Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 10,25.

Şedinţa a fost condusă de domnul senator Mircea-Dan Geoană, preşedintele Senatului, asistat de domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, şi de domnul deputat Valeriu-Ştefan Zgonea, secretar al Camerei Deputaţilor.

Din prezidiu a făcut parte doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Stimaţi reprezentanţi ai presei,

Declar deschisă şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor. Doresc să vă anunţ că din totalul de 471 de parlamentari, deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa, până în acest moment, 363 de parlamentari, fiind absenţi, până în acest moment, 108 parlamentari.

Constat că este întrunit cvorumul legal de şedinţă. Suntem în plenul reunit al celor două Camere ale Parlamentului României.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au adoptat proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pentru şedinţa noastră comună de astăzi. Aveţi cu toţii aceste două propuneri.

Sunt comentarii cu privire la ordinea de zi de astăzi? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră ordinea de zi. Cine este pentru? Vă rog să votaţi. Cine este împotrivă? Cine se abţine? În unanimitate, ordinea de zi a fost aprobată.

În legătură cu programul de lucru sunt observaţii sau sugestii? Constat că nu. Supun votului dumneavoastră programul de lucru pentru această zi de plen.

Cine este pentru? Cine este împotrivă? Cine se abţine?

Vă mulţumesc. În unanimitate, programul de lucru a fost aprobat.

Înainte de a intra în ordinea de zi, domnul deputat Marian Săniuţă ne-a solicitat, pe procedură, o intervenţie în faţa plenului reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

Vă foarte mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnă preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Înainte de începerea unei zile grele, importante, vă rog să-mi permiteţi să fac recurs la o preţioasă aducere-aminte.

Sunt 121 de ani de când unul din simbolurile naţionale a trecut în nefiinţă. Cel pe care noi, poporul român, l-am botezat "Luceafărul poeziei româneşti" a trecut, în urmă cu 121 de ani, în dimineaţa zilei de 15 iunie - aş spune eu, cu permisiunea dumneavoastră -, în tagma geniilor.

De aceea, aş dori ca, astăzi, în mod simbolic, de la tribuna Parlamentului să dau citire unei strofe din poezia lui Eminescu, iar noi, cei care suntem într-o interesantă depărtare - apropiată de Eminescu -, să-i înţelegem semnificaţiile.

"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc.

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!"

Şi închei, stimaţi colegi, domnule preşedinte, doamnă preşedinte, domnule prim-ministru, domnilor miniştri, cu un citat din Emil Cioran, dintr-o scrisoare către Constantin Noica: "Fără Eminescu neamul nostru ar fi neînsemnat şi aproape dispreţuit."

Cred că toţi avem de făcut, astăzi, recurs la memorie. Vă foarte mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule deputat, pentru această intervenţie plină de semnificaţii şi sensibilitate.

Intrăm în dezbaterea primului punct din ordinea noastră de zi: dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură, iniţiate de 120 de deputaţi şi senatori, ca urmare a angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi Senatului asupra Proiectului de lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în şedinţa comună din 7 iulie 2010.

Vă informez că după prezentarea moţiunii de cenzură în şedinţa comună din 9 iunie nu au fost înregistrate din partea iniţiatorilor cereri de retragere a semnăturii acestora.

Întreb plenul reunit dacă astăzi şi acum sunt astfel de solicitări de retragere de semnături din partea iniţiatorilor acestei moţiuni de cenzură? Constat că nu.

În legătură cu dezbaterea moţiunii de cenzură, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au hotărât să propună timpul maxim afectat pentru dezbateri, după cum urmează:

Guvernului i se rezervă maximum 60 de minute, pe ca le utilizează la începutul şi la încheierea dezbaterilor. Timpul maxim alocat pentru dezbateri grupurilor parlamentare, potrivit numărului membrilor acestora rezultat din alegeri, şi parlamentarilor independenţi, este calculat la 20 de secunde pentru fiecare parlamentar şi se prezintă astfel:

• Grupul parlamentar al PDL - 56 de minute;
• Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC - 54 de minute;
• Grupul parlamentar al PNL - 31 de minute;
• Grupul parlamentar al UDMR - 10 minute;
• Grupul parlamentar al Minorităţilor Naţionale - 6 minute;
• Grupul parlamentar al senatorilor şi deputaţilor independenţi - 10 minute;
• Deputaţii şi senatorii independenţi, fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 3 minute.

Sunt obiecţii cu privire la repartizarea timpilor alocaţi dezbaterilor noastre? Nu sunt.

Am rugămintea ca aceia care doresc să intervină prin liderii de grup sau personal să ne prezinte această intenţie pentru a putea să vă dăm cuvântul la momentul cuvenit.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri de repartizare a timpilor de dezbatere. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Cine este împotrivă? Cine se abţine? Cu majoritate de voturi, propunerile au fost aprobate.

Secretarii de şedinţă, domnul senator Gheorghe David şi domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea ne vor asista pe mine şi pe doamna preşedinte Anastase în conducerea acestei şedinţe. Vă rog ca orice solicitare de a interveni sau orice situaţie care ar putea apărea să fie comunicată secretarilor de şedinţă de astăzi.

În conformitate cu prevederile art. 79 din Regulamentul şedinţelor comune ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, doresc să-l invit la microfon pe domnul senator Dan Şova pentru prezentarea moţiunii de cenzură.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc. Domnule preşedinte, în prealabil, aş vrea să vă solicit să supuneţi aprobării colegilor deputaţi şi senatori prezentarea moţiunii şi nu citirea integrală a ei, pentru a ne încadra în intervalul orar de 60 de minute.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Înainte de a supune plenului reunit această sugestie, doresc să solicit secretarilor generali ca textul integral al moţiunii să facă parte din stenograma oficială a şedinţei noastre şi pentru a putea să punem accentul pe dezbatere şi pe vot, să permitem ca domnul senator Şova să prezinte moţiunea.

Cine este de acord cu această procedură de prezentare a moţiunii? Vă rog să votaţi. Cine este împotrivă? Nu este nimeni împotrivă. Cine se abţine? Nu sunt abţineri. În unanimitate, s-a aprobat propunerea domnului senator Şova.

Domnule senator Şova, vă rog să prezentaţi moţiunea, în condiţiile aprobate de plenul reunit.

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Incoerenţa şi incapacitatea guvernelor conduse de Emil Boc au mai generat şi alte moţiuni simple sau de cenzură, care, periodic, au fost supuse atenţiei publice şi dezbaterii parlamentare. Anul trecut, o moţiune de cenzură a primit, în premieră în istoria recentă a României, suficiente voturi pentru a trece şi pentru a demite Guvernul Boc.

De data aceasta însă, Guvernul Boc 3 face ca situaţia din România să ia o turnură nouă, deosebit de periculoasă. De la aspectele administrării crizei economice şi sociale, problema României devine una de agresiune asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Agresiunea împotriva democraţiei este dublată de aruncarea sub limita sărăciei a milioane de cetăţeni români, a căror disperare este direct proporţională cu dispreţul guvernanţilor.

Această moţiune de cenzură are ca scop blocarea genocidului social pe care tăierea pensiilor şi a salariilor îl va produce. Cei care vor vota această moţiune de cenzură votează împotriva condamnării la sărăcie şi la faliment a milioane de români. Cei care nu vor vota această moţiune trebuie să îşi asume, fiecare în parte, responsabilitatea pentru dezastrul pe care îl vor produce în România.

Nu este o moţiune ideologică şi nici derivată dintr-o strategie politică a unui partid. Este o moţiune prin care parlamentarii din opoziţie, din toate partidele, se opun unor măsuri absurde, aberante şi profund imorale.

Este de necontestat faptul că România este într-o situaţie gravă. De la începutul crizei şi până în prezent, zilnic, circa 800 de români şi-au pierdut locul de muncă. Avem un restanţier la fiecare cinci clienţi care au luat credite bancare. În ultimul an, în fiecare zi, 250 de români nu şi-au mai putut achita rata la bancă. Peste 300 000 de firme sunt afectate grav de criza economică (în fiecare zi, peste 1 800 de firme au fost afectate de criză). Însă toate acestea nu justifică restrângerea unor drepturi şi libertăţi. Dificultăţile financiare nu justifică dictatura. România nu trebuie să aleagă între ieşirea din criza economică şi dictatură. România poate ieşi din criza economică doar păstrând democraţia.

Niciun guvern din Europa nu a îndrăznit să ceară limitarea drepturilor cetăţeneşti pentru asanarea finanţelor publice. Doar în România lui Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea tupeul este împins până acolo încât să fie cerută limitarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor prin diminuări substanţiale de salarii şi pensii.

Folosirea siguranţei naţionale ca pretext de impunere, prin dictat, a unor măsuri antipopulare este un pas politic de o gravitate extremă pentru viitorul democratic al societăţii româneşti. Iar Traian Băsescu face acest pas, declarând partidului său că "nu mai are ce pierde!". Poate că aşa o fi, în ceea ce-l priveşte, dar acest popor are totuşi ce pierde dacă va mai tolera acest mod în care este guvernat.

Cetăţenii de azi nu trăiesc bine, sunt speriaţi de aroganţa Guvernului şi de lipsa de realism a acestuia, sunt ameninţaţi cu şomajul şi suferă din cauza aceasta, şi-au pierdut orice încredere în guvernanţi şi în capacitatea acestora de a limita efectele crizei economice. Considerăm că este de datoria noastră să arătăm gravele erori ale acestui proiect de lege, precum şi consecinţele economice şi sociale la fel de grave pe care le-ar avea aplicarea respectivelor măsuri.

Măsurile propuse de Guvernul Boc sunt antisociale şi neeconomice.

Sunt antisociale fiindcă diminuează drepturile salariale, de pensii şi asigurări sociale şi vor conduce la scăderea drastică a puterii de cumpărare a salariaţilor bugetari, a pensionarilor, a şomerilor şi a beneficiarilor de drepturi sociale. Cei mai afectaţi sunt cei cu venituri mici şi foarte mici. Reducerea veniturilor pentru aproape 15 milioane de români va conduce la diminuarea consumului şi producţiei interne de bunuri şi servicii. Se vor pierde în continuare locuri de muncă, fapt care va genera descreştere economică şi reducerea în continuare a veniturilor bugetare.

Reducerea substanţială a veniturilor cetăţenilor nu este numai efectul inevitabil al crizei economice, ci mai ales al incapacităţii de a sprijini şi relansa economia românească, astfel încât să crească veniturile încasate la buget. Guvernul Boc 3 a decis să reducă salariile şi pensiile, dar fără să se atingă de alte capitole ale cheltuielilor publice. Şi, atunci, întrebarea care se pune este: ce garanţii oferă acest Guvern incompetent, fără performanţă în colectarea veniturilor bugetare, că aceste venituri reduse acum cetăţenilor vor fi încasate de români în 2011...? Niciuna.

Tragedia va fi cu atât mai mare cu cât vorbim de un procent semnificativ de cetăţeni care se vor afla brusc în situaţia de a nu-şi mai putea achita creditele şi cheltuielile curente. Vorbim de peste 15 milioane de oameni care sunt afectaţi de măsurile preconizate în acest proiect de lege.

Iată cum vor scădea veniturile principalelor categorii profesionale sau sociale, de la caz la caz:

• poliţist: astăzi 2 000 de lei, după reducerea de 25% va avea 1 500 de lei;
• cercetător principal: astăzi 2 000 de lei, după reducerea de 25% va avea 1 500 de lei;
• medic primar: astăzi 1 600 de lei, după reducerea de 25% va avea 1 125 de lei;
• profesor: astăzi 1 400 de lei, după reducerea de 25% va avea 1 050 de lei;
• pensionar: astăzi 678 de lei, după reducerea de 15% va avea 576 de lei;
• şomer: astăzi 450 de lei, după reducerea de 15% va avea 382 de lei.

Aceste măsuri sunt ineficiente şi imorale. Prin efectul de domino social vor accentua criza şi nu o vor stopa.

Impactul bugetar al reducerii salariilor cu 25% arată că economia totală va fi una de circa 0,7-1,2% din PIB într-o evaluare anualizată (cifrele variază în funcţie de metodologia de calcul folosită). Câtă vreme cheltuielile cu personalul pe primul trimestru au fost de doar 2,2% din PIB, deci mai mici extrapolate pentru tot anul, este evident că procentul de reducere este relativ mic, iar economiile bugetare nu se compară cu efortul pe care îl vor face familiile afectate.

În ceea ce priveşte nivelul de trai, în prezent, din familiile în care cel puţin un membru lucrează la stat, circa 75% îşi pot satisface nevoile de consum curent cu veniturile din salarii. O scădere a salariilor cu 25% duce la scăderea drastică a acestei ponderi de la 75% la 30%. Dacă scăderea este de doar 15% per familie (adică doar unul dintre soţi lucrează la stat şi îi scade cu 25% salariul, celălalt rămâne cu salariul constant de la privat), procentul ar fi cam 40%. Rezultă că între 60% şi 70% din familiile în care cel puţin un membru lucrează la stat vor intra în situaţia în care nu îşi vor putea acoperi nevoile de consum curent, faţă de 25% în prezent.

În aceste condiţii, este evident că decizia de scădere a salariilor, pensiilor şi a altor drepturi băneşti nu este adecvată, iar măsurile alternative propuse de preşedintele Traian Băsescu - fie reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor din sistemul public cu 15% şi a altor drepturi şi indemnizaţii, fie creşterea taxelor şi impozitelor - nu pot asigura relansarea economiei româneşti.

Cine stabileşte care este "soluţia corectă"?

Prima eroare politică a prezentului proiect de lege constă în afirmaţia autorilor lui că aceasta ar fi "soluţia corectă". Această soluţie - dictată, în direct şi la oră de vârf, în seara zilei de 6 mai 2010 - a luat prin surprindere nu numai delegaţia Fondului Monetar Internaţional, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene, ci chiar şi pe miniştrii Guvernului României! Timp de aproape o lună de zile, toată strădania guvernanţilor a fost să demonstreze că acesta este răul cel mai mic dintre două posibile (ori tăierea salariilor şi pensiilor, ori majorarea TVA şi a impozitului pe venit şi profit). Nimic mai fals! În realitate, între cele două variante se întinde o plajă largă de alte soluţii. Acestea au fost prezentate în mod repetat în public în ultima perioadă.

Există soluţii formulate de sindicate; există soluţii ale specialiştilor din diverse domenii, ale cercetătorilor şi institutelor cu profil economico-social; există soluţii prezentate de partidele politice de opoziţie; partidele din opoziţie - PSD, PNL, PC - au elaborat propriile lor pachete cu soluţii alternative, menite nu numai să reducă deficitul bugetar, ci şi să relanseze creşterea economică, să mărească veniturile la buget. Dar nimeni de la putere n-a vrut să vadă şi n-a vrut să audă altceva decât "soluţia corectă" dictată de la Cotroceni.

Acest Guvern trebuie să plece, în primul rând pentru a lăsa loc liber construirii unui mix de soluţii, indiferent de paternitatea lor, dar selectate după un singur criteriu: al convergenţei spre sacrificii sociale cât mai mici şi spre reluarea creşterii economice. În perioada creşterii economice, profitul din economie a fost privatizat, iar acum, în recesiune, pierderile din economie încep să fie naţionalizate pe pielea celor săraci. Faimoasa "solidaritate", atât de mult invocată, nu înseamnă deloc privatizarea câştigurilor şi naţionalizarea pierderilor! Împărtăşim pe deplin punctul de vedere al sindicatelor privind nevoia de repartizare echilibrată şi echitabilă a costurilor crizei.

S-a tot spus că "mediul privat a suportat deja costurile crizei, acum este rândul sectorului bugetar". Manipularea este vădită. Suportarea de către mediul privat a şocurilor crizei de anul trecut a însemnat, în esenţă, trimiterea salariaţilor în şomaj, restrângerea activităţii firmelor, diminuarea câştigurilor de natură salarială a angajaţilor rămaşi. Deci şi în mediul privat tot oamenii simpli, în carne şi oase au avut de suferit.

Aplicarea măsurilor propuse acum se va propaga şi asupra mediului privat, pentru că scăderea puterii de cumpărare a celor din sistemul public se va reflecta în scăderea cifrei de afaceri tot a celor din mediul privat. În plus, toţi cei care aparţin mediului privat - patroni şi angajaţi, deopotrivă - au nevoie şi au dreptul să pretindă servicii publice fără de care nu pot trăi; au nevoie de medici şi spitale; au nevoie de şcoli şi profesori pentru copiii sau nepoţii lor; au nevoie de poliţişti şi gardieni publici care să le apere liniştea şi proprietăţile; au nevoie de magistraţi la care să-şi caute şi să-şi obţină dreptatea. Or, cine poate crede, chiar din mediul privat fiind, că recentele amputări de venituri ale salariaţilor din sistemul bugetar nu se vor reflecta într-o scădere a nivelului acestor servicii publice, în creşterea tentaţiei spre corupţie, în blocaje birocratice şi administrative pe la diverse instituţii, în amplificarea infracţionalităţii şi tâlhăriei la drumul mare?

"Cancerul bugetar" este clientela portocalie.

Financiar, miza acestor două măsuri radicale, referitoare la salarii şi pensii, o constituie o sumă de circa 3 miliarde de euro. Nu intrăm aici în calcule şi detalii, dar atât reprezintă diferenţa de 2,3% din PIB dintre un deficit prognozat de 9,1%, faţă de unul acceptat de 6,8%.

Nu credem că suma în sine reprezintă o dificultate pentru o ţară ca România, atât de mare încât trebuie să impunem cele mai drastice tăieri din Europa. Această sumă a fost doar pretextul pentru Traian Băsescu de a opera ceea ce el a numit "cancerul din buget". În viziunea lui antisocială, antipopulară şi, deloc în ultimul rând, antinaţională, salariile profesorilor, medicilor, militarilor, poliţiştilor, ca şi pensiile muncite ale oamenilor reprezintă un "cancer pe buget".

Această viziune trebuie respinsă categoric, prin votul nostru, al parlamentarilor României. Asemenea costuri n-au cum să reprezinte un "cancer bugetar". Cancerul bugetar se află în cu totul altă parte. Se află în jaful de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, despre care vorbea deunăzi doamna ministru Udrea. Se află în preţurile pe kilometrul de drum asfaltat pe care le plăteşte domnul ministru Berceanu, de 4-5 ori mai mari în comparaţie cu alte ţări. Se află în toate achiziţiile publice încredinţate soţiilor de primari PDL ori mamelor octogenare de senatori PDL. Despre acest adevărat cancer al bugetului, pe care-l reprezintă achiziţiile publice, Guvernul tace mâlc în proiectul său de lege, dintr-un motiv simplu: acela de a nu deranja interesele, portofelele şi "tabla împărţirii" pe care o practică clientela politică a actualilor guvernanţi.

Autorul real şi moral al acestui proiect de lege, Traian Băsescu, vorbea despre "stat clientelar", aruncând anatema asupra persoanelor care s-au pensionat anticipat sau pe caz de boală. Încă o încercare de ostilizare a unor oameni împotriva altora. Este evident că oamenii aflaţi în această situaţie nu pot să fie consideraţi "clienţii propriilor bani", ai contribuţiilor sociale plătite din buzunarul lor, o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, pentru asigurarea de sănătate şi pentru pensii.

Pensionarii n-au cum să devină "clienţii" propriilor contribuţii băneşti! Oamenii au dreptul să decidă conform propriei voinţe sau stări de sănătate când anume încetează să mai fie activi în câmpul muncii şi să se pensioneze. Din acel moment, ei nu pretind decât să primească de la stat pensia cuvenită, mai mare sau mai mică, potrivit contribuţiilor pe care le-au plătit sau potrivit legii pe baza căreia s-au pensionat.

Nu statul, ca instituţie şi subiect de drept, este clientelar; după cum nici Constituţia, în sine, nu poate fi clientelară. Clientelar poate fi doar un regim politic care administrează treburile statului, cum este cazul actualului regim politic din România. Aici se află localizată tumoarea malignă care secătuieşte vlaga bugetului - în regimul politic clientelar care căpuşează veniturile bugetare.

Stimaţi colegi,

Ne îngăduim să vă semnalăm faptul, inimaginabil într-o societate normală, că articolul 53 din Constituţie a ajuns să fie invocat pentru a doua oară în opt luni, de data aceasta ca motivare pentrurestrângerea dreptului la muncă, reducerea veniturilor obţinute din muncă şi reducerea pensiilor.

Articolul 53 din Constituţieprevede următoarele:

"(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii."

Curtea Constituţională s-a pronunţat. În sinteză, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1414 precizează în legătură cu art. 53, următoarele:

1. "restrângerea unor drepturi este prevăzută ca excepţie", dar Guvernul Boc o transformă deja în regulă;
2. "statul are obligaţia de a găsi soluţii de contracarare a crizei", dar Guvernul Boc se dovedeşte incapabil de aşa ceva;
3. diminuarea veniturilor, operată deja, "nu poate constitui o măsură pe termen lung", dar Guvernul Boc deja o repetă, agravând-o prin extinderea formei şi duratei de aplicare, generalizare socială şi profunzimea amputării de venituri;
4. "prelungirea unor măsuri de acest tip poate determina efecte contrarii celor vizate, în sensul tulburării bunei funcţionări a instituţiilor publice", afirmă Curtea Constituţională, fapt ce confirmă că actualele măsuri ale Guvernului sunt o cauzăa tulburării ordinii publice şi siguranţei naţionale, şi nu efectul existenţei acesteia.

În legătură cu faimosul art. 53 din Constituţie, am putea spune nu că siguranţa naţională şi ordinea publică pot să justifice măsurile luate de Guvern; situaţia este exact pe dos: aceste măsuri sunt cele care pun în pericol ordinea publică şi siguranţa naţională! Aceste măsuri, şi nu altceva au scos oamenii în stradă! Aceste măsuri au iradiat o stare generală de nemulţumire şi de protest în întreaga ţară! Deci Guvernul ar trebui să-şi aplice articolul 53 în primul rând sieşi!

Măsurile propuse de Guvern sunt cele care pun în pericol ordinea publică şi siguranţa naţională! Aceasta, în timp ce cheltuielile cu achiziţiile publice au rămas neatinse, pentru a se perpetua dijma şi zeciuiala boierească, astfel încât potentaţii să-şi păstreze privilegiile obţinute şi nivelul de trai cu care s-au obişnuit.

Proiectul Guvernului are în vedere o reducere drastică a veniturilor nete din sistemul public şi a pensiilor, fără să se facă nicio referire la modul în care poate fi absorbit de economia reală personalul disponibilizat din sectorul public.

Proiectul ignoră complet căile redirecţionării forţei de muncă către economia reală, funcţională, şi mediul de afaceri, singurele care sunt capabile să susţină locuri de muncă şi să producă venituri la bugetul de stat.

Legea propusă de Guvernul Boc 3 este nu numai injustă, dar şi distructivă pentru societatea românească pe termen lung. Ani de zile s-au făcut eforturi pentru ca în administraţia publică să fie cooptaţi tineri cu studii de specialitate, capabili să promoveze politici publice eficiente. Ani de zile s-a urmărit profesionalizarea angajaţilor bugetari şi s-au derulat programe pentru creşterea productivităţii muncii în sectorul public. În cadrul acestor măsuri, s-a avut în vedere inclusiv acordarea unor salarii corespunzătoare calităţii muncii prestate.

În redactarea proiectului acestei legi a fost ignorat de la bun început principiul fundamental în baza căruia o persoană este remunerată în orice stat de drept: corelarea performanţei profesionale cu veniturile salariale. Or, ceea ce reuşeşte să facă acum Guvernul Boc 3 este să arunce întregul sistem public cu 20 de ani în urmă. Pentru că, în urma aplicării acestei legi, vom asista la degradarea serviciilor dedicate cetăţeanului, ne vom confrunta cu ghişee publice aglomerate şi cu un tratament din partea funcţionarilor pe măsura banilor primiţi. Legea va însemna, de fapt, distrugerea administraţiei publice, iar taxele şi impozitele din ce în ce mai mari - pentru că majorarea lor, din toamnă, este deja prefigurată - vor reprezenta biruri pentru ineficienţă.

Guvernul Boc a ales să împartă sărăcia în România, dar şi aceasta în mod inechitabil, fiind neputincios să promoveze politici economice care să producă prosperitate.

În România guvernată de Cabinetul Boc nu mai este răsplătită performanţa profesională şi nici efortul în muncă. Nu contează profesionalismul, pentru că oricum eşti încadrat într-o grilă strâmtă. Nu contează dacă munceşti peste program, pentru că oricum orele suplimentare nu sunt plătite.

Prin adoptarea acestui proiect de lege, Guvernul ignoră principiul solidarităţii sociale, atât de necesar pe perioade de criză economică. Dimpotrivă, prin acest act normativ, Guvernul Boc 3 încurajează nemulţumirile sociale, promovează discriminarea între diverse categorii de salariaţi, dovedeşte o atitudine contrară intereselor majorităţii societăţii româneşti.

Stimaţi colegi,

Dacă raportăm prestaţia politică, în ansamblu, a actualului Executiv şi performanţa individuală a fiecărui ministru în domeniul politicilor publice la timpul scurs de la instalarea la putere, dar mai ales la promisiunile şi angajamentele făcute de PDL în faţa naţiunii, în decembrie 2009, împreună cu Traian Băsescu, concluzia este una singură: avem de-a face cu cel mai incompetent şi neperformant Guvern pe care l-a avut România vreodată! În pofida timpului relativ scurt de când s-a reinstalat la putere, Guvernul Boc 3 a confirmat opera ediţiilor sale anterioare, accentuând criza multiplă pe care a provocat-o în România: economică, socială, politică şi morală.

Am aflat nu o dată, prin vocea preşedintelui Traian Băsescu, că, de fapt, sarcina Guvernului şi a Domniei Sale nu a fost aceea de a scoate România din criză. Adevărata miză a actualului regim a fost, luni în şir, numai lupta pentru putere, pentru că partidul prezidenţial a mobilizat energii nebănuite, a minţit şi a încurajat vrajba între oameni, a numit şi a conectat clientela politică la instituţiile statului şi la fondurile publice, a pus între paranteze Constituţia - toate acestea pentru ca domnul Băsescu să obţină al doilea mandat de preşedinte.

Din cei 18 ani care au trecut de la primele alegeri constituţionale din 1992, Partidul Democrat a fost la putere timp de 10 ani, adică mai mult de jumătate! Iar în ultimii şase ani, România s-a aflat sub stăpânirea preşedintelui-jucător. În timp ce Guvernul se ocupa cu epurările politice din întreaga administraţie locală şi centrală, se împărţeau posturi şi se "ungea" clientela politică cu funcţii şi demnităţi - e cunoscută "noaptea cuţitelor lungi" din 1 spre 2 octombrie anul trecut -, România reală se prăbuşea cu fiecare zi care trecea: 700 000 de şomeri, peste 100 000 de firme mici şi mijlocii închise sau suspendate din cauza impozitului minim, spitale în care oamenii nu-şi mai găsesc vindecarea din cauza lipsei de medicamente.

În loc să caute soluţii viabile de relansare şi susţinere a economiei reale, Guvernul Boc 3 a preferat să pună gaj România pentru un împrumut împovărător la Fondul Monetar Internaţional, care a adus o datorie de 2 500 de euro pe capul fiecărui salariat. Iar banii s-au evaporat, precum apa turnată în nisip, fără niciun efect asupra economiei reale. Acum, cetăţenii acestei ţări se văd puşi în situaţia cumplită de a lupta pentru supravieţuire, pentru găsirea unor soluţii de a-şi achita impozitele şi taxele tot mai mari, ratele şi creditele la bănci, pentru a plăti, de fapt, factura realegerii lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte.

