Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu şi Dumitru Pardău, secretari.

*

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deschidem şedinţa noastră consacrată declaraţiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al PD-L.

Aveţi declaraţie, da? Vă rog, domnule deputat.

Domnul deputat Octavian Bot. Aveţi cuvântul.

Domnul Octavian Bot:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Klaus (trofobia) Iohannis nu deschide România".

Prin grija PSD, PNL şi a UDMR, românii au aflat că salvatorul naţiunii este primarul Sibiului, Klaus Iohannis.

De câteva zile, urmărim un film de o regie îndoielnică, cu Klaus Iohannis plimbat ca sfintele moaşte prin Bucureşti. Nu aş putea spune un film cu proşti, dar cu siguranţă un film pentru proşti, în care îl vedem pe primar cu privirea rătăcită, speriat probabil de importanţa care i se dă. Este inutil să amintesc că între ceea ce face un primar şi ceea ce trebuie să facă un prim-ministru este o mare diferenţă. Una e una, alta e alta!

Recurgerea la soluţia Iohannis este o dovadă a incapacităţii clasei politice. Ne-am fi aşteptat ca după 20 de ani de pluralism politic, partidele politice să fie structurate pe criterii ideologice şi doctrinare, şi în această ordine de idei, tot ceea ce întreprind să poarte această amprentă. Ce vedem însă în aceste momente? Două partide, PSD şi PNL, acompaniate de UDMR, aliate de conjunctură împotriva preşedintelui Traian Băsescu, încercând să-şi ascundă această intenţie prin invocarea interesului naţional. Interes naţional, prea adesea şi cu prea multă uşurinţă invocat.

Urmărind, nu interesul naţional, ci interesele electorale ale preşedinţilor lor, PSD şi PNL au făcut din Klaus Iohannis o mare vedetă, căruia i se vinde practic blana ursului din pădure.

Un lucru este cert. Klaus Iohannis nu este nici un mare om politic, nici un tehnocrat recunoscut. Admit că este un foarte bun primar, şi, în mod sigur, este neamţ. În rest, totul mi se pare a fi o comedie de prost gust ce tu duce cu gândul la zicala cu "viţelul la poarta nouă".

Sper să văd într-o zi un film adevărat cu acest subiect, realizat de un regizor adevărat şi nu de pseudoregizori politici.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Victor Cristea.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Victor Cristea:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică se intitulează "Nevoile oamenilor nu sunt priorităţile actualului Guvern".

Stimaţi colegi,

Trăim vremuri de cumpănă: Guvernul Boc a căzut, nu mai are susţinere politică, dar continuă să funcţioneze, chiar dacă în regim de avarie. Guvernul Boc face şi el ce poate şi, de la ieşirea PSD de la guvernare, a fost lovit, brusc, de o hărnicie suspectă. Ce doresc să spun prin aceasta? Rămaşi singuri, miniştrii PD-L au descoperit că au bani şi au început să facă plăţi. Iată, foarte pe scurt, câteva direcţii în care Guvernul Boc a început să acţioneze: au fost acoperite datorii istorice în sistemul termic, alte sume au luat drumul administraţiilor locale, spitalele au mai primit bani şi, în sfârşit, doamna ministru Elena Udrea a descoperit cheia ieşirii rapide din criză: ţara are nevoie de mai multe spaţii verzi, alocând pentru asta vreo 30 de milioane de euro. Evident, această ultimă mostră de "gândire verde" este "tichia de mărgăritar" a Guvernului recent demis.

Stimaţi colegi, în timp ce proiecte de multe zeci de milioane de euro înaintate de administraţiile locale din judeţul Vaslui zac uitate prin sertarele Ministerului Mediului, ministrul interimar Elena Udrea aruncă cu bani în proiecte fanteziste. Nu mai avem priorităţi, nu mai avem o logică în cheltuirea fondurilor aflate la dispoziţia Guvernului, nu mai avem nimic. Executivul, în schimb, are: are un apetit electoral exagerat, pentru că toate aceste alocări financiare au un evident scop electoral.

Nu aş dori să mă înţelegeţi greşit: vrem spaţii verzi, dar nu acestea sunt priorităţile momentului. O să vă rog ca, în numele cetăţenilor pe care îi reprezint în Parlamentul României, să menţionez câteva dintre adevăratele priorităţi ale vasluienilor. În ceea ce priveşte managementul deşeurilor, s-a luat o măsură abuzivă, concretizată în închiderea platformelor de deşeuri, dar fără a oferi administraţiilor locale o alternativă. În 2005, o hotărâre "înţeleaptă" a făcut ca Bârladul să-şi transporte deşeurile la Tecuci, fapt care îi costă pe bârlădeni 1 miliard de lei pe lună. În aceeaşi logică aberantă, Vasluiul îşi duce gunoiul la Negreşti. Sunt sume importante cheltuite fără rost, pentru că nu există o gândire clară în acest sens. Mai grav este că nici acum nu se face nimic pentru optimizarea cheltuielilor administraţiilor locale. Dar se fac parcuri, în loc să finanţăm investiţii prioritare pentru judeţ, cum ar fi construirea depozitului ecologic de la Roşieşti, construirea celor patru staţii de transfer, la Vaslui, Bârlad, Huşi şi Negreşti, şi realizarea sistemului de colectare a deşeurilor solide.

O altă mare nedreptate făcută judeţului Vaslui are în centru programul de reabilitare a reţelelor de apă-canal şi a staţiilor de epurare a apelor uzate în Vaslui, Bârlad, Huşi şi Negreşti. Acest program a fost derulat în 2008, fiindu-i alocată doar 10% din suma necesară. Doar atât. Acum, şi acest program este blocat. Constructorii nu lucrează iar demersurile autorităţilor locale şi judeţene au rămas tară niciun rezultat, deşi această investiţie ar asigura locuri de muncă şi ar rezolva o problemă istorică a judeţului Vaslui. De asemenea, nu sunt finanţate nici modernizarea DN 24 Tecuci-Bârlad-Iaşi sau electrificarea căii ferate Tecuci-Iaşi. Lipsa infrastructurii ne izolează şi ne menţine săraci.

Totuşi, să fim bucuroşi. Nu avem canalizare şi apă mai bună, dar vom avea mai multe parcuri. Unde este logica? Care este raţionamentul? In loc să finanţeze obiectivele vitale ale comunităţilor locale şi să creeze locuri de muncă, PD-L continuă să se joace de-a guvernarea. Mă întreb, nu cumva se doreşte menţinerea Moldovei şi în special a vasluienilor în sărăcie, pentru a folosi electoral vulnerabilitatea acestei zone? Vreau să reamintesc un aspect foarte important: unul dintre obiectivele fixate după intrarea României în UE este reducerea decalajelor între regiunile Uniunii. Moldova este săracă şi, în Moldova, Vasluiul este cel mai sărac. Demonstraţi acum, finanţând proiecte ca cele pe care le-am menţionat, că vă pasă de oamenii din acest colţ de ţară. Opriţi publicitatea în turism, lăsaţi parcurile şi investiţi în crearea de locuri de muncă! Finanţarea unor parcuri ar fi o crimă în condiţiile în care, în municipiul Vaslui, statisticile indică un şomaj de 14-15%, deci de 30% în realitate.

Aşadar, vă întreb încă o dată: oare actuala guvernare "fantastică" nu trebuie să îşi reconsidere gândirea? O zi, două, zece zile, cât veţi mai fi la guvernare, orientaţi-vă spre investiţiile cu adevărat necesare, nu spre acţiunea de cosmetizare a parcurilor. Altfel, vom asista la o nouă crimă, într-o Românie transformată, de prea multă vreme, într-un teatru de război politic.

Închei prin a vă spune, domnilor miniştri, că în faţa populaţiei vă veţi reabilita numai dacă în bugetul pe 2010, Moldova şi Vasluiul se vor regăsi cu nevoile reale pe care le au. Acesta a fost scopul pentru care PSD a intrat la guvernare, să răspundem nevoilor oamenilor. Cât despre campania electorală, aceasta să o facă parlamentarii şi partidele în teritoriu. Guvernul să se ocupe de priorităţile cetăţenilor, iar când acestea vor fi rezolvate, să facă şi parcuri.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea aceluiaşi grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Doamna preşedinte,

Mi-am intitulat declaraţia politică de azi "Ce facem ca să preîntâmpinăm plecarea medicilor din România?"

Vedem cu fiecare zi cât de mult s-au degradat condiţiile din spitalele din România, în ce stare se află aceste instituţii, ce condiţii oferă ele celor veniţi să-şi trateze bolile şi să-şi îngrijească sănătatea. Lipsesc medicamentele, hrana e insuficientă, datoriile se înmulţesc, aparatura e învechită.

La acest tablou, se adaugă nemulţumirea cadrelor medicale, fie ele medici sau cadre cu pregătire medie, faţă de condiţiile de salarizare. Miile de medici care au fost prezenţi la Târgul de joburi pentru cadrele medicale, îngrămădindu-se să prindă un loc de muncă în spitale din străinătate, mă determină să trag un semnal de alarmă. Fiindcă exodul medicilor români peste hotare, acolo unde sunt apreciaţi şi plătiţi pentru competenţele pe care le-au dobândit, este în detrimentul sistemului sanitar românesc, bolnav de prea multă vreme şi nedând semen de însănătoşire. Ba, dimpotrivă.

Organizatorii spun că au avut de-a face cu o concurenţă fără precedent. Nici nu-i de mirare dacă te gândeşti că în Occident venitul unui medic poate ajunge la 10.000 - 12.000 de euro pe lună, în timp ce în România cadrele medicale câştigă doar câteva sute de euro.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Statul român cheltuieşte sume uriaşe pentru a scoate de pe băncile facultăţilor medici bine pregătiţi profesional şi cu aplecare spre patul bolnavului. Dar tot statul trebuie să găsească soluţii pentru a-i cointeresa să practice această profesie nobilă aici, la noi, şi nu în alte ţări, care nu fac nici un efort pentru a pregăti medicii, ci îi iau gata formaţi.

E trist să vezi înghesuindu-se la târgul de joburi nu doar tineri medici, ci şi profesionişti cu o vechime de 20 de ani, scârbiţi de ceea ce văd în sistemul sanitar din România. Poţi să-i condamni pe cei care vor să plece să lucreze în străinătate? Nu. Ceea ce se poate face, însă, este reformarea sistemului sanitar. Vorbim despre reformă de 20 de ani, dar aceasta a rămas, din păcate, la poarta majorităţii spitalelor din România. Statul trebuie să dea o şansă tinerilor, să-i sprijine în asigurarea unui trai mai bun, să-şi clădească cariere în domeniile în care au studiat şi s-au format.

Să nu uităm că mulţi români, mai ales tineri, nu-şi doresc să plece din ţară, dar sunt nevoiţi să facă acest lucru. Salariile sunt mici, nu au locuinţă, unii nici bani pentru chirie, de o rată pentru o casă nici nu poate fi vorba. Ce să mai zic despre creşterea unui copil...

Am simţit nevoia să vă spun aceste gânduri, pornind de la o realitate pe care avem obligaţia s-o schimbăm pentru binele României şi al cetăţenilor ei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Iulian Vladu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Vladu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia politică cu tema "Maladia liderului slab".

Cum demaşti maladia obsedanta a unui lider slab? Simplu: datorită declaraţiilor pe care le face. Care este maladia? Maladia prostănacului, frica unui om slab în faţa capacităţilor electorale ale liderului puternic. Ceea ce nu a înţeles domnul Geoană este faptul că nu este suficient să ai consilieri care-ţi înmânează discursuri rupte după alte plaiuri, care nu corespund cu realităţile acestei ţări, pentru a pierde orice competiţie electorală în care te avânţi. Trebuie, de asemenea, să nu fii înzestrat cu charisma, să nu ştii să reacţionezi, fiind pus în faţa unor situaţii critice, şi, în plus, să ai această maladie pe care preşedintele PSD o deţine, să-ţi construieşti toate discursurile împotriva celui mai bun. Aceasta este o şansă sigură de pierdere a oricărei minime speranţe de a fi primul. Domnul Geoană preciza în cadrul unei emisiuni că nu este dispus să acorde votul niciunui prim-ministru desemnat de preşedintele Traian Băsescu. Să înţeleg că acesta este un discurs al unui lider politic raţional, al unui politician învestit cu un vot popular pentru respectarea interesului naţional? Interesul pe care domnul Geoană l-a descoperit în toată această criză economică şi politică este de a-şi recita discursurile împotriva şefului statului. Este trist să pierzi, putem înţelege comportamentul şefului PSD, mai ales că nu este pentru prima dată. În cadrul acestei emisiuni declara, de asemenea, faptul că şeful statului doreşte "să controleze resursele şi butoanele pentru organizarea alegerilor".

Să-nţeleg că dacă PSD-ul rămânea la guvernare şi deţinea portofoliul Ministerului de Interne frauda alegerile? Cum poate acest politician "de prim-plan" al unui partid să facă astfel de declaraţii în defavoarea sa, în condiţiile în care avea posibilitatea să manevreze aceste resurse ei înşişi prin desemnarea unui ministru în locul lui Dan Nica? În fapt, între Vanghelie, care-şi permite într-un stat de drept să declare că este în posesia arhivei DGIPI, şi domnul Geoană este o singură diferenţă: aceea de culoare. Cum poţi ieşi de la guvernare doar pentru a-ţi satisface un interes electoral, în aceste condiţii aprige de criză, în care stabilitatea este foarte importantă?! În aceste condiţii, în care ai nevoie nu doar de a avea un prim-ministru bun administrator, ci, în primul rând, de un bun cunoscător al intereselor economice, un fin cunoscător al limbajului macro-economic.

Un argument susţinut de PSD şi PNL la depunerea moţiunii de cenzură a fost faptul că doresc la şefia Executivului un tehnocrat. Când persoana desemnată de Traian Băsescu ca prim-ministru este Lucian Croitoru, reprezentantul ţării noastre în relaţia cu FMI, un tehnocrat remarcabil, care înţelege importanţa primirii de către România a tranşei de bani de la FMI, această alianţă ad-hoc, PSD-PNL, îşi doreşte un bun administrator, adică pe domnul Johannis. Acum sunt convins că dacă preşedintele ţării l-ar fi desemnat înaintea coaliţiei ad-hoc, nelegalizată, PSD-PNL, pe Klaus Johannis pentru şefia Executivului, votul acestora cu privire la formarea Guvernului ar fi fost contra doar pentru că ar fi o propunere venită din partea lui Traian Băsescu.

Este imoral şi degradant comportamentul unor astfel de lideri ai opoziţiei, care se tem să nu-şi piardă locuşorul de preşedinţi ai partidelor în cazul unui eşec la prezidenţiale. Deşi există specialişti de drept constituţional în cadrul oricărui partid, PSD şi PNL, într-o demagogie fără margini, contestă dreptul preşedintelui de a desemna o persoană la şefia Executivului.

Doamnelor şi domnilor,

Este dreptul constituţional al lui Traian Băsescu de a-l desemna pe Lucian Croitoru ca prim-ministru, aşa cum noi, ca parlamentari, avem, potrivit Constituţiei, dreptul de a vota pentru sau împotriva acestei nominalizări.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Cristian Rizea.

Vă rog. Aveţi cuvântul.

Domnul Cristian Rizea:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aş dori să încep prin citarea unui articol din Constituţia României, şi anume articolul 103 alin.(l): "Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament, ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament". Aparent, esenţa acestui articol nu este înţeleasă de domnul preşedinte Traian Băsescu care acţionează ca şi cum nici nu ar exista o astfel de menţiune în Constituţie. Astfel, Traian Băsescu trebuie să accepte că PD-L este, în acest moment, în opoziţie şi să nu îşi mai facă planuri pentru acest nou Guvern. Partidul domniei sale a fost scos de la Guvernare prin voinţa majorităţii parlamentare din Legislativul României. PD-L deţine 30% şi reprezintă o minoritate în Parlament având în vedere majoritatea transparentă constituită de 65%.

Am pretenţia ca şeful statului să fie garantul Legii fundamentale a acestui stat şi este necesar ca opţiunea majorităţii parlamentare sa fie recunoscută. Desemnarea unui premier nu trebuie să reprezinte o miză politică într-un joc pe masa căruia se află soarta ţării.

Lucian Croitoru este un simplu pion plasat de Traian Băsescu în această funcţie prin care preşedintele vrea să dovedească poziţia de putere pe care se află şi faptul că nu se poate negocia cu domnia sa. Majoritatea parlamentară a desemnat deja un premier: Klaus Johannis. Preşedintele statului nu poate însă accepta un consens asupra acestei propuneri şi vine cu un candidat susţinut doar de PD-L şi de domnia sa. În acest fel, se continuă un ciclu care nu are cum să se finalizeze. Traian Băsescu trebuie să înţeleagă că un prim-ministru se validează în Parlament cu votul majorităţii, respectiv 51% iar PD-L, aşa cum am menţionat, nu întruneşte acest procent de unul singur.

Aş dori să subliniez, tot conform Constituţiei, că "Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate". Articolul 80 alin.(2). Traian Băsescu nu are cum să fie un mediator în condiţiile în care tot ceea ce ne-a dovedit până acum este că are o abordare mai degrabă conflictuală. Mai mult decât atât, nu poţi fi un bun mediator atâta vreme cât nu recunoşti rolul pe care îl are o instituţie a statului, Parlamentul, cât refuzi orice propunere care vine din partea acestei instituţii şi cât îţi doreşti un Parlament cu rol simbolic doar pentru a-ţi legitima propriile intenţii.

Cred că, prin acţiunile sale, Traian Băsescu face apel la articolul 83 alin.(3) din Constituţia României, care prevede că "Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă'", dorind să producă o catastrofă în ţară, pentru a-şi prelungi şederea la Cotroceni, deoarece, altfel, nu mai are şanse de a obţine un nou mandat, păcălind electoratul cu un trai de "bun-simţ".

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţie politică: "Alţii pot, noi încă nu"

Stimaţi colegi,

Cu nici două săptămâni în urmă, în aula mare a Camerei Deputaţilor, în şedinţă solemnă, a avut loc comemorarea victimelor din anii celui de-al doilea război mondial ale comunităţilor evreieşti şi rome din ţara noastră. Beneficiind de prezenţa unor reprezentanţi de marcă ai celor două naţionalităţi, din ţară şi din lume, adunarea noastră solemnă a avut menirea să-i omagieze pe cei care au suferit, să sublinieze răspunderile şi să atragă atenţia asupra unor viitoare pericole similare.

A fost posibilă această manifestare nu numai pentru că s-a dorit să se facă, ci şi datorită faptului că, pentru evrei şi romi, împrejurările, faptele, victimele şi persoanele vinovate sunt cunoscute. Aceasta şi datorită voinţei şi a eforturilor depuse de către statul român. Precizăm că, în urmă cu 5 ani, Guvernul României, prin HG nr.672 din 5 mai 2004, a constituit "Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului din România" a cărei activitate a finanţat-o şi a sprijinit-o logistic în mod exemplar. S-a spus atunci, şi numai voci răzleţe au exprimat opinii nuanţate, că se face un act de cercetare necesar, fundamentat şi moralmente obligatoriu. Subscriu la aceste opinii. Putem afirma că, în această chestiune, statul român s-a comportat aşa cum trebuie.

Atitudinea statului nostru nu se poate bucura de aceleaşi aprecieri atunci când îi analizăm modul de abordare în studierea tratamentelor pe care l-au suportat cetăţenii români din teritoriile pierdute în favoarea fostei Uniuni Sovietice, tot în aceiaşi ani ai ultimei conflagraţii mondiale. Fără a lungi vorba, despre sutele de mii de români ucişi, supuşi deportărilor sau obligaţi la refugiu numai "cu ce au avut pe ei", nu cunoaştem aproape nimic. Nu ştim exact nici până astăzi identitatea acestor nenorociţi, cine sunt vinovaţii care ar trebui să răspundă pentru suferinţele care le-au fost provocate. Şi nu sânt mai puţini şi nici suferinţele lor mai mici decât ale altora. In această chestiune, guvernele noastre, de la război încoace, nu pot raporta pentru istorie măcar o singură realizare, fie ea cât de mică.

Dar iată că în această situaţie, fără drept la scuză publică şi inacceptabilă pentru memoria noastră colectivă, este parţial corectată de eforturile unor organizaţii ale societăţii civile din cadrul comunităţii româneşti din regiunea Cernăuţi. Modest, fără mijloace băneşti din fonduri publice, neştiuţi de nimeni, de ani de zile ele cercetează, publică mărturii şi întocmesc liste cu victimele acelor crunţi ani de teroare. De 18 ani, în tot atâtea ediţii, la Târgu Mureş, în condiţii aproape anonime, un intelectual cernăuţean publică almanahul "Ţara fagilor". Acesta se constituie într-un adevărat pomelnic al conaţionalilor noştri, victime ale marii puteri, deopotrivă comunistă şi teroristă, a acelor timpuri. Bineînţeles că în conştiinţa publică românească, acest om, pe numele său de persoană civilă Dumitru Covalciuc, este un necunoscut.

Recent, pe cheltuială particulară, la Bucureşti a apărut o carte de 400 de pagini care adună o parte dintre cercetările publicate în periodicul amintit mai sus. Titlul ei este semnificativ: "Golgota românească. Mărturiile bucovinenilor deportaţi în Siberia". Dorind să suplinească indiferenţa statului nostru în această problemă, volumul se vrea a fi un document naţional despre "Martirajul românilor trădaţi, părăsiţi, uitaţi şi lăsaţi sub o stăpânire străină, ca să fie împuţinaţi prin masacre oribile, întemniţaţi şi deportaţi fără vină, trimiteri la moarte sigură în cele mai înfiorătoare lagăre de la periferiile imperiului roşu".

Am mai spus-o: nepăsarea statului nostru faţă de tragediile cetăţenilor săi, indiferent de timpul şi împrejurările în care s-au petrecut ele, este condamnabilă şi trebuie să înceteze. Trebuie să scoatem la lumină numele tuturor jertfelor noastre cauzate de marii criminali politici ai secolului XX şi să le omagiem aşa cum se întâmplă la alte popoare. Altfel nu vom scăpa de ruşinea că alţii pot, noi încă nu.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, invit la microfon pe domnul deputat Mircea Grosaru.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Grosaru:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Noul Guvern şi minorităţile naţionale".

De mai bine de două luni, lupta pentru preşedinţia României a creat o luptă politică intensă între partidele politice dar, cum era firesc, nu au fost scutite din această dispută nici minorităţile naţionale, care a trebuit să-şi afirme apartenenţa la o grupare sau alta.

Grupul cel mai mic din Parlamentul României, format din numai 18 deputaţi, desigur că nu reprezintă decât un "bonus" pentru coaliţia aflată la guvernare, întrucât acest grup şi-a manifestat întotdeauna susţinerea pentru cei aflaţi în poziţia de a construi şi nu a face opoziţie, acest lucru revenindu-le de fiecare dată partidelor politice.

În situaţia actuală însă, în momentul în care după 20 de ani este prima dată când guvernul este demis de Parlament, se aşteaptă mai multă determinare politică şi din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Chiar dacă până la alegerile prezidenţiale nimic nu se mai poate întâmpla, iar actualul guvern nu mai există, până la formarea viitorului guvern nu se mai poate întâmpla nimic pe scena politică, însă vom asista până în decembrie la acelaşi joc de şah între candidaţii partidelor politice.

Prin detaşarea grupului minorităţilor de luptele politice nu s-a făcut altceva decât să se atenueze ceea ce nimănui nu-i place în politica ultimilor ani: scandaluri, insulte grave, compromisuri şi încercări de compromitere. Senzaţia pe care o am la ora actuală, chiar dacă au trecut 20 de ani de la revoluţie, este că parcă trăim încă odată aceleaşi vremuri şi rezolvarea va fi o nouă revoluţie, dar de data aceasta una de schimbare cu adevărat a unui sistem depăşit şi cred că acum este momentul potrivit.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună dimineaţa!

Doamna preşedinte,

Domnilor deputaţi,

"Urgent despre Urgenţe"

Nici azi cei de la urgenţe nu şi-au primit salariile. Şi nu e prima dată. Niciun ministru nu a zis nimic. Nu s-a declanşat nicio anchetă. Niciun subsecretar nu a executat pe nimeni ca să-şi arate muşchii în lumina reflectoarelor. Nicio "mea culpa". Doar silenzio stampa.

Şi asta în timp ce România este pe locul 31 din 33 de ţări din Europa, ca număr de medici fiind surclasată doar de Albania şi Bosnia-Herţegovina. Şi asta în timp ce, de la începutul anului, 3000 de medici au părăsit România alegând să lucreze în străinătate, iar peste jumătate din studenţii de la universităţile de medicină şi farmacie susţin că vor pleca să profeseze în spitalele occidentale imediat ce vor obţine diploma.

Cât despre cei rămaşi... De ce au parte? Spitale insalubre, friguroase, zeci de pacienţi pe zi, aparatură veche şi ultrafolosită, medicamente ajungând cu ţârâita, programul infernal, posturi blocate. Şi pot să spun mai multe despre oprobiul şi ura apăsătoare născute doar din lipsurile unui sistem ce vede câte un acar Păun în fiecare medic.

Preşedintele Colegiului Medicilor, Vasile Astarastoae, ne spune că, chiar şi pe timp de criză economică, toate ţările, cu excepţia României, au dublat fondurile pentru sănătate şi le-au triplat pe cele pentru cercetare. Chiar nouă nu ne pasă ?

Nici azi cei de la urgenţe nu şi-au primit salariile. Şi nu e prima dată. Niciun ministru nu a zis nimic. Nicio scuză publică. Niciun avertisment. Nu s-a declanşat nicio anchetă. Niciun subsecretar nu a executat pe nimeni ca să-şi arate muschii în lumina reflectoarelor. Nu s-a bătut în piept cerând respect. Nicio "mea culpa". Doar silenzio stampa.

Magiştrii mei m-au învăţat că unele lucruri trebuie spuse indiferent de consecinţe. Şi de aceea azi, jur pe Apollo medicul, pe Asclepios, Higea şi Panaceea şi iau ca martori pe toţi zeii c-o să spun tare, în fiecare zi, tot ce ne doare !

Şi poate îi trezim din somnul raţiunii...

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Vă anunţ că o serie dintre colegii noştri au depus în scris declaraţiile politice.

De la Grupul parlamentar al PD-L, domnii deputaţi Marius Rogin, Ioan-Nelu Botiş, Carmen Axenie, Ionescu George, Ioan Oltean.

De la Grupul parlamentar al PSD+PC Ion Dumitru, Bogdan-Liviu Ciucă, Vasile Mocanu, Marian Ghiveciu, Daniela Popa, Răţoi Neculai.

De la Grupul parlamentar al PNL, domnii deputaţi: Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, Titi Holban, Horea Uioreanu, Florin Ţurcanu, Cristian Adomniţei, Virgil Pop, Viorel Buda, Dan Motreanu.

De la Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale: domnul deputat Miron Ignat.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dau cuvântul domnului deputat Constantin Severus Militaru.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi de numeşte: "Minerii de la Motru şi greva pâinii".

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Au trecut 28 de ani de la revolta minerilor din Motru, cunoscută pentru cei mai mulţi români ca "Greva pâinii", o altă dramă a oamenilor cărbunelui în lungul şir de lupte cu autorităţile, dispute începute încă de la 6 august 1929 şi continuate în perioada comunistă şi chiar în perioada postdecembristă.

În anul 1981, regimul Ceauşescu a emis un decret-lege privind raţionalizarea consumului de pâine. Principiul sfertului de pâine pentru fiecare membru al numeroaselor familii de mineri din Motru a inflamat starea de spirit în regiune. Deşi aveau magazine alimentare la gurile de mină şi în cariere, problema principală a minerilor devenise raţionalizarea pâinii.

Foametea şi degradarea umană, la care regimul comunist supusese minerii din Motru, aveau să îşi spună cuvântul mai devreme sau mai târziu. Vor rămâne, odată cu revolta de la Motru, în memoria colectivă a românilor şi în istorie, lozincile anticomuniste rostite cu acel prilej: "Ceauşescu, PCR/Pâinea noastră unde e?" sau "Ceauşescu, România/Ne-aţi mâncat copilăria!".

În ciuda înăbuşirii sângeroase, revolta minerilor a fost un semn foarte clar pentru degradarea regimului comunist din România.

Din nefericire, nici după Revoluţia română situaţia socială a minerilor, atât de la Motru, cât şi din Valea Jiului, nu a suferit mari ameliorări.

Politicile sociale falimentare nu au schimbat cu nimic viaţa minerilor şi a familiilor lor, iar politicile economice privind relansarea economică a zonelor miniere nu au reportat niciun rezultat favorabil. E greu de crezut că, la aproape trei decenii de la revolta minerilor din Motru, atitudinea autorităţilor din România nu s-a schimbat foarte mult faţă de cea a comuniştilor.

Doamnelor şi domnilor,

Cunoaştem cu toţii că la nivel mondial producţia de cărbune este treptat abandonată, din pricina exploatării costisitoare a acelor resurse şi înlocuirii lor cu altele, poate chiar regenerabile. Însă, substituţia resurselor energetice de cărbune nu presupune abandonarea definitivă a acestei categorii socio-profesionale, a copiilor lor fără oportunităţi, condamnaţi definitiv la sărăcie şi mizerie. Politicile noastre legate de situaţia minerilor români trebuie să aibă astăzi o abordare mult mai modernă, atât din punct de vedere social, cât şi economic.

În încheiere, aş vrea să aduc un omagiu celor cărora au avut curajul să se ridice împotriva regimului comunist şi cărora le datorăm o parte din libertatea noastră de astăzi.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.

Dau citire din nou colegilor care au depus declaraţiile în scris.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii deputaţi: Nicolae Bud, Ioan Holdiş, Lucian Riviş-Tipei, Gheorghe Ciobanu, Răzvan Mustea-Şerban, Stelică Iacob Strugaru, Marius Rogin, Ioan-Nelu Botiş, Carmen Axenie, Toader Stroian, Ionescu George, Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al PSD-PC: Manuela Mitrea, Oana Niculescu-Mizil, Ion Dumitru, Bogdan-Liviu Ciucă, Vasile Mocanu, Marian Ghiveciu, Daniela Popa, Neculai Răţoi.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, Titi Holban, Horea Uioreanu, Florin Ţurcanu, Cristian Adomniţei, Virgil Pop, Viorel Buda, Dan Motreanu.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Miron Ignat.

În sală nu mai sunt colegi care vor să-şi susţină declaraţiile politice.

Cu acestea, nu avem încotro, trebuie să închidem şedinţa consacrată acestor declaraţii politice, cu rugămintea ca toţi colegii noştri care doresc să se înscrie la secretariat, respectiv la Serviciul pentru stenograme, să poată să o facă, să depună în scris declaraţiile.

Mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Adrian Mocanu:

"Tehnocraţia poate salva România?"

În ultimele zile se discută tot mai des despre o guvernare tehnocratică, pe durată determinată, care să asigure organizarea unor alegeri corecte şi stabilitatea economică în această perioadă dificilă de criză economică.

Pentru a înţelege mai bine conceptul, trebuie să amintim că "tehnocraţia" reprezintă o doctrină politică, o teorie care preconizează o organizare şi o conducere a societăţii pe baze raţionale, ştiinţifice, având, în mod deosebit, în atenţie ramurile productive. Tehnocraţia, ca teorie şi denumire, a fost introdusă în circuitul curentelor politice la începutul perioadei interbelice de către politologul William Henry Smith şi transformată în doctrină de James Burnham, prin lucrarea, apărută în anul 1941, intitulată "The Managerial Revolution", prin care se acredita ideea că revoluţia managerială constituie o alternativă la societatea capitalistă şi cea socialistă, puterea revenind managerilor, organizatorilor care să urmărească dezvoltarea societăţii pe criterii de eficienţă.

Privită sub acest aspect, doctrina tehnocraţiei, deşi cu multe elemente raţionale, tinde să devină, în cele din urmă, o variantă a elitismului, întrucât specialiştii, pe de o parte, constituie o minoritate, iar, pe de altă parte, pot căpăta un caracter de grup aristocratic, promovând interese de castă ce pot veni în contradicţie cu interesele majorităţii, cu principiile democratice. Altfel spus, guvernarea tehnocratică este limitată la un grup restrâns de specialişti care exercită funcţii de conducere nu pe bază de opţiuni democratice, ci ca urmare a unor decizii pe care doar ei le consideră relevante pentru binele majorităţii, ceea ce poate să servească în cele din urmă doar interesele minorităţii.

Elementele pozitive ale acestei doctrine constau în faptul că pune în evidenţă necesitatea valorificării cuceririlor ştiinţei în conducerea societăţii, lucru care trebuie făcut nu prin eliminarea factorului politic, ci prin conlucrarea cu acesta.

Consider că într-un stat modern, factorul de decizie politică, care reprezintă o anumită opţiune a cetăţenilor, trebuie să beneficieze de aportul consilierilor specialişti, al unor organisme ştiinţifice, care să releve, în mod permanent, nevoile obiective ale dezvoltării sociale. O decizie luată de structurile de conducere ale statului este valoroasă numai în măsura în care ţine cont atât de cuceririle ştiinţei, dar şi de valorile politice ce emană din voinţa cetăţenilor.

Atât şeful statului, cât şi opoziţia formată în Parlamentul României ar putea să creadă că succesul unui premier tehnocrat înseamnă începutul timid al unei veritabile reforme a clasei politice. Din punctul meu de vedere, cel mai mult contează faptul că cetăţenii care urmăresc emisiunile TV s-au confruntat cu conceptul de tehnocraţie şi că, în mod aparent, ideea a prins bine la electorat. Este posibil ca astăzi să asistăm la un mare experiment, care va putea influenţa evoluţia clasei politice în următorii ani.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Să nu prelungim inutil suferinţa femeilor"

Statisticile referitoare la incidenţa cancerului de sân date publicităţii în ultimii ani arată că acesta face parte dintre realităţile sociale care afectează numeroase ţări printre care şi ţara noastră. Într-adevăr, în România cancerul de sân constituie cea mai frecventă cauză de deces în rândul femeilor diagnosticate cu cancer şi ocupă locul trei în categoria cauzelor de deces ale persoanelor cu cancer, în general. Din nefericire, majoritatea cazurilor de cancer la sân sunt diagnosticate abia în stadiile III şi IV.

Prin urmare, numărul femeilor supuse unei mastectomii este de asemenea, destul de ridicat. În virtutea acestui fapt, realitatea medicală se transformă într-o realitate socială. Nu se poate susţine că viaţa unei femei care a supravieţuit cancerului de sân poate continua în acelaşi fel ca şi înainte de apariţia acestei afecţiuni. Pierderea unui organ esenţial pentru anatomia feminină şi care îndeplineşte şi o funcţie extrem de importantă, aceea de alăptare, trebuie considerată ca fiind un handicap nu numai de natură fizică, ci chiar mentală. Într-adevăr, disconfortul psihic al persoanei supuse unei astfel de operaţii este capabil să afecteze încadrarea acesteia atât pe plan social (în familie etc.), cât şi pe plan profesional, inacţiunea statului în ceea ce priveşte acoperirea (fie chiar şi parţială) a costurilor unei proteze de sân încălcând astfel principiul egalităţii de şansă.

În mod evident, statul are obligaţia de a asigura accesul la tratament şi de a lua toate măsurile necesare în vederea depistării precoce a cazurilor de cancer la sân, dar acestea nu sunt singurele acţiuni care cad în sarcina sa. Încă de la mijlocul secolului trecut s-a înregistrat o intensificare a preocupării organizaţiilor europene şi internaţionale faţă de problemele sociale cu care se confruntau naţiunile europene. Astfel au fost adoptate diferite documente internaţionale pe tema drepturilor care trebuie recunoscute fiinţei umane, documente care au fost modificate de-a lungul timpului pentru a fi adaptate la noile realităţi ale societăţii.

Deşi unele dintre aceste documente au doar un caracter orientativ şi exprimă cel mult un deziderat al semnatarilor, altele beneficiază chiar de forţă juridică, impunând statelor anumite obligaţii, cum ar fi, spre exemplu, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi protocoalele sale adiţionale care consacră, printre altele, interzicerea torturii şi a tratamentelor inumane sau degradante şi dreptul la viaţă privată şi de familie.

Tot la nivelul Consiliului Europei a fost adoptat un Cod european de securitate socială care impune chiar anumite obligaţii concrete în sarcina statelor semnatare.

La nivelul Uniunii Europene, la 7 decembrie 2000 a fost semnată Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, document inspirat în mare parte de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta consacră expres încă din primul său articol dreptul la demnitate al fiinţei umane. Carta include în cadrul demnităţii şi dreptul la integritatea persoanei, articolul 3 alineatul (1).

Domnul Marius Rogin:

"Obama, politica externă şi România"

Preluarea ştafetei la Casa Albă de către democratul Barack Obama dă semnalul unor mutaţii graduale pe scena politică mondială. Aceste modificări se vor produce lent şi nu vor fi extrem de spectaculoase, însăşi natura relaţiilor intenţionale şi mai ales politica externă a SUA nu este pregătită pentru schimbări rapide. Aşa cum ştim din istorie, schimbările rapide, fără o bază solidă de analize şi perspective, pot eşua lamentabil. Mandatul lui Barack Obama marchează schimbarea, una prin paşi mărunţi determinată de realităţile guvernării Bush, precum şi de criza economică mondială.

Este absolut evident că Barack Obama se va confrunta cu unul dintre cele mai dificile mandate de preşedinte în ceea ce priveşte politica externă din epoca modernă. Principalele probleme pe care preşedintele SUA trebuie să le rezolve sunt: criza financiară, programele nucleare din Iran şi din Coreea de Nord, două războaie în desfăşurare şi continua ameninţare teroristă.

Perioada de tranziţie de la un mandat prezidenţial la altul reprezintă un moment important pentru Obama, este perioada formării unei echipe de consilieri, perioada evaluării situaţiei prezente în ceea ce priveşte politica externă. Obama este un personaj politic fără o experienţă notabilă în domeniul relaţiilor externe. De altfel, puţini actori politici moderni ce au ocupat Biroul Oval au avut în spate o activitate în mediul afacerilor externe, cu excepţia notabilă a lui George Bush senior şi Eisenhower. Procesul de tranziţie trebuie să aducă cu sine o analiză completă a politicilor iniţiate de fosta administraţie şi în acelaşi timp o analiză a fezabilităţii continuării acestora.

În ceea ce priveşte relaţiile cu România, fostul ambasador al SUA în România, Alfred Moses,consideră că Marea Neagră nu este o zonă de interes pentru Barack Obama, iar că relaţiile dintre cele două ţări se vor răci. Astfel de declaraţii dau de gândit factorilor de analiză şi decidenţi de la Bucureşti.

O astfel de declaraţie este normală pentru apărarea programului democrat în domeniul relaţiilor externe. Acesta trebuie să intre în contrast cu cel al preşedintelui Bush, care a întreţinut o relaţie specială cu România. Din punct de vedere politic, această declaraţie este una normală, dar din punct de vedere geopolitic aceasta intră în contradicţie cu realitatea. SUA are nevoie de România ca partener şi aliat în eforturile viitoare ale administraţiei Obama de rezolvare a problemelor grave de politica externă. Interesele declarate ale lui Obama rămân Orientul Mijlociu, Iranul, precum şi China, dar România va rămâne un nod important pentru SUA atât în ceea ce priveşte legătura cu Orientul Mijlociu, dar şi în zona limitrofă a Federaţiei Ruse. Mandatul lui Obama va aduce transformări, dar nu unele rapide sau spectaculoase, iar România este parte a acestor evoluţii; există posibilitatea unei linii descendente a relaţiilor dintre România şi SUA, dar geopolitica va împiedica răcirea relaţiilor. Dincolo de speculaţii ridicate pe un piedestal de către mass-media stă realitatea relaţiilor internaţionale, iar parteneriatele dintre România şi Statele Unite rămân în picioare datorită nevoilor ambelor părţi, fie ele economice, militare sau politice. Trebuie să fim realişti şi să trecem dincolo de vălul declarativ al acestei perioade de tranziţie dintre cele două administraţii americane. Mandatul lui Obama va fi unul dificil, iar SUA are nevoie de aliaţi mai mult ca oricând.

Domnul Petru Movilă:

"Promisiuni, sfaturi şi demagogie = PSD!"

A început PSD-mania promisiunilor! "Vă spun cinstit, e o meganebunie!", dacă ar fi să citez o reclamă atât de prezentă pe micile ecrane. Primul gânditor al partidului aflat, până de curând, la guvernare într-o alianţă pe care a trădat-o a stabilit strategia promisiunilor de toamnă. Se poartă scutiri de la taxe, dar şi revizuiri de legi ale pensiilor speciale. Că aşa-i în campanie. Promiţi marea cu sarea până te vezi cu sacii în căruţă. Şi Geoană a spus: dacă vom ajunge la putere, vom da o lege prin care întreprinderile mici şi mijlocii nou înfiinţate vor fi scutite de plata taxelor pe următorii ani, de impozite şi vor beneficia de anumite facilităţi. Nu-i greu de promis, se pare. De ce nu le promiteţi ceva tuturor românilor? De exemplu, dacă veţi ajunge la putere îi veţi scuti pe toţi de plata impozitului pe venituri, de plata contribuţiilor la fondul de şomaj, la cel de sănătate, îi veţi scuti de plata amenzilor şi a penalităţilor, ba chiar veţi modifica legea şi îi veţi sancţiona pe cei cinstiţi. Ops, am uitat că îi veţi scuti pe toţi de plata sancţiunilor financiare!

Şi ca să nu-şi iasă din mână, domnul Geoană a abordat şi tema legislaţiei. A promis o nouă lege privitoare la pensiile speciale. Păi, bine dom'le, da' iniţiativa asta parcă se află deja în dezbaterea Parlamentului, depusă fiind din martie de către reprezentanţii PD-L. Ops, iar am uitat! Suntem deja în campanie electorală aşa că furtul de idei de către PSD este permis. Veţi ajunge, domnule Geoană, să le promiteţi românilor promovarea unor iniţiative legislative vizând legea funciară, legea salarizării unice sau cea privitoare la Parlamentul unicameral. Asta după cum va bate vântul sondajelor de opinie.

Dacă aşa v-au sfătuit consilierii străini plătiţi cu bani grei, atunci înclin să-i dau dreptate unui vicepreşedinte PSD, Gheorghe Nichita, care v-a văzut deja ca fiind marele perdant al cursei pentru Preşedinţia României. "Mircea Geoană rămâne preşedintele Senatului, iar noi trebuie să facem Guvernul cu PNL", a susţinut cu tărie edilul Iaşiului la şedinţa BPJ al PSD. Visul cu preşedintele vă este asigurat. Nu cel al României, probabil nici cel al Senatului, dar al PSD sigur! Aţi auzit, domnule Vanghelie?

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

"România fără Guvern"

De mai multe luni de zile se încearcă şi parţial s-a reuşit denigrarea Parlamentului. Nimeni nu poate garanta că în Parlament nu sunt şi persoane care nu au calităţii excepţionale de oameni politici.

Un lucru este clar: parlamentarii sunt reprezentanţi ai poporului şi reprezintă pe perioada mandatului interesele cetăţenilor din colegiile de deputaţi. Faptul că preşedintele şi Guvernul demis nu ţin seama de voinţa parlamentarilor reprezintă principala cauză care stă la baza lipsei unui Guvern stabil.

Este adevărat că suntem în campanie electorală, dar a face campanie electorală împotriva Parlamentului, împotriva necesităţii de a avea un Guvern stabil susţinut de o mare majoritate parlamentară este o greşeală cu repercusiuni în gestionarea corectă a afacerilor interne şi externe ale ţării.

Majoritatea cetăţenilor din Colegiul 6 "Ştefan cel Mare" nu înţeleg de ce o singură persoană procedează la îndepărtarea preocupărilor românilor de la problemele reale ale ţării şi agită politicienii la un consum inutil de energie procedând consecvent la încălcarea Constituţiei şi a voinţei majorităţii Parlamentului.

Prin această declaraţie politică îmi exprim protestul şi împotriva unora din colegii noştri şi în mod deosebit a conducerii Camerei Deputaţilor, care prin declaraţiile făcute pe postul de televiziune sau radio aduc mari prejudicii instituţiei Parlamentului, deputaţilor, experţilor. Insist ca preşedinta Camerei Deputaţilor, şi nu numai, să îşi ceară scuze public pentru afirmaţiile pe care le-a făcut cu privire la parlamentari şi la activitatea Parlamentului.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

"De ce vom ieşi mai greu decât alţii din criză?"

În multe state se observă deja un început de normalitate în ceea ce priveşte ieşirea din criza economică. Spre deosebire de aceste state, în România criza financiară se completează cu una politică şi devine din ce în ce mai puternică.

Cum se face că alţii reuşesc să se redreseze si noi nu? Chiar astăzi citeam un articol în care se prezenta situaţia vecinilor noştri bulgari. În ceea ce priveşte piaţa imobiliară, bulgarii încep să-şi revină încet, dar sigur. La această redresare contribuim şi noi, românii. Românii cumpără apartamente şi case de vacanţă pe litoralul bulgăresc pentru că sunt cu 35% mai ieftine, iar Bulgaria este o destinaţie de vacanţă care nu te lasă cu buzunarele goale, deşi nu este acest Land of Choice la care românii se gândesc tot mai rar ca la un loc unde să-şi petreacă concediile.

Ce se întâmplă la noi în timp ce alţii dau semne de redresare economică bazate pe o politică guvernamentală responsabilă şi pe măsuri energice? La noi, leul continuă să se deprecieze faţă de euro, analizele economice şi financiare arată că România are nevoie urgentă de 3,5 miliarde de lei la bugetul statului, împrumuturile şi datoria externă cresc, politica prezidenţială instituie o criză politică majoră care contribuie semnificativ la adâncirea celei financiare, bugetarii ies în stradă în fiecare săptămână. Pe scurt, previziunile sunt sumbre. Conform ultimului sondaj, angajaţii români acceptă orice măsuri luate de angajatori numai să nu fie concediaţi.

În timp ce alţii se pregătesc pentru ieşirea din criză, pe noi ne mai aşteaptă, cu optimism, cel puţin câteva luni bune în care mulţi dintre români aplică lecţii de supravieţuire. Motivele sunt cât se poate de evidente şi diverse. De la încăpăţânarea, orgoliul, aroganţa şi disperarea lui Traian Băsescu până la micimea profesională a celor care se fac că muncesc la guvernare, enumerarea motivelor pentru care România nu va ieşi prea uşor din criză dacă realitatea politică nu se schimbă se poate întinde pe pagini întregi.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Premier desemnat la plezneală"

Soluţionarea rapidă a acestei crizei şi învestirea unui guvern puternic, cu susţinere solidă în Parlament şi cu prestigiu internaţional este un test pentru democraţie.

Domnul Lucian Croitoru poate fi văzut de unii ca un bun profesionist în domeniul finanţe - bănci, aşa cum reiese de altfel din curriculum vitae al domniei sale, dar, având în vedere că niciodată nu a condus o instituţie cât de mică, am rezerve asupra capacităţii sale de a conduce guvernul, mai ales în mijlocul unei crize economice profunde.

Totuşi, o declaraţie recentă a premierului desemnat m-a făcut să mă întreb: are vreo idee domnul Croitoru despre realităţile economice ale României anului 2009?

"Este adevărat ca rata şomajului a crescut, dar este totuşi cea mai joasă între ţările din centrul şi estul Europei. Dar, pe de altă parte, inflaţia scade, iar contul curent se ajustează rapid", a declarat recent Lucian Croitoru.

În replică, pot să spun că România a avut în septembrie cea mai ridicată rată anuală a inflaţiei din UE, de 4,9%, faţă de o medie de 0,3% la nivelul celor 27 de state membre, respectiv - 0,3% în zona euro, potrivit datelor prezentate joi de Biroul de statistică al comunităţii europene. Într-un cuvânt, Lucian Croitoru nici nu cunoaşte datele statistice. Inflaţia nu numai că nu scade, dar a ajuns la un record în România de vreo 15 ori decât media europeană şi asta ca o consecinţă a "genialei politici economice" a Guvernului Boc.

Având în vedere faptul că majoritatea parlamentară nou constituită are un premier desemnat şi susţinut de o largă majoritate parlamentară, Klaus Johannis, un om care a dovedit, şi unul aruncat în cursă de Traian Băsescu din disperare de cauză, Lucian Croitoru, al cărui loc este la Banca Naţională şi nu la guvern, unde este şi va fi doar o marionetă a preşedintelui Băsescu.

Ar fi un gest onorabil din partea lui Lucian Croitoru ca, în faţa lipsei evidente de susţinere politică şi a imposibilităţii formării unui guvern viabil, să-şi depună mandatul în faţa preşedintelui şi să renunţe la nominalizare.

Adevărata intenţie a lui Traian Băsescu este de a menţine guvernul interimar Boc până după alegerile prezidenţiale pentru a controla procesul electoral prin ministrul de interne, Vasile Blaga. Dacă se mai îndoia cineva de această intenţie, ea ne-a fost dezvăluită chiar de preşedintele Traian Băsescu zilele trecute. Menţinerea până după alegeri a cabinetului interimar Boc - primul din istorie demis prin moţiune de cenzură, nelegitim şi nereprezentativ - este cel mai mare pericol pentru România la ora actuală.

Acest lucru nu este posibil, aşa cum nu este posibil nici faptul că Lucian Croitoru va fi prim-ministru. Dacă va veni în Parlament nu va primi nici un vot de la noua majoritate de 65%. Şi atunci, de ce mai vine?

Domnul Teodor Atanasiu:

"Domnul Băsescu nu-şi poate menţine o declaraţie nici măcar 48 de ore, mergând din nou pe principiul că românii acceptă orice, oricât"

Dacă imediat după adoptarea moţiuni de cenzură de către Parlamentul României, în 13 octombrie a.c., care a dus la căderea Guvernului Boc, Preşedintele Băsescu a chemat de urgenţă partidele parlamentare la consultări doar de dragul aparenţelor şi le-a spus foarte ferm acestora că nu acceptă sub nicio formă un guvern de tehnocraţi: "Nu cred în valabilitatea unui guvern de tehnocraţi. România nu mai este cu democraţia la începutul anilor '90 când tehnicienii îşi asumau responsabilitatea pentru politicienii care stau în spate şi o fac pe păpuşarii cu indicaţii preţioase", peste numai două zile, el însuşi desemnează în funcţia de premier un tehnocrat.

Am înţeles faptul că minţind cinic şi schimbându-vă senin hotărârile peste noapte, timp de cinci ani, acum, cu numai o lună şi ceva înainte de alegerile prezidenţiale, încă o minciună în plus, aproape că nu mai contează în ochii celor care încă vă mai acordă credit.

Dar, domnule preşedinte, a duce în derizoriu permanent orice declaraţie care vizează cele mai delicate probleme apărute la nivel instituţional, a întreţine zi de zi în rândul tuturor instituţiilor statului o stare acută de conflict, a aduce în faţa opiniei publice doar declaraţii controversate, pe care nici măcar dumneavoastră nu le mai susţineţi de azi pe mâine este deja un balast care ne aruncă peste orice limită a democraţiei.

O majoritate de peste 60% a partidelor şi formaţiunilor parlamentare a venit în faţa dumneavoastră cu o propunere comună în ceea ce priveşte viitorul prim-ministru al României. Este un demers care respectă întocmai litera Constituţiei:art.103 alin.(1) "Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament".

De unde aţi scos dumneavoastră acel articol în care Constituţia vă dă dreptul să utilizaţi bunul-plac în numirea unui premier? Constituţia stipulează foarte clar care este prerogativa strictă a dumneavoastră. Nu avem în Parlament, în acest moment, un partid care să aibă o majoritate absolută. Deci, propunerea PD-L, un partid de aproape 35% acum după toate achiziţiile de parlamentari licitate şi încheiate cu sume importante de bani aruncate în joc în ultimele luni, nu avea ce căuta în toată această ecuaţie, neavând în niciun caz o majoritate absolută, iar restul formaţiunilor parlamentare au făcut exact ceea ce spune articolul menţionat mai sus: o propunere unanimă însoţită de un protocol scris în acest sens.

Dar dumneavoastră sunteţi de cinci ani preşedintele acestei ţări fără a fi respectat măcar o singură dată vreun articol sau măcar alineat al Constituţiei. Aţi interpretat şi aplicat prevederile Legii fundamentale numai după cum aţi avut chef, întotdeauna în acest mandat al dumneavoastră. Acum sunt convins că în tot acest timp aţi avut în vedere un amalgam de constituţii inventate poate de sfătuitorii dumneavoastră prezidenţiali, dar în niciun caz nu aţi ţinut vreodată cont de spiritul Constituţiei României.

Le-aţi spus formaţiunilor parlamentare care au venit cu propunerea comună de prim-ministru la dumneavoastră că nu acceptaţi sub nicio formă un tehnocrat pentru această funcţie: "Ce tehnocrat serios ar accepta să se aşeze în guvern pentru o lună şi jumătate? După care să vină politicienii să le spună băieţi acum e timpul să plecaţi, v-am folosit şi venim noi"! Şi le-aţi subliniat chiar: "Niciun tehnocrat serios nu ar accepta aşa ceva"!

Dar după nici 48 de ore, chiar dumneavoastră, în ce calitate nu ştim, aţi desemnat un tehnocrat pentru aceeaşi funcţie de premier, fără să mai consultaţi pe nimeni în acest sens. Cu ce drept, domnule Băsescu, minţiţi din nou toţi românii?

Despre care Constituţie vorbiţi, domnule preşedinte Băsescu? Spuneţi-le acum tuturor românilor că dumneavoastră trăiţi, vorbiţi şi dictaţi slujitorilor dumneavoastră portocalii, într-o altă Românie. România pe care aţi inventat-o în ultimii cinci ani şi pe care vreţi să o subjugaţi fără drept de apel. Dar nu nouă, celorlalţi români! Chiar dacă în România noastră, a tuturor, mai sunt nostalgici ai comunismului trăit timp de 50 de ani şi cărora aţi reuşit totuşi să le inoculaţi ideea că un conducător iubit şi unic este singura soluţie, vă spun categoric că nu mai aveţi nicio şansă să suprapuneţi aceste două Românii. Nu puteţi să învingeţi democraţia câştigată cu mari sacrificii în 1989, chiar dacă mai încălcaţi încă odată Constituţia în mod flagrant, fără a fi pedepsit în vreun fel. Nimeni nu poate fi înşelat la infinit.

Domnul Ionuţ George Dumitrică:

"Domnul Boc, demagogia în persoană"

Timp de 10 zile, domnul Boc a spart ecranele televizoarelor cu ţipetele sale distorsionate că PNL, UDMR şi PSD ţin cu dinţii de privilegii, că ascund sub moţiunea de cenzură iniţiată de liberali şi UDMR-işti şi susţinută şi de psd-işti motivul real al acestui demers: menţinerea pensiilor parlamentarilor.

Deci, domnul Boc şi întregul său PD-L au strigat cu decibelii la maxim, pe toate drumurile aflate în lumina reflectoarelor, că ei au vrut să facă un bine României, să scape ţara de "pensiile nesimţite", de liota de privilegiaţi, de "pensiile de lux" ale parlamentarilor!

Atunci când a fost vorba să treacă la fapte, realitatea demonstrează cât se poate de clar contrariul celor susţinute de către acest premier, perfect duplicitar: domnul Boc, în bloc cu pd-l-iştii săi, la fel de demagogi ca şi şeful însuşi, şi-au acuzat vehement adversarii politici, dar se contrazic flagrant în declaraţii, prin faptele întreprinse tot de dumnealor: când au avut ocazia să pună în aplicare un astfel de proiect, au procedat exact pe dos, şi anume: au recurs la blocarea în Parlament a unei iniţiative legislative în acest sens, care, culmea ironiei, era iniţiată chiar de un membru PD-L!

Această iniţiativă legislativă a unui parlamentar PD-L a fost respinsă şi de Guvernul Boc şi de ceilalţi parlamentari PD-L, în Camera Deputaţilor, pentru ca premierul Boc şi al său nou guvern, doi într-unul, să-şi poată asuma în întregime meritele pentru reducerea pensiilor speciale.

Când s-a dezbătut moţiunea de cenzură în Parlament săptămâna trecută, premierul Boc a avut grijă să se întreacă pe el însuşi la capitolul demagogie. A strigat cât a putut de tare de la microfonul Parlamentului: "Jos privilegiile!", "Jos pensiile parlamentarilor!". "PSD şi PNL vor ca guvernul să cadă pentru ca legea pensiilor să nu se aplice."

Dar domnul Boc a uitat să menţioneze că aceste cuvinte sunt valabile doar pentru transmisiunile media şi nu au nicio legătură cu realitatea demersurilor sale anterioare şi ale partidului pe care-l conduce. Şi pot să vă demonstrez aici care este istoria reală a faptelor portocalii: acum două săptămâni, pensiile parlamentare, dar şi alte pensii speciale puteau fi uşor eliminate. Pe ordinea de zi a Plenului Camerei Deputaţilor, la sesiunea de vot final, s-a aflat o iniţiativă legislativă a deputatului PD-L de Cluj, domnul Mircia Giurgiu, care prevedea eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor, dar şi ale militarilor şi magistraţilor. Această iniţiativă legislativă a fost înregistrată la Parlament pe 17 februarie 2009, Consiliul Legislativ i-a dat aviz negativ din cauza unor probleme ce ţin de tehnica legislativă, dar acest aviz are doar caracter consultativ. Problemele puteau fi însă uşor corectate în comisiile parlamentare de specialitate. Pe 19 mai a.c., Guvernul condus de premierul Boc a trimis însă un aviz negativ iniţiativei colegului său de partid, domnul deputat Giurgiu, şi şi-a argumentat respingerea proiectului, laconic, fără nicio bază solidă, prin următoarele: "Guvernul va efectua o analiză atentă a problemei ce formează obiectul de reglementare al acestei iniţiative legislative şi va elabora un proiect de act normativ care să reglementeze în mod unitar acest domeniu". Totuşi, pd-l-iştii mai aveau o şansă, dacă într-adevăr doreau cu ardoare să scape cât mai repede ţara de "pensiile nesimţite": indiferent dacă avizele guvernului sunt pozitive sau negative, iniţiativele legislative îşi continuă procedurile în Parlament. Pe 24 iunie, proiectul deputatului PD-L Mircia Giurgiu a fost respins de Senat. În Camera Deputaţilor a ajuns la vot final în plin scandal politic, pe 29 septembrie, cu raport de respingere. Dar surpriză: PD-L a votat în favoarea respingerii raportului, cu alte cuvinte s-a opus eliminării pensiilor speciale, în timp ce PSD şi PNL s-au opus respingerii acestuia!

Deci, despre ce tăiere a pensiilor de lux vorbim, domnule Boc? Să vă întreb cum staţi cu percepţia faptelor dumneavoastră şi ale victimizatului guvern pe care l-aţi condus utilizând numai minciuni proliferate la fiecare pas şi demagogie ieftină în loc de măsuri reale, sustenabile sau legi bine făcute şi, mai ales, dezbătute în mod serios şi agreate de cei interesaţi.

Ca răspuns la acuzele dumneavostră fără temei real, partidele parlamentare împroşcate cu noroiul fariseismului bocian, caracteristic vorbelor în vânt pe care le-aţi suflat de colo-colo fără sens timp de 10 luni, acestea au depus la Parlament o iniţiativă legislativă prin care se elimină pensiile parlamentare speciale. Ţinând cont că PNL, PSD, PC, UDMR şi minorităţile naţionale au o majoritate confortabilă în cele două Camere ale Parlamentului, iniţiativa legislativă poate fi adoptată în următoarele săptămâni. Şi asta ca să dormiţi liniştit, domnule Boc!

Domnul Ionuţ George Dumitrică:

"Preşedintele multiplicat"

Avem un preşedinte cum nu am crezut vreodată că vom mai putea avea ghinionul să avem parte din nou, după 20 de ani de democraţie.

Avem un preşedinte care, după cinci ani de mandat prezidenţial, a uitat cu desăvârşire de unde a plecat şi, care, cred că, în acest moment, nici măcar nu mai realizează unde a ajuns sau cel puţin îşi închipuie că toată România este oarbă.

Da, vorbesc de acelaşi preşedinte care îl acuza în 2004 cu vehemenţă maximă pe domnul Năstase, ce nu avea la vremea respectivă decât prima funcţia executivă în stat, că a devenit un factotum, că are tendinţe dictatoriale şi că trebuie de urgenţă înlăturat din prima linie, ca nu cumva România să mai cadă în capcana unicului conducător. Domnul Năstase conducea atunci un partid şi un guvern...

Preşedintele Băsescu a condus ministere, o primărie, cea mai mare din ţară, un partid şi, timp de cinci ani, o ţară întreagă, din funcţia supremă în stat, iar acum ar vrea să ne conducă pe noi toţi, fără a mai avea careva dintre noi vreun drept să aibă opinii, să ia hotărâri.

Ce face acum domnul preşedinte Băsescu? Se străduieşte din toate puterile să ne convingă că în România post-decembristă nu a mai rămas picior de politician care să fie în stare să mai ocupe vreo funcţie de răspundere şi care să mai aibă şi dreptul de a decide ceva.

De aceea, domnul Băsescu a decis, după patru ani de confruntare cu un premier pe care nu a reuşit să-l îngenuncheze la comandă, indiferent de presiunile exercitate, domnul Tăriceanu, să se multiplice de fiecare dată când are oportunitatea, pentru a nu mai avea surprize de nesupunere: în premier, prin trâmbiţa sa perfectă, domnul Boc; în miniştri, prin cei 11 PD-L-işti adulatori, rămaşi ilegal, dar giraţi de dumnealui, într-un guvern pe care vrea să-l perpetueze acum spre infinit; în Parlament, prin încălcarea Constituţiei în mod flagrant, de fiecare dată când vine vorba despre prerogativele acestuia, licitând înverşunat prin portocalii săi fideli orice vot care-l poate apropia de scopul său suprem.

Avem în momentul de faţă un preşedinte care vrea să ne facă să uităm cei 20 de ani de democraţie, care vrea să arate lumii întregi că suntem absolut dependenţi de fiecare mişcare a sa. Că este unicul care ne mai poate salva de răul înrădăcinat în clasa politică, de parcă el ar fi coborât de pe planeta Micului Prinţ şi n-ar proveni cu arme şi bagaje din aceeaşi clasă politică, pe care o înfierează cu stoicism, la fiecare apariţie media.

Trebuie doar să fim convinşi că nu avem decât alternativa oferită cu generozitate de preşedintele Băsescu: dacă vrea domnul Băsescu avem premier. Dacă vrea domnul Băsescu avem guvern! Dacă vrea domnul Băsescu avem bani de pensii şi salarii! Dacă îl supărăm, avem doar criză nesfârşită: economică, financiară, instituţională, socială etc.!

De ce face preşedintele Băsescu toate aceste manevre contorsionate, în esenţă doar pur electorale, dând senzaţia că este singurul în stare să ne scoată din toate problemele în care, să ne fie cu iertare, tot dumnealui a avut grijă să ne şi arunce?

Simplu: ca să ne convingă că este singurul câştigător, singurul viitor prezidenţiabil atotputernic, care va aduce României izbăvirea de toate relele posibile. Dar dumnealui, nu face decât să uite că acum 20 de ani am plecat exact din acelaşi punct şi nu mai vrem să ne întoarcem.

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Preşedintele Băsescu ne ameninţă cu pensiile şi salariile"

Preşedintele Băsescu reuşeşte din nou să supună cetăţenii acestei ţări la grele încercări, creându-le tuturor momente de coşmar, prin anunţurile controversate pe care le face de la o zi la alta!

Cu două, trei săptămâni în urmă, premierul încă în funcţie pe atunci, domnul Boc, garantat de domnul Băsescu, ne liniştea pe toţi românii că nu vom avea nicio problemă în ceea ce priveşte plata pensiilor şi a salariilor până la sfârşitul acestui an, dar nici în 2010: "Salariile, pensiile şi alocaţiile sociale vor fi plătite până la sfârşitul anului fără niciun fel de probleme, ca să nu mai existe niciun dubiu că statul are vreo dificultate în plata acestor obligaţii", afirma domnul Boc la sfârşitul lunii septembrie!

Chiar domnul preşedinte Băsescu, în momentul spectaculos al anunţului intempestiv al candidaturii sale, la Sânnicolau Mare ne asigura sau poate doar interpreta vreun rol desuet, că statul român îşi va respecta obligaţiile şi "oricât de criză ar fi, pensiile se vor plăti la timp" pentru că "există resurse financiare în acest sens".

Având în vedere alegerea momentului lansării sale ca şi candidat la un nou mandat la funcţia supremă în stat - doar un act regizat în culisele cotroceniste, pentru a obţine efecte maxime -, în mijlocul mulţimii, la Sânnicolau Mare, unde preponderenţa pensionarilor era vizibilă, probabil asigurările subliniate mai sus, în ceea ce priveşte resursele existente pentru plata pensiilor, erau absolut necesare în acel moment! Dar jocul acesta de-a apărutul şi dispărutul resurselor financiare ale statului în ceea ce priveşte siguranţa cetăţenilor este de-a dreptul halucinant!

Înţeleg că membrii Guvernului Boc au mai vorbit de-a lungul celor 10 luni de guvernare SF că ei nu sunt nici Iosefini, nici Houdini, pentru a face autostrăzi sau alte investiţii vizibile! Dar şi premierul şi preşedintele unei ţări să-şi permită să se joace cu baghetele instituţionale de-a hocus-pocus, este deja de domeniul penibilului!

Nu suntem nici la circ, nici la demonstraţii de scamatorii ieftine, domnule Băsescu!

Când aveţi un scop electoral bine determinat, faceţi şi desfaceţi declaraţii de dragul obţinerii rezultatului aşteptat! Dar sunteţi încă preşedintele unei ţări, al tuturor românilor, sau cel puţin aşa ar trebui să fiţi, şi orice afirmaţii faceţi trebuie să vi le asumaţi cu toată seriozitatea, chiar dacă le aruncaţi doar pe post de sperietoare pentru partidele parlamentare care nu vă fac jocul acum şi nu vă ascultă în genunchi când vine vorba de acceptarea unei desemnări de premier pe care o faceţi fără niciun drept şi care este profund anticonstituţională!

Recurgeţi din nou la diversiuni, invocând ameninţări, că nu vor mai fi bani pentru pensii şi salarii din cauza crizei politice pe care, cu iertare, dar chiar dumneavoastră aţi provocat-o şi pe care o întreţineţi de cinci ani la foc continuu: "Putem fi în imposibilitatea de a plăti salariile şi pensiile, în condiţiile în care azi, la Curtea Constituţională, s-a amânat legea pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea şi care viza realizarea de economii prin acordarea concediilor fără plată de zece zile la aparatul bugetar"!

De ce, domnule preşedinte, folosiţi astfel de tertipuri pentru a aduce cetăţenii în pragul disperării? Curtea Constituţională nu amână nimic pentru eternitate, nicio decizie de a sa nu rămâne nepronunţată în timp util şi nici domnul Croitoru, invocat de dumneavoastră ca fiind cea mai bună soluţie şi desemnat, prin urmare, ca premier, nu cred că va reuşi să facă să apară banii pe care-i invocaţi dumneavoastră şi domnul Boc când existenţi, când inexistenţi şi care, surpriză: sunt dispăruţi din nou acum!

Să înţelegem că bugetul ţării se umflă şi se dezumflă numai în funcţie de cine conduce Guvernul României?

Domnul Marin Almăjanu:

"Şantajul prezidenţial întărit de portavocea de la turism"

De parcă ameninţările abracadabrante utilizate de domnul Băsescu drept sperietoare pentru Parlament nu erau suficiente pentru degringolada creată cu bună-ştiinţă de preşedintele jocurilor murdare, asistăm în ultimele zile la dublarea vocii sale, prin intermediul apărătoarei sale mai mult sau mai puţin oficiale, doamna Udrea, cazată ca oaspete de seamă la Ministerul Turismului, locaţie care i-a fost special dedicată de acelaşi preşedinte, în decembrie 2008!

Domnul Băsescu, în decurs de 3-4 zile, a aruncat pe piaţa media o ploaie de fumigene, care mai de care mai controversate!

Acesta a început imediat după căderea Guvernului Boc, prin a ne transmite nouă, parlamentarilor că, dacă nu vom vota propunerea dumnealui de premier, ne va pedepsi cu o altă propunere de prim-ministru, de data asta politică, adică portocalie! Apoi, pe măsură ce orele treceau săptămâna trecută, enervarea crescândă a domnului preşedinte l-a adus în situaţia de a nu-şi mai putea controla afirmaţiile de la o apariţie tv la alta: ne-a ameninţat în direct că vom fi nevoiţi să votăm ce ne dictează dumnealui, căci altfel ne "trânteşte" pe 7 decembrie şi ne trimite în anticipate, deşi nu avea în acest sens niciun drept constituţional, şi când i s-a dovedit că aceste afirmaţii sunt aberaţii contrazise imediat de proprii săi consilieri prezidenţiali, ne-a spus senin că cele susţinute anterior sunt de fapt doar erori de exprimare şi a trecut rapid, fără să clipească, la următoarea ameninţare: ni-l lasă moştenire pe domnul Boc până după alegeri, dacă nu ne cuminţim!

Atâta debandadă în susţineri, în ceea ce-l priveşte pe cel mai mare jucător al ţării, nu am mai întâlnit în ultimii cinci ani! Inconsecvenţa, da, este principala caracteristică a domnului Băsescu, ne-a demonstrat-o cu prisosinţă în fiecare zi din mandatul său de preşedinte! Dar a te contrazice singur, de zeci de ori, într-un moment crucial pentru mediul politic şi economic, punând astfel toată ţara în dificultate extremă, este deja mai mult decât ne-am putut imagina vreodată că vom fi siliţi să acceptăm din partea preşedintelui ţării!

Dar domnul Băsescu nu se dezminte nici măcar în ultima clipă: atunci când grenadele aruncate intempestiv peste gardul de la Cotroceni sunt gata să-i explodeze în mână, asistenta sa, extrem de pricepută în pansatul autorănilor prezidenţiale, sare imediat în ajutor, reluând tenace ameninţările inventatorului său: "Dacă asta este opţiunea majorităţii nou constituite în Parlament, să cadă un guvern care s-ar forma în urma nominalizării preşedintelui, atunci ajungem sigur la alegeri anticipate", ne anunţă pe post de dublare a vocii prezidenţiale, cu multă candoare, doamna Udrea!

Păstrarea cu orice preţ a puterii a fost şi rămâne dezideratul domnului Băsescu, şi nu cred că trebuie să mai aduc argumente suplimentare în acest sens! Şantajul proliferat de acesta în ultimele zile la adresa tuturor este mai mult decât evident! Dar a crede că suprapunerea peste ameninţările preşedintelui a ameninţărilor doamnei Udrea mai poate avea vreun efect devastator, aşa cum reuşeau să obţină dumnealor prin 2005, când apelau în tandem la diversiuni cu bileţele roz, nu reprezintă acum decât ultima carte necâştigătoare pe care au mai putut miza! Fără speranţă de izbândă, domnule preşedinte Băsescu! Românii nu se mai lasă păcăliţi, nici măcar de abilităţile de comunicare ale insistentei asistente a dumneavoastră!

Domnul Ioan Munteanu:

"Este o greşeală desemnarea ca prim-ministru a domnului Lucian Croitoru?"

Dacă ne referim strict la persoana şi la activitatea domnului Lucian Croitoru, putem considera că nu este vorba de o greşeală.

Dar dacă privim această desemnare ca fiind decizia personală a preşedintelui Băsescu, atunci interpretarea faptelor capătă o altă abordare.

Preşedintele Traian Băsescu a săvârşit un abuz (din nou!) pentru că nu a ţinut cont de propunerea partidelor politice cu o majoritate asigurată de 65% şi care vizau o altă persoană pentru funcţia de premier.

De ce nu a discutat preşedintele Băsescu cu cel nominalizat de către 65% dintre reprezentanţii partidelor politice? Deoarece pentru preşedinte nu există Parlament, nici putere judecătorească, nici decizia altor formaţiuni politice, nici voinţa cetăţenilor. Nimic şi nimeni; există doar Traian Băsescu şi acoliţii săi.

Preşedintele nu face decât să tragă de timp pentru ca cei aflaţi în funcţie şi conduşi de către Emil Boc să gestioneze în favoarea sa alegerile prezidenţiale.

Şi de această dată sunt perfect de acord cu ziaristul C.T. Popescu care spunea, după desemnarea premierului de către Băsescu, că "În 22 noiembrie România va avea de ales între dictatură personală şi democraţie."

Începând de astăzi, 15 octombrie 2009, criza politică, dar şi cea economică se adâncesc prin menţinerea în funcţie a Guvernului Boc 2. Rezultă în mod clar că cel nominalizat nu va putea trece de Parlament, iar fără o majoritate pentru candidatul la funcţia de premier, desemnarea înseamnă iresponsabilitate politică. Noua majoritate parlamentară trebuie să-şi continue parcursul stabilit de comun acord, pentru o democraţie reală în România.

Concluzia care se impune este limpede: oricât va încerca preşedintele Băsescu să-i păcălească pe români, şansele de reuşită scad pe zi ce trece.

Un lucru trebuie să-l înţeleagă foarte bine Traian Băsescu: atâta vreme cât există această nouă majoritate, formată din PSD+PNL+UDMR+PC+Minorităţi, partidul pe care îl conduce cu atâta sârguinţă nu se poate situa decât în opoziţie, cu toate consecinţele care decurg din această situaţie.

Iar răspunsul din titlul declaraţiei este unul singur: da, această desemnare a fost una din numeroasele greşeli cu care domnul Preşedinte ne-a obişnuit.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei"

În fiecare an, pe 17 octombrie este marcată Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei. Iniţiativa aparţine organizaţiei nonguvernamentale "Ajutor pentru toţi dezmoşteniţii sorţii - Lumea a Patra", cu sediul în Franţa, fondată de preotul Joseph Wresinski.

Eradicarea sărăciei a constituit tema comună a mai multor conferinţe ale Naţiunilor Unite, şi a celor două reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 şi în iunie 2000. În 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca Primul deceniu al Naţiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă "Eradicarea sărăciei - un imperativ etic, social, politic şi economic al umanităţii".

Numărul persoanelor care suferă de foame a crescut în 2008 şi va depăşi un miliard în 2009, avertizează Olivier de Schutter, raportor special al ONU privind dreptul la alimentaţie.

Criza mondială alimentară a crescut dramatic preţul hranei de bază, forţând reducerea programelor ONU de ajutor pentru copiii din ţările sărace.

Milioane de copii rămân fără hrană!

Preţurile din ce în ce mai mari la alimente ameninţă prosperitatea globală şi progresele făcute de ţările în curs de dezvoltare. Acest fapt a devenit o necesitate şi o prioritate a dezvoltării, situaţie în care se regăseşte şi ţara noastră.

Rata sărăciei din România a crescut după 2009 de la 5,7 procente la 7,4 procente, numărul populaţiei sărace ajungând la 1,59 milioane persoane, dintre acestea 351.000 fiind copii până în 14 ani.

Am întâlnit astfel de oameni şi în Colegiul nr.8 din Circumscripţia nr.14 Constanţa, oameni care sunt forţaţi să trăiască în sărăcie şi care înfruntă adesea excluderea socială şi discriminarea, fiind lipsiţi de posibilitatea de a evolua. Sărăcia le fură acestor oameni demnitatea umană.

Şi atunci, întreb: avem ce sărbători? Nu! Dar putem spera?

Stimaţi colegi, încotro ne îndreptăm? Nu credeţi că este cazul să trecem peste orgolii, peste acest război care în loc să se termine, se înteţeşte odată cu apropierea alegerilor prezidenţiale, şi să facem lucrurile aşa cum se aşteaptă şi ne cer cei care ne-au dat votul lor?

Domnul Victor Boiangiu:

"Preţul puterii"

Declar în faţa dumneavoastră, cu deplină responsabilitate, că suntem cu toţii martorii unui efort concertat de destabilizare şi haos politic şi social pus la cale de o alianţă împotriva firii, ce ignoră în mod absolut binele public.

Vă întreb, stimaţi colegi, care este liantul acestei majorităţi politice atât de legitime? Este oare ideologia politică? Evident că nu, deoarece vorbim de 4 formaţiuni politice aşezate de la stânga la dreapta spectrului ideologic.

Este oare interesul comun şi binele public? Evident că nu, deoarece criza politică în care ne aflăm, a fost, este şi se vrea a fi menţinută împotriva binelui public şi pentru susţinerea unor interese mici, individuale.

Atenţie, doamnelor şi domnilor colegi, ne aflăm astăzi, încă, în imposibilitatea de a accesa o nouă tranşă de împrumuturi externe, indispensabile pentru asigurarea pensiilor şi salariilor de la bugetul de stat. Situaţia devine gravă datorită faptului că bugetul de stat al României pe anul 2010 nu se poate adopta fără un guvern în deplinătatea funcţiilor. Aproximativ la valoarea aceasta se ridică preţul pe care românii îl plătesc pentru aviditatea cu care unii lideri politici urmăresc să pună mâna pe putere.

Liantul, stimaţi colegi, este aşadar puterea. De ce să ne ascundem adevăratele intenţii? Noua majoritate parlamentară, cu posibila excepţie a minorităţilor naţionale, urmăreşte instaurarea unui haos politic care se vrea a fi pus pe seama preşedintelui actual al ţării şi contabilizat la alegerile ce în scurt timp vor urma. Permiteţi-mi să vă spun, stimaţi colegi că efectul ar putea fi invers. Oare este atât de importantă această luptă politică, încât să sacrifici pentru un scop imediat binele public pe termen lung, chiar acum, înainte de o iarnă ce se anunţă a nu fi prea blândă. Nu îmi este greu să înţeleg poziţia dumneavoastră, dar dacă îmi permiteţi să vă dau un sfat, cred că binele public ar trebui să primeze, indiferent de apartenenţa politică, indiferent de interesele unui grup restrâns de persoane.

