Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 10,15.

Lucrările au fost conduse de domnul Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 326 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 167 şi sunt absenţi 159, din care 40 participă la alte acţiuni parlamentare.

Continuăm lucrările cu iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi. Vă reamintesc că ieri am întrerupt lucrările la orele 18,20, datorită depăşirii timpului şi am rămas la dezbaterea raportului subcomisiei de anchetă parlamentară privind cercetarea legalităţii retrocedării Castelului Bran şi a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia.

Continuăm cu dezbaterile generale, era la rând domnul Costache care avea un drept la replică.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aseară, probabil, că şi pe fond de oboseală s-a înţeles că aş avea de dat un drept la replică domnului Uioreanu care vorbise înaintea mea. Nu era vorba de aşa ceva, ci de o corecţie adusă afirmaţiilor făcute de la această tribună de domnul deputat Dragoş Dumitriu, care afirmase că dânsul şi cu nu ştiu cine au sesizat Comisia pentru cercetarea abuzurilor în problema retrocedării şi scoaterii la vânzare a Castelului Bran.

Eu a trebuit să spun, şi repet, că există la comisie o adresă a Grupului parlamentar al PRM, semnată în numele grupului de domnul Lucian Bolcaş şi că la sesizarea grupului PRM s-a cerut plenului votul pentru înfiinţarea unei subcomisii de anchetă în problema retrocedării ilegale şi a scoaterii la vânzare, tot în condiţii de ilegalitate a Castelului Bran, drept pentru care s-a constituit cu acordul plenului comisia, subcomisia de anchetă. A fost elaborat un raport, ni s-a expediat la casetă şi pe baza acestui raport au loc astăzi dezbateri generale.

Deocamdată aceasta era precizarea pe care voiam să v-o fac şi vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Vă rog.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Legat tot de procedură, domnule preşedinte. Îmi cer scuze.

Vă amintesc că la sfârşitul şedinţei de ieri după-amiază, de ieri seară, am propus, în numele grupului parlamentar şi am şi motivat întoarcerea raportului la subcomisie şi asta v-aş ruga s-o supuneţi la vot în momentul încheierii dezbaterilor.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc. N-am uitat, domnul secretar Munteanu chiar a notat acest lucru.

Dau cuvântul membrilor subcomisiei de anchetă în ordinea înscrierii.

Vă rog, domnule Merce.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Întâi de toate, aş vrea să încep cu o chestiune de procedură, vizavi şi de propunerea pe care a făcut-o colegul nostru Uioreanu, membru al subcomisiei în acest caz, care înţeleg că a făcut o propunere care nu are absolut nici o justificare. Dânsul şi-a permis să aducă nişte acuze comisiei din care a făcut parte şi la ale cărei activităţi nu prea a participat. El nu a citit nici raportul. Din cauza asta s-a şi abţinut, că am avut şi o abţinere. Deci UDMR-ul a fost de acord, PSD-ul a fost de acord, PRM-ul, iniţiatorii acestei subcomisii de anchetă, a fost de acord. Domnul Uio....Uioreanu..., să mă scuze, să mă scuze, deci nu mi se pare... Şi eu sunt deschis şi vreau să-i spun domnului Uioreanu un lucru. El de la început mi-a spus mie: domnule, ne-am angajat într-un demers care nu va avea nici o finalitate. Or, comisia aceasta a muncit cu responsabilitate şi fără partipriuri de nici o culoare. Dacă alţii au partipriuri, apoi să le spună aici în plenul Parlamentului, să nu umble cu presiuni şi cu influenţe prin culise.

În legătură cu raportul acestei subcomisii de anchetă, al cărei vicepreşedinte am fost eu de la Partidul România Mare, iniţiatorul acestei subcomisii. Din analiza făcută cu privire la modul în care a fost retrocedat Castelul Bran şi iniţiată procedură de scoatere la vânzare a acestuia, precum şi din examinarea legislaţiei în materie în vigoare, rezultă cât se poate de limpede că, în acest caz, Dominic de Habsburg, împreună cu sfătuitorii săi au gândit o schemă de mare corupţie, pe care au pus-o în aplicare cu complicitatea autorităţilor judeţului Braşov.

În simple cuvinte, schema stă aşa: voi îmi retrocedaţi castelul şi eu vi-l vând înapoi pe o grămadă de bani publici, apoi împărţim profitul. Deci, asta ar fi schema. Şi acum s-o justificăm.

Cum se argumentează? După ce iniţial domnul Habsburg evaluase castelul la 25 milioane USD, pe care era pregătit să le accepte ca despăgubire în echivalent, la nici un an, după ce domnia sa a primit castelul în natură, propune vânzarea sa pentru 60 de milioane de euro. De ce nu a cerut domnul de Habsburg statului român 60 de milioane de euro ca despăgubire în echivalent în 2001? E o întrebare.

Mai departe. Domnul Habsburg nu face propunere de vânzare Ministerului Culturii, deşi conform condiţiilor din termenii de retrocedare, această instituţie are drept de preemţiune la vânzarea castelului.

Mai departe, domnul Habsburg nu face propunere de vânzare pe piaţa imobiliară la brokeri specializaţi, la mica publicitate, pe internet sau oriunde altundeva pe piaţa liberă, el face propunere de vânzare către Consiliul judeţean Braşov. Întrebarea se pune, de ce?

După o matură "chibzuinţă", consiliul judeţean Braşov reacţionează cu mare entuziasm la această propunere de afaceri, formulată în termeni destul de ultimativi. Or, aceasta este exact atitudinea opusă celei afişate de cineva care vrea să negocieze. Fără niciun fel de studiu de fezabilitate, fără niciun plan de afaceri, de sume disponibile pentru investiţii, Consiliul judeţean Braşov trage concluzia imediat că este vorba despre o oportunitate pentru turismul braşovean. Mai mult decât atât, nici măcar nu-şi spune problema că s-ar putea negocia ceva. O reducere de preţ, în speţă, povara bugetară previzionată pe umerii contribuabilului braşovean. Iar se pune întrebarea, de ce?

Ministerul Culturii şi vreau să subliniez acest lucru, a reacţionat destul de slab, însă spunând că suma cerută, atâta doar a fost, i se pare exagerat de mare, ceea ce este adevărat, însă, culmea, nu vine decât să întărească poziţia de cumpărător a Consiliului judeţean Braşov. De ce nu a blocat Ministerul Culturii ideea acestei tranzacţii de la început, cerând ca prevederile din termenii de retrocedare să fie respectaţi.

Domnul de Habsburg oferă cu generozitate Consiliului judeţean soluţia finanţării. E o altă problemă. Printr-un contract de leasing administrat de o bancă austriacă. Ca urmare, preşedintele Consiliului judeţean Braşov, Aristotel Căncescu declara imediat: "Plata reală pe care noi trebuie să o facem, pentru că în rest toţi banii se vor achita numai din încasări, este de maxim 1,6 milioane euro în primul an şi 1,1 milioane de euro în al doilea an". Deci nu trebuie să plătim decât 2,7 milioane de euro. Or, cunoscătorii se întreabă: în baza cărui studiu de fezabilitate, mai ales, dacă ţinem cont că Branul n-a atras venituri mai mari de 500 euro anual, după unii chiar mai puţin. Astea ca să nu mai vorbim de cheltuielile pe care le incumbă întreţinerea, asigurarea taxelor şi impozitele etc.

Intenţia de achiziţionare a Castelului Bran cu 60 de milioane de euro de către Consiliul judeţean Braşov nu a făcut decât să sporească preţul monumentului, pe piaţă fiind deja vehiculate în ultima perioadă sume exorbitante. Deci, asta este schema de mare corupţie, gândită şi derulată în cazul retrocedării şi scoaterii la vânzare a Castelului Bran.

În concluzie, stimaţi colegi, vă rog să aprobaţi propunerile subcomisiei de anchetă, pentru ca organele abilitate să poată în acest caz, ar trebui şi în altele, să restabilească ordinea de drept.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Membrii comisiei, în ordinea înscrierii, vă rog.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca membru al comisiei, sunt într-o situaţie foarte delicată, pentru că începând cu anul 1997 am luptat pentru retrocedarea bunurilor ilegal confiscate. Şi, totuşi, sunt într-o situaţie neplăcută, pentru că suntem în faţa unei situaţii unde s-a încălcat legea. Mai mult decât aceasta, în casetele noastre a fost depus punctul de vedere al Casei de avocatură Rubin Meyer Doru & Trandafir, un document care este menit să ducă în eroare atât opinia publică, cât şi membrii Parlamentului. Eu nu sunt pentru blocarea retrocedării şi aş dori să fie retrocedat, dar să fie retrocedat castelul, conform legii. Nu se poate ca acest Castel Bran să fie retrocedat în anul 2006, iar în anul următor să treacă printr-o hotărâre de guvern din domeniul public al statului în domeniul privat al statului. Adică este o ilegalitate de neînţeles.

Nu ştiu, nu ştiu cum s-a ajuns la această soluţie. Eu cred că cei care au semnat aceste acte aveau jurişti şi, totuşi, s-au încălcat foarte grav legile de retrocedare şi în special Legea nr.10. Aş vorbi în câteva cuvinte despre punctul de vedere al Autorităţii pentru Retrocedarea Proprietăţilor. La nivelul controlului, Autoritatea naţională pentru retrocedarea proprietăţilor are nişte specialişti deosebit de bine pregătiţi, dar la nivelul controlului, însă când se ajunge la decizii politice, atunci imediat sunt intervenţii şi vă arăt chiar o situaţie recentă care s-a întâmplat săptămâna trecută, când, cu ocazia controlului, autoritatea pentru retrocedarea proprietăţilor a făcut constatări în judeţul Harghita şi erau nişte abuzuri care trebuiau să primească ca soluţii numai ca infracţiune, să ajungă ca infracţiune să fie cercetate. Şi, imediat, împreună cu organele prefecturii s-au modificat procesele-verbale, a intervenit, la nivelul prefecturii, a intervenit politicul şi o constituire de proprietate făcută în mod ilegal se încearcă să devină o constituire legală pe baza Legii nr.18 în anul 2003. Adică, sunt foarte multe ilegalităţi, infracţiuni în domeniul retrocedărilor. Şi eu cred că situaţia Castelului Bran este exemplul cel mai important în acest domeniu şi noi, ca Parlament al României, ar trebui să luptăm pentru respectarea legalităţii. Să se retrocedeze familiei de Habsburg, dar să se respecte legea, lege care nu este respectată în România.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea membrilor comisiei, dacă mai sunt intervenţii?

Domnul Mihail Sireţeanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Văd că în ultima perioadă suntem în atenţia Casei de Avocatură Doru şi Trandafir, văd că suntem ameninţaţi că dacă cumva vom adopta acest raport, vom fi daţi în judecată, la ONU, la NATO, la Uniunea Europeană şi la alte instituţii importante din lume. Cred că totuşi trebuie să ne facem datoria şi să citim totuşi mai amănunţit acest raport, un raport în care practic subcomisia nu acuză pe nimeni de nimic, nu a dat un verdict, nu a solicitat ca actul de restituire să fie anulat, practic, noi am solicitat ca acest raport să fie trimis instituţiilor abilitate ale statului care pot să facă lumină în acest caz.

Cred că se face foarte mult caz, se vorbeşte foarte mult despre hotărârea de guvern prin care s-a trecut din domeniul public al statului în domeniul privat, de consiliul judeţean Braşov, dacă a fost legal sau ilegal ceea ce a făcut. Cred că principalul document al raportului nostru, şi care nu cred că poate fi contestat de cineva, este cel primit de la preşedintele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, domnul Dumitru Viorel Mănescu care spune foarte, foarte clar că restituirea s-a făcut ilegal. Noi avem aici un vraf de documente, cred că cine doreşte ar trebui să vină să le citească mai amănunţit, dacă este, noi avem timp, le putem lua la mână, cred că până diseară le putem termina pe toate, nu este nicio problemă. Şi de la această restituire, de la această ilegalitate a notarilor a pornit restul ilegalităţilor care s-au făcut.

Constituţia este foarte clară, indiferent ce vrea să zică unul sau altul, Constituţia este foarte clară, art.136 cu alin.(4) subliniază foarte clar că proprietatea publică a statului este inalienabilă. Guvernul ar fi avut datoria să treacă domeniul respectiv din proprietatea publică a statului în proprietatea privată, după care să facă restituirea. Acest lucru s-a întâmplat, dar cu o întârziere de vreo 8 luni şi au trecut în acel moment din hotărârea de guvern, îmi scapă numărul acum, cred că 35 parcă este, au trecut din domeniul public al statului în domeniul privat al statului ceva care de fapt nu mai era în proprietatea statului, el fiind intabulat - domeniul Bran - fiind intabulat cu 8 luni în urmă de către Dominic de Habsburg.

Deci, cred că judecata acestui raport trebuie începută şi poate şi terminată cu raportul preşedintelui Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, cred că cea mai competentă persoană din România în care spune clar la final, "restituirea s-a făcut ilegal" şi cred că aceasta pune capăt la orice discuţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, domnule, vă rog. Vă reamintesc că suntem la dezbateri generale şi că Partidul România Mare a vorbit în cadrul dezbaterilor generale. Am înţeles că aveaţi o problemă de procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Eu vă reamintesc că dacă ieri îmi dădeaţi cuvântul o jumătate de minut, nu mai ieşea tămbălăul ăsta.

După umilinţele...

Domnul Eugen Nicolicea:

Mă scuzaţi, nu vreau să mai repetăm situaţia de ieri, în care dumneavoastră, încălcând regulamentul, m-aţi jignit, asta-i tot. Dar, puteţi să spuneţi...

Domnul Marcu Tudor:

Ieri însă, asta ca o primă parte de procedură, dacă vreţi, sau de confesiune, eu şi domnul Costache am suferit nişte umilinţe din partea domnului vicepreşedinte, pe care nu vreau să le mai cataloghez acum, dar care vor face subiectul unor discuţii foarte serioase între Grupul parlamentar al Partidului România Mare şi Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat şi, bineînţeles, cu Biroul permanent al Camerei Deputaţilor. Nu merităm noi asemenea umilinţe de la cineva care nu face decât să dea cuvântul sau să oprească şedinţa sau s-o pornească...,

Domnul Eugen Nicolicea:

Corect.

Domnul Marcu Tudor:

...pentru că noi l-am pus acolo.

Nu ne dă lecţii, nu ne impune ce să facem, nu ne încalcă drepturile care prevedeau, cel puţin ieri, că avem dreptul să luăm cuvântul, indiferent în ce moment al şedinţei, pe probleme de procedură. Nici nu ştia domnia sa ce probleme aveam de invocat şi ne şi cataloga că nu avem dreptul. Ar trebui să mai citească domnul vicepreşedinte regulamentul nostru şi după aceea să se conformeze lui, în şedinţele pe care le conduce, atâta timp cât le mai conduce.

Altfel, atitudinea de ieri noi o putem cataloga şi politic, în sensul opririi noastre de a ne pune punctul de vedere, favorizând în acest fel mafia din jurul Guvernului, din jurul Partidului Naţional Liberal, din jurul Consiliului Judeţean Braşov, din jurul procuraturii, care nu s-a sesizat la timp de încălcarea acestor legi şi a altor segmente ale societăţii care participă la acest jaf inimaginabil provocat de câţiva mafioţi din Consiliul Judeţean Braşov şi din Ministerul Culturii.

Revenind puţin la subiect, vreau să completez ce am avut de spus, printre altele, cu următoarele propoziţii. Noi trebuie să facem o lege şi aceasta este o problemă de procedură. Vă supun atenţiei necesitatea de a scoate legea pe care am propus-o de mai mult timp noi şi la care se opun într-un mod cel puţin suspect, prin vehemenţa cu care se opun Partidele Social Democrat, Liberal şi chiar şi Democrat. Să facem legea care stipulează clar că toate retrocedările ilegale făcute cu încălcarea legii să fie anulate. Să reintre din nou în proprietatea statului, după care să se dispună măsurile legale împotriva celor care se fac vinovaţi de asemenea încălcări flagrante ale legii. Aşa multe portiţe şi şmecherii s-au purtat, chiar şi în Parlamentul acesta, justificând o asemenea aberaţie de retrocedare, total nemeritată şi ilegală, încât vă asigur eu, din toată experienţa mea de până acum citind, văzând filme şi judecând, că mafia din România, din jurul partidelor amintite, poate să dea lecţii mafiei siciliene şi mafiei americane care, credeam că sunt printre primele în această poziţie. Dar, iată că se dezvoltă aşa de puternic şi mafia românească, încât apare aşa o mică portiţă...