Criza socială, generată de măsuri de austeritate luate haotic, condamnă categoriile cu venituri mici şi foarte mici la o luptă pentru supravieţuire, la care nu au fost forţate nici chiar în timp de război.

Reducerea cu 15% şi a pensiilor de 4 milioane de lei, şi a celor de 100 de milioane de lei arată dispreţul şi nepăsarea faţă de soarta a milioane de români.

România nu poate ieşi din criza economică punând povara acesteia pe umerii celor mai săraci dintre cetăţenii săi. O naţiune nu poate fi nici puternică, nici sănătoasă dacă mulţi dintre membrii săi sunt condamnaţi la mizerie, disperare, foamete şi, pas cu pas, la moarte, în timp ce clientela portocalie, asemenea unor "pisici îmbuibate", huzureşte pe banii publici. În timp ce ţara sărăceşte, averile celor de la putere cresc rapid şi nesimţit.

Criza politică a atins apogeul spre sfârşitul anului trecut, când goana după găsirea celei mai bune căi de fraudare a alegerilor prezidenţiale a devenit singura prioritate a Guvernului. Partidul-stat PDL a subordonat întreaga activitate din administraţie, inclusiv pe plan extern, obiectivului realegerii lui Traian Băsescu. Dacă Traian Băsescu a trebuit să câştige, nimic nu a fost prea puţin pentru acest scop: nici sutele de mii de şomeri şi nici regresul unei economii fragile. În plină criză economică, în Cabinetul Boc 95% era politică electorală şi 5% administraţie clientelară, după cum mărturisea chiar un membru al Cabinetului.

Atitudinea sfidătoare, arogantă şi opacă a guvernanţilor faţă de cei mulţi a aruncat România cu mulţi ani în urmă, îndepărtând oamenii de politică şi epuizând încrederea lor în autoritatea publică. Plătitorul de taxe şi impozite, cel asupra căruia se răsfrâng erorile unui Guvern de incompetenţi, este mult mai preocupat de însănătoşirea mediului economic şi de siguranţa zilei de mâine pentru propria familie. Mascarada, circul şi manipulările la care recurge actuala putere nu mai interesează pe nimeni, singura reacţie a oamenilor fiind una de dezgust, care se răsfrânge, din păcate, asupra întregii clase politice.

Criza morală este cu siguranţă cel mai cumplit efect care a lovit populaţia României în urma guvernării Băsescu-Boc. Până acum, cetăţeanul român mai avea o speranţă: indiferent de cât de greu i-ar fi fost din punct vedere economic, indiferent de cât de scârbit ar fi fost de scandalurile politice, ştia că este protejat de legile unui sistem democratic. Dar preşedintele-jucător a transformat România întreagă în parcul său de distracţii, răsucind şi contorsionând într-un montagne-russe ameninţător legea fundamentală şi aruncând în tunelul groazei milioanele de cetăţeni din această ţară. Şmecheria a fost înălţată la rang de politică publică, minciuna plină de seninătate a devenit principala cale de comunicare publică, iar eludarea legii este privită ca o virtute şi abilitate personală. Guvernul actual a pus sub semnul întrebării funcţionarea unor instituţii fundamentale ale statului, le-a discreditat şi le-a furat autoritatea.

În acest timp s-a mai petrecut un lucru grav pentru democraţia românească. Într-un mod fără precedent şi deosebit de periculos pentru corpul naţiunii române, în total dispreţ faţă de români, puterea executivă se subsumează, mai nou, doar Palatului Cotroceni. Prim-ministrul a oferit pe tavă Preşedintelui României Guvernul pe care îl conduce, reuşind să-l şteargă din paginile Constituţiei de la capitolul "Puterea executivă". Traian Băsescu a devenit purtătorul de cuvânt al Guvernului României, cel care intervine pe o piaţă liberă şi care dă lecţii tuturor: analiştilor economici, bursei de valori, instituţiilor financiare şi chiar Băncii Naţionale. Inclusiv legea pe care o discutăm acum în Parlament a fost anunţată, încă din 6 mai anul curent, tot de preşedintele Traian Băsescu, ale cărui preţioase indicaţii Guvernul actual doar le transpune fără crâcnire în practică, fără discernământ şi fără ezitare. În răstimpul de când au fost instalate la putere, toate ediţiile Guvernului Boc s-au legitimat doar în faţa preşedintelui Băsescu şi în favoarea acestuia, şi nu cum este normal şi constituţional, în faţa Parlamentului şi pentru interesele celor pe care ar trebui să-i reprezinte, adică milioanele de cetăţeni români.

Încrederea naţiunii în Guvern a dispărut.

Acest proiect de lege este justificat de Guvern ca făcând parte din birul moral pe care guvernanţii l-au angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional. Dar trebuie să amintim că nu Fondul Monetar Internaţional a propus aceste măsuri! Fondul Monetar Internaţional a fixat doar o ţintă de reducere a deficitului bugetar şi a pretins ca toate măsurile respective să fie cu adevărat întemeiate şi acceptate de către beneficiarii lor. Or, decizia asumării răspunderii pentru această lege a fost luată chiar dacă proiectul a generat ample proteste, la nivelul tuturor categoriilor socio-profesionale de bugetari.

Proiectul legii pentru restabilirea echilibrului bugetar introduce în România cel mai mare grad de conflict şi de contestare din ultimii 15 ani. Niciodată un Guvern care a intenţionat să angajeze răspunderea nu a avut o ripostă mai solidă din partea unor categorii profesionale, din partea sindicatelor, a unei largi părţi a societăţii.

Niciodată un proiect de lege nu a fost mai contestat ca acum. Şi, cu toate acestea, Guvernul a ales să ignore vocea societăţii şi să îşi ducă la îndeplinire demersul, ca şi cum el ar viza persoane care nu locuiesc în această ţară.

Stimaţi colegi,

Măsurile de austeritate decise de Guvern nu sunt măsuri anticriză; ba, aşa cum sunt concepute, pot accentua recesiunea şi chiar stopa o redresare de durată şi solidă a statului român. Sunt măsuri ale disperării, simpliste şi din topor, elaborate pe genunchi, după ce Guvernul a descoperit că nu-i poate păcăli pe reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional. Economişti de reputaţie internaţională, practicieni în politicile globale au avertizat însă că astfel de măsuri, care lovesc în puterea de cumpărare, ar putea accentua recesiunea.

Guvernul promite că aceste măsuri de austeritate vor dura până la 31 decembrie. Poate. Dar, la cum arată acum lucrurile, este foarte probabil ca România să se blocheze, iar presiunea socială să devină insuportabilă. Poate atunci va înţelege şi Traian Băsescu faptul că un chirurg incompetent, cam necinstit şi în care pacientul nu mai are niciun strop de încredere nu are absolut nicio şansă să-l vindece de cancer, dar îl poate ucide.

Stimaţi colegi,

Înainte de a concluziona, repetăm ceea ce este foarte clar din punctul nostru de vedere:

• reducerea salariilor pentru 1,4 milioane de bugetari cu 25%, începând cu luna iunie, este neconstituţională, pentru că drepturile salariale sunt stabilite prin legi şi ca urmare a negocierilor libere, democratice, concretizate în contractele colective de muncă, semnate şi înregistrate la structurile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Încălcarea lor este un grav atentat la adresa libertăţilor cetăţeneşti, respectarea legilor din domeniul salarizării şi dialogului social liber pe o piaţă a muncii democratică.
• reducerea pensiilor cu 15%, începând cu luna iunie, pentru toţi cei 5,7 milioane de pensionari români este un act abuziv, nelegal şi neconstituţional. A reduce pensia, ca drept de asigurare socială, pe motiv că temporar sistemul este în criză economică, pe fondul reducerii veniturilor, este un abuz grav. În acest sens s-a pronunţat clar, în mai multe situaţii similare, şi Curtea Constituţională a României, afirmând că pensiile în plată nu pot fi diminuate. Orice acţiune în instanţă a pensionarilor va fi câştigată de aceştia, iar daunele materiale şi morale vor fi suportate, cu costuri suplimentare, tot de statul român, din bugetul de stat, din banii contribuabililor români. Pentru acest motiv, Guvernul Boc trebuie să fie demis.
• reducerea ajutoarelor de şomaj şi a celorlalte drepturi sociale prevăzute în pachetul legislativ prin care Guvernul Boc îşi asumă răspunderea este un grav atentat la siguranţa socială a celor mai nevoiaşi cetăţeni români, beneficiari de drepturi sociale, care prin reducerea lor nu vor mai avea mijloacele materiale necesare întreţinerii lor şi a familiilor lor. Statul este dator, conform Constituţiei, să-şi protejeze cetăţenii, cu atât mai mult în perioade de criză economică. Propunând aceste reduceri majore pentru cele mai vulnerabile categorii de cetăţeni, beneficiari de indemnizaţii de şomaj şi alte drepturi de protecţie socială, se încalcă art. 41 din Constituţie - "Munca şi protecţia socială" şi art. 47 din Constituţia României referitor la nivelul de trai.

Stimaţi colegi,

Pentru toate motivele prezentate mai sus, am depus prezenta moţiune de cenzură, singurul element democratic care va pune oprelişte unei legi arbitrare, prin care se oficializează jaful din buzunarul oamenilor, şi unui Guvern incompetent, care ignoră interesele majorităţii populaţiei.

Dar, domnule Boc, vă faceţi vinovat nu numai de incompetenţă. Principala acuză pe care v-o aducem este cea de disoluţie a autorităţii statului. Aţi blocat instituţii, aţi încălcat legile ţării, v-aţi bătut joc de reguli. Aveţi o singură viziune: asigurarea, cu orice preţ, a supremaţiei lui Traian Băsescu. V-aţi transformat în argatul celui care împinge spre haos România, pe care o consideraţi moşia preşedintelui. Cetăţenii români nu sunt iobagii dumneavoastră! Nu ne regăsim în mentalitatea de slugă pe care o afişaţi în faţa domnului Băsescu.

Prin formula de susţinere la care aţi recurs, nu aveţi legitimitatea de a conduce România, iar miniştrii dumneavoastră nu mai pot emite pretenţia să reformeze sectoare importante în numele cetăţenilor români. Guvernul dumneavoastră - care este al lui Traian Băsescu, şi nu al cetăţenilor - este incapabil să conducă ţara într-o asemenea perioadă de criză şi să răspundă interesului public.

Stimaţi colegi de la PDL, UDMR şi UNPR,

Fiecare dintre dumneavoastră va trebui să meargă acasă, în faţa celor care v-au ales, să le explice că singura soluţie pe care o aveţi este să le tăiaţi pensia câştigată prin muncă şi salariul. Va trebui să vă asumaţi aceste măsuri dacă această moţiune de cenzură nu va reuşi. Şi vă asigurăm că vom transmite, fiecare dintre noi, tuturor cetăţenilor României că autorii sărăciei şi mizeriei în care veţi îngropa România sunteţi dumneavoastră.

Astăzi aveţi posibilitatea legală, democratică de a tăia nodul gordian al acestei guvernări ilegitime şi compromise, aveţi şansa de a vota pentru o moţiune de cenzură îndreptată împotriva unei legiferări ce scade veniturile directe ale peste 7 milioane de oameni. Sunt măsuri care, indirect, vor atinge aproape 15 milioane de români şi vin din partea unui Guvern evident incompetent, care nu-i mai reprezintă pe români. Aveţi şansa de a abandona tipul de politică conflictuală şi machiavelismul impus de la Cotroceni, slujirea unui singur om şi a proiectelor sale personale.

Stimaţi guvernanţi,

Când vocea naţiunii vă spune foarte clar că sunteţi pe un drum greşit, când oamenii împărţiţi şi învrăjbiţi - profesori, cadre medicale, magistraţi, funcţionari publici, pensionari, sindicalişti - vă spun acelaşi lucru - că nu le mai apăraţi interesele -, când e limpede că nu mai aveţi susţinerea celor pentru care, chipurile, vă întruniţi la Palatele Cotroceni şi Victoria şi în numele cărora vă ridicaţi salariile, indemnizaţiile şi comisioanele de succes, atunci aveţi o singură soluţie: să vă daţi demisia şi să plecaţi acasă! Aşteptăm acest gest care ar trebui să izvorască din bun-simţ şi din onoare, din respectul faţă de cetăţeni! (Aplauze îndelungate.)

Nu aţi făcut acest lucru până acum pentru că nu aveţi aceste valori; ciolanul puterii este mult prea tentant şi prea important pentru partidul dumneavoastră.

Această moţiune de cenzură nu este doar o formă de luptă parlamentară. Mai mult decât oricând, nu este o formalitate! Este singura şansă pe care milioane de pensionari şi de salariaţi o au pentru a nu se afunda în sărăcie.

Răspunderea pentru măsurile aberante de austeritate revine, desigur, în primul rând preşedintelui Traian Băsescu şi Guvernului Emil Boc, însă răspunderea finală aparţine celor 471 de parlamentari. Fiecare dintre cei 471 de parlamentari este responsabil în faţa naţiunii, a celor care i-au acordat încrederea şi, ultima ratio, a conştiinţei fiecărui deputat şi senator.

România se află în faţa unei opţiuni majore: fie este aruncată într-o criză socială şi economică şi mai profundă, prin adoptarea legilor propuse de Guvern, fie Cabinetul Emil Boc este demis, deschizându-se calea pentru găsirea altor soluţii politice, economice şi sociale. Alegerea este clară, chiar dacă ea poate fi dificilă pentru parlamentarii care compun arcul guvernamental.

Partidul Social Democrat, împreună cu sindicatele, cu partenerii din opoziţie, având în spate dorinţa a milioane de cetăţeni ai României, îi cheamă pe toţi parlamentarii să voteze pentru această moţiune de cenzură pentru a putea privi cu demnitate în ochii naţiunii. "Colaboraţionism" sau "Demnitate responsabilă" sunt cele două opţiuni. Absenteismul înseamnă laşitate.

Azi, avem şansa cu toţii de a ne pune în slujba oamenilor care ne-au votat şi ne-au desemnat uninominal să le reprezentăm interesele în Parlament. Cine votează în favoarea Guvernului Emil Boc sprijină continuarea prăduirii naţiunii de către clientela de partid. Cine votează împotriva Cabinetului Emil Boc este alături de cetăţenii României. (Aplauze îndelungate.)

Vă cerem aşadar să votaţi împotriva acestor tăieri şi pentru o nouă şansă pentru România.

Iniţiatorii acestei moţiuni au prezentat deja un plan de măsuri alternative. Deja considerăm că este nevoie de o altă abordare, de un nou contract social, de o viziune care să aibă în prim-plan locurile de muncă. E nevoie de o nouă soluţie pentru dezvoltarea României. E nevoie de un nou model, care să stimuleze creşterea economică pentru bunăstarea cetăţenilor. E nevoie de stimularea economiei, pentru a se reveni la o creştere economică susţinută şi la o distribuţie echitabilă a beneficiilor acesteia.

Un nou contract social trebuie să aibă la bază dialogul dintre toate vocile importante ale societăţii. Pentru aceasta, trebuie plecat de la construcţia unui alt Guvern, unul format din oameni competenţi şi capabili să inspire încredere. E nevoie de încredere din partea oamenilor într-un nou Guvern şi într-un plan cinstit, care poate scoate ţara din criză. Şi e nevoie de competenţă din partea unui Guvern care are ca scop modernizarea societăţii şi eficientizarea unui stat care, în ultimii ani, a fost deturnat de la scopul său social. Articolul 47 din Constituţie prevede că "statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent".

Însă, pentru a începe un nou drum, pentru a se da o speranţă milioanelor de români care sunt speriaţi de ziua de mâine, este nevoie ca astăzi moţiunea de cenzură să treacă.

Vă mulţumesc. (Aplauze îndelungate.)

Textul integral al moţiunii de cenzură intitulate "Opriţi genocidul social!":

"Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?" (Mihai Eminescu)

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Incoerenţa şi incapacitatea guvernelor conduse de Emil Boc au mai generat şi alte moţiuni simple sau de cenzură, care, periodic, au fost supuse atenţiei publice şi dezbaterii parlamentare. Anul trecut, o moţiune de cenzură a primit, în premieră în istoria recentă a României, suficiente voturi pentru a trece şi pentru a demite Guvernul Boc.

De data aceasta însă, Guvernul Boc 3 face ca situaţia din România să ia o turnură nouă, deosebit de periculoasă. De la aspectele administrării crizei economice şi sociale, problema României devine una de agresiune asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Agresiunea împotriva democraţiei este dublată de aruncarea sub limita sărăciei a milioane de cetăţeni români, a căror disperare este direct proporţională cu dispreţul guvernanţilor.

Această moţiune de cenzură are ca scop blocarea genocidului social pe care tăierea pensiilor şi a salariilor îl va produce. Cei care vor vota această moţiune de cenzură votează împotriva condamnării la sărăcie şi la faliment a milioane de români. Cei care nu vor vota această moţiune trebuie să îşi asume, fiecare în parte, responsabilitatea pentru dezastrul pe care îl vor produce în România.

Nu este o moţiune ideologică şi nici derivată dintr-o strategie politică a unui partid. Este o moţiune prin care parlamentarii din opoziţie, din toate partidele, se opun unor măsuri absurde, aberante şi profund imorale. Moţiunea de cenzură se întemeiază pe argumente solide, ce îndreptăţesc cu putere respingerea prin vot a Proiectului de lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Acest proiect sintetizează multe dintre atributele guvernărilor conduse de Emil Boc: lipsa unui program coerent şi eficient anticriză, populismul, demagogia şi minciuna, lipsa performanţei economice în măsură să scoată România la liman, ignorarea partenerilor sociali, a Parlamentului, a partidelor politice, dar mai ales scăderea nivelului de trai şi pierderea locurilor de muncă.

Este de necontestat faptul că România este într-o situaţie gravă. De la începutul crizei şi până în prezent, zilnic, circa 800 de români şi-au pierdut locul de muncă. Avem un restanţier la fiecare cinci clienţi care au luat credite bancare. În ultimul an, în fiecare zi, 250 de români nu şi-au mai putut achita rata la bancă. Peste 300 000 de firme sunt afectate grav de criza economică (în fiecare zi, peste 1 800 de firme au fost afectate de criză). Însă toate acestea nu justifică restrângerea unor drepturi şi libertăţi. Dificultăţile financiare nu justifică dictatura. Respingem abordarea actualei puteri, care spune că nu a avut alte soluţii.

România nu trebuie să aleagă între ieşirea din criza economică şi dictatură. România poate ieşi din criza economică doar păstrând democraţia.

Niciun guvern din Europa nu a îndrăznit să ceară limitarea drepturilor cetăţeneşti pentru asanarea finanţelor publice. Doar în România lui Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea tupeul este împins până acolo încât să fie cerută limitarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor pentru diminuări substanţiale de salarii şi pensii. Guvernul Emil Boc este la a doua ispravă de acest fel, după ce în septembrie 2009 şi-a angajat răspunderea pe proiectul de lege ce a interzis cumulul între salarii şi pensii şi urmau să fie făcute o serie de alte reduceri în sectorul bugetar.

Când vor fi invocate pentru prima oară "siguranţa naţională şi ordinea publică" pentru a pune capăt unor manifestaţii, unor mitinguri sau unor voci din presă care nu convin puterii? Traian Băsescu spune că pensionarii care protestau în faţa Palatului Cotroceni "au fost infiltraţi cu grupuri de incitatori la violenţă". Şi că liderii sindicali sunt responsabili de corupţie, trebuind să renunţe la a mai fi "instigatori la proteste". Acesta este nu limbajul, ci modul de gândire al unui preşedinte care, întocmai ca şi Nicolae Ceauşescu, vede peste tot infiltraţi, agitatori, agenturi, duşmani ai poporului...

La o întrebare ce viza explicaţia măsurilor luate de Guvern pentru restrângerea brutală, prin prezentul proiect de lege, a atâtor drepturi cetăţeneşti fundamentale, Emil Boc a răspuns că"ordinea publică şi siguranţa naţională ne permit să facem acest lucru". Lucrurile sunt deja mult prea grave pentru a mai fi tratate într-un registru de simplă dispută politică.

Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti reprezintă inima oricărui sistem democratic, constituind valoarea supremă a oricărui stat din comunitatea democratică a lumii. Dacă şi acestea sunt suspendate, sub diferite pretexte, înseamnă că întreg organismul social devine inert, statul de drept se prăbuşeşte, iar societatea intră pe o altă orbită a istoriei.

Folosirea siguranţei naţionale ca pretext de impunere, prin dictat, a unor măsuri antipopulare este un pas politic de o gravitate extremă pentru viitorul democratic al societăţii româneşti. Iar Traian Băsescu face acest pas, declarând partidului său că "nu mai are ce pierde!". Poate că aşa o fi, în ceea ce-l priveşte, dar acest popor are totuşi ce pierde dacă va mai tolera acest mod în care este guvernat.

Cetăţenii de azi nu trăiesc bine, sunt speriaţi de aroganţa Guvernului şi de lipsa de realism a acestuia, sunt ameninţaţi cu şomajul şi suferă din cauza aceasta, şi-au pierdut orice încredere în guvernanţi şi în capacitatea acestora de a limita efectele crizei economice. Considerăm că este de datoria noastră să arătăm gravele erori ale acestui proiect de lege, precum şi consecinţele economice şi sociale la fel de grave pe care le-ar avea aplicarea respectivelor măsuri.

Măsurile propuse de Guvernul Boc sunt antisociale şi neeconomice.

Sunt antisociale fiindcă diminuează drepturile salariale, de pensii şi asigurări sociale şi vor conduce la scăderea drastică a puterii de cumpărare a salariaţilor bugetari, a pensionarilor, a şomerilor şi a beneficiarilor de drepturi sociale. Cei mai afectaţi sunt cei cu venituri mici şi foarte mici. Reducerea veniturilor pentru aproape 15 milioane de români va conduce la diminuarea consumului şi producţiei interne de bunuri şi servicii. Se vor pierde în continuare locuri de muncă, fapt care va genera descreştere economică şi reducerea în continuare a veniturilor bugetare.

Reducerea substanţială a veniturilor cetăţenilor nu este numai efectul inevitabil al crizei economice, ci mai ales al incapacităţii de a sprijini şi relansa economia românească, astfel încât să crească veniturile încasate la buget. Guvernul Boc 3 a decis să reducă salariile şi pensiile, dar fără să se atingă de alte capitole ale cheltuielilor publice. Şi, atunci, întrebarea care se pune este: ce garanţii oferă acest Guvern incompetent, fără performanţă în colectarea veniturilor bugetare, că aceste venituri reduse acum cetăţenilor vor fi încasate de români în 2011...? Niciuna.

Tragedia va fi cu atât mai mare cu cât vorbim de un procent semnificativ de cetăţeni care se vor afla brusc în situaţia de a nu-şi mai putea achita creditele şi cheltuielile curente. Vorbim de peste 15 milioane de oameni care sunt afectaţi de măsurile preconizate în acest proiect de lege.

Iată cum vor scădea veniturile principalelor categorii profesionale sau sociale, de la caz la caz:

• poliţist: 2 000 de lei - 25% = 1 500 de lei;
• cercetător principal: 2 000 de lei - 25% = 1 500 de lei;
• medic primar: 1 600 de lei - 25% = 1 125 de lei;
• profesor: 1 400 de lei - 25% = 1 050 de lei;
• pensionar: 678 de lei - 15% = 576 de lei;
• şomer: 450 de lei - 15% = 382 de lei.

Aceste măsuri sunt ineficiente şi imorale.

Prin efectul de domino social vor accentua criza şi nu o vor stopa.

Astfel:

• România are o economie în care ponderea salariilor în venitul total este mai mare decât ponderea profiturilor în venitul total;
• în consecinţă, reducerea salariilor va duce la scăderea consumului;
• ponderea în consum a familiilor cu cel puţin un angajat bugetar este de circa 30%, iar ponderea consumului în PIB de circa 60%;
• rezultă astfel o scădere a consumului familial cu 15%, ceea ce are un efect de scădere cu 4,5% în consumul total analizat, care se reflectă într-o contracţie a PIB pe ultimele 7 luni ale anului de 1,6%;
• la aceste scăderi se adaugă şi impactul scăderii cu 15% a pensiilor. Pensionarii nu au de obicei economii care să joace rol de tampon. Prin urmare, la o scădere cu 15% a pensiilor se va înregistra o scădere cu 15% a consumului acestora.

Este frecventă situaţia familiilor cu doi pensionari, deci 15% va fi reducerea consumului pe familie, neexistând niciun alt factor compensator.

Cumulat, efectul scăderii salariilor şi pensiilor asupra scăderii cererii agregate va conduce la reducerea PIB între 2% şi 4% până la sfârşitul anului 2010.

Astfel, recesiunea nu va putea fi evitată în 2010 şi ea se va situa de la 3% până în 5,5% (având ca reper evoluţia PIB pe trimestrul I şi în absenţa măsurilor reale de reducere a cheltuielilor).

Aceasta se va repercuta şi asupra veniturilor bugetare.

Având în vedere datele execuţiei bugetare în anul 2009 şi cunoscând efectul direct al scăderii salariilor cu 25% asupra veniturilor bugetare, la o pondere de 38% a salariilor bugetare în total salarii din economie, putem spune că Guvernul a subestimat impactul negativ asupra veniturilor bugetare şi asupra scăderii economiei.

Veniturile din impozitul pe salarii şi din CAS scad direct proporţional cu scăderea salariilor (25%), iar încasările din TVA scad proporţional cu scăderea consumului (15% în scenariul median).

Impactul bugetar al reducerii salariilor cu 25% arată că economia totală va fi una de circa 0,7-1,2% din PIB într-o evaluare anualizată (cifrele variază în funcţie de metodologia de calcul folosită). Câtă vreme cheltuielile cu personalul pe primul trimestru au fost de doar 2,2% din PIB, deci mai mici extrapolate pentru tot anul, este evident că procentul de reducere este relativ mic, iar economiile bugetare nu se compară cu efortul pe care îl vor face familiile afectate.

În ceea ce priveşte nivelul de trai, în prezent, din familiile în care cel puţin un membru lucrează la stat, circa 75% îşi pot satisface nevoile de consum curent cu veniturile din salarii. O scădere a salariilor cu 25% duce la scăderea drastică a acestei ponderi de la 75% la 30%. Dacă scăderea este de doar 15% per familie (doar unul dintre soţi lucrează la stat şi îi scade cu 25% salariul, celălalt rămâne cu salariul constant de la privat), procentul ar fi cam 40%. Rezultă că între 60% şi 70% din familiile în care cel puţin un membru lucrează la stat vor intra în situaţia în care nu îşi vor putea acoperi nevoile de consum curent, faţă de 25% în prezent.

În aceste condiţii, este evident că decizia de scădere a salariilor, pensiilor şi a altor drepturi băneşti nu este adecvată, iar măsurile alternative propuse de preşedintele Traian Băsescu - fie reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor din sistemul public cu 15% şi a altor drepturi şi indemnizaţii, fie creşterea taxelor şi impozitelor - nu pot asigura relansarea economiei româneşti.

Neacoperirea nevoilor de consum direct va avea un efect de domino în plan economic şi social. Cheltuielile bugetare au o componentă inerţială, nu pot fi reduse brusc, în special cele de personal. Nu trebuie să oprim brutal consumul şi să scădem brutal cheltuielile când economia încetineşte oricum:

1. În primul rând cu plata facturilor la utilităţi.

