Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa!

Doamnelor şi domnilor colegi,

Deschidem şedinţa de astăzi consacrată declaraţiilor politice ale deputaţilor.

Începem astăzi cu Puterea şi am s-o rog pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu să dea citire declaraţiei politice şi se pregăteşte domnul Gheorghe Ciocan de la Partidul Social Democrat.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Declaraţia mea politică de astăzi va fi sub forma unei scrisori deschise către românii de departe.

Se spune că, până la urmă, şi viaţa ne este un îndelung pelerinaj, iar noi înşine fiinţăm pe pământ în calitate de călători neobosiţi ai căutării.

Iar despre voi se mai spune că sunteţi români de două ori. Sunteţi, mai întâi, cei de-acasă, şi sunteţi, apoi, cei care răspândesc şi mai multă românitate în lume. Sunteţi şi suntem români. Şi tresărim împreună la acordurile profunde ale Imnului naţional şi la vorba românească auzită în lume şi la cântecele pline de ţară, de alean şi de dor ale Sofiei Vicoveanca ori Grigore Leşe. Cu toţii suntem una: suntem români şi simţim româneşte. Iar voi, ca şi noi, sunteţi, întâi şi-ntâi, suflet în sufletul neamului din care vă trageţi. Sunteţi doar părelnic departe, sunteţi români risipiţi în pretutindenea lumii. Şi vă respectăm curajul, şi pentru asta, şi preţuim faptele voastre, pentru că, prin ele, cu ele, ne purtaţi şi pe noi în universul planetei. Cu voi, buni sau mai puţin buni, se răspândeşte şi sporeşte imaginea ţării, mănăstirile Bucovinei, pâinea aburindă din vatră şi rodul toamnei. Departe de ţară, dar atât de aproape de ţară... Ţara sufletului este totdeauna necuprinzător de cuprinzătoare.

Sunteţi români oriunde v-ar purta drumurile, preocupările şi căutările temerare, provocările vieţii şi nimic nu doare mai rău decât dorul de ţară, dorul aprig de părinţii ori copiii pe care i-aţi lăsat pe la casele voastre. Un foarte iubit poet român, un fel de Nichita Stănescu al Iaşilor, şi l-am numit, cu asta, pe Mihai Ursachi, zece ani şi el pribeag prin cele amare exiluri, spunea că depărarea de locurile româneşti a trăit-o ca... "peştele încins în ulei"!

Desigur că sunteţi vremelnic departe, dar ne dăm seama că orice realizare notabilă merită un fel de jertfă. Suntem departe unii de alţii doar o vreme, pentru că sufletul nu se poate despărţi pururea de căldura vetrei, de prispa casei natale. Şi de aceea, preţuim eforturile voastre, numai de voi ştiute şi îndurate, şi vă iubim pentru că ne purtaţi ţara prin faptele voastre, iscate din sudoare, din asiduă preocupare, din talent ori creativitate. Căci, până la urmă, sunteţi constructori de imagine şi ziditori de ţară, şi munca voastră cinstită şi bună, de orice fel, de la şantier ori de prin ambiţioasele amfiteatre universitare, nu poate produce decât cinste. De aceea, ne este şi nouă bine că viaţa aceasta, lumea aceasta şi planeta aceasta se îmbunătăţesc şi se sporesc cu o fărâmă de bunătate şi de frumuseţe şi din pricina voastră, din concursul vostru nebănuit de spornic.

Vă preţuim pentru că şi prin eforturile voastre îndrăzneţe ţara aceasta arată mai bine. De-ajuns să vedem cum şi din munca voastră ţara s-a metamorfozat spre bine, cât de frumos s-au primenit, estetic, gospodăriile şi satele noastre. S-a construit frumos şi atât de mult şi din sudoarea voastră, pusă în slujba lui "mai bine", "mai trainic", "mai modern". Talent, muncă, ingeniozitate, creativitate "made in România" alcătuiesc un fericit ansamblu de valori româneşti prin care România exportă... România! Căci, la urma-urmei, România însăşi nu este numai cea înfăţişată de high-life-ul spilcuit care ne reprezintă la Bruxelles ori Strasbourg. Nu. România e număr şi putere prin voi, armatele imense de anonimi purtătoare de molcomia graiului, de omenia şi vrednicia neamului din care vă trageţi. Şi dorul vostru şi lacrimile voastre ne dor şi pe noi, aşa cum împlinirile şi bucuriile voastre ne bucură fără de seamăn. Ne faceţi ca departele vostru să fie aproapele nostru, voi - români de două ori! Acolo şi aici, într-o singură simţire. Acolo şi aici, departe şi aproape, pentru totdeauna şi împreună - români!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, stimată colegă.

Domnul Gheorghe Ciocan a depus-o în scris, dar nu şi-a anunţat-o la mine.

Am să-l rog pe domnul Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să-şi citească declaraţia şi se pregăteşte doamna Maria Pető din partea UDMR.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"O samă de cuvinte..."

"La început a fost Cuvântul. Şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."

La Liturghie, în ziua Sfintei Învieri, se citeşte începutul Evangheliei după Ioan despre Cuvântul cel dumnezeiesc. Despre cuvântul care zideşte, despre cuvântul care creează şi, de ce nu, despre cuvântul care guvernează.

De ce acest memento azi ? De ce în Parlamentul României?

Aceste întrebări n-au nicio legătură cu retorica atunci când asistăm la degradarea unui discurs menit să fie altfel. Este suficient să deschidem televizorul pe orice post de ştiri, la orice oră, pentru a asista la un spectacol în care suntem izbiţi literalmente de un limbaj ce depăşeşte limitele.

Credem cu toţii în eleganţa pledoariei şi puterea argumentelor. În libertatea exprimării legiferată la primul punct al articolului 30 din Constituţie. Dar tot acolo se mai precizează că mai avem un drept şi-o obligaţie numită demnitate.

Atacuri... iar atacuri, de-o duritate strâmbă. Încrâncenare oarbă cu iz de fanatism. Politica-i o artă. Cei drept, a guvernării. Dar unde este arta-n acest grobianism?

Ioan din Antiohia cu gura cea din aur ne spune că-n cuvinte sunt cărările faptelor.

Şi care este calea ce vreţi să o urmăm? Lansez de la tribună această rugăminte...să nu uităm ce-nseamnă o samă de cuvinte.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Doamna deputat Mariá Petö din partea Grupului parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare. Şi din partea P.N.L. nu este nimeni, nu avem nici un reprezentant?

Doamna Petö Mariá-Csilla:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Salarizarea unitară - bătaie de joc la adresa învăţământului".

Cum majorările salariilor bugetarilor sunt în România un fenomen normal şi ciclic, la fel ca succesiunea anotimpurilor, de exemplu, opinia publică a dezvoltat cu timpul o formă de ignoranţă selectivă faţă de ştirile despre diferitele creşteri salariale.

Problema majorării salariilor profesorilor, respectiv salarizarea personalului din sectorul bugetar, în general, a fost dezbătută însă atât de mult în ultimele luni, încât este greu de ignorat. Nu-mi permit să o ignor nici eu, mai ales în contextul actual al crizei politice instaurate după eşecul unei guvernări ce s-a dorit a fi stabilă şi eficientă în gestionarea efectelor crizei economice.

Într-un raport întocmit la solicitarea Bucureştiului, încă în primăvară, Banca Mondială considera că dascălii ar trebui să fie plătiţi mai bine, cu condiţia reformării sistemului.

Creşterea salariilor profesorilor este cu adevărat necesară, cu condiţia implementării de măsuri care să vizeze corelarea numărului de dascăli cu cel al elevilor, remunerări în funcţie de performanţe, iar curricula trebuie adaptată la nevoile pieţei muncii, potrivit Băncii Mondiale.

Experienţa din alte state arată că doar majorarea salariilor, cumpărarea de computere şi remobilarea şcolilor şi universităţilor nu reuşesc să îmbunătăţească educaţia din punct de vedere calitativ.

Totuşi, creşterea cheltuielilor poate fi un catalizator al reformelor, în cazul în care majorările sunt condiţionate de reforme, se arată în raportul Băncii Mondiale.

În acest context şi în cel al acestei legi unice, prin aroganţa faţă de sistemul educaţional, ţin să vă reamintesc că un profesor debutant câştigă în România un salariu lunar net de 700 de lei, adică aproape jumătate din venitul mediu.

Dintre profesorii debutanţi, cei mai câştigaţi sunt cei care au şi ore de dirigenţie. Ei au în plus aproximativ 100 de lei lunar şi câştigă aproape un salariu mediu net pe economie. Abia după 40 de ani la catedră, dascălii ajung să aibă un salariu de 2.000 de lei brut. Cu tot cu sporuri, ei pot să primească 2.500 de lei, însă doar pe hârtie.

Dacă vrem să investim în viitorul învăţământului, singura soluţie este să atragem tineri de valoare. Dar cum? Prin salarii competitive pentru proaspeţii absolvenţi. Cuvântul cheie aici este "competitiv". Or, competitivitatea, în opinia Guvernului Boc, ar însemna, conform proiectului salarizării unitare, că salariile profesorilor din învăţământul preuniversitar ar urma să fie mai mic cu 20 - 25% faţă de nivelul actual. Cu alte cuvinte, grila unitară este doar un sistem de blocare a salariilor pe mai mulţi ani.

Într-adevăr, putem vorbi despre o bătaie de joc la adresa învăţământului, coroborat cu faptul că nici măcar majorarea salariului minim pe economie la 750 de lei, promisă de ministrul muncii pentru anul viitor, nu va fi simţită în buzunarul profesorilor.

Admiţând că va creşte salariul minim la 750 de lei, profesorii vor primi în unele cazuri cu 5 - 6 lei mai mult, iar în alte cazuri cu 6 - 7 lei mai puţin. În aceste condiţii, salariile vor rămâne pe loc timp de câţiva ani.

Şi încă nu am vorbit de un aspect la fel de serios. Salariile cadrelor didactice vor fi diminuate drastic după adoptarea noii Legi a salarizării unitare. Aceasta pentru că toate sporurile din contractele colective de muncă sunt definitiv abrogate de la data publicării legii în Monitorul Oficial. Printre sporurile îngheţate de noua Lege a salarizării se numără cel de merit, de stabilitate, cel de mediu rural şi de dirigenţie.

Luând în considerare şi gravitatea faptului că Legea salarizării unice a fost adoptată prin răspunderea Guvernului în Parlament, aş putea conchide cu o concluzie pe măsură. Nu doar că nu măreşte salariile niciunei categorii de bugetari, ci le vor scădea.

Această lege perpetuează şi introduce discrepanţe uluitoare, iar cel mai dramatic este că profesorii vor fi în continuare printre cel mai prost plătiţi specialişti cu studii superioare.

Declaraţia mea politică s-a dorit a fi încă un semnal de alarmă pe lângă multele trase în ultima vreme.

În calitatea mea de om apropiat sistemului de învăţământ mă simt obligată să avertizez Guvernul de efectele şi deznodământul tragic pe care îl va avea intrarea în vigoare a acestei legi unice, prin aroganţă, dispreţ şi indiferenţă la adresa unei categorii socio-profesionale semnificative.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamna deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul Mihai Cristian Apostolache, din partea Grupului Partidului Social Democrat. Dacă nu este, atunci domnul Vasile Mocanu.

Domnul Nicolae Bud:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi vizează noul Consiliu de administraţie al Băncii Naţionale a României.

Începând de joi, 9 octombrie, avem un nou Consiliu de administraţie al Băncii Naţionale, alcătuit din patru salariaţi ai Băncii Naţionale, guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi doi viceguvernatori, şi cinci personalităţi din afara schemei Băncii Naţionale. Care este bilanţul? Răspunsul este fără echivoc, aşa cum în matematică doi plus doi fac numai patru.

La Banca Naţională au fost gândite şi schiţate principalele idei ale pachetului de acte normative de cea mai mare însemnătate pentru fundamentarea şi accelerarea reformei bancare.

Am în vedere legile ce constituie cadrul juridic de reglementare a activităţii bancare în România la sfârşitul secolului trecut şi la începutul veacului actual.

Şi tot la Banca Naţională, printr-o activitate prodigioasă, acest pachet de legi a fost pus în practică prin reglementarea şi supravegherea unui sistem, cel bancar, care reprezintă nu doar un motor vital, fără de care economia nu poate înainta, ci şi unul din stâlpii de rezistenţă pe care se sprijină întreaga societate.

Să reţinem că sistemul bancar din România s-a dezvoltat fără încetare, cantitativ şi calitativ. Astăzi, în ţara noastră funcţionează peste 40 de bănci, româneşti şi străine, într-un climat în care deşi n-au lipsit nici dificultăţile, nici slăbiciunile inerente începutului, domină actele de dezvoltare ale unui mecanism performant.

Este cert că în aceşti ani sistemul bancar din România s-a modernizat din mers, răspunzând exigenţelor impuse de aderarea României la Uniunea Europeană, pe sistemul financiar global.

Este meritul Băncii Naţionale, al Consiliului de administraţie, al guvernatorului, că într-un moment de derivă al pieţelor financiare de pe toată suprafaţa planetei, sub impactul crizei izbucnite în America, sistemul bancar din România şi-a dovedit soliditatea.

De remarcat că rolul benefic al Băncii Naţionale se regăseşte şi în faptul că activitatea bancară din România a dobândit calificări şi valenţe noi, în contextul bătăliei pentru intrarea în zona euro şi al continuării tendinţei de globalizare a pieţelor financiare.

Sincronizarea cu exigenţele trecerii la euro reprezintă o cerinţă organizatorică şi instituţională ce va defini activitatea noului Consiliu de administraţie al BNR.

În acest sens, statutul acestui consiliu va fi fundamentat pe principiile generale de funcţionare ale băncilor centrale, urmărindu-se racordarea într-o cât mai mare măsură la standardele uniunii, în această materie.

Fără îndoială că importanţa acestei instituţii conferă o semnificaţie deosebită numirii Consiliului de administraţie. Votul nostru l-am acordat unei echipe chemate să asigure trecerea la euro. În mod cert, România nu va trece la euro pe o cale originală. Va urma, desigur, calea pe care au păşit spre moneda unică acele ţări ce au susţinut deja aceste examene. Experienţa altor ţări, între care a Sloveniei şi Slovaciei, bunăoară, ne poate fi de folos. În sensul cel mai sănătos cu putinţă, acela că ar fi o nesăbuinţă să forţăm lucrurile şi să încercăm transformarea leului în euro înainte de a îndeplini toate criteriile. Dar nici să scăpăm momentul optim nu este de acceptat.

Cât priveşte momentul optim, Banca Naţională a înfăţişat deja un posibil calendar. Decizia va fi luată, însă, de comun acord cu autorităţile Uniunii. Noi, românii, ştim din proprie experienţă cât de mari pot fi necazurile aduse de forţarea timpului, chiar atunci când ne-au mânat cele mai bune intenţii. echipa de conducere pe care noi, Parlamentul României, am dat-o acum Băncii Naţionale trebuie să fie capabilă să aleagă mereu şi mereu momentul optim.

Viaţa ne-a arătat, în condiţiile economiei de piaţă, că leul a căpătat puteri nu prin forţarea neinspirată a timpului, ci ori de câte ori mişcările pentru întărirea lui au fost făcute în momentele potrivite, după ce au fost bine pregătite.

După 1990, leul a trecut prin două faze de convertibilitate. A doua fază a fost declanşată la începutul anului 1998, au fost tăiate cuvintele "limitată" şi "internă", rezultând o convertibilitate de cont curent.

Intrarea României în zona euro este inevitabilă. Problema nu este dacă adoptăm sau nu moneda unică europeană, ci când? Regula este clară: cine a intrat în Uniunea Europeană trebuie să adere şi la euro. Există doar două derogări: primele şi ultimele, cele acordate Danemarcei şi Marii Britanii.

Dar, în ceea ce ne priveşte, calea încă nu ne este deschisă, fiindcă încă nu îndeplinim condiţiile. Slovenia şi Slovacia au intrat când le-a fost deschisă poarta criteriilor. Sunt cinci criterii fără a căror îndeplinire poarta nu se deschide şi chiar dacă Tratatul de la Maastricht nu prevede un calendar strict pentru adoptarea euro, alegerea momentului fiind lăsat la latitudinea fiecărei ţări, dar în consultare cu Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană nimic nu se poate întâmpla înainte de a pune economia fiecărei ţări candidate în deplin acord cu toate cele cinci criterii. Nu le reamintesc, fiindcă ele sunt îndeobşte cunoscute. Aşa că, visând la euro, este bine să ne amintim fără încetare că acest vis nu va deveni adevărat până când toate cele cinci criterii nu vor fi îndeplinite.

Fără îndoială că acest al doilea pas, trecerea la euro, presupune un alt tip de integrare în Uniunea economică şi monetară. Euro constituie o zonă specială pentru care ne trebuie un alt bilet, iar acest bilet nu poate fi căpătat dacă nu sunt îndeplinite deodată toate condiţiile. În această privinţă probabil că viitorul nu va fi diferit, chiar dacă sunt voci care cer derogări privind viteza de aderare la euro a ţărilor din Europa Centrală şi de Est.

Obţinerea biletului de intrare constituie pentru România referinţa în raport cu care urmează să trasăm dezvoltarea economico-financiară, legislativă, instituţională şi socială în anii care vin.

Ţara noastră are nevoie acum nu numai de instituţii fundamentale în stil european, ori de legi europene, ci de rezultate economice care să ne apropie de ţările europene dezvoltate.

Cum va răspunde noul Consiliu de administraţie al BNR acestor provocări? Consider că echipa învestită prin votul Parlamentului pentru conducerea Băncii Naţionale este capabilă să asigure într-un mandat de cinci ani răspunsul aşteptat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că durata unei intervenţii nu poate depăşi trei minute. O să vă rog să vă încadraţi în acest timp, pentru că avem foarte mulţi colegi înscrişi care ar dori să-şi citească declaraţiile.

Domnul coleg Vasile Mocanu este rugat să-şi prezinte declaraţia şi se pregăteşte domnul deputat Marius Cristinel Dugulescu din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule Mocanu, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte, înainte de a-mi prezenta declaraţia politică şi eu fac un apel la dumneavoastră, fiindcă conduceţi de foarte multe ori şedinţele de declaraţii politice, să atenţionaţi colegii noştri să se încadreze în trei minute, pentru ca să aibă posibilitatea mai mulţi colegi să prezinte declaraţiile politice, fiindcă dacă vor cursuri universitare pot să meargă la universitate să asiste, sunt deschise cursurile, nu sunt probleme.

Vă mulţumesc.

Declaraţia politică de astăzi are tema "Soluţiile la problemele CET se află pe masa Guvernului".

Am atras atenţia de mai multe ori că sezonul rece a început, dar problema CET-urilor din ţară nu a fost rezolvată. La Iaşi, situaţia tinde să devină disperată. Cifrele oficiale oferă dimensiunea dezastrului: pierderi în 2008 de 117 milioane lei, iar în primele 8 luni ale acestui an de 45,8 milioane lei; datorii la furnizori de 99 milioane lei, credite restante de 25,7 milioane lei, iar în ceea ce priveşte obligaţiile la fondul de salarii, de 53 milioane lei. Iar 150.000 de ieşeni riscă să rămână fără căldură în această iarnă.

Deşi, pe 15 octombrie, una dintre unităţile CET, şi anume CET II Holboca ar fi trebuit să pornească, deschiderea termocentralei se amână pentru 1 noiembrie. Motivul blocajului este reprezentat de cantitatea mică de combustibil aflată în stoc. Pentru a pune în funcţiune grupul de la Holboca, este nevoie de circa 20.000 de tone de cărbune. În acest moment, în depozite se mai află doar 5.000 de tone de combustibil.

Soluţiile problemelor de la CET se află pe masa Guvernului. Un prim pas în deblocarea situaţiei se pare că a şi fost făcut. La cererea Primăriei Iaşi, Guvernul a luat în calcul ştergerea datoriilor termocentralei către Romgaz. E nevoie însă de o hotărâre de guvern în acest sens. În cazul în care s-ar şterge datoriile de peste 32 de milioane de lei către Romgaz, CET ar urma să pornească de la zero în relaţiile cu furnizorul de gaz.

Totuşi, o astfel de soluţie este doar provizorie. Atâta vreme cât Guvernul nu va propune o strategie naţională privind statutul şi modul de funcţionare a termocentralelor, toate aceste necazuri vor reveni periodic.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Reamintesc, la cererea distinsului coleg, că durata unei intervenţii este de 3 minute. Dumneavoastră aţi cheltuit două minute şi 55 de secunde.

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dugulescu şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Cristian Rizea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule Dugulescu, aveţi cuvântul.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, mă adresez astăzi dumneavoastră, în calitate de coleg, de cetăţean român, dar mai ales ca şi vicepreşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, pentru că astăzi, atât lucrurile de pe pământ cât şi cele din ceruri, sacrul şi profanul, filele istoriei cât şi cei care au ţesut-o cer o rememorare profundă a unui lung şir de suferinţe umane. Doresc să ataşez discursul meu la lunga, dar nobila contemplare şi prelegere pe tema genocidului etnic din timpul celui de-al doilea război mondial, suferinţe ce au fost adunate sub pecetea unui testament crunt al holocaustului.

Tragedia holocaustului nu trebuie niciodată privită ca pe un incident izolat, mărginaş, ca pe o scăpare a istoriei sau ca pe o cotitură nefericită a destinului care taie şi spânzură. În spiritul comemorării acestei istorii triste, este determinant a ne focaliza atenţia asupra realităţii unui trecut însângerat rezultat în urma planului de epurare etnică, dar şi asupra unui set de norme şi angajamente care vin în sprijinul respectării drepturilor omului şi al armoniei între cetăţenii români, indiferent de apartenenţa etnică.

În acest sens, este imperativă unanimitatea credinţei că ura exploatată şi manifestată la scară largă pe temeiuri etnice, religioase sau culturale nu poate aduce decât patologie socială, epidemie spirituală şi decadenţă valorii şi demnităţii umane. Implementarea unor idealuri diabolice, ca şi supremaţia unei rase în dauna alteia, superioritatea unei civilizaţii prin asimilarea forţată a altei civilizaţii sau teroarea impusă pe criterii de apartenenţă diferită faţă de cei care posedă instrumentele coercitive, generează dihotomii şi decalaje sociale pe care omenirea, tacit sau nu, încă le resimte.

Genocidul nu îmbracă forme sau culori şi nu contează mijlocul sau cadrul în care crimele împotriva umanităţii şi a demnităţii umane sunt comise. Astfel, teroarea holocaustului trebuie condamnată o dată cu regimurile fasciste şi comuniste, sau oricare alt sistem totalitar care întreprinde acte criminale organizate împotriva membrilor unei comunităţi, a normelor şi a valorilor intrinseci ale indivizilor.

Întorcându-ne iarăşi la faptele consimţite de cronicarii vremurilor şi relevante pentru spaţiul "carpato-danubiano-pontic", aş dori să subliniez faptul că uciderea în masă a evreilor şi a romilor, sub comanda regimului antonescian, este o realitate ce nu poate fi contestată. Astfel, România îşi asumă trecutul ruşinos fascist şi comunist, şi doreşte a se dezice de orice îmbrăţişare a discursului radical şi extremist manifestat prin decizii şi comportamente cu tentă antisemită sau care incită la violenţă interetnică. Şi asta, deoarece strategia dictatorială de purificare a României, holistic analizată, a fost determinant influenţată de spiritul naţionalist şi extremist din perioada interbelică. De asemenea, holocaustul din România nu s-a manifestat ca o acţiune spontană, ci a reprezentat încununarea meticulos plănuită a unor sentimente xenofobe, antisemite şi naţionaliste, prezente atât în rândul partidelor politice care le-au exploatat, manipulând masele, cât şi la nivelul opiniei publice. Aş dori ca acest lucru să reprezinte un semnal de alarmă atât pentru clasa politică de azi, cât şi pentru întreaga societate.

Apoi, România doreşte să-şi respecte angajamentul faţă de minorităţile naţionale, asigurând un climat propice existenţei, perpetuării, afirmării şi manifestării libere a culturii minorităţilor şi, în acelaşi timp, să devină un actor important în lupta internaţională împotriva discriminării şi a urii rasiale, contribuind activ la procesul de formare şi luare a deciziilor. Ba, mai mult, instituţiile statului, cât şi societatea civilă trebuie să dovedească o sensibilitate plenară în mod special faţă de comunităţile evreieşti şi cele rome, entităţi grav traumatizate în urma unui trecut zbuciumat şi nedrept, de care suntem şi noi răspunzători. în ambele cazuri, repercusiunile tratamentului discriminant din experienţa fascistă şi comunistă a României faţă de minorităţile etnice mai sunt încă prezente în percepţia publică, în raportarea instituţiilor, cât şi în greutatea cu care membrii comunităţilor menţionate reuşesc să se integreze într-o Românie democrată care doreşte să respecte drepturile omului.

Din punct de vedere normativ, în România, cât şi în rândul întregii societăţi globale, germenii discriminării trebuie eliminaţi şi înlocuiţi cu politici multiculturale, tolerante şi cu o propagandă a valorilor umane, aşa cum sunt ele definite în rezoluţiile internaţionale. Din punct de vedere empiric, şi mai ales în cazul minorităţii rome, instituţiile publice trebuie să identifice, să conştientizeze şi să reglementeze acele lacune de înţelegere în relaţia dintre stat şi comunităţile rome şi să rezolve problemele care ţin de egalitatea de şanse, accesul la serviciile şi funcţiile publice, educaţie, siguranţă, sănătate, şi alte aspecte incluse în Strategia pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor.

Într-un secol declarat postmodern, condiţionat însă de existenţa unei etici globale care trebuie adoptată în spiritul respectării drepturilor omului, România condamnă orice act de discriminare rasială, etnică sau religioasă manifestat sau nu prin violenţă, dorind să lupte împotriva promovării segregării pe aceste temeiuri, printr-o continuitate a politicilor de respectare a drepturilor omului, prin adoptarea unor noi strategii favorabile integrării minorităţilor naţionale şi prin vegherea la implementarea şi respectarea lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Rizea şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Zisopol Dragoş din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Cristian Rizea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Discuţiile din ultimul timp referitoare la posibilitatea majorării taxei pe valoarea adăugată au generat o serie de dispute vizavi de avantajele şi dezavantajele implementării acestei măsuri.

În contextul crizei economice actuale, înţeleg necesitatea adoptării unor măsuri financiar-fiscale menite să crească sumele încasate de stat pentru acoperirea deficitului bugetar, dar cred că este nevoie de mai multă atenţie în lansarea unor astfel de propuneri.

T.v.a.-ul reprezintă acel impozit indirect suportat de consumatorul final. Prin urmare, cei afectaţi de posibila majorare a procentului actual sunt cetăţenii de rând, cei care au resimţit deja criza economică prin pierderea locurilor de muncă, scăderea salariilor, creşterea cursului valutar. O asemenea decizie ar reprezenta o lovitură dată nivelului de trai, pentru că una dintre consecinţele sigure este creşterea inflaţiei. Din această cauză, producătorii români ar putea intra în faliment, rămânând fără clienţi, a căror putere de cumpărare ar scădea, deoarece nu este prevăzută şi o creştere a salariilor care să contrabalanseze rata inflaţiei.

Mai mult decât atât, încasările de la bugetul de stat, generate de o potenţială creştere a t.v.a.-ului, sunt incerte în condiţiile în care consumul populaţiei este în scădere şi se aşteaptă ca această tendinţă să se accentueze în perioada următoare. Este posibil, deci, ca plusul din t.v.a. să fie anulat de scăderea consumului şi, în final, să nu se înregistreze un efect pozitiv asupra bugetului de stat, aşa cum se doreşte.

În cazul în care această măsură va fi adoptată, categoriile sociale care vor fi puternic afectate vor fi clasa de jos şi clasa medie.

Ca reprezentant al cetăţenilor în Parlamentul României, consider vitală protejarea acestor categorii şi am propus, alături de colegii mei, deputaţi din Partidul Social Democrat, o rată de 5% a t.v.a.-ului pentru alimentele de bază, precum pâinea, carnea, laptele, uleiul vegetal şi zahărul. Această măsură este practicată în majoritatea statelor din Uniunea Europeană, inclusiv în cele care au aderat în mai 2004.

Prin această declaraţie politică, vreau să trag un semnal de alarmă asupra necesităţii analizării amănunţite atât a creşterii t.v.a., cât şi a consecinţelor pe care le-ar avea o astfel de măsură. În plus, prioritatea, în acest moment, ar trebui să fie facilitarea unui nivel minim de subzistenţă. De aceea, susţin micşorarea ratei t.v.a.-ului pentru produsele alimentare de bază, pentru că aici nu vorbim despre alternative sau despre produse de lux, ci despre nevoi vitale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon, în urma înţelegerii amiabile, pe domnul Longher Ghervazen, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, şi se pregăteşte domnul Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Ghervazen Longher:

Stimaţi colegi,

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În anul 2002, Uniunea Polonezilor din România a iniţiat proiectul educativ "Copiii Bucovinei" menit să contribuie la ridicarea calităţii procesului instructiv-educativ în 12 şcoli din judeţul Suceava.

Având în vedere acest obiectiv, în cei şapte ani ce s-au scurs s-au efectuat lucrări de modernizare a şcolilor şi grădiniţelor, s-au instalat centrale. Dar cel mai îndrăzneţ şi ambiţios obiectiv a fost construirea unei noi şcoli în Poiana Micului, comuna Mănăstirea Humorului, o şcoală modernă, în conformitate cu standardele Uniunii Europene. Banii, peste un milion şi jumătate de euro, au fost alocaţi de Senatul Republicii Polone, care patronează diaspora poloneză din toată lumea, prin intermediul Asociatei Comunităţilor Poloneze (Wspolnota Polska). Investiţia a fost gestionată de Uniunea Polonezilor din România, iar beneficiar va fi, în cele din urmă, Statul român.

Construcţia noii şcoli a început în septembrie 2007, iar vineri, 9 octombrie, a avut loc inaugurarea şcolii. Şcoala a fost construită pe terenul proprietate a Uniunii Polonezilor din România, cu o suprafaţă de peste 1600 metri pătraţi. Ea are 12 săli de clasă, la care se adaugă săli pentru grădiniţă, sală de sport, cabinet de limba polonă, informatică, fizică, chimie şi un cabinet medical. Vreau să precizez că şcoala a fost mobilată tot prin finanţare din Polonia.

În această unitate şcolară vor învăţa peste 160 de copii, dintre care 60 provin din familii de etnie polonă, ştiut fiind faptul că satul Poiana Micului este una din localităţile bucovinene cu o importantă componentă etnică poloneză. Alături de copiii noştri vor învăţa şi colegii lor români.

La deschiderea festivă a participat o delegaţie de 13 persoane din Polonia, înfruntecu vicepreşedintele Senatului Republicii Polone, doamna Krystyna Boehenek, şi Maciej Plazynski, preşedintele Asociaţiei "Wspolnoti Polska". Au fost prezenţi, de asemenea, Excelanţa Sa Ambasadorul Poloniei la Bucureşti, Wojciech Zajaczkowsk, consulul Poloniei la Bucureşti, Anna Zalewska, Excelenţa Sa Petru Gherghel, episcopul diecezei de Iaşi, preoţi din decanatul de Bucovina în frunte cu preotul decan Ştefan Babiaş.

Alături de noi au fost si autorităţile sucevene, vicepreşedintele Consiliului judeţean, prefectul de Suceava, preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Polonă şi senatori şi deputaţi.

Cred că putem să ne declarăm mulţumiţi că am realizat acest obiectiv şcolar, în care am asigurat toate condiţiile pentru desfăşurarea unui învăţământ modern, ce va face faţă cerinţelor zilelor noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, stimate coleg.

Îl invit pe domnul Petru Călian, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să-şi citească declaraţia şi se pregăteşte domnul Cătălin Cherecheş, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Chiar dacă am o declaraţie politică scrisă, mă gândesc să vă spun câteva cuvinte de la suflet la suflete şi să vă reamintesc o serie de măsuri pe care Guvernul Emil Boc, în câteva sute de zile, le-a implementat şi le-a pus în practică în conformitate cu necesităţile societăţii româneşti.

Acest lucru a fost posibil alături de reprezentanţii Partidului Social Democrat care, învrăjbiţi şi între dânşii şi împreună cu alte componente ale societăţii româneşti, au decis să părăsească Guvernul României.

Tocmai de aceea am spus că împreună cu miniştrii PSD, Guvernul Boc a luat o serie de măsuri extrem de utile şi, totodată, vitale pentru societatea românească. Voi da citire doar câtorva, pentru a vă mai împrospăta puţin memoria.

Ajutoare pentru încălzirea locuinţelor destinate familiilor cu venituri mici: s-a alocat suma de 173 de milioane de euro pentru întreaga perioadă a sezonului rece; dacă o familie are, pe membru de familie, un venit sub 155 de lei, 90% din valoarea facturii se compensează de către stat; subvenţii pentru agricultură - fonduri în valoare de 424 de milioane de euro vor fi alocate plăţii subvenţiilor în agricultură pentru culturile de toamnă; măsuri de stimulare a mediului de afaceri, ajutoare de peste 100 de milioane de euro şi neimpozitarea profitului reinvestit; se estimează că neimpozitarea profitului reinvestit va stimula crearea de noi locuri de muncă; menţinerea cotei unice de impozitare de 16% chiar în perioadă de criză financiară şi economică; menţinerea t.v.a. la 19% (fac precizarea că, în proiectul de lege Legii bugetului de stat pe 2010 se are în vedere un t.v.a. de 19% şi, de asemenea, se are în vedere păstrarea cotei unice de 16%); aplicarea unei cote reduse de t.v.a. de 5% pentru achiziţionarea unei locuinţe; reducerea prin eliminare sau comasare a unui număr de 189 de taxe şi tarife cu caracter nefiscal; alocarea a 20% din totalul cheltuielilor bugetare pentru investiţii în 2009 - 7% din p.i.b.; perfecţionarea mecanismului de absorbţie a fondurilor comunitare; accelerarea rambursării t.v.a. către companii; compensarea t.v.a. de recuperat cu t.v.a.-ul de plătit; amânarea la plată a obligaţiilor restante ale agenţilor economici afectaţi de criza economică şi financiară; măsuri pentru finanţarea sistemului public de sănătate, Guvernul adoptând o ordonanţă de urgenţă prin care a abilitat Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi casele de asigurări de sănătate să contracteze suplimentar în anul 2009 servicii medicale în limitele sumei de 2,8 miliarde de lei; compensarea cu 90% din preţul de referinţă pentru medicamentele din Lista B pentru pensionarii cu pensii până la 700 de lei.

Măsuri sociale şi astea vizează, în mod direct, inclusiv PSD: reducerea preţului gazelor pentru populaţie; acordarea de burse pentru elevii din mediul rural, selectaţi după performanţă, în vederea continuării studiilor; susţinerea cu 50% a formării profesionale continue pentru angajaţi şi şomeri; locuinţe pentru tineri - a fost creat cadrul legal pentru vânzarea de locuinţe ANL către tinerii care au locuit cu chirie.

Menţionez faptul că, de la 1 octombrie, pensiile au crescut cu 2%, iar pensia socială minimă a crescut de la 300 la 350 de lei.

Stimaţi colegi, mai am o groază de măsuri importante luate de către Guvernul Boc, însă sper să vi le...

Domnul Ioan Oltean:

O să vă rog să vă limitaţi, domnule deputat, că aţi depăşit timpul.

Domnul Petru Călian:

... spun la dezbaterea moţiunii.

Însă, la final, doresc şi solicit şi rog PSD-ul să rămână consecvent cu ceea ce a înfăptuit alături de PD-L în actul de guvernare, pentru că, dacă nu respectă acest principiu, electoratul şi noi ne întrebăm: Când a fost serios Partidul Social Democrat, atunci când a guvernat sau acum, când neagă tot ceea ce a făcut?

Răspunsul o să vi-l dau după ce vom număra voturile. Îl ştiu, dar sper să mă înşel.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata unei intervenţii este de trei minute maximum.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheş şi se pregăteşte domnul Mircea Irimescu din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Despre eficienţa Poliţiei române."

Doamnelor şi domnilor colegi,

Printre noi circulă liber 49 de criminali, 46 de violatori, 213 tâlhari, 396 de escroci, 272 de hoţi şi 176 de conducători auto pedepsiţi pentru infracţiuni la regimul circulaţiei. La care se adaugă falsificatori, evazionişti, spărgători de locuinţe, evadaţi sau dezertori. Şi de vreme ce nu sunt găsiţi, înseamnă că ei acţionează în continuare, prejudiciind alţi şi alţi oameni cinstiţi.

Furturile din locuinţe se înmulţesc, la fel şi cele din societăţile comerciale, oameni periculoşi acţionează nestingherit, hoţii de maşini sau spărgătorii de autoturisme aşişderea. Iată câteva cifre pe care le citeşti pe site-ul Poliţiei, care trebuie să dea de gândit despre eficienţa muncii acestei instituţii.

