Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de doamna Daniela Popa şi domul Gelil Eserghep, înlocuit pe parcurs de domnul Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Mă bucur că ne revedem.

Deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice, astăzi, 26 februarie 2008 şi vom începe prin a da cuvântul astăzi unui reprezentant al puterii, şi-l invit pe domnul deputat Emilian Frâncu să poftească la microfon şi să se pregătească domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule Frâncu, microfonul vă aparţine trei minute.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

"Ce NU înseamnă interesul naţional în problema Kosovo"

Din ce în ce mai multe voci care se aud pe scena politică evocă posibilitatea ca România să-şi schimbe poziţia în raport cu independenţa Kosovo.

Nu ar fi o noutate pentru România. Schimbări de poziţie oficială s-au mai petrecut atât în istoria relativ recentă, cât şi pe la jumătatea secolului trecut. Asemenea schimbări sunt ceva firesc în lume, pentru orice ţară, iar ele se produc din două motive.

În primul rând, pentru că lumea însăşi evoluează, se schimbă mai încet sau mai repede, sub presiunea evenimentelor, într-un raport de cauzalitate subsecventă, înlănţuită deseori într-o manieră imprevizibilă.

În al doilea rând, pentru că într-o lume aflată în astfel de schimbare, încremenirea în idei, la fel ca şi încremenirea în proiect, condamnă la izolare şi devine în sine însăşi ceva condamnabil. Cu alte cuvinte, zicala conform căreia "Numai proştii sunt consecvenţi" este perfect valabilă în această privinţă.

Întrebarea de ce acum România nu recunoaşte independenţa Kosovo şi de ce, la un moment dat, s-ar putea să o recunoască şi-a primit răspunsul prin prisma interesului naţional. Definirea acestui interes pentru uz general nu trebuie, însă, în mod obligatoriu efectuată acum, deoarece un asemenea exerciţiu de imaginaţie este capabil să producă (şi a produs deja!) anumite explicaţii confuze.

Un lucru cert este că interesul naţional al României nu înseamnă în niciun caz că ţara noastră ar avea probleme similare cu cele ale Serbiei. Harghita şi Covasna nu sunt şi nu au cum să devină vreodată un fel de Kosovo, oricât s-ar strădui unii şi alţii să ne convingă de valabilitatea contrariului.

"Există, totuşi, consecinţe pe plan intern în problema Kosovo!"

Evoluţia evenimentelor din Balcanii de Vest a generat, pe scena politică internă din ţara noastră, un aşa-numit "Efect Kosovo".

Partide mici, lipsite până acum de speranţa că ar putea îndeplini la alegeri procentul minim care să le permită accesul în Parlament, se văd îndreptăţite să speculeze momentul patosului naţionalist pe care ele cred că l-ar putea stârni deplasarea agendei naţionale în zona tezei aberante a unui aşa-zis Kosovo românesc în două judeţe din centrul ţării.

În acest fel, visele de mărire ale domnului Mircea Geoană - care încă se mai iluzionează că ar putea primi de la Traian Băsescu mandatul să formeze un nou guvern, în cazul unei reuşite moţiuni de cenzură a P.S.D.-ului -, aceste vise de mărire, deci, se întâlnesc cu iluziile exagerate ale bicicliştilor ce pedalează pe velocipedul ultra-naţionalismului.

Pe drept sau pe nedrept, "Efectul Kosovo" ar putea deveni astfel catalizatorul acelei moţiuni de cenzură pe care Traian Băsescu o aşteaptă, iarăşi, din partea P.S.D., ca pe o măciucă împotriva Guvernului Tăriceanu.

O moţiune pe care Mircea Geoană o declară ca fiind acum calea spre "atât de necesarele alegeri anticipate", dar pe care o gândeşte, în sinea lui, doar în paradigma mincinoasă a cântecului de sirenă pe care i-l susură în urechi agenţii de influenţă ai coloanei a cincea, băsesciană, din P.S.D.

Caracterizat într-un anumit fel de Ion Iliescu, domnul Geoană se apare că nu zăreşte pericolul dictaturii prezidenţial-pedeliste spre care riscă să fie aruncată ţara, printr-o mişcare născută din vechi frustrări şi reînnoite orgolii politice personale.

Eu sper că, totuşi, Ion Iliescu n-a avut sută la sută dreptate atunci când l-a caracterizat, în două cuvinte, pe Mircea Geoană!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi-l rog pe domnul deputat Adrian Moisoiu să se pregătească pentru a lua cuvântul din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Astăzi declaraţia politică am intitulat-o "Rezultatele analizelor au venit. Dar unde e spitalul?"

Programul naţional de evaluare a sănătăţii populaţiei iniţiat de ministerul de profil îşi produce deja efectele. După mai bine de şase luni de la debutul acestui program, concluziile specialiştilor sunt cutremurătoare. Aproximativ jumătate dintre ieşenii care şi-au făcut până acum analizele au aflat că sunt bolnavi. Cifrele dezvăluie o realitate alarmantă: 35% dintre ieşeni prezintă risc de diabet, 7% dintre ei prezintă risc de boli cardiovasculare, iar încă 2% sunt suspectaţi de cancer la colon. Au existat cazuri când unii ieşeni au plecat direct de la medicul de familie la spitalul de urgenţe, pentru a-şi putea salva viaţa.

E bine că acest program - dincolo de sumele exorbitante pe care le-a înghiţit - ne-a făcut cea mai bună radiografie a sănătăţii populaţiei. Cunoscând situaţia de fapt, putem preveni. Putem trata. Dar - oare? - chiar putem trata?

Cu mai bine de doi ani în urmă, în ianuarie 2006, ministrul Eugen Nicolăescu se lăuda în faţa oamenilor că, la Iaşi, se va construi unul dintre cele opt spitale regionale de urgenţă. Ministrul liberal anunţa atunci cu surle şi trâmbiţe o investiţie de peste 80 de milioane de euro - bani veniţi de la Banca Mondială - pentru această unitate medicală de înaltă performanţă. Nicolăescu avansa şi o dată la care acest spital urma să fi dat în folosinţă: decembrie 2007.

Suntem în anul de graţie 2008 şi proiectul anunţat cu atâta tam-tam în ianuarie 2006 se află încă în stadiul de hârtii. Culmea este că ministrul Nicolăescu nu mai recunoaşte deloc promisiunile făcute în faţa ieşenilor. De! - meteahnă veche a liberalilor. Sunt curios dacă ministrul liberal şi-a făcut analizele. Cu siguranţă medicii i-au găsit niscaiva probleme de memorie.

O repet: starea sănătăţii ieşenilor - şi bănuiesc că situaţia este la fel peste tot în ţară - este alarmantă. Analizele sunt pe mesele medicilor. Dar unde e spitalul promis, domnule ministru?

Boala nu aşteptă, domnilor guvernanţi!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul Adrian Moisoiu să-şi prezinte declaraţia politică şi îl rog pe domnul deputat Ioan Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, să-şi pregătească intervenţia.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Îmi pare rău că nu a luat cuvântul colegul meu Baban, pentru că dânsul era înainte. Dar nu-i nimic, o să-i daţi cuvântul după mine.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Nu vrem liceu fără Dumnezeu!".

Studiul religiei în şcoala românească este actualmente unul dintre cele mai dezbătute subiecte.

În numele unei aşa zise libertăţi de conştiinţă, al liberei opţiuni a elevilor, mai multe asociaţii şi O.N.G.-uri au declanşat o campanie înverşunată pentru eliminarea religiei din programa şcolară, a icoanelor din şcoli, a rugăciunii "Tatăl nostru" de la postul naţional de radio ş.a.m.d.

Prin apelul Întâistătotorului ei, Prea Fericitul Daniel, Biserica Ortodoxă Română a reacţionat. În apelul intitulat "Nu vrem liceu fără Dumnezeu", lansat miercuri 13 februarie a.c., se arată că "Prezenţa disciplinei Religiei în sistemul de învăţământ public nu reprezintă o inovaţie sau un "model românesc", ci un act de dreptate, bazat pe cultura europeană, şi o necesitate permanentă în procesul nobil de formare moral-socială a elevilor.

"... Religia constituie parte integrantă şi definitorie a culturii europene. Fără cunoştinţele oferite de acest domeniu, nu se pot înţelege istoria şi cultura acestui continent şi nu putem preţui catedralele, mănăstirile, bisericile, operele de artă vizuală şi muzicală, în marea lor majoritate inspirate de credinţa religioasă".

Istoria Europei este strâns legată de credinţă. În numele ei s-au săvârşit acte de cultură inestimabile, s-au realizat monumente arhitectonice, s-au scris opere literare deosebite, după cum tot în numele ei au fost declanşate prigoane, au fost schingiuiţi şi omorâţi oameni, au fost şi mai sunt şi astăzi războaie de o cruzime inimaginabilă.

Şi toate în numele aceluiaşi ... Dumnezeu!

În baza valorilor şi atitudinilor pe care le propune, educaţia religioasă constituie un mijloc de promovare a drepturilor omului. Ea reprezintă un mijloc de cunoaştere a trecutului istoric şi a valorilor culturale produse de creştinism timp de două milenii.

Sintetic, toate acestea reprezintă istorie şi civilizaţie!

Acesta este motivul pentru care în majoritatea ţărilor europene, religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public, cu implicaţii deosebite în dezvoltarea lor socio-culturală. Studiul ei este hotărâtor în formarea personalităţii tinerilor, indiferent de cultul căruia aparţin. Ea are un rol deosebit în formarea moral-socială a elevilor, în cunoaşterea şi înţelegerea valorilor învăţăturii creştine, îl conduce pe tânăr la respectarea conştientă, pe baza unei motivaţii interioare pozitive a valorilor democraţiei, a diversităţii culturale sau religioase, de sprijinire a semenilor pentru atingerea unor aspiraţii individuale sau sociale.

Marginalizarea religiei la anii "marilor întrebări despre viaţă", ai înţelegerii în esenţă a acesteia, la vârsta la care se poate forma o spiritualitate autentică, reprezintă o mare greşeală. Dar la educaţie nu doreşte nimeni să se refere...

Învăţătura creştină promovează respectul reciproc şi valorizarea semenilor ca principii fundamentale, fiindcă o educaţie astfel bazată, poate contribui în mod decisiv la formarea unei societăţi pluraliste, a convieţuirii în armonie cu aproapele.

Prin învăţătura pe care o propagă, creştinismul are dimensiunea frumuseţii. Poate să fie ceva mai nobil decât îndemnul de a-ţi iubi aproapele, dar şi... duşmanul?

În România, primele şcoli şi tipărituri au fost lucrarea Bisericii, locul unde iniţial s-a desfăşurat aproape exclusiv procesul instructiv. Acolo s-au păstrat tradiţiile, ritualurile şi sărbătorile. Cultura românească s-a născut, crescut şi dezvoltat în biserică!

Liceul este dator să ofere elevilor posibilitatea de a alege în cunoştinţă de cauză valorile promovate de educaţia religioasă. Pornind de la faptul că în perioada liceului elevii studiază la diferite discipline de învăţământ, în cadrul trunchiului comun, ca biologia, geografia, istoria sau filosofia, teorii ştiinţifice şi concepţii privind originea şi evoluţia vieţii şi a omului, prin eliminarea disciplinei religiei din învăţământul liceal se realizează o discriminare, elevii fiind privaţi de o informare dar şi de o formare, din punct de vedere religios, pe baza eticii educaţionale. Acesta este motivul pentru care ea trebuie să fie studiată.

O incoerenţă a proiectului de lege a învăţământului preuniversitar este faptul că, pe de o parte, stabileşte imposibilitatea unui elev minor de a-şi alege singur forma de învăţământ sau limba de studiu, decizie de altfel foarte importantă pentru viaţă, dar, în acelaşi timp, îi oferă întreaga responsabilitate în a-şi alege religia sau confesiunea, fapt ce constituie o decizie cel puţin la fel de importantă şi cu efecte majore pentru întreaga lui viaţă.

Este motivul pentru care părinţii nu au voie să fie indiferenţi dacă copiii lor studiază sau nu religia în şcoală, studiul acesteia nu acceptă compromisuri şi nu poate fi negociat.

Este timpul ca societatea românească să admită că în procesul de reabilitare a educaţiei, componenta religios-morală a învăţământului românesc reprezintă o prioritate de gradul zero. "Religia nu este proprietatea statului, nici a ministerului şi nici a Bisericii ca instituţie; ea este un dat al poporului român creştin de-a lungul a două milenii."

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ioan Cristea şi se pregăteşte domnul deputat Constantin Petrea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, aveţi microfonul.

Domnul Ioan Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vreau să vorbesc despre legătura dintre taxa auto de mediu şi termoficarea centralizată.

În cele ce urmează am să fac o pledoarie pentru păstrarea taxei auto de mediu. Pentru a evidenţia cât mai bine necesitatea acesteia, am să mă folosesc de o analogie dintr-un alt sector, la fel de important: termoficarea centralizată.

Motivele care m-au făcut să mă gândesc la această paralelă ţin de seriozitatea subiectelor, pe de o parte, şi mai ales de neseriozitatea în care au fost tratate. Până acum, privind taxa auto de mediu, am avut o situaţie pe deplin conturată. Aceleaşi ambiguităţi şi lipsa unei reglementări explicite au dus la o situaţie dezastruoasă a sectorului de termoficare centralizată, cu pagube imense.

De exemplu, la nivel naţional ne confruntăm cu o situaţie contrariantă. Adică, avem de a face cu situaţia în care Guvernul investeşte miliarde de euro în sisteme centralizate de termoficare, în timp ce populaţia investeşte la fel, miliarde de euro vara, pentru achiziţionarea centralelor de apartament produse în Italia, Germania, şi tot miliarde de euro iarna, pentru plata gazului metan importat din Rusia. Este mai mult decât evident că cele două investiţii - ale Guvernului şi ale populaţiei - se exclud unele pe celelalte.

Aşa, ne aflăm într-un context în care cei care investesc în centrale de apartament fac investiţii inutile şi uriaşe, iar banii publici, investiţi în termoficarea centralizată a oraşelor, sunt îngropaţi, la propriu şi la figurat.

În prezent, majoritatea condominiilor din întreaga ţară au în funcţie ambele sisteme de încălzire. Această realitate are consecinţe sociale grave: disensiunile dintre locatari privind împărţirea cheltuielilor, scade eficienţa societăţilor comerciale de termoficare centralizată, scade eficienţa arderii combustibililor, adică imposibilitatea cogenerării la nivel de apartament.

Acest ultim aspect se reduce la următoarele: dacă gazul metan folosit într-o centrală de apartament nu poate să producă decât căldură, angrenat într-o centrală de cogenerare va produce atât căldură, cât şi energie electrică. Deci, are efecte duble.

Orice sector industrial are nevoie de reglementări, constrângeri prin cadrul unei taxe, cu scopul de a duce la dezvoltarea cât mai rapidă din punct de vedere tehnologic, dar şi al numărului şi veniturilor angajaţilor din acest segment.

Taxa auto de mediu are un puternic rol de a proteja producţia internă, iar anularea ei ar însemna desfiinţarea în parte a 200.000 de locuri de muncă din industria auto românească. Astfel, compania Ford a anunţat că va renunţa la investiţiile de la Craiova într-un asemenea context, iar Renault susţine că, în cazul retragerii taxei de mediu, compania îşi va reduce producţia cu peste 50%, fapt ce ar însemna şi reducerea numărului de angajaţi cu peste 10.000!

Un alt aspect negativ este acela că lipsa taxei va duce la transformarea României într-un cimitir de maşini vechi. Europenii abia aşteaptă să scape de maşini vechi şi poluante, pe care românii le cumpără, contând pe preţul mai mic.

O vorbă spune că nu ne putem repara greşelile trecutului. Poate, dacă am lua aminte la ea, măcar din când în când, pentru toată lumea ar fi mai bine.

Avem un precedent, din păcate nu prea fericit, în sectorul termoficării centralizate. Aici, lipsa unei reglementări clare a dus la consecinţe grave pentru români. Această greşeală deja făcută ar trebui să ne convingă de faptul că decizia cea mai înţeleaptă ar fi menţinerea taxei auto de mediu.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Petrea şi rog să se pregătească domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimate coleg, aveţi microfonul.

Domnul Constantin Petrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezenta declaraţie politică am intitulat-o «De ce nu e uşor să priveşti în ochi "Guvernul Tăriceanu II"».

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În tragedia antică, actorii purtau pe tot timpul interpretării lor o mască. La sfârşit, în aplauzele publicului, aceştia renunţau la ea şi oamenii le puteau cunoaşte cu adevărat chipurile.

Observând atitudinea din ultimul timp a Guvernului, pot spune că acesta, presimţindu-şi ieşirea din scenă, şi-a scos deja masca. Această politică a fiscalităţii în avalanşă, a stoarcerii celor angajaţi prin biruri greu de suportat, scoate la iveală adevăratul chip al actualului guvern. Acum anunţă măsuri de reducere a contribuţiilor sociale, acum hotărăşte noi impozite, fie pe venituri, fie pe avere.

Dacă analizăm bine argumentele cu care actualul guvern îşi sprijină această atitudine împovărătoare, nu putem decât să găsim îndreptăţită eticheta de taxomanie. Urmăriţi presa din ultimele zilei şi reacţia oamenilor din toată ţara, domnilor, şi o să vedeţi că nu este nicio exagerare în cuvintele mele.

Auzim din partea Guvernului fie că trebuie să ţinem pasul cu politica fiscală a Uniunii Europene, fie că "trebuie să aplicăm cu rigurozitate Codul fiscal". Dar de realităţile din economia noastră, de sărăcia crescândă a populaţiei când mai ţinem cont, domnule Tăriceanu? Guvernul a jucat o carte greşită şi a plănuit măriri de salarii şi pensii nu pe baza unei sporiri reale a numărului de locuri de muncă şi pe prognozata creştere economică, ci pe o disimulată politică fiscală în continuă gonflare. Această atitudine este de neacceptat şi lucrurile trebuie spuse foarte clar. Riscăm să ducem sistemul public în situaţia unei implozii. Una spune Legea pensiilor când vorbeşte despre principiile sistemului public de pensii şi alta vedem în realitate.

Statul s-a angajat "să orienteze şi să garanteze" în acelaşi timp funcţionarea acestui sistem. Încotro îl orientează? În ritmul acesta al avalanşei de impozite, sistemul nu poate merge decât spre o cotă de avarie foarte gravă. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă în România cotizarea persoanelor publice şi juridice la acest sistem nu ar fi fost obligatorie? Poate milioane de oameni ar fi ajuns muritori de foame, nu?

Cu problema pensiilor nu e de glumă. E vremea ca Guvernul Tăriceanu II să-şi asume hotărârile pe termen lung, chiar dacă timpul lui s-a scurs. Nu se poate să dai azi şi să tai mâine. Latinii aveau o vorbă: "Îţi dau ca să îmi dai". Dar ei înţelegeau prin asta un schimb ocazional de servicii. Astăzi Guvernul mimează o încurajare a prosperităţii şi-şi ascunde atitudinea de vameş, amăgind poporul prin măriri salariale, urmate de impozitări şi creşteri ale preţurilor îngrijorătoare.

Cine nu s-a săturat, oare, să tot audă de creşterile nivelului de trai? Ei bine, nu putem să observăm decât că avem de-a face cu creşterea gradului de impozitare şi a nivelului de trai.

Doamnelor şi domnilor,

De ce nu e uşor să priveşti în ochi acest guvern? De teamă, de teama de a nu fi minţiţi încă o dată. România nu merită aceasta.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domule coleg.

Îl invit la microfon preşedinte domnul deputat Dumitru Bentu şi se pregăteşte domnul deputat Garda Dezideriu, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am intitulat declaraţia politică de astăzi "92/2008".

Precizăm din start, pentru a nu genera interpretări cabalistice, că este vorba despre celebrul ordin emis de Guvern, prin care se viza extinderea bazei de impozitare până în zona aberaţiilor fiscale.

Lipsa unei viziuni coerente, efectele negative ale cotei unice prefigurate de Partidul Social Democrat încă de la lansarea acesteia la bursa soluţiilor miraculoase, cheltuielile nejustificate şi multe altele au dus la improvizaţii aiuritoare.

S-au transpus în portofoliul soluţiilor cu un înalt grad de acoperire atitudini fiscale halucinante de genul: impozitarea primelor de Paşte şi de Crăciun, a cadourilor oferite angajaţilor şi copiilor acestora, chiria plătită de firmă, abonamentele de transport, telefonul de serviciu etc.

Cu alt cuvinte, s-a extins baza de calcul pentru asigurările de pensii până la nivelul brut al veniturilor salariatului. În faţa valului de critici ridicat de companii, angajaţi şi mijloace de informare în masă, ministrul de resort Paul Păcuraru declara senin, după elaborarea unui ordin la ordin, prin care se eliminau controversatele prevederi ale lui 92/2008: "M-am răzgândit" - simplu şi concis. Probabil şi-a dat seama, în faţa unor încălcări evidente ale legii, în faţa derapajului de la orice logică fiscală, că insistenţa şi consecvenţa i-ar fi adus imense prejudicii de imagine. "Riscam să declanşez o campanie pe această temă" - ceea ce era de demonstrat...

Acest zbucium al ministrului danubian demonstrează că mult invocata cotă unică nu s-a aplicat în mod corect, contribuind la ineficienţa şi la inconsecvenţele fiscalităţii româneşti. În al doilea rând, fiscalitatea, care sufocă practic forţa de muncă, ne plasează în vârful ierarhiei ţărilor cu cele mai multe şi mai mari biruri. De aici şi până la evaziunea fiscală sau migraţia forţei de muncă nu mai este decât un pas, făcut, de altfel.

Evaluatorii cei mai autorizaţi ai prestaţiei ministeriale, cetăţenii, i-au acordat acestuia nota 2,66. Orice comentariu este de prisos.

"M-am răzgândit" spune autorul ordinului. Mergeţi până la capăt şi în ceea ce reprezintă fotoliul ocupat în prezent, evitând astfel posibilitatea să vă răzgândească alţii.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc mult, domnule deputat.

La microfon este poftit domnul deputat Garda Dezideriu şi rog să se pregătească pentru a interveni domnul deputat Ştefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Aveţi microfonul.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Între zilele de 22-26 ianuarie 2008, o comisie specială din cadrul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii din Camera Deputaţilor s-a deplasat în judeţul Harghita, cercetând abuzurile comise de către comisiile locale de fond funciar din judeţul Harghita, precum şi ale comisiei judeţene de pe lângă Prefectura Harghita.

În timpul controalelor din ziua de 23 ianuarie, am efectuat verificări la Institutul Prefecturii, dar ne-am deplasat şi la Inspectoratul Judeţean de Poliţie al judeţului Harghita. La Inspectoratul de Poliţie, domnul inspector şef Radu Sandu Moldovan a folosit cuvinte deosebit de grave la adresa mea, prin care mi-a reproşat desele controale venite de la Bucureşti, care s-au organizat datorită declaraţiilor politice şi interpelărilor mele. După opinia domniei sale, eu am adus mari prejudicii imaginii poliţiei din România.

Nu a trecut nicio lună după evenimentul de la Miercurea-Ciuc, ca să aflu că: "Marius Oprea, preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România a sesizat la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General" pe şeful poliţiei din Harghita pentru torturarea a zeci de minori în perioada comunistă. Domnul Marius Oprea "a reclamat posibile fapte de tortură comise de către şeful IPJ Harghita, Radu Sandu Moldovan, în perioada 1985-1991. În plângere, oficialii IICCR susţin pe 12 pagini că au probe care atestă că Radu Moldovan a cercetat abuziv "un număr foarte mare de persoane, în special minori". Comisar-şef al IPJ Harghita, Moldovan este acuzat că ar fi torturat efectiv mai multe persoane în perioada în care ocupa funcţia de ofiţer operativ principal în cadrul Biroului judiciar al Miliţiei Municipiului Miercurea-Ciuc.

Din relatările ziarelor centrale aflăm că înainte de 1989, în Miercurea-Ciuc, când spuneai Moldovan, spuneai "teroare", îşi începe povestea din anii 1988-1989, când fosta victimă a "miliţiei politice" avea 13-14 ani. Tot ce ne-a mărturisit, sub protecţia anonimatului, pentru că încă se teme, susţine că este doar puţin ceea ce se poate povesti din ceea ce a îndurat din partea fostului locotenent miliţian Moldovan Radu, acum şef mar la poliţia din aceeaşi "urbe a terorii".

Nu cunosc probele prezentate de preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România şi nu-mi pot închipui cum vor rezista aceştia în faţa secţiei parchetelor militare din cadrul Parchetului General. Însă acest caz dovedeşte clar că nu eu am prejudiciat imaginea Poliţiei Române prin declaraţiile politice şi interpelările prin care am prezentat abuzurile unor poliţişti, precum şi colaborarea acestora cu mafia lemnului şi mafia retrocedărilor.

Cu toate acestea, trebuie să afirm că inspectorul şef Radu Sandu Moldovan, în anul 2004, avea curajul să investigheze cu mult profesionalism cazul afaceristului Csibi István, persoană care era susţinută atât de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, vechea conducere a Gărzii Financiare din judeţul Harghita şi alţi oameni cu influenţă deosebită în conducerea judeţului. Totodată, la început a încercat să stopeze şi mafia lemnului din acest judeţ.

Cu timpul însă, datorită presiunilor politice şi datorită atitudinii ostile din partea procuraturii şi a justiţiei din judeţul Harghita, s-a lăsat angrenat în vârtejul nepăsării, în lupta pentru stoparea corupţiei, nesancţionând de multe ori pe acei subordonaţi care erau implicaţi în mafia lemnului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ştefan Baban şi se pregăteşte domnul deputat Petru Movilă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, aveţi microfonul.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Eşecul industriei de apărare româneşti..."

Suntem ţară gazdă a summit-ului NATO şi considerăm pe drept un merit pe care l-am câştigat în cea mai mare parte prin starea de vasalitate pe care am afişat-o faţă de superputerile militare, şi nici într-un caz prin dotarea tehnică militară actuală.

Azi, în anul 2008, România se poate "mândri" cu o industrie de apărare care generează riscuri la adresa siguranţei naţionale, aşa că pentru un nivel internaţional nici nu poate exista termen de comparaţie. Războaiele politice interne, acutizate în ultimii 4 ani de guvernare "Să trăiţi bine" dăunează grav strategiei de siguranţă naţională, prin investiţii scumpe şi neinspirate, dezinteres total faţă de obiectivele speciale, legi anapoda emise contratimp, lipsa fondurilor necesare obţinerii licenţelor NATO, producţie de armament nemodernizat, personal îmbătrânit şi slab pregătit profesional etc.

Industria de apărare din România este, în acest moment, o industrie necalibrată pentru NATO în domeniul licenţelor şi omologărilor. La acestea se adaugă o productivitate scăzută, lipsa investiţiilor destinate modernizărilor tehnologice, imposibilitatea creşterii produselor din acest segment economic. Apoi, politicile haotice aplicate în acest domeniu de fiecare guvern nu au făcut altceva decât să decapitalizeze societăţile comerciale producătoare de armament şi muniţie, pentru că prin impunerea prin acte normative a unor obligaţii cum ar fi: cheltuieli mari pentru conservarea unor unităţi restructurate fără o fundamentare temeinică şi economică, costurile mari pentru importurile făcute, credite bancare solicitate şi aprobate pentru imposibila redresare a uzinelor militare. Cheltuielile foarte mari cu investiţiile începute cam cu 10-20 de ani în urmă şi nefinalizate nici în prezent nu au avut ca rezultat final decât dezastrul şi falimentarea industriei de apărare din România.

O altă situaţie bizară o reprezintă paza la depozitele militare strategice.

Deşi prevederile legale plasează aceste depozite sub administrarea Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale, ele au rămas în continuare în administrarea societăţilor comerciale afiliate la CN Romarm S.A., care prezintă un dezinteres total faţă de această situaţie, aşa cum prezintă şi faţă de problemele de mediu pe care le ridică conservarea acestor depozite, indiferenţa şi indolenţa punându-şi amprenta asupra cestei activităţi din sectorul de apărare a României.

România a fost îndatorată fără rost prin credite externe pentru modernizarea şi tehnologizarea industriei de apărare. Acum, după ani buni de irosire a miilor de euro, se cere sistarea prin acte normative a unor investiţii nefinalizate, care nu au avut şi nici nu au perspective de finalizare.

Cine răspunde pentru aceste prejudicii nu vom afla poate niciodată, pentru că mai ales din industria de apărare a României comisioanele pentru aşa-zisa modernizare şi capitalizare au fost mai importante decât înfăptuirea propriu-zisă a proceselor. Nu e de mirare că pe fronturile de luptă, militarii români mor sau sunt răniţi, în special pentru că dotarea tehnică a armatei noastre a rămas la nivelul anilor '80.

În concluzie, putem spune că la nivelul anului 2008, deşi România organizează în luna aprilie Summit-ul NATO, nu prezintă o abordare unitară a problematicii industriei de apărare, iar obiectivele strategiei de securitate naţională a ţării noastre nu se reflectă în mod corespunzător în legislaţia specifică domeniului. Singura întrebare care rămâne este: continuăm totuşi să fim furnizorii de "carne de tun" pentru fronturile de luptă din lume?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Domnul deputat Petru Movilă are cuvântul şi se pregăteşte domnul deputat Emil Strungă din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Petru Movilă:

Domnilor colegi,

Declaraţia politică de astăzi se numeşte "Guvernul cerşetor".

Guvernul caută cu disperare bani pentru a acoperi decizia politică de majorare a pensiilor. Întrebat de unde va găsi resursele pentru a finanţa majorarea pensiilor, premierul Tăriceanu a susţinut sus şi tare că e problema Guvernului pe care îl conduce. Iar problema s-a acutizat, dacă Guvernul a recurs la impozitarea gărzilor efectuate de medici. Şi asta de după ce ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse, Paul Păcuraru, a declarat că vor fi impozitate cadourile primite de angajaţi, telefoanele utilizate de aceştia, primele de paşti şi de Crăciun şi altele. Declaraţie valabilă câteva ore, deoarece ministrul a revenit asupra aberaţiilor sale.

Au rămas de impozitat medicii. Pentru început, impozitarea gărzilor efectuate de aceştia, deşi, conform scrisorii trimise de Colegiul medicilor din România miniştrilor Paul Păcuraru şi Varujan Vosganian, "prestarea orelor de gardă este definită ca muncă pentru asigurarea continuităţii serviciului şi este impusă de reglementările în vigoare ale ministerului Sănătăţii Publice, neconstituind o decizie individuală a medicului". Cu alte cuvinte, i se impune medicului prestarea unor servicii în afara programului său, după care i se impozitează aceste ore ca să găsească Guvernul o parte din banii necesari acoperirii creşterii pensiilor.

Rămâne de impozitat stresul acumulat de medici în aceste ore de gardă, uzura instrumentarului folosit în aceste ore de gardă, deplasarea până la şi de la serviciu pentru aceste ore de gardă şi chiar orele de gardă astfel încât medicii să lucreze cu 16 la sută mai mult decât orele prevăzute.

Stimaţi colegi,

Printr-un ordin al ministrului sănătăţii publice, Eugen Nicolăescu, în anul 2008 li s-au tăiat medicilor din cadrul UPU şi ATI câteva sporuri, deşi acestea erau prevăzute în Contractul colectiv de muncă pe ramură. Acum mai rămâne să li se impoziteze şi orele de gardă pentru a ne trezi, pe bună dreptate, cu o grevă în sistemul sanitar. Consecinţele unei astfel de acţiuni sunt uşor de prevăzut: colapsul sistemului.

Toate acestea numai pentru că Guvernul Tăriceanu, un Guvern total desprins de problemele realităţii României, încearcă să acopere din punct de vedere financiar o decizie politică considerată greşită chiar de către premierul Tăriceanu. Dacă tot vor să facă rost de bani, ar putea începe prin a li se înjumătăţi salariile celor care lucrează în ministere, reducerea cu 75% a salariilor miniştrilor şi cu 100% a premierului pentru promisiunile neonorate.

Ar mai fi o variantă: demisia Guvernului. Dar această variantă presupune existenţa moralităţii şi a onoarei în rândul Guvernului minoritar.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Domnul deputat Emil Strungă este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Ovidiu Ganţ, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice pe care o prezint astăzi în faţa dumneavoastră este "Fiica lui Zeus".

Organizaţia de tineret a PD-L a ales, săptămâna trecută, în funcţia de secretar general pe fiica preşedintelui Băsescu. un eveniment care, la prima vedere, pare banal, dar care, examinat cu mai multă atenţie, demonstrează o evoluţie anormală pentru un partid de pe scena politică a unei ţări care reconstruieşte democraţia.

Astfel de "alegeri" au fost posibile în perioada comunismului autohton, când familia Ceauşescu a acaparat principalele funcţii de conducere în partid şi în stat, dar astfel de practici sunt inacceptabile in prezent.

Din păcate, atunci când este vorba despre democraţia internă din PD-L, nimic nu mă mai miră. Evoluţiile recente din acest partid ne conduc la ideea cenzurării democraţiei si a libertăţii de exprimare. Faptul că, din totalul de 383 de voturi, 377, adică 98% au fost exprimate pentru Elena Băsescu, dă senzaţia de unanimitate de tip comunist, iar democraţia si liberalismul se manifesta in acest partid doar la nivel declarativ.

Istoria politică a demonstrat de nenumărate ori cum se construieşte un partid totalitar, prin concentrarea succesivă a puterii în mâinile conducătorului suprem şi acest lucru se repeta acum, încă o data în partidul prezidenţial.

Spectacolul ieftin oferit de ritualul alegerii Elenei Băsescu în fruntea tineretului PD-L, fără a avea merite politice sau calităţile Atenei sau Afroditei, a avut doar un singur scop: acela de a legitima prin vot pe fiica lui Zeus, ceea ce trădează, încă o dată, orientarea acestui partid spre tendinţe şi structuri lipsite de amprenta democraţiei.

Din fericire pentru România, evoluţiile mai vechi sau mai noi în astfel de situaţii arată care este punctul terminus al unor structuri nedemocratice: ele ajung mai devreme sau mai târziu acolo unde le este locul, şi anume la lada de gunoi a istoriei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Ganţ şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Dumitriu Mihai, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că a sosit momentul să ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra programului nostru de lucru şi al modului cum este stabilit acesta.

În momentul de faţă, îi lipseşte în mod categoric orice predictibilitate, aspect care ne ridică mari probleme în stabilirea agendelor proprii şi care generează suprapuneri de activităţi, absenteism sau prezenţă insuficientă şi ineficientă în circumscripţiile electorale.

Totodată, sunt de părere că am depăşit perioada de hei-rupism legislativ, generată de necesitatea de a adopta rapid legislaţia şi instituţiile româneşti la acquis-ul comunitar. Nu mai avem pe ordin ea de zi sute de legi care trebuie dezbătute cât mai urgent. Pe de altă parte, poate ar fi nevoie de mai mult timp pentru activitatea în comisii, unde nu se alocă întotdeauna timp suficient dezbaterilor.

De aceea, stimaţi colegi, poate ar fi cazul să luăm exemplul Parlamentului european sau al altor parlamente naţionale din acest punct de vedere. Ar fi util, în opinia mea, să aducem anumite modificări Regulamentul Camerei Deputaţilor pentru a introduce un program de lucru similar celui din Parlamentul European, structurat pe săptămâni de plen, săptămâni de comisii şi săptămâni de circumscripţii electorale şi pe care să-l putem stabili cu mult timp înainte. Acolo, cu 6 luni înainte. Poate ar trebui chiar să ne armonizăm programul cu cel al Parlamentului European, dată fiind intensificarea, în perspectivă, a relaţiilor dintre cele două instituţii, aşa cum prevede noul tratat al Uniunii Europene.

Avem timp suficient pentru a opera aceste modificări, astfel încât o dată cu începutul noii legislaturi să avem un program de lucru mult mai ordonat, mai previzibil.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mihai Dumitriu este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Marian Sorin Paveliu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, aveţi microfonul.

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumim, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o «"Uniunea Europeană merge înainte, România, înapoi" sub genericul "CNAS a redirecţionat şpaga pe medicamente"»

Guvernarea impusă la începutul anului 2005 de Preşedintele Băsescu, se dovedeşte contrară intereselor majorităţii românilor jefuind ţara prin taxe, biruri, impozite, privatizări, împroprietăriri, retrocedări, prin politica preţurilor la gaze, agent termic, curent electric, alimente şi medicamente. Goana după profit şi cotă de piaţă naşte monştri, naşte o noua clasa a societăţii. Guvernarea de dreapta, PNL-PD, prin miniştrii săi, al sănătăţii, al muncii, al economiei si al finanţelor, nu renunţă la prioritatea de a promova acte normative abuzive care să satisfacă interesele şi poftele unui grup restrâns de bogaţi, să genereze profituri maxime şi îmbogăţirea clientelei politice de dreapta.

Pare o idee profitabilă pentru investitorii şi importatorii privaţi în a complota cu factori decisivi din organismele statului împotriva competitorilor cinstiţi şi a consumatorilor săraci si bolnavi.

Ministerul Sănătăţii Publice, prin demnitarul PNL-ist Nicolăescu si Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) - care este sub papucul ministerului, continuă să facă experimente pe pielea pacienţilor.

Încă de la jumătatea lunii decembrie 2007, între Ministerul Sănătăţii si CNAS au început negocieri privind contractul-cadru care stabileşte noua listă a medicamentelor gratuite şi compensate acordate populaţiei. Cele două părţi "beligerante" de mai sus au decis, din senin, fără să consulte şi alte părţi implicate, următoarele: refacerea listei de medicamente compensate şi gratuite, "încurajate" şi "stimulate" de companiile de produse farmaceutice, cât şi revenirea la sistemul prescrierii medicamentelor, după denumirea comerciala şi nu după substanţa activă (DCI), aşa cum se stabilea în urmă cu doi ani, practică folosită în ţările civilizate: Marea Britanie, Germania, S.U.A.

Prescrierea după DCI (denumirea comună internaţională), adică după substanţa activă, a fost una din cele mai eficiente măsuri pentru sistemul de asigurări de sănătate în ceea ce priveşte eficientizarea cheltuiri banilor publici, din două considerente: a permis pacientului să aleagă o anumită marcă de medicamente în funcţie de puterea sa de cumpărare, iar substituţia generică, de înlocuire, încuraja consumul medicamentelor mai ieftine.

Pacienţii nu erau obligaţi sa cumpere medicamentul cel mai scump, ci pe acela pe care şi-l puteau permite, dar cu aceeaşi substanţă activă şi cu acţiune similară.

Începând cu 1 aprilie 2008, medicii au libertatea de a alege producătorul şi brandul produsului, chiar dacă substanţa activă se găseşte şi în alte medicamente mai ieftine şi cu acelaşi efect terapeutic. Medicul va putea prescrie medicamente scumpe direct pe reţete gratuite şi compensate, fără ca pacienţii sa mai aibă dreptul de a alege variante mai ieftine. Alegerea se face în cabinetul medicului, farmacistului interzicându-i-se să-l înlocuiască cu un alt produs al altei companii.

Stimaţi colegi,

Având în vedere ca statul, prin CNAS, decontează aceeaşi sumă ca şi până acum, orientându-se după cel mai ieftin medicament de pe piaţă, măsura are un impact negativ major asupra bolnavilor care vor fi nevoiţi sa plătească din buzunar o contribuţie personala mult mai mare pentru a-şi cumpăra pastilele care le asigură viaţa.

În cazul când pacientul nu va putea plăti diferenţa dintre punctul de referinţă (cel mai mic preţ de pe piaţă) care este suportat de CNAS şi preţul medicamentului prescris, va fi obligat să se întoarcă din nou la medic, pentru a-i scrie o noua reţetă.

Aş fi nedrept să nu inserez şi motivaţiile personale ale ministrului Nicolăescu privind aceste masuri: grija deosebită de populaţia bolnavă şi cu bani puţini; apărarea buzunarele bolnavilor săraci şi ale bugetului de stat. Farmaciştii mint si manipulează bolnavi, sunt nişte hoţi si s-au îmbuibat.

Specialiştii în domeniu consideră că, noua măsură va determina ca medicii să recomande medicamentele mai scumpe, sub motivul că sunt mai eficiente şi de neînlocuit. În acest sens, medicii care prescriu reţetele gratuite şi compensate vor fi stimulaţi prin comisioane acordate de firmele distribuitoare şi producătoare. Comisioanele şi discounturile acordate de firme medicilor sunt plătite de către bolnavi, deoarece statul decontează aceeaşi sumă ca până acum.

Ziarul Gardianul din 25.02.2008 prezintă modul cum o firmă de medicamente de pe piaţă dă "şpagă" pentru a i se promova medicamentul "Remicade" care este foarte scump şi care se afla pe lista produselor compensate " va aduce un profit producătorilor între 30% şi 100% afirmă specialiştii. Producătorii autohtoni afirmă că nu-şi permit să promoveze produsele în cabinetele medicilor la fel de agresiv cum o fac companiile străine.

Măsura nu este agreată nici de Asociaţia Europeană a Producătorilor de Medicamente Generice care susţine ca prescrierea după DCI (denumirea comuna internaţională) se traduce în economii de 13 miliarde de euro pe an.

Stimaţi colegi,

Prin acest procedeu, impus de ministrul portocaliu- galben, Nicolăescu, guvernanţii Alianţei D.A., PNL-PD, drenează banii din buzunarele bolnavilor spre cei bogaţi. Guvernul, care trebuie sa aibă grijă şi să apere interesele tuturor românilor, în mod deosebit a celor săraci şi bolnavi, prin ordine şi H.G. concepute de miniştrii săi, protejează si îmbogăţeşte pe cei bogaţi. Pe merit au fost etichetaţi de către parlamentarii germani "Guvern-taxe si impozite", care protejează bogaţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că durata unei intervenţii este de maximum trei minute. Vă rog să încercaţi să vă înscrieţi în acest timp. Avem o listă cu foarte mulţi deputaţi înscrişi pentru a da citire declaraţiilor politice şi aş vrea să le asigurăm acestora posibilitatea de a interveni.

Îl rog acum să intervină pe domnul deputat Marian Sorin Paveliu şi se pregăteşte domnul deputat Eduard Hellvig, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin declaraţia politică de astăzi, doresc să fac un apel pentru sprijinirea organizaţiilor pentru protecţia drepturilor pacienţilor.

Adesea, când este vorba de sănătate, ne rugăm la divinitate. Ne rugăm să nu fim bruscaţi, ne rugăm să nu fim condiţionaţi, să nu fim ignoraţi, să nu fim vătămaţi. Sperăm, din toată inima, ca, atunci când suntem bolnavi, aparatele să existe şi să funcţioneze, sperăm ca în spital să existe personalul medical adecvat, să existe medicamentul de care avem nevoie.

Rugile noastre nu vor fi ascultate, dacă nu găsim o cale ca să ne apărăm individual drepturile pe care le avem în calitate de pacienţi. partidele şi Guvernul României trebuie să dea mai multă atenţie organizaţiilor pentru protecţia pacienţilor. Simplul fapt că se dau mai mulţi bani pentru sănătate, s-a dovedit a fi total insuficient, chiar dacă an de an, fiecare ministru al sănătăţii s-a lăudat cu acest lucru.

Vă spun că atunci când îţi este sete este prea târziu să faci o fântână. O astfel de fântână adâncă este cazul să începem s-o săpăm de astăzi. Este momentul să creăm mijloacele prin care organizaţiile pentru protecţia pacienţilor să-şi asume responsabilitatea de a fi prezenţi acolo unde se tratează bolnavii, de a asigura transparenţa şi de a fi soluţia de turnesol care să ne semnaleze nouă, politicienilor, tot ceea ce nu merge bine în sistemul sanitar.

De aceea, vă solicit ca să aruncaţi un ochi pe proiectul de lege privind înfiinţarea unui consiliu pentru protecţia drepturilor pacienţilor, să încercăm să depolitizăm actul de a vota o asemenea lege şi sper ca, în scurt timp, această instituţie, care se bazează exclusiv pe o.n.g.-uri, să prindă viaţă şi contur, în aşa fel încât să contribuim cu toţii la eradicarea acestei boli aproape incurabile, care este sistemul sanitar românesc în perpetuă suferinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Eduard Hellvig este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Tamás Sándor, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie mea politică de astăzi are în vedere "Independenţa provinciei Kosovo şi problemele minorităţilor naţionale".

Subiectul pe care doresc să vi-l supun atenţiei astăzi se referă la controversata declaraţie de independenţă a provinciei Kosovo şi la cauzele care au condus aici. Totodată, discuţia antrenează şi probleme ale altor minorităţi naţionale din Europa.

Pe data de 17 februarie 2008, s-a desprins încă o bucată din ceea ce a însemnat cândva Iugoslavia lui Tito. Naşterea noului stat a răvăşit Europa şi a creat dispute între poziţiile oficiale ale diferitelor ţări. S.U.A., Marea Britanie, Franţa, Italia şi Germania au fost de acord cu independenţa provinciei sârbe. Totuşi, cinci state din Uniunea Europeană nu se lasă convinse că naşterea unui stat kosovar nu va deschide uşa revendicărilor pentru minorităţile de pe teritoriul lor. Este vorba de Spania, Grecia, Cipru, Slovacia şi România. Poziţia României a fost exprimată de către conducerea ţării, prin vocile preşedintelui şi, respectiv, a premierului.

Ceea ce mi se pare de remarcat, în această situaţie, este că în Serbia a existat o problemă de asigurare a unui cadru legislativ coerent şi adecvat, dar şi o problemă de comunicare între majoritatea populaţiei de etnie sârbă şi minoritatea albaneză. Sesizez, în acelaşi timp, că ne scapă din vedere faptul că, de la sfârşitul conflictului, din iunie 1999, Serbia nu şi-a mai exercitat în niciun fel autoritatea de guvernare asupra Kosovo. Sub administraţia ONU, au fost create instituţiile legitime kosovare ce dirijau problemele interne. Cu aceste instituţii deja create, locuitorii din Kosovo aşteptau o mai mare autoguvernare. Ceea ce s-a produs în duminica de 17 februarie, a fost o simplă concretizare a unor premise ce existau deja.

Din nefericire, viziunea Belgradului asupra Kosovo, care doreşte reîntoarcerea acestuia sub autoritatea Serbiei, chiar dacă sub o anumită autonomie, ignoră realitatea. Într-adevăr, Serbia nu a avut o strategie viabilă pentru integrarea celor două milioane de locuitori din Kosovo în instituţiile politice şi în viaţa publică.

Este foarte important ca drepturile minorităţilor să fie asigurate şi respectate şi ca opiniile acestora să fie ascultate. Deseori se produce, însă, din dorinţa de a repara nedreptăţile făcute minorităţilor, ceea ce a fost numită discriminare pozitivă. Acest tip de discriminare este în detrimentul majorităţii, de care trebuie, la fel de mult, ca autorităţile statale să ţină cont. De asemenea, este discutabil dacă o minoritate poate să se prevaleze numai de drepturile individuale sau şi de cele colective. Subiectul exprimării identităţii şi voinţei minorităţilor, fiind atât de sensibil, poate crea tensiuni foarte uşor.

De aceea, consider absolut necesar dialogul dintre majoritate şi minoritate şi nu mai puţin semnificativ cel dintre autorităţile statului şi minorităţile sale. Pe lângă cadrul dialogului, este necesar şi un cadru legislativ adecvat, care să reglementeze drepturile minorităţilor unui stat. În aceste puncte cred că putem identifica problema de fond care a condus la naşterea actualei situaţii în provincia Kosovo.

Diferenţa de opinii şi diversitatea nu ar trebui să îngrijoreze într-o democraţie. Numai aşezându-ne la o masă rotundă a comunicării putem găsi soluţii la problemele pe care le întâmpinăm şi numai împreună, nicidecum unilateral. Însăşi Europa se vrea o unitate, chiar dacă reuneşte culturi, naţionalităţi şi identităţi atât de variate: este vorba despre acel deziderat pe care vrem să îl atingem cu toţii, al unităţii în diversitate.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

(Declaraţia politică a fost consemnată conform materialului depus in extenso la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Támas Sándor şi se pregăteşte domnul deputat Cornel Ştirbeţ, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, aveţi microfonul.

Domnul Tamás Sándor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Intervenţia mea politică, mai bine zis intervenţia noastră politică, pentru că sunt autor împreună cu colegul meu domnul deputat Antal Árpád, se intitulează "Prezentarea tipurilor de autonomie care funcţionează în ţările din Uniunea Europeană."

Având în vedere că mulţi politicieni români, atât din partidele extremiste, cât şi din partidele democratice, nu au înţeles sau nu au vrut să înţeleagă ce înseamnă autonomie culturală sau autonomie teritorială, am decis ca în fiecare marţi să vă prezentăm un model concret de autonomie din ţările europene. Facem acest lucru pentru că 11 dintre 27 de state ale Uniunii Europene asigură o formă sau alta de autonomie cu relevanţă etnică. 11 din 27 de state asigură autonomie culturală sau autonomie teritorială pentru minorităţi etnice din statul respectiv.

Până acum, pe rând, împreună cu colegul meu Antal Árpád v-am prezentat competenţele autonomiei teritoriale ale comunităţii germane din statul federal Belgia, autonomia teritorială din Ţara Bascilor din Spania şi autoguvernarea insulei Corsica din Franţa.

Azi, vă prezentăm competenţele autonomiei pe principiul personalităţii pentru comunitatea laponă din Finlanda. În Finlanda trăiesc 7.000 de laponi (sami) în cele mai nordice districte ale regiunii Lapland (adică Ţara Laponilor). Ei reprezintă 0,1% din populaţia Finlandei. totuşi, au Parlament separat.

În discursul său cu ocazia deschiderii oficiale a Parlamentul Lapon în 1997, Maiestatea Sa Regele Harald al V-lea a subliniat faptul că atât poporul lapon, cât şi cel norvegian sunt parte integrantă a societăţii norvegiene şi a cerut scuze pentru felul în care au fost trataţi laponii în trecut: "Statul norvegian a fost fondat pe teritoriul a două popoare - poporul lapon şi poporul norvegian. Istoria laponă este strâns legată de cea norvegiană. Astăzi, ne exprimăm regretul, în numele statului, pentru nedreptatea comisă împotriva laponilor prin politica dură de norvegianizare".

Pentru că la sfârşitul secolului XIX, autorităţile norvegiene au impus o politică strictă de norvegianizare asupra laponilor şi altor minorităţi naţionale, spre sfârşitul anilor 1930, politica minorităţilor a devenit mai permisivă în ceea ce-i priveşte pe laponi. În 1956, Ministerul Religiei şi Educaţiei a numit un comitet care să examineze problemele laponilor. Raportul comitetului, completat în 1959, a propus o nouă politică care a reprezentat o schimbare radicală faţă de politica de norvegianizare şi de asimilare. Măsurile care au fost puse ulterior în aplicare pentru salvgardarea şi dezvoltarea aşezărilor şi a activităţii economice din regiunile lapone au inclus lansarea Fondului pentru Dezvoltarea Laponă din 1974 şi redactarea Acordului pentru Creşterea Renilor în 1976.

În anii 1980, au fost create Comitetul Drepturilor Laponilor şi Comitetul Cultural Lapon. Pe baza unei propuneri din partea Comitetului Drepturilor Laponilor, în 1987 au fost adoptate Legea privind Sámediggi (Parlamentul Lapon) şi alte chestiuni de drept lapon (Legea Laponă). Primele alegeri pentru Parlamentul Lapon au fost organizate în acelaşi timp cu alegerile pentru Adunarea Naţională norvegiană în septembrie 1989, iar prima sesiune a Sámediggi a fost deschisă în mod oficial de Regele Olav la 7 octombrie în acelaşi an.

Compensări colective şi individuale. În 2000, Finlanda a instituit un fond pentru poporul lapon în valoare de 75 milioane coroane norvegiene. Beneficiile fondului sunt destinate diferitelor măsuri de susţinere a limbii şi culturii lapone şi servesc drept compensare colectivă pentru daunele cauzate şi nedreptăţile comise împotriva laponilor de fosta politică de norvegianizare. Fondul este administrat de Parlamentul Lapon.

În iunie 2004, guvernul norvegian a înaintat o Carte Albă prin care propunea compensări, în cadrul programului de plăţi ex gratia pentru laponi.

Obiectivul Guvernului de a crea un cadru în care laponii din Norvegia să îşi poată păstra şi dezvolta limba, cultura şi stilul de viaţă îşi are rădăcinile în art. 110 a din Constituţia norvegiană şi în dispoziţiile din Legea Laponă. Norvegia s-a angajat, de asemenea, să protejeze drepturile laponilor atunci când a ratificat diferite acorduri internaţionale.

Ca popor băştinaş şi minoritate etnică în patru state diferite, populaţia laponă are nevoie de şi are dreptul la un statut special în legislaţia naţională şi internaţională. Norvegia este conştientă de faptul că îi revine o responsabilitate specială, aceea de a asigura dezvoltarea limbii, culturii şi structurilor sociale lapone.

În 2004, Guvernul a alocat circa 542 milioane coroane norvegiene pentru măsuri speciale care se adresează laponilor. Parlamentul Lapon a primit sarcina de a distribui fondurile alocate organizaţiilor lapone, precum şi de a se ocupa de iniţiativele culturale, economice şi lingvistice. Mai mult, o serie de sarcini, extrem de importante pentru cultura laponă, au fost transferate Parlamentului Lapon de la diferite ministere ale guvernului norvegian.

Deci, doamnelor şi domnilor deputaţi, în Finlanda, o populaţie care numără 7.000 de persoane are autonomie pe principiul personalităţii, cu Parlament şi atribuţii separate, bine definite.

Deci, contrar declaraţiilor unor politicieni români iată că există modele europene de autonomie, în cazul de faţă a Laponilor din Finlanda.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

(Declaraţia politică a fost consemnată conform materialului depus in extenso la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Cornel Ştirbeţ este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Paul Magheru, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnule Ştirbeţ, aveţi cuvântul.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am intitulat declaraţia politică de astăzi "O coaliţie mai monstruoasă decât cea de la 1863".

Asistăm astăzi la triumful "adevăratei monstruoase coaliţii", adică a alianţei politice contra naturii dintre PNL şi PSD.

În anul 1863, conservatorii şi unele grupări liberale, inclusiv radicalii, s-au aliat, fiind uniţi de adversitatea faţă de Guvernul format din liberalii moderaţi conduşi de Creţulescu, faţă de grupul liberalilor democraţi conduşi de Kogălniceanu şi faţă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Astăzi, pseudo-liberalii, grupaţi în jurul lui Călin Popescu Tăriceanu, manipulaţi copios de oligarhul Dinu Patriciu, au pus bazele celei mai nocive alianţe politice cu pseudo-social democraţii, conduşi formal de Mircea Geoană, dar manevraţi la vedere de Ion Iliescu, vechiul bolşevic îmbătrânit în rele. Desigur, această coaliţie, cu adevărat monstruoasă, nu este îndreptată împotriva Guvernului, pentru simplul motiv că aliaţii se află la guvernare. Ea este îndreptată împotriva Partidului Democrat-Liberal şi a preşedintelui Traian Băsescu, dar, de fapt, împotriva României, având ca obiectiv şi atragerea altor partide într-o luptă care nu este a lor.

PNL resimte din plin apropierea sfârşitului jalnic al guvernării sale. Se apropie funia de par, iar dezamăgirea este mare, pentru că nici măcar nu au fost în stare să fure cât au furat actualii lor aliaţi. Împreună gândesc că vor reuşi să fure ştiinţific, de această dată, tot ce a mai rămas de furat, mai ales după reactivarea profesorilor Adrian Năstase, Miron Mitrea, Michi Şpagă şi a celorlalţi corifei ai jafului naţional. Că aşa stau lucrurile o dovedeşte şi cârdăşia dintre PNL şi PSD în afacerea ocultă de mari proporţii numită "Fondul Proprietatea". Citez din ziarul "Ziua", fost proguvernamental până la debarcarea lui Sorin Roşca Stănescu. Fondul Proprietatea este condus acum de un cartel PNL-PSD care a ajuns să controleze în medie circa 20% din acţiunile marilor societăţi ale statului român, prin intermediul oamenilor implantaţi de PNL şi PSD în structurilor fondului.

Fără a intra în detalii, este suficient să amintesc faptul că Fondul Proprietatea a fost catalogat mereu de către liderul P.S.D., Mircea Geoană, ca o megaafacere a P.N.L., dar, ulterior, prin numirea domnului Mihai Ursache în Consiliul de Supraveghere şi Administraţie al Fondului şi cooptarea altor P.S.D.-işti în structurile sale, a devenit curat şi interesant.

Afaceriştii care conduc fondul aflat sub protecţia P.N.L. şi P.S.D. stau călare pe un munte de bani din care se înfruntă copios şi, deocamdată, în linişte. Doar deocamdată, căci va trebui musai să dea socoteală în faţa justiţiei.

Coaliţia care se constituie sub ochii noştri este cu atât mai monstruoasă cu cât acţionează mai subteran într-o totală lipsă de transparenţă, încercând să creeze confuzie şi să abată atenţia de la dezastrul care se conturează. Deşi sunt lansate zilnic tot felul de diversiuni, precum cea a alegerilor anticipate, a moţiunii de cenzură depusă de P.S.D. sau a demisiei de onoare pe care tot P.S.D. i-a cerut-o Guvernului Tăriceanu, în realitate, la întâlnirea de taină dintre căpeteniile celor două partide, s-a stabilit un parteneriat politic pe o perioadă de 5 ani o strategie comună în campaniile electorale şi formarea unui Guvern P.S.D.-P.N.L. după alegerile parlamentare care ar urma să fie anticipate şi ţinute concomitent cu cele locale.

Curios şi amuzant, totodată, este însă faptul că Ludovic Orban, vicepreşedintele P.N.L., a dat dovadă de cea mai mare luciditate atunci când a declarat: "Dacă vreţi să lăsaţi ţara pe mâna lui Traian Băsescu, nu aveţi decât să anunţaţi un proiect politic P.N.L.-P.S.D." Într-o traducere exactă, spusa lui Orban ar suna cam aşa: "Dacă vrei să fii sancţionat drastic de electorat, încheiaţi pactul politic cu P.S.D.".

De această dată, Ludovic Orban are dreptate. Electoratul României nu se va lăsa păcălit şi va sancţiona cum se cuvine manevrele de culise, afacerile veroase, incompetenţa şi lipsa de scrupule a guvernării P.N.L.-P.S.D. începută în ianuarie 2007.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Paul Magheru, şi rog să se pregătească domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat aveţi trei minute.

Domnul Paul Magheru:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am ascultat înainte o versiune a lui Riga Kripton şi Lapona Enigel. Aş vrea să vă spun în legătură cu acest lucru că, din păcate, se forţează înţelesul unor termeni şi noţiuni. Toată discuţia şi toată tulburarea care există este şi de ordin lingvistic, în sensul că lumea nu vrea să facă o deosebire între autonomie şi între independenţă. Pentru că, oricum am lua dicţionarele şi oricum am face, cel care gândeşte bine trebuie să aibă întotdeauna alături de noţiunea pe care o foloseşte şi definiţia ei.

Or, autonomie teritorială înseamnă independenţă. Autonomie este cu totul şi cu totul altceva. Autonomia este un atribut etern, necesar, elegant, frumos, care trebuie să funcţioneze absolut în toate domeniile, în familie, în societate, peste tot.

Autonomie înseamnă mai mult respect şi mai multă răspundere în faţa legii. Deci, dacă vrei să fii autonom, în primul rând trebuie să respecţi legea sau măcar două din prevederile fundamentale, şi anume art.1 din Constituţie, care ştiţi foarte bine că statul român este un stat unitar, independent, suveran şi indivizibil şi că limba oficială este limba română.

În legătură cu acest lucru şi nu vreau să vă reţin prea mult, aş vrea să vă spun că orice abatere de la înţelesul exact al cuvântului "autonomie", din păcate, afectează atât poporul, naţionalitatea română, cât şi toate celelalte etnii. Aş vrea să vă dau un exemplu numai, fără să-l detaliez, pentru că se cunoaşte şi din presă, şi anume: zilele trecute a avut loc în Ţinutul Secuiesc un aşa-numit referendum neoficial, nelegal. Iată ce înseamnă, pe bună dreptate, o înţelegere proastă a autonomiei. Cum poţi să faci un referendum naţional oficial fără ca să respecţi Constituţia şi legile ţării?

Deci, iată că, din păcate, se recurge la nelegiuiri. În ceea ce priveşte confuzia voită a unui atribut inalienabil, fundamental al autonomiei, fie al individului, fie al unui popor, cu ceea ce înseamnă autonomie teritorială care este cu totul şi cu totul altceva. Autonomie teritorială, autonomie pe criterii etnice, teritorială, înseamnă independenţă.

Deci, cei care vorbesc de autonomie teritorială, în mod mascat, în mod voit, înţeleg independenţă.

Vă mulţumesc pentru atenţie. Şi am vrut să fac măcar această precizare, dacă vreţi, lexicologică, lexicografică, în legătură cu confuzia voită, şantajistă, care se face între autonomie teritorială şi între independenţă. El înseamnă unul şi acelaşi lucru.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat, pentru declaraţia dumneavoastră.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet. Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Eugen Bejinariu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Aledin Amet:

Mulţumesc.

Bună dimineaţa.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Cele două tipuri de aşezări: remarcabile şi izolate".

Judeţul Constanţa este, se cunoaşte, un judeţ cu potenţial, în primul rând, turistic. De altfel, pentru economia României, progresul acestui sector înseamnă şi va însemna un mod de dezvoltare substanţială.

Este nevoie de o abordare clară, tocmai pentru a fi îndeplinite condiţiile unei reale concurenţe în ceea ce priveşte competiţia cu alte state din zonă.

Firesc, însă, progresul trebuie să se înfăptuiască uniform. Din păcate, în judeţul Constanţa mai sunt localităţi în care condiţiile de viaţă sunt încă modeste. Pot fi oferite câteva exemple: Fântâna Mare, Făurei, Hagieni. Lipsa locurilor de muncă, cadrul natural nu tocmai prielnic, reprezintă cauzele principale ale acestei situaţii. Dependenţa, în cea mai mare măsură, de ajutoarele sociale nu înseamnă soluţia viabilă. Apariţia unor puncte de lucru, ar constitui, cu siguranţă, începutul unei dorite normalizări.

Într-o zonă în care există şi numeroase vestigii istorice, cu posibilităţi de afirmare a acestui gen de turism, găsirea soluţiilor rapide devine un fapt primordial.

În aceeaşi ordine de idei, în localităţile menţionate, dar şi în altele aflate în situaţii similare, este necesară dezvoltarea întregii infrastructuri, astfel încât să existe, în primul rând, elementele esenţiale: apă, curent electric, drumuri asfaltate. Neglijarea problematicii nu face decât să se observe, şi mai mult, contrastul dintre cele două tipuri de aşezări: remarcabile şi izolate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Bejinariu este invitat la microfon. se pregăteşte domnul deputat Liviu Miroşeanu, din partea Grupul parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule coleg, trei minute microfonul este al dumneavoastră.

Domnul Eugen Bejinariu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Kosovo poate deveni un precedent?"

În zilele noastre, evenimentele se succed repede şi au urmări în numeroase direcţii şi sensuri. Nu îmi propun să vă reţin atenţia cu aceste evenimente şi nici măcar cu toate sensurile, ci doar cu o singură chestiune, şi anume: este sau nu proclamarea independenţei provinciei Kosovo un precedent?

Indiferent de ceea ce va urma din momentul proclamării independenţei provinciei Kosovo, sensibilitatea în relaţiile românilor cu minoritatea maghiară capătă noi dimensiuni, iar în zona noastră liniştea a fost tulburată.

În Europa s-a petrecut un eveniment de proporţii şi nu ca teritoriu, ci în primul rând ca semnificaţie. O provincie a unui stat european, cu minoritate albaneză devenită voit de-a lungul anilor majoritară, şi-a declarat unilateral independenţa, ignorând autoritatea statului din care face parte, Serbia.

Evenimentul a fost pregătit în timp şi anunţat recent cu insistenţă. Proclamarea independenţei s-a produs în ziua de duminică, 17 februarie 2008. după proclamarea acestui nou stat, pe harta Europei au apărut reacţiile privind recunoaşterea acestei proclamări. Primul stat care a recunoscut provincia Kosovo drept stat suveran şi independent a fost S.U.A., care vor fi urmate de Marea Britanie, Franţa, Germania etc.

Parlamentul României s-a întrunit în şedinţă extraordinară şi a adoptat o declaraţie prin care nu recunoaşte independenţa provinciei Kosovo. La această şedinţă, parlamentarii UDMR, în număr de 27, au votat împotriva declaraţiei Parlamentului României, adică în mod deschis au susţinut cerinţa recunoaşterii proclamării independenţei unilaterale a provinciei Kosovo.

Oare au făcut-o fără o motivaţie proprie a organizaţiei "nonguvernamentale" UDMR? Se impune să subliniem, deşi se cunoaşte, că UDMR se află la guvernarea României!

În declaraţiile ulterioare votului, domnul Marko Bella ne spune că un astfel de eveniment va trebui să aibă loc şi în România. o astfel de declaraţie o socotim foarte gravă în privinţa integrităţii teritoriale a României. Oare de ce nu se invocă acum Constituţia ţării cu articolele care definesc caracterul statului român?

Este pozitiv faptul că domnul preşedinte Traian Băsescu a declarat că România nu recunoaşte independenţa provinciei Kosovo, ba, mai mult, o consideră drept o problemă ilegală. În acelaşi sens, merge şi declaraţia pe care a făcut-o domnul prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu.

În aceste împrejurări, este normal să se ivească suspiciuni, dar, mai ales, îngrijorări privind precedentele pentru Europa. Şi cum să nu fie îngrijorări când senatorul UDMR, Sogor Csaba, care a fost la Priştina în ziua proclamării independenţei provinciei Kosovo, a afirmat că în "Ardeal ar putea fi un al doilea Kosovo". Şi, continuă domnul senator din partea aceleiaşi organizaţii "nonguvernamentale" UDMR: "Acordarea independenţei Kosovo este un precedent riscant doar pentru cei care mai gândesc la modul - o singură naţie, un singur popor, un singur preşedinte. aşa gândesc românii".

Sunt analişti, ba chiar şi reprezentanţi ai Guvernului României, potrivit cărora astfel de evenimente nu se pot repeta în România şi că între situaţia din Serbia şi ţara noastră nu sunt asemănări. Noi avem îndoieli în această privinţă.

În astfel de împrejurări avem deja reluată cererea UDMR pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, teritoriu format din judeţele Harghita, Covasna şi o parte din judeţul Mureş.

Deosebirea dintre Kosovo şi Ţinutul Secuiesc, spun liderii UDMR, este că secuii cer autonomie şi nu independenţa acestui teritoriu din România. pentru populaţia minoritară maghiară, autonomia este realizată. În realitate, minoritatea maghiară a ajuns să dobândească nu numai drepturi, ci şi privilegii. Dar nici unul dintre liderii UDMR nu vorbeşte despre aceste realităţi de care beneficiază populaţia maghiară peste orice standarde europene în domeniu.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Este invitat domnul deputat Liviu Miroşeanu să ia cuvântul şi se pregăteşte stimata noastră colegă, doamna Ionica Constanţa Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

Domnule Miroşeanu, aveţi trei minute.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Declaraţia mea politică se numeşte "Daţi banii oamenilor înapoi"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Atât în perioada în care s-a aflat la guvernare, cât şi după intrarea sa în opoziţie, Partidul Democrat-Liberal a avut o atitudine fermă în ceea ce priveşte anularea taxei de primă înmatriculare, istoricul poziţiilor oficiale fiind prezentat în textul moţiunii. ceea ce doresc să remarc este faptul că atât preşedintele Emil Boc, cât şi ceilalţi reprezentanţi, Sulfina Barbu, Sebastian Bodu, Monica Iacob Ridzi sau Graţiela Iordache, au susţinut eliminarea acestei măsuri nepopulare şi returnarea banilor deja încasaţi.

În susţinerea acestei poziţii politice oficiale, Partidul Democrat-Liberal a iniţiat un proiect de lege care vizează toate aceste aspecte şi după consumarea etapelor parlamentare aşteptăm din partea dumneavoastră susţinerea pentru adoptarea acestui proiect.

Convinşi de justeţea demersului nostru, constatăm cu satisfacţie faptul că din ce în ce mai mulţi cetăţeni români câştigă în instanţe procesele intentate statului român şi îşi recuperează banii încasaţi ilegal prin taxa de înmatriculare.

Remarcăm, de asemenea, mobilizarea fără precedent a societăţii civile, numărul tot mai mare de semnături strânse împotriva acestei taxe reprezentând o exprimare a poziţiei ferme a cetăţenilor români cu privire la acest subiect.

Domnule Tăriceanu,

V-aţi asumat prin programul de guvernare pe baza căruia aţi primit mandatul de prim-ministru, reducerea numărului de taxe care apasă cetăţeanul român şi care face din România o ţară fruntaşă la acest capitol şi aveţi acum posibilitatea să vă onoraţi această promisiune.

Anulaţi această taxă, daţi banii oamenilor înapoi şi după aceea poate că vă vom crede atunci când declaraţi că reprezentaţi, de pe acea înaltă funcţie, interesele tuturor românilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Doamna Popescu este invitată la microfon. Îl rugăm pe domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal, să se pregătească pentru a interveni.

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică se intitulează "Cum să nu iubeşti anul electoral?"

2008 este an electoral. 2009 nici el nu se dezminte. De la mic la mare, toată suflarea românească, şi poate nu numai, îşi freacă mâinile mulţumită. Firmele de PR, de consultanţă şi marketing politic vor avea încasări. Firmele de producţie de materiale promoţionale vor importa în draci şi vor invada piaţa românească cu umbrele, brichete, brelocuri, odorizante de maşini inscripţionate, desigur, cu iniţialele diferitelor partide. Media are deja reţinute spaţiile publicitare pentru campania aceloraşi partide. Firmele de transport, administratorii de site-uri, şi câţi şi mai câţi aşteaptă de 3 ani să se întâmple: să vină odată alegerile alea.

Dar peste toate astea, probabil că cei care iubesc cel mai mult anul electoral sunt cetăţenii ţării. În special oamenii simpli, fără posibilităţi financiare ieşite din comun. Şi cu să nu iubeşti anul electoral? Cum să nu-l aştepţi ca pe o cireaşă coaptă, cum să nu te bucuri de el şi să-l aştepţi cum îşi aşteaptă copilaşii părinţii să vină de la serviciu pentru a le căuta în sacoşă după o ciocolăţică sau un măr?

Cum să nu-l aştepţi cu sufletul la gură când ştii că, an electoral de an electoral, puterea, indiferent care este aceea, indiferent de partidul care se află la guvernare, nu te dezamăgeşte? Cum să nu iubeşti anul electoral măcar pe cât iubeşti o fată frumoasă al cărei chip îţi umple sufletul de bucurie? Cum să nu iubeşti anul electoral când ştii că el vine cu desaga plină?

Să luăm de exemplu anul acesta. Ce minune, ce bogăţie...el vine cu căni inscripţionate cu diverse nume şi diverse partide, vine cu găleţi, cu pui proaspeţi, cu sacoşe pline cu zahăr, ulei, făină, vine cu pantofi, chiar dacă ei se dau unul înainte de vot şi unul după ce faci dovada că ai votat cu partidul celui care îşi va întregi perechea de încălţări. Vine cu ajutoare.

Am deschis mai devreme, ca în fiecare dimineaţă, site-ul unui ziar din judeţul pe care-l reprezint. Prima pagină, primele titluri: "Deponenţii CEC primesc despăgubiri", "Alocaţii şi pentru tinerii de 18 ani", "Suplimentarea ajutorului de încălzire". Sunt titluri care se regăsesc, de bună seamă, în majoritatea ziarelor, din majoritatea judeţelor. Pentru că sunt informaţii utile pentru cetăţeni. Sunt decizii bune pentru cetăţeni, departe de mine să le contest. Şi cum aş putea, oare, să contest normalitatea despăgubirii deponenţilor la CEC pentru o maşină Dacia când sunt autor al legii care prevede despăgubirea acestora? E drept, o lege iniţiată acum doi ani, după demersurile de rigoare la Ministerul Finanţelor. Nu contest, ci mă bucur de acest succes al zecilor de mii de români care şi-au depus economiile de o viaţă la CEC înainte de 89 pentru a primi o maşină Dacia, pe care n-u mai primit-o vreodată. Este dreptul lor.

Însă... memoria lucrurilor nu-mi dă pace. Şi îmi aduce în minte răspunsul primit de la ministrul liberal Vlădescu atunci când i-am ridicat problema deponenţilor la CEC, solicitându-i despăgubirea acestora. Se fac acum, în 3 martie, 2 ani de când domnul ministru îmi răspundea că: "despăgubirea de către stat a persoanelor care au depus bani la CEC în vederea achiziţionării de autoturisme nu are temei, având în vedere faptul că accesul la sumele depuse nu a fost niciodată îngrădit titularilor depunerilor, aceştia fiind îndreptăţiţi să-şi retragă sumele depuse oricând din momentul depunerii. Mai mult, o eventuală despăgubire constând în restituirea indexată a sumelor ar însemna îmbogăţirea fără just temei a deponenţilor prin acordarea de concesii care derogă şi exced regimul general al depunerilor, unde rolul compensator îl are dobânda" închei citatul fără alt comentariu decât că eu am cerut despăgubirea deponenţilor CEC cu doi ani înainte de alegeri. La acea vreme, guvernul, prin reprezentantul său de la finanţe, fugea ca dracu' de tămâie să nu cumva să-i "îmbogăţească, fără just temei" pe deponenţi.

Anul acesta, 2008-ul electoral, nu avem nici o problemă să-i îmbogăţim fără acelaşi just temei pe cei peste 40.000 de oameni aflaţi în această situaţie. Şi un vot contează, darămite 40.000... Nici domnul Vosganian nu a "simţit" anul electoral la timp. Pentru că în 2007 era de părere că deponenţii trebuie despăgubiţi cu titluri de maturitate cu scadenţă de 2 ani, adică oamenii îşi puteau recupera banii numai după 2 ani după ce primeau titlurile. Adică după anul electoral. Norocul nostru că veni 2008. Şi atunci, cum să nu iubeşti anul electoral?

Dar domnul Vlădescu nu este singurul ministru care se gândea la economiile ţării. Şi ministrul muncii, domnul Paul Păcuraru, s-a gândit, probabil tot în just temei, să nu-i mai îmbogăţească pe tinerii elevi care împlinesc 18 ani pe băncile liceului şi să le ia bruma de alocaţie. Şi lucrurile aşa ar fi rămas dacă Dumnezeu cel mare nu-i dădea gândul rău domnului Păcuraru acum, în frumosul şi iubitul 2008 electoral. Aşa se face că elevii de 18 ani au rămas cu banii în buzunar. Ce Dumnezeu şi cu domnul Păcuraru, îl ştiam om serios şi cu experienţă în politică. A uitat că tocmai de la 18 ani încolo oamenii au drept de vot? Tot dânsul a scăpat-o şi pe aia cu impozitarea primelor...noroc cu vigilenţa celor care se ocupă de organizarea alegerilor prin partid, că l-au readus pe calea cea bună, aceea care mulţumeşte şi nu supără votanţii.

Cred că cei care vorbesc de anticipate şi de organizarea localelor cu generalele, chipurile pentru "oareşce" economii la bugetul statului fie se joacă cu vorbele, fie nu prea merg prin ţară. Păi românii s-ar mulţumi să fie în fiecare lună câte o campanie electorală. Aşa se mai repară un drum, aşa mai "cade" un bir, aşa se mai face un cămin cultural sau încep lucrările la canalizare, aşa primesc elevii de peste 18 ani alocaţie, aşa se găseşte "justul temei de îmbogăţire", adică despăgubire, a deponenţilor la CEC.

Şi, atunci, repet întrebarea: Cum să nu iubeşti anul electoral?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, stimată colegă.

Îl invit la microfon pe domnul Petru Călian. Îl rog să se pregătească pe domnul deputat Radu Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Declaraţia politică e astăzi este intitulată "Cu o mână dau, cu alta iau".

Aplicând strategia a murit taxa, trăiască taxa!, ministrul muncii, Paul Păcuraru, nu se dezminte şi propune o nouă taxă. Aceasta fiind un duş rece pentru companiile româneşti, deoarece extinde contribuţiile pentru asigurări sociale la mai multe categorii de contribuabili şi atacă primele de Paşti, factura de telefon mobil sau cheltuielile pentru maşina de serviciu, toate suportate bineînţeles de salariat, dar cu o condiţie, dacă le foloseşte în interes personal. Mai bine zis, nu îţi mai suna şeful să-i urezi la mulţi ani de ziua lui că plăteşti impozit.

Ministrul "taxă" spune că acest ordin este venit doar pentru a echilibra balanţa după ce au fost majorate pensiile, salariile sau după acordarea ajutoarelor de încălzire.

Pentru a strânge nişte bănuţi la buget, într-un timp record, ministrul muncii şi solidarităţii sociale uită că în ţara asta există o Constituţie care la articolul 139 alineatul (1) spune că: "taxele şi impozitele datorate bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale se stabilesc prin lege". Mai exact, pentru a percepe o taxă, Ministrul Păcuraru trebuia să adauge o completare legislativă la articolul 5 din Legea 19 cu privire la specificarea exactă a categoriilor de contribuabili despre care domnia sa afirmă ca ar trebui să plătească CAS.

Într-o ţară normală, ministrul muncii şi solidarităţii sociale creează noi locuri de muncă. în schimb, la noi, el inventează taxe pentru tot ce mişcă. Bine că nu trebuie să plătim şi aerul pe care îl respirăm!

Tind să cred că PNL-ul gândeşte cu capul PSD-ului. Dacă până acum patru ani, Bunicuţa şi nepotul mătuşii Tamara făceau "şpaga", pardon legea, acum taxa face ordinea. După capul ministrului Păcuraru, Moş Crăciun, Moş Nicole şi Iepuraşul vin doar dacă au trecut pe la casierie să plătească birul.

Mizând pe idee că unde-s mulţi puterea creşte, ministrul economiei şi finanţelor publice, Varujan Vosganian, l-a scuzat pe ministrul "taxă", spunând că decizia de impozitare a cestuia s-a datorat faptului că "l-au covârşit hârtiile". eu cred că ministrul a luat această decizie strălucită fiind covârşit de prostie.

După principiul "ce visăm noaptea aplicăm ziua", ministrul muncii vrea să impoziteze şi veniturile rezultate prin plata cu ora a gărzilor şi indemnizaţiilor clinice ale medicilor. Convins de faptul că domnul Păcuraru nu are tangenţe cu lumea reală, vreau să-l informez asupra faptului că în România standardele de calitate ale serviciilor medicale de urgenţă prevăd un anumit număr de personal, însă în prezent din numărul total de posturi necesare sunt ocupate doar 53%. Aşa că, domnule ministru, nu este suficient ca avem un personal medical redus care lucrează pe salarii mizere, mai puneţi-i să vă plătească şi taxa cu ora.

Până acum avem: taxa de mediu, taxa de primă înmatriculare, taxa pe cadouri, taxa pentru ce vrei tu, numai taxă să fie. Deşi Uniunea Europeană a condamnat taxele aplicate în mod ilegal şi tribunalele româneşti le-a făcut praf, Guvernul Tăriceanu continuă să le aplice, neavând probabil cunoştinţă de faptul că într-o zi aceşti bani vor trebui returnaţi.

Dacă până nu demult, actualul guvern aplica cu voinicie strategia PSD-ului, doar ca să reziste în faţa numeroaselor atacuri justificate ale preşedintelui Băsescu, acum putem spune că acest guvern nu mai este unul naţional-liberal, ci unul social-democrat. La urma urmei, ce mai contează că taxele sunt ca la noi la nimenea, că nu sunt conforme cu legislaţia europeană, orice leu e binevenit dacă acoperă găurile făcute la disperare de către acest guvern care confundă Uniunea Europeană cu Federaţia Rusă şi nu ştie ce să facă: să dea sau să ia?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

Îl invit la microfon pe domnul Radu Moldovan. Se pregăteşte domnul Alecsandru Ştiucă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Politica înclinaţiilor".

Înclinaţiile mulţimilor sunt de cele mai multe ori distructive, antisistemice şi au la bază numai dorinţa mulţimii de a distruge. Pe când dorinţele mulţimii au la bază un orizont de aşteptare mai îndelungat şi se bazează pe strategii planuri care să creeze şi să fundamenteze noi perspective şi situaţii benefice pentru populaţie.

Din 2004 şi până astăzi atât politica preşedintelui României, cât şi cea a Guvernului s-a axat doar pe înclinaţiile mulţimii. Astfel, preşedintele României în mod constant a atacat sistemul judiciar, reuşind în cele din urmă să dărâme unele instituţii pe care mai pe urmă prin intermediul unor persoane dornice de o carieră fulminantă, însă fără suportul competenţei, şi le-a aservit.

În această situaţie, Parchetul General şi Departamentul Naţional Anticorupţie au devenit nişte instrumente în mâna preşedintelui cu care îşi reglează conturile cu adversarii politici şi asta după ce numirea şefilor acestor instituţii a revenit în competenţa politicienilor după celebra reformă din 2005 a ministrului justiţiei de atunci, Monica Macovei.

Deci, în loc să avem un sistem judiciar competent care să rezolve dosarele populaţiei într-un timp rezonabil şi cu costuri cât mai mici, ceea ce reprezintă cu adevărat dorinţele mulţimii în acest moment, avem un blocaj instituţional cu efecte grave pentru cetăţeanul simplu care are de-a face cu justiţia datorită distrugerii sistematice a instituţiilor din 2005 şi până astăzi.

Parcă pentru a nu se lăsa mai prejos, guvernul, prin măsurile economice pe care le-a luat, spre exemplu cota unică, a rezolvat unele probleme de moment ale unei clase sociale, dar cu efecte destul de grave pentru economia ţării în ansamblu şi pentru cetăţean în particular, care, după cum vedem, rezistă din ce în ce mai greu tăvălugului de scumpiri care se datorează unei politici haotice şi fără perspectivă a Guvernului.

În concluzie, întreaga putere de dreapta adoptând o politică bazată pe înclinaţiile mulţimii şi distrugând astfel instituţiile nu a reuşit să realizeze dorinţele mulţimii care reprezintă un trai mai bun, ba chiar din contră au înrăutăţit situaţia din ţară în aceşti ultimi trei ani.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Ştiucă este invitat la microfon, cu rugămintea de a-şi concentra la maxim declaraţia.

Şi un ultim vorbitor, domnul Gheorghe Firczak, din partea Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, cu aceeaşi rugăminte de a concentra în trei minute declaraţia.

Domnule coleg, aveţi microfonul.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult.

Declaraţia mea are ca titlu "Copilul cu multe moaşe rămâne fără trusou!" şi se referă la o situaţie cu totul nefericită, la situaţia aplicării prevederilor unei legi care are la bază o intenţie onorabilă şi extrem de interesantă pentru familiile care au probleme şi pentru fiecare nou născut.

Din păcate, această lege nu s-a decis cine s-o aplice. S-a decis transferul responsabilităţii aplicării acestei legi către consiliile judeţene odată cu asigurarea din bugetul de stat a resurselor corespunzătoare.

Din păcate, ministerele implicate pasează responsabilitatea de la unu la altul. Situaţia creată şi în cazul trusoului pentru nou născut ilustrează în mod nefericit adevărul unui proverb românesc "Copilul cu multe moaşe rămâne fără trusou".

Mulţumesc.

(Este consemnat, în continuare, textul integral al declaraţiei politice.)

În anul 2006, Parlamentul României a introdus o nouă măsură de protecţie şi ajutorare socială a tinerelor familii în care apare un copil, adoptând Legea nr. 482/19 decembrie 2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi. Se instituia astfel obligativitatea acordării din fonduri de la bugetul de stat a unui trusou care să cuprindă haine, lenjerie şi produse pentru îngrijirea nou-născutului, în cuantum de 150 lei. Măsura este binevenită pentru tinerii părinţi, în condiţiile în care în România gradul de sărăcie al populaţiei este destul de însemnat.

Introducerea acestei măsuri de ordin social, în luna decembrie 2006, se constituia intr-un program naţional susţinut financiar din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi aplicat efectiv de către autorităţile administraţiei publice locale (comune, oraşe şi municipii).

Prin Legea nr.164/2007 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2007, care modifica Legea nr. 482/2006, s-a decis transferul responsabilităţii derulării acestui program, începând cu anul 2008, la consiliile judeţene prin asigurarea transferurilor din bugetul de stat către bugetele proprii ale judeţelor, prin direcţiile de muncă şi protecţie socială judeţene.

Acest program lăudabil instituit de Parlamentul României este însă complicat fără rost şi puternic birocratizat de către Guvern, care a implicat prin ordonanţa anterior menţionată un număr excesiv de mare de instituţii în gestionarea şi implementarea proiectului "trusouri pentru nou - născuţi". Au fost instituite o serie de responsabilităţi pentru autorităţile locale şi centrale, care sunt de natură a complica modul de transpunere în practică a acestui program, scăzându-i eficienţa şi existând riscul ca scopul şi obiectivele sale să fie compromise.

Pentru a "facilita" însă aplicarea programului de acordare a trusourilor pentru nou - născuţi, Guvernele de dreapta, invocând procedura birocratică şi greoaie impusă prin Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, au considerat că se impune să acorde atât în anul 2007, cât şi în anul 2008 contravaloarea trusoului şi nu produsele destinate nou-născuţilor, preferând să paseze viitorilor guvernanţi problema transpunerii în practică a acestui program.

Încă o dată, (a câta oare ?) se demonstrează incapacitatea şi ineficienţa actualei guvernări, care nu este capabilă să transpună în practică un program viabil şi util pentru români, amânând timp de mai bine de un an emiterea unei Hotărâri prin care să se aprobe normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 482/2006.

Parafrazând un vechi proverb românesc, gafele Guvernului Tăriceanu - care a implicat prea multe instituţii în gestionarea acestui program social - determină ca "nou-născutul cu multe moaşe să rămână fără trusou"!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Gheorghe Firczak, ultimul vorbitor, vă rog să vă expuneţi declaraţia.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea se intitulează "Salvaţi monumentele istorice" şi este depusă în calitate de deputat al Circumscripţiei electorale nr.22 Hunedoara.

Mă refer la un proiect de lege care are în vedere protejarea monumentelor istorice din Munţii Orăştiei, cetăţile dacice, fosta capitală a Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi oraşul antic roman Micia.

Sigur că demersul meu poate ridica o întrebare: de ce o declaraţie politică pe această temă. Am mai prezentat declaraţii politice şi în legislatura trecută şi în această legislatură pentru că toată lumea ştie ce s-a petrecut în Munţii Orăştiei, jaful care a avut loc realizat de căutătorii de comori şi această problematică este binecunoscută.

Proiectul meu de lege nu este exclusiv meritul meu şi spun acest lucru cu mândrie, deşi poate părea paradoxal, el este rezultatul consultării unor experţi, se pliază pe normele europene şi, mai mult decât atât, proiectul de lege este absolut necesar.

În procesul legislativ derulat la Senat, la un moment dat, am fost, să zic, apostrofat de un coleg care zicea că nu se poate ca în România să se elaboreze câte o lege pentru fiecare monument istoric în parte.

În principiu, i-am dat dreptate colegului senator, dar, vreau să spun că situaţia acestor monumente la care mă refer eu, este o situaţie specială şi am speranţa că acest proiect de lege va aduce, în sfârşit, binemeritata protecţie a monumentelor istorice despre care am vorbit: cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, fosta capitală Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi oraşul antic daco-roman Micia.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Pe lângă cele 23 de intervenţii de la microfonul Camerei, au mai depus declaraţii în scris următorii deputaţi: din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: Ioan Stan, Ion Stan, Vasile Puşcaş, Gheorghe Chiper, Iuliu Nosa, Ioan Munteanu, Viorel Pupeză, Costică Macaleţi, Florin Iordache, Mihaela Rusu, Monalisa Găleteanu, Valeriu Zgonea.

Domnule deputat Mircea Costache, imediat dau drumul şi Grupului parlamentar al P.R.M.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Liviu Câmpanu, Andrian Mihei Sirojea, Ioan Hoban, Dan Motreanu, Nicolae Popa, Mircea Puşcă, Relu Fenechiu, Horea Uioreanu, Ion Luchian, Valentin Boşneac, Mihai Sandu-Capră, Gheorghe Dragomir şi Rareş Mănescu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare: Dan Zamfirescu şi Mircea Costache.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal: Mircea Man, Cezar Preda, Ionela Bruchental, Anca Boagiu, Vasile Pruteanu, Petre Străchinaru, Gheorghe Albu, Iulian Bîrsan, Aurel Olărean, Ioan Puchianu, Traian Igaş, Marius Rogin, Bogdan Cantaragiu, Ioan Oltean, Constantin Tudor, Dan Grigore, Petre Ungureanu şi Daniel Buda.

Din partea Partidului Conservator: Constantin Faina, Vlad Hogea, Bogdan Ciucă şi Lia Ardelean.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: domnul Miron Ignat.

Din partea Grupului de parlamentari fără apartenenţă politică: domnul deputat Mircia Giurgiu.

Domnilor colegi,

Încheiem şedinţa de astăzi cu precizarea că fiecare parlamentar care este înscris pe lista de declaraţii are exact acelaşi timp şi aceleaşi drepturi, indiferent cărui grup parlamentar din Cameră aparţine.

Vă mulţumesc pentru atenţie. Vă doresc o zi bună.

Ne revedem la dezbaterile pe marginea actelor normative înscrise pe ordinea de zi.

Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Doamna Anca-Daniela Boagiu:

«Guvernul "Răzgândeanu"»

Sfârşit de an 2007 marcat de decizii politice şi populiste pentru PNL şi Guvernul Tăriceanu şi, drept consecinţă, început de 2008 sub amprenta indeciziilor, demagogiei şi desconsideraţiei faţă de cetăţeni. Guvernul şi-a asumat în luna decembrie mărirea pensiilor, iar anul acesta ne percepe şi taxă pe taxă pentru acoperirea veniturilor la buget. Aşa se explică încăpăţânarea de a nu renunţa la taxa auto şi de a returna banii înapoi către cetăţeni, precum şi noile taxe aberante, pe cadourile pentru copii, pentru prime, bonusuri plătite în natură şi salarii de merit. Iar pentru că taxatul populaţiei în an electoral poate însemna şi taxarea guvernului de către alegători, la vot, primul- ministru Tăriceanu a cerut anularea ordinului de impozitare a cadourilor şi a încercat să facă uitată ştirea, anunţând o nouă răzgândire: aceea că renunţă la decizia de a da elevilor alocaţia numai până la împlinirea vârstei de 18 ani, prelungind-o până la terminarea liceului. Guvernul Tăriceanu este aşadar un guvern care emite nehotărâri, dezordine, răzgândeli şi bâjbâieli.

Pentru a putea pune în aplicare decizia politică de a mări pensiile, Guvernul Tăriceanu a ajuns să ceară impozit şi pentru cadourile şi salariile noastre de merit. Ministrul Păcuraru a recunoscut explicit acest lucru. Dar mai mult decât hoţia, pe români întotdeauna i-a deranjat mai tare să fie luaţi de proşti. Când am aflat că ni se vor impozita cadourile, ministrul Păcuraru ne-a spus mai întâi că n-am înţeles bine. A revenit apoi şi a recunoscut că nu suntem chiar atât de incapabili încât să nu pricepem că ni se bagă iar mâna în buzunar, pentru a ni se fura şi din bomboana de pom. Drept urmare, ministrul Vosganian nu a fost de acord cu ordinul ministrului Păcuraru, Tăriceanu l-a mustrat pe Păcuraru, iar apoi nici Păcuraru n-a mai fost de acord cu ce a semnat el însuşi. Nici Tăriceanu nu mizează prea mult pe inteligenţa poporului, cerând anularea ordinului pentru că, ne spune el, acesta doar lasă impresia că introduce taxe şi impozite noi. Cum adică lasă impresia? De când legile în România produc doar impresii? Nu, domnule Tăriceanu, singura impresie pe care ar fi creat-o acel ordin pus în aplicare ar fi fost una foarte proastă asupra guvernului pe care-l conduceţi.

