Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 16,30.

Lucrările au fost conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Dumitru Pardău , secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschise lucrările şedinţei de astăzi a Camerei Deputaţilor şi anunţ că, din totalul celor 334 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 206. Sunt absenţi 128, din care 65 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile regulamentare, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa în plen din ziua de luni, 27 aprilie; programul de lucru pentru această săptămână; lista rapoartelor depuse în perioada 22-24 aprilie de comisiile permanente sesizate în fond; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitorul Oficial al României, partea I.

Intrăm pe ordinea de zi şi urmează să luăm în dezbatere moţiunea simplă iniţiată de 59 de deputaţi.

Vă precizez că, de la ora 19,00, va avea loc primirea de răspunsuri la interpelările adresate primului-ministru şi membrilor Guvernului.

În legătură cu prezentarea şi dezbaterea acestei moţiuni simple, Biroul permanent şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare au stabilit că moţiunea simplă va fi prezentată de unul dintre semnatari. Guvernului i se vor aloca 45 de minute, pe care le utilizează la începutul şi la sfârşitul dezbaterilor, iar grupurilor parlamentare li se alocă timpul maxim corespunzător numărului iniţial al membrilor lor, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare deputat, după cum urmează: Grupul parlamentar al PD-L - 38 de minute; PSD+PC - 38 de minute; PNL - 22 de minute; UDMR - 7 minute şi minorităţile naţionale - 6 minute.

Dacă sunt observaţii în legătură cu aceste propuneri. Nu sunt.

Vă rog să pregătiţi cartelele de vot pentru a vota aceste propuneri.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Cu 128 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 2 abţineri, propunerile au fost aprobate.

Conform Regulamentului, întreb dacă cineva dintre semnatari îşi retrage semnătura de pe moţiunea simplă. Nu.

Reamintesc faptul că la moţiunea simplă nu pot fi propuse amendamente.

Doamna deputat Alina Gorghiu va prezenta moţiunea simplă.

Vă rog, doamna deputat.

Doamna Alina Ştefania Gorghiu:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimată doamnă ministru,

Stimaţi colegi deputaţi,

Stimate cadre universitare prezente astăzi la dezbatere,

În numele Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, am să prezint varianta sintetizată a acestei moţiuni simple depusă de colegii mei.

Subsemnaţii, membri ai Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor, vă înaintăm prezenta moţiune, în urma acţiunilor doamnei ministru Ecaterina Andronescu cu privire la reorganizarea sistemului de învăţământ preuniversitar.

În anul 2009, la conducerea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei, doamna Andronescu şi-a lansat activitatea printr-un set de măsuri drastice legate de reducerea orelor din aria curriculară, prin diminuarea orelor de sport, istorie si limbă modernă. Mai mult, ordinele emise de doamna ministru dovedesc lipsa unei strategii unitare privind sistemul de învăţământ preuniversitar. Încă de la începutul mandatului său, acţiunile doamnei ministru Andronescu au dovedit incoerenţa şi incompetenţa Guvernului Boc în a gestiona procesul de reformă al educaţiei.

1. Eliminarea orelor de istorie

Potrivit Ordinului ministerial nr.3310 din data de 2 martie 2009 al doamnei ministru Andronescu, în aproximativ 60% din structurile învăţământului liceal românesc, istoria nu ar mai fi fost disciplină de studiu în clasa a XII-a. Materia a fost ştearsă pur şi simplu din orarul elevilor, la puţin timp după ce orele de educaţie fizică, dirigenţie şi limbă străină au fost scoase din programa obligatorie.

Prin acest ordin al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, din 2 martie 2009, istoria nu se mai găsea în aria curriculară de la învăţământul pentru ciclul superior al liceului, filiera tehnologică. La Anexa nr.4 a acestui ordin, la rubrica arie curriculară ''Om si societate'', istoria nu mai avea nicio oră alocată. Această excludere abuzivă a singurei ore de istorie, cu referire explicită la o istorie integratoare, s-ar fi aplicat, conform ordinului mai sus menţionat, din anul şcolar 2009-2010 la aproape 60 de specializări din învăţământul românesc.

Practic, s-a lăsat doar o oră de istorie numai la liceele de elită, încălcându-se grav atât dreptul la educaţie democratică şi integratoare al tuturor elevilor, cât şi egalitatea şanselor în privinţa accesului la cunoaşterea ''cărţii de căpătâi'' a fiecărui popor. Ca o consecinţă directă, marea majoritate a viitorilor cetăţeni ar fi ajuns să nu cunoască şi să nu înţeleagă noţiuni precum: constituţie, parlament, guvern, putere si opoziţie, vot universal, pluralism politic, separarea puterilor în stat, democraţie sau totalitarism, război rece, integrare şi globalizare, cunoştinţe pe care le deprind în chiar acest curs.

În urma protestelor cadrelor didactice, a presiunii publice şi, mai ales, graţie Partidul Naţional Liberal, ora de istorie a fost reintrodusă la profilul tehnologic, prin Ordinul 3410 din data de 16.III.2009.

Prin acţiunile sale şi reprezentând interesele profesorilor, Partidul Naţional Liberal a forţat-o pe doamna Ecaterina Andronescu să facă un gest de bun simţ şi să anuleze decizia luată.

Pentru a vă convinge de incoerenţa actului de guvernare al Ecaterinei Andronescu, vă prezentăm situaţia orei de istorie din învăţământul liceal românesc, profilul tehnologic, în cursul lunii martie. Până în data de 9 martie, disciplina Istoria Românilor a fost eliminată complet de la clasa a XII - a la profilul tehnologic. Pe 11 martie, doamna ministru lansează varianta alternării săptămânale a unei ore de istoria românilor cu o oră de geografie, la acelaşi profil. Pe 12 martie, în urma discuţiilor cu factorii implicaţi şi a presiunii PNL, doamna ministru declară revenirea la varianta cu o oră de istorie şi o oră de geografie pe săptămână.

Ordinul ministerial în care apare publicată această reglementare apare abia pe 16 martie. Având în vedere acest parcurs oscilant, vă invităm, stimaţi colegi deputaţi, să trageţi singuri concluziile privind consecvenţa politicilor promovate de Ecaterina Andronescu la conducerea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei.

2. Eliminarea orelor de educaţie fizică şi sport

Este binecunoscut faptul că statele din cadrul Uniunii Europene pun foarte mare accent pe importanţa educaţiei fizice, printr-un număr minim obligatoriu săptămânal de 2 ore de educaţie fizică (cazul Belgiei, Italiei, Olandei), ajungându-se chiar şi la 5 ore în anumite situaţii (este cazul Germaniei, al Danemarcei şi al Spaniei).

Poziţia Uniunii Europene asupra acestui subiect este clar exprimată prin rezoluţia Parlamentului European din 13 noiembrie 2007 privind rolul sportului în educaţie. Această rezoluţie prevedea ca toate statele europene "să confere educaţiei fizice un caracter obligatoriu în şcoli şi licee şi să accepte acele principii conform cărora, în orar, ar trebui să se prevadă cel puţin trei ore de educaţie fizică pe săptămână, în vreme ce şcolile ar trebui să fie încurajate să depăşească acest prag, în funcţie de posibilităţi".

Deciziile doamnei ministru cuprinse în Ordinul nr.3310 din 2.03.2009 sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât nu a existat o dezbatere pe această temă între ministerul pe care îl conduce şi Ministerul Tineretului şi Sportului, reînfiinţat de actuala guvernare tocmai pentru a sublinia importanţa pe care o acordă celor două elemente: tinerii şi sportul.

De altfel, printre deciziile anterioare luate de doamna ministru în materie de sport se regăsesc, din păcate, şi alte acte dezastruoase. În timpul mandatului precedent de ministru, în anul 2003, doamna Andronescu desfiinţa cluburile sportive şcolare independente. Avem totuşi speranţa ca doamna Ecaterina Andronescu să fi învăţat diferenţa dintre educaţia fizică şi sportul de performanţă, până la acest al doilea mandat de ministru.

Îi reamintim doamnei ministru că educaţia prin sport este singura metodă viabilă, pentru tinerii de pretutindeni, de menţinere a echilibrului vital. Doamna ministru Andronescu, având şi experienţă de cadru didactic universitar, ar trebui să conştientizeze că activităţile mentale trebuiesc suplimentate cu un sistem riguros de întreţinere şi menţinere a sănătăţii, fapt exprimat încă din antichitate prin expresia Mens sana in corpore sano.

În aceeaşi ordine de idei, îi reamintim doamnei ministru că România se află pe locul trei la capitolul obezitate infantilă, 54 % din preşcolarii români consumând zilnic alimente cu un număr prea mare de calorii. Numărul copiilor cu probleme de greutate creşte în fiecare an cu 500.000. Aceste probleme au ca principală cauză modul de viaţă nesănătos şi alimentaţia nepotrivită. Pentru îndreptarea acestor situaţii, mediul şcolar ar trebui să acţioneze ca un factor reparator, educaţia prin sport fiind un astfel de mecanism. Din păcate, doamna ministru le-a oferit acestor copii cu probleme de greutate "neşansa" de a face o singură oră de sport pe săptămână într-o perioadă a vieţii în care efortul fizic are un rol esenţial pentru dezvoltarea organismului.

Problema creată prin eliminarea orei de educaţie fizică nu a fost rezolvată nici prin noile ordine ministeriale date în data de 16 martie. Astfel, în trunchiul comun al programei a rămas o singură oră de educaţie fizică, eliminarea realizată prin Ordinul nr.3310 fiind menţinută.

3. Eliminarea orelor de limbă modernă

Este inadmisibil ca un stat membru al Uniunii Europene să elimine studiul unei limbi străine din programa de învăţământ preuniversitar. În sistemul educaţional românesc, aprofundarea unei limbi străine este calea sigură a unui progres civilizaţional. Or, actuala atitudine nu face altceva decât să încurajeze o alienare faţă de valorile supranaţionale promovate de către o Uniune Europeană în ale cărei idei şi principii România ar trebui să se integreze. În acelaşi timp, se creează premisele pentru o restrângere a posibilităţii de comunicare a elevilor români într-o Europă din care şi România face parte.

Eliminarea orelor de limbă modernă aduce cu sine pierderea unui avantaj major pe care liceele româneşti îl ofereau. Prin orele de limbă modernă studiate şi, implicit, prin cunoaşterea unei limbi străine suplimentare, elevii români aveau un avantaj în momentul absolvirii studiilor şi intrării fie în sistemul universitar, fie pe piaţa muncii. Odată cu reducerea numărului de ore de limbă modernă, avantajul absolvenţilor români de a se integra mai uşor pe piaţa muncii dispare. Considerăm că această reducere a orelor de limbă modernă nu are niciun temei raţional şi, cu siguranţă, reducerea numărului de ore din programa preuniversitară la 30 nu prezintă nicio justificare în acest sens.

Din păcate, nicio persoană responsabilă din minister şi nici doamna ministru ca semnatară a ordinelor în cauză nu a anticipat efectele măsurilor luate. Oricare ar fi persoana din spatele acestei decizii, este inadmisibil să permitem implementarea unei măsuri care ne va duce sistemul educaţional mai rău ca pe vremea Republicii Socialiste România. În cazul eliminării limbii moderne din orarul elevilor, Ecaterina Andronescu a procedat la fel ca anterior, printre măsurile acestuia numărându-se şi diminuarea orelor de limbă străină studiate în şcoli şi licee.

Suntem de părere că studierea unei limbi străine trebuie făcută de toţi elevii, indiferent de profilul pe care îl studiază, astfel încât îi solicităm doamnei ministru reintroducerea a două ore din a doua limbă modernă în trunchiul comun al programei de la profilul tehnologic. De asemenea, considerăm ca fiind jignitoare pentru profesori cât şi pentru elevi includerea unor prevederi care ar trebui să aibă un rol reparatoriu, dar nu produc nici un efect.

În continuarea punctelor enumerate mai sus, ţinem să vă oferim o serie de precizări legate de alte măsuri ale doamnei Andronescu, mai puţin mediatizate, dar la fel de importante pentru elevi, pentru cadrele didactice şi întreg sistemul de învăţământ preuniversitar din România.

Un lucru mai puţin ştiut este că doamna Ecaterina Andronescu, profesor universitar de chimie, a luat decizia introducerii unei ore suplimentare de chimie la clasa a IX-a de la liceele de profil tehnologic, suplimentar faţă de cea existentă. În urma presiunilor publice şi a scandalului iscat datorită planurilor-cadru ale învăţământului liceal, doamna Ecaterina Andronescu a eliminat pe 12 martie această oră de chimie introdusă cu o săptămână mai devreme. Şi în acest caz, suntem nerăbdători să aflăm motivele care au determinat-o pe doamna ministru sa introducă această oră de chimie în contextul eliminării unor discipline cum ar fi istoria, educaţia fizică sau a doua limbă modernă. Având în vedere experienţa de cadru didactic universitar pe care doamna Ecaterina Andronescu o are, suntem convinşi că ora de chimie nu a fost introdusă datorită unui subiectivism profesional. Aşteptăm, astfel, să aflăm motivele obiective ce stau în spatele deciziei.

O altă situaţie deosebită este cea a orelor de informatică. Prin ordinul din data de 16 martie, la clasa a IX-a profil tehnologic, s-a eliminat una din cele două ore de informatică din trunchiul comun. Această situaţie se menţine şi la clasele X-XII, neţinând cont de faptul că toate programele de la disciplina Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor au fost elaborate pentru două ore pe săptămână.

Prin emiterea noilor planuri-cadru la clasa a IX-a a apărut o diferenţiere între filiera tehnologică şi filierele teoretică şi vocaţională în ceea ce priveşte numărul de ore alocate disciplinei Tehnologia informaţiilor şi comunicaţii. La filiera tehnologică a rămas prevăzută o singură oră pe săptămână, iar la filierele teoretică şi vocaţională, disciplina are o alocare orară de 2 ore pe săptămână. Între timp nu s-a pus problema unei schimbări a programei, aceasta rămânând aceeaşi. Considerăm că această diferenţă constituie o discriminare a elevilor din învăţământul profesional şi tehnic. În aceste condiţii, este obligatorie decizia ministerului de a reveni la două ore de studiu al informaticii la filiera tehnologică şi includerea acestor ore în trunchiul comun al ariei curriculare, ţinând cont de importanţa formării abilităţilor de operare pe calculator pentru viitorul unui tânăr.

Eliminarea acelei ore de informatică şi tratarea discriminatorie a profilurilor tehnic şi vocaţional produce mai multe efecte decât s-ar putea crede. Competenţa-cheie de tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor este una dintre cele opt competenţe-cheie stabilite de către Comisia Europeană, pe care trebuie să le promoveze şi România. Mai mult decât atât, importanţa formării competenţelor digitale la elevi este afirmată în toate documentele de politică şi strategie educaţională emise de minister până în prezent. Prin masurile luate de doamna ministru Ecaterina Andronescu şi studierea unei singure ore de informatică pe săptămână la liceu, formarea acestor competenţe este practic imposibilă.

O altă faptă mai puţin cunoscută a doamnei ministru este eliminarea disciplinei "Logică şi argumentare" din studiul claselor a IX-a, toate filierele si profilurile. Ora de logică a fost înlocuită cu o nouă disciplină, numită "Educaţie pentru societate". Urmarea concretă a acestei schimbări este că profesorii de discipline socio-umane rămân cu acelaşi număr de ore, dar disciplina logică dispare din planurile cadru. După cum precizează şi Societatea Română de Filosofie, precum şi facultăţile şi departamentele de filosofie de la Universităţile din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, Baia Mare şi Oradea, "Această măsură nu are niciun fundament ştiinţific şi educaţional şi trădează o lipsă cronică de înţelegere a importanţei disciplinelor umaniste pentru formarea generală a tinerilor, prin cultivarea unei gândirii critice şi echilibrate"

Împărtăşim opinia Societăţii Române de Filosofie şi ne aliniem demersului de a solicita ministerului şi doamnei ministru să reanalizeze decizia luată şi efectele sale şi să revină asupra acestor măsuri improvizate ce pot avea urmări dezastruoase pentru formarea tinerilor şi implicarea acestora în viaţa socială.

În consecinţă solicităm oficial doamnei ministru să revină asupra eliminării disciplinei Logică din studiul clasei a IX-a.

