făcut-o şi de altfel, după cum se ştie, automedicaţia nu e de preferat.

Reforma este un proces cu extindere mare în timp şi asta o ştiu şi semnatarii moţiunii, care fac azi doar un joc politicianist. Ar fi o mare greşeală ca reformarea sistemului să fie încetinită sau chiar stopată. Reforma aduce soluţii la marile neajunsuri ale sistemului de sănătate şi rezultatele încep să apară. Se aduc fonduri suplimentare în sistem, se profesionalizează managementul unităţilor cu paturi, se consolidează sectorul medicinii primare, se echilibrează accesul la resurse, se reorganizează asistenţa medicală de urgenţă, se îmbunătăţeşte implicarea ministrului în programe de sănătate. De aceea, reforma trebuie continuată, ajutată şi nu criticată nejutificat. Grupul parlamentar al P.N.L. sprijină în continuare eforturile ministrului sănătăţii în direcţia transformării profunde a sectorului sanitar şi, în consecinţă, a votat împotriva moţiunii cu conţinut ipocrit şi titlu mincinos.

Domnul Vasile Mocanu:

Declaraţie politică "O moţiune ipocrită".

Există partide care au idei puţine dar fixe. De ceva vreme, marota democraţilor a devenit distrugerea Cabinetului Călin Popescu Tăriceanu. Cu orice risc. Chiar şi cu acela de se a face de râs. Mai ales cu acesta. După eşecul răsunător înregistrat de recenta moţiune de cenzură, Partidul Democrat şi-a schimbat strategia. Nu va mai ataca Guvernul cu moţiuni de cenzură, ci îl va hărţui cu moţiuni simple. Poate, poate, în acest mod, liberalii vor ceda nervos şi vor părăsi guvernarea.

Ca partid de opoziţie, Partidul Social Democrat susţine că actualul Cabinet PNL-UDMR este unul slab, lipsit de rezultate. Este şi motivul pentru care noi înşine am iniţiat două moţiuni simple împotriva acestui executiv. Considerăm însă total imorale acţiunile antiguvern ale democraţilor. De ce? Pentru că nu poţi fi şi la putere şi în opoziţie în acelaşi timp. Sau - cum se spune la ţară - şi în căruţă şi în teleguţă. Dacă democraţii contestă Cabinetul Tăriceanu, atunci prima acţiune a acestui partid trebuie să fie demisia celor aproximativ 700 de colegi de ai lor din structurile administrative locale. În caz contrar, demersul PD se dovedeşte unul ipocrit, total lipsit de credibilitate.

În plus, moţiunea simplă depusă de democraţi pe tema agriculturii, despre care voi face vorbire în cele ce urmează, reprezintă doar o poveste de adormit electoratul. Încă din titlul documentului, PD trădează grave probleme de memorie şi de caracter: "Decebal Traian Remeş, groparul agriculturii româneşti"? Chiar aşa? Le aducem aminte democraţilor că Ministerul Agriculturii a fost condus, după decembrie 2004, de către trei miniştri, dintre care senatorul Gheorghe Flutur a asigurat şefia acestui minister cea mai lungă perioadă de timp. Marele vinovat pentru situaţia catastrofală din agricultură - căci, într-adevăr, acest lucru nu-l poate nega nimeni, agricultura românească se confruntă cu o criză fără precedent - este chiar domnul Flutur, adică unul dintre liderii Partidului Liberal Democrat, partenerul PD. Prin asta nu-i luăm apărarea domnului Decebal Traian Remeş, actualul ministru, dar măcar lăsaţi-i timp să greşească şi el.

Tocmai pentru a induce electoratul în eroare şi a pasa întreaga responsabilitate pe umerii actualului ministru al agriculturii, moţiunea PD este total lipsită de date concrete din anii 2005-2006, când în fruntea ministerului se afla Gheorghe Flutur. Dar nu-i nimic, le vom da publicităţii noi înşine. Acum, doar câteva:

Astfel, în 2006, suprafaţa agricolă nelucrată a depăşit 1,6 milioane de ha, pentru a se mări în 2007 la peste 1,7 milioane de ha. De asemenea, în 2006, s-a majorat semnificativ deficitul comercial la produsele agroalimetare: importurile de produse agroalimentare au crescut dramatic anul trecut, aspect care a determinat un deficit comercial de peste 1,2 miliarde de euro, în creştere cu 32% faţă de anul 2005. Mai mult, lipsa de organizare a sectorului de îmbunătăţiri funciare a făcut ca, la sfârşitul anului 2006, să fie returnate fonduri în valoare de 35 de miliarde de lei vechi la activitatea de întreţinere şi reparaţii şi de 75 de miliarde de lei vechi la activitatea de investiţii. În ultimii doi ani, a scăzut semnificativ producţia de carne. Dezastrul provocat de gripa aviară ori de pesta porcină au afectat puternic sectoarele de creştere a păsărilor şi porcilor, care au interdicţie la exportul în Uniunea Europeană.

Evident, cel mai mare vinovat pentru această situaţie este fostul ministru Gheorghe Flutur, care a gestionat în modu-i caracteristic - adică, sub orice critică - episoadele gripei aviare din anii 2005-2006. De altfel, în prezent de derulează mai multe procese intentate de producătorii ale căror păsări au fost omorâte ilegal sau la care a fost interzisă creşterea în continuare a păsărilor.

Şi încă un aspect extraordinar de grav, în contextul actual, în care România se confruntă cu cea mai mare secetă din ultimii 60 de ani: în 2004, suprafaţa pregătită pentru irigaţii ajunsese la 1 milion de ha, pentru ca acum, în România, să nu mai fie irigate decât doar câteva zeci de mii de hectare. Dacă mai adăugăm şi faptul că preţul apei a crescut de trei ori în ultimii doi ani, atunci, nu-i de mirare că seceta face ravagii.

Date fiind toate cele de mai sus, care reprezintă însă o mică parte din dezastrul din agricultura românească produs în ultimii 3 ani, anul acesta se prefigurează o prăbuşire a producţiei agricole cu mult mai mare decât în 2005, când s-a produs un recul faţă de anul precedent de peste 18%. Prin urmare, în 2007 vor fi afectaţi în mod semnificativ toţi indicatorii macroeconomici, de la contribuţia la p.i.b. până la importuri.

Pentru comparaţie, între 2000-2004, cu PSD la guvernare, România a obţinut cea mai mare producţie de cereale, a reabilitat sectorul zootehnic, iar volumul producţiei agricole a înregistrat, în 2004, o creştere de 22,2% faţă de anul precedent, creştere care a majorat produsul intern brut cu 8,3%.

Nota bene! Toate informaţiile utile pentru a conştientiza dezastrul din sectorul agricol în ultimii 3 ani le veţi găsi în moţiunea simplă a PSD pe tema agriculturii.

Revenind la moţiunea democraţilor, în loc de date, documentul PD - dacă se poate numi document o fiţuică - cuprinde doar o sumă de critici la adresa ministrului Decebal Traian Remeş. Astfel, la grămadă, întârzierea absorbţiei fondurilor europene, pagubele produse de secetă, nivelul scăzut al subvenţiilor, incoerenţa sistemului de creditare şi stoparea procesului de retrocedare a fostelor proprietăţi sunt toate aruncate în cârca domnului Remeş. Norocul Guvernului este că domnul ministru se prezintă ca un tip voinic, altfel, cine ştie ce s-ar fi întâmplat!

Trebuie remarcată lipsa de logică a moţiunii democrate. Acuzele sunt formulate trunchiat, pentru a-l exonera de orice vinovăţie pe fostul ministru Flutur. Ai impresia că Guvernarea portocalie a început în această primăvară, că tot răul s-a făcut în 2007, că anii 2005-2006 nu au existat niciodată.

Documentul este subţirel şi denotă superficialitate. N-ar trebui să ne mire. Probabil, unul dintre consultanţi a fost însuşi Gheorghe Flutur. Graba şi reaua-credinţă a iniţiatorilor moţiunii transpare din fiecare rând al documentului. Democraţii mai aveau puţin şi dădeau vina până şi pentru lipsa de precipitaţii din acest an tot pe ministrul Remeş.

În final, moţiunea PD propune şi un set de 10 măsuri menite a scoate sectorul agricol din criză. O întrebare de bun simţ: oare de ce nu le-o fi pus în aplicare domnul Gheorghe Flutur pe vremea când stătea în fruntea Ministerului Agriculturii?

E adevărat, agricultura românească a intrat în degringoladă, iar Guvernul dă dovada unei totale lipse de responsabilitate în legătură cu marile probleme cu care se confruntă sectorul agricol. Încă nu avem o strategie coerentă de dezvoltare a acestui domeniu, încă nu comunicăm cum trebuie cu populaţia din mediul rural, încă nu ştim ce să facem, când trebuie obligatoriu să acţionăm pentru a limita proporţiile unui dezastru.

Dar, dacă noi credem că putem rezolva măcar o parte dintre problemele agriculturii cu iniţiative de genul moţiunii PD, atunci chiar că nu mai avem nicio şansă.

Vă mulţumesc.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Deficitele ascunse ale României"

Datele statistic bugetare nu reflectă întocmai realitatea pentru că în spatele lor stau interesele de grup şi clientelismul politic. Sunt multe modalităţi de a mistifica realitatea, fie că este vorba de deficitul bugetar, inflaţie sau alţi indicatori economici.

Speranţa României poate veni din partea Uniunii Europene care, prin organismele sale, în special Comisia Europeană, şi prin comisarii ei, poate schimba ceva în instituţiile publice infestate parcă fără speranţă de însănătoşire de microbul corupţiei.

Fondul Monetar Internaţional poate fi un alt element de echilibru şi prin intermediul reprezentantului acestuia în ţara noastră asigură o voce sonoră în climatul economico-socio-politic.

Creşterea economică sustenabilă necesită stabilizare macroeconomică şi eforturi susţine în domeniul reformei structurale. Pentru reluarea procesului de dezinflaţie este nevoie de întărirea politicilor macroeconomice. De asemenea, înăsprirea politicilor fiscale şi de venituri va permite politicii monetare să combată inflaţia, fără a exercita presiuni excesive asupra cursului de schimb.

Procesul de privatizare aduce o pungă de oxigen situaţiei bugetare actuale.

Numai astfel se explică nivelul extrem de ridicat al cheltuielilor acceptate de ministrul finanţelor pentru 2007, de 36,4% din p.i.b.

Cel mai probabil, în elaborarea bugetului s-a ţinut cont şi de banii care urmează să intre din vânzarea BCR. Însă introducerea banilor din privatizare în venituri este una care poate păcăli, pentru că acestea sunt venituri temporare ale statului. Dacă această avere a statului se va risipi fără noimă, greutăţile viitoare se vor înmulţi şi vor fi cu greu soluţionate.

Experienţa tristă a vecinilor unguri, care s-au confruntat cu turbulenţe sociale pentru un deficit ascuns de 10%, ar trebui să-i pună pe gânduri pe guvernanţi.

Sunt multe modalităţi de a păcăli prin date statistice situaţia bugetară actuală reală. Unii sugerează ca Fondul "Proprietatea" să fie scos din buget, pentru a coafa situaţia, pentru a da bine în fotografie.

Contribuţia României la bugetul Uniunii Europene este de 2367,694 milioane ron la sfârşitul lunii iunie, din totalul de 3.977,0 milioane ron pentru 2007.

Creşterea competitivităţii, atât de necesară, nu se poate realiza fără o strategie, fără programe, fără instituţii dinamice, conduse de profesionişti, şi nu de indivizi aleşi pe criterii clientelare, fără capacitate administrativă.

Deficitele ascunse ale României rămân unele foarte mari în infrastructură (drumuri, şosele, reţele de apă şi canalizări), sănătate, educaţie, în respectarea literei legii.

Vă mulţumesc.

Domnul Victor Sanda:

"Are sau nu premierul Tăriceanu o politică de Dâmboviţa?"

Stimaţi colegi,

Am ales să-i adresez şefului Executivului român această întrebare de la tribuna Parlamentului României, întrucât am fost ales în această instituţie să reprezint interesele locuitorilor judeţului Dâmboviţa.

În consecinţă, termenul de "politică de Dâmboviţa" pe care l-am folosit nu are nici pe departe sensul peiorativ cunoscut, ci se referă strict la planurile pe care primul-ministru Tăriceanu, în calitatea sa de şef al Guvernului României, le are sau nu în privinţa dezvoltării economice a judeţului Dâmboviţa.

Pentru că, atâta timp cât judeţul Dâmboviţa există pe harta României ca unitate administrativ-teritorială distinctă, are dreptul şi trebuie să fie inclus în politicile şi programele guvernamentale de dezvoltare, atât scriptic, cât şi faptic.

Şi conform politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene, care urmăreşte reducerea decalajelor economice şi sociale între regiunile ţărilor membre, judeţul Dâmboviţa ar mai avea un drept. Acela de a obţine un sprijin mai mare, comparativ cu alte judeţe, cu o economie mult mai puternică şi deci cu un buget consistent.

Din păcate, lucrurile nu stau aşa. Nici politica Guvernului Tăriceanu I, nici cea a Guvernului Tăriceanu II nu se ghidează după aceste principiu european. Ba, mai mult, uneori constatăm cu tristeţe că în România politica este de a-i sprijini tot pe cei puternici, iar cei mai săraci parcă nici nu există, astfel încât diferenţele economice dintre judeţe cresc, în loc să scadă.

În cazul judeţului Dâmboviţa, administraţia judeţeană se luptă cu morile de vânt când vine vorba să ceară sprijinul Guvernului. Zecile de intervenţii iniţiate de către reprezentanţii administraţiei publice şi dublate de interpelările mele şi ale colegilor mei în Parlament, atunci când problema nu ţinea de competenţa lor sau de puterea bugetului local, au rămas în majoritate nerezolvate.

Un exemplu este Programul de modernizare al drumurilor naţionale, din care judeţul Dâmboviţa a fost eliminat în 2005, deşi trei drumuri naţionale importante tranzitează judeţul.

Ele au ajuns într-o stare deplorabilă, dar cei responsabili, în frunte cu premierul Tăriceanu, continuă să fie indiferenţi. Dâmboviţenii suferă însă nu doar ca participanţi la trafic. Suferă şi pentru că judeţul lor este, din această cauză, ocolit în permanenţă de investitorii interesaţi în primul rând de o infrastructură rutieră de calitate. De aici şi ritmul scăzut al investiţiilor productive mari.

În strategia sa de relansare economică, administraţia dâmboviţeană şi-a stabilit ca obiectiv dezvoltarea turismului şi a reuşit să iniţieze proiecte de infrastructură rutieră şi sportivă pe care le-a introdus într-un program guvernamental care urma să fie susţinut financiar încă din 2006. Suntem în 2007 şi dâmboviţenii nu au văzut nici un leu. Iar premierul Tăriceanu anunţă senin, la Sinaia, că vrea să aloce fonduri substanţiale pentru staţiunile turistice deja dezvoltate, nu contează care.

Şi exemplele pot continua şi din domeniul cultural, social etc.

În consecinţă, domnule prim-ministru Tăriceanu, aveţi sau nu o politică de Dâmboviţa? Se numără şi dâmboviţenii printre românii cărora le-aţi promis că le veţi oferi un trai mai bun, sau nu?

Sper ca răspunsul la aceste întrebări, deloc retorice, să le primească cât mai curând dâmboviţenii, poate chiar direct de la domnul prim-ministru Tăriceanu, la Târgovişte, unde este aşteptat de administraţia judeţeană pregătită cu proiecte importante pentru judeţ şi care, fără o implicare a Guvernului, nu pot fi definitivate.

Domnule prim-ministru, în numele a celor peste 500.000 de dâmboviţeni, încă cetăţeni ai acestor ţări, permiteţi-mi să vă arunc mănuşa: dovediţi că aveţi o politică şi de Dâmboviţa!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Stan:

Declaraţie politică.

Moţiunea P.D. + P.L.D., intitulată "Decebal Traian Remeş - groparul agriculturii româneşti" este total nerealistă şi tendenţioasă. Este nerealistă, pentru că motivele pe care le prezintă nu sunt conforme cu realitatea.

În perioada 2007 - 2009, pentru agricultură şi Programul de dezvoltare rurală trebuiau să ne revină 4,38 miliarde de euro, sumă de care mă îndoiesc, în atare situaţie, să ne-o mai însuşim.

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală trebuia finalizat şi depus în primul rând de domnul Flutur, în calitatea de ministru al agriculturii în acea perioadă, şi care are aproape în totalitate vina situaţiei dezastruoase în care ne aflăm.

Cine este adevăratul vinovat?

Domnul Flutur, care a asigurat conducerea ministerului timp de doi ani şi două luni, sau domnul Remeş, care se află în funcţie de trei luni şi încearcă să repare ce a demolat domnul Flutur?

Cum poţi să faci declaraţii de felul: "Domnul Remeş se ocupă numai de înlocuirea cadrelor din minister sau direcţii?", când ştim cu toţii că până în acest moment nu a fost clintit unul, atât din minister, cât şi din direcţii.

Pot să afirm cu toată certitudinea că domnul Flutur nu a făcut în cei doi ani şi două luni decât să-şi facă notorietate, punându-se în capul scărilor de la minister şi prezentând de 2 - 3 ori/zi câte găini a ucis, să survoleze cu elicopterul pe deasupra casei dumnealui la inundaţii, şi să apară prin satele ţării călare pe un cal alb în pas de buestru.

Cele 1,7 milioane ha rămase nelucrate, plus 1 milion neîntreţinute, sunt consecinţa scoaterii subvenţiilor la principalele culturi agricole în perioada domnului Flutur.

Au fost cazuri când cei din Grupul P.S.D. al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, pur şi simplu l-au implorat să reducă TVA-ul la seminţe, pesticide, îngrăşăminte, furaje, şi să mărească subvenţiile sau să introducă la toate culturile, dar toate au fost în zadar, în condiţiile în care dumnealui vine acum printr-o moţiune simplă să propună aceste lucruri.

Cum puteţi să faceţi afirmaţia că bugetul M.A.D.R. este insuficient, când dumneavoastră aţi fost acela care l-aţi negociat cu Guvernul?

Propuneţi în cadrul moţiunii ca premierul să intervină pe lângă preşedintele României, ca să-l demită pe domnul Remeş.

Nu ar fi mai simplu oare, aşa cum procedaţi de obicei, ca să-i întocmiţi, în regim de urgenţă, un dosar penal, şi imediat domnul Băsescu să-l suspende?

Aşa faceţi, şi aceasta este modalitatea în care dumneavoastră şi partidul dumneavoastră, reuşiţi să rezolvaţi problemele ţării.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică: "O iniţiativă lăudabilă a Institutului Cultural Român"

Mă bucur să aflu despre un ambiţios program de promovare a culturii române în străinătate, intitulat "Publishing Romania", care va fi susţinut de Institutul Cultural Român prin două secţiuni, una de sprijinire a editării de cărţi şi cealaltă pentru încurajarea publicării de suplimente consacrate României în publicaţii prestigioase.

Este un program capabil să valorifice imensele noastre resurse culturale, capabile să creeze şi să consolideze un nou prestigiu al României peste hotare. Aşa ceva trebuia făcut mai demult, dacă ar fi existat resursele necesare. Iată, deci, că guvernarea Tăriceanu a reuşit să creeze premisele existenţei unor fonduri apte să suţină acest program, ceea ce reprezintă o nouă confirmare a liberalismului ca sistem apt de realizare a actelor de mecenat de interes naţional.

O singură observaţie aş îndrăzni să am, în acest context. Ar fi păcat ca un asemenea vector de promovare a culturii, artei şi ştiinţei româneşti să îşi rateze menirea şi să cadă în derizoriu prin selecţii partizane, prin negarea "la export" a unor valori doar pentru că autorii respectivi nu se află în tabăra aplaudacilor politici ai unui şef de stat şi, implicit, în graţiile unui şef al Institutului Cultural Român.

Nu cred că România merită o asemenea dezamăgire. Ar fi prea trist, prea tragic şi prea balcanico-fanariot să aflăm, peste un an sau doi, că editorii străini au publicat numai şi numai intelectuali români plimbaţi cu avionul pe spesele preşedinţiei pentru vreo consultare fulger şi de taină în vila lui Nicolae Ceauşescu de la malul mării.

- Pauză -

- Partea a II-a -

Lucrările şedinţei au fost reluate la ora 10,30.

Lucrările au fost conduse, în continuare, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Bogdan Olteanu:

Continuăm lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 327 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 186. Sunt absenţi 141, din care 40 participă la alte acţiuni parlamentare.

Continuăm cu iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi, amintindu-vă că la ora 12,30 vom avea sesiune de vot final.

Suntem la pct.5 pe ordinea de zi: Modificări în componenţa unor comisii permanente ale Camerei Deputaţilor.

Astfel, domnul deputat Marian Hoinaru, fără apartenenţă la un grup parlamentar, a solicitat trecerea sa în calitate de membru de la Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare la Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, având în vedere preocupările sale privind iniţiativele legislative de competenţa acestei comisii.

Ca urmare, Biroul permanent şi Comitetul liderilor au fost de acord cu această cerere. Ca urmare aprobării acestei solicitări, numărul minim al membrilor Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare se reduce de la 23 la 22.

Dacă sunt obiecţii la aceste modificări. Nu sunt obiecţii.

Supun votului dumneavoastră reducerea numărului minim şi trecerea domnului deputat Hoinaru la Comisia de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

S-a aprobat.

Domnul deputat Nicolae Bădălău, aparţinând Grupul parlamentar al P.S.D., a solicitat trecerea sa în calitate de membru de la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

Biroul permanent şi Comitetul liderilor au fost de acord cu această cerere.

Ca urmare a aprobării acestei solicitări, numărul minim al membrilor Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi petiţii se reduce de la 13 la 12.

Dacă sunt obiecţii la aceste propuneri. Nu sunt obiecţii la aceste propuneri.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri.

Cine este pentru? Da. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

S-au adoptat.

De asemenea, domnul deputat Vladimir Mănăstireanu, aparţinând Grupului parlamentar al P.S.D., solicită să fie eliberat din calitatea de membru al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, rămânând membru al Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

Dacă există obiecţii referitoare la această propunere. Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Am finalizat pct.5 de pe ordinea de zi.

Domnul deputat Daniel Ionescu. Aveţi cuvântul.

Domnul Daniel Ionescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă aduc la cunoştinţă că, începând de astăzi, cel care vă vorbeşte a intrat în Grupul parlamentar al Partidului Democrat şi pe cale de consecinţă va activa în cadrul Grupului parlamentar al Partidului Democrat din Camera Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Sunt sigur că veţi şti să vă folosiţi competenţele în noul grup parlamentar din care faceţi parte.

La pct.6 pe ordinea de zi, Proiectul de Hotărâre privind atribuirea de spaţiu pentru sediul Clubului parlamentarilor români "Ion Raţiu".

Stimaţi colegi, Biroul permanent a discutat această chestiune şi a hotărât să supună atenţiei plenului acest proiect de hotărâre.

Vă rog, doamna deputat Anca Petrescu, aveţi cuvântul la dezbateri generale.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doresc să spun şi să felicit Biroul permanent pentru această hotărâre. Locaţia care s-a găsit acum după doi ani de zile de căutări este cea mai potrivită pentru Clubul parlamentarilor. Este una din zonele cele mai frumoase, este la etajul 3, beneficiază şi de o terasă, se poate rezolva şi un mic snack, deci este unul din lucrurile cele mai frumoase care se pot rezolva în momentul de faţă.

Totodată, permiteţi-mi să extind discuţia, domnule preşedinte, cu nişte probleme de investiţii care în momentul de faţă se derulează. Este vorba de cadastrul acestei clădiri pentru care s-a făcut un contract cu proiectantul autorizat, contractul s-a anulat iar acum este vorba de o licitaţie.

Atrag atenţia că această clădire are un regim special şi pentru securitatea informaţiilor ar trebui să fim foarte atenţi la acest aspect. Deci, după părerea mea, în continuare, trebuie rezolvate problemele în cadrul legal al proiectantului general.

Totodată, vreau să menţionez şi punctul termic pentru care Biroul permanent a alocat 43 de miliarde şi în continuare, din cauza unei proceduri defectuoase, aceşti bani nu sunt încă folosiţi şi nu vor fi în continuare folosiţi, deci se pare că se vor şi pierde.

Totodată, mai doresc să fac apel la colegii mei din PD pentru a-şi folosi influenţa pe lângă domnul Adrian Videanu, Camera Deputaţilor a depus de şase luni un p.u.s. pentru un hotel şi pentru alte investiţii în jurul Parlamentului, pentru o seră, iar acest p.u.s. încă nici n-a intrat măcar pe rol ca să fie discutat.

Deci, vă rog mult de tot dacă se poate să sprijiniţi Camera Deputaţilor pentru a-şi face aceste investiţii.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Dacă nu mai există alte intervenţii la dezbateri generale, trecem la dezbaterile pe articole.

Dacă în legătură cu titlul hotărârii sunt obiecţii, observaţii. Nu există.

Supun votului dumneavoastră titlul.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Articolul unic. Obiecţii? Nu avem.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră hotărârea în ansamblu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Hotărârea a fost adoptată în unanimitate.

La pct.7, Proiectul de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor Camerei Deputaţilor şi a statului de funcţii ca urmare a deciziilor luate la nivelul Biroului permanent şi al Comitetului liderilor.

Vă propunem modificarea câtorva articole din Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor Camerei, precum şi a statului de funcţii.

Dacă nu există intervenţii în legătură cu art.83. obiecţii, observaţii, comentarii. Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.83.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.84.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Art.85.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Art.85¹. Voturi pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Art.3 al proiectului de hotărâre.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Art.4. Anexa.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Supun votului dumneavoastră Hotărârea de modificare şi completare a Regulamentului în ansamblu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

S-a adoptat.

Stimaţi colegi,

La punctele 8 şi 9 avem cele două Propuneri legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Legile au caracter organic. Proiecte respinse de Senat. Raport de adoptare pentru ambele din partea Comisiei pentru muncă.

Suntem Cameră decizională.

În şedinţa plenului de marţea trecută s-a decis suspendarea lucrărilor şi invitarea ministrului de resort. Domnul ministru Paul Păcuraru se află în plen şi cu acordul dumneavoastră...

Da, mai întâi domnul preşedinte Barbu. Vă rog aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În şedinţa anterioară a Camerei, când s-a discutat acest proiect de lege, pct.10 din raport a fost trimis la comisie şi drept urmare am primit din partea Biroul permanent al Camerei Deputaţilor solicitarea ca el să aibă un raport suplimentar până în data de 26.

Acest raport a fost întocmit.

Vă aduc la cunoştinţă că pct.10 a fost eliminat din iniţiativa legislativă întrucât trebuia să fie o concordanţă cu Directiva Consiliului European nr.79/7 din decembrie 1978.

Drept urmare, acest raport suplimentar completează raportul care v-a fost prezentat anterior.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Abia acum vedem înţelepciunea domnului deputat Miuţescu care a ridicat acest punct în şedinţa de marţi.

În invit pe domnul ministru Paul Păcuraru la tribună.

Domnul Paul Păcuraru (ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Regret foarte mult că nu am participat şi la întâlnirea anterioară a Camerei, la şedinţa de plen a Camerei. Am parcurs ordinea de zi şi am văzut că suntem în faţa a două proiecte de lege extrem de importante la care iniţiatorii acestor proiecte de lege au o preocupare îndreptăţită pentru îmbunătăţirea situaţiei pensionarilor şi pentru, dacă vreţi, mai multă echitate şi mai multă solidaritate în sistemul public de pensii.

Este îndeobşte cunoscut că sistemul public de pensii, modul în care acesta funcţionează, prestaţiile, beneficiile pe care acesta le dă sunt o preocupare şi dacă vreţi din punctul meu de vedere este poate cea mai importantă problemă socială pe care o are România astăzi.

Având în vedere situaţia de facto a sistemului şi nivelul scăzut al prestaţiilor şi al beneficiilor pe care sistemul le produce, este mai mult decât justificat astăzi să căutăm soluţii, dar soluţii aplicabile în aşa fel încât să îmbunătăţim cât este posibil valoarea punctului de pensie, să o creştem, să îmbunătăţim situaţia generală a pensionarilor.

Chiar la nivelul Guvernului, ieri, a fost o discuţie şi o întâlnire cu toate federaţiile de pensionari. Au participat peste 12 federaţii de pensionari care în faţa primului ministru au avut ocazia să-şi prezinte solicitările, revendicările. Au fost 10 solicitări punctuale dintre care sigur că unele se regăsesc în proiectele legislative care sunt astăzi în discuţia plenului.

Sigur că una din cele mai importante probleme pe care le avem este, dincolo de dorinţa de a rezolva aceste probleme, de a găsi cele mai importante soluţii financiare sau cele mai bune soluţii financiare pentru că cea mai mare problemă pe care o are sistemul public, dacă ne gândim că buna sa funcţionare poate să asigure o îmbunătăţire a nivelului pensiilor, este consolidarea sa financiară, şi din acest punct de vedere analiza tuturor soluţiilor şi a oportunităţilor de a asigura venituri suplimentare în bugetele făcute cu maximă atenţie.

Totodată, cred că se impune, şi este obligatoriu, pentru toată lumea să aibă în vedere, pe de o parte, consolidarea bugetului de asigurări sociale şi a sistemului de funcţionare a contribuţiilor şi a beneficiilor şi, pe de altă parte, a identifica alte surse care să facă posibilă vărsarea lor în bugetul de asigurări sociale şi, pe această cale, creşterea pensiilor.

Noi, în momentul de faţă, şi spun ministerul, şi Casa Naţională de Pensii este într-un amplu proces de fundamentare şi avem foarte multe analize făcute vizavi de ce este posibil şi ce nu este posibil şi este o dezbatere publică cunoscută de dumneavoastră, ce este posibil să facem astăzi în sistem, cât de mult putem să creştem valoarea punctului de pensie îndeosebi în raport cu salariul mediu brut pe economie.