2. Nu pot fi reduse salariile şi pensiile şi, în paralel, majorate preţurile la utilităţi.

3. Operatorii de distribuţie gaze naturale solicită majorarea cu 15-18% a tarifului de distribuţie gaze, atenţionând asupra creanţelor de ordinul a zeci de milioane de euro pentru fiecare producător de energie termică din marile oraşe.

4. De asemenea, Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale solicită o majorare cu 10% a tarifului de transport gaze naturale.

5. OMV Petrom solicită o majorare a preţului gazelor naturale din producţia internă, după ce în primul trimestru gazele naturale din producţia internă au înregistrat o creştere cu 10%. De asemenea, solicită şi accelerarea lucrărilor de interconectare a Sistemului Naţional de Transport cu cel al Ungariei şi Bulgariei pentru a exporta gaze naturale din România, fapt ce va genera o creştere bruscă a preţului la consumatorul final.

6. Totodată, furnizorii de energie electrică solicită Guvernului plata restanţei de 320 de milioane de euro pentru energie electrică furnizată la SNCFR, precum şi restanţa de circa 20 de milioane de euro pentru energie electrică furnizată în anul 2009 pentru activitatea de irigaţii.

7. Peste toate acestea, anularea subvenţiei pentru încălzire va genera o creştere a preţului la factura pentru căldură şi apă caldă pentru iarna viitoare cu 200-300%.

8. Producătorii de energie termică nu au Programul de iarnă aprobat de Guvern. Nu au subvenţie. Statul are restanţe la aceşti producători încă din vara anului 2008, fapt ce le-a generat pierderi de mii de miliarde lunar, înglodându-i în datorii de la 1 500 de miliarde de lei vechi până la 7 000 de miliarde de lei vechi.

9. În aceste condiţii, putem spune că la iarnă va creşte numărul restanţierilor la plata facturilor la încălzire, precum şi numărul deconectărilor la sistemul centralizat de alimentare cu agent termic şi apă caldă, aplicându-i-se astfel ultima lovitură, respectiv lovitura de graţie, cu care vom compromite definitiv orice şansă pentru sistemul centralizat de alimentare cu apă şi căldură, cu atât mai mult promovarea tehnologiei de cogenerare de înaltă eficienţă.

10. Producătorii agricoli nu pot încheia contractele de alimentare cu energie electrică pentru irigaţii, pentru că statul nu a plătit restanţa pentru anul 2009, chiar dacă în acest an nu se mai asigură niciun leu în acest sens.

11. Implicaţiile se vor regăsi asupra producţiei agricole, cu atât mai mult dacă se confirmă prognoza unei veri toride şi secetoase.

În condiţiile în care bugetarii sunt blocaţi în credite bancare de 4,8 miliarde de euro, iar ponderea în PIB a creditelor neperformante continuă să crească, este greu de crezut că bugetarii şi pensionarii vor mai putea lua credite pentru a-şi plăti facturile ca în anii anteriori.

Odată cu tăierea salariilor şi pensiilor, a ajutorului de şomaj, vânzarea alimentelor va scădea în acest an cu cel puţin 10-15% faţă de anul trecut.

A. Cine stabileşte care este "soluţia corectă"?

Prima eroare politică a prezentului proiect de lege constă în afirmaţia autorilor lui că aceasta ar fi "soluţia corectă". Această soluţie - dictată, în direct şi la oră de vârf, în seara zilei de 6 mai anul curent - a luat prin surprindere nu numai delegaţia FMI, BM şi Comisiei Europene, ci chiar şi pe miniştrii Guvernului României! Timp de aproape o lună de zile, toată strădania guvernanţilor a fost să demonstreze că acesta este răul cel mai mic dintre două posibile (ori tăierea salariilor şi pensiilor, ori majorarea TVA şi a impozitului pe venit şi profit). Nimic mai fals!

În realitate, între cele două variante se întinde o plajă largă de alte soluţii. Acestea au fost prezentate în mod repetat în public în ultima perioadă.

Există soluţii formulate de sindicate; există soluţii ale specialiştilor din diverse domenii, ale cercetătorilor şi institutelor cu profil economico-social; există soluţii prezentate de partidele politice de opoziţie; partidele din opoziţie - PSD, PNL, PC - au elaborat propriile lor pachete cu soluţii alternative, menite nu numai să reducă deficitul bugetar, ci şi să relanseze creşterea economică, să mărească veniturile la buget. Dar nimeni de la putere n-a vrut să vadă şi n-a vrut să audă altceva decât "soluţia corectă" dictată de la Cotroceni.

Aici nu discutăm despre antinomia dintre cota unică şi impozitarea progresivă. În prezent, apărătorii cotei unice ştiu că ea nici măcar nu mai există după măsurile Guvernului Boc. Aici discutăm despre existenţa unui plan coerent, bazat pe solidaritate, şi nu pe austeritate, de ieşire din criză. Este nevoie de altceva decât doar soluţia "tăierilor" şi a retragerii statului din faţa responsabilităţii sale faţă de bunăstarea pensionarilor, a salariaţilor şi a celorlalţi cetăţeni. Există în prezent alternative la soluţia "fiecare pe cont propriu", pe care o propune actuala putere. Există alternative complexe care pun pe primul plan salvarea locurilor de muncă, salvarea clasei de mijloc, salvarea bugetelor publice, salvarea politicilor sociale.

Acest Guvern trebuie să plece, în primul rând pentru a lăsa loc liber construirii unui mix de soluţii, indiferent de paternitatea lor, dar selectate după un singur criteriu: al convergenţei spre sacrificii sociale cât mai mici şi spre reluarea creşterii economice. În perioada creşterii economice, profitul din economie a fost privatizat, iar acum, în recesiune, pierderile din economie încep să fie naţionalizate pe pielea celor săraci. Faimoasa "solidaritate", atât de mult invocată, nu înseamnă deloc privatizarea câştigurilor şi naţionalizarea pierderilor! Împărtăşim pe deplin punctul de vedere al sindicatelor privind nevoia de repartizare echilibrată şi echitabilă a costurilor crizei.

S-a tot spus că "mediul privat a suportat deja costurile crizei, acum este rândul sectorului bugetar". Manipularea este vădită. Suportarea de către mediul privat a şocurilor crizei de anul trecut a însemnat, în esenţă, trimiterea salariaţilor în şomaj, restrângerea activităţii firmelor, diminuarea câştigurilor de natură salarială a angajaţilor rămaşi. Deci şi în mediul privat tot oamenii simpli, în carne şi oase au avut de suferit.

Aplicarea măsurilor propuse acum se va propaga şi asupra mediului privat, pentru că scăderea puterii de cumpărare a celor din sistemul public se va reflecta în scăderea cifrei de afaceri tot a celor din mediul privat. În plus, toţi cei care aparţin mediului privat - patroni şi angajaţi, deopotrivă - au nevoie şi au dreptul să pretindă servicii publice fără de care nu pot trăi; au nevoie de medici şi spitale; au nevoie de şcoli şi profesori pentru copiii sau nepoţii lor; au nevoie de poliţişti şi gardieni publici care să le apere liniştea şi proprietăţile; au nevoie de magistraţi la care să-şi caute şi să-şi obţină dreptatea. Or, cine poate crede, chiar din mediul privat fiind, că recentele amputări de venituri ale salariaţilor din sistemul bugetar nu se vor reflecta într-o scădere a nivelului acestor servicii publice, în creşterea tentaţiei spre corupţie, în blocaje birocratice şi administrative pe la diverse instituţii, în amplificarea infracţionalităţii şi tâlhăriei la drumul mare?

B. "Cancerul bugetar" este clientela portocalie

Financiar, miza acestor două măsuri radicale, referitoare la salarii şi pensii, o constituie o sumă de circa 3 miliarde de euro. Nu intrăm aici în calcule şi detalii, dar atât reprezintă diferenţa de 2,3% din PIB dintre un deficit prognozat de 9,1%, faţă de unul acceptat de 6,8%.

Nu credem că suma în sine reprezintă o dificultate pentru o ţară ca România, atât de mare încât trebuie să impunem cele mai drastice tăieri din Europa. Această sumă a fost doar pretextul pentru Traian Băsescu de a opera ceea ce el a numit "cancerul din buget". În viziunea lui antisocială, antipopulară şi, deloc în ultimul rând, antinaţională, salariile profesorilor, medicilor, militarilor, poliţiştilor, ca şi pensiile muncite ale oamenilor reprezintă un "cancer pe buget".

Această viziune trebuie respinsă categoric, prin votul nostru, al parlamentarilor României. Asemenea costuri n-au cum să reprezinte un "cancer bugetar". Cancerul bugetar se află în cu totul altă parte. Se află în jaful de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, despre care vorbea deunăzi doamna ministru Udrea. Se află în preţurile pe km de drum asfaltat pe care le plăteşte domnul ministru Berceanu, de 4-5 ori mai mari în comparaţie cu alte ţări. Se află în toate achiziţiile publice încredinţate soţiilor de primari PDL ori mamelor octogenare de senatori PDL.

Despre acest adevărat cancer al bugetului, pe care-l reprezintă achiziţiile publice, Guvernul tace mâlc în proiectul său de lege, dintr-un motiv simplu: acela de a nu deranja interesele, portofelele şi "tabla împărţirii" pe care o practică clientela politică a actualilor guvernanţi.

Autorul real şi moral al acestui proiect de lege, Traian Băsescu, vorbea despre "stat clientelar", aruncând anatema asupra persoanelor care s-au pensionat anticipat sau pe caz de boală. Încă o încercare de ostilizare a unor oameni împotriva altora. Este evident că oamenii aflaţi în această situaţie nu pot să fie consideraţi "clienţii propriilor bani", ai contribuţiilor sociale plătite din buzunarul lor, o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, pentru asigurarea de sănătate şi pentru pensii.

Pensionarii n-au cum să devină "clienţii" propriilor contribuţii băneşti! Oamenii au dreptul să decidă conform propriei voinţe sau stări de sănătate când anume încetează să mai fie activi în câmpul muncii şi să se pensioneze. Din acel moment, ei nu pretind decât să primească de la stat pensia cuvenită, mai mare sau mai mică, potrivit contribuţiilor pe care le-au plătit sau potrivit legii pe baza căreia s-au pensionat.

Nu statul, ca instituţie şi subiect de drept, este clientelar; după cum nici Constituţia, în sine, nu poate fi clientelară. Clientelar poate fi doar un regim politic care administrează treburile statului, cum este cazul actualului regim politic din România. Aici se află localizată tumoarea malignă care secătuieşte vlaga bugetului - în regimul politic clientelar care căpuşează veniturile bugetare.

C. Dictatura cu repetiţie

Stimaţi colegi, ne îngăduim să vă semnalăm faptul, inimaginabil într-o societate normală, că articolul 53 din Constituţie a ajuns să fie invocat pentru a doua oară în opt luni, de data aceasta ca motivare pentrurestrângerea dreptului la muncă, reducerea veniturilor obţinute din muncă şi reducerea pensiilor.

Articolul 53 din Constituţieprevede următoarele:

"(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

Pentru a evita explicaţiile prezumtive la care va recurge domnul Emil Boc, facem noi, pe scurt, o prezentare a împrejurărilor în care acest Guvern îşi justifică propria incapacitate prin apelul la situaţiile cu totul excepţionale - război, dezastre naturale, sinistru etc. - prevăzute de Constituţie.

Înseptembrie 2009,Guvernul Boc 1 şi-a angajat răspunderea pe un proiect de lege prin care, printre altele, s-a interzis cumulul între salarii şi pensii şi s-a proclamat obligativitatea suspendării contractelor de muncă pe o durată de 10 zile (concedii fără plată obligatorii).

Anunţând acum noua ediţie a măsurilor sale "anticriză", premierul Emil Boc a folosit absolut aceeaşi motivare ca şi la legea pentru care şi-a asumat răspunderea acum opt luni:"Aceste date de natură financiară, precum şi prognozele efectuate de autorităţile abilitate în domeniu conturează imaginea uneicrize economice profunde, care poate puneîn pericol stabilitatea economică a Românieişi, prin aceasta, ordinea publică şi siguranţa naţională."

Trecem peste confuzia pe care premierul Emil Boc o face invocând, în motivarea legilor sale,"siguranţa naţională",în timp ce art. 53 se referă la un cu totul alt concept, şi anume cel de"securitate naţională", dar acesta e doar un amănunt pentru premierul Boc, profesor în drept constituţional.

Expunerea de motivedinmai 2010 reia prin copy-paste pe aceea dinseptembrie 2009,privind aplicabilitatea art. 53 din Constituţie.

În 2009, prin presiuni, a fost obţinută o decizie de constituţionalitate a legii pentru că altfel judecătorii ar "pune în pericol stabilitatea economică a Românieişi, prin aceasta, ordinea publică şi siguranţa naţională." Decizia Curţii Constituţionale nr. 1414/4 noiembrie 2009 respinge excepţia de neconstituţionalitate a aplicării art. 53, dar menţionează: "Se impune subliniat însă faptul că de esenţa legitimităţii constituţionale a restrângerii exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi este caracterul excepţional şi temporar al acesteia. Într-o societate democratică, regula este cea a exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, restrângerea fiind prevăzută ca excepţie, dacă nu există o altă soluţie pentru a salvgarda valori ale statului care sunt puse în pericol. Este sarcina statului să găsească soluţii pentru contracararea efectelor crizei economice, printr-o politică economică şi socială adecvată. Diminuarea veniturilor personalului din autorităţile şi instituţiile publice nu poate constitui, pe termen lung, o măsură proporţională cu situaţia invocată de iniţiatorul proiectului de lege. Dimpotrivă, eventuala intervenţie legislativă în sensul prelungirii acestei măsuri poate determina efecte contrarii celor vizate, în sensul tulburării bunei funcţionări a instituţiilor şi autorităţilor publice."

Prin urmare, în sinteză, Decizia Curţii Constituţionale, pe care se bazează acum Guvernul, precizează:

1. "restrângerea unor drepturi este prevăzută ca excepţie", dar Guvernul Boc o transformă deja în regulă;

2. "statul are obligaţia de a găsi soluţii de contracarare a crizei", dar Guvernul Boc se dovedeşte incapabil de aşa ceva;

3. diminuarea veniturilor, operată deja, "nu poate constitui o măsură pe termen lung", dar Guvernul Boc deja o repetă, agravând-o prin extinderea formei şi duratei de aplicare, generalizare socială şi profunzimea amputării de venituri;

4. "prelungirea unor măsuri de acest tip poate determina efecte contrarii celor vizate, în sensul tulburării bunei funcţionări a instituţiilor publice", afirmă Curtea Constituţională, fapt ce confirmă că actualele măsuri ale Guvernului sunt o cauzăa tulburării ordinii publice şi siguranţei naţionale, şi nu efectul existenţei acesteia.

Stimaţi colegi,

Având în vedere repetiţia de mijloace la care recurge Guvernul, în numai opt luni de zile, întrebarea legitimă pe care ne-o punem este ce se va întâmpla dacă, prin aceste măsuri, condiţia de reducere a deficitului bugetar nu va fi îndeplinită. În acest caz, soluţia "salvatoare" a lui - aţi ghicit, acelaşi Emil Boc 1, 2, 3, 4, 5 - va fi, din nou, restrângerile de drepturi în temeiul art. 53 din Constituţie! Ne facem datoria să tragem de aici, de la înalta tribună a Parlamentului, un serios semnal de alarmă asupra unor perspective politice extrem de îngrijorătoare.

Îngrijorarea noastră porneşte de la faptul că invocarea siguranţei naţionale într-o reglementare guvernamentală de natură economică - o reglementare, de altfel, catastrofală, ce se doreşte a fi impusă cu forţa - reprezintă un precedent extrem de periculos, pentru evoluţii ulterioare ce trebuie să stârnească de pe acum o preocupare serioasă a tuturor forţelor interesate de menţinerea caracterului democratic al statului român.

În legătură cu faimosul art. 53 din Constituţie, am putea spune nu că siguranţa naţională şi ordinea publică pot să justifice măsurile luate de Guvern; situaţia este exact pe dos: aceste măsuri sunt cele care pun în pericol ordinea publică şi siguranţa naţională! Aceste măsuri, şi nu altceva au scos oamenii în stradă! Aceste măsuri au iradiat o stare generală de nemulţumire şi de protest în întreaga ţară! Deci Guvernul ar trebui să-şi aplice articolul 53 în primul rând sieşi! Măsurile propuse de Guvern sunt cele care pun în pericol ordinea publică şi siguranţa naţională! De ce Guvernul Boc nu a făcut referire la art. 47 din Constituţie?

Proiectul de lege aflat în discuţie exprimă în mod tragic eşecul acestui Guvern, abandonarea interesului public şi a Constituţiei. Este pentru prima dată după 1990 când românilor le scad, practic, toate veniturile nete câştigate până în prezent. Dacă până acum cetăţenii se confruntau cu eventualele întârzieri de creştere a salariilor şi veniturilor, începând cu luna iunie, banii primiţi vor fi mult mai puţini.

Decizia acestui Guvern nu a fost una de aplicare a unor măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială, ci a vizat exclusiv diminuarea veniturilor angajaţilor din sectorul bugetar şi a pensiilor celor mulţi, în scopul unor economisiri de fonduri menite să suplinească jaful instituţionalizat al unor miniştri aflaţi în diferite anchete ale instituţiilor statului.

Cheltuielile cu achiziţiile publice au rămas neatinse, pentru a se perpetua dijma şi zeciuiala boierească, astfel încât potentaţii să-şi păstreze privilegiile obţinute şi nivelul de trai cu care s-au obişnuit.

Proiectul Guvernului are în vedere o reducere drastică a veniturilor nete din sistemul public şi a pensiilor, fără să se facă nicio referire la modul în care poate fi absorbit de economia reală personalul disponibilizat din sectorul public.

Proiectul ignoră complet căile redirecţionării forţei de muncă către economia reală, funcţională şi mediul de afaceri, singurele care sunt capabile să susţină locuri de muncă şi să producă venituri la bugetul de stat.

Legea propusă de Guvernul Boc 3 este nu numai injustă, dar şidistructivă pentru societatea românească pe termen lung. Ani de zile s-au făcut eforturi pentru ca în administraţia publică să fie cooptaţi tineri cu studii de specialitate, capabili să promoveze politici publice eficiente. Ani de zile s-a urmărit profesionalizarea angajaţilor bugetari şi s-au derulat programe pentru creşterea productivităţii muncii în sectorul public. În cadrul acestor măsuri, s-a avut în vedere inclusiv acordarea unei salarizări corespunzătoare calităţii muncii prestate.

În redactarea proiectului acestei legi a fost ignorat de la bun început principiul fundamental în baza căruia o persoană este remunerată în orice stat de drept: corelarea performanţei profesionale cu veniturile salariale. Or, ceea ce reuşeşte să facă acum Guvernul Boc 3 este să arunce întregul sistem public cu 20 de ani în urmă. Pentru că, în urma aplicării acestei legi, vom asista la degradarea serviciilor dedicate cetăţeanului, ne vom confrunta cu ghişee publice aglomerate şi cu un tratament din partea funcţionarilor pe măsura banilor primiţi. Legea va însemna, de fapt, distrugerea administraţiei publice, iar taxele şi impozitele din ce în ce mai mari- pentru că majorarea lor, din toamnă, este deja prefigurată - vor reprezenta biruri pentru ineficienţă.

Guvernul Boc a ales să împartă sărăcia în România, dar şi aceasta în mod inechitabil, fiind neputincios să promoveze politici economice care să producă prosperitate.

În România guvernată de Cabinetul Boc, nu mai este răsplătită performanţa profesională şi nici efortul în muncă. Nu contează profesionalismul, pentru că oricum eşti încadrat într-o grilă strâmtă. Nu contează dacă munceşti peste program, pentru că oricum orele suplimentare nu sunt plătite!

Prin adoptarea acestui proiect de lege, Guvernul ignoră principiul solidarităţii sociale, atât de necesar pe perioadă de criză economică. Dimpotrivă, prin acest act normativ, Guvernul Boc 3 încurajează nemulţumirile sociale, promovează discriminarea între diversele categorii de salariaţi, dovedeşte o atitudine contrară intereselor majorităţii societăţii româneşti.

Într-o sinteză a caracteristicilor ce ţin de procedura adoptării acestui proiect de lege, se impun următoarele constatări:

1. Proiectul de lege nu a întrunit consensul partenerilor sociali. Dovadă în acest sens stau controversele pe care le-a născut, protestele sistematice şi zilnice din toată ţara şi din partea tuturor categoriilor sociale, inclusiv organizarea unei greve generale. Invitarea post factum la consultări şi dialog public cu principalele categorii socio-profesionale afectate a fost doar o scenetă de imagine, nimic din doleanţele fundamentale ale partenerilor sociali nefiind preluat în textul legii. Guvernul nu a ţinut cont de absolut nicio propunere sau soluţie primită din partea sindicatelor şi patronatelor, a cadrelor didactice şi medicale, a magistraţilor, a specialiştilor şi partidelor politice. Am încercat şi noi, separat sau alături de reprezentanţii acestor categorii, să îmbunătăţim proiectul propus, dar Guvernul nu a ţinut cont nici de această dată de amendamentele primite de la parlamentari, ceea ce denotă acelaşidispreţ la adresa puterii legislative... judecătoreşti... cetăţeneşti.
2. Faptul că a stârnit atât de multe controverse, dispute şi nemulţumiri nu înseamnă că este o lege bună, ci, mai degrabă, olege proastă, o lege care impune arbitrariul. Domnul prim-ministru Emil Boc uită că, în cazul unor legi complexe, este nevoie de dezbatere şi de consens în cadrul societăţii şi, mai ales, de o dezbatere parlamentară serioasă.
3. Angajarea răspunderii Guvernului într-o singură zi pentru două proiecte de lege este o procedură neconstituţională, pentru că încalcă art. 114 din legea fundamentală a României. Ştim cu toţii că domnul Boc are cunoştinţe precare de drept constituţional, guvernele pe care le-a condus stabilind recordul de acte normative declarate neconstituţionale de Curtea Constituţională.
4. Textul legii demonstrează modul haotic în care s-a elaborat, neprofesionalismul, incompetenţa şi incapacitatea Guvernului de a înţelege sistemul public din România şi de a-l organiza. Suntem pentru reformarea sistemului public din România,dar nu la modul brutal în care ne-o impune Guvernul Boc 3: incoerent, inconsecvent, discriminatoriu şi incompetent. Şi nu în orice condiţii - prin sărăcirea românilor, pentru bifarea relaţiei cu FMI ori prin pulverizarea solidarităţii sociale.
5. Ignorând toate argumentele oferite de toţi vectorii sociali - patronate, sindicate, partide politice, specialişti independenţi - şi în lipsa unor proceduri credibile de consultare publică pentru elaborarea şi fundamentarea programului de măsuri, Guvernul Boc 3 a avut în vedere ca singurul criteriu respectat în prezentul proiect de lege să fie cel clientelar: nu ne atingem de achiziţiile publice şi de cumpărăturile la vreme de criză, ci doar tăiem din salarii şi pensii. "Luăm de la popor, dăm la clientelă" - acesta este sensul real al măsurilor propuse de Guvern! Acest tip de politică nu are ce căuta în lumea democratică din România Uniunii Europene.
6. Legea restabilirii echilibrului bugetarinstituţionalizează jaful din buzunarul românilor. Sărăcirea populaţiei României a devenit politică de stat, ignorând cetăţeanul, care este pus în situaţia de a munci la fel de mult, dar pe bani mai puţini. Practic, salariaţii instituţiilor publice muncesc un trimestru pe gratis, iar pensionarii sunt obligaţi să cedeze pensia pe două luni, doar pentru că aşa vrea un Guvern iresponsabil.
7. Potrivit art. 114 din Constituţia României, Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului în şedinţă comună "asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege". Cadrul legal este clar şi, cel puţin de această dată, nu lasă loc la interpretări. Poate fi vorba de un program, o declaraţie de politică generală sau un proiect de lege. În schimb, Guvernul Boc 3 a venit în faţa Parlamentului cu două proiecte de lege, pentru care şi-a angajat răspunderea într-o singură zi. Prin acest demers, făcut cu ignorarea totală a prevederilor legale, PDL a minimalizat încă o dată rolul Parlamentului, scurtcircuitând activitatea legislativă. În situaţia creată, deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să asculte cuminţi indicaţiile Guvernului, care riscă să devină în scurt timp literă de lege. Prin angajarea răspunderii, Guvernul a eliminat orice posibilitate de dezbatere şi de îmbunătăţire a proiectului de lege, ca urmare a respingerii majorităţii amendamentelor înaintate de către parlamentari.

Stimaţi colegi,

Dacă raportăm prestaţia politică, în ansamblu, a actualului Executiv şi performanţa individuală a fiecărui ministru în domeniul politicilor publice la timpul scurs de la instalarea la putere, dar mai ales la promisiunile şi angajamentele făcute de PDL în faţa naţiunii, în decembrie 2009, împreună cu Traian Băsescu, concluzia este una singură: avem de-a face cu cel mai incompetent şi neperformant Guvern pe care l-a avut România vreodată! În pofida timpului relativ scurt de când s-a (re)instalat la putere, Guvernul Boc 3 a continuat opera ediţiilor sale anterioare, accentuând criza multiplă pe care a provocat-o în România: economică, socială, politică şi morală.

I. Criza economică,despre care se ştia încă de la finele anului 2008, nu a fost în niciun fel contracarată prin măsuri guvernamentale care să-i sprijine pe cei loviţi. Actualul Guvern nu reuşeşte să iniţieze şi să aplice programe coerente de măsuri împotriva crizei economice şi financiare ce afectează România, lăsând tot greul acestei crize pe umerii cetăţenilor. Aceasta în condiţiile în care legea în discuţie nu va afecta doar veniturile categoriilor menţionate în cuprinsul ei, ci va avea efecte la nivelul întregii economii. Am aflat nu o dată, prin vocea preşedintelui Traian Băsescu, că, de fapt, sarcina Guvernului şi a Domniei Sale nu a fost aceea de a scoate România din criză. Adevărata miză a actualului regim a fost, luni în şir, numai lupta pentru putere, pentru care partidul prezidenţial a mobilizat energii nebănuite, a minţit şi a încurajat vrajba între oameni, a numit şi a conectat clientela politică la instituţiile statului şi la fondurile publice, a pus între paranteze Constituţia, toate acestea pentru ca domnul Băsescu să obţină al doilea mandat de preşedinte.

Din cei 18 ani care au trecut de la primele alegeri constituţionale din 1992, PD a fost la putere timp de 10 ani, adică mai mult de jumătate! Iar în ultimii şase ani, România s-a aflat sub stăpânirea preşedintelui-jucător. În timp ce Guvernul se ocupa cu epurările politice din întreaga administraţie locală şi centrală, se împărţeau posturi şi se "ungea" clientela politică cu funcţii şi demnităţi (e cunoscută "noaptea cuţitelor lungi", din 1 spre 2 octombrie anul trecut), România reală se prăbuşea cu fiecare zi care trecea: 700.000 de şomeri, peste 100.000 de firme mici şi mijlocii închise sau suspendate din cauza impozitului minim, spitale în care oamenii nu-şi mai găsesc vindecarea din cauza lipsei de medicamente.

Siguranţa cetăţeanului este pusă în pericol, fie că vorbim de o creştere fără precedent a infracţionalităţii, fie că vorbim de trenuri care deraiază aproape zilnic, fie că vorbim de aservirea interesului cetăţeanului de către o corupţie din ce în ce mai agresivă ori de o justiţie paralizată.

