Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 10.55.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi de domnul senator Teodor-Viorel Meleşcanu, vicepreşedinte al Senatului, asistaţi de domnul deputat Dumitru Pardău, secretar al Camerei Deputaţilor (înlocuit de domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului), şi de domnul deputat Mihai-Alexandru Voicu, secretar al Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor colegi, Vă rog să luaţi loc în sala de şedinţe.

Timpul este extrem de scurt până la următoarea şedinţă comună.

Doamnelor şi domnilor senatori, vă rog să vă obişnuiţi cu atmosfera din Camera Deputaţilor.

Vă rog să vă ocupaţi locurile.

Fotoliile noastre nu sunt atât de comode, e adevărat.

Stimaţi colegi, Declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Vă anunţ că, din totalul de 471 de deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa 376 de colegi, fiind absenţi 195.

Cvorumul legal fiind îndeplinit, şedinţa noastră este statutară.

După cum ştiţi, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au adoptat proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pentru această şedinţă comună în forma în care au fost distribuite la casetele dumneavoastră.

Vă consult dacă aveţi comentarii cu privire la ordinea de zi.

Nu sunt comentarii.

Supun votului dumneavoastră ordinea de zi cu cele două puncte.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Cine este împotrivă? Nu avem voturi împotrivă.

Cine se abţine? Nu sunt abţineri.

În unanimitate, ordinea de zi a fost adoptată.

Vă consult dacă aveţi observaţii cu privire la programul de lucru.

Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră programul de lucru.

Cine este pentru? Rog secretarii să numere voturile.

Cine este împotrivă? Nu avem voturi împotrivă.

Cine se abţine? Nu sunt abţineri.

Mulţumesc.

În unanimitate, a fost adoptat programul de lucru în forma care v-a fost prezentată.

La primul punct din ordinea de zi avem Prezentarea moţiunii de cenzură iniţiate de 120... (Domul deputat Duşa solicită cuvântul.)

Dau cuvântul domnului vicepreşedinte Mircea Duşa pe procedură.

Vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur, pe procedură, aţi omis să salutaţi prezenţa membrilor Guvernului la şedinţa plenului reunit, având în vedere importanţa deosebită a acestui moment. (Aplauze)

Domnul Ioan Oltean:

Ce înseamnă să fi actor.

Uite cum eşti aplaudat la scenă deschisă.

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului vicelider, Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Vă voi supune atenţiei două probleme de procedură.

Prima, constat că lângă dumneavoastră nu aveţi un coleg de la Senat, în calitate de preşedinte de şedinţă, şi ar trebui să aveţi pe cineva acolo, chiar dacă dumneavoastră, puterea, consideraţi că aveţi toate drepturile din lumea asta.

În consecinţă, vă rog să vă asiguraţi că este şi un al doilea preşedinte de şedinţă.

A doua problemă de procedură, reiau ce a spus domnul deputat Mircea Duşa, şi anume că, în această situaţie, moţiunea de cenzură este îndreptată împotriva secretarului de stat Iliescu, nu împotriva Guvernului, şi, ca atare, o să-l rog pe domnul Iliescu să stea aici să răspundă în numele Guvernului.

Vă mulţumesc.

(Domnul senator Teodor-Viorel Meleşcanu, vicepreşedinte al Senatului, şi domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, îşi ocupă locul în prezidiu.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicelider.

Prima observaţie am reţinut-o şi este deja pusă în aplicare.

Legat de a doua observaţie făcută de către distinşii noştri colegi "..

Dau cuvântul domnului secretar de stat Iliescu pentru a face o foarte scurtă precizare.

Domnul Valentin Adrian Iliescu - şeful Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi!

Mă bucură foarte mult frământarea dumneavoastră la adresa Guvernului, şi din acest motiv aş dori să vă spun câteva lucruri.

În primul rând, tratăm cu toată seriozitatea moţiunea de cenzură pe care aţi depus-o împotriva Guvernului.

Din această perspectivă, doresc să vă informez că textul moţiunii de cenzură a fost adus ieri la cunoştinţa prim-ministrului şi a tuturor membrilor Cabinetului.

În al doilea rând, după cum bine ştiţi cei care urmăriţi fenomenul politic, de multă vreme, şedinţele de Guvern sunt programate în fiecare zi de miercuri, de la ora 9.00.

La această oră, când dumneavoastră aţi programat - şi este dreptul dumneavoastră - această şedinţă a Camerelor reunite, Guvernul este în şedinţă.

În al treilea rând, pentru că este nevoie să judecăm cu aceleaşi unităţi de măsură, îmi aduc aminte că, în urmă cu un an, tot la o moţiune de cenzură, depusă atunci de opoziţia formată din PNL şi UDMR, aici, la tribuna Guvernului, Guvernul era reprezentat prin persoana unui om pentru care am toată stima, este vorba de domnul deputat Victor Ponta, pe atunci ministru pentru relaţia cu Parlamentul.

Am avut plăcerea să-i fiu alături, eram secretar de stat în Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul.

Astăzi, am venit şi mă găsesc în aceeaşi poziţie în care se afla dânsul atunci, cu singura observaţie că Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul nu mai are niciun secretar de stat.

Aveţi deplina convingere că prezenţa mea aici este garanţia faptului că Guvernul tratează cu toată seriozitatea moţiunea de cenzură pe care aţi iniţiat-o şi că, marţi, la dezbaterea moţiunii, Guvernul nu va rămâne în niciun fel dator faţă de toate observaţiile pe care le-aţi ridicat în textul moţiunii de cenzură.

Vă mulţumesc. (Doamna deputat Aurelia Vasile solicită cuvântul.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Dau cuvântul doamnei deputat Aurelia Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru, Este adevărat că Victor Ponta, anul trecut, era acolo, dar lui îi pare rău.

Deosebirea este că dumneavoastră sunteţi în continuare acolo şi reprezentaţi astăzi cel mai odios Guvern care a condus România - genocid.

Spuneam, nu de mult, că acest Guvern nu se îngrijeşte deloc de protecţia socială.

Vă readuc aminte că, acum câteva săptămâni, un distins coleg din Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, atunci când solicitam, pe o iniţiativă legislativă a unui deputat din Grupul parlamentar al PDL, să ne aplecăm cu atenţie asupra celor care aveau probleme - era un proiect de lege legat de cei cu dizabilităţi -, domnul deputat Prigoană a venit la acest microfon şi ne-a spus să stăm liniştiţi că Guvernul munceşte şi începând din toamnă va fi un pachet de protecţie socială - şi dă-i, şi dă-i, şi dă-i! -, ca să treacă numai două săptămâni şi să constatăm ce?! Că această protecţie socială, aşa cum o expunea colegul nostru parlamentar de la Grupul parlamentar al PDL, de la acest microfon, înseamnă moarte curată pentru pensionari, duce la o viaţă insuportabilă pentru familiile care încă sunt în câmpul muncii, micşorează bursele, anulează bursele de cercetare, şi multe, multe altele.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog ...

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte, Vă rog să mă lăsaţi.

Pe domnul secretar de stat Iliescu nu l-aţi oprit.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat, numai o secundă.

Cu tot respectul, vă rog foarte mult.

Avem timpul extrem de limitat până la şedinţa solemnă la care va participa preşedintele Parlamentului European.

Doamna Aurelia Vasile:

Numai zece secunde.

Domnul Ioan Oltean:

De asta v-am întrerupt. Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule ministru,

Cred că vă este jenă că astăzi trebuie să-i reprezentaţi pe toţi cei care, atunci când au venit să-şi asume responsabilitatea, în loc să treacă printre oameni au trecut prin tunelul subteran ca să ajungă în acest loc.

Nu au curajul să iasă în faţa oamenilor, aşa că v-au trimis pe dumneavoastră, de sacrificiu.

Ei stau ascunşi.

Ştiţi cine stau ascunşi pe o corabie?

Şobolanii! (Rumoare şi aplauze în sală.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Stimaţi colegi,

Primul punct din ordinea de zi - Prezentarea moţiunii de cenzură iniţiate de 120 de deputaţi şi senatori, ca urmare a angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, asupra Proiectului de lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în conformitate cu prevederile art. 113 din Constituţia României şi ale art. 78 din Regulamentul şedinţelor comune.

Dau cuvântul domnului senator Dan-Coman Şova pentru prezentarea moţiunii de cenzură. (Aplauze)

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Aş vrea să fac o remarcă personală.

Absenţa Guvernului astăzi, din băncile care îi sunt destinate în sala de plen a Camerei Deputaţilor, nu reprezintă altceva decât lipsa curajului de a înfrunta o moţiune a adevărului.

Daţi-mi voie să vă citesc textul moţiunii intitulate "Opriţi genocidul social !".

Doamnelor şi domnilor miniştri, Domnule prim-ministru, Stimaţi colegi, Incoerenţa şi incapacitatea Guvernelor conduse de Emil Boc au mai generat şi alte moţiuni simple sau de cenzură, care, periodic, au fost supuse atenţiei publice şi dezbaterii parlamentare.

Anul trecut, o moţiune de cenzură a primit, în premieră în istoria recentă a României, suficiente voturi pentru a trece şi pentru a demite Guvernul Boc.

De data aceasta însă, Guvernul Boc 3 face ca situaţia din România să ia o turnură nouă, deosebit de periculoasă.

De la aspectele administrării crizei economice şi sociale, problema României devine una de agresiune asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Agresiunea împotriva democraţiei este dublată de aruncarea sub limita sărăciei a milioane de cetăţeni români, a căror disperare este direct proporţională cu dispreţul guvernanţilor.

Această moţiune de cenzură are ca scop blocarea genocidului social pe care tăierea pensiilor şi salariilor îl va produce.

Cei care vor vota această moţiune de cenzură votează împotriva condamnării la sărăcie şi la faliment a milioane de români.

Cei care nu vor vota această moţiune trebuie să îşi asume, fiecare în parte, responsabilitatea pentru dezastrul pe care îl vor produce în România.

Nu este o moţiune ideologică şi nici derivată dintr-o strategie politică a unui partid.

Este o moţiune prin care parlamentarii din opoziţie, din toate partidele, se opun unor măsuri absurde, aberante şi profund imorale.

Moţiunea de cenzură se întemeiază pe argumente solide, ce îndreptăţesc cu putere respingerea prin vot a Proiectului de lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Acest proiect sintetizează multe dintre atributele guvernărilor conduse de Emil Boc:

lipsa unui program coerent şi eficient anticriză, populismul, demagogia şi minciuna, lipsa performanţei economice în măsură să scoată România la liman, ignorarea partenerilor sociali, a Parlamentului, a partidelor politice, dar mai ales scăderea nivelului de trai şi pierderea locurilor de muncă.

Este de necontestat faptul că România este într-o situaţie gravă.

De la începutul crizei şi până în prezent, zilnic, circa 800 de români şi-au pierdut locul de muncă.

Avem un restanţier la fiecare cinci clienţi care au luat credite bancare.

În ultimul an, în fiecare zi, 250 de români nu şi-au mai putut achita rata la bancă.

Peste 300 000 de firme sunt afectate grav de criza economică, în fiecare zi, peste 1 800 de firme au fost afectate de criză.

Însă toate acestea nu justifică restrângerea unor drepturi şi libertăţi.

Dificultăţile financiare nu justifică dictatura.

Respingem abordarea actualei puteri, care spune că nu a avut alte soluţii.

România nu trebuie să aleagă între ieşirea din criza economică şi dictatură.

România poate ieşi din criza economică doar păstrând democraţia.

Niciun Guvern din Europa nu a îndrăznit să ceară limitarea drepturilor cetăţeneşti pentru asanarea finanţelor publice.

Doar în România lui Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea tupeul este împins până acolo încât să fie cerută limitarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor prin diminuări substanţiale de salarii şi pensii.

Guvernul Emil Boc este la a doua ispravă de acest fel, după ce în septembrie 2009 şi-a angajat răspunderea pe proiectul de lege ce a interzis cumulul între salarii şi pensii şi urmau să fie făcute o serie de alte reduceri în sectorul bugetar.

Când vor fi invocate pentru prima oară siguranţa naţională şi ordinea publică pentru a pune capăt unor manifestaţii, unor mitinguri sau unor voci din presă care nu convin puterii?

Traian Băsescu spune că pensionarii care protestau în faţa Palatului Cotroceni "au fost infiltraţi cu grupuri de incitatori la violenţă" şi că liderii sindicali sunt responsabili de corupţie, trebuind să renunţe la a mai fi "instigatori la proteste".

Acesta este nu limbajul, ci modul de gândire al unui preşedinte care, întocmai ca şi Nicolae Ceauşescu, vede peste tot infiltraţi, agitatori, agenturi, duşmani ai poporului.

La o întrebare ce viza explicaţia măsurilor luate de Guvern pentru restrângerea brutală, prin prezentul proiect de lege, a atâtor drepturi cetăţeneşti fundamentale, Emil Boc a răspuns că "ordinea publică şi siguranţa naţională ne permit să facem acest lucru".

Lucrurile sunt deja mult prea grave pentru a mai fi tratate într-un registru de simplă dispută politică.

Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti reprezintă inima oricărui sistem democratic, constituind valoarea supremă a oricărui stat din comunitatea democratică a lumii.

Dacă şi acestea sunt suspendate, sub diferite pretexte, înseamnă că întreg organismul social devine inert, statul de drept se prăbuşeşte, iar societatea intră pe o altă orbită a istoriei.

Folosirea siguranţei naţionale ca pretext de impunere prin dictat a unor măsuri anti-populare este un pas politic de o gravitate extremă pentru viitorul democratic al societăţii româneşti, iar Traian Băsescu face acest pas, declarând partidului său că "nu mai are ce pierde!".

Poate că aşa o fi în ceea ce-l priveşte, dar acest popor are totuşi ce pierde, dacă va mai tolera acest mod în care este guvernat.

Cetăţenii de azi nu trăiesc bine, sunt speriaţi de aroganţa Guvernului şi de lipsa de realism a acestuia, sunt ameninţaţi cu şomajul şi suferă din cauza aceasta, şi-au pierdut orice încredere în guvernanţi şi în capacitatea acestora de a limita efectele crizei economice.

Considerăm că este de datoria noastră să arătăm gravele erori ale acestui proiect de lege, precum şi consecinţele economice şi sociale la fel de grave pe care le-ar avea aplicarea respectivelor măsuri.

Măsurile propuse de Guvernul Boc sunt antisociale şi neeconomice.

Sunt antisociale fiindcă diminuează drepturile salariale, de pensii şi asigurări sociale şi vor conduce la scăderea drastică a puterii de cumpărare a salariaţilor bugetari, a pensionarilor, a şomerilor şi a beneficiarilor de drepturi sociale.

Cei mai afectaţi sunt cei cu venituri mici şi foarte mici.

Reducerea veniturilor pentru aproape 15 milioane de români va conduce la diminuarea consumului şi producţiei interne de bunuri şi servicii.

Se vor pierde în continuare locuri de muncă, fapt care va genera descreştere economică şi reducerea în continuare a veniturilor bugetare.

Reducerea substanţială a veniturilor cetăţenilor nu este numai efectul inevitabil al crizei economice ci, mai ales, al incapacităţii de a sprijini şi relansa economia românească, astfel încât să crească veniturile încasate la buget.

Guvernul Boc 3 a decis să reducă salariile şi pensiile, dar fără să se atingă de alte capitole de cheltuieli publice.

Şi atunci, întrebarea care se pune este: ce garanţii oferă acest Guvern incompetent, fără performanţă în colectarea veniturilor bugetare, că aceste venituri reduse acum cetăţenilor vor fi încasate de români în 2011? Niciuna.

Tragedia va fi cu atât mai mare cu cât vorbim de un procent semnificativ de cetăţeni care se vor afla brusc în situaţia de a nu-şi mai putea achita creditele şi cheltuielile curente.

Vorbim de peste 15 milioane de oameni care sunt afectaţi de măsurile preconizate în acest proiect de lege.

Iată cum vor scădea veniturile principalelor categorii profesionale sau sociale, de la caz la caz:

• poliţist, astăzi 2 000 de lei, minus 25%, 1 500 de lei;
• cercetător principal, astăzi 2 000 de lei, minus 25%, 1 500 de lei;
• medic primar, astăzi 1 600 de lei, minus 25%, 1 125 de lei ;
• profesor, astăzi 1 400 de lei, minus 25%, 1 050 de lei;
• pensionar, astăzi 678 de lei, minus 15%, 576 de lei;
• şomer, astăzi 450 de lei, minus 15%, 382 de lei.

Aceste măsuri sunt ineficiente şi imorale.

Prin efectul de domino social vor accentua criza, şi nu o vor stopa.

Astfel:

• România are o economie în care ponderea salariilor în venitul total este mai mare decât ponderea profiturilor în venitul total;
• În consecinţă, reducerea salariilor va duce la scăderea consumului;
• Ponderea în consum a familiilor cu cel puţin un angajat bugetar este de circa 30%, iar ponderea consumului în produsul intern brut este de circa 60%;
• Rezultă astfel o scădere a consumului familial cu 15%, ceea ce are un efect de scădere cu 4,5% în consumul total analizat, care se reflectă într-o contracţie de 1,6% a produsului intern brut pe ultimele 7 luni ale anului;
• La aceste scăderi se adaugă şi impactul scăderii cu 15% a pensiilor.

Pensionarii nu au, de obicei, economii care să joace rol de tampon.

Prin urmare, la o scădere cu 15% a pensiilor se va înregistra o scădere cu 15% a consumului acestora.

Este frecventă situaţia familiilor cu 2 pensionari, deci 15% va fi reducerea consumului pe familie, neexistând nici un alt factor compensator.

Cumulat, efectul scăderii salariilor şi pensiilor asupra scăderii cererii agregate va conduce la reducerea produsului intern brut între 2% şi 4% până la sfârşitul anului 2010.

Astfel recesiunea nu va putea fi evitată în anul 2010 şi ea se va situa de la 3% până la 5,5% (având ca reper evoluţia PIB-ului pe trimestru I şi în absenţa măsurilor reale de reducere a cheltuielilor).

Aceasta se va repercuta şi asupra veniturilor bugetare.

Având în vedere datele execuţiei bugetare în anul 2009 şi cunoscând efectul direct al scăderii salariilor cu 25% asupra veniturilor bugetare, la o pondere de 38% a salariilor bugetare în total salarii din economie, putem spune că Guvernul a subestimat impactul negativ asupra veniturilor bugetare şi asupra scăderii economiei.

Veniturile din impozitul pe salarii şi din CAS scad direct proporţional cu scăderea salariilor, 25%, iar încasările din taxa pe valoarea adăugată scad proporţional cu scăderea consumului, adică 15% într-un scenariu median.

Impactul bugetar al reducerii salariilor cu 25% arată că economia totală va fi una de circa 0,7-1,2% din produsul intern brut într-o evaluare anualizată (cifrele variază în funcţie de metodologia de calcul folosită).

Câtă vreme cheltuielile cu personalul pe primul trimestru au fost de doar 2,2% din produsul intern brut, deci mai mici, extrapolate pentru tot anul, este evident că procentul de reducere este relativ mic, iar economiile bugetare nu se compară cu efortul pe care îl vor face familiile afectate.

În ceea ce priveşte nivelul de trai, în prezent, din familiile în care cel puţin un membru lucrează la stat, circa 75% îşi pot satisface nevoile de consum curent cu veniturile din salarii.

O scădere a salariilor cu 25% duce la scăderea drastică a acestei ponderi de la 75% la 30%.

Dacă scăderea este de doar 15% per familie - doar unul dintre soţi lucrează la stat şi îi scade cu 25% salariul, celălalt rămâne cu salariul constant de la privat -, procentul ar fi cam 40%.

Rezultă că între 60% şi 70% din familiile în care cel puţin un membru lucrează la stat vor intra în situaţia în care nu îşi vor putea acoperi nevoile de consum curent, faţă de doar 25% în prezent.

În aceste condiţii, este evident că decizia de scădere a salariilor, pensiilor şi altor drepturi băneşti nu este adecvată, iar măsurile alternative propuse de preşedintele Traian Băsescu - fie reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor din sistemul public şi altor drepturi şi indemnizaţii cu 15%, fie creşterea taxelor şi impozitelor - nu pot asigura relansarea economiei româneşti.

Neacoperirea nevoilor de consum direct va avea un efect de domino în plan economic şi social.

Cheltuielile bugetare au o componentă inerţială, nu pot fi reduse brusc, în special cele de personal.

Nu trebuie să oprim brutal consumul şi să scădem brutal cheltuielile când economia încetineşte oricum:

• În primul rând cu plata facturilor la utilităţi ;
• Nu pot fi reduse salariile şi pensiile şi, în paralel, majorate preţurile la utilităţi;
• Operatorii de distribuţie gaze naturale solicită majorarea cu 15 - 18% a tarifului de distribuţie gaze, atenţionând asupra creanţelor de ordinul a zeci de milioane de euro pentru fiecare producător de energie termică din marile oraşe;
• De asemenea, Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale solicită o majorare cu 10% a tarifului de transport gaze naturale ;
• OMV Petrom solicită o majorare a preţului gazelor naturale din producţia internă, după ce în primul trimestru gazele naturale din producţia internă au înregistrat o creştere cu 10%.
• De asemenea, solicită şi accelerarea lucrărilor de interconectare a Sistemului Naţional de Transport cu cel al Ungariei şi Bulgariei pentru a exporta gaze naturale din România, fapt ce va genera o creştere bruscă a preţului la consumatorul final;
• Totodată, furnizorii de energie electrică solicită Guvernului plata restanţei de 320 milioane de euro pentru energie electrică furnizată Societăţii Naţionale de Căi Ferate Române, precum şi restanţa de circa 20 de milioane de euro pentru energie electrică furnizată în anul 2009 pentru activitatea de irigaţii;
• Peste toate acestea, anularea subvenţiei pentru încălzire va genera o creştere a preţului la factura pentru căldură şi apă caldă pentru iarna viitoare cu 200% - 300%;
• Producătorii de energie termică nu au Programul de iarnă aprobat de Guvern.

Nu au subvenţie.

Statul are restanţe la aceşti producători încă din vara anului 2008, fapt ce le-a generat pierderi de mii de miliarde lunar, înglodându-i în datorii de la 1 500 miliarde de lei vechi, până la 7 000 de miliarde de lei vechi.

• În aceste condiţii, putem spune că la iarnă va creşte numărul restanţierilor la plata facturilor la încălzire, precum şi numărul deconectărilor de la sistemul centralizat de alimentare cu agent termic şi apă caldă, aplicându-i-se astfel ultima lovitură, respectiv lovitura de graţie, cu care vom compromite definitiv orice şansă pentru Sistemul centralizat de alimentare cu apă caldă şi căldură, cu atât mai mult promovarea tehnologiei de cogenerare de înaltă eficienţă ;
• Producătorii agricoli nu pot încheia contractele de alimentare cu energie electrică pentru irigaţii, pentru că statul nu a plătit restanţa pentru anul 2009, chiar dacă în acest an nu se mai asigură nici un leu în acest sens.
• Implicaţiile se vor regăsi asupra producţiei agricole, cu atât mai mult dacă se confirmă prognoza unei veri toride şi secetoase.

În condiţiile în care bugetarii sunt blocaţi în credite bancare de 4,8 miliarde de euro, iar ponderea, în produsul intern brut, a creditelor neperformante continuă să crească, este greu de crezut că bugetarii şi pensionarii vor mai putea lua credite pentru a-şi plăti facturile, ca în anii anteriori.

Odată cu tăierea salariilor, pensiilor şi ajutorului de şomaj, vânzarea alimentelor va scădea în acest an cu cel puţin 10% - 15% faţă de anul trecut.

Cine stabileşte care este "soluţia corectă"?

Prima eroare politică a prezentului proiect de lege constă în afirmaţia autorilor lui că aceasta ar fi "soluţia corectă".

Această soluţie - dictată, în direct şi la oră de vârf, în seara zilei de 6 mai 2010 - a luat prin surprindere nu numai delegaţia Fondului Monetar Internaţional, a Băncii Mondiale şi a Comisiei Europene, ci chiar şi pe miniştrii Guvernului României!

Timp de aproape o lună, toată strădania guvernanţilor a fost să demonstreze că acesta este răul cel mai mic dintre două posibile: ori tăierea salariilor şi pensiilor, ori majorarea TVA şi a impozitului pe venit şi profit.

Nimic mai fals!

În realitate, între cele două variante se întinde o plajă largă de alte soluţii.

Acestea au fost prezentate în mod repetat şi public, în ultima perioadă.

Există soluţii formulate de sindicate.

Există soluţii ale specialiştilor din diverse domenii, ale cercetătorilor şi institutelor cu profil economico-social.

Există soluţii prezentate de partidele politice de opoziţie.

Partidele din opoziţie - Partidul Social Democrat, Partidul Naţional Liberal, Partidul Conservator, au elaborat propriile lor pachete cu soluţii alternative, menite nu numai să reducă deficitul bugetar, ci şi să relanseze creşterea economică, să mărească veniturile la buget.

Dar nimeni de la putere n-a vrut să vadă şi n-a vrut să audă altceva decât "soluţia corectă" dictată de la Cotroceni.

Aici nu discutăm despre antinomia dintre cota unică şi impozitarea progresivă.

În prezent, apărătorii cotei unice ştiu foarte bine că ea nici măcar nu mai există după măsurile Guvernului Boc.

Aici discutăm despre existenţa unui plan coerent, bazat pe solidaritate, şi nu pe austeritate, de ieşire din criză.

Este nevoie de altceva decât doar soluţia "tăierilor" şi a retragerii statului din faţa responsabilităţii sale faţă de bunăstarea pensionarilor, a salariaţilor şi a celorlalţi cetăţeni.

Există în prezent alternative la soluţia "fiecare pe cont propriu", pe care o propune actuala putere.

Există alternative complexe care pun pe primul plan salvarea locurilor de muncă, salvarea clasei de mijloc, salvarea bugetelor publice, salvarea politicilor sociale.

