Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 16,20.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de doamna Daniela Popa şi de domnul Valeriu Tabără, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi să declar deschise lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor, în plenul acesteia, cu anunţul tradiţional privind prezenţa. Din cei 326 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 204. Absenţi sunt 122, din care 8 participă la alte acţiuni parlamentare.

Permiteţi-mi pentru început să vă prezint o informare cu privire la ordinea de zi pentru zilele de marţi, 16, şi miercuri, 17 septembrie, pe care o aveţi difuzată în mapele dumneavoastră.

Programul de lucru, de asemenea, vă este prezentat pentru perioada 15-20 septembrie 2008.

În casetele dumneavoastră se află, de asemenea, o informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente. Aveţi posibilitatea să faceţi obiecţiuni cu privire la această repartizare, în termenul prevăzut de Regulament.

Vă este, de asemenea, pusă la dispoziţie o listă cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale.

De asemenea, aveţi o listă cu rapoartele depuse în perioada 4-16 septembrie 2008 de comisiile permanente care au fost sesizate în fond.

Aveţi, de asemenea, sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I, cele care au apărut între timp.

La pct.1 de pe ordinea de zi vă supun atenţiei dumneavoastră şi aprobării unele modificări în componenţa nominală a unor comisii permanente, la solicitarea grupurilor parlamentare.

Astfel, Grupul parlamentar al PNL propune desemnarea domnului deputat Alui Gheorghe Adrian în calitate de membru al Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Grupul PD-L propune desemnarea doamnei deputat Ehling Elena în calitatea de membru al Comisiei pentru politică externă, a domnului deputat Vladu Iulian în calitatea de membru al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare, desemnarea domnului deputat Uricec Eugen Constantin în calitate de membru al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale propune desemnarea domnului deputat Zisopol Daragoş-Gabriel în calitatea de membru al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Supun aprobării dumneavoastră toate aceste propuneri.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă, dacă sunt?

Abţineri?

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

În continuare, stimaţi colegi, urmează să parcurgem validarea unui mandat de deputat.

Îi dau cuvântul domnului Sârbu Marian, preşedintele Comisiei de validare, să vă prezinte inclusiv numele noului nostru coleg.

Domnule preşedinte al Comisiei de validare, vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia de validare a luat cunoştinţă de faptul că în prezent avem 6 locuri de deputat vacante, precum şi de faptul că au fost depuse actele cerute de lege pentru ocuparea unui loc în Circumscripţia electorală nr.41 Vrancea.

Potrivit art.201 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului politic, alianţei politice sau alianţei electorale, dacă, până la validarea mandatului, partidul politic, alianţa politică sau alianţa electorală pentru care a candidat confirmă în scris că aparţine acesteia.

Asupra legalităţii alegerii supleantului, Comisia de validare va prezenta Camerei Deputaţilor un raport.

În urma examinării actelor cuprinse în dosarul de validare a mandatului şi având în vedere listele supleanţilor publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.172/2004, Comisia de validare a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru ocuparea unui loc vacant şi, în consecinţă, propune plenului Camerei Deputaţilor validarea mandatului de deputat al domnului Bălan Doru Geany, P.S.D., Circumscripţia electorală nr.41 Vrancea, în locul devenit vacant ca urmare a demisiei domnului Mitrea Miron Tudor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi, după prezentarea raportului, urmează depunerea jurământului de către noul nostru coleg, iar pentru aceasta, potrivit legii, începem momentul depunerii jurământului cu intonarea imnului de stat.

(S-a intonat imnul naţional "Deşteaptă-te, române")

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Întreb colegii - sunt obligat de Regulament să fac acest lucru - dacă sunt obiecţiuni la raportul de validare.

Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră raportul.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă, dacă sunt?

Abţineri?

Vă mulţumesc.

Acum, domnule deputat, vă rog să depuneţi jurământul, după ce aţi fost votat de colegii din Camera Deputaţilor.

Domnul Doru Geany Bălan:

(Cu mâna pe Constituţie şi Biblie rosteşte jurământul scris).

Eu, Bălan Doru Geany, în calitate de deputat,

"Jur credinţă patriei mele România.

Jur să respect Constituţia şi legile ţării.

Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.

Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor.

Aşa să mă ajute Dumnezeu!" (Semnează jurământul şi îl depune la vicepreşedintele Camerei Deputaţilor; Aplauze).

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, aplauzele constituie felicitările pe care vi le adresează colegii dumneavoastră. Vă urez şi eu succes.

Stimaţi colegi,

Înainte de a intra în dezbaterea moţiunii, vreau să vă anunţ că domnul deputat Dorin-Liviu Nistoran şi-a prezentat demisia din calitatea de deputat.

Dacă este aici, îl întreb dacă insistă.

Dacă nu, mai există o intervenţie din partea doamnei deputat Ehling Elena.

Doamna Elena Ehling:

Stimaţi colegi,

Stimate preşedinte,

Elena Ehling din Grupul parlamentar al PD-L îşi dă demisia şi va desfăşura activitatea în cadrul Grupului parlamentar al P.S.D.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Urmează pe ordinea de zi de astăzi, stimaţi colegi, moţiunea simplă iniţiată de 53 de deputaţi P.S.D.

V-aş ruga să păstraţi ordinea şi să-mi permiteţi să vă informez că la dezbaterea moţiunii participă ca invitaţi foarte multe cadre didactice, pe care le salutăm, în numele dumneavoastră, cu bucurie.

Le dorim succes în noul an şcolar şi îi rugăm să asculte cu răbdare şi cu încredere dezbaterile, să-i asigurăm că, în pofida unor contradicţii pe care le vor auzi, toate punctele de vedere ce vor fi exprimate sper că vor urma şi vor urmări progresul învăţământului şi rezolvarea problemelor acestuia.

Cu aceste aserţiuni, vreau să vă informez asupra hotărârii Biroului permanent cu privire la procedura de urmat în cadrul dezbaterii moţiunii. Aceasta va fi prezentată de către unul dintre semnatari.

Înainte de aceasta, întreb semnatarii dacă cineva înţelege să-şi retragă semnătura pe moţiune. Nu.

După prezentarea moţiunii, se vor rezerva Guvernului, domnului ministru al învăţământului, 45 de minute, pe care le poate administra la început, răspunzând moţiunii, şi, în încheierea dezbaterilor, grupurilor parlamentare li se alocă timpul corespunzător numărului iniţial al membrilor lor, luându-se în calcul câte 15 secunde pentru fiecare deputat. Deputaţii care nu fac parte din grupurile parlamentare au la dispoziţie câte 15 secunde fiecare, timp pe care şi-l vor putea ceda unul celuilalt.

Însumate, luările de cuvânt înseamnă 28 de minute pentru Grupul PSD - 113 deputaţi; 16 minute pentru Grupul PNL - 64 de deputaţi; 12 minute pentru cei 48 de deputaţi ai PD-L; 12 minute pentru cei 48 de deputaţi ai PRM; 6 minute pentru cei 22 de deputaţi ai UDMR; 5 minute pentru Grupul parlamentar al Partidului Conservator; 5 minute pentru Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale şi 4 minute pentru deputaţii independenţi.

Cu aceasta, intrăm în procedura propriu-zisă de dezbatere a moţiunii şi dau cuvântul reprezentantului Partidului Social Democrat, domnului deputat Petru Andea.

Domnul Petru Andea:

Voi prezenta textul moţiunii simple depuse de către Grupul parlamentar al PSD, moţiune intitulată "Guvernarea de dreapta, un eşec pentru educaţie".

Educaţia reprezintă, pentru orice societate, principalul obiectiv strategic al dezvoltării durabile.

O societate nu poate să fie performantă fără o educaţie performantă. Ca urmare, educaţia trebuie să fie o prioritate consacrată nu numai prin Constituţie, ci şi susţinută efectiv prin politici adecvat construite şi prin profesionişti care să o implementeze.

Au trecut aproape patru ani de când guvernarea de dreapta a decredibilizat continuu sistemul de învăţământ prin decizii haotice, care au produs demotivarea elevilor, profesorilor şi o mare îngrijorare părinţilor. De fapt, putem să spunem fără exagerare că sistemul preuniversitar de învăţământ pluteşte în derivă.

Lipsit de o strategie viabilă, fără proiecte ancorate în realităţile secolului XXI, sistemul de învăţământ se confruntă cu o diminuare îngrijorătoare a performanţelor. Acestora trebuie să le adăugam şi modul neprofesionist şi amatorist în care este manageriat.

În afară de faptul că a numărat, fără talent, steluţele de pe steagul Uniunii Europene şi a continuat politica falimentară promovată de domnul ministru Hârdău, actualul ministru al educaţiei, domnul Cristian Adomniţei, s-a făcut cunoscut mai ales prin atitudinea arogantă şi lipsa de dialog real cu partenerii sociali, fiind constant contestat atât de către sindicate, cât şi de reprezentanţii studenţilor şi, de asemenea, prin tonul plângăreţ adoptat aproape zilnic, fugind de responsabilităţile care îi revin ca ministru al acestor importante domenii: educaţia, cercetarea şi tineretul.

Legile destinate educaţiei, legi promise încă din 2005 în cadrul programului de guvernare al Alianţei D.A., nu au fost nici până acum promovate.

Încă de la începutul mandatului său, domnul ministru Adomniţei a pretins că va aduce în Parlament un "Pachet legislativ"; pachet sublim, dar care, din păcate, lipseşte cu desăvârşire.

Iniţial, domnul ministru Adomniţei a promis că va prezenta pachetul de legi în septembrie 2007, însă data a fost amânată fără nici o explicaţie. Motivul? Ministrul nu a fost capabil să pună cap la cap un pachet legislativ complet, necesar pentru reforma educaţiei.

Abia în decembrie 2007 intrau în dezbatere publică doar trei legi, cele privind învăţământul preuniversitar, superior şi Statutul personalului didactic. În acest pachet nu se aflau însă legi esenţiale pentru bunul mers al procesului de învăţământ - Legea salarizării, Legea calităţii în educaţie. Însă, chiar şi aceste doar trei proiecte au provocat un val de critici printre specialişti, analişti şi beneficiari. Drept urmare, domnul ministru Adomniţei le-a abandonat şi pe acestea, ignorând propunerile Partidului Social Democrat, precum şi ale profesorilor, părinţilor, elevilor şi studenţilor.

Săptămânile trecute, ministrul Adomniţei recunoştea voalat că responsabilitatea redactării unui pachet de legi îl depăşeşte şi, prin urmare, preferă să o lase pentru următorul ministru al educaţiei.

În tot mandatul său, domnul ministru Adomniţei nu a făcut decât să-şi bată joc de elevi, de părinţi şi profesori, pe care i-a amăgit fără scrupule. Astfel, la începutul anului 2008-2009, avem 9.000 de clădiri şi corpuri de şcoli fără autorizaţie sanitară de funcţionare.

Domnul Cristian Adomniţei "se mândreşte" cu o îmbunătăţire a situaţiei infrastructurii şcolare cu până la 10%, faţă de anul 2007. Dar, în lipsa descentralizării, care să atribuie clar şi legal responsabilităţi consiliilor locale, dublate de sancţiuni, mii de şcoli au rămas în paragină. Domnul ministru aruncă doar vina pe primari.

A crescut abandonul şcolar. Nu s-au realizat studii de analiză pentru a se stabili dacă banii alocaţi prin programe speciale ajung la cei care sunt în nevoie.

Elevii din mediul rural continuă să nu aibă acces la educaţie, să fie discriminaţi în raport cu elevii din mediul urban. După unele statistici, doar 15-20% dintre elevii din mediul rural merg la liceu şi doar 2 până la 5% urmează studii superioare.

Copiii ai căror părinţi muncesc în ţări europene părăsesc, de asemenea, în bună măsură, şcoala.

Licitaţiile pentru contractele de furnizare a produselor alimentare necesare derulării programului "Cornul şi laptele", de care beneficiază astăzi elevii din clasele I-VIII, nu au fost finalizate în 15 judeţe şi sectoare ale Capitalei.

Decalajul dintre educaţia de la sat şi cea de la oraş se adânceşte. Abia începând din acest an se discută de proiecte de campusuri şcolare. În momentul de faţă, infrastructura din mediul rural este, în multe locuri, la nivel de ev mediu, fără grupuri sanitare, fără bănci, fără biblioteci şi, cel mai grav, fără profesori calificaţi.

În mediul rural, condiţiile decente sunt asigurate de actuala guvernare prin desfiinţarea a sute de unităţi şcolare, sub acoperirea aşa numitului program de comasare.

Parcul de microbuze şcolare ar trebui suplimentat cu sute de autovehicule, pentru a asigura transportul tuturor elevilor.

Cu toate acestea, principala grijă a domnului ministru Adomniţei este să dea microbuze drept mită electorală în colegiile unde candidează domnia sa şi amicii liberali.

În nicio unitate de învăţământ din mediul rural şi în multe unităţi din oraşe nu există personal didactic 100% calificat. Numărul profesorilor suplinitori este în creştere, iar majoritatea îşi schimbă anual locul de muncă, lăsând în urma lor elevi dezorientaţi.

Ne confruntăm cu creşterea îngrijorătoare a fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ. Violenţele fizice, traficul şi consumul de droguri, injuriile şi agresiunile asupra profesorilor au devenit subiecte obişnuite ale jurnalelor de ştiri.

România se află pe unul din ultimele locuri din Europa în privinţa populaţiei adulte ce beneficiază de educaţie permanentă, cu un procent de 10 ori mai mic decât media Uniunii Europene. Nu există nici mijloacele şi nici cadrul legal de certificare a educaţiei non-formale şi informale.

Dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii prin formare iniţială şi continuă pe tot parcursul vieţii, în concordanţă cu o piaţă a muncii flexibilă şi globalizată, ar fi trebuit să fie obiective naţionale derivate din strategia Lisabona.

Economia competitivă, consolidarea democraţiei şi societatea cunoaşterii impun, alături de formarea, prin educaţie, a competenţelor cheie (scriere, citire, comunicare şi calcul matematic) dobândirea unora noi, precum abilităţi digitale şi informaţionale, cultură tehnologică, însuşirea a cel puţin două limbi străine, capacitatea de creaţie şi inovare, conduita civică, capacitatea de adaptare continuă la situaţii noi.

Sistemul românesc de învăţământ are nevoie de o strategie, de un cadru legislativ şi de profesionişti care să-i permită modernizarea şi creşterea performanţelor, în vederea amplificării contribuţiilor la dezvoltarea societăţii şi pentru recuperarea imaginii publice şi recunoaşterea rolului său social.

Sistemul de învăţământ are probleme de conţinut. Curriculum-ul trebuia orientat pe formarea de competenţe, pe dezvoltarea capacităţii creative şi de inovare.

Ministerul Educaţiei, prin vocea secretarului de stat responsabil cu învăţământul preuniversitar, ne ameninţă cu reducerea cu 30% a actualelor conţinuturi, fără să existe o viziune clară a obiectivelor urmărite.

O asemenea abordare "conceptuală" nu numai că produce prejudicii calităţii educaţiei, ci elimină şi orice speranţă de redresare pe termen scurt şi mediu. De asemenea, problema manualelor, deşi sensibilă, nu a intrat în preocupările ministerului. Este necesară o analiză profundă a efectelor negative pe care manualele în actuala formulă le-au produs asupra calităţii sistemului de învăţământ.

De altfel, în patru ani, ministerul nu a realizat nicio evaluare a conţinuturilor. Nu a utilizat rezultatele examenelor şi evaluărilor naţionale, astfel încât să asigure permanente corecturi pentru ameliorarea calităţii procesului de învăţare.

Evaluarea performanţelor şcolare "a beneficiat", din păcate, de cele mai amatoriste decizii. Deşi Legea învăţământului stipulează, începând cu anul 2004, elaborarea standardelor naţionale de evaluare, pe baza cărora să se obiectivizeze maximal notarea, ministerul a introdus tezele cu subiect unic prin care a reuşit un efect de creştere a decredibilizării sistemului de evaluare prin fraudare şi nerelevanţă.

Examenele de bacalaureat au fost prost organizate atât din incompetenţă, cât şi din lipsa de responsabilitate. Cu subiecte insuficient secretizate, vândute în piaţă, cu decizii care îndemnau la fraudă, cu acceptarea fraudării prin lipsa sancţionării celor vinovaţi de asemenea fapte, examenul de bacalaureat a devenit necredibil şi nerelevant.

Este de notorietate nepăsarea ministrului şi a secretarului de stat responsabil cu învăţământul preuniversitar care, în loc să se ocupe de organizarea şi coordonarea acestui important examen naţional, erau în campania alegerilor locale în calitate de candidaţi sau de susţinători.

Infrastructura sistemului de învăţământ "a beneficiat" de aceeaşi atenţie din partea responsabililor ministerului. Era necesară o evaluare a infrastructurii şcolare împreună cu autorităţile locale (consilii judeţene, inspectorate, primării), pentru a decide o corectă repartizare a resurselor financiare.

În loc de o repartizare corectă, bazată pe o analiză a realităţilor din şcolile româneşti, ministerul a operat alocări pe criterii politice, susţinând de fapt nu şcolile, ci primarii arondaţi guvernanţilor.

De asemenea, este de subliniat faptul că alocările resurselor financiare s-au efectuat cu mare întârziere, ceea ce a condus la imposibilitatea derulării licitaţiilor cerute de lege şi la finalizarea lucrărilor până la debutul anului şcolar.

Presa centrală şi cea locală evidenţiază numărul mare de şcoli nepregătite corespunzător pentru începutul anului şcolar, aflate în şantier sau insalubre.

Deşi, Legea bugetului, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2008, prevedea sumele necesare infrastructurii, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului alocă sume pentru reabilitarea şcolilor de abia la începutul lunii septembrie 2008, cu două săptămâni înainte de debutul anului şcolar când, evident, banii vor ajunge probabil afişe electorale.

Imaginea reală arată şcoli în şantiere părăsite, şcoli distruse de inundaţii, şcoli care, evident, sunt inadecvate începutului de an.