În loc să caute soluţii viabile de relansare şi susţinere a economiei reale, Guvernul Boc 3 a preferat să pună gaj România pentru un împrumut împovărător de la FMI, care a adus o datorie de 2 500 de euro pe capul fiecărui salariat. Iar banii s-au evaporat, precum apa turnată în nisip, fără niciun efect asupra economiei reale. Acum, cetăţenii acestei ţări se văd puşi în situaţia cumplită de a lupta pentru supravieţuire, pentru găsirea unor soluţii dea-şi achita impozitele şi taxele tot mai mari, ratele şi creditele la bănci, pentru a plăti, de fapt, factura realegerii lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte.

II. Criza socială,generată de măsuri de austeritate luate haotic, condamnă categoriile cu venituri mici şi foarte mici la o luptă pentru supravieţuire, la care nu au fost forţate nici chiar în timp de război.

Reducerea cu 15% şi a pensiilor de 4 milioane, şi a celor de 100 de milioane arată dispreţul şi nepăsarea faţă de soarta a milioane de români. Cei cu pensii şi salarii foarte mari îşi vor reduce din consumul de lux, dar cei cu venituri mici sunt condamnaţi la mizerie şi foamete. Rata mortalităţii va creşte, oamenii vor fi tot mai bolnavi şi mai apăsaţi de grija zilei de mâine. Ruptura socială dintre cei cu venituri mari şi cei cu venituri mici se va accentua. Depresia individuală se poate transforma uşor într-o depresie colectivă, care poate avea forme de manifestare violente. Iar trauma socială va fi adânc înrădăcinată în toate comunităţile din România.

România nu poate ieşi din criza economică punând povara acesteia pe umerii celor mai săraci dintre cetăţenii săi. O naţiune nu poate fi nici puternică, nici sănătoasă dacă mulţi dintre membrii săi sunt condamnaţi la mizerie, disperare, foamete şi, pas cu pas, la moarte, în timp ce clientela portocalie, asemenea unor "pisici îmbuibate", huzureşte pe banii publici. În timp ce ţara sărăceşte, averile celor de la putere cresc rapid şi nesimţit.

III. Criza politicăa atins apogeul spre sfârşitul anului trecut, când goana pentru găsirea celei mai bune căi de fraudare a alegerilor prezidenţiale a devenit singura prioritate a Guvernului. Partidul-stat PDL a subordonat întreaga activitate din administraţie, inclusiv pe plan extern, obiectivului realegerii lui Traian Băsescu. Dacă Traian Băsescu a trebuit să câştige, nimic nu a fost prea puţin pentru acest scop: nici sutele de mii de şomeri şi nici regresul unei economii fragile. În plină criză economică, în Cabinetul Boc95% era politică electorală şi 5% administraţie clientelară, după cum mărturisea chiar un membru al Cabinetului.

Atitudinea sfidătoare, arogantă şi opacă a guvernanţilor faţă de cei mulţi a aruncat România cu mulţi ani în urmă, îndepărtând oamenii de politică şi epuizând încrederea lor în autoritatea publică. Plătitorul de taxe şi impozite, cel asupra căruia se răsfrâng erorile unui Guvern de incompetenţi, este mult mai preocupat de însănătoşireamediului economic şi de siguranţa zilei de mâine pentru propria familie. Mascarada, circul şi manipulările la care recurge actuala putere nu mai interesează pe nimeni, singura reacţie a oamenilor fiind una de dezgust, care se răsfrânge, din păcate, asupra întregii clase politice.

IV. Criza moralăeste cu siguranţă cel mai cumplit efect care a lovit populaţia României în urma Guvernării Băsescu-Boc. Până acum, cetăţeanul român mai avea o speranţă: indiferent de cât de greu i-ar fi fost din punct de vedere economic, indiferent de cât de scârbit ar fi fost de scandalurile politice, ştia că este protejat de legile unui sistem democratic. Dar preşedintele-jucător a transformat România întreagă în parcul său de distracţii, răsucind şi contorsionând într-unmontagne-russeameţitor legea fundamentală şi aruncând în tunelul groazei milioanele de cetăţeni din această ţară. Şmecheria a fost înălţată la rang de politică publică, minciuna plină de seninătate a devenit principala cale de comunicare politică, iar eludarea legii este privită ca o virtute şi abilitate personală. Guvernul actual a pus sub semnul întrebării funcţionarea unor instituţii fundamentale ale statului, le-a discreditat şi le-a furat autoritatea.

În acest timp s-a mai petrecut un lucru grav pentru democraţia românească. Într-un mod fără precedent şi deosebit de periculos pentru corpul naţiunii române, în total dispreţ faţă de români,puterea executivă se subsumează, mai nou, doar Palatului Cotroceni. Prim-ministrul a oferit pe tavă preşedintelui României Guvernul pe care îl conduce, reuşind să-l şteargă din paginile Constituţiei de la capitolul "Putere executivă". Traian Băsescu a devenit purtătorul de cuvânt al Guvernului României, cel care intervine pe o piaţă liberă şi care dă lecţii tuturor: analiştilor economici, bursei de valori, instituţiilor financiare şi chiar Băncii Naţionale. Inclusiv legea pe care o discutăm acum în Parlament a fost anunţată, încă de pe 6 mai anul curent, tot de preşedintele Traian Băsescu, ale cărui preţioase indicaţii Guvernul actual doar le transpune fără crâcnire în practică, fără discernământ şi fără vreo ezitare. În răstimpul de când au fost instalate la putere, toate ediţiile Guvernului Boc s-au legitimat doar în faţa preşedintelui Băsescu şi în favoarea acestuia,şi nu cum este normal şi constituţional, în faţa Parlamentului şi pentru interesele celor pe care ar trebui să-i reprezinte: milioanele de cetăţeni români.

Propagandiştii puterii insinuează că moţiunea de cenzură votată aici în 13 octombrie anul trecut ar fi lăsat ţara fără Guvern şi, vezi Doamne, din acest motiv s-ar fi adâncit criza economică... Dar aceleaşi tonomate uită să explice motivul pentru care Traian Băsescu a refuzat să desemneze atunci, imediat, premierul independent propus de cea mai largă şi legitimă coaliţie parlamentară!

Traian Băsescu a refuzat să ia o asemenea decizie echidistantă şi constituţională în primul rând pentru că a vrut să lase butoanele banilor publici în mâinile propriei clientele, spre a-şi plăti datoriile din campania electorală şi a satisface interesele clientelei politice şi ale camarilei cotroceniste. Credem că acesta a fost adevăratul motiv pentru care, sfidând votul de cenzură dat de Parlament, şeful direct al miniştrilor PDL şi migratorilor politici, Traian Băsescu, le-a oferit pe tavă, din nou, caşcavalul guvernării, în formula Boc 3, ce sperăm să dăinuie doar până astăzi. În al doilea rând, pentru ca un Guvern competent să nu poată constata jaful făcut în anul 2009 de clientela PDL.

D. Încrederea naţiunii în Guvern a dispărut

Acest proiect de lege este justificat de Guvern ca făcând parte din birul moral pe care guvernanţii l-au angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional.Dar trebuie să amintim că nu FMI a propus aceste măsuri!FMI a fixat doar o ţintă de reducere a deficitului bugetar şi a pretins catoate măsurile respective să fie cu adevărat întemeiate şi acceptate de către beneficiarii lor. Or, decizia asumării răspunderii pentru această lege a fost luată chiar dacă proiectul a generat ample proteste, la nivelul tuturor categoriilor socio-profesionale de bugetari.

Proiectul legii de restabilire a echilibrului bugetar introduce în România cel mai mare grad de conflict şi de contestare din ultimii 15 ani. Niciodată un Guvern care a intenţionat să angajeze răspunderea nu a avut o ripostă mai solidă din partea unor categorii profesionale, din partea sindicatelor, a unei largi părţi a societăţii.

Niciodată un proiect de lege nu a fost mai contestat ca acum. Şi, cu toate acestea, Guvernul a ales să ignore vocea societăţii şi să îşi ducă la îndeplinire demersul, ca şi cum el ar viza persoane care nu locuiesc în această ţară.

Actualului Guvern i-a fost frică de o dezbatere transparentă, în care să capteze soluţii venite dinspre toate direcţiile societăţii, dinspre sindicate, dinspre patronate, dinspre partidele de opoziţie, pentru că ar fi încălcat directivele de la Cotroceni.

Dacă actuala putere crede că tăierea salariilor şi a pensiilor este singura soluţie corectă în pofida tuturor vocilor dinspre opoziţie şi dinspre societate, de ce oare n-a organizat domnul preşedinte Traian Băsescu un referendum pe această temă, tot cu numai două întrebări, ca şi acela din toamna trecută? Ar fi trebuit să consulte Poporul şi românii dacă sunt de acord cu scăderea salariilor şi, a doua întrebare, cu scăderea pensiilor!

Sau când a hotărât să îndatoreze România, în numai câteva luni, cu peste 30 de miliarde de euro, cauţionând viitorul atâtor generaţii, n-a mai fost cazul să organizeze referendum naţional, prin care să consulte Poporul şi românii dacă sunt de acord cu această imensă povară?!

Cum este posibil să nu-ţi pese ce haos produci şi să te lauzi că ai curaj să faci o lege care va avea ca efect reformarea statului şi a instituţiilor, când toată societatea îţi spune că ai ales drumul cel mai prost, cel mai nepriceput, cel mai demagogic şi incorect faţă de cele circa 1,4 milioane de salariaţi bugetari şi de alte circa 5,5 milioane de pensionari?

Ceea ce trebuie subliniat încă o dată este faptul că până şi instituţii internaţionale precum FMI şi-au dovedit surprinderea în faţa măsurilor propuse de Guvernul Boc 3. În mediile internaţionale se discută deja despre faptul că politicile de protecţie socială nu sunt mofturi populiste. Această criză economică impune statelor naţionale necesitatea de a adopta măsuri prin care să minimizeze efectele crizei la nivelul populaţiei, al consecinţelor sociale. Dacă dorea să se racordeze la spiritul dominant pe plan internaţional, Guvernul României avea obligaţia să identifice şi să promoveze acele măsuri capabile să scoată România din criză cât mai repede şi cu un cost social cât mai mic pentru cetăţenii acestei ţări.

Măsurile anticriză trebuie să-şi regăsească corespondent în realitatea fiecărei economii. Guvernul Boc 3 ar fi trebuit să ia în calcul nu doar cerinţele formulate pe hârtie de o instituţie aflată în cealaltă parte a lumii, ci şi problemele reale ale economiei româneşti, la care este obligat să găsească soluţii concrete şi imediate. Eterna invocare a cerinţelor FMI - fără de care se spune că nu ne-am mai putea împrumuta de pe pieţele internaţionale - nu dovedeşte decât incapacitatea Guvernului Boc 3 de a genera politici proprii de combatere a crizei economice. Constatăm, în concluzie, că acest Guvern a ales încă o dată să afecteze interesele majorităţii cetăţenilor acestei ţări, protejând interesele propriei clientele politice, abonată la achiziţiile publice ale ministerelor.

E. Chirurgul măcelar

Stimaţi colegi,

Măsurile de austeritate decise deGuvernnu sunt măsuri anticriză; ba, aşa cum sunt concepute, pot accentua recesiunea şi chiar stopa o redresare de durată şi solidă a statului român. Sunt măsuri ale disperării, simpliste şi din topor, elaborate pe genunchi, după ce Guvernul a descoperit că nu-i poate păcăli pe reprezentanţii FMI.Economişti de reputaţie internaţională, practicieni în politicile globale au avertizat însă că astfel de măsuri, care lovesc în puterea de cumpărare, ar putea accentua recesiunea.

În disperare de cauză şi cu spectrul Greciei în faţă, Cabinetul Emil Boc şiTraian Băsescuau procedat cam ca nişte clone ale doctorului Ciomu, adică au tăiat masiv, doar-doar opresc hemoragia. E ca şi cum unui bolnav de cancer, ca să păstrăm metafora prezidenţială, doctorul i-ar extirpa doar o mică bucăţică din tumoră şi i-ar tăia, în compensaţie, câte o bucată din celelalte organe. Ai cancer la stomac? Nu contează, scoatem o bucată din plămâni, una din rinichi, una din sân, una din prostată, până scoatem gramajul tumorii ce trebuia îndepărtată.

În schimb, nu vor fi atinse achiziţiile publice, în spatele cărora se ascunde clientela ce livrează de la telefoane la suporturi de hârtie igienică şi şosete sau laxative la preţuri astronomice. Pentru clientelă, pentru ginerele luiVasile Blagasau soţia lui Cristian Poteraş, pentru Puiu Popoviciu şi familia extinsă a luiRadu Berceanunu s-a inventat austeritatea nici măcar acum.

Se prăbuşeşte economia dacă tăiem achiziţiile publice, căci statul e cel mai mare cumpărător de pe piaţă, se apărăSebastian Vlădescu. Nu se prăbuşeşte nimic dacă Guvernul va finanţa doar lucrările ce au termen de finalizare 2010 ori dacă toate hârtiile şi pixurile achiziţionate nu vor costa mai mult decât întreaga sumă investită în economia reală, dacă toate contractele cu statul nu vor fi adiţionate sistematic cu 50%, limita maximă admisă delege. Nu s-ar prăbuşi decât clientela!

Nu există vreun motiv de încredere că actualul Executiv va face ce trebuie. De pildă, chiar prin conţinutul scrisorii de intenţie, Guvernul atestă că nu se va atinge de cheltuielile cu achiziţiile publice.

Cu alte cuvinte, pentru că are un număr prea mare de funcţionari clientelari, câte doi-trei directori pe acelaşi post la nivel local şi central, inutili şi bugetofagi, dar la care nu-l lasă inima să renunţe, pentru că are o clientelă prea flămândă, pentru că are familii mari şi prieteni mulţi, cu buzunare foarte largi, PDL preferă să taie de la doctorii şi aşa prost plătiţi şi prea puţini, de la profesorii cărora anul trecut le garanta lefuri cu 50% mai mari şi de la funcţionarii care lucrează pe la ghişee şi sunt, într-adevăr, necesari şi adesea suprasolicitaţi, să mai taie de la mame şi de la puţinii pensionari cu stagiul complet de cotizare şi pensii mici.

Guvernul promite că aceste măsuri de austeritate vor dura până la 31 decembrie. Poate. Dar, la cum arată acum lucrurile, este foarte probabil ca România să se blocheze, iar presiunea socială să devină insuportabilă. Poate atunci va înţelege şi Traian Băsescu faptul că un chirurg incompetent, cam necinstit şi în care pacientul nu mai are niciun strop de încredere nu are absolut nicio şansă să-l vindece de cancer, dar îl poate ucide.

Stimaţi colegi,

Înainte de a concluziona, repetăm ceea ce este foarte clar din punctul nostru de vedere:

• reducerea salariilor pentru 1,4 milioane de bugetari cu 25%, începând cu luna iunie, este neconstituţională, pentru că drepturile salariale sunt stabilite prin legi şi ca urmare a negocierilor libere, democratice, concretizate în contractele colective de muncă, semnate şi înregistrate la structurile Ministerului Muncii. Încălcarea lor este un grav atentat la adresa libertăţilor cetăţeneşti, respectarea legilor din domeniul salarizării şi dialogului social liber pe o piaţă a muncii democratică;
• reducerea pensiilor cu 15%, începând cu luna iunie, pentru toţi cei 5,7 milioane de pensionari români, este un act abuziv, nelegal şi neconstituţional. Reducerea pensiilor este total în afara oricărui principiu de drept într-un stat democratic. Pensia este un drept de asigurare socială, şi nu un drept de asistenţă socială. Pensia s-a câştigat în baza unui contract de asigurare socială încheiat cu sistemul de asigurare socială public obligatoriu garantat de stat. A reduce pensia, ca drept de asigurare socială, pe motiv că temporar sistemul este în criză economică, pe fondul reducerii veniturilor, este un abuz grav. În acest sens s-a pronunţat clar, în mai multe situaţii similare, şi Curtea Constituţională a României, afirmând că pensiile în plată nu pot fi diminuate. Orice acţiune în instanţă a pensionarilor va fi câştigată de aceştia, iar daunele materiale şi morale vor fi suportate cu costuri suplimentare tot de statul român, din bugetul de stat, din banii contribuabililor români. Pentru acest motiv, Guvernul Boc trebuie să fie demis;
• reducerea ajutoarelor de şomaj şi a celorlalte drepturi sociale prevăzute în pachetul legislativ prin care Guvernul Boc îşi asumă răspunderea este un grav atentat la siguranţa socială a celor mai nevoiaşi cetăţeni români, beneficiari de drepturi sociale, care prin reducerea lor nu vor mai avea mijloacele materiale necesare întreţinerii lor şi a familiilor lor. Statul este dator, conform Constituţiei, să-şi protejeze cetăţenii, cu atât mai mult în perioade de criză economică. Propunând aceste reduceri majore pentru cele mai vulnerabile categorii de cetăţeni, beneficiari de indemnizaţii de şomaj şi alte drepturi de protecţie socială, se încalcă articolul 41 - "Munca şi protecţia socială" şi articolul 47 - "Nivelul de trai" din Constituţia României.

Stimaţi colegi,

Pentru toate motivele prezentate mai sus, am depus prezenta moţiune de cenzură, singurul instrument democratic care va pune oprelişte unei legi arbitrare, prin care se oficializează jaful din buzunarul oamenilor, şi unui Guvern incompetent, care ignoră interesele majorităţii populaţiei.

Dar, domnule Boc, vă faceţi vinovat nu numai de incompetenţă. Principala acuză pe care v-o aducem este cea de disoluţie a autorităţii statului. Aţi blocat instituţii, aţi încălcat legile ţării, v-aţi bătut joc de reguli. Aveţi o singură viziune: asigurarea, cu orice preţ, a supremaţiei lui Traian Băsescu.V-aţi transformat în argatul celui care împinge spre haos România, pe care o consideraţi moşia preşedintelui. Cetăţenii români nu sunt iobagii dumneavoastră! Nu ne regăsim în mentalitatea de slugă pe care o afişaţi în faţa domnului Băsescu.

Prin formula de susţinere la care aţi recurs, nu aveţi legitimitatea de a conduce România, iar miniştrii dumneavoastră nu mai pot emite pretenţia să reformeze sectoare importante în numele cetăţenilor români. Guvernul dumneavoastră - care este al lui Traian Băsescu, şi nu al cetăţenilor - este incapabil să conducă ţara într-o asemenea perioadă de criză şi să răspundă interesului public.

Stimaţi colegi de la PDL, UDMR şi UNPR,

Fiecare dintre dumneavoastră va trebui să meargă acasă, în faţa celor care v-au ales, să le explice că singura soluţie pe care o aveţi este să le tăiaţi pensia câştigată prin muncă şi salariile. Va trebui să vă asumaţi aceste măsuri dacă această moţiune de cenzură nu va reuşi. Şi vă asigurăm că vom transmite, fiecare dintre noi, tuturor cetăţenilor României că autorii sărăciei şi mizeriei în care veţi îngropa România sunteţi dumneavoastră.

Astăzi aveţi posibilitatea legală, democratică de a tăia nodul gordian al acestei guvernări ilegitime şi compromise, aveţi şansa de a vota pentru o moţiune de cenzură îndreptată împotriva unei legiferări ce scade veniturile directe ale peste 7 milioane de oameni. Sunt măsuri care, indirect, vor atinge aproape 15 milioane de români şi vin din partea unui Guvern evident incompetent, care nu-i mai reprezintă pe români. Aveţi şansa de a abandona tipul de politică conflictuală şi machiavelismul impus de la Cotroceni, slujirea unui singur om şi a proiectelor sale personale.

Stimaţi guvernanţi,

Când vocea naţiunii vă spune foarte clar că sunteţi pe un drum greşit, când oamenii împărţiţi şi învrăjbiţi, profesori, cadre medicale, magistraţi, funcţionari publici, pensionari, sindicalişti, vă spun acelaşi lucru - că nu le mai apăraţi interesele -, când e limpede că nu mai aveţi susţinerea celor pentru care, chipurile, vă întruniţi la Palatele Cotroceni şi Victoria şi în numele cărora vă ridicaţi salariile, indemnizaţiile şi comisioanele de succes, atunci aveţi o singură soluţie: să vă daţi demisia şi să plecaţi acasă! Aşteptăm acest gest care ar trebui să izvorască din bun-simţ şi din onoare, din respectul faţă de cetăţeni! Nu aţi făcut acest lucru până acum pentru că nu aveţi aceste valori; ciolanul puterii este mult prea tentant şi prea important pentru partidul dumneavoastră.

Această moţiune de cenzură nu este doar o formă de luptă parlamentară. Mai mult decât oricând, nu este o formalitate! Este singura şansă pe care milioane de pensionari şi de salariaţi o au pentru a nu se afunda în sărăcie.

Răspunderea pentru măsurile aberante de austeritate revine, desigur, în primul rând preşedintelui Traian Băsescu şi Guvernului Emil Boc, însă răspunderea finală aparţine celor 471 de parlamentari. Fiecare dintre cei 471 de parlamentari este responsabil în faţa naţiunii, a celor care i-au acordat încrederea şi, ultima ratio, a conştiinţei fiecărui deputat şi senator.

România se află în faţa unei opţiuni majore: fie este aruncată într-o criză socială şi economică şi mai profundă, prin adoptarea legilor propuse de Guvern, fie Cabinetul Emil Boc este demis, deschizându-se calea pentru găsirea altor soluţii politice, economice şi sociale. Alegerea este clară, chiar dacă ea poate fi dificilă pentru parlamentarii care compun arcul guvernamental.

Partidul Social Democrat, împreună cu sindicatele, cu partenerii din opoziţie, având în spate dorinţa a milioane de cetăţeni ai României, îi cheamă pe toţi parlamentarii să voteze această moţiune de cenzură pentru a putea privi cu demnitate în ochii naţiunii. "Colaboraţionism" sau "Demnitate responsabilă" sunt cele două opţiuni. Absenteismul înseamnă laşitate.

Azi, avem şansa cu toţii de a ne pune în slujba oamenilor care ne-au votat şi ne-au desemnat uninominal să le reprezentăm interesele în Parlament. Cine votează în favoarea Guvernului Emil Boc sprijină continuarea prăduirii naţiunii de către clientela de partid. Cine votează împotriva Cabinetului Emil Boc este alături de cetăţenii României.

Vă cerem aşadar să votaţi împotriva acestor tăieri şi pentru o nouă şansă pentru România.

Iniţiatorii acestei moţiuni au prezentat deja un plan de măsuri alternative. Deja considerăm că este nevoie de o altă abordare, de un nou contract social, de o viziune care să aibă în prim-plan locurile de muncă. E nevoie de o nouă soluţie pentru dezvoltarea României. E nevoie de un nou model, care să stimuleze creşterea economică pentru bunăstarea tuturor cetăţenilor.E nevoie de stimularea economiei pentru a se reveni la ocreştere economică susţinută şi la o distribuire echitabilă a beneficiilor acesteia.

Un nou contract social trebuie să aibă la bază dialogul dintre toate vocile importante ale societăţii. Pentru aceasta, trebuie plecat de la construcţia unui alt Guvern, unul format din oameni competenţi şi capabili să inspire încredere. E nevoie de încredere din partea oamenilor într-un nou Guvern şi într-un plan cinstit care poate scoate ţara din criză. Şi e nevoie de competenţă din partea unui Guvern care are ca scop modernizarea societăţii şi eficientizarea unui stat care, în ultimii ani, a fost deturnat de la scopul său social. Articolul 47 din Constituţie prevede că "statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent".

Însă, pentru a începe un nou drum, pentru a se da o speranţă milioanelor de români care sunt speriaţi de ziua de mâine, este nevoie ca astăzi moţiunea de cenzură să treacă.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului senator Şova.

Invit în continuare la tribună pe domnul prim-ministru Emil Boc pentru prezentarea poziţiei Guvernului faţă de moţiunea de cenzură prezentată.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Boc (prim-ministrul României):

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Distinşi colegi, membri ai Cabinetului,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Doamnelor şi domnilor,

Săptămâna trecută, Guvernul a venit în faţa Parlamentului pentru a-şi angaja răspunderea asupra a două proiecte de lege: un proiect de lege în domeniul pensiilor şi un proiect de lege iniţiat în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

În privinţa primului proiect de lege, cel care vizează unele măsuri în domeniul pensiilor şi prin care am eliminat pensiile de lux, acele pensii care nu au la bază principiul contributivităţii, acel proiect de lege este considerat astăzi adoptat de către Parlament.

Da, prin acel proiect de lege dispar inclusiv pensiile parlamentarilor; şi văd parlamentarii din opoziţie, care suferă pentru faptul că au pierdut pensiile parlamentarilor. (Fluierături, vociferări, huiduieli.)

Aceasta este reacţia dumneavoastră atunci când vă pierdeţi privilegii: huiduieli şi comportament nedemocratic. (Proteste, vociferări, rumoare.)

De ce plângeţi după pensiile dumneavoastră, domnilor parlamentari din opoziţie? (Vociferări, rumoare.)

Plângeţi pe umerii pensionarilor obişnuiţi, iar acum vă agăţaţi cu toate puterile de pensiile dumneavoastră de lux. Asta, ca să lămurim cum stăm cu ipocrizia în această ţară. (Fluierături.)

Acest Guvern pe care îl reprezint... (Fluierături, vociferări, rumoare.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să încercaţi să păstraţi o atmosferă civilizată în sală.

Domnule prim-ministru, vă rog să continuaţi.

Domnul Emil Boc:

Deci e important ca cetăţenii români să ştie că acest Guvern pe care îl reprezint, în primul rând, a tăiat pensiile de lux, iar acest proiect este adoptat de către Parlament. (Vociferări, fluierături, huiduieli.)

Atitudinea dumneavoastră, dragi colegi ai opoziţiei, spune totul despre responsabilitatea dumneavoastră şi despre modul în care vă apăraţi în continuare, cu dinţii, până în ultima clipă, privilegiile. (Vociferări, huiduieli, fluierături.)

Cel de-al doilea proiect, în legătură cu care s-a depus o moţiune de cenzură, vizează restrângerea cheltuielilor bugetare.

Vreau să fiu foarte clar şi explicit. Nu am venit în faţa dumneavoastră şi nu vin în faţa cetăţenilor români pentru că am dori să luăm măsuri împotriva oamenilor, pentru că am dori să punem categorii sociale unele împotriva altora. (Fluierături, vociferări.)

Am făcut dovada unui gest de responsabilitate pentru a fi siguri - (Gălăgie în sală, se vociferează şi se scandează la balconul din partea stângă a sălii: "Hoţii!" "Hoţii!") - şi a ne asigura că putem avea resursele financiare pentru a plăti salarii şi pensii în România.

Dragi cetăţeni români,

Alternativa în acest moment este următoarea: fie, în câteva luni, nu mai avem resurse financiare să plătim salarii, pensii, să susţinem cheltuielile de investiţii şi să ajungem cu ţara în incapacitate de plată, fie luăm astăzi un medicament mai amar la gust, dar ne asigurăm că ţara are viitor economic - (Se scandează "Hoţii! Hoţii!" de la balconul din partea stângă a sălii.) - şi putem plăti drepturile sociale - (Vociferări şi fluierături.) - ale pensionarilor şi salariaţilor. (Se scandează "Hoţii! Hoţii!" de la balconul din partea stângă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

O secundă, domnule prim-ministru...

Vă rog să încercăm să păstrăm o atmosferă civilizată în sala de plen. (Replici neinteligibile din sală.)

Domnule prim-ministru, vă rog să continuaţi intervenţia dumneavoastră.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Vreau să-i asigur pe colegii din opoziţie că nu mă las intimidat. (Aplauze în băncile puterii.)