Deşi ani la rând elevii au primit alocaţia până în ultima zi de şcoală, Guvernul Tăriceanu a avut măreaţa idee de a nu le mai da nici copiilor bani până la finalizarea liceului, ca şi cum, după ce au împlinit 18 ani, ar fi avut surse proprii de venit. La început de campanie electorală, Tăriceanu se răzgândeşte, pentru că îşi dă seama că e bine să se laude că ajută elevii de la sate. Dacă vreţi să ajutaţi copiii din zonele rurale, de ce nu construiţi şcoli, grupuri sanitare, de ce nu le puneţi la dispoziţie un microbuz copiilor care fac zilnic zeci de kilometri pe jos pentru a ajunge în satele vecine să înveţe? Am îngheţat în faţa televizoarelor uitându-ne şi ascultând poveştile sutelor de copii de la sate care pleacă de la 3-4 noaptea de acasă, prin pădure, expuşi pericolelor, pentru a ajunge la şcoală. Cei 25 de lei nu ajută copiii de la ţară prea mult şi vă rog, domnule prim-ministru, nu fiţi lacrimogen, că plătesc taxă pe pachetul de batiste nazale.

După ce ia cât vrea de la popor, tot ce poate da Guvernul Tăriceanu este să... dea înapoi. Adică să se răzgândească. Propun, în consecinţă, să ne dea măcar taxa auto înapoi. Ce ziceţi, domnule Tăriceanu, vă răzgândiţi? Nu vreţi să mai fiţi un pic neserios şi să ne daţi banii înapoi? Oricum, veţi vedea la alegeri ce înseamnă electorat plătitor disciplinat de taxe.

Doamna Lia Ardelean:

Declaraţie politică intitulată "Aradul merită un inspectorat pentru situaţii de urgenţă de categoria I".

Împlinirea a 75 de ani de la înfiinţarea protecţiei civile în România, în data de 28 februarie, reprezintă un moment aniversar pentru oamenii care şi-au făcut un scop de viaţă din salvarea vieţilor semenilor noştri aflaţi în situaţii de cumpănă. Dintotdeauna, omenirea a fost confruntată cu diverse dezastre de origine naturală sau rezultând direct sau indirect din activitatea omului. Omul s-a străduit continuu să le prevină, să le combată şi să le diminueze consecinţele. În zilele noastre, catastrofele şi noile riscuri de calamităţi s-au multiplicat foarte mult şi constituie o ameninţare din ce în ce mai gravă pentru populaţie. Evoluţia modului de acţiune pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor materiale este în strânsă legătură cu evoluţia ştiinţei, şi în mod deosebit cu evoluţia modului de desfăşurare a războaielor. Protecţia civilă s-a afirmat ca entitate distinctă sub diferite denumiri şi a funcţionat, prin alternanţă, în structura Ministerului de Interne, Ministerului de Război, Ministerului Aerului şi Marinei şi Ministerului Apărării Naţionale. Din ianuarie 2001, Protecţia Civilă a revenit în structura Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar din 15.12.2004 s-a unificat cu nobila armă a pompierilor, sub noua titulatură de structuri specializate pentru intervenţia în situaţii de urgenţă.

De-a lungul anilor, indiferent ce denumire a purtat şi din ce structură a făcut parte, Protecţia Civilă din România a desfăşurat o intensă activitate, s-a dovedit utilă şi a slujit numai interesele naţionale, îndeplinind rolul profund umanitar pentru care a fost creată: apărarea populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a mediului ambiant în situaţii de război, calamităţi naturale şi catastrofe tehnologice.

Pentru Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă "Vasile Goldiş" din Arad, aniversarea din aceste zile nu este prea fericită. Instituţia nu a reuşit să se încadreze în categoria I, motivaţia Ministerului Internelor şi Reformei Administrative fiind legată de numărul populaţiei judeţului, care este sub norma necesară de 500.000 locuitori. Există însă alte motive care impun încadrarea ISU Arad în categoria I. Este vorba de criteriile tipurilor de risc, respectiv incidenţa crescută a inundaţiilor rapide din judeţ, numărul mare de incendii şi, nu în ultimul rând, frecvenţa accidentelor grave pe şoselele judeţului. Aradul este străbătut de şase drumuri naţionale, iar DN 7, care face legătura cu graniţa maghiară, şi DN 69 Arad-Timişoara, se află printre arterele cu grad maxim de risc şi cu foarte multe accidente dramatice de circulaţie, intervenţiile de descarcerare fiind frecvente şi zilnice.

În concluzie, pe teritoriul judeţului Arad se manifestă toate tipurile de riscuri, frecvenţă mai mare având inundaţiile, incendiile şi accidentele, iar dezvoltarea infrastructurii şi îndeosebi a construcţiilor impun sarcini sporite atât în domeniul intervenţiei, cât şi al prevenirii şi creşterii calităţii activităţilor desfăşurate. Clasificarea ISU Arad ca inspectorat de categoria I ar permite modernizarea activităţilor, creşterea numărului de subunităţi de intervenţie specializate, dar şi, nu în ultimul rând, îndeplinirea obligaţiilor ce revin României pe linia cooperării transfrontaliere.

Îmi exprim speranţa că oficialii ministerului de resort vor reanaliza documentaţia ISU Arad în vederea trecerii instituţiei la categoria superioară, deoarece, dincolo de criteriul populaţiei, problematica intervenţiilor într-un judeţ de frontieră extrem de aglomerat impune o reanalizare a măsurilor de combatere eficientă a numeroaselor riscuri existente în prezent.

Doamna Lia Ardelean:

"Participarea reprezentativă a femeilor în politica românească nu se poate realiza fără voinţă politică"

Am participat zilele trecute la Sofia la o misiune de schimb de informaţii şi bune practici sub genericul "Cooperarea femeilor parlamentar din zona Mării Negre", organizată de NDI (National Democratic Institute). Scopul întâlnirii a fost de a favoriza schimbul de informaţii, experienţe, bune practici şi lecţii învăţate la nivelul României, Bulgariei şi Turciei în domeniul egalităţii de gen, în mod special în ceea ce priveşte participarea în politică a femeilor, precum şi în ceea ce priveşte participarea cetăţenilor la luarea deciziilor publice. Alături de alte colege din Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi din Camera Deputaţilor, m-am întâlnit cu membrii Comisiei Naţionale pentru Combaterea Traficului de Persoane, cu cei ai Comisiei parlamentare pentru drepturile omului - Subcomisia pentru egalitate de gen, şi ai Comisiei Naţionale pentru Combaterea Discriminării şi am vizitat un adăpost pentru victimele traficului de persoane sau pentru victimele violenţei domestice.

De asemenea, am avut o întrevedere cu reprezentanţii Comisiei parlamentare pentru afaceri europene a Parlamentului bulgar. Deşi în Bulgaria încă nu există o lege specială destinată egalităţii de şanse, reprezentarea femeilor în politică este mult mai semnificativă decât la noi. Aş aminti procentul de 22 la sută femei în Parlament, patru miniştri femei, viceprimarul general şi cinci din şapte viceprimari ai capitalei Sofia. Această prezenţă importantă a femeilor în actul politic este prevăzută expres în statutele partidelor politice din ţara vecină, şi consider că astfel de măsuri trebuie aplicate şi în România. În acest sens, am solicitat sprijinul NDI România pentru a organiza o întâlnire între Agenţia pentru egalitate de şanse, Comisiile pentru egalitatea de şanse din Camera Deputaţilor şi Senat, şi liderii partidelor politice.

Consider că doar prin mobilizarea tuturor femeilor parlamentar putem determina schimbarea mentalităţii colegilor noştri bărbaţi, care de cele mai multe ori ignoră fără temei ideile şi opiniile noastre. Un lucru este sigur, şi anume că fără voinţă politică numărul femeilor implicate la nivel decizional nu va putea să crească.

Domnul Daniel Buda:

Declaraţie politică intitulată "Despre precedentul Kosovo şi alţi demoni..."

Declaraţia de independenţă adoptată pe 17 februarie 2008 în Parlamentul de la Priştina a consacrat o realitate: pe harta lumii a mai apărut un stat, Kosovo. Proclamarea independenţei acestei provincii reprezintă un eveniment politic major, un eveniment care a fost anunţat şi prevăzut de multă vreme şi care s-a dovedit a fi imposibil de evitat.

Nu au apucat bine să îşi proclame independenţa că au şi apărut o serie de reacţii în lanţ, în care pasiunile s-au reaprins iar marile puteri îşi lovesc ameninţător săbiile de scuturi. Ne confruntăm din nou cu o metaforică "vărsare de sânge" în ceea ce priveşte ambiţiile identitare şi resentimentele istorice care răbufnesc în numeroase părţi ale lumii, acum, în plina epocă a globalizării şi integrării.

Partea cu adevărat tragică în această poveste este faptul că există o istorie, un trecut... un trecut din care nimeni nu a învăţat nimic, o istorie care încă o dată ne demonstrează ciclicitatea ca primă trăsătură definitorie a sa, o ciclicitate dezolantă... spre tragic, aş putea spune.

Precedentul kosovar reuşeşte astfel să dea speranţe şi altor regiuni separatiste din Europa şi Caucaz. Ruperea Kosovo din Serbia împarte comunitatea internaţională în două tabere: cea pro, condusă de SUA şi o parte "substanţială" din Europa, în vreme ce la Moscova şi Belgrad se aud proteste. Cele două mari puteri ale lumii, Rusia şi SUA, găsesc un nou prilej pentru a se certa şi a negocia, renegocia în umbră probleme vechi şi încă nerezolvate. Lumea politică internaţională fierbe, cuprinsă parcă de un fel de entuziasm al ieşirii din plictis... obosise de atâta zgomot făcut de celelalte popoare răzvrătite: Irak, Israel sau Palestina. Subiectul Kosovo este unul nou.

Popoarelor slave li se alătură şi România, care refuză să recunoască noua formaţiune. Declararea independenţei Kosovo a surprins "opinia publică", dar şi pe analiştii politici luaţi pe nepregătite, în ciuda tuturor semnalelor primite în ultimul timp... Au reacţionat, ca şi în alte dăţi, totalmente haotic. Şi fiindcă starea de plictis domnea şi în România, de ce să nu facem din acest subiect unul de prima pagină?

Moscova - dar şi autonomiştii maghiari - lasă să se înţeleagă că noul statut al Kosovo ar putea fi un precedent nu numai pentru republicile separatiste din fosta URSS şi pentru sârbii bosniaci, ci chiar şi pentru Transilvania. Momentul este bine ales, dat fiind faptul că în Cipru şi în Armenia se organizează alegeri prezidenţiale, iar la Bucureşti va avea loc un summit NATO.

În ciuda tuturor vocilor occidentale care susţin contrariul, independenţa Kosovo va fi cu siguranţă un precedent. Însă speculaţiile în legătura cu apariţia unui precedent în ţara noastră nu au niciun fundament. Fără îndoială, România are o istorie a conflictelor interetnice şi a părţilor teritoriale care au vizat regiunile populate de maghiari, şi de aici până la amplificarea unui subiect, nu poate fi decât un pas.

Nu numai că este exclusă orice asemănare cu Transilvania, dar nici măcar apariţia şi recunoaşterea statului Kosovo nu poate să constituie un precedent, pentru că fiecare caz în care unei comunităţi îi este ameninţată existenţa, şi care afectează grav pacea mondială, este judecat de sine stătător. Dreptul internaţional recunoaşte dreptul la secesiune atunci când aceasta este ultima posibilitate pentru a asigura continuarea existenţei unei comunităţi, a culturii şi a tradiţiilor acesteia.

Ce va rămâne după acest val de isterie? Toate opiniile independente arată că nu există riscul să se repete în România ceea ce se întâmplă în Kosovo. Şi atunci despre ce vorbim? Ce analizăm de fapt?

Transilvania este parte integrantă a unui stat membru al UE şi NATO, organizaţii cu instrumente pentru aplanarea conflictelor dintre statele membre şi care nu au niciun interes ca la graniţele de est să izbucnească un conflict. Spre deosebire de spaţiul balcanic, aruncat de războaie într-o "preistorie" a culturii politice şi unde disputele încă se rezolvă cu arma în mână, ambele părţi ale unui potenţial diferend privind Ţinutul Secuiesc funcţionează după principii europene şi de drept internaţional care descurajează iniţiativele unilaterale.

Astfel că, pe scurt, România nu va pierde Harghita şi Covasna, dar reuşeşte cu brio sa reînvie din demonii care au bântuit-o pe vremea "fragilei democraţii", reuşind să îşi dezechilibreze doar credibilitatea.

Domnul Liviu Câmpanu:

Declaraţie politică intitulată "Replică la ipocrizia unora..."

La mijlocul săptămânii trecute, liderul fără acte al PD-L Botoşani, exclusul din PNL pentru curvăsărie politică, autoexclusul din treburile urbei, încă actualul primar al municipiului Botoşani - Cătălin Flutur - a fost semnatarul unui manifest izvorât din culmea nesimţirii şi ipocriziei.

Acel apel al lui Cătălin Flutur începe cu un adevăr, citând o declaraţie a mea antiPSD-istă din 2004. Ceea ce am spus atunci, declar şi susţin şi astăzi, însă, uitând de sofisme, Flutur acuză PNL-ul de colaborare cu PSD-ul.

Sunt acuzat de eliminarea din partid "a celor mai valoroşi oameni, încurajând în schimb lichelele şi oportuniştii."

Îl rog pe Cătălin Flutur să-i nominalizeze atât pe cei mai valoroşi excluşi din partid, cât şi "lichelele şi oportuniştii" pe care îi susţin, pentru a avea o temă reală de discuţie. În ceea ce priveşte colaborarea cu PSD-ul, Cătălin Flutur este acela care o face permanent:

• bugetele şi hotărârile Consiliului Local al municipiului Botoşani trec cu sprijinul neprecupeţit al consilierilor PSD-ului;
• nerespectarea legii şi nevacantarea celor trei posturi de consilieri locali ai PNL-ului şi înlocuirea consilierilor PLD cu consilieri PNL se face cu sprijinul consilierilor PSD;
• nevacantarea celor trei posturi de consilieri judeţeni ai PNL şi înlocuirea celor doi consilieri PLD cu consilieri PNL se face cu sprijinul PSD-ului;
• înlocuirea unui liberal cu un democrat-liberal în Consiliul de Administraţie de la RAJ Apa, s-a făcut cu sprijinul PSD-ului;
• Flutur are o soră căsătorită cu decanul Facultăţii de Agronomie din Iaşi, omul de casă al primarului PSD al Iaşiului, Gheorghe Nechita. Pe aceasta filieră, Cătălin Flutur a încercat înlocuirea actualei conduceri judeţene a PSD Botoşani, însă acest fapt nu a fost acceptat de Geoană, motiv pentru care tentativa lui Flutur de a controla PSD-ul a eşuat;
• colaborarea, practic cvasiexclusivă a primarului Flutur în ceea ce priveşte investiţiile mari din Botoşani, cu un om de afaceri din Iaşi, tenace susţinător al PSD-ului;
• alte dovezi ale colaborării cu PSD-ul ale lui Cătălin Flutur le voi face publice ulterior. Mă întreb când este cinstit Cătălin Flutur: când vorbeşte de cuplul "toxic" Tăriceanu - Patriciu, sau când îl felicită pe premierul Tăriceanu cu ocazia sărbătorilor de iarnă 2007, pentru realizările guvernării liberale şi pentru modul cum gestionează treburile ţării;

Manifestul lui Cătălin Flutur se intitulează "pentru o dreaptă curată şi puternică". Oare domnul Flutur este analist politic sau om care face politică?....

Întreb asta, deoarece nu ştiu când a fost Cătălin Flutur de dreapta!!! Când a fost membru PD? Când a fost membru PSD?... A fost de dreapta când a fost liberal? Sau liberal-democrat sau, acum, când este democrat-liberal?

Sunt curios ce mănâncă, cum trăieşte, ce stil de viaţă are un om politic care se culcă "de stânga" şi se trezeşte "de dreapta " !

Amintind această enumerare de partide prin care a trecut Flutur, mi-e foarte uşor să spun despre el, caracterizându-l sumar "anul şi partidul"! ...

Mă întreb când a fost Flutur "curat"?

• la licitaţia pentru mall?
• la licitaţiile pentru Termica?
• la licitaţiile pentru termopanele din şcoli - de 500 euro mp?
• la atribuirea ANL-urilor?
• la încheierea contractului-cadru pentru asfaltarea străzilor din oraş, cu firma unui prieten?
• sau poate la retrocedarea terenurilor de joacă ale copiilor botoşăneni către oameni ce cumpără dreptul de proprietate de la foştii proprietari?

Comportamentul lui Cătălin Flutur faţă de liberali, în general, şi faţă de liberalii botoşăneni, în special, este similar comportamentului lui Iuda faţă de Iisus.

Iar apelul lui Flutur către liberali poate fi asimilat apelului Satanei către credincioşi.

Apelul lui Flutur are însă alt substrat. Cătălin Flutur se simte singur, simte cum îi fuge pământul de sub picioare. Încearcă un gest disperat de a păcăli pe cineva, făcându-se că uită... că, în plină şedinţă de comitet teritorial PNL, s-a adresat liberalilor cu apelativul "ţărănoi cu cizme de cauciuc murdare de noroi", ne-a înjurat, obligându-l pe văru' Flutur să-şi ceară scuze pentru el. Ăsta este Cătălin Flutur, şi nu vreau să mă leg de viaţa personală, avere, pasiuni speciale...

Este primarul municipiului Botoşani - Slavă Domnului! - nu pentru multă vreme de aici încolo, dar cu un asemenea comportament, din păcate pentru el, va ajunge să cânte la sfârşitul aventurii politice, precum cel din reclama la Sprite: "Sunt singurel... bing! bang!"

Dincolo de cele spuse până acum, nu mă pot abţine să nu mă adresez direct, epigramistic, lui Cătălin Flutur, folosind două parodii după Păstorel Teodoreanu şi o compoziţie proprie:

"Testament politic"

"De ţi-ai face testamentul
Tu să nu-mi laşi mii de franci!
Cătăline, dă-mi obrazul
Ca să-mi fac din el bocanci!"

"Evoluţie"

"Văzându-l cum dospeşte-n îngâmfare
Şi cum se umflă-n pene un nimic,
Ca şi colegii mei eu pot să-ţi zic:
«O, tu, cât ai ajuns de mare!»"

"Un botoşănean către Flutur"

"Fâl-fâl-fâl prin primărie,
Fâl-fâl-fâl discret şi prin oraş,
Nu prea ai timp de noi, se ştie
Preferi să ne vorbeşti doar prin poştaş."

Nu este vorba că nu vrem să colaboram cu PLD-ul, dar trebuie să ai şi încredere în cei cu care discuţi. Comportamentul lor nu face nimic pentru a ne câştiga încrederea.

Domnul Mircea Ciopraga:

Declaraţie politică intitulată "Măsuri de adaptare şi reducere a impactului schimbărilor climatice"

Săptămâna trecută, pe 21 februarie a avut loc conferinţa "Măsuri de adaptare şi reducere a impactului schimbărilor climatice" eveniment organizat de Camera Deputaţilor şi Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile.

Conferinţa a reprezentat o premieră pentru România, fiind prima data când la un astfel de eveniment au participat majoritatea specialiştilor şi decidenţilor politici cu responsabilităţi şi experienţă la vârf din domeniu.

Ca vorbitor invitat la acest eveniment am abordat subiectul în calitate de Şef al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre.

Am amintit, astfel, că la cea de-a 29-a Reuniunea a Comisiei pe probleme juridice şi politice a APCEMN, care a avut loc la Bucureşti în aprilie 2007, s-a concluzionat de către toate delegaţiile prezente că schimbarea climei este un pericol global serios, care necesită o abordare rapidă, atât la nivel local, cât şi naţional, pentru a reduce din efectele determinate.

Ulterior, Comisia pe probleme juridice şi politice a discutat raportul si recomandarea 99/2007 privind "Schimbarea climaterică globală: consecinţe pentru statele membre ale CEMN", în cadrul reuniunii următoare, desfăşurate la Belgrad, în perioada 17-18 octombrie 2007.

Ca raportor al acestei prime reuniuni importante a APCEMN, care abordează la modul cel mai serios problema schimbării climei, am putut constata faptul că regiunea Mării Negre suferă consecinţele schimbării climei în aceeaşi măsură în care sunt afectate şi multe alte părţi ale lumii.

Am menţionat, în cadrul intervenţiei mele la această conferinţă, faptul că România este un exemplu pentru multe din ţările din zonă la acest capitol şi că delegaţia Parlamentului României a împărtăşit experienţa primei Strategii naţionale a României privind schimbările climatice adoptată de Guvernul României în 2005.

Deteriorarea mediului aduce una dintre cele mai mari ameninţări sociale şi economice, cu impact sever asupra securităţii umane. Consecinţele schimbării climei ne vor ameninţa pe toţi în viitorul imediat.

Schimbările climatice, nesemnificative la prima vedere, au efecte asupra vieţii cotidiene şi pot deveni extrem de grave, inclusiv în ţara noastră, determinând intensificarea frecvenţei apariţiei evenimentelor meteorologice extreme şi modificarea modelelor precipitaţiilor la scară regională şi globală. Datorită schimbării condiţiilor meteorologice, pot apărea modificări ale ecosistemelor locale, şi ciclurile globale ale apei pot fi tulburate, ducând la inundaţii sau secete.

Pentru România, efectele schimbărilor climatice asupra agriculturii, silviculturii, gospodăririi apelor şi aşezărilor umane reprezintă o preocupare tot mai serioasă.

Recomandarea 99/2007, adoptată în cadrul Adunării Generale a APCEMN desfăşurată la Tbilisi în decembrie 2007, include câteva măsuri menite a permite implementarea naţională eficientă a angajamentului internaţional pentru ameliorarea efectelor schimbării climei.

Dintre aceste măsuri, am menţionat: îmbunătăţirea cadrului instituţional necesar cooperării, adoptarea unor măsuri pentru facilitarea cercetării comune şi a transferului de tehnologie utilă în scopul propus şi încurajarea diversificării tipurilor de energie folosite, în vederea scăderii riscului de încălzire globală sau regională.

Am amintit şi faptul că toate măsurile propuse de parlamentele statelor membre ale CEMN, inclusiv cele ale delegaţiei Parlamentului României la APCEMN, şi cuprinse în Recomandare, au fost transmise guvernelor ţărilor membre CEMN, în vederea implementării.

Am afirmat, totodată, că România are una dintre cele mai coerente şi puternice Strategii Naţionale, concepută să protejeze binele şi sănătatea cetăţeanului şi să remarce România atât în regiune, cât şi în Uniunea Europeană.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

În ultimele zile asistăm la un adevărat război al nervilor la care este supusă clasa politica românească de către declaraţiile unor lideri ai UDMR referitoare la o posibilă autonomie a Ţinutului Secuiesc. Mă simt nevoit să atrag atenţia din nou asupra activităţii unor grupări care revendică, în mod inacceptabil, atât moral şi constituţional, înfiinţarea unui ţinut de sine stătător în mijlocul ţării.

Doresc să le reamintesc celor care au uitat sau cărora nu le pasă că : "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Teritoriul României este inalienabil. În România limba oficială este limba română. În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie" - Constituţia României. Cred că populaţia majoritară poate convieţui în pace şi bună înţelegere cu populaţia minoritară, ca şi până acum, cu respectarea legilor şi principiilor constituţionale, nefiind nevoie de delimitarea lor printr-o formă teritorială. Din punct de vedere european, România a fost în ultimii ani un model de convieţuire etnică, cetăţenii români respectând întotdeauna drepturile, datinile şi obiceiurile maghiarilor şi nu numai, iar Carta Europeană a Drepturilor Omului este respectată ad litteram în România.

Ar trebui ca membrii UDMR şi cei ai Consiliului Naţional Secuiesc să informeze populaţia la nivel local că ideea separării de România nu va însemna în niciun caz că secuimea o va duce mai bine sau se vor simţi mai europeni, mai bine vom trăi dacă împreună vom fi o naţiune.

Partidul Conservator priveşte problema naţională pozitiv şi discret, lipsit de excese ori stridenţe. ne dorim o Europă a naţiunilor şi idealurilor comune şi respingem segregaţia şi separatismul etnic, de orice fel.

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

Declaraţie politică intitulată "Suspendarea democraţiei în PD-L s-ar putea extinde la nivelul României"

Nu îmi stă în obicei să analizez ce se întâmplă în interiorul altor partide politice. Sunt obligat însă să iau atitudine în ceea ce priveşte posibile scenarii referitoare la România. Din această cauză, nu pot rămâne indiferent vis-a-vis de unele tendinţe şi evenimente care se petrec într-un partid ai cărui lideri susţin că urmează să guverneze România după alegeri şi care la ora actuală este bine cotat în sondaje, PD-L. Pentru că, de regulă, modul în care acţionează un partid la nivelul structurilor sale se poate transmite şi la nivelul ţării, dacă respectivul partid ajunge să fie prima - sau singura - vioară într-un Guvern.

Recentele evenimente petrecute în PD-L îmi întăresc convingerea că în acest partid nu este democraţie şi că există tendinţe spre un autoritarism nociv.

Mă voi opri la cele mai recente evenimente din interiorul PD-L şi anume alegerile pentru funcţiile de conducere ale organizaţiei de tineret. Pentru prima oară, după mulţi ani s-a înregistrat din nou un vot în unanimitate. Ceea ce este mai grav este că această unanimitate s-a înregistrat la o organizaţie de tineret. Votul în unanimitate nu este deloc specific unei organizaţii de tineret, indiferent de notorietatea vreunui candidat. Până nu demult am fost şi eu la conducerea unei organizaţii de tineret, dar la PNL unanimitatea nu a existat.

Este dăunător şi contraproductiv ca un astfel de fenomen să fie implantat la nivelul politicienilor tineri. Pentru că toate semnalele din presă au lăsat să se înţeleagă că alegerile din organizaţia de tineret a PD-L au reprezentat de fapt o "afacere" a seniorilor partidului. Că totul a fost regizat minuţios. Cum altfel se pot explica cele aproape 300 de cartonaşe roşii cu care a fost întâmpinat un contracandidat al fiicei şefului statului. Nu contest faptul că există tradiţii de familie în politică, dar ascensiunea fulminantă a Elenei Băsescu este forţată şi poate genera comparaţii cu state unde democraţia este în mare suferinţă. Sau cum poate fi interpretată partitura 100% securistică a înregistrării unei convorbiri a aceluiaşi contracandidat de către şeful filialei "mari" din care respectivul făcea parte. Că persoana cu practici securistice - cu dosar suspect şi la CNSAS -, adică domnul Murgeanu, este un posibil candidat la primăria generală a Capitalei, trebuie să dea de asemenea de gândit opiniei publice, în ceea ce priveşte consecinţele unei eventuale alegeri a acestuia.

Dar deficitul de democraţie din PD-L se pare că este literă de lege în această formaţiune politică. O declaraţie publică făcută pe 16 februarie a.c. de domnul Valeriu Stoica, unul dintre liderii acestui partid, este mai mult decât edificatoare. "Este un proces administrativ pe care îl parcurgem în urma fuziunii PD cu PLD, şi care presupune suspendarea temporară a democraţiei interne de partid. Aceasta este regula fuziunii. Timp de doi ani de acum înainte, PD-L devine o armată care trebuie să câştige toate alegerile. Niciun partid serios nu desfăşoară democraţie internă atunci când are de dus bătălii externe", a afirmat domnul Valeriu Stoica. O astfel de declaraţie reprezintă un unicat, la aproape 19 ani de la căderea comunismului. De când activez în politică nu am întâlnit astfel de proceduri şi intenţii. La nici un partid politic. Domnul Valeriu Stoica s-a aflat în conducerea PNL când au avut loc fuziunile cu APR, UFD sau PL, toate partide cu o amploare mult mai mare decât a minusculului PLD, la momentul fuziunii cu PD. Niciodată în PNL, la momentele imediat următoare respectivelor fuziuni, nu a existat vreo "suspendare temporară a democraţiei interne" şi nimeni, nici măcar domnul Valeriu Stoica, nu a propus aşa ceva. Nici măcar la nivel de glumă sau şuetă, un astfel de subiect nu a existat în PNL după fuziuni.

Îl vedem acum la nivelul PD-L. Şi îmi este teamă că s-ar putea să-l vedem şi la nivelul întregii ţări, dacă PD-L va ajunge la guvernare. Pentru că dacă după o absorbire a unui partid minor se "decretează" suspendarea procedurilor democratice, atunci, după preluarea guvernării, care reprezintă o activitate mult mai complexă, la ce ne putem aştepta? Eu am tras doar un semnal de alarmă. Comentariile le las pe seama domniilor voastre şi ale opiniei publice.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică intitulată "Lipsa de argumente naşte politruci de presă"

Nu am fost niciodată un fan al americanismului cultivat, de-a lungul timpului, de multele generaţii de români. Am sperat şi eu, ca tot omul în perioada comunistă că vor veni americanii să ne scoată din jug, dar nu m-am bazat pe asta. Încă mai cred că România ca ţară va reuşi prin forţe proprii, prin munca, ambiţia şi implicarea noastră, a cetăţenilor în comunitate, şi nu cu ajutorul necondiţionat al unor state puternice ale lumii. Înainte de toate însă, ţin să adaug că nici măcar nu îmi place mâncarea de la McDonald's.

Am urmărit şi eu, fără prea mare pasiune, dar cu un soi de interes profesional, competiţia electorală din Statele Unite, în care se războiesc momentan între ei candidaţii din interiorul aceluiaşi partid politic. Nu am să susţin vreodată că modelul american, indiferent de domeniu, este aplicabil României. Pentru că trăim în timpuri şi în lumi diferite, deci avem nevoie de sisteme diferite. În schimb, am remarcat câteva chestiuni care la ei par normale, iar aici sunt considerate slăbiciuni politice. Chestiuni care mi-ar plăcea să se întâmple şi pe meleagurile acestea atât de zbuciumate.

Am apreciat faptul că în campania electorală din Statele Unite lupta politică se dă pe argumente, şi nu folosindu-se atacuri la persoană. Candidaţii se contrazic zâmbind, deşi în spatele uşilor închise au loc aceleaşi intrigi specifice politicianismului de pretutindeni. În acest fel, nu se distrug cariere politice peste noapte, iar încrederea oamenilor în clasa politică este sporită, ceea ce are ca rezultat existenţa unui civism cu rezultate pozitive pentru societate. În România însă, ne-am pierdut de mult argumentele. Lupta politică se dă la uşa DNA, coaliţiile se fac şi se desfac în timp record, trădările sunt la ordinea zilei, iar mocirla este o stare de fapt.

Recent, am avut parte la Cluj de o situaţie mai puţin plăcută: câţiva colegi din partid au preferat să ducă o luptă politică personală, în interiorul organizaţiei, prin intermediul presei, lansând ba acuzaţii, ba aşa-zise manifeste de "relansare a liberalismului". S-a ajuns chiar la a mă caracteriza, tot în presă, ca fiind "şmecheraş" sau "bişniţar", lucru de care s-au simţit mai apoi mândri. Nimeni nu a văzut în asta o dovadă de proastă creştere, o dovadă de frustrare specifică omului lipsit de argumente. Nu aş vrea să intru în amănunte, pentru că aş plictisi. Ce îmi vine în minte acum sunt privirile de încurajare, cuvintele amabile schimbate în interiorul unei competiţii cruciale între cei doi "adversari" americani, Hillary Clinton şi Barak Obama. Ce ştiu sigur este că gesturile electorale se pot rezuma la strângeri de mână sau bătăi colegiale pe umăr. Ştiu că la finalul unei competiţii poţi rămâne prieten cu echipa adversă şi, de ce nu, să faci chiar echipă.

Partidul Naţional Liberal, în această perioadă de guvernare, a ales, înainte de toate, politica bunului-simţ. A căutat soluţii la problemele cetăţenilor, a dezvoltat şi a realizat diverse proiecte pentru români, încercând în acelaşi timp să se ţină departe de scandalurile pornite de diverşi politicieni dornici de publicitate gratuită. Deşi ni se reproşează că nu suntem destul de vocali, eu sunt mulţumit. Fac parte, şi la nivel local, şi la nivel naţional, dintr-o echipă de oameni pentru care a face politică implică şi respectarea unor reguli ce ţin de corectitudine, onestitate şi un soi de modestie. Vă asigur de pe acum că în campania care urmează, PNL va folosi ca tehnică de marketing politic argumentul seriozităţii. Şi probabil că nu vom primi cele mai multe voturi, dar cel puţin a doua zi vom putea ţine capul sus.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Declaraţie politică intitulată "De ce nu acţionează şi de ce tace domnul Emil Boc?"

În data de 18 februarie a.c., pe prima pagină din ziarul "Gândul" a apărut următoarea informaţie: "Candidatul PNG-CD la Primăria Cluj-Napoca va fi Florin Ţene, funcţionar public al municipalităţii, preşedinte al unei fundaţii cu simpatii legionare şi militant împotriva independenţei provinciei Kosovo - de altfel, s-a oferit voluntar, alături de câţiva tineri, să lupte în armata sârbă". Mă aşteptam ca după apariţia acestei ştiri, şeful respectivului angajat, primarul municipiului Cluj-Napoca, domnul Emil Boc, să reacţioneze, cu atât mai mult cu cât, se ştie, oficialităţile statului roman, inclusiv Parlamentul, s-au pronunţat în această chestiune, printr-o decizie de nerecunoaştere a independenţei provinciei Kosovo.

Domnul Boc trebuia să demareze o anchetă internă în primărie şi, în funcţie de concluzii, să anunţe măsurile ce intenţionează să le, ia conform prevederilor statutului funcţionarului public.

Spun trebuia pentru că, de regulă, domnul Emil Boc nici nu aşteaptă ca o informaţie să vadă lumina tiparului, că şi iese pe micile ecrane şi, după caz, înfierează cu mânie proletară sau se declară susţinător "fără echivoc"... De această dată, în cazul Ţene nu s-a întâmplat nimic timp de o săptămână.

Vreau să fiu foarte clar: un demers de genul celui atribuit de ziarul "Gândul" respectivului angajat al primăriei municipiului Cluj- Napoca este unul foarte periculos. Mai mult, domnul Emil Boc trebuia să reacţioneze, având şi o dublă calitate: de primar al municipiului Cluj-Napoca, aşadar ca şef al respectivului angajat, şi de preşedinte al unui partid din România care şi-a asumat o anumită conduită în ceea ce priveşte chestiunea Kosovo.

Să nu îşi dea seama oare domnul Emil Boc ce presupune intenţia subalternului domniei sale de a pleca şi a lupta cu arma în mână împotriva jandarmilor români detaşaţi în regiune pentru menţinerea ordinii? Să nu îşi dea seama domnul Boc că intenţii de genul celor pe care le are subalternul său ar putea constitui "combustibil" şi pentru extremiştii din România?

A trata cu nepăsare sau a ignora un astfel de subiect mi se pare chiar mai grav decât intenţia în sine a respectivului angajat al primăriei clujene, inducând percepţia de complicitate.

Domnul Relu Fenechiu:

Preşedintele PD-L, domnul Emil Boc, a anunţat ieri că astăzi va finaliza textul unei moţiuni de cenzură prin care va ataca Guvernul Tăriceanu pentru motivul că nu a anulat taxa auto, aşa cum s-a cerut în moţiunea simplă adoptată săptămâna trecută.

În primul rând, mă văd obligat să constat că intenţiile PD-L sunt absurde. Nu atât pentru faptul că liderii acestui partid consideră că legea fundamentală obligă guvernul să pună în aplicare ceea ce se prevede într-o moţiune simplă adoptată de o Cameră a Parlamentului. Nu este pentru prima oară când juristul Emil Boc şi colegii săi interpretează sui-generis Constituţia. Domnul preşedinte al PD-L bănuiesc că nu a uitat episodul de la începutul anului 2007, când în Senat a fost adoptată o moţiune simplă prin care se cerea primului-ministru demiterea ministrului justiţiei de atunci, Monica Macovei. Şi, de asemenea, nu cred că juristul Emil Boc să fi uitat că premierul Tăriceanu a solicitat un punct de vedere judecătorilor Curţii Constituţionale, dacă este obligat sau nu să o demită pe Monica Macovei. Răspunsul Curţii Constituţionale a fost fără echivoc: solicitarea de demitere a ministrului Monica Macovei, cerută în textul respectivei moţiuni simple, nu era obligatorie pentru şeful Executivului. Atunci, domnul Emil Boc nu a ieşit pe posturile TV să îl someze pe premier să o demită pe doamna Macovei. Dar aşa este interpretată Constituţia în Aleea Modrogan: când un fapt convine reprezentanţilor PD-L, este constituţional; când nu convine, nu mai este constituţional. Aşa şi în cazul solicitărilor din moţiunea simplă privind eliminarea taxei.

Absurdul situaţiei rezidă însă din altceva. Moţiunea simplă a PD-L a fost votată marţi 19 februarie. În cele doar trei zile lucrătoare care s-au scurs de atunci, nici un guvern din lume nu avea timpul material să înceapă demersurile de a rezolva unele din problemele ridicate de respectiva moţiune. Pentru că Executivul a anunţat încă din timpul dezbaterilor că va ţine cont, aşa cum prevăd reglementările în vigoare, de unele aspecte solicitate în moţiune. Mai mult, o serie de aspecte ridicate de moţiune intraseră deja în lucru la Ministerul Finanţelor, încă înainte de dezbateri. Iar nu mai târziu decât ieri, ministrul finanţelor, domnul Varujan Vosganian, a anunţat că săptămâna viitoare se vaîncepe o procedură de audiere publică, în care vor fi implicaţi parlamentari, membri ai Cabinetului, ONG-uri şimass-media, cu scopul de ase preciza care esteimpactul nefavorabil al eliminării taxei şi a reliefat că, în noua formulă, taxa de poluare auto reduce taxarea care existăîn prezent cu cel puţin o treime, pe ansamblul veniturilor total colectate, ceea ce înseamnă un avantaj şi pentru contribuabili.

Se pare însă că demersul PD-L are un alt substrat. Liderii acestui partid sunt alarmaţi de faptul că adoptarea legii alegerii parlamentului prin sistem uninominal se află pe ultima sută de metri şi că există şanse foarte mari ca în maxim 10 zile să ajungă la promulgare, pe masa şefului statului. Spun că sunt alarmaţi, pentru că există numeroase semnale care arată că deşi membrii PD-L clamează public necesitatea uninominalului, în realitate nu îl agreează, pentru că dezavantajează această grupare politică. De asemenea, liderii PD-L sunt alarmaţi şi de faptul că există şi posibilitatea organizării de alegeri parlamentare anticipate, iarăşi fapt neconvenabil grupării din Modrogan. Răspunsul dat ieri ziariştilor de către domnul Emil Boc, la întrebarea referitoare la anticipate este mai mult decât sugestiv: căderea Guvernului nu necesită automat şi organizarea de alegeri anticipate. Rezultă deci că timp de trei ani, atât tema uninominalului, cît şi tema alegerilor anticipate nu au fost decât teme de imagine pentru PD, acum PD-L. Iar o eventuală moţiune de cenzură adoptată ar putea să conducă spre evitarea celor două "neplăceri". Aşa se explică graba cu care a fost anunţată intenţia depunerii moţiunii de cenzură.

P.S. Tot de domeniul absurdului ţine şi următoarea situaţie: să ataci printr-o moţiune de cenzură o lege pe care tu ai promovat-o şi pentru care ai criticat dur pe cei care s-au opus ei. Pentru că, se ştie, autorii taxei auto sunt miniştrii PD - acum PD-L -, iar aceasta este şi astăzi botezată "taxa Sulfina". Orice comentariu este de prisos.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declaraţie politică intitulată "Votul uninominal cu compensare proporţională"

La nivel declarativ, toate partidele parlamentare susţin introducerea votului uninominal pentru alegerea senatorilor şi deputaţilor, începând cu scrutinul din acest an.

Votul uninominal se află din nou în dezbaterea Comisiei de Cod electoral a Parlamentului. Aleşii au abandonat însă proiectul asupra căruia Guvernului şi-a asumat răspunderea şi vor discuta varianta negociată de Asociaţia ProDemocraţia cu partidele parlamentare.

În fapt, Executivul şi-a asumat răspunderea în Parlament pentru proiectul ce prevede în esenţă alegerea prin votul uninominal a jumătate dintre parlamentari, restul locurilor urmând să fie ocupate prin redistribuire.

Acum este vorba despre o variantă a proiectului asumat de Executiv, dar care păstrează principiul de bază al acestuia, şi anume scrutinul majoritar într-un singur tur. După ultima rundă de negocieri între partide, sub medierea ProDemocraţia, desfăşurată zilele trecute, parlamentarii au căzut de acord asupra principalelor puncte ale legii. Astfel, votul va avea loc în colegii uninominale, iar distribuţia mandatelor se va face proporţional.

Proiectul legislativ despre votul uninominal, care se va discuta în această săptămână în Camera Deputaţilor, este cel mai bun prezentat până acum. S-au eliminat listele. Cu această ocazie se respecta şi voinţa electoratului - să aibă o reprezentare proporţională cu voinţa sa.

După ce va trece de Camera Deputaţilor, legea votului uninominal va ajunge pe masa preşedintelui ţării, spre promulgare. Aici, Traian Băsescu o poate reîntoarce dacă va invoca neconstituţionalitatea unui articol. Sper totuşi ca preşedintele Băsescu să promulge acest proiect de lege în care credea şi în care trăiesc cu impresia că încă mai crede.

Mai ales că voinţa electoratului român este spre votul uninominal, iar cât mai repede, Guvernul se va ocupa cu repartiţia colegiilor, pentru ca în momentul în care votul uninominal va deveni lege, să poată fi aplicat.

Greutatea cea mare este de a împărţi localităţile, judeţele în colegii, pentru ca la generale scrutinul uninominal să fie aplicat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică intitulată "Dreptatea nu e pentru toţi"

Mii de proprietari de cai bolnavi de anemie infecţioasă au fost obligaţi de autorităţile sanitar-veterinare judeţene să predea animalele bolnave unor firme, contra unor sume modice, evident mult sub nivelul pieţei. Din păcate, după nenorocirea de a-şi pierde animalul, proprietarul se vede nevoit să aştepte puţinii bani promişi câţiva ani, bani care nu au mai ajuns în contul oamenilor.

Aceştia se reunesc în diferite asociaţii, se duc la autorităţi să-şi caute dreptatea, numai că nu găsesc înţelegere nicăieri. Aşa că, au rămas şi fără cai şi fără bani.

Ce e de făcut, într-o asemenea situaţie? Bunul-simţ dictează să-l dai în judecată pe cel care ţi-a creat un prejudiciu, în vederea recuperării datoriei. Numai că proprietarii animalelor bolnave nu au fondurile necesare demarării unui astfel de proces.

Alţii, să spunem "mai norocoşi", nu au predat caii bolnavi autorităţilor veterinare aşa că, după un timp, s-au trezit că trebuie să plătească o amendă, care, de altfel, nu le-a parvenit la domiciliu, ci la sediul primăriei de comună unde aceştia îşi au reşedinţa. Cum se poate ca într-un stat de drept să se întâmple astfel de lucruri?

Cei care nu au plătit amenda, s-au trezit cu somaţie de executare silită. De ce să nu îngropăm cu totul ceea ce înseamnă viaţa în mediul rural? Să omorâm şi ceea ce a mai rămas? De ce să nu lovim omul căzut? A fost mai mare greşeala unui om care nu şi-a predat calul bolnav decât a autorităţilor care nu-şi onorează promisiunea de a achita contravaloarea animalului preluat? Evident că nu spun că proprietarul animalului bolnav a procedat corect, dar, după cum spune un dicton creştin "să arunce primul cu piatra cel care este fără de păcat". Or, cred că aici nu este cazul. Omul de rând nu are la dispoziţie mijloacele de constrângere pe care le au autorităţile, aşa că problema rămâne, în continuare, nerezolvată.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

În şedinţa de Guvern de săptămâna trecută a fost adoptat un plan de măsuri pentru revenirea în ţară a cetăţenilor români care lucrează în străinătate, a cărui aplicare va avea un impact deosebit în plan social, din perspectiva reîntregirii familiei, diminuării efectelor negative asupra copiilor rămaşi în ţară în grija rudelor, precum şi din punct de vedere demografic.

Măsurile incluse în acest act normativ vizează, pe de o parte, menţinerea forţei de muncă în România şi, pe de altă parte, stimularea revenirii în ţară a cetăţenilor români care lucrează în străinătate.

În cadrul acestui plan de măsuri, începând din decembrie 2008 vor fi create şi actualizate periodic baze de date cu privire la cetăţenii români care îşi desfăşoară activitatea în străinătate. Vor fi colectate date statistice referitoare la numărul cetăţenilor români care lucrează în străinătate, ţările spre care a emigrat forţa de muncă din România, sectoarele de activitate, condiţiile de lucru şi motivele emigraţiei.

În paralel, vor fi realizate campanii de informare privind oportunităţile de angajare din România şi recrutarea de forţă de muncă pentru cetăţenii români care lucrează în străinătate, prin organizarea de burse de locuri de muncă în zonele unde există comunităţi mari de români.

O primă acţiune concretă în acest sens este Bursa locurilor de muncă pentru români de la Roma, ce a avut deja loc la 23 februarie a.c., la care a fost prezent şi ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse, Paul Păcuraru.

În cazul în care acest tip de bursă se va dovedi un succes şi va avea un număr mare de interlocutori, înregistrându-se astfel un număr semnificativ de persoane care vor accepta oportunităţile de muncă oferite, Guvernul va organiza acţiuni similare şi în Spania, Franţa sau în oricare altă ţară în care există comunităţi importante de români.

În cadrul aceluiaşi plan de măsuri aprobat de Guvern va fi reglementat un sistem de stimulare a revenirii şi reintegrării profesionale a cetăţenilor români în ţară, prin acordarea de facilităţi pentru dezvoltarea unor afaceri pe cont propriu, generatoare de noi locuri de muncă, inclusiv prin consiliere privind modul de accesare a fondurilor europene, programe de asistenţă destinate adaptării şi integrării/reintegrării familiilor lucrătorilor migranţi români la întoarcerea în ţară, facilităţi în recalificare şi obţinerea atestatelor profesionale, precum şi stimularea repatrierii lucrătorilor cu înaltă calificare.

