Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 21 octombrie 2009
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.138/2009
Video - Flash & IOS
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 21 octombrie 2009 |
Şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 21 octombrie 2009
|
Şedinţa a început la ora 9.15. Lucrările şedinţei au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnul deputat Dumitru Pardău, secretar al Camerei Deputaţilor, şi de doamna senator Doina Silistru, secretar al Senatului. Din prezidiu a făcut parte şi domnul senator Mircea Dan Geoană, preşedintele Senatului. |
|
|||
|
Înainte de începerea şedinţei comune a Senatului şi Camerei Deputaţilor, îi ofer cuvântul domnului deputat Mircea Toader, Grupul parlamentar al PD-L. Aveţi cuvântul, domnule Toader. |
|||||
|
Doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor, Vă rog să faceţi apel pentru preşedintele Senatului şi pentru colegii care trebuie să stea în prezidiu pentru începerea şedinţei de astăzi. Noi, Grupul parlamentar al PD-L, ne-am prezentat la ora stabilită ieri în Birourile permanente reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru începerea şedinţei de astăzi. La ora 10.00 avem o altă activitate şi nu dorim să creăm disfuncţionalităţi acestui Parlament. |
|||||
|
|
Vă mulţumesc, domnule deputat. Declar deschisă şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor de astăzi, 21 octombrie 2009, şi vă anunţ că, din totalul de 470 de senatori şi deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 361 de parlamentari. Sunt absenţi 109 parlamentari. Prin urmare, cvorumul legal este îndeplinit. Birourile permanente reunite ale celor două Camere, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, au adoptat proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pentru şedinţa de astăzi în forma în care au fost distribuite tuturor senatorilor şi deputaţilor. Sunt observaţii în legătură cu ordinea de zi? Nu sunt. Supun votului dumneavoastră ordinea de zi. Cine este pentru? Voturi împotrivă? Un vot împotrivă. Abţineri? O abţinere. Vă mulţumesc. Ordinea de zi a fost aprobată cu majoritate de voturi. Sunt observaţii în legătură cu programul de lucru? Vă rog, doamnă deputat Aura Vasile. |
||||
|
|
Mulţumesc, doamnă preşedinte. Salut colegii la începutul unei zile de muncă. Grupurile parlamentare ale Alianţei politice PSD+PC propun program de lucru până la epuizarea ordinii de zi. |
||||
|
|
Domnule deputat Toader, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte al Senatului, Ştiţi foarte, în Birourile permanente reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, noi am anunţat că avem o activitate la ora 10.00. Vă rog să respectăm programul. Dacă am început mai târziu, nu suntem noi vinovaţi. Noi am fost prezenţi în sală. (Discuţii în sală.) |
||||
|
|
Vă mulţumesc. Domnule deputat Oltean, vă rog. |
||||
|
|
Doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte al Senatului, Intervenţia mea se doreşte a fi una de corectare a unei anumite atitudini. Ieri, am văzut Grupul parlamentar al PNL cu lozinci care încercau să inducă ideea unei întârzieri premeditate a şedinţei. Astăzi, şedinţa începe cu 30 de minute întârziere, nu din partea noastră, şi nu constat aceeaşi atitudine... (Strigăte şi fluierături în sală.) "..din partea Grupului parlamentar al PNL. Domnilor colegi, nu înţeleg ce vă deranjează. (Strigăte, discuţii în sală.) Constat mânia dumneavoastră proletară, dar vă rog să vă manifestaţi cu aceeaşi mânie întotdeauna şi când dumneavoastră sunteţi vinovaţi pentru întârzierea începerii unei şedinţe. Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Există o propunere făcută de doamna deputat Aura Vasile, pe care o supun votului dumneavoastră. Ieri, în Birourile permanente reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, i-am rugat pe colegi să încercăm să ne încadrăm în timpul afectat, ţinând cont de faptul că există şi alte acţiuni astăzi. Supun, însă, votului dumneavoastră propunerea făcută de doamna deputat Aura Vasile, aceea de a prelungi programul până la epuizarea ordinii de zi. Îi rog pe secretarii de şedinţă să numere voturile. (Rumoare în sală.) Cine este pentru? Sunt 212 voturi pentru. Voturi împotrivă? Sunt 117 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt abţineri. (Strigăte, rumoare în sală.) Propunerea a fost aprobată. (Aplauze.) |
||||
|
|
|
La primul punct din ordinea de zi este înscrisă scrisoarea Preşedintelui României referitoare la consultarea Parlamentului cu privire la organizarea, odată cu alegerile prezidenţiale din toamna acestui an, a unui referendum naţional cu privire la probleme de interes naţional. Vă propunem următoarea procedură: prezentarea scrisorii, prezentarea avizului comun al celor două Comisii juridice, timpul alocat fiind de 10 minute, dezbateri din partea grupurilor parlamentare, câte cinci minute alocate fiecărui grup parlamentar, şi prezentarea unui Proiect de hotărâre a Parlamentului cu privire la solicitarea Preşedintelui României. Sunt observaţii în ceea ce priveşte procedura? Dacă nu sunt observaţii, supun votului dumneavoastră această procedură. Cine este pentru? Voturi împotrivă? Abţineri? O abţinere. Cu majoritate de voturi, această procedură a fost aprobată. Îl rog pe domnul secretar Pardău să citească scrisoarea adresată Parlamentului de către domnul preşedinte Traian Băsescu. |
|
||
|
|
"Stimate domnule preşedinte al Senatului, Stimată doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor, În temeiul dispoziţiilor art. 90 din Constituţia României şi al dispoziţiilor art. 2 şi art. 11 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, doresc să solicit poporului să-şi exprime prin referendum voinţa suverană cu privire la următoarele probleme de interes naţional:
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, doresc să consult Parlamentul cu privire la organizarea, odată cu alegerile prezidenţiale din toamna acestui an, a unui referendum naţional cu privire la problemele sus-menţionate. Cu întreaga consideraţie, Preşedintele României, Traian Băsescu." (Aplauze în sală.) |
||||
|
|
Vă mulţumesc. Îi rog pe secretarii de şedinţă să înceapă cronometrarea timpului. Îi ofer cuvântul domnului senator Toni Greblă, preşedintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări din cadrul Senatului României, pentru a prezenta raportul comun al comisiilor. Domnule senator, vă rog. |
||||
|
|
Doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte al Senatului, Stimaţi colegi, Birourile permanente reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor au solicitat Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări din cadrul Senatului şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din cadrul Camerei Deputaţilor să întocmească un aviz comun vizând scrisoarea Preşedintelui României referitoare la consultarea Parlamentului cu privire la organizarea, odată cu alegerile prezidenţiale din toamna acestui an, a unui referendum naţional cu privire la probleme de interes naţional. Problemele de interes naţional invocate în scrisoare, pentru care se propune organizarea unui referendum, sunt: trecerea la un parlament unicameral, reducerea numărului membrilor Parlamentului României la maximum 300 de parlamentari. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor şi Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, întrunite în şedinţă comună în data de 14 octombrie 2009, au analizat materialele prezentate, respectiv hotărârea Birourilor permanente reunite, scrisoarea Preşedintelui României şi stenograma şedinţei comune a Birourilor permanente reunite. Comisiile juridice au hotărât, cu 18 voturi pentru şi 12 voturi împotrivă, să înainteze Birourilor permanente reunite un aviz comun negativ vizând scrisoarea Preşedintelui României referitoare la organizarea, odată cu alegerile prezidenţiale din toamna acestui an, a unui referendum naţional cu privire la probleme de interes naţional. Motivarea acestui aviz este sintetizată în anexa nr. 1 care cuprinde opinia pro şi opinia contra şi, de asemenea, în anexa nr. 2 este redată stenograma şedinţei comune a celor două comisii juridice. Cele două anexe fac parte integrantă din avizul comun negativ, care a fost semnat de domnul deputat Daniel Buda, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator Toni Greblă, preşedintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului. Motivarea avizului comun negativ. (Strigăte în sală.) Din studierea textelor Constituţiei, a Legii privind organizarea şi desfăşurarea referendumului şi a altor acte normative incidente, se poate constata faptul că astăzi, în România, nu poate fi organizat un referendum, pentru că mai multe articole ale Legii privind organizarea şi desfăşurarea referendumului au fost declarate neconstituţionale, nemaifiind astăzi în vigoare. Tocmai de aceea, Guvernul a trimis Parlamentului, acum 10 zile, o ordonanţă de urgenţă prin care suplinea astfel de lipsuri în legislaţia cu privire la organizarea referendumului. Senatul României a respins proiectul de ordonanţă de urgenţă a Guvernului, cu mai multe motivaţii, una fiind legată de faptul că ordonanţa de urgenţă a Guvernului este vădit neconstituţională. Potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţia României, ordonanţe de urgenţă ale Guvernului nu pot fi adoptate, printre altele, în domeniul drepturilor electorale. Probabil şi Camera Deputaţilor va respinge ordonanţa de urgenţă a Guvernului. Pe de altă parte, Comisia de la Veneţia recomandă, după adoptarea, respectiv modificarea Legii privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, care trebuie făcută prin lege organică, să treacă cel puţin un an până când se organizează un referendum. Aceasta pentru că legea nu trebuie modificată în funcţie de circumstanţe speciale sau personale care să determine o anumită procedură de desfăşurare a referendumului în funcţie de interese imediate. În condiţiile în care legislaţia României nu respectă prevederile Comisiei de la Veneţia, după ce se desfăşoară campania electorală - probabil în cursul anului viitor -, trebuie găsit un alt moment în care să putem, eventual, consulta populaţia, cu menţiunea că legislaţia actuală necorelată cu dreptul european în materie nu permite organizarea unui referendum. Motivarea împotriva avizului comun. Dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 3/2000, cu modificările şi completările ulterioare... Decizia Curţii Constituţionale nr. 567/2006, publicată în Monitorul Oficial al României din 11 iulie 2006, a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. 12, întrucât ar fi îngrădit dreptul Preşedintelui României în ceea ce priveşte interesul naţional şi l-ar fi limitat la cele şapte domenii care au fost prevăzute în mod expres la acel moment. Pe cale de consecinţă, din punct de vedere al încadrării acestui referendum în categoria problemelor de interes naţional, nu ar exista păreri contrare. În ceea ce priveşte invocarea unui vid legislativ în domeniul organizării referendumului odată cu alegerea Preşedintelui României, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2009 a completat acest vid legislativ, iar o eventuală neconstituţionalitate a acestei ordonanţe nu poate fi invocată atâta timp cât nu există o decizie a Curţii Constituţionale în acest sens. Referitor la dispoziţiile art. 150 şi 151, care au fost invocate, acestea sunt cuprinse în titlul VII al Constituţiei României şi reglementează, practic, procedura de revizuire a Constituţiei. Revizuirea Constituţiei reprezintă un capitol separat de ceea ce a solicitat Preşedintele României. După ce se iniţiază procedura de revizuire, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 151 şi 152, care reglementează modul de revizuire efectiv şi limitele acestei revizuiri. Pe de altă parte, întreaga dezbatere s-a purtat în jurul celor două întrebări cuprinse în scrisoarea adresată Parlamentului. Parlamentul nu trebuie să hotărască dacă suntem de acord sau nu cu trecerea la Parlament unicameral - acest aspect fiind un deziderat al partidelor -, ci trebuie să stabilească dacă Preşedintele României poate să organizeze un referendum. Faţă de cele prezentate mai sus, punctul de vedere al Grupurilor parlamentare ale PD-L este pentru un aviz favorabil şi, pe cale de consecinţă, au votat împotriva avizului negativ adoptat, însă, cu majoritatea membrilor Comisiilor juridice reunite. Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Şi eu vă mulţumesc. Intrăm în dezbaterea generală susţinută de grupurile parlamentare. Sunt intervenţii din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L? Domnule deputat Ioan Oltean, vă rog. |
||||
|
|
Doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte al Senatului, Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, Participăm astăzi la o şedinţă care, din capul locului, în opinia noastră, se dovedeşte a fi una prin care Preşedintele României este împiedicat în a-şi exercita una dintre atribuţiile esenţiale pe care i le conferă Constituţia României. Am observat această dorinţă a opoziţiei nedemocratice încă din şedinţa Birourilor permanente reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, care, în mod totalmente neregulamentar, au trimis solicitarea Preşedintelui României Comisiilor juridice, pentru a o cenzura. În opinia mea, stimaţi colegi, art. 90 din Constituţia României dă Preşedintelui României, în exclusivitate, dreptul de a solicita avizul celor două Camere pentru a consulta poporul să se exprime prin referendum în ceea ce priveşte probleme de interes naţional. Încercarea Parlamentului României sau a unei părţi importante din Parlamentul României de a împiedica exercitarea acestui drept se dovedeşte, din capul locului, totalmente nedemocratică, se dovedeşte a fi o încercare de încălcare premeditată a prevederilor Legii nr. 3/2000 - Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului şi, în special, a prevederilor constituţionale. Doamnelor şi domnilor colegi, Motivaţiile pe care majoritatea membrilor Comisiilor juridice le-a prezentat în ceea ce priveşte avizul negativ la solicitarea Preşedintelui României pentru consultarea poporului referitoare la organizarea referendumului pe două teme extrem de importante, şi anume trecerea la un parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari la 300, mi se par totalmente nefondate şi cu încălcarea, repet, a prevederilor constituţionale. Vidul legislativ care este invocat, doamnelor şi domnilor colegi, ca urmare a declarării neconstituţionale a unor prevederi din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, a fost acoperit în totalitate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2009, pe care Guvernul Boc a adoptat-o. A invoca, în motivare, că această ordonanţă de urgenţă a Guvernului este neconstituţională, atâta timp cât nu a fost trecută prin cele două Camere şi atâta timp cât Curtea Constituţională, singura instituţie competentă să se pronunţe în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea, nu s-a pronunţat, este o motivaţie pe care un jurist nu poate să o facă sub nicio formă. Îmi exprim regretul că un distins jurist ca domnul senator Toni Greblă poate să motiveze în felul acesta. Din punctul nostru de vedere, stimaţi colegi, nu există niciun fel de element care să împiedice organizarea referendumului, iar avizul pe care astăzi Senatul şi Camera Deputaţilor, în şedinţă comună, o să-l dea este, în ultimă instanţă, doar consultativ şi el. Cu certitudine, nu-l va împiedica pe Preşedintele României să organizeze referendumul. Ce este regretabil însă - şi o spun în totală cunoştinţă de cauză şi cu maximă responsabilitate -, este această încercare totalmente nedemocratică de a-l bloca pe Preşedintele României în a-şi exercita atribuţiile pe care normele constituţionale i le conferă în mod absolut incontestabil. Grupurile parlamentare ale PD-L se pronunţă, fără niciun fel de reţinere, în favoarea unui aviz favorabil din partea Parlamentului, apreciind că tema pe care Preşedintele României o pune în dezbaterea populaţiei este o temă de interes naţional, că această temă nu deschide drumul revizuirii Constituţiei, că revizuirea Constituţiei se tratează într-un capitol distinct, care nu poate fi confundat, că revizuirea Constituţiei este, într-adevăr, un atribut şi al Preşedintelui României, la cererea expresă a Guvernului, ceea ce nu este cazul în acest moment. Solicitarea Preşedintelui României se referă doar la două chestiuni punctuale, pe care le-am amintit şi care, sigur, stârnesc nemulţumirea multor parlamentari, dar poporul este singurul care se poate pronunţa în privinţa aceasta. (Rumoare în sală.) Grupurile parlamentare ale PD-L susţin avizul favorabil în privinţa solicitării Preşedintelui României şi, evident, vor vota într-o asemenea direcţie. Vă mulţumesc. (Aplauze în sală.) |