Chiar dacă plângeţi în continuare după privilegiile dumneavoastră, voi merge în continuare cu ceea ce trebuie pentru această ţară. (Vociferări neinteligibile.)

De ce trebuie să alegem astăzi răul cel mai mic dintre toate relele posibile? Am spus-o şi o repet. Prefer să mă uit în ochii tuturor cetăţenilor români şi să le prezint situaţia aşa cum este ea, determinată şi de evoluţiile din ultimii 20 de ani, dar şi de accentuarea crizei economice internaţionale. Aceste măsuri sunt necesare pentru a putea asigura plata salariilor, pensiilor, chiar diminuate temporar, şi susţinerea investiţiilor în România. Fără aceste măsuri, alternativa este incapacitatea de plată a ţării şi imposibilitatea de a achita aceste drepturi salariale. Se pune întrebarea: De ce suntem în această situaţie? Şi o să discut cu toate cărţile pe faţă, pentru că nu avem nimic de ascuns.

România a avut o şansă extraordinară odată cu intrarea în Uniunea Europeană, o şansă care i-a oferit posibilitatea să aibă o creştere economică determinată de intrările de capital, de investiţii şi de apartenenţa la cea mai importantă familie democratică a momentului. Toate analizele făcute de către oameni obiectivi ne arată că România nu a ştiut să fructifice acel avantaj al intrării în Uniunea Europeană.

Ce a însemnat asta? În anii 2007-2008, când, într-un context conjunctural, favorabil ţării, în loc să facem atunci restructurarea aparatului bugetar, dar nu am făcut-o, ci am angajat sute de mii de bugetari în plus, în loc ca, în acel moment, să asigurăm un echilibru al sistemului de pensii şi al sistemului salarial, am dublat şi triplat cheltuielile cu asistenţă socială, cu salarii şi pensii, deşi se ştia că aceste creşteri economice erau doar de moment şi nu erau creşteri care să aibă un efect pe termen mediu şi lung.

În acea perioadă, guvernanţii de atunci în loc să fi pus bani deoparte, să fi avut un excedent economic, adică un surplus de bani, în loc să avem un excedent economic, adică să fi avut nişte bani puşi deoparte, în termeni populari, guvernanţii din 2008 ne-au lăsat şi fără bani şi datori. Am avut o creştere de 7,8% şi ne-au lăsat datori cu un deficit de 5,4%.

În contextul acesta a venit şi criza economică din 2009 care se continuă, din nefericire, şi în 2010 şi ne-a arătat România exact aşa cum este. Nu am pus bani deoparte, când am avut creştere economică, ci au fost cheltuiţi iresponsabil de către vechii guvernanţi, iar astăzi avem în faţă adevărata Românie, cu ceea ce produce şi cu ceea ce consumă.

Realitatea crudă este că, în acest moment, din cauza faptului că nu am fructificat acel avantaj al intrării în Uniunea Europeană, România consumă mai mult decât produce şi nu cu puţin. Dacă nu am fi luat niciun fel de măsură de restrângere a cheltuielilor bugetare, am ajunge la un deficit bugetar de 9,1% şi asta ar însemna că ar trebui să împrumutăm peste 11 miliarde de euro. Cu aceste măsuri, rămânem într-un deficit de 6,8% şi ne trebuie 8,4 miliarde de euro. Banii aceştia trebuie să-i avem ca să putem plăti, chiar şi diminuate, salariile şi pensiile. Aceşti bani nu se găsesc după colţ, pentru că nu-i produce ţara. Pentru că, atunci când am avut bani în plus, repet, în 2007 şi în 2008, i-am aruncat pe pomeni electorale, pentru că atunci PSD-ul a şantajat PNL - (Rumoare, gălăgie foarte mare, vociferări.) -, iar PNL-ul, ca să rămână la putere, în 2008, a cedat şi a făcut pomeni. Nu a făcut un kilometru de autostradă, nu a introdus bani în investiţii, care să aducă locuri de muncă, ci au cheltuit aceşti bani doar pe huzur şi pe pomeni - (Vociferări neinteligibile.) -, iar acum vin şi ne dau lecţii de morală. (Aplauze în rândurile puterii.)

Acum avem această situaţie în care trebuie să gestionăm cu maximă responsabilitate şi chibzuinţă resursele ţării. Din acest punct de vedere, avem nevoie de 8,4 miliarde de euro, dacă aceste măsuri de austeritate nu se aplică, aceşti bani nu vor exista. Nu vor exista pentru că o ieşire din Acordul cu Comisia Europeană, cu Fondul Monetar Internaţional, cu Banca Mondială ne-ar închide definitiv orice şansă ca, de pe piaţa externă, să avem aceşti bani pentru a acoperi deficitul.

Uitaţi-vă la exemplul Spaniei, caz concret! A ieşit pe piaţa europeană să găsească bani pentru a-şi finanţa deficitul şi nu a cules un euro.

Uitaţi-vă la Portugalia! A ieşit pentru 5 miliarde de euro şi a adunat 500 de milioane de euro.

Uitaţi-vă la Grecia! După ce a încercat, luni bune, nu a găsit resursele financiare şi a trebuit să intre în acordurile financiare internaţionale.

Din nefericire, lumea, Europa, a intrat într-o altă fază a crizei. Faza crizei deficitelor bugetare şi a datoriilor publice. Adică, trebuie să fi credibil ca să mai poţi împrumuta bani. Noi nu suntem în vremea lui 2008, când vechiul Guvern, din vânzarea BCR-ului, a băgat bani în consum, huzur şi pomeni electorale.(Vociferări şi huiduieli de la balconul din partea stângă a sălii.) Noi nu mai avem aceşti bani! (Gălăgie foarte mare şi vociferări în sală.) Pentru că, dacă acei bani, în 2008, mergeau în locuri de muncă, România avea resursele financiare să se întreţină singură. Dacă banii din 2008 mergeau în locuri de muncă, astăzi, România se putea finanţa cu ceea ce putea produce.

Din nefericire, politicianismul şi şantajul politic de atunci, PSD - PNL, a adus România într-o asemenea imposibilitate de a putea produce atât cât consumă. (Fluierături, vociferări şi huiduieli.)

Ştiu că nu vă place, dar sunt adevăruri crude, distinşi colegi din opoziţie. (Vociferări neinteligibile.)

În aceste condiţii, acest program care vizează o restrângere a cheltuielilor bugetare, cu caracter temporar şi care este însoţit, pe de o parte, şi de restrângerea altor cheltuieli, prin atacarea luxului, prin impozitarea suplimentară a acelora care deţin mai multe proprietăţi, prin reducerea suplimentară, cu 20%, a altor cheltuieli cu bunuri şi servicii, prin plafonarea salariilor mari din companiile de stat, prin reducerea agenţiilor, a numărului secretarilor de stat, dar vreau să vă asigur că aceste măsuri nu sunt singurele pe care le avem în faţă pentru că am văzut ce reacţii aveţi atunci când v-aţi pierdut pensiile de lux, distinşi colegi din opoziţie! (Vociferări şi fluierături.)

Văd că vă deranjează, dar amintiţi-vă că, în 2009, tot dumneavoastră aţi fost aceia care aţi căzut un Guvern pentru că v-aţi pierdut pensiile de lux!

Acum, nici în ceasul al 12-lea nu înţelegeţi că nu se mai poate cu privilegiile în România, pentru că în mod deliberat se întreţine o confuzie de către opoziţie, amestecând cele două proiecte de lege. Unul, repet, pe care l-am propus, a fost pentru a elimina pensiile de lux, inclusiv pensiile parlamentarilor. Deci înainte de a reduce pensiile oamenilor obişnuiţi, am tăiat pensiile de lux. Iar acum venim, temporar, cu unele măsuri de restrângere a cheltuielilor bugetare pentru a ne putea încadra într-un deficit sustenabil şi am ales soluţia să nu majorăm taxele în România, pentru că majorarea taxelor nu ar fi însemnat decât, pe de o parte, oamenii să piardă puterea de cumpărare cu banii pe care îi mai primeau în buzunar din cauza creşterii inflaţiei, iar, pe de altă parte, să omorâm şansa mediului privat, mediului economic, de a aduce creştere economică în România. Şi atunci am ales răul cel mai mic lăsând maxim de spaţiu, cât este posibil, în condiţiile actuale, pentru ca economia să poată merge mai departe cu locuri de muncă ca să putem asigura creşterea economică a ţării, să putem produce, să plătim salarii şi pensii şi nu să ne împrumutăm la nesfârşit.

E foarte uşor să te împrumuţi. E foarte uşor să vinzi BCR-ul ca să dai pomeni electorale, dar nu se mai poate cu o asemenea politică. De aceea, am ales o soluţie raţională dar grea şi vreau să ştie toţi cetăţenii români că înţeleg dificultăţile mari prin care trecem şi o să trecem în continuare, o perioadă, dar este şansa noastră ca ţară să reuşim, e şansa noastră ca ţară să ne bazăm pe ceea ce noi producem aici, pe ceea ce suntem în stare şi nu doar pe împrumut din afară sau din altă parte. Ceilalţi asta au făcut. Ani în şir v-au oferit avantaje materiale otrăvite, care astăzi se întorc împotriva noastră, pentru că au fost doar avantaje de conjunctură. Acei bani pe care i-a obţinut atunci, din vânzarea BCR-ului şi din intrarea României în Uniunea Europeană, i-au dat pe pomeni şi nu pe investiţii. Dacă îi puneau în investiţii şi în locuri de muncă, astăzi, ţara se putea întreţine singură şi nu avea nevoie de împrumuturi de nicăieri. Repet, este şi un moment al adevărului şi ştiu cât de greu este, de asemenea, pentru colegii mei, care susţin Guvernul, că trebuie astăzi să reziste populismului şi demagogiei opoziţiei şi să dea dovadă, într-un moment important pentru România, de responsabilitate în faţa ţării şi mai puţin în faţa interesului propriu.

De aceea, aveţi aprecierea, recunoaşterea şi recunoştinţa Guvernului pentru efortul pe care îl faceţi pentru România în acest moment.

Dragi colegi,

M-aş fi aşteptat ca, la un moment atât de important pentru ţară, opoziţia să vină cu un răspuns extrem de coerent, puternic şi bine argumentat.(Vociferări neinteligibile.)

În realitate, nu este vorba decât de o lipsă de profesionalism şi de inexistenţa oricăror soluţii în moţiunea de cenzură pe care aţi înaintat-o. Să vă spun câteva dintre aceste lucruri:

În primul rând, distinşi autori ai moţiunii de la PSD, nu ştiţi pentru ce lege introduceţi moţiunea. Vreau să citiţi prima pagină din moţiunea - (Vociferări, huiduieli, fluierături.) - pe care aţi depus-o, unde spuneţi că introduceţi o moţiune de cenzură împotriva "Proiectului de lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor".

Dragi colegi, nu există un asemenea proiect. Demonstrează superficialitatea totală a dumneavoastră. Habar nu aveţi pe ce lume trăiţi! (Aplauze în rândurile puterii. Fluierături şi vociferări în rândurile opoziţiei.)

În mod conştient sau inconştient, aţi amestecat cele două proiecte pentru a vă masca şi a încerca să vă protejaţi privilegiile dumneavoastră, cu pensiile parlamentarilor, distinşi colegi din opoziţie! Asta doreaţi, în ultimă instanţă, dar aţi greşit şi de această dată! (Vociferări în rândurile opoziţiei.)

În al doilea rând, distinşi colegi de la PSD - şi mă adresez unor distinşi profesori - doamna Ecaterina Andronescu, fost ministru al educaţiei, domnul profesor Adrian Năstase, domnul profesor Alexandru Athanasiu -, şi îi întreb pe domniile lor: cum se numeşte procedeul prin care preiei pasaje, paragrafe întregi dintr-o lucrare, le pui în propria ta lucrare, nu pui ghilimelele, nu citezi autorul de la care ai preluat?! Cum se numeşte, domnilor profesori, asemenea practică? (Gălăgie foarte mare, vociferări, huiduieli, fluierături.) Vă spun eu: se numeşte plagiat! (Se scandează "Demisia!" de la balconul din partea stângă a sălii. Vociferări în rândurile opoziţiei.)

Vreau să ştiţi, dragi colegi din opoziţie... Ştiu că vă doare, vă deranjează, e adevărat! Nu sunteţi în stare nici măcar cu propria dumneavoastră minte, să concepeţi un text al moţiunii de cenzură...(Gălăgie foarte mare în sală, se scandează "Demisia!" de la balconul din partea stângă a sălii.)

Asta îmi demonstrează adevărul celor pe care le-am precizat! (Se scandează în continuare "Demisia!")

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumim foarte mult!

Domnule prim-ministru, vă rog să continuaţi.

Domnul Emil Boc:

Şi ca să continui argumentul, această moţiune este un plagiat!

Paragrafe întregi din această moţiune au fost preluate dintr-un articol al doamnei Ioana Ene, din ziua de joi, 27 mai 2010. Şi uitaţi, am subliniat paragrafele copiate cu copy-paste din articol. (Aplauze în partea dreaptă a sălii, în rândurile puterii. Fluierături şi vociferări din partea opoziţiei.)

Repet, aceşti oameni vor să fie o alternativă la guvernarea României, aceşti oameni vor să guverneze ţara! Nu sunt în stare să scrie un text al moţiunii de cenzură! Sunt în stare doar să copieze din articolele unor jurnalişti! Şi atunci aveţi pretenţia de responsabilitate în faţa României!

În al treilea rând, se pare că memoria colegilor de la PSD este extrem de scurtă.

Nu vă amintiţi că aţi fost un an la guvernare?

Nu vă amintiţi că aveţi o responsabilitate şi dumneavoastră pentru tot ceea ce este în România?

Domnilor colegi de la PSD, nu vă amintiţi că anul trecut ne-am angajat răspunderea pe un proiect de lege în legătură cu care, împreună, la masa Guvernului, am invocat art. 53 din Constituţie? (Vociferări, fluierături, huiduieli.)

Vă amintiţi cine era ministru pentru relaţia cu Parlamentul, în acel moment, în Guvernul României? Aţi uitat? Vă spun eu: Victor Ponta. (Aplauze în rândurile puterii.)

Am verificat stenogramele şedinţei de Guvern să văd, dacă nu cumva, atunci, ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul a avut vreo obiecţie în precizarea art. 53 din Constituţie, atunci când am venit în faţa Parlamentul României şi ne-am asumat răspunderea. Dar, după război, mulţi viteji! Astăzi, marii apărători ai democraţiei sunt cei care vin neprihăniţi, uitând că exact acelaşi lucru a fost făcut şi când erau la putere, şi am invocat art. 53 din Constituţia României.

Repet, subliniind încă odată, că - şi Curtea Constituţională, fără echivoc, a constatat că procedura este constituţională - atunci, când avem o situaţie ce cere, temporar, restrângerea exerciţiului unor drepturi, acest lucru se poate face. Şi PSD-ul a fost în Guvern. Aţi fost aici şi aţi susţinut acea lege. Astăzi aţi uitat. Puţină responsabilitate şi moralitate nu strică!

În al doilea rând, tot pe acest subiect. Criticaţi faptul că Guvernul vine şi-şi angajează răspunderea în aceeaşi zi asupra a două proiecte de lege - procedură precizată de către dumneavoastră profund neconstituţională - iar aveţi memorie scurtă, dragi colegi de la PSD.

Aţi uitat că anul trecut, împreună - şi subliniez: împreună - ne-am asumat răspunderea, în aceeaşi zi, pentru Codul penal şi pentru Codul civil, iar, în septembrie, pe trei proiecte de lege? Vă amintiţi? Aţi uitat! Acum veniţi şi spuneţi că este o procedură neconstituţională. (Aplauze în rândurile puterii.) Gata cu fariseismul! Terminaţi cu demagogia!

Aceste puncte se găsesc la pagina 7, 8 din moţiune, respectiv pagina 11.

Dacă doriţi să fiţi o alternativă, dacă doriţi să fiţi responsabili, în primul rând, să ştiţi pentru ce introduceţi moţiune, în al doilea rând, nu plagiaţi şi, în al treilea rând, nu vă deziceţi de ceea ce aţi făcut când aţi fost la putere, pentru că asta spune totul despre ceea ce aveţi ca alternativă. (Aplauze în rândurile puterii.)

De asemenea, să ştiţi că am citit cu maximă atenţie textul moţiunii. Nu am găsit o soluţie pe care să o propuneţi României, prin care să veniţi şi să spuneţi: noi aşa am face, dacă ar fi să guvernăm. Tot textul moţiunii nu este decât un text plin de injurii, de populisme şi de demagogie. Nu aveţi o soluţie concretă pentru România, pentru că nici nu o puteţi avea! (Aplauze în rândurile puterii.) Pentru că, dumneavoastră, cei de la PSD şi PNL, aţi avut o singură practică, practica şantajului reciproc! Pe banii ţării, utilizând resursele financiare pe care le-aţi avut în 2007 şi în 2008, v-aţi şantajat reciproc pentru pomeni electorale pentru a vă menţine la putere în acel moment.

Astăzi, acest Guvern vine şi îşi asumă costurile nepopulare, temporare, îşi asumă luarea unor măsuri temporare, care să asigure ieşirea României din dificultatea economică în care ne aflăm.

De aceea, chiar dacă sunt dureroase, aceste măsuri sunt leacuri dureroase însă corecte pentru situaţia actuală a României.

De asemenea, distinşi colegi din opoziţie, aş vrea să vă reamintesc un text al unui coleg de-al dumneavoastră care, în perioada 2001-2004, cu maximă responsabilitate a deţinut portofoliul de ministru al finanţelor.

Dragi colegi de la PSD, v-aş aminti declaraţia domnului Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la Fondul Monetar Internaţional şi fost ministru de finanţe în guvernarea PSD, 2001-2004, uitaţi ce spunea: "Urmăresc, seara, ce se întâmplă în media românească şi constat că este absolut neproductiv ceea ce se întâmplă. Este o isterie prea mare. Toată lumea este în criză, să ştiţi! Nu e numai România în dificultate, dar nicăieri în lume nu există o asemenea abordare catastrofală. Ştiţi care este sentimentul, nu doar al meu, ci şi al colegilor din alte state, cu care mai discut informal: că ne facem rău singuri. Şi în SUA e criză. Şi în Germania e criză. Sistemul bancar european este şi el în dificultate, dar la ei nu o să vedeţi atâţia politicieni ieşind la TV, pe la diverse talk-show-uri şi speriind lumea cu ceea ce ne aşteaptă".

Dragi colegi,

Credeţi că doar România este în situaţia aceasta de a lua măsuri de austeritate? (Vociferări neinteligibile.)

Uitaţi-vă, dragi colegi!

Germania a anunţat un program de austeritate de aproximativ 80 de miliarde de euro pentru următorii ani.

Franţa, un program de 50 de miliarde de euro până în anul 2013.

Grecia, 30 de miliarde de euro în următorii trei ani.

Portugalia, Danemarca, Spania 50 miliarde de euro în următorii trei ani. Irlanda, Italia 24 de miliarde de euro în 2011 şi 2012. România are un program de 2,5 miliarde de euro.

Credeţi că, dacă ar fi bine în lume, aceste ţări,care sunt cele mai avansate economic din Uniunea Europeană, ar lua măsuri de reducere a deficitelor şi a cheltuielilor bugetare cu zeci de miliarde de euro?

Lumea este în criză. Evident, este mult mai uşor să ne facem că acest lucru nu există, dar realitatea nu o putem ocoli. Ea este acolo, şi în Europa, şi ne afectează şi pe noi. Dacă astăzi închidem ochii şi spunem că nu există, vom ajunge în situaţia incapacităţii de plată a acestei ţări, pentru că banii nu există pe garduri. Banii trebuie munciţi, lucru pe care dumneavoastră, din nefericire, nu l-aţi promovat în perioada guvernării din 2007-2008. I-aţi încurajat pe oameni să primească cadouri fără să muncească. (Huiduieli, fluierături, vociferări de la balconul din partea stângă a sălii.)

Ştiu că este dureros şi devii şi mai nepopular. Numai cu muncă se poate clădi prosperitate. Şi neamţul munceşte, dar ia măsuri de 80 de miliarde de euro de austeritate. Şi noi trebuie să încurajăm munca.

În 20 de ani, toată clasa politică românească, din nefericire, a construit un sistem care a încurajat şi încurajează nemunca în această ţară. Asta este realitatea.

Am abordat un sistem de pensii în care am făcut din pensiile de boală sport naţional, da?! Şi cei care sunt, cu adevărat, bolnavi nu primesc o pensie pe măsură, pentru că alţi şmecheri au intrat în sistem pentru că au făcut din această practică un sport naţional. (Vociferări, huiduieli, fluierături.)

Tot în ultimii 20 de ani, am fost obişnuiţi să dăm ajutoare sociale celor care nu muncesc. Ştiţi bine că avem în ţara aceasta oameni cu Mercedes şi cu vilă în curte şi care stau cu mâna întinsă după un ajutor social de la stat. Toată clasa politică e vinovată şi a făcut acest lucru. Nu se mai poate! (La balconul din partea stângă se scandează: "Hoţii!", "Hoţii!")

Am făcut o practică a pensionărilor anticipate. Astăzi, avem aproape mai mulţi pensionari anticipaţi decât cei care au stagiul complet. De unde să avem resurse financiare să le acoperim? (De la balcon se răspunde:"De la voi!" "De la voi!")

În perioada celor 20 de ani, am reuşit să construim un sistem care nu se mai susţine.

Noi, în 2009, am încercat să punem şi să oprim acest lucru care evoluează negativ. Cheltuielile sociale şi cu salariile le-am plafonat, în 2009, la nivelul lui 2008, deşi, în 2007 şi în 2008, aţi emis peste 20 de acte normative de mărit salarii şi pensii. Le-am plafonat, iar acum facem ordine.

Am început cu pensiile de lux şi le-am eliminat, cu toate greutăţile şi opoziţiile dumneavoastră. Şi vom face ordine, în continuare, şi în agenţiile guvernamentale, şi în cheltuielile bugetare, şi în personalul din sector, şi în orientarea banilor spre investiţii reale. Pentru că avem curajul să facem asta. (Se scandează la balconul din partea stângă: "Demisia!" "Ruşine! "Demisia!")

De aceea, vorbiţi ... (Se scandează în continuare "Demisia!")

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să continuaţi, domnule prim-ministru!

Domnul Emil Boc:

De asemenea, vreau să precizez că vorbiţi cu maximă uşurinţă de genocid social, distinşi membri din PNL şi PSD.

Amintiţi-vă că acest guvern a fost acela care a introdus pensia socială minimă. Un milion de oameni, cel puţin, trăiau sub 350 de lei. Atunci nu a fost genocid social, distinşi colegi de la PNL? În 2008, când aţi avut bani din vânzarea BCR-ului şi i-aţi aruncat pe apa sâmbetei, nu v-aţi gândit la cei un milion de oameni care trăiau sub un milion, sub două milioane, nu v-aţi gândit deloc, da?! Iar acum, plângeţi pe umeri! (Aplauze în băncile puterii.)

Acest guvern, cu resursele limitate pe care le are, încearcă - atât cât este cu putinţă şi este încă puţin - să-i protejeze pe cei cu cele mai mici pensii din România. Aceste măsuri nu vor afecta pensiile sub 350 de lei. Pensia socială minimă nu va fi afectată. Venitul minim garantat nu este afectat.

Tocmai că încercăm, atât cât este cu putinţă în cadrul economic dat, să-i sprijinim pe cei care erau şi sunt cu venituri foarte mici în România şi, de asemenea, mă uit în ochii lor şi-i asigur că primele avantaje ale creşterii economice vor fi îndreptate spre ei, spre pensionarii cu pensii mici, spre cei cu salarii mici în economie. (De la balconul din partea stângă a sălii se strigă "Demisia!")

De aici vom începe reconstrucţia economică sănătoasă a sistemului de salarizare şi de pensii din România. (Se strigă "Demisia!" de la balconul din partea stângă a sălii şi din rândurile reprezentanţilor opoziţiei.)

Ştiu că pentru dumneavoastră, din opoziţie, ar fi simplu să ajungem în situaţia să nu putem plăti salarii şi pensii şi ţara să ajungă în incapacitate de plată. De fapt, asta doriţi pentru România, prin ceea ce faceţi.

Acest Guvern preferă să ia la timp unele măsuri, chiar dacă, aşa cum am menţionat, sunt dureroase, cu gust amar, dar care ne vor ajuta să nu intrăm într-o asemenea situaţie gravă. Şi, repet, deschideţi ochii la ceea ce se întâmplă în lume, la ceea ce se întâmplă în Europa. (Rumoare.)

Fie doar şi pentru aceste motive, câteva din foarte multele pe care le am scrise şi notate, această moţiune de cenzură trebuie să fie respinsă şi să putem merge mai departe în perioada grea, pe care încă o avem de traversat, dar care ne duce la liman, la creştere economică şi la salvarea acestei ţări. (Vociferări în sală.)

Încă o dată, mulţumesc colegilor din coaliţia guvernamentală pentru susţinere şi-i asigur că nu-i voi dezamăgi.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea puterii, strigăte şi fluierături din partea opoziţiei şi a invitaţilor de la balcon.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnul prim-ministru - (De la balconul din partea stângă a sălii se strigă "Demisia!") - a consumat 42 de minute din timpul alocat.

Rog asigurarea unor condiţii normale de desfăşurare a şedinţei noastre. Sunt, în acest moment, trei colegi înscrişi la cuvânt pe procedură.

Îi invit pe domnul deputat Relu Fenechiu, pe domnul senator Şova şi pe domnul deputat Toader, pe procedură.

Domnule deputat Fenechiu, aveţi cuvântul, în ordinea în care v-aţi înscris la cuvânt. După aceea o să procedăm la intervenţiile din partea grupurilor parlamentare. Domnule deputat Fenechiu, vă rog.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi invitaţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Sunt un locuitor al municipiului Iaşi şi vreau să vă spun că municipiul Iaşi este reprezentat aici, în Parlament, de şapte parlamentari ai puterii, ai PDL. (Vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat,

Pe procedură, dacă vă puteţi referi.

Domnul Relu Fenechiu:

Pe procedură, domnule preşedinte.

Vreau să vă spun că 20 000 de ieşeni le cer parlamentarilor democrat liberali să voteze pentru moţiune. (Aplauze şi vociferări în sală.)

Voi înainta aceste semnături domnului prim-ministru Emil Boc, căruia vreau să-i spun că ştim, domnule prim-ministru, pe ce lume trăim. Asta este lumea pe care trăim, dar este lumea pe care dumneavoastră, astăzi, o conduceţi. Şi dacă mai conduceţi mult România, ceea ce vedeţi astăzi că se întâmplă în Parlament şi se întâmplă în stradă, se va întâmpla în toată România.

Mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule senator Şova, aveţi cuvântul.

Am rugămintea să încercaţi să interveniţi pe procedură, aşa cum aţi solicitat. Domnule senator Şova, vă rog. (Rumoare.)

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să vă spun că a fost un incident acolo, sus. Era o persoană pe care nu o putem identifica, care-i filma pe cei care vociferau împotriva premierului. (Vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Avem un nou stat poliţienesc. Ne filmează ca să ne dea amenzi. Asta voiam să vă spun. (Vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnule deputat Toader, vă rog.

Vă rog să asigurăm liniştea în sala de plen pentru a putea să continuăm procedurile noastre. (Vociferări continue în sală.)

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Vă rog să intraţi în atribuţiunile dumneavoastră pentru a putea avea un climat normal de desfăşurare a activităţii Parlamentului. (Vociferări.)