Desigur, nu se poate vorbi de lipsa resurselor financiare, ci de un management ministerial inadecvat. Din păcate, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nu a pus în aplicare nici măcar ceea ce era susţinut de cadrul legislativ în vigoare în ceea ce priveşte descentralizarea învăţământului preuniversitar şi acordarea autonomiei şcolilor, promise în oferta electorală a Alianţei D.A.

Pilotarea descentralizării, începută în 2004, nu a fost finalizată, nu au fost evaluate rezultatele, astfel încât pe baza corecturilor necesare, descentralizarea să se generalizeze în întreg sistemul de învăţământ.

În concluzie, în ceea ce priveşte descentralizarea şi autonomia şcolilor, nu există o teză enunţată clar de conducerea ministerului şi aplicabilă.

Anual, rectificările negative prejudiciază sistemul de învăţământ de finanţarea la care îi dă dreptul legea. În aceste condiţii, declaraţiile privind alocaţiile bugetare din ce în ce mai mari pentru învăţământ devin propagandă ieftină, pentru că sistemul este incapabil să cheltuiască fondurile din cauza gestionării neprofesioniste de la centru.

Angajamentele semnate cu toate sindicatele din învăţământ nu au fost respectate, opinia publică asistând la dispute sterile, care nu au adus fondurile necesare, întrucât Guvernul îşi contestă propriile proiecte.

Legea salarizării personalului didactic promisă din 2005 a fost "uitată", pentru că slujitorii şcolii nu reprezintă o prioritate pentru această guvernare. Cadrele didactice nu mai aşteaptă îndeplinirea promisiunilor celor de la guvernare.

Partidul Social Democrat a lansat o iniţiativă legislativă în noiembrie 2007 pentru creşterea salariilor personalului didactic cu 50%. Nu este mult şi este absolut necesar şi posibil. Cerem înscrierea pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor a acestui proiect de lege, votat de Senat şi avizat favorabil de cele două comisii sesizate pe fond ale Camerei Deputaţilor - Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Aceasta este o dovadă clară a unei guvernări lipsite de coerenţă, de responsabilitate, în totală incapacitate de a-şi respecta angajamentele. Mai mult decât atât, disputa politicianistă pune şi instituţiile statului în imposibilitatea menţinerii credibilităţii, autorităţii şi funcţionalităţii normale în folosul cetăţenilor.

Bineînţeles, pentru inventarierea deficienţelor Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului este necesară o bibliotecă care să cuprindă toate referinţele.

În pragul deschiderii unui nou an şcolar, imaginea învăţământului românesc este dramatică.

Sistemul are nevoie de o strategie şi de profesionişti care să o implementeze. Nu ne mai putem permite să desconsiderăm educaţia, ce reprezintă principala resursă a României pentru recuperarea decalajelor de dezvoltare. Lipsa de profesionalism şi viziune au condus şi conduc la costuri greu de recuperat.

Semnatarii moţiunii, ţinând seama de cele menţionate mai sus, solicită următoarele:

1. demisia ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului şi a secretarului de stat responsabil cu învăţământul preuniversitar;
2. promovarea iniţiativei legislative a Partidului Social Democrat privind creşterea salariilor personalului didactic cu 50%;
3. situaţia exactă a repartizării resurselor financiare pentru infrastructură, criteriile de alocare şi rezultatele obţinute;
4. analiza rezultatelor examenelor şi testărilor naţionale cu propuneri concrete pentru ameliorarea calităţii şi recredibilizarea sistemului;
5. soluţii concrete pentru diminuarea efectelor propuse de retrocedarea masivă a clădirilor de şcoli şi grădiniţe.

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul ministru pentru a prezenta răspunsul domniei sale la moţiune.

Aveţi cuvântul, domnule ministru.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorată asistenţă,

Stimaţi colegi,

Mă bucur că parlamentarii PSD au ţinut seama de ce am declarat public, după întâlnirea de la Iaşi, când aţi avut forumul educaţional şi nu aţi uitat să depuneţi moţiunea, astfel încât eu să pot să răspund şi să arăt câte s-au făcut, cel puţin în acest un an şi 4 luni de când sunt ministru, aproape 5.

Culmea este că atacul domniilor voastre, stimaţii mei colegi din Parlament, a fost lansat, culmea neputinţei, aş putea spune, în incinta şi în sala generoasă de spectacole a Casei de cultură a studenţilor Iaşi, casă de cultură care a fost închisă când eram eu student în anul II, vă spun ca să ştiţi. Şi, în anul II, închizându-se această casă pentru lucrările de consolidare, a urmat, după anul meu, când am terminat eu facultatea, a urmat guvernarea PSD, anul 2000-2004 în care aţi avut şi un coleg, astăzi ales local la Iaşi, care a fost şi directorul Casei, iar în această perioadă nu s-a întâmplat nimic. Casa studenţilor s-a redeschis anul acesta cu această sală de spectacol generoasă, care v-a găzduit şi pe dumneavoastră şi în această realizare a mandatului meu aţi găsit de cuviinţă să lansaţi atacurile. Nimic mai potrivit pentru mine.

Vorbim astăzi, 16 septembrie de spre o moţiune simplă adresată sistemului de învăţământ preuniversitar, n-am găsit nici o idee enunţată despre cel universitar.

Vă reamintesc această dată, pentru că este a doua zi de şcoală, moment în care se cuvenea, ca de la această tribună, să lansăm un mesaj de încurajare şi încredere pentru cei aproape 3 milioane şi jumătate de elevi, sutele de mii de dascăli şi milioanele de părinţi, pentru corpul profesional şi angajaţii sistemului, nu în ultimul rând. În prag de campanie electorală, enunţăm critici şi ne manifestăm aşa zisa nemulţumire faţă de şcoala românească, dar, nu mai târziu de ieri, ne-am dus cu toţii, chiar am avut o zi liberă de la Parlament, pentru a participa la festivităţile de deschidere a anului şcolar, în speranţa că astfel vom mai câştiga nişte voturi.

Stimaţi colegi,

Sub un titlu cel puţin pretenţios, într-un text neomogen, adeseori inexact şi lipsit de informaţie reală, moţiunea PSD este construită, de fapt, ca un atac la persoana mea, fără a ţine însă cont de succesiunea cronologică a evenimentelor şi de realităţile sistemului de educaţie. Practic, este doar o adunare de informaţii în cea mai mare parte inexacte. Voi încerca în continuare să vă răspund punctual tuturor acuzelor, deşi este dificil să extrag substanţa din punctele pe care le-aţi prezentat.

În ceea ce priveşte pachetul legislativ, trebuie să precizăm că acest pachet nu a fost promis de mine, el este prevăzut în Programul de guvernare, prin urmare, a trebuit să fie realizat. Şi vă mai spun că astăzi şcoala românească este condusă după Legea învăţământului care este veche de 13 ani.

România, că vrem noi sau nu, are nevoie de un nou pachet legislativ în educaţie. Pentru ceea ce au început colegii mei, miniştrii Miclea şi Hărdău, eu am continuat şi am ajuns în doar un mandat de un an şi patru luni la finalizarea acestui pachet legislativ, care conţine Lege pentru învăţământul preuniversitar, pentru cel universitar şi un statut al personalului didactic. Probabil că această finalizare şi rezultat concret, neobţinut de predecesorii mei, eu nefiind un dascăl, a fost cel mai deranjant lucru pentru dumneavoastră.

Dificultatea reglementării unui domeniu extrem de sensibil şi necesitatea fundamentării pachetului legislativ au condus la elaborarea a patru studii de impact, a unor analize şi cercetări pe problematica schimbărilor propuse pentru sistemul de învăţământ: descentralizarea, structura învăţământului, rutele şcolare, finanţarea educaţiei, diferenţierea universităţilor, deontologia profesională, educaţia timpurie, asigurarea calităţii şi altele. De asemenea, având în vedere noul statut al României de ţară membră a Uniunii Europene, pachetul legislativ urmăreşte armonizarea legislaţiei învăţământului românesc cu recomandările comunitare şi preluarea problematicii impuse de procesul Bologna, Agenda Lisabona, Agenda Copenhaga, spaţiul european al învăţământului superior.

Conform procedurilor în uz pentru iniţiativele legislative, proiectul pachetului legislativ a fost supus deja dezbaterii publice şi după inserarea în text a unor propuneri şi sugestii primite de la inspectorate şcolare, cadre didactice, părinţi, elevi, societatea civilă, autorităţi publice locale şi centrale, a fost dezbătut cu liderii acelor sindicate reprezentative din învăţământ care au dorit să se implice în mod real în ameliorarea propunerilor iniţiale.

Întrucât pachetul conţine schimbări radicale în domeniul educaţiei, s-au primit şi reacţii critice, care au fost analizate riguros şi multe dintre ele se regăsesc acum în articolele şi alineatele pachetului din legislativ. Prin urmare, este o mistificare faptul că le-am abandonat şi pe acestea, ignorând propunerile PSD şi ale profesorilor, părinţilor, elevilor şi studenţilor. Invocatul val de critici este opera celor care au fost incapabili să participe la elaborarea proiectului sau nu au dorit cu tot dinadinsul, preferând poziţia comodă de a critica din afară, de multe ori, chiar în afară de subiect. Lipsa capacităţii, de a-şi asuma orice răspundere şi invidia faţă de rezultatele muncii unei echipe de specialişti îi determină să adopte o atitudine dispreţuitoare şi să inventeze vulnerabilităţi pentru un text la care n-au avut nicio contribuţie.

În momentul de faţă, pachetul legislativ este pregătit pentru a fi depus la Parlamentul României, ceea ce contrazice afirmaţiile din moţiune că am recunoscut voalat că responsabilitatea realizării unui pachet de legi mă depăşeşte şi, prin urmare, prefer să o las pentru următorul ministru. Nedepunerea pachetului pentru dezbatere în Parlament nu e o slăbiciune sau o lipsă de asumare a răspunderii. Ştiu că acest pachet este crucial pentru dezvoltarea şi modernizarea sistemului, însă nu doresc să vă ofer un nou prilej de dispută politicianistă sau momeală electorală acum, în prag de campanie. Am ferma convingere că dacă am creat cel mai bun pachet de legi posibil pe pământ, acesta tot n-ar fi trecut în această toamnă de acest parlament.

Cred sincer că deranjează faptul că eu, Cristian Adomniţei, o persoană din afara sistemului, sunt cel care am coordonat elaborarea şi finalizarea în detaliu a acestui proiect şi mai ales l-am dus la bun sfârşit. Acum, viitorul ministru va avea pe masă ceea ce niciun ministru al educaţiei, după sfârşitul anilor 1990, nu a mai avut, şi anume, un pachet legislativ deja discutat cu partenerii de dialog social, un lucru foarte important, un pact pe educaţie al partidelor politice, pact ale cărui toate 8 puncte sunt cuprinse în acest pachet, avem, sper, o strategie de la Comisia prezidenţială, sper s-o termine şi ei în scurt timp, nu în ultimul rând viitorul ministru va avea 4 ani de zile în faţă pentru a-l supune Parlamentului pentru dezbatere, pentru aprobare şi apoi pentru implementare, lucrul cel mai important.

În ceea ce priveşte Legea salarizării personalului didactic, este stabilit că aceasta va fi parte a unei legi-cadru privind salarizarea bugetarilor. Trebuie precizat că şi în ipoteza în care s-ar conveni să elaborăm separat o lege a salarizării personalului didactic, aceasta nu rămâne în responsabilitatea Ministerului Educaţiei. Cu toate acestea, autorii moţiunii omit importante sporuri salariale care au fost acordate şi plătite în ultimul timp personalului didactic, precum şi unele drepturi care au fost recunoscute, precum Programul 100 de euro pentru cărţi, tichete cadou etc.

În mod inexplicabil, autorii prezintă ca restanţă şi Legea asigurării calităţii în educaţie, care a fost adoptată încă din data de 10 aprilie 2006, ceea ce denotă, cred eu, incompetenţa celor care au conceput textul moţiunii şi necunoaşterea legislaţiei în vigoare.

Autorizarea sanitară a şcolilor. Deşi se arată preocupaţi de nevoia de descentralizare, autorii moţiunii nu par a cunoaşte legislaţia în vigoare, după cum am văzut şi mai devreme, legislaţie care acordă responsabilităţi sporite autorităţilor locale în anumite domenii legate de educaţie. Mă bucur că am ocazia să reîmprospătez memoria dumneavoastră.

Legislaţia în vigoare, Legea învăţământului, cu modificările şi completările ulterioare, prevede foarte clar că: întreţinerea, reparaţiile şi igienizarea infrastructurii şcolare sunt atribuţii exprese ale consiliilor locale. Mă întreb aşadar dacă autorii moţiunii nu cunosc legea sau sunt doar de rea-credinţă, atunci când reproşează Ministerului Educaţiei existenţa şcolilor fără autorizaţie sanitară şi faptul că aruncă vina pe primari, pentru miile de şcoli care sunt în paragină. Pregătirea şcolilor pentru noul an şcolar este într-adevăr treaba primăriilor.

De dragul adevărului trebuie să mai precizăm că nu există mii de şcoli care sunt în paragină, şi nu faptul că sunt în paragină este cauza neautorizării sanitare. Astăzi nu mai vorbim despre şcoli care se prăbuşesc sau sunt în paragină, sunt doar şcoli care poate n-au încheiat lucrările de reparaţii. Iar o mare parte, respectiv 90% din şcolile care nu au autorizaţie, nu o au, nu pentru că nu sunt reparate sau reabilitate, ci pentru că în acea localitate nu există canalizare sau alimentare cu apă şi doar pentru acest lucru, nici şcoala nu poate primi autorizaţie, deşi ea este reabilitată.

Autorii moţiunii suferă de aceeaşi curioasă amnezie în ceea ce priveşte prevederile legale că reproşează ministerului educaţiei faptul că licitaţiile de furnizare a produselor alimentare necesare programului "Cornul şi laptele" nu au fost finalizate în 15 judeţe şi sectoare ale capitalei, deşi, conform legii, autorităţile locale sunt cele care au competenţa organizării licitaţiilor şi a distribuţiei produselor. Oare nu ştiu acest lucru chiar cei care au introdus acest program pe care noi l-am considerat bun? Şi eu mai spun o dată, şi l-am preluat şi dezvoltat acum până în clasa a VIII-a, inclusiv preşcolarii primesc acest produsele din acest program.

Încep cu mai multe detalii privind investiţiile. Începând cu anul 1999, toate investiţiile au trecut în seama bugetelor locale, respectiv ale unităţilor administrativ teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar. Descentralizarea a fost cuvântul de ordine prin care s-a dorit transferul real de responsabilităţi. În acest fel, rolul consiliilor locale şi a conducerii administrativ-teritoriale în administrarea patrimoniului şi la asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului de învăţământ creştea simţitor.

După această trecere a patrimoniului, subfinanţarea de mulţi ani a învăţământului a fost mai vizibilă în calitatea şi cantitatea bazei materiale a învăţământului preuniversitar. Din analiza datelor investiţionale la nivel local, a rezultat că majoritatea obiectivelor şi în primul rând cele amplasate în zone defavorizate, sărace sau în localităţi mici, nu se poate realiza pe baza finanţării în exclusivitate din bugetul local. Datorită lipsei resurselor de finanţare la nivel local, cu puţin excepţii, execuţia obiectivelor şi a lucrărilor începute cu mulţi ani înainte a fost sistată, fără a se putea lua măsurile de conservare necesare, fapt ce a avut consecinţe nefaste asupra construcţiilor iar de dezvoltare nici nu putea fi vorba.

Până în anul 2005 puţine lucrări s-au finalizat, s-au numărat acele obiective aflate în stadii avansate de execuţie care nu mai necesitau fonduri importante pentru punerea în funcţiune şi care erau amplasate, în general, în municipii cu posibilităţi de mobilizare a resurselor financiare.

Începând cu 2006, ministerul a elaborat programe distincte pentru fiecare tip de problemă din învăţământul preuniversitar, din care se pot enumera: pentru îmbunătăţirea, modernizarea şi dezvoltarea bazei materiale a şcolilor, începând cu ciclul primar şi continuând cu cel gimnazial, liceal şi postliceal, pentru educaţia timpurie, grădiniţe, de dotare cu utilităţi, pentru şcoli de arte şi meserii, pentru campusurile şcolare, granturi pentru şcoli şi nu în ultimul rând, informatizarea unităţilor de învăţământ preuniversitar. S-au analizat toate datele tehnice ale fiecărui obiectiv, respectiv lucrările necesare stadiului execuţiei, precum şi informaţiile economice. Un prim criteriu de eligibilitate a fost acela de a include în finanţare obiectivele începute în anii anteriori şi care se pot finaliza cu prioritate până la începerea anului şcolar.

Menţionăm că la nivelul ministerului nu există o evidenţă a unităţilor de învăţământ pe criterii politice, singurul criteriu fiind necesitatea, reieşită din teritoriu, acolo unde se impune efectuarea de lucrări, în primul rând, pentru a nu pune în pericol viaţa şi siguranţa copiilor, şi apoi pentru dezvoltarea bazei materiale.

În conformitate cu prevederile Legii învăţământului, ministerul poate aloca din bugetul propriu fonduri pentru finanţarea, pe bază de hotărâre de guvern, a unor programe anuale sau multianuale de investiţii, modernizare şi dezvoltare a bazei materiale. Astfel: începând cu anul 2001 a fost aplicată această prevedere a legii şi s-au alocat timid 1.600. 000 de roni pentru cinci lucrări de investiţii, din care 1.040. 000 pentru două obiective de investiţii noi şi 560.000 de roni pentru 3 lucrări de reabilitare.

În anul 2002 au fost cuprinse în finanţare 100 de lucrări cu suma de 17. 410. 000 roni. În anul 2003 s-a alocat suma de 8. 990. 000 roni, iar în anul 2004 - 9. 319, 000 de lei, se vede astfel o reducere faţă de 2002.

Rezumând, în perioada 2001-2004, s-au alocat pe bază de hotărâre de guvern 37. 319. 000 roni pentru 274 de lucrări.