Acest Guvern trebuie să plece, în primul rând pentru a lăsa loc liber construirii unui mix de soluţii, indiferent de paternitatea lor, dar selectate după un singur criteriu: al convergenţei spre sacrificii sociale cât mai mici şi spre reluarea creşterii economice.

În perioada creşterii economice, profitul din economie a fost privatizat, iar acum, în recesiune, pierderile din economie încep să fie naţionalizate pe pielea celor săraci.

Faimoasa "solidaritate", atât de mult invocată, nu înseamnă deloc privatizarea câştigurilor şi naţionalizarea pierderilor! Împărtăşim pe deplin punctul de vedere al sindicatelor privind nevoia de repartizare echilibrată şi echitabilă a costurilor crizei.

S-a tot spus că "mediul privat a suportat deja costurile crizei, acum este rândul sectorului bugetar".

Manipularea este vădită.

Suportarea de către mediul privat a şocurilor crizei de anul trecut a însemnat, în esenţă, trimiterea salariaţilor în şomaj, restrângerea activităţii firmelor, diminuarea câştigurilor de natură salarială a angajaţilor rămaşi.

Deci şi în mediul privat tot oamenii simpli, în carne şi oase au avut de suferit.

Aplicarea măsurilor propuse acum se va propaga şi asupra mediului privat, pentru că scăderea puterii de cumpărare a celor din sistemul public se va reflecta în scăderea cifrei de afaceri tot a celor din mediul privat.

În plus, toţi cei care aparţin mediului privat - patroni şi angajaţi, deopotrivă - au nevoie şi au dreptul să pretindă servicii publice fără de care nu pot trăi; au nevoie de medici şi spitale; au nevoie de şcoli şi profesori pentru copiii sau nepoţii lor; au nevoie de poliţişti şi gardieni publici care să le apere liniştea şi proprietăţile;

au nevoie de magistraţi la care să-şi caute şi să-şi obţină dreptatea.

Or, cine poate crede, chiar din mediul privat fiind, că recentele amputări de venituri ale salariaţilor din sistemul bugetar nu se vor reflecta într-o scădere a nivelului acestor servicii publice, în creşterea tentaţiei spre corupţie, în blocaje birocratice şi administrative pe la diverse instituţii, în amplificarea infracţionalităţii şi tâlhăriei la drumul mare?

Stimaţi colegi, "Cancerul bugetar" este clientela portocalie.

Financiar, miza acestor două măsuri radicale, referitoare la salarii şi pensii, o constituie o sumă de circa 3 miliarde de euro.

Nu intrăm aici în calcule şi detalii, dar atât reprezintă diferenţa de 2,3% din PIB dintre un deficit prognozat de 9,1%, faţă de unul acceptat de 6,8%.

Nu credem că suma în sine reprezintă o dificultate pentru o ţară ca România, atât de mare încât trebuie să impunem cele mai drastice tăieri din Europa.

Această sumă a fost doar pretextul pentru Traian Băsescu de a opera ceea ce el a numit "cancerul din buget".

În viziunea lui antisocială, antipopulară şi, deloc în ultimul rând, antinaţională, salariile profesorilor, medicilor, militarilor, poliţiştilor, ca şi pensiile muncite ale oamenilor reprezintă un "cancer pe buget".

Această viziune trebuie respinsă categoric, prin votul nostru, al parlamentarilor României.

Asemenea costuri n-au cum să reprezinte un "cancer bugetar".

Cancerul bugetar se află în cu totul altă parte.

Se află în jaful de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, despre care vorbea deunăzi doamna ministru Udrea.

Se află în preţurile pe km de drum asfaltat pe care le plăteşte domnul ministru Berceanu, de 4-5 ori mai mari în comparaţie cu alte ţări.

Se află în toate achiziţiile publice încredinţate soţiilor de primari PDL ori mamelor octogenare de senatori PDL.

Despre acest adevărat cancer al bugetului, pe care-l reprezintă achiziţiile publice, Guvernul tace mâlc în proiectul său de lege, dintr-un motiv simplu: acela de a nu deranja interesele, portofelele şi "tabla împărţirii" pe care o practică clientela politică a actualilor guvernanţi.

Autorul real şi moral al acestui proiect de lege, Traian Băsescu, vorbea despre "stat clientelar", aruncând anatema asupra persoanelor care s-au pensionat anticipat sau pe caz de boală.

Încă o încercare de ostilizare a unor oameni împotriva altora.

Este evident că oamenii aflaţi în această situaţie nu pot să fie consideraţi "clienţii propriilor bani", ai contribuţiilor sociale plătite din buzunarul lor, o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, pentru asigurarea de sănătate şi pentru pensii.

Pensionarii n-au cum să devină "clienţii" propriilor contribuţii băneşti! Oamenii au dreptul să decidă conform propriei voinţe sau stări de sănătate când anume încetează să mai fie activi în câmpul muncii şi să se pensioneze.

Din acel moment, ei nu pretind decât să primească de la stat pensia cuvenită, mai mare sau mai mică, potrivit contribuţiilor pe care le-au plătit sau potrivit legii pe baza căreia s-au pensionat.

Nu statul, ca instituţie şi subiect de drept, este clientelar; după cum nici Constituţia, în sine, nu poate fi clientelară.

Clientelar poate fi doar un regim politic care administrează treburile statului, cum este cazul actualului regim politic din România.

Aici se află localizată tumoarea malignă care secătuieşte vlaga bugetului - în regimul politic clientelar care căpuşează veniturile bugetare.

(Lucrările şedinţei sunt conduse alternativ de domnul senator Teodor-Viorel Meleşcanu, vicepreşedinte al Senatului, şi domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Numai un moment, domnule Şova, îmi cer scuze.

Stimaţi colegi,

Domnule senator,

La ora 12.00 fără un sfert este programată intervenţia, în faţa celor două Camere, a domnului preşedinte Buzek, preşedintele Parlamentului European.

Potrivit Regulamentului, nu există obligaţia de a citi în întregime moţiunea de cenzură, dar am avut în general o cutumă, pentru a nu avea discuţii în legătură cu autenticitatea textului, să fie citit în întregime.

Eu v-aş solicita îngăduinţa şi un vot.

Nici să întrerupem acum şi după aceea să reluăm citirea nu mi se pare o soluţie corectă.

V-aş cere să vă pronunţaţi printr-un vot dacă sunteţi de acord ca ultima parte a moţiunii să fie prezentată doar de către domnul senator, domnul Şova, iar nu citită şi să lase textul integral pentru stenogramă, astfel încât să ne încadrăm în timp şi să nu-l facem pe preşedintele Parlamentului... (Intervenţie neinteligibilă din sală)

Deci în Regulament se vorbeşte de "prezentat".

De prezentat înseamnă şi aşa, fără să o citeşti.

Deci, dacă sunteţi de acord cu procedura pe care v-am propus-o...

Domnule Oltean, vă rog.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului vicepreşedinte Meleşcanu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Rog secretarii de şedinţă să numere voturile împotrivă. 14 voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu o largă majoritate, propunerea a fost aprobată.

Am rugămintea ca domnul senator să facă o prezentare extrem de succintă, să rămână două-trei minute şi pentru punctul 2 din ordinea de zi.

Sigur, domnule senator, vă vor ajunge.

Aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi, O să încerc să rezum, în câteva idei, pentru a da posibilitatea domnului preşedinte Jerzy Buzek să-şi susţină alocuţiunea, mai ales că moţiunea va fi recitită în cursul zilei de marţi, deci o să aduc în faţa Domniilor Voastre câteva idei care sintetizează cele rămase până la sfârşitul moţiunii.

Semnalăm că invocarea art. 53 este făcută pentru a doua oară în opt luni, pentru a justifica restrângerea dreptului la muncă, restrângerea drepturilor obţinute din muncă şi reducerea pensiilor.

Dar vă semnalăm, de asemenea, că Decizia Curţii Constituţionale nr. 1414 din 4 noiembrie 2009 circumstanţiază foarte clar în ce condiţii poate fi folosit art. 53.

Şi, în mod hilar, profesorul de drept constituţional Emil Boc confundă noţiunea de "siguranţă naţională" cu aceea de "securitate naţională".

Legea propusă de Guvernul Boc 3 este nu numai injustă, dar şi distructivă pentru societatea românească pe termen lung, pentru că ani de zile s-au făcut eforturi ca în administraţia publică să fie cooptaţi tineri cu studii de specialitate.

Ani de zile s-a urmărit profesionalizarea angajaţilor bugetari şi s-au derulat programe pentru creşterea productivităţii muncii.

În cadrul acestor măsuri, s-a avut în vedere inclusiv acordarea unor salarizări corespunzătoare calităţii muncii.

Guvernul Boc vine astăzi să distrugă o muncă începută în anul 2001, odată cu Guvernul Adrian Năstase.

Procedura de adoptare a acestei legi este nu numai nelegală, dar şi neconstituţională.

Nu voi insista acum asupra celor şapte argumente, pe care le vom reitera în cursul zilei de marţi.

Stimaţi colegi, Dacă raportăm prestaţia politică, în ansamblu, a actualului Executiv şi performanţa individuală a fiecărui ministru în domeniul politicilor publice la timpul scurs de la instalarea la putere, dar mai ales la promisiunile şi angajamentele făcute de Partidul Democrat Liberal în faţa naţiunii în decembrie 2009, împreună cu Traian Băsescu, concluzia este una singură: avem de-a face cu cel mai incompetent şi neperformant guvern pe care l-a avut România vreodată!

Criza economică, despre care se ştia încă de la finele lui 2008, nu a fost în niciun fel contracarată prin măsuri guvernamentale care să-i sprijine pe cei loviţi.

Criza socială, generată de măsuri de austeritate luate haotic, condamnă categoriile cu venituri mici şi foarte mici la o luptă pentru supravieţuire, la care nu au fost forţate nici chiar în timp de război.

Criza politică a atins apogeul spre sfârşitul anului trecut, când goana după găsirea celei mai bune căi de fraudare a alegerilor prezidenţiale a devenit singura prioritate a Guvernului.

Partidul-stat PDL a subordonat întreaga activitate din administraţie, inclusiv pe plan extern, obiectivului realegerii lui Traian Băsescu.

Criza morală este, cu siguranţă, cel mai cumplit efect care a lovit populaţia României în urma guvernării Băsescu-Boc.

Până acum, cetăţeanul român mai avea o speranţă: indiferent de cât de greu i-ar fi fost din punct de vedere economic, indiferent de cât de scârbit ar fi fost de scandalurile politice, ştia că este protejat de legile unui sistem democratic.

Astăzi, invocând în mod aberant art. 53 din Constituţie, renunţăm la protecţia democratică prin lege a cetăţenilor României.

Încrederea naţiunii în Guvern a dispărut.

Acest proiect de lege este justificat de Guvern ca făcând parte din birul moral pe care guvernanţii l-au angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional.

Dar trebuie să amintim că nu Fondul Monetar Internaţional a propus aceste măsuri! Fondul Monetar Internaţional a fixat doar o ţintă de reducere a deficitului bugetar şi a pretins ca toate măsurile respective să fie cu adevărat întemeiate şi acceptate de către beneficiarii lor.

Or, decizia asumării răspunderii pentru această lege a fost luată chiar dacă proiectul a generat ample proteste, la nivelul tuturor categoriilor socio-profesionale de bugetari.

Măsurile de austeritate decise de Guvern nu sunt măsuri anticriză; ba, aşa cum sunt concepute, pot accentua recesiunea şi chiar stopa o redresare de durată şi solidă a satului român.

Economişti de reputaţie internaţională, practicieni în politicile globale au avertizat însă că astfel de măsuri, care lovesc în puterea de cumpărare, ar putea accentua recesiunea economică.

Reducerea salariilor pentru 1,4 milioane de bugetari cu 25%, începând cu luna iunie, este neconstituţională, pentru că drepturile salariale sunt stabilite prin legi şi ca urmare a negocierilor libere, democratice şi concretizate în contractele colective de muncă.

În acest sens, Partidul Social Democrat va formula obiecţiuni de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională, pentru a aduce în faţa magistraţilor constituţionali toate nelegalităţile şi toate textele anticonstituţionale propuse de Guvernul Boc.

România se află astăzi în faţa unei opţiuni majore: fie este aruncată într-o criză socială şi economică şi mai profundă, prin adoptarea legilor propuse de Guvern, fie Cabinetul Emil Boc este demis, deschizându-se calea pentru găsirea altor soluţii politice, economice şi sociale.

Alegerea este clară, chiar dacă ea poate fi dificilă pentru parlamentarii care compun arcul guvernamental.

Vă cerem aşadar, stimaţi colegi, să votaţi împotriva acestor tăieri şi pentru o nouă şansă pentru România.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Textul integral al moţiunii de cenzură intitulate "Opriţi genocidul social!":

"Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela, Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?" (Mihai Eminescu)

Doamnelor şi domnilor miniştri, Domnule prim-ministru, Stimaţi colegi, Incoerenţa şi incapacitatea guvernelor conduse de Emil Boc au mai generat şi alte moţiuni simple sau de cenzură, care, periodic, au fost supuse atenţiei publice şi dezbaterii parlamentare.

Anul trecut, o moţiune de cenzură a primit, în premieră în istoria recentă a României, suficiente voturi pentru a trece şi pentru a demite Guvernul Boc.

De data aceasta însă, Guvernul Boc 3 face ca situaţia din România să ia o turnură nouă, deosebit de periculoasă.

De la aspectele administrării crizei economice şi sociale, problema României devine una de agresiune asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Agresiunea împotriva democraţiei este dublată de aruncarea sub limita sărăciei a milioane de cetăţeni români, a căror disperare este direct proporţională cu dispreţul guvernanţilor.

Această moţiune de cenzură are ca scop blocarea genocidului social pe care tăierea pensiilor şi a salariilor îl va produce.

Cei care vor vota această moţiune de cenzură votează împotriva condamnării la sărăcie şi la faliment a milioane de români.

Cei care nu vor vota această moţiune trebuie să îşi asume, fiecare în parte, responsabilitatea pentru dezastrul pe care îl vor produce în România.

Nu este o moţiune ideologică şi nici derivată dintr-o strategie politică a unui partid.

Este o moţiune prin care parlamentarii din opoziţie, din toate partidele, se opun unor măsuri absurde, aberante şi profund imorale.

Moţiunea de cenzură se întemeiază pe argumente solide, ce îndreptăţesc cu putere respingerea prin vot a Proiectului de lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Acest proiect sintetizează multe dintre atributele guvernărilor conduse de Emil Boc:

lipsa unui program coerent şi eficient anticriză, populismul, demagogia şi minciuna, lipsa performanţei economice în măsură să scoată România la liman, ignorarea partenerilor sociali, a Parlamentului, a partidelor politice, dar mai ales scăderea nivelului de trai şi pierderea locurilor de muncă.

Este de necontestat faptul că România este într-o situaţie gravă.

De la începutul crizei şi până în prezent, zilnic, circa 800 de români şi-au pierdut locul de muncă.

Avem un restanţier la fiecare cinci clienţi care au luat credite bancare.

În ultimul an, în fiecare zi, 250 de români nu şi-au mai putut achita rata la bancă.

Peste 300 000 de firme sunt afectate grav de criza economică (în fiecare zi, peste 1 800 de firme au fost afectate de criză).

Însă toate acestea nu justifică restrângerea unor drepturi şi libertăţi.

Dificultăţile financiare nu justifică dictatura.

Respingem abordarea actualei puteri, care spune că nu a avut alte soluţii.

România nu trebuie să aleagă între ieşirea din criza economică şi dictatură.

România poate ieşi din criza economică doar păstrând democraţia.

Niciun guvern din Europa nu a îndrăznit să ceară limitarea drepturilor cetăţeneşti pentru asanarea finanţelor publice.

Doar în România lui Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea tupeul este împins până acolo încât să fie cerută limitarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor pentru diminuări substanţiale de salarii şi pensii.

Guvernul Emil Boc este la a doua ispravă de acest fel, după ce în septembrie 2009 şi-a angajat răspunderea pe proiectul de lege ce a interzis cumulul între salarii şi pensii şi urmau să fie făcute o serie de alte reduceri în sectorul bugetar.

Când vor fi invocate pentru prima oară "siguranţa naţională şi ordinea publică"

pentru a pune capăt unor manifestaţii, unor mitinguri sau unor voci din presă care nu convin puterii? Traian Băsescu spune că pensionarii care protestau în faţa Palatului Cotroceni "au fost infiltraţi cu grupuri de incitatori la violenţă".

Şi că liderii sindicali sunt responsabili de corupţie, trebuind să renunţe la a mai fi "instigatori la proteste".

Acesta este nu limbajul, ci modul de gândire al unui preşedinte care, întocmai ca şi Nicolae Ceauşescu, vede peste tot infiltraţi, agitatori, agenturi, duşmani ai poporului...

La o întrebare ce viza explicaţia măsurilor luate de Guvern pentru restrângerea brutală, prin prezentul proiect de lege, a atâtor drepturi cetăţeneşti fundamentale, Emil Boc a răspuns că "ordinea publică şi siguranţa naţională ne permit să facem acest lucru".

Lucrurile sunt deja mult prea grave pentru a mai fi tratate într-un registru de simplă dispută politică.

Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti reprezintă inima oricărui sistem democratic, constituind valoarea supremă a oricărui stat din comunitatea democratică a lumii.

Dacă şi acestea sunt suspendate, sub diferite pretexte, înseamnă că întreg organismul social devine inert, statul de drept se prăbuşeşte, iar societatea intră pe o altă orbită a istoriei.

Folosirea siguranţei naţionale ca pretext de impunere, prin dictat, a unor măsuri antipopulare este un pas politic de o gravitate extremă pentru viitorul democratic al societăţii româneşti.

Iar Traian Băsescu face acest pas, declarând partidului său că "nu mai are ce pierde!".

Poate că aşa o fi, în ceea ce-l priveşte, dar acest popor are totuşi ce pierde dacă va mai tolera acest mod în care este guvernat.

Cetăţenii de azi nu trăiesc bine, sunt speriaţi de aroganţa Guvernului şi de lipsa de realism a acestuia, sunt ameninţaţi cu şomajul şi suferă din cauza aceasta, şi-au pierdut orice încredere în guvernanţi şi în capacitatea acestora de a limita efectele crizei economice.

Considerăm că este de datoria noastră să arătăm gravele erori ale acestui proiect de lege, precum şi consecinţele economice şi sociale la fel de grave pe care le-ar avea aplicarea respectivelor măsuri.

Măsurile propuse de Guvernul Boc sunt antisociale şi neeconomice.

Sunt antisociale fiindcă diminuează drepturile salariale, de pensii şi asigurări sociale şi vor conduce la scăderea drastică a puterii de cumpărare a salariaţilor bugetari, a pensionarilor, a şomerilor şi a beneficiarilor de drepturi sociale.

Cei mai afectaţi sunt cei cu venituri mici şi foarte mici.

Reducerea veniturilor pentru aproape 15 milioane de români va conduce la diminuarea consumului şi producţiei interne de bunuri şi servicii.

Se vor pierde în continuare locuri de muncă, fapt care va genera descreştere economică şi reducerea în continuare a veniturilor bugetare.

Reducerea substanţială a veniturilor cetăţenilor nu este numai efectul inevitabil al crizei economice, ci mai ales al incapacităţii de a sprijini şi relansa economia românească, astfel încât să crească veniturile încasate la buget.

Guvernul Boc 3 a decis să reducă salariile şi pensiile, dar fără să se atingă de alte capitole ale cheltuielilor publice.

Şi, atunci, întrebarea care se pune este: ce garanţii oferă acest Guvern incompetent, fără performanţă în colectarea veniturilor bugetare, că aceste venituri reduse acum cetăţenilor vor fi încasate de români în 2011...? Niciuna.

Tragedia va fi cu atât mai mare cu cât vorbim de un procent semnificativ de cetăţeni care se vor afla brusc în situaţia de a nu-şi mai putea achita creditele şi cheltuielile curente.

Vorbim de peste 15 milioane de oameni care sunt afectaţi de măsurile preconizate în acest proiect de lege.

Iată cum vor scădea veniturile principalelor categorii profesionale sau sociale, de la caz la caz:

• poliţist: 2 000 de lei - 25% = 1 500 de lei;
• cercetător principal: 2 000 de lei - 25% = 1 500 de lei;
• medic primar: 1 600 de lei - 25% = 1 125 de lei;
• profesor: 1 400 de lei - 25% = 1 050 de lei;
• pensionar: 678 de lei - 15% = 576 de lei;
• şomer: 450 de lei - 15% = 382 de lei.

Aceste măsuri sunt ineficiente şi imorale.

Prin efectul de domino social vor accentua criza şi nu o vor stopa.

Astfel:

• România are o economie în care ponderea salariilor în venitul total este mai mare decât ponderea profiturilor în venitul total;
• în consecinţă, reducerea salariilor va duce la scăderea consumului;
• ponderea în consum a familiilor cu cel puţin un angajat bugetar este de circa 30%, iar ponderea consumului în PIB de circa 60%;
• rezultă astfel o scădere a consumului familial cu 15%, ceea ce are un efect de scădere cu 4,5% în consumul total analizat, care se reflectă într-o contracţie a PIB pe ultimele 7 luni ale anului de 1,6%;
• la aceste scăderi se adaugă şi impactul scăderii cu 15% a pensiilor.

Pensionarii nu au de obicei economii care să joace rol de tampon.

Prin urmare, la o scădere cu 15% a pensiilor se va înregistra o scădere cu 15% a consumului acestora.

Este frecventă situaţia familiilor cu doi pensionari, deci 15% va fi reducerea consumului pe familie, neexistând niciun alt factor compensator.

Cumulat, efectul scăderii salariilor şi pensiilor asupra scăderii cererii agregate va conduce la reducerea PIB între 2% şi 4% până la sfârşitul anului 2010.

Astfel, recesiunea nu va putea fi evitată în 2010 şi ea se va situa de la 3% până în 5,5% (având ca reper evoluţia PIB pe trimestrul I şi în absenţa măsurilor reale de reducere a cheltuielilor).

Aceasta se va repercuta şi asupra veniturilor bugetare.

Având în vedere datele execuţiei bugetare în anul 2009 şi cunoscând efectul direct al scăderii salariilor cu 25% asupra veniturilor bugetare, la o pondere de 38% a salariilor bugetare în total salarii din economie, putem spune că Guvernul a subestimat impactul negativ asupra veniturilor bugetare şi asupra scăderii economiei.

Veniturile din impozitul pe salarii şi din CAS scad direct proporţional cu scăderea salariilor (25%), iar încasările din TVA scad proporţional cu scăderea consumului (15% în scenariul median).

Impactul bugetar al reducerii salariilor cu 25% arată că economia totală va fi una de circa 0,7-1,2% din PIB într-o evaluare anualizată (cifrele variază în funcţie de metodologia de calcul folosită).

Câtă vreme cheltuielile cu personalul pe primul trimestru au fost de doar 2,2% din PIB, deci mai mici extrapolate pentru tot anul, este evident că procentul de reducere este relativ mic, iar economiile bugetare nu se compară cu efortul pe care îl vor face familiile afectate.

În ceea ce priveşte nivelul de trai, în prezent, din familiile în care cel puţin un membru lucrează la stat, circa 75% îşi pot satisface nevoile de consum curent cu veniturile din salarii.

O scădere a salariilor cu 25% duce la scăderea drastică a acestei ponderi de la 75% la 30%.

Dacă scăderea este de doar 15% per familie (doar unul dintre soţi lucrează la stat şi îi scade cu 25% salariul, celălalt rămâne cu salariul constant de la privat), procentul ar fi cam 40%.

Rezultă că între 60% şi 70% din familiile în care cel puţin un membru lucrează la stat vor intra în situaţia în care nu îşi vor putea acoperi nevoile de consum curent, faţă de 25% în prezent.

În aceste condiţii, este evident că decizia de scădere a salariilor, pensiilor şi a altor drepturi băneşti nu este adecvată, iar măsurile alternative propuse de preşedintele Traian Băsescu - fie reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor din sistemul public cu 15% şi a altor drepturi şi indemnizaţii, fie creşterea taxelor şi impozitelor - nu pot asigura relansarea economiei româneşti.

Neacoperirea nevoilor de consum direct va avea un efect de domino în plan economic şi social.

Cheltuielile bugetare au o componentă inerţială, nu pot fi reduse brusc, în special cele de personal.

Nu trebuie să oprim brutal consumul şi să scădem brutal cheltuielile când economia încetineşte oricum:

1. În primul rând cu plata facturilor la utilităţi.

2. Nu pot fi reduse salariile şi pensiile şi, în paralel, majorate preţurile la utilităţi.

3. Operatorii de distribuţie gaze naturale solicită majorarea cu 15-18% a tarifului de distribuţie gaze, atenţionând asupra creanţelor de ordinul a zeci de milioane de euro pentru fiecare producător de energie termică din marile oraşe.

4. De asemenea, Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale solicită o majorare cu 10% a tarifului de transport gaze naturale.

5. OMV Petrom solicită o majorare a preţului gazelor naturale din producţia internă, după ce în primul trimestru gazele naturale din producţia internă au înregistrat o creştere cu 10%.

De asemenea, solicită şi accelerarea lucrărilor de interconectare a Sistemului Naţional de Transport cu cel al Ungariei şi Bulgariei pentru a exporta gaze naturale din România, fapt ce va genera o creştere bruscă a preţului la consumatorul final.

6. Totodată, furnizorii de energie electrică solicită Guvernului plata restanţei de 320

de milioane de euro pentru energie electrică furnizată la SNCFR, precum şi restanţa de circa 20 de milioane de euro pentru energie electrică furnizată în anul 2009 pentru activitatea de irigaţii.

7. Peste toate acestea, anularea subvenţiei pentru încălzire va genera o creştere a preţului la factura pentru căldură şi apă caldă pentru iarna viitoare cu 200-300%.

8. Producătorii de energie termică nu au Programul de iarnă aprobat de Guvern.

Nu au subvenţie.