Domnul Eugen Nicolicea:

Mă scuzaţi că vă întrerup.

Vă rog să spuneţi articolul din regulament la chestiunea de procedură pe care o invocaţi. Dacă am încălcat cumva regulamentul, vă rog să nu-l încălcaţi dumneavoastră. Care este articolul din regulament pe care îl invocaţi? Chestiunea de procedură se referă la regulament.

Domnul Marcu Tudor:

Imediat termin. Imediat termin.

Da. Procedura este dorinţa noastră de a pune în evidenţă necesitatea abordării unei legi şi procedura e următoarea: noi astăzi trebuie să votăm această propunere făcută de comisia aceasta şi felicitări domnului Dezideriu, care are o atitudine justificată, corectă şi frumoasă, în pofida colegilor domniei sale, care împletesc foarte mult retrocedările ilegale făcute de către statul român unor membri ai UDMR-ului şi...

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, vă rog să vă referiţi la Regulament.

Domnul Marcu Tudor:

Acesta este regulamentul...Modalitatea de a stopa puţin acest jaf, până când noi ne vom trezi şi vom face acea lege pe care o doreşte un popor întreg şi n-o doresc câţiva mafioţi din nişte partide pe care le-am enunţat anterior. Fără jenă, vă spun, nu tot partidul, din nişte partide, sunt nişte mafioţi şi vedeţi bine că se ceartă mafioţii între ei chiar acolo. Şi presa scrie destul de mult despre aceste mafii din acele partide enunţate şi poate şi din UDMR.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, vă rog să-mi indicaţi articolul din regulament la care v-aţi referit?

Domnul Marcu Tudor:

Vă rog să-mi indicaţi articolul din Regulament care v-a permis ieri să mă înjosiţi pe mine şi pe Costache.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă dau dreptul la replică, imediat.

Domnul Marcu Tudor:

Şi când îmi daţi dreptul la replică, o să vă dau replica în Biroul permanent. (Microfonul este întrerupt.)

Nu sunteţi în măsură... depăşiţi puţin atributele cu care v-am înzestrat noi, pentru ca să vă bateţi joc de noi.

De mine nu şi-a bătut nimeni joc...

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, vă rog. Domnule Stanciu, în ce problemă, vă rog?

Domnul Anghel Stanciu:

De procedură.

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri şi domnule Nicolăescu, cât o mai fi,

Chestiunea de procedură este următoarea: se scrie în acest regulament că nimeni nu poate face referire la o persoană să-i aducă injurii. Evident că această persoană poate fi fizică sau poate fi juridică. Ca atare, cred că distinsul nostru coleg, pe care îl respect, domnul general Marcu, s-a grăbit, în toată vâltoarea expunerii, să afirme că în jurul PSD-ului şi la alte formaţiuni, dar nu este treaba mea, ar fi un grup de mafioţi. Eu cred că trebuie să rectifice acest lucru sau să-i nominalizeze şi să aducă probe. Deci, aceasta este o chestiune în care nu putem fi de acord şi respingem acest lucru. (Vociferări.)

A doua chestiune, tot de procedură, în Constituţie şi, respectiv, în prevederile regulamentului se spune foarte clar că nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru votul pe care îl acordă, chiar la Capitolul de "Incompatibilităţi". Aşa că, ceea ce vin unii colegi şi ne spun că o casă de avocatură, nu ştiu ce, o să ne dea în judecată dacă votăm nu ştiu cum, este o treabă care excede, zicem noi, Constituţiei şi, ca atare, nu trebuie să ne influenţeze.

Şi a treia chestiune, domnule preşedinte, noi am spus, Grupul parlamentar, şi am afirmat clar că ne însuşim raportul comisiei din două motive. Este un raport de bun simţ care nu dă sentinţe ca domnul Tuluş, da, care expune o serie de fapte şi a doua, cred că şi domnul Uioreanu şi ceilalţi colegi sunt de acord că este în favoarea celor care au primit retrocedarea, ca aspecte care sunt controversate să nu persiste în continuare şi să fie elucidate. Deci, i-aş vedea pe cei care ieri s-au împotrivit, împreună cu domnul Marton şi ceilalţi, asupra acestui raport să-l promoveze, pentru că el va elucida aspectele care apar neclare, apar ilegale, probabil, da, şi atunci, cei care vor primi acest castel sau l-au primit, vor fi scutiţi de orice fel de bănuială; şi ei, şi cei care au retrocedat.

De aceea, cred că vom vota împreună în unanimitate raportul comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă rog. Domnul Marton Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Au fost invocate atât denumirea organizaţiei noastre şi a grupului nostru parlamentar, cât şi numele meu. Ca atare, am dreptul la replică.

Noi nu contestăm dreptul Parlamentului de a investiga şi de a propune nişte hotărâri legate de rezultatul investigării.

Totodată, cred că astfel de rapoarte, dacă ies de pe banca Parlamentului, trebuie să fie profesionist realizate. Şi de aceea am avut acea susţinere care este punctul de vedere al grupului parlamentar. Şi colegul nostru care nu s-a consultat cu noi, nefiind jurist, a constatat anumite stări de fapt care l-au adus la acea soluţie pe care a expus-o, prin care a spus clar că nu este împotriva retrocedării.

Deci, un punct de vedere diametral opus cu cel al Partidului România Mare care, prin însăşi osatura lui, este potrivnic retrocedărilor. Ăsta este...

Domnul Tudor Marcu (din bancă):

A unor retrocedări ilegale.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

...a unor retrocedări.

Retrocedările nu pot fi ilegale. Deci asta este marea greşeală. Din moment ce avem o lege votată de Parlamentul României şi nu putem fi traşi la răspundere nici pentru votul dat pentru legi de retrocedare, domnule deputat Stanciu, nu, prin aceeaşi Constituţie, aceste bunuri care au fost printr-o lege retrocedate, prin efectul legii devin retrocedabile, deci, trec din domeniul public în domeniul privat. Aţi mai auzit dumneavoastră la retrocedări de pământ, de păduri, de alte clădiri, de necesitatea ca printr-o hotărâre de Guvern, toate acele zeci de mii de hectare să fie trecute în domeniul privat al statului şi pe urmă să fie retrocedate? Nu. Prin efectul legii...

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să limitaţi dreptul la replică.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

...acestea au fost retrocedate.

Deci dacă ne aflăm într-o situaţie în care bunul retrocedat nu aparţine unui set de bunuri care sunt scoase din efectul legii, cum au fost staţiunile de cercetare şi altele asemenea, în cazul pădurilor, atunci ele prin efectul legii au trecut în domeniul privat al statului.

Eu vă spun sincer n-am înţeles de ce Guvernul a trebuit să-l treacă în domeniul privat. Asta a fost într-adevăr o greşeală. Dar din punct de vedere al acestei situaţii, pentru mine este clar, pentru grupul nostru parlamentar este clar.

Încă o dată: grupul nostru parlamentar a fost, este şi va rămâne membrul unui partid european de dreapta. Cei de la stânga sau de altă natură, evident, nu apără proprietatea privată. Noi o apărăm şi dorim să redăm tot ceea ce a fost al cuiva.

Vă mulţumim.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da.

Doamna Anca Petrescu, în ce problemă?

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Procedură, domnule preşedinte.

Domnul Eugen Nicolicea:

Haideţi să încercăm să respectăm Regulamentul.

Doamna Petrescu, în ce problemă? Deci, nu dreptul la replică... nu v-a pronunţat nimeni numele.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Nu, nu, nu e vorba de dreptul la replică.

Doresc să spun că acest proiect de lege este foarte important şi este foarte bun. Vreau să reamintesc că în 1993-1995, Guvernul a investit peste 10 miliarde în consolidarea acestui castel. Nicăieri nu este evidenţiată această sumă. Că statul român a făcut nişte investiţii mari nu numai în consolidări, pentru că stânca de sub castel era deja despicată, iar aceste valori, eu am şi făcut un raport, aceste valori nu sunt identificate nicăieri.

În plus, aş dori să menţionez că Partidul România Mare nu este împotriva retrocedărilor, dimpotrivă, respectă proprietatea, dar toate aceste retrocedări să se facă în condiţii legale şi să nu ascundă nişte mari afaceri, care sunt în detrimentul statului român şi al poporului român.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Eu vă reamintesc că în cadrul dezbaterilor generale, conform art.101: "Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative, fiecare grup parlamentar poate să desemneze un singur reprezentant." Dacă nu dau cuvântul la mai mulţi reprezentanţi care încalcă Regulamentul, mă trezesc cu reacţii din acelea pe care le-aţi văzut. Dacă, pe de altă parte, colegii invocă drept la replică care nu există sau procedură care nu există, se încalcă Regulamentul.

Deci, vă rog să precizaţi când interveniţi, să vă respectaţi cuvântul toată lumea. (Domnul deputat Mihăiţă Calimente doreşte să intervină.)

În ce problemă luaţi cuvântul? V-a pronunţat cineva numele?

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Dar la UDMR cine a invocat vreun nume, de i-aţi dat cuvântul?

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, dacă începem să inventăm Regulament, în regulă, aveţi şi dumneavoastră dreptul la replică.

Domnule Marcu, faptul că sunteţi fratele unui anumit preşedinte nu vă dă dreptul să stricaţi toată şedinţa. Vă rog frumos să nu mai strigaţi din sală.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Dumneavoastră aţi stricat-o, domnule preşedinte. Aţi zis că nu are dreptul la replică, dar i-aţi dat cuvântul la UDMR, iar noi n-avem drept la replică.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule, în momentul de faţă cerea dreptul P.N.L. Sunteţi dumneavoastră P.N.L. să vorbiţi în locul P.N.L.-ului?

Domnul Tudor Marcu:

Nu! Sunt membru P.R.M., şi dumneavoastră aţi zis că nu i-a pronunţat nimeni numele, aţi oprit-o pe doamna de la dreptul la replică.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, vă rog să vă continuaţi expunerea dumneavoastră.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte, în primul rând...

Domnul Tudor Marcu (din bancă):

Vreţi să vă cerem destituirea din Biroul permanent?

Domnul Eugen Nicolicea:

Chestiunea aceasta, vă rog frumos să spuneţi şi dumneavoastră după Regulament la ce o încadraţi, ceea ce faceţi dumneavoastră.

Domnul Tudor Marcu (din bancă):

Regulamentului îi daţi o interpretare abuzivă, în favoarea unora şi în defavoarea altora.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

În primul rând, vreau să vă aduc aminte că nu este vorba despre un proiect de lege, este vorba despre un raport, o hotărâre. Şi atunci, cred că... sigur, şi eu am cerut dreptul la replică, aşa cum au făcut şi colegii de la UDMR, pentru că a fost acuzat Grupul P.N.L. de asemenea interese meschine în jurul acestor retrocedări aşa-zis ilegale.

Eu vreau să spun că domnul Marcu, sigur, are dreptate atunci când vorbeşte de retrocedări ilegale care s-au făcut cu foarte multe imobile, în special în Bucureşti şi poate şi în alte oraşe ale ţării, dar aici vorbim de cu totul şi cu totul altceva. Suntem într-o situaţie specială şi din nou ne punem în joc imaginea ţării. Este vorba despre Casa regală a României, Casă regală a României care nu cred că poate fi acuzată de rapturi, de furturi. (Râsete din partea deputaţilor P.R.M.)

Vreau să vă aduc aminte, celor care râd şi care râd degeaba, că atunci când s-a construit şi Castelul Peleş chiar, şi s-a construit acea şosea pietruită, comuna Sinaia a dorit s-o facă pe banii comunei. Regele Carol I nu a permis acest lucru şi l-a făcut pe banii familiei regale. Vă rog frumos să citiţi, că nu este ruşine să citiţi.

Castelul Bran, de asemenea, dacă citiţi testamentele lăsate de familia regală şi în special testamentul...

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să mă scuzaţi că vă întrerupt. Nu reprezentaţi Casa regală. În mod abuziv aţi solicitat dreptul la replică. Vorbiţi în numele P.N.L.-ului, nu în numele Casei regale. Vă retrag microfonul.

Membrii comisiei, dacă mai au ceva de spus.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Vreau să vorbesc ce vreau eu.

Domnul Eugen Nicolicea:

Ba da, în microfon blocat.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Atunci despre ce vreţi să vorbesc?

Domnul Eugen Nicolicea:

În regulă, dar nu ce vreţi dumneavoastră. Vă referiţi la dreptul la replică.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Nu plec de aici până nu vorbesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Nu v-aţi referit absolut deloc la acuzaţiile pe care vi le-au adus dumneavoastră personal, care nu există, şi nici partidului dumneavoastră.

Dreptul la replică se... (Din sală se strigă să vină chestorii)

Dau cuvântul membrilor comisiei.

Da. În regulă! Să vină chestorii, pentru a face ordine în sală.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Vă rog frumos, să vină chestorii!

Dacă dumneavoastră vreţi să vorbesc despre navele cosmice, eu vreau să vorbesc despre castele.

Domnul Tudor Marcu (din bancă):

Ieri, şedinţa a fost degradată prin abuz. Acum la fel. Chiar nu putem să ţinem o şedinţă normală?

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau cuvântul reprezentanţilor comisiei.

Vreau să fac o completare. În mod cu totul şi cu totul neregulamentar, se invocă drept la replică atunci când nu este şi se dezbate alt subiect. Preşedintele are dreptul să cheme pe cel care vorbeşte să fie la subiect. Subiectul dreptului la replică este pur şi simplu dreptul la replică, nu altceva, nu nave cosmice, cum s-a spus aici. Eu respect regulamentul. Asta e tot.

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Aş vrea să răspund unor colegi care au ridicat în dezbaterile de ieri şi de astăzi anumite probleme, şi mă refer aici la problema ridicată de doi colegi, ce ţine de dreptul de retenţie. Facem precizarea că acest drept de retenţie a fost avut în vedere de către comisie, care a analizat acest aspect, şi vă putem da câteva informaţii spre ştiinţă.

Valoarea estimată a investiţiilor statului român în perioada 1957-2005, conform datelor furnizate de conducerea Muzeului Bran, este de 2.305.000 euro, la cursul anual de schimb, fără a lua în calcul lucrările făcute în regie proprie. Însă acest drept de retenţie, conform art.9 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, spune următorul fapt: "Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire, şi libere de orice sarcini".

Aşadar, rezultă că, în cazul restituirii în natură a acestui castel, statul român nu poate să-şi recupereze investiţiile, ele putând doar fi deduse, în ipoteza achiziţionării acestui imobil de către stat.

În ceea ce priveşte rezerva colegului deputat Niţă privind oportunitatea retrocedării, este un aspect la care nu mă voi referi, însă îi împărtăşesc opinia precum că, Castelul Bran este un simbol naţional, iar modul în care instituţiile statului au tratat acest subiect nu este decât superficial, dacă nu chiar suspect.

Un alt coleg pune sub semnul subiectivităţii concluziile comisiei, invocând relaţiile mele personale cu preşedintele Consiliului judeţean. Este un lucru absolut fals, întrucât în actul de retrocedare Consiliul judeţean Braşov şi preşedintele Consiliului judeţean nu au nici o responsabilitate. Dacă însă ne referim la implicarea Consiliului judeţean în acea isterie naţională privind intenţia de cumpărare a castelului Bran la fabuloasa sumă de 60 de milioane de euro, la pledoaria în susţinerea valorii de achiziţii de către preşedintele Aristotel Căncescu, lucru mediatizat la nivel naţional în nenumărate rânduri, rezerva personală exprimată la nivel local nu poate fi calificată ca un conflict deschis cu preşedintele Consiliului judeţean.

