Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,32.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Ioan Munteanu, secretari.

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi!

Deschid şedinţa consacrată declaraţiilor politice astăzi, 4 martie 2008.

Şedinţa de astăzi o să înceapă cu opoziţia, amintind tuturor celor înscrişi pentru declaraţii politice că timpul maxim pentru o declaraţie politică este de 3 minute.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Gheorghe Barbu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal şi îl rog pe domnul Grigore Crăciunescu, din partea Grupului Partidului Naţional Liberal să se pregătească.

Domnule deputat, aveţi trei minute.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică se referă la "Guvernarea PNL a transformat şcoala într-un loc de propagandă politică".

Disperat de situaţia în cădere liberă a PNL, partid pe care îl conduce, domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu îşi trimite reprezentanţii guvernamentali în teritoriu pentru a-şi preamări realizările şi a estompa greşelile şi nerealizări ale acestei guvernări, lipsită de oameni competenţi, în speranţa obţinerii simpatiei electoratului pentru viitoarele alegeri.

Chiar cu preţul încălcării legii, dar şi a bunului simţ, reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, şi mă refer aici la doamna secretar de stat Zvetlana Preoteasa şi la reprezentantul în teritoriu al Guvernului, domnul Aurel Pricăjean, prefectul judeţului Hunedoara, au participat împreună cu unii dintre conducătorii PNL din judeţul Hunedoara la o serie de întâlniri cu elevi, profesori şi părinţi în câteva şcoli hunedorene.

În data de 25.02.2008, aceste persoane şi-au făcut simţită prezenţa în Colegiul "Avram Iancu" din municipiul Hunedoara, Colegiul "Aurel Vlaicu" şi Şcoala generală "Dr. Aurel Vlad" din municipiul Orăştie, precum şi la Şcoala generală din comuna Beriu. La toate întâlnirile au fost convocaţi şi părinţi ai elevilor, sub pretextul discuţiilor referitoare la pachetul de legi privind învăţământul.

De fapt, la întâlniri au participat, pe lângă cei enumeraţi mai sus, şi viitori candidaţi la funcţia de primar în localităţile respective. Pe lângă laudele aduse în discursuri, atât PNL-ului, cât şi Guvernului, s-au făcut trimiteri directe la viitorii candidaţi, cărora cei doi oficiali le-au atribuit şi rolul de persoane de legătură între şcoală şi Inspectoratul şcolar, respectiv Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, deşi aceste persoane nu au nicio calitate care să le confere acest drept.

În municipiul Orăştie, numitul Popa Gabi (posibil candidat la funcţia de primar) a şi preluat documente oficiale de la Şcoala "Dr. Aurel Vlad" pentru a le transmite Inspectoratului şcolar în data de 26.02.2008.

Acest mod mascat de a face propagandă electorală încalcă grav prevederile art.11 alin.(1) şi (2) din Legea învăţământului nr.84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi transformă şcoala, prin exces de putere al autorităţii, într-o instituţie politizată, loc de propagandă politică.

Am să vă citez acum ce spune acest articol: "Învăţământul nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor promovate de partide sau alte formaţiuni politice. În unităţile şi în spaţiile de învăţământ se interzic crearea şi funcţionarea partidelor sau altor formaţiuni politice, precum şi desfăşurarea activităţilor de organizare şi propagandă politică".

În loc să facă o reformă reală a învăţământului românesc, utilă elevilor şi societăţii în ansamblul ei, liberalii introduc disputa politică şi în şcoli, în faţa elevilor, arătându-şi astfel preocuparea numai pentru interesul partidului şi dezinteresul pentru şcoală.

Solicit primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu să o destituie din funcţie pe doamna Zvetlana Preoteasa, secretar de stat în Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, pentru încălcarea Legii învăţământului, să îi sancţioneze pe toţi cei vinovaţi şi să-şi tempereze subalternii politici din judeţul Hunedoara, aceia care conduc filiala judeţeană a PNL, pentru a nu mai organiza astfel de întâlniri în şcolile judeţului.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Grigore Crăciunescu şi se pregăteşte domnul deputat Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat Crăciunescu, microfonul este al dumneavoastră.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de azi se intitulează "2000 de oameni izolaţi în propriul oraş".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De câteva luni de zile, 2000 de locuitori ai municipiului Paşcani sunt izolaţi în propriul lor oraş, iar administraţia locală nu face nimic pentru a-i ajuta.

Totul a început cu câţiva ani în urmă, când s-a proiectat şoseaua de centură a municipiului peste magistrala de cale ferată Iaşi-Paşcani, care separa municipiul Paşcani de una dintre cele mai importante suburbii ale sale, Blăgeştiul, bariera care lega suburbia de oraş fiind închisă o dată cu darea în folosinţă a şoselei de centură. Din acel moment, locuitorii zonei, care nu aveau de străbătut cu maşina decât 2 km până în centrul oraşului, au fost obligaţi să facă un ocol de 14 km pentru a-şi rezolva problemele cotidiene.

Oamenii din Blăgeşti au sesizat autorităţile locale, dar nu au fost ascultaţi de niciun reprezentant al acestora. Culmea este faptul că administraţia locală ştia din anul 2003 de această problemă. Atunci, în urma începerii proiectării la şoseaua de centură a municipiului Paşcani, primăria a fost înştiinţată de Regionala de Căi Ferate Iaşi că bariera va fi închisă.

Au trecut cinci ani de atunci, iar primăria nu a iniţiat niciun demers pentru ca locuitorii din Blăgeşti să nu ajungă în această situaţie.

Evident, există soluţii. Au existat întotdeauna. Cea mai bună dintre ele este construirea treceri pe calea ferată la 80-100 m faţă de vechea locaţie, în partea dinspre pasarela nou construită. Există şi posibilitatea unei treceri pe sub calea ferată, dar este mai costisitor şi durează mai mult.

Cum poţi însă iniţia un astfel de proiect, când primăria nu face niciun demers în sensul acesta? De fapt, această barieră tinde să devină un simbol al actualei administraţii locale din Paşcani. Ea arată cel mai bine ruptura, lipsa de comunicare dintre autorităţile locale - aceleaşi de vreo 25 de ani, incompetente şi depăşite de vremi - şi cetăţenii din Paşcani.

Eu cred că a venit timpul să se facă legătura dintre autorităţi şi comunitate. Pe 25 mai, vom desfiinţa toate barierele dintre noi!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Dumitru Bentu este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Garda Dezideriu, din partea UDMR.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, două aspecte halucinante din învăţământul românesc, sub titlul "Olimpiada".

Nu, nu vom vorbi în cele ce urmează despre jocurile sportive din această vară, ce se vor desfăşura în îndepărtata Chină, sub tutela celor 5 cercuri simbolice. Ne vom referi la unul din concursurile şcolare, concursuri care şi-au plasat elementul competitiv sub egida întrecerilor din vechea Eladă.

Concret. La Bacău, elevii de clasa a V-a, care s-au prezentat la Olimpiada de limbă şi literatură română, faza pe municipiu, au avut surpriza unui subiect formulat îndrăzneţ şi sugestiv. Dorind să le testeze creativitatea, autorii, de fapt profesorii propunători, le-au cerut copiilor să imagineze continuarea unui basm, care începea fără echivoc: "A fost o dată ca niciodată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi. Şi, voind să aibă copii (observaţi virgula după "şi"), au făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta." Reacţiile învăţăceilor - reţineţi din nou - de clasa a V-a a fost dintre cele mai diverse şi adecvate subiectului elaborat de domnii profesori. Unul a încropit câteva rânduri, altul şi-a imaginat că poate salva performanţa cuplului, imaginându-şi că îi oferă celebra pastilă albastră, un al treilea creditează în continuare binomul relaţional cu binecunoscutul "repetitio est mater..."

Profesorii, la rândul lor, au avut diferite atitudini şi comentarii, unele chiar incriminatorii: "Dacă s-au gândit la prostii, e treaba lor". Iar domnul inspector general, vorba baladei, "chiar îi şi întrece": "Întrebaţi-mă de matematică că asta e specialitatea mea, nu româna." Vă rog să treceţi, stimaţi colegi, peste cacofonia domnului general.

Să fim bine înţeleşi. Vârsta la care copiii iau contact cu diversele componente ale lumii reale coboară tot mai mult. Celebrul "Homo sum, humanum nihil a me alienum puto" devine tot mai accesibil, fără ca cei mai mulţi să-i cunoască pe deplin profunzimea şi valoarea de adevăr. Dar a supralicita şi acest canal al cunoaşterii venirii şi devenirii de sine este parcă prea mult.

Ce mai rămâne din "corola de minuni a lumii"? Probabil că domnii profesori s-ar fi mulţumit şi cu un răspuns evaziv, de tipul "barza"!

Am fost tentaţi să ne oprim aici, dar o altă mostră de "concept educativ" ne-a atras şi atenţia şi consternarea. La Oradea, copiii de grădiniţă, cu vârste între 4 şi 6 ani, au participat la o demonstraţie a grupei antitero din componenţa Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Bihor. Copiii au cunoscut la o vârstă atât de fragedă armamentul din dotare, au fost "vrăjiţi" de focurile de arme trase asupra suspecţilor, au aplaudat atunci când "hoţii au murit".

Să punctăm şi o impresie din public: "Cel mai mult îmi place arma cu spray, pentru că îi orbeşte pe oameni", spune un băieţel de 6 ani. Iar comentariul doamnei institutoare este de-a dreptul stupefiant: "Azi s-au simţit şi ei oameni mari printre armele folosite de jandarmi". Este limpede că zona cunoştinţelor psihopedagogice ale doamnei respective este una nedefrişată.

Una din marile greşeli ale pedagogilor neaveniţi în învăţământ este aceea de a nu respecta particularităţile de vârstă ale copiilor, de a le cere acestora să gândească şi să se comporte ca oameni maturi.

Sunt doar două aspecte dintr-un sistem aflat în plină degringoladă şi care este gestionat de un constructor de mall-uri.

"Cum am venit eu pe lume" este titlul unui capitol din disciplina "Educaţia pentru sănătate", clasa a IV-a. "Ce caut eu în această lume?" ar trebui să se întrebe domnul ministru al educaţiei.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul Garda Dezideriu şi se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnul preşedinte Traian Băsescu de mai multe ori a afirmat că Guvernul n-a făcut calculele pentru acoperirea reală a măririi pensiilor.

Recent, preşedintele Blocului Naţional Sindical, Dumitru Costin, într-un raport arată că, în ceea ce priveşte coeficientul pentru stabilirea valorii punctului de pensie, angajamentul guvernamental va fi respectat doar în anul 2008 întrucât, începând cu anul 2009, baza de raportare utilizată la calculul valorii punctului de pensie se va modifica.

Astfel, coeficientul pentru calculul valorii punctului de pensie este de 37,5% aplicat la valoarea câştigului mediu brut pentru anul 2008, adică 1.550 de lei, iar din anul 2009, deşi Guvernul a prevăzut un coeficient de calcul al valorii punctului de pensii de 45%, va fi în realitate doar 41%. Explicaţia derivă din faptul că această valoare nu se va mai calcula din 2009 din câştigul mediu brut, ci din salariul mediu brut, care reprezintă doar 91% din câştig.

"Schimbarea indicatorului utilizat la calculul valorii punctului de pensie nu este decât un truc al Guvernului, astfel încât să-şi respecte angajamentele electorale în condiţiile impuse de resursele limitate ale bugetului de asigurări sociale. În fapt, valoarea reală a punctului de pensie va creşte în anul 2009 de la 37,5% la 41%, urmând ca în anii ulteriori aceasta să se reducă până în anul 2013 la 39,6%, rămânând la acest nivel până în anul 2020" susţin reprezentanţii Blocului Naţional Sindical.

Stimaţi colegi,

Eu sper că guvernele constituite după alegerile din 2008 vor acoperi deficitul bugetelor asigurărilor sociale, pentru ca generaţia de sacrificiu a pensionarilor să beneficieze de o pensie care să-i asigure un trai acceptabil.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ştefan Baban şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"PD-L - jucăria politică a lui Băsescu"

PD şi PLD au fuzionat, de ceva timp, sub numele de "PD liniuţă L". Că nimeni nu s-a aşteptat la asemenea "încuscrire" îl reprezintă faptul că totul s-a produs la fapt de seară şi după o serie de declaraţii în sens contradictoriu, care au făcut rating la posturile de televiziune.

Reacţia pe scena politică a fost diferită, în funcţie de interesele fiecărui partid, precum şi de situaţia în care se afla la acel moment. În schimb, nu de aceeaşi frenezie, ca a preşedintelui Băsescu, au dat dovadă liderii celor două partide precum şi membrii lor, mai mult sau mai puţin importanţi. Iar filialele, indiferent de zona ţării în care se află, au fost cele mai lovite, pentru că fricţiunile locale dintre PD şi dizidenţii PNL erau arhicunoscute.

Mass-media, în special televiziunile au prezentat un Boc copleşit de gânduri şi un Stolojan cu look-ul special pentru astfel de evenimente, ambii fiind depăşiţi de momentul naşterii noului partid, creat şi dirijat din umbra scenei politice de domnul Băsescu, preşedintele apolitic al României.

Ce a determinat această dorinţă bruscă de ducere la capăt a proiectului iniţiat de Băsescu şi Stolojan, această grabă de fuzionare, ambele încălcând până şi cele mai elementare reguli ale jocului democratic? Pentru că, niciun partid, oricât de mic sau de uriaş ar fi, nu îşi permite să ia astfel de decizii pompieristice, fără măcar a-şi consulta, de formă, organizaţiile din teritoriu. Şi niciun lider serios, sau mai exact care-şi doreşte să fie luat în serios pe scena politică a ţării, nu-şi poate schimba opţiunile de la o oră la alta.

Că această fuziune şi noul partid este supus tensiunilor şi presiunilor din interior, o dovedesc cele trei luni de scandaluri, dezertări, demisii care au măcinat baza acestuia, deşi peste tot liderii se laudă că sunt agreaţi de cetăţeni şi că vor fi următorii câştigători ai alegerilor. Dacă şi sondajele de opinie solicitate de PD-L şi domnul Băsescu sunt la fel de exacte şi curate ca şi dorinţele membrilor PD şi PL-D de a se constitui într-un partid, atunci au şansele pe care le merită.

Şi, totuşi, de ce s-a încercat această mutare pe scena politică românească? Simplu, pentru că împreună ambele partide deţin 30% (mergem tot pe mâna sondajelor) din opţiunile electorale exprimate pentru fiecare partid în parte, dar nu se ştie cât va acapara noul partid, pentru că inclusiv opţiunile membrilor sau simpatizanţilor se pot schimba. Apoi, cele două partide de bază nu aveau acelaşi tip de conducător: în timp ce domnul Stolojan era perceput ca o persoană carismatică şi independentă, domnul Boc era şi încă este considerat ca fiind porta-vocea de la Cotroceni, astfel că încet, încet există posibilitatea ca noul şi micuţul partid desprins dintr-unul mare şi dintr-o alianţă moartă din faşă, să acapareze interesul oamenilor şi mai ales al votanţilor, indiferent de simpatiile politice ale acestora, luându-i faţa Partidului Democrat, care după 2004 s-a considerat singurul învingător al alegerilor.

Ce a adus nou fuziunea PD şi PL-D? Un alt partid, PD liniuţă L, care este considerat jucăria preferată a preşedintelui Băsescu, cu care se va propulsa iar (în concepţia sa!) în fruntea unei ţări care "trăieşte bine" doar pentru cunoştinţele şi relaţiile din jurul său şi al partidului, un partid în care vor fi numiţi aleşi în posturile cheie oamenii săi de încredere (şi a început deja cu familia sa!), un partid pe care-l va sacrifica iar, dacă va fi nevoie, să creeze dezbinare şi haos şi să demonstreze, atât românilor cât şi străinilor, că este cel mai puternic din această ţară!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule coleg.

Domnul deputat Mihai Dumitriu este invitat la microfon.

Se pregăteşte domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule coleg, trei minute.

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "De ce nu se mai găsesc produsele farmaceutice româneşti pe piaţă?"

Stimaţi colegi,

Vă aduc în atenţia politica Guvernului Alianţei D.A. impus la conducerea României de către preşedintele Băsescu prin sloganul "Să trăiţi bine!" care, prin AVAS şi actele normative emise, hotărâri de Guvern şi ordonanţe de Guvern, pun în pericol sănătatea populaţiei.

De asemenea, cum se fac privatizările de dragul privatizărilor şi cum aşa-zisul monopol de stat este înlocuit cu cel privat în dauna consumatorilor. Vă rog să reflectaţi cum se iau decizii cu multă uşurinţă prin vânzarea ultimei unităţi care produce antibiotice, periclitând producţia de medicamente din România şi sănătatea cetăţenilor.

În timp ce unele produse nu mai pot fi fabricate ieftin, pentru altele nu mai există capacităţi de producţie în România.

De ce? Specialiştii afirmă că medicamentele de inimă nu ar trebui să lipsească din farmacii, cu atât mai mult cu cât se produceau în România, iar motivele din care a fost stopată fabricarea lor sunt pur şi simplu financiare. Am în vedere nitroglicerina, digoxinul, şi altele, precum imunostimulatoarele, Cantastin, Vitamina C fiole, antiinflamatoarele şi medicamentele care întăresc oasele şi dinţii copiilor (Fluorvigantolette-ul).

Firmele din străinătate, după preluarea companiilor româneşti, nu-şi permit să le mai fabrice la preţul scăzut cu care au fost învăţaţi românii. De aceea erau şi ineficiente unităţile româneşti producătoare de medicamente pentru că guvernaţii portocalii şi galbeni, autorităţile din domeniu, le impuneau preţurile şi nu le permiteau să aplice preţul pieţei, pentru că trebuiau falimentate şi vândute pe nimic.

Aşa se doreşte şi cu Societatea Comercială Antibiotice SA, ultimul producător de medicamente româneşti, a cărei vânzare nu răspunde nici intereselor companiei, nici intereselor românilor şi nici cerinţelor europene.

Bruxelles-ul este foarte controversat de insistenţele Guvernului Băsescu-Tăriceanu de a vinde ultimul activ valoros, unicul fabricant român de substanţe bioactive fabricate prin sinteză, avizat de organismul american Food and Drug Administration şi singurul producător român de antiinfecţioase, pulberi sterile injectabile şi întreaga gamă de tuberculostatice.

Cel mai mult au de suferit bolnavii. Spre exemplu: bolnavii de inimă sunt nevoiţi să cumpere produse foarte scumpe, de exemplu medicamentul Nitromint în loc de Nitroglicerină, care este mult mai ieftin. Fabrica Zentiva, care a cumpărat Sicomed-ul cu 122 milioane de euro şi care producea Nitroglicerina, a transferat procesul de fabricaţie către Fabrica din Slovacia, eludând necesităţile bolnavilor din România. Un alt medicament pentru inimă, Digoxinul injectabil, care era produs tot de Sicomed şi a cărui lipsă de piaţă poate pune în pericol viaţa pacienţilor. "Dacă fără Distonocalm se poate trăi, fără Digoxin, nu. Dacă îl întrerupi e ca şi cum i-ai întrerupe bolnavului tubul de oxigen" spun farmaciştii. Reprezentanţii Zentiva nu precizează când pacienţii vor găsi în farmacii acest produs.

Produsul "fiole -vitamina C" a dispărut de pe piaţă, deoarece preţurile din farmacii nu acoperă cheltuielile de producţie, fabrica Zentiva din Slovacia refuzând să-l mai producă.

Medicamentul pentru copii, Fluorvigantolette-ul, se găseşte în cantităţi limitate, deoarece importatorul şi-a realizat target-ul pentru anul acesta. Cantastinul - un medicament solicitat în perioada de toamnă - lipseşte din farmacii.

Stimaţi colegi,

De ce nu se mai găsesc medicamente pe piaţă? Pentru că privatizările unităţilor farmaceutice româneşti, falimentate voit de statul român, adică de Guvernul României, prin politica de preţuri impusă, vândute mai pe nimic, dar cu comisioane mari diferitelor firme străine, au fost făcute fără nicio strategie. Ele s-au dovedit a fi ţinte atractive prin procesele de fabricaţie, prin piaţa de desfacere şi prin calitatea produselor.

În motivaţia procesului de distrugere a unităţilor de producţie a medicamentelor româneşti a fost adusă aşa zisa cerinţă a Consiliului Europei. Să fim serioşi! S-a dorit ca România să devină o piaţă de desfacere pentru companiile străine, iar sănătatea şi existenţa poporului român să depindă de ele.

Stimaţi parlamentari şi guvernanţi de dreapta,

Apăraţi interesele cetăţenilor români, luaţi atitudine şi faceţi demersuri în a stopa privatizarea - vânzarea pe nimic - a ultimei şi singurei unităţi producătoare de medicamente si antibiotice din România, unitate profitabilă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Aledin Amet este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pentru înfiinţarea unui centru de studii turcice".

În România, conform datelor statistice, trăiesc 80 de mii de etnici tătari şi turci, populaţii înrudite, având capacitatea deosebită de a-şi păstra tradiţiile, în multe privinţe, comune. Datoria mea, ca reprezentant al uneia dintre aceste etnii, este de a face cunoscute istoria, religia islamică, limbă maternă.

În acest sens, în primul rând, datorită felului corect, din partea colegilor parlamentari, de abordare a problematicii, au fost aprobate legi dedicate minorităţii tătare, primite cu multă mulţumire. Este vorba de legea privind consacrarea datei de 13 decembrie ca sărbătoare a tătarilor din România, precum şi de legea de instituire a premiului "Mehmet Niyazi", pentru promovarea literaturii, artei şi culturii tătarilor din ţara noastră.

Se doreşte, însă, ca şi pe plan local, în mod deosebit, în judeţele Constanţa şi Tulcea, să existe înţelegere în ceea ce priveşte iniţiativele vizând latura culturală. În afara faptului că ar fi important pentru cele două comunităţi etnice, astfel de realizări ar duce chiar la îmbogăţirea întregii vieţi spirituale a zonei.

Înfiinţarea unui centru de studii, care să constituie o modalitate eficientă de aprofundare a cunoştinţelor despre lumea turcică, poate însemna un punct de referinţă pentru cadrele de specialitate.

Faptul că, în cadrul unor universităţi, există secţii de filologie având ca obiect studiul limbii turce, reprezintă o motivaţie în plus.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul deputat Petru Călian să îşi expună declaraţia politică şi rog să se pregătească doamna deputat Leonida Lari-Iorga, din partea Grupului fără apartenenţă politică.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Deoarece am două subiecte, unul îl voi depune în scris, cel legat de abandonul şcolar.

Declaraţia politică de astăzi este intitulată "Ministrul trombonist".

La sfârşitul lunii decembrie, ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, prognoza pentru anul 2007 un deficit bugetar de doar 1,4% din produsul intern brut.

În limbaj uzual, cuvântul "deficit" se traduce prin datorie. Adică, dacă cheltuim mai mult decât primim înseamnă că suntem datori. În termeni bugetari, acest lucru s-ar traduce prin absorbţia pe piaţă a cât mai mulţi lei. Într-o singură şedinţă bancară, la finele anului 2007, leul s-a depreciat cu 2,5% din valoare, euro ridicându-se la 3,62 lei, în luna ianuarie sărind la pragul de 3,7 lei.

Ca soluţie, Banca Naţională a majorat rata de dobândă de la 7,5% la 8%. Degeaba. Ministrul Vosganian iese la atac. Acesta vine să dea lecţii la Camera Deputaţilor despre cum deficitul bugetar trebuie modificat, astfel încât de la 2,8% el să ajungă la 2,3%.

Odată cu ridicarea acestei probleme, Vosganian şi Isărescu se pierd în cuvinte. Prim-ministrul Tăriceanu vine şi-l scuză pe ministrul-trombonist, afirmând că acesta şi-a luat o "precauţie suplimentară în ceea ce priveşte politicile bugetare".

Să vedem ce înseamnă "precauţie" în gândirea domnului Vosganian: blocarea fondurilor instituţiilor care se autofinanţează (Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Agenţia Domeniilor Statului, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat). Să nu uităm faptul că aceste instituţii virează lunar importante sume de bani la bugetul de stat. De exemplu, în cazul ANCPI, sumele virate la bugetul de stat numai pe luna ianuarie au fost de 2,4 milioane de euro.

Ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns, ministrul-trombonist a anunţat "îngheţarea" posturilor vacante din administraţia publică şi blocarea angajărilor.

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu i-a atras atenţia domnului Vosganian cu privire la politica economică a României, oferind ca exemplu inflaţia mare, care ar putea împiedica adoptarea monedei euro în anul 2014.

În urma celor afirmate de Isărescu, ministrul economiei susţine că el nu are nevoie de sfaturi despre cum să conducă ministerul. Ei bine, domnule ministru care sunteţi adeptul teoriei că economia ţării noastre nu este dependentă de nivelul dolarului, se pare că vă înşelaţi. Să luăm un exemplu: carburanţii care s-au scumpit cu 4% în numai câteva zile, odată cu saltul de peste 100 de dolari la barilul de petrol.

Domnule ministru, importurile de gaze naturale şi petrol se plătesc în dolari şi nu în euro, aşa cum vă place să credeţi. Iar odată cu deprecierea dolarului faţă de euro şi produsele europene îşi pierd din atractivitate.

O altă măsură "inteligentă" a fost cea prin care ministrul economiei le-a "sugerat" membrilor Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci respingerea oricărui proiect de lege care vizează bugetul naţional. Această măsură drastică ce îi vizează pe cei care doresc prosperitate economică pentru oamenii de rând a venit numai după ce a fost aprobat proiectul "buclucaş", şi anume cel care face referire la scutirea de datorii a societăţilor care au contracte cu Ministerul Apărării.

Ingenios de felul său, ministrul Vosganian mai face o declaraţie de domeniul SF: "Un român (spune dânsul) poate să trăiască cu 280 RON pe zi". Poate domnul Vosganian ne învaţă secretul acestei reuşite, nu de alta, dar mulţi au încercat, însă nimeni nu a reuşit.

Alunecos, ministrul-trombonist, prin declaraţiile sale nu face altceva decât să încurajeze corupţia, deloc mică, şi economia subterană. Anul acesta, cele mai importante sume de la bugetul de stat s-au îndreptat vertiginos spre baronii locali, ministrul finanţelor împărţind banii după cum îi cântă alţii.

În concluzie, domnilor deputaţi, nu mai faceţi legi, pentru că bani nu mai sunt. Românilor, învăţaţi să trăiţi cu 280 RON pe zi şi, dragi aspiranţi la posturile bugetare, luaţi-vă gândul, s-au blocat!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit la microfon pe doamna deputat Leoninda Lari-Iorga şi rog să se pregătească doamna deputat Mirela Adomnicăi, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În acest an, 2008, se împlinesc 90 de ani de la Marea Unire din 1918 a Basarabiei cu Patria Mamă. Evenimentele istorice care s-au perindat de atunci şi până astăzi sunt atât de multe, grele şi pline de vânzări şi trădări, încât am să-mi permit să le evoc în cel mai scurt timp cu putinţă. Însă, înainte de aceasta, trebuie neapărat să spun că acei 22 de ani de suflu în suflu cu Ţara Mamă i-au ajutat pe chinuiţii români basarabeni să ridice de sub jugul colonial rusesc, generaţii întregi de români adevăraţi, printre care şi părinţii noştri.

Ştim cu toţii că minunea convieţuirii Basarabiei cu Ţara Mamă a durat până la 28 iunie 1940, dată fatidică pentru România, când Rusia, (cu sprijinul Ucrainei şi al Germaniei), a năvălit mişeleşte peste România şi a rupt-o în bucăţi, smulgându-i din teritoriile strămoşeşti Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Astfel, într-un mod absolut tâlhăresc, a fost creată de urgenţă Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, pe 2 august 1940, apoi a urmat fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească şi actuala Republică Moldova.

Tot aşa, Ungaria şi Bulgaria, având precedentul Rusiei şi al Ucrainei, au pretins la nordul Transilvaniei, prima, şi la sudul Dobrogei Cadrilaterul, a doua.

Dar, să vedem cine i-a ajutat pe vecinii noştri hrăpăreţi în poftele lor nesăbuite de pământ românesc. Germania şi Italia, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Ei bine, mai înţelegem, Germania şi Rusia au legat acel Pact Molotov-Ribbentrop cu Actul adiţional încă în 1939. Şi aveau ceva de făcut. Şi ne erau duşmani înrăiţi, dar Italia, de aceeaşi sorginte latină, ce a avut cu noi, românii?

Să mergem, însă, mai departe. În urma Ultimatumului URSS, în urma Dictatului germano-italian, românilor le-a fost substituit orice drept la autodeterminare şi la crearea unor frontiere fireşti, viabile între agresaţi şi agresori. Aşa a început calvarul românilor basarabeni cu valuri de deportări, dar şi cu valuri de rezistenţă. Abia în 1989 s-au adunat mari energii spirituale, aş putea spune demiurgice, şi s-a produs Marea Mişcare de Eliberare şi de Reîntregire naţională. Victoriile obţinute le cunoaştem cu toţii, şi anume: limba română, limbă de stat, grafie latină, istoria românilor, însemnele naţionale. O întreagă falangă de patrioţi basarabeni a pătruns şi în Parlamentul URSS. Nu se mai vorbise vreodată pe faţă, direct în chiar sânul Imperiului Sovietic de rapturile teritoriale săvârşite de URSS contra României. Mi-am asumat această răspundere, am spus clar şi răspicat, nici Constituţia URSS, cea mai reacţionară, din 1936, nu admitea rupturile teritoriale, darămite fondarea unor state pe teritoriile cotropite precum a procedat URSS vizavi de România.

Dar am avut vreo susţinere, ne întrebăm, vreo luare de atitudine din Ţara Mamă? A piuit vreun politician sau vreun ziarist de necesitatea condamnării Pactului Molotov-Ribbentrop şi a consecinţelor sale? Nu se cunosc asemenea lucruri care ar ţine de vremea aceea grea, de neîndurat aproape.

Cunosc, însă, eu, cum am fost "răsplătită frumos" cu cele mai urâte cuvinte la venirea mea în Ţara Mamă după înăbuşirea Mişcării de Eliberare Naţională. Da, groaznică lovitură a primit Basarabia atunci, în 1991, când România a recunoscut un stat în stat, Republica Moldova. Şi eu am s-o repet, ori de câte ori va fi nevoie, adică avem de-a face cu aceeaşi RSS Moldovenească, atât că fără doi de S. Şi întrebarea mea sună aşa: ale cui interese le-a servit România în 1991? Ale sale sau ale Rusiei? Bineînţeles, ale Rusiei.

Ne aflăm în anul 2008, au trecut zeci de ani de luptă şi suferinţă şi la ce rezultate am ajuns? Că trebuie s-o luăm de la început în privinţa limbii române, a istoriei românilor, a însemnelor naţionale, a simplului drept la existenţă, ca români basarabeni?! Şi, toate acestea, din mila fraţilor noştri care ne-au dat, fără vreun război, pe mâna ruşilor, recunoscând în Parlamentul României independenţa Republicii Moldova, astfel dezintegrând o parte a ţării de întregul său. Dar, ia să vedem cum disociem noi treburile actuale?

Tot România, în 2008, şi tot în Parlamentul său, a votat pentru integritatea Serbiei. Nu am nimic împotrivă. Dar de ce n-a procedat la fel şi în privinţa Basarabiei? E clar ca bună ziua că uneori nişte creiere străine conduc braţul votului în Parlamentul României. Uitaţi-vă măcar şi la atitudinea neglijentă a Guvernului actual în legătură cu o dată marcantă în istoria tuturor românilor, nu numai a celor basarabeni - 90 de ani de la Marea Unire din 1918. La toate demersurile Asociaţiei Pro Basarabia, Pro Bucovina, nici o atenţie, nici un sprijin cât de mic pentru omagierile cuvenite acestei sărbători naţionale. Şi acum, când noi românii basarabeni nu ne mai facem iluzii în ce priveşte ajutorul din partea Ţării Mamă, o singură speranţă mai avem... Dat fiind faptul că, sub Dumnezeu, fiecare popor are Demiurgul său, care ne vede şi ne apără de sus, se va închega o mână de patrioţi români cu spirit de sacrificiu pentru ţară şi vor dispare o dată şi o dată hotarele strâmbe. Doar nu e cazul să aşteptăm să se împlinească o sută de ani de la Marea Unire!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Grupul dumneavoastră parlamentar şi-a consumat integral timpul alocat pentru declaraţii politice astăzi.

O rog acum să poftească... doamna deputat Mirela Adomnicăi şi urmează domnul deputat Adrian Moisoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Doamna colegă, aveţi microfonul.

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Punct şi de la capăt".

După 3 luni de interimat la Ministerul Justiţiei, timp în care am întors capetele de-am ameţit urmărind schimbul de replici războinice între cele două palate, avem un ministru desemnat şi acceptat într-o aparent suspectă armonie politică.

Dincolo de urgenta necesitate a nominalizării unui ministru la un minister atât de important şi cu atâtea probleme aflate în vizorul Uniunii Europene, dincolo de apropiata expirare a unui interimat, despre care unii spun că este deja expirat, ceea ce am văzut de fapt a fost un joc de imagine cât se poate de electoral.

Preşedintele Băsescu a zâmbit telegenic şi îngăduitor, ca şi cum decizia i-ar fi aparţinut, în exclusivitate, şi a cedat cu înţelepciune. În realitate, era a doua nominalizare pe care o făcea pentru funcţia de ministru şi Curtea Constituţională a spus clar că preşedintele României nu mai are dreptul să refuze.

Premierul Tăriceanu, ocolind consultarea partidului său, a nominalizat pe propria răspundere un ministru pe care l-a însoţit patern la Cotroceni, afişându-se cu el, ca şi cum ar fi găsit soluţia miraculoasă a crizei din minister.

În realitate, atât preşedintele, cât şi premierul au acţionat strategic şi pe baza unui calcul electoral cât se poate de exact al celor doi protagonişti. Amândoi au înţeles că electoratul e sătul de scandaluri şi se blazează tot mai mult acum, când alegerile bat la uşă.

Nu ştiu ce o să poată face în câteva luni domnul Cătălin Predoiu din funcţia de ministru al justiţiei. Deocamdată, la numai două zile de la numire, citim în presă că are un socru urmărit penal şi este un apropiat al lui Patriciu. Şi, atunci, se naşte firesc întrebarea. Am pus punct scandalului din justiţie sau o luăm de la capăt?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Adrian Moisoiu este invitat la microfon şi se pregăteşte domnul deputat Ioan Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule deputat, trei minute.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Radio Târgu-Mureş la 50 de ani"

Astăzi, am să fac o "declaraţie aniversară", fiindcă Radio Tg.Mureş, radioul de suflet al mureşenilor a sărbătorit sâmbătă, 1 martie a.c., 50 de ani.

Radio Târgu-Mureş, "Un radio de cuvânt", a început să emită la 2 martie 1958, cu prilejul alegerilor de deputaţi în Marea Adunare Naţională şi Sfaturile Populare.

A fost borna zero a unei istorii care s-a scris zi de zi, ceas de ceas, minut de minut, sub ochii noştri, a istoriei unei comunităţi din centrul Transilvaniei, care a intrat în casele acesteia în fiecare zi pe calea undelor: "Aici Târgu-Mureş, pe 261 şi 330 m lungime de undă. Dragi ascultători, bună dimineaţa!". Care a consemnat transmisii în direct de anvergură, emisiuni cu public, emisiuni culturale de calibru, emisiuni interactive cu ascultătorii, emisiuni variate, de substanţă şi de o calitate ireproşabilă, care să ajungă în cele mai izolate locuri. Emisiuni care, pentru a fi realizate, au avut nevoie de oameni care să se dăruiască, să se autodepăşească permanent, să fie mai aproape de ascultători, chiar şi în acele timpuri când tehnica de care dispuneau era una rudimentară.

Astăzi, la 50 de ani, Radio Târgu-Mureş arată altfel. Are o dotare de invidiat, iar colectivul său, format din adevăraţi profesionişti de elită, care caută permanent să se întreacă pe sine, reprezintă o familie unită, pe care şi i-ar dori oricare post de radio. 50 de ani este vârsta unei maturizări depline, o vârstă de bilanţ, la care Radio Târgu-Mureş raportează: este cea mai cunoscută instituţie media pe piaţa audiovizualului mureşean, cu o audienţă potenţială de un milion de ascultători, care este recepţionat şi prezintă realitatea din patru judeţe: Mureş, Braşov, Harghita şi Covasna, în 36 de oraşe şi 1.100 de localităţi. Este un radio regional de elită, modern, dinamic, adaptat la problematica europeană, care emite în 4 limbi: română, maghiară, germană şi rromă, mereu prezent şi implicat în problemele comunităţii, care încearcă să fie total echidistant politic, ceea ce astăzi este şi rar, şi deosebit de greu.

Pentru toate acestea, pentru respectul avut pentru noi, Măria Sa Ascultătorul, pentru talentul, pasiunea, consecvenţa, şi efortul depus, astăzi îi mulţumim.

Bunul Dumnezeu să îl binecuvânteze, să fie un mesager al iubirii şi al bunei convieţuiri, iar colectivului care îl formează să îi dea sănătate, putere de muncă, ambiţia de a fi permanent în frunte, de a realiza programe de substanţă.

La mulţi ani, Radio Târgu-Mureş!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Cristea şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi microfonul trei minute.

Domnul Ioan Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Schimbare concretă în România sau argumentarea nevoii unei republici parlamentare".

Sistemul actual pare conceput pentru a favoriza birocraţia, jocurile de culise şi loviturile de palat, nu pentru a crea un cadru simplu şi eficient de guvernare în interesul alegătorilor. În acest context, o schimbare de sistem care ar clarifica mult viaţa politică românească ar fi transformarea României în republică parlamentară.

Ideea nu este nouă, a mai fost menţionată ocazional în cei 17 ani ai tranziţiei, însă nu suficient de incisiv. De asemenea, simultan cu această transformare, este necesară implementarea unor măsuri colaterale de reformă a sistemului electoral şi politic românesc, contribuind astfel la o schimbare profundă a clasei politice şi aşezarea fragilei democraţii de la noi pe temelii sănătoase. Vă propun spre dezbatere şi reflecţie 10 argumente în favoarea acestei idei.

1. Legitimitatea cea mai mare este dată de votul direct al electoratului. Este firesc ca această persoană aleasă direct să aibă cele mai multe prerogative de conducere în stat. Puterea primului ministru este mult mai mare decât a preşedintelui, astfel că este normal ca primul să fie ales prin vot popular.
2. În România e necesară o schimbare de mentalitate; poporul trebuie să înţeleagă că puterea administrativă este mult mai importantă şi afectează mai mult viaţa omului simplu decât atribuţiile diplomatice sau militare. De asemenea, trebuie să dispară imaginea liderului ca un conducător autocratic, voievod şi să fie înlocuită cu cea a unui lider modern, profesionist, competent şi stilat, carismatic, dar tehnocrat.
3. Preşedintele trebuie să fie o persoană abilă în relaţiile externe, o personalitate stilată, cu o cultură bogată, cu bun gust şi prestanţă. Votul popular aduce adeseori în prim plan persoane populiste, demagogi şi vedete apărute peste noapte. Alegerea preşedintelui de către Parlament ar mări şansele evitării ascensiunii unor extremişti sau persoane nepotrivite în această poziţie de reprezentant al naţiunii române. Iar alegerea primului ministru ar putea creşte discernământul electorilor, confruntarea fiind axată mai mult pe soluţii administrative şi mai puţin pe impresie artistică. Astfel este favorizată ascensiunea profesioniştilor în cea mai importantă funcţie de stat, o condiţie esenţială pentru instaurarea meritocraţiei pe plaiurile noastre.
4. Sistemul propus scade şansele unui conflict între Preşedinţie, Guvern şi Parlament, delimitează clar atribuţiile fiecărei instituţii în parte, iar împreună cu măsuri simultane de reformă constituţională oferă condiţiile administrării mai eficiente şi mai puţin birocratice a ţării.
5. Rolul Parlamentului, cea mai democratică instituţie, creşte ca importanţă, iar imaginea acestuia se îmbunătăţeşte; legislativul va avea astfel ocazia să-şi ocupe şi în România locul firesc de for decizional al naţiunii, iar controlul popular asupra reprezentanţilor se va putea exercita mult mai eficient. De asemenea, statisticele ONU au dovedit că gradul de corupţie la nivel înalt este mai mic în acest sistem.
6. Republica parlamentară este sistemul cel mai uzual în Europa, dovedindu-şi eficienţa în nenumărate ţări; monarhia constituţională este foarte asemănătoare cu acest sistem. Practic, singurele state dezvoltate care nu au unul din aceste două sisteme sunt Statele Unite şi Franţa.
7. Sistemul parlamentarist oferă o mai bună reprezentativitate grupurilor minoritate, puterea fiind răspândită pe o plajă mai largă decât într-o republică prezidenţială. În condiţiile adversităţilor puternice dintre diversele grupări din ţara noastră, un asemenea sistem ar încuraja reconcilierea româno-română şi ar favoriza dialogul şi deciziile consensuale.
8. Într-o republică parlamentară, dezbaterile din legislativ sunt mult mai serioase, implicarea societăţii civile creşte, astfel că nivelul de democraţie participativă a ţării este mai ridicat.
9. Eliminarea cheltuielilor necesare unui scrutin prezidenţial cu unul sau două tururi, ţinând cont că preşedintele este ales de către Parlament.
10. Şansele apariţiei unor tendinţe autocritice din partea preşedintelui dispar în cadrul unei republici parlamentare, unde acesta poate fi revocat oricând de către legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Gheorghe Firczak din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Dezastru în sănătatea ieşeană".

De câţiva ani, în România se derulează o reformă în domeniul sănătăţii atât de "eficientă", încât mai avem puţin şi rămânem fără cadre medicale. Da, aţi auzit bine: nu fără bolnavi, ci fără medici şi fără asistenţi medicali.

În judeţul Iaşi, situaţia este de-a dreptul catastrofală. În ultimii trei ani, peste 1000 de asistenţi medicali au ales să plece la muncă în străinătate. Experienţa ne arată că imensa majoritate a acestora nu se vor mai întoarce niciodată în România.

La fel de gravă este situaţia şi în rândul medicilor din Iaşi. Dintre cei peste 4000 de medici din România, care au solicitat doar anul trecut documentele de la Ministerul Sănătăţii pentru a lucra în ţările Uniunii Europene, aproximativ 10% provin numai din judeţul Iaşi.

Ca situaţia să fie şi mai îngrijorătoare, deficitul de cadre mediale a ajuns la cota de avarie şi în cazul serviciilor de urgenţă. Numai la Iaşi, în acest sector atât de important, deficitul de medici este de peste 40%, iar cel de asistenţi medicali de peste 30%.

Nu ştiu cum privesc oficialii de la Ministerul Sănătăţii şi Familiei acest veritabil exod al cadrelor medicale din România, dar fenomenul ar trebui să-i sperie. Cel mai mult are de pierdut pacientul şi actul medical în sine, pentru că aproape toţi medicii şi asistenţii medicali care pleacă din ţară au experienţă şi înaltă calificare. În pofida eforturilor guvernanţilor, şcoala medicală românească este încă performantă.

Eu credeam că reforma în sănătate ar fi trebuit să însemne un statut superior acordat cadrelor medicale, adică salarii mai mari, condiţii de muncă mai bune, dar şi un cadru profesional care să le permită să se împlinească în propria profesie. Cu alte cuvinte, o schimbare de atitudine faţă de corpul medical, mai mult respect din parte autorităţilor pentru această meserie nobilă.

Din păcate, Guvernul liberal a înţeles reforma taman pe dos. În acest ritm, în doar câţiva ani, România se va confrunta cu o criză de personal de proporţii în domeniul sănătăţii. În scurt timp, vom asista la un colaps al sistemului de sănătate. Şi o rată programul naţional de sănătate al populaţiei. Suntem departe de a fi un popor sănătos. Vai de bolnavii din România de peste câţiva ani.

Oare cine-i vinovat de această situaţie? Când vor fi luate măsurile necesare de oficialii din fruntea Ministerului Sănătăţii şi Familiei?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Dan Motreanu, vă rog să nu interveniţi fără să vi se dea cuvântul.

Da, îl rog să poftească la microfon pe domnul Gheorghe Firczak şi se pregăteşte domnul deputat Constantin Tudor, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Gheorghe Firczak:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Din nou, salvaţi monumentele noastre!".

Revin asupra acestei chestiuni, poate cu o insistenţă care unora le poate părea desuetă, dar dacă ţinem cont că din anul 1992 se tot încearcă protejarea monumentelor istorice şi nu s-a ajuns la nici un rezultat, cred că intervenţia mea este absolut necesară.

De altfel, noi, deputaţii minorităţilor naţionale, avem, sigur, datoria de a ne promova identitatea noastră prin cultură, prin limbă, prin tradiţie, dar, în acelaşi timp, avem şi datoria de a lua parte la acele evenimente generale care reprezintă identitatea noastră românească, a tuturor. Şi ce poate fi mai semnificativ decât faptul că trebuie să ne protejăm monumentele istorice.

Pentru că ne apropiem cu paşi repezi de serbările pascale, de Paşte ca un element semnificativ, cel mai important al creştinismului, vreau să aduc aminte că, la intrarea în Ierusalim, Iisus a fost întrebat dacă trebuie plătite dările la romani. Şi, imediat a răspuns "să dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu". Sigur că dacă, legat de monumentele istorice, vin doar eu să precizez că trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu, autoritatea mea poate părea mai puţin semnificativă. De aceea, am apelat la o serie de somităţi ale ştiinţei istorice din România, legate de istorie, de protejarea monumentelor istorice. Şi astfel, proiectul de lege pe care vreau să-l promovez pentru protejarea cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, a Ulpiei Traiana Sarmizegetusa şi a Miciei, toate în judeţul Hunedoara, vreau să menţionez că este susţinut de o serie de importante personalităţi ştiinţifice ale României. Mă refer la academicianul Camil Mureşanu, directorul Institutului de Istorie "Gheorghe Bariţiu" din Cluj-Napoca, preşedintele Filialei Cluj-Napoca al Academiei Române. Mă refer la academicianul Marius Porumb, directorul Institutului de Arheologie din Cluj-Napoca, mă refer la profesorul universitar Ioan Glodariu, şeful Şantierului Arheologic de la Sarmizegetusa Regia, la profesorul universitar Ioan Pisu, şeful şantierului arheologic de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi, evident, nu în ultimul rând, la distinsul coleg parlamentar, profesorul universitar Vasile Puşcaş.

Sper din toată inima, vă rog să mă credeţi că atât ziua cât şi noaptea doar la acest proiect de lege mă gândesc, deoarece pentru mine şi din punct de vedere sufleteşte are o importanţă deosebită, din două motive: sunt născu în judeţul Hunedoara şi, în acelaşi timp, sunt istoric şi muzeograf.

Să dea Dumnezeu să putem să ne protejăm monumentele istorice!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Constantin Tudor este invitat la microfon şi se pregăteşte doamna deputat Angela Buciu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Constantin Tudor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "S.O.S., drumurile judeţene!".

Dacă în ultimii ani s-au făcut eforturi importante pentru reabilitarea drumurilor naţionale care traversează judeţul nostru, în ceea ce priveşte drumurile judeţene, aflate în administrarea Consiliului judeţean Călăraşi, situaţia stă cu totul altfel. Din cei aproape 500 de km clasificaţi în categoria drumurilor judeţene, peste 400 de km necesită intervenţii urgente. Sunt multe porţiuni aproape impracticabile. Pentru conducătorii auto, traversarea unor asemenea zone reprezintă adevărate acte de curaj, ca să nu mai vorbim despre efectul nefavorabil asupra autovehiculelor. Aceasta este situaţia la zi, şi a fost reflectată deseori şi în paginile presei locale, dar conducerea administrativă a judeţului, în persoana preşedintelui liberal Răducu Filipescu, este ocupată cu racolarea de candidaţi de primari, că doar s-a angajat în faţa lui Tăriceanu, prezent recent la Călăraşi, că va ocupa locul întâi la alegerile locale între toţi liberalii din România.

Dar, să vedem care sunt cauzele care generează această adevărată stare de obsesie privind situaţia dezastruoasă a drumurilor judeţene. În primul rând, trebuie să subliniem faptul că la nivelul Consiliului judeţean nu a existat o politică cu adevărat coerentă în ceea ce priveşte starea drumurilor judeţene. Aici, de multe ori priorităţile conjuncturale sau cele generate de anii electorali, au determinat alocarea de fonduri doar în anumite zone, acolo unde erau şi primari liberali.

În al doilea rând, constatăm că nu a existat şi nu există practic un program concret privind reabilitarea unor drumuri întregi, cu toate că pe hârtie la nivelul Consiliului judeţean există un asemenea document, dar nu se aplică. În schimb, luaţi totdeauna prin surprindere, cei de la drumuri judeţene sunt obligaţi să pună plombe, pe ici pe colo, care după câteva zile devin neobservabile.

Acum, pe ultima sută de metri, actuala conducere executivă a Consiliului judeţean trebuie să abordeze problema drumurilor cu maximum de seriozitate. Mi se va răspunde că preocupări există, dar nu sunt fonduri, cu toate că la finele anului trecut au fost repartizate, prin hotărâre de Guvern, sume importante cu această destinaţie. Sume care, şi de această dată, au mers acolo unde sunt primari liberali, şi sunt destui, pentru că cei mai mulţi foşti primari PSD au fost racolaţi de conducerea judeţeană liberală. Şi, totuşi, sunt judeţe, chiar în zona noastră, ale căror drumuri arată cu totul altfel decât cele din Călăraşi. Dacă ei pot, noi de ce nu putem, mai ales că la conducerea judeţului sunt aceeaşi ca şi la Guvern, adică liberali?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Angela Buciu este invitată la microfon şi se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul Ioan Ţundrea.

Doamna Angela Buciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorată asistenţă,

Declaraţia mea politică se referă la un comunicat oficial emis de Academia Română prin Institutul său de Sociologie şi Centrul de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române.

Filiala Judeţeană a PRM Maramureş îşi exprimă îngrijorarea şi temerile generate de precedentele periculoase privind declararea independenţei unilaterale a provinciei Kosovo.

Apreciem că, în aceste momente, de o mare gravitate internaţională, Preşedinţia şi Guvernul României au adoptat o poziţie corectă şi fermă, la care şi partidul nostru subscrie fără rezerve.

Într-o luare de poziţie, fără precedent, Academia Română a emis zilele trecute un comunicat oficial, prin Institutul său de Sociologie şi Centrul pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române.

Academia trăgea un semnal de alarmă în legătură cu "situaţia de o gravitate excepţională a comunităţii românilor din judeţele Harghita şi Covasna, în contextul politic intern şi internaţional actual".

Cercetătorii Academiei Române au avut în vedere "în special utilizarea forţată a situaţiei din Kosovo, ca şi precedent pentru România, de către înalţi oficiali străini şi lideri ai minorităţii maghiare din România".

De ce s-a ajuns la acest aspect? Deoarece, nu de multă vreme, parlamentari ai Ungariei au anunţat că vor urmări "cu cea mai mare atenţie" evoluţia situaţiei din Kosovo, pentru a o putea folosi ca precedent pentru "membrii naţiunii maghiare din jurul graniţelor".

De asemenea, Academia Română afirmă că opinia publică nu cunoaşte faptul că, în prezent, judeţele Harghita şi Covasna sunt supuse unui proces constant de epurare etnică. Ne mai aduce la cunoştinţă că limba română, ca limbă oficială a statului român, a fost eliminată din spaţiul public. Că agravarea situaţiei şi recrudescenţa demersurilor separatiste sunt încurajate de complicităţi politico-economice transpartinice şi de lipsa de reacţie a instituţiilor statului, prizoniere ale complicităţilor respective sau ale incapacităţii de gestionare a unor situaţii care vizează siguranţa naţională.

Jocul extrem de periculos la care se pretează UDMR, în frunte cu liderii săi, a demonstrat încă o dată duplicitatea şi consecvenţa pe care această formaţiune culturală o erijează în partid politic etnic, pentru a-şi atinge scopurile sale mascate, spre obţinerea autonomiei teritoriale a aşa-zisului "Ţinut Secuiesc" şi apoi a întregului Ardeal.

Ieşirea la suprafaţă a adevăratelor sentimente revizioniste a organizaţiei UDMR au fost demonstrate, mai mult ca oricând, prin poziţia lor total opusă faţă de partenerii de coaliţie şi faţă de Guvernul României, din care şi ei fac parte, însă din nou, guvernanţii noştri n-au luat nicio atitudine.

La ce să ne mai aşteptăm? Integritatea teritorială nu se negociază, nu se joacă la ruletă şi nu este subiect de dispută. De aceea, orice discuţie pe această temă nu-şi găseşte fundamentul.

Credem şi avem convingerea că vocea naţiunii va triumfa şi că nu vor fi escaladate unele momente ce pot deveni distrugătoare pentru ambele comunităţi.

Istoria comună, durerile trecutului, vicisitudinile istorice parcurse împreună ne obligă să nu lăsăm generaţiilor viitoare o ţară devastată de conflicte interetnice, cu distrugeri ireparabile sau pierderi de vieţi omeneşti.

Singura opţiune care există acum este aceea de a ne da mâinile ca nişte adevăraţi europeni, spre un consens acceptat de toţi, până când mai putem face acest lucru pe cale paşnică. Credem că în aceste momente consensul, toleranţa reciprocă şi respectul de ambele părţi vor avea de câştigat.

Aceasta este oferta noastră paşnică spre o soluţionare comună a disensiunilor şi divergenţelor existente. Sub nicio formă, integritatea, independenţa şi suveranitatea României nu sunt de negociat!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Reamintesc, stimaţi colegi, că timpul alocat pentru o declaraţie politică este de maximum trei minute. Vă rog să vă integraţi în acest timp.

Domnul deputat Ioan Ţundrea care a fost anunţat să se pregătească, a depus în scris declaraţia politică.

Aşa că îl rog să poftească la microfon pe domnul deputat Aurel Vlădoiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi se pregăteşte domnul deputat Sorin Marian Paveliu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, microfonul vă aparţine trei minute.

Domnul Aurel Vlădoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De mai bine de un an, am fost primiţi în lumea învingătorilor, o lume la care aspirăm, oficial, de şapte secole. Ne-a încântat şi ne-am dorit şi ne dorim în continuare nivelul de trai al occidentalilor. Nu am înţeles însă esenţialul: modul nostru de viaţă, unele dintre mentalităţile noastre ne împiedică să trăim la standardele râvnite.

Printre toate aceste mentalităţi nocive, slugărnicia prea-multora dintre noi nu-i va face niciodată pe cei pe care i-am numit "învingători" să ne considere egalii lor şi nici pe noi nu ne va face să trăim ca ei.

În principal, la baza acestor judecăţi de valoare stă evenimentul petrecut în urmă cu 11 zile, în mijlocul tinerilor partidului ce se consideră singura forţă politică democratică şi progresistă din România de astăzi. Singurul partid care, potrivit preşedintelui ţării şi unic mentor al său, nu are niciunul dintre defectele clasei politice din care probabil că nici nu face parte.

Fiica cea mică a marelui conducător începuse, de o vreme, să se simtă atrasă şi de politică, precum o altă Elenă din preajma aceluiaşi mare conducător. Ele ar putea fi numite Elena mare şi Elena mică şi, la fel de bine, Elena blondă şi Elena brunetă, deşi, cine le-a auzit fără să le vadă, ar putea crede că amândouă sunt la fel de blonde.

Nu o să vă răpesc timpul, stimaţi colegi, cu proiecţia mascaradei care a propulsat-o pe Elena mică pe postul de la tineret corespunzător celui ocupat de Elena mare la adulţi. Important este că distribuţia, recuzita şi scenariul acestei triste ecranizări fac trimitere, în cel mai explicit mod, la cele mai perfide dictaturi.

În niciun alt context nu poate fi explicată atitudinea cvasiunanimă a schimbului de mâine al incoruptibililor galbeni faţă de cel ce a cutezat să o concureze pe mezina marelui conducător. Reuşita tânărului vlăstar nu face decât să le încununeze pe toate celelalte obţinute prin forţe proprii, de când "tati" este preşedintele suprem al tuturor românilor.