||||
|
|
Şi eu vă mulţumesc. Aţi epuizat timpul alocat Grupurilor parlamentare ale PD-L. Din partea Grupurilor parlamentare ale Alianţei politice PSD+PC, îi ofer cuvântul domnului deputat Victor Ponta. Aveţi cuvântul, vă rog. |
||||
|
|
Mulţumesc, doamnă preşedinte. Încerc să nu vă reţin foarte mult. Vreau doar să reamintesc faptul că ideea unui parlament unicameral şi a unui număr corespunzător de parlamentari nu este o idee nouă, este o idee mai veche, care a fost susţinută de PSD încă din anul 2005. Singurul lucru important este dacă un subiect important de acest gen vrem să-l tratăm serios sau vrem să-l tratăm neserios. Nu este nevoie să fii jurist, este suficient să fii parlamentar, cum sunteţi toţi cei prezenţi, ca să ştiţi că modificarea Constituţiei se poate face doar în procedura prevăzută de Constituţie, şi anume trebuie să formăm, actualii parlamentari, acea comisie care să facă propunerile plenului reunit să fie votate de plenul reunit şi, după aceea, să mergem la referendum. Orice alt demers anterior, intermediar nu are nicio valoare, ci poate, eventual, să încurce o asemenea modificare. Vreau să vă reamintesc faptul că, dacă vrem cu adevărat să avem Parlament unicameral sau un număr mai mic sau mai mare de parlamentari, trebuie să mergem pe calea constituţională. În măsura în care referendumul propus de Preşedintele României intervine în procesul electoral, dincolo de faptul că este împotriva recomandărilor la nivel european, nu-şi produce niciun efect juridic, poate avea doar un efect politic, acela de a ne concentra pe altceva decât pe alegerea preşedintelui. Vreau să facem acest demers la modul cel mai serios. Sunt convins că de la anul, alături de colegii din PD-L şi de ceilalţi colegi din celelalte grupuri parlamentare, vom vedea dacă Uniunea Europeană ne cere, cu adevărat, să avem un Parlament bicameral, cu o Cameră superioară a regiunilor şi o Cameră inferioară a celor aleşi direct de către popor, şi vreau să cred că pe 22 noiembrie 2009 şi pe 6 decembrie 2009 o să avem alegeri pentru preşedinte, şi nu alte demersuri electorale care nu pot decât să ne ducă dincolo de subiectul pe care voiam să-l supunem votului poporului, şi anume alegerea unui nou preşedinte. Vă reamintesc, ca ministru pentru relaţia cu Parlamentul, alături de ministrul administraţiei şi internelor, am dat aviz negativ ordonanţei de urgenţă adoptate de Guvern, în primul rând pentru că era neconstituţională - nu se poate interveni prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului în acest domeniu - şi, în al doilea rând, pentru că era neoportună. Din ambele motive, în ultima şedinţă de Guvern la care am participat ca membri ai Guvernului, ne-am făcut datoria faţă de Constituţie şi faţă de obligaţia noastră profesională de a acţiona corect. Nu cred că putem să punem în campania electorală, ca subiect de campanie electorală, un subiect atât de serios, motiv pentru care îmi doresc, alături de dumneavoastră, ca în 2010 să avem o asemenea dezbatere, să respectăm Constituţia şi, dacă îndeplinim toate procedurile parlamentare, să avem o asemenea schimbare. Restul, temele de campanie electorală ale domnului Băsescu şi ale PD-L, cred că este cazul să fie prezentate ca teme de campanie electorală. Sunt convins, colegul meu - un jurist eminent şi un fotbalist de marcă - a înţeles toate argumentele mele. Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Şi eu vă mulţumesc. Din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, îi ofer cuvântul domnului deputat Călin Popescu-Tăriceanu. Aveţi cuvântul, vă rog. |
||||
|
|
Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu: Doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte al Senatului, Stimaţi colegi parlamentari, Cred că este necesar, în acest moment important, de spus câteva cuvinte despre acest demers inedit al preşedintelui, acela de a organiza un referendum consultativ. Două sunt lucrurile care cred că se conturează cu suficientă claritate pentru a fi menţionate aici. Avem de-a face, în primul rând, cu o şmecherie politică... (Discuţii în sală.) Vă mulţumesc, domnule deputat Duvăz, pentru faptul că ne gândim la acelaşi lucru. ..., o frumoasă şmecherie politică prin care preşedintele, cu simţul lui extraordinar de dezvoltat de a sesiza ce doreşte poporul, vrea să facă un transfer de simpatie şi de popularitate de la această temă către Domnia Sa, cu prilejul alegerilor prezidenţiale, pentru a adăuga câteva procente în plus. Sigur că preşedintele poate să facă acest lucru, dacă dovedeşte aceeaşi atitudine constantă de desconsiderare a momentelor politice importante şi a instituţiilor statului, cum este şi Parlamentul. În al doilea rând - dacă vreţi, stăm să discutăm problema pe fond -, cred că problema unui parlament unicameral sau bicameral este atât de importantă, încât ar fi meritat o reală dezbatere publică, cu argumente solide, şi nu cu cele populiste. S-ar putea ca, dacă mergem pe argumente de genul celor care au fost invocate - "pentru că aşa doreşte poporul" -, să ne trezim într-o zi că poporul doreşte o ţară fără Parlament. Şi, atunci, am să vă întreb, domnilor de la PD-L, ce facem? Poate daţi această justificare, pentru că ar fi foarte interesantă: să construim o democraţie originală, fără Parlament. De fapt, modelul politic către care dumneavoastră, cei de la PD-L şi preşedintele dumneavoastră, împingeţi tot timpul evoluţia României, împingeţi o viitoare arhitectură instituţională, este acela cu o Preşedinţie mare şi extrem de vizibilă şi cu un Parlament mititel, mititel de tot. Dacă am să mă uit pe harta lumii, o să văd la est de noi, în fostele republici sovietice, inclusiv în Rusia, acest model: un preşedinte mare, atotputernic, şi un parlament care nu are niciun fel de importanţă, are un rol pur decorativ. Dacă mă voi uita spre vest, în Uniunea Europeană, ce am să văd? Fie am să văd republici parlamentare, fie monarhii constituţionale în care aşa-numitul şef al statului are un rol simbolic şi un parlament bine constituit, solid, dezvoltat ca reală tribună de dezbatere politică şi publică. Poate acest lucru ar trebui să vă dea de gândit un pic. Prin urmare, punctul de vedere al Partidului Naţional Liberal - am să vi-l spun, că am militat cu toţii începând din 1990 - este pentru un sistem bicameral. Putem accepta o discuţie, dacă vreţi să aduceţi acest argument în dezbaterea costurilor de reducere a numărului de parlamentari, şi, în acest sens, vă pot anunţa că vom depune o iniţiativă legislativă pentru reducerea numărului de parlamentari la 300, în aşa fel încât acest motiv, care a fost invocat adesea, să nu mai existe, cel al costurilor excesive legate de funcţionarea Parlamentului, însă problema pe fond rămâne aceeaşi. Pe lângă problema pe fond pe care am menţionat-o, trebuie să mă refer şi la o serie de chestiuni de ordin constituţional, care nu au fost respectate în demersul preşedintelui şi care ne obligă, de asemenea, să nu putem accepta organizarea unui referendum simultan cu alegerile prezidenţiale. De aceea, votul nostru va fi unul negativ, împotriva unui aviz de organizare a referendumului pentru consultarea cetăţenilor pe tema revizuirii Constituţiei. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Grupurile parlamentare ale PNL şi-au epuizat timpul. Grupurilor parlamentare ale Alianţei politice PSD+PC le-a rămas un minut. Îl invit la cuvânt pe reprezentantul Grupurilor parlamentare ale UDMR. |