Tema de bază a discuţiei este cum putem să facem ca să ţinem pasul în sistemul public de pensii cu evoluţia salariilor dat fiind că salariile au o evoluţie ascendentă, sunt într-o decolare evidentă, salariul mediu brut de exemplu pentru anul viitor este în jur de 1500 de RON. Asta înseamnă că trebuie să ne raportăm tot timpul la acest parametru şi să încercăm ca şi valoarea punctului de pensie să-l aducem în cote pozitive pentru sistemul public de pensii, iar păstrarea acestor corelaţii este într-adevăr o problemă importantă.

În ambele proiecte se regăseşte tema majorării punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie şi asta este, dacă vreţi tema dominantă, punctul cheie, construcţia cheie a ambelor proiecte, în afară de celelalte prevederi.

În momentul de faţă suntem cu analize efectuate, ce poate 2008 să facă, ce se poate face în 2009. Nu ştim că deocamdată, şi vă spun un lucru important, acum suntem în finalizarea aplicării ordonanţei 19. Ordonanţa 19 înseamnă că acum vedem care este efectul financiar, impactul financiar al introducerii salariului mediu pe economie în locul salariului minim care era luat în calcul până în anii '62-63, atunci când în cartea de muncă nu era înregistrat salariul, în reglementările de atunci nu-l includeau.

Şi acum, începând cu luna iulie vom aplica salariul mediu şi vedem impactul financiar. Se pare că în jur de 1,8 milioane de pensionari vor beneficia şi odată cu acest beneficiu avem în vedere şi o creştere a punctajului mediu de la 0,81975 la 0,85, deci este o creştere de 4,5- 4,7% în valoarea punctajului ca efect al aplicării ordonanţei 19.

Avem în egală măsură o altă problemă extrem de delicată, din păcate, în cele două proiecte nu avem atinsă, dar e dominantă problema grupelor de muncă, a celor care până în 2001 au lucrat în grupa I, grupa II de muncă, a celor care acum sunt conform Legii 226 încadraţi în condiţii speciale şi deosebite şi în foarte multe zone ale ţării, Hunedoara, Galaţi, Călăraşi, peste tot unde au fost sectoare industriale cu locuri de muncă în condiţii grele şi deosebite, un număr important de pensionari ne solicită să se regăsească cumva activitatea din grupa de muncă care a avut contribuţii diferenţiate într-o valoare diferenţiată a punctului de pensie şi intrăm imediat şi cu această aplicaţie în fundamentare.

Toate aceste elemente ne obligă să găsim o soluţie corectă în aşa fel încât propunerile care sunt în cele două proiecte, pe de o parte, să se alăture fundamentărilor, să fie susţinute financiar, că asta este problema cheie, şi să vedem cum regăsim propunerile iniţiatorilor în soluţia tehnică fezabilă pentru ca să nu fim în situaţia în care aprobăm ceva ceea ce tehnic nu este posibil.

Faţă de această situaţie, solicit tuturor grupurilor parlamentare un ajutor în a retrimite la comisie pentru a rediscuta aceste aspecte pentru că altfel riscăm să nu avem suportul financiar pentru tot ceea ce se propune.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este un apel sincer. Avem astăzi după-amiază posibilitatea să analizăm încă o dată, să prezint cifrele Casei Naţionale de Pensii, să prezint analizele Ministerului Finanţelor în aşa fel încât împreună cu iniţiatorii să fim siguri că ceea ce votăm, în şedinţa de joi probabil, să fie într-adevăr susţinut financiar.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule ministru.,

Dacă sunt intervenţii pe această temă. Nu sunt intervenţii.

S-a propus o retrimitere la comisie.

Comisia? Credeţi că este fezabil ca până joi să venim în plen atunci cu un punct de vedere dacă se discută miercuri în comisie?

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Această problemă cu analiza economică pentru a reveni joi mi se pare un termen infinit de scurt. Această chestiune nu poate fi discutată mâine, sau de azi pe mâine. Ieri am avut o şedinţă specială pentru punctul 10. Eu cred că această dezbatere ar trebui să fi fost făcută, asta e prima chestiune, dacă s-a dorit o astfel de chestiune, dar o astfel de analiză nu cred că se poate face de astăzi până mâine.

Dacă se va fa e şi ni se trimite, şi există hotărârea Biroului permanent noi, sigur, o vom analiza. În principiu, domnul ministru a fost invitat şi ieri şi a fost la comisie şi a prezentat ceea ce v-a prezentat şi dumneavoastră astăzi, fără să se intre în detaliile de cifre pentru că nu exista Ministerul Finanţelor.

După părerea mea, dezbaterea nu mai are rost să fie numai în Comisia de muncă. Ea trebuie să fie obligatorie împreună cu Comisia de buget, finanţe şi cu cele două ministere.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Evident că punctul de vedere pe care domnul preşedinte l-a exprimat este pertinent. Singura chestiune care cred că s-a scăpat din vedere este că Ministerul Muncii împreună cu Ministerul Finanţelor sunt pe finalizarea analizei şi implicaţiilor financiare şi economice.

Deci din expunerea pe care domnul ministru Paul Păcuraru a făcut-o, noi am înţeles că cer un mic răgaz spre a finaliza, nu pentru a începe această analiză.

În aceste condiţii, dacă domnul ministru Paul Păcuraru ne-a asigurat că are nevoie de un mic răgaz, găsesc, domnule preşedinte, şi în calitatea dumneavoastră de fost ministru şi în dorinţa dumneavoastră de a ajuta pensionarii, că se poate face un anumit efort şi cred că există disponibilitate din partea comisiei să facă acest efort spre a găsi o rezolvare până joi. Găsesc însă că este necesar ca şi ministrul de finanţe să fie prezent deoarece am înţeles că analiza s-a efectuat împreună de către Ministerul Muncii şi Ministerul Finanţelor la Comisia de muncă şi nicidecum să vină două comisii împreună.

Ca atare, noi vă adresăm rugămintea, domnule preşedinte, şi o adresăm şi colegilor noştri, să supuneţi la vot trecerea spre comisii, spre finalizare a acestui raport suplimentar, astfel încât semnalul pe care îl dăm noi, Camera Deputaţilor, să fie unul pozitiv faţă de pensionarii care aşteaptă, unii dintre ei, chiar pe căldură în stradă.

Vă mulţumim pentru înţelegere.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt şi alte intervenţii.

Domnul deputat Gabor.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că expunerea pe care a făcut-o aici domnul ministru Păcuraru este suficient de edificatoare şi din moment ce se susţine că dacă se va lucra în comisie astăzi, joi noi vom putea să adoptăm acest proiect legislativ, cred că este bine să dăm creditul necesar şi să votăm retrimiterea la comisie.

Grupul parlamentar al P.N.L. susţine această propunere.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este salutară buna intenţie atât a reprezentanţilor Guvernului şi în special a domnului ministru Paul Păcuraru, precum şi a majorităţii parlamentarilor. Sperăm ca şi proiectul nostru care vizează constituirea fondului de solidaritate socială să primească mâine un raport de adoptare, iar joi împreună cu proiectele care s-au discutat acum să fie dezbătute şi votate astfel încât semnalul pozitiv pentru pensionari să fie puternic, să fie real şi cel târziu din 2008 ei să beneficieze de pensii mult mai mari.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Tabără. Aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu cred că e o lege atât de serioasă încât nu ne putem permite să ne jucăm cu ea.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat susţine ca aceasta să rămână să fie votată astăzi, aici, în Cameră. A fost suficient timp de data trecută ca să se dea toate datele pentru această lege, inclusiv sursele financiare. Ca atare, cred că putem să continuăm.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii. Nu sunt.

Atunci, cu acordul dumneavoastră, voi supune votului propunerea de retrimitere la comisie a ambelor proiecte, punctele 8 şi 9 întrucât vizează acelaşi obiect şi eventual cu consultarea domnului preşedinte, dacă credeţi că e oportun, domnule preşedinte, să se facă un singur raport pe amândouă, dat fiind că au acelaşi obiect.

Dacă credeţi că e fezabil, dacă nu, venim cu două şi le discutăm separat. Apreciaţi la comisie, nu? Da. Au acelaşi obiect. Da.

Eu v-aş propune, de asemenea, să fiţi de acord procedural, dat fiind că evident nu putem trimite altor comisii decât cele care au fost sesizate în fond, ca domnul preşedinte Barbu, dacă consideră necesar, să invite colegi parlamentari de la Comisia de buget, finanţe pentru a participa la discuţii.

Pe procedura de vot, domnule Oltean? Vă rog.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nimeni nu poate să pună la îndoială importanţa acestui act normativ şi necesitatea adoptării lui în acest moment. O decizie politică a unora sau altora dintre partidele politice aflate în Parlamentul României se impune cu necesitate şi aceasta cred că trebuie să fie luată astăzi.

Eu rămân foarte surprins de atitudinea celor care au iniţiat acest act normativ care săptămâna trecută au făcut un efort deosebit pentru ca legea să fie adoptată şi numai printr-un artificiu al Regulamentului Camerei Deputaţilor legea a scăpat de acest moment extrem de important. Zilele trecute, asistam la declaraţia unor lideri P.S.D. că dacă acest act normativ nu va fi dezbătut astăzi vor depune o moţiune de cenzură, dar astăzi constat cu surprindere că deja lucrurile s-au întors şi că P.S.D.-ul nu mai are aceeaşi intransigenţă faţă de acest act normativ şi că este dispus să fie retrimis actul normativ la comisie, să se întocmească un raport suplimentar, eventual joi să fie votat atunci când, domnilor colegi, legea asta are caracter organic şi cu certitudine nu vom avea cvorumul necesar pentru a fi adoptată.

Cu alte cuvinte, ieri după masă, după ce în mod nedemocratic şi neconstituţional aţi scos de pe ordinea de zi moţiunea noastră v-aţi înţeles că îngropaţi şi acest act normativ.

Bravo, să fie într-un ceas bun!

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Kerekes.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am impresia că unii vor să facă capital politic din această iniţiativă legislativă. Mă mir, pe cuvântul meu, mă mir că vine P.D.-ul acum şi urgentează rezolvarea acestei probleme pe care n-a vrut s-o rezolve până acum. A avut în mână cheie s-o rezolve pentru că au condus ministerul respectiv.

Acum, vă rog frumos, domnule preşedinte, că era vorba de procedură, vă rog să supuneţi votului retrimiterea la comisie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule Kerekes, este o încurcătură între Ordonanţa Nokia şi legea asta. Acolo trebuia accelerat şi aici trebuia încetinit.

Domnul Stanciu. Aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Domnilor miniştri,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnule Nicolăescu,

Cred că vorba lungă e sărăcia omului. Eu nu cred că distinsul nostru coleg Oltean nu vrea să rezolve problema şi doreşte s-o îngroape cu mâna P.S.D.-ului. Nici nu cred că domnul ministru Barbu doreşte s-o îngroape pentru că ştie eforturile pe care le-a făcut, evident, în condiţiile date, spre a creşte valoarea punctului de pensie. De aceea, nu are sens să reluăm discuţiile de săptămâna trecută. Se întrevede o posibilitate de rezolvare. Ştim cu toţii că mai binele e duşmanul binelui. Vrem mai bine. Haideţi să facem acest pas, să retrimitem la comisie şi eu cred că va fi bine. Nu foarte bine, dar este un pas înainte, nicidecum înapoi.

Dacă P.D.-ul doreşte să nu voteze, este treaba domniilor lor, dar cred că votul va fi favorabil din partea tuturor formaţiunilor politice.

De aceea, domnule preşedinte, vă rog să uzaţi de dreptul dumneavoastră de a sista discuţiile şi a trece la vot.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Nu mai erau intervenienţi, aşa că sistez discuţiile.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a proiectelor de la pct.8 şi 9.

Vă rog să votaţi. Votăm electronic.

Vă mulţumesc.

Proiectele de la pct.8 şi 9 s-au retrimis la comisie, urmând a se face efortul de a se depune raportul joi.

Mulţumesc foarte mult, domnule ministru, domnule preşedinte.

La pct.10 - Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învăţământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport comun de adoptare: Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Suntem Cameră decizională.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva? Nu.

Comisia, vă rog, domnule deputat Andea.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisiile pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi cea pentru muncă şi protecţie socială au fost sesizate, spre dezbatere şi avizare, în fond, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învăţământ.

La întocmirea raportului comisia a avut în vedere avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi avizul Consiliului Legislativ. În raport de obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare. La lucrările comisiei au fost prezenţi 25 de deputaţi, din totalul de 45 de membri ai comisiilor. Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma dezbaterii în şedinţa din 22 mai, comisiile, cu 18 voturi pentru, 2 împotrivă şi 5 abţineri - propun aprobarea proiectului de lege cu amendamentele din anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii?

Domnul deputat Gabor.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În numele Grupului parlamentar al P.N.L., eu solicit retrimiterea la comisie a acestui proiect legislativ, pentru ca să se finalizeze discuţiile cu sindicatele din învăţământul preuniversitar.

Consider că este necesară finalizarea acestor discuţii pentru îmbunătăţirea proiectului legislativ.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat Stanciu, aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Am spus săptămâna trecută că sunt două categorii, să le spunem, sociale, care atunci când ajung cu proiecte de legi sau ordonanţe pe masa Legislativului, nasc multe probleme. Este vorba de pensionari şi, respectiv, de cei din învăţământ.

Această ordonanţă este rodul multor zbateri, la care dumneavoastră aţi asistat, la dezbaterea privind bugetul. Ea s-a născut prin dorinţa dumneavoastră, a tuturor, dar şi prin acceptul Guvernului, prin cei doi miniştri - este vorba de ministrul Hărdău, ministrul educaţiei şi cercetării, la vremea aceea, şi domnul ministru Vlădescu, Sebastian Vlădescu, ministru de finanţe - care, într-un mod, am spune noi, unicat, s-au prezentat amândoi la aceste două microfoane şi au fost de acord ca cele 4.000 de miliarde lei vechi să fie transferate dintr-un capitol în Cap. "Salarizare". Au urmat apoi negocierile respective, care s-au finalizat în această ordonanţă.

Vreau să vă spun cu toată sinceritatea şi aici este de faţă şi distinsul lider al Grupului parlamentar al P.S.D., Viorel Hrebenciuc, că niciodată, din '90 până în prezent, salariile în învăţământ nu au crescut prin bunăvoinţa guvernanţilor. Niciodată nu a venit Guvernul să spună: "Stimate cadre didactice, dumneavoastră plămădiţi viitorul ţării prin educaţie, şi nu prin puşcării şi, uite, noi vă creştem salariile".

Totul a fost o bătălie, o bătălie începută în Comisia pentru muncă şi protecţie socială, continuată în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, continuată în plen, şi cu suportul unor oameni de bine, care au înţeles că statul pe băncile şcolii înseamnă şi ore cap, nu numai ore şezut.

Şi atunci au plusat. Şi s-a plusat câte o categorie. S-a venit cu creşterea salariilor profesorilor, apoi au urmat celelalte categorii, cu presiunile respective, domnul preşedinte Dorneanu probabil că-şi aduce aminte, în 2004, în 13 septembrie, cum s-au mărit cu 30 - 33% la 1 octombrie 2004. Deci, a fost această - să spunem - nu presiune, ci un lobby de anumită factură.

Şi acum s-au mărit la conferenţiari, s-au mărit la profesorii de gradul I, urmând în logica firească a lucrurilor, să ne axăm pe preuniversitar (profesorii de gradul II, învăţătorii de gradul II, educatorii gradul II) şi să creăm niveluri de excelenţă şi de tendinţă.

Aceasta a născut anumite discuţii. Este prima dată când constat, din '92, de când sunt în această Cameră şi 9 ani de când am fost preşedintele comisiei, că anumiţi lideri de sindicat, anumiţi, nu toţi, spun: "Domnilor, nu vrem la preuniversitar nimic. Nu vrem la profesorii de gradul I, nu vrem la profesorii de gradul II, învăţătorii de gradul I şi educatorii de gradul I, pentru că ar naşte discuţii contradictorii între membrii noştri".

Eu am şi am avut, în cei 9 ani de preşedinţie, o idee foarte clară. Nimic din ceea ce se poate da învăţământului nu trebuie refuzat. Pentru că, ceea ce solicită unii lideri de sindicat este absolut imposibil. Creşterea simultană a salariilor la cei aproape 300 de angajaţi din sistemul de învăţământ.

De aceea, noi am optat pentru ca, anual, să luăm câte o categorie. Şi ne vom ţine de cuvânt, cei care suntem aici, şi vom realiza acest lucru prin voinţa dumneavoastră şi, zicem noi, prin conştiinţa de foşti elevi, unii mai buni, unii foarte buni şi unii miniştri. De aceea, Grupul nostru parlamentar consideră că s-a obţinut un lucru bun, nu foarte bun, şi susţinem să îl discutăm.

A retrimite la comisie, evident că este vorba de îngroparea acestei chestiuni. Şi dacă cineva vrea să îngroape şcoala românească, vă spun eu că îngroapă viitorul României. Nu discut că ceea ce s-a spus la Barcelona şi s-a spus la Lisabona, investiţia care urmează este investiţia în educaţie. Ea este cea care atrage după sine totul. Or, dacă nu investeşti în educaţie, tot pierzi banii. Fie că introduci banii în învăţământ, fie că nu-i introduci, tot îi plăteşti, prin rebuturile - să zicem "umane", dar şi cele economice, şi cele industriale pe care le dau cei fără instrucţie şi fără educaţie.

Nu cred că există în această sală vreun domn deputat fără instrucţie şi fără educaţie. Căci dacă va fi, aceia vor vota pentru retrimiterea la comisie şi eu nu cred acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Andea.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Desigur că sunt surprins că un reprezentant al arcului guvernamental actual propune retrimiterea la comisie pentru ca să fie îmbunătăţită pe baza discuţiilor cu sindicatele.

Din informaţiile noastre, deci negocierile cu sindicatele au fost încheiate, iar faptul că la comisie s-au propus câteva majorări pentru conferenţiarii universitari şi pentru profesorii de gradul I, nu consider că poate să constituie obiectul unei obiecţii din partea organizaţiilor sindicale.

Aş vrea să mai subliniez un singur aspect, şi anume faptul că în ultimii ani, politica de majorare salarială în învăţământ, cum era firesc, a ţintit către salariile mici (mă refer la asistenţi, la preparatori, la şefii de lucrări).

Vreau să spun că la ora actuală, un tânăr care intră într-o universitate, dacă în timp de 10 ani promovează de la asistent la conferenţiar, nu are niciun fel de creştere salarială, pentru că deja la nivelurile de bază salariile s-au egalizat atât de mult, încât în 10 ani un universitar nu câştigă nimic la salariu.

Ca atare, mi se pare corectă propunerea venită din partea comisiei, ca la conferenţiari, desigur, şi la profesorii de gradul I, să se acorde o majorare salarială prevăzută în amendamentele comisiei.

De aceea, suntem împotriva ideii de a retrimite la comisie proiectul de lege şi propunem dezbaterea lui acum în şedinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Amet Aledin.

Domnul Aledin Amet:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sistemul de învăţământ are nevoie de legi generoase care să reglementeze o problemă încă de actualitate: problema salarizării personalului didactic. Cu siguranţă, trebuie acordată o atenţie deosebită acestui domeniu şi, pe lângă investiţii în infrastructură, trebuie şi o stimulare materială a cadrelor didactice.

Această propunere legislativă este una benefică. Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din România va vota pentru adoptarea proiectului.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Călian, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Solicitarea unui grup parlamentar care vizează retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege nu este justificată, deoarece acest proiect de lege vizează aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2007, ordonanţă care deja a început să producă efecte. Se puteau rezolva atunci îmbunătăţirile, dacă era cazul.

Însă, şi Grupul parlamentar al P.C. consideră că acest proiect trebuie să fie supus votului final, pentru că el este, în cele din urmă, precum şi ordonanţa, evident, rodul implicării majorităţii grupurilor parlamentare, inclusiv a P.C., atunci când a fost discutat proiectul de buget pe anul în curs, deoarece atunci a fost stabilită resursa financiară, să spun aşa.

Prin această ordonanţă, Guvernul nu face altceva decât să pună în aplicare o prevedere stabilită încă de anul trecut şi să distribuie acele sume prevăzute atunci în salariile profesorilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul preşedinte Barbu.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Eu vreau doar pentru informarea corectă a dumneavoastră, să ştiţi despre ce este vorba, fără să fac o propunere de trimitere sau de netrimitere sau de susţinere a propunerii.

Ordonanţa de urgenţă, aşa cum s-a spus aici, ţine seama de ceea ce domnul Stanciu v-a spus, cele 4.000 de miliarde, care au condus la o majorare generală de 23% a salariilor profesorilor de toate categoriile. Sigur, aceşti 23% au fost stabiliţi diferenţiat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în funcţie de salariile avute la momentul respectiv.

Comisia a aprobat, prin amendamente, comisiile reunite de învăţământ şi de muncă au aprobat majorări cu 5% în plus la profesori universitari, 15% în plus la conferenţiari, lectori, asistenţi şi preparatori şi 15% în plus faţă de aceşti 23% mediu de care vorbim, la profesorii de gradul I, sau cu 10, scuzaţi, nu cu 15.

Deci ceea ce trebuie să ştiţi că s-a făcut pentru acest lucru, acest lucru am vrut să vă informez. Însă, îi solicit domnului preşedinte şi Biroului permanent al Camerei Deputaţilor ca problema salarizărilor să nu mai fie trimisă pe fond la comisiile de specialitate, ci doar la Comisia pentru muncă şi protecţie socială. Ele să fie avizatoare, celelalte comisii, şi am să vă spun de ce: fiecare categorie socio-profesională reprezentată aici într-un mod sau altul prin îndatoririle pe care le au de diverse comisii, fiecare în parte susţine majorări salariale pentru categoria pe care o reprezintă, dacă este apărare, externe, sănătate, învăţământ ş.a.m.d., administraţia pentru funcţionari publici şi personal contractual.

Credem că aceasta este formula. În caz contrar, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, după cum văd, a mai pierdut un membru, are 18 oameni, de fiecare dată, nu mai poate face politica generală de echilibrare a majorărilor salariale în România, indiferent de cum o propune Guvernul sau nu.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna deputat Ecaterina Andronescu şi domnul deputat Asztalos.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sigur că discutăm acum poate una din cele mai sensibile legi pe care noi le-am avut de discutat în această legislatură. Ea vizează, evident, salarizarea profesorilor, vizează de fapt un sistem care cuprinde 20% din populaţia ţării. Şi trebuie să spun cu amărăciune că niciodată profesorii nu au fost puşi în faţă, deşi de fiecare dată, conform legii, educaţia este o prioritate naţională.

Consider că, în acest moment, principala problemă a sistemului de învăţământ o reprezintă salariile profesorilor. Sunt extrem de neatractive şi, ca urmare, cu greu reuşim să atragem în sistem pe cei performanţi, care la rândul lor să dea performanţă copiilor noştri aflaţi în instituţia numită şcoală.

Eu cred că trebuie să ne aplecăm cu toată responsabilitatea de care suntem în stare, pentru că dacă vrei să distrugi o naţie, distruge-i şcoala şi, fără îndoială, nu mai rămâne nimic din ea. Şcoala este poate singura instituţie prin care toţi trecem şi vrem sau nu vrem să recunoaştem, toţi datorăm acestei instituţii mult din ceea ce suntem astăzi. Ca urmare, vă adresez rugămintea să ne aplecăm cu toată responsabilitatea şi să încercăm să trecem legea aşa cum a ieşit din cele două comisii.

Exprim aici dezacordul cu domnule preşedinte Barbu şi-mi pare rău că fac acest lucru, dar cred că legile care privesc educaţia, inclusiv cele care privesc salarizarea celor din sistemul de educaţie, trebuie să treacă şi prin comisiile de specialitate, respectiv prin comisiile de învăţământ. Pentru că acolo sunt cunoscute problemele cu care se confruntă sistemul, pentru că acolo pot argumenta amendamentele, unele sau altele.

Cu speranţa că vom vota această lege şi că nu ne vom opri aici şi vom continua să ne gândim şi la cei care n-au putut să fie cuprinşi în această lege la nivelul prevăzut de lege, vă adresez încă o dată rugămintea să n-o trimitem la comisie şi să o votăm aşa cum este firesc într-o procedură legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Asztalos, apoi domnul deputat Rădulescu.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Desigur, ne aflăm în faţa unei situaţii foarte interesante, o problemă foarte importantă, fiindcă această ordonanţă ar reglementa şi, de fapt, reglementează, începând cu 1 aprilie, creşterile salariale pe care, printr-un front comun, de fapt nu numai comisia, ci toate grupurile parlamentare, printr-un efort comun, le-au obţinut în cadrul dezbaterilor Legii bugetului.

Desigur, eu am tot interesul ca această creştere salarială să se realizeze, fiindcă, fără modestie, vreau să vă spun că, de fapt, în cadrul comisiilor, amendamentul care se referea la creşterea cu 23% aparţine unui deputat care, întâmplător, se numeşte Ferenc Asztalos şi dintr-un motiv foarte uşor de înţeles pentru dumneavoastră, dintr-un pragmatism, zic eu, am acceptat ca acest amendament să aibă un parcurs ulterior în comisiile de buget şi pe urmă plenul Camerei, ca amendament al celor două comisii reunite, şi nu a unei persoane. Dar, de fapt, ideea acestui amendament îmi aparţine.

Aici nu vorbim despre aceste creşteri de salarizare cu 23%. Colegii de la Grupul parlamentar liberal au cerut retrimiterea la comisie a raportului, datorită amendamentelor făcute în cadrul comisiei, amendamente care desigur vor avea nişte consecinţe bugetare şi, în momentul de faţă, datorită lipsei unei fişe fiscale, nu prea le ştim. Cred că nimeni nu ştie exact care va fi efectul acestor amendamente.

Iar în ceea ce priveşte beneficiarii acestor amendamente, aici deja am o anumită reţinere, fiindcă de o creştere salarială de 15%, faţă de cele 23% iniţial, beneficiază toţi profesorii din cadrul învăţământului universitar, începând cu conferenţiari şi terminând cu asistenţii, dar beneficiază de această creştere universitară tot personalul Ministerului Educaţiei şi Cercetării care are studii superioare şi, la fel, în rândul beneficiarilor se află şi reprezentanţii inspectoratelor şcolare.

Ceea ce mă deranjează este, hai să zic aşa, nu vreau să fiu dur, o oarecare discriminare faţă de profesorii din învăţământul preuniversitar, fiindcă aici, prin amendamentul comisiei, se face o creştere suplimentară de 10% doar pentru profesorii cu gradul I, şi nu se face referire la profesorii cu gradul II, cu definitivat, şi cei care de fapt sunt începători în sistem.

Dacă vom avea voinţa politică să facem în aşa fel, cum a spus-o şi doamna Andronescu, ca în lunile următoare, în anul următor să găsim posibilitatea de a creşte salariile şi pentru acest segment al învăţământului preuniversitar, desigur, totul este cât se poate de normal.

Intervenţia mea avea de fapt un singur scop, să clarificăm. Nimeni nu doreşte anularea efectului acestei ordonanţe. Colegii liberali au cerut retrimiterea la comisie pentru acele amendamente care s-au făcut în cadrul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Cristian Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pe procedură, n-aş vrea s-o contrazic pe doamna Andronescu, dar eu consider că ceea ce a spus domnul preşedinte al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, domnul Barbu, este un lucru corect. De fiecare dată când astfel de propuneri, care se referă la salarizări în domeniul învăţământului, sanitar, al administraţiei ş.a.m.d., armatei, externe, vin la Cameră, este normal să fie sesizată în fond numai comisia respectivă, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, pentru mersul mai eficient al lucrărilor în comisii. Şi, sigur, comisiile celelalte, care se referă la domeniul strict, au posibilitatea de a fi sesizate pentru aviz şi de fiecare dată s-a întâmplat aşa ceva.

Acum, dacă o luăm însă pe procedură, doamna Andronescu spune: "Este în ordine, aşa trebuie să fie, să fie sesizată şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială, dar şi Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport". Bun, dar când ajungem în plen şi se dezbate acest act normativ, ministrul domeniului respectiv, care ar trebui să vină, cum a venit, de exemplu, domnul Cioroianu, pentru creşterile salariale în parohia dânsului, ministrul de profil, ministrul educaţiei, nu este aici. Şi, sigur, putem să ne gândim dacă cerem să fie sesizată tot pe fond Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, dar ministrul respectiv nu trebuie să fie în bănci, aici, şi să susţină domeniul respectiv? Asta pe procedură.

Din punct de vedere al fondului, în ultima perioadă, înfloresc o mulţime de iniţiative legislative din partea P.S.D., P.C., U.D.M.R., P.R.M., care se referă la: creşterea punctului de pensie, la o pensie garantată minimă pe economie, la creşteri salariale în domeniul cutare, cutare, cutare. Se iniţiază aceste creşteri şi ajung în comisiile respective şi sunt susţinute atât de reprezentanţii partidelor aflate propriu-zis la guvernare şi reprezentanţii altor partide, care sprijină din băncile Parlamentului guvernarea, se vântură pe la nasul unor categorii, cum ar fi pensionarii, iluzia unor creşteri de venituri, după care se ajunge în plen.

Când se ajunge în plen, în mod sistematic ori nu avem miniştrii respectivi, ca să ne spună dacă Guvernul poate să susţină asemenea creşteri, ori reprezentanţii partidelor respective doresc să trimită iniţiativa pe care ei au făcut-o - şi susţinută în comisie - înapoi la comisie, ca să mai treacă timpul şi eventual să se termine sesiunea parlamentară. Găsesc că nu este o modalitate corectă. Dacă şi-au asumat atât iniţierea, cât şi susţinerea în comisie, să facă asta şi în plen şi să nu rămână doar o iluzie fluturată pe la nasul dascălilor, pensionarilor ş.a.m.d.

Nu suntem de acord cu retrimiterea la comisie şi dorim să se discute până la capăt această iniţiativă legislativă.

Şi, încă o dată, bine ar fi fost dacă domnul Adomniţei, care este şi deputat, ar fi fost aici.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Puşcă.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eu cred că cererea de retrimitere la comisie este îndreptăţită şi am două argumente, pe care eu le consider suficient de puternice.

Pe de o parte, cei avizaţi, cei care au urmărit procesul de creştere a salariilor din învăţământ cu 23%, pornind de la proiectul Legii bugetului votat anul trecut, ştiu că, de fapt, această ordonanţă este urmare a implementării unui protocol între sindicatele din învăţământ şi Guvern.