În anul 2005 a continuat această finanţare pe un buget constituit în 2004 de partidul dumneavoastră, în care au fost finanţate 110 lucrări cu suma de 9 819 000 roni.

În anul 2006 s-au finanţat, faţă de cele 110 în anul anterior, 6. 111 lucrări cu suma de - în loc de 9. 800. 000 - 904.000.000 roni, din care pentru obiective de investiţii 144. 000.000.

În anul 2007 s-au finanţat 10 961 de lucrări cu suma de 1. 965. 790. 000 de roni, din care 2010 obiective de investiţii cu suma de 713. 000.000.

În anul 2008, până în prezent, s-a alocat suma de 1. 642. 342. 000 roni şi, evident, vom mai continua.

Astfel, în perioada 2005-2008 s-a alocat, pe bază de hotărâre de guvern, suma de 4.522.354.000 lei, pentru 25.421 de lucrări. Comparaţi, încă o dată vă citesc, perioada 2001-2004 când faţă de cele 4.522.000.000 atunci aţi alocat 37 de milioane pentru 274 de lucrări. Făcând o comparaţie a celor două perioade, rezultă că suma alocată pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat în perioada 2005-2008 a fost de 122 ori mai mare decât în perioada când aţi guvernat, iar numărul lucrărilor a fost de aproape 100 de ori mai mare.

În urma inundaţiilor care au avut loc în perioada iulie-august, vreau să vă spun că aproape şi dumneavoastră vi se pare de necrezut, dar este purul adevăr, în urma inundaţiilor care au avut loc în perioada iulie-august 2008 au fost afectate şi unele clădiri din învăţământ. Astfel, pentru cele 7 judeţe calamitate s-a alocat prin hotărâre de Guvern, pentru toate obiectivele afectate, suma de 8.063.000 de lei, pentru repararea a 78 de clădiri. Astfel, datele prezentate sunt elocvente pentru a demonstra interesul Ministerului Educaţiei pentru îmbunătăţirea, modernizarea şi dezvoltarea bazei materiale a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, bază aflată în proprietatea consiliilor locale.

Procesul descentralizării sistemului de învăţământ preuniversitar.

Descentralizarea reală şi efectivă a constituit o prioritate a Ministerului Educaţiei, iar argumentul de necontestat în această privinţă este faptul că proiectul strategiei pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate în învăţământul preuniversitar 2008-2013 este elaborat şi în circuit de obţinere a avizelor necesare pentru promovarea sa ca hotărâre de guvern.

Accesul sporit la educaţie şi eliminarea diferenţelor dintre educaţia din mediul rural şi urban. În ceea ce priveşte accesul sporit la educaţie, a şanselor egale de atingere a succesului personal şi eliminarea diferenţelor dintre educaţia din mediul rural şi cel urban, Ministerul Educaţiei a acţionat în mai multe direcţii. În primul rând, investiţii în dotări ale unităţilor de învăţământ, au fost dotate laboratoare şi cabinete şcolare din 4.805 şcoli gimnaziale şi şcoli de arte şi meserii, 1491 de licee, colegii şi grupuri şcolare şi 156 de şcoli speciale. Au fost achiziţionate materiale, echipamente şi aparate sportive pentru 4848 şcoli primare, gimnaziale şi şcoli de arte şi meserii, 1491 licee, colegii şi grupuri şcolare şi 156 şcoli speciale, precum şi pentru cele 70 de cluburi sportive şcolare şi 11 centre naţionale de excelenţă. Învăţământul vocaţional de artă a beneficiat de suma de 6.386.000 roni pentru achiziţii de materiale specifice în 39 de licee de artă, 11 şcoli cu program de artă şi 62 de unităţi de învăţământ cu program de artă.

Pentru actualizarea şi îmbogăţirea fondului de carte a fost utilizată suma de 35 milioane roni în 8 mii de grădiniţe, şcoli primare, gimnazii, licee etc.

Eficientizarea reţelei şcolare, respectiv comasare şcolilor. De ce se restructurează reţeaua şcolară? Iată argumentul care ar trebui să fie cunoscut depunătorilor moţiunii, din moment ce ideea de comasare a şcolilor a apărut în timpul guvernării dumneavoastră, exact pentru a asigura accesul egal la o educaţie de calitate.

Nu există niciun program al Ministerului Educaţiei de comasare sau desfiinţare de şcoli din mediul rural sau urban. Reamintim autorilor moţiunii că există o lege a învăţământului în vigoare cu mult înaintea începerii mandatului meu, care prevede că doar unităţile de învăţământ având 200 de elevi, respectiv 100 de preşcolari, pot avea personalitate juridică. Ca atare, unităţile de învăţământ cu efective mai mici de elevi nu au fost desfiinţate, ei, elevii, şi cadrele didactice funcţionează în continuare în aceleaşi locaţii, dar şcolile respective nu mai au personalitate juridică şi au devenit structuri ale celor mai mari.

Acolo unde unităţile de învăţământ nu îndeplineau condiţiile normale de funcţionare, elevii au fost duşi în şcoli care să asigure calitatea educaţiei, fiind asigurat, de altfel, şi transportul şcolar.

Un răspuns foarte important în rezolvarea acestei probleme îl constituie şi programul de campusuri şcolare şi şcoli de arte şi meserii. Aşa cum greşit aţi afirmat că aţi auzit de el de abia anul acesta, cel puţin ca şi membrii ai Comisiei de educaţie, ar fi trebuit să cunoaşteţi faptul că el a început cu finanţarea celor 84 de campusuri şcolare şi 84 de şcoli de arte şi meserii încă din vara anului trecut. Mi se pare incredibil, pentru membrii Comisiei de educaţie, să nu cunoască acest lucru.

Reorganizarea reţelei şcolare a condus la scăderea numărului cadrelor didactice necalificate prin încadrarea la nivelul unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică. Raportat la numărul total al cadrelor didactice, personalul didactic necalificat are o pondere foarte mică, procentul fiind sub 5%.

În anul şcolar 2007-2008, numărul de norme didactice ocupate cu personal didactic fără studii corespunzătoare postului a scăzut cu 771 de norme faţă de anul şcolar precedent. Ca să aveţi o idee mai clară, dacă în anul 2004-2005 aveam în cifre absolute 12.309 angajaţi fără studii, ca personal didactic, fără studii corespunzătoare, acesta reprezenta un procent de 4,64% din totalul de cadre didactice, în anul şcolar 2007-2008, am avut doar 10.707 reprezentând 4,09. În ceea ce priveşte suplinitorii, predomină suplinitorii calificaţi. Raportat la numărul total al cadrelor didactice, personalul fără studii corespunzătoare postului are o pondere foarte mică.

Pentru anul şcolar 2008-2009 estimăm o reducere a numărului de suplinitori, faţă de anul şcolar trecut, întrucât din analiza comparativă a rezultatelor repartizărilor pe posturile titularizabile, în anul 2007 şi 2008, reiese faptul că în anul 2007 au fost repartizaţi pe posturile titularizabile 6.455 de candidaţi, iar în anul 2008, au fost repartizaţi pe alte posturi titularizabile 8.404 candidaţi, astfel aproape 2000 de profesori în plus au fost titularizaţi faţă de anul trecut.

Faptul că în nicio unitate de învăţământ din mediul rural nu există personal didactic 100% calificat, evident, nu se confirmă. Este unul dintre cele mai mari neadevăruri din această moţiune.

În anul şcolar 2007 2008 au existat cel puţin 700 de unităţi de învăţământ cu personalitate juridică din mediul rural încadrate sută la sută cu personal didactic calificat.

Continuarea derulării proiectului pentru mediul rural, a cărui componentă parteneriatul social, mişcarea pentru educaţie, educatori, elevi, părinţi, s-a concentrat pe îmbunătăţirea accesului elevilor din şcolile din mediul rural la un învăţământ de calitate. În cadrul programului, 3076 de consilii de administraţie au beneficiat de facilitare pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare educaţională la nivel local, 6964 de unităţi şcolare au beneficiat de pregătire în elaborarea şi implementarea de proiecte şi s-au finanţat 1537 de granturi.

Ridicarea calităţii actului educaţional, elaborarea standardelor de evaluare. Cu privire la elaborarea standardelor de evaluare, vă informez că acestea, pentru clasele a IV-a, a VIII-a şi a XII-a există în sistem încă din anul 2003, timp care ar fi trebuit să fie suficient pentru semnatarii moţiunii să afle acest lucru.

De asemenea, dacă respectivii ar fi consultat programele şcolare, ar fi constatat că obiectivele cadru, competenţele generale de la nivelul curriculumului se află în consonanţă cu standardele. Atât programele pentru examenul de bacalaureat, cât şi cele pentru tezele cu subiect unic se raportează la aceste standarde, întrucât au drept unic referenţial curriculumul naţional.

Tezele unice şi examenul de bacalaureat. Introducerea tezelor cu subiect unic nu reprezintă o noutate absolută pentru sistemul educaţional românesc. Este o încercare de a unifica sistemul de evaluare prin apropierea de normalitate a examenelor, care, transformate în evenimente mediatice şi populiste nu fac decât să accentueze stresul elevilor şi al părinţilor. Transformarea fostelor teste naţionale în activităţi şcolare obişnuite, dar sistematice, riguroase contribuie la diminuarea percepţiei de şcoală grea în care miza examenelor la 13-14 ani, înainte de finalizarea învăţământului obligatoriu, este disproporţionată.

De altfel, ideea în sine nu-mi aparţine, dar eu ceea ce am făcut a fost să organizăm mai bine, să perfecţionăm modul de desfăşurare a acestora prin introducerea de proceduri specifice, riguroase. De aceea au fost continuate cursurile de formare pentru evaluare destinate cadrelor didactice iniţiate în anul şcolar 2006-2007, prin acreditarea unui program naţional de dezvoltare a competenţelor de evaluare ale cadrelor didactice în curs de derulare, primii 453 de absolvenţi realizând în prezent, la rândul lor, activităţi de formare. Dacă înainte de desfăşurarea tezelor cu subiect unic acuza principală a fost aceea că se va ajunge la o creştere artificială a notelor şi a mediilor, realitatea demonstrează că rezultatele sunt comparabile cu cele care se obţineau la testele naţionale, stresul fiind în schimb mult mai mic şi se încadrează perfect în curba lui Gauss.

Revenind la situaţia examenelor, în general, a vorbi despre încurajarea furtului înseamnă a acuza un sistem întreg, o întreagă categorie socială profesională, căreia noi, cei prezenţi în această sală, fie îi aparţinem, fie îi datorăm respect şi cuviinţă sau recunoştinţă.

Pentru prima dată în 19 ani s-au luat măsuri împotriva celor care nu şi-au respecta obligaţiile profesionale, tocmai pentru a asigura calitatea şi corectitudinea evaluării. De ani de zile vorbeam despre asemenea cazuri, dar nimeni nu a avut curajul să recunoască şi să facă ceva în acest sens.

În ceea ce priveşte examenul de bacalaureat, nu numai în mandatul meu s -au vândut subiectele la proba scrisă în piaţa publică. De asemenea, nu eu am decis publicarea subiectelor pe website, am decis păstrarea acestui mod de a le comunica.

Criticile vehemente faţă de tendinţa fiecărui ministru de a nega şi a modifica acţiunile predecesorului m-au determinat să mă preocup mai degrabă de îmbunătăţirea cadrului organizatoric şi de punerea în practică fără sincope a acestuia. Nu veţi găsi modificări sau schimbări făcute în educaţie în acest un an şi 4 luni.

Aşadar, în acest an şcolar, bacalaureatul nu a avut nicio deficienţă majoră în organizare, iar rezultatele elevilor se înscriu în tendinţa celor din anii precedenţi, fiind chiar cu câteva procente, nu multe, ca rezultate mai mici decât cele din anul precedent, ceea ce nouă ne arată că exigenţa şi corectitudinea evaluării s-a apropiat de ceea ce ne-am dori.

Afirmaţiile din moţiune se referă în mod tendenţios la evenimentele din vara anului 2006, legate de furtul subiectelor de istorie şi de aşa-zisa cumpărare a subiectelor de limbă şi de literatură română în piaţă.

Pentru cazurile în care s-a încălcat legislaţia de către cadre didactice s-au aplicat sancţiuni administrative şi în cazurile grave s-a apelat la justiţie. Astfel, în timpul desfăşurării examenului, datorită neîmplinirii atribuţiilor care le reveneau, au fost sancţionate un număr de 93 de cadre didactice, membri ai comisiei de bacalaureat, dintre care un preşedinte, un vicepreşedinte, un secretar, 4 membri ai comisiilor din centrele de examen, 4 examinatori pentru proba practică şi 82 de profesori asistenţi.

Procesul de descongestionare a conţinutului manualelor şi a programelor şcolare şi proiectarea procesului de învăţământ pe bază de competenţe.

Afirmaţia conform căreia sistemul de învăţământ are probleme de conţinut, curriculum trebuia orientat pe formarea de competenţe, pe dezvoltarea capacităţii creative şi de inovare, demonstrează necunoaşterea documentelor reglatoare care se aplică în cadrul curriculumului naţional în învăţământul preuniversitar românesc.

Orientarea curriculumului pe formarea de competenţe, pe dezvoltarea capacităţii creative şi de inovare este menţionat în mod explicit în documentele reglatoare elaborate şi aprobate de Ministerul Educaţiei, planuri-cadru şi programe şcolare în vigoare. Acest lucru se întâmplă deja de câţiva ani, dar, se pare, nu suficient de mulţi pentru autorii moţiunii.

La data de 15 mai a.c. s-a finalizat şi revizuirea programelor şcolare. Astfel, acest proces realizat pentru clasele între a V-a şi a VIII-a, declanşat în anul 2007, a implicat mai multe etape la care au participat cadre didactice din toate judeţele ţării care predau în învăţământul gimnazial.

La pagina 5 a moţiunii simple se specifică faptul că problema manualelor, deşi sensibilă, nu a intrat în preocupările ministerului. Semnalăm faptul că, din contră, problematica manualelor şcolare a reprezentat una din priorităţile Ministerului Educaţiei. În perioada 2005-2007 au fost evaluate şi aprobate pe baza criteriilor 892 de manuale şcolare, din care doar în 2007, 251.

Formarea competenţelor digitale.

în ceea ce priveşte necesitatea formării abilităţilor utilizării tehnologiei informaţiilor, un obiectiv major al Ministerului Educaţiei îl reprezintă integrarea efectivă a tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor în sistemele de educaţie şi formare. Ministerul Educaţiei a continuat programul guvernamental SEI - sistemul educaţional informatizat, lansat în anul 2001, numai că de data aceasta am ales nu să o facem prin încredinţare directă, precum primele patru etape ale programului, ci prin licitaţie publică.

Proiectele ministerului în domeniu încearcă să apropie conţinutul curriculumului naţional de cerinţele pieţei muncii. Astfel, în cadrul colaborării cu Firma "ORACLe" România, în anul 2007 au fost formate 502 cadre didactice, şi în anul 2008 un număr de 700 de profesori pentru predarea modulului "baze de date", inclus în curriculum naţional la disciplina Informatică.

Preocuparea Ministerului Educaţiei în dezvoltarea domeniului abilităţii digitale s-a materializat în elaborarea a două proiecte strategice în cadrul programului pe fonduri structurale europene, proiecte care vizează atât elevii, cât şi formarea cadrelor didactice, instruirea în societatea cunoaşterii - Intelteach şi instrumente digitale pentru ameliorarea calităţii evaluării în învăţământul preuniversitar.

Vorbind despre cheltuirea fondurilor europene, pot să vă spun că Ministerul Educaţiei, pentru cei care nu ştiţi, este ministerul nr.1 în ceea ce priveşte absorbţia acestora. La ora aceasta, programele şi proiectele depuse de instituţiile din subordinea ministerului şi în colaborare cu ministerul, pe bani europeni, consumă banii alocaţi Ministerului Educaţiei pentru anii 2010. Avem convingerea că vom cheltui toată suma şi chiar vom cere mai mult de la cei care nu vor apuca până în 2013 să-şi cheltuie aceşti bani.

Nu în ultimul rând, vreau să vă aduc în vedere programul guvernamental "Un desktop pentru fiecare elev de clasa a IX-a şi a X-a", program pentru care ordonanţa de urgenţă se află încă în Parlament şi voi vorbi despre ea puţin mai târziu.

Măsuri de prevenire a abandonului şcolar şi de susţinerea şcolarizării.

Ministerul Educaţiei a iniţiat şi derulează programe educaţionale destinate reducerii abandonului şcolar şi susţinerii participării şcolare a elevilor din întregul sistem de învăţământ preuniversitar.

Pentru transportul şcolar, în funcţie şi de reorganizarea reţelei şcolare, doar în mandatul meu s-au achiziţionat 1840 de microbuze. Vă reamintesc că România are puţin peste 3200 de unităţi administrativ-teritoriale. În măsura în care şi inspectoratele ar fi raportat corect, anul acesta am fi adus microbuze peste tot. Aşa, cu deficienţele de rigoare din sistem, o vom face la începutul anului viitor. Dar toată lumea care are nevoie de microbuz, are sau va primi cel puţin la începutul anului viitor.

Decontarea contravalorii transportului pentru elevi, asigurarea rechizitelor şcolare gratuite pentru elevii care provin din familii cu venituri reduse, am avut, în 2007, 775 de mii de beneficiari. Asigurarea ajutorului financiar de 200 de euro pentru stimularea achiziţiei de computere pentru elevi. Am avut în anul şcolar 2007-2008, 35 de mii de beneficiari.

Asigurarea programului naţional "Bani de liceu" prin care dăm 1,8 milioane lei vechi bursă elevilor care provin din familii defavorizate.

Extinderea programului "Cornul şi laptele", despre care am vorbit, la nivelul învăţământului gimnazial, continuarea derulării programelor PHARE, iniţierea şi dezvoltarea programelor pentru copiii ai căror părinţi muncesc în străinătate.

De asemenea, derularea programelor destinate informării şi formării părinţilor în domeniul nevoilor educaţionale ale copiilor, a consecinţelor abandonului şcolar şi a modalităţilor de susţinere a participării şcolare a propriilor copii.