Reamintim că Programul de guvernare votat de Parlamentul României odată cu învestirea guvernului Boc conţine un întreg capitol dedicat domeniului educaţiei. Capitolul V din Programul de guvernare îşi propune ca obiective "realizarea unui sistem educaţional stabil, echitabil, eficient şi relevant şi introducerea unui curriculum şcolar bazat pe competenţe". Doamna Andronescu, prin ordinele ministeriale date, a făcut uitat acest set de idei cu care coaliţia de guvernare PSD - PD-L s-a prezentat în faţa Parlamentului pentru învestitură. Prin măsurile luate, doamna ministru nu a făcut altceva decât să creeze premise pentru destabilizarea sistemului educaţional. Atâta timp cât prin modificarea planurilor-cadru de învăţământ preuniversitar nu s-a creat nicio nouă orientare, bazată pe competenţe, a învăţământului, constatăm că ministrul educaţiei a încălcat grav prevederile programului de guvernare, prin nerespectarea principiile acestuia.

În acelaşi program de guvernare al PD-L din campania electorală sunt identificate o serie de probleme cu care se confruntă sistemul educaţional din România. Să fi găsit acum Executivul condus de Emil Boc soluţiile cheie pentru problemele identificate în campania electorală "graţie" demersurilor doamnei Andronescu de eliminare a orelor de istorie, sport şi limbă modernă din orarul elevilor?

Dacă membrii guvernului Boc şi parlamentarii PD-L şi PSD, consideră în continuare că obiectivele din programul de guvernare cu care au cerut votul electoratului pot fi realizate prin măsurile doamnei Andronescu, atunci răspunsul este clar: ar trebui să lase actul de guvernare pe seama unor persoane mai pricepute. Altfel, stimaţi deputaţi susţinători ai coaliţiei de guvernare şi a guvernului din care face parte şi doamna Andronescu, vă solicităm să luaţi act de gravitatea greşelilor acesteia şi să-i sancţionaţi activitatea de până acum, votând această moţiune simplă.

Până în acest moment, doamna ministru nu a reuşit să ofere o explicaţie plauzibilă pentru renunţarea la orele respective. Mai mult decât atât, a încercat să paseze răspunderea asupra deciziilor luate altor structuri de specialitate din minister, cum ar fi Centrul Naţional de Curriculum şi Centrul pentru Învăţământ Profesional şi Tehnic. Este cu atât mai grav că doamna ministru nu înţelege responsabilităţile funcţiei pe care o ocupă şi ia decizii pripite fără o consultare cu mai mulţi factori implicaţi în procesul educaţional, în ciuda experienţei de cadru didactic universitar pe care o are.

Solicităm în continuarea celor spuse argumente pertinente pentru eliminarea orelor de istorie, educaţie fizică, limbă modernă şi informatică din programa de învăţământ preuniversitar.

Este de menţionat şi faptul că doamna ministru a fost chemată să dea explicaţii pentru aceste decizii şi de către membrii Comisiei de învăţământ a Camerei Deputaţilor, mai ales de cei ai partidului partener la guvernare, Partidul Democrat Liberal.

În timpul şedinţei Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din data de 11 martie 2009, mai mulţi deputaţi PD-L din comisie au cerut explicaţii doamnei ministru în legătură cu modificările pe care dumneaei intenţionează să le aducă planului de învăţământ, afirmând chiar că acestea creează "incoerenţă" în sistemul de învăţământ.

Aceeaşi parteneri de guvernare ai doamnei Andronescu au apreciat că ministerul nu a făcut nicio analiză şi niciun studiu de impact al modificărilor planului-cadru de învăţământ, acuzând-o pe doamna ministru că ia deciziile singură sau în cerc restrâns.

De asemenea, au fost criticate deciziile de a reduce numărul de ore din planul de învăţământ. o măsură "contabilicească" a fost calificată scoaterea orelor pentru a doua limbă din orar. Nici vorbă de consultări între doamna Andronescu şi profesori sau reprezentanţi ai acestora, din moment ce dumneaei nu a cerut nici măcar opinia partenerilor de guvernare înainte de a lua aceste măsuri.

Poziţia oficială a ministerului a fost că modificările nu afectează decât anul şcolar 2009/2010. Dar inspectoratele şcolare au fost anunţate deja că vor dispărea 500 de norme didactice pentru anul şcolar respectiv. Nu îşi asumă nimeni din minister responsabilitatea, în mod public, pentru ceea ce vor face profesorii rămaşi fără ore de predat în anul şcolar respectiv? Se gândeşte doamna Andronescu cum vor fi atrase înapoi în sistem cadrele didactice aflate în situaţia de a rămâne fără activitate din cauza deciziilor dumneaei?

Atitudinea doamnei ministru este incalificabilă şi în ceea ce priveşte lipsa de dialog dinaintea luării acestor decizii. Acest refuz al dialogului cu toţi factorii implicaţi denotă dispreţul pe care doamna Ecaterina Andronescu îl arată deschis profesorilor, sindicatelor din învăţământ, elevilor, chiar şi părinţilor, aceştia fiind cei mai în măsură să judece viitorul propriilor copii.

Prezenta moţiune simplă are drept scop principal apărarea intereselor elevilor şi apoi ale cadrelor didactice şi ale normelor acestora. În contextul creat, considerăm necesară organizarea unei dezbateri publice având ca temă reconsiderarea planului-cadru de învăţământ preuniversitar. Rolul acestei dezbateri este de a identifica soluţia potrivită pentru păstrarea acelor discipline utile şi eliminarea sau diminuarea celor care încarcă programul elevilor.

Afirmăm în mod deschis că Partidul Naţional Liberal şi semnatarii acestei moţiuni sprijină reducerea numărului de ore din programa elevilor, dar această diminuare nu trebuie să fie făcută după metodele doamnei Andronescu, care conduc la dispariţia unor discipline din studiul elevilor.

Se pare că doamna ministru a găsit prin aceste măsuri o formă a a-şi arăta obedienţa faţă de solicitările primului-ministru Emil Boc de a face economii în toate domeniile. Din păcate, doamna Ecaterina Andronescu nu realizează că "economiile" propuse în programa şcolară sunt făcute pe seama viitorului României.

Constatăm că toate deciziile şi toate declaraţiile doamnei ministru din ultimele săptămâni nu fac altceva decât să demonstreze incoerenţa activităţii ministrului, lipsa de fermitate, lipsa unei viziuni în domeniul educaţiei şi inconsecvenţa actului de guvernare.

Solicităm prin această moţiune, în mod oficial, Guvernului şi ministrului educaţiei, în speţă, să se preocupe de soarta sistemului educaţional din România prin elaborarea şi aplicarea unei strategii responsabile şi eficiente pentru gestionarea problemelor învăţământului preuniversitar. Guvernul are obligaţia să respecte prevederile programului de guvernare votat de Parlamentul României şi să identifice soluţii pentru îndeplinirea obiectivelor asumate prin acesta.

În aceste condiţii, pentru a nu lăsa în derizoriu educaţia în cadrul învăţământului preuniversitar, pentru a proteja interesele copiilor noştri şi a generaţiilor viitoare, este obligatoriu ca doamna ministru să revină asupra deciziilor de eliminare a orelor de educaţie fizică, limbă modernă şi informatică din programa preuniversitară, printr-o recalculare a tuturor factorilor implicaţi si a repercusiunilor sociale, educative şi sportive ce ar putea fi afectate. Ca o datorie esenţială a poziţiei pe care o ocupă, doamna ministru trebuie să aplice o strategie responsabilă în domeniul educaţiei şi care să ţină cont de particularităţile şi beneficiile necesare fiecărei părţi implicate în sistemul de învăţământ, fie ei profesori, elevi sau părinţi.

Totodată, Ecaterina Andronescu îşi creează obligaţia de a organiza o dezbatere publică înaintea adoptării unui act normativ ministerial cu implicaţii atât de adânci asupra sistemului educaţional din România. Rolul acestor dezbateri publice este de a implica în procesul decizional al ministerului pe cei care ştiu cu adevărat ce înseamnă educaţia, fie că ei sunt în categoria părinţilor sau a profesorilor.

În calitatea pe care o are, Ecaterina Andronescu are obligaţia de a asculta şi opiniile părţilor implicate - elevi, profesori sau părinţi - înaintea unor decizii de reorganizare a procesului de învăţământ.

Până la soluţionarea completă a problemelor semnalate, în sensul reinstaurării situaţiei precedente, toate bâlbâielile doamnei Andronescu nu demonstrează decât faptul că noul ministru conduce educaţia după bunul său plac, aplicând criterii subiective unui sistem care afectează sute de mii de copii şi schimbând de la o zi la alta destinele oamenilor implicaţi în sistem.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

ca reacţie la cele prezentate mai sus şi înţelegând efectele nocive ale acţiunilor doamnei ministru, ne facem datoria faţă de sistemul de învăţământ românesc şi vă solicităm votul pentru a o determina pe Ecaterina Andronescu să dispună următoarele: reintroducerea orei de educaţie fizică şi sport în trunchiul comun al ariei curriculare a programei de învăţământ preuniversitară; garantarea publică că nu se va reveni asupra ordinului de reintroducere a disciplinei istoria românilor în trunchiul comun al ariei curriculare la clasele a IX-a - a XII-a profilul tehnologic; reintroducerea a două ore de limbă modernă în aria curriculară, prin mutarea orei din curriculul diferenţiat în trunchiul comun; garantarea publică că nu vor mai fi emise ordine ministeriale făcute cu încălcarea prevederilor Legii învăţământului şi fără consultarea partenerilor de dialog social şi a sindicatelor, aşa cum s-a întâmplat în cazul Ordinelor nr.3.310, 3.313; anularea Ordinului nr.3.304/27.02.2009 privind revocarea prevederilor Ministerului nr.6.319/19.XII.2008 privind echivalarea în credite netransferabile a unor activităţi de perfecţionare sau formare continuă a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, prevăzute în Legea nr.128/1997, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; elaborarea şi aplicarea unei strategii responsabile şi eficiente pentru gestionarea problemelor învăţământului preuniversitar, care să ţină cont de particularităţile şi beneficiile necesare fiecărei părţi implicate în sistemul de învăţământ, fie ei profesori, elevi sau părinţi; respectarea prevederilor programului de guvernare votat de Parlamentul României şi îndeplinirea obiectivelor din Capitolul V "Educaţie", în special realizarea unui sistem educaţional stabil, echitabil, eficient şi relevant; organizarea unei dezbateri publice asupra planului-cadru de învăţământ, analizarea temeinică a acestuia de către minister, împreună cu toţi factorii implicaţi, şi luarea unor decizii care să creeze un echilibru între disciplinele studiate, în funcţie de vârstă şi de profilul studiat; organizarea de dezbateri publice, înaintea adoptării tuturor ordinelor ministeriale cu prevederi de impact asupra sistemului de învăţământ, şi respectarea şi aplicarea prevederilor care impun consultarea publică înaintea adoptării unui act normativ, în baza prevederilor Capitolul II "Proceduri privind participarea cetăţenilor şi asociaţiilor legal constituite la procesul de elaborare a actelor normative şi la procesul de luare a deciziilor din Legea nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, cu modificările şi completările ulterioare".

În calitate de deputaţi aleşi în Parlamentul României, este de datoria noastră, faţă de comunităţile din colegiile pe care le reprezentăm, să sancţionăm activitatea doamnei ministru Ecaterina Andronescu prin votarea acestei moţiuni şi îndreptarea greşelilor comise.

Ne bazăm în votarea acestei moţiuni şi pe sprijinul deputaţilor Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, partid aflat în Coaliţia de guvernare, dar care nu a fost consultat cu privire la aceste decizii.

Mai mult decât atât, PD-L are datoria de a susţine şi de a vota această moţiune, având în vedere promisiunile din campania electorală cuprinse în programul de guvernare pe tema educaţiei.

Votul pozitiv al deputaţilor PD-L pentru această moţiune ar reprezenta o urmare firească a nemulţumirilor exprimate de aceştia pe linie parlamentară, în cadrul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor.

Considerăm că orice vot împotriva acestei moţiuni dat de cei care susţin actuala guvernare ar reprezenta un act de ipocrizie politică şi incoerentă în susţinerea şi îndreptarea strategiilor educaţionale.

Orice vot împotriva acestei moţiuni loveşte direct în interesul dezvoltării armonioase a copiilor României.

Noi, semnatarii acestei moţiuni, avem însă convingerea că toţi membrii Camerei Deputaţilor conştientizează reacţia opiniei publice şi a factorilor implicaţi şi direct afectaţi de deciziile asumate de doamna ministru la începutul mandatului, pentru a vota favorabil această moţiune.

Stimaţi colegi,

aveţi obligaţia, unii dintre dumneavoastră chiar în calitate de părinţi, să fiţi preocupaţi de soarta şi viitorul învăţământului românesc şi să vă manifestaţi îngrijorarea faţă de problemele sistemului, prin votarea acestei moţiuni.

Mulţumesc frumos, doamna preşedinte. (Aplauze din partea Opoziţiei.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Guvernului, dau cuvântul doamnei ministru Ecaterina Andronescu.

Doamna Ecaterina Andronescu (ministrul educaţiei, cercetării şi inovării):

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sigur că moţiunea este un prilej pe care din punctul meu de vedere este firesc să-l discutăm în Parlament, cu atât mai mult cu cât se referă la un sistem de importanţă a sistemului de învăţământ.

Aş fi avut foarte multe motive, poate, să fiu amărâtă de lucrurile care, într-o manieră total neadevărată, s-au spus de la acest microfon. Aş vrea, doar, să precizez din start, din respect faţă de profesiunea doamnei deputat care a citit moţiunea, câteva lucruri: reorganizarea învăţământului se face conform Constituţiei, prin lege organică, nu printr-un ordin de ministru; ministerul se numeşte Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

Şi sigur că aş putea să aduc foarte multe alte lucruri de clarificat, care sunt lipsite de conţinut prin modul în care au fost exprimate aici.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Art.141 din Legea nr.84/1995, republicată, precizează, în ceea ce priveşte atribuţiile Ministerului Educaţiei, între altele, următoarele: aprobă curriculumul naţional şi sistemul naţional de evaluare, asigură şi supraveghează respectarea acestora.

Ca urmare, vreau să precizez de la început că prin aprobarea planurilor-cadru, nu a programelor de disciplină, ele fiind parte a curriculumului naţional, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi-a exercitat una din atribuţiile conferite prin legea aprobată de Parlamentul României.

Moţiunea pe care Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal a depus-o pe domeniul educaţiei este, fără nicio urmă de îndoială, greu de justificat. Dacă ne-am referi numai la titlu, aceasta dovedeşte necunoaşterea definiţiei pe care dicţionarul explicativ al limbii române o conferă cuvântului "cenzură", şi mai ales necunoaşterea persoanei cu care se asociază acest cuvânt.

Sunt un om de bun simţ şi slujesc şcoala românească de un număr important de ani. Aparţin sistemului de învăţământ, îi respect pe oamenii şcolii, sunt alături de părinţi şi de elevi, şi de studenţi, şi le înţeleg aşteptările.

De aceea, consider nepotrivită şi total incompatibilă asocierea sintagmei "cenzură" cu modul în care mi-am desfăşurat activitatea de dascăl sau activitatea presupusă de funcţiile pe care le-am avut: prodecan, decan, secretar de stat, rector sau ministru.

În moţiune se afirmă că ordinele emise dovedesc lipsa unei strategii unitare privind sistemul preuniversitar de învăţământ, ceea ce determină aproape pe oricine să pună mai multe întrebări, evident, retorice.

Care a fost strategia partidului pe care îl reprezentanţi, în domeniul educaţiei? Cum a fost posibil să aduceţi în fruntea sistemului pe cei care erau doar decidenţi politici, creând un precedent foarte păgubos pentru sistem? Care sunt măsurile de reformă pe care le-aţi întreprins? Acestea sunt doar câteva întrebări dintr-un şir care ar putea continua foarte mult.

Poate că nu aş fi menţionat aceste aspecte, dacă cei care au gestionat sistemul de educaţie în guvernarea PNL nu ar fi preluat şi continuat proiectele demarate în guvernarea precedentă, în care m-am implicat şi dintre care menţionez: învăţământul obligatoriu de 10 clase; informatizarea învăţământului; admiterea computerizată în liceu; înfiinţarea centrelor de excelenţă; reabilitarea şcolilor şi a căminelor; dezvoltarea învăţământului din mediul rural; dotarea şcolilor cu microbuze; cornul şi laptele; rechizite şcolare gratuite pentru copiii provenind din familii cu probleme sociale; bursa "bani de liceu" de la guvern; bursa "Guvernul României"; bursa pentru studenţii din mediul rural etc.