Cu alte cuvinte, înţelegerea de la acea vreme sprijinită de către Parlament, a fost pusă în practică şi a apărut ordonanţa. Modul în care s-au aprobat amendamentele şi modificările ordonanţei nu s-au făcut cu acordul explicit nici al Guvernului, nici al sindicatelor.

Al doilea argument pe care vreau să-l aduc în discuţie este că, în modul în care s-a modificat ordonanţa, este o discriminare inacceptabilă în sistemul de salarizare în învăţământ, cu alte cuvinte, s-au făcut creşteri salariale doar pentru unele funcţii şi pentru unele categorii.

Consider că pentru a asigura echilibrul şi corecta repartizare a interesului pentru învăţământ din partea celor care populează sistemul, este necesară o rediscutare în cadrul comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Marton, apoi doamna deputat Aura Vasile.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am venit pentru un drept la replică. Pentru că distinsul nostru coleg a pomenit numele grupului parlamentar al cărui lider sunt, legile despre care domnia sa a vorbit, în cazul Grupului parlamentar al UDMR, nu sunt făcute în ultima vreme, ci au fost depuse încă din anul 2006, atât legată de pensia minimă, cât şi cea legată de mărirea de salarii pentru profesori au fost depuse anul trecut, am încercat să le introducem în bugetul de stat, domnia sa trebuie să cunoască mai mult, au fost introduse chiar în programul de guvernare, la propunerea noastră, pentru că au fost parte din programul cu care am pornit în alegeri. Însă întotdeauna trebuie să existe o viziune asupra bugetului, a sistemului de salarizare, de pensii şi alte asemenea, care întotdeauna sunt în mâna miniştrilor de resort. Adică, ministrul care are bugetul în mână, ministrul care are asigurările sociale în mână, adică, ministrul muncii. Şi a existat chiar o înţelegere că aceste lucruri se vor rezolva în timp, dar trebuie să se găsească forma cea mai adecvată.

De aceea, am fost de acord, şi când am dezbătut bugetul de stat, ca să urmeze aceste proiecte calea propusă de miniştri de atunci, inclusiv ministrul muncii. Şi de aceea suntem de acord să fie retrimise anumite legi la comisii, pentru a găsi soluţia cea mai eficientă pentru ca aceste sume, într-adevăr, să fie plătite, să fie plătibile.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

S-a făcut o propunere privind retrimiterea la comisie. Vă rugăm să supuneţi la vot, pentru a vedea cum vom evolua cu proiectul de lege în continuare.

Deci, Grupul PSD vă roagă să supuneţi la vot propunerea.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Văd că oricum nu mai sunt intervenţii.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect. Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc. Propunerea a fost respinsă.

Am finalizat dezbaterile generale, trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

Vă atrag atenţia că există trei amendamente respinse, o să verific dacă se susţin când ajungem acolo.

Dacă, de la pct. 1 la pct. 5, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 6 la pct. 10? Adoptate.

De la pct. 11 la pct. 15? Vă atrag atenţia că acolo sunt şi cele trei amendamente respinse.

Am să întreb întâi dacă se susţine vreunul dintre amendamentele respinse? Vă rog, domnule deputat Andea.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea două sublinieri să fac.

Amendamentul respins pe care l-am propus şi care a fost respins în comisie se referea la profesorii universitari. Vreau să vă reţin atenţia că, de la trecuta majorare a salariilor profesorilor universitari, realizată acum circa 4 ani, profesorii universitari au fost o categorie profesională, ca să spun aşa, permanent discriminată, legat de faptul că majorări de salarii nu s-au mai aplicat. În proiectul legislativ, ordonanţa Guvernului prevede că, pentru toate cadrele didactice, majorările salariale sunt de 23%, cu plusurile adoptate de comisie, iar pentru profesorii universitari se aplică o majorare de doar 9%.

În consecinţă, propunerea mea a fost ca pentru profesorii universitari coeficientul unitar să fie acelaşi ca şi pentru celelalte cadre didactice, aliniindu-se la valoarea aprobată pentru data de 1 octombrie 2007. Acest lucru ar face ca şi profesorii universitari să beneficieze, după o reţinere de circa 3 ani de zile în ceea ce priveşte creşterea salariilor lor, de aceeaşi creştere ca şi ceilalţi dascăli din învăţământul superior şi preuniversitar.

O a doua observaţie, dacă îmi permiteţi, domnule preşedinte. La pct. 6 este o greşeală, o eroare materială, se prevede ca de aceste sporuri să beneficieze personalul cu studii superioare din Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi din inspectoratele şcolare, acolo scrie "inspectorii şcolari". Deci, aş ruga să fie corectată ca şi eroare materială: "din inspectoratele şcolare".

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, aceea nu e o eroare materială, e o distincţie fundamentală între personalul din inspectorate şi inspectori, că există inspectori şi alte persoane care nu au calitatea de inspector. Ori, ori.

Domnul Petru Andea:

Sigur, aveţi dreptate, dar dacă urmărim logica frazei propunerea se referă la două instituţii.

Domnul Bogdan Olteanu:

Eu pot să trimit, să ştiţi, punctul la comisie, dacă vreţi, să se reformuleze.

Domnul Petru Andea:

Bine, renunţăm atunci. Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnule deputat Moisoiu, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Nu am nimic împotrivă, din contră, tot timpul am susţinut ca personalul care lucrează în învăţământ, indiferent de calificarea sa, să aibă salariul cât mai mare. Mă deranjează însă când se spun nişte lucruri incorecte, false, acesta este adevărul.

Data trecută, la care s-a referit colegul meu, domnul deputat Andea, puţin mai devreme, s-a făcut o modificare, când s-au mărit de două sau de trei ori salariile profesorilor universitari, deci, cu 200-300%, exact pentru că s-a dorit un lucru: sistemul praştie, să se tragă înainte profesorii universitari şi pe urmă, mai departe, să se ridice şi salariile celorlalte categorii de personal.

Din păcate, doamna ministru Andronescu, care era la momentul respectiv, nu a mai reuşit să finalizeze sau să îndulcească, să obţină bunăvoinţa PSD-ului, care era la conducere la momentul când s-a întâmplat acest lucru.

Normal că în felul acesta s-a creat o nemulţumire şi la nivelul cadrelor didactice din învăţământul superior, cât şi la nivelul cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar. Pentru că cei din învăţământul superior, conferenţiarii, au rămas mult în urmă, lectorii şi de asistenţii, la momentul respectiv, au rămas şi ei în urmă. Aşa a fost atunci, doamnă ministru, aşa este.

Ei, ca urmare a acestui lucru, a apărut această situaţie şi din cauza aceasta personalul didactic din învăţământ, în clipa de faţă, solicită ca în primul rând ei, cei care nu au beneficiat de măririle în procentul care s-a dorit, să poată să ajungă la un salariu mai mare, şi nu pentru procentul care s-a spus aici, în clipa de faţă, cu diferenţele de 9%, 23% ş.a.m.d.

Eu nu am nimic împotriva majorării salariilor, pentru că, oricât s-ar face, s-ar mări salariile în învăţământ, în clipa de faţă, nu corespund necesităţilor. Asta doresc să o subliniez şi asta cred că trebuie să o ştie absolut tot spectrul politic. Pentru că, până când nu vom ajunge ca şefii de promoţie şi cei mai buni absolvenţi de licee să dorească să fie cadre didactice, până când, în timpul anului şcolar, atâtea cadre didactice se înscriu ca să meargă şi să lucreze undeva în străinătate, la diverse munci necalificate, atâta timp cât la concursurile pentru ocuparea de posturi de suplinitori vin amărâţii care iau bacalaureatul cu un 5, vai şi el, amar, dar n-au ce să facă, şi atunci îşi găsesc o scăpare în învăţământ, atunci, nu putem să discutăm despre o calitate a învăţământului.

Din punctul acesta de vedere, eu cred şi acuz încă o dată, astăzi, pe ministrul învăţământului, care, în modul cum concepe în clipa de faţă reforma, pune carul înaintea boilor. Adică, se apucă de construcţii de şcoli, înaintea faptului că ar trebui să formeze cadrele didactice. Pentru că o şcoală, oricât ar fi ea de bine dotată, întrebarea este cui i-o dai pe mână? Unor suplinitori care nu pot şi nu au căderea să o gestioneze? Sau unor oameni care sunt stabili, care doresc ca o viaţă întreagă să profeseze meseria de dascăl?

De aceea, cel mai important lucru pentru învăţământ, în clipa de faţă, şi aceasta şi o adresare către colegii liberali, pentru că dânşii gestionează Ministerul Educaţiei şi Cercetării, este să se majoreze salariile în învăţământ la modul global şi, în felul acesta, pătura aceasta socială va fi altfel primită şi altfel dorită de către toată lumea. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Puşcă.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Chiar dacă probabil nu toţi colegii au spus ce au avut de spus, este pentru mine foarte clar că în momentul în care se discută amendamentele admise şi respinse la pct. 15 din raport, cel privitor la anexe, se constată, din dezbaterile care au loc aici, că consecinţele sunt importante pentru lege şi pentru sistem.

Având în vedere această importanţă, domnule preşedinte, conform art. 109 din Regulament, vă rog să retrimiteţi această poziţie spre redezbatere comisiei. Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, aşa ar trebui să fac, dar fiecare grup îşi asumă răspunderea pentru ce susţine astăzi şi pentru ce se adoptă astăzi. Şi, ca atare, astăzi cred că Parlamentul va trebui să-şi asume răspunderea pentru ce decide. Şi eu n-am să trimit, pe baza art. 109, am să-i las pe colegii mei să-şi asume răspunderea.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins de la pct. 1 din anexa cu amendamente respinse, amendamentul formulat de domnul deputat Andea. Vă rog să votaţi. Votul pentru înseamnă susţinerea amendamentului respins, desigur. Vă rog să votaţi.

58 de voturi din 124, nu a trecut.

Celelalte amendamente respinse se susţin? Nu se susţin.

De la pct. 10 la 15, dacă mai există alte obiecţii, observaţii? Domnule deputat Puşcă, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Domnule preşedinte,

Eu doar reiterez faptul că prin amendamentul pe care comisia l-a aprobat şi îl supune plenului în raport se aduce atingere protocolului de înţelegere între sindicate şi Guvern. De aceea, eu solicit un vot pentru acest amendament. Iar propunerea mea este să se revină la textul din ordonanţă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Înţeleg că vorbiţi de pct. 15.

În aceste condiţii, dat fiind că la amendamentul admis de la pct. 15, s-a ridicat o discuţie, îl voi supune votului dumneavoastră.

Vă reamintesc, suntem la pct. 15, anexele.

Supun votului dumneavoastră textul propus de comisie pentru anexe. Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc, pct. 15 a fost adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

La pct. 11, Reexaminarea, la cererea Preşedintelui, a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.124/2006 privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase şi alte produse alimentare.

Legea are caracter ordinar.

Raport de adoptare a legii cu amendamente din partea Comisiei pentru agricultură.

Suntem Cameră decizională.

Rog comisia să prezinte raportul la reexaminare.

Domnule deputat Tabără, vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă prezint raportul la cererea de reexaminare asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.124/2006 privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase şi alte produse alimentare.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre reexaminare cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.124/2006 privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase şi alte produse agroalimentare.

Proiectul de lege a fost trimis spre reexaminare, întrucât termenul de 31 mai 2007, prevăzut în proiectul de lege, a expirat la data trimiterii spre promulgare şi se impunea stabilirea unui nou termen.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

În urma reexaminării, raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 21 iunie 2007.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe raportul cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Dacă de la pct. 1 la pct. 5 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu există. Adoptate.

De la pct. 6 la pct. 10? Adoptate.

De la pct. 11 la pct. 15? Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

La pct. 12, Proiectul de Lege privind înregistrarea operaţiunilor comerciale dintre agenţii economici prin mijloace electronice.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport comun de adoptare, Comisia juridică şi Comisia pentru tehnologia informaţiei.

Suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul? Domnul deputat Varujan Pambuccian, împreună cu paporniţa sa (borseta).

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege vizează regimul juridic al facturilor, bonurilor în formă electronică. Este un proiect de lege care creează două lucruri importante: în primul rând, permite utilizarea în deplină legalitate a acestor documente în formă electronică, creând astfel o nouă piaţă şi un nou tip de activităţi, care pot fi prestate de către terţi, şi, în acelaşi timp, măreşte gradul de securitate al acestor documente, pentru că, prin felul în care sunt ele semnate electronic, ele sunt foarte greu, aproape imposibil de modificat ulterior.

Creează mari economii celor care, până acum, erau nevoiţi să producă aceste documente pe suport de hârtie - şi aici mă refer în special la companiile mari, la utilităţi, care au un volum foarte mare de facturi lunar. Şi creează, în acelaşi timp, şi posibilitatea transmiterii extrem de rapide a lor.

Este un proiect care este sută la sută compatibil cu legislaţia europeană în vigoare şi face parte dintr-un program legislativ amplu, care este foarte aproape să se încheie prin aceste ultime proiecte de lege.

Acum, domnule preşedinte, stimaţi colegi, trebuie să vă rog ceva, foarte spăşit, am observat, e o chestiune de perfecţionism, putem lăsa lucrurile aşa cum sunt, dar am observat câteva chestiuni de tehnică legislativă care pot fi puse acum în plen şi îmbunătăţit proiectul în felul acesta. Putem să-l lăsăm şi aşa cum este, dar prefer puţin mai mult perfecţionism, dacă vreţi, dacă nu aveţi nimic împotrivă. Nu sunt modificări de substanţă, sunt pur formale.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

Stimaţi colegi,

Voi prezenta raportul comun al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, cât şi al Comisiei pentru tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil această iniţiativă legislativă.

Guvernul, de asemenea, sub rezerva unor observaţii, a avizat favorabil.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Obiectul de reglementare v-a fost prezentat de către iniţiatori.

La dezbaterile în plenul reunit al celor două comisii a participat, în calitate de invitat, reprezentantul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, doamna Pruteanu Cristina.

În urma dezbaterilor, membrii comisiilor au hotărât, cu unanimitate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectului de Lege privind înregistrarea operaţiunilor comerciale dintre agenţii economici prin mijloace electronice, cum sunt redate în Anexa nr. 1.

În raportul cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

S-a ridicat o problemă, domnule preşedinte, privind anumite corecţii de tehnică legislativă, Comisia juridică şi Comisia pentru tehnologia informaţiilor suntem de acord, conform Regulamentului Camerei Deputaţilor, cu corelările de tehnică legislativă.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

În acest caz, dacă nu mai sunt intervenţii la dezbateri generale, trecem la dezbaterile pe articole, urmând ca aceste corelări să fie incluse în textul raportului.

Dacă, de la pct. 1 la pct. 10, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

Pct. 11-20? Adoptate.

PC. 21-30? Adoptate.

Pct. 31-40? Adoptate.

Pct. 41-48? Adoptate.

Cu corecturile de tehnică legislativă însuşite de comisie, atunci, am terminat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct. 13, Propunerea legislativă privind schimbarea denumirii oraşului Basarabi, judeţul Constanţa, în "Murfatlar".

Legea are caracter organic.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru administraţie publică.

Suntem primă Cameră sesizată.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul? Vă rog, domnule deputat Mihei.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Stimaţi colegi,

Nu vreau să vă reţin prea mult atenţia cu acest proiect de lege, el este susţinut de toţi deputaţii şi senatorii judeţului Constanţa, nu facem altceva decât să aducem la îndeplinire o cerere a celor care locuiesc astăzi în Basarbi, această localitate, care, în decursul anilor, a purtat când denumirea de Murfatlar, când denumirea de Basarabi. Ea nu face altceva decât, în această lume a globalizării, în care competiţia este destul de acerbă, ca membri ai Uniunii Europene, dorim să putem să identificăm mult mai bine produsele, chiar şi serviciile de turism cu aceste zone.

De aceea, cred că nu are rost să mai explicăm de ce trebuie Basarabi să se cheme astăzi Murfatlar, să nu uităm de produsele atât de cunoscute în întreaga lume, produsele purtând marca Murfatlar. Venim în folosul comunităţii locuitorilor acestui oraş, făcându-le această, să zic, reparaţie.

Vă rugăm să votaţi cu toţii acest proiect de lege.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal susţine în întregime acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Vă dau cuvântul de îndată, staţi un pic, că mai sunt, se pare, iniţiatori. După aceea o să-l întreb şi pe domnul preşedinte, când prezintă raportul, dacă a primit mostre din partea iniţiatorilor.

La iniţiatori doriţi să interveniţi? Nu.

Atunci, solicit raportul comisiei şi vă dau cuvântul la dezbateri.

Vă rog, domnule preşedinte Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Propunerea legislativă are ca obiect de activitate, aşa cum s-a spus, schimbarea denumirii oraşului Basarabi din judeţul Constanţa în Murfatlar. Este, de fapt, revenirea la prima denumire avută de această localitate. Denumirea de Murfatlar a fost până în 1921, după care a mai fost timp de 10 ani aceeaşi denumire. Din motive pe care nu are sens să le discutăm aici a fost numită localitatea Basarabi.

Considerăm, cu toate că în general, în Comisia pentru administraţie publică nu încurajăm schimbarea denumirii localităţilor, şi datorită costurilor impuse de aceste schimbări, de această dată este mult prea bine argumentată această propunere, aşa încât, comisia, cu unanimitate de voturi, a propus dezbaterea şi adoptarea propunerii legislative.

Este o lege organică.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată, Senatul fiind Cameră decizională.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Domnul deputat Amet Aledin, domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Amet Aledin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunerea legislativă aparţine unui grup de parlamentari constănţeni şi reprezintă cu siguranţă o dorinţă a comunităţii locale. Oraşul Basarabi, unul important pe harta judeţului Constanţa, are posibilitatea de a se face mai bine cunoscut.

Se ştie faptul că în zonă există interesante vestigii istorice, care mai bine promovate pot suscita într-un mod mai consistent interesul turiştilor.

În altă ordine de idei, se poate afirma că zona beneficiază şi de un potenţial economic deosebit.

În decursul anilor, localitatea şi-a schimbat de mai multe ori numele, devenind Basarabi, după ce o perioadă s-a numit chiar Murfatlar. Acum se doreşte din nou o transformare, tocmai pentru a se încerca şi o altfel de abordare a tuturor problemelor existente.

Cu siguranţă, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din România va vota pentru aprobarea propunerii legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat Tabără, vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Găsesc o iniţiativă deosebită această schimbare, să spunem, sau aducerea unui brand şi deasupra unei localităţi cu un trecut istoric deosebit.

Nu aş fi luat cuvântul dacă în toamna lui 1994, în vremea când eram ministru, o delegaţie de la Constanţa venise să înlăture denumirea de Murfatlar şi am avut o discuţie lungă cu ei, cu argumente, că nu este bine, că acesta este brandul în jurul căruia ar trebui să se regăsească o regiune întreagă.

Iniţiativa colegilor parlamentari este deosebită din acest punct de vedere şi cred că este un model de urmat şi pentru alte localităţi ale ţării, care trebuie legate de brandurile respective, cu care ele pot fi cunoscute şi pot să câştige după ele.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat are şi iniţiator între colegii de Constanţa, va susţine această iniţiativă legislativă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai există intervenţii la dezbateri generale, punctul de vedere al Guvernului, domnul secretar de stat Pătuleanu, vă rog.

Domnul Marin Pătuleanu (secretar de stat, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative, pentru următoarele considerente.

Întrucât schimbarea denumirii oraşului Basarabi în Murfatlar constituie o problemă de interes local deosebit, considerăm că populaţia unităţii administrativ-teritoriale în discuţie ar fi trebuit consultată prin referendum cu privire la soluţia propusă.

De asemenea, semnalăm faptul că un asemenea act normativ poate avea o serie de implicaţii asupra persoanelor fizice şi juridice, şi ar fi trebuit ca, la elaborarea proiectului, să se introducă unele norme care să reglementeze situaţiile tranzitorii.

De asemenea, având în vedere că aplicarea reglementării propuse poate avea şi implicaţii financiare, reiterăm necesitatea respectării dispoziţiilor legale potrivit cărora proiectul trebuie să fie supus şi susţinut de posibilitatea asigurării resurselor financiare aferente aplicării măsurii propuse.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Pct.1.

Obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptat.

Pct.2. Adoptat.

Pct.3.

Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

La pct.14: Proiectul de Lege pentru modificarea art.63 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Legea are caracter organic; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială; suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul?

Guvernul? Vă rog.

Doamna Denisa-Oana Pătraşcu (secretar de stat, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea art.63 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Permite corelarea prevederilor Legii nr.168 cu dispoziţiile actelor normative cu care se află în conexiune, respectiv Legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarului public şi Legea nr.53/2003 - Codul muncii.

Este eliminat riscul unor interpretări şi soluţii diferite de aplicare a dispoziţiilor legale în materia exercitării dreptului la grevă, permiţând exercitarea acestui drept de către funcţionarii publici şi personalul contractual, indiferent de structura în care încadraţi, cu excepţia Ministerului Apărării.

Faţă de cele prezentate, Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse supune plenului adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Barbu.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Proiectul de lege privind modificarea art.63 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă a obţinut aprobarea Senatului şi aprobarea, cu modificări, a comisiei Camerei Deputaţilor.

Drept urmare, vă supunem raportul la vot.

Am o mică nedumerire. Vreau să ştiţi că iniţiator la acest proiect de lege a fost Ministerul de Interne. Înţeleg ca Ministerul de Interne să fie cel care-l susţine, chiar dacă am adus modificări şi cu intervenţia Ministerului Muncii.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Reprezentantul Ministerului de Interne nu s-a dovedit foarte convingător la proiectul trecut şi, atunci, înţeleg că Guvernul a hotărât să trimită pe cineva mai convingător.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog. Domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Colegii de la P.D. insistă să zic ceva şi de Guvern. Dar chiar doreaţi să daţi jos un asemenea Guvern? Mai gândiţi-vă!

În privinţa acestui proiect de lege, sigur, nu am obiecţii. Este o modificare necesară, normală.

Ce voiam, însă, să vă spun? Acest art.43 din Constituţia României cred că este unul dintre cele mai nedemocratice, sau poate anticonstituţionale, chiar, articole din Constituţie, dacă se poate spune aşa. La art.43 din Constituţie mă refer ...

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu faceţi dialog cu prezidiul!

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

... care se referă la dreptul salariaţilor de a intra în grevă. Practic, li se oferă acest drept ca, ulterior, să se spună că se poate modifica printr-un act normativ mai puţin important decât Constituţia. Şi, în realitate, salariaţii din întreprinderile, mai ales cele preluate de investitori străini foarte puternici, sunt efectiv la mâna acestora. Şi aici am un caz concret la mine în judeţ, în Argeş, şi anume în Muscel. Este vorba de Dacia Mioveni, unde investitorul Renault, fiind atât de învăţat cu lupta sindicală, efectiv se joacă cu orice tentativă a sindicatelor de a face grevă, de a-şi cere drepturile.

Ca să nu mai vorbim de cazuri recente din Prahova, de la Mesin, Sinaia; chiar îmi pare rău că nu a fost nici un parlamentar de Prahova la acea grevă, să vadă în ce fel sindicatul s-a luptat cu patronatul, fără nici un fel de posibilitate acordată de lege.

De asemenea, la Braşov, la Hidromecanica, unde sindicaliştii au fost bătuţi în stradă şi, după aceea, au şi pierdut procesul, pentru că nu aveau voie să facă grevă în afara perioadei de negociere a salariului.

Deci, ce voiam să vă spun? Că, sigur, vom vota această modificare, acest proiect de lege, dar trebuie să mai intervenim pe această Lege nr.63, fiindcă, efectiv, nu oferă şanse egale luptei sindicale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă nu mai există alte intervenţii la dezbateri generale, trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Dacă de la pct.1 la pct.5, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu există. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Domnul Bogdan Olteanu:

La pct.15: Proiectul de Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe

Legea are caracter ordinar; proiect respins de Senat; raport de adoptare - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul.

Domnul secretar de stat Carol Kovacs.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Carol-Emil Kovacs (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere că, pe perioada vacanţei parlamentare, Guvernul are de rezolvat câteva probleme legate de post-aderare în Uniunea Europeană - şi mă refer în special la activitatea Ministerului Justiţiei -, solicit retrimiterea proiectului de lege la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, tocmai pentru a pune în discuţie câteva amendamente legate de activitatea Ministerului Justiţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Pe această chestiune de procedură, comisia. Domnul Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Strict pe procedură, domnule preşedinte, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi suntem de acord cu retrimiterea la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, cu condiţia să facem raport mâine-după amiază, când avem şedinţe de comisie şi cu dezbaterea, joi, în plenul Camerei Deputaţilor.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră această propunere de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. Proiectul s-a retrimis.

Termen pentru dezbatere - joi.

Deci, mâine se face raport.

Vă mulţumesc.

Pct.16: Proiectul de Lege privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2002 pentru recuperarea arieratelor către principalii furnizori de resurse energetice şi apă.

Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare - Comisia pentru industrii şi servicii; prioritate legislativă; suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul, dacă doreşte să susţină acest proiect. Fiind abrogare, nu mai doreşte.

Comisia?

Domnul preşedinte Iancu. Vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată pentru dezbatere în fond cu proiectul de lege menţionat. Subliniez faptul că Senatul a adoptat acest proiect de lege. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul. De asemenea, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil proiectul de lege, proiect care este în fapt un proiect care abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2003, deoarece, în mare parte, prevederile acesteia au devenit caduce în urma aplicării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.37 privind măsuri de diminuare a arieratelor în economie.

În consecinţă, membrii Comisiei pentru industrii şi servicii, examinând proiectul de lege, au hotărât, în unanimitate, adoptarea în forma adoptată de Senat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale. Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.17: Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru organizarea Referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Preşedintelui României.

Legea are caracter organic; proiect adoptat de Senat.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi n-a făcut raport de adoptare a proiectului de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă.

Suntem în procedură de urgenţă; Cameră decizională.

Vă rog, iniţiatorul, pe scurt.

Domnul Marin Pătuleanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Prin această ordonanţă s-au corectat deficienţele constatate în procesul de aplicare a dispoziţiilor acestui act normativ, precum şi pe lipsa reglementărilor în domeniul finanţării campaniei Referendumului naţional.

În consecinţă, vă rugăm să adoptaţi Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei nr.27/2007.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisia? Raportul.

Domnul vicepreşedinte Iordache. Vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este o lege organică. În Senat, neavând cvorum pentru lege organică, s-a respins. De aceea, noi am discutat în comisie şi venim cu un raport favorabil de adoptare asupra proiectului pentru respingerea ordonanţei.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a avizat favorabil. De asemenea, Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

S-a hotărât în comisie, cu unanimitate de voturi, să venim în faţa plenului cu un proiect pentru adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele admise care sunt redate în anexa la prezentul raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule vicepreşedinte.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Dacă la pct.1 din anexă există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2. Adoptat.

Consult Grupul parlamentar al P.S.D. dacă doresc o pauză de consultări. Înţeleg că o parte face consultări şi o parte lucrează. Nu-i niciun fel de problemă. Vă mulţumesc.

Proiectul rămâne la vot final.

La pct.18: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/2007 pentru modificarea art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.139/2005 privind administrarea pădurilor din România.

Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare - Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; procedură de urgenţă; suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul?

Vă rog, domnule secretar de stat. Aveţi cuvântul.

Domnul István Tőke:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.139/2005, aprobată cu modificări şi completări, s-a instituit un termen de 18 luni pentru reautorizarea ocoalelor silvice prevăzute, înfiinţate până la data intrării în vigoare a acesteia.

În România, funcţionează 108 ocoale silvice private care administrează aproximativ 1 milion de hectare de pădure.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.139/2005, aprobată cu modificări, ocoalele silvice au fot obligate să se autorizeze cu îndeplinirea criteriilor prevăzute de respectivul act normativ.

Dacă nu se prelungea termenul de reautorizare, exista pericolul de a rămâne neadministrate 640 de mii de hectare de pădure, cu consecinţe dezastruoase pentru fondul forestier naţional.

Prezentul act normativ prevede prelungirea termenului legal stabilit pentru autorizarea ocoalelor private constituite până la data de 20 aprilie 2008.

În consecinţă, a fost elaborat prezenta lege, pe care o supunem votului dumneavoastră.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat.

Comisia? Raportul. Vă rog frumos.

Domnul deputat Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Comisia a analizat proiectul de lege şi a căzut de acord să adopte raportul, cu unanimitate de voturi, drept pentru care vă rog să-l supuneţi dezbaterii.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu există.

Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.19: Proiectul de Lege pentru modificarea art.26 din Ordonanţa Guvernului nr.42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

Legea are caracter ordinar; proiect adoptat de Senat; raport de adoptare din partea Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice; suntem Cameră decizională.

Dacă iniţiatorul doreşte să susţină proiectul?

Domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vreau să precizez de la bun început că acest proiect de lege a fost elaborat şi întocmit de mai mulţi deputaţi de la mai toate grupurile parlamentare - P.S.D., P.C., P.N.L., P.D., P.R.M. -, pentru că problema este extrem de importantă. Practic, am făcut această modificare la Ordonanţa nr.42, având în vedere despăgubirile care trebuie acordate pentru pierderile generate de gripa aviară.

La vremea respectivă, pentru că nu am avut un cadru legislativ coerent şi precis, pentru că au existat aceste carenţe, domnul Flutur, care şi-a făcut imagine mai mult la televizor şi a făcut agricultura mai mult la televizor, nu a avut în vedere să elaboreze de urgenţă un proiect de lege care să lămurească pagubele care au fost produse în acest sector avicol.

Vreau să vă informez că s-au realizat pagube de peste 100 miliarde de lei, s-au ucis peste un milion de păsări şi, bineînţeles, a fost afectată activitatea celor din sectorul avicol şi, ulterior, aceşti producători, fermieri din sectorul avicol au fost nevoiţi să-şi câştige dreptatea în instanţă. Deci au dat în instanţă Ministerul Agriculturii şi au câştigat peste tot, la toate instanţele, urmând acum ca ministerul să acorde aceste despăgubiri care erau legale şi li se cuveneau de drept şi bineînţeles că trebuie să plătească şi despăgubirile aferente. Cine le va plăti? Probabil, domnul Flutur, sau cei care au luat aceste decizii, de nu au acordat la timp despăgubirile care erau prevăzute prin lege la vremea respectivă.