De ce trebuie să sacrificaţi, de dragul orgoliului şi avidităţii de putere a unor lideri politici, bunul mers al lucrurilor? De ce trebuie să recurgeţi la orice mijloc pentru a atinge un scop imediat şi mic, alimentat de interese individuale?

În scurt timp ne vom afla în faţa unei noi provocări morale, vorbesc, evident, de învestirea cu legitimitatea publică a viitorului Guvern. În mâinile noastre va sta rezolvarea crizei politice, în mâinile noastre este puterea de a alege, drept, liber, drumul pe care dorim să mergem mai departe. Vă doresc să alegeţi în deplinătatea responsabilităţii dumneavoastră, indiferent de opţiune, ştiind şi simţind că depinde de fiecare dintre noi să alegem ce trebuie pentru România.

Ecuaţia este simplă: din votul favorabil pentru legitimitatea premierului desemnat, Lucian Croitoru, rezultă rezolvarea crizei politice, rezultă accesarea următoarelor tranşe de împrumut, rezultă tehnocraţia guvernului. Rezultă binele public.

Din acordarea unui vot negativ, împotriva guvernului Croitoru, rezultă instabilitate politică, rezultă imposibilitatea votării bugetului pe anul 2010, rezultă imposibilitatea accesării împrumuturilor indispensabile pentru plata de pensii şi salarii. În câteva cuvinte, rezultă sacrificarea binelui public.

Din experienţă vă vorbesc, stimaţi colegi: temele politice pe care le comunicaţi nu vizează şi nu sunt nici măcar tangente cu agenda publică.

Astfel, întreb şi eu, fără a lungi prea mult retorica politică: Care este preţul puterii, şi cine îl plăteşte?

Oricare ar fi preţul, stimaţi colegi, mă tem că este mult prea scump pentru românii care aşteaptă de la noi responsabilitate şi maturitate politică. Se pare că uitaţi că la mijloc se află mult mai mult decât un mandat prezidenţial sau de premier. Se pare că miza acestui joc politic este chiar bunăstarea economică a ţării. Şi, cu părere de rău, stimaţi colegi, dacă nu vom avea o viziune coerentă asupra a ceea ce trebuie făcut în următoarea perioadă, nu cred că vor exista învingători sau învinşi în acest joc, cu toţii vom avea de pierdut.

Domnul Răzvan Şerban-Mustea:

"Statul are nevoie de bani - 3,5 miliarde de euro"

Statul are nevoie de bani! Urgent! Este vorba despre nici mai mult, nici mai puţin decât de aproximativ 3,5 miliarde de euro, necesari finanţării deficitului bugetar pe ultimele trei luni ale anului. Soluţia a fost găsită atunci când au fost parafate acordurile cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană, însă instabilitatea guvernamentală va amâna finanţarea externă, în favoarea finanţării de pe piaţa internă, cu influenţe directe, nefavorabile pentru sectorul privat din România.

Reorientarea împrumuturilor statului pe piaţa internă va avea efecte directe puternice asupra lichidităţilor disponibile şi mai ales asupra majorării puternice a dobânzilor pentru moneda naţională, care oricum au revenit la valori de peste 10% în ultimele săptămâni.

Încăpăţânarea şi orgoliile politice ale unei majorităţi parlamentare vremelnice, care au condus la întârzierea stabilirii unui interlocutor la Palatul Victoria, vor determina foarte probabil ca FMI să amâne evaluarea de care depinde eliberarea celei de-a treia tranşe, programată pentru luna decembrie, şi chiar a tranşei de 1 miliard de euro din parte UE. Din pricina aceleiaşi incertitudini politice, emisiunea de eurobonduri demarată de Ministerul de Finanţe, în valoare de 1 miliard de euro, a fost suspendată.

Există, astfel, toate condiţiile ca pentru sfârşitul anului, bugetul deficitar să nu mai poată onora proiectele de investiţii în derulare, şi, mult mai grav, să apară întârzieri în plata integrală a salariilor şi pensiilor asigurate din bani publici.

Altfel spus, stimaţi colegi, toate eforturile de macrostabilizare care s-au făcut în decursul anului 2009 privind susţinerea cursului de schimb al monedei naţionale şi de finanţare a deficitului bugetar sunt acum puse în pericol. De ce? De cine? Răspunsurile se află în orgoliile politice ale noii majorităţi parlamentare, conduse de cei care au început campania electorală cu mai mult de 30 de zile înainte de momentul alegerilor şi pentru care atenuarea efectelor crizei economice este ultimul lucru la care se gândesc.

Responsabilitate şi bun-simţ sunt sintagmele cele mai utilizate în ultimul timp în peisajul politic românesc. Personal, aş dori să văd aceste lucruri nu numai în transmisiile televizate, ci şi transpuse în practica politică autohtonă.

Domnul Toader Stroian:

"Democraţia în pericol!"

Săptămâna care a trecut a reprezentat o adevărată premieră pentru democraţia parlamentară din România, fiind pentru prima dată în istoria postdecembristă când guvernului rămas fără susţinerea majorităţii parlamentare i-a fost retrasă încrederea acordată în urmă cu doar 9 luni. Acest exerciţiu este, în esenţa sa, normal pentru orice democraţie consolidată, aşa cum şi România doreşte să aibă.

Anormalitatea moţiunii de cenzură a constat, însă, în faptul că unii dintre cei care au votat moţiunea de cenzură au făcut parte ei înşişi din guvernul împotriva căruia au votat. Altfel spus, o parte a parlamentarilor şi-au dat lor înşişi şi activităţii lor ministeriale un vot de blam.

Acest lucru ne spune foarte multe despre verticalitatea şi moralitatea unora dintre colegii parlamentari, care au susţinut moţiunea de cenzură.

Guvernului i-a fost retrasă încrederea şi, potrivit prevederilor Constituţiei României şi principiilor statului de drept, o majoritate parlamentară realmente transparentă, şi nu constituită ad-hoc, trebuie să susţină un nou guvern.

Astăzi se împlineşte o săptămână de când o monstruoasă coaliţie parlamentară, netransparentă şi necinstită în scopurile urmărite de aceasta, încearcă să convingă pe toată lumea că respectă normele constituţionale, principiile morale şi mai ales interesul cetăţenilor români care i-a mandatat să le reprezinte interesele. O dragoste imposibilă, ar putea spune oricine, între partide politice care au lucrat întotdeauna numai în interesul lor propriu sau al liderilor lor.

Comportamentul noii majorităţi parlamentare, din care lipsesc cu desăvârşire dialogul şi dorinţa de consens, nu ne face decât să înţelegem că singurul obiectiv al acesteia este de a intra în competiţie cu instituţia şi persoana Preşedintelui României, cu numai câteva zile înainte de începerea oficială a campaniei electorale. În ciuda faptului că noua majoritate parlamentară a solicitat Preşedintelui României desemnarea unui prim-ministru independent, cu abilităţi economice demonstrate, în vederea scoaterii României din actuala situaţie de criză economică, atunci când propunerea a fost făcută, aceeaşi majoritate şi-a schimbat opţiunile, demonstrând încă o dată că adevăratele interese erau cu totul altele.

Ţara se află în dificultate, iar întârzierea învestiturii unui nou cabinet va produce şi mai multe probleme de natură economică şi socială. Cetăţenii îşi pierd pe zi ce trece încrederea în democraţia reprezentativă, iar acest lucru este unul dintre cele mai mari pericole pe care trebuie să le evităm.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Criza ameninţă democraţia"

Nu este pentru prima dată în istoria României când o alianţă nefirească între partidele politice conservatoare şi cele liberale se constituie vremelnic într-o monstruoasă coaliţie îndreptată împotriva şefului statului şi împotriva reformelor statului românesc. Am mai avut parte de aşa ceva în urmă cu un secol şi jumătate, însă, spre deosebire de atunci, astăzi, orgoliile personale al şefilor acestor partide sunt mai presus de bunăstarea generală şi interesul naţional.

Nu am văzut însă ca aceiaşi lideri ai coaliţiei parlamentare să fie la fel de fervenţi în susţinerea principalelor reforme ale statului sau în promovarea politicilor anticriză. Aceasta pentru că satisfacerea propriilor orgolii politice este mai importantă decât situaţia actuală a ţării. Teatrul de proastă calitate pe care-l regizează social-democraţii şi liberalii nu are nimic în comun nici cu promovarea măsurilor privind justiţia sau echitatea socială şi nici cu liberalismul economic al Brătienilor, prin care se legitimează actualii liberali.

Din nefericire, efectele nefavorabile nu întârzie să se arate. Societatea românească, din pricina lipsei din ce în ce mai accentuate de resurse, se apropie de momentul unor convulsii sociale fără precedent, iar mediul de afaceri românesc se află acum singur şi neajutorat sau nestimulat de statul român.

Pentru liderii politici ai monstruoasei coaliţii propria campania electorală este mai presus decât situaţia economică şi socială a ţării, este mai presus decât acordurile internaţionale ale României cu Fondul Monetar Internaţional sau Uniunea Europeană.

Întârzierile în plata salariilor, a pensiilor, a alocaţiilor, pierderea locurilor de muncă şi lipsa unei perspective de relansare a economiei pentru cetăţeanul român vor avea un efect mai periculos decât criza, şi anume pierderea încrederii românilor în democraţie.

Mă întreb şi vă întreb, cum se vor putea prezenta cei doi preşedinţi ai partidelor care au construit monstruoasa coaliţie în faţa alegătorilor şi să le spună acestora nu numai că nu doresc să scape ţara de efectele crizei, ci că de mai multe luni de zile ei lucrează pentru accentuarea ei şi împotriva interesului naţional?

Domnul Miron Ignat:

"Ziua pescarului minoritar"

În perioada 16-18 octombrie 2009, a avut loc la Crişan, "Ziua pescarului minoritar", acţiune organizată de Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, în colaborare cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României.

Ziua închinată pescarului şi activităţilor de pescuit a fost sărbătorită şi în anii precedenţi. Cele două zile dedicate pescarului simplu din Deltă au fost marcate prin concursuri de pescuit şi întreceri de bărci, unde s-au înscris pescari de toate vârstele, dornici să-şi arate măiestria la prins peşte şi forţa fizică la vâslit.

De asemenea, s-a organizat şi un seminar privind situaţia pescuitului şi condiţia pescarului în Delta Dunării şi în zona limitrofă Deltei. În cadrul acestui seminar s-au discutat problemele actuale ale pescuitului, ale braconajului, folosirea curentului electric şi a plaselor monofilament în pescuit, dar şi condiţiile în care se pot accesa fonduri prin proiecte destinate pescuitului.

Pentru oamenii din Deltă, pescuitul reprezintă ocupaţia de bază, fiind o sursă economică importantă. Cea mai mare parte a locuitorilor din Deltă se ocupă cu pescuitul, peştele fiind singura sursă de hrană, de întreţinere şi de venit.

În ultima perioadă, situaţia pescuitului s-a înrăutăţit, mare parte din populaţie a rămas fără ocupaţie şi fără posibilitatea de a-şi asigura traiul de zi cu zi. Mare parte din zona Deltei Dunării a fost delimitată de concesionari, iar pescarii au fost puşi în imposibilitatea de a-şi mai practica activitatea. Acest lucru a determinat reducerea locurilor de muncă, creşterea nivelului de braconaj, reducerea finanţării pentru sectorul acvaculturii. Trebuie avut în vedere că pescarii din Delta Dunării cunosc această îndeletnicire de sute de ani şi o transmit din generaţie în generaţie.

La finalul concursului a urmat un spectacol artistic oferit de ansamblurile folclorice din zona Deltei, în repertoriul cărora au intrat cântecele tradiţionale ruseşti.

Domnul Ioan Oltean:

"Problema europeană a refugiaţilor"

O continuare a politicii prin alte mijloace este, după cum se ştie, războiul. Acest fenomen total, care se supune unor politici şi scopuri bine definite în rândul statelor, dar totodată complexe, şi care sunt de cele mai multe ori neînţelese de popoarele animate în aceste conflicte armate. În fapt, războiul nu este doar o luptă armată, ci este o angajare complexă într-o confruntare complexă, al cărui ultim aspect este o confruntare armată. Mai mult, războiul nu este o continuare a politicii, ci este instrumentul politicii, este politica însăşi. Războiul este o confruntare cu grave implicaţii pe plan social. Nu puţine sunt motivele pentru care popoarele refuză să considere că războiul este o soluţie pentru restabilirea echilibrului, fie acesta social, politic, economic etc. Unul dintre motivele pentru care cetăţenii consideră războiul ca fiind un fenomen negativ, chiar dacă ar fi vorba de un război de eliberare, este şi problema refugiaţilor, o temă cu un impact social şi politic la nivelul tuturor ţărilor care se confruntă cu un aflux al refugiaţilor.

Este o problematică care nu a rămas fără ecou în rândul instituţiilor Uniunii Europene, care trebuie să adopte o legislaţie care să protejeze interesele tuturor actorilor implicaţi, atât interesele refugiaţilor cărora, în lipsa unei vize, cel mai adesea refuzată, nu le rămâne decât soluţia unei intrări ilegale pe teritoriul unui stat, cât şi problema respectivului stat. Şi acesta deoarece, în plus faţă de implicaţiile politice, acest fenomen de "tranzit ilegal" are implicaţii majore şi în plan social. Pentru început, este o dramă umană a clandestinilor, care sunt supuşi la diverse condiţii nefaste. Ne amintim de recenta dramă a zecilor de persoane clandestine din Eritreea, în largul insulei Lampedusa, în drumul spre o ţară care să le îngăduie "prezenţa". Mor de foame, îndură boli şi frig, se uită neputincioşi cum nemiloasa moarte le decimează vecinii, copiii şi trăiesc alte şi alte condiţii nefaste, în schimbul unei singure dorinţe: aceea de a trăi liniştiţi la casele lor. Mai mult, conflictele se revarsă ca un bumerang şi la nivel de state care urmează să-i primească pe aceşti refugiaţi, state lovite de o realitate politică: criza economică, creşterea şomajului, conflicte etnice şi alte probleme sociale de neintegrare a acestora pe piaţa locală. De aici, lipsa solidarităţii statelor în raport cu problema refugiaţilor.

Comisariatul pentru refugiaţi al Naţiunilor Unite a estimat la 747.000 numărul refugiaţilor care necesită reinstalare. În prezent, doar 10 ţări, printre care şi România, participă la Programul Înaltului Comisariat ONU de repartiţie şi de reinstalare a refugiaţilor provenind din ţări terţe, fără să existe un plan de coordonare în mod real. Ţara noastră trebuie să susţină dezvoltarea unui Sistem european comun de azil, care să beneficieze de un statut şi de o procedură comune în privinţa responsabilităţilor în domeniul gestionării refugiaţilor cu ţările terţe şi cu ţările de primă primire, precum şi nevoia unei cooperări mai eficiente, pentru întărirea capacităţilor de protecţie în ţările care primesc un procent de refugiaţi.

O propunere importantă a venit din partea Comisiei Europeane, care a propus, prin Programul AENEAS, identificarea grupurilor de refugiaţi, soluţii viabile pentru refugiaţi, cât şi programe de protecţie regionale destinate regiunilor cele mai afectate de fluxurile migratoare.

În concluzie, ca stat membru UE, trebuie să sprijinim orice iniţiativă venită în ajutorul unor categorii defavorizate, atât la nivelul ţărilor terţe, cât şi la nivelul ţării noastre, ca ţară gazdă.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Vulturii au început să tacă"

Acum, în preajma alegerilor prezidenţiale, cei care cereau decalarea alegerilor parlamentare de alegerile prezidenţiale afirmă detaşaţi că s-a pierdut un an. Anul 2009, pe lângă problemele de fond legate de căderea economică la nivel mondial, a fost un an al aşteptării, un an al clarificărilor politice, pentru că în mentalitatea politică colectivă preşedintele este cel care dă tonul, este cel care stabileşte formula guvernamentală. Mai este puţin timp pentru ca lucrurile să fie clarificare la nivelul persoanei câştigătoare, dar consider că în plan politic, şi mai ales în plan economic, sunt încă foarte multe de clarificat.

În prezent ne aflăm în etapa încrâncenărilor, încrâncenări care nu ne duc departe, pentru că abordările şi discuţiile publice se manifestă asupra clarificărilor care trebuie aduse Constituţiei pentru soluţionarea crizei guvernamentale, iar fiecare actor politic, dintre cei importanţi, are ceva de spus în contradictoriu, lăsând problemele României departe de noi, probabil din cauza lipsei unor soluţii sau a timpului insuficient pentru găsirea unor astfel de soluţii. Am impresia că vulturii au început să tacă, iar papagalii ştiuţi şi neştiuţi încep să flecărească, pentru că flecăreala este cea care se percepe la nivelul mesajelor transmise de la nivelul unor lideri, în grandomania lor.

Ce ar spune vulturii? În primul rând faptul că există acorduri ce trebuie onorate cu Uniunea Europeană, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, există Planul Naţional de Dezvoltare, există Planul de Convergenţă cu Zona Euro, există dorinţele exprimate de investitorii care pot să conducă la relansarea economică a României prin menţinerea cotei unice şi a t.v.a.-ului, prin stabilitate fiscală, prin eficientizarea colectării taxelor, prin reducerea evaziunii fiscale şi printr-o strategie fiscală coerentă. Când se vor petrece aceste lucruri?

În momentul în care datoria publică face un salt în ultimul an de 30 miliarde lei, ajungând la aproape 30% din p.i.b., când administraţia publică este destructurată, prin politizarea excesivă şi prin zguduirea periodică, la intervale care îşi micşorează perioada unui ciclu de funcţionare la şase luni, România, conform specialiştilor care acţionează în lumea bancară, are nevoie de un model de creştere diferit sau cel puţin îmbunătăţit. Agricultura, energia, turismul şi infrastructura ar putea acţiona ca un catalizator pentru dezvoltare, dacă sunt sprijinite de politicile publice. De ce am mai avea nevoie? Pe lângă un plan coerent şi profesionist, în care să se ţină seama de vulnerabilităţile sistemului, este nevoie - pentru menţinerea stabilităţii la nivel macroscopic - şi de menţinerea finanţărilor care pot să vină de la FMI şi de la Uniunea Europeană.

Pentru foarte mulţi, drumul posibil de urmat, în lipsa unei viziuni asupra transformării României, se desfăşoară între două prăpăstii: prăpastia certurilor şi neînţelegerilor şi prăpastia drumurilor paralele, în care fiecare, independent de celălalt, îşi formulează un drum, generând drumuri consumatoare de energie, fără a avea convergenţa unui drum al soluţiilor eficiente.

De ce spun aceste lucruri astăzi? Pentru că am trăit o asemenea experienţă la nivelul administraţiei municipiului Cluj-Napoca, în care disperarea, lipsa de comunicare şi neînţelegerea minimă între părţi au determinat o confruntare în care principalii actori nu au câştigat în bătălia directă, câştigătorul venind din partea unui partid politic care în legislatura precedentă, după un scor de 1% pentru candidatul de primar şi o nereprezentare în consiliul local, a reuşit performanţa de a câştiga, surprinzător, poziţia de primar al municipiului şi a generat apoi o schimbare importantă la nivelul scenei politice româneşti. Timpul a trecut şi astăzi tot mai mulţi afirmă că nu a fost schimbarea de care am avut nevoie. Dar aceasta este o altă problemă care poate genera o altă discuţie.

Ce este astăzi important? Este important, aşa cum afirmam într-o discuţie publică în luna mai 2009, să punem în dezbatere publică problemele de fond ale României, pentru a arăta că suntem puternici în a ne face datoria. Altfel, nimicurile, batjocura, linguşirile, ura, dorinţa de putere în interes personal ne pot doborî, iar noi nu vom putea vorbi, acum sau peste încă un ciclu electoral, de un învingător adevărat pentru România. Bătălia şi lipsa de comunicare între părţile importante pot să genereze, aşa cum au mai generat, un alt învingător.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Mingea e în terenul opoziţiei"

Opoziţia a reuşit o victorie măruntă şi fără însemnătate politică săptămâna trecută. A doborât un Guvern ale cărui scopuri declarate erau stabilitatea politică a României până după alegeri, respectarea angajamentelor externe faţă de FMI şi UE, prin adoptarea Legii pensiilor şi propunerea unui proiect de buget pentru anul viitor, dar şi o serie de măsuri care să combată efectele crizei economice. Ce a obţinut opoziţia? Ceea ce şi-a dorit întotdeauna: o stare de haos generalizat pe care, eventual, să o pună în cârca lui Traian Băsescu, în speranţa că electoratul iubeşte mai mult Parlamentul decât pe preşedintele ţării.

Ni s-a spus, pe tonuri variind de la sentenţios la solemn, că dumnealor au propus ceva în locul Guvernului Boc. E adevărat, au propus ca premier un om respectabil, cu o imagine bună şi, probabil, competent în administraţia locală. Nu ştiu dacă asta îl face un bun premier. Dar ştiu că Lucian Croitoru este, la rându-i, respectabil, onest şi mai este şi un bun finanţist. De altfel, observ că Lucian Croitoru corespunde portretului robot realizat de opoziţie pentru funcţia de prim-ministru. Singurul lucru care nu corespunde este probabil numele.

Fiind membru în Comisia pentru buget-finanţe, am participat la audierile din urmă cu două săptămâni şi am văzut cum domnul Lucian Croitoru a dovedit o viziune coerentă şi sustenabilă pentru economia României din următorii doi-trei ani şi a făcut asta fără excese de limbaj sau comportament de primadonă. Atunci însă, o voinţă politică pernicioasă şi rău-voitoare a făcut ca domnul Bogdan Olteanu, cunoscut mai mult ca negociator decât ca finanţist, să ocupe postul de viceguvernator al BNR, în locul domnului Croitoru. Asta înseamnă că nu avem de-a face cu o opoziţie bine intenţionată, ci doar cu o uniune de partide împotriva firii, dar în favoarea intereselor de grup, care urmăreşte controlul politic total asupra instituţiilor cheie ale statului: BNR, Parlament, Guvern şi ţinta supremă, Preşedinţia.

Partea a doua a problemei ţine strict de formula guvernamentală pe care opoziţia ar putea să o susţină. Eu nu am auzit până acum decât de numele lui Klaus Johannis, nu şi de numele eventualilor miniştri, tehnocraţi sau politicieni, pe care acesta i-ar avea în Guvern. A propune o variantă de prim-ministru, fără a nominaliza în vreun fel eventualii miniştri care să facă parte din acel Guvern, nu înseamnă responsabilitate politică. Asta aduce mai mult a diletantism şi a lucru făcut pe genunchi.

Lucian Croitoru, în acest moment, încearcă ceea ce nimeni din partea opoziţiei nu cred că ar putea să facă: un dialog, lăsând la o parte orgoliile personale. Trecând peste vanitatea diverşilor lideri politici care îi cereau domnului Croitoru să se prezinte pe la partidele lor, eventual să stea un pic prin anticamere şi apoi să îl refuze într-o manieră ireverenţioasă, nu pot să nu observ că aceşti oameni au devenit orbi la ceea ce se întâmplă în ţara asta şi beţi doar de ideea unei supremaţii politice pe care, din fericire, nu o vor avea niciodată. Uman, aş putea să-i înţeleg. Până la urmă, îşi joacă viitorul politic. Raţional însă, aşa cum se descriu ei, nu văd decât nişte oameni care îndreaptă România către faliment.

Las la o parte orice retorică politicianistă. Mă interesează mai puţin. Le adresez însă un mesaj: în loc să plecaţi săptămâna viitoare în campanie electorală, mai bine aţi veni aici, la Parlament, şi aţi discuta şi Legea unitară a pensiilor, dar şi un eventual buget. Stabilitatea economică a acestei ţări nu e un lucru cu care să ne jucăm. Vă cer ceea ce dumneavoastră i-aţi refuzat Guvernului Boc: să vă asumaţi răspunderea a ceea ce se va întâmpla în perioada următoare.

Domnul Nicolae Bud:

"Reflecţii privind ieşirea din criză"

Deseori, în dezbateri publice, îşi face loc o vorbă năstruşnică. Şi anume, că săracii - care nu sunt în pericol să devină şomeri, pentru că n-au slujbe pe care să le piardă, ori să-şi restrângă cheltuielile de consum, pentru că nici n-au salarii care să le fie amputate şi nici n-au fost răsfăţaţi de către bănci cu credite - n-ar fi afectaţi de criză. Amară iluzie.

Să judecăm. Am avut parte în România, între 2000 şi 2008, de nouă ani de creştere economică peste media europeană şi de dezinflaţie. Timp în care polul sărăciei s-a restrâns semnificativ. Mai vechiul criteriu, nominalizat de Banca Mondială, potrivit căruia sărăcia începe de la doi dolari în jos pe zi pentru consumul unei persoane, o mai fi valabil pe undeva, prin lume, dar nu mai e valabil în România. Sub protecţia unui p.i.b. din ce în ce mai mare, a creşterii productivităţii muncii şi a dezinflaţiei, numărul săracilor a scăzut considerabil în fiecare an. Acum însă, în vreme de criză, vedem cum procesul restrângerii sărăciei suferă un şoc. Zona sărăciei nu se mai restrânge, ci îşi reia extinderea.

P.i.b.-ul încă tinde către creşteri negative, importurile şi exporturile se joacă iar cu nervii noştri, productivitatea e scăzută. Toate fac să crească zona sărăciei. Dar întâi şi întâi sărăcia e lovită de restrângerea investiţiilor. Dintotdeauna investiţiile în scădere au lovit zonele de sărăcie. Istoria, mai cu seamă istoria românilor, ne-a învăţat că atunci când investitorii se împuţinează populaţia săracă intră în panică. Faptul că în '90 mulţimile scandau "Nu ne vindem ţara!" n-a fost decât un accident al istoriei. Bazat pe o nefericită dezinformare. Oamenii aşteaptă investitori de pretutindeni. Să vină, să investească, să-i scoată din necazuri.

Fără investiţii şi fără exporturi, nivelul creşterii economice nu are cum să crească. Sigur, nimeni nu aşteaptă ca această creştere să cadă din cer. Timpul aşteptării a expirat. Dar când va fi relansată economia? Numeroşi economişti cred că abia prin 2011. Ei susţin că şi în 2010 vom avea cădere economică. Dacă ne vom uita hipnotizaţi la acest drob de sare, văicărindu-ne că o să ne cadă în cap, s-ar putea ca acest lucru chiar să se întâmple.

Dacă vor fi ridicate mâinile în aşteptarea unor soluţii pe care să le aducă timpul, n-ar fi exclus să ne trezim cu drobul de sare în cap. Dacă, în schimb, va fi ţinut taurul de coarne, criza economică va fi depăşită. Fără îndoială că timpul, dacă nu e ajutat cu măsuri optime, nu rezolvă nimic de unul singur.

Problema este că noi, în România, nu am dobândit încă respectul cuvenit faţă de legităţile economice. Pentru asta am plătit mereu cu vârf şi îndesat. Plătim şi acum.

În istorie, ori de câte ori au fost sfidate legităţile economice a ieşit rău. Atât pentru ţările mici, cât şi pentru cele mari. În ceea ce ne priveşte, avem destule exemple, fie din vremea planificării centralizate, fie din timpul parcurs din decembrie '89 până astăzi; exemple de încărcare a notei de plată a societăţii pentru nesocotirea legităţilor economice.

Nimeni nu poate să desfidă nici legile naturii, nici pe cele ale economiei fără ca, apoi, să poarte povara unei astfel de nesăbuinţe. Sigur, s-ar putea decreta că... de mâine nu mai acţionează legea cererii şi ofertei... Sau legea gravitaţiei... Multe ar putea să fie decretate, dar viaţa îşi urmează cursul. A ignora legile naturii, ale societăţii, ale economiei - înseamnă autocondamnare! Ce edict ar putea să desfiinţeze producţia de mărfuri? Sau banii, ca mijloc de schimb? Viaţa ar ieşi din matca normalităţii.

E criză şi, pretutindeni în lume, statul joacă un rol sporit în economie. Ne bazăm şi noi pe stat. Dar să nu uităm că numai legităţile pieţei pot să garanteze o desfăşurare normală a vieţii economice. Să asigure reglajul vieţii economice în ţară, în raport cu dinamica factorilor interni şi externi. Începând, desigur, de la cunoaşterea realităţii, la timp şi pe baze ştiinţifice. Pe această temelie se clădesc raporturi corecte între cerinţele şi posibilităţile economiei naţionale, pe de o parte, şi nevoile de consum productiv şi neproductiv, pe de altă parte; între dotarea tehnică, forţa de muncă, resursele materiale, mobilitatea, capacitatea de acţiune şi rezultatele utile; între cifrele de afaceri şi cheltuielile pentru obţinerea lor; între baza de materii prime, de energie şi producţia de mijloace de producţie, de bunuri de consum şi de servicii; între import şi export; între cantitatea şi calitatea produselor. Întotdeauna, în stare de normalitate, echilibrul economic se realizează între cerinţele raţionale şi posibilităţile reale, însumând cu deosebire resursele materiale, financiare şi umane. Concordanţa se poate împlini pe trei planuri: 1. structural; 2. cantitativ; 3. calitativ. Iar supremă este legea eficienţei: pentru o unitate de venit să se cheltuiască o cantitate tot mai mică de resurse. Şi, desigur, legea competitivităţii: calitate, productivitate, consumuri reduse de resurse materiale şi energetice, cheltuieli restrânse de producţie. Iată redutele. Nu ne va fi deloc uşor să le cucerim.

Pe aceste planuri se manifestă cu deosebire marile noastre deficite. Din acest motiv, mai ales, societatea românească, în aceste vremuri de criză, repetă, în sens larg, soarta multora dintre companiile economice. Acele companii care şi-au rezolvat problemele curente, îşi plătesc datoriile actuale, dar bilanţurile lor contabile gem de datorii vechi, neonorate şi greu de onorat, la care s-au adăugat dobânzi împovărătoare. La fel se petrec lucrurile cu întreaga economie. Sunt rezolvate mai multe probleme curente, dar n-am scăpat de acumulările succesive: cedarea raţiunii în faţa emoţiilor, încercări de "gradualizare", amânarea restructurării.

Speranţa că economia se va însănătoşi în 2010 nu este nicidecum neîntemeiată. Trenul a pornit, dar are încă prea multe întârzieri. La nivel de companii, nici de pierderi n-am scăpat, nici consolidarea financiară a întreprinderilor viabile n-a devenit o preocupare constantă. Mai ales nu au fost găsite soluţii pentru a fi depăşită starea financiară fragilă din acele întreprinderi risipitoare de resurse. Sunt neîmpliniri ce vor fi reportate în anul viitor. Şi, după cum vom vedea, ne vor da dureri de cap şi în anii următori.

Unor întreprinderi - evident, mirese urâte - încă li se caută peţitori. Cum însă întreprinzătorii industriali nu se înghesuie, mă tem că vor ajunge şi ele pe mâna amatorilor de terenuri şi de hale pe care să le transforme în centre de afaceri. Se teme statul să le preia datoriile şi să le vândă pe 1 leu unor gospodari decişi să facă treabă?

Statul mai are însă câteva obligaţii în economie, unele complicate, pe care nu le poate vinde. Şi nu va scăpa de ele niciodată. Între care se numără organizarea pieţei. Iar în materia respectivă, doldora de restanţe, lucrurile nici n-au cum să fie puse în ordine până când nu va fi înghiţit, cu lingura, un medicament ce li se pare, celor mai mulţi, teribil de amar: concurenţa. Dar o altă modalitate în stare să aducă piaţa în matca normalităţii nu există. Concret: numai concurenţa poate să pună pe rol costuri recunoscute de piaţă, productivitate şi eficienţă optime, produse competitive, cifre de afaceri bune şi profit îndestulător. Altă cale de ieşire din labirint nu există. Abia după acest pas ar putea urma timpul doi, cel aducător de bunăstare. Deocamdată, însă, salariul continuă să fie neîndestulător, chiar dacă media lunară a depăşit 300 de euro, populaţia are încă dificultăţi în a-şi cumpăra bunuri de folosinţă îndelungată, iar serviciile organizate sunt rar accesate. Şi va fi în continuare aşa, chiar dacă p.i.b.-ul va reuşi să-şi recupereze câte ceva din pierderea suferită.

Logica economică ne conduce spre o judecată simplă: atâta timp cât nu vor fi reînnoite structurile economice, organizarea muncii şi sistemul intereselor, a stărui în forţarea motoarelor creşterii, în speranţa că vom avea mai mult p.i.b., ar însemna să ne afundăm şi mai rău în ineficienţă.

Domnul Lucian Riviş-Tipei:

"Parteneriatul Opoziţiei"

Aşteptările românilor cu privire la parlamentari sunt fireşti şi comune, pentru că toţi îşi doresc o ţară în care lucrurile să meargă bine şi funcţionarea instituţiilor să nu fie blocată de o clasă politică avidă de putere şi dorinţa de a-şi păstra privilegiile dobândite în ultimii 20 de ani.

Partidele neaflate acum la guvernare se confruntă cu probleme mari.

De exemplu: PNL-ul, rămas în afara reflectoarelor după schimbarea Guvernului Tăriceanu, a fiert în suc propriu până acum, când pare orientat exclusiv spre scandal, în contextul găsirii unui nou premier şi al formării altui guvern.

PSD-ul, care s-a visat întotdeauna la guvernare şi la "ciolan", se victimizează enervant după ce liderii săi au ales să rupă coaliţia şi să iasă de la guvernare. Nu au demnitatea să recunoască faptul că s-au retras atunci când au observat că situaţia în ţară devine din ce în ce mai grea. În loc să facă ceva util, ei au ales să se retragă. Alt element decisiv al retragerii lipsite de fairplay a fost reprezentat de faptul că centrul de greutate s-a mutat pe umerii preşedintelui partidului, care era şi preşedinte al Senatului, funcţii dificil de acoperit în contextul în care era implicat şi în campania electorală în urma căreia speră să ajungă la şefia ţării.

Uimitor este că deşi România are un premier desemnat legal, opoziţia negociează intens cu Klaus Johannis, partidele jucându-se cu acest om ca şi cu păpuşile, făcându-l chiar să creadă că va ajunge premier. Mai mult, liderii acestora îl sfătuiesc să îşi aleagă deja 15 miniştri, în vederea formării Guvernului.

Ieri s-au aliat împotriva singurului partid care s-a luptat cu criza economică, politică şi cu problemele sociale, iar astăzi cuplul Antonescu - Geoană se acuză reciproc de manipularea primarului Sibiului în vederea câştigării de capital electoral.

Liderul PNL, partid care se bate cu pumnii în piept că îşi va susţine până la capăt candidatul la şefia Guvernului, nici măcar nu şi-a făcut timp pentru a se întâlni la Senat, în cursul zilei de duminică, cu ceilalţi lideri, în vederea stabilirii de noi strategii pentru a pune mâna pe putere. De aici rezultă că singurul lucru care contează pentru cei din opoziţie este câştigarea de voturi în vederea câştigării alegerilor.

Îmi este greu astfel să înţeleg de ce opoziţia preferă să ţină discursuri de condamnare a guvernului şi a Partidului Democrat Liberal. Este incorect să condamni un partid care a făcut ceva, atunci când partidul din care faci parte nu a făcut nimic.

Domnul Petru Călian:

"Lucian Croitoru, premierul economist"

În calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci îmi arăt îngrijorarea faţă de instabilitatea guvernamentală creată de politicieni lipsiţi de profesionalism. Bugetul de stat pe 2010 este în pericol. Trebuie să avem un premier care să fie de acord cu proiectul de buget şi să avem un guvern care să-şi asume responsabilitatea, iar proiectul să ajungă în timp util la Parlament. Existenţa unui Guvern care să poată negocia cu FMI este esenţială. Este posibil ca, printr-o mişcare greşită, să nu primim banii de la FMI. Şi atunci, luna decembrie va fi cruntă. Riscul e prea mare.

Misiunea FMI de urmărire a aplicării tratatului şi-a amânat vizita la Bucureşti până la momentul instalării unui nou guvern. Dar oare când va apărea acest nou Guvern, dacă scena politică se dezbină pe zi ce trece? Consultările privind noul premier cu partidele politice au dus la o şi mai mare tergiversare a problemei. Refuzul la dialog a unor formaţiuni denotă lipsa de implicare şi profesionalism. Divergenţele apărute la numirea domnului Croitoru au un substrat politic nedigerat de cei ale căror mofturi nu au fost îndeplinite.

Criza a fost perpetuată de retragerea PSD de la guvernare şi de moţiunea de cenzură a PNL împotriva Guvernului. PSD a aşteptat cu nerăbdare o "mutare" a domnului Boc, precum cea a demiterii domnului Nica, pentru a găsi scuza perfectă de a ieşi de la guvernare. Nu era de ajuns că trecem printr-o criză economică, ea trebuia dublată şi cu una politică. PSD şi PNL trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru actuala criză guvernamentală.

Le place prea mult a se da în spectacol, astfel, au ieşit cu o nouă găselniţă: nu le place noul premier! Că nu e Johannis. Un alt moft de-a lor. Înainte desemnării, au sugerat preşedintelui un premier din breasla tehnocraţilor, independent etc. Iar când preşedintele l-a ales pe Croitoru, care se încadra în portretul cerut de PSD şi PNL, aceste partide tot nemulţumite s-au arătat. Pentru că nu era Johannis. Ceea ce căutau ei de fapt nu era o persoană independentă, nominalizarea lor făcea referire strict la primarul Sibiului. Lucian Croitoru corespunde dezideratelor partidelor. Încăpăţânarea de care dau dovadă semnatarii moţiunii este greu de înţeles. Nu vor soluţie de compromis. Vor cu tot dinadinsul ca puterea să fie în mâinile lor. Nu îi interesează situaţia reală a românilor, ţelul lor este de a conduce. Un scop pervers şi murdar pentru o Românie împovărată. Suprapunerea crizei economice cu o criză politică denotă incapacitatea unor partide politice de a-şi asuma răspunderea pentru o guvernare stabilă. Cuvântul care poate caracteriza cel mai bine alianţa împotriva Guvernului Boc este iresponsabilitate. Funcţionalitatea guvernului a fost blocată datorită unei încăpăţânări copilăreşti.

La începutul acestei luni, printr-un vot politic, Lucian Croitoru era respins pentru funcţia de viceguvernator al BNR. A fost susţinut de PD-L, dar nu a fost suficient. Studiile din economie ale lui Croitoru nu puteau "concura" cu pregătirea juridică a lui Olteanu. O altă mişcare lipsită de profesionalism a votanţilor pro Olteanu.

Lucian Croitoru este un finanţist care are legături puternice în plan internaţional, la FMI, cu băncile internaţionale. Dar toate competenţele nu înlocuiesc o susţinere politică. PD-L se arată hotărât în susţinerea unui cabinet condus de domnul Croitoru. Nu există niciun motiv solid pentru a nu fi acceptat. Doar cei care se împotrivesc revenirii la normalitate refuză recunoaşterea unui premier desemnat.

Îmi pun toată speranţa în priceperea domnului Croitoru de a continua reformele făcute, astfel încât, comisia trimisă de FMI să constate eforturile depuse de Guvernul Boc pentru îndeplinirea angajamentelor luate, iar în cele din urmă ţara noastră să primească tranşele în decembrie. Trebuie să fim conştienţi de îndeplinirea acestui deziderat şi de urgenţa actului în sine. În caz contrar, riscăm să nu mai acoperim salariile şi pensiile.

În logica demersurilor, Lucian Croitoru va fi puntea între ţară şi FMI. Cu experienţa pe care a dobândit-o reprezentând timp de 4 ani România la FMI, este soluţia cea mai adecvată pentru situaţia actuală. Consider că validarea lui de către Parlament nu trebuie să se facă prin circ şi spectacol, adică în atmosfera pe care o trăim de câteva săptămâni.

PD-L îşi arată flexibilitatea şi deschiderea spre un cabinet condus de domnul Croitoru. Aştept din partea noului premier desemnat implicare şi mult profesionalism în lupta pentru stabilizarea situaţiei economice şi politice. Am speranţa că, lăsând la o parte substratul politic, membrii Parlamentului vor acţiona responsabil la continuarea demersurilor privind scoaterea României din criză.

Domnul Ioan Holdiş:

"Partea bună a situaţiei actuale"

Cum deschidem televizorul, un ziar, internetul nu auzim şi vedem decât ştiri sumbre legat de ţară, de situaţia economică, de criza politică, multiplele crize sociale şi tot aşa...

Este adevărat, sunt părţi rele datorită vremurilor în care trăim, datorită climatului ecomico-financiar global, mondial, dar, cu toate acestea, în opinia mea nu este totul pierdut, sunt şi părţi bune pe care aş dori să vi le comunic.

De la începutul anului 2009, când am început să simţim criza economică în ţara noastră, după cum este şi normal de altfel, ne confruntăm cu o rată a şomajului mai mare decât anul trecut, dar haideţi să nu facem o tragedie din asta. De câte ori aţi auzit vreun purtător de cuvânt al majorităţii transparente din Parlament sau un lider de opinie din mass-media spunând că România are o rată de şomaj cu 3, 4 procente mai mică decât media pe Uniunea Europeană. Vă spun eu că nimeni nu a observat că în Spania, în luna august 2009, conform Eurostat, era o rată a şomajului de 18,1%, în Lituania 13,7%, în Irlanda 12,2% şi aşa mai departe, în timp ce noi avem o rată a şomajului de 6,4%, dintr-o medie de 8,9% înregistrată în Uniunea Europeană. Toate acestea în ideea în care ţara noastră este mai "înapoiată", după cum spun unii, şi cu toate acestea, avem o rată a şomajului mult mai mică decât în ţările dezvoltate.

Un alt exemplu îl constituie controversata Lege a salarizării unitare, pe tema căreia s-au făcut atât de mult tam-tam. De ce nu se evidenţiază faptul că fără adoptarea acesteia nu primeam bani de la Fondul Monetar Internaţional şi mai ales că această lege a fost una din condiţiile impuse de FMI, împreună cu Banca Naţională. Această lege într-adevăr îngheaţă (nu reduce) salariile foarte mari ale celor din sistemul bugetar, din cauza cărora am ajuns să avem salarii duse la extrem, şi anume foarte mari sau foarte mici. Legea salarizării ne oferă de asemenea posibilitatea bifării unui punct în plus în vederea alinierii cu ţările din Uniunea Europeană, nivel la care ne dorim cu atâta ardoare să ajungem.

O altă condiţie impusă de Fondul Monetar Internaţional este echitatea în sistemul naţional de pensii. Condiţia s-a concretizat în Legea pensiilor, menită să creeze un echilibru între pensiile de mii de euro şi cele de 10, 50 lei. Am fi putut asigura oprirea căderii Guvernului, stabilitatea sistemului naţional de pensii prin asigurarea plăţii pensiei minime de 350 de lei inclusiv pentru anul 2010. Acum ne întrebăm dacă se pot plăti pensiile de peste iarnă.

Am enumerat trei din cele mai fierbinţi subiecte ale momentului, în încercarea mea de a vă aduce la cunoştinţă că există şi o parte bună a lucrurilor, în urma cărora mă întreb: De ce doar părţile rele, şi doar ele să fie evidenţiate în mod excesiv? De ce trebuie ca părţile bune să fie ascunse, ca faţa nevăzută a lunii?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Cine mai vrea un preşedinte care a trăit numai el bine?"

În ultimii cinci ne-a urmărit expresia "Să trăiţi bine!" şi mulţi au crezut că o vor duce mai bine sub administraţia şi la îndemnul lui Traian Băsescu.

Mulţi români, printre care şi eu, au mers la vot să-l aleagă pe cel care promitea o viaţă care diferea de cea din vremea lui Năstase şi Iliescu.

Există o contradicţie între anul 2009 şi primii patru ani de guvernare, când guvernarea a avut o puternică tentă liberală, guvernarea Tăriceanu fiind cea care a dublat pensiile şi salariile bugetarilor, care a permis creditarea oamenilor obişnuiţi, care a introdus cota unică şi a scăzut impozitele şi taxele, ceea ce a dus la o creştere economică importantă.

Sărăcia extremă a scăzut la mai puţin de 10% din populaţia României şi s-au înfiinţat peste 500.000 locuri noi de muncă.

În aceşti ani s-au reparat sute de şcoli, mii de kilometri de drumuri comunale şi judeţene, s-au realizat sute de kilometri de canalizare, alimentare cu apă şi gaze, s-au reparat zeci de spitale şi s-au cumpărat peste 1500 de ambulanţe şi s-a dezvoltat SMURD-ul în peste jumătate din judeţele României...

La sfârşitul anului 2008 se putea spune că începem să trăim bine, cu toate că Traian Băsescu voia să dea jos Guvernul liberal pentru că făcea bine pentru ţară şi nu asculta indicaţiile preşedintelui, care avea un singur scop: să aducă PD-L-ul la guvernare.

După alegeri, acelaşi Traian Băsescu a vrut o guvernare PD-L cu PSD (duşmanul său dintotdeauna?) şi aşa a realizat un guvern hibrid, un guvern plin de contradicţii, care nu era nici de dreapta, nici de stânga, fiind numai un guvern populist, utilizând banii bugetului pentru clientela politică, deşi economia aflată în criză era batjocorită de măsuri antieconomice.

Anul 2009 putea fi un an în care criza economică mondială avea şanse să ocolească parţial România, dar din cauza unui guvern incompetent şi a unui preşedinte care nu l-a lăsat să lucreze, efectele nefaste ale crizei s-au accentuat.

Anul 2009 a însemnat pentru mulţi români amăgire, derută, şomaj, rate neplătite la bănci, neputinţa de a mai putea realiza ceva, o societate rece, neprietenoasă, în schimb, promisiuni peste promisiuni deşarte...

Trăim într-o Românie sfâşiată de lupta electorală pentru preşedinţie, iar Traian Băsescu face orice să recâştige un mandat, cu toate că el nu a realizat nimic din ce promitea la începutul mandatului care se încheie în curând.

Pentru că ştie că nu are ce raporta, Traian Băsescu naşte crize, nu lasă Guvernul să lucreze, aduce teme false în societate, care nu au nici o legătură cu viaţa zilnică a oamenilor, le spune acestora poveşti despre ce crede el...

De fapt, preşedintele a introdus ideea că oricine altcineva, în nici un caz el, este vinovat pentru viaţa grea a multor români, el fiind acela care le arată că politicienii fură, dar nu a dovedit-o niciodată, că statul nu funcţionează din cauza funcţionarilor publici, că multe nu merg din cauză că el le spune ce să facă şi ei nu o fac...

Trăim într-o ţară în care numai preşedintele ştie tot, numai el dă indicaţii preţioase şi toate proaste, dar el se înconjoară de afacerişti care îl ajută să trăiască... bine!

Domnul Florin Ţurcanu:

"România mea!"

Zilele trecute am primit pe telefon un mesaj care suna în felul următor: "Indolenţa guvernanţilor ne scoate în stradă! După un an de muncă aflăm că subvenţiile pe cap de bovină nu se dau. Preţul scăzut la lapte şi neplata subvenţiei ne determină ca pe 28 octombrie 2009, noi, crescătorii de bovine din România să ieşim în stradă pentru a ne cere drepturile! "

Citind mesajul şi aflându-mă în aceiaşi situaţie, fiind şi eu la rândul meu proprietar al unui număr destul de mare de bovine, am sunat la numărul de pe care am primit mesajul, dorind să aflu mai multe despre cel care l-a trimis.

Sunând, am aflat că mesajul respectiv venea de la preşedintele Asociaţiei Naţionale a Crescătorilor de Bovine, care întâmplător aflase că un membru al acestei asociaţii este parlamentar şi, totodată, membru al Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor.

Nemulţumirile crescătorilor de bovine s-au acutizat în această toamnă. După ce întreaga vară au vândut laptele pe un preţ de nimic, află acum că nu-şi vor primi nici subvenţiile pe cap de bovină, dar aud la toate ştirile că noul minister al doamnei Udrea, Ministerul Mediului, este "înzestrat" cu o sumă deloc neglijabilă pentru spaţii verzi! Această înzestrare a doamnei ministru vine după ce în perioada ianuarie - septembrie 2009 s-au făcut rectificări bugetare în defavoarea MAPDR şi în favoarea Ministerului Turismului, unde respectiva doamnă este "titulară"!

Cum bovinele sunt erbivore, cu siguranţă spaţiile verzi ale doamnei Udrea pot fi folosite pentru hrana acestora!

Totuşi, crescătorii de animale au dreptul la acele sume de bani, mai mari sau mai mici, în interesul dezvoltării microfermelor. De ce să apelăm mereu la produsele din import? De ce să nu ne sprijinim tinerii fermieri? De ce punem întotdeauna interesul altora deasupra interesului nostru naţional? De ce nu facem ceva şi pentru cei care ar putea contribui la scoaterea ţării din această criză? Au pus cei de la FMI condiţia distrugerii în masă a crescătorilor de animale şi agricultorilor din România?

Iată câteva întrebări la care crescătorii de animale vor răspuns!

În calitatea mea de deputat şi membru în Comisia pentru agricultură am încercat, prin interpelări, întrebări şi declaraţii politice, să atrag atenţia asupra acestui sector, dar m-am lovit de totalul dezinteres al actualei guvernări, care consideră domenii precum turismul, mai importante decât un domeniu care poate asigura la preţuri minime hrana zilnică a românilor.

Speranţa mea, ca şi a celorlalţi, constă în faptul că această situaţie nu va dura, ci va lua sfârşit o dată cu alegerea noului preşedinte!

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

"Creşterea plafonului subvenţiei pentru încălzirea locuinţelor"

Reprezint vocea cetăţenilor municipiului Bistriţa în Parlamentul României şi transmit ori de câte ori este cazul atât mulţumirile, cât şi neajunsurile din viaţa de zi cu zi a bistriţenilor.

În ultima perioadă am constatat că tot mai multe persoane sunt nemulţumite de diminuarea cuantumului la subvenţia de energie termică de la 615 la 425 lei.

În plină criză economică şi în faţa unei ierni care nu se anunţă a fi foarte blândă, nu este momentul de a reduce ajutorul de încălzire, ajutor pe care se bazează mii de familii din întreaga ţară.

Astfel că, solicit Guvernului României să revină la Ordonanţa de urgenţă nr.106/2009 prin care s-au stabilit procentele de compensare pentru factura de energie termică în funcţie de venitul pe membru de familie.

Din funcţia de vicepreşedinte al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială solicit Guvernului României creşterea plafonului ajutorului de încălzire pentru perioada noiembrie 2009 - martie 2010 la 700 lei venit net mediu lunar pe membru de familie, pentru a asigura un nivel decent de protecţie socială.

În situaţia în care Guvernul rămâne pe poziţia stabilită iniţial prin OUG nr.106/2009, voi propune în plenul Camerei Deputaţilor o iniţiativă legislativă sau un amendament la Ordonanţa de aprobare prin care să mărim plafonul până la care se acordă ajutoarele pentru încălzirea locuinţelor la 700 lei.

Doamna Daniela Popa:

"Măsuri de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii"

Întreprinderile mici şi mijlocii au un rol fundamental în funcţionarea unei economii puternice. Ele sunt principalele creatoare de locuri de muncă. O politică guvernamentală responsabilă trebuie să se concentreze pe măsuri de sprijinire a IMM-urilor, mai ales în contextul crizei economice actuale, căreia agenţii economici îi fac faţă tot mai greu.

Potrivit unui sondaj realizat de către Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), doar 2% dintre firme nu resimt efectele crizei, jumătate dintre IMM-uri fiind afectate grav sau foarte grav de criza economică şi financiară. În cadrul acestui studiu s-a reliefat opinia majorităţii agenţilor economici (80% dintre cei chestionaţi) potrivit căreia măsurile adoptate de autorităţile publice pentru a reduce impactul crizei economice asupra IMM-urilor sunt nesatisfăcătoare, iar pentru 13%, acestea sunt satisfăcătoare. Faptul că politica în ceea ce priveşte agenţii economici privaţi nu a fost benefică dezvoltării sectorului este în mod dramatic reliefată de statisticile oficiale. Potrivit Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2009, în România şi-au suspendat activitatea 112.893 IMM-uri, faţă de doar 9186 întreprinderi în perioada ianuarie - septembrie 2008.

De aceea, împreună cu colegii parlamentari ai Alianţei PSD+PC am iniţiat şi înregistrat o propunere legislativă ce are ca obiect de reglementare instituirea unor măsuri financiare de sprijinire a sectorului privat. Aceste măsuri se impun pe fondul crizei economice şi necesităţii ajutorării agenţilor economici în a depăşi această perioadă. Este vorba de asigurarea unui cadru legal care să prevadă eşalonarea obligaţiilor restante ale IMM-urilor, calculate până la data intrării în vigoare a legii, pe o perioadă de 5 ani, cu o perioadă de graţie de 6 luni. Se prevede amânarea la plată - în vederea scutirii - a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor aferente obligaţiilor fiscale.

Propunerea legislativă are la bază şi cadrul legal creat de Comisia Europeană în urma consultării cu statele membre, în vederea atenuării efectelor crizei economice mondiale. Agenţii economici care beneficiază de prevederile propunerii legislative (IMM-urile ce funcţionează în baza Legii nr.346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii) sunt obligaţi ca pe o perioadă de un an de la data intrării în vigoare a legii să nu facă disponibilizări de personal. De asemenea, mai există şi condiţia ca administratorii întreprinderilor mici şi mijlocii să nu fi comis infracţiuni cu privire la regimul fiscal.

Îmi exprim speranţa că această propunere legislativă va primi curând avizele necesare pentru a intra cu celeritate în dezbaterea parlamentară. În acelaşi timp, am convingerea că va fi aprobată, având în vedere faptul că sectorul privat are nevoie de un sprijin real în asemenea momente dificile pentru economia românească.

Doamna Daniela Popa:

"Eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor"

În anul 2006 a fost aprobată Legea nr.96 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, prin care se instituia pensia specială pentru parlamentari, al cărei cuantum era stabilită în funcţie de numărul de mandate.

Sistemul instituit a devenit unul foarte contestat de opinia publică, impunându-se o modificare a acestuia, mai ales în contextul reformei sistemului public de pensii. Subiectul pensiilor speciale de care beneficiază parlamentarii români este în mod constant intens dezbătut atât în emisiunile televizate, cât şi în presa scrisă. Din 5 milioane de pensionari, 200.000 de mii beneficiază de pensii speciale (parlamentari, magistraţi, cadre militare, poliţişti, personalul din aviaţie, funcţionari publici din diverse instituţii ale administraţiei centrale etc.).

Opinia publică îi condamnă în mod special pe parlamentari, considerând că aceştia şi-au stabilit o serie de privilegii care nu sunt oneste în raport cu contribuţia la sistemul public. Mai mult, aceste opinii eronate sunt tot mai des aduse în atenţia opiniei publice, pe fondul competiţiei electorale în care ne aflăm. Cei care impun dezbaterii un adevăr doar pe jumătate mizează pe incompleta informare a cetăţenilor.

Recent s-a înregistrat, în vederea dezbaterii în Parlament, propunerea legislativă care elimină pensia specială a parlamentarilor şi care prevede că deputaţii şi senatorii care îndeplinesc condiţiile de pensionare beneficiază de pensie în cuantumul calculat în baza Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Motivul pentru care m-am alăturat colegilor din Alianţa PSD+PC şi am iniţiat Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, care elimină pensiile speciale pentru parlamentari, este faptul că principiul de calculare şi acordare a pensiilor în funcţie de contribuţia fiecăruia la sistemul public de pensii mi se pare a fi cel corect.

Domnul Mircea Grosaru:

"Cine câştigă, cine trădează"

De multe ori în vocabularul mass-mediei postrevoluţie am auzit cuvinte grele în privinţa opţiunilor politice iniţiale ale celor aleşi, care pe parcursul mandatului, din diverse motive, fie că sunt de ordin material, fie că sunt de ordin al intereselor proprii, părăsesc formaţiunea care i-a propus pentru a candida pentru un loc în parlament.

Este cel puţin jenant să ajungi la microfonul Parlamentului României şi să anunţi că demisionezi dintr-un grup parlamentar şi începând cu aceeaşi dată vei activa într-un alt grup parlamentar.

De obicei aceste demisii vin fără niciun moment prealabil, sau ca urmare a unei confruntări de idei cu membrii din grupul din care faci parte, sau a neînţelegerii ideilor tale, ci numai aşa, demisie - pur şi simplu...

Oare se poate stopa acest fenomen ?

Cred că se poate stopa prin lege, la fel cum s-a stopat şi fenomenul migraţiei primarilor de la un partid la altul, în funcţie de cine este la putere, pentru asigurarea derulării proiectelor, unele începute şi neterminate sau altele în curs de finalizare, care din lipsa de finanţare, pe motive strict politice, se blochează.

Suntem într-un stadiu în care, indiferent de ceea ce se întâmplă, chiar dacă se scrie în presă sau se transmite la televiziuni că unul sau altul şi-a schimbat opţiunea politică, nu se întâmplă nimic, cetăţenii votând la fel cum au votat şi altă dată, pentru că nu toţi urmăresc viaţa politică din România.

Cred că acum, cu ocazia noilor alegeri prezidenţiale, pentru că se foloseşte mult în campanie cuvântul "bun-simţ" acesta ar trebui să devină o obişnuinţă pentru toţi, fiind şi o caracteristică bine conturată a poporului român.

Domnul Culiţă Tărâţă:

România este astăzi mai aproape ca oricând de statutul ei politic, economic şi social de dinainte de decembrie 1989. Avem iarăşi un partid prezent în toate celulele vieţii, în toate scandalurile, un partid care se vrea omniprezent, deşi s-a dovedit prototipul neputinţei totale iarăşi, ţara este condusă de un partid fără doctrină, fără program, dar mai ales fără cadre cu o viziune ideologică bine cristalizată.

Întocmai ca în urmă cu 20 de ani, avem un partid grav atins de maladia totalitarismului, condus cu autoritate de un adept declarat al dictaturii. Dacă în vremea regimului comunist înduram frigul şi foamea, dacă în acele timpuri de tristă amintire oamenii şedeau cu lacătele la gură şi cu securitatea la uşă, lucrurile nu par a se fi schimbat fundamental. Ba dimpotrivă, în unele privinţe zodia totalitarismului pare că reînvie. Ne pândeşte iarăşi pericolul ca mâine-poimâine geniul totalitarismului să fie reconfirmat pentru încă cinci ani la Cotroceni. De ani buni, liderii partidului portocaliu se comportă ca cei mai autentici exponenţi ai dictaturii, reamintindu-ne de figurile încrâncenate ale activiştilor din eşaloanele superioare ale PCR.

O singură mare deosebire există între dictatura dinainte de 1989 şi cea de astăzi. Cu mai bine de 20 de ani în urmă se muncea mult şi se câştiga puţin, acum, zeci de mii de indivizi muncesc foarte puţin, ca să nu spunem deloc, şi câştigă mai mult decât milioanele de truditori din industrie, agricultură, transporturi şi construcţii, printr-o tehnologie condamnabilă, dar extrem de eficientă - corupţia.

Dacă sub dictatura comunistă se construia la tot pasul, astăzi se demolează pretutindeni. A dispărut industria, flota, transporturile feroviare abia mai supravieţuiesc, a fost ruinată agricultura, învăţământul s-a degradat fantastic şi a căpătat un caracter anarhic, iar sănătatea este în colaps. Ştim bine că la sfârşitul anului 1989 România era curată ca lacrima în privinţa datoriei externe. Astăzi, acest flagel ne apasă pe piept ca o piatră de moară. Niciodată în istoria sa modernă România n-a fost atât de îndatorată ca astăzi, periclitând şi viaţa generaţiilor viitoare.

Din păcate, pe lângă toate acestea suntem hărăziţi să suportăm şi rigorile unei crize economice mondiale fără precedent, de care încercăm să scăpăm cu politicieni diletanţi şi cu mijloacele cele mai bizare. Toate ţările afectate de criza mondială au atras în guverne pe cei mai redutabili economişti şi finanţişti, pe cei mai experimentaţi manageri. Numai la noi premierul este profesor de drept constituţional, iar principalii piloni pe care se sprijină Executivul pentru limitarea şi îndepărtarea efectelor crizei, ministrul economiei şi cel al finanţelor, sunt doi ingineri.

Nu este deci întâmplător că România nu are un program anticriză, realist şi eficient, ţara noastră aşteptând senină ieşirea din criză a statelor dezvoltate, în speranţa că la scurt timp va păşi, în pofida inerţiei, pe urmele acelor întreprinzători. Este însă greu de crezut că noi vom ieşi prea curând din acest marasm, în condiţiile în care preşedintele ţării, premierul şi guvernatorul BNR au abandonat lupta împotriva crizei economice.

Singurele măsuri anticriză ale fostului Cabinet Boc au fost acelea de a încerca să rezolve lipsa de bani din bugetul de stat pe seama îngheţării salariilor şi pensiilor, a instituirii unor noi impozite, a încercărilor de majorare a t.v.a. şi a disponibilizărilor masive, adică acele soluţii care adâncesc sărăcia oamenilor şi înăspresc efectele crizei.

Mai grav este, însă faptul că peste criza economică atât de dureroasă, care pe noi, românii, ne va afecta câţiva ani buni de aici înainte, actuala Putere a suprapus o criză politică la fel de alarmantă. Nu avem guvern de o bună bucată de vreme, fiindcă actualul şef al statului se încrâncenează să-şi construiască dictatura. După ce a dărâmat Guvernul PSD-PD-L, într-un moment de mari dificultăţi economice şi tensiuni sociale, ca să instituie un Cabinet capabil să-i asigure succesul în apropiatele alegeri prezidenţiale, Traian Băsescu îi ameninţă pe senatorii şi deputaţii din rândurile Opoziţiei că va dizolva Parlamentul. Este pur şi simplu un şantaj, întrucât ştie bine că legea nu-i permite acest lucru în ultimele şase luni de mandat.

Ameninţă, de asemenea, cu crearea Parlamentului unicameral, cu revizuirea Constituţiei, cu reforma clasei politice, după chipul şi asemănarea PD-L, ţintind prin toate acestea crearea Republicii semiprezidenţiale, în cadrul căreia să-şi desăvârşească repede drumul spre autoritarism şi dictatură.

Deocamdată intenţiile sale se lovesc de reacţiile puternice şi hotărâte ale unei opoziţii unite. Ne chinuim de două săptămâni să încropim un Guvern, dar preşedintele Băsescu se aşează de-a curmezişul propunerilor făcute de Opoziţia parlamentară majoritară, tergiversând orice tentativă a acesteia de a-i îndepărta pe Emil Boc de la Palatul Victoria şi pe Vasile Blaga din fruntea Ministerului Administraţiei şi Internelor, pârghii pe care se bazează efectiv în dobândirea unui nou mandat.

Interpretând în mod eronat Constituţia, Traian Băsescu susţine sus şi tare că-i revine exclusiv, peste capul partidelor, dreptul de a desemna viitorul premier. Articolul 103 din Constituţie, alin.(1) spune însă clar: "Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru în urma consultării partidului care are majoritatea absolută (nu doar cu trei mandate, ca PD-L) ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament". De ce se opreşte preşedintele la prima propoziţie a acestui articol, şi nu merge mai departe, în spiritul în care au făcut-o părinţii Constituţiei? De ce n-a pus legiuitorul punct după propoziţia care spune că Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru? Nu s-au oprit aici şi a legat această prevedere de consultarea partidelor politice pentru a întări constituţional caracterul democratic al statului de drept.

Preşedintele Băsescu nu înţelege, însă, că ambiţia sa de a-şi aroga un drept pe care Constituţia nu i-l conferă îl plasează în rândul liderilor dictatori. Preşedintele Băsescu ştie bine că un candidat desemnat de domnia sa nu va putea să formeze un nou Cabinet fără votul de încredere acordat de Parlament, dar persistă în încrâncenarea sa, ştiind că dacă un alt candidat va fi respins, Guvernul Boc, înlăturat după adoptarea moţiunii de cenzură, va rămâne mai departe la post, asigurându-i succesul în alegerile prezidenţiale.

Respingând propunerile făcute de majoritatea partidelor din opoziţie, preşedintele Băsescu se comportă întocmai ca omologii săi portocalii, preşedinţii Ucrainei şi Georgiei. Domnia sa nu vrea să înţeleagă că în Republica Moldova, unde dictatura unui preşedinte comunist era în floare, totul s-a răsturnat în urma recentelor alegeri parlamentare. Despre Voronin nu mai vorbeşte nimeni astăzi. Nici cei de la Kremlin. Nu este deloc exclus ca de la 7 decembrie, Traian Băsescu să împărtăşească soarta lui Voronin. Comportamentul său dictatorial a mers prea departe.

Domnul Filip Georgescu:

De 20 de ani, pensiile constituie o mare dramă pentru români. Câţi pensionari n-au murit cu zile fiindcă n-au avut posibilitatea să-şi cumpere medicamente, chiar şi compensate, câţi bătrâni nu s-au şubrezit cu mult înainte de vreme din lipsa hranei consistente. Câţi pensionari nu se uită cu jind în vitrina cofetăriei, neputând să-şi cumpere o savarină decât o dată la câteva luni.

Câtă deosebire între pensionarii din România şi cei din Occident. În timp ce pensionarii din Franţa, Italia, Spania, Germania şi din ţările nordice cutreieră lumea ca turişti, trăind o a doua tinereţe, bătrânii din ţara noastră sunt nevoiţi ca, după 30-40 de ani de muncă, adeseori în condiţii grele, să se întoarcă vlăguiţi din nou la strung, pe şantierul de construcţii, la volanul autocamionului sau la tejgheaua magazinului, pentru câteva sute de lei care le completează pensiile de mizerie.

Iată însă că de curând pensia s-a dovedit o piatră de încercare şi pentru guvernanţi, care de 20 de ani îşi bat joc de pensionari în fel şi chip. Aşa cum ne amintim, unii cu satisfacţie, alţii cu năduf, în urma moţiunii de cenzură "11 contra României", Cabinetul Boc a căzut. Punctul nevralgic în dezbaterile pe marginea moţiunii l-a constituit intenţia Guvernului de a promova Legea unitară a pensiilor prin asumarea răspunderii, eludând Parlamentul, aşa cum a făcut-o mai tot timpul în cele nouă luni de mandat. Întreaga pledoarie de la tribuna Parlamentului a fostului premier Emil Boc, întru apărarea propriului act normativ, n-a fost decât o încercare jalnică de a-i discredita pe semnatarii şi susţinătorii moţiunii, o văicăreală penibilă în sprijinul politicii sale totalitariste, inspirată de mentorul său de la Cotroceni. Întregul său discurs a fost centrat pe o singură idee - capodopera sa legislativă în materie de pensii. Ca un veritabil boxer, ex-premierul i-a pistonat pe parlamentarii Opoziţiei, acuzându-i că îşi apără privilegiile nemeritate.

În orice ţară din lume, fie că vorbim de Camera Comunelor din Marea Britanie ori de Congresul Statelor Unite ale Americii, parlamentarii se bucură de indemnizaţii şi pensii mari, dată fiind responsabilitatea mare ce le revine în asigurarea legislaţiei ţării şi apărarea normelor democratice ale statului de drept. Mai mult, Emil Boc a făcut atâta caz de sumele "exorbitante" încasate de cei 40-50 de parlamentari care s-au retras din activitate datorită vârstei, de parcă jumătate din bugetul statului ar fi afectat de aceste pensii, şi nu de clientela politică a actualei Puteri, implicată în tot felul de afaceri mafiote cu energia electrică, terenuri imobiliare, parcuri şi diverse licitaţii trucate.

"Moţiunea de cenzură, afirma domnia sa cu o vehemenţă nestăpânită, a fost adoptată în Parlament de majoritatea PSD-PNL pentru ca membrii acestor formaţiuni să fie siguri că nu-şi pierd privilegiile. Guvernul a căzut pentru că a vrut să elimine pensiile parlamentarilor, dar şi celelalte pensii care nu au fost calculate după principiul contributivităţii. Este o onoare pentru un guvern să cadă atunci când promovează o adevărată Lege a pensiilor, o lege pe care o aşteaptă 22 de milioane de români şi distruge privilegiile mari cu care s-au obişnuit în această ţară, să aibă beneficii fără contribuţii". Dincolo de fărâma de adevăr care constă în existenţa unor pensii al căror cuantum a fost stabilit de beneficiari, cu concursul partidelor din care fac parte, afirmaţiile fostului premier constituie neadevăruri de-a dreptul scandaloase. Nimeni din cele 22 de milioane de români nu aşteaptă şi nu agreează Legea pensiilor clocită de Emil Boc. Nici măcar cei 5 milioane de pensionari, sau mai ales aceştia.

În toată pledoaria sa agresivă şi demagogică, premierul debarcat n-a pomenit nimic despre celelalte prevederi ale Legii unitare a pensiilor. Nu este vorba despre o omisiune întâmplătoare. Tot un cras neadevăr îl constituie şi afirmaţia fostului prim-ministru PD-L, potrivit căreia FMI ar fi cerut promovarea acestui act normativ. Dimpotrivă, Executivul PD-L s-a angajat în faţa FMI, prin scrisoarea de intenţie, să aprobe prin lege noul sistem de pensii până la sfârşitul anului. În viziunea foştilor guvernanţi portocalii, reforma pensiilor ar urma să elimine regimurile speciale de pensii de care beneficiau anumite categorii. Dar, pentru o asemenea cerinţă, neîndoielnic necesară, preşedintele PNL i-a cerut fostului premier să promoveze o lege prin ordonanţă de urgenţă sau asumarea răspunderii, iar preşedintele PSD a afirmat că partidul său va iniţia un proiect de act normativ, pentru aşezarea pe baze normale şi echitabile a pensiilor.

În acest caz, ce mai rămâne din toate acuzaţiile politicianiste ale domnului Boc? Fostul premier liberal-democrat n-a suflat un cuvânt despre celelalte prevederi ale aşa-zisei Legi unitare a pensiilor. N-a amintit nimic despre posibilitatea menţinerii punctului de pensie la nivelul actual, în condiţiile în care noua lege prevedea ca el să fie calculat în raport cu rata inflaţiei, şi nu cu salariul mediu brut pe economie, ceea ce ar fi făcut ca pensiile să se afle într-o continuă fluctuaţie, cu o tendinţă pronunţată de scădere. În acelaşi timp, legea elaborată de vremelnicul Cabinet Boc viza, prin diverse ajustări, diminuarea cuantumului actual al pensiilor.

Noul sistem afecta şi condiţiile referitoare la pensionarea anticipată, majorând penalizările de la 0,5% la 0,75% pentru fiecare lună de pensionare în minus faţă de nivelul standard. În ce priveşte pensia minimă, aceasta a fost majorată, în bătaie de joc, doar cu 50 de lei, ceea ce înseamnă 2-3 kg de carne în plus, în timp ce indemnizaţia premierului a crescut cu o mie de lei, iar a preşedintelui ţării, cu două mii de lei.

Dar cea mai nefastă prevedere se referă la modificarea vârstei de pensionare, în baza căreia, atât femeile, cât şi bărbaţii ar urma să se pensioneze la 65 de ani. Toate acestea atestă în mod clar concepţia PD-L despre pensiile românilor, concepţie exprimată deschis de unul dintre liderii săi, este vorba de Cezar Preda, care afirma: "Pensia este o formă de protecţie socială. Cinci milioane de pensionari trăiesc de pe urma muncii salariaţilor". O diversiune portocalie, prin care PD-L vrea să-i incite pe salariaţi împotriva pensionarilor.

Cu o răutate de-a dreptul intolerabilă, demnitarul liberal-democrat calcă în picioare un adevăr de necontestat - acela că pensionarii îşi primesc la bătrâneţe o parte din ceea ce au cotizat de-a lungul a zeci de ani de muncă salariată. Nu doar Parlamentul a respins Legea unică, ci şi pensionarii, care au demonstrat în stradă cu sutele, mai în fiecare judeţ, împotriva ofensivei pe care actuala Putere o duce împotriva lor. Un regim care îşi batjocoreşte bătrânii este demn nu doar de dispreţul acestora, ci al întregului popor.

Domnul Titi Holban:

Declaraţia politică pe care o supun atenţiei opiniei publice se referă la situaţia politică tensionată din România, dar şi la căile legale, constituţionale pe care le putem identifica pentru a depăşi acest moment dificil.

Climatul de iresponsabilitate, demagogie şi de conflict promovat asiduu de guvernarea Băsescu-Boc riscă să continue şi să se agraveze, cei afectaţi fiind în continuare românii. Adevărul este că fenomenul crizei economice nu a avut şi nu are un adversar la Palatul Victoria. Soluţia propusă de PNL a fost întâi o moţiune de cenzură care să pună capăt existenţei unui Guvern incompetent şi ilegitim, care nu-i mai reprezenta pe români şi cărora le-a făcut mai mult rău decât bine, şi desemnarea de către preşedintele Băsescu a unui candidat la postul de prim-ministru competent, viabil, profesionist, reprezentativ, cu o reputaţie foarte bună în cancelariile occidentale, în persoana primarului Sibiului, Klaus Johannis, care să întrunească o majoritate solidă în Parlament, aşa cum s-a şi întâmplat în aceste zile.

Numai că sfidând din nou Constituţia, partidele politice reprezentate în Parlament, minorităţile naţionale, cetăţenii români şi nu în ultimul rând bunul-simţ şi regulile democratice, preşedintele Băsescu a refuzat această propunere, punând mai presus ambiţiile sale politice şi interesele democrat-liberale. L-a desemnat în schimb pentru această funcţie pe Lucian Croitoru, consilier la BNR, chiar dacă acesta a fost respins acum câteva zile de Parlament pentru un post de viceguvernator al Băncii Naţionale.

Preşedintele Băsescu a ameninţat că dacă nu se respectă voinţa sa personală şi nu este validat Cabinetul Croitoru (nu contează restul echipei guvernamentale), va face o altă propunere politică de la PD-L şi, în cele din urmă, va dizolva de la sine putere Parlamentul. Trebuie să ne amintim că PD-L, partidul care a obţinut cele mai multe mandate în urma alegerilor din noiembrie 2008, a mai propus o dată o persoană pentru funcţia de prim-ministru, Emil Boc, care a fost învestit în decembrie 2008. Atunci, preşedintele Băsescu a respectat voinţa populară şi Guvernul năşit de domnia-sa a funcţionat în baza unei majorităţi de 73%.

În 13 octombrie 2009, Guvernul Boc şi-a pierdut majoritatea şi încrederea politică acordată de Parlament, prin votarea şi adoptarea moţiunii de cenzură, fapt care se traduce printr-o majoritate împotriva PD-L, partidul care a guvernat 10 luni şi nu a demonstrat nimic românilor.

Nu poţi acum, chiar dacă te numeşti Traian Băsescu, să spui că un partid căruia Parlamentul i-a retras încrederea mai poate beneficia de o altă propunere. E clar ca lumina zilei că în urma prestaţiei dezastruoase din fruntea ţării, PD-L nu mai poate întruni vreo majoritate parlamentară, indiferent de câte propuneri va face.

Pentru a fi votat, orice guvern are nevoie de o majoritate parlamentară. Aceasta este regula de bază a democraţiei, consfinţită şi în Constituţia României. Să admitem totuşi că premierul desemnat nu are nicio legătură cu Traian Băsescu şi PD-L. Atunci, îi cer domnului Croitoru să precizeze public dacă, în urma consultărilor pe care le-a iniţiat, a constatat existenţa unei majorităţi parlamentare care să sprijine candidatura sa şi să nominalizeze structura acestei majorităţi parlamentare.

În caz contrar, îi solicit public să-şi prezinte mandatul înapoi la Cotroceni, iar preşedintelui Băsescu să renunţe la orice altă candidatură de la PD-L care a pierdut sprijinul în Parlament. Preşedintele Băsescu are obligaţia de a constata şi de a ţine cont, în acord cu prevederile constituţionale, de formarea unei majorităţi parlamentare şi de opţiunea acesteia pentru Klaus Johannis ca premier desemnat, singura soluţie viabilă şi responsabilă care ar pune capăt crizei politice şi care ar propune un Guvern capabil să se ocupe de contracararea crizei economico-financiare.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"La Chişinău se poate, la Bucureşti nu"

Săptămâna trecută, după simulacrul consultării partidelor politice parlamentare, şeful statului a refuzat să desemneze un candidat pentru funcţia de premier al unei majorităţi parlamentare declarate oficial.

Mai mult, în ultimele sale ieşiri publice pe aproape mai toate televiziunile din ţară, Traian Băsescu a afirmat că în situaţia în care un eventual Cabinet Croitoru va fi respins de Parlament, va desemna un candidat din partea partidului care a obţinut cele mai multe voturi la alegerile din noiembrie 2008. O astfel de soluţie nu există în Constituţie. Preşedintele Traian Băsescu continuă însă să interpreteze Constituţia în funcţie de interesele sale personale.

Facem o paranteză şi ne uităm puţin la vecinii noştri de dincolo de Prut. În Basarabia, după cum se ştie, recent s-a constituit un nou guvern, în urma alegerilor.

Scrutinul din această zonă a consfinţit următorul rezultat: 1. PCRM 44,7%, 48 de mandate; 2. PLDM 16,6% (28% mai puţin decât locul 1!!!), 18 mandate; 3. PL 14,7%, 15 mandate; 4. PDM 12,5%, 13 mandate; 5. AMN 7,4%, 7 mandate.

Ce se poate observa privind structura Guvernului de la Chişinău? Că noul guvern a fost constituit în baza majorităţii constituite de partidele aflate pe locurile 2- 5. Şi nu este vorba de o majoritate de 65% de genul celei de la Bucureşti, ci de o majoritate care are în plus doar cinci voturi. De ce la Chişinău se poate ca o majoritate parlamentară să dea premierul şi la Bucureşti nu? Cine nu va fi de acord cu această întrebare retorică, ar putea da următoarea replică: la Chişinău desemnarea a fost făcută de preşedintele interimar, care făcea parte din coaliţia majoritară.

Iată însă ce spune art.98 al Constituţiei Republicii Moldova: După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru... Şi ce spune art.103 din Constituţia României: Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. Observăm o similitudine între prevederile constituţionale în ceea ce priveşte desemnarea candidatului pentru funcţia de prim-ministru. (De altfel, Constituţia Moldovei a fost lucrată de constituţionalişti români, însă a fost, în timpul regimului Voronin, modificată restrictiv, în funcţie de interesele sale şi ale comuniştilor).

Un aspect mai trebuie adăugat: pe 17 septembrie a.c., Curtea Constituţională de la Chişinău a respins contestaţia comuniştilor privind starea de legalitate a preşedintelui interimar şi procedura prin care a fost desemnat candidatul la funcţia de prim-ministru.

Exemplul structurii Guvernului de la Chişinău vine în contradicţie cu declaraţia dată de Traian Băsescu joi 15 octombrie, la un post de televiziune: "Nicăieri în Europa nu se întâmplă ca partidul cu majoritatea de mandate să nu poată forma guvernul. Nu îl poţi scoate de la guvernare având în vedere că are numărul cel mai mare de mandate".

Dacă exemplul de la Chişinău nu este suficient, atunci voi mai detalia unul: guvernul rezultat în urma alegerilor din anul 2002 din Ungaria.

Clasament în urma alegerilor: 1. Fidesz (centru-dreapta) 188 de parlamentari; 2. MSZDP (social-democraţi) 178 de parlamentari; 3. SZDSZ (liberali) 20 de parlamentari.

Atunci, în Ungaria s-a format o coaliţie între partidele aflate pe locurile doi şi trei, iar candidatul MSZDP, Megyessi, a devenit prim-ministru. Şi exemple de acest fel mai întâlnim şi la alte state din Europa.

Cred că orice comentariu este de prisos, motiv pentru care fac un apel la respectarea spiritului Constituţiei României şi la regulile democraţiei.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Traian Băsescu nu agreează pluripartidismul"

"Klaus Johannis nu a fost una din opţiunile mele pentru că ştiu foarte bine oamenii care au stabilit că el va fi candidatul. Şi aceştia se numesc: Voiculescu, Hrebenciuc, Ion Iliescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Marko Bela. Dacă acesta este premierul pe care şi-l doresc ei, nu poate fi şi premierul pe care-l accept eu. Au mizat pe naivitatea domnului Johannis, pe care vreau să ştiţi că-l respect ca primar". Afirmaţiile de mai sus aparţin lui Traian Băsescu şi au fost făcute luni în cadrul unui video-chat pe site-ul unei agenţii de ştiri.

Nu am să comentez componenta constituţională care vizează desemnarea primului-ministru. De mai multe zile subiectul este despicat în patru în mass-media, deşi orice jurist stagiar ar putea pune capăt discuţiilor demonstrând că şeful statului nu are dreptate. M-am (ne-am) obişnuit deja însă ca Traian Băsescu şi reprezentanţii partidului care l-a emanat să interpreteze Constituţia în funcţie de propriile interese.

Altceva mă intrigăşi consider că este foarte periculos în afirmaţiile de mai sus ale lui Traian Băsescu. Domnia sa enumeră câteva nume de politicieni. Ce rămâne dacă îi scoatem din ecuaţie pe Viorel Hrebenciuc şi pe Ion Iliescu. Rămân numele a patru politicieni care sunt preşedinţii a patru formaţiuni politice parlamentare din cinci. Cele patru formaţiuni politice reprezintă, strict cifric 3.983.520 de voturi obţinute la alegerile din noiembrie 2008 de la tot atâţia cetăţeni. Transformate în procente şi în mandate parlamentare cele patru formaţiuni politice depăşesc 60%.

Traian Băsescu spune negru pe alb - deci într-o discuţie "live" - că nu acceptă un premier propus de patru din cele cinci partide din Parlament. Pot înţelege o repulsie a şefului statului faţă de cei cinci lideri de partid. Să presupunem că respectivii sunt nişte paria. Traian Băsescu trebuie însă să accepte că nu sunt nişte paria toţi membrii partidelor respective şi, cu atât mai puţin cei ce au votat respectivele partide. Practic, Traian Băsescu nu a respins o solicitare făcută de cinci politicieni, ci o solicitare făcută de cinci partide care la rândul lor au în spate câteva milioane de susţinători. Punând astfel problema, nu pot trage decât o concluzie: Traian Băsescu nu acceptă pluripartidismul. Pentru că numai aşa se poate traduce expresia "nu-l accept eu". Şi acest lucru seamănă a dictatură. Cu accente sud-americane.

Tot şeful statului ne mai prezintă o mostră de comportament specific unui dictator: "Faceţi un exerciţiu: nu vă uitaţi la Antene şi Realitatea două săptămâni. Vă asigur că veţi vedea România altfel. O veţi vedea aşa cum este". Ieri ne-a recomandat la ce televiziuni să nu ne mai uităm. Alaltăieri a recomandat petrecerea concediilor doar în România. Ce mai urmează? Cred că în ultimă instanţă pe cine să votăm. Adică doar pe el.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Traian Băsescu nu mai e preşedintele României"

După 5 ani de mandat al lui Traian Băsescu în fruntea ţării, după tot circul mediatic, după toate conflictele pe care le-a creat Traian Băsescu pentru interesul său personal, după toate faptele ruşinoase pe care le-au făcut acoliţii săi, credeam că nimic nu mă mai poate mira din comportamentul acestui om politic cu porniri dictatoriale care nu îşi mai merită titulatura obţinută în 2004.

Preşedintele României este acel lider de stat pentru care Constituţia este cartea de temelie a mandatului său, după principiile căreia îşi ghidează întreaga activitate prezidenţială. Traian Băsescu nu întruneşte aceste deziderate. Dimpotrivă, Traian Băsescu ignoră cu bună ştiinţă legea fundamentală a ţării, sfidând întregul popor.

Preşedintele României trebuie să respecte majoritatea parlamentară. După demiterea, pentru prima dată în istorie, a unui guvern prin moţiune de cenzură, Traian Băsescu refuză cu obstinaţie să respecte formarea unei noi majorităţi parlamentare şi, în consecinţă, ne serveşte un premier propriu, doar pentru ca alegerile prezidenţiale să fie controlate de către acoliţii săi.

Preşedintele României trebuie să medieze şi să vegheze la buna funcţionare a instituţiilor statului. Pentru Traian Băsescu, însă, aceste instituţii de stat nu reprezintă decât o anexă a propriei moşii, un teritoriu pe care stăpânul suprem taie şi spânzură după bunul plac.

Preşedintele României trebuie să aibă grijă de popor. Traian Băsescu i-a transformat pe români în ţinta batjocurilor lui, în monedă de schimb pentru obţinerea interesului propriu şi în mijloc de exploatare pentru camarila sa de îmbogăţiţi peste noapte.

Preşedintele României trebuie să fie exponentul cel mai de seamă al românilor peste hotare. Da, Traian Băsescu ne-a adus pe prima pagină a ziarelor din lume, ziare care, în aceste zile, le povestesc cititorilor lor despre pornirile dictatoriale ale unui preşedinte de ţară europeană, ţară care încă se află în criză economică, în ciuda tuturor progreselor economice făcute de restul Europei.

În ultimă instanţă, preşedintele României trebuie să fie un român cu bun-simţ. Traian Băsescu, însă, şi-a definit mandatul prin furt, minciună, prin încălcarea tuturor promisiunilor pe care le-a făcut şi prin distrugerea oricărui guvern sau oricărei instituţii care nu s-a raliat interesului său personal.

Pentru noi, cei minţiţi, tracasaţi, ignoraţi de preşedintele Traian Băsescu, acest om politic nu mai ocupă de multă vreme funcţia supremă în stat, mai ales în condiţiile în care întregul său mandat a fost clădit pe minciuni, scandal şi înşelătorii. Mai rămâne doar ca şi Traian Băsescu să conştientizeze acest fapt, să renunţe la a se ţine cu dinţii de această funcţie, pentru că oricum va primi votul de blam de la români, pe 22 noiembrie.

Domnul Virgil Pop:

"Traian Băsescu desconsideră parlamentarii şi, în ultimă instanţă, şi pe cei care i-au ales"

Am urmărit în ultimele zile toate ieşirile publice a persoanei care mai îndeplineşte până pe 20 decembrie funcţia de şef al statului. Nu comentez ambiţiile şi dorinţele preşedintelui Traian Băsescu. Dar în acelaşi timp, nu pot să trec cu vederea unele declaraţii prin care Traian Băsescu îi desconsideră pe parlamentari şi, nu în ultimă instanţă, pe românii care i-au votat pe respectivii parlamentari.

Cu o seninătate demnă de o altă cauză, Traian Băsescu explica ieri, într-un interviu acordat agenţiei Hotnews că nu recunoaşte noua majoritate parlamentară (şi implicit nu a acceptat propunerea de premier în persoana lui Klaus Johannis), din cauză că, "sunt aceiaşi oameni care au realizat coaliţia 322". Este adevărat, acum Traian Băsescu face o concesie: este vorba de "coaliţia 254". Afirmaţiile lui Traian Băsescu nu fac cinste nici măcar unui politician de nivelul unui consiliu comunal, darămite unui şef de stat.

Pentru Traian Băsescu, dacă o majoritate conjuncturală sau nu acţionează conform principiilor democraţiei, dar acţiunea nu-i convine domniei sale, stigmatizează respectiva majoritate şi pe componenţii ei.

Acţiunea de suspendare a şefului statului din luna mai 2007 a reprezentat un act politic în concordanţă cu prevederile Constituţiei. Moţiunea de cenzură din 13 octombrie a.c. a fost de asemenea un act politic, recunoscut de Constituţie. Au încălcat Constituţia parlamentarii care au votat suspendarea preşedintelui? Nu. Au încălcat Constituţia parlamentarii care au votat moţiunea de cenzură? Nu. Au acţionat respectivii parlamentari în conformitate cu principiile regulilor democraţiei? Da. Şi atunci de ce îi împroaşcă cu noroi Traian Băsescu? Dacă cei care au votat suspendarea, dacă cei care au votat moţiunea de cenzură ar fi încălcat legislaţia, atunci aş fi de acord cu reproşuri din partea şefului statului, deşi nu el reprezintă instanţa care să judece un eventual abuz al parlamentarilor.

Dar Traian Băsescu, profitând de două acte politice perfect constituţionale, îşi permite să asmută cetăţenii împotriva respectivilor parlamentari - ultima găselniţă, denumirea celor care au votat moţiunea, "Grupul Grivco" (are cumva preşedintele Băsescu vreo dovadă că ar fi existat cine ştie ce negocieri în sediul respectivei companii?), pentru a fi mai uşor "identificaţi" şi pentru a fi mai uşor lapidaţi. Înfierarea şi desconsiderarea parlamentarilor care au avut "îndrăzneala" are însă consecinţă prelungirea unei stări de criză politică, care se va răsfrânge asupra cetăţenilor, asupra României. Şi toate acestea pentru că Traian Băsescu a declarat unilateral război unor parlamentari pe care nu-i agreează. Şi nu-i agreează pentru că nu sunt trup şi suflet de acord cu interesele personale ale sale. Interese pentru care Traian Băsescu este în stare să sacrifice şi o ţară.

PS 1: Am aflat cu stupoare, la doi ani şi jumătate distanţă, de ce în 2007 Traian Băsescu a fost suspendat de către Parlament: pentru că a condamnat comunismul. Nu eram parlamentar la vremea respectivă, dar cu greu mă abţin să calific acest argument al preşedintelui ca fiind o glumă foarte bună. Asta ca să fiu elegant.

PS 2: Am înţeles tot din ultimul interviu al lui Traian Băsescu, că actualii miniştri PD-L din Guvernul Boc II vor fi reconfirmaţi în viitoarea propunere de Cabinet. Şi aici suntem în faţa unei glume foarte bune.

Domnul Mihai Cristian Adomniţei:

"Băsescu îl vrea pe Blaga la Ministerul de Interne pentru a-i aranja alegerile"

Cu câteva zile înainte de debutul campaniei pentru alegerile prezidenţiale, Traian Băsescu ne-a dezvăluit câteva din intenţiile domniei sale în ceea ce priveşte controlul total asupra desfăşurării celor două tururi de scrutin. În recentele declaraţii făcute de preşedintele Traian Băsescu, acesta a spus că interesul său este de fapt să-l menţină pe Emil Boc premier şi pe Vasile Blaga la Interne pentru a-i aranja alegerile. Traian Băsescu ştie că desemnarea lui Lucian Croitoru pentru funcţia de prim-ministru nu va avea niciun succes şi are în plan să îl menţină în interimat pe domnul Emil Boc şi să se sprijine pe domnul Vasile Blaga la Ministerul Administraţiei şi Internelor. Face acest lucru pentru a-şi aranja cele două tururi de alegeri din toamna acestui an.

Nu pot să înţeleg de ce cu susţinerea a 65% dintre parlamentari, PNL, PSD, UDMR şi minorităţile naţionale, domnul Traian Băsescu nu a dorit să ia în considerare propunerea noastră de desemnare a premierului Klaus Johannis. Încă o dată s-a constatat foarte clar că există o majoritate solidă în Parlament, chiar mai solidă decât acea majoritate care a fost visul domnului Băsescu.

Am stabilit foarte clar că toate partidele din actuala majoritate vom primi în comun pe cel desemnat de preşedintele ţării pentru funcţia de premier al României. Domnul Lucian Croitoru va fi pus în faţa unei situaţii clare, aceea că există o majoritate parlamentară care susţine pe altcineva. Astfel, acesta va afla şi de la noi, dacă mai e nevoie, că există o majoritate care are o altă propunere decât persoana dumnealui.

Ţin să reamintesc că preşedintele Traian Băsescu a spus la sfârşitul săptămânii la un post de televiziune, că dizolvarea Parlamentului este ultima sa opţiune şi că mai are posibilitatea să permită Guvernului Emil Boc să funcţioneze până după alegeri, preşedintele ales putând să desemneze un prim-ministru.

Domnul Aledin Amet:

"Este nevoie de fonduri pentru refacerea unităţilor de cult islamice"

Spaţiul religios din România cuprinde şi unităţi de cult islamice. Există geamii foarte vechi, unele fiind declarate deja monumente istorice. Ca exemple, pot fi menţionate geamia "Esmahan Sultan" din localitatea Mangalia, precum şi geamia "Hunchiar" din municipiul Constanţa. Acestea sunt cazurile fericite, deoarece, cu ajutorul unor oameni generoşi, au fost reconsolidate. Bineînţeles, există, în aşezările unde comunităţile de musulmani nu mai sunt numeroase, şi clădiri degradate. Acestea trebuie refăcute, ca semn de respect pentru trecutul istoric.

În aceeaşi ordine de idei, se simte nevoia construirii unei noi geamii. În judeţele Constanţa şi Tulcea, cu certitudine este nevoie de astfel de gesturi. Un oraş important precum Bucureştiul are o singură geamie, în condiţiile în care populaţia de religie islamică este semnificativă.

Nu putem omite faptul că, în mod deosebit, în ultimii ani au fost construite mai multe geamii. În localitatea Lazu, o astfel de lucrare se realizează acum. Sprijinul material a sosit, de multe ori, de la autorităţile locale şi centrale, ceea ce demonstrează existenţa respectului reciproc. Mai sunt, însă, în acest sens, destule probleme de rezolvat.

De exemplu, în Medgidia, aşezare unde trăiesc numeroşi tătari, a fost obţinut un teren în scopul amenajării unui nou cimitir musulman. Sunt necesare fonduri pentru împrejmuire. În localitatea Agigea se fac îmbunătăţiri în curtea geamiei. Sunt necesare fonduri pentru finalizarea lucrărilor. La geamia din localitatea 2 Mai (judeţul Constanţa) este nevoie de un nou gard. Chiar dacă, pentru unii, pare un lucru minor, şi aici sunt necesare fonduri.

Aşadar, solicităm în continuare sprijin pentru a finaliza toate aceste demersuri.

Domnul George Ionescu:

"Victoria gimnaştilor români la Campionatul Mondial de Gimnastică 2009"

Săptămâna trecută, românii au urmărit evoluţiile gimnaştilor români la cea de a 41-a ediţie a Campionatului Mondial de Gimnastică desfăşurat la Londra în perioada 13-18 octombrie 2009.

La competiţie au participat peste 400 de sportivi din 71 de ţări, inclusiv România. Românii s-au "luptat" pentru cele 36 de medalii puse în joc. Din lotul României au făcut parte: Anamaria Tămârjan, Ana Porgras, Gabriela Drăgoi, Diana Chelaru, Marian Drăgulescu, Flavius Koczi, Cosmin Popescu, Daniel Popescu, Marius Berbecar şi Robert Stănescu.

Numele celor care au câştigat medalii la aceste campionate au fost pe buzele tuturor: Ana Porgras, Marian Drăgulescu şi Flavius Koczi.

Calificată iniţial la patru finale (bârnă, sol, paralele şi individual compus), gimnasta Ana Porgras a câştigat medalia de bronz la paralele. Ea a împărţit ultima treaptă a podiumului cu americanca Rebecca Bross. În celelalte finale la care a luat startul, Ana Porgras a ocupat locul 5 la sol şi locul 7 la bârnă şi individual compus.

După ce anul trecut îşi anunţase retragerea din activitatea sportivă din cauza unor probleme de sănătate, la scurt timp după Jocurile Olimpice de la Beijing, Marian Drăgulescu a revenit în sala de antrenament în calitate de sportiv şi a cucerit prima medalie românească de aur din 2009 în finala de la sol. A urmat apoi a doua medalie de aur la sărituri. Tot în finala de la sărituri, la o diferenţă de doar 0,238 puncte, Flavius Koczi a obţinut medalia de argint, dar şi locul 6 în finala la cal cu mânere. După performanţa realizată, Marian Drăgulescu a declarat: "Sunt bucuros pentru că încă sunt un competitor de cel mai înalt nivel. Sunt foarte fericit, am profitat de şansa avută şi am câştigat". El consideră că este norocos: "Nu sunt o legendă, nu mă comparaţi cu Nadia Comăneci. Sunt doar un tip norocos".

Nu trebuie să uităm nici de rezultatele celorlalţi sportivi români care au participat la acest campionat mondial: Anamaria Tămârjan - locul 9 la individual compus şi George Stănescu - locul 4 în finala la inele (la egalitate cu brazilianul Arthur Nabarrete Zanetti). Drăgulescu s-a declarat încântat de performanţele realizate la Londra: "Nivelul gimnasticii este din ce în ce mai ridicat, fiecare titlu este din ce în ce mai dificil de câştigat. De aceea sunt foarte mulţumit".

"Drăgulescu este un sportiv câştigat pentru marea performanţă. Aşa este destinul unui om, după un an-doi ani de suferinţă şi de probleme, iată că a reuşit să depăşească tot ce i-a stat în cale şi să revină acolo unde-i este locul. Să fim serioşi, Drăgulescu la sărituri poate fi învins numai dacă se învinge el singur. Nu am văzut încă un săritor de talia lui, cu toate că toţi încearcă să facă săritura pe care el a făcut-o pentru prima dată. Deci e o victorie deosebită pentru el personal, pentru cariera lui. Chiar dacă s-au schimbat colectivele de antrenori, chiar dacă sunt mulţi gimnaşti tineri, iată că tot Marian Drăgulescu reuşeşte să dea o altă imagine sportului românesc în general, nu numai gimnasticii", a precizat Octavian Belu, fostul antrenor al lotului feminin de gimnastică.

Delegaţia României a încheiat Campionatele Mondiale individuale de la Londra pe locul trei în clasamentul general al medaliilor, cu patru titluri câştigate.

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

"Legea unică a pensiilor, o necesitate"

O reglementare unitară a sistemului de pensii ne dorim cu toţii, un sistem care să elimine inechităţile şi discrepanţele dintre toate categoriile de pensionari, un sistem care să aibă la bază principiul contributivităţii este necesar, dar nu pot accepta un proiect de lege care se voia a fi trecut prin Parlament prin procedura asumării răspunderii de către Guvern, fără a fi dezbătut în comisiile de specialitate fără a fi discutat cu federaţiile de pensionari. Subliniez că, spre deosebire de alţi politicieni care se "îndrăgostesc" brusc de pensionari în preajma campaniilor electorale, eu mi-am menţinut constantă această preocupare, pe parcursul trecutului mandat, şi am să o menţin şi pe parcursul acestui mandat.

În majoritatea intervenţiilor pe care le-am avut pe această temă, fie că a fost vorba de iniţiative legislative, interpelări, întrebări, declaraţii politice adresate de la tribuna Parlamentului sau întâlniri cu membrii ministerului de resort, am primit ca un clişeu acelaşi răspuns: Nu sunt bani, nu sunt resurse, va veni şi vremea lor. Ei nu mai au timp să aştepte din punct de vedere biologic. Pensionarul este întotdeauna ultimul pe listă când vorbim de priorităţi. Ne bucurăm că Guvernul a anunţat un astfel de proiect de lege, dar reamintim că acest proiect aparţine PC şi a fost depus pe 31 martie la Senat, proiect care doreşte o lege echitabilă şi corectă a pensiilor.

Cred că trebuie găsită o formulă care să permită scoaterea pensionarilor din mizeria socială în care se află, prin politici de protecţie socială care să ducă la majorarea pensiilor, ori prin subvenţionarea de către stat a cheltuielilor bătrânilor cu pensii mici pentru facturile la utilităţi.

Domnul Vasile Popeangă:

"Criza politică naşte responsabilităţi"

Deşi cuvântul responsabilitate a început să provoace repulsie şi neîncredere absolută, demonetizându-se de atâta folosire de către Guvernul Boc II, acest cuvânt nu trebuie scos din dicţionarul limbii române. Cât o fi grâul de plin de neghină, boabe de-o pâine tot se mai găsesc, chiar şi pe criza asta...

Creată de Preşedinte, care preferă, mai degrabă, să dispară România decât el de pe scaunul de conducător al ţării acesteia, scaun ocupat anterior cu mândrie românească de către un Mihai Viteazul ori un Alexandru Ioan Cuza, actuala criză politică, suprapusă peste una economică, este rezultatul "muncii", (i)"responsabilităţii", "calităţilor", "priceperii" omului pe care valurile ironice ale istoriei l-au paraşutat accidental la timona României.

"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Aşa sună, conform Constituţiei României, jurământul pe care domnul Traian Băsescu l-a depus cu 5 ani în urmă. Sperjurul este mai mult decât evident.

Constituţia şi legile ţării le respectă doar când îi convin, şi atunci după ureche şi interes propriu ori de gaşcă. Democraţia este "apărată" de către "iscusitul cârmaci" prin furibundele atacuri asupra Parlamentului, care ar trebui să fie, în tulburata să opinie, ori monocameral şi obedient 100%, ori desfiinţat. Drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt "respectate" prin formule devenite deja clasice cum ar fi "ţigancă împuţită" ori "găozar", ameninţări cu neplata salariilor şi pensiilor dacă nu va fi reales, el, axis mundi, sau prin tentativele agresive de restrângere a reprezentativităţii poporului român în forul legislativ al ţării. Să nu uităm, tot aici, că "sportul" preferat al găştii portocalii, în frunte cu conducătorul spiritual al partidului, Traian Băsescu, a fost, în toată această nefastă perioadă a istoriei noastre naţionale, dezbinarea între etnii, între categorii de vârste, între sexe (ca să amintim numai legea pensiilor, ca exemplu...), între categorii profesionale, între oricare doi români ce se întâlnesc, chiar şi-n păduri pustii!

Simţindu-şi periclitat cel de-al doilea mandat - pe care, la fel ca şi pe primul, nu-1 merită! -, purtătorul cu privire profundă de la Cotroceni a gândit (şi o ţară întreagă se miră cu ce....) că, dacă rămâne la alegeri Nica la Interne, numărătoarea va arăta că 2 + 2 = 4, pe când cu Blaga, lesne 2 + 2 fac 8, 12, 22 sau cât doreşte II Lider Maximo, dar în nici un caz 354... Şi, bântuit de Aghiuţă, venitu-i-a dibaciului cârmaci gândul cel viclean: tot apele învolburate sunt cele pe care ştie să se dea cel mai bine cu bărcuţele, aşa că, afară cu Nica de la minister! Bazându-se, bineînţeles, pe faptul că normala solidaritate în faţa unei năpaste abătute asupra unui coleg va scoate PSD-ul de la guvernare. Bineînţeles, urmând ca "hoţul" cel păgubaş să fie demascat ca provocator de crize guvernamentale, abătând toate sudalmele şi blestemele portocalii, în ideea că poate-poate or mai urca ceva votanţi în căruţa Băsescului...

Normal, plecarea PSD-ului s-a lăsat cu trecerea moţiunii de cenzură ce-a mai tăiat un pic din aripile zmeilor cei nu cu trei capete, ci cu 2-3 portofolii ministeriale. Văleu, ce-a fost la gurile portocalii! PSD-iştii-s vinovaţi de criza politică, pentru că nu s-au lăsat călcaţi în picioare de noi! Dar, iată că în aceste momente de acuze de o parte şi de alta, patru formaţiuni politice şi grupul minorităţilor au găsit şi au aplicat cuvântul responsabilitate, formând în mai puţin de 24 de ore o coaliţie parlamentară transparentă, care să scoată ţara din criza politică.

Preşedintele, fiind pus în faţa acestei alianţe transparente şi responsabile, care a şi prezentat soluţia de ieşire din criză, a început să interpreteze prevederile Constituţiei, aşa cum a făcut-o timp de cinci ani de zile. Pentru domnia sa nu contează cuvântul responsabilitate, nu intră în DEX-ul folosit şi nu are ce căuta în viaţa politică. Nu contează că interpretarea este după chipul şi asemănarea preşedintelui, iar poporul nu se regăsea nicăieri între panglicile tăiate la Cotroceni, contează doar realegerea lui "Primus inter pares", de s-ar da România de-a dura! Acum, fie vorba-ntre noi: dacă în primii 5 ani s-a comportat aşa domnul Preşedinte de pe scaunul lui Cuza, când, putem presupune, era interesat să aibă o imagine bunicică pentru a mai putea convinge electoratul ca să-1 realeagă, oare ce ne va aştepta în următorii 5 ani, dacă s-ar realege Băsescu, cincinal în care n-ar mai avea niciun interes să mai poarte masca de mort de grija poporului? Dacă acum, când este sesizabil până şi pentru orbi, în goana pentru realegerea sa, Băsescu joacă în picioare legi, destine şi demnităţi naţionale, în cazul nefericit în care eroarea istoriei se repetă, nimic nu-1 mai poate opri să devină un Nero al României! Noroc că România n-are încă armament nuclear în dotare, că nu se ştie ce-ar fi în stare să comită, dacă ar călca împleticit peste butonul ce-ar elibera rachetele ucigaşe!

Stăm şi ne minunăm, o ţară-ntreagă, cum Dumnezeu se face de toată lumea-i proastă, numai Băsescu s-a deşteptat, iar vasalii săi sunt vârfurile inteligenţei, priceperii, competenţei şi responsabilităţii româneşti: Boc-cel-ce-a-făcut-poc, de care râde pe-nfundate până şi măturătorimea de la Curtea Constituţională; rozaliul Videanu care, lăsând la o parte faptul că-1 fugăreşte gramatica prin tot sediul guvernului, cu mătăuzul în mână, am putut depista şi că, deşi i-a albit părul, încă n-a aflat că "în urma" înseamnă, în succesiunea timpului, după un fapt întâmplat în prealabil; conu' Ioan Oltean, mai cunoscut ca Omul cu Broscoiu'-n gât, specializat în tăiat piroane şi vândut gogoşi prin mass-media; Berceanu-Asfalt scufundat, bau-baul autostrăzilor româneşti; Flutur-Scribul cu oi pe dealuri... Iar lista este atât de mare, încât te miri de unde Dumnezeu au scos neamurile lui Burebista, Basarab, Vlad, Ştefan, Mihai, Cuza atâţia inteligenţi, competenţi şi responsabili, din doar 22 de milioane de oameni! Toţi frumoşi, înalţi ca bradu' şi deştepţi aşijderea! Ce blesteme o trage neamul românesc de a ajuns să aibă asemenea conducători?

Iată efectele manelizării şi telenovelizării populaţiei! Şi ne mai mirăm, în asemenea condiţii, că alţii aproape că au scăpat de criză, iar noi acum începem să ne scufundăm mai cu simţ de răspundere în ea? Să nu ne mai mirăm atunci că, dacă deasupra crizelor multiple din România stă mâzga portocalie, precum păduchele-n frunte, pe meleagurile noastre imnul de stat o să-nceapă cu "Foaie verde de dudău, noi o ducem tot mai bine"...

Domnul Ion Dumitru:

"Diversiunea, componenta esenţială a politicii româneşti"

Analiştii economiei, sociologii şi chiar analiştii politici din ţară şi din afara ei sunt puşi în dificultate atunci când trebuie să interpreteze fenomenele economice şi politice din România. Aşa că multe dintre ele au fost enunţate, dar n-au fost niciodată pertinent explicate.

Din punct de vedere economic, indicatorii sunt într-o continuă recesiune, p.i.b.-ul scade şi scade cu valori alarmante, fără să tulbure somnul profund al Guvernului Boc II. Nimeni nu explică de ce scade. Scade nivelul producţiei de la lună la lună şi nimeni din Guvern nu se impacientează. Scade nivelul de trai zi de zi şi lună de lună şi nimeni de la putere nu zice nimic. Nu se mai vorbeşte de productivitatea muncii pentru că efectiv oamenii nu mai muncesc.

Cresc indicatorii mizeriei, tuberculoza, gripe de fel şi chip, hepatite etc., dar nu deranjează pe nimeni. Cresc vertiginos impozitele, unele din ele prin abandonarea legislaţiei şi Constituţiei. Dar cine mai ţine cont, de la preşedinţie şi Guvern, de lege şi Constituţie? Legile în România sunt făcute pentru a fi încălcate din prima zi de apariţie, începând cu componenţii puterii. Şi dacă indicatorii care reflectă fenomenul "binelui" scad întruna, iar cei ai "răului" cresc, cum se supravieţuieşte în România? Nici la această întrebare nu a răspuns nimeni.

Că România se află într-un proces de distrugere cauzat esenţialmente din interiorul ei nu se mai pune la îndoială, mai ales ultimele acţiuni politice ale preşedintelui României. Ei bine, societatea românească este victima unor diversiuni dintre cele mai abile puse la cale de guvernanţi şi preşedintele ţării, pentru a o dezorienta, pentru a o intimida. Componenţii actualei puteri cunosc bine procedeul şi îl aplică cu succes până acum.

Foarte bine ar fi ca PSD-ul să dea semnalului "încetării evoluţiei bolii cronice a diversiunii din societatea românească", adică a opririi răului, stabilizării şi semnalizării că există "speranţă" de a se începe şi fenomenul de dezvoltare. Căci, dacă ne pierdem speranţa, nu mai avem nici o şansă de revenire spre normalitate. Vom rămâne un popor condamnat să suferim.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Efectele crizei politice"

Riscul cel mai mare pentru România este neîndeplinirea obiectivelor asumate în acordul cu Fondul Monetar Internaţional, în condiţiile în care se pierde din nou foarte mult timp cu luarea acelor decizii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor asumate.

Jocurile politice, pe care Traian Băsescu le promovează în ultimul timp în speranţa câştigării unor voturi în plus, generează o triplă problemă: politică, economică şi socială. Iniţierea unei lupte pentru guvernare este printre cele mai neinspirate mişcări ale preşedintelui. Instabilitate, îngreunarea luării deciziilor, dispute, dezinteres, acestea sunt cuvintele care caracterizează cel mai bine situaţia generată.

Leul s-a devalorizat în ciuda intervenţiilor Băncii Naţionale, bursa a scăzut, percepţiile investitorilor se degradează, de unde nu trebuie să fii analist economic pentru a vedea că direcţia este greşită.

Situaţia de faţă, neclară şi haotică, conduce la scăderea ratingului de ţară, la probleme de imagine a ţării noastre în afară şi la o potenţială deteriorare a relaţiilor cu instituţiile financiare internaţionale.

Dacă situaţia se degradează şi mai mult, există posibilitatea ca acordul cu Fondul Monetar Internaţional să fie afectat, fapt care va duce la amânarea plăţilor către România. Domnul Boc a avut grijă ca o parte din aceşti bani să fie vizibili opiniei publice pentru plata pensiilor şi salariilor, suplinind astfel deficitul la bugetul asigurărilor sociale cu bani de la Fondul Monetar Internaţional.

S-a ajuns la nemulţumiri din partea bugetarilor şi profesorilor pe tema celor două legi asumate pripit de Guvern, dovada fiind greva pe care au declanşat-o, climatul de neîncredere în instituţiile statului şi posibilitatea de a nu se mai putea susţine plata pensiilor şi salariilor, cred că ne îndreptăm cu paşi repezi şi spre probleme sociale.

Criza politică ameninţă să sporească problemele economice ale ţării, care va înregistra anul acesta o recesiune de 7%. Aproximativ 16.000 de oameni au intrat în şomaj de la începutul crizei până astăzi. Cu fiecare zi care trece, numărul şomerilor creşte cu 800 de oameni. Dacă această criză continuă, şomajul poate ajunge la 10% încă înainte de finalul anului 2009.

Peste 1.300 de firme şi-au suspendat activitatea de la începutul crizei politice. Aproximativ 5.000 de români au întâmpinat dificultăţi în a-şi achita ratele la bănci, în ultimele 20 de zile. Scăderea leului în faţa monedei europene a fost cauzată mai ales de criza politică, iar acest lucru a făcut ca ratele în euro să fie mai greu de suportat. Practic, această criză a furat câteva sute de mii de lei sau chiar câteva milioane din buzunarele celor care au rate la bănci.

Peste 2 milioane de hectare de teren arabil riscă să rămână nelucrate. Pe data de 16 octombrie, ar fi trebuit să înceapă plăţile la hectar, bani pe care agricultorii îi folosesc la lucrările de toamnă. De 20 de zile procedurile au fost practic blocate din cauza scandalului politic şi există riscul ca multe din culturile de toamnă să fie compromise din lipsa finanţării. Acest lucru înseamnă alimente româneşti mai puţine şi mai scumpe, importuri mai mari şi greutăţi deosebite în 2010 pentru micii agricultori.

Crescători de animale riscă şi ei să rămână fără subvenţii. Deşi banii erau pregătiţi, am aflat cu surprindere că în scurtul mandat al lui Radu Berceanu ca ministru al agriculturii, aceste fonduri s-au evaporat.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"România riscă o criză instituţională"

Războiul electoral continuă. Criza politică este adâncită în mod deliberat de către Traian Băsescu.

Fără a respecta procedurile constituţionale şi prin dezinformarea românilor, preşedintele duce România în prăpastie. Însă românii trebuie să fie corect informaţi şi să dea un vot total de neîncredere preşedintelui la viitoarele alegeri prezidenţiale. Tot ce s-a întâmplat până acum pe acest subiect şi ceea ce se va întâmpla în continuare are ca obiectiv, în mod inevitabil şi fatal, alegerile prezidenţiale.

Traian Băsescu doreşte formarea unui guvern politic de uniune naţională, neavând însă, concret, decât susţinerea PD-L. Croitoru a fost prezentat public de şeful statului ca "independent", a încercat să-l delimiteze inclusiv de PD-L, care l-a susţinut recent pentru Consiliul de administraţie al BNR.

Traian Băsescu a declarat că, în cazul în care Cabinetul Croitoru nu va primi votul de învestitură al Parlamentului, va desemna un alt premier, de data aceasta politic, din rândurile partidului cu cel mai mare număr de parlamentari, adică PD-L. Nu contează numele celui desemnat, ci faptul că, prin ignorarea majorităţii parlamentare existente şi a propunerii acesteia, Traian Băsescu prelungeşte criza politică pe care tot el a declanşat-o.

Discuţia nu este dacă Klaus Johannis este mai potrivit pentru funcţia de premier decât Lucian Croitoru. Problema este că primul este susţinut de o majoritate parlamentară, în timp ce al doilea este susţinut de un singur partid, minoritar în Parlament.

Traian Băsescu interpretează Constituţia în mod eronat. "Preşedintele nu are o independenţă totală în desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru". O spune însuşi Emil Boc: "Preşedintele României nu are o independenţă totală în desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru. {...} Preşedintele {...} nu va putea desemna la funcţia de prim-ministru decât pe acel candidat care are suportul majorităţii parlamentare."

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Siguranţa naţională pe căile ferate române"

CFR administrează a patra reţea feroviară din Europa ca volum de pasageri şi marfă. Reţeaua este integrată semnificativ cu alte reţele feroviare europene, oferind servicii de transport de pasageri şi marfă.

Proiectanţii circulaţiei susţin cu toată certitudinea că pentru transportul intern de mărfuri şi călători, cel mai bun mijloc rămâne calea ferată. Drumurile aglomerate, lungile întârzieri din transportul rutier i-a întors pe mulţi către calea ferată.

Începând din 2010, UE prevede liberalizarea sectorului serviciilor de transport internaţional de pasageri pe calea ferată, urmând ca acesta să devină mai competitiv şi mai atractiv. De asemenea, drepturile pasagerilor de cale ferată au fost consolidate şi ameliorate prin introducerea de noi reguli care au intrat în vigoare începând cu decembrie 2008. Acestea vizează ameliorarea informaţiilor, drepturile pasagerilor în caz de întârzieri, legături pierdute sau trenuri anulate, precum şi acordarea de sprijin pentru persoanele handicapate şi în vârstă.

Ministrul Berceanu a declarat de mai multe ori că pentru dumnealui, prioritar este transportul rutier şi nu cel feroviar, motiv pentru care pentru infrastructura feroviară nu au mai fost alocate fonduri. De câţiva ani, pe anumite tronsoane se circulă cu limitare de viteză pentru că starea şinelor nu permite transportul la viteze normale.

Conform declaraţiilor liderului Uniunii Sindicale Feroviare, instalaţiile care compun infrastructura CFR au termenul de reparaţii capitale depăşit de cel puţin două ori. Macazurile, semnalele luminoase electrice, barierele electrice, podurile, podeţele, toate ar fi trebuit să intre în reparaţii capitale de două ori până în prezent (aviz la sistemul francez cu detecţie ultrasonică antiavarie a liniei de cale ce opreşte efectiv trenul), nemaipomenind multiplele halte şi chiar gări din provincie ce au un singur om în tură, ce semnalizează, dă bilete, face hârţogăraia sau închide barierele situate de obicei la o distanţă semnificativă de gară.

Pe lângă faptul că o parte a angajaţilor a fost disponibilizată sau a ieşit la pensie, restructurările posturilor au făcut ca, în locul celor plecaţi, să nu mai poată fi angajaţi alţi salariaţi. Toate aceste lucruri se pare că nu înseamnă însă ceva pentru ministrul transporturilor, care a decis să mai reducă din numărul salariaţilor CFR.

Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA a descoperit furtul mai multor componente de cale ferată, a macazurilor, au fost tăiate cablurile instalaţiei de alimentare a unor secţiuni izolate şi s-a furat cablul de la instalaţia de alimentare cu energie electrică. Totul are un preţ, sporit de nepăsare, de furturi şi de piese de schimb înlocuite doar pe hârtie.

Domnul ministru Berceanu nu a spus nimic despre faptul că aproape 50% din elementele infrastructurii feroviare necesită reparaţii capitale, ceea ce face ca siguranţa circulaţiei să fie compromisă.

În astfel de condiţii, mersul cu trenul pare că devine de-a dreptul periculos, înainte de a se porni la drum fiind indicată încheierea asigurării de viaţă. Siguranţa circulaţiei feroviare, pusă în pericol de lipsa finanţării, este, de asemenea, un "act intenţionat" (dovadă fiind multiplele accidente petrecute în acest an), pe care ministrul Radu Berceanu ar trebui să-l ia în considerare.

În Japonia, ministrul transporturilor şi-a dat demisia pentru că întârzierile (tuturor) trenurilor dintr-un an adunate ajungeau la câteva minute. Întârzierile cumulate ale trenurilor noastre în 9 luni sunt de... 4 luni.

Numai că la noi nu şi-a dat nimeni demisia şi nici n-o să şi-o dea vreodată pentru "un amănunt" ca acesta. CFR-ul nu e privat, nu e responsabilitatea vreunei companii, ci e de stat, adică din buget, adică da, populist vorbind, din banii noştri.

"Aici sunt banii dumneavoastră"?

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Rezerve de premieri"

Prin haosul instituţional generat de PD-L doar pentru obţinerea puterii, am reuşit să creăm un precedent în România şi în Europa: avem trei premieri, fiecare după legea lui. Nu mai sunt analizate ideologiile şi programele de guvernare, ci avem o miză reală - reînnoirea mandatului lui Traian Băsescu.

Primului-ministru moţionat, rămas să gestioneze treburile curente, câte mai sunt, chiar să mai facă ultimele nominalizări din gaşca de la PD-L, i se mai adaugă doi, fiecare făcând propriul guvern.

Dacă socotim bine, mai avem chiar şi o rezervă, anunţată de preşedinte în cazul în care omul său va cădea, ignorând faptul că avem o moştenire dezastruoasă pe care va trebui s-o gestioneze orice tip de guvern care va ajunge la putere şi care va fi plătită, în orice condiţii, de contribuabilul român.

Şi alte ţări au fost confruntate cu crize politice, unele foarte grave şi prelungite. La noi, după obiceiul pământului, la primul semn de scandal, totul se blochează în aşteptarea noilor stăpâni.

Am ajuns aici, după ce, la începutul anului, Băsescu ne asigura, cu vocea netremurătoare de vreo îndoială şi cu multă fermitate, cum că criza economică ne va ocoli, problemele fiind doar rezultatul minţilor bolnave ale unor ziarişti angajaţi de moguli pentru a-i distruge imaginea şi denigra România. Acum, în plină criză politică, economică şi socială, domnia-sa pune România în faţa unei alte crize, cea a premierilor, absolut nemotivat şi fără perspective reale de rezolvare, altele decât intrarea într-o următoare altă criză cu alegeri anticipate în final, dublate de un foarte probabil scandal pe baza de referendum pentru modificarea structurii Parlamentului şi apoi a Constituţiei.

Între timp, România pierde oportunităţi şi perspective.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Cinci ani de stalinism în România"

Sforţările preşedintelui Băsescu de a compromite clasa politică din România continuă cu şi mai multă acerbitate. Demersurile şefului statului arată clar că ne îndreptăm spre o dictatură.

Traian Băsescu a decis săcontinue criza pe care el însuşi a declanşat-o. A dat cu piciorul soluţiei care ar fi rezolvat problema. Avea şansa să pună punct crizei. Încearcă şi să-şi păstreze un control direct asupra unor instituţii esenţiale ale statului.

Actualul preşedinte încearcă cu orice preţ să-şi asigure un avantaj incorect în aceste alegeri prezidenţiale, mergând până la fraudarea alegerilor. Vrea în continuare să fie la butoanele Ministerului Administraţiei.

Dorinţa de putere, de atotstăpânire a PD-L-iştilor s-a revărsat şi în teritoriu. Parcă trăim cu groază epoca lui Stalin. Peste noapte, prefecţii PSD au fost schimbaţi. Au urmat subprefecţii, iar acum debarcarea şefilor din instituţiile deconcentrate. Lipseşte doar arestarea. Nu se ţine cont de competenţă, de profesionalism. Pentru PD-L şi preşedintele Traian Băsescu ţara contează prea puţin. Important este să fie satisfăcută clientela politică şi economică.

În orice democraţie din lume, majorităţile se creează prin discuţii între partidele politice. Traian Băsescu inventează reguli pentru a-i servi propriilor interese. Vrea să schimbe regula jocului democratic. Această atitudine dictatorială nu poate fi tolerată într-un stat democratic. Traian Băsescu a lăsat şi lasă în continuare ţara neguvernată.

A distrus Guvernul Ciorbea când ţara intrase în recesiune foarte gravă, a încercat să dărâme Guvernul Tăriceanu chiar înaintea intrării noastre Uniunea Europeană şi a distrus coaliţia cu PSD în plină criză economică.

Traian Băsescu este un pericol pentru ordinea şi stabilitatea României. De dragul puterii, Traian Băsescu a executat trei guverne şi a aruncat România în haos. Îşi doreşte un guvern personal, care să îi legalizeze drogurile uşoare şi prostituţia. DNA şi Parchetul General au făcut zeci de dosare adversarilor Preşedintelui şi nu au anchetat nicio afacere a clicii Preşedintelui.

Cinci ani de zile, Traian Băsescu a provocat şi a alimentat conflictul dintre instituţiile fundamentale ale statului român: a atacat Guvernul şi a executat miniştri, a încercat să dizolve Parlamentul, a atacat magistraţii, Înalta Curte de Justiţie şi Curtea Constituţională până când justiţia a intrat în grevă. Instituţiile sunt târâte de Traian Băsescu în conflicte politice. Dacă acelaşi om rămâne în fruntea statului, România nu are nicio şansă să iasă din criză.

Traian Băsescu a generat conflicte majore în interiorul societăţii: a instigat muncitorii din mediul privat împotriva celor din sectorul bugetar, a incitat tinerii împotriva pensionarilor şi medicii împotriva profesorilor. Ce le mai lipseşte românilor în acest moment în care traversăm o criză economică majoră şi criză politică! Aceasta este dovada iresponsabilităţii lui Traian Băsescu, pentru care plătesc scump toţi românii.

Închei cu speranţa ca acest circ politic va lua sfârşit cât mai curând, iar viaţa tuturor românilor va reintra pe făgaşul normal.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Avem semne că ţara are nevoie de PSD"

Fiind la 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, când oamenii au ieşit în stradă, când unii au murit, iar alţii au fost răniţi pentru libertate, democraţie şi un nivel de trai mai bun, consider că este momentul consultării cu cei care reprezintă PNL, UDMR şi minorităţi, în mod nemijlocit, în faţa electoratului, în legătură cu realizarea acestor deziderate.

Dacă despre libertate putem afirma că ea s-a realizat în concepţia multora dintre noi, suntem totodată obligaţi să adăugăm că nu poate exista libertate în condiţii de sărăcie acută, că un om obligat să alerge toată ziua după o pâine nu poate fi un om liber. Nici democraţia nu se poate manifesta în plenitudinea atributelor sale în condiţii de mizerie socială, finanţarea democraţiei fiind, astăzi, strâns legată de funcţionarea instituţiilor statului - justiţie, presă, executiv, legislativ.

Ce se poate constata? Că acestea nu funcţionează, astăzi, pe măsura aşteptărilor sau funcţionează cu mari sincope, excepţie făcând doar presa, justiţia fiind într-o permanentă remaniere, marcată de demisii peste demisii şi de nerespectarea principiului separării puterilor în stat. Poliţia nu-şi găseşte ritmul pe măsura solicitărilor vremurilor. O dovadă o aduce şi presa în care abundă relatări despre nerespectarea legilor şi drepturilor omului. În ceea ce priveşte executivul, nu-i greu de constatat că el a înlocuit o altă putere în stat, Parlamentul, încălcându-se astfel Constituţia ţării.

Nivelul de trai a scăzut dramatic. Devine tot mai vizibilă perspectiva de a se restabili în jurul României o cortină de fier, un zid care ne va izola din ce în ce mai persistent de restul lumii. Acest lucru este posibil pentru că actualul Guvern Boc II nu a înţeles că accesul spre lumea bună nu se face cu o ţară epuizată, cu un popor hărţuit de lipsuri şi sărăcie.

Am intrat în Europa, dar trebuie, în primul rând, să facem ordine la noi acasă şi apoi să devii tu însuţi capabil de performanţe asemănătoare cu cei cu care te-ai asociat. România nu trebuie să devină un poligon de încercare, pentru că nimeni nu a mandatat pe actualul preşedinte Băsescu şi Guvernul Boc II să-i transforme pe cetăţenii ţării în cobai. Asanările impuse de FMI şi Uniunea Europeană, oricât de bune ar fi, pe fond de criză, nu pot să înlocuiască relansarea producţiei şi productivităţii muncii.

Ce dovedesc toate acestea? Că actualul Guvern Boc II se remarcă prin instituirea absenţei deciziei politice, prin elaborarea de acte normative ambigue şi nestimulative pentru economia românească. A creat cadrul care acţionează pentru desfiinţarea investitorului român.

Pentru o schimbare în bine, este absolut necesară o decizie politică nouă, strategii şi programe raţionale, viabile. Major este omul, cu priceperea şi managementul lui. Oamenii PSD răspund unor asemenea exigenţe.

Ţara are nevoie de ei şi sunt semnale, ce vin din multe zone ale ţării, că programele, ideile şi poziţiile PSD au o tot mai largă audienţă în conştiinţa cetăţenilor. Semn că ţara are nevoie de PSD.

Domnul Vasile Mocanu:

Tema: "O realitate care te strânge în spate"

Vă voi prezenta două cifre edificatoare.

În primul rând, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS), efectivul total de salariaţi din judeţul Iaşi era la finele lunii septembrie de circa 160.000 persoane. Dintre aceştia, sub 100.000 lucrează în sectorul privat. Un calcul simplu arată că, practic, un bugetar revine la 1,65 angajaţi la privat. Raportul este vizibil mai dezavantajos decât cel înregistrat la nivel naţional, unde un angajat la stat revine la 2,5 angajaţi din mediul privat. Şi mai grav: în UE, raportul dintre salariaţii de la privat şi cei de la stat variază între 4 la 1 şi 5 la 1.

În al doilea rând, tot în judeţul Iaşi am consemnat de-a lungul anului 2009 o deteriorare vizibilă a sectorului privat. La sfârşitul lunii septembrie, conform informaţiilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, numărul societăţilor a căror activitate a fost suspendată a ajuns la aproape 4.000 de agenţi economici. De asemenea, numărul firmelor dizolvate a ajuns la 411 faţă de 34 câte erau anul trecut, iar alte 928 au fost radiate, cu 26,09% mai multe decât anul trecut. Drept urmare, de la începutul crizei şi până în prezent numărul şomerilor din judeţul Iaşi a sărit de 22.000 de persoane.

Nu este nicio îndoială că situaţiile descrise mai sus sunt efecte ale unor politici economice greşite aplicate în trecutul foarte apropiat. Un trecut în care, pe de o parte, se făcea apologia unei economii care, chipurile, duduia, iar, pe de altă parte, se vorbea despre un impozit forfetar care ar fi trebuit să consolideze mediul de afaceri privat. După cum se vede, realitatea arată cu totul altfel. Îngrijorător!

În acest context, recentele declaraţii ale preşedintelui Traian Băsescu referitoare la eventuala incapacitate a Guvernului de a mai plăti pensiile şi salariile românilor ridică anumite semne de întrebare. Să fie vorba de o recunoaştere tardivă a unui faliment economic păstorit de PD-L sau doar de un grotesc şantaj electoral?

Suntem în al doisprezecelea ceas! Avem neapărată nevoie de soluţii de ieşire din criza economică şi nu de jocuri electorale murdare.

Doamna Carmen Axenie:

"Cum sunt posibile preţurile incredibil de mari la unele cabinetele stomatologice"

Am să vă reţin astăzi atenţia pentru câteva clipe cu o declaraţie despre o problemă internă. Este vorba despre situaţia dinţilor cetăţenilor României. Intenţia mea ar fi poate de luat în râs, dacă situaţia nu ar fi atât de gravă. Problema centrală este legată de preţurile incredibile pe care sunt nevoite să le plătească anumite persoane când apelează la serviciile unor cabinete stomatologice.

Din numeroasele sesizări primite aflu că unii oameni au făcut împrumuturi serioase în bănci, că alţii şi-au vândut apartamentele (cazul unei profesoare din Iaşi) ori că alţii merg la muncă în străinătate pentru a putea plăti aceste costuri fabuloase. Domnilor şi doamnelor deputaţi, vă pun înainte o întrebare de conştiinţă: Cum s-a putut ajunge aici? Dacă acceptăm ideea că piaţa reglează preţurile, atunci responsabilitatea noastră ca legiuitori este redusă la minimum. Unii ar spune poate că aşa şi trebuie să fie, dar greutăţile vieţii din aceste timpuri impun o altă gândire. Să aruncăm o privire asupra factorilor care au făcut ca aceste preţuri să explodeze.

Legile noastre actuale cu privire la activitatea cabinetelor stomatologice au o hibă fundamentală: au lăsat cetăţenii la dispoziţia medicilor. Aceştia, în acele cabinete care nu au relaţie contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate, şi-au fixat tarife incredibil de mari pentru majoritatea populaţiei din România. O cimentare porneşte de la cel puţin 20 ron, iar lucrări mai ample pot ajunge, de la caz la caz, la peste 1.000 ron. Înmulţiţi aceste preţuri cu nevoile persoanelor şi veţi înţelege disperarea la care s-a ajuns. Mai mult, Codul deontologic al medicilor stomatologi adoptat în 2005 la art.19 alin.(2) spune: "Este interzisă reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei". Deşi iniţiatorii acestui cod doresc "tact şi măsură în fixarea onorariilor" starea actuală ne arată mai degrabă lipsa tactului şi a măsurii.

Apreciez medicii stomatologi pentru munca lor în societate, dar nu pot accepta felul în care cresc preţurile în mod discreţionar. Desigur că ei vor spune că nicio lege nu le poate impune anumite tarife, că sunt independenţi din punct de vedere profesional. Adevărat, dar aş vrea să le amintesc aici un fapt: văzând cum au evoluat lucrurile, consider necesară o prevedere legislativă prin care să se fixeze preţuri maximale rezonabile la aceste servicii. Acest fapt este un lucru obişnuit în ţările Uniunii Europene.

Nu e vreme să mai credem povestea unor medici nesinceri conform căreia preţurile cresc din pricina plăţilor către tehnicieni şi a costurilor materialelor. Adevărul este că unii triplează costurile unor lucrări făcut de sus-numiţii tehnicieni.

Vă rog, aşadar, să luaţi în serios, în cel mai scurt timp, o soluţionare a acestei situaţii.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Traian Băsescu şi PD-L se agaţă disperaţi de putere"

Ultimele acţiuni ale preşedintelui Traian Băsescu reconfirmă dorinţa sa şi a partidului pe care îl conduce de a se agăţa de putere cu orice preţ. Şeful statului nu doar că a refuzat să pună capăt unei crize politice care amplifică şi criza economică, ci a pasat şi soluţia pe care partidele politice i-au propus-o. Prin astfel de manevre, actualul locatar de la Cotroceni doreşte să bage gruparea PD-L pe uşa din spate a guvernării, toate acestea pentru a nu pierde din frâu principalele instituţii ale statului. El nu urmăreşte decât crearea unor avantaje proprii pentru campania electorală care se apropie, nefiind exclusă nici varianta fraudării alegerilor prezidenţiale, mai ales că va deţine cârma la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi la Ministerul Afacerilor Externe.

Încă o dată Traian Băsescu s-a comportat ca un despot cu un orgoliu nemăsurat, s-a dezis de prevederile constituţionale, toate de dragul mandatului său care este pe sfârşite. Pentru preşedinte nu mai are nicio importanţă că se impune în regim de urgenţă adoptarea unei serii de decizii la nivel guvernamental. Pentru a-şi realiza obiectivele personale şi ale grupului său de interese, Traian Băsescu nu se dă în lături de la niciun tertip constituţional, preferând să lase ţara neguvernată decât să scape de sub control instituţii care l-ar putea ajuta într-un fel sau altul. El uită că degeaba are de partea sa "sistemul" dacă a pierdut poporul.

Preşedintele a avut cinci ani la dispoziţie pentru a dovedi că doreşte într-adevăr binele românilor. În schimb, el s-a prezentat a fi un demolator de guverne, instituţii şi reforme. Traian Băsescu a distrus orice coaliţie sau guvern cu care a lucrat, şi asta se întâmpla în momente grele pentru România. A preferat de fiecare dată să se cramponeze de putere, chiar dacă a sacrificat stabilitatea ţării. A pus paie pe foc şi în relaţia cu Parlamentul, cu magistraţii, bugetarii, profesorii, instituţiile fiind târâte în războaie politice.

Acum, Traian Băsescu vrea din nou un guvern personal care să-i facă jocurile, fie că vorbim de organizarea alegerilor sau, de ce nu, legalizarea prostituţiei şi a consumului de droguri uşoare, teme preferate de demnitarii familiei sale. Şeful de la Cotroceni şi partidul său de suflet nu se gândesc la sutele de mii de români care au rămas fără locuri de muncă, la situaţia celor care nu au cu ce să-şi achite ratele la bănci sau facturile la întreţinere, la agricultorii care nu şi-au mai încasat subvenţiile pentru înfiinţarea culturilor de toamnă şi lista ar putea continua cu toate domeniile economice.

PD-L şi Traian Băsescu vor doar puterea, cea care le aduce bani şi control, iar pentru toate celelalte probleme grave cu care se confruntă românii aşteaptă minunea de la FMI şi Uniunea Europeană. Dacă preşedintelui i-a trebuit un an ca să-şi dea seama că un guvern are nevoie nu doar de ingineri ci şi de finanţişti, oare cât îi mai trebuie să găsească şi măsurile pentru ieşirea din criză? Timpul său de gândire expiră, pentru că românii nu mai au oricum răbdare cu el şi o vor dovedi clar pe 22 noiembrie.

Şedinţa s-a reluat la ora 11,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Mihai Alexandru Voicu şi Dumitru Pardău, secretari.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este ora 11,30. Aşa cum în programul de lucru aprobat de Biroul permanent era prevăzut, începem şedinţa specială consacrată dezbaterilor şi votului asupra Raportului Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea sumelor cheltuite de Ministerul Turismului pentru acţiuni de promovare a turismului şi a imaginii României şi proiectului de hotărâre privind acest raport.

Şi-au înregistrat prezenţa, din totalul celor 334 de deputaţi, 282; sunt absenţi 52.

O să fac apel la dumneavoastră, ţinând cont de incidentul de mai devreme, ca dezbaterile să se desfăşoare într-un climat normal şi, în continuare, să avem decenţa pe care o impune o astfel de instituţie, cu atât mai mult cu cât ieri s-a epuizat ordinea de zi. de la ora 10,00 începând, programul aprobat de Biroul permanent prevedea dezbaterea punctelor de pe ordinea de zi, ele fiind epuizate, era firesc să începem cu cea de-a doua şedinţă, de la ora 11,30, ora la care ne aflăm noi în acest moment.

Vă mulţumesc.

Începem dezbaterile din partea grupurilor parlamentare.

Potrivit procedurii aprobate, fiecare grup parlamentar are la dispoziţie maximum zece minute. Am s-o fac, în momentul acesta, de la microfon şi nu cum o făceam în mod obişnuit, fără microfon, să apelez şi să le solicit celor doi secretari să măsoare timpul şi să mi-l comunice.

Proiectul de hotărâre a fost distribuit.

Trecem la dezbaterea proiectului de hotărâre în cadrul dezbaterilor generale.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal sunt intervenţii? Doamna Sulfina Barbu, vă rog.

Doamna Sulfina Barbu:

Doamna preşedintă,

Stimaţi colegi,

Cele mai importante cuvinte, atunci când sunt repetate, îşi pierd sensul. Cuvintele esenţiale, atunci când sunt tocite prin repetare, se golesc de semnificaţie. Adevăr, corectitudine, imparţialitate, obiectivitate, cuvinte esenţiale, care sprijineau tot demersul comisiei parlamentare de anchetă, dar care şi-au pierdut orice valoare. Toate acestea şi-au pierdut sensul.

Lăsând la o parte corectitudinea, pentru răzbunare personală, înlocuind imparţialitatea cu opinia personală şi cu bârfa din spatele uşilor închise, Comisia de investigare a Ministerului Turismului a manipulat cuvinte şi sensuri în funcţie de culoarea politică. De la început până la sfârşit, toată ancheta comisiei a fost o piesă de teatru cu deznodământ cunoscut.

Presupunând că Parlamentul îşi poate permite la infinit să-şi încalce propriile atribuţii şi drepturi, membrii comisiei au folosit Parlamentul drept trambulină pentru o comedie politică.

Ascunşi în Parlament, membrii comisiei au urmărit un singur obiectiv: condamnarea unui ministru PD-L pentru a ajuta candidaţii PSD şi PNL în campania electorală. Nimic mai mult! Ce mai contau adevărul, corectitudinea, imparţialitatea Parlamentului în faţa acestui obiectiv de partid.

Care este adevărul? De foarte multe ori, în istoria recentă a Parlamentului, adevărul nu este cel împins în faţa reflectoarelor, ci adevărul este ascuns în spatele reflectoarelor.

Citesc din discuţia membrilor comisiei: "Ştiţi cum trebuie să acţionăm. Deci, dacă nu reuşim să punem în evidenţă fapte de natură penală, care să o incrimineze, dacă nu reuşim acest lucru, nu am făcut mare brânză." Un alt citat: "Dar eu vreau să-mi explicaţi voi, care aveţi studii juridice, următoarea treabă - cel care răspunde juridic să răspundă şi de achiziţiile publice?" Un alt citat: "Pe mine mă interesează mai puţin chestiunea cu moralitatea. Să citim şi noi documentele, domnule preşedinte, că nu ştim ce naiba să îi întrebăm."

Acesta este singurul adevăr. Membrii Comisiei de investigare a Ministerului Turismului au premeditat punerea sub acuzare a unui ministru PD-L pentru câştigul politic al partidului lor.

O comisie parlamentară mai puţin interesată de morală şi moralitate, ci de suculenţa mediatică a acuzaţiilor penale. O comisie parlamentară care a dat judecata lucidă şi obiectivă pe speculaţia partizană. O comisie parlamentară care refuză analiza profesionistă a datelor concrete, pentru că analiza este plictisitoare şi grav dăunătoare intelectului politic. O comisie fără minime cunoştinţe juridice, dar care se transformă într-un complet de judecători.

Toată comedia pusă la cale de comisia parlamentară duce cu gândul la un singur lucru: la "Almanahe". Stâlcirea politică a sensului şi a logicii.

Iată adevăratul obiectiv despre raportul comisiei parlamentare: un abuz al unor parlamentari angrenaţi într-o luptă politică, dar care afectează, din păcate, imaginea Parlamentului ca instituţie fundamentară a democraţiei în România.

Comisia Udrea este pusă în slujba unui obiectiv electoral foarte clar: atacarea Partidului Democrat Liberal în campanie, pentru interesul unor politicieni, peste Parlament, peste lege, peste regulament, peste orice regulă a jocului politic corect.

Susţin dreptul suveran al Parlamentului de a verifica Guvernul. Contest, însă, vehement maniera în care Parlamentul îşi exercită această atribuţie.

Comisia parlamentare de investigare a Ministerului Turismului s-a erijat în complet de judecată şi a pus verdicte de complet de judecată.

Ministerul Turismului a respectat legea ce s-a supus dreptului Parlamentului de a verifica activitatea unui ministru. Ministrul Udrea s-a prezentat în faţa comisiei, a oferit comisiei parlamentare toate datele solicitate oficial. Un singur lucru nu a făcut Elena Udrea: nu a cedat presiunilor politice, nu a cedat ameninţărilor şi a dovedit totodată atâta voinţă de luptă pe câtă îndârjire aveau judecătorii de la PNL şi PSD să o condamne.

Elena Udrea este vinovată pentru că nu a plecat capul în faţa potopului de atacuri şi pentru că nu s-a retras, speriată de numărul mare al celor care o atacau.

Votul raportului nu mai are nicio valoare reală şi obiectivă. Este un vot politic, dictat de o majoritate politică pe un document făcut în laboratoarele de partid. Un document în care, din păcate, Parlamentul a fost folosit doar pentru parfumul credibilităţii instituţionale. Raportul comisiei este viciat de partizanat şi de dorinţa şi voinţa de a fi folosit ca armă de campanie electorală. Acesta este adevărul obiectiv.

Mi-aş dori să învăţăm noi, parlamentarii, ceva din această experienţă. Să învăţăm să apărăm instituţiile statului, să învăţăm să apărăm prestigiul instituţiilor statului şi să nu le schimonosim, transformându-le în arme în lupta politică în campanii electorale.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PD-L.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnă Sulfina Barbu, aţi epuizat şase minute din totalul celor zece, care sunt alocate Grupului parlamentar al PD-L.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul Nicolae Bănicioiu. vă rog.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

N-am să mă iau nici de doamna pe care mi-a sugerat-o colegul meu, am să urmez întocmai ceea ce mi-a sugerat un alt coleg, din partea dreaptă a sălii, dar vreau să vă spun că am să întrerup şirul odelor dedicate doamnei Udrea şi am să-mi spun părerea şi am să spun şi ceea ce am constat eu, ca membru al comisiei de anchetă. Şi vreau să vă spun că mi-a lăsat un profund gust amar toată această experienţă.

Este pentru prima oară când am văzut că legea nu este aceeaşi pentru toţi; când am văzut că, dacă eşti foarte apropiat de preşedinte sau de vreun şef, poţi să treci şi pe roşu, nu ai nicio problemă; când am văzut că poţi să cheltuieşti oricât fără să dai explicaţii; şi când am văzut că poţi să sfidezi orice instituţie, chiar şi Parlamentul, şi, bineînţeles, de ce nu şi Justiţia.

Vreau să vă spun, stimaţi colegi, că atitudinea doamnei ministru Udrea în faţa comisiei de anchetă poate fi rezumată în trei cuvinte: tupeu, sfidare şi aroganţă.

Nu ştiu ce este mai grav? Faptul că s-a comportat astfel în faţa comisiei de anchetă şi, prin asta, faţă de toţi cei care au drept de vot? Sau că a cheltuit în mod deficitar banii contribuabilului român de la bugetul de stat?

Vreau să vă spun că, deşi doamna ministru Udrea este jurist - şi înţeleg că este şi cadru universitar pe această temă - vreau să vă spun că eu nu cred că nu înţelegea de ce trebuie să vină la comisie sau de ce trebuie să dea explicaţii la comisie. Deci eu sunt convins că doamna Udrea a ştiut şi a înţeles foarte bine acest lucru.

Doamna Udrea nu a venit la comisie pentru că nu a vrut să dea explicaţii. Nu avea ce să ne spună, stimaţi colegi.

Nu avea cum să ne spună pe ce a cheltuit banii. Nu avea cum să ne povestească despre pârtiile domnului Ridzi, colegul de partid al doamnei Udrea, milioanele, zecile de milioane care trebuiau investite în acele pârtii.

Voce din sală:

Doamna!

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Nu, domnul Ridzi este coleg de partid. Doamna Ridzi este o altă colegă, este adevărat.

Nu avea cum să ne spună nici cum doamna Udrea, ca mulţi alţi români, bănuiesc, din România lui 2009, brăzdată de criză, primeşte credite de la bancă de 3 milioane de euro, le rescadenţează, curios, cu banca cu care au contract la serviciu.

Culmea este că nimănui nu i se pare suspect că noi plătim tot din banii de la buget reclama aceleiaşi bănci care-i rescadenţează creditul doamnei Udrea şi, culmea, care este şi acţionar la postul de televiziune unde cumpărăm reclama.

Deci, bănuiesc că aceste lucruri n-ar fi trebuit să ne intereseze, bănuiesc că acestea sunt nişte atacuri politice josnice şi n-aveam dreptul să le ştim.

Ei bine, dacă tot am îndrăznit şi dacă tot le-am aflat, vreau să vă întreb, stimaţi colegi de la Grupul parlamentar democrat-liberal, ne-aţi acuzat de fiecare dată că minţim, de fiecare dată că avem ceva mai multă patimă politică referitor la doamna Udrea sau, în alte cazuri, la doamna Ridzi, şi vreau să vă dau şi un alt argument. Când doamna Udrea a venit în faţa Parlamentului, să ştiţi că noi, la comisia de anchetă, ne-am fi dorit să ne spună acelaşi lucru pe care l-a spus în faţa Parlamentului: Da, unul din contracte a intrat în vigoare pe 1 august. problema a fost că semnarea contractului a fost pe 6 august, stimaţi colegi.

Dacă cuiva nu i se pare nelalocul ei această afirmaţie sau dacă are ceva de cercetat, atunci, cu siguranţă că ar fi trebuit să vină în faţa comisiei de anchetă.

În altă ordine de idei, să ştiţi că, ori de câte ori membrii Comisiei au avut ceva de suspectat, i-au dat de fiecare dată şi doamnei Udrea şi domnilor de la Ministerul Turismului posibilitatea de a veni şi a argumenta.

Niciodată cei de la Ministerul Turismului nu au avut bunăvoinţa de a da explicaţii. Ba din contră! Doamna Udrea, public, a şi spus că interzice subordonaţilor să vină în faţa comisiei de anchetă.

Câţi dintre români îşi pot permite aceste lucruri, stimaţi colegi? Eu cred că foarte puţini.

Vreau să vă mai spun că, dacă tot trebuia să inventăm un minister pentru doamna Udrea, mai bine inventam Ministerul Modei, şi asta pentru că, acolo, cu siguranţă ar fi ştiut şi cât costă geanta Vuitton şi cât costă geanta Hermes, dar să ştiţi că se înşeală foarte mult, ca să nu folosesc alt cuvânt, când ne spune că numărul de turişti a crescut faţă de 2008. Ba din contră, să ştiţi că a scăzut. Şi după foarte multe statistici, a scăzut cu mai mult de 60%. Iar atunci când ne spune public doamna Udrea cum 1 miliard de telespectatori au urmărit spotul TV, vreau să vă spun că, în momentul de faţă, pe celebra noastră planetă, nu sunt decât 1 miliard 300 de televizoare - de aparate. Şi doi la mână, încă un argument, dar ăsta e un secret, vă rog eu să nu i-l spuneţi încă doamnei Udrea, până la urmă tot trebuie să-l afle: să ştiţi că acel post de televiziune nu şi-a publicat încă rating-urile pe 2009 şi nici pe 2008. Deci poate doar intrarea telepatică în contact cu cei 1 miliard de telespectatori ne-ar fi făcut să-i numărăm, în rest, n-aveam alte variante.

n-aş vrea să vă mai dau foarte multe argumente, foarte multe detalii despre contractele cu dedicaţie, despre nerespectarea procedurilor de achiziţie, despre clientelismul politic, despre favorizarea - aţi ghicit, evident, numai Consiliile locale PD-L şi Consiliile judeţene PD-L aveau prioritate şi aveau proiecte. Restul românilor, care nu fac parte din administraţia PD-L, nu ştiu să facă proiecte, ne spune doamna Udrea. Greşit!

Vreau să vă spun că eu unul m-am cam săturat de aceste poveşti cu susţinerea politică marca PD-L şi de nepotismele astea mai mult sau mai puţin voalate, care scot în evidenţă oameni care n-au nici mapă profesională, by the way, dar n-au nici pregătire foarte bună, dar în schimb ocupă posturi foarte importante.

Poate că, de fapt, stimaţi colegi, asta este şi marea problemă a clasei politice. Poate că nu vrem niciodată să scoatem în faţă oameni care au foarte mult de oferit, fără să aibă un spate foarte puternic. Spun asta pentru că, în 2004, colegii noştri din partea dreaptă a sălii, spuneau că vor să reformeze clasa politică şi ni i-au dat pe Ridzi, ni i-au dat pe Udrea, urmează Plăcintă şi tot aşa.

Dacă asta este reforma clasei politice, scuzaţi-mă, dar n-am făcut nimic!

Un singur cuvânt, ca să nu depăşesc cele zece minute, pentru că ştiu că doamna preşedinte mă va opri, sunt sigur de asta, vreau doar să vă mai spun că am ascultat discursul lung al doamnei Udrea din Parlament, nu a dat explicaţii, ci doar a oferit show, aşa cum este învăţată să facă, vreau doar să vă spun că am auzit şi eu, cu mare surprindere, de Oscar-ul pe care l-a luat - ba nu, trei Oscar-uri înţeleg - multe, multe alte premii; laude am văzut de la colegii de partid.

Propun în încheiere să vorbim cu instituţiile abilitate, să-i conferim şi titlul de academician doctor inginer, cum era şi o altă Elenă; cred că asta ar mulţumi-o foarte mult.

Vă mulţumesc şi sper să acordaţi un vot favorabil acestui raport. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD+PC şi PNL.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Nicolae Bănicioiu, aţi epuizat nouă minute din zece ale Grupului parlamentar al PSD+PC.

Dau cuvântul reprezentantului Partidului Naţional Liberal, domnul Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doamnă ministru,

Aş începe prin a vă spune că asistăm la o premieră în politica românească. Şi anume, în primele şase luni de guvernare, trei miniştri au fost cercetaţi prin comisii de anchetă, din care doi au trezit suspiciuni serioase, suspiciuni grave asupra modului în care au gestionat banul public.

Vă aduc aminte că, în cazul ministrului tineretului, comisia de anchetă a stabilit o serie de concluzii care au fost validate ulterior de un raport al Curţii de Conturi, ceea ce a demonstrat că deputaţii care au lucrat în acea comisie au fost şi competenţi, au fost şi corecţi şi obiectivi şi au făcut propuneri în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Aş mai spune, cu această ocazie, că o parte din deputaţii din Comisia de anchetă care a verificat activitatea ministrului tineretului s-au regăsit şi în Comisia de anchetă care a verificat activitatea Ministerul Turismului. Şi cred, de aceea, că aceşti colegi ai noştri au căpătat şi experienţă, şi îndemânare în a privi modul în care un ministru derulează fonduri publice.

După cum aţi văzut şi dumneavoastră, raportul referitor la ministrul turismului are o serie de concluzii care nasc suspiciuni grave asupra modului de gestionare a banului public. Deputaţii, colegii noştri, au constatat şi ne propun prin raport, printre altele, utilizarea tuturor pârghiilor legale, pe care le avem la dispoziţie, pentru verificarea suspiciunilor din raport.

De aceea, cred că este normală propunerea de începere a urmăririi penale pe care o fac colegii noştri în raport, printre alte propuneri. Sigur, trebuie să respectăm procedura parlamentară, ca o asemenea propunere să fie înaintată Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi Comisia juridică, care are competenţă în acest caz, să vină în faţa plenului Camerei Deputaţilor cu o propunere de începere a urmăririi penale, pentru că nu poate fi alta, cel puţin asta credem noi. Dar, în afară de acest lucru, cred că mai este important să subliniem şi alte aspecte.

Din motive greu de înţeles, doamna ministru Udrea - şi apărătorii PD-L - aţi văzut cu toţii câte tensiuni a impus în cadrul comisiei, ce limbaj arogant şi manipulator a folosit, chiar uneori am rămas surprinşi cu toţii, inclusiv instrumente de înregistrare ilegală au fost utilizate ca să arunce în derizoriu Comisia de anchetă.

Din păcate, doamnă ministru, aţi vrut să vă comportaţi ca Traian Băsescu, dar nu v-a ieşit. În relaţia cu Parlamentul, cu societatea nu este nevoie să sfidaţi găsirea adevărului. Dimpotrivă! Dacă aţi ţine cont de părerea electoratului, ar trebui să faceţi tot ce depinde de dumneavoastră ca să se afle adevărul.

După cum aţi văzut, de asemenea, doamna ministru a refuzat să discute cu Comisia de anchetă. Normal ar fi fost ca dumneaei să răspundă întrebărilor comisiei, mai ales că sunt temeiuri justificate care planează asupra activităţii doamnei ministru şi în trecut.

Să vă aduc aminte de relaţia nepotrivită, că nu ştiu cum s-o folosesc altfel, cu RAPPS-ul? Nici până în ziua de astăzi nu a returnat banii pe care trebuia să-i returneze ca urmare a contractului ilegal pe care l-a încheiat cu RAPPS-ul.

Colegii noştri consilieri generali, pe vremea doamnei ministru, când era consilier general la Capitală, ne-au spus că preocuparea de bază a doamnei Udrea, la vremea respectivă, era aceea de a prelungi contractul DALLI. Aşa o fi? Sunt suspiciuni, doamnă, chiar dacă vă place sau nu vă place, asupra cărora puteaţi să faceţi în comisie referiri şi puteaţi să le împrăştiaţi, dacă aveaţi bunăvoinţă. Dar nu aţi avut-o şi, în situaţia aceasta, suportaţi consecinţele.

Eu cred că doamna ministru a dat dovadă de lipsă de bună-credinţă în relaţia cu Parlamentul şi cu colegii noştri din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Dacă dumneavoastră v-aţi fi comportat normal şi aţi fi mers la comisie şi aţi fi discutat pe fiecare capăt de suspiciune, probabil că foarte multe lucruri s-ar fi clarificat şi astăzi am fi avut mai puţin de dezbătut. Dar aţi refuzat acest lucru şi, în această situaţie, noi suntem obligaţi să aşteptăm răspunsurile de la instituţiile statului şi după aceea, sigur, vom vedea care va fi demersul.

Din păcate, doamnă ministru, aţi cheltuit milioane de euro pe ifose, pe mofturi, atunci când toată Ţara Românească este în criză, când tuturor ni se cere să strângem cureaua, când plătim împrumuturi de la FMI pentru mofturile dumneavoastră şi ale altora ca dumneavoastră.

Şi, peste toate, în loc ca preşedintele să vă suspende din funcţie, aţi fost premiată, cum spunea şi colegul Bănicioiu, şi vi s-a mai atribuit un minister cu mult mai mulţi bani. Ce să mai credem în această situaţie?

Ca atare, stimaţi colegi, Partidul Naţional Liberal, prin grupul său parlamentar, va vota Raportul Comisiei de anchetă, pentru că are şi calitatea de iniţiator, a avut şi membri în Comisia de anchetă şi considerăm că acest raport este şi corect şi obiectiv şi are ca scop desluşirea iţelor încurcate de la banii Ministerului Turismului.

În consecinţă, stimaţi colegi, vă rog să votaţi pentru acest raport.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule Nicolăescu. Aţi epuizat 7 minute din totalul celor 10.

Din partea UDMR, vă rog.

Domnul Lakatos Petru:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Seneca, filosoful din Roma antică, spunea: "errare humanum est sed perseverare diabolicum". Respectiv, "a greşi e omenesc, dar a persevera este diabolic". Din păcate, şi noi câteodată perseverăm în greşeli.

La dezbaterea Raportului Comisiei Ridzi am susţinut de la acest microfon că o mare parte din răspundere revine Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice, care nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art.3 din Hotărârea de Guvern nr.525 din 30.05.2007, care stipulează: "Asigurarea unui cadru legal, coerent şi armonizat al acquis-ului comunitar în domeniul achiziţiilor publice, precum şi modificarea, completarea şi urmărirea modului de punere în aplicare a acestuia sunt încredinţate Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice, care este învestită să adopte măsuri, în condiţiile legii, pentru a preveni, a stopa sau a remedia efectele produse de încălcarea prevederilor legale în domeniu".

Nu s-a luat nici o măsură de remediere şi situaţia, din păcate, s-a repetat şi în cazul Ministerului Turismului care, căutând şi aplicând noi mijloace şi metode de promovare a turismului românesc, a preluat fără modificări vechile norme procedurale interne. Aceste norme nu prevăd reguli clare, adecvate, referitoare la publicitatea anterioară demarării procedurilor de atribuire sau stabilesc termene foarte scurte între data solicitării ofertelor şi data limită pentru deschiderea ofertelor.

Autoritatea Naţională de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice, cu toate că din luna aprilie avea cunoştinţă de unele nereguli constatate de unitatea centrală pentru verificarea achiziţiilor publice la procedurile de achiziţii verificate la acest minister în semestrul I 2009, nu a efectuat nici o procedură de supraveghere la Ministerul Turismului şi abia după apariţia unor semnale în presă a trecut la treabă.

Rolul unei comisii de anchetă este, printre altele, să descopere neajunsurile şi, dacă poate, să ofere soluţii de remediere. Că Autoritatea Naţională de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice nu a sprijinit suficient Ministerul Turismului, în organizarea şi desfăşurarea procedurilor de achiziţii, este evident. Că activitatea ANRMAP, în sensul prevenirii încălcării prevederilor legale în domeniu, este nesatisfăcătoare, se vede şi de la Bruxelles de către specialiştii Comisiei Europene. Citez din minuta întâlnirii de la Bruxelles din data de 29 iulie 2009: " Autorităţile contractante ar trebuie să primească asistenţă şi sprijin în vederea întăririi capacităţii de administrare a procedurilor de achiziţie, împreună cu sprijinul financiar posibil al fondurilor şi sub supravegherea Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice, ori de câte ori este necesar." Continui citatul: "ANRMAP-ul este invitat să emită îndrumări autorităţilor contractante, în vederea evitării dificultăţilor viitoare."

Având în vedere că Autoritatea Naţională de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice a tratat cu indiferenţă observaţiile citate, Bruxelles-ul revine, insistă şi în recentul act încheiat, Directoratul General pentru Piaţa Internă şi Servicii DG markt: "Este gata să ofere asistenţă în vederea organizării unor grupuri de lucru care să stabilească criterii tehnice, criterii de evaluare, draft-uri pentru rapoartele de evaluare; ar trebui create formulare standard, aşa încât autorităţile contractante să nu mai aibă în grijă şi stabilirea criteriilor de evaluare a ofertelor, conceperea contractelor etc."

La capitolul "Concluzii" se prevede: "Autoritatea Naţională de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice va trebui să posteze pe site studii de caz şi alte informaţii concludente care să vină în ajutorul autorităţilor contractante.

Înfiinţarea unor grupuri de lucru care să întocmească formulare standard pentru diferite tipuri de contracte, din diferite domenii, care să stabilească criterii tehnice, criterii de evaluare etc. care să se aplice în mod unitar."

Păcat, că ceea ce se vede de la Bruxelles nu se vede de la Palatul Victoria. de aceea, sugerez primului-ministru, oricare ar fi acela, să analizeze temeinic activitatea Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice şi să opereze schimbările necesare, prevenind astfel alte cazuri care să necesite constituirea de noi comisii de anchetă pe aceeaşi temă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Lakatos, aţi epuizat 6 minute din totalul celor 10.

Îl invit pe domnul Zisopol, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Membrii Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale au hotărât să nu facă parte din nici o comisie de anchetă.

În consecinţă, membrii noştri nu vor participa la vot.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, aveţi 4 minute, doamnă Elena Udrea.

Doamna Elena Gabriela Udrea:

Doamnelor şi domnilor,

Bună ziua!

Constat că deşi campania electorală începe peste trei zile, mulţi dintre dumneavoastră sunteţi deja în campanie electorală, iar cei care au făcut parte din comisie fac această campanie de mai bine de trei luni.

Pentru că dumneavoastră, reprezentanţii PSD şi PNL nu aţi fost în stare să aduceţi în dezbaterea publică teme de interes general, de interes al tuturor cetăţenilor, aţi dat jos Guvernul şi aţi creat tot felul de mascarade, de perdele de fum, una dintre acestea fiind "Comisia Vanghelie".

Aşa cum declaram încă din luna iulie a acestui an, comisia, al cărui raport este supus astăzi votului plenului Camerei Deputaţilor, a avut un singur scop, compromiterea mea, a unui ministru PD-L, aducerea acestei mascarade în preajma perioadei de campanie electorală, în perspectiva alegerilor prezidenţiale. Şi, fiindcă pentru politicieni meschini, cum este domnul Mircea Geoană sau domnul Crin Antonescu, scopul scuză mijloacele, cei doi au ordonat camarilelor lor să-mi fabrice, nu în Justiţie, ci în Parlament dosar penal pentru fapte care nu există, nu au nici o legătură cu realitatea.

Spun încă o dată, pentru a nu ştiu câta oară, că întreaga mea activitate ca ministru a respectat Constituţia, a respectat legile acestei ţări şi nu există nici un gest care să-mi fie imputabil din acest punct de vedere.

Am auzit vorbind înaintea mea reprezentanţii PSD şi PNL şi constat că, măcar la antevorbitorii mei, bunul-simţ nu există.

Cum poţi să fii reprezentantul PNL şi să vorbeşti despre cheltuirea iresponsabilă a banului public pentru mofturi, vorbind despre activităţile de reprezentare a României ca destinaţie turistică, când PNL a cheltuit 10 milioane de euro în 2008 pe campania "Români în Europa", în Spania şi Italia, campanie care nu a avut nici un efect. În urma acestei campanii nu a fost schimbată imaginea României. Ba, dimpotrivă.

De asemenea, tot Guvernul PNL, Guvernul Tăriceanu a cheltuit în 2008 5 milioane de euro pentru prezenţa României la Târgul de la Zaragoza.

Astfel că, nu-mi puteţi reproşa nici într-un caz, domnilor parlamentari, că am reuşit să atrag sponsorizări şi donaţii către Ministerul Turismului şi multe din activităţile acestui minister, sub conducerea mea, s-au făcut cu bani provenind din mediul privat.

Vorbiţi de contractul cu BRD. Acel contract este o sponsorizare. Ministerul Turismului nu plăteşte nici un ban pentru clipul care îi are ca protagonişti pe Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi Gheorghe Hagi, clip care rulează pe Eurosport şi CNN şi care aduce un beneficiu de imagine acestei ţări. Nu numai că nu-mi reproşez nimic, dar afirm că sub conducerea mea, în Guvernul Boc, turismul este cu adevărat reprezentat şi România are cu adevărat succes pe plan internaţional ca destinaţie turistică.

Dacă în timpul PSD, tot ce aţi reuşit să faceţi, stimaţi colegi, a fost să privatizaţi infrastructura de turism, să aduceţi staţiunile balneare într-o stare jalnică, aşa cum se află astăzi, sub conducerea mea, Ministerul Turismului a reuşit să aducă bani de la bugetul de stat pentru a finanţa o listă de investiţii...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna ministru, aţi epuizat timpul...

Doamna Elena Gabriela Udrea:

... făcută de Partidul Naţional Liberal.

În concluzie, şi cu asta o să închid, pe această listă se află şi lucrări PSD, şi lucrări ale autorităţilor publice locale PNL, şi am împărţit banii, aşa cum dumneavoastră, domnule Tăriceanu, aţi lăsat lista la finalul mandatului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna ministru, vă mulţumesc.

Doamna Elena Gabriela Udrea:

În concluzie, sigur că vreau doar să spun că nu sunt în cazul domnului Adrian Năstase. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă opresc microfonul.

Grupul parlamentar al PSD+PC mai are un minut. Dacă doreşte să şi-l folosească? Nu.

Grupul parlamentar al PNL mai are 3 minute. Dacă doreşte să şi le folosească?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Stimaţi colegi,

N-aş fi vrut să le folosesc, dar după ce cuvânt aţi auzit, eu cred că ar trebui să plecăm cu toţii din această sală, s-o lăsăm singură pe doamna ministru, pentru că are impresia că numai dumneaei deţine monopolul adevărului. Că numai dumneaei are dreptate, că numai dumneaei le ştie pe toate.

Iertaţi-mă, doamnă, dar sunteţi pe altă lume. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Grupul parlamentar al minorităţilor mai are 4 minute. Nu mai doreşte să...

scuzaţi-mă, mă uitam la Grupul parlamentar al UDMR. Mai doreşte să le folosească? Nu. Mulţumesc domnului Marton Arpad.

Grupul parlamentar al minorităţilor a făcut deja precizările necesare.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, pe procedură...

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Pe procedură, vreau să anunţ că Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal va vota împotriva acestui raport pentru a nu transforma Parlamentul României într-un organ de cercetare penală şi un acuzator. Deci, noi vom vota împotriva acestui raport.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intrăm în dezbaterea pe articole a acestui proiect de hotărâre, proiect de hotărâre referitoare la Raportul Comisiei de anchetă pentru verificarea sumelor cheltuite de Ministerul Turismului pentru acţiuni de promovare a turismului şi a imaginii României.

Dacă sunt observaţii la titlu? Nu sunt. Adoptat.

La art.1, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.2. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.3. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.4. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.5. Observaţii?

Doamna Aura Vasile, la...? La art.5, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Solicităm ca la art.5, pentru a da posibilitatea doamnei ministru să-şi dovedească nevinovăţia, să facem o modificare de text care să fie identic cu Constituţia României. Şi, spunem aşa, art.155 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, "...să întocmească un raport cu privire la cererea de urmărire penală împotriva doamnei..." şi textul curge.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă supun votului această propunere - vă rog să pregătiţi cartelele de vot - făcută de doamna Aura Vasile pentru modificare.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

124 de voturi pentru, 85 împotrivă, 4 abţineri.

Acum vă supun, dacă nu mai sunt alte amendamente, cu amendamentul doamnei Aura Vasile, integrat în art.5, vă supun la vot proiectul de hotărâre în ansamblul său.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

125 de voturi pentru, 98 de voturi împotrivă. 4 abţineri. Proiectul de hotărâre a fost adoptat.

Vă consult pe următoarea temă. Noi am trecut în ordinea de zi aprobată în cadrul Biroului permanent ora 12,30 ca oră orientativă, de data aceasta, pentru începerea votului final, spunând că vom începe votul final la momentul epuizării dezbaterii pe raportul comisiei.

În momentul de faţă suntem cu 15 minute înainte. Sunteţi de acord să începem sesiunea de vot final? Vă rog frumos să facem acest lucru prin vot.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul

Cu 234 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere, a fost aprobat.

Intrăm în sesiunea de vot final.

Primul proiect, Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul: 236 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

2. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Este lege organică.

Termenul de dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

3. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. Lege organică.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

4. Propunerea legislativă de modificare şi completare a Hotărârii nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune şi a Hotărârii nr.978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune. Este lege organică. Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

S-a încheiat votul.

236 de voturi pentru, 2 împotrivă şi 3 abţineri. Propunerea legislativă a fost respinsă.

5. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane. Este lege organică.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

246 de voturi pentru, nici un vot împotrivă şi nici o abţinere. A trecut.

6. Propunerea legislativă pentru completarea art.5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului. Lege organică.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

249 de voturi pentru, nici un vot împotrivă şi nici o abţinere. A fost adoptată.

7. Propunerea legislativă privind protecţia infrastructurilor critice şi înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Infrastructurilor Critice.

Se supune votului final adoptarea propunerii legislative.

Vă supun votului. Votul este deschis.

S-a încheiat votul.

156 de voturi pentru, 83 împotrivă, 5 abţineri. Era lege organică, prin urmare, a fost respinsă.

8. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Este lege organică.

Se supune la vot adoptarea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

157 de voturi pentru, 86 împotrivă şi 4 abţineri. De asemenea, nu a trecut, pentru că este lege organică.

9. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, a Legii nr.247/2005 privind pensiile magistraţilor, a Legii nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, a Legii nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar. Este lege organică.

Propunerea comisiei de respingere a iniţiativei nu a întrunit numărul necesar de voturi şi, potrivit art.104 din Regulament, se supune la vot adoptarea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

103 voturi pentru, 118 împotrivă, 32 de abţineri. De asemenea, nu a trecut.

10. Propunerea legislativă pentru modificarea lit.b) a art.13 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Este lege organică.

Se supune la vot adoptarea propunerii legislative.

Votul este deschis.

62 voturi pentru, 165 împotrivă, 25 abţineri. Nu a trecut. Era, de asemenea, lege organică.

11. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea art.7 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.

Este lege ordinară.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

248 voturi în favoarea respingerii, 6 împotrivă şi 4 abţineri.

12. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Este lege organică.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 245 voturi pentru, 2 împotrivă şi 5 abţineri. Voturi pentru respingerea propunerii.

13. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti, la 24 aprilie 2009 şi prin Decizia Consiliului Director al Fondului Monetar Internaţional, din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi prin Decizia Consiliului Director al Fondului Monetar Internaţional, din 21 septembrie 2009.

Este lege ordinară.

Suntem prima Cameră sesizată.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

191 voturi pentru, 8 împotrivă şi 57 abţineri.

14. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2009 privind darea în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii a unor suprafeţe totale de teren de 2.534 m², proprietate publică a statului, din administrarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" - Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Zootehnie Baloteşti, în vederea realizării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a obiectivului de investiţie "Fluidizare trafic pe DN 1 km 8+100 - km 17+100 şi Centura rutieră în zona de nord a municipiului Bucureşti - obiect 5B - Extindere la 4 benzi a Centurii Rutiere a municipiului Bucureşti pe sectorul cuprins între km 2+400 şi intersecţia cu DN 2."

Este lege ordinară. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

179 voturi pentru, 68 împotrivă şi 7 abţineri. A trecut.

O să vă rog ca explicarea votului să o facem la sfârşitul şedinţei. Dacă sunteţi de acord. Se poate face explicarea votului, dar vă propun, dacă sunteţi de acord, putem s-o facem după fiecare vot.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din bancă):

Mâine, la declaraţii politice!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă supun la vot. Facem explicarea după fiecare vot sau la sfârşitul şedinţei?

Cine este pentru explicarea la sfârşitul şedinţei? Votul este deschis.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Grupul parlamentar al UDMR. 14 voturi pentru.

Vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doamna preşedinte,

E adevărat că aparent aparţinem unei majorităţi. Dar avem un comportament consecvent. Şi atrag atenţia acestei majorităţi că oricare din aceste grupuri s-ar putea ca mâine să fie în minoritate şi n-o să-i convină că nu poate să intervină după fiecare lege care se adoptă, ci la sfârşit, când nimeni nu mai este în sală pentru 10 sau 20 de legi cu care nu suntem de acord.

Stimaţi colegi,

Aţi votat greşit. Aţi încălcat o cutumă şi chiar o prevedere regulamentară.

Doamna preşedinte, n-ar fi trebuit să supuneţi votului această propunere a dumneavoastră, care este complet şi fundamental nedemocratică.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc pentru aceste precizări.

Vreau să fac o singură precizare cu caracter regulamentar: nu există nicio prevedere regulamentară în acest sens. Există poate un obicei, dar majoritatea, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, decide.

Trecem la 15, Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule.

Lege ordinară.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

(Domnii deputaţi întreabă ce se votează, respingerea sau adoptarea.)

Asta este singura prevedere. Nu mi se precizează că este raport de respingere aici. Eu nu am în sinteza făcută.

Vă rog, doamna Aura Vasile. Vă rog să faceţi precizările. Şi cer şi eu secretariatului tehnic să facă aceste precizări.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

O să stăm un minut până când secretariatul tehnic vă face precizarea pentru că pe dezbaterea generală, din câte îmi aduc aminte, a fost raport de respingere. Din câte îmi aduc eu aminte.

Deci, vă rog să verificaţi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Marton Arpad, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Merită să fie verificat, pentru că, pentru cei care n-au fost atenţi, este o lege privind respingerea ordonanţei, deci ordonanţa fiind respinsă la Senat, a devenit o lege de respingere a ordonanţei, iar prin faptul că noi votăm adoptarea acestei legi de respingere a ordonanţei, am respinge ordonanţa. Deci, să fie clar.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da. Este o propunere făcută de domnul Márton Árpád, până se verifică, să mergem cu punctele următoare şi în momentul în care avem răspunsul, să continuăm. Dacă sunteţi de acord.

Aveţi răspunsul? Îmi dă informaţia secretariatul tehnic că este raport de adoptare. Da, e proiect de respingere. Scrie în titlu.

Deci, proiectul de lege, am confirmarea şi a doamnei Aura Vasile, dar şi a secretariatului tehnic, raportul prevede ca proiectul de lege să fie adoptat în formula adoptată de Senat.

Este proiect de lege privind respingerea ordonanţei de urgenţă a Guvernului.

Vă supun la vot. Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

180 voturi pentru, 54 împotrivă şi 14 abţineri.

16. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.98/2009 pentru ratificarea Acordului de împrumut (Primul împrumut pentru politici de dezvoltare) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 1 septembrie 2009.

Este lege ordinară. Suntem prima Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

185 voturi pentru, 5 împotrivă şi 55 abţineri.

17. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.65/2009 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare.

Este lege ordinară.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 252 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri.

18. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.67/2009 pentru aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de petrol pentru turboreactoare, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi pentru stabilirea regimului taxei pe valoarea adăugată şi al accizelor pentru unele cantităţi de combustibili.

Este lege ordinară.

V-o supun la vot.

S-a încheiat votul.

Cu 250 voturi pentru, proiectul a fost aprobat, au fost şi 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

19. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2007 privind adoptarea unor măsuri referitoare la alegerile pentru Parlamentul European din anul 2007.

Este lege organică. V-o supun la vot.

S-a încheiat votul.

256 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 2 abţineri.

20. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.84/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, pentru modificarea art.IV alin.(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.1/2007 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European şi pentru completarea art.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.15/2007 privind unele măsuri referitoare la alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2007.

Lege organică. Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

S-a încheiat votul.

253 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 3 abţineri.

21. Propunerea legislativă pentru completarea Articolului 170 din Legea învăţământului nr.84/1995.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile constituţionale şi ale celor din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

22. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr.84/1995.

Este legea organică. Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată în conformitate cu prevederile constituţionale şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

23. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

24. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Comisia propunea respingerea.

Termenul de dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile constituţionale şi cele regulamentare.

25. Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

26. Propunerea legislativă privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea instanţelor pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Este lege organică. Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă supun la vot. Votul este deschis.

209 voturi pentru, 49 împotrivă şi 5 abţineri.

27. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.316/2007 privind aprobarea aderării Consiliului Legislativ la Asociaţia Consiliilor de Stat şi a Jurisdicţiilor Administrative Supreme din Uniunea Europeană.

Este lege ordinară. Votul este deschis.

S-a încheiat votul.

209 voturi pentru, 44 împotrivă şi 6 abţineri.

28. Proiectul de Lege privind regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război.

Este lege organică.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

254 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 3 abţineri.

29. Propunerea legislativă privind modificarea lit.e) alin.(1) al art.276 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.

Lege organică.

Vă rog să votaţi.

254 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

30. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.

Este lege organică. Comisiile propun respingerea proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

258 voturi pentru, un vot împotrivă şi 4 abţineri.

31. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Este lege organică. Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

253 voturi pentru, niciun vot împotrivă şi 5 abţineri.

32. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul.

256 voturi pentru, un vot împotrivă şi 2 abţineri. Raportul comisiei a fost adoptat.

34. Propunerea legislativă pentru modificarea art.239 din Codul penal.

Este lege organică.

Comisia propune respingerea propunerii.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

253 voturi în favoarea raportului, 3 voturi împotrivă şi o abţinere.

Am sărit.

33. Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.114/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului.

Comisia, de asemenea, propune respingerea.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

249 voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi 3 abţineri. Voturi în favoarea raportului comisiei.

35. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2009 privind stabilirea unor măsuri temporare în domeniul gazelor naturale.

Este lege ordinară. Vă rog să votaţi.

209 voturi pentru, 51 împotrivă şi 4 abţineri.

36. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.47/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.135/2007 privind alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare pentru continuarea şi finalizarea măsurilor ex-ISPA.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

261 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

37. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului Suplimentar referitor la aderarea Guvernului României la Memorandumul Multilateral de Înţelegere privind Programul Comun NATO E-3A, semnat la Bruxelles la 6 decembrie 1978, completat la 10 decembrie 1990, amendat la 13 august 1997, şi a Acordului Suplimentar referitor la aderarea Guvernului României la Memorandumul de Înţelegere pentru operaţii şi sprijin al Forţei Aeropurtate a NATO de Avertizare Timpurie şi Control, semnat la 26 septembrie 1984 şi revizuit la 27 martie 2003, semnate la Bucureşti la 19 martie 2009.

Este lege ordinară. Suntem prima Cameră sesizată.

Vă rog să votaţi. Votul este deschis.

S-a încheiat votul.

260 voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

38. Raportul Comisiei pentru buget, referitor la Legea pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, reexaminată, la cererea Preşedintelui României.

Este legea organică. Se supune la vot respingerea cererii de reexaminare şi adoptarea legii.

153 voturi pentru, 81 împotrivă, 5 abţineri. Nu a întrunit numărul necesar de voturi.

39. Propunerea legislativă pentru modificarea art.19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului.

Este lege organică.

Vă rog să votaţi. Comisiile propun respingerea propunerii legislative.

257 voturi în favoarea raportului comisiilor, niciun vot împotrivă şi o abţinere.

40. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr.118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Este lege ordinară. Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea propunerii legislative. Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 226 voturi pentru propunerea comisiei, 11 voturi împotrivă şi 23 de abţineri.

41. Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.

Comisia propune respingerea proiectului de lege.

231 voturi în favoarea raportului comisiei, 9 voturi împotrivă şi 19 abţineri.

42. Propunerea legislativă privind înlocuirea tichetelor de masă cu contravaloarea lor, prin virament pe carduri de masă.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

234 voturi pentru, 6 voturi împotrivă şi 4 abţineri. În favoarea raportului comisiei.

Domnul Márton Árpád, vă rog. Pe procedură.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

La pct.38, avem un raport al Comisiei pentru buget în legătură cu o solicitare a Preşedintelui României de a reexamina un proiect de lege. Noi n-am adoptat propunerea de respingere a reexaminării acestui proiect de lege, dar nu ni s-a spus ce se întâmplă cu acest proiect de lege, pentru că nu s-a adoptat propunerea de respingere a reexaminării.

Ca atare, eu cred că cel puţin ar trebui să se reîntoarcă la comisie, să se ocupe cu reexaminarea sau să se supună votului, aşa cum scrie în continuare, şi adoptarea legii.

Nu ştiu exact, că nu am primit o interpretare. Sau să fie trimisă la Comisia juridică sau la Comisia pentru regulament pentru interpretarea acestei situaţii, pentru că încă o dată vă spun, suntem în situaţia în care am respins, adică n-am adoptat propunerea de respingere a reexaminării legii, dar nu ne-am pronunţat în niciun fel legat de legea în sine.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am în faţă un punct de vedere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, în care se precizează că, dacă raportul de respingere a cererii de reexaminare formulate de preşedintele României nu întruneşte numărul de voturi necesare adoptării propunerii prezentate în raport, raportul se restituie comisiei pentru întocmirea unui nou raport.

Este punctul de vedere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Eu vroiam să şi fac precizările la sfârşitul sesiunii.

Vă mulţumesc, domnule Marton Arpad.

Punctul 43. Acum intrăm în votul Proiectului de Hotărâre privind cererea de urmărire penală a doamnei deputat Monica Iacob-Ridzi, fost ministru.

Aşa cum ştiţi, acest proiect de hotărâre a fost dezbătut.

Pe procedură, doamna Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Îmi aduc aminte că în şedinţele Biroului permanent s-a spus că votăm raportul doamnei ministru Udrea, votăm proiectele de lege, iar la sfârşit votăm raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi pentru doamna Ridzi, cu bile, doamna preşedinte.

Socotind că raportul doamnei Udrea se votează cu vot deschis, deci cu cartelă, solicităm să respectăm decizia Biroului permanent, să votăm întâi acest raport şi pe urmă să trecem la votul cu bile.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile, s-a votat raportul Comisiei Udrea şi a trecut. Nu-i nicio problemă. (Râsete.)

Doamna Aurelia Vasile:

Îmi cer scuze şi-mi pare bine că Partidul Democrat Liberal aplaudă această gafă a mea, dar în acelaşi timp sunteţi de acord cu raportul Comisiei de anchetă pentru Ministerul Turismului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, doamna Aura Vasile.

Domnul Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna preşedinte,

Poate că dumneavoastră aveaţi de gând să spuneţi şi eu n-am mai avut răbdare, dar vreau să vă propun ca raportul pentru începerea urmăririi penale a doamnei deputat Monica Iacob-Ridzi, care se face regulamentar cu vot cu bile, să mergem concomitent şi cu votarea vicepreşedintelui Camerei Deputaţilor, a domnului Ludovic Orban. Deci, să mergem odată, ca să câştigăm timp, că se face tot prin vot secret cu bile.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu avem cum, procedural. Acestea se fac succesiv, chiar dacă este tot vot cu bile.

Domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Procedură, doamna preşedinte.

Pe domnul Nicolăescu îl anunţ că nu avem cum să votăm cu bile pentru două persoane, că avem un număr limitat de bile, doar dacă le colorăm invers, ca să le găsim într-o altă formă. Îmi pare rău, nu e cu buletine, e cu bile. Deci, vă aduc aminte că am mai avut disputa asta, cu secretarul Biroului permanent, pe care l-am votat de vreo trei ori tot cu bile.

Pe de altă parte, vreau să vă anunţ, stimaţi colegi, că Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal nu participă la vot, având în vedere că există foarte clar o aprobare, la care am votat şi noi pentru, privind ridicarea imunităţii doamnei Monica Ridzi şi mi se pare un nonsens să ridicăm de două ori imunitatea unui fost ministru.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile, vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

Nu ştiu de unde ştie domnul deputat Toader că nu sunt bile suficiente la secretariatul tehnic, pentru că mi-aduc minte că atunci când s-a discutat problema domnului Adrian Năstase şi a domnului Miron, aici, pe acest pupitru sau în spatele meu, erau patru urne şi am avut câte două punguţe cu bile, două cu bile albe şi două cu bile negre.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnul Mihai Voicu.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Am o scurtă replică pentru domnul Mircea Toader şi cred că şi domnul Marton Arpad vrea să spună acelaşi lucru: domnule Toader, imunitatea parlamentarilor nu mai există, deci nu se poate ridica.

Există un singur tip de imunitate, care sper să nu ajungă să fie ridicat niciodată, acela al declaraţiilor şi voturilor din Parlament, în rest, votăm cererea de începere a urmăririi penale şi nu ridicarea imunităţii. Dacă este pentru cauze diferite, putem vota şi de mai multe ori, nu numai de două ori, ci chiar şi de mai multe. Imunitatea nu se mai ridică.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Marton Arpad, după care era domnul Duvăz.

Dacă-mi permiteţi, domnule Marton Arpad, doar o singură afirmaţie vreau să fac: sunt două chestiuni total diferite. Una este de începere a urmăririi penale, alta este de votare a unui coleg în Biroul permanent. Şi cred că ar fi corect să o facem succesiv.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Aveţi dreptate, doamna preşedinte.

Trebuie făcute succesiv cele două voturi.

Încă două precizări: mai există un vot când ni se solicită percheziţii şi alte asemenea, în cazul deputaţilor, atunci, într-adevăr, se poate supune votului. Şi al treilea element foarte important, creionat parţial de antevorbitori, este că noi atunci când avem o cerere de urmărire penală, ne referim la anumite articole din Codul penal.

Şi dacă intervin şi alte probleme, de altă natură, deci alte prevederi din alte articole, pentru fiecare asemenea faptă trebuie să avem o hotărâre a Camerei Deputaţilor.

Deci, este justificat atunci când cererea prevede şi alte elemente, să votăm încă o dată.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Doamna Aura Vasile. Era domnul Duvăz, dar...

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

Cred că este rea intenţie şi se încearcă din nou o strategie a Partidului Democrat Liberal, dar cred eu că ar fi trebuit şi pe solicitarea preşedintelui României privind votul pentru Parlamentul unicameral să fie tot succesiv şi nu odată cu data de 22, atunci când are loc prima oară alegerea preşedintelui României.

Deci, vă rog, să procedăm aşa cum am procedat şi altă dată, pentru a nu lăsa interpretări că sunteţi pregătiţi, ştiu eu, de ce scenariu, că de altfel suntem obişnuiţi ca acest partid să aibă tot timpul pregătite diverse piese pe care să le joace în faţa noastră şi a opiniei publice.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Eu vă rog, doamna Aura Vasile, cel puţin pe mine să nu mă suspectaţi de niciun fel de scenariu. Pur şi simplu încercam să vă propun o chestiune care, în mod procedural, ar fi succesivă, şi în al doilea rând, să nu suprapunem două lucruri care chiar sunt total diferite.

Eu îmi doresc să-l primim cu braţele deschise pe domnul Orban în Biroul permanent.

Vă rog.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Să ştiţi că am încercat să găsesc o justificare regulamentară pentru una sau alta dintre variante. S-a făcut o propunere pe care ar trebui s-o supuneţi la vot, aceea de a vota cu două perechi de urne şi două perechi de săculeţi de bile cele două chestiuni care sunt pe ordinea de zi.

Plenul poate decide dacă votăm împreună sau dacă votăm separat; precedente există şi pentru una şi pentru alta din variante. De aceea, haideţi să lăsăm la latitudinea plenului să decidă dacă votăm împreună sau separat

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Sever Voinescu-Cotoi

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Doamna preşedinte,

Eu înţeleg teama noii majorităţi că s-ar putea să nu poată să ţină oamenii în sală pentru două rânduri de voturi succesive, dar totuşi ceea ce contează este Regulamentul şi, poate mai presus de Regulament, o logică. Ideea că votăm, în acelaşi timp, două chestiuni atât de diferite, atât de diferite, mie mi se pare că nu se poate susţine sub nicio formă.

În ceea ce priveşte chestiunea legată de vot, eu cred că nu aveţi cum să supuneţi la vot, pentru că, dacă nu mă înşel, pe ordinea de zi sunt puncte diferite: avem pe ordinea de zi un punct, care se referă la votarea acestei cereri legate de doamna deputat Monica Ridzi, şi un alt punct pe ordinea de zi, care se referă la acoperirea postului de vicepreşedinte.

Iar în ceea ce priveşte chestiunea legată de începerea urmăririi penale, vreau să vă spun că lucrurile nu stau chiar aşa, pentru că, dacă ar sta aşa, atunci noua majoritate ar putea lua Codul penal, partea specială, unde sunt vreo sută şi ceva de infracţiuni şi în fiecare zi să facă câte un raport în legătură cu câte un ministru şi de fiecare dată, pentru o sută şi ceva de infracţiuni, să avem o sută şi ceva de voturi, că oricum trece.

Mai suntem într-o altă situaţie: gândiţi-vă că este posibil ca Parchetul să extindă urmărirea penală şi pentru alte fapte, în momentul în care cercetează o faptă pentru care noi am aprobat deja urmărirea penală. Ei bine, Parchetul trebuie să vină, dacă în cercetare găseşte o altă învinuire, trebuie să mai vină o dată? Nu ştiu, nu mi se pare logic.

Deci, sugestia mea, doamna preşedinte, este să avem, aşa cum scrie în ordinea de zi, voturi diferite pentru chestiuni diferite. Şi dacă majoritatea vrea să stea în sală să-şi susţină propunerile, foarte bine. Dacă nu, nu.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Marton Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Domnul Sever Voinescu m-a provocat să vin aici, punând o întrebare la care a răspuns Curtea Constituţională cu da.

Dacă Parchetul doreşte să extindă şi la alte prevederi din Codul penal, atunci Procurorul general ne va sesiza. Şi încă o dată: Camera trebuie să ceară pe acele puncte cererea de urmărire penală, pentru că Parchetul nu are dreptul să facă extindere, ci să se ocupe numai cu acele puncte cu care a fost sesizat de Cameră.

Aceasta este interpretarea corectă. Deci, extinderea este imposibilă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Aş vrea să-i dau o replică domnului Arpad, să-i spun că noi am aprobat în Parlament o cercetare pentru anumite articole şi Procurorul ne-a prezentat cu totul altceva.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Oricum, vă pot spune că avem o procedură diferită pe alegerea Biroului permanent, care la rândul ei trebuie parcursă, ca să fim în regulă.

Vă rog, domnule deputat, şi scuze.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Da, vroiam să afirm cu toată tăria de la acest microfon că am apreciat intervenţia domnului coleg Sever Voinescu, care ne-a explicat de principiu de ce două voturi nu pot fi exercitate deodată.

Domnule Sever Voinescu, vă apreciez intervenţia şi sper ca de astăzi înainte, chiar dacă nu ştiu cât la sută din populaţia României se pronunţă pe o chestiune, să susţineţi de principiu chiar şi în cazul referendumului propus de Traian Băsescu pe anumite teme, că nu putem să votăm deodată şi pentru preşedintele României, şi o problemă, aşa-zis, de interes naţional, pe care ne-o propune preşedintele României de această dată.

Acurateţea dumneavoastră intelectuală am apreciat-o şi aş fi mândru să vă menţineţi consecvenţa.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog, pe aceste dezbateri procedurale, între timp am reuşit să am un acord al liderilor, pentru că procedura să meargă aşa cum ea a fost aprobată de Biroul permanent, succesiv, şi v-aş propune să intrăm practic în vot.

Vă rog din suflet, domnule Sever Voinescu, nu vă mai dau cuvântul.

Înainte de a începe votarea, potrivit art.123 din Regulament, trebuie să constituim o comisie de numărare şi validare a voturilor, alcătuită din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar, asistată de cei doi secretari de şedinţă.

Grupul parlamentar al PD-L, propunere pentru Comisia de numărare a voturilor? Domnule Toader, Comisia de numărare a voturilor. Domnul Marius Rogin.

Doamna Aura Vasile? Doina Burcău.

Domnul Nicolăescu? Domnul Gigel Ştirbu.

UDMR? Domnule Marton Arpad, Comisia de numărare a voturilor? Beres Ştefan.

Şi din partea minorităţilor naţionale? Domnul Mihai Radan.

Perfect.

Vă supun la vot această comisie, vot deschis.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

S-a aprobat în unanimitate Comisia de numărare şi validare a voturilor.

În ceea ce priveşte votul secret cu bile, vă reamintesc că, potrivit art.126 din Regulament, bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot pentru cererea de urmărire penală; bila neagră introdusă în urna albă şi bila albă introdusă în urna neagră înseamnă vot contra cererii de urmărire penală; ambele bile introduse în aceeaşi urnă înseamnă vot nul.

Pentru a începe votarea îi rog pe domnii chestori, care sunt de serviciu în această săptămână, să-şi ocupe locul destinat: domnul Motreanu şi domnul Bănicioiu.

Dau cuvântul domnului secretar pentru a striga prezenţa.

Domnul Pardău.