De aici, întrebarea legitimă a românilor: Pot ei să doarmă liniştiţi? Se achită Poliţia de obligaţiile ce-i revin? Răspunsul, pornind de la succinta statistică, este mai degrabă negativ. Preşedintele Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual se apără şi spune că Poliţia se confruntă cu un deficit de 8.000 de cadre, că aproape 2.000 de absolvenţi ai şcolilor de Poliţie aşteaptă să fie angajaţi, iar în vremuri de criză se vorbeşte mai mult despre disponibilizări decât despre angajări.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În tot acest timp, observăm un adevărat caleidoscop infracţional. A crescut îngrijorător numărul infracţiunilor la regimul circulaţiei, punând în pericol siguranţa pietonilor şi a şoferilor corecţi. Falsificatori de tot felul, evazionişti şi condamnaţi pentru infracţiuni economice se ascund de oamenii legii, care îi caută să-şi ispăşească pedepsele. Lor li se adaugă persoane care au vrut să treacă ilegal frontiera de stat a României, care i-au privat de libertate pe alţii, alţii care posedă sau folosesc fără permis armament ori muniţie, condamnaţi pentru trafic de influenţă şi dare sau luare de mită sau multe alte fapte comune pentru a fi condamnate de lege.

Este legea prea blândă ori ea nu este aplicată? este nevoie de alte legi, sau cei care trebuie să aplice aceste legi n-o fac? Sunt întrebări care trebuie să dea de gândit atât despre eficienţa cadrului legislativ, cât şi despre eficienţa muncii angajaţilor din sistemul poliţienesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu foarte mult, stimate coleg.

Îl invit pe domnul Mircea Irimescu să ia cuvântul şi îl salut pe domnul Aledin Amet, pe care-l rog să se pregătească pentru următoarea declaraţie politică.

Domnul Mircea Irimescu:

Vă mulţumesc.

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică se intitulează "Cum ne creştem clasa politică."

Stimaţi colegi,

Arătam, într-una dintre intervenţiile mele anterioare, câteva dintre tarele forului legislativ din care fac parte, cea mai importantă fiind lipsa de solidaritate a deputaţilor în exercitarea mandatelor pe care şi le-au câştigat prin alegeri. Involuntar, m-am alăturat şi eu corului celor ce critică cu asprime clasa politică a României contemporane. Asta în ciuda faptului că, din motive principiale, consider exagerată critica generalizată adresată oamenilor politici români, în multe cazuri nefondată şi contraproductivă.

Nu insist în a demonstra cât de importantă pentru o naţiune este existenţa unei clase politice de mare calitate şi eficienţă. Înţelege oricine cu uşurinţă acest lucru. Vreau însă să subliniez faptul că o clasă conducătoare în măsură să marcheze decisiv şi pozitiv destinul unei ţări este dificil de format, uneori aproape imposibil, în condiţiile absenţei unui efort consistent şi răbdător depus, în zeci şi sute de ani, de către întregul popor în discuţie.

Pe scurt, ţările civilizate ale Europei îşi cresc elitele politice care le diriguiesc, de sute de ani, temeinic, sistematic, organic. La noi, aproape fiecare generaţie o ia de la capăt (de altfel în toate domeniile vieţii sociale) şi îşi sacrifică cu uşurinţă elitele politice. În secolul XX, orice s-ar spune, exagerat de mulţi oameni politici români au înfundat închisorile sau au sfârşit în faţa plutoanelor de execuţie.

Un om politic autentic se creşte foarte greu. Pe lângă condiţii deosebite de instruire, pe lângă un orizont cultural cât mai larg posibil, în afara necesităţii unui caracter puternic şi a unei înclinaţii spre cinste şi pentru astfel de activităţi, unui tânăr care doreşte să acceadă în politică îi sunt necesare încă multe alte lucruri pe care trebuie să i le ofere societatea din care provine pentru a ajunge un lider capabil să provoace efecte benefice pentru comunitatea care l-a promovat. Îi trebuie un mecanism propice pentru promovarea şi încurajarea lui, îi trebuie mentori care să-i îndrume paşii şi un sistem de control (reglare) a evoluţiei lui.

Aşa este în lumea civilizată spre care privim cu jind, aşa a fost şi la noi în perioada scursă de la naşterea parlamentarismului autohton până la cel de-al Doilea Război Mondial. Tragic pentru noi, regimul comunist instaurat postbelic, pe lângă distrugerea totală a clasei politice, bună-rea, pe care poporul nostru o crease în zeci de ani de eforturi publice, şi-a format un sistem propriu de formare şi promovare a "cadrelor", din a cărui experienţă nu putem folosi nimic.

A trebuit să pornim din nou de la zero. Împrejurarea gravă că la noi elitele intelectuale, care ar trebui să fie mai stabile decât cele politice şi să aibă rol decisiv în promovarea valorilor societăţii, sunt ele însele în criză profundă, este în măsură să influenţeze negativ devenirea şi consolidarea unei clase politice optime pentru România. Actualmente, pentru promovarea unui om politic, se sare peste necesara perioadă de formare-instruire şi este nevoie numai de bani. Mulţi bani. Din start, se asigură astfel premise pentru obţinerea unor oameni politici de calitate îndoielnică. Prin consecinţă logică, întreaga clasă politică este nesigură, incapabilă să-şi ducă la bun sfârşit misiunea şi răspunderea pentru acest fapt aparţine la mult mai mulţi dintre actorii contemporani ai societăţii noastre decât îndeobşte ne gândim. Atât de mulţi, încât nu ştiu dacă mai rămâne cuiva posibilitatea de a "ridica piatra şi a lovi". La asta mai trebuie detaliat şi rolul presei, în special al televiziunilor, asupra căruia vom reveni, separat, într-o intervenţie viitoare.

Se discută mult şi întemeiat despre şcoală şi rolul ei în formarea actualei şi viitoarei noastre societăţi. Dar, despre şcoala conducătorilor politici actuali şi viitori ai societăţii, nu discută şi nu-şi asumă nimeni nicio răspundere în România. Ceea ce nu poate fi decât un semn prevestitor de şi mai rele. Doamne fereşte!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că durata intervenţiei este de maximum trei minute. Vă rog să respectaţi timpul alocat.

Domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Se pregăteşte domnul deputat Samoil Vîlcu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "În sprijinul comunităţilor de turci din localităţile Fântâna Mare, Făurei, Dobromir."

În judeţul Constanţa există câteva aşezări reprezentative pentru comunitatea turcă. În acest sens, putem aminti localităţile Fântâna Mare, Făurei, Dobromir. Din păcate, regiunea nu este, din punct de vedere economic, susţinută, starea socială fiind una precară. Condiţiile pentru a practica agricultura nu sunt favorabile, negăsindu-se alte posibilităţi de a lucra. Firesc, se fac promisiuni, din când în când se caută soluţii, fără să se dea, însă, şi răspunsuri.

Au existat câteva tentative de demarare a unor proiecte pentru a fi înfiinţate societăţi comerciale, dar, din diverse cauze, au eşuat. Motivul principal a fost acela că nu există suficientă forţă de muncă calificată. Iată de ce, promovarea unor cursuri de specialitate ar fi un gest necesar în perspectiva oportunităţilor viitoare.

Trebuie să dăm dovadă de înţelegere faţă de oamenii care au nevoie de ajutorul nostru.

Nu afirmăm că reprezentanţii primăriilor din localităţile respective nu îşi propun să realizeze mai mult. Dorim să evidenţiem faptul că o mai mare implicare din partea noastră ar fi în interesul acestor comunităţi.

Doar anumite ajutoare, oferite în preajma sărbătorilor religioase, nu rezolvă problema. Este nevoie, în primul rând, de existenţa şi stabilitatea locului de muncă, este nevoie de proiecte concrete.

Numai astfel, pot fi oferite locuitorilor din zonă condiţiile pentru un trai decent.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit pe domnul coleg Samoil Vîlcu şi o rog pe doamna deputat Lucreţia Roşca să se pregătească să ia cuvântul.

Domnul Samoil Vîlcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Încerc să mă încadrez în cele trei minute; vă promit.

Declaraţia mea politică se referă la investiţii: "Investiţiile, o prioritate şi în 2010."

Situaţia economică actuală nu trebuie să ne descurajeze, iar investiţiile trebuie să fie o prioritate şi anul viitor. Consider că cei mai mulţi bani publici trebuie să fie direcţionaţi în investiţii, iar acest lucru trebuie să fie o prioritate şi în perioada următoare, aceasta fiind o soluţie adoptată şi de alte ţări europene. De asemenea, consider că în paralel trebuie să adoptăm o serie de reforme structurale, acestea fiind necesare pentru relansarea sectorului economic românesc şi mă refer aici la reformarea sistemului public, a sistemului de salarizare, a sistemului de pensii şi restructurarea agenţiilor guvernamentale.

Revenind la ce consider eu ca fiind important pentru perioada următoare, aş dori să specific faptul că investiţiile pentru îmbunătăţirea infrastructurii de drumuri, canalizare şi pentru construcţie sau reabilitare de unităţi de învăţământ trebuie să continue. Conform intenţiilor premierului Emil Boc, dotarea şcolilor şi a grădiniţelor, modernizarea drumurilor, lucrările legate de utilităţi, canalizare, apă potabilă, vor continua în aşa fel încât să putem oferi tuturor condiţii bune de trai.

Cel mai bun exemplu că investiţiile pot şi trebuie să continue şi în condiţii de criză economică o reprezintă situaţia de la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea. Administraţia locală desfăşoară în prezent proiecte de mare anvergură, iar pentru perioada următoare sunt, de asemenea, prevăzute investiţii de milioane de euro, care vizează modernizarea unuia din cele mai frumoase oraşe din ţară.

Un alt domeniu pe care nu-l putem neglija este agricultura. Trebuie accelerat procesul, trebuie să absorbim fonduri europene în vederea promovării produselor autohtone la nivel naţional şi internaţional. Există probleme în relaţia dintre producători şi supermarket-uri. Produsele româneşti nu pot pătrunde uneori pe rafturile marilor magazine.

Greşeala micilor producători este că nu se organizează, pentru că numai astfel pot să reprezinte o forţă.

În opinia mea, acestea sunt domenii care trebuie să fie o prioritate pentru noi toţi în perioada următoare. Doar investind şi dezvoltând aceste sectoare de activitate, România poate ieşi din criză.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg, v-aţi înscris în timpul alocat.

O să o rog pe doamna Lucreţia Roşca, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi, în acelaşi timp, pe doamna Cristina Pocora să se pregătească pentru următoarea intervenţie.

Doamna Lucreţia Roşca:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte "Monumentele istorice nu vor prin preajmă cabinete medicale?"

Statutul juridic al cabinetelor medicale aflate pe teritoriul României este şi în anul 2009 nefinalizat, deşi, prin anul 2000, a început gândirea reformei din sistemul sanitar cu o ordonanţă ce permitea darea în folosinţă sub formă de comodat, apoi prin 2005 apare şi ordonanţa de Guvern ce transformă comodatul în concesiune. tot în 2005 apare o ordonanţă de Guvern privitoare la vânzarea spaţiilor cu destinaţie cabinete medicale, ordonanţă contestată de Curtea Constituţională, suspendată şi urmată de apariţia unei faimoase ordonanţe în vigoare, nr.68/2008, şi aceasta privitoare la modul de vânzare a spaţiilor menţionate.

Dincolo de faptul că există Legea nr.550/2005 care permite vânzarea de orice fel de spaţii, mai puţin medicale, respectiva ordonanţă naşte dispute între deţinători şi consiliile locale sau judeţene, multe aflate în instanţă.

În oraşul Galaţi, într-un imobil, există şase cabinete medicale individuale deţinute în forma concesiunii şi care au cereri către Consiliul Local Galaţi de cumpărare a spaţiilor deţinute legal. Menţionez că cererile datează din 2005, când era în vigoare Ordonanţa nr.110/2005 şi au fost reactualizate după apariţia Ordonanţei nr.68/2008.

Respectivilor petenţi li s-a transmis de către Departamentul juridic Primărie că nu pot cumpăra, deoarece conform art.2 alin. (1) din ordonanţa de Guvern în vigoare, "dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nu sunt aplicabile spaţiilor medicale situate în imobilele aflate în zona de protecţie a unui monument istoric". Menţionez că monumentul istoric la care se face referirea este o biserică aflată la aproximativ 68 metri de respectivul imobil.

Inechitatea şi discriminarea pe care cei nedreptăţiţi de respectiva ordonanţă o acuză rezultă din faptul că, în respectivul imobil, o cizmărie, un bar şi o locuinţă personală au putut fi cumpărate de la Consiliul Local, conform Legii nr.550/2002 care permite vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, după cum spuneam, mai puţin spaţii medicale.

Întrebarea mea este: Cu ce deranjează o biserică existenţa unor cabinete medicale, mai mult decât un bar, o cizmărie sau altele?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult.

O invit pe colega noastră, Cristina Pocora, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Vlad Iulian din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Stimată colegă, aveţi cuvânt.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Bună dimineaţa! Bine v-am găsit în extrem de îngustul cerc al cititorilor de declaraţii politice. Vă salut pe toţi cei cinci sau şase colegi prezenţi astăzi, în sală, la declaraţii politice.

Revenim. Sunt, poate, sute de motive pentru care Cabinetul Boc 2 ar trebui să plece de la guvernare. Şi sper ca, astăzi, să se şi întâmple. Dar niciunul nu este întrecut de cinismul cu care actualul Executiv aruncă, pe viitor, povara susţinerii bugetului de stat pe umerii femeilor. După o viaţă de muncă, acestea sunt obligate să trăiască anii bătrâneţii muncind până la ultima suflare.

Modificările aduse legii pensiilor vor transforma orice femeie din România, mai ales pe cele tinere astăzi, în truditoare izbăvite doar de apropierea finalului care nu ne iartă pe niciunul. "Să cotizaţi până iese şi sufletul din voi!" este ceea ce le propun PD-L şi premierul Boc româncelor. Românce care, în schimbul efortului lor, primesc de la stat alocaţii simbolice pentru creşterea copiilor, servicii sociale dezastruoase, şcoli unde le este teamă să-şi trimită copiii, spitale în care ştii cum te duci, dar nu ştii cum mai ieşi.

Li se vorbeşte româncelor de standardul european în materie de pensionare, dar cei care îl invocă uită de standardul românesc de trai. Să se descurce domnul Boc şi ai săi cu un salariu sau cu un ajutor de şomaj ce le face pe mame să nu doarmă noaptea de grija zilei de mâine.

Spre deosebire de românce, domnul Boc nu are decât o singură şi fundamentală grijă: cum să-l mulţumească pe tătucul său de la Cotroceni. Pentru asta, "Cabinetul doi în unu" a găsit soluţia "minus unu pe doi." Adică, jumătate din populaţia ţării trebuie să reziste la experimentele de tip Boc. Dacă nu pot, cu atât mai bine!

Pentru domnul Boc nu contează că femeile muncesc de două ori: o dată la serviciu şi o dată acasă.

Nu contează că, mai presus de rolul de angajat, pentru ele rolul de mamă sau de bunică este mult mai important.

Nu contează că, pentru femei, munca se termină doar odată cu somnul copilului.

Pentru domnul Boc şi cabinetul său nefericit contează un singur lucru: să aibă un motiv bun să strige, în piaţa publică, că au fost demişi pentru că vor reforme şi legi drepte, iar răii din opoziţie nu îi lasă.

Este urât şi strigător la cer unde s-a ajuns cu acest guvern. Pe de o parte, serbăm festiv ziua femeii sau a mamei, iar pe de alta le aruncăm în cârcă ani grei de muncă.

Ca femeie, nu pot să vă rog decât un singur lucru: duceţi-vă acasă, domnule Boc, şi mândriţi-vă în familie cât de bine l-aţi slujit pe Traian Băsescu.

Iar, ca deputat, prin votul meu, o să am grijă ca acest lucru să se întâmple chiar astăzi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat. Am reţinut expresia "Boc şi ai săi", expresie faină!

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iulian Vladu şi îl rog să se pregătească pe domnul Zisopol Dragoş Gabriel, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Iulian Vladu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţie mea politică se intitulează " Ciumpalacii care poluează viaţa publică".

În fapt, aceşti ciumpalaci duc în derizoriu viaţa publică, denigrează imaginea Parlamentului, întăresc convingerea cetăţenilor potrivit căreia "politicienii sunt corupţi", discreditează imaginea noastră, a tuturor politicienilor. Este vorba de oameni precum Olteanu sau Vanghelie. În urma descrierilor făcute de către colegii de partid, precum Dinu Patriciu sau Miron Mitrea, mi-am amintit de povestea unui personaj rupt parcă din realitatea românească actuală, Dinu Păturică. Deţinând o varietate de vicii omeneşti, Păturică nu este decât personajul transpus în literatură a acestor doi "mari" politicieni, precum Olteanu sau Vanghelie. Corupţia, falsul patriotism, favoritismul, îmbogăţirea prin fraudă şi spolierea celor săraci sunt doar câteva din "bogăţiile" acestui Păturică, autor al declaraţiei mele. Dar nu povestea nelinişteşte, ci realitatea reprezentată de un personaj negricios care ameninţă Preşedintele ţării că deţine arhivele unui serviciu secret, precum şi abilitatea unui "politruc" de a deveni viceguvernator BNR. Cum poate percepe populaţia acestei ţări gestul unor partide precum PSD sau PNL de a-l sprijini în fruntea unei instituţii foarte importante, poate cea mai importantă în acest moment, de gestionare a masei monetare şi a politicilor micro şi macroeconomice, o perioadă de criză unde este nevoie de raţionalizarea banului public? Sponsorul partidului, magnatul Patriciu, declara că nominalizarea lui Bogdan Olteanu în Consiliul BNR este o strategie comodă a unor politicieni PNL de a scăpa de el. Dar cetăţenii cu ce sunt vinovaţi pentru "şiretenia, lipsa de moralitate şi pentru inteligenţa mediocră a ciumpalacului" Bogdan Olteanu?

Dar mergând pe principiul ulciorului care nu merge de multe ori la apă, mă aştept ca aceşti politicieni să aibă măcar un sfârşit moralizator din punct de vedere politic, eventual, la un eşec din punct de vedere electoral, să aibă bunul simţ pentru a-şi semna demisia în faţa cetăţenilor pe care îi reprezintă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit pe colegul nostru Zisopol din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Constantin Severus Militaru din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la Festivalul elenismului din România care se va desfăşura la Braşov în perioada 16-18 octombrie 2009.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Uniunea Elenă din România prin intermediul activităţilor specifice promovează educaţia interculturală stimulând dialogul minoritate - majoritate în scopul cultivării valorilor comune, contribuie la dezvoltarea competenţelor culturale interetnice, a solidarităţii şi toleranţei ca elemente primordiale în coeziunea socială.

În acest context se încadrează şi cele două proiecte iniţiate anul acesta de către Uniunea Elenă din România şi cofinanţate de guvernul româniei prin intermediul departamentului pentru relaţii interetnice:

• proiectul cu titlul "Dialog cu timpul şi lumea" ale cărui manifestări s-au desfăşurat la Bucureşti şi Ploieşti în perioada 10-11 iulie a.c. şi la care au participat peste 150 de persoane;
• "Festivalul elenismului din România - ediţia a VIII-a" care se va desfăşura în zilele de 16, 17 şi 18 octombrie 2009 la Centrul Cultural Reduta din Braşov. Festivalul, aflat sub înaltul patronaj al ambasadei republicii elene la bucureşti, va fi susţinut de ansamblurile artistice ale comunităţilor elene din Bârlad, Braşov, Bucureşti, Calafat, Constanţa, Craiova, Galaţi, Izvoarele-Tulcea, Iaşi, Oneşti, Piatra-Neamţ, Piteşti, Ploieşti, Roman, Sulina şi Târgovişte cărora li se vor alătura în calitate de invitaţi ansamblul românesc "Poieniţa" al Centrului cultural Reduta, ansamblurile de dansuri ale comunităţilor maghiară şi germană din Braşov, ansamblul grecesc "Ellas" şi formaţia de muzică grecească Alpha. în spectacol vor fi implicate peste 300 de persoane - români, maghiari, germani, greci etc.

Vă lansăm invitaţia de a participa la "Festivalul elenismului din România - ediţia a VIII-a", să simţiţi alături de noi continuarea sacră a unei lumi arhaice bogate, dansul ca expresie supremă a sorţii, filozofia muntelui crescut din mare şi, mai presus de toate, iubirea de ţară.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Să nu ne uităm trecutul pentru a clădi viitorul şi să nu ne uităm viitorul pentru a putea trăi în prezent.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule coleg.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Constantin Militaru pentru a-şi susţine declaraţia politică.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Un alt tip de buget pentru 2010".

Stimaţi colegi,

Am trecut cu toţii printr-un an extrem de dificil din punct de vedere economico-financiar, iar prognozele de ameliorare ale climatului macroeconomic şi de relansare a creşterii economice anticipează valori pozitive abia pentru jumătatea anului viitor. Modificările, în cea mai mare parte, imprevizibile ale anumitor indicatori economici obligă cabinetele aflate la guvernare să procedeze la rectificări bugetare, pozitive sau negative, uneori şi de mai multe ori în decursul unui singur an fiscal.

Acest lucru se datorează, pe de o parte, concepţiei perimate de proiecţie bugetară anuală, concepţie care nu a suferit niciun fel de ajustări determinate de diversificarea şi creşterea complexităţii vieţii economice româneşti. Pe de altă parte, execuţia bugetară este în continuare extrem de deficitară, unele componente ale administraţiei reuşind să eşaloneze corect cheltuirea resurselor alocate, altele trăind însă numai în situaţii de dezechilibre.

O altă problemă extrem de serioasă este legată de colectarea veniturilor bugetare. România este în continuare codaşă în Uniunea Europeană în privinţa ponderii veniturilor bugetare în produsul intern brut sub 30% faţă de o medie de peste 40% la nivelul Uniunii Europene. În această situaţie, guvernele, indiferent de culoarea lor politică, vor continua să facă economii şi să reducă cheltuielile bugetare, în loc să procedeze la o mărire a veniturilor la buget. Altfel spus, ne-am obişnuit de mult cu restricţiile, reducerile, economiile şi micşorările de toate felurile, transformându-le practic în politici oficiale de stat.

Stimaţi colegi.

La tribuna Parlamentului României se fac aproape săptămânal declaraţii politice, însă puţine dintre acestea furnizează şi soluţii la problemele sesizate de membrii parlamentului. De aceea, pentru o construcţie bugetară sănătoasă eu vă propun următoarele soluţii. În primul rând, filosofia care stă la baza construcţiei bugetare anuale să fie schimbată şi corelată cu obiective multianuale sectoriale de dezvoltare a României. În al doilea rând, codul fiscal reclamă o ajustare de urgenţă, care să asigure, pe lângă extinderea bazei de impozitare şi ameliorarea actualului sistem fiscal şi diminuarea la maximum a evaziunii fiscale. De asemenea, organele abilitate ale Ministerului de Finanţe, trebuie reformate radical, transformate sau chiar reorganizate, de aşa natură încât ele să devină ajutoare reale ale bugetului de stat şi nu ale buzunarelor proprii. Toţi agenţii economici din România şi toţi cetăţenii români ştiu care sunt practicile şi "tarifele" Gărzii Financiare. Nu în ultimul rând, demnitarii publici care permit execuţii bugetare deficitare, ar putea foarte simplu să fie sancţionaţi penal pentru dezechilibrele care li se impută, pentru faptul că banii respectivi sunt bani publici.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Am epuizat lista deputaţilor înscrişi pentru a-şi susţine de la tribuna Camerei declaraţia politică. Astăzi, cei mai mulţi au optat pentru a depune în scris declaraţiile politice. O să-mi îngăduiţi să dau citire acestora.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal au depus în scris declaraţiile politice următorii deputaţi: Răzvan Mustea-Şerban, Buda Daniel, Zanfir Iorguş, Leşe Doru, Ionescu George, Ioan Oltean, Constantin Dascălu, Ioan Holdiş, Gheorghe Ciobanu, Mircia Giurgiu, Daniel Geantă, Ioan Botiş şi Iacob Strugaru Stelică.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat au depus în scris declaraţiile politice următorii colegi: Costică Macaleţi, Florin Pâslaru, Filip Georgescu, Culiţă Tărâţă, Ioan Stan - 2 declaraţii, Florin Iordache, Gheorghe Ciocan, Ion Dumitru, Răţoi Neculai, Marian Ghiveciu, Vasile Popeangă, Adrian Solomon, Eugen Bejinariu, Manuela Mitrea, Mugurel Surupăceanu, Emil Radu Moldovan, Valeriu Zgonea şi Ioan Munteanu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal: Marin Almăjanu, Teodor Atanasiu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Andrei Gerea, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Florin Ţurcanu, Graţiela Gavrilescu, Radu Ţîmpău, Emil Bostan, Titi Holban, Cristian Adomniţei, Ionel Palăr, Viorel Buda, Dan Motreanu, Lucia Varga, Cristian Buican şi Eugen Nicolăescu.

Făcând o statistică, astăzi, de la tribuna Camerei Deputaţilor, şi-au susţinut declaraţiile politice 18 deputaţi, iar 50 le-au depus în scris. 51, în persoana domnului Vasile Filip Soporan.

Cu acestea, doamnelor şi domnilor colegi, vă mulţumesc pentru prezenţă, pentru atenţie. O zi frumoasă.

Ne revedem la orele 10, la şedinţa comună a celor două Camere, când se va dezbate moţiunea de cenzură.

Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Constantin Dascălu:

"Accesul la serviciile de telefonie mobilă"

Nu de multe ori se întâmplă să ne aflăm în ţară în zone fără acoperire mobilă, fapt de cele mai multe ori frustrant, indiferent dacă locuim acolo, mergem cu treabă sau ne aflăm în vacanţă în zona respectivă.

Ne aflăm totuşi în anul de graţie 2009, când serviciile de telefonie mobilă nu mai pot fi considerate un lux costisitor şi inutil, ci o adevărată necesitate în nevoia de comunicare pe care o avem cu toţii, indiferent de ocupaţia noastră, ca să nu mai vorbim de funcţia vitală a acestora în situaţii de urgenţă.

Numai în judeţul Dolj există localităţi întregi unde locuitorii, şi e vorba de mii de oameni, nu au acces la nicio reţea de telefonie mobilă, cum este cazul în comunele Botoşeşti-Paia şi Tălpaş, sau unde semnalul este foarte slab, cum ar fi în Brabova, Carpen, Fărcaş, Gogoşu, Murgaşi, Bulzeşti şi Mischii.

Nu ştiu dacă există o explicaţie tehnică sau una economică în privinţa neacoperirii unor zone locuite din judeţul Dolj sau din ţară, dar în mod hotărât nu poate exista o explicaţie morală în lipsirea acelor oameni de accesul la servicii de telecomunicaţii moderne.

Este poate o neglijenţă din partea operatorilor mobili că nu montează relee de retransmisie peste tot acolo unde este nevoie, astfel încât teritoriul României să fie acoperit în proporţie de 100% în această privinţă, deoarece nu cred că poate fi invocată o ineficienţă economică a acestora atât timp cât există milioane de utilizatori care plătesc facturi ce aduc beneficii considerabile acestor operatori.

Din acest motiv, prin prezenta declaraţie politică, fac un apel către ministerul de resort să ia în considerare susţinerea demersurilor necesare pe lângă operatorii de telefonie mobilă, astfel încât aceştia să remedieze situaţia existentă în cel mai scurt timp cu putinţă.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Capitala, victima campaniei electorale!"

A trecut mai bine de un an de când Bucureştiul are un nou primar şi un nou consiliu general. Însă, acest lucru se poate confirma doar din punct de vedere formal, căci, din punct de vedere administrativ, Bucureştiul pare a nu fi administrat de nimeni.

Lucrările de infrastructură demarate cu ani în urmă, nu numai că nu au fost continuate, ci mare parte din ele bat pasul pe loc. Mai mult, sub pretextul că se face ceva, mai multe căi rutiere au fost restricţionate aproape inutil, provocându-se ambuteiaje practic în tot oraşul. Parcările continuă să fie insuficiente, iar cele care există au schimbat doar administratorul în funcţie de preferinţele actualului edil. Singurii indicatori în creştere sunt doar cei care privesc numărul de câini fără stăpân, care trăiesc în linişte pe străzile capitalei sau numărul de maşini ridicate de firmele autorizate şi care lucrează în cârdăşie cu autorităţile locale.

Cetăţenii capitalei au votat de fiecare dată, după 1989, schimbarea. În 2008, pe principiul independenţei politice şi a dorinţei de a rămâne la capitală cel puţin două mandate, au ales un "independent". Nici unul dintre cetăţeni nu avea să ştie că de fapt obiectivele politice ale noului primar erau acelea de a ţinti funcţia de şef al statului şi nu acelea de a rezolva problemele stringente ale capitalei. De capitală nu i-a păsat niciodată, ci această instituţie a reprezentat un trofeu dorit de domnia sa.

Astfel, capitala s-a găsit sacrificată în strategiile pur electorale ale actualului primar. Cu siguranţă că, actualul primar al capitalei va rămâne în memoria bucureştenilor drept "primarul ceasurilor cântătoare", singura idee năstruşnică de administrare locală pe care a avut-o până acum.

Interesantă este însă este lipsa criticii pentru acest comportament administrativ ineficient. Pe cetăţenii bucureşteni îi înţeleg, relativ, aceştia fiind încă o dată înşelaţi de promisiunile electorale.

Ceea ce nu înţeleg este lipsa totală de reacţie a partidelor politice faţă de activitatea primăriei generale a capitalei. Nici unul din primarii reşedinţă de judeţ nu au demonstrat o asemenea absenţă din rezolvarea treburilor comunităţii şi cu toate acestea ei sunt permanent supuşi controlului şi criticilor partidelor politice. Nici unul din oraşele de provincie nu depăşeşte capitala la mizerie, insecuritate, prost gust sau lipsă de soluţii practice, sustenabile.

Cu toate acestea, administraţia capitalei nu numai că nu este răspunzătoare în faţa nimănui, ci de mai bine de două săptămâni lucrează pentru campania electorală a şefului ei.

Aşadar, stimaţi colegi, până la finalizarea procesului electoral, primăria Bucureştiului va funcţiona aproape la fel ca şi până acum, fără primar, preocupat doar de împlinirea personală şi nu de altceva. Bucureştenii vor continua să suporte aceleaşi condiţii până în 2012, când iarăşi îşi vor lega speranţele de un nou candidat.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Europa ne-a ajutat! Rămâne să ne ajutăm şi noi înşine!"

Constatăm, fără surprindere, că în tumultul confruntărilor politice interne, clasa politică românească a uitat sau a marginalizat miza uriaşă a susţinerii candidaturii României pentru un portofoliu consistent în noua compoziţie a Comisiei Europene.

Semnalele europene, date în urmă cu trei-patru luni, prin care Franţa, Germania şi Marea Britanie susţineau necondiţionat candidatura României la conducerea comisariatului agriculturii europene, nu numai că nu au fost luate în seamă de către reprezentaţii clasei politice româneşti, ci miza a fost mutată neinspirat în disputa asupra persoanei care va ocupa acest post, după principiul "al meu e mai deştept şi mai frumos".

Incapacitatea şi neprofesionalismul clasei politice româneşti de a răspunde adecvat unor astfel de semnale, ne-au purtat în situaţia în care ne prezentăm la o masă a deciziei europene unde toate scaunele au fost deja ocupate de cei care îşi cunosc foarte bine interesul naţional.

Niciodată, în istoria Uniunii Europene, unui "nou venit" în marea familie europeană nu i s-a oferit ocazia de a administra afacerile celei mai complexe politici comune, politică ce afectează şi cea mai mare parte a bugetului comunitar. La cât de important ar fi fost pentru agricultura românească să putem obţine un astfel de portofoliu e inutil să mai analizăm acum, când decizia pare a se fi luat în favoarea Irlandei.

Cred cu putere că pentru România nu-i totuşi totul pierdut. Nu trebuie să ne consolăm, ci trebuie să acţionăm. Deşi a mai rămas puţin timp până când Preşedintele Barroso ar trebui să completeze organigrama noului organ executiv al Uniunii Europene, prin eforturile şi colaborarea tuturor actorilor politici din România şi Parlamentul European, vom putea obţine un comisariat care să reprezinte mult mai mult decât multilingvismul pe care l-a administrat într-un mod lăudabil domnul Leonard Orban.

Un comisariat puternic înseamnă o vocea mai puternică a României în cadrul Uniunii Europene. Însă, obţinerea lui înseamnă înţelepciune, lobby agresiv, diplomaţie şi mai ales renunţarea la orgoliile politice, orgolii care nu au adus în ultimul timp decât prejudicii uriaşe interesului naţional.

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"Politici sociale trebuie orientate către viitor"

După aproape douăzeci de ani de guvernare democratică, sensul şi scopul politicilor sociale din România au fost orientate aproape exclusiv în funcţie de contextul economic, social şi mai ales politico-electoral. S-a ajuns astfel la situaţia în care milioane de români să profite astăzi, cu drept sau fără drept, de statutul de asistat social, în condiţiile în care bugetul asigurărilor sociale nu reprezintă nicidecum un sac imens fără limite. Deficitele au crescut de-a lungul timpului, iar soluţiile temporare nu au făcut decât să adâncească aceste deficite.

De la sensul şi rolul protecţiei sociale reale într-o societate modernizată s-a ajuns la paradoxul ca asistaţi social să coboare din limuzine luxoase pentru a-şi ridica drepturile sociale de la ghişeele primăriilor, la paradoxul în care persoanele cu handicap de vedere văd foarte bine, iar pensionarii pe caz de boală au încă două locuri de muncă. Numărul persoanele cu handicap a crescut miraculos cu peste 200% în doar câţiva ani, iar cel al pensionarilor anticipat, pe considerente de incapacitate de muncă, într-o măsură chiar mai mare decât aceasta.

Rezultă, astfel, că dacă nu reuşeşti să păcăleşti sistemul şi să devii unul dintre cei care beneficiază pe nedrept de calitatea de asistat social, nu eşti decât un fraier. Căci în România aşa au stat şi încă mai stau lucrurile. Aceste înşelăciuni la adresa bugetului politicilor sociale nu fac decât ca cei în drept să nu poată avea o susţinere pe măsura problemelor lor sociale.

De asemenea, oricine ar analiza, chiar şi succint, destinaţia fondurilor bugetului asigurărilor sociale, ar constata cu repeziciune că politicile sociale din România sunt orientate mai degrabă către asistenţa persoanelor trecute de 50 de ani, iar către copiii şi tinerii aflaţi în dificultate mult mai puţin sau chiar deloc.

Cu alte cuvinte, cei care au cea mai mare nevoie de protecţie socială în România au cel mai puţin parte de ea. În ultimul an, Guvernul Boc şi-a asumat sarcina de a demara cel mai amplu demers de reformare a statului român, începând cu restructurarea guvernamentală, salarizarea unică şi reforma sistemului educaţiei din România. Următorul pas îl reprezintă reformarea sistemului de pensii plătite din fonduri publice, mai precis din bugetul asigurărilor sociale.

Vreau să cred că, indiferent de durata mandatului actualului cabinet sau de compoziţia politică a viitorului guvern, aceste măsuri nu vor fi abandonate, ci continuate, următorul pas fiind reaşezarea, pe baze noi, a sistemului asigurărilor sociale.

În România, munca este ultimul lucru stimulat, atât prin valoarea salariului real, cât şi prin alternativa pe care actualul sistem de protecţie socială îl oferă, "statul degeaba", pentru un ajutor social comparabil cu salariul. Această situaţie trebuie să înceteze definitiv. Cu siguranţă că se vor mai găsi în continuare aleşi locali care îl loc să investească fondurile publice ale primăriilor în lucrări ample de infrastructură sau de stimulare a industriei locale să plătească ajutoare sociale contra voturi. Însă aceste situaţii le calific ca fiind de competenţa parchetelor şi cu încadrare explicită în codul penal.

Domnul Teodor Atanasiu:

«Asumarea, "sportul" preferat de portocalii şi aplaudat de preşedintele Băsescu»

Nici când au avut în Parlament o majoritate de peste 70% timp de nouă luni, din motive neelucidate, nici acum, când sunt în minoritate, dar în măsură să decidă singuri, fără disensiuni şi scandal permanent cu partenerii, ceea ce vor să susţină guvernanţii domnului Boc nu au dat vreo importanţă forului legislativ suprem al ţării, Parlamentul.

Premierul Boc nu poate, nu vrea sau nu ştie ce înseamnă democraţia, respectarea instituţiilor statului, a atribuţiilor acestora şi, mai ales, a prevederilor constituţionale, deşi are un doctorat chiar în drept constituţional, şi, culmea, subiectul tezei sale de doctorat elogia bicameralismul parlamentar, pe care astăzi găseşte de cuviinţă să-l huiduie.