Evident, nu aştept răspunsuri, dar nici nu cred că reprezentanţii PNL sunt îndreptăţiţi să vorbească de incoerenţă şi de incompetenţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Şcoala românească se confruntă cu numeroase probleme, şi cred că o discuţie în acest sens în Parlamentul României este oricând bine-venită, dar subiectul ales de semnatarii moţiunii nu susţine interesul firesc pentru învăţământul românesc, ci mai degrabă este o încercare de a face din ministrul educaţiei ţinta unei agresivităţi greu de explicat şi de susţinut cu argumente.

Planurile-cadru reprezintă o parte a curriculumului naţional, regândirea acestora fiind un obiectiv al strategiei care are în vedere modernizarea şcolii româneşti şi care este asumată de Guvernul României.

Acţiunile pe care le-am demarat pentru realizarea acestui obiectiv, şi care sunt astăzi cenzurate de autorii moţiunii, au la bază un principiu, şi anume: reducerea numărului de ore şi descongestionarea programului foarte încărcat al elevilor de liceu.

După cum mulţi dintre dumneavoastră cunosc, planurile-cadru de învăţământ aplicate în prezent în sistemul naţional de învăţământ pentru clasele a IX-a - a XII-a de liceu, filiera teoretică, vocaţională şi tehnologică, conţineau un număr cuprins între 33 şi 36 de ore pe săptămână. Prea mult, după opinia mea de dascăl, pentru un elev care are între 14 şi 18 ani.

Observaţiilor personale le adaug opiniile exprimate adesea în presă de părinţi, de profesori, de elevi. În acest context, era mai mult decât necesar să se adopte o măsură care să conducă la readecvarea planurilor-cadru de învăţământ, în raport cu nivelul de vârstă, de dezvoltare a elevilor, precum şi de specificul disciplinei ca modul de pregătire profesională.

În ceea ce priveşte critica adusă de autori referitoare la eliminarea orelor de educaţie fizică, vă rog să-mi permiteţi să vă informez că specialiştii ministerului, pe baza analizei evoluţiei alocării orelor de educaţie fizică din perioada 1999 - 2008, ţinând seama de numărul mare de scutiri la orele de educaţie fizică, precum şi de solicitările părinţilor şi elevilor, au propus schimbarea modalităţii de abordare pentru desfăşurarea orelor de educaţie fizică.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aveam de ales între două variante: să mă fac că nu văd că, aşa cum s-au desfăşurat până acum orele de educaţie fizică şi sport, au redus aproape la zero mişcarea sportivă de masă şi au îngustat extraordinar de mult baza selecţiei pentru sportul de performanţă, sau să încerc să regândim, împreună cu toţi cei care sunt specialişti în acest domeniu, modul în care se derulează orele de educaţie fizică şi sport. Ceea ce am propus prin noile planuri-cadru acest lucru încearcă să facă, pentru că argumentele pe care dumneavoastră le aduceţi aici, cu copiii care au o anumită obezitate în creştere, cu faptul că nu mai există mişcare sportivă de masă, nu sunt rezultatul deciziei de acum o lună, ci acestea reprezintă efectul modului în care au fost efectuate orele de educaţie fizică şi sport de până acum.

Ce au planurile-cadru în acest moment? Au o oră în trunchiul comun; mai poate fi, din curriculumul la decizia şcolii - prin decizia şcolii -, luată încă o oră şi alocată educaţiei fizice şi sportului. Sunt două ore în plus pentru organizarea sportului de echipe şi încă o oră pentru ansamblurile sportive.

Deci, pentru sport, pentru educaţia fizică şi pentru sportul de masă, în acest moment în planurile-cadru sunt minimum trei ore şi maximum cinci ore.

Dacă vom şti să gestionăm, şi voi avea o preocupare specială pentru acest capitol, dacă vom şti să gestionăm cu performanţă aceste ore, cu siguranţă vom produce o schimbare în ceea ce priveşte mişcarea sportivă de masă.

Aş vrea să mă refer puţin şi la sportul de performanţă: Ministerul Educaţiei are mai multe cluburi sportive şcolare; pe mandatul anterior, contrar celor menţionate aici în moţiune, am încercat să cresc eficienţa bazelor sportive ale acestor cluburi sportive şi să încerc ca această bază sportivă să fie în egală măsură folosită de liceele cu profil de sport.

Am fost în urmă cu trei săptămâni la Dej şi am fost fericită să văd cum, prin asocierea dintre un liceu sportiv şi un club sportiv şcolar, s-a dezvoltat un centru de performanţă, care face mândrie nu numai judeţului. Este, după părerea mea, o mândrie la nivel naţional.

Deci, prin toate demersurile mele, n-am încercat decât să încurajez sportul de performanţă şi, prin actualele demersuri pe care le avem în vedere, nu vom face decât să punem standarde de performanţă pentru cluburile şcolare sportive, şi sunt convinsă că ele vor da rezultatele aşteptate.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

O altă critică adusă de autorii moţiunii se referă la eliminarea orelor de limbă modernă. Şi de această dată, trebuie să vă spun că autorii moţiunii sunt în eroare, deoarece curriculumul naţional din România acordă importanţa cuvenită dobândirii de către elevi a competenţelor de comunicare în limbi moderne, aşa cum sunt ele definite în documentele de referinţă care orientează studierea limbilor străine la nivel european, respectiv documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor-cheie şi cadrul european comun de referinţă pentru limbi, învăţare, predare, evaluare, publicat de Consiliul Europei în 1998 şi revizuit în anul 2000.

Planurile-cadru aprobate răspund cerinţelor obiectivului "Barcelona", limba maternă plus doi, încurajează profesorii de limbi străine să-şi folosească propriile aptitudini interculturale şi să valorifice potenţialul elevilor. Comunicarea în limba maternă şi comunicarea în limbi străine reprezintă competenţele-cheie pentru procesul de învăţare de-a lungul vieţii, aflate la baza reuşitei personale, incluziunii sociale, cetăţeniei active şi posibilităţii de angajare în societate.

Planurile-cadru aprobate, care vor fi implementate în anul şcolar 2009 - 2010, prevăd două ore de studiu pentru fiecare din cele două limbi moderne studiate, la toate clasele pentru filierele teoretică şi tehnologică.

Reducerea cu o oră pe săptămână a bugetului de timp alocat pentru studierea disciplinei limba modernă doi din ciclul inferior al liceului, la profilurile artistic, teologic şi sportiv este compensată în totalitate în ciclul superior al liceului, prin alocarea a cel puţin o oră pe săptămână din curriculum la decizia şcolii.

De asemenea, pentru majoritatea specializărilor din cadrul profilului teologic, posibilitatea unei compensări a orei reduse există chiar în ciclul inferior, prin alocarea acesteia din curriculum la decizia şcolii, în funcţie de interesele de învăţare ale elevilor din unitatea şcolară respectivă şi de opţiunile formulate.

Totodată, în învăţământul liceal sunt organizate clase cu program de studiu intensiv al unei limbi moderne. La aceste clase se alocă patru ore pe săptămână pentru studierea limbii moderne unu, clasele cu program de studiu în regim bilingv, la aceste clase se alocă cinci ore pe săptămână pentru limba modernă unu, precum şi câte o oră săptămânală în fiecare an de studiu pentru studierea geografiei - în clasa a IX-a, a istoriei - în clasa a X-a, a elementelor de cultură şi civilizaţie - în clasele a XI-a şi a XII-a - specifice spaţiului lingvistic respectiv, disciplinei care se studiază în limba modernă unu a programului de studiu.

Menţionăm faptul că la nivelul Uniunii Europene este o situaţie foarte variată în ceea ce priveşte predarea limbilor străine moderne. Spre exemplu, în 2007, în Irlanda se studiau doar limba irlandeză şi limba engleză; în Anglia, abia în anul 2010 copiii între 7 şi 14 ani vor studia, în mod obligatoriu, o limbă străină.

Potrivit documentului date privind predarea limbilor străine la şcoală în Europa, ediţia din 2008, la nivelul învăţământului secundar superior există ţări în care un procent mic de elevi învaţă două limbi străine. De exemplu, în Anglia sub 10%, în Portugalia sub 10%, în Italia 20%, în Spania 30%.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Autorii moţiunii mă mai acuză de revocarea prevederilor Ordinului nr.6.319/19.XII.2008 privind echivalarea în credite, îmi cer scuze pentru modul în care pronunţ, dar este preluat din moţiune ca atare, netransferabile a unor activităţi de perfecţionare, formare continuă a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, prevăzute de Legea nr.128, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aş vrea să precizez, în primul rând, pentru informarea autorilor moţiunii, că de fapt ordinul invocat se referă la credite transferabile, şi nu netransferabile, noţiune de bază în ceea ce priveşte cuantificarea şi echivalarea activităţilor din învăţământ.

Trebuie să-mi permiteţi să vă mărturisesc, în continuare, că luarea acestei decizii a fost fundamentată de experţii Centrului Naţional de Formare a Personalului din Învăţământului Preuniversitar. Argumentele: formatorul avea dublă calitate - obiect şi subiect al formării, astfel că dobândea credite profesionale transferabile pentru ambele ipostaze. Mai mult, formatorul putea dobândi credite profesionale transferabile la fiecare derulare a aceluiaşi curs sau program de formare continuă.

Simpla participare la activităţile precizate în ordin era echivalată în credite, mai mult, doar prezenţa la o activitate se finaliza cu acordarea punctelor de credit. De aici rezultă că atât alocarea creditelor, cât şi participarea cadrelor didactice la aceste activităţi erau puse sub semnul întrebării.

În consecinţă, pe baza acestor exemple s-a demonstrat necesitatea revocării acestui ordin.

Tot legat de acest subiect, menţionez că modelul românesc în domeniul asigurării calităţii formării continue a cadrelor didactice, elaborat în conformitate cu strategia - elaborată la rândul ei în perioada 2001 - 2003 - a fost considerat un exemplu de bună practică la nivel european.

De altfel, la Bruxelles, s-a discutat în şedinţa din 27 noiembrie, în cadrul Programului "educaţie şi formare 2010", oportunitatea de a disemina experienţa românească printr-o conferinţă care să fie organizată în România, în anul 2010, aşa încât nu putem vorbi decât de un model unitar şi coerent de formare, confirmat internaţional.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Consider că sunt îndreptăţită să spun că autorii moţiunii exercită mai degrabă un atac la persoana ministrului, decât analizează în mod real consecinţele actelor promovate.

În acest sens, se poate observa cu uşurinţă afirmaţia privitoare la introducerea unei ore la disciplina chimie, la clasa a IX-a, profil tehnologic. Pentru informarea dumneavoastră, vă comunic că numărul de ore alocat acestei discipline, în cadrul specializărilor filierei tehnologice, se referă la specializările: industrie alimentară, chimie industrială, protecţia mediului, materiale de construcţii, textile, pielărie, adică specializări cu strictă aplicaţie pentru domeniul disciplinei, şi că acest cuantum de ore ar fi fost necesar să fie crescut.

În plus, în cazul învăţământului profesional şi tehnic, studiul ştiinţelor reprezintă cel mai bun predicator al angajabilităţii pe termen lung. Eu nu cred că autorii moţiunii nu ştiu care sunt deciziile luate la nivel european, în legătură cu promovarea domeniului de ştiinţe.

Eu cred că şi noi avem obligaţia să ne uităm la ce se întâmplă cu atractivitatea domeniului ştiinţe, şi să luăm măsurile necesare, în aşa fel încât să preîntâmpinăm diminuarea celor care se orientează spre zona tehnologiilor, pentru că fără dezvoltarea tehnologiilor, practic nu există dezvoltarea economiei naţionale.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Autorii moţiunii afirmă că am scos o oră de informatică din trunchiul comun. Revizuirea planurilor de învăţământ la liceul tehnologic a avut în vedere raportarea la standardele de pregătire profesională, astfel încât la finalizarea pregătirii profesionale, elevii să aibă posibilitatea obţinerii unui certificat de competenţă profesională.

Precizăm că la liceele tehnologice, la cultura de specialitate se formează competenţele tehnice generale sau de specialitate, care integrează utilizarea calculatorului, conform precizărilor din standardele de pregătire profesională. Această măsură s-a bazat pe faptul că majoritatea disciplinelor tehnologice se studiază folosind tehnica de calcul şi soft-uri educaţionale dedicate, astfel încât crearea competenţelor de bază în domeniul tehnologiei, informaţiei şi comunicării este asigurată.

Întreb, evident, retoric, cum văd autorii moţiunii descongestionarea planurilor-cadru, altfel decât prin eliminarea unor suprapuneri?

În ceea ce priveşte eliminarea disciplinei logică şi argumentare, din studiul claselor a IX-a la toate filierele şi profilurile, precizăm următoarele: planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul inferior şi ciclul superior al liceului, filierele tehnologică, vocaţională şi teoretică aprobate prevăd introducerea la clasa a IX-a a modulului educaţie pentru societate, în cadrul disciplinelor socio-umane, ca extensie la competenţele şi cunoştinţele dobândite prin studiul culturii civice.

Practic, la disciplinele socio-umane, s-a adăugat la clasa a IX-a un modul nou - educaţie pentru societate, alături de modulul ştiinţe socio-umane, care cuprinde logica şi argumentarea.

Acest fapt nu generează, deci, eliminarea disciplinei logică şi argumentare şi nici nu minimalizează importanţa acesteia în educaţia elevilor, ci, dimpotrivă, aduce o creştere a gradului de aplicabilitate practică a disciplinelor socio-umane.

În ceea ce priveşte ora de dirigenţie, precizăm faptul că, prin modul în care au fost gândite planurile-cadru, Ministerul Educaţiei a flexibilizat modalitatea în care se asigură consilierea şi dirigenţia pentru fiecare clasă în parte. De altfel, probabil că autorilor moţiunii le este cunoscut că un profesor care este şi diriginte, primeşte automat indemnizaţia de diriginte şi, de aceea, am considerat că în modul acesta îşi poate mai bine organiza activitatea de consiliere şi dirigenţie pe grupuri de interese ale elevilor, părinţilor şi ale şcolii.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu mi-am propus şi n-am să-mi propun niciodată să dau lecţii de proiectare curriculară prin răspunsurile la această moţiune. Sigur că aici s-a pus întrebarea: care este priceperea mea în domeniul învăţământului şi în domeniul conţinuturilor din curriculum. O invit pe cea care a citit moţiunea să afle, printr-un dialog direct. Şi sunt convinsă că n-o să rămână fără informaţiile de care are nevoie, ca să-şi schimbe punctul de vedere. Şi, de altfel, trebuie să precizez că orice om învaţă toată viaţa. Nu cred că ajungem vreodată să le ştim pe toate.

De aceea, n-am să fac referire la foarte multe dintre elementele cuprinse în moţiune şi care n-au nicio legătură cu substanţa la care fac referire, substanţa sistemului de învăţământ.

În concluzie - şi n-am să fac referire nici la greşelile gramaticale care sunt cuprinse în moţiune -, în concluzie, prin modificările operate asupra planurilor-cadru în vigoare, s-a urmărit în primul rând interesul elevilor, imprimarea şi manifestarea flexibilităţii ofertei de învăţare venită dinspre şcoală, adică structurarea unui învăţământ pentru fiecare, şi nu a unui învăţământ uniform şi unic pentru toţi.

Menţionăm că pentru punerea în aplicare a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare 2009-2012, introducerea unui curriculum bazat pe formarea de competenţe în perioada imediat următoare, a pus Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării să modifice deocamdată planurile-cadru. În continuare, a demarat deja procedurile pentru conţinutul programelor şcolare şi pentru adecvarea lor la realităţile şi la necesităţile de modernizare ale şcolii româneşti.

Revizuirea acestora are ca obiectiv principal restructurarea din perspectiva formării competenţelor-cheie acceptate şi enunţate de toate documentele europene. Acest demers, extrem de important pentru modernizarea şcolii româneşti şi pentru creşterea atractivităţii ei, a fost iniţiat şi sunt convinsă că va face obiectul multora dintre dezbaterile publice ale celor care sunt interesaţi de sistemul de educaţie.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Planurile-cadru pentru învăţământul liceal cuprind modificări care se referă la poziţionări noi ale unor discipline şcolare, cu respectarea documentelor strategice de planificare a educaţiei şi formării profesionale, în care competenţele-cheie stabilite la nivelul european sunt cuprinse ca finalitate.

Prin urmare, noile planuri-cadru realizează o diminuare a numărului total de ore pe săptămână, în scopul reducerii orarului zilnic al elevilor şi al flexibilizării programului de studiu pentru aceştia.