Conduita civică şi prevenirea violenţei.

Ministerul Educaţiei a iniţiat şi derulat o serie de programe şi acţiuni menite să diminueze dimensiunea fenomenului violenţei, în prezent aflându-se în etapa de implementare a strategiei cu privire la reducerea fenomenului violenţei în unităţile de învăţământ preuniversitar.

În baza Ordinului comun al Ministerului Educaţiei şi al Ministerului de Interne şi Reformei Administrative, există o bună colaborare între unităţile de învăţământ, unităţile de poliţie locale şi unităţile de jandarmi, în vederea asigurării siguranţei civice în proximitatea şi în incinta unităţilor şcolare.

Educaţia permanentă, programele de perfecţionare şi formare continuă a cadrelor didactice, derulate în ultimii ani, se subscriu strategiei Ministerului Educaţiei, focalizată pe asigurarea calităţii, a descentralizării sistemului preuniversitar şi sunt în perfectă concordanţă cu politicile Uniunii Europene în domeniul formării şi dezvoltării cadrelor didactice şi formatorilor.

În 2007, am realizat următoarele: programe de obţinerea gradelor didactice, 20.345 de cadre didactice au fost înscrise pentru susţinerea definitivării în învăţământ sau obţinerii gradelor didactice I sau II, din care, pentru 18.306 persoane, gradele didactice au fost validate prin ordin al ministrului. De asemenea, din acestea, 97 de grade didactice au fost date pe baza conferirii titlului ştiinţific de doctor.

Programe de perfecţionare periodice - 37.000 de cadre didactice au parcurs 186 de programe de perfecţionare acreditate de către CNFP, programe prioritare ale ministerului - 16.831 de profesori, şi programe din oferta de formare a caselor corpului didactic - 188.236 de participanţi la 1798 de cursuri avizate de Ministerul Educaţiei.

Pentru 2008 programul încă nu s-a încheiat, dar 1449 de cadre didactice sunt planificate să participe la activităţi de perfecţionare în continuare.

Aşadar, preocupările pentru creşterea capitalului uman şi creşterea competitivităţii prin formare iniţială şi continuă, invocate în moţiune, sunt obiective ale ministerului nu numai în derulare, ci implementate.

De asemenea, de la intrarea în vigoare a actelor normative prezentate anterior, sistemul creat şi-a dovedit utilitatea şi eficacitatea. astfel, până în prezent au fost înregistrate următoarele rezultate: au fost autorizate la nivel naţional 42 de centre în domenii variate de activitate, tehnologia informaţiei, educaţie şi formare, comerţ, asistenţă socială, construcţii, construcţii de maşini, cultură, industrie textilă, industrie alimentară.

Au fost certificaţi peste 300 de evaluatori. Peste 12 mii de persoane au beneficiat de facilităţile create de acest sistem, fiind evaluate şi obţinând calificarea competenţelor dobândite pe alte căi decât cele formale.

Ministerul Educaţiei, separat sau împreună cu Centrul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor - CNFPA, a promovat, prin activităţi diverse, noul cadru legislativ, contribuind la informarea potenţialilor beneficiari. Se pare că partidul care avea portofoliul educaţiei la data aprobării documentelor de reglementare menţionate a uitat că a semnat un asemenea ordin care stabileşte cadrul legal pentru evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale.

Să ştiţi, dragi colegi, că eu înţeleg preocuparea P.S.D. pentru educaţie. Este firească. Aş fi fost fericit dacă datele pe care le-aţi prezentat, măcar cea mai mare parte a lor, ar fi fost corecte, şi această lucrare prezentată astăzi de dumneavoastră ar fi fost una cât de cât aproape de realitate. Nu vă bănuiesc de rea-credinţă, sunt convins că au fost date pe care nu le-aţi cunoscut.

Eu nu cred, sincer, că au existat, în ultimii zece ani, miniştri, predecesori de-ai mei, miniştrii educaţiei, care au fost mânaţi de rea-credinţă sau nu s-au implicat. Pur şi simplu, acelea au fost resursele pe care le-au putut gestiona la acea dată şi sunt convins că le-au gestionat cu bună-credinţă şi cu dragoste faţă de sistem. Numai că acele resurse nu erau atât de multe pe cât ne-am fi dorit.

Dacă astăzi, şi v-am prezentat aceste date, avem atâtea resurse, sunt două cauze pe care trebuie să le menţionez neapărat: prima este cota unică, măsură care a generat resurse, iar a doua cauză este premierul Călin Popescu-Tăriceanu, care a considerat că împărţind aceste resurse primordial educaţiei, onorează cu adevărat sintagma "educaţia-prioritate naţională".

Vă mulţumesc foarte mult şi închei prin a vă spune, apropo despre cererea de demisie pentru mine, către colegii parlamentari din P.S.D., poate vorbiţi cu colegii dumneavoastră din Comisia pentru educaţie de la Senat care au votat împotriva Ordonanţei de urgenţă care dă un desktop fiecărui copil din clasa a IX-a şi a X-a. Eu am speranţa că, în plen, Senatul va revizui şi va schimba acest raport negativ al comisiei pentru educaţie, mai ales în condiţiile în care Comisia pentru buget-finanţe a Senatului, care este recunoscută pentru rigoare, a dat un raport pozitiv.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze).

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate domnule ministru, n-am vrut să vă întrerup, pentru că vorbiţi pentru învăţământ, dar aţi epuizat şi timpul de după şi timpul P.N.L.-ului. Sper că aţi făcut-o în folosul învăţământului.

Încep dezbaterile. Vă informez că s-au înscris la cuvânt: din partea Partidului Social Democrat, doamna Ecaterina Andronescu, doamna Lia Olguţa Vasilescu şi Alecsandru Ştiucă; din partea Partidului Naţional Liberal, domnii Ioan Ghişe şi Horia Victor Toma; din partea P.D-L.-ului, Valeriu Tabără, Gabriel Sandu; din partea P.R.M.-ului, domnul Paul Magheru şi dacă-i rămâne timp, domnul Adrian Moisoiu; din partea Partidului Conservator, Mircea Costache, iar din partea minorităţilor naţionale, domnul Slavomir Gvozdenovici.

Are cuvântul doamna Ecaterina Andronescu.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Este un moment important dezbaterea noastră de astăzi, pentru că ea vine la începutul unui nou an de învăţământ şi eu cred că este declanşată cu bună-credinţă pentru că, după opinia mea, educaţia este factorul strategic al dezvoltării durabile. Nici o ţară nu-şi poate permite să abandoneze acest important factor, cu atât mai mult cu cât, de asemenea sunt conştientă şi convinsă de faptul că inteligenţa este singura resursă inepuizabilă şi ea este şi cea care poate să ajute România să micşoreze decalajul de alte ţări dezvoltate ale lumii.

Aşadar, domnule ministru, de la aceste considerente am pornit atunci când am declanşat această dezbatere pe principalele probleme ale sistemului de învăţământ. V-am ascultat cu atenţie şi vă mărturisesc, ca un slujitor al şcolii ce mă consider, că am încercat să vă găsesc scuze pentru ce totul este perfect în sistemul de învăţământ. Poate că sunteţi foarte tânăr, şi acest lucru vi l-am spus şi atunci când aţi fost învestit ca ministru. Poate că nevenind din sistem şi neavând suficient timp să cunoaşteţi sistemul, toate aceste lucruri v-au determinat să apreciaţi că sistemul este perfect şi că nimic nu mai trebuie realizat în sistem.

În realitate, trebuie să constatăm o creştere continuă a decredibilizării sistemului. Şi acest lucru este cel care mă îngrijorează. Şi nu numai pe mine mă îngrijorează, ca slujitor al şcolii. În primul rând, îi îngrijorează pe părinţii care-şi trimit copiii în şcoală şi care trebuie să fie convinşi că acolo au de ce să-şi trimită copiii, că au şi ce şi de la cine învăţa.

În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că sistemul de educaţie este în toată lumea unul dintre cele mai dinamice sisteme. Nu putem să aşteptăm să treacă vremea fără să introducem în sistem proiectele de care el are nevoie, în aşa fel încât să dea resursele umane performante, care să dea în viaţa economică şi în dezvoltarea fiecăruia performanţa de rigoare.

De aceea, am să spun cu toată convingerea că sistemul românesc de învăţământ are în acest moment o problemă de conţinut, că trebuie neapărat revăzut conţinutul integral - de la grupa pregătitoare, dacă vreţi, şi până la ultima clasă de liceu, şi că această revedere trebuie făcută pe baza unei strategii, a unei viziuni de dezvoltare a sistemului de învăţământ. Încotro vrem să ducem noi sistemul de învăţământ? Vrem să creăm competenţe? Vrem să contribuim cu sistemul de învăţământ la dezvoltarea personală a fiecărui elev, în aşa fel încât să fie capabil să se adapteze la toate schimbările din societate? Atunci trebuie să introducem modificări esenţiale în conţinutul programelor şcolare.

Am fost pur şi simplu îngrijorată când am auzit-o pe doamna secretar de stat vorbind despre reducerea cu 30%, şi că manualele rămân la fel, şi că din trei pagini citim două şi una o lăsăm la o parte. Nu cred că această abordare nu este una păguboasă pentru sistem. Eu cred că trebuie căutaţi şi chemaţi profesioniştii care, într-adevăr, trebuie să elaboreze programele capabile să dezvolte competenţele cheie şi competenţele adăugate, pentru că pe lângă competenţele-cheie, probabil că citiţi documentele Uniunii Europene care merg în direcţia adăugării multor competenţe pe care şcoala trebuie să le formeze şi în ceea ce priveşte educaţia complementară, şi în ceea ce priveşte cetăţenia, şi în ceea ce priveşte abilităţile tehnologice, pentru că trăim într-o perioadă în care tehnologiile sunt explozive.

De aceea, consider că este absolut necesar să aducem o modificare importantă în conţinutul programelor noastre şcolare, pornind de la obiective strategice foarte clar exprimate. Şi, fără îndoială, trebuie să ţinem seama că aceste competenţe trebuie să fie relevante pentru piaţa muncii, indiferent că vorbim despre şcoala de arte şi meserii sau despre liceele tehnologice. Pentru că, altfel, nici părinţii, nici elevii nu vor mai înţelege la ce le este bună şcoala dacă într-adevăr şcoala nu-i ajută să dezvolte o carieră profesională corectă.

Avem, domnule ministru, şi o problemă de structură a sistemului de învăţământ. Pentru că aţi vorbit despre pachetul de legi şi aţi venit cu inovaţii în acest pachet de legi. Eu cred că orice strategie, şi mă refer şi la ideea de obiective strategice în legătură cu structura învăţământului, nu poate să nu ţină seama de tradiţiile sistemului românesc de învăţământ şi de conservarea a ceea ce a fost valoros în acest sistem şi, fără îndoială, de preluarea tendinţelor care se manifestă în Europa şi pe plan internaţional.

De aceea, structurarea pe învăţământul primar, gimnazial şi liceal inferior, ca învăţământ obligatoriu, cu cunoştinţele de bază necesare pentru a se descurca în viaţă şi în carieră, mi se pare că este un obiectiv pe care nu trebuie să-l uităm şi, mai ales, nu trebuie să-l abandonăm şi să-l ratăm. Dar nici şcoala de arte şi meserii, din păcate nerelevantă în ultimii ani, nu trebuie lăsată la o parte.

Mă uitam la structura anului şcolar 2008-2009 şi am constatat că sunt câteva judeţe unde cifra de şcolarizare pentru acest domeniu al şcolii de arte şi meserii este zero. Nu pot să cred că acele patru-cinci judeţe nu au nevoie de meseriaşi, nu au nevoie de profesioniştii domeniilor care se dezvoltă în judeţele respective.

Dar, stimate domnule ministru, stimaţi colegi, cred că avem o mare problemă şi cu evaluarea în sistem. Din păcate, evaluările naţionale au produs poate cea mai importantă decredibilizare a sistemului, prin modul în care au fost gestionate, prin modul în care s-au deschis căi pentru fraudare, au adus o imagine care cu greu va fi ştearsă de pe obrazul sistemului românesc de învăţământ.

De aceea, domnule ministru, vreau să vă întrebaţi colaboratorii de ce, deşi aveam o lege din 2003 care stabilea elaborarea standardelor naţionale de evaluare, acest lucru nu s-a realizat, pentru că, altfel, nu mai aveam nevoie de invenţii, cum au fost testele naţionale sau tezele cu subiect unic, pentru că în interiorul aceluiaşi ciclu de învăţământ, cel al învăţământului obligatoriu, nicăieri în lume nu se fac testări intermediare. Este un ciclu complet, testarea puteam s-o ducem între cicluri, dar nu în interiorul ciclului.

Avem nevoie ca de aer de standarde naţionale de evaluare, în aşa fel încât nota pe care profesorul o acordă, indiferent în ce şcoală din ce localitate din ţară, să fie cât mai obiectivă cu putinţă. Poate că decredebilizarea examenului de bacalaureat a produs cele mai mari deservicii sistemului de învăţământ. De aceea, prin vocea pe care o reprezint ca slujbaş al şcolii, de nenumărate ori am atras atenţia asupra faptului că nu este normal să păstrăm în metodologia examenului de bacalaureat al anului 2008, aceleaşi considerente de care am ţinut seama în 2007 şi care ne-au adus într-o situaţie nefericită, de fraudarea examenului.

Din păcate, responsabilii cu elaborarea metodologiei au găsit de cuviinţă că trebuie să menţină şi să continue să aducă în faţa examenului de bacalaureat aceleaşi mari probleme, aceleaşi tentaţii facile la fraudare.

Dar, stimate domnule ministru, cred că avem o foarte mare problemă de resurse umane, pentru că nu putem să nu recunoaştem o creştere a demotivării în întreg sistemul de învăţământ. Şi vorbesc despre demotivarea elevilor, despre demotivarea profesorilor şi poate că nu în ultimul rând şi de demotivarea părinţilor. De aceea, cred că pentru a remotiva pe fiecare din actorii principali ai sistemului, trebuie să găsim acele soluţii care să îi readucă în şcoală, în această emulaţie a transferului de competenţe de la profesor către elev.

Cred că prin conţinut putem să remotivăm elevii. pentru că trebuie să ne uităm la faptul că dacă până în 1989 şcoala era singura sursă de informaţii, acum, elevul are numeroase surse de informaţii. Dar şcoala trebuie să rămână singura care face o selecţie corectă a informaţiilor utile şi o separare a lor de cele care sunt inutibilizabile de către elevi şi care nu fac decât să-l încarce şi să-i ocupe timpul. De aceea, pledez încă o dată pe revederea conţinutului.

Şi profesorii sunt demotivaţi şi sunt foarte amărâtă pentru acest lucru şi sper ca legea pe care o avem pe masa Camerei Deputaţilor să treacă, pentru că ea ar fi de natură să aducă o uşoară ameliorare salarizării profesorilor. Este prevăzută o creştere de 50%. Nu este o creştere semnificativă pentru nivelul salarizării profesorilor, dar cât de cât înseamnă o reaşezare a rolului lor social. Este imposibil să-i atragem pe cei buni din fiecare generaţie cu un salariu care nu trece de 10 milioane, atunci când dacă merg spre mediul privat ei câştigă de 3-4 ori sau chiar de mai multe ori pe atât.

Dar cred că profesorii trebuie remotivaţi şi prin modul în care trebuie regândită atât formarea iniţială, cât mai ales formarea continuă, formare care trebuie să fie susţinută din bugetul ministerului. Pentru că nu te poţi duce în faţa clasei cu ceea ce ai învăţat când erai tu student. Ca profesor, trebuie să înveţi în fiecare zi. Şi nu au, din păcate, resursele personale cu care să realizeze abgradarea cunoştinţelor. Dar cred că trebuie să găsim o formulă instituţională să-i apropiem pe părinţi de şcoală. Să formeze împreună cu profesorii echipe care să susţină performanţa elevilor. Este, cred, absolut necesară.

Vorbind de profesori, domnule ministru, vă mărturisesc că am fost de-a dreptul speriată să constat că în foarte multe din judeţele ţării numărul celor titularizaţi este sub o treime din numărul posturilor didactice din sistem. Probabil nu cunoaşteţi acest lucru că, altfel, cu siguranţă, n-aţi fi în situaţia să staţi liniştit. Dar cum să nu fiu eu speriată dacă mă uit la judeţul Galaţi, care are 2918 posturi şi doar 322 de titulari, sau la judeţul Mehedinţi, unde din 874 de posturi sunt doar 137 de titulari, sau la Mureş, unde din 2500 de posturi, sunt 407 titulari. Şi, sigur, aş putea să continui şirul exemplelor cu judeţele Neamţ, Satu-Mare, Suceava, Vaslui, Vrancea, Bucureşti, Brăila, Dolj, Botoşani şi aşa mai departe; un număr extraordinar de mare de judeţe.

S-a creat o problemă. Problema aceasta este generată de cine? De inspectorii care n-au scos la concurs la titularizare posturile? Poate să fie un răspuns. Atunci, ei trebuie să fie traşi la răspundere. dacă nu, trebuie să înţelegem de ce nu reuşim să ocupăm cu titulari aceste posturi, pentru că, fără îndoială, titularizarea ar da stabilitate şi performanţă sistemului.

Aţi vorbit aici despre resursele financiare. Şi, într-adevăr, trebuie să recunosc cu toată sinceritatea, au fost numeroase resurse financiare. Aş spune că, într-adevăr, Ministerul Educaţiei a avut resurse financiare mai numeroase decât oricând într-o perioadă anterioară. Dar, din păcate, trebuie la fel de sincer să recunoaştem că ele nu se văd în efectele pe care ar fi trebuit să le producă în sistemul de învăţământ. Şi acest lucru este de natură să mă îngrijoreze.

Iar dacă ne uităm la ce s-a întâmplat anul acesta, iată, spun chiar documentele oficiale că investiţiile s-au realizat doar în proporţie de 16%, că reabilitările doar 33%, că reparaţiile capitale doar 57%, consolidările doar 40% iar igienizarea 63%.