Mai mult, însuşi ministrul culturii, Adrian Iorgulescu, îşi exprima public dezacordul faţă de modul în care preşedintele Aristotel Căncescu a acţionat. În acest sens Ministerul Culturii a transmis şi o adresă Consiliului judeţean. Concluziile comisiei precum că această intenţie de achiziţionare a Consiliului judeţean, a fost prematură şi greşită, a fost împărtăşită cu ocazia audierilor de însuşi ministrul culturii şi vă stă la dispoziţie stenograma audierii.

Eu aş mai adăuga la aceste concluzii că intenţia a fost de natură să vicieze prin preţul oferit, prin starea emoţională chiar isterică, procesul de negociere, în ipoteza în care statul român ar fi dorit sau ar dori achiziţionarea castelului.

Nu am făcut însă trimitere la modul absolut suspect în care s-au derulat evenimentele la Consiliul judeţean. Dar spre ştiinţa dumneavoastră, v-aş face o informare cronologică: pe data de 8 decembrie 2006, pe adresa Consiliului judeţean este primită o ofertă de vânzare a Castelului Bran, ofertă care este dosită până în data de 16 ianuarie 2007, când intră în ordinea de zi a Consiliului judeţean fără însă a trece pe la comisii, conform procedurilor.

Şi acum apare o surpriză. În dezbaterea din plenul Consiliului judeţean, preşedintele aduce un plan de afaceri datat cu data de 30 noiembrie 2006, în care Consiliul judeţean era proprietar al Castelului Bran, exista o societate de administrare în numele Consiliului judeţean a acestui castel, numită "Ecultura". Şi, mai mult, era şi un montaj financiar, cu o anumită societate finanţatoare. Accentuez această dată de 30 noiembrie, plan de afaceri, când oferta de vânzare vine la o săptămână după ce exista acest plan de afaceri.

Ce ne spune acest lucru? Cu siguranţă, analizând, puteţi să vă exprimaţi un punct de vedere.

La audierile pe care le-am avut la comisie, au fost şi membri ai Consiliului judeţean care şi-au exprimat surprinderea faţă de cronologia desfăşurării şi apariţia acestor documente, precum şi asupra modului în care preşedintele Consiliului judeţean s-a implicat în susţinerea acestei tranzacţii, calificând aceste fapte ca fiind absolut suspecte. Înseşi depoziţiile preşedintelui Consiliului judeţean, date cu ocazia audierii, nu au clarificat aceste aspecte, ba, dimpotrivă, au accentuat suspiciunile.

Referitor la scrisoarea societăţii de avocatură, din punctul meu de vedere, este irelevantă şi cinică, prin şantajul şi ameninţările pe care le aduce Parlamentului României. Nu există nici un argument juridic şi nici moral în a susţine ca un act reparatoriu precum cel al retrocedării Castelului Bran să fie făcut încălcând legea.

Nu am înţeles însă nici dubla măsură în implicarea Ministerului Culturii în actul de restituire. Vezi prin analogie cazul Castelului Peleş, unde s-a creat o comisie interministerială cu zeci de membri, şi superficialitatea manifestată în această speţă, în care un simbol naţional, Castelul Bran, este trimis spre soluţionare Acarului Păun, de data aceasta Muzeul Bran, o unitate ce administra operativ acest castel.

Mai apare şi o notă ultimativă şi imperativă dată de către Ministerul Culturii, în care se solicită conducerii Muzeului Bran de a restitui în regim de urgenţă, şi se trece şi o dată, acest bun.

Domnul Horea Dorin Uioreanu (din bancă):

Cine o semnează?

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

O semnează un secretar de stat de la acea dată.

Un alt coleg a ridicat problema brandului "Dracula" ca principal element invocat de către preşedintele Consiliului judeţean în compoziţia valorică a Castelului Bran.

În urma cercetărilor şi audierilor, concluzia unanimă este că moştenitorii Principesei Elena nu au în proprietate acest brand. Mai mult, această marcă este înregistrată încă din 1997 de către un descendent al familiei din care provenea şi Vlad Ţepeş. Acesta chiar notificând Consiliul judeţean de a nu se mai folosi de brand în negocieri şi în susţinerea preţului pe care l-au avansat vânzătorii.

Aş mai vrea să fac o menţiune: comisia nu se substituie justiţiei; comisia constată. Instituţiile statului sunt cele care repun lucrurile în legalitate.

Tot un distins coleg de-al nostru spunea că, comisia a lucrat în regim de urgenţă, şi vă amintesc că mandatul comisiei a fost iniţial de 60 de zile, după care am solicitat prelungirea termenului cu încă 60 de zile şi aveţi spre mărturie faptul că în faţa dumneavoastră avem două braţe de dosare, două braţe de documente care au stat la baza concluziilor noastre.

Concluziile comisiei se întemeiază, stimaţi colegi, pe o analiză temeinică, făcută atât de către membrii comisiei, de către experţii comisiei, cât şi pe concluziile unor instituţii ale statului care au expertiza de a se pronunţa pe un astfel de caz. Şi amintesc aici instituţia Avocatul poporului, prin materialul semnat de către profesorul universitar doctor Ioan Muraru, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, prin domnul preşedinte Dumitru Viorel Mănescu, Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Secretariatul General al Guvernului, precum şi alţi oameni care au avut şi au cunoştinţă despre modul în care s-a produs această retrocedare, cât şi despre istoria acestui castel.

Tuturor acestor oameni nu pot decât să le mulţumesc pentru sprijinul acordat în definitivarea raportului.

O ultimă concluzie, cred că cu toţii am depus un jurământ de credinţă de a respecta legile ţării, de a respecta Constituţia României, care pentru noi toţi este legea supremă. În acest caz, avem o flagrantă încălcare a Constituţiei prin actul de retrocedare, mai exact a art.136 alin.(4). Orice argument juridic în contradicţie cu Constituţia, în opinia mea şi a colegilor mei, şi nu doar a noastră şi a instituţiilor amintite, este nul.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, şi cred că acest raport va avertiza instituţiile statului, va fi un semnal de alarmă de a privi cu maximă atenţie actele pe care le semnează, indiferent de natura acestora.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul preşedinte Mohora.

Domnul Tudor Mohora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Încep prin exprimarea unui regret că, în cadrul plenului Camerei, discuţiile care au avut loc pe baza raportului subcomisiei de anchetă, practic, au fost excesiv politizate şi departe de spiritul responsabil, aş spune eu, cu care toţi cei cinci membri ai subcomisiei au acţionat în derularea investigaţiilor proprii.

Mă bucur că un deputat cu experienţa domnului Marton Arpad, care mi se pare că este şi membru al Comisiei pentru regulament, s-a repliat astăzi, văd, şi ne dă dreptul nouă, Parlamentului, să exercităm controlul parlamentar şi să facem anchete aşa cum sunt înscrise în Regulamentul Camerei, pentru că, altfel, l-aş fi rugat să facă o propunere de modificare a Regulamentului şi să ne ia acest drept de a face control parlamentar şi anchete proprii.

Stimaţi colegi,

Mai vreau să spun ceva legat de modul în care s-a iniţiat această procedură, această anchetă. Sigur, aici e normal orgoliul Partidului România Mare ca să spună că a făcut formal gestul de a sesiza comisia.

Vreau să relev însă că unanimitatea cu care membrii comisiei au aprobat această anchetă a fost generată de o amplă dezbatere publică, ce a creat o presiune enormă, după părerea mea asupra tuturor instituţiilor statului, şi de aceea am considerat cu toţii necesar în cadrul comisiei să luăm în discuţie şi să facem ceea ce Parlamentul poate să facă. Şi ce am făcut noi? În primul rând, am încercat să vedem dacă autorităţile statului care sunt, potrivit legii, sub control parlamentar, autorităţile executive şi-au făcut datoria. Şi poate că cel mai semnificativ lucru de relevat în faţa dumneavoastră, pentru că s-au spus foarte multe lucruri aici şi încerc şi eu să aduc unele în plus, să nu repet ceea ce s-a spus, este modul în care s-a făcut, mai bine zis instituţia către care s-a făcut notificarea de către cei care au dorit retrocedarea.

Păi vreau să vă spun că în 9 august 2005, această notificare s-a făcut către Ministerul Culturii şi Cultelor. Iar a doua către Muzeul Bran s-a făcut în 10 martie 2006. Ce s-a întâmplat între timp, vă puteţi întreba. Păi, s-a întâmplat următorul lucru: Ministerul Culturii şi Cultelor, şi-mi pare rău că trebuie să spun că domnul Iorgulescu ulterior, după ce au apărut primele semnale ale acestei subcomisii de anchetă, a spus că nu-şi aduce aminte să fi discutat problema asta, a înaintat o notă Guvernului României şi a propus că nu el, deşi începuse nişte tratative cu reprezentanţii moştenitorilor, că nu el este cel îndrituit prin lege să opereze retrocedarea, ci conducerea Muzeului Bran.

În acest moment, casa de avocaţi care ne reclamă pe noi acum a dat în judecată Ministerul Culturii şi Cultelor, spunând că, potrivit legii, Ministerul Culturii şi Cultelor trebuie să procedeze la această retrocedare.

Sigur că au găsit o instanţă de judecată, eu nu vreau să calific acest lucru, care să le dea dreptate şi, de aceea, au întârziat un an de zile această acţiune de retrocedare. Ce acceptaseră, şi aici e scandalul care a fost mult mediatizat în faţa opiniei publice. Ce se întâmplase? Iniţial, pe vechea Lege nr.10, reprezentanţii moştenitorilor, moştenitorii de fapt, acceptaseră o despăgubire din partea statului român de 25 de milioane de dolari, apoi a apărut Legea nr.247 şi au cerut-o în natură, şi după aceea, s-au îndreptat spre Consiliul judeţean ca să ceară 60 de milioane. Aici e scandalul. Aici este lipsa de bună-credinţă a celor care doresc... noi n-am pus în discuţie, şi v-aş ruga, pentru că cineva aici a pus în discuţie valabilitatea sau acurateţea legilor de retrocedare. Nici un moment comisia noastră şi subcomisia nu au pus în discuţie faptul că noi am vrea să judecăm pe lângă lege. Am spus aşa, şi-i dau dreptate domnului Arpad aici. Da, domnule Arpad, e corect, e normal să repunem în drepturi respectul faţă de proprietatea privată. Regimul din trecut, ne aducem aminte, ne învăţase să respectăm un alt tip de proprietate. Şi el voia să respectăm un tip de proprietate, dar aceea colectivă, nu aceea privată.

Problema, acum, care se pune, este că respectul faţă de proprietatea privată - şi eu vă îndemn să reflectaţi, domnilor colegi - trebuie să-l adresăm oricărui tip de dobândire, oricărui tip de proprietate privată? Şi a celei dobândite prin furt şi prin încălcarea legii?!

Or, în cazul de faţă, noi am dori să vedem dacă au fost respectate condiţiile legale - de către cine? - nu ne-a interesat ce au cerut reprezentanţii moştenitorilor - de către autorităţile publice asupra cărora noi avem drept de control parlamentar. Şi ministerul s-a derobat. Vreau să vă spun că este o întreagă comedie să vedeţi corespondenţa dintre Muzeul Bran şi Ministerul Culturii şi Cultelor, în care cei de la muzeu îi tot întreabă: "Dar noi suntem cei care trebuie ...? Da, nu, cumva, ...? Mai lămuriţi-ne în legătură cu un aspect, pentru că ei îşi dădeau seama, săracii, că nu au calificarea şi nici măcar dreptul ca să facă această retrocedare.

Până la urmă s-a făcut. S-a făcut cu încălcarea Constituţiei, şi accentuez acest lucru, şi al Legii nr.213. Şi, iarăşi, chiar, riscând ca domnul Marton să folosească dreptul la replică, dar discutăm colegial, sigur, eu vă spun următorul lucru: dacă dumneavoastră ziceţi că n-ar fi trebuit ca Guvernul să treacă din proprietate publică în proprietate privată, că aşa înţelegeţi dumneavoastră Constituţia şi Legea nr.213, de ce la 5 luni după ce s-a întabulat, după ce proprietarul întabulase proprietatea, pe ce bază, că dumneavoastră ştiţi foarte bine, acel Minister de Finanţe, când se duce la o hotărâre de Guvern, face un întreg dosar, în care spune acolo, pune filă cu filă, care era statutul juridic al proprietăţii respective.

Cum se poate să se facă o hotărâre în care să se spună: "Se trece din domeniul public al statului în domeniu privat, un bun care nu mai era al statului?" Nu mai era de 5 luni.

Păi, asta nu este o chestiune de încălcare a Legii răspunderii ministeriale, a Constituţiei, până la urmă.

Şi, de aceea, noi vrem să întrebăm Curtea: avea dreptul Guvernul, avea argumentele să procedeze în acest fel?

Şi dorim să întrebăm Guvernul, însuşi pe primul-ministru, dacă apreciază că cei doi miniştri, adică Iorgulescu şi Vlădescu, care au semnat proiectul de hotărâre de Guvern, au fost în regulă la momentul respectiv, Vlădescu fiind ministru de finanţe, la momentul respectiv.

Domnul Tudor Marcu (din sală):

Ştiau că nu este în regulă.

Domnul Tudor Mohora:

Ştiau, sigur. Ei au vrut să îndrepte o gafă pe care au făcut-o la momentul potrivit, dar care a produs o altă gafă, de fapt, care este o ilegalitate, nu mai este gafă.

Domnilor colegi, mai vreau să spun ceva. Sigur că da, s-au propus aici tot felul de lucruri, şi-mi pare rău, faţă de raporturile pe care le-am avut, extrem de colegiale şi de corecte, cu domnul Uioreanu, domnul deputat Uioreanu. Eu îi pronunţ corect numele, că am lucrat mai mult cu dânsul. Îmi pare rău că, presat de datoria de partid, domnia sa şi-a încălcat, hai să zic aşa, o anumită parte a demnităţii, pentru că nu poţi să vii în cadrul Parlamentului, să conteşti lucrările unei subcomisii, pentru care, faţă de lucrările căreia te-ai abţinut, dar fără să motivezi abţinerea.

Aş fi înţeles să vină şi să ceară retragerea raportului, dacă s-ar fi opus şi ar fi motivat de ce? Domnule coleg, vă dau un sfat prietenesc. Eu sunt poate mai la sfârşitul carierei parlamentare, dumneavoastră sunteţi la început. Indiferent de sarcinile de partid, trebuie în primul rând să ne apărăm onoarea şi să ţinem la ea, pentru că asta este ceea ce, până la urmă, în ultimă instanţă ne rămâne.

Şi mai e ceva: noi avem un articol în Constituţie, care ne fereşte de o poziţie prea imperativă a partidelor politice, în ceea ce ne priveşte, vizavi de votul sau poziţia pe care o exprimăm.

Eu aş vrea, stimaţi colegi, să vă spun că este prima anchetă de acest tip şi cu această finalitate, cel puţin în faţa dumneavoastră, sigur că dumneavoastră veţi finaliza în sensul că, dacă veţi aproba hotărârea, şi eu vă rog să o aprobaţi, atunci, în faza a doua, potrivit Regulamentului, în termen de 30 de zile, atât Curtea Constituţională, cât şi Guvernul, cât şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ne vor putea spune punctele dumnealor de vedere.

Şi, în final, pentru că noi atunci când spunem că această retrocedare este lovită de nulitate, noi nu spunem concluzia comisiei, noi cităm Legea nr.213, care spune că orice act de retrocedare sau de atacare a proprietăţii publice, altfel decât este prevăzut în Constituţie şi în lege, este lovit de nulitate absolută; şi pe terenul ăsta ne aflăm.