Domnul Dumitru Pardău:

- Adomniţei Cristian Mihai - prezent
- Albu Gheorghe - absent
- Alecu Valeriu - prezent, nu votează
- Almăjanu Marin - prezent
- Amet Aledin - prezent
- Ana Gheorghe - prezent
- Anastase Roberta Alma - prezentă, nu votează
- Andon Sergiu - prezent
- Andronache Gabriel - prezent, nu votează
- Anghel Florin Serghei - prezent, nu votează
- Antal István - prezent
- Antochi Gheorghe - prezent
- Apostolache Mihai Cristian - prezent
- Ardeleanu Sanda-Maria - prezentă, nu votează
- Arion Viorel - prezent, nu votează
- Atanasiu Teodor - prezent
- Avram Marian - prezent, nu votează
- Axenie Carmen - prezentă, nu votează
- Balan Ioan - prezent, nu votează
- Balcan Viorel - prezent
- Banu Mihai - prezent
- Barbu Sulfina - prezent, nu votează
- Barna Maria Eugenia - absent
- Bădălan Eugen - prezent, nu votează
- Bădulescu Adrian - prezent, nu votează
- Bănicioiu Nicolae - prezent
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent, nu votează
- Bejinariu Eugen - prezent
- Berci Vasile - prezent
- Béres Ştefan Vasile - prezent
- Blaga Iosif Veniamin - prezent, nu votează
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - absent
- Bobeş Marin - absent
- Bode Lucian Nicolae - prezent, nu votează
- Boghicevici Claudia - prezentă, nu votează
- Boiangiu Victor - prezent, nu votează
- Boldea Mihail - prezent, nu votează
- Borbély László - prezent
- Bordeianu Dan - absent
- Bostan Emil - prezent
- Bot Octavian - prezent, nu votează
- Botiş Ioan-Nelu - prezent, nu votează
- Boureanu Cristian Alexandru - prezent, nu votează
- Brătianu Matei Radu - prezent
- Brînză William Gabriel - prezent, nu votează
- Buciuta Ştefan - prezent, nu votează
- Bud Nicolae - prezent, nu votează
- Buda Daniel - prezent, nu votează
- Buda Viorel-Vasile - prezent
- Budurescu Daniel-Stamate - prezent
- Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - prezent, nu votează
- Buican Cristian - prezent
- Burcău Doina - prezentă
- Burlacu Cristian-Ion - prezent, nu votează
- Burnei Ion - prezent
- Buta Sorin Gheorghe - prezent, nu votează
- Calimente Mihăiţă - prezent
- Canacheu Costică - prezent, nu votează
- Cantaragiu Bogdan - prezent, nu votează
- Cazan Mircea Vasile - prezent
- Călian Petru - prezent, nu votează
- Călin Ion - prezent
- Cărare Viorel - prezent, nu votează
- Cherecheş Cătălin - prezent
- Chircu Doiniţa-Mariana - absentă, nu votează
- Chirilă Constantin - prezent, nu votează
- Chiriţă Dumitru - prezent
- Chisăliţă Ioan-Narcis - absent
- Chiţoiu Daniel - prezent
- Chiuariu Tudor-Alexandru - absent
- Cindrea Ioan - prezent
- Ciobanu Gheorghe - prezent, nu votează
- Ciocan Gheorghe - prezent, nu votează
- Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent, nu votează
- Ciucă Liviu-Bogdan - prezent
- Ciuhodaru Tudor - prezent
- Coclici Radu-Eugeniu - prezent
- Coroamă Gheorghe - prezent, nu votează
- Covaci Dorel - absent
- Cristea Victor - prezent
- Cristian Horia - prezent
- Croitoru Cătălin - prezent, nu votează
- Damian Ioan - absent
- Dascălu Constantin - prezent, nu votează
- Derzsi Ákos - prezent
- Dobre Ciprian Minodor - absent
- Covaci Dorel - prezent
- Dobre Cristina-Elena - prezentă, nu votează
- Dobre Victor-Paul - prezent
- Dolineaschi Andrei - absent
- Donţu Mihai-Aurel - prezent
- Dragomir Gheorghe - prezent
- Drăghici Mircea-Gheorghe - prezent
- Drăghici Sonia-Maria - prezentă
- Drăgulescu Iosif Ştefan - prezent, nu votează
- Dugulescu Marius Cristinel - prezent, nu votează
- Dumitrache Ileana Cristina - absentă
- Dumitrescu Cristian-Sorin - absent
- Dumitrescu Liana - absentă
- Dumitrică George Ionuţ - prezent
- Dumitru Georgică - prezent, nu votează
- Dumitru Ion - prezent
- Duşa Mircea - prezent
- Edler András György - absent
- Erdei-Dolóczki István - prezent
- Farago Petru - prezent
- Farkas Anna-Lili - prezentă
- Fenechiu Relu - absent
- Firczak Gheorghe - absent
- Florea Damian - prezent
- Florescu Adrian - prezent, nu votează
- Frunzulică Doru-Claudian - prezent
- Fuia Stelian - prezent, nu votează
- Gabor Gheorghe - prezent
- Ganţ Ovidiu Victor - absent
- Gavrilescu Graţiela Leocadia - prezentă
- Geantă Florian Daniel - prezent, nu votează
- Georgescu Filip - prezent
- Gerea Andrei Dominic - prezent
- Gheorghe Tinel - prezent, nu votează
- Gherasim Vasile - prezent, nu votează
- Ghiţă Cornel - prezent, nu votează
- Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent, nu votează
- Ghiveciu Marian - absent
- Giurgiu Mircia - prezent, nu votează
- Gliga Vasile Ghiorghe - prezent
- Göndör Marius-Sorin - prezent, nu votează
- Gorghiu Alina-Ştefania - prezentă
- Gospodaru Gabriel-Dan - prezent, nu votează
- Grama Horia - prezent
- Grosaru Mircea - prezent
- Gurzău Adrian - prezent, nu votează
- Gust-Băloşin Florentin - prezent
- Hogea Gheorghe - prezent, nu votează
- Holban Titi - prezent
- Holdiş Ioan - prezent, nu votează
- Horj Pavel - prezent
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Iacob-Ridzi Monica Maria - prezentă, nu votează
- Iacob-Strugaru Stelică - prezent, nu votează
- Ialomiţianu Gheorghe - prezent, nu votează
- Iancu Iulian - prezent
- Ibram Iusein - absent
- Iftime Dragoş-Adrian - prezent, nu votează
- Ignat Miron - prezent
- Ionescu George - prezent, nu votează
- Iordache Florin - absent
- Iordache Luminiţa - prezentă
- Iorguş Zanfir - prezent, nu votează
- Irimescu Mircea - prezent
- Itu Cornel - prezent
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Jolţa Nicolae - absent
- Kelemen Atilla Béla-Ladislau - prezent
- Kelemen Hunor - absent
- Kerekes Károly - prezent
- Korodi Attila - prezent
- Kötö Iosif - absent
- Lakatos Petru - prezent
- Leşe Doru Braşoan - prezent, nu votează
- Liga Dănuţ - prezent, nu votează
- Longher Ghervazen - prezent
- Lubanovici Mircea - prezent, nu votează
- Luca Ciprian-Florin - prezent
- Lup Mircea Silvestru - absent
- Lupu Mihai - prezent
- Macaleţi Costică - prezent
- Manda Iulian Claudiu - prezent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marian Dan Mihai - prezent, nu votează
- Marin Mircea - prezent, nu votează
- Marinescu Antonella - absentă
- Martin Eduard-Stelian - absent
- Marton Arpad-Francisc - prezent
- Máte András-Levente - prezent
- Mazilu Constantin - prezent
- Merka Adrian-Miroslav - absent
- Militaru Constantin Severus - prezent, nu votează
- Mircovici Nicolae - prezent
- Mitrea Manuela - prezentă
- Mocanu Adrian - prezent
- Mocanu Vasile - prezent
- Mocioalcă Ion - absent
- Moldovan Carmen Ileana - prezentă
- Moldovan Emil Radu - prezent
- Morega Dan Ilie - prezent
- Motreanu Dan-Ştefan - prezent
- Movilă Petru - prezent, nu votează
- Munteanu Ioan - prezent
- Mustea-Şerban Răzvan - prezent, nu votează
- Nassar Rodica - prezentă
- Năstase Adrian - prezent
- Neacşu Marian - prezent
- Nechifor Cătălin-Ioan - absent
- Neculai Marius - prezent, nu votează
- Negoiţă Robert Sorin - prezent
- Negruţ Clement - prezent, nu votează
- Nica Dan - prezent
- Nica Nicolae-Ciprian - absent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolicea Eugen - absent
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - prezent
- Niculescu-Mizil ŞtefănescuTohmeOana - prezentă
- Nistor Laurenţiu - absent
- Niţă Constantin - absent
- Niţu Adrian Henorel - prezent, nu votează
- Nosa Iuliu - prezent
- Novac Cornelia Brînduşa - prezent, nu votează
- Oajdea Vasile Daniel - prezent, nu votează
- Olar Corneliu - prezent, nu votează
- Olosz Gergely - prezent
- Oltean Ioan - prezent, nu votează
- Oprea Gabriel - prezent
- Oprişcan Mihai Doru - prezent, nu votează
- Orban Ludovic - prezent
- Pál Árpád - prezent
- Palaşcă Viorel - prezent
- Palăr Ionel - prezent
- Paleologu Theodor - absent
- Pálfi Mozes Zoltan - prezent
- Pambuccian Varujan - absent
- Pandele Sorin Andi - prezent, nu votează
- Panţîru Tudor - prezent
- Pardău Dumitru - prezent
- Păduraru Nicuşor - prezent, nu votează
- Păsat Dan - prezent, nu votează
- Păun Nicolae - absent
- Pâslaru Florin-Costin - prezent
- Petö Csilla-Mária - prezentă
- Petrescu Cristian - prezent, nu votează
- Petrescu Petre - prezent
- Pieptea Cornel - absent
- Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent, nu votează
- Plăiaşu Gabriel - prezent
- Pocora Cristina-Ancuţa - prezentă
- Ponta Victor-Viorel - absent
- Pop Georgian - prezent
- Pop Virgil - prezent
- Popa Daniela - prezentă
- Popa Florian - absent
- Popa Octavian-Marius - absent
- Popeangă Vasile - prezent
- Popescu Adrian - prezent, nu votează
- Popescu Cosmin Mihai - prezent, nu votează
- Popescu Dan-Mircea - prezent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent
- Popov Duşan - prezent
- Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent, nu votează
- Postolachi Florin - prezent, nu votează
- Potor Călin - prezent, nu votează
- Preda Cezar-Florin - prezent, nu votează
- Prigoană Vasile-Silviu - prezent, nu votează
- Radan Mihai - prezent
- Răţoi Neculai - prezent
- Rebenciuc Neculai - absent
- Resmeriţă Cornel-Cristian - prezent
- Riviş-Tipei Lucian - prezent, nu votează
- Rizea Cristian - absent
- Rogin Marius - prezent, nu votează
- Roman Gheorghe - prezent, nu votează
- Roman Ioan Sorin - prezent
- Roşca Lucreţia - prezentă
- Rusu Valentin - prezent, nu votează
- Sava Andrei-Valentin - prezent, nu votează
- Săftoiu Ana Adriana - absentă
- Săniuţă Marian-Florian - prezent
- Săpunaru Nini - prezent
- Sârbu Marian - absent
- Scutaru Adrian George - absent
- Seremi Ştefan - prezent, nu votează
- Seres Denes - prezent
- Socaciu Victor - prezent
- Solomon Adrian - absent
- Soporan Vasile Filip - prezent
- Spînu Teodor-Marius - prezent, nu votează
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - prezent
- Stan Nicolae - prezent, nu votează
- Stanciu Anghel - prezent
- Stavrositu Maria - prezentă, nu votează
- Steriu Valeriu-Andrei - prezent
- Stoica Mihaela - prezentă, nu votează
- Stragea Sorin Constantin - prezent
- Stroe Ionuţ-Marian - prezent
- Stroe Mihai - prezent, nu votează
- Stroian Toader - prezent, nu votează
- Surdu-Soreanu Raul-Victor - prezent
- Surpăţeanu Mihai - prezent, nu votează
- Surupăceanu Mugurel - absent
- Şandru Mihaela Ioana - prezentă, nu votează
- Ştefan Viorel - prezent
- Ştirbeţ Corneliu - prezent, nu votează
- Ştirbu Gigel-Sorinel - prezent
- Tabără Valeriu - prezent, nu votează
- Tabugan Ion - prezent
- Taloş-Gheorghe-Mirel - prezent
- Tărâţă Culiţă - absent
- Teodorescu Horia - prezent
- Timiş Ioan - prezent
- Tiţa-Nicolescu Gabriel - prezent
- Tîlvăr Angel - prezent
- Toader Mircea-Nicu - prezent, nu votează
- Trăşculescu Alin Silviu - prezent, nu votează
- Tudose Mihai - prezent
- Turcan Raluca - prezentă, nu votează
- Tuşa Adriana Diana - prezentă
- Ţaga Claudiu - prezent
- Ţintean Ioan - prezent
- Ţîmpău Radu Bogdan - prezent
- Ţurcanu Florin - prezent
- Ţurea Răzvan - prezent
- Udrea Elena Gabriela - prezentă, nu votează
- Uioreanu Horea-Dorin - prezent
- Uricec Eugen Constantin - prezent, nu votează
- Vainer Aurel - prezent
- Varga Attila - prezent
- Varga Lucia-Ana - prezentă
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilică Radu Costin - prezent
- Vişan Gelu - prezent, nu votează
- Vîlcu Samoil - prezent, nu votează
- Vladu Iulian - prezent, nu votează
- Vlase Petru Gabriel - prezent
- Vlădoiu Aurel - prezent
- Voicu Mădălin-Ştefan - prezent
- Voicu Mihai Alexandru - prezent
- Voinescu-Cotoi Sever - prezent, nu votează
- Vreme Valerian - prezent, nu votează
- Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent, nu votează
- Zătreanu Dan-Radu - prezent, nu votează
- Zgonea Valeriu Ştefan - absent

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Îţi atrag atenţia că nu aştepţi să vezi prezenţa şi-i treci pe toţi cei de la PD prezenţi. Nu-mi aduc aminte să fi răspuns "prezent" pe cei pe care i-ai strigat adineauri.

Domnul Dumitru Pardău:

M-am uitat la ei. O să reluăm, dacă doriţi. Nu avem nicio problemă.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Aşteaptă, te rog, să spună prezent!

Domnul Dumitru Pardău:

- Zisopol Dragoş Gabriel - prezent
- Zoicaş Gheorghe - prezent

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

O să iau prezenţa de la intrare, ca să văd ...

Domnul Dumitru Pardău:

Fără nicio problemă! Fără nicio problemă! Nu înţeleg de ce ... (Rumoare, comentarii.)

V-am pus prezentă, doamna Aura Vasile!

- Barna Maria Eugenia - absentă
- Boabeş Dumitru - absent
- Bobeş Marin - absent
- Bordeianu Dan - absent
- Chircu Doiniţa-Mariana - absentă
- Chisăliţă Ioan-Narcis - absent
- Chiuariu Tudor-Alexandru - absent
- Damian Ioan - prezent
- Dobre Ciprian Minodor - prezent
- Dolineaschi Andrei - absent
- Dumitrache Ileana Cristina - prezentă
- Dumitrescu Cristian-Sorin - absent
- Dumitrescu Liana - absentă
- Edler András-György - absent
- Fenechiu Relu - prezent
- Firczak Gheorghe - absent
- Ganţ Ovidiu Victor - absent
- Ghiveciu Marian - prezent
- Ibram Iusein - absent
- Iordache Florin - absent
- Jolţa Nicolae - absent
- Kelemen Hunor - absent
- Kötö Iosif - absent
- Lup Mircea Silvestru - absent
- Marinescu Antonella - absentă
- Martin Eduard-Stelian - prezent
- Merka Adrian-Miroslav - absent
- Mocioalcă Ion - absent
- Nechifor Cătălin-Ioan - absent
- Nica Nicolae-Ciprian - absent
- Nicolicea Eugen - absent
- Nistor Laurenţiu - absent
- Niţă Constantin - prezent
- Pambuccian Varujan - absent
- Păun Nicolae - absent
- Pieptea Cornel - prezent
- Ponta Victor-Viorel - absent
- Popa Florian - absent
- Popa Octavian-Marius - absent
- Rebenciuc Neculai - absent
- Rizea Cristian - prezent
- Săftoiu Ana Adriana - absentă
- Sârbu Marian - absent
- Scutaru Adrian George - absent
- Solomon Adrian - absent
- Surupăceanu Mugurel - absent
- Zgonea Valeriu Ştefan este în delegaţie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Invit membrii comisiei la sala Biroului permanent, pentru a efectua numărarea şi procesul-verbal.

Revenim în plen.

- după pauză -

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Invit secretarii la prezidiu. Domnule Marius Rogin, vă rog să daţi citire procesului-verbal.

Domnul Marius Rogin:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia de numărare şi validare a voturilor, procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de deputaţi, prin vot secret, cu bile, asupra proiectului de hotărâre referitoare la cererea de urmărire penală a doamnei Monica Iacob-Ridzi, fost ministru, a constatat următoarele:

• Numărul total al deputaţilor - 333.
• Numărul deputaţilor prezenţi - 164.
• Numărul total de voturi exprimate - 164.
• Numărul de voturi anulate - 3.
• Numărul de voturi valabil exprimate - 161, din care:
  • voturi pentru - 156;
  • voturi contra - 5.

Potrivit art.76 alin.(2) din Constituţia României, republicată, şi art.155 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, hotărârea se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Având în vedere că din totalul de 333 de deputaţi, au fost prezenţi 164, din care 156 au votat pentru, se constată că a fost adoptată hotărârea referitoare la cererea de urmărire penală a doamnei deputat Monica Iacob-Ridzi, fost ministru.

Vă mulţumesc.

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Avem o problemă. Cei doi chestori care au stat la împărţirea bilelor mi-au atras atenţia că în Regulamentul Camerei Deputaţilor, la art.126, şi mă refer la următorul punct de pe ordinea de zi (punctul 5, Alegerea unui vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor - Proiect de hotărâre) deputaţii vin pe rând la urne, se specifică, după ce primesc de la secretari câte două bile, spunându-mi că le-a fost contestată prezenţa. Şi, prin urmare, nu vor participa la următoarea... Vă retrageţi?

Secretarii ar trebui să împartă bilele. Asta este procedura regulamentară.

Prin urmare, ar trebui să mai avem pe ceilalţi doi secretari la împărţitul bilelor. Acum, dumneavoastră decideţi. Aşa cum arată sala, în momentul de faţă nici cvorum nu avem. Aşa că poate exista o propunere să amânăm până luni votul pe alegerea noului secretar.

Oricum, în afară de această chestiune tehnică, cred că ar trebui să verificăm şi cvorumul.

Doamna Aura Vasile, vă rog să interveniţi pe procedură?

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

Sunt doi secretari în prezidiu. Vă solicităm să împartă ei bilele, un chestor să citească prezenţa, sau dumneavoastră.

Doamna Roberta Alma Anastase:

citirea, tot conform regulamentului, se face de către un secretar. Cum nu avem trei secretari prezenţi, vă propun să amânăm votul până săptămâna viitoare.

Problema este de cvorum, că nu avem cvorum.

Domnul Mihai Voicu. Vă rog.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Aş vrea o singură precizare procedurală să fac. Sigur, am constatat cu toţii o prevedere surprinzătoare a regulamentului, dar vreau să spun că niciodată în Parlamentul României, dar absolut niciodată, secretarii nu au împărţit bilele. Înseamnă că, de exemplu, toate guvernele României de până acum au fost învestite ilegal sau, mă rog, neregulamentar. Nu cred că aceste este un impediment. Cel puţin din punct de vedere al acestei proceduri, chiar niciodată nu s-a procedat altfel decât am procedat până acum: chestorii au împărţit bilele.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile. Repet, trebuie să fim atenţi şi la cvorum.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte, tocmai pentru a putea să constatăm cvorumul, vă propun apel nominal.

Doamna Roberta Alma Anastase:

OK! Haideţi, să facem apelul nominal.

Domnule Pardău, vă rog să faceţi apel nominal!

O să-i rog pe colegii care au prezentat procesul-verbal să-l completeze corect la hotărârea anterioară, pentru că au spus că au fost prezenţi în sală 164, ceea ce ar fi însemnat că nu avem cvorum. Dar, în realitate, au fost prezenţi mai mulţi, dar au votat mai puţini. Şi, atunci, suntem cu hotărârea în regulă.

Tocmai asta încercam să vă zic, că suntem în regulă, doar că a fost... (Rumoare, comentarii.)

Domnule Pardău, vă rog frumos să strigaţi prezenţa, ca să vedem cine este prezent şi cine nu. (Rumoare, comentarii.)

Domnul Orban, pe procedură. Vă rog.

Domnul Ludovic Orban:

Doamna preşedinte,

Nu are rost să facem apel nominal, ca să mai tragem de timp, să mai plece câţiva parlamentari, ci, pur şi simplu, se poate constata, în urma exercitării votului cu bile, dacă există sau nu există cvorum, urmând ca decizia, dacă există cvorum să fie luată, iar, dacă nu există cvorum, să fie repetat votul.

Pe de altă parte, permiteţi-mi, doamnă preşedinte, să vă mulţumesc pentru faptul că doriţi să mă primiţi cu braţele deschise, dar nu pot să nu remarc faptul că sunteţi singura persoană din Partidul Democrat Liberal care vrea să mă primească cu braţele deschise şi cred că v-aţi pierdut complet autoritatea, cel puţin asupra părţii portocalii din Camera Deputaţilor, iar nu pot să nu constat că din nou Partidul Democrat apelează la şmecherii de natură procedurală, pentru a împiedica dreptul legitim al Partidului Naţional Liberal de a fi reprezentat în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor de către un vicepreşedinte.

Vă mulţumesc.

Ca atare, vă solicit să demaraţi, să dispuneţi demararea procedurii de vot.

Doamna Roberta Alma Anastase:

o să vă solicit să am o întâlnire cu liderii de grup, pentru a stabili paşii următori. Suntem la un alt punct de pe ordinea de zi şi cvorumul este firesc să fie verificat, dacă există această solicitare.

Domnul Marius Rogin.

Domnul Marius Rogin:

Doresc să fac o corecţie, în spiritul corectitudinii.

Din numărul total al deputaţilor - 333 - au fost prezenţi 279, dar voturi valabil exprimate, 164.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi, oricum, trebuie să verificăm cvorumul. (Rumoare, comentarii.)

Avem solicitarea de verificare a cvorumului.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

Eu îmi retrag propunerea de verificare a cvorumului prin strigarea condicii prezenţei şi rămâne valabilă propunerea făcută de PNL, verificarea cvorumului prin vot.

Deci, strigăm condica, votăm şi, la numărare, vedem dacă avem cvorum sau nu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog. Domnul Uioreanu.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Noi, Partidul Naţional Liberal, susţinem acelaşi punct de vedere. V-aş ruga ca această verificare a cvorumului să se facă la momentul votului.

Domnul Gheorghe Ialomiţianu:

Din partea PD-L-ului, cerem verificarea prezenţei.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog!

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale propune ca să facem această verificare electronică a prezenţei.

Vă rog.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să introduceţi cartelele.

Oricum, solicitarea de verificare a cvorumului, întotdeauna se supune la vot.

Deci, votul este deschis. Vă rog să vă înregistraţi prezenţa.

Voci din sală:

Nu funcţionează!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Înţeleg că nu funcţionează.

Mai reluăm. OK!

Votul este deschis. Vă rog să vă înregistraţi prezenţa.

Voci din sală:

Nu funcţionează!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu, funcţionează!

Mai încercăm o dată. Asta zice şi domnul Duvăz.

O să rog secretariatul tehnic... Chiar vreau să înregistrăm prezenţa, aşa cum e normal să se întâmple.

Vă rog frumos să demaraţi procedura. Înregistraţi-vă prezenţa!

Voci din sală:

Nu funcţionează!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Haideţi, să fim serioşi! Merge!

129... (Rumoare, vociferări; aplauze.)

Scuze! Citeam eu greşit. 147. s-a închis. 147, nu este cvorum.

Ne revedem săptămâna viitoare. (Rumoare, vociferări.)

Domnul Uioreanu. Scuze! Domnul Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Am eu mustaţă ca domnul Uioreanu, dar...

Doamna preşedinte,

Eu cred că mulţi dintre colegii noştri sunt în Camera Deputaţilor şi, dacă s-ar fi procedat la verificarea cvorumului prin vot, la vremea când eu considerau că le ajunge rândul la catalog să voteze, ar fi intrat în sală. Ceea ce faceţi dumneavoastră acum este clar o boicotare a procedurii de accedere a colegului nostru în Biroul permanent.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, domnule Calimente.

Aţi solicitat verificarea cvorumului. Asta am încercat să facem. Acum, uitându-ne în sală, ştim cu toţii că nu suntem în cvorum. (Rumoare, comentarii.)

Domnul Tăriceanu. Vă rog.

Şi o să vedeţi că realizăm cvorumul.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamna preşedinte, am rugămintea să nu ridicaţi şedinţa şi să cereţi apel nominal şi o să vedeţi că realizăm cvorumul. Vă rog foarte mult.

Voci din sală:

Porniţi soneria!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu-i nicio problemă, apel nominal. Dacă dumneavoastră decideţi lucrul acesta, n-am niciun fel de problemă.

Sunteţi de acord cu propunerea făcută, de apel nominal?

Voci din sală:

Da!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Prin vot deschis, votaţi.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Pe procedură, domnul Adomniţei, vă rog.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Doamna preşedinte, mulţumesc. Am rugămintea să şi apăsaţi pe clopoţel, pentru ca toată lumea să ştie, din Cameră, să vină la apel.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles, asta am şi făcut acum.

Vă rog să citiţi prezenţa.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Pe procedură.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte,

Constat, cu fiecare minut care trece, că se completează Regulamentul cu hotărâri sau cu decizii care nu sunt scrise. Nu este scris nicăieri în Regulament că dumneavoastră trebuie să supuneţi la vot solicitarea unui lider de grup de a se face apel nominal.

Deci, vă rog să daţi curs fără să mai întârziaţi prin tot felul de tertipuri. Nu se supune votului plenului solicitarea unui lider de a face apel nominal.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aura Vasile, am vrut să am încuviinţarea ca, după ce am verificat o dată cvorumul, aşa cum scrie în Regulament, să îl verific şi a doua oară, de data aceasta prin apel nominal. Şi am vrut acest acord al dumneavoastră. Nu scrie nicăieri că n-am dreptul să-l supun la vot.

Domnule Pardău, vă rog să procedaţi la citire.

Domnul Dumitru Pardău:

- Adomniţei Cristian Mihai - prezent
- Albu Gheorghe - absent
- Alecu Valeriu - absent
- Almăjanu Marin - prezent
- Amet Aledin - prezent
- Ana Gheorghe - absent
- Anastase Roberta Alma - prezentă
- Andon Sergiu - prezent
- Andronache Gabriel - absent
- Anghel Florin-Serghei - absent
- Antal István - prezent
- Antochi Gheorghe - prezent
- Apostolache Mihai Cristian - prezent
- Ardeleanu Sanda-Maria - absentă
- Arion Viorel - absent
- Atanasiu Teodor - prezent
- Avram Marian - absent
- Axenie Carmen - absent
- Balan Ioan - absent
- Balcan Viorel - prezent
- Banu Mihai - prezent
- Barbu Sulfina - absentă
- Barna Maria Eugenia - absentă
- Bădălan Eugen - absent
- Bădulescu Adrian - absent
- Bănicioiu Nicolae - prezent
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ - absent
- Bejinariu Eugen - absent
- Berci Vasile - absent
- Béres Ştefan Vasile - prezent
- Blaga Iosif Veniamin - absent
- Bleotu Vasile - absent
- Boabeş Dumitru - absent
- Bobeş Marin - absent
- Bode Lucian Nicolae - absent
- Boghicevici Claudia - absentă
- Boiangiu Victor - absent
- Boldea Mihail - absent
- Borbély László - prezent
- Bordeianu Dan - absent
- Bostan Emil - prezent
- Bot Octavian - absent
- Botiş Ioan-Nelu - absent
- Boureanu Cristian Alexandru - absent
- Brătianu Matei Radu - absent
- Brînză William Gabriel - absent
- Buciuta Ştefan - prezent
- Bud Nicolae - absent
- Buda Daniel - absent
- Buda Viorel-Vasile - prezent
- Budurescu Daniel-Stamate - absent
- Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - absent
- Buican Cristian - prezent
- Burcău Doina - prezentă
- Burlacu Cristian-Ion - absent
- Burnei Ion - prezent
- Buta Sorin Gheorghe - absent
- Calimente Mihăiţă - prezent
- Canacheu Costică - absent
- Cantaragiu Bogdan - absent
- Cazan Mircea-Vasile - prezent
- Călian Petru - absent
- Călin Ion - prezent
- Cărare Viorel - absent
- Cherecheş Cătălin - prezent
- Chircu Doiniţa-Mariana - absentă
- Chirilă Constantin - absent
- Chiriţă Dumitru - prezent
- Chisăliţă Ioan-Narcis - absent
- Chiţoiu Daniel - prezent
- Chiuariu Tudor-Alexandru - absent
- Cindrea Ioan - prezent
- Ciobanu Gheorghe - absent
- Ciocan Gheorghe - prezent
- Cionca-Arghir Iustin-Marinel - absent
- Ciucă Liviu-Bogdan - absent
- Ciuhodaru Tudor - prezent
- Coclici Radu-Eugeniu - prezent
- Coroamă Gheorghe - absent
- Covaci Dorel - prezent
- Cristea Victor - prezent
- Cristian Horia - prezent
- Croitoru Cătălin - absent
- Damian Ioan - prezent
- Dascălu Constantin - absent
- Derzsi Ákos - prezent
- Dobre Ciprian Minodor - prezent
- Dobre Cristina-Elena - absentă
- Dobre Victor-Paul - prezent
- Dolineaschi Andrei - absent
- Donţu Mihai-Aurel - prezent
- Dragomir Gheorghe - prezent
- Drăghici Mircea-Gheorghe - absent
- Drăghici Sonia-Maria - prezentă
- Drăgulescu Iosif Ştefan - absent
- Dugulescu Marius Cristinel - absent
- Dumitrache Ileana Cristina - prezentă
- Dumitrescu Cristian-Sorin - absent
- Dumitrescu Liana - absentă
- Dumitrică George Ionuţ - prezent
- Dumitru Georgică - absent
- Dumitru Ion - absent
- Duşa Mircea - prezent
- Edler András-György - absent
- Erdei Dolóczki István - prezent
- Farago Petru - prezent
- Farkas Anna-Lili - prezentă
- Fenechiu Relu - prezent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Damian - absent
- Florescu Adrian - absent
- Frunzulică Doru-Claudian - prezent
- Fuia Stelian - absent
- Gabor Gheorghe - prezent
- Ganţ Ovidiu Victor - absent
- Gavrilescu Graţiela Leocadia - prezentă
- Geantă Florian-Daniel - absent
- Georgescu Filip - prezent
- Gerea Andrei Dominic - prezent
- Gheorghe Tinel - absent
- Gherasim Vasile - absent
- Ghiţă Cornel - absent
- Ghiţă-Eftemie Stelian - absent
- Ghiveciu Marian - prezent
- Giurgiu Mircia - absent
- Gliga Vasile Ghiorghe - prezent
- Göndör Marius-Sorin - absent
- Gorghiu Alina-Ştefania - prezentă
- Gospodaru Gabriel-Dan - absent
- Grama Horia - prezent
- Grosaru Mircea - prezent
- Gurzău Adrian - absent
- Gust-Băloşin Florentin - prezent
- Hogea Gheorghe - absent
- Holban Titi - absent
- Holdiş Ioan - absent
- Horj Pavel - prezent
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Iacob-Ridzi Monica-Maria - absentă
- Iacob-Strugaru Stelică - absent
- Ialomiţianu Gheorghe - absent
- Iancu Iulian - prezent
- Ibram Iusein - absent
- Iftime Dragoş-Adrian - absent
- Ignat Miron - absent
- Ionescu George - absent
- Iordache Florin - absent
- Iordache Luminiţa - prezentă
- Iorguş Zanfir - absent
- Irimescu Mircea - prezent
- Itu Cornel - prezent
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Jolţa Nicolae - absent
- Kelemen Atilla Béla-Ladislau - absent
- Kelemen Hunor - absent
- Kerekes Károly - prezent
- Korodi Attila - prezent
- Kötö Iosif - absent
- Lakatos Petru - prezent
- Leşe Doru Braşoan - absent
- Liga Dănuţ - absent
- Longher Ghervazen - prezent
- Lubanovici Mircea - absent
- Luca Ciprian-Florin - prezent
- Lup Mircea Silvestru - prezent
- Lupu Mihai - prezent
- Macaleţi Costică - prezent
- Manda Iulian Claudiu - absent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marian Dan Mihai - absent
- Marin Mircea - absent
- Marinescu Antonella - absentă
- Martin Eduard-Stelian - absent
- Márton Árpád-Francisc - absent
- Máté András-Levente - prezent
- Mazilu Constantin - prezent
- Merka Adrian-Miroslav - absent
- Militaru Constantin Severus - absent
- Mircovici Niculae - prezent
- Mitrea Manuela - absentă
- Mocanu Adrian - absent
- Mocanu Vasile - absent
- Mocioalcă Ion - absent
- Moldovan Carmen Ileana - absentă
- Moldovan Emil Radu - prezent
- Morega Dan Ilie - prezent
- Motreanu Dan-Ştefan - prezent
- Movilă Petru - absent
- Munteanu Ioan - absent
- Mustea-Şerban Răzvan - absent
- Nassar Rodica - prezentă
- Năstase Adrian - prezent
- Neacşu Marian - prezent
- Nechifor Cătălin-Ioan - absent
- Neculai Marius - absent
- Negoiţă Robert Sorin - prezent
- Negruţ Clement - absent
- Nica Dan - absent
- Nica Nicolae-Ciprian - prezent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolicea Eugen - absent
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - prezent
- Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - prezentă
- Nistor Laurenţiu - absent
- Niţă Constantin - absent
- Niţu Adrian Henorel - absent
- Nosa Iuliu - prezent
- Novac Cornelia Brînduşa - absentă
- Oajdea Vasile Daniel - absent
- Olar Corneliu - absent
- Olosz Gergely - prezent
- Oltean Ioan - absent
- Oprea Gabriel - absent
- Oprişcan Mihai Doru - absent
- Orban Ludovic - prezent
- Pál Árpád - prezent
- Palaşcă Viorel - prezent
- Palăr Ionel - prezent
- Paleologu Theodor - absent
- Pálfi Mozes Zoltan - prezent
- Pambuccian Varujan - absent
- Pandele Sorin Andi - absent
- Panţîru Tudor - prezent
- Pardău Dumitru - prezent
- Păduraru Nicuşor - absent
- Păsat Dan - absent
- Păun Nicolae - absent
- Pâslaru Florin-Costin - absent
- Petö Csilla-Mária - prezentă
- Petrescu Cristian - absent
- Petrescu Petre - prezent
- Pieptea Cornel - prezent
- Pirpiliu Ştefan Daniel - absent
- Plăiaşu Gabriel - prezent
- Pocora Cristina-Ancuţa - prezentă
- Ponta Victor-Viorel - absent
- Pop Georgian - prezent
- Pop Virgil - prezent
- Popa Daniela - absentă
- Popa Florian - absent
- Popa Octavian-Marius - absent
- Popeangă Vasile - prezent
- Popescu Adrian - absent
- Popescu Cosmin Mihai - absent
- Popescu Dan-Mircea - prezent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent
- Popov Duşan - prezent
- Popoviciu Alin Augustin Florin - absent
- Postolachi Florin - absent
- Potor Călin - absent
- Preda Cezar-Florin - absent
- Prigoană Vasile-Silviu - absent
- Radan Mihai - prezent
- Răţoi Neculai - prezent
- Rebenciuc Neculai - absent
- Resmeriţă Cornel-Cristian - prezent
- Riviş-Tipei Lucian - absent
- Rizea Cristian - prezent
- Rogin Marius - absent
- Roman Gheorghe - absent
- Roman Ioan Sorin - prezent
- Roşca Lucreţia - prezentă
- Rusu Valentin - absent
- Sava Andrei-Valentin - prezent
- Săftoiu Ana Adriana - absentă
- Săniuţă Marian-Florian - prezent
- Săpunaru Nini - prezent
- Sârbu Marian - absent
- Scutaru Adrian George - absent
- Seremi Ştefan - absent
- Seres Denes - prezent
- Socaciu Victor - absent
- Solomon Adrian - absent
- Soporan Vasile Filip - prezent
- Spînu Teodor-Marius - absent
- Stan Ioan - absent
- Stan Ion - absent
- Stan Nicolae - absent
- Stanciu Anghel - prezent
- Stavrositu Maria - absentă
- Steriu Valeriu-Andrei - prezent
- Stoica Mihaela - absentă
- Stragea Sorin Constantin - absent
- Stroe Ionuţ-Marian - prezent
- Stroe Mihai - absent
- Stroian Toader - absent
- Surdu-Soreanu Raul-Victor - prezent
- Surpăţeanu Mihai - absent
- Surupăceanu Mugurel - absent
- Şandru Mihaela Ioana - absentă
- Ştefan Viorel - prezent
- Ştirbeţ Corneliu - absent
- Ştirbu Gigel-Sorinel - prezent
- Tabără Valeriu - absent
- Tabugan Ion - prezent
- Taloş-Gheorghe-Mirel - absent
- Tărâţă Culiţă - prezent
- Teodorescu Horia - prezent
- Timiş Ioan - prezent
- Tiţa-Nicolescu Gabriel - absent
- Tîlvăr Angel - prezent
- Toader Mircea-Nicu - absent
- Trăşculescu Alin Silviu - absent
- Tudose Mihai - absent
- Turcan Raluca - absentă
- Tuşa Adriana Diana - prezentă
- Ţaga Claudiu - prezent
- Ţintean Ioan - prezent
- Ţîmpău Radu Bogdan - prezent
- Ţurcanu Florin - prezent
- Ţurea Răzvan - absent
- Udrea Elena Gabriela - absentă
- Uioreanu Horea-Dorin - prezent
- Uricec Eugen Constantin - absent
- Vainer Aurel - absent
- Varga Attila - prezent
- Varga Lucia-Ana - prezentă
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilică Radu Costin - prezent
- Vişan Gelu - absent
- Vîlcu Samoil - absent
- Vladu Iulian - absent
- Vlase Petru Gabriel - absent
- Vlădoiu Aurel - prezent
- Voicu Mădălin-Ştefan - absent
- Voicu Mihai Alexandru - prezent
- Voinescu-Cotoi Sever - absent
- Vreme Valerian - absent
- Zamfirescu Sorin Ştefan - absent
- Zătreanu Dan-Radu - absent
- Zgonea Valeriu Ştefan - absent
- Zisopol Dragoş Gabriel - prezent
- Zoicaş Gheorghe - prezent

Mai avem:

- Ana Gheorghe - prezent
- Bejenariu Eugen - absent
- Berci Vasile - absent
- Bleotu Vasile - absent
- Boabeş Dumitru - absent
- Bobeş Marin - absent
- Brătianu Matei Radu - prezent
- Budurescu Daniel-Stamate - prezent
- Chisăliţă Ioan-Narcis - absent
- Chiuariu Tudor-Alexandru - absent
- Ciucă Liviu-Bogdan - absent
- Dolineaschi Andrei - prezent
- Drăghici Mircea-Gheorghe - absent
- Dumitrescu Cristian-Sorin - absent
- Dumitrescu Liana - absentă
- Dumitru Ion - prezent
- Florea Damian - absent
- Holban Titi - prezent
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Ignat Miron - prezent
- Iordache Florin - absent
- Jolţa Nicolae - absent
- Kelemen Atilla Béla-Ladislau - prezent
- Kelemen Hunor - absent
- Kötö Iosif - absent
- Manda Iulian Claudiu - prezent
- Marinescu Antonella - absentă
- Martin Eduard-Stelian - prezent
- Márton Árpád-Francisc - absent
- Merka Adrian-Miroslav - absent
- Mitrea Manuela - absentă
- Mocanu Adrian - absent
- Mocanu Vasile - absent
- Mocioalcă Ion - absent
- Moldovan Carmen Ileana - absentă
- Munteanu Ioan - absent
- Nechifor Cătălin-Ioan - absent
- Nica Dan - absent

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Săpunaru, sunteţi în aceeaşi situaţie, la fel şi domnul Orban, v-aţi înregistrat prezenţa.

Domnul Dumitru Pardău:

- Nicolicea Eugen - absentă
- Nistor Laurenţiu - absent
- Niţă Constantin - absent
- Oprea Gabriel - absent
- Pambuccian Varujan - absent

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să rămână lângă secretar doar deputaţii care nu şi-au înregistrat prezenţa.

Domnul Dumitru Pardău:

- Păun Nicolae - absent
- Pâslaru Florin-Costin - absent
- Ponta Victor-Viorel - absent
- Popa Daniela - absentă
- Popa Florian - absent
- Popa Octavian-Marius - absent
- Rebenciuc Neculai - absent
- Săftoiu Ana Adriana - absentă
- Sârbu Marian - absent
- Scutaru Adrian George - absent
- Socaciu Victor - absent
- Solomon Adrian - absent
- Stan Ioan - absent
- Stan Ion - absent
- Stragea Sorin Constantin - prezent
- Surupăceanu Mugurel - absent
- Taloş-Gheorghe-Mirel - prezent
- Tiţa-Nicolescu Gabriel - absent
- Tudose Mihai - absent
- Ţurea Răzvan - absent
- Vainer Aurel - absent
- Vlase Gabriel - absent
- Voicu Mădălin-Ştefan - absent
- Zgonea Valeriu Ştefan - absent

Doamna Roberta Alma Anastase:

155.

Vă mulţumesc, ne revedem săptămâna viitoare.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14,30.