Fără îndoială că, după opinia mea, este o problemă de asumarea responsabilităţii. Au responsabilitate autorităţile locale, dar nu cred că ministerul se poate deroba de responsabilitatea pe care o are asupra întregului sistem de învăţământ. Trebuie să formeze, împreună cu autorităţile locale, împreună cu inspectoratele şcolare, un tot unitar în determinarea celor care au responsabilităţi directe pentru ca toate proiectele pentru sistemul de învăţământ să se deruleze până la capăt cu bine.

De multe ori am auzit că sunt vinovate numai autorităţile locale. Eu nu cred că putem să aruncăm vina numai pe ele, pentru că de multe ori resursele financiare n-au ajuns la timp. În calitatea pe care o am, de ordonator de credite la universitatea pe care o reprezint, ştiu că în două săptămâni nu poţi organiza licitaţii, şantierul şi să şi termini lucrările. Dacă resursele financiare au ajuns în şcoli la sfârşitul lunii august sau la începutul lunii septembrie, este evident că n-aveau cum, cei care răspund de asemenea lucrări, să le deruleze până la începutul anului şcolar.

De aceea, cred că trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului şi să-şi asume fiecare responsabilitatea pe care o are.

Cred că sistemul are o problemă şi de gestionare. Într-adevăr, soluţia este descentralizarea. Există o lege care stabileşte un prim proiect al descentralizării din 2003. s-a aplicat pilot în opt judeţe. Din păcate, a murit aşa cum a fost declanşat. De atunci nu mai ştim dacă a fost bună soluţia aceea, dacă ea trebuie corectată, dacă ea trebuie abordată într-o altă manieră. Eu cred că este absolut necesară descentralizarea şcolilor şi acordarea de autonomie fiecărei şcoli.

Pentru că-i este imposibil, dacă nu foarte greu, oricărui ministru din Cabinet să ştie ce trebuie făcut în fiecare şcoală. Descentralizarea este necesară şi ea ne-ar ajuta să şi depolitizăm sistemul. Pentru că, deşi în Programul dumneavoastră de guvernare scrie foarte clar, şi printre primele obiective, "depolitizarea sistemului", cum aş putea eu să accept că acest lucru a fost dus la îndeplinire când, iată, şi în această perioadă constatăm că sunt înlocuiţi directori pe criterii politice, că aceşti directori sunt înlocuiţi după ce toată vara au stat în şcoli să le pregătească pentru începutul anului şcolar?

Cred că odată, indiferent în ce partid am fi, trebuie să acceptăm autonomia şcolilor, inclusiv în ceea ce priveşte numirea directorilor, numire care să se facă pe baza unor criterii de performanţe, pe baza unui proiect managerial şi în bun dialog cu autorităţile locale. Aceste lucruri nu mai pot să fie amânate, pentru că ele produc continuu pagube sistemului de învăţământ.

Aţi vorbit aici, domnule ministru, de Pactul pe educaţie şi, sigur, deşi alţii au fost cei care au iniţiat acest pact, nu cred că acest lucru este important. Important este că el a fost semnat şi că el trebuie respectat. S-a făcut o rectificare negativă bugetului Educaţiei, deşi toţi semnatarii s-au angajat pentru 6% din p.i.b., acum, sistemul de învăţământ are jumătate de miliard de RON mai puţin prin această rectificare negativă. Este o abatere de la pact pe care o reproşez.

Sunt foarte multe lucruri de spus, domnule ministru. Aş vrea să consideraţi că această moţiune, că ceea ce scrie în această moţiune sunt lucruri care nu pornesc dintr-o rea-credinţă. Sunt lucruri care pornesc din dorinţa de a face un sistem de învăţământ mai bun, mai performant şi cred că acest lucru este şi posibil.

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Aţi consumat 15 minute din timpul afectat Partidului Social Democrat.

Are cuvântul domnul Ioan Ghişe, din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnul Ioan Ghişe:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimate doamne şi stimaţi domni colegi deputaţi,

Pentru problema în discuţie, problema sistemului românesc de învăţământ, am putea avea în vedere următoarele tipuri de propuneri: realizarea unui acord politic al partidelor parlamentare şi partenerilor sociali pentru susţinerea pe termen lung a unei viziuni, a unei strategii şi a programelor naţionale multianuale pentru dezvoltarea învăţământului românesc; realizarea unui acord politic privind salarizarea în sectorul bugetar şi în sistemul de învăţământ, în particular; dotarea fiecărui elev din România şi a fiecărui cadru didactic cu câte un laptop, pe care să poată desfăşura programe educaţionale şi conectarea la Internet; realizarea unui acord politic pentru o strategie naţională de atragere maximală a fondurilor europene pentru dezvoltarea resurselor umane; promovarea unei legi-cadru privind creşterea capacităţii administrative, a performanţelor şi instituţiilor publice; şi, nu în ultimul rând, promovarea metodelor moderne de management organizaţional şi, respectiv, management de proiect.

Pactul naţional pentru educaţie, semnat în 5 martie 2008, este rezultatul unei presiuni politice şi mediatice deosebite, care s-a desfăşurat pe timp de mai mulţi ani. Bine ar fi fost ca un astfel de document să fi fost semnat la începutul mandatului.

În 14 iunie 2005, în Parlament se propunea: realizarea unui acord naţional privind strategia de dezvoltare a învăţământului românesc pentru următorii 20 de ani, fundamentarea acestei strategii pe viziune asupra evoluţiei României şi pe seturi de principii şi valori, care se constituie în standarde ale naţiunilor lumii civilizate; aplicarea în sistemul de învăţământ a metodelor societăţii educaţionale şi ale societăţii informaţionale; proiectarea în învăţământul de stat a specialităţilor profesionale, în funcţie de prognozele necesarului de resurse ale economiei naţionale şi ale cererilor viitoare de pe piaţa muncii, reconsiderarea importanţei şi rolului disciplinelor umaniste pentru fundamentarea educaţiei copiilor şi tinerilor, bazate pe principii şi metode ale eticii şi moralei, crearea unui plan naţional pentru garantarea posibilităţii fiecărui copil şi tânăr de a deţine un computer şi asigurarea şanselor de instruire în domeniul tehnologiei informaţionale, definirea şi crearea standardelor de calitate în domeniul învăţământului, pentru a fi compatibile cu cele ale naţiunilor civilizate. Aşa ceva se propunea la început de mandat.

Din păcate, însă, inclusiv în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor nu s-a găsit acordul politic pentru a susţine ceea ce în Programul de guvernare s-a aprobat de Parlament ca politici în domeniul învăţământului: 10 mai 2005, propunere pentru creşterea performanţelor instituţiilor publice, obiectiv de interes naţional; 19 aprilie 2005, necesitatea de a fundamenta, bazat pe principii, în mod echitabil, salarizarea în sectorul public; 8 noiembrie 2005, declaraţie politică referitoare la modul în care se face salarizarea în sectorul bugetar; 2 mai 2006, necesitatea şi urgenţa echilibrării sistemului de salarizare în sectorul public.

Stimate doamne şi stimaţi domni colegi, dacă numărăm bine membrii Camerei Deputaţilor, descoperim că grupurile care depun moţiune azi şi mâine pe subiectul "învăţământului", P.S.D. şi P.D., sunt majoritare.

Întrebarea de bun-simţ este: dacă îngrijorarea acestor partide este atât de mare pentru învăţământ, de ce acele lucruri prevăzute în Programul de guvernare şi propuse în Parlament încă din primul an de mandat, de ce nu şi-au găsit cel puţin susţinerea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, dacă nu chiar a plenului?

Pentru că, vedeţi dumneavoastră, să vii şi să spui în moţiune, "dobândirea unor abilităţi noi precum cele digitale şi informaţionale", "cultură tehnologică", mă scuzaţi, în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, Proiectul de lege "Un laptop pentru fiecare elev şi fiecare cadru didactic" zace din septembrie 2006. Nu se promovează din raţiuni politicianiste, nu pentru că n-ar fi util ca toţi copiii din România şi cadrele didactice, în întregime, să fie dotate cu laptopuri. Pe acest subiect, prima declaraţie politică datează din 16 mai 2006.

În moţiune, distinşii semnatari menţionează la un moment dat faptul că, în rapoarte internaţionale, România este declasificată faţă de anii anteriori. Raportul PIRLS pe 2006, care face o evaluare comparativă din 5 în 5 ani în mai multe ţări, pentru a verifica abilităţile de lectură ale copiilor care termină ciclul primar, spune: "România, în raportul din 2001, se situa peste media internaţională. Acum, adică în 2006, se află sub medie". Întrebare: cine oare, dacă nu P.S.D.-ul, a guvernat între 2001 şi 2004? Ca raportul din 2006 s-a făcut pe cei 5 ani anteriori.

P.S.D.-ul plânge din când în când de grija săracilor din România. Dar, dacă este atât de îngrijorat de săracii din învăţământ, întrebarea este următoarea: de ce în 2004 cheltuielile pentru educaţie erau de 7,9 miliarde lei, iar în 2008 sunt de peste 26 miliarde de lei, în condiţiile în care media anuală a inflaţiei, în guvernarea P.S.D., era 21%, iar în guvernarea Partidului Naţional Liberal 7%?

De ce oare colegii semnatari de la P.S.D., în 2004, alocau din produsul intern brut, de 60 de miliarde euro, al României, doar 3,2% pentru învăţământ când, acum, în 2008, dintr-un produs intern brut de peste 130 miliarde euro se alocă 6%? De grijă mare pentru elevi? Întrebarea este: de ce în 2004 cheltuiala/elev, de care acum spun semnatarii moţiunii, cheltuială care ar trebui s-o urmeze elevul, era de 28 RON, iar acum este de peste 83 RON.

Stimate doamne şi stimaţi domni, moţiunea, una dintre cele care constituie o ploaie de moţiuni la adresa Guvernului înaintea campaniei electorale, abordează un subiect important pentru societatea românească, dar în mod politicianist.

Dacă se dorea cu adevărat să se rezolve problemele grele ale sistemului de educaţie, asta s-ar fi făcut în timp, în cadrul comisiilor de specialitate, fie de învăţământ, fie cele de buget. Pentru că să vii acum să acuzi guvernul de ceea ce a făcut sau nu a făcut cât timp tu în comisii şi în plen l-ai obstrucţionat, pare puţină făţărnicie şi demagogie.

Făcând o evaluare aritmetică, apreciem următorul lucru: probabil că astăzi P.D.-ul va vota moţiunea P.S.D.-ului, iar mâine P.S.D.-ul nu va vota moţiunea P.D.-ului, cel puţin aşa reiese din declaraţiile liderilor politici.

Dacă ne uităm în ceea ce se propune în moţiuni - şi în cea de azi, şi în cea de mâine - descoperim că ele au în comun un singur lucru: demiterea ministrului educaţiei. Problema a fost soluţionată de Curtea Constituţională, în sensul că o moţiune nu rezolvă o astfel de problemă. Şi atunci ne punem întrebarea, noi şi cetăţenii României care ne urmăresc, de ce s-au mai făcut acum aceste moţiuni? Răspunsul este unul singur: pentru a promova demagogie, populism şi, în unele locuri, minciună prin omisiune, în intenţia de a atrage capital politic.

Stimaţi domni, nu mă aştept ca ceea ce v-am spus să vă facă mare plăcere, dar sper sincer că acasă, în intimitatea dumneavoastră sau între colegi la partid, veţi considera că din cele ce s-au spus multe sunt adevărate, şi atunci, aşa cum se spune, când vrea cineva să arunce piatra, să vadă primul dacă nu cumva el este cel cu păcat.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze).

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule coleg.

Aţi consumat 9 minute din timpul alocat Partidului Naţional Liberal.

Are cuvântul în continuare domnul Cezar Preda, din partea Partidului Democrat-Liberal.

Permiteţi-mi să vă amintesc că aveţi 12 minute în total.

Domnul Cezar Preda:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Eu am să fiu foarte scurt, pentru că aş vrea să tratăm şi punctual modul în care s-au gestionat până la urmă fondurile pentru învăţământ.

Ne-a vorbit aici domnul ministru de microbuze şi ne-a spus că a adus 1.860 şi mai aduce la începutul anului tot ce are nevoie ţara asta. Da, domnule ministru, numai că din câte am văzut eu din presă, le-aţi adus în primul rând acolo unde aţi vrut dumneavoastră şi acolo unde să vă asiguraţi victoria în alegerile din noiembrie, şi asta vorbind pe cifre: câte aţi adus în Colegiul în care candidaţi dumneavoastră? Ăsta este de fapt pragmatismul unor realizări.

Ne-aţi spus dumneavoastră de modul în care sunt repartizate fondurile pe localităţi. Vă rog să luaţi hotărârea de guvern, aşa cum spun şi semnatarii moţiunii, să vedeţi unde aţi dat banii şi câţi bani aţi dat din cele 10.000 miliarde care s-au dat de guvern pentru localităţile gestionate de oamenii dumneavoastră?

Asta este realitatea. Sunt lucrări efectuate în şcoli deja şi neplătite, iar ceea ce a arătat mass-media este clar, sunt şcoli în care se învaţă ca acum 100 de ani şi şcoli care au primit bani, de care chiar nu au nevoie acum, pentru că nu ştiu cum să-i gestioneze în ultimele zile.

Aţi privit necesarul prin prisma, cred, prin numărul de stele de pe drapelul Uniunii Europene, că dacă aţi fi privit cu realism, atunci aţi fi văzut că necesarul este în altă parte.

Şi am să fac acum o retrospectivă, domnule ministru, fără să vă supăraţi pe mine. Au fost miniştri ai învăţământului din toate partidele, şi aş începe cu Marga, m-aş duce la doamna Andronescu, m-aş duce mai departe la Miclea, la Hărdău, oameni de şcoală, care s-au chinuit în mandatele, în ultimele două mandate, să spună guvernelor lor şi şefilor de guverne cât de necesară este investiţia în învăţământ.

Dumneavoastră staţi pe o grămadă de bani. Această grămadă de bani, votată şi de Parlamentul României, s-a ajuns la ea şi prin demisia unui ministru onorabil - singurul ministru care prin demisia sa a forţat alocarea celor 6% din p.i.b.

Să ştiţi că nu asta este pentru noi dramatic, că sunt aceşti bani şi-i gestionaţi dumneavoastră. Pentru noi dramatic este faptul că banii sunt gestionaţi, scuzaţi-mă, cu incompetenţă sau cu nepricepere.

Întotdeauna, când doreşti să pui un ministru şi tu să stai în spate, să te foloseşti, să-ţi faci propriile afaceri şi propriile interese, pui un ministru care nu este legat de acel domeniu.

Sunteţi, domnule ministru, un exemplu elocvent de asemenea demnitar şi daţi-mi voie să vă spun, veţi vedea, după dumneavoastră, câţi se vor chinui ceilalţi miniştri să îndrepte aceste rele.

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Paul Magheru, din partea Partidului România Mare.

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Se zice că cea mai bună improvizaţie este cea pregătită de acasă. După ce am citit moţiunea simplă, sincer să vă spun, nu intenţionam neapărat să iau cuvântul. Dar ca om de şcoală, ca profesor nu puteam să nu mă folosesc de orice ocazie, de orice mişcare, de orice acţiune care este în favoarea învăţământului, fie el preuniversitar, fie universitar, încât, oarecum sunt pus într-o situaţie destul de neplăcută, aproape delicată, dar vreau să spun responsabilă totuşi, de a susţine o moţiune simplă, trebuie să recunosc, destul de subţire şi nu foarte bine elaborată.

O susţin pentru foarte multe motive, dar nu înainte de a vă spune că mă descurc foarte greu în acest "el grand teatro del mundo". Nu mai ştiu exact cum o moţiune simplă P.S.D. împotriva unui guvern P.N.L., că de multe ori nu mai ştiu ce e teatru şi ce e realitate.

Şi, ca să nu fiu caraghios, mi-am punctat două, trei chestiuni absolut la obiect, şi anume: în primul rând, după cum vă spuneam şi ştie toată lumea, ieri a avut loc deschiderea anului şcolar preuniversitar. Din păcate, s-a politizat prea mult şi nu e voie. În antichitate, pentru încercările de pervertire a copiilor, să ştiţi că oamenii erau obligaţi să bea cucută. Apoi, unii au fost, alţii nu au fost, invocând tot felul de motive.

În ceea ce priveşte, am preferat să particip la un audit al Asociaţiei Europene a Universităţilor şi, din păcate, din moţiunea aceasta lipsesc cel puţin două cicluri, într-o vedere de ansamblu a învăţământului nostru, a sistemului naţional de învăţământ: este vorba de masterate şi de doctorate.

Mai departe, ceea ce am constatat eu: într-adevăr, se spune în moţiunea aceasta simplă "Guvernarea de dreapta - un eşec pentru Educaţie". Guvernarea de dreapta - m-am străduit să mă gândesc care o fi fost cea de stânga sau care este cea de stânga, pentru că cel puţin P.S.D.-ul este de centru stânga. Care o fi cea de stânga? Vă spun eu care este cea de stânga: cea de stânga probabil a fost cea comunistă, până în ´89.

Dar, din păcate, aici s-a greşit, şi anume: absolut toţi cei care s-au perindat la conducerea acestui Guvern, au fost prea pripiţi ori au subestimat învăţământul românesc de până în '89, ori, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu reforma în învăţământ, îmi amintesc şi am să încep chiar cu un onorabil ministru care a fost invocat aici, Andrei Marga, era adevărat că venea tot din partea dreaptă. Uite, cum strică uneori dreapta, în sensul că-mi amintesc, de exemplu, deviza lui Marga era: reformă acum, reformă acum, cu orice preţ. A dat ordine, a dat instrucţiuni ş.a.m.d., dar nu mai urmărea nimeni cum se realizează în realitate. Au venit apoi alţi miniştri, mai mult bărbaţi, însă, nu pentru că este colega noastră, dar cel puţin până acum, cea mai vrednică s-a dovedit a fi o femeie.