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Dacian Cioloş, va contribui la informarea românilor aflaţi la muncă în străinătate în privinţa oportunităţilor oferite în România de programele de dezvoltare rurală.

Fondurile necesare îndeplinirii obiectivelor prevăzute în Planul de măsuri pentru revenirea în ţară a cetăţenilor români care lucrează în străinătate vor fi planificate de către fiecare instituţie cu atribuţii în realizarea obiectivelor, în bugetele proprii, în raport cu priorităţile, resursele disponibile şi etapele de realizare a acestora, în perioada 2008-2010.

Considerăm că toate aceste măsuri întreprinse de Guvern reprezintă un prim pas important în ceea ce priveşte sprijinul acordat românilor aflaţi în străinătate, care doresc să revină în România, pentru a fi alături de familie, şi care au plecat doar pentru a câştiga mai bine.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Priorităţile românilor"

Suntem la un pas de adoptarea legii votului uninominal. PSD reconfirmă decizia de a accelera dezbaterea şi adoptarea legii votului uninominal într-un singur tur, pentru că acest sistem oferă condiţiile pentru responsabilizarea clasei politice!

Dacă şi cei de la PD-L se ţin de cuvânt şi votează acest proiect, până la sfârşitul lunii vom avea, în premieră, o lege de vot uninominal, conform propunerii noastre, a PSD.

La alegerile parlamentare viitoare, românii nu vor mai vota liste, ci oameni! Cetăţenii vor şti pe cine au trimis în Parlament şi vor putea judeca în ce fel sunt reprezentaţi! Este o reformă electorală care, fără îndoială, va însănătoşi climatul vieţii publice din România. Candidaţii vor fi direct responsabili faţă de alegători. Aceasta este esenţa tipului de vot propus de PSD.

PSD susţine devansarea calendarului alegerilor parlamentare către zona alegerilor locale, pentru că România nu îşi poate permite să piardă încă un an! Primul an de la aderare a fost un eşec!

Românii s-au săturat de incertitudine, de scandaluri între Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Simplul cetăţean s-a săturat de o guvernare şubredă şi de blocajul în care ne aflăm - nu ştim cine sunt miniştrii, nu ştim ce majoritate există în Parlament. Guvernul mai scoate din pălărie nişte taxe, scumpirile vin în lanţ, creditele în valută s-au scumpit peste noapte, nu am reuşit să obţinem un euro din banii europeni - acestea sunt problemele cetăţenilor!

Românii au nevoie de şansa unui nou început. Cetăţenii trebuie să îşi spună cuvântul!

2008 este anul schimbării!

Singura soluţie pentru a ieşi din acest blocaj şi de a nu irosi şi anul 2008 este să suprapunem alegerile locale şi parlamentare în vară. Să avem un nou Guvern, un nou Parlament, să începem un nou ciclu politic. Să ne apucăm cu toţii de treabă, pentru că sunt multe probleme importante de rezolvat. Facem o singură campanie electorală, reducem cheltuielile cu alegerile, şi prezenţa la vot va fi mai mare!

Dacă nu devansăm alegerile parlamentare, anul 2008 se va pierde în campanii electorale, blocajul politic şi constituţional în care ne aflăm va avea urmări şi mai grave, administraţia publică centrală şi cea locală vor fi paralizate, iar reprezentanţii puterii de dreapta vor împinge ţara, în continuare, pe un drum greşit! Anul viitor, în 2009, avem alegeri pentru Parlamentul European şi alegeri pentru preşedintele României. Alte campanii, alte fonduri!

Nevoia de claritate şi nevoia de schimbare sunt priorităţile românilor! Nu ne putem permite încă un an de zile de tensiune, de incertitudine şi de eşecuri în plan economic şi social!

2008 - Anul schimbării!

Domnul Ioan Hoban:

Declaraţie politică intitulată "Legislaţia trebuie adaptată noilor realităţi sociale"

Prima dezbatere din cele patru programate în cadrul proiectului "Deputatul din oraşul meu!", derulat de Centrul de Resurse pentru Participare Publică, a fost organizată la Baia-Mare, în parteneriat cu ONG-uri din Maramureş şi cabinetele parlamentare. Tema aleasă - "Între îngrijirea copilului şi cariera mamei", este una de actualitate, dacă ţinem seama, pe de o parte, că natalitatea este în descreştere, iar, pe de alta, că femeia-mamă nu este sprijinită suficient nici în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea copilului, şi nici în carieră.

Din dezbateri a reieşit necesitatea de a adapta legislaţia la realităţile existente, iar Guvernul României să iniţieze politici sociale active în vederea creşterii treptate a natalităţii, prin susţinerea familiilor, a tinerilor, urmărind ca direcţii de acţiune reconcilierea între viaţa de familie şi viaţa activă a femeilor.

Prezentăm câteva dintre propunerile făcute, care ar putea soluţiona unele dintre problemele existente:

• Introducerea în lege a unui ajutor bănesc şi pentru mamele care nu muncesc în momentul în care nasc, dar astfel încât această lege să nu fie discriminatorie pentru diferitele categorii de femei.
• Modificarea legislaţiei privind concediul de creştere a copilului, astfel încât să poată beneficia de două sau mai multe concedii, în funcţie de numărul de copii născuţi - în cazul naşterii gemenilor.
• Nivelul indemnizaţiilor acordate mamelor la naşterea copilului: stabilirea unui plafon minim, apoi să se ia în considerare volumul şi durata cotizării la stagiul social al fiecărei femei.
• Legea să prevadă posibilitatea obţinerii dovezii de şcolarizare a copilului direct de la inspectoratele şcolare şi/sau şcoli, astfel încât familiile monoparentale să poată beneficia de alocaţiile complementare fără alte eforturi suplimentare.
• Aplicarea legislaţiei în ceea ce priveşte femeile care obţin venit din activităţi agricole - Ordonanţa nr.148/2005 - control la administraţiile financiare locale, popularizarea acestor prevederi legale existente în rândul funcţionarilor din aceste instituţii. Se impune, de asemenea, clarificarea prevederilor corespondente în Codul fiscal.
• Aplicarea legii tichetelor de creşă: încurajarea agenţilor economici să participe la construirea unui plan de carieră pe termen lung pentru angajate şi să contribuie financiar la aplicarea lui - reducerea concediului de creştere a copilului să fie luată în considerare şi din punct de vedere financiar.
• Pentru a soluţiona problema lipsei de implicare a taţilor în creşterea şi educaţia copilului, familia trebuie privită ca un parteneriat între bărbat şi femeie pentru creşterea copiilor. Instituţiile publice din domeniu ar trebui să demareze o campanie pentru atragerea taţilor în creşterea copilului. În această campanie ar putea fi cooptate şi ONG-urile din acest sector.
• Popularizarea prevederilor ce încurajează femeia să îşi reia viaţa profesională şi/sau să rămână activă pe durata concediului de creştere a copilului (stimulent financiar, cursuri de formare): campanie de informare a mamelor, iniţiată şi susţinută de instituţiile publice responsabile, în parteneriat cu alţi actori sociali. Participanţii au considerat oportună crearea unui serviciu de informare profesională pentru cele care îşi întrerup viaţa profesională - după modelul japonez.
• Eliminarea examenului la reluarea activităţii profesionale după concediul de creştere a copilului pentru mamele din sectorul public. Includerea mămicilor în toate programele de formare profesională pe care instituţia le organizează în perioada concediului.
• Crearea mai multor facilităţi de acces la locuinţe sociale sau de achiziţionare de locuinţe pentru familiile cu mai mulţi copii.
• Soluţionarea problemei creşelor: personal, servicii şi costuri.

Domnul Nicolae Popa:

Declaraţie politică intitulată "PSD-ul, principalul vinovat de creşterea facturilor la gaze".

Am aflat cu stupoare că PSD a depus la Senatul României o moţiune simplă pe tema scumpirilor de la începutul acestui an. L-am ascultat şi pe colegul meu parlamentar, domnul Iulian Iancu, fostul secretar de stat din Ministerul Industriilor, în mandatul domnului Dan Ioan Popescu, vorbind despre faptul ca actualul Guvern este vinovat de creşterea preţului la gaze, cu o dezinvoltură şi o demagogie demne mai degrabă de un personaj ca "Pinocchio". Domnul Iancu ne spune că "nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase", iar el este, cred eu, ultimul care ar trebui să vorbească despre acest lucru.

Domnul Iulian Iancu dezinformează opinia publică, ca să nu zic că "minte", atunci când afirmă că la negocierea Capitolului 14 "Energie", Guvernul PSD de atunci nu s-a angajat să crească preţul la gaze naturale. Vă rog să vă opriţi la pagina 10 din Capitolul 14 "Energie", pe care vi-l pun la dispoziţie, şi în care se spune foarte clar că România se angajează ca în perioada 2005 - 2007 preţul gazelor din producţia internă să crească anual cu 25 dolari/1000 mc, astfel încât să ajungă la paritate, în momentul aderării ţării noastre la UE, cu preţul gazelor din import. Este prima dovadă că unul dintre negociatorii de atunci cu UE, domnul Iulian Iancu, dezinformează grosolan, mistificând adevărul. În loc să găsească o soluţie convenabilă de aliniere a preţului, Iancu s-a grăbit şi a negociat prost acest capitol, doar pentru ca PSD să poată anunţa triumfalist, înainte de alegerile din 2004, închiderea Capitolului 14 "Energie".

Domnul Iulian Iancu este şi tăticul moral al celebrului abonament la gaze naturale, care a fost lăsat ca o bombă cu efect întârziat în curtea actualului Guvern. Tot cu câteva zile înainte de alegerile generale din 2004, PSD a negociat textul Deciziei 1078/2003, pe care o să vi-l pun la dispoziţie, şi în care apare modul de calcul al abonamentului care trebuia introdus, conform angajamentelor luate de domnul Iancu şi compania, la începutul anului 2005 de actualul guvern. Dacă aţi uitat toate aceste lucruri, vi le reamintesc eu, domnul Iancu, pentru că se pare că memoria vă joacă feste.

Tot în perioada dinaintea alegerilor, în timp ce domnul Iulian Iancu era secretar de stat la industrii, statul român a finalizat vânzarea celor două mari distribuţii de gaze, Distrigaz Nord şi Sud, care acum sunt luate de EoN Gaz România şi Gas de France. Dacă pe vremea PSD-ului cele două mari distribuţii erau de stat, iar preţul gazului era dictat la ordin politic, acum acest lucru nu mai este posibil. Iar dumneavoastră ştiţi foarte bine acest lucru, domnule Iancu, întrucât o perioadă de timp v-aţi aflat chiar în fruntea Autorităţii de reglementare. Poate o să vă reamintiţi şi cine a privatizat cu cântec Petrom-ul, domnule deputat.

Din aceste motive, pe care le-am enumerat mai sus, cred că nu aveţi dreptul să vă faceţi portdrapelul celor care sunt afectaţi de creşterea preţului la gaze. Sunteţi unul din principalii vinovaţi pentru că românii plătesc astăzi o factură ridicată la gaze. Este imoral ceea ce faceţi, domnule, iar minciuna are picioare scurte.

Pentru a remedia negocierea catastrofală a Cap. 14 "Energie" de către PSD, actualul Guvern a reuşit să prelungească calendarul de aliniere cu încă doi ani, iar aici meritul îi aparţine exclusiv premierului Tăriceanu, omul în care astăzi aruncaţi cu noroi. Dacă angajamentele luate de dumneavoastră în numele României ar fi rămas aşa cum le-aţi negociat, cu siguranţă astăzi românii ar fi fost obligaţi să plătească facturi duble la gaze. Ăsta este adevărul, domnule Iancu, şi îl susţin cu documente şi cu argumente solide. În plus, actualul executiv a însoţit fiecare majorare de preţ cu ajutoare sociale care acoperă integral diferenţa de preţ.

Şi pentru a da "Cezarului ce-i a Cezarului" trebuie să spunem că doilea vinovat pentru creşterea preţului la gaze este chiar preşedintele Traian Băsescu. Ca urmare a politicii externe ostile la adresa Rusiei, astăzi plătim cel mai mare preţ la gazele de import din Federaţia Rusă, circa 380 de dolari/1000 mc, dintre ţările UE şi din vecinătatea României. În Ungaria şi Bulgaria preţul gazelor importate din Rusia este undeva în jurul cifrei de 240 dolari/1000 mc, iar în Germania şi Polonia preţul este la nivelul de 320 dolari/1000 mc. Ca să fiu corect până la capăt trebuie să spun că şi barilul de petrol a ajuns la preţuri record, iar acest lucru se răsfrânge la 6 luni şi asupra preţului gazelor din import. Din păcate, Guvernul nu poate interveni în "calmarea" preţului gazelor din import, întrucât acestea ajung în ţară prin intermediari ca WIEE, firma mixtă ruso-germană. Soluţia, din punctul meu de vedere, ar constitui-o înfiinţarea unei societăţi mixte româno-ruse, după modelul celor din ţările vecine. În prezent, România consumă anual circa 18 miliarde metri cubi de gaze naturale, iar 40 la sută provin din Federaţia Rusă.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului, Cristian Adomniţei, a aprobat alocarea în 2008 a sumei de 1. 300. 000 de mii de lei pentru investiţii în infrastructura unităţilor de învăţământ preuniversitar din ţară. 650.000 de mii de lei vor merge către inspectoratele şcolare, iar alte 650.000 de mii de lei către consiliile locale.

MECT a alocat deja, prin HG 94/2008, 157.441 de mii de lei, din care 15.002 de mii de lei către inspectoratele şcolare şi 142.439 de mii de lei către consiliile locale, prin intermediul inspectoratelor. Banii sunt destinaţi acoperirii cheltuielilor angajate în 2007 pentru definitivarea investiţiilor aflate în curs de derulare, respectiv construcţia de campusuri şcolare, consolidări/reabilitări/reparaţii capitale ale unităţilor de învăţământ.

Din fondurile totale pe care MECT intenţionează să le acorde unităţilor de învăţământ în 2008, 1.142.559 de mii de lei vor fi distribuiţi prin hotărâri de guvern.

MECT va distribui direct către inspectoratele şcolare judeţene, care vor gestiona alocarea de fonduri, suma de 634.998 de mii de lei. Banii sunt destinaţi investiţiilor noi - microstaţii de epurare, utilităţi, construcţia de campusuri şi şcoli de arte şi meserii.

Pentru cheltuielile pe investiţiile aflate în derulare, MECT va aloca 507.561 de mii de lei consiliilor locale, prin intermediul inspectoratelor.

Criteriile care au stat la baza stabilirii cuantumului pentru investiţii la nivel de ţară au ţinut cont de numărul de elevi, numărul unităţilor şcolare şi procentul de absorbţie a fondurilor înregistrat în 2008 de către fiecare judeţ.

Domnul Valentin Samuel Boşneac:

Participare la lucrările comune ale festivităţii "Micul dejun cu rugăciune pentru Naţiune", ediţia 56, Washington DC

La fel ca în anii trecuţi, hotelul Hilton din Washington DC a fost gazda celei de a 65-a ediţii a Micului dejun cu rugăciune pentru Naţiune.

Actul de naştere al manifestării a fost inclus în calendarul Guvernului SUA la 7 ani după încheierea celui de-al doilea război mondial, crezul fiind acela că, prin credinţă, rugăciune şi recunoştinţă în faţa lui Dumnezeu, omenirea poate transforma contradicţiile ivite de-a lungul istoriei într-o comunicare fără prejudecăţi, în care înţelepciunea să devină supremul biruitor.

Indiferent de structura politică a Guvernului American, Micul dejun cu rugăciune pentru Naţiune s-a impus ca o constantă a promovării valorilor democraţiei tutelate de supremaţia divinităţii, fie ea de obârşii creştine, islamiste, budiste sau de alte convingeri religioase. Acest lucru a fost confirmat, încă o dată, şi în acest an, de prezenţa reprezentanţilor a peste 160 de state de pe întregul mapamond, alături de preşedintele ţării gazdă, congresmeni şi lideri ai numeroaselor organizaţii americane, politice şi neguvernamentale.

Pe lângă participarea la lucrările comune ale festivităţii, desfăşurate în perioada 5-8 februarie, am avut diverse întâlniri, personale sau împreună cu delegaţia română, cu mai mulţi membri ai Congresului american, senatori şi alte personalităţi din cadrul Institutului Hudson - Comitetul local de securitate şi Heritage Foundation.

Problemele abordate cu oficialităţile americane au fost cele de ordin general, evidenţiate de ţara noastră în cadrul relaţiilor cu SUA:

• evidenţierea importanţei acordate de ţara noastră relaţiei privilegiate cu SUA şi exprimarea aprecierii pentru sprijinul constant acordat de Congresul şi Administraţia SUA pentru consolidarea parteneriatului cu România;
• menţionarea angajamentului ferm al României pentru susţinerea şi promovarea, în calitate de membru NATO şi UE, a procesului de consolidare a relaţiei transatlantice;
• reiterarea solicitării de activizare a sprijinului american, la nivelurile parlamentare şi al factorilor decizionali din Congres, pentru flexibilizarea poziţiei SUA în ceea ce priveşte criteriile tehnice de îndeplinit pentru includerea României în "Visa Waiver Program".

La invitaţia "Societăţii Româno-Americane din Oregon" (preşedinte Mircea Lubanovici) şi al "Romanian Times", sfârşitul de săptămână mi l-am rezervat întâlnirilor cu comunităţile româneşti din Statul Oregon şi Washington, precum şi cu oameni de afaceri româno-americani şi liderii spirituali ai comunităţii (penticostali, baptişti, ortodocşi).

Domnul Ion Luchian:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am fost cu toţii martori, săptămâna trecută, ai unui eveniment deosebit de important pentru securitatea zonei în care se află şi ţara noastră, şi anume declararea unilaterală a independenţei Kosovo.

În această situaţie, poziţia României, exprimată prin vocile preşedintelui, a primului-ministru şi a parlamentului, a fost foarte clară, de nerecunoaştere a acestui stat şi asta pentru că, în opinia mea nu avem ce stat să recunoaştem. Simplul fapt că o minoritate etnică sau religioasă este majoritară într-o regiune a unei ţări nu înseamnă că această minoritate reprezintă şi o naţiune care are dreptul de a-şi pune în practică aspiraţiile naţionale prin formarea unui stat separat, independent.

De aceea eu consider că viitorul va demonstra că Kosovo nu va reuşi să se guverneze singur (aşa cum orice stat trebuie să fie capabil să o facă), nu va reuşi să-şi creeze o economie stabilă, tocmai pentru că este o creaţie statală forţată - ca să nu spun artificială.

Mai grav este faptul că existenţa aşa-zisului stat Kosovo, recunoscut astăzi de marile puteri occidentale, poate reprezenta o nouă problemă pentru echilibrul politic al unei regiuni cu un trecut recent (nu mai departe de ultimii 10-15 ani) destul de tulbure.

Nu vreau să se înţeleagă că aş avea ceva împotriva etnicilor kosovari, dar vreau să se înţeleagă că eu vorbesc de dreptul naţiunii sârbe la integritatea teritorială a propriului stat. Sunt convins că la fel cum reacţionează astăzi sârbii - poate chiar mai aprig în unele cazuri - ar reacţiona populaţia oricărei democraţii occidentale dacă statul lor s-ar afla în situaţia Serbiei. Au fost voci care au afirmat că Serbia şi-a pierdut dreptul suveran asupra Kosovo pentru felul în care au fost trataţi kosovarii de regimul Milosevic. Chiar dacă am accepta această poziţie nu cred că era normal ca Serbia de azi, care a făcut paşi mari spre democraţie în ultimii zece ani, să fie "pedepsită" în acest fel pentru greşelile trecutului, greşeli care au fost comise de aproape toate ţările occidentale -europene sau nu - la un moment dat în trecutul lor istoric, mai recent sau mai îndepărtat.

Aş vrea să mai spun şi faptul că au existat voci din România, ale unor parlamentari şi europarlamentari români, care au afirmat că România ar fi trebuit să adopte o atitudine europeană în cazul Kosovo.

Eu consider că România este tot atât de membră UE cât sunt şi Franţa sau Germania, de exemplu, şi că a avea o atitudine europeană nu înseamnă că trebuie să susţi automat punctul de vedere al acestora, ci România însăşi, ca membră a Uniunii, poate impune o atitudine europeană într-o situaţie sau alta, aşa cum de această dată a fost cazul cu Kosovo.

Domnul Constantin Faina:

"Meserii pe cale de dispariţie"

Unul dintre obiectivele strategice ale ţării noastre îl constituie transformarea economiei într-un sistem de piaţă bine structurat şi funcţional, capabil să furnizeze produse şi servicii de calitate. Aceasta presupune ca sistemul de formare profesională continuă să asigure dezvoltarea de cunoştinţe, deprinderi si abilităţi în concordanţă cu cerinţele în continuă evoluţie ale locurilor de muncă. Pentru a realiza acest deziderat sunt stabilite următoarele priorităţi:

• dezvoltarea potenţialului în formarea profesională continuă;
• asigurarea resurselor adecvate formării profesionale continue;
• facilitarea accesului la formarea profesională continuă;
• promovarea formării profesionale continue;
• asigurarea calităţii formării profesionale continue.

Dintre aceste priorităţi, asigurarea resurselor adecvate formării profesionale continue devine mai importantă, deoarece cheltuielile pentru formare trebuie considerate investiţii şi nu costuri. Când sunt considerate costuri, cheltuielile pentru formare profesională continuă îmbracă forme de manifestare cu efecte nebănuite.

Cu toate aceste probleme s-au adresat Biroului nostru parlamentar un grup de profesori de la Universitatea Transilvania din Braşov. O grupă de studenţi la specializarea Metalurgic sau Ştiinţa Materialelor este formată din minimum 20-25 studenţi, conform prevederilor Ministerului Educaţiei şi Culturii. La admitere, cu greu se completează locurile la aceste specializări şi asta numai după a două sesiuni de admitere, vara-toamna, iar candidaţii au de regulă medii mici. Din această cauza, specializările respective sunt mai puţin căutate de candidaţi, sunt pe cale de dispariţie. Este vorba de prelucrători ai metalelor, turnători, tratamente termice, deformări plastice, utilaje tehnologice. Fără aceşti prelucrători ai metalelor, un absolvent TCM-ist sau mecanic nu are ce sa prelucreze, si cum un specialist nu se poate forma într-o perioadă mai mică de 5-6 ani, pe viitor aceştia nu vor putea participa la o relansare a industriei care, fără ei, nu va putea fi posibilă.

Pentru aceste specializări, ministerul ar trebui sa accepte şi o componentă mai redusă a grupelor de studenţi (5-10), iar cadrele didactice ar putea să beneficieze de susţinere financiară. Nu este cazul să continuăm a exporta deşeuri metalice, ca apoi să importăm materii prime, de cele mai multe ori la preţuri mult mai mari decât dacă prelucrarea (topirea si prelucrarea) ar fi realizată cu specialiştii noştri. Piaţa muncii din România are nevoie acută de asemenea specialişti.

Domnul Grigore Dan:

Declaraţia politică de astăzi se referă la "Reabilitarea şi modernizarea unui drum naţional lăsat în voia sorţii"

Este binecunoscut faptul că reabilitarea şi modernizarea infrastructurii de transport rutier reprezintă una dintre priorităţile fundamentale necesare dezvoltării economice durabile locale, regionale şi naţionale. Cu toate acestea, investiţiile la capitolul "drumuri" nu au fost suficiente, deşi au fost accesate granturi pentru dezvoltarea şi reabilitarea infrastructurii de transport din fondurile de preaderare acordate României de Uniunea Europeană. Starea drumurilor din România continuă să fie una precară şi este departe de a reprezenta infrastructura unui stat membru al Uniunii Europene. Investiţiile în drumuri sunt insuficiente, iar atunci când se fac durează nepermis de mult, fără să mai vorbim de calitatea acestora care nu este întotdeauna cea mai bună.

Un exemplu în acest sens, îl reprezintă drumul naţional 21 A, a cărui reabilitare şi modernizare au demarat în luna august a anului trecut. Actualmente, lucrările de reabilitare a drumului care asigură legătura cu Autostrada Soarelui - obiectiv strategic în ceea ce priveşte transportul rutier în zonă -, dar şi legătura între două reşedinţe de judeţ, au fost sistate. Deşi ministrul transporturilor, Ludovic Orban, a afirmat după vizitarea zonei şi verificarea stadiului lucrărilor că acestea vor fi finalizate în cel mai scurt timp, se pare că reabilitarea drumului va dura mult mai mult decât s-a preconizat iniţial. Motivele sunt de ordin tehnic şi organizatoric şi au la bază conflictul apărut între Inspectoratul de Stat în Construcţii şi firma care execută lucrarea.

Nerespectarea de către constructor a parametrilor tehnici necesari a dus la sistarea temporară a lucrărilor de reabilitare a drumului. Acest fapt are serioase implicaţii pentru sutele de oameni care tranzitează zilnic drumul către Autostrada Soarelui şi nu numai. Starea drumului este deplorabilă şi provocă îngreunarea traficului intens datorat importanţei acestuia. Deşi aparent vinovată pentru această situaţie ce afectează sute de oameni care circulă spre şi dinspre autostradă pare sa fie firma executantă, este mai mult decât vizibilă lipsa de implicare a autorităţilor responsabile care supervizează execuţia lucrării şi care nu par sa fi găsit până în prezent o soluţie pentru rezolvarea problemei.

Infrastructura rutieră naţionala are nevoie de investiţii majore pentru a ajunge la standarde europene. Se pare însă că, atunci când sunt alocate fonduri pentru reabilitarea unui drum ce asigură nu numai legătura între două judeţe ci şi legătura cu o autostradă, apar blocaje datorate lipsei de responsabilitate şi profesionalism care nu deranjează autorităţile, ci doar cetăţeanul de rând, contribuabilul la bugetul de stat, care suportă consecinţele.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Criza sistemului sanitar"

Partidul Conservator a fost şi rămâne profund preocupat de situaţia sistemului sanitar din România. Opinia noastră este următoarea: pachetul legislativ privind reforma în sănătate cuprinde o serie de schimbări care fie intră în discordanţă flagrantă cu realitatea acestui domeniu, fie sunt greu de implementat şi de asimilat de către factorii de decizie şi responsabilii direct implicaţi. Iată de ce sunt prioritare măsuri precum: eradicarea corupţiei din sistemul sanitar, corijarea managementului defectuos al unităţilor sanitare, dar şi găsirea de soluţii de finanţare pentru renovarea şi retehnologizarea spitalelor.

Acum două săptămânii trecute, i-am adresat o interpelare parlamentară domnului Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii publice, pe tema cazurilor de malpraxis din spitalele româneşti. Pornind de la un exemplu concret, mediatizat de televiziunile şi ziarele centrale, cel al micuţei Miruna Florea, am ajuns şi la chestiunea de ordin general: "Ce politici pe termen mediu şi lung are în vedere Ministerul Sănătăţii Publice pentru limitarea cazurilor de malpraxis!" Pentru că este mai uşor să previi decât să combaţi, iar asigurarea de malpraxis pe care o poate face personalul medical are, după ştiinţa noastră, efecte contrare. Mai precis, firmele de asigurări câştigă sume exorbitante, dar la victime banii ajung rar şi în cuantumuri mici.

Iată de ce, îngrijorat fiind de criza gravă a sănătăţii româneşti, solicit atât factorilor guvernamentali, cât şi celor din administraţia locală, să ia măsurile care se impun pentru remedierea situaţiei, în cel mai scurt timp. Un popor bolnav nu poate ajunge nici la performanţa economică, nici la prosperitate, nici la dezvoltare durabilă. Paturile de scânduri din spitalele României trebuie să dispară, iar pacienţii au dreptul la condiţii decente, umane, superioare celor existente în prezent. Este timpul ca politicienii să abandoneze scandalurile şi să se concentreze pe problemele fundamentale ale ţării. iar sănătatea este una dintre ele.

Domnul Miron Ignat:

"Rusia: Ziua apărătorului patriei"

Ziua Apărătorului Patriei este sărbătorită de Federaţia Rusă şi mai multe ţări din CSI pe data de 23 februarie. Această zi este denumită astfel din anul 1992, înainte se numea "Ziua armatei şi a flotei maritime militare sovietice", şi este închinată soldaţilor ruşi care au luptat împotriva invadatorilor de-a lungul anilor şi au apărat cu propria viaţă pământul strămoşesc.

Această zi, încă de la instituirea ei, a devenit un simbol al tuturor bătăliilor şi a eroilor neamului rusesc, fiind întipărită în sufletele ruşilor ca ziua în care ţara îşi sărbătoreşte soldaţii Armatei Roşii şi pe toţi care au fost în slujba ei. La data de 22 iunie 1941, Hitler a ordonat atacarea Rusiei, însă ofensiva lor a fost oprită în faţa Moscovei.

Data de 23 februarie este un prilej de reflecţie a fiecărui militar care a luptat în acele momente, atât asupra succeselor, cât şi asupra neîmplinirilor. Armata Roşie a avut ca obiective şi misiuni specifice de apărare şi interesele fundamentale ale statului şi ale cetăţenilor Federaţiei Ruse.

În fiecare an, pe această dată, la Moscova sunt depuse coroane la Monumentului Soldatului Necunoscut şi se rostesc cuvinte memorabile în cinstea tuturor patrioţilor.

Suntem convinşi că instituirea Zilei Apărătorului Patriei a contribuit la promovarea în societate a valorilor, precum curajul, demnitatea şi bărbăţia. Armata Roşie a înaintat puternic sper fronturile din România, iar armata română s-a mobilizat întorcând armele împotriva maşinilor hitleriste, grăbind astfel sfârşitul războiul.

Cu siguranţă, Ziua Apărătorului Patriei are un impact profund asupra tinerilor şi este un aport patriotic cetăţenilor. Este de datoria noastră să dăm dovadă de voinţă politică. Ar fi o nedreptate să dăm uitării sacrificiul participanţilor la conflictul armat de pe Nistru. Este vorba de cei care, riscându-şi viaţa, au luptat pentru menţinerea şi consolidarea integrităţii teritoriale.

Trebuie să le aducem un omagiu şi recunoştinţă apărătorilor Patriei, celor care s-au sacrificat cu propria viaţă şi s-au ridicat să-şi apere ţara.

Cu ocazia acestei zile, doresc să transmit cele mai frumoase gânduri pentru cei căzuţi la datorie, care şi-au apărat pământul natal. Pe data de 23 februarie 2007, în România s-a sărbătorit Ziua Apărătorului Patriei, s-au depus coroane la Cimitirul Ostaşilor Sovietici din Herăstrău, unde, alături de reprezentanţii a numeroase ambasade, au depus coroane de flori şi veteranii de război, grupuri de luptă antifascistă, jandarmeria, unele unităţi militare, reprezentanţii unor instituţii şi societăţi comerciale, precum şi Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România şi Federaţia Comunităţii Evreieşti din România.

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

" Oricine are dreptul să fie stupid, dar unii abuzează de acest privilegiu", este un aforism care reflectă in integrum, cu deosebită acurateţe, " nobila" politică fiscală a guvernului Tăriceanu II care, în dorinţa nedisimulată de a-şi demonstra " pregnanta" latură socială, l-a evidenţiat în postura de prim solist al unei arii utopice pe ministrul Paul Păcuraru, prin emiterea Ordinului 92/2008, în completarea Ordonanţei de urgenţă numărul 91/2007.

Prin acest demers de o indiscutabilă "empatie socială", guvernul Tăriceanu II a reuşit, fără un efort considerabil, să se disloce din concubinajul politic cu PSD, de care s-a folosit pentru a rămâne cu orice preţ la guvernare, implementând, mai abitir decât un guvern social-democrat, o serie de proiecte aferente acestei zone, dar într-o manieră pompieristică, iresponsabilă şi mai ales cu o crasă finalitate cinică pentru categoria direct vizată: cetăţenii.

Emis într-o zi cu semnificaţii total opuse şi în care sentimentele şi gândurile cetăţenilor sunt în genere nobile, respectiv Valentine's Day, ordinul în cauză a generat datorită inepţiilor stipulate, doar urări ireverenţioase la adresa executivului şi a ministrului aflat în postura Acarului Păun, Paul Păcuraru, care prin prevederile stipulate în ordin transforma România, într-o manieră "candidă", în raiul taxelor, spoliind cetăţenii şi generând colectări haiduceşti de taxe, menite să acopere găurile negre create prin derapajele populiste şi pur electorale ale unui guvern iresponsabil.

În esenţă, trezindu-se că are de onorat pensii majorate într-un an electoral, dar fără a avea suficiente fonduri pentru a menţine majorările promise, Guvernul s-a văzut nevoit, în ciuda tuturor asigurărilor date de către domnul Varujan Vosganian că ar dispune de fonduri suficiente pentru plata pensiilor majorate, să scadă cu 9,5%, primele de sărbători, sporurile, gărzile şi alte venituri începând cu luna martie, iar procentul obţinut să fie virat la bugetul pentru pensii, justificându-şi acest demers prin grăitoarea afirmaţie "Toată lumea vrea pensii mari, dar trebuie să avem şi banii din care să le acoperim".

Astfel, ca urmare a prevederilor stipulate în ordin, angajaţii români ar urma ca, de la 1 martie 2008, să nu beneficieze la fel de mult de prime, bani din ore suplimentare, soldă lunară, sporuri şi indemnizaţii, fiind introduse în lista veniturilor brute nu doar veniturile băneşti cât şi cele în natură, astfel încât angajatul care ar primi o parte din salariu în produse va trebui să plătească contribuţie la bugetul de pensii din valoarea acestor bunuri, de aceeaşi trataţie urmând de asemenea să beneficieze şi salariaţii care folosesc maşina de serviciu sau telefonul de serviciu, dacă angajatorul nu îi acoperă aceste costuri.

În faţa unor asemenea aberaţii, care afectează în mod indiscutabil stabilitatea mediului economic şi ţinând cont şi de creşterea costurilor de producţie şi respectiv salariale, asemenea prevederi nu fac altceva decât să încurajeze acordarea de prime şi alte beneficii reduse angajaţilor, respectiv încurajarea unui flagel care se mai atenuase din 2005, munca la negru, premierul Tăriceanu, pe fondul presiunii media şi a organizaţiilor patronale pe acest subiect, a găsit de cuviinţă să caute ţapul ispăşitor nu în propria curte, cum ar fi normal de altfel, ci în curtea mass-media, pe care a acuzat-o cu vervă de "instigarea poporului la nesupunere civică".

Plecând de la aforismul lui Aesop, "Uniţi vom rezista, divizaţi ne vom prăbuşi", Guvernul Tăriceanu II a demonstrat că se pliază de facto pe acesta, cu menţiunea că unitatea acestuia s-a construit pe o fundaţie şubredă, excelând doar prin manipulările şi compromisurile efectuate şi nu în ultimul rând prin utopicele şi ireverenţioasele ordine, care transformă acest guvern într-unul cu iz fanariot şi conferă cetăţenilor imaginea reală a "grijii exponenţiale" pe care acesta a manifestat-o şi totodată reversul medaliei în plan aforistic pe care aceştia îl pot aplica: " Dispreţul este forma cea mai fină a răzbunării".

Domnul Florin Iordache:

"Traian Băsescu şi ale lui meandre"

Ne apropiem cu paşi vertiginoşi de un moment crucial pentru ţara noastră şi nu numai. Norocul, am putea spune şi aşa, ne-a hărăzit organizarea summit-ului NATO în România. Poate că suntem mai mult sau mai puţin conştienţi, dar noi toţi vom fi protagoniştii unor clipe unice, sub răsuflarea noastră se va scrie istoria...şi acest lucru nu este deloc de neglijat.

Când spun că poate unii dintre noi sunt conştienţi de acest lucru, iar alţii nu, mă refer în special la preşedintele Băsescu, care nu conteneşte să-şi exprime orgoliile cu fiecare ocazie care i se arată.

Deşi preocuparea noastră ar trebui să fie tocmai desfăşurarea în cele mai bune condiţii a acestui summit, totuşi ne pierdem vremea cu lucruri derizorii şi mânate de orgolii copilăreşti, ca să nu le spun prosteşti.

Refuzul constant, chiar episodic aş putea spune, al preşedintelui de a numi persoanele desemnate de primul ministru pentru ocuparea unor funcţii importante în stat, nu fac altceva decât deliciul publicului european care ne arată cu degetul şi se întreabă cum de am intrat noi, atât de nepregătiţi, în Uniunea Europeană.

Cred, cu tărie, că Preşedintele şi-a depăşit încă o dată atribuţiile conferite prin Constituţie, iar Curtea Constituţională, dându-i dreptate Preşedintelui în conflictul pe tema numirii Noricări Nicolai, nu a făcut altceva decât să adauge la Constituţie. Se pare că, în acest moment, ţara este condusă de Curtea Constituţională, iar instituţiile statului, practic, nu-şi mai pot îndeplini atribuţiile pentru că sunt într-o continuă aşteptare a deciziilor primite de la Curtea Constituţională.

Urmărindu-i gesturile şi declaraţiile din ultimul timp, constat cu mirare că domnia sa a fost atins în mod iremediabil de sindromul amneziei de ocazie. Având în vedere că Traian Băsescu se crede mult deasupra Parlamentului, deasupra clasei politice, dincolo de Bine şi de Rău, de tot ceea ce înseamnă Dreptate şi Minciună, cred că orice menţiune suplimentară ar fi de prisos.

Traian Băsescu nu are nevoie de nimeni şi nimic pentru a guverna singur, el nu are nevoie de ajutorul nimănui, ba chiar îl enervează când cineva îi sare în ajutor. Sau... poate că acum va accepta doar sprijinul secretarului general al Partidului Democrat, organizaţia de tineret... Lăsând gluma la o parte, toate acestea ar trebui să înceteze, dacă vrem să mai oferim ceva şi generaţiilor viitoare şi mai ales dacă vrem să ducem undeva numele României, prin intermediul acestui summit extrem de important pentru noi " Este o şansă unică şi nu-i putem da cu piciorul.

Domnul Mircea Man:

"Stop violenţei din şcolile româneşti"

Toată lumea vorbeşte despre reforma în învăţământul românesc. Atât. Doar vorbeşte. Dar astăzi, în România, şcolile se confruntă cu probleme mult mai grave, violenţa în şcoli este prezentă în peste 75% din acestea. Aproape zi de zi vedem pe canalele de televiziune ştiri şi imagini înfiorătoare, vedem cum acest fenomen al violenţei creşte şi iar creşte.

Reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi Învăţământului declară de fiecare dată că aceste cazuri de violenţă reprezintă doar nişte excepţii. Fals, domnilor din minister!

Domnule ministru, cine este vinovat de acest fenomen îngrijorător? Elevii şi părinţii? Dascălii şi şcoala? Nu cred că elevii devin violenţi, aşa cum spun psihologii, doar că vizionează filme cu conţinut ridicat de violenţă, ci cred că vinovată de acest lucru este nesiguranţa oferită de societate acestor elevi, lipsa, până la urmă, a valorilor sociale.

În anul 2007, Guvernul din care faceţi parte a aprobat o aşa zisă strategie de reducere a violenţei prin mărirea numărului de ore de sport, de activităţi culturale, dezbateri cu părinţii, consiliere psihologică. S-a făcut ceva în acest sens? Credeţi că aceste măsuri sunt suficiente, pentru că deja am intrat de 2 luni în 2008 şi cazurile de violenţă cresc în loc să scadă?

Ce facem, domnule ministru, luăm exemplul americanilor unde elevii vin cu arme în şcoli provocând măcel în rândul elevilor şi profesorilor? deja într-o şcoala din România, anul acesta un elev a fost împuşcat cu un pistol cu bile de cauciuc.

Pentru a eradica aceste fenomen al violenţei este necesar un program urgent de redresare a ordinii şi disciplinei în şcoli, consilierea acelor elevi care chiar prezintă devieri de comportament.

Dacă nu luaţi măsuri urgente va fi grav pentru viitorul acestei ţări, aşa că găsiţi cât mai urgent soluţii şi strategii în acest sens.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"Protecţia civilă - 75 de ani în slujba cetăţenilor"

Acum 75 de ani, prin Înaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, se puneau bazele "Apărării Pasive" printr-un regulament ce viza apărarea populaţiei civile împotriva atacurilor aeriene, stabilindu-se atribuţii ministerelor, localităţilor urbane şi rurale, întreprinderilor şi instituţiilor de tot felul, înfiinţându-se comisii de apărare pasivă la nivelul judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi la nivelul întreprinderilor şi instituţiilor, instituindu-se măsuri preventive şi de salvare şi stabilindu-se un document unic de înfiinţare a formaţiunilor de intervenţie denumit Planul Apărării Pasive, plan ce cuprindea şi măsuri de competenţa pompierilor militari, inclusiv de organizare şi participare la exerciţiile publice de alarmare şi de pregătire a populaţiei civile. Suferind de-a lungul timpului multiple modificări, acest prim pas a condus la existenţa Protecţiei Civile, care are ca scop asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei printr-un complex de măsuri adoptate şi de activităţi desfăşurate în scopul protecţiei populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a factorilor de mediu, în caz de război sau dezastre, constituind o componentă importantă a apărării naţionale.

Astfel, de la a îndeplini exclusiv misiuni în caz de conflict armat, protecţia civilă, în prezent, are misiuni de prevenire asupra pericolului atacului inamicului aerian, calamităţilor sau catastrofelor prin înştiinţare şi alarmare, ocrotirea populaţiei împotriva efectelor armelor de nimicire în masă şi convenţionale, calamităţilor sau catastrofelor prin mijloace individuale, adăpostire, evacuare, alte forme şi mijloace specifice, asigurarea protecţiei valorilor culturale, a bunurilor materiale prin adăpostire, evacuare, precum şi alte măsuri tehnice şi organizatorice, identificarea, neutralizarea şi asanarea muniţiei rămase neexplodate şi, nu în ultimul rând, pregătirea populaţiei în vederea asigurării protecţiei civile.

Experienţa dramatică de la cutremurul din 1977, din România, inundaţiile şi alunecările de teren din anii precedenţi, incendiile din Grecia din vara anului trecut şi multe alte astfel de dezastre au demonstrat cu prisosinţă că protecţia civilă salvează vieţile oamenilor şi le oferă o speranţă în momentele cele mai grele.

Stimaţi colegi,

Cu ocazia sărbătoririi a 75 de ani de la înfiinţarea protecţiei civile în România doresc să urez întregului personal civil şi militar implicat în activitatea de protecţie civilă cele mai călduroase urări de ani mulţi, succes în lupta pe care o duc pentru a proteja populaţia în situaţii de criză şi gânduri pioase tuturor acelora care s-au jertfit pentru a-i salva pe alţii.

Domnul Ioan Munteanu:

Subiectul: "Taxele şi impozitele au devenit insuportabile"

Cu cele peste 400 de "biruri" pe care le adună de la contribuabili, România ocupă penultimul loc din Europa la atractivitatea fiscală şi locul 4 în lume la taxe şi impozite. Dincolo de taxele clasice, unanim acceptate în toate ţările lumii, parafiscalitatea existentă în ţara noastră se manifestă prin tot felul de taxe impuse de către ministere, agenţii şi instituţii de tot felul.

Recentele propuneri ale Ministrului Muncii privind impozitarea altor venituri suplimentare au stârnit indignarea unui mare număr de salariaţi, agenţi economici, dar şi a unor observatori străini. Astfel, doamna Susanne Kastner, vicepreşedinte al Budenstagului, a lansat un atac dur la adresa Guvernului român căruia i-a cerut să-şi îndeplinească îndatoririle faţă de propriii cetăţeni.

Atunci când un stat îşi fundamentează pib-ul în proporţie de 35-40% din taxe, impozite şi din diverse împrumuturi, se poate vorbi, fără greş, de o politică financiară incorectă şi nerealistă. Iar consecinţele imediate şi pe termen lung ale unei astfel de abordări se regăsesc în refuzul oamenilor de a munci în plus, pentru sume ce intră automat în bugetul statului. În aceste condiţii, nu este de mirare că evaziunea fiscală se situează la aproximativ 25-35 de procente, afectând toate sectoarele de producţie importante. Singura soluţie pentru limitarea şi stoparea economiei subterane o reprezintă reducerea impozitelor.

Dacă Guvernul Tăriceanu nu este capabil să stabilească un program de defiscalizare coerent, dar şi o fiscalitate rezonabilă, stabilă şi suportabilă pentru majoritatea românilor, atunci e cazul să lase locul celor care se pricep şi care înţeleg mecanismele acestui sistem.

Domnul Aurel Olărean:

"România - ţara celor 420 de impozite"

Vă mai amintiţi de efuziunea care cuprinsese Guvernul înainte de alegerile europarlamentare? De valul de propuneri populiste care emana aproape zilnic din cabinetele ministeriale? De parcă râuri de lapte şi miere începeau să curgă peste bietul cetăţean român, aducând, brusc şi neaşteptat, o bunăstare generală. Cum altfel puteai să priveşti propunerea de majorare a pensiilor? La mirarea unora, că de unde s-au găsit aşa de repede bani, răspunsul a fost scurt: sunt resurse bugetare suficiente.

Aflăm astăzi pe ce se baza Guvernul Tăriceanu II când făcea toate aceste promisiuni electorale: pe noi taxe şi impozite, de parcă bietul român nu avea şi aşa destule pe cap. Căci, stimaţi colegi, România a reuşit să ajungă pe un loc fruntaş în Europa, dar nu şi de invidiat. Românii, deşi au unele dintre cele mai mici salarii din Europa, plătesc cele mai multe impozite, comparativ cu alţi europeni. Însuşi măria sa Ministerul Finanţelor recunoaşte că, în România, persoanele fizice şi juridice plătesc 420 de taxe şi impozite. Şi asta fără a mai pune la socoteală şi diversele taxe cu caracter local! Este aberant.