Dacă colegii noştri parlamentari au manifestările pe care le ştim de aseară, vă rog să aveţi în vedere să aplicaţi Regulamentul, pentru că manifestările din balcon nu au nicio legătură cu democraţia. Poate să asiste oricine, pot să se uite la orice, dar pentru a demonstra ca în stradă, nu sunt de acord şi vă rog să aplicaţi Regulamentul şi să solicitaţi evacuarea celor care sunt la balcon. (Vociferări, huiduieli de la balconul din partea stângă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pe procedură, domnul deputat Zgonea. Rog să asigurăm un climat decent de derulare a dezbaterii noastre. Domnule deputat Zgonea, pe procedură.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

O să am o rugăminte şi la colegii care sunt invitaţi sub semnătura secretarului general al Camerei Deputaţilor. (Intervenţie neinteligibilă din sală.)

Şi pe dumneavoastră vă rugăm frumos, dacă sunteţi amabil. Eu v-am ascultat pe fiecare dintre dumneavoastră. Domnule deputat Vişan, eu nu am voie să dialoghez cu sala, cum nici sala nu are voie să aplaude la ceea ce spuneţi dumneavoastră. Aşa ştiu eu.

Daţi-mi voie să vă spun. Sunt de acord cu domnul deputat Mircea Toader şi citesc art. 29 din Regulamentul comun al celor două Camere: "Este interzisă proferarea de insulte şi calomnii atât de la tribună, cât şi din sala de şedinţă. Se interzice dialogul între vorbitorii aflaţi la tribună şi persoanele aflate în sală."

Domnule preşedinte de şedinţă, îl rog pe prim-ministrul României - dumneavoastră aveţi acest atribut - dacă vrea să dialogheze cu cei care sunt invitaţi în tribuna Parlamentului, are afară suficient loc şi poate să facă audienţe. Îl rog frumos, când vine în faţa Parlamentului, să vorbească cu parlamentarii şi să nu enerveze cetăţenii care au fost legal primiţi în sală. (Vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Dacă este cineva în această sală care a creat această posibilitate, conform art. 29, acela este domnul prim-ministru. Am să vă rog pe dumneavoastră, domnule preşedinte, să-l rugaţi pe prim-ministru să respecte Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

A doua chestiune, domnule preşedinte, este să-l rugaţi pe domnul prim-ministru, cu tot respectul pentru Domnia Sa şi pentru membrii Guvernului, să păstreze în afara aulei SPP-iştii. SPP-iştii nu au ce căuta în aula Parlamentului şi nici la tribune. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi parlamentari,

Stimaţi invitaţi,

Evident că este o zi plină de încărcătură şi emoţie, atât politică, cât şi civică. Doresc să vă adresez solicitarea mea expresă de a asigura în jurul dezbaterilor noastre un climat de decenţă şi de respect. Doresc, de asemenea, să vă informez că avem înscrişi pe listele de vorbitori un număr considerabil de colegi, care vor putea să exprime opinii politice în favoarea sau în opoziţie cu tezele prezentate şi am rugămintea, de asemenea, să încercăm să dăm naţiunii o imagine de Parlament civilizat, care, în pofida diferenţelor, ştie să dezbată şi să tranşeze prin vot probleme atât de grave şi de serioase ca cele pe care le dezbatem.

De aceea, am rugămintea, în condiţiile în care prim-ministrul şi-a consumat o bună parte a intervenţiei sale şi în condiţiile în care vor fi reprezentanţi din toate grupurile parlamentare care vor vorbi în următorul interval de timp, să asigurăm un climat corect de dezbatere şi de atenţie la argumentele care sunt aduse, pentru a putea să avem un dialog civilizat.

De aceea, rog pe toată lumea, ţinând seamă de sentimentele partizane care apar din partea publicului invitat, să încercăm să asigurăm acest climat de decenţă şi de dezbatere europeană, a unui moment, este adevărat, extrem de sensibil şi de dificil.

Cu această rugăminte, îl invit pe domnul deputat Eugen Nicolăescu. Am să rog şi secretarii de şedinţă să mă asiste pentru a invita la cuvânt pe cei care s-au înscris pentru a vorbi de la tribuna Parlamentului în perioada următoare.

Domnule deputat Nicolăescu, vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţii colegi,

Stimaţi invitaţi,

Este ciudat ce se întâmplă astăzi în Parlament şi, dacă nu mă credeţi, vă rog să ieşiţi pe culoare. Sunt la al treilea mandat de deputat, sunt de 10 ani în Parlament şi am văzut multe moţiuni de cenzură. Este pentru prima dată când avem impresia că suntem asediaţi. Dacă vă uitaţi puţin pe culoare, o să vedeţi că s-au realizat aşa-zise culoare de trecere pentru unii sau pentru alţii. (Aplauze.)

O rog pe doamna preşedinte Anastase să înceteze cu această "poliţie" şi să lase Camera Deputaţilor pentru popor, nu pentru Domnia Sa. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, pe moţiune, vă rog!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

În al doilea rând, îl rog pe domnul prim-ministru să-şi lase gărzile de corp la intrarea în Parlament, şi nu aici, la intrarea în sala de şedinţă, iar noi să nu putem intra şi ieşi din sală! (Vociferări, fluierături şi aplauze.)

Eu înţeleg că le este frică, dar nouă nu ne este frică şi trebuie să aplicăm legea şi Regulamentul. În consecinţă, domnule preşedinte, vă rog să dispuneţi măsurile necesare. (Aplauze şi vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Şi cu aceasta, vă rog foarte mult, cu toţii cunoaştem metoda de a folosi intervenţii pe procedură pentru mini-declaraţii politice, dar, din respect pentru numărul important de colegi din toate grupurile parlamentare care s-au pregătit pentru a interveni, într-un moment în care întreaga naţiune se uită la dezbaterea noastră, daţi-mi voie să invit, în ordinea grupurilor parlamentare, în timpii alocaţi conform deciziei noastre, din partea Grupurilor parlamentare ale PDL, pe domnul deputat Sever Voinescu, şi-l rog pe domnul preşedinte Ponta să se pregătească pentru a lua cuvântul din partea Grupurilor parlamentare ale Alianţei Politice PSD+PC. (Aplauze şi vociferări.)

Vă rog să asigurăm un climat decent de dezbatere. Sunt foarte mulţi vorbitori înscrişi pe ordinea de intervenţii astăzi. Vă rog, domnule deputat Voinescu.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnă preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Moţiunea de cenzură, care a adunat astăzi cele două Camere ale Parlamentului nostru pentru a decide soarta Guvernului Boc, ne oferă câteva surprize. Te aşteptai să găseşti într-o moţiune de cenzură o critică sistematică a proiectului de lege pe care s-a asumat răspunderea, dar şi câteva argumente raţionale pentru înlocuirea Guvernului.

Dacă eşti naiv, te-ai aştepta chiar să găseşti soluţii de viitor, idei ale unui nou Guvern, poate chiar intenţia unui program de guvernare alternativ, pentru că opoziţia - nu-i aşa? - vrea să vină la putere. Altfel, de ce ar vrea să dărâme Guvernul?

Ei bine, nimic din toate acestea nu se regăseşte în textul moţiunii. Avem în faţă 17 pagini de pamflet, scris fără talent, doar cu ură îmbibată în populism, cam ca textele din "România Mare". Sunt 17 pagini care vituperează Guvernul în întregul său şi pe câţiva dintre miniştrii săi, în particular, violente ca limbaj şi palide ideatic.

Cineva mi-a adus fragmente din publicistica furibundă antiguvernamentală a acestei perioade, pentru a-mi arăta că autorii au comis un copy-paste de prin editorialele din presă. Se poate.

Am găsit şi câteva minciunele în moţiunea aceasta. De pildă, se spune că Partidul Democrat a fost la putere 10 ani, din 1992 încoace. Zău? Ia mai număraţi o dată!

Apoi se spune că preşedintele Băsescu a stăpânit autoritar România în ultimii şase ani. Serios?!

Vă rog să-l priviţi în ochi pe domnul Tăriceanu şi să-i spuneţi că a fost stăpânit autoritar de domnul Băsescu în cei patru ani cât a fost prim-ministru. (Aplauze în sală din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.) Spuneţi-i asta!

Sigur că această moţiune se vrea un asediu politic. (Strigăte în sală.) Dar, domnilor, doamnelor, este mai degrabă o luptă cu gramatica. De pildă, lupta împotriva acuzativului - eu sper că acolo, printre sindicalişti, se află şi membrii ai sindicatelor din învăţământ. (Se face referire la invitaţii aflaţi la balconul din partea stângă a sălii.) Lupta împotriva acuzativului la care s-au înhămat autorii - iată, de pildă, la pagina 8: "Întrebarea legitimă care ne-o punem" - este o luptă atât de puternică, atât de intensă, mai intensă decât cea cu tiranul Băsescu.

Textul moţiunii mai are o caracteristică amuzantă: lipsesc cuvinte din el, formulări eliptice de prepoziţii, misterioase absenţe ale conjuncţiilor. Mărturisesc totuşi ceva extrem de serios despre această moţiune. A fost redactată cu nepăsare, fără pic de grijă, fără dram de responsabilitate, la repezeală. Sentimentul oricărui cititor este acela că autorii au mizat pe faptul că nimeni nu le va citi moţiunea. Pentru autori, doamnelor şi domnilor, nu contează moţiunea, ci iureşul mediatic stârnit în jurul ei. Şi dacă în acest iureş se poate destabiliza oleacă Guvernul, să fie primit!

Oricum, moţiunea conţine şi mici surprize din categoria comediei umane. Iată, de pildă, un citat subliniat chiar de autori. "În perioada creşterii economice, profitul din economie a fost privatizat, iar acum, în recesiune, pierderile din economie încep să fie naţionalizate." Imediat ce am citit această frază importantă, am răsfoit febril lista semnatarilor. Voiam să văd dacă domnul Adrian Năstase a semnat fraza despre privatizarea profitului economiei în creştere. Da, a semnat-o! (Aplauze în sală din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.) Desigur, ştie mai bine decât oricine din această sală cum s-a privatizat acest profit şi sperăm că ne va spune odată, măcar pentru istorie.

Dar proba supremă a neseriozităţii acestei moţiuni este, doamnelor şi domnilor, faptul că, încă din prima pagină, aşa cum a spus premierul, se cere respingerea unui proiect de lege pentru care Guvernul nu şi-a asumat niciodată răspunderea. Moţiunea PSD, repet, în chiar prima ei pagină, vorbeşte despre o lege, o desfiinţează, o lege care nu există. Autorii, care va să zică, trag cu puşca după propriile fantasme şi nu după proiectele Guvernului.

Cum au ajuns autorii moţiunii la acest titlu s-a explicat.

Doamnelor şi domnilor,

Acum vreo două zile m-am întâlnit cu un coleg de la PSD, pe care-l stimez sincer, aşa cum, mă grăbesc s-o spun, stimez şi respect pe mai toţi parlamentarii acestui partid. Mă bucur de o relaţie amicală cu respectivul meu coleg, aşa că mi-am permis să fiu mai colocvial cu el şi i-am spus: "Cam subţire moţiunea voastră, chiar nu conţine nimic! Când o citeşti, dă năvală peste tine ca «întunericul dintr-o cutie goală, când i-ai săltat capacul»", vorba lui Păstorel Teodoreanu.

Colegul mi-a răspuns aşa: "Bătrâne, ce vrei şi tu acum? Moţiunea este un gest politic, la ce te aştepţi?"

Evoc această întâmplare pentru a vă spune că până şi autorii acestei moţiuni ştiu bine că textul lor este apă chioară, deşi o vând drept vitriol englezesc, dar şi pentru a vă anunţa intenţia Domniilor Lor, un gest politic.

Această mărturisire mi se pare semnificativă în context. Consistenţa moţiunii acesteia este chiar consistenţa politicii PSD de câţiva ani încoace: gesturi, mult zgomot, zbatere, poză, pretenţii de Tony Blair, când, de fapt, este vorba de Ilie Pintilie. (Aplauze, vociferări, fluierături.)

Politica, domnilor, este de prea mulţi ani scandal fără efect şi fără sfârşit în această ţară, iar legătura dintre acest fel de a face politică şi situaţia dramatică a României de astăzi este directă şi determinantă. De fapt, doamnelor şi domnilor, suntem cu toţii în faţa unui moment extrem de important. Această criză economică globală are un singur efect pozitiv: spulberă iluzii şi ne readuce în adevăr.

Astăzi, România revine la realitate. Dureros, traumatizant pentru cei mai mulţi, năucitor pentru alţii, poate chiar brutal. Astăzi, România revine la realitate, pentru că astăzi România nu mai poate cheltui mai mult decât produce, iar moţiunea de cenzură a colegilor de la PSD ne pune, de fapt, în faţa acestei alegeri: ori acceptăm realitatea, ne adaptăm ei şi încercăm să creştem real, din punct de vedere economic şi din punctul de vedere al nivelului de trai, ori continuăm să ne minţim că merităm ceea ce n-am produs vreodată. Continuăm să trăim din împrumuturi şi din venituri nesustenabile, aşteptând ca un neam vegetal "desfrunzirea", vorba poetei.

Tăierea cheltuielilor bugetare propusă de Guvern este tocmai ajustarea la realitate. Moţiunea de cenzură a PSD este revolta împotriva revenirii la realitate. De 20 de ani politicienii acestei ţări au injectat în venele naţiunii o iluzie otrăvitoare, aceea că statul dă la nesfârşit oricât şi oricui, indiferent de ceea ce produce economia reală.

Peste tot, în Europa, statele sociale se clatină serios în fundamentele lor economice. La noi, statul asistenţial, creat şi perpetuat de politicieni, a ajuns la sfârşitul vieţii sale.

În plus faţă de iluzia aceasta, care se prăbuşeşte acum, moţiunea PSD mai induce încă una, poate nu la fel de otrăvitoare, dar încă mai înşelătoare, aceea că, dacă cade Guvernul Boc, pensiile şi salariile se vor plăti fără probleme la acelaşi nivel. (Vociferări.)

Doamnelor şi domnilor,

Adevărul îl ştim cu toţii. Nu sunt bani. Aduce bani la buget demiterea unui Guvern? Şi noi vorbim aici despre bani care trebuie să apară din neant începând de mâine, dacă menţinem actualul nivel de cheltuieli publice. Salariile şi pensiile se reduc acum tocmai pentru a le asigura perspectiva, doamnelor şi domnilor.

Noi, Partidul Democrat Liberal, plătim preţul politic pentru această ajustare la real. Soluţia pentru revenirea salariilor şi pensiilor la nivelul avut înainte de această reducere nu este de natură politică, ci este de natură economică. Să terminăm cu minciuna că Guvernele dau salarii şi pensii.

Economia reală dă salarii şi pensii. Guvernele pot fi inconştiente să majoreze halucinant salariile şi pensiile, în timp ce productivitatea muncii se prăbuşeşte? (Rumoare, vociferări.) Din nefericire, România a avut un asemenea guvern. Dar asta nu ţine mult, pentru că economia, doamnelor şi domnilor, e încăpăţânată şi e mai tare decât orice calcul politic.

Nu în moţiune, căci în moţiune nu ne propuneţi nimic. Dar, de la televizor, opoziţia roşie propune un fel de haiducie fiscală ucigătoare pentru oricine munceşte şi prosperă cinstit în această ţară. M-am speriat numai la gândul că asemenea oameni ar putea ajunge să conducă această ţară, dar m-am liniştit repede. Au spus chiar ei că nu vor să vină la putere. Şi, atunci, dacă acest guvern va fi demis, care este soluţia pe care o oferă?

Dacă moţiunea trece, domnilor, România va intra într-o perioadă de instabilitate politică care va dura, iniţiatorii nu ştiu cât, şi se va termina, iniţiatorii nu ştiu cum. (Rumoare, vociferări; se scandează: "De-mi-si-a!", "De-mi-si-a!")

Sigur, problema PSD nu este România, ci este Partidul Democrat Liberal. (Se scandează: "Demisia!" "Demisia!") Aşa gândesc aceşti domni din PSD. PSD, iniţiatorul moţiunii, nu vrea să guverneze. A spus-o limpede domnul Ponta. De fapt, nici nu e pregătit să guverneze. A spus-o tot domnia sa. Şi chiar dacă nu ar fi spus-o, o vedem cu toţii zi de zi în Parlament.

Nu în ultimul rând, ni s-a spus că această moţiune este o moţiune a stângii. Dar îndemn colegii şi pe distinşii domni şi doamne care ne urmăresc acum: nu vă scrântiţi piciorul nici în această iluzie! Pentru că în această moţiune nu e vorba despre stânga sau despre dreapta. În această moţiune este vorba despre înainte sau înapoi.

Înainte, într-adevăr, în reconstrucţia unui buget echilibrat şi raţional al unei ţări care consumă cât produce şi va consuma mai mult, pentru că va produce mai mult, sau înapoi, într-o ţară care va continua să consume indiferent de cât produce. Va împrumuta tot mai mult, pentru a consuma până când, evident, nu va mai avea de unde împrumuta.

Doamnelor şi domnilor, a devenit celebru un fel de..., a devenit un fel de truism un citat celebru dintr-un discurs pe care fostul preşedinte american Kennedy l-a ţinut în 1959, preluat, apoi, de nenumăraţi alţi lideri americani. Iată care este citatul: scris în limba chineză, cuvântul "criză" este compus din amestecul a două semne: unul înseamnă "pericol", celălalt înseamnă "oportunitate". Un prieten, profesor de limba chineză la universitate, m-a asigurat că nu e aşa. Dar, totuşi, vorba italianului, dacă nu-i adevărat, e bine găsit.

Criza, doamnelor şi domnilor, este un amestec de pericol şi oportunitate. Îşi va frânge gâtul în criză oricine vede în ea fie doar pericolul, şi nu simte oportunitatea, fie numai oportunitatea şi ignoră pericolul. Ceea ce facem acum, respingând această moţiune, este să ne păzim de pericol şi să nu ratăm oportunitatea.

Propunându-ne această moţiune de cenzură, PSD a văzut doar mica oportunitate de a dărâma Guvernul Boc şi ignoră cu totul pericolul care paşte economia noastră dacă nu se restrâng imediat cheltuielile publice.

Închei, doamnelor şi domnilor, parafrazând vorbele unui filozof care nu-mi e drag: important nu este ce face criza aceasta din noi, ci ceea ce facem cu ceea ce face criza aceasta din noi.

Înnebuniţi de retorica comunistoidă a acestei moţiuni, putem delira la nesfârşit împotriva lui Traian Băsescu, sperând că aceasta ne va plăti salarii şi pensii, sau putem accepta adevărul şi îl putem asuma. Oricine preferă adevărul va respinge minciuna acestei moţiuni şi atâta vreme cât de partea adevărului există mereu o majoritate, ţara are o şansă. Noi, doamnelor şi domnilor, suntem de partea şansei pentru România.

Vă mulţumesc. (aplauze, rumoare, vociferări, fluierături din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, vă mulţumesc.

Am rugămintea să asigurăm un climat decent în această sală. (Rumoare, vociferări; se scandează "Demisia!","Demisia!")

Vă rog foarte mult să asigurăm un climat decent de dezbatere în plenul reunit.

Îl invit la cuvânt pe preşedintele Partidului Social Democrat, domnul deputat Ponta. Se pregăteşte liderul PNL, domnul senator Crin Antonescu.

Domnule preşedinte, vă rog.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi parlamentari,

Stimaţi oameni care ne priviţi în aceste momente, o să încerc să mă feresc şi de retorică, mai mult sau mai puţin de dreapta, o să încerc să mă feresc şi de greşelile gramaticale, o să încerc să explic ce se întâmplă dacă această moţiune este adoptată, nu "dacă cade", domnule intelectual Sever Voinescu, (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) ci dacă trece. "Dacă cade", o să ne explicaţi dumneavoastră într-un editorial, ulterior.

Dar, vreau să vă spun că, indiferent de ceea ce se întâmplă astăzi în această sală, moţiunea de cenzură să ştiţi că este aprobată în stradă. Este aprobată de oameni, (Aplauze prelungite din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) iar răspunsul puterii actuale este dat prin jandarmi care-i agresează pe manifestanţi, prin cei care filmează acolo, sus, sau filmează jos, în parc, în faţa Parlamentului, prin tot ceea ce se întâmplă astăzi, aici, în Parlament, şi în jurul Parlamentului. Şi, bineînţeles, toată lumea ar vrea s-o întrebe pe doamna Roberta Anastase dacă nu vrea să mai dărâme gardurile Parlamentului, acum! (Aplauze; râsete.)

Dacă nu credeţi, doamna Anastase, că ar trebui să-i lăsaţi pe oameni să vină aici şi dacă n-ar trebui să închideţi şi garajul prin care s-a furişat domnul Boc, cu toţi SPP-iştii domniei sale! (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Am încercat şi am făcut toate eforturile să-i ascult pe cei de la putere. Ne-au făcut o analiză a textului, ne-au vorbit de plagiat, de titlu, ne-au spus ce se întâmplă "dacă cade" - nu-i aşa, domnule Sever Voinescu? - "dacă cade" Guvernul. Despre ce vorbiţi aici? Aţi venit astăzi aici, ca să le tăiaţi oamenilor pensiile, salariile, ajutoarele de şomaj, indemnizaţiile pentru creşterea copiilor, asta aţi venit să faceţi astăzi în Parlament. Iar moţiunea noastră, moţiunea noastră, dacă trece, dacă este adoptată, înseamnă că oprim un genocid social, pe care l-aţi iniţiat în aceste zile.

Dar vreau totuşi să fiu corect şi faţă de domnul Boc şi faţă de ceilalţi membri ai Guvernului. Sunt nişte simpli executanţi. Singurul care trebuia să vină astăzi în Parlament, să ne spună de ce taie salariile şi pensiile este preşedintele Traian Băsescu. Nu cred că e normal să batem câinele, pentru că stăpânul vrea să ne facă rău! (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Cred că preşedintele Traian Băsescu ar fi trebui să aibă astăzi curaj să iasă din spatele zidurilor de la Cotroceni şi să vină să le spună românilor de ce i-a minţit acum 6 luni şi de ce acum susţine un genocid social. În realitate, nu făcea doar greşeli gramaticale domnul Sever Voinescu, spunea şi un lucru adevărat: nici măcar acum Guvernul nu-şi asumă răspunderea. Nu l-aţi auzit pe domnul Boc, nu cred că o să-i auziţi pe cei de la PD-L să-şi asume tăierea pensiilor şi a salariilor. N-o să-i auziţi să-şi asume faptul că şomerilor li se va tăia din indemnizaţie. N-o să-i auziţi că-şi asumă nimic. Totul este vina altora. Nu sunt lăsaţi să lucreze de opoziţie, de sindicate, de manifestanţi, de presa ticăloşită. Ei nu-şi asumă absolut nimic. Nu fac nimic, decât execută ordinul preşedintelui Traian Băsescu şi, eventual, noi îi încurcăm.

Stimaţi colegi, cred că e datoria noastră astăzi să votăm moţiunea de cenzură, ca să oprim tăierea pensiilor şi a salariilor.

Vreau să vă spun că astăzi nu mai e vorba despre cine pleacă, cine cade, cine se ridică la guvernare, ci este vorba de a salva oamenii de la un genocid social. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Vreau să vă spun, doar în câteva cuvinte, nu cred că oamenilor le ţine de foame să reluăm toate abuzurile, toate minciunile pe care le-au auzit de la Traian Băsescu, de la Emil Boc şi de la toţi ceilalţi. Cred că trebuie să le spunem oamenilor astăzi că noi, cei care vom vota moţiunea de cenzură, facem tot ceea ce putem şi ţine de noi ca să le asigurăm că vor avea în perioada următoare mâncare, că vor avea în perioada următoare medicamente, că vor avea în perioada următoare o şcoală la care să-şi trimită copiii şi un spital în care să meargă, dacă sunt bolnavi. Şi mai ales că aceşti oameni nu vor mai fi umiliţi, nu vor mai fi numiţi cancer, nesimţiţi şi în toate epitetele pe care un limbaj sărac de profesor făcut la fără frecvenţă le poate găsi. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Vreau să spun un lucru, apropo de dreapta, stânga, înainte, înapoi şi cum se întâmplă, dacă cade, domnule Sever Voinescu...

Moţiunea noastră nu este o moţiune ideologică, astăzi. Nu e nici o moţiune a PSD-ului, nu e nici a PNL-ului, nici a UDMR-ului şi nici măcar a PDL-ului. Este o moţiune pentru oamenii care sunt în stradă, este o moţiune pentru cei... (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) ...care se uită la televizor şi aşteaptă de la noi să-i salvăm, este o moţiune pe cei care l-au votat pe Traian Băsescu şi se întreabă acum dacă l-au votat ca să le taie pensiile şi salariile, pentru cei care au votat un alt candidat şi pentru cei care au stat acasă şi au crezut că votul din decembrie nu le va afecta viaţa şi care regretă acum că nu pot să dea timpul înapoi.

Este o moţiune cu totul şi cu totul specială. pentru prima dată în 20 de ani nu vom vota pentru noi să cadă Boc, să vină altcineva, ci vom vota pentru cei pentru care, dacă suntem cu adevărat oameni politici, ar trebui să votăm întotdeauna. Nu numai pentru cei care sunt afară, ci şi pentru cei care staţi aici şi care ştiţi că veţi fi fotografiaţi, filmaţi, căutaţi în continuare şi pentru cei cărora le este frică să vină aici, pentru că îşi pierd locurile de muncă şi pentru cei care şi-au pierdut speranţa că mai putem să-i salvăm. Şi vreau să spun exact pentru cine votăm moţiunea de cenzură astăzi. O să votăm această moţiune pentru toţi pensionarii din România, absolut toţi... (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) absolut toţi pensionarii vor fi afectaţi de aceste legi, nu doar pensionarii de lux, sau cum îi numeşte domnul Boc. (Aplauze; ovaţii, se scandează: "Ponta!" "Ponta!")

Domnule Boc, nu cred că părinţii dumneavoastră sunt pensionari de lux, dar le tăiaţi şi lor pensia. Le tăiaţi tuturor celor care au construit această ţară şi care au spus şi au crezut în noi că, atunci când vor ajunge la pensie, vor fi respectaţi şi vor avea un trai decent.

Vreau să mai spun un lucru. Îl tot aud pe primul-ministru vorbind, cum vreau eu, sau... nu ştiu, probabil domnul Bănicioiu, sau domnul Igaş, că-l văd aici, în faţă, să apărăm pensiile.

Domnule Boc, v-am auzit şi când aţi spus că sunt procuror comunist, deşi aveam 17 ani. Cred că, realmente, sunteţi căzut în cap. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) Despre ce pensie vorbiţi? Despre pensia mea? Despre pensia celor de aici? Nu înţelegeţi că le tăiaţi pensiile (Se scandează: "Ponta!" "Ponta!") celor 6 milioane de pensionari? Nu înţelegeţi că militarii care au ieşit la pensie mai devreme - şi pe care speram că domnul Oprea îşi va ţine cuvântul şi-i va apăra - au ieşit la pensie pentru că noi le-am cerut lucrul ăsta, ca să putem să intrăm în NATO? Nu înţelegeţi că aviatorii care v-au dus pe dumneavoastră, de mii de ori, de la Cluj la Bucureşti şi înapoi, din păcate!, au viaţa noastră în mâinile lor şi că trebuie trataţi cu respect? Nu înţelegeţi că Guvernul PNL-PD, în 2005, a făcut foarte bine, din punctul meu de vedere, oferind magistraţilor condiţii de viaţă mai bune, pentru a nu face nimic altceva decât să judece?