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Acum vor lua cuvântul reprezentanţii grupurilor parlamentare.

Din partea Partidului Democrat Liberal, doamna Doiniţa-Mariana Chircu.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

Mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi deputaţi,

În concordanţă cu formaţiunea mea profesională, consider că o moţiune simplă, dar lipsită total de conţinut, comportă doar un comentariu asupra formei şi mi-aş permite, cu acceptul dumneavoastră, să încep cu o mică analiză a titlului.

Consider că o minimă şi inteligentă prudenţă i-ar fi obligat pe deputaţii PNL semnatari ai moţiunii simple să nu folosească în titlu cuvântul "istorie", pentru că, invocându-l, ne-au obligat să ne gândim cu tristeţe la istoria recentă, consumată între anii 2007-2008, când PNL-ul a instalat la conducerea Ministerului Educaţiei doi iluştri nimeni, din punct de vedere al carierei didactice şi al competenţelor manageriale, care au hepatizat sistemul de învăţământ, lăsându-l galben, amorţit şi rece. (Rumoare, vociferări în Grupul parlamentar al PNL.)

Fatidicul cuplu Cristian Adomniţei şi Zvetlana Preoteasa, ameţiţi de înălţimea demnităţilor la care fuseseră cocoţaţi de premierul Tăriceanu şi de propria lor aroganţă, nu au înţeles niciodată ce prejudicii au adus sistemului într-o perioadă esenţială a reformării şi compatibilizării sale cu şcoala europeană. Fără a avea nimic comun cu reforma şcolii româneşti, printre singurele aşa-zise performanţe ale domniilor lor, putem aminti câteva: au reuşit crearea unei profunde crize de autoritate atât la nivelul ministerului, cât şi la nivelul instituţiilor subordonate; au contabilizat investiţii cu adresă, adică investiţii către primarii PNL în special, haotic, fără a ţine cont de necesităţile reale şi solicitările fundamentate transmise de inspectoratele şcolare din teritoriu. Astfel, şi-au sufocat primarii cu mormane de bani, investind în şcoli nepopulate, lipsite de viabilitate, iar acum noi inventariem câteva mii de unităţi de învăţământ care, deşi au o mare speranţă de viaţă, nu pot asigura un microclimat decent pentru copiii noştri şi nu pot avea autorizaţiile de funcţionare, punând în pericol sănătatea şi securitatea acestora.

O altă aşa-zisă performanţă face dovada concretă a atingerii interesului învăţământului şi ignoră egalitatea de tratament privind accesul elevilor la serviciile educaţionale.

Mă refer, desigur, la modul cum a înţeles conducerea PNL, fosta conducere PNL a ministerului, să-şi distribuie - am spus "să-şi distribuie" - microbuzele şcolare pe criterii politice, împărţind copiii României în copiii noştri, ai PNL-ului, şi restul copiilor - ai căror părinţi şi primari nu aduceau voturi PNL-ului şi nu îi interesau. Aşa, sub semnătura domniilor lor, au ajuns microbuzele şcolare în localităţi în care nu se realiza şi nu se realizează nici acum transport şcolar, în timp ce în zone montane, izolate, greu accesibile, copiii parcurg şi astăzi distanţe între 8 şi 10 kilometri, între domiciliu şi şcoală.

Proiectul pachetului legislativ, atât de necesar, a fost fluturat precum un steguleţ de fostul ministru Adomniţei, în vizitele sale de campanie electorală prin judeţele ţării, iar în cadrul aşa-ziselor dezbateri, prestaţia sa submediocră a convins cadrele didactice, încă pe de atunci, că domnia sa, neavând nimic comun cu educaţia, nu-l putea nici promova, nici susţine, dintr-un motiv extrem de simplu: nu-l înţelegea şi nici nu-l interesa. Fosta conducere PNL a Ministerului Educaţiei, incompetentă şi ignorantă, ne-a lăsat un sistem în suferinţă, care are nevoie de o intervenţie chirurgicală pentru a putea fi scos din încremenire şi pus de acord cu sistemele educative europene.

Există o emanaţie înţeleaptă a poporului român, potrivit căreia a privi în urmă este păgubitor şi îţi epuizează energia şi timpul. Revenim în prezent şi avem în faţă nu o moţiune, ci o maculatură. Şi este trist că, în timp ce unii fac ca România să prindă rădăcini, plantând câte un pom, alţii fac eforturi în a risipi resursele, ca şi când nu ar fi contribuit destul la managementul defectuos şi păgubitor al resurselor ţării.

Comentariile sunt inutile şi este jenant pentru semnatarii moţiunii că sesizează nişte aspecte care, între timp, ca urmare a intervenţiilor şi consultărilor, au fost deja puse într-un cadru normal şi transmise inspectoratelor şcolare din ţară.

Toate verbele din frazele referitoare la disciplina istorie, fiind la condiţional-optativ, exprimă nişte acţiuni posibil realizabile şi, tocmai datorită intervenţiei deputaţilor PD-L, a profesorilor şi a partenerilor sociali, s-a revenit cu Ordinul nr.3.410 din 16.III.2009, prin care ora de istorie a fost reintrodusă la profilul tehnologic.

Deci, în prezenta moţiune, o pătrime din conţinut reprezintă "fraze goale, ce din coadă vor să sune" ale domniţelor şi domnilor deputaţi PNL. Ora de educaţie fizică din trunchiul comun este completată cu cel puţin trei ore extracurriculare, pentru a oferi elevilor posibilitatea de a exersa atât activitatea sportivă colectivă, cât şi pe cea individuală, în vederea dezvoltării spiritului de echipă şi competiţional al acestora.

Opinia noastră este că factorii de răspundere din minister trebuie, în continuare, să organizeze dezbateri temeinice pe această temă, iar decizia actuală poate suporta, în timp, modificări, în urma unei analize realiste, în parteneriat cu Ministerul Tineretului şi Sportului şi cu toţi cei implicaţi şi interesaţi cu adevărat de dezvoltarea fizică şi intelectuală a copiilor noştri.

Educaţia este un obiectiv mult prea important în evoluţia societăţii româneşti, cu efecte pe termen lung, şi nu trebuie să devină motiv de fanfaronadă politică a unor politicieni PNL, care, de teama intrării în anonimat, inventează moţiuni.

S-au făcut referiri tendenţioase cu privire la atitudinea deputaţilor Partidului Democrat Liberal în şedinţa Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din 11 martie 2009, care ne obligă la câteva precizări: este incorect să-ţi motivezi o iniţiativă plasându-te în spatele unui paravan. Noi, deputaţii PD-L, cunoaştem îndeaproape nevoile şi realităţile învăţământului românesc, suntem convinşi de faptul că sistemul nostru educativ înregistrează decalaje semnificative faţă de standardele, practicile şi rezultatele din ţările Uniunii Europene şi suntem realmente îngrijoraţi de asigurarea calităţii şi competitivităţii acestuia, de statutul, prestaţia şi demnitatea cadrelor didactice, precum şi de gradul de satisfacere a cerinţelor beneficiarilor serviciilor educative - copii şi părinţi.

Avem convingerea că numai printr-o intervenţie decisivă şi un efort comun şi real, Pactul naţional pentru educaţie şi Strategia "Educaţia şi cercetarea pentru societatea cunoaşterii" pot deveni realităţi, în forma în care au fost asumate.

Dialogul eficient şi deschis între noi, în cadrul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport este o dovadă clară că deputaţii Partidului Democrat Liberal nu sunt simple maşini de vot, ci doresc să contribuie efectiv, dar cu bună-credinţă, în baza expertizei şi mandatului pe care îl au, la materializarea angajamentelor asumate cu privire la legiferarea unei noi structuri a sistemului de învăţământ, reformarea curriculei şi a procedurilor de evaluare, la descentralizare şi asigurarea calităţii, la reformarea politicilor în domeniul resursei umane, la stimularea educaţiei permanente, la promovarea universităţilor centrate pe studenţi.

Nouă ne pasă, cu adevărat, de viitorul şcolii româneşti şi, de aceea, suntem dispuşi la dialog şi implicare, pentru a ne asigura că vom recupera timpul pierdut. Nu ne erijăm în avocatul nimănui, dar nici nu întoarcem spatele partenerilor împreună cu care ne-am asumat responsabilităţile.

Considerăm că reformarea sistemului constituie o necesitate absolută, iar o atitudine corectă este să susţinem demersurile făcute în acest sens, să ne implicăm, să gândim să acţionăm responsabil şi să taxăm, când este cazul, devierile de la Pactul naţional pentru educaţie şi strategiile asumate pentru realizarea unui sistem de învăţământ echitabil, stabil şi performant.

Educaţia are nevoie de acţiuni, nu de moţiuni, iar deputaţii PD-L resping categoric iniţiativele politicianiste care nu concordă intereselor şcolii.

Noi credem că este important să vedem ceea ce este şi ceea ce ar putea fi, să ne ridicăm asupra lucrurilor lipsite de importanţă, să ne concentrăm asupra obiectivelor majore şi, de aceea, deputaţii Partidului Democrat Liberal vor vota împotriva acestei aşa-zise moţiuni.

Vă mulţumesc. (Rumoare, vociferări în Grupul parlamentar al PNL.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul preşedinte Cristian Dumitrescu, preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Şi eu care voiam să am un discurs, doamnă preşedinte Roberta Anastase, doamnă ministru, domnilor colegi, doamnelor şi domnilor prezenţi în sală. Aţi auzit, domnilor profesori, cum tratează Parlamentul - şi pe dumneavoastră vă tratează - colegii de la liberali? Nici nu am venit la tribună şi au aruncat invective în partea aceasta. Şi este urât! Pentru că sunteţi dumneavoastră aici, care i-aţi învăţat, care i-aţi educat şi uitaţi ce au ajuns! (Râsete, aplauze.)

Doamnelor şi domnilor,

Sunt printre parlamentarii cu cea mai mare experienţă postdecembristă şi cu o practică şi un respect deosebite referitor la instrumentele acţiunii parlamentare.

Fac parte dintre aceia care consideră că, din păcate, prin acţiunea noastră, a tuturor, a tuturor grupurilor politice, a tuturor parlamentarilor, am dus în derizoriu unele dintre instrumentele de forţă ale Parlamentului, printre care şi moţiunea simplă.

Am abuzat, s-a abuzat şi probabil că vom abuza de acest instrument care ar trebui să fie principala formă de control a Parlamentului asupra activităţii ministerelor şi miniştrilor şi, bineînţeles, alături de moţiunea de cenzură, pentru exercitarea controlului parlamentar.

Vă spun toate acestea pentru că eu cred în acest instrument, pentru că eu cred în moţiune, pentru că moţiunea este necesară şi vreau să spun că am fost unul dintre aceia care au fost foarte neplăcut impresionaţi, dar asta e viaţa, asta e realitatea, când Curtea Constituţională a decis că, în urma unei moţiuni simple, răspunderea ministrului este mult mai redusă decât în alte parlamente şi în alte sisteme de drept parlamentar.

Vă spun toate acestea pentru a vă arăta că eu cred în această instituţie. Şi, iată de ce, după ce v-am spus această profesiune de credinţă, vreau să afirm că din păcate nu am mai întâlnit până acum o mostră de diletantism, un text de moţiune atât de lipsit de substanţă, cu o tratare atât de desuetă, inoportună şi îngustă a unui domeniu atât de vast şi complex, cum este educaţia şi, mai ales, reforma în Educaţie.

V-o spun cu mare sinceritate că am asistat la începutul acestei sesiuni parlamentare la o ridiculizare a acestei instituţii care este moţiunea simplă. Toată tevatura şi tot parcursul procedural legat de prezentarea moţiunii - alta decât cea care a fost depusă - într-o formulă amendată şi extinsă - de către o distinsă doamnă colegă care, împinsă, probabil, de la spate de către colegii domniei sale, a făcut exces de zel. Astăzi, am constatat că aceeaşi doamnă deputat ne-a prezentat o moţiune sintetizată. Nu există nici moţiune extinsă, nici moţiune sintetizată. Există un text al moţiunii.

Aceste inovaţii ne duc pe noi, de fapt, către acel derizoriu pe care nu-l susţin, pe care nu-l apreciez şi care face rău şi instituţiei noastre.

De aceea, cred că nu este cazul să analizez acuzele, multe dintre ele vizând persoana, şi nu politica ministerială, din păcate, pe care onoraţii semnatari ai moţiunii le-au adresat doamnei ministru Ecaterina Andronescu.

Răspunsul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin vocea doamnei ministru, a demontat cu uşurinţă inconsistentele critici încropite de dumneavoastră, domnilor colegi liberali! (Rumoare, vociferări în Grupul parlamentar al PNL.)

Nu mă provocaţi, domnilor, că iarăşi o să avem... Aţi văzut cât de serios vreau să fiu şi, într-adevăr, tratez această instituţie cu multă seriozitate şi nu vreau să mă atrageţi dumneavoastră în derizoriul concepţiei dumneavoastră - a dumneavoastră, că cea liberală o respect.

Deci, am lecturat întâi şi am ascultat astăzi, cu un sentiment de crescută mirare şi jenă, textul complet al moţiunii, atât de simplu "după vorbă şi după port", nu aşa elegant, ca domnul coleg, cum ar spune poetul naţional, adică simpluţă şi cu argumentaţie extrem de subţire în conţinut.

Surprinderea mea se transformă în stupefacţie văzând cine sunt persoanele care semnează moţiunea, lista începând cu domnul deputat Cristian Adomniţei, fost ministru al educaţiei în ultimii doi ani, a cărui prestaţie şi, mai apoi, plecare din fruntea Ministerului Educaţiei, este cunoscută tuturor, şi nu doresc să continui.

Iată de ce întreb: au domniile lor, semnatarii, vreun drept moral să se refere la reforma în Educaţie, după patru ani de guvernare, după patru ani în care au avut la dispoziţie resurse pe care ţara asta, poate mult timp de acum încolo, nu le va mai avea, pentru a le folosi în domeniul Educaţiei?

Şi, ca să nu fiu acuzat de o interpretare personală, şi mai ales să nu cad în demagogia argumentaţiei făcută de la acest microfon de către cei care au prezentat moţiunea, eu am să vorbesc - şi am şi datoria, fiind preşedintele comisiei de resort din Camera Deputaţilor - pe argumentul informaţiei furnizate de documente. Şi se află, din fericire, în dezbaterea Parlamentului şi a Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, Rapoartele privind starea sistemului naţional de învăţământ din anii 2007 şi 2008, care vor fi prezentate, probabil, săptămâna viitoare şi pentru dezbaterea în plen.

De fapt, aceste două rapoarte sunt o radiografie a situaţiei din învăţământul românesc după patru ani de guvernare de dreapta. Sunt o radiografie a ceea ce aţi lăsat dumneavoastră în învăţământul românesc şi, din păcate, ceea ce aţi lăsat nu vă îndreptăţeşte nici să faceţi afirmaţii şi să propuneţi amendamente şi, mai mult decât atât, nu vă îndreptăţeşte să acuzaţi pe cei care încearcă să facă ceva. Pentru că dumneavoastră spuneţi - să nu se schimbe nimic din ceea ce există acum. Or, acest lucru este împotriva ideii de reformă. Iar concluziile pe care le desprindem din aceste rapoarte sunt următoarele: nu există, în aceste rapoarte şi în aceşti doi ani la care se face referire, nicio reformă curriculară. Aceste rapoarte arată că există o lipsă cronică de programe, se constată o creştere alarmantă a abandonului şcolar, îndeosebi în mediul rural, unde rata ajunge la 20% la clasa a VIII-a.

Constatăm, de asemenea, o mare risipă de fonduri, fapt ce a determinat acumularea unor mari datorii către furnizorii şi prestatorii de servicii, iar acum, în condiţii de criză, aceste datorii sunt cu atât mai importante şi grevează cu atât mai mult asupra educaţiei şi a reformei în educaţie.

De asemenea, constatăm stoparea unor direcţii de investiţii în perioada 2007-2008, cum ar fi sălile şi terenurile de sport. Reamintim că în guvernarea liberală s-au promis o mie de noi terenuri de sport, din care nu s-a realizat nimic. Guvernul Năstase a lăsat, după cum bine ne amintim, 400 de săli de sport.

Şi, iată, domnilor, cum se relevă din cifrele unor rapoarte şi ale unor documente oficiale care este realitatea în legătură cu preocuparea dumneavoastră pentru starea de sănătate a tineretului, a şcolarilor, prin sport.