De aceea, eu vă rog foarte mult să avem în vedere pentru aprobarea şi adoptarea acestui proiect de lege, pentru că noi aici am prevăzut, pe lângă despăgubiri, şi denumirea sau clarificarea noţiunii de pierderi astfel afectate, sau de pierderi colaterale, în aşa fel încât noi să putem să despăgubim pe cei care sunt în drept.

Deci, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va susţine acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Ne-aţi lămurit acum şi ce înseamnă pierderile colaterale.

Domnul deputat Tabără. Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă prezint Raportul asupra Proiectului de Lege pentru modificarea art.26 din Ordonanţa Guvernului nr.42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere pe fond cu Proiectul de Lege pentru modificarea art.26 din Ordonanţa Guvernului nr.42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare acordarea unor despăgubiri pentru proprietarii care au suferit pagube colaterale rezultate din măsurile întreprinse pentru combaterea epidemiilor de gripă aviară.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare; proiectul de lege a fost adoptat în unanimitate, în forma prezentată de Senat, în şedinţa din 19 iunie 2007.

Propunerea legislativă este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dezbateri generale?

Domnul deputat Mocanu.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, propunerea legislativă prezentată de deputatul Popa aici reprezintă un act normativ deosebit de important, dat fiind faptul că, în urmă cu doi ani - 2005-2006 -, ştiţi ce a însemnat pentru zootehnia ţării gripa aviară şi alte boli pe care ministerul le-a stăpânit cu foarte multă greutate.

Venim cu această propunere legislativă pentru a ajuta oamenii, că ştiţi cu toţii că, la un moment dat, se declara gripa aviară într-o comună, într-un judeţ, şi omorul de păsări era pe cuprinsul a cinci judeţe deodată. Echipele de medici veterinari, tehnicieni veterinari şi alţi zilieri omorau, fără niciun fel de noimă şi fără niciun fel de reglementare, păsările cetăţenilor şi fără nicio evidenţă.

Noi venim acum să reglementăm, cam orbeşte, ceea ce s-a făcut fără lege în 2005 şi 2006 în acest domeniu.

De aceea, noi susţinem această propunere legislativă, că sunt foarte mulţi cetăţeni care umblă pe drumuri acum, în instanţe, pentru a-şi recupera valoarea păsărilor care au fost omorâte, nu mai spun eu de cine.

Vă mulţumesc foarte frumos.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Tabără, din partea Grupului parlamentar al P.D.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Şi eu găsesc acest proiect de lege, la care sunt şi iniţiator, că vine să rezolve o problemă creată şi, de fapt, rezultată din măsuri care au fost luate de Guvernul României.

Este inexplicabil cum, până acum şi până la această iniţiativă, nu s-a venit cu o compensaţie pentru cei care au pierdut enorm, unii dintre ei găsindu-se, la această dată, chiar în pragul falimentului.

Cine va recupera şi cine va repune în funcţiune aceste exploataţii agricole atât de greu puse pe picioare?

Trebuie să vă spun, însă, că această lege nu rezolvă toate problemele. Mai există o categorie de cetăţeni cărora nu li s-a făcut încă dreptate şi li s-au asigurat pagube dictate. Şi anume, este vorba de deţinătorii de cai cu anemia infecţioasă. Şi cred că o iniţiativă imediat următoare pe această temă trebuie să fie făcută şi rezolvată în acelaşi context în care rezolvăm şi această problemă legată de pagubele acestea, să spunem colaterale, rezultate - repet încă o dată - din măsuri guvernamentale, acceptate de Guvernul României, uneori cu mult prea multă uşurinţă şi cu consecinţele pe care le avem şi pe care trebuie să le plătim.

Vă mulţumesc încă o dată.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Am o mică obiecţie, sau chiar corecţie, la ceea ce a spus domnul Tabără. Nu a fost o măsură a Guvernului, ci a Ministerului Agriculturii, ca să facem, totuşi, o separaţie între Guvernul, care a fost şi o parte a mai şi rămas, şi care nu a fost implicat în aceste crime, să spun, care s-au făcut în perioada acelor măsuri absurde din perioada gripei aviare.

Evident, cei care au suferit aşa-zise pagube colaterale trebuie despăgubiţi. S-au produs chestiuni inimaginabile. Gândiţi-vă că ferme de pui din aceea de o zi au fost obligate să ardă de vii peste un milion de pui din aceştia. Efectiv, nişte chestii care te îngrozesc, mai ales că efectiv nu s-au făcut nişte studii aprofundate. S-au luat, pur şi simplu, măsuri în pripă. Nu ştiu care au fost interesele. Cert este că nu s-a stabilit încă nici o vinovăţie pentru ceea ce s-a întâmplat atunci, ci, iarăşi, aceşti bani vor trece la datoria publică.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Lakatos. Şi pe urmă este în drept la replică domnul deputat Tabără. Acum să ştiţi că nu au fost numai crime, au fost şi asasinate. (Râsete)

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş începe cu sfârşitul. Grupul parlamentar al U.D.M.R. va sprijini, va vota adoptarea acestei propuneri legislative. Dar, ca să dau încă un drept la replică domnului Tabără, anunţ de pe acum că, în privinţa cailor cu anemie infecţioasă, am depus o propunere, o modificare legislativă, care deja a primit avizul favorabil al Guvernului, cu unele amendamente. Deja a fost pus pe ordinea de zi a comisiei de specialitate din Senat şi urmează ca să ajungă şi în Camera Deputaţilor şi sper că toate partidele prezente în Parlamentul României vor sprijini această iniţiativă, care vine tocmai în scopul de a acorda sprijinul necesar acelor fermieri care au avut caii sacrificaţi şi nu au primit banii promişi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Tabără, drept la replică.

Domnul Valeriu Tabără:

Mă văd obligat să dau două replici - şi colegului anterior vorbitor. Îmi pare sincer rău că această propunere nu a venit, ca să fie introdusă în alin. (6), ca să putem rezolva problema acum, nu s-o mai prelungim, pentru că sunt de peste un an de zile, aproape doi ani de zile acei oameni în situaţia în care se găsesc.

Iar, pentru colegul Dumitriu, îi reamintesc că un minister nu poate conduce România şi nu poate lua deciziile singur. Dacă se întâmplă aşa, e mare bai, iar răspunderea este solidară a membrilor Guvernului României.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Am finalizat dezbaterile generale.

Nu există dezbateri pe articole.

Neexistând amendamente admise sau respinse, proiectul rămâne la vot final.

Pct.20: Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.

Legea are caracter organic; proiect respins de Senat; raport de adoptare - Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională; suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul?

Domnul deputat Săniuţă. Vă rog.

Domnul Marian Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Această iniţiativă legislativă, pe care un grup de colegi din cadrul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au întocmit-o, se referă la definirea mai clar a conceptului de arme albe, iar, prin aceste amendamente, de fapt, am dori, în primul rând, să îmbunătăţim cadrul legislativ existent până la momentul la care Ministerul de Interne îşi va elabora un proiect nou de lege în această direcţie.

Pe această cale de consecinţă, o nouă definire a noţiunii de armă albă, care va permite ulterior delimitarea conceptuală a acestei categorii de arme, lucru pe care am înţeles, colegii de la interne îl preiau.

Din acest punct de vedere, această iniţiativă a noastră dorim să fie susţinută.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Comisia? Domnul deputat Săniuţă, raportul comisiei.

Domnul Marian Florian Săniuţă:

Vă mulţumesc.

Îmi revine mie plăcuta sarcină să prezint raportul comisiei.

În esenţă, este vorba de această Propunere legislativă pentru modificarea Legii nr.295 privind regimul armelor şi muniţiilor. Senatul a respins, din păcate, această propunere legislativă în 23 mai; Consiliul Legislativ a avizat favorabil; Guvernul, prin punctul său de vedere, nu susţine adoptarea acestei propuneri.

Propunerea legislativă a fot avizată negativ de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, însă, în data de 12 iunie, a hotărât, în unanimitate, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative cu amendamente admise.

Din acest punct de vedere, domnule preşedinte, daţi-mi voie să închei prezentarea acestui raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Guvernul? Domnul Pătuleanu.

Domnul Marin Pătuleanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative, între altele, din următoarele considerente: noţiunii de armă i-a fost atribuit, în Legea nr.295/2004, un înţeles diferit de sensul comun al termenului. De asemenea, întreaga construcţie a acestui act normativ a fot concepută pornindu-se de la distincţia dintre armele interzise, letale şi neletale, context în care demersul iniţiatorului apare lipsit de utilitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Săniuţă. Vă rog.

Domnul Marian Florian Săniuţă:

Domnule preşedinte, îmi daţi voie, vă rog frumos, dacă nu sunt alte intervenţii, să prezint câteva amendamente de formă?

Domnul Bogdan Olteanu:

De formă, sigur.

Da, da, da, bineînţeles.

Domnul Marian Florian Săniuţă:

Dacă-mi permiteţi, voi fi foarte rapid.

La câteva amendamente de formă, la poz.1 pct.1, în loc de "arma" să fie "armă"; la poz.1, după pct.2, avem "armă albă" în loc de "arma albă", iar în cuprinsul textului, să avem "integritate corporală a persoanelor", în loc de "integritate fizică"; şi, în sfârşit, încă un nou amendament, la poz.4, după pct.7 se introduce un nou punct - pct.8, cu următorul cuprins: "arme albe", în loc de "armă albă".

Sunt doar pentru ca textul să aibă legătură cu restul legii.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă există obiecţii în aceste chestiuni? Nu cred.

Trecem la dezbaterile pe articole, atunci.

Dacă de la pct.1 la pct.5 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

La pct.21 avem o serie de propuneri legislative şi proiecte de legi, reglementând regimul taximetriei.

Avem pentru ele un raport comun, pentru cele şase iniţiative - al Comisiei pentru industrii şi servicii; raport comun de adoptare al unuia dintre proiecte şi de respingere al celorlalte.

Suntem Cameră decizională.

Îi invit mai întâi pe iniţiatori să prezinte proiectele. Vă rog, domnul deputat Frâncu. Sunt mai mulţi iniţiatori, numai să-mi spuneţi cine sunt.

Eu vă invit să luaţi cuvântul, după care, la ora 12,30 întrerupem şi reluăm joi.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumim, domnule preşedinte.

Modificarea Legii nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere a avut ca idee principală această propunere legislativă de modificare a legii privind unele situaţii care impuneau caracter de urgenţă.

Dintre acestea, am să enumerez: modificarea Legii transporturilor rutiere care, conform directivelor în domeniu, au obligat legislativul de a include aceste transporturi în transportul local, ceea ce s-a realizat conform Legii nr.92/2007 privind transportul public local; transferarea fie pe cale de consecinţă a atribuţiilor respective de la sistemul central - Ministerul Transporturilor la administraţiile publice locale cu respectarea principiilor descentralizării; necesitatea eliminării practicilor de abuz şi corupţie instalate în unele administraţii publice locale, cu ocazia aplicării legii taximetriei, care nu prevedea sancţiuni exprese pentru încălcarea prevederilor legale de către aceste administraţii (în noua lege, încălcările prevederilor de către autorităţile locale sunt aspru sancţionate); necesitatea simplificării modului de atribuire a autorizaţiilor, completată cu măsuri suplimentare de creştere a responsabilităţilor celor care practică taximetria; şi modificările legislative privind atribuirea în gestiune serviciilor de transport public local, conform Ordonanţei Guvernului nr.34 privind achiziţiile publice.

Totodată, din exemplificările şi verificările pe care le-am avut pe teren, reiterez încă o dată, la fel ca atunci când prima oară a fost pusă în dezbatere Legea nr.38, consider că această lege este o lege împotriva corupţiei. În acest moment sunt foarte mulţi aşa-zişi operatori de transport - cu ghilimelele de rigoare - pe care pot să-i caracterizez ca şi cămătari, nişte aşa-zise firme care, teoretic, nu fac decât să exploateze pe cei care în acest moment nu pot să-şi obţină autorizaţia de transport. Prin această modificare a legii, credem că aceşti cămătari vor dispărea pentru totdeauna.

Mă simt obligată să fac următoarea remarcă, că, la redactarea raportului au participat cu amendamente şi cu foarte multă dăruire şi cu foarte multă risipă de timp din partea domniilor lor, de asemenea, cu verificări aduse din lumea reală a acestui gen de transport, domnii deputaţi ai Partidului Liberal, Frâncu Emilian, Mihăiţă Calimete, Rareş Mănescu, Nini Săpunaru şi, de asemenea, trebuie să mulţumesc colegilor deputaţi de la Partidul Democrat, Buda Daniel şi domnul Zegrean care, de asemenea, au lucrat cu mult profesionalism asupra acestui proiect de lege. Şi nu în ultimul rând, trebuie să aducem aprecierile noastre asociaţiilor profesionale şi sindicatelor din lumea taximetriei, care au petrecut alături de parlamentari zile şi zile şi zile, explicându-ne sau însuşind ceea ce parlamentarii au realizat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Domnul deputat Emilian Frâncu.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc.

Vreau să mă refer foarte pe scurt doar la propunerea legislativă 716; doresc o corectură de stenogramă. Această propunere legislativă are acordul Guvernului, are acordul Consiliului Concurenţei şi vreau să spun că am fost pus într-o situaţie de tipul femeii care a trebuit să jertfească, să zicem, ideea de maternitate asupra pruncului, pentru că, într-adevăr, primul proiect a fost depus de domnul Bivolaru.

Deşi am muncit doi ani aici o echipă, Rareş Mănescu, Mihăiţă Calimente, Nini Săpunaru şi Marin Almăjanu, împreună cu mine, Emilian Frâncu, am considerat că este mai bine, pentru ca această lege să fie promovată cât mai rapid, să nu existe niciun fel de problemă, am muncit împreună, au fost zeci de zile în care am discutat cu structurile patronale, sindicale şi mai ales cu cele socio-profesionale.

Cred că, de acum încolo, serviciul de taximetrie va fi în folosul cetăţeanului, mult mai bine realizat şi, cel puţin din punctul meu de vedere, vă rog să votaţi această iniţiativă legislativă, care este rodul comun a trei structuri de lege care au fost îmbinate, zic eu, fericit.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Ale intervenţii? Domnul deputat Iulian Iancu. Comisia.

Domnul Iulian Iancu:

Stimaţi colegi,

Aşa cum s-a menţionat deja din partea iniţiatorilor, comisia a fost sesizată pentru dezbatere în fond, practic, cu şase proiecte de lege pentru modificarea Legii nr.38/2003, proiecte care au fost supuse dezbaterii comisiei şi aş vrea foarte pe scurt, întrucât suntem contra cronometru, să vă fac câteva referiri asupra modului în care s-au desfăşurat lucrările în cadrul comisiei. A fost una dintre cele mai îndelungi şi importante, să spun, dezbateri prin participare şi, totodată, ca mod de intervenţie pe fiecare articol în parte.

În consecinţă, cele şase proiecte de lege au, în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (3) şi ale art. 67 şi ale art. 68 din Regulamentul Camerei: "În cazul în care o comisie examinează mai multe proiecte de lege şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare, se întocmeşte un singur raport."

S-a întocmit un singur raport. Iniţiativele legislative au fost examinate de raportori împreună cu iniţiatorii acestora, cu specialişti din Ministerul Internelor şi al Reformei Administrative, Ministerul Transporturilor, Biroul Român de Metrologie Legală şi cu reprezentanţii asociaţiilor profesionale reprezentative din domeniul transportului în regim de taxi.

La dezbateri au participat iniţiatorii propunerii legislative, specialişti din ministerele menţionate, precum şi, de fiecare dată, reprezentanţii asociaţiilor profesionale din domeniul transportului în regim de taxi.

În urma dezbaterilor, membrii comisiilor au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor următoarele: adoptarea propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendamentele admise, prezentate în anexă şi respingerea propunerii legislative pentru modificarea Legii nr.38 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, practic a celorlalte cinci proiecte de lege.

Prezentul raport, cu amendamentele admise, vă este supus, stimaţi colegi, spre adoptare.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Guvernul şi după aceea doamna deputat, pe procedură, înţeleg.

Domnul Marin Pătuleanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul supus astăzi dezbaterii reuneşte un număr de şase propuneri legislative, asupra căruia Guvernul şi-a exprimat în scris punct de vedere, individual, în funcţie de conţinutul fiecăreia.

În urma dezbaterilor din Comisia pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor, s-a stabilit reunirea conţinutului celor şase iniţiative legislative parlamentare într-un singur proiect de act normativ.

Menţionăm că reprezentanţii ministerelor cu atribuţii în reglementarea domeniului serviciilor de taximetrie au participat la toate şedinţele comisiei, la nivel de secretari de stat şi experţi, şi şi-au exprimat puntul de vedere al instituţiilor pe care le reprezentau, de la caz la caz.

Având în vedere că documentul final supus dezbaterii nu a fost analizat în cadrul unei şedinţe de Guvern pentru formularea unui punct de vedere în scris, sub semnătura primului-ministru, nu putem comunica o poziţie oficială a Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat.

Doamna Aura Vasile pe procedură şi, după aceea, vă propun să încheiem, întrucât este 12,30.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Faţă de volumul şi efortul şi implicarea pentru realizarea acestui proiect de lege, doresc ca alături de iniţiatorii proiectului de lege cu PLX 199 să fie trecuţi şi următorii parlamentari: Frâncu Emilian, Mihăiţă Calimente, Rareş Mănescu, Nini Săpunaru de la P.N.L., Buda Daniel şi Zegrean de la P.D..

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Dacă nu există obiecţii la această chestiune; nu există.

În aceste condiţii, stimaţi colegi, oprim aici dezbaterile pe acest proiect de lege. Urmează să continuăm joi dimineaţă cu dezbateri generale la acest proiect.

Vă invit ca, în două minute, să începem sesiunea de vot final. Rog liderii de grup să-şi invite colegii în sală.

Stimaţi colegi,

Vă invit să luaţi loc în bănci pentru a putea trece la votul final. Vă rog să facem o prezenţă pentru a verifica existenţa cvorumului. Prezenţa, vă rog, secretariatul. S-a pornit.

Vă rog să vă marcaţi prezenţa. Vă rog, stimaţi colegi, să finalizaţi marcarea prezenţei, ca să putem trece mai departe.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, cvorumul de şedinţă este îndeplinit.

Trecem la vot final. Avem pe lista de vot final un număr de 35 de proiecte.

1. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului - cadru de împrumut între România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la 2 februarie 2007 la Bucureşti şi la 9 februarie 2007 la Paris, pentru finanţarea primei faze a proiectului "Sistem integrat de reabilitare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, a staţiilor de tratare a apei potabile şi staţiilor de epurare a apelor uzate în localităţile cu o populaţie de până la 50.000 de locuitori".

Legea are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată, vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, s-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 212 deputaţi prezenţi, 208 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere, 2 voturi neexprimate).

2. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului-cadru de împrumut între România şi Banca de Dezvoltare a Consiliul Europei, destinat finanţării Proiectului privind apărarea împotriva inundaţiilor în zona de sud-vest a României, semnat la Bucureşti la 18 decembrie 2006 şi la Paris la 9 ianuarie 2007.

Legea are caracter ordinar. Suntem primă Cameră sesizată, vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, s-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 215 deputaţi prezenţi, 212 voturi pentru, niciun vot împotrivă, o abţinere, 2 voturi neexprimate).

La Punctul 3. Proiectul de hotărâre privind contul de execuţie a bugetului Camerei Deputaţilor...

Vă rog, domnul deputat Rădulescu. Explicarea votului? Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt două proiecte de lege pe care am considerat bine să le votăm, dat fiind că se referă la bani pentru comunităţi şi cine a citit titlul acesta lung al celor două acte normative vede despre ce este vorba.

Pe de altă parte, ştim cu toţii că a existat o lungă discuţie pe probleme procedurale, reieşită dintr-o gravă deficienţă de procedură, referitoare la aceste acte normative. Ele au zăcut prin sertarele Guvernului două luni şi jumătate şi când au fost, în sfârşit, descoperite acolo, au fost trimise de mare urgenţă la Parlament, introduse în aceeaşi zi în comisie, dar n-a apucat să se facă raport şi, după aceea, a existat un consens al liderilor de grup prezenţi la şedinţa din acea zi a Biroului permanent spre a fi introduse cele două proiecte pe ordinea de zi, dar nu fără raport. Asta nu s-a întâmplat niciodată. Considerând, însă, importanţa acestor două acte normative, care au ajuns foarte urgente, deoarece au zăcut printr-un sertar al Guvernului, noi le-am votat.

Atragem, însă, atenţia că suntem conştienţi de faptul că am votat împotriva unei proceduri corecte, ştiind că aceasta a fost o procedură vicioasă, lucru care nu se va mai întâmpla din partea noastră cu niciun act normativ şi rugăm ca, de acum înainte, să fie respectată procedura, cât de urgente ar fi actele normative respective.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Bolcaş, înţeleg.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

O precizare. Regulamentul nostru prevede două posibilităţi. Supunerea unui proiect de lege cu raport pentru dezbatere sau supunerea unui proiect de lege fără raport.

În condiţiile în care acest proiect de lege, prin consensul liderilor, a fost dezbătut şi votat fără raport, nu există nicio obiecţie şi niciun impediment cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Regulament.

Îmi permit să resping observaţia domnului deputat Rădulescu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

3. Proiectul de Hotărâre privind contul de execuţie a bugetului Camerei Deputaţilor pe 2006.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, a fost aprobat.

(Conform afişajului, se înregistrează 205 deputaţi prezenţi, 191 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 2 abţineri, 12 voturi neexprimate).

4. Proiectul de Lege pentru anularea unor obligaţii de restituire a produselor scoase din rezerva de mobilizare de către filialele C.N. "ROMARM" S.A. aferente perioadei 1991-2003.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, s-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 191 deputaţi prezenţi, 162 voturi pentru,17 împotrivă,4 abţineri, 8 voturi neexprimate).

5. Proiectul de Lege privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. 219 voturi pentru. S-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 224 deputaţi prezenţi, 219 voturi pentru, un vot împotrivă,2 abţineri, 2 voturi neexprimate).

Domnul Victor Ponta vrea să explice votul.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vreau doar să mulţumesc, domnule preşedinte, dumneavoastră, celorlalţi iniţiatori din toate grupurile parlamentare care au susţinut acest proiect şi colegilor care l-au votat.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

6. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.49/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, s-a adoptat. 187 de voturi în favoarea proiectului.

(Conform afişajului, se înregistrează 197 deputaţi prezenţi, 187 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere, 8 voturi neexprimate).

7. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.120/2002 privind aprobarea Sistemului de susţinere şi promovare a exportului cu finanţare de la bugetul de stat, republicată.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, s-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 195 deputaţi prezenţi, 178 voturi pentru,4 împotrivă, 2 abţineri,11 voturi neexprimate).

8. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.79/2006 privind majorarea tarifelor în transportul feroviar de călători pe teritoriul României.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 192 deputaţi prezenţi, 67 voturi pentru, 105 împotrivă, 11 abţineri, 9 voturi neexprimate).

Ordonanţa nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru aprobare cu aplicarea prevederilor art. 105.

Vă rog, domnule Iancu, explicarea votului.

Domnul Iulian Iancu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În primul rând, aş vrea să remarc faptul că astăzi, plenul a avut o atitudine absolut corectă şi sper ca acest proiect de ordonanţă să fie ultimul caz în care, în Guvern, să fie promovat un proiect de ordonanţă prin care Executivul să nu facă altceva decât să justifice costuri ale operatorilor, realizate în mod nejustificat.

Şi am să fac o singură explicitaţie. De la data la care la noi, în plen, a fost discutată cu argumente modalitatea prin care, în comisie, s-a solicitat un algoritm, o metodologie de calcul a preţului biletelor la călători, până astăzi, în Guvernul României..., i s-a cerut, practic, ministrului să facă o solicitare expresă Executivului pentru încă 500 de milioane de lei noi, respectiv 5000 de miliarde de lei vechi, tot pentru costurile operatorilor din domeniul feroviar; de asemenea, am constatat cu toţii zilele trecute faptul că Electrica a atenţionat SNCFR Marfă că va întrerupe alimentarea cu energie electrică pentru că s-a ajuns la o restanţă de 2000 de miliarde de lei vechi.

Iată cum, deşi în comisie, deşi în plenul Camerei Deputaţilor s-a atenţionat că un astfel de proiect de ordonanţă nu face altceva decât să încurajeze modul arbitrar de desfăşurare a activităţii operatorilor din acest domeniu, cu toate acestea, şi după ce s-au făcut acele discuţii şi au fost făcute observaţiile, li s-a solicitat metodologia de calcul, cu toate acestea, procedura a continuat.

Să sperăm că prin gestul dumneavoastră de astăzi şi prin decizia Camerei Deputaţilor, o astfel de practică să ia sfârşit pentru totdeauna.

Eu vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Rediscutăm în sesiunea următoare.

9. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr.28/2007 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.19/2002 privind unele măsuri pentru constituirea şi utilizarea fondului locativ de protocol, proprietate publică a statului şi pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Proiectul a fost adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 221 deputaţi prezenţi, 153 voturi pentru, 50 împotrivă, 17 abţineri, un vot neexprimat).

Domnul deputat Cristian Rădulescu, explicarea votului. Vă rog.

Domnul Cristian Rădulescu:

Aparent, stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Ar fi o vânzare care ar corespunde unor principii de transparenţă şi eficienţă, aşa cum este formulat acest act normativ.

Am votat împotriva lui, fiindcă nu avem încredere, ştiind preocupările pe acest domeniu, al imobilelor din Regia Protocolului de Stat, n-avem încredere în felul în care, în ciuda unei astfel de legi, această chestiune va fi gestionată de către actualul Guvern, care, în mod sigur, va da un regulament de aplicare, care va crea portiţele pentru ca această vânzare să se facă tot preferenţial.

Preferăm să aşteptăm vremuri mai bune.

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu se ştie dacă în case sau în afara caselor.

10. Propunerea legislativă privind reglementarea regimului juridic al unor bunuri imobile aflate în folosinţa unităţilor de cult.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Proiectul a fost adoptat. 214 voturi pentru.

(Conform afişajului, se înregistrează 225 deputaţi prezenţi, 214 voturi pentru, 3 împotrivă, 4 abţineri, 4 voturi neexprimate).

11. Proiectul de Lege pentru abrogarea Legii nr.355/2003 privind răspunderea transportatorilor aerieni şi a operatorilor aeronavelor civile care efectuează operaţiuni aeriene civile în spaţiul aerian naţional, a Legii nr.491/2004 privind obligaţia de serviciu public pe rute aeriene interne şi a Ordonanţei Guvernului nr.52/2002 privind stabilirea unui sistem de compensare de către transportatorii aerieni pentru pasagerii cărora li s-a refuzat îmbarcarea pe curse aeriene regulate.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, s-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 220 deputaţi prezenţi, 215 voturi pentru, un vot împotrivă, 2 abţineri, 2 voturi neexprimate).

12. Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, reexaminată ca urmare a cererii preşedintelui României.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, proiectul a fost adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 226 deputaţi prezenţi, 142 voturi pentru, 77 împotrivă, 5 abţineri, 2 voturi neexprimate).

13. Legea pentru protejarea operatorilor economici care au ca obiect de activitate exploatarea şi prelucrarea lemnului din zonele forestiere afectate de doborâturi de vânt şi alte calamităţi naturale, reexaminată ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea. Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, propunerea de respingere a fost adoptată.

(Conform afişajului, se înregistrează 224 deputaţi prezenţi, 196 voturi pentru, 17 împotrivă, 5 abţineri, 6 voturi neexprimate).

14. Legea privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Turism, în subordinea Guvernului României, reexaminată ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale.

Lege are caracter ordinar. Cameră decizională.

Comisia propune respingerea. Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, respingerea a fost aprobată.

(Conform afişajului, se înregistrează 219 deputaţi prezenţi, 119 voturi pentru, 93 împotrivă, 5 abţineri, 2 voturi neexprimate).

15. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2007 pentru modificarea şi completarea art.157 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Da, mulţumesc. Legea n-a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptată. 105 alin. (3).

(Conform afişajului, se înregistrează 197 deputaţi prezenţi, 80 voturi pentru, 85 împotrivă, 21 abţineri, 11 voturi neexprimate).

16. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.113/2006 privind înfiinţarea Fondului naţional de dezvoltare.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Legea nu a întrunit majoritatea necesară. 105 alin. (3), sesiunea viitoare.

(Conform afişajului, se înregistrează 197 deputaţi prezenţi, 93 voturi pentru, 84 împotrivă, 11 abţineri, 9 voturi neexprimate).

17. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.29/2007 privind modul de alocare a instrumentelor structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la bugetul de stat, inclusiv din Fondul naţional de dezvoltare, în bugetul instituţiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, legea a fost adoptată.

(Conform afişajului, se înregistrează 219 deputaţi prezenţi, 141 voturi pentru, 70 împotrivă, 5 abţineri, 3 voturi neexprimate).

18. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, proiectul a fost adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 223 deputaţi prezenţi, 157 voturi pentru, 52 împotrivă, 14 abţineri, niciun vot neexprimat).

19. Propunerea legislativă privind modificarea Legii 61/1991 privind sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Legea nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptată. Ca atare, propunerea legislativă este respinsă. 135 de voturi pentru.

(Conform afişajului, se înregistrează 221 deputaţi prezenţi, 135 voturi pentru, 73 împotrivă, 9 abţineri, 4 voturi neexprimate).

20. Proiectul de Lege pentru modificarea anexelor la unele acte normative din domeniul sistemului naţional de decoraţii.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, legea a fost adoptată.

(Conform afişajului, se înregistrează 226 deputaţi prezenţi, 212 voturi pentru, 4 împotrivă, 8 abţineri, 2 voturi neexprimate).

21. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, s-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 225 deputaţi prezenţi, 220 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, 5 voturi neexprimate).

22. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr.II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiillor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc, s-a adoptat.

(Conform afişajului, se înregistrează 225 deputaţi prezenţi, 216 voturi pentru, niciun vot împotrivă, o abţinere, 8 voturi neexprimate).

23. Propunerea legislativă privind completarea şi modificarea alineatului (1) al articolului 269 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 224 deputaţi prezenţi, 172 voturi pentru, 47 voturi împotrivă, 5 abţineri).

Da. Vă mulţumesc.

Propunerea legislativă s-a adoptat cu 172 de voturi pentru.

24. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 224 deputaţi prezenţi, 215 voturi pentru, 3 voturi împotrivă, 5 abţineri, un deputat nu a votat).

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

25 Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 160/2000.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 226 deputaţi prezenţi, 213 voturi pentru, 5 voturi împotrivă, 4 abţineri; 4 deputaţi nu au votat).

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

26. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învăţământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 221 deputaţi prezenţi, 214 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere; 5 deputaţi nu au votat).

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat legea.

27. Legea pentru adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.124/2006 privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase şi alte produse alimentare, reexaminată, la cererea Preşedintelui României.

Legea are caracter ordinar, suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 223 deputaţi prezenţi, 216 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 4 abţineri; 3 deputaţi nu au votat).

Da, Vă mulţumesc. S-a adoptat.

28. Proiectul de Lege privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 222 deputaţi prezenţi, 217 voturi pentru, niciun vot împotrivă, 2 abţineri; 3 deputaţi nu au votat).

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

29. Propunerea legislativă privind schimbarea denumirii oraşului Basarabi, judeţul Constanţa, în "Murfatlar".

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 222 deputaţi prezenţi, 202 voturi pentru, 12 voturi împotrivă, 6 abţineri; 2 deputaţi nu au votat).

Da. Vă mulţumesc. 202 voturi pentru, 12 împotrivă şi 6 abţineri. Iată că au existat şi împotriviri.

30. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 222 deputaţi prezenţi, 220 voturi pentru, un vot împotrivă, o abţinere).

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat: 220 de voturi pentru.

31. Proiectul de Lege privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.57/2002 pentru recuperarea arieratelor către principalii furnizori de resurse energetice şi apă.

Legea are caracter ordinar. Prioritate legislativă. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 221 deputaţi prezenţi, 216 voturi pentru, 3 voturi împotrivă, nicio abţinere; 2 deputaţi nu au votat).

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat.

32. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru organizarea referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea preşedintelui României.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 192 deputaţi prezenţi, 161 voturi pentru,12 voturi împotrivă, 12 abţineri; 7 deputaţi nu au votat).

Sunt 161 de voturi pentru, insuficiente, art. 105 alin.(3).

33. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2007 privind modificarea art.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 139/2005 pentru administrarea pădurilor din România.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 220 deputaţi prezenţi, 139 voturi pentru, 71 voturi împotrivă, 9 abţineri; un deputat nu a votat).

Da. Vă mulţumesc. Proiectul a fost adoptat.

34. Proiectul de Lege pentru modificarea art.26 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 216 deputaţi prezenţi, 206 voturi pentru, un vot împotrivă, 6 abţineri; 3 deputaţi nu au votat).

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat

35. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.2 din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.

Legea are caracter organic. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, sunt înregistraţi 216 deputaţi prezenţi, 206 voturi pentru, 6 voturi împotrivă, 4 abţineri).

Da. Vă mulţumesc. S-a adoptat: 206 voturi pentru. Am finalizat sesiunea de vot final. Închidem dezbaterile.

La orele 14,30, moţiune simplă pe tema agriculturii.

- Pauză -

(După pauză, lucrările au început la ora 14,50 şi au fost conduse de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Ioan Munteanu şi Gheroghe Albu, secretari).

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa din după-amiaza zilei de marţi 26.06.2007 având la ordinea de zi prezentare aşi dezbaterea moţiunii simple - Patru milioane de lei - subvenţie pentru fiecare hectar de teren arabil, moţiune iniţiată de parlamentarii PSD.

În conformitate cu Regulamentul, sunt obligat să întreb dacă vreunul dintre semnatari îşi retrage semnătura. Nu-şi retrage nimeni semnătura.

Există incidente de procedură? Nu există incidente de procedură. Rog unul dintre semnatari să prezinte moţiunea simplă.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi prezenta doar o sinteză a textului moţiunii: "Patru milioane de lei - subvenţie pentru fiecare hectar de teren arabil," având în vedere că dumneavoastră cunoaşteţi conţinutul acesteia. Punctul de plecare al demersului nostru, mă refer aici la deputaţii Grupului parlamentar al PSD, îl reprezintă constatarea că integrarea României în Uniunea Europeană a surprins Guvernul Tăriceanu complet descoperit în ceea ce priveşte sprijinul ce trebuie acordat agricultorilor pe parcursul anului 2007. Pentru cei care ar putea crede că gestul nostru este unul demagogic sau de revanşă politică, facem precizarea că doar teama de a vedea compromis unul dintre cele mai importante sectoare economico-sociale din România ne-a determinat să apelăm la acest instrument democratic pe care îl avem la îndemână, şi anume moţiunea. Nu dorim să criticăm sau să minimalizăm rezultatele altora pentru simplul motiv că fac parte din echipa adversarilor noştri politici, ci să tragem semnalul de alarmă necesar acum, cât încă nu e prea târziu. Nu credem că există cineva în această sală care să nu ştie ce înseamnă să munceşti pământul în aşa fel încât el să te răsplătească ca să poţi trăi. Este principalul considerent care motivează demersul pe care îl supunem atenţiei dumneavoastră.

De 900 de zile, mai exact de 910 zile, se promite şi se minte.

Punctul de plecare al demersului nostru îl reprezintă constatarea că integrarea României în Uniunea Europeană a surprins Guvernul Tăriceanu complet descoperit în ceea ce priveşte sprijinul ce trebuie acordat agricultorilor pe parcursul anului 2007.

Iată care ar fi cele mai de seamă "realizări" ale acestor perioade Tăriceanu I şi Tăriceanu II, în care au fost schimbaţi doar (!) trei miniştri.

Agricultura se află într-o situaţie dezastruoasă care situează România pe unul din ultimele locuri din Europa. Şi, asta, în condiţiile în care acum mai puţin de trei ani, sub guvernarea PSD, s-a obţinut cea mai mare recoltă de cereale, a fost reabilitată zootehnia, iar volumul producţiei agricole a înregistrat o creştere de 22,2%, ceea ce a însemnat, în acelaşi timp, şi o creştere de 8,3% a produsului intern brut.

Suprafaţa agricolă nelucrată în anul 2006 a depăşit 1,6 milioane hectare, iar în 2007 ea a ajuns la 1,7 milioane hectare. Aceste terenuri agricole necultivate, la care se adaugă seceta din acest an, au drept consecinţă diminuarea îngrijorătoare a producţiilor agricole, oferta internă de grâu fiind serios compromisă în acest an.

Deşi ministrul Remeş a precizat că necesarul intern de grâu ar fi de 3,5 milioane tone, noi îl contrazicem, spunând că necesarul minim este de 4,5-4,6 milioane de tone, din care 3,2 milioane tone pentru consumul uman, 0,6 milioane tone pentru sămânţă şi 0,5 milioane tone pentru furajare, aici fiind incluse şi pierderile tehnice la condiţionare.

Chiar dacă vechea conducere a ministerului dă vina pe condiţiile meteo nefavorabile, considerăm că managementul defectuos şi lipsa de profesionalism a echipei Flutur au condus la actuala situaţie.

Acolo unde s-a respectat epoca de semănat există sole cu producţie foarte bună, în timp ce culturile înfiinţate după perioada optimă - aproximativ 40% din suprafaţa destinată culturii grâului - sunt compromise din cauza slabei rezistenţe la secetă. La cele spuse, să adăugăm faptul că s-au asigurat fertilizări doar pe 8-10% din suprafaţă, extrem de puţin pentru a avea producţiile scontate.

Deşi în unele judeţe s-a început deja recoltarea, nici până la această dată nu s-a stabilit definitiv suprafaţa calamitată şi nu au fost acordate despăgubirile pentru culturile calamitate, promise atât de către premier, cât şi de către ministrul agriculturii. A fost stabilită în sfârşit modalitatea de despăgubire. Să o vedem şi aplicată.

Ministrul Remeş a anunţat că abia în cursul acestei săptămâni va fi elaborată Hotărârea de Guvern referitoare la controlul documentelor cu care fermierii îşi justifică cheltuielile pentru efectuarea lucrărilor agricole.

În aceste condiţii, preţul grâului este greu de estimat, el rămâne o necunoscută, dar, aşa cum au anunţat reprezentanţii Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România, preţul pâinii va creşte cu 25%.

Deficitul comercial la produsele alimentare s-a majorat în mod nepermis şi nejustificat. Importurile de produse alimentare în anul 2006 au determinat un deficit comercial de peste 1,2 miliarde euro, în creştere cu 32% faţă de anul 2005, an în care s-a înregistrat o scădere de 18,7%.

Astfel, ponderea importului de carne de porcine a ajuns la 43% din consumul intern, cel de carne de pasăre la 36%, cel de carne de bovine la 19%. Dacă la acestea mai adăugăm importurile de 94 milioane euro la zahăr şi 172 milioane de euro pentru ţigări, tutun, sortimente de fructe şi legume ce puteau fi produse în România cu un minim sprijin bugetar, avem imaginea "priceperii" şi a "devotamentului" cu care au acţionat guvernanţii pentru satisfacerea nevoilor românilor.

Deja, în primele două luni ale 2007, se înregistra un deficit comercial la produsele agroalimentare de nu mai puţin de 652 milioane euro, deci se estimează că până la sfârşitul anului nivelul din 2006 va fi cu mult depăşit.

Situaţia sistemelor de irigaţii este dramatică, mai ales în condiţiile de secetă prelungită care afectează întreaga ţară. Dacă până în anul 2004 putea fi irigată suprafaţa de 1-1,2 milioane hectare, în anul 2007 sunt asigurate irigaţii doar pentru 300 mii hectare, în realitate doar aproximativ 50 mii hectare fiind efectiv udate.

La starea precară a instalaţiilor se adaugă preţul ridicat al apei, care a crescut de la 500 mii lei vechi în 2004 la 1,5 milioane lei vechi în 2007.

Din cauza creşterii permanente, scăpate de sub control, a preţului energiei electrice şi a combustibililor, un mare număr de producători agricoli nu au fost în stare să înfiinţeze culturile sau să-şi crească animalele.

Neonorarea de către Guvernul PNL-PD a promisiunilor privind acordarea subvenţiilor din 2007 pentru carnea şi laptele livrate la fondul pieţei, dar şi pentru înfiinţarea de noi culturi a avut drept urmare reducerea numărului de producători agricoli.

Producţia de carne a scăzut semnificativ, cele mai mari reduceri înregistrându-se la carnea de porc şi la cea de pasăre.

Dezastrul determinat de măsurile abuzive ale ex-ministrului Flutur în cazul gripei aviare şi a falsei peste porcine a afectat puternic sectoarele de creştere a păsărilor şi a porcilor, cu consecinţe pe termen lung.

În afara faptului că produsele au fost interzise la exportul în UE, numeroşi crescători ale căror păsări au fost omorâte ilegal şi-au pierdut afacerile ori se judecă cu cei care i-au păgubit.

Din păcat nici unul dintre cei trei miniştri - Flutur, Motreanu şi Remeş - nu pare să-şi mai aducă aminte de aceste episoade. Şi nici de pierderile imense ale statului român cu dezinfecţii, despăgubiri, încetarea producţiei, desfaceri limitate pe piaţa internă şi pe cea externă.

De asemenea, trebuie semnalat faptul că abatoarele autorizate nu primesc porci de la crescătorii individuali, aflaţi în imposibilitatea de a-şi valorifica producţia proprie. De aceea, solicităm prelungirea termenului de preluare a animalelor până la lichidarea stocurilor existente, ţinând cont de faptul că populaţia nu a fost informată până acum.

Lipsa de implicare, de organizare, dar şi inconştienţa celor care lucrează în sectorul de îmbunătăţiri funciare au condus la incredibila situaţie ca la sfârşitul lui 2006 să fie returnate fonduri de 35 miliarde lei vechi de la activitatea de întreţinere şi reparaţii şi 75 miliarde lei vechi de la capitolul investiţii. Deşi sistemul este prăbuşit.

Trebuie subliniat faptul că în nici un judeţ nu a fost încheiat cadastrul agricol, cele 30 de procente înregistrate la nivel naţional fiind cu mult sub promisiunile şefilor care coordonează această activitate.

Promisiunea de acoperire de la bugetul statului a cheltuielilor efectuate cu plata taxelor pentru schimburi sau vânzarea de teren agricol n-a fost ţinută vreodată.

Renta viageră este nesemnificativă, sumele nu acoperă nici taxele notariale, nici pe cele de cadastru, nici impozitele plătite, iar numărul beneficiarilor este foarte redus. Faţă de promisiunea ex-ministrului Flutur de 1,3 milioane beneficiari care vor disponibiliza 3,2 milioane hectare, există înscrişi în acest program numai 22.200 beneficiari, care au disponibilizat 101 mii hectare prin vânzare sau arendă, încasând 5,7 milioane euro.

Piscicultura nu mai reprezintă pentru minister o ramură de interes naţional, pentru beneficiarii de rând, ci o afacere rentabilă doar pentru cei "aleşi". Debandada organizatorică şi legislativă din acest domeniu a dus la diminuarea dramatică a activităţii din acest sector ce ar fi putut fi extrem de rentabil pentru economia românească.

În silvicultură continuă jaful, iar sumele prevăzute pentru această activitate sunt cheltuite abuziv şi fără control.

În anii 2005 şi 2006 au fost întocmite proiecte de executare a unor perdele forestiere şi a unor căi de acces - cu situaţie juridică incertă - în valoare de 140 miliarde lei vechi de la buget, bani aruncaţi fără cel mai mic rezultat.

Guvernul portocaliu a abrogat OUG nr.98/2003 prin care Romsilva era obligată să asigure la cerere, în mod gratuit, dar a introdus în schimb, plata pazei suprafeţelor forestiere, circa 500 000 lei vechi pe an. Ca urmare, a fost creat un adevărat haos în administrarea pădurilor private, adică distrugerea patrimoniului forestier, tăierile ilegale, lipsa contractelor de pază, lipsa structurilor silvice etc. Poate singurul în măsură să explice cum s-a furat "ca în codru" din anul 2005 şi până acum ar fi ex-ministrul şi ex-liberalul Gheorghe Flutur!

Programul de restructurare a cercetării ştiinţifice agricole, prevăzut de către guvernarea PNL-PD, nu a fost realizat. Deşi termenul de înscriere al proiectului de lege privind restructurarea era prevăzut până la 31 martie 2006, nici până la această dată el nu a fost înaintat spre dezbatere Parlamentului. Această permanentă tergiversare explică, desigur, apariţia de noi "interese" legate de suprafeţele agricole şi de mijloacele fixe pe care unităţile de cercetare le mai administrează încă. Cert este faptul că cercetarea ştiinţifică se află în pericol, la fel ca şi producerea de material genetic vegetal şi animal, din categoriile biologice superioare, imperios necesar în atingerea performanţelor în agricultura românească.

Dezvoltarea rurală este ultima dintre preocupările echipei de "profesionişti" din aşa-zisul Minister al Agriculturii, Silviculturii şi Dezvoltării Rurale PNL-PD (!)

Cea mai nejustificată şi condamnabilă situaţie este legată de lipsa de preocupare privind pregătirea pentru accesarea Fondurilor Europene de Dezvoltare Rurală. Deşi au trecut şase luni de la aderarea României la structurile europene, Planul Naţional de Dezvoltare Rurală se află tot în stadiul de "consultare", când, de fapt, ar fi trebuit deja aprobat de către Comisia Europeană.

Pentru că Ministerul şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit PNL-PD nu au pregătit normele de accesare a fondurilor, în loc să beneficiem de cele 577 milioane euro, stabilite prin Tratatul de aderare şi acordate de la Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR), în cel mai bun caz, s-ar putea obţine doar 155 milioane euro, plus 26 milioane euro co-finanţare de la buget.

Există serioase riscuri în ceea ce priveşte blocarea sau amânarea fondurilor pentru plăţile de la Uniunea Europeană pentru anul 2007. Cert este faptul că, până în prezent, nu s-a acordat nici o sumă din fondurile europene. Toată vina revine celor trei miniştri, proporţional cu perioada în care au ocupat scaunul de ministru.

Bugetul pe anul 2007 al Guvernului PNL-PD nu prevede în mod expres suma pentru "plăţile naţionale direct complementare", în valoare de 528 milioane euro, la care România are dreptul în primul an de aderare, deşi PSD a solicitat, cu insistenţă, această prevedere.

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 a fost finalizat cu mare întârziere, faţă de termenul preconizat.

Cele două agenţii de plăţi nu au fost acreditate de către organismele abilitate din UE, ceea ce afectează obţinerea sumelor de la UE pentru anul 2007.

Deşi Ministerul Agriculturii se laudă că a încheiat Programul SAPARD, de fapt, el n-a reuşit decât "performanţa" de a scădea ritmul plăţilor. Dacă în anii 2004-2005 nivelul plăţilor era de 22,7 milioane de euro pe lună, în 2006 el a ajuns la doar 16,6 milioane euro într-o lună. Un lucru este sigur: în anul 2007 pierderile SAPARD vor fi de cel puţin 100 milioane euro. Vinovat este doar Guvernul PNL-PD.

Mult mediatizatul program "Fermierul", atât de drag ex-ministrului Flutur, n-a dat nici el rezultatele scontate. Faţă de cele 570 de fabrici pentru procesarea laptelui şi a cărnii, 6000 de ferme vegetale şi zootehnice, peste 300 de unităţi de servicii neagricole, preconizate la această dată sunt doar 328 de ferme agricole noi şi 43 de unităţi de procesare.

Grav este, însă, faptul că a fost blocată suma de 7000 miliarde lei din bugetul Ministerului Agriculturii (circa 30%), în loc ca aceşti bani să fi fost folosiţi pentru sprijinirea producătorilor şi pentru susţinerea eficientă a agriculturii. Beneficiari au fost doar băncile comerciale în care au fost depuşi aceşti bani.

Din păcate, greşelile acestor responsabili-iresponsabili din structurile abilitate se regăsesc la nivelul producătorilor agricoli, victime ale dezinformării şi ale falselor promisiuni.

Principalii perdanţi sunt cei care deţin exploataţii agricole în suprafaţă de mai puţin de un hectar şi care cresc diferite specii de animale, cultivatorii de legume, cei care au grădini familiale reduse şi care nu vor primi plăţi directe pe suprafaţă. În aceeaşi situaţie se află şi agricultorii care au exploataţii sub un hectar şi care au înfiinţat în toamna trecută culturi de grâu, orz, orzoaică şi rapiţă. Deci, circa 3,5 milioane gospodării ţărăneşti nu vor primi nici un fel de sprijin.

Au început necazurile pentru crescătorii de animale care nu au fost informaţi în legătură cu restricţiile de calitate cerute de către UE, adică de faptul că, nu au voie să vândă laptele şi produsele lactate proprii în pieţe şi că nu au voie să exporte carne de porc şi pasăre.

Deoarece nu a existat o metodologie de atribuire a cotei de lapte în funcţie de numărul de animale din fermele specializate, de rasă şi de producţia medie, în acest moment se impune o reanalizare a situaţiei şi o repartizare corectă a cotelor, în vederea stingerii nemulţumirilor şi a protestelor semnalate.

Evident, demersul propus de noi nu este unul exhaustiv, el n-a surprins decât puţine dintre gafele "ministeriabililor", care au costat şi afectat întreaga naţiune. Dar ultimul exemplu pe care îl propunem este edificator pentru felul în care s-a muncit în Ministerul Agriculturii. Deşi în vara lui 2006, PSD a solicitat în mai multe rânduri Guvernului să cumpere de la producători cel puţin 1,5 milioane tone grâu la un preţ de 4000-4500 lei vechi/kg, membrii Executivului n-au luat în serios propunerea noastră. A urmat un fapt fără precedent. În luna ianuarie 2007, ţara noastră importa grâu la preţul de peste 170 euro/tonă, în timp ce grâul românesc se deprecia în depozitele producătorilor. Fără comentarii!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Grupul parlamentar al PSD solicită Guvernului României să ia următoarele măsuri de urgenţă în vederea redresării sectorului agricol:

1. Modificarea şi completarea Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură.

De aceste despăgubiri urmează să beneficieze în anul 2007 şi producătorii agricoli care nu au încheiat contracte cu societăţile de asigurare - reasigurare.

2. Asigurarea unui buget pentru agricultură la nivelul maxim permis de către reglementările europene, prin reevaluarea fondurilor prevăzute în bugetul pe 2007, prin cofinanţare, prin plăţi directe, măsuri de piaţă, proiecte de dezvoltare rurală şi de finanţare a pescuitului. Această reeşalonare trebuie făcută la prima rectificare bugetară.

3. Acordarea sumei de 400 lei pe hectar (4 milioane lei vechi) pentru plăţile din anul 2007

Beneficiari: 1,2 milioane ferme (circa 3 milioane fermieri) care exploatează aproape 8,7 milioane hectare de teren.

4. Acordarea unui sprijin financiar de 350 lei (3,5 milioane lei vechi) producătorilor agricoli ce deţin şi exploatează suprafeţe de teren de până la un hectar, inclusiv.

Beneficiari: cca. 2 milioane de mici producători.

5. Acordarea unui sprijin financiar suplimentar în anul 2007 pentru culturile ecologice. Sprijinul acesta se situează între 6000 şi 7000 lei/hectar, în funcţie de fiecare cultură ecologică.

6. Subvenţionarea cu 5500 lei vechi/kg a seminţei de grâu şi de orz, necesară înfiinţării culturilor din această toamnă.

7. Subvenţionarea motorinei pentru culturile care se vor înfiinţa şi recolta în anul 2008, cu 15 mii lei/litru.

8. Acordarea unei subvenţii pentru irigaţii de 1200 lei/hectar (12 milioane lei vechi/hectar)

Este necesară modificarea Ordinului nr. 388/21.05.2007 al MADR şi stabilirea plafonului maxim la hectar pentru acoperirea cheltuielilor pentru irigaţii în sezonul de irigaţii al anului 2007 la 1200 lei/hectar, în loc de 700 lei/hectar.

9. Propunere legislativă privind acordarea unui sprijin financiar în anul 2007 de 150 lei (1,5 milioane lei vechi) pentru creşterea calităţii producţiei obţinute pe pajişti.

Beneficiari: cca. 1,5 milioane de producători agricoli şi crescători de animale care deţin şi exploatează o suprafaţă de peste 800 mii hectare.

10. Asigurarea prin bugetul MADR a fondurilor necesare adoptării măsurilor privind redresarea agriculturii.

11. Finalizarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 şi a metodologiei de finanţare a proiectelor.

12. Finalizarea măsurilor recomandate de către experţii UE pentru organizarea instituţională şi acreditarea de către Comisia Europeană a celor două agenţii de plăţi.

13. Stabilirea nivelului alocaţiei bugetare la 30% din volumul creditului agricol acordat de către băncile comerciale pentru activităţile de producţie din sectorul vegetal şi din zootehnie (nivel prevăzut în Legea nr. 150/2003), procentul actual de 4-15% fiind insuficient.

Emiterea în regim de urgenţă a unei Hotărâri de Guvern în acest sens.

Sperăm ca aceste sesizări şi propuneri care vizează în modul cel mai sincer şi mai realist ieşirea din criza fără precedent în care se află agricultura românească să găsească ecoul necesar şi să nu rămână doar simple iniţiative ale PSD-ului, aşa cum s-a întâmplat în nenumărate rânduri.

Ţinând seama de situaţia gravă, generată de nepriceperea şi amatorismul celor desemnaţi să conducă agricultura românească, vă invităm, stimaţi colegi, să votaţi textul prezentei moţiuni. Este singura modalitate de a acorda o ultimă şansă producătorilor agricoli din ţara noastră. Mă refer la aceste propuneri pentru redresarea agriculturii.

Sigur că, chiar dacă domnul Remeş ar fi fost ministru din anul 2005 am fi putut cere demisia acestuia? Nu. Pentru că noi cunoaştem prevederile Deciziei nr.148 din 21 februarie 2007 a Curţii Constituţionale, pagina 11, art.112 alin.(2), prin care se spune: "Prin moţiunea simplă s-a pus la dispoziţia parlamentarilor un instrument mai eficient de realizare a funcţiei de control a Parlamentului asupra Guvernului, dar adoptarea unei moţiuni simple nu are ca efect juridic direct revocarea unui membru al acestuia". De aceea, nu am cerut demisie domnului ministru Remeş.

Şi un ultim mesaj pentru Guvernul Tăriceanu: vrem ca pâinea românilor să fie asigurată din producţia internă, şi, să nu împovărăm ţara cu noi biruri care să aducă populaţia în pragul disperării, şi nu din importuri, pentru că putem, trebuie doar voinţă.

Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi ascultat. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD).

Am uitat să adaug ceva. La mulţi ani, domnule Remeş, îmi pare rău că, chiar astăzi se întâmplă să discutăm moţiunea simplă. (Aplauze).

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumim.

În continuare, trebuie să discutăm şi să aprobăm timpul maxim afectat pentru dezbateri. Aşa cum s-a stabilit la Biroul permanent, după calculul făcut, pentru PSD este afectat un timp de 38 de minute, PNL - 21 de minute, PD - 16 minute, PRM - 16 minute, UDMR - 7 minute, Partidul Conservator - 6 minute, minorităţi naţionale - 6 minute, fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 11 minute. În total - 121 de minute.

Dacă sunt obiecţii sau observaţii la această repartizare? Nu sunt obiecţii.

Supun votului dumneavoastră timpul afectat fiecărui grup parlamentar.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Deci, cu un vot împotrivă şi cu o abţinere a fost aprobat timpul afectat dezbaterii.

Dăm cuvântul domnului ministru, urându-i totodată, încă o dată, La mulţi ani!

Domnul Decebal Traian Remeş:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în varianta Flutur, nu zic "papion", că nu place cuiva anume, este de 3346,4 milioane de lei. Adică, 0,88% din p.i.b.

La această sumă se vor adăuga mâine 2419,8 milioane de lei. Destinaţiile mari ale acestei sume sunt despăgubirile pentru secetă, înfiinţarea culturilor în această toamnă şi sprijin pentru SAPARD-ul românesc.

Din această sumă, din restul bugetului, vom plăti tot ce prin legislaţie trebuie plătit de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale: zootehniei şi culturii de câmp. Am garanţia că în toamnă, printr-o nouă rectificare, voi creşte pe total bugetul ministerului cu1% din p.i.b., adică 1,88% în final. E mai mult decât dublare. Mulţumesc pentru acest lucru premierului Călin Popescu-Tăriceanu şi ministrului finanţelor Varujan Vosganian.

Le mulţumesc unora dintre foştii mei colegi de la finanţe, mi-au fost atunci alături, când greu a fost şi pentru noi şi pentru România, dar am răzbit. Mi-au fost alături în ultima lună, de când mă bat pentru buget, şi-mi vor fi alături atâta timp cât ne vom înfrunta în aceste condiţii.

Le mulţumesc mai apăsat tuturor fermierilor şi ţăranilor pe care i-am întâlnit bătând 28 de judeţe şi ajungând în câmp, în grajduri, în curţi la oameni, prin târguri, că mi-au spus cu totală convingere: credem, domnule Remeş, că aşa cum ai reuşit să ne buzunăreşti de bani ca să plăteşti datoria externă, vei reuşi de data asta să ne dai bani. Credem. Încrederea lor în mine m-a făcut să mă port din nou ca în anii aceia. Câineşte. Ca să smulg bani.

Voi da atenţie dezbaterilor care urmează. Să nu-mi faceţi niciun hatâr, ţineţi cont însă de un singur lucru: în actualele împrejurări, nimeni, sunt orgolios, nimeni nu poate construi un buget al agriculturii pentru 2008 mai bun decât l-aş putea construi eu.

Dacă aveţi la modul real grija satului românesc, eu nu m-am rupt niciodată de sat şi trăiesc din agricultură şi zootehnie, daţi-i satului românesc o şansă pentru un nou început. Am orgoliu. Bugetul lui Remeş pentru agricultură pentru anul 2008 va deveni buget de referinţă. Vă va obliga numai să-l creşteţi. Nu veţi mai putea niciodată coborî la cifra de ruşine pentru 2007 obţinută de mult lăudatul Flutur.

Domnilor, vă rog să treceţi la treabă şi să măcinaţi cu cuvinte pe cei care merită. Eu n-am apucat să merit.

Le doresc tuturor adversarilor mei să trăiască mulţi, mulţi ani şi să-i roadă invidia văzându-mă fericit.

Succes! (Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Urmează dezbateri şi aş vrea să fac două precizări pentru a fi lucrurile foarte clare. Potrivit art.161, moţiunea se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi şi potrivit art.144 alin.(1), Camera Deputaţilor adoptă legi, hotărâri şi moţiuni simple în prezenţa majorităţii deputaţilor.

Deci va trebui să avem cvorumul legal la sfârşit, la vot, şi votul va fi pentru aprobare dacă a întrunit majoritatea deputaţilor prezenţi.

Dau cuvântul domnului Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru Remeş, încă o dată "La mulţi ani!"

Stimaţi colegi,

Nici n-am intrat în dezbaterea moţiunii de astăzi şi am auzit de la acest microfon lucruri deosebite pentru agricultura românească, dublarea bugetului Ministerului Agriculturii. Până la contrariu, contez pe promisiuni.

De la început un titlu: "O moţiune pentru pâinea românilor".

Voi începe această intervenţie cu o scurtă poveste cât se poate de adevărată care s-a petrecut zilele trecute. Întrebat ce părere are despre degringolada din cadrul Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare într-un an în care România se confruntă cu cea mai severă secetă din ultimii 60 de ani, un distins ministru al cabinetului Tăriceanu a răspuns cu voce tunătoare: "nu mă interesează!"

Ei, vedeţi, asta e diferenţa între Partidul Social Democrat şi actuala guvernare. Pe noi chiar ne interesează ce se întâmplă în agricultura românească, domnule ministru Traian Decebal Remeş. Am demonstrat-o în timpul guvernării 2001-2004 când s-a obţinut cea mai mare producţie de cereale şi în agricultură s-a obţinut cea mai mare creştere de 22,2% care a contribuit la creşterea p.i.b.-ului până la 8,2%.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mă scuzaţi. Sunt obligat să asigur ordinea în sală. Rog operatorii şi fotografii să părăsească locurile de dezbateri.

Continuaţi, domnule deputat.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Înainte de toate, o precizare. V-am rugat respectuos să nu confundaţi documentul nostru cu fiţuica Partidului Democrat pe care trebuia s-o dezbatem ieri, dacă ea era constituţională.

Noi nu ne-am dedat unei echilibristici logice pentru a salva pe ex-ministrul agriculturii Gheorghe Flutur de vina de a fi fost după 2004 primul declanşator al dezastrului din acest sector esenţial al economiei româneşti. Nici nu l-am făcut răspunzător pentru toate relele pământului pe actualul ministru Traian Decebal Remeş, căruia trebuie să-i acordăm timpul necesar să greşească sau, de ce nu, să-şi îndeplinească programul.

După cum veţi vedea, noi am venit cu informaţii concrete despre haosul care domneşte astăzi în agricultură. Iată câteva dintre acestea: în 2007, suprafaţa agricolă nelucrată a depăşit 1,7 milioane de hectare. Mai mult, lipsa de organizare a sectorului de îmbunătăţiri funciare a făcut ca la sfârşitul lui 2006 să fie returnate fonduri în valoare de 35 miliarde lei vechi la activitatea de întreţinere şi reparaţii şi 75 de miliarde lei vechi la activitatea de investiţii.

În ultimii doi ani, s-a majorat semnificativ deficitul comercial la produsele agro-alimentare. Importurile de produse agro-alimentare au crescut enorm anul trecut, aspect care a determinat un deficit comercial de peste 1,2 miliarde de euro, în creştere cu 32% faţă de 2005.

Concomitent, a scăzut semnificativ producţia de carne. Dezastrul provocat de gripa aviară şi de pesta porcină au afectat puternic sectoarele de creştere a păsărilor şi porcilor, care au interdicţie la exportul în Uniunea Europeană. Evident, principalul responsabil pentru această situaţie este fostul ministru Gheorghe Flutur care a gestionat catastrofal episoadele gripei aviare din anii 2005-2006. De altfel, în prezent, se derulează mai multe procese intentate de producătorii ale căror păsări au fost omorâte ilegal de către autorităţi.

În ultimii doi ani, suprafaţa pregătită pentru irigaţii care în 2004 ajunsese la 1,5 milioane hectare, s-a redus în 2007 până la doar câteva sute de mii de hectare.

Această lipsă de preocupare a guvernanţilor faţă de reabilitarea sistemelor de irigaţii care îşi arată ponoasele în cel mai secetos an din 1946 încoace, reprezintă o veritabilă crimă împotriva producătorilor agricoli.

Dacă mai adăugăm că preţul apei a crescut din 2004 de trei ori, nu trebuie să ne mai mire că seceta face ravagii peste tot în ţară. Numai în judeţul Iaşi, în ultima lună, au secat peste 1500 de fântâni care reprezentau de mai multe ori unicele surse de apă ale gospodăriilor respective. În comuna Mogoşeşti din Iaşi toate fântânile au secat, iar 5000 de oameni aşteaptă disperaţi un ajutor din partea autorităţilor. Vorbim tot de raportări false, domnule ministru?

De altfel, seceta a afectat deja în mod drastic viitoarea recoltă de grâu care, după estimările specialiştilor, nu va depăşi în acest an 2,8 milioane tone de grâu. Unii specialişti vorbesc însă de o producţie şi mai scăzută, în jur de 2,5 milioane tone.

Necesarul pentru acoperirea consumului intern este de 4,6 milioane de tone. Prin urmare, sunt aşteptate importuri masive de grâu care vor antrena o majorare a preţului pâinii cu circa 25%. Culmea este că nici până acum Ministerul Agriculturii n-a întocmit o hartă completă a zonelor calamitate şi nici nu a propus o strategie eficientă de combatere a efectelor secetei. Aşadar, ne aşteaptă zile grele.

La fel dezastruoasă se prezintă situaţia şi în silvicultură, unde jaful a atins proporţii inimaginabile. Într-un mod total inconştient, Guvernul Tăriceanu a abrogat Ordonanţa de urgenţă 98/2003 prin care ROMSILVA era obligată să asigure la cerere, gratuit paza pădurilor deţinute de persoane fizice. În schimb, guvernanţii au introdus plata pazei suprafeţelor forestiere. Drept urmare, s-au înmulţit tăierile ilegale precum şi acţiunile de distrugere a fondului silvic.

Cât priveşte dezvoltarea rurală, există serioase întârzieri în accesarea fondurilor europene aflate la dispoziţia României. Planul naţional de dezvoltare rurală este doar la nivel de schiţe, nefiind aprobat de Comisia Europeană. Din acest motiv, în loc să beneficiem de cele aproape 600 de milioane de euro pentru agricultură din fondul european pentru dezvoltare rurală, sumă stabilită prin Tratatul de aderare, vom avea la dispoziţie doar 155 de milioane de euro, bani prevăzuţi în bugetul central pe 2007. De altfel, şi aceste fonduri nu vor putea fi accesate decât spre sfârşitul anului în curs.

În ultimii ani, Partidul Social Democrat a atras constant atenţia şi asupra stării deplorabile în care a ajuns cercetarea agricolă, lentoarea cu care guvernanţii lucrează la proiectul de lege referitor la cercetare, demonstrează încă o dată păienjenişul de interese în legătură cu suprafeţele agricole precum şi cu unele mijloace fixe din cadrul unităţilor de cercetare.

În acest context, când agricultura României trage să moară, noi cerem Guvernului, în cel de-al 12-lea ceas, asigurarea unui buget maxim, aşa cum a promis domnul ministru aici, pentru agricultură, care să fie permis şi de reglementările europene prin reevaluarea fondurilor prevăzute în bugetul pe anul 2007, cu titlu obligatoriu.

Cabinetul Tăriceanu trebuie să acorde suma de 600 de lei pe hectar, e o propunere personală, văzând exact situaţia din agricultură şi mai ales în Moldova, pentru plăţile directe în anul 2007 de care să beneficieze cei aproximativ 3 milioane de fermieri ce exploatează circa 8 milioane de hectare de teren.

De asemenea, cerem acordarea unui sprijin financiar de 350 de lei producătorilor agricoli, cei decişi să exploateze suprafeţe de teren mai puţin de un hectar. De aceste fonduri ar urma să beneficieze circa 2 milioane de mici producători care au fost lăsaţi de izbelişte până acum.

Nu trebuie uitate culturile ecologice care trebuie sprijinite financiar de Guvern şi nici finalizarea programului naţional de dezvoltare rurală 2007-2013 şi a metodologiei de finanţare a proiectelor.

De asemenea, cerem Guvernului acordarea unui sprijin financiar în anul 2007 de 100 de lei, un milion de lei vechi pentru creşterea calităţii producţiei obţinute pe pajişti. Circa 1,5 milioane de producători agricoli şi crescători de animale deţin şi exploatează o suprafaţă de peste 800 de mii de hectare de pajişti.

Acordarea unei subvenţii de 12 milioane de lei, 1200 de lei noi pentru irigaţii.

Domnule ministru,

Ca un reprezentant al celor ce muncesc în agricultură şi, mai ales, în zootehnie, îmi permit să aduc în discuţie în faţa dumneavoastră şi în faţa Camerei Deputaţilor un obiectiv pe care dacă dumneavoastră îl rezolvaţi, pentru mine cel puţin şi pentru mulţi colegi de-ai mei şi mai ales pentru producătorii agricoli din zootehnie ar însemna că dumneavoastră v-aţi dus la îndeplinire unul din cele mai importante obiective. Este vorba de criza cotei de lapte în România. Criza cotei de lapte nu este o problemă personală a celor ce produc lapte în România, ci este o problemă a Ministerului Agriculturii, o problemă naţională.

Au apărut falşii crescători de animale care nu sunt departe de biroul dumneavoastră, care nu sunt departe decât de direcţiile agricole care au repartizate diferite cote de lapte şi cantităţi de lapte pe care acum încearcă să le vândă la suprapreţ şi cei care au vacile în grajd, nu pot să-şi vândă producţia, fiindcă nu au cota de lapte necesară.

Am rugămintea să rezolvaţi prin corpul dumneavoastră de control, poate n-aţi ştiut-o exact fiindcă sunteţi de puţină vreme acolo, acest mare obiectiv care îi interesează pe crescătorii de animale.

În final, o invitaţie şi o constatare: luaţi celebrul caiet portocaliu care cuprindea programul de guvernare al Alianţei D.A., veţi descoperi câte promisiuni frumoase făceau în campania electorală din 2004 Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat.

De 900 de zile, însă, guvernanţii oferă producătorilor agricoli doar minciuni. Totuşi, într-un anumit fel, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat au reuşit să îndeplinească ce au propus: o agricultură portocalie. Adică au uscat-o de tot.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Aţi vorbit 12 minute.

Urmează la cuvânt reprezentantul Grupului P.N.L., domnul Uioreanu.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În primul rând, doresc, în numele Grupului parlamentar al liberalilor să-i urez "La mulţi ani!" domnului ministru. Domnule ministru, "La mulţi ani!". (Aplauze)

Am citit cu mare atenţie textul acestei moţiuni şi trebuie să recunosc că multe dintre problemele ridicate aici şi expuse sunt reale şi noi, liberalii, ne-am gândit şi dorim în primul rând să grăbim lucrurile în ceea ce priveşte modernizarea agriculturii româneşti, să-i putem ajuta mai mult pe cei care lucrează pământul, să avem un sector vegetal şi unul animal competitiv pe piaţa europeană. Să avem ferme moderne şi unităţi de procesare la standarde europene. Oamenii de la sate să se bucure de toate facilităţile mileniului III, dar, din păcate, toate aceste transformări nu se pot face peste noapte.

Semnatarii moţiunii cunosc ei înşişi şi foarte bine acest lucru din perioada când s-au aflat la guvernare, anii în care au văzut cu propriii ochi cât de greu se obţin banii pentru fiecare minister.

Iată de ce am simţit un gust amar citind la un moment dat un subtitlu cu încărcătură subiectivă: "De 900 de zile se promite şi se minte", cu referire la situaţia generală din agricultură, la suprafeţele rămase nelucrate şi la cele calamitate.

Vă asigur, stimaţi colegi, în numele Grupului parlamentar liberal, că nu ne-am propus şi nu ne vom propune să minţim. Vă asigurăm că ne interesează soarta agriculturii româneşti, a ţăranului român şi, nu în ultimul rând, siguranţa alimentară a populaţiei.

Grupul liberal are încredere în ministrul Traian Remeş că-şi va face pe deplin datoria şi-i acordăm întreaga încredere şi întregul nostru sprijin. Considerăm că domnul Remeş are suficiente argumente de ordin tehnic pentru a demonstra buna credinţă şi bunele intenţii ale Guvernului Tăriceanu pentru modernizarea agriculturii, pentru susţinerea ţăranului român şi pentru respectarea regulilor din Uniunea Europeană.

Condiţia obligatorie pentru ca aceasta să poată deveni realitate este aceea ca Guvernul şi Ministerul Agriculturii să fie lăsate la lucreze.

În final, pe lângă urarea personală de "La mulţi ani!", îi doresc domnului Remeş "La mulţi ani!" şi în Ministerul Agriculturii.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Aţi vorbit trei minute.

Dau cuvântul reprezentantului Partidului Democrat, domnul Miroşeanu.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi, cei de la Partidul Democrat, urmărim cu uimire şi "încântare" modul în care reprezentanţii P.S.D.-ului şi cei ai P.N.L.-ului înţeleg să trateze astăzi un subiect atât de important cum este situaţia din agricultura românească. Vreau să vă mai spun, dacă e să discutăm pe textul moţiunii, că textul Partidului Democrat înaintat către Camera Deputaţilor şi care ar fi trebuit să se dezbată ieri era un material mult mai complet, mult mai complex care aborda mai multe direcţii deficitare în acest moment în agricultura românească.

Partidul Democrat va vota această moţiune, aşa cum va vota orice alt demers care va duce la căderea ministrului agriculturii, la căderea Guvernului Tăriceanu II.

Doamnelor şi domnilor colegi,

"Sunt un finanţist cu puţine cunoştinţe despre agricultură şi sper să nu fiu astăzi sacrificat precum mielul de Paşte." Aceasta a fost declaraţia cu care Decebal Traian Remeş îşi începea alocţiunea în Săptămâna Mare a Paştelui pentru obţinerea avizului Comisiilor comune pentru agricultură ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, unde după o audiere superficială, fără să răspundă la cele 30 şi ceva de întrebări puse de membrii comisiilor, cu sprijinul total şi necondiţionat al colegilor parlamentari de la P.S.D., acesta făcea ultimii paşi pentru învestirea în funcţia de ministru al agriculturii şi dezvoltării rurale.

Precizam la acea dată faptul că, în accepţiunea Partidului Democrat, agricultura a fost şi rămâne cel mai important sector al economiei româneşti care, în perspectiva integrării în Uniunea Europeană, poate asigura un câştig concurenţial în raport cu piaţa şi ne-am fi dorit ca pe agricultura românească să nu se mai facă experimente iresponsabile.

Lipsa de experienţă şi amatorismul actualului ministru al agriculturii s-a manifestat în toate domeniile şi pe toate direcţiile. Astfel, românia întârzie nepermis absorbţia fondurilor europene pentru agricultură, programul naţional de dezvoltare rurală nefiind finalizat şi depus la Comisia Europeană, în condiţiile în care Uniunea Europeană nu acceptă vechea politică românească de acordare a subvenţiilor şi ajutoarelor financiare.

Cauza principală a acestor întârzieri o constituie, fără îndoială, lipsa de preocupare a ministerului în ceea ce priveşte elaborarea actelor normative necesare, în condiţiile în care obiectivul major declarat al Guvernului Tăriceanu II este agricultura şi absorbţia fondurilor europene pentru agricultură.

Contradicţia este evidentă şi arată care e de fapt adevărata faţă a ministrului agriculturii şi a Guvernului Tăriceanu II din care face parte.

Este inacceptabil modul dezastruos în care Decebal Traian Remeş a gestionat criza determinată de fenomenul de secetă, Atât în ceea ce priveşte recunoaşterea târzie a acestuia, cât şi în implicarea ministerului pentru limitarea efectelor. Deficitul de umiditate din sol, precum şi previziunile privind precipitaţiile pentru anul 2007 erau cunoscute la nivelul ministerului şi, cu toate acestea, nu s-a luat nicio măsură în acest sens, punându-se în pericol hrana naţiunii.

Declaraţia primului-ministru Tăriceanu, prin care aprecia că măsurile luate de Comitetul de situaţii de urgenţă pentru atenuarea efectelor secetei nu şi-a atins ţinta, fiind nemulţumit de activitatea actualului ministru, în condiţiile în care acesta declara senin că dacă previziunile referitoare la secetă se adeveresc, importurile vor creşte ca şi cum nu ar fi trebuit să existe o strategie în acest sens, se pot constitui într-un motiv temeinic pentru demiterea acestuia.

Constatăm cu îngrijorare faptul că la nivelul Ministerului Agriculturii nu se cunoaşte exact suprafaţa afectată de secetă, ştiut fiind că există în acest moment deja suprafeţe importante cultivate cu grâu şi orz compromise în judeţele Dolj, Olt, Giurgiu, Iaşi, Vaslui şi altele. Singura poziţie oficială a lui Decebal Traian Remeş fiind aceea de a-i anunţa pe proprietari că vor fi despăgubiţi doar dacă au culturile asigurate, uitând că există fondul de intervenţie aflat la dispoziţia Guvernului, special pentru astfel de situaţii, suficient să facă faţă cererilor de despăgubire pentru toţi producătorii agricoli afectaţi.

Ce intenţionaţi să faceţi cu aceştia, domnule ministru, în condiţiile în care doar 7% din suprafaţa irigabilă a fost irigată? Ceea ce, fără îndoială, este prea puţin. Iar suprafeţele contractate pentru irigaţii în 2007 totalizează aproximativ 300 de mii de hectare, mai puţin de jumătate de suprafaţa amenajată cu instalaţii.

Ce răspuns le veţi da micilor fermieri din sudul şi estul ţării, că ei nu au posibilitatea de a iriga şi care sunt astăzi într-o stare disperată, fiind în imposibilitatea de a asigura disponibilităţile financiare pentru înfiinţarea culturilor din anul agricol 2007-2008?

Probabil, genul de răspuns pe care, domnule ministru Remeş, îl dădeaţi de curând ţăranilor, cărora le spuneaţi să fie liniştiţi că Sfântul Ilie va rezolva problema secetei. Înţelegem, prin urmare, că sunteţi în negocieri avansate cu sfinţii din ceruri, numai că se vede treaba nici măcar aceştia nu mai sprijină Guvernul Tăriceanu II. Asta da strategie, ăsta da ministru al agriculturii!

Mai mult decât atât, în celebrul de acum conflict SNIF-ANIF, constatăm o periculoasă atitudine duplicitară care a condus la declanşarea unei crize majore la Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare cu importante prejudicii financiare şi de imagine. Rămâne să urmărim cine este cu adevărat interesat ca o societate naţională evaluată în documente la 4 milioane de euro, în realitate, la peste 100 de milioane de euro, să fie falimentată, lăsând pe drumuri peste 1500 de salariaţi.

În ceea ce priveşte retrocedările de terenuri conform Legii 247/2005, constatăm că din motive subiective, proprietarii de drept sunt blocaţi în comisiile locale şi judeţene de fond funciar, plimbaţi prin tribunale şi judecătorii, cauza principală fiind corupţia manifestată şi nesancţionată a celor care sunt desemnaţi să aplice legea.

Asistăm în ultima vreme la ignorarea fără jenă a problemelor din silvicultură, în condiţiile în care nu s-a acţionat în niciun fel în promovarea noului Cod silvic, cu toate intervenţiile făcute de Federaţia pentru apărarea pădurilor, formată din personalităţi de mare valoare în silvicultură.

Cunoscut fiind faptul că două dintre problemele majore manifestate în acest moment în agricultură, seceta şi alunecările de teren pot fi preîntâmpinate sau limitate ca efect aplicându-se o politică coerentă în ceea ce priveşte împădurirea terenurilor degradate. Constatăm însă scăderea continuă a fondului forestier naţional, cu efecte grave asupra climei României şi a vieţii sociale, fără a se lua măsuri radicale în acest sens.

Atitudinea grobiană, superficială şi păguboasă a lui Decebal Traian Remeş se manifestă atât în relaţiile cu cetăţenii agricultori, cât şi cu agenţii economici care-şi desfăşoară activitatea în domeniul agricol şi care constată în acest moment, pe lângă lipsa unui dialog civilizat şi competent, inexistenţa unei strategii clare de dezvoltare a agriculturii, ca bază pentru dezvoltarea afacerilor în acest domeniu.

Acestea reprezintă doar o mică parte din motivele pentru care Partidul Democrat îl consideră pe Traian Decebal Remeş incapabil şi cere primului-ministru scoaterea acestuia din Guvern.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Aţi vorbit zece minute.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul Szekely Levente.

Domnul Szekely Levente Csaba:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru, "La mulţi ani!" din partea U.D.M.R.-ului.

Această moţiune vine într-un moment neprielnic pentru un Guvern greu încercat atât de clasa politică cât şi de natură. Mă refer la secetă. Se ştie că un ajutor este apreciat la justa lui valoare dacă este acordat la momentul oportun. Din Opoziţie este mult mai uşor să observi greşelile Guvernului şi este şi mai uşor să aduci critici acţiunilor miniştrilor. Întrucât, de regulă, Opoziţia se află în pasivitate deşi afirmă contrariul.

În opinia mea, nu putem accepta să aruncăm toate nerealizările şi întârzierile, toate problemele cu care agricultura românească se confruntă în sarcina actualului Guvern şi în special în sarcina actualului ministru al agriculturii.

Citind cu atenţie moţiunea simplă promovată de colegii P.S.D., îmi dau seama că toate sunt sesizări reale şi bine întemeiate făcute de specialişti. Dar, totodată, ascultând şi răspunsul domnului ministru Remeş, care ne-a promis suplimentarea şi dublarea bugetului pentru agricultură, atunci eu consider că nu este necesară votarea acestei moţiuni, fiindcă domnul ministru ne-a promis că găseşte rezolvări.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului Partidului Conservator, domnul Dragoş Dumitriu.

Domnul Petre Dragoş Dumitriu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Sigur că este greu să nu iei în seamă cele scrise de atâţia specialişti de seamă, în frunte cu domnul Munteanu, cu domnul Mocanu, oameni pe care îi respect şi ştiu chiar, departe de iniţiativele politice, domniile lor doresc binele agriculturii.

Însă, după părerea mea, această moţiune trebuia mai curând să poarte titulatura oficială de dezbatere, pentru că suntem oameni politici şi grupuri parlamentare cu experienţă, care ne dăm seama că momentele prin care trece agricultura în aceste clipe nu ne permit să ne jucăm cu demiterea miniştrilor, cu măsuri excepţionale care vizează fonduri bugetare inexistente ş.a.m.d.

De aceea, eu sper ca din această moţiune, în primul rând, să aibă de beneficiat sărbătoritul de astăzi, domnul Remeş, pentru că în ciuda celor spuse şi de mine, poate, în conferinţe de presă sau de colegul Miroşeanu, de la P.D., eu am încredere în capacitatea domniei sale, o capacitate pe care, din păcate, până acum nu prea a arătat-o, mai ales în relaţia cu Parlamentul.

Eu personal, se ştie de către colegii din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, sunt foarte supărat pe domnia sa pentru că nu a mai onorat comisia cu prezenţa sa, de la validare până acum. Însă, nu-i contest capacităţile şi posibilităţile.

Aş vrea să se uite pe această moţiune şi să înţeleagă sprijinul real pe care i-l dau autorii moţiunii. Să înţeleagă că această secetă nu poate fi combătută numai cu rugăminţi la Sf.Ilie, ci cu metode ştiinţifice şi cu alocarea unor fonduri, aşa cum cer în mare parte şi autorii moţiunii.

De ce spun că nu-l acuz pe domnul Remeş? Pentru că din textele moţiunii P.S.D., dar şi din cele spuse de colegii de la P.D., ar reieşi o oarecare vină a dânsului în ceea ce priveşte pregătirea pentru secetă, ceea ce este total neadevărat.

În moţiunea P.D.-ului, care nu a mai fost citită, dar pe care am studiat-o cu atenţie, se cunoştea despre această secetă încă de la începutul anului. Era previzibilă încă de acum 2 - 3 ani şi ministeriatele anterioare puteau să atenueze efectele acestei secete prin diverse măsuri cum ar fi: o negociere mai bună cu Uniunea Europeană, pentru a putea achiziţiona sisteme de irigaţii pe fonduri europene, ceea ce România nu poate; prin subvenţionarea folosirii de soiuri hibride rezistente la secetă, ceea ce iarăşi nu se face. O mulţime de măsuri care acum, sigur, toate se sparg în capul domnului Remeş.

În ceea ce priveşte câteva afirmaţii, cu care nu sunt de acord, din actuala moţiune, cum ar fi riscul ca fondurile pentru plăţile de la Uniunea Europeană să nu poată fi accesate, nu sunt de acord, pentru că totuşi aplicarea acestora este până în 2010.

Sunt de acord cu birocraţia excesivă pentru obţinerea acestor fonduri, dar nu cu riscul ca România să nu le obţină. România le va obţine. Şi chiar săptămâna aceasta se semnează un document foarte important de către reprezentanţii Ministerul Finanţelor Publice, care garantează că România va primi absolut toţi banii.

Cum vor ajunge, însă, la beneficiari? Asta este o altă problemă şi nu este legată domnul Remeş.

În ceea ce priveşte hotărârea noastră politică, ar trebui spus simplu că noi nu vom vota moţiunea. În realitate, noi dorim să dăm, prin gestul nostru politic de astăzi, un semnal pentru întreaga clasă politică, şi anume că în asemenea vremuri grele ar fi bine să lăsăm orice fel de manevră politică, bine intenţionată sau rău intenţionată, şi să-i sprijinim temporar pe cei care duc în spate bolovanul unei guvernări extrem de dificile.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulţumesc.

Aţi vorbit 4 minute.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul Costache.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

Stimaţi invitaţi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare consideră că orice demers întreprins cu bună credinţă în vederea exercitării dreptului constituţional de control parlamentar asupra Executivului trebuie apreciat şi susţinut. Este în oarecare măsură şi cazul moţiunii simple înaintate de deputaţii P.S.D., cu titlul "4 milioane de lei subvenţie pentru fiecare hectar de teren arabil".

Un stimat coleg făcea o paralelă între textul moţiunii înaintate de P.D. şi textul moţiunii aflată momentan în dezbatere. Din punctul meu de vedere, nu suportă comparaţii, măcar ca stil, ca scriitură şi ca abundenţă de greşeli gramaticale. Textul P.D. nu îi onorează şi-mi pare rău că fac aici un partizanat care nu-mi este specific, dar aceasta este realitatea.

Dânsul a uitat că ne referim la o subvenţie de 4 milioane la hectar şi de suplimentarea altor subvenţii, de îmbunătăţirea sistemului de subvenţionare a agriculturii şi s-a referit în continuare la cineva, căruia unii îi spun "La mulţi ani!" şi alţii îl felicită cu "groparul" agriculturii în acelaşi timp. Este o chestiune de umor involuntar.

Dar cum semnatarii moţiunii în dezbatere nu se limitează doar la argumente în favoarea suplimentării subvenţiilor pentru agricultură în perioada următoare şi fac referire la teama pe care o au de a vedea compromis unul dintre cele mai importante sectoare economico-sociale din România, suntem nevoiţi să le reamintim că acest fapt dramatic deja s-a întâmplat, că agricultura românească a fost deja compromisă şi, din păcate, şi cu aportul domniilor lor, când s-au aflat la guvernare în mai multe rânduri.

Ceea ce s-a întâmplat cu economia românească în ansamblu, după 1990 (dezindustrializarea, înstrăinarea resurselor naturale, defrişările sălbatice, distrugerea complexurilor zootehnice, fărâmiţarea fondului funciar, distrugerea parcului de maşini, dezmembrarea fabricilor de maşini agricole, tractoare şi utilaje, abandonarea sistemelor de irigaţii, subfinanţarea cronică a sistemului, în general, tragerea pe linie moartă a specialiştilor, subfinanţarea cercetării ştiinţifice în domeniu, neachiziţionarea şi nevalorificarea producţiei, descurajarea şi lipsirea de protecţie a producătorului agricol autohton, importurile dubioase cu irosirea de fonduri publice importante), toate acestea şi altele nenominalizate de noi acum arată clar o atitudine antiromânească, duşmănoasă chiar a tuturor factorilor de putere din perioada 1990 - 2007.

Având în vedere că aproape jumătate din populaţia ţării trăieşte în mediul rural, neglijarea agriculturii, lipsa programelor de dezvoltare rurală a condamnat milioane de oameni la mizerie, sărăcie şi umilinţe, la lipsuri alimentare, la lipsa apei potabile, la condiţii minimale de subzistenţă.

Prin urmare, nu e vorba doar de 900 de zile, cum se spune în textul moţiunii, de când se promite şi se minte, ci de 6.500 de zile de disoluţie, de subdezvoltare, de recesiune şi de decadentism generalizat, nu numai în domeniul agriculturii, ci în întreaga societate românească, timp în care unii s-au îmbogăţit enorm, trăiesc pe picior mare, în lux şi huzur, lăfăindu-se în vile şi în limuzine scumpe, iar alţii dau broasca la o parte să bea apă cu noroi din călcătura vacii.

Aşadar, stimaţi semnatari ai moţiunii, cei 4 milioane de lei subvenţie pentru fiecare hectar nu vor putea rezolva integral criza agriculturii şi a statului românesc, nici dacă s-ar acorda 4 milioane de lei/mp. Tot ce se mai poate face din ceea ce propuneţi este să prelungim agonia, să mai dăm un praf în ochi alegătorului din zona rurală, fiindcă degeaba ne-a dat Dumnezeu un pământ fertil, o gură de rai şi un picior de plai, degeaba ne-a dat minte, imaginaţie, suflet bogat, dacă nu ne-a dat şi un dram de caracter. Ne-am distrus ţara cu laşitatea multora şi cu nimicnicia şi cu lăcomia bolnavă a câtorva.

În rest, textul propune unele măsuri rezonabile, care mai pot atenua criza din agricultură, cum ar fi: acordarea acelei sume de 400 lei noi la hectar, pentru plăţile în 2007, nivel permis de procentul de 30% din valoarea plăţilor directe acordate în Uniunea Europeană; subvenţionarea cu 5.500 lei vechi a seminţei la grâu şi orz; subvenţionarea motorinei pentru anul 2008, pentru că, pentru cel în curs, nu prea mai e posibil, cu 15.000 lei vechi pe litru; subvenţii pentru irigaţii se propun de 1.200 RON la hectar, adică 12 milioane lei vechi, ceea ce este rezonabil; finalizarea programului naţional de dezvoltare rurală pentru perioada 2007 - 2013 şi a metodologiei de finanţare a proiectelor, program pe care vecinii noştri bulgari deja l-au înaintat la Bruxelles şi a fost aprobat de Comisia Europeană, în vreme ce diriguitorii agriculturii româneşti n-au catadicsit să-l finalizeze, întârziind astfel accesarea fondurilor europene destinate agriculturii.

Gureşul Gheorghe Flutur, în loc să înainteze programul naţional de dezvoltare rurală la Comisia Europeană ori să pună bazele IACS, adică a Băncii de date, a softului pentru a face operantă funcţionarea APIA, a avut alte priorităţi, de pildă: dumnealui, fostul ministru, a avut grijă să omoare păsările oamenilor şi să ne stropească maşinile cu apă chioară contra gripei aviare pe zeci de milioane de euro, din bani publici, ca să vină acum domnul Remeş să ne spună că la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nu se află nicio dovadă că în România ar fi fost gripă aviară.

La fel şi cu pesta porcină. Specialiştii şi oamenii bine informaţi susţin că practicile neloiale pe piaţa cărnii de pasăre şi de porc, precum şi la alte produse nu sunt deloc noi şi că şubrezitul organism social românesc este vulnerabil la acest capitol, în lipsa oamenilor cinstiţi şi patrioţi, ţinuţi mereu departe de frâiele guvernării, pentru a nu strica socotelile "ciocoiului nou", lacom şi apatrid.

Toate "fluturismele" vorbetelui liberal-democrat, abandonarea îmbunătăţirilor funciare, neîncheierea cadastrului agricol, renta viageră care este mai mult gargară şi eficienţă zero, acţiunea "Fermierul", de asemenea, umblau prin judeţe caravane cu aşa-zişi specialişti din programul "Fermierul", care-i lăsau pe oameni într-o ceaţă şi mai groasă înainte de venirea lor.

O adevărată crimă comisă de Gheorghe Flutur, în vara lui 2006, a fost neachiziţionarea producţiei de grâu, oferind ţăranilor care au produs grâul cheltuind 4 - 5.000 lei vechi/kg, un preţ de bătaie de joc de 2.500 - 2.800 lei vechi. Unii au refuzat să-l predea pentru această sumă batjocoritoare, lăsându-l să se deprecieze sub cerul liber.

La floarea soarelui, după ce în 2005 li se oferiseră cu chiu, cu vai, 7.500 lei/kg, în 2006 domnul Flutur a încercat să le cumpere producţia cu numai 5.000 lei vechi şi bătaia de joc continuă: ori li se oferă producătorilor preţuri foarte mici, ori nu li se oferă nimic, lăsându-i la mâna speculanţilor.

Dacă niciodată nu se întoarce la ţăran o sumă rezonabilă drept plată a muncii lui aspre şi pentru acoperirea costurilor suportate de el, când şi cum vor diriguitorii domeniului agriculturii să ridice nivelul de viaţă al satului românesc, aflat acum în plin ev mediu?

În timp ce piaţa noastră este plină de produse străine, de la usturoi şi morcovi la varză, roşii, salată, mere aduse din Egipt, din China, din Turcia, din Polonia, din alte ţări, legumele românilor zac în coş pe scaunul de la poartă. Acesta este standardul spre care îndreptaţi dumneavoastră dezvoltarea rurală, satul românesc, producătorul agricol?

Aşa înţelegeţi dumneavoastră să sprijiniţi producătorul român să facă faţă concurenţei pe Piaţa Comună Europeană? Pe producători îi ignoraţi, programul naţional de dezvoltare rurală nu-l finalizaţi, la Comisia Europeană nu îl înaintaţi la termen, niciun euro nu accesaţi pentru agricultură, seceta face ravagii, atunci s-ar pune întrebarea: cu ce vă ocupaţi?

Vorbiţi, domnilor, de o nouă şansă pentru un nou început. Dar până acum, ce-aţi făcut? Pentru cine şi în folosul cui aţi lucrat? Sau ţăranii sunt buni numai pentru votat?

Au trecut aproape cei 20 de ani brucanieni. Să mai credem că noua burghezo-moşierime are de gând să curme sărăcia lucie a satelor, or, continuând ca şi până acum, o va adânci şi mai mult? Cu paleativele unor subvenţii sporadice şi neacoperitoare sau ale despăgubirilor birocratice şi formaliste numai pentru asiguraţi nu vom ajunge prea departe.

Dar pentru că prin prezenta moţiune se mai suplimentează unele subvenţii, ca întotdeauna, când se mai dă ceva, decât nimic, înţelegând să facem şi noi o opoziţie constructivă, Grupul nostru parlamentar, al P.R.M., o va vota.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al P.R.M.).

Domnul Eugen Nicolicea:

Aţi vorbit 9 minute.

Din partea parlamentarilor fără apartenenţă la grupuri parlamentare, domnul Pardău Dumitru.

Domnul Dumitru Pardău:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trăim momente politice importante, chiar dacă jenant pentru noi, Camera Deputaţilor încearcă să le ducă în derizoriu.

Ştim cu toţii că dezbaterea moţiunilor referitoare la domeniile sănătăţii şi agriculturii de aseară, două domenii atât de importante, s-a realizat noaptea sau, mai grav, deloc. Prin acest comportament, Camera Deputaţilor devine practic părtaşă la dezastrul din cele două domenii de activitate, prin indiferenţa manifestată.

Dar, de ce să ne mai mirăm? După cum a văzut o ţară întreagă aseară, la o parte dintre dumneavoastră nu le pasă decât de jocuri ieftine, de imagine. Practic, se pune umărul la greu pentru instaurarea dictaturii parlamentare.

Ce s-a întâmplat aseară în cazul moţiunii simple privind agricultura românească, depusă de P.D. şi P.L.D., deschide calea unor abuzuri inimaginabile. Situaţia din agricultura românească, dezastrul din agricultură, aşa cum spun semnatarii moţiunii simple depuse de P.S.D., merită o dezbatere serioasă, în care demagogia nu-şi are locul.

Cu toate acestea, prin depunerea acestei moţiuni simple, P.S.D.-ul oferă momente hazlii, care în realitate nu au nimic comun cu agricultura. Practic, P.S.D. depune o moţiune simplă prin care apără Guvernul şi implicit Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Apoi, P.S.D., prin această moţiune, depusă în iunie 2007, împotriva ministrului care nu mai conduce acest minister de 7 luni, demonstrează cu adevărat susţinerea faţă de actualul Guvern, şi nu se mai pot ascunde de acest lucru.

Stimaţi colegi din P.S.D.,

Nu are sens să mimaţi opoziţia, nu are sens să vă faceţi că vă pasă de situaţia din agricultură. Practic, populaţia României, cei care lucrează în agricultură, au înţeles ce joc faceţi, au înţeles că luaţi în glumă lucruri serioase, că nu aţi fost în stare să faceţi ceva de luat în seamă în perioada cât aţi fost la guvernare.

Chiar dacă vă este frică şi ruşine să recunoaşteţi acest lucru, astăzi susţineţi dezastrul din agricultură, ba mai mult, pentru anumite interese nu vreţi să trataţi serios situaţia din agricultură nici acum, în ultimul ceas. Sunteţi la fel de vinovaţi, atât P.S.D.-ul, cât şi P.N.L.-ul.

Doamnelor şi domnilor,

Moţiunea P.S.D. pe agricultură este de fapt o moţiune îndreptată împotriva fostului ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur. La 7 luni de la plecarea lui din fruntea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, se pare că P.S.D. are, în continuare, ceva cu Gheorghe Flutur. Ştim care sunt motivele acestei atitudini. Ministrul Gheorghe Flutur a reziliat contracte de concesiune ale clienţilor P.S.D. din Delta Dunării, a scos la licitaţie fonduri de vânătoare date pe ochi frumoşi, în vremea P.S.D., a denunţat achiziţiile de cravate şi ace de cravată de 5 milioane de lei/buc. de la Romsilva, din perioada P.S.D.; a încercat să recupereze Insula Mare a Brăilei.

Sunt lucruri pe care P.S.D. nu le poate ierta lui Gheorghe Flutur. De aceea, ministrul Gheorghe Flutur a primit cele mai multe moţiuni în timpul mandatului său şi, de aceea, P.S.D. este încă obsedat de el.

Moţiunea simplă a P.S.D. conţine câteva dezinformări crase. Cea mai grosolană dintre ele se referă la Programul "Fermierul". Acest program a fost creat la nivel legislativ în 2005, fiind pus în practică în anul 2006. Într-un singur an, 2006, au existat 999 de proiecte depuse pe programul "Fermierul", proiecte care au fost probate de minister. Au existat 104 proiecte, pe măsura 11/ AS /APARD, 45 de unităţi de carne, 38 unităţi de lapte şi produse lactate, 7.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mă scuzaţi că vă întrerup: vă rog, 30 de secunde pauză.

V-aş ruga, să vorbiţi mai încet, să nu treziţi ziariştii care dorm în ultimele scaune. Şi, de asemenea, aş ruga reprezentantul televiziunii de acolo să ia loc în spaţiul rezervat, pentru că deranjează grupul de la U.D.M.R., duceţi-vă să deranjaţi colegii care dorm în spate, acolo, vă rog frumos.

Deci, încă o dată aş ruga să ocupaţi poziţii decente şi să treziţi pe cei care dorm în spate.

Mă scuzaţi pentru întrerupere, potrivit Regulamentului, sunt obligat să iau măsurile pentru ordinea şi disciplina în sala de şedinţă.

Mulţumesc mult.

Domnul Dumitru Pardău:

7 unităţi de vin, 2 unităţi de fructe şi legume, 4 unităţi de produse piscicole, 8 unităţi de cereale. De asemenea, 821 proiecte pe măsura 3/1, 525 ferme de câmp; 40 ferme horticole, 19 ferme viticole; 21 ferme pomicole, 47 de sere, 98 ferme de vaci de lapte, 12 ferme de oi şi capre, 2 ferme de îngrăşare a taurinelor.

De asemenea, 74 de proiecte pe măsura 3/4, dintre care 33 proiecte de unităţi turistice, activităţi meşteşugăreşti şi ferme de acvacultură, respectiv 41 proiecte pe ciuperci, fructe de pădure, apicultură.

Este incontestabil faptul că absorbţia fondurilor SAPARD nu s-ar fi putut realiza fără contribuţia programului "Fermierul", program care a pus baza clasei de mijloc în agricultura românească.

P.S.D. critică programul "Fermierul" pentru că este un succes al abordării economice de centru-dreapta în agricultură. P.S.D. critică acest program pur şi simplu din invidie, pentru că în perioada în care acest partid a condus România nu s-a făcut nimic comparabil.

De asemenea, în perioada guvernării P.S.D. a cunoscut ritmuri foarte joase ale absorbţiei fondurilor SAPARD. Aş vrea să vă amintesc că media lunară a numărului de proiecte SAPARD depuse în perioada 2005 - 2006, faţă de perioada 2002 - 2004 a fost de trei ori mai mare pentru măsura 1.1, de zece ori mai mare pentru măsura 3.1. şi de 7 ori mai mare pentru măsura 3.4.

Eficienţa mandatului Flutur a fost limpede, prin comparaţie cu mandatele Sârbu şi Daia.

P.S.D. contestă, de asemenea, renta viageră agricolă. Trebuie să spunem semnatarilor moţiunii P.S.D. că acest program a fost acceptat de Uniunea Europeană şi va fi continuat prin includerea în măsurile de dezvoltare rurală 2007-2013 a Programului de pensionare anticipată. În toată perioada în care a condus Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în '90 - '96 şi 2000 - 2004, P.S.D. nu a avut niciun program de grupare a terenurilor agricole.

Ca membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice am avut, cred eu, un comportament corect, sprijinind proiectele benefice pentru agricultura românească, indiferent de culoarea politică a iniţiatorului.

Acest lucru mă îndreptăţeşte să vă amintesc că domnul Gheorghe Flutur a cerut de nenumărate ori sprijin Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice pentru suplimentarea bugetului şi această solicitare a avut chiar promisiunea premierului că va fi realizată cu o sumă de 10.000 de miliarde lei vechi.

Ce să înţeleagă cei care sunt implicaţi astăzi în agricultură? Chiar nu observaţi că în 2007 - şi deja au trecut 6 luni - agricultura nu reprezintă o prioritate pentru actualul Guvern?

Spre disperarea dumneavoastră, oamenii din agricultură au priceput: atât P.S.D., cât şi P.N.L., reprezentanţii lor în Parlament şi în Guvern, una vorbesc şi alta fac. Vorbiţi ceea ce credeţi că place agricultorilor şi faceţi ceea ce vă mulţumeşte pe dumneavoastră, câţiva.

De ce faceţi acest joc dublu, în favoarea ţăranului român?! Când sunteţi corecţi cu ţăranul român? Când susţineţi Guvernul şi ministrul actual al Agriculturii la Camera Deputaţilor, cazul de ieri, sau când sunteţi împotriva Guvernului şi al ministrului actual al Agriculturii, tot în Camera Deputaţilor, astăzi?

Lucrurile sunt clare: P.S.D. susţine Guvernul Tăriceanu 2, chiar dacă se face că nu. P.S.D. este complice cu P.N.L. în acoperirea dezastrului din agricultură, şi P.S.D. cu P.N.L. au uitat interesele agricultorilor români.

În moţiune spuneţi că nu credeţi că există cineva în această sală care să nu ştie ce înseamnă să munceşti pământul. Spre ruşinea noastră, a Parlamentului, prin atitudinea pe care aţi manifestat-o ieri se pare că în această sală sunt mulţi care să nu ştie acest lucru.

Sper ca din 2008, cu ajutorul votului uninominal, să fie cât mai mulţi oameni politici responsabili, la care să le pese de muncitorul român, de intelectualul român, de pensionarul român şi de ţăranul român.

Deoarece în această moţiune P.S.D. reia teme din ultimele moţiuni depuse în anii anteriori şi evită să critice ce se întâmplă sau, mai precis, ce nu se întâmplă în agricultura românească în acest moment, deoarece se vede clar că totul este artificial, de faţadă, fiindcă, în realitate, P.S.D. nu face opoziţie la actualul Guvern, deputaţii P.L.D. se vor abţine de la vot.

Stimaţi colegi, oricât vă doriţi, degeaba îl atacaţi pe Gheorghe Flutur. Nu-i puteţi anula activitatea în urma lui rămân legile proprietăţii, programul "Fermierul", absorbţia fondurilor SAPARD, integrarea europeană.

Să vedem ce-o să rămână după dumneavoastră? (Aplauze)

Vă mulţumesc mult.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Întrerup şedinţa pentru 10 minute, până când cineva scoală ziariştii din spate şi să stea în poziţii decente şi pe locurile lor şi până când se evacuează poziţia din locul U.D.M.R.-ului.

Închei şedinţa pentru 15 minute.

(Pauză între orele 16,10-16,20.)

Domnul Eugen Nicolicea:

Reluăm şedinţa.

"Preşedintele Camerei Deputaţilor sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte conduce dezbaterile şi asigură menţinerea ordinii în timpul dezbaterii şi respectarea regulamentului." Asta, pentru toţi cei care au fost nelămuriţi asupra a ceea ce s-a întâmplat.

Reluăm de unde am rămas. Vorbitorul nostru a epuizat în totalitate timpul

Urmează, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul Timar Liviu.

Domnul Liviu Timar:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Domnule ministru,

Astăzi dezbatem moţiunea: "4 milioane de lei, subvenţie pentru fiecare hectar de teren arabil!". Aseară, un domn coleg făcea aluzie la denumirea acestei moţiuni. Cred că denumirea nu este chiar atât de importantă, mai important este conţinutul acestei moţiuni, care ne prezintă în ce situaţie a ajuns agricultura României astăzi. M-aş bucura foarte mult, în schimb, ca într-un timp foarte scurt producătorilor agricoli să li se dea cele 4 milioane de lei.

Domnilor colegi,

Haideţi să ne facem puţină imaginaţie, astăzi se recoltează în ţară la o temperatură de peste 40^O grâul ţării, din care se face pâine. Imaginaţi-vă dumneavoastră fermierii, oamenii care lucrează pe combine, tractoriştii care lucrează acolo, mai au şi ei defecţiuni la o combină, imaginaţi-vă ce înseamnă, la 40^O sau la 50^O, să încerci să repari o combină! Vă daţi dumneavoastră seama ce grea şi ce scumpă şi cât de plătită este pâinea, căreia noi, foarte mulţi, nu îi acordăm atenţia care i se cuvine. Nu cred că este corect!

Agricultura se află într-o situaţie foarte critică, situându-ne pe unul din ultimele locuri în Europa, cu implicaţii şi costuri mari în asigurarea produselor alimentare pentru populaţia României. Este o realitate că agricultura este într-o situaţie dezastruoasă, dar această situaţie trebuie să şi-o asume Alianţa PNL-PD-UDMR, prin politica agricolă total greşită aplicată în perioada 2005-2006-2007.

Dacă sunteţi corecţi, trebuie să recunoaşteţi că pentru Alianţa D.A. agricultura nu a fost şi nici nu este o prioritate. Acest lucru se poate constata prin producţiile medii şi totale foarte mici care s-au obţinut în perioada 2005-2006 şi se preconizează a se obţine şi în anul 2007. Dacă însumăm producţia de grâu din anul 2006 cu cea din anul 2007, nu reuşiţi să faceţi ce producţie a făcut Guvernul condus de Năstase, cum îl consideraţi dumneavoastră, n-aţi reuşit să faceţi în doi ani ce a reuşit Guvernul PSD într-un singur an, creşterea de la un an la altul a suprafeţelor de teren nelucrate ajungând la 1.700.000 de ha. Creşterea importului de produse alimentare de bază, respectiv grâu, carne de porc, pasăre, bovine, zahăr, multe sortimente de fructe şi legume.

Nu mai putem vorbi despre export. Dacă în 2004, România a reuşit să exporte carne de pasăre în Europa, peste 3.800 de tone de carne, datorită modului foarte "elegant"..., foarte greşit în care a guvernat domnul ministru Flutur, a reuşit să facă ca în anul 2006 să mai exportăm 56 de tone de carne de pasăre! Vă daţi dumneavoastră seama ce mari realizări a avut domnul ministru Flutur şi unde a adus România în ziua de astăzi?

Ce este mai trist, că un număr tot mai mare de producători agricoli lucrează în pierdere, iar gradul de sărăcie la ţară este tot mai ridicat.

Despre fondurile europene, în acest an, nici nu se poate discuta, datorită incompetenţei celor din Ministerul Agriculturii. Şi, în Ministerul Agriculturii, cine trebuia să pregătească Strategia şi Programul de Dezvoltare Rurală, nu domnii miniştri care au fost, nu secretarul de stat? Fiindcă un ministru are secretari de stat, care răspund, fiecare, pe domeniul lui. Şi, aici, mă surprinde că cei de la PD nu ştiu că secretarul care răspundea de relaţia şi de strategia care trebuia făcută de România era membru PD. Dacă doreaţi într-adevăr să faceţi, trebuia să-l ajutaţi, să depunem în timp Strategia şi Programul Naţional de Dezvoltare Rurală.

De ce au ajuns agricultura şi agricultorii în această situaţie foarte critică? Sprijinul acordat de Guvernul PNL-PD-UDMR în perioada 2005-2006 producătorilor agricoli a fost nesemnificativ. În conformitate cu Ordonanţa de urgenţă nr. 61/2004, producătorii agricoli trebuia să primească 2,5 milioane de lei pe ha, pentru înfiinţarea, întreţinerea şi recoltarea culturilor în primăvara lui 2005. Guvernul Tăriceanu a modificat acest act normativ cu Ordonanţa de urgenţă nr. 12/28.02, care prevedea acordarea a doar 1,5 milioane de lei pe ha, eliminarea de la subvenţie a principalelor culturi, respectiv, porumb, ovăz, culturi furajere.

Pentru a îngreuna şi mai mult situaţia din agricultură, sprijinul acordat s-a redus la bonuri valorice. Deci, ca să fie mai operativ, vă daţi dumneavoastră seama, am apelat şi la bonuri valorice.

Scoaterea de la rezerva de stat a peste 210 mii de tone de grâu în trei tranşe, înainte de începerea campaniei de recoltare a grâului în vara lui 2005, a bulversat toată piaţa cerealelor. Şi de ce? În momentul respectiv, grâul se vindea cu 4.500 de lei kg pe piaţă, acest grâu a fost dat cu destinaţie, iar după aceea, după recoltare, grâul s-a cumpărat cu 2.500-3.000 de lei şi s-a completat rezerva de stat, iar cineva a băgat aceşti bani în buzunar. Aceasta este realitatea pe care a făcut-o domnul Flutur!

Cu toate că preţul la motorină, seminţe, îngrăşăminte, pesticide a crescut semnificativ, în toamna anului 2005, sprijinul direct al statului, conform Ordonanţei de urgenţă nr. 117, a fost doar de 175 de lei, fermierii români continuând să cumpere motorina accizată ca şi cum ar fi produs de lux, cu 259,9 euro la 1.000 de litri accize şi cu tendinţă de a ajunge, la această dată, la 273 de euro. În Uniunea Europeană, motorina care se foloseşte pentru agricultură are 21 de euro accize la 1.000 de litri.

În primăvara lui 2006, subvenţia pentru grâu, orz, orzoaică, porumb, floarea soarelui, culturi furajere a fost eliminată şi doar 6% din suprafaţa arabilă a României a beneficiat de ajutor din partea statului.

Deşi în sectorul zootehnic era un mecanism bine pus la punct pentru sprijinirea producătorilor agricoli şi cunoscut de aceştia, Guvernul Tăriceanu şi Ministerul Agriculturii l-a schimbat cu un sistem foarte greoi şi foarte birocratic, ceea ce a condus la mari întârzieri în acordarea sumelor către producătorii agricoli.

Renunţarea la susţinerea producătorilor agricoli pentru cumpărarea de tractoare şi maşini agricole ne clasează pe ultimul loc în Europa la încărcătura de tractoare. Deci, la această dată, România are în jur de 50-60 de ha pe tractor, ceea ce este extraordinar (de puţin) şi plus că 70-80% din tractoarele pe care le avem sunt depăşite în totalitate.

Politizarea excesivă a ministerului şi unităţilor descentralizate, prin promovarea doar dacă eşti membru PNL, PD, UDMR, şi schimbarea multor profesionişti din funcţie este un alt factor determinant al situaţiei dificile din agricultură. Exemplul se poate vedea la cele două agenţii de plăţi, unde au fost angajaţi pur şi simplu numai amatori, iar acum nu reuşim să acredităm aceste agenţii, fiindcă aceşti oameni nu realizează ceea ce trebuie să facă la această dată.

Elaborarea actelor normative pentru agricultură cu mare întârziere şi promovarea unor hotărâri de Guvern, care, deşi au fost publicate în Monitorul Oficial, nu s-au aplicat niciun minut. Şi am să vă prezint câteva documente legate de acest lucru, pentru a nu crede că sunt doar vorbe.

În perioada funcţionării ca ministru, domnul Gheorghe Flutur, pentru că tot s-a amintit aici, s-a preocupat doar pentru promovarea imaginii personale, şi nu de problemele de fond ale agriculturii, domnilor colegi. Şi pentru a demonstra acest lucru şi faptul că noi, membrii din Comisia de agricultură, de la toate partidele nu trebuie să uităm, foarte mulţi colegi, ceilalţi colegi nu ştiţi acest lucru, noi am cerut în Comisia de agricultură, când am aprobat bugetul, când ni s-a făcut propunerea, să ni se prezinte un document prin care ceream să ni se spună exact ce se va da în primăvara lui 2007, pentru terenul din arabil, pentru zootehnie. Şi, uitaţi dumneavoastră, acesta este documentul, pe care, dacă sunteţi corecţi, toţi colegii noştri l-aţi avut, şi uitaţi ce se prevedea. Şi domnul ministru Flutur, la momentul respectiv, ne spunea că aceşti bani se vor da în primăvara lui 2007: pentru sfecla de zahăr - 760 de lei; pentru soia - 760 de lei; pentru orez - 760 de lei; pentru hamei - 760 de lei; pentru grâu plus secară..., absolut toate culturile, aceea au fost promisiunile, că se vor da banii în această primăvară. Ce este aceasta?

Pentru zootehnie, domnilor colegi! Sunt documente, nu sunt poveşti! Pentru zootehnie, ni s-a promis că se dă: vaci pentru lapte - la 820 de capete - 650 de lei; vaci care alăptează - 600 de lei; bivoliţe adulte - 700 de lei. Şi, aici, mă refer, nu sunt bani care trebuie să vină de la Uniunea Europeană, vorbesc aici de plăţi naţionale complementare de la bugetul naţional.

Ce înseamnă acest lucru, domnilor? Că agricultorii şi noi, toţi colegii din Comisia de agricultură, dacă suntem corecţi, am fost păcăliţi, ca să nu spun un termen mai urât!

Un alt aspect. S-a spus aici foarte mult şi am făcut afirmaţia că foarte mulţi oameni au lucrat doar la imagine. Şi vreau să vă arăt un document, domnilor colegi, fiindcă ar demonstra că domnul ministru Flutur a lucrat pur şi simplu numai la imagine. Numai de ţăranul român nu l-a interesat! Primul lucru care l-a făcut, când a mers la Ministerul Agriculturii, a zis: Domnule, îmi angajez un consilier ţăran! Toată lumea, normal: Domnule, într-adevăr, este o chestie extraordinară! Dar, dacă urmăriţi dumneavoastră cine este acest consilier ţăran, îţi dai seama că nu este adevărat. Urmărind declaraţia de avere şi C.V.-ul domnului Barbu Matei, puteţi observa că acest domn a lucrat la o direcţie de drumuri, pe un utilaj greu, are o pensie totală pe lună cam de 3.800.000 de lei (deci, în total, 45 de milioane), deci, nici într-un caz, nu este un agricultor, eventual, dacă vroia să arate cât câştigă sau nu ştia cât câştigă un agricultor, trebuie să-i spunem noi că are o pensie, un agricultor, câteva sute de mii, până la 1.200.000 de lei. Deci, ce înseamnă acest lucru? Cine a lucrat doar la imagine?

Am mai spus următorul lucru, că au fost hotărâri de Guvern care au apărut în Monitorul Oficial, domnilor, şi este vorba de Monitorul Oficial nr. 120/19.02, unde au apărut subvenţiile care se dau în zootehnie în acest an. Şi uitaţi ce spune aici: primă pe tona de lapte - 140 de lei/tonă; primă pe cap de vacă şi animal - 400/cap şi toate celelalte, nu are rost să continui, că puteţi dumneavoastră, fiecare, să luaţi această hotărâre. Ce înseamnă acest lucru, domnilor? Într-un minister, cu un ministru, cu un Guvern, să-ţi apară o hotărâre de Guvern care să nu se aplice niciun minut, înseamnă că acei domni care au lucrat la această hotărâre, fie că nu au ştiut regulamentele care există în Uniunea Europeană, fie că sunt altceva. Deci, eu nu ştiu cine este de vină, dar ştiu un lucru, că, dacă ar fi profesionişti în Ministerul Agriculturii şi erau lăsaţi anumiţi profesionişti pe posturi, nu se întâmpla acest lucru. Şi această hotărâre de Guvern a fost abrogată printr-o altă hotărâre de Guvern, mă rog, care este publicată în Monitorul Oficial nr. 343.

Domnilor colegi,

Acestea sunt câteva din aspectele pe care am vrut să vi le prezint. Ar mai fi câteva lucruri şi problemele ar putea să fie foarte critice în perioada următoare.

Domnule ministru, noi trebuie să fim foarte atenţi.

Domnilor, peste trei zile, în 28, că astăzi e 25 sau ce dată este, expiră termenul, de exemplu, până la care ciobanii puteau să-şi vândă brânza în pieţe. Aţi mai auzit dumneavoastră ceva, ce se întâmplă după data de 28? Deci, azi e 26, mai sunt 2 zile sau 3 zile. Este o problemă pe care cei care conduc Autoritatea Sanitar Veterinară trebuie să o aibă în vedere.

Ce surpriză ne mai creează Autoritatea Sanitar Veterinară? Ştim că toate fermele trebuie autorizate şi înregistrate. Ca să înregistrezi o crescătorie de oi, o stână, mai bine zis, gândiţi-vă, ce condiţii încep să pună cei de la Autoritate? Deci, să fie împrejmuită stâna, dar, ce este mai trist, domnilor, că trebuie să punem filtru la stână!

Domnilor colegi,

Cred că trebuie într-adevăr, ministrul agriculturii, indiferent cine este, să gestioneze foarte serios toate problemele care sunt în agricultură, fiindcă altfel ajungem de râs. Trebuie să facem ceea ce face Franţa pentru agricultorii francezi, trebuia să facem ceea ce face Spania pentru agricultorii din Spania. Fiindcă a fost secetă în Spania anul trecut, Spania investeşte în sistemul de irigaţie în acest an 2,5 miliarde de euro, fiindcă au ştiut ce se poate întâmpla. Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi, domnule ministru, în condiţiile în care seceta va persista. Gândiţi-vă dumneavoastră cum se va pregăti terenul în continuare pentru însămânţările de toamnă, sistemele de irigaţii trebuie să funcţioneze nu când este grâul în spic, ci atunci când grâul trebuie să răsară. Şi acest lucru s-a ştiut din toamnă, cu sistemele de irigaţie, fiindcă în Galaţi în Tulcea, grâul n-a fost răsărit din toamnă.

Deci, sunt foarte multe lucruri pentru care noi, dacă suntem cu adevărat patrioţi şi ţinem la această ţară, în primul rând, trebuie să facem ca populaţia acestei ţări să aibă o alimentaţie foarte corectă şi foarte raţională. Ieri, am dezbătut o moţiune pe sănătate, domnilor colegi, eu ştiu un lucru, dacă mă duc la un medic, după ce îţi pune diagnosticul, de foarte multe ori îţi spune: Domnule, trebuie să mănânci, să iei mai multe vitamine, trebuie să mănânci proteine!

Haideţi să facem ca această România şi această populaţie să fie alimentate cu produse alimentare care să aibă vitamine, proteine şi tot ce trebuie şi după aceea mai vedem şi celelalte domenii.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul Semcu Adrian.

Domnul Adrian Emanuil Semcu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Încep prin a vă face o mărturisire, în Comisia de agricultură, al cărei vicepreşedinte am onoarea să fiu ales de către colegii mei, ne-am hotărât, iar rezultatele s-au dovedit a fi bune, să facem mai puţin politica partidelor noastre şi mai mult politica agriculturii româneşti. Am comunicat bine, am fost corecţi unii cu ceilalţi şi am găsit de fiecare dată, pentru că în mod real ne-am dorit acest lucru, puncte comune de sprijin, care să ne ajute să mergem mai departe. Numitorul nostru comun au fost buna credinţă şi bunele intenţii, pe care le invoc şi astăzi, în analiza moţiunii: "4 milioane de lei, subvenţie pentru fiecare hectar de teren arabil!"