Nu înţelegeţi, domnule Baconschi, că astăzi, pentru prima dată, diplomaţii acestei ţări sunt consideraţi nesimţiţi şi trebuie să li se taie pensiile şi salariile? Chiar nu înţelegeţi, sau chiar vă faceţi că nu înţelegeţi?

Vreau să vă spun că vreau să votăm această moţiune pentru profesorii care au fost umiliţi de domnul Funeriu. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) Şi vreau să reproşez acestor profesori un singur lucru: cum l-aţi trecut pe domnul Funeriu clasa? (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) Trebuie să vă gândiţi mai bine pe cine creşteţi şi pe cine lăsaţi să termine aceste şcoli, pentru că, uitaţi-vă, s-ar putea să ajungă ministrul educaţiei.

Vreau să votăm pentru medicii pe care un ministru tânăr, domnul Cseke, ar fi trebuit să-i apere şi să-i protejeze atunci când preşedintele ţării i-a numit pe toţi "incompetenţi"; nişte medici care vor pleca din România, pentru că sunt, în primul rând, umiliţi, aici.

Aş vrea să votăm această lege, ca să nu li se taie salariile, domnule ministru Blaga, poliţiştilor, jandarmilor şi pompierilor, de la care cerem atât de mult şi pe umărul cărora, de multe ori v-am auzit că aţi plâns.

Vreau să nu tăiem salariile militarilor şi vreau să facem ceva, nu să vorbim pentru ei. Nu sunt militar, dar cred că am mai mult respect pentru militari, decât unii care spun că sunt. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) Şi vreau să nu le tăiem astăzi salariile.

Vreau, domnule ministru Predoiu, să-i apăraţi pe judecători, pe procurori şi pe grefieri şi să spuneţi ceea ce spuneţi doar la Bruxelles: că, dacă nu avem judecători, procurori şi grefieri respectaţi, nu o să avem niciodată o justiţie adevărată.

Vreau, domnule Baconschi, să-i apăraţi pe diplomaţi şi să spuneţi că vrem să ne reprezinte cu mândrie în altă parte, dar numai şi numai dacă sunt şi ei respectaţi.

Vreau, domnule Berceanu, să-i apăraţi pe ceferişti, pe aviatori, pe cei care încearcă să trăiască de pe o zi pe alta în faţa crizei în care au fost aduşi de contractele pe care dumneavoastră le-aţi semnat.

Şi vreau, domnule Videanu, pentru prima dată, să nu mai fiţi de partea lui Manţoc şi a lui Hoară, să fiţi de partea minerilor. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Vreau să vă spun că votăm această moţiune de cenzură şi pentru şomerii pentru care domnul Şeitan, sau poate domnul Marian Sârbu, dacă-i pregătit să preia această funcţie, ar trebui să aibă o soluţie de rezervă.

Vreau să o rog pe doamna Udrea să încerce să facă locuri de muncă pentru tineri, după care să-i trimită în vacanţe exotice, pe care şi le permit doar cei bogaţi.

Şi vreau, de asemenea, să-i reamintesc domnului viceprim-ministru Markó Béla că sunt şi maghiari pensionari, sunt şi maghiari profesori, sunt şi maghiari judecători. Şi aş vrea să văd o dată, domnule Markó Béla, că, de câte ori Emil Boc vorbeşte despre dezastrul din 2007-2008, o să veniţi şi să spuneţi că aţi fost viceprim-ministru în acel guvern. Şi o să veniţi să spuneţi, ca şi domnul László Borbély, ca şi domnul Predoiu, că aţi fost în Guvernul ăla, prin 2007-2008, şi ori are dreptate domnul Boc şi aţi distrus România, ori domnul Boc, ca de obicei, bate câmpii. (Aplauze.)

Aş vrea să votăm această moţiune, pentru ca oamenii din această ţară să nu mai fie numiţi cancerul societăţii.

Aş vrea să votăm această moţiune, pentru ca să nu mai fie numiţi pensionarii "nesimţiţi". Şi, într-adevăr, aş vrea să votăm această moţiune, pentru ca nesimţiţii care guvernează şi cancerul aflat la putere să fie eradicat astăzi. (Aplauze, ovaţii, se strigă "Bravo!")

Vreau să vă spun pentru cine nu vreau să votăm astăzi. Şi sper că nu veţi vota nici dumneavoastră. Nu vreau să votăm pentru ambiţia domnului preşedinte Traian Băsescu, un om din ce în ce mai rău, un om din ce în ce mai închis în palatul lui, un om din ce în ce mai dependent de curtenii cu limba şi cu buzunarul la fel de gros.

Vreau să vă spun că nu mă interesează dacă pică Traian Băsescu şi vine Croitoru, sau vine altcineva. Mă interesează un singur lucru: să nu fie tăiate pensiile şi salariile şi, dacă votăm moţiunea de astăzi, putem opri acest lucru.

Vreau să vă spun că, realmente, nu mă interesează astăzi la vot cine câştigă războiul dintre doamna Udrea şi domnii Blaga-Videanu-Berceanu. Cred că sunt la fel şi cred că va fi la fel de greu pentru România, oricare dintre ei va câştiga acest război intern.

Vreau să spun că nu mă interesează dacă domnul Vlădescu va primi vreo decoraţie de la FMI, sau, eventual, se va duce să lucreze acolo, în locul domnului Tănăsescu.

Vreau să spun că nu votez astăzi ca gruparea independenţilor să mai obţină un minister, sau două, sau câte mai cereţi dumneavoastră, şi nici nu mă interesează ca astăzi doamna Anastase să-şi recâştige locul în bătălia muzelor pentru topul slugărniciei. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Vreau să vă spun şi să răspund unor colegi ai mei că astăzi nici măcar nu vreau să fac calcule, dacă este bine pentru PSD să treacă sau să nu treacă moţiunea, să venim sau să nu venim la guvernare. Cred că astăzi ceea ce se întâmplă cu oamenii care sunt în stradă şi care ne privesc la televizor este mai important decât orice partid şi decât orice lider de partid. Şi vreau să vă rog, stimaţi colegi social-democraţi, să înţelegeţi că astăzi există un interes mai important decât al nostru şi să vă asumaţi acest lucru.

Vreau să vă spun că votul de astăzi este o şansă de a-i salva pe oameni de la foamete şi de la umilinţă.

Şi mai vreau să spun un lucru pentru toţi cei din opoziţie. Am idealuri şi am speranţe mari pentru această ţară. Nu sunt, însă, naiv să cred, şi e un apel la colegii noştri de opoziţie, la domnul Antonescu, să cred că Traian Băsescu va accepta vreodată să lase ceva din putere. Nu va numi niciun premier liberal, niciunul social-democrat. Va numi un premier zelos şi servil, poate mai înalt, poate mai mic decât domnul Boc, dar... (Aplauze.) ...exact, exact, cu aceeaşi slugărnicie şi aceeaşi capacitate de a accepta orice fel de umilinţă.

Nu-mi fac iluzii vizavi de votul parlamentarilor de aici, din dreapta. Am văzut azi-noapte că există un preţ pentru care vă puteţi schimba votul dat acum o săptămână. Am văzut azi-noapte că puteţi să fiţi mai obtuzi, mai încăpăţânaţi, mai ilogici, chiar decât minerii care au venit în 1990 în Parlament. Pur şi simplu, nu aveţi scuza lor, nu sunteţi nici ignoranţi, nu sunteţi nici săraci, nu aveţi absolut nicio scuză pentru faptul că azi-noapte v-aţi vândut votul şi pentru faptul că astăzi sunteţi dispuşi, din nou, să vi-l vindeţi.

Dar, vreau, totuşi, să mă adresez câtorva dintre parlamentarii puterii, pentru că gestul doamnei Teo Trandafir mi-a dat speranţa că mai sunt şi în rândurile dumneavoastră oameni care vor ieşi de aici, din Parlament, şi se vor duce acasă, se vor duce la părinţi, se vor duce la prieteni şi le va crăpa obrazul de ruşine pentru ceea ce votează astăzi.

Vreau să vă transmit şi să vă avertizez că nu toată răspunderea va cădea pe Traian Băsescu şi Emil Boc. Veţi fi, în egală măsură, responsabili şi veţi şti, până la sfârşitul vieţii dumneavoastră, că aţi avut soarta a 15 milioane de români în mână şi că aţi refuzat să-i ajutaţi.

Pentru că sunteţi parlamentari... (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) ...vreau să vă mai citesc o dată ce spune art.47 din Constituţie: "Statul este obligat - este obligat, şi dumneavoastră, cei care conduceţi, sunteţi Statul - să ia măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent." (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) Aveţi această obligaţie constituţională. Când aţi primit mandatul de parlamentar, aţi jurat pe această Constituţie, pe care ar trebui să nu o încălcaţi astăzi, dar aţi jurat şi pe Biblie. Şi vă rog frumos să nu uitaţi ce aţi jurat atunci, că-i veţi apăra pe oamenii care v-au votat, că-i veţi respecta şi că, atunci când dintre interesul lor şi al dumneavoastră personal, va fi un conflict, veţi vota pentru ei.

Vreau şi eu şi toţi colegii mei din opoziţie, să mergem acasă, la familii, la prieteni, afară, pe stradă, cu inima împăcată că am respectat Constituţia şi ceea ce am jurat pe Biblie.

Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze puternice din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc. Domnul Toader, pe procedură.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

V-am solicitat să aplicaţi regulamentul, în art.29.

Dacă un lider de partid, preşedintele Partidului Social Democrat, foloseşte epitete - căzut în cap, bate câmpii - ce putem să cerem de la ceilalţi?

Deci, vă rog, chiar dacă este liderul dumneavoastră de partid, (Rumoare, vociferări.) aplicaţi regulamentul şi atrageţi-le atenţia. Orice jignire care se face între noi, parlamentarii, cu atât mai mult cu cât ne ascultă strada, nu face altceva, decât incită.

Vă rog să aplicaţi regulamentul şi să devenim, de asemenea, corecţi. (Rumoare, vociferări.)

Domnule senator Şova, aţi spus aici că suntem filmaţi. Cine a filmat vă spunem noi. Se numeşte Sindicatul Prolex, făcând parte din... (Rumoare, vociferări.) vă rog frumos, se numeşte Toader Marinaş. Toader Marineş se numeşte, îl vedeţi afară, a filmat, pentru gloria lui sau pentru altceva. Fiind sindicate, nu le-am adus noi. Au tot dreptul să asiste, dar dumneavoastră să nu schimbaţi poziţia lor într-o poziţie politică.

Încă o dată, domnule preşedinte, vă rog să intraţi în atribuţiile dumneavoastră şi să ţineţi cont că trebuie să se desfăşoare civilizat această dezbatere. (Rumoare, vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule Toader.

Drept la replică, domnul Oprea. Domnul Oprea a solicitat primul. Cu rugămintea de a încerca să menţinem o atmosferă constructivă, în limita posibilului, în sala de plen.

Domnul Gabriel Oprea:

Mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi,

Este pentru prima oară când vorbesc despre Victor Ponta.

N-am vorbit despre Victor Ponta, fiindcă i-am dus copilul la biserică, cu toate că Victor Ponta nu are niciun Dumnezeu!

Am plecat din PSD şi mi-am dat demisia din funcţia de ministru al administraţiilor şi internelor, fiindcă nu am vrut să aduc crima organizată în Guvern şi ştie bine acest lucru Victor Ponta! (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL; dezaprobare din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.)

Cum îşi permite Victor Ponta să vorbească despre securitate naţională când România şi ţările din jur se află acum pe marginea prăpastiei? Să nu mai vorbească despre Armata Română...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să asigurăm un climat de şedinţă!

Domnul Gabriel Oprea:

Noi ne-am bătut pentru Armata Română, Armata română care în momentul de faţă reprezintă unul dintre cei mai buni ambasadori ai imaginii României în lume.

Tot sectorul de securitate ne-am bătut pentru oamenii care au un jurământ: "Jur să-mi apăr ţara chiar cu preţul vieţii", astfel încât pensiile militarilor, ale poliţiştilor şi ale jandarmilor, 91% şi 88% pe sectorul de securitate rămân al fel.

Mulţumesc foarte mult. (Fluierături. Urale, huiduieli, vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Am rugămintea către toţi parlamentarii şi invitaţii din ambele zone ale plenului să păstreze o atmosferă decentă în Parlamentul României. Aici este Parlamentul României şi nu doresc ca vociferarea, calomnia sau insulta să ţină loc de o dezbatere democratică, indiferent cât de încărcată este momentul politic.

Drept la replică domnul Sever Voinescu.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Domnule preşedinte,

Voi fi foarte scurt. Am cerut dreptul la replică, dacă rămâneam în zona acuzelor politice nu-l ceream, dar domnul Ponta m-a acuzat că am săvârşit un păcat uriaş. M-a acuzat că am comis greşeli gramaticale. (Vociferări; rumoare.)

Acum, domnul Ponta, domnul Ponta ca şi toţi ceilalţi care vociferează aici, trebuie să ştie un lucru: cacofonia pe care am comis-o nu e o greşeală gramaticală. Vedeţi dumneavoastră, cacofonia... dar despre asta se învaţă în clasa V-a şi a VI-a... deci nu mă acuzaţi de ceva ce nu am comis şi, în general, nu mai folosiţi cuvinte în care vă prindeţi urechile. Rămâneţi în zona lozincilor dumneavoastră roşii, venite de la răsărit! (Vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi,

Conform Regulamentului nostru se interzice dialogul între cel care vorbeşte de la tribuna Parlamentului şi sală. Am rugămintea să încercaţi să limitaţi acest tip de operaţiune, care nu face decât să ascundă diferenţele.

Domnul vicepreşedinte Adrian Năstase, pe procedură, doreşte o intervenţie.

Vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Există o cutumă pe care cred că trebuie s-o respectăm, şi anume: dreptul la replică se acordă doar la sfârşitul dezbaterii, pentru o raţiune foarte simplă - riscăm să transformăm această succesiune de luări de cuvânt pe marginea moţiunii şi a intervenţiei premierului într-o nesfârşită suită de schimburi de replici. Şi eu aş fi putut să-i spun, să-i dau un drept la replică sau să-i răspund domnului Voinescu în legătură cu una dintre afirmaţiile pe care a făcut-o, menţionând numele meu. Dar, nu cred că lucrul acesta este important şi nu cred că oamenii aşteaptă de la noi, în primul rând, acest gen de ping-pong aici, la prezidiu şi la tribuna Parlamentului.

De aceea, eu am să vă rog, domnule preşedinte, să ţineţi seama de această cutumă parlamentară, iar drepturile la replică, aşa cum am făcut de fiecare dată, să le acordaţi la sfârşitul dezbaterii.

Vă mulţumesc. (Aplauze).

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pe procedură, doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sunt încântată că domnul lider al PDL, Toader Mircea, solicită respectarea Regulamentului şi a procedurilor.

Domnule deputat,

Ar trebui să le respectăm şi noi cum le-aţi respectat şi dumneavoastră în după-amiaza zilei de ieri şi de azi-noapte, intrând cu bocancii în Constituţie, în Regulament şi în proceduri. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vom reintra în şirul de intervenţii anunţate din partea grupurilor parlamentare. preşedintele de şedinţă, conform Regulamentului şedinţelor comune, dă cuvântul oricând unui deputat sau senator atunci când persoana sa este menţionată.

Domnul Năstase are dreptate. În schimb, cutuma noastră a fost să încercăm să separăm intervenţiile, care, evident, escaladează atmosfera de dezbatere de fond.

Ne reîntoarcem la dezbaterea de fond şi îl invit la microfonul Parlamentului pe preşedintele PNL, domnul senator Crin Antonescu.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

(Parlamentari aparţinând Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC cer să vină în sală primul-ministru al României, domnul Emil Boc, întrucât nu era în banca Guvernului.)

Voci din opoziţie:

Să vină Boc! Să vină Boc!

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Credeţi-mă, se poate şi fără domnia sa! Acesta este subiectul.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

De cel puţin o lună, zilnic, discutăm despre cine-i de vină, zvârlim cifre şi invective, zvârlim evaluări despre cine, ce, când şi cum a greşit. Sigur că am putea continua. Primul-ministru a dat şi astăzi aceeaşi reprezentaţie direcţionată astfel. Îngăduiţi-mi, însă, de această dată, cel puţin, pentru că e, într-adevăr, o temă, o discuţie şi o decizie care exced cu mult nu doar această sală, ci chiar scena politică, aşa cum o ştim şi cum o frecventăm de atâţia ani, îngăduiţi-mi să nu intru în acest tip de discuţie.

Am şi eu, avem şi noi cifre, cifre adevărate, cifre exacte, cifre dure, constrângătore, cifre despre care se poate discuta. Cred însă că, în acest moment, se cuvine să spunem câteva lucruri aşa cum le gândim despre România. Suntem într-o criză profundă, multiplă, şi problema cea mare nu este atât cum am ajuns aici, din cauza cui, ci ce facem în acest moment şi pe viitor cu România, pentru România şi români.

Or, domnul prim-ministru ne explica ce are şi ce nu are Germania, ce are şi ce nu are Franţa. Ştim şi noi ce are România şi nu are şi nu va avea niciodată Germania sau Franţa. Da, există ceva esenţial ce au toate aceste ţări din enumerarea premierului sau pe care doriţi să le mai adăugăm şi nu are în acest moment România.

România, distinşi colegi, doamnelor şi domnilor, nu are, din nefericire, primul lucru necesar unei ţări, în general, şi în criză, în special, nu are conducători.

România are la Cotroceni un om ales de o majoritate dintre concetăţenii noştri, care este din plin un dictator, un dictator prin intenţii, prin mentalitate, prin comportament. Dar nu e, din păcate, un preşedinte. Spun că e un dictator, pentru că numai un dictator poate hotărî şi anunţa o ţară întreagă de unde, cât şi cum se taie, atunci când e vorba de veniturile elementare ale peste 9 milioane de cetăţeni, fără să se consulte cu propriul guvern, fără se consulte cu sindicatele, cu asociaţii profesionale, cu mediul academic, cu mediul de afaceri, cu nimeni. Numai un dictator poate face asta şi Traian Băsescu o face!

Ştiţi foarte bine că astăzi, în 15 iunie, suntem acolo unde a dictat Traian Băsescu în ziua de 6 mai să fim. Avem acest dictator, care se substituie Guvernului, care dictează Parlamentului, care angajează cu foruri internaţionale decizii, care nu s-au dat, ale Curţii Constituţionale, care ne spune cine-i gras, cine-i bun, cine-i rău. Avem acest om cocoţat acolo la Cotroceni, pe un morman de bani, indirect deturnaţi din banul public. Cocoţat pe un maldăr de promisiuni neonorate, cocoţat pe un maldăr de linguşeli ale profesioniştilor odei de ieri şi de azi, cocoţat pe tot ceea ce, începând cu premierul Emil Boc şi mergând la colegi din majoritate până la fiecare dintre dumneavoastră, ruinează încet dar sigur democraţia atâta câtă e.

De 20 de ani aud ca liberal o vorbă care nu-mi dă pace: democraţia nu ţine de foame.

Stimaţi cetăţeni care aveţi îndoieli că democraţia ar putea ţine de foame, aveţi ocazia să vă convingeţi acum că lipsa de democraţie generează foamea şi că dacă va fi foame în România, după aceste măsuri, va fi, în primul rând, din cauza lipsei de democraţie, în primul rând, din cauza faptului că un singur om a hotărât. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare din opoziţie.) Domnul Băsescu stă acolo, dar nu e preşedinte. Ţara avea nevoie de un preşedinte, de un lider, care în momentele acestea să facă, într-adevăr, apel la solidaritatea românilor, nu împărţindu-i în graşi şi slabi, în PDL-işti şi duşmani ai poporului. Avea nevoie de un om care, cu putere, cu credibilitate, cu onestitate să le spună compatrioţilor noştri ce ne uneşte pe toţi, dincolo de faptul că suntem bogaţi, săraci, slabi, graşi, PDL-işti, PSD-işti sau liberali, sindicalişti sau pensionari? Nu avem un astfel de preşedinte.

Nu avem un om care să adune tot ceea ce înseamnă în România elită, elită profesională, elită morală, în jurul cărora, într-un asemenea moment, un popor, o naţiune, se adună.

Nu avem un preşedinte. La Cotroceni este, într-adevăr, un deşert. Şi un deşert, domnule Lăzăroiu, peste care vă trece zilnic de 3-4 ori, pe toţi, dumneavoastră, alaiul de pitici, vă trece preşedintele pe dumneavoastră, nu pe noi, în deşertul de la Cotroceni de 3-4 ori pe zi.

Poporul român, în faţa deşertului real, nu are conducător.

Avem noi oare guvern?

Avem guvern, când, după ieşirea din 6 mai a preşedintelui, 4 zile, dacă nu greşesc, nu am văzut şi nu am auzit picior sau pui de prim-ministru? Avem noi oare guvern, atunci când ministrul muncii ne spune că nu are habar, ce pensii, ce salarii se taie, nu se taie? Avem politică externă?

Mai ştiţi cum îl cheamă pe ministrul de externe? Domnul Ponta este un rafinat, am văzut că ştie. Eu eram să uit. Pot să aflu, eventual, dacă se fac alegeri prezidenţiale anticipate la Paris, probabil singurul loc unde mai are o şansă domnul Băsescu şi le organizează. (Urale din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

România are politică externă în criză? Nu are.

România mai are ceva dintr-un Parlament şi am văzut, în noaptea trecută ca şi în atâtea alte rânduri, ce s-a ales şi ce vrea acelaşi Traian Băsescu şi dumneavoastră, complicii lui din această sală, să se aleagă de Parlament. Ei bine, nu avem aceste lucruri şi datoria noastră este să încercăm să oprim azi aceste măsuri ineficiente şi injuste. Sunt termenii cei mai seci pe care-i putem folosi, dar îi folosesc din plin şi fără nicio ezitare.

Trebuie să răspundem la trei întrebări, trei întrebări care au generat trei mari minciuni în dezbaterea publică din România. Întrebările sunt: ce? Eternul ce-i de făcut, în care ne cam zbatem de când ne-am născut, indiferent de vârsta noastră; Cine să facă? e a doua? Când să facă? e a treia.

Şi în legătură cu aceste întrebări sunt cele trei mari minciuni: 1. că nu există altă soluţie. Care soluţie? Asta este soluţie? Noi nu am auzit nimic în această lună, nici de la domnul Băsescu, nici de la domnul prim-ministru, nici la 6 mai, nici azi, nimic altceva decât că se taie. Se taie pensii, se taie salarii, se taie diverse subvenţii, se taie tot ce se poate tăia, mai puţin vreun leu de la clientelă. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

N-am auzit nimic, n-am auzit nici măcar că abrogaţi în al 13-lea ceas impozitul forfetar. N-am văzut o iniţiativă cît de mică, nu o poveste, domnule prim-ministru, o iniţiativă, o lege, o măsură pentru a stimula pe cei care, încă vii, agonizează în economia reală. Nu am văzut nimic, nici un element punctual sau de viziune. Deci, dumneavoastră oricum nu aveţi soluţii. Dar e o minciună că nu există alte soluţii.

Ce soluţii concrete vreţi, domnule prim-ministru? Eu am aici un program întreg pe care îl pot citi, recita, discuta cu dumneavoastră. Dar, problema e simplă. Da, România, ca şi toate ţările din Europa, trebuie să facă drastice scăderi de cheltuieli bugetare şi e alegerea dumneavoastră. Este clară. Între cheltuielile care înseamnă salarii bugetare şi pensii şi cheltuielile de unde clientela îşi poate trage banii, îşi poate trage şpaga, îşi poate dirija banii, aţi ales să tăiaţi de la cei pe care nu-i puteţi dijmui. (Aplauze din partea opoziţiei.) E aşa de simplu!

Voci din partea opoziţiei:

Hoţii! Hoţii! Hoţii!

Domnul George-Crin -Laurenţiu Antonescu:

Ce vreţi mai concret, decât să vă spunem că puteaţi tăia din Capitolul de achiziţii 50% şi 25% din Capitolul de bunuri de servicii salvând astfel, în integralitatea lor, pensiile şi salariile?

Ce vreţi să vă mai spun mai concret, decât faptul că dumneavoastră, dacă vreţi să susţineţi ideea şi să reacţionaţi că avem un prea mare personal bugetar, e vremea să vă întrebaţi: sunt prea mulţi profesori în România? Da, sau nu? Eu vă spun că nu.

Sunt prea mulţi doctori în România? Da, sau nu? Eu vă spun că nu.

Sunt prea mulţi poliţişti, prea mulţi pompieri? Nu-i mai enumăr. Dar eu vă întreb, nu cumva sunt prea mulţi miniştri în România? Nu cumva sunteţi prea mulţi?

Nu cumva sunt prea mulţi consilierii dumneavoastră? Nu cumva nu mai ştiţi numărul agenţiilor, inspectoratelor? Nu cumva nu mai ştiţi câţi directori pe aceeaşi funcţie plătiţi? Poate că sunt plătiţi prea mulţi? Cine sunt plătiţi prea mulţi? Sunt profesorii plătiţi prea mult? Eu vă spun că nu. Sunt doctorii plătiţi prea mult? Nu. Nu-i mai avem. Miniştrii României, domnilor, eu nu sunt populist, nu-s plătiţi deloc mult. Nu, nu, miniştrii sunt plătiţi puţin, dar aceşti miniştri sunt plătiţi degeaba! (Urale, aplauze din partea opoziţiei.) Foarte mult, în schimb, sunt plătiţi tinerii dumneavoastră prieteni şi tinerele dumneavoastră prietene.

Marii absolvenţi, domnule Videanu, ai celor mai prestigioase universităţi americane, după cum ne povestiţi, ce veselie să fie toţi angajaţi, de ce nu-i lăsaţi în ţară, de ce-i trimiteţi înapoi în America? România are nevoie de tinerii dumneavoastră străluciţi, cu sute de milioane pe lună, nu America! Lăsaţi-i aici. Lăsaţi-i aici, la Bamboo se face politica României, nu la New York. (Se scandează "Bravo!" Aplauze din partea opoziţiei.)

A doua minciună este privitoare la cine. Cine, domnule? Toată lumea a ajuns, domnule prim-ministru, măcar din atâta aş fi plecat acasă... toată lumea a ajuns să spună că sunteţi un guvern dezastruos. Şi Andreea Pora..., ce să vă spun mai mult? (Amuzament, aplauze în rândurile opoziţiei.) Dar, minciuna uriaşă este că toţi sunt la fel şi vă spun încă o dată. Şi când îmi veţi putea demonstra contrariul mă retrag eu, nu dumneavoastră. Nu suntem toţi la fel. Nu am furat, nu minţim toţi, nu furăm, nu minţim toţi.

Nu mamele noastre ale tuturor au firme care se îngraşă la vârsta a treia din afacerile fiilor, nu veţi găsi nicio nepoată, niciun nepot, niciun om pe care eu, în virtutea demnităţilor publice, să-l fi promovat. Nu eu am jucat la hramuri în iarna şi în toamna trecută, domnule prim-ministru. Dumneavoastră cu domnul Băsescu aţi jucat pe bani publici. Eu am făcut o campanie de care râdeaţi şi în care spuneaţi că sunt naiv. Da, poate sunt naiv, dar nu sunt la fel ca dumneavoastră. Nu suntem toţi la fel. Separaţi hoţii de oamenii cinstiţi, separaţi mincinoşii de oamenii corecţi! (Aplauze din partea opoziţiei. Urale.)

În fine, când? Acum! Acum nu putem aştepta, nu putem aştepta până când se va epuiza mandatul PDL-ului şi al domnului Băsescu. Sigur că respectăm regulile democratice, dar nevoia României este de a se pune capăt acum delirului şi putrefacţiei portocalii. Îmi pare rău să folosesc acest cuvânt, dar miroase!