Zilele acestea, în goana sa după bani, Guvernul a mai venit cu o noutate, denumită misterios "extinderea bazei de impozitare la anumite categorii de venituri", reuşind, astfel, să-i aducă pe bieţii patroni la exasperare. Majoritatea întreprinzătorilor, care lucrează cinstit în relaţia cu statul, au ajuns la concluzia că afacerea lor, mică sau mare, are doar rolul de a asigura salariile angajaţilor şi de a plăti cât mai multe dări către stat. Nu este deloc cinstit ca să tratezi toţi aceşti oameni, în fond nişte mici rotiţe în acest uriaş angrenaj care duce înainte societatea românească, ca pe nişte vaci bune de muls. Orice patron cu bun simţ şi spirit managerial încearcă să-şi păstreze angajaţii buni. Şi pentru asta le oferă mici stimulente materiale sau de altă natură. In ţări cu o mare tradiţie, acestea se numesc prime sau bonusuri de fidelitate. Şi nu sunt impozitate.

Este în interesul general al firmei ca personalul să fie fidel şi devotat, fără să mai vorbim de acele facilităţi oferite în scopul rentabilizării muncii angajatului, pentru că telefonul mobil sau automobilul pus la dispoziţie de firmă nu reprezintă decât un mijloc de eficientizare a muncii, nu un moft. Primele de Crăciun sau de Paşte, cadourile pentru copiii salariaţilor, toate acestea sunt nişte stimulente. Să nu uităm că şi pe vremea comuniştilor existau astfel de stimulente. Doar că se numeau altfel şi nu erau de Crăciun şi Paşte, ci de Moş Gerilă sau Iepuraş.

Domnule prim-ministru, să fim serioşi, nu guvernul dumneavoastră a descoperit focul! Ţări avansate au brevetat de mult sistemul şi se vede, cu ochiul liber, că funcţionează. Şi încă al naibii de bine!

Şi ca totul să fie şi mai aberant, toate aceste măsuri vin de la un guvern pretins liberal, care ar trebui să promoveze politici fiscale de sprijinire nu de demolare a mediului de afaceri. Adevărul este însă altul: în goana sa după popularitate, acest guvern a promis mai mult decât poate da. Şi ce a dat cu o mână, încearcă acum să ia cu alta, inventând tot felul de taxe şi impozite care mai de care mai aberante.

Vă aduceţi aminte, domnilor miniştri, de manualele de istorie de dinainte de 1989? Cum noi, nişte copii, aflam oripilaţi că bieţii ţărani s-au răsculat pentru că ajunseseră să plătească "taxă pe fumul care iese pe hornul casei". Dacă vedeţi vreo diferenţă, vă rog să mi-o explicaţi şi mie.

Domnul Ioan Oltean:

"Răzgândelile ministrului Păcuraru"

Modificarea deciziilor de la o zi la alta pare activitatea cea mai populară în rândul miniştrilor Guvernului condus de premierul răzgândelilor, domnul Călin Popescu-Tăriceanu.

Călcând pe urmele şefului său, ministrul Paul Păcuraru a reuşit performanţa de a modifica, în decurs de o săptămână, de trei ori, normele metodologice de aplicare a Legii pensiilor care reglementează veniturile supuse contribuţiilor la pensii.

Debutul fulminant al operaţiunii "Buzunare goale" anunţa impozitarea cu 30% a primelor de Paşte şi Crăciun, a cadourilor pentru copii de 1 Iunie, dar şi a abonamentele pentru telefon sau transport a îngrozit o ţară întreagă.

Ministrul muncii a dat cu bâta în baltă în încercarea disperată de a obţine bani pentru acoperirea găurilor lăsate la buget de creşterea nerealistă şi nefundamentată a pensiilor.

Decizia de a impozita sumele acordate cu ocazia ieşirii la pensie, sumele pentru plata cu ora sau indemnizaţiile clinice acordate cadrelor medicale ne-a provocat râsul şi plânsul în acelaşi timp. Ulterior, supus unei ample presiuni mediatice, ministrul Păcuraru a bătut în retragere dar, din nefericire, luciditatea nu l-a ţinut decât foarte puţin, mai exact o zi.

În loc să-şi reconsidere poziţia, domnia sa a confirmat încă o dată lipsa sa de coerenţă şi viziune, s-a răzgândit a treia oară, lăsându-i cu gura căscată inclusiv pe colegii săi de partid. Potrivit ultimelor impresii, domnul Păcuraru a decis să impoziteze tot, fără număr, indiferent că este vorba de venituri în bani sau în natură. În consecinţă, copiii vor trebui să înţeleagă de ce, de 1 Iunie, statul le va lua 30% din cele 10 bomboane primite.

Singurele impozite pe care ministrul muncii a omis să le includă sunt cele care ar trebui să taxeze obrăznicia miniştrilor şi neputinţa Cabinetului Tăriceanu II de a guverna această ţară.

Experimentele domnului Păcuraru se aliniază pe deja conturata traiectorie a dezastrului care plasează actualul Executiv pe primul loc, în ultimii 18 ani, în materie de incompetenţă şi nevolnicie.

Domnul Cezar-Florin Preda:

"PD-L nu este un partid populist şi demagogic, domnule Tăriceanu"

De când Partidul Democrat a introdus proiectul de lege privind anularea taxei auto şi returnarea banilor cetăţenilor şi de când societatea civilă s-a mobilizat într-o acţiune civică de mare anvergură în vederea anulării acestei taxe, partidele politice nu au adus în dezbatere publică decât tema paternităţii taxei.

Doar acest lucru au avut politicienii români de spus cetăţenilor? Nu au ştiut decât să discute despre cine este mama taxei, tatăl sau naşul acestei taxe. Nu au spus cine câştigă enorm din această taxă.

Domnilor parlamentari, vă spunem noi: câştigă Guvernul României acoperindu-şi astfel erorile de guvernare cu aceste sume, precum şi un grup puternic de interese din jurul Guvernului, printre care şi Călin Popescu-Tăriceanu.

S-a spus că noi dorim un câştig politic. Domnilor, nimeni nu v-a obţine nici un beneficiu politic sau electoral pentru că nu se poate! Această acţiune a noastră nu este populistă şi nici demagogică. Singurii care vor fi avantajaţi sunt cetăţenii români, în primul rând cei care au plătit taxa şi care trebuie să-şi primească banii înapoi şi, în al doilea rând, toţi ceilalţi cetăţeni care nu mai trebuie să o mai plătească.

Aţi încercat să evitaţi dezbaterea acuzându-ne pe noi, democraţii, de duplicitate şi oportunism. Am spus-o public şi o repet în faţa dumneavoastră: nu suntem duplicitari şi nici oportunişti. Suntem realişti!

Ne asumăm participarea la o legislaţie elaborată şi aprobată în timpul guvernării din care am făcut parte. Aşa cum ne-am asumat toate deciziile luate de partid şi care au fost bine primite şi însuşite de cetăţenii României. Aşa ne asumăm şi ceea ce s-a dovedit că este în folosul cetăţenilor nu numai Guvernului sau unor grupuri de interese. Dar acest lucru ne obligă pe noi toţi la acţiune. Să schimbăm rapid ceea ce societatea românească şi Uniunea Europeană consideră ilegal şi nefundamentat.

Un alt lucru pe care trebuie să-l facem de urgenţă este acela de a condamna ferm declaraţia primului ministru în care acuza societatea civilă de instigare la nesupunere civică.

Poate societatea civilă a instigat cetăţenii României prin această acţiune la nesupunere în privinţa îmbogăţirii imorale a guvernanţilor care dau legi în folosul propriu.

De aceea, facem un apel la toţi parlamentarii ca să votăm pentru repararea acestor erori şi să ne asumăm toate greşelile pe care le-am făcut şi pe care le vom face şi care ne oglindesc în opinia publică cu faţa la interesul personal şi cu spatele la cetăţean. Acest vot poate fi începutul unei abordări responsabile a Parlamentului în corectarea deciziilor şi în îmbunătăţirea responsabilităţii tuturor factorilor de decizie în luarea hotărârilor, indiferent de ce natură ar fi ele.

Domnul Vasile Pruteanu:

"Bâlbâiala ministrului muncii în legătură cu impozitarea unor venituri"

Din dorinţa declarată de a clarifica unele prevederi din Codul fiscal care, deşi în vigoare nu se aplică, ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse a elaborat Ordinul nr. 92/2008.

Atenţie: un membru al guvernului declară public că un act normativ, deşi în vigoare, nu se aplică. Oare cine ar fi trebuit sa asigure aplicarea prevederilor Codului fiscal? Ce guvernare este aceea care nu reuşeşte să pună în aplicare legile statului? Oricum, situaţia este jalnică.

Pentru a ieşi din această situaţie, ministrul Paul Păcuraru emite un ordin pe atât de aberant pe cât ideea de a ieşi pe această cale din criză de autoritate a guvernului care nu reuşeşte să asigure punerea în aplicare a legilor statului.

Obiectul ordinului la care ne referim este ştiut de toată lumea, dar nu pot să nu vi-l reproduc aici pe scurt, şi anume: impozitarea veniturilor din convenţii civile, a cadourilor şi veniturilor în natură şi altora asemenea.

Reacţiile nu s-au lăsat aşteptate stârnind pe această temă un scandal monstru. Abia în urma acestuia, Guvernul se trezeşte la realitate şi acelaşi ministru renunţă la buna sa intenţie de a asigura aplicarea Codului fiscal în vigoare.

Pe cale de consecinţă, promite că va elabora un nou ordin prin care vor fi eliminate din baza de calcul a CAS cadourile în bani oferite de angajatori în beneficiul copiilor angajaţilor, de Paşti, de 1 iunie, Crăciun şi sărbători similare ale altor religii, cadourile oferite angajatelor de 8 Martie şi veniturile în natură de tipul utilizării automobilelor de orice tip, contravaloarea chiriei, a unei părţi din aceasta, a utilităţilor suportate de angajator, abonamentelor şi costurilor convorbirilor telefonica şi multe, multe alte asemenea care erau prevăzute în "magnificul" ordin, ca surse pentru asigurări sociale.

Iată, stimaţi colegi, cum în România Europeană legislaţia este pe post de alba - neagra.

În fapt, realitatea la care se trezeşte Guvernul este mult mai tragică. Abia acum îşi dau seama guvernanţii noştri că nu au fost pregătiţi să suporte financiar majorarea pensiilor şi caută să se descurce tot pe spinarea contribuabililor, incluzând biruri noi.

Orice alte comentarii sunt de prisos.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Mai doresc maghiarii să fie cetăţeni români?"

Nu au trecut decât câteva luni de când, la festivitatea de lansare a candidaţilor UDMR, domnul Marko Bela îşi îndemna belicos electoratul să continue lupta pentru a-şi recâştiga tot ce au pierdut, specificând apoi, ca să nu existe dubii, că este vorba despre pământ, case, păduri şi...steag. Şi iată că acum, încurajată probabil de lipsa de reacţie a majorităţii româneşti, maghiarimea românească ridică din nou capul şi suflă în jarul ce arde mocnit în sufletele naţionaliştilor. Precedentul dominoului Kosovo începe să devină vizibil, şi dacă pretenţiile de autonomie ale unor regiuni cu nume exotice pentru urechile românilor, ca Abhazia, Guşeţia sau Srpska, nu par să afecteze stabilitatea în zonă, totuşi ceea ce se petrece în România în ultimele zile nu poate să ne lase indiferenţi. Şi când spun asta, mă refer atât la calitatea mea de om politic, dar şi de cetăţean român al acestei ţări numite România.

Membrii Consiliului Naţional Secuiesc au găsit de cuviinţă ca, exact în aceste zile, să anunţe că 99 la sută dintre cei intervievaţi în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş doresc o autonomie teritorial-administrativă a acestei zone. De aici nu mai urmează decât modelul Kosovo, adică un statut de autonomie şi cererea adresată Consiliului Europei de a legifera aceste pretenţii. Episcopul Laszlo Tokes, europarlamentar român de altfel, declară că minoritatea maghiară trebuie să profite de momentul Kosovo pentru recunoaşterea drepturilor colective ale minorităţilor.

Ce drepturi nu aveţi stimaţi colegi maghiari? Ce drepturi v-au fost încălcate? Din câte ştiu eu, minorităţile au posibilitatea, în România, să studieze în limba maternă de la grădiniţă până la universitate şi aceleaşi minorităţi au dreptul să fie reprezentate în toate structurile administrative sau politice. Vă deranjează cumva faptul că într-un spital din judeţul Harghita, aflat în România, un pacient român are pretenţia ca medicul şi asistenta să vorbească româneşte numai ca sa poată spune ce îl doare? Sau că la o primărie din Covasna, aflată în aceeaşi Românie, funcţionara de la ghişeu trebuie să vorbească româneşte ca să înţeleagă ce adeverinţă vrea omul? Ce doriţi în fond? Ca românii din acest, aşa denumit de dumneavoastră Ţinut Secuiesc, să înveţe ei limba maghiară? Se bate mult moneda pe respectarea drepturilor minorităţii maghiare în anumite regiuni, fără a se spune, însă, că aceasta înseamnă în fond îngrădirea drepturilor individuale ale românilor care au ales să locuiască acolo.

Politic vorbind, UDMR este un partid etnic, bazat pe electoratul maghiar. Dar tot politic vorbind, acest electorat s-a născut, a crescut şi a învăţat în România. Şi de aceea, cu toţii, suntem cetăţeni români, înainte de toate. România are o singură Constituţie, unde se stipulează clar că este un stat unitar, iar limba oficială este româna. Ar trebui, deci, să o şi respectăm.

Domnul Vasile Puşcaş:

"Critica politicii fiscale din România de azi"

Una din deficienţele majore ale actului de guvernare, cu impact direct asupra vieţii cetăţeanului, a constat în setul de politici fiscale pe care puterea de dreapta le-a aplicat în ultimii trei ani. În tradiţia statelor civilizate, ca şi în cea a paradigmei europene a momentului, fiscalitatea reprezintă un mijloc de stimulare a dezvoltării economice prin atragerea de investiţii directe şi indirecte, dar şi o cale de redistribuire echitabilă a prosperităţii către toţi creatorii de valoare adăugată. Nevoia de eficienţă se exprimă şi prin elaborarea unei legislaţii cât mai simple şi mai puţin discriminatorii. Fiscalitatea este în primul rând un mijloc şi nu un scop în sine. Finalitatea sa constă în asigurarea accesului la un nivel decent al prosperităţii pentru categorii cât mai largi de cetăţeni şi în stimularea dezvoltării economice pe termen lung, în beneficiul general al comunităţii şi contribuabililor.

România înregistrează astăzi eşecuri majore şi pe acest segment al politicilor publice, iar efectele sunt deja simţite de noi toţi. Fiscalitatea excesivă a fost păcatul strategiei economice a dreptei româneşti post-revoluţionare, dar şi raiul de refugiu al administraţiei, care şi-a drapat incompetenţa în sporirea şi diversificarea constantă a impozitelor şi taxelor. Actualul guvern nu face decât să demonstreze că şi-a însuşit cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună greşelile trecutului. Cheia de boltă a programului economic cu care Executivul de azi a venit la putere a fost aşa-zisa cota unică de 16%, care a necesitat în epocă o ediţie specială a "Monitorului Oficial". Efectele acestei măsuri în stimularea fără precedent a consumului, cu impact direct asupra deficitului de cont curent, şi-au dovedit deja rolul contraproductiv.

Respectiva "inovaţie fiscală", proclamată drept panaceu al problemelor economice ale României, şi-a epuizat curând limitele, graţie caracterului ei simplist şi absenţei unor politici fiscale susţinătoare si coerente. Simplificarea aparentă a impozitării a coincis însă cu creşterea impunerilor cu mai mare adresabilitate socială, cum au fost impozitarea veniturilor întreprinderilor mici şi mijlocii, care s-a dublat în 2005. Merită menţionat că acest segment al economiei reprezintă unul din motoarele de creştere ale zonei euro.

Impozitul pe dividende a fost majorat la 16%, ca de altfel şi veniturile provenite din operaţiuni pe piaţa de capital, fapt de natură să descurajeze activităţile micilor investitori autohtoni. Pe parcursul ultimilor ani, guvernului i-a lipsit minimul interes pentru stimularea dezvoltării durabile. Ideea desfiinţării impozitului pe profitul reinvestit a fost respinsă cu obstinaţie, iar posibilitatea reducerii impozitului pe capitalul repatriat nu este luată în calcul, chiar dacă ar veni în întâmpinarea intereselor unor categorii sociale receptive la abordările liberale.

În altă ordine de idei, cota unică a diminuat baza încasărilor la bugetul de stat, fapt semnalat de către instituţiile internaţionale financiare, iar în prezent Ministerul Economiei şi Finanţelor nu reuşeşte să convingă Comisia Europeană că are capacitatea de a controla deficitul bugetar. Singura soluţie concretă pe care a propus-o până acum este completarea încasărilor prin trecerea sumelor rezultate din taxarea tranzacţiilor imobiliare la bugetul central, în dauna administraţiilor locale. De aceea, avem motive să ne temem că ne aflăm abia la începutul unei serii de "inovaţii" care frânează şansele reformei structurale.

În ceea ce priveşte apetitul investitorilor pentru România, el nu poate fi în nici un caz motivat de fiscalitate. Forurile reprezentative ale oamenilor de afaceri reclamă tocmai caracterul împovărător al sistemului de impozitare şi instabilitatea legislativă. Marile companii care iniţiază proiecte în diverse regiuni ale ţării sunt atrase aici, în primul rând, de existenţa unei forţe de muncă aptă să asigure reducerea costurilor de producţie şi de poziţia geografică, într-o zonă de emergenţă economică. Politica fiscală a Executivului nu încetează să-i trateze ca inamici publici tocmai pe cei care generează creşterea economică. Deşi a fost "reformat" de câteva ori, Codul fiscal a fost fidel ideii de a impozita munca şi inovaţia, sursele esenţiale ale ridicării competitivităţii. Conform unui raport recent al Băncii Mondiale, România ocupă un loc fruntaş la numărul de taxe şi impozite, dar se află în partea inferioară a clasamentului în ceea ce priveşte gradul de colectare a acestora. Codul Fiscal a fost modificat de câteva ori în pe parcursul ultimei legislaturi, iar imperfecţiunile sesizate de partenerii sociali au fost cosmetizate prin ordine ministeriale. Odiseea taxei pentru prima înmatriculare nu s-a încheiat nici până azi. Totul a culminat cu recentele propuneri ale Ministerului Muncii referitoare la includerea unor categorii de venituri ale angajaţilor în baza de impozitare. Dincolo de caracterul aberant al reglementărilor, şocantă este maniera în care ordinul ministerial care interpretează un act legislativ a fost modificat printr-unul nou, emis în aceeaşi zi. Executivul reuşeşte să reînvie practica anilor 1997-2000, când fiecare minister dispunea de fonduri speciale, rezultate din aplicarea de taxe proprii, iar apetitul clienţilor politici era satisfăcut prin majorarea accizelor la produse de strictă necesitate. Miniştrii actuali se dovedesc foarte talentaţi în a propune taxe pe vicii, dar se feresc să bonifice virtutea esenţială a cetăţenilor, munca.

Politica bugetară din ultimii ani a venit în întâmpinarea mediului privat, stimulând mai ales achiziţia de bunuri private, dar a menţinut spiritul discriminator în raport cu majoritatea cetăţenilor şi nevoile lor. Opinia publică nu are acces la informaţii pertinente referitoare la eficienţa cu care sunt utilizate finanţele publice, dar suntem cu toţii obligaţi să plătim tot mai mult în contul unor servicii de calitate îndoielnică. Asistenţa medicală, învăţământul, serviciile publice, marile proiecte cu destinaţie socială se confruntă cu subfinanţarea cronică, iar rectificările bugetare proiectate vor diminua, probabil, tot fondurile destinate acestora. O astfel de distribuţie a valorii adăugate, creată de ansamblul societăţii, în folosul exclusiv a mai puţin de 10% din populaţie, nu are nimic în comun nici cu nevoile de dezvoltare, nici cu standardele europene. Cetăţenii români ştiu că echitatea socială reprezintă una din valorile asumate de Uniunea Europeană în efortul de a eficientiza economia şi nu mai sunt dispuşi să fie ţinte în poligonul unor experienţe aşa-zis liberale, cu profund caracter de injustiţie socială.

De aceea, facem apel la Guvern şi la toate partidele politice din Parlament să se gândească în primul rând la binele public, la toţi cetăţenii României cărora trebuie să le asigure cadrul general de realizare a standardelor unei vieţi decente, în consonanţă cu obiectivele asumate privind dezideratele economice şi sociale ale unui stat membru respectat al Uniunii Europene.

Domnul Ion Stan:

Din învăţăturile "profesorului" Traian Băsescu către preşedintele Serbiei, Boris Tadjici: "Noi nu recunoaştem independenţa Kosovo, dar Belgradul trebuie să vorbească cu Priştina"

Când Băsescu a dat un asemenea sfat preşedintelui Serbiei, Boris Tadjici, aflat în vizită la Bucureşti, la numai patru zile după ce un grup de terorişti şi mafioţi au proclamat unilateral crearea statului independent Kosovo, creând în acest fel trei precedente grave: posibilitatea declarării unilaterale a independenţei; modificarea frontierelor unui stat în afara oricăror acorduri internaţionale şi ştirbirea integrităţii şi suveranităţii sale; ignorarea unei rezoluţii a Consiliului de Securitate a O.N.U., ca şi cum nici nu ar fi existat, ca român am trăit un sentiment penibil de ruşine, am înţeles din acea recomandare, inabil făcută într-o conferinţă de presă comună cu preşedintele Serbiei, că Traian Băsescu, ca preşedinte al României, este total lipsit de onoare şi demnitate naţională, comportându-se ca un exhibiţionist al cărui singur scop este să convingă comunitatea internaţională că România este condusă de o bandă de duplicitari în al căror cuvânt nu trebuie să te încrezi şi pe ale căror promisiuni nu trebuie să îţi faci planuri.

Cu cine să dialogheze Serbia la Priştina? Cine sunt personajele care deţin acolo puterea şi au proclamat unilateral independenţa unei părţi din teritoriul Serbiei?

Este suficient să radiografiem părţi din biografia primului ministru Hashim Thaci, pentru a vedea că Traian Băsescu i-a cerut preşedintelui Serbiei să se înţeleagă cu un terorist, cu un mafiot şi criminal, condamnat pentru atentate împotriva populaţiei civile albaneze, epurarea etnică a sârbilor şi asasinarea a numeroşi reprezentanţi ai autorităţilor kosovare şi sârbe, din perioada tulburărilor care au constituit pretextul bombardării Serbiei în 1999.

Raportul din 31 martie 1999 al senatorului Larry E. Craig, preşedintele Comisiei de politică a Senatului S.U.A., relevă că actualul prim ministru de la Priştina este succesorul altor doi foşti prim-miniştri pe care servicii de informaţii ale unor armate occidentale, prezente în Kosovo, au încercat şi, în parte, au reuşit să-i protejeze de judecata Tribunalului de la Haga, care i-a dovedit criminali de război.

Despre Hashim Thaci, senatorul Larry E. Craig arată că a colaborat cu Ossama bin Laden pentru crearea taberelor de la Tropoje, Morina şi Kukes destinate instruirii fundamentaliştilor islamici voluntari din Yemen, Arabia Saudită, Egipt, Iran şi Cecenia, care, după ce şi-au "făcut treaba" în Bosnia, au venit în Kosovo să sprijine U.C.K.-ul lui Hashim Thaci.

Comandanţii lui Hashim Thaci au fost pregătiţi în şcoli de stat major din Iran. Pentru finanţarea terorismului U.C.K., Thaci a cooperat cu reţelele internaţionale ale traficului de droguri. Mafia albaneză, a cărei ramură din Kosovo, "Drenica", se află sub controlul lui Thaci, împreună cu conexiunile realizate în Libia, Germania, Spania, Franţa, Norvegia, Elveţia şi America de Nord au preocupat şi desfăcut, anual, heroină în valoare de cca 2 miliarde de dolari.

Societatea mafiotă "Drenica", controlată de actualul prim-ministru de la Priştina, este responsabilă de trafic de arme, contrabandă cu ţigări, autoturisme furate şi benzină, precum şi de patronarea unei vaste reţele de prostituţie.

Să nu fi ştiut Traian Băsescu toate aceste lucruri şi încă multe altele?! Neîndoielnic că le-a cunoscut.

Atunci de ce nu s-a abţinut? Sau... recomandarea este după chipul şi asemănarea lui: Să minţiţi bine, domnule Băsescu!

Domnul Ion Stan:

«Precedentul Kosovo s-a produs: "Moartea dreptului internaţional!"»

Unanimitatea normelor dreptului internaţional demonstrează, fără echivoc, că statul Kosovo ("o a doua Albanie!"), creat prin declararea unilaterală a independenţei acestei provincii faţă de Serbia, stat legitim, membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, este ilegală.

Pe cale de consecinţă, toţi acei membri ai Organizaţiei Naţiunilor Unite care vor recunoaşte autoproclamatul stat Kosovo se situează în afara dreptului internaţional.

Cale de mijloc legitimă nu poate exista. România, ca ţară fondatoare, în 1919, a Ligii Naţiunilor de la Geneva, creaţie instituţională de securitate a perioadei interbelice menită a promova forţa dreptului, în faţa ameninţărilor dreptului forţei, realizată cu importante contribuţii ale unor eminenţi jurişti şi diplomaţi români, a rămas şi după cel de-al doilea război mondial printre cei mai fervenţi promotori şi apărători ai Chartei de la San Francisco, devenită Constituţia Organizaţiei Naţiunilor Unite, succesoarea din zilele noastre a Ligii Naţiunilor.

Ca ţară greu încercată de "dreptul forţei", România nu poate să fie adepta "realpolitik"-ului prin care se încearcă legitimarea unui al doilea stat albanez sub denumirea şi pe teritoriul provinciei leagăn al spiritualităţii şi identităţii poporului sârb.

Asemenea secesiuni forţate, precum şi cele ale Ciprului şi Taiwanului nu au fost de nimeni recunoscute.

După cel de-al doilea război mondial, nicăieri în lume, cu atât mai puţin în Europa, graniţele garantate de acorduri internaţionale nu s-au sfărâmat şi retrasat ca în spaţiul fostei Iugoslavii, unde un eşec fundamental al politicii Uniunii Europene a fost compensat cu un şi mai mare dezastru, acela al "realpolitik"-ului S.UA şi al marilor ei aliaţi europeni (probabil cei care cu adevărat contează!), împreună binecuvântând " moartea dreptului internaţional".

Impunerea brutală, prin terorism, a dreptului forţei şi violarea normelor dreptului internaţional, acesta este "precedentul Kosovo", extrem de grav şi cu adevărat periculos.

O amnezie totală pare a fi lovit memoria comunităţii europene, atunci când se declară favorabilă legitimării raptului teritorial şi a entităţii statale rezultate ilegitim din cocktailul mortal al fundamentalismului islamic, terorismului internaţional şi crimei organizate, adevăraţii piloni instituţionali ai autoproclamatului stat Kosovo.

Credem că nu exagerăm dacă afirmăm că, în situaţia creată, putem constata cum prinde contur visul lui Ossama bin Laden de constituire în Europa a Emiratului Fundamentalist Islamic. Este o problemă spinoasă, cu consecinţe complicate pe termen lung, pe care mai vârstnica Uniune a Statelor Americane doreşte, probabil, să o ofere drept "test de maturitate politică şi democratică" Uniunii Statelor Europei în devenire. Cu gând deloc ascuns, că o asemenea concurenţă nu este nici pe departe acceptată.

Mai credem, totodată, că prin recunoaşterea ştirbirii integrităţii teritoriale a Serbiei se deschide şi o nouă pagină în cronica de veacuri a imperialismului rus.

Avem încă proaspătă în memorie Lista lui Putin de la Lisabona. El a menţionat acolo un număr de entităţi teritoriale cu pretenţii de statalitate, care abia aşteaptă să profite de "precedentul Kosovo". Între acele entităţi cu pretenţii de statalitate nu se regăseşte niciuna din cele peste o sută aflate în componenţa Federaţiei Ruse. Se regăsesc numai aşchiile ruseşti "înfipte în trupul altor state, a căror secesiune ar crea satisfacţii Moscovei. Pe acea listă a fost însă inclusă şi Transilvania. Pe locul al treilea, după Abhazia şi Transnistria. Amintită a fost şi Dobrogea...

În ultimii 250 de ani, România s-a bucurat constant de "grija Rusiei". Prea mult chiar ca să fim acuzaţi de trădătorii societăţii civile româneşti că în problema Kosovo am fi adoptat "linia Moscovei", doar, doar conducerea de la Bucureşti ar fi dispusă să schimbe macazul sau, dacă nu, să se aventureze într-un duplicitarism imoral şi periculos.

Sinistre sunt şi aşa vor rămâne în mentalul naţional acele figuri singulare, ale căror nume nu merită nici a fi menţionate, ce vin acum să încerce să spargă consensul politic unanim în ceea ce priveşte "precedentul Kosovo". Ei fac o filozofie bazată pe raţionamente ale căror premise sunt false: "cu dreptatea, dar de partea Rusiei, ori să greşim împreună cu S.U.A şi Uniunea Europeană". Nici una nici alta: România trebuie să sensibilizeze comunitatea internaţională asupra primejdiilor la care se expune prin semnarea decesului dreptului internaţional.

Ştiu că voi contraveni valului de euforici care găsesc de cuviinţă să-i ia în derâdere pe cei care se întreabă, cu drept temei, dacă securitatea naţională a României nu este periclitată de "precedentul Kosovo" De către cine şi împotriva cui? Acesta este fondul problemei. Faţă de vulnerabilităţile interne potentate de către precedentul creat nu ne apără nimeni, în afară de noi înşine! Şi fiindcă dreptul internaţional a murit în Kosovo, în faţa Listei lui Putin nu trebuie să ne aşteptăm la nimic bun.

Domnul Petre Străchinaru:

"Antimodel de autonomie: modelul cultural UDMR; speţă, judeţul Covasna"

Comunitatea maghiară din zona pe care liderii organizaţiilor lor politice visează să o proclame "autonomă teritorial" reprezintă în fapt o minoritate cu status ridicat, o comunitate aflată în situaţia de minorat simbolic şi nu unul efectiv, clamat de liderii ei doar pentru a obţine privilegii. În realitate, aici, UDMR, erijându-se în singura reprezentantă a acestei comunităţi dominante, s-a instalat în numele ei perpetuu la putere, în plan local, dar şi în plan naţional, în funcţie de specularea conjuncturii politice în propriul folos, deţinând monopolul resurselor şi având puternice trăsături etnocentriste.

Normal ar fi fost ca, în toţi aceşti ani, toate succesele obţinute de etnicii maghiari din România, în general, şi de către cei din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, în special, să se răsfrângă pozitiv şi asupra atitudinii liderilor şi a formatorilor de opinie din mass-media maghiară faţă de românii din judeţele menţionate, unde aceştia formează o minoritate regională. Dar, aşa după cum este cunoscut - din numeroasele semnale trase de către reprezentanţii societăţii civile româneşti din zonă -, şi fără instituţionalizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului "Ţinut secuiesc", relaţiile interetnice din această parte de ţară au fost şi mai sunt încă caracterizate de o lipsă cronică de înţelegere şi chiar de intoleranţă din partea "autoguvernărilor" locale - faţă de populaţia de naţionalitate română şi faţă de românitate, în general.

Stimaţi colegi,

În replică la modelele de autonomie prezentate în ultimele şi, înţeleg, în viitoarele săptămâni de către colegii noştri, deputaţi UDMR din judeţul Covasna, astăzi vă voi prezenta antimodelul pe care îl practică în privinţa culturii româneşti, o practică ce atentează la identitatea românilor din zona în care autonomia dorită de ei funcţionează de facto.

Aşadar, vă amintesc despre acţiunile de transformare unilaterală a muzeelor judeţene şi locale din muzee comunitare în muzee etnice secuieşti, cu toate consecinţele negative ce au decurs din acest act asupra specialiştilor români, asupra cercetării istoriei românilor din zonă şi cu neglijarea totală a patrimoniului cultural material românesc; desfiinţarea ansamblurilor folclorice profesioniste şi transformarea lor în "ansambluri secuieşti", fără a manifesta spijinul cuvenit cultivării patrimoniului cultural şi imaterial românesc; lipsa de voinţă şi interes pentru asigurarea funcţionării unor instituţii artistice româneşti care a dus la desfiinţarea Ansamblului folcloric profesionist "Ciobănaşul" din Întorsura Buzăului iar prevederea în Programul organizaţiei UDMR din judeţul Covasna, din perioada 2000-2004, a transformării Teatrului "Andrei Mureşanu" din Sfântu Gheorghe, în "teatru de găzduire", preconizează desfiinţarea instituţiei; blocarea activităţii şi întreprinderea unor demersuri de către unii fruntaşi locali şi de cei din conducerea naţională a UDMR pentru desfiinţarea ca muzeu naţional a Muzeului Carpaţilor Răsăriteni; tergiversarea trecerii în patrimoniul muzeului amintit a clădirii în care a funcţionat prima şcoala confesională ortodoxă din Sfântu Gheorghe, lăsată în paragină şi neprotejată, astfel încât aceasta a ajuns adăpost pentru oamenii străzii, care au vandalizat-o şi distrus-o aproape în întregime; discrepanţa dintre finanţarea de la bugetul local a proiectelor iniţiate de către ONG-uri, instituţiile şi cultele maghiare şi cele româneşti; refuzul includerii spectacolelor în limba română în programul unor manifestări cu caracter local sau judeţean finanţate din fonduri publice; lipsa specialiştilor români din organigramă şi a manifestărilor culturale româneşti din programul majorităţii aşezămintelor culturale din localităţile judeţului etc.

Sunt doar câteva dintre realităţile pe care le pot detalia punctual şi documentat.

Afirmarea identităţii culturale a românilor din judeţele Covasna şi Harghita a căzut victimă acţiunilor orchestrate şi coordonate de UDMR, ai cărei reprezentanţi dau lecţii de democraţie şi autonomie de la tribuna Parlamentului. Lecţiile lor sunt administrate zi de zi românilor din această zonă a ţării şi - după cum reiese din realitatea ce v-am prezentat-o - nu sunt de factura modernă, europeană pe care ne-o propun ei ca model. Aici procesul de eliminare a mijloacelor de exprimare a culturii româneşti este un proces devenit perpetuu, care are ca finalitate transformarea zonei într-un monolit cultural maghiar, un obiectiv cu finalitate precisă ce se doreşte atins în perspectiva reorganizării regiunilor de dezvoltare la nivelul UE, pentru a putea fi prezentată forurilor europene o zonă pură din punct de vedere lingvistic şi cultural.

Domnul Petre Ungureanu:

"Cu taxa pre taxă călcând"

Posibilitatea de a introduce în acest ciclu electoral votul uninominal sau eventualitatea (din ce în ce mai vagă) de a modifica vetusta Constituţie par un moft în momentul de faţă. Pentru că acum, desprinderea Ţinutului Secuiesc de la sânul voluptuos al Ţării Mumă şi taxa (fiscală) auto ne ocupă tot timpul.

S-a realizat şi o premieră pur românească de după aderarea la Uniunea Europeană. Reuşim noi românii, iată, în sfârşit, să producem câţiva saci cu semnături olografe sau electronice care au fost depuse pe masa Comisiei de petiţii a Parlamentului European de la Strasbourg. Este vorba de peste 100.000 de semnături contra taxei auto. "Realitatea" - postul de televiziune vreau să spun, bate viaţa.

Partidul Democrat Liberal a depus în Parlament şi a dezbătut în aceste zile moţiunea simplă "Anulaţi taxa de primă înmatriculare". Culmea culmilor, a şi fost votată!

Câtă pasiune în dezbateri! PSD a plâns bineînţeles cu obişnuitele lacrimi de crocodil pe umerii celor nepăstuiţi de taxă. Aşa cum plânge de obicei pe umerii firavi ai "ţărişoarei" ori de câte ori alţii, şi nu ei, mai iau câte zece piei de pe român. Dintr-o oră de discurs în care deputaţii PSD au înfierat nefericita taxă, 60 de minute au dat dreptate iniţiatorilor moţiunii, dar bineînţeles după ce i-au făcut cu ou şi cu oţet. Dar au votat-o. Aşa cum spunea un gălăgios deputat PRM, "noi votăm împotriva taxei auto, dar nu votăm pentru PD-L-işti care au depus-o". La numărătoarea voturilor, însă, ca de obicei, PRM-ul a rămas doar cu decibelii.

Nu contează că ar fi bine ca Guvernul să fie obligat să anuleze taxa şi să dea banii furaţi înapoi. Contează doar ideea - "ce străbate ca un fir roşu", nu e aşa, ca orice gândire PSD-ist-o PRM-istă: "taxa trebuie anulată, Guvernul este un hoţ, cred că vom vota moţiunea, păcat însă ca aţi băgat-o voi, care sunteţi vinovaţi că sunteţi din partidul prezidenţial".

Dacă Doamne fereşte! din greşeală, au votat alături de PD-L, s-ar înţelege că au trădat din dragoste pe cei pe care îi ţin conectaţi la aparate(le) guvernării, îşi vor cere scuze. Probabil că vor jura că nu o mai fac, că regretă, că "nu e, dragă, ce vezi!" etc. etc.

Ori de câte ori liderul PSD-ist anunţă cu gură de moarte sfârşitul Guvernării Tăriceanu, spre seară presa îi descoperă împreună sub plapumă într-o vilă pe lac.

Cinism şi pâine şi din partea premierului. "Dacă aveţi sânge în instalaţie (a se citi curaj), băgaţi moţiunea de cenzură" le spune el cu glas bărbătos colegilor de alcov. Nu este cinism, ci curat şantaj. Adică, ridicaţi voi primii piatra şi degrabă veţi muri de pietrele aruncate de proprii voştri aleşi din administraţia locală. Pentru că, fie vorba între noi, aceştia au rezistat doar din ce au obţinut prin şantaj şefii lor de la Bucureşti contra susţinerii Guvernului plăpând.

Desigur, tema pusă în discuţie este generoasă. Pică bine şi pentru cei care se jură că ar vota sau nu ar vota. Îi mai vede lumea încă o dată la televizor cât de grijulii sunt ei, acum cu interesul naţional, în prag de campanie electorală. Din păcate taxa trece, taxa va fi schimbată, din fericire, într-o altă taxă, din nefericire, dar populismul rămâne.

Ori de câte ori o temă ar putea limpezi cât de cât ceva din apele tulburi ale fiscalităţii româneşti, se vor găsi destui care să o facă să eşueze lamentabil din cauza politicianismului ieftin, din păcate, nepedepsit (încă) de alegători.

Cu bune şi rele, cu acuze şi vituperări moţiunea simplă iniţiată de Partidul Democrat Liberal a trecut. Este o primă victorie obţinută de către grupul parlamentar nou creat. Este o primă victorie, dar este începutul unei serii de victorii ce vor să vină.

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

"Iresponsabilitatea regimului Băsescu - Tăriceanu"

Actualii jucători de pe scena politică românească, în frunte cu jucătorul numărul unu, preşedintele Traian Băsescu, trec sub tăcere declaraţia extrem de periculoasă pentru siguranţa naţională a României, exprimată vineri, 22 februarie 2008, de Dmitri Rogozin, reprezentantul Rusiei la NATO şi anume: "Dacă Uniunea Europeană adoptă o poziţie comună sau dacă NATO îşi depăşeşte mandatul în Kosovo, aceste organizaţii vor sfida ONU şi, ca atare, ne vom vedea obligaţi să utilizăm o forţă brutală, pe care o numim forţă militară, pentru a ne face respectaţi".

Are această frază semnificaţia unei declaraţii de război adresate NATO şi Uniunii Europene? Analiştii militari dau un răspuns afirmativ. Dacă este aşa, ce se va întâmpla cu România, membră a NATO şi a Uniunii Europene? Cu siguranţă va fi nevoită să-şi respecte angajamentele faţă de noii săi aliaţi. În aceste condiţii, România va deveni cu certitudine, datorită poziţiei sale geografice, principalul teatru de război într-un asemenea conflict. Iată ce poate însemna o politică de angajament nesăbuită, exercitată de unii guvernanţi iresponsabili, de dragul accederii şi menţinerii la putere.

Nu era mai bună, oare, o politică de neutralitate, care să ofere României echilibrul atât de necesar între cele două mari puteri nucleare ale lumii, Rusia şi SUA? Întrebarea este cu atât mai pertinentă, cu cât se cunoşteau foarte bine intenţiile expansioniste ale SUA, intenţii dictate de guvernul mondial invizibil vizând Noua Ordine Mondială. Totodată, era cunoscută iritarea Moscovei în legătură cu apropierea NATO de graniţele sale, iritare exprimată destul de dur şi cu ocazia aderării României la acest pact politico-militar, dar şi cu prilejul acceptării de către ţara noastră a amplasării de trupe americane în zona Dobrogei, la o aruncătură de băţ de teritoriile ruseşti.

A nu se uita, domnilor guvernanţi, că actuala forţă militară a Rusiei depăşeşte, potrivit unor analişti credibili, cu mult forţa militară americană, uzată în fel de fel de războaie regionale, iar ultimele descoperiri în materie de armament ale Kremlinului devansează realizările Washingtonului. Aceiaşi analişti relevă faptul că strategul Putin, sesizând slăbiciunea Rusiei dintr-o anumită etapă, a cedat poziţia de forţă şi a renunţat de "bună-voie" la zone considerate de importanţă capitală pentru politica de dictat a Moscovei, lăsând SUA să preia întâietatea şi să-şi macine forţele materiale şi fizice în războaie de uzură.

Nu trebuie să uitaţi, domnilor jucători de pe scena politică românească, nici China în acest algoritm al puterilor mondiale şi nici faptul că acelaşi lider de excepţie care este Vladimir Putin, sesizând ascensiunea fără precedent a acestei ţări, a încheiat un pact secret de cooperare militară în condiţiile unui conflict militar cu NATO.

Aceasta este situaţia operativă reală, de care nici foştii, dar nici actualii guvernanţi nu au ţinut cont. Acesta este efectul desfiinţării de facto a serviciilor secrete româneşti prin transformarea Legii Ticu Dumitrescu în politică naţională în materie de "intelligence service".

Intrarea României într-un război la ora actuală ar fi un adevărat dezastru. Practic, situaţia economică şi militară de astăzi este atât de grea, încât acest lucru ar echivala cu distrugerea totală a României. Crede cineva că în cazul unui conflict vine NATO să ne apere? Nici pe departe aşa ceva. Să ne reamintim numai conflictul cu Ucraina în disputa legată de Canalul Bîstroe, atunci când apelurile noastre către aliaţii noştri au rămas fără niciun ecou. Atunci ce să mai credem, că politica actualei puteri, în frunte cu Traian Băsescu, este "după noi, potopul"?

Doamne fereşte şi ocroteşte-i pe români!

Domnul Bogdan Cantaragiu:

De la vorbe la fapte este o cale pe atât de lungă, pe cât este şi drumul de la Programul de guvernare, la ceea ce au reuşit să pună în practică primul-ministru Tăriceanu şi colegii săi. Am în vedere politica în domeniul sănătăţii, program asumat de domnul Tăriceanu şi de domnul ministru Eugen Nicolăescu, dar care, din păcate pentru zecile de mii de pacienţi din această ţară, nu a fost aplicat.

Iniţial, Guvernul şi-a propus ca obiective prioritare realizarea efectivă a accesului egal al cetăţenilor la îngrijirile sanitare de bază, îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei actului medical, respectiv apropierea de indicatorii de sănătate şi demografici ai ţărilor civilizate în acelaşi timp cu scăderea patologiei specifice ţărilor subdezvoltate.

Aşa cum spuneam, din păcate, ceea ce trebuia să fie un program pentru atingerea ţărilor dezvoltate, s-a transformat într-un program... subdezvoltat. Ba, chiar aş îndrăzni să spun că s-a transformat în nimic. Adică... operaţia a reuşit. Pacientul, însă, nu mai trăieşte.

Am ajuns aici, pentru că în aplicarea orientărilor sale strategice privind reforma în sistemul de sănătate, Guvernul României nu a mai ţinut seama de măsurile de ordin general pentru care a fost învestit. Voi enumera, exemplificând cu date concrete, ceea ce a uitat actualul ministru al sănătăţii. Programul de guvernare menţionează că vor fi adoptate măsuri pentru stimularea atragerii personalului medical în zonele defavorizate economic - programe speciale ale Ministerului Sănătăţii, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, cu sprijinul comunităţii locale etc. Nu cred că mai are rost să pomenesc în acest sens de exodul medicilor şi asistenţilor medicali. Nu către zonele defavorizate economic din România, ci către zonele vestice ale Europei, unde sunt plătiţi decent şi trataţi pe măsura competenţelor lor.

Programul de guvernare mai spunea şi că întregul cost al medicamentelor esenţiale pentru îngrijirea sănătăţii va fi acoperit din fondul asigurărilor sociale, fiecare pacient urmând a achita doar o contribuţie fixă minimală pentru fiecare reţetă eliberată. Fără a face vreo analiză pe datele ministerului, ne dăm seama cât de departe suntem de dezideratul iniţial. Numai privind la farmaciile pe lângă care trecem zi de zi, vedem că situaţia nu este deloc roză. Ştiţi, oare, câţi oameni - pensionari, în special, - stau la cozi, în primele zile ale fiecărei luni, să primească medicamentele subvenţionate? Ştiţi, oare, că la jumătatea lunii nu mai sunt medicamente? Probabil că ştiţi. Doar se dau la "Ştiri" mai mereu astfel de informaţii. Probabil că ştie şi domnul ministru. Dar, ori nu îi pasă, ori, realmente, nu poate găsi o soluţie izbăvitoare.

Programul de guvernare mai spunea şi că se va asigura transparenţa utilizării fondurilor pentru medicamente compensate şi gratuite în ambulator, prin alocarea unei sume adecvate pentru astfel de cheltuieli pentru fiecare medic, conform principiului "banii urmează pacientul". Este adevărat. Banii urmează pacientul. Diferenţa este că banii sunt ai pacientului şi sunt bani cu care acesta vine de acasă, pentru ca să cumpere medicamente pentru a-i fi administrate în spital.

Programul de guvernare mai spunea că vor fi luate măsuri pentru diminuarea birocraţiei excesive care grevează atât accesul populaţiei la medicamentele gratuite şi compensate, cât şi activitatea furnizorilor de servicii medicale şi farmaceutice. Are, oare, rost să amintesc de celebrul formular E.112, care a fost ascuns opiniei publice, pacienţii fiind privaţi de o şansă la viaţă?

După cum se poate observa, sunt o mulţime de obiective pe care ministrul sănătăţii le-a cam uitat. Ne vorbeşte însă cu nonşalanţă de achiziţionarea de laptopuri pentru medicii de familie. Când spune aceste lucruri, am impresia că a uitat ce scrie în programul pe care şeful său, domnul Tăriceanu, şi le-a asumat. Sau poate că nu a auzit ori nu îi pasă - şi atunci este mai grav - de intenţia de creştere a calităţii actului medical, de crearea cadrului legal pentru stimularea şi recompensarea medicilor pentru îndeplinirea anumitor obiective contractate şi indicatori calitativi, de dezvoltarea oficiilor pentru protecţia beneficiarului de servicii sanitare în cadrul tuturor caselor de asigurări de stat sau private.

Nu vreau să închei fără a aminti de alt obiectiv prioritar rămas în sertarele Ministerului Sănătăţii: să ne aducem aminte, bunăoară, de sistemul informatizat promis, sistem prin care pacienţii să poată afla date privind competenţa, experienţa acumulată şi nivelul participării la programele de educaţie medicală continuă a tuturor medicilor.

Sunt, iată, o grămadă de promisiuni neîmplinite şi tot atâtea bile negre. Culmea este că, peste ele, ministrul Nicolăescu se mândreşte cu ce a făcut. Din păcate, însă, pentru pacienţi ...

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Urmăresc de o săptămână cu interes ştirile şi informaţiile care privesc zona aşa-zisului Ţinut Secuiesc şi ce credeţi că se vede? Printre poziţiile capilor Consiliului Naţional Secuiesc şi ai colegilor din UDMR, care, în ciuda voinţei oamenilor pe care îi reprezintă, încearcă să-i manipuleze şi să-i determine să ceară ceva ce nu vor şi nu li se pare necesar, mai este un tip de reacţii.

E vorba de cele ale unor oameni din Harghita şi Covasna care nu găsesc în "modelul Kosovo" un exemplu aplicabil în România şi nici nu vor separare de vreun fel. Este o reacţie identică cu cea din trecut manifestată de populaţie în momentul în care mai marii Consiliului Naţional Secuiesc au cerut separare şi au încercat demonstrarea necesităţii unei separări prin tot soiul de referendumuri.

Stimaţi colegi din UDMR, stimaţi conducători ai CNS, am mai spus-o şi o repet: între ceea ce doriţi dumneavoastră şi ceea ce vor şi aşteaptă oamenii simpli din Harghita şi Covasna este o diferenţă ca de la cer la pământ. Ca de la separare la unitate. Ca de la interese politice meschine şi de grup, la interese de bună convieţuire şi nevoia de siguranţă şi prosperitate.

Domnilor,

Aţi văzut bine că oamenii de acolo habar nu au ce înseamnă autonomia şi nici cu ce îi ajută. Sunt ambiţiile dumneavoastră prosteşti. Nu vă mai minţiţi oamenii care vă votează! La un moment dat se vor prinde că nu vor trăi niciodată mai bine separându-se de România. ungurii din acea parte de ţară, ca de altfel şi cei din Arad, Bihor sau Mureş vor trăi mai bine şi se vor simţi mai europeni numai dacă contribuie, alături de restul de 20 de milioane de cetăţeni ai acestei ţări, la integrarea reală a României în Uniunea Europeană. Şi vor trăi mai bine dacă dumneavoastră veţi munci pentru ei nu pentru iluzii de genul "területi autonómia".

Vreau să adresez câteva cuvinte şi românilor din Harghita şi Covasna, indiferent de naţionalitatea lor...

Stimaţi români,

De 18 ani sunteţi minţiţi de politicienii din UDMR şi, mai nou, şi de cei din Consiliul Naţional Secuiesc. De atâta vreme, acei oameni vă cer voturile şi vă promit o iluzorie autonomie. Trăiţi mai bine?! Vă este mai bine în urma activităţii depuse de cei din UDMR şi de cei din CNS? Eu cred că nu. Ce vă face atunci să credeţi că promisiunea separării vă va aduce un plus în calitatea vieţii? Vă spun eu că nu vă va fi mai bine. Şi ştiţi de ce? Pentru că nici unii, nici ceilalţi nu se vor speti să lucreze pentru dumneavoastră. Aşa cum nu au făcut-o nici până acum. Nu pot spune că nu au avut pârghii. Mai mereu au fost participanţi la guvernare şi au avut la dispoziţie atâtea şi atâtea resurse. Au făcut ceva? Nu! Au reuşit să aducă măcar o investiţie în genul celor de la Cluj? Nu! Sunt în schimb cercetaţi în fel de fel de dosare de corupţie. Da! credeţi că sunt cercetaţi pentru că au lucrat pentru dumneavoastră?

Vă las să răspundeţi dumneavoastră la această întrebare şi vă îndemn să reflectaţi serios dacă UDMR şi CNS vă vor într-adevăr binele.

Doamna Monalisa Găleteanu:

"Kosovo - scânteia pe butoiul cu pulbere?"

Motto: "Viteazul priveşte pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede." - Nicolae Iorga

17 februarie 2008, ziua în care provincia Kosovo şi-a autoproclamat independenţa, a declanşat o îndreptăţită stare de îngrijorare în rândul statelor lumii conştiente de consecinţele pe care acest eveniment politic major le poate determina pe plan internaţional.

Resurgenţa naţionalismului şi exacerbarea conflictelor etnice în Balcani au tulburat serios stabilitatea regiunii şi au condus, de prea multe ori în decursul istoriei, la vulnerabilităţi asupra păcii şi securităţii în Europa, încât să putem spera cu naivitate, că acest precedent va rămâne fără ecou.

Nerespectarea normei de drept internaţional, care specifică într-un mod cât se poate de clar faptul că minorităţile nu au dreptul la autodeterminare, creează premisele unui germene de instabilitate la nivelul Balcanilor, şi nu numai.

Prin declaraţia de nerecunoaştere a independenţei provinciei Kosovo, România îşi exprimă profunda preocupare faţă de reacţiile în lanţ care ar putea să apară ca urmare a acestui act politic unilateral.

Partidul Social Democrat şi-a precizat în mod ferm poziţia cu privire la această stare de fapt, prin nerecunoaşterea independenţei provinciei Kosovo, poziţie în deplin consens cu decizia Parlamentului României, a Preşedinţiei şi a Guvernului.

P.S.D. este contrariat de atitudinea U.D.M.R. care a arătat că nu apără interesele naţionale ale României, prin votul negativ pe care l-a dat asupra Declaraţiei Parlamentului, poziţionându-se, astfel, în totală contradicţie cu statutul de partid aflat la guvernare.

Ne exprimăm pe această cale convingerea că în actualul contest politic, o eventuală criză va putea fi depăşită numai dacă va fi gestionată cu raţiune şi calm de către toate forţele politice, şi numai dacă diplomaţia românească va avea capacitatea să se ridice la nivelul iluştrilor săi înaintaşi, confirmând încă o dată că reprezintă un reper demn de urmat în Balcani şi în întreaga Europă.

Domnul Gheorghe Chiper:

"Consideraţii despre predarea religiei în şcoli"

Tema predării religiei în sistemul nostru de educaţie preuniversitară a prilejuit o perioadă de timp discuţii aprinse pro şi contra, a iscat pasiuni şi controverse, a acutizat chiar unele confruntări între specialişti, între exponenţi ai clasei politice şi ai societăţii civile, între părinţii elevilor şi pedagogi, nefiind desigur în afara acestei dezbateri pe subiect teologi de valoare, reprezentanţi ai cultelor, enoriaşi cu aplecare spre studiul religiei.

Problematica este departe de a fi clarificată sau soluţionată în vreun fel. Pledoariile pentru continuarea şi perfecţionarea sistemului educaţional actual - la care s-a revenit cu mari ezitări după o jumătate de secol de ateism şi intoleranţă faţă de religie - sunt în destule cazuri urmate de acţiuni (cu certitudine propagandistice) de combatere a necesităţii şi utilităţii religiei în sistemul nostru de învăţământ. Chiar şi în condiţiile unei "programări" mediatice a unor astfel de acţiuni, dezbaterile pot fi benefice dacă au o bază ideologică solidă, dacă fac apel la motivaţii de ordin didactic, dacă folosesc argumentele adevărului, ale logicii şi bunului simţ.

Am urmărit în această perioadă multe păreri - exprimate desigur în presă, dar parcă în mod ostentativ, pentru un plus de imagine sau de notorietate - care negau necesitatea predării religiei în şcoli. Cele mai multe dintre ele (provenite însă de la un număr restrâns de autori) foloseau argumente marginale, exemple atipice şi chiar unele cazuri prea puţin verosimile. Ele se refereau, sintetic, la unele metode pedagogice care promovează doctrina pedepsei divine (tema chinurilor în iad sau a diavolului) la practicarea "constrângerilor" pentru respectarea ritualului (ortodox), pentru participarea obligatorie la slujbe (de asemenea, la bisericile ortodoxe), pentru eliminarea din şcoli a însemnelor religioase (iarăşi a celor care simbolizează ortodoxia) cum sunt cruciuliţele purtate la piept, icoanele puse pe pereţi, celebrarea sfinţilor din calendarul ortodox; până şi semnul crucii făcut altfel decât la catolici în faţa elevilor devine tot un pretext de a invoca excesul de educaţie religioasă (tot de rit ortodox) în şcoala românească.

Toate acestea sunt însă "argumentaţii" profund nedrepte ale contestatarilor; ele pot fi, de asemenea, cazuri nesemnificative ale unui proces amplu de educaţie religioasă, care într-un deceniu şi jumătate şi-a perfecţionat continuu metodele didactice şi şi-a arătat pe deplin foloasele. Avem astăzi religie în şcoli şi putem spune cu deplin temei că cei care trec prin şcoală sunt mai împliniţi spiritual, mai pregătiţi pentru viaţă, mai umanizaţi şi generoşi, mai încrezători în virtuţile moralei creştine.

Ştiind că cei mai mulţi sunt integraţi învăţământului religios al bisericii ortodoxe, aş putea spune că roadele sistemului sunt cu atât mai evidente. Pentru că dascălii care asigură funcţionarea acestuia şi-au confirmat pe deplin calităţile de buni pedagogi, iar unii, în egală măsură, de părinţi spirituali ai comunităţilor pe care le păstoresc. Şi aceasta tocmai pentru că nu exclud pe ceilalţi, nu practică intoleranţa la normele canonice ale celorlalţi, nu fac prozelitism - cum s-a afirmat în destule situaţii, poate tocmai de către cei cărora nu le sunt străine astfel de practici.

Este şi raţiunea pentru care, în calitate de membru al comisiei de specialitate din Camera Deputaţilor, susţin predarea în continuare a religiei în şcoli, la noi standarde de calitate şi eficienţă, a a avea un climat mai bun în şcoală, familie şi societate.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Dilema PSD"

Zilele trecute, răsfoind prin paginile mass-media, am identificat una dintre cele mai originale comparaţii atribuite Partidului Social Democrat sau, mai bine zis, făcute faţă de declaraţiile unora dintre reprezentanţii de frunte ai acestui partid. Aceşti reprezentanţi care ies în faţă cu declaraţii de tot soiul şi care nu se prea potrivesc între ele. Acea comparaţie spunea că declaraţiile făcute de conducerile acestui partid sunt asemenea ştirilor meteo. Dacă te uiţi pe canale diferite sau chiar la acelaşi canal, la intervale foarte scurte de timp, acestea sunt extrem de diferite. Unul spune că "plouă", celălalt că este "soare".

Nu din întâmplare, spun conducerile acestui partid, pentru că este lesne pentru toată lumea: nu se prea ştie, la această vreme, cine conduce acest partid, atâta timp cât există voci ce ies în faţă declarând că partidul va face una şi alta, lucruri însă care se contrazic între ele. Aici există încă vocea Geoană, care spune că partidul îşi doreşte alegerile anticipate, că sunt gata pregătiţi pentru ele şi că va face totul pentru a se ajunge la ele, dar mai există şi vocea Iliescu, care ne spune că aceste alegeri anticipate n-ar fi prea binevenite în aceste momente, punându-i pe alegători în postura de a se întreba cine conduce, în aceste moment, PSD-ul. Domnul Geoană, căruia îi place să creadă că funcţia pe care o are îi dă şi puterea de a conduce, sau domnul Iliescu, care îi cam dă peste frunte celui ce se crede la conducerea acestui partid?

Vedem astăzi aceste late frunţi şi luminate minţi ale partidului veşnic roşu în gândire, care se dorea mai mereu la putere şi nicicând în opoziţie, ieşind pe sticlă sau în presa scrisă, declarând şi vociferând la cel mai înalt debit despre criza în care se află, în aceste momente, ţara noastră. Despre criza fără precedent, pe care ţara noastră o străbate pentru prima dată de 18 ani încoace. Fără a ne spune însă cine menţine în mod voit această criză. Sau cine se face vinovat de situaţia aceasta fără precedent, în care se află ea.

Oare nu tocmai dorinţa lor de a se afla la putere este cea care menţine, în momentul de faţă, România într-o mare criză? Oare nu ei sunt tocmai cei care declarau, în urmă cu puţină vreme, că sunt gata de depunerea unei moţiuni de cenzură, care să ducă la căderea Guvernului şi ulterior la alegeri anticipate? Oare nu tot ei au fost cei care au întins o mână salvatoare acestui Guvern pe care astăzi, la puţin timp, îl acuză de criză, ajutându-se, în acest fel, pentru a atinge iarăşi gusturile puterii. Da. Puterea este mai dulce decât opoziţia. Scaunele sunt mai călduţe la putere decât la opoziţie. Iar dacă nu suntem destul de bărbaţi pentru a ne câştiga această putere într-o bătălie deschisă, în faţa ochilor de cetăţean cu drept de vot, este de preferat, pentru acest partid, să ajungă la putere mai prin dos, mai pe după cortină. Mai în spatele acestui ochi de care nu sunt ei prea siguri că le va da o pernă care să le încălzească scaunele.

În momentul de faţă, România se află, într-adevăr, într-o situaţie de criză. PD-L nu va da niciun pas înapoi în faţa unor alegeri anticipate. Cred că este singura soluţie care poate scoate România, în aceste moment, din această situaţie de criză. Situaţie în care partidelor aflate la putere şi celor care susţin această putere nu le mai pasă de niciun fel de situaţie sau situaţii, în afară de a-şi menţine funcţiile pe care le au. Nu sunt preocupate de situaţia pe care o creează în domeniul justiţiei în care nu sunt în stare să numească un adevărat profesionist, nu se preocupă de accesarea fondurilor europene care ne bat la uşă de atâta vreme şi care se vor întoarce înapoi sau de situaţia pensionarilor pe care cu o mână îi ajută şi cu două îi omoară.

Vrem să vedem o dată pentru totdeauna care este vocea principală în acest partid şi dacă sunt în stare de acest pas pe care tot promit că îl vor face referitor la moţiunea de cenzură şi la alegerile anticipate. Ţinând cont însă că vechii oligarhi sunt readuşi înapoi la sânul partidului, că PSD-ul nu este în stare să aducă feţe noi în partid, nu vedem cum va ieşi din această bătălie apelând la vechea gardă de partid.

Domnul Gheorghe Albu:

Declaraţia mea politică se fundamentează pe Legea nr.3/09.01.2008, care aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.44/2007 privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic. Apare o întrebare: organismele modificate genetic sunt o soluţie sau o problemă la dezvoltarea armonioasă a societăţii româneşti?

Important de menţionat este faptul că fundamentarea unei decizii politice trebuie luată pe baza unei cercetări ştiinţifice şi nu pe baza unor "zvonuri", rolul important atât al Ministerului Agriculturii, cât şi cel al Mediului fiind acela de a monitoriza riscurile ingineriei genetice asupra sănătăţii omului şi impactul asupra mediului.

Este cunoscută ideea potrivit căreia noile tehnologii ne-ar putea oferi posibilităţi nelimitate, cum ar fi: obţinerea de soiuri ameliorate cu calităţi nutritive îmbunătăţite, rezistente la boli, erbicide, la condiţii ambientale vitrege, precum şi creşterea arealului destinat agriculturii pe glob (Spania cultivă din '98 porumb modificat genetic, ceea ce ar putea transforma această ţară într-un principal furnizor de seminţe de porumb genetic din Europa).

Dar, oare nu este important de observat consecinţele pe care organismele modificate genetic le au asupra mediului pe termen lung?

În urma unui studiu ştiinţific realizat de Gilles Eric Serralini, un cercetător francez, şi publicat în martie 2007, porumbul modificat genetic MON863 de către Compania autorizată Monsanto, denumită NK603, a cauzat modificări serioase la nivelul ficatului şi rinichilor cobailor care l-au consumat.

Întâmplător sau nu, guvernul francez în data de 11 ianuarie 2008 a interzis cultivarea porumbului MON810, produs de compania Monsanto, fiind singura plantă modificată genetic care este cultivată pe scară comercială în Europa, mai ales în Franţa şi Spania. La 10 ani după ce a fost introdus pe piaţă, dovezi ştiinţifice arată că acest soi nu este sigur pentru mediu.

Introducerea seminţelor modificate genetic şi a culturilor modificate genetic în producţia agricolă din Uniunea Europeană şi în lume a evidenţiat aspectul prezenţei întâmplătoare a seminţelor modificate genetic în loturile de seminţe convenţionale. Acest lucru este un aspect negativ pe care trebuie să-l privim cu maximum de seriozitate, având în vedere că odată eliberate în mediu, fie că sunt culturi de testare, fie comerciale, plantele modificate genetic interacţionează în mod liber cu întregul ecosistem. Aşadar, culturile convenţionale sau ecologice din jur pot fi impurificate prin polenizare, datorită vântului sau insectelor.

În plus, chiar întreaga biodiversitate poate suferi de pe urma O.M.G., dacă luăm în considerare faptul că multe insecte care se hrănesc în mod natural cu dăunătorii plantelor de cultură suferă şi chiar mor dacă consumă dăunători de pe plante modificate genetic. De asemenea, O.M.G. se pot reproduce şi încrucişa cu organisme din mediul natural, rezultând astfel organisme noi, într-un mod necontrolat.

Scopul declaraţiei mele politice este de a evidenţia importanţa declanşării unei dezbateri în ceea ce priveşte impactul pe care produsele modificate genetic le au pe termen lung, atât asupra individului, cât şi asupra mediului, dezbatere care ar putea aduce în atenţia tuturor celor interesaţi unele elemente necunoscute sau uneori nedezvăluite.

Şi poate se vor naşte şi soluţii!

Domnul Constantin Tudor:

"Se mai vrea votul uninominal?"

Una din restanţele clasei politice româneşti postdecembriste este, fără îndoială, votul uninominal. Într-un fel poate că această realitate este de înţeles. După 50 de ani de comunism, cu un sistem bazat pe partidul unic, după 1989 partidele politice şi-au luat partea leului în ceea ce priveşte locul pe scena politică. Sistemul încetăţenit a fost acela al liderilor politici, "locomotiva" pentru partidele lor, şi nu acela al partidelor cu personalităţi multiple. Consecinţa a fost introducerea sistemului electoral al listelor, "trase" în sus de lideri-locomotivă, personalităţi politice carismatice, iar pe stil nou, chiar pretins mesianice.

Metoda listelor a făcut ca timp de 18 ani, la alegerile parlamentare şi pentru consiliile locale şi judeţene, să votăm după sistemul proporţional. Consecinţa imediată a acestui sistem a fost inevitabil fărâmiţarea opţiunilor politice şi apariţia unei puzderii de partide politice, cărora numai ridicarea pragului electoral le-a mai tăiat din avântul politic. A doua consecinţă majoră a fost aceea că în România postdecembristă, guvernul monocolor a fost excepţia, iar guvernul de coaliţie sau minoritar regula.

Problema esenţială nerezolvată de sistemul electoral românesc o constituie aceea a responsabilizării clasei politice şi crearea unei legături autentice între ales şi alegători. Votând liste, cetăţeanului alegător i-a fost greu să tragă de mânecă un ales, cu atât mai mult cu cât în mod frecvent coborârea listei ca urmare a retragerii unor aleşi conduce la situaţii surpriză: ca cel de pe locul 4 sau 5 să ajungă deputat/senator, consilier judeţean/local. Consecinţa este faptul că nimeni nu dă seamă pentru nimic, iar răspunderea politică se decontează cu greu la sfârşit de mandat.

Votul uninominal, care presupune alegerea unei singure persoane pentru o anumită demnitate publică, este cea mai eficientă cale de responsabilizare a aleşilor. Politicienii nu se mai pot ascunde după liste sau după vestonul propriilor lideri din partid când vine vorba de a da ochii cu electoratul. Pe de altă parte, conştientizarea votului direct obţinut îl determină pe demnitar să aibă o legătură directă şi constantă cu cetăţenii, cu circumscripţia în care a fost ales. Desigur, votul uninominal trebuie nuanţat pentru că el cunoaşte mai multe variante: cu un tur de scrutin ("câştigătorul ia totul"), cu două tururi. Sistemul majoritar cu un singur tur conduce la bipolarism politic şi la dispariţia guvernelor de coaliţie.

Eu cred că, adoptând votul uninominal, nu trebuie să dezavuăm complet partidele politice. De aceea, un vot preferenţial de listă ar putea fi o soluţie. Pe de altă parte, el conferă posibilitatea cetăţeanului să aleagă candidatul pe care-l doreşte, iar pe de altă parte îi dă posibilitatea şi să-şi exprime o opţiune politică pentru un partid anume. Demonizarea partidelor politice este cel mai periculos lucru pentru o democraţie. În toate democraţiile occidentale, sistemul politic funcţionează având la bază partide politice şi nu personalităţi politice independente, dar carismatice.

Votul uninominal nu este un panaceu universal pentru însănătoşirea clasei politice şi pentru a avea o nouă generaţie de politicieni. În mod cert însă, actualul sistem electoral proporţional pe liste şi-a epuizat capacitatea de a asana viaţa politică românească. Impulsul dat de preşedintele Băsescu în direcţia votului uninominal este bine venit. În fond, a venit vremea să spunem lucrurilor pe nume. A venit vremea să punem punct ipocriziei şi să vedem cine vrea cu adevărat vot uninominal şi cine nu.

Domnul Costică Macaleţi:

"Argument în favoarea acordării alocaţiei de stat pentru copii până la terminarea studiilor"

Declaraţia mea politică de azi se referă la necesitatea modificării articolului din proiectul Legii învăţământului care prevede neacordarea alocaţiei de stat pentru elevii care depăşesc vârsta de 18 ani.

Nu mai este de mirare pentru nimeni că actuala guvernare de dreapta este din ce în ce mai depăşită de problemele macroeconomice datorate în principal cotei unice de impozitare, alături de celelalte politici fiscale falimentare. Însă "foamea de bani" a guvernanţilor de dreapta a ajuns să producă tentative disperate de a completa golurile din buget, punând taxe aberante şi reducând drepturile unor categorii sociale defavorizate sau în formare. Astfel, alături de "isprava" cu dorinţa ministrului Paul Păcuraru care "binevoia" să impoziteze inclusiv ajutorul de înmormântare, apare şi "genialitatea" ministrului Cristian Adomniţei, care vrea ca elevii care împlinesc vârsta de 18 ani să nu mai beneficieze de alocaţia de stat, deşi încă studiază!

E absolut penibil dar şi deosebit de îngrijorător ce se doreşte să se facă în dorinţa disperată de a mai opri ceva-ceva bani la un buget din ce în ce mai pipernicit!

La nivelul întregii ţări există un număr mare de elevi care riscă să-şi piardă aceste drepturi. Mă voi referi în cele ce urmează folosind cifre din învăţământul botoşănean, nu din lipsă de respect pentru ceilalţi elevi din ţară, ci din semn de solidaritate cu viitorul acestui judeţ care a dat ţării atâtea valori şi care riscă să ajungă o zonă fără viitor.

De curând, printr-un efort lăudabil şi extraordinar, la iniţiativa Consiliului Judeţean al Elevilor Botoşani, aproape 5.000 de elevi din şcolile botoşănene, cu vârste de peste 14 ani, au semnat pentru acordarea alocaţiei până la finalizarea studiilor, semnăturile fiind trimise la Consiliul Naţional al Elevilor, de unde ajung pe masa ministrului educaţiei. În judeţul Botoşani sunt peste 4.000 de elevi care au împlinit sau vor împlini vârsta de 18 ani şi ar putea să-şi piardă dreptul la cei 32 de lei pe lună, bani şi aşa puţini pentru cheltuielile pe care le au elevii, în condiţiile în care suntem, din nefericire, unul dintre cele mai defavorizate judeţe ale ţării. Elevii, mulţi dintre ei majori încă din clasa a XI-a, s-au arătat extrem de afectaţi de intenţia legislativă a Ministerului Educaţiei. Acestora li se alătură părinţii, dar şi profesorii care îi încurajează şi îi susţin în demersul lor. De asemenea, aceştia ameninţă cu proteste, în cazul în care scopul lor nu va fi atins.

Nu pot decât să consider că acest efort arată încă o dată, dacă mai era nevoie, că raţionamentele guvernanţilor - deşi mă îndoiesc că această decizie poate fi încadrată la capitolul "decizie raţională" - sunt cu atât mai greşite cu cât protestele elevilor, părinţilor şi profesorilor sunt mai corecte şi mai sustenabile. Şi dacă e vorba de bani, să fim serioşi, vorbim despre ridicola sumă de 32 de lei pentru un elev, nu de zecile de milioane de RON investite în bordurile de legendă din Bucureşti, de exemplu!!!

Cer Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, domnului ministru Cristian Adomniţei şi primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu să nu ia acest drept elevilor ci, dimpotrivă, să-i sprijine în formarea lor ca unic garant al viitorului judeţului nostru şi al României!

Domnul Ioan Stan:

"Promisiunile domnului ministru Eugen Nicolăescu, în legătură cu terminarea lucrărilor la noul spital municipal Fălticeni, reluate în programul electoral şi în anul 2008"

Orice comentator onest al campaniei pentru alegerile locale, cât şi pentru cele parlamentare din acest an observă cu uşurinţă că programele electorale propuse de unele partide sunt promovate doar de formă. Mai mult, că atât obiectivele considerate cu priză la public, propuse pe agenda politică în anul 2004 şi nerezolvate, sunt reluate şi, în multe cazuri, se află chiar în fruntea listei cu priorităţi şi în anul electoral 2008.

În acest sens, voi aduce în discuţie cazul Spitalului Municipal Fălticeni, judeţul Suceava, a cărui construcţie a început în anul 1991 şi nu s-a mai terminat, iar în anul 2004, Alianţa D.A. într-o formă ultra populistă a promis fălticenenilor finalizarea lucrărilor şi darea în folosinţă a spitalului în anii 2006-2007.

În vizitele la Fălticeni, în anii din urmă, ale domnului ministru Eugen Nicolăescu, ale domnului senator Gheorghe Flutur şi ale altor demnitari de culoare portocalie, însoţiţi de ziarişti, reportofoane, televiziuni locale şi centrale, nu au scăpat ocazia de a se implica total în rezolvarea problemelor cetăţenilor şi a declara spitalul din Fălticeni o prioritate pentru judeţul Suceava.

În acompaniamentul imnurilor, a drapelelor fluturate şi a însemnelor celor două partide din Alianţă (atunci se aflau în concubinaj politic) mărşăluiau pe străzile municipiului Fălticeni, scandând lozinci pro-spital, lăsând impresia unei imagini de generozitate pentru atenuarea suferinţelor oamenilor, considerându-se cei mai în măsură a rezolva şi problema spitalului, dorinţă pe care fălticenenii o aşteaptă de ani de zile.

Vă reamintim, domnule ministru Eugen Nicolăescu, că promisiunile dumneavoastră şi ale celorlalţi lideri portocalii au devenit istorie, iar spitalul pe care l-aţi promis terminat în anii 2006-2007 şi care a fost declarat prioritate pentru judeţul Suceava se regăseşte într-o stare şi mai degradată faţă de anul 2004.

Structura de rezistenţă, terminată în procent de 100%, închiderile de zidărie, acoperişul, utilităţile şi alte lucrări, deja realizate sub guvernarea PSD, au început să se degradeze, în disperarea celor privaţi de dreptul la sănătate.

Fiind an electoral, şi apreciez acest lucru, Guvernul a prevăzut prin Legea bugetului pe 2008 suma de 5 milioane lei, dar această sumă nu acoperă nici pe departe lucrările necesare terminării acestui obiectiv de maximă importanţă pentru locuitorii din Fălticeni şi din zonă.

Vă rugăm, domnule ministru, să analizaţi din nou posibilitatea finanţării acestui obiectiv şi să dispuneţi alocarea unor sume suplimentare pentru anul 2008.

În speranţa rezolvării acestui deziderat, vă mulţumesc.

Domnul Iuliu Nosa:

Declaraţia mea politică este intitulată "Guvern de diletanţi".

Ce să mai vorbim, ne-am săturat de balamuc!

De când ne-am pricopsit la guvernare cu cei numiţi în 2005 de Băsescu, nu se mai termină circul dâmboviţean. E adevărat, unii ar putea spune că electoratul i-a ales (deşi nu este aşa, pentru că toţi ştim, stimaţi colegi, cum a fost format Guvernul, după alegerile din 2004), dar acum ce să zicem, că aşa-i trebuie electoratului! Nu putem spune asta pentru că greşeala credulităţii nu cred că trebuie plătită în felul acesta, adică printr-un nivel de trai din ce în ce mai scăzut şi fără perspectivă de îmbunătăţire. Lumea moare de foame în continuare, medicamentele sunt scumpe, spitalele sunt pline, întreţinerea depăşeşte orice imaginaţie, într-un cuvânt este un lux viaţa în România. Şi înmormântările sunt scumpe, deci şi a muri este lux. Lux peste tot.

Orice s-ar zice, actualii guvernanţi sunt nişte diletanţi, indiferent cu câte titluri universitare se împopoţonează. Iar şeful de la Palatul Victoria mai e şi nealcoş. Dacă a zis una, aşa să rămână, indiferent cât de mare e inepţia pe care o spune.

Noi le vom arăta alegătorilor că nu numai găştile şi interesele de grup fac viaţa imposibilă, ci şi incompetenţa şi autosuficienţa celor care guvernează dezastruos România la ora actuală. Vrem să subliniem de la început că prostia merge mână în mână cu... fudulia. Nu ajunge că sunt nepricepuţi, mai sunt şi plini de personalitate. A învăţa din greşeli nu le este cunoscut. A persevera în nemernicie, asta e totul!

Iată, de exemplu, ministrul sănătăţii. A dovedit cu genialitatea-i recunoscută că se poate pune la pământ un sistem care abia mai respiră. Orice idee proprie i se pare genială. A repeta greşelile altora i se pare normal, în ideea de a demonstra că ceilalţi au distrus sistemul. De exemplu, medicamentele. Prescrierea lor de către medici a devenit un calvar. Au apărut tot felul de liste, greu de manipulat. S-a impus prescrierea în reţete a substanţei de bază. Ca să nu fim prea tehnici, în locul unui produs gen "Nurofen" trebuie scris "Ibuprofen". În acest mod, genialul ministru al sănătăţii a crezut că se va face economie. Nu a contat că acest experiment l-au făcut şi alţii înaintea lui, în câteva judeţe şi s-a dovedit a fi ineficient din punct de vedere al economiilor. Evident, experimentul a dat greş, aşa încât s-a renunţat la el. Ministrul a zis că el e mai şmecher. Iată că, după vreo doi ani de calvar, a ajuns la concluzia că totuşi nu se fac economii şi se va renunţa la ideea sa genială.

Vine apoi ministrul muncii, alt diletant, alături de ministrul finanţelor, care tot strigă că nu sunt fonduri pentru pensiile majorate, deşi cu vreo două luni în urmă, susţineau exact reversul. În concluzie, scot la iveală alte taxe care să astupe gaura bugetară. Dar nici cu inventarea taxelor noi nu sunt foarte consecvenţi. Ministrul muncii a modificat un ordin de două ori în aceeaşi zi. L-a anunţat dimineaţă, l-a modificat la amiază şi l-a mai schimbat o dată seara.

De taxa de primă înmatriculare, ce să mai vorbim. Premierul nu se lasă, deşi Uniunea Europeană i-a zis că aşa ceva nu există în Occident. Puţin l-a interesat. A tot făcut-o şi refăcut-o de nu ştiu câte ori, numai ca să iasă cum zice el. Orice om cu bun simţ ar fi recunoscut greşeala şi ar fi bătut în retragere. El şi ai lui, însă, nu şi nu. Fuduli, cum sunt, merg tot înainte.

Prezentând doar câteva aspecte de incoerenţă şi diletantism ale guvernării de dreapta sunt convins că v-aţi putut face o imagine asupra haosului în care trăiesc astăzi românii.

Domnul Marius Rogin:

"28 februarie - Ziua Protecţiei Civile"

La 28 februarie 1933, prin Înaltul Decret Regal nr.468, s-a stabilit înfiinţarea unei arme noi: Apărarea Pasivă. Acesta este considerat actul de naştere al Protecţiei Civile din România şi, ca urmare a acestui fapt, în fiecare an pe 28 februarie, sărbătorim Ziua Protecţiei Civile.

Cât de importantă era această Apărare Pasivă, s-a putut observa după terminarea primului război mondial, când şi în România, ca de altfel în întreaga Europă, lipsa unei pregătiri anterioare şi a unor măsuri minime de protecţie au generat sute de mii de victime civile nevinovate care s-au adăugat celor de pe fronturile de luptă.

Dar, încă din anul 1928, lucrările Comitetului Internaţional al Crucii Roşii din anul 1928 pun pentru prima oară problema înfiinţării unor structuri de protecţie a populaţiei împotriva atacurilor aero-chimice, precum şi pentru elaborarea unui act normativ în acest sens.

Începutul reglementărilor de rang superior privind protecţia populaţiei şi a bunurilor în caz de conflict armat este dat de "Legea asupra organizării naţiunii şi teritoriului pentru timp de război nr.1245/24.04.1933", prin care se stipula încadrarea cetăţenilor ţării în diferite organizaţii paramilitare, inclusiv în cele de apărare pasivă pentru protecţia populaţiei şi intervenţie în vederea înlăturării efectelor atacurilor din aer.

Strâns legat de această lege şi anterior apariţiei ei, va intra în vigoare Regulamentul Apărării Pasive Contra Atacurilor Aeriene la 23 martie 1933, regulament aprobat prin Înaltul Decret Regal nr.468 din 28 februarie, acelaşi an. Se înfiinţau comisii de apărare pasivă la nivelul judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor rurale, precum şi la nivelul întreprinderilor şi instituţiilor.

Legea nr.815 din 3 aprilie 1936 privind organizarea Corpului Pompierilor Militari stabilea că "Prevenirea şi combaterea sinistrelor, precum şi executarea măsurilor impuse pompierilor prin Regulamentul Apărării Pasive Contra Atacurilor Aeriene sunt încredinţate pe tot cuprinsul ţării Corpului Pompierilor Militari".

Formaţiunile de apărare pasivă ale localităţilor şi stabilimentelor economice ale Crucii Roşii şi subunităţile de pompieri - apărare pasivă îşi vor face debutul la primele atacuri din aer la Iaşi, la 23 iunie 1941.

Ca un rezultat al modului în care s-a acţionat pe timpul masivelor atacuri din august 1943, când rafinăriile din Ploieşti şi Câmpina au fost atacate de 1.760 de avioane anglo-americane, în Valea Prahovei se va înfiinţa un regiment de pompieri - apărare pasivă, care va fi desfiinţat în anul 1945, an în care se desfiinţa şi Comandamentul Apărării Pasive din cadrul Subsecretariatului de Stat al Aerului, înfiinţându-se Direcţia apărării Pasive cu 11 ofiţeri, 3 subofiţeri şi 10 civili.

Începând cu data de 15 ianuarie 1951, se înfiinţează Centrul de Instrucţie al Apărării Pasive a Teritoriului, prin Decizia ministrului afacerilor interne nr.133 din 8 ianuarie 1951.

Modernizarea concepţiei apărării civile a populaţiei, bunurilor şi teritoriului în caz de conflict armat, dar şi la dezastre a fost impusă în primul rând de ruptura provocată de evenimentele din Cehoslovacia din 1968, de catastrofele naturale care au lovit ţara: inundaţii, cutremurul din 1977, dar şi de unele catastrofe industriale, cum au fost marile incendii de pe platformele petrochimice şi metalurgice.

Protecţia populaţiei şi a valorilor materiale determină în timpul războiului necesitatea înfiinţării unor unităţi speciale de apărare pasivă. Unităţile de intervenţie aveau ca misiuni: prevenirea la timp a populaţiei despre apropierea atacului aerian inamic; camuflarea cât mai bine posibil a obiectivelor terestre de vederea aeronavelor; limitarea efectelor bombardamentelor inamicului; asigurarea ridicării şi îngrijirii răniţilor sau victimelor gazate; înlăturarea bombelor neexplodate şi dezamorsarea acestora; stingerea sau limitarea marilor incendii; ridicarea şi înlăturarea marilor dărâmături; repararea imobilelor avariate de incendii sau bombardamente; ridicarea de tabere pentru evacuaţi şi sinistraţi sau pentru adăpostirea materialelor.

Este bine să ne amintim de cutremurul din 1977 şi de faptul că atunci au fost înregistraţi 1.570 morţi, 113.000 răniţi, 32.900 locuinţe prăbuşite sau grav avariate, iar 35.000 familii au rămas fără adăpost.

Protecţia civilă este şi rămâne în continuare o componentă a apărării naţionale şi cuprinde ansamblul măsurilor adoptate şi activităţilor desfăşurate în scopul asigurării protecţiei populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a factorilor de mediu, în caz de război sau dezastre, care sperăm noi să fie cât mai puţine.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Germania critică politica antisocială a Guvernului liberal Tăriceanu".

Susanne Kastner, vicepreşedinte al Parlamentului Federal German, preşedintele Grupului parlamentar de Prietenie Germano-Român, a criticat dur Guvernul Tăriceanu, apreciind într-o declaraţie la postul Deutsche-Welle, că unica ţintă a Executivului este să asigure condiţiile pentru ca "bogaţii să fie şi mai bogaţi".

Domnia sa a declarat: "Dacă privesc realităţile din România, sunt tentată să cred că unica ţintă a guvernului este să asigure condiţiile necesare pentru ca bogaţii să devină şi mai bogaţi, în timp ce soarta celor neajutoraţi nu se regăseşte pe agenda Palatului Victoria.

Realităţile sociale din România sunt cât se poate de triste. Bani din fondurile sociale europene nu pot fi accesaţi pentru că guvernul nu are niciun interes să creeze în timp util structurile necesare. Locuinţe şi cămine sociale nu pot fi construite pentru că guvernul a redus şi anulat facilităţile fiscale pentru astfel de construcţii. Această situaţie este inacceptabilă.

Apelez la Guvernul României să îşi respecte obligaţiile faţă de proprii cetăţeni. Exceptarea organizaţiilor caritabile de la plata TVA trebuie reintrodusă. Există motive temeinice pentru care Uniunea Europeană permite astfel de exceptări. Directiva 112/2006/CE dă statelor membre posibilitatea să sprijine şi să ajute fiscal organizaţii ce se ocupă de persoane neajutorate.

Majoritatea statelor membre U.E. au recunoscut şi au pus în practică aceste posibilităţi, nu însă Guvernul Tăriceanu, care urmăreşte cu stricteţe cursul său neoliberal".

Aşadar, se cunoaşte în toată Europa că Guvernul liberal Tăriceanu blochează sistematic proiectele sociale, că taxa unică, deprecierea monedei naţionale, inflaţia, creşterea preţurilor au sărăcit populaţia mărind polarizarea socială, prăpastia dintre cei mulţi săraci şi cei bogaţi, de dreapta. Social-democraţia este cea care echilibrează veniturile în societate.

Din păcate, folosind drept minciună naivitatea românilor, Alianţa DA, împreună cu preşedintele-măscărici au reuşit în 2004 să pună mâna pe putere. Rezultatele au fost dezastruoase în aceşti ani de guvernare de dreapta, România ajungând în acest moment într-o criză structurală care va fi cu greu rezolvată de noua conducere.

Acum ori niciodată, Profesionalismul trebuie să învingă Impostura şi Incompetenţa!

Domnul Viorel Pupeză:

"Feudalizarea Europei"

În chestiunea Kosovo, statele Uniunii Europene au fost de acord, şi anume, că nu au o atitudine comună, fiecărui stat membru lăsându-i-se libertatea să hotărască potrivit practicilor naţionale şi normelor juridice în ce fel va trata această problemă. Europa vorbeşte deja pe mai multe voci în Kosovo.

Prin recunoaşterea statului care şi-a declarat independenţa în mod unilateral, asistăm la feudalizarea Europei, fenomen care este în contradicţie cu tendinţa de globalizare. proclamarea independenţei Kosovo aduce în discuţie posibilele scenarii care ar putea avea loc după desprinderea provinciei de Serbia, în condiţiile în care putem considera că acest eveniment ar putea avea un "efect de domino" în întreaga Europă. Dacă independenţa Kosovo a dovedit ceva, atunci a dovedit că frontierele Europei nu sunt atât de clare pe cât ar fi dorit Uniunea Europeană să creadă comunitatea internaţională.

Obiectivul politicii Uniunii Europene trebuie să fie acela de a sprijini transformarea economică şi politică în Europa de Est şi, astfel, să asigure securitatea şi stabilitatea. Instrumentele politice care pot fi folosite sunt acordurile comerciale, asistenţa financiară, împrumuturile, acordurile de asociere, dialogul politic. Modul în care a fost tratată această chestiune demonstrează că nu putem vorbi de o coagulare a politicii externe a Uniunii Europene, deşi o poziţie solidară pe această temă ar fi fost de preferat.

Independenţa Kosovo aduce în discuţie aspecte precum acordarea de drepturi colective minorităţilor, nerespectarea integrităţii teritoriale a Serbiei, nerespectarea principiului inviolabilităţii frontierelor şi nerespectarea suveranităţii.

Dar nu doar politica externă a Uniunii Europene nu este unitară, ci şi cea promovată de România, funcţie de licuricii mari şi mici de la care ne luăm lumina. Consecvenţa se pare că nu este o caracteristică a relaţiilor pe plan extern ale României, din moment ce una spunem şi alta facem.

Declararăm pe două voci din sânul Guvernului, iar preşedintele Traian Băsescu îşi nuanţează declaraţiile de la o zi la alta. până şi în cadrul P.N.L. circulă două curente de opinie, unul care nu vede oportună recunoaşterea independenţei provinciei Kosovo şi altul care crede că România a ratat momentul de a se evidenţia pozitiv în Europa. Una spunem la televizor în România, şi altceva lansăm în Parlamentul European.

Istoria nu iartă jocul dublu, iar politica duplicitară practicată de România în mai multe situaţii majore ne-ar putea costa.

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

"Coşmarul Kosovo".

Săptămâna trecută, România a avut un coşmar din care îşi revine acum cu greu. Nu a fost unul dintre acele vise urâte, care se tot repetă şi în care apare, sporadic, Iliescu, Tăriceanu, Geoană şi "regretatul" Ceauşescu.

România a visat că privea spre harta lumii şi nu mai recunoştea Europa. Nu se mai recunoştea nici pe sine. Totul era schimbat. Apăruseră noi state pe hartă, noi revoluţii etnice şi religioase...era un adevărat haos, care pornise de la o mână de balcanici, care s-au încăpăţânat să obţină "certificate de independenţă" pentru o palmă de pământ.

Numai că independenţa micului Kosovo ar putea crea acum, în toată Europa, un domino, care ar putea modifica harta continentului, pe criterii etnice şi religioase. Spre exemplu, Spania, un stat ce a refuzat să recunoască un Kosovo independent, se confruntă de câteva decenii cu două mişcări separatiste din Catalunia şi din Ţara Bascilor.

Ce s-ar întâmpla, pentru spanioli, dacă regiunea Catalunia, care beneficiază de autonomie, ar deveni de mâine stat independent? Ar fi avantajos pentru spanioli să recunoască Kosovo, pentru a fi în ton cu Europa, dar să piardă o parte importantă din teritoriul său?

În Scoţia, guvernul organizează referendum în 2010 pentru independenţă, iar în Franţa, mişcarea din Corsica este mai virulentă ca niciodată, după precedentul Kosovo.

Flamanzii vor şi ei independenţă, iar Ciprul, cu o minoritate turcă şi chiar Slovacia, cu maghiarimea ei ar putea dispărea într-o bună zi de pe harta Europei.

Dar precedentul Kosovo va putea dezgheţa mişcările separatiste şi în România. Este cunoscut separatismul maghiar din Covasna, Harghita şi Târgu-Mureş, care ar putea arunca în aer frontierele României, fixate după cel de-al doilea război mondial. Probabil din acest motiv, Carl Bildt, mediator în problema Kosovo, avea dreptate când declara faptul că regiunea Kosovo este cea mai sensibilă regiune pentru Europa, şi orice mişcare abruptă aici poate fi fatală Europei. Acum ce urmează, Transnistria, Kurdistan sau Ţinutul Secuiesc?

Proclamarea Kosovo a arătat tuturor minorităţilor din Europa şi din lume că se poate. Iar UDMR şi maghiarii radicali din România au prins rapid mesajul. Fiecare evoluează acum în funcţie de interese. UDMR a votat în Parlament pentru trădarea intereselor ţării noastre şi a trimis doi soli la Priştina, să împartă strângeri de mână şi zâmbete. Apoi, când i s-a cerut să părăsească Guvernul, aşa cum este şi firesc, şi-a înmuiat glasul. Tokes a rămas la fel de consecvent, aruncând ocări în dreapta şi-n stânga şi lăudându-se că va lupta pentru autonomie şi se va plânge chiar şi Consiliului Europei.

Aceste discursuri radicale, trezite de independenţa Kosovo, au însă efecte şi mai perverse în România, deoarece alimentează, la rândul lor, formaţiunile extremiste, aflate în acest moment în luptă pentru supravieţuire. Eternul P.R.M., care şi-a văzut toate corăbiile scufundate la ultimele alegeri, nu face acum decât să profite de pe urma mesajelor de autonomie, dezgheţate zilele acestea de maghiari. Aşa cum spunea şi preşedintele României, Traian Băsescu: "Se ţin unii pe alţii în viaţă".