Am citit cu mare atenţie textul acesteia şi, trebuie să recunosc, multe dintre problemele expuse sunt reale. Şi noi, liberalii, ne-am dorit să grăbim lucrurile în ceea ce priveşte modernizarea agriculturii româneşti, să-i putem ajuta mai mult pe cei care lucrează pământul, să avem un sector vegetal şi unul animal competitive pentru piaţa europeană, să avem ferme moderne şi unităţi de procesare la standarde europene, oamenii de la sate să se bucure de toate facilităţile mileniului trei, dar, din păcate, toate aceste transformări nu se pot face peste noapte.

Semnatarii moţiunii, înşişi, cunosc foarte bine acest lucru din anii în care s-au aflat la guvernare, ani în care au văzut cu propriii ochi cât de greu se obţin banii pentru fiecare minister, când toate ministerele au probleme. Iată de ce am simţit un gust amar când, la un moment dat, am întâlnit un subtitlu cu încărcătură subiectivă: "De 900 zile se promite şi se minte!", cu referire la situaţia generală a agriculturii, la suprafeţele rămase nelucrate, la cele calamitate.

Vă asigur, stimaţi colegi, că nu ne-am propus şi nu ne vom propune să minţim. Ni se reproşează lipsa de implicare, de organizare, dar şi inconştienţa celor care lucrează în sistemul de îmbunătăţiri funciare. Adevărul este altul. Pentru PNL, pregătirea campaniei de irigaţii pentru anul 2007 a început în vara anului 2006, prin îmbunătăţirea cadrului legislativ, inclusiv prin prelungirea termenului de încheiere a contractelor multianuale pentru furnizarea serviciilor de irigaţii, de la 30 septembrie 2006, la 31 ianuarie 2007. Dar vă reamintesc faptul că la votul final exprimat electronic asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii de îmbunătăţiri funciare nr. 138/2007, 42 din cei 43 de deputaţi PD care şi-au exprimat dreptul de vot au fost împotriva acestor modificări.

Citeam ieri şi nu-mi venea să cred că aceşti parlamentari PD scriau în moţiunea lor că "gestionarea secetei este proba eşecului managerial al Guvernului actual în domeniul agriculturii".

Stimaţi colegi,

ANIF nu a contractat de la fermieri decât 350.000 de ha, deşi sistemul de irigaţii este funcţional pe 717.000 de ha declarate, dar ce contează acest amănunt pentru cei care au făcut acea moţiune, în special pentru colegii noştri care au semnat-o pentru data de ieri? Şi cine a fost şef la ANIF? Domnul Nastea, acelaşi care a efectuat o serie de lucrări la sisteme de irigaţii fără licitaţie publică, aşa cum prevedea legea. Acelaşi Nastea, PD, care le-a dăruit unor societăţi prietene din banii pentru inundaţii peste 800 de miliarde lei vechi din fonduri publice pentru finanţarea reconstrucţiei digurilor de la Dunăre. Acelaşi personaj, domnul Nastea, PD, care, conform raportului Autorităţii de Control a Guvernului, s-a preocupat de sinistraţi târziu, la câteva luni după inundaţii.

Ce vină are Remeş că s-au cumpărat pompe pentru staţii de pompare, dar sistemele nu funcţionează? Poate ne spune domnul Nastea, de la PD, pentru că dumnealui, în calitate de director a coordonat atribuirea banilor în ANIF.

Cert este că unul dintre motivele pentru care Nastea şi-a dat demisia cred că a fost - şi a recunoscut - că nu a reuşit să pună în funcţie sistemele de irigaţii, deşi a avut bani de la Ministerul Agriculturii. Ce a reuşit să facă domnul Nastea cu banii? Să menţină salarii mari pentru un număr nejustificat de mare de personal TESA. Probabil clientelă politică a lui şi a colegilor lui, şi în Bucureşti, şi în teritoriu.

Şi bine ar fi să ne amintim încă ceva, tot la capitolul secetă, facem referire la Legea nr. 381/2002 privind despăgubirile în agricultură, invocată şi acum pentru despăgubirea fermierilor. De ce acesta este primul an în care legea este aplicată corect? Pentru că

Remeş este, din perspectiva PD, "groparul agriculturii"?

Nu o să amintesc acum toate măsurile prin care Guvernul s-a implicat, prin măsuri concrete de sprijin al producătorilor agricoli, prin amenajările de irigaţii, mergând, după caz, până la subvenţionarea de la buget a costurilor prestaţiei pentru apa livrată. Vreau doar să subliniez că există o preocupare reală a Guvernului în acest domeniu.

Stimaţi colegi,

Şi noi suntem îngrijoraţi de stadiul în care ne aflăm cu cadastrul agricol. Acesta este şi motivul pentru care am promovat proiectul de lege prin care limităm drastic tarifele practicate de experţii cadastrali şi pentru care am militat pentru reducerea tuturor taxelor şi termenelor presupuse de intabulări.

Liberalii sunt cei care s-au pronunţat pentru garantarea proprietăţii şi pentru urgentarea retrocedărilor, ca să nu mai rămână terenuri pârloagă şi să nu se mai facă jaf cu pădurile şi stăpâni incerţi. Prefecţii aveau în responsabilitate urmărirea procesului de retrocedare a terenurilor. Acum suntem criticaţi pe această temă inclusiv de colegii din PD în moţiunea pe care ne-au propus-o să o dezbatem ieri. Dar oare în judeţele în care sunt prefecţi PD nu se întârzie cu bună ştiinţă şi acum acest proces?

PD ne flutură pe la nas Statutul funcţionarului public şi moţiuni peste moţiuni, cu singurul scop de a frâna activitatea Guvernului Tăriceanu. Stimaţi colegi, e greu să-ţi vezi de treabă când în continuare ţi se înfig cuţite în spate.

Aşa am ajuns să ni se reproşeze astăzi şi întârzierea absorbţiei fondurilor comunitare. Mai exact, citim din textul moţiunii: "Dezvoltarea rurală este ultima dintre preocupările echipei de profesionişti din aşa-zisul Minister al Agriculturii, Silviculturii şi Dezvoltării Rurale PNL-PD".

Vă amintesc faptul că responsabilitatea elaborării Planului Strategic şi a Planului Naţional de Dezvoltare Rurală i-a revenit secretarului de stat care a condus Departamentul Dezvoltării Rurale, democratul Dănuţ Apetrei. Lui îi revine această întreagă responsabilitate, pentru că a lui era sarcina de a întocmi aceste documente la timp. A condus departamentul de la începutul anului 2005 şi până când PD a ieşit de la guvernare.

Amintiţi-vă că în 2006 fostul comisar pe agricultură Franz Ficher a declarat că nicio ţară nu depusese încă acel plan, la vremea respectivă, planul trebuia depus al Bruxelles, la începutul lui 2007, dar a ajuns acolo în aprilie. Era responsabilitatea secretarului de stat Apetrei, de care vă aduc încă o dată aminte. Şi să nu uităm că şeful lui direct la vremea respectivă era ministrul Flutur.

Dar nu este singurul pedist care a adus deservicii agriculturii. Cred că cel mai controversat director din cadrul structurii Ministerului Agriculturii a fost, pentru că, în sfârşit, nu mai este director, preşedintele APIA, Nicolae Sterghiu. Acestuia până şi presa i-a cerut de nenumărate ori demisia, din cauza rezultatelor dezastruoase.

Două dintre cele mai importante obiective au fost acreditarea agenţiilor de plăţi: APIA şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, fosta SAAPARD. Şi ce au descoperit domnul fost ministru Motreanu şi domnul Remeş, după instalarea în funcţie? Că sediile APIA din ţară sunt în marea lor majoritate improprii, că nu au nici măcar banalele birouri şi scaune, pentru că la Bucureşti se făcuseră nişte jocuri cu achiziţiile.

Mult i-a trebuit directorului Sterghiu să se hotărască să demisioneze. Şi cine plăteşte astăzi oalele sparte de funcţionari publici cu carnet PD? Ministrul Remeş? Premierul Tăriceanu?

Un alt domeniu la care se referă semnatarii moţiunii este cel al subvenţiilor. Agricultura funcţionează în acest an după bugetul cerut, negociat şi stabilit sub conducerea fostului ministru Flutur. Am certitudinea că actualul ministru, dacă va fi lăsat să lucreze, va şti să negocieze şi să distribuie mai bine şi mai atent bugetul destinat agriculturii pe 2008.

Ministerul a stabilit nivelul plăţilor naţionale complementare ca subvenţii în agricultură ce ţin să completeze subvenţiile acordate agricultorilor români în anul 2007. După aderarea la Uniunea Europeană, sistemul de subvenţionare se corelează obligatoriu cu cel comunitar. În plus, în 2007, bugetul asigură toate subvenţiile, inclusiv cele de la Uniunea Europeană, pentru că vor fi decontate ulterior. De aici, efortul bugetar notabil de peste 1 miliard de euro.

2007 este un an de tranziţie, motiv pentru care agricultorii nu primesc banii decât la sfârşitul anului. Începând cu 2008, sistemul se va regla.

La fel s-a întâmplat şi în ţările care au aderat la Uniunea Europeană în 2004. Dau un exemplu: subvenţia pentru laptele euroconform este un rezultat al negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Mai mult, posibilele ajustări permise de Uniunea Europeană în urma altor negocieri trebuiau asigurate de departamente conduse de reprezentanţii PD. PD nu s-a alarmat de această condiţie în toamna anului trecut, s-a alarmat abia în moţiunea depusă ieri. Şi cine plăteşte astăzi oalele sparte? Ministrul Remeş, Premierul Tăriceanu.

Stimaţi colegi,

Vă propuneam la începutul intervenţiei mele să facem mai puţin politica partidelor noastre şi mai mult politica agriculturii româneşti. Eu cred că ministrul Remeş are suficiente argumente de ordin tehnic pentru a demonstra buna credinţă şi bunele intenţii ale Guvernului Tăriceanu pentru modernizarea agriculturii româneşti, pentru susţinerea ţăranului român şi pentru respectarea regulilor general valabile în Uniunea Europeană.

Condiţia obligatorie pentru ca aceasta să poată deveni realitate este aceea ca Guvernul să fie lăsat să lucreze şi Parlamentul să fie lăsat să lucreze.

Forumul democraţiilor româneşti este Parlamentul. 322 dintre noi am fost terfeliţi şi damnaţi în piaţa publică, doar pentru că ne-am exprimat îngrijorarea în legătură cu încălcarea atribuţiilor constituţionale de către Preşedintele României.

Noi am pierdut timp şi am pierdut din simpatie. Românii au pierdut legi care i-ar fi ajutat să trăiască mai bine.

Preşedintele şi P.D. au câştigat pe termen scurt, dar, cu ce preţ? Câteva puncte în sondaje.

Fac apel la maturitatea dumneavoastră de oameni politici: haideţi, să şi lucrăm, să-i acordăm credit şi răgaz şi ministrului Remeş să poată demonstra de ce este în stare. Şi, de ce nu, să-i spunem şi La mulţi ani! astăzi, când este ziua dumnealui de naştere.

La mulţi ani, domnule ministru!

Vă mulţumesc frumos.

(Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Democrat, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul Valeriu Tabără.

Domnul Ioan Oltean (din sală):

Domnule preşedinte, vă rog procedură!

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog. Procedura are întotdeauna prioritate.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Credeţi că sunt foarte bine dispus şi vreau să transfer şi sălii aceeaşi bună dispoziţie şi vă rugăm să precizaţi pentru Partidul Naţional Liberal că astăzi se dezbate moţiunea pe agricultură depusă de către Partidul Social Democrat. A noastră, ieri a fost respinsă. Probabil va fi data viitoare, dar e păcat, e păcat să nu se cunoască acest lucru şi discuţiile se poartă într-o direcţie pe care nu o doreşte nimeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

V-aţi folosit de un subterfugiu, spunând că este o chestiune de procedură. Nu a fost niciun fel de chestiune de procedură.

Domnul Valeriu Tabără. Vă rog. Şi ne scuzaţi că nu v-am dat cuvântul imediat.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi parlamentari,

Întâmplarea face că şi astăzi, de la această tribună, s-a vorbit de momentul mizerabil de ieri, aş spune, cel legat de constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unei moţiuni, a unui act democratic.

Vreau să vă fac o precizare, că pe data de 19.VI.2006, de la această tribună, s-a prezentat o moţiune simplă împotriva ministrului învăţământului, care se încheia cu următoarea frază: Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat cere membrilor Camerei Deputaţilor să sancţioneze lipsa de responsabilitate faţă de un domeniu atât de important, cum este educaţia, şi să susţină demiterea imediată a ministrului educaţiei şi învăţământului, domnul Mihail Hărdău.

Când a fost constituţională această chestiune? Atunci, ieri, sau "şi atunci"? E o întrebare de meditaţie pentru toţi cei care mai cred că ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament este un act democratic şi, practic, o protecţie a Constituţiei. Nu, a fost un mare abuz. Un mare abuz care, de fapt, s-a văzut şi astăzi, când unul dintre colegii noştri a analizat moţiunea Partidului Democrat şi a Partidului Liber Democrat.

Stimaţi colegi,

Nu vreau să intru în prea multe amănunte. Cred sincer că problema agriculturii nu este una oarecare şi că, în acelaşi timp, căile de atingere a unor obiective de dezvoltare a acesteia şi de aducere a ei la nivel de competiţie europeană ne aparţine fiecăruia dintre noi, prin căile care sunt specifice fiecărui partid politic. Căile sunt importante, obiectivele ar trebui să rămână întotdeauna aceleaşi.

Mă surprinde faptul că multe dintre lucrurile care sunt, spun eu bine puse în moţiunea Partidului Social Democrat, de aici, sunt elemente care sunt discutate de alţii. Noi n-o să facem acest lucru şi de la început vă spunem că o să votăm această moţiune şi să dea Dumnezeu ca ea să fie aplicată. Poate că ar trebui aplicate acele 4 milioane din titlul moţiunii, la hectar, pentru că ne-ar trebui vreo 3-4 piburi, cred, ca să le acoperim. Sigur, fac această precizare, pentru că textul este schimbat cu 400 de lei. Dar este clară o anumită ţintă de recepţionare a acestei moţiuni.

S-a vorbit foarte mult, stimaţi colegi, aici, s-a vorbit aici foarte mult de câteva probleme care mie mi se par deosebit de ..., să spunem aşa, discutabile. Discutăm mereu despre nivelurile de producţie şi facem comparaţii. Am obţinut producţii atât de mari, producţii atât de ... nu ştiu cât, au reprezentat atât din pib, au reprezentat nu ştiu cât.

Stimaţi colegi, problema nu este producţia şi nivelul producţiei. Problema este piaţa. Şi, din păcate, piaţa nu este distorsionată nici de două luni, nici de trei luni. Este de câţiva ani buni. Problema importului şi a unei pieţe agricole care a fost zdrobită, practic, de anumite decizii grăbite, şi eu aş spune, nu de multe ori, sau nu de puţine ori în favoarea celor care importau, nu se face de două luni, sau de trei luni. Anul ăsta este mai gravă problema, pentru că nu s-a făcut absolut nimic în ceea ce priveşte piaţa agricolă. Mai mult, la această dată nu există un dialog cu producătorii şi cu reprezentanţii producătorilor. Consilieri de produs nu există. Nu există acest parteneriat decât unul de formă. Totul este lăsat la voia întâmplării. Se recoltează grâul în aceste zile, pe căldură, aşa cum spunea domnul Timar, şi în nişte condiţii teribile. Nimeni şi pe nimeni nu interesează ce se face cu acest grâu. Şi, repet, într-un an în care problemele create de condiţiile pedo-climatice şi climatice, în principal, sunt dezastruoase pentru producătorul agricol român.

Stimaţi colegi,

Spuneam aici, în moţiunea pe care am prezentat-o, sau pe care am vrut s-o prezentăm aseară, că problema secetei şi gestionarea secetei a fost total greşită.

Există un document elaborat de către Institutul de Meteorologie care ne prognozează o catastrofă. Şi nu întâmplător, în moţiunea pe care Partidul Democrat a prezentat-o, sau a vrut s-o prezinte aici, în faţa dumneavoastră, am atras atenţia că gestionarea acestui fenomen nu este de doi, sau nu trebuia să fie de doi, sau trei ani, ci acum, când el a apărut, pentru că avertismentele au fost şi în toamnă, dar au fost nu după 1 ianuarie. Aceste avertismente au fost făcute de instituţii.

Domnule ministru Remeş, sau mă adresez buchetului de flori, pe 12 mai s-a primit o atenţionare de la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice asupra a tot ceea ce era în ţară, ca situaţie a stării de vegetaţie, a situaţiilor legate de aprovizionarea solului cu apă, pe adâncimi de zero până la 20 de centimetri şi aşa mai departe. Nicio măsură nu s-a luat până atunci şi de atunci încoace.

Şi vă avertizez, stimaţi colegi, de aici, de la această tribună, că în luna septembrie va fi o catastrofă şi problemă mare, inclusiv cu apa de băut a oamenilor din multe regiuni. Două treimi, la această dată, din teritoriul naţional, este cu secetă excesivă. Mai mult decât în 1946, când această secetă se extindea pe doar un sfert. Vedeţi, vă rog, acest document! Este esenţial. Şi vă întreb, stimaţi colegi, şi cu asta închei: problema absorbţiei fondurilor europene este o problemă? Gestionarea secetei este o problemă actuală? Incompetenţa şi birocraţia privind subvenţiile pentru agricultură şi nedarea lor celor care sunt îndreptăţiţi, este o problemă? Există o problemă a creditării activităţilor agricole? Este o problemă. Ea lipseşte şi din moţiunea care este prezentată de colegii de la P.S.D. astăzi. Retrocedările de proprietate, fără de care proiectele pentru absorbţia banilor europeni nu poate fi făcută, este o problemă? Piaţa agricolă este o problemă? Descentralizarea este o problemă?

Şi, atunci, de ce, stimaţi colegi, n-aţi vrut să discutăm o astfel de chestiune? Ea nu era îndreptată nici împotriva miniştrilor P.S.D., nici împotriva ministrului ... nu ştiu mai care şi aşa mai departe. Nu este posibil ca să nu le luăm în seamă. Acestea sunt chestiunile de strategie.

Şi, acum, o chestiune de concluzie: stimaţi colegi ...

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să mă scuzaţi, aţi depăşit timpul. Aţi spus că încheiaţi şi v-am lăsat să încheiaţi.

Domnul Valeriu Tabără:

Am încheiat, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, un singur lucru.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Stimaţi colegi,

Cât credeţi că o agricultură şi o ramură economică de importanţa agriculturii României va putea fi susţinută bugetar? Această construcţie este făcută de vreo 6 ani de zile. Nu acesta este drumul agriculturii şi nici cu 4, nici cu 10 milioane nu vom redresa agricultura României.

Acesta este un punct de vedere pe care-l exprim din punctul de vedere al specialiştilor şi al celor care trebuie să vadă ceva mai mult decât un simplu moment politic. Dar, deşi este un moment politic, ţăranii şi agricultorii au nevoie de aceste surse financiare. Şi, repet, pentru aceasta, Partidul Democrat va vota această moţiune.

Vă mulţumesc.

(Aplauze, Grupul parlamentar al P.S.D.)

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumim.

Din partea Partidului România Mare, doamna Anca Petrescu.

Doamna Anca Mira Victoria Mărculeţ Petrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doresc să vorbesc despre jaful pădurilor şi modul cum niciun guvern n-a protejat aurul verde al României.

Este un jaf general perpetuat de ani de zile. În timp ce alte ţări îşi protejează mediul, noi ne batem joc în permanenţă de păduri.

În Norvegia, de exemplu, o ţară bogată în păduri este interzisă prin lege defrişarea zonelor împădurite, iar pentru importurile din industria lemnului se aduc buşteni din România.

Ne întrebăm: de unde are atâţia buşteni România? Poate ne răspunde ministrul agriculturii. Poate ne răspund şi miniştrii din celelalte guverne anterioare.

Una dintre cauzele primordiale privind distrugerea mediului natural este defrişarea masivă a zonelor împădurite, care provoacă degradarea bruscă a solului, alunecări de teren şi reacţii în lanţ ale ploilor violente, tornadelor şi inundaţiilor. Natura văduvită de coroana benefică a pădurilor reacţionează violent, cerându-şi înapoi scutul ei protector.

România a înregistrat în ultimii 17 ani o performanţă incredibilă de sacrificare a pădurilor, care acopereau generos toate formele de relief ale ţării, aducând perspectiva sumbră a solurilor aride şi deşertificării.

Suprafeţe imense împădurite au fost retrocedate unor proprietari care le-au exploatat ilegal. Mii de copaci din judeţele Suceava, Prahova, Mehedinţi au fot culcaţi la pământ, consecinţele asupra mediului fiind dezastruoase. Nu am văzut în raportul Ministerului Agriculturii niciun fel de situaţie exactă a acestei chestiuni.

În judeţul Bacău, unde legea punerii în posesie a fost greşit interpretată, mulţi neaveniţi au devenit proprietari ai unor mii de hectare de pădure, fără a avea vreun drept. După ce au intrat ilegal în posesie, le-au jefuit, fără a-i opri absolut nimeni.

Specialiştii consideră că tăierea pădurilor va avea pe viitor consecinţe incalculabile. Defrişările criminale de păduri, care au îmbogăţit peste noapte pe mulţi parveniţi, lipsiţi de scrupul, au accentuat efectul de seră, favorizând vijeliile, ploile torenţiale cu descărcări electrice ucigaşe, au provocat fenomene extreme, precum torentele, inundaţiile, sau, dimpotrivă, micşorarea debitului izvoarelor.

Care este situaţia, dacă ne uităm în rapoartele Ministerului Agriculturii? Nu găsim absolut nimic. Altă gravă omisiune.

O consecinţă gravă a uciderii pădurilor este spălarea solului fertil, până la rocă. Statisticile arată că, de pildă, în Moldova, în ultimii 10 ani, au dispărut două hectare de pădure pe zi, ceea ce este incredibil.

În judeţul Vaslui, s-au tăiat şi perdelele antierozionale, iar Bărăganul neirigat şi judeţele din sudul Olteniei sunt ameninţate de secetă şi deşertificare, iar când plouă, se produc alunecări de teren, cu consecinţe catastrofale.

Natura agresată şi jefuită de comorile ei se răzbună.

O altă statistică recentă, pe care n-am regăsit-o în rapoartele Ministerului Agriculturii, arată că suprafaţa pădurilor tăiate este de peste 5 ori mai mare decât suprafaţa plantaţiilor noi.

Decalajul între suprafeţele de pe care se taie păduri şi cele unde se plantează puieţi se accentuează cu fiecare an. În 2006, diferenţa a depăşit pragul de 70 de hectare.

În timp ce fondul forestier a crescut cu 0,6%, suprafaţa afectată de tăieri este mai mare cu peste 3%.

Recent, la 40 de ani de la moartea lui Ionescu-Şişeşti, Academia Română l-a omagiat pe marele savant înaintaş, întemeietorul Institutului de Cercetări Agronomice din Bucureşti, în anul 1928.

Fost ministru al agriculturii şi domeniilor, membru de onoare al academiilor de ştiinţă din străinătate, Ionescu-Şişeşti a lăsat o operă capitală privind prezentarea şi valorificarea ştiinţifică a potenţialului uriaş agricol şi silvic al României.

Cunoaşte ministrul agriculturii aceste lucrări?

Acest potenţial bine gestionat făcea din România grânarul Europei şi izvorul prosperităţii sale economice, cu mari perspective de evoluţie.

Jefuirea unor bogăţii ale ţării, inclusiv cea a pădurilor, descalifică în cea mai mare parte clasa politică vinovată de permiterea unor asemenea fărădelegi.

Acum ni se prezintă o moţiune de cenzură împotriva ministrului Remeş. El a fost recent numit în acest guvern. Este drept aşa, ca el să fie acuzat de absolut tot ce s-a întâmplat în ultimii 17 ani în România?

Cum vor răspunde ceilalţi miniştri care se fac vinovaţi de jaful pădurilor din România? Nu cumva, tocmai aceştia sunt cei care acuză?

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Naţional Liberal, domnul Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Domnule Remeş,

Sunt convins că, cu toţii, aşteptaţi şi discursul meu. Nu sunteţi, cu siguranţă, plictisiţi în acest sfârşit de sesiune parlamentară.

Suntem în Parlamentul României, o instituţie care a devenit, în opinia unora, se pare, un soi de oficiu poştal unde sosesc din ce în ce mai multe moţiuni. Şi nu că ar fi nedemocratic, sau total inutil, însă, atunci când spui că Executivul trebuie să se ocupe de problema secetei, nu cred că ar fi normal să-l ţii ocupat cu dezbateri permanente de acest fel.

Dar, despre ce este vorba astăzi? Zilele astea, un partid care a stat la guvernare cea mai mare parte a istoriei postdecembriste - şi să ştiţi că mă refer la Partidul Social Democrat -, vine să acuze Guvernul opozant că nu are grijă de agricultura ţării, ca şi cum i-ar fi fost lăsată o comoară, iar Guvernul a păstrat doar cufărul.

De fapt, realitatea este că Partidul Naţional Liberal a primit o ladă goală şi găurită, pe care trebuie s-o umple şi s-o cârpească.

Asistăm, paradoxal, la două fenomene opuse, dar prezente, în acelaşi timp. În primul rând, avem de-a face în textul moţiunii cu sesizarea unor probleme serioase şi reale. În acelaşi timp, nu putem să ignorăm nuanţele ipocrite şi populiste, precum şi pretenţiile de fată mare în politică, pe care le are P.S.D.-ul.

Avem o problemă cu seceta, stimaţi colegi. Pentru că, ani de zile, agricultura nu a fost pregătită pentru acest aspect climatic. De altfel, sistemele de irigaţii au fost distruse în anii de guvernare pesedistă, fără niciun fel de reacţie din partea autorităţilor, transformându-le, astfel, în complici.

Să ştiţi că nimic nu vă dă dreptul să scrieţi cu litere îngroşate, aşa cum aţi scris dumneavoastră în moţiune, situaţia sistemelor de irigaţie este dramatică. În ultima guvernare P.S.D., au fost doi miniştri ai agriculturii care nu s-au remarcat prin reforme. Oare, să aibă acest lucru efect asupra celor ce se întâmplă acum? Mă întreb.

E uşor de căutat şi de găsit nod în papură, când vine vorba de agricultură. Este un sistem complex, viciat cu bună ştiinţă, timp de mai bine de 14 ani de zile.

E simplu să spui că agricultura nu merge bine, atâta vreme cât avem de-a face cu o secetă cum nu s-a mai întâlnit în ultimii 50 de ani.

Mai spuneţi dumneavoastră şi că identificaţi soluţii financiare pentru anumite măsuri pe care le cereţi. Eu vă întreb: unde erau aceste soluţii cât timp aţi guvernat România? De ce nu le-aţi pus în practică? Vă spun eu: pentru că nu erau realiste, aşa cum nu sunt nici acum. Sunt doar soluţii populiste, soluţii de discurs de opoziţie, soluţii fără niciun fundament real.

Nu faceţi altceva prin textul acestei moţiuni, decât să vindeţi iluzii, ceea ce, de altfel ştiţi cel mai bine să o faceţi.

Să ştiţi că Guvernul Tăriceanu nu-şi propune să dea o ultimă şansă agriculturii, aşa cum îl îndemnaţi dumneavoastră s-o facă, ci vrea să dea toate şansele pe care nu i le-au dat guvernările dumneavoastră. Aceste guverne au fost preocupate, ani de zile, de hrănirea clientelei politice şi mai puţin de încurajarea producătorilor agricoli.

Eu mă tem că nu puteţi cere unui guvern de dreapta să aplice politici de stânga, aşa cum sunt stipulate în textul moţiunii, mai ales că ele sunt neproductive. O dovedeşte faptul că nici măcar dumneavoastră nu le-aţi aplicat, atât timp cât aţi fost la guvernare.

Ne puteţi spune că Guvernul este lipsit de preocupare în ceea ce priveşte dezvoltarea rurală. În ultimii doi ani şi jumătate, mediul rural românesc a primit mai mulţi bani pentru infrastructură, utilităţi, drumuri şi altele, decât toţi anii în perioada 1989-2004.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să limitaţi, pentru că aţi depăşit timpul.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc.

Este lipsă de demnitate politică şi, domnilor, nu vă obligă nimeni să recunoaşteţi, dar, măcar nu pomeniţi de ele. E ipocrizie!

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Călianu. Vă rog să limitaţi. Aveţi doar un minut, excepţional, două.

Mă scuzaţi. Înainte de a lua cuvântul, rog liderii să solicite prezenţa deputaţilor în sală. Având în vedere faptul că nu mai sunt prea mulţi vorbitori, va urma domnul ministru şi se trece la vot.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Domnule Anghel Stanciu,

Stimaţi colegi,

Din tot ceea ce s-a spus aici astăzi, am înţeles un lucru: ministrul Flutur trebuie să plece. Vă rog să nu uitaţi că ministrul Flutur a plecat. Remeş rămâne. Trebuie să rămână şi trebuie lăsat în pace să-şi ducă la bun sfârşit mandatul.

Sigur că tot ceea ce apare în actuala moţiune, la capitolul "măsuri urgente", este real, însă 80% din toate aceste prevederi sunt legate de buget, două dintre cele 13 puncte fac obiectul unor proiecte de lege pe care puteţi să le iniţiaţi fără nicio problemă şi, cu siguranţă, că ele vor fi sprijinite. Însă, tot ceea ce rezultă din această moţiune se va putea rezolva doar la o rectificare de buget sau, în cel mai rău caz, în bugetul pentru anul 2008.

Pe cale de consecinţă, Grupul parlamentar al P.C. rămâne consecvent, mai dă o şansă Guvernului, în sensul că sprijină în continuare activitatea ministrului Remeş şi, în continuare, în funcţie de evoluţia pe care o va avea Guvernul, Partidul Conservator se va pronunţa şi asupra altor bariere care vor sta în faţa Guvernului.

Vă mulţumesc.