Şi pentru că, deşi mică, a ajuns atât de mare fără ajutorul nimănui, satisfacţiile îi sunt superioare celor generate de zecile de mii de euro produse cu sudoarea palmelor şi a frunţii în istovitoarele şedinţe foto sau la firma care a pus becuri prin Bucureşti, când "tati" nu era decât un simplu primar de capitală.

Este evident că ţelul garantului respectării Constituţiei nu este "întoarcerea la popor", ci întoarcerea la dinastie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Sorin Paveliu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Şi se pregăteşte domnul Emilian Valentin Frâncu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Scurta alocuţiune de astăzi am intitulat-o "O pilă pentru fiecare".

Un fapt divers: ultimul sondaj privind sănătatea arată că 35% din români se internează în spital numai după ce şi-au făcut rost de o recomandare pentru unul din medicii din spitalul respectiv. O pilă. Îşi fac rost de o pilă, ca să vorbim pe înţelesul tuturor.

Un alt fapt divers: în anul 2006, au intrat în vigoare, culmea, în aceeaşi zi, două legi organice promovate amândouă de către Guvernul României, dar care aveau puncte de vedere absolut contradictorii, care se băteau cap în cap, respectiv ambele legi importante se refereau la subiectul descentralizării, numai că legea reformei sanitare prevedea centralizarea absolută a conducerii spitalelor din întreaga ţară în mâna ministrului sănătăţii, iar legea-cadru a descentralizării prevedea, din contră, ca toate conducerile spitalelor să treacă în subordinea autorităţilor locale.

În prezent, spitalele mici din oraşe mai importante sau mai puţin importante din această ţară se află într-o mizerie cruntă. Nu sunt vorbe mari, este o realitate şi ea se datorează nu atât conducerii actuale sau a Guvernului actual, ci datorită faptului că România nu are capacitatea financiară de a susţine un sistem sanitar comparativ sau la nivel comparativ cu cele din ţările dezvoltate.

Totuşi, aceste spitale sunt finanţate sută la sută din fondul asigurărilor sociale de sănătate, altfel spus, prestaţiile sunt plătite de noi, pacienţii, din banii pe care-i dăm la fondul de asigurări sociale.

Cred că acum, în prag de alegeri locale, ar fi timpul să facem un pas hotărât către descentralizarea acestor spitale. Nu ştiu dacă autorităţile locale vor putea să contribuie cu vreun ban în plus la aceste spitale. Probabil că nu, sau cu greutate.

În schimb, ceea ce vor putea face este să furnizeze o pilă fiecărui pacient care se internează în aceste spitale, pentru că să fie clar, în comunităţile locale, fiecare pacient îşi va găsi o rudă care să fie la rândul ei cunoştinţă sau rudă cu un consilier, cu primarul, cu un director din primărie, cu preşedintele consiliului judeţean sau te mai miri cu cine şi în acest fel, în momentul în care se duce în spital, să beneficieze măcar de o oarecare protecţie din partea unui factor politic.

Or, acest lucru consider că este extraordinar de important. Nu va duce la o îmbunătăţire radicală şi imediată a funcţionării spitalului respectiv, dar situaţia sanitară, situaţia spitalului va intra pe agenda clasei politice locale. Aceasta este singura posibilitate prin care putem contribui la reformarea sistemului sanitar, de jos în sus şi nu invers.

Invers, s-a dovedit în 20 de ani că toate eforturile au fost sortite eşecului. Timp de trei ani, domnul Nicolăescu ne-a zăpăcit cu tot felul de afirmaţii, conferinţe de presă care n-au avut decât o singură finalitate, propria imagine şi, eventual, a Partidului Naţional Liberal.

Îi atrag atenţia domnului ministru că, prin descentralizarea spitalelor mici, acum, înaintea declanşării campaniei pentru alegerile locale, are şansa să se comporte ca un adevărat om politic serios. Cred că această măsură ar aduce pe agenda campaniei electorale subiecte care au fost ocolite timp de 20 de ani în toate alegerile locale, respectiv, situaţia sanitară.

Dă şansa unei pile, domnule ministru, pentru fiecare pacient din localităţile mici şi probabil că vei înfăptui singurul act adevărat de reformă în sistemul sanitar în aceşti trei ani de mandat!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor deputaţi Ponta şi domnule profesor, bine aţi venit, mă bucur că întregiţi rândurile noastre. (Se referă la domnii deputaţi Victor-Viorel Ponta şi Anghel Stanciu, care tocmai au intrat în sală.)

Domnul Victor-Viorel Ponta (din sală):

Bine v-am găsit, domnule preşedinte de consiliu judeţean.

Domnul Ioan Oltean:

Da, tot ce e posibil, domnule Ponta.

Îngăduiţi-mi acum să-i ofer microfonul domnului deputat Emilian Frâncu şi să-l rog să se pregătească pe domnul deputat şi coleg cu domnul Ponta, domnul Vasile Soporan.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Noul ministru trebuie să continue reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei."

Încheierea crizei datorate neînţelegerilor dintre Guvern şi Preşedinţie în ceea ce priveşte numirea unui titular la Ministerul Justiţiei nu poate decât să ne bucure.

În faţa poziţiei permanent obstrucţioniste, manifestată în ultimele luni de preşedintele Traian Băsescu, înţelepciunea premierului Tăriceanu şi-a spus cuvântul, iar soluţia găsită de el reprezintă cea mai bună variantă posibilă în condiţiile în care încăpăţânarea negativistă a lui Băsescu risca să aducă grave prejudicii reformei şi, mai ales, să impieteze asupra soluţionării anumitor avertismente transmise României din partea Uniunii Europene.

Încă de luna trecută, atât dinspre Bruxelles, cât şi dinspre alte capitale europene au început să ne vină semnale de îngrijorare în ceea ce priveşte capacitatea ţării noastre de a ţine pasul cu foaia de parcurs pe care ne-am asumat-o în domeniul justiţiei, încă dinainte de momentul aderării la Uniunea Europeană. Aceste temeri nu sunt de natură să creeze panică, dar nici nu trebuie ignorate, cu atât mai mult cu cât au apărut şi anumite poziţii dure, mergând spre o interpretare excesivă a realităţii, exprimate mai ales din partea unor oficialităţi de la Berlin.

În niciun caz nu putem vorbi despre faptul că "nu se constată progrese în domeniul justiţiei din România", sau că "există posibilitatea activării clauzei de salvgardare, prin care sentinţele româneşti nu ar mai fi recunoscute în Uniunea Europeană", după cum s-a exprimat parlamentarul german Gunther Krichbaum. Însă, tind să fiu de acord cu el atunci când spune că "România nu ar trebui să-şi diminueze prestigiul de stat membru", înţelegând prin aceasta că, într-adevăr, există o listă de probleme şi că fiecărei întrebări din această listă trebuie să i se dea un răspuns concret, acceptabil partenerilor noştri europeni.

Iată de ce, odată încheiată perioada interimatului la Ministerul Justiţiei, în faţa noului ministru stau două sarcini fundamentale: continuarea reformelor instituţionale (cu sprijinul specialiştilor în domeniu pe care domnia sa deja îi are la dispoziţie) şi lupta împotriva corupţiei.

Acest ultim aspect este în mare suferinţă, cu toate că el ar fi cel mai în măsură să demonstreze că justiţia din România se află pe drumul cel bun.

Mai multe dosare finalizate aşa cum trebuie de procurori, mai puţine dosare returnate Parchetului pe motiv de nerespectare a procedurilor, iată cum ar putea creşte numărul condamnărilor definitive în acele dosare grele de corupţie, ai căror protagonişti nu doar că scapă basma curată, dar ne mai şi creează o percepţie negativă la Bruxelles şi în alte capitale ale Europei.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Vasile Soporan este invitat la microfon şi se pregăteşte doamna deputat Anca Mărculeţ Petrescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnule Soporan, aveţi microfonul.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş dori să prezint în faţa dumneavoastră declaraţia politică "Legea salarizării unice şi indicele de scumpete".

La întâlnirile din teritoriu cu cetăţenii pe care-i reprezint şi, mai nou, în urma unor manifestări de mare amploare care se desfăşoară în aceste zile, am constatat că există o mare nemulţumire cu privire la modul în care se realizează salarizarea, existând dorinţa ca aceasta să ţină seama corect de importanţa muncii depuse şi de evoluţia preţurilor de pe piaţă.

Cauza acestor nemulţumiri este dată de faptul că nu avem o singură lege a salarizării celor care lucrează în sistemul bugetar, de la Preşedinte până la ultima categorie a acestuia, şi faptul că nu există un mecanism legiferat, prin care evoluţiile preţurilor de pe piaţă să influenţeze nivelul salariilor pentru toate categoriile de salariaţi, inclusiv ale celor care lucrează în domeniul privat.

Nemulţumirile celor care lucrează în transporturile feroviare, în administraţia publică şi în învăţământ sunt emblematice pentru situaţia din România de astăzi care se degradează de la o zi la alta.

Obişnuiţi să ne raportăm la situaţia din Uniunea Europeană, vă propun, stimaţi guvernanţi, să parcurgeţi şi legislaţia perioadei interbelice când funcţiona o lege a salarizării celor din sistemul bugetar, cu salarii medii transparente, pe fiecare minister, pe fiecare instituţie şi pe fiecare categorie de personal sau salariat de la buget.

În acelaşi timp, funcţiona un mecanism de corelare a salariilor cu evoluţia preţurilor de pe piaţă prin intermediul indicelui de scumpete care era calculat de o comisie regională, formată din reprezentanţii instituţiilor statului, patronat şi sindicate.

Modificarea indicelui de scumpete ţinea cont de evoluţia preţurilor la produsele alimentare, la chirii şi la principalele servicii şi utilităţi. Practic, această schemă este mult mai acoperitoare decât actualul sistem al coşului zilnic şi prin faptul că metodologia de calcul era una mai apropiată de situaţia reală, ţinând cont de evoluţiile la nivel regional şi chiar la nivelul localităţilor.

Contractele de muncă colectivă stabileau faptul că modificarea într-o anumită proporţie a indicelui de scumpete determină în mod automat, fără nici o altă negociere, modificarea corespunzătoare a salariilor. Această procedură era valabilă atât pentru salariaţii din sistemul bugetar, cât şi pentru salariaţii din sistemul privat.

Propun actualilor guvernanţi şi reprezentanţilor partidelor politice din Parlament o dezbatere şi măsuri concrete pentru rezolvarea acestor probleme şi realizarea unei stabilităţi sociale de lungă durată. Diferenţele de salarizare pentru diversele categorii plătite de la buget creează nemulţumire, unele reprezintă dezacorduri de apreciere a muncii cu efecte nocive asupra calităţii unor servicii publice. Prin mărirea polarizării societăţii româneşti, care începe să semene din ce în ce mai mult cu modelele sud-americane, ca reprezentant al unui partid social-democrat european, propun şi colegilor din Parlament şi chiar celor din Partidul Social Democrat, o dezbatere care să vizeze modalităţile de reabilitare economico-socială a României în context european. Aceasta ar trebui să vizeze în primul rând o reformă fiscală, stabilind o reală progresivitate a impozitului pe venit şi o taxă efectivă pe plusvaloare şi avere.

În acest cadru, ar trebui definit pe criterii ştiinţifice traiul decent, ar trebui făcută o diferenţiere fiscală între sfera productivă directă şi cea care valorifică produsele altora. Într-un program mai amplu, ar trebui stimulată producţia internă şi desfacerea acesteia pe piaţa europeană. De asemenea, nu ar trebui neglijate măsurile de naţionalizarea serviciilor publice, care după privatizare nu se ridică la standardele care funcţionează în cadrul Uniunii Europene.

Din păcate pentru România, există alte priorităţi care încarcă inutil voit sau nevoit agendele tuturor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O invit la microfon pe doamna deputat Anca Mărculeţ Petrescu. Şi acesta este ultimul vorbitor de astăzi.

Vă rog, doamna deputat.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la agresiunea tot mai evidentă asupra unor spaţii şi clădiri vechi ale Capitalei care dispar, fiind sacrificate pentru interesele veroase ale unor indivizi puşi pe căpătuială.

Speculând lacunele unei legislaţii care le permite să se strecoare, aceşti samsari abili acţionează cu duplicitatea autorităţilor din primării acaparând terenuri publice sau cumpărând case vechi valoroase pe care le distrug pentru a folosi terenul în scop imobiliar.

Aceste distrugeri provocate de lăcomia şi setea de înavuţire au schimbat peste noapte peisajul unor locuri din Bucureşti care ar fi trebuit să fie protejate din punct de vedere al urbanisticii.

Riposta vehementă a opiniei publice şi a presei nu a descurajat mafia rechinilor care vânează terenuri şi pe autorităţile care-i sprijină, îndeosebi în sectorul 1 şi 4. În plin centrul Capitalei, au fost sacrificate şi continuă să fie distruse case cu valoare de arhitectură, multe din ele incluse pe lista de patrimoniu.

Scopul este clar: câştigarea unor terenuri imobiliare la preţuri înalt cotate. În acest sens, rămâi şocat văzând locurile devenite pustii ca după bombardament, după ce au fost rase de pe suprafaţa pământului case socotite repere pentru arhitectura tradiţională a Capitalei. Astfel de peisaje deprimante se întâlnesc în sectorul 4, pe Bulevardul Regina Maria, George Coşbuc şi, recent, pe strada Klamasov, este vorba de fostul sediu al Partidului România Mare.

De altfel, şi centrul istoric propriu-zis al Capitalei, unde au fost demarate cu greu lucrările, nu a avut parte de eficienţă şi profesionalism. Decopertarea străzilor pentru intervenţii subterane nu s-a soldat cu refacerea lor identică. Preţiosul paviment din piatră cubică a ajuns la Viena. Clădirile vechi cu valoare de arhitectură din centrul istoric sunt în continuare neglijate şi în stare de conservare tot mai precară, unele periclitând chiar viaţa pietonilor prin desprinderea tencuielii şi a cărămizilor la nivelul cornişelor şi balcoanelor.

Vreau să subliniez în mod special situaţia unei clădiri istorice ajunse în stare de ruină, situate pe strada Smârdan nr.39 şi este vorba despre fostul hotel "Concordia", unde, după cum menţionează placa memorială, în seara de 23 ianuarie 1859, s-a hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza de către fruntaşii Partidei Naţionale, ca domn al Ţării Româneşti.

Dacă nu se acţionează rapid, clădirea de pe strada Smârdan care dacă nu va fi urgent salvată, nu va mai dăinui nici măcar până la anul, când se împlinesc 150 de ani de la Unirea înfăptuită de domnitorul Cuza.

Bucureştiul este agresat. Este agresat nu doar prin pierderea sau neglijarea unor clădiri de valoare de arhitectură, ci şi prin acapararea unor spaţii publice devenite spaţii publice private, iar apoi valorificate de persoane dubioase la preţuri şi profituri colosale. Aşa este cazul spaţiului Bordei, al terenurilor ce au aparţinut unor instituţii de cercetare sau, mai recent, al stadionului "Lia Manoliu".

La fel ca şi în cazul sălii de sport a Clubului "Steaua" de pe Calea Plevnei, unde cu ani în urmă a izbucnit un incendiu ciudat, urmat de demolarea clădirii şi recentele explozii ale unor conducte de gaze care au afectat sălile de atletism de la stadionul "Lia Manoliu", ne dau un semnal de alarmă.

Pentru a limita consecinţele unor demolări şi ale unor construcţii abuzive având un impact dezastruos asupra spaţiului vital sau valorilor de arhitectură ale Capitalei, cabinetul meu de deputat a conceput amendamente şi o nouă lege pentru protejarea monumentelor de arhitectură, prin care să se stopeze fărădelegea şi hemoragia de valori istorice şi de arhitectură ale Capitalei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Pe lângă cei 21 de deputaţi care şi-au susţinut declaraţiile politice de la microfonul Camerei, un număr de 43 le-au depus în scris. Aceştia sunt, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: Ion Stan, Viorel Pupeză, Vasile Puşcaş, Florin Iordache, Costică Macaleţi, Gheorghe Chiper, Minodora Cliveti. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Emil Strungă, Sandu Capră, Dan Motreanu, Ioan Hoban, Horea Uioreanu, Relu Fenechiu, Rareş Mănescu, Andrian Mihei Sirojea, Leocadia Graţiela Gavrilescu, Ion Luchian, Mircea Puşcă, Gheorghe Dragomir.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat- Liberal: Anca Boagiu, Radu Lambrino, Laurenţiu Mironescu, Mircea Man, Iulian Bîrsan, Ioan Oltean, Daniel Buda, Constantin Igaş, Marius Rogin, Petre Străchinaru, Aurel Olărean, Dumitru Ioan Puchianu şi Alexandru Liviu Miroşeanu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputaţi: Constantin Faina, Liviu Bogdan Ciucă, Ioan Ţundrea, Vlad Hogea, Lia Ardelean şi Eduard Raul Hellvig.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare: Paul Magheru, Dumitru Avram şi Mircea Costache.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale: Miron Ignat şi Mircia Giurgiu.

Din partea Grupului parlamentar al deputaţilor fără apartenenţă politică, domnul deputat Horaţiu Dan Buzatu.

Sunt informat acum că şi domnul deputat Emil Radu Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, a depus declaraţia politică acum la secretariatul Camerei.

Domnilor colegi,

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Cu aceasta se încheie şedinţa consacrată declaraţiilor politice. Urmează dezbateri, conform ordinii înscrise şi aprobate de Biroul permanent.

Vă doresc tuturor o zi bună şi un vot uninominal aşa cum îl dorim cu toţii.

Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

"Au trecut mai bine de 30 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977"

De la cutremurul din 1977, au trecut mai bine de 30 de ani. Ziua de 4 martie a însemnat pentru România un moment greu, de care ne vom aduce întotdeauna aminte cu spaimă, cu tristeţe şi cu frică de Dumnezeu: peste 1.500 de morţi, mai bine de 11.000 de răniţi, aproximativ 35.000 locuinţe distruse în întreaga ţară.

Distrugerile nu s-au limitat aici. Mai grave decât pierderile materiale au fost pierderile oamenilor de cultură, precum actorul Toma Caragiu, interpreta de muzică uşoară (născută şi formată în Craiova!) Doina Badea, poetul şi eseistul Anatol E. Baconski, romancierul Alexandru Ivasiuc, scriitorul Mihai Gafiţa, regizorul Alexandru Bocăneţ, criticul şi istoricul literar Savin Bratu, mezzosoprana Mihaela Mărăcineanu.

Poate că s-a vorbit prea puţin despre asta, dar în zilele care au urmat cutremurului, Crucea Roşie, Armata Română, efective ale pompierilor, dar şi cascadorii de la Sahia-Film au făcut adevărate minuni în operaţiunile de salvare desfăşurate printre dărâmăturile din Bucureşti şi celelalte oraşe ale României.

În momentul producerii cutremurului, conducătorul de atunci al României se afla în afara ţării. Pentru a respecta adevărul, trebuie spus că acesta a revenit neîntârziat şi a dispus, din ziua imediat următoare, instituirea stării de urgenţă pe întreg teritoriul României.

Din păcate însă, nenorocirea abătută asupra românilor, a fost folosită ca pretext pentru a se ordona demolarea unor monumente istorice. Această atitudine iresponsabilă a produs efecte atât în Bucureşti, cât şi în multe alte localităţi din ţară. Clădiri de patrimoniu, de la biserici de inestimabilă valoare precum Biserica Enei din Bucureşti, până la vile - adevărate monumente de arhitectură - construite în perioada interbelică, au dispărut pentru totdeauna.

Şi în Craiova, Calea Unirii a fost rasă de buldozere aproape în întregime, chiar dacă în acest fel am fost obligaţi să renunţăm la cea mai pitorească zonă din acea vreme a oraşului, şi asta doar pentru a face loc unui ansamblu de calitate arhitecturală mai mult decât îndoielnică. Ca şi în Bucureşti sau în alte oraşe, biserici şi construcţii adiacente, clădiri cu valoare istorică au căzut pradă dorinţei comuniştilor din acele vremuri de a şterge legăturile craiovenilor cu trecutul lor.

Din fericire, alte edificii craiovene au scăpat ca prin minune. Palatul Jean Mihail, construit de către arhitectul Paul Gottereau şi devenit mai târziu Muzeul de Artă, clădirea din centrul Craiovei, proiectată de Petre Antonescu în 1912 şi în care astăzi îşi desfăşoară activitatea Consiliul Judeţean şi Prefectura Judeţului, fostul liceu Nicolae Bălcescu, astăzi Colegiul Carol, a cărui construcţie a început în 1835, clădirea Universităţii din Craiova, proiectată de arhitectul Ion Socolescu, deşi puternic avariate de cutremur, au beneficiat în perioada ulterioară de atenţia autorităţilor, intrând în programe de reabilitare.

Cu toate acestea, chiar dacă de la 4 martie 1977 au trecut mai bine de 30 de ani, în România nu există o preocupare instituţionalizată pentru a preveni efectele dezastruoase pe care le-ar putea produce un eventual cutremur. În toate oraşele ţării există nenumărate construcţii degradate, care riscă să se prăbuşească peste cei care le utilizează. Numărul acestora creşte dramatic dacă avem în vedere şi clădiri din zona rurală sau a oraşelor mici. În niciuna din aceste situaţii Guvernul României sau autorităţile locale nu are o imagine a situaţiei existente. De asemenea, nu există nicio preocupare legată de consolidarea clădirilor cu risc seismic ridicat sau pentru recuperarea şi restaurarea clădirilor cu statut de monument istoric afectate atât de cutremure cât şi de trecerea timpului.

Cu puţin timp în urmă, Guvernul a decis să finanţeze consolidarea clădirilor în dificultate seismică din Bucureşti. Este incorect şi nedemn, pentru că mii de alte edificii se găsesc în situaţii la fel de grave peste tot în ţară.

În Craiova, autorităţile locale nu au evidenţe cu privire la numărul clădirilor cu risc seismic. Problema este plimbată de la Consiliul Judeţean la Primărie şi de la Prefectură la Guvern. Evident, fiecare din aceste instituţii este de părere că ceilalţi sunt cei care poartă responsabilitatea.

Iată de ce acum, în pragul unei noi etape electorale, îndrăznesc să solicit celor care vor intra în această luptă să aibă în vedere şi patrimoniul arhitectural vechi al Craiovei. Generaţii întregi, începând cu autorităţile comuniste care au permis demolările şi terminând cu cei care administrează astăzi oraşul şi judeţul, nu au dovedit o preocupare în acest sens.

Ştim foarte bine cu toţii că centrul Craiovei este în continuare în paragină şi, mai grav decât orice, este lipsit de grija edililor. Poate că este momentul ca grija şi respectul pentru creaţia bunicilor şi părinţilor noştri să depăşească stadiul subiectelor de dezbatere pentru a deveni proiecte şi programe ale autorităţilor locale.

Domnul Costache Mircea:

"Pace noului venit!"

Domnule ministru Predoiu, bine aţi venit în iad, v-aş putea spune, spre surprinderea unora, dacă nu aţi proveni din sistem şi nu aţi cunoaşte cangrena care a cuprins, până la paralizie totală, instituţia răspunzătoare în cel mai înalt grad de starea economică, de distrugerea morală şi disoluţia statală la care a ajuns România, după opt ani de jaf şi anarhie. Eu, unul, oricât de bogat, de tânăr şi de fercheş aţi fi, ca avocat specializat, nu-i aşa, în drept comercial, lăudat de însuşi exigentul adept al mapelor profesionale, şi tot nu vă pot ferici pentru lunile ce le aveţi de "petrecut" la cârma putredului nostru sistem judiciar.

Dintre numeroasele tentacule ale caracatiţei mafiei care sufocă România, veţi încerca, oare, să tăiaţi vreuna? Veţi dori cu adevărat? Veţi cuteza? Vă vor lăsa? Sau le veţi evita sub acoperirea aceloraşi suspecte scuze ale neamestecului ministrului justiţiei în problemele ... justiţiei? E normal să ne punem astfel de întrebări din moment ce mult regretata luptătoare anticorupţie, Monica Macovei, care atâta s-a bătut, era să zic băut, cu balaurul hoţiei până când i-a dat sângele pe nas şi a fost chemată de stăpânii ei externi spre alte limanuri ale binelui universal, lăsându-ne orfani de augusta sa persoană iubitoare de aventuri bahico-erotice...

Cât despre interimarul Meleşcanu, ce să mai zic, la el cel mai mult mi-a plăcut dizertaţia logoreico-diplomatică pe tema: corupţia din România e numai o problemă de imagine, de percepţie externă şi nu una de fond! Auzindu-i răspunsul acesta, nu vă mai spun ce i-am zis şi eu (în gând). Dar, în fine, venişi matale, cu urale triumfale, că venişi într-un moment greu şi delicat de electoral. Întrucât Norica Nicolai nu îndeplinea criteriile de înaltă moralitate şi profesionalism impuse de preşedintele României celor chemaţi să dea piept cu dolofana corupţie autohtonă, iar tălică, stimate conbuzoian, s-ar subînţelege că aveţi aceste calităţi, nu ştiu dacă vă imaginaţi ce vă aşteaptă.

Cei mai mulţi dintre noi, însă, ştiu şi vă compătimesc încă înainte de a vi se usca cerneala pe mandatul încredinţat, cu suspectă generozitate, pe fundalul sonor al rânjetului prezidenţial despre victoriile avocatului de comercial, fostă aripă tânără a patricienilor petroliberali, pe frontul trecerii avuţiei naţionale în proprietatea rechinilor economiei de junglă, români şi străini. De aceea, eu, umilul luptător anticorupţie pe cont propriu, mă pot împăuna cu gloria tristă de a fi reuşit să rezolv măcar un singur caz, de demnitar al statului român, ferit de boala averilor ilicite, pe al meu personal. În vreme ce justiţia cea oarbă şi abjectă n-am auzit să fi rezolvat vreunul. Să dea Domnul să aibă sub ministeriatul lu` matale vreo izbândă mai acătării, dacă nu, decât să fie ca şi până acum, m-aş mulţumi şi cu un autosucces minor ca al meu, bineînţeles dacă vei încerca şi dumneata lupta pentru propria curăţenie, dacă cea cu alţii va fi prea grea ori fără aviz de la stăpâni.

În cazul în care chiar aţi vrea să încercaţi ceva, folosind şi consultanţa din familie, v-aş sugera ca înainte să abordaţi mafia lemnului, mafia privatizărilor, mafia asfaltului şi bordurilor etc., etc., să purcedeţi la eradicarea mafiei lichidatorilor de bănci. Şi ca să nu vă supuneţi unui efort prea mare, dintr-o dată, vă propun să începeţi, pentru încălzire, cu o "hamsie" precum Cooperativa de Credit Banca Populară "Dunărea", care a escrocat mulţi conbuzoieni de-ai noştri, în numele cărora ni se adresează cetăţenii Bârea Nicolae şi Pascu Cornel. Cazul lor e o mostră grăitoare de cooperare Poliţie, Parchet, Judecătorie, Administraţie Locală, Escroci, care i-au jefuit fără milă pe credulii ramaşi acum fără bani de înmormântare.

Vă doresc, sincer, succes!

Domnul Dumitru Avram:

"Nu-l mai înjuraţi pe Ceauşescu!"

Zilele trecute, un mic derbedeu de presă îl ataca mizerabil pe un important poet şi om al cetăţii. A fost pus drastic la punct, dar câteva întrebări nu pot fi ocolite. Până unde a ajuns degradarea societăţii româneşti, de nu mai avem nimic sfânt pe această lume? Cine încurajează astfel de manifestări golăneşti împotriva unor oameni care lasă în urma lor o operă ce va rezista, cu siguranţă, timpului? Cunosc ei, aceşti mucoşi inculţi, cât de cât trecutul recent al României, încât să-şi permită să nege o întreagă epocă istorică, fără ale cărei realizări ar fi fost imposibilă supravieţuirea în aceste vremuri cumplite de tranziţie?

Dacă Nicolae Ceauşescu a avut ambiţia să construiască o puternică flotă comercială, plasând România între primele 10-12 puteri navale ale lumii, cei care au venit după el n-au avut altă grijă decât să lichideze rapid Armada de mineraliere şi petroliere de mare tonaj, precum şi vasele de pescuit, o asemenea lucrătură mafiotă aducând statului român un prejudiciu de câteva sute de milioane de euro.

De fapt, întreaga politică legată de Marea Neagră pe care a promovat-o Nicolae Ceauşescu se deosebeşte radical de ceea ce se întâmplă astăzi. În timp ce liderul socialist se străduia să facă din zona noastră maritimă o fereastră românească larg deschisă către lume, construind mari şantiere navale, porturi dotate cu instalaţii moderne, precum şi canalul navigabil Cernavodă-Agigea, preşedintele portocaliu şi-a asumat scandaloasa misiune de a internaţionaliza Marea Neagră, pentru a facilita, împotriva tratatelor internaţionale existente, accesul flotei militare americane cât mai aproape de Crimeea.

Nu numai în privinţa Mării Negre viziunile politice ale conducătorilor de ieri şi de azi diferă fundamental, ci întreg ansamblul relaţiilor noastre externe din cele două perioade stă sub semnul unor viziuni diametral opuse. Nicolae Ceauşescu s-a împotrivit, alături de Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Bîrlădeanu, Paul Niculescu-Mizil şi de alţi lideri ai vremii, staţionării trupelor sovietice pe teritoriul României, precum şi înrobitorului Plan Valev, care ne-ar fi condamnat să rămânem un furnizor de cereale şi produse animaliere pentru celelalte ţări socialiste cărora li se permitea industrializarea.

Mobilul marilor disensiuni româno-sovietice l-a constituit refuzul lui Nicolae Ceauşescu de a participa cu unităţi militare româneşti la invadarea Cehoslovaciei, precum şi respingerea fermă a insistenţelor Moscovei de a organiza manevre ale trupelor Tratatului de la Varşovia pe teritoriul ţării noastre. Informat, de la Moscova, de către generalul Constantin Olteanu, fostul ministru al apărării, Nicolae Ceauşescu a dejucat intenţia celorlalţi membri ai pactul militar socialist de a ataca, în 1981, Polonia ridicată la luptă de către sindicaliştii lui Lech Walesa.

Jucând pe o singură carte în relaţiile noastre internaţionale, cea a obedienţei totale faţă de Casa Albă, România promovează astăzi o politică externă contrară celei adoptate de autorităţile statului socialist, instalând o bază militară americană în Dobrogea, decizie care a inflamat şi mai puternic raporturile ţării noastre cu Rusia. Reversul unei asemenea orientări se reflectă cât se poate de clar în politica energetică pe care Moscova o promovează faţă de România. Ţara noastră este privită astăzi cu destulă suspiciune, chiar şi în interiorul Uniunii Europene şi al NATO, al căror membru este de ceva vreme. Ca să nu mai vorbim de scandalul provocat de "închisorile zburătoare" ale CIA bănuite de a fi staţionat şi pe teritoriul României.

Practic, în privinţa politicii externe, liderul comunist de ieri i-a depăşit net pe cei care l-au urmat, fapt ilustrat pe diverse planuri ale relaţiilor noastre internaţionale. Dacă România socialistă, avându-l la cârmă pe Nicolae Ceauşescu, era vizitată de preşedinţii americani Richard Nixon şi Gerald Ford, de foştii lideri sovietici, de la Leonid Brejnev la Mihail Gorbaciov, de Ciu En-lai, premierul Consiliului de Stat al R.P. Chineze, de preşedintele Franţei, generalul Charles de Gaulle, de premierul Marii Britanii, Harold Wilson, şi de nenumăraţi alţi şefi de state şi de guverne de pe toate continentele, ea este ocolită astăzi din toate direcţiile. George W. Bush şi Vladimir Putin au fost la Sofia, dar n-au găsit de cuviinţă să facă măcar o escală şi la Bucureşti. La noi vin doar portocaliii Iuşcenko şi Saakaşvili. Noroc cu voiajul fulger al preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy, ajuns la Bucureşti ca să facă rost de "carne de tun" pentru a potoli măcelul declanşat în Ciad de două triburi isterice.

Deşi era încorsetată în canoanele politico-ideologice impuse de Kremlin ţărilor socialiste, precum şi în chingile războiului rece, România din "era" Ceauşescu, o ţară medie ca suprafaţă, populaţie şi potenţial economic, se afirma ca un factor dinamic pe arena internaţională, implicându-se activ în toate marile probleme aflate pe agenda ONU, cu iniţiative vizând stoparea cursei înarmărilor, întărirea păcii şi dezvoltarea colaborării reciproc avantajoase între statele mari şi mici ale lumii, iniţiative care s-au bucurat de o largă apreciere.

Datorită prestigiului său internaţional, România anilor '70 se impunea ca un factor de mediere în multe dintre problemele litigioase ale lumii. Nicolae Ceauşescu şi alţi lideri politici români au jucat un rol important în restabilirea relaţiilor politice şi ideologice dintre URSS şi RP Chineză, în mijlocirea unui prim dialog între China şi SUA şi în declanşarea convorbirilor dintre Israel şi unele ţări arabe.

Acum 20-30 de ani, România se implica în soluţionarea marilor probleme ale lumii cu diplomaţia sa, şi nu cu trupe. Astăzi, deşi vorbeşte de la microfoanele NATO şi ale UE, ţara noastră parcă nici nu mai există pa harta lumii.

Domnul Emil Strungă:

"Moţiunea simplă privind taxa auto şi urmările ei"

Dezbătută în Camera Deputaţilor luni, 18.02.2008, şi marţi, 19.02.2008, moţiunea "Anulaţi taxa de primă înmatriculare" s-a bucurat de susţinerea majorităţii şi a reprezentat prima moţiune simplă care a trecut prin vot, în plenul Camerei, în acest mandat.

Despre contradicţiile şi paradoxurile acestei moţiuni s-a vorbit pe larg în cele două zile de dezbatere. Cu sinceritate cred că timpul alocat ar fi putut fi utilizat cu mai mult succes în procesul legislativ. Grav este că moţiunea PD-L a fost punctul final al unor încercări ameninţătoare, demagogice şi populiste, amplificate prin media fidelă, în special "Evenimentul Zilei" şi Realitatea, care au dat semnalul unei instigări la nesupunere civică. În această combinaţie politico-mediatică este greu de spus ce a contat mai mult: greutatea dosarelor aflate la dispoziţia preşedinţiei sau faptul că PD-L demonstrează încă o dată maniera dezintegratoare în care ar putea conduce România în situaţia în care ar accede la guvernare.

Iniţiatorii de facto ai acestei taxe, care sunt şi groparii acesteia, demonstrează încă o dată că Goebells, din păcate, încă mai are putere de convingere: "Minţiţi, minţiţi, minţiţi, că poate rămâne ceva". Concluzia care rezultă din această încercare este că inconsecvenţa este principiul călăuzitor al partidului prezidenţial. Cu sau fără această moţiune simplă, consecinţele sunt aceleaşi: taxa auto va fi calculată diferenţiat în funcţie de emisiile de dioxid de carbon pentru maşinile euro 4 (singurele maşini care au înscrise în mod explicit în documentele de identificare emisiile de noxe), iar pentru celelalte categorii de autovehicule va fi aplicată formula de calcul în funcţie de capacitatea cilindrică şi tipul de catalizator.

Guvernul a decis, în şedinţa de miercuri 20.02.2008, să remită Comisiei Europene o nouă scrisoare privind taxa de poluare auto în care este prezentată noua formulă de calcul care introduce şi un coeficient de reducere al taxei proporţional cu uzura reală a autovehiculului, precum şi un sistem de rambursare a taxei reziduale în cazul revânzării maşinii în alt stat membru UE. Sumele încasate vor constitui venituri la Fondul de mediu şi vor fi utilizate pentru finanţarea unor programe şi proiecte privind protecţia mediului. În această fază, subiectul taxei auto era epuizat.

Recent, PD-L a declarat declanşarea demersurilor pentru depunerea unei moţiuni de cenzură referitoare la această taxă. Moţiunea de cenzură este un act politic de înaltă responsabilitate. Un asemenea demers împotriva Guvernului trebuie să aibă la bază un motiv extrem de serios. În acest scop, Opoziţia trebuie să se pună de comun acord şi să susţină o temă de interes naţional. La noi, Opoziţia depune în fiecare săptămână câte o moţiune de cenzură.

Moţiunea PD-L are un scop precis, acela de a destabiliza scena politică internă. Cei care au clamat pentru stabilitate politică în scandalul justiţiei sunt iniţiatorii crizei politice, prin depunerea moţiunii de cenzură pe taxa auto. Politica unor standarde duble, asta propune electoratului formaţiunea lui Emil Boc: pe de o parte, ei cer Guvernului stabilitate în preajma summit-ului NATO, pe de altă parte lucrează de zor pentru dărâmarea Cabinetului liberal; pe de o parte, susţin o taxă atunci când fac parte la guvernare şi o repudiază cu vehemenţă proletară imediat după ce nu mai fac parte din acea guvernare; pe de o parte acuză PNL de înţelegeri cu PSD, pe de altă parte pun la cale o înţelegere cu social-democraţii pentru a dărmâna guvernul liberal.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Succesul - un cuvânt ce nu mai este la genul masculin"

"Succesul este abilitatea de a trece de la un eşec la altul fără pierdere de entuziasm" (Winston Churchill)

Din păcate, ne amintim de femeile care au reuşit în domeniul de activitate doar de câteva ori pe an, fie în luna martie fie cu ocazia unor premii sau diverse topuri anuale.

Într-o lume dominată de bărbaţi, cum e cea a afacerilor, vocea femeilor se face foarte greu auzită. În România, primele povesti de succes care au în spate munca unor femei au început să iasă la lumină încă de la sfârşitul anilor '90. Nu au strălucirea poveştilor ai căror artizani sunt bărbaţii - cum ar fi cele din lumea informaticii şi telecomunicaţiilor. Şi nici nu le-au permis întreprinzătoarelor să strângă averi la fel de mari ca acelea ale primilor clasaţi în top 300.

Exemple ale unor doamne care au dovedit reale capacităţi manageriale sunt acum la tot pasul în lumea afacerilor din România. Nume precum Liliana Solomon, Maria Grapini, Camelia Sucu, Cristina Bâtlan, Ana Diculescu-Şovasunt numai câteva dintre persoanele ce nu mai au de mult nevoie de prezentare.

Domeniile în care femeile au avut şi au succes au fost în trecut cele feminine: cosmetică, îmbrăcăminte etc. dar acest fapt aparţine trecutului. Acum, femeile manageri sau chiar patroni şi-au diversificat domeniul de activitate acaparând domenii până nu de mult exclusiv masculine.

În Europa, 30% dintre managerii celor mai mari companii sunt femei. În România, din primele 200 de organizaţii, doar 11 au femei drept CEO, iar numărul femeilor care au un cuvânt important în domeniul afacerilor este în continuă creştere şi se poate vorbi deja de o elită feminină.

Succesul este o stare de spirit!

La mulţi ani, doamnelor din România!

Domnul Paul Magheru:

"Televiziune maghiară pe banii românilor"

Ofensiva dusă de UDMR împotriva elementului românesc din Transilvania se va manifesta în curând şi pe cale media. Cea mai recentă acţiune subversivă a liderilor maghiari o reprezintă ideea de a lansa o televiziune maghiară în Transilvania. Fundaţia "Janovics Jenö", constituită de liderii UDMR, este proprietarul Televiziunii maghiare din Transilvania, care a şi început campania de recrutări pentru alcătuirea echipei de producţie. Postul TV intenţionează să emită la începutul verii, conform RADOR.

Televiziunea maghiară din Transilvania a fost înfiinţată în scopuri publice, dar, din cauza legislaţiei româneşti, nu poate funcţiona decât sub forma unui post comercial. Rolul de proprietar este îndeplinit de Fundaţia "Janovics Jenö", constituită de liderii UDMR. Ministerul ungar al informaticii a alocat 300 de milioane de forinţi (aproximativ 1,2 milioane euro) în vederea înfiinţării unui studio media digital. Înfiinţarea acestui post media se bucură şi de sprijinul Fundaţiei "Communitas", aparţinând UDMR, fundaţie care gestionează resursele financiare obţinute de la bugetul de stat al României, destinate maghiarilor din Transilvania.

Mai pe şleau spus, statul român finanţează naşterea unei televiziuni maghiare cu emitere în zona Transilvaniei, iar românii contribuabili vor plăti din munca lor o televiziune maghiară în inima României. Nu cred că poate cineva sa fie atât de naiv încât să creadă că acest canal media patronat de UDMR va fi neutru din punct de vedere cultural şi politic, vizavi de relaţiile româno-maghiare din Ardeal. Politica paşilor mărunţi pe care UDMR o practică din 1990 încoace, iată că începe să dea roade sub privirea pasivă şi complice a guvernanţilor români. Speculând dezbinarea noastră mioritică, precum şi faptul că mai presus de interesul nostru comun stă bucuria de a vedea moartă capra vecinului, dar nu a vecinului maghiar, cum poate ar mai fi de înţeles, ci a vecinului frate român, promotorii iredentismului maghiar bine susţinuţi şi de statul maghiar, dar iată că nici statul român nu se lasă mai prejos, recurg la cea mai eficientă armă a momentului prin care ei îşi pot atinge scopurile, şi anume manipularea mediatică.

Guvernul antiromânesc Tăriceanu se dovedeşte a fi în stare de orice concesie făcută extremiştilor maghiari, doar cu scopul de a se agăţa cu disperare de o guvernare din ce în ce mai şubredă. Este suficient să amintim aici poziţia cabinetului Tăriceanu vizavi de moştenirea Fundaţiei Gojdu, unde, cu laşitatea-i caracteristică, statul român a cedat în faţa statului maghiar. Prin acordul făcut cu guvernul de la Budapesta se încălca flagrant testamentul marelui mecena, care lăsase cu limbă de moarte ca bursele fundaţiei să meargă doar către românii de credinţă ortodoxă. Ca să nu mai vorbim de faptul că retrocedarea clădirilor din centrul Budapestei, aparţinând fundaţiei cu pricina, reprezintă un demers total abandonat de statul român.

În prelungirea acestei poziţii din ce în ce mai agresive vizavi de spiritul românesc vin şi ultimele declaraţii ale Preşedintelui UDMR, Marko Bela, care afirmă că organizaţia al cărei lider este a avut o opinie tranşantă în ceea ce priveşte Kosovo, care a fost aceeaşi cu cea formulată de SUA, Marea Britanie sau Franţa, spre deosebire de organizaţiile civice maghiare, considerate radicale, care "s-au bâlbâit în această problemă". Siguranţa de sine a liderilor UDMR, întemeiată pe o poziţie comună cu cea a marilor puteri, în privinţa recunoaşterii independenţei Kosovo, se mai sprijină şi pe biroul de lobby maghiar înfiinţat de Laszlo Tokes la Bruxelles, iar nu peste mult timp şi pe Televiziunea maghiară ce se pregăteşte să emită în Transilvania.

Dincolo de toate acestea, am putea spune că încrederea în propriile forţe, ale iredentismului maghiar, se bazează în primul rând pe slăbiciunea de caracter a guvernanţilor români. PRM condamnă atitudinea capitulardă atât a premierului, cât şi a preşedintelui jucător şi speră că românii se vor trezi în al doisprezecelea ceas şi-l vor vota pe cel care ţine steagul patriotismului sus, de optsprezece ani încoace.

Domnul Constantin Faina:

"Ambiguitate in aplicarea codurilor CAEN"

Recenta măsura a Guvernului de a actualiza codurile CAEN, fără a stabili o procedură unitară, un termen de realizare, a creat panică în rândul agenţilor economici. Aceştia îşi pun tot felul de întrebări cum ar fi: este necesară şi schimbarea certificatului de înmatriculare, ce documente sunt necesare, dacă se modifică şi contribuţiile stabilite în funcţie de codul CAEN, la care nu găsesc răspuns deoarece "informaţia oficială" este insuficientă.

Conform informaţiilor oferite de Registrul Comerţului, diferenţele între vechea şi noua versiune CAEN sunt de substanţă. CAEN Rev. 2 cuprinde 272 grupe, cu 48 mai multe decât CAEN Rev.1 şi 615 clase, cu 101 mai multe decât CAEN Rev. 1.

Modificările sunt de mai multe tipuri:

• la două sau mai multe clase CAEN Rev.1 îi corespunde o singură clasă CAEN 2;
• o singură clasă CAEN Rev.1 are în corespondenţă două sau mai multe clase CAEN Rev.2;
• la două sau mai multe clase CAEN Rev.1 corespund două sau mai multe clase CAEN Rev.2.

Rezultă că o activitate exprimată printr-o clasă CAEN Rev.1 poate fi exprimată prin mai multe clase CAEN Rev.2, sau mai multe clase CAEN Rev.2 pot fi exprimate printr-o singură clasă CAEN Rev.1. De aici şi probleme pentru angajator, pentru că, contribuţia la fondul de risc şi accidente se determină ca un procentaj din fondul de salarii, procentaj ce variază in funcţie de Codul CAEN, motiv pentru care firmele vor putea merge cu 2(doua) clasificări în paralel, creând ambiguitate şi haos în evidenţă şi în activitatea practică.

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Partidul Naţional Liberal a lansat o campanie intitulată "Stop birocraţiei. De acum, e mai simplu!", având ca scop implementarea unor servicii care să reducă birocraţia la nivelul unităţilor fiscale.

Această campanie se adresează tuturor celor care încep o afacere sau care au profesii liberale, ideea fiind ca întreprinzătorii să piardă cât mai puţin timp la ghişeele unităţilor fiscale.

Campania se află în demersurile pe care PNL le-a iniţiat de la venirea la guvernare şi care au debutat cu introducerea cotei unice de impozitare, anul acesta continuându-se cu introducerea măsurilor de reducere a fiscalităţii, prin diminuarea contribuţiilor de asigurări sociale cu încă 6 puncte procentuale.

Guvernul Tăriceanu a introdus mai multe măsuri pentru reducerea birocratizării, printre care se numără depunerea online a declaraţiilor fiscale şi metoda plăţii în contul unic, urmând ca în cursul anului 2008 să se producă şi implementarea plăţii online a unor categorii de impozite şi taxe.

Începând cu 1 ianuarie 2008, toţi contribuabilii efectuează plata obligaţiilor bugetare în contul unic, aflându-se în curs pregătirea procedurilor şi a infrastructurii necesare pentru acceptarea, începând cu 31 martie 2008, a declaraţiilor fiscale depuse online, semnate electronic cu certificate calificate emise de către ceilalţi furnizori de semnătură digitală din România.

O altă măsură pe care Executivul o are în vedere este plata online a impozitului pe venit, care, începând cu al doilea trimestru din 2008, să se poată efectua de persoanele fizice autorizate, profesiile liberale şi alte persoane care desfăşoară activităţi independente, precum şi persoanele fizice care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor.

Până la sfârşitul anului 2008, ANAF va extinde plata online şi pentru alte categorii de impozite şi taxe datorate de contribuabilii persoane fizice şi juridice.

Domnul Ion Luchian:

"Moţiunea PD-L - între demagogie şi ipocrizie"

Partidul prezidenţial al domnului Traian Băsescu, partidul care în ultima perioadă pare că a pus monopol pe demagogie, partidul altfel cunoscut ca PD-L (numele partidului, democrat minus liberal, mi se pare perfect ales întrucât îi trădează atât originea din FSN, doar ştim cu toţii cât liberalism se regăsea în FSN, cât şi lipsa valorilor democraţiei liberale ca fundament al acţiunilor sale politice), a anunţat depunerea în Parlament a unei moţiuni de cenzură cu tema taxei auto.

Nimic ieşit din comun, la prima vedere, deoarece este dreptul oricărui partid de opoziţie, într-o democraţie, să încerce să răstoarne guvernul.

Ceea ce surprinde la iniţiativa PD-L este nivelul de demagogie şi ipocrizie ieşit din comun (ca să mă exprim elegant) de care dă dovadă acest partid propunând o moţiune de cenzură tocmai pe subiectul taxei auto. Şi asta pentru că PD-L face o moţiune tocmai împotriva taxei care a fost iniţiată de un ministru PD-L (PD la acea vreme) şi sprijinită şi votată în Parlament de PD pe vremea când făcea parte din guvern. Se pare că această taxă era bună numai atât timp cât PD-ul era la putere.

De asemenea, este pură demagogie să te pliezi pe o campanie media (ale media preşedintelui, aş adăuga) îndreptată împotriva acestei taxe ca să te erijezi în cel mai "vajnic" critic al acesteia şi în apărătorul binelui românilor, neluând în seamă răul pe care l-ar produce introducerea în ţară a foarte multe maşini vechi atât pentru industria auto românească cât şi pentru sănătatea românilor.

Nu în ultimul rând aş remarca faptul că, în nelimitata sa demagogie, PD-L-ul pare să se poziţioneze, prin introducerea acum a acestei moţiuni, în contra opiniei preşedintelui, care sublinia necesitatea stabilităţii politice şi guvernamentale înaintea summit-ului NATO.

Pentru PD-L este însă mult mai important să puncteze la public, chiar în detrimentul imaginii internaţionale a României. Şi toate astea în spiritul declarat al apărării drepturilor românilor.

Curat demagogie!

Domnul Ioan Ţundrea:

"Româncelor, cu drag, un mărţisor conservator"

Dacă anul trecut aminteam în pragul primăverii, de nefasta implicare în politică a celor 3 E-uri devenite 4 în acest an (Elena Lupescu, Elena Ceauşescu, Elena Udrea si Elena Basescu), în acest an doresc să aduc omagiul meu milioanelor de românce, care, de zeci de ani, duc greul în propriile familii şi conservă respectul pentru valorile tradiţionale ale familiei.

Din fericire pentru român, apartenenţa la familia europeană şterge tot mai mult graniţele mentale artificiale pe care sistemul comunist ni le-a trasat printr-o împărţire rigidă şi conflictuală a sexelor, oferindu-ne şansa să aplicăm principiul egalităţii de şansă.

Şi pentru că imobilismul mental în politică este extrem de distructiv, conservatorii români, continuatori ai menţinerii unui echilibru permanent între valorile tradiţionale şi înnoirea benefică, sunt primii care şi-au ales să fie conduşi de o doamnă.

Aduc un plus de preţuire doamnelor conservatoare şi tuturor româncelor care sunt majoritare în manifestarea unei atitudini lipsite de ostentaţie, care nu abuzează de apariţii pe ecranele TV şi care nu epatează prin accesorii de fiţe.

Tuturor doamnelor şi camaradelor noastre românce care trăiesc şi muncesc în ţară sau în statele europene le transmit, în numele conservatorilor, un mărţişor care să le aducă preţuire, sănătate, iubire şi împlinire.

Domnul Ioan Ţundrea:

"4 martie, remember Bucureşti!"

Barbarismul arhitectural la care a fost supus Bucureştiul în perioada comunismului are o istorie nefastă, care a debutat cu construcţiile cazarmă de tip stalinist, apoi a continuat cu demolarea bijuteriilor arhitecturale brâncoveneşti şi interbelice, a culminat cu devastatorul cutremur din 1977 şi cu distrugerea sistematică a bisericilor.

Am sperat cu ardoare ca postdecembrismul să restabilească armonia arhitecturală a Bucureştiului, construită splendid şi durabil de înaintaşii noştri conservatori. Dar din păcate agresiunea asupra fostului "Mic Paris" a fost continuată de neobarbarii care s-au instalat la Primăria Capitalei.

Regretatul Octavian Paler spunea că vechiul barbarism în istorie se manifesta printr-o agresiune venită din exteriorul cetăţii, în timp ce astăzi asistăm la forme de distrugere care vin din interiorul acesteia.

În ultimii ani, reprezentanţii partidelor fără istorie, descendenţi ai sistemului comunist în mentalitate şi atitudini, sunt incapabili atât să zidească, cât şi să preţuiască şi să reliefeze preţioasa moştenire arhitecturală lăsată de conservatori.

Atât Băsescu, cât şi nefastul său continuator la Primăria Bucureştiului, Videanu, sunt însă foarte pricepuţi la transformarea capitalei într-un kitch arhitectural, cenuşiu, murdar şi cu spaţii verzi tot mai puţine pe care cresc mastodonţi din sticlă.

În absenţa copacilor care întârzie să mai înflorească în acest oraş barbarizat, înfloresc în schimb afacerile imobiliare de miliarde, în spatele cărora se ascund drame umane care nu mai sensibilizează pe nimeni.

Tranzacţiile ciobăneşti ale lui Becali, parcările cuplului Cocoş - Udrea, alungarea descendenţilor reputatului regizor Jean Negulescu din casa Mihăileanu sau înstrăinarea Parcului Bordei unor apropiaţi ai fostului şi actualului primar, sunt doar câteva din neobarbarismele acestor edili care au efect de 4 Martie asupra bucureştenilor.

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Activitatea noastră parlamentară trebuie să fie în slujba cetăţeanului, a celor care ne-au învestit cu încredere pentru a le reprezenta interesele. Constat cu dezamăgire că apropierea alegerilor, nesfârşitele discuţii politice din culise, sforile pe care unii le trag pentru a-şi asigura în continuare poziţiile de putere, fie că e vorba la guvernare, fie într-o opoziţie mascată, toate aceste activităţi zilnice, ne abat pe unii dintre noi de la adevărata noastră misiune în Parlament.

Eu nu cred că munca noastră în Parlament trebuie să înceteze în anul electoral. Eu nu cred că Parlamentul trebuie să joace doar un rol decorativ în peisajul politic. Eu nu cred că acest Guvern trebuie lăsat să îşi facă în continuare de cap fără un minim de cenzură din partea noastră. Eu nu cred că românii chiar nu mai pot fi corect reprezentaţi în Parlament numai pentru că unii colegi preferă să îşi facă jocurile personale în loc să-şi facă treaba pentru care sunt plătiţi din bani publici.

Vreau să vă readuc în discuţie o situaţie extrem de îngrijorătoare pentru România, o situaţie a cărei rezolvare trebuie grăbită prin implicarea noastră, atât timp cât Guvernul nu dă niciun semn că s-ar preocupa. Ba dimpotrivă! Este vorba de abordarea Guvernului faţă de prevederile dezastruosului Raport pe justiţie emis de Comisia Europeană la sfârşitul lunii ianuarie. Am luat poziţie şi atunci şi i-am cerut premierului nominalizarea urgentă a unui ministru de justiţie decent, precum şi demiterea unui alt responsabil care tot stă ascuns sub un clopot de sticlă, secretarul de stat responsabil de Departamentul pentru Afaceri Europene, Adrian Ciocănea. Vă reamintesc că Raportul din ianuarie este practic un ultim semnal de alarmă tras de Comisie până la activarea clauzei de salvgardare pe justiţie în luna iunie.

Luna iunie ne va găsi probabil în plină emulaţie electorală, iar un astfel de deznodământ implacabil pentru justiţia românească ar atârna greu de umerii României. PNL şi PSD care tolerează această batjocură efectivă a intereselor imediate ale României vor trebui să dea socoteală românilor dacă situaţia nu se rezolvă urgent. Nu uitaţi că, în luna noiembrie, România s-a mai aflat odată cu sabia lui Damocles deasupra capului, când reducerea fondurilor pentru agricultorii români părea iminentă. A fost nevoie de sacrificarea intereselor de partid, de renunţarea la palincă şi caltaboşi, pentru ca premierul să ia o decizie decentă pentru Românie, numind un ministru independent, fost consilier al domnului Flutur, pentru a rezolva urgent problema.

Având în vedere cele spuse mai devreme, mă folosesc de acest prilej pentru a-i cere primului-ministru, şi pe această cale, demiterea domnului Ciocănea din fruntea Departamentului pentru Afaceri Europene pentru că prin incompetenţa arătată în conducerea acestei instituţii pune în pericol interesele României în Uniunea Europeană.

Noul ministru al justiţiei trebuie să aibă următoarele răspunsuri imediate: în ce stadiu se află elaborarea unui nou Plan de acţiune privind soluţionarea benchmarkurilor prevăzute în Mecanismul de Cooperare şi Verificare, precum şi în ultimul Raport al Comisiei Europene pe aceeaşi temă; care sunt principalele direcţii de acţiune în următoarele două luni având în vedere iminenţa redactării unui raport dezastruos pentru România de către Comisie în luna iunie a acestui an.

Nu pot decât să deplâng starea jalnică în care a ajuns guvernarea României. Până la a cere anticipate, până la a rezolva problema votului uninominal, până la a oferi pomeni electorale diferitelor categorii sociale, haideţi să ne aplecăm şi asupra acestei categorii de probleme care ar trebui să ne intereseze pe toţi, indiferent de culoarea politică.

Sper ca domnul Tăriceanu să aibă totuşi şi preocupări serioase după lunga aşteptare în încheierea interimatului la justiţie şi să se concentreze pe rezolvarea urgentă a celor 4 benchmarkuri vitale pentru locul României în Uniunea Europeană.

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Omagiu"

Pentru că se apropie o zi specială, nu putem uita de cele mai speciale persoane din viaţa noastră. Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a cuprinde tot ceea ce datorăm femeilor care fac parte din viaţa noastră: mame, soţii, surori, fiice, prietene sau colege. Ne dorim să fie mereu alături de noi, la fel de înţelegătoare, răbdătoare şi înţelepte. Cât mai multă sănătate, fericire, bucurii alături de cei dragi şi multe succese în plan personal şi profesional.

Sunt doar o parte din gândurile pe care aş dori să le transmit acestor persoane deosebite de lângă noi, acum când se apropie ziua de 8 martie. Organizaţia Naţiunilor Unite a sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a Femeii, 8 Martie, în anul 1975 - Anul Internaţional al Femeii. La 16 decembrie 1977, Adunarea Generală a invitat statele membre să proclame, în conformitate cu tradiţiile şi obiceiurile istorice naţionale, o zi din an, ca Zi ONU pentru drepturile femeii şi pacea internaţională. Statele au fost invitate să contribuie la crearea de condiţii pentru eliminarea discriminărilor şi pentru participarea, deplină şi egală, a femeilor la dezvoltarea socială (Rezoluţia 32/142) şi Deceniul ONU pentru femei (1976-1986), ambele proclamate de către Adunare.

Trecând însă peste toate aceste date, ziua de 8 Martie rămâne însă pe plan internaţional şi Ziua Femeilor Militante. Trebuie să recunoaştem că nu a trecut foarte mult timp de când femeile se bucură de drepturile pe care le au în prezent. 8 Martie rămâne o zi de omagiere a femeilor datorită cărora, în prezent, femeile au drept de vot, drept la educaţie, la asistenţă medicală sau la contracepţie. A celor care au luptat pentru ca toate femeile să aibă dreptul la proprietate sau la divorţ. Dreptul de a alege şi de a spune nu atunci când singure decid că aşa trebuie. Drepturi care, nu cu mult timp în urmă, nu prea existau. Multe dintre ele. Acum, acestea sunt prevăzute în legi scrise.

Am să mă întorc puţin în timp şi să amintesc un an: 1848, o locaţie: Seneca Falls, un stat: New York şi două nume: Elisabeth Cady Stanton şi Lucretia Mott, două adevărate militante pentru drepturile femeilor. În acel an, în cadrul unei conferinţe, pentru prima dată, subiectul principal a fost legat de discriminarea femeilor. Multe dintre femeile ce au participat la acea întrunire erau deja, de mai mult timp, implicate în mişcarea pentru drepturile negrilor. Această mişcare antisclavagistă a determinat femeile să conştientizeze o altă realitate crudă: ele însele erau, la rândul lor, discriminate.

Printre drepturile aşternute pe hârtie care au fost ulterior solicitate, putem regăsi: dreptul de a dispune de proprietate şi veniturile proprii, dreptul de a primi custodia copiilor în cazul unui divorţ, posibilităţi mai extinse de a li se aproba divorţul, drepturi legale şi economice mai bune pentru femeile divorţate, acces sporit la educaţie şi la activităţi profesionale precum şi, nu în ultimul rând, dreptul de vot.

Am să mă opresc aici, deoarece, studiind această derulare a evenimentelor legate de drepturile femeilor, aceasta nu s-a dovedit atât de roză şi liniştită precum aş fi crezut la început de drum. Dar aş vrea ca această zi ce urmează, să rămână una mult mai plăcută şi frumoasă, aşa cum merită a fie ea.

Am să le mai transmit însă doamnelor şi domnişoarelor un gând care mie mi-a plăcut foarte mult: toate drepturile voastre sunt prevăzute în legi scrise, singurele care trebuie aplicate în mod obligatoriu. Nicio lege scrisă nu vă spune însă să închideţi ochii. Aşa că, deschideţi ochii, analizaţi, vorbiţi şi mai ales, luaţi atitudine. Şi nu vă temeţi că veţi fi singure. Este contagios. Se transmite. Mai ales într-o zi de 8 martie. E ziua femeilor care luptă pentru drepturile lor. Şi ale voastre.

La mulţi ani!

Domnul Radu Lambrino:

"Poziţia României în cazul crizei Kosovo şi relaţiile României cu Serbia"

Dat fiind subiectul abordat în prezenta declaraţie politică, daţi-mi voie să încep prin a vă spune că mă voi adresa dumneavoastră, în primul rând, în calitate de deputat de Timiş. Spun aceasta deoarece voi aborda în prezenta intervenţie unul dintre cele mai disputate subiecte ale acestei perioade, şi anume situaţia din Kosovo, dintr-o perspectivă care unora dintre dumneavoastră poate să li se pară subiectivă, dar care, vă asigur, este o perspectivă împărtăşită de majoritatea locuitorilor judeţului Timiş.

Relaţia României cu Serbia, de la apariţia celor două entităţi statale, a fost una specială, devenind de-a lungul timpului subiect de "folclor": se spune că, dintre vecinii istorici ai ţării noastre, doar cu Serbia şi cu Marea Neagră nu am avut niciodată conflicte de nici un fel! Într-adevăr, relaţiile dintre cele două state nu au cunoscut niciodată tensiuni majore, ba, mai mult, în momentele cheie ale istoriei cele două ţări şi-au acordat reciproc ajutor.

Şi dacă acesta este sentimentul general la nivelul întregii ţări, cu atât mai solide şi mai prieteneşti sunt relaţiile cu poporul sârb ale celor care locuim în apropierea graniţei cu Serbia şi care, de-a lungul anilor am avut ocazia să vizităm această ţară sau să ne facem prieteni din rândul comunităţii sârbe din România. Ca să nu mai vorbesc de perioada neagră comunistă când pentru locuitorii Sud-Vestului ţării programele Televiziunii publice de la Belgrad erau adevărate surse de informaţie sau de divertisment.

În acest context, cu atât mai delicată a fost pentru locuitorii Timişoarei acea aprobare de către România în 1999 a accesului în spaţiul aerian naţional a avioanelor de luptă care au bombardat Serbia şi chiar a folosirii aeroporturilor din ţară pentru astfel de operaţiuni. Indiferent de justificarea politică a poziţiei României de la acea vreme, pentru timişoreni a însemnat o decizie greu de înţeles şi de acceptat iar solidaritatea cu poporul sârb s-a manifestat la acea vreme prin mai multe acţiuni şi manifestaţii locale.

Am amintit toate aceste lucruri doar pentru a se înţelege mai bine faptul că în calitate de deputat de Timiş resimt o dublă satisfacţie în raport cu poziţia lipsită de echivoc a insituţiilor simbolice ale statului român în chestiunea independenţei auto-proclamatului stat Kosovo. Mai întâi e vorba de satisfacţia firească în faţa unei poziţii demne şi principiale a României în această dispută. Dar, în al doilea rând, este vorba de o satisfacţie afectivă faţă de poporul sârb şi de comunitatea sârbilor din România, din acest punct de vedere decizia actuală de a nu recunoaşte independenţa provinciei Kosovo fiind una de natură a repara măcar o parte din regretele legate de poziţia României în cazul bombardării Serbiei din 1999.

Dincolo însă de aceste consideraţii oarecum subiective, am speranţa că actuala criză din Serbia va fi rezolvată în cel mai scurt timp şi pe cale paşnică şi îmi exprim sprijinul pentru efortul Serbiei de integrare în Uniunea Europeană. Relaţiile economice şi culturale dintre judeţele limitrofe Serbiei şi o Serbie membră a Uniunii Europene ar fi cu siguranţa mai bune decât cele din momentul de faţă. În acest sens, în măsura în care expertiza românească poate ajuta în anumite domenii, cred că România ar trebui să întreprindă toate demersurile instituţioanale de natură să ajute statul vecin şi prieten să parcurgă cât mai repede etapele aderării la Uniunea Europeană.

Domnul Laurenţiu Mironescu:

"România - săraca ţară bogată"

România este, de peste un an, membră a Uniunii Europene. Acest fapt implică, fără îndoială, atât responsabilităţi, cât, mai ales, obligaţii. Într-o societate globală, dominată de concurenţă, statele trebuie să găsească cele mai bune mijloace să îşi promoveze imaginea.

Adeseori, putem vedea cum unele dintre statele lumii reuşesc să îşi creioneze o bună imagine pe plan extern, fapt care se traduce printr-o promovare a valorilor specifice. Toţi suntem de acord într-o privinţă: România ar trebui să ştie să îşi creeze o identitate externă, bine conturată, care să atragă privirile investitorilor străini, care să vadă în ţara noastră o oportunitate spre a investi.

Alt fapt în privinţa căruia, iarăşi, putem fi de acord, priveşte valorile pe care ţara noastră le are, fără îndoială, iar un domeniu în privinţa căruia se pot opera modificări este turismul. Publicaţiile şi televiziunile, atât româneşti, cât şi străine, trec în revistă frumuseţile naturale, şi nu numai, ale ţării noastre. Ne mândrim că avem o ţară frumoasă dar, paradoxal este că nu reuşim să o promovăm aşa cum ar trebui.

De ani de zile se vorbeşte de faptul că România nu exploatează cum ar trebui potenţialul său turistic. Guvernele care s-au succedat la conducerea acestei ţări nu au făcut decât paşi insuficienţi în a încuraja turismul. Avem o ţară frumoasă, dar nu ştim ce să facem cu ea. Este mai mult decât grăitor exemplul altor ţări, care, deşi lipsite de atuuri geografice ca ale României, au reuşit să creeze adevărate paradisuri turistice, care au adus milioane de turişti, alături de uriaşe sume de bani. Sprijinind turismul, obţinem bani cu care se pot finanţa multe politici sociale sau investiţionale în ţara noastră. Din cauza politicilor greşit gestionate, de la an la an, populaţia este nevoită să suporte impozite în plus, fapt care ne-a adus în situaţia de a fi în topul ţărilor cu cele mai numeroase impozite din Europa.

Domeniile, care altădată erau de maximă importanţă în ţara noastră, cum ar fi agricultura, din cauza lipsei de inspiraţie economică şi a intereselor obscure, au căzut în desuet, iar acum se zbat în crize pronunţate, deşi potenţialul agricol al României este unul dintre cele mai ridicate. Aşadar, multe domenii, altădată performante, acum nu mai funcţionează corect şi nu mai aduc o contribuţie importantă la creşterea produsului intern brut al României. Turismul ar trebui să devină unul din domeniile care să contribuie extrem de mult la bugetul României şi al investitorilor locali. De mulţi ani se vorbeşte despre ce ar trebui sa facem în acest domeniu, dar, din păcate, s-a făcut prea puţin. La nivel guvernamental s-au dat anumite legi, însă, ca în multe alte domenii, Guvernul nu a reuşit să traducă în termeni de eficienţă aceste programe.

Luptele la nivel central şi local între diversele interese, au împiedicat multe proiecte să se realizeze.

Apoi, o altă problemă este lipsa unui brand de ţară, care să promoveze imaginea României în lume şi să schimbe percepţia, adeseori greşită, despre România.

Constatăm cu amărăciune cum turişti occidentali preferă alte destinaţii în locul zonelor turistice ale României, îndepărtaţi fiind fie de publicitatea negativă care se face de către concurenţa externă, fie de, uneori, slaba calitate a serviciilor de la noi sau de preturile mari.

Potenţialul turistic al ţării noastre este unul extrem de ridicat, însă, dacă vom persista în aceeaşi lipsă de acţiune, care să mărească atractivitatea şi calitatea serviciilor, vom vorbi despre veniturile consistente care ar trebui sa fie obţinute din turism ca despre un deziderat care nu va putea fi atins curând. Este evident ca cine ştie să îşi vândă eficient imaginea şi atuurile, acela va performa economic şi va putea să urce în topul ţărilor care au o economie puternică, cu rezultate pozitive asupra nivelului de trai al propriei populaţii. Un turism bine gândit atrage capital extern, investiţii importante, locuri de muncă, venituri importante pentru investitori şi bani la buget. Aşadar, beneficiile pot fi însemnate.

Ţara noastră are tot ce îi trebuie pentru a realiza performanţe notabile în acest domeniu, însă, ca întotdeauna, implicarea guvernanţilor a fost una destul de redusă, ţinând cont de problemele cu care încă se confrunta turismul românesc. Este timpul să facem ceva în acest sens şi să nu ne mai mulţumim să constatăm că avem potenţial dar nu ştim ce să facem cu el.

Domnul Marius Rogin:

"8 Martie - o zi specială în fiecare an!"

Pentru că se apropie o zi specială în care sărbătorim nişte fiinţe la fel de speciale pentru fiecare dintre dumneavoastră, se cuvine să acordăm acestora câteva cuvinte de omagiere.

Oficial, ziua de 8 martie, ca Zi Internaţională a Femeii, a fost aleasă de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1977, atunci când Adunarea a invitat statele membre să proclame această zi ca una internaţională pentru drepturile femeilor. Din punct de vedere istoric, această zi a fost una care a adus împreună femeile pentru demonstraţii şi acţiune politică globală.

De-a lungul timpului, această zi dedicată femeilor a luat mai multe forme, vechimea ei întinzându-se până în urmă cu mai bine de 90 de ani. Ideea declarării unei zile internaţionale a femeilor a apărut la începutul secolului al XX-lea, în mijlocul industrializării rapide a lumii şi a expansiunii economice, procese care de multe ori au condus la proteste legate de condiţiile de muncă. Încă din anul 1857 au apărut proteste din partea femeilor care munceau în fabrici de textile sau de confecţii, protestând în acest fel împotriva condiţiilor proaste în care munceau şi a salariilor mici de care beneficiau. Ca urmare a acestor îndrăzneli, femeile au fost nevoite să suporte atacurile venite din partea poliţiei, neobişnuită la acea vreme cu astfel de proteste şi protestatari. Atunci a luat naştere, practic, primul sindicat muncitoresc înfiinţat de femei.

Curentul produs în America s-a propagat ulterior şi pe teritorii europene, ajungând astfel în ţări ca Germania, Austria sau Danemarca, unde au fost organizate în anul 1911 o serie de greve de protest împotriva condiţiilor de muncă de care beneficiau femeile din aceste state.

Prin dezvoltarea activităţii capitaliste de producţie, locul de muncă şi cel de domiciliu au devenit entităţi din ce în ce mai diferite. Iar acest lucru a condus la o redefinire a diviziunii muncii între sexe. Femeia se definea în mod primar ca soţie şi mamă, a cărei muncă în cadrul familiei făcea posibil şi consolida succesele extra-domestice ale bărbatului. Familia a devenit astfel un spaţiu de comunicare socială şi de reproducere aflat în afara sferei profesionale, rezervată exclusiv soţilor şi copiilor acestora. Femeile au fost "scutite" de munci, sarcina lor fiind în schimb să transforme familia într-un loc de refugiu privat şi intim, care să completeze în mod armonios lumea exterioară a activităţii lucrative, concurenţiale şi centrate în jurul puterii şi a banilor. Ele erau excluse de la multe decizii de ordin economic, politic şi chiar privat. Aveau posibilităţi limitate de educaţie, nu dispuneau de bunurile lor, nu puteau semna contracte şi nici nu puteau să lucreze fără consimţământul soţului. În divorţuri şi în hotărârile judecătoreşti cu privire la custodia copiilor, femeile erau dezavantajate în mod clar.

Sunt multe lucrurile pe care le datorăm femeilor, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu ne place să recunoaştem acest lucru. Pentru a încheia, am să vă cer voie să redau câteva cuvinte din Declaraţia Drepturilor Femeii şi ale Cetăţencei, de Olimpe de Gouges:

"Bărbate, eşti capabil să fii drept? O femeie îţi pune această întrebare. Măcar acest drept nu i-l poţi răpi. Spune-mi cine ţi-a dat puterea să-mi supui surateale? Forţa ta fizică? Calităţile tale? Priveşte Creatorul în toată înţelepciunea Lui. Uită-te la natură, în toată măreţia ei: ea este natura de care tu vrei să ţi-o apropii şi găseşte în ea, dacă poţi, un exemplu pentru această tiranie. Du-te la animale, consultă elementele, studiază plantele, aruncă-ţi o privire peste circuitul naturii şi găseşte o dovadă, dacă-ţi dă mâna s-o faci. Caută, cercetează şi diferenţiază, dacă poţi, sexele din natură. Le vei găsi pretutindeni laolaltă, fără diferenţe, pentru că ele lucrează într-o comuniune armonică la această capodoperă nemuritoare. Numai bărbatul şi-a croit din excepţie un principiu".

Cât adevăr în aceste cuvinte....

La mulţi ani, stimate doamne!

Domnul Relu Fenechiu:

"Încurajarea migraţiei - politică de bază la PD-L"

Colegii din PD-L declară pe toate posturile TV şi în media scrisă că promovează reformarea clasei politice. Declară că acesta este unul dintre principalele obiective politice ale acestui partid. Tot colegii din PD-L au afirmat, în numeroase situaţii, că se opun migraţiei politice, iar în anii 2001 şi 2002 au atacat la baionetă PSD pentru că le racola primarii şi consilierii locali. Din păcate, aceste două teme - generoase în sine - nu reprezintă nimic altceva decât recuzită electorală pentru PD-L. În realitate, aceste declaraţii nu au nici o corespondenţă.

La sfârşitul săptămânii trecute, lideri locali ai PD-L au anunţat triumfalist că în municipiul Făgăraş şi în oraşul Filiaşi, primarii în funcţie, aleşi în 2004 sub culorile PNL, vor candida pentru PD-L. Anterior, PD-L a racolat şi primarii PNL din Suceava, Botoşani şi din alte localităţi mai mici. Racolările nu au vizat doar primarii şi consilierii PNL. Încă de la începutul actualei legislaturi, PD-L, pe atunci sub numele de PD, a racolat primari şi consilieri locali ai PSD, PC şi chiar PRM. Nu contest situaţiile în care, din cauza unor probleme şi condiţii obiective, o serie de aleşi locali preferă să treacă la alt partid politic. Nu contest că şi la PNL au existat câteva astfel de situaţii. Dar, în cazul PD-L este vorba deja de un fenomen, de o încurajare pe faţă a atât de detestabilului proces de migraţie politică. Şi la nivel parlamentar, tot PD-L este campion la racolări. La ora actuală, partidul condus de domnul Emil Boc are în grupurile sale parlamentare 23 de senatori şi deputaţi care au candidat pe listele altor partide, mai mult decât au PSD, PC şi PNL la un loc. Nu am inclus aici parlamentarii care au accedat în grupurile PD-L în urma absorbirii PLD.

Cred că toate aceste date sunt mai mult decât elocvente şi demonstrează modalitatea practică prin care înţeleg liderii PD-L să facă politică. Migraţia politică, dezavuată teoretic prin declaraţii, devine politică de partid, în realitate.

În ceea ce priveşte reformarea clasei politice, nici aici nu există vreo legătură între ceea ce se declară şi ceea ce vedem în ultimele zile. La Râmnicu Vîlcea este lansată candidatura aceluiaşi primar care are probleme cu justiţia. Nu este un caz singular. La Craiova este lansat primarul municipiului, care în 2004, când reprezenta PSD, era ţinta atacurilor deontologilor luptători împotriva corupţiei. În Parlament, PD-L are garnitura de veterani cea mai numeroasă, cu senatori şi deputaţi aflaţi în funcţie încă din 1990, când tăiau şi spânzurau sub culorile FSN. Nu am auzit pe "reformatorii" partidului că ar intenţiona să-i retragă pe cei cu cinci sau patru mandate. Dar pe micile ecrane şi în paginile ziarelor liderii PD-L susţin în continuare primenirea clasei politice.

Toate acestea demonstrează că partidul cel mai bine cotat în sondaje nu are o "generaţie de schimb", nu are personalităţi politice de anvergură, în afara nucleului cu care defilează de peste 10 ani. Alegerile în baza votului uninominal vor demonstra însă că politica de încurajare a migraţiei şi a prezentării de veterani pe post de politicieni reformaţi nu reprezintă o soluţie. Până atunci, solicit colegilor din PD-L ca măcar la nivel declarativ să manifeste decenţă.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Măsuri privind siguranţa publică"

Încep prin a-l felicita pe noul ministru al justiţiei pentru învestire şi prin a-l ruga pe această cale să ia în calcul, în perioada următoare, rediscutarea pedepselor pentru infracţiunile cu violenţă.

Sunt deputat de Prahova şi, aşa cum ştiţi, săptămâna trecută în Ploieşti un taximetrist a fost atacat şi agresat cu cruzime pentru că a refuzat o cursă.

Consider că trebuie dat un semnal că România nu tolerează asemenea comportamente.

Consider că este momentul să arătăm că siguranţa cetăţeanului este o prioritate pentru instituţiile statului.

Cer, de asemenea, colegilor care avizează legislaţia privind activitatea de taximetrie să ia în calcul obligarea companiilor de profil de a garanta securitatea angajaţilor, fie prin măsuri de siguranţă, fie prin încheierea unor asigurări de viaţă.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Amenzi nu prea legale"

Un proverb popular românesc spune că "Legea e făcută pentru a fi încălcată". Evidentă că acesta nu trebuie aplicat întocmai, mai ales că facem parte din corpul legislativ al ţării. Problema e că proverbul mai sus amintit este aplicat, şi nu de oamenii de rând, ci de cei care ar trebui să aplice legea, respectiv forţele de poliţie.

Pe tronsonul Cluj-Napoca - Turda a fost lansat recent un sistem de supraveghere video a traficului rutier, pentru depistarea şoferilor care depăşesc limita de viteză admisă. Din păcate, între Cluj-Napoca şi Turda au avut loc cele mai multe şi mai grave accidente din judeţul Cluj.

Numai că, în ciuda faptului că ideea este lăudabilă şi şoferii se dovedesc a fi un pic mai atenţi, amenzile aplicate nu respectă condiţiile legii circulaţiei pe drumurile publice.

În prezent, cele cinci camere de luat vederi folosite de poliţia rutieră pe DN 1, pe sectorul Cluj-Napoca - Turda, funcţionează în baza unei norme de metrologie, NML 021-05, privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre radar). Însă nu sunt respectate nici prevederile acestor norme metodologice, respectiv două paragrafe: 3.2.6. şi 3.5.1.

Discutabilă este şi alocarea tronsonului Cluj-Napoca - Turda către firma care a instalat sistemul de supraveghere video a traficului. Din informaţiile pe care le deţinem, firma a fost amendată de autorităţile competente în domeniu.

Prin urmare, avem cel puţin două soluţii: fie modificăm legea pentru a putea fi respectată, fie abrogăm actul normativ în vigoare şi adoptăm un altul, conform cerinţelor şi legislaţiei europene în domeniu.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Declaraţie politică: "Atitudinea locuitorilor judeţului Bihor faţă de problemele de mediu"

În urmă cu aproximativ o lună am dat publicităţii rezultatele unui proiect intitulat "Atitudinea locuitorilor judeţului Bihor faţă de problemele de mediu". Este un studiu - sondaj pe care l-am derulat în luna noiembrie 2007, pe durata mandatului meu la Parlamentul European, şi care a fost finanţat de către Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Motivele pentru care am iniţiat realizarea acestui proiect au fost, pe de o parte, de a determina atitudinea bihorenilor faţă de aspectele de mediu înconjurător, iar pe de altă parte, de a genera, prin intermediul său, o schimbare a comportamentului individual al cetăţeanului, precum şi de a susţine nevoia comună de acţiune în domeniul mediului înconjurător, a mediilor public şi privat din judeţul Bihor.

Aspectele asupra cărora aş dori să vă reţin atenţia, aşa cum au reieşit din rezultatele sondajului, sunt următoarele: nivelul de informare al bihorenilor cu privire la problemele de mediu; problemele de mediu identificate de către cetăţeni, precum şi soluţiile posibile la acestea; gradul de implicare al cetăţenilor în scopul protejării mediului înconjurător.

În ceea ce priveşte primul aspect - cel al nivelului de informare al cetăţenilor cu privire la chestiunile de mediu, mai mult de jumătate dintre bihoreni (51%) se consideră a fi "slab" informaţi. Este un procent important, care ne trage un semnal de alarmă asupra modului în care se realizează comunicarea politică între autorităţile cu atribuţii în problematica de mediu şi cetăţeni. Şi aceasta în condiţiile în care nevoia de informare a acestora din urmă este una ridicată; adică în condiţiile în care 71% dintre bihoreni afirmă că ar dori să primească mai multe informaţii atât cu privire la problemele de mediu, cât şi cu privire la soluţiile la acestea; şi, în condiţiile în care, la nivel naţional (potrivit Eurobarometrului 67), românii consideră că Uniunea Europeană ar trebui să pună accent în viitor pe chestiunile privind protecţia mediului. Mai mult, teoria politică spune că cetăţenii au nevoie de informaţii pentru a pune în legătură interesele lor cu lumea politică. În consecinţă, cum credem că cetăţenii pot influenţa politica publică în domeniul mediului dacă nu se consideră informaţi cu privire la chestiunile esenţiale privind mediul înconjurător?

Referitor la al doilea aspect, cel al problemelor de mediu identificate pe agenda cetăţeanului, principalele trei probleme semnalate sunt: poluarea aerului - 55%, schimbările climatice - 51% şi poluarea apei - 49%. Sunt probleme care se regăsesc atât pe masa Comisiei Europene, a Preşedinţiei slovene a Uniunii Europene, cât şi a Guvernului României sau a judeţului Bihor. Pe lângă identificarea problemelor cu privire la mediul înconjurător, bihorenii au propus şi măsurile pe care le-ar considera cele mai eficiente în vederea rezolvării problemelor de mediu: o mai bună implementare a legislaţiei privind mediului (53%); reglementări la nivel naţional/european mai stricte, cu amenzi mai mari pentru cei care le încalcă (52%); sau creşterea nivelului de cunoaştere privind mediul înconjurător (36%). Reflectând în percepţiile lor principiile Strategiei de la Lisabona, şi anume interdependenţa dintre reformele economice, sociale şi de mediu, bihorenii consideră că calitatea vieţii este influenţată în foarte mare măsură atât de starea mediului (57%), cât şi de factorii economici (50%) şi sociali (39%).

Cât priveşte ultimul aspect, cel al gradului de implicare al cetăţenilor în scopul protejării mediului înconjurător, rezultatele au arătat că, la nivelul judeţului Bihor, procentul celor care au declarat că fac "deseori" eforturi în vederea protejării mediului înconjurător este de 43%. În acest sens, principalele acţiuni pe care bihorenii sunt dispuşi să le întreprindă în vederea protejării mediului sunt: sortarea gunoiului pentru a putea fi reciclat (68%); cumpărarea de produse ecologice pentru nevoile zilnice (42%); sau utilizarea transportului în comun cât mai mult posibil, în locul propriului autoturism (32%). Există, însă şi un procent de 13% al celor care au declarat că nu fac decât rar sau niciodată eforturi pentru a proteja mediul; din acest procent, 37% consideră că mediul nu este în pericol. Eronat! Mediul este în pericol, şi acesta este motivul pentru care a devenit o prioritate europeană şi românească. Şi pentru că protecţia mediului este o urgenţă, este nevoie de participare civică, de implicarea fiecăruia dintre noi în acest proces.

În final, aş dori să afirm că concluziile sondajului au scos în evidenţă nu doar mesajul pe care opinia publică bihoreană l-a pus la dispoziţia guvernanţilor, ci şi importanţa vitală a unui astfel de mijloc de comunicare în funcţionarea unei societăţi democratice. Dar, ca orice mesaj, el devine eficient doar dacă reuşeşte să contribuie la influenţarea agendei guvernamentale. Şi aici, responsabilitatea devine doar a noastră, a decidenţilor politici, să îl preluăm.

Domnul Ioan Hoban:

Declaraţia mea politică vrea să atragă atenţia Guvernului şi Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor asupra fenomenului inundaţiilor, care se repetă în fiecare primăvară şi care produc pagube însemnate.

De câţiva ani buni, şi Maramureşul este afectat de inundaţiile care se produc în fiecare primăvară. Aşa s-a întâmplat şi de această dată. Debitele mari ale râurilor au transportat aluviuni care au avariat şase poduri (3 la Şieu şi Budeşti) şi 120 de podeţe (70 la Cavnic şi 50 la Budeşti), au distrus îndiguiri şi drumuri comunale şi au inundat terenurile pe 126 de hectare.

Conform datelor prezentate de Prefectura Maramureş, în comuna Budeşti au fost inundate 50 de gospodării şi anexe gospodăreşti, iar în comuna Şi eu două gospodării şi anexe gospodăreşti. În Botiza, torenţii au umflat văile, care au ieşit din matcă, la Giuleşti, râul Mara a inundat o gospodărie şi 70 de hectare de teren agricol.

Revărsarea apelor a produs avarii la reţelele electrice, a afectat apărările de maluri, a afectat drumurile judeţene şi comunale pe mai mulţi kilometri.

În seara zilei de sâmbătă şi în cursul nopţii, 54 de gospodării din şase localităţi maramureşene au fost inundate.

Potrivit acestui ultim bilanţ, Maramureşul a fost judeţul cel mai afectat de inundaţiile înregistrate la 1 martie.

Sunt câteva date care atestă nevoia lucrărilor de regularizare a cursurilor de apă, de curăţire a pâraielor, care în ultimii ani fac dezastre. În timp ce Apele Române dau vina pe administraţiile locale şi invers. Tocmai de aceea, cred că Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor trebuie să întreprindă măsuri mai eficiente pentru preîntâmpinarea acestor fenomene care se repetă ciclic.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Viaţa la ţară"

Luni, 25 februarie, am participat ca reprezentant al Partidului Conservator la Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor din România (structură înfiinţată încă din 1997, dar insuficient mediatizată).

Am avut bucuria de a constata că în mediul rural, în ciuda indiferenţei autorităţilor, este o oarecare efervescenţă în legătură cu necesitatea reformării satului românesc. Să nu uităm că, din cele 3.219 unităţi administrativ-teritoriale din România, nu mai puţin de 2.858 sunt comune. Totodată, populaţia comunelor reprezintă circa 9,6 milioane, adică 45% din totalul locuitorilor ţării. Ce-i drept, sporul natural este negativ, cifrându-se la -3,7 la mie. În sală se aflau peste 450 de primari din toate judeţele (mobilizare foarte bună), iar în prezidiu, pe lângă preşedintele Asociaţiei, domnul. Emil Drăghici, edilul din Vulcana-Băi (jud. Dâmboviţa), au fost prezenţi lideri ai tuturor partidelor parlamentare. De altfel, aceştia din urmă au semnat şi şi-au asumat, chiar atunci, o Declaraţie privind sprijinirea "Agendei comunelor din România".

Partidul Conservator apreciază că este vorba despre un document realizat într-o manieră profesionistă, care urmăreşte două ţinte principale. Pe de o parte, prezintă starea de fapt în comunele din România, din punct de vedere al acţiunii administraţiei publice şi al furnizării serviciilor publice locale; această sinteză va constitui şi baza pentru analizarea comparată a performanţelor comunelor în anii următori. Pe de altă parte, prezintă propuneri de soluţii factorilor de decizie şi specialiştilor, pentru rezolvarea problemelor identificate, şi face recomandări pentru membrii Asociaţiei, în vederea îmbunătăţirii performanţelor în activitatea proprie.

Pe lângă rolul de mesager şi negociator în numele comunelor, Asociaţia şi-l asumă şi pe cel de furnizor de servicii de consultanţă pentru propriii membri şi de iniţiator/facilitator de politici publice specifice, iar "Agenda comunelor din România" se vrea a fi un prim pas în aceste direcţii. Desigur, rămâne de văzut dacă toate formaţiunile politice care şi-au exprimat susţinerea privind revigorarea satului românesc îşi vor ţine cuvântul dat. Instinctul îmi spune că nu.

De prea multe ori, în ultimii ani, am asistat la scene în care, cu un patetism caragialesc, unii şi alţii se băteau cu cărămida în piept cât de mult iubesc România, iar când venea vorba de un vot concret sau de o atitudine fermă, dădeau bir cu fugiţii. Compatrioţii noştri de la ţară încă mai speră că viitorul va sta sub semnul echităţii şi al reducerii decalajului sat-oraş, care se resimte dureros în viaţa lor de fiecare zi...

Domnul Miron Ignat:

"Ziua protecţiei civile"

Pe data de 1 martie 2008 a fost sărbătorită Ziua Mondială a Protecţiei Civile. Protecţia civilă se adresează tuturor oamenilor şi teritoriului ţării, în caz de dezastru sau de război.

În România, protecţia civilă a fost organizată la data de 28 februarie 1933, sub denumirea de Apărare Pasivă Contra Atacurilor Aeriene, având ca scop limitarea efectelor bombardamentelor aeriene asupra populaţiei şi resurselor teritoriului, prin protecţie directă sau micşorând eficacitatea atacurilor aeriene. Organizarea apărării pasive a fost realizată pe plan superior în anul 1939, când a fost promulgată "Legea pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă a teritoriului".

Astfel, la data de 17 ianuarie 1952 a fost înfiinţată "Apărarea Locală Antiaeriană", devenind în anul 1978 "Apărare Civilă".

În această perioadă au fost emise Decretul nr.96/1975 privind asigurarea intervenţiei în caz de accident nuclear şi Decretul nr. 140/1978 privind organizarea activităţii pentru prevenirea, limitarea şi înlăturarea urmărilor calamităţilor naturale, incendiilor sau catastrofelor de mari proporţii.

Protecţia civilă cuprinde un complex de măsuri pentru ocrotirea populaţiei, a bunurilor materiale, în caz de calamităţi sau catastrofe, asigurând condiţii de supravieţuire a acestora.

Protecţia civilă este o componentă importantă de forţe de protecţie care, alături de celelalte forţe, are datoria de a acţiona pentru apărarea ţării, de prevenire a populaţiei în caz de pericol şi de ocrotire a acesteia.

Amintim doar câteva dintre misiunile importante ale Protecţiei civile: intervenţia pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor bombardamentelor aeriene pe timpul celui de-al doilea război mondial, a consecinţelor inundaţiilor catastrofale din luna mai a anului 1970 şi luna iulie a anului 1975, a devastatorului cutremur de pământ din martie 1977.

Ca cetăţeni români avem obligaţia de a participa la realizarea şi întreţinerea adăposturilor de interes colectiv, la localizarea şi înlăturarea urmele calamităţilor, de a asigura mijloace individuale de protecţie.

La împlinirea celor 70 de ani de la înfiinţarea Protecţiei Civile în România doresc să le urez numeroase succese în îndeplinirea misiunilor şi să îmi exprim aprecierea faţă de dăruirea şi profesionalismul cu care au apărat patria.

Domnul Ioan Oltean:

Reprezentanţii sucursalelor locale ale APIA au început zilele trecute să trimită invitaţii producătorilor agricoli români pentru îndeplinirea formalităţilor necesare pentru primirea subvenţiilor acordate de Uniunea Europeană pe terenul agricol.

Din păcate, mulţi dintre aceştia nu vor beneficia de cei 50 de euro pe hectar din partea Uniunii Europene, datorită faptului că nu se pot încadra în regulile comunitare în materie de subvenţionare a agriculturii.

Pentru a putea obţine subvenţia comunitară, agricultorii trebuie să lucreze în proprietate cel puţin un hectar de teren, iar parcela să fie de minim 0,3 hectare.

În unele regiuni ale ţării, cum este Transilvania, ţăranii nu pot îndeplini aceste condiţii. Ca rezultat al conjuncturilor istorice, agricultorii transilvăneni, spre deosebire de cei din alte zone din România, sunt proprietarii unor suprafeţe mici de teren. Pământul este puţin şi fărâmiţat. În trecut, unitatea standard de măsurare a terenului agricol era iugărul, reprezentând echivalentul a 0,57 hectare.

În aceste condiţii, dacă un iugăr de teren lăsat moştenire se împărţea, de exemplu, la doi succesori, rezultau două parcele sub limita de 0,3 hectare supusă subvenţionării. Există nenumărate cazuri de astfel de parcele, de jumătate de iugăr, deci de un sfert de hectar. Proprietarii acestora sunt nedreptăţiţi, ei putând obţine subvenţia numai dacă se asociază cu proprietarul parcelei alăturate.

Evident, asocierea micilor proprietari este singura soluţie iar această asociere trebuie să fie cât mai simplă, şi nicidecum reglementată prin reguli birocratice.

De aceea, legiuitorul trebuie să se aplece asupra prevederilor Legii nr.36/2001 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu completările ulterioare.

Această lege impune norme dificil de respectat pentru producătorii agricoli, respectiv obligaţia de a se prezenta în faţa unui notar pentru încheierea actului de asociere.

Onorariul perceput de notar depăşeşte, în mod evident, posibilităţile de plată ale românilor de la ţară iar în unele cazuri depăşeşte chiar valoarea subvenţiei acordate.

În aceste condiţii, sunt de părere că sarcina de a atesta prin ştampilă încheierea unei asocieri ar trebui încredinţată şi secretarului localităţii în aria căreia se află terenurile în cauză.

În acest sens, voi depune o propunere legislativă de completare a Legii nr.36/2001 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură. Din nefericire, această completare nu va putea să compenseze în nici un fel sumele pe care micii proprietari le-au pierdut până în prezent.

Dacă Guvernul ar acorda mai multă atenţie problemelor reale ale cetăţenilor şi ar apleca urechea la sesizările acestora, astfel de situaţii - mărunte pentru domnii miniştri, dar importante pentru oameni - ar putea fi evitate.

Domnul Iulian Gabriel Bîrsan:

Declaraţie politică intitulată "Inchiziţia constituţională"

Amputarea CNSAS, la ordinele unui turnător al Securităţii, arată cât de mult avem nevoie de o lege a lustraţiei în România. Dacă ar fi existat aşa ceva, cu siguranţă că actuala Curte Constituţională nu ar mai fi fost privită drept un cuib de securişti, promovaţi pe criterii politice. Probabil că nici decizia imorală cu privire la CNSAS nu ar fi transmis cetăţenilor acel sentiment de mânie şi instabilitate.

Mulţi colegi îmi spun că e bine şi aşa... Că e suficientă consultarea dosarelor proprii de către toată lumea şi că verdictele de poliţie politică oricum nu curăţau clasa politică. Ne-am putea da seama şi singuri de moralitatea unor persoane publice şi am putea să acţionăm în cunoştinţă de cauză şi fără o lege a lustraţiei. Problema este că simpla deconspirare a torţionarilor securităţii, reciclaţi de partide, instanţe de judecată, Parlament şi administraţie, nu îi va face pe aceştia incompatibili cu funcţiile pe care le deţin. Nu îi va lua nimeni de guler să le spună, pe româneşte, "Afară cu turnătorii, care aduc înapoi comunismul!"

Aşadar, cu toate verdictele primite de la CNSAS, nimeni nu va putea interzice unor personaje precum Dan Voiculescu şi Rodica Stănoiu să mai candideze pentru vreo funcţie publică. Şi niciun judecător turnător nu va primi piedici în accederea la un post, mai sus, poate chiar la Curtea Constituţională.

De acum, orice comentariu şi orice contestaţie pot fi privite ca un act de invidie, din moment ce toţi "strigoii" comunismului se bucură că toate sentinţele de condamnare la anonimat sunt nule...

Aşa cum am mai spus, e adevărat că putem judeca şi singuri dacă aceste persoane trebuie susţinute şi aprobate. Dar dacă nu toată lumea se va opri doar aici? Ce se va întâmpla dacă unii justiţiabili, nemulţumiţi de o decizie primită, o să-i arunce judecătorului sub nas sentinţa şi o să îi spună, într-o bună zi, că este imposibil să fie judecaţi, de un magistrat turnător la securitate? Ar mai avea oare sistemul aceeaşi credibilitate?

Nu ar fi o curiozitate ca într-o zi chiar şi unele decizii ale Curţii Constituţionale să declanşeze revolte, din moment ce credibilitatea celor care emit astfel de sentinţe este îndoielnică.

Fără lustraţie va fi imposibil ca o instituţie precum Curtea Constituţională să funcţioneze corect şi moral cu: Ioan Vida, lector la "Ştefan Gheorghiu"; Petre Ninosu, absolvent al Şcolii de la Băneasa; Aspasia Cojocaru, colaborator al Securităţii, şi Acsinte Gaspar, şeful sectorului juridic al Consiliului de Stat care pregătea decretele lui Ceauşescu.

Aceşti stimaţi judecători nu şi-au uitat rădăcinile şi au acţionat în unele cazuri ca o frână în aplicarea unor măsuri de reformă, adecvate societăţii. Cel mai relevant exemplu este chiar blocarea judecării dosarului de corupţie al domnului Adrian Năstase, pentru că fostul premier nu are acelaşi statut cu orice muritor de rând. Şi aceasta a fost, de altfel, o sentinţă tot atât de constituţională precum distrugerea CNSAS.

Doamna Lia Ardelean:

Declaraţie politică intitulată "Trebuie să păstrăm şi în 2008 drepturile acordate familiilor sărace în 2004!"

Parlamentarii Partidului Conservator au obţinut o victorie importantă zilele trecute în plenul Senatului. Propunerea noastră legislativă conform căreia familiile cu venituri sub salariul minim net pe economie care au unul sau mai mulţi copii vor primi alocaţii suplimentare mărite a fost adoptată de senatori, cu toate că avea raport de respingere din partea comisiei de fond, iar reprezentanţii PNL şi PD-L s-au opus cu vehemenţă.

Potrivit iniţiativei, alocaţia complementară ar putea ajunge până la 70 lei pentru familiile sărace, care au patru sau mai mulţi copii. În cazul ajutoarele pentru familiile monoparentale, familiile ar putea primi până la 90 lei. Cu toate că reprezentantul Guvernului a susţinut că propunerea Partidului Conservator încurajează nemunca, în cadrul dezbaterilor din Senat am subliniat că demersul legislativ ţine cont tocmai de scăderea puterii de cumpărare a părinţilor săraci.

De fapt, am atras atenţia asupra faptului că în acest moment legea nu poate fi aplicată şi nici unul dintre părinţii care lucrează aflaţi în această situaţie, nu beneficiază de prevederile OUG nr.105/2003, spre deosebire de anul 2004. Articolul 2 prevede că "Alocaţia familială complementară se acordă lunar familiei prevăzute la art. 1, dacă aceasta realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1,5 milioane lei". Prin Hotărârea Guvernului nr.1515/18.12. 2003, la art. 1 "Începând cu data de 1 ianuarie 2004, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 2.800.000 lei lunar". Din 2.800.000 lei, venitul net era de 2.324.000 lei, iar pentru o familie compusă din două persoane venitul net era de 2.324.000/2, respectiv 1.162.000 lei pentru un membru de familie. În aceste condiţii, în anul 2004, o mamă care avea în îngrijire un copil putea să aibă un salariu mai mare decât cel minim pe economie pentru a beneficia de prevederile Ordonanţei nr.105/2003.

Începând cu 1 ianuarie 2008 însă, salariul minim pe economie negociat sindicate-patronate-guvern este de 500 RON, iar prin HG nr.8/09.01.2008, limita de venituri este de 184 RON. Din 500 RON, o mamă care are în îngrijire un copil are venit net 405 RON, iar dacă suma este împărţită la doi membrii de familie rezultă 202,5 RON pe membru de familie, deci depăşeşte plafonul de 184 RON, prevăzut. În consecinţă, în anul 2008 legea nu poate fi aplicată, şi niciunul dintre părinţii care lucrează, aflaţi în această situaţie, nu beneficiază de prevederile OUG nr.105/2003, spre deosebire de anul 2004.

Cel mai important lucru pe care l-am realizat este faptul că de această lege pot beneficia într-adevăr părinţii cărora le este adresată, prin creşterea limitei de venituri. Camera Deputaţilor este cameră decizională şi sunt convinsă că vom avea sprijinul necesar pentru a promova această lege.

Doamna Lia Ardelean:

Declaraţie politică intitulată "Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală, o şansă unică pentru salvarea satului românesc."

Cu aproape un an în urmă, atrăgeam atenţia oficialilor Ministerului Agriculturii, dar şi opiniei publice, asupra continuării fenomenului scăderii accentuate a populaţiei şi din cauza neaplicării unor măsuri care să ne ţină acasă tinerii. Lansarea oficială de ieri a Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală mai dă totuşi o şansă tinerilor din mediul rural pentru a-şi dezvolta o afacere şi a renunţa la plecarea spre culesul exotic de căpşuni sau struguri. La capitolul "Instalarea tinerilor fermieri - COD 112", PNDR prevede acordarea de beneficii speciale tinerilor agricultori, care pot facilita nu numai instalarea lor, ci şi adaptarea structurală a exploataţiei acestora după ce s-au instalat. Pentru înfiinţarea de ferme de către fermieri sub 40 de ani se acordă până la 40.000 euro/fermă, iar cei care se instalează pentru prima dată ca şi conducători ai unei exploataţii agricole beneficiază de finanţare de 100% din fonduri publice nerambursabile. Indiferent de ţară, cum poate un tânăr român să câştige aceşti bani din cules de căpşuni? Este o întrebare evident retorică, prin care doresc să salut lansarea Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală, conform zicalei "Mai bine mai târziu decât niciodată". Chiar dacă tinerii care au împlinit până acum vârsta de 40 de ani au pierdut şansa de a-şi dezvolta o afacere la ţară, consider că fondurile care se vor derula de acum înainte prin PNDR vor conduce la motivarea tinerilor pentru a se stabili în mediul rural, la crearea de exploataţii viabile, şi nu în ultimul rând, la prevenirea fenomenului de îmbătrânire a populaţiei.

Lansarea oficială a PNDR a fost dublată şi de anunţul conform căruia Ministerul Agriculturii va acorda unele înlesniri de ordin financiar pentru cofinanţarea proiectelor, precum şi posibilitatea garantării creditelor luate de fermieri, ceea ce îi scuteşte pe aceştia să mai depună terenul sau locuinţa drept gaj. Mai mult, suma de 200 de milioane de euro poate fi folosită nu numai pentru înfiinţarea de ferme şi modernizarea celor existente, pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole sau pentru refacerea şi modernizarea infrastructurii de la sate, ci şi pentru construirea de poduri, reamenajări de cursuri de apă sau restaurări de biserici şi monumente vechi. De asemenea, beneficiarii proiectelor care urmăresc modernizarea satelor, prin renovarea sau conservarea obiectivelor de patrimoniu din zona rurală, pot primi chiar o finanţare de 100%.

Pe lângă aprecierea lansării PNDR, singurul meu regret este că Programul nu a fost pus mai repede în aplicare, iar anul trecut s-au pierdut sume importante pentru dezvoltarea agriculturii şi a satului românesc. Lansarea acestui program vital pentru dezvoltarea rurală a României trebuie însă dublat[ de o campanie de informare punctuală şi consultanţă a beneficiarilor, chiar dacă autorităţile vor trebui să se deplaseze din sat în sat şi din casă-n casă pentru a reuşi acest demers. Nu este de ajuns că am lansat PNDR, ci cred că greul abia acum începe, deoarece implementarea corectă a Programului constituie un proces deloc uşor, fiind vorba de un volum extrem de mare de muncă din partea autorităţilor, dar şi de convingerea locuitorilor satelor asupra beneficiile accesării acestor fonduri.

Doamna Lia Ardelean:

Declaraţie politică intitulată «Viaţa de după deciziile "poliţisto-politice" ale CNSAS».

Vânătoarea de vrăjitoare desfăşurată în ultimii ani de către CNSAS sub motivaţia unei aşa-numite curăţiri morale a societăţii româneşti, şi în special a clasei politice, s-a dovedit până la urmă o acţiune absolut inutilă. Toată această mascaradă, cu Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pe post de călău inchizitor, a semănat izbitor cu o tentativă eşuată de sinucidere. Dacă circul dosarelor cu colaboratori, informatori, urmăriţi şi urmăritori, cu persoane care au făcut poliţie politică şi cu propriile lor neveste nu s-ar fi încheiat odată cu decizia Curţii Constituţionale, riscam să transformăm întreaga ţară într-un iarmaroc ieftin, un bâlci de tarabă, păgubos pentru toată lumea. Românii au ajuns să nu mai meargă în pelerinaje la vestitele noastre mănăstiri, ci la CNSAS, să-şi vadă "spovedaniile" dintr-un regim pe care ne lăudăm că vrem să-l uităm cât mai repede.

Cu siguranţă însă că nimic nu este întâmplător, iar cei care au orchestrat din umbră această operaţiune au mizat tocmai pe bulversarea totală a populaţiei şi distragerea atenţiei de la neajunsurile cotidiene. Practic, s-a indus deliberat ideea că fiecare dintre noi a făcut poliţie politică sau a avut colaborări cu Securitatea înainte de 1989, adică exact ceea ce a spus preşedintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, nu cu mult timp în urmă. Iată că a venit momentul ca denigratorii care l-au contestat să-i dea dreptate. Indiscutabil este faptul că liderul conservator s-a referit la persoanele care aveau anumite meserii, funcţii şi locuri de muncă în virtutea cărora nu puteau să spună "nu" unor presiuni, şi nu la omul de rând, aşa cum eronat s-a încercat să se inducă în ochii opiniei publice afirmaţia lui Voiculescu.

Îmi revine mereu în minte o discuţie purtată cu un aşa-zis "securist", care răspundea de contractele economice externe încheiate de o mare întreprindere din ţară. "Urmăream ca aceste contracte să fie încheiate în avantajul întreprinderii şi, în final, în avantajul României, şi mai apoi clauzele contractelor să fie respectate. Nu înţeleg cu ce sau unde am greşit...", mi-a spus omul, neaşteptând de fapt un răspuns. Dintr-o pură curiozitate, am încercat să aflu părerea foştilor muncitori din întreprindere despre aşa-zisul "securist". De-acum oamenii ştiau cine este şi cu ce se ocupa, şi, aşa cum mă aşteptam, "securistul" se bucura de un respect deosebit din partea lor. Cred că nici într-o ţară nu s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat la noi, unde oameni responsabili să protejeze interesele statului român, care aveau o pregătire avansată, o muncă deloc uşoară şi o mare responsabilitate, sunt puşi la zid şi în aceeaşi oală cu turnătorii de rând, care-şi pârau vecinii sau colegii de muncă...

Consider că orice operaţiune de curăţire morală a vieţii politice şi publice trebuie să pornească de la realitate, şi nu de la diverse interese politice meschine de moment...

Domnul Mircea Man:

Declaraţie politică intitulată "Pădurile la un pas de moarte"

Pădurile româneşti sunt în mare pericol, iar cea mai mare ameninţare pentru acestea o reprezintă chiar omul. Ştim foarte bine că pădurile reprezintă aurul verde al pământului şi ele ar trebui să se bucure de un interes deosebit în politica de dezvoltare durabilă a oricărei ţari de pe planetă.

Fondul forestier al României cuprinde 6,37 milioane ha (adică cam un sfert din suprafaţa ţării), din care 6,23 mil.ha sunt acoperite cu păduri, 336 mii ha sunt în proprietate privată, iar restul sunt în proprietatea statului. Pădurile au un rol ecologic, de protecţie a mediului, iar modul în care sunt gestionate aceste păduri poate afecta în mod dramatic calitatea mediului. Pădurile se confruntă cu un mare pericol, acela de distrugere necontrolată, prin tăieri masive, iar dacă nu se iau măsuri urgente, fenomenul va lua o mare amploare.

Pădurile României dispar, sunt tăiate fără nici o regulă şi fără nici un control, iar ceea ce se întâmplă pare să nu deranjeze pe nimeni, chir dacă consecinţele acestui "măcel" deja încep să se vadă, şi aici vorbim de gravitatea inundaţiilor, de alunecările de teren şi nu în ultimul rând de modificările climatice extreme.

Trebuie găsite măsuri urgente pentru ameliorarea acestui fenomen, statul ar trebui să gestioneze pădurile private pe baza unui contract, prin ocoalele silvice ale statului sau prin ocoale private, dar strict controlate de stat.

Oamenii nu îşi dau seama de gravitatea situaţiei, nu înţeleg că această problemă ne priveşte pe toţi în mod direct, că aceste păduri reprezintă aerul pe care îl respirăm şi apa pe care o bem, că suntem pe ultimul loc în Europa la împăduriri si în ultimul timp, în jurul marilor oraşe, pădurile seculare sunt defrişate pentru a face loc marilor cartiere rezidenţiale.

Ajută la salvarea pădurilor; pădurea este aurul verde al planetei, copacii reţin dioxidul de carbon pe care îl are pădurea, tăierea şi arderea pădurilor produc mai multe emisii de carbon decât maşinile şi industria la un loc.

Urgent trebuie să găsim acţiuni strategice pentru a gestiona pădurile, şi aici mă refer la: împăduriri de terenuri degradate, crearea de perdele forestiere de protecţie a câmpului, a solului şi împotriva eroziunii, ecologizarea tehnologiilor de exploatare a lemnului şi nu ultima, diminuarea drastică a tăierilor.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

"De la limbajul de cartier, la spălatul rufelor în Parlamentul European"

Cu profundă mândrie proletară, Partidul Democrat-Liberal a anunţat zilele trecute că reprezentanţii săi de seamă în Parlamentul European vor demara o iniţiativă, pompos numită "campanie de comunicare şi lobby", cu scopul de a-i convinge pe membrii legislativului european să semneze o declaraţie ce ar avea ca finalitate restituirea de către Guvernul român a taxei de primă înmatriculare.

Sebastian Bodu, împreună cu un coleg de-al său a decis să îşi dea jos "ţoalele de cartier" - dar nu şi limbajul cu care a prezentat tinerilor elevi de liceu campania "S-o facem legal!" - şi a ţintit mai sus, către europarlamentari, cu o campanie de aceeaşi factură. Astfel, în calitatea sa de europarlamentar preocupat de problemele României, dar mai ales de cele ale Comunităţii Europene, şi-a propus să împânzească interiorul Parlamentului European cu postere şi materiale informative având mesajul "Bad tax!" - "Made in Romania. Illegal in Europe!", dorind să atragă atenţia tuturor europarlamentarilor "asupra faptului că perceperea unei taxe fiscale la, subliniez, înmatricularea in România a unui autoturism fabricat în Europa reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar şi un precedent de neacceptat."

Nici Comisia Europeană nu a fost atât de vehementă în a apăra dreptul comunitar în detrimentul interesului României, obiecţiile venite de la Bruxelles fiind că această taxă trebuie să fie nediscriminatorie între maşinile care sunt deja înmatriculate în România şi care se tranzacţionează, şi celelalte maşini care se aduc în România, şi eventual legate de cuantumul taxei.

Manifestarea celor doi membri PD-L vine în continuarea atitudinii de spălare pe mâini pe care acest partid o are atunci când vine vorba de asumarea responsabilităţii. Sulfina Barbu, practic iniţiatoarea acestei taxe, procedează la fel ca în cazul bulversării litoralului românesc şi a proiectelor de dezvoltare locală timp de 2 ani, şi îşi neagă acum implicarea în susţinerea şi stabilirea acestei taxe, deşi în primăvara anului 2006 susţinea că "Dacă nu luăm o măsură împotriva invaziei de maşini vechi aduse din ţările UE după anularea restricţiilor, am putea ajunge un cimitir de maşini vechi, o ţară plină de gunoaie".

Vă întreb, stimaţi colegi, vi se pare că această atitudine face vreun serviciu imaginii României? Şterge domnul Bodu cu această manifestare "zoaiele de pe geamul acestei case care este România", sau se constituie într-o nouă găleată aruncată în plin? Toate eforturile Guvernului de a negocia cu Comisia Europeană găsirea unei soluţii optime atât pentru a nu ne transforma în cimitirul maşinilor second-hand, cât şi pentru a proteja mediul de emisiile maşinilor uzate, de a îmbunătăţi imaginea României, şi eforturile pe care le depunem pentru a genera schimbări benefice, sunt, iată, îngropate de campanii populiste, demarate cu inconştienţă, aş spune, de cei care vor doar să dea bine în campania electorală.

Este regretabil, consider că interesele meschine ale câtorva oameni sunt mai presus de bun-simţ, mai presus de respectul faţă de ţară şi faţă de imaginea acesteia. Asocierea sintagmei "Made in Romania" cu termenul ilegal, indiferent de rezultatele acestei campanii sau de finalitatea demersurilor Guvernului legate de taxa de înmatriculare, dovedeşte inconştienţă şi imaturitate, provocând pierderi nu doar de imagine, dar posibil şi economice, şi nu doar Guvernului - în care această campanie evident loveşte, ci României şi cetăţenilor ei.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi, pe care am onoarea să v-o prezint de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor, este textul pe care-l propun eu, în vederea unei înţelegeri naţionale prealabile, privind viitorul sistemului de educaţie naţională.

Aşadar, iată textul:

Pactul Naţional pentru Educaţie

Conştienţi de necesitatea unui efort permanent, real, susţinut şi coerent din partea tuturor actorilor din societatea românească, în vederea edificării unui sistem de educaţie competitiv, care să asigure învăţarea pe tot parcursul vieţii;

Convinşi că, într-o lume caracterizată de globalizare, putem progresa din punct de vedere economico-social doar cu cetăţeni bine instruiţi, înalt calificaţi şi competitivi pe piaţa muncii ;

În acord cu responsabilităţile României care decurg din „Agenda Lisabona” şi „Procesul Bologna”, privind creşterea competitivităţii economiei Uniunii Europene;

Luând act de schimbările produse în paradigma dezvoltării, urmare a noilor realităţi mondiale şi avansului societăţilor bazate pe cunoaştere;

Considerând că inovaţia devine principalul argument al eficienţei şi competitivităţii într-o lume din ce în ce mai tehnologizată;

Asumând responsabilitatea de a asigura un sistem de educaţie naţional, pus la dispoziţia cetăţenilor, capabil să asigure dobândirea de competenţe utile, în aşa fel încât aspiraţiile personale şi colective să poată deveni realitate;

Cu încrederea că Pachetul de Legi ale Educaţiei, creat şi dezbătut în parteneriat cu toţi factorii interesaţi, poate asigura sporirea nivelului de competitivitate, având în vedere că statuează principiile de bază ale unui sistem de educaţie modern, racordat la cerinţele societăţii şi integrat în sistemul de valori european,

Noi, reprezentanţii partidelor politice parlamentare, ai instituţiilor şi organizaţiilor semnatare, ne angajăm ca, prin toate acţiunile noastre viitoare referitoare la educaţia naţională, să urmărim atingerea următoarelor obiective:

1. Modernizarea sistemului de educaţie naţional şi compatibilizarea sa continuă cu obiectivele comune ale Uniunii Europene, ca premiză a constituirii Spaţiului de Educaţie European.
2. Alocarea a cel puţin 6% din PIB, anual, prin bugetul de stat, pentru a asigura o bază solidă de funcţionare şi optimizarea sistemului de educaţie naţional prin descentralizarea resurselor şi deciziei.
3. Edificarea sistemului de educaţie naţional, prin adoptarea principiului „învăţare pe tot parcursul vieţii”, în acord cu tendinţele mondiale în domeniu.
4. Garantarea egalităţii de şanse, pentru toţi cetăţenii, în ceea ce priveşte accesul la educaţia de calitate, pe tot teritoriul naţional şi pentru orice nivel educaţional.
5. Adoptarea principiului „finanţarea urmează elevul” pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal şi „finanţare pe student pe ciclul de studii şi programe de studiu” pentru învăţământul superior.
6. Creşterea calităţii sistemului de educaţie naţional, astfel încât la finele fiecărui ciclu, preşcolarului, elevului, studentului şi adultului să-i fie certificate competenţele dobândite.
7. Asigurarea constantă în traseul preuniversitar a educaţiei conforme cu tradiţiile religioase din spaţiul cultural românesc.

Deputat PNL de Cluj,
Mircea Puşcă"

Domnul Dan Ştefan Motreanu:

Declaraţie politică intitulată "Nu sabotaţi uninominalul!"

PNL s-a pronunţat încă din 1991 în favoarea introducerii votului uninominal. La vremea respectivă nu am găsit receptivitate şi nu am avut parteneri de discuţie pentru acest subiect. În 1997 şi 2001 parlamentarii liberali au înregistrat la Camera Deputaţilor iniţiative legislative privind votul uninominal. Nu a existat în Parlament voinţa politică necesară de a fi transformate aceste iniţiative în legi. Tot PNL a fost formaţiunea politică din plin interesată în introducerea uninominalului şi la începutul acestei legislaturi. Astăzi suntem la un pas de adoptarea Legii privind introducerea uninominalului. Există semnale pozitive din partea majorităţii forţelor politice parlamentare privind adoptarea legii. Şi totuşi, nu pot fi 100% sigur că vom avea legea.

Pe parcursul săptămânii trecute au existat mai multe voci din zona PD-L care au lăsat de înţeles că ar putea contesta la Curtea Constituţională un articol din lege. Este vorba de un amendament al PSD care prevede alegerea prin vot uninominal a preşedinţilor consiliilor judeţene. Nu comentez acum dacă o astfel de prevedere dă sau nu consistenţă legii, dacă va contribui sau nu la o îmbunătăţire a activităţii şefilor de judeţe, în urma alegerii lor directe de către electorat. Alta este problema. O eventuală contestaţie la Curte ar putea bloca definitiv proiectul. Ieri, liderii PD-L au dat asigurări că vor vota legea, chiar dacă aceasta va conţine şi amendamentul pe care nu îl agreează. Dacă această decizie de ultimă oră a conducerii PD-L se va materializa, nu rămâne decât să salut demersul. Chiar dacă el vine în ceasul al 12-lea.

Până când nu voi vedea însă decretul de promulgare a Legii "uninominalului" nu pot fi însă liniştit. Precedentul creat cu legea pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament încă îmi este viu în minte. Şi atunci au existat declaraţii favorabile ferme, asumarea răspunderii nu a fost atacată, dar legea s-a blocat prin contestarea ei la Curtea Constituţională de către şeful statului. Sper să nu se repete scenariul de atunci. Şi la vremea respectivă au existat iniţial obiecţii din partea PD-L referitoare la alegerea uninominală a preşedinţilor de colegii, dar atacarea legii nu a fost făcută de parlamentarii acestei formaţiuni politice, ci de şeful ei spiritual, Traian Băsescu. Şi atacul nu a vizat obiecţiile PD-L, ci alte articole. Sper ca amendamentul privind alegerea preşedinţilor consiliilor judeţene să nu fi fost intenţionat neatacat, pentru a exista "muniţie" pentru un atac ulterior.

Temerile mele se bazează pe faptul că în zona PD-L nu există un entuziasm prea mare vizavi de introducerea sistemului de vot uninominal. Şi nu există, pentru că reprezentanţii partidului despre care se susţine că ar fi la ora actuală cel mai bine cotat în sondaje ştiu că nu sunt avantajaţi dacă senatorii şi deputaţii ar urma să fie aleşi prin vot uninominal. Pentru simplul motiv că nu dispun în teritoriu de suficiente personalităţi care să facă faţă concurenţei directe în colegii uninominale. Şi nu trebuie uitat că dacă la nivel declarativ cei din PD-L susţin că sunt partizanii introducerii votului uninominal şi al reformării clasei politice, în realitate au obstrucţionat proiectul, şi nu trebuie uitată nici poziţia fără echivoc de acum câţiva ani a preşedintelui de atunci al partidului, Traian Băsescu, care a fost aceea de respingere a sistemul uninominal. De aceea, cu puţine ore înaintea votului final, fac un apel către toate forţele politice: nu sabotaţi votul uninominal!

PS: Nu sunt de acord nici cu presiunile pe care le face PSD privind introducerea amendamentului referitor la alegerea prin vot uninominal a preşedinţilor consiliilor judeţene. Nu mi se pare un mod elegant de a face politică şi ridică o serie de semne de întrebare privind intenţiile acestui partid.

Domnul Aurel Olărean:

"Ne-am obişnuit să ne vindem ieftin. Acum Europa nu ne mai lasă."

Mă bucur să observ că, dacă vocile noastre nu prea sunt luate în seamă de Guvernul Tăriceanu II, totuşi există o voce care nu poate fi ignorată : cea a Comisiei Europene. Am sesizat, şi nu o singură dată, modul total aberant în care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului înţelege să facă privatizarea marilor întreprinderi româneşti. Nu ştiu dacă există situaţii în care încercările de privatizare dirijate de AVAS să nu fi stârnit comentarii negative şi reacţii violente din partea celor interesaţi. Au fost, pe rând, falimentate şi apoi decapitate, întreprinderi emblematice ale industriei româneşti, totul fiind făcut sub masca unor licitaţii interminabile repetate şi răs-repetate, plecând de la evaluări mult sub valoarea reală a patrimoniului şi ajungând, apoi, la vânzarea fragmentată pe un preţ de nimic.

Acestea au fost, în marea lor majoritate, probleme interne ale României şi semnalele noastre au fost ignorate. Dar iată că acum, cu tupeul hoţului neprins, AVAS-ul a încălcat legislaţia europeană cu privire la acordarea ajutoarelor de stat în cazul privatizării uzinei Automobile Craiova. Asta nu am mai spus-o noi ci Comisia Europeană, care acuză oficial Guvernul României că a acordat un ajutor ilegal de 27 milioane euro firmei Ford, firmă care, imediat şi fără să clipească, s-a declarat de acord cu această decizie şi urmează să plătească această sumă. De aici, lucrurile încep să se complice şi obrazul guvernului (ar trebui...dar nu este cazul) să roşească.

O logică elementară ne arată că, firma Ford, fiind de acord cu plata suplimentară a 27 milioane de euro pentru preluarea acestei uzine, ştia care este valoarea reală. Oare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu ştia? Ştia, aşa cum a ştiut şi în cazul Semănătoarea, Autobuzul, Roman sau Tractorul...ca să nu mai înşir aici şi alte întreprinderi falimentate voluntar de AVAS.

Stimaţi colegi, am fost învăţaţi să ne vindem ieftin. Sau, mai exact, am fost obligaţi să ne vindem ieftin. De cei care aveau interes. Dar am ajuns în situaţia în care Uniunea Europeană nu ne mai permite asta. Există legi şi reguli care trebuiesc respectate, indiferent că ne place sau nu, indiferent că este vorba de Franţa, Germania sau România. A proteja forţa de muncă locală este una şi a subevalua un bun naţional este alta. Sunt curios care va fi reacţia Parchetului General în acest caz. Pentru că acum DNA-ul se ocupă de cazul unor impresari care au declarat alte sume decât cele reale pentru transferul unor fotbalişti. Subevaluarea cu 27 milioane euro a unei uzine naţionale va fi oare un motiv de autosezizare ? Mă îndoiesc.

Dar pata de ruşine pe obrazul Guvernului Tăriceanu va rămâne.

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

"Stabilitatea sistemului educaţional nu înseamnă şi calitate."

Învăţământul românesc pare a se fi stabilizat. Cel puţin pentru o perioadă de timp, părinţii şi elevii pot răsufla uşuraţi şi îşi pot face planuri de viitor. Un viitor mai îndepărtat, care să includă şi o planificare educaţională stabilă pentru generaţiile viitoare. Pentru că, cel puţin în ultimii ani, învăţământul românesc putea fi caracterizat ca fiind de tipul "ministrul şi reforma". Fiecare, dar absolut fiecare ministru care a ocupat pentru o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, acest fotoliu a ţinut parcă cu tot dinadinsul să-şi lase amprenta reformistă asupra destinului bieţilor elevi.

Nu sunt un conservator care să se opună inovaţiilor într-un domeniu, dar aici este vorba de destinul şi viitorul a mii de elevi care, odată supuşi unor reguli impuse, îşi modifică ireversibil traiectoria de viaţă. S-au schimbat succesiv de la un an la altul, nici măcar de la o generaţie la alta, regulile de admitere, sistemul de notare, tezele, examenele de promovare într-o treaptă educaţională superioară etc... totul cu o asemenea repeziciune, încât bietul copil se trezea că după ce trei ani a învăţat pentru o anumită aplicaţie de admitere, în câteva luni trebuia să reia totul.

Fiecare ministru, şi au fost destui, indiferent de coloratura politică, a dorit să schimbe ceva. Poate unele schimbări au fost bune, altele catastrofale, dar toţi au uitat să ia în calcul factorul continuităţii " De aceea ideea politică a unui pact de stabilizare educaţională pentru o perioadă mai lungă de timp nu poate fi decât apreciată ca pozitivă. Dovadă este şi acordul politic unanim manifestat de principalele partide. Acesta ar putea fi primul pas ferm şi hotărât pe care învăţământul românesc îl face spre sistemul educaţional european.

Dar pentru integrarea deplină în marea "şcoală" europeană mai avem multe de făcut. Restructurarea şi reînnoirea programei şcolare, indiferent de nivel, este o prioritate. S-a plecat de la manualele din 1989 şi prea puţin a fost schimbat, eventual o mică "cosmetizare", dar materia a rămas extrem de stufoasă şi greu de înmagazinat. Învăţământul românesc nu merge pe ideea unei testări prealabile a elevului, pentru ca apoi acesta să fie îndrumat spre un domeniu compatibil cu aptitudinile sale. Şi de aici situaţii în care mii de copii îşi ratează, practic, viitorul numai pentru că sunt obligaţi să asimileze în exces, dacă pot, mii de pagini cu informaţii care nu le vor fi folositoare în viitoarea carieră.

Pactul educaţiei este un lucru bun. Salvează situaţia de moment. Dar urmează să lucrăm şi la calitate. Viitorul de aici va putea să înceapă, dar dacă plecăm pe aceleaşi baze, fundaţia va fi tot şubredă.

Domnul Vasile Puşcaş:

"Polarizarea socială extremă în România"

După mai bine de trei ani de existenţă a actualului Executiv, un bilanţ al efectelor pe care acţiunile sale le-au generat la nivelul societăţii româneşti, în ansamblul ei, este într-adevăr necesar. În zona politicilor sociale, promovate în ultimii 3 ani, vom găsi sectorul cel mai greu afectat de contraperformanţele Executivului, cu efecte incalculabile pe termen mediu şi lung.

În momentul învestirii, la sfârşitul lui decembrie 2004, noua putere proclama cu emfază sfârşitul tranziţiei şi intrarea ţării pe direcţia dezvoltării capitaliste. De această direcţie ar fi urmat să beneficieze toţi cetăţenii, prin creşterea în termeni reali a veniturilor, a puterii de cumpărare şi prin politici de relaxare fiscală. Chiar şi acum, susţinătorii guvernului afirmă că angajamentul a fost respectat, că măsurile inspirate de liberalismul de secol XIX generează un val de prosperitate generală, exprimată prin creşterea fără precedent a consumului.

Simpla menţiune a unor date statistice invalidează o astfel de abordare. Conform studiilor realizate de Grupul pentru Economie Aplicată, procentul care a beneficiat de cota unică se cifrează la circa 8% din populaţie. Imensa majoritate a salariaţilor ar fi fost în situaţia de a pierde din venituri, în absenţa unor deductibilităţi care protejau salariul minim de o impozitare excesivă. Studii sociologice recente constată că doar 2% din locuitori se declară lipsiţi de griji cu privire la viitorul lor economic.

Evaluările Institutului European de Statistică menţionează faptul că în România şi Bulgaria trăiesc cei mai săraci europeni, iar regiunea europeană cu cel mai redus nivel de trai este nord-estul României. Bugetele locale sunt grevate de necesitatea acordării de subvenţii celor care nu-şi pot achita facturile la utilităţi, iar plafoanele acestora sunt reactualizate anual, datorită ratelor înalte ale creşterilor de preţuri. Peste 2.000.000 de români, circa 10% din populaţie, sunt nevoiţi să îşi câştige existenţa în afara ţării, acolo unde potenţialul lor productiv este mai apreciat decât acasă. Continuăm să fim o zonă de migraţiune economică, unde reţelele de trafic de persoane şi toate tipurile de crimă organizată asociate cu acesta îşi găsesc terenul propice de activitate.

Simpla enumerare a acestor fapte cunoscute de toţi conturează tabloul unei Românii care scapă observatorului aflat în automobile luxoase de ultimă generaţie sau locuitorilor zonelor rezidenţiale exclusiviste. Este, în fapt, cea de-a doua Românie, pe care actualul regim nu încetează să o pedepsească pentru că nu i-a dat votul în 2004. Această Românie adevărată şi profundă nu poate beneficia nici de efectele integrării europene, nici de creşterea economică pe care tot cetăţenii ei au generat-o. Învingătorul a luat totul şi de data aceasta.

Minoritatea guvernamentală a lucrat exclusiv pentru minoritatea economică aflată în vârful piramidei sociale, tot mai depărtată de restul populaţiei. Marile averi au crescut în progresie mult superioară chiar ritmurilor de creştere economică. Un număr limitat de persoane se află în cursa pentru a ajunge la un miliard de euro, iar câţiva au lăsat demult în urmă acest prag.

Merită să evaluăm şi premisele îmbogăţirii rapide, care tinde să devină un model pentru tânăra generaţie. Foarte puţine din aceste averi au ca sursă economia reală, domenii ale producţiei de bunuri şi servicii, care să genereze dezvoltare pe orizontală şi verticală. Zdrobitoarea lor majoritate s-a născut în virtutea unor afaceri cu statul şi a intermedierilor de tot felul, în zonele devenite "turnuri de fildeş" pentru clienţii politici ai palatelor. Între cele două extreme sociale nu există acele categorii intermediare care asigură stabilitatea statelor Uniunii Europene. Clasa de mijloc din România a avut o dinamică suferindă în ultimii ani. Jumătate din proprietarii de întreprinderi mici şi mijlocii abia îşi pot întreţine familiile din produsul muncii lor.

În mod onest, nu putem face actuala putere responsabilă de generarea dezechilibrelor majore din cadrul societăţii româneşti. Multe s-au născut pe parcursul tranziţiei noastre confuze dinspre un socialism în faliment spre un capitalism prea original ca să fie funcţional. Răspunderea celor învestiţi cu exerciţiul funcţiei publice constă în aceea că au acţionat în direcţia accentuării inegalităţilor din societate. Politica fiscală actuală a avut darul să inhibe începuturile de stabilizare iniţiate înainte de 2004. Stimularea fără precedent a consumului a generat un deficit major de resurse, implicit diminuarea capacităţii de susţinere a unor categorii defavorizate. Chiar discutata indexare a pensiilor, amendată drastic de devalorizarea leului, este pusă în cauză de superficialitatea cu care sunt gestionate bunurile publice. Nici actuala conjunctură economică nu generează prea mult optimism. Tinerii aflaţi la începutul carierei sunt obligaţi să facă apel la credite pe zeci de ani pentru a-şi achiziţiona bunuri de strictă necesitate.

Suntem obligaţi să ne întrebăm ce fel de Românie am integrat în Uniunea Europeană şi cine sunt beneficiarii guvernării. Structura societăţii româneşti are similitudini frapante cu echivalentele deja istorice latino-americane, chiar dacă până acum nu a înregistrat manifestări ale potenţialului de violenţă pe care astfel de discrepanţe le generează. Responsabilitatea unui stat democratic este aceea de a acorda atenţie în primul rând celor mai puţin favorizaţi şi nu doar celor pe care averea îi plasează oricum în avantaj în competiţia socială. Politicile guvernamentale au urmat la noi un sens invers: au creat o minoritate de potentaţi recognoscibili prin mediocritate moralo-intelectuală şi aroganţă, pe care i-au transformat în proprietari abuzivi ai fostelor bunuri ale statului.

Ca cetăţeni raţionali şi responsabili, nu avem dreptul să asistăm pasivi la aceste inechităţi sociale alarmante. Până acum, timpul a avut răbdare, dar nemulţumirile majorităţii spoliate şi dispreţuite vor pune în discuţie chiar legitimitatea instituţiilor unui stat care şi-a abandonat cetăţenii.

De aceea, atenţionăm asupra pericolelor care pot fi generate în România de o polarizare socială fără precedent, de o prelungită politică de inechitate şi injustiţie. A da şansă unei Românii sociale nu înseamnă a privilegia un grup social, ci a crea posibilităţi şi standarde sociale ridicate tuturor cetăţenilor României.

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Partidul Naţional Liberal este de acord cu semnarea Pactului pentru Educaţie şi a formulat deja propuneri de îmbunătăţire a textului respectiv, considerând că este nevoie de mai multă claritate în ceea ce priveşte anumite idei. Acest important act trebuie asumat cu maximă responsabilitate, fără a face abuz de politicianism sau demagogie.

Ideile superficiale sau discursul politic fără conţinut real nu au ce căuta la punerea în practică a unui document care necesită doar angajarea în mod pragmatic a tuturor forţelor politice şi a societăţii civile.

Partidul Naţional Liberal a făcut un prim pas concret în acest sens, prin asumarea de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi a partenerilor săi sociali, a unui nou proiect: Pachetul de Legi ale Educaţiei. Prin acest pachet de legi se statuează principiile de bază ale unui sistem de educaţie modern, competitiv, care ţine cont de cerinţele societăţii actuale, precum şi de noua calitate a României, aceea de stat european.

Având în vedere că principiile Pactului pentru Educaţie sunt identice cu cele din Proiectul Pachetului de Legi ale Educaţiei, avem convingerea că semnatarii pactului vor susţine şi aceste legi importante atât pentru viitorul tinerilor noştri cât şi pentru cadrele didactice.

Domnul Ion Stan:

"Municipiul Oradea - teatru al războiului propagandistic neo-revizionist şi al acţiunilor împotriva ordinii constituţionale şi a fiinţei naţional-statale a României"

În dimineaţa zilei de 25 februarie curent, locuitorii municipiului Oradea, ca şi bihorenii aflaţi cu treburi în capitala judeţului au crezut, pentru un moment, ca ceasul istoriei a fost dat înapoi la fatidica dată a Diktat-ului de la Viena.

Avizierul Prefecturii, zidurile clădirilor de pe pietonala centrală a oraşului, edificii publice şi monumente erau pavoazate cu manifeste în culorile, cu harta, însemnele şi simbolistica "Ungariei Mari", peste care erau suprapuse sloganuri revizioniste instigatoare la acţiuni împotriva ordinii constituţionale şi a fiinţei naţional-statale ale României.

Toată zona centrală a municipiului Oradea era împânzită de aserţiunile revizioniste naţionalist-şovine: ""Erdely Magyr fold" (Ardealul pământ unguresc), o replică la excelenta cercetare ştiinţifică a publicistului american Milton Lehrer, "Ardealul pământ românesc. Problema Ardealului văzută de un american" şi, respectiv, "Erdely Magyar fiold es az is marad!" (Ardealul pământ unguresc şi aşa va rămâne).

Imaginea oraşului invadat de războiul propagandistic horthysto-fascist a surprins şi panicat populaţia, deja sensibilizată şi îngrijorată de paralela pe care liderii extremişti ai organizaţiilor revizioniste ungare le-au făcut cu recentele evenimente din Kosovo.

Mai mult, sentimentele de firească îngrijorare ale populaţiei au fost accentuate de coincidenţa evenimentului cu momentul primirii, în propria-i mână de către Preşedintele României a memoriului aşa zisului Consiliu Naţional Secuiesc şi a convorbirilor pe care Traian Băsescu le-a avut cu liderii autonomişti din "Harcov", cum denumesc anumite servicii de informaţii occidentale aliate "Kosovo din România".

După cum ne informează presa din Oradea şi cea internaţională, nu şi cea naţională centrală, autorităţile, recte organele domnului ministru al internelor şi reformei administrative, au fost surprinse de evenimente în stare flască, deoarece o operaţiune subversivă clandestină de asemenea amploare s-a putut desfăşura pe o întindere apreciabilă a oraşului, de presupus şi cu făptuitori numeroşi, nu a fost reperată, stopată şi nici un făptaş prins.

Evenimentul, probabil cu rarisime precedente de la perioada interbelică încoace, a surprins şi prin reacţia de-a dreptul năucitoare a comandantului poliţiei judeţene în legătură cu o altă întâmplare anterioară pregătitoare, când denumirile din perioada ocupaţiei horthyste ale străzilor municipiului au fost inscripţionate cu şabloane direct pe zidurile clădirilor, acţiune faţă de care oficialul M.I.R.A., comisarul şef Liviu Popa, a declarat cu o seninătate iresponsabilă: "Nu ne ocupăm de zugrăveli!" (cf. Cristina Puşcaş - "Afişe ungureşti care îndeamnă la separatism teritorial" în "Crişana", 26 februarie 2008)

Mai aflăm din presa locală că, de mai multe luni, autorităţile locale au fost sesizate în legătură cu inscripţionarea unor noi denumiri ale străzilor din Oradea, dar nimeni nu a reacţionat altfel decât şeriful judeţului.

Ce pot semnifica toate aceste întâmplări şi coincidenţe? Că sub o tăcere care ascunde cel puţin o complicitate a autorităţilor locale, neorevizioniştii unguri, exploatând "precedentul Kosovo", escaladează acţiunile împotriva ordinii şi se dedau la provocări diversioniste. Cine "caută cu lumânarea" conflictul interetnic, care să fie invocat pentru a determina punerea pe ordinea de zi a Parlamentului Uniunii Europene a autonomiei teritoriale şi - de ce nu? - a statalităţii etnicilor unguri din România.

Serviciile de informaţii pentru securitatea naţională credem că ştiu lecţiile istoriei, respectiv cât de fulgerător, în astfel de chestiuni cu mare încărcătură emoţională, care privesc demnitatea naţională, se trece din terenul ideatic al propagandei, vexaţiunilor şi umilinţelor naţionalist-şovine în cel al confruntărilor violente.

Faţă de situaţia creată, solicităm de urgenţă:

1. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Public şi Serviciul Român de Informaţii să prezinte, fiecare conform competenţelor ce le revin potrivit legii, evaluarea stărilor de fapt consumate în municipiul Oradea şi raportarea lor la sistemul referinţelor juridice care le stabilesc atribuţiile, în funcţie de care să fie evidenţiate răspunderile pentru necunoaşterea pregătirii şi neprevenirea acţiunilor ilegale.

2. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative să informeze asupra rezultatului şi măsurilor dispuse în urma cercetării împrejurărilor de gravă omisiune şi neglijenţă în exercitarea îndatoririlor de serviciu ale organelor din subordine care nu au fost prezente în stradă pentru apărarea ordinii legale.

Dorim să cunoaştem dacă domnul ministru este conştient ce alte evenimente grave se pot consuma pe teritoriul României, dacă în zona centrală a unei capitale de judeţ a fost posibilă o astfel de operaţiune, fără ca nici o componentă a sistemului ordinii publice să se afle la datorie.

3. Ministrul Internelor şi Reformei Administrative să se informeze cine şi când va şterge noile denumiri atribuite străzilor din Oradea şi ce măsuri va dispune pentru menţinerea ordinii publice în municipiu, inclusiv pentru prevenirea unor astfel de evenimente în alte localităţi.

4. Directorul Serviciului Român de Informaţii să remită de îndată comisiilor de specialitate ale Parlamentului un documentar privind organizaţiile naţionalist-revizioniste maghiare care acţionează împotriva unităţii şi integrităţii teritoriale a României.

De asemenea, în cazul în care respectivele organizaţii au dobândit statut legal, să se anexeze şi un exemplar al documentării necesare declanşării procedurilor legale de dizolvare a acestora, cu menţionarea autorităţii sesizate.

5. Ministerul Public să se sesizeze in rem sub aspectul săvârşirii unor fapte susceptibile a întruni elemente constitutive ale unor infracţiuni contra siguranţei statului, cum ar fi acţiunile împotriva ordinii constituţionale şi complotul - art. 166 indice 1 şi art. 167 Cod penal.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Moţiuni împotriva cui?"

Cum campania electorală din acest an coincide cu apariţia primilor ghiocei, partidele politice din România au prins un elan mai ceva ca zmeul din poveştile din copilărie. Avem, prin urmare, parte de moţiuni simple pe bandă rulantă, care mai de care mai demne de neluat în seamă. Săptămâna şi moţiunea, cam acesta a devenit sloganul cu care atât PD-L cât şi PSD au demarat începutul competiţiei electorale.

De la începutul sesiunii parlamentare, adică de o lună de zile, practic activitatea Parlamentului este blocată într-un punct extrem de important pentru momentul politic al alegerilor parlamentare din acest an. Teoretic, începând din acest an, ar trebui să alegem parlamentarii prin votarea acestora în colegii uninominale. Suntem opriţi din cauză că moţiunile extrem de simple ale PD "minus L" şi ale PSD au prioritate în faţa oricărui act normativ. Ne învârtim astfel într-un cerc vicios, întreţinut de conferinţele de presă pompieristice ale domnilor Boc şi Geoană. Dacă o să vorbesc despre responsabilitate în actul politic, am să par desuet. Tot ce îmi doresc în acest moment este să avem câteva săptămâni de discuţii serioase în Parlament.

Se ştie de către toată lumea că efectele juridice ale unei moţiuni simple sunt aproape inexistente. Nimic nu se schimbă, nimic nu se transformă. Oricum nimeni nu crede în demersul respectiv, iar singura pierdere este cea a timpului. În cazul în care aşa-zisa opoziţie şi-ar dori să schimbe ceva, ar putea foarte bine să depună o moţiune de cenzură la adresa actualului Guvern. Dar nu o face. Un argument destul de pertinent la ceea ce afirmam la început: toate aceste demersuri sunt jocuri de imagine în ochii electoratului.

Mai este puţin timp până la alegerile locale. Nu-i greu de observat, se simte în aer. Eu îmi exprim de pe acum opţiunea, în calitate de reprezentant al Partidului Naţional Liberal, către toate partidele, de a folosi mijloace curate pentru campanie. Propun o competiţie şi nu o luptă, competiţie în care să se compare proiecte de guvernare locală. Voi dezaproba public orice metode de manipulare care nu au de-a face cu aceste principii.

Domnul Daniel Buda:

"Spectacol marca PSD..."

Faptul că de ceva vreme PSD-ul se află într-o situaţie dificilă, nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni. Faptul că nu vedem altceva decât chinul mersului pe sârmă al circarilor PSD şi figuraţia de pe scena politică a liderului Mircea Geoană, nu ne poate provoca decât ilaritate şi nicidecum suspans.

După astfel de tentative eşuate de reformă, pe fondul nemulţumirilor existente în partid, cauzate de slabele rezultate obţinute la ultimele alegeri sau de scăderea continuă reflectată în sondaje, PSD-ul a înţeles că a sosit vremea restauraţiei. Cum a ales să facă asta? Simplu: celebra zicală românească, cu scoaterea hainelor de la naftalină, se aplică cu brio şi în cazul PSD-ului. Revenirea unor foşti lideri în linia I sugerează, în ciuda sensului de bază al cuvântului, că o reformă poate fi făcută şi cu ajutorul vechiturilor.

Cele 418 voturi, cu care a fost înscăunat Adrian Năstase, l-au făcut pe acesta să mulţumească tuturor pentru dovada de încredere acordată, uitând parcă de faptul că aceia care acum i-au acordat un vot de încredere, i-au acordat şi unul de neîncredere în urmă cu 4 ani.

Victoria moşierului din Zambaccian se dovedeşte a fi o veritabilă înfrângere a lui Geoană. De acum încolo acesta va trebui să împartă supremaţia nu doar cu mult stimabilul «păpuşar» Iliescu, ci şi cu Miron Mitrea şi ai lui baroni locali, şi mai ales cu Adrian Nastase. Ba, mai mult, intrarea acestuia din urmă ar putea fi semnul de debarcare a lui Geoană.

Marea problemă în ceea ce priveşte reîntoarcerea lui Năstase, în afară de cea de ordin moral, este cea de ordin practic. PSD-ul şi-a terminat rezerva de cadre. Pepiniera cu politicieni a partidului a secat. Se spune că reîntoarcerea acestuia în staff-ul de conducere al PSD ar avea o menire precisă: aceea de a ridica partidul în sondaje şi de a spori încrederea electoratului în partid. Cum se poate realiza asta? Numai în felul în care a şi reuşit să ajungă pe culmi. Mai pot oare miza românii pe o carte deja jucată? Oare ne mai confruntăm cu acelaşi tip de electorat ca acum 5-7 ani? Nu! trist este că PSD-ul nu îşi dă seama de asta.

Într-o ţară normală, întoarcerea lui Adrian Năstase ar fi fost de neconceput. Într-o democraţie care se respectă, fostul lider al PSD ar fi rămas în rezervă până la sentinţa finală, abia apoi s-ar fi putut întoarce în linia I. Însă, vorbim despre România, în care această reîntoarcere este de fapt o afacere de partid şi nu una de interes naţional. Dacă soluţia de compromis a PSD-ului este să îl aducă înapoi la conducere pe Năstase, înseamnă că România se află într-o situaţie dramatică.

Dacă actualul şi în curând foarte probabil fostul lider, Mircea Geoană, ar fi avut cu adevărat stofă de lider, Adrian Năstase nu ar mai fi avut nicio şansă de a reveni. Şi, deşi i s-au pus tot felul de beţe în roate, acesta se încăpăţânează să revină în politică, susţinut de altfel, de aproape, de maestrul păpuşar şi reuşind să formeze o echipă "invincibilă" în ale umorului de circ ... însă, din păcate, asistăm la un spectacol tragic, în care spectatorii, în speţă, electoratul român, devin bătaia de joc a circarilor!

Domnul Petru Călian:

"Abandonul şcolar, între cauză şi efect"

La finele anului 2007, oficialii europeni au dat publicităţii un raport privind abandonul şcolar. Dacă ştiam că în România rata acestui fenomen este mare, din păcate, acum avem dovada oficială: ţara noastră se situează pe primele locuri ale clasamentului. Părăsirea prematură a sistemului educaţional vine în contradicţie cu principiile secolului XXI. Reforma în învăţământ nu a reuşit să stopeze sau măcar să diminueze rata abandonului şcolar, care a ajuns la cote îngrijorătoare. Calitatea vieţii, gradul de cultură al părinţilor, nivelul de trai şi alte aspecte participă şi ele la încurajarea elevului de a renunţa la şcoală încă din ciclul primar.

Perioada postdecembristă a venit cu noi soluţii pentru sporirea calităţii în învăţământ, însă se pare că programele educaţionale, pentru a fi eficiente, trebuie să depăşească graniţele unităţilor de învăţământ şi să pătrundă în universul de acasă al copilului, în cadrul familial şi în mediul în care acesta se formează ca structură umană. personalul didactic calificat s-a văzut ineficient, în condiţiile în care întreaga lor activitate s-a axat pe elevul din bancă şi nu pe copilul pe care îl aşteaptă acasă munca şi alte responsabilităţi. În zonele defavorizate şi în mediul rural întâlneşti "copii-adulţi", zâmbete triste ale unor fiinţe care s-au maturizat prea devreme. Accesul la educaţie le este îngrădit acestor copii care muncesc pământul cot la cot cu cei mari sau se lovesc de mentalitatea părinţilor care consideră şcoala o formă ineficientă şi fără perspectivă pentru viitor. Indiferent de mediu, cauzele şi motivaţiile sunt aceleaşi: dezorganizarea familiei, sărăcia, tulburări de comportament, vagabondajul şi alţi asemenea factori.

Potrivit Strategiei de la Lisabona, Comisia Europeană şi-a propus ca până în anul 2010 să reducă considerabil numărul de elevi care abandonează devreme şcoala. Educaţia şi instruirea sunt două concepte vitale pentru atingerea scopurilor stabilite. Ca să ne alăturăm efortului Uniunii, trebuie să facem şi noi sacrificii şi să investim în viitor. Un prim pas este înlăturarea lipsei de perspectivă privind angajarea după terminarea studiilor, în special în zonele unde acest concept a impulsionat copiii să trudească alături de părinţi la muncile grele ale câmpului.

Dacă facem o incursiune în trecut, când accesul la educaţie era "rezervat" unei anumite categorii sociale, vedem că şi în prezent, o parte a societăţii noastre se confruntă cu idei similare. Altădată, copiii îşi potoleau setea de cunoaştere citind cu ardoare fiecare cărticică care le trecea prin mână, însă copiii zilelor noastre nu sunt stimulaţi spre informare, în condiţiile în care sistemul educaţional este gratuit. Abandonul şcolar este asemenea unei bombe cu efect întârziat pentru societatea românească, nivelul de cultură al poporului se reflectă în istoria naţiunii.

Importanţa educaţiei nu trebuie tratată cu superficialitate, deoarece lipsa interesului pentru formarea celor mici poate produce adevărate crize economice. Mâna de lucru calificată va dispărea treptat şi ne vom confrunta cu efecte grave şi pe termen lung ale lipsei de formare profesională.

Atitudinea colectivă în raport cu educarea copiilor noştri trebuie să genereze soluţii rapide şi prompte pentru a preîntâmpina un fapt care ulterior va fi greu de redresat.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernul repetent"

în aceste zile, în cinci judeţe din nordul ţării au fost inundaţii cu efecte grave pentru gospodăriile oamenilor şi care se datorează în mare parte incompetenţei şi indiferenţei autorităţilor de gospodărire a apei de la nivel local, cât şi Ministerului Mediului.

Un exemplu concret în acest caz îl reprezintă comuna Coşbuc din judeţul Bistriţa-Năsăud, unde în ultimii ani, inundaţiile s-au repetat cu regularitate cam în aceeaşi perioadă de timp.

Şi, cu toate că atât autorităţile judeţene competente în soluţionarea cauzei în speţă, Autoritatea de Gospodărire a Apei cât şi Ministerul Mediului au fost informate, ba, mai mult, s-a depus şi un proiect pentru realizarea unor lucrări de îndiguire pentru ca apa să nu mai inunde gospodăriile oamenilor, nimeni nu a luat nicio măsură, uitând cu totul de problemă şi lăsându-i pe acei oameni de izbelişte.

Astfel, autorităţile competente în soluţionarea situaţiei create, în loc să ia măsuri concrete care să ducă la rezolvarea problemei, s-au erijat în rolul de analişti pe toate posturile de televiziune, explicând care de care mai cu patos despre cauzele acestei situaţii, dar despre soluţii au uitat cu desăvârşire.

Situaţii similare de pasivitate a autorităţilor se regăsesc în toate judeţele afectate, astfel că inacţiunea a fost ridicată la rang de politică naţională. Deşi ştiau foarte bine în urma informărilor realizate de autorităţile locale cât şi a proiectelor depuse că datorită creşterii debitului unor râuri datorat dezgheţului din zonele de munte, în această perioadă, inundaţiile se vor repeta an de an, dar nu au luat nici o măsură, încât se poate afirma cu toată convingerea că adevărata cauză a inundaţiilor din aceste zone o reprezintă indiferenţa autorităţilor.

În concluzie, întrebarea care se pune este: dacă acest guvern nu se ocupă cu rezolvarea problemelor concrete cu care se confruntă populaţia, atunci cu ce se ocupă?

Domnul Petre Străchinaru:

"Automodel de autonomie: modelul economic UDMR (speţă judeţul Covasna)"

În modelele lor de autonomie prezentate în serial de la tribuna Camerei Deputaţilor, colegii noştri din UDMR, deputaţi în circumscripţia electorală Covasna, ne propăvăduiesc cu exaltare boom-urile economice şi paradisul investitorilor de pe alte meleaguri. Este, cred, important să cunoaşteţi şi cum au transpus în practică aceste deziderate în zona pe care o domină monoetnic din punct de vedere administrativ.

Judeţul Covasna a ajuns la tristul record de a deţine ultima poziţie în aproape toate clasamentele care vizează activitatea economică. Luând, de exemplu, ca reper nivelul investiţiilor străine directe în judeţ din ultimii trei ani, avem următoarea imagine: investiţiile per cap de locuitor în judeţul Covasna au fost, comparativ cu media naţională de 200, 600, respectiv, 1.000 de ori mai mici! O curbă descendentă care nu mai are nevoie de niciun comentariu.

Oare de ce nu au deputaţii UDMR inspiraţia să vorbească despre modelul de autonomie economică implementat în judeţul Covasna de către formaţiunea pe care ei o reprezintă în Parlamentul României?

Având în vedere lipsa totală programatică a dorinţei acestora de ridicare economică a zonei, de ce nu aduc în discuţie politica falimentară şi de descurajare a investiţiilor dusă de către autorităţile locale, care au înţeles democraţia doar ca pe un instrument de manipulare politică şi etnică a cetăţenilor judeţului.

Este o politică izolaţionistă, dusă cu bună ştiinţă, în vederea "îndoctrinării" şi fidelizării unui electorat ce cade victimă intereselor materiale şi ideologice ale celor din grupul ce se erijează în singurii reprezentanţi ai acestei zone, pe care şi-o doresc subordonată etnocratic.

Domnul Costică Macaleţi:

"În timp ce 96,5% dintre ţărani nu au obţinut niciodată fonduri europene, venitul unui ţăran din România este de un leu pe zi"

Declaraţia mea politică de azi se referă la situaţia gravă în care se găsesc acum locuitorii mediului rural.

Conform Barometrului rural pentru 2007, realizat la cererea Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, în condiţiile în care România are procentul cel mai mare de populaţie din Europa angrenat în agricultură - 35%, trei sferturi dintre românii care locuiesc în mediul rural nu au toaletă în casă, în jumătate din sate nu există reţea de apă potabilă, în vreme ce producţia obţinută de gospodării este folosită covârşitor pentru propriul consum. În acelaşi timp, marea majoritate a agricultorilor se mulţumesc cu subvenţiile de stat şi nu au niciun fel de proiecte de viitor. În medie, fiecare agricultor a investit anul trecut 2.000 de lei şi a câştigat 2.400 de lei, adică 33 de lei pe lună sau un leu pe zi.

Aproape jumătate dintre ţăranii români sunt preocupaţi de cerinţele U.E. Cu toate acestea, o majoritate covârşitoare dintre repondenţi, 96,5%, nu au obţinut niciodată fonduri europene, iar 61% nici nu cred că le-ar putea obţine. Peste trei sferturi dintre locuitorii satelor (78%) nu sunt interesaţi de accesarea fondurilor europene, iar din cei 14%, care ar vrea să folosească bani comunitari, destui nu ştiu cum să procedeze sau nu au încredere că ar putea avea şanse.

Valorificarea fondurilor de dezvoltare a mediului rural este pentru următorii trei ani de 8 miliarde de euro, dar deocamdată nu s-a găsit o cale de comunicare cu oamenii de la ţară prin care aceştia să fie încurajaţi şi ajutaţi să facă proiecte.

În acelaşi timp, fermierii români susţin că nu au banii necesari pentru a începe campaniile agricole de primăvară şi acuză Guvernul că nu le pune la dispoziţie subvenţiile de la Uniunea Europeană, motiv pentru care, de luna viitoare, vor declanşa proteste, atât la Bucureşti, cât şi la Bruxelles.

Fermierii se plâng că accizele pe motorină sunt prea mari, iar subvenţia de un leu pe litru, dată de stat, e prea mică. Fermierii se mai plâng şi de faptul că nu au primit încă subvenţiile de 80 de euro pe hectar de la Uniunea Europeană.

Ministrul agriculturii, Dacian Cioloş, a anunţat că plata subvenţiilor ar putea începe luna viitoare, deşi iniţial se stabilise ca fermierii să intre în posesia banilor încă de acum câteva luni. Cioloş susţine că principala cauză a acestei întârzieri este ineficienţa administrativă a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură.

Iată numai câteva din aspectele îngrijorătoare care fac din viitorul agriculturii unul de coşmar pentru ţăranii români! Iată de asemenea de ce facem un apel la Guvernul României ca măcar în al 12-lea ceas să ia în considerare gravele probleme cu care se confruntă ţăranii români şi să gestioneze cu mai multă responsabilitate aceste probleme ale unei largi categorii de populaţie, al cărui standard de viaţă este sub orice critică!

Domnul Viorel Pupeză:

"Chibzuinţă bugetară sau pomeni electorale?"

Premierul Călin Popescu-Tăriceanu anunţa de ceva vreme că 2008 nu va reprezenta anul "pomenilor electorale", dimpotrivă Guvernul şi-a propus adoptarea unor politici extrem de prudente, sub deviza "chibzuinţei bugetare". Totuşi, pare greu de crezut că preşedintele Partidului Naţional Liberal nu va încerca să-i mulţumească pe tot mai mulţi români. În lupta electorală ce se anunţă, Guvernul liberal va folosi tot arsenalul din dotare şi asta cu un preţ major, pe care România îl va resimţi în perioada post 2008.

Starea de euforie legată de cheltuielile pe care Guvernul intenţionează să le facă în perspectiva anului electoral 2008 trebuie stopată. Executivul este în pericol să încalce, în acest an, prevederile Uniunii Europene referitoare la deficitul bugetar, care ar putea depăşi 3%.

Reducerea cheltuielilor bugetare cu 1,1 miliarde euro a fost deja anunţată de ministrul economiei şi finanţelor pentru rectificarea din martie. Chiar dacă s-a declarat că nu se intenţionează reducerea cheltuielilor de investiţii, deja apar primele semnale ale cheltuirii iraţionale a fondurilor. Nici nu am trecut de primul trimestru şi deja Compania naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale anunţă că fondurile prevăzute în 2008 pentru Autostrada Transilvania au fost epuizate.

Toate aceste efecte sunt o dovadă clară că Guvernul Tăriceanu a promovat o utilizare frauduloasă a resurselor publice pe criterii politice subiective. Fondul de rezervă bugetară, aflat la dispoziţia Guvernului, a fost transformat, în acest mandat, într-un veritabil fond de premiere, devenind o adevărată mană cerească pentru primarii portocalii.

Alocările financiare directe prin intermediul bugetelor unor ministere sau modalităţile subtile, dar nu mai puţin eficiente de direcţionare centralizată - fonduri pentru şcoli, unităţi de asistenţă socială, biserici, drumuri comunale, poduri şi podeţe - determină Guvernul, în cel de-al doisprezecelea ceas, să închidă robinetul cu preţul stopării sau "temperării" elanului unor investiţii majore pentru România. După ce au recurs, timp de trei ani, la astfel de procedee, mai nou, Ministerul Economiei şi Finanţelor obligă ordonatorii principali de credite şi autorităţile locale să aibă o execuţie bugetară ritmică, fiind acceptate abateri limitate ale sumelor cheltuite de la lună la lună.

Şi am putea crede că guvernanţii chiar vor fi chibzuiţi cu fondurile bugetare şi nu vor marşa, în 2008, pe pomenile electorale, dacă săptămâna trecută nu ar fi fost aprobată şi acordarea unui ajutor suplimentar pentru populaţia care foloseşte, pentru încălzirea locuinţei, gaze naturale. Dovadă că acest ajutor nu este altceva decât o măsură de atragere a capitalului electoral este faptul că aceste stimulente vor fi împărţite prin pixul directorilor de la direcţiile judeţene de muncă, iar plata se va face în conturi sau prin mandat poştal, iar nu prin compensarea facturilor de gaz. Altfel spus, Guvernul ia cu o mână şi dă cu două pentru a-şi majora procentele, măcar în sondajele preliminare.

Domnul Florin Iordache:

Declaraţie politică: "Introducerea votului uninominal - o necesitate a politicii din România".

În această perioadă, opinia publică este tot mai interesată de reforma clasei politice româneşti.

Una dintre modalităţile pentru realizarea acestui deziderat este adoptarea Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului prin vot uninominal.

P.S.D.-ul a fost primul partid care, în 2005, a iniţiat un astfel de proiect de lege care prevedea alegerea în colegii uninominale în două tururi de scrutin.

Actualul proiect aflat în dezbaterea Camerei Deputaţilor rezolvă problema în discuţie şi, mai mult, propune ca şi alegerea preşedinţilor consiliilor judeţene să fie realizată prin vot uninominal.

Numai aşa, începând cu primarul, preşedintele consiliului judeţean, dar şi cu deputatul sau senatorul dintr-o circumscripţie electorală, cetăţenii vor fi mai bine reprezentaţi, iar cei vizaţi vor fi mai implicaţi în problemele locale, reforma clasei politice realizându-se astfel pe deplin.

Domnul Liviu Alexandru Miroşeanu:

Declaraţie politică: "Taxa de primă înmatriculare - o încăpăţânare a Guvernului Tăriceanu".

Imediat după intrarea României în Uniunea Europeană, unul din obiectivele principale ar fi trebuit să fie armonizarea legislaţiei româneşti cu legislaţia comunitară.

Ne aflăm, însă, în situaţia în care Guvernul Tăriceanu se încăpăţânează să menţină în funcţiune o taxă considerată de Comisia Europeană ca fiind injustă faţă de cetăţean.

Poziţia PD-L privind această chestiune a fost de la început una fermă, considerând că o politică pentru cetăţean presupune ca acesta să se poată bucura de avantajele conferite de piaţa Uniunii Europene, prin crearea cadrului legal necesar, în vederea asigurării condiţiilor legale, în raport cu cetăţenii celorlalte ţări membre ale Uniunii Europene.

Impunerea acestei taxe, având în vedere posibilităţile şi aşa reduse, îi poziţionează pe cetăţenii români într-o situaţie discriminatorie, reducându-le şansele de achiziţionare a unui autoturism.

Modificarea titulaturii, din taxă de primă înmatriculare în taxă de mediu, este doar o diversiune care nu poate păcăli pe nimeni, cunoscut fiind faptul că una din metodele cele mai eficiente de protecţie a mediului prin reducerea noxelor o reprezintă înnoirea parcului auto, menţinerea acestei taxe fiind o frână în ceea ce priveşte îndeplinirea acestui obiectiv.

Având în vedere toate aceste considerente, cerem Guvernului Tăriceanu, în termenul cel mai scurt:

1. eliminarea acestei taxe nerelevante;
2. returnarea imediată a banilor colectaţi ilegal.

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Declaraţie politică: "Problemele fiscale şi sociale ale României".

Cota unică a fost o momeală prin care liberalii şi democraţii au intrat în posesia multor voturi. Relaxarea fiscală părea o măsură care va aduce multiple avantaje tuturor păturilor sociale. Totuşi, după mai bine de 3 ani, România are cel mai mare număr de impozite din Uniunea Europeană. Insuficienţa veniturilor colectate prin cota unică a dus la crearea unor taxe aberante, precum cele pe cadouri şi pe înmormântări. Cetăţenii cu venituri mici şi medii au pierdut prin acest sistem de percepere a dărilor către stat.

Impozitare progresivă sau impozitare uniformă, aceasta este noua dilemă care frământă pe specialişti, iar clasa politică şi oamenii de stat au învăţat rapid cum stă treaba cu democraţia. Ei promit că această schimbare va aduce relansarea economică şi prosperitatea la care românii n-au încetat să viseze.

Ca orice produs al interacţiuni lor umane, şi impozitarea trebuie apreciată, în primul rând, din punct de vedere social, numai prin subordonarea criteriului eficienţei (cum e mai bine) şi criteriului social (cum e drept). Este adevărat că în sfera proprietăţii private poate exista interes pentru economisirea costurilor, deoarece numai în condiţii de piaţă risipa este penalizată prin pierderi şi, eventual, prin faliment. Totuşi, statul trebuie să aibă mijloacele de a-i ajuta şi pe cei nevoiaşi, pe defavorizaţii sociali, el trebuind să fie un participant activ în cadrul economiei din România.

În realitate, economia desemnează un sistem de interacţiuni voluntare între deţinătorii drepturilor legitime de proprietate, iar în arhitectura acestui sistem, politicile guvernamentale nu fac decât să împartă avantaje pentru unii şi dezavantaje pentru alţii, de unde şi natura inerent conflictuală a tuturor aranjamentelor bazate pe coerciţie.

Guvernanţii au maximizat avantajele rezultate din creşterea cheltuielilor publice pentru grupurile lor de interese, chiar cu preţul sacrificării dezvoltării economice, prin crearea sistematică de deficite şi mari datorii publice. Mărimea şi implicarea sectorului public trebuie să se bazeze pe "calcule de rentabilitate", deci economic, nu numai în funcţie de interesele şi programele politice câştigătoare, deci, electoral.

Distribuţia echitabilă a veniturilor în societate se poate realiza prin alternanţa guvernărilor liberale cu cele social-democrate, altfel pacea socială se poate transforma în revoltă.

Doamna Minodora Cliveti:

"Cât de bolnavi sunt copiii noştri? Şi de ce?"

O recentă audiere pe care am organizat-o cu autorităţi responsabile în domeniul sănătăţii mi-a dat prilejul să aflu o serie de date despre felul în care se face prevenţie în sănătate la nivelul unităţilor şcolare şi care este stare de sănătate, în general, a copiilor noştri.

Datele sunt şocante: la vârste fragede, copiii noştri suferă de obezitate, de lipsa alarmantă de calciu, de cefalee, dismenoree, scolioză. Copiii noştri nu fac sport, un mare număr cerând să fie scutiţi de orele de educaţie fizică sau aceste ore sunt folosite pentru a recupera alte materii... Există clase în care jumătate din elevi poartă ochelari sau ar trebui să poarte.

În şcoli funcţionează automate de la care copiii noştri îşi procură băuturi dulci carbogazoase, atunci când diabetul, boala cu cea mai mare incidenţă în România, este o prioritate şi printre copii. Aproape toate băncile pe care le găsim în sălile de şcoală româneşti sunt identice pentru elevii de la clasele primare la cele gimnaziale sau liceale, ignorându-se dimensiunile fizice ale elevilor din clase diferite. Elevii, mai ales cei mici, cară zilnic ghiozdane de câteva kilograme, în care îşi duc manualele şi numeroasele caiete cerute de programă.

Din cele peste 1000 şcoli ale judeţului Bacău, în numai 20 funcţionează cabinete stomatologice, şi acestea având o marjă extrem de redusă de servicii gratuite pentru minori. "Omul este un animal care îşi sapă groapa cu dinţii", spuneau anticii. Cei mai culţi dintre noi sau elevii noştri ştiu dictonul, dar cariile dentare sunt un flagel şcolar împotriva căruia nu ştim să luptăm în mod gratuit, aşa cum ar trebui să se întâmple într-o ţară care are grijă de copiii ei.

Recent, mi s-a cerut să completez un chestionar al unei organizaţii de "hospital teachers" iniţiată în Suedia şi răspândită în numeroase ţări ale lumii: profesorii aceştia au decis să se ocupe de elevii care sunt ţinuţi departe de şcoală pe perioada spitalizării. Sunt întrebată dacă avem un astfel de sistem, prin care copiii bolnavi sunt ajutaţi de profesori să ţină pasul cu colegii lor în timp ce sunt sub tratament şi, mai ales, să ţină legătura cu procesul educaţional.

În Franţa s-a interzis desfacerea de produse care conţin zahăr în incinta şcolilor şi se experimentează meniuri echilibrate nutriţional şi naturale în cantinele şcolare.

Ce se întâmplă în România? Afirmăm interesul nostru major pentru binele copiilor noştri. Interesul superior al copilului este, nu-i aşa, supremul nostru interes. Şi ce facem pentru a ne educa copiii în spiritul unei vieţi curate şi sănătoase? Cum îi ajutăm pe copii să înveţe să decidă în favoarea lor în materie de alimentaţie şi sănătate? Cum îi ajutăm să decidă în legătură cu alimentaţia lor, când marea majoritate a mesajelor publicitare se referă la mâncare şi se adresează mai ales copiilor? În SUA, s-a dat publicităţii rezultatul unei anchete care spune că un copil american este ţinta a cel puţin 10 000 mesaje de acest tip pe an. În România, nimeni nu este interesat să facă o astfel de investigaţie.

Avem nevoie de copii sănătoşi. Copiii noştri au nevoie de sănătate şi de educaţie în respectul sănătăţii. Avem obligaţia să-i ajutăm să aleagă viaţa sănătoasă într-o perioadă extrem de complicată pentru noi toţi şi pentru planeta noastră. În acest domeniu, copiii noştri nu au decât drepturi, iar noi, adulţii, nu avem decât obligaţii.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Justiţia română sub lupa Comisiei Europene"

Una dintre problemele care a fost în mod constant pe agenda opiniei publice din ţară şi în atenţia Comisiei Europene, într-un mod şi într-o manieră neplăcută, este situaţia din justiţie. Conflictele de natură instituţională în acest domeniu reprezintă o demonstraţie a caracterului superficial în care autorităţile au reuşit să compatibilizeze practicile juridice şi relaţiile instituţionale din domeniu, cu exigenţele minime presupuse de postura unui stat de drept european. Din nefericire, nu este nevoie de foarte multe cunoştinţe aplicate pentru a constata eşecul autorităţilor în managementul instituţiilor juridice, iar acest eşec pune în cauză însăşi maniera în care am reuşit să implementăm practicile şi normele statului de drept.

Pentru statele europene, justiţia este o componentă de bază a patrimoniului naţional şi un mijloc de afirmare şi exercitare a drepturilor şi libertăţilor individuale, ca şi o cale de promovare a intereselor comune. Urmărind dezbaterile asupra noului tratat european şi insistenţa unor state de a-şi păstra particularismul sistemului juridic vom înţelege cât de departe ne aflăm de aceste realităţi.

România a avut constant probleme cu aprofundarea normelor statului de drept şi a separaţiei puterilor în stat. Dincolo de introducerea sa în Constituţie, principiul a fost socotit inaplicabil de către cetăţeni, ca şi ideea egalităţii în faţa legii. Independenţa justiţiei s-a aflat şi pe agenda negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, iar capitolul referitor la Justiţie şi Afaceri Interne a reprezentat una din cele mai dificile faze ale negocierilor.

Comisia Europeană a avut în vedere vulnerabilităţile României în domeniul justiţiei, chiar şi după semnarea Tratatului de aderare şi a menţinut, în consecinţă, o anume presiune asupra autorităţilor, prin intermediul clauzei de salvgardare şi a rapoartelor periodice de monitorizare. Aprecierea forurilor comunitare coincide în mare măsură cu aceea a cetăţenilor români care, în ultimi ani, şi-au pus speranţele mai mult în hotărârile instanţelor comunitare, decât în deciziile instanţelor naţionale.

Raportul intermediar pe Justiţie al Comisiei Europene din februarie artă că "situaţia din teren dă naştere la preocupări" şi semnalează ca "în domenii-cheie cum ar fi lupta împotriva corupţiei la nivel înalt nu s-a făcut încă dovada unor rezultate convingătoare". În acelaşi timp, comisia subliniază ca planul de acţiune al Guvernului român este lipsit de consecvenţă şi are o serie de lacune.

Răspunsul găsit de România la aceste duble exigenţe nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor niciuneia dintre părţi. Ultimii trei ani au plasat justiţia în centrul episoadelor conflictuale dintre diverse instituţii ale statului. Dacă ne obişnuisem cu faptul că primitivismul oamenilor politici a transferat lupta împotriva corupţiei dintr-o atribuţie a justiţiei într-un instrument al lupte politice, nimeni nu îndreptăţeşte utilizarea instituţiilor specializate ale puterii judecătoreşti în anexe ale intereselor şi revanşelor de partid. Legislaţia elaborată în contextul finalizării negocierilor din 2004, care limita drastic amestecul factorului politic în domeniul rezervat corpului de magistraţi şi parchetului, a fost modificată din iniţiativa Guvernului, prin asumarea răspunderii.

Invocarea anticorupţiei şi orgoliile personale au făcut ca întreg efortul de eficientizare a funcţionării justiţiei să cadă în derizoriu. Spre deosebire de echivalentele europene, puterea a preferat să accentueze atribuţiile Parchetelor, acordându-le puteri susceptibile să genereze abuzuri. Acţiunile acestora din urmă au determinat suspiciuni de partizanat politic, iar finalitatea în cazul marilor dosare de corupţie este incertă.

Impresia este că România a făcut imenşi paşi înapoi, independent de chestiunile tehnice şi procedurale, care trebuie să rămână la îndemâna cunoscătorilor, factorii politici şi sociali vor trebui să facă faţă deficitului de credibilitate cu care se confruntă justiţia românească. Acesta se adaugă mai vechilor carenţe legate de eficienţă, semnalate în rapoartele de specialitate. Sper să nu ne confruntăm cu o nouă clauză de salvgardare, deşi aceasta poate fi oricând avută în vedere de către cei care monitorizează România. Statul se află însă implicat în procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde România înregistrează un nefast loc fruntaş la procese pierdute. Cu cât justiţia română va fi mai decredibilizată, cu atât instanţele străine vor avea temeiuri mai serioase să recepteze punctele de vedere ale contestatarilor hotărârilor sale.

Domnul Gheorghe Chiper:

Declaraţie politică în domeniul cercetării agricole "Staţiunile - ignorate şi nefinanţate; terenurile tot mai restrânse"

În legătură cu domeniul cercetării agricole, două categorii de probleme tind să devină cronice: a) staţiunile - altădată mândria cercetării româneşti, cu un inestimabil patrimoniu material şi intelectual - se constată că sunt tot mai neajutorate, slab finanţate şi oarecum abandonate de specialişti şi guvernanţi: b) proiectul de lege care asigură cadrul activităţii de cercetare se prezintă spre dezbatere în Parlament în mod periodic, în momentele electorale, dar aprobarea lui se amână nejustificat, în timp ce legile retrocedării terenurilor se aplică cu patos şi în mod frecvent de pe suprafeţele acestor staţiuni, văduvindu-le de principala lor bază de cercetare.

Trebuie arătat de la început că terenurile în cauză n-au aparţinut, de regulă, celor care le revendică. Ele sunt însă amplasamente ideale pentru traficanţii de terenuri, care, folosindu-se de permisivitatea actului normativ, de posibilitatea oferită de lege în baza căreia se pot acorda restituiri în natură şi pentru alte localităţi, primesc titluri pe pământurile unităţilor de cercetare, indiferent unde au avut terenurile (sau dacă le-au avut vreodată ...)

Regretabil este faptul că aceste terenuri nu sunt protejate de astfel de practici, că nu se reuşeşte interzicerea prin lege a diminuării suprafeţelor agricole a unităţilor de cercetare, că - fapt şi mai grav - aplicarea frenetică a legii retrocedărilor le aduce în situaţia de a nu mai avea obiect de activitate şi fondul funciar necesar.

Sunt sugestive în acest sens situaţiile create în partea de nord a Capitalei, unde deja s-a pierdut un mare patrimoniu pomicol, dar şi în teritoriu, în toate judeţele, de fapt, pierderile materiale de terenuri, clădiri şi alte dotări afectează zestrea tehnico-ştiinţifică a cercetării agricole, lăsând staţiunile de profil în voia sorţii.

Soarta lor însă este tot mai grea, iar efectele asupra sectorului agricol tot mai evidente: nu mai avem soiuri şi hibrizi autohtoni, nu mai avem toată baza genetică creată în ţară în decursul timpului, nu mai putem experimenta creaţiile noastre proprii. Produsele alimentare, în stare naturală sau procesate, sunt în proporţie nejustificat de mare aduse din import. În consecinţă - nu mai sunt necesare nici unităţile de cercetare agricolă, s-ar putea spune.

Şi, totuşi, nu trebuie abandonat acest sector. Degradarea activităţii de cercetare agricolă este o nesăbuinţă care trebuie oprită. Iată de ce măsurile preconizate de P.S.D. pentru stoparea declinului şi revitalizarea unităţilor de profil - pe centre de cercetare şi staţiuni de cercetare-dezvoltare - constituie o măsură salutară şi absolut necesară. Actele normative pregătite în acest sens, care prevăd reorganizarea unităţilor pe domenii, specialităţi şi în teritoriu, precum şi sprijinul financiar preconizat - toate sunt demersuri la care se impune a subscrie şi celelalte grupuri parlamentare, precum şi Guvernul României.

(Şedinţa este condusă în continuare de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Dan Radu Ruşanu şi Ioan Munteanu, secretari.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 330 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 186 sunt absenţi 144, dintre care 12 participă la alte acţiuni parlamentare.

Continuăm cu iniţiativele înregistrate pe ordinea de zi, urmând ca la ora 12,30 să avem votul final.

Suntem la pct.8, Proiectul de Lege pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Legea are caracter organic. Proiect adoptat tacit de către Senat.

Raport de adoptare din partea Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea Propunerii legislative privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, a preşedintelui României, alegerile autorităţilor administraţiei publice locale, finanţarea campaniilor electorale şi alegerea europarlamentarilor.

Suntem în procedură de urgenţă.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Dau cuvântul iniţiatorilor, iniţiatori fiind, dacă nu greşesc, chiar comisia. O să rog ca după aceea comisia să ne prezinte şi raportul.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

În calitate de preşedinte al Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru adoptarea legislaţiei electorale, doresc să prezint în acelaşi timp şi în foarte scurt timp atât proiectul de lege, cât şi raportul.

Comisia este într-adevăr iniţiator, aşa cum este cutuma în astfel de cazuri. Este un proiect care a fost însuşit ca o opţiune politică de către majoritatea partidelor politice parlamentare, lucru care s-a văzut şi în cursul dezbaterilor din comisie, precum şi la votul final asupra raportului în comisia pe care o conduc.

Este vorba de un proiect care îndeplineşte, în opinia noastră, cele două condiţii esenţiale pentru modificarea legislaţiei electorale, şi anume:

• în primul rând, votul uninominal pentru alegerea senatorilor şi deputaţilor;
• în al doilea rând, o reprezentare proporţională în Parlament, astfel încât un număr cât mai mic de cetăţeni să fie excluşi de la reprezentarea parlamentară.

Potrivit dispoziţiilor art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului a fost sesizată, spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Comisia a analizat amendamentele depuse, în şedinţele din 20 şi 26 februarie, în prezenţa majorităţii membrilor comisiei. Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modul de organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat.

Există avizul favorabil al Consiliului Legislativ, precum şi susţinerea Guvernului.

Senatul a adoptat acest proiect de lege prin adoptare tacită.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu 12 voturi pentru şi un vot împotrivă, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege menţionat cu amendamentele admise redate în Anexa nr.1 şi amendamentele respinse în Anexa nr.2.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Domnul Bogdan Olteanu:

Am să-l rog pe ministrul delegat pentru relaţia cu Parlamentul să ne prezinte şi punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Aşa cum este menţionat şi în raportul comisiei, Guvernul susţine acest proiect de lege, fără propuneri şi observaţii.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Aţi epuizat toate cele trei posturi.

Dezbateri generale.

Intervenţii la dezbateri generale?

Domnul deputat Anghel Stanciu.

Am să rog colegii care doresc să intervină la dezbateri generale să mă sesizeze, din partea grupurilor, bineînţeles, fiind procedură de urgenţă.

Vă rog domnule deputat, aveţi cuvântul.

Aştept şi alte înscrieri la cuvânt.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Iată că astăzi, după aproape 10 ani de dezbateri în simpozioane, în conferinţe, inclusiv conferinţe de presă, şi respectiv după un an şi jumătate în cadrul Comisiei de cod electoral, s-a ajuns la dezbaterea în plenul Camerei, în calitatea sa de Cameră decizională, a Legii privind alegerea Camerei Deputaţilor, alegerea Senatului şi, după ştiinţa Grupului parlamentar al P.S.D., şi alegerea preşedinţilor consiliilor judeţene.

Votul uninominal.

Jean-Jacques Rousseau preciza foarte clar la timpul respectiv că "poporul doreşte totdeauna binele, dar nu totdeauna ştie să-l caute".

Iată că mass-media, partidele, comunicatorii partidelor au reuşit să impună pe agenda cetăţeanului aşa-numitul "vot uninominal". 66 - 68% dintre cetăţeni, prin sondaje, doresc votul uninominal. 81,36% din cei 26,51% prezenţi la referendumul iniţiat de preşedintele României doresc votul uninominal.

În literatura de specialitate, cei care se ocupă cu aceste probleme de extremă importanţă pentru structurarea unei democraţii spun că votul uninominal nu există, ci că există scrutinul majoritar uninominal, care poate fi de mai multe feluri. În fond, ce înţelege cetăţeanul şi specialistul prin vot uninominal?

Cu bunăvoinţa dumneavoastră, voi preciza foarte scurt aceste noţiuni, nu pentru a le înţelege noi, care le înţelegem, dar unii dintre noi nu le pricepem şi de aceea probabil că nici nu vor vota.

Cel mai adesea, sistemul uninominal desemnează o procedură majoritară, adică primul sosit ia totul. Este în Marea Britanie, într-un singur tur; el este puţin îndulcit în Franţa, în două tururi, care este şi iniţiativa Partidului Social Democrat; Partidul Social Democrat a strâns peste 1 milion de voturi pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, prin vot, scrutinul majoritar în două tururi, ca la primari. Această iniţiativă, pe care Anghel Stanciu, împreună cu colegii săi de la Partidul Social Democrat au susţinut-o în Comisia de cod electoral, a fost respinsă cu voturile distinşilor colegi de la Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat.

De aceea, o să revenim şi o să vedeţi compromisurile de care am fost în stare pentru realizarea unei idei mari.

Ce înţelege cetăţeanul prin votul uninominal? El înţelege un singur lucru: nu mai vrea liste. vrea să voteze oameni şi nu liste. Acesta este sloganul zilei.

Ca atare, având în vedere respingerea categorică şi vehementă din Comisia de cod electoral a variantei Partidului Social Democrat, de votare a Senatului şi Camerei Deputaţilor ca la primari, chiar dacă iniţiativa a fost preluată după aceea de preşedinte şi respectiv de Partidul Democrat-Liberal, realizarea unei majorităţi, care să impună un sistem adecvat momentului actual, a necesitat din partea Partidului Social Democrat o găsire a unei noi soluţii, iar soluţia este cea pe care v-am prezentat-o dumneavoastră, în care am căutat următoarele:

• să avem 43 de circumscripţii electorale (42 în România şi una în străinătate);
• să avem un număr de colegii în circumscripţie egal cu numărul de candidaţi (câţi deputaţi atâtea colegii, câţi senatori atâtea colegii);
• să păstrăm şansele românilor din Harghita şi Covasna de a fi reprezentaţi în Parlament.

De aceea, am achiesat la propunerea colegilor noştri de la U.D.M.R., P.N.L. şi P.D., de a menţine norma de reprezentare 70.000 şi, respectiv, 160.000.

Totodată, am dat o şansă şi pluripartidismului, care este specificat în Constituţie, spre a fi reprezentate toate curentele de opinie în Parlamentul României. Şi, ca atare, am acceptat, deşi Partidul Social Democrat a susţinut să fie numai un singur prag, cel de 5%, cât a fost până acum, noi am acceptat şi pragul alternativ, este drept, nu în forma în care am dorit noi, ci în forma în care a necesitat un compromis, de şase mandate pentru Camera Deputaţilor şi trei mandate de senatori, renunţând la condiţia de 50% plus 1.

Totodată, încercând să găsim o soluţie între a vota oameni şi nu liste, şi totodată a fi reprezentaţi în Parlament aceste curente politice, am acceptat şi ideea proporţionalităţii, în sensul că numărul de voturi exprimate să se regăsească în cele două Camere în numărul de mandate. De aceea, sistemul acesta de vot uninominal are finalitate proporţională, în aşa fel încât să pierdem cât mai puţine voturi sau, în limbaj de specialitate, să nu avem o distorsiune.

Având în vedere aceste principii, noi vom sprijini proiectul pe care l-am iniţiat şi care este efectiv în substanţa sa rodul muncii, chibzuinţei şi strădaniei Partidului Social Democrat, spre a demonstra că tot ceea ce s-a spus în presă este total neadevărat, că am fi împotriva votului uninominal. Am fost cei care l-am propus, cei care l-am susţinut, cei care am găsit cheia deblocării acestei soluţii de vot uninominal. Suntem cei care vă propunem şi votul pentru consilierii judeţeni, despre care o să vorbească foarte bine distinsul nostru coleg Victor Ponta.

Închei, spunând următorul lucru: votul uninominal trebuie să inducă responsabilitatea parlamentarilor faţă de alegători, prin contribuţia acestora la rezolvarea problemelor concrete ale comunităţilor din colegiul uninominal respectiv.

Responsabilitatea parlamentarului poate fi asumată numai prin asumarea de către el a problemelor curente ale localităţilor care se găsesc în colegiul uninominal.

Trebuie să se realizeze o echipă între primar, între consilier şi parlamentarul din colegiul uninominal. Dacă nu se va realiza această echipă, în care triada primar-consilier-parlamentar să găsească soluţiile pentru rezolvarea problemelor concrete ale cetăţenilor, atunci introducerea votului uninominal nu va duce la nicio reformă şi performanţă politică şi administrativă. Va fi o formă fără fond.

De aceea, cred că votul uninominal nu va fi ceea ce cred unii: scoală-te tu, să mă aşez eu, şi va fi efectiv o modalitate concretă de legare "a parlamentarului de glie, de cetăţean".

În felul acesta, următorul pas pe care-l propun, în perspectivă, va fi acela de a modifica atribuţiunile parlamentarului, care sunt cuprinse în Constituţie. Pentru că, în aceste condiţii în care parlamentarul are atribuţiunile pe care le are, el nu va putea să devină un factor de coagulare a cetăţenilor, a primarilor şi consiliului, pentru a creşte eficienţa administrativă, politică şi economică.

Vă invit, stimaţi colegi, să facem acest pas mic pentru noi şi pas mare pentru România. Să votăm votul uninominal şi, evident, să plecăm satisfăcuţi acasă, că am făcut un lucru bun cu mâna noastră.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Urmează, din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Fenechiu.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Domnilor miniştri,

Într-adevăr, aşa cum a spus şi colegul nostru, suntem astăzi în faţa unei decizii pe care de mult ne propunem să o luăm. Unii chiar ne propunem, alţii doar mimăm că o propunem.

Dincolo de toate populismele politicii româneşti, astăzi încercăm să dăm votul nostru pentru ceea ce, într-adevăr, în toate sondajele de opinie românii doresc: votul uninominal.

Până acum a existat votul pe liste, pentru frageda democraţie de după 1990. Cred că suntem cu toţii de acord că acest vot pe liste a fost benefic şi aceasta datorită faptului că în urma votului pe liste scena politică s-a stabilizat, s-au întărit câteva partide politice. Vreau să vă gândiţi la ceea ce se întâmpla în anul 1992 şi câte partide erau pe scena politică. Votul pe liste a dus la stabilizarea acestei scene şi la rămânerea unui număr mult mai mic de partide politice.

Chiar dacă nu am ajuns la o maturitate a democraţiei în România, considerăm că după 17 ani de tranziţie a venit vremea votului uninominal.

Au fost mai multe păreri: preşedintele Traian Băsescu a venit cu propunerea votului uninominal în două tururi. Nu are sens să mai discutăm că acest tip de vot uninominal nu există nicăieri în Europa. Sunt două variante aici, dacă doriţi. Eu mi-aş dori să cred că domnul Traian Băsescu a propus acest tip de vot, pentru a se ajunge la o soluţie corectă, dar chiar dacă mi-aş dori să cred asta, mie mi-e teamă că domnul Traian Băsescu a propus acest tip de vot, tocmai pentru a nu se putea ajunge niciodată la votul uninominal. Pentru că, eu repet, şi în această sală, dar mai ales în afara ei, există încă mulţi care declară sus şi tare că-şi doresc votul uninominal, dar în realitate pe de o parte le este frică de acesta, iar pe de altă parte nu-l doresc deloc.

Stimaţi colegi, mai avem o mare problemă, cea a preşedinţilor consiliilor judeţene. Sunt cu totul adeptul acestui tip de vot uninominal şi în cazul preşedinţilor consiliilor judeţene, dar totuşi nu văd cum am putea răspunde în faţa cetăţenilor României, dacă noi, deputaţii, am vota azi aici o lege care, dintr-un motiv sau altul, poate chiar de cei mai vajnici susţinători ai uninominalului, ar fi mâine atacată la Curtea Constituţională, lucru care ar duce la imposibilitatea ca la viitoarele alegeri parlamentare să avem vot uninominal.

Aşa încât, vă propun, încă o dată, cu maturitate, să votăm astăzi Legea votului uninominal, fără a vota şi prevederea ca preşedinţii consiliilor judeţene să fie aleşi prin acest tip de vot, şi în cel mai scurt timp, într-o altă lege, să votăm ca preşedinţii consiliilor judeţene să fie votaţi prin vot uninominal.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Valentin Iliescu.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă bucur că, spre deosebire de alte şedinţe, în care legi importante trec prin faţa plenului, existând o prezenţă redusă, mă bucur că astăzi sunt foarte mulţi colegi deputaţi. Şi mă bucur pentru că probabil astăzi Parlamentul României, prin Camera Deputaţilor, Camera decizională, este pe cale să adopte probabil cea mai importantă lege pentru actuala legislatură parlamentară.

Nu este vorba numai despre împlinirea unui vis al multor români, acela ca viitorii parlamentari să fie aleşi prin vot uninominal. Cred, înainte de toate, că adoptarea unei asemenea legi va duce la o calitate mai mare a actului legislativ, la o prezenţă mai reprezentativă şi mai importantă în forul legislativ al ţării şi, nu în ultimul rând, probabil, că problemele şi interesele cetăţenilor, de multe ori călcate în picioare de un Parlament mult prea mult interesat de jocurile politice, să se gândească în primul rând la cei care i-au trimis pe parlamentari acolo.

Partidul Democrat-Liberal nu a fost niciun moment frâna introducerii votului uninominal. Şi dacă vreţi, printr-o asociere sufletească, chiar liderul spiritual al partidului nostru, preşedintele României, domnul Traian Băsescu ... (Zumzete şi vociferări), a venit în urmă cu un an aici, în faţa Camerelor reunite, şi v-a sugerat, domnilor colegi, să puneţi mai mult accent pe introducerea votului uninominal.

Nu v-a plăcut atunci acest lucru. Mai mult decât atât, tot din iniţiativa preşedintelui, în noiembrie 2007, cetăţenii au fost convocaţi la un referendum pe tema introducerii votului uninominal. Şi atunci, ca în toate sondajele pe care le-aţi evocat aici, cetăţenii au spus că este nevoie de votul uninominal.

Partidul Democrat-Liberal va vota această iniţiativă, deşi trebuie s-o spunem, că după referendum punctul nostru de vedere a fost că cea mai bună soluţie ar fi scrutinul majoritar în două tururi.

Ne pare rău că după referendum şi după ce voinţa a 4 milioane de români a fost exprimată, colegii de la P.S.D. şi-au schimbat punctul de vedere. Nu este însă până la urmă acest lucru important. Important este că am ajuns aici şi că astăzi suntem pe cale să votăm o lege importantă, repet, cea mai importantă lege din actuala legislatură.

A apărut în ultimul moment şi un amendament important, care se referă nu la alegerea parlamentarilor, ci la alegerea preşedinţilor de consilii judeţene. Cred că este un lucru important şi credem tocmai pentru că cel mai important om din administraţia judeţului trebuie să fie un om cu foarte multă reprezentativitate, că soluţia alegerii preşedintelui de consiliu judeţean prin vot uninominal este un lucru bun, pozitiv, pe care Partidul Democrat-Liberal îl va vota chiar în această şedinţă.

Îndrăznesc să le spun colegilor liberali, pe care, sincer, mă aşteptam ca astăzi să vină să susţină şi ei acelaşi punct de vedere, că nu pot să le înţeleg diferenţa de opinie, diferenţa din noiembrie, când printr-un proiect propus dumneavoastră, asumat de Guvern, veneau cu soluţia alegerii prin vot uninominal şi a preşedinţilor de consilii judeţene, şi a deputaţilor şi senatorilor în acelaşi proiect, şi astăzi, când prin vocea unui important lider al Grupului parlamentar al P.N.L., schimbă acest punct de vedere.

Eu cred, dacă vrem cu adevărat să facem o reformă importantă, pentru că legea de astăzi vizează în fond reforma clasei politice româneşti: responsabilizarea parlamentarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene, aducerea în primul for legislativ al ţării a oamenilor cei mai reprezentativi.

Probabil că astăzi se va întâmpla un lucru important, pentru că eu nu am nici cea mai mică îndoială că Parlamentul României este astăzi pregătit să acorde un vot pozitiv acestei legi. Un lucru paradoxal, probabil, că unii dintre colegii noştri, care astăzi vor vota acest proiect, poate nu vor mai fi data viitoare parlamentari. Dar este până la urmă, dacă vreţi, o obligaţie a noastră, ca parlamentari, să votăm legi bune pentru oameni şi nu pentru noi.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Lucian Augustin Bolcaş.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Poate veţi crede că este greu în acest "concordat" pentru votul uninominal să aduc vocea unui partid care în mod constant şi ferm s-a pronunţat şi, mai ales, a argumentat împotriva votului uninominal.

Mă ajută formaţiunea mea juridică. Anumite precepte juridice mi-au devenit şi precepte de viaţă: Error comunis non facit ius!, şi o eroare comună chiar impusă la nivelul acestui concordat, care se pare că este numai vocal, nu poate să ducă la adoptarea unei legi pe care, în primul rând, populaţia nu o doreşte.

S-a pornit în toate aceste susţineri de la un mare neadevăr, pe care trebuie să îl punctăm. La recentul referendum privind votul uninominal, independent de forma acestuia, nu s-a prezentat nici măcar o treime din numărul populaţiei active. Nu numai că nu au votat "pentru", ci nu i-a interesat. Două treimi din populaţia României nu este interesată de ceea ce domniile voastre şi câteva ONG-uri zgomotoase, care la un mare miting au reuşit să strângă mai puţin decât membrii consiliilor lor de conducere, agită de atâta vreme.

Se vorbeşte despre acest vot uninominal, pe care, repet, populaţia nu-l vrea şi nu-l înţelege, ca fiind panaceul universal al primenirii clasei politice, cum spunea cu mult umor un coleg de-al meu, al reformării clasei politice. Evident, cariera sa de militar şi-a pus amprenta asupra formulării.

Această idee este propagată de două categorii de oameni: unii sunt cei care trăiesc cu o iluzie; alţii sunt cei care promovează deliberat o minciună. Argumentele pe care le-am folosit până acum, pentru a combate ideea votul uninominal, vă sunt cunoscute şi, de aceea, n-o să-mi permit decât să le trec într-o sumară revistă.

În primul rând, metodologia votului uninominal, în orice formă a sa, este greu de perceput şi de realizat de populaţie. De aceea, preşedintele României foloseşte sintagma "să votăm parlamentarii ca primarii". Şi regret că un distins coleg de-al nostru a reluat această sintagmă, cu ostentaţie, aşa cum a reluat şi ideea întoarcerii la popor.

Iertaţi-mă, dar am trăit şi voi trăi cu credinţa că între un parlamentar şi un primar există o deosebire care se poate şi trebuie să se reflecte şi în modul de alegere.

A percepe greu ceva, a nu participa la o dezbatere de referendum cu privire la votul uninominal înseamnă practic că populaţiei i se dă ceva ce nu înţelege şi nu-şi doreşte. Şi probabil că asta se urmăreşte.

Vreau să subliniez, dacă ideea că populaţia, o treime ar reprezenta majoritatea dorinţei românilor pentru votul uninominal este fundamentul tuturor acestor teorii, atunci trebuie să vă spun că o teorie construită pe un neadevăr este neadevărată până la sfârşit.

Am mai vorbit despre posibilităţile de dirijare a votului într-un anume sens: distincţia între votul politic şi votul popular, posibilitatea ca anumite partide, într-un joc electoral care ţine de la modul de concepere a legii până la constituirea colegiilor uninominale, să poată să-şi câştige mult mai multe mandate decât au dorit-o cei care au votat. Poate şi asta se urmăreşte.

Şi, la urma urmei, cum vom primeni clasa politică? Problema este sensul acestei primeniri. Şi sensul acestei primeniri ni-l dă prezentul proiect de lege.

Acest proiect de lege, subliniez de la bun început, este, într-adevăr, un proiect de lege liberal; este un proiect de lege al celor bogaţi, pe care liberalii, prin tradiţie, îi reprezintă. Partidul Liberal a fost totdeauna partidul marelui capital. Dar, ce caută în combinaţia asta un partid social-democrat, n-am înţeles şi nu pot să înţeleg.

Problema este următoarea. Textul de lege - art.29 din proiect, alin. (5) - vorbeşte de la bun început de o garanţie materială la nivelul a 5 sau 10 salarii minime pe economie, nejustificată de absolut nimic, dar care condiţionează şi diferenţiază oamenii după avere. Cum credeţi dumneavoastră că un şomer va putea să achite această garanţie, pentru a candida în Parlamentul României?

Şi, cu marele risc care, de fapt, nu este un risc, ci poate să fie o responsabilitate asumată, vreau să vă declar ferm şi fără niciun fel de echivoc, că-mi doresc un şomer în Parlamentul României să reprezinte şi pe oamenii săraci. Or, acesta este împiedicat să acceadă, de acest proiect de lege. Că liberalii o vor, este normal pentru politica pe care o desfăşoară. Că Partidul Social Democrat propune acest amendament şi-l susţine, rămâne pentru mine în continuare o mirare.

Ce se mai poate spune despre acest proiect de lege? În primul rând, este vorba de nişte vicii fundamentale în alcătuirea sa. Niciun copil nu cred că se poate face sub presiune, darămite un proiect de lege? Este o presiune care de data aceasta nu este populistă, pentru că nu urmează şi nici nu vrea să urmeze voinţa poporului. Este o presiune elitistă, pentru a găsi o soluţie ca numai anumite părţi ale României să fie reprezentate şi care, în calculele minime făcute în mass-media şi pe care le cunoaşteţi cu toţii, o campanie personală pentru un vot uninominal se cifrează în jurul sumei de o sută de mii de euro. Este o cifră acceptată de către toţi. Iar indemnizaţia unui Parlament pentru 4 ani de mandat nu reprezintă decât jumătate din această sumă pe care el trebuie s-o investească.

Deci, s-a terminat cu controlul averilor, s-a terminat cu conflictele de interese, pentru că oamenii vin în Parlament nu să-şi cumpere acest titlu, cum se cumpărau titluri nobiliare, ci să-şi cumpere un ce profit. Se pune un semn de egalitate între valoare şi bani. Unde vor fi specialiştii care pot să-şi spună cuvântul şi care nu au sumele de bani necesare accederii în Parlamentul României, un Parlament spus de esenţă liberală.

Ne află în prezenţa unor vicii ale proiectului, pe care vreau să vi le semnalez. Nu am văzut în materialul care a fost difuzat - îmi iau această rezervă - avizul Consiliului Superior al Magistraturii, absolut obligatoriu în această situaţie, nu printr-o obligaţiune prevăzută expres de lege, ci derivând din conţinutul ei. Faptul că judecătorii trebuie să participe la diverse forme instituţionale de rezolvare a alegerilor este în tradiţia dreptului electoral românesc, dar, de acest lucru trebuie să ştie şi Consiliul Superior al Magistraturii. Mai mult, este vorba de constituirea unor proceduri în faţa instanţelor privind soluţionarea unor contestaţii pe care trebuie să le cenzureze Consiliul Superior al Magistraturii. Şi, ca să punem bomboana pe colivă, avem, la Cap.XIII, art.58 care vorbeşte despre contravenţii, din care mai mult de trei sferturi sunt de fapt infracţiuni, şi care instituie infracţiuni cu caracter penal, despre care trebuie să ştie Consiliul Superior al Magistraturii.

Pentru aceste considerente, închei dezbaterea generală, cu o primă propunere de restituire, pentru a vedea şi avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

În încheiere, repet: ne vom pronunţa în continuare ferm, vom argumenta în continuare ferm pentru un sistem de vot care să fie corespunzător momentului actual al dezvoltării socio-politice a României. Responsabilitatea partidelor politice, atât în formarea Parlamentului, cât şi în formarea Guvernului, nu poate să fie disoluţionată de această formă de vot uninominal. Nu trebuie să fie disoluţionată. În acelaşi timp, apropierea alegătorului de ales se realizează prin intermediul partidului politic, în actualul sistem constituţional românesc, care este bun, din acest punct de vedere, în care mandatul este reprezentativ, şi nu este imperativ, singura verigă de apropiere între alegători şi aleşi o reprezintă partidul politic. Luaţi-o şi pe aceasta şi afirmaţi că alesul plin de bani s-a apropiat de alegătorul său şomer, pe care nu-l lăsaţi să intre în Parlament.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Am notat solicitarea dumneavoastră de retrimitere la comisie. O voi pune la vot în încheierea dezbaterilor generale.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Márton Árpad.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Când vorbim despre adoptarea unui proiect de lege, trebuie să ştim ce dorim să realizăm prin acel proiect. De fapt, care este problema pe care vrem să o soluţionăm şi cum funcţionează însăşi legea respectivă.

Din păcate, în ultimii ani, de oameni neavizaţi sau prea avizaţi a fost indusă în dezbaterea politică, să zic aşa, în mass-media, chiar şi în conştiinţa cetăţeanului de rând, ideea că ar exista un sistem de vot inexistent în lume - cel uninominal.

Şi, dacă pornim de la această premisă falsă, nu putem să ajungem decât la soluţii false.

(Domnul deputat Marcu Tudor vociferează din bancă.)

Domnule deputat, mai învăţaţi dumneavoastră puţină carte ...

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Am de două ori cât vârsta ta, carte!

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Sistemul uninominal nu se aplică pentru alegerea Parlamentului European ...

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Ba, exact aşa, pe listă!

Domnul Márton Árpad-Francisc:

... ci, pe listă - cum spuneţi dumneavoastră -, care, iarăşi este inexistent.

(Domnul deputat Marcu Tudor vociferează din bancă.)

Domnule preşedinte,

v-aş ruga să permiteţi să-mi termin discursul, ori să-l faceţi să tacă pe colegul nostru din Partidul România Mare ...

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu-mi cereţi imposibilul!

Domnul Márton Árpad-Francisc:

... ori chestorii să-şi intre în atribuţiuni şi să-l poftească afară.

Vă mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Face minciuni, aici!

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Mulţumesc.

Deci, există două sisteme de vot - cel majoritar şi cel proporţional. În cazul celui majoritar, există, într-adevăr, şi sistemul de vot uninominal, adică pe circumscripţii uninominale, dar există şi pe listă, şi cel majoritar.

Constituţia României este clară pentru mine, cel puţin. Vorbeşte despre un sistem proporţional, pentru că Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului. Deci, un sistem majoritar propus de domnul Preşedinte Traian Băsescu, ca deputaţii să fie aleşi ca primarii, dincolo de faptul că nu este uzitat nicăieri în lume, pentru că nicăieri, nici în sistemele majoritare, chiar cu două tururi de scrutin, nu se alege deputatul sau senatorul candidând în al doilea tur de scrutin doar doi, ca la primari, deci cu un vot majoritar, ci un vot relativ. Care este diferenţa? Primarul este o persoană. Instituţia de conducere însăşi este realizată de o singură persoană. Parlamentul este un organ colegial, unde partidele, pe baza voturilor primite de către popor, reprezintă o parte din popor. Partidele însele reprezintă parte din popor. De aici derivă însuşi cuvântul de "partid".

sistemele majoritare - numai majoritate - sunt bune pentru partidele mari. Partidele mici şi comunităţile mici, inclusiv cele ale minorităţilor naţionale, nu au ce căuta în acest sistem şi nu ajung în Parlament.

Deci, cu astfel de sisteme, noi avem o problemă destul de mare, pentru că ceea ce dorim să realizăm noi este posibilitatea reprezentării comunităţii maghiare din România în Parlamentul României.

Acesta este scopul nostru. Aceasta vrem să realizăm.

Evident, Partidul Social Democrat în 2004, dacă ar fi existat sistemul propus de ei pe atunci, majoritar, ar fi putut ca, în două tururi de scrutin, să aibă o majoritate în Parlament, care nu i-ar fi permis domnului Traian Băsescu să facă acel joc pe care l-a făcut. Este clar!

Acum, însă, nu aş înţelege de ce ar susţine un astfel de sistem, pentru că Partidul Democrat a ajuns în acea situaţie în care şi-ar putea mări voturile printr-un astfel de sistem. Este just că acum domnul Traian Băsescu, care a fost opozantul acestui sistem, este pentru acest sistem. Este normal.

Există sisteme mixte, în care parte din voturi se dau şi se iau în circumscripţii uninominale şi parte pe ideea proporţionalităţii. Noi am inventat ceva ce nu există. Aproape nimic nu se ia în circumscripţii, adică foarte puţine - cel mult 10% din mandate vor fi luate în circumscripţii -, deşi mandatele se vor da către persoanele care au candidat în circumscripţii, dar nu neapărat de către persoana care a fost pe primul loc. Deci, electoratul va afla că a fost fentat în momentul în care deputatul lui va fi cel care a ajuns pe locul 4 în circumscripţia sa electorală.

Dar, acest sistem propus are şi un element bun, pentru că este reprezentativ. Deci, în Parlament, partidele care au trecut pragul, evident, vor avea o reprezentare egală cu voturile primite. Vor avea această reprezentare. Este adevărat, însă, că poate nu tocmai deputatul care a primit cele mai multe voturi, adică candidatul care a primit cele mai multe voturi va intra în Parlament, ci poate acela care a luat cele mai puţine voturi. Dar, partidul, partidul va intra. Deci, este o struţo-cămilă. Să vedem fiecărui partid dacă îi corespunde acest sistem sau nu.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

De ce este nevoie de această struţo-cămilă?!

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Trebuie să vă spun că noi ne-am gândit foarte mult. Noi am acceptat varianta propusă prin asumare a răspunderii de către Guvern, pentru că acolo a existat un sistem mixt, în care comunitatea maghiară putea să-şi adune voturile şi să-şi trimită reprezentanţii în Parlament. În urma deciziei Curţii Constituţionale, am propus varianta propusă de Curtea Constituţională: două voturi - unul pentru candidatul în circumscripţii electorale, şi acel candidat care iese primul să fie ales, şi unul pe lista naţională. Aşa cum se practică în cele mai multe ţări din Uniunea Europeană. Nici acest sistem n-a mai fost acceptat.

Am trecut la această variantă de compromis, am încercat s-o modificăm. Avem câteva amendamente respinse. Au şi alţii câteva amendamente respinse.

În funcţie de cum se va vota în acest Parlament, deci, dacă vom avea garanţia ca într-adevăr, comunitatea maghiară din România să aibă reprezentare corectă în Parlamentul României, doar atunci vom putea vota această lege.

Ca atare, votul nostru va fi decis de voturile date pe articole. Noi o să ne susţinem toate amendamentele depuse, pentru că suntem convinşi că o comunitate ca acea maghiară din România trebuie să fie reprezentată în Parlament şi trebuie să fie reprezentată proporţional cu numărul membrilor acestei comunităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Corneliu Ciontu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, şi domnul deputat Pambuccian.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dincolo de tenta de festivism şi de mare victorie democratică, care se degajă din intervenţiile unor colegi, eu fac apel la raţionament şi la discernământ şi vreau să ridic, în primul rând, două probleme care nu mi se par deloc clare şi pe care le-aş fi considerat rezolvate într-un alt mod.

În primul rând, mă aşteptam ca un reprezentant al Guvernului să vină în faţa noastră şi să ne spună care au fost motivele pentru care şi-au retras şi nu şi-au menţinut acel proiect de lege pentru care şi-au asumat răspunderea, deci, cu riscul de a fi demişi. Pentru că, în mod normal, mi s-ar fi părut ca acest proiect de lege, cu amendările, ţinând cont de ce a hotărât Curtea Constituţională, să-l supunem dezbaterii plenului celor două Camere. De ce s-a ales această variantă? Ar fi bine ca şi opinia publică, dar şi noi, parlamentarii în primul rând, să fim informaţi.

O a doua observaţie şi nedumerire, în acelaşi timp. De ce am mers pe procedură de urgenţă, când avem de-a face cu un proiect de lege atât de important, în jurul căruia s-au manifestat fel de fel de dispute, ani de zile - pe paternitate, care mai de care, că al lor e mai frumos, e mai deştept şi aşa mai departe şi o să curgă lapte şi miere în România. Pentru a nu crea false impresii, am să spun de la bun început că Partidul Conservator a fost printre primele formaţiuni politice care au insistat pe o formă de vot uninominal. Numai că noi vedeam o formă de vot uninominal pe sistem mixt, ceea ce nu se prea întâmplă.

O alt chestiune pe care vreau să v-o reamintesc este că încă din 1998, doamna deputat Daniela Popa a avut o asemenea iniţiativă depusă şi care nu a fost luată în dezbatere. În 2005, Partidul Conservator a adunat semnături - 170 de mii de semnături de la cetăţeni, pentru organizarea unui referendum şi susţinerea Proiectului de Lege privind votul uninominal. Asta pentru a se şti adevărul, pentru că prea mulţi încearcă acum să pozeze ei în reuşita asta democratică pe care speră să o obţină.

Deci, noi susţinem în continuare votul uninominal, ca să nu fie niciun fel de dubiu. Dar considerăm că actualul proiect de lege are foarte multe carenţe. Carenţe care vizează chiar spiritul şi litera Constituţiei României.

Vorbind de vot uninominal, deci simplu, pentru a se înţelege de către electorat, ştampila se pune pe persoana dorită de cetăţeni. Analizând textul acestui proiect de lege, constatăm că nu vom respecta voinţa electoratului în totalitatea lui şi că vom încălca art.61 alin. (2), care vorbeşte de reprezentativitatea şi supremaţia Parlamentului Român.

Concret, la aceste alegeri, după părerea mea, - nu sunt jurist, dar ca sociolog, aşa, sunt atent să văd cam ce se întâmplă, ce mutaţii apar în societatea românească, o să participe în jur de 10 partide, dintre care trei mari partide, care, dincolo de disputele doctrinare şi de altă natură, aici şi-au dat mâna, pentru că au realizat că trebuie să ne propună o formulă din care să aibă avantaj aproape maxim faţă de celelalte partid.

Revenind, cele 10 partide minus trei, să spunem cele şapte, să ştiţi că vor avea capacitatea ca în multe colegii uninominale să-şi impună candidatul. Dar, în final, când se va trage linie, se va constata că în cele 50-60-70 sau poate 100 de colegii, acele partide nu îndeplinesc pragul de 5%. Şi atunci apare firesc întrebarea: mai vorbim de vot uninominal sau de vot impus pe partid? Ce facem cu voturile, din calculul meu, a peste două milioane de români care nu-şi regăsesc candidatul pe care l-au votat în Parlament? Acesta este spirit de vot uninominal? Şi spun asta şi pentru presă, ca să reţină, pentru că şi presa şi societatea civilă s-au bătut pentru o variantă de vot uninominal. Cum justificăm în faţa electoratului că aceşti oameni care l-au votat pe Popescu, pe Ionescu în peste 100 de circumscripţii, nu se regăsesc? Iată o mare contradicţie asupra căreia vă rog să meditaţi şi să aducem îmbunătăţiri.

Pentru informarea celor care nu ştiu, vreau să reţineţi că în Europa sunt 9 state care nu au prag electoral, printre care şi Franţa, şi Germania, despre care s-a vorbit aici, nu au prag electoral, deşi folosesc sistem de vot uninominal. De ce noi, românii, inventăm roata, să fim noi singura ţară cu prag electoral?

În mod normal, dacă vorbim de vot uninominal, pragul nu are ce să caute. Vreau şi eu să văd care sunt argumentele constituţionale prin care se susţine necesitatea pragului în cazul votului uninominal. Nu există niciun argument constituţional. Şi credeţi-mă că înainte de a veni aici m-am pregătit şi eu puţin, nefiind jurist.

Iată o chestiune care trebuie să ne dea de gândit, asupra căreia trebuie să ne aplecăm, cum, de asemenea, nu înţeleg de ce trebuie să cumulăm la a doua condiţie de a deveni partid parlamentar, colegiile din zona deputaţilor cu cele din zona Senatului. La urma urmei, sunt două instituţii distincte, care completează, pe ansamblu, Parlamentul, fiecare cu regulamentul ei. Vreau să vă reamintesc că am avut o situaţie când un partid avea doar grup la Cameră. De ce nu s-ar întâmpla şi acum? Deci, o altă chestiune asupra căreia fac apel la dumneavoastră să meditaţi.

Sigur că zarurile, în general, sunt aruncate. Dar nu ştiu cum o să argumentăm în faţa populaţiei, în momentul când vom vedea că aceste carenţe - şi sunt doar două, pe care le-am prezentat; mai este şi aceea prezentată de domnul Bolcaş, cu care sunt întru totul de acord. Până la urmă, ce facem? Intrarea în Parlament pentru bani şi pe bani a celor avuţi? Cei care nu au nu pot participa la un vot uninominal? Deci nu primează, până la urmă, calităţile umane: de buni gospodari, de oameni capabili să propună amendări la un proiect de lege sau altul?

Închei, prin a vă ruga pe fiecare în parte, pe toţi colegii mei, să nu dăm un vot mecanic, ci să îmbunătăţim acest proiect de lege şi, în final, să îl votăm cu îmbunătăţirile aduse.

Noi, Partidul Conservator, suntem deschişi să susţinem toate acele amendamente menite să scoată acele contradicţii din acest proiect de lege, făcut, cu o oarecare şmecherie, ca să mă exprim mai academic, aşa, în favoarea marilor partide.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Varujan Pambuccian. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Probabil că singurii care am trecut de câteva ori printr-o formulă de genul acesta de vot de persoane, şi nu de liste, am fost noi. Şi, din punctul acesta de vedere, pentru noi nici nu apare o schimbare fundamentală, din fericire, în acest proiect de lege.

De aceea, lucrurile pe care o să le spun aici nu privesc neapărat o chestiune de interes, să spunem, - iată, folosesc pentru prima oară în viaţa mea, cuvântul ăsta - partizan al grupului nostru, ci de interes general. Cred că ceea ce am făcut acum este un experiment şi nu este neapărat o agendă bine asimilată şi înţeleasă de către cei care cred că ea va aduce o schimbare radicală în bine.

Noi vom vota acest proiect de lege. Repet, din punctul nostru de vedere, strict al grupului şi al organizaţiilor noastre, el reprezintă ceea ce au reprezentat şi legile electorale de până acum. Nu avem, însă, convingerea că această nouă formulă de vot va aduce ceea ce crede populaţia că va aduce. Nu avem convingerea că felul în care oamenii vor fi reprezentaţi va fi mai bun şi teama mea este că o să adâncim confuzia între deputat, consilier local, primar, deci confuzia între administraţia publică locală şi legislativ, care există, în momentul de faţă, din păcate, în rândul multor oameni.

Îmi este, de asemenea, teamă că... Dar, probabil că sunt lucruri pe care, dacă nu le experimentăm pe piele noastră, nu avem cum să le înţelegem. Şi cred că este în ordine, merită să facem şi acest experiment. Îl vom face. probabil că într-o legislatură, două, o să înţelegem care au fost consecinţele lui, ce trebuie făcut, şi cei de atunci vor face ceea ce va trebui făcut.

Repet, îl vom vota. Singura noastră problemă specifică rămâne pragul acela, pe care l-am tot pomenit şi care pune în pericol un singur coleg al nostru, cel de 10%, poate reuşim să-l readucem la 5%, cum a fost el mai demult. În rest, vă mărturisesc că îl vom vota cu seninătate, ştiind că vorbim despre un experiment şi aşteptând să vedem rezultatele lui, unele dintre ele predictibile, şi momentul de peste o legislatură, două, când va trebui să regândim totul, ca urmare a aceea ce s-a întâmplat între timp.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Am finalizat dezbaterile generale. Avem o propunere de procedură, stimaţi colegi, pe care o voi supune mai întâi votului dumneavoastră.

Este vorba de propunerea de retrimitere la comisie.

Deci, o să vă rog să vă folosiţi cartelele, pentru că voi supune la vot propunerea de retrimitere la comisie, formulată de Grupul parlamentar al P.R.M.

Putem vota? Vă rog să vă introduceţi cartelele.

Vă rog să votaţi. Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect de lege.

Funcţionează, stimaţi colegi. Arată nişte numere chiar impresionante!

Propunerea de retrimitere la comisie a fost respinsă - 166 de voturi împotriva retrimiterii; 21 pentru, 5 abţineri.

Fiind în procedură de urgenţă, consult comisia asupra timpului de dezbatere. Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Domnule preşedinte,

stimaţi colegi,

M-am consultat şi cu vicepreşedinţii, aici, la prezidiu, şi vă propunem timp de dezbatere până la ora 12,00.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, stimaţi colegi, cu propunerea, de asemenea, ca, dacă până la ora 12,00 nu epuizăm dezbaterile şi trecem în continuare la votarea articolelor pe mai departe, să fiţi de acord să votăm pe articole până terminăm dezbaterea pe articole.

Dacă sunteţi de acord cu această propunere? Mulţumesc.

Voci din sală:

Supuneţi la vot!

Domnul Bogdan Olteanu:

Supun votului dumneavoastră propunerea referitoare la acest timp de dezbatere. Vă rog să votaţi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Deci, timp de dezbatere pe articole până la ora 12,00. Aceasta înseamnă, potrivit regulamentului, că, după ora 12,00, trecem direct la vot pe fiecare articol la care nu ajunsesem până atunci.

Stimaţi colegi,

Suntem la punctul 1, lucrăm pe anexa cu amendamente admise. Voi face referire la amendamentele respinse, la acele articole unde există.

La punctul 1 avem un amendament respins; vă propun însă să-l lăsăm la urmă, pentru că rostul acelui amendament care vizează titlul este legat de nişte amendamente care se găsesc la sfârşit. Dacă vom introduce votul uninominal la consilii judeţene sigur că schimbăm titlul, dacă nu, nu.

Dacă vreţi să-l susţineţi acum, n-am o problemă, dar n-o să-l supun acum la vot, stimaţi colegi, ci-l voi supune la urmă.

Domnul deputat Ponta, vă rog.

Domnul Viorel-Victor Ponta:

Domnule preşedinte,

Suntem de acord cu propunerile dumneavoastră înţelepte numai dacă, însă, aceste propuneri înţelepte nu ne duc după ora 12,00, ca să nu putem să ne susţinem amendamentele. Da?

Domnul Bogdan Olteanu:

Vom face tot efortul să vorbim câte puţin, stimate coleg, avem tot interesul să ne susţinem argumentele.

Punctul 2 din anexa cu amendamente admise.

Obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptat.

Punctul 3.

Obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptat.

La punctul 4 există un amendament respins; punctul 2 în anexa cu amendamente respinse. Dacă se susţine?

Domnul deputat Márton, vă rog.

Nu se mai susţine amendamentul respins de la punctul 4.

Dacă punctul 4 din anexa cu amendamente admise, este vorba de art. 2 al legii, mai are alte obiecţii sau observaţii? Nu mai are. Adoptat.

Mulţumesc.

Punctul 5.

Obiecţii, observaţii, comentarii? Adoptat.

Punctul 6. Adoptat.

Punctul 7. Adoptat.

Punctul 8. Adoptat.

Punctul 9. Adoptat.

Punctul 10. Adoptat.

Punctul 11.

Domnul deputat Străchinaru, aveţi cuvântul la punctul 11 din raport - Minorităţile naţionale, art. 9, vă rog.

Domnul Petre Străchinaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Practica pune în evidenţă o serie de anomalii care trebuie eliminate. Este şi situaţia judeţelor în care românii, cetăţenii români de naţionalitate română, sunt minoritari.

Am ascultat pledoaria de la această tribună a reprezentantului minorităţii maghiare, o pledoarie pentru care îl felicit.

Sunt nevoit să vă atrag atenţia şi asupra acestei anomalii politice, cum am spus, şi care ar trebui, în opinia noastră, să fie rezolvată în spiritul prevederilor Memorandumului explicativ al Recomandării 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, din care citez: "Drepturile protejate în acest protocol se aplică tuturor, inclusiv unei etnii majoritare, când este minoritară într-o regiune a lor. Spre exemplu, minoritatea maghiară este majoritară în anumite regiuni ale României; românii minoritari în aceste regiuni trebuie să fie protejaţi prin dispoziţiile acestui protocol."

În acest spirit, eu am iniţiat o propunere legislativă, care, în prezent, a fost aprobată, este drept tacit, de Senat, a primit aviz favorabil din partea Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor şi din partea Comisiei administrative a Camerei Deputaţilor.

În momentul în care reprezentantul Partidului Democrat- Liberal, în comisia care a redactat această propunere legislativă - mă refer la cea pe care o dezbatem acum - a adus în discuţie şi această problemă, pe care o ridic plenului, a fost ignorat. Eu consider că, pe plan legislativ, normal sau procedural vorbind, ar fi trebuit să luăm în discuţie, acum, şi propunerea mea legislativă.

Dar, pentru a nu bloca procesul adoptării acestui proiect, nu vă cer decât să acceptaţi un amendament la acest punct, prin care şi românilor din aceste zone, concret în circumscripţiile electorale în care numărul locuitorilor de naţionalitate română este mai mic decât norma de reprezentare prevăzută la art.5 alin.(2) şi alin.(3), aceştia vor fi reprezentaţi în Camera Deputaţilor de către un deputat; mandatele vor fi atribuite peste numărul total de deputaţi rezultaţi din norma de reprezentare candidaţilor de pe listele de candidaţi sau candidaţilor independenţi din rândul locuitorilor prevăzuţi în alin.(1), care au obţinut cele mai multe voturi.

Consider că o asemenea normă nu contravine cu nimic Constituţiei României, având în vedere că este stipulat faptul conform căruia alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului se face potrivit legii organice, ceea ce facem noi aici.

Eu vă mulţumesc şi vă cer sprijinul în adoptarea acestui amendament.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Nu este procedural să introducem amendamente în plen, de aceea v-aş propune să luăm ca cea mai bună formulă aceea ca proiectul dumneavoastră de lege să intre în procedura normală. Dacă va fi adoptat, sigur că el va completa actuala lege în vigoare. Dar nu putem discuta aici, stimaţi colegi, pe tema unui amendament care nu este formulat.

Domnule deputat Moisoiu, vă dau cuvântul, dar vă dau cuvântul la punctul 11 din raport.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Nu vă supăraţi, dar, în clipa de faţă, dumneavoastră propuneţi o soluţie care este în contradicţie cu Regulamentul Camerei Deputaţilor. Şi anume, domnul deputat Străchinaru a făcut o propunere. Dumneavoastră o trimiteţi ulterior, după ce se va vota această lege. Nu se poate. În condiţiile în care noi suntem de acord, atunci acest amendament al domnului deputat Străchinaru trebuie să-l discutăm aici sau, dacă nu, avem o soluţie, cum s-a discutat adineauri, şi anume trimitem la comisie, în cadrul comisiei se discută propunerea domnului deputat Străchinaru şi după care avem baza de discuţie aşa, pe o formă rotundă şi ştim ce am votat.

vă rog frumos, domnule preşedinte, în aceste condiţii să lămurim foarte clar: ori suntem pentru această propunere a domnului Străchinaru şi atunci o retrimitem la comisie şi în felul acesta o completăm, ori, dacă nu, atunci înseamnă că încălcăm Regulamentul.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimaţi colegi,

Nu suntem nici pentru, nici împotriva unor chestiuni care nu sunt pe ordinea de zi. Potrivit procedurii, când va fi pe ordinea de zi o asemenea chestiune o vom discuta.

Retrimiterea la comisie a fost respinsă.

Domnul deputat Márton, vă rog, la punctul 11.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

O problemă redacţională.

În legile alegerilor locale şi parlamentare din 2004, a existat o modalitate de reglementare a participării minorităţilor naţionale. Acel text a fost preluat şi aici. Acolo, ceea ce avem în alin.(2) este trecut în două alineate, urmând ca în următorul alineat să se trimită la al doilea aliniat.