Domnul Costache Mircea:

"Alianţa a ucis Dreptatea şi Adevărul"

Pas cu pas şi ceas de ceas, purtătorii genei infracţionale hipertrofiate au reuşit să instaureze în România Statul Delincvent. Acţiunea de mare amploare declanşată odată cu evenimentele din decembrie 1989 a fost, până la urmă, încununată de succes. Cu sprijin logistic dinafară, cu know-how şi cu agenţi străini specializaţi în prăduirea patrimoniului public, dar şi cu multă sârguinţă şi real talent autohton, a fost desăvârşită măreaţa operă de trecere a avuţiei naţionale în proprietatea mafiei atotbiruitoare. După aproape două decenii de asalturi în valuri asupra obiectivelor industriale şi agricole, asupra fondului locativ, asupra sistemului bancar, asupra fondului forestier, asupra parcului de maşini şi utilaje, industriale şi agricole, asupra flotei navale şi aeriene, asupra transporturilor rutiere şi feroviare, asupra patrimoniului educaţiei şi culturii, vezi castelele Peleş, Bran, Săvârşin, visul de aur al rechinilor economiei de junglă a prins viaţă.

Sub îndrumarea competentă a pionierilor asaltului asupra economiei româneşti Petre Roman, Adrian Severin, Mircea Coşea, continuaţi strălucit de marii gânditori ai noii doctrine antinaţionale, Viorel Hrebenciuc, Şerban Mihăilescu şi întreaga şcoală postdecembristă patronată de corifeii dezastrului naţional, România a devenit ţara cu cel mai mare număr de hoţi pe metru pătrat şi teritoriul cel mai defrişat de bunuri şi valori destinate celor mulţi, trecute în proprietatea celor puţini, animaţi de tentaţia politicii făcută cu intestinul gros.

Hoţia generalizată a căpătat denumirea ştiinţifică de corupţie pentru a caracteriza emblematic noua "eră a ticăloşilor" şi ne-a propulsat pe podiumul infracţionalităţii mondiale împotriva propriului popor.

Unul dintre depozitarii marilor cuceriri postrevoluţionare, domnul Adrian Năstase, care a desăvârşit strălucita operă de deposedare a României de obiective industriale precum Sidex, de industria petrolieră şi de zăcămintele petrolifere, cerându-i-se să explice cauzalitatea fenomenului corupţiei şi motorul subdezvoltării naţionale, a glosat doct, în stilul personal consacrat: "Cauza nivelului înalt al corupţiei se află în faptul că în ţara noastră, în această perioadă, are loc un transfer de proprietate". Întrebat despre ce fel de proprietate era vorba, a cui proprietate se transferă, către cine se transferă şi pe ce bază, subtilul filosof al pulverizării proprietăţii a tăcut cu subînţeles.

Ansamblele şi subansamblele devastării economice şi distrugerii morale a României sunt, însă, cu mult mai complicate. Cine vrea să vadă unde s-a dus averea ţării şi de ce au fost aduşi numeroşi români în stare să-şi ia lumea în cap, ori să rezeme primăriile în aşteptarea pomenilor guvernamentale ca asistaţi social, să facă un mic experiment, să evalueze averile aşa-zişilor guvernanţi foşti şi actuali, ale clientelei partidelor infracţionale (toate, în afară de PRM!) şi va constata că programul de înscriere a României pe drumul subdezvoltării, înapoierii şi sclavagismului a fost dus la îndeplinire de către oameni care au acum o putere, bani, averi, nume şi forţă de influenţare, de aburire, de intoxicare şi manipulare a românilor împotriva propriilor interese vitale, fenomenală.

Pe acest fundal, alegerile de orice fel au devenit o tristă mascaradă. Pentru 2-300 de mii ajutor de încălzire şi sub ameninţarea cu suspendarea dosarului de ajutor social, sărăcimea satelor şi oraşelor se înghesuie să pună ştampila unde zice primarul, dijmuitorul banilor publici care vin lunar în localitate pentru a-l ţine pe el la putere şi, prin el, pe corifeii dezastrului de deasupra lui.

Au fost aduşi cetăţenii în stare să li se pară normal ca, în drum spre secţia de vot, să treacă pe la cârciuma primarului sau a oamenilor lui, să treacă pe lângă conacul impozant al noului latifundiar, să li se pară firească averea aceluia care, până mai ieri, nu avea după ce bea apă, să meargă să-l voteze pe ciocoiul nou lacom şi apatrid, fără mamă, fără ţară şi fără Dumnezeu. Lupta electorală în România a ajuns o caricatură dezgustătoare, iar spectacolul alegerilor, o mascaradă de o abjecţie extremă.

S-au prins în hora hoţiei toţi fruntaşii satelor, primari, consilieri, funcţionari din primării, neamuri, şmecheri de tot felul. Prin oraşe, vilele şi limuzinele noilor îmburgheziţi sunt luate drept dovezi ale destoiniciei. Escrocii îşi numără voturile după capacitatea de a pune în joc bani de furat pentru mituirea alegătorului cu gâtul uscat, în veşnică alergare după un chilipir la patru ani.

Plurinominal, uninominal sau nu, votul nu mai reprezintă decât într-o mică măsură voinţa populară, vreun semn de civilizaţie sau aspiraţie naţională spre progres şi demnitate.

Panorama deşertăciunilor a cuprins întreaga ţară unde te întâmpină necăjiţii, deznădăjduiţii, cu întrebarea: "Dacă votăm PRM-ul ce ne dă, că ceilalţi ne dau ajutoare, ne mai dau bere, ulei, orez, acolo câte ceva ? Nu ştiu câţi vor pricepe până la urmă cât i-a costat pe ei şi pe copiii lor ajutorul social şi sacoşa de la partidele mafiote, dar noi, cei lipsiţi de mijloacele de convingere ale tagmei jefuitorilor, ne adresăm românilor care au mai rămas lucizi şi necorupţi cu îndemnul lui Andrei Mureşan: "Deşteaptă-te române !" ... şi nu mai vota îmbuibaţii care te-au înrobit, te-au sărăcit şi te-au abrutizat, fiindcă Dumnezeu ne-a lăsat în istorie ca neam de oameni de treabă, harnici, cinstiţi şi patrioţi.

- pauză -

Lucrările au fost conduse, după pauză, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de doamna Daniela Popa şi domnul Gelil Eserghep, înlocuit pe parcursul şedinţei de domnul Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 330 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 192; sunt absenţi 138, din care 8 participă la alte acţiuni parlamentare.

Continuăm cu iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi, anunţându-vă că votul final va fi la ora 12,00.

Suntem la pct.23, reexaminarea Legii pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.971/2007.

Legea are caracter organic.

Raport din partea Comisiei juridice de adoptare a Legii pentru aprobarea ordonanţei.

Suntem primă Cameră sesizată.

Ne aflăm în faza de dezbateri generale.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe raportul comisiei, anexa cu amendamente admise.

Dacă la pct.1 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Pct.2. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul trece la vot final.

Pct.24. Reexaminarea Legii pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al guvernului, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.972/2007.

Legea are caracter organic.

Raport de adoptare a Legii privind aprobarea ordonanţei de urgenţă din partea Comisiei juridice.

Suntem primă Cameră sesizată.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul.

Domnul Kovacs Carol Emil (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca şi în cazul Ordonanţei nr.24, Guvernul a ţinut seama, în acest caz, de faptul că neadeptarea de măsuri imediate, prin ordonanţa de urgenţă, ar conduce la dificultăţi în ceea ce priveşte o funcţionare optimă, la cel mai înalt nivel, a aparatului de lucru al guvernului, situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată la acea dată, este vorba de aprilie 2007.

Ca atare, Guvernul îşi menţine poziţia şi cu tot respectul vă solicită să adoptaţi această ordonanţă de urgenţă prin lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Comisia, domnul deputat Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această lege are un caracter de lege organică.

În urma dezbaterilor din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, noi vrem să propunem şi s-a propus plenului Camerei Deputaţilor Lege pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă a guvernului.

Fiind o lege organică, de asta am şi început cu lege organică, nu a întrunit numărul de voturi la Senat.

Noi propunem plenului Camerei Deputaţilor schimbarea titlului legii din Lege de respingere în Lege de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, cu amendamentele care sunt expuse în prezenta anexă la raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Dacă la pct.1 există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Pct.2? Nu sunt.

Am finalizat raportul cu amendamente admise.

Nu există amendamente respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.25. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 45/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere.

Legea are caracter ordinar.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru industrii.

Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul.

Domnul secretar de stat Buzaşu, vă rog.

Domnul Septimiu Buzaşu (secretar de stat, Ministerul Transporturilor):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Anumite directive europene au fost transpuse doar parţial în legislaţia naţională până la 1 ianuarie 2007.

Comisia europeană a declanşat procedura de infringement, neîndeplinirea obligaţiilor restante în cel mai scurt timp posibil putând atrage sancţiuni pentru România.

Prezentul proiect de lege va asigura transpunerea integrală a prevederilor directivelor comunitare, pentru care s-a declanşat procedura de infringement. Este vorba de cinci directive, câte unul, două sau trei articole.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult, domnule secretar de stat.

Din partea comisiei, doamna deputat Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Comisia pentru industrii a fost sesizată pe fond cu acest proiect de lege, proiect de aprobare a ordonanţei.

Ordonanţa a fost avizată favorabil de Consiliul Legislativ, de asemenea, de toate comisiile care au fost sesizate pentru aviz.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât în unanimitate să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.45/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, cu amendamentele admise.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

Nu există amendamente respinse.

De la pct.1 la pct.5, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptate.

De la pct.6 la pct.10?

Adoptate.

De la pct.11 la pct.15?

Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.26. Proiectul de Lege pentru abrogarea lit. b) a art.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate.

Legea are caracter organic.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă.

Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul.

Domnul Kovacs Carol Emil:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Potrivit reglementărilor naţionale, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/1999, cu modificările şi completările ulterioare, a fost instituită obligaţia plăţii unei taxe de timbru social de 1% din valoarea în vamă, pentru autovehiculele noi din import cu capacitate cilindrică de minimum 2.000 cmc, achiziţionate de către persoanele fizice şi juridice.

Prin infograma nr.4.654/18 mai 2007, transmisă de Reprezentanţa permanentă a României la Uniunea Europeană, şi scrisoarea TAXUD HvK D nr.1129/2007 se face referire la faptul că România impune incorect obligativitatea plăţii acestei taxe.

Totodată, se subliniază faptul că, în loc să fie eliminată această obligativitate discriminatorie, aceasta este reconfirmată printr-un proiect de lege care se află la Parlament.

Se menţionează, de asemenea, că această taxă se asimilează unei taxe vamale, iar instituirea sau menţinerea în mod deliberat a unei astfel de taxe, inexistentă în Uniunea Europeană, este interzisă prin Tratatul de instituire a comunităţii europene.

Ca urmare, se impune iminent reglementarea acestei situaţii, prin abrogarea dispoziţiilor art.3 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/1999, de care aminteam, privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate, cu modificările şi completările ulterioare.

Din aceste consideraţii, Ministerul Economiei şi Finanţelor a iniţiat proiectul de lege în cauză.

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Economiei şi Finanţelor propune şi susţine, în numele guvernului, adoptarea acestui act normativ.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule ministru al economiei şi finanţelor.

Din partea comisiilor se menţine punctul de vedere, înţeleg.

Nu există amendamente admise sau respinse.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.27. Proiectul de Lege pentru completarea art.258 din Codul penal.

Legea are caracter organic.

Proiect adoptat de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei juridice.

Raport înlocuitor, de asemenea, de adoptare.

Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul.

Iniţiatorul nu este prezent.

Vă rog, comisia, să prezentaţi raportul şi să prezentaţi atunci, pe scurt, şi proiectul.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Iniţiator, în cazul acestui proiect de lege, este colegul nostru, domnul senator Şerban Nicolae.

Senatul, în calitate de primă Cameră, a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Guvernul, în punctul de vedere transmis, susţine adoptarea acestei iniţiative.

Consiliul Superior al Magistraturii avizează favorabil proiectul de lege.

Colegii noştri din Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor au avizat favorabil acest proiect de lege.

Iniţiativa are ca obiect de reglementare completarea dispoziţiilor art.258 din Codul penal cu un alineat nou, alin. (2), în sensul instituirii regulii privind punerea în mişcare a acţiunii plângerii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la art.246 "abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor", la art.247 "abuzul în serviciu pentru îngrădirea unor drepturi", precum şi la art.250 "purtarea abuzivă" din Codul penal.

În urma dezbaterilor din Comisia juridică, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, şi în al doilea raport înlocuitor noi propunem plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege pentru completarea art.258 din Codul penal, cu amendamentele admise prezente în anexa prezentă la raport.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Guvernul, vă rog frumos, doamna secretar de stat Kibedi.

Doamna Kibedi Katalin Barbara (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

Sub aspectul modificării art.258 din Codul penal, într-adevăr există un punct de vedere favorabil din partea Guvernului, şi nici nu a suscitat discuţii, nici la Senat, nici la Comisia juridică.

Dar, să ne readucem aminte că acest proiect a fost trimis înapoi pentru analiză la Comisia juridică şi intervenţiile care s-au făcut erau înspre a reanaliza acele două amendamente care s-au făcut, întrucât aici vizăm capitolul de infracţiuni privind siguranţa naţională.

De asemenea, s-a considerat necesar, fiind modificări substanţiale pe Codul penal, să se ceară punctul de vedere şi al Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere că aceste amendamente intervenind doar la Camera Deputaţilor, nefiind analizate, nu s-a comunicat niciun punct de vedere oficial al Guvernului.

De aceea, în continuare, eu insist ca această iniţiativă legislativă să se discute exclusiv pe art.258 Cod penal, aşa cum a vrut-o iniţiatorul, iar amendamentele care vizează cu totul alt capitol, şi deosebit de important şi de evaluat, care până la urmă nu au fost dezbătute în Comisia juridică, deşi plenul a decis în acest sens, să fie respinse de către dumneavoastră.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult, doamna secretar de stat.

Intervenţii la dezbateri generale?

Vă dau cuvântul pe procedură imediat după aceea, da? Mulţumesc.

La dezbateri generale, domnul deputat Buda.

Domnul Daniel Buda:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am fost în comisie când s-a discutat acest proiect de lege şi, din câte ştiu eu, s-a renunţat la amendamentele care încărcau în mod nejustificat acest proiect de lege.

Cealaltă prevedere, sigur, este o prevedere care era cerută de practica judiciară, dar nu am înţeles de ce s-au luat în discuţie şi alte amendamente care, de fapt, nu mai există. Pentru că, în raportul care a fost trimis, practic avem doar acel articol de la 258.

Stafful comisiei, domnule vicepreşedinte, ce faceţi?

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimaţi colegi,

Dacă lucrurile nu sunt clarificate, eu vă propun să vă consultaţi în cadrul comisiei.

Mergem la un proiect mai departe şi revenim.

Domnul Daniel Buda:

Domnule preşedinte

Lăsaţi acest proiect pentru un sfert de oră şi-l reluăm eventual, ca să ne edificăm asupra lui.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog frumos să-l clarificaţi şi cu domnul deputat Buda, ca lucrurile să fie lămurite.

Vă propun să reluăm acest proiect, după ce lucrurile se clarifică în comisie, peste 10 minute.

Mai facem un proiect şi revenim. Nu are niciun sens să trăim cu impresia că nu este clar.

Vă rog, pe procedură, domnul preşedinte Kelemen.

Domnul Kelemen Attila Bela Ladislau:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş dori să supun atenţiei domniilor voastre o omisiune de pe ordinea de zi. Noi cerem ca Legea Codului Silvic să fie inclusă pe ordinea de zi de astăzi.

S-a cerut un raport suplimentar acum două săptămâni, iar raportul suplimentar a fost înaintat şi nu avem niciun impediment ca să fie inclusă pe ordinea de zi, astăzi, Legea Codului Silvic.

Vă rog să votaţi pentru a discuta astăzi această lege atât de importantă pentru România, a tuturor categoriilor, indiferent de situaţia titlurilor de proprietate sau a proprietăţilor din România. Este o lege vitală.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă consult dacă există intervenţii pe această temă? Nu.

Supun votului dumneavoastră propunerea de completare a ordinii de zi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri?

Vă propun să introducem proiectul la finalul listei de propuneri de adoptare, adică la pct.36 de pe ordinea de zi.

La punctul acesta, domnule deputat? Dar nu discutăm acum pe fond, discutăm la 36.

Domnul Traian Dobre:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Tot pe procedură. Pe ordinea de zi, şi dacă a fost ordinea de zi, am profitat de acest lucru, la pct.19, la vot final, se află propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2006 şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Când am dezbătut-o la Comisia juridică, fiind trei propuneri legislative, una ca ordonanţă de urgenţă, una a Senatului şi una a unui grup numeros de parlamentari, de deputaţi şi senatori, s-a convenit ca toate trei, aşa s-a dat şi avizul, să fie discutate odată. Nu înţeleg ca o propunere să fie respinsă, iar cealaltă să nu fie trecută pe ordinea de zi. Eu vă propun ca, în ziua în care cele două sunt respinse, a treia să fie aprobată.

Vă mulţumesc. Nu ştiu dacă am fost suficienţi de explicit.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat,

Nici eu nu înţeleg, dar nu ştiu cum s-a întâmplat atunci, că nu au fost puse toate pe ordinea de zi.

Domnul Traian Dobre:

Păi, exact asta este problema. Trebuiau puse toate pe ordinea de zi, una pentru aprobare şi celelalte pentru respingere.

Domnul Bogdan Olteanu:

Deci, înţeleg că propuneţi amânarea de la votul final a acestui proiect, că altceva nu mai putem să facem. Revenim când trecem la votul final.

Revenim la proiectul de la pct.27. Înţeleg că lucrurile s-au clarificat.

Îl rog pe domnul Iordache să prezinte "..

Doamna secretar de stat Kibedi atunci, dacă vreţi dumneavoastră.

Doamna Kibedi Katalin Barbara:

Îmi cer scuze! S-a folosit cuvântul la plural, "admise", şi am crezut că se referă şi la celelalte două amendamente.

Singurul cu care şi noi am fost de acord, este în regulă.

Deci, în aceste condiţii susţinem raportul.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii? Nu sunt, înţeleg, alte intervenţii.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Nu există amendamente respinse.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise.

Pct.1, obiecţii, observaţii, comentarii?

Adoptat.

Pct.2. Adoptat.

Pct.3. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.28. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat.

Legea are caracter organic.

Proiect respins de Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei pentru muncă.

Suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul? Vă rog frumos, doamna Bruchental, aveţi cuvântul.

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În vederea susţinerii prezentei propuneri legislative, aş dori sa încep cu prezentarea câtorva date statistice, evaluări făcute pe parcursul anului 2007, în ceea ce priveşte fenomenul de abandon şcolar în România.

Din păcate, aceste date plasează România între statele membre ale Uniunii Europene pe primul loc în ceea ce priveşte abandonul şcolar. Din totalul elevilor care recurg la acest gest, peste 60% sunt elevi care au ajuns la vârsta de liceu.

Mergând mai departe, dintre aceştia, în proporţie de 90% sunt elevi care provin din zona rurală, fapt care ne conduce foarte uşor la ideea că aceştia, în momentul în care trebuie să suporte costuri suplimentare pentru a putea urma mai departe cursurile de liceu, din pricina dificultăţilor financiare ale familiilor din care provin, preferă să renunţe la şcoală.

Pentru diminuarea, cel puţin, a acestui fenomen, există în momentul de faţă Hotărârea de Guvern nr.1.488/2004, programul intitulat "Bani de liceu", care iniţial şi-a propus de a veni în sprijinul acestor copii, care din pricina dificultăţilor financiare nu ar putea să urmeze mai departe cursurile unui liceu.

Din păcate, aşa cum este în acest moment Legea nr.416/2001, acest ajutor financiar intră în calculul stabilirii venitului minim garantat al familiei. În momentul în care majoritatea dintre aceşti elevi ar dori să acceseze programul "Bani de liceu", în acel moment întreaga familie ar pierde multe alte facilităţi, cum ar fi ajutorul social şi asigurarea de sănătate.

Prin urmare, atât timp cât nu venim cu o modificare la Legea nr.416, în scopul de a extrage din calcul acest ajutor financiar, şi acest program "Bani de liceu" va rămâne strict o chestiune pe hârtie, fără a fi aplicabil.

Dincolo de toate argumentele pe care eu le-aş putea prezenta în faţa dumneavoastră, din păcate, realitatea este mult mai crudă. Şi dacă în anul 2008 suntem nevoiţi să privim ştiri pe posturile de televiziune, în care copiii se sinucid pentru că părinţii nu-i pot susţine mai departe pentru a urma cursurile de liceu, înseamnă că noi nu am făcut suficient în acest sens.

Ţinând cont de toate cele expuse în faţa dumneavoastră, vă rog frumos să fiţi de acord cu această modificare a Legii nr.416.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Comisia, domnul preşedinte Barbu, vă rog.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Raport asupra propunerii legislative privind modificarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, în sensul exceptării ajutoarelor cu caracter social acordate elevilor din calculul care se face pentru stabilirea venitului net lunar al familiei, în funcţie de care se acordă venitul minim garantat.

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea propunerii legislative, pentru a da posibilitatea copiilor care provin din familiile beneficiare de venit minim garantat să depună documentaţia în vederea obţinerii banilor de liceu acordaţi prin programul social al Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

În caz contrar, se ajunge în situaţia în care, fie aceste familii pierd ajutorul social prevăzut de Legea nr.416 şi, implicit se pierde şi calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor de sănătate, fie copiii acestora renunţă la ajutoarele băneşti acordate.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, conform prevederilor art.73 alin.(3) din Constituţia României, republicată.

Propunerea a fost respinsă de Senat, în şedinţa din 5 noiembrie 2007.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată şi a art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.

În urma finalizării dezbaterilor, comisia vă propune admiterea cu modificări a propunerii legislative.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Dacă la pct.1 din raportul cu amendamente admise, există obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Pct.2. Adoptat.

Pct. 3. Adoptat.

Nu există amendamente respinse.

Pe procedură, domnule preşedinte.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Aş vrea să vă pun o întrebare şi, eventual, să vă rog ceva. Ieri, a fost respins de pe ordinea de zi, din lipsa iniţiatorului, reprezentanţii Guvernului, respectiv ai Ministerului Muncii, pct.20, cel privind alocaţia de stat pentru copii.

Astăzi a fost sărit de pe ordinea de zi pct.26, proiectul de lege pentru abrogarea art.3 din Ordonanţa Guvernului privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate.

Domnule preşedinte,

Aş vrea să vă rog ca, în numele Biroului permanent al Camerei, să solicitaţi domnului ministru al muncii să ne dea explicaţii în legătură cu absenţa reprezentanţilor ministerului din Camera Deputaţilor, aşa cum au obligaţia.

Înţeleg că o serie de foruri politice îi solicită ministrului sancţionarea diverşilor funcţionari.

Eu vă solicit să-i cereţi o explicaţie ministrului şi să-l solicitaţi să asigure prezenţa în Cameră a reprezentanţilor ministerului. Altfel, nu pot să înţeleg decât că la Ministerul Muncii este grevă sau absenţă tendenţioasă din Cameră.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă asigură că, potrivit procedurii, voi cere explicaţii mâine, prin Biroul permanent. În ce priveşte pct.26, regret, de data asta, va trebui să vă cer dumneavoastră explicaţii, ca preşedinte de comisie, că n-aţi fost prezent nici dumneavoastră, nici alţi colegi din comisie, şi a trebuit să-l dezbatem fără comisie. Dar, vă informez eu că pct.26 a fost adoptat pe articole şi urmează să intre la votul final. Astăzi, programul de lucru începe la ora 10,00.

Pct.28 rămâne la vot final.

Pct.29: Propunerea legislativă privind transmiterea cu titlu gratuit ...

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte, doar o clipă!

Domnule preşedinte, dacă a fost adoptat pct.26, atunci a fost adoptat fără prezenţa membrilor Guvernului şi nu înţeleg de ce aţi scos de pe ordinea de zi pct.20.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Când veţi fi prezent la şedinţe, la dezbateri, veţi putea să şi interveniţi.

Propunerea legislativă privind transmiterea cu titlu gratuit a unui pachet de 5.476.537 de acţiuni deţinute de stat la Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa, reprezentând 20% din capitalul social, către Consiliul Local Constanţa

Legea are caracter ordinar; proiect respins de Senat; raport de adoptare - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul, dacă doreşte să prezinte proiectul.

Domnul deputat Mazăre. Vă rog.

Domnul Alexandru Mazăre:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Este un proiect de lege care se înscrie în spiritul descentralizării şi al promovării autonomiei locale, principii atât de mult dorite şi cerute României de către Uniunea Europeană.

Practica europeană este ca în aceste porturi-administraţii, autorităţile locale să fie prezente, să existe şi o componentă, acolo, acţionarială din partea autorităţilor locale. Vă pot da un exemplu concret: în Germania, porturile sunt deţinute de către landurile federale. Noi n-am mers până acolo. Am cerut un procent minoritar de acţiuni - 20%. Vreau să vă spun că deja Guvernul a transferat 20% din acţiunile Administraţiei Porturilor către Fondul Proprietatea. Deci, practica, iată, deja a fost experimentată.

În argumentaţia mea, am să mai vin cu un exemplu. Am avut acel proiect de lege cu aeroportul, în care consiliul judeţean a intrat acţionar cu 25% din acţiuni. S-a dovedit a fi un succes. Prima acţiune întreprinsă de consiliul judeţean a fost ca, împreună cu autorităţile implicate în dezvoltarea segmentului de turism, împreună cu actuala conducere a aeroportului, au reuşit să aducă cel mai mare transportator aerian, Compania de transport low-cost Ryanair, care va opera de pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu. Începând cu aprilie, practic, deschidem litoralul către toate destinaţiile şi-l facem atractiv pentru marile companii şi marii tour operatori.

Beneficii sunt, iată, şi în urma acestui proiect de lege. Cred că, odată intrate în acţionariat, autorităţile locale se vor implica împreună cu actuala administraţie şi vor găsi cele mai bune soluţii pentru dezvoltarea armonioasă a portului, înţeles şi conceput ca parte integrantă a componentei locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dintre iniţiatori? Nu mai sunt.

Comisia? Vă rog. Domnul deputat Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

La întocmirea raportului, s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi punctul de vedere al Guvernului.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare. Camera Deputaţilor este Cameră decizională şi comisia propune admiterea, cu modificări, a propunerii legislative.

Vreau să fac menţiunea că există o eroare materială atât în titlu, cât şi la art.1, legat de numărul de acţiuni: în loc de 5 milioane, este 1.369.125.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Luăm act.

Guvernul, vă rog.

Domnul Septimiu Buzaşu:

Guvernul susţine adoptarea propunerii legislative. Eroarea materială este chiar o eroare materială. 5 milioane reprezintă 80%; un milion reprezintă 20%. Deci, s-a greşit în titlu şi în art.1.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Dezbateri generale.

Vă rog, domnule deputat Amet Aledin.

Domnul Amet Aledin:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ca parlamentar reprezentând judeţul Constanţa, nu pot decât să susţin un astfel de demers. O autoritate locală puternică, indiferent de linia politică, reprezintă un fapt benefic pentru cetăţeni.

Oraşul Constanţa este, indiscutabil, un oraş cu un potenţial economic deosebit. De aceea, este nevoie de astfel de propuneri legislative.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din România va vota pentru adoptare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Dragomir. Vă rog.

Domnul Gheorghe Dragomir:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al P.N.L. susţine acest proiect de lege. De ce? Pentru că, acum 4 ani de zile, liberalii constănţeni promiteau constănţenilor, locuitorilor municipiului Constanţa, că vor readuce portul municipiului.

Este adevărat, 20% nu înseamnă în totalitate, dar este un prim pas şi este de bun augur. Aceasta înseamnă descentralizare, aceasta înseamnă responsabilizarea administraţiei locale, alături de cea centrală, şi sunt convins că aceste măsuri vor aduce un plus de beneficii municipiului Constanţa şi constănţenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu mai sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Pct.1. Obiecţii, observaţii, comentarii? Cu modificarea tehnică pe care a ridicat-o comisia, nu sunt. Adoptat.

Pct.2. Aceeaşi modificare. Adoptat.

Pct.3. Adoptat.

Pct.4. Textul comisiei. Adoptat.

Pct.5. Textul comisiei. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.30. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice.

Legea are caracter organic; proiect respins de Senat; raport de adoptare - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul? Vă rog iniţiatorul. Domnul deputat Seres.

Domnul Seres Dénes:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iniţiativa legislativă are în vedere modificarea Legii nr.90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice.

Se vizează modificarea art.3, prin introducerea unui nou alineat, prin care dorim ca să se poată vinde către cei care au achiziţionat sediile partidelor politice şi terenurile de sub construcţii şi cele aferente şi dacă este în cotă-parte, sigur, în cotă-parte din construcţie. Dorim acest lucru, întrucât partidele politice care au achiziţionat asemenea imobile sunt în imposibilitate de a repara, de a aduce modificări sau de a întreţine clădirile respective, neputând obţine autorizaţii de construcţii.

Suntem de acord cu amendamentele formulate de comisie şi rugăm onorata Cameră să voteze acest proiect.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Comisia, vă rog? Domnul Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

La întocmirea proiectului, s-a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Guvernul susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Senatul a respins iniţiativa.

Comisia propune Camerei, care este, de altfel, forumul decizional, să adoptăm proiectul de lege, cu modificările făcute la comisia noastră.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Guvernul?

Domnul Alexandru Mircea (secretar de stat, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În punctul de vedere pe care l-a formulat Guvernul, susţinem iniţiativa legislativă, cu rezerva îmbunătăţirii textului sub aspectul reformulării.

Aceste propuneri ale Guvernului se regăsesc în punctul de vedere la pct.II.3 şi au fost preluate prin amendament şi s-a îmbunătăţit textul, aşa cum Guvernul a propus.

Prin urmare, susţinem iniţiativa legislativă în forma în care este redactat raportul.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog. Domnul deputat Crăciunescu.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al P.N.L. va susţine acest proiect de lege. Este un proiect de lege bine venit, pentru că, în decursul celor 18 ani de zile, mai ales în oraşele care nu sunt reşedinţă de judeţ, municipii care nu sunt reşedinţă de judeţ, problema sediilor partidelor politice este la discreţia consiliilor locale şi foarte multe sedii de partid au fost date sau preluate de administraţia locală, în funcţie de simpatii.

A reglementa această problemă înseamnă a avea o stabilitate, mai ales, repet, în oraşele, municipiile care nu sunt reşedinţă de judeţ, chiar şi în zona rurală. Şi, în felul ăsta, în timp, ne vom aşeza şi vom avea o bază pe care cei care vor veni după noi vor avea unde să lucreze. Eventual, să spună despre cei care au înfiinţat sau au construit un sediu de partid.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Alte intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

Pct.1. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2. Adoptat.

Pct.3. Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.31. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României nr.279 bis din 21.04.2003, cu modificările şi completările ulterioare

Legea are caracter organic; proiect respins de Senat; raport de adoptare - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul? Domnul senator Marinescu. Vă rog.

Domnul Marius Marinescu (senator):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Împreună, am adoptat, în aceşti 3 ani de mandat, aproximativ două mii de legi. Astăzi, trebuie să adoptăm şi această lege necesară pentru a elimina privilegiile demnitarilor.

Trebuie ca şi membrii Executivului şi alte categorii de demnitari să urmeze exemplul nostru, al parlamentarilor. Să nu mai cadă în păcat, să nu mai facă parte din consilii de administraţie.

Acum, membrii Guvernului şi alte categorii de demnitari pot fi în incompatibilitate sau în conflict de interese când fac parte din consiliile de administraţie sau comisii de privatizare. Nu poţi fi şi jucător şi arbitru. Nu te poţi controla pe tine însuţi.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mai sunt câteva luni şi ne încheiem mandatul. Haideţi să punem capăt privilegiilor demnitarilor şi imaginea Parlamentului se va îmbunătăţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Comisia? Vă rog. Domnul deputat Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au analizat aceasta a 2001-a lege şi noi am dat, zicem, un aviz favorabil.

Senatul, în calitate de primă Cameră, a respins iniţiativa.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

În punctul de vedere v-a fost prezentat şi obiectul de reglementare, de iniţiator, de domnul senator Marinescu.

În urma dezbaterilor în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, membrii comisiei vă propun, stimaţi colegi, adoptarea propunerii legislative, cu amendamentele admise care vă sunt prezentate în anexă.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Intervenţii la dezbateri generale?

Vă rog. Domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urma unor dezbateri foarte interesante în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, membrii comisiei au apreciat că această lege este bună şi ea completează legislaţia care fereşte demnitarii şi secretarii de stat, directorii de ministere de a cădea în păcat, aşa cum spunea colegul Marius Marinescu. În ce sens? Aşa cum am expus şi în comisie, marea corupţie nu se realizează prin acte administrative sau comerciale, ci prin acte normative.

Deci, aici ar fi cazul să ne referim la privatizarea PETROM-ului, pe care mai multe grupuri parlamentari au acuzat-o ca fiind un act de mare corupţie. Prin această lege, acest act de mare corupţie nu s-ar fi putut înfăptui.

De asemenea, să ne gândim că ne pregătim pentru privatizarea C.E.C.-ului, sau pentru alte instituţii financiare.

În condiţiile în care demnitari fac parte din comisiile de privatizare, ei bine, aceştia sunt expuşi acuzaţiilor publice.

De aceea, atât eu, cât şi colegii din Grupul parlamentar conservator, considerăm că este o lege extrem, extrem de utilă. Şi dacă nu o vom adopta noi acum, cu siguranţă, următorul legislativ o va adopta, iar noi vom fi acuzaţi că nu am făcut ceea ce trebuie şi am menţinut o legislaţie permisivă actelor de corupţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Florin Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Legea nr.161 din 2003 a fost iniţiată şi susţinută de P.S.D. În concordanţă cu punctul nostru de vedere de la acea vreme şi, acum, în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, noi am susţinut necesitatea modificării şi adoptării acestor articole.

În consecinţă, Grupul parlamentar al P.S.D. va susţine modificările care sunt prevăzute în prezenta anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii? Nu mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Nu există amendamente respinse.

De la pct.1 la pct.5, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct.6 la pct.8? Adoptate.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.32. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală

Legea are caracter organic; proiect respins de Senat; raport de adoptare - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul? Nu doreşte să susţină.

Comisia? Vă rog. Domnul Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Senatul, în calitate de primă Cameră, a respins propunerea legislativă.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil.

Guvernul, cât şi Consiliul Superior al Magistraturii, prin punctele de vedere, nu susţin propunerea legislativă.

În urma examinării iniţiativei, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, cu amendamentele admise prezente în anexă.

În raport cu conţinutul şi obiectul său, face parte din categoria legilor organice.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Intervenţii la dezbateri generale? Vă rog. Doamna secretar de stat.

Doamna Kibedi Katalin Barbara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinsă Cameră,

Ne menţinem punctul de vedere, de a nu susţine această iniţiativă legislativă, având în vedere că formularea în care se reflectă acum această modificare a fost şi obiectul cererii de reexaminare a Preşedintelui care, în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Senatului a fost reevaluată. S-a reformulat astfel încât anumite activităţi de urmărire penală care, prin excelenţă, nu pot fi în sensul de a asista şi apărătorul. Şi singurul exemplu pe care vi-l pot da, în măsura în care judecătorul autorizează înregistrarea convorbirilor telefonice: ar fi cel puţin hilar să ne imaginăm că apărătorul persoanei vizate care a încălcat legea - şi de aceasta s-a şi autorizat înregistrarea convorbirii - vine şi asistă, împreună cu operatorul care înregistrează această convorbire, şi atunci cunoaşte conţinutul acelei convorbiri. Poate să şi spună făptuitorului: ai grijă ce vorbeşti, pentru că, uite, noi te urmărim oricum.

Deci, sunt anumite chestiuni care, în raport cu deciziile C.E.D.O., trebuie, într-adevăr, reformulat cum anume să decurgă asistenţa juridică pe activitatea de urmărire penală. Această formulă s-a găsit la Senat. Şi... pentru a nu cădea în riscul unor acte normative cu conţinut contradictoriu, din punctul meu de vedere ar trebui să se retrimită la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, să se aştepte ce poziţie se va adopta pe Ordonanţa nr.60, întrucât acolo a fost amendată în acest sens asistenţa juridică pe urmărirea penală şi, atunci, se va putea ajunge la o formulă comună.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Iordache. Vă rog.

Domnul Florin Iordache:

Stimaţi colegi,

Trebuie să spunem foarte clar că modificările care au fost făcute în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost făcute în concordanţă cu decizia Curţii Constituţionale. De aceea, noi propunem plenului Camerei adoptarea în prezentul raport. Uitaţi-vă în anexă, iar modificările din anexă sunt făcute tocmai în concordanţă cu decizia Curţii Constituţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii? Dezbateri generale?

Trecem la dezbaterile pe articole.

Pct.1. Obiecţii, observaţii, comentarii? Aprobat.

Pct.2. Aprobat.

Pct.3. Aprobat.

Am finalizat dezbaterea pe articole.

Proiectul rămâne la vot final.

Pct.33: Propunerea legislativă privind regimul juridic al bunurilor imobiliare, aparţinând cultelor religioase ortodox şi greco-catolic din România.

Legea are caracter organic; proiect respins de Senat; raport comun de respingere - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale; suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul.

Domnul deputat Oltean. Înţeleg că ne-aţi adus şi adus şi marfă.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Propunerea legislativă care vizează regimul juridic al bunurilor imobiliare aparţinând cultelor religioase ortodox şi greco-catolic, care face obiectul dezbaterii de astăzi, este o propunere ce a izvorât din realităţi cu care se confruntă credincioşii ortodocşi, dar şi greco-catolici din Transilvania.

Este cunoscut faptul că, de 18 ani, s-a încercat, pe cale amiabilă, pentru că statul nu a intervenit, ca animozităţile, neînţelegerile dintre cele două culte vizând regimul juridic al bunurilor imobiliare sacre - şi am în vedere aici bisericile, casele parohiale şi cimitirele - nu au reuşit şi nu au putut să dea o soluţie care să dea satisfacţie credincioşilor celor două culte.

Există, în acest moment, în multe judeţe ale Ardealului şi ale Transilvaniei, stări de nemulţumiri, tensiuni, care nu pot fi soluţionate dacă legiuitorul nu intervine pentru a stabili foarte clar regimul juridic al acestor bunuri.

Din nefericire, comisia sau comisiile reunite ale Camerei Deputaţilor - Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale -, în opinia noastră, a celor trei iniţiatori, nu s-au aplecat cu toată profunzimea asupra unei analize foarte serioase a actului normativ, determinând luarea unei decizii, a unei hotărâri care va determina, dacă ea va fi confimrată de către plenul Camerei Deputaţilor, menţinerea şi escaladarea tensiunilor în continuare.

Domnilor colegi,

Această propunere, aşa cum spuneam mai înainte, nu este un moft al celor trei deputaţi. Este o propunere izvorâtă din realităţi crude, pe care le întâlnim în Ardeal. Am adus aici, în faţa dumneavoastră, aproape un milion de semnături ale credincioşilor care susţin această iniţiativă legislativă, care apreciază că rezolvarea acestei situaţii este absolut necesară şi că ea trebuie tratată cu foarte multă atenţie. Nu cred că forul legislativ suprem al ţării poate să neglijeze, poate să trateze cu indiferenţă sau cu superficialitate voinţa şi dorinţa a peste cel puţin un milion de cetăţeni, de credincioşi care s-au pronunţat în favoarea rezolvării acestei chestiuni.

Domnule preşedinte,

Pentru ca la nivelul celor două comisii să se aplece membrii acestora, împreună cu iniţiatorii, cu mai multă atenţie asupra actului în sine, pentru ca această comisie permanentă, care este recunoscută pentru atenţia pe care o acordă actelor normative, atunci când le ia spre dezbatere, aş propune plenului Camerei Deputaţilor să fie de acord cu restituirea propunerii legislative comisiilor abilitate să dezbată în fond, pentru ca, împreună cu iniţiatorii, să aprofundeze, să identifice căile prin care această propunere legislativă, dacă nu, în forma în care este prezentată, şi fac aici o paranteză: această formă a fost agreată de către Sinodul Mitropoliei Ardealului, de către Sinodul Mitropoliei Clujului, a fost discutată şi la nivelul experţilor şi al consilierului juridic al Patriarhiei, pentru a nu crea în continuare noi tensiuni.

Şi, de asemenea, încă un amănunt care merită a fi subliniat: Consiliul Legislativ, în urma amendamentelor pe care noi le-am adus, a avizat favorabil această propunere legislativă.

Din aceste considerente, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, v-aş ruga să fiţi de acord cu retrimiterea acestei propuneri legislative la nivelul celor două comisii, pentru o nouă analiză, pentru o nouă dezbatere, care sperăm că va fi una favorabilă.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Iordache; domnul deputat Gabor.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Comisia juridică şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale am fost sesizaţi cu acest proiect de lege şi cu Proiectul de lege nr.369. La cele două proiecte, noi am dat iniţial o propunere pentru respingere. Suntem de acord cu retrimiterea acestui proiect de lege, termen de dezbatere, în comisie, de două săptămâni.

În schimb, la celălalt, la 369, ne menţinem punctul de vedere privind respingerea.

Deci, propun şi sunt de acord ca să rediscutăm, în termen de două săptămâni, ţinând cont şi de punctele de vedere exprimate de unul dintre iniţiatori, domnul Oltean.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Gabor.

Domnul Gheorghe Gabor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect legislativ atinge nişte probme extrem de acute, de dureroase din Transilvania. În comisie, eu am propus să nu se treacă la vot pentru adoptarea unui raport iniţial. De ce? Pentru că este evident că, aşa cum a fost formulată această iniţiativă legislativă, ea are elemente de neconstituţionalitate. Şi am propus tocmai prelungirea dezbaterilor în comisie, pentru a pune de acord iniţiativa legislativă cu prevederile Constituţiei.

De aceea, cred că retrimiterea la comisie este benefică şi vom încerca, toţi membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, să conlucrăm pentru a redacta, pentru a îmbunătăţi această iniţiativă legislativă, pentru ca ea să poată să fie adoptată de Parlament şi să nu aibă elemente care să poată să fie atacate la Curtea Constituţională.

De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va vota pentru retrimiterea acestui proiect la comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Rus.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am înţeles susţinerea domnului deputat Ioan Oltean şi a colegilor domniei sale.

Sigur că suntem întru totul de acord cu retrimiterea la comisie, mai ales că au apărut şi elemente noi şi venim în susţinerea acesteia, dar vreau să apreciez şi intervenţia domnului deputat Iordache şi să susţinem ca 369 să rămână ca astăzi să dăm un vot de respingere şi 368 să fie retrimis la comisie, pentru analiză şi pentru un raport favorabil.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la ".. vă rog foarte mult să mă iertaţi, domnul deputat Sasu.

Domnul Ion Sasu:

Domnilor colegi,

Având în vedere elementele prezentate aici, vreau să vă înfăţişez realitatea, că Grupul parlamentar al PSD susţine retrimiterea la comisie, reanalizarea acestui proiect de lege şi ajungerea la o soluţie adecvată.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu.

În unanimitate s-a decis retrimiterea.

Termen: trei săptămâni.

Pct.34. Propunerea legislativă privind modificarea art.10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, al ministerelor, al altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi al unor instituţii publice.

Legea are caracter organic.

Raport comun de respingere şi raport înlocuitor de adoptare din partea Comisiilor pentru agricultură şi administraţie publică.

Suntem Cameră decizională.

Rog iniţiatorul. Iniţiatorul nu-i prezent, scoatem de pe ordinea de zi. Este iniţiativa Guvernului? Parlamentară? Domnul Giurgiu, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este iniţiativă parlamentară, susţinută de toate grupurile parlamentare şi, înainte de a intra în ceea ce prevede această iniţiativă, îmi cer scuze faţă de domnul deputat Szekely, de la UDMR, pe care nu l-am trecut pe listă fiindcă nu l-am găsit în acea zi, puteam să mai amân o zi şi este vina mea, fiindcă domnul preşedinte Kelemen era plecat la Parlamentul European.

Aşadar, această iniţiativă vine în sprijinul asociaţiilor de proprietari de animale, fiindcă este vorba de trecerea oazelor, adică a unităţilor de ameliorare în zootehnie teritoriale în subordinea Agenţiei Naţionale şi se va transforma în aşa fel încât se va face un program naţional de ameliorare în zootehnie.

Aşadar, stimaţi colegi, vă rog să susţineţi această iniţiativă, s-o votaţi fiindcă este, deocamdată, cea mai bună şi este susţinută de toate grupurile parlamentare, repet.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, ar fi o premieră, vă trece un proiect de lege.

Comisia, vă rog, domnul preşedinte Kelemen.

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Propunerea legislativă privind modificarea art. 10 din Propunerea legislativă privind modificarea art.10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, al altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi al unor instituţii publice.

În şedinţa din data de 4 decembrie 2007, plenul Camerei Deputaţilor a hotărât retrimiterea la comisie, în vederea reexaminării şi întocmirii unui raport înlocuitor.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

La lucrările Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost prezenţi 25 de deputaţi din totalul de 26 membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 12 februarie 2008.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate, spun aici, domnul iniţiator Giurgiu a vorbit despre un coleg de la UDMR, bineînţeles că şi noi susţinem această iniţiativă legislativă.

În urma dezbaterii, comisiile propun admiterea cu modificări a propunerii legislative.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţii la dezbateri generale? Vă rog, domnul deputat Kelemen.

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Cum a zis unul din iniţiatori, această lege este deosebit de importantă, dat fiind faptul importanţei sectorului zootehnic de la noi din ţară.

În 2003, aceste organisme tehnice au pierdut personalitatea juridică şi imediat şi munca oficiilor judeţene a decăzut într-un mod simţitor.

Cred că este o lege foarte importantă şi ministerul, Guvernul trebuie să aibă grijă ca această verigă atât de importantă pentru zootehnie să funcţioneze după cerinţele proprietarilor de animale.