Domnule Voinescu, aveţi dreptate, gramatica vine de la grama care e literă, scriere. Cacofonie cuprinde pe fone... care nu e miros, ci e sunet. Dar kakos vine de la rău în limba greacă şi nu de la altceva. (Hohote de râs în sală, aplauze.)

Avem ce face acum, trebuie să facem acum şi trebuie să facem aceste lucruri, convinşi cu toţii că un guvern şi un preşedinte care atâta au de dat ţării, trebuie constrânşi să ne lase să facem ceva pentru această ţară.

România este singura ţară care nu are preşedinte, care nu are guvern. România e singura ţară în care cetăţeanul învestit cu demnitatea supremă afirmă că a luat decizia pensiei minime sub influenţa băuturilor alcoolice. România e singura ţară în care miniştrii afirmă clar faptul că au minţit.

Domnule Berceanu, sunteţi aici, că eu nu pot să întreb, Bercene, tu eşti? Nu se poate să continuăm aşa. România e singura ţară în care noi discutăm de dimineaţa până seara viitorul acestei societăţi în funcţie de buna dispoziţie a domnului Băsescu, a doamnei Udrea? E singura ţară în care criză, criză, dar noi discutăm dacă s-au supărat domnul Blaga cu doamna Udrea. Ridicaţi capul, stimaţi colegi, trebuie să ridicăm capul către oamenii din afara Parlamentului, în afara României pentru că suntem o ţară care s-a autoizolat. Pentru că omul acela de la Cotroceni e totul în România şi nimic în afara ei! (Aplauze din partea opoziţiei, urale.)

Există doi mari jurnalişti români pe care-i respect, chiar dacă nu le împărtăşesc totdeauna opţiunile sau chiar rareori, pe care vreau să-i invoc aici. Unul este Cristian Tudor Popescu care a spus în aceste împrejurări, lăsăm la o parte orice metaforă şi orice întorsătură de frază că, pur şi simplu, în urma acestor măsuri, dacă ele sunt adoptate, vor muri oameni, mii de oameni, zeci de mii de oameni. Vor muri la propriu, vor muri, pur şi simplu.

Celălalt este maestrul Ion Cristoiu care explică încă o dată, ca un cronicar ca de pe la curţile vechilor tirani, cât de important este cum mută pionii de pe tabla de şah domnul Traian Băsescu şi ce caraghioşi suntem eu şi Victor Ponta că plângem pe umărul poporului.

Maestre Cristoiu, vă spun, cu toată stima, alege fiecare dacă e să plângem unde vrem, dumneavoastră plângeţi pe umărul Elenei Udrea sau al Elenei Băsescu. Eu, dacă vreau, am motive să plâng pe umărul compatrioţilor mei. Da, ţara este o rană, ţara e o rană! (Aplauze.)

Asta e o ţară în care oameni mor cu zile şi vor muri cu zile, nu numai la spital, ci şi acasă, şi e o ţară în care se nasc copii fără speranţă. Nu e vorba însă de a plânge, e vorba de a înţelege împotriva discursului de 20 de ani, inspirat fie de interesele electorale, fie de ignoranţă, fie de dependenţa întârziată de drogul marxist. E vorba de a înţelege că liberalii nu sunt cei care fac politică pentru bogaţi şi socialiştii sau social-democraţii pentru săraci. Un partid adevărat face politică pentru toţi, are nuanţe, are opţiuni, are alternative. Dar, toate partidele cu doctrina noastră, cu profilul nostru trebuie să facem politică pentru toţi românii. Şi că vrea sau nu vrea domnul Cristoiu, astăzi PNL va vota o moţiune de cenzură care este destinată să împiedice distrugerea a 9 milioane de oameni.

Despre dreapta şi stânga mai vorbim. (Aplauze din partea opoziţiei.) Despre dreapta şi stânga avem tot timpul din lume să vorbim şi vreau, în sensul acesta, să închei adresându-mă nu Guvernului, ci adresându-mă colegului meu, domnul Victor Ponta, în calitatea sa de preşedinte al PSD. Fac asta pentru vreau să vorbesc despre prezent, despre ce e de făcut, despre cine să facă şi, mai ales, despre viitor.

Domnule preşedinte Victor Ponta, vorbesc cu dumneavoastră acum în calitate de preşedinte al partidului, nu care a introdus şi a aşezat în România ceea ce astăzi PD a dus pe cele mai înalte culmi, adică circuitele traficului, de la traficul de benzină şi motorină, până la traficul de influenţă, clientela politică, nepotismul, traseismul, pomana electorală, autocarele electorale, demagogia şi populismul.

Nu mă adresez dumneavoastră în calitate de preşedinte al partidului care a guvernat în 2009 cu un PSD şi cu un Traian Băsescu pe care îl cunoşteaţi şi aţi guvernat prost, catastrofal. Nu mă adresez dumneavoastră în calitate de preşedinte al partidului din care fruntaşi ca Marian Sârbu, Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu, Şerban Mihăilescu au făcut azi majoritatea, şi cu complicitatea unora de-ai noştri, care îl ţine pe Băsescu.

Mă adresez dumneavoastră ca unui om tânăr care are suficientă experienţă, cât să fi făcut parte şi dintr-un guvern Năstase şi dintr-un guvern Boc, ceea ce nu-i puţin lucru, dar unui om suficient de tânăr ca să fie, sper, încă liber.

Nu-mi daţi exemplul şi model Guvernul Adrian Năstase şi nu vă voi da exemplu şi model Guvernul Tăriceanu, chiar dacă dumneavoastră l-aţi susţinut pe al doilea şi eu nu l-am susţinut pe primul.

Nu vă războiţi în numele muncii cu capitalul acum, când nu avem acest capital şi când trebuie să aducem acest capital, nu vă jucaţi de-a Che Guevara acum, când avem nevoie de minime lucruri care să apere democraţia. (Aplauze.)

Am încredere în dumneavoastră, am încredere în colegii dumneavoastră, atâţia şi atâţia tineri străluciţi care sunt alături de dumneavoastră, şi nu numai tineri, pentru că avem ceva de făcut împreună care nu ţine de dreapta şi de stânga, care ţine de democraţie.

Aţi spus în repetate rânduri că aţi fost în Piaţa Universităţii, de la închiderea căreia se împlinesc azi 20 de ani, întâmplător. Pesemne că ne-am întâlnit, şi dacă ne-am întâlnit acolo, domnule preşedinte Ponta, nu ne-am întâlnit în numele cotei unice sau a impozitului progresiv. Nu ne-am întâlnit nici măcar în numele liberalismului sau social-democraţiei. Ne-am întâlnit în numele libertăţii şi vă chem ca astăzi, împreună cu partidele noastre, să apărăm libertatea în România. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Nu e nevoie doar să votăm această moţiune. E nevoie să spunem că din această seară, dacă moţiunea trece, suntem capabili împreună să oferim o alternativă de guvernare României. Şi dacă moţiunea nu trece, că suntem capabili împreună să conducem în plan politic o mişcare de rezistenţă, în România, împotriva aberaţiei şi dictaturii. Vă chem la acest lucru, cu toată deschiderea. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Aşa cum îi chem şi pe cei din Partidul Conservator, aşa cum îi chem şi pe cei din minorităţile naţionale, aşa cum îi chem şi pe cei din UDMR care, în afară de alianţe electorale, mai au şi onoare şi mai ţin minte că au 67% dintre maghiarii din România la vârsta pensionării sau pensionari. Îi chem şi pe oamenii din Partidul Democrat Liberal, care, în afară de şefi şi subalterni şi neamuri, mai au şi compatrioţi. Vă chem pe toţi, fără nicio pretenţie! Nu am pretenţii, am convingeri! Nu am pregătire economică, am voinţă, am curaj şi, pe baza acestui curaj, împreună trebuie să facem azi ceva pentru România. Noi, în plan politic; Alţii n-au plan! Societatea academică să vină să vadă că exisă ceva corupţie, că există ceva traseism, că există cel mai deşănţat populism pe care l-a cunoscut România.

Avem nevoie să ne unim forţele acum, în această Românie desprinsă de lume, şi avem nevoie ca împreună să ridicăm cu toţii capul, să vedem ce este în jurul acestei ţări, să vedem ce este cu adevărat în această ţară. Să nu mai ţinem privirile concentrate şi aţintite pe aventurile domnului Băsescu în deşertul său mic de la Cotroceni, sau pe aventurile derivate ale domnului Boc, să vedem ce se întâmplă, într-adevăr, cu milioanele de concetăţeni şi să le dăm măcar ceva din ce ne-au dat ei înapoi.

Eu cred că putem face asta. Vă chem, cu modestie şi fără niciun fel de înţelegere de funcţii, de algoritm, de altceva, vă chem la un proiect pe care îl putem numi simplu: trezirea din coşmarul succesiunilor de clientelă, angajamentul că atunci când vom guverna în ţara aceasta vor fi numiri politice numai miniştri şi secretari de stat, angajamentul că nu ne vom bate joc de banul public şi că îl vom cheltui cu responsabilitate, angajamentul că vom înţelege că ţara aceasta nu are nevoie de profeţi, de Mesia sau de partide providenţiale, angajamentul că niciodată în ţara aceasta nu vom mai putea minţi.

Închei, spunându-vă un lucru pe care dacă-l înţelegem toţi ne-am putea întâlni, indiferent de culoarea politică, indiferent de amintirile despre Guvernul Tăriceanu sau despre Guvernul Năstase sau chiar despre Piaţa Universităţii. Am văzut zilele trecute o secvenţă la televiziune din campania electorală care se desfăşoară în Polonia şi acolo un cetăţean polonez spunea: "Oamenii aceştia care candidează trebuie să aibă grijă ce spun, pentru că noi nu suntem o adunătură de alegători oarecare, noi suntem polonezi!". Miza pe care împreună o putem face, liberali, socialişti, populari, dar oameni de onoare, este să putem spune cândva: "Noi nu suntem o adunătură oarecare, ci suntem români!". (Aplauze prelungite. Deputaţii din partea opoziţiei aplaudă în picioare.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului preşedinte Crin Antonescu. Grupul liberal mai are la dispoziţie cinci minute din timpul alocat, după intervenţia domnului senator Antonescu.

Îl invit la cuvânt, din partea Grupului UDMR, pe domnul deputat Petru Lakatos. De pregăteşte domnul senator Liviu Câmpanu.

Domnul Lakatos Petru :

Stimată doamnă preşedinte,

Domnule preşedinte,

Stimate domnule prim-ministru,

Onoraţi membri ai Guvernului,

Stimate doamne şi stimaţi domni senatori şi deputaţi,

"To be or not to be", "a fi, sau a nu fi", aceasta e întrebarea, dar nu în sensul în care înţeleg unii. Din punctul de vedere al parlamentarilor UDMR, întrebarea nu este de-a fi sau a nu fi, în continuare, la guvernare. Întrebarea pe care ne-o punem noi înşine, de a fi sau a nu fi capabil UDMR de a-şi aduce contribuţia la îmbunătăţirea substanţială a actului de guvernare. A fi, sau a nu fi suficient de hotărât şi determinat UDMR în încercarea de a convinge partenerul de guvernare că nu trebuie luate acele măsuri cu efect doar pe termen scurt, care, în schimb, contravin soluţiilor de remediere pe termen lung.

Noi considerăm că suntem hotărâţi şi determinaţi în a îndrepta în cel mai scurt timp posibil lucrurile în direcţia bună. Din păcate, economia noastră emergentă şi bugetul general consolidat, zguduite de criză, seamănă cu un tanc petrolier în derivă, care ia apă. Se întoarce greu, dar se scufundă repede. Continuând metafora, Guvernul are misiunea urgentă de a astupa găurile bugetului general consolidat, concomitent cu repararea şi repornirea motoarelor economiei şi stoparea scurgerilor de resurse financiare. Şi încă ceva, să împiedice furtul petrolului.

Mai direct spus, Guvernul trebuie să regândească strategia de dezvoltare a economiei în aşa fel ca dezvoltarea să fie sustenabilă pe termen lung. Nu sunt suficiente programele care rezolvă o problemă sau alta, într-un domeniu sau altul, în care alocarea resurselor se face în funcţie de puterea politică a ministrului care coordonează domeniul respectiv. E nevoie de strategie economică şi strategie bugetar-fiscală coerente.

Referitor la moţiunea de cenzură pe care o dezbatem azi, nu doresc să intru în rolurile cu care ne-am obişnuit de douăzeci de ani, respectiv în rolul opoziţiei care afirmă că pentru tot răul din ţară este de vină actualul Guvern, dar nici în rolul guvernantului care arată înapoi şi dă vina pe guvernele precedente şi pe criza financiară externă. Nu pot, totuşi, să nu remarc că anul 2009 a fost anul împrumutului fără măsuri adecvate de relansare a economiei.

Noi considerăm că nu acum este momentul stabilirii responsabililor pentru greşelile comise în trecut. Şi în cazul accidentelor, prima misiune o constituie salvarea persoanelor, fără a le provoca alte suferinţe în plus, stabilirea vinovaţilor se face ulterior, iar sancţionarea acestora, cu ocazia alegerilor parlamentare.

Prezenta moţiune de cenzură, pe care o dezbatem azi, este cea mai închegată şi mai incisivă dintre toate cele iniţiate până acum de PSD, întrucât acţionează asupra sentimentelor, asupra subconştientului. Nu fac greşeala de a acuza autorii moţiunii şi, în general, opoziţia că nu oferă soluţii. Opoziţia oferă foarte multe soluţii cu care nu pot să nu fiu de acord, dacă le analizez una câte una. Acestea, însă, nu formează un întreg coerent care să stea la baza strategiei dezvoltării sustenabile. Autorii moţiunii sunt conştienţi de acest lucru, de aceea nu le-au inclus în documentul pe care azi îl dezbatem.

Preşedintele Traian Băsescu spunea deunăzi că în cazul eşecului programului asumat, de vină va fi Guvernul şi Parlamentul. UDMR va încerca prin soluţii concrete, aplicate deja în alte ţări ale Uniunii Europene, să evite acest deznodământ nedorit, chiar dacă elementele definitorii ale programului provin de la Cotroceni.

Parlamentarii noştri vor să evite o eventuală criză guvernamentală prelungită, care nu ar avea alt efect decât amânarea tranşelor împrumutului de care avem maximă nevoie şi reluarea măsurilor de austeritate, de necesitatea cărora şi opoziţia este conştientă, reluare, dar de pe poziţii mult mai defavorabile, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, din perspectiva încrederii finanţatorilor străini. Nici alegerile anticipate nu constituie în acest moment o soluţie valabilă, întrucât probabil n-ar schimba semnificativ actualul raport de forţe din Parlament.

În schimb, UDMR doreşte să pună accent mai mare pe măsurile de relansare a economiei, concomitent cu măsurile de adevărată reformă a statului şi reducerea corupţiei. Fără înlesnirea creditării în condiţii mai avantajoase ale firmelor mici şi mijlocii, fără reducerea în perspectivă nu îndepărtată a cheltuielilor cu munca vie, fără eliminarea risipei în gestionarea fondurilor publice, nu putem concepe ieşirea din criză şi trecerea pe o traiectorie ascendentă. Reducerea raţională a administraţiei publice centrale şi locale, adevărata descentralizare, aşa cum se desfăşoară acum în sistemul public de sănătate, concomitent cu alocarea echitabilă, pe baza standardelor de cheltuieli a resurselor bugetare, sunt condiţiile sine qua non pentru a avea resursele necesare unei noi politici sociale în care sprijinul statului să ajungă la adevăraţii nevoiaşi.

Din cauza timpului limitat repartizat nu am posibilitatea să înşir toate măsurile concrete pe care vom încerca să le promovăm în coaliţia guvernamentală, fiind convinşi că populaţia aşteaptă fapte şi nu vorbe, rezultate şi nu promisiuni.

Numai faptele şi nu vorbele, numai rezultatele şi nu promisiunile, vor putea contribui la recâştigarea încrederii populaţiei în acţiunile Guvernului. Criza de credibilitate trebuie eliminată ca să poată avea succes lupta împotriva crizei economice. Numai adevărul prezentat netrunchiat, stabilirea de către Guvern a unor ţinte concrete de atins pe termen scurt, care să constituie criteriu de apreciere obiectivă pot genera solidaritate şi înţelegere în cazul adoptării măsurilor temporare de austeritate.

Ziua adevărului va fi, conform prevederilor legale, data de 15 octombrie 2010, dată limită până la care Guvernul în funcţiune va trebui să prezinte Parlamentului Proiectul Legii bugetului de stat pe 2011. Sper din tot sufletul că atunci voi putea folosi perfectul compus, anunţând: am reuşit să readucem punctul de pensie la valoarea iniţială nediminuată.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Timpul alocat Grupului UDMR a fost consumat în proporţie de 90%, deci un eventual vorbitor din partea grupului dumneavoastră va avea dreptul la un minut.

Din partea Grupului senatorilor şi deputaţilor independenţi, domnul senator Liviu Câmpanu. În ordinea pe care mi-aţi dat-o, domnul senator Câmpanu, se pregăteşte domnul deputat Zoicaş, din partea independenţilor neafiliaţi la grupuri parlamentare.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Liviu Câmpanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Iată că după discuţii de mai bine de o lună de zile a venit şi ziua marii decizii. Ziua în care noi, parlamentarii români, aleşi de popor pentru a reprezenta interesul ţării şi interesul naţional, decidem soarta României. Poate părea o exprimare oarecum grandomană, dar nu este aşa. Astăzi, noi, cei prezenţi, vom decide dacă vom arunca ţara într-o criză şi mai mare decât cea prezentă sau dacă ne unim forţele pentru a găsi soluţii la greaua situaţie economică în care ne aflăm.

Prima variantă este echivalentă cu votarea moţiunii şi căderea Guvernului iar a doua se referă la continuitate şi la evitarea unei crize politice, care ne-ar duce într-o situaţie fără ieşire. Şi, în aceste momente, dragi colegi din opoziţie, fani ai moţiunii şi doritori de căderea Guvernului, nu pot să nu vă întreb cu ce soluţii veniţi, care ar fi continuitatea dacă Executivul ar pica astăzi? Care ar fi Guvernul pe care îl vedeţi scoţând ţara din criză? Care ar fi măsurile anticriză cu care aţi îmbogăţi peste noapte vistieria statului, aşa încât să nu mai fie nevoie de tăieri de pensii şi salarii?

Nu am un răspuns, din simplul motiv că nu aţi venit cu astfel de răspunsuri în faţa României. Vreţi să daţi jos acest Guvern, dar nu aveţi nicio soluţie alternativă.

De ce nu spuneţi oamenilor ce urmează dacă România ar rămâne fără Guvern? De ce nu le spuneţi că o criză politică în acest moment ar duce la o cădere liberă a pieţelor? De ce nu le spuneţi că dacă Executivul pică astăzi, oamenii ar putea ca peste câteva luni să rămână fără pensii şi fără salarii? De ce nu le spuneţi că incertitudinile faţă de situaţia politică din ţară au determinat o depreciere a leului cu două procente în faţa euro în numai două săptămâni?

Am văzut astăzi şi am auzit discursurile a doi preşedinţi de partid. Unul frustrat, unul supărat. Vreau să vă spun că aţi putut auzi şi dumneavoastră, într-un discurs de 15 minute, al domnului preşedinte Ponta, repetarea de 68 de ori a cuvântului "vreau". Domnul Ponta nu v-a spus că trebuie, v-a spus că el vrea. Şi trebuie să înţelegeţi foarte multe din această modalitate de exprimare. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Doamnelor şi domnilor, teribilismul politic şi superficialitatea unor lideri nu ţin loc de soluţii responsabile. Vorbele mari, spuse în faţa camerelor de filmat, nu ne ţin de foame. Cuvintele arzătoare scrise în moţiune nu ţin loc de soluţii corecte. Falsele lacrimi din colţul ochilor nu ţin loc de creştere economică, iar întărâtarea oamenilor, prin intermediul sindicatelor, nu ţine loc de măsuri de criză.

Realitatea este că dumneavoastră, domnilor din PNL şi din PSD, nu reuşiţi să vă puneţi semnăturile pe cinci măsuri comune anticriză. Cum puteţi pretinde să scoateţi România din criză, atâta vreme cât singurul lucru pe care-l vedeţi şi îl aveţi în comun este lozinca "Jos Guvernul!"? Setea de putere vă uneşte, oameni buni, dar interesele vă despart.

Este drept, demersul dumneavoastră de astăzi este un act legal, dar nu unul moral şi onest. În spatele grijii nemăsurate pentru pensiile sărmanilor ascundeţi, de fapt, teama că pensiile nesimţite, de lux, de care beneficiază în special clientela politică pe care aţi avut-o în perioada în care aţi fost la guvernare ar putea fi tăiate.

În spatele grijii pentru salarii ascundeţi, de fapt, teama că veniturile dumneavoastră personale sau salariile pe care le oferiţi soţiilor şi celorlalte rude pe care le-aţi angajat atunci când eraţi la putere ar putea scădea.

Stimaţi reprezentanţi ai opoziţiei, demagogia şi minciuna nu vor scoate România din criză. Aţi venit în faţa Parlamentului cu o moţiune superficială şi un text al lui Mihai Eminescu pentru că nu aveţi soluţii pentru ieşirea din criză. Marele poet se zvârcoleşte în mormânt, văzând cum îi folosiţi munca pentru a minţi şi influenţa negativ poporul, numai să vă susţineţi interesele meschine şi să vă potoliţi setea de putere. Aţi mascat prin cuvinte mari interese mici, dragii mei. Dar adevărul se vede pentru cei care vor să-l vadă. Haideţi să fim cinstiţi până la capăt.

Toate partidele prezente astăzi în Parlament au fost la guvernare în ultimii 20 de ani, în diverse formule. Toate partidele au muşcat din roadele puterii, dar prea puţine au fost dispuse să-şi asume şi responsabilităţi. Preţul pe care îl plătim astăzi este preţul anilor în care s-a guvernat doar cu gândul la alegeri. Cât timp au fost la guvernare, mulţi dintre semnatarii moţiunii au ignorat problemele economice cu care s-a confruntat România, au încurajat luxul pe datorie, au continuat cu promisiunile fără acoperire şi au perpetuat minciuna.

Astăzi, când sunt în opoziţie, unii mimează indignarea şi responsabilitatea, dar nu ar fi dispuşi să-şi asume niciuna din greşelile ultimilor ani. Am spus-o şi o vom repeta cât va fi nevoie: măsurile de austeritate sunt necesare, dar nu sunt suficiente pentru a scoate România din criză. UNPR susţine aceste măsuri, în condiţiile în care unele dintre ele, de exemplu cea legată de scăderea pensiilor, au un caracter temporar.

De asemenea, susţine aplicarea unui set de măsuri active, de relansare a economiei, singurul mod de a creşte în mod sustenabil încasările la buget. La fel cum au făcut-o de fiecare dată şi cum am făcut-o de fiecare dată, vom aplica în continuare politica interesului naţional.

Din acest motiv, UNPR nu susţine şi nu votează moţiunea de cenzură depusă de opoziţie. Este un demers imoral, care nu scoate România din criză, ci riscă să o arunce în pragul unei instabilităţi politice de proporţii. Iar noi, cei din UNPR, nu vrem să fim părtaşi la un demers iluzoriu, care nu aduce nimic bun, nici pentru salariaţi, nici pentru pensionari şi nici pentru mediul privat.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale puterii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Din timpul alocat Grupului independenţilor au mai rămas două minute pentru un eventual alt vorbitor. (Gălăgie de la balcoane.)

Domnul deputat Zoicaş. Vă rog să încercăm să avem o atmosferă cât mai calmă în plenul nostru.

Din partea deputaţilor şi senatorilor independenţi, neafiliaţi la grupul parlamentar, domnul deputat Zoicaş.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Zoicaş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Vorbim de cea mai nefericită situaţie economico-financiară şi socială în care se găseşte ţara noastră, a cetăţenilor, a politicienilor, a liderilor sindicali şi a bancherilor.

Toţi cei care vă găsiţi aici în sală aţi fost şi în opoziţie şi la guvernare, după 1989, o parte şi înainte, deci tuturor vă aparţine şi binele şi răul făcut în această ţară.

Am trăit perioada când ministrul de finanţe era Traian Remeş, când rezerva valutară a ţării era sub un miliard de euro, când împrumuturile externe erau scadente şi nu puteau fi plătite, dar aveam ce vinde.

După ce am trecut datoriile Băncii Agricole - un exemplu - la datoria publică, la populaţie, s-au dat în continuare subvenţii pentru societăţile cu capital de stat nerentabile, s-au continuat privatizările, dezmăţul. Am trăit din ce-am vândut, nu din ce-am muncit!

Acum nu ne-a mai rămas decât să fim zgârciţi şi să muncim. Necazul este că măsurile concrete şi foarte dure pe care propuneţi să le luaţi, apasă direct pe umerii celor docili şi năpăstuiţi.

Ca urmare, ca cetăţean, nu pot să fiu de acord cu aceste măsuri, în special cu tăierea pensiilor, dar ca şi politician, cu regret trebuie să îmi asum şi faptul şi să vă cred, domnule prim-ministru, că aceasta este situaţia ţării şi pe dumneavoastră şi pe unii miniştri să vă accept încă şase luni de zile ca să scoateţi ţara din criză.

Dar în final aş dori să mai precizez un lucru şi să vă spun, domnule prim-ministru, că atunci când aţi fost la bine, prieteni şi mentori v-au fost primarii, preşedinţii de consilii judeţene, miniştrii, iar când aţi dat de greu v-aţi întors către cei la care aţi luat biciul, la cei de aici. Şi cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, aveţi grijă că unii din aceştia chiar vor să vi-l spargă şi, culmea, chiar cred că o să le aducă noroc.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Cezar Preda, din partea Grupului PDL. Se pregăteşte domnul senator Titus Corlăţean, din partea Grupului PSD+PC.

Domnul Cezar Preda.

Domnul Cezar-Florin Preda:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Aş începe prin a mulţumi colegilor iniţiatori de moţiune că au stat în sală exact atât timp cât le-a luat să le asculte discursurile propriilor şefi. Pe urmă, au uitat şi de balcoane, au uitat şi de ce este afară şi s-au dus la restaurant. (Aplauze de la balcon şi din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Spunea un şef de partid aici, ce-i drept, tânăr, că nu mai trebuie aprobare aici, în sala Parlamentului, că deja el are aprobarea în stradă. Este tânăr, este în drept, dar aşa cum este înţelept, poporul român ştie că ce naşte din pisică şoareci mănâncă şi la fel aveau aprobarea şi în 15 iunie 1990, când le mulţumeau celor din stradă că au făcut curat în Piaţa Universităţii şi au oferit României un viitor strălucit. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Vorbeau liderii politici ai opoziţiei de acest sacrificiu inuman, chiar dacă recunoşteau că este posibil să fie temporar. Ei invocau aici o situaţie de nedescris. Revin la înţelepciunea poporului român, la ce naşte din pisică, să le spun că este drept, că ei sunt tineri, dar părinţii lor n-au luat pe şase luni sau pe opt luni din veniturile românilor ca să treacă criza, le-a luat animalul din curte, le-a luat porumbul din hambare şi le-a luat casa.

Vorbim aici de asumarea unei guvernări a unei ţări aflate într-un moment foarte greu, despre un preşedinte de ţară şi despre un partid, o alianţă şi o coaliţie care pun mai presus decât interesul electoral din 2012 România. Spuneţi că nu vreţi să guvernaţi. Astăzi am auzit şi eu prima dată, deschid o paranteză, cred că liