Dezbateri parlamentare

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi de domnul Mircea Duşa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Dumitru Pardău şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.

*

Domnul Ioan Oltean:

Bună ziua, doamnelor şi domnilor deputaţi,

Daţi-mi voie să declar deschisă şedinţa Camerei Deputaţilor de astăzi, 29 martie 2010, şi să vă anunţ că din totalul celor 333 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 202, absenţi fiind 131, din care 14 motivaţi, pentru că participă la acţiuni parlamentare.

Suntem în Săptămâna Mare, am rugămintea la dumneavoastră, la toţi, să manifestăm multă decenţă în aceste zile, multă înţelegere faţă de iniţiatorii actelor normative, să votaţi tot ce vă propune Guvernul săptămâna aceasta şi să trecem cu bine, să întâmpinăm sărbătorile de Paşti aşa, ca buni creştini.

Doamna Aura Vasile o declaraţie; vă rog, stimată colegă, cu tot dragul.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumim, domnule preşedinte de şedinţă.

Suntem de acord cu ce aţi spus dumneavoastră, completez că e Săptămâna Patimilor. Sper să aveţi mai puţine şi dumneavoastră şi grupul dumneavoastră, pentru a putea să coexistăm majoritarii cu minoritarii aşa cum dumneavoastră ne trataţi.

Îmi doresc din tot sufletul să ne facem treburile săptămâna aceasta şi permiteţi-mi, în calitate de vicelider al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator, să anunţ că domnul Damian Ioan, deputat în Circumscripţia nr.2, Colegiul uninominal nr.2, părăseşte Grupul deputaţilor independenţi şi revine în Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat şi Partidului Conservator, el îndeplinindu-şi, în acest moment, solicitarea către Biroul permanent. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. Una caldă, una rece.

Subsemnatul Rebenciuc Neculai, deputat în Circumscripţia nr.7 Botoşani, Colegiul nr.1, vă aduc la cunoştinţă că, începând cu data de 29.03.2010, demisionez din Grupul independenţilor şi mă înscriu în Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.)

Pentru început, stimaţi colegi, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţele în plen din zilele de luni 29 şi marţi 30 martie; programul de lucru pentru perioada 29-3 aprilie 2010; lista rapoartelor depuse în perioada 23-29 martie 2010 de comisiile permanente sesizate în fond; informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale şi sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

Primul punct al ordinii de zi, în felul acesta, a fost epuizat.

La punctul 2 al ordinii de zi avem, stimaţi colegi, raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind situaţia sistemelor de irigaţii, precum şi a altor sectoare de îmbunătăţiri funciare.

Aveţi cu toţii raportul. O să îl rog pe preşedintele acestei comisii, pe domnul deputat Valeriu Tabără, să prezinte pe scurt concluziile la care a ajuns comisia de anchetă.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Îmi revine misiunea de a prezenta spicuiri din Raportul privind analiza făcută de Comisia pentru irigaţii şi pentru îmbunătăţiri funciare, activitate care s-a desfăşurat vara trecută şi care, practic, a parcurs o parte doar din ceea ce înseamnă problemele sistemului de îmbunătăţiri funciare, inclusiv în ceea ce priveşte irigaţiile şi celelalte elemente care compun acest sistem.

În credinţa că aţi consultat conţinutul raportului Comisiei parlamentare de anchetă privind situaţia sistemelor de irigaţii, precum şi a altor structuri ale sistemului de îmbunătăţiri funciare, vă rog să-mi permiteţi să vă prezint un rezumat al acestui raport. Fac precizarea: Comisia parlamentară de anchetă privind situaţia sistemelor de irigaţii, precum şi a altor structuri ale sistemului de îmbunătăţiri funciare, a fost înfiinţată prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.31 din 24 iunie 2009, în conformitate cu prevederile art.76 alin (2) din Constituţia României, republicată.

Constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a pornit de la necesitatea clarificării unor situaţii de nefuncţionalitate a sistemului de irigaţii, care aproape în nici un an nu a funcţionat astfel încât să asigure apa de irigat pentru milioane de hectare. Dacă s-a dat apă pentru irigat, aceasta nu a fost asigurată la timp, astfel încât culturile agricole au suferit, rezultând randamente mici la unitatea de suprafaţă, pierderi economice mari atât pentru producătorii agricoli, cât şi pentru întreaga economie naţională.

Din păcate, după anul 1990, problema irigaţiilor în România nu a fost tratată cu responsabilitate, deşi se ştia că, în ţara noastră, fenomenul de secetă afectează în opt ani din zece zone întinse din teritoriul naţional. Din acest motiv, România poate fi şi trebuie considerată ca având un puternic handicap natural.

Din păcate, după anul 1990, cu mici excepţii, situaţia din domeniul irigaţiilor, dar şi din alte sectoare ale îmbunătăţirilor funciare s-a deteriorat foarte mult, ceea ce a făcut ca aceasta să nu mai poată fi folosită la timpul oportun şi la capacitatea de care era nevoie.

Activitatea comisiei, prin Hotărârea Camerei Deputaţilor, comisia de anchetă sus-menţionată şi-a fixat următoarele obiective:

1. verificarea modului prin care organele de specialitate au urmărit respectarea măsurilor de reabilitare şi menţinere în funcţiune a amenajărilor de irigaţii în zonele afectate;
2. analiza structurilor privind folosirea fondurilor alocate pentru sistemele de irigaţii;
3. analiza măsurilor instituite pentru reglementarea irigaţiilor în 2009;
4. analizarea măsurilor, inclusiv logistica, ce se pot lua în regim de urgenţă;
5. pierderile şi costurile de întârziere a aplicării udărilor;
6. verificarea oricăror aspecte incidente cu acest eveniment.

Comisia a fost formată din 15 deputaţi, reprezentând toate grupurile parlamentare din Camera Deputaţilor, iar pentru desfăşurarea în bune condiţii, comisia şi-a aprobat un regulament propriu, care a reglementat activitatea pe întreaga activitate a comisiei.

De asemenea, prin regulament s-a considerat necesar şi pentru a putea cuprinde întregul ansamblu de probleme ale sistemului de îmbunătăţiri funciare, comisia s-a împărţit în patru subcomisii:

Subcomisia 1, care a avut în analiză sucursalele Someş - Criş, Tisa - Someş, Timiş - Mureşul inferior;

Subcomisia 2, formată din domnii deputaţi Steriu Valeriu, Mircia Giurgiu, Horj Pavel, care au avut, pentru analiză, sucursalele Mureş - Oltul mijlociu, Mureş - Oltul superior şi Dunăre - Olt;

Subcomisia 3, compusă din domnii deputaţi: Surdu-Soreanu, Fuia Stelian, Gheorghe Tinel, pentru sucursalele Olt - Argeş, Argeş - Buzău, Argeş - Ialomiţa - Siret.

Subcomisia 4, pentru sucursalele din Dobrogea, Moldova de Sud şi Moldova de Nord.

Sistemul de lucru al comisiei.

Subcomisiile au făcut cercetări în teritoriu, vizitându-se, în limita timpului disponibil, obiective din toate sectoarele de îmbunătăţiri funciare, irigaţii, desecări, combaterea eroziunii solului.

Membrii subcomisiilor au făcut verificări, de asemenea, în limita timpului, privind managementul unităţilor teritoriale ANIF şi SNIF, starea lor materială şi financiară, precum şi structurile personalului angajat.

În plenul comisiei s-a făcut audierea principalilor factori implicaţi în sectorul îmbunătăţirilor funciare din România.

Toate audierile din plenul comisiei au fost stenodactilografiate, înregistrate şi făcute publice pe site-ul Camerei Deputaţilor.

Audierile din comisii, indiferent de gradul celui audiat, au fost publice, neexistând pe parcursul întregii activităţi a comisiei nicio restricţie de participare la audieri.

Pentru a se înţelege mai bine problematica irigaţiilor, vă prezint câteva elemente care caracterizează amenajările din ţara noastră.

În perioada execuţiei lor, deceniile VI-VIII ale secolului XX, sistemele de irigaţii au fost considerate realizări tehnice de nivel mondial, având câteva caracteristici specifice faţă de alte ţări.

Dimensiunea

În comparaţie cu dimensiunea de 500 de ha, considerată internaţional ca sisteme de irigaţii mari, cele din România sunt considerate, în totalitatea lor, ca sisteme gigant. Din totalul de peste 100 de sisteme de irigaţii, patru sisteme erau cu suprafaţa de peste 100.000 ha, 13 sisteme cu suprafaţa cuprinsă între 50.000-100.000 ha, 18 sisteme cu suprafaţa 25 - 50 mii ha, 29 sisteme cu suprafaţa de 10.000 - 25.000 de ha şi 39 de sisteme pe suprafaţă de sub 10.000 de ha. Suprafaţa medie per total sisteme este de circa 28-144 de ha.

Soluţiile constructive alese în funcţie de amplasamentul sistemelor

Aducţiunea apei prin canale deschise şi respectiv jgheaburi suspendate din beton armat şi amenajări interioare, conducte îngropate sub presiune pe circa 80% din suprafaţa irigată. Sistemele de distribuţie a apei la parcelă, prin agregate termice de pompare în sistemul de distribuţie ape prin jgheaburi suspendate au fost înlocuite, la un moment dat, datorită nerentabilităţii şi disfuncţionalităţii lor.

Consumul de energie electrică, element de specificitate, este mare şi, datorită acestui lucru, sistemele de irigaţii din România sunt considerate din cele mai energofage din Europa. Acest lucru se datorează unor factori determinanţi ai acestor amenajări. Înălţimi mari de pompare precum Dobrogea şi Câmpia Dunării, distanţe mari de transport a apei, uneori sute de kilometri, dimensiuni gigant ale canalelor şi suprafeţelor de distribuie a apei.

În funcţie de consumul de energie electrică necesar pentru punerea sub presiune, sistemele se pot împărţi în patru trepte, şi anume:

• consumul redus, 700 kwh/ha, circa 10,0% din suprafaţă;
• consum mediu, între 700 - 1.400 kwh/ha, circa 28,6% din suprafaţă;
• consum mediu-mare, între 1.400 - 2.100 kwh/ha pentru 48,2% din suprafaţă;
• consum mare, peste 2.100 kwh/ha pentru circa 13,2% din suprafaţă.

Dacă însumăm sistemele de irigaţii, cu consum mediu-mare, cu cele cu consum mare de energie, constatăm că pentru 61,4% din suprafaţa amenajată pentru irigaţii în România consumul de energie este un element deosebit de important al costului apei de irigare, care influenţează negativ întregul sistem de rentabilitate în sistemele de irigaţii româneşti.