||||
|
|
Mulţumesc. Doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor, Domnule preşedinte al Senatului, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Vreau să vă spun de la bun început că UDMR nu este împotriva declanşării unei dezbateri politice pe tema sistemului unicameralismului sau bicameralismului în România, precum şi împotriva numărului de parlamentari. O dezbatere serioasă, profesională, cu păreri şi argumente pro şi contra este nu numai de dorit, dar şi binevenită în această materie. De altfel, noi credem în continuare în sistemul bicameral, cu o mai bună partajare şi stabilire a atribuţiilor celor două Camere ale Parlamentului. Aş lăsa la o parte faptul că prima întrebare pe care doreşte Preşedintele României să o adreseze cetăţenilor cu drept de vot din această ţară, trecerea la un parlament unicameral, este o problematică esenţială, este supusă revizuirii Constituţiei şi nu poate fi tranşată în niciun fel printr-un referendum, iar cea de-a doua întrebare, sigur, este supusă necesităţii unei modificări legislative şi m-aş referi, însă, strict la nişte chestiuni de ordin practic, aş putea spune chiar tehnic, ce trebuie nu numai lămurite, dar şi puse în practică de către actualul Executiv. Trebuie să recunosc că m-am inspirat, de această dată, dintr-un act normativ elaborat de Guvernul Boc şi îi mulţumesc pentru acest lucru. După cum ştiţi, Executivul a modificat legislaţia aplicabilă referendumului prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2009, instituind mai multe reglementări noi, printre care şi obligaţia Parlamentului de a-şi exprima punctul de vedere asupra referendumului iniţiat de Preşedintele României în termen de 20 de zile calendaristice de la solicitarea acestuia. S-a invocat de către Executiv, pentru instituirea acestui termen, documentul Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept, cunoscută sub denumirea de Comisia de la Veneţia, intitulat "Liniile directoare cu privire la organizarea referendumului". Sigur, Executivul a citit doar ceea ce a dorit să culeagă din acest document şi nu a dorit să observe reglementarea care prevede stabilitatea legislaţiei în materie de referendum, necesitatea ca aceasta să nu fie modificată cel puţin un an înainte de referendum. Sper, totuşi, că guvernanţii l-au citit până la capăt şi au înţeles ce obligaţii au, dacă tot transpunem acest document, de fapt ce trebuie să facă Executivul pe baza acestui document, invocat chiar de el, dar netranspus decât în foarte mică măsură în legislaţie. Conform punctului 3.1 din acest document, trebuie întocmit un raport explicativ, neutru, asupra necesităţii sau nu a parlamentului unicameral şi a reducerii numărului de parlamentari la maximum 300, trebuie cerut punctul de vedere al Legislativului pe acest aspect, dar şi punctul de vedere al altor instituţii publice şi private, cum ar fi Avocatul Poporului, al persoanelor fizice, inclusiv cele care au păreri opuse, trebuie tradus acest raport în 20 de limbi, câte minorităţi naţionale recunoscute avem în România, trebuie publicat în Monitorul Oficial al României şi trebuie expediat direct tuturor cetăţenilor, astfel încât aceştia să îl primească cu suficient timp înaintea datei referendumului. Dacă tot a invocat acest document pentru a umili Parlamentul, prin emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2009 Guvernul României are obligaţia de a transpune toate reglementările cu caracter tehnic propuse de Comisia de la Veneţia, astfel încât să fie asigurată informarea corectă a cetăţenilor cu drept de vot asupra problemei supuse consultării prin referendumul dorit de Preşedintele României. Altfel, toată problematica referendumului nu este decât o încercare abilă, dar neconstituţională de a evita adevăratele probleme şi întrebări ale societăţii. Vom susţine avizul comun al celor două Comisii juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Timpul alocat Grupurilor parlamentare ale UDMR s-a epuizat. Dau cuvântul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. Vă rog, aveţi cuvântul. |
||||
|
|
Doamnelor şi domnilor, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale este de acord cu punctul de vedere exprimat în raportul celor două comisii şi va vota în consecinţă. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Şi noi vă mulţumim. Are cuvântul doamna deputat Aura Vasile. |
||||
|
|
Mulţumesc, doamnă preşedinte. Într-un minut vreau să spun că Grupurile parlamentare ale Alianţei politice PSD+PC ţin cont de solicitarea preşedintelui, care nu este constituţională. Suntem întru totul de acord cu ceea ce domnul Mircea Geoană, preşedintele Senatului, a spus, că micşorarea numărului de parlamentari este un lucru bun, benefic, iar cu această solicitare am fi de acord, dar nu suntem de acord, nicicum ca cineva să intre cu bocancii cu blacheuri în Constituţie. Deci vom vota împotrivă. (Discuţii în sală. Aplauze.) |
||||
|
|
În ceea ce priveşte Proiectul de hotărâre privind solicitarea Preşedintelui României referitoare la organizarea unui referendum naţional consultativ, odată cu alegerile prezidenţiale din anul 2009, cu privire la trecerea la un parlament unicameral şi reducerea numărului membrilor Parlamentului României la maximum 300 de parlamentari, draftul pregătit de cele două secretariate tehnice cuprinde un singur articol care se va construi, de fapt, în funcţie de votul pe care dumneavoastră îl daţi. În acest articol unic se spune: "Parlamentul României avizează negativ sau pozitiv iniţierea de către Preşedintele României a unui referendum naţional consultativ, odată cu alegerile prezidenţiale din anul 2009, cu privire la trecerea la un parlament unicameral şi reducerea numărului membrilor Parlamentului României la maximum 300". Acesta este, practic, proiectul de hotărâre. Îl construim împreună, în funcţie de rezultatul votului. Prin urmare, supun votului dumneavoastră dacă sunteţi de acord pentru a aviza favorabil... Domnule deputat Márton Árpád Francisc, aveţi cuvântul pe procedură... (Rumoare în sală.) ".., pornind de la raportul comisiei. |
||||
|
|
Doamna preşedinte, Conform Regulamentului şedinţelor comune ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, care se completează cu Regulamentele celor două Camere, întotdeauna se supune votului raportul comisiei. Dacă raportul nu trece, atunci se supun votului celelalte propuneri. |
||||
|
|
În regulă. Supun votului dumneavoastră raportul. Domnilor secretari, vă rog să număraţi. Voturi pentru? 233. Voturi împotrivă? 131. Abţineri? O abţinere. Pentru că în urma votului s-au obţinut 233 de voturi pentru, 131 de voturi împotrivă şi o abţinere, în proiectul de hotărâre se va preciza că această solicitare are un aviz negativ. (Aplauze.) |
||||
|
|
|
La punctul 2 din ordinea de zi este înscrisă dezbaterea situaţiei politice actuale şi adoptarea unei declaraţii cu caracter politic, conform art. 1 punctul 22 din Regulamentul şedinţelor comune ale Senatului şi Camerei Deputaţilor. Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, au hotărât să propună timpul maxim afectat pentru dezbateri, după cum urmează: prezentării şi adoptării unei declaraţii cu caracter politic i se rezervă maximum 5 minute, iar grupurilor parlamentare din Senat şi Camera Deputaţilor li se alocă timpul maxim de 10 minute pentru fiecare grup parlamentar. Îl invit la microfon pe domnul Ovidiu Ganţ, reprezentantul Forumului Democrat al Germanilor din România, pentru a prezenta această declaraţie. Vă rog să luaţi loc în sală, să ascultăm această declaraţie politică. Domnule deputat Ganţ, aveţi cuvântul. |