Mai mulţi colegi de la minorităţile naţionale au înţeles că alin.(3) face trimitere către tot textul de la alin.(2) şi atunci, pentru a nu avea posibilitatea confuziei, propun o problemă redacţională.

Prima fază să rămână alin.(2): "Pot depune candidaturi şi alte organizaţii" deci începând de la faza a doua să devină alin.(3); evident, renumerotarea alineatelor, iar actualul alin.(3) care ar deveni alin.(4) să-l trimitem la alin.(3) şi atunci totul este clar. Aşa este formulat şi în legea în vigoare astăzi.

Domnul Bogdan Olteanu:

Am înţeles. Este un amendament al comisiei, înţeleg.

Dacă există obiecţii sau observaţii la acest amendament? La acest amendament, domnule Marcu? Vă rog.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu cred însă că trebuie să ne raportăm la tot ce ştim noi de comportament parlamentar, pentru ca să putem desţeleni lucrările aşa cum se pare că nu este în momentul de faţă.

Iată despre ce este vorba. Când am votat noi retrimiterea la comisie pe ansamblu, pentru nişte probleme neconstituţionale, am fost împotrivă, să zic, cu toate că mulţi nici n-au înţeles ce votează. Dar, atunci când vine vorba, la fiecare articol, de ceva specific care trebuie refăcut în comisie, nu mă raportez la votul anterior pentru ansamblu, că acela nu are nicio legătură cu această cerere de a retrimite la comisie pentru ca un anume rând de acolo să fie refăcut în condiţii normale, regulamentare sau legale. Deci nu le mai amestecaţi că dacă am votat ceva, toate celelalte sunt căzute.

Şi acum, ca o chestiune particulară, tare-mi doresc ca, în viitorul Parlament, să nu mai văd niciunul dintre dumneavoastră, ci clasa reformată, nouă, din teritoriu.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Revenim la chestiunea ridicată.

Domnule Costache, nu suntem la declaraţii politice, discutăm un amendament tehnic; după aceea, dacă aveţi de intervenit, vă dau cuvântul.

Domnule Pambuccian, tot pe această chestiune a separării alineatelor? Mulţumesc.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Practic, pe chestiunile acestea, legate de voturile pentru minorităţi, lucrurile au fost preluate din legea veche şi ele au fost preluate aproape ad litteram; aici a fost, pur şi simplu, o eroare tehnică de preluare, de transcriere. Deci nu vorbim în niciun caz de un alt text, este acelaşi text care era în legea veche, a fost preluat aici, în legea nouă, numai că la transcriere s-a făcut compactarea aceasta.

Deci, ceea ce spunea domnul Marton şi toată comisia, este că transcrierea pe care am făcut-o noi trebuia s-o facem aşa cum era în legea veche şi că cerem acum să acceptaţi să mergem pe formula aceea.

Mai era o problemă pe care aş menţiona-o aici. Noi avem un amendament care a fost respins în comisie şi nu figurează în raport şi, la momentul respectiv, o să vă rugăm să ţineţi cont de el.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Revenim atunci. Pentru început supun aprobării dumneavoastră propunerea de separare a alin.(2) în două alineate diferite.

Primul alineat cuprinde prima frază: "Pot depune candidaturi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament."

Următorul alineat, numerotat 3, care vine în continuarea alin.(2), celelalte aliniate se numerotează; alin.(3) devenit alin.(4) va face trimitere la noul alin.(3).

Supun votului dumneavoastră această propunere de redactare. Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Reformularea a fost adoptată. 186 de voturi pentru.

Mai doriţi să interveniţi la punctul 11, domnule deputat Costache Mircea? Prelungim, nu-i nicio problemă. Dacă veţi fi de acord să prelungim până la finalizarea dezbaterilor, prelungim timpul de dezbatere.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

N-ar trebui să ne obsedeze aşa de mult dacă cineva încearcă să prelungească, să stopeze sau să accelereze nepermis şi inuman şi ilegal ritmul dezbaterilor. Dumneavoastră aveţi altă treabă acolo decât să anticipaţi dacă un coleg de-al dumneavoastră intenţionează să facă o declaraţie politică sau nu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă rog să nu-mi spuneţi mie ce treabă am.

Domnul Costache Mircea:

Eu vorbesc la...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, veţi vorbi când vă voi da voie şi conform Regulamentului.

Dacă vreţi să spuneţi ceva despre lege, vă dau cuvântul, dacă vreţi să spuneţi ce am eu de făcut, vă invit la locul dumneavoastră.

Domnul Costache Mircea:

Dumneavoastră dacă-mi daţi cuvântul, eu vă mulţumesc foarte mult, dar, în acelaşi timp, este bine să nu anticipăm ce intenţionează un coleg să spună de la tribună: declaraţie politică sau nu.

La art. 11, problema minorităţilor. Eu vreau să supun colegilor care au fost foarte atenţi şi care au studiat îndelung proiectul şi care au dezbătut amplu, unii la televiziuni, alţii în cercuri cât mai elevate, problema acestui sistem de vot, că ne aflăm într-o gravă eroare şi într-o mare ilegalitate din punctul de vedere al asigurării procentului de cel puţin 10% din numărul mediu de voturi valabil exprimate pe ţară pentru alegerea unui deputat.

Dacă unui deputat i-au fost necesare 33 de mii de voturi, 10% înseamnă 3300, înseamnă că acea minoritate trebuie să aibă ceva mai mult de 3300 de alegători, ca numărul celor prezenţi şi cu drept de vot să-i asigure procentul legal de 10%, care a fost valabil şi până acum, nu numai de acum în colo.

Iar până acum, constatăm la un recensământ al populaţiei şi locuinţei, plătit cu bani publici, cu sume importante în 2002, rezultă că în România există 257 de ruteni; cum au fost 10% din mandatul unui deputat al majorităţii, al unui deputat, în general, asigurate în această situaţie pentru domnul coleg care reprezintă rutenii în Parlamentul României?

Avem în Parlament deputat din partea minorităţii albaneze, toată stima pentru doamna Oana Manolescu, colega noastă, dar s-au declarat la recensământul populaţiei şi locuinţelor 477 de albanezi; când asigură dumneaei 10% din media pe ţară a unui mandat de deputat în condiţii normale?

Mai avem 695 de macedoneni slavi. Tot la recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2002, pe care-l are toată lumea, că datele acestea nu sunt secrete, din moment ce sunt informaţii publice şi plătite din bani publici şi se află la Institutul Naţional de Statistică, pentru cine doreşte să se informeze. din 695 de persoane declarate macedoneni slavi asigurăm procentul de 10% din media pe ţară a unui mandat de deputat?

Şi mergând tot aşa, fără să mai nominalizez, că problema nu este a ultragia, a jigni pe cineva, ci de a pune în temei ştiinţific, legal, constituţional, reprezentarea minorităţilor în Parlament, dacă aţi dezbătut dumneavoastră atât de amplu şi de aplicat şi de exact, acest proiect, cum puteţi veni din nou să repetaţi o asemenea aberaţie, domnule care faceţi altceva decât declaraţii politice?

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Supun votului dumneavoastră punctul 11 din raport cu modificarea pe care am adoptat-o. Vă rog să votaţi.

Domnul Varujan Pambuccian (din lojă):

Aveam ceva...

Domnul Bogdan Olteanu:

Nu mi-aţi spus că este aici. Aici este. O.K.!

Mai întâi domnul Bolcaş şi pe urmă amendamentul respins al domnului Pambuccian.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

O problemă de tehnică legislativă. prin imprecizia sa, alin.(5) încalcă aceste norme de tehnică legislativă: "În sensul prezentei legi, organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, prevăzute la alin.(1) şi (2), le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice". precizarea trebuia făcută, "în cadrul procesului electoral", pentru că, dacă extindem, venim în contradicţie cu o prevedere din Legea partidelor politice şi atunci o extindem pentru toate organizaţiile cetăţenilor şi în procesul de constituire, dizolvare ş.a.m.d.

Deci în loc de punct - virgulă, "în procesul electoral."

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Am înţeles. Comisia? De acord? Mulţumesc.

Obiecţii la această completare de natură tehnico-legislativă? Nu sunt. Rog să se consemneze, atunci, la alin.(5) devenit alin.(6). Pentru susţinerea amendamentului respins, domnul deputat Varujan Pambuccian, vă rog.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc.

Este vorba de art. 9 pct. 1, în care singura diferenţă între ceea ce există aici şi ceea ce propusesem noi era pragul de 5%, în loc de 10%, din numărul mediu de voturi ş.a.m.d.

Propunerea aceasta am făcut-o legându-mă nu de statistici, ci de realităţi în primul rând. Avem o singură problemă care poate să apară la nivelul grupului nostru şi credem că, a nu avea o minoritate reprezentată când celelalte sunt, nu ar folosi nimănui, mai ales că vorbim de o minoritate puternică şi chiar nu vreau acum să fac nominalizări de genul acesta.

Deci rugămintea mea către colegi ar fi să accepte ca pragul pentru minorităţi să fie aşa cum a fost timp de trei rânduri de alegeri (numai la ultimele alegeri a fost de 10%), să fie de 5%. Şi, repet, am avea această problemă, am avea un singur coleg cu riscul de nereprezentare şi nu cred că ar folosi nimănui.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Márton, domnul deputat Stanciu, o să vă rog să vă rezumaţi pe cât posibil ca să nu întindem foarte mult timpul de dezbateri.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

O scurtă argumentare. Conform ultimului recensământ, mai mult de 10% din populaţia ţării s-a declarat a fi aparţinătoare unei minorităţi naţionale. Ştim că acest număr este puţin mai mare, dar rămânem la acesta.

Actualmente, în Parlamentul României, Grupul minorităţilor naţionale şi cele două grupuri ale UDMR-ului reprezintă 10,33%.

Deci nu este mai mare decât ponderea comunităţilor minorităţilor naţionale din România. Eu cred că putem accepta acest prag de 5%.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Vă cer permisiunea de a considera că prima modalitate de adresare este permanentă de câte ori ies, ca să nu mai repet domnule preşedinte, domnule Nicolăescu ş.a.m.d.

Domnul Bogdan Olteanu:

Suntem îndatoraţi. O să-i transmitem domnului Nicolăescu că v-aţi gândit la dânsul şi de data aceasta.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnilor colegi,

Este clar că România a făcut un pas extraordinar în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor, fiind prima ţară europeană şi, dacă nu mă-nşel mai este acum încă una care permite minorităţii italiene şi respectiv maghiare, ungare, din parlamentul lor, ca minorităţile să facă parte din parlament. Au început, dacă nu mă-nşel, cu 13-14, acum suntem 18. 18 reprezintă un partid cu 5 virgulă ceva la sută.

În discuţia pe care am avut-o în 2003, domnul Boc, în noua reformulare, domnule Pambuccian, că s-a reformulat, vă aduceţi aminte, propusese 30% din mandatul unui deputat. S-a acceptat 10%. Adică un coeficient electoral este în jur de 30 de mii de voturi; 5% este 1500; 10% este circa 3000. Noi considerăm că 3000 de voturi este necesar să le ia un reprezentant al minorităţilor naţionale, chiar dacă o parte dintre ei au luat şi voturile românilor.

Dacă facem 5%, colegii noştri, care sunt acum aici, se vor uita la televizor când se termină alegerile să vină să-şi ia mandatul. Cu 10% se vor mai duce şi dânşii, din când în când, la alegători.

De aceea, noi susţinem acest 10% care este democratic şi nu reprezintă un exces. Altfel s-ar putea să ne trezim cu 50, în loc de 18, în Parlament.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vedeţi, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acum se vede de ce trebuia să avem legea aceea a minorităţilor din legislatura trecută, nu de acum, şi am tot propus-o. dar O.K.!, probabil că este bine să o readucem în discuţie şi, până la urmă, chiar s-o facem.

În momentul de faţă, Anghele, că suntem amici şi putem vorbi aşa, lucrul acesta nu mai este posibil, pentru că orice formă de proliferare este blocată prin mecanismele din Legea electorală. Se vorbeşte acolo foarte clar: "În absenţa unei legi a minorităţilor naţionale este dată definiţia minorităţii prin apartenenţa la Consiliul minorităţilor." O.K. este forţată, dar altă soluţie n-am găsit ca să oprim proliferarea, pentru că într-adevăr, asta a fost şi îngrijorarea permanentă pe care am avut-o.

În acelaşi timp, odată ce va apărea legea minorităţilor, acolo minorităţile sunt enumerate; în România, în momentul de faţă, există 20 de minorităţi: cehii şi slovacii sunt reprezentanţi în parlament printr-una singură că aşa au decis ei şi asta-i tot. Dar lucrul acesta este specificat clar în Legea minorităţilor naţionale pe care, repet, cred că trebuie s-o votăm, ca să nu mai existe niciun fel de dubiu.

Deci sunt două chestiuni distincte. Una este o chestiune legată de proliferare, căreia i-am pus punct din legislatura trecută, când am votat Legea electorală şi în care lucrurile au fost foarte clar puse.

A doua chestiune este legată de prag şi acolo, vă mărturisesc, singura problemă este a unuia dintre colegii noştri şi cred că ar fi absurd să nu-l avem reprezentat, pentru că până la urmă chiar este absurd să avem 20 de minorităţi, din care reprezentate să fie numai 19. Asta-i tot.

Deci rugămintea noastră este să revenim la acel prag de 5%, ca să ştim că grupul acesta rămâne de 18 şi că toate minorităţile recunoscute de către statul român sunt şi reprezentate în Parlament. Atât.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

La punctul acesta, domnule deputat Rus? Mulţumesc.

Şi închidem lista cu această intervenţie, după care trecem la vot.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Două probleme am la punctul acesta. Întâi, nu văd îngrijorarea pentru pragul de 10%, pentru că de această îngrijorare nu s-a preocupat nimeni în 2000 şi în 2004, când, din Harghita, nu a fost niciun deputat român şi au cinci deputaţi UDMR şi doi senatori.

Deci, atunci, colegul Pambuccian nu era preocupat de soarta românilor, acum este preocupat de soarta unui coleg.

Domnului Pambuccian i-aş cere, cel puţin, decenţă în Parlamentul României, să vină la cămaşă şi cravată, că nu suntem pe stradă, la păscut oi, să umblăm cu traiste şi cu nu ştiu ce după cap, atunci când venim aici, în forul suprem al ţării...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă rog să nu intraţi în chestiuni personale.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Eu mă simt jignit şi vreau să vă spun că am apreciat atunci când aţi lăsat în această sală Parlamentul Tinerilor, că au venit foarte frumos îmbrăcaţi şi ne-au dat o lecţie nouă, celor mai în vârstă. Şi n-am învăţat nimic de atunci.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă rog să treceţi la amendament.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Eu, dacă totuşi aş vrea să mă duc mai departe, aş propune chiar o treime din numărul necesar de voturi pentru ceilalţi şi atunci n-ar fi vorba nici de 10%, nici de 5%.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Pambuccian drept la replică.

Stimaţi colegi,

Vă rog să ne păstrăm relaxarea necesară unei dezbateri serioase.

Domnul Varujan Pambuccian:

Chiar foarte relaxat vă dau dreptul la replică. Foarte relaxat pentru că, în situaţiile umorale, este bine să fii relaxat.

Eu îmi amintesc de un lucru pe care l-a spus profesorul Moisil în momentul în care a fost întrebat dacă are nevoie de capul lui sau de curul lui, domnule deputat, în Parlament. Şi, din punctul acesta de vedere, cred că indiferent de cum ne îmbrăcăm, eu v-aş propune două lucruri: un test de IQ şi unul psihiatric înainte de a continua orice discuţie.

Hai să revenim acum la discuţia noastră.

Situaţia românilor din Harghita şi din Covasna am susţinut-o de fiecare dată, aşa că nici măcar nu ştiţi despre ce vorbiţi. Şi în legile electorale şi aici, în Cameră, de câte ori a fost ocazia şi nu numai eu şi întregul meu grup şi am votat pentru lucrurile astea, cum puteţi să spuneţi aşa ceva? Cum puteţi să spuneţi, când noi am fost întotdeauna cei care am susţinut ca ei să aibă reprezentant? Cum puteţi să spuneţi lucrul ăsta? E consemnat în toate stenogramele.

Iar în ceea ce priveşte felul în care se îmbracă un om, eu cred că îl reprezintă şi, în momentul în care vrea să intre în uniformitate, nu are decât să stea acolo. În momentul în care vrea să se simtă bine aşa cum este, lăsaţi-l să se simtă bine aşa cum este şi să gândească aşa cum gândeşte cu creierul din capul lui.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Nu vă dau drept la replică, pentru că nu v-a menţionat numele, stimate coleg.

Deci, nu continuăm dezbaterea, pentru că a fost un drept la replică.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins de la art.9.

Vă rog să votaţi.

Amendamentul respins a întrunit 72 de voturi pentru din 223. Insuficiente pentru a fi adoptat.

Supun votului dumneavoastră punctul 11, art.9, cu modificările operate.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Punctul 11 a fost adoptat cu 194 de voturi pentru.

Trecem mai departe.

Punctul 12. Obiecţii, observaţii?

Adoptat.

Punctul 13. Adoptat.

Punctul 14.

Vă rog, domnule deputat Bolcaş, vă ascultăm.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Punctul 14 se referă la art.11, care are foarte multe alineate şi litere. La lit.f): "în circumscripţia electorală specială pentru cetăţenii români cu domiciliu (...) şi a celor două colegii uninominale (...) vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea unei comisii parlamentare speciale", aici este o problemă care se reflectă şi în stabilirea colegiilor uninominale în continuare, aşa că voi expune aici, ca să nu insist în continuare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Înţeleg că adoptarea unei hotărâri de Guvern se încadrează în mecanismul organizatoric al alegerilor.

În al doilea rând, reprezintă o necesitate de celeritate şi de acţiune imediată, dar prin aceasta nu putem să punem Parlamentul în poziţia de a da sugestii sau să adreseze cereri Guvernului, într-o poziţie subordonată.

Şi atunci am gândit o reformulare: "Colegiile uninominale pentru Senat vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului, conform hotărârii unei comisii parlamentare special constituite". Comisia parlamentară special constituită hotărăşte, şi hotărârea sa se reflectă într-o hotărâre de Guvern. Păstrăm şi ierarhia organelor statului, rolul decisiv revine tot Parlamentului, care ar fi trebuit să emită o lege în aceste condiţii, dar celeritatea nu o permite, şi atunci avem hotărârea unei comisii parlamentare speciale, pe baza căreia se emite o hotărâre de Guvern.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Comisia? Nu.

Domnul deputat Voicu.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Textul acestui alineat sau litere este integral preluat, cuvânt cu cuvânt, din textul iniţial, adoptat de Senat, inclusiv cel pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea, care nu a fost contestat niciodată şi nu există un amendament respins pentru un astfel de text. Nu este o chestiune de redactare, este o chestiune care schimbă fundamental textul articolului aşa că, neexistând un amendament respins pe acest subiect, mi-e teamă că nu poate fi supus la vot.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog.

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Avem toţi în faţă raportul comisiei şi avem anexele la acest raport al comisiei. Urmează să constataţi că măcar prin înlăturarea titlurilor, treabă contestabilă, de altfel, ne aflăm în prezenţa unui text propus amendament. Aşa figurează aici.

Deci, avem dreptul să discutăm pe fond oricare din aceste texte, domnule preşedinte al comisiei. Aceasta din punct de vedere formal, procedural.

Este un amendament de fond, pentru că, într-adevăr, îi redă Parlamentului demnitatea de care are nevoie. De ce vă temeţi, în aceste condiţii?

Eu stărui ca, fiind regulamentar, amendamentul să fie supus la vot.

Domnul Bogdan Olteanu:

Supun votului dumneavoastră propunerea de amendament formulată de domnul deputat Lucian Bolcaş.

Vă rog să votaţi.

Da, vă mulţumesc, s-a adoptat.

Vă rog să formulaţi împreună cu comisia, domnule deputat, textul exact, ca să ne clarificăm.

La punctul 14, alte observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră atunci pct.14, aşa cum a fost reformulat.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. Punctul 14 a fost adoptat.

La punctul 15 vă consult dacă se susţine amendamentul respins.

Vă rog, domnule deputat Márton.

Domnul Márton Arpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Ne aflăm în faţa unuia dintre acele elemente pe care noi l-am propus în discuţie şi care nu a fost acceptat în comisie, pentru că în toate aceste sisteme bazate măcar parţial pe circumscripţii uninominale are importanţă destul de mare cine şi cum decupează aceste circumscripţii, colegii - aşa le-am numit - şi este modalitatea cea mai perversă prin care eventual ar putea chiar o comunitate compactă să fie ruptă şi să se realizeze nereprezentarea unei comunităţi minoritare în Parlament.

Drept garanţie, noi am cerut să avem în această lege prevăzută această decupare. Este amendamentul respins aflat la poziţia 3 la amendamente respinse, prin care să avem o anexă care să conţină acest decupaj.

Eu cred că oricum nu avem cum să parcurgem până la ora 12,00 acest proiect de lege. Avem timp până săptămâna viitoare. Dacă statistica şi bunăvoinţa există, până săptămâna viitoare putem face această anexă. Aici doar trimitem la anexă şi să votăm la finele legii această anexă, cu decupajele făcute.

Deci, vă rog să supuneţi votului amendamentul de la poziţia 3 - amendamente respinse - prin care decupajul se face prin lege organică, şi anume această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat,

eu nu pot să supun votului un amendament care ne trimite la nişte anexe care nu există. Puteţi eventual să cereţi să retrimitem legea la comisie şi comisia să reformuleze, dar eu nu pot să supun votului un amendament care spune "conform Anexei 1, 2", care nu există. Iertaţi-mă.

Domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Partidul Social Democrat, în amendamentele sale, a solicitat ca această decupare să se facă prin lege. În cazul discuţiilor care au avut loc, s-a ajuns la concluzia că trebuie să acceptăm ca această primă decupare să se facă la propunerea unei comisii parlamentare, prin hotărâre de Guvern, urmând ca celelalte să se facă de către Autoritatea Electorală Permanentă.

Deci, faptul că s-a scos termenul "lege" a fost o soluţie de compromis, ca să nu blocăm legea. Dacă vrem să o blocăm acum, spunem, şi votăm în consecinţă.

De aceea, eu aş propune, domnule preşedinte, să păstrăm formularea pe care a dictat-o domnul Bolcaş la punctul anterior şi aici, la delimitarea colegiilor, şi am scăpat de acest blocaj.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Evident că formularea domnului Bolcaş o păstrăm, că doar am votat-o.

Doamna deputat Anca Petrescu.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş dori să insist asupra faptului că acest articol, dacă rămâne sub forma aceasta, intră în contradicţie cu Constituţia. Şi aş propune următorul text pentru art.12: "Delimitarea colegiilor uninominale să se aprobe prin lege", iar punctul 2: "În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va supune aprobării Parlamentului proiectul de lege prevăzut la alin.(1)".

Argumentarea, desigur, o cunoaştem cu toţii, este respectarea prevederilor art.73 alin.(3) lit.a).

Dând aceste 15 zile, respectăm şi situaţia de urgenţă în care ne aflăm, pentru că sistemul electoral înseamnă ansamblul măsurilor esenţiale pentru reglementarea operaţiunilor de votare, inclusiv determinarea colegiilor uninominale.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Este un amendament care nu a fost formulat la comisie, deci nu-l pot supune votului.

Domnul deputat Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Observam mai devreme cu plăcere că o televiziune specializată pe informaţie politică transmite în direct o bună parte din începutul dezbaterilor noastre. În orice caz, declaraţiile de la începutul dezbaterilor care, majoritatea, cu mici nuanţe de ironie pe care cei prezenţi aici le-au înţeles, se pronunţă pentru votul uninominal, necesitatea lui imperioasă şi introducerea lui în practică, dacă e posibil, de mâine. În orice caz, la următoarele alegeri.

Eram sigur că, după aceea, vor fi scoase la iveală resursele de inventivitate pe procedură legislativă ale colegilor deputaţi din diverse grupuri, pentru ca, totuşi, să blocheze acest demers şi mă întrebam când va începe demonstrarea virtuozităţii pe procedură legislativă, pentru ca lucrurile să se oprească şi, de fapt, votul uninominal să nu fie adoptat.

Suntem la acest prim moment. Şi acesta este unul.

Deci, pentru necunoscători, îl pun în evidenţă, îl subliniez, acesta e primul moment în care se încearcă blocarea votului uninominal.

Sigur că era mai eficient dacă propunerea era făcută grosier de la început. Era vizibil pentru toţi. Dar, din punct de vedere al rezultatului, dacă s-ar vota acum ce propune Grupul UDMR în practică asta ar însemna.

Prin lege, într-adevăr, suntem obligaţi să facem delimitarea colegiilor respective, de care vorbea domnul Márton Arpád. Dar nu neapărat prin această lege că, dacă încercăm să facem prin această lege, este clar că acum ne ridicăm, mergem la masă, mergem la comisii şi cine ştie când o să vină rezultatul respectiv, că trebuie culese din teritoriu date ş.a.m.d.

Să facem această lege în principiile ei mari, care sunt stipulate, şi mai departe, procedura care este propusă de exemplu de la Grupul PRM este una acceptabilă şi de către noi şi de către lege şi nu avem de ce să nu mergem pe ea.

În orice caz, aştept cu interes următoarele modalităţi prin care se încearcă blocarea de facto a acestui demers.

Domnul Bogdan Olteanu:

Pe procedură, domnul Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Evident că discursul elegant al domnului Cristi Rădulescu m-a determinat să cer procedură, pentru că domnia sa, sub o formă sau alta, continuă acea serie, să spunem elegant, de acuzaţii că ar fi partide care vor să împiedice pe o cale sau alta aplicarea votului uninominal.

Ca să fie clar că Partidul Social Democrat nu a încercat niciodată şi nu încearcă nici acum, vă rog, domnule preşedinte, având în vedere că mai sunt 7 minute până la ora 12,00, să prelungim programul astăzi până la votarea acestei legi, ca să nu mai existe niciun fel de discuţii. Şi atunci vom vedea cine nu... Cine nu, vom vedea, cine nu acceptă această propunere este clar că vrea să blocheze votul uninominal. Cine o acceptă, este pentru aplicarea acestui vot uninominal.

Deci, Grupul P.S.D. propune prelungirea programului şi discuţiilor până când încheiem acest lucru.

Vă spun, stimaţi colegi, şi cei câţiva pe care îi mai văd pe aici, că era un distins domn care spunea...

Domnul Bogdan Olteanu:

A trecut minutul de procedură!

Domnul Anghel Stanciu:

Imediat, domnule preşedinte.

Era un distins domn care spunea că ar vrea să nu ne mai vadă. E foarte simplu: să plece dânsul din Parlament şi nu ne mai vede. Dar noi am stat aici şi până la 2,00 noaptea, îşi aduc aminte cei din '92. Deci, putem sta până terminăm. Aceasta este voinţa noastră şi a alegătorilor P.S.D.

Vă rog să supuneţi la vot chestiunea de procedură.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Să nu vă faceţi griji, că pun oricum la vot propunerea de prelungire a programului de lucru până la epuizarea acestui punct.

Dar am rugămintea, de asemenea, ca această prelungire să nu însemne vărsarea tuturor "găleţilor" de pasiuni pe care le-am acumulat în această sesiune parlamentară. Cred că putem să facem acest lucru şi cu altă ocazie.

Îl aveam înscris pe procedură pe domnul deputat Bolcaş şi pe domnul deputat Rădulescu, după care o să purcedem la soluţionarea acestui nod gordian. Vedem dacă îl tăiem.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Pe procedură am un singur lucru de spus. Voiam să discut de amendament. Am un singur lucru de spus: regret poziţia domnului deputat Rădulescu, în raport de condiţia sa intelectuală de medic. Este jenantă, din punctul meu de vedere.

În ceea ce priveşte textul acestui articol, sprijin necondiţionat amendamentul propus de domnul Márton Arpád. Este de esenţa sistemului electoral, care se bazează pe circumscripţii uninominale, stabilirea prin lege şi prin aceeaşi lege, nu prin altă lege, a acestor circumscripţii electorale.

Este momentul de admitere a acestui amendament care face legea constituţională şi, evident, retrimiterea la comisie, pentru stabilirea de către această comisie a circumscripţiilor.

În subsidiar, dacă această propunere va cădea, repet, susţin amendamentul domnului Márton, aceleaşi modificări pe care le-am solicitat pentru articolul anterior, care era un articol de excepţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Înţeleg că domnul Rădulescu are un drept la replică.

Domnul Cristian Rădulescu:

Nu, nu e un drept la replică.

Pe procedură, domnule preşedinte.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog, pe procedură, atunci.

Domnul Cristian Rădulescu:

Dar înainte de aceasta, nu pot să nu remarc de la un capăt la altul al sălii, adică peste celelalte grupuri, între PRM şi UDMR o frumoasă coerenţă, când este vorba să blocăm această lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc. Aţi dat ocazia unui nou drept la replică, şi timpul de dezbateri se va prelungi corespunzător.

Domnul Cristian Rădulescu:

Vreau să susţin într-adevăr necesitatea prelungirii, poate nu până la terminarea legii, că nu ştiu dacă legea se va putea termina aşa repede, după cât de dificil a început. Dar, în orice caz, prelungirea neapărat a programului pe această temă, măcar toată ziua de astăzi să fie dedicată dezbaterii legii şi să avansăm cât mai mult. Este propunerea care a fost făcută de domnul Anghel Stanciu. Şi eu îmi aduc aminte de vremurile din 1992, când lucram şi 6 zile pe săptămână câte o dată, 8-10 ore pe zi. Cred că o dată, pentru un asemenea lucru pe care toată lumea îl consideră aşa de important, este cazul să stăm mai mult şi să lucrăm.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Drept la replică, domnul deputat Márton Arpád.

Domnul Márton Arpád-Francisc:

Mă aşteptam ca reprezentantul Partidului Democrat, în timp ce preia de obicei în ultima perioadă în campanie retorica Partidului România Mare, să încerce să ne aducă pe acelaşi palier, de la stânga la dreapta. Noi nu încercăm să tragem de timp, domnule lider. Se putea trece de mult la vot, dacă nu aţi fi intervenit dumneavoastră şi alţii.

Noi mai avem încă două amendamente pe care o să le susţinem şi, ca să vedeţi că într-adevăr nu dorim să tragem de timp nefondat, chiar aş propune să decidem acum sau la sfârşitul zilei să se reîntrunească Biroul permanent pentru a decide ca şi mâine să avem zi de plen, până vom termina această lege.

Dar cred că trebuie să dezbatem toate problemele rămase nesoluţionate în acest proiect.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule coleg.

Eu salut optimismul dumneavoastră. Eu speram că această prelungire va fi eventual până la ora 14,00 şi până atunci putem termina, mai ales dacă nu ne dăm silinţa să prelungim pe chestiuni personale, ci doar pe chestiuni de fond.

Stimaţi colegi,

Eu nu pot supune la vot un amendament respins care nu are obiect. Atâta vreme cât nu se prevăd anexele la care se face trimiterea, acel amendament de fapt nu există.

De aceea, vă voi propune următoarea procedură: voi supune mai întâi la vot textul comisiei şi, dacă textul comisiei este respins, trecem mai departe. Dacă textul comisiei este adoptat...

Domnul Anghel Stanciu (din bancă):

Textul votat anterior!

Domnul Bogdan Olteanu:

Textul comisiei, da. Votat de comisie şi care este propus plenului, cu completarea de rigoare. Completarea a fost introdusă.

După aceea, dacă vreţi, putem discuta despre retrimiterea la comisie ş.a.m.d. Şi cei care îşi asumă retrimiterea la comisie sigur că o vor vota.

Dar, până una-alta, eu nu voi putea supune votului dumneavoastră un amendament care nu are conţinut. Nu putem vota în orb nişte anexe care nu există.

Dacă la această procedură pe care am ridicat-o există intervenţii?

Domnul Dragoş Dumitriu şi domnul Bolcaş.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Şi la această propunere a dumneavoastră, dar şi la ideile avansate anterior că, fiind televiziunile de faţă, suntem obligaţi să facem acest heirupism absurd şi că oamenii care ar veni acum, pe moment, cu amendamente inteligente, care ar putea aduce îmbunătăţiri substanţiale acestei legi, oamenii aceştia trebuie blamaţi pentru că cer reîntoarcerea la comisie a unui articol?

Eu zic să terminăm cu tâmpenia asta pentru că, vă spun ceva: eu sunt pentru votul uninominal, da? Nu cred că există în această sală cineva care să se pună cu mine în colegiul Muscel, de exemplu. Şi asta o ştiu toţi de aici. Deci, am tot interesul, da? (Aplauze.) Mulţumesc pentru aplauze şi pentru recunoaştere. Dar, repet, din cauza prezenţei televiziunilor să nu ajungem să facem la această lege o mare prostie. Sunt amendamente şi sunt articole care trec aiurea, vor provoca tot felul de scandaluri ulterior şi poate apărea imposibilitatea rezolvării lor în momentul dinaintea alegerilor sau după alegeri.

Deci, atenţie mare la ce facem. Să nu stricăm ceva care putem să facem bine. O zi în plus, o săptămână în plus nu cred că mai contează, după atâta aşteptare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Bolcaş, pe procedură.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Prima problemă este supunerea la vot a unui amendament respins, cuprins în raportul comisiei ca atare.

Domnule preşedinte,

faptul că acest amendament nu are obiect este aprecierea dumneavoastră personală, pe care nu ne-o puteţi impune în raport de procedura de urmat. Are sau nu are obiect, el se supune votului şi fiecare îşi va exprima prin vot punctul de vedere, dacă are sau nu are obiect. Că admiterea acestui amendament duce la consecinţa retrimiterii obligatorii la comisie pentru constituirea anexei care lipseşte, este o altă problemă, care nu împiedică supunerea sa la vot.

Nu aş dori ca într-o lege atât de importantă să intervină voluntarism, viciu de procedură sau elemente contestabile. Dacă avem ceva de contestat la această lege, avem căile legale.

De aceea, vă solicit punerea la vot a amendamentului domnului Márton Arpád, conform Regulamentului nostru, mai întâi acest amendament respins.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Doamna deputat Anca Petrescu.

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

Aş dori să atrag atenţia asupra următorului aspect. Dacă noi votăm în momentul de faţă şi trecem cu viteză peste articole care sunt neconstituţionale, noi singuri ne declarăm, de fapt, împotriva acestei legi, pentru că nu ne rămâne altceva de făcut decât să o atacăm după aceea la Curtea Constituţională.

Deci, cei care nu acceptă ca datorită neconstituţionalităţii unui articol să fie retrimisă la comisie, se fac răspunzători de faptul că se va prelungi aprobarea ei, datorită atacului la Curtea Constituţională.

Deci, vă rog frumos, acest articol să se încadreze în litera Constituţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Se pare că resursele de procedură ale Camerei Deputaţilor sunt nemăsurate. Într-adevăr, nu doresc să fiu acuzat că am încălcat procedura şi de aceea eu voi supune la vot acest articol respins.

Doresc însă să subliniez cât se poate de clar, stimaţi colegi, că dacă acest articol respins este adoptat, automat va trebui să sesizăm într-un fel sau altul comisia, pentru a trasa colegiile. Deci, nu se votează această lege şi ne vom asuma consecinţele votului pe care îl dăm.

Deci, stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră amendamentul respins de la punctul 3 din Anexa cu amendamente respinse.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Amendamentul respins a întrunit 49 de voturi din 250.

Insuficiente pentru adoptare.

Supun, în aceste condiţii, votului dumneavoastră art.12 din Anexa cu amendamente admise.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc.

Adoptat cu 205 voturi pentru.

Stimaţi colegi,

Fiind aproximativ ora 12,00, supun votului dumneavoastră două propuneri de procedură. Prima ar fi prelungirea programului de lucru până la finalizarea dezbaterii proiectului de lege, urmând ca în continuare să avem sesiunea de vot final. Cea de-a doua propunere este ca, de asemenea, dat fiind importanţa cu totul deosebită a acestui proiect de lege, să prelungim cu cel puţin o oră timpul de dezbatere, sigur, dacă şi comisia va fi de acord. Fiind o propunere pe care o adresez sălii, va trebui să votăm pe această temă.

Supun votului dumneavoastră aceste două propuneri de procedură.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc foarte mult. Propunerile au fost adoptate.

Continuăm cu punctul 16, Anexa cu amendamente respinse.

Precizare la pct.16. Domnule Bolcaş, vă ascultăm.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

S-a supus la vot şi s-a adoptat articolul cu modificările care privesc rolul comisiei parlamentare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule Bolcaş, orice s-a votat, rămâne votat, bineînţeles.

Deci, 16 adoptat.

Înţeleg că intervenţia domnului Bolcaş era pe procedură.

Pct.17. Adoptat.

Pct.18. Adoptat.

Pct.19. Adoptat.

Pct.20. Adoptat.

Pct.21. Adoptat.

Pct.22. Vă rog, domnule deputat Lakatos, la 22? Aveţi cuvântul.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu ştiu dacă se transmite la televizor sau nu, nu ştiu dacă o să fie mulţumit domnul Cristian Rădulescu sau nu, dar eu vă atrag atenţia că aici, în varianta propusă de comisie, se procedează la eliminarea descentralizării.

Varianta iniţială sună în felul următor: "Delimitarea secţiilor de votare se stabileşte de consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor sau subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor pe baza normelor emise de autoritatea electorală permanentă." Ce se propune acum? "În cadrul localităţilor, delimitarea secţiilor de votare se stabileşte de primarii comunelor, oraşelor, municipiilor sau subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor împreună cu prefecţii şi cu direcţiile judeţene ale Centrului naţional de administrare a bazelor de date privind evidenţa persoanelor".

În primul rând, când sunt mai multe moaşe, cunoaşteţi proverbul cu copilul care rămâne cu buricul netăiat, în al doilea rând, varianta iniţială care se bazează pe decizia colectivă a consiliului local este mult mai democratică, mult mai bună.

V-aş propune să rămânem la prima variantă şi să nu fim de acord cu modificarea propusă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Comisia, vă rog?

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Comisia susţine, în continuare, textul iniţial. Acest text a fost aprobat în consultare şi cu reprezentanţii autorităţii electorale permanente şi ai Ministerului Administraţie, Internelor şi Reformei Administrative.

Vreau doar să precizez că indiferent de autoritatea pe care o veţi decide că va delimita secţiile de votare, prezenţa acolo a textului privind CNABD este absolut necesară, pentru că autorităţile locale nu au la dispoziţie datele necesare pentru actualizarea secţiilor de votare, am înţeles.

Domnul Bogdan Olteanu:

Eu, dacă nu greşesc, domnule preşedinte, şi acum sunt primarii, că pe delimitarea secţiilor scrie "primari" jos, pe tabelul acela, nu scrie consiliul local, dacă nu greşesc. Şi acum sunt tot primarii? Am înţeles. Bun.

Supun votului dumneavoastră atunci propunerea formulată de înlocuire a textului de la alin.(2), propus de comisie, cu textul vechi din varianta iniţială a Senatului.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc. 41 de voturi pentru.

Propunerea a fost respinsă.

Alte observaţii la 22?

Supun votului dumneavoastră pct.22 din Anexa cu amendamente admise.

Vă rog să votaţi. Da. Vă mulţumesc.

S-a adoptat pct.22, în formularea comisiei.

Pct.23? Adoptat.

Pct.24. Adoptat.

Pct.25. Adoptat.

Pct.26. Adoptat.

Pct.27. Adoptat.

Pct.28. Adoptat.

Pct.29. Adoptat.

Pct.30. Adoptat.

Pct.31. Adoptat.

Pct.32. Vă rog, domnule deputat Bolcaş, la 32.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Pct.32 se referă la art.25 "Listele electorale".

În primul rând, aş vrea să pun o problemă de principiu pentru întreaga lege. Comisia, orientându-se după avizul Consiliului Legislativ, a suprimat titlurile articolelor. Mi se pare o greşeală. Vă rog să vedeţi Legea privind normele de tehnică legislativă care permit să se adauge titluri articolelor dintr-o lege mai complexă, Legea privind normele de tehnică electorală are asemenea titluri, deşi are mai puţine articole decât această lege electorală. Deci, reluarea integrală a titlurilor articolelor care nu pun probleme cred că ar fi benefică pentru consultarea legii de către specialişti, dar şi de către întreaga populaţie. Aici, "listele electorale". Ele sunt permanente sau suplimentare. Deci se fac două categorii. Care sunt listele permanente se prevede în articolul următor, art.26, dar care sunt listele suplimentare nu se prevede nicăieri ca enumerare.

Listele suplimentare..., dacă facem două categorii de acte, art.27 îmi spune "în condiţiile legii". Păi, condiţiile legii sunt două. Pentru reprezentanţii diplomatici, art.8 alin.(3) şi o bizarerie, art.27, care spune: "cei care sunt omişi de la înscrierea în listele permanente pot veni..." Aici bifurcă foarte multe probleme.

În primul rând, această idee a listelor suplimentare pentru cei care domiciliază în circumscripţia respectivă, dar au fost omişi, ridică următoarea problemă. Există o procedură reglementată de această lege şi este tradiţională în legile noastre electorale. Ca listele de alegători să fie afişate spre consultare publică şi împotriva acestora, pentru omisiuni sau pentru înscrieri greşite, să existe o procedură de contestare. Or, dacă n-am folosit această procedură de contestare sau ce rost mai are această procedură de contestare, când eu pot să mă duc în ziua votului şi să fiu înscris pe lista suplimentară. Dar asta va fi o discuţie la art.27, care este conex.

Ideea este următoarea, că aici nu se mai regăseşte, în corpul legii, înscrierea pe liste suplimentare a membrilor Birourilor electorale care nu au voie să părăsească sediul secţiei de vot. Nu există niciun articol. Şi personalul tehnic. Şi atunci, pentru îndreptarea acestei situaţii şi pentru a reveni la nişte norme de tehnică legislativă corecte, trebuiesc enumerate ori la art.25, ca excepţie, sunt liste suplimentare, ori după art.25, care sunt listele suplimentare admise de prezenta lege.

Eu am propus ca la art.25 să se adauge un alineat care să arate în ce condiţii se întocmesc listele suplimentare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Comisia, vă rog, domnule preşedinte Voicu.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Am ascultat cu mare atenţie argumentaţia domnului deputat. Comisia nu-şi schimbă punctul de vedere, susţine în continuare textul pe care îl aveţi în faţă şi o să vă şi dau o explicaţie. De ce? Este o chestiune de principiu.

Această lege introduce votul uninominal pentru parlamentari. principiu de la care plecăm este acela că un cetăţean nu poate vota decât la secţia de votare unde îşi are domiciliul, pentru că va alege un deputat care îl reprezintă la el acasă. Dacă este în vizită la Satu-Mare, el fiind din Botoşani, ghinion.

Fac excepţie doar două categorii de persoane. Personalul diplomatic aflat la misiune în străinătate în acel moment, care votează, pot vota pentru reprezentantul parlamentar pentru românii din străinătate, dar domiciliul lui este în străinătate în acel moment, se află la ambasadă pentru o perioadă de cel puţin 4 ani. Şi, de asemenea, fac excepţie candidaţii care pot vota la oricare din secţiile de votare din colegiul uninominal unde candidează, dar iarăşi este plin de sens, pentru că el se va reprezenta inclusiv pe sine.

Orice fel de altă excepţie am exclus-o, inclusiv aceea cu privire la personalul aflat la secţiile de votare, pentru că, din păcate, acele persoane se află la secţia de votare pentru o singură zi. Nu pot vota pentru 4 ani decizând sau contribuind la decizia privind soarta cetăţenilor din acel colegiu, pentru că au fost o zi pe acolo.

În ceea ce priveşte omisiunile din listele electorale permanente, acestea se pot constata în două feluri: unul este acela descris de domnul deputat Bolcaş. A văzut listele afişate, a constatat că este omis, a făcut contestaţie şi această contestaţie a fost admisă. Însă, a-i nega unui cetăţean domiciliat în acel colegiu dreptul de a-şi înscrie numele, de a-şi regăsi în mod corect numele, inclusiv în ziua votării este o restrângere a drepturilor electorale excesivă şi, de aceea, inclusiv în ziua votării, un cetăţean trebuie să aibă dreptul să constate că a fost omis de pe lista electorală şi să fie înscris pe ea.

Dacă el a lipsit din localitate, dar a făcut un efort să vină la vot în ziua votării, trebuie să i se dea dreptul să corecteze omisiunea.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Înţeleg, domnule preşedinte, că încurajaţi partidele să pună în birourile electorale ale secţiilor cetăţeni care domiciliază pe raza colegiului respectiv.

Domnul deputat Stanciu şi domnul Bolcaş.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi colegi deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

Am reluat că l-am văzut şi poate nu-l mai văd, vorba domnului coleg.

Într-adevăr, comisia s-a gândit la principiul clar pe care este structurată această lege. Un colegiu, un singur candidat, un singur vot şi un singur ales. În consecinţă, colegiul, ce cuprinde mai multe localităţi şi, respectiv, secţii de votare, va trebui să aibă în aceste secţii de votare oamenii care sunt în raza colegiului respectiv, ei, nemaiputând face turism electoral cum făceau înainte cu autobuzele PD-ului, ca să ceară un drept la replică. (Vociferări în sală.) Nu, că ale PSD-lui le-aţi luat voi.

Deci, cred că avem două posibilităţi, ori să eliminăm aparent aceste restricţii, ori partidele să-şi găsească oamenii, pe care-i pune în secţiile respective de pe raza colegiului în care are dreptul şi localităţii în care are dreptul să voteze. Şi, în felul acesta, eliminăm acest turism electoral. Aşa am gândit noi, dacă am gândit bine vom vedea. Dar, eu cred că dacă dorim, într-adevăr, să eliminăm orice discuţii vizavi de turismul electoral, trebuie să rămânem în cadrul prevederilor care sunt în text.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Alte intervenţii?

Domnule Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

S-ar părea că raţiuni pragmatice ne îndepărtează de la nişte principii constituţionale. A nu permite reprezentanţilor din secţiile de votare, cei care alcătuiesc biroul secţiilor de votare, să voteze nu este numai o încălcare a Constituţiei, este infracţiune şi sper că niciunul dintre dumneavoastră nu vrea să debutăm în această lege votând o infracţiune. Deci, împiedicarea prin această precizare, prin excluderea lor de la orice apartenenţă pe liste este, practic, infracţiune. Nu este vorba de turismul electoral aici.

Aici este vorba de o simplă situaţie, de fapt, care putea să fie stabilită exact. Avem lista acelor persoane, se înscriu de la început pe o listă suplimentară, îşi dau votul. Problema este ce principiu să încălcăm, principiul din această lege, şi anume, că se votează în raza domiciliului sau încălcăm principiul constituţional privind accesul liber la vot şi neîngrădit la vot al cetăţenilor. Eu nu ştiu în ce rază de domiciliu votează reprezentanţii ambasadelor, ca să folosesc o similitudine, dar aceeaşi problemă se pune şi în acest caz.

În orice caz, nu putem lăsa ideea listelor suplimentare disipată în diverse articole ale legii, ci componenţa acestor liste, categoriile de oameni care urmează să fie înscrişi pe aceste liste, trebuie să se regăsească într-un text distinct.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai există alte intervenţii? nu mai sunt.

Nefiind amendamente depuse în scris la comisie, voi supune votului dumneavoastră textele, aşa cum sunt formulate de comisie.

Mai întâi punctul 32, art.25. Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei. Vă rog să votaţi.

Mulţumesc, s-a adoptat.

Pct.33, art.26. Supun votului dumneavoastră formula comisiei. Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

Pct.34, art.27. Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei. Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat.

Pct.35. Obiecţii? Observaţii? Comentarii? Nu sunt.

S-a adoptat.

Pct.36. Obiecţii? Observaţii? Comentarii?

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Tot o problemă de tehnică legislativă. S-ar părea că aceste probleme au fost ocolite în redactare.

La pct.36 art.28: "Exercitarea dreptului de vot în alegeri se face numai pe baza actului de identitate şi a cărţii de alegător". Deci, exercitarea dreptului de vot presupune prezentarea a două acte: actul de identitate şi cartea de alegător. E corect.

Dar, art.69, tot din această lege, spune că aceste cărţi de alegător vor fi obligatorii din 2012. Cum le împăcăm, domnule preşedinte al comisiei?

Domnul Bogdan Olteanu:

Păi, domnule deputat, eu înţeleg aici din art.69, că prevederile Legii referitoare la cartea de alegător sunt aplicabile din 2012, deci înseamnă că art.28 nu se va aplica în anul 2008, înţeleg eu.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Asta înţeleg şi eu, dar nu asta scrie în lege. Deci, trebuie o reformulare aici.

Domnul Bogdan Olteanu:

Rog comisia.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Prevederea de la "Dispoziţiile tranzitorii" care precizează că această carte de alegător va fi folosită din 2012 nu elimină articole întregi, ci elimină prevederi specifice cu privire la cartea de alegător din anumite articole. Aşadar, alineatul pe care domnul deputat l-a citit, pentru alegerile din 2008, se va citi: actul de identitate. Opinia comisiei este că aşa se poate interpreta articolul de la "Dispoziţii tranzitorii" şi ne menţinem opinia.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a textului propus de comisie, rămânând la textul iniţial propus de Senat.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Propunerea a întrunit 25 de voturi, insuficiente pentru a fi adoptată.

Supun votului dumneavoastră art.28, aşa cum a fost formulat de comisie.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

S-a adoptat cu 200 de voturi pentru.

Pct.37. Obiecţii? Observaţii? Adoptat.

Pct.38, există un amendament respins, pct.4 din anexa cu amendamente respinse.

Domnule deputat Marton, vă dau cuvântul.

Domnul Márton Arpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Pentru liniştirea spiritelor, este penultima intervenţie a mea de susţinere a unui amendament respins. Amendamentul, aşa cum a spus şi domnul preşedinte, se regăseşte la pct.4.

În înţelegerea noastră iniţială, pe baza căreia a fost adoptată acea lege, prin asumare, a Guvernului, ne-am referit la o sumă de 5 salarii minime pe economie, în cazul în care existau jumătate de colegii uninominale.

Această lege vine cu un număr dublu de colegii uninominale. Menţinerea cifrei de 5, în această situaţie, înseamnă un efort dublu pentru ca să ai un număr maxim de candidaţi, atât la Camera Deputaţilor şi Senat.

Am o propunere de compromis, nu de înjumătăţire, dar aproape înjumătăţire a acestei cifre, deci de la 5 la 3 salarii minime pe economie. Deci, trebuie să ştiţi că fiecare deputat sau senator, adică candidat pentru funcţia de deputat sau senator, când îşi depune candidatura, trebuie să vină şi cu o hârtie prin care atestă că a depus o sumă egală, în cazul propus, cu 5 salarii minime brute pe economie, care se depune la un cont şi dacă la nivel naţional, partidul respectiv ia 2%, atunci primeşte înapoi aceşti bani, dacă n-a primit, atunci aceşti bani trec la bugetul de stat. Şi dacă doreşte să se propună în fiecare circumscripţie, depune de 314 ori suma respectivă, respectiv de 130 de ori pentru senat.

De aceea, noi propunem să venim la înţelegerea iniţială, adică aproape la înţelegerea iniţială şi în loc de cifra 5 să apară aici cifra 3.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Stanciu, domnul deputat Bolcaş şi după aceea, la sfârşit, o să cer şi punctul de vedere al comisiei.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest punct a suscitat multe discuţii în Comisia de cod electoral.

Aşa cum spunea distinsul nostru coleg Marton, orice prevedere din lege şi, respectiv, o lege trebuie să fie asociată cu scopul pentru care această prevedere a fost introdusă.

Scopul pentru care această prevedere de constituire a unui depozit a fost acela de a responsabiliza pe candidaţi, inclusiv pe cei independenţi, de a se juca de-a alegerile şi inclusiv partidele, pe care nu le vedem în 4 ani de zile, nu mă refer la cele parlamentare, nu le vedem 4 ani de zile şi le vedem la alegerile locale sau la alegerile generale, cu liste peste liste, în care, evident, când se dă scorul final, nu obţin nimic. Dar, nu că ele ar încurca, dar ne trezim cu buletine de vot foarte voluminoase, cu oameni care nu desfăşoară activitate politică şi se joacă de-a politica.

Având în vedere experienţa europeană şi în textele de legi care ne-au fost date la comisie, de către Cameră, practic depozitul acesta există în toate ţările. Dacă a câştigat, i se dau banii înapoi, dacă s-a jucat pe banii lui, nu-i mai vede. Problema, să reducem acum de la 5 salarii, adică 25 de milioane, la 12,5 milioane, cred că nu poate fi luată în considerare.

Pentru că sunt de acord cu ce spunea un distins coleg, trebuie să candideze oricine, chiar cel care nu are niciun ban. Dar, atunci când partidul pune pe cineva care nu are niciun ban, scoate partidul banii pentru el, pentru că este o personalitate deosebită care nu poate să-şi câştige existenţa şi vrea să devină parlamentar. Este foarte bine. Dar, nici cel care nu poate să garanteze cu o bonitate de 25 de milioane, nu cred că are ce căuta în Parlament.

De aceea a fost şi această idee cu 10, care o strigă un coleg de aici, dar am păstrat-o pe cea veche, adică 5 salarii minime, mi se pare o sumă rezonabilă care să descurajeze pe aventurierii care pot fi fie persoane fizice, fie persoane juridice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi să vă citesc ceva foarte scurt, dar foarte frumos şi merită ascultat: "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, independent de avere sau de origine socială", iar dumneavoastră, partid social-democrat, tranzacţionaţi aici exercitarea drepturilor prevăzute în Constituţia României pe 5 salarii, pe 10 salarii sau pe 3 salarii. Că o asemenea tranzacţie o face Partidul Liberal, nu mă miră. Că Partidul Democrat achiesează la aşa ceva, este treaba lui. Dar, chiar în România, nu mai există un partid social-democrat care să se preocupe de soarta oamenilor şi a drepturilor lor, independent de avere? Pentru dumneavoastră, condiţia intrării în Parlament reprezintă averea? Acesta este Partidul Social Democrat acum? Asta este problema.

Vă rog să constataţi, amendamentul pe care îl expun este de eliminare, având în vedere că şi textul acestui alineat 5, 6 şi următoarele sunt neconstituţionale, împotriva intereselor cetăţenilor României.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Aţi vorbit de bonitate. Eu nu cred într-o societate în care bonitatea ţi-o dă banul. Bonitatea candidaţilor independenţi le-o dau listele de susţinători care trebuie să le aibă şi să le prezinte.

Domnul Bogdan Olteanu (de la tribună):

Vă mulţumesc.

Domnilor colegi,

Doamnelor colege,

Pentru că există, în mod evident, o temere că acest articol va fi contestat la Curtea Constituţională, noi, reprezentanţii, după cum consideră domnul Bolcaş, şi ai celor bogaţi, vom susţine renunţarea la orice fel de cauţiune. (Câteva aplauze.)

Domnul deputat Anghel Stanciu.

Noi, domnule deputat, vrem cu executare la locul de muncă toţi. (Vociferări.)

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor naţionalişti,

Nu mă aşteptam ca între naţionalism şi populism să nu mai fie nicio distanţă. Şi iată că un distins coleg vine şi face apologia sărăciei. Este bine c-o face, dar ne întrebăm: chiar credem că pe listele unui anumit partid, nu vreau să-i pronunţ numele, vor fi numai şomeri la care se făcea referire acum vreo oră şi ceva? Chiar numai au nici un ban, au cheltuit toţi banii pe partid în alegerile trecute? Mă îndoiesc!

Evident că în această goană după voturi, liberalii renunţă. Eu mă aşteptam să spună domnul preşedinte că va susţine dânsul pe cei de alături, cu cinci salarii minime, că au suficient. Nu? Că aşa e un partid care-i plin, cum spunea distinsul coleg, de capital. Şi atunci, ce dorim? Am intrat în Europa, vedem ce e acolo, încercăm să aplicăm nişte, zicem noi, modele europene, din casa europeană, şi pentru că cineva spune: "Nu se poate, domnilor, că trebuie să-i dăm şi lui, şi lui", şi că ar fi neconstituţional.

Mă întreb: în toate celelalte ţări, de ce nu este? Eu ofer şansa să candideze oricărui cetăţean, tu, partid, îi oferi această şansă. Să spunem că îi e frică că va fi contestat la Curte. Păi eu ştiu pe cineva sigur de aici din sală care va contesta la Curte, şi de-abia îi dăm ocazia domnului distins Bolcaş să conteste la Curte.

Aşa că, v-aş ruga să vă gândiţi fiecare dincolo de acest populism pe care-l ducem la extrem dacă păstrăm sau nu păstrăm această prevedere europeană.

Şi acum vă văd, stimaţi colegi, dacă rămânem la mămăligă sau la franzelă europeană. Votaţi!

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat. Şi regret că nu mă ridic la înălţimea aşteptărilor dumneavoastră.

O invit pe doamna deputat Leonida Lari, poate cu dânsa am noroc.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu sunt de acord cu spusa domnului Bolcaş, măcar de aceea că are dreptate în ce priveşte încălcarea Constituţiei. Asta e una la mână.

A doua la mână. Ce ne facem noi cu acei români din Basarabia şi Bucovina care au cetăţenie română, domiciliază în diverse oraşe ale României şi vor spre exemplu să candideze şi ei în Parlamentul ţării-mamă. Da? Acei oameni, dacă o luăm la direct şi fără înconjur, unii din ei abia au venit din puşcării, şi nu pentru populism a la Stanciu, ci pentru drepturile elementare ale românilor din Basarabia şi Bucovina. (Vociferări)

Unii au stat pe baricade, n-au făcut averi! eu n-am avut când să facă averi pe baricade pentru limbă, grafie, istoria românilor. Ruşine să vă fie! (Vociferări)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Purceld.

Domnul Octavian Mircea Purceld:

Stimaţi colegi,

Domnul Bolcaş, în cuvântul domniei sale, invoca un articol de Constituţie, nu cerea sprijin financiar P.S.D.-ului sau nici măcar P.N.L.-ului. Dacă domnul Stanciu este dispus să ne acorde acest sprijin, noi îl primim oricum.

În altă ordine de idei şi să trec într-un registru serios, problema este delicată şi noi vă cerem 30 de minute pauză pentru consultări.

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimaţi colegi,

S-a solicitat o pauză pentru consultări.

Înainte de asta, mai aveam însă o luare de cuvânt, a domnului Pambuccian, după care voi acorda 15 minute pauză de consultări.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să vă spun că şi noi credem că ideea unui prag care să fie legat de o anumită sumă de bani nu este o idee fericită şi poate trezi dubii mari legate de constituţionalitatea sa, aşa că grupul nostru parlamentar va vota pentru inexistenţa unei asemenea condiţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule lider.

La ora 12,55 reluăm dezbaterile. Sunt convins că pauza pentru consultări va veni cu concluzii serioase. Până atunci, 15 minute pauză de consultări.

- după pauză -

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimaţi colegi, vă rog să vă luaţi locurile în bănci pentru a putea relua lucrările.

Rog liderii de grup să-şi invite colegii în sală.

Stimaţi colegi,

Reluăm lucrările. Eram la discutarea punctului 38 din raport, anexa cu amendamente admise.

Avem două propuneri: o primă propunere, de eliminare a alin.(5), (6) şi (7) din textul propus, formulată de domnul deputat Bolcaş şi pe care a susţinut-o Grupul parlamentar al P.N.L.; o a doua propunere, din partea domnului deputat Arpad Marton, de susţinere a unui amendament respins.

Potrivit procedurii, am să supun votului dumneavoastră mai întâi amendamentul de eliminare.

Supun votului dumneavoastră amendamentul de eliminare a alin.(5), (6) şi (7).

Vă rog să votaţi.

54 din 110. Insuficiente pentru eliminare.

În continuare, supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Arpad Marton, amendamentul respins de la pct.4 din anexa cu amendamente respinse, reducerea de la 5 la 3 salarii.

Vă rog să votaţi.

55 din 120. Şi mai puţin succes.

În aceste condiţii, rămânem pe textul iniţial.

Voi supune însă votului dumneavoastră... dacă mai există modificări la pct.38. Observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră pct.38 din anexa cu amendamente admise, art.29.

Vă rog să votaţi.

Vă mulţumesc. 97 de voturi din 125.

Pct.38 a fost adoptat.

Trecem mai departe.

Pct.39. Obiecţii, observaţii. Adoptat.

Pct.40. Adoptat.

Pct.41. Adoptat.

Pct.42. Adoptat.

Pct.43. Adoptat.

Pct.44. Adoptat.

Pct.45. Adoptat.

Pct.46. Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

La pct.44 alin.(5), din enumerarea prevăzută în prima parte a acestui alineat lipseşte dintr-o eroare termenul de "alianţe electorale", care trebuie adăugat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Observaţii? Comentarii?

Înţeleg că ne însuşim această observaţie.

Revenim. Eram deci la art..46. Obiecţii, observaţii, comentarii? Aprobat.

Pct.47. Aprobat.

Pct.48. Se susţine amendamentul respins? Deci, amendamentul respins nu se susţine, înţeleg. Amendamentul de la alin.(5) se susţine? Nu. Bun. Mulţumesc.

Domnul deputat Bolcaş, vă rog, la pct.48 din anexa cu amendamente admise, art.37.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Art.37 alin.(3): "Este interzisă organizarea acţiunilor de campanie electorală în unităţile militare". Şi asta e foarte bine. Dacă s-ar fi pus aici punct.

După "militare" urmează însă virgulă. "altele decât dezbaterile organizate cu participarea reprezentanţilor a cel puţin doi competitori electorali diferiţi." Deja încep dezbateri politice în cadrul unităţilor militare, şi asta este contrar dispoziţiilor art.118 din Constituţie.

Deci, propun eliminarea ultimei părţi, să rămână "este interzisă organizarea acţiunilor de campanie electorală în unităţile militare". Evident, e vorba de orice fel de acţiuni de campanie electorală.

Domnul Bogdan Olteanu:

comisia susţine această observaţie.

Intervenţii pe această temă. Nu sunt intervenţii pe această temă.

Supun atunci votului dumneavoastră punctul 48, cu modificările survenite ca urmare a amendamentului formulat de domnul deputat Bolcaş.

Vă rog să votaţi.

Mulţumesc. S-a adoptat, cu 139 de voturi pentru.

Pct.49. Observaţii, obiecţii?

Comisia, vă rog.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Aceeaşi omisiune a termenului de "alianţe electorale" la alin.2. "Partide politice, alianţe politice...", "şi electorale", trebuie să fie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Observaţii? Nu sunt.

Pct.49 adoptat cu această completare.

Pct.50. Adoptat.

Pct.51. Adoptat.

Pct.52. Adoptat.

Pct.53. Adoptat.

Pct.54.

Vă rog, domnule deputat, la pct.54? E vorba de art.42. Vă rog.

Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Art.42 alin.(10) "La cererea alegătorului...", e un caz special aici, "...în cazul în care acesta a aplicat greşit ştampila cu menţiunea "votat", dar nu a introdus buletinul în urne", este corectă precizarea comisiei, "preşedintele biroului electoral al secţiei de votare îi poate elibera numai o singură dată un nou buletin, făcându-se menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal al operaţiunii de votare". Dar cu buletinul greşit ce se întâmplă? Că se face menţiunea, este bine, în procesul-verbal. Buletinul trebuie reţinut şi anulat. Şi urmează "făcându-se menţiunea în procesul-verbal."

Domnul Bogdan Olteanu:

Comisia de acord.

Obiecţii, observaţii? Nu sunt.

Pct.54. Adoptat cu această completare.

Pct.55. adoptat.

Pct.56. obiecţii, observaţii? La 55 sau la 56? Pct.55 e titlu. La 60? Tot la 54?

Vă rog, domnule Bolcaş, tot la 54.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Pct.54, care s-a votat. Dar aici este vorba de o precizare tehnică. "Durata totală a suspendării nu poate depăşi o oră şi nu pot fi mai mult de două suspendări. Suspendarea va fi anunţată prin afişare la uşa localului de vot, cu cel puţin o oră înainte."

Şi dacă se suspendă votarea pentru că a izbucnit un incendiu, ce facem? Deci, suspendarea, spuneam, se va anunţa imediat ce a intervenit evenimentul care a produs această suspendare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Observaţii? Comisia de acord? Intervenţii? Nu.

Se introduce atunci această completare la pct.54.

Pct.56. nu sunt obiecţii.

Pct.57. adoptat.

Pct.58. Adoptat.

Pct.59. Adoptat.

Pct.60. Adoptat.

Pct.61. Adoptat.

Pct.62. vă consult dacă se susţine amendamentul respins.

Vă rog, domnule deputat Arpad Marton. E amendamentul respins de la pct.6 din anexa cu amendamente respinse. Suntem la art.47. Vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Am spus destul de clar punctul de vedere al grupului nostru parlamentar. Noi credem că singurul sistem corect şi constituţional este acel sistem care permite reprezentarea proporţională a electoratului în Parlament. De aceea, noi suntem convinşi că singurul sistem care permite atât reprezentare proporţională, cât şi dreptul alegătorului de a-şi alege candidaţii - deputaţii, senatorii, este acel sistem care se numeşte proporţional, preferenţial pe listă.

Dumneavoastră aţi decis altceva. Noi am mai sus că putem să susţinem şi un altfel de sistem, cu o singură condiţie: dacă avem garanţia că acea comunitate pe care o reprezentăm, comunitatea maghiară din România, care este 6,5% din populaţia ţării, are posibilitatea de a fi reprezentată proporţional în Parlamentul României.

Un sistem electoral pe care-l propuneţi dumneavoastră are însă marea hibă de a putea intra doar acolo unde ai şanse să intri, să te voteze oamenii numai atunci când cred că poţi să candidezi. Or, comunitatea maghiară din România are această situaţie că majoritatea membrilor acestei comunităţi nu stă în localităţi unde sunt majoritari.

Mai mult, decupajul pe care nu l-aţi acceptat să fie introdus în lege poate să fie realizat în aşa fel încât nici acolo unde suntem majoritari să nu ne putem permite să trimitem deputaţi şi senatori în Parlament.

Ca atare, avându-se în vedere că pentru reprezentanţii noştri sau ai altor minorităţi naţionale care au o posibilitate de a trimite mai mulţi deputaţi sau chiar senatori în Parlament, pentru că sunt destul de numeroşi ca să ia numărul de voturi necesare pentru unul sau mai mulţi deputaţi, să nu existe prag electoral. Pentru că noi nu solicităm să fim reprezentaţi peste numărul de voturi pe care l-am luat. Nu!

Câte voturi am luat, atâtea mandate să avem. Nu cred că este în interesul României ca în 2008 sau în 2009, Parlamentul României să nu mai aibă reprezentare proporţională a comunităţii maghiare.

Deci, asta este esenţa amendamentului pe care-l aveţi la pct.6. eu cred că este un amendament cinstit, unul care se practică şi în alte ţări pentru astfel de situaţii şi eu cred că oricum nu implică un număr de deputaţi sau senatori în plus faţă de ce s-a luat prin voturi de către deputaţi.

Se poate spune că este o discriminare. Eu zic altfel: pentru ca un candidat, în cazul comunităţii noastre, care este 6,5% din numărul de populaţie, deci un competitor să poată să intre în Parlament trebuie să ia 85% din votanţii maghiari. Puneţi-vă în situaţia în care oricare dintre partide ar avea acest prag de a lua 85% din voturile valabil exprimate pentru a intra în Parlament.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă există intervenţii la acest amendament.

Domnul deputat Stanciu. Domnul deputat Hogea.

Şi am închis lista.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

În 1990, s-au desfăşurat primele alegeri democratice din România fără prag electoral. Şi atunci, dacă nu mă înşeală memoria, poate mă ajută un coleg, cred că au fost în jur de 16, 17 formaţiuni politice, începând de la un reprezentant până la doi, trei, patru, şi aşa mai departe.

Ca urmare a acestui număr mare de reprezentanţi, în 1992 s-a introdus pragul de 3%. Iar a fost un număr de reprezentanţi, desfăşurarea activităţii în Parlament a fost destul de dificilă datorită existenţei unor grupuleţe, şi nu partide cu forţă. Şi s-a ajuns în 2000 la pragul de 5%. Nu a contestat nimeni pragul de 5%. Dimpotrivă, mi-aduc aminte, reprezentanţii Convenţiei Democratice, Convenţia Democrată era în 2000, susţineau chiar mărirea pragului, iar unele partide chiar 8%, ca să nu mai intre nu ştiu cine.

Înţelepciunea Parlamentului a făcut menţinerea acestui prag la 5%. Astăzi, sau mai precis în comisia de cod electoral, Partidul Social Democrat a propus menţinerea acestui prag, care nu a deranjat pe nimeni în 2000, şi a asigurat o anumită coerenţă, prin prezenţa unor forţe politice cu grupuri parlamentare destul de puternice în Cameră şi Senat.

Faptul că anumite forţe politice, din raţiuni care ne scapă nouă, s-au divizat, s-au împărţit în două sau în trei, sau mai ştiu eu în cât, a dus, dacă vreţi, tocmai din necesitatea păstrării pluralismului politic, la acel prag alternativ. Deci, din 464 de colegii, circa 660, 640 de colegii, să zicem, trebuie să ia, să se claseze în 9 colegii, pe primul loc, nu să ia cu 50% plus unu, să se plaseze pe primul loc. Ceea ce înseamnă un prag în jur de 2 şi ceva la sută. Păi dacă nici acest prag nu mai este necesar spre a accede în Parlament minorităţile sau alte formaţiuni politice şi revenim la pragul de zero la sută, făcând o discriminare pozitivă, spunea distinsul meu coleg, ne întrebăm atunci ce dorim? Dorim să exprimăm voinţa politică a unor cetăţeni români sau dorim să fim noi prezenţi în Parlament?

Ei bine, dacă-i întrebăm pe fiecare în parte, doreşte să fie el prezent. Dar vă spun, că am lucrat împreună şi cu maestrul Hrebenciuc şi cu alţi colegi la toate legile electorale, nu am găsit lege electorală în care să rămân eu şi să plecaţi voi. Şi nu există. Oricât prag ai pune.

De aceea, haideţi să facem distincţie între oferta şi posibilitatea de acces în Parlament care există pentru minorităţi, şi s-a demonstrat, da?, şi forţa şi putinţa celor care doresc să intre în Parlament, să-şi coaguleze alegătorii şi să vină cu voturile respective în Parlament. Pragul de circa 2 şi ceva, care reprezintă 6 plus 3, 9 mandate, este suficient pentru a fi toţi reprezentaţi în Parlament. Dar nu putem accepta pragul de zero, pentru că acesta devine, vă spun, nociv pentru minorităţi. Pentru că la pragul de zero, în loc să se împartă în două formaţiuni, se vor împărţi în trei, în cinci, că vrea fiecare să fie şef de partid în locul domnului Marko Belo, în locul domnului Geoană, în locul nu ştiu cui.

Şi atunci acest prag îi ţine totuşi uniţi. Eu credeam că veţi accepta şi n-am mai insistat cu pragul de 5%, şi atunci diferite formaţiuni politice de aceeaşi conotaţie erau obligate să candideze pe liste comune, ca să facă pragul de 5%. Deci, renunţarea la pragul de 5% obligatoriu şi acceptarea celui alternativ este o cedare, o revenire înapoi şi nu un pas înainte.

De aceea, stimaţi colegi, să rămânem la această variantă care este luată de fapt şi din Germania, spunea un distins coleg aici că nemţii nu au prag, au prag de 5%, plus prag alternativ. Decât că la ei este la nivelul landului respectiv.

Deci, am păstrat ideea de prag alternativ tocmai pentru a garanta dreptul minorităţilor, şi când spunem minorităţi nu ne referim numai la minorităţi etnice, ci, dacă vreţi, şi la alte tipuri de minorităţi care exprimă alte poziţii politice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă mulţumesc şi că v-aţi rezumat şi la cele două minute regulamentare.

Domnul deputat Hogea.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Stimaţi colegi,

Partidul Conservator susţine amendamentul domnului deputat Marton Arpad. Noi ne reafirmăm sprijinul deplin pentru votul uninominal şi tocmai de aceea considerăm că nu avem voie să anulăm opţiunea alegătorilor pentru un anumit candidat care s-a situat pe primul loc într-un colegiu uninominal. Prin ridicarea unor bariere în calea intrării în Parlament a candidaţilor puternici, indiferent dacă sunt români sau maghiari, este afectată însăşi esenţa scrutinului uninominal, adică legătura strânsă dintre alegători şi cel ales şi, respectiv, votul personalizat.

Ideea avansată aici privind limitarea inflaţiei de partide nu ţine cont de realitatea actuală. Nu mai sunt o sută de partide, ca în 1990. sunt practic 8-9 formaţiuni care contează.

Aşadar, Partidul Conservator apreciază că ar fi mai indicat ca litera c) a art.47, pct.2 din lege să se refere la condiţia alternativă, nu cumulativă, a obţinerii a patru colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor sau două colegii uninominale pentru Senat. De ce este mai potrivită particula "sau" decât particula "şi"? Pentru simplul motiv că în sistemul constituţional românesc, cele două Camere ale Parlamentului sunt separate, au atribuţii deosebite şi roluri distincte, consfinţite atât prin legea fundamentală din 1991, cât şi prin revizuirile aduse acesteia în 2003.

Ar fi absurd să adoptăm un prag cumulativ - Senat plus Cameră, trei plus şase colegii, la lit.c), dar să statuăm praguri separate de 5% pentru Senat şi Cameră, la lit.a), respectiv lit.b).

De altfel, viaţa politică şi electorală postdecembristă ne arată că au existat partide care au îndeplinit pragul pentru o Cameră a Parlamentului, dar nu au reuşit să-l obţină pentru cealaltă Cameră.

Şi totuşi, pe bună dreptate, au avut reprezentare parlamentară.

Este exemplul PDAR în 1992, când această formaţiune a acces în Senat, nu şi în Camera Deputaţilor. Iată doar câteva argumente pentru care susţinem amendamentul domnului deputat Marton Arpad, dar cu particula "sau", condiţie alternativă, în locul particulei "şi", care indica o condiţie cumulativă.

Prin această formulare, Partidul Conservator apreciază că principiile de bază ale votului uninominal ar fi cel mai bine respectate. Şi vă dau şi formularea literei c), în versiunea pe care o propunem noi: "pentru Camera Deputaţilor şi Senat, prin îndeplinirea alternativă a condiţiei obţinerii a patru colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor sau a două colegii uninominale pentru Senat..." şi apoi textul care curge este amendamentul admis al comisiei.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Vroiam doar să remarc un lucru, nu să propun neapărat ceva, că argumentele pot fi folosite la fel de bine şi pentru a argumenta pro şi contra, chiar aceleaşi argumente. Mă uitam la Anghel ce frumos argumenta el menţinerea pragului de 5% pentru partide, exact cu argumentele pe care le-am folosit ca să argumentez 5% pentru noi, pentru minorităţile alea mici, nu pentru UDMR.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să nu faceţi dialog cu sala.

Domnul Varujan Pambuccian:

Or, lucrul ăsta am vrut să-l remarc. Noi vom susţine propunerea UDMR-ului.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Duvăz. Şi, după aceea, domnul deputat Marton.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Între problemele majore care se pun în momentul construirii unui sistem electoral într-un sistem democratic este echilibrul între a avea o reprezentare cât mai largă a celor care votează şi totuşi posibilitatea de a avea majorităţi ferme, de a avea majorităţi consistente, care să poată să formeze guverne.

Eu cred că sistemul electoral românesc, aşa cum a funcţionat până acum, a fost destul de bine ajustat. Dacă vorbim de situaţia din 1990, fără îndoială era un început care trebuia lămurit.

Şi acum suntem în faţa unui început. Cred că, de exemplu, dacă vorbim de sistemul de prag alternativ, trebuie să ne gândim foarte bine, că în faţa unui prag alternativ putem găsi formaţiuni de buzunar, dar cu buzunarul bine garnisit, care să reuşească să se plaseze în Parlament, luând câteva colegii locul întâi. Asta se poate face având în spate un om sau o forţă care să producă material suficient de multă consistenţă, să zic aşa, demersului electoral, ca să nu folosesc cuvinte nepotrivite de la această tribună, pe care o respect.

Deci, după părerea mea, faptul că există o soluţie alternativă este un lucru corect şi trebuie să ne plasăm în ea. Soluţia alternativă a fost discutată în termenii în care, de fapt, trebuia să asigure şi un grup parlamentar, pentru că, gândiţi-vă, în mod absolut corect, dacă intră un partid pe pragul alternativ, deci nu vorbim de cel de 5%, el va trebui dintr-o dată să modifice Regulamentul fiecărei Camere, în sensul numărului de senatori sau deputaţi, sau să se ataşeze, să se alieze cu un grup parlamentar mai consistent, dintre cele care depăşesc 5 %.

Las la o parte faptul că sunt în faţa unui amendament făcut de U.D.M.R., care de fapt a intrat în Parlament şi a funcţionat cu pragul de 5%, până acum fără niciun fel de probleme.

Sistemul pe care noi astăzi îl discutăm este un sistem care păstrează caracteristicile votului proporţional privind reprezentativitatea. Este o situaţie particulară în care se află U.D.M.R. astăzi, în raport cu comunitatea şi cu apariţia unei formaţiuni politice în sânul aceleiaşi comunităţi. Ar fi păcat, în primul rând o să spun, ar fi păcat ca U.D.M.R. să nu fie în Parlamentul României. Nici nu vreau să mă gândesc la varianta asta. Dar, la fel de păcat ar fi să sacrificăm un principiu şi să ajungem la un sistem din ce în ce atomizat, doar pentru faptul că într-o anumită situaţie, într-o anumită comunitate există o anumită conjunctură.

Prea adeseori am încercat să rezolvăm problemele în funcţie de conjuncturi. Haideţi să încercăm să rezolvăm problemele pur şi simplu, aşa cum credem că este bine, şi poate că reuşim să depăşim şi conjuncturile, în sensul cel mai bun al cuvântului. Eu cred că în faţa unei asemenea decizii, aşa cum este propusă de comisie, va avea toată lumea câştig de cauză, inclusiv minoritatea maghiară, care va înţelege cu siguranţă că va trebui să nu-şi spargă votul pentru a-şi sacrifica reprezentarea parlamentară.

Deci, eu cred în această soluţie, repet, care este mult îmbunătăţită cu pragul alternativ, care a fost propus, şi o susţin.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Marton.

Urmează domnul deputat Valentin Iliescu.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Stimaţi colegi,

La dezbaterea acestui proiect de lege, am atras atenţia că inducem populaţia ţării într-o eroare gravă. Sub această denumire de "vot uninominal", uităm de esenţa legii, care este un vot majoritar, chiar dacă duce la o proporţionalitate.

Toate mandatele se iau în circumscripţii electorale; fiecare candidat, fiecare partid candidează într-o circumscripţie. Fiecare persoană care votează trebuie să aleagă dintre persoanele propuse de fiecare partid, câte unul propus de fiecare partid, o singură persoană. Şi atunci, în altfel de sisteme, partidele mici, sub 20%, nu prea iau voturi, pentru că populaţia ştiind că există 2 - 3 partide mari, este tentată să voteze cu unul care îi este mai aproape de gândirea lui, dar care are şansă să devină deputat. Acesta este pericolul mare în astfel de sisteme.

Am enunţat în discursul meu, la dezbaterea generală, că noi putem fi de acord cu acest sistem numai dacă nu este pusă în pericol reprezentarea proporţională a comunităţii maghiare din România. Pentru asta ar fi fost nevoie cel puţin de cunoaşterea decupajelor care se pot realiza oricum şi decupajele să decidă pe urmă rezultatul votării.

Pe urmă, v-am spus, acest prag de 5%, dumneavoastră spuneţi că nu este o problemă, v-am spus, înseamnă 85% pentru comunitatea maghiară.

Da, bine, ne propuneţi să fim uniţi ca să intrăm în Parlament. Vom încerca să rezolvăm această problemă. Dumneavoastră, însă, dacă totuşi nu vom reuşi, veţi avea o problemă de rezolvat pe urmă: lipsa noastră din Parlament.

Vă mulţumesc. (Vociferări.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Valentin Iliescu, în încheierea dezbaterilor (Vociferări).

Nu v-a menţionat numele.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Trebuie să recunosc că dezbaterea pe acest punct a evoluat într-un fel negativ în ultimele luni şi că probabil soluţia cea mai bună era să avem un prag de 5% şi la Cameră şi la Senat. Şi trebuie să recunosc că soluţia introdusă în ultima săptămână la Comisia pentru codul electoral, cu acel prag alternativ, respectiv 6 locuri întâi pentru deputaţi şi 3 locuri pentru senatori, este o scădere faţă de soluţia iniţială, cea pe care am preluat-o din propunerea "Pro Democraţia", unde se vorbea de mult mai multe colegii câştigate, dacă mi-aduc bine aminte 10 cu 5 şi, ulterior, într-o variantă pe care Guvernul şi-o asuma acum două luni de 4 cu 2 mandate, dar cu peste 50% din numărul de voturi valabil exprimate.

Am vrut să intervin la microfon, pentru că în niciun caz o lege nu trebuie să fie făcută special pentru un partid, ci pentru toţi, şi nu numai pentru cei care sunt aici, în Parlament, ci pentru toţi competitorii.

Îndrăznesc să vă spun un lucru şi ar fi foarte bine să luaţi în calcul acest lucru. Cu alte cuvinte, eu propun să ne menţinem pe raportul comisiei, spunându-vă următorul lucru: cu cât vom coborî mai jos ştacheta, vor apare în viitorul Parlament mai multe partide.

Cum se traduce acest lucru? Îndrăznesc să subliniez acest lucru: pe baza repartizării proporţionale a mandatelor, oameni care au câştigat locul întâi într-un colegiu, nu vor mai ajunge parlamentari, în timp ce candidaţii unor partide, care depăşesc cu greu pragul electoral, vor ajunge să fie promovaţi în Parlament de pe poziţia de câştigător al locului 3 sau chiar 4 într-un colegiu uninominal, ceea ce mi se pare inacceptabil şi total împotriva ideii pentru care omul merge la vot, că cel mai bun trebuie să ajungă în Parlament.

Cu alte cuvinte, resping cu fermitate amendamentele U.D.M.R.-ului, inclusiv ale Partidului Conservator, şi vă rog să menţinem poziţia formulată de Comisia pentru codul electoral.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Stanciu are un drept la replică, în încheiere, la domnul Pambuccian, înţeleg.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Eu o să fiu scurt şi de aceea renunţ la introducere, la sugestia colegilor mei de la P.N.L.

Vreau să-i spun domnului Pambuccian, şi prin răspunsul pe care îl adresez dânsului şi electoratului român, că face o confuzie interesată. 5% la partide înseamnă, în raport de prezenţa la vot, de la 500 - 600 sau chiar 800.000 de voturi, care se iau ca prag, iar 5% la minorităţi naţionale înseamnă 1.500 de voturi. Deci, este o diferenţă de la cer la pământ. Aceasta este chestiunea clară, ca să nu confundăm, că 5% la minorităţi este acelaşi lucru cu 5% la partid.

În ceea ce priveşte pragul de 6 + 3, la care s-au referit diferiţi colegi, domnilor, este sub 3%, deci este un prag permisiv.

Şi cu riscul ca domnul Marton să mai ceară un drept la replică, îl rog să nu ne transfere nouă eventuala neprezenţă în Parlament, că se ceartă dânşii între ei. Aceea este o problemă pe care trebuie să şi-o rezolve. Cadrul legal este perfect compatibil chiar cu cele două partide şi vom avea o organizaţie, care este U.D.M.R.-ul, s-ar putea să avem şi un partid, care este P.C.M. Dacă se vor împărţi iar peste 4 ani, ce facem?! Eu cred că lucrurile care sunt în cadrul partidelor şi organizaţiilor trebuie soluţionate acolo, şi nu prin măsuri administrative, fiind din ce în ce mai înţelegători cu dânşii, când ei nu se înţeleg între ei.

Deci, propun să rămânem clar la acest prag, deşi cred că 5% ar fi mobilizat pe orice formaţiune politică. Aşa, îi dezbină.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins de la pct.6 din Anexa cu amendamente respinse.

Vă rog să votaţi.

A întrunit 37 de voturi pentru din 227, insuficiente pentru a fi adoptat.

Vă consult dacă la pct.62, respectiv art.47 mai există alte obiecţii, observaţii, comentarii? Nu mai există.

Adoptat.

Pct.63.

Vă rog, domnule Bolcaş.

Deci, pct.63 art.47, că aici eram.

Mă iertaţi, pct.62 art.47. Reformulez: deci, pct.62 art.47 l-am adoptat. S-a respins amendamentul respins şi la comisie.

Suntem la pct.63 art.48 din lege. Există un amendament respins.

Vă consult dacă se susţine?

Domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Stimate domn Nicolăescu,

Acest sistem adoptat pentru votul uninominal are două faze: în faza întâi, care asigură proporţionalitatea între numărul de voturi şi numărul de mandate pe care le-a luat fiecare competitor electoral, se merge practic pe Legea nr.373, după ce s-a stabilit pe un judeţ câte mandate, să zicem, în judeţul Iaşi, ia Partidul Social Democrat - 4; PD-L-ul 4 - 8 - cu 2, 3 ale P.N.L.-ului, s-au făcut 11, mai ia P.R.M.-ul 1 şi s-au făcut 12, câte mandate sunt. Le-am împărţit.

După ce s-a stabilit acest lucru, urmează faza a doua, faza de alocare pe colegii şi de atribuire a mandatului candidatului. Această fază a doua are şi ea două etape. Etapa întâi: cine a luat în colegiu 50% plus un vot este declarat ales şi nu mai are niciun fel de problemă. Se poate duce să sărbătorească cu alegătorii victoria.

Cine nu a luat 50% plus unu, intră într-o etapă a doua. Această etapă a doua, în textul iniţial al legii care a trecut de la Senat, tacit, în amendamentul domnului preşedinte Bogdan Olteanu şi în amendamentul meu, care este respins, la poziţia 7, deci toate aceste trei amendamente admit ordonarea tuturor candidaţilor într-un şir descrescător, de la primul până la ultimul candidat, în vederea atribuirii în această ordine a celorlalte mandate din colegii. Deci, până aici nu există nicio deosebire între cele trei.

Deosebirea începe pe ce criteriu se ordonează, se înşiră parlamentarii. În varianta iniţială, care există pe stânga, se ordonează după procentele pe care le-a obţinut fiecare candidat în colegiu. Deci, cel care a luat 49, cât şi cel care a luat 50 şi 51, a ieşit. De la cel care a luat 50, 49, 43, până la cel cu 2% se ordonează pe colegii şi oameni şi se repartizează aceste mandate partidelor, în limita mandatelor proporţionale care le-au venit.

În varianta propusă de domnul preşedinte, şi care a trecut prin comisie, cu voturile majoritare ale comisiei, această ordonare se face nu după procent, ci după un criteriu. Acest criteriu este un cât sau un indice de ierarhizare, care reprezintă câtul dintre procentele pe care le-a obţinut Popescu de la Partidul Naţional Liberal, în colegiul 7, de la Iaşi, şi media pe tot judeţul a Partidului Naţional Liberal. Sau dintre cât a obţinut Stanciu în colegiul 8, la Iaşi, şi media P.S.D.-ului. Aceste câturi se coordonează şi ordonează candidaţii. Deci, după părerea mea, există o bază variabilă în acest şir: media pe judeţ a fiecărui partid care împarte procentajul.

De aceea, am venit şi am căutat un criteriu care să aibă aceeaşi bază de ierarhizare pentru toţi candidaţii şi acel criteriu îl reprezintă coeficientul electoral, adică prin voturile pe care le-a obţinut în colegiul respectiv, cât ai adus matale ca mandat. Dacă ai avut 160.000 de voturi pe judeţul Iaşi, valabil exprimate, la 12 mandate de deputat, domnul "X" Fenechiu, cu 13.000 de voturi - îi urez succes! - câte mandate a avut? "X". Regula de trei simplă şi se stabileşte acest indice, pentru fiecare în contribuţia lor la cele 12 mandate. Are o bază comună, ierarhizează după această bază şi se atribuie mandatul.

Îmi cer scuze că v-am explicat, dar acestea sunt cele trei: cea existentă pe baza procentelor; cea din mijloc, pe procente, dacă vreţi, relative, că împarte la medie; şi cea de-a treia, contribuţia pe care ai adus-o prin voturile tale la cele 12 sau 13 mandate pe care le-ai avut. Dumneavoastră decideţi.

Eu v-o propun pe a treia, pentru că are o bază logică, raţională şi elimină orice suspiciuni în clasificarea pe verticală a şirului. Menţionez: toate trei acceptă şirul ordonat de sus în jos.

Vă mulţumesc pentru votul dumneavoastră.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Alte intervenţii?

Doamna deputat Anca Petrescu, vă rog.

Urmează domnul deputat Marton.

Doamna Anca Mira Victoria Mărculeţ Petrescu:

Vreau să mă refer la ceea ce spunea adineauri colegul nostru, domnul inginer Stanciu. Este vorba despre matematică. Este vorba de un cât care reiese din împărţirea procentului într-un colegiu cu media pe toate colegiile din judeţ.

Aici lipseşte ceva esenţial: câte colegii sunt pe judeţ. Deci, ne întoarcem la delimitarea colegiilor într-un judeţ. Deci, ne reîntoarcem la art.12, care vorbeşte despre delimitarea, printr-o hotărâre de Guvern, şi nu prin lege, a acestor colegii.

Deci, cred că şi pentru această chestiune, pe care a ridicat-o domnul Stanciu, trebuie retrimisă la comisie legea.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Marton, vă rog.

Urmează domnul deputat Iliescu.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Aici este o încercare de rezolvare a unei probleme care nu poate fi rezolvată. În toate sistemele mixte, există colegii uninominale, de unde ia persoana care a ieşit prima mandatul. În cel pe care noi tocmai ne pregătim să-l votăm, unii vor lua primii, alţii poate al patrulea.

Domnul Stanciu a spus că cel care a luat jumătate plus unu ia mandatul. Da, dacă partidul a depăşit pragul. Dar, dacă, de exemplu, partidul a luat jumătate plus unu în 4 colegii de senatori şi 5 de deputaţi, nu mai intră niciunul, deşi a luat jumătate din voturi în colegiul respectiv.

Şi o să se mire, eventual, cetăţenii dintr-un judeţ cu 10 mandate, că un partid a luat în toate cele 10 colegii între 45 şi 49% din voturi, iar alţii au luat între 5 şi 12% voturi. Şi aşa se face că acolo vor lua 5 mandate, deci din 5 judeţe vor intra cei care au fost pe primul loc, şi din 5 vor intra aceia care au luat 10% din voturi, una dintre acestea. 5 dintre aceştia vor intra în Parlament şi s-or mira deputaţii.

Domnul Stanciu încearcă să rezolve această problemă, cum cealaltă variantă propusă de domnul Bogdan Olteanu dă o altfel de rezolvare ale aceleiaşi probleme. Mie mi se pare că cea propusă, de data asta, de domnul Bogdan Olteanu este mai aproape de o soluţie pentru această problemă, care nu va fi rezolvată. Pentru că, domnule Stanciu, dumneavoastră ştiţi foarte bine că acolo unde există astfel de sisteme mixte, aşa este cum crede poporul, că cel care a luat jumătate plus unu sau a câştigat, colegiul uninominal a luat şi mandatul, indiferent dacă partidul a luat, a trecut pragul. Pragul se aplică la cealaltă parte, acolo unde se votează pe listă.

Deci, ăsta este sistemul. Să nu încercăm să ducem alte idei populaţiei, că am ascultat la radio şi televiziune, şi peste tot se spune că cel care a luat jumătate plus unu a luat mandatul. dacă partidul a trecut pragul. Dacă nu, degeaba v-aţi dus la vot, că el n-o să ia mandatul.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Iliescu.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Ne găsim în faţa unui punct extrem de important al legii, dacă vreţi, unul care poate schimba esenţa votului. Şi îndrăznesc să vă spun următoarele lucruri. Avem o primă categorie acceptată, a celor care au obţinut 50% plus unu din voturile valabil exprimate într-un colegiu şi el devine automat reprezentant în Parlament.

Au apărut, după varianta iniţială,... şi dacă mi-aduc eu bine aminte, acel şir descrescător, în funcţie de procentul obţinut în colegiu, aceasta era varianta iniţială, pe care ne-o propunea "Pro Democraţia", şi trebuie să recunoaştem că ne-am inspirat în scrierea acestui proiect din această iniţiativă cetăţenească, că bine ar fi să ţinem cont de propunerea iniţială, cum s-ar spune, să luăm în calcul ordinea descrescătoare a procentelor, pentru că dacă am merge pe soluţia propusă de domnul Anghel Stanciu, un candidat care, să zicem, obţine 30% într-un colegiu mai mare, poate să ajungă mai sus decât un candidat care obţine 45% în colegiul lui, dar într-un colegiu mai mic.

Cum s-ar spune, prima variantă, domnule coleg şi stimaţi colegi deputaţi, este să mergem pe acel raport descrescător, în funcţie de procentul obţinut de fiecare competitor în colegiul lui. Este, de fapt, în spiritul legii şi, de fapt, slujeşte ideea de performanţă. Deci, cel mai bine clasat se duce mai departe.

Altfel, repet, există posibilitatea ca un competitor mai puţin performant, dar într-un colegiu mai mare, cu un număr mai mare de votanţi, să fie plasat înainte, deci să obţină înainte un mandat în faţa unui coleg care a candidat într-un colegiu mai mic. Or, acest lucru, al mărimii colegiului, nu mi se pare în niciun caz un criteriu definitoriu pentru a stabili cum se face în final repartizarea mandatelor.

Repet, este un punct extrem de important, pentru că aşa cum spuneam mai devreme, dacă pragul electoral poate să reprezinte o diminuare foarte serioasă a performanţei competitorilor validaţi de cetăţeni, şi modalitatea de atribuire a mandatelor poate să concure exact la fel, la diminuarea voinţei electoratului.

Din punctul meu de vedere, soluţia echitabilă pe care eu cred că trebuie s-o promovăm, repet, pentru performanţă şi pentru a regăsi cât mai mult opţiunea electoratului în construcţia viitorului Parlament, trebuie să fie primul criteriu, respectiv prima coloană de care vorbea domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am auzit diverse variante aici. Dar, bun, oficial discutăm cele trei variante posibile de repartizare a mandatelor. Argumentele sunt uneori ciudate, pentru că ies din conceptul care a stat la baza construirii acestei legi.

O să vă repet ideea pe care o expusesem la prezenţa mea anterioară, că este până la urmă un compromis între un vot în colegiu uninominal, un partid, un reprezentant, ca să fie clar pentru toată lumea, dar şi o reprezentare proporţională. Ca orice compromis, fără îndoială că, aşa cum spune cuvântul, trebuie undeva renunţat la perfecţiunea acestei manifestări.

Cineva vorbea aici de competiţie şi că numai în urma competiţiei, până la urmă, cel mai bine plasat trebuie să fie câştigător. Da, este adevărat, dar în sistemele majoritare, sistem care a fost respins chiar de reprezentanţii celui care vorbea aici, de reprezentanţii partidului său.

Sistemul majoritar, într-adevăr, dă câştig de cauză câştigătorului, ca să spun aşa, în turul doi, în situaţia în care este un sistem majoritar cu două tururi. Aceasta, însă, duce la o semnificativă subreprezentare a multor categorii de votanţi.

Vreau să vă amintesc că noi în perioada aceasta, în care ne aflăm, suntem rezultatul a aproximativ 90% din opţiunile exprimate în 2004 la urne. Deci, practic, reprezentativitatea noastră este semnificativă. Este foarte puternică. Cu siguranţă că lucrul ăsta se respectă, dacă mergem pe varianta a treia, propusă de domnul Anghel Stanciu. Care, fără să dea un câştig poate competitorului cel mai bine plasat în ordinea concurenţilor, exprimă reprezentativitatea în cazul că numărul de voturi din spatele celui care se duce acolo este în ordine cel mai mare număr de voturi. Deci, este cel mai reprezentativ, chiar dacă în colegiul lui nu este la fel de bine plasat, ca un alt coleg, în alt colegiu.

Unul dintre cei care au vorbit aici, la tribună, a vorbit despre colegii mari şi mici. Este adevărat că noi vorbim în lipsa decupajului, ceea ce am hotărât astăzi că este bine să facem, pentru ca să nu blocăm legea - şi eu sunt perfect de acord -, dar ne creează anumite probleme. Pentru că colegiile, în principiu, principiul colegiilor este să fie decupate cu un număr de electori foarte apropiat, aproximativ egal. Deci, nu putem vorbi de colegii mari şi mici. Când eram în circumscripţii electorale de tip judeţ, acolo, într-adevăr, situaţia era un judeţ mic. Avea un număr de locuri alocate mai mic, un număr mai mare în judeţele mari. Numărul de voturi socotite în coşul general judeţean era în funcţie de populaţia judeţului şi, sigur, prezenţa ei la urne.

În cazul colegiilor, ele trebuie decupate în aşa fel, încât numărul să fie cel puţin comparabil. Mai sunt şi alte criterii, structura populaţiei, şi multe altele ar trebui să fie criteriile de bază la decupaje. Deci, nu putem să facem aprecierea că va fi un colegiu, de exemplu, jumătate din alt colegiu din acelaşi judeţ, sau, nici măcar la nivelul ţării.

Deci, ar trebui să nu mai discutăm în abstract şi să ne gândim imediat cum vom realiza această împărţire în colegii, după ce vom adopta, sper din toată inima, această lege. Dar vreau să păstrăm principiul reprezentativităţii şi condiţia de proporţionalitate pe care această lege ne-o oferă, lansând competiţia individuală şi, până la urmă, prezenţa individuală. Şi punând în situaţia ca fiecare să fie în aceaşi timp pe locul întâi, dar şi pe locul 10, în colegiul său, cred că facem un pas semnificativ înainte, păstrând, totuşi, echilibrul şi reprezentarea pe care astăzi noi o avem în Parlament şi către care sisteme electorale din ţări dezvoltate, cum ar fi Franţa, care au sistemul majoritar, încearcă să se îndrepte, adică să-şi corecteze nivelul de reprezentativitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Stimaţi colegi,

Este foarte clar că la următoarele alegeri, chiar dacă vor fi uninominale, va conta enorm de mult imaginea partidului, sau, mă rog, a gurului din fruntea partidului, sau a gurului spiritual.

De aceea, cred că sistemul propus de domnul Stanciu este foarte avantajos pentru cei care nu au, practic, o locomotivă în fruntea partidului sau un vector de imagine centralizat, ci se bazează pe munca lor. Pentru că, indiferent de ce procent a obţinut partidul la nivel de judeţ, munca lor şi opţiunea electoratului pe plan local este mult mai bine reprezentată. Împărţirea la un procentaj mai mic pe planul judeţului avantajează pe cel care a obţinut un procent bun pe plan local.

De aceea cred că este mult mai apropiată, nu mult mai apropiată, infinit mai apropiată varianta propusă de domnul Stanciu, de noţiunea de vot uninominal.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi încercăm, prin această lege, prin care modificăm sistemul electoral după atâţia ani, în care am funcţionat pe altul, să rezolvăm o mulţime de chestiuni. Încercăm să obţinem şi o polarizare a vieţii politice. Şi domnul Anghel Stanciu nu-şi aducea bine aminte cifrele din '90 şi din '92. În '90, au fost 256 de formaţiuni politice care au participat, de competitori. Şi, dacă nu mă înşel, au rămas vreo sută şi patruzeci în 1992. Şi de aceea a fost benefică introducerea pragului şi încă cred că mai este posibilă şi benefică în continuare o polarizare a vieţii politice. Deci, încercăm pe de o parte, să rezolvăm polarizarea şi, pe de altă parte, să rezolvăm şi reprezentarea. Nici minorităţile să nu fie date afară şi, în continuare, această achiziţie, acest acquis, cu care ne mândrim, referitor la reprezentarea în Parlament a micilor minorităţi să fie respectată în continuare.

Pe de altă parte, încercăm - şi revin aici la ce aducea în discuţie domnul Anghel Stanciu - să împăcăm două principii care, în cazul acesta, se cam bat cap în cap: principiul competitivităţii, că este vot uninominal, nu? şi, care este mai bun şi mai tare câştigă. Şi, de asemenea, principiu reprezentativităţii, adică şi folosirea integrală a voturilor şi reprezentarea cât mai corectă a rezultatului sfânt al votului cetăţeanului, al votului pe care acesta l-a băgat în urnă.

Sunt trei variante - şi domnul Anghel Stanciu a optat pentru a treia. Din cele trei - şi, dacă aţi fost atenţi la ce a spus dânsul -, varianta cea mai proastă, îmi pare rău, este cea existentă în raport, în momentul de faţă - varianta a doua, care introduce baze diferite de raportare, baza diferită fiind rezultatul fiecărui partid. Şi, atunci, avem un şir de indici descrescători, dar sunt indici care au fost obţinuţi prin împărţiri pe o bază diferită.

Eu cred că ar fi acceptabil, între varianta întâia şi a treia, cu bătaie către varianta a treia. Este bine să ne referim la o înşiruire de procente, fiindcă asta respectă bine principiul competitivităţii, adică înşiruim învingătorii, în funcţie de cât sunt ei de puternici, de învingători.

Dar, pe de altă parte, nu respectăm voturile, numărul de voturi, pentru că şi numărul de voturi contează, în final, la atribuirea mandatelor care au fost obţinute în acea circumscripţie şi aceasta este varianta a treia pe care o agreează domnul Anghel Stanciu.

Eu cer, în numele grupului meu, un sfert de oră de pauză, pentru a putea să discutăm această chestiune, şi trecem la vot.

Domnul Bogdan Olteanu:

Pe chestiunea pauzei? Da. Domnul Márton, pe chestiunea pauzei, şi după aceea voi face şi eu o propunere de procedură şi vom vedea dacă sunteţi de acord. Dacă nu, sigur că luăm pauză. Pe chestiunea pauzei de consultări doriţi să interveniţi?

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Da, domnule preşedinte, pentru că domnul Cristian Rădulescu a spus că pe timpul dezbaterii o să ne dăm seama cine trage de timp să nu votăm legea şi a arătat către celelalte partide. Timpul de pauză a fost solicitat de domnul Cristian Rădulescu. Vreau să subliniez acest lucru. În momentul actual, domnia sa doreşte să tragă de timp.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimaţi colegi,

Înainte de a stabili dacă facem pauză şi, bineînţeles, dacă liderul PD-L îşi va menţine solicitarea, evident că vom acorda o pauză, grupul domniilor lor n-au obţinut, eu aş vrea să vă prezint modalitatea, procedura pe care o voi propune de desfăşurare a votului, ca să vedem dacă suntem de acord. Evident că avem mai întâi un amendament respins, propus de domnul deputat Stanciu, pe care-l voi supune la vot. Dacă acest amendament respins nu întruneşte numărul necesar de voturi, ne găsim faţă în faţă cu raportul comisiei. Raportul comisiei are ca variantă adoptată varianta propusă de mine. De asemenea, are ca variantă venită de la Senat varianta care se referă la procente, varianta pe care, dacă nu mă înşel, vorbea domnul deputat Valentin Iliescu. Sigur că, din partea domnului Iliescu, am primit o propunere de eliminare a variantei actuale din raportul comisiei, caz în care am reveni la varianta Senatului.

Şi, atunci, eu v-aş propune ca procedură de vot mai întâi să supun votului amendamentul respins al domnului Anghel Stanciu, apoi să supun votului propunerea de eliminare a variantei comisiei făcută de domnul deputat Valentin Iliescu. Şi, după aceea, sigur, în cazul în care ambele aceste propuneri au trecut, ajungem la varianta Senatului.

Dacă, în aceste condiţii, consideraţi oportună o pauză de consultări, nu am niciun fel de problemă. Opţiunea este a domnului deputat Rădulescu. Deci, rămânem cu pauză de consultări? Fără îndoială, nu este niciun fel de problemă.

Un sfert de oră pauză de consultări şi începem cu intervenţia doamnei deputat Anca Petrescu.

Reluăm lucrările la ora 14,15.

- după pauză -

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Încercăm să reluăm lucrările. Rog să convocaţi secretarii de şedinţă. Rog liderii de grup să-şi invite colegii în bănci. Îl rog pe domnul Stanciu să-şi invite colegii în bănci.

Stimaţi colegi,

Reluăm lucrările. Înţeleg că nu s-a ajuns la o concluzie la nivelul consultărilor şi, ca atare, vom urma procedura.

Pentru început, avem amendamentul respins.

Da, doamna deputat, vă rog.

Doamna deputat Anca Petrescu.

Doamna Anca Victoria Mira Mărculeţ Petrescu:

Stimaţi colegi,

S-au prezentat aici trei variante. Dar, mai există şi a patra - retrimiterea la comisie. Din toate cele discutate, din toate discuţiile care au avut loc, se vede clar un lucru: confuzia. Subscriu la observaţiile prezentate de domnul deputat Valentin Iliescu. Este ridicol să ieşi fruntaş într-un colegiu şi să nu ai acces în Parlament, din cauza unei aritmetici al cărei numitor nu este cunoscut.

Subscriu, de asemenea, la ceea ce a spus domnul deputat Márton despre decuparea colegiilor, care este un element de bază într-o lege uninominală. S-au spus fraze sforăitoare despre principiul reprezentativităţii. Dar, de ce să ne oprim la un judeţ? De ce să nu mergem pe ţară? Să vorbim acum de criteriul competenţei. Dar acesta se aplică într-un perimetru trasat aleatoriu de o mână de oameni ce reprezintă Guvernul minoritar Tăriceanu. Dacă nu se aplică Constituţia, în cazul art.12.

Ca urmare, ajungem din nou la neconstituţionalitatea care creează o mare confuzie într-o lege în care acest articol este determinant. Ca urmare, fac apel la înţelepciunea dumneavoastră, la responsabilitatea pe care o avem şi apreciez PD-L care a cerut o pauză pentru a analiza această situaţie şi acest articol deosebit de important.

Cer retrimiterea la comisie, pentru ca acest articol să fie din nou analizat cu toată responsabilitatea.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Retrimiterea la comisie pe articole o decid eu. În baza art.109, nu se votează. Deocamdată, nu apreciez oportun.

Domnul deputat Valentin Iliescu, domnul deputat Anghel Stanciu, domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Domnul Adrian Valentin Iliescu:

Şi eu apreciez foarte mult solicitarea de consultări. Cred că toţi cei care au avut interesul să afle avantajele metodelor propuse aici pentru repartizarea mandatelor şi-au dat seama că există o problemă, una foarte importantă: a mărimii colegiilor. Şi faptul că într-un articol precedent am votat că diferenţa între cel mai mic colegiu şi cel mai mare este de 30%, creează, atunci când vorbim de principiul enunţat de domnul profesor Anghel Stanciu, un imens handicap celui care candidează într-un colegiu mic.

Motiv pentru care, domnule preşedinte, îndrăznesc să vă fac o propunere: să revenim în privinţa unui articol deja adoptat şi să încercăm să scădem acea diferenţă între colegiile mari şi colegiile mici şi, dacă-mi aduc bine aminte, pentru că această măsură am luat-o din soluţia propusă de Pro Democraţia şi, dacă-mi aduc bine aminte, era soluţia folosită în Germania pentru alegerea Bundestagului, acolo, diferenţa dintre colegiul cel mai mic şi cel mai mare era de cel mult 15%. Iată, noi ne-am permis să creăm nişte colegii dezechilibrate, cu o marjă foarte mare - de 30%.

Eu aş îndrăzni să cred că soluţia din Germania ar putea să fie una foarte bună, motiv pentru care v-aş ruga, pentru o analiză pertinentă a soluţiei celei mai bune de repartizare a mandatelor, să încercăm să discutăm pe o variantă de 10%. Cred că ar fi cea mai bună diferenţă între colegiul cel mai mare şi colegiul cel mai mic şi, după aceea, să revenim în privinţa repartizării mandatelor.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă mulţumesc.

Conform procedurii, nu pot reveni la articolele votate. Sigur, vă puteţi folosi de celelalte mijloace procedurale, dar ce s-a votat este adjudecat.

Domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Evident că acest alineat, 48 cu 12, este, dacă doriţi, pivotul legii. Şi spun acest lucru, deoarece, dacă ne gândim la câţi primari iau 50% plus unu şi ies primari din primul tur, probabil că ne vom situa într-un caz optimist, cam la 20-25, maximum, dintre cei care vor accede din condiţia de 50% plus un vot, făcând, repet, analogie cu alegerile pentru primari. Restul, 75%, chiar 80%, este posibil să acceadă pe baza acestui algoritm şi pe baza şirului descrescător ordonat după unul dintre cele trei criterii - criteriul procentual din colegiu, adică numărul de voturi obţinute la numărul de voturi valabil exprimate, baza fiind la toţi aceeaşi; numărul de voturi valabil exprimate în colegiu, al celor care au trecut pragul, cum spunea domnul Márton Árpad; la varianta admisă de comisie se introduce parametrul media procentelor partidului din colegiu şi la varianta pe care eu am propus-o, să ia în consideraţie voturile raportate la coeficientul electoral.

De ce am propus acest lucru? Pentru că numărul de mandate care-i revin unui partid într-un judeţ, pe baza algoritmului în faza I, se face pe numărul de voturi obţinute de candidaţii acelui partid. După ce s-a obţinut acest număr de voturi - 4, 3 pe 3-4 mandate -, proporţional cu voturile, trebuie să le împarţi la candidaţii tăi. Înainte aveai lista şi numărai de sus: 1, 2, 3. Şi gata, restul plecau acasă. Acum, sunt toţi pe primul loc, la start. Şi, pe ce bază îi departajezi? Pe contribuţia pe care au adus-o la obţinerea mandatelor. Dacă mandatele s-au obţinut prin voturi, este clar că tot numărul de voturi trebuie să fie elementul care să-i departajeze, şi nu procentul. Acum, realitatea este următoarea: dacă mergi pe procent, bătălia va fi între candidaţii partidului să meargă spre colegii mici, unde poţi să obţii un procent mare, un efort şi politic şi financiar şi aşa mai departe, mai mic, şi să fugi de colegiile mari, unde trebuie să fugi mai mult prin localităţi, prin comune şi aşa mai departe. Dacă mergi pe colegii pe varianta număr de voturi, atunci te vei duce spre colegiile mari, care-ţi oferă posibilitatea să munceşti mai mult, să obţii mai multe voturi. Dar, varianta 3 mai are şi alt avantaj: că nici comisia, care s-a numit înainte, nici Guvernul nu vor încerca să facă colegii disproporţionate. Pentru că ştiu clar că, dacă le fac în varianta a treia, pe numărul de voturi, le fac mici, atunci, este clar că aceia vor pierde. Şi, atunci, vor încerca să le echilibreze. Dacă acele colegii sunt toate de acelaşi număr de populaţie şi s-ar prezenta acelaşi număr de alegători, nu este nicio diferenţă între varianta cu procente şi varianta cu voturi.

Dacă, însă, faci această disproporţie cu 30% şi alegi varianta cu procente, atunci este clar că cel care aduce mai multe voturi pentru a obţine mandatele este dezavantajat şi este posibil ca şi comisia, şi Guvernul, să fărâmiţeze, să facă mai multe colegii mici şi două-trei gogoloaie mai mari. Având, însă, criteriu număr de voturi, se vor echilibra.