Eu aş vrea, în final, să mulţumesc, în primul rând, tuturor membrilor subcomisiei pentru travaliul pe care l-au realizat cu seriozitate şi răspundere, şi să vă mulţumesc şi dumneavoastră pentru interesul pe care l-aţi acordat discuţiilor, referindu-mă la discuţiile pe marginea acestui raport.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea: (Preşedintele de şedinţă vorbeşte de la tribună)

Şi preşedintele de şedinţă are drept la replică, fiind deputat.

În primul rând, conform art.227 "Camera Deputaţilor adoptă hotărâri potrivit procedurii prevăzută la art.86 - 153". Pentru înţelegerea domnului Calimente, adică aşa cum se adoptă şi legile.

Prin urmare, în cadrul dezbaterilor generale fiecare grup parlamentar are dreptul la o singură luare de cuvânt.

În ceea ce priveşte dreptul la replică: "Un deputat poate cere dreptul la replică în situaţia în care, la adresa sa, în acel moment al dezbaterilor s-au făcut afirmaţii incorecte sau ofensatoare de la microfonul Camerei Deputaţilor".

Deci, este evident că acel deputat trebuie să fie nominalizat sau măcar indicat.

De asemenea, dreptul la replică va fi formulat într-un mod care să nu genereze un nou drept la replică, adică cam cum fac eu, citind din Regulament: art.149 alin. (3) "Un deputat poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură numai în cazul în care consideră că în acel moment al dezbaterilor au fost încălcate anumite prevederi ale Regulamentului, prevederi la care va face referire în intervenţia sa".

De aceea, anumitor colegi le-am solicitat să spună ce fel de încălcări ale Regulamentului şi care sunt articolele respective.

Cât priveşte insultele care mi-au fost adresate, ele mi-au fost adresate doar pentru faptul că ieri, la ora 18,20, adică cu 20 de minute după ce programul se terminase, am avut îndrăzneala să întrerup şedinţa, continuând-o exact din punctul în care am terminat-o şi nelăsând deoparte pe nimeni din cei care se înscriseseră.

Asta este tot pentru explicarea dumneavoastră.

Îmi pare rău că la această dezbatere a acestei hotărâri importante lucrurile au degenerat pe discuţii colaterale, de necunoaştere a Regulamentului, de încălcare a Regulamentului, când în realitate noi avem acum de rezolvat o problemă foarte importantă, zic eu, pentru toată lumea.

Avem un proiect de hotărâre care trebuie să fie supus votului, şi cred că mai important pentru toată lumea este dacă acest proiect este votat sau nu, decât discuţiile colaterale.

Domnul Eugen Nicolicea: (Domnul preşedinte de şedinţă revine la prezidiu.)

Se poate interveni pe procedură.

Domnul Tudor Marcu:

Domnule preşedinte ...

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, permiteţi-mi să vă dau cuvântul, da?

Domnul Tudor Marcu:

Da.

Domnul Eugen Nicolicea:

"Un deputat poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură numai în cazul în care consideră că în acel moment al dezbaterilor au fost încălcate anumite prevederi ale Regulamentului, prevederi la care va face referire în intervenţia sa".

Aveţi cuvântul, pe procedură. Conform art.149 alin. (3), vă rog să faceţi referire la acele încălcări din Regulament.

Domnul Tudor Marcu:

Dacă sunteţi aşa de scrupulos, o să fiu şi eu la fel, dar vă rog să mă suportaţi până termin.

Vă contrazic în totalitate, în modalitatea în care aţi transferat dreptul Camerei Deputaţilor de a face anumite activităţi, la excesiva înţelegere a art.101, care sună aşa: "Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative - deci numai în aceste două cazuri, numai în aceste două cazuri, orice forţare prin care doresc eu să extind înţelesul acestor noţiuni extrem de clare asupra proiectului sau a propunerii legislative este, s-o iau numai atât, dacă nu ca necunoaştere o forţare, un abuz - fiecare grup parlamentar poate să desemneze un singur reprezentant". Deci, numai în aceste două cazuri.

Or noi, astăzi, nu discutăm niciun proiect de lege, nicio propunere legislativă. Discutăm un raport, care nu se regăseşte în această cerinţă imperativă ca fiecare partid să desemneze un singur reprezentant.

Ca atare, discuţiile trebuiau să fie libere şi în interesul adevărului, şi în interesul respectării stricte, scrupuloase a acestui Regulament, şi în oricare interes naţional pe care vreţi să-l extindeţi, dacă vreţi, public, şi nu numai din ţara noastră, pentru că acest bun este un patrimoniu naţional şi, ca atare, nu se poate pune pumnul în gură, că "numai unul", că vreau eu să fac o extindere, o forţare între raport şi propunere legislativă.

Ca să vă răspund, domnule preşedinte, şi la al doilea lucru, la art.149 alin. (2): "Când un deputat solicită cuvântul pentru probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, preşedintele este obligat să-i acorde cuvântul imediat".

Aceasta am constatat noi ieri şi ne-aţi enervat din cale-afară. Am solicitat şi eu, şi domnul Costache, să dăm, să spunem, nici nu trebuia să vă spun dumneavoastră ce anume vreau acolo, aşa, ca la uşa cortului. Aici spun.

Deci, nu aşa: "Domne' vreţi să vorbiţi de cutare, spuneţi-mi pentru ce, ca să ştiu să vă dau cuvântul". Sunteţi obligat să daţi cuvântul imediat. Iar vă amintesc, domnule preşedinte, că atunci când nu eraţi vicepreşedinte şi preşedinte de plen, vă băteaţi mai rău ca mine pentru drepturile pe care vi le dădea acest Regulament. Şi pentru asta v-am admirat.

Acum, aţi trecut pe poziţia cealaltă, nu ştiu şi din care alte interese, poate greşesc, ne băgaţi pumnul în gură la discuţii, făcând nişte forţări de treceri între un articol şi altul al Regulamentului.

Nu vă dă nimeni dreptul ăsta. Vă dă, însă, obligaţia de a ne da nouă cuvântul să ne exprimăm ceea ce avem de spus, în cadrul acestui Regulament care nu permite interpretări şi nici asocieri de la un articol la altul.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă asociez în mare parte cu cele spuse în prima parte de domnul Marcu, şi vreau să vă citesc art.35, la drepturile politice specifice, unde la pct.j) de la art.35 se spune şi se face referire la dreptul la cuvânt, libertatea de exprimare şi dreptul de vot.

Deci, faptul că mi-aţi luat microfonul înseamnă că mi-aţi luat libertatea de exprimare.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, potrivit art.227 "Camera Deputaţilor adoptă hotărâri potrivit procedurii prevăzută la art.86 - 153".

În momentul de faţă avem un proiect de hotărâre cu un raport al comisiei în faţă.

Proiectul de hotărâre, ca să fie adoptat, procedăm conform art.86 - 153, adică inclusiv art.101.

Deci, în momentul de faţă, art.101 precizează: "Pentru dezbaterea generală a proiectelor sau a propunerilor legislative fiecare grup parlamentar poate să desemneze un singur reprezentant". La acesta face trimitere, dar face trimitere art.227, şi este valabil şi pentru proiecte de hotărâri.

În ceea ce priveşte interpretarea cu dreptul la cuvânt, ceea ce a citit colegul anterior, evident că acest lucru se face numai în spiritul şi în litera Regulamentului.

Cred că toată lumea s-a lămurit cum este cu Regulamentul.

Domnul Tudor Marcu (din sală):

Noi discutam raportul, nu legea. Faceţi un abuz.

Domnul Eugen Nicolicea:

În momentul de faţă se discută o hotărâre, un proiect de hotărâre care trebuie să fie votat.

Am încheiat discuţiile pe marginea Regulamentului.

Domnul Tudor Marcu (din sală):

A raportului. Este evident că-i un abuz.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog, domnule Marcu, dacă tot ţipaţi din sală, veţi denatura complet şedinţa.

Domnul Tudor Marcu (din sală):

Pentru că eu nu am microfon. Dumneavoastră vorbiţi...

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci, ca dumneavoastră să aveţi microfonul, solicitaţi cuvântul şi vorbiţi la microfon, conform Regulamentului.

Ce tot ţipaţi din sală? Deranjaţi lumea!

Domnul Tudor Marcu (din sală):

Pentru că atunci când vreţi să interveniţi, interveniţi prin microfon şi nu vă blochează nimeni, iar eu nu am microfon.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Îmi permiteţi, domnule preşedinte, pe procedură?

Domnul Eugen Nicolicea:

Eu vă permit, dar până când nu se face linişte în sală nu puteţi să vorbiţi.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Eu voiam doar, pentru că am înţeles că majoritatea colegilor şi-au spus punctele de vedere la dezbaterile generale, să vă reamintesc faptul că, pe lângă propunerea făcută de colegul meu, domnul Uioreanu, a mai fost făcută o propunere, de domnul deputat Ioan Ghişe, şi anume ca să fie distribuite tuturor deputaţilor şi punctele de vedere ale casei de avocatură care reprezenta cealaltă parte în discuţie.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri

Şi domnule Nicolăescu,

Cred că facem o confuzie, o regretabilă confuzie, în sensul că drepturile noastre ca deputaţi, respectiv Camera Deputaţilor, consfinţite în Constituţie, şi respectiv în Regulament, şi obligaţiile pe care le avem, începem să le acordăm altora.

După câte ştiu eu, puterea legislativă, puterea judecătorească şi celelalte puteri sunt separate. Nu scrie nicăieri că noi, Camera Deputaţilor, am devenit distribuitori de materiale. Nu suntem nici societate comercială şi nici altceva. Fiecare coleg deputat, dacă vrea să informeze pe ceilalţi colegi asupra unui aspect, procedează singur, cu oamenii pe care îi are în cabinetul parlamentar ş.a.m.d.

Deci, eu nu am nimic împotrivă să primesc acest material. Dar nu vreau să creez o cutumă prin care să ocupăm un spaţiu, şi respectiv un timp al Camerei, cu difuzarea, dacă vreţi şi de afaceri, a unor materiale. Casa de avocatură are sistemul ei, unde crede de cuviinţă apără, dar nu cred că putem accepta să introducem o cutumă nouă, chiar dacă domnul deputat Ghişe o propune, ca salariaţii Camerei să distribuie materialele lui "X", lui "Y" sau lui "Z".

Mâine, poimâine vrea să distribuie şi cu poze din acelea, ca să ne informeze ce-i pe linia de centură. Nu putem accepta!

De aceea, domnule preşedinte, dacă vrea distinsul deputat Ghişe, sau altcineva, să ne citească articolul din Regulament în care se spune că personalul sau noi, personal, nu?, ne dă dânsul câte un braţ să le distribuim la grupuri, să distribuim aceste materiale.

Închei, spunând următorul lucru: domnilor colegi, acest raport al comisiei, el va duce la spulberarea oricărei îndoieli, dacă va fi pus în aplicare. Insistenţa cu care vă împotriviţi la raport naşte alte bănuieli, alte situaţii de lobby făcute asupra unuia sau altuia. Că la 60 de milioane de dolari, ce iese dacă mai scapă printre crăpăturile zidului de la Bran 1 milion, nu?

De aceea, vă rog, toţi care v-aţi împotrivit, să vă reconsideraţi poziţia şi să susţineţi să meargă raportul mai departe, pentru că sunteţi convinşi că a fost legal. Atunci de ce vă e teamă? De nimic!

Şi sper ca votul dumneavoastră, înregistrat pe cartelă şi făcut public, să vă ajute în viitoarea campanie de uninominal.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Există, deci, o propunere de retrimitere la comisie.

Vreau să întreb, pe ce se întemeiază această propunere? Deci, articolul din Regulament pe care se întemeiază această propunere de retrimitere la comisie.

Din sală:

A unui proiect de hotărâre sau tot cu Regulamentul?

Domnul Eugen Nicolicea:

Păi, vă dau eu în Regulament ... Deci, avem o propunere de proiect de hotărâre, art.227 prevede: "Camera Deputaţilor adoptă hotărâri potrivit procedurii prevăzută la art.86 - 153".

V-am adresat această solicitare, întrucât eu nu am găsit în aceste articole (86 - 153) niciun articol care vă dă dreptul să faceţi această solicitare de retrimitere la comisie.

Există un articol, şi anume art.70, dar art.70 nu se încadrează între art.86 - 153, deci nu se aplică în cadrul hotărârilor. Mai există art.109, în care se spune doar"Când dezbaterea amendamentelor relevă consecinţe importante asupra proiectului... ", preşedintele poate dispune, ceea ce nu este cazul.

În rest, eu nu am găsit în Regulament un temei pentru care dumneavoastră ... Accept cererea dumneavoastră, dacă dumneavoastră îl ştiţi, vă rog să mi-l spuneţi.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

A fost o propunere de bun simţ, pentru că am relatat la vremea aceea, deci, ieri, care a fost modul de lucru al comisiei.

În primul rând, trebuia cerut, în baza referatului sau propunerii făcute de comisie, trebuia cerut celor amintiţi în raport, trebuia înaintat şi lor să-şi spună un punct de vedere în termen foarte scurt. Deci, practic, acest referat, că nu-i pot spune altceva, nu se referă decât la..., adică nu a fost făcut cu consultarea şi a celor amintiţi în el.

Deci, eu cred, şi ăsta a fost motivul pentru care am cerut retrimiterea la comisie, ca în termen foarte scurt să se ceară punctul de vedere al instituţiilor amintite în raport.

Domnul Eugen Nicolicea:

Nu este la latitudinea mea, este la latitudinea Regulamentului. Aţi catalogat că aţi făcut o propunere de bun simţ. O fi de bun simţ, nu este regulamentar.

Prin urmare, nu putem să susţinem acest lucru.

Deci, trecem la dezbaterea proiectului de hotărâre.

Vă rog.

Domnul Tudor Marcu:

Vă rog să citiţi pct.27, cum ne este repartizat nouă pe ordinea de zi. Acolo scrie aşa: "Raportul subcomisiei" şi în paranteză este însoţit de un proiect de hotărâre.

Dar noi discutăm două lucruri aici: raportul, pe de o parte, şi proiectul de hotărâre, pe de altă parte.

Dacă acolo, la proiectul de hotărâre, vă puteţi prevala de articolul pe care l-aţi enunţat, să faceţi o asimilare între proiectul de lege şi propunerea legislativă şi acest proiect de hotărâre, este dreptul dumneavoastră. Şi aici încă este de discutat.

Eu nu sunt de acord cu o asemenea asimilare.

Dar, noi nu discutam acest proiect de hotărâre, care era clar, avea trei puncte. A discutat cineva alea trei puncte? Printre picături am discutat şi alea trei puncte.

Noi am discutat toţi raportul, cu toate punctele pe care le-a enunţat foarte bine comisia.

Iar dumneavoastră, în mod abuziv, aţi interpretat greşit, să nu spun abuziv, hai, greşit, din nepricepere, ulterior forţând nota, ca să nu cădeţi într-o imagine negativă, că acest raport trebuie însoţit, în dezbateri de către fiecare partid numai cu un singur reprezentant.

Nu este posibil aşa ceva! Indiferent ce jurist vreţi să ia cuvântul aici, în acest sens, îmi va da dreptate. Şi dacă vă liniştiţi bine din tensiunea de ieri, pe care aţi introdus-o singur, fără să vă oblige nimeni, dintr-o suficienţă pe care v-o ..., în fine, de comportament în conducerea şedinţei, totul era clar. De bine, de rău, am putut să ne ducem la sfârşit, la bun sfârşit, cât am putut şi noi, fiecare, punctul de vedere, trecând peste interpretarea abuzivă a Regulamentului de către dumneavoastră.

Deci, proiectul şi propunerea legislativă se discută conform art.101, cu câte unul de partid. Rapoartele şi celelalte informări şi alte minuni care se fac pe aici, nu intră în incidenţa art.101 şi nu este obligatoriu să ne daţi cuvântul numai la un singur om de partid.

Asta am vrut noi, să dezbatem normal, să dezbatem în cunoştinţă de cauză, responsabil, nu aşa, că ai cuvântul un minut, şi gata ai terminat şi cu... Astea sunt la şcoala primară, domnule preşedinte de şedinţă, şi noi nu vă permitem să vă comportaţi cu noi aşa, ca la elevii pe care îi aveţi, dacă sunteţi lector pe undeva.

Nu suntem elevii nimănui. Am predat şi noi, poate mai mult decât aţi predat dumneavoastră în viaţă, şi nu ne comportam aşa cum vă comportaţi dumneavoastră cu elevii, darămite cu colegii noştri.

Gata, nu mai revenim asupra acestor proceduri.

În continuare, nu ne bagă nimeni pumnul în gură la asemenea rapoarte să luăm cuvântul cât dorim, şi unele parlamente vorbesc câte 2 - 3 zile, zi şi noapte altele, asupra unor astfel de decizii pe care le vor lua ulterior, în urma consultării unui raport, şi să ne asimilaţi cu nişte lucruri pe care le forţaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mă scuzaţi că vă întreb: aveţi o propunere concretă cu privire la propunerea pe care a făcut-o domnul Uioreanu, de retrimitere, sau...

Domnul Tudor Marcu:

Nu sunt de acord cu retrimiterea, pentru că nu este în incidenţa articolelor din Regulament, că numai aici ne referim.

Poate fi trasă, poate fi forţată puţin. Vedeţi în ce situaţii ne ducem dacă forţăm Regulamentul? El poate fi interpretat. Orice lege din lumea asta, darămite un Regulament, poate fi interpretată. La el au lucrat nişte oameni şi şi-au spus şi ei punctul de vedere.

Noi, aici, suntem mai mulţi, găsim o mulţime de lucruri cu care ne lovim şi de care ei nu s-au lovit, şi ca atare n-au fost prevăzute explicit. Noi putem interpreta, într-adevăr. Puteţi pune la vot, dacă vreţi. După părerea mea nu este corect.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Mă bucur că suntem de acord.

Domnul Marton Arpad.

Domnul Marton Arpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

N-am intervenit la drept la replică pentru că eu m-am gândit că o să am o intervenţie procedurală pe care o voi face, şi în dezbatere să elucidez toate acele probleme care au fost enunţate aici, inclusiv cele legate de numele meu.

Domnule preşedinte,

Dumneavoastră aţi trimis exact şi corect, conform Regulamentului, la un set de articole, conform căruia trebuie să dezbatem şi hotărârile. Sunt întru totul de acord.

Avem o singură problemă care deocamdată, zic eu, n-a fost rezolvată de Regulamentul nostru, şi nu avem nicio cutumă clară în acest domeniu.

Dacă avem un proiect de lege, conform articolelor enunţate de dumneavoastră, acest proiect de lege sau iniţiativă legislativă se distribuie tuturor deputaţilor, aceştia având posibilitatea de a depune amendamente. Ca atare, când vom dezbate în plenul Camerei Deputaţilor documentul respectiv, dezbatem numai amendamentele depuse - admise sau respinse de comisie, şi, evident, comisia, în raportul său, are un punct de vedere legat de aceste amendamente.

Noi ne aflăm în situaţia unei hotărâri şi a unui raport faţă de care nu am avut un termen la care să putem depune amendamente.

Domnul Costache Mircea (din sală):

Păi, nu au anchetat, domnule, ce amendamente să depunem?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da, domnule, dacă se aplică întocmai prevederile articolelor în cauză, atunci, noi, fiecare deputat, avem dreptul să luăm cunoştinţă inclusiv de raport, care se doreşte a se aproba de comisie, şi avem dreptul să depunem amendamente la acest text al raportului şi la textul hotărârii.

Domnul Costache Mircea (din sală):

Aţi primit la casetă?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Dacă aplicăm textul de la art. 84 inclusiv, citiţi articolele şi o să vă daţi seama că aceasta este procedura.

Ca atare, avem două posibilităţi şi aici intervin la ceea ce s-a propus aici: retrimiteţi la comisie, pentru un termen de o săptămână, având posibilitatea, fiecare deputat, ca, în acest interval, să depună amendamente sau începem o dezbatere pe articole, deşi regulamentul ne permite dezbaterea pe articole numai dacă există amendamente, inclusiv de mari capitole pe raport, putând să propunem amendamente în această aulă.

Pentru că vă spun de pe acum, este nepermis ca într-un raport al Camerei Deputaţilor să existe enunţuri neadevărate! În sensul că se spune ceva despre dreptul nostru şi dreptul nostru spune exact cu totul altceva. Deci, legile pe care le-am votat noi sună altfel decât sunt invocate. Este nepermis să facem astfel de greşeli! Ca atare, corecturile de rigoare ar trebui să fie făcute în această cauză, chiar pentru corelare legislativă, să zic aşa.

Ca atare, domnule preşedinte, eu vă propun să alegeţi una dintre cele două variante sau să supun votului: ori retrimitere la comisie, cu posibilitate de amendare a celor două texte, ori dezbateri - prima dată, raportul, pe mari capitole, putând să facem amendamente aici, dacă sunt doar de corelare legislativă, le putem vota aici, dacă, nu, să fie retrimis acel capitol care e problematic la comisie, că avem posibilitate, urmând să trecem la dezbaterea tot pe articole a hotărârii. Deci, acestea sunt cele două variante din care cred eu că puteţi să alegeţi.

Şi atunci, toate propunerile procedurale şi drepturile la replică se vor putea rezolva printr-o procedură normală parlamentară.

Domnul Eugen Nicolicea:

În ordinea înscrierii, vă rog: domnul Mohora, domnul Bivolaru, după aceea, domnul Uioreanu şi domnul Valeriu Tabără.

Domnul Tudor Mohora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

În primul rând, potrivit cutumei, pentru că regulamentul nu este prea clar în această materie, noi, când am constituit această subcomisie de anchetă, am avut grijă să realizăm reprezentarea tuturor grupurilor parlamentare care sunt reprezentate în Comisia de cercetare a abuzurilor şi pentru petiţii. În consecinţă, interesele grupurilor parlamentare, de a nuanţa anumite poziţii vizavi de această cercetare, chiar politice... Şi eu observ că domnul Árpád, de exemplu, nu e de acord cu domnul Garda, dar aceasta e problema dumnealor, au avut un reprezentant în comisie care a dat o semnătură, a fost de acord cu modul în care... şi a participat la cercetare, până la urmă. Aceasta este o chestiune.

A doua chestiune, legată de retrimitere la comisie şi la modul în care, foarte abil, îmi permit să spun, domnul Árpád încearcă să escamoteze o altă prevedere regulamentară. Hai să reducem la absurd, să spunem, să presupunem că hotărârea se adoptă chiar ca o lege şi nu în perimetrul articolelor care se referă strict la o hotărâre, dar atunci amendamentele, domnule coleg, dacă dumneavoastră vroiaţi să le depuneţi, trebuia să le depuneţi în termenul pe care l-aţi avut din luna iunie, când v-au fost depuse la casetă, şi care este prevăzut de asemenea de regulament. Nu este nevoie de un nou termen, atunci când legea sau hotărârea este deja în dezbatere în plenul Camerei. Suntem obligaţi şi avem şi un termen din regulament, să depunem acele amendamente. Şi dacă nouă ne-ar fi parvenit şi dacă comisia nu ar fi luat în discuţie acele amendamente, atunci ar fi fost culpa noastră şi am fi putut să spunem acum: "Da, domnule, e nevoie de un nou termen".

Deci, să admitem această chestiune, că este lege, dar dumneavoastră aţi avut posibilitatea să depuneţi amendamente şi nu aţi făcut-o. Ca atare, desigur, că nu avem ce să rejudecăm la comisie.

Pe de altă parte, punctul de vedere al celeilalte părţi l-a avut în vedere subcomisia. Nouă nu ne spune nimic nou casa de avocaţi, care face lobby acum în Parlament pentru susţinerea punctului său de vedere, pentru că ni l-a spus şi ne-a ameninţat în permanenţă, inclusiv prin mass-media.

Ca atare, dacă dumneavoastră doriţi să supuneţi la vot - şi e dreptul Camerei să aprecieze, dar e şi dreptul nostru să pledăm, da? - puteţi pune la vot această propunere. Dar noi vă spunem că la comisie şi, evident, şi la subcomisie, nu este nimic de adăugat la această chestiune.

Iar insinuările de genul că "acolo sunt inexactităţi", legate de aprecierea legislaţiei, a unor prevederi legale, eu aş ruga să mai fie şi dovedite, înainte de a fi exprimate aici.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Bivolaru, vă rog.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că apar speţe în regulament, care sunt bine prinse în acest document, dar apar şi speţe, în timpul activităţii noastre, în dezbateri, care, efectiv, de la caz la caz, nu sunt bine stabilite în regulament, explicit. Şi sigur că, în aceste situaţii, pot fi interpretate.

De multe ori, noi aplicăm cutuma, din punctul acesta de vedere, şi, din când în când, iarăşi, aceste cutume le inserăm în cadrul regulamentului prin prevederi foarte clare.

În cazul acesta eu v-aş atrage atenţia, îmi permit să spun lucrul aceasta, că această regulă prin care, în timpul dezbaterii - cuprinsă în art. 86 şi în ultimul articol prevăzut - nu sunt permise depuneri de amendamente în timpul dezbaterilor, este uşor falsă. Este voie să transmitem aceste amendamente în timpul dezbaterilor, pentru că o consecinţă a acestor amendamente, unele din ele chiar de fond, a creat această instituţie a retrimiterii la comisie: "în momentul în care, în timpul dezbaterii, apar amendamente care trebuie studiate", şi se trimit la comisie. Deci, din punctul acesta de vedere, nu există o ghilotină care, efectiv, interzice categoric depunerea de amendamente.

Punctul doi. Suntem în faţa unei comisii de anchetă care trebuie să prezinte în plenul Camerei două documente, care sunt distincte: raportul privind ancheta şi al doilea document, proiectul de hotărâre, care conţine anumite concluzii care se desprind din raportul respectiv.

Raportul respectiv nu poate suporta amendamente sub nicio formă, pentru că el este raportul comisiei. În dezbaterile respective se pot enunţa păreri pro sau contra în legătură cu ceea ce vrea să transmită acest raport. Raportul se supune aprobării Camerei, în plenul ei, şi poate fi admis sau respins.

În condiţiile în care raportul este admis, urmează dezbaterea proiectului de hotărâre unde, într-adevăr, se pot face amendamente, ca să se coreleze conţinutul proiectului de hotărâre cu eventualele observaţii care s-au făcut asupra raportului de anchetă. Avem cutumă deja creată. Aici este zona unde noi, în regulament, nu am prevăzut explicit o astfel de situaţie, dar avem cutumă creată, că poate să apară în dezbaterea Camerei un proiect de hotărâre care poate fi discutat articol cu articol, chiar dacă nu s-a depus vreun amendament, din punctul acesta de vedere.

Aici este singurul loc unde în dezbaterea pe articole a proiectului de hotărâre poate să apară, conform regulamentului, de data aceasta, dreptul de a se solicita, dar în mod justificat, pe baza regulamentului, retrimiterea la comisie a proiectului de hotărâre. Sub nicio formă a raportului, pentru că el deja a fost aprobat în plenul Camerei.

Aceştia sunt paşii pe care trebuie să-i respectăm.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul deputat Uioreanu.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Art. 70 din Regulamentului Camerei Deputaţilor: "Proiectul se trimite spre reexaminarea comisiei sesizate în fond dacă în urma dezbaterilor în plen se solicită motivat aceasta sau intervin modificări importante pentru conţinutul său. Asupra acestei măsuri Camera Deputaţilor se pronunţă prin vot la propunerea iniţiatorului, a preşedintelui de şedinţă, a unui grup parlamentar..."

Deci, ţineţi minte, ieri, spre închiderea şedinţei, în numele grupului parlamentar am adresat această cerinţă şi am şi motivat de ce cerem să se întoarcă la comisie. Pentru că această comisie s-a comportat ca un monolog, deci, ea a cerut documente de la anumite instituţii, dar, după aceea, la întocmirea raportului, n-a cerut puncte de vedere.

Şi cred că plenul Camerei Deputaţilor doreşte să vadă, în momentul când hotărăşte prin vot asupra acestui raport, care este punctul de vedere al Ministerului Culturii (deşi cel care a semnat acele adrese este tocmai un pedist, domnul Niţulescu, cred că se numea, secretar de stat), doreşte să vadă punctul de vedere al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii, doreşte să vadă punctul de vedere al Casei Regale, care este beneficiarul de drept al acestui castel. Cum să ia plenul Camerei Deputaţilor o hotărâre, când toate aceste puncte de vedere şi poziţii ale acestor instituţii nu sunt în mapa şi nu sunt pe bancheta tuturor deputaţilor? Abia atunci putem discuta clar despre un vot. Deci, acest art. 70 este motivaţia.

Să nu uităm că am amintit de incompatibilitatea în care se afla preşedintele acestei subcomisii, prin relaţia viciată cu preşedintele Consiliului Judeţean Braşov. Aţi văzut, în discursul lui, aici (nu am vrut să intervin, ca şi drept la replică), că totul s-a referit tot la domnul Căncescu. Deci, care a fost motivaţia? A fost lupta şi războiul cu această persoană.

Deci, eu cred că sunt argumente, domnule preşedinte, prin care să luăm hotărârea de amânare. Şi nu cu termen o săptămână, pentru că nu puteţi cere autorităţilor amintite în acest raport câte o zi sau două să-şi spună punctul de vedere. Ele nici nu-l cunosc, ele au văzut acum poate acest raport, acuzaţiile.

Plus că raportul este insinuos, el deja dă verdict: se anulează, se face, se drege. Mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

De abia acum se vede cât de mare este mafia în jurul castelului acesta!

Domnul Eugen Nicolicea:

Dacă aţi fi fost atent şi aţi fi avut regulamentul atunci când v-am întrebat, aţi fi constatat că şi eu am dat exemplul art. 70 şi 109. Dar, totodată, vă rog să deschideţi la art. 227, este la penultima pagină, care spune: "Camera Deputaţilor adoptată hotărâri potrivit procedurilor prevăzute la art. 86-153".

În momentul de faţă, dumneavoastră cereţi retrimiterea la comisie a unui proiect de hotărâre care trebuie adoptat ca o hotărâre, adică, potrivit art. 86-153. Din câte ştiu eu, art. 70 nu este cuprins în intervalul 86-153, ceea ce înseamnă că dumneavoastră aţi invocat un articol care nu se aplică în această situaţie.

Îl rog pe domnul deputat Márton Árpád să ia cuvântul.

Urmează, în ordinea înscrierii: domnul Valeriu Tabără, după aceea reprezentanţi ai PRM-ului, după aceea, domnul Mohora, bănuiesc că toată lumea pe probleme de procedură.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Stimaţi colegi,

Mi s-a şi invocat şi ideea pe care am prezentat-o a fost combătută pe temei regulamentar, revin şi eu pe temeiul regulamentului şi vă argumentez elementele de corelare legislativă. Deschideţi puţin, vă rog, pe pag. 14 acest raport şi o să vedeţi că în alin. 2 se face o trimitere la lege, se pun două puncte şi s-a uitat să se pună ghilimelele şi nu se ştie care este partea care este citată din lege. Acest alineat vorbeşte clar despre faptul că: "sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii". Or, în alineatul următor se vorbeşte despre aceste "6 luni de la deces". Dacă au fost repuşi în termen, înseamnă că cele 6 luni curg de la situaţia de repuşi în termen şi este o necorelare în cele două alineate, unul după altul.

Nu poate să iasă de pe băncile Parlamentului un astfel de document, care se contrazice. Şi pot să continuu.

De aceea, am propus, ori îl dezbatem capitol cu capitol, cu posibilitatea de a depune amendamente, dacă sunt de corelare, să le facem micile corecturi, deci, să punem ghilimelele acelea la acel alin. 3, dacă sunt de fond, să retrimitem la comisie. Şi daţi-ne un interval în care să depunem amendamentele. Încă o dată spun, sunt lucruri care se bat cap în cap în acest raport.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Valeriu Tabără, imediat, domnul vicepreşedinte Bolcaş.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu este primul raport al unei comisii speciale pe care Camera Deputaţilor îl face, de-a lungul activităţilor, de 17 ani, sunt zeci de astfel de comisii. Şi vă mărturisesc că niciodată nu am fost în situaţia în care, ajunşi la discuţie, să încercăm să facem amendamente, odată ce există reprezentanţii noştri în aceste comisii. Şi care, pe parcursul redactării raportului respectiv şi al activităţii comisiei, cred că au informat grupurile parlamentare, aşa cum s-a întâmplat chiar în cadrul Grupului Partidului Democrat. În al doilea rând, membrii comisiei, dacă au avut obiecţii, cred că trebuia să le facă separat şi să le anunţe Camerei Deputaţilor sub semnătură şi cu argumente.

Nu stă în picioare nici faptul ca, la această dată, de prezentare în plenul Camerei a raportului, să facem amendamente la raport. Sunt chestiuni de redactare care pot să fie făcute cu totul şi cu totul în altă parte. Şi trebuiau văzute, pentru că raportul a fost depus în Camera Deputaţilor şi la dispoziţia noastră pe data de 14 iunie 2007, deci, sunt 3 luni de atunci. Aveam suficient timp ca nu astăzi, aici, în plen, să facem aceste observaţii, pe care le facem.

Eu cred că problema e alta. Şi degeaba ne ducem la art. 70, pentru că acolo se clarifică alte aspecte ale activităţii noastre parlamentare şi mai ales în domeniul legislativ. Este vorba, aşa cum menţionaţi, domnule preşedinte, de încadrarea în cadrul subcap. III - Comisii speciale ale Camerei Deputaţilor şi prevederile de aici sunt valabile în cadrul discuţiei noastre. Or, noi putem să discutăm şi trebuiau aduse amendamente până astăzi la proiect de hotărâre.

O altă chestiune. Nu astăzi retrimitem, pentru că cineva nu a citit decât ieri şi astăzi acest raport şi acest proiect de hotărâre. Grupul parlamentar al Partidului Democrat nu este de acord cu retrimiterea la comisie. Ci este vorba de supunerea - şi rugăm să fie supus - în forma în care a fost prezentat de comisie. Cu atât mai mult cu cât membrii comisiei parlamentare, în opinia noastră, şi-au făcut datoria, onest.

Nu ne interesează poziţiile celor care au fost interpelaţi de comisie. Există o libertate deplină şi o obligaţie a celor care sunt implicaţi să răspundă la demersul făcut de către membrii comisiei. Nu e nevoie să avem la dosar decât, poate, stenogramele, sau, ştiu eu, procesele verbale, dacă cineva vrea să meargă mai departe.

Esenţa raportului, însă, se găseşte în ceea ce ne-a fost prezentat de către membrii comisiei. Aici, din fericire, marea majoritate sau aproape în totalitate au fost de acord cu acest raport, în forma în care a fost elaborat, şi cu conţinutul lui.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul vicepreşedinte Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Pentru că nu avem un precedent, sigur că există multe discuţii şi ne aflăm numai în faza discuţiilor pe procedură. Nu cred că e cazul să discutăm conţinutul raportului sau redactarea articolelor din hotărâre.

Suntem în perimetrul reglementat de regulamentul nostru - Comisiile de anchetă ale Camerei Deputaţilor. Art. 73 alin. (2) prevede că această anchetă poate să fie realizată şi de o comisie permanentă.

Rezultatul activităţii este reprezentat de două acte: unul este raportul comisiei şi celălalt este proiectul de hotărâre. Niciodată nu se votează un raport al comisiei şi regulamentul o spune expres. Art. 78 alin.(1), vă rog să mă urmăriţi: "Concluziile, răspunderile şi măsurile (exact cum este raportul nostru) conţinute în raportul privind ancheta parlamentară (fără distincţie dacă e comisie specială sau comisie permanentă) dezbătute de Camera Deputaţilor". Deci, e vorba despre o dezbatere şi, în aceste condiţii, nu includ Patul lui Procust al dezbaterilor legislative, care se referă la dezbaterea generală şi pe articole, sunt dezbateri generale la care trebuie şi poate să ia parte toată lumea.

Aceste dezbateri nu se încheie printr-un vot, pentru că nu votez raportul. Aceste dezbateri se încheie şi (aici regulamentul noastră este bine făcut), deci: "toate dezbaterile vor fi reflectate în conţinutul unei hotărâri". Care, după adoptare, va fi înaintată etc. etc.

Deci, avem două faze. Trebuie să dezbatem raportul, cu luările de cuvânt, şi pe grupuri parlamentare, şi individuale, pentru că nimic nu ne opreşte, iar după ce toate problemele controversate au fost supuse acestei dezbateri, se supune la vot proiectul de hotărâre, care poate să fie modificat pe parcurs după cum rezultă din dezbateri. Sunt lucruri foarte simple, regulamentul le lămureşte simplu şi ar fi bine să tranşăm odată această problemă.

Raportul nu se retrimite la comisie, aşa ceva este absolut inadmisibil.

În ceea ce priveşte proiectul de hotărâre, dacă redactarea unui text presupune activitatea unei comisii, atunci putem să mai discutăm.

Acesta este punctul nostru de vedere.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul Merce.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

O să încep cu o chestie amuzantă. La finalizarea materialelor pe care trebuia să le înaintăm Biroului permanent a trebuit ca fiecare membru al subcomisiei să-şi precizeze poziţia faţă de conţinutul raportului şi de proiectul de hotărâre. Toată lumea, toţi membrii subcomisiei, reprezentanţi ai partidelor parlamentare cooptate în comisie au fost de acord.

A avut o obiecţiune, că acesta este amuzamentul, domnul Dezideriu Garda. El a spus următorul lucru: "Nu sunt de acord să trecem în material că subcomisia de anchetă s-a constituit la iniţiativa PRM-ului!" Şi noi am început să râdem: "Păi, de ce, domnule?" "Păi, mă judecă ai mei, mă dau afară, mă nenorocesc! Că mi s-a mai întâmplat!" Bine, el nu a fost împotrivă, s-a abţinut numai la acest lucru, ca să nu se creadă că e vorba de iniţiativa nu ştiu care.

Domnul Uioreanu, care acum e extraordinar de vehement şi nu ştiu de ce se agită, pe tot parcursul derulării acestei anchete, nu s-a mişcat deloc, nu l-a interesat. Oficial. Nu a participat, nu a avut nici curiozitatea să vadă raportul.

Dar a avut însă grijă şi asta trebuie să o spunem, pentru că văd că începem să ne încurcăm în tot felul de proceduri şi să nu vedem fondul lucrurilor, stimaţi colegi. Pentru că este fondul de necontestat, şi acum venim noi, cu ghilimelele, cu două puncte, cu virgulele ş.a.m.d.

Domnul profesor, cel care acum ne dă lecţii de mare jurist, să facă treaba aceasta cu studenţii lui acolo. Şi să lăsăm ca în Parlament, atunci când sunt probleme serioase, să se dezbată în mod normal, fără presiuni şi fără partipriuri politice.

Trebuie să vă mai spun, stimaţi colegi, că în decursul acestei anchete au fost diverse influenţe de culise, ca să temperăm, să temporizăm, că nu o să iasă nimic. Vrem ca şi rezultatul acestei comisii să-l îngropăm, cum am făcut cu celelalte? Aşteptăm să se dărâme cupola Parlamentului pe noi, să ne deşteptăm odată la realitate?

Nu pot să fiu de acord cu propunerea aceasta imbecilă, să mă scuze, a domnului Uioreanu... (I se închide microfonul.)

Domnul Eugen Nicolicea:

V-am luat cuvântul din două motive: o dată, proferaţi insulte de la tribună...

Domnul Ilie Merce (fără microfon):

Îmi cer scuze de la tribună.

Domnul Eugen Nicolicea:

Şi al doilea, nu vă referiţi la chestiunea de procedură pe care o discutăm. Vă rog să mă scuzaţi. Evident, mulţumindu-vă că aţi lungit lucrările, dând ocazia la alte drepturi la replică.

Dau cuvântul domnului preşedinte Mohora.

Domnul Tudor Mohora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor colegi,

Aş vrea, foarte pe scurt, pentru că, într-adevăr, acum se observă cu claritate că stârneşte pasiuni, probabil că sunt multe interese în jurul acestei probleme, să dau două răspunsuri la două probleme care s-au ridicat aici.

În primul rând, s-a spus că nu toate instituţiile abilitate ale statului au fost consultate şi că din acest motiv ar trebui retrimisă hotărârea la comisie, ca să se mai facă discuţii. Vreau să vă spun, cu toată responsabilitatea, că au fost nu numai cerute documente, dar au fost făcute şi audieri, inclusiv a ministrului culturii, care a ezitat să vină, a preşedintelui Consiliu Judeţean Braşov, care a refuzat mai întâi, public, să vină şi, sigur, cu autoritatea instituţiei parlamentare, a fost determinat apoi să vină la audiere.

Singurele instituţii care nu au răspuns, în final, şi de aceea o să vă spun şi cum se rezolvă această problemă, sunt: Ministerul de Finanţe, căruia noi i-am cerut să ne dea expunerea de motive pentru care au promovat hotărârea de Guvern de trecere din patrimoniul public în patrimoniul privat al statului a unui bun care nu mai era în patrimoniul public al statului, ci era proprietate privată, şi al doilea, a fost Secretariatul General al Guvernului, căruia i-am cerut acelaşi lucru.

Cum se rezolvă această problemă? Şi v-aş ruga, poate, ca să detensionăm această discuţie, stimaţi colegi, până la urmă, dezbaterea noastră finală se va desfăşura pe baza unor puncte de vedere pe care, acum, prin acest proiect de hotărâre, noi le solicităm celor care au abilitarea şi, ca să spun aşa, legitimitatea legală să o facă. Şi anume, cerem Guvernului, vă rog să vă uitaţi la pct. 2 şi 4 ale hotărârii, se solicită punctul de vedere al Guvernului. Că dacă ministerul respectiv, de Finanţe, şi Secretariatul General nu au catadicsit să dea unei comisii de anchetă parlamentară punctul de vedere, poate că, măcar, un punct de vedere îl vor prezenta în plenul Camerei Deputaţilor, măcar faţă de această instituţie să aibă respectul şi atitudinea corespunzătoare legală.

Aceasta este situaţia. Nu există alte elemente care ar putea fi aduse în discuţie şi probabil că se doreşte chiar să nu se meargă pe implicarea instituţiei Guvernului, pentru că este jenant, sigur, să-l întrebi pe primul-ministru: domnule, cum ai semnat o hotărâre atât de neconstituţională şi nelegală?

De asemenea, s-a spus aici - şi, încă o dată, noi respingem această interpretare - că această subcomisie, şi implicit comisia noastră, ar da verdicte.

Domnilor colegi,

Noi, când invocăm un text de lege - care este sentenţios - este una; dar, când trimitem să interpreteze Curtea Constituţională acest text de lege şi maniera în care Guvernul a aplicat legea, asta este un verdict? Dimpotrivă, credem că este un transfer către o instituţie abilitată a statului, care să ne dea răspunsul corespunzător. La fel cum, dacă dorim să sesizăm Parchetul de pe lângă Înalta Curte, care ne va spune: nu sunt elemente constitutive de începere a unei urmăriri, pentru că nu s-au făcut abuzuri sau nu s-au făcut ilegalităţi, înseamnă că noi dăm verdicte? Noi solicităm ca, în Camera Deputaţilor, în respectul deplin al separaţiei puterilor în stat, să fim lămuriţi de către autorităţile statului îndrituite să ne dea aceste răspunsuri.

Ca atare, eu v-aş solicita, domnule preşedinte, să supuneţi la vot punctele care sunt formulate în hotărâre, şi, evident, la votul final, hotărârea.

Reţin, de asemenea, că nu am văzut, chiar şi aici, pentru că ni se spune să retrimitem - domnul deputat Bivolaru avea dreptate, care este şi preşedinte al Comisiei de regulament. Sigur că da, s-ar putea discuta o amendare a acestui proiect de hotărâre. Dar dumneavoastră aţi auzit, în cadrul acestei dezbateri, o propunere de amendare? Adică, o trimitem acum, ca să ne mai gândim o săptămână s-o amendăm?

Deci, să ni se spună clar astăzi: care este amendamentul, dacă într-adevăr, doreşte cineva s-o modificăm? Ce se doreşte, domnule? Ce vreţi în plus faţă de ce se spune aici - cele cinci puncte -, sau în minus? Şi atunci sigur că putem merge mai departe la discuţia acestei hotărâri.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Mai dau cuvântul, pentru dreptul la replică, domnului Uioreanu. Vă rog să vă încadraţi în regulament şi să nu generaţi alte drepturi la replică. Scopul şedinţei este să ajungem la o finalitate, şi nu să trecem dintr-un drept la replică în alt drept la replică.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Discursul meu va avea două puncte: unul - dreptul la replică; al doilea - pe temă de procedură.

În primul rând - şi văd că se interpretează şi nu-l înţeleg pe domnul Mohora, Mohora este de ani de zile parlamentar, îl stimez -, nu înţeleg de ce se interpretează că eu aş avea alte intenţii, că mi-am călcat pe demnitate şi mi-am îndeplinit mandat politic. Păi, domnule, încă o dată repet: doriţi să lămurim acest caz, sau doriţi să-l îngropăm printr-un vot? Ca şi la orice judecată: are cuvântul doar procurorul, sau are cuvânt şi avocatul? De ce vă ascundeţi a vedea punctul de vedere al instituţiilor trecute aici?

Restul, vizavi de domnul Merce, nu ştiu, nu, nu ... refuz să fac drept la replică. Mă bucur că, după 17 luări de cuvânt, şi-a adus aminte şi cum mă cheamă. Eu n-am uitat cum îl cheamă pe domnul Merce, dar ... asta e.

Procedură: art.75. "La cererea a minimum 50 de deputaţi ..." Dar, ţin să amintesc că, sigur, această comisie de anchetă a fost făcută - şi trebuie să recunoaştem - la cererea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, sau a unor membri ai Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Mă întorc la art.75: "la cererea a minimum 50 de deputaţi din cel puţin două grupuri parlamentare ale Camerei Deputaţilor ...", deci, probabil că Grupul parlamentar al P.R.M. este format din două grupuri: grupul A, grupul B, grupul de sus, grupul de jos.

Încă o dată: "la cererea a minimum 50 de deputaţi din cel puţin două grupuri parlamentare Camera Deputaţilor va putea hotărî înfiinţarea unei comisii de anchetă". Ei, procedură: s-a încălcat această procedură. Deci, subcomisia a făcut un raport care este atacat prin nulitate.

Vă mulţumesc. (Rumoare, vociferări în Grupul parlamentar al P.R.M.)

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Propun sistarea, domnule preşedinte!

Au tendinţa să tergiverseze! Au tendinţa evidentă de a tergiversa discuţia!

Domnul Eugen Nicolicea:

În ordine, dacă este aşa, şi constat că facem lecţii de regulament astăzi.

Domnul Márton Árpad, vă rog.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Stimate domnule Mohora,

Eu ştiu că eu am probleme de înţelegere a limbii române. Ca atare, cred că această sintagmă "sunt lovite de nulitate absolută" este o sentinţă.

Pe de altă parte, dumneavoastră vă întemeiaţi această convingere prin faptul că cineva, în decurs de 6 luni de la moartea persoanei care a fost proprietar, a făcut sau nu a făcut ceva. Când art.700 alin. (2) din Codul civil în vigoare în România, spune clar că aceste 6 luni curg de la momentul în care persoana respectivă n-a mai fost împiedicată să se folosească... - or, tocmai dumneavoastră - de dreptul de a accepta, sau de nu a accepta ereditatea, dumneavoastră citaţi exact articolul de lege care o repune în drept pe aceasta. Deci, momentul în care nu mai există acea împiedicare este momentul intrării în vigoare a legii. Şi de atunci încep să curgă cele 6 luni. Şi dumneavoastră argumentaţi în 3-4 locuri că această curgere de timp începe de la decesul persoanei respective.