Vreau să vă spun apoi în legătură cu altă chestiune: eu nu am avut nicio speranţă, eu n-am avut nicio speranţă, de exemplu, că acest pachet de legi despre care s-a vorbit şi căruia nici nu i-am dat mare importanţă, după ce s-a făcut o instituţie paralelă cu acest proiect de lege, şi anume, acel pact care a fost condus de la Cotroceni, în loc să fie lăsat Executivul, Puterea să-şi facă datoria şi să înainteze în continuare acest pachet legislativ.

Nu vreau să vă reţin prea mult. Aş dori încă să mai vorbească şi un coleg de-al meu, dar din păcate, uitaţi-vă unde duce graba: ministrul, în ce-l priveşte pe ministru, un ministru excepţional, dar din păcate s-a grăbit, a implementat, şi Guvernul acesta a trebuit să repare, a implementat procesul de la Bologna, cu 3 ani de zile înainte masteratul, cu 5 ani de zile doctoratul, cu toate consecinţele dezastruoase care au provenit de aici; lipsa resurselor, lipsa curriculei ş.a.m.d., ş.a.m.d.

Susţin această moţiune. Nu pot să n-o susţin pentru mizeria în care trăiesc copiii, profesorii ş.a.m.d. N-o fac din solidaritate, o fac din conştiinţă. Şcoala trebuie ajutată. Îmi amintesc, de exemplu, când a venit din partea stângă, din partea socialiştilor, când a venit în Ungaria Peter Megesi, de exemplu. El, primul lucru pe care l-a făcut Guvernul lui, a dublat salariile profesorilor din învăţământ, încât suntem, cel puţin în judeţele limitrofe, obligaţi, ca mulţi români care cunosc maghiara, să-şi caute locuri de muncă în şcoli, în Ungaria. Jenant pentru noi că se întâmplă aşa ceva.

Şi aş vrea să vă mai spun încă un singur lucru, şi anume: sunt supărat şi acuz actuala conducere şi conducerea ministerului de acum pentru graba, de exemplu, cu care a dat acordul pentru autorizarea a încă sau pentru validarea a încă 5 universităţi particulare, nu pentru că, şi am să-l rog pe domnul ministru să reflecteze asupra acestui lucru, că am fi probabil ţara cu cele mai multe universităţi la această oră şi dintre care foarte multe proaste, nu pentru că suntem peste 50 de universităţi de stat, peste 30 particulare, şi mai sunt încă 5 care aşteaptă, ci pentru că se încearcă să se acrediteze aceste universităţi cu încălcarea nepermisă, grosolană a legii.

Se încearcă să se acrediteze 5 universităţi pe baza unei legi abrogate. Nu există aşa ceva, cred, într-un sistem legislativ din lume, ca să acreditezi nişte universităţi pe o lege abrogată. Nu vreau să vă citesc acum fragmentul, tot ce este, în loc să se facă prin noua Lege nr.87 de asigurare a calităţii educaţiei, după ce am fost integraţi în Uniunea Europeană, se ţine cont de documentaţia şi de Legea nr.88, care a fost până când noi am intrat în Europa.

Domnule ministru, vă rog, faceţi această favoare învăţământului superior românesc şi sper ca toate eforturile noastre, de exemplu, ca grup parlamentar, ca P.R.M., pentru că de regulă conducerea Grupului parlamentar sau conducerea secţiei de învăţământ, Comisiei de învăţământ, de regulă aparţine P.R.M.-ului, dar, indiferent cine a fost la conducere, că a fost Stanciu, că a fost Olguţa, că este Popeangă, fie că a fost P.S.D., fie că a fost C.D., din păcate, n-am avut niciodată niciun fel de înţelegere, adică, cel puţin din ceea ce priveşte ameliorarea situaţiei în învăţământ.

Vă mulţumesc.

Aş dori, dacă au mai rămas câteva minute, să aibă cuvântul un coleg de-al meu. (Aplauze).

Domnul Valer Dorneanu:

4 minute au mai rămas, domnule coleg. Aţi consumat 8.

Are cuvântul domnul Mircea Costache, din partea Partidului Conservator.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Dumitriu, dacă aveţi ceva de spus, vă rog să vă înscrieţi la secretar, la cuvânt şi vă puteţi manifesta liber.

Domnul Costache Mircea:

Foarte mulţi au ceva de spus, mai puţini sunt cei dispuşi să asculte.

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor,

Problematica reală a sistemului naţional de educaţie este de o asemenea gravitaţie, încât nici în textul moţiunii, nici în luările noastre de cuvânt nu putem cuprinde starea de fapt în toată complexitatea ei.

De aceea, mă voi referi selectiv doar la câteva aspecte care pun în evidenţă lipsa de profesionalism, de coerenţă, de autoritate, la care se adaugă managementul defectuos al resurselor materiale şi umane, care au caracterizat nu numai mandatul actualului ministru, ci şi al predecesorilor domniei sale, domnii Miclea şi Hărdău.

Unii dintre concetăţenii noştri, lucizi şi cu spirit critic, observau după 1990 cum se degradează diferitele domenii ale vieţii (agricultura, industria) şi se întrebau când va veni şi rândul învăţământului, care se încăpăţâna să reziste, în ciuda declinului întregii societăţi.

Şcoala românească, cea mai curată bătaie de inimă a ţării, continua să producă valori, să facă performanţă şi să-şi îndeplinească misiunea sacră de ridicare la lumina cunoaşterii a tuturor copiilor din România.

Dar, mai ales o dată cu preluarea guvernării în 2004 de către Alianţa "DA" inevitabilul s-a produs. Sistemul a intrat "pe făgaşul normalităţii". Au început să apară profesori agresaţi de elevi, idile între elevi şi profesori, agape deşănţate, bătăi între elevi - unele cu deznodământ tragic - atacuri ale unor grupuri infracţionale asupra şcolarilor etc.

Concomitent, însă, balastul informaţional şi bulversarea ierarhiei valorilor au supraaglomerat manualele, în timp ce proasta salarizare a alungat din sistem dascăli autentici, ducând inevitabil la sporirea numărului suplinitorilor, a improvizaţiilor şi a incompetenţei, în special în mediul rural, de unde abia vreo doi elevi dintr-o sută mai ajung în învăţământul superior, şi asta nu numai din cauza slabei pregătiri, în ciuda faptului că, chiar şi în învăţământul superior, exigenţele au scăzut continuu, principala stavilă pentru copiii săraci fiind lipsa locurilor în cămine, chiriile mari, diminuarea locurilor finanţate de la buget, costul hranei, celelalte cheltuieli aferente.

Pe de altă parte, retrocedarea masivă a spaţiilor de învăţământ promovată în forţă de guvernarea P.N.L.-P.D., prin asumarea răspunderii pe legile proprietăţii, a adus până la urmă diminuarea drastică a locurilor în grădiniţe, unde familiile tinere cu venituri modeste sunt nevoite să achite comisioane pe sub mână ca să nu ajungă la grădiniţele private, ale căror taxe ei nu le pot suporta.

Au dreptate toţi aceia care susţin şi, în primul rând, domnul ministru Adomniţei, că s-au alocat sume importante în infrastructura şcolară, dar deficitul de locuri, în special în grădiniţe şi în căminele studenţeşti, se menţine încă.

În acest context, ne amintim cu câtă greutate au putut fi smulse de către Parlament, în anii trecuţi, câteva procente de la bugetul alocat învăţământului la Capitolul "Îmbunătăţirea infrastructurii şcolare" pentru majorarea fondurilor la salarii. Se motiva atunci că investiţia în clădiri este cu mult mai importantă decât aceea în resursa umană a învăţământului. Bineînţeles, în subtext se înţelegea că din salariile profesorilor nu se prea puteau percepe comisioane, pe când din atribuirea lucrărilor către firme de construcţii ale clientelei proprii o bună parte din bani se întorc la "băieţii deştepţi", care mânuiesc finanţarea lucrărilor.

Aşa se face că, ieri, la deschiderea noului an de învăţământ, multe şcoli şi-au întâmpinat elevii printre mormane de moloz, fără aviz sanitar ori cu toaletele neterminate, abandonate la jumătatea proiectului de execuţie, deşi finanţarea fusese făcută integral, integral, adică banii mâncaţi.

Managementul defectuos în alocarea fondurilor şi în urmărirea finalizării obiectivelor a făcut ca unele şcoli să nu fie funcţionale la 15 septembrie, acestea dovedindu-şi din plin utilitatea doar prin lunile mai - iunie, în timpul campaniei pentru alegerile locale, când au purtat pe ziduri, pe garduri şi pe ferestre afişele galbene cu săgeată puse de primarii liberali, principalii beneficiari de finanţări. În paranteză, fie spus, poate vor înţelege până la urmă unii cetăţeni că în traficul rutier săgeata înseamnă ocolire.

În încheiere, cu toată stima colegială pe care v-o port, domnule ministru, când un om nu are talent în mod deosebit pentru o meserie, pentru o activitate umană, în general nu este obligat să o şi accepte.

Personal, mă simt jenat să vă spun de la această înaltă tribună, dar când v-am văzut chinuindu-vă, fără brumă de har pedagogic să abordaţi nişte copii de clasa întâi, printr-o conversaţie euristică pe tema idealului de a ajunge primari, simţeam că intru în pământ de ruşine. Le tot repetaţi obsesiv silabisind "ca să ajungem primari, noi trebuie să ".." Eu strigam, eu vă suflam: să furăm, să punem borduri, să asfaltăm, dar dumneavoastră nu mă auzeaţi. Iar dumneavoastră repetaţi "ca să ajungem primari, noi trebuie să ".." şi răspunsul nu venea, pentru că acei copilaşi nu se gândiseră niciodată în viaţa lor să ajungă primari, nici deputaţi şi senatori, pentru că vă daţi seama că nimeni nu mai vrea astăzi să ajungă chiar aşa, înjurat zilnic, "cel mai înjurat dintre pământeni", ca să repet o zisă celebră.

Dumneavoastră, dacă le spuneaţi să ajungă dealeri, brokeri, mai pe stilul dumneavoastră, al doctrinei liberale, poate că, ştiu eu, şi învăţătoarele se prindeau şi le suflau la timp ce trebuie să vă răspundă ca să evitaţi acel prelungit moment în care copilaşii nu ştiau ce doriţi de la ei.

Domnule Adomniţei, domnule, este nevoie de ingineri în România, domnule! Mai ne trebuie azbociment, avem nevoie şi de şantiere, mai trebuie să mai construim câte ceva. Lăsaţi-i pe urmaşii domnului Trandafir, cei cu cartea în dreptul inimii, să se ocupe de şcoală, domnule!

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Slavomir Gvozdenovici.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Domnule ministru,

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

La începutul mandatului, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale şi-a asumat responsabilitatea de a acorda sprijinul parlamentar, în Camera Deputaţilor, Guvernului. Doresc să subliniez că ne-am ţinut de cuvânt şi în perioada Coaliţiei şi atunci când Guvernul a devenit minoritar. Din păcate, unele instituţii ale Guvernului nu au respectat această înţelegere, mai ales în teritoriu. De aceea, ne confruntăm cu o serie de probleme în teritoriu, în procesul de învăţământ în limba maternă, sau în predarea religiei specifice fiecărei minorităţi naţionale.

Numărul mai mic de şcoli la începutul fiecărui an şcolar, lipsa acută de manuale, organizarea neadecvată a procesului de învăţământ în limba maternă sunt astăzi unele dintre cele mai mari probleme ale minorităţilor naţionale din ţara noastră.

În declaraţia politică de săptămâna trecută am dat un exemplu trist al comunităţii sârbe în comuna Socol, unde a studiat 8 clase în limba maternă şi marele campion Miodrag Belodedici, cu localităţile Socol, Slatiţa, Câmpia, unde, după 17 ani, religia nu mai este predată de preoţii care aparţin Bisericii Ortodoxe Sârbe din ţara noastră, deşi localităţile respective au în proporţie de 80% sau mai mult locuitori de etnie sârbă, iar cele trei biserici ortodoxe şi cele două mănăstiri ortodoxe provin din secolul al XIII-lea şi aparţin Bisericii Ortodoxe Sârbe din ţara noastră, neîntrerupt.

Este de apreciat efortul Guvernului, mai ales cel material, pentru reabilitarea şi modernizarea şcolilor din ţara noastră. Dar, când aceste hotărâri şi eforturi nu sunt respectate în teritoriu în totalitate, în cazul localităţii Măceş din oraşul Moldova Nouă, şi ar fi alte exemple, ce să credem? Ce să credem când nici prevederile exacte votate prin bugetul de stat nu sunt respectate, iar astfel de exemple, sau asemănătoare ar putea să dea, din păcate, mulţi colegi din Grupul parlamentar al minorităţilor.

La fiecare început de an şcolar, minorităţile naţionale ne trezim cu mai puţine şcoli, prin aplicarea oarbă a prevederilor Legii învăţământului, neluîndu-se în seamă realitatea tristă şi tragică, din păcate că nu vom avea minorităţile din România mai mulţi elevi, ci numai mai puţini.

Când am prezentat acum destul timp, cu ocazia modificărilor şi completărilor Legii învăţământului, amendamentul prin care am solicitat, în legătură cu acea prevedere care precizează că poate să funcţioneze o clasă şi cu minimum de 7 elevi, am propus amendamentul pe jumătate de propoziţie, dar nu mai puţin de 3. Amendamentul nu a trecut. Atunci, am fost lămuriţi că acest amendament îngrădeşte drepturile copiilor, pentru că şi un singur elev are dreptul să studieze în limba sa maternă. Şi acestea şi alte neclarităţi legislative trebuie să le clarificăm, trebuie să găsim o modalitate prin care să se ştie clar cum pot funcţiona aceste clase şi asemenea şcoli.

Subliniez încă o dată efortul Guvernului şi al ministerului pe care-l conduceţi în sprijinirea procesului de învăţământ, Grupul parlamentar al minorităţilor apreciază şi va sprijini acest efort, dar nu putem înţelege şi nu putem accepta situaţia tristă şi dureroasă a învăţământului în limba maternă şi a studierii limbii materne, situaţie în care ne aflăm. Şi doresc să subliniez tradiţia învăţământului în limba maternă în ţara noastră este veche de 100-200-300 şi mai mulţi ani. Este păcat să li se întâmple acest lucru astăzi, când trăim într-o libertate deplină şi într-o democraţie deplină.

De aceea, Grupul parlamentar al minorităţilor va vota în consecinţă.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Începem turul doi al discuţiilor.

Aş ruga şefii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii să mai rămână în sală, pentru a putea, la sfârşitul dezbaterilor, să şi votăm moţiunea.

Dau cuvântul doamnei Lia Olguţa Vasilescu, din partea Partidului Social Democrat.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte, primele două minute vreau să nu le contabilizaţi în timpul de dezbatere al P.S.D.-ului, pentru că vreau să dau un drept la replică unui coleg. Poate până atunci vine şi domnul ministru în sală, să asculte ce avem noi de spus.

Pentru colegul care spunea aici că la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, sub mandatul meu, s-a blocat un anumit proiect de lege, cel care se referă la un laptop pentru fiecare, vreau să-i spun că pe mine nu m-a convins niciodată acel proiect de lege. Mie-mi miroase a tun financiar, si, când îmi miroase a tun financiar, nu vreau să votez ceva care ar putea aduce prejudicii bugetului României. Era vorba de o sumă foarte mare de bani pentru nişte jucării, pentru că nu putem să le numim laptopuri, care nu aveau niciun fel de garanţie din partea firmei care le fabrica şi eu am vorbit atunci şi cu domnul premier Tăriceanu şi cu colegul nostru care era iniţiatorul proiectului că, dacă este un proiect atât de bun pe care şi-l asumă P.N.L.-ul, ar fi foarte bine să se dea o hotărâre de Guvern, să şi-l asume ei prin hotărâre de Guvern. Nu, cu mâna noastră, a parlamentarilor, să votăm un tun financiar.

Şi, acum, aş vrea să revin la oile noastre.

Domnule ministru, mă bucur că aţi revenit.

Stimaţi colegi, din păcate, timpul extrem de scurt pe care-l am la dispoziţie nu-mi permite să ating decât telegrafic anumite probleme din învăţământ, pe care, în parte, le-au atins antevorbitorii mei şi la care mă aşteptam să le rezolve până acum domnul ministru.

Pe actualul ministru, pe domnul Cristian Adomniţei, vă mărturisesc sincer că l-am susţinut la începutul mandatului. M-am gândit că este tânăr, că poate să aducă un anumit dinamism într-un minister anchilozat de multe ori şi mă aşteptam la o reacţie rapidă faţă de anumite probleme care puteau să se rezolve rapid.

O primă problemă care putea fi rezolvată era birocraţia din sistemul de învăţământ. Se putea rezolva în 5 minute, cerându-le practic unor funcţionari din minister să facă acest lucru. Funcţionarii respectivi, ca să-şi justifice de multe ori salariile, au venit şi au cerut profesorilor anumite fişe, să completeze mii de fişe, fişe de evaluare periodică, de evaluare predictivă şi aşa mai departe, care consumă foarte mult timp, foarte mulţi nervi profesorilor şi care nu au niciun fel de relevanţă pentru sistemul educaţional. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat.

Dacă aţi fi făcut-o, domnule ministru, vă spun sincer că ştiu mulţi profesori care v-ar fi pomenit în rugăciunile lor. Aţi fi putut rezolva, de asemenea, o chestiune care este profund ilegală şi care se cheamă fie fondul clasei, fie fondul şcolii, fie fondul comitetului pentru părinţi şi care se percepe în toate şcolile din România. Uneori se percepe o singură taxă, alteori, toate trei. Taxele respective variază între 300 de mii şi 3 milioane de lei, sume extraordinar de mari şi ştiu cazuri, le-am relatat şi colegilor de la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, de părinţi care spun că au avut copiii umiliţi în clasă, pentru că nu au fost în stare să achite aceste sume. Practic, toată lumea ştie că aceste taxe sunt ilegale, dar nimeni nu a intrat până acum în sistemul de învăţământ să le pună punct.

Dumneavoastră, când aţi fost învestit în această funcţie, aţi promis la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport că veţi rezolva rapid această chestiune, care nu s-a întâmplat.