|
||
|
|
Parlamentul României, reunit în şedinţa comună în data de 20 octombrie 2009, în baza art. 1 punctul 22 din Regulamentul şedinţelor comune ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, constatând existenţa unei majorităţi parlamentare transparente, adoptă prezenta declaraţie:
Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Vă invit la dezbateri generale. Aveţi vreo intervenţie pe procedură? |
||||
|
|
Doamnă preşedinte, vă cer scuze! Am o rectificare pentru stenogramă. Data este 21 octombrie. |
||||
|
|
Vă mulţumesc mult. Intrăm în dezbaterea susţinută de grupurile parlamentare. Îi dau cuvântul domnului deputat Cezar Florin Preda, reprezentantul Grupurilor parlamentare ale PD-L. |
||||
|
|
Doamnă preşedinte, Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Aseară, când am fost anunţat că avem această şedinţă comună, mi s-a zis că trebuie să spunem şi noi, Grupurile parlamentare ale PD-L, ceva la acest punct din ordinea de zi şi m-am frământat câteva minute, întrebându-mă ce voi spune. (Rumoare în sală.) Aşa cum v-am obişnuit - că am spus câte ceva de la acest microfon -, o să vă spun câte ceva şi astăzi. În primul rând, v-aş spune că data nu era greşită, domnule deputat Ganţ, este data de la GRIVCO. (Aplauze.) Acum aţi întors-o! Atunci s-a stabilit, dar este bine că aţi corectat-o astăzi. Este o instituţie fundamentală a statului care, astăzi, se află în faţa unei acţiuni care ar discredita-o încă o dată, dar o facem, pentru că dumneavoastră, PSD, PNL, UDMR - şi am văzut acum, paradoxal, şi minorităţile -, o vreţi, pentru că aşa este ordinul primit de la şefii dumneavoastră, şi o faceţi. Aţi mai făcut-o o dată în 2007 şi aţi primit răspunsul care nu v-a întors sub nicio formă din aceste acţiuni, care, din punctul nostru de vedere, subminează fundamental democraţia. Ne acuzaţi pe noi că nu suntem democratici, că nu vedem o majoritate constituită, cu bună ştiinţă faceţi abstracţie de ceea ce însemnă prevederile constituţionale şi încercaţi prin forţa unei majorităţi ostile cetăţenilor României să vă impuneţi punctul de vedere. Stimaţi colegi, Nu veţi reuşi să-l obligaţi pe Preşedintele României să facă altceva decât ceea ce majoritatea dintre dumneavoastră aţi prevăzut în Constituţia revizuită în 2003. Nu eu am revizuit Constituţia, nu eu am făcut din războiul Năstase-Iliescu capăt de ţară, nu eu am vrut să-i dau noului preşedinte Adrian Năstase drepturi pe care prim-ministrul să nu i le mai poată lua, ci dumneavoastră aţi făcut-o, şi acum o trageţi. (Aplauze.) Domnilor lideri, Aveaţi posibilitatea să atacaţi la Curtea Constituţională imediat dreptul preşedintelui de a desemna un prim-ministru. Nu aţi fi făcut-o, pentru că aţi fi primit un răspuns care v-ar fi demonetizat această acţiune, un răspuns prin care nu dumneavoastră impuneţi prim-ministrul României. Eu nu sunt jurist, dar în art. 89 alin. (1) din Constituţie se vorbeşte despre dizolvarea Parlamentului. Dragi colegi jurişti, De ce se mai prevede că Parlamentul poate fi dizolvat dacă pică două guverne? Deci, iată, se constituie o majoritate ostilă şi, totuşi, preşedintele poate dizolva Parlamentul şi poate organiza noi alegeri, pentru că acesta este dreptul lui. Nu dumneavoastră, liderii de partide, stabiliţi cine va fi prim-ministru, şi nici Preşedintele României. Asta o stabilesc cetăţenii României. În încheiere, vreau să vă mai spun că ceea ce s-a întâmplat ieri la întâlnirea cu prim-ministrul desemnat vă decredibilizează şi vă aruncă, ca lideri politici, într-o zonă care nu vă onorează. Ieri, aţi avut posibilitatea să staţi de vorbă cu un prim-ministru desemnat care prezenta în faţa dumneavoastră un program pentru România, pentru următoarea perioadă, un program de care depind pensiile şi salariile cetăţenilor României. Nu v-a interesat. Ce aţi făcut? I-aţi cerut prim-ministrului desemnat să-şi depună mandatul. Cu ce drept aţi făcut acest lucru? Cine sunteţi dumneavoastră, lideri ad-hoc, să cereţi primministrului desemnat acest lucru? Faceţi acest lucru în Parlament, prin vot! Dacă nu vă convine ceea ce vrea prim-ministrul desemnat, luaţi-i mandatul prin vot! Dragii mei, Închei spunându-vă că niciodată Parlamentul României nu va fi un congres al partidelor pentru lansarea candidaţilor pentru diferite funcţii. Parlamentul va fi întotdeauna instituţia fundamentală pe care noi o respectăm. Cu respectul pentru această instituţie, cu respectul pentru dumneavoastră, luaţi unul câte unul, vă anunţăm că noi părăsim sala din cauza acestei mascarade pe care vreţi să o faceţi. Vă mulţumesc. (Aplauze. Discuţii aprinse în sală. Grupurile parlamentare ale PD-L părăsesc sala de şedinţă.) |
||||
|
Doamna Aurelia Vasile (din sală): Succes la şedinţă! Să-l alegeţi pe preşedinte! |
|||||
|
|
Din timpul alocat domnului Mircea Geoană, dau cuvântul Grupurilor parlamentare ale Alianţei politice PSD+PC. (Discuţii aprinse în sală.) |
||||
|
|
Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Am sperat că, măcar în acest moment atât de dificil pentru România şi pentru toţi românii, vom putea avea în Parlamentul României o dezbatere sobră şi care să încerce să găsească un răspuns la întrebări care îi frământă pe toţi românii: despre mediul economic, despre investitorii străini, despre finanţatorii internaţionali ai României şi despre tot ceea ce înseamnă lume democratică europeană şi euroatlantică. Lumea este îngrijorată faţă de această evoluţie dramatică şi negativă pe care o vedem la Bucureşti. Gestul pe care Grupurile parlamentare ale PD-L l-au făcut astăzi este un gest care întăreşte izolarea politică în care se află acest partid sub conducerea actualului preşedinte. Gestul pe care îl facem astăzi este gestul natural al principalului for democratic al României în care încercăm să dăm un răspuns politic la criza în care actualul preşedinte, în mod cinic şi deliberat, ne-a împins. Suntem, astăzi, în faza în care va trebui să influenţăm prin armele democraţiei deciziile care vor urma. Întrebarea pe care o punem de aici, de la tribuna Parlamentului, este dacă, în acest moment, adevăratul plan al actualului preşedinte, de a păstra Guvernul Boc, cu doamna Udrea, cu domnul Blaga, cu domnul Videanu, cu domnul Berceanu - aceşti oameni experimentaţi, cum îi declara domnul preşedinte Băsescu -, este de preferat pentru a conduce România până la alegeri sau este de preferat ceea ce propune o majoritate transparentă a Parlamentului României, să dăm un Guvern rapid, bazat pe o majoritate de 65%, care are un candidat de calitate, fără reproş. Astăzi, Parlamentul României transmite un semnal către actualul preşedinte şi către poporul român. Nu există, în acest moment, o soluţie mai păguboasă, mai periculoasă şi mai dăunătoare interesului naţional decât continuarea acestei mascarade. A mai existat şi există o instituţie din statul român pe care actualul preşedinte nu a târât-o în scandal, şi ea se numeşte Banca Naţională a României. Prin selectarea unui om de bună calitate din Banca Naţională a României, preşedintele, de fapt, atrage într-un joc de dispută politică instituţia de care avem atât de mare nevoie, ca un fel de barometru de echilibru, într-o lume tulburată şi învolburată de acţiunile actualului preşedinte. Sentimentul pe care îl avem, sentimentul pe care îl are poporul român şi sentimentul pe care îl are tot ce înseamnă partener internaţional al României este că asistăm la un final de regim politic. Poate asistăm la un final de republică, dar, în mod evident, ceea ce face actualul preşedinte seamănă foarte mult cu ce făcea acum 2.000 de ani împăratul Nero care stă, se uită de pe deal şi dă foc la propria-i cetate. Astăzi avem un singur răspuns. Există o majoritate care susţine un candidat de foarte bună calitate. În 2007, domnul Băsescu reproşa faptul că nu există o majoritate transparentă. Astăzi o aveţi şi - pentru numele lui Dumnezeu! - îl rog şi pe domnul Croitoru - lucru pe care i l-am spus şi ieri la întâlnirea pe care am avut-o respectând procedurile instituţionale - să nu se lase târât în continuare într-un joc de imagine care îi afectează imaginea proprie, dar, mai rău, afectează şi imaginea de imparţialitate a acestei importante instituţii care se numeşte Banca Naţională a României. De aceea, declaraţia noastră, care sper că va avea votul dumneavoastră, spune un lucru democratic, elementar: preşedintele trebuie să recunoască şi, de asemenea, candidatul la funcţia de premier desemnat trebuie să recunoască, după consumarea rundei de consultări cu partidele parlamentare, că nu are sprijin politic. În orice democraţie gestul următor este depunerea mandatului şi propun preşedintelui să reintrăm într-un proces legitim de consultare pentru găsirea şi degajarea unei soluţii la criza politică. Grupurile parlamentare ale Alianţei politice PSD+PC, alături de Grupurile parlamentare ale PNL, Grupurile parlamentare ale UDMR şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, au iniţiat acest demers ca un gest de conştiinţă democratică şi ca un gest de avertizare democratică pentru depăşirea acestei situaţii. Stimaţi colegi, Colegii de la PNL au propus ca această declaraţie să fie însoţită de o scrisoare semnată de toţi parlamentarii acestei majorităţi, care să fie adresată Preşedintelui României şi prezentată opiniei publice în acest moment. Vreau să salut maniera responsabilă în care această majoritate a înţeles, în timp record, să vină cu un răspuns coerent la problemele României. Suntem, astăzi, în faţa unui gest care descalifică, încă o dată, PD-L, care avea tot dreptul să-şi exprime un punct de vedere. Au plecat la o întâlnire de partid, dar, de fapt, au plecat să-i facă campanie lui Băsescu. Aplaud gestul majorităţii de 65% din Parlamentul României, care, astăzi, dă un semnal de normalitate şi o disponibilitate de a reveni la un Guvern care să aibă întreaga legitimitate pentru a lupta împotriva crizei. Vom vota această declaraţie şi vom fi în continuare apărătorii democraţiei. Mai este o veste bună: indiferent de demersul acesta, mai sunt câteva zile până la sfârşitul regimului. Miroase a schimbare de regim politic şi aceasta este vestea cea mai bună pentru români. (Discuţii, rumoare, vociferări, aplauze, râsete.) Pe 6 decembrie intrăm într-o nouă fază a democraţiei româneşti. (Aplauze.) Vă mulţumesc. |
||||
|
|
Aţi epuizat 7 minute din timpul alocat Grupurilor parlamentare ale Alianţei politice PSD+PC. Din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, domnul senator Crin Antonescu. (Aplauze.) |
||||
|
|
Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu: Doamnă preşedinte, Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, Această dezbatere din Camerele reunite este, la rândul ei, o premieră în viaţa politică românească. Este prima oară când Parlamentul României înţelege să discute şi să ia o poziţie foarte clară într-o problemă politică de actualitate, într-o problemă de interes public, fără ca această iniţiativă să vină din partea Guvernului, fără să sugereze acest lucru cineva din afara Parlamentului. Poate, alături de prima moţiune de cenzură votată în 20 de ani, acesta este încă un moment din maturizarea acestei instituţii pe calea pe care, într-adevăr, trebuie să o urmăm cu toţii, şi anume aceea de a da consistenţă formulei din Constituţie care defineşte Parlamentul României ca organ reprezentativ suprem al poporului român. Noi am iniţiat o moţiune de cenzură pe care, aşa cum spuneam şi la dezbaterea ei, nu am susţinut-o doar în numele parlamentarilor noştri, ci am susţinut-o în numele a circa 800.000 de şomeri deja, a sute de mii de oameni care se tem pentru locul de muncă, a 5 milioane de pensionari care se văd puşi în situaţia de a trăi de azi pe mâine şi care se tem şi pentru pensia pe care o au, în numele tuturor celor care, în anul 2009, şi-au văzut risipite şi şansele profesionale, şi şansele materiale, şi, mai ales, speranţele. Moţiunea a trecut pentru prima dată şi, la nici 24 de ore după ce aceasta a doborât un Guvern care nu mai avea reprezentativitate, credibilitate şi care, în mod evident, nu dădea niciun fel de speranţă că ar putea gestiona situaţia complicată economică, socială din România, din nou, pentru prima dată, toate partidele politice din Parlament, cu excepţia unuia singur, au convenit asupra unei soluţii. Am prezentat preşedintelui această propunere privitoare la un prim-ministru independent, în persoana primarului Sibiului, Klaus Iohannis, care, încă o dată vreau să afirm, ca să ştie toată lumea, era o propunere nu cu caracter politic, nu cu caracter polemic, nu avea nimic pentru ca preşedintele să o poată respinge. Această majoritate, care îşi va exprima voinţa politică şi astăzi prin votul care va urma acestor dezbateri, nu este o alianţă politică, nu este o coaliţie, ci este doar o majoritate de parlamentari din partide diferite - chiar aflate în confruntare! - care înţeleg că România are nevoie acum, cât mai urgent, de soluţii practice. Şi această soluţie noi, împreună, am găsit-o. Klaus Iohannis este un independent. Teoria unor parlamentari sau lideri democrat-liberali şi a unor susţinători publici ai acestora cum că Iohannis nu este independent fiindcă este la Forumul Democrat al Germanilor din România este un lucru caraghios. Klaus Iohannis este independent în raport cu candidaţii principali în această bătălie pentru alegerile prezidenţiale, în raport cu partidele politice mari din România. Singura ieşire partizană în public a lui Klaus Iohannis a fost în 2004, când l-a susţinut pe Traian Băsescu în campania prezidenţială. Klaus Iohannis este un om asupra căruia m-am oprit şi ne-am oprit din motive pe care nu trebuie să le mai reiau aici, pentru că, în mod foarte fericit, propunerea noastră a fost imediat primită de opinia publică românească cu un val de încredere. Şi nu e nimic mai preţios în aceste momente dificile decât să găsim o persoană care poate mobiliza încrederea oamenilor. Şi am găsit-o. Propunerea nu avea nimic neconvenabil, nimic provocator la adresa preşedintelui Traian Băsescu. Ea a fost respinsă de preşedinte, în primă instanţă, pe motive care nu au nimic de-a face cu democraţia. Când preşedintele spune: nu îl desemnez pe Klaus Iohannis pentru că în spatele lui este coaliţia de la GRIVCO, această afirmaţie este inacceptabilă pentru un preşedinte de stat. E ca şi cum noi am refuza să lucrăm, să comunicăm cu Instituţia Prezidenţială din România pentru că nouă nu ne place preşedintele de la Golden Blitz. Este ca şi cum Preşedintele României ar avea dreptul de a lucra la nivel politic doar cu cine îi place. Nu este acceptabil aşa ceva! Un Guvern nu se poate constitui decât dacă în spatele lui există o majoritate parlamentară. Această majoritate parlamentară i-a fost prezentată preşedintelui la consultări, s-a prezentat la discuţiile cu premierul desemnat de către domnul preşedinte Băsescu şi trebuie să se manifeste astăzi prin această declaraţie. Preşedintele a afirmat că o majoritate parlamentară se manifestă doar în Parlament. Noi, liberalii, vom vota astăzi - şi am propus această formulă a Camerelor reunite într-o şedinţă comună - pentru a manifesta voinţa parlamentară în Parlament. Şi este de bun-simţ ca domnul Croitoru, după ce a discutat cu toate partidele, după ce a constatat în mod evident, fără echivoc, că nu există sprijin parlamentar pentru Domnia Sa, să depună mandatul. Suntem pe deplin de acord, toţi parlamentarii liberali, cu ceea ce