Dacă la elementul cantitativ al consumului de energie electrică adăugăm şi disfuncţionalităţile instituţionale şi de organizare, obiective, dar mai ales cele subiective, constate de comisie, menţionate de beneficiar atât la întâlnirile din teritoriu, cât şi la audierile din plenul comisiei, constatăm că problema costului energiei în sistemele de irigaţii româneşti este un element esenţial, care se cere a fi rezolvat urgent.

Gradul de finalizare al proiectelor

Deşi la vremea proiectării lor, sistemele de irigaţii din România fost considerate soluţii avansate, numeroase componente prevăzute în acestea nu au fost finalizate, ceea ce influenţează negativ randamentul de utilizare.

Au rămas nefinalizate:

• impermeabilizarea canalelor de aducţiune deschise pentru transportul apei, pe circa 50% din lungimea acestora;
• neexecutarea sistemelor de drenaj şi de reciclare a apei, care determină apariţia, pe suprafeţe mari a înmlăştinirii şi sărăturării secundare, elemente deosebit de păguboase pentru patrimoniul funciar al României;
• lipsesc elementele de automatizare a distribuţiei apei şi a celor de apometrie, ceea ce duce la consumuri de apă necontrolate, norme de irigare şi udare mari şi necontrolate ca şi cantitate.

La realizarea sistemelor s-au folosit materiale, echipamente, agregate de calitate slabă, care determină randamente mici şi costuri mari.

Pierderile mari de apă în reţeaua de canale, care depăşesc 50% din volumul de apă calculat la staţiile de bază, costul pierderilor sunt impuse şi plătite de către utilizatorii de apă.

Exploatarea necorespunzătoare, datorită căreia parametrii de proiectare, cei tehnici şi economici, se realizează parţial de către unele unităţi agricole în unii ani şi numai la anumite culturi.

Din analizeze făcute în teren şi din audierile din plenul comisiei, s-a constatat că nu există, până în prezent, date omologate ale sistemului statistic oficial privind:

• amenajările de irigaţii, suprafaţă efectiv irigată;
• amenajările de desecare drenaj, suprafaţă efectiv amenajată pentru combaterea eroziunii solului;

Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare are în administrare următoarele amenajări:

• irigaţii circa 2.998.255 ha
• desecare drenaj 3.085.295 ha
• combaterea eroziunii solului 2.222.000 ha
• şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor 1.378.119 ha.

În scripte, suprafaţa amenajată pentru irigare în România este mare: 2.998.000 de ha, pe care se practică trei metode de irigare, şi anume:

• udare prin aspersiune - 2.660.353 ha.
• şi prin brazde - 281.982 ha
• şi sigur, prin inundare - 55.920 ha.

Ca surse de apă:

• Dunărea, pentru 2.017.000 ha implică costuri mari de asigurare a apei pe cele şapte terase de irigare, datorită faptului că se forţează ridicarea acesteia şi transferul ei invers faţă de ceea ce înseamnă cursul gravitaţional;
• şi, sigur, râuri interioare şi lacuri de acumulare ca sursă pentru 980.000 ha.

ANIF, Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare, administrează la nivel naţional 296 de amenajări complexe de irigaţii, care sunt formate din:

• canale de transport, aducţiune şi distribuţie a apei de irigaţii 10.975 km, din care căptuşite, deci împotriva infiltrărilor de apă, doar 6.015km;
• conducte îngropate 28.773 km;
• staţii de pompare pentru irigaţii - 2.908 bucăţi, din care :
  • staţii de bază fixe şi plutitoare 227 buc;
  • staţii de repompare 352 buc;
  • staţii de punere sub presiune 2.329 buc;
• construcţii hidrotehnice 13.923 bucăţi, din care :
  • stăvilare 5.185 buc;
  • vane hidraulice automate 488 buc.
  • căderi 2.818 buc.
  • deversoare laterale 466 buc.
  • podeţe ş.a.m.d.
• puterea instalată în staţiile de pompare - 4.137 MW - o cantitate, o putere extraordinară, iar
• puterea medie instalată este de 1,38 KW/h.

Raportul cuprinde şi situaţia de amenajări de desecare şi amenajări de combatere a eroziunii solului.

Trebuie, însă, să vă spun că referirile mele vor fi strict numai pentru irigaţii şi am să fac precizări la sfârşit şi legate de celelalte sectoare.

Situaţia suprafeţelor irigate în perioada 2007-2009

Comparativ cu anul 1989, suprafeţele irigate s-au redus continuu, existând variaţii mari de la un an la altul, în funcţie de condiţiile climatice, dar şi de decizii ale organelor implicate.

S-au redus semnificativ normele de irigare, acestea depăşesc cu puţin norma de udare, ceea ce implică o artificializare şi consumuri de apă necontrolate.

S-a făcut o irigare incompletă a culturilor. Ca urmare, rezultatul acestor irigări nu este cel aşteptat prin producţie şi randamente.

Lipseşte sistemul de avertizare al udărilor, irigaţia făcându-se la întâmplare, ceea ce implică risipă de resurse şi costuri mari.

S-a irigat foarte puţin şi în anii deosebit de secetoşi, precum anul 1993, 2003 şi 2007.

Cauze identificate care au dus la reducerea drastică a suprafeţelor irigate:

• degradarea infrastructurii amenajărilor hidro-ameliorative prin: distrugere, furt, uzură fizică şi morală, abandon din partea noilor gestionari ai fondului funciar. Totul s-a petrecut, din păcate, asistat de incapacitatea factorilor de decizie şi putere de a gestiona şi organiza exploatările unuia dintre cel mai însemnat patrimoniu, nu numai al agriculturii, dar şi al economiei româneşti;

O altă cauză:

• dizolvarea structurilor agricole mari, ca urmare a aplicării legilor proprietăţii: Legea nr.18/1993, Legea nr.1/2000; Legea nr.247/2005;

Apoi:

• creşterea progresivă a tarifelor plătite pentru apa de irigat, diferenţierea pe trepte de pompare şi incapacitatea beneficiarului de a achita aceste creşteri de preţuri, inclusiv neasigurarea la timp a subvenţiilor;
• distrugerea reţelei de transport a energiei electrice, chiar scoaterea de sub tensiune a reţelei şi devalizarea acesteia, distrugerea posturilor trafo şi a staţiilor de pompare;
• necorelarea activităţilor de reabilitare a infrastructurii de irigaţii cu cererea reală de apă, la nivelul de sistem hidrotehnic;
• lipsa de convingere a multor proprietari de terenuri, de exploataţii agricole de avantajele economice ale agriculturii realizate în sistem irigat;
• întârzierea constituirii asociaţiilor de utilizatori de apă sau organizaţiilor utilizatorilor de apă;
• lipsa de dotare tehnică a acestor asociaţii;
• nesiguranţa desfacerii producţiei pentru speciile care răspund cel mai bine sistemul irigat. S-au permis, de care ele mai multe ori, importuri nejustificate, cu consecinţe negative asupra pieţei produselor autohtone;
• deficitul cronic de echipamente pentru distribuirea apei la plante;
• responsabilitatea autorităţilor centrale cu atribuţii în gestionarea sistemelor de irigaţii şi a tuturor sistemelor de îmbunătăţiri funciare, transferul unor dotări rezultate din programe fraudulos gestionate pe Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - SNIF, care determină şi astăzi o situaţie dezastruoasă în întregul sistem de îmbunătăţiri funciare, inclusiv în irigaţii, este vorba de Programul Romag.

O proastă şi chiar frauduloasă gestionare a patrimoniului sistemului îmbunătăţiri funciare, inventare ale patrimoniului efectuate în formă, pe hârtie, şi nu în fapt.

Din analiza datelor obţinute de subcomisii în teren, se constată că, în perioada 2006-2009, ponderea suprafeţelor irigate a reprezentat circa 15% din suprafaţa totală amenajată.

În toată perioada 2006-2009, suprafaţa contractată de beneficiari a fost în creştere. În schimb, suprafaţa efectiv irigată a fost mult redusă faţă de cea contractată. De asemenea, se constată că suprafaţa irigată efectiv diferă de la un an la altul.

În anul 2007, suprafaţa contractată a fost de două ori mai mare decât cea din 2006 şi de aproape patru ori mai mare decât cea efectiv irigată.

În anul 2008 suprafaţa efectiv irigată a fost mai mică decât cea din 2007, iar în anul 2009, an cu secetă, irigarea culturilor s-a declanşat foarte târziu - din diverse motive, subiective, spunem noi - începutul lunii iunie, fapt care a determinat pierderi însemnate de recoltă, în special la culturile de toamnă.

Mi-aş permite să fac doar câteva referiri legate de ceea ce au constatat comisiile noastre în teritoriu, fără să insist foarte mult, mergând mai mult pe concluzii.

Şi dau, prin sondaj, de pildă Subcomisia nr.2, care a avut ca obiectiv analiza sucursalei Mureş-Oltul mijlociu, sucursalei Mureş-Oltul superior, sucursalei Dunăre-Olt.

Suprafaţa irigată pentru această zonă este de circa 577.647 ha.

Din datele prezentate, rezultă că activitatea preponderentă în sucursala Dolj este de irigaţii şi de apărare împotriva inundaţiilor la Dunăre. Pentru sucursalele Mureş-Oltul mijlociu şi Oltul superior activitatea de bază este însă combaterea eroziunii solului şi în mai mică măsură desecarea.

La sucursala Mureş-Oltul mijlociu; sucursala are în administrare circa 10.128 ha amenajate de lucrări de irigaţii, care sunt trecute din domeniul public în domeniul privat al statului, fiind retrase de la recunoaşterea de utilitate publică, conform Anexei nr.2 din Hotărârea de Guvern nr.1872/2005.

Nu au fost constituite organizaţiile utilizatorilor de apă pe raza sucursalei Mureş-Oltul mijlociu şi nu sunt solicitări în acest sens până în prezent.

În timpul controlului, a fost vizitată Staţia de punere sub presiune Berechiu, în cadrul sistemului de irigaţii Berechiu. Staţia este însă parţial devastată, iar reţeaua de conducte deteriorată şi nefuncţională. Este un caz frecvent întâlnit în teritoriu.

Având în vedere situaţia amenajărilor de irigaţii din cadrul sucursalei Mureş-Oltul mijlociu, corelat şi cu lipsa de interes a beneficiarilor din teren din zonă pentru folosirea lor, conducerea sucursalei solicită casarea sistemului şi scoaterea lucrărilor din patrimoniul sucursalei, cu excepţia sistemului Rădeşti, menţionat mai sus.

Sucursala Mureş-Oltul superior are în patrimoniu circa 6.774 ha amenajate pentru irigaţie, din care, pe o suprafaţă de 198 de ha au fost înfiinţate organizaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii, după cum urmează:

• Organizaţia Sf. Gheorghe pe 984 ha şi
• Organizaţia Ghidfalău pe 994 ha.

Pentru a funcţiona însă, acestea au nevoie de fonduri pentru a-şi putea aduce în funcţiune sistemele pe care le au în dotare.

Amenajările de irigaţii pentru suprafeţele pe care nu s-au constituit organizaţiile utilizatorilor de apă, de 4.796 ha, sunt în conservare, cu staţii de pompare - accentuez - degradate, unele lipsite de energie electrică sunt, sigur, date şi exemple. Suprafaţa de 4.796, pentru care nu există beneficiar şi care este scoasă din funcţiune se impune a fi în totalitate casată şi scoasă în evidenţa Regiei de Îmbunătăţiri Funciare.

De asemenea, se impune alocarea urgentă de fonduri pentru repunerea în totalitate în funcţiune a amenajărilor predate organizaţiilor utilizatorilor de apă şi pentru care există solicitări din perioada de irigare.

Aş vrea să fac precizarea că în toate sucursalele şi în toată zona pe care am anchetat-o sau pe care am vizitat-o şi au vizitat-o colegii din comisie, s-a constatat faptul că niciuna dintre sucursale nu deţine şi nu are compartimentul de prognoză şi avertizare a udărilor. Asta înseamnă costuri imense şi, sigur, lucrări făcute la întâmplare.

De asemenea, în discuţiile avute în această zonă, se consideră că scindarea Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare în Societate Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA şi ANIF RA a fost o greşeală, apreciindu-se că o reunificare a celor doi agenţi economici este o acţiune benefică pentru sectorul de îmbunătăţiri funciare.

Se solicită refacerea protocolului încheiat între SNIF şi ANIF pentru partajarea patrimoniului sectorului de îmbunătăţiri funciare.

Sucursala Dunăre-Olt are în administrare o suprafaţă de 562.700 ha amenajate pentru irigaţii, din care suprafaţa de utilitate publică este de 311.546 ha, iar în cadrul sucursalei Mureş-Olt au fost înfiinţate un număr de 47 de organizaţii pentru utilizatorii de apă, care au preluat în exploatare o suprafaţă de 192.000 ha.

Şi în această sucursală se constată, de asemenea, suprafeţe puţin utilizate sau folosite ca şi culturi irigate şi, sigur, sunt foarte multe probleme legate de funcţionarea infrastructurii, practic a sistemului.

În cadrul sucursalei Dolj, o problemă aparte o prezintă sistemul Sadova-Corabia, sistem de irigaţii în suprafaţă de 71.835 ha, din care reabilitate cu fonduri de la Banca Mondială în baza Legii nr.4/2004 o suprafaţă de 40.030 ha, zonă de luncă şi treapta I.

Suprafaţa contractată în cadrul sistemului Sadova-Corabia este de 28.574 ha din care activ udată, udarea întâi, de reţinut, doar 13.356, într-o zonă în care apa este o necesitate pentru ceea ce înseamnă producţia agricolă.

Fişa tehnică de investiţii, aşa cum a fost ea prezentată de către unitatea de management a Băncii Mondiale este anexată la dosarul şi prezenta sucursală. De altfel, raportul este însoţit de un număr mare de documente, un fişet întreg care se găseşte la Comisia pentru agricultură.

În analiza datelor prezentate, rezultă că în cadrul sucursalei Dunăre-Olt, capacităţile de irigare aflate atât în administrarea ANIF RA, cât şi a asociaţiilor de utilizatori de apă, nu sunt folosite de către beneficiarii de terenuri agricole, cu repercusiuni directe şi grave asupra producţiilor obţinute şi a rentabilităţii agriculturii din zonă.

Se impune o analiză la nivelul ANIF RA cu privire la cauzele care au generat această situaţie şi, în special, a criteriilor care au stat la baza selectării sistemului Sadova-Corabia pentru reabilitare şi eficientizarea acestei reabilitări.

Comisia de anchetă a Camerei Deputaţilor a fost sesizată de faptul că amenajările de irigaţii din administrarea Sucursalei Dunăre-Olt, unitate administrativă Mehedinţi au fost scoase din funcţiune în totalitate. Suprafaţa amenajată scoasă din funcţiune este de 75.644 ha.

La data analizei mai erau funcţionale doar staţiile de bază şi de repompare, excepţie făcând staţiile SRP A4 şi ARPA 6 din amenajările Izvoare Cuşmir şi SPA Sehelu din amenajarea Halânga, care sunt şi ele dezafectate.

Situaţia ploturilor de irigaţii şi a staţiilor de pompare este prezentată în dosarul sucursalei Dunăre-Olt.

Situaţia creată în judeţul Mehedinţi este generată în mare măsură de lipsa de implicare a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin Oficiul de Reglementare cu privire la Supravegherea Activităţii Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă după preluarea de către aceştia a amenajărilor de la SNIF sau ANIF.

De asemenea, se constată că nici predătorul în speţă - SNIF-ul şi ulterior ANIF RA - nu a informat Ministerul Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale de situaţia creată în judeţul Mehedinţi.

Având în vedere situaţia din judeţul Mehedinţi, corelată cu datele statistice privind înfiinţarea asociaţiilor de utilizatori de apă din cadrul sucursalei Dunăre-Olt, raportat la suprafeţele contractate pentru irigaţie, se impune o analiză urgentă asupra stării acestor amenajări, pentru a se preveni situaţii de natura celor descrise mai sus.

În judeţul Mehedinţi, datorită lipsei de supraveghere, s-a ajuns până la vinderea de componente ale sistemului de irigaţii, ca urmare a unor sentinţe judecătoreşti şi a unor executări silite, ca urmare a unor credite angajate de către asociaţii.

Se impune inventarierea şi păstrarea în patrimoniu doar a acelor amenajări de irigaţii pentru care există un interes cert al proprietarilor de teren. Nu este justificată păstrarea ca amenajări de utilitate publică a amenajărilor care, în decursul anilor, nu au avut niciun fel de solicitare pentru apă.

Comisia a fost sesizată că pe raza judeţului Olt există două asociaţii de utilizatori de apă la care au fost executate lucrări pentru repunerea în funcţiune a ploturilor de irigaţii, fără ca acestea să aibă racordul electric funcţional şi sunt zeci de astfel de cazuri care sunt întâlnite în teritoriu. Fapt care duce la executarea unor lucrări şi implicit la cheltuirea unor sume de bani fără a exista posibilitatea unei verificări a calităţii lucrărilor executate. De asemenea, lipsa racordului duce la nefuncţionarea unor amenajării.

Cele două organizaţii de utilizatori de apă, Obârşia cu 1.800 ha şi Gostaviţu cu 4.800 ha sunt în această situaţie. O situaţie similară se regăseşte şi în judeţul Dolj la organizaţia Măceşu.

Se impun modificări şi precizări în Legea nr.138/2004 cu privire la relaţiile contractuale dintre ANIF şi organizaţiile utilizatorilor de apă privind obligativitatea plăţii de către organizaţii a tarifului anual pentru întreaga suprafaţă a organizaţiei şi nu numai pentru suprafaţa contractată. În felul acesta, ar apărea un factor stimulativ pentru folosirea amenajărilor de irigaţii şi o scădere a tarifului, având în vedere numărul mai mare de beneficiari şi implicit o suprafaţă mai mare, la care se raportează cheltuiala cu lucrările necesare pentru aducţiune.

De asemenea, se impune o reglementare în relaţiile ANIF - organizaţiile utilizatorilor de apă cu privire la cantitatea de apă care urmează a fi plătită de organizaţii, cantitate care trebuie să cuprindă şi eventualele pierderi prin oprirea sistemelor ca urmare a unor precipitaţii, eventuale avarii, precum şi pentru livrarea unor cantităţi de apă relativ mică la distanţe mari.

Aş vrea să merg mai departe şi să vă prezint câteva chestiuni legate de constatările Subcomisiei 3, pe partea cea mai importantă şi mai interesantă a chestiunilor legate de sistemele de irigaţii. Această subcomisie, coordonată de către domnul deputat Victor Surdu a avut ca obiectiv de analiză spaţiul geografic Olt-Dunăre-Siret, administrat în 3 sucursale teritoriale ale ANIF-ului. E vorba de sucursala Olt-Argeş, sucursala Argeş-Buzău şi Argeş-Ialomiţa-Siret.

Din punctul de vedere tehnic, toate amenajările de îmbunătăţiri funciare se concep în etapa actuală în complex, exploatarea lor în continuare realizându-se în cadrul celor două ministere menţionate mai sus, cu toate neajunsurile ce decurg dintr-o conlucrare de cele mai multe ori defectuoasă şi cu rezultate vizibile în situaţiile de calamităţi.

Aş vrea să fac câteva precizări: se impune reconsiderarea poziţiei Autorităţii Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare de renunţare la activitatea de prognoză şi avertizare şi introducerea ei în cadrul activităţilor de exploatare pentru a putea avea un suport tehnic în vederea desfăşurării acestor activităţi.

Câteva concluzii care vin pentru această zonă. Şi anume, din analiza documentelor prezentate în dosarele sucursalelor, în conformitate cu cele prezentate mai sus, rezultă că activitatea sucursalelor SNIF este blocată financiar datorită pierderilor înregistrate şi datoriilor mari către bugetul de stat. Imposibilitatea participării la licitaţie face ca activitatea sucursalelor să fie practic paralizată. Activitatea actuală a sucursalelor nu mai este îndreptată decât în mică măsură spre domeniul de îmbunătăţiri funciare, datorită lipsei fondurilor din sector şi imposibilităţii participării la licitaţie.

Patrimoniul SNIF este şi aici incert, ca urmare a nedefinitivării protocolului SNIF ANIF care face aproape imposibilă evaluarea societăţii, în vedere unei eventuale privatizări. Întrucât Comisia de anchetă a Camerei Deputaţilor are ca scop principal analiza situaţiei din sectorul de îmbunătăţiri funciare, situaţia SNIF nu poate să fie tratată ca simplă şi ca cea a unei unităţi comerciale aflate în dificultate financiară, ci ea trebuie privită ca parte integrantă a sectorului de îmbunătăţiri funciare.

În acest sens, se constată şi în zona de analiză a Subcomisiei 2 că divizarea SNIF şi ANIF a fost o mare greşeală cu repercusiuni negative majore asupra întreţinerii şi exploatării lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi care a dus şi duce la degradarea până la dispariţie a patrimoniului indispensabil pentru menţinerea în funcţiune a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare.

În cadrul Subcomisiei 4 din cadrul Comisiei parlamentare de anchetă privind situaţia sistemului de irigaţii, precum şi a altor sectoare de îmbunătăţiri funciare domeniul sau aria de acţiune a fost Dobrogea, Moldova Sud şi Moldova Nord, suprafaţa cu irigaţii în această zonă este de 881,044 de ha, desecările 927.833 de ha, iar combaterea eroziunii solului pe respectiv 1.040.000 de ha.

Amenajările pentru irigaţii sunt dominante în Dobrogea, unde amenajările hidro-ameliorative depăşesc de două ori suprafaţa amenajată în celelalte două sucursale ale acestei zone. Amenajările, desecări, drenaj sunt dominante în sucursala din Moldova de Nord şi în Moldova de Sud.

Amenajările antierozionale din sucursala Moldova de Nord deţin o suprafaţă amenajată depăşind suprafaţa celorlalte două sucursale. Îndiguirile deţin, de asemenea, o pondere însemnată în Moldova.

Aş vrea doar să vă enumăr statistic, să vă dau două elemente legate de ceea ce au însemnat irigaţiile în Dobrogea. În 1990 suprafaţa irigată total - 794.860 de ha, din care udarea I-a a fost pe 289.054 ha. Pentru ca în anul 2008, suprafaţa total irigată să fie de 23.638 de ha, din care udarea I-a, care este elementul etalon, atunci când discutăm despre suprafeţele irigate, de numai 13.819, a se vedea şi constata, de altfel, elementele de bază ale dezastrului agricol care se întâlneşte în multe zone ale Dobrogei. Cea mai mare suprafaţă irigată după 1989 s-a înregistrat în anul 1990, factorul determinant al acestui element fiind faptul că apa a fost gratuită.

Se constată, de asemenea, o reducere semnificativă a normelor de irigare, dar în unii ani, Dobrogea, 1997, aceasta depăşind cu puţin norma de udare, de unde se deduce irigarea incompletă a culturilor, s-a irigat puţin, chiar şi în anii deosebit de secetoşi, precum anii 1993, 2003, 2007. Şi, sigur, cauzele care stau la baza acestei situaţii sunt cele pe care le-am enumerat la începutul expunerii.

Din datele centralizate în tabele rezultă că ponderea suprafeţelor funcţionale, adică irigabile din suprafaţa amenajată totală este de 45% în sucursala Moldova de Sud, 15,78% în sucursala Moldova de Nord şi numai 27,9% în Dobrogea, media pe zonă analizată de subcomisie fiind de 30,9%.

Pe de altă parte, au fost constituite organizaţiile utilizatorilor de apă pe suprafeţe care diferă de suprafeţele evaluate ca funcţionale. Astfel, 73.200 de ha, 75,6% din sucursala Moldovei, 1.395 de ha pentru Moldova de Nord, 24.597 ha pentru sucursala Dobrogea. Suprafaţa pe care s-au constituit organizaţiile utilizatorilor nu a fost predată în totalitate acestora din urmă, ci numai într-o proporţie care merge între 15 şi 82,6% media pe zonă fiind de 66,2%.

Referitor la suprafaţa irigată în perioada 2006-2009, în 2006, suprafaţa contractată de minister a fost în creştere în toate cele 3 sucursale: cu 186,4% în sucursala Moldova de Sud, 8,7% Moldova de Nord şi 163% în Dobrogea, media celor 3 sucursale fiind 185%. În schimb, suprafaţa irigată efectiv, pentru că ea nu coincide cu cea contractată, a fost mult mai redusă decât suprafaţa contractată şi variabilă de la un an la altul.

Pe ansamblul zonei analizate, s-au irigat doar ceva mai mult de o cincime din suprafeţele irigabile în anul 2009.

Menţionăm că deşi situaţia udărilor efective în anul 2009 este datată la începutul lunii iunie, ea este concludentă, întrucât pentru anul agricol 2007-2008, suprafeţele nou apărute după această dată, chiar dacă au apărut acestea, nu sunt semnificative în evaluarea fenomenului.

Se constată că în unele zone, precum Moldova de Sud, spre exemplu, sunt organizaţii ale utilizatorilor de apă pe suprafeţe chiar mai mari decât cele declarate funcţionale la nivelul anului 2009. În cazul aceleiaşi sucursale, inclusiv suprafaţa contractată este mai mare decât suprafaţa funcţională. Se pune întrebarea de ce suprafeţele irigate efectiv sunt în schimb mult mai mici decât cele contractate, 60 890 de ha faţă de 162.651 de ha. Pe ansamblul zonei, suprafaţa irigată efectiv în 2009 este cu 30.115 ha mai mare decât s-ar fi putut iriga cu echipamentele existente. Totuşi, această suprafaţă este mult mai mică decât suprafaţa contractată, de unde rezultă un deficit semnificativ de echipamente de udare.

Mi-aş permite, pentru că sunt convins că veţi citi cu atenţie toate expunerile noastre, pentru că eu nu m-am referit decât la irigaţii, să vă prezint câteva dintre concluziile legate, atât de Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, cât şi de ceea ce înseamnă irigaţiile şi celelalte elemente de îmbunătăţiri funciare.

Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare se află sub incidenţa Ordinului nr.762/2007 de administraţie specială şi supraveghere financiară, prelungit cu ordinele nr.570/2008 şi 828/2008, 391/2009. Conducerea administrativă este asigurată de un consiliu de administraţie format din 3 membri. S-a constatat din analiză că divizarea SNIF RA nu s-a realizat în conformitate cu legislaţia în vigoare, aşa cum s-a prevăzut la art.4.1.

S-a constatat că structura organizatorică pe sucursală fără personalitate juridică a avut efecte asupra activităţii, aceasta înregistrând pierderi cu excepţia a două sucursale: Romanaţi Moldova, respectiv Dunărea de Jos - Brăila. Personalul din SNIF a scăzut dramatic de la 3093 de persoane în 2005 la 725 de persoane în 2009, din care 453 direct productivi şi 272 tesa. Comisia a constatat că majoritatea angajaţilor sunt persoane de peste 50 de ani.

Datele economico-financiare relevă clar că din anul 2000 până în prezent, SNIF a înregistrat pierderi importante care, însumate, sunt apropiate de valoarea activului net contabil. Aceasta denotă managementul păgubos, fapt arătat şi de notele de control ale Corpului de control al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prezentate din care rezultă clar câteva aspecte susţinute de un cadru instituţional instabil şi neclar. Deşi s-a făcut constatarea, nu s-au luat măsurile care se impuneau. Principalii creditori sunt bugetul de stat, ANAF şi AVAS, o principală cauză fiind şi Programul ROMAG care se aşează peste situaţia financiară a acestei societăţi.

Membrii Comisiei de anchetă, din datele din teren şi din audieri, au constatat că Ordinul nr.762/2007 de administrare specială nu a fost corect aplicat, administratorul special şi ADS-ul a manageriat păgubos SNIF-ul, încercând prin modificarea Legii nr.138/2004 şi Hotărârea de Guvern nr.1407/2004 s-o transforme într-o afacere imobiliară.

Comisia de anchetă, analizând documentele puse la dispoziţie de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale referitoare la activitatea Corpului de control al Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, coroborat cu audierile din plenul comisiei, a concluzionat că ministerul şi instituţiile subordonate, respectiv SNIF şi ANIF, au încălcat grav legislaţia în vigoare pentru îmbunătăţiri funciare şi cea financiar contabilă.

Pe cale de consecinţă, este necesară sesizare instituţiilor statului abilitate, în vederea efectuării de cercetări pentru definirea clară a cauzelor şi responsabilităţilor situaţiei în care se află sistemul de îmbunătăţiri funciare din România, instituţii abilitate ale statului, precum Curtea de Conturi, ANAF, DNA, IGP-ul şi SRI-ul.

Este necesar, ca în regim de urgenţă să se realizeze privatizarea SNIF în conformitate cu situaţia juridică în care se găsesc cu participarea obligatorie a organizaţiilor utilizatorilor de apă, mediul academic, staţiuni de cercetare pentru agricultură, ca principal beneficiar de servicii de îmbunătăţiri funciare. Neaplicarea acestei strategii va conduce la distrugerea infrastructurii deţinute de organizaţiile utilizatorilor de apă şi ANIF. Nu trebuie făcută greşeala ca şi în cazul privatizării Romcereal.

Mi-aş permite să vă prezint, sunt mai multe chestiuni legate de concluzii, câteva propuneri privind creşterea eficienţei tehnico-economice şi de protecţie a mediului în amenajările de îmbunătăţiri funciare:

1. Pentru irigaţii, realizarea unui sistem informatic teritorial geografic al infrastructurii amenajărilor de irigaţii pe sisteme hidrotehnice proiectate, executate şi existente.

2. Inventarierea sistemelor şi subsistemelor care pot fi funcţionale fără investiţii.

3. Definitivarea sistemelor sau unor părţi din fiecare sistem care se încadrează în domeniul viabilităţii economice, raportul beneficiu-cost mai mare decât 1.

4. Acordarea statutului de utilitate publică sistemelor de irigaţii cu alimentare gravitaţională. Pentru a deveni eligibile la acordarea subvenţiilor, după acoperirea acestora cu organizaţii ale utilizatorilor de apă în proporţie de peste 50%.

5. Definitivarea listei de priorităţi a sistemelor pentru investiţii de reabilitare şi modernizare, infrastructură şi instalaţii moderne de udare, în baza viabilităţii economice şi a gradului de acoperire cu organizaţii ale utilizatorilor de apă sau federaţii.

6. Dezvoltarea amenajărilor locale de irigaţii în corelare cu schemele directoare de amenajare a gospodăririi apelor.

7. Stabilirea soluţiilor tehnice de punere în valoare a sistemelor de irigaţii considerate a fi marginal viabile economic sau neviabile prin proiecte de dezvoltare rurală durabilă.

8. Elaborarea unui contract cadru al ANRE pentru furnizarea energiei electrice la pomparea apei din sistemele de irigaţii stabilite la pct.5, la preţuri şi penalităţi minime.

9. Amendarea legislaţiei astfel încât să se asigure dezvoltarea rapidă a organizaţiilor utilizatorilor de apă şi a federaţiilor.

10. Proiectarea şi realizarea reţelei de perdele de forestiere în corelaţie cu reţelele sistemelor de irigaţii din zonele cu viabilitate economică.

11. Obţinerea din partea Uniunii Europene a unui sprijin continuu a sectorului de irigaţii pentru a opri depopularea zonelor rurale şi degradarea terenurilor arabile.

12. Stabilirea periodică a structurilor culturilor agricole cu profitabilitate mare în corelare cu cerinţele Uniunii Europene şi ale pieţei de valorificare.

13. Echiparea unor suprafeţe cu caracter pilot-demonstrativ cu instalaţii moderne de irigare autodeplasabile de tip cu tambur şi furtun deplasarea liniară pivot, însoţite de utilajele agricole specifice tehnologiilor şi lucrărilor minime.

Suprafeţele supuse unui grad evident de aridizare şi deşertificare şi care se află în sisteme de irigaţii fără viabilitate economică, precum Dobrogea să fie tratate ca zone defavorizate.

Se propune înfiinţarea unei comisii de specialişti pentru a stabili soluţiile tehnice necesare stopării procesului de deşertificare, precum: perdelele de protecţie, acumulări de apă, energie eoliană etc.

15. Promovarea unui studiu pluridisciplinar prin care să stabilească soluţiile tehnice de alimentare gravitaţională a sistemelor de irigaţii.

Aici e problema derivaţiilor, proiectate la începutul anului 1989 Siret-Bărăgan, Olt-Vedea-Neajlov, precum şi acumulări şi derivaţii noi, prin reconsiderarea sistemului naţional de gospodărire a apelor.

16. Sisteme de irigaţii funcţionale - să nu se accepte plata despăgubirilor în regim de secetă.

17. Inventarierea echipamentelor şi instalaţiilor de udare existente pe sisteme de irigaţii, organizaţii ale utilizatorilor de apă şi alţi beneficiari.

18. Prevederea în contractul de arendare a suprafeţelor aflate în sistemele de irigaţii a obligativităţii irigării acestora.

19. Introducerea mijloacelor de măsurare şi înregistrare a volumelor de apă livrate organizaţiilor utilizatorilor de apă.

20. După analiză, completarea şi revizuirea acestor propuneri, să se elaboreze Programul naţional de irigaţii şi, sigur, şi alte câteva măsuri legate de îmbunătăţiri funciare.

Aş vrea să vă fac precizarea, fără a intra în amănunte, pentru că materialul se găseşte în dosar, în raport, că una dintre marile probleme nerezolvate şi care grevează asupra a ceea ce înseamnă datoriile Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare este şi Programul RomaG, nesoluţionat încă până la această dată.

Aş vrea să vă prezint doar faptul că, în perioada iulie-septembrie, au fost făcute circa 65.112 audieri. Un singur invitat nu a răspuns audierilor, este vorba de domnul senator Mircea Geoană, era chestiunea legată de relaţia de pe perioada angajării acestui Program Romag. Şi, sigur, îmi permit să vă prezint şi câteva opinii ale celor care...

Domnul Ioan Oltean:

O să vă rog pe scurt, domnule preşedinte.

Foarte pe scurt.

Domnul Valeriu Tabără:

Imediat.

Deci, Valentin Ionescu, fost ministru al privatizării, e greu de înţeles atunci când e vorba de chestiuni tehnice, domnule primar!

În ţările Uniunii Europene cu o lungă tradiţie în îndiguiri, desecări, decolmatări şi irigaţii, sistemele sunt concepute ca servicii publice şi nu ca servicii de natură comercială. Natura serviciilor, dacă se clarifică, este foarte importantă, pentru că se rezolvă alte aspecte de subvenţii şi tva. ANIF-ul ori este tratată ca o agenţie şi funcţionează ca un miniminister, ori este regie autonomă şi atunci este societate comercială, este ca o societate şi trebuie să facă profit.

Trebuie considerat că împărţirea RAIF - şi acest lucru reiese din mai multe afirmaţii ale celor audiaţi - şi SNIF şi ANIF a fost o greşeală, cu toate că a fost cuprinsă în acordul de împrumut cu Banca Mondială. Împărţirea patrimoniului între SNIF şi ANIF s-a încheiat cu protocoale, în condiţiile în care la predare şi primire semnează aceeaşi persoană, chestiune de ilegalitate.

Problema îmbunătăţirilor funciare trebuie integrată în managementul apelor pentru a fi bine administrată şi este o opţiune publică, trebuie să existe unitate de comandă.

Domnul Marcel Cucu de la Organizaţia utilizatorilor de apă Brăila, problema, după părerea mea, este următoarea şi cred că trebuie privită ca principiu. Rezultatul acestei comisii nu este acela de a da hotărâri judecătoreşti, de a stigmatiza. Rezultatul înseamnă o concluzie complexă, amplă în urma căreia să putem vedea ce putem face pentru irigaţii. Sunt aceste 20 de propuneri pe care vi le-am prezentat.

Una din măsurile esenţiale care trebuie luată este de a ne asigura ce facem de la anul încolo, noi ne aflam în luna septembrie, e vorba de anul trecut.

Un alt ministru, Ovidiu Natea, sigur, problema irigaţiilor actuală este cea mai complicată problemă a agriculturii româneşti. Eu cred că primul lucru pe care ar trebui să-l dispuneţi dumneavoastră, fiind forul cel mai important al unei ţări democratice, o inventariere începând de la nivel de comună, pentru că există suficiente instituţii şi există suficient de mulţi oameni care pot să facă treaba. O inventariere a fondului funciar, a problemelor de corectări de torenţi, a problemelor de corectări de cursuri de apă şi a problemelor alunecărilor şi a irigaţiilor se impune a fi făcută de urgenţă. Şi sunt şi alte puncte de vedere ale celor care au susţinut.

Vreau să fac însă precizarea că, dincolo de irigaţii, comisia - şi repet, cu o muncă extraordinară, într-un interval relativ scurt de timp şi sub presiune, a făcut analiza sau a făcut o radiografie, atât cât s-a putut, a întregului sistem de îmbunătăţiri funciare.

Aş vrea să vă spun şi probabil cei care veţi avea răbdare să vă aplicaţi asupra acestui raport veţi constata probleme extraordinar de grave pe acest sistem. Am mers la aprecierea că pierderile din 1990 încoace pe sistemul de îmbunătăţiri funciare din România depăşeşte 15-16 miliarde de euro. Iar dacă ne ducem până la capăt cu întreaga valoare investită în realizarea lucrărilor de irigaţii, de desecare, de combatere a eroziunii solului şi de îndiguire, valoarea acestor lucrări se duce undeva la aproape 60 de miliarde de euro.

Sunt probleme însă de nefuncţionalitate care se datorează unor instituţii ale statului, necorelării între instituţii ale statului, dacă ne gândim la şi dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine problema acelor penalităţi care vin din neaprobarea unor devize sau a unor deconturi făcute de asociaţiile de utilizatori de apă care, apoi, se răsfrâng asupra, acestora devenind, sigur, o activitate nerentabilă.

Acesta este motivul pentru care cred şi credem împreună cu colegii din comisie că raportul respectiv trebuie să facă obiectul unei analize a organelor în drept, pornind de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Finanţelor Publice, organele de control ale Ministerului Finanţelor Publice şi, de ce nu, inclusiv cele legate de Justiţie, pentru că sunt multe lucruri constatate care nu sunt la locul lor.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte, mulţumim şi noi.

Un raport pe măsura eforturilor comisiei. O să vă rog, domnule preşedinte, domnule profesor Tabără, domnule deputat, să prezentaţi şi hotărârea pe care o supuneţi spre adoptare plenului Camerei Deputaţilor. (Comentarii în sala de şedinţe.)

Domnul Valeriu Tabără:

Mai bine fără ei, domnule coleg, dar după ce vin de aici, vă spun mai multe.

"Hotărâre referitoare la raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind situaţia sistemelor de irigaţii, precum şi a altor sectoare de îmbunătăţiri funciare.

În temeiul art. 67 din Constituţia României, republicată, şi art.75, 78 şi 85 din Regulamentul Camerei Deputaţilor aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8 din 1994, republicat, cu modificările ulterioare, având în vedere dispoziţiile art.8 alin.(3) din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.31/2009 pentru înfiinţarea unei Comisii parlamentare de anchetă privind situaţia sistemelor de irigaţii, precum şi a altor sectoare de îmbunătăţiri funciare, Camera Deputaţilor adoptă prezenta Hotărâre:

Art.1. Camera Deputaţilor aprobă concluziile şi propunerile formulate în raportul depus de Comisia parlamentară de anchetă privind situaţia sistemelor de irigaţii, precum şi a altor sectoare de îmbunătăţiri funciare.

Art.2. Camera Deputaţilor solicită Curţii de Conturi (de altfel, este un control în derulare la SNIF, angajat pe perioada cât era activitatea comisiei) a României, Ministerului Finanţelor Publice, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Inspectoratului General al Poliţiei Române, Serviciului Român de Informaţii, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Guvernului României să analizeze concluziile şi propunerile formulate de Comisia de anchetă şi să ia măsurile ce se impun, potrivit competenţelor ce le revin.

Art.3. Camera Deputaţilor sesizează Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a continua cercetările şi pentru a lua măsurile constituţionale şi legale cu privire la faptele care fac obiectul Comisiei de anchetă, sintetizate în Capitolul 8 din raport.

Art.4. Alin.(1). În termen de 30 de zile de la data aprobării prezentei hotărâri, Guvernul României şi celelalte autorităţi sesizate cu hotărârea Camerei Deputaţilor şi cu raportul Comisiei parlamentare de anchetă vor informa Biroul permanent al Camerei Deputaţilor cu privire la măsurile adoptate.

Alin.(2). Biroul permanent va prezenta plenului Camerei Deputaţilor informarea primită de la autorităţile sesizate."

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Urmează să vă înscrieţi la cuvânt pentru a vă exprima punctul de vedere pe marginea raportului comisiei de anchetă, precum şi a proiectului de hotărâre propus atenţiei dumneavoastră.

Domnul deputat Victor Surdu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

N-o să reiau ideile bogate care s-au desprins din discursul domnului preşedinte Valeriu Tabără. O să vă spun că am o nedumerire şi această nedumerire este legată de faptul că astăzi, mai mult ca oricând, trebuia să fie în Cameră prezent domnul ministru al agriculturii, pentru că majoritatea subiectelor din acest raport privesc în primul rând Ministerul Agriculturii şi subunităţile subordonate acestui minister.

În al doilea rând, vreau să insist pe faptul că toate reformele care s-au făcut din anul ′89 şi până astăzi s-au făcut la grabă, la impulsul de moment al unora sau al altora şi nici într-un caz nu s-a făcut având sau plecând, având la bază şi plecând de la cercetare.

Ar trebui să mai reţinem că în anul 1989, cel mai bogat patrimoniu sau patrimoniul cel mai valoros pe care îl avea România era cel din domeniul îmbunătăţirilor funciare şi aici mă refer la cumpăna apelor, din vârful muntelui şi până la marea cea mare, plecând de la faptul că este o coincidenţă, dar din păcate una nefericită, că acum 100 de ani, exact în anul 1910, la propunerea marelui inginer specialist român Anghel Saligny, s-a înfiinţat Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, iar timp de 100 de ani, respectiv de 80 de ani de la înfiinţarea Societăţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare şi până în 1989, patrimoniul de valoare era în învăţământul de specialitate, respectiv învăţământul tehnic de îmbunătăţiri funciare, în cercetarea în domeniu, în institutele de proiectări şi atelierele de proiectări la nivelul fiecărui judeţ, erau cei mai mulţi şi mai bine pregătiţi oameni în domeniu care, până în 1989, au reuşit să proiecteze România începând cu dealurile, cu munţii, şi mă refer aici la lucrările de combatere a eroziunii solului până la regularizări de râuri, îndiguiri, acumulări mari de ape, sistemele de irigaţii, sistemele de desecare şi sistemele de combatere a sărăturilor.

Uşor, uşor, prima lovitură au primit-o lucrările de îmbunătăţiri funciare, începând cu anul 1989 şi până astăzi, distrugere prin furt, prin lipsă de gestiune şi pază, până anul trecut, când în cele două luni, şi vă mulţumim cu această ocazie, că noi am făcut o vacanţă parlamentară în anchetă, până la data la care comisia şi-a început lucrul, erau întocmite pentru dosare de furt şi neglijenţă 2930 de cauze în domeniu.

A doua lovitură au primit-o sistemele de îmbunătăţiri funciare şi în primul rând irigaţiile care au însemnat de fapt o descurajare a modernizării sistemului, când un raport al Băncii Mondiale, realizat împreună cu două mari firme de consultanţă, a stabilit că în România, din 3 milioane de hectare, numai un milion cinci sute de mii de hectare se justifică a fi irigat, restul, concluziile acestui raport fiind că irigăm în pagubă, în sensul că de la treapta a treia, respectiv a patra, a şaptea, a opta, treaptă de pompare din Dunăre, costurile sunt mult mai mari decât profiturile care se obţin, ceea ce nu e corect. Şi din cauza asta, guvernele care s-au succedat au investit puţin în lucrările de îmbunătăţiri funciare, începând de la pază şi terminând cu modernizarea sistemelor respective care, într-adevăr, ca multe alte sectoare de la noi, foloseau o tehnologie veche, a anilor '60, '70, tehnologie de pompare, mă refer şi, care ar fi putut fi schimbată pentru a reduce la jumătate consumul de energie electrică.

O altă lovitură s-a dat, aşa cum subliniază domnul profesor Tabără, SIF-ului, respectiv lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, când s-a hotărât divizarea în SNIF şi ANIF. Trebuie să ştiţi că nici astăzi acest patrimoniu, fost patrimoniu al Regiei Autonome de Îmbunătăţiri Funciare, nu este divizat. Un motiv pentru care iar s-a prăduit, s-a distrus, s-a lăsat prin neglijenţă şi lipsă de gestiune să se ajungă la suma pe care o pomenea domnul coleg Tabără, de aproape 15 miliarde de euro, prăduit în sistemul de îmbunătăţiri funciare.

Divizarea a întârziat predarea la organizaţiile de udători, nepredarea patrimoniului staţiilor de pompare, a utilajelor, a inventarului, a aripilor de ploaie, a aspersoarelor, la organizaţiile de udători care de fapt înseamnă fermierii, a însemnat iar pierderi, iar lipsă de gestiune.

O altă lovitură care s-a primit de către sistem a fost prin privatizarea distribuţiei energiei electrice. Prin privatizarea distribuţiei de energie electrică, foarte multe sisteme de irigaţii au rămas fără transformatoare, fără cabluri de transport a energiei electrice, pe motiv că agricultorii nu irigă, n-are cine să le păzească şi dacă într-un sistem de irigaţii de 40 de mii de hectare se găsea unul care să irige 6 mii de hectare, cel mai simplu era să-şi spună "Domnule, nu e rentabil, sistemul nu lucrează, deci noi luăm transformatori, luăm cabluri, iar acum dacă sistemul respectiv s-a modernizat, agricultorii s-au organizat în organizaţii de udători trebuie să plătească transformatorul, trebuie să plătească transportul energiei electrice care, în cele mai bune cazuri, costă de la cel puţin câteva zeci de miliarde, în banii vechi, până la sute de miliarde.

O altă lovitură care s-a primit de-a lungul timpului a fost că s-a plătit cu întârziere subvenţia, deşi era capitol distinct în bugetul de stat, iar de multe ori neplata energiei electrice la timp, a facturii, a însemnat creşterea de două-trei şi de patru ori a preţului penalităţilor, deci mai mult valorau penalităţile decât factura de bază.

Nici astăzi, deşi am vorbit de anul trecut, chemări, parachemări la comisie, Agenţia Naţională de Reglementare n-a stabilit un preţ apropiat celui mai ieftin preţ pe care îl practică producătorii de energie electrică din ţara noastră şi explicaţia ar fi simplă: dacă energia e produsă de societăţi ale statului, regii autonome ale statului sau companii ale statului, şi dacă statul plăteşte subvenţia la ANIF şi respectiv la organizaţiile de udători, ce rost are să stabilim un preţ mare la energie, ca apoi să stabilim un preţ mare la sprijinul de stat.

Şi, în încheiere, aş vrea să vă mai informez că anul acesta se mai pregătesc două lovituri. Prima, am pregătit-o noi prin bugetul pe care l-am aprobat, sigur că unii n-am fost de acord, nu se dă niciun ban sprijin de stat, ajutor, subvenţie, cum vreţi s-o numiţi, la organizaţiile de udători. Şi, mai mult decât atât, se doreşte o privatizare altcumva decât noi am fost de acord în raportul pe care vi l-a prezentat comisia, se doreşte o privatizare la bucată, pe sărite, fiecare cum poate să ia din SNIF-ul ăsta, plecând de la ideea că interesează mai mult patrimoniul imobiliar al SNIF-ului şi mai puţin faptul că SIF ar trebui să ajungă în întregime la udători şi nu oricum şi aşa cum s-a procedat la vremea respectivă cu Compania Naţională CFR, şi cum s-a încercat şi probabil se va reuşi cu Termoelectrica şi altele, ar trebui ca SNIF-ul să fie curăţat, şi ANIF-ul bineînţeles, să fie curăţat de toate datoriile pe care le are, să înceapă cum se spune o viaţă nouă, în cadrul SNIF-ului, pentru că este un simbol, e un brand, o emblemă, Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare Anghel Saligny, în aşa fel încât să putem în câţiva ani de zile să repunem acolo unde îi stă bine tot ceea ce înseamnă cercetare, proiectare şi să evităm, aşa cum am mai rostit de la această tribună, scurgerea în ape, inclusiv în canalele de irigaţii şi de desecare, în fiecare an a cel puţin 100 de milioane de pământ fertil de pe toate dealurile ţării.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumim şi noi, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Tinel, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul Mihai Banu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnul profesor Tabără a făcut aici un rechizitoriu pentru ceea ce înseamnă 20 de ani de administraţie în îmbunătăţiri funciare.

Nu ştiu dacă l-aţi ascultat cu foarte mare atenţie sau dacă aţi avut posibilitatea să citiţi în amănunţime raportul în întregime al Comisiei parlamentare de anchetă. El cuprinde aproape 170 de pagini, plus anexele care sunt de ordinul miilor sau chiar zecilor de mii de pagini, la care se adaugă, aşa cum aţi ascultat şi dumneavoastră, audierile din plenul comisiilor, care au cuprins personalităţi şi persoane de la cel mai înalt rang şi nivel din stat, până la toţi cei care au avut un grad mai mare sau mai mic de implicare.

Aţi ascultat în cuvântul luat de domnul profesor Tabără şi în prezentarea materialului, precum şi în luarea de poziţie a domnului profesor Surdu, anumite motivaţii, sau o prezentare succintă a motivelor care au dus la starea de fapt a sistemului de irigaţii din România.

Aş vrea să vă spun doar că el nu este întâmplător, el se leagă de starea proprietăţii, structura, derularea modului cum noi am înţeles să ne întoarcem la proprietate după 1989. Am întârziat 15 ani, poate mai bine de 15 ani, cu legile privind reforma proprietăţii, şi acest lucru s-a repercutat şi în gestionarea sistemului de îmbunătăţiri funciare. Spunea domnul profesor Tabără aici că avem un număr de 450 de asociaţii de utilizatori de apă înfiinţată la nivel naţional. Extrem de puţine, dacă ne raportăm la suprafaţa total amenajată pentru irigaţii la nivelul anului 1989, de 2,7 milioane hectare. Dacă ne raportăm la suprafaţa irigată efectiv în anul 2009 vom vedea că ea este de şapte ori mai mică decât cea irigată în 1989, 300-350 de mii de hectare, atât irigă România sistematic de vreo 3-4 ani de zile.

De ce? Pentru că poate n-am avut nici coerenţa managerială după ′90 de a derula programe şi proiecte care să încurajeze iniţiativa privată. Am venit după integrarea în Uniunea Europeană cu sistarea subvenţiilor în sectorul de îmbunătăţiri funciare. Este o lovitură dură pe care cei care folosesc apa pentru irigaţii şi sistemele de irigaţii o primesc în momentul de faţă. Trebuia să avem la 1 ianuarie 2010 măsura din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 1.2.5. pusă în practică, în aşa fel încât acele fonduri, zeci de milioane de euro care trebuiau să se deruleze efectiv şi exclusiv pentru îmbunătăţiri funciare să poată fi accesat.

Avem întârzieri şi aici şi iarăşi se va repercuta asupra suprafeţelor irigate şi bineînţeles a producţiilor obţinute în agricultura românească. Un raport dat publicităţii de Comisia Europeană poziţiona România pe locurile 3, 4, 5, 6, 7, în funcţie de producţia obţinută la grâu, la porumb, ceea ce nu este corect faţă de potenţialul pe care România îl are din acest punct de vedere.

Am ţinut să precizez cele două aspecte legate de proprietate şi de capacitatea managerială pentru că s-au perindat în aceşti 20 de ani la conducerea ministerului oameni politici care au venit cu viziuni proprii şi care n-au făcut altceva decât, într-o măsură mai mare sau mai mică, să-şi aducă obolul la o stare de fapt pe care dumneavoastră o vedeţi astăzi în acest sector extrem, extrem de important pentru agricultură. De ce? Pentru că agricultură fără apă nu se poate face. Şi ăsta este poate cel mai important, lucrul esenţial pentru agricultura românească.

Va trebui să cădem de comun acord cu toţii dacă acel nivel al suprafeţei minime de irigat în România, un milion şi jumătate de hectare, este un deziderat pe care trebuie să-l atingem sau rămâne la nivelul de deziderat. De ce spun acest lucru? Pentru că, implicit, politicile agricole vor trebui să se plieze pe acest obiectiv fundamental. Atingerea unei suprafeţe de irigat de un milion şi jumătate de hectare la nivel naţional presupune şi investiţii, dar, mai ales de toate, presupune decizie politică. Şi pentru acest lucru este nevoie de decizie politică de la dreapta la stânga eşichierului politic.

Din acest punct de vedere, cred eu că raportul, înainte de a fi poate un rechizitoriu foarte drastic, scoate în evidenţă şi condiţiile şi cerinţele dezvoltării pentru perioada următoare a unor proiecte şi programe în infrastructura de irigaţii. Este foarte importat ca managementul în aceste subunităţi să fie de performanţă.

S-a vorbit aici de SNIF. Iată cum a ajuns o societate care făcea parte din elita societăţilor economice româneşti în pragul falimentului, în pragul dezastrului. Este foarte greu să revenim acum cu soluţii. S-au propus aici soluţii de privatizare care mai de care mai pertinente, dacă pot să le numesc aşa. Un lucru este clar: prin actele normative, legislaţia care a fost derulată după ′90 a fragmentat sistemul de îmbunătăţiri funciare, l-a împărţit în două, în partea de administraţie şi partea comercială, ceea ce, acum la 20 de ani de la revoluţie, scoate în evidenţă nefiabilitatea şi incoerenţa actelor legislative promovate.

Să fie vorba numai de incapacitate managerială? Nu cred. Poate e vorba şi de ştiinţă. Poate e vorba şi de management în primul caz.

Închei prin a vă spune că grupul nostru parlamentar susţine forma de raport prezentată şi o va adopta cu măsurile şi propunerile prezentate în final.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mihai Banu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Mihai Banu:

Domnule preşedinte, promit că nu vorbesc un sfert de oră.

Doamnelor şi domnilor colegi,

N-am să mai reiau datele, temele care au fost prezentate de către domnul preşedinte Tabără. Am să încerc să trag un semnal de alarmă cu privire la sistemul de îmbunătăţiri funciare din România cu cele trei elemente de bază: combaterea eroziunii solului, desecarea şi irigaţiile.

Trebuie să înţelegeţi că dacă în viitorul apropiat nu vom reuşi să elaborăm o strategie care să refacă din temelii gândirea veche despre sistemul de irigaţii, sistemul de combatere a eroziunii solului şi sistemul de desecare. Dacă e să împărţim aceste trei sisteme, găsim două obiective fundamentale ale viitorului terenurilor agricole din România. Pe de o parte desecările şi combaterea eroziunii solului sunt benefice conservării calităţii solurilor din România. Suntem în pericol ca peste ani de zile să nu mai vorbim de frumuseţea peisajelor din zona de deal şi de munte, suntem în pericolul ca în următorii ani să cheltuim sume imense pentru conservarea zonelor cu pericol, zonelor în care excesul de umiditate distruge nu numai solurile, ci şi aşezările.

De aceea, cred că acest raport care a încercat să pună un diagnostic corect sistemului de îmbunătăţiri funciare trebuie analizat cu foarte multă seriozitate pentru că altcumva spaţiul rural, singura zonă în care România mai poate produce o importantă valoare adăugată va fi supus abandonului. Singura zonă în care mai putem vorbi de dezvoltare, singura zonă în care România mai poate deveni competitivă.

Dacă citim cu atenţie elementele din politica agricolă comună, vom constata că avem o sumedenie de obiective pe care până la această dată nu numai că nu le-am înfăptuit, nici măcar nu le-am deschis. Tratăm cu foarte multă ignoranţă, la această dată, spaţiul rural. Sistemul de îmbunătăţiri funciare este un element de bază a spaţiului rural.

Am dorit să intervin pentru a vă interesa oarecum să deveniţi... pentru că marea majoritate suntem deputaţi ai colegiilor rurale. Ştiţi foarte bine ce se întâmplă. Din păcate, nu reuşim de fiecare dată să răspundem întrebărilor pe care le punem. Dar dacă, repet, vom aborda cu foarte multă seriozitate politica agricolă comună şi măsurile care trebuie întreprinse prin politicile agricole naţionale, cu siguranţă vom avea succes.

Producţie competitivă în zona de şes nu putem face decât cu apă ieftină la hidrant. Conservarea solurilor în zona de deal şi eliminarea excesului de umiditate n-o putem face decât cu programe europene.

Din păcate, au trecut trei ani, n-am văzut spectacol în această zonă. Dezinteresul, delăsarea sunt de fapt elementele de bază cu care marea majoritate a miniştrilor s-a obişnuit. Poate din 2010 reuşim să ne trezim şi să dăm spaţiului rural valoarea pe care o merită.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt alte intervenţii.

Dacă sunt intervenţii legate de proiectul de hotărâre supus agenţiei dumneavoastră.

Domnilor colegi,

Dacă nu aveţi, îngăduiţi-mi să fac eu două propuneri la proiectul de hotărâre.

La art.3, care sună în felul următor: "Camera Deputaţilor sesizează Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a continua cercetările şi pentru a lua măsurile constituţionale şi legale cu privire la faptele care fac obiectul comisiei de anchetă sintetizate la capitolul 8 din raport."

Vă propun să fiţi de acord să eliminăm cuvântul "constituţionale". Deci, "...Parchetul să ia măsurile legale cu privire la faptele pe care o să le constate".

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu avem.

Şi vă mai propun: la art.4, "În termen de 30 de zile de la data adoptării prezentei hotărâri, Guvernul României şi alte autorităţi sesizate cu hotărârea Camerei Deputaţilor şi cu raportul comisiei de anchetă vor informa Biroul permanent al Camerei Deputaţilor cu privire la măsurile adoptate".

Doamna Aurelia Vasile (din sală) :

Nu ştim ce votăm. Hotărârea n-am primit-o.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte de şedinţă, am o rugăminte.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Întrucât hotărârea este importantă, vă propun să o distribuim deputaţilor şi mâine, înainte de votul final, consultaţi dacă sunt sau nu sunt modificări pe textul hotărârii şi o supunem după aceea la vot final. Ca să fie în regulă.

Domnul Ioan Oltean:

Bun. De acord.

Rămâne atunci ca astăzi să aveţi proiectul de hotărâre, iar mâine, înainte de votul final, dacă sunt observaţii să se facă pe text la timpul potrivit.

Dragi colegi,

Constatăm că timpul consacrat şedinţei pentru dezbaterea punctelor înscrise pe ordinea de zi s-a epuizat. Eu vă mulţumesc pentru participare. Vă doresc o zi bună.

În continuare, va avea loc şedinţa consacrată răspunsurilor orale la întrebările dumneavoastră din partea membrilor Guvernului.

Ne revedem în plenul Camerei mâine dimineaţă, la ora 8,30, pentru declaraţii politice, şi la ora 10 pentru continuarea dezbaterilor pe ordinea de zi.

O seară bună tuturor!

(În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de domnul Mircea Duşa, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Mircea Duşa:

Deschidem şedinţa dedicată răspunsurilor la întrebări şi şedinţa dedicată interpelărilor.

Un număr de 6 colegi urmează să primească răspunsul din partea ministerelor la interpelările făcute şi un număr de 44 de colegi s-au înscris la interpelări.

Domnul deputat Nicolăescu Gheorghe-Eugen a adresat o întrebare Ministerului Sănătăţii legată de colectarea veniturilor pentru sistemul de sănătate.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Nu este în sală. Vă rog să-i transmiteţi răspunsul în scris.

Tot domnul Nicolăescu, tot întrebare adresată Ministerului Sănătăţii referitoare la construcţia de spitale noi. Vă rog să-i transmiteţi răspunsul în scris.

Domnul deputat Giurgiu Mircia, întrebare adresată Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am văzut pe program că s-a solicitat să se amâne răspunsul pentru 12 aprilie, se spune acolo, un răspuns complet.

Dacă tot se amână, atunci doresc să ne răspundă la toate problemele care sunt în acest domeniu referitor la obiectul întrebării pe care l-am formulat.

Mulţumesc frumos.

Domnul Mircea Duşa:

Domnul deputat Holdiş Ioan a adresat o întrebare Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, legată de slăbiciunea pădurii, tot mai dese, în sate şi oraşe.

Domnul deputat Holdiş?

Vă rog să-i transmiteţi răspunsul în scris.

Domnul deputat Ana Gheorghe a adresat o întrebare Ministerului Administraţiei şi Internelor, legată de serviciile publice comunitare din judeţ.

Domnule deputat, dacă doriţi să interveniţi?

Vă rog să-i transmiteţi răspunsul în scris.

Domnul deputat Mazilu Constantin a adresat o interpelare Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, legată de sistematizarea unor intersecţii periculoase.

Vă rog să-i transmiteţi răspunsul în scris.

La interpelări au solicitat microfonul următorii colegi: domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul deputat Adrian Solomon, două interpelări depuse în scris; domnul deputat Ioan Stan, două interpelări depuse în scris; doamna deputat Rodica Nassar, o interpelare depusă în scris; domnul deputat Petru Călian, trei interpelări depuse în scris; domnul deputat Ioan Holdiş, două interpelări depuse în scris; domnul deputat Daniel Vasile Oajdea, o interpelare depusă în scris; domnul deputat Petru Movilă, o interpelare depusă în scris; domnul deputat Mihai Surpăţeanu, o interpelare depusă în scris; domnul deputat Constantin Dascălu, o interpelare depusă în scris; domnul deputat Marius-Sorin Göndör, două interpelări depuse în scris; domnul deputat Mircia Giurgiu, opt interpelări depuse în scris; domnul deputat Gheorghe Ciobanu, o interpelare depusă în scris.

Poftiţi, domnule Giurgiu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Fiindcă s-a amânat şedinţa de săptămâna trecută, s-au mai adunat două; sunt zece interpelări, din care o să prezint doar două: una este adresată ministrului finanţelor.

Obiectul interpelării îl reprezintă problema cu care se confruntă salariaţii, salariaţii reprezentaţi de sindicatul din Camera Deputaţilor.

Este vorba despre o problemă cu care se confruntă de fiecare dată când pleacă în deplasare.

Şi o altă interpelare este adresată ministrului sănătăţii. Este vorba de modul în care a fost calculată coplata.

Mulţumesc.