Am trăit în nouă luni de guvernare bociană portocalie, diluată cu puţin roşu psd-ist, şi acum reîmprospătată integral cu portocaliul democrat, într-o agitaţie nesfârşită, cu mult nerv şi show mediatic, dar fără fapte concrete, fără efecte benefice şi măsuri pertinente, fără dezbateri publice sau parlamentare şi fără consultări democratice.

Am avut un premier al Guvernului Boc I hotărât să încalce orice drepturi democratice, aruncând la coş legea fundamentală, furând atribuţiile legislative ale Parlamentului şi asumându-şi tot ce i-a trecut prin cap fără a ţine cont de nimeni şi de nimic. A, scuze! A ţinut cont integral de ceva, acest premier, dar de directivele şefului cel mare, via Cotroceni.

În opinia domnului Boc, formată la cursurile intensive de specializare băsesciene, angajarea răspunderii trebuie asumată zilnic, pe tot ce poate însemna o potenţială lege în ţara asta, un pachet de legi sau mai multe colete, doar, doar cuvântul reformă va rămâne pentru eternitate sinonim cu Boc sau Băsescu.

De frica coşmarului răsturnării ilegalului guvern Boc II, printr-o procedură parlamentară democratică, acum în campania pentru alegerile prezidenţiale, şi anume adoptarea unei moţiunii de cenzură de către opoziţie, avem astăzi un premier Boc care ce visează noaptea preşedintele Băsescu îşi asumă a doua zi dumnealui în Parlament, încercând şi de această dată să sară peste atribuţiile Parlamentului, peste orice dezbatere sau consultare cu cei îndreptăţiţi.

Ce a mai inventat premierul Boc pentru o nouă asumare: o lege unitară a pensiilor creată la foc automat în campanie, care va ridica şi de această dată un val imens de nemulţumiri în rândul sindicaliştilor şi al pensionarilor. Federaţia asociaţiilor de pensionari şi-a anunţat deja un miting de protest în acest sens, peste o săptămână, cu numeroase revendicări comunicate, dar neluate în seamă de premier în legea sa.

Sindicatele nu au văzut proiectul de lege cu care se bate în piept acum "viteazul" premier Boc. Nu i-a consultat nimeni pe angajaţi dacă sunt de acord să contribuie timp de 30 sau 35 de ani ca să aibă înainte de a muri o biată pensie, nu i-a întrebat nimeni dacă sunt de acord să se pensioneze la 65 de ani, când speranţa de viaţă a românilor este tot pe acolo, deci nu le-ar mai rămâne prea mulţi ani de trăit în postura de pensionari.

Ce folos? Preşedintele Băsescu hotărăşte că e nevoie de legi răsunătoare pentru Prea-mărirea Sa pe ultima sută de metri de mandat, iar premierul său de buzunar execută ce spune şeful întocmai, fără să discute cu cei mulţi şi nesemnificativi.

Domnul Teodor Atanasiu:

«De la RAFO - "JAFO", la sute de milioane de euro garanţii guvernamentale»

Premierul Emil Boc se contrazice singur de la o săptămână la alta, ba ne spune că nu mai avem bani pentru nimic de mâine, abia dacă reuşim să-i mai întindem până la sfârşitul anului pentru pensii şi poate ne mai rămâne ceva mărunţiş, şi pentru salarii şi asta doar dacă suntem gata de sacrificii zilnice, deoarece trebuie să înţelegem situaţia grea a ţării, să fim solidari, să facem economii substanţiale pentru a nu ne scufunda, deci inclusiv să fim de acord cu implementarea măsurilor anunţate recent de premier: câte 10 zile de concediu fără plată pentru toţi bugetarii, indiferent dacă sunt medici, profesori sau poliţişti, anularea sporurilor şi a altor drepturi ale tuturor angajaţilor din sistemul public, diminuarea drastică a veniturilor acestora sau chiar micşorarea pensiilor, prin adoptarea vehiculatei noi legi unitare a pensiilor, ba ne anunţă că Guvernul a adoptat un memorandum prin care îşi "arată disponibilitatea" de a acorda o garanţie de stat în valoare de 330 milioane de euro pentru RAFO Oneşti în vederea realizării planului investiţional, dar şi a unui lanţ petrochimic RAFO-Oltchim-Arpechim. Şi asta, în condiţiile în care acţionarii de la RAFO au solicitat o sumă cu 60 de milioane de Euro mai mică.

Ce să înţelegem prin acest demers, că şeful statului, domnul preşedinte Băsescu, merge acum la RAFO şi susţine că vrea să salveze 1200 de locuri de muncă punând guvernul să-i dea cadou acesteia cea mai mare garanţie acordată vreodată de către stat, riscând 275.000 de euro pentru fiecare angajat de aici, reprezentând circa 900 de salarii medii, în această vreme de criză fantastică în care România a ajuns la aproape 1 milion de şomeri?

Domnul Băsescu joacă acum rolul bunului samaritean ce se gândeşte la unii mari producători şi chiar găseşte soluţii rapide pentru RAFO, deşi în noiembrie 2004 declara că propune ca "de acum înainte, RAFO Oneşti să se numească JAFO Oneşti", din cauza scandalurilor cu tentă politică în care era implicată întreprinderea la vremea respectivă. dar atunci, ca şi acum, domnul Băsescu era în campanie electorală.

Nu suntem în măsură, în acest moment, domnule preşedinte, să licităm banii din buzunarul românilor, îndatoraţi şi aşa cu o sumă fabuloasă de către premierul Boc, în mai puţin de un an, datorită incompetenţei actelor de guvernare ale acestui guvern "minunat" cu care aţi avut grijă să ne recompensaţi pe timp de criză.

Nu pot decât să vă reamintesc că dumneavoastră şi domnul Boc jucaţi banii românilor la ruletă şi de această dată în pierdere, deoarece RAFO este închisă pentru o aşa-zisă "modernizare" încă din anul 2008 şi, mai mult, aceasta a înregistrat pierderi foarte mari în fiecare an, cel puţin în ultimii săi 10 ani de existenţă.

Cum explicaţi, domnule Boc, această decizie de a bloca 330 de milioane de euro pentru a da o garanţie, chiar mai mare decât cea acordată FORD, având în vedere totuşi faptul că cei de la FORD au făcut şi vor mai face investiţii substanţiale vizibile din punct de vedere al eficienţei (675 milioane euro în total!) şi chiar nu putem compara situaţiile de producţie ale acestora sub nicio formă?!

De ce nu le spuneţi românilor că în timp ce aţi decis acordarea acestei garanţii, statul, adică Ministerul de Finanţe, se pregăteşte de un nou împrumut pe pieţele externe, adică o nouă emisiune de eurobonduri pentru acoperirea deficitului bugetar agreat cu FMI?

Până când, domnilor Băsescu şi Boc, vă mai jucaţi de-a "JAFO" şi apoi RAFO în ţara asta şi unde vreţi să aruncaţi România pe care aţi adus-o cu bună-ştiinţă în faliment?

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

«Guvernul minciunilor repetate la infinit: "Nu vom creşte TVA, vom creşte TVA din ianuarie 2010"»

Dacă preşedintele Băsescu ne-a obişnuit cu inconsecvenţa declaraţiilor sale şi mai ales cu cea a faptelor sale, de-a lungul celor cinci ani de mandat prezidenţial, premierul Boc, de când ocupă prima funcţie executivă în stat, nu face decât să-şi copieze întru totul şeful direct în comportamentul instituţional.

În timp ce guvernul Boc negocia acordul cu FMI-ul, adică în luna martie a acestui an, premierul susţinea vehement că nu va creşte sub nicio formă nici t.v.a., nici cota unică de impozitare, iar în luna iunie, când în presă a răsuflat intenţia inversă a aceluiaşi premier, adică de creştere a t.v.a. în viitorul apropiat, domnul Boc a ieşit imediat la rampă şi ne-a liniştit vehement: "Nu avem în vedere majorarea t.v.a. Estimarea economică o vom face după finalizarea trimestrului doi şi inclusiv a primului semestru, dar nu avem în vedere majorarea t.v.a., nu am discutat o asemenea propunere".

Din păcate, această vehiculată măsură, de creştere a t.v.a. cu 2, 3 sau 4 procente este luată acum în calcul pentru a fi pusă realmente în aplicare, cel târziu de la începutul anului viitor, de către guvernul Boc, odată ce preşedintele Băsescu a dat verde luării acestei decizii, fără a se avea însă în vedere nefastele consecinţe economice care vor exploda imediat după implementarea acestui demers.

În anul 2010, sub povara creşterii şi mai mult a fiscalităţii, consumul populaţiei se va prăbuşi efectiv, în condiţiile în care statistica arată scăderi dramatice pe piaţa românească la toate capitolele de produse, inclusiv la cele de zi cu zi. Această scădere substanţială a consumului a afectat implicit producătorii şi aşa loviţi drastic de caruselul blocajului financiar autohton şi, mai ales, de lipsa de susţinere sau de stimulare în vreun fel din partea guvernului Boc.

Specialiştii economici consideră total greşit acest demers, care nu va face decât să înrăutăţească situaţia economică, să diminueze şi mai drastic veniturile pe cale de dispariţie ale cetăţenilor şi să adâncească până la haos criza economică şi financiară.

Noi, liberalii, susţinem reducerea t.v.a. la 15% şi această măsură este cuprinsă chiar în programul prezidenţial al liderului PNL, domnul Crin Antonescu.

Dacă premierul Boc va persista în această idee, de creştere a t.v.a., doar pentru că aceasta îi este dictată de la Cotroceni, fără a lua în calcul implicaţiile economice care vor decurge ca urmare a împovărării excesive a cetăţenilor şi a firmelor, vom asista cât de curând la sufocarea definitivă a oricărei şanse de relansare economică.

Piaţa economică românească a fost total lipsită de predictibilitate în ultimele nouă luni de guvernare roşie-portocalie, fapt ce a descurajat şi alungat cea mai mare parte a investiţiilor străine.

Domnule Boc, dacă cetăţenii nu sunt sprijiniţi să supravieţuiască decent în propria lor ţară şi sunt consideraţi doar o mare de asistaţi, dacă firmele din România sunt falimentate în masă, iar investitorii străini sunt puşi pe fugă de aproape un an, pentru ce vă mai ţineţi cu dinţii de aceasta guvernare lipsită total de orice raţionament sau faptă în beneficiu acestei ţări?

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Faptele Guvernului Boc: 1 milion de şomeri în 2010 în România"

Domnul Boc se vaită acum pe la TV, în prime-time cu decibelii la maxim, că opoziţia nu vrea să-l lase să-şi asume din 5 în 5 minute câte o lege în Parlament, convins că ţara asta nu mai este în stare să hotărască nimic fără filtrul conştiinţei sale cotroceniste.

Ne spune că numai dumnealui poate să salveze România de pensii "nesimţite", uitând să arate lumii realitatea pe care încearcă să o fardeze grosolan: acelaşi premier Boc ţine în propriul guvern ministere inventate ad-hoc pentru personaje protejate de preşedintele Băsescu, ce deţin bugete enorme în această perioadă de criză, ministere nefolositoare nimănui, conduse de amatori sau amatoare de cheltuieli fantastice şi anchetate pentru ilegalităţi, şi toate acestea duc la risipa totală a brumei de venit din buzunarul fiecărui cetăţean român.

În expunerea de motive din Legea unitară a pensiilor, cea mai importantă lege pe care domnul Boc vrea să şi-o asume cât mai grabnic în Parlament, cu doar 40 de zile înainte de încheierea mandatului şefului său, se motivează următoarele: "Numărul total de pensionari în plată în România la nivelul lunii septembrie 2009 era de 5,7 milioane de persoane în timp ce numărul total de contribuabili la sistemul public de pensii nu depăşea, la aceeaşi dată, 4, 9 milioane de persoane. In acest context, raportul de dependenţă al sistemului public de pensii a ajuns la 1,2 pensionari/1 contribuabil, depăşind cu mult toate situaţiile în care se află sistemele de pensii publice în ţările Uniunii Europene".

Dar premierul Boc nu recunoaşte sau motivează incapacitatea totală a guvernelor sale de a îmbunătăţi situaţia economică şi financiară actuală, prin măsuri de menţinere a locurilor de muncă, prin stimularea creării a cât mai multor noi locuri de muncă, prin măsuri de reducere substanţială a şomajului, prin investiţii consistente în domeniile văduvite în masă de aberaţiile instituite la rang de fapte benefice economiei româneşti.

În a cui guvernare şomajul a ajuns la cotele alarmante de care ne înspăimântăm astăzi: la sfârşitul acestui an, rata şomajului va fi de aproximativ opt la sută, ceea ce înseamnă că vor fi circa 750.000 de şomeri, nu cumva cea a bravului premier Boc?

Nu domnul Boc a condus două guverne cu frâna de mână trasă permanent, fără a fi în stare să accelereze măcar o secundă şi să mişte în sens pozitiv ceva din economia românească, deşi susţine în fiecare minut că este cel mai reformator prim-ministru posibil?

De unde aţi vrea, domnule prim-ministru, să aveţi mai mulţi angajaţi dacă nu aţi făcut decât să trimiteţi toată România în faliment, prin impozitele aberante pe care le-aţi impus, dacă nu aţi investit nici măcar un leu în aproape un an, dacă nu aţi găsit de cuviinţă decât să-i îndatoraţi până la disperare pe români şi să-i lăsaţi fără nicio speranţă că mâine şi-ar mai putea găsi vreun loc de muncă în propria lor ţară?

Aţi întreţinut cu bună-ştiinţă o criză economică, aţi alimentat permanent criza politică şi aţi inventat-o pe cea instituţională! Acum ne ţineţi lecţii de moralitate, domnule Boc, deşi dumneavoastră aţi adus România în acest stadiu: numărul şomerilor din anul 2010 va fi între 800.000 şi 1.000.000 de persoane pentru că giraţi un program de ocupare şi formare profesională care este la această oră "complet nerealizat", pentru că măsurile de încurajare a pieţei muncii sunt extrem de deficitare şi pentru că stimularea angajatorilor lipseşte cu desăvârşire din intenţiile dumneavoastră guvernamentale.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Raportul FMI - oglinda incapacităţii Guvernului Boc!"

Situaţia actuală este de plâns pentru ceea ce se întâmplă în economia românească în urma unei crize profunde, a unei crize economice, sociale, politice şi a unei crize chiar morale, al cărei autor principal este preşedintele Traian Băsescu. Acestuia i se alătură toţi cei care au fost lângă dumnealui şi au fost de acord acceptându-i tot ce şi-a dorit. Şi mă gândesc în primul rând la cei de la PD-L, dar nici pe Mircea Geoană nu pot să-l uit pentru că, contrar social-democraţilor de la Constanţa de exemplu care spuneau foarte clar că nu are ce căuta la guvernare pentru că este o păcăleală şi nu va avea decât de pierdut, dumnealui a făcut-o de dragul unor colegi din teritoriu care se bucurau la bruma de bănuţi pe care sperau să îi primească şi pe care nu i-au primit. Şi care au fost puşi deoparte, strânşi frumos de domnul ministru de la finanţe şi de domnul Boc, care cu mărinimie acum îi împrăştie spunând că sunt bani pentru toate ministerele şi pentru toţi cei care au de primit. Să vedem până când. Probabil până în data de 22 noiembrie şi 6 decembrie. După aceea se termină şi tot ce a mai strâns până acum sau ce a mai împrumutat.

Pe de altă parte, s-a trezit într-un final şi Fondul Monetar Internaţional, trimiţând Guvernului şi factorilor politici din România o scrisoare prin care anunţă că previziunile sunt sumbre şi analizele lor s-au tot corectat pe tot parcursul anului. Cei de la FMI erau optimişti la început şi au devenit din ce în ce mai pesimişti şi au ajuns la vorba noastră, cei din opoziţie, care v-am spus încă de la începutul anului de previziunile sumbre pe care le vom avea acum, la sfârşit de an.

Scrisoarea FMI ne spune că se restricţionează dur condiţiile acordului. Deşi am auzit despre el, deşi ne-a povestit despre el ministrul Pogea, dar ştie cineva tot ce este scris în el? Nu! De aceea nu ştim ce se va întâmpla de la 01 ianuarie 2010, indiferent dacă mai este sau nu preşedinte Traian Băsescu. Cât va fi t.v.a.-ul? 21 sau 25%? Cota unică - va mai fi sau nu va mai fi? Şi aşa mai departe. Avem dreptul noi să mai hotărâm ceva sau va trebui să executăm tot ceea ce ne va spune FMI? Domniile lor ne avertizează acum că vor înăspri condiţiile în baza acestui acord. Iată că soarta României a fost pecetluită de câţiva oameni fără a consulta celelalte instituţii importante ale României: Parlamentul de exemplu. Nimeni nu ştie ce este stipulat în acest acord în afară de câţiva oameni.

Iată cifrele estimate de FMI pe care le-a tot corectat de câteva ori în decursul celor 9 luni: şomajul pe 2009 va fi de 9,6 %. Cred că va sări de 10% şi să ţinem cont că aici sunt incluşi doar cei care nu au loc de muncă şi nu şi cei din mediul rural care nu au fost angajaţi vreodată. Este un număr fals pentru că aici vorbim doar de şomerii care primesc ajutor de şomaj şi de care statul cât de cât se ocupă de ei. Dar de ceilalţi cine se ocupă? P.i.b.-ul va suporta o contractare de 8,5%. Nu cred că ne vom opri aici. Mai e loc să se mărească şi aici s-ar putea să avem două cifre. Deficitul a ajuns şi la domnii de la FMI la 8,1%. Eu l-am zis 10% la începutul anului. Şi aici am reţineri că va rămâne la 8,1%. Cine va suporta aceste împrumuturi? Cine le va ţine în spate? Catastrofa anului viitor: un t.v.a. mărit şi impozite mărite. În asemenea condiţii fiscale nu va mai veni niciun investitor în România să investească vreun euro. România va fi clar o ţară ocolită din multe puncte de vedere.

Este o Românie anormală, ştim cu toţii şi am văzut bine ce s-a întâmplat mai ales în ultimul an de zile, când i s-a dat ocazia preşedintelui Băsescu să facă tot ceea ce îşi doreşte. De bine, de rău, în timpul guvernării Tăriceanu, Călin Popescu-Tăriceanu a putut să îi facă faţă. Practic, Băsescu nu a putut să îşi facă de cap. Tocmai de asta şi ura pentru PNL şi pentru Călin Popescu-Tăriceanu. Pentru că l-am văzut dezlănţuit după 1 ianuarie şi de ce este în stare.

De asta am mari reţineri vizavi de ce mai poate face acest guvern până în această seară, când aştept să îşi dea demisia.

Domnul Marin Almăjanu:

"Racolarea, principala ocupaţie a pd-l-iştilor din toată ţara"

Fie că sunt guvernanţi, parlamentari sau aleşi locali în judeţele ţării, posesorii de carnete portocalii au început de luni bune războiul racolărilor din taberele adversarilor politici. Acum, pe ultima sută de metri a mandatului prezidenţial al domnului Băsescu, când în sfârşit acesta şi-a anunţat candidatura la un nou mandat în fruntea ţării, dar ghinion, subalternul său de bază, domnul Boc, a rămas de azi pe mâine cu un guvern ½ şi în ultraminoritate în Parlament, tot Partidul Democrat Liberal a accelerat alergarea disperată, cu portofelul ghiftuit la vedere, ca să-şi înmulţească cât mai convingător şi, mai ales, cât mai urgent, membrii aducători de voturi în Parlament sau în judeţe.

Cum memoria declaraţiilor sau verticalitatea faptelor nu au ce căuta în doctrina acestui partid care clamează dreptatea şi moralitatea la fiecare pas politic, dar uită să le pună în aplicare în propria ogradă, putem constata cu uşurinţă că ceea ce contestau aceştia vehement acum 4 ani pun în aplicare cu înverşunare în aceste zile.

Când PSD se afla la guvernare în perioada 2000-2004, PD condamna vehement, din opoziţie, traseismul politic şi înfiera racolările pe bandă rulantă ale domnului Cozmâncă. Acum, cozmânciada PD-L se desfăşoară cu o înfrigurare demnă de cartea recordurilor.

Domnul Boc strigă pe toate drumurile că nu avem bani pentru educaţie, sănătate, infrastructură, că rămânem fără pensii şi salarii, dar, în acelaşi timp, partidul său are de dat saci de bani celor care îşi schimbă convingerile politice peste noapte în culoare portocalie.

Sarcina de partid a intensificării racolărilor s-a dat în şedinţa colegiului director de săptămâna trecută al PD-L: 50 de parlamentari trebuie aduşi în regim de urgenţă, prin orice mijloace, de partea lor.

Astfel, fiecare şef de filială PD-L trebuie să raporteze zilnic conducerii numărul de racolări din judeţ - primari, parlamentari şi politicieni cu diverse funcţii, în vederea eficientizării campaniei prezidenţiale şi a asigurării majorităţii în Parlament.

Cum lucrurile nu au mers tocmai ca unse în acest sens, s-au creat în PD-L grupuri de lucru care să-şi intensifice la maxim presiunile asupra membrilor partidelor din opoziţie. Licitaţia a fost deschisă cu sume mai mici, cu ceva timp în urmă, cu pornire de la 20.000 de euro, ajungându-se la oferte combinate: 100.000 de euro sau mai mult şi 2, 3 posturi în deconcentrate sau funcţii de subprefecţi, prefecţi şi secretari de stat pentru cei care se lasă convinşi cât mai repede şi-şi mai aduc în barca democrată şi alţi prieteni trădători.

Unii colegi s-au lăsat cumpăraţi sau închiriaţi foarte uşor, deşi erau foarte vehemenţii în declaraţii şi condamnau uluiţi fapte de acest gen ale altor vânduţi, plecaţi în grabă cu ceva vreme în urmă.

Seria acestor racolări ale PD-L a apărut la puţin timp după ce prim-vicepreşedintele acestuia, Adriean Videanu, a declarat că partidul său mizează pe parlamentarii liberali şi social-democraţi nemulţumiţi, dar şi pe UDMR pentru a putea susţine în Parlament iniţiativele Guvernului monocolor din care face parte. Dar miza reală este supravieţuirea guvernului Boc unei moţiuni de cenzură.

"Interesul naţional" sau dragostea băsesciană subită, invocate de trădătorii ultimelor ceasuri sunt girate acum ca fapte imaculate, de un partid care a sărăcit, blocat, batjocorit o ţară întreagă şi pe care a adus-o într-un haos fără precedent.

Nu uitaţi, domnilor pd-l-işti, nu tot ce mişcă în România este de vânzare, chiar dacă este greu de crezut, mai sunt câţiva politicieni care nu pot fi scoşi la licitaţie, indiferent cât de generoasă este oferta pe care o aruncaţi pe piaţă. Şi să vă aşteptaţi, totuşi, ca, în curând, să fiţi nevoiţi să daţi socoteală pentru toate aceste nelegiuiri.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Activitatea Parlamentului, anihilată de tupeul turistei numărul 1 din România"

Deşi Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a votat săptămâna trecută, în unanimitate, proiectul de hotărâre referitor la raportul comisiei de anchetă pentru verificarea sumelor cheltuite de Ministerul Turismului, deci inclusiv democrat-liberalii şi-au dat atunci votul pentru, iar plenul avea pe ordinea de zi aprobată dezbaterea acestuia şi votul, şedinţa Camerei Deputaţilor de marţi, 6 octombrie a.c., care trebuia să dea curs celor menţionate mai sus a fost deturnată şi boicotată cu ajutorul aberaţiilor şi abuzurilor instituite la rang de proceduri regulamentare şi utilizate tot mai des în conducerea şedinţelor de către un preşedinte al Camerei Deputaţilor aşa cum nu a mai văzut vreodată lumea parlamentară românească, în toată istoria ei modernă.

Doamna Roberta Anastase a condus şedinţa de plen respectivă după bunul-plac pd-l-ist, lăsând-o pe doamna Udrea să ţină un discursul maratonist, fără a fi întreruptă regulamentar la expirarea timpului care-i era acordat, doar pentru ca aceasta să-şi poată repeta replicile la indigo privind acuzaţiile mincinoase la adresa membrilor comisiei care au anchetat-o şi să vorbească fără limită despre lauda de sine şi merele de aur.

Astfel, unica doamnă oscarizată a turismului românesc a vorbit cu voia colegei sale conducătoare de şedinţă despre măreţele sale realizări turistice, nemaiauzite şi nemaiîntâlnite în România până la epoca udriană, cât pentru toate grupurile parlamentare, pe tot timpul în care ar fi trebuit să aibă loc dezbaterile şi votul pentru raportul comisiei de anchetă.

Ne-a impus un program special în plenul Camerei Deputaţilor doamna Udrea, căci dorinţele sale au devenit lege pentru PD-L şi ai săi lideri cu funcţii portocalii prin Parlament, deşi acestea reprezintă în fapt flagrante încălcări ale legilor în vigoare şi ale Regulamentului Camerei.

Şi a reuşit, distinsa doamnă ministru, exact ce şi-a propus: să fie în acea şedinţă vedeta zilei de la tribuna Parlamentului, întinzându-şi discursul colorat cu autodrăgălăşenii şi accesorizat cu golden-apple-uri la tot pasul, extaziindu-şi colegii de partid profund înduioşaţi şi fermecaţi de un asemenea talent oratoric.

Nu a mai contat nici faptul că pe ordinea de zi a şedinţei respective se afla o sesiune de vot final pentru mai multe proiecte de legi importante, printre care Legea prevenirii traficului de persoane sau modificarea Legii susţinerii familiei în vederea creşterii copilului şi, mai ales, propunerea de trimitere în judecată a fostului ministru al tineretului, Monica Iacob-Ridzi.

Imunitatea celor două colege de partid a fost apărată de preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, cu preţul propriei sale funcţii, pusă acum în discuţie de către grupurile parlamentare ale opoziţiei!

Curat-murdar, doamnă preşedinte Anastase! Dacă vă propuneţi să faceţi echilibristică legislativă în Parlament, utilizând tribuna pe post de punct de sprijin, vă atenţionez că nu aveţi şanse de reuşită urcându-vă cu picioarele pe Regulamentul Camerei Deputaţilor şi pe Constituţia României.

Ajunge! Aţi lăsat infirmă principala instituţie democratică a ţării prin abuzurile dictatoriale ale partidului din care faceţi parte, instruit temeinic de către iubitul dumneavoastră şef de la Cotroceni. Dacă mai vreţi să vă exersaţi abilităţile de mare conducător, lăsaţi Camera Deputaţilor celor care chiar se pricep să o conducă şi jucaţi-vă de-a sistarea lucrărilor şedinţelor dumneavoastră de partid când aveţi chef, lăsând Parlamentul să lucreze.

Domnul Ioan Oltean:

"România, imaginea fidelă a haosului general în prag de alegeri prezidenţiale"

După cum bine ştiţi, România are nevoie în aceste momente de tot sprijinul nostru şi, implicit, de un efort comun intens pentru a reuşi stabilizarea situaţiei actuale a ţării atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere politic.

Contrar acestor nevoi stringente ale ţării, acţiunile şi măsurile întreprinse de opoziţie, şi nu numai, sunt de natură distructivă, nocivă, şi nu fac decât să adâncească sentimentul de nesiguranţă şi panică, resimţite deja de către populaţie în contextul crizei financiare mondiale.

Astfel, în sensul unei situaţii economice nefaste, suntem obligaţi să asistăm la scene politice penibile care nu fac altceva decât să confirme încă o dată faptul că membrii opoziţiei, şi nu numai, săvârşesc în mod premeditat şi continuu fapte şi acţiuni care nu pot genera decât haos general, derută, dezamăgire şi dispreţ în rândul românilor.

Prin urmare, găsim absolut inacceptabilă şi impardonabilă atitudinea membrilor PNL, UDMR şi PSD în raport cu iniţierea şi finalitatea moţiunii de cenzură intitulată "11 împotriva României", întrucât aceasta ar echivala cu răsturnarea guvernului, implicit cu instaurarea unei stări de panică generală în rândul populaţiei.

Iniţierea unei astfel de moţiuni de cenzură este cu atât mai mult de neconceput, întrucât iniţiatorii acesteia au procedat la semnarea a 2 moţiuni de cenzură diferite, în aceeaşi sesiune, în condiţiile în care trebuie menţionat faptul că nu este posibilă iniţierea unei noi moţiuni de cenzură care să critice aceleaşi aspecte care au mai fost supuse o dată votului Camerelor reunite ale Parlamentului şi asupra cărora, prin votul exprimat, Parlamentul s-a pronunţat deja.

Puternica atitudine nechibzuită persistă, găsindu-ne nevoiţi în acest sens să asistăm sideraţi inclusiv la o acţiune abuzivă de blocare completă a însuşi acţiunii Preşedintelui României, Traian Băsescu, în intenţia sa de a solicita avizul celor două Camere reunite pentru a continua reforma statului.

În temeiul articolului 90 din Constituţie, "preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional".

Astfel, aspectele general şi imperativ prioritare pentru România în astfel de vremuri, respectiv reforma constituţională, necesară procesului de trecere la parlamentul unicameral, clarificarea relaţiilor dintre puterile statului, precum şi stabilirea mecanismelor de deblocare a crizei politice pentru clarificarea calităţii de mediator a Preşedintelui între puterile statului, dar şi între puterile statului şi societate, sunt în mod voit şi malefic anihilate prin diverse măsuri aberante propuse de către membrii PSD, UDMR şi PNL.

Într-un astfel de context, am asistat cu stupoare la obstrucţionarea voită şi intenţionată a expunerii solicitării Preşedintelui României în raport cu înscrierea pe ordinea de zi a cererii privind obţinerea avizului celor două Camere reunite în raport cu iniţierea unui referendum naţional. Considerăm că o astfel de conduită abuzivă nu face decât să confirme faptul că membrii partidelor PSD, UDMR şi PNL nu urmăresc decât distrugerea ultimei firimituri de moralitate, disciplină şi organizare administrativă, regulamentară, în favoarea păstrării şi conservării numeroaselor privilegii personale.

De asemenea, declaraţiile nefondate, lipsite de orice temei moral şi legal ale domnului Nica cu privire la o posibilă fraudare a alegerilor prezidenţiale, insinuând organizarea de turism electoral, precum şi situaţia actuală precară şi îngrijorătoare a nivelului infracţionalităţii în ţară au generat reacţia domnului prim-ministru, Emil Boc, în sensul demiterii domnului Nica de la conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În astfel de vremuri extrem de dificile din punct de vedere economic şi politic, în care preocuparea prioritară trebuie să fie asigurarea echilibrului şi a unei oarecare constanţe şi coerenţe a traiectoriei actualei guvernări, membrii Partidului Social Democrat au considerat de cuviinţă că singurul instrument menit a combate decizia primului-ministru Emil Boc privind remanierea ministrului este afişarea unei atitudini sfidătoare şi dezaprobatoare în sensul blocării activităţii guvernamentale prin solicitarea adresată premierului privind revenirea asupra deciziei, şi mai mult, prin susţinerea necondiţionată a domnului Nica.

În această perioadă de grea încercare economică, este esenţial să deţinem abilităţile şi competenţele necesare pentru a reuşi o bună administrare şi gestionare a situaţiei de criză generală cu care ne confruntăm.

În acest sens, dragi colegi, vă reamintesc ca este imperativ să păstrăm capul pe umeri, gândirea la rece, departe de scopul suprem al atingerii şi materializării oricăror interese personale.

Într-o perioadă cruntă în care România este bulversată de nemulţumiri, greve în domeniul justiţiei, medical şi nu numai, este de neconceput faptul că membrii opoziţiei şi nu numai, încearcă în mod făţiş şi neruşinat, crearea unui disconfort general de maximă amploare, de natură a destabiliza semnificativ situaţia curentă a ţării, încălcând astfel orice angajamente faţă de Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.

Trebuie să vă aduc la cunoştinţă, dragi colegi, că sunt stupefiat şi contrariat de conduita politică recentă a colegilor noştri, că scopul originar de a clădi împreună a fost călcat în picioare, cu atât mai mult cu cât aceste împrejurări au loc cu o lună şi jumătate înainte de alegeri. Consider că astfel de acţiuni vor genera o criză majoră, politică, morală, economică şi de identitate a ţării noastre, cu repercusiuni grave resimţite puternic în toate planurile.

Domnul Ioan Oltean:

Declaraţie politică cu tema "Problematica actuală a crizei laptelui"

Una dintre noile probleme cu care cetăţenii, respectiv fermierii, se confruntă astăzi este "restructurarea sectorului produselor lactate", pentru care se pot cheltui o parte din sumele adăugate fondului pentru dezvoltare rurală. Lunile trecute, producătorii de lapte protestau la Bruxelles cu privire la prăbuşirea preţurilor. Factorii care au contribuit la scăderea preţurilor au fost, pe de-o parte, reducerea cererii pe fondul crizei economice globale, al creşterii producţiei din ţări precum Brazilia, Austria şi Noua Zeelandă sau din cauza reducerii semnificative a importurilor, aşa cum s-a întâmplat în China.

Nu consider că este o soluţie favorabilă politicile susţinute de unele ţări precum Noua Zeelandă de creştere a cererii laptelui în vederea producerii biocombustibililor biologici. Nu putem susţine o politică a energiei în defavoarea alimentelor. Nu putem susţine o politică a marilor ţări sau a marilor concerne sau companii precum Nestlé, care întreprind mişcări de înfometare în rândul ţărilor sărace. Spre exemplu, conform ultimului raport al Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură, milioane de hectare din pământul multor state din Africa au fost cumpărate de ţări precum Japonia, Coreea de Sud şi China pentru cultivarea de plante utilizate pentru producţia de combustibili biologici. Unde este moralitatea politicilor acestor state sau organizaţii care nu au o politică reală de întrajutorare a statelor sărace? Producem energie datorită biocombustibililor, dar mor de foame milioane de oameni în ţări sărace! Fiecare pilon are importanţa lui, mai mult, consider că este o strictă dependenţă între cele două fenomene.

Important este faptul că avem nevoie de un instrument care să-i ajute pe fermierii români să se organizeze mai bine, dincolo de asociaţii de producători, precum şi unul care să vegheze la reducerea speculei. Este necesar să conştientizăm faptul că orice decizie referitoare la creşterea cererii şi a consumului este importantă. Este util să ajutăm producătorii agricoli să aibă putere pe piaţă şi ca puterea să nu mai fie deţinută de marii distribuitori, de supermarketuri.

Aşadar, este important un sistem de asigurări, o reţea de siguranţă pentru fermieri, plătită de statul român, de fermierii înşişi, precum şi de Uniunea Europeană. În acest sens, Parlamentul European urmează să voteze în plen propunerea Comisiei Europene de extindere a perioadei de achiziţionare la intervenţie a laptelui, de la 31 august 2009 până la 28 februarie 2010.

În mod excepţional, Comisia va autoriza statele membre să efectueze până la 70% din plăţile directe către fermieri începând din 16 octombrie, în loc de 1 Decembrie. Prin urmare, s-ar putea plăti până la 15.000 euro pentru fermier până la sfârşitul lui 2010, scăzând eventuale ajutoare de minimis primite de fermierii în cauză.

Este esenţial ca aceste măsuri de sprijinire a pieţei, în special intervenţia publică, să continue să fie aplicate, atâta timp cât este necesar, pentru a se evita deteriorarea şi mai mare a preţurilor şi perturbarea pieţei comunitare.

Domnul Florin Ţurcanu:

"Bună ţară, rea tocmeală, mama ei de socoteală!"

Ne apropiem cu paşi repezi de o campanie electorală care va avea ca finalitate alegerea unui nou Preşedinte al României. Sper din tot sufletul, la fel ca alte mii de români, că ziua de 6 decembrie, cea a Sfântului Nicolae, apărătorul celor săraci şi prigoniţi, prietenul şi apărătorul pruncilor, se va îndura de neamul românesc şi ne va aduce un nou preşedinte care să conducă ţara spre "fenomenul renaşterii".

Spun acest lucru pentru că situaţia cu care se confruntă România la ora actuală este una fără precedent. Un grup de oameni, reuniţi într-o organizaţie de partid fără ideologie şi trecut istoric, dar cu interese comune, acelea de a distruge totul în jurul lor, nu fac altceva decât să-i umilească pe români, indiferent din ce categorie socială provin aceştia.

Se ţin cu mâna de fotoliile lor călduţe, fără a ţine însă cont că cei care le-au uşurat accesul către acestea. Nu ţin cont că cadrele didactice fac grevă sau ies în stradă şi protestează, că sistemul sanitar e în colaps, că pensionarii sunt pe punctul de a nu-şi mai primi pensiile, că există posibilitatea ca mii de oameni să nu-şi mai poată primi salariile, fie că lucrează la stat, fie că lucrează în sistemul privat. Interesul lor se situează deasupra tuturor.