Statul are restanţe la aceşti producători încă din vara anului 2008, fapt ce le-a generat pierderi de mii de miliarde lunar, înglodându-i în datorii de la 1 500 de miliarde de lei vechi până la 7 000 de miliarde de lei vechi.

9. În aceste condiţii, putem spune că la iarnă va creşte numărul restanţierilor la plata facturilor la încălzire, precum şi numărul deconectărilor la sistemul centralizat de alimentare cu agent termic şi apă caldă, aplicându-i-se astfel ultima lovitură, respectiv lovitura de graţie, cu care vom compromite definitiv orice şansă pentru sistemul centralizat de alimentare cu apă şi căldură, cu atât mai mult promovarea tehnologiei de cogenerare de înaltă eficienţă.

10. Producătorii agricoli nu pot încheia contractele de alimentare cu energie electrică pentru irigaţii, pentru că statul nu a plătit restanţa pentru anul 2009, chiar dacă în acest an nu se mai asigură niciun leu în acest sens.

11. Implicaţiile se vor regăsi asupra producţiei agricole, cu atât mai mult dacă se confirmă prognoza unei veri toride şi secetoase.

În condiţiile în care bugetarii sunt blocaţi în credite bancare de 4,8 miliarde de euro, iar ponderea în PIB a creditelor neperformante continuă să crească, este greu de crezut că bugetarii şi pensionarii vor mai putea lua credite pentru a-şi plăti facturile ca în anii anteriori.

Odată cu tăierea salariilor şi pensiilor, a ajutorului de şomaj, vânzarea alimentelor va scădea în acest an cu cel puţin 10-15% faţă de anul trecut.

A. Cine stabileşte care este "soluţia corectă"?

Prima eroare politică a prezentului proiect de lege constă în afirmaţia autorilor lui că aceasta ar fi "soluţia corectă".

Această soluţie - dictată, în direct şi la oră de vârf, în seara zilei de 6 mai anul curent - a luat prin surprindere nu numai delegaţia FMI, BM şi Comisiei Europene, ci chiar şi pe miniştrii Guvernului României! Timp de aproape o lună de zile, toată strădania guvernanţilor a fost să demonstreze că acesta este răul cel mai mic dintre două posibile (ori tăierea salariilor şi pensiilor, ori majorarea TVA şi a impozitului pe venit şi profit).

Nimic mai fals!

În realitate, între cele două variante se întinde o plajă largă de alte soluţii.

Acestea au fost prezentate în mod repetat în public în ultima perioadă.

Există soluţii formulate de sindicate; există soluţii ale specialiştilor din diverse domenii, ale cercetătorilor şi institutelor cu profil economico-social; există soluţii prezentate de partidele politice de opoziţie; partidele din opoziţie - PSD, PNL, PC - au elaborat propriile lor pachete cu soluţii alternative, menite nu numai să reducă deficitul bugetar, ci şi să relanseze creşterea economică, să mărească veniturile la buget.

Dar nimeni de la putere na vrut să vadă şi n-a vrut să audă altceva decât "soluţia corectă" dictată de la Cotroceni.

Aici nu discutăm despre antinomia dintre cota unică şi impozitarea progresivă.

În prezent, apărătorii cotei unice ştiu că ea nici măcar nu mai există după măsurile Guvernului Boc.

Aici discutăm despre existenţa unui plan coerent, bazat pe solidaritate, şi nu pe austeritate, de ieşire din criză.

Este nevoie de altceva decât doar soluţia "tăierilor" şi a retragerii statului din faţa responsabilităţii sale faţă de bunăstarea pensionarilor, a salariaţilor şi a celorlalţi cetăţeni.

Există în prezent alternative la soluţia "fiecare pe cont propriu", pe care o propune actuala putere.

Există alternative complexe care pun pe primul plan salvarea locurilor de muncă, salvarea clasei de mijloc, salvarea bugetelor publice, salvarea politicilor sociale.

Acest Guvern trebuie să plece, în primul rând pentru a lăsa loc liber construirii unui mix de soluţii, indiferent de paternitatea lor, dar selectate după un singur criteriu: al convergenţei spre sacrificii sociale cât mai mici şi spre reluarea creşterii economice.

În perioada creşterii economice, profitul din economie a fost privatizat, iar acum, în recesiune, pierderile din economie încep să fie naţionalizate pe pielea celor săraci.

Faimoasa "solidaritate", atât de mult invocată, nu înseamnă deloc privatizarea câştigurilor şi naţionalizarea pierderilor! Împărtăşim pe deplin punctul de vedere al sindicatelor privind nevoia de repartizare echilibrată şi echitabilă a costurilor crizei.

S-a tot spus că "mediul privat a suportat deja costurile crizei, acum este rândul sectorului bugetar".

Manipularea este vădită.

Suportarea de către mediul privat a şocurilor crizei de anul trecut a însemnat, în esenţă, trimiterea salariaţilor în şomaj, restrângerea activităţii firmelor, diminuarea câştigurilor de natură salarială a angajaţilor rămaşi.

Deci şi în mediul privat tot oamenii simpli, în carne şi oase au avut de suferit.

Aplicarea măsurilor propuse acum se va propaga şi asupra mediului privat, pentru că scăderea puterii de cumpărare a celor din sistemul public se va reflecta în scăderea cifrei de afaceri tot a celor din mediul privat.

În plus, toţi cei care aparţin mediului privat - patroni şi angajaţi, deopotrivă - au nevoie şi au dreptul să pretindă servicii publice fără de care nu pot trăi; au nevoie de medici şi spitale; au nevoie de şcoli şi profesori pentru copiii sau nepoţii lor; au nevoie de poliţişti şi gardieni publici care să le apere liniştea şi proprietăţile;

au nevoie de magistraţi la care să-şi caute şi să-şi obţină dreptatea.

Or, cine poate crede, chiar din mediul privat fiind, că recentele amputări de venituri ale salariaţilor din sistemul bugetar nu se vor reflecta într-o scădere a nivelului acestor servicii publice, în creşterea tentaţiei spre corupţie, în blocaje birocratice şi administrative pe la diverse instituţii, în amplificarea infracţionalităţii şi tâlhăriei la drumul mare?

B. "Cancerul bugetar" este clientela portocalie Financiar, miza acestor două măsuri radicale, referitoare la salarii şi pensii, o constituie o sumă de circa 3 miliarde de euro.

Nu intrăm aici în calcule şi detalii, dar atât reprezintă diferenţa de 2,3% din PIB dintre un deficit prognozat de 9,1%, faţă de unul acceptat de 6,8%.

Nu credem că suma în sine reprezintă o dificultate pentru o ţară ca România, atât de mare încât trebuie să impunem cele mai drastice tăieri din Europa.

Această sumă a fost doar pretextul pentru Traian Băsescu de a opera ceea ce el a numit "cancerul din buget".

În viziunea lui antisocială, antipopulară şi, deloc în ultimul rând, antinaţională, salariile profesorilor, medicilor, militarilor, poliţiştilor, ca şi pensiile muncite ale oamenilor reprezintă un "cancer pe buget".

Această viziune trebuie respinsă categoric, prin votul nostru, al parlamentarilor României.

Asemenea costuri n-au cum să reprezinte un "cancer bugetar".

Cancerul bugetar se află în cu totul altă parte.

Se află în jaful de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, despre care vorbea deunăzi doamna ministru Udrea.

Se află în preţurile pe km de drum asfaltat pe care le plăteşte domnul ministru Berceanu, de 4-5 ori mai mari în comparaţie cu alte ţări.

Se află în toate achiziţiile publice încredinţate soţiilor de primari PDL ori mamelor octogenare de senatori PDL.

Despre acest adevărat cancer al bugetului, pe care-l reprezintă achiziţiile publice, Guvernul tace mâlc în proiectul său de lege, dintr-un motiv simplu: acela de a nu deranja interesele, portofelele şi "tabla împărţirii" pe care o practică clientela politică a actualilor guvernanţi.

Autorul real şi moral al acestui proiect de lege, Traian Băsescu, vorbea despre "stat clientelar", aruncând anatema asupra persoanelor care s-au pensionat anticipat sau pe caz de boală.

Încă o încercare de ostilizare a unor oameni împotriva altora.

Este evident că oamenii aflaţi în această situaţie nu pot să fie consideraţi "clienţii propriilor bani", ai contribuţiilor sociale plătite din buzunarul lor, o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, pentru asigurarea de sănătate şi pentru pensii.

Pensionarii n-au cum să devină "clienţii" propriilor contribuţii băneşti! Oamenii au dreptul să decidă conform propriei voinţe sau stări de sănătate când anume încetează să mai fie activi în câmpul muncii şi să se pensioneze.

Din acel moment, ei nu pretind decât să primească de la stat pensia cuvenită, mai mare sau mai mică, potrivit contribuţiilor pe care le-au plătit sau potrivit legii pe baza căreia s-au pensionat.

Nu statul, ca instituţie şi subiect de drept, este clientelar; după cum nici Constituţia, în sine, nu poate fi clientelară.

Clientelar poate fi doar un regim politic care administrează treburile statului, cum este cazul actualului regim politic din România.

Aici se află localizată tumoarea malignă care secătuieşte vlaga bugetului - în regimul politic clientelar care căpuşează veniturile bugetare.

C. Dictatura cu repetiţie Stimaţi colegi, ne îngăduim să vă semnalăm faptul, inimaginabil într-o societate normală, că articolul 53 din Constituţie a ajuns să fie invocat pentru a doua oară în opt luni, de data aceasta ca motivare pentru restrângerea dreptului la muncă, reducerea veniturilor obţinute din muncă şi reducerea pensiilor.

Articolul 53 din Constituţie prevede următoarele:

"(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.

Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

Pentru a evita explicaţiile prezumtive la care va recurge domnul Emil Boc, facem noi, pe scurt, o prezentare a împrejurărilor în care acest Guvern îşi justifică propria incapacitate prin apelul la situaţiile cu totul excepţionale - război, dezastre naturale, sinistru etc. - prevăzute de Constituţie.

În septembrie 2009, Guvernul Boc 1 şi-a angajat răspunderea pe un proiect de lege prin care, printre altele, s-a interzis cumulul între salarii şi pensii şi s-a proclamat obligativitatea suspendării contractelor de muncă pe o durată de 10 zile (concedii fără plată obligatorii).

Anunţând acum noua ediţie a măsurilor sale "anticriză", premierul Emil Boc a folosit absolut aceeaşi motivare ca şi la legea pentru care şi-a asumat răspunderea acum opt luni: "Aceste date de natură financiară, precum şi prognozele efectuate de autorităţile abilitate în domeniu conturează imaginea unei crize economice profunde, care poate pune în pericol stabilitatea economică a României şi, prin aceasta, ordinea publică şi siguranţa naţională."

Trecem peste confuzia pe care premierul Emil Boc o face invocând, în motivarea legilor sale, "siguranţa naţională", în timp ce art. 53 se referă la un cu totul alt concept, şi anume cel de "securitate naţională", dar acesta e doar un amănunt pentru premierul Boc, profesor în drept constituţional.

Expunerea de motive din mai 2010 reia prin copy-paste pe aceea din septembrie 2009, privind aplicabilitatea art. 53 din Constituţie.

În 2009, prin presiuni, a fost obţinută o decizie de constituţionalitate a legii pentru că altfel judecătorii ar "pune în pericol stabilitatea economică a României şi, prin aceasta, ordinea publică şi siguranţa naţională." Decizia Curţii Constituţionale nr. 1414/4 noiembrie 2009 respinge excepţia de neconstituţionalitate a aplicării art. 53, dar menţionează: "Se impune subliniat însă faptul că de esenţa legitimităţii constituţionale a restrângerii exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi este caracterul excepţional şi temporar al acesteia.

Într-o societate democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ca excepţie, dacă nu există o altă soluţie pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în pericol.

Este sarcina statului să găsească soluţii pentru contracararea efectelor crizei economice, printr-o politică economică şi socială adecvată.

Diminuarea veniturilor personalului din autorităţile şi instituţiile publice nu poate constitui, pe termen lung, o măsură proporţională cu situaţia invocată de iniţiatorul proiectului de lege.

Dimpotrivă, eventuala intervenţie legislativă în sensul prelungirii acestei măsuri poate determina efecte contrarii celor vizate, în sensul tulburării bunei funcţionări a instituţiilor şi autorităţilor publice."

Prin urmare, în sinteză, Decizia Curţii Constituţionale, pe care se bazează acum Guvernul, precizează:

1. "restrângerea unor drepturi este prevăzută ca excepţie", dar Guvernul Boc o transformă deja în regulă;
2. "statul are obligaţia de a găsi soluţii de contracarare a crizei", dar Guvernul Boc se dovedeşte incapabil de aşa ceva;
3. diminuarea veniturilor, operată deja, "nu poate constitui o măsură pe termen lung", dar Guvernul Boc deja o repetă, agravând-o prin extinderea formei şi duratei de aplicare, generalizare socială şi profunzimea amputării de venituri;
4. "prelungirea unor măsuri de acest tip poate determina efecte contrarii celor vizate, în sensul tulburării bunei funcţionări a instituţiilor publice", afirmă Curtea Constituţională, fapt ce confirmă că actualele măsuri ale Guvernului sunt o cauză a tulburării ordinii publice şi siguranţei naţionale, şi nu efectul existenţei acesteia.