se susţine în această declaraţie, o vom vota, vom arăta o majoritate a parlamentarilor în Parlament, şi eu fac apel la preşedintele Băsescu ca, în al doisprezecelea ceas, să dea dovadă de raţiune şi de acţiune în interes naţional. Domnul preşedinte şi-a asociat numele, pe parcursul a cinci ani, doar cu conflicte şi crize. E momentul pentru România, pentru fiecare zi care trece pe spinarea tuturor românilor, nu pe spinarea PD-L sau a noastă, ca preşedintele să procedeze, în fine, raţional, pragmatic şi democratic. Ultimul lucru pe care vreau să-l spun este că în aceste zile s-a auzit o teorie întru totul inacceptabilă, am auzit-o şi astăzi în cuvântarea reprezentantului PD-L, majoritate ostilă. O majoritate este într-o democraţie o majoritate şi nu se califică prin faptul că este ostilă sau prietenoasă. Ostilă cui? O majoritate se manifestă în Parlamentul României conform Constituţiei şi ea trebuie respectată ca atare. Ceea ce ne propune Traian Băsescu de câteva zile încoace, ceea ce susţin reprezentanţii PD-L şi susţinătorii lor publici este pur şi simplu dictatura minorităţii aşa-zis conştiente, care este principiu fundamental bolşevic pe care s-a stabilit, s-a clădit şi cu care a operat regimul comunist şi pe care noi, la exact 20 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, nu-l putem accepta. Preşedintele a dorit manifestarea voinţei majoritare în Parlament. Să o manifestăm astăzi şi să sperăm că, în al doisprezecelea ceas, acţiunea complementară a preşedintelui, conform Constituţiei, se va manifesta cu raţiune, cu pragmatism şi cu respect faţă de democraţie, faţă de Constituţie, faţă de instituţiile politice şi publice şi, mai ales, faţă de cetăţenii României care au dreptul şi la democraţie, şi la un Guvern eficient, şi la o funcţionare respectabilă şi normală a democraţiei. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR, domnul Markó Béla. Vă rog. |
||||
|
|
Doamna preşedinte, Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, În primul rând, permiteţi-mi ca, având o experienţă parlamentară de aproape 20 de ani, să resping aroganţa cu care reprezentantul PD-L a calificat această dezbatere ca fiind o mascaradă. Sunt convins că nu suntem dispuşi să acceptăm astfel de lecţii, înţelegând, în acelaşi timp, supărarea sau dezamăgirea celor care, într-un anumit moment, nu au câştig de cauză. Stimaţi colegi, Pregătindu-mi luarea de cuvânt pentru astăzi, am recitit şi eu câteva articole ale Constituţiei noastre. Sunt nevoit să-mi dau seama că, în ultima vreme, noi comitem o greşeală majoră în ceea ce priveşte interpretarea conflictelor politice existente, şi anume: afirmăm că, de fapt, Constituţia României are o problemă, că, de fapt, este defectuoasă şi de acum câţiva ani nu am reuşit, nici prin amendarea ei, să facem o lege fundamentală coerentă a României, consecventă şi care să dea răspunsul la toate situaţiile problematice. Nu este aşa! Dumneavoastră cunoaşteţi opinia noastră în legătură cu Constituţia României şi că, după părerea noastră, ea are mai multe articole, mai multe dispoziţii care, în acest moment, fiind deja membri în Uniunea Europeană, sunt depăşite, dar acest lucru nu înseamnă că nu avem o Constituţie care să dea răspuns la toate problemele ridicate de Parlament, de Guvern sau de Instituţia Prezidenţială. Noi avem o problemă, stimaţi colegi, noi, cei care suntem responsabili pentru respectarea şi aplicarea adecvată a Constituţiei, şi nu cred că, în acest moment, singurul vinovat pentru această situaţie ar putea fi, de exemplu, preşedintele ţării, care are, într-adevăr, o mare parte din vină în ceea ce priveşte o interpretare forţată a Constituţiei. Noi înşine am făcut o serie de greşeli în ceea ce priveşte interpretarea Constituţiei: am acceptat, de exemplu, ca o dispoziţie, după ce am recitit articolul privind ordonanţele de urgenţă, după părerea mea, să fie interpretată de toate Guvernele care au aplicat această Constituţie în aşa fel încât, în anii precedenţi, să fie aprobate sute şi sute de ordonanţe de urgenţă, în timp ce Constituţia, fără echivoc, dispune în legătură cu existenţa unei situaţii de urgenţă, unei situaţii extraordinare. Din această singură dispoziţie reiese că ori în România în anii precedenţi, timp de 10 ani sau nu ştiu câţi, a existat în permanenţă o situaţie extraordinară - suntem o ţară extraordinară cu o situaţie extraordinară -, ori noi, cu toţii, cei care am fost în Guvern - şi cu toţii am fost în aceşti 10 ani -, am aplicat abuziv, excepţie grupul minorităţilor - mă scuzaţi! -, un anumit articol din Constituţia României. Astfel, am ajuns într-o situaţie când preşedintele ţării sau o minoritate din Parlamentul României crede că se poate guverna cu un Guvern minoritar, fără să aibă o susţinere majoritară în Parlamentul României, că se poate guverna prin asumări de răspundere, nu pe o singură lege, ci, eventual, cu 3-4-5 - nici nu am stabilit care ar fi numărul legilor care pot fi incluse într-un pachet de asumare a răspunderii -, că se poate guverna prin ordonanţe de urgenţă. Şi, astfel, am ajuns într-o situaţie în care preşedintele ţării încearcă să impună ideea că o minoritate, care, eventual, este preferată de preşedinte, poate guverna prin ordonanţe de urgenţă, fără să aibă acceptul Parlamentului, fără să aibă susţinerea majorităţii. Acesta a fost motivul principal pentru care UDMR, la momentul respectiv, a semnat moţiunea de cenzură şi a votat-o. Acesta este unul dintre motivele cele mai importante pentru care, în acest moment, susţinem ideea majorităţii care a desemnat o persoană pentru funcţia de prim-ministru şi care, de altfel, respectă întru totul Constituţia. După părerea noastră, bineînţeles că preşedintele ţării are un anumit rol în ceea ce priveşte formarea unei majorităţi guvernamentale şi în ceea ce priveşte propunerea unui candidat la funcţia de prim-ministru. Constituţia este fără echivoc şi în acest sens. Atunci când există un impas în cazul partidelor parlamentare, preşedintele trebuie să-şi asume rolul de mediator, consultându-se cu diferitele partide, trebuie să încerce să formeze o majoritate sau să ajute la formarea ei şi, desigur, are un rol în ceea ce priveşte persoana care va fi desemnată ca prim-ministru, atunci când nu se ajunge în această privinţă la un consens al majorităţii, dar nu este cazul acum. Repet: nu fac parte dintre cei care afirmă că preşedintele nu trebuie să aibă niciun rol în ceea ce priveşte formarea Guvernului, crearea unei majorităţi, inclusiv încercarea - în mod parţial, dacă vreţi - de a impune, de a crea o majoritate care îi este pe plac preşedintelui. Când s-a format o majoritate în Parlamentul României, bineînţeles că preşedintele are rolul de a respecta voinţa acelei majorităţi. Suntem, în acest moment, într-o astfel de situaţie. Încă o idee, dacă îmi permiteţi. Noi suntem dispuşi să acceptăm că avem o problemă cu Constituţia, şi nu este adevărat. Constituţia este fără echivoc în această privinţă şi acceptăm că este vorba despre o dispută privind caracterul sistemului nostru, dacă este vorba despre un sistem parlamentar sau despre un sistem prezidenţial. Nu este adevărat. Disputa nu se referă la această problemă. Şi în sistemele prezidenţiale există coabitare, inclusiv în Franţa de mai multe ori a existat o coabitare între preşedinte şi o majoritate parlamentară de altă culoare. Nu este o problemă legată de caracterul sistemului. În acelaşi timp, în acest moment, se încearcă inventarea unei alte soluţii: o coabitare între Guvern şi Parlament - un Guvern de o anumită culoare şi o majoritate parlamentară de altă culoare. Acest lucru este imposibil! O coabitare între preşedinte şi Guvern este posibilă! O coabitare între Guvern şi Parlament este absurdă şi imposibilă! În încheiere, permiteţi-mi să vă citesc un alineat din comunicatul Consiliului Permanent al UDMR privind majoritatea parlamentară şi desemnarea persoanei primministrului. "Conform principiilor democraţiei parlamentare, în Parlamentul României s-a format o majoritate de peste 65%, cu scopul de a asigura într-o perioadă dificilă pentru România o guvernare stabilă, context în care am propus un primministru independent, în persoana primarului municipiului Sibiu, domnul Klaus Iohannis. Considerăm că preşedintele are dreptul să analizeze propunerea făcută, dar fără argumente de legalitate şi constituţionalitate adecvate nu poate refuza această propunere, motiv pentru care susţinem, în continuare, varianta propusă, care ar putea contribui în mod semnificativ la echilibrul intern şi extern al României, precum şi la imaginea pozitivă a ţării noastre pe plan internaţional." Prin urmare, susţinem textul declaraţiei şi îl vom vota. Vă mulţumesc. (Aplauze.) |