Ceea ce a propus domnul Iliescu este adevărat. În Germania, pragul este de 15%, între colegiul cel mai mare din land şi colegiul cel mai mic. Ceea ce a spus şi domnul preşedinte este la fel de adevărat, că nu pot să revin la un vot exprimat. Dar, îl anunţ pe domnul preşedinte că, prin consens, s-a mai făcut acest lucru. Şi, atunci, unii colegi spun: domnule, dacă alegem criteriul 3 şi alegem şi numărul de voturi şi punem şi 15% între ele, atunci, acea să zicem şansă inegală între competitori ar dispărea. Că aici este frica. Zice: domnule, plec din start cu o şansă inegală. Şi, atunci, hai să încercăm cu 15% să le facem cât mai apropiate, adoptăm numărul de voturi, pentru că acesta ne aduce mandatele, şi nu procentele, şi, atunci, şansa este egală pentru toţi competitorii, repet, ai aceluiaşi partid. Aşa că şi noi am susţine, dacă există consens ca, şi în alte dăţi, spre aceeaşi excepţie, de a reveni în loc de 30, la 15%, şi a alege numărul de voturi ca un criteriu sigur de departajare.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Dragoş Dumitru, domnul deputat Márton şi trecem la vot.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Stimaţi colegi,

A fost binevenită pauza, pentru că eram toţi cu nervii cam întinşi şi fac mea culpa. Deci, în expunerea anterioară, am enunţat corect ceea ce aveam de spus, numai că am greşit şi era vorba de amendamentul domnului Olteanu, nu al domnului Stanciu. Însă, aceeaşi teorie o reformulez. Amendamentul care prevede raportul dintre procentul obţinut de candidat în colegiu şi procentajul obţinut de partid, la nivel de circumscripţie, este cel mai avantajos, pentru o echilibrare politică. Mai bine zis, partidele medii şi partidele mici sunt cel mai mult avantajate de această variantă.

De aceea, îi invit pe toţi colegii mei din formaţiunile politice respective să voteze această variantă a domnului Bogdan Olteanu. Este cea mai echitabilă şi mai echilibrată, indiferent cât de mare este colegiul sau de alte criterii, care pot ţine de hotărârea Guvernului. Nu uitaţi că această împărţire a colegiilor poate fi făcută în mod avantajos pentru partidul de guvernământ sau pentru o înţelegere politică între partidele mari, prin hotărâre de Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Márton.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Acea prevedere legată de modul în care trebuie să fie decupate, deci teoria cum ar trebui să fie decupate colegiile uninominale, a fost aleasă tocmai din acea cauză, că România are acel specific pe care-l are. Avem, în diferite judeţe, municipii reşedinţă de judeţ care au o populaţie foarte mare şi în mediul rural, puţini; sau invers.

Aceste reşedinţe de judeţ încarcă socoteala, dacă mergem pe ideea că nu luăm jumătăţi sau sferturi sau zecimi din localităţi şi le alipim, ca să mergem exact pe numărul de locuitori exact. Şi n-avem cum s-o rezolvăm. Că, dacă acest decupaj se realizează prin împărţirea în trei a reşedinţei de judeţ, avem o disproporţie; dacă o împărţim în patru, avem o disproporţie inversă; tot disproporţie va fi. Avem un număr de mandate impare în câteva judeţe. Deci, trebuie să alipim trei sau două colegii uninominale de deputaţi. Chiar dacă sunt mai mici, va fi o disproporţie între colegiile uninominale de senatori. Deci, nu putem să mergem pe această înţelegere propusă de domnul Stanciu, pentru că ştiţi foarte bine că am socotit şi, în ultima clipă, a trebuit să introducem încă un alineat, tocmai pentru a rezolva nişte probleme speciale.

Şi, în sfârşit, şi din colegiile uninominale mici şi din cele mari, tot un singur deputat va intra în Parlamentul României; pe de o parte. Pe de altă parte, aceste colegii mari pot, într-adevăr, să fie compuse din foarte multe localităţi, dar tot atât de bine poate să fie doar o singură parte a reşedinţei de judeţ. Şi, atunci, poate este mai comod - este adevărat, poate este mai greu şi mai costisitor -, decât să te plimbi într-un colegiu mic, unde ai zeci de comune pe vârf de munte. Deci, problema se echilibrează. Competiţia să fie în sânul partidului, între membrii propuşi de partid. Şi pentru aceasta este cea mai bună soluţia propusă de domnul Bogdan Olteanu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, ca să clarificăm ... Dacă doriţi să mai interveniţi o dată, dar ...

Dat fiindcă şi domnul Anghel Stanciu a intervenit de două ori pe fond, o să intervină şi domnul Valentin Iliescu de două ori pe fond.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Îndrăznesc, din nou, domnule preşedinte, fiindcă am sentimentul că este o propunere care se bucură de consensul tuturor liderilor de grup, să revenim asupra deciziei noastre adoptate prin vot în privinţa diferenţei între colegiul cel mai mare şi colegiul cel mai mic. Repet, este în spiritul legislaţiei dintr-o ţară cu tradiţii democratice foarte dezvoltate, este elementul care creează o competiţie foarte corectă, echilibrată, între toţi competitorii. Şi eu cred că, dacă avem, cu adevărat, interesul să votăm această lege şi să facem o lege cât se poate de bună, trebuie, în mod obligatoriu, sunt ferm convins că şi liderii de grup mă vor susţine, astfel încât să reuşim să reparăm o decizie care poate nu a fost cea mai fericită, respectiv să reducem acea marjă, acea diferenţă între colegiul cel mai mare şi cel mai mic, de la 30 la 15, sau poate chiar la 10%, funcţie şi de dorinţa liderilor de grup.

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, nu există un consens al liderilor de grup, în mod evident şi, atunci, nu o să revin. Haideţi, să nu încercăm să explicăm şi cu argumente de ce, dacă pun într-o parte trei circumscripţii de Cameră şi într-o parte două. Ca să formez două circumscripţii de Senat, n-au cum să fie circumscripţii la 10 procente distanţă unele de altele, lucru care se ştia şi la comisie.

Stimaţi colegi,

Avem trei variante pe care lucrăm: varianta Senatului, varianta comisiei şi amendamentul respins al domnului deputat Anghel Stanciu.

Avem, mai întâi, o propunere de eliminare a variantei comisiei.

Avem, apoi, un amendament respins care se susţine.

Potrivit regulamentului, în această ordine le pun la vot.

Deci, mai întâi ... Pe procedură? Şi prima dată, când am avut propunere ... Dacă am spus invers, am greşit, dar de făcut, când am mai avut o asemenea situaţie, cum bine ştiţi ... (Domnul deputat Anghel Stanciu comentează în bancă.)

Domnule Stanciu, am spus, dar fac corect. Facem cu zice popa, nu cum face popa, sau invers. Nu mai ştiu cum este.

Dumneavoastră, care sunteţi un vechi parlamentar, ştiţi că întâi se supun votului amendamentele de eliminare şi apoi amendamentele respinse.

Deci, mai întâi, avem un amendament de eliminare a prevederilor propuse de comisie, la art.48 alin. (1).

Supun votului dumneavoastră acest amendament de eliminare.

Vă rog să votaţi. 71 de voturi pentru eliminare, din 225. Amendamentul a fost respins.

În aceste condiţii, trecem mai departe.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins de la pct.7 din anexa de amendamente respinse, propunerea domnului deputat Anghel Stanciu.

Vă rog să votaţi.

Respins, amendamentul Stanciu, asta am spus.

Cereţi pe procedură. Procedură. Vă dau cuvântul, domnule deputat. Constatăm rezultatul: 126 din 231. procedură.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Votul precedent a fost un vot la o cerere de eliminare a variantei comisiei. Această cerere a fost respinsă. Aşadar, varianta comisiei nu a fost eliminată.

Rămâne, deci nu mai poate fi supus la vot altceva.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Márton, domnul deputat Stanciu.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Sunt şi nu sunt de acord cu domnul Voicu. Are dreptate, într-adevăr, nu a fost acceptată respingerea variantei comisiei, dar asta nu înseamnă că nu se poate introduce altceva. Însă înseamnă că, dacă n-a fost respinsă această variantă, prima dată, conform Regulamentului nostru, dacă există amendamente pe un text de proiect de lege, prima dată se supune votului amendamentul comisiei, şi pe urmă celelalte amendamente.

Deci ordinea aţi greşit-o, domnule preşedinte, trebuia să supuneţi votului amendamentul comisiei.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Stanciu, la rând.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Cred că domnul Márton are dreptate şi trebuie să precizaţi şi dumneavoastră, în această stare de relativă ambiguitate, exact ce supuneţi la vot.

Deci susţin reluarea votului şi cerem în numele grupului parlamentar reluarea votului în ordinea în care s-a spus aici.

Supunem la vot ceea ce a propus comisia, după care eliminarea, după care amendamentul care este respins.

Voci din sală:

Comisia pe locul doi.

Domnul Anghel Stanciu:

Păi nu, comisia intră. Avem aici pe domnul preşedinte care întotdeauna punea la vot comisia.

Domnule preşedinte, poftim la microfon. Deci noi cerem reluarea votului, aceasta este prima chestiune, şi preşedintele Comisiei pentru regulament să specifice ordinea în care este, că de aia este preşedinte.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ioan Oltean.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Trebuie să recunosc că preşedintele Camerei a procedat absolut corect şi regulamentar. Întotdeauna se supune la vot amendamentul de eliminare a unui text din corpul legii. Deci, până aici este absolut corect. Este adevărat că dumneavoastră n-aţi fost atenţi şi aţi votat împotriva propriilor dumneavoastră amendamente.

Dar, în acest moment, domnule preşedinte, suntem în faza regulamentară, în care se supune la vot amendamentul propus de către comisie prin raportul de fond. Dacă acest amendament nu întruneşte majoritatea, atunci se supune la vot textul iniţial al proiectului de lege. dacă nici acest text nu trece la vot, atunci ultima variantă este supunerea la vot a textului respins de către comisia de fond.

În opinia mea, acestea sunt exact procedurile scrise în Regulament Camerei Deputaţilor şi, domnule preşedinte, vă cer, în consecinţă, să procedaţi în felul acesta.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Să luăm şi cea de a patra părere despre ordinea în care se supune la vot.

Domnul deputat Bivolaru, vă rog.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru a nu fi bănuit de inversiuni, am să citez alin. (2) art.110, că despre asta este vorba, "(...) în următoarea ordine: în primul rând, se supun votului amendamentele prin care se propune eliminarea unor texte, apoi amendamentele de modificare şi/sau de completare propuse de comisia sesizată în fond, urmând amendamentele de modificare şi/sau de completare respinse (...)" şi, în final, rămâne textul iniţial.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Ponta.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Eu nu pe ordine, domnule preşedinte, dar am rugămintea, când supuneţi la vot fiecare amendament, să spuneţi foarte pe scurt şi ce presupune, pentru că foarte mulţi dintre colegii noştri n-au simţit exact personalizarea: amendamentul Stanciu sau amendamentul Popescu, şi ce anume presupune.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Credeam că votaţi cu sufletul, domnule deputat.

Deci, stimaţi colegi, întrucât înţeleg că au fost neclarităţi în ceea ce priveşte chestiunile supuse votului, reluăm. Există varianta comisiei, există un amendament respins la varianta comisiei şi există varianta Senatului. Luăm art.110 alin.(2). În primul rând amendamentele de eliminare a unor texte.

Voci din sală:

S-a respins.

Domnul Bogdan Olteanu:

S-a respins acest amendament.

Urmează amendamentul comisiei şi după aceea amendamentul respins. Am înţeles. Înţeleg că amendamentul de eliminare nu se mai supune la vot.

Ca să fiu foarte explicit, supun mai întâi la vot amendamentul comisiei, textul pe care-l avem în coloana cu amendamente admise, coloana din dreapta, apoi, dacă acest text nu este adoptat, amendamentul respins din anexa cu amendamente respinse.

Supun votului dumneavoastră mai întâi textul comisiei. Vă rog să votaţi.

Textul comisiei nu a fost adoptat. A întrunit 86 de voturi din 246.

În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră amendamentul respins, formulat de domnul deputat Anghel Stanciu. Ca să fiu foarte explicit: în cazul în care acest amendament nu este adoptat, rămânem pe textul Senatului, respectiv pe textul cu procente, cu ierarhizare în ordinea procentelor.

Vă rog să votaţi.

146 de voturi din 249, amendamentul respins a fost adoptat.

Suntem în situaţia în care am fost şi acum cinci minute, dar am mai votat o dată.

În aceste condiţii, mai există alte obiecţii la art. 48? Nu mai există alte obiecţii la art. 48.

Supun votului dumneavoastră art. 48, cu amendamentele admise. Vă rog să votaţi.

Mulţumesc. Art. 48 a fost adoptat.

Domnul deputat Rădulescu, vă rog.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

stimaţi colegi,

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să trageţi microfonul un pic mai sus, să vă auzim.

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimaţi colegi, lideri ai grupurilor parlamentare,

Cred că în această variantă care a rezultat acum, în urma votului dumneavoastră, optima ar fi redimensionarea circumscripţiilor, aşa cum s-a propus, prin acceptarea unei marje mai mici, nu de 30%, ci de 10% diferenţă între locuitorii care sunt în acele colegii.

Rugămintea mea este ca liderii de grupuri să-şi exprime fiecare opinia faţă de această chestiune şi dacă totuşi se degajă o largă majoritate, sper chiar un consens, să revenim, fiindcă nu este ceva în dezavantajul nostru sau al legii. Dimpotrivă, în avantajul legii şi al nostru. Ştiu că am trecut cu votul de această chestiune, dar tot cutuma noastră a fost ca, în cazuri în care cam toată lumea este de acord cu revenirea şi este vorba de ceva benefic legii, să revenim.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Sunt de acord cu dumneavoastră, dacă există consens; majoritatea însă nu poate face minuni în acest caz.

Domnul deputat Voicu, domnul deputat Hrebenciuc.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

În acelaşi timp, doresc să fac o explicare a votului şi o precizare din partea Grupului PNL, care nu îşi dă acordul pentru rediscutarea marjei, deci este clar că nu îl vom rediscuta, nu există consens.

Explicarea votului, pe care vreau să o fac, este următoarea. Am votat împotriva acestui amendament pentru că noi considerăm că această competiţie politică trebuie purtată între partide politice, între candidaţi, între platforme electorale, şi nu cu geografia. Acest amendament include, în cadrul competiţiei politice pe care candidaţii uninominali o vor avea, un criteriu extern luptei politice, şi anume geografia.

Nu ne dăm acordul pentru rediscutarea marjei, pentru că noi considerăm că cei care au introdus acest criteriu aleatoriu, total străin luptei politice între partide, trebuie să vadă şi ce se întâmplă când au votat acest lucru.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Hrebenciuc, vă rog.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Sincer să vă spun, nu înţeleg supărarea domnului Mihai Voicu. Dumnealui vorbeşte de marjele de 30% între colegii, ca şi cum în pixul domniei sale stă această împărţire.

Stimaţi colegi,

într-adevăr, eu nu ştiu care a fost criteriul care a dus la 30%; este clar că este, totuşi, un criteriu inechitabil. Dar nu uitaţi următorul lucru: colegiile se desemnează la propunerea unei comisii parlamentare pe baza căreia Guvernul dă Hotărârea de Guvern.

Deci, domnule Mihai Voicu, sunteţi membru al Guvernului, sunteţi ministru pentru relaţia cu parlamentul, clar ca lider al Grupului parlamentar al PNL v-aţi exprimat că nu sunteţi de acord, dar vă aduc aminte că acest lucru se face în cadrul comisiei parlamentare, şi este normal, dacă suntem în faza aceasta de redistribuire, să avem colegii cât mai egale, pentru că într-adevăr luptăm pe programe, luptăm între candidaţii cei mai buni, dar vom lupa, totuşi, într-un mediu geografic, până la urmă, vrând-nevrând.

Deci eu sunt partizanul de a putea, în cazul ideal, să fie toate colegiile egale. Nu se poate cazul ideal, dar nici marje de o treime, care sunt totuşi imense.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Drept la replică.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Aş vrea doar să vă spun că ne angajăm, în numele Grupului PNL, ca în cadrul comisiei să depunem toate eforturile pentru a desena nişte colegii uninominale cât mai apropiate de egalitate. Dar, spun acest lucru că nu dorim să revenim, pentru că veţi constata, practic, pentru că eu m-am uitat mult pe ele, că în unele cazuri, sper cât mai puţine, nu se poate. Şi atunci, nu vrem ca această reducere a marjei să fie un criteriu de întârziere foarte mult a decupării.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul Márton, domnul Hrebenciuc.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu cred că domnul Hrebenciuc de fapt a şi susţinut de ce nu trebuie să revenim. Pentru că, din moment ce vom încerca în această comisie, şi eu îmi iau angajamentul că vom face tot posibilul ca această marjă să fie de 10%. Vă spun, însă, ca unul care am lucrat la încercări de decupaje, care am avut un amendament destul de vast pentru textul legii iniţiale - decupaj pe colegii, jumătate de colegii pe care le-am avut, şi am constatat că este foarte greu să te ţii în această marjă şi cu toate celelalte prevederi care se regăsesc în lege. având circumscripţii mai mici, aceasta ridică şi mai multe probleme.

De aceea, domnul Bogdan Olteanu a putut să intervină astăzi cu ideea că n-am depus o anexă cu decupajele realizate şi aţi putut respinge acest amendament al meu. Este foarte greu de rezolvat, în momentul în care ai număr impar de colegii uninominale pentru deputaţi, şi să rezolvi, să ai într-un loc trei, în altul două astfel de colegii pentru senatori, să n-ai diferenţă mare nici între colegiile uninominale de deputaţi şi nici între cele de senatori. Şi este foarte uşor să pricepeţi că, într-un loc având doi, în celălalt având trei, la circa 65 de mii de locuitori, cam aşa ies, între 65 şi 75 de mii de locuitori într-un colegiu de deputaţi, diferenţa va ajunge destul de importantă.

Eu zic că nu trebuie să revenim. Să încercăm în comisie să realizăm, cei care încă nu au făcut o astfel de activitate, şi o să vă daţi seama că nu se poate, că aşa arată ţara noastră.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Hrebenciuc, doamna deputat Anca Petrescu.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

După maniera în care s-a exprimat domnul Mihai Voicu, domnia discută ca şi cum de acum ştie colegiile din toată ţara. Am mai auzit această chestiune, am vrea să ne confirme dacă ştie de acum colegiile şi să ne dea şi exemple de judeţe în care s-a lovit de această marjă de 30%, dacă le are.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Doamna deputat Anca Petrescu.

Doamna Mira Anca Victoria Petrescu Mărculeţ:

Vreau să remarc că faptul că domnul deputat Valentin Iliescu a cerut de două ori rediscutarea unui articol votat în plen, dovedeşte confuzia în care ne aflăm în momentul de faţă şi mi se pare foarte curios că, dânsul fiind şi membru al comisiei, nu a sesizat aceste contradicţii de la început.

Totodată, cred că toate aceste discuţii ar fi fost eliminate dacă în anexa acestui proiect de lege ar fi fost şi delimitarea colegiilor şi am fi ştiut despre ce vorbim în momentul de faţă. Pentru că, de fapt, nu ştim despre ce vorbim în momentul de faţă.

Şi ca să-i răspund colegului nostru, domnul Ponta, care are dreptate, desigur, ar fi fost bună rediscutarea în comisii a întregului proiect.

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimaţi colegi,

Nu suntem la dezbateri generale. Înţeleg că nişte colegi au dorit să explice de ce au votat cum au votat; cred că suntem edificaţi.

Punctul 64? Adoptat.

Punctul 65? Adoptat.

Punctul 66? Adoptat.

Punctul 67, art. 50, domnul deputat Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Am avertizat la dezbaterile generale că absenţa avizului CSM-ului nu este numai o încălcare a unor condiţii formale, ci a avut grave repercusiuni asupra legii.

Dovadă. Art. 50 din Capitolul XIII - "Contravenţii şi infracţiuni", defineşte contravenţiile. Vă rog să constataţi că aceste contravenţii definite la literele a), b), d), h), i), j), k), m) şi n) constituie, de fapt, infracţiuni. Prin voinţa legiuitorului, adică a dumneavoastră, o infracţiune de fals sau abuz în serviciu se transformă într-o contravenţie, conform acestei legi. Şi, în aceste condiţii, evident că nu putem să votăm un asemenea articol.

Pentru că nu vreau să avem o atitudine obstrucţionistă, o să vă spun panaceul, care este foarte simplu. Art. 50 "constituie contravenţii următoarele fapte - aşa este prevăzut în text -, dacă acestea nu constituie infracţiuni." Şi mai departe poate urma înşiruirea.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al comisiei? Comisia înţeleg că este de acord.

Obiecţii la această intervenţie? Nu sunt. Alte intervenţii la 67? Adoptat, cu formularea completată de domnul deputat Lucian Bolcaş.

Punctul 68. Adoptat.

Punctul 69. Adoptat.

Punctul 70. Adoptat.

Punctul 71. Adoptat.

Punctul 72. Adoptat.

Punctul 73. Adoptat.

Punctul 74. Adoptat.

Punctul 75. Adoptat.

Punctul 76. Adoptat.

Punctul 77. Adoptat.

Punctul 78. Adoptat.

Punctul 79. domnul Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, din nou regret intervenţia CSM-ului şi iertaţi-mă că trebuie să spun adevărul. Articol mai tâmpit decât acest art. 62, de la punctul 79, n-am găsit formulat în nicio lege. "Pentru infracţiunile prevăzute în prezenta lege acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu." Asta este singura dispoziţie procedurală privind cercetarea şi judecarea infracţiunilor care se pedepsesc cu cinci ani închisoare. Este o absurditate.

Din punct de vedere procedural, trebuia stabilit organul competent să declanşeze şi să efectueze urmărirea penală şi trimiterea în judecată, să se stabilească instanţa competentă, nu numai teritorial, dar şi material, pentru judecarea acestor infracţiuni, pentru că unele se judecă în primă instanţă de judecătorii, altele de tribunale şi alte chiar de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, trebuiau să se stabilească căile de atac şi procedurile de urmat, dacă este vorba de proceduri speciale în domeniul infracţiunilor speciale.

În aceste condiţii, toate infracţiunile nu au niciun fel de substanţă şi niciun fel de suport.

Propunerea mea: trimiterea art. 62 la comisie, pentru a se stabili o procedură care să nu ne facă de râs pe noi, ca parlamentari.

Domnul Bogdan Olteanu:

Punctul de vedere al comisiei.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Comisia nu este de acord cu retrimiterea, în schimb este de acord, dacă este considerată oportună, cu eliminarea art. 62 şi rămânerea pe dreptul comun. Cred că nu mai este nicio problemă în acest sens.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Eu sunt de acord cu soluţiile pragmatice şi îndrept ce se mai poate îndrepta. Aţi văzut că la contravenţii am făcut acest lucru. Dar aici, care drept comun? Pentru că sunt infracţiuni speciale, neprevăzute în Codul penal. N-avem ce face, îmi pare rău, nu este o soluţie.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul deputat Ujeniuc, vă rog.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este adevărat că aceste infracţiuni prevăzute în proiectul de lege în discuţie nu sunt prevăzute în Codul penal, ci în această lege specială. Nu este obligatoriu, sub nicio formă, şi mă surprinde susţinerea domnului Bolcaş ca, din punct de vedere procedural, să instituim reguli speciale. Şi dacă legiuitorul n-a vrut să instituie o lege specială, este simplu, cineva din sală spunea că este foarte simplu - domnul Voicu, pare-mi-se - se apelează la regulile procesuale de drept comun.

Voci din sală:

Care?

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Din procedura penală, domnule. Mi se pare absolut fără niciun fel de temei inserarea în proiectul de lege cu adevărat şi se impune eliminarea textului potrivit căruia "acţiunea penală se pune în mişcare - cum spuneai acolo, în proiect - din oficiu".

În Codul penal se arată expres numai infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă. Per a contrario, unde nu este un semn de prevedere, acţiunea penală se pune din oficiu.

Este problemă de teorie a dreptului penal şi mai ales a procesualului penal şi cred că este treaba specialiştilor care mai practică această meserie de penalişti şi la bară şi în instanţă. cred că este foarte clar - domnule Bolcaş, cu părere de rău - orice intervenţie pe această temă mi se pare că duce în alt domeniu, al discuţiilor de şcoală, de facultate ş.a.m.d.

Eu cred că eliminarea este cea mai bună modalitate de a scăpa de acest articol absolut inutil.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Márton; aţi renunţat.

Bun, înţeleg că este o propunere de eliminare, mai întâi, a acestui art. 62.

Supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a art. 62. Vă rog să votaţi.

Mulţumesc. 205 voturi pentru, din 231; retrimiterea rămâne fără obiect.

Punctul 80. Adoptat.

Punctul 81. Adoptat.

Punctul 82. Adoptat.

Punctul 83. Adoptat.

Punctul 84. Adoptat.

Punctul 85. Domnul deputat Bolcaş, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Punctul 85; la art. 67 se încearcă să se facă o sinteză a procedurilor contestaţiilor care se pot face în această materie electorală. Că sinteza este şchioapă, o demonstrează faptul că acest articol este în totală contradicţie cu proceduri distincte, cuprinse în corpul legii la diverse articole. Nu vă răpesc timpul cu aceasta, o să vedeţi ce haos o să se nască. dar alin.(2) este formulat greşit: "Împotriva hotărârilor definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit legii nu există cale de atac." Dacă este o hotărâre în a doua instanţă, asta vroia să se spună, împotrivă căreia nu există cale de atac, însemnează că aceste hotărâri sunt definitive şi irevocabile, aşa cum se prevede în anumite articole.

Formularea oricum este şchioapă din punct de vedere juridic, propun eliminarea, să scăpăm şi de ruşinea asta.

Domnul Bogdan Olteanu:

De acord cu eliminarea, comisia înţeleg.

Domnul deputat Ujeniuc, vă rog, pe tema asta.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

După câte am observat, în alin.(1) nu se vorbeşte despre caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârii pronunţate de judecătorie, de instanţă, de aceea, cred că trebuie să existe această precizare, că hotărârile date de instanţă sunt definitive şi irevocabile. Pentru că alin.(1) nu prevede acest lucru. Şi atunci ce facem? O lăsăm în aer şi o lăsăm supusă căilor de atac. Cred că este corect să rămână aşa cum este, dar cu rugămintea să se ia seama de faptul că şi eu subscriu la ce spunea domnul Bolcaş mai devreme, şi anume că redactarea alin.(2) trebuie să sune sec şi precis: "Hotărârile pronunţate de instanţă în cazurile de mai sus sunt definitive şi irevocabile."

Domnul Bogdan Olteanu:

Da, vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Adam:

Se face o confuzie între executoriu şi definitiv.

Hotărârea trebuie să fie executorie, ca să se treacă la executarea ei, şi nu putem elimina calea de atac. Este exclusă o astfel de teză. Şi atunci, să nu ne jucăm cu vorbele. Hotărârea trebuie să fie executorie, urmând ca ea să-şi urmeze calea de atac după dreptul comun, adică recursul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Márton.

Domnul Márton Arpád-Francisc:

Stimaţi colegi,

E foarte interesant să facem discuţii pe marginea unor probleme juridice dar, dacă dorim să le facem, atunci ar trebui să citim întreaga lege. Ştiţi că nu în acest capitol, unde sunt doar câteva elemente scrise în legătură cu aplicarea legii, se regăseşte în ce situaţie, ce se întâmplă, cum se fac contestările, faţă de contestare cum se atacă, unde se atacă, unde se poate ataca acea decizie a Curţii.

Evident, este o situaţie specifică, unde necesită o celeritate. Despre această celeritate este vorba în aceste articole, pentru că celelalte prevederi le găsiţi separat la fiecare fază, începând de la candidaturi până la terminarea proceselor-verbale. Şi la fiecare fază este prevăzută procedura.

Deci, citiţi-le dacă doriţi şi pe urmă să veniţi cu alte propuneri de amendare.

Domnul Bogdan Olteanu:

Înţeleg că propuneţi menţinerea.

Supun votului dumneavoastră mai întâi propunerea de eliminare a alin.(2).

Domnul Manta.

Domnul Pantelimon Manta:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi, soluţia este foarte simplă. Într-adevăr, e nevoie de celeritate şi de o procedură care să fie rapidă şi urgentă. Dar acest deziderat este realizat în art.1, care spune că este vorba de proceduri, de reguli stabilite pentru ordonanţa prezidenţială. Ea însăşi presupune rapiditate şi celeritate în judecată.

Aşa că, din acest punct de vedere, nu pierdem nimic dacă eliminăm alin.(2) şi rămâne procedura obişnuită prevăzută la alin.(1) care, repet, dă satisfacţie dezideratului care ne interesează.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a alin.2).

Vă rog să votaţi propunerea de eliminare a alin.(2).

Nu s-a adoptat. 104 voturi pentru, din 239.

Mai avem alte propuneri? Nu mai avem alte propuneri.

Mai aveţi altă propunere, domnule Bolcaş? Propunerea de completare definitivă şi irevocabilă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă propun retrimiterea articolului la comisie. Să mai discute şi juriştii puţin treaba asta.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule Bolcaş.

În baza art.109, nu-l retrimit la comisie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Propunerea a fost adresată plenului. Vă rog s-o supuneţi la vot.

Domnul Bogdan Olteanu:

Invocaţi articolul atunci, dacă vreţi, pentru că altfel nu supun la vot, dacă nu aveţi articol.

Nu aveţi articol, cum bine se ştie. Plenul votează numai retrimiterea proiectului în întregime la comisie, nu a unui articol.

Supun votului dumneavoastră pct.85, aşa cum este formulat de comisie.

Vă rog să votaţi.

Mulţumesc.

S-a adoptat. 209 voturi pentru din 240.

Pct. 86? Adoptat.

Pct. 87? Adoptat.

Pct. 88? Adoptat.

Pct. 89? Adoptat.

Pct. 90? Adoptat.

Pct. 91?

Domnule Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi, suntem pe punctul de a înfăptui minunea Monica Macovei, de data aceasta. Suntem singura ţară din lume care avem două Coduri penale. Dar nu ne-a ajuns.

Acum trebuie să avem şi două legi electorale. Acesta este sensul articolului. Pentru că vom avea această lege, pe care cu multă veselie şi voioşie o veţi vota şi vom avea în vigoare părţi din Legea nr.373/2004 intitulată la fel, pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului. Asta vrem?

Problema este următoarea: este problema Autorităţii Electorale Permanente. Ea a fost înfiinţată prin Legea nr.286/2003, fiind introdusă în corpul acestei legi, care a modificat Legea nr.68/1992 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului. Printr-o nefericită inspiraţie, constituirea unui organism, poate util, dar care până acum şi-a dovedit totala inutilitate, a fost introdus în corpul unei legi de proceduri electorale.

Greşeala a fost perpetuată de Legea nr.373/2004 şi la ora actuală în corpul acestei legi noi se vorbeşte de Autoritatea Electorală Permanentă, fără ca ea să fie constituită pe această lege. Şi atunci s-a simţit nevoia ca să păstrăm două legi electorale, ceea ce, din punctul de vedere al sistematizării juridice, este o bizarerie mai mare decât însăşi problema votului uninominal.

Evident că singura posibilitate juridică corectă, şi aţi fi aflat-o dacă aţi fi consultat Consiliul Superior al Magistraturii, pe care văd că Guvernul îl dispreţuieşte şi-şi numeşte propriii specialişti în materie de drept şi pe care văd că şi Parlamentul a început să-l dispreţuiască, deşi-i cere să garanteze independenţa justiţiei, singura soluţie ar fi fost ca şi în corpul acestei legi articolele privind existenţa Autorităţii Electorale Permanente ca instituţie a statului, cu structură, cu organizare şi funcţionare, să fie pur şi simplu reproduse.

În aceste condiţii, eu propun înlocuirea art.73 ca dispoziţie finală cu art.26 şi 29 din Legea nr.373. Evident, dacă există două Coduri penale, hai să intrăm la concurenţă şi cu două legi electorale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Comisia?

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Ambele soluţii rezolvă practic acelaşi lucru. Nu cred că este o problemă nici dacă rămâne articolul iniţial, nu cred că e o problemă nici dacă se introduc cele patru articole referitoare la Autoritatea Electorală Permanentă. Atunci ar trebui de redenumit un capitol nou... Mai degrabă rămânem pe varianta iniţială.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul Bolcaş. Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Păi, stimaţi colegi, eu practic nu mai pot să spun nimic. Dacă două soluţii juridice absolut opuse pentru preşedintele acestei comisii înseamnă acelaşi lucru, vă daţi seama ce proiect de lege o să votaţi?

Domnul Bogdan Olteanu:

Deci, comisia, concluzia?

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Am ajuns la un consens, şi anume de a introduce înainte de Capitolul "Dispoziţii finale şi tranzitorii" un capitol, cât o fi la număr, cu cele patru articole, care se numeşte Capitolul "Autoritatea Electorală Permanentă" şi se renumerotează tot, de la "Dispoziţii finale", pentru că trebuie înainte de "Dispoziţii finale", evident.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Soluţia este corectă. Vă rog să-l redactaţi şi să-l distribuiţi deputaţilor, ca să votăm în cunoştinţă de cauză.

Domnul Bogdan Olteanu:

Iertaţi-mă, o să vă rog să mai ziceţi o dată la microfon, pentru că nu s-a auzit până la prezidiu.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Soluţia este corectă. Pentru a putea vota un capitol nou, el trebuie redactat şi distribuit deputaţilor, ca să ştim ce votăm; în cunoştinţă de cauză.

Domnul Bogdan Olteanu:

Comisia va lucra şi ne va distribui aceste articole câtă vreme dezbatem următoarele capitole şi amendamente.

Comisia, vă rog să pregătiţi acele articole, ca să le puteţi comunica.

Pct. 92 - Lista de circumscripţii.

Obiecţii, observaţii?

Adoptat.

Amendamentele respinse.

Amendamentul respins de la punctul 8, dacă se susţine?

Punctul 8 din Anexa cu amendamente respinse. Dar, numai dacă doriţi, domnule Ponta... Nu de alta, dar aşteptaţi de la ora 10!

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte,

În primul rând, vreau să vă felicit. A fost o tactică bună. De la 10,00 ne tot pregătiţi să susţinem alegerea preşedinţilor de consilii judeţene prin vot uninominal. V-aţi bazat pe faptul că o să obosim, că o să ne epuizăm. Am obosit, ne-am epuizat, dar tot susţinem acest amendament.

Şi, pe principiul că, dacă tot astăzi, 4 martie 2008, facem un cutremur în sistemul electoral românesc, haideţi să-l facem până la capăt.

În primul rând, Partidul Social Democrat a susţinut, alături de celelalte partide la un moment dat, ideea de a alege preşedintele consiliului judeţean nu prin votul consilierilor, ci prin votul electoratului din judeţul în care se află acel consiliu. A fost o iniţiativă a Uniunii Consiliilor Judeţene, în care fac parte preşedinţii nu numai de la P.S.D., ci de la toate celelalte partide şi, până să se facă calcule electorale, unele mai meschine, altele mai puţin meschine, toată lumea a fost de acord cu această iniţiativă.

Ulterior, cum s-a mai întâmplat şi în alte situaţii, unele partide s-au răzgândit, dar poate le mai răzgândim o dată astăzi...

De ce susţinem păstrarea în lege a alegerii preşedinţilor de consilii judeţene prin vot uninominal? În primul rând, prin coerenţa de alegere a diverselor structuri. Alegem preşedintele României prin vot direct, alegem senatorii şi deputaţii, sperăm de astăzi încolo, prin vot uninominal, alegem primarul prin vot uninominal. E foarte greu de susţinut de ce nu sunteţi de acord să avem şi preşedintele consiliului judeţean ales de oamenii din judeţul respectiv.

În al doilea rând, pentru că vrem să fim serioşi, şi când spun "serioşi" mă refer în primul şi în primul rând la colegii liberali şi la colegii de la UDMR. Vă reamintesc, Guvernul PNL-UDMR şi-a asumat răspunderea pe un text în care alegerea preşedinţilor de consilii judeţene era prevăzută expres. Asta s-a întâmplat acum câteva luni. Faptul că v-aţi răzgândit între timp poate o să ni-l explicaţi mai bine şi poate vă mai răzgândiţi o dată, pentru că, să nu mai susţineţi acum un text esenţial pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea - şi bănuiesc că Guvernul e al PNL-ului, nu e doar al domnului Nicolăescu sau al domnului Tăriceanu, ci al PNL-lui şi al UDMR-ului - mi se pare o probă de inconsecvenţă, care ne pune pe toţi într-o situaţie ridicolă.

În al treilea rând, e vorba de legitimitatea preşedintelui de consiliu judeţean. Am vorbit la deputaţi, la senatori că avem nevoie de legitimitatea votului, de a nu ne ascunde după liste sau pe anumite liste. Cred că preşedintele de consiliu judeţean - şi credem - trebuie să aibă legitimitatea votului.

Vreau să vă dau un exemplu - şi colegii mei din judeţul Gorj îl cunosc foarte bine: în 2004, Partidul Social Democrat a obţinut în judeţ 40% din voturi. A avut 16 consilieri din 33. Ceilalţi 17, fiind pe atunci bunii prieteni PNL, PD şi PRM s-au întâlnit la mănăstirea Tismana şi au jurat la odăjdii că vor vota împotriva PSD-ului, deşi PSD-ul câştigase alegerile.

Din fericire, jurămintele PNL, PD şi Partidului România Mare, chiar şi făcute la Tismana, nu se ţin şi am reuşit să avem preşedinte de consiliu judeţean, aşa cum votaseră oamenii. Dar, aş dori ca, de data aceasta, să avem câştigătorul anunţat duminică seară, nu după ce ies din mănăstire peneliştii sau pediştii sau peremiştii.

În al patrulea rând, aş vrea să respectăm voinţa electoratului şi fac apel la parlamentarii, la deputaţii din Vâlcea, din Prahova, din Vaslui, acolo unde preşedinţi de consilii judeţene reprezintă partide care au avut 5%, 6%, 7% şi nu reprezintă nici partidul care a câştigat alegerile, nici partidul care eventual a fost pe locul doi.

Am încercat să înţeleg şi eventual să fiu de acord, dacă era cazul, cu argumentele, contra-argumentele câtorva dintre colegii mei. În primul rând, s-a vorbit de neconstituţionalitate. Întâi au spus cei de la PD că e neconstituţional, între timp au calculat bine şi au constatat că nu e neconstituţional. Acum, liberalii, care şi-au asumat răspunderea, spun că e neconstituţional.

Daţi-mi voie să vă citesc art.102 din Constituţie, alin.2): "Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii". Dumneavoastră sunteţi deputaţi, eu sunt deputat, putem face o lege. Nu există nici o interdicţie în Constituţie. Ba, dimpotrivă, ne arată că prin lege putem spune cum alegem consiliul judeţean şi implicit pe preşedintele acestuia.

Am auzit o altă problemă şi am auzit-o din nou din partea colegilor liberali. Le e frică că preşedintele Traian Băsescu va ataca la Curtea Constituţională. Păi, haideţi să vedem atunci ce mai facem de frica preşedintelui?

Dar îmi amintesc că pe legea pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea şi împotriva căreia noi nu am făcut - nici un grup - moţiune de cenzură, ajunsă la preşedintele României, a fost contestată la Curtea Constituţională, dar nu pe aceste prevederi. Ştiţi dumneavoastră, liberalii, mai bine ce gândeşte preşedintele Traian Băsescu? În ultimii trei ani şi jumătate s-a dovedit că nu; dar, poate, între timp...

Am mai auzit un argument de data asta din partea unor foarte buni prieteni ai noştri, ai tuturor, din presă, că o să facem baroni locali. Păi, vă reamintesc că sintagma "baron local" există de 10 ani, cu voturi pe liste. Singura şansă să scăpăm de această sintagmă - nu noi, neapărat, ci cei din teritoriu - este să aibă votul oamenilor.

Şi în ultimul rând - şi vreau să fim cinstiţi - să spunem oamenilor cine de ce susţine alegerea preşedinţilor de consilii judeţene, cine este împotrivă şi de ce. Noi o susţinem pentru că, bineînţeles, ca tot sistemul de vot uninominal, partidele puternice, cu personalităţi puternice, au şanse să câştige. Că va fi PSD-ul, că va fi PD-L-ul, nimic nu împiedică Partidul Naţional Liberal sau Partidul Conservator să-şi găsească oameni puternici în teritoriu, care să obţină voturi.

Înţeleg şi următorul lucru. Unii sunt la guvernare - PNL-ul - şi au puterea guvernării (şi financiară şi de toate tipurile). Ceilalţi au Parchetul şi foarte mulţi bani. La mine în judeţ, şeful PD-ului, domnul Manţoc, e mai bogat decât jumătate din Parlament. Aveţi o problemă cu alegerea votului nominal pentru ca, după ce se votează consiliul judeţean, să înceapă presiunile, cumpărarea de voturi, dosare, aranjamente? Vreţi iar să fie preşedintele ales la o cafenea, la o întâlnire între nişte lideri care au mai mulţi sau mai puţini bani?

Haideţi să dăm dreptul oamenilor să-şi aleagă preşedintele de consiliu judeţean, haideţi să dăm dreptul partidelor puternice şi serioase - şi de-asta noi susţinem acest amendament - să-şi pună oameni puternici să candideze şi haideţi, dacă putem, în 2008 să facem mai puţine aranjamente de culise, jurăminte la Tismana şi alte lucruri de acest gen şi să-i lăsăm pe oameni să aleagă ceea ce ei vor.

Vă mulţumesc în primul rând că m-aţi ascultat, sunt convins că v-a făcut plăcere, în al doilea rând pentru că mă aştept ca Partidul Democrat, după ce şi-a recalculat problemele de constituţionalitate, să înţeleagă că e în interesul clasei politice să votăm preşedinţii de consilii judeţene, iar Partidul Naţional Liberal, chiar şi cu 10%, va găsi, sper pentru ei, un om sau doi care să poată să câştige nişte alegeri şi nu va trebui să apeleze la resursele financiare şi de alt tip pe care le aveţi din abundenţă.

Vă mulţumesc şi sper să votaţi toate aceste amendamente.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Alte intervenţii pe aceste teme?

Domnul deputat Manta, domnul deputat Ujeniuc, domnul deputat Bolcaş, domnul deputat Moisoiu, domnul deputat Márton. Mai notăm...

Domnul Pantelimon Manta:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Raţională şi pertinentă propunerea domnului deputat Ponta şi în principiu nu ai cum să nu fii de acord cu ea. Într-adevăr, preşedintele consiliului judeţean a fost ales de 18 ani prin jocuri de culise. Nu întotdeauna prin corespondenţă cu realitatea votului. Sigur, au fost jocuri de glezne şi la Gorj. Şi PNL-ul a făcut şi PSD-ul şi PD-ul. Nu numai PNL-ul şi PD-ul, pentru că ştiţi bine cum a ajuns în '96 Mischie preşedintele consiliului judeţean.

Aşadar, toate partidele au fost implicate în aceste jocuri politice şi din acest punct de vedere este normal, este firesc să legiferăm ca şeful administraţiei publice judeţene să fie rezultatul votului popular. Este mai normal aproape decât pentru un parlamentar ca oamenii să-şi aleagă pe cel ce conduce administraţia publică judeţeană.

Nu împărtăşesc, de asemenea, nici contra-argumentul că eventual această prevedere este neconstituţională. Constituţia cred că nu interzice expres alegerea preşedintelui consiliului judeţean prin vot uninominal. Şi nici nu cred că există - e o părere personală - riscul ca textul din acest motiv să fie declarat neconstituţional, dar... Există un "dar".

Stimaţi colegi, până acum, de 5 ore şi de vreo câteva luni bune Comisia de Cod electoral, pe care am mandatat-o să vină cu acest proiect de lege - şi le mulţumim, s-a realizat un consens, un proiect logic, raţional - a vorbit, iată, şi discuţiile noastre, de alegerea deputaţilor şi senatorilor. Nu s-a vorbit deloc până acum de alegerile locale. Deci, nu e domeniul. Întru-totul de acord, până la urmă tot noi facem legile. Veniţi cu un proiect rapid, îl discutăm şi adevăr este, este normal, firesc, preşedintele consiliului judeţean, indiferent de poziţia politică pe care o avem sau interesele partizane, subiective uneori, pe care le putem avea, aceasta trebuie să fie realitatea politică. El trebuie să fie rezultatul votului popular.

Dar nu aici trebuie să statuăm această regulă, ci în legea specială, Legea administraţiei publice locale, Legea alegerilor locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ujeniuc.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Iată că mi-a venit şi mie rândul să-i dau într-un fel dreptate colegului Victor Ponta, dar numai în ceea ce priveşte unele probleme de principiu pe care le-a expus aici, legate de dorinţa noastră, a fiecăruia, cel puţin declarată, ca alegerea preşedintelui consiliului judeţean să se facă în condiţii care să relaxeze opinia publică, să relaxeze masele de alegători, în sensul că s-ar putea constata, din fericire, e un ideal, că, iată, jocurile de culise au dispărut şi că voinţa electoratului este aceea care decide persoana care să conducă un consiliu judeţean.

Aşa ar fi, pentru că eu am exemplul de la Giurgiu de acum patru ani, când prin trădare PSD-ul a reuşit, atrăgând doi membri ai PD-ului, cumpărându-i şi aceştia vânzând fără ruşine voturile lor, a determinat ocuparea de către un membru marcant al PSD din Giurgiu fotoliul...

O voce din sală:

Cei de la PD au acceptat să fie cumpăraţi?

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Nu ştiu. Mă miră şi pe mine.

Ce se întâmplă însă ţine de nişte dispoziţii constituţionale, pentru că aici cineva spunea (parcă domnul Ponta) că e neconstituţională, cineva pe urmă şi-a retras punctul de vedere, a revenit asupra primului punct de vedere... Eu cred că ar trebui să tratăm mult mai onest, mai cinstit această problemă a constituţionalităţii acestui amendament, şi anume: avem art.121 şi 122 din Constituţie, care dă loc unei analize extrem, dacă vreţi, de succinte, dar precise legate de caracterul acestor autorităţi ale administraţiei publice locale.

E art.121 care în alin.1) denumeşte ca autorităţi ale administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe consiliile locale alese şi primarii aleşi în condiţiile legii. Deci, iată că se denumesc cele două autorităţi administrative la nivel de comune şi oraşe.

Vine rândul consiliului judeţean să fie de asemenea tratat ca atare, ca fiind autoritatea administraţiei locale pentru coordonarea activităţilor din judeţ. Nu se pomeneşte nimic de preşedintele consiliului judeţean. M-a surprins susţinerea domnului Ponta cum că, iată, alin.(2) lasă loc ideii că preşedintele consiliului judeţean poate fi ales prin vot uninominal, făcând apel dumnealui la alin.(2) care spune că "consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii".

Păi, dacă Constituţia ar fi vrut să introducă în rândul autorităţilor administrative publice locale preşedintele consiliului judeţean, ar fi făcut-o in terminis şi l-ar fi băgat în categoria celor care sunt aleşi ca atare prin vot uninominal. Adică, domnule Ponta, nu se glumeşte cu aşa ceva, pentru că eu vă spun tuturor, mie mi-e indiferent. Poate că îmi convine votul uninominal, de ce să n-o spun? Dar totdeauna discutăm dintr-un unghi de vedere sau altul, uitând că, de fapt, suntem Parlamentul României şi avem prima datorie de a ne subsuma toate interesele unui interes cel puţin la vedere, să dăm legi care se ancorează în principiile constituţionale.

Ce vom spune - pentru că eu vă spun, condiţia mea fermă e ca jurist, încă o dată, mărturisită fiindu-mi dorinţa, ca şi preşedintele să fie ales prin vot uninominal - dar iată că vine momentul în care va trebui să ne trezim în faţa unei situaţii care este foarte uşor de presupus. Atacată la Curtea Constituţională de nu ştiu cine, această modificare a legii ar suferi teribil prin aceea că această Curte Constituţională nu are alt verdict decât de constatare a neconstituţionalităţii.

Dar, peste toate acestea, a venit colegul şi eu doar într-o frază vreau să marchez ceea ce dumnealui a spus mai înainte, că, realmente, iată cum ne scărpinăm după ureche. Venim într-un proiect de lege privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor şi vorbim de cu totul altceva. Vorbim despre tratări legale din alte legi, cum ar fi Legea nr.215 sau Legea nr.67.

Unde, Dumnezeu, ne ducem cu gândul când vedem atâta talmeş-balmeş? Nu e suficient atâta talmeş-balmeş în sistemul nostru legislativ? S-o mai facem şi pe asta? Vă asigur, din tot sufletul vă rog să mă credeţi, că nu fac parti-pris cu nici un fel de partid, cu nici un fel de interes de partid. Este tot ce vă spun, izvorăşte din credinţa mea că avem în primul rând, datoria minimă să dovedim că putem fi şi serioşi în momentele cheie. Este vorba de votul uninominal, nu este vorba de alegerea preşedintelui, este vorba de Senat şi de Cameră, nu le amestecăm. să facem încă o dată dovada, parcă ar mai fi nevoie, că suntem neserioşi?

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Lucian Bolcaş, vă rog. Şi se pregăteşte domnul deputat Moisoiu.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Am ascultat cu atenţie acest amendament al Partidului Social Democrat şi evident că am urmărit în principal argumentarea. Asta ne interesează.

Nu vreau să mă refer la fiecare argument în parte, dar esenţa este una singură. E vorba de o argumentare, în primul rând, cu caracter politic, dacă vreţi, şi pragmatic, reprezentând interesele acestui partid şi reprezentându-le bine, dar nu este o interpretare instituţională.

S-a persiflat ideea neconstituţionalităţii, s-a susţinut ideea neconstituţionalităţii. Eu pornesc de la ideea că textele constituţionale sunt pentru oameni normali. Şi, în aceste condiţii, trebuie să le interpretăm într-o normalitate, nu într-o puerilitate sau într-o desuetudine.

Greşeala porneşte de la Curtea Constituţională, care, în ultima decizie privind cazul Monica Macovei, a avut o expresie şi un punct de vedere absolut nefericit şi primitiv, când a spus: "în interpretarea literară a textului constituţional". Păi, oricine a depăşit anul I de drept la facultate ştie că interpretarea literară este cea mai simplistă interpretare a unui text de lege.

De multe ori, ca să ridicăm nivelul discuţiei totuşi, ea îţi creează numai aparenţa a ceea ce semantica îţi induce. Interpretările raţionale şi sistemice sunt interpretările fundamentale în drept. Şi, atunci, ideea că această creaţie este neconstituţională, apare evidentă.

Într-o interpretare literară, ce ne-a fost înfăţişată aici, consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii. Aşa e, deci putem să facem orice lege ne dă prin cap, putem, în aceste condiţii, chiar să înlăturăm consiliul judeţean. Ei, nu putem. Nu putem pentru că există un sistem al administraţiei publice locale, un sistem instituţional. Acest sistem instituţional se compune din consilii, pe diverse niveluri, din primari, din prefecţi, enumerarea constituţională este limitativă, dar preşedintele consiliului judeţean nu capătă o figură instituţională distinctă ca lui să i se confere un vot uninominal. Preşedintele României, oricine ar fi el, este o instituţie. Preşedintele Camerei Deputaţilor, şi ştim cine este el, este tot o instituţie, chiar dacă îi place sau nu-i place.

Pentru că, vă aduc aminte acum cât ne-am bătut noi la Regulamentul Camerei Deputaţilor pe ideea că preşedintele este sau nu membru în Biroul permanent. Mutandis mutandum, hai să punem problema şi la aceşti preşedinţi ai consiliilor judeţene.

A crea o figură instituţională pentru administraţia locală, alta decât cea prevăzută de Constituţie, este neconstituţional. Categoric. Şi oricine semnează o sesizare în legătură cu această neconstituţionalitate, să fie sigur că are semnătura mea. De la preşedintele României până la ultimul deputat. Pentru că este bine ca anumite principii să ni le apărăm în continuare.

Pe urmă, ajungem la problema ridicolă. Presupunem că nu-i neconstituţională. Presupunem că este chiar necesară. Dar mă întreb şi eu ca proasta satului, ce are cu prefectura? Ce are cu această lege care priveşte alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului?

Vă aduceţi aminte că am protestat împotriva folosirii comparaţiei să fie aleşi parlamentarii ca primarii. Acum, băgăm alegerea preşedinţilor consiliilor judeţene în aceeaşi lege cu alegerea parlamentarilor şi o să vină o zi când n-o să mai ştim unii de alţii, cine suntem. Suntem slugă la primar sau la preşedintele consiliului judeţean?

Domnul profesor Stanciu spune o realitate. Vorbeşte despre pensionari.

Domnul Bogdan Olteanu:

O să vă rog să scurtaţi un pic, domnule deputat.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Şi am scurtat. Vreau să vă spun că eu oricum şi în orice condiţii îmi respect vârsta şi vă respect şi pe dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Moisoiu, deocamdată.

Domnule Tudor, sunteţi mult mai încolo şi doamna Anca Petrescu... sunt foarte multe intervenţii, stimaţi colegi. Le-am notat pe toate. Dumneavoastră sunteţi după domnul Marton, după cum vă e locul. (Către domnul Anghel Stanciu.)

Rugămintea este să sintetizăm uşurel, dacă nu, probabil vom face şi şedinţă de noapte.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Nu sunt jurist. Subliniez aceasta, pentru că vreau să discut pe o altă ordine, într-un alt mod de a gândi. Nu am nici calitatea de a mă exprima suficient de clar. Sper, însă, ca punându-vă în faţă sufletul, dumneavoastră poate veţi înţelege sau unii dintre dumneavoastră vor înţelege cam ce anume aş dori să spun.

Prin declaraţiile politice pe care le-am făcut în diverse cazuri, v-am atras atenţia de fiecare dată că sunt de la Mureş, că sunt din Târgu-Mureş, că în acest judeţ, ca şi în celelalte alăturate, există o problemă etnică.

Vreţi, nu vreţi, trebuie acest lucru să-l recunoaşteţi. Dacă problemă etnică nu este la Vaslui, dacă problemă etnică nu este la Iaşi, dacă problemă etnică nu este la Gorj sau nu este la Constanţa, pentru că acolo minorităţile sau unii minoritari, la care ştiţi foarte bine că mă adresez şi cu care am avut veşnic probleme şi care sunt la Mureş, acum vorbesc de minoritatea maghiară şi nu am treabă cu maghiarul. Doamne fereşte, nu cu ei e problema. E vorba cu cel care îl conduce. Şi acesta este aici, acolo şi aici. Deci, UDMR-ul.

Această existenţă a UDMR-ului face ca în clipa de faţă, toate partidele româneşti de la Târgu-Mureş să se adune împreună, pentru ca să facă o alianţă incredibilă, deci PNL, PD-L, PSD, PC, PRM, PNŢCD, PIN-ul chiar, să se adune pentru ca să depună un singur candidat, dar acesta să fie un candidat român şi care, în acest fel, să facă faţă domnului actual ministru, de fapt, obuzul greu al UDMR-ului, domnului Laszlo Borbely care vrea să candideze. Deci, există totuşi o problemă etnică, o problemă unde trebuie să ne coalizăm. Pentru ce? Că nu am nimic cu ei. Pentru că e vorba de Transilvania. Pentru că este vorba de acest Ţinut Secuiesc, pentru că este vorba de această fâşie de pământ care se caută să se dezlipească şi să se aducă la perioade de acum 60-70 de ani de zile.

Şi probabil că în clipa de faţă a început să se înţeleagă cam unde vreau să bat cu această problemă. E vorba de alegerea preşedintelui consiliului judeţean. Dacă la Târgu-Mureş sau dacă în judeţul Mureş şi în anul 2000 şi în 2004 s-a ales, în mod indirect, aşa cum a fost până acum, s-a ales preşedinte al Consiliului judeţean un maghiar, aceasta dovedeşte sau se datorează faptului înţelegerii care a existat între PSD şi UDMR şi în care PSD-ul a cedat de bunăvoie postul de preşedinte, pentru ca să obţină două posturi de vicepreşedinte. Aşa s-a scris istoria Mureşului.

Noi, ceilalţi consilieri judeţeni, la momentele respective i-am ridicat în picioare pe consilierii judeţeni ai PSD-ului ca să accepte să fie votat preşedintele consiliului judeţean, să fie trecut pe buletinul de vot şi în 2000 şi în 2004. De fiecare dată, spre ruşinea lor, toţi aceştia au ...

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog să sintetizaţi, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Da, da, e legată, domnule preşedinte.... Aceştia au refuzat...

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog, domnule deputat, pentru că s-au epuizat minutele...