Stimaţi colegi,

Având în vedere repetiţia de mijloace la care recurge Guvernul, în numai opt luni de zile, întrebarea legitimă pe care ne-o punem este ce se va întâmpla dacă, prin aceste măsuri, condiţia de reducere a deficitului bugetar nu va fi îndeplinită.

În acest caz, soluţia "salvatoare" a lui - aţi ghicit, acelaşi Emil Boc 1, 2, 3, 4, 5 - va fi, din nou, restrângerile de drepturi în temeiul art. 53 din Constituţie! Ne facem datoria să tragem de aici, de la înalta tribună a Parlamentului, un serios semnal de alarmă asupra unor perspective politice extrem de îngrijorătoare.

Îngrijorarea noastră porneşte de la faptul că invocarea siguranţei naţionale într-o reglementare guvernamentală de natură economică - o reglementare, de altfel, catastrofală, ce se doreşte a fi impusă cu forţa - reprezintă un precedent extrem de periculos, pentru evoluţii ulterioare ce trebuie să stârnească de pe acum o preocupare serioasă a tuturor forţelor interesate de menţinerea caracterului democratic al statului român.

În legătură cu faimosul art. 53 din Constituţie, am putea spune nu că siguranţa naţională şi ordinea publică pot să justifice măsurile luate de Guvern; situaţia este exact pe dos: aceste măsuri sunt cele care pun în pericol ordinea publică şi siguranţa naţională!

Aceste măsuri, şi nu altceva au scos oamenii în stradă! Aceste măsuri au iradiat o stare generală de nemulţumire şi de protest în întreaga ţară! Deci Guvernul ar trebui să-şi aplice articolul 53 în primul rând sieşi! Măsurile propuse de Guvern sunt cele care pun în pericol ordinea publică şi siguranţa naţională! De ce Guvernul Boc nu a făcut referire la art. 47 din Constituţie?

Proiectul de lege aflat în discuţie exprimă în mod tragic eşecul acestui Guvern, abandonarea interesului public şi a Constituţiei.

Este pentru prima dată după 1990 când românilor le scad, practic, toate veniturile nete câştigate până în prezent.

Dacă până acum cetăţenii se confruntau cu eventualele întârzieri de creştere a salariilor şi veniturilor, începând cu luna iunie, banii primiţi vor fi mult mai puţini.

Decizia acestui Guvern nu a fost una de aplicare a unor măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială, ci a vizat exclusiv diminuarea veniturilor angajaţilor din sectorul bugetar şi a pensiilor celor mulţi, în scopul unor economisiri de fonduri menite să suplinească jaful instituţionalizat al unor miniştri, aflaţi în diferite anchete ale instituţiilor statului.

Cheltuielile cu achiziţiile publice au rămas neatinse, pentru a se perpetua dijma şi zeciuiala boierească, astfel încât potentaţii să-şi păstreze privilegiile obţinute şi nivelul de trai cu care s-au obişnuit.

Proiectul Guvernului are în vedere o reducere drastică a veniturilor nete din sistemul public şi a pensiilor, fără să se facă nicio referire la modul în care poate fi absorbit de economia reală personalul disponibilizat din sectorul public.

Proiectul ignoră complet căile redirecţionării forţei de muncă către economia reală, funcţională şi mediul de afaceri, singurele care sunt capabile să susţină locuri de muncă şi să producă venituri la bugetul de stat.

Legea propusă de Guvernul Boc 3 este nu numai injustă, dar şi distructivă pentru societatea românească pe termen lung.

Ani de zile s-au făcut eforturi pentru ca în administraţia publică să fie cooptaţi tineri cu studii de specialitate, capabili să promoveze politici publice eficiente.

Ani de zile s-a urmărit profesionalizarea angajaţilor bugetari şi s-au derulat programe pentru creşterea productivităţii muncii în sectorul public.

În cadrul acestor măsuri, s-a avut în vedere inclusiv acordarea unei salarizări corespunzătoare calităţii muncii prestate.

În redactarea proiectului acestei legi a fost ignorat de la bun început principiul fundamental în baza căruia o persoană este remunerată în orice stat de drept: corelarea performanţei profesionale cu veniturile salariale.

Or, ceea ce reuşeşte să facă acum Guvernul Boc 3 este să arunce întregul sistem public cu 20 de ani în urmă.

Pentru că, în urma aplicării acestei legi, vom asista la degradarea serviciilor dedicate cetăţeanului, ne vom confrunta cu ghişee publice aglomerate şi cu un tratament din partea funcţionarilor pe măsura banilor primiţi.

Legea va însemna, de fapt, distrugerea administraţiei publice, iar taxele şi impozitele din ce în ce mai mari - pentru că majorarea lor, din toamnă, este deja prefigurată - vor reprezenta biruri pentru ineficienţă.

Guvernul Boc a ales să împartă sărăcia în România, dar şi aceasta în mod inechitabil, fiind neputincios să promoveze politici economice care să producă prosperitate.

În România guvernată de Cabinetul Boc, nu mai este răsplătită performanţa profesională şi nici efortul în muncă.

Nu contează profesionalismul, pentru că oricum eşti încadrat într-o grilă strâmtă.

Nu contează dacă munceşti peste program, pentru că oricum orele suplimentare nu sunt plătite!

Prin adoptarea acestui proiect de lege, Guvernul ignoră principiul solidarităţii sociale, atât de necesar pe perioadă de criză economică.

Dimpotrivă, prin acest act normativ, Guvernul Boc 3 încurajează nemulţumirile sociale, promovează discriminarea între diversele categorii de salariaţi, dovedeşte o atitudine contrară intereselor majorităţii societăţii româneşti.

Într-o sinteză a caracteristicilor ce ţin de procedura adoptării acestui proiect de lege, se impun următoarele constatări:

1. Proiectul de lege nu a întrunit consensul partenerilor sociali.

Dovadă în acest sens stau controversele pe care le-a născut, protestele sistematice şi zilnice din toată ţara şi din partea tuturor categoriilor sociale, inclusiv organizarea unei greve generale.

Invitarea post factum la consultări şi dialog public cu principalele categorii socio-profesionale afectate a fost doar o scenetă de imagine, nimic din doleanţele fundamentale ale partenerilor sociali nefiind preluat în textul legii.

Guvernul nu a ţinut cont de absolut nicio propunere sau soluţie primită din partea sindicatelor şi patronatelor, a cadrelor didactice şi medicale, a magistraţilor, a specialiştilor şi partidelor politice.

Am încercat şi noi, separat sau alături de reprezentanţii acestor categorii, să îmbunătăţim proiectul propus, dar Guvernul nu a ţinut cont nici de această dată de amendamentele primite de la parlamentari, ceea ce denotă acelaşi dispreţ la adresa puterii legislative... judecătoreşti... cetăţeneşti.

2. Faptul că a stârnit atât de multe controverse, dispute şi nemulţumiri nu înseamnă că este o lege bună, ci, mai degrabă, o lege proastă, o lege care impune arbitrariul.

Domnul prim-ministru Emil Boc uită că, în cazul unor legi complexe, este nevoie de dezbatere şi de consens în cadrul societăţii şi, mai ales, de o dezbatere parlamentară serioasă.

3. Angajarea răspunderii Guvernului într-o singură zi pentru două proiecte de lege este o procedură neconstituţională, pentru că încalcă art. 114 din legea fundamentală a României.

Ştim cu toţii că domnul Boc are cunoştinţe precare de drept constituţional, guvernele pe care le-a condus stabilind recordul de acte normative declarate neconstituţionale de Curtea Constituţională.

4. Textul legii demonstrează modul haotic în care s-a elaborat, neprofesionalismul, incompetenţa şi incapacitatea Guvernului de a înţelege sistemul public din România şi de a-l organiza.

Suntem pentru reformarea sistemului public din România, dar nu la modul brutal în care ne-o impune Guvernul Boc 3: incoerent, inconsecvent, discriminatoriu şi incompetent.

Şi nu în orice condiţii - prin sărăcirea românilor, pentru bifarea relaţiei cu FMI ori prin pulverizarea solidarităţii sociale.

5. Ignorând toate argumentele oferite de toţi vectorii sociali - patronate, sindicate, partide politice, specialişti independenţi - şi în lipsa unor proceduri credibile de consultare publică pentru elaborarea şi fundamentarea programului de măsuri, Guvernul Boc 3 a avut în vedere ca singurul criteriu respectat în prezentul proiect de lege să fie cel clientelar: nu ne atingem de achiziţiile publice şi de cumpărăturile la vreme de criză, ci doar tăiem din salarii şi pensii. "Luăm de la popor, dăm la clientelă" - acesta este sensul real al măsurilor propuse de Guvern! Acest tip de politică nu are ce căuta în lumea democratică din România Uniunii Europene.

6. Legea restabilirii echilibrului bugetar instituţionalizează jaful din buzunarul românilor.

Sărăcirea populaţiei României a devenit politică de stat, ignorând cetăţeanul, care este pus în situaţia de a munci la fel de mult, dar pe bani mai puţini.

Practic, salariaţii instituţiilor publice muncesc un trimestru pe gratis, iar pensionarii sunt obligaţi să cedeze pensia pe două luni, doar pentru că aşa vrea un Guvern iresponsabil.

7. Potrivit art. 114 din Constituţia României, Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului în şedinţă comună "asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege".

Cadrul legal este clar şi, cel puţin de această dată, nu lasă loc la interpretări.

Poate fi vorba de un program, o declaraţie de politică generală sau un proiect de lege.

În schimb, Guvernul Boc 3 a venit în faţa Parlamentului cu două proiecte de lege, pentru care şi-a angajat răspunderea într-o singură zi.

Prin acest demers, făcut cu ignorarea totală a prevederilor legale, PDL a minimalizat încă o dată rolul Parlamentului, scurtcircuitând activitatea legislativă.

În situaţia creată, deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să asculte cuminţi indicaţiile Guvernului, care riscă să devină în scurt timp literă de lege.

Prin angajarea răspunderii, Guvernul a eliminat orice posibilitate de dezbatere şi de îmbunătăţire a proiectului de lege, ca urmare a respingerii majorităţii amendamentelor înaintate de către parlamentari.

Stimaţi colegi,

Dacă raportăm prestaţia politică, în ansamblu, a actualului Executiv şi performanţa individuală a fiecărui ministru în domeniul politicilor publice la timpul scurs de la instalarea la putere, dar mai ales la promisiunile şi angajamentele făcute de PDL în faţa naţiunii, în decembrie 2009, împreună cu Traian Băsescu, concluzia este una singură: avem de-a face cu cel mai incompetent şi neperformant Guvern pe care l-a avut România vreodată! În pofida timpului relativ scurt de când s-a (re)instalat la putere, Guvernul Boc 3 a continuat opera ediţiilor sale anterioare, accentuând criza multiplă pe care a provocat-o în România: economică, socială, politică şi morală.

I. Criza economică, despre care se ştia încă de la finele anului 2008, nu a fost în niciun fel contracarată prin măsuri guvernamentale care să-i sprijine pe cei loviţi.

Actualul Guvern nu reuşeşte să iniţieze şi să aplice programe coerente de măsuri împotriva crizei economice şi financiare ce afectează România, lăsând tot greul acestei crize pe umerii cetăţenilor.

Aceasta în condiţiile în care legea în discuţie nu va afecta doar veniturile categoriilor menţionate în cuprinsul ei, ci va avea efecte la nivelul întregii economii.

Am aflat nu o dată, prin vocea preşedintelui Traian Băsescu, că, de fapt, sarcina Guvernului şi a Domniei Sale nu a fost aceea de a scoate România din criză.

Adevărata miză a actualului regim a fost, luni în şir, numai lupta pentru putere, pentru care partidul prezidenţial a mobilizat energii nebănuite, a minţit şi a încurajat vrajba între oameni, a numit şi a conectat clientela politică la instituţiile statului şi la fondurile publice, a pus între paranteze Constituţia, toate acestea pentru ca domnul Băsescu să obţină al doilea mandat de preşedinte.

Din cei 18 ani care au trecut de la primele alegeri constituţionale din 1992, PD a fost la putere timp de 10 ani, adică mai mult de jumătate! Iar în ultimii şase ani, România s-a aflat sub stăpânirea preşedintelui-jucător.

În timp ce Guvernul se ocupa cu epurările politice din întreaga administraţie locală şi centrală, se împărţeau posturi şi se "ungea" clientela politică cu funcţii şi demnităţi (e cunoscută "noaptea cuţitelor lungi", din 1 spre 2 octombrie anul trecut), România reală se prăbuşea cu fiecare zi care trecea: 700 000 de şomeri, peste 100 000 de firme mici şi mijlocii închise sau suspendate din cauza impozitului minim, spitale în care oamenii nu-şi mai găsesc vindecarea din cauza lipsei de medicamente.

Siguranţa cetăţeanului este pusă în pericol, fie că vorbim de o creştere fără precedent a infracţionalităţii, fie că vorbim de trenuri care deraiază aproape zilnic, fie că vorbim de aservirea interesului cetăţeanului de către o corupţie din ce în ce mai agresivă ori de o justiţie paralizată.

În loc să caute soluţii viabile de relansare şi susţinere a economiei reale, Guvernul Boc 3 a preferat să pună gaj România pentru un împrumut împovărător de la FMI, care a adus o datorie de 2 500 de euro pe capul fiecărui salariat.

Iar banii s-au evaporat, precum apa turnată în nisip, fără niciun efect asupra economiei reale.

Acum, cetăţenii acestei ţări se văd puşi în situaţia cumplită de a lupta pentru supravieţuire, pentru găsirea unor soluţii de a-şi achita impozitele şi taxele tot mai mari, ratele şi creditele la bănci, pentru a plăti, de fapt, factura realegerii lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte.

II. Criza socială, generată de măsuri de austeritate luate haotic, condamnă categoriile cu venituri mici şi foarte mici la o luptă pentru supravieţuire, la care nu au fost forţate nici chiar în timp de război.

Reducerea cu 15% şi a pensiilor de 4 milioane, şi a celor de 100 de milioane arată dispreţul şi nepăsarea faţă de soarta a milioane de români.

Cei cu pensii şi salarii foarte mari îşi vor reduce din consumul de lux, dar cei cu venituri mici sunt condamnaţi la mizerie şi foamete.

Rata mortalităţii va creşte, oamenii vor fi tot mai bolnavi şi mai apăsaţi de grija zilei de mâine.

Ruptura socială dintre cei cu venituri mari şi cei cu venituri mici se va accentua.

Depresia individuală se poate transforma uşor într-o depresie colectivă, care poate avea forme de manifestare violente.

Iar trauma socială va fi adânc înrădăcinată în toate comunităţile din România.

România nu poate ieşi din criza economică punând povara acesteia pe umerii celor mai săraci dintre cetăţenii săi.

O naţiune nu poate fi nici puternică, nici sănătoasă dacă mulţi dintre membrii săi sunt condamnaţi la mizerie, disperare, foamete şi, pas cu pas, la moarte, în timp ce clientela portocalie, asemenea unor "pisici îmbuibate", huzureşte pe banii publici.

În timp ce ţara sărăceşte, averile celor de la putere cresc rapid şi nesimţit.

III. Criza politică a atins apogeul spre sfârşitul anului trecut, când goana pentru găsirea celei mai bune căi de fraudare a alegerilor prezidenţiale a devenit singura prioritate a Guvernului.

Partidul-stat PDL a subordonat întreaga activitate din administraţie, inclusiv pe plan extern, obiectivului realegerii lui Traian Băsescu.

Dacă Traian Băsescu a trebuit să câştige, nimic nu a fost prea puţin pentru acest scop: nici sutele de mii de şomeri şi nici regresul unei economii fragile.

În plină criză economică, în Cabinetul Boc 95% era politică electorală şi 5% administraţie clientelară, după cum mărturisea chiar un membru al Cabinetului.

Atitudinea sfidătoare, arogantă şi opacă a guvernanţilor faţă de cei mulţi a aruncat România cu mulţi ani în urmă, îndepărtând oamenii de politică şi epuizând încrederea lor în autoritatea publică.

Plătitorul de taxe şi impozite, cel asupra căruia se răsfrâng erorile unui Guvern de incompetenţi, este mult mai preocupat de însănătoşirea mediului economic şi de siguranţa zilei de mâine pentru propria familie.

Mascarada, circul şi manipulările la care recurge actuala putere nu mai interesează pe nimeni, singura reacţie a oamenilor fiind una de dezgust, care se răsfrânge, din păcate, asupra întregii clase politice.

IV. Criza morală este cu siguranţă cel mai cumplit efect care a lovit populaţia României în urma guvernării Băsescu-Boc.

Până acum, cetăţeanul român mai avea o speranţă: indiferent de cât de greu i-ar fi fost din punct de vedere economic, indiferent de cât de scârbit ar fi fost de scandalurile politice, ştia că este protejat de legile unui sistem democratic.

Dar preşedintele-jucător a transformat România întreagă în parcul său de distracţii, răsucind şi contorsionând într-un montagne-russe ameţitor legea fundamentală şi aruncând în tunelul groazei pe milioanele de cetăţeni din această ţară.

Şmecheria a fost înălţată la rang de politică publică, minciuna plină de seninătate a devenit principala cale de comunicare politică, iar eludarea legii este privită ca o virtute şi abilitate personală.

Guvernul actual a pus sub semnul întrebării funcţionarea unor instituţii fundamentale ale statului, le-a discreditat şi le-a furat autoritatea.

În acest timp s-a mai petrecut un lucru grav pentru democraţia românească.

Într-un mod fără precedent şi deosebit de periculos pentru corpul naţiunii române, în total dispreţ faţă de români, puterea executivă se subsumează, mai nou, doar Palatului Cotroceni.

Prim-ministrul a oferit pe tavă preşedintelui României Guvernul pe care îl conduce, reuşind să-l şteargă din paginile Constituţiei de la capitolul "Putere executivă".

Traian Băsescu a devenit purtătorul de cuvânt al Guvernului României, cel care intervine pe o piaţă liberă şi care dă lecţii tuturor: analiştilor economici, Bursei de Valori, instituţiilor financiare şi chiar Băncii Naţionale.

Inclusiv legea pe care o discutăm acum în Parlament a fost anunţată, încă de pe 6 mai anul curent, tot de preşedintele Traian Băsescu, ale cărui preţioase indicaţii Guvernul actual doar le transpune fără crâcnire în practică, fără discernământ şi fără vreo ezitare.

În răstimpul de când au fost instalate la putere, toate ediţiile Guvernului Boc s-au legitimat doar în faţa preşedintelui Băsescu şi în favoarea acestuia, şi nu cum este normal şi constituţional, în faţa Parlamentului şi pentru interesele celor pe care ar trebui să-i reprezinte: milioanele de cetăţeni români.

Propagandiştii puterii insinuează că moţiunea de cenzură votată aici în 13

octombrie anul trecut ar fi lăsat ţara fără Guvern şi, vezi Doamne, din acest motiv s-ar fi adâncit criza economică...

Dar aceleaşi tonomate uită să explice motivul pentru care Traian Băsescu a refuzat să desemneze atunci, imediat, premierul independent propus de cea mai largă şi legitimă coaliţie parlamentară!

Traian Băsescu a refuzat să ia o asemenea decizie echidistantă şi constituţională în primul rând pentru că a vrut să lase butoanele banilor publici în mâinile propriei clientele, spre a-şi plăti datoriile din campania electorală şi a satisface interesele clientelei politice şi ale camarilei cotroceniste.

Credem că acesta a fost adevăratul motiv pentru care, sfidând votul de cenzură dat de Parlament, şeful direct al miniştrilor PDL şi migratorilor politici, Traian Băsescu, le-a oferit pe tavă, din nou, caşcavalul guvernării, în formula Boc 3, ce sperăm să dăinuie doar până acum.

În al doilea rând, pentru ca un Guvern competent să nu poată constata jaful făcut în anul 2009 de clientela PDL.

D. Încrederea naţiunii în Guvern a dispărut.

Acest proiect de lege este justificat de Guvern ca făcând parte din birul moral pe care guvernanţii l-au angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional.

Dar trebuie să amintim că nu FMI a propus aceste măsuri! FMI a fixat doar o ţintă de reducere a deficitului bugetar şi a pretins ca toate măsurile respective să fie cu adevărat întemeiate şi acceptate de către beneficiarii lor.

Or, decizia asumării răspunderii pentru această lege a fost luată chiar dacă proiectul a generat ample proteste, la nivelul tuturor categoriilor socioprofesionale de bugetari.

Proiectul legii de restabilire a echilibrului bugetar introduce în România cel mai mare grad de conflict şi de contestare din ultimii 15 ani.

Niciodată un guvern care a intenţionat să angajeze răspunderea nu a avut o ripostă mai solidă din partea unor categorii profesionale, din partea sindicatelor, a unei largi părţi a societăţii.

Niciodată un proiect de lege nu a fost mai contestat ca acum.

Şi, cu toate acestea, Guvernul a ales să ignore vocea societăţii şi să îşi ducă la îndeplinire demersul, ca şi cum el ar viza persoane care nu locuiesc în această ţară.

Actualului Guvern i-a fost frică de o dezbatere transparentă, în care să capteze soluţii venite dinspre toate direcţiile societăţii, dinspre sindicate, dinspre patronate, dinspre partidele de opoziţie, pentru că ar fi încălcat directivele de la Cotroceni.

Dacă actuala putere crede că tăierea salariilor şi a pensiilor este singura soluţie corectă în pofida tuturor vocilor dinspre opoziţie şi dinspre societate, de ce oare n-a organizat domnul preşedinte Traian Băsescu un referendum pe această temă, tot cu numai două întrebări, ca şi acela din toamna trecută? Ar fi trebuit să consulte Poporul şi românii dacă sunt de acord cu scăderea salariilor şi, a doua întrebare, cu scăderea pensiilor!

Sau când a hotărât să îndatoreze România, în numai câteva luni, cu peste 30 de miliarde de euro, cauţionând viitorul atâtor generaţii, n-a mai fost cazul să organizeze referendum naţional, prin care să consulte Poporul şi românii dacă sunt de acord cu această imensă povară?!

Cum este posibil să nu-ţi pese ce haos produci şi să te lauzi că ai curaj să faci o lege care va avea ca efect reformarea statului şi a instituţiilor, când toată societatea îţi spune că ai ales drumul cel mai prost, cel mai nepriceput, cel mai demagogic şi incorect faţă de cele circa 1,4 milioane de salariaţi bugetari şi de alte circa 5,5 milioane de pensionari?

Ceea ce trebuie subliniat încă o dată este faptul că până şi instituţii internaţionale precum FMI şi-au dovedit surprinderea în faţa măsurilor propuse de Guvernul Boc 3.

În mediile internaţionale se discută deja despre faptul că politicile de protecţie socială nu sunt mofturi populiste.

Această criză economică impune statelor naţionale necesitatea de a adopta măsuri prin care să minimizeze efectele crizei la nivelul populaţiei, al consecinţelor sociale.

Dacă dorea să se racordeze la spiritul dominant pe plan internaţional, Guvernul României avea obligaţia să identifice şi să promoveze acele măsuri capabile să scoată România din criză cât mai repede şi cu un cost social cât mai mic pentru cetăţenii acestei ţări.

Măsurile anticriză trebuie să-şi regăsească corespondent în realitatea fiecărei economii.

Guvernul Boc 3 ar fi trebuit să ia în calcul nu doar cerinţele formulate pe hârtie de o instituţie aflată în cealaltă parte a lumii, ci şi problemele reale ale economiei româneşti, la care este obligat să găsească soluţii concrete şi imediate.

Eterna invocare a cerinţelor FMI - fără de care se spune că nu ne-am mai putea împrumuta de pe pieţele internaţionale - nu dovedeşte decât incapacitatea Guvernului Boc 3 de a genera politici proprii de combatere a crizei economice.

Constatăm, în concluzie, că acest Guvern a ales încă o dată să afecteze interesele majorităţii cetăţenilor acestei ţări, protejând interesele propriei clientele politice, abonată la achiziţiile publice ale ministerelor.

E. Chirurgul măcelar Stimaţi colegi, Măsurile de austeritate decise de Guvern nu sunt măsuri anticriză; ba, aşa cum sunt concepute, pot accentua recesiunea şi chiar stopa o redresare de durată şi solidă a statului român.

Sunt măsuri ale disperării, simpliste şi din topor, elaborate pe genunchi, după ce Guvernul a descoperit că nu-i poate păcăli pe reprezentanţii FMI.

Economişti de reputaţie internaţională, practicieni în politicile globale au avertizat însă că astfel de măsuri, care lovesc în puterea de cumpărare, ar putea accentua recesiunea.

În disperare de cauză şi cu spectrul Greciei în faţă, Cabinetul Emil Boc şi Traian Băsescu au procedat cam ca nişte clone ale doctorului Ciomu, adică au tăiat masiv, doar-doar opresc hemoragia.

E ca şi cum unui bolnav de cancer, ca să păstrăm metafora prezidenţială, doctorul i-ar extirpa doar o mică bucăţică din tumoră şi i-ar tăia, în compensaţie, câte o bucată din celelalte organe.

Ai cancer la stomac? Nu contează, scoatem o bucată din plămâni, una din rinichi, una din sân, una din prostată, până scoatem gramajul tumorii ce trebuia îndepărtată.

În schimb, nu vor fi atinse achiziţiile publice, în spatele cărora se ascunde clientela ce livrează de la telefoane la suporturi de hârtie igienică şi şosete sau laxative la preţuri astronomice.

Pentru clientelă, pentru ginerele lui Vasile Blaga sau soţia lui Cristian Poteraş, pentru Puiu Popoviciu şi familia extinsă a lui Radu Berceanu nu s-a inventat austeritatea nici măcar acum.

Se prăbuşeşte economia dacă tăiem achiziţiile publice, căci statul e cel mai mare cumpărător de pe piaţă, se apără Sebastian Vlădescu.

Nu se prăbuşeşte nimic dacă Guvernul va finanţa doar lucrările ce au termen de finalizare 2010 ori dacă toate hârtiile şi pixurile achiziţionate nu vor costa mai mult decât întreaga sumă investită în economia reală, dacă toate contractele cu statul nu vor fi adiţionate sistematic cu 50%, limita maximă admisă de lege.

Nu s-ar prăbuşi decât clientela!

Nu există vreun motiv de încredere că actualul Executiv va face ce trebuie.

De pildă, chiar prin conţinutul scrisorii de intenţie, Guvernul atestă că nu se va atinge de cheltuielile cu achiziţiile publice.

Cu alte cuvinte, pentru că are un număr prea mare de funcţionari clientelari, câte doi-trei directori pe acelaşi post la nivel local şi central, inutili şi bugetofagi, dar la care nu-l lasă inima să renunţe, pentru că are o clientelă prea flămândă, pentru că are familii mari şi prieteni mulţi, cu buzunare foarte largi, PDL preferă să taie de la doctorii şi aşa prost plătiţi şi prea puţini, de la profesorii cărora anul trecut le garanta lefuri cu 50% mai mari şi de la funcţionarii care lucrează pe la ghişee şi sunt, într-adevăr, necesari şi adesea suprasolicitaţi, să mai taie de la mame şi de la puţinii pensionari cu stagiul complet de cotizare şi pensii mici.

Guvernul promite că aceste măsuri de austeritate vor dura până la 31 decembrie.

Poate.

Dar, la cum arată acum lucrurile, este foarte probabil ca România să se blocheze, iar presiunea socială să devină insuportabilă.

Poate atunci va înţelege şi Traian Băsescu faptul că un chirurg incompetent, cam necinstit şi în care pacientul nu mai are niciun strop de încredere nu are absolut nicio şansă să-l vindece de cancer, dar îl poate ucide.

Stimaţi colegi, Înainte de a concluziona, repetăm ceea ce este foarte clar din punctul nostru de vedere:

- reducerea salariilor pentru 1,4 milioane de bugetari cu 25%, începând cu luna iunie, este neconstituţională, pentru că drepturile salariale sunt stabilite prin legi şi ca urmare a negocierilor libere, democratice, concretizate în contractele colective de muncă, semnate şi înregistrate la structurile Ministerului Muncii.

Încălcarea lor este un grav atentat la adresa libertăţilor cetăţeneşti, respectarea legilor din domeniul salarizării şi dialogului social liber pe o piaţă a muncii democratică;

- reducerea pensiilor cu 15%, începând cu luna iunie, pentru toţi cei 5,7 milioane de pensionari români, este un act abuziv, nelegal şi neconstituţional.

Reducerea pensiilor este total în afara oricărui principiu de drept într-un stat democratic.

Pensia este un drept de asigurare socială, şi nu un drept de asistenţă socială.

Pensia s-a câştigat în baza unui contract de asigurare socială încheiat cu sistemul de asigurare socială public obligatoriu garantat de stat.

A reduce pensia, ca drept de asigurare socială, pe motiv că temporar sistemul este în criză economică, pe fondul reducerii veniturilor, este un abuz grav.

În acest sens s-a pronunţat clar în mai multe situaţii similare şi Curtea Constituţională a României, afirmând că pensiile în plată nu pot fi diminuate.

Orice acţiune în instanţă a pensionarilor va fi câştigată de aceştia, iar daunele materiale şi morale vor fi suportate cu costuri suplimentare tot de statul român, din bugetul de stat, din banii contribuabililor români.

Pentru acest motiv, Guvernul Boc trebuie să fie demis;

- reducerea ajutoarelor de şomaj şi a celorlalte drepturi sociale prevăzute în pachetul legislativ prin care Guvernul Boc îşi asumă răspunderea este un grav atentat la siguranţa socială a celor mai nevoiaşi cetăţeni români, beneficiari de drepturi sociale, care prin reducerea lor nu vor mai avea mijloacele materiale necesare întreţinerii lor şi a familiilor lor.

Statul este dator, conform Constituţiei, să-şi protejeze cetăţenii, cu atât mai mult în perioade de criză economică.

Propunând aceste reduceri majore pentru cele mai vulnerabile categorii de cetăţeni, beneficiari de indemnizaţii de şomaj şi alte drepturi de protecţie socială, se încalcă articolul 41 - "Munca şi protecţia socială" şi articolul 47 - "Nivelul de trai" din Constituţia României.

Stimaţi colegi, Pentru toate motivele prezentate mai sus, am depus prezenta moţiune de cenzură, singurul instrument democratic care va pune oprelişte unei legi arbitrare, prin care se oficializează jaful din buzunarul oamenilor, şi unui Guvern incompetent, care ignoră interesele majorităţii populaţiei.

Dar, domnule Boc, vă faceţi vinovat nu numai de incompetenţă.

Principala acuză pe care v-o aducem este cea de disoluţie a autorităţii statului.

Aţi blocat instituţii, aţi încălcat legile ţării, v-aţi bătut joc de reguli.

Aveţi o singură viziune: asigurarea, cu orice preţ, a supremaţiei lui Traian Băsescu.

V-aţi transformat în argatul celui care împinge spre haos România, pe care o consideraţi moşia preşedintelui.

Cetăţenii români nu sunt iobagii dumneavoastră! Nu ne regăsim în mentalitatea de slugă pe care o afişaţi în faţa domnului Băsescu.

Prin formula de susţinere la care aţi recurs, nu aveţi legitimitatea de a conduce România, iar miniştrii dumneavoastră nu mai pot emite pretenţia să reformeze sectoare importante în numele cetăţenilor români.

Guvernul dumneavoastră - care este al lui Traian Băsescu, şi nu al cetăţenilor - este incapabil să conducă ţara într-o asemenea perioadă de criză şi să răspundă interesului public.

Stimaţi colegi de la PDL, UDMR şi UNPR, Fiecare dintre dumneavoastră va trebui să meargă acasă, în faţa celor care v-au ales, să le explicaţi că singura soluţie pe care o aveţi este să le tăiaţi pensia câştigată prin muncă şi salariile.

Va trebui să vă asumaţi aceste măsuri, dacă această moţiune de cenzură nu va reuşi.

Şi vă asigurăm că vom transmite, fiecare dintre noi, tuturor cetăţenilor României că autorii sărăciei şi mizeriei în care veţi îngropa România sunteţi dumneavoastră.

Astăzi aveţi posibilitatea legală, democratică de a tăia nodul gordian al acestei guvernări ilegitime şi compromise, aveţi şansa de a vota pentru o moţiune de cenzură îndreptată împotriva unei legiferări ce scade veniturile directe ale peste 7 milioane de oameni.

Sunt măsuri care, indirect, vor atinge aproape 15 milioane de români şi vin din partea unui Guvern evident incompetent, care nu-i mai reprezintă pe români.

Aveţi şansa de a abandona tipul de politică conflictuală şi machiavelismul impus de la Cotroceni, slujirea unui singur om şi a proiectelor sale personale.

Stimaţi guvernanţi, Când vocea naţiunii vă spune foarte clar că sunteţi pe un drum greşit, când oamenii împărţiţi şi învrăjbiţi, profesori, cadre medicale, magistraţi, funcţionari publici, pensionari, sindicalişti, vă spun acelaşi lucru - că nu le mai apăraţi interesele -, când e limpede că nu mai aveţi susţinerea celor pentru care, chipurile, vă întruniţi la Palatele Cotroceni şi Victoria şi în numele cărora vă ridicaţi salariile, indemnizaţiile şi comisioanele de succes, atunci aveţi o singură soluţie: să vă daţi demisia şi să plecaţi acasă! Aşteptăm acest gest care ar trebui să izvorască din bun-simţ şi din onoare, din respectul faţă de cetăţeni! Nu aţi făcut acest lucru până acum pentru că nu aveţi aceste valori, ciolanul puterii este mult prea tentant şi prea important pentru partidul dumneavoastră.

Această moţiune de cenzură nu este doar o formă de luptă parlamentară.

Mai mult decât oricând, nu este o formalitate! Este singura şansă pe care milioane de pensionari şi de salariaţi o au pentru a nu se afunda în sărăcie.

Răspunderea pentru măsurile aberante de austeritate revine, desigur, în primul rând preşedintelui Traian Băsescu şi Guvernului Emil Boc, însă răspunderea finală aparţine celor 471 de parlamentari.

Fiecare dintre cei 471 de parlamentari este responsabil în faţa naţiunii, a celor care i-au acordat încrederea şi, ultima ratio, a conştiinţei fiecărui deputat şi senator.

România se află în faţa unei opţiuni majore: fie este aruncată într-o criză socială şi economică şi mai profundă, prin adoptarea legilor propuse de Guvern, fie Cabinetul Emil Boc este demis, deschizându-se calea pentru găsirea altor soluţii politice, economice şi sociale.

Alegerea este clară, chiar dacă ea poate fi dificilă pentru parlamentarii care compun arcul guvernamental.

Partidul Social Democrat, împreună cu sindicatele, cu partenerii din opoziţie, având în spate dorinţa a milioane de cetăţeni ai României, îi cheamă pe toţi parlamentarii să voteze această moţiune de cenzură pentru a putea privi cu demnitate în ochii naţiunii.

"Colaboraţionism" sau "Demnitate responsabilă" sunt cele două opţiuni.

Absenteismul înseamnă laşitate.

Azi, avem şansa cu toţii de a ne pune în slujba oamenilor care ne-au votat şi ne-au desemnat uninominal să le reprezentăm interesele în Parlament.

Cine votează în favoarea Guvernului Emil Boc sprijină continuarea prăduirii naţiunii de către clientela de partid.

Cine votează împotriva Cabinetului Emil Boc este alături de cetăţenii României.

Vă cerem aşadar să votaţi împotriva acestor tăieri şi pentru o nouă şansă pentru România.

Iniţiatorii acestei moţiuni au prezentat deja un plan de măsuri alternative.

Deja considerăm că este nevoie de o altă abordare, de un nou contract social, de o viziune care să aibă în prim-plan locurile de muncă.

E nevoie de o nouă soluţie pentru dezvoltarea României.

E nevoie de un nou model, care să stimuleze creşterea economică pentru bunăstarea tuturor cetăţenilor.

E nevoie de stimularea economiei pentru a se reveni la o creştere economică susţinută şi la o distribuire echitabilă a beneficiilor acesteia.

Un nou contract social trebuie să aibă la bază dialogul dintre toate vocile importante ale societăţii.

Pentru aceasta, trebuie plecat de la construcţia unui alt Guvern, unul format din oameni competenţi şi capabili să inspire încredere.

E nevoie de încredere din partea oamenilor într-un nou Guvern şi într-un plan cinstit care poate scoate ţara din criză.

Şi e nevoie de competenţă din partea unui Guvern care are ca scop modernizarea societăţii şi eficientizarea unui stat care, în ultimii ani, a fost deturnat de la scopul său social.

Articolul 47 din Constituţie prevede că "statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent".

Însă, pentru a începe un nou drum, pentru a se da o speranţă milioanelor de români care sunt speriaţi de ziua de mâine, este nevoie ca moţiunea de cenzură să treacă.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Stimaţi colegi, Vă reamintesc că Birourile permanente reunite ale celor două Camere, în şedinţa comună de ieri, la care au participat şi liderii grupurilor parlamentare, au stabilit, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (3) din Constituţie şi cu prevederile Regulamentului şedinţelor comune, ca dezbaterea moţiunii să aibă loc marţi, ora 10.00, în această sală de şedinţe.

Cu permisiunea dumneavoastră, trecem la punctul 2 al ordinii de zi, unde este înscris Proiectul de hotărâre pentru modificarea art. 9 din Hotărârea Parlamentului nr. 9/2009 privind înfiinţarea unei Comisii speciale comune pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil şi a Codului de procedură civilă.

Proiectul de hotărâre v-a fost distribuit fiecăruia dintre dumneavoastră.

Prin acest proiect, comisia solicită modificarea art. 9 din Hotărârea Parlamentului nr. 9/2009, în sensul ca termenul până la care se depun rapoartele să fie data de 18 iunie.

Sunt intervenţii pe marginea acestui proiect de hotărâre?

Nu sunt intervenţii.

Atunci trecem la dezbaterea pe articole a hotărârii respective.

La titlul hotărârii sunt observaţii? Nu avem observaţii.

Articol unic.

Sunt observaţii la articolul unic?

Nu avem observaţii.

Stimaţi colegi, Supun votului dumneavoastră proiectul de hotărâre în ansamblu.

Cine este pentru?

Vă rog să votaţi.

Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Vă rog, secretarii de şedinţă, să număraţi voturile împotrivă. 5 voturi împotrivă.

Abţineri? 5 abţineri.

Cu o majoritate consistentă, proiectul de hotărâre a fost adoptat.

Stimaţi colegi, cu aceasta am epuizat ordinea de zi de astăzi.

O foarte scurtă pauză, până când vom relua întâlnirea noastră în şedinţa comună solemnă consacrată vizitei domnului preşedinte Buzek, preşedintele Parlamentului European.

Vă mulţumesc, o zi bună tuturor!

Şedinţa s-a încheiat la ora 11.40.