Domnul Mircea Duşa:

Domnul deputat Iulian Iancu, o interpelare depusă în scris; domnul deputat Ştefan Valeriu Zgonea, două interpelări depuse în scris; domnul deputat Ion Călin, două interpelări depuse în scris; domnul deputat Emil-Radu Moldovan, patru interpelări depuse în scris; domnul deputat Cătălin Cherecheş, şase interpelări depuse în scris; domnul deputat Cornel Itu, două interpelări depuse în scris; domnul deputat Marian Ghiveciu, o interpelare depusă în scris; domnul deputat Mugurel Surupăceanu, două interpelări depuse în scris; domnul deputat Octavian-Marius Popa, trei interpelări depuse în scris; domnul deputat Cezar Preda, o interpelare depusă în scris; domnul deputat Gabriel Andronache, o interpelare depusă în scris.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor care mai sunteţi în sală,

Prima interpelare este adresată domnului ministru al educaţiei, cercetării şi inovării, Daniel Petru Funeriu, şi reia subiectul unei mai vechi interpelări privind plata deplasării zilnice a copiilor din localitatea de domiciliu, în localitatea în care fac şcoala.

Spuneam că este o interpelare mai veche adresată şi fostului ministru al învăţământului, doamna Ecaterina Andronescu, interpelare la care nu am primit atunci un răspuns satisfăcător.

Între timp, situaţia a fost parţial rezolvată, dar nu total. Nu toţi aceşti copii au asigurat transportul zilnic - plata acestui transport zilnic - din localitatea de domiciliu, până în localitatea în care fac şcoala, drept care, rata abandonului şcolar din motive de sărăcie a crescut îngrijorător.

Îi cer domnului ministru să verifice modul în care se aplică această lege. Este vorba de Legea nr.291/2006, care la art.3 alin.(1) prevede, în mod expres, că elevilor ce nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, bineînţeles, în limita a 50 km.

Cea de a doua interpelare îl priveşte pe domnul ministru al transporturilor, Radu Berceanu.

De foarte mult timp, guverne succesive, formaţiuni politice care s-au succedat la putere vorbesc despre un pod care trebuia să se construiască de foarte mult timp, din timpul lui Ceauşescu, din 1965, cred, ca obiectiv.

Este vorba despre podul peste Dunăre, între Brăila şi Tulcea sau între Brăila-Galaţi şi Tulcea.

În mandatul ca ministru al transporturilor, al domnului Ludovic Orban, s-au făcut câţiva paşi în această direcţie, dar între timp lucrurile au fost blocate datorită, în primul rând, faptului că Legea exproprierii în interes public lipseşte. Ea a fost introdusă în Parlament, după care a fost retrasă, pentru a nu mai fi promovată. Şi, de asemenea, datorită neimplicării, din partea Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, pentru a găsi, împreună cu cele două consilii judeţene asociate, respectiv al judeţului Tulcea şi al judeţului Brăila, soluţia pentru a se realiza acest important obiectiv.

Eu cred că, spre deosebire de ceea ce credeau unii miniştri ai transporturilor, că nu există tranzit, că realizarea acestui pod ar crea o importantă cale de comunicaţie între Moldova - Republica Moldova - Ucraina şi litoral, şi, de asemenea, el ar schimba radical viaţa locuitorilor din această zonă. Se face, în continuare, trecerea cu bacul; suntem la bunul plac al unor oameni care se pare că ştiu să facă lobby, fiind legaţi de cercurile politice, şi care - ca să zic aşa - au ştiut să influenţeze baterea pasului pe loc în realizarea acestui obiectiv.

Îi cer domnului ministru, să-mi răspundă, dacă are de gând să iniţieze ceva, ştiind că a existat şi o iniţiativă mai veche din partea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii privind realizarea acestui obiectiv.

Cea de a treia interpelare a mea este un pic mai tehnică, eu nu o s-o citesc pe toată. Îl priveşte pe domnul ministru al comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, domnul Gabriel Sandu. Dacă ar fi să-i dau un titlu acestei interpelări, ar trebui să se numească cam aşa: "Cum facem să pierdem nişte finanţări externe, pentru ca, apoi, să accesăm mai mulţi bani din bugetul de stat pentru realizarea aceloraşi obiective sau aproximativ a aceloraşi obiective".

Este vorba despre, ca să vă citesc exact, întârzieri în implementarea punctului de contact unic electronic şi în derularea proiectului PISEG nr.SMIS 4883, precum şi situaţia executării - şi aici era vorba - a contractului de finanţare nr.76/321/31.07.2009.

După ce domnul ministru s-a grăbit, pentru că, considera aşa cum e drept, trebuia considerat că sunt necesare respectarea sau că este necesară respectarea termenelor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, actul normativ fiind adoptat în regim de urgenţă, considerând imperativă crearea, în cel mai scurt termen, şi acum citesc: "a cadrului normativ necesar adoptării măsurilor de pregătire a implementărilor prevederii Directivei nr.206/123 a Consiliului Europei, până la data reglementată de actul comunitar", şi, atenţie, dată care este "28 decembrie 2009", şi care a trecut, după cum putem constata, împreună, demult.

Deci, astfel, la art.6 alin.(9) al ordonanţei cu pricina - nr.49/2009 - se prevede că punctul de contact unic electronic, sistem informatic publică şi parte integrantă a sistemului e-guvernare din sistemul electronic naţional, trebuia să devină funcţional până la data de..., harnici fiind, am pus-o cu o lună mai devreme: "28 noiembrie 2009".

Suntem în luna martie, la sfârşitul ei, a anului 2010, şi punctul de contact unic electronic nu a devenit funcţional.

Vă reamintesc, şi aici intervine cel de al doilea aspect important, că punerea în funcţiune a acestuia este una din cerinţele implementării Directivei nr.123/2006 a Consiliului European, privind serviciile pe piaţa internă pentru statele membre, printre care şi România.

Nu vreau să vă mai vorbesc; vorbeşte interpelarea despre importanţa implementării acestor puncte.

Unul dintre motivele întârzierii, însă, a acestor puncte, este probabil legat de desfiinţarea Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale - ASSI, la propunerea domnului ministru de eficientizare a cheltuielilor publice prin desfiinţarea unei agenţii şi înfiinţarea a trei centre, ce-i drept, centre care să nu să se ocupe şi de achiziţii.

ASSI era, însă, autoritatea responsabilă pentru realizarea...

Domnul Mircea Duşa:

Domnule deputat, aveţi două minute.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Închei.

Cu alte cuvinte, în loc să putem să accesăm banii europeni, contractul fiind deja semnat cu această ASSI, am reuşit să facem patru amânări succesive ale ţinerii licitaţiei, care apoi a fost amânată sine die, pentru că se pare că este mai util şi mai eficient, în loc să facem din bani europeni, cu aproximativ 5 milioane de euro, un lucru, deci din bani europeni nerambursabili, cred că este mai bine să luăm jumătate de miliard de euro, aţi auzit bine, de la buget, pentru a realiza aproximativ acelaşi lucru.

De ce? Poate că domnul ministru poate să ne răspundă.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Duşa:

Au mai depus interpelări scrise: domnul deputat Apostolache, o interpelare; doamna deputat Alina Gorghiu, două interpelări, domnul deputat Vasile Popeangă, o interpelare, domnul deputat Adrian Mocanu, o interpelare.

Doriţi s-o expuneţi, domnule deputat? Poftiţi, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Palaşcă:

Am o interpelare adresată domnului ministru Adriean Videanu, ministrul economiei, comerţului şi mediului de afaceri.

Ea se referă la situaţia RAAN Drobeta-Turnu Severin şi Sucursala Hidrocentralei "Porţile de Fier", în contextul reorganizării producătorilor de energie electrică şi termică, conform HG nr.56/2010.

Cele două societăţi, respectiv RAAN Drobeta-Turnu Severin şi Sucursala Hidrocentralei "Porţile de Fier" - sunt pilonii economici ai unui judeţ puternic afectat de şomaj.

În luna ianuarie, 2010, s-a produs, prin această hotărâre de guvern, o reorganizare a sistemului energetic naţional. În acest context, aş dori să aflu de la domnul ministru următoarele aspecte: aş dori să ştiu perspectiva producţiei de apă grea fabricată la Regia Autonomă de Activităţi Nucleare - Turnu Severin, şi până în ce an se va mai produce aceasta.

Ce se va întâmpla cu această sucursală, Romag Prod, după ce nu se va mai produce apă grea?

În ce stadiu sunt investiţiile de mediu şi de retehnologizare a termocentralei Drobeta-Turnu Severin, şi care va fi situaţia vânzării energiei electrice produse de aceasta în condiţiile concurenţiale cu cele două companii nou-înfiinţate?

Şi, în acest context, aş dori să întreb: de ce RAAN Drobeta-Turnu Severin, nu a fost, totuşi, inclusă în societatea Electra, deoarece are o interdependenţă cu aceasta atât ca beneficiar, cât şi ca furnizor?

În cazul obţinerii deciziei de autorizare a concentrării economice privind înfiinţarea celor două companii, cum se vor rezolva, totuşi, următoarele probleme: din ce surse se va aloca subvenţia, începând cu anul 2011, la producţia de huilă la actuala companie, CNH, ştiut fiind că Uniunea Europeană acceptă subvenţii pentru cărbune, nu şi pentru energie electrică.

De asemenea, aş dori să ştiu care sunt sursele de finanţare pentru retehnologizări şi investiţii de mediu la termocentralele cuprinse în viitoarea companie Hidroenergetica şi dacă actuala sucursală, Hidrocentrale "Porţile de Fier", va fi, cumva, nevoită să suporte toate aceste cheltuieli din profitul pe care, într-adevăr, îl obţine, şi este bine că obţine profit.

În ultimul rând, aş dori să ştiu dacă domnul ministru consideră că industria energetică a judeţului Mehedinţi este mai bine pusă în valoare şi are perspective viabile prin reorganizarea pe care o preconizează conform HG nr.56/2010.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Duşa:

Au mai depus interpelări scrise următorii deputaţi: Florin-Costin Pâslaru, opt interpelări; Ioan Munteanu, o interpelare; Gheorghe-Mirel Taloş, o interpelare; Cristian Buican, şapte interpelări; Virgil Pop, două interpelări; Teodor Atanasiu, o interpelare; Cosmin Mihai Popescu, o interpelare; Florin-Ciprian Luca, două interpelări, Adrian Popescu, o interpelare; Vasile Filip Soporan, o interpelare; Iuliu Nosa, o interpelare; Toader Stroian, o interpelare; Dan Morega, cinci interpelări, Nicolae Stan, o interpelare; Vasile Gliga, o interpelare.

Cu aceasta declar şedinţa închisă şi vă doresc o seară bună.

*

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,20.