Deci, iată: aveţi o problemă mare de înţelegere a legii şi de nonconcordanţă între textele pe care le propuneţi în raport.

Domnul Eugen Nicolicea:

Bun. Eu înţeleg acum că, de fapt, am depăşit faza de dezbateri generale şi suntem la dezbateri pe fond, în care ne explicăm unul altuia anumite chestiuni. Nu sunt probleme nici de regulament, nici de drept la replică. Dreptul la replică se acordă în alte circumstanţe, nu ca să dai un răspuns la altă opinie a altui coleg.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Domnule preşedinte, pe procedură!

Domnul Eugen Nicolicea:

Bun. Pe procedură? Vă rog frumos, deja se creează impresia că dorim să tergiversăm.

Domnul Stanciu, pe procedură. Şi vă rog, în începutul expunerii, de acum încolo, vă rog, pentru procedură, să spunţi care prevederi ale regulamentului au fost încălcate, ca să nu mai ascultăm proceduri - de fapt, discuţii pe fond.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

După cum ştiţi, sunt foarte disciplinat, mai ales la solicitările preşedinţilor de şedinţă. Şi, de aceea, voi începe să nominalizez articolul şi respectiv alineatul.

La pag.121 a Regulamentului Camerei Deputaţilor, ediţia Bucureşti, 2006, (râsete), la art.150 alin. (1): "Preşedintele de şedinţă sau liderul unui grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia Camerei".

Deci, în baza acestui articol din regulamentul în vigoare, republicat, în calitatea pe care o am, solicit încheierea dezbaterilor.

În baza art.85 de la pag.78, îmi permit să reamintesc stimaţilor colegi: "Camera Deputaţilor adoptă legi, hotărâri, moţiuni simple, mesaje, declaraţii, rezoluţii şi alte acte politice, în prezenţa majorităţii deputaţilor - deci, majorităţii deputaţilor -, conform prevederilor prezentului regulament".

De aceea, vă adresez rugămintea, domnule preşedinte de şedinţă, să sugeraţi distinşilor lideri de grup să adune, să invite colegii în sală, spre a avea majoritatea respectivă.

Şi ultimul articol se referă la ceea ce a spus şi domnul Bivolaru: noi suntem în faţa unui raport care s-a dezbătut - şi propun încheierea dezbaterilor. Concluziile acestui raport se găsesc într-un proiect de hotărâre, care se supune dezbaterii şi aprobării.

Deci, colegii noştri care au propuneri la art.1-5 ale hotărârii, conform cutumei existente în atâţi ani, pot să intervină şi să propună amendamente, începând cu titlul şi terminând cu încheierea. Acestea sunt elementele de procedură.

Şi aş avea rugămintea, domnule preşedinte, dacă m-am abătut, să mă corectaţi, pentru că eu vreau să mă îndrept, în timp.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Sunteţi foarte precis, ca de obicei, cu o singură excepţie: nu suntem în faza de adoptare a hotărârii, deci nu este nevoie de cvorumul acela de lucru de care discutaţi dumneavoastră. În rest, aţi fost foarte precis, ca şi domnul vicepreşedinte Bolcaş.

Vă rog. În ce chestiune doriţi să vă adresaţi, vă rog?

Domnul Mircea Valer Puşcă:

În chestiune de procedură, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Şi voi face referire la art.71 şi art.72.

Domnul Eugen Nicolicea:

Îmi permiteţi să vă întrerup? Vă rog să faceţi întâi referire la art.227, care prevede: "Camera Deputaţilor adoptă hotărâri potrivit procedurii prevăzute la art.86-153". Acest lucru l-am mai discutat de trei ori. Art.76 nu este inclus în intervalul art.86-153.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Nu vorbeam de art.76, domnule preşedinte.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Făceam referire, într-o problemă de procedură, la art.71 şi la art.72.

Eu, în momentul de faţă, constat că nu putem şti în baza cărui articol al regulamentului a funcţionat această subcomisie: fie comisia s-a autosesizat şi a înfiinţat o subcomisie de anchetă - dar, în această situaţie, raportul, nefiind discutat în comisie, el nu poate fi prezentat Parlamentului, pentru că este doar raportul subcomisiei -, fie s-a înfiinţat în baza prevederilor art.72, la solicitarea a 50 de deputaţi din cel puţin două grupuri parlamentare, condiţie care, iarăşi, nu este îndeplinită.

Comisia, în ansamblul său, nu a luat în discuţie raportul cu care astăzi noi am fost sesizaţi, cu alte cuvinte, s-a trecut peste o etapă. Noi nu avem raportul comisiei, avem raportul subcomisiei în faţa noastră, şi proiectul de hotărâre conceput de o subcomisie, nu de comisia ai cărei membri au format subcomisia.

Eu zic că este un viciu de procedură care poate afecta grav o hotărâre a plenului.

Eu vă solicit dumneavoastră să returnaţi raportul subcomisiei, să-l discute în comisie, dacă această subcomisie s-a înfiinţat în baza art.71, sau să fie retras de pe ordinea de zi; să solicitaţi acest lucru Biroului permanent şi grupului liderilor, având în vedere că premisa formării subcomisiei nu respectă art.72, dacă art.72 a fost baza, având în vedere că în raportul subcomisiei se specifică faptul că această subcomisie funcţionează şi la iniţiativa Grupului parlamentar al P.R.M. Insuficient. Ar fi trebuit să fie deputaţi din cel puţin două grupuri parlamentare.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă voi da răspunsul imediat, sigur că da.

Vă rog frumos să mă îngăduiţi 30 de secunde, domnule vicepreşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Salutăm prezenţa la lucrările noastre a unei delegaţii parlamentare israeliene conduse de domnul Gideon Sa'ar, preşedintele Comisiei pentru Statutul femeilor din Knesset. (Aplauze.)

Înainte de a da cuvântul domnului vicepreşedinte Bolcaş, rog pe colegul care a vorbit să recitească măcar proiectul de hotărâre, care începe astfel: "Având în vedere Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.6 din 20.II.2007 pentru constituirea Subcomisiei de anchetă..." şi aşa mai departe. Deci, va descoperi, din primul rând, un anumit temei în baza căruia a funcţionat această subcomisie.

Dau cuvântul domnului vicepreşedinte Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc şi regret că se acutizează nişte discuţii, fără a pune mâna pe carte. Eu ştiam că lăutarii sunt notişti şi urechişti, dar nu credeam că sunt şi parlamentarii.

În primul rând, conform art.61 din Regulament, comisiile permanente pot să efectueze anchete parlamentare. E dreptul lor.

În al doilea rând, citiţi măcar actul pe care-l aveţi în discuţie: hotărârea Camerei Deputaţilor, peste care nu se poate trece.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Titu Gheorghiof. Vă rog.

Domnul Nicolae Titu Gheorghiof:

La procedură o să mă refer; dacă a fost sau nu încălcată procedura noastră, potrivit art.95 şi art.92 din regulamentul nostru.

E adevărat, această comisie de anchetă, potrivit regulamentului nostru, care dă dreptul ca, printr-o hotărâre a Camerei Deputaţilor, în cadrul unei comisii să ia fiinţă o subcomisie de anchetă cu privire la fapte sau împrejurări, pentru a fi elucidate. Dar, şi aici membrii comisiei pot să ne lămurească, este clar, după ce finalizează, potrivit art.77 din regulamentul nostru, care spune că "Lucrările comisiei de anchetă parlamentară se încheie la redactarea unui raport asupra anchetei derulate, care se dezbate în Camera Deputaţilor".

Vă rog să observaţi, la art.95 se vorbeşte despre: "Proiectele de legi, propunerile legislative, precum şi proiectele de hotărâri ale Camerei Deputaţilor prevăzute la art.94 se trimit de îndată de Biroul permanent spre dezbatere şi avizare comisiilor permanente competente, cu respectarea prevederilor art.92, după caz".

Da. E o anchetă făcută de o subcomisie. Raportul nu este al subcomisiei. Raportul este al comisiei care a hotărât şi a solicitat să ia fiinţă o subcomisie. Or, noi ne aflăm în faţa unui raport al unei subcomisii, de vreme ce art.95 este cu trimitere directă spre avizare comisiilor permanente care sunt prevăzute în regulamentul nostru. Îmi pare rău, Biroul permanent, odată ce a avut acest raport şi proiectul de hotărâre, trebuia de urgenţă să-l trimită comisiei permanente, care să vină cu acest raport şi cu acest proiect de hotărâre.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Adică, contravine hotărârii Camerei Deputaţilor.

Domnul Nicolae Titu Gheorghiof:

Nu contravine, pentru că regulamentul nostru este clar. Este o procedură, un drum care trebuie urmat. Nu ştiu dacă comisia permanentă respectivă a dezbătut, în plenul ei, acest raport şi această anchetă făcută de către această subcomisie.

Ca atare, aici a fost şi nu rezultă de niciunde, devreme ce scrie "raportul subcomisiei". Nu este... O subcomisie nu ne trimite nouă un raport. Comisiile permanente ne trimit rapoarte care se dezbat şi care pot să se adopte sub forma unor legi sau sub forma unor hotărâri ale Camerei Deputaţilor.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul preşedinte Mohora. Vă rog.

Domnul Tudor Mohora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Două probleme. În primul rând, nu sunt deloc surprins, pentru că deja intrăm în terenul absurdului, că cineva încearcă acum să amestece lucrurile, astfel încât uită că noi am înaintat plenului Camerei această propunere de instituire a subcomisiei de anchetă, în baza art.71 şi art.72. Nu e nici vorbă de comisie specială de anchetă, promovată de 50 de parlamentari şi aşa mai departe. Este ceea ce spunea domnul vicepreşedinte Bolcaş.

În al doilea rând, da, domnule Gheorghiof, confirm în faţa dumneavoastră, dacă aţi fi fost de la începutul acestei dezbateri la Cameră, aţi fi putut vedea, audia că, în plenul său, comisia a dezbătut şi a adoptat, cu o abţinere - a domnului Uioreanu - acest raport.

Sigur că pentru onestitate şi pentru a nu fura, pentru a nu fi în faţa unui furt intelectual, noi nu puteam să punem aici că raportul este rodul activităţii întregii comisii. Este rodul activităţii subcomisiei. Dar vă rog şi vă invit, dacă vreţi, la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, să vedeţi procesul-verbal al şedinţei în care s-a dezbătut şi s-a adoptat acest raport şi propunerea de a fi înaintat, prin intermediul Biroului permanent, că acolo l-am transmis, către plenul Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Înţeleg că şi doamna Anca Petrescu doreşte tot o chestiune de procedură.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doresc să vă propun încheierea dezbaterilor şi vreau să vă explic că raportul respectiv este extrem de bine făcut, este foarte, foarte documentat. A fost timpul necesar, din data de 14 iunie până acum, a existat timpul necesar ca fiecare dintre noi să cerceteze dosarul. Dosarul este complet şi nu cred că mai poate fi adăugat ceva la ceea ce a fost cercetat.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Am să dau citire, pentru lămurirea dumneavoastră, Hotărârii nr.6 din 20.II.2007 - Hotărârea Camerei Deputaţilor.

"Art.8 alin. (1): Constatările, concluziile şi propunerile subcomisiei de anchetă vor face obiectul unui raport final care va fi depus la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor în termen de 60 de zile de la data înfiinţării comisiei de către Camera Deputaţilor.

Alin. (2) După primirea raportului, Biroul permanent îl va pune la dispoziţia grupurilor parlamentare şi-l va înainta Comitetului liderilor grupurilor parlamentare în vederea înscrierii pe ordinea de zi.

Alin. (3) Raportul subcomisiei de anchetă se va supune dezbaterii plenului Camerei Deputaţilor, într-o şedinţă specială afectată în acest scop.

Alin. (4) Subcomisia de anchetă îşi încetează activitatea după ce plenul Camerei Deputaţilor se pronunţă asupra raportului supus dezbaterii".

Reamintesc colegilor că Regulamentul Camerei Deputaţilor este aprobat tot printr-o hotărâre a Camerei Deputaţilor, iar aceasta este o hotărâre a Camerei Deputaţilor şi aplicăm şi această hotărâre, nu numai prevederile regulamentului.

Deci, după ce am făcut aceste clarificări, consider că dezbaterile pe acest subiect sunt încheiate. Nu am găsit vreun temei legal pentru a retrimite ... regulamentar, sigur că da.

Dacă-mi permiteţi, poate că pot şi eu să spun două vorbe înainte de a fi întrerupt.

Deci, nu am găsit nici un temei regulamentar care să permită retrimiterea acestei propuneri de proiect de hotărâre şi, prin urmare, după ce am terminat faza de dezbateri generale, la care toată lumea s-a înghesuit să vorbească, avem o fază de dezbatere a raportului. Având în vedere faptul că timpul este înaintat, şedinţa se va relua de la discuţiile pe care le-am întrerupt aici.

Deci, îl rog pe domnul Marcu să fie atent. Am avut faza de dezbateri generale, în care am aplicat strict regulamentul, am încercat să-l aplic strict, în sensul că fiecare grup parlamentar are dreptul să ia cuvântul printr-un singur reprezentant. Urmează faza de dezbatere a raportului, în care, evident că deputaţii pot să-şi spună punctele de vedere asupra raportului. Am înţeles că există obiecţiuni din partea mai multor grupuri parlamentare. Obiecţiunile respective se vor supune atenţiei dumneavoastră de către fiecare parlamentar, iar astăzi nu mai putem să mai continuăm această dezbatere.

Dau cuvântul domnului Márton Árpad, pentru o chestiune de procedură, imediat, aşa cum a solicitat, după ce a încheiat vorbitorul.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Da, domnule preşedinte, tocmai pentru a evita să încălcăm regulamentul, totuşi, avem timp. Dezbaterile noastre se vor relua săptămâna viitoare.

Eu cred că art.95 ar trebui să fie respectat, pentru că, dincolo de raport, mai avem şi un proiect de hotărâre, despre care se scrie că se trimite comisiilor permanente competente spre avizare. Or, în cazul acesta, eu cred că Biroul permanent ar trebui să trimită acest proiect de hotărâre Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi spre avizare.

Avem timp până săptămâna viitoare, avem comisii, pot să avizeze şi, atunci, nu vom mai avea dezbateri pe procedură, legate de această hotărâre.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, aş putea să vă dau un răspuns, şi anume că niciun fel de comisie, alta decât comisia de anchetă, nu a solicitat să fie raportoare pe fond. Deci, nu avem cui să trimitem, dar acesta este alt subiect, pe care-l vom dezbate săptămâna viitoare.

Vom relua discuţiile de la momentul încetării, şi anume, la dezbateri asupra raportului.

În ceea ce priveşte, deocamdată, motivaţia pentru care acel proiect de hotărâre s-ar retrimite la comisie, repet, încă nu am găsit un temei regulamentar care să-mi permită acest lucru. Poate, până la şedinţa următoare, se va găsi şi acest temei.

Vă rog să introduceţi în aparatele de vot cartelele electronice. Facem o verificare a prezenţei.

Vă rog să vă înregistraţi prezenţa.

Fac apel la liderii de grup să roage colegii să-şi ia locul în sala de şedinţă, având în vedere faptul că nu avem încă cvorumul.

Prezenţă înseamnă, o să vedeţi, avem acolo... Prezenţa este afişată în stânga. Avem 137 în acest moment.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Păi, au dat şi pe "da" şi pe "nu" şi pe "abţineri".

Domnul Eugen Nicolicea:

"Da" şi "nu" sunt adunate şi totalul îl aveţi în stânga, unde scrie "p"; acolo înseamnă prezenţa. "p" - 142, în momentul de faţă.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în bănci. Liderii de grup să invite colegii în sală.

Suntem, în momentul de faţă, 157, aproape de cvorumul de lucru.

Colegii care au intrat în sală, vă rog să-şi marcheze prezenţa.