Trăim cu speranţa că acest "preşedinte jucător" şi echipa lui de "11 magnifici", vor părăsi posturile pe care le deţin pe uşa din spate, pentru că dorinţa de respect a tuturor românilor va triumfa în faţa obscurităţii situaţiei precum binele triumfă întotdeauna în faţa răului.

Va sosi cu siguranţă momentul în care vom avea un preşedinte al ţării, al tuturor românilor, nu un preşedinte de partid care conduce o ţară şi, totodată, vom avea un prim ministru, stăpân pe picioarele sale şi nu o "curea de transmisie" a unui grup de interese.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Guvernul Băsescu - Boc este neconstituţional şi nelegitim"

În ultimele zile, am auzit o mulţime de bazaconii rostite cu dezinvoltură, cum ar fi faptul că PSD şi PNL vor să arunce ţara în haos sau pregătesc o lovitură de stat, că parlamentarii PSD şi PNL îşi apără pensiile speciale şi toţi politicienii - cu excepţia PD-L-iştilor, desigur - sunt creaţia "sistemului ticăloşit".

Am mai aflat că Guvernul Boc II munceşte de zor pentru binele poporului, dar poporul nu înţelege acest lucru şi organizează proteste fără precedent.

Prin urmare, consider că este datoria mea de parlamentar să fac câteva precizări.

PSD susţine moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Băsescu - Boc nu pentru că social-democraţii apără pensiile speciale ale parlamentarilor, ci din simplul motiv că acest Guvern este neconstituţional şi nelegitim.

Singurul obiectiv al actualului Executiv este fraudarea alegerilor prezidenţiale!

Guvernul Boc II reprezintă un instrument în mâna preşedintelui Băsescu şi este incapabil să scoată ţara din criză. În fiecare zi, 800 de români îşi pierd locurile de muncă. În Oltenia, situaţia este extrem de gravă, rata şomajului atingând 12,8% în Mehedinţi, 10,7% în Dolj, 9,8% în Gorj. Concedierile în masă din sectorul public vor agrava criza socială. Absorbţia fondurilor europene merge chiar sub nivelul minim aşteptat, iar potenţialii investitori sunt alungaţi de instabilitatea politică declanşată de Traian Băsescu. Guvernul Boc II ignoră realitatea şi aruncă efectele crizei în spatele milioanelor de români.

75% dintre români cred că România merge într-o direcţie greşită. Desigur, responsabilitatea revine întregii clase politice, responsabilitatea este a fiecăruia dintre noi, cei aleşi în Parlamentul României, dar actualul Executiv nu ne oferă niciun motiv să credem că este interesat de problemele sociale şi de combaterea crizei.

În acest moment, este clar pentru toată lumea că avem nevoie de un nou guvern, un guvern de buni specialişti, care să gestioneze treburile ţării, să ofere predictibilitate şi coerenţă unui plan de relansare economică şi să asigure un climat corect al derulării alegerilor prezidenţiale.

PSD a solicitat suspendarea Robertei Anastase din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor nu pentru că social-democraţii apără pensiile speciale ale parlamentarilor, aşa cum a spus domnia sa, ci pentru că doamna Anastase nu cunoaşte prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor şi a avut o atitudine abuzivă, blocând dezbaterile privind Raportul "Udrea". Însă doamna Anastase vede în jur tot soiul de conspiraţii şi face declaraţii lacrimogene, după modelul candidatului-poet Traian Băsescu, pozând în victimă.

Este momentul să lămurim şi problema pensiilor speciale, invocate de PDL în orice împrejurare.

PSD este de acord cu eliminarea pensiilor speciale şi orice acuzaţii pe această temă sunt demersuri politicianiste. Subliniez încă o dată: nu dorim pensii speciale pentru parlamentari.

Potrivit obligaţiilor asumate faţă de Fondul Monetar Internaţional, până la sfârşitul lunii decembrie a.c. trebuie să avem o Lege a pensiilor, o lege bună, echitabilă, complexă, dezbătută cu seriozitate, discutată cu partenerii sociali.

Emil Boc a anunţat că vrea să îşi asume răspunderea pe o lege extrem de importantă pentru a distrage atenţia de la problemele grave cu care se confruntă românii şi pentru a-şi asuma rolul de reformator al statului.

Nu există nici un motiv pentru ca guvernul să-şi asume răspunderea pe această lege. Guvernul Boc II a aruncat pe piaţă un proiect de lege care poate face mai mult rău decât bine.

PSD se opune unei egalizări a vârstei de pensionare între bărbaţi şi femei, în următorii zece ani. A vorbit vreun membru al acestui mini-cabinet Boc măcar cu două-trei femei din România despre această problemă? Nu putem să luăm astfel de decizii fără să ţinem cont de calitatea vieţii, de condiţiile în care femeile din România muncesc şi îşi cresc copiii şi nepoţii. Nu putem să adoptăm reglementări importante pentru viaţa oamenilor fără să ne consultăm cu oamenii.

Este nevoie de o lege unitară care să repare nedreptăţile din sistemul actual de pensii, dar care să nu producă noi dezechilibre. PSD nu va accepta modificarea modului de calculare a punctului de pensie. Ne-am angajat că vom ridica punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie, iar schimbarea modului de calcul, în raport cu inflaţia sau cu alte criterii, înseamnă îngheţarea pensiilor şi ar fi o lovitură dată oamenilor care au muncit în această ţară. În plus, este cinic să stabileşti vârsta de pensionare la 65 de ani, cât timp în România speranţa medie de viaţă este în jur de 70 de ani.

Soluţia corectă pentru situaţia dificilă a bugetului pensiilor nu este să-i obligi pe oameni să muncească până la adânci bătrâneţi, ci să măreşti numărul de cotizanţi prin reducerea muncii "la negru", să creezi locuri de muncă stabile şi plătite decent, să păstrezi forţa de muncă în ţară. Însă la aceste lucruri nu se pricepe domnul Boc, care uită că asumarea este o procedură de excepţie într-o ţară democratică normală. Domnul Boc se pricepe, în schimb, să strângă semnături şi fonduri pentru campania electorală a lui Traian Băsescu.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

«"Guvernul 2 în 1" nu încetează, nici în al doisprezecelea ceas, să distrugă»

Fără susţinere politică, minor şi minoritar până la ridicol, domnul Boc a reuşit, în numai câteva săptămâni, să mintă românii, să îi îndatoreze şi să îi învrăjbească cât pentru şapte generaţii.

Între ultimele momeli electorale pe care distinsul premier, în loc de locuri de muncă şi salarii decente, le serveşte tuturor românilor amintesc doar una: cea a legii pensiilor, pe care, vă asigur, doar declarativ susţine că ar dori să şi-o asume.

Legea nu este proastă, este foarte proastă.

Cu mintea odihnită, premierul a omis, înainte de a ne pecetlui viitorul fixând la 65 de ani vârsta de pensionare, să se intereseze care este şi speranţa de viaţă a românilor.

Susţine că unul dintre principiile care stau la baza legii este imprescriptibilitatea, dar nu are niciun stres să corecteze, în minus, pensiile deja stabilite.

Încearcă să adune, leu cu leu, tăind din veniturile românilor, dar aruncă pe fereastră, cu dezinvoltură de nabab, miliarde şi miliarde pentru ministere inutile, spectacole pe scene scumpe, clipuri de promovare a "ştie dumnealui" cui, parcuri şi, desigur, vizite de lucru fix în campanii electorale... Şi lista risipei fără margini ar putea continua.

După ce a aruncat ţara în haos asumându-şi răspunderea pe legea salarizării (care...răspundere, domnule Boc? Ce să vă facem dacă ajungem cu p.i.b.-ul sub nivelul mării? Vă punem la gazeta de perete şi scriem "nu faceţi ca el!"), acum premierul susţine că doreşte, tot prin asumare, să "rezolve" şi problema pensiilor... nesimţite (epitetul nu îmi aparţine!), de care beneficiază, în primul rând, parlamentarii.

Să fim serioşi! Dacă voia, într-adevăr, acest lucru putea foarte bine să mai dea o ordonanţă de urgenţă, aşa cum a mai dat.

În realitate, pe domnul Boc îl doare în cot de chestiunea asta. Ce îşi doreşte dumnealui este să fie perceput de votanţi ca un soi de Sfântu Gheorghe care se luptă cu Balaurul 322, care este Parlamentul României: "Vedeţi, oameni buni! De-asta vreau eu, justiţiarul, să îl reduc de la două camere la garsonieră confort doi cu vedere spre Cotroceni!"

M-am săturat de manipulare, m-am săturat de gafe ambalate în poleiala grijii pentru ţărişoară!

Vreau să trăiesc într-o ţară normală, vreau să ating măcar speranţa de viaţă dată de statistici şi, pentru asta, voi face doi paşi importanţi: voi vota moţiunea de cenzură şi pe 22 noiembrie nu voi mai vota ca acum 5 ani.

Domnul Florin Iordache:

"Necesitatea unui Guvern legitim pentru România"

La terminarea alegerilor parlamentare şi după aflarea rezultatelor definitive în decembrie 2008 s-a constituit coaliţia pentru România, formată din PD-L şi PSD.

Domnul preşedinte Traian Băsescu l-a desemnat iniţial pe Theodor Stolojan iar apoi pe Emil Boc drept prim-ministru. Domnia sa a venit în faţa Parlamentului cu un Executiv format din PD-L şi PSD în părţi egale, care a fost votat cu o largă majoritate.

După revocarea domnului Dan Nica şi ieşirea PSD de la guvernare este evident că s-a schimbat compoziţia Guvernului.

În aceste condiţii, este normal ca domnul Emil Boc să vină în faţa Parlamentului pentru un nou vot.

Numai în acel moment vom şti care este, dacă este, majoritatea guvernamentală şi parlamentară.

Apropierea alegerilor prezidenţiale din 22 noiembrie creează o miză şi mai mare, dar înainte de toate Guvernul trebuie să aibă legitimitate, care este dată de votul Parlamentului.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Şi copiii autişti au dreptul la o viaţă normală"

Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologică, tulburarea "centrală" dintr-un întreg spectru de tulburări de dezvoltare. spectrul tulburărilor autiste (autism, sindrom Asperger şi tulburări prevazive de dezvoltare nespecificate altfel) prezintă o largă varietate de manifestări clinice, presupuse a fi rezultatul unor disfunctionalităţi de dezvoltare multifactoriale ale sistemului nervos central sau genetice. Autismul este, în primul rând, o tulburare de comunicare, de relaţionare cu cei din jur şi nu un handicap intelectual. Este a treia tulburare în rândul celor mai comune tulburări de dezvoltare, după retardul intelectual şi paralizia cerebrală.

În România nu există nici o statistică privind numărul de persoane cu autism (copii, tineri, adulţi), însă dacă se ia în considerare faptul că, în 2003, la Congresul Internaţional Autism Europa de la Lisabona, cercetătorii vorbeau de o prevalenţă de 10/10.000 pentru autismul clasic, 60-70/10.000 pentru toate tulburările pervazive de dezvoltare, se poate spune că din cele peste 6 milioane de copii ai României, aproximativ 6000 ar avea autism clasic, iar circa 36000-42000 TPD.

Considerăm că cea mai mare parte din aceşti copii sunt încă nediagnosticaţi şi nu a existat până acum nici un interes special şi eforturi conjugate ale agenţiilor/ministerelor de resort în realizarea unui plan, strategii naţionale privind identificarea, evaluarea, diagnosticarea şi intervenţia timpurie în cazul copiilor cu autism sau de creare a unui plan naţional educaţional sau de oportunităţi educaţionale care să ţină seama de caracteristicile lor specifice de învăţare, respectiv planuri de servicii adecvate tinerilor şi adulţilor cu autism, planuri care să aibă corespondent şi în realitate.

Ceea ce îngrijorează este faptul că marea majoritate a copiilor, neavând un diagnostic sau având unul incorect, dar chiar şi dintre cei cu diagnostic corect, sunt în afara oricărei forme de terapie, educaţie sau beneficiază chiar de tratamente sau educaţie greşite.

Consecinţa acestui fapt este reducerea drastică, până la eliminare, a şanselor de dezvoltare a copilului, prin neacordarea de şanse egale la dezvoltare ulterioară, dependenţa maximă sau totală de un adult, izolarea, marginalizarea, sărăcia, disperarea familiilor persoanelor cu autism.

Autismul şi problematica persoanelor cu autism sunt puţin cunoscute în România, iar nevoile acestor persoane nu sunt satisfăcute, serviciile sunt neadecvate, situaţia lor fiind adesea dramatică. Exista la aceasta oră metode şi terapii de reabilitare care le oferă celor a căror viaţă este marcată de autism posibilitatea de a se educa şi dezvolta, dar acest lucru este posibil doar în cazul în care asistenţa oferită este cât mai timpurie, profesionistă şi intensivă, oferită în cadrul comunităţii. Lipsa, însă, a asistenţei adecvate, potrivite nevoilor lor specifice (servicii de diagnosticare, evaluare, de intervenţie timpurie, de terapie şi educaţie adecvate, servicii sociale, de angajare în muncă şi menţinere a locului de muncă, de recreere) înseamnă negarea oportunităţilor de dezvoltare a acestor persoane şi de participare în comunitate.

Potrivit documentelor internaţionale pe care şi România le-a ratificat, copiii cu nevoi speciale au drepturi egale cu toţi ceilalţi copii: dreptul la recuperare, la şanse egale în educaţie, la servicii de sprijin adecvate, adaptate nevoilor fiecăruia, care să le asigure progresul, conform potenţialului individual, pentru că fiecare copil are potenţial de recuperare.

Cu sprijin adecvat, timpuriu şi intensiv, starea unui copil cu tulburări din spectrul autist poate fi ameliorată semnificativ. Pentru a acorda însă acest sprijin, este nevoie ca un medic să identifice cât mai precoce semnele care îl pot situa în spectrul autist şi să recomande un plan de intervenţie individualizat.

Conform noilor studii, pediatrii recomandă cu tărie evaluarea precoce pentru autism în rândul copiilor până la 2 ani, chiar de două ori până la această vârstă, deoarece simptoamele autismului se agravează cu timpul, cei afectaţi îşi pierd treptat toate abilităţile şi pot deveni violenţi şi autoagresivi şi, de cele mai multe ori, ajung să fie instituţionalizaţi.

Se recomandă efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului, cu ocazia consultaţiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sănătăţii copiilor. Această politică îi ajută pe medici să identifice semnele de autism într-un stadiu timpuriu al evoluţiei, favorizând copilul să-şi atingă potenţialul său maxim.

În cazul în care se recunoaşte prezenţa unei întârzieri în dezvoltare la un copil, testările ulterioare îl pot ajuta pe psihiatru să determine dacă această problema este legată de autism, de altă tulburare pervazivă de dezvoltare sau de o afecţiune cu simptoame similare.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua internaţională a prevenirii catastrofelor naturale"

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat în decembrie 1989 şi ianuarie 2002, rezoluţii prin care s-a stabilit că a doua zi de miercuri din luna octombrie să fie desemnată Ziua Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale, ca mijloc de promovare a unei culturi globale cu privire la reducerea efectelor dezastrelor naturale - inclusiv prevenirea acestora, atenuarea efectelor şi pregătirea împotriva dezastrelor.

Anul acesta, Ziua Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale este marcată pe 14 octombrie.

Trebuie spus faptul că 90% din toate calamităţile naturale sunt legate de vreme, climă şi apă. Statistica din ultimul deceniu arată că numărul total de calamităţi naturale au tendinţă de creştere atât după intensitate, cât şi după frecvenţa lor. Schimbările climei la scară globală şi regională contribuie la accentuarea intensităţii şi creşterea frecvenţei fenomenelor şi proceselor periculoase ca seceta, aversele de ploaie, inundaţiile etc.

România este unul dintre statele care prezintă un risc foarte ridicat de producere a unor dezastre naturale, pe acelaşi loc cu Afganistanul, Guatemala, Iranul, Pakistanul, Peru, Filipine şi Uzbekistan.

Ţara noastră s-a confruntat în ultimii ani cu fenomene de secetă acută, inundaţii devastatoare de pe urma cărora a suferit pagube materiale şi victime umane. Astfel de calamităţi pot fi prevenite prin acţiuni ferme ale tuturor celor care au atribuţii în acest domeniu, de la autorităţi centrale şi locale şi până la fiecare cetăţean. România trebuie să-şi refacă sistemul de irigaţii şi să-l dezvolte, trebuie să facă împăduriri pentru a preveni inundaţiile sau deşertificarea în anumite zone din sudul ţării, trebuie să amenajeze bazinele hidrografice şi multe altele.

In acelaşi timp există riscul producerii unor dezastre naturale care nu pot fi prevenite, de exemplu cutremure de pământ, dar pentru care putem să pregătim instruirea unor colectivităţi de oameni cu manierele comportamentale în caz de cutremur - militarii, jandarmii, poliţiştii, salariaţii din transporturi, energetică, chimie, gaz metan, studenţi, elevi s.a. Pentru aceştia ar trebui redactate instrucţiuni pentru caz de cutremur, pentru fiecare categorie socială.

Uniunea Europeană finanţează protejarea naturii prin intermediul Programului Operaţional POS Mediu elaborat pentru protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, dar şi pentru dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene. Bugetul total al POS Mediu pentru perioada de programare 2007-2013 este de aproximativ 5,6 miliarde euro şi nimic nu ne împiedică să facem proiecte pentru a accesa aceşti bani.

Ştim ce trebuie să facem, ştim cum trebuie să facem, dar, din păcate, nu facem mai nimic pentru reducerea riscului producerii dezastrelor naturale.

Stimaţi colegi, prefer să trag un semnal de alarmă astăzi, de Ziua Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale, decât să ajungem în situaţia de a suferi alte pagube economice şi pierderi de vieţi umane în viitor. Îmi exprim convingerea că împreună Parlament, Guvern şi autorităţi locale putem să luăm măsurile necesare pentru reducerea riscului dezastrelor naturale.

Domnul Adrian Mocanu:

Declaraţie politică despre "Respect şi responsabilitate"

Grupul Realitatea-Caţavencu a lansat joi, 1 octombrie a.c., campania "Noi Vrem Respect", un demers menit, în opinia celor ce au lansat-o, să determine clasa politică, Guvernul, autorităţile şi instituţiile publice să ia măsurile necesare pentru rezolvarea adevăratelor probleme cu care se confruntă cetăţenii României.

Respectul este cel mai important lucru în comunicarea interumană. Respectul este un concept definitoriu al civilizaţiei. Din cele ce am auzit şi am văzut în legătură cu această campanie, ne creează senzaţia că trăim într-o societate anomică, care a părăsit valorile morale esenţiale. Această campanie ne prezintă o Românie în agonie socială şi economică. Foarte mulţi oameni nu realizează că situaţia se va înrăutăţi în scurt timp, dacă mergem pe aceeaşi tendinţă de a discredita tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Totodată, campania scoate în evidenţă faptul că, în acest moment, societatea e învrăjbită şi între categorii socio-profesionale: judecători, medici, profesori, sindicalişti, patroni, bugetari şi cei ce lucrează în mediul privat.

A cere emfatic respect nu conduce la rezolvarea crizei din ţara noastră. De aceea, consider că acestei campaniei îi lipseşte partea a doua: ce trebuie să faci pentru a merita respectul pe care îl ceri. Cererile acelea răstite de respect, care întrerup programele televiziunii "Realitatea", scot în evidenţă un singur lucru: pentru a trăi mai bine este suficient să ceri respect.

Pentru mine, ca să beneficiezi de respect presupune nu doar să-l pretinzi, ci să-l acorzi şi să lupţi pentru el. Regret faptul că noţiunea de respect, împreună cu ideea de valoare care stă la baza ei, sunt demonetizate printr-o campanie condusă împotriva politicienilor şi instituţiilor şi nu spre efectul benefic al acestui concept pentru care trebuie să luptăm cu toţii. Câtă vreme nu există autorespect - şi prin asta înţeleg sinceritate şi corectitudine în autoevaluarea personală - degeaba cerem altora să ne respecte. Abia atunci când vom fi în stare să aplicăm în evaluarea pe care o facem aceeaşi unitate de măsură, atât asupra propriei persoane, cât şi a celor de lângă noi, vom merita respect. Poate că alte popoare, pe care le admirăm astăzi, fără iluzia de a putea fi la fel ca ele, pur şi simplu au început mai demult să facă acest lucru ...

Despre respect, venerabilul înţelept chinez Lao Tzu spunea: "Când eşti mulţumit să fii pur şi simplu tu însuţi şi să nu te compari cu ceilalţi, toţi te vor respecta".

Încă mai cred că din această criză am putea ieşi şi cu un avantaj. Am putea să decantăm fără prea mari eforturi toate carenţele societăţii noastre. Am putea să ne reaşezăm valorile. Am putea să învăţăm să respectăm toate categoriile socio-profesionale pentru că au aceeaşi valoare: sunt formate din oameni. Individul ar trebui să fie în centrul sistemelor noastre de sănătate, educaţie, administraţie şi ar trebui să i se acorde maximul de respect.

Ca şi cetăţenii pe care-i reprezint, din colegiul unde am fost ales şi eu vreau să trăiesc într-o ţară normală, să am un trai civilizat, să fiu respectat pentru ceea ce sunt şi nu pentru banii mei sau pentru puterea politică, să am un viitor în care să-mi cresc copiii cu bucurie şi să nu-mi fie teamă pentru viitorul lor.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Băsescu şi Boc în duet duc ţara în faliment"

Românii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi de direcţia spre care se îndreaptă ţara, în timp ce Guvernul mimează acţiunile de combatere a crizei economice. În timp ce miniştrii cabinetului Băsescu-Boc au drept principal obiectiv înlocuirea demnitarilor propuşi de Partidul Social Democrat, Fondul Monetar Internaţional face prognoze sumbre pentru viitorul României. FMI a revizuit în urcare prognoza privind deficitul bugetar pentru 2011, de la 2,7% la 4,2% din p.i.b., iar bugetul ar urma sa înregistreze un deficit de 7,3% în acest an şi de 5,9% anul viitor.

Mai mult, şomajul va urca în acest an de la 8,9% la 9,6%, ceea ce înseamnă că aproape 1 milion de români vor rămâne fără serviciu. Patru din zece români apţi de muncă nu au o slujbă, iar cei care merg totuşi la serviciu câştigă mai puţin. În fiecare zi, 800 de români îşi pierd locurile de muncă, iar un sfert dintre români nu mai au cu ce să îşi plătească ratele la bancă. Angajaţii din sectorul public s-au trezit cu o lege a salarizării unice superficială şi incompletă, adoptată pentru a-i face hatârul preşedintelui. Acum, Guvernul propune o lege a pensiilor făcută în pripă, aplicând aceeaşi metodă.

Acesta este tabloul României de astăzi, cu oameni îndreptăţiţi să iasă în stradă, să ceară socoteală şi să spună răspicat că aşa nu se mai poate. În tot acest timp, preşedintele Traian Băsescu şi secundul său Emil Boc se încăpăţânează să vadă realitatea. PD-L propune un plan dezastruos pentru România. Traian Băsescu şi-a dat deja dovada competenţei sale economice, avansând în cercurile sale strâmte ideea de a creşte t.v.a. la 25% de la 1 ianuarie, de a disponibiliza 300.000 de oameni din sectorul de stat, dar şi un curs de 5 lei pentru un euro. Viziunea sa economică se traduce în sărăcie, şomaj şi faliment. Majorarea t.v.a. la 25% începând cu 1 ianuarie ar afecta tot categoriile defavorizate, precum pensionarii, agricultorii, muncitorii, profesorii şi pe toţi cei cu venituri reduse. Ţara noastră este deja la coada clasamentului Uniunii Europene în ceea ce priveşte nivelul de trai, dar oare unde am mai putea coborî.

Actualul preşedinte declara cu nonşalanţă că nici el şi nici Executivul nu şi-au propus să scoată ţara din criză, ci doar să îndulcească durerea românilor. Dacă ar fi spus răspicat acest lucru anul trecut, PSD nu ar fi acceptat să intre la guvernare cu parteneri deja resemnaţi şi fără viziune. Şeful statului a recunoscut astfel eşecul mandatului său, dar din păcate milioane de români vor trebui să ducă în spate nerealizările sale şi ale celor susţinuţi de el.

După cinci ani de haos şi promisiuni neonorate a venit vremea schimbării. Scandalul din cadrul clasei politice, dezbinarea creată între tineri şi vârstnici, între bugetari şi angajaţii din sectorul privat, haosul din administraţia locală nu reprezintă un proiect de viitor cu care Traian Băsescu să mai poată păcăli electoratul român.

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Băsescu ne face de râs în faţa UE"

Guvernul PDL şi dirijat de Băsescu a găsit, în cele din urmă, un candidat pentru funcţia de comisar european. Asta abia după ce Comisia Europeană l-a tras de urechi pe Băsescu, mai întâi discret, iar apoi în mod oficial, să trimită trei nominalizări de coloraturi politice diferite. Băsescu tot ca el a făcut: a propus un singur om.

Decizia lui Băsescu de a lansa această nominalizare cu o zi înainte de supunerea la vot a moţiunii de cenzură nu face decât să pună într-o lumină proastă România şi chiar pe domnul Dacian Cioloş. Acesta este un om competent şi merită să fie nominalizat pentru funcţia de comisar european, însă a devenit o victimă a jocurilor politicianiste practicate de preşedinte. De ce? Foarte simplu: numirile făcute de un Executiv ilegal sunt, la rândul lor, ilegale. Este inadmisibil ca Băsescu să îi târască şi pe cei care ne pot reprezenta în Europa în stratagemele sale.

Cel mai important aspect al întregii chestiuni rămâne faptul că am scăzut mult în ochii Uniunii Europene. Mai întâi, pentru că Băsescu a tergiversat nominalizările, iar apoi, fiindcă nu au fost propuse trei nume pentru acest post. Să nu uităm că între timp Băsescu a fost ocupat să răstoarne scena politică românească, instaurându-şi ilegal propriul Guvern monocolor. Toate semnalele pe care Băsescu le-a trimis către Europa în ultimele săptămâni au scăzut profund încrederea instituţiilor europene în România. Iată de ce suntem acum pe punctul de a pierde portofoliul agriculturii. Încă un "serviciu" pe care ni-l face Băsescu înainte de a părăsi fotoliul de la Cotroceni.

Domnul Ioan Munteanu:

"Încă o moţiune de cenzură. La ce bun?"

O nouă moţiune de cenzură şi aceeaşi incertitudine din totdeauna. Şi asta pentru că niciodată după 1989 Parlamentul României nu a reuşit să trimită "acasă" vreun guvern prin această procedură "democratică". De fiecare dată au existat - printre cei care susţineau moţiunea de cenzură - destule persoane care au trădat sau s-au eschivat de la vot, fără să păţească nimic. Mulţi dintre aceştia au dus-o chiar mai bine, trecând de la un partid la altul şi reuşind, astfel, să-şi păstreze mandatele de senator sau deputat. Concluzia? Aceşti trădători sunt primiţi cu braţele deschise de către celelalte partide, iar cei din anturajul lor beneficiază în permanenţă de tot felul de facilităţi şi de forme de protecţie. Iar de la ei şi până la imaginea tot mai proastă a Parlamentului în ochii cetăţenilor nu-i decât un pas foarte mic. Pe lângă prejudiciul de imagine pe care însuşi preşedintele Băsescu l-a creat, toţi aceşti indivizi n-au făcut altceva decât să discrediteze în ochii românilor instituţia Parlamentului.

În altă ordine de idei, dezbaterile zilnice ale analiştilor politici şi ale unor alţi politicieni prezenţi non-stop pe ecranele televizoarelor, nu fac altceva decât să distragă atenţia oamenilor de la subiectele de larg interes cetăţenesc.

Iată de ce nu am încredere deloc în ceea ce sa va întâmpla astăzi în Parlament. Parlamentarii PNL, PSD şi UDMR au 278 de voturi, cu 42 mai multe decât este necesar pentru ca moţiunea să treacă, dar există destui deputaţi şi senatori care nu doresc să voteze în favoarea moţiunii. Astfel, PSD şi PNL se tem că vor exista destui dezertori, că mulţi dintre cei pe care se contează vor lipsi "motivat", vor fi plecaţi din ţară sau se vor îmbolnăvi subit.

Efectul? Va fi un vot deschis doar din partea proştilor, a celor disciplinaţi, care respectă regulile jocului şi care îşi respectă promisiunile făcute cetăţenilor din circumscripţiile lor.

În realitate, e vorba de o batjocură şi de o sfidare neruşinată din partea unui număr mic de atotputernici ai zilei care decid după bunul lor plac şi calcă în picioare sistemul democratic din România.

Îmi doresc din tot sufletul ca ziua de 13 octombrie în Parlamentul României să contrazică aceste prevederi sumbre ale unui deputat care mai crede în misiunea sa.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Sănătatea este importantă pentru Băsescu - PD-L?"

Anul 2009, am spus-o deseori, este cel mai greu din ultimii 10 ani pentru cetăţeanul bolnav sau care are nevoie de servicii medicale.

Anul 2009 este anul în care fondurile au fost tăiate din cauza incompetenţei guvernului care nu a reuşit să atenueze efectele crizei economice şi, în consecinţă, a afectat încasările la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, dar şi fondurile alocate de la bugetul statului.

Anul 2009 este anul în care sănătatea nu mai este prioritate naţională, în care sănătatea este numai invocată, dar nu şi în realitate...

Anul 2009 este cel în care s-au blocat programele naţionale de sănătate, care în ultimii doi ani începuseră să funcţioneze foarte aproape de aşteptările oamenilor...

Anul 2009 este anul când nu se mai pot asigura salariile, şi aşa mici, ale personalului medical, fără să ne gândim că vom mai pierde alţi şi alţi medici şi asistenţi medicali, lăsând românul fără asistenţă medicală...

Anul 2009 a readus în spitale lipsa acută a medicamentelor şi materialelor sanitare, cumpărate de bieţii bolnavi, dacă au bani, dacă nu se chinuiesc chiar în spitale care asistă neputincioase...

Anul 2009 este anul când practic s-au reintrodus plafoanele la farmacii, umilind iar bolnavii care stau la cozi şi nu găsesc medicamente...

Anul 2009 este cel în care nu s-a mai demarat nici o acţiune importantă de investiţii, deşi se ştie că majoritatea spitalelor nu corespund criteriilor minimale de funcţionare, că nu există suficiente cabinete medicale în ambulatoriul de specialitate, că nu sunt bani pentru nici o reparaţie...

Anul 2009 a reprezentat anul când s-a renunţat la managementul profesionist şi s-a acceptat cumulul de funcţii, cu efecte negative asupra conducerii spitalelor universitare...

Anul 2009 este, după cum se vede, un pas mare înapoi, în loc să se facă eforturi pentru continuarea reformei, pentru îmbunătăţirea activităţii sistemului medical...

Anul 2009 trebuie să însemne plecarea unui guvern antinaţional, antieconomic, antisocial!

Domnul Petru Movilă:

"O moţiune de râsul curcilor"

În aceste zile, mulţi români au descoperit ceea ce ar fi trebuit să ştie de foarte mult timp: PSD este un partid duplicitar. Incapabili să lupte în opoziţie, dar neputincioşi în a asigura actul guvernării, psd-iştii joacă din nou la două capete. Şi-au exersat "talentul" încă din anii '90, terorizându-i pe ţărănişti, l-au rafinat, şantajându-i pe liberali între 2007-2008, şi vor să-l ducă pe noi culmi ale ipocriziei politice în acest sfârşit de an electoral.

Oare pe cine vrea să păcălească din nou PSD, anunţându-şi sprijinul pentru moţiunea de cenzură iniţiată de PNL? Şi împotriva cui se "revoltă" acum psd-iştii?

Să fie vorba de starea dramatică din agricultură? De nenorocirea din Sănătate? De criza din Învăţământul românesc? De catastrofa de la Mediu? Sau de debandada din Ministerul de Interne?

Am crede că aşa este, dacă i-am suspecta pe psd-işti de o minimă coerenţă în discursul politic. Dar, ultimele nouă luni, în care reprezentanţii PSD au asigurat taman conducerile ministerelor de mai sus, ne-au dovedit că acest partid nu ştie ce face. Şi nu face pentru că nu ştie decât să mintă.

România suferă din cauza acestui partid al corupţilor, care a cancerizat societatea în care trăim. Moştenirea PSD este atât de otrăvită încât avem nevoie urgentă de o operaţie de extirpare a răului. Prin urmare, demersul PSD, de a da un vot de blam propriilor miniştri, ar fi doar ridicol dacă situaţia României nu ar fi atât de gravă.

Boala României se numeşte PSD.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Mulţumesc, ARIS! 2002-2009"

Curierul Naţional din 3 iunie a.c. publica articolul "Investiţiile străine rămân salvarea României", în care Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), referindu-se la activitatea ARIS, declara: "Deocamdată cifrele sunt optimiste, volumul investiţiilor străine s-a plasat la o cotă ridicată în primul trimestru, ceea ce ar trebui să ne bucure. Avem o lege care încurajează investitorii străini, şi, în plus, avem şi promisiunile marilor investitori străini din România, că-şi vor menţine liniile de finanţare. Sunt investitorii de la Titu, de la Ford, Pirelli, CEZ, Petrom care vor să-şi continue investiţiile în România, ceea ce este un lucru foarte bun pentru noi".

Având în vedere trendul descendent al fluxului de ISD la nivel mondial, Raportul UNCTAD - "Investment Policy Developments In G-20 Countries", din 08 iulie 2009, recomanda ţărilor dezvoltate, şi cu atât mai mult ţărilor în curs de dezvoltare, în contextul economic actual mai mult decât oricând, intensificarea activităţilor de promovare pentru atragerea capitalului străin în economie în vederea redresării economice, reluării creşterii şi asigurării stabilităţii macroeconomice, ca şi pentru păstrarea şi extinderea investiţiilor existente.

Paradoxal totuşi, chiar dacă nu au trecut decât câteva luni de atunci, despre ARIS se vorbeşte acum la trecut!

ARIS (Agenţia Română pentru Investiţii Străine) a fost organismul guvernamental care a promovat imaginea României şi climatul investiţional autohton în mediile de afaceri internaţionale şi a oferit servicii de asistenţă investitorilor străini, în vederea atragerii, reţinerii şi creşterii volumului investiţiilor străine directe în economia romanească, rezultat al unui mediu de afaceri favorabil dezvoltării proiectelor de investiţii.

De la înfiinţarea sa, ARIS a fost poarta de intrare în România a partenerilor străini interesaţi în implementarea de proiecte de investiţii. În scurtul timp în care a funcţionat, ARIS a devenit o marcă a României, a mediului de afaceri, a climatului investiţional.

Printre cele mai importante realizări ale Agenţiei Române pentru Investiţii Străine se pot menţiona: înregistrarea unui flux de investiţii străine directe puternic ascendent în perioada 2002-2008, acordarea de asistenţă tehnică unui număr de 90 de proiecte de succes, cu o valoare de 4,2 miliarde euro, deţinerea preşedinţiei RRT - Investment Compact pentru perioada august 2003 - august 2004; numeroase acorduri de cooperare cu organizaţii similare, camere de comerţ bilaterale, centre de afaceri, instituţii specializate pe anumite domenii de interes pentru investitorii străini; membru al Asociaţiei Internaţionale a Agenţiilor de Promovare a Investiţiilor; sprijinirea activă a eforturilor României pentru obţinerea în perspectivă a statutului de membru OCDE, prin aderarea la Declaraţia privind Investiţiile Internaţionale şi Întreprinderile Multinaţionale; asigurarea funcţiei executive şi secretariatului tehnic în cadrul Punctului Naţional de Contact pentru aplicarea recomandărilor propuse de OCDE în Ghidul pentru Întreprinderi Multinaţionale.

În ceea ce priveşte evoluţia investiţiilor străine directe atrase de România:

• în perioada 1990-2002, când ARIS nu exista, acestea au avut valoarea de circa 8,5 miliarde euro;
• în perioada 2002 - 2009 au crescut cu 494,6%, atingând valoarea de 42,044 miliarde euro.

În anul 2007, din punct de vedere al numărului de proiecte de investiţii greenfield, România a fost noul lider din grupa noilor state membre ale Uniunii Europene, iar comparaţia volumului de fluxuri investiţionale cu ţările din regiune a plasat România pe locul al doilea după Polonia, în cadrul noilor state membre ale Uniunii Europene.

În anul 2008, fluxul de investiţii străine directe atrase de România a înregistrat cea mai ridicată valoare, 9.084 milioane euro, în creştere cu 25% comparativ cu anul precedent (7.250 milioane euro), ceea ce cataloghează anul 2008 ca fiind unul de excepţie în atragerea investiţiilor străine directe în economia României. Referitor la cumulul perioadei 2006-2008, România a atras în acest interval peste 48% din stocul de ISD al perioadei 1990-2008. Totodată, în perioada 2006-2008, România a devansat, ca total al ISD atrase, ţări precum: Bulgaria, ţările Baltice, Ungaria, Slovacia, Slovenia, dar şi Danemarca, Finlanda, Grecia, Luxemburg, Portugalia.

În primele şapte luni ale anului 2009, investiţiile străine directe atrase de România au înregistrat valoarea de 3097 milioane euro, având un pronunţat caracter macroeconomic, finanţând integral deficitul contului curent.

De la înfiinţare, cu sprijinul direct al ARIS au fost implementate 90 de proiecte de investiţii, cu o valoare totală de 4203 milioane euro, impactul social constând în crearea a 51.250 noi locuri de muncă. Realizările Agenţiei în această privinţă pot fi ilustrate cel mai bine prin utilizarea indicatorilor de eficienţă, respectiv la fiecare 1 euro cheltuit de la bugetul de stat în perioada 2002-2009, ARIS a adus 1347 euro. Având în vedere faptul că ARIS a funcţionat cu un număr maxim de 33 de posturi, se poate conchide că fiecare salariat al Agenţiei a creat 1553 noi locuri de muncă.

ARIS a acordat asistenţă tehnică pentru un număr de 77 proiecte de investiţii (inclusiv cele intrate in anul 2009), cu o valoare de 8,7 miliarde euro, impactul social preconizat fiind crearea a 35690 locuri de muncă.

ARIS a avut în vedere orientarea investitorilor şi către acele zone care nu au reuşit atragerea unui volum semnificativ de capital străin, care au oferit costuri operaţionale mai reduse şi disponibilitatea forţei de muncă, în încercarea de a contribui la dezvoltarea regională echilibrată a României. În acest context, merită amintite proiectele de investiţii implementate cu sprijinul ARIS in Moldova - Delphi Diesel (Iaşi), Egger (Rădăuţi), Soufflet(Buzău); Maramureş: - Natuzzi (Baia Mare), Weidmuller (Satu-Mare), Optibelt (Satu-Mare), pe lângă cele din Muntenia: Saint Gobain (Călăraşi), RTR (Titu - Dâmboviţa), Ericcson (Bucureşti) Microsoft (Bucureşti) Yazaki (Ploieşti), Calsonic (Ploieşti), Procter&Gamble (Urlaţi-Prahova), Makita (Brăneşti-Ilfov); Transilvania: Hutchinson (Braşov), Nokia (Cluj), SNR Roulments (Sibiu); Banat - Crişana: Sol-Plus (Timişoara), Zumtobel (Curtici-Arad), ERT Grupo (Curtici-Arad), HAI Casting (Arad)

În urma rezultatelor economice pozitive şi a fluxurilor de investiţii străine directe înregistrate în 2002-2003, a angajamentului Guvernului României de a atrage investiţiile străine în economie, la propunerea conducerii OCDE, Agenţia Română pentru Investiţii Străine, prin Preşedintele ARIS, a deţinut în 2003 şi 2004 preşedinţia RRT.

RRT era constituită din reprezentanţii Agenţiilor de Promovare şi ai altor organizaţii similare din ţările membre (Albania, Bosnia şi Hertegovina, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Moldova, România, Republica Federală Iugoslavia: Serbia şi Muntenegru) şi avea ca obiective întărirea capacităţii instituţionale pentru desfăşurarea unei activităţi eficiente a Agenţiilor de Promovare şi promovarea zonei Europei de sud-est ca mediu de afaceri cu oportunităţi pentru investiţii strategice.

Activitatea ARIS a fost evaluată periodic de către Banca Mondială, prin instrumentul GIPB (Comparaţie Globală asupra Promovării Investiţiilor) care determină poziţionarea eficientă a performanţelor agenţiilor de promovare a investiţiilor faţă de concurenţă la nivel regional şi mondial, cu privire la transpunerea celor mai bune practici în domeniul activităţii de promovare. Evaluarea a privit activitatea a 181 de agenţii naţionale şi 32 de agenţii locale de promovare a investiţiilor din lume. Conform raportului efectuat în anul 2009 cu privire la activitatea anului anterior, ARIS a înregistrat o performanţă foarte bună, având un procentaj de 62%, care o situează peste media regională de 51%, în urcare cu 27 de procente comparativ cu Raportul GIPB 2006.

Unul dintre cele mai importante instrumente de lucru ale OCDE îl reprezintă Declaraţia pentru Investiţii Internaţionale şi Intreprinderi Multinaţionale,adoptată în 1976, reprezentând un angajament al ţărilor membre în domeniul politicilor investiţionale, privind îmbunătăţirea climatului economic şi de afaceri, încurajarea contribuţiilor pozitive din partea companiilor multinaţionale, minimizarea şi ulterior rezolvarea dificultăţilor care pot apărea în urma funcţionării acestora în economiile respective. România a aderat la Declaraţie în aprilie 2005, din grupul de lucru făcând parte şi ARIS, unul din angajamentele asumate de ţara noastră fiind înfiinţarea Punctului Naţional de Contact(PNC).

Prin Hotărârea Guvernului nr. 420 din 12 mai 2005 a fost înfiinţat PNC responsabil pentru încurajarea respectării Ghidului OECD pentru Întreprinderi Multinaţionale în context naţional şi pentru asigurarea diseminării acestuia comunităţii de afaceri şi altor medii interesate. În cadrul PNC, ARIS a deţinut funcţia executivă, asigurând şi Secretariatul Tehnic, sediul fizic al PNC fiind localizat în incinta ARIS. Principalele activităţi ale PNC au vizat: promovarea Ghidului OCDE şi a rolului PNC, prin intermediul creării şi actualizării site-ului dedicat PNC prin elaborarea de broşuri, scurte editoriale în reviste cu caracter economic, participare la diverse reuniuni cu caracter economic şi sindical, participare la lucrările Comitetului de Investiţii al OCDE, participare în cadrul OECD Investment Compact.

Exemple de proiecte de succes ARIS:

• RENAULT TECHNOLOGIE (cercetare-dezvoltare în domeniul auto) în valoare de 450 milioane euro, locaţia Titu, judeţul Dâmboviţa;
• RENAULT MECANIQUE (cutii de viteză) în valoare de 215 milioane euro, locaţia Mioveni, judeţul Argeş;
• SAINT - GOBAIN (producerea sticlei) în valoare de 110 milioane euro, locaţia Călăraşi;
• DELPHI DIESEL (componente auto) în valoare de 100 milioane euro, locaţia Iaşi;
• CALSONIC KANSEI (componente auto) în valoare de 100 milioane euro, locaţia Ploieşti;
• PROCTER & GAMBLE (SUA) în domeniul bunurilor de consum, în valoare de 70 milioane euro, locaţia Urlaţi, judeţul Prahova;
• NOKIA (echipamente de telecomunicaţii) în valoare de 60 milioane euro, locaţia Jucu, judeţul Cluj;
• CHINA TOBACCO INTERNATIONAL EUROPE (China) în industria tutunului, proiect în valoare de 30 milioane USD, judeţul Buzău;
• MICROSOFT EMEA (centru administrativ pentru suport tehnic), locaţia Bucureşti;
• ERICSSON (centru de furnizare servicii globale), locaţia Bucureşti.

România este atractivă pentru investitorii străini, chiar dacă trece prin momente mai grele.

ARIS a demonstrat cu prisosinţă că prin profesionalism s-a ajuns la performanţă, care a atras recunoaşterea internaţională.

Totuşi, Guvernul a decis desfiinţarea Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS), şi transformarea ei în direcţie specializată în cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

Indiferent de toate rezultatele înregistrate în scurta sa existenţă, ARIS a devenit deja istorie.

Pentru cine, pentru ce s-a renunţat la o structură a statului specializată în promovarea oportunităţilor de afaceri din ţara noastră ? De ce cabinetul Boc a luat hotărârea de a desfiinţa ARIS acum, când discutăm tot mai mult de promovare pe canale media internaţionale? Cu regret trebuie să spun că aş fi preferat ca această agenţie să fie trecută la Ministerul Turismului, fie şi numai pentru a avea accesul meritat pe canalele de promovare internaţionale. A fost mai uşor să fie desfiinţată de cel care se împăuna cu investiţia din parcul industrial de la Jucu şi care în mandatul său de prim-ministru a reuşit să determine investitorii străini să plece din România. Cât despre susţinerea mediului de afaceri de la noi, rezultatele sunt clare şi se văd în evoluţia indicatorilor macroeconomici.

Să fie această măsură de desfiinţare a ARIS o consecinţă a ceea ce prevede Programul de guvernare 2009-2012 la capitolul II, respectiv "Menţinerea atractivităţii investiţionale a României". Pentru Cabinetul Boc orice este posibil. Din păcate, munca acelor oameni şi rezultatele lor au devenit istorie.

Mulţumesc, ARIS, pentru ce ai făcut pentru România!

Domnul Angel Tîlvăr:

"Necesitatea reformării şi armonizării politicilor penale naţionale în vederea combaterii fenomenului infracţional în rândul minorilor"

Infracţionalitatea în rândul minorilor este un fenomen care a căpătat o amploare deosebită la nivelul întregii societăţi contemporane. Prevenirea şi combaterea delincvenţei juvenile constituie o preocupare permanentă a politicii penale din statele moderne. Evoluţia fenomenului a determinat creşterea interesului opiniei publice moderne faţă de minorul care săvârşeşte infracţiuni. Infracţiunile comise de către minori au crescut ca incidenţă şi au cunoscut o diversificare din punct de vedere al formei, apărând astfel noi tipuri de infracţiuni, precum cele de natură electronică. În prezent, atât reglementările normative existente în Codul penal în vigoare, cât şi modul de aplicare de către instanţele de judecată a sancţiunilor corespunzătoare faţă de minorii infractori necesită o adaptare, pentru a se alinia la noile orientări politice penale la nivel internaţional.

Modernizarea sistemului de justiţie penală pentru minori înseamnă, în primul rând, perfecţionarea cadrului legislativ în domeniu. Procesul presupune reglementări eficiente privind protecţia minorilor infractori, conforme cu cerinţele europene în materie, sub cele două aspecte esenţiale: prevenirea delincvenţei juvenile şi recuperarea minorului infractor prin modalităţi cât mai adecvate vârstei acestuia.

Activitatea de prevenire şi combatere a delicvenţei juvenile a constituit şi constituie, doamnelor şi domnilor, o preocupare permanentă de politică penală a statelor moderne în general, şi a statelor membre UE, în particular. Fenomenul infracţional în rândul minorilor ridică probleme specifice de prevenire şi de combatere, datorită unei multitudini de factori care conduc la adoptarea unui comportament infracţional de către minori - segment al populaţiei deosebit de vulnerabil, aflat în etapa formării personalităţii, uşor influenţabil, şi receptiv la stimulii externi (pozitivi sau negativi).

Este dificil de punctat cu exactitate factorii care determină apariţia şi dezvoltarea fenomenului delincvenţei juvenile, însă lipsa de repere a minorilor, lipsa de comunicare, lipsa de respect pentru principiile etice şi morale şi de evidenţiere a unor modele adecvate în cadrul familiei din care provin, din cauza absenţei frecvente a părinţilor, problemele psihopatologice asociate cu abuzul fizic şi sexual din partea unor persoane din anturaj sunt doar câteva dintre cauzele care favorizează dezvoltarea fenomenului de infracţionalitate juvenilă. De asemenea, alţi factori determinanţi în adoptarea de către minori a unei conduite necorespunzătoare cu normele legale şi de convieţuire socială sunt tendinţa pronunţată spre mimetism pe care o au tinerii în procesul de formare a personalităţii lor, tulburările de personalitate asociate cu consumul de alcool şi droguri, şi prezentarea de către mijloacele de informare în masă şi de paginile de internet a unor modele de violenţă absurdă, excesivă şi nejustificată, care conduc la banalizarea violenţei.

Parlamentul European a adoptat la data de 21 iunie 2007 "Rezoluţia privind delincvenţa juvenilă: rolul femeilor, al familiei şi al societăţii (nr.2007/2011(INI))".

Studiile efectuate atât la nivel naţional, cât şi la nivel comunitar au relevat faptul că delicvenţa juvenilă a înregistrat o creştere alarmantă în ultimele două decenii, atingând în prezent proporţii de masă, ajungându-se, astfel, la concluzia necesităţii reformării şi armonizării politicilor penale naţionale, în vederea combaterii fenomenului infracţional în rândul minorilor. În aceste condiţii, statele europene au subliniat faptul că fenomenul delincvenţei juvenile poate fi combătut în mod eficient numai prin adoptarea unei strategii integrate la nivel naţional şi la nivel european, care va cuprinde trei principii directoare: prevenţia, măsurile judiciare şi extrajudiciare, şi integrarea socială a delincvenţilor minori. În cadrul Reţelei europene de prevenire a infracţiunilor, înfiinţată în anul 2001, a fost creat un grup de lucru special pentru combaterea delincvenţei juvenile, care a început să elaboreze un studiu comparativ detaliat în cele 27 de state membre, studiu care va sta la baza viitoarelor evoluţii ale politicii Uniunii Europene în acest domeniu. În tratarea acestei probleme, accentul trebuind pus pe prevenirea săvârşirii de infracţiuni de către minori, prin politici ancorate în prezent şi adecvate, şi care să implice întreaga societate în procesul de formare a personalităţii minorilor, şi de adoptare de către aceştia a unui comportament conform cu normele juridice şi sociale actuale. Cadrul legislativ trebuie secondat de bune practici pentru a avea rezultatele garantate. Astfel că, este necesară însă punerea în aplicare, măcar în parte, a programelor europene de prevenire şi combatere a delincvenţei juvenile şi de reinserţie normală în societate a delincvenţilor şi a victimelor infracţiunilor, întreaga activitate trebuind să fie guvernată de principiile directoare trasate prin tratatele şi convenţiile internaţionale referitoare la protecţia drepturilor minorilor. Deşi mai avem mult de lucru în acest domeniu, înregistrăm şi semnale pozitive privind buna desfăşurare a activităţii legislative, dar şi a activităţii de prevenire şi de reintegrare socială. Înfiinţarea Serviciului de probaţiune, care şi-a dovedit, conform spuselor judecătorilor, pe deplin eficacitatea, cât şi Tribunalele pentru minori sunt doar câteva exemple ale activităţii legislative, care vor crea şi vor dezvolta alternative viabile la pedepsele cu închisoarea.

Doamna Adriana Diana Tuşa:

"Reducerea cheltuielilor bugetare în guvernarea Boc se face prin înfiinţarea de noi posturi de conducere "

"Guvernul pe care îl reprezint a fost consecvent. Reducerea cheltuielilor publice, a excesului de birocraţie a început din primele zile ale guvernării şi, aşa cum spuneam, face parte dintr-o strategie coerentă de reformă a statului român... Am blocat angajările din sectorul public şi am îngheţat salariile demnitarilor, am limitat cheltuielile cu bunuri şi servicii pentru a disponibiliza fondurile necesare pentru investiţii..."

După cum bine v-aţi dat seama, am redat un citat din discursul domnului Emil Boc, încă prim-ministrul României, susţinut cu ocazia angajării răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadrul cu CE şi FMI.

Poate au existat sau chiar mai există persoane dispuse să dea crezare celor spuse de premier. Eu aş spune - fără a jigni pe nimeni - că doar naivii mai pot crede o persoană care de nouă luni nu face altceva decât să se contrazică singură şi să gireze dezmăţul pe bani publici.

Şi pentru a nu cădea în păcatul domnului premier, de a vorbi mult şi... atât!..., am să vă dau un exemplu concret: Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), instituţie aflată în subordinea directă a primului-ministru, este o instituţie în care din totalul de 242 de angajaţi, 89 ocupă funcţii de conducere, iar dintre aceştia 10 au fost angajaţi în ultimele luni. Exact! În timp ce domnul Boc ne spunea nouă, tuturor, cum reduce domnia sa cheltuielile bugetare...

Astfel, la ANRE s-a înregistrat un adevărat boom economic: organigrama ANRE a fost modificată şi extinsă, fiind înfiinţate 3 noi posturi de director general şi alte 7 de director, aşa încât, în momentul de faţă, instituţia cuprinde, pe lângă preşedinte şi cei 3 vicepreşedinţi, 10 directori generali, 24 de directori şi 51 de şefi de serviciu.

Da, un şef la 3 angajaţi! În plină criză economică, în timp ce bugetarii de rând sunt trimişi acasă în concediu fără plată, în timp se salariile se reduc pentru marea majoritate din simplul motiv "că nu mai sunt bani", în timp ce ajutoarele pentru căldură destinate familiilor cu venituri reduse s-au tăiat, din acelaşi simplu motiv "că nu mai sunt bani"...

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Recordurile Guvernului Boc"

Constat că, din realizare în realizare, Guvernul Boc bate record după record.

Politica economică şi aşa-zisele măsuri anticriză au făcut Guvernul Boc, cu cele peste 100.000 de firme închise, lider incontestabil la categoria număr de societăţi comerciale închise în mai puţin de un an. Aceleaşi măsuri au condus la stabilirea unui record absolut şi în ceea ce priveşte numărul de luni consecutive în care rata şomajului a crescut.

Încă de la prima ordonanţă de urgenţă aprobată în anul 2009, Guvernul Boc părea decis să stabilească şi recordul la categoria "Guvernul cu cele mai multe ordonanţe neconstituţionale emise". Astfel, prin Decizia nr. 989/2009, Curtea Constituţională stabileşte că art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar sunt neconstituţionale. A urmat apoi decizia privind neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, a Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.3/2009 pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la organizarea şi funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, Legea pentru aprobarea OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.

În graba de a politiza aparatul de lucru din instituţiile publice, Guvernul Boc a trecut peste orice, inclusiv peste Constituţie şi de aceea, acelaşi Guvern Boc mai bate un record, al numărului de acte normative declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională.

Din păcate, Guvernul Boc ne-a apropiat, record după record, de haos, de instabilitate politică şi de contraperformanţă economică.

Recordurile Guvernului Boc au creat nemulţumiri. Atât în rândul funcţionarilor publici eliberaţi din funcţie fără drept, în baza unor prevederi legale abuzive, care nu respectau Constituţia României, cât şi în rândul celor numiţi în locul lor, care acum vor fi eliberaţi din funcţie, pentru a putea permite renumirea în funcţii a celor destituiţi ilegal.

Recordurile Guvernului Boc costă bani. România este probabil singura ţară din lume care, în condiţiile crizei economice mondiale, îşi permite luxul de a plăti două rânduri de funcţionari. Pe cei în funcţii şi pe cei ale căror indemnizaţii vor trebui plătite în baza unor hotărâri judecătoreşti pentru că au fost eliberaţi din funcţii în baza unor prevederi neconstituţionale.

Vreau să ştiu cine îşi asumă răspunderea pentru această stare de fapt. Vreau să ştiu cărui ministru din Cabinetul Boc îi vor fi imputate sumele plătite ca despăgubiri de către stat funcţionarilor publici eliberaţi din funcţii în baza unor reglementări neconstituţionale.

Cine este cel care-şi asumă debandada creată în instituţiile publice în care conducătorii şi o bună parte din funcţionari sunt schimbaţi o dată la câteva luni şi cine va achita nota de plată a incompetenţei acestui Guvern?

Sunt sigură că legea răspunderii guvernamentale va răspunde întrebărilor mele, însă până atunci, îi doresc Guvernului Boc să bată şi ultimul record care i-a mai rămas de bătut, respectiv acela de a fi primul Guvern demis prin moţiune de cenzură.

Domnul Dan-Radu Zătreanu:

"PSD+PNL, unu lângă unu, împreună, împotriva României!"

După modelul "hoţul strigă hoţii", alianţa PSD-PNL îşi intitulează moţiunea de cenzură pe care o dezbatem astăzi "11 împotriva României". Dar cine este împotriva României, vă întreb? Guvernul Boc, Cabinetul care vrea să elimine privilegiile unor pensionari de lux care primesc de la stat într-o lună cât primeşte un pensionar de rând în 10 ani, dacă apucă să-i trăiască? Este împotriva României, vă întreb, un guvern care a avut curajul să rămână pe baricade în aceste momente dificile, pentru a continua reformele în plan economic şi social, un guvern care vrea să-şi respecte angajamentele asumate faţă de organismele internaţionale, FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, şi care prevăd ca până la finele anului să se facă reforma sistemului public de pensii? Cine este împotriva României, vă întreb? Oare nu tocmai această alianţă anti-Băsescu, alcătuită ad-hoc, care vrea să destabilizeze viaţa politică, cu implicaţii grave asupra economiei ţării? PSD plus PNL, "unu lângă unu, împreună, împotriva României"! În acest sens, da, titlul moţiunii de astăzi se potriveşte! Li se potriveşte lor ca o mănuşă!

Titlul ca titlul, dar conţinutul moţiunii este jalnic, l-am auzit cu toţii. L-a auzit o ţară întreagă pe domnul Nicolăescu graseind interjecţii monosilabice! Nimic serios. Nimic care să reţină atenţia şi să putem discuta pertinent despre mandatul pe care Cabinetul Boc îl are. Niciun cuvânt despre faptul că Guvernul a atras peste 3 miliarde de euro din fonduri europene; că în prima jumătate a anului s-a folosit deja 35% din bugetul alocat investiţiilor în infrastructură; nimic despre ajutorul de minimis pentru IMM-uri, introdus de Guvern, sau despre faptul că s-a decis ca profitul reinvestit în tehnologie să nu mai fie impozitat. De asemenea, aceşti autointitulaţi apărători ai poporului uită de faptul că Guvernul Boc a reuşit să menţină şomajul în marja de siguranţă socială, şi, vorbind pe cifre, să spunem că în septembrie 2009, în timp ce Spania avea 18,1%, Letonia 17,4%, iar media europeană era la 8,6%, în România rata şomajului se situa la doar 6%!

Nu este de mirare de ce tocmai domnul Nicolăescu se face că nu vede realizarea Guvernului Boc, aceea de a reuşi să acorde o compensare a medicamentelor în proporţie de 90% pentru persoanele cu pensii mai mici de 700 de lei! Cum să recunoască un astfel de merit, când, pe perioada mandatului său de la Sănătate, bieţii pensionari se călcau în picioare la uşile farmaciilor în prima zi a lunii, căci în ziua a doua se termina raţia!

Şi am putea să continuăm, amintind de introducerea pensiei sociale minime de 350 de lei, de majorarea cu 2% a pensiilor de la 1 aprilie şi cu încă 3% din octombrie, sau de curajul Guvernului Boc de a-şi asuma răspunderea pentru pachete de legi importante, le ştim cu toţii, legi pe care Parlamentul, adică noi, deputaţii şi senatorii, aşa mulţi (poate prea mulţi) câţi suntem, nu am reuşit să le introducem cu prioritate pe lista dezbaterilor noastre.

Cred că Parlamentul nu a învăţat nimic din lecţia pe care poporul i-a dat-o cu prilejul votului privind suspendarea preşedintelui. Uităm prea repede cine ne-a ales şi cui suntem în primul rând datori. Lor, cetăţenilor pe care îi reprezentăm. Pentru ei doreşte Guvernul Boc să-şi asume răspunderea privind legea sistemului unitar de pensii. Iar dacă această moţiune de cenzură doreşte să împiedice acest lucru doar pentru că parlamentarii PSD şi PNL nu vor să-şi piardă pensiile de zeci de milioane, aveţi curajul să spuneţi asta poporului! Spuneţi că vreţi să dărâmaţi Guvernul Boc pentru că vă taie pensiile uriaşe pe care vi le-aţi acordat printr-o lege specială.

Votaţi moţiunea pentru a vă asigura bunăstarea proprie şi prezentaţi-vă apoi la urne, dacă vă încumetaţi, tot în această formulă: PSD+PNL, unu lângă unu, numai pentru voi. Şi împotriva României!

Domnul Daniel Buda:

Declaraţie politică intitulată "Legea pensiilor, reformă şi dreptate"

Nu voi încerca să fac o pledoarie despre morală şi politică pentru simplul motiv că, din păcate, este general acceptat că cele două lucruri nu prea au de-a face unul cu celălalt. Însă, nu pot să nu susţin că în politică este loc de principii, e loc de consecvenţă, dar şi de respectarea cuvântului dat.

Din nefericire, în toţi aceşti ani de democraţie postdecembristă, toate aceste principii au fost doar vorbe frumoase, meşteşugite la lumina reflectoarelor şi pe calea undelor.

De câteva zile, asistăm la critici aprinse cu privire la sistemul unitar de pensii din partea unor membri marcanţi ai PSD, de parcă s-au trezit dintr-un lung somn de nouă luni, inconştienţi şi puţin amnezici. Desigur, faptul că până de curând erau la putere, îi motiva să se laude că măsurile sociale foarte bune care s-au luat sunt numai datorită prezenţei lor la Guvernare, dar acum au fost şi ele imediat şterse cu buretele. Ceea ce se ignoră cu desăvârşire este faptul că din momentul semnării Parteneriatului pentru România, Guvernul a declarat ca prioritară legea pensiilor. În plus, proiectul legii nu a apărut peste noapte, ci din contră, Guvernul, din care au făcut parte şi membrii PSD, a lucrat la această lege de la începutul verii.

După 20 de ani de democraţie, în care ţara noastră a fost ghidată după modelul "fiecare categorie socială cu legea sa", România are nevoie acum de o lege unică, prin care să se elimine discrepanţele şi inegalităţile din ce în ce mai evidente în modul de alocare a resurselor pentru finanţarea pensiilor publice. Este nevoie de o lege care să asigure echitate şi tranparenţă, după principiul "cât munceşti, atât primeşti". Înţelegem supărarea PSD de a se opune legii pensiilor pentru a păstra neschimbate pensiile privilegiate ale categoriilor sociale care se bucură de pensii speciale, deoarece pentru ei prioritatea nu este bunăstarea tuturor cetăţenilor, ci, dimpotrivă, numai a propriei clientele politice.

Preocuparea primordială a PSD şi a lui Mircea Geoană în cele nouă luni de guvernare a fost aceea de a cenzura în mod negativ şi distructiv actul de guvernare, în încercarea disperată de a aduna puncte electorale cu orice preţ. În fapt, strategia fostului partener de guvernare a fost aceea de a sabota cu orice preţ toate iniţiativele şi măsurile guvernării, pentru ca aceasta să nu poată face nimic, astfel încât PSD-ul să-şi poată aroga exclusiv capacitatea şi competenţa de a guverna şi a conduce România. PSD şi Mircea Geoană, în goana disperată după capital electoral, de cele mai multe ori nu ştiau pe ce parte a eşichierului politic să se poziţioneze. Ba erau la guvernare, şi se lăudau cu măsurile foarte bune luate de Guvern, ba erau în Opoziţie, criticând strategia de ieşire din criza economică. Această politică incoerentă o aplică în continuare şi prin contestarea sistemului unitar al pensiilor, lucru care denotă disperare şi lipsa unei viziuni politice care să asigure coerenţă şi eficienţă în luarea deciziilor.

Desigur, cu toţii recunoaştem faptul că, după nouă luni de guvernare cetăţenii nu trăiesc încă atât de bine pe cât noi dorim şi pe cât ei înşişi şi-ar fi dorit, că mai sunt încă multe de făcut. Nimeni nu poate nega însă determinarea politică a actualei Guvernări de a schimba lucrurile în mai bine, de a recupera timpul pierdut, de a face adevăratele reforme de care avem nevoie pentru a ne alinia standardelor Uniunii Europeane. Nouă luni de zile sunt, însă, prea puţine pentru a reforma justiţia, pentru a elimina corupţia, pentru a elimina pierderile din sistemul sanitar, pentru a reforma administraţia publică şi pentru a asana clasa politică. Totuşi, am deschis fronturi de lucru în toate aceste direcţii: legea unică a salarizării, eliminarea cumulului de funcţii, menţinerea cotei unice de impozitare la 16%, menţinerea nivelul t.v.a.-ului la 19%, aplicarea unei cote reduse de t.v.a. de 5% pentru achiziţionarea unei locuinţe, adoptarea legislaţiei privind parteneriatul public-privat, în vederea creşterii dinamicii investiţiilor private în infrastructură, majorarea pensiilor pentru pensionarii cu venituri mici, în două tranşe, reducerea preţului gazelor pentru populaţie. Acestea sunt numai câteva din măsurile importante luate de Guvernul Boc, prin care s-a reuşit stabilizarea economică a ţării şi depăşirea momentului critic al crizei economice.

Preocupaţi de scopul lor îngust, PSD uită că legea unică a pensiilor este un angajament luat faţă de români şi faţă de organismele internaţionale: Comunitatea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.

Prin această lege a pensiilor se vor desfiinţa pensiile speciale ale unor categorii de privilegiaţi, se vor elimina pensiile de lux şi nedreptăţile din sistem, urmând ca oamenii care au muncit o viaţă întreagă să primească o pensie care să le asigure un trai normal. Eliminând risipa şi favoritismele, vom produce echitate şi o reformă reală în sistem.

De aceea, am convingerea că PSD şi aliaţii lor nu vor putea împiedica reforma pensiilor pentru că PD-L, deşi puternic atacat de opoziţie, are cel mai important aliat posibil: cetăţeanul român care doreşte dreptatea.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Declaraţie politică intitulată "Din nou despre abuzurile PD-L"

observăm că în disperarea de a nu pierde puterea, PD-L nu se dă în lături de la nimic: promovează tot felul de legi abuzive şi neconstituţionale, încearcă sfidarea oamenilor care ies în stradă, pentru a le opri protestele, politizează întreaga administraţie şi nu în ultimul rând practică racolarea parlamentarilor sau a altor aleşi locali pe bani sau prin şantaj.

Din păcate, abuzurile Cabinetului Boc costă enorm România. Funcţionarii din autorităţile publice deconcentrate, înlocuiţi din funcţiile de conducere în baza OUG nr.37/2009, declarată drept neconstituţională de către Curtea Constituţională a României, pot ataca decizia în instanţă. Câştigarea proceselor de către aceşti funcţionari va duce la o situaţie pe care iresponsabilitatea Guvernului Boc nu a prevăzut-o, cu două salarii pe funcţie, pentru funcţionarul înlocuit în baza OUG nr.37 şi pentru persoana numită în locul funcţionarului. În această situaţie de criză, Guvernul va salariza două persoane pe acelaşi post. Iar acesta poate să fie cazul cel mai "fericit", dacă putem spune aşa, pentru Boc şi Guvernul pe care-l conduce. Dacă la costurile acestea se va adăuga şi plata celor concediaţi pe durata cât OUG nr.37 şi-a produs efectele, atunci gaura în bugetul românilor se va adânci şi mai mult. Cum ajută Guvernul românii să iasă din criză? Aşa nu! Un alt exemplu concludent ar fi şi faptul că acest executiv se află la a treia tentativă de politizare a acestor funcţii publice şi de transformare a administraţiei din România şi a Corpului funcţionarilor publici într-o armată politică a PD-L care să răspundă necondiţionat la ordine de partid.

PD-L legalizează epurarea politică a întregii administraţii din România. Orice funcţie publică de execuţie din instituţiile publice poate fi transformată din funcţie publică în funcţie contractuală de către conducătorii instituţiilor, urmând ca ocupanţii acestor funcţii publice să fie trimişi acasă fără nici un fel de prevedere care, cu adevărat, să permită stabilitatea în funcţie, să permită respectarea tuturor principiilor europene în materie de ocupare a funcţiei publice.

Aceste două exemple sunt concludente pentru cât rău a făcut acest Guvern în cele peste 10 luni de guvernare. Românii sunt cei mai afectaţi, pentru că ei simt în buzunarele lor toate aceste iresponsabilităţi!

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Decât în opoziţie puţin şi prost, mai bine-o moţiune fără rost"

Sunt un om de bună-credinţă şi am citit textul moţiunii de cenzură. Am găsit o satiră ieftină, care arată că sporirea numărului de membri nu creşte nivelul de inteligenţă politică al opoziţiei.

Subliniez câteva dintre acuzele aduse cabinetului Boc: "ignorarea partenerilor sociali", "oamenii care nu-şi mai găsesc vindecarea din cauza lipsei de medicamente", "o creştere fără precedent a infracţionalităţii", "goana pentru găsirea celei mai bune căi de fraudare a alegerilor" şi, în final, "posibila diminuare a veniturilor profesorilor". Care cum ar veni, îi criticaţi, chiar dacă nu le spuneţi numele, şi pe miniştrii Nica, Bazac, Andronescu şi Marian Sârbu.

Nu pot însă să înţeleg cum poţi să fii de acord, ca social-democrat, cu o critică adusă propriilor miniştri. Îl vom vedea astăzi pe domnul Nica mergând şi votând (legiferând) faptul că a fost incompetent. Şi dacă aşa stau lucrurile, atunci nu pot decât să-l mai felicit o dată pe prim-ministrul Boc pentru decizia de remaniere luată.

Ne aflăm într-o situaţie foarte periculoasă. O situaţie care chiar poate arunca ţara într-un vid de stabilitate, într-o anarhie generalizată, de pe urma căreia nu pot profita decât cei foarte bogaţi şi puternici. După ce PSD a decis să iasă de la guvernare, toţi cei care susţin moţiunea au ţipat că ţara nu poate fi guvernată, că a început haosul.

Domnilor, toate semnele pe care le avem până acum arată nu numai că ţara este guvernată, dar şi că lipsa duplicităţii PSD din chiar interiorul Guvernului a dus la o mai mare eficienţă a puterii executive. Cineva şi-a asumat răspunderea. Şi dumneavoastră ce faceţi? Vreţi să-i daţi jos pe cei care-şi asumă responsabilităţi, în timp ce dumneavoastră nu vă asumaţi niciuna.

Era corect, stimaţi colegi din PSD şi PNL, să veniţi aici şi să ne spuneţi că vreţi să-l daţi jos pe domnul Boc şi să vă asumaţi dumneavoastră răspunderea asupra guvernării acestei ţări. Dar pare mai eficient acum să plasaţi ţara într-o stare de anarhie, să vorbiţi despre tehnocraţi fără să-i nominalizaţi şi fără să vă angajaţi că le oferiţi un suport politic constant în timp.

Domnilor, aveţi conştiinţa de a alege între o Românie modernă şi o Românie arhaică, în care toate structurile de putere să fie dominate de oameni cu bani. În măsura în care conştiinţa ar exista, alegerea nu ar trebui să fie foarte grea.

Vă mulţumesc şi vă doresc să votaţi bine!

Domnul Zanfir Iorguş:

"Utilizarea raţională a fondurilor publice, în condiţiile crizei economice"

În economiile moderne, autoritatea abilitată să gestioneze treburile publice ale comunităţii este statul. În demersul lor, autorităţile publice îşi asumă un număr de atribuţii şi responsabilităţi, potrivit programelor şi strategiilor guvernului aflat la putere.

Numai că, acum, toate acestea sunt ignorate cu bună-ştiinţă şi, într-o perioadă caracterizată pe plan naţional şi internaţional prin incertitudini şi dezechilibre economico-sociale majore, criza este sfidată cu nonşalanţă în unele instituţii ale administraţiei publice locale. O bună parte din banii destinaţi marilor oraşe se duce pe proiecte care servesc mai degrabă clientela decât interesul cetăţeanului. Administraţiile unor municipii par că au uitat de criză şi aruncă banii pe manifestări artistice costisitoare, pe pomeni electorale sau în alte direcţii mai puţin prioritare în acest moment.

O administrare opacă, nechibzuită sau prin derogare de la lege, justificată de imperativul unor "măsuri anticriză", este exact ce nu trebuie făcut. Cerinţa de bun-simţ ar fi reducerea cheltuielilor, care au ajuns în momentul de faţă să constituie o risipă generalizată, iar pe alocuri un adevărat jaf.

Utilizarea eficientă a banului public este o condiţie fundamentală pentru ca ţara noastră să iasă cu bine din impasul în care se află acum.

De aceea, este absolut necesar să se pună capăt utilizării ineficiente a banilor publici şi să se elaboreze de urgenţă strategii de dezvoltare în condiţii de criză. Dezvoltarea, prioritizarea şi finanţarea investiţiilor, precum şi atragerea fondurilor structurale trebuie să devină cea mai importantă provocare a administraţiei publice locale, deoarece acestea aduc locuri de muncă şi au un efect important în economie.

De asemenea, se impune raţionalizarea cheltuielilor cu ajutoare şi prestaţii sociale, prin acordarea acestora numai persoanelor şi familiilor aflate într-adevăr în situaţie socială precară, precum şi eliminarea oricăror măsuri care încurajează un comportament pasiv pe piaţa muncii.

Trebuie întărit controlul asupra cheltuielilor publice, pentru evitarea pe viitor a derapajelor şi îmbunătăţirea calităţii cheltuielilor banilor publici.

Având în vedere toate aceste aspecte, în lipsa unor măsuri concrete şi a unor elemente care să măsoare eficacitatea utilizării banului public, soluţiile la criza prin care trece economia noastră astăzi vor întârzia să apară. În momentul acesta, România nu îşi mai poate permite cheltuirea banului public fără observarea vreunui rezultat concret sau fără ca nimeni să răspundă pentru incompetenţă ori rea-voinţă.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Doresc să prezint declaraţia politică intitulată "Între oraşul neutru climatic şi pierderile din sistemul de termoficare centralizat"

Două evenimente desfăşurate cam în aceeaşi perioadă, la care am avut ocazia să fiu prezent, o analiză asupra funcţionării sistemelor centralizate de termoficare la nivelul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi participarea la a 70-a Sesiune a Comitetului pentru locuire şi amenajarea teritoriului a UNECE (United Nations Economic Commission for Europe - Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa), desfăşurată la Geneva în septembrie 2009, mi-au dat posibilitatea de a compara preocupările existente la noi cu cele care funcţionează la nivelul instituţiilor internaţionale în domeniul energeticii locuinţelor şi locuirii. Pot să spun de la bun început că există o diferenţă mare între situaţia preocupărilor europene şi preocupările de la noi.

În cadrul sesiunii s-a desfăşurat seminarul "Oraşe neutre climatic", care a pus în dezbatere eficienţa energetică şi reducerea emisiilor de carbon în oraşe, cu scopul de a pune în aplicare Protocolul de la Kyoto şi în atingerea angajamentelor post-Kyoto, precum şi în utilizarea adecvată a mecanismelor aferente specifice Mecanismului de Dezvoltare Curată (Clean Development Mechanism-CDM).

Neutralitatea climatică se constituie în modalitatea principală de a rezolva provocările de mediu şi problematica economico-socială existentă în marea majoritate a statelor lumii. Realizarea oraşelor neutre climatic se face prin creşterea eficienţei energetice a clădirilor, prin asigurarea transportului durabil, prin stabilirea unui minim spaţiu verde în zonele urbane, prin reducerea expansiunii urbane, prin reducerea utilizării nedurabile a terenurilor, prin promovarea unei politici policentrice descentralizate pentru creşterea densităţii urbane şi reducerea distanţelor de parcurs, prin planificarea infrastructurilor şi crearea de soluţii de transport alternative, cum ar fi sistemele de transport ecologice, prin utilizarea energiei verzi şi a tehnologilor hibride, în special pentru transportul în comun.

La nivelul clădirilor se preconizează încurajarea utilizării de soluţii tehnice inovatoare, prin realizarea de clădiri cu un consum redus de energie, case pasive, respectarea noilor standarde pentru clădiri eficiente din punct de vedere energetic, utilizarea energiei regenerabile şi reabilitarea clădirilor, optimizarea ciclului de viaţă a clădirilor, inclusiv prin alegerea materialelor de construcţii, a celor folosite la reabilitarea clădirilor şi realizarea operaţiilor de întreţinere a acestora pe toată durata de viaţă a clădirilor.

În cadrul sesiunii s-au discutat rezultatele primului seminar privind eficienţa energetică a clădirilor, care a avut loc la Sofia, în perioada 21-22 aprilie 2009. lucrările acestuia s-au concentrat asupra identificărilor provocărilor şi oportunităţilor din regiunea UNECE. Seminarul a revizuit evaluarea impactului de mediu, susţinerile economice şi sociale ale dezvoltărilor legate de creşterea eficienţei energetice a locuinţelor, a trecut în revistă politicile şi soluţiile existente, precum şi diversele obstacole în calea acestor politici, şi a discutat priorităţile guvernelor în acest domeniu. Participanţii la acest seminar au fost de acord că există şase direcţii prioritare privind eficienţa energetică, şi anume:

• atragerea atenţiei populaţiei asupra importanţei eficienţei energetice şi încurajarea dialogului public;
• adoptarea de standarde de performanţă energetică pentru clădiri;
• administrarea şi întreţinerea locuinţelor; acestea ar trebui să se realizeze în cadrul unui sistem de stimulare şi încurajare a unei eficienţe energetice cât mai mari;
• realizarea mecanismelor financiare pentru a dezvolta şi menţine o structură financiară solidă pentru proprietari şi pentru ceilalţi factori interesaţi, prin asigurarea de subvenţii, granturi, împrumuturi şi programe de investiţii;
• stabilirea unui sistem adecvat de fixare a preţului energiei şi eliminarea sistemelor de plată pe bază de cost fix, prin folosirea unor tarife de blocare, astfel încât utilităţile să fie accesibile pentru persoanele şi familiile cu venit redus;
• încurajarea cooperării internaţionale şi întărirea schimbului de cunoştinţe şi bune practici.

Prin parcurgerea unor materiale puse la dispoziţie de structurile care acţionează în domeniul sistemelor centralizate de termoficare, am ajuns la concluzia că problematica acestui domeniu rămâne încă nesoluţionată la nivelul cerinţelor europene. Sistemul centralizat de termoficare, apărut în anii '70, dezvoltat vertiginos în anii de început '80 şi compromis prin acţiunile din anii următori, care au culminat cu programul discontinuu de furnizare a energiei maximum 8 ore pe zi, şi prin neglijarea acestui sistem şi rămânerea în urmă a dotărilor tehnologice şi a schimbărilor de profil industrial, mari consumatoare de energie. Ca urmare a acestei situaţii, după anul 1995 au apărut debranşările masive, astfel încât doar 103 localităţi au rămas în continuare conectate total sau parţial la sistemul de termoficare. Urmare a faptului că în perioada 2000-2009 preţul gazului a crescut cu 400%, a apărut obiectiv necesitatea reabilitării sistemului de termoficare, astfel încât în perioada 2005-2008, prin introducerea OUG nr.48/2004 s-au făcut investiţii pentru retehnologizarea, modernizarea şi eficientizarea sistemelor de producere, transport şi distribuţie, în valoare de 461 milioane de euro.

În momentul de faţă 33 de oraşe, grupate în asociaţia profesională COGEN, acoperă 92% din totalul încălzirii centralizate, sistemul centralizat de termoficare asigură alimentarea a 1,8 milioane de apartamente, gradul mediu de racordare centralizat este de aproximativ 65%, distribuţia fiind cuprinsă între 95% în Giurgiu, 92% în Ploieşti, 72% în Timişoara, 68% în Bucureşti, producţia de energie termică pentru încălzire se ridică la 15,4 mil. Gcal/an şi 3,3 mil Gcal/an abur industrial, producţia de energie electrică are capacitatea de 950 MW (12% din necesarul mediu anual) - puterea medie anuală - 1920 MW (24,6% din necesarul mediu pe iarnă) - puterea de vârf anuală, structura de combustibili utilizaţi se prezintă astfel: 75% hidrocarburi, 18% lignit, 7% huilă, pierderea rezultată din tariful de energie termică este situată la un nivel maxim de 188 lei/Gcal, pierderea rezultată la tarif de energie electrică se situează la un maximum de 492 lei/MWh, pierderea datorită tarifelor neaprobate la nivelul anului 2008 se ridică la 430 milioane lei (100 milioane euro), consumul mediu anual de căldură variază între 5,11 Gcal/ap/an (Brad) şi 10,91 Gcal/ap/an (Deva), costul de încălzire şi apa caldă pe apartament mediu pe an variază între 1284 lei/an (Galaţi) şi 4012 lei/an (Mangalia). Am amintit aceste date pentru a arăta că situaţia nu este deloc favorabilă, gestionarea acestui sistem făcându-se între autoritatea centrală şi autorităţile locale nu cu foarte multe rezultate favorabile.

Din acest motiv, vă propun, stimaţi colegi, realizarea unei dezbateri care să stabilească măsurile importante care să aducă sistemele energetice de la nivelul locuinţelor la eficienţa şi la resursele propuse de comunitatea internaţională, din dorinţa realizării obiectivului "Oraşului neutru climatic". Nu doresc numai o discuţie asupra cheltuielilor curente şi a modalităţilor de asigurare a lor la nivelul unei populaţii din ce în ce mai sărăcită, ci doresc o dezbatere profesionistă, în care problematica eficienţei economice să fie făcută în termeni de mediu, în corelare cu aspectele economice şi sociale.

Domnul George Ionescu:

"Ziua Pompierilor"

13 septembrie este declarată Ziua Pompierilor, când se comemorează lupta purtată pe Dealul Spirii acum 161 de ani de compania de pompieri Bucureşti, condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu, împotriva invadatorilor otomani veniţi să înfrângă mişcarea revoluţionară de la 1848. Pompierii au făcut atunci dovada jertfei supreme în apărarea idealurilor Revoluţiei paşoptiste, care au devenit, în timp, valori ale fiinţei naţionale: libertate, egalitate şi frăţie.

În anul 1860, primul Parlament al României acordă pompierilor participanţi la Bătălia de pe Dealul Spirii pensii pe viaţă şi prima medalie românească - "Pro Virtutae Militari", iar în 1863, domnitorul Alexandru Ioan Cuza alegea data de 13 septembrie pentru a îi cinsti.

Ziua Pompierilor din România a fost legal oficializată după război, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri din anul 1959, care a declarat ziua de 13 septembrie drept "Ziua Pompierilor din România", în semn de admiraţie faţă de faptele de arme săvârşite de Detaşamentul de Pompieri comandat de căpitanul Pavel Zăgănescu.

Din decembrie 2004, în România funcţionează un nou mecanism de gestionare a situaţiilor de urgenţă. Astfel, a fost organizat Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, care asigură apărarea vieţii cetăţenilor, a bunurilor şi a mediului împotriva efectelor negative ale incendiilor, inundaţiilor, accidentelor şi altor tipuri de calamităţi, pe timpul producerii unor situaţii de urgenţă. Alături de misiunile pompierilor de intervenţie la stingerea incendiilor, s-au adăugat cele de acordare a primului-ajutor în accidente de circulaţie, prin serviciile medicale de urgenţă, reanimare şi descarcerare. Serviciile profesioniste pentru situaţii de urgenţă intervin şi la salvarea persoanelor şi limitarea pagubelor produse de inundaţii sau alte calamităţi, ca şi la decontaminări, accidente chimice, nucleare sau de altă natură.

Deşi sărbătorită acum o lună, nu trebuie să îi uităm pe cei care sunt permanent la datorie, atât în timp de pace, cât şi de război. Ei ştiu cum e să trăieşti tot timpul la limita dintre viaţă şi moarte, au văzut cum e să ai pe conştiinţă moartea sau viaţa unor oameni, dând dovadă de eroism, curaj, spirit de jertfă şi patriotism. Nu numai de Ziua Pompierilor trebuie să fim recunoscători celor care salvează vieţi în incendii, accidente şi alte calamităţi.

Domnul Doru Braşoan Leşe:

Declaraţie politică intitulată "Argaţii cenzurii".

Vă anunţ cu regret că nu ne aflăm într-un moment luminos în istoria ultimilor 20 de ani. Este momentul în care jocurile politicianiste atacă interesul public, frizează ridicolul şi dărâmă ultimul zid al parlamentului reprezentativ. În plină criză, colegii noştri din opoziţie doresc haos peste ţară, într-un gest de inutilitate politică rar pus în practică de oameni cu scaun la cap: o moţiune de cenzură care nu avea nicio speranţă de a deveni altceva decât un alt pas public spre criză.

Nefericită situaţia în care votezi pentru interesul partidului, dar împotriva ţării şi a celor care te-au ales. Tragic este momentul în care votul reprezentativ se pierde pe jocuri politicianiste şi goale, pe îngenuncherea unui Guvern reformist care, chiar şi redus la tăcere, va continua să-şi exercite influenţa prin legile adoptate pana acum. Şi grea este corvoada pe care ţi-o asumi, pentru istorie, de argat al cenzurii.

Partidul, pentru unii, reprezintă şi candidatul la aceste alegeri, nevoia de a-l lega, în ultimele secunde, de realizări aparent măreţe, într-o cursă înţeleasă de unii prin populism şi demagogie. Guvernarea ţării este secundară pentru aceşti oameni, trece în umbra succeselor imediate şi fuge cu prea mult spor de responsabilitatea găsirii unei căi afară din această criză.

Stimaţi colegi ai opoziţiei, v-aţi luat rolul în serios într-o cauză fără victorie, punându-va sistematic împotriva oricărei încercări de reformă a statului, într-o singură direcţie şi împotriva unui inamic indivizibil. Mergând pe această linie, riscaţi să confundaţi ţelurile dumneavoastră politicianiste cu disoluţia statului şi cu trimiterea în moarte clinică a instituţiilor de care românii au cea mai mare nevoie în aceste momente de cumpănă economică - Şi totul în slujba unui simplu joc fără sens!

Nu noi alegem următorul Preşedinte, ci cetăţenii pe care îi reprezentăm. Şi nicăieri în mandatul pe care ni l-au încredinţat ca aleşi ai lor, nu este stipulată puterea noastră de a le răpi guvernarea, ca şi instituţie, sau statul de drept. Or, declaraţia dumneavoastră prin acest vot de cenzură este tocmai aceasta pe care o prezentaţi votanţilor şi mass-mediei, că Parlamentul poate călca cu iresponsabilitate peste instituţiile statului, de dragul imaginii!

Alte acte constituţionale cer simplul drept egal la viaţă, libertate şi căutarea fericirii şi sunt respectate ca pietre de temelie pentru societăţi moderne şi corecte. Alţii analizează legea fundamentală cu lupa şi, atunci când le convine, caută virgulele necesare intereselor proprii, sărind cu moţiuni de cenzură la doar două săptămâni de la crearea guvernului. Se opun reformei statului şi trag cu dinţii de schimbările pe care şi le doresc cei care i-au votat în funcţii.

Aşadar, ţineţi minte, dragi colegi, că în aceşti ultimi ani, nu voi vă veţi uita în urmă cu siguranţa că aţi reprezentat schimbarea. Ci noi!

Domnul Ioan Holdiş:

Declaraţie politică intitulată "Statistici sumbre venite de la FMI".

Veştile rele, după estimările Fondului Monetar Internaţional, continuă să vină în ceea ce priveşte situaţia financiară a ţării. După cum se preconizează, criza continua să se adâncească, vârful şomajului va fi atins în 2010, când ar putea ajunge la 10%, dar din fericire va scădea la 8,3%. Rata şomajului a crescut în luna septembrie cu 0,3 puncte procentuale şi a atins 6,9%, numărul şomerilor înregistraţi fiind de peste 625.000.

Deşi analiştii erau destul de optimişti în ceea ce priveşte efectele crizei financiare asupra românilor, ultimele statistici sunt îngrijorătoare. Piaţa imobiliară este blocată, exporturile se prăbuşesc, industria auto este la pământ, numărul de falimente în continuă creştere iar deprecierea leului complică şi mai mult lucrurile.

Şi cu toate acestea, se întrevede o speranţă după această profundă recesiune globală, intervenţia masivă a statului a sprijinit cererea, a diminuat incertitudinea şi a scăzut riscul sistemic în pieţele financiare. Relansarea va fi lentă în ţara noastră, sistemele financiare fiind afectate, am suferit prăbuşiri de preţuri, plus că ne luptăm cu o rată a şomajului ridicată, dar cu toate acestea sperăm la o redresare în următorii doi ani.

După întocmirea unui raport prin care se revizuia sever situaţia actuală, FMI precizează că tensiunea financiară a slăbit datorită pachetului de asistenţă financiară internaţională şi a pieţelor financiare globale în revenire. De asemenea, cursul de schimb valutar s-a menţinut în linii mari stabil, fapt ce a permis diminuarea costurilor de finanţare bancară, ceea ce i-a permis băncii centrale să nu mai intervină în susţinerea monedei. Cu toate acestea, condiţiile de creditare rămân stricte, ceea ce va duce la restanţe din ce în ce mai îngrijorătoare.

Economia României în acest moment are vulnerabilităţi în finanţarea deficitului extern şi în bugetele de consum, guvernul analizând deja pentru anul în curs un buget credibil şi realist, orientat spre consolidarea fiscală.

Trebuie să fim realişti şi să conştientizăm faptul că datoria externă a României a crescut de la 30% din p.i.b. în 2000 la 52% din p.i.b. în august 2008.

Din păcate, situaţia politică actuală creează o instabilitate şi o stare de incertitudine, sporind riscurile legate de o depreciere a leului. BNR se confruntă cu o situaţie dificilă, prin care încercă să protejeze leul, în condiţiile în care tensiunile politice se suprapun cu o serie de factori care pun leul sub presiune şi cresc probabilitatea ca ţintele negociate cu FMI să nu fie atinse.

Speranţa că vom avea o însănătoşire economică în anul 2010 nu este deloc neîntemeiată, guvernul achitându-şi o parte din obligaţiile asumate. Prin legea salarizării unitare am terminat cu bugetarii de lux, eliminând salariile de zeci de mii de euro. Acum punem în joc mandatul guvernului, prin asumarea legii pensiilor, şi toate acestea pentru respectarea angajamentelor cu FMI.

Starea de normalitate va fi cu adevărat simţită doar prin concurenţă, aceasta putând să pună în mişcare productivitatea şi eficienţa optimă, produse competitive, cifre de afaceri bune şi bineînţeles creşterea profitului, care vor duce spre bunăstarea ţării, dar toate acestea vor veni în timp.

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Temă: Necesitatea reformării sistemului de pensii

Reformarea sistemului naţional de pensii este un proces în plină desfăşurare la acest moment, în diverse ţări europene, precum: Slovenia, Polonia, Ungaria, Letonia, Estonia şi România.

În ţara noastră, asigurarea sustenabilităţii financiare a sistemului de pensii publice este motivaţia principală construcţiei unui sistem unitar de pensii publice. Din anul 2007, bugetul de pensii are deficite anuale. în 2009 bugetul de pensii s-a împrumutat cu 1,5 miliarde euro de la bugetul de stat, pentru a nu fi puşi în situaţia de incapacitate de plată către pensionari. La ora actuală, un contribuabil susţine 1,2 pensionari, există 5,7 milioane de pensionari şi 4,9 milioane de angajaţi. Respectăm fiecare pensionar şi după o activitate de o viaţă, recunoaştem dreptul la o binemeritată pensie.

Însă la ora actuală bugetul de pensii este împovărat excesiv datorită pensiilor speciale de care beneficiază aproximativ 260 de mii de pensionari de lux. La stabilirea cuantumului pensiilor speciale nu s-a respectat principiul contributivităţii. Sunt unul dintre iniţiatorii eliminării pensiilor speciale ale parlamentarilor. Nu găsesc o motivaţie pentru ca parlamentarii să beneficieze de pensii speciale, în afara respectării principiului contributivităţii.

O altă motivaţie pentru construcţia unui sistem unitar de pensii publice o constituie eliminarea discrepanţelor şi inegalităţilor din ce în ce mai evidente în modul de alocare a resurselor pentru finanţarea pensiilor. Este absolut tulburătoare diferenţa de 100 de ori, între cea mai mica şi cea mai mare pensie.

Consider că implementarea sistemului unitar de pensii trebuia să se facă cu mult timp în urmă, principiul contributivităţii trebuia să guverneze această lege şi să fie aplicat pentru toata lumea. Este foarte târzie aplicarea acestui principiu, dar acum este absolut necesară elaborarea şi implementarea Legii unice a pensiilor, care va înlocui cele 80 de acte normative care reglementează la această oră sistemul de pensii publice din România.

Domnul Ionel Palăr:

"Emil Boc şi PD-L instigă românii împotriva Parlamentului"

Nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni faptul că în goană după capital electoral, preşedintele Traian Băsescu şi-a luat drept ţintă principală Parlamentul şi parlamentarii, sau, mai precis, acea parte a Parlamentului care nu este înregimentată în PD-L şi nu este obedientă şefului statului. Nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni faptul că tot ceea ce se decide în materie de propagandă (şi nu numai) la Palatul Cotroceni este preluat ad litteram de către PD-L şi premierul Emil Boc.

Totuşi, ceea ce se întâmplă în ultimele zile, mai precis de când Guvernul Boc nu se mai bucură de o majoritate parlamentară, întrece orice măsură a bunului-simţ, a decenţei şi a spiritului democratic.

De câteva zile, PD-L şi premierul Emil Boc nu fac altceva decât să instige românii împotriva Parlamentului ca instituţie, şi împotriva a două treimi dintre parlamentari - cei din afara sferei de influenţă a lui Traian Băsescu.

"Am trimis Parlamentului, în numele Guvernului, un proiect care vizează asumarea răspunderii pe Legea reformei sistemului de pensii. Ce pot să constat la Parlament este că în dispreţul românilor s-a format coaliţia PSD - PNL pentru apărarea pensiilor nesimţite ale parlamentarilor şi pentru apărarea pensiilor speciale", declară aproape zilnic premierul Emil Boc şi în cor, ceilalţi lideri PD-L. Prin astfel de declaraţii premierul Emil Boc, PD-L nu fac altceva decât să instige cetăţenii României, în special pensionarii, împotriva parlamentarilor din partidele mai sus amintite. Niciodată nici Traian Băsescu şi nici Emil Boc nu au spus că în 2006, când s-au adoptat pensiile parlamentare toţi senatorii şi deputaţii PD-L au votat aceste pensii. Niciodată nici Traian Băsescu şi nici Emil Boc nu au spus că doar 440 de foşti parlamentari beneficiază de astfel de pensii şi că există 10 (zece) nivele de pensii mai mari decât cele parlamentare. Nu vreau să se înţeleagă prin această afirmaţie că apăr pensiile parlamentare, care s-au votat cum s-au votat acum trei ani, poate ţinând cont şi de unele similitudini cu regimul pensiilor din unele state europene în cazul unor categorii profesionale grevate de anumite incompatibilităţi.

Domnul Emil Boc ignoră însă art.61 din Constituţie - "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării" - şi nu face altceva decât să submineze, în scop pur electoral, această instituţie. Şi o face uzând de minciună şi manipulare.

"A venit Guvernul cu o propunere de eliminare a acestor pensii, de eliminare a privilegiilor. În momentul în care trebuie să voteze, PSD-ul şi PNL-ul au ales calea unei alte moţiuni de cenzură, în loc să dezbată legea pensiilor" mai declară Emil Boc, uitând însă să spună că la o lege pentru care Guvernul îşi asumă răspunderea nu există dezbateri.

Nu în ultimul rând, un alt PD-L-ist, ministrul de finanţe Gheorghe Pogea, panichează pensionarii spunând că "dacă se va folosi actualul sistem de pensii, în viitor va fi pusă în pericol plata pensiilor". Şi, evident, de vină sunt parlamentarii celorlalte partide, care îşi apără pensiile de lux. Chiar aşa?

Oare "ceilalţi" parlamentari sunt de vină de carenţele majore ale legii pensiilor, care vor afecta aproape 4.000.000 de pensionari care se vor trezi cu pensiile mici şi medii îngheţate?

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică intitulată "La revedere, domnule Boc!"

Astăzi este o zi importantă pentru România. Este ziua în care, cu sprijinul parlamentarilor, Guvernul Boc va renunţa la încăpăţânarea de a se ţine cu dinţii de putere, chiar dacă toată ţara, în cor, i-a cerut demisia.

Este o zi în care România va scăpa de iresponsabilitate, de imoralitate şi de bătaia de joc a celor care s-au numit guvernanţii ţării. Şi, cu voia dumneavoastră, va fi începutul sfârşitului pentru cariera candidatului PD-L la prezidenţiale, Traian Băsescu, şi pentru visul său (ne)împlinit.

Bilanţul acestui guvern este unul extraordinar de sumbru, care a reuşit să arunce România înapoi în timp, într-un climat de nesiguranţă deplină. Să recapitulăm deci, împreună, toate "realizările" - între ghilimele - ale acestui guvern.

Ca un prim pas, în lipsa unui program anticriză, guvernul Boc a cheltuit cu nemiluita plătind scene extrem de scumpe, cai albi, concerte la malul mării şi oferind prime nesimţite. Mai apoi, a împovărat fiecare român cu o datorie externă de 2500 de euro, pentru a-şi plăti restanţele. Şi, ca să nu fie de ajuns, Executivul a impus biruri absurde şi a găsit de cuviinţă să ia, puţin câte puţin, şi din salarii şi pensii. Rezultatul? Sute de mii de firme mici şi mijlocii închise, sute de mii de şomeri şi un milion de români care îşi cer drepturile în stradă. Pe scurt, Guvernul Boc a îngropat economia românească.

În plan politic, circul şi scandalurile au fost la ordinea zilei. Obedienţa democrat-liberalilor faţă de "naşul" Băsescu şi iresponsabilitatea social-democraţilor au distrus o coaliţie şi au generat haos pe scena politică românească. Pentru cele două partide, lupta pentru ciolan a fost mai importantă decât lupta pentru ţară; în consecinţă, bunăstarea ţării, neconstituind o prioritate, a fost uitată.

În aceste zece luni, aidoma "naşului" Băsescu, guvernanţii au generat tensiuni sociale de neimaginat, care au scos peste un milion de români în stradă. În goana după voturi şi prins în mrejele autosuficienţei, guvernul Boc a reuşit, totodată, să învrăjbească între ele categoriile sociale şi să îi desconsidere pe toţii românii, prin ignorarea vocii societăţii civile.

În concluzie, iată marea realizare a guvernului Boc şi a lui Traian Băsescu - o triplă criză: economică, politică şi morală, caracterizată prin lipsa unui program coerent şi eficient anticriză, populism, demagogie şi minciună, lipsa performanţei economice, ignorarea Parlamentului, a partidelor politice, incapacitatea de a conduce România, scăderea nivelului de trai şi pierderea locurilor de muncă. Aceste atribute sunt tot atâtea motive pentru care noi, liberalii, am susţinut şi susţinem în continuare că acest guvern trebuie să plece urgent!

Domnule Boc, vă urăm un călduros "La revedere!"

Domnul Virgil Pop:

"Victime pe altarul campaniei electorale"

Unii dintre noi suntem mai creştini sau mai păcătoşi decât alţii, unii mergem la Biserică din când în când, alţii, ca domnul Băsescu, doar în perioadele electorale. Cu toţii ştim însă că, indiferent de religie sau de educaţie, este datoria noastră umană să preţuim şi să protejăm viaţa.

De zece luni de zile, ne-am obişnuit cu toţii să trăim o criză politică continuă. Până la urmă, suntem latini şi avem cearta în sânge. De câteva luni de zile, ne-am obişnuit să vedem cum economia o ia în jos, cum firme puternice disponibilizează oameni ori cum sute de firme mai mici îşi încetează activitatea. Până la urmă, e criză. De două săptămâni de zile, ne-am obişnuit cu toţii să vedem cum oameni cu coloană vertebrală, cu demnitate capitulează şi se înrolează sub culoarea portocalie a noului partid-stat. Până la urmă, cu toţii suntem oameni şi fiecare om are preţul lui.

O ştire - o adevărată dramă, aş spune eu - a trecut aproape neobsevată zilele trecute. Este vorba de faptul că, în 24 de ore, doi muncitori ai companiei Bechtel din judeţul Cluj, Adrian Burbău şi Marian Vădan au murit, iar o a treia persoană, un alt muncitor, a ajuns în stare foarte gravă la spital în urma unor accidente de muncă. Ceea ce la prima vedere par a fi nişte coincidenţe nefericite, create de nerespectarea normelor de protecţie a muncii, ascunde de fapt un adevăr trist: Guvernul Boc este în stare chiar să ucidă pentru ca Traian Băsescu să câştige alegerile. Până aici s-a ajuns...

Speriaţi de ce li se va putea întâmpla pe viitor, muncitorii de pe Autostrada Transilvania au mărturisit ziariştilor că sunt presaţi să muncească cu mult peste program, mult peste norma zilnică, pentru a-i face domnului Boc pe plac şi pentru ca acesta să poată inaugura tronsonul Turda-Gilău în campania electorală. Muncitorii sunt puşi astfel să facă lucruri pentru care nu sunt calificaţi, sunt suprasolicitaţi, devenind astfel victime ale oboselii şi ale neatenţiei.

Am două întrebări pentru conştiinţa domnului Boc (şi nu mă refer aici la Traian Băsescu): ar putea privi în ochi, la momentul mult aşteptat al tăierii panglicii, familiile celor două victime? De ce sute de muncitori sunt transformaţi peste noapte, fără voia lor, în agenţi electorali ai PD-L, cu riscul pierderii vieţii? Evident, Inspectoratul de Muncă al judeţului Cluj, tot de culoare portocalie, vorbeşte ca să nu tacă, iar ministrul Berceanu dă vina pe mort: "Aveau echipament corespunzător, dar probabil că voiau să facă altceva şi s-au desprins".

O poruncă creştinească spune, de mii de ani, că nu ai voie să ucizi. Legile din ziua din azi garantează dreptul la viaţă şi îi pedepsesc aspru pe cei care îngrădesc acest drept universal. Oare nu ar trebui să existe şi o lege pentru cei care indirect sacrifică vieţi de oameni pe altarul politicii? Mai mult ca sigur, aceştia vor rămâne să răspundă doar la o eventuală judecată de apoi...

Domnul Viorel Vasile Buda:

"Pentru PD-L şi premierul Boc legea este o literă moartă"

România are şansa - eu spun ghinionul - ca actualul guvern Boc II şi partidul de guvernământ, PD-L, să intre în Cartea Recordurilor. Nu pentru fapte deosebite, ci pentru încălcarea sistematică a legislaţiei, fapt de neconceput pentru o ţară cu statut de membru al Uniunii Europene. Mai mult, pot să afirm cu toată responsabilitatea - realitatea mă confirmă - Guvernul Boc II şi PD-L nici măcar nu fac vreun efort să ţină cont de legile ţării, acţionează în dispreţ faţă de legile ţării.

Am să dau doar trei exemple. Curtea Constituţională a decis că o lege a Guvernului Boc I, cea prin care se "legaliza" epurarea politică la nivelul serviciilor deconcentrate şi nu numai, este neconstituţională. Ce face Guvernul Boc II? La două ore după pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale, emite o ordonanţă de urgenţă cu un conţinut similar. Ce concluzie se poate trage? Una singură: Guvernul Boc II nu respectă deciziile Curţii Constituţionale.

Alt exemplu. Deputaţii PD-L au contestat la Curtea Constituţională depunerea moţiunii de cenzură. Şi aici este o problemă majoră. Nu discut de sesizarea pe fond. Altceva este de discutat. Orice senator sau deputat - iar dacă unii aflaţi la primul mandat au, să zicem, unele lacune în domeniu, în PD-L există totuşi numeroşi cu o bogată experienţă parlamentară şi cunosc regulamentele legislativului - ştiu că nu pot sesiza Curtea Constituţională decât pentru o lege adoptată de Parlament. Este bine sau rău, nu comentez, altceva nu are dreptul să conteste la Curte un parlamentar. Şi totuşi, cei din PD-L au făcut-o. De ce? Tot din dispreţ faţă de regulamentele care ne guvernează nouă activitatea.

Un al treilea exemplu. Ministrul Elena Udrea reclamă la conducerea Camerei - şi mi se pare că şi în justiţie - faptul că deputaţii din comisia parlamentară de anchetă a cheltuielilor Ministerului Turismului sunt incompatibili din cauză că sunt şi semnatari ai solicitării de înfiinţare a comisiei de anchetă. O astfel de incompatibilitate nu există în regulamentul Camerei. Să presupunem că doamna Udrea nu este încă familiarizată cu regulamentul Camerei. Preşedinta Camerei, doamna Roberta Anastase cunoaşte însă regulamentul, dar acceptă sesizarea. Liderii grupului parlamentar PD-L o susţin pe doamna Udrea, deşi cunosc şi ei regulamentul. O dovedeşte faptul că nu contestă deputaţii din alte comisii parlamentare aflaţi în situaţii similare. Vine Departamentul Legislativ al Camerei şi o lămureşte pe doamna Udrea cu prevederile regulamentului şi de inexistenţa vreunei incompatibilităţi. Preşedinta Camerei nu comentează, doamna Udrea reiterează acuzaţiile, vine după două luni şi fostul ministru Monica Iacob-Ridzi şi reclamă o "incompatibilitate" similară pentru deputaţii care au anchetat cheltuielile MTS. Din nou tăcere la nivelul preşedintei Camerei şi a liderilor PD-L. De ce oare? Din lipsă de respect faţă de regulamente şi faţă de ceilalţi parlamentari. Şi, în ultimă instanţă din lipsă de respect faţă de alegători.

Şi îmi pun o întrebare firească, mai ales că se va dezbate moţiunea "11 împotriva României": merită aceşti politicieni să se mai afle la conducerea ţării? Răspunsul este unul singur. Nu.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Declaraţie politică: "După alegeri, potopul"

O declaraţie sau, mai corect, o solicitare făcută de premierul Emil Boc săptămâna trecută liderilor de sindicat a trecut complet neobservată. Atât de mediul politic, cât şi de mass-media. Ce a spus premierul: a cerut liderilor de sindicat să amâne până după alegerile prezidenţiale formele de protest care ar culmina cu greve în diferite sectoare de activitate.

Această solicitare analizată cu atenţie este de o gravitate extraordinară. Ce se poate înţelege practic din mesajul transmis de premierul Emil Boc liderilor de sindicat: în primul rând că pentru moment, guvernul are nevoie de linişte şi nu de tulburări de ordin social. Aceasta este prima teză a afirmaţiilor guvernului şi, dintr-un anumit punct de vedere, este corectă. A doua teză însă - liber la grevă după alegeri - este foarte periculoasă.

În primul rând, pentru că demonstrează foarte clar faptul că PD-L nu are capacitatea (ceea ce este grav) de a rezolva problemele sociale din România. Nu are capacitate din cauză că nu are cadre pregătite, competente să asigure actul de guvernare, majoritatea celor care se află în poziţii de decizie fiind simpli politruci sau beneficiari ai favorurilor politice ale liderilor PD-L.

În al doilea rând, pentru că demonstrează foarte clar faptul că PD-L nu are nici intenţia (ceea ce este şi mai grav) de a rezolva problemele sociale. Liderii PD-L urmăresc la această oră un singur scop: acela de a reuşi conservarea postului de preşedinte al României pentru încă un mandat pentru Traian Băsescu. Acesta este singurul obiectiv al PD-L şi al guvernului Boc II. Altceva nu mai există. Or, a pune interesele de partid, interesele unei persoane mai presus de interesele societăţii mi se pare de o gravitate extraordinară.

Practic, guvernul, pentru rezolvarea problemelor sociale din ţară nu trebuie să depună eforturi prea mari. Pe de o parte, trebuie să lase în sarcina Parlamentului să repare şi să rezolve problemele legate de legea salarizării unice, de legea pensiilor etc. Pe de altă parte, trebuie să continue dialogul cu partenerii sociali pentru a fi găsite soluţiile optime, care să mulţumească pe toată lumea. Dar dacă ar acţiona în acest sens - adică, pur şi simplu normal - guvernul Boc II şi PD-L ar pierde nişte (false) atuuri electorale. Dacă ar lăsa Parlamentul să rezolve ce are de rezolvat, PD-L s-ar afla în dificultate şi nu ar mai putea ieşi în public cu penibila temă a celor "322". Dacă ar rezolva prin dialog cu sindicatele ce se poate rezolva, PD-L nu ar mai putea ieşi în faţă pe un cal alb şi să pozeze în salvatorul naţiunii prin declaraţii demagogice, care câteodată chiar prind la o anumită categorie a electoratului. Şi repet, elementul electoral primează, situaţia economică a României, stabilitatea socială nu mai intră în calcule. De fapt, nu au intrat niciodată.

Deci, lucrurile sunt clare: liderilor de sindicat - dar şi opiniei publice - li s-a dat clar de înţeles că guvernul nu va rezolva nimic din problemele zilei şi că aceste probleme vor exista şi după momentul scrutinelor pentru preşedinţia ţării. Ce nu spune declaraţia premierului Emil Boc, este că de suferit, vor suferii cetăţenii României. Deci, după alegeri, potopul!

PS: Dintr-un alt unghi de vedere, consider că declaraţia premierului Emil Boc poate fi asimilată şi cu un "autogol".

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

Au rămas mai puţin de 60 de zile până la alegerea unui nou preşedinte al României, timp în care partidul preşedintelui Băsescu exercită o presiune politică şi o intimidare fără precedent la adresa celorlalţi participanţi la viaţa politică, care nu îmbrăţişează idealurile portocalii. Fac în acest moment un apel la rezistenţă politică tuturor celor care au tăria morală de a rezista încă două luni şi atrag atenţia celor care sunt dispuşi la trădarea electoratului, să o facă acum. Am în acelaşi timp încredere că, în afara declaraţiilor de susţinere a lui Traian Băsescu, cei care au cedat deja presiunilor se vor gândi de două ori la viitorul lor şi al oamenilor care i-au trimis în funcţii şi sunt ferm convins că mulţi dintre cei care se declară simpatizanţi Băsescu sau PD-L îşi vor arăta adevărata susţinere la alegerile din 22 noiembrie şi mai ales din 6 decembrie. Promisiunile pe care cei din PD-L le fac în aceste zile nu au nicio valoare, dacă însuşi ministrul internelor, Vasile Blaga, nu a fost în stare să îşi respecte cuvântul dat, măcar de ochii lumii.

Vasile Blaga ne asigura în urmă cu câteva zile că nu va fi în niciun caz directorul de campanie al PD-L şi Traian Băsescu, dar prin declaraţiile incendiare de sâmbătă, 10 octombrie 2009, ministrul internelor îşi arată adevărata faţă, atacul sau politic fiind o premieră a României moderne. Niciodată până acum miniştrii de interne care s-au succedat în funcţie nu au politizat într-o aşa manieră activitatea unui minister care ar trebui să asigure un climat de transparenţă şi corectitudine pentru alegerile prezidenţiale.

În acest context, numirea lui Vasile Blaga în funcţia de ministru interimar la ministerul administraţiei şi internelor este vădit imorală şi nu numai ilegală, ţinând cont de condiţiile specifice în care prim-ministrul Emil Boc l-a revocat din funcţie pe Dan Nica şi de modul în care preşedintele Traian Băsescu a acceptat acest demers. Guvernul Boc 2 s-a născut ilegal din faşă, iar votarea moţiunii de cenzură este fără îndoială un act de reparaţie morală pe care opoziţia din parlament îl poate face procedural, întrucât demiterea de facto s-a produs o dată cu manifestaţiile de protest ale sindicatelor, în urmă cu o săptămână.

România are nevoie la douăzeci de ani de la Revoluţie de un nou început, însă acest lucru poate fi făcut doar dacă respectăm regulile democraţiei încă atât de firavă în ţara noastră.

Domnul Cristian Buican:

Declaraţie politică: "Prim-ministru independent, şansa României"

Dragi colegi, am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă împărtăşi câteva din gândurile mele cu privire la ziua de azi şi la ceea ce vom face de aici înainte. Consider această zi ca fiind un test important al democraţiei româneşti, precum şi o modalitate prin care fiecare parlamentar, indiferent de coloratura sa politică, ar trebuie să voteze moţiunea de cenzură intitulată sugestiv "11 împotriva României". Cred cu tărie acest lucru din cel puţin două motive, diferite de cele pe care le găsiţi în textul moţiunii, la care subscriu; în primul rând, consider că acest guvern nu trebuie şi nu merită să mai stea în fruntea ţării nici măcar un minut, deoarece nu a întreprins nicio măsură reală care să ajute din punct de vedere economic dezvoltarea acestei ţări şi aplanarea efectelor crizei economice asupra populaţiei. În al doilea rând, acest guvern trebuie să pice, deoarece doar aşa putem avea alegeri prezidenţiale corecte asupra cărora să nu planeze niciun fel de suspiciune.

Pe această cale, dragi colegi parlamentari, fac un apel la dumneavoastră, mai ales la parlamentarii PSD, UDMR, cei ai minorităţilor naţionale şi chiar la cei ai PD-L să voteze această moţiune de cenzură. Nu trebuie să fim speriaţi că o dată cu căderea acestui guvern se va genera o criză politică, deoarece soluţia este simplă, rapidă şi eficientă: guvern de tehnocraţi independenţi de vreun partid politic şi lipsiţi de orice suspiciune. Această soluţie este cea mai bună în contextul actual în care se găseşte România. De asemenea, cred că sunteţi de acord cu mine că astfel s-ar rezolva câteva din problemele care se află astăzi pe agenda publică şi care nu mai suportă amânare, cum ar fi măsurile economice imediate de redresare a economiei, corectitudinea alegerilor prezidenţiale şi linişte guvernamentală până după alegeri.

Orice guvern care ar veni astăzi la conducerea României trebuie să aibă parte de linişte din partea mediului politic pentru a-şi îndeplini sarcinile. Orice guvern politic ar veni de mâine la conducerea României nu ar avea parte decât de presiuni din partea colegilor din partid, de critici dure din partea opoziţiei, într-un cuvânt de scandal. Iar noi, ca stat, ca economie, ca şi comunitate nu mai avem nevoie de scandal, de haos sau de certuri. Tocmai de aceea sper să îmbrăţişaţi această idee şi să votaţi moţiunea de cenzură iniţiată de PNL.

Noul guvern de tehnocraţi independenţi din punct de vedere politic va trebui să aibă şi misiunea de a lua acele măsuri economice care să redreseze economia. Ştim cu toţii că aceste măsuri nu vor fi luate de către un guvern politic, deoarece ele sunt nepopulare în rândul populaţiei, iar alegerile prezidenţiale care bat la uşă nu vor da posibilitatea niciunui guvern politic să le ia, deoarece vor aduce deservicii electorale.

Poate cel mai important lucru care va trebui să fie îndeplinit de acest guvern de tehnocraţi apolitici se referă la corectitudinea alegerilor prezidenţiale. Bănuiesc că sunteţi de acord cu mine că orice partid ar veni astăzi să guverneze România va fi suspectat de fraudarea alegerilor prezidenţiale, iar acest lucru trebuie evitat cu orice preţ. Spun cu orice preţ, deoarece tema fraudării alegerilor aduce deservicii majore atât pe plan extern prin scăderea încrederii investitorilor străini în sistemul din ţara noastră, precum şi deservicii de ordin intern, prin scăderea prezenţei la vot a populaţiei pe motiv de neîncredere.

Vă solicit pe această cale să votaţi moţiunea de cenzură iniţiată de PNL "11 împotriva României" şi să susţineţi ideea unui guvern de tehnocraţi apolitici care să conducă legislativul din această ţară, cel puţin până după al doilea tur al alegerilor prezidenţiale.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Ce trebuia să facă şi nu a făcut Guvernul Boc"

Anul 2009 este un an irosit pentru România, deşi este şi a fost poate cea mai importantă perioadă pentru noi. Putem compara criza economică cu un virus la care economia românească trebuia răspundă cu măsuri pozitive, dând dovadă de sănătate. Cu toate acestea, companiile şi investitorii din România s-au văzut puşi în situaţia de a lupta nu numai cu criza economică, ci şi cu măsurile aberante ale guvernanţilor.

În timp ce guvernul Boc decidea să introducă impozitul forfetar falimentând astfel peste 105.000 de firme, vecinii noştri luau măsuri importante pentru susţinerea economică. Astfel, au aprobat creşterea cheltuielilor de capital şi demararea unor ample investiţii în proiecte de infrastructură, sănătate şi educaţie (6,9 miliarde dolari în Ungaria, 3,6 miliarde dolari în Bulgaria), ştiind că aceasta este calea pentru dezvoltare şi pentru generarea de noi locuri de muncă.

În timp ce guvernul Boc creştea indemnizaţia pentru şomaj, fără a lua nicio altă măsură de reconversie profesională a celor afectaţi, ţări precum Marea Britanie au anunţat măsuri concrete de luptă împotriva şomajului, printre care acordarea companiilor a unor stimulente în valoare de 2.500 de lire pentru fiecare persoană nou angajată, care va lucra la firma respectivă mai mult de şase luni.

Această măsură este parte a unui plan mai larg de combatere a efectelor crizei în valoare de 20 miliarde de lire, care include reduceri de taxe şi cheltuieli de capital în valoare de trei miliarde de euro.

Lipsa oricăror măsuri de protejare a cetăţenilor români, a companiilor care au investit în ţara noastră şi a mediului de afaceri în general reprezintă un blam de incompetenţă la adresa guvernului actual. Ceea ce este mai grav este că, după mai bine de zece ani, reapar "generaţiile de sacrificiu" - adică noi toţi, cei care trebuie să plătim pentru incompetenţa celor care decid destinul economic al ţării şi pentru împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional, atât de împovărător pentru români.

Domnul Adrian Solomon:

Omul lui Băsescu şi Parlamentul sau Avramescu şi "fabrica de ciocane"

Puţini oameni reuşesc performanţa de a fi, în acelaşi timp, comici dar tragici, sănătoşi dar nebuni de legat, deştepţi dar proşti, profesori dar analfabeţi, democraţi dar tirani. Aş putea continua încă mult timp cu aceste antonime de genul "doi în unu", însă cred că e în zadar pentru salvarea lui Avramescu, căci la el mă refer, consilier la Cotroceni şi, în plus, după cum arată şi se manifestă la TV, pupincurist şef al lui Băsescu. Acest mare şi distins cetăţean, care "n-a pus două paie cruce" în ţara aceasta, dar a ingurgitat şi regurgitat tone de lături pe la diverse emisiuni în care ar fi trebuit să apere chiar cu preţul "sănătăţii sale mintale" imaginea lui Băsescu, şi-a permis să compare Parlamentul României cu o "fabrică de ciocane".

Am înţeles, trăim în mijlocul unui ev aprins, în care, ca să-l aperi pe Băsescu, trebuie să înjuri Parlamentul, dar totuşi nu înţeleg de ce trebuie să ducem comparaţia către "ciocane". I-o fi lipsind individului de mai sus vreun ciocan prin casă şi sunt de vină parlamentarii? O fi însurat şi n-a mai bătut de mult vreun cui prin casă că-i prea ocupat cu teoretizarea Parlamentului unicameral şi cu diabolizarea parlamentarilor în raport cu "Sfântul Băsescu de la Cotroceni". Astfel, lipsa productivităţii domestice în mânuirea ciocanului este justificată în faţa soţiei prin lipsa ciocanelor de pe piaţă, datorită inactivităţii Parlamentului.

Alo! Dragi colegi, propun să punem mână de la mână şi să-i dăm nişte ciocane lui Avramescu. Dar dacă nu ne lasă Roberta? Să-i dăm şi ei...?!?

P.S. În ultima vreme, apropiaţii lui Băsescu explică situaţii din realitate prin apelul la tinichigii (vezi Băsescu vorbind despre reforma în educaţie), service-uri auto (vezi Boc la asumarea Legii salarizării) şi ciocane (vezi Avramescu la Sinteza Zilei, Antena 3 - 7 octombrie 2009). Aceşti oameni minunaţi conduc Puterea Executivă a României exact cum un tinichigiu mânuieşte stiloul şi un scriitor ciocanul.

În concluzie, să-i luăm la ciocane!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Guvernarea PD-L = Haos"

Traian Băsescu şi susţinătorii lui au demonstrat că nu sunt interesaţi de adevăratele probleme ale cetăţenilor, refuzând orice dialog. În cei cinci ani de zile, de când se află în fruntea ţării, Traian Băsescu nu a construit nimic, ci a produs haos în toate sectoarele vieţii sociale.

Acum, în prag de noi alegeri şi după ani de criză economică, Traian Băsescu doreşte un Parlament unicameral, care să fie alcătuit, dacă se poate numai din membrii PD-L. De ce domnia sa nu a avut această iniţiativă acum un an, doi sau trei ani?

De ce Partidul Social Democrat a trebuit să plece de la guvernare? Cu ce a supărat? Cu anchetarea doamnelor Udrea şi Ridzi pentru cheltuirea banilor publici? Cu sancţionarea de către ministrul Dan Nica a celor care au încălcat legea prin vot multiplu la alegerile pentru Parlamentul European şi prin încercarea domniei sale de a împiedica fraudarea alegerilor prezidenţiale?

Ce le mai lipseşte românilor în acest moment în care traversăm o criză economică majoră? O criză politică! Aceasta este dovada iresponsabilităţii lui Traian Băsescu, pentru care plătesc scump toţi românii.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Tânăra generaţie"

Tânăra generaţie, împreună problemele cu care se confruntă, constituie o preocupare permanentă la nivel comunitar. În ciuda situaţiilor foarte diferite, tinerii împărtăşesc valori, ambiţii, dar şi dificultăţi asemănătoare.

Tinerii europeni au multe lucruri interesante de spus, ei fiind primii afectaţi de ulterioarele evoluţii din domeniul economic, social şi politic. Dezechilibrele demografice, mondializarea, diversitatea culturilor reprezintă doar câteva probleme care îi implică direct. Ei sunt cei chemaţi să stabilească noi forme ale relaţiilor sociale, noi maniere de exprimare a solidarităţii, să experimenteze diferenţele şi să iasă îmbogăţiţi spiritual din aceste experienţe.

Tinerii europeni trăiesc în societăţi deschise influenţelor culturale şi economice exterioare. Ei contestă anumite consecinţe ale mondializării şi îşi exprimă îndoielile cu privire la anumite instituţii internaţionale. Aceste raporturi, sunt dovada unei stări de spirit ce nu trebuie ignorată.

Responsabilii politici naţionali şi europeni sunt chemaţi să faciliteze această adaptare, transformându-i pe tineri în actori direct implicaţi în societate, folosind la maximum potenţialul lor. Dezbaterea privind viitorul Europei este în curs. Extinderea preconizată va deschide noi perspective, dar vor apărea şi noi probleme de rezolvat.

Proiectul privind construcţia europeană are nevoie şi de entuziasmul şi de adeziunea tinerilor la ansamblul valorilor pe care se fondează. Tinerii au subliniat permanent că vor să participe la construcţia Europei, la dezbaterile referitoare la un viitor care îi priveşte direct.

Tineretul trebuie privit ca o forţă în construcţia europeană şi nu ca o problemă în plus de gestionat. Pentru aceasta trebuie să i se faciliteze exprimarea ideilor şi posibilitatea confruntării cu cele ale altor factori implicaţi. Într-un Raport al Comisiei Europene, se subliniază întrepătrunderea tot mai accentuată a diferitelor status-uri sociale. Cu cât societatea oferă mai puţine garanţii - de siguranţă a locului de muncă, asigurări sociale etc. - cu atât caracterul neliniar al parcursului individual este mai evident.

Europa este un spaţiu în care obiectivul este promovarea respectului valorilor fundamentale, spaţiul în care ei trăiesc, studiază şi lucrează. Instituţiile care gestionează acest spaţiu li se par, în anumite cazuri, departe de realitatea cotidiană. Continuarea proiectului comunitar, perspectiva extinderii UE depind, în mod neechivoc, de adeziunea şi implicarea tinerilor.

Formarea unei tinere generaţii şi a unui om nou însufleţit de idealurile nobile ale contemporaneităţii cu un orizont cultural sunt şi trebuie să rămână una din sarcinile principale ale României de azi.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Guvernul şchiop"

Sistemul bugetar este în colaps. O demonstrează grevele generale, românii nu au avut spitale, poştă, instituţii funcţionale sau şcoli. Peste 800.000 de funcţionari publici din toată ţara au participat, fiecare în felul lui, la greva generală, când statul pur şi simplu nu a existat.

Societatea trage semnale de alarmă privind situaţia gravă în care se află ţara. Îi invit şi pe nou-numiţii miniştri să-şi îndrepte privirile spre realitatea concretă şi spre situaţia fragilă în care ne aflăm şi să renunţe la a propune măsuri doar de dragul de a vorbi. Este nevoie urgentă de măsuri raportate la realitatea concretă şi nu de fantezii portocalii care să pregătească terenul unei campanii electorale.

În această situaţie de o asemenea amploare, după repetatele încercări de a rămâne singuri la guvernare, democrat-liberalii au reuşit. Ce vor face însă mai departe? Cum va reuşi o jumătate de Guvern să gestioneze o situaţie care se agravează pe zi ce trece? Cum vor reuşi miniştrii democrat-liberali cu două portofolii fiecare să pregătească măsuri pentru ieşirea din criză? Ce poate face, de exemplu, ministrul Videanu care habar nu are care sunt problemele de la sănătate, când 120.000 de cadre sanitare din ţară se pregătesc pentru o grevă generală pe termen nelimitat?

În timp ce domnul Emil Boc "gestiona" cu abilitate şi mare avânt criza politică, pe care domnia sa o provocase, moneda naţională se deprecia puternic, ajungând la un nivel de peste 4,2 lei/euro, o adevărată dramă pentru cetăţenii acestei ţări care de la anul vor fi nevoiţi să facă faţă măririlor de accize şi scumpirilor generate tocmai de acest curs ridicat la 1 octombrie (moment de referinţă).

Situaţia economică este din ce în ce mai dezastruoasă, nemulţumirile diverselor categorii sociale şi profesionale nu mai au nicio şansă de dezbatere serioasă cu un Guvern pentru care ambiţiile politice şi calculele electorale sunt mult mai importante.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Adâncirea crizei economice"

De la începutul anului 2009, România simte efectele crizei economice, mai ales la nivelul populaţiei active, concretizate în pierderea unor locuri de muncă, scăderi ale veniturilor din muncă şi prin deprecierea cursului leu - euro, dublată de o creştere a dobânzilor, care a dus la blocarea creditării şi la scăderea veniturilor disponibile ale populaţiei active - principalul consumator.

În acest context, Ministerul de Finanţe român măreşte fiscalitatea, generând o presiune suplimentară asupra mediului de afaceri, şi se stimulează creditarea prin garantarea de către stat a împrumuturilor persoanelor care vor să-şi cumpere prima locuinţă, în valoare de 60.000 de euro. Ceea ce este şi mai îngrijorător pentru situaţia economică actuală este şi faptul că noua Lege a salarizării unitare a bugetarilor a creat nemulţumiri ale sindicatelor personalului bugetar, care ameninţă cu ample forme de protest în perioada imediat următoare, pentru a determina Executivul să renegocieze această lege cu partenerii sociali.

Noul Guvern PD-L trebuie să ia urgent măsuri pentru a limita efectele recesiunii asupra economiei româneşti prin creşterea investiţiilor publice, diminuarea deficitului bugetar şi raţionalizarea cheltuielilor publice.

Cu un Guvern format din 3-4 membri, fiecare conducând simultan mai multe ministere, aşa cum doresc, va mai fi posibil ca România să iasă din criza economică o dată cu celelalte state din Uniunea Europeană?

Domnul Filip Georgescu:

În orice stat atins de febra instabilităţii politice, guvernele cad ca popicele. România, ţara în care normalitatea vieţii, sub toate aspectele ei, a cedat de mult locul haosului, vrajbei şi josniciei, a devenit o veritabilă popicărie politică. Este de ajuns să ne reamintim că numai în ultimii cinci ani, pe la Palatul Victoria s-au perindat nu mai puţin de patru cabinete ministeriale.

Primul Executiv, condus de preşedintele PD-L, Emil Boc, şi-a dat duhul la începutul acestei luni, cu concursul decisiv al şefului statului. Având probabil remuşcări după alegerile parlamentare din toamna trecută, când declara că a fost nevoit să recurgă la soluţia imorală a formării unui guvern din reprezentanţii PD-L şi PSD, partide care asigurau în Parlament o susţinere de peste 70 la sută, preşedintele Băsescu a pus de curând mâna pe bilă şi a trimis-o către dan Nica, popicul care-l călca pe nervi, în perspectiva alegerilor prezidenţiale. Pulverizarea Executivului roşu-portocaliu era aşteptată de multă lume, fiindcă, în cele nouă luni de existenţă, acest Cabinet a gestionat treburile ţării nu doar cu incompetenţă, dar mai cu seamă în mod dictatorial, prin ordonanţe de urgenţă şi prin asumarea abuzivă a răspunderii, ignorând permanent Parlamentul, la indicaţiile antidemocratice ale mai marelui de la Cotroceni.

În cele nouă luni de guvernare bezmetică, premierul Boc şi acoliţii săi au întregit grava criză economico-socială cu una politică de proporţii, aruncând ţara în disperare. România, guvernată la vedere de Emil Boc şi din umbră de Traian Băsescu, este astăzi ţara marilor contraste sociale, jefuită la sânge de nenumăraţi mafioţi autohtoni, dar şi străini, toţi proteguiţi în acţiunile lor ilegale de actualul regim politic.

România, stat comunitar, este astăzi neguvernată, plasându-se în coada mai tuturor ţărilor membre ale Uniunii Europene în mai toate domeniile. Parlamentul este pus în imposibilitatea de a acţiona ca for legislativ suprem, Guvernul este incapabil să soluţioneze criza economică şi să ne ofere vreo cât de palidă perspectivă de redresare a ţării, iar preşedintele Băsescu s-a debarasat public de obligaţiile pe care şi le asumase, în mod atât de demagogic, de a scoate ţara din recesiune, dedicându-se trup şi suflet bătăliei pentru reînnoirea mandatului prezidenţial. Deşi în cei cinci ani de când se află în fruntea ţării nu le-a putut oferi românilor nici măcar un dram de prosperitate, care să le permită să trăiască mai bine, deşi n-a ameliorat deloc corupţia, ci dimpotrivă i-a conferit dimensiuni mult mai mari, cu toate că n-a asigurat stabilitatea vieţii politice, dovedindu-se un promotor al scandalurilor şi discordiei, Traian Băsescu a pornit jovial în căutarea de voturi, sperând să îmbrobodească iarăşi populaţia cu aceleaşi serbede şi răsuflate promisiuni, cu aceleaşi acuze impertinente la adresa adversarilor, care în opinia sa sunt singurii vinovaţi de toate relele din această ţară.

În orice ţară democratică, ajunsă în situaţia dezastruoasă în care se găseşte astăzi România, primul-ministru n-ar ezita nici măcar o singură zi să prezinte demisia Cabinetului său, pentru a facilita adoptarea unor soluţii mai inspirate. Nu şi la noi, unde de la premier la ministrul tineretului şi sportului, toţi membrii Cabinetului Boc se agaţă de fel de fel de chichiţe ca să-şi salveze fotoliile ministeriale atât de călduţe şi de bănoase.

Nu credem că spunem o noutate, afirmând de la această tribună că, la ora actuală, România este guvernată de un Executiv neconstituţional, care refuză să intre în legalitate. Dacă ar respecta cu adevărat Constituţia şi n-ar juca abuziv pe această singură carte, cum singur declara mai anii trecuţi, preşedintele Băsescu ar trebui să-l oblige pe premierul Emil Boc să se prezinte în Parlament cu lista noului Executiv şi cu Programul de guvernare al acestuia. Din păcate, preşedintele şi primul-ministru interpretează prevederile constituţionale după bunul lor plac, cramponându-se de putere pentru a putea să ţină în mână alegerile prezidenţiale. La articolul 85 alin. (3) din Constituţie se spune clar: "Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alin.(2) (adică să revoce şi să numească, la propunerea primului-ministru, pe unii membrii ai Guvernului) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru".

În cazul actualului Cabinet Boc, România are un Guvern diferit de cel care a funcţionat în primele nouă luni. Unul monocolor de dreapta, în locul celui roşu-portocaliu de stânga-dreapta. Ca atare s-a schimbat nu doar structura sa, ci şi compoziţia sa politică. Anormalitatea merge însă şi mai departe. Prin destituirea lui Dan Nica şi demisia celorlalţi miniştri social-democraţi, în cadrul Guvernului au rămas nouă posturi vacante, care au fost puse în cârca miniştrilor liberali, deşi timp de nouă luni aceştia dovediseră o totală incompetenţă în gestionarea propriilor departamente.

Cetăţenii acestei ţări au rămas de-a dreptul stupefiaţi aflând că ministrul economiei, Adriean Videanu, a devenit şi interimar la sănătate, un domeniu care de ani şi ani se află în colaps. La ce ne putem aştepta în urma acestei găselniţe unice în Europa? în niciun caz la creşterea natalităţii ori la scăderea mortalităţii, ci mai degrabă la sporirea cifrei de afaceri realizată de domnul ministru de pe urma livrărilor masive de marmură pentru cruci şi monumente funerare. La ce ne putem aştepta de la Radu Berceanu, ministrul transporturilor, devenit peste noapte (probabil prin tragere la sorţi) interimar la agricultură? Cu siguranţă că vom fi martorii unui nou dezastru, aşa cum am asistat la distrugerea industriei miniere şi a transporturilor feroviare, fiindcă pe unde calcă domnia sa, nici iarba nu mai creşte. Peste tot şi de toate se alege praful. Nu şi de afacerile personale, care prosperă ameţitor, chiar şi în toiul crizei. Până să ajungă să vânture grâul din recolta viitoare, domnul Berceanu vântură abuziv directorii din ministerele pe care le patronează ca pe nişte feude proprii. Ce să mai spunem de siderurgistul Pogea, care elaborează "şarje" financiare de cea mai îndoielnică eficienţă, aflat acum şi în fruntea Ministerului Muncii, minister aflat în bătaia tuturor nemulţumirilor sociale. Ce să spunem de viziunile domnului Predoiu în problemele de politică externă, ori de pretenţiile ilustrelor ministrese de la turism şi sport?

De ce refuză premierul Boc să numească nouă noi miniştri PD-L-işti în posturile rămase vacante? Domnia sa ştie prea bine de ce. Dacă ar încerca să renunţe la interimate şi să propună noi membri PD-L, pentru a completa Guvernul, atunci ar trebui să ceară votul Parlamentului, lucru care-l sperie permanent. Ca atare, recurge la o şmecherie ieftină, afirmând că în Guvernul rămas pe jumătate nu s-a schimbat nimic. Printr-un asemenea comportament, democrat-liberalii dovedesc încă o dată că nu-i interesează problemele grave cu care se confruntă cetăţenii acestei ţări, nici eficienţa actului de guvernare, ci pur şi simplu puterea de care ţin cu ghearele şi cu dinţii, trecând peste legi şi justiţie, peste moralitate şi democraţie. Credem însă cu tărie că, până la urmă, dreptatea şi adevărul vor învinge injustiţia şi minciuna.

Moţiunea de cenzură, care urmează să fie dezbătută în Parlament, este în măsură să pună capăt mascaradei din viaţa politică românească. Depinde, acum, doar de noi.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Pe la mijlocul verii, preşedintele Băsescu ne încunoştinţa că marea criză începe să dea semne de oboseală. Ca atare, afirma domnia sa, din acest trimestru economia noastră va înregistra o uşoară înviorare, iar în anul viitor vom fi iarăşi ce-am fost în 2008.

Speriaţi până atunci de deciziile Guvernului de a îngheţa pensiile şi salariile, de a disponibiliza sute de mii de angajaţi, dar şi de creşterea aberantă a preţurilor, eram tentaţi să ne descreţim frunţile şi să uităm de coşmarul crizei, care ne urmăreşte permanent, ca umbra. Dar, în spiritul recunoscutei noastre tradiţii, potrivit căreia la români o minune nu ţine mai mult de trei zile, nici miracolul de a vedea criza prăbuşindu-se sub presiunea măsurilor guvernamentale n-a durat prea mult.

Dimpotrivă, în cele câteva săptămâni care au trecut de la hazardatul anunţ prezidenţial, criza s-a ascuţit, resimţindu-se tot mai dureros în viaţa românilor, care, în cadrul a numeroase mitinguri de protest, i-au acuzat pe guvernanţi că n-au fost capabili să elaboreze un program anticriză real şi eficient. Pentru primul-ministru, ca şi pentru demnitarii aflaţi în fruntea unor ministere economice şi a unor instituţii financiar-bancare, criza n-a fost decât o nebuloasă, pe care au tratat-o cu indiferenţă şi incompetenţă.

Mai întâi au negat posibilitatea ca actuala criză să intersecteze ţara noastră şi să-i lezeze pe români, apoi au subestimat gravitatea acestui fenomen, iar acum trăiesc cu iluzia că problema s-a rezolvat de la sine. Pentru preşedintele Băsescu, criza n-a fost acel fenomen dezastruos, aşa cum l-au perceput toţi şefii de stat, ci un element politic de care ar putea să profite pentru manipularea cetăţenilor în vederea obţinerii unui al doilea mandat prezidenţial. Ca să-i sensibilizeze pe alegători şi-a tot amânat decizia de a-şi anunţa candidatura, condiţionând-o de evoluţia crizei economice. Pentru mine, afirma sus şi tare Traian Băsescu, criza constituie cel mai mare adversar şi nu voi înceta să mă lupt cu el. Asociindu-se mai apoi corului de "specialişti" care neagă şi astăzi efectele crizei, preşedintele tuturor românilor îi consola deunăzi pe şomeri, pensionari şi bugetari spunându-le că ne-am confruntat de-abia doar cu o scădere de 8% din p.i.b., ceea ce nu constituie o tragedie, întrucât am revenit la nivelul din 2007, concluzionând că în mod practic nu s-a întâmplat nimic grav.

Domnia sa omite să spună însă că în 2007 am trăit într-o economie finanţată din exterior de grupurile financiare private. Atunci, leul era în continuă creştere, plata pensiilor şi salariilor nu constituia o problemă, băncile aveau acces la surse efectiv inepuizabile de lichidităţi, numărul creditelor neperformante era foarte mic, se dezvolta sectorul serviciilor, iar investitorii străini considerau că România este o ţară cu perspective de dezvoltare rapidă. în acelaşi timp, trebuie amintit că, în 2007, România nu avea nevoie de împrumuturi de la FMI şi Comisia Europeană pentru finanţarea deficitului bugetar.

Acum, lucrurile stau cu totul altfel. Situaţia economică pe plan mondial a suferit schimbări dramatice, pentru care economia noastră nu este pregătită astăzi şi nici pentru viitorul apropiat. Fluxul de finanţare ieftină de la băncile străine s-a oprit, iar România a primit calificativul investiţional "junk" (gunoi) de la agenţiile de rating. Şomajul este în creştere, iar fără injecţii de fonduri de la FMI şi Comisia Europeană, statul n-ar fi capabil să plătească pensiile şi salariile. Incapacitatea Guvernului de a elabora măsuri pentru scoaterea ţării din criză a fost şi ea taxată pe plan internaţional. într-un studiu elaborat de specialiştii Universităţii din Munchen, în care guvernele europene erau apreciate cu note de la 1 la 10, România primea 1,36 situându-se pe penultimul loc între ţările bătrânului continent.

Când Guvernul s-a văzut în incapacitatea de a onora majorările salariale ale cadrelor didactice şi ale altor bugetari, aprobate printr-o lege promulgată de şeful statului, Traian Băsescu, a răsucit imediat timona crizei până la celălalt pol, afirmând că România se pregăteşte să intre în recesiune economică. Imediat după ce şi-a anunţat candidatura, ca să nu fie acuzat în cadrul întâlnirilor electorale că nu s-a implicat în soluţionarea crizei, domnia sa a anunţat răspicat că nici preşedintele, nici premierul şi nici guvernatorul BNR nu pot face nimic pentru scoaterea ţării dintr-o asemenea criză globală, adăugând că România se va redresa în urma ieşirii ţărilor dezvoltate din recesiune şi a înrâuririi lor asupra economiei noastre. Numai că marele "erou" naţional al luptei împotriva crizei nu ţine seama de perspectivele pe care ni le rezervă anul 2010.

Potrivit unui Raport asupra Economiei Mondiale, recent lansat de FMI, după o profundă recesiune globală, relansarea va fi lentă, de numai 1,25, întrucât sistemele financiare sunt afectate, sprijinul statului va trebui treptat retras, iar ţările care au suferit prăbuşiri de preţuri vor continua să-şi refacă economia în condiţiile confruntării cu un şomaj ridicat, a diminuării exporturilor şi reducerii creditelor. Pe de altă parte, nici din partea ţărilor cu economie avansată nu ne putem aştepta la cine ştie ce sprijin, întrucât datoria publică în aceste state este estimată să crească în 2014 la 110% din p.i.b. faţă de 80% înainte de declanşarea crizei. Recesiunea mondială, care a zguduit efectiv întreaga lume, este apreciată în mai toate ţările drept una din cele mai mari încercări pe care omenirea le-a cunoscut în ultimele patru-cinci decenii. în România, însă, unde clasa politică, partidele şi liderii lor sunt implicaţi într-o luptă acerbă pentru putere, un asemenea eveniment trece în plan secundar, interesul general concentrându-se în jurul scrutinului prezidenţial.

Ce se va întâmpla însă după alegeri? Aşa cum apreciază mulţi analişti, încă din primele zile ale anului viitor ar putea răbufni o serie de probleme grave, pe care Guvernul Boc le-a muşamalizat prin diverse decizii autoritariste. Scăderea p.i.b., prognozată optimist la 8,7% ar putea să depăşească, în realitate, 10%. Este foarte probabil ca în anul viitor cursul euro-leu să depăşească acea cotă critică de 5 lei, puterea de cumpărare a leului să scadă dramatic, iar pentru jumătate din populaţie coşul zilnic de consum să devină prea scump. Vor continua disponibilizările masive în rândul bugetarilor, ţara se va afla sub presiunea grevelor şi protestelor stradale de amploare, cărora forţele de ordine nu le vor mai putea face faţă. Investiţiile străine nu vor mai veni, iar accesarea fondurilor europene va rămâne acelaşi coşmar.

în pofida asigurărilor pe care premierul Boc ni le oferă aproape zilnic, în 2010 se prefigurează posibilitatea ca pensiile şi salariile să nu poată fi plătite sau să fie achitate cu mari întârzieri. România s-ar putea afla în pragul falimentului naţional, nemaiputând să-şi plătească datoriile pe termen scurt la băncile comerciale de la care s-au împrumutat. în asemenea condiţii se va recurge la privatizarea ultimelor mari companii naţionale, între care CFR, Romgaz, Nuclearelectrica, Hidroelectrica, complexele energetice Rovinari, Craiova şi Turceni, Portul Constanţa şi altele, ceea ce va avea efecte dezastruoase pe termen mediu şi lung. De fapt, încă din acest an, în ţara noastră criza economică se va împleti cu ce politică, agravând şi mai mult viaţa românilor.

Actuala Putere se joacă în mod iresponsabil şi periculos cu crizele, atentând la prezentul şi viitorul ţării, care este împărţită astăzi în două tabere încrâncenate: de o parte România sutelor de mii de şomeri şi milioanelor de pensionari şi oameni care nu mai au ce pune pe masă, de cealaltă, România potentaţilor politici, care consideră că au dreptul de a decide după bunul plac şi fără să dea socoteală nimănui şi care se zbat din răsputeri să-şi conserve aceste poziţii, ignorând până şi criza economică şi toate celelalte pericole care ne-ar putea fi fatale.

Să sperăm că în toate disputele viitoare dintre Putere şi Opoziţie, ca şi în apropiatele alegeri prezidenţiale, raţiunea va învinge întru salvarea naţiei noastre.

Domnul Costică Macaleţi:

Declaraţie politică: "Ţara arde şi Guvernul Boc scuteşte de accize importurile de iahturi"

Declaraţia mea politică de azi se referă la un gest absolut incalificabil pe care Guvernul Boc l-a făcut. Astfel, printr-o ordonanţă de urgenţă ce aduce modificări Codului fiscal, guvernanţii prevăd că produsele de lux nu vor mai fi accizate de la 1 ianuarie 2010. Sunt eliminate astfel din sfera de aplicare a accizelor produsele de lux precum confecţiile din blănuri naturale, articolele din cristal, bijuteriile din aur şi platină, parfumurile, armele, inclusiv cele de vânătoare.

Astfel, frumos îmbrăcaţi în blănurile lor de animale rare, purtându-şi cu mândrie bijuteriile şi frumos parfumaţi, domnii de la PD-L vor savura succesele la vânătoare ciocnind cu eleganţă şampania franţuzească din pahare de cristal. Păi, cum altfel? De vreme ce sunt la putere singuri-singurei, departe de ochii foştilor colegi de guvernare social-democraţi din ministerele cu caracter social ce îi deranjau solicitându-le cheltuieli, auzi pretenţii! pentru sănătate şi învăţământ, bravii portocalii se vor desfăta pe iahturile lor nou nouţe, pe care, desigur, le-au scutit de accize prin aceeaşi ordonanţă, fără să le pese de criza în care adâncesc cetăţenii disperaţi de sărăcie şi pierderea locurilor de muncă.

În acelaşi timp, de exemplu, la Botoşani, într-un colţ de ţară, nu sunt bani pentru plata salariilor angajaţilor de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), iar oamenii nu ştiu ce soluţii să mai găsească pentru a-şi asigura traiul de zi cu zi.

Bugetarii din toată ţara au luat cu asalt Guvernul săptămâna trecută şi nici măcar un ministru nu a vrut să iasă să vorbească cu ei sau să-i invite la discuţii. în acelaşi timp, o firmă a ministrului Sorina Plăcintă este scutită de sume enorme la plata impozitelor către stat!

Trăim în ţara în care Preşedintele numeşte ca ministru de interne, adică pe unul din cei ce ar trebui să vegheze la corectitudinea desfăşurării procesului electoral, pe şeful său de campanie pentru alegerile prezidenţiale. Asta în vreme ce poliţiştii declară că vor refuza să asigure paza secţiilor de votare la alegerile prezidenţiale, din cauza subfinanţării sistemului de apărare şi ordine publică, iar pe stradă sunt tot mai mulţi infractori, din cauză că există un deficit de 8.000 de poliţişti la nivel naţional.

Aceasta este ţara în care trăim, o ţară în care portocaliul schimbă oameni în devălmăşie de la conducerea instituţiilor doar pentru că nu au carnet de membru PD-L, indiferent dacă sunt sau nu membri ai altui partid şi mai ales indiferent dacă sunt competenţi şi au dovedit asta sub mai multe administraţii consecutive. Este pentru prima oară de după 1989 când o organizaţie de partid poate, de exemplu, să schimbe conducerea unui club sportiv municipal. Motivul: nu eşti în PD-L, la bună vedere!

Pe 22 noiembrie, la alegerile prezidenţiale, românii au de ales: ori o Românie a bătăii de joc a PD-L, ori o Românie de bun simţ care nu poate da ţării decât un singur preşedinte, pe Mircea Geoană.

Domnul Eugen Bejinariu:

"Rolul şi imaginea Parlamentului în mandatul prezidenţial 2004-2009"

Parlamentul României reprezintă, potrivit Constituţiei, forul legislativ suprem al ţării, expresia democraţiei readuse în România prin Revoluţia din decembrie 1989. Ca for legislativ suprem, Parlamentul a lucrat la fundamentarea legilor necesare vieţii economico-sociale specifice economiei de piaţă şi societăţii noastre democratice.

Rolul şi imaginea Parlamentului însă au scăzut în societatea românească mai cu seamă în actualul mandat prezidenţial din mai multe motive pe care încercăm să le ierarhizăm şi să le prezentăm în şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor sub titlul "Rolul şi imaginea Parlamentului în mandatul prezidenţial 2004-2009".

Ordonanţele Guvernului promovate excesiv până la agresivitate au redus rolul Parlamentului ca for legislativ, au introdus uneori instabilitate legislativă şi, în anumite domenii, chiar haosul legislativ. O asemenea abundenţă de ordonanţe şi de ordonanţe de urgenţă ale Guvernului au condus la separarea incompletă sau nesepararea puterii legislative de puterea executivă. Spre a-şi impune voinţa şi mai cu seamă interesele, actuala putere de la Cotroceni a apelat prin Guvern la asumarea răspunderii pentru reglementarea a trei domenii sociale fundamentale: educaţia, salarizarea unică şi reorganizarea agenţiilor. La elaborarea legii educaţiei, bunăoară, s-a lucrat paralel: Comisia prezidenţială Miclea şi Comisia ministrului educaţiei, Andronescu, iar în final tot la asumarea răspunderii s-a ajuns, neglijându-se comisiile de specialitate din Parlament şi participarea la această importantă construcţie legislativă a slujitorilor şcolii şi a cercetătorilor din domeniul pedagogiei şi psihologiei. De acelaşi tratament a avut parte şi legea salarizării unice, atât de mult contestată şi astăzi, înainte de aplicare. Cu siguranţă, la aplicare, contestaţiile şi nemulţumirile se vor înmulţi.

Un mod deosebit de important de exprimare în Parlament sunt declaraţiile politice şi întrebările şi interpelările adresate primului-ministru, miniştrilor şi altor structuri centrale. La răspunsuri au venit cu deosebire domnii secretari de stat sau directorii generali PD-L şi mai rar domnii miniştri din Guvern. Multe răspunsuri sunt superficiale, fără soluţii de rezolvare a problemelor, rămânând în zona evocărilor de ordin istoric şi a prezentării unor reglementări pe care cei interesaţi le găsesc în Monitorul Oficial al României.

În şedinţele Camerei Deputaţilor şi ale Senatului, ca şi în şedinţele în plenul Parlamentului, dezbaterile au consumat mult timp, au avut multe momente de istorisiri, amintiri sau evocări de interes pentru partidul din care fac parte vorbitorii, ceea ce a condus la ineficientă şi valoare diminuată în adoptarea de legi bune, temeinic analizate şi adoptate cu credinţa în puterea lor constructivă social, economic sau politic.

În ultima vreme, de la tribuna Parlamentului s-au transmis, receptat şi consemnat în stenograme adevăruri îndoielnice, evaluări cu multe întrebări fără răspuns şi exprimări mult prea coborâte faţă de ceea ce înseamnă înălţimea şi demnitatea de parlamentar. Unele dintre acestea au devenit, cu sprijinul presei, sintagme de caracterizare pentru cei interesaţi. Astfel de momente se petrec în special atunci când se dezbat moţiunile simple sau de cenzură, la unele declaraţii politice şi la aplicarea procedurilor în desfăşurarea unor activităţi parlamentare. Au rămas de pomină manifestările din Parlament la prezentarea raportului pentru condamnarea comunismului. au urmat exprimările de la recenta şedinţă pentru asumarea răspunderii Guvernului privind educaţia, salarizarea unică şi restructurarea agenţiilor.

Absenţa unor parlamentari a făcut necesar apelul la catalog precum la şcoală, unele decizii importante adoptate prin vot au fost amânate, iar unele şedinţe au fost suspendate din lipsă de cvorum. Sunt împrejurări când invocarea calităţii de deputat sau senator provoacă reacţii negative, ceea ce este grav pentru ceea ce înseamnă Parlamentul pentru democraţie şi ca for legislativ suprem în România.

Recâştigarea imaginii şi a rolului parlamentarilor şi Parlamentului a devenit o importantă cerinţă în prezent, face parte din îndatoririle deputaţilor şi ale senatorilor, redobândire care cere eforturi din partea tuturor, dar odată recâştigate, conferă dimensiuni sociale şi morale pentru orice demnitar şi demnitatea de a-i reprezenta pe cei care şi-au exprimat prin vot încrederea în noi.

Domnul Neculai Răţoi:

"Vrem să avem un cuvânt de spus în Europa"

Voi începe această declaraţie amintind că, recent, au fost făcute publice datele unui Eurobarometru, date din care reieşea că numai 41% dintre români cred că vocea României contează în cadrul Uniunii Europene. Stimaţi colegi, acest rezultat reprezintă un semnal de alarmă pe care cetăţenii ţării îl trag.

Până nu demult, am parcurs procesele de integrare în NATO şi Uniunea Europeană, procese deloc uşoare. A venit însă timpul să arătăm că românii nu sunt cu nimic mai prejos decât germanii, francezii sau alte state care joacă roluri importante în politica europeană. Trebuie, dragi colegi, ca România să participe activ la elaborarea unor politici eficiente. România trebuie să fructifice rolul pe care îl are în cadrul Uniunii şi să arate că poate mai mult. Poziţia ţării noastre la graniţele Europei unite este o poziţie de maximă importanţă în construirea şi aplicarea politicilor de vecinătate şi securitate.

În luna septembrie, domnul Barroso a fost reales în funcţia de Preşedinte al Comisiei Europene. Al doilea pas în procesul de numire a noii Comisii va consta în propunerile pe care statele membre le fac pentru portofoliile de comisari. România trebuie să abordeze cu mare seriozitate acest proces, care reprezintă, în acelaşi timp, un examen şi o şansă. Este necesar ca scopul ţării noastre să fie obţinerea unui portofoliu important în interiorul Comisiei. Tot cu mare seriozitate trebuie făcute propunerile pentru ocuparea acestui post. Avem oameni de valoare care pot să ne reprezinte cu succes. Una dintre ele se referă la domnul Adrian Severin. Consider că ar fi o propunere extraordinară, având în vedere experienţa pe care domnia sa a căpătat-o de-a lungul anilor în importante demnităţi pe care le-a împlinit atât în ţară, cât şi în străinătate. Domnul Severin se bucură de recunoaştere la nivel european, fiind declarat, aşa cum ştiţi, cel mai bun parlamentar european. Este, aşadar, unul dintre românii cu cea mai bună imagine în Europa.

Pentru o bună reprezentare a ţării noastre la nivel european, este de datoria noastră, a politicienilor, să acţionăm unitar, fără a urmări interese înguste, de partid. Interesele ţării trebuie să primeze.

Vreau să adresez, pe această cale, o rugăminte europarlamentarilor români şi tuturor celor care sunt deja implicaţi în construcţia europeană: să susţină prin lobby obţinerea unui portofoliu important pentru România. Dragi colegi, potrivit aceluiaşi Eurobarometru de care aminteam mai devreme, 63% dintre cetăţenii români consideră că beneficiază de pe urma apartenenţei la construcţia europeană. Haideţi să nu îi dezamăgim pe aceşti oameni şi să obţinem ce este mai bun din experienţa europeană!

Domnul Ion Dumitru:

"Fiţi aproape de ţăranul român"

Multe s-or fi schimbat în oropsita Românie după evenimentele din decembrie 1989, multe care să ne dea senzaţia fie că ne îndreptăm spre o economie de piaţă, fie că ne îndreptăm spre un stat democrat. Deocamdată, amândouă fenomenele la care mă refer mai sus sunt încadrate în fenomenul de tranziţie a României spre economia de piaţă şi spre democraţie, tranziţie care se defineşte printr-un amestec de haos şi dezordine care, dacă n-ar fi planificate, ar trebui să conducă spre cele două deziderate dorite de toţi românii aşa cum din haosul şi nebuloasa cosmică s-au născut sistemul şi planeta pe care locuim, după reguli şi legi pe care încă nu le cunoaştem pe deplin şi pe care, foarte probabil, nu le vom cunoaşte niciodată.

Căci, oricât de săraci am fi - şi poate tocmai pentru că suntem foarte săraci - ar fi trebuit să ne aşezăm priorităţile şi să ne ordonăm sărăcia sau foarte puţinul pe care-l avem şi să ne ferim de nebuloasa tranziţiei, care nu am ştiut niciodată unde va duce.

În orice stat în care locuiesc oamenii ţării, ca şi în orice familie în care locuiesc oamenii casei, gospodarii îşi stabilesc priorităţile. Şi ce prioritate ar fi putut fi mai importantă decât aceea a agriculturii, adică acea ramură a economiei ţării, care asigură materialul cel mai strategic la îndemână - hrana.

Aş putea spune că atitudinea faţă de agricultură a unei guvernări indică direct gradul de conştiinţă şi civilizaţie a poporului şi a celor care-l conduc în etapa de referinţă.

România a fost, în cea mai mare parte a istoriei sale, un stat de ţărani. Ţărănimea română a constituit forţa economică, politică şi militară de bază care a condus la persistenţa şi supravieţuirea naţiunii române în spaţiul geografic actual. Ţărănimea română, de la ţăranii săraci până la boieri, a creat statul naţional român. Tot ea l-a apărat de duşmanii de pretutindeni şi tot ea a creat instituţiile statale ale unui stat de drept. Tot ei, ţăranii români, au creat politicienii de ieri şi de azi ai României, ei au produs hrana ţării pe timp de pace şi război şi tot ei au ştiut cum să o ascundă şi să o păstreze, atunci când ţara a fost ocupată, pentru supravieţuirea naţiunii.

Ţăranul român a fost, ca întotdeauna, cel mai oropsit în timpul dictaturii comuniste, căci i s-au luat pământul, vitele şi uneltele de lucru care îi aparţineau de drept şi la care ţinea mai mult decât la propria-i viaţă.

Ţăranul român a fost dezmoştenit, proletarizat şi aruncat în fabrici, făcut peste noapte "muncitor" şi aruncat în cămine sau silozuri umane, pentru a i se tăia definitiv rădăcinile adânci înfipte în pământul confiscat pentru CAP-uri, pentru a fi izolat definitiv de brazdă şi soare, de plante şi animale.

Rezultatul dezrădăcinării ţărănimii române a condus, în numai o generaţie, la degradarea şi erodarea până aproape de pieire a naţiunii. Legea nr.18 nu a condus şi nu poate conduce la refacerea ţărănimii române. Ţăranul român nu şi-a primit nici tot pământul, nici uneltele de lucru, nici vitele şi nici dreptul de proprietate. Cei care au făcut Legea nr.18 şi mai ales cei care o aplică, ştiau acest lucru.

Vă întreb, domnilor de la PD-L? Petre Roman care a iniţiat Legea nr.18 şi care a câştigat "pariul cu agricultura" nu a fost politicianul dumneavoastră?

Domnul Vasile Popeangă:

"Puşca şi cureaua lată, ce guvern aveam odată!"

Şi veni vremea când, la ceas de mare sărbătoare, omul cu privire profundă anunţa, din castelul cu cucuvea, că pohta ce-a pohtit s-a realizat şi ne dă nouă, românilor, un guvern cu cea mai mare susţinere din istoria postdecembristă, gândindu-se că, după pohtă va veni şi realizarea altor pohte personale. Şi pentru că unii, din guvern, n-au prea "vânat" după pohta lui "Trăienică-Flotă-puţinică" au şi apărut zvonurile cu "urmează remanierea", ca o replică la raportul comisiei Udrea, dar mai ales a informării privind hoţia prin turism electoral, a şi urmat remanierea Nica, pentru că Andronescu, deşi era în planurile lui Băsescu, s-a autoremaniat cu întreg lotul de miniştri PSD din cabinet.

Deci, pe undeva, pohta dintâi a locatarului de la Cotroceni - un guvern PSD - PD-L - s-a transformat în pohta cea de-a doua, adică doar PD-L la guvernare!

N-are importanţă că visul "frumos" al lui Traian devine coşmarul românilor, care, peste o criză economico-financiară, se văd obligaţi să îndure şi o criză politică, bineînţeles, cu toate consecinţele care decurg de aici.

N-are importanţă că lumea a ieşit pe străzi clamându-şi nemulţumirile cu surle şi trâmbiţe, că leul o ia razna la fiecare "găselniţă" a PD-L, că alegerile vor fi fraudate, că pachetul legislativ pe care Boc 1-a impus parlamentului prin asumarea răspunderii guvernului este varză, că pachetul legislativ al Codurilor e varză, n-are importanţă nici măcar ce doresc partenerii noştri din UE!

Tot ceea ce contează este realegerea lui Traian Băsescu, de s-ar dărâma România! De ce? Pentru că vechea şi celebra replică "Victoraş, ai grijă de copilaşi!" a devenit perenă! Căci fără Traian Băsescu ce s-ar alege de doamnele Ridzi şi, mai ales, Udrea, de Videanu sau Berceanu?

Că tot veni vorba: ce mai guvern aveam odată! Doamna Ridzi, excelentul exemplar al tineretului PD-L-ist - obedientă cărătoare de mapă a junei EBA, dar şi sfătuitoare de taină -, odată ajunsă ministru, a dovedit o deosebit de mare competenţă în a jumuli fonduri bugetare şi în camuflarea sprijinului ministerial pentru a înclina balanţa în favoarea mezinei familiei Băsescu! Sic transit gloria mundi (Fost-ai, lele, cât ai fost...): acum dă cu subsemnata pe la parchet...

Doamna Udrea! Ce mai exemplar! Călăreaţa pe cal, mop, andrele, elicoptere, turista numărul unu a României... Specialista în perdele de 75.000 de euro... Ei, cum se leagă cineva de frumoasa blondă, îşi atrage fulgerele lui Zeus de Cotroceni, ot Constanţa! Cum se face o comisie de anchetă parlamentară având-o ca subiect pe Udrea, cum apar tot felul de înregistrări în avantajul PD-L-ului... Cum se ridică în parlament problema Udrea, hop!, zboară Nica de la minister! Numai un cap nemobilat de dinăuntru poate crede în astfel de coincidenţe! Şi, conform bancului cu Radio Erevan, nu i s-a luat un minister, ci i s-a mai dat unul, căci, numai cine nu munceşte, nu greşeşte, iar dacă nu greşeşte, merită promovat!

Traian Băsescu a reuşit să mai dea o lovitură la coaliţie. Pentru că e conştient - presupunem şi noi... - că un nou cabinet nu ar trece prin parlament, obligă acum miniştrii portocalii să stea fiecare pe câte două ministere, doar-doar o avea răgazul să-i netezească Blaga drumul spre al doilea mandat. Doar Mihai Stănişoară - protejatul prezidenţial - şi Theodor Paleologu - varianta contemporană a lui Agamiţă Dandanache cărătoare degeaba a unui ilustru nume -, au rămas "fără coledzi", cum ar zice Nenea Iancu. în paranteză fie spus, Caragiale ar muri de fericire sub regimul Băsescu! Din păcate, ar intra şi acesta în nemurire prin scrierile caragialiene...

Puşca şi cureaua lată, ce guvern avem deodată!

însuşi şeful Executivului a dat tonul la crearea fantomei de guvern, botezat cu nume de detergent neobişnuit, varianta 2 în 1, şi va asigura interimatul la Ministerul Educaţiei. Că premierul dă o tură pe la învăţământ, nu-i un lucru chiar rău: pe de-o parte, poate mai învaţă nişte carte referitor la constituţie şi constituţionalitate, pe de altă parte, un pic de educaţie nu strică nimănui, iar ca temă de cercetare îi sugerăm cercetarea metodei de transformare a lucrării sale despre avantajele parlamentului bicameral în lucrare despre avantajele legislativului-monociclu, dând astfel cu tifla eforturilor UE referitoare la trecerea tuturor ţărilor europene la parlament cu două camere, din 2013.

Cătălin Predoiu al Justiţiei a fost numit interimar la Ministerul de Externe, probabil pentru a exporta modul original de a se face justiţie în România.

Adriean Videanu, ministru al Economiei, se va ocupa de Ministerul Sănătăţii, taman bine ca să se justifice economiile din sistemul de sănătate publică. Pentru că, dacă tot nu bagi bani în sănătate, măcar zici că ai făcut economie...

Elena Udrea, ministru al Turismului, se va ocupa şi de Ministerul Mediului; însă nu ştim dacă blonda favorită a preşedintelui nu va confunda mediul cu media... Oricum, e bine: dacă până acum se buluceau turiştii la turismul ecumenic, ca să jure în faţa icoanelor că vor vota cu portocaliii, acum vor rătăci prin pădurile patriei, admirând modul în care încă arată, în stare naturală, viitoarele buletine de vot...

Radu Berceanu, ministrul Transporturilor, va patrona şi Ministerul Agriculturii, fiind astfel singura şansă ca să se poată da pe brazdă treaba cu autostrăzile din România...

Gheorghe Pogea, ministrul de Finanţe, va trebălui şi pe la Ministerul Muncii, poate-poate vor veni, astfel, niscaiva părăluţe şi pe tărâmul muncii, protecţiei sociale ori familiei...

Gabriel Sandu, ministrul Comunicaţiilor, se va ocupa la greu şi de Ministerul pentru IMM-uri, aşa că viitorul micilor întreprinzători o să cam sune... ocupat...

Luminiţa Plăcintă, ministru pentru Tineret şi Sport, va bântui şi pe la Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul, probabil ca să pună de vreo comisie nouă...

În locul premierului, noi am fi făcut mici rectificări: să stea doamna Plăcintă la Tineret, Sport şi IMM-uri, ca să poată promova tineretul în afaceri; doamna Udrea la Turism şi Externe, ca să poată ridica... importul de turişti străini; Paleologu la Cultură şi Apărare, ca
să poată apăra patrimoniul cultural care a mai rămas; Predoiu la Justiţie şi Sănătate, că poate s-o însănătoşi şi justiţia românească, iar Adriean Videanu la Economie şi Interne, că poate
mai rămâne vreun bănuţ neexportat...

Domnul Ion Stan:

«Apel către cei patru sute de parlamentari acuzaţi de prim ministrul Emil Boc că "sunt beneficiarii unor pensii şi privilegii nesimţite"»

Un vremelnic prim-ministru al Guvernului României a făcut calcule după calcule, în urma cărora a ajuns la grava constatare că bugetul naţiunii este secătuit anual de 800 milioane de euro, sumă care reprezintă: "pensia nesimţită şi privilegiile speciale pe care şi le-au atribuit parlamentarii". După socotelile primului-ministru, parlamentarii deja nesimţiţi ar fi vreo patru sute la număr, în prezent şi în creştere exponenţială în viitor, ceea ce va greva şi mai mult asupra Trezoreriei, secătuite pentru mulţi ani de acum înainte de incompetenţa managerială a guvernelor prost orânduite şi de cârmuirea iresponsabilă a unor miniştri ai finanţelor publice, a căror cultură economică nu i-ar fi recomandat nici casieri pe la casele de ajutor reciproc.

În fine, răul a fost secătuit şi este "capital politic bun câştigat" pentru Emil Boc, care deţine recordul emiterii în serie a ordonanţelor de guvern anticonstituţionale. Credeţi că a rostit cumva "simţitul profesor de drept constituţional"? Nici vorbă!

Având în vedere intensa agitaţie a primului ministru în chestiunea pensiilor parlamentarilor şi respectul pe care persoana din fruntea guvernului nu îl are faţă de Constituţia şi Parlamentul României, fac apel la Dumneavoastră, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, să votăm, acum, pe loc, o lege cu articol unic, prin care noi, acei nesimţiţi care vrem să dăm o lovitură de stat, înlăturând guvernul fiindcă abrogă pensiile speciale şi privilegiile parlamentarilor, să renunţăm la drepturile câştigate prin efectul unei legi compatibile cu practica internaţională, cu o singură condiţie: ca prim-ministrul Emil Boc va realoca cele 800 milioane de euro, dar nici un cent mai puţin pentru aplicarea prevederilor legii ce se referă la grupele 1 şi 2 de muncă care acum este suspendată de guvernul Boc din lipsă de resurse financiare.

Dacă nu va recupera cele 800 milioane, pentru diferenţa de 798.800.000 de euro avansată în plus, să îşi dea demisia pentru fapta de a compromite autoritatea instituţiei Guvernului, prin comunicarea publică de informaţii false, în scopul extracţiei de capital politic.

Domnul Ion Stan:

"Aberaţia legislativă Boc vizează înjumătăţirea pensiilor militare de stat. Soluţia Puţin - salvarea României. Sa te vedem bărbat de stat, cetăţene Băsescu!"

În acest fel, automat, marea armata a subofiţerilor pensionari, care au constituit temelia oştirii naţionale, riscă pensii sub nivelul minim pe ţară, iar ofiţerii şi generalii ar urma să primească pensii cu de 6 până la de 10 ori mai mici decât colegii lor din armatele şi serviciile de informaţii ale statelor membre ale NATO.

Ce nu înţelege avortonul anticonstituţional, încă în fruntea Guvernului României ? Că pentru militari, angajatorul, adică statul român, asemenea majorităţii statelor, nu contribuie la fondul de asigurări sociale, fiindcă a decis de când s-a înfiinţat, pe la 1830 şi ceva..., armata permanentă, să le acorde pensie militară de stat, deci nu de asigurări sociale, iar acel procent de 25 sau 30% din salarii, datorat de stat ca angajator la fondul asigurărilor sociale, îl include ulterior, în fiecare lună, în pensia militară de stat acordată, potrivit legii, iar nu potrivit vreunui pact secret. Ce este aşa de greu pentru capul lui Boc?! Nu sunt separate şi casele de pensii? Nu sunt separate şi casele de sănătate?! Peste tot în lume, aceasta este legea pentru cei aflaţi în serviciul naţional, "sub drapel", cum frumos şi simbolic spun francezii.

Fondul chestiunii este, însă, altul. În martie 2010, nu vor mai fi bani, iar Banca Naţională a României va rămâne şi ea fără rezerve... inclusiv cele în aur. Unde a dispărut masa monetară emisă?! Ce s-a întâmplat cu uriaşul împrumut extern?!

Nenorocitul de guvern şi reţeaua francmasonică din BNR au susţinut băncile străine care au "repatriat" totul. Lanţul hipermarketurilor şi alte aspiratoare străine au "repatriat", de asemenea, totul. Autohtonii care şi-au recuperat creanţele asupra statului au urmat şi ei exemplul, punându-şi banii la adăpost oriunde, numai în România nu.

Aşadar, abia acum se încheie războiul împotriva României. De acum înainte, nicio decizie importantă nu va mai aparţine statului român. El este nevoit să-şi trădeze apărătorii care i-au jurat credinţă "chiar cu preţul vieţii ". Ei bine, cei care se cred "statul şi poporul " cer acum şi acest preţ.

Pus în faţa unei astfel de situaţii, Putin i-a chemat în "serviciul maicii Rusia" pe toţi oligarhii şi le-a spus: "Aţi furat până aţi pârjolit totul. Gata, ajunge ! Acum a venit momentul să daţi înapoi jumătate din ce aţi furat, să plătiţi un impozit de 50% pe un sfert din ce aţi furat, iar un sfert să vă rămână întreg drept recompensă pentru gestul vostru patriotic, pe care vi-l răsplătesc şi eu, dându-vă conducerea a câte unei gubernii, pe care trebuie să o stabilizaţi economic. Altfel... voi fi obligat să vă arestez şi să vă pun sechestru pe tot ce aţi furat. Ne-am înţeles?"

Cu vreo trei excepţii, cei chemaţi de Putin să cotizeze pentru Maica Rusia s-au conformat, ba, pe deasupra, au mai şi mulţumit frumos. Din cei trei îndărătnici, unul este după gratii în Siberia, iar doi sunt fugari în străinătăţuri şi se apără de "mâna lungă a Maicii Rusia" cu armate de bodyguarzi.

O soluţie a la Putin n-ar putea fi şi salvarea României?!

Să te vedem bărbat de stat, cetăţene Băsescu!

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Pentru o justiţie demnă"

Doresc ca prin această declaraţie politică să atrag atenţia asupra unor nereguli din Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pe care Guvernul României şi-a asumat răspunderea.

Puterea judecătorească este una din instituţiile fundamentale ale statului. Exercitarea în bune condiţiuni ale acesteia este garantul existenţei şi funcţionării unui stat de drept, democratic. Aplicarea legii trebuie să fie dincolo de orice îndoială privind coruptibilitatea magistraţilor. Dincolo de subfinanţarea sistemului de justiţie, care a dus în multe cazuri la blocarea procesului de justiţie, noile prevederi din legea salarizării unitare care-i privesc pe magistraţi nu sunt în măsură să ofere magistraţilor respectul şi demnitatea pe care ar trebui să le aibă într-o societate.

Justiţia e oarbă, dar nu umilă. Ea trebuie să fie sobră, dar nu săracă. Postura ei naturală e verticală, ea trebuie să aibă grija cântăririi, a judecăţii drepte, nu grija banilor. Deşi haina magistratului îi depersonalizează într-o oarecare măsură pentru a căpăta chipul impersonal al Justiţiei, magistraţii nu sunt nişte statui. Nu sunt de piatră, ci sunt, la fel ca şi ceilalţi cetăţeni, oameni în carne şi oase. Misiunea lor este, însă, esenţială pentru bunul mers al societăţii.

Protestul magistraţilor nu a vizat în mod special mărirea salariilor lor, ci a semnalat starea deplorabilă a sistemului de justiţie în general. Din păcate, în forma actuală, noua lege a salarizării nu apreciază la justa valoare rolul magistraţilor în societatea noastră.

Sper ca în următoarele şase luni Guvernul să revină asupra indicilor de salarizare în ceea ce-i priveşte pe magistraţi pentru a le restitui demnitatea pe care statul ar trebui să le-o asigure.

Pentru a impune respectul legii, Justiţia trebuie, la rândul ei, respectată.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Profitorii şi speculanţii de conjuncturi de la PD-L nu vor avea viaţă lungă în politică"

După cum am mai declarat, consider că programul distructiv prezentat de cabinetul Boc II nu aduce elemente pozitive şi rămâne în esenţă doar o variantă populistă. Acesta va produce eşecuri economice, sociale şi politice pentru anii 2009 şi 2010. Programul avansat de primul-ministru Emil Boc poate fi considerat un program antiromânesc şi se va dovedi a fi unul dezastruos. Până şi propunerile populiste pentru agricultori vor crea dezamăgiri în rândul acestora şi vor zdruncina acest guvern incompetent.

Comportamentul politic, din aceste ultime zile, al liderilor Partidului Democrat Liberal, inclusiv al preşedintelui Traian Băsescu, par mai curând să evidenţieze o politică a slujirii unor interese proprii, imediate, satisfacerii unor vanităţi şi orgolii rănite decât a interesului naţional.

Revenind la programul de guvernare, m-aş referi la modul în care sunt tratate politicile de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii şi cele de dezvoltare agricolă şi rurală. Deşi declaraţia guvernului Boc II consideră necesară dezvoltarea IMM, în esenţă, programul de guvernare, în perioada de criză economică şi de criză politică declanşată din orgolii, nu cuprinde niciuna din facilităţile necesare salvării şi dezvoltării acestora, iar "reţetele evazive" înlocuiesc măsurile concrete.

În program nu se găsesc practic soluţii pentru reducerea fiscalităţii, protecţia producătorului român, o politică monetară pentru susţinerea exportului, a investiţiilor prin credite sau prin scutirea de impozite pe profitul reinvestit.

În ceea ce priveşte agricultura, care în general este considerată "prioritate naţională strategică", relansarea proceselor de producţie este prezentată în modul cel mai general, prin sintagme de tipul "se va face, se va promova" etc. Să indice acest guvern Boc II vreun proiect concret sau vreo facilitate pentru această importantă ramură economică! Discrepanţele dintre declaraţiile publice şi realităţile cotidiene sunt şocante pentru întreprinzător.

Mişcarea politică declanşată de PD-L, pe care o consider fără succes, se va întoarce ca un bumerang împotriva maestrului combinator, Traian Băsescu. Modul nedemocratic al PD-L de a face politică, prin angajarea în acţiuni iraţionale, neechilibrate, a dus la eliminarea tehnicienilor din sectorul economic şi racolarea prin promisiuni sau presiuni a celorlalţi.

Consider că acest mod de a face politică, al PD-L, apelând la presiuni, punând mai presus orgoliul şi interesul propriu, vor avea viaţă scurtă şi vor dispărea după alungarea dictatorului din fruntea ţării, prin alegeri corecte.

Domnul Titi Holban:

"Astăzi Guvernul Boc trebuie să plece"

Potrivit raportului Fondului Monetar Internaţional, în 2010, rata şomajului în România va ajunge la 10%. Agenţia Naţională a Forţei de Muncă (ANOFM) a raportat un număr de 625.000 de şomeri în septembrie şi o rată a şomajului care a urcat deja la 6,9%.

Se aşteaptă ca acest număr să crească până la finalul anului, dacă luăm în considerare angajamentele guvernului Boc în relaţia cu FMI de a disponibiliza peste 130.000 de angajaţi la stat în perioada următoare.

Între timp, puterea de cumpărare a românilor scade vertiginos, o dată cu fluctuaţia cursului de schimb leu-euro şi creşterea constantă a preţurilor la alimente. Situaţia este cu atât mai dificilă pentru milioane de români care trăiesc din venituri mici, pentru care guvernul Boc a mai luat o decizie dureroasă: reducerea cu aproape 200 lei a pragului maxim de venit pentru care persoanele pot solicita ajutor social pentru plata întreţinerii pe timp de iarnă.

Cu alte cuvinte, iarna bate la uşă, iar nivelul de trai al românilor se depreciază vizibil în fiecare zi. în lipsa soluţiilor de relansare economică, a măsurilor menite să contribuie la diminuarea efectelor crizei financiare, Guvernul Boc este preocupat să furnizeze românilor un simulacru de guvernare, un spectacol de prost gust, cu declaraţii belicoase şi atacuri sub centură, fără precedent în România postdecembristă.

Acest mod de a guverna nu are de-a face cu criza, cu cetăţenii români, ci are legătură cu interesele de partid. Acest mod de a guverna riscă să ne arunce la începutul anilor 90 şi să adâncească ireversibil recesiunea economică.

E nevoie ca acest guvern să plece. Este mai mult decât necesar ca la cârma acestei ţări să vină oameni competenţi, capabili să ia acele decizii care vor scoate România din bezna recesiunii. Ajunge atâta incompetenţă. Trebuie să oprim specialiştii rataţi ai guvernului Boc să distrugă şi mai mult prin deciziilor lor aberante, ani de reformă şi eforturi susţinute de modernizare a acestei ţări.

Astăzi guvernul Boc trebuie să plece!

Domnul Emil Bostan:

Declaraţie politică: "Corupţia românească"

Corupţia este un fenomen universal în numeroase ţări dezvoltate ale lumii: Belgia, Japonia, SUA, Italia şi Spania, dar şi în Rusia, corupţia este prezentă în viaţa politică, mai mult ca oricând, în epoca recentă. Fenomenul corupţiei este uneori atât de dezvoltat, încât acestuia i se dedică tomuri întregi.

"Operatorii de corupţie", aşa cum spuneam, foarte bine reprezentaţi în lumea a treia, vin de fapt din ţările dezvoltate, afirmă un studiu asupra criminalităţii din lumea comercială internaţională.

Corupţia în România este răspândită peste tot şi nimeni nu o poate nega. Menţionez câteva fenomene de corupţie promovate în România şi anume: mita, extorsiunea, traficul de influenţă, nepotismul, frauda şi altele, tipic funcţionarului public. Aceste aspecte în România sunt considerate ca absolut normale şi nu sunt tratate ca "delicte" de către instituţiile abilitate ale statului. Alte fenomene dăunătoare, precum contrabanda, evaziunea fiscală etc au fost promovate şi înfăptuite la nivelul instituţiilor statului din România şi se încearcă a fi rezolvate de către responsabilii puterii, numai dacă, din întâmplare, se vrea.

Corupţia se manifestă foarte frecvent la noi şi la nivelul sectorului privat, acolo unde acesta se interferează cu puterea (de exemplu: regii asfaltului). De fapt, sectorul particular este, în cele mai multe cazuri, implicat în corupţia de stat. De aici, denigrarea statului în faţa opiniei publice.

Nocivitatea corupţiei este deosebit de mare atunci când ea atacă instituţiile de bază ale statului. La noi, foarte problematică este penetrarea corupţiei în justiţie. în acest caz, lucrurile au erodat încrederea oamenilor în statul de drept şi au creat o adevărată panică populară. România este cunoscută pe plan internaţional prin fragilitatea sistemului juridic.

Cartea albă a justiţiei româneşti, dacă va putea fi publicată vreodată, cuprinde adevărate tragedii cauzate de aşa-numitele "erori judiciare" determinate în 80% de traficul de influenţă provenit de la puterea administrativă şi politică, ca şi de la mituirea directă.

Este clar că fenomenul criminalităţii economico-financiare şi al corupţiei nu poate fi stârpit prin măsuri coercitive, administrative pentru că, de cele mai multe ori, fenomenul este cantonat chiar acolo. Lupta contra corupţiei poate începe numai prin ameliorarea sistemului economic, prin educaţia şi îmbunătăţirea sistemului social, prin democratizarea şi transparentizarea tuturor instituţiilor statului, într-un cuvânt prin "dezvoltarea durabilă".

Eu închei aici, concluzionând că actul de corupţie nu este mai redus în 2009 comparativ cu 1999, ci dimpotrivă. El se desfăşoară sub nasul preşedintelui ţării şi al primului-ministru. Dacă acest lucru nu este recunoscut, lupta anticorupţie nu poate fi decât o dezamăgire.

- pauză -

Şedinţa s-a reluat la ora 15,45.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnul Sever Voinescu-Cotoi, secretar.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţe.

Secretarii de şedinţă sunt rugaţi să ia locul la tribună.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, vă rog să ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Un secretar de şedinţă este rugat să îşi ocupe locul la tribună.

Domnul deputat Mihai Voicu este rugat să vină la prezidiu pentru a putea începe lucrările.

Domnule secretar Mihai Voicu? Dacă cineva ştie unde se află domnul secretar Voicu, să-l anunţe să vină la prezidiu.

Da. Pe procedură, domnul deputat.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu cred că date fiind circumstanţele de politică internă, nu ştiu dacă dezbaterea noastră e foarte de substanţă şi aş vrea să vă propun să amânăm această dezbatere pentru săptămâna viitoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc.

Preşedintele Comisiei pentru politică externă.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Borbely Laszlo:

Domnule vicepreşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa e. Probabil că nu e momentul cel mai potrivit, dar ceea ce vreau să vă atrag atenţia, haideţi să găsim un moment potrivit cât mai curând. Pentru că această dezbatere trebuie să fie una serioasă. Noi vreau să vă spun că am invitat reprezentanţi ai ambasadelor şi le mulţumesc că au venit şi probabil că vor pleca dezamăgiţi de la această întâlnire şi indiferent de momentul pe care îl alegem, totuşi noi trebuie să tratăm cu seriozitate această problematică.

Eu sunt de acord, în principiu, s-o amânăm, dar mesajul este unul negativ. Parlamentul e Parlamentul României şi aşa cum din păcate timp de trei ani de zile nu am reuşit să avem o lege a scrutinului, a monitorizării activităţii Guvernului, aşa, iarăşi, dăm un semnal negativ către cei care consideră, şi sper că aşa şi este, Parlamentul României ia în serios atitudinea Legislativului în legătură cu ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană. Deci, în principiu, sunt de acord să amânăm, dar nu mai mult cu o săptămână şi, oricum, cer scuze domnilor ambasadori care s-au deplasat la Parlament astăzi, în van, degeaba.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă sunt şi alte opinii?

Dacă nu, supun votului dumneavoastră propunerea de a amâna dezbaterea de astăzi pentru o dată la care se va pronunţa Biroul permanent şi liderii grupurilor parlamentare.

Cine este pentru această propunere? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu majoritate de voturi, propunerea de amânare a dezbaterilor privind rolul României în contextul procesului de reformă a instituţiilor europene se amână.

Daţi-mi voie, şi eu să cer scuze excelenţelor lor, ambasadorii care astăzi s-au deplasat pentru a participa la această întâlnire. Evenimentele interne au fost astăzi extrem de tulburi şi au determinat imposibilitatea ca şedinţa de astăzi să se desfăşoare în condiţii normale.

Scuze tuturor!

O zi bună tuturor şi să ne vedem cu bine.

Doamne ajută!

*

Şedinţa s-a încheiat la ora 15,51.