Noi, doamnă ministru, putem să vorbim despre sport în şcoală, pentru că avem acest drept dat de faptul că am făcut şi am demonstrat că vrem să facem.

Dumneavoastră, domnilor semnatari ai moţiunii, puteţi doar să vă prefaceţi că vorbiţi.

Aduc la cunoştinţa autorilor moţiunii, care au făcut mereu trimitere la normele europene, că nicăieri în Europa şi în Uniunea Europeană programa elevilor nu are un număr atât de mare de ore pe săptămână, precum în România.

Uitate au fost de către autorii moţiunii torentele de critici pe care media le-a formulat în ultimii patru ani la adresa insuportabilei încărcări a programei şcolare.

Reamintim remarcile referitoare la faptul că actuala programă obligă un elev din clasele primare să transporte la şcoală un ghiozdan atât de greu, încât îi periclitează sănătatea şi potenţialul de creştere.

Şi, atunci, la întrebarea: Ce a dorit să rezolve "cenzura" doamnei ministru Ecaterina Andronescu?, răspunsul este limpede: să înlăture, să îndrepte această nefirească realitate.

De altfel, autorii moţiunii nu se dezmint în perpetua lor practică de a neglija factorul uman în educaţie. Afirm cu tărie că politica guvernării liberale s-a îndreptat constant spre bani, şi deloc spre oamenii Şcolii.

Este suficient să constatăm că aproape toate programele sociale din şcoală sunt cele introduse de guvernarea PSD în perioada 2000-2004. Nimic nu s-a mai adăugat în ultimii ani.

Lectura textului moţiunii ne arată că a fost construită din două perspective: pe o direcţie şi un singur subiect, respingerea descongestionării programei şcolare; şi a doua direcţie, după regula celor trei E - eroare, eroare şi iar eroare - eroare de cunoaştere, eroare de înţelegere şi eroare de apreciere.

Textul moţiunii, pe cât de sărac este în argumente, pe atât de bogat este, din păcate, în invective. Spre jena autorilor, textul este presărat şi cu unele greşeli de redactare şi, mă jenez eu să citesc de aici, gramatical.

Am remarcat, de asemenea, şi un alt aspect, surprinzător pentru cei cu gândire liberală: pasaje întregi din textul moţiunii sunt parcă desprinse din manualele de educaţie politică de la fosta Academie Ştefan Gheorghiu din timpul comunismului.

Chiar dacă am vrea, nu avem niciun argument pentru prezumţia de bună credinţă a colegilor liberali, care au întocmit acest text şi, pe cale de consecinţă, a celor care l-au semnat.

După cum vedeţi, domnilor colegi, încerc să păstrez un nivel al discuţiei care se referă efectiv la nişte realităţi şi nu încerc să fac aprecieri nici la persoane, nici la modul cum a fost expusă moţiunea sintetizată...

Domnul Bogdan Olteanu (din bancă):

Te rugăm.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Textul... nu, domnule coleg Olteanu, ...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, v-aş ruga să nu vă angajaţi în discuţii cu distinşii noştri colegi.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte, atunci, vedeţi, încercaţi să ...

Domnul Ioan Oltean:

Nu, eu vă atenţionez pe dumneavoastră şi pe urmă o să-l atenţionez pe domnul Bogdan Olteanu.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Sigur, vă rog foarte mult; a fost preşedinte de Cameră.

În moţiune doar se critică, se critică steril, fără argumente, fără ca în schimb să se propună, din păcate, vreo soluţie. Se pare că semnatarii liberali nu au aflat încă că un vechi şi înţelept proverb românesc spune că nu se poate face omletă fără a sparge ouăle.

Iată de ce trebuie să explicăm autorilor moţiunii că în învăţământul liceal există mai multe filiere: cea teoretică, cea tehnologică, cea vocaţională. În interiorul fiecărei filiere, există, de asemenea, diferenţieri semnificative de curriculă, cum este cazul claselor intensive.

Se constată uşor că în gândirea care se vrea, din păcate, liberală a autorilor moţiunii este promovat egalitarismul, cu tendinţe de a şterge diferenţierile între pregătirile pe diverse filiere, ceea ce ar anula însuşi conceptul de filieră educaţională.

Este cazul să explicăm colegilor noştri, spre exemplu, că un elev al filierei tehnologice nu poate avea o programă care să cuprindă tot ceea ce se predă la filiera teoretică, la care să se adauge ceea ce este specific filierei tehnologice. Ar rezulta o încărcare insuportabilă a programei şi nu ar fi atins nici scopul împărţirii în filiere a învăţământului modern, specializarea încă din şcoală a elevului, în funcţie de aptitudini, înclinaţii şi potenţial.

Trebuie să fii de cea mai mare rea credinţă, fie să fii total ignorant pentru a te preface că nu înţelegi propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării de diminuare a orelor de istorie de la filiera tehnologică şi că această motivaţie este una logică.

În legătură cu orele de sport, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a luat o măsură în concordanţă cu realităţile din şcoală. Orele obligatorii de sport sunt evident necesare, dar, din păcate, ocolite de prea mulţi elevi, care prezintă scutiri medicale şi ajutaţi iarăşi, din păcate, de părinţi, le ocolesc. În schimb, pentru elevii doritori de sport, orele obligatorii sunt, evident, insuficiente.

În consecinţă, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a înaintat o propunere, a încercat să medieze o soluţie, fără a afecta câtuşi de puţin normele didactice de care autorii moţiunii fac atâta caz.

Sunt 400 de noi săli de sport, cu o bază logistică, care astfel ar putea fi mai bine folosite în sprijinul îmbunătăţirii activităţii sportive în şcoală, a stării de sănătate şi de pregătire fizică, în cele din urmă, a sănătăţii tinerilor ca finalitate.

În legătură cu consultarea de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a partenerilor privitor la măsurile luate, este evident în primul rând că autorii moţiunii sunt primii care nu au consultat pe nimeni, nici măcar specialişti în domeniu, când au atacat măsurile ministerului de descongestionare a programei elevilor.

Unde sunt opiniile elevilor şi ale părinţilor privitoare la încărcarea programei şcolare? - vă întrebăm şi noi. Unde sunt opiniile administraţiei locale? Nu mai întreb de opinia sindicatelor, care se arată mai preocupate decât colegii noştri liberali de adevăratele probleme ale învăţământului.

În concluzie, dacă ar fi să caracterizez într-o propoziţie prezenta moţiune, aş putea spune "furtună într-un pahar cu apă" ca oportunitate politică şi formă fără fond în ceea ce priveşte justificarea în punct de vedere al sistemului educaţional.

Nu închei înainte de a sugera colegilor noştri liberali că ar fi fost mult mai productiv să observe, spre exemplu, că doamna ministru Ecaterina Andronescu a iniţiat măsuri extrem de interesante, cum este transferul către liceele tehnologice a misiunii îndeplinite până acum de şcolile de arte şi meserii, cu consecinţe foarte favorabile şi benefice privitor la simplificarea admiterii în liceu. Practic, toţi absolvenţii clasei a VIII vor putea deveni, de acum înainte, elevi de liceu. Măsura va necesita extinderea reţelei liceelor în mediul rural, ceea ce este o măsură de reformă, ceea ce ar conduce la reducerea abandonului şcolar, diminuarea problemelor sociale legate de şcolarizarea elevilor din mediul rural, ridicarea nivelului cultural al comunelor ş.a.m.d. Exact neîmplinirile pe care le relevă Raportul asupra educaţiei pentru anii 2007-2008, când puterea liberală a dus în şcoală politica banilor, a finanţărilor, cu unele aspecte pozitive. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PNL.)

Eu recunosc că au fost aspecte pozitive legate de îmbunătăţirea bazei materiale, dar aţi neglijat un factor extrem de important şi l-aţi neglijat, din păcate, într-o perioadă când se putea face ceva, factorul uman, adică profesorii şi elevii. Aţi avut atunci bani, când, împărţindu-i aceşti bani şi distribuindu-i raţional, puteaţi să faceţi şi investiţii şi puteaţi să acoperiţi această problemă care se perpetuează de foarte mult timp, a salariilor extrem, extrem de joase din învăţământul românesc. N-aţi făcut-o, nouă, în perioadă de criză, ne va fi foarte greu.

Iată suficiente motive pentru a vă îndemna, cu toată raţionalitatea şi respectul pentru acest instrument parlamentar, stimaţi colegi, să respingeţi această primă încercare de moţiune din noul legislativ şi acest lucru vi-l spun cu toată sinceritatea.

Îmi cer scuze că am intrat, provocat de către colegii liberali, domnule preşedinte, în discuţie cu dânşii, ducând puţin în derizoriu probabil dezbaterea la care vreau să particip şi n-a fost intenţia mea.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat 18 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al PSD.

Îi oferim acum ocazia domnului deputat Bogdan Olteanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, să intre într-un dialog direct cu sala.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog, domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Bogdan Olteanu:

Voi intra în dialog, sigur, cu cei care vorbesc suficient de încet şi de inteligent încât să ne putem auzi, în rest, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Moţiunile, stimaţi colegi, se fac atunci când se întâmplă şi sunt de spus lucruri proaste. Ca opozant constructiv ce mă ştiţi, doamnă ministru, eu nu reuşesc, însă, să vorbesc de lucrurile proaste decât observându-le şi pe cele bune. Şi am să încep cu ce am bun de spus. Am o veste bună, doamnă ministru, şi o iau la fel de mult în serios, ca şi lucrurile rele pentru care am făcut această moţiune.

Vă spun cu toată puterea că nu dau doi bani pe şmecheria doamnei Mungiu Pippidi, care umileşte fără nicio justificare universităţi de prestigiu din România, printre care cea pe care o conduceţi. Doamna Mungiu şi cârdaşii săi sunt într-un vădit conflict de interese, în care nu fac decât să se războiască cu acei universitari cu care n-au fost de acord de-a lungul istoriei. Apreciez şi apreciem munca şi rezultatele de la Universitatea Politehnică Bucureşti. Dacă veţi reuşi asemenea rezultate şi la minister, pot să vă asigur, doamna ministru, că veţi auzi aceleaşi cuvinte de laudă din partea opoziţiei pentru asemenea prestaţie.

Din păcate, însă, deocamdată, veştile proaste sunt ceva mai multe decât cele bune. Iată, aflăm că nu mai aveţi 6% din p.i.b. pentru învăţământ. Aţi tăiat chiar în săptămâna trecută 8000 de miliarde în cea mai gravă reducere, care s-a făcut vreunui minister prin rectificarea bugetară pe care aţi operat-o. Nu veţi majora cu un leu în anul 2009 salariile profesorilor; ministrul de finanţe a spus-o, este prevăzut în rectificarea bugetară, este prevăzut în angajamentul cu Fondul Monetar Internaţional (ca de obicei, băieţii răi de la FMI sunt vinovaţii), dar lucrurile rămân - niciun leu profesorilor, nu 50%, niciun leu.

În sfârşit, 4000 de şantiere de şcoli vor rămâne în nelucrare; poate pentru noi e o bună ocazie de comparaţie între prestaţia celor două guvernări, dar am impresia, stimaţi colegi şi doamnă ministru, că această comparaţie nu se face pe spinarea cui trebuia.

La 30 august, 68 de mii de suplinitori vor rămâne fără slujbe, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34, pe care cineva n-a citit-o sau cineva n-a fost interesat de ea, 68 de mii de suplinitori rămân fără slujbe, dintre ei, conform aceleiaşi ordonanţe, alineatul următor, 10200 au o şansă, dacă li se permite să se întoarcă la muncă.

Ce să zic, domnule Pogea, că probabil dumneavoastră sunteţi titularul acestei chestiuni, Doamne, ajută învăţământul românesc, fără cei 68 de mii de oameni.

De altfel, marea concediere a început în ciuda afirmaţiilor, în ciuda a ceea ce s-a spus şi s-a susţinut, aflăm: catedrele de educaţie fizică se rostogolesc una după alta în capitală şi în ţară, în urma măsurilor luate. Profesorii încep să plece acasă, numărul de posturi din învăţământ a început, deja, să fie redus.

În sfârşit, prin Ordonanţa de urgenţă (ce a venit un pic mai târziu) nr. 37 încălcaţi, stimată Coaliţie majoritară, stimat Guvern, Pactul pentru educaţie pe care l-aţi semnat prin liderii dumneavoastră. Aţi vorbit acolo şi colegii mei vor detalia şi vor explica acest lucru mai bine decât mine, despre stabilitatea şi depolitizarea sistemului de învăţământ. Tocmai aţi hotărât că fiecare director de şcoală din România va fi dat afară şi înlocuit cu unul numit politic.

În sfârşit, ultima veste tristă şi cea de-a şaptea, că suntem în perioada celor "şapte vaci slabe", nu-i aşa? Mare lucru nu s-a schimbat în problemele ridicate de moţiune. Aţi scăpat istoria - norocul nostru şi al copiilor; a căzut răpusă în locul ei informatica, însă. Iar despre limbile străine şi sport ce să spunem? Se pot practica şi acasă.

Aşa că, doamnă ministru şi stimaţi colegi, noi susţinem în continuare moţiunea şi avem chiar mai multe motive decât am avut atunci când am depus-o.

Am aflat, iată, astăzi, de la doamna ministru şi de la onorabilii colegi din majoritate, am aflat cum se cheamă în această săptămână ministerul; noi o să continuăm să-i spunem deocamdată Ministerul Educaţiei, pentru că, aşa cum spuneau colegii din bănci, despre cercetare nu se mai pune problema, că s-au tăiat banii, iar de inovare voi vorbi când vom vedea că aţi inovat ceva bun în acel minister.

Am aflat, de asemenea, ce credeţi despre Dicţionarul limbii române. N-am să intru în detalii, n-am să vorbesc despre colegi, echipe şi altele. Am aflat, în sfârşit, doamna ministru, ce aţi făcut acum opt ani şi am aflat ce credeţi astăzi. Am aflat răspunsul la întrebările noastre.

Lucrurile sunt clare: nu ne trebuie limbi străine, nu ne trebuie tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, nu ne trebuie sport, nu ne trebuie logică. Cred că lipsa logicii de la clasa a IX-a explică şi lipsa logicii de la minister, stimaţi colegi. De aceea, stimată doamnă ministru, eu am să vă exprim o poziţie foarte diferită de a celorlalţi critici ai dumneavoastră.

Vi s-a propus în public, de mai multe ori, să urmaţi exemplul domnului Miclea, să vă folosiţi de prilejul faptului că vi s-au tăiat, în mod neruşinat, aş spune, 8000 de miliarde de lei, că au fost batjocorite angajamentele cu care aţi intrat în campania electorală, că au fost batjocorite prevederile Pactului pentru educaţie şi ale legislaţiei în vigoare, care prevede 6% din p.i.b. să profitaţi de acest moment şi de acest pretext şi să vă daţi demisia.

Ar fi un mare deserviciu pe care ni-l faceţi, doamna ministru, vă rog, de aceea, să rămâneţi ministru, rămâneţi acolo, că mai avem multe de discutat cu dumneavoastră. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat şapte minute, mai aveţi 15 minute.

O rog să poftească la microfon pe doamna deputat Farkas Anna-Lili, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi se pregăteşte domnul deputat Ovidiu Ganţ, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă rog, doamna deputat, aveţi microfonul.

Doamna Farkas Anna-Lili:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamna ministru,

Stimaţi colegi deputaţi,

În Programul de guvernare, la Capitolul V, "Educaţie", se precizează următoarele: "Educaţia reprezintă, pentru orice societate, vectorul dezvoltării durabile." Durabilitate înseamnă o strategie de lungă durată, bazată pe nevoile dezvoltării societăţii pieţei forţei de muncă, formând o generaţie competitivă, capabilă să răspundă provocărilor secolului ştiinţei şi evoluţiei tehnice. În consecinţă, în acest proces, nu este permisă improvizaţia, luarea unor decizii fără a analiza şi a evalua efectele directe asupra sistemului.

Moţiunea prezentată înşiră documente incontestabile că actuala conducere a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării a încălcat această regulă de bază. Sistemul a fost bulversat de diferite ordine. De exemplu, planul cadru, directorii unităţilor şcolare fiind nevoiţi ca, în termen de două săptămâni, să refacă proiectul încadrărilor pentru anul şcolar 2009-2010 de cel puţin trei ori.

Calendarul mişcării personalului didactic a fost modificat. În acest sens, întregind şirul exemplelor moţiunii, putem aminti ordonanţa de urgenţă care a apărut numai în presă, nefiind publicată încă în Monitorul Oficial, privind posibilitatea transferării cadrelor didactice din mediul rural în mediul urban, dacă au obţinut media şapte la concurs. Pentru acest lucru, trebuie o metodologie, dar cererile pentru acest transfer, pretransfer şi restrângere de activitate se depun săptămâna aceasta până în 30 aprilie, adică joi.

Cum vor putea inspectoratele şcolare să aplice această ordonanţă de urgenţă? Nu doresc să repet cele ridicate în moţiune, pentru că au fost destul dezbătute aici. Dovadă că aceste ordine au fost improvizate este faptul că însuşi ministerul a fost nevoit să revizuiască propriile ordine.

Toate aceste exemple relevă lipsa profundă de profesionalism. În această direcţie, amintim odiseea planului cadru. În loc de diminuarea numărului de ore din planul cadru - educaţie fizică, consiliere - ar fi trebuit să se realizeze introducerea unui curriculum şcolar, bazat pe competenţă, cu materia descongestionată.

Întrebarea mea este: cum se va asigura, de exemplu, ceea ce v-aţi propus în direcţiile de acţiune în programul de guvernare, referitor la valenţele educative, dacă eliminăm serviciile de consiliere şi orientare şcolară, profesională şi de asistenţă psihopedagogică? Cum vom elimina, de exemplu, violenţa din şcoală şi din jurul ei? Lipsa orei de consiliere îngrădeşte latura educativă a şcolii, neacordând corpului profesional şansa de a contribui la formarea personalităţii elevilor, în vederea integrării lor sociale.

O altă măsură inacceptabilă de către cadrele didactice este revocarea prevederii Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 6319 din decembrie 2008 privind echivalarea în credite transferabile a unor activităţi de perfecţionare, formare continuă a cadrelor didactice. Prin această măsură nu se va îmbunătăţi calitatea învăţământului românesc, având în vedere faptul că, cadrele didactice vor pierde elanul de a se perfecţiona continuu sau vor participa la cursuri impuse de universităţile din ţară (ştim care este calitatea acestora).

Având în vedere că Guvernul actual al României, condus de domnul prim-ministru Emil Boc, doreşte descentralizarea rapidă a învăţământului, şi nu numai, mi se pare că măsurile luate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării în ultima vreme, fără consultarea ISJ-urilor, a asociaţiilor profesionale ale cadrelor didactice, a agenţilor economici, neavând nicio întâlnire la nivel naţional cu inspectorii şcolari generali în cele patru luni de guvernare, contravin acestui deziderat.

Lipsa de comunicare în vederea studierii mecanismului de aplicare a descentralizării poate să ducă la compromiterea acestei idei importante.

Toate aceste improvizaţii atrag după sine şi abandonul şcolar.

În acest sens, pot aminti următoarele. Cifra de şcolarizare pentru clasa a IX-a nu cuprinde decât învăţământ liceal, ceea ce înseamnă că mulţi elevi care provin din grupuri dezavantajate din mediul rural vor abandona şcoala, neavând posibilitatea să frecventeze patru ani de şcoală pentru a-şi însuşi competenţele necesare practicării unei meserii.

Moţiunea relevă situaţia că iniţiativele Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării au bulversat sistemul, nu s-au implementat idei de reformă. Sistemul de învăţământ are nevoie de reformă, de o reformă aprofundată, închegată, implementabilă.

Din păcate, expunerile politice privind strategia Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării sunt foarte frumoase, dar ele sunt afirmate doar verbal, fără a exista şi paşi efectivi în punerea lor în practică. Acest fapt este susţinut şi de Ordonanţa de urgenţă nr. 34, prin care se diminuează foarte mult bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi prin care multe clase vor rămâne fără cadre didactice din toamnă.

În consecinţă, Grupul parlamentar al UDMR va vota această moţiune.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Îl invit pe domnul deputat Ovidiu Ganţ la microfon şi îl rog pe domnul deputat Răzvan Şerban-Mustea să se pregătească, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Stimate domnule preşedinte,

Stimată doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale nu susţine moţiunea simplă "Educaţia sub cenzura Ecaterinei Andronescu - istoria se repetă".

Suntem preocupaţi de probleme specifice ale învăţământului în limbile minorităţilor naţionale, probleme cronice şi nu apărute în ultima vreme.

Spre exemplu, lipsa de cadre didactice calificate. Aici solicităm coeficienţi crescuţi la finanţarea locurilor din facultăţile de filologie, cu specializările de limbi materne. Şi eventual eliminarea unor situaţii discriminatorii, unde diferite limbi materne sunt tratate diferenţiat, unele beneficiind de coeficientul 2,5 şi altele doar de coeficientul 1,5.

Înlesnirea participării cadrelor didactice care predau în şcolile noastre la programe de perfecţionare profesională interne şi externe.

Intensificarea colaborării în plan extern cu ţările de care suntem legate prin limbă şi cultură, prin comisii mixte, burse de studii, acorduri internaţionale, în care să fie implicaţi şi reprezentanţii minorităţilor naţionale.

Până la realizarea descentralizării, solicităm stoparea titularizărilor acelora care nu cunosc limba de predare, soluţia fiind suplinirea până la apariţia unui vorbitor de limbă maternă. În multe situaţii, testele de limbă, făcute în anii precedenţi, au fost mai degrabă formale; ne-am trezit în situaţia în care nevorbitori de limbă maternă au venit în şcoli, având calitatea de titulari.

Ocuparea unor funcţii de inspectori şi directori cu profesori care predau în limbile minorităţilor naţionale în judeţele şi şcolile unde există învăţământ de acest gen, lucru prevăzut, de altfel, şi în Legea învăţământului, situaţii de aplicare voit eronată, respectiv prost înţelese de către autorităţile judeţene, existând în anii precedenţi suficiente.

Acordarea cu celeritate de către Ministerul Educaţiei a aprobărilor pentru clasele sub efectiv, în baza solicitărilor existente ale părinţilor, în condiţiile legii.

Finanţarea şi editarea cât mai urgentă a manualelor în limba maternă pentru clasele I-X, care lipsesc; sugerăm tiraje mai mari şi pentru mai mulţi ani, situaţia din teritoriu fiind îngrijorătoare.

Reabilitarea şi construcţia clădirilor şcolare să se îndrepte şi către şcoli cu secţii de predare în limbile minorităţilor naţionale.

Suntem profund dezamăgiţi de programul P.R.I.Ş., aş spune că am fost dus cu preşul sau cu P.R.I.Ş-ul, pentru cunoscători, dat fiind faptul că nu s-au realizat proiectele pe care le-am depus.

În cazul proiectelor ce nu vor mai fi finanţate în acest sens, solicităm cesionarea studiilor de fezabilitate şi proiectelor tehnice realizate către consiliile locale, care se obligă să realizeze reabilitările, eventual cu finanţare din fonduri europene.

Totodată, aşteptăm cu interes demersurile de descentralizare a învăţământului în sensul mai bunei finanţări şi a unui management mai apropiat de necesităţile comunităţilor din care facem parte.

Sperăm că va exista voinţa politică a actualului Guvern pentru rezolvarea unor astfel de probleme, pe baza unui dialog permanent cu Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Şerban din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal este invitat să ia cuvântul şi se pregăteşte doamna deputat Doina Burcău, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Răzvan Şerban-Mustea:

Mulţumesc.

Stimate domnule preşedinte,

Stimată doamnă ministru,

Stimaţi colegi şi invitaţi,

Nu am venit aici să comentez măsurile de reformă, pe care actualul ministru al educaţiei doreşte să le aplice în domeniu şi pe care le susţinem, conform parteneriatului politic dintre cele două partide. Pentru că, oricâtă rea intenţie am avea, nu putem judeca un ministru după numai patru luni de activitate.

Putem însă analiza activitatea de patru ani a unui Cabinet şi eficienţa programelor, pe care executivul PNL s-a făcut că le aplică în acest domeniu.

Constatăm, aşadar, că textul aşa-zisei moţiuni nu ne convinge deloc că şcoala românească a evoluat în ultimii patru ani, că acum se respectă standardele europene sau că performanţele din învăţământ au crescut.

Mai mult chiar, semnatarii acestui document au omis, cu sau fără intenţie, să ne amintească sumedenia de experimente făcute pe programa şcolară de un ministru care s-a remarcat doar prin proba de cultură generală dată în faţa unor copii sau prin identificarea cu titlul unei faimoase poezii a lui Ion Heliade Rădulescu, denumită "Sburătorul".

Cu siguranţă că elevii şi profesorii sunt cei mai fericiţi că au scăpat de un ministru şi de un guvern ai cărui membri au dorit cu orice preţ să ne arate cât de adevărată este afirmaţia că ipocrizia este distanţa între tine şi tine însuţi.

Campionii absoluţi ai jocului de întrajutorare a clienţilor politici, denumit "Cine poate irosi mai mulţi bani publici la o creştere economică de 8%?", foştii guvernanţi uită că, din deficitul record de 5,2% nu au alocat bani şcolii româneşti decât pentru garduri care au costat cât Zidul Chinezesc sau pentru latrine la preţ de toalete de Burj Al Arab.

Toate acestea, desigur, pentru ca ministrul constructor să-şi arate respectul deosebit faţă de banul public, dar şi pentru profesori, elevi sau părinţi.

Colegii dumneavoastră, stimaţi semnatari ai acestei aşa-zise moţiuni, ne-au arătat în toţi anii în care au guvernat România că sunt mari admiratori ai domnitorului Ştefan cel Mare. Au împrumutat strategiile de luptă ale marelui domnitor care pârjolea totul în calea turcilor şi otrăvea fântânile. Pentru a ne arăta că au "capacitatea să analizeze cu spirit critic evenimentele şi procesele istorice şi să le aprecieze la justa lor valoare", am citat aici din textul moţiunii, marii specialişti tăriceni au rafinat aceste strategii şi le-au perfecţionat într-o aşa măsură, încât niciunul dintre succesorii lor să nu mai poată găsi calea unei guvernări coerente.

Este adevărat că sistemul de învăţământ poate fi comparat cu o construcţie care are nevoie de o fundaţie trainică şi de o succesiune de proceduri clare menite să asigure obţinerea unui produs finit, solid şi durabil. Fostul ministru inginer a încercat însă să rezolve problemele şcolii cu metode împrumutate din rezistenţa materialelor, uitând probabil că sistemul în cauză este un sistem viu şi într-o permanentă dinamică ce are la bază acţiunea unor fiinţe umane caracterizate prin nevoi specifice. Nici măcar doctoratul pe care îl urmează în stabilitatea versanţilor nu l-a ajutat să oprească alunecarea învăţământului românesc pe panta abruptă a instabilităţii, inechităţii, ineficienţei şi irelevanţei.

Dar cine şi-ar putea da seama, stimaţi colegi, de frământările unui sistem privind urdoarea în treacăt din elicopterul plătit neapărat din banii contribuabililor de la înălţimea unui cer brăzdat de 15 steluţe şi confundând spaţiul educaţional cu lumea idilică a lui Nică al lui Ştefan a Petrei. În niciun caz un domn ajuns ministru din întâmplare, care şi în momentul în care păstorea destinele învăţământului românesc declara că este un domeniu pe care nu-l stăpâneşte şi nici nu-şi propune să-l stăpânească.

Aşa şi-au manifestat interesul pentru şcoala românească cei implicaţi în guvernarea Tăriceanu II care astăzi se erijează în protectorii cadrelor didactice, ai profesorilor şi ai elevilor şi freamătă în cadenţă cu problemele acestora.

Ca deputat al Partidului Democrat Liberal, înţeleg foarte bine dificultăţile cu care se confruntă învăţământul românesc şi împreună cu colegii mei din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor încercăm să propunem doamnei ministru cele mai bune soluţii pentru relansarea şcolii româneşti şi implementarea standardelor europene în domeniu. În acest sens, purtăm discuţii constructive, atât în şedinţele comisiei, dar şi cu alte ocazii în care avem posibilitatea de a dialoga cu reprezentanţii ministerului.

Este adevărat că doamna Ecaterina Andronescu poartă prima responsabilitatea aplicării măsurilor de reformă, dar în spiritul parteneriatului dintre cele două partide, încercăm şi noi, parlamentarii PD-L, să contribuim la eficientizarea acestui domeniu.

Aşa cum spunea Winston Churchill, unitatea nu înseamnă totdeauna unanimitate, dar confruntarea de idei este apanajul oamenilor progresişti şi doritori să facă bine. Acest partid al şcolii, cum denumim noi Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, aşteaptă pe toţi oamenii politici cu braţele deschise în caz că ar dori în mod real să se pună în slujba unor valori adevărate.

Mulţi dintre deputaţii Partidului Democrat Liberal suntem parlamentari aflaţi la primul mandat şi suntem persoane responsabile şi loiale unor principii solide. De aceea, atâta timp cât valorile în care credem şi care se regăsesc, printre altele, în Pactul pentru educaţie şi în strategia derivată din acesta vor fi promovate, noi vom susţine cu tărie miniştrii actuali ai coaliţiei de guvernare. Atunci când vom considera că anumite măsuri nu sunt în concordanţă cu ideile noastre, vom avea aceeaşi tărie pe care am demonstrat-o până acum în susţinerea propriilor opinii.

Deşi părerea că liberalii trăiesc din politică şi din averea statului, pentru ei principiile sunt pretexte de a ajunge la putere ar putea părea una emisă de un contemporan care a suferit ca noi toţi de pe urma unei guvernări nechibzuite, trebuie să vă spun că ea aparţine unei figuri proeminente a culturii româneşti, Mihai Eminescu. Acelaşi Mihai Eminescu pe care guvernarea liberală Tăriceanu II l-a eliminat din programa pentru bacalaureat, alături de alţi clasici ai literaturii române, înlocuindu-i cu iluştrii necunoscuţi, cu scopul declarat de a îmbunătăţi abilităţile de comunicare ale elevilor. Curată competenţă, nu credeţi, dragi colegi?

Trebuie să vă mărturisesc că port un respect deosebit principiilor liberale pe care partidul din care fac parte le promovează şi mă alătur părerii marelui Eminescu, considerând că oamenii sunt cei care aruncă o pată de noroi asupra ideilor nobile.

Timpul nu este însă pierdut. Există o mare şansă pe care colegii liberali o au în a schimba atitudinea contraproductivă a fostului guvern cu una în folosul cetăţenilor, prin recentele schimbări care au avut loc în sânul acestei formaţiuni politice. Astfel, există şansa ca aceştia să înţeleagă că Opoziţia nu înseamnă neapărat şicanarea partidelor aflate la putere, ci poate reprezenta o implicare proactivă în bunul mers al ţării.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Mustea-Şerban.

Invit la microfon pe doamna deputat Doina Burcău, din partea Grupului parlamentar al PSD, şi rog să se pregătească domnul deputat Cristian Adomniţei, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveţi cuvântul, stimată colegă.

Doamna Doina Burcău:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimată doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Am fost obligaţi să citim, să recitim un text, un altul modificat, remodificat, spicuit astăzi. Am constatat următoarele. a face ceva la întâmplare înseamnă întotdeauna a face ceva prost. Deputaţii aparţinând grupului parlamentar al PNL afirmă că prin moţiunea "Educaţia sub cenzura Ecaterinei Andronescu - istoria se repetă" îşi fac datoria faţă de sistemul de învăţământ românesc. Ca dascăl, mă bucur. Mă bucură această luare de poziţie, pentru că îmi dau seama că după 4 ani de guvernare, membrii PNL conştientizează faptul că au o datorie faţă de învăţământul românesc, o datorie pe care însă nu şi-o vor putea achita niciodată. Guvernul PNL şi guvernarea PNL a fost unul şi una lipsită de coerenţă şi de responsabilitate, mai ales în domeniul educaţiei. Sistemul românesc de învăţământ avea şi are nevoie de o strategie, de un cadru legislativ armonizat şi de profesionişti care să-i permită modernizarea şi creşterea performanţelor. Deşi PNL promitea în cadrul Programului de guvernământ promovarea unor legi destinate educaţiei, acestea nu au fost adoptate în timpul guvernării liberale.

În data de 8 septembrie 2008, Grupul parlamentar al PSD a depus moţiunea "Guvernarea de dreapta, un eşec pentru educaţie" unde se preciza că pentru inventarierea deficienţelor Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului este necesară o bibliotecă care să cuprindă toate referinţele. Ministrul educaţiei de la acea vreme, azi colegul nostru Cristian Adomniţei, a recunoscut voalat că responsabilitatea redactării unui pachet de legi în domeniul educaţiei îl depăşeşte şi prin urmare, preferă să o lase pentru următorul ministru al educaţiei.

Nu ne miră faptul că membrii Partidului Naţional Liberal nu înţeleg măsurile ministrului educaţiei. E firesc să nu le înţeleagă. PNL a dat învăţământului românesc un ministru care ne-a făcut să înţelegem principiul "întotdeauna e loc pentru mai rău". Pentru guvernarea de dreapta învăţământul românesc a fost şi rămâne o enigmă.

Domnul Cristian Adomniţei a reuşit să fie timp de doi ani ministru al educaţiei, deşi nu a intrat într-o instituţie de învăţământ decât să obţină o diplomă sau, eventual, la maturitate, nişte voturi. Chiar dacă presa sau partidele politice au pus la zid decizia PNL de a-l desemna pe dânsul candidat al acestei formaţiuni politice la Primăria Municipiului Iaşi, noi, profesorii, ne-am bucurat că domnul ministru, suspendându-se mai mult sau mai puţin din funcţie de demnitate publică pe care o deţinea, a intrat în campania electorală. Ne-am bucurat, pentru că astfel, intrând în şcoli, în calitate de candidat, întâlnindu-se cu profesori sau părinţi, domnul Cristian Adomniţei putea cunoaşte realitatea din învăţământul nostru, acea realitate pe care a ignorat-o în orice decizie pe care aluat-o în calitate de ministru.

Ne-am bucurat şi mai tare în toamna lui 2008, când ministrul PNL şi-a anunţat candidatura într-un colegiu uninominal din Iaşi, pentru că putea aprofunda cunoştinţele dobândite în campania electorală.

Pe scurt, domnul Cristian Adomniţei a fost un ministru cu idei originale, dar puţine şi fixe. Oricât de cinic ar suna, a fost un ministru simpatic. A numărat stelele de pe steagul Uniunii Europene, a folosit elicopterul Ministerului de Interne pentru a ajunge la propria nuntă, a fost supranumit de ziarul "Adevărul" "Jupânul microbuzelor şcolare".

Nu fac atâtea referiri şi eforturi de memorie la adresa domnului Adomniţei pentru că, în calitate de dascăl, îmi lipsesc deciziile sau acţiunile dumnealui de la şefia ministerului, ci pentru că mi se pare inadmisibil ca domnul deputat Adomniţei să semneze, alături de ceilalţi colegi, o moţiune, mai ales cea referitoare la educaţie, mai ales cea la un ministru, indiferent care ar fi acela, al educaţiei. Dar să trecem la materialul depus de deputaţii PNL.

Moţiunea se referă la câteva dintre subiectele ce fac obiectul modificărilor propuse de noua guvernare, în ceea ce priveşte învăţământul preuniversitar:

1. Pagini întregi sunt alocate dispariţiei orei de istorie de la clasa XII-a de la liceele tehnologice.

Stimaţi colegi, ora de istorie există în planul cadru la aceste licee, iar dovada acestui fapt este un ordin al ministrului din martie 2009. Elevii din ciclul superior al liceului, filiera tehnologică, au în programă conţinuturi, cum ar fi: descoperitori de noi spaţii şi culturi între secolele XV-XIX, sate, târguri şi oraşe din Europa şi din spaţiul românesc, politicile culturale şi românii din afara graniţelor etc., etc.

Aşadar, elevii din învăţământul tehnologic nu sunt defavorizaţi în comparaţie cu ceilalţi, întrucât ei au primit anterior suficiente informaţii, şi-au format abilităţi, şi-au dobândit deprinderi de a înţelege fenomene istorice, iar profilul tehnologic implică, înainte de istorie, studiul acelor discipline care să-i formeze mai mult pentru o viitoare profesie, având un plan cadru mai simplificat, un orar zilnic descongestionat şi orientat spre pregătirea unei profesii şi nu în primul rând pe dezvoltarea culturii generale, ale căror baze au fost puse anterior.

2. Am fost bucuroasă să citesc, în prima variantă a moţiunii PNL, aprecierea la adresa ambiţiosului proiect din guvernarea Năstase care viza dezvoltarea sistemului de educaţie fizică şi sport prin construirea a 400 de săli de sport în toată ţara. Este ştiut faptul că numărul de 400 a fost depăşit. Dar odată cu schimbarea guvernării, acest proiect nu numai că nu a fost continuat, dar nu s-a mai construit nicio sală de sport în perioada 2004-2008.

Studiind planurile cadru veţi observa că elevii pot face ore suplimentare de sport, dar în domenii preferate de ei, cum ar fi volei, fotbal, handbal. Fiecare profesor de educaţie fizică va trebui să creeze echipe sportive în funcţie de opţiunea elevilor. Nu se vor face numai echipe sportive, ci se pot face şi sporturi individuale. Pentru cele două ore extracurriculare, profesorul va fi normat numai dacă va crea echipe şi formaţii sportive. De unde ideea că profesorii de sport intră în restrângere de activitate? Se urmăreşte prin această măsură ca tinerilor să li se dezvolte spiritul competiţional şi cel de echipă. Această măsură a fost luată ţinându-se seama de numărul foarte mare de elevi, 76.139 la nivel naţional, care în anul şcolar trecut, au beneficiat de scutiri medicale, ceea ce a condus ca împreună cu alţi factori, România să ocupe o poziţie fruntaşă la capitolul obezitate infantilă.

3. Referitor la studierea limbilor moderne, voi face trimitere la acelaşi ordin de ministru din martie 2009, unde, atenţie, sunt prevăzute în planurile-cadru la toate calificările profesionale două ore pentru fiecare limbă studiată. Deci, nu înţelegem ce anume sau la ce anume se referă punctul 3 din moţiune.

4. Revocarea de către doamna ministru Andronescu, în februarie 2009, a ordinului dat de domnul ministru Anton Anton, privind echivalarea în credite transferabile, cum bine s-a precizat aici, a unor activităţi de perfecţionare sau formare continuă, este o măsură lăudabilă şi o anulare a unor inechităţi, ce ar fi putut apărea în rândul cadrelor didactice, ca urmare a ordinului anterior.

Doamna ministru, aici de faţă, nu a lăsat să devină funcţional ordinul vechi, deoarece are toate datele din sistemul preuniversitar că în ultimul timp preocuparea unor cadre didactice de a produce dovezi de participare la sesiuni de comunicări, schimburi de experienţă, instruiri a devenit acută. Mai mult, ordinul revocat de doamna ministru ar fi presupus constituirea unor noi comisii la nivel central care să verifice sute şi mii de pagini pentru fiecare dosar al fiecărui cadru didactic în parte şi care să decidă, poate subiectiv, cine îşi poate şi cine nu echivala numărul de credite profesionale.

Dorim descentralizarea sistemului de ani de zile, dorim să crească nivelul calităţii actului de predare şi nu abilitatea fiecărui cadru didactic de a-şi produce un dosar impresionant de adeverinţe.

5. Referitor la nemulţumirea semnatarilor moţiunii legată de subiectul informatică, noi, cei din învăţământ, am constatat confuzia făcută şi nu este singura, între disciplinele informatică şi tic. Aş face o mică paranteză pentru a clarifica diferenţele dintre cele două. Prima presupune programare şi limbaj de programare, iar a doua materie înseamnă dezvoltarea abilităţilor de utilizare a tehnicii de calcul şi nici într-un caz a competenţelor digitale, sintagmă folosită în redactarea moţiunii, dar care încă nu există în obiectivele programei şcolare româneşti. Nu lungesc explicaţia, pentru a nu plictisi colegii.

Având în vedere că cea de-a doua alfabetizare, aşa cum este denumit studiul informaticii, nu începe la clasa IX-a, ci mult mai devreme, ora rămasă în trunchiul comun este suficientă pentru dezvoltarea deprinderilor deja existente ale elevilor de la filiera tehnologică.

În orice caz, aceşti elevi pot să mai opteze şi pentru a doua oră, mai mult decât atât, la filiera tehnologică, programele şcolare la cultura de specialitate au conţinuturi care presupun utilizarea calculatorului şi se vorbea aici de laboratorul tehnologic, de exemplu. De ce ne îngrijorăm atunci?

Salutăm, de asemenea, introducerea la clasa a IX-a a disciplinei "Educaţie pentru societate" în locul disciplinei "Logică şi argumentare". O modificare benefică, venind în sprijinul unei nevoi sociale de pregătire şi educare a elevilor pentru viaţa socială.

Informaţiile dobândite pe parcursul anilor de gimnaziu, în cadrul orelor de cultură civică, vor putea fi supuse unui alt nivel de înţelegere, deoarece copiii se află în plin proces de maturizare, de consolidare a schemelor gândirii formale şi de dezvoltare a eului social.

Societatea are nevoie de educarea indivizilor în înţelegerea ei, a principiilor şi a valorilor de care dispune. Disciplina "Logică şi argumentare" la nivelul clasei a IX-a este abstractă. Este o disciplină căreia copiii îi pot găsi mai greu utilitatea, deoarece sunt obişnuiţi să opereze în sfera concretă. Educaţia pentru societate este mai aproape de sfera concretă, are o aplicabilitate imediată, iar elevii pot înţelege rolul şi importanţa instituţiilor şi al asumării unei identităţi sociale, odată cu creionarea personalităţii lor, ceea ce ne dorim cu toţii.

Se aminteşte de către semnatarii moţiunii că, în urma modificărilor aduse la planul cadru, se va reduce numărul de norme didactice. Totuşi, se constată, după un calcul simplu, că aceste măsuri care presupun reducerea de posturi la nivel naţional duc la un număr care este sub numărul de profesori necalificaţi şi pensionari care sunt la ora actuală în sistemul de învăţământ preuniversitar, situaţie cunoscută şi de partenerii sociali, care acum văd că au părăsit sala de plen şi care erau invitaţi de către grupul PNL, probabil, sus.

Primii paşi spre descentralizare, spre descentralizarea învăţământului românesc au fost făcuţi în 2004. Odată cu instalarea guvernării de dreapta, s-a constatat nu numai că nu a continuat acest proces, dar măsurile luate în învăţământul preuniversitar au readus decizia la nivel central.

Stimaţi colegi,

Sunt foarte puţine măsurile luate până acum de noua guvernare, dar începutul este bun. Mai întâi trebuie redus numărul săptămânal de ore al elevilor şi apoi refăcută programa şcolară, nu cum propune Grupul PNL. Programa şcolară se face după planul cadru şi nu invers, aşa cum semnalează colegii noştri, semnatari ai moţiunii.

Există proiecte strategice elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, finanţate de fonduri structurale care vor permite revizuirea tuturor programelor şcolare, astfel încât acestea să fie concepute în funcţie de competenţele pe care trebuie să le dobândească elevii şi nu invers, cum era până acum.

Avem speranţa că schimbările spre descentralizare şi reformă reală decurg în ritm accelerat, pentru ca învăţământul românesc să se ridice la aşteptările tuturor beneficiarilor.

Analizând toate aceste evidenţe, ne întrebăm: oare care este motivul pentru care se solicită votarea acestei moţiuni?

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Adomniţei, din partea Grupului parlamentar al PNL, şi-l rog să se pregătească pe domnul profesor Anghel Stanciu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Nu ştiu la ce moţiune am venit, pentru că moţiunea referitoare la ministrul Adomniţei, moţiunile au fost anul trecut.

Nu ştiu dacă aţi observat, dragi colegi, dar... (Vociferări în Grupul parlamentar al PNL.)

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, domnilor colegi, vă rog.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Personajul principal al moţiunii de astăzi nu este deputatul Adomniţei sau ministrul Adomniţei, cât doamna ministru Ecaterina Andronescu, despre care am să spun numai lucruri de bine, cu eleganţă şi cu echilibru, să ştiţi.

Am să comentez doar două dintre intervenţiile anterioare ale celor două doamne care, cu foarte multă eleganţă în discurs, mi s-au adresat. doamnă deputat Chircu, sper că vă simţiţi mult mai bine, pentru că pe perioada cât am fost ministru, la fiecare cerinţă pe care ministerul o avea la dumneavoastră, ca şi inspector general de educaţie în judeţul dumneavoastră, eraţi în permanent concediu medical,... (Aplauze.) Şi, oricum, în comparaţie cu plângerile penale pe care mi le-aţi făcut, cuvintele de astăzi le găsesc ca o mângâiere.

În ceea ce o priveşte pe doamna deputat Burcău, repet, starul de astăzi este doamna ministru Andronescu şi nu eu, cu umilinţă vă spun acest lucru.

Şi vreau să vă spun de la bun început, să înlătur o confuzie, Partidul Naţional Liberal susţine procesul de reducere a numărului de ore de la clase şi noi considerăm că elevii participă la prea multe ore pe săptămână şi acest lucru trebuie rectificat. Numai că, am dat un exemplu pozitiv, în anul 2008 a fost un proces prin care la nivelul gimnaziului, procesul de descongestionare a materiei s-a realizat, urmând ca actuala putere să facă acelaşi lucru şi la liceu. nefăcându-l şi oprind, avem cauzele moţiunii de astăzi.

Sper, doamna ministru, să vedeţi ce s-a făcut în 2008 la nivelul de gimnaziu şi să aplicaţi pentru cele două cicluri de liceu. Oricum, ar fi doar rezolvări temporare, pentru că rezolvarea definitivă vine în urma centrării cu adevărat a educaţiei româneşti pe competenţe. Acest lucru nu doar se afirmă, se şi face. Şi tot de pe timpul ministeriatului meu datează cele patru proiecte pe fonduri europene de rescriere a curriculei pentru învăţământul primar, cel gimnazial, cel liceal şi un proiect integrator depuse pe fonduri europene. Sper că la acestea a făcut doamna ministru referire când a spus că ministerul a început demersurile şi chiar vă doresc tot succesul, să le şi încheiaţi.

Intenţia partidului nostru nu este şi nu a fost de a obţine demisia doamnei ministru, dimpotrivă, cu tărie spun aici, că o sprijin, pentru că o schimbare la doar patru luni nu aduce nimic bun nici părinţilor, nici copiilor şi nici Partidului Liberal, cum cu siguranţă nu ar aduce mari deservicii PSD-lui sau PD-ului.

În schimb, mi-aş fi dorit, ne-am fi dorit ca această moţiune să vină măcar la un an de activitate. pentru că nu ne-am aşteptat ca un ministru cu atât de multă cunoaştere asupra sistemului şi asupra ministerului să nu se apuce din prima zi de o muncă susţinută şi bună care să nu aducă aceste acuze pe care liberalii le aduc. Numai că aceste schimbări aduse în scurtele luni, puţinele luni de la preluarea mandatului ne-au făcut să depunem această moţiune care, repet, o consider şi eu încă prematură, dar necesară, pentru că scopul ei, cel puţin parţial, a fost atins. O parte din ordinele pe care noi le considerăm nepotrivite au fost revocate. Cea mai mare încălcare, în schimb, şi nu a fost suficient dezbătută aici, nu o reprezintă ordinele pe care doamna ministru le-a dat. Domnia sa, recunosc, este poate mai mult o victimă.

Şi am să vă prezint, dragi colegi, prima pagină doar, sau şi a doua, Pactul naţional pe educaţie, semnat de preşedintele României, domnul Traian Băsescu, de preşedintele Partidului Social Democrat, domnul Mircea Geoană şi de preşedintele Partidului Democrat Liberal Emil Boc, printre alţii, actualul premier. Deci, primii trei oameni în stat. Şi pot să vă spun, dragi prieteni, ce spune Pactul pe educaţie la art.1 şi la art.2. Art.1: "Ne angajăm să respingem improvizaţiile şi să asigurăm modernizarea sistemului de educaţie cu responsabilitate". Or, acest lucru s-a făcut. Am adus improvizaţii prin acele ordine şi 2: "Garantăm familiilor elevilor şi profesorilor că regulile sistemului de educaţie nu se vor schimba de la an la an".

Şi am să vă invit să-mi spuneţi, cel puţin pe perioada mandatului meu, care au fost regulile noi introduse în sistem. Pentru că exact aceste prime două articole din pact reprezintă filosofia care luptă cu practica, practică care spunea că fiecare ministru al educaţiei nou care vine face ceva ca să schimbe ce a făcut cel dinaintea lui. Şi am scris cu toţii, iar doamna ministru a lucrat personal aceste articole, pe care le-am semnat, să nu mai facem improvizaţii de dragul de a arăta că muncim faţă de cei de dinaintea noastră.