Propunem adoptarea, votarea acestei legi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mocanu.

Rog pe domnul deputat Dragoş Dumitriu să nu vocifereze în sală.

Domnul Vasile Mocanu:

Foarte bine!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, avem în faţa noastră o propunere legislativă deosebit de importantă pentru zootehnia românească.

N-aş vrea să intru în istoricul stufos al acestor două structuri deosebite, dar aş putea spune că, în condiţiile noi create, cu modificările aduse art. 10, Agenţia Naţională de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, cu unităţile teritoriale pentru reproducţie şi ameliorare din judeţe trebuie să funcţioneze ca o structură unică, sub coordonarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru a putea să facă implementarea politicilor în domeniu.

Concurenţa este destul de puternică. De aceea, unităţile teritoriale trebuie să aibă capacitatea organizatorică şi ştiinţifică pentru a implementa toate programele Uniunii Europene. Noi acum nu avem un obiectiv intern. Obiectivul nostru este concurenţa pe care ne-o dau ţările din Uniunea Europeană.

Grupul Partidului Social Democrat votează şi susţine această lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Buda, se pregăteşte domnul deputat Popa Nicolae.

Domnul Daniel Buda:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De această dată vă vorbesc nu în calitate de jurist, ci în calitate de inginer zootehnist.

Vreau să vă spun că această lege este absolut necesar s-o adoptăm, pentru că ea vine în sprijinul funcţionării acestei instituţii. Am fost foarte mult în teritoriu şi, într-adevăr, era nevoie ca această lege să apară.

Prin urmare, grupul nostru va vota acest proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Nicolae Popa, se pregăteşte domnul deputat Moisoiu.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aţi observat şi dumneavoastră, domnul deputat Buda câte licenţe are, inclusiv în zootehnie; noi îl felicităm şi îl aşteptăm să treacă de la Comisia juridică la Comisia pentru agricultură. Nu? Atunci rămâne la juridic.

Şi Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va susţine această modificare legislativă şi bineînţeles nu o susţinem pentru că am dori cu toată plăcerea ca domnul Giurgiu să aibă o iniţiativă legislativă aprobată, pentru că este un om muncitor, foarte activ şi care se luptă pentru problemele acestea, dar pentru că este necesară. De ce? Pentru că sectorul zootehnic este un domeniu extrem de important pentru România. El a cunoscut anumite carenţe legislative în această perioadă, chiar şi reorganizările acestea n-au fost cele mai fericite şi, datorită acestui lucru, adevărat s-au remarcat asemenea inadvertenţe şi ca atare va trebui să facem anumite modificări, să încurajăm acest sector zootehnic, pentru că el - vreau să vă spun - a cam decăzut în ultima vreme prin lipsa unui control şi a unei fermităţi pe care trebuie să le avem în vedere şi, mai ales, pentru faptul că, în perioada următoare, ne aşteaptă un examen extrem de important, accesarea şi implementarea fondurilor europene în acest sector şi ca atare trebuie să avem lucrurile puse la punct din punct de vedere legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnul deputat.

Domnul deputat Moisoiu, vă rog.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, domnule deputat Popa, dacă sunteţi amabil, domnule deputat Popa, n-aţi specificat din partea cărui grup parlamentar v-aţi referit dumneavoastră adineauri că susţineţi iniţiativa parlamentară, pentru că este foarte important pentru cei care suntem aici.

Domnul Bogdan Olteanu:

Este un deputat al nostru, al poporului, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

În altă ordine de idei, pentru că s-a spus aproape tot în legătură cu motivaţia pentru care această lege este importantă, doresc să subliniez încă o dată că şi Partidul România Mare va susţine iniţiativa în discuţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Igaş şi să precizaţi şi din partea cărui grup, ca să fie lucrurile clare.

Domnul Traian Constantin Igaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Acest proiect de lege a fost dezbătut pe fond şi în Comisia pentru administraţie publică şi am să vorbesc din partea Comisiei pentru administraţie publică, acolo unde majoritatea a spus că acest proiect de lege este binevenit şi ca urmare Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic vă roagă să susţineţi acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Popa, drept la replică.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, domnul deputat Moisoiu, pe care-l respect foarte mult, a venit aici şi spunea... nu este atent dânsul când am spus din partea cărui grup şi vreau să-i spun dânsului: noi avem pe domnul deputat Renică, care este medic, el a mai recomandat nişte tratamente şi nişte recomandări la unii membri ai PD-L-ului şi dacă doreşte serviciile acestea, i le asigurăm şi domnului Moisoiu.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule coleg,

Vă atrag atenţia că trebuie să avem, totuşi, o atitudine colegială în sală şi vă rog să nu continuăm în stilul acesta.

Am finalizat dezbaterile generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Punctul 1. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2. Adoptat.

Punctul 3. Adoptat.

Proiectul trece la vot final.

Punctul 35, Propunerea legislativă privind autorizarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului pentru finanţarea cheltuielilor cu asigurarea pazei societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat aflate în proces de lichidare voluntară.

Legea are caracter ordinar.

Proiect respins de Senat.

Raport de adoptare, Comisia economică.

Suntem Cameră decizională.

Iniţiatorul? Vă rog, doamna deputat, ca iniţiator.

Doamna Aurelia Vasile:

Iniţiator este colegul meu, Niţă Constantin, dar... pentru că în acest moment este reţinut de alte activităţi, m-a rugat să-i susţin eu proiectul de lege. Voi fi foarte scurtă.

Propunerea legislativă supusă dezbaterii are ca obiect de reglementare autorizarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) de a finanţa cheltuielile privind asigurarea pazei societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat aflate în portofoliul acesteia, care sunt în proces de lichidare voluntară.

Potrivit art. 3, sumele totale din proiect, sumele totale avansate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în vederea susţinerii cheltuielilor pentru asigurarea pazei vor fi recuperate în urma finalizării procesului de lichidare voluntară.

Nu o să mai intervin mult, dar toată lumea cunoaşte că foarte multe societăţi comerciale în portofoliul statului, care sunt în proces de lichidare, devin surse de fier vechi pentru diverse persoane sau diverse interese, clanuri, în condiţiile în care au avut loc şi o serie de accidente.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult, doamna deputat.

Din partea comisiei, domnul deputat Cornel Popa, vă rog.

Domnul Cornel Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru această iniţiativă legislativă, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul a respins propunerea legislativă în 14 noiembrie 2007.

Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Consiliul Legislativ, în iunie 2007, a avizat favorabil.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat negativ iniţiativa legislativă în februarie 2008.

Membrii comisiei s-au întâlnit în şedinţa din 19 februarie în prezenţa tuturor membrilor.

În urma examinării iniţiativei legislative, cu majoritate de voturi, doar două voturi au fost împotrivă şi o abţinere, membrii comisiei au propus spre dezbatere şi adoptare prezentul proiect legislativ. Face parte din legile ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la dezbateri generale? Nu sunt intervenţii la dezbateri generale.

Trecem la dezbaterile pe articole.

Punctul 1. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2 am eu o observaţie; o să-mi îngădui să stau aici, că nu este chiar aşa de politică, să vă supăraţi pe mine. Văd ca s-a introdus un amendament aici, prin care se obligă să se facă contractarea cu Jandarmeria Română.

Stimaţi colegi, este discriminatoriu şi neconstituţional. Nu poţi să obligi să contracteze cu Jandarmeria Română, că mai sunt şi alţi actori pe piaţă.

Deci eu v-aş propune să luăm în considerare fie respingerea acestui amendament, fie retrimiterea la comisie pentru examinare, că altfel se va invoca de orice concurent al Jandarmeriei Române că este o prevedere neconstituţională.

Consult şi comisia. Domnul deputat Dobre, pe această chestiune?

Domnul Traian Dobre:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Uitându-mă la această lege, chiar mă gândeam cărui SRL îi este destinată paza acestor obiective.

Mi se pare absolut normal ca Jandarmeria Română, care este Jandarmeria statului român, să poată păzi aceste obiective, pentru că altfel banii din lichidare ajung la firmele de pază.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte obiecţii la art. 1? Nu sunt. Adoptat.

Art. 2? Adoptat.

Art. 3? Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

Domnul Costache Mircea (din sală):

Aţi făcut o propunere de retrimitere la comisie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Cine a propus retrimitere la comisie? N-am făcut propunere de retrimitere la comisie, am cerut să se judece, dar nu s-a pronunţat nimeni.

Codul silvic.

(Proiectul de Lege "Codul silvic"; Propunerea legislativă "Codul Silvic" şi Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.)

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul de modificare a legii. Sunteţi iniţiator? Atunci o să vă rog să prezentaţi proiectul şi după aceea să prezentaţi şi raportul asupra proiectului.

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege Codul silvic este, de fapt, rezultatul muncii celor două Comisii pentru agricultură, Comisia pentru agricultură a Senatului şi cea a Camerei Deputaţilor.

Însăşi importanţa problemei arată că toţi care au fost iniţiatori, indiferent de culoarea politică, s-au înhămat la acest lucru şi am creat, în colaborare cu Ministerul Agriculturii, această nouă lege a Codului silvic.

Legea Codului silvic, propunerea legislativă în fond modifică şi completează Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

În şedinţa din data de 11 februarie 2008, plenul Camerei Deputaţilor a hotărât retrimiterea la comisie în vederea reexaminării şi întocmirii unui raport înlocuitor.

Proiectul de lege şi propunerile legislative au ca obiect de reglementare implementarea unor măsuri privind gestionarea durabilă a pădurilor în vederea ameliorării condiţiilor de mediu şi de viaţă, indiferent de titularii dreptului de proprietate a acestora.

Având în vedere că atât proiectul de lege, cât şi propunerile legislative sus-menţionate au acelaşi obiect de reglementare, membrii comisiei au hotărât întocmirea unui singur raport, conform prevederilor art. 67 şi 68 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Întrucât majoritatea prevederilor din Propunerea legislativă Codul silvic, Proiect 265/2007, şi Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional republicată cu modificările şi completările ulterioare, Proiectul 217/2007 au fost preluate în Proiectul de Lege Codul silvic - Proiectul de lege 802/2007, membrii comisiei propun respingerea Proiectelor 265/2007 şi 217/2007.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, înregistrându-se 22 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi o abţinere, în şedinţa din 19 februarie 2008.

Proiectul de lege şi propunerile legislative sunt de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Comisia propune admiterea cu modificări şi completări a proiectului de lege.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Guvernul?

Domnul Tőke István (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Codul silvic aflat în vigoare a fost conceput la momentul în care, practic, doar câteva procente din fondul forestier erau în proprietate privată.

Astăzi, când în urma retrocedărilor succesive s-a ajuns ca aproape jumătate din pădurile ţării să fie private sau ale unităţilor administraţiei publice locale, era absolut necesară conceperea şi adoptarea unui nou Cod silvic, bazat pe noile relaţii de proprietare.

În cazul elaborării şi adoptării proiectului legislativ, în cursul dezbaterilor, în comisii, s-au adus modificări care au ţinut cont de observaţiile Guvernului, prezentate în punctul de vedere trimis.

Ţinând cont de punctul de vedere favorabil, Guvernul susţine adoptarea acestei legi extrem de importante, cu atât mai mult cu cât acest Cod silvic conţine şi o prevedere de importanţă majoră cu privire la obligaţia de a se împăduri 2 milioane de hectare de terenuri aflate în afara fondului forestier, degradate sau puternic degradate, în următorii 25 de ani, prin care s-ar ajunge la un procent de împădurire de circa 35% din suprafaţa ţării.

În aceste condiţii, Guvernul susţine adoptarea raportului favorabil al comisiilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dezbateri generale?

(Domnul preşedinte Bogdan Olteanu coboară la tribună.)

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal a decis să susţină acest proiect de lege, întrucât el conţine foarte multe prevederi bune şi înţelepte, în special cele legate de împăduriri şi de protecţia pădurilor.

Cu toate acestea, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal nu va susţine unul dintre amendamentele introduse la Cameră, şi anume cel de la art. 36, prin care se măresc suprafeţele care pot face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier pentru construirea de locuinţe de vacanţă.

Vom susţine textul iniţial adoptat la Senat şi, de aceea, vom solicita ca acel articol, acel amendament, în mod special, să fie votat separat. Noi ne vom exprima votul împotrivă. Sperăm să ne susţineţi în acest demers.

În rest, considerăm că sunt foarte multe prevederi bune aici şi de bun augur pentru protecţia mediului din România.

Vă mulţumesc.

(Domnul preşedinte Bodgan Olteanu îşi reia locul la prezidiu.)

Domnul deputat Kelemen, se pregăteşte domnul deputat Dumitriu.

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Mulţumesc, domnule preşedinte şi în calitate de preşedinte al Camerei pentru aprecierile aduse acestei legi.

Totuşi, dacă-mi permiteţi o remarcă o remarcă exact la acel articol pe care l-aţi propus să revenim la textul iniţial. Eu propun o cale intermediară pentru acest articol.

Trebuie, într-adevăr, fiindcă şi noi am primit foarte multe semnale din teritoriu şi din altă parte, trebuie să reintroducem procentul de maxim 5%, dar cu menţinerea suprafeţei de 500 de metri pătraţi. În aceşti 500 de metri pătraţi, bineînţeles că intră şi drumurile de acces şi curtea, eventual, dacă cineva construieşte ceva; este un fenomen general în Europa că unii ies, dacă au proprietăţi, şi fac nişte case. Dacă noi lăsăm numai 200 de metri pătraţi cu drumurile de acces cu tot, poate să construiască cineva eventual o casă micuţă, de o singură cameră sau un antreu şi o cameră, plus drumurile de acces.

Eu cred că textul aşa ar trebui să sune: "suprafaţa maximă, care poate face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier, incluzând construcţia, accesul şi împrejmuirea, este de maximum 5% din suprafaţa proprietăţii, dar nu mai mult de 500 de metri pătraţi."

Noi această variantă am propune şi am pune în atenţia domniilor voastre.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această lege a suferit modificări, mai bine zis îmbunătăţiri şi după ce s-a finalizat raportul în comisie.

Trebuie să menţionez aici că eu m-am abţinut în comisie, din cauza faptului că nu mi se părea extrem de explicită relaţia ocoalelor silvice private cu proprietarii de păduri. Însă, datorită insistenţelor şi datorită muncii depuse de domnul secretar de stat Toke Istvan am reuşit să ajungem la o formulă acceptabilă, din punctul meu de vedere, de aceea, mă declar un susţinător al prezentului proiect.

În privinţa argumentaţiei aduse atât de domnul preşedinte Olteanu, cât şi de domnul Kelemen, părerea mea este că varianta prezentată de domnul preşedinte Olteanu îmbracă mai mult aspecte, să zicem, comerciale sau de imagine. Practica, însă, este de partea domnului Kelemen. De aceea, şi eu voi recomanda colegilor să susţinem varianta propusă de preşedintele comisiei.

Bineînţeles, legea mai poate fi perfecţionată. Mai există un segment destul de important, şi anume reprezentanţi ai Sindicatului forestierilor - Consilva, care nu sunt de acord cu anumite aspecte ale prezentului proiect, însă totul poate fi perfecţionat pe parcurs. Atâta timp cât vechiul Cod silvic se referă la o perioadă cu totul şi cu totul depăşită, în care, aşa cum spunea reprezentantul Guvernului, proprietarii de păduri reprezentau un procent foarte mic, iar situaţia actuală impune o schimbare legislativă majoră, cred că adoptarea de urgenţă a acestei legi este imperios necesară.

Grupul conservator va susţine, deci, acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ionesie Ghiorghioni, vă rog; se pregăteşte domnul deputat Becsek-Garda.

Domnul Ionesie Ghiorghioni:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinşi colegi,

Şi prin prisma mea consider că actuala iniţiativă legislativă este de o importanţă majoră, cu privire la terenurile cu vegetaţie forestieră şi însăşi noţiunea de Cod face trimitere la faptul că, de altfel, este o însumare de legi şi, în cazul în speţă, este însumarea tuturor legilor care fac trimitere la administrarea în regim silvic a terenurilor cu vegetaţie forestieră.

O caracteristică deosebită, care se desprinde la această lege, este aceea că vine să uniformizeze măsurile de administrare în regim silvic atât la proprietatea de stat asupra acestor terenuri, cât şi, mai ales, la proprietatea privată.

Vreau să vă mai informez că, într-adevăr, în lucrările comisiei a existat un adevărat consens profesional şi, ca atare, eu vă îndemn să votaţi această lege, deoarece ea deschide o perspectivă aşa cum este şi un angajament pe 30 de ani de creştere a suprafeţei cu vegetaţie forestieră.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Becsek-Garda.

Urmează doamna deputat Aura Vasile.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este o lege deosebit de importantă şi vorbesc prin prisma celorlalte legi privind silvicultura din România, pentru că în anul 2004 am votat Legea nr.120 privind gospodărirea pădurilor şi regimul silvic şi legea nu a fost respectată, datorită unor prevederi din Codul silvic.

Sunt foarte bucuros că acum, prin această lege, aceste contradicţii între Legea nr.120/2004 şi Legea fondului silvic sunt înlăturate şi acum principiul teritorialităţii, care permite un control al integrităţii pădurilor va fi respectată de miniştri.

Şi un alt element foarte important este faptul că se va renunţa la cota pentru proprietarii privaţi, cota pentru composesorate, moşneni şi răzeşi, pentru că această cotă făcea posibilă o fraudă deosebită, atât din partea ITRSV-urilor, până în 2004, din 2005 din partea angajaţilor din ministere.

Este o lege deosebit de importantă şi trebuie să o votăm, pentru că trebuie să apărăm pădurile din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Doamna deputat Aura Vasile. Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Se poate demonstra încă o dată că activitatea reală a parlamentarilor se desfăşoară în cadrul comisiilor, acolo unde nu se mai discută de culoare politică, ci pur şi simplu de profesionalism şi de modul deosebit de aplecare asupra problemelor pe care parlamentarii le au de rezolvat.

Grupul nostru apreciază în mod special toată activitatea şi volumul care a fost depus pentru a putea să reglementăm un capitol atât de sensibil, care a creat aşa de multe probleme care au fost prezentate în mass-media şi vreau să informez plenul Camerei că Grupul parlamentar al P.S.D. îşi însuşeşte punctul de vedere şi prezentarea articolului de către domnul deputat Bogdan Olteanu. Vom vota proiectul de lege, mai puţin acest articol.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Calimente, domnul deputat Timar.

Dacă mai sunt alte intervenţii să mă anunţaţi. Dacă nu, trecem la dezbaterile pe articole.

Nu mai sunt. Atunci, încheiem cu domnul Timar.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că dezbaterea şi votarea Codului silvic este un lucru foarte important pentru România, nu numai din punct de vedere economic, ci şi din punctul de vedere al patrimoniului cinegetic, al bogăţiei pe care această ţară o are.

Nu demult am văzut un film documentar făcut de o televiziune germană despre pădurile din estul Europei, inclusiv despre pădurile din România, în care se spunea că această regiune este singura parte a Europei în care s-au conservat păduri foarte vechi şi că avem o bogăţie atât în domeniul vegetal, cât şi cinegetic deosebită, pe care Europa de Vest nu o mai are.

Partea proastă însă - pentru că orice lucru în România are o parte bună, dar are şi o parte proastă -, s-a vorbit aici că legea a fost făcută de specialişti şi discutată de specialişti. Vreau să vă spun că tocmai de specialişti îmi este frică, pentru că cei care au tăiat pădurile, cei care au încălcat legea, cei care s-au îmbogăţit şi şi-au construit vile şi averi pe pădurile României sunt tocmai specialiştii, pentru că nu poate un nespecialist ca mine sau ca dumneavoastră, care nu vă pricepeţi, să tăiaţi aceste păduri, să le căraţi, să le vindeţi, să le valorificaţi.

Eu cred că în primul rând şi în primul rând specialiştii au datoria nu numai să facă aceste legi, dar şi să le respecte, lor le revine în principal sarcina aceasta, şi de aceea acest cod cred că este foarte important şi el trebuie aplicat cu foarte mare stricteţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Timar.

Domnul Liviu Timar:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

După cum s-a spus de la acest microfon, într-adevăr este o lege foarte importantă. S-a amintit aici că în comisie au fost de acord toate grupurile parlamentare.

Cu toate acestea, eu aş vrea să spun un singur lucru - şi nu aş vrea să fiu în contradicţie cu colegul care a vorbit înaintea mea - orice lucru, în orice domeniu trebuie să-l facă specialiştii. Şi acest lucru aş vrea eu să-l subliniez. S-a amintit aici, într-adevăr, domnul secretar de stat a avut o contribuţie deosebită, dar în acelaşi timp trebuie să recunoaştem că un rol foarte important l-a adus la această nouă lege un deputat de-al nostru, care într-adevăr este un specialist deosebit, fiindcă pădurea are anumite particularităţi pe care foarte mulţi credem că le cunoaştem, dar în adevăratul sens nu le cunoaştem. Este vorba despre colegul nostru Ioan Dumitru, care într-adevăr este un silvicultor desăvârşit.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vorbesc ca iniţiator, din partea Comisiei pentru agricultură. La noi în comisie, aşa cum s-a spus, s-a ţinut cont de absolut toate părerile exprimate, atât de cei din Guvern, cât şi de alte asociaţii de protecţie a pădurilor, în aşa fel încât - am văzut că mai sunt unele nemulţumiri dar, totuşi, am încercat să ţinem cont de toate propunerile venite.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi, trecem la dezbaterile pe articole.

Există şi o serie de amendamente respinse şi am să vă consult când ajungem la ele.

Lucrăm pe Anexa cu amendamente admise.

De la punctul 1 până la punctul 10 dacă există obiecţii, observaţii, comentarii?

Vă atrag atenţia că la art.6 există un amendament respins.

Dacă se susţine? Nu se susţine amendamentul respins de la art.6.

Până la punctul 10, obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Nici amendamentul respins de la art.8 nu se susţine, înţeleg. Nu se susţine. Mulţumesc.

De la punctul 11 până la 20.

Obiecţii, observaţii, comentarii?

Vă atrag atenţia că sunt două amendamente respinse aici. Este vorba de amendamentele respinse de la punctele 3 şi 4 din Anexa cu amendamente respinse.

Se susţin? Nu se susţin.

Până la punctul 20, atunci, adoptat.

De la 21 până la 30.

Obiecţii, observaţii, comentarii?

Nu există amendamente respinse.

Adoptat.

De la 31 până la 40.

Obiecţii, observaţii, comentarii?

Se susţine amendamentul respins de la art.30? Nu se susţine.

Adoptat până la 40.

De la 41 până la 50.

Obiecţii, observaţii, comentarii?

Vă rog, domnule Kelemen.

Sunt şi amendamente respinse, vă atrag atenţia, de la 6 până la 9.

Vă ascultăm, domnule Kelemen.

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Da, mulţumesc, domnule preşedinte.

Revin la acest amendament pe art.36 lit.b) şi anume, am acceptat, şi noi propunem o variantă de compromis. Dumneavoastră aţi zis să reintroducem 5%, nu mai mult 5%, suntem şi noi de acord.

Dacă, în schimb, lăsăm 200 de metri pătraţi, care au fost în vechea lege... Dar eu vreau să atrag atenţia sălii la o singură treabă. Numai dacă am un drum de 30 de metri de acces, care să aibă 4 metri lăţime, măcar două maşini mici să încape cumva una lângă alta, deja am consumat 120 de metri pătraţi. Dacă, la împrejmuire, mai împrejmuiesc şi las cam 3 metri în jurul clădirii, am mai consumat încă 24 de metri pătraţi, deci am ajuns la 144 de metri pătraţi.

Aceasta înseamnă că cine doreşte să facă o casă - înainte de '89 am avut această opinie că poţi să faci în pădure numai mici case de vânătoare, cu 4 paturi într-o singură cameră şi un mic antreu...

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

Şi priciul!

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Şi priciul. Mulţumesc, doamnă. Da, aşa este.

Deci, eu cred că trebuie să mergem pe acest compromis, maxim 5% poţi să tai, dar nu mai mult de 500 de metri pătraţi.

Atunci, fraza ar suna în felul următor la lit.b): "Suprafaţa maximă care poate face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier, incluzând construcţia, accesul şi împrejmuirea, este de maximum 5% din suprafaţa proprietăţii, dar nu mai mult de 500 de metri pătraţi".

Supun atenţiei domniilor voastre această variantă şi vă rog să votaţi acest amendament, dacă este acceptabil aşa cum v-am citit.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Am luat act de această chestiune.

Procedural însă mai întâi va trebui să supunem votului propunerea de eliminare a amendamentului formulat de comisie şi după aceea lucrăm pe textul iniţial.

De aceea, supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a amendamentului formulat de comisie la punctul 44 din raport, alin.(2) lit.b).

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. Secretarii de şedinţă, vă rog să număraţi. 113 voturi pentru eliminare.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 24 de abţineri.

S-a eliminat amendamentul formulat de comisie.

Avem acum o propunere de reformulare a textului iniţial. Textul iniţial era: "Suprafaţa maximă care poate face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier, incluzând construcţia, accesul şi împrejmuirea, este de maximum 5% din suprafaţa proprietăţii forestiere, nu mai mare de 200 de metri" şi s-a propus "nu mai mare de 500 de metri".

Supun votului dumneavoastră această propunere de modificare.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 38 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 38 de voturi împotrivă.

Abţineri? 39 abţineri.

Amendamentul formulat nu a trecut.

În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră textul iniţial, aşa cum a venit de la Senat.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 111 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 11 voturi împotrivă.

Abţineri? 57 abţineri.

Textul iniţial a fost adoptat.

Pe procedură, domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Aţi renunţat.

De la pct.41 la 50, dacă se susţin celelalte amendamente respinse? Nu se susţin.

Adoptat până la 50.

De la 51 la 60.

Nu mai avem amendamente respinse până la finalul textului.

Deci, de la 51 la 60, obiecţii, observaţii?

Adoptat.

Pct.61-70.

Adoptat.

Pct.71-80.

Adoptat.

Pct.81-90. Obiecţii, observaţii?

Adoptat.

Pct.91-100.

Adoptat.

Pct.101-110.

Adoptat.

Pct.111-120.

Adoptat.

Pct.121-130.

Adoptat.

Pct.131-140. Obiecţii, observaţii, comentarii?

Adoptat.

Pct.141-150.

Adoptat.

Pct.151-166. Obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt.

Adoptat.

Am finalizat dezbaterea pe articole. Proiectul rămâne la vot final.

La explicarea votului, domnul deputat Attila Kelemen.

Vă rog.

Domnul Kelemen Attila Béla Ladislau:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este trist că, după aproape 20 de ani de parlamentarism modern în România încă facem legi la presiunea străzii.

Eu cer atunci, cei care aţi votat, acele forţe politice, dacă o să fiţi la guvernare, vă rog foarte mult să respectaţi "la sânge" dacă aţi hotărât 200 de metri pătraţi. Şi să-i amendaţi pe toţi aceia care fac clădiri, drumuri, împrejmuiri mai mari de 200 de metri pătraţi. Să intrăm o dată în normalitate în România, nu să facem numai legi, dar să le şi respectăm.

Astăzi aţi votat textul iniţial negândit, care nu se poate respecta, nici nu va fi respectat, poate de ăştia mai mici, care de obicei respectă legea, dar în nici un caz nu corespunde realităţii actuale a României.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există intervenţii?

Dacă nu, luăm o pauză de câteva minute până la votul final.

Votul final la ora 12,00. Vă rog să vă invitaţi colegii în sală.

După o scurtă pauză

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimaţi colegi, vă rog să luaţi loc în bănci, pentru a putea începe votul final.

Rog liderii să îşi invite colegii.

Stimaţi colegi, putem începe?

Rog să vă marcaţi prezenţa electronic, pentru a verifica existenţa cvorumului.

Rog să vă marcaţi prezenta, pentru înregistrare electronică. Suntem deja în cvorum.

Avem un număr de 78 de proiecte.

Suntem mai mult de 200 de colegi prezenţi.

Punctul 1, Propunerea legislativă pentru completarea unor dispoziţii ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, precum şi pentru completarea art.6 din Legea contenciosului administrativ nr.554 din 07 decembrie 2004.

Legea are caracter organic.

Suntem primă Cameră sesizată.

Potrivit art.104 alin.(3), s-a dezbătut pe articole, s-au respins toate articolele şi titlul.

Supun votului dumneavoastră, potrivit Regulamentului, propunerea de adoptare.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 232 de deputaţi prezenţi, 74 de voturi pentru, 153 de voturi împotrivă, 2 abţineri, 3 voturi neexprimate)

Mulţumesc. 74 de voturi, insuficiente pentru adoptare.

Propunerea legislativă pleacă cu propunere de respingere la Senat.

2. Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2007 pentru modificarea Programului naţional privind sprijinirea construirii de locuinţe proprietate personală, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.51/2006.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 229 de deputaţi prezenţi, 217 voturi pentru, un vot împotrivă, 4 abţineri, 7 voturi neexprimate)

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

3. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.13 din 09/01/2007, Legea energiei electrice.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 236 de deputaţi prezenţi, 168 de voturi pentru, 64 de voturi împotrivă, 4 abţineri.)

Propunerea de respingere a fost adoptată - 168 de voturi.

4. Propunerea legislativă pentru completarea art.55 din Legea nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar şi modificarea pct.1 din ANEXA la aceeaşi lege.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 235 de deputaţi prezenţi, 225 de voturi pentru, 9 voturi împotrivă, o abţinere.)

Vă mulţumesc. S-a respins. 225 de voturi pentru respingere.

5. Propunerea legislativă privind simplificarea modului de accesare a fondurilor comunitare destinate finanţării agriculturii şi dezvoltării rurale.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 237 de deputaţi prezenţi, 227 de voturi pentru, 6 voturi împotrivă, 2 abţineri, 2 voturi neexprimate)

Propunerea legislativă a fost respinsă - 227 de voturi pentru respingere.

6. Propunerea legislativă de modificare şi completarea Legii nr.396/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 239 de deputaţi prezenţi, 215 voturi pentru, 13 voturi împotrivă, 7 abţineri, 4 voturi neexprimate)

Vă mulţumesc. S-a respins.

7. Propunerea legislativă de modificare şi completarea Legii nr.482/2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 234 de deputaţi prezenţi, 218 voturi pentru, 4 voturi împotrivă, 5 abţineri, 7 voturi neexprimate)

Da, vă mulţumesc. S-a respins.

8. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.234/23 aprilie 2002 pentru aprobarea O.G.85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 237 de deputaţi prezenţi, 224 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, 4 abţineri, 6 voturi neexprimate)

Vă mulţumesc. S-a respins.

9. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.9 din Legea 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 242 de deputaţi prezenţi, 234 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă, 5 abţineri, un vot neexprimat)

Vă mulţumesc. S-a respins. 234 de voturi pentru respingere.

10. Propunerea legislativă privind interzicerea mercenarilor.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisiile propun respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 248 de deputaţi prezenţi, 239 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă, 5 abţineri, un vot neexprimat)

Vă mulţumesc. S-a respins cu 239 de voturi.

11. Propunerea legislativă privind Legea camerelor de comerţ şi industrie din România.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisiile propun respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 245 de deputaţi prezenţi, 176 de voturi pentru, 61 de voturi împotrivă, 4 abţineri, 4 voturi neexprimate)

Vă mulţumesc. S-a respins.

12. Propunerea legislativă pentru modificarea art.11 al Titlului XI, Renta viageră agricolă, din Legea nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi alte măsuri adiacente.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 248 de deputaţi prezenţi, 173 de voturi pentru, 70 de voturi împotrivă, 5 abţineri.)

Propunerea de respingere a fost adoptată. 173 de voturi pentru.

13. Propunerea legislativă privind organizarea şi exercitarea profesiei de mediator sanitar în comunităţile de romi.

Legea are caracter ordinar.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 243 de deputaţi prezenţi, 221 de voturi pentru, 12 voturi împotrivă, 5 abţineri, 5 voturi neexprimate)

Vă mulţumesc. S-a respins.

14. Propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.448 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisiile propun respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 239 de deputaţi prezenţi, 218 voturi pentru, 8 voturi împotrivă, 5 abţineri, 8 voturi neexprimate)

Da, vă mulţumesc. S-a respins.

15. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.205/2004 privind protecţia animalelor.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 252 de deputaţi prezenţi, 181 de voturi pentru, 63 de voturi împotrivă, 6 abţineri, 2 voturi neexprimate)

Propunerea legislativă a fost respinsă - 181 de voturi pentru respingere.

16. Propunerea legislativă pentru modificarea lit.a) a alin.(1) al art.73 din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 245 de deputaţi prezenţi, 172 de voturi pentru, 66 de voturi împotrivă, 3 abţineri, 4 voturi neexprimate)

Respingerea a fost adoptată - 172 de voturi pentru respingere. Mulţumesc.

17. Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.19 din 17/03/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 246 de deputaţi prezenţi, 226 de voturi pentru, 15 voturi împotrivă, 4 abţineri, un vot neexprimat)

Mulţumesc. Propunerea legislativă a fost respinsă cu 226 de voturi.

18. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 248 de deputaţi prezenţi, 236 de voturi pentru, 7 voturi împotrivă, 3 abţineri, 2 voturi neexprimate)

Mulţumesc. Propunerea de respingere a fost însuşită de Cameră cu 236 de voturi.

Explicarea votului?

Domnul deputat Becsek-Garda. Vă rog.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Propunerea legislativă viza cea de-a 13-a pensie, şi eu doream să ne aliniem statelor europene. Îmi pare rău de acest vot, pentru că să ştiţi că nu am rezolvat situaţia pensionarilor prin Legea pensiilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

19. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Legea are caracter organic.

Cameră decizională.

Comisiile propun respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 245 de deputaţi prezenţi, 155 de voturi pentru, 79 de voturi împotrivă, 6 abţineri, 5 voturi neexprimate)

155 de voturi, insuficiente pentru respingere.

Retrimit proiectul la comisie.

20. Propunerea legislativă privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor, precum şi a doctrinei comuniste care a avut la bază lupta de clasă.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează: 244 de deputaţi prezenţi, 225 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă, 7 abţineri, 4 voturi neexprimate)

225 de voturi. S-a respins.

21. Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.249/2006 privind Statutul aleşilor locali.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisiile propun respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 243 deputaţi prezenţi, 228 voturi pentru, 13 împotrivă, 2 abţineri.)

Vă mulţumesc. Propunerea s-a respins, 228 de voturi pentru respingere.

22. Propunerea legislativă pentru completarea art.14 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 235 deputaţi prezenţi, 170 voturi pentru, 58 împotrivă, 5 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. Cu 170 de voturi, propunerea a fost respinsă.

23. Propunerea legislativă pentru completarea legii nr.10/2001 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Legea are caracter organic. Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 242 deputaţi prezenţi, 162 voturi pentru, 69 împotrivă, 8 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

162 de voturi, insuficiente pentru respingere. Pe articole în următoarea şedinţă a Camerei Deputaţilor.

24. Propunerea legislativă de modificare a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Legea are caracter organic, suntem Cameră decizională. Comisiile propun respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 243 deputaţi prezenţi, 220 voturi pentru, 19 împotrivă, 3 abţineri, un vot neexprimat.)

Vă mulţumesc. 220 de voturi, s-a respins

25. Propunerea legislativă privind înfiinţarea Universităţii de Medicină şi Farmacie Constanţa.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 240 deputaţi prezenţi, 228 voturi pentru, 6 împotrivă, 4 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. S-a respins.

26. Propunerea legislativă privind înfiinţarea Universităţii de Medicină şi Farmacie Oradea.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 236 deputaţi prezenţi, 219 voturi pentru, 7 împotrivă, 4 abţineri, 6 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc.

S-a respins.

27. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 241 deputaţi prezenţi, 171 voturi pentru, 68 împotrivă, 2 voturi neexprimate.)

Propunerea a fost respinsă, 171 de voturi pentru respingere.

28. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv‚ în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 241 deputaţi prezenţi, 152 voturi pentru, 87 împotrivă, o abţinere, un vot neexprimat.)

Vă mulţumesc.

152 de voturi, insuficiente pentru respingere. Se discută pe articole în şedinţa următoare.

29. Propunerea legislativă privind sprijinirea, achiziţionării sau construcţiei de locuinţe de către cadrele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerului Apărării care au doi sau mai mulţi copii minori.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisiile propun respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 243 deputaţi prezenţi, 219 voturi pentru, 18 împotrivă, 4 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc.

S-a respins.

30. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.109/2005 privind instituirea indemnizaţiei pentru activitatea de liber-profesionist a artiştilor interpreţi sau executanţi din România.

Legea are caracter ordinar. Cameră decizională. Comisiile propun respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 241 deputaţi prezenţi, 218 voturi pentru, 7 împotrivă, 5 abţineri, 11 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. S-a respins.

31. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007 din 31.01.2007 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.80 din 01/02/2007, privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.

Legea are caracter ordinar. Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 243 deputaţi prezenţi, 232 voturi pentru, 3 împotrivă, 5 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. S-a respins.

32. Propunerea legislativă de modificare şi completarea Legii nr.578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 249 deputaţi prezenţi, 227 voturi pentru, 9 împotrivă, 9 abţineri, 4 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. S-a respins.

33. Propunerea legislativă pentru completarea art.126 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Legea are caracter organic. Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 246 deputaţi prezenţi, 165 voturi pentru, 72 împotrivă, 7 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. 165 de voturi, insuficiente pentru adoptare. Majoritatea calificată este de 166. Rămâne pe articole în viitoarea şedinţă a Camerei Deputaţilor.

34. Propunerea legislativă privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale lucrătorilor din industria minieră.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 241 deputaţi prezenţi, 152 voturi pentru, 85 împotrivă, 3 abţineri, un vot neexprimat.)

Vă mulţumesc. 152 de voturi, insuficiente pentru adoptare. Propunerea de respingere a căzut.

Discutăm pe articole în şedinţa viitoare.

35. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/2007 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.165 din 08 martie 2007.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională. Comisiile propun respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 237 deputaţi prezenţi, 228 voturi pentru, 4 împotrivă, 3 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Da. Vă mulţumesc. Propunerea a fost respinsă.

36. Propunerea legislativă pentru accesul funcţionarilor publici la funcţia de consilier local sau consilier judeţean.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Comisiile propun respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 246 deputaţi prezenţi, 163 voturi pentru, 75 împotrivă, 5 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Cu 163 de voturi, insuficiente pentru respingere. Rămâne pe articole în şedinţa viitoare.

37. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.164/2001, Lege privind pensiile militare de stat.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională. Potrivit art.104 alin "(3) în cadrul dezbaterilor au fost respinse art.unic şi titlul legii.

Supun votului dumneavoastră propunerea de adoptare a propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 254 deputaţi prezenţi, 105 voturi pentru, 139 împotrivă, 7 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

105 voturi, insuficiente. Propunerea legislativă a fost respinsă.

38. Proiectul de Lege pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 132/2004 privind atribuirea în concesiune directă a Companiei Naţionale Administraţia Poturilor Maritime S.A. a unui teren aflat în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 256 deputaţi prezenţi, 101 voturi pentru, 145 împotrivă, 8 abţineri, 2 voturi neexprimate)

101 voturi pentru, insuficiente pentru adoptare. Conform art.105 alin "(2), în sesiunea viitoare.

39. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2007 pentru completarea art.63 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 253 deputaţi prezenţi, 186 voturi pentru, 61 împotrivă, 4 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Adoptat, 186 de voturi pentru.

40. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2007 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socială.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 254 deputaţi prezenţi, 181 voturi pentru, 59 împotrivă, 7 abţineri, 7 voturi neexprimate.) (Vociferări în sală.)

Îmi cer scuze, am sărit pct.40, revenim. 181 de voturi pentru aprobare.

Pct.41 a fost adoptat. Îmi cer scuze, am sărit pct.40.

41. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2007 privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 40/2006 pentru aprobarea şi finanţarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 250 deputaţi prezenţi, 186 voturi pentru, 62 împotrivă, o abţinere, un vot neexprimat.)

Vă mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat cu 186 de voturi pentru.

42. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005 privind modificarea art.33 alin.(1) din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, precum şi a art. III al titlului VI din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 253 deputaţi prezenţi, 186 voturi pentru, 62 împotrivă, 3 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Domnule Fenechiu, vorbiţi mai tare să vă auzim toţi. (Domnul Fenechiu din bancă: Votăm pentru.)

Vă mulţumesc. Cu 186 de voturi pentru a fost adoptat. Înţeleg că toată lumea a ascultat ce a zis domnul Fenechiu şi a votat da.

43. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2006 privind unele măsuri pentru întărirea capacităţii administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 248 deputaţi prezenţi, 183 voturi pentru, 60 împotrivă, 2 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Cu 183 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

44. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr.301/2004, Codul penal şi a Legii nr.294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 255 deputaţi prezenţi, 166 voturi pentru, 80 împotrivă, 6 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Cu 166 de voturi, proiectul de lege a fost adoptat.

45. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru organizarea referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Preşedintelui României.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 253 deputaţi prezenţi, 172 voturi pentru, 72 împotrivă, 6 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat, acum se poate organiza referendumul în linişte.

46. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2007 pentru modificarea şi completarea art.157 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Legea are caracter ordinar. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 256 deputaţi prezenţi, 171 voturi pentru, 81 împotrivă, 4 abţineri.)

Vă mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat.

47. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2006 privind înfiinţarea Fondului Naţional de Dezvoltare.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 255 deputaţi prezenţi, 70 voturi pentru, 172 împotrivă, 10 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Mulţumesc. Proiectul de lege nu a fost adoptat. Ca atare, 105 alin.(2), în sesiunea viitoare.

48. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Legea are caracter ordinar. Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. (Conform afişajului, se înregistrează 251 deputaţi prezenţi, 163 voturi pentru, 86 împotrivă, 2 abţineri.) Vă mulţumesc.

Proiectul de lege a fost adoptat cu 163 de voturi pentru.

49. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 252 deputaţi prezenţi, 184 voturi pentru, 66 împotrivă, 2 abţineri.)

Vă mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat.

50. Proiectul de Lege privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 248 deputaţi prezenţi, 185 voturi pentru, 60 împotrivă, 2 abţineri, un vot neexprimat.)

Vă mulţumesc. Cu 185 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

51. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 257 deputaţi prezenţi, 193 voturi pentru, 60 împotrivă, o abţinere, 3 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

52. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.407/2006.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 253 deputaţi prezenţi, 186 voturi pentru, 59 împotrivă, 7 abţineri, un vot neexprimat.)

Vă mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat cu 186 de voturi pentru.

53. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Supun votului dumneavoastră propunerea de respingere a comisiei.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 251 deputaţi prezenţi, 151 voturi pentru, 96 împotrivă, 4 abţineri.)

151 de voturi, insuficiente pentru adoptare. Se dezbate pe articole în următoarea şedinţă a Camerei, cu prioritatea necesară pentru a nu se întruni termenul constituţional.

54. Propunerea legislativă pentru liniştea românilor şi a României.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 259 deputaţi prezenţi, 231 voturi pentru, 24 împotrivă, 3 abţineri, un vot neexprimat.)

Propunerea legislativă a fost, din nefericire, respinsă cu 231 de voturi, e clar că nu vom avea linişte nici în continuare.

55. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 120/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanţării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum şi a fondurilor de cofinanţare şi prefinanţare alocate de la bugetul de stat.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 251 deputaţi prezenţi, 190 voturi pentru, 56 împotrivă, 2 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat.

56. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2007 pentru aprobarea redistribuirii unor posturi din cadrul aparatului de lucru al Guvernului în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 251 deputaţi prezenţi, 187 voturi pentru, 61 împotrivă, o abţinere, 2 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat.

57. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2007 pentru aprobarea redistribuirii unor posturi din cadrul aparatului de lucru al Guvernului şi al Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 248 deputaţi prezenţi, 182 voturi pentru, 62 împotrivă, 4 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

58. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 108/2007 pentru modificarea alin.(2) al art.8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2007 privind instituirea programului naţional de îmbunătăţirea a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 249 deputaţi prezenţi, 186 voturi pentru, 56 împotrivă, o abţinere, 6 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. S-a adoptat.

59. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 253 deputaţi prezenţi, 172 voturi pentru, 63 împotrivă, 17 abţineri, un vot neexprimat.)

Vă mulţumesc. 172 de voturi. Proiectul de lege a fost adoptat.

60. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 131/2007 pentru stabilirea orei de începere şi de închidere a votării la referendumul naţional din data de 25 noiembrie 2007 privind introducerea votului uninominal pentru alegerea membrilor Parlamentului României.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 252 deputaţi prezenţi, 162 voturi pentru, 80 împotrivă, 7 abţineri, 3 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. 162 de voturi sunt insuficiente pentru adoptare, deci rămâne pe sesiunea viitoare, art.105, alin.(2).

61. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2007 pentru modificarea şi completarea titlului VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 252 deputaţi prezenţi, 186 voturi pentru, 62 împotrivă, 4 abţineri.)

Vă mulţumesc. Proiectul de lege a fost adoptat cu 186 de voturi pentru.

62. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2007 privind Gruparea europeană de cooperare teritorială.

Legea are caracter ordinar. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 252 deputaţi prezenţi, 190 voturi pentru, 57 împotrivă, 3 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Proiectul de lege a fost adoptat. Vă mulţumesc.

63. Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.282/2005 privind organizarea activităţii de transfuzie sanguină, donarea de sânge şi componente sanguine de origine umană, precum şi asigurarea calităţii şi securităţii sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 256 deputaţi prezenţi, 195 voturi pentru, 56 împotrivă, 5 abţineri.)

Vă mulţumesc. Cu 195 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

64. Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, reexaminată ca urmare a Deciziei Curţii Constituţional nr.971/2007.

Legea are caracter organic. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 257 deputaţi prezenţi, 192 voturi pentru, 61 împotrivă, 2 abţineri, 2 voturi neexprimate.)

Vă mulţumesc. Legea a fost adoptată cu 192 de voturi pentru.

65. Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, reexaminată ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.972/2007.

Legea are caracter organic. Suntem primă Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

(Conform afişajului, se înregistrează 255 deputaţi prezenţi, 192 voturi pentru, 60 împotrivă, 3 abţineri.)

Vă mulţumesc. Legea a fost adoptată cu 192 de voturi pentru adoptare.