Da, este cvorumul de şedinţă. În momentul de faţă şi-au marcat prezenţa 172 de colegi.

Prin urmare, începem şedinţa pentru votul final.

La Punctul 1 avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2007 pentru completarea art.67 din Legea îmbunătăţirilor funciare nr.138/2004.

Lege organică; prioritate legislativă. Suntem Cameră decizională. Comisia propune adoptarea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 191 deputaţi prezenţi, 124 voturi pentru, 62 împotrivă, 3 abţineri.)

Având în vedere că nu sunt decât 124 de voturi pentru, fiind lege organică, proiectul de lege privind aprobarea ordonanţei nu a fost aprobat. O vom rediscuta sesiunea următoare.

Dau cuvântul domnului Valeriu Tabără; explicaţia votului, da?

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ieri, când am prezentat raportul pentru această lege, am precizat că este de o deosebită importanţă pentru agricultori, pentru cei care au folosit sisteme de irigaţii, inclusiv din sistemele care nu sunt, la această dată, încadrate în sistemele mari şi nominalizate, cele care au fost date în funcţiune în 2007.

Partidul Democrat şi cei 147 de colegi au înţeles importanţa acestei ordonanţe. Pentru mine este de neînţeles şi ar trebui să se dea publică lista cu cei care au votat împotriva acestei ordonanţe astăzi. Pentru că, după părerea mea, este o iresponsabilitate faţă de cei care, în acest an, au pierdut enorm şi s-a datorat tocmai lipsei de măsuri la timpul potrivit. Nici măcar acum, în ultimul ceas, nu înţelegem că fenomenul acesta a fost o lovitură teribilă şi oricâţi bani am da noi, la această dată, nu vom putea satisface pierderile imense pe care le-a avut agricultura de aici, din zona Bărăganului, a Moldovei şi de peste tot.

Repet, este de neînţeles cum nu s-a putut da un astfel de vot.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog, domnul Marcu pe chestiune de procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Vă mărturisesc sincer că în repezeala trecerii la vot final s-a înţeles greşit votul pe care urma să-l dăm, la ce proiect anume de lege urma să dăm. Şi unii au fost împotrivă, alţii pentru; până să ne lămurim noi despre ce este vorba s-a trecut la vot.

Vă propun ca, în baza bunei-credinţe pe care o avem cu toţii pentru ca să iasă o lege bună şi nu respectare stricto sensu a unei cutume care nu-şi are rostul aici, să repuneţi la vot acest punct de pe ordinea de zi.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Anghel Stanciu, vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Asistăm, de o bună bucată de timp, la o linşare mediatică a Partidului Social Democrat (Rumoare în partea dreaptă a sălii.) de către colegii noştri din Partidul Democrat. Dânşii ne-au acuzat, în mod constant, că există o înţelegere subterană între PSD şi PNL.

Constatăm, de două săptămâni, că această înţelegere subterană funcţionează între PD şi PNL la vot. Când noi votăm împotriva unei legi, dânşii votează împreună; când noi votăm pentru, dânşii votează invers şi avem şi explicaţii. Dumneavoastră sunteţi la putere în teritoriu, aveţi toţi directorii la descentralizat şi acum doriţi, când noi ne clarificăm poziţia şi suntem partid de opoziţie şi vom vota împotrivă şi vă aducem din nou împreună, opinia publică să vadă cine este la putere, PD-ul şi PNL-ul, Alianţa, care nu-i distrusă la tribunal, funcţionează.

În ceea ce priveşte importanţa legii, aţi eludat alegerile parlamentare când noi trebuia să conducem, acum răspundeţi. Răspunderea este a voastră.

De aceea noi am votat împotrivă şi vom vota împotrivă, pentru că trebuie să demonstrăm clar că cei care mint sunt cei care votează împreună.

Vă mulţumesc. (Râsete şi aplauze în sală.)

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu ţineţi cont de interesul naţional.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc. Aţi explicat votul nu numai pentru Grupul PSD, cât şi pentru Grupurile PD şi PNL.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sigur, suntem sideraţi, şocaţi în acelaşi timp, de votul care s-a acordat de către colegii noştri de la PSD de a respinge acest proiect de lege pentru aprobarea ordonanţei de subvenţionare a fermierilor agricoli, a producătorilor agricoli, care au atâta nevoie de bani pentru a-şi reînnoi ciclul de producţie pentru această toamnă.

De ce spun treaba aceasta? Pentru că una votăm în comisie, alta votăm în Camera Deputaţilor.

A venit Guvernul Tăriceanu şi a acordat aceste subvenţii pentru cei care au irigat anul acesta, mai ales că ne-am confruntat cu o perioadă de secetă extraordinar de mare. Am înţeles că aceşti oameni au nevoie de aceşti bani, au nevoie să înceapă ciclul de producţie pentru această toamnă. Nu înţeleg de ce se fac asemenea speculaţii în detrimentul celor care lucrează în agricultură.

Toţi plângem că agricultura este în colaps; toţi spunem că nu am asigurat sprijin pentru producătorii agricoli. Iată că, în această toamnă, am venit cu acest sprijin pentru cei care au făcut irigaţii anul acesta şi care se confruntă cu situaţii financiare extraordinar de grele. Am dat aceste subvenţii pentru culturile de toamnă şi dacă nu înţelegem că aceşti oameni au nevoie de acest sprijin financiar, înseamnă că ne merităm imaginea proastă pe care o avem.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Trebuie să dau o explicaţie pentru ca lumea să nu fie chiar atât de îngrijorată. Deci, chiar dacă acest proiect de lege nu a fost aprobat, ordonanţa de urgenţă este în vigoare şi efectele ei continuă. Conform regulamentului, potrivit art. 105 alin. (2), "După dezbaterea ultimului raport întocmit, dacă plenul Camerei nu reuşeşte să adopte proiectul de lege referitor la ordonanţă, în condiţiile în care Camera Deputaţilor este Cameră decizională (şi este), respectivul proiect se va rediscuta în sesiunea următoare, pornind de la forma cu care Camera a fost sesizată iniţial, pe baza ultimului raport întocmit de comisia sesizată în fond".

Deci nu avem altceva de făcut decât să discutăm sesiunea următoare, timp în care nu există niciun efect negativ, întrucât ordonanţa este în vigoare.

Domnul Márton Árpád pentru explicarea votului.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi am votat pentru acest proiect de lege. În mod evident, suntem consecvenţi, am fost atunci când s-a elaborat şi ordonanţa şi credem că este bine să o avem.

Totodată, suntem de acord cu interpretarea - nici nu poate să fie alta - regulamentului nostru, conform căreia ordonanţa este în vigoare şi-şi face efectul până la o nouă dezbatere în sesiunea următoare.

Legat de solicitări, nu s-a decis înaintea votului ca votul să fie secret, ca atare, toată lumea are acces la cine cum a votat. Deci, dacă presa este interesată de cine cum a votat, poate să ceară, va primi şi dacă crede că trebuie să scrie despre aceasta, va scrie cu interpretarea proprie a fiecărui organ de presă.

Eu cred că putem să mergem la următorul punct de pe ordinea de zi. În cazul acesta, cred că punctele de vedere ale diferitelor grupuri parlamentare au reieşit clar şi fără nicio posibilitate de altă interpretare.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Conservator.

Imediat. (Adresare domnului Marcu Tudor.)

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

La noi, la Muscel, există o vorbă, că nu este suficient să fii bun, trebuie să fii şi bun de ceva.

Astăzi am asistat la o bătălie între două grupuri parlamentare, mă refer la PSD şi PNL, care ne-au demonstrat că, dacă sunt bune de ceva, sunt bune să politizeze şi să întrerupă votarea unor legi. Din păcate, am ajuns şi în faza în care legi absolut necesare sunt tratate politic şi respinse pe bandă rulantă.

După cum aţi văzut, noi, Partidul Conservator, ne-am abţinut astăzi de la a interveni, pentru că suntem totuşi o formaţiune serioasă, care vrem să ne ocupăm serios de legi şi nu să politizăm. (Amuzament.)

Vă mulţumesc.

Este râsul dumneavoastră, dar nu prea este şi nu prea se vede nici în evoluţia partidului.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau cuvântul domnului Marcu Tudor, urmează domnul Valeriu Tabără.

Bănuiesc că un drept la replică.

Domnul Marcu Tudor:

Sper să nu provoc şi eu atâtea râsete.

Vreau să arăt punctul de vedere al Partidului România Mare, pentru că a votat această lege, pentru că ea este foarte importantă. Are dreptate domnul Valeriu Tabără, trebuia s-o votăm cu toţii. Cred că o parte dintre noi nu au ştiut despre ce este vorba şi s-au luat după degetul ăsta ridicat de domnul Stanciu, care a şi explicat votul: pentru ca să vadă lumea că PD-ul şi PNL-ul votează împreună, iar noi suntem în opoziţie.

Raţiunea aceasta este străină Partidului România Mare. Noi suntem în opoziţie chiar corect şi poate printre singurii opozanţi veritabili din această Cameră, dar avem în vedere şi interesul naţional înaintea interesului nostru de partid. Interesul naţional ar fi fost ca această lege bună să fi trecut. Eu amendez aici, din punctul de vedere al Partidului România Mare, dacă-mi este permis, dacă nu retrag, după ce spun ceea ce spun, că nu este permis să votez ca un "Gică Contra", numai să vadă lumea că eu sunt altfel decât ceilalţi.

Ce fel de partid sunteţi, domnilor? Iertaţi-mă că nu vă pronunţ numele. (Aplauze.)

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Valeriu Tabără, vă rog.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este un drept la replică şi vreau să vi-l spun că singura alianţă pe care Partidul Democrat a făcut-o la votul acestei legi a fost cu necesitatea ei şi cu urgenţa de aplicare a ei şi de reglementare a unui domeniu nereglementat la această dată.

Şi doi. N-am înţeles şi n-am să înţeleg niciodată cum Partidul Social Democrat, care are agronomi eminenţi şi mari specialişti în domeniul agricol şi al dezvoltării rurale, nu-şi trimite aceşti oameni să judece o lege şi un vot.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Eugen Nicolicea:

Trecem la Punctul 2: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.14/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Lege organică. Prioritate legislativă. Comisia a propus aprobarea.

Vă rog să votaţi.

Cu 185 de voturi pentru, 4 împotrivă, nicio abţinere, proiectul de lege a fost aprobat.

(Conform afişajului, se înregistrează 193 deputaţi prezenţi, 185 voturi pentru, 4 împotrivă, nicio abţinere.)

Punctul 3: Propunerea legislativă privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Lege organică. Suntem primă Cameră sesizată. Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final: 25.09.2007.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 196 deputaţi prezenţi, 124 voturi pentru, 61 împotrivă,10 abţineri.)

Nu a întrunit numărul de voturi necesare. Întrucât propunerea de respingere nu a fost aprobată, se aplică art. 104 alin. (3) şi va urma o dezbatere pe articole în şedinţa următoare.

Punctul 4: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.62/2007 pentru completarea Legii nr. 260/2002 pentru ratificarea Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind statutul forţelor Statelor Unite ale Americii în România, semnat la Washington la 30 octombrie 2001.

Lege ordinară. Suntem primă Cameră sesizată. Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final: 27.09.2007.

Comisia propune aprobarea.

Vă rog să votaţi.

Cu 183 de voturi pentru, 5 împotrivă, 6 abţineri, proiectul de lege a fost aprobat.

(Conform afişajului, se înregistrează 195 deputaţi prezenţi, 183 voturi pentru, 5 împotrivă, 6 abţineri.)

Punctul 5: Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului Adiţional, semnat la Cairo la 21 februarie 2007, de amendare a unor prevederi ale Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Arabe Egipt privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 24 noiembrie 1994.

Lege ordinară. Suntem primă Cameră sesizată. Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere vot final: 17.10.2007.

Comisia propune adoptarea.

Vă rog să votaţi.

Cu 192 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, proiectul de lege a fost aprobat.

(Conform afişajului, se înregistrează 193 deputaţi prezenţi, 192 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.)

Punctul 6: Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului Adiţional, semnat la Baku, la 11 octombrie 2006, pentru amendarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Azerbaidjan privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Baku, la 29 octombrie 2002.

Suntem primă Cameră sesizată. Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere vot final: 17.10.2007.

Comisia propune aprobarea.

Vă rog să votaţi.

Cu 195 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, proiectul de lege a fost aprobat.

(Conform afişajului, se înregistrează 195 deputaţi prezenţi, 195 voturi pentru.)

Punctul 7. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Maltei privind cooperarea în domeniul combaterii criminalităţii organizate, a traficului ilicit de stupefiante, substanţe psihotrope şi precursori ai acestora, precum şi a altor infracţiuni grave, semnat la Luxemburg la 12 iunie 1994.

Lege ordinară. Suntem primă Cameră sesizată. Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbaterea şi vot final: 17.10.2007.

Comisia propune adoptarea.

Vă rog să votaţi.

Cu 199 de voturi pentru, nicio abţinere, niciun vot împotrivă, acest proiect a fost aprobat.

(Conform afişajului, se înregistrează 199 deputaţi prezenţi, 199 voturi pentru.)

Punctul 8. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului Adiţional, semnat la Bucureşti, la 16 aprilie 2007, la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Chineze privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 12 iulie 1994.

Lege ordinară. Primă Cameră sesizată. Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final: 17.10.2007.

Comisia propune adoptarea.

Vă rog să votaţi.

Cu 197 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere, acest proiect de lege a fost aprobat.

(Conform afişajului, se înregistrează 198 deputaţi prezenţi, 197 voturi pentru, niciun vot împotrivă, nicio abţinere.)

Punctul 9. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Lege organică. Suntem primă Cameră sesizată. Data la care se împlineşte termenul constituţional pentru dezbatere şi vot final: 4.10.2007.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

Întrunind doar 130 de voturi pentru, 51 împotrivă, 10 abţineri, această propunere legislativă nu a fost aprobată. Conform art. 104, se va dezbate într-o şedinţă ulterioară pe articole.

(Conform afişajului, se înregistrează 193 deputaţi prezenţi, 130 voturi pentru, 51 împotrivă, 10 abţineri.)

Vă rog, aveţi dreptul.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

În baza îndrituirilor pe care le dă regulamentul, vă rog să-mi acordaţi posibilitatea să-mi explic punctul de vedere şi al grupului, fără să fiu bruiat de distinşi colegi, care confundă această aulă cu altceva.

De fapt, domnule preşedinte, în explicaţia votului meu nu am luat ca un afront zâmbetele ironice sau vociferările colegilor mei, pentru că dânşii nu la mine se refereau, ci la propunerea legislativă. Care ce doreşte? Doreşte transparenţă, astfel încât corupţia să fie eradicată.

Pe cine deranjează transparenţa? Pe cei care au votat împotriva respingerii. PSD-ul a votat pentru, iar Alianţa DA a votat împotrivă. Deci nu vrea să se aprobe această lege, pentru că dânşii vor Ţuluşi şi Morari, noi nu. Dorim eradicarea corupţiei. Iată încă o dată vasele comunicante între PNL şi PD. De aceea nu merg la tribunal să distrugă această caracatiţă care a cuprins România şi pe care a condus-o PD-ul şi PNL-ul.

Aţi votat împotriva transparenţei. Doriţi totul pe sub masă. Faceţi-o! Noi am ieşit la lumină. (Aplauze şi amuzament în sală).

Domnul Eugen Nicolicea:

Dacă nu mai sunt alte explicaţii ale votului, vă rog

Voce din sală:

Avem şi alte acţiuni, s-a depăşit timpul.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci chiar dacă s-a trecut puţin peste termen un minut, vă rugăm să aveţi îngăduinţă, pentru că este absurd să dai votul astăzi şi explicaţia s-o faci săptămâna viitoare.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Cu toate explicaţiile de rigoare, în mod evident, respingerea respingerii înseamnă, conform Regulamentului, o dezbatere de adoptare a legii.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dacă nu mai există alte intervenţii pentru explicarea votului, întrucât am depăşit programul de lucru, declar şedinţa închisă.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,05.