N-am să fac decât o scurtă referire, reducerea orelor de educaţie fizică, a fost menţionat ce efecte nebenefice are, dar consider o crimă la adresa naţiunii române să dăm înapoi la numărul de ore de istorie. Conştiinţa naţională, nu ne naştem cu ea, ea este rezultatul sensibil al educaţiei formale, nonformale, informale a şcolii, a familiei şi care reprezintă, dacă vreţi, fiinţa noastră românească, pe care trebuie să o creăm copiilor noştri. Or, a scoate istoria de la clasa a XII-a, exact istoria românilor, găsesc ca fiind cel mai nepotrivit lucru.

În ceea ce priveşte cea de-a doua oră pentru a doua limbă modernă studiată la şcoală, pot să vă spun că pe vremea... fiind la modă aducerile aminte, cum era când eram fiecare dintre noi în liceu, pot să vă spun când eram eu în liceu şi n-a fost decât în perioada '86-'90, deci ultima perioadă a comunismului, studiam 4 ore, nu 3 de limbi străine, 2 de engleză, 2 de franceză. Deci, măcar comuniştii sau socialiştii, în Republica Socialistă România se studiau 4 ore de limbi moderne la şcoală. Să aducem la 3 mi se pare, nu că ne întoarcem în Republica Socialistă România, dragi prieteni, mi se pare că ne întoarcem în Republica Populară Română.

Am să închei prin a vă spune că cel mai important lucru pe care cred că îl omorâţi în această perioadă este speranţa oamenilor, a profesorilor şi a părinţilor. Şi cea mai gravă încălcare a pactului, despre care atât de mult aţi invocat aici, aţi vorbit, este cea pe care v-o citez, tot de la art.2: "Garantăm, de asemenea, depolitizarea şi profesionalizarea managementului instituţiilor de educaţie şi cercetare". Semnat: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Emil Boc.

Şi am să vă citez din poate deja, prea cunoscuta Ordonanţă nr. 37, cea care decapitează toate instituţiile de conducere, conducerile tuturor instituţiilor deconcentrate din România, la pct.2 din art.II al ordonanţei: "Contractele de management educaţional încheiate în temeiul Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare şi aflate în derulare, încetează în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe." Nu face referire că e vorba de contractele de management educaţional ale inspectorilor generali şi adjuncţi, aşa cum sunt sigur că şi-a dorit doamna, pentru că la art.21 al aceluiaşi statut nemodificat de ordonanţă spune că şi directorii de şcoli şi directorii adjuncţi încheie tot contract de management educaţional. Or, în lipsa acestei specificări, găsesc că este juridic, nefiind un specialist, că nu numai inspectorii generali şi adjuncţi sunt demişi în 15 zile, ci toţi directorii de la acele aproape 8000 de şcoli şi adjuncţii lor, în prag de bacalaureat, îndată. cum să vă spun, o trădare mai mare a Pactului şi a ideilor bune care poate au animat conceperea lui decât aceasta nu găsesc.

Găsesc jenant să aduc amintire despre lucrurile curente cu care ne certăm, dar Pactul pe educaţie, care rămâne singurul pact semnat în România pe vreun domeniu, educaţie, care poate şi datorită mie era o primadonă a discuţiilor publice anul trecut, iată, a fost încălcat groaznic. Nici nu vă mai amintesc de cele opt mii de miliarde care fac ca 6%, cum scrie la pct.4 din pact, să nu mai fie respectat.

Aşa că, dragi colegi, vă rog, cu mult calm, cu mult echilibru, să o sprijinim pe doamna ministru şi să-i cerem Preşedintelui Băsescu, domnului Geoană, preşedintele PSD, domnului Boc, preşedintele PD-L, ultimii doi fiind şi preşedinte al Senatului şi premier, să respecte pactul pentru educaţie. Şi eu vă promit, în numele meu personal şi al colegilor mei, că, în măsura în care toate prevederile pactului vor fi respectate, nu vom mai avea pe parcursul mandatului doamnei Andronescu moţiuni de orice fel, fie ele simple sau de cenzură.

Vă mulţumesc foarte mult şi vă urez succes.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal i-au mai rămas trei minute pentru ultima intervenţie.

Până atunci, îi dau cuvântul domnului Anghel Stanciu, care are la dispoziţie patru minute.

Domnul Anghel Stanciu:

Doamna preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Distinsă doamnă Andronescu,

Cred că vă dau "Bună seara!" şi revin la loc, că au trecut deja trei minute, sau mă cronometraţi de când încep.

Evident că mă pregătisem să spun mult mai multe, dar pentru că timpul este foarte scurt, vă adresez rugămintea de a spune "da" moţiunii simple. Motivul este clar. John Stuart Mill, în 1865, preciza: "Principala îndatorire a unei adunări parlamentare este de a supraveghea şi de a controla guvernământul. Prea multă critică paralizează, iar prea puţină poate conduce la tiranie. Deci trebuie dreaptă cumpătare."

Ca atare, acestea au fost gândurile bune care mi-au venit în minte când am auzit că distinşii mei colegi liberali vor lansa prima lor moţiune de când sunt în opoziţie. Pe celelalte pe care le-am trimis noi către dânşii, le-au respins pe toate. Şi nu a respectat niciuna.

Citind însă moţiunea, mi-a venit în minte răspunsul lui Winston Churchill la o întrebare a unui reporter: "Ce lucruri în viaţă vi s-au părut mai greu de făcut?". Venerabilul om politic a răspuns: "Să te sui pe o scară aplecată spre tine, să săruţi o faţă aplecată în partea opusă ţie, să ţii un discurs după cine?"

Se vede, stimaţi colegi, că liberalul Winston Churchill, înainte de a trece la conservatori, n-a citit o moţiune liberală. E mai uşor să te urci pe o scară aplecată spre tine, să săruţi o faţă aplecată invers, decât să faci o analiză pragmatică a unei moţiuni scrise de domnii liberali.

Cum nu vreau să spun mai multe, aş vrea să citesc câteva chestiuni foarte interesante. Faci o moţiune pe tema educaţiei şi nu ştii denumirea ministerului - Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei. Inovaţie, stimaţi colegi, este această varză, nu creaţă, pe care ne-o vindeţi pe post de moţiune, încurcând în mod conştient şi ariile curriculare. Sunt următoarele: limbă şi comunicare, matematică şi ştiinţele naturii, om şi societate, arte, educaţie fizică şi sport, tehnologii, consiliere şi orientare.

V-aş ruga să vă aplecaţi cu ajutorul prietenului meu şi doctorandului meu, Adomniţei, spre a deosebi ariile curriculare şi nu a încadra orele de sport, de educaţie fizică, de istorie, de informatică şi aşa mai departe, în aceeaşi arie curriculară, aşa cum Legea nr.69/2000 face o distincţie foarte clară între educaţie fizică şi sport.

Închei, pentru că ăsta e timpul care mi-a rămas, cu ceea ce distinşii noştri colegi au spus la sfârşit, şi apreciez, citez ceea ce au spus, ce a spus domnul ministru Adomniţei: dânşii sunt pentru reducerea orelor în programa şcolară. Aceste aserţiuni - pe de o parte critică reducerea orelor, pe de altă parte este împotriva lor -, se încadrează temeinic în discursul celebrului Farfuridi: "Din două una: daţi-mi voie, ori să se revizuiasă primesc...", adică să reducă orele, "...dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască primesc, dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, şi anume în punctele esenţiale".

Din această dilemă, stimaţi colegi liberali, nu puteţi ieşi. Şi ca pe viitor să puteţi elabora moţiuni simple şi respectând gramatica limbii române, vă fac o dedicaţie, Îndrumarul ortoepic, morfologic şi de punctuaţie al limbii române, pentru că abundă în greşeli gramaticale, ceea ce este inadmisibil.

De aceea, vă fac şi un motto: "Distinşilor colegi liberali, spre creşterea limbii româneşti şi-a patriei cinstire, din partea distinşilor colegi PSD". Domnule secretar Voicu, vă rog s-o citiţi cu atenţie.

(Domnul deputat Anghel Stanciu îi dă domnului secretar Mihai Alexandru Voicu Îndrumarul ortoepic, morfologic şi de punctuaţie. Aplauze din partea deputaţilor aflaţi la Putere.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi dau cuvântul, în încheierea intervenţiilor din partea grupurilor parlamentare, domnului Ştirbu, Grupul parlamentar al PNL, care are la dispoziţie trei minute.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimată doamnă ministru,

Stimaţi colegi,

Îmi e greu să vorbesc în 3 minute, mai ales după Winston Churchill şi după Farfuridi.

Doamna ministru,

Mare mi-a fost mirarea când, în deschiderea alocuţiunii dumneavoastră, primul cuvânt pe care l-aţi rostit a fost obiecţiune la adresa moţiunii simple, aţi constatat că există, cum aţi spus, greşeli de exprimare. N-aş fi luat în calcul cuvintele dumneavoastră dacă n-ar fi fost rostite de cineva pe imaginea politică a căreia scrie "Garantat Marian Vanghelie". Bun.

Acum trecând la subiect, daţi-mi voie, stimată doamnă ministru şi stimaţi colegi, în intervenţia mea să vă vorbesc despre una din problemele pe care Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal le-a inclus în textul moţiunii de astăzi, şi anume educaţia sportivă în şcoli.

Încă din perioada de dinainte de 1989, în cadrul curriculei şcolare, ora de educaţie fizică avea statut de cenuşăreasă, totodată fiind privită ca o materie mai mult opţională. Odată cu deschiderea către Uniunea Europeană, tot mai mulţi membri ai corpului didactic, precum şi majoritatea profesorilor, au început să acorde un interes crescut pentru orele de sport, acestea fiind privite ca o condiţie obligatorie în buna dezvoltare fizică şi mentală a copiilor. Tocmai de aceea consider îngrijorătoare decizia ministerului de resort de a reduce la o singură oră obligatorie educaţia fizică, restul de două fiind introduce în activitatea extracurriculară.

La nivelul Uniunii Europene au fost luate măsuri pentru combaterea bolilor care afectează generaţia tânără, datorită modului de viaţă sedentar adoptat. Măsurile au vizat îndeosebi recunoaşterea rolului pe care îl joacă sportul în societate, în beneficiul sănătăţii, educaţiei, integrării sociale şi culturii.

Ca urmare, doamnă ministru, în ţări membre ale Uniunii Europene, precum Belgia, Italia, Olanda, s-au introdus două-trei ore obligatorii de educaţie fizică, iar în anumite ţări, precum Germania şi Spania, chiar 5 ore obligatorii.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să vă apropiaţi de final.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

O să mă apropii de finala, doamna preşedinte.

Aveam mult mai multe de spus, dar, doamna ministru, şi recunoaştem cu toţii că dumneavoastră sunteţi o persoană recunoscută de mediile universitare româneşti, pentru că aici au fost citaţi Eminescu, Churchill şi mai ştiu eu cine, vreau să vă spun că un vechi dicton latin, şi anume Mens sana in corpore sano, nu se referă la calităţile nutritive ale laptelui "Sana".

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi dau cuvântul, în încheierea dezbaterilor, doamnei ministru Ecaterina Andronescu.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aş vrea mai întâi să le mulţumesc tuturor celor care, cu bună credinţă de la acest microfon, au tratat această moţiune aşa cum merită sistemul de învăţământ să fie tratat, cu toată consideraţia şi cu toată seriozitatea. De aceea, nu o să răspund celor care au considerat că altfel merită să se adreseze Parlamentului României şi sistemului de învăţământ.

Aş vrea, totuşi, să fac câteva precizări ca să nu rămână lucrurile neaşezate la locul lor. Domnului deputat Bogdan Olteanu, fostului preşedinte al Camerei Deputaţilor, aş vrea să-i spun că, într-adevăr, avem o mare problemă că în sistemul de învăţământ avem 68 de mii de suplinitori. Şi, stimate domnule deputat, mă întreb, cum a fost posibil ca de pe mandatul meu anterior de la 23 de mii să ajungem la 68 de mii? Este o modalitate prin care aţi gestionat sistemul şi trebuie să recunoaştem că nu aduce stabilitate sistemului şi că noi trebuie să găsim soluţia să-i titularizăm în sistemul de învăţământ, în aşa fel încât performanţa sistemului să crească. Dacă ne-ar fi păsat puţin de sistem, n-am fi ajuns acum în această situaţie.

S-a făcut vorbire, şi îmi pare nespus de rău, într-o manieră care nu este onorantă pentru ceea ce ar trebui să fie o persoană publică, membru al Parlamentului României, de depolitizarea sistemului şi de depolitizare. Îmi pare rău să vă spun, stimate domnule ministru, dar găsesc sistemul acum excesiv de politizat. Este inacceptabil ca printr-un ordin de ministru către inspectoratele şcolare, să transmit anumite normative şi acolo către directorii de şcoli să se facă altceva. De ce? Pentru că inspectorul şcolar nu înţelege cu profesionalism să-şi facă datoria, înţelege să răspundă într-o manieră politică în sistemul de învăţământ.

Îmi pare rău, din punctul meu de vedere nu va găsi la mine niciodată un om care va aplauda o asemenea dezbatere. De aceea, am spus în mod public şi repet şi de la acest microfon: nu sunt pentru politizarea învăţământului, dar sunt pentru profesionalizarea celor care îl gestionează, indiferent că este director de şcoală sau inspector general.

Şi pentru că a venit vorba de directorii de şcoală, vă rog să căutaţi în Statutul personalului didactic şi să comparaţi cu ordonanţa. În ordonanţă se face vorbire numai de inspectorii şcolari. Ca urmare, articolul acela din statut la care face referire art.II din ordonanţă, o să vedeţi că se referă la inspectorii şcolari. Dacă dumneavoastră vreţi să extrapolaţi, vă priveşte. Eu vă spun că acesta este spiritul ordonanţei şi o să vă rog să constataţi rezultatele pe care ea le va produce.

În orice caz, vreau să vă asigur că îmi doresc de la toţi cei care gestionează sistemul de învăţământ, indiferent că sunt profesori, directori, inspectori, inspectori generali, să facem echipe şi să creştem performanţa sistemului. Şi cred că acest lucru este aşteptat de toată lumea, de tot sistemul, de toată societatea şi, fără îndoială, probabil de aici aţi pornit şi dumneavoastră când aţi scris moţiunea. Ce-a ieşit, asta este altceva.

Mai vreau să adaug un lucru. Vă rog să luaţi planurile-cadru, să nu mai vorbim de faptul că istoria a fost scoasă, pentru că spuneţi un neadevăr. Să nu mai vorbim de numărul de ore de sport care a scăzut, pentru că iarăşi este un neadevăr. Să luăm lucrurile aşa cum sunt şi, într-adevăr, toţi cei pentru care sistemul de învăţământ contează, cred că pot prin ideile, prin demersurile lor, să aducă contribuţii să crească performanţa.

Este ceea ce aşteaptă societatea nu numai de la ministrul educaţiei, cred că, în egală măsură, de la toţi responsabilii politici, şi, fără îndoială, sunt convinsă, şi de la Parlamentul României.

Încă o dată vreau să adresez cu respect mulţumiri tuturor celor care s-au aplecat spre problemele educaţiei şi au vorbit cu prilejul acestei moţiuni de la acest microfon. În acelaşi timp, să vă asigur de toată buna mea credinţă în slujirea sistemului de învăţământ şi de toată deschiderea spre dialog pe care o am şi pe care v-o pun la dispoziţie.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze din partea deputaţilor aflaţi la Putere.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, doamna ministru.

Acum, vă rog să pregătiţi cartelele de vot. Pentru început, o să vă rog să vă înregistraţi prezenţa, pentru a putea constata dacă suntem în cvorum sau nu.

193 de deputaţi sunt prezenţi în momentul ăsta în sală.

Acum, vă propun să ne exprimăm prin vot asupra moţiunii depuse de colegii noştri.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 52 de voturi pentru, nici o abţinere, 137 voturi împotrivă. Moţiunea a fost respinsă. (Aplauze din partea deputaţilor aflaţi la Putere.)

Înainte de a încheia, am să-i dau cuvântul domnului Pavel Horj pentru a face un anunţ.

Domnul Pavel Horj:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

În temeiul art.158 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal a iniţiat şi depus moţiunea simplă: "Agricultura şi dezvoltarea rurală - spre dezastru!"

Această moţiune a fost semnată de un număr de 65 de deputaţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă pot confirma că a fost depusă la preşedintele Camerei, urmând ca în şedinţa Biroului permanent de miercuri să stabilim data dezbaterii şi a votului asupra acestei noi moţiuni.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,15.