||||
|
|
Vă mulţumesc. Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Pambuccian. |
||||
|
|
Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Domnule preşedinte al Senatului, Stimaţi colegi, Îmi pare rău că domnul Preda nu este în sală, fiindcă voiam să-i răspund la cuvântul "paradoxal" cu o întrebare. Dacă unul dintre colegii Domniei Sale ar fi propus de către o majoritate parlamentară pentru funcţia de prim-ministru al României, ar vota împotrivă? Eu cred că nu. Eu cred că paradoxal este să votezi împotriva propriilor tăi colegi de grup parlamentar, de organizaţie. Cred că asta este paradoxal. (Discuţii, râsete.) Cred că paradoxal ar fi fost... (Discuţii, râsete.) ...dacă, am fi avut Forumul Democrat al Germanilor din România în Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, am fi spus că nu-l susţinem pe Iohannis. Da. Asta ar fi fost paradoxal. (Discuţii, râsete.) Şi probabil că ar fi trebuit să ne întrebăm ce s-a întâmplat cu noi, că nu ne susţinem primul reprezentant posibil la un asemenea nivel al grupului nostru în 20 de ani. Ar fi fost, într-adevăr, paradoxal. (Discuţii, râsete.) Cred că este un răspuns suficient în ceea ce priveşte cuvântul "paradoxal", care a fost folosit aici. În ceea ce priveşte susţinerea faţă de domnul Klaus Iohannis, evident că îl susţinem, dar noi nu-l susţinem numai pentru că este din rândul nostru, ci îl susţinem şi pentru calităţile lui personale, dar şi pentru că omul ăsta a reuşit, în ultimii 10 ani, să aducă o minoritate naţională cu foarte puţini membri - germanii nu mai sunt mulţi, ci sunt foarte puţini în România - la Primăria Sibiului, la Consiliul Judeţean Sibiu şi la primărie a unui număr foarte mare de oameni. Şi a reuşit lucrul acesta, evident, cu votul germanilor, aceia puţini, dar şi cu votul unui număr foarte mare de cetăţeni ai României. Asta înseamnă că domnul Iohannis a plăcut tuturor, că ceea ce a făcut minoritatea germană prin domnul Iohannis a plăcut tuturor. Iată, este o perioadă în care toată lumea îşi face propria campanie electorală pentru alegerea Preşedintelui României. Noi nu suntem implicaţi în această campanie şi veţi vedea aceasta în toate acţiunile noastre. OK, unii se pot implica de o parte, alţii de altă parte, dar noi, ca grup parlamentar, nu avem nicio implicare în chestiunile acestea. În schimb, pe noi ne interesează foarte mult implicarea în campanie alături de minoritatea germană şi de domnul Klaus Iohannis, într-un alt fel de campanie, o campanie prin care să demonstrăm că, în România, o minoritate naţională mică poate face lucruri de ispravă şi pe placul tuturor. (Discuţii.) Cred că este o campanie importantă pentru noi. Dacă regret ceva, regret că, atunci când am fost la Preşedintele României - noi am fost primul grup parlamentar invitat -, nu am avut inspiraţia să-l propunem noi, poate am avut prea multă modestie, cu toate că germanii şi domnul Iohannis dovediseră foarte multe. Cred că ar fi fost mai uşor acceptat astăzi. Din păcate, numai faptul că a apărut această propunere în perioada unei campanii pentru prezidenţiale leagă persoana domnului Klaus Iohannis într-un fel sau altul, în mintea unora sau altora, de această campanie. Noi nu o legăm de aşa ceva. Şi pentru că nu o legăm de aşa ceva, reafirm aici un lucru pe care l-am mai spus de foarte multe ori şi este bine să rămână în stenogramă: indiferent cine va fi Preşedintele României, dacă vom fi invitaţi la consultări pentru formarea unui nou Guvern şi pentru a propune un prim-ministru, domnul Klaus Iohannis va fi prima noastră opţiune, ceea ce nu este absolut deloc paradoxal. (Rumoare, discuţii, râsete, aplauze.) |
||||
|
|
Grupurile parlamentare ale Alianţei politice PSD+PC mai au 3 minute. Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, de asemenea. Mai sunt intervenţii? Nu mai sunt. (Rumoare, discuţii.) Supun votului dumneavoastră declaraţia politică. Cine este pentru? Pe procedură? Vă rog, domnule deputat Nicolăescu. |
||||
|
|
Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu: Doamna preşedinte, am găsit o Constituţie aici, la tribună. Poate ne foloseşte. Voiam să vă propun să daţi drumul la sonerie, pentru a chema deputaţii şi senatorii care sunt pe hol şi să votăm peste două minute. Vă mulţumesc. (Discuţii, râsete, aplauze.) |
||||
|
|
Domnule deputat Nicolăescu, obligaţia parlamentarilor este să fie în sală. Nu este vot final, ci este o declaraţie politică. Cred că - nu-i aşa? - este o chestiune de bun-simţ. (Discuţii.) Am dat drumul la sonerie. Supun votului dumneavoastră declaraţia politică. Cine este pentru? Voturi împotrivă? Abţineri? Din sală: Pentru ce? (Discuţii, râsete.) |
||||
|
|
Pentru declaraţia politică, normal, că asta discutăm astăzi. (Discuţii, rumoare, vociferări, aplauze, râsete în timpul numărării voturilor.) Există două variante ale secretarilor. Una este 234 - îl salutăm pe domnul Adomniţei -, 235 de voturi, iar cealaltă numărătoare este 237 de voturi. Deci undeva, aici, sunt lucrurile. |
||||
|
|
Doamnă preşedinte, Ca să nu existe niciun fel de discuţie, propun să se voteze prin apel nominal. (Aplauze.) |
||||
|
|
Absolut de acord. |
||||
|
|
Doamna preşedinte, Eu cred că putem rezolva mai uşor. Dumneavoastră aţi enunţat 234 sau 235, sau 237. Vă rog să supuneţi votului cine este contra şi cine se abţine. Am constatat că cei din prezidiu nu au votat nicicum, deci cvorumul, în mod evident, va exista, după ce vă veţi exprima votul într-un fel şi dumneavoastră, şi secretarul din dreapta dumneavoastră, iar atunci, şi cu 234, plus două persoane, suntem 236, adică cvorumul minim necesar. Deci nu avem nevoie să cerem apel nominal. |
||||
|
|
Domnule deputat Márton Árpád, S-a adunat şi prezidiul, cel puţin partea, să spunem, favorabilă acestei solicitări. Erau cuprinse şi cele două voturi. |
||||
|
|
Am înţeles, doamna preşedinte. V-am solicitat să întrebaţi cine este împotrivă şi cine se abţine, pentru că nu aţi făcut acest lucru. |
||||
|
|
Corect. Voturi împotrivă? Două voturi împotrivă. (Au votat împotrivă doamna preşedinte Roberta Alma Anastase şi domnul secretar Dumitru Pardău.) (Aplauze, vociferări.) Aşa e într-o democraţie, nu? Abţineri? Nu sunt. (Discuţii la masa prezidiului.) Vă supun la vot propunerea făcută de domnul Ludovic Orban, de a se vota prin apel nominal. Voturi pentru? Voturi împotrivă? Nu sunt. Să începem apelul nominal pentru vot. Îl invit pe domnul secretar Pardău să citească prezenţa. (Discuţii la masa prezidiului.) Domnule Pardău, rugămintea domnului preşedinte Geoană este să începem cu Senatul. |
||||
|
|
Astăzi este activitate de plen în Senat. Adresăm rugămintea să fim înţeleşi de colegele şi colegii deputaţi, întrucât avem şedinţă în plen, avem o activitate de legiferare importantă. |
||||
|
|
- Albert Álmos - pentru |
||||
|
|
- Adomniţei Cristian Mihai - pentru |
||||
|
|
252 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi nicio abţinere. (Aplauze.) Cu aceasta, am epuizat ordinea de zi de astăzi şi şedinţa noastră a luat sfârşit. La revedere! |
||||
|
|
Şedinţa s-a încheiat la ora 11.15. |
||||
 |