Spun şi că nu mai trebuie să existe aceşti bani, să nu se mai perceapă aceste taxe, pentru că dumneavoastră spuneţi că s-au investit extraordinar de mulţi bani în învăţământ, în ultima perioadă, ceea ce este perfect adevărat. Procentul din p.i.b. a fost mai mare anul acesta decât în alţi ani şi s-au dat fonduri mai multe pentru şcoli. Dar, ca să fim cinstiţi până la capăt, trebuie să spunem pentru unele şcoli, pentru că, acolo unde ai şansa să fie primar al Partidului Naţional Liberal într-o comună, vei primi bani mulţi. Dacă eşti de la alt partid, poate mai primeşti câte ceva, dacă eşti la un anumit partid, poate nu mai primeşti deloc. Aşadar, fondurile respective s-au direcţionat exact unde trebuie şi unde trebuie din punct de vedere politic, sigur că da, dar nu şi unde trebuie ca investiţie. Şi spun că s-au direcţionat prost, pentru că, domnule ministru, şi aici sunteţi constructor şi nu poate să vă bată nimeni la această chestiune, poate-mi explicaţi şi mie cum într-o şcoală, în care s-au investit 4-5-6 chiar 7 miliarde de lei şi s-au terminat lucrările, - atenţie,

s-a făcut recepţia! -, nu s-a primit autorizaţia de funcţionare nici până acum. De ce? Pentru că banii au intrat în termopane, au intrat în alte lucrări care poate nu erau atât de importante cum era o fosă septică, de exemplu, pentru că ştiţi foarte bine, autorizaţiile de funcţionare igienico-sanitare se primesc pentru apă potabilă, toalete şi aşa mai departe.

Or, în condiţiile în care într-o comună nu ai canalizare şi nu ai apă potabilă, poţi să faci o fosă septică. Au existat bani. Din păcate, nu s-au rezolvat exact aceste probleme stringente şi care necesită rezolvare pentru a primi autorizaţiile de funcţionare şi s-au rezolvat altele, pentru că, mă rog, de acolo rămâneau mai multe câştiguri pentru unii sau alţii, aşa cum ar fi termopanele.

Şi aici vă acuz, domnule ministru, pentru că vă pricepeţi, chiar vă pricepeţi la aceste probleme şi nu aţi fost în stare să gestionaţi situaţia şi să cereţi inspectoratelor şcolare să şi facă un control. Când trimiţi 7 miliarde de lei într-o şcoală şi vezi după terminarea lucrărilor că nu ai autorizaţie de funcţionare, înseamnă că ceva acolo este în neregulă. Ce fac inspectoratele şcolare? Dumneavoastră ar trebui să primiţi, evident, un raport pentru aceste chestiuni pe care, eu cel puţin, le-am sesizat în judeţul Dolj.

Mulţi colegi se vor referi la scandalurile de la testele naţionale, de la bacalaureat. De aceea, voi aştepta răspunsurile dumneavoastră pe această temă, mărturisindu-vă doar că mă aşteptam la o mult mai bună colaborare cu Parchetul, pentru că ştiaţi de la începutul examenelor că vor fi probleme, că sunt poate chiar persoane care vor să vă slăbească pe dumneavoastră, personal, şi care vor căuta asemenea scandaluri.

Vă voi aminti, iarăşi, de manualele şcolare - o problemă pe care eu o ridic din 1999, încă de când eram jurnalist, care, din păcate, nu s-a rezolvat nici până acum, o problemă pe care am ridicat-o şi domnului Hărdău, o problemă pe care v-aţi angajat la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport că o veţi rezolva chiar începând de anul trecut. Din câte am înţeles, aţi cerut câteva controale la Consiliul Naţional pentru Evaluarea şi Difuzarea Manualelor Şcolare şi la Consiliul Naţional pentru Curriculum, dar nu vedem rezultatele. Din păcate, elevii continuă să înveţe după manualele de istorie care alocă mai multe pagini unor intelectuali, aşa-zişi intelectuali contemporani, unii dintre ei s-a dovedit că erau chiar turnători ai Securităţii, decât alocă pentru Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş la un loc.

Sau sunt manuale în care ilustra dumneavoastră colegă, Renate Weber, şi o altă colegă din fosta defunctă alianţă, doamna Monica Macovei, se bucură de mai multe rânduri decât brătienii toţi la un loc.

Se învaţă, de asemenea, după manuale în care se utilizează termeni care nu există în niciun dicţionar explicativ, cum este "vestoxicare", se învaţă după manuale în care aflăm că regimul lui Ceauşescu a fost naţionalist-comunist, ceea ce, sigur, este o aberaţie, sau după manuale în care aflăm că avem o minoritate de ţigani de 10%, deşi niciun recensământ din România nu a dovedit până acum acest lucru.

Nu mai amintesc, tot în asemenea manuale sunt relatări ale vecinilor de bloc ai autorilor de manuale, sau că Blaga primeşte mai puţin spaţiu decât Cărtărescu, sau că Eminescu a fost chiar scos de la examenul de bacalaureat, ceea ce evident că este o prostie.

În încheiere, aş vrea să mă refer şi la salarizarea cadrelor didactice. Dacă mă întrebaţi pe mine, acesta este principalul punct al acestei moţiuni. Practic, urmărim, prin această moţiune, ca să vă forţăm şi pe dumneavoastră, Guvernul, dar să forţăm şi Parlamentul să înţeleagă că salariile din învăţământ trebuie să crească şi trebuie susţinut acel proiect al Partidului Social Democrat care prevede o creştere de 50% a salariilor cadrelor didactice şi - atenţie, domnule ministru! - a salariilor cadrelor nedidactice. Pentru că salariile cadrelor nedidactice din învăţământ sunt o adevărată mizerie. Probabil că ştiţi foarte bine că sunt puţine femei de serviciu în învăţământ. Unei femei de serviciu îi revin 1.400 de metri pătraţi pentru a face curăţenie şi atunci nu mai trebuie să ne mirăm de ce, de multe ori, în şcoli este mizerie. De asemenea, o bucătăreasă trebuie să gătească pentru 700 de elevi. Gândiţi-vă la faptul că această bucătăreasă, nu numai că găteşte, dar trebuie să şi spele vasele în trei ture, câte mese sunt pe zi. Deci, este o muncă absolut infernală, iar salariile, dacă dumneavoastră credeţi că sunt justificate şi că sunt destul de mari, eu vă spun că vă înşelaţi.

Mă opresc aici, dar nu înainte de a vă da un sfat, domnule ministru, dacă vreţi, ca între colegi de generaţie. În ultima vreme, plezniţi de importanţă. Aş prefera foarte mult să plezniţi şi pentru problemele învăţământului.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul Horia Victor Toma, care mai are 7 minute.

Domnul Horia Victor Toma:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Vă vorbesc din calitatea de profesor cu o activitate de 27 de ani în domeniul învăţământului. Şi, din această poziţie, am sprijinit întotdeauna în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor toate acele iniţiative ale colegilor de la toate partidele care vizau îmbunătăţirea sistemului de învăţământ, îmbunătăţirea nivelului de salarizare a profesorilor şi, nu în ultimul rând, îmbunătăţirea condiţiilor în care-şi desfăşoară activitatea copiii noştri.

Tot în această calitate de profesor, am corectat, la viaţa mea, în jur de câteva zeci de mii de teze şi câteva zeci de mii de extemporale. Şi, fiind profesor de fizică, nota se compunea din notarea conţinutului ştiinţific, dublată de notarea modului de redactare. Şi vreau să vă spun de la bun început că acest material pe care-l analizăm astăzi, din partea mea nu poate primi notă de trecere. Şi am să mă explic foarte succint şi am să vin, în primul rând, în ceea ce priveşte problema fundamentală de redactare. Se vorbeşte despre o guvernare de dreapta, un eşec pentru educaţie.

Deci, ca orice om care citeşte cuvântul "educaţie" înţeleg că aici vorbim şi despre educaţia în sistemul învăţământului preuniversitar şi despre educaţia în sistemul universitar. Dar nu se face nicăieri nicio referire de învăţământ universitar. Mai mult, la doleanţele pe care în final semnatarii le adresează, se numără destituirea ministrului educaţiei şi a secretarului de stat de la învăţământul preuniversitar. De aici pot să înţeleg două lucruri: fie, pe de o parte, înseamnă că în învăţământul universitar lucrurile merg perfect şi nu există nimic negativ de criticat şi nu există nimic de îmbunătăţit, sau semnatarii moţiunii nu sunt preocupaţi în niciun fel de învăţământul universitar şi lucrul acesta ar fi trist, pentru că în rândul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat se numără reputaţi profesori din învăţământul preuniversitar şi acest document jigneşte profund învăţământul preuniversitar.

Mă refer la chestiuni de redactare. În prima frază, mai lungă din prima pagină, o frază de 7 rânduri, ministrul educaţiei este catalogat la început arogant şi mai departe, în conţinutul frazei, probabil că cel care a început acea frază, spre final, a uitat cu ce au început, ministrul este catalogat plângăreţ. Vreau să ştiu foarte exact: este arogant sau este plângăreţ? Sau rămâne la latitudinea dumneavoastră să decideţi.

Nu pot, de asemenea, să nu mă leg de această frază scrisă într-o limbă românească aproximativă şi care spune că "nicio unitate de învăţământ din mediul rural şi multe unităţi din oraşe nu există personal didactic sută la sută calificat".

Deci, să înţeleg că unii dintre noi suntem sută la sută calificaţi, alţii suntem 70%, 85%, 95%, dar nu se înţelege cine ne-a măsurat şi ne-a catalogat ca fiind unii sută la sută şi alţii mai puţin de sută la sută calificaţi.

Şi, acum, am să trec la câteva neadevăruri flagrante care sunt strecurate aici, printre frazele şi printre ideile care sunt vehiculate în acest text. Şi m-aş lega de următoarea frază - se spune aşa: decalajul dintre educaţia la sat şi cea la oraş se adânceşte, abia din acest an se discută de proiecte de campusuri şcolare.

Aş vrea aici să vă dau un exemplu foarte concludent din judeţul Prahova. În judeţul Prahova există o celebră localitate Mizil, care a polarizat atenţia opiniei publice în ultima vreme, pentru că domnul Adrian Năstase candidează acolo şi alte personalităţi urmează să candideze. Primarul nu este membru al Partidului Naţional Liberal şi, în frumoasa localitate Mizil, se ridică, în momentul de faţă şi este în deplină desfăşurare, construcţia unui campus şcolar. Deci, nu este în fază de proiect, este într-o deplină fază şi chiar se apropie în bună parte de finalizare. Şi exemple de genul acesta pot continua.

Am lucrat şi în administraţia publică locală şi am avut onoarea să fiu 4 ani primar de municipiu. Şi pot să vă spun că, într-adevăr, este adevărat ceea ce s-a spus aici: nu trebuie să dăm vina numai pe primari. Dar, atât timp cât banii sosesc în bugetul consiliului local, consiliul local este cel care face proiectarea, consiliul local este cel care alege constructorul, cu comisioanele despre care s-a vorbit aici, eu zic că primăriile au o mare doză de responsabilitate. S-a spus că nu există o legislaţie. De acord. Dar asta trebuie să pornească de la noi, stimaţi colegi, pentru că, într-adevăr, la ora actuală primarii nu pot fi sancţionaţi pe actuala Lege a administraţiei publice pentru banii pe care-i consumă.

Şi nu în ultimul rând m-aş lega iarăşi de un adevăr flagrant strecurat aici. Se spune că, deşi Legea bugetului a fost votată la începutul anului, banii au fost alocaţi către şcoli, către localităţi de-abia în luna septembrie.

Stimaţi colegi,

Există Monitorul Oficial cu Hotărârea de Guvern nr.370 din 30 martie 2008. Banii respectivi au sosit şi ei sunt într-o deplină derulare. Şi multe din aceste exemple pot continua.

Acestea sunt motivele pentru care, din punctul meu de vedere, nu pot nota cu notă de trecere acest extemporal.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Partidului Democrat-Liberal, domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru,

Vă mărturisesc că aş fi vrut ca adresarea respectivă să o fac şi celor care ne-au onorat cu prezenţa până acum câteva clipe la balcoanele de sus ale sălii, dar poate că prezentarea raportului făcută de domnul ministru Adomniţei aici să fi lămurit că situaţia este extraordinar de fericită şi că tot ceea ce se întâmplă în această sală sunt de fapt nişte discuţii pe o problemă care de fapt nu există în învăţământ.

De la începutul acestei legislaturi, pe agenda fiecărei sesiuni parlamentare, printre marile probleme dezbătute a fost şi cea a educaţiei şi a învăţământului. Este normal să fie aşa, având în vedere faptul că învăţământul românesc, componentă majoră a sistemului de educaţie naţional, este sau ar trebui să fie obiectiv prioritar pentru cei care iau decizia politică, oricare ar fi ei.

Dezbatem astăzi o moţiune simplă cu privire la educaţie, iar mâine vom dezbate o alta, pe aceeaşi temă. Este un semn care arată nu numai preocuparea pentru domeniu, dar şi diversitatea de opinii a partidelor parlamentare asupra situaţiei din sistemul educaţional şi din învăţământul din România.

În calitate de vechi parlamentar, cunosc destul de bine problema. În dubla calitate, de cadru didactic cu peste 35 de ani de activitate în învăţământul superior, dar şi de deputat P.D.-L., îmi permit să exprim, în numele grupului parlamentar, părerea de rău că astăzi nu discutăm o moţiune de cenzură cu tema "Guvernul Tăriceanu repetent, iar învăţământul din România aproape de dezastru".

Cei care semnează moţiunea simplă ar fi putut să o facă şi mă întreb: de ce n-au făcut-o, dacă există o aşa de mare preocupare? Mă întreb, însă, în acelaşi timp, de ce această dublă ipostază a colegilor noştri, aceea de susţinători ai Guvernului prin votul pe care l-au dat în aprilie 2007 şi, în acelaşi timp, de critici vehemenţi ai acestui Guvern.

Este, însă, adevărat că în paralel cu susţinerea Guvernului Tăriceanu 2, disperat să rămână la guvernare, colegii de la P.S.D. au practicat, cu un oarecare succes, şantajul politic, reuşind, prin aceasta, să dea câteva lovituri de imagine politică.

Dacă P.S.D.-ul ar fi acceptat o moţiune de cenzură împotriva unui guvern răzgândit, aşa cum este cel al domnului Tăriceanu, având ca obiect învăţământul, astăzi şi mâine nu cred că am mai fi discutat şi am fi pierdut timpul în acest Parlament.

Din păcate, însă, au existat două motive, pentru a nu o face. Primul: i-a fost frică de o acţiune politică majoră care să ducă la rezolvarea unor probleme grave cu care se confruntă societatea românească şi, sigur, ajungerea la alegeri anticipate, un nou Program de guvernare şi, probabil, o nouă abordare a problemelor de învăţământ. Şi a doua: a fost mai uşor să culegi roade electorale prin mişcări şi atitudini, aş spune perfide şi laşe favorizate de o aşezare într-o falsă opoziţie parlamentară faţă de actualul Guvern, în care se găseşte şi ministrul care este criticat prin moţiune.

Dacă ar fi corecţi, autorii moţiunii simple dezbătute azi în Camera Deputaţilor ar aprecia şi propria lor culpă. De un an şi mai mult de jumătate, semnatarii actualei moţiuni simple sunt susţinătorii unui Guvern cu mari carenţe manageriale în domeniile începând cu educaţia şi terminând cu alte sectoare economico-sociale la fel de importante. Mă întreb: dacă ar fi rezistat la conducerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării un ministru cu grave carenţe de cunoaştere a sistemului de învăţământ fără o susţinere a colegilor parlamentari P.S.D., cine a susţinut şi susţine un ministru al educaţiei din Guvernul României care inventează un nou steag al Uniunii Europene? Cine susţine un ministru care a gestionat cel mai dezastruos bacalaureat în istoria învăţământului românesc?

Cine susţine pe un ministru care în aproape doi ani de activitate nu a venit în Parlament cu nicio iniţiativă legislativă majoră, deşi s-a angajat s-o facă la începutul mandatului său?

Cine îl susţine pe un ministru care a gestionat cel mai prost resursele bugetare alocate învăţământului? amintesc aici, bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării a fost, în ultimii doi ani, respectiv 2007 şi 2008, de peste 6% din p.i.b.

De ce sunt acum mari probleme cu spaţiile de învăţământ şi cu dotarea învăţământului?

Cine susţine un ministru al educaţiei pentru care educaţia şi învăţământul se limitează la Colegiul electoral de la Iaşi? Răspunsul îl dau semnatarii moţiunii.

Se ştie că sistemul investiţional din învăţământ, lansat cu forţă prin bugetele din anii 2006 şi 2007, este aproape blocat la ora actuală, în anul 2007, actuala conducere a Ministerului Educaţiei şi Cercetării realizând doar 40% din ceea ce şi-a propus în sectorul de investiţii, iar în acest an, cifrele date de doamna Andronescu aici, repetăm, la un nivel mai scăzut, acelaşi lucru.

Este pentru prima dată de după 1990, când Ministerul Educaţiei şi Cercetării retrimite la buget bani. Probabil că şi cei care vor rămâne necheltuiţi în acest an se vor duce, dar se vor duce în zona pomenilor electorale. A cui este vina - şi-i întreb pe onorabilii mei colegi parlamentari, semnatari ai acestei moţiuni simple - că incompetenţa este rege, prin domnul Cristian Adomniţei şi a celor de lângă el, la Ministerul Educaţiei şi Cercetării? Este un răspuns pe care dumneavoastră puteţi să-l daţi.

O analiză atentă evidenţiază însă două ţinte ale acestei moţiuni.

Unu - guvernarea de dreapta, sintagmă predilectă, folosită de PSD pentru atacuri politice - şi doi - promovarea Legii de majorare a salarizării personalului didactic, prin care se propune o creştere a salariilor acestui personal cu 50%. Circulă o ştire prin târg că şi asupra acestui proiect de lege ar fi o înţelegere, ca el să se împiedice în procedurile parlamentare.

Vă spunem, stimaţi colegi iniţiatori ai acestui proiect de lege, că parlamentarii Partidului Democrat-Liberal vor susţine ca acest proiect să treacă procedurile parlamentare şi să fie finalizat. Este nevoie de un astfel de proiect, dar el nu va rezolva problema din învăţământ.

Şi vă reamintesc, aşezarea socială a corpului didactic şi a şcolii în România este departe de ceea ce este în ţările europene: circa 0,94% din p.i.b.-ul pe cap de locuitor la noi în ţară şi circa 1,47% este cel aşezat la nivelul Uniunii Europene.

În primul caz, referitor la ceea ce înseamnă guvernarea de dreapta, sub obligat să atenţionez pe semnatarii moţiunii că, dacă ar fi corecţi cu ei înşişi, ar trebui să facă precizarea despre care guvernare de dreapta este vorba. Despre cea care a funcţionat între decembrie 2004 şi aprilie 2007, perioadă în care învăţământul românesc a fost gestionat prin programul de guvernare al Alianţei DA şi reprezentat de doi miniştri, respectiv Mircea Miclea şi Mihail Hărdău, din partea Partidului Democrat-Liberal? Miniştri care au făcut câteva lucruri esenţiale pentru repornirea şi ridicarea activităţii calitative din învăţământul românesc.

Vă amintesc doar trei.

Au achitat marile restanţe către cadrele didactice, lăsate de o guvernare pe care o cunoaşteţi.

Au dispus ca, prin bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, să aloce surse financiare record pentru investiţii şi dotări materiale pentru tot sistemul de învăţământ.

Şi repet cifrele: 1,12 miliarde euro din buget în anul 2006 şi aproape 1,4 miliarde în anul 2007. anul 2006 este singurul an în care s-au atins, cât de cât, parametrii investiţionali. Puţine surse au fost necheltuite la sfârşitul anului şi ştiţi ce destinaţie le-am dat aici, spre salarizare.

Şi, sigur, trei - au propus principiile de bază pentru continuarea reformei şi pentru o nouă strategie în educaţie şi învăţământ, care să aducă sistemul de învăţământ românesc la un nivel competitiv cu cel european.

Oricum, în afară de titlul moţiunii, vă reamintesc faptul că, pentru toate domeniile angajate la începutul guvernării Alianţei DA, programele acestea se opresc la data de 6 aprilie 2007. De atunci şi până azi, deciziile guvernamentale în totalitatea lor, inclusiv cele din domeniul educaţiei şi învăţământului, bune sau rele, trebuie să vi le asumaţi şi dumneavoastră în totalitatea lor, toţi cei care aţi semnat această moţiune.

Trebuie însă precizat că ea face parte, aşa cum spuneam şi mai înainte, dintr-un joc politic. Un joc politic favorabil pentru partid, dezastruos însă pentru ansamblul societăţii româneşti, şi acest lucru îl ştim foarte bine.

Trebuie să fac, de asemenea, precizarea că multe din cele semnalate în moţiunea simplă sunt probleme reale şi grave, în acelaşi timp. Vă reamintesc doar câteva: decredibilizarea sistemului de învăţământ prin decizii haotice, demotivarea continuă a cadrelor didactice în activitatea lor; demotivarea elevilor şi creşterea neîncrederii acestora în valorile învăţământului românesc - a se vedea câţi dintre elevi şi mai ales cei cu posibilităţi părăsesc învăţământul românesc; şi, de asemenea, lipsa unei viziuni strategice a ceea ce înseamnă învăţământul românesc acum, la început de secol XXI.

Reamintesc un domeniu care a fost mai puţin bizar: dezvoltarea violenţei în sistemul de învăţământ, fără a se lua aproape nicio măsură eficientă de protecţie a elevilor, studenţilor şi a cadrelor didactice.

De ce se acceptă, domnule ministru, cu atâta uşurinţă cumulul de norme din învăţământ? De ce nu se rezolvă lipsa unor stimulente pentru cadrele didactice care desfăşoară cu elevii şi studenţii activităţi complementare procesului de învăţământ? De ce nu se vede şi nu se revede sistemul de norme, atât în învăţământul preuniversitar, cât şi în cel universitar? La această dată, de cele mai multe ori este dictat de cel sau de cei care deţin puterea în unitatea de învăţământ.

Trebuie să recunoaştem cu toţii - şi asta o putem face fără prea mare efort - că probleme ridicate de moţiunea colegilor de la PSD sunt grave şi ele aparţin în cea mai mare parte unei persoane, actualului ministru al învăţământului, care, pentru neştiinţă, aroganţă, incompetenţă, trebuie nu numai lăsat corigent, dar şi exmatriculat din conducerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Acest lucru îl pot face semnatarii moţiunii discutată astăzi, prin elaborarea - şi acest lucru este posibil - în perioada imediat următoare a unei moţiuni de cenzură, pe care am menţionat-o la începutul expunerii mele şi pe care, vă asigurăm, stimaţi colegi, pentru a rezolva toate problemele pe care le-aţi menţionat aici, că vă vom susţine.

Noi, cei din Grupul Partidului Democrat-Liberal, vă ajutăm să faceţi acest lucru şi cred sincer că exmatricularea ministrului Adomniţei din Ministerul Educaţiei şi Cercetării este cea mai bună soluţie pentru a salva învăţământul românesc de la dezastru.

În încheiere, stimaţi colegi parlamentari, vă atrag atenţia şi vă spun că pentru actuala administraţie locală, la alegerile din iunie 2008, sute de mii de români, dacă nu este vorba de peste 1 milion de români, au semnat, la exercitarea dreptului de vot, cu degetul.

Pentru dumneavoastră şi pentru noi, ceilalţi, care vom candida şi poate vom fi aleşi în Parlamentul României după alegerile din 30 noiembrie 2008, câţi analfabeţi, domnule ministru, din această ţară, vor semna cu degetul? Este o întrebare şi este un loc de concluzie.

Vă asigurăm, stimaţi colegi de la PSD, că Grupul parlamentar al Partidului Democrat-Liberal va susţine această moţiune prin vot.

Mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Valer Dorneanu:

Din păcate, vreau să vă anunţ că aţi epuizat timpul alocat Partidului Democrat-Liberal.

Din partea Grupului PRM, mai sunt patru minute pentru domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu (din sală):

Eu socotisem şase minute.

Domnul Valer Dorneanu:

Îmi cer scuze, domnule profesor, dar timpul... N-am de unde.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

O moţiune intitulată "Guvernarea de dreapta, un eşec pentru educaţie" este o moţiune intitulată greşit.

Normal, ar fi trebuit intitulată la modul general, "Educaţia, un eşec al guvernării", pentru că eşec este modul cum a fost gestionat învăţământul în ultimii 18 ani, şi cu referire directă la ultimii opt ani de către PSD, prin cei doi miniştri: Ecaterina Andronescu şi Alexandru Athanasiu, PD-L, prin cei doi miniştri: Mircea Miclea şi Mihail Hărdău, PNL, prin domnul Cristian Adomniţei.

Orice sistem de educaţie se construieşte pe: unu - modul de concepere al organizării învăţământului, şi în acest sens am să spun că s-a pus în dezbatere publică un pachet de trei legi, dar care, în faţa valului de critici, a fost abandonat; doi - prin conţinutul învăţământului, conţinut care este o nebuloasă, iar gândirea axată doar pe reducerea numărului de ore este o gândire lamentabilă; trei - pe infrastructură, care presupune şcoli şi dotări materiale, iar numărul de şcoli reabilitate este legat de faptul că, la început de an şcolar 2008-2009, 9 mii, din cele 24 de mii de şcoli, - deci circa 30%, 35% - nu au astăzi autorizaţie sanitară; patru - cadre didactice, şi anume statutul cadrelor didactice este strâns legat de salarizare, modul în care sunt plătite acestea face ca profesiile didactice să nu fie atractive, să existe titulari puţini şi, în schimb, suplinitori cât cuprinde. Însuşi faptul că 6% din p.i.b. cuprinde, în principiu, investiţii, şi nu salarizare, investiţii acordate şi acestea cu întârziere, a dus la rectificări negative şi neatingerea dezideratului amintit.

Alte aspecte care ar trebui amintite şi care nu sunt de neglijat. Învăţământul nu este legat de piaţa muncii, şcolile de artă şi meserii, aşa-zisele SAM-uri, reprezintă Cenuşăreasa învăţământului. Abandonul şcolar, cât şi numărul de copii neşcolarizaţi sau numărul de analfabeţi este foarte de mare, modul în care este gestionat programul "Cornul, laptele - şi mai nou - mierea" lasă de dorit, haosul domneşte în modul de desfăşurare a testelor naţionale sau a diverselor examene şcolare, cât şi în conţinutul şi modul de distribuire a manualelor şcolare; prioritatea care se acordă politicului, şi nu şcolii, şi, de ce nu, faptul că învăţământul nu este o afacere cu laptop şi cu microbuze.

Ar fi multe de analizat, dar timpul nu permite.

Un lucru este clar şi care a fost confirmat de cuvântul domnului ministru Adomniţei, implicaţi sau nu şi ei, autorii moţiunii au dreptate.

Acesta este motivul pentru care PRM-ul va vota pentru această moţiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

S-au parcurs toate intervenţiile.

Îl rog pe domnul deputat Ghişe să renunţe la cererea dânsului privind dreptul la replică. V-am rugat să renunţaţi în favoarea domnului ministru, ca să spună dânsul ceva în încheiere.

Domnule ministru, nu vrea să vă cedeze timpul. Un minut aveţi, stimate coleg.

Domnul Ioan Ghişe:

Scuzaţi-mă, stimaţi colegi.

Precizarea este următoarea, în legătură cu unele afirmaţii făcute aici în legătură cu tunuri, cu afaceri, cu laptop.

În România există o lege a achiziţiilor publice. Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, împreună Ministerul Educaţiei ar fi trebuit să facă un caiet de sarcini, astfel încât laptop-urile să fie potrivite pentru nivelul de abilităţi pe care trebuie să le dezvolte copiii în ciclul primar, gimnazial şi liceal şi să se facă licitaţii pe niveluri diferite.

Problema aici nu este o problemă de afacere, ci este vorba de un model educaţional, care la nivel mondial funcţionează în foarte multe ţări. Aşa că afirmaţii de genul "tunuri" şi afaceri de astea sunt puţin deplasate.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru,

Aveţi de la UDMR trei minute sau patru să răspundeţi întrebărilor care s-au pus.

Voci din sală:

Să vorbească în maghiară.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Mulţumesc, dar nu ştiu.

Aş vrea să fac câteva precizări, pe care le consider foarte necesare.

Doamna Andronescu, mai devreme, a spus câteva cifre; le-am verificat doar la două judeţe, respectiv Galaţi şi Mureş. A spus doamna ceva, apropo de numărul de cadre titulare şi a dat nişte cifre complet eronate.

Vreau, doar pentru informarea dumneavoastră, să vă spun că, în judeţul Galaţi, sunt 6758 de cadre didactice, dintre care 4804 sunt titulare. Nu toate catedrele rămase ca diferenţă sunt scoase la titularizare, pentru că avem catedre rezervate pentru profesoare care sunt în concediu de maternitate, sunt lideri de sindicat, parlamentari, deci nu toată diferenţa se scoate la concurs.

În judeţul Mureş avem 8079 de cadre didactice, din care 5650 sunt titulare.

Am vrut să vă spun acest lucru pentru a nu lăsa..., la fel ca aceste cifre, complet eronate, prezentate anterior, mă gândesc că sunt şi celelalte. Nu o pun pe seama relei credinţe, o pun pe seama lipsei de informare corectă.

Apropo de ceea ce spunea domnul Cezar Preda... şi vreau să spun acest lucru foarte important. Să ştiţi că îl apreciez foarte mult pe domnul ministru Miclea şi vreau să vă spun că, dacă într-adevăr i-aţi fi fost aproape, ar fi reuşit, poate, să aibă 5% pentru educaţie în anul 2006, lucru care nu s-a întâmplat.

Şi răspund în acest moment şi domnului Valeriu Tabără, spunându-i că mă bucur pentru oda pe care i-a dedicat-o fostului ministru liberal al finanţelor, Sebastian Vlădescu, pentru acel 1,1 miliarde euro pe care le-a acordat educaţiei, bani folosiţi într-adevăr pentru plata datoriilor restante ale ministerului către profesori.

Apoi, vreau să-i mai spun domnului deputat, colegul meu, că pe mine mă poate acuza de incompetenţă, face parte din jocul politic şi-l accept, pentru că suntem colegi de Cameră, dar să acuzi tot restul colaboratorilor din Ministerul Educaţiei de aceeaşi incompetenţă, mi se pare un lucru de prost gust, scos din context, pentru că aceiaşi oameni care lucrează acum pentru mine ca ministru, au lucrat şi pentru colegii domniilor voastre înainte şi doar profesionalismul i-a ţinut în funcţii, nu vreun carnet de partid.

În rest, i-aş mai fi răspuns la ceva, dar nu am găsit la ce.

Pentru domnul deputat Costache, vreau să vă spun cu mult respect - azbocimentul nu se mai foloseşte de mult, pentru că, s-a dovedit, dăunează şi cauzează cancer.

Şi, nu în ultimul rând, un proiect drag mie, cel cu desktop-urile, să ştiţi că Guvernul şi-a asumat acest proiect, şi l-a asumat prin ordonanţă de urgenţă, v-am menţionat acest caz. Chiar mâine se discută în plenul Senatului acest proiect. Mi-aş dori ca senatorii să înţeleagă importanţa acestui proiect pentru cei 445 de mii de copii care sunt în clasa a IX-a şi a X-a la licee, grupuri industriale, colegii naţionale şi, nu în ultimul rând, şcoli de arte şi meserii.

Vă mulţumesc foarte mult.

Mă bucur că avem aceste discuţii la o zi după ce a început anul şcolar şi am convingerea că o mare parte dintre dumneavoastră, fiind prezenţi ieri la deschiderea de an şcolar, aţi văzut cum arată acum faţa şcolii româneşti. Evident, ne dorim mai mult. Sunt convins că se va şi întâmpla.

Prin urmare, sunt suficient de încrezător în votul domniilor voastre şi al meu.

Mulţumesc foarte mult. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

S-au încheiat dezbaterile, trecem la votul dumneavoastră asupra moţiunii.

Pentru a verifica cvorumul, v-aş ruga să vă marcaţi prezenţa folosindu-vă cartelele.

Sunt prezenţi 181 de deputaţi, deci cvorumul pentru vot de 89 deputaţi, este asigurat.

Asupra modalităţii de vot, dacă aveţi vreo obiecţie? Poftiţi, domnul Crin Antonescu.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte,

Propun, în numele Grupul parlamentar liberal, vot secret. Vot electronic, cu blocarea numelor, deci vot secret electronic.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră această propunere. Oricum, trebuie să supun în ordinea propunerilor maniera de vot. Vă rog.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Eu ştiu că aceste moţiuni simple încep să fie din ce în ce mai puţin susţinute de către Parlamentul României, eu înţeleg că suntem la sfârşitul unui mandat, înţeleg că Parlamentul are probleme cu imaginea şi că nu mai contează dacă o să aibă şi în continuare încă un motiv pentru asta, dar nu înţeleg să ne - mă scuzaţi de expresie - batem joc de o instituţie aşa de importantă cum este moţiunea, care este expresia exercitării controlului de către Parlament asupra Guvernului şi, în aceste condiţii, dumneavoastră cereţi să facem vot secret.

Eu unul, personal, nu m-am consultat cu colegii de grup şi cred că sunt de aceeaşi părere, nu vom fi de acord.

Există o singură... domnule Crin, vă dau posibilitatea să vă exprimaţi aici.

Dumneavoastră, care sunteţi vechi parlamentari, poate la fel ".. de mult timp în Parlament, că nu suntem nişte parlamentari vechi, eu am o părere foarte bună despre dumneavoastră şi mai ales despre colegii care au mai multe mandate. Nu s-a mai întâmplat acest lucru.

Cred că este şi o..., cum să vă spun, un gest de imaturitate politică să facem acest lucru şi, pe de altă parte, cred că nu este nici corect să procedăm aşa.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Am înregistrat punctul dumneavoastră de vedere, precum şi faptul că există o singură propunere de vot, pe care o supun votului dumneavoastră.

Propunerea a fost respinsă cu 127 de voturi împotrivă, 70 pentru.

În consecinţă, vă propun votul deschis electronic. Dacă sunt obiecţii?

Supun votului dumneavoastră, în această modalitate, moţiunea.

Moţiunea a fost adoptată cu 141 de voturi pentru, 68 împotrivă, două abţineri. (Aplauze).

Domnul deputat Cristian Rădulescu doreşte să explice votul Partidului Democrat.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Există, în sistemul de educaţie, atâtea probleme, încât din orice parte a spectrului politic ai privi situaţia, lucrurile se văd la fel. aşa încât, până la urmă, dacă eşti un adevărat partid de opoziţie, eşti obligat să votezi o moţiune îndreptată împotriva actualului Guvern.

De altfel, principiul pe care îl afirmăm şi în acest moment este acela că orice moţiune îndreptată împotriva acestui Guvern este o moţiune care trebuie votată.

Vă aşteptăm, stimaţi colegi din PSD, mâine, la acelaşi vot, pentru moţiunea noastră pe educaţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Cu aceasta dezbaterea moţiunii a luat sfârşit. S-a epuizat... da, poftiţi, numai puţin, domnul Márton Árpád, din partea Grupului UDMR.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi de la PD-L,

Astăzi aţi fost foarte îngrijoraţi de faptul cum lucrăm pentru a face legi. Moţiunea aceasta a trecut, deci nu mai are niciun sens ca mâine s-o dezbatem şi pe a dumneavoastră. Renunţaţi la ea, ca să putem dezbate legi.

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Valer Dorneanu:

Am înţeles că Partidul Democrat-Liberal cere pauză pentru consultări.

Declar închisă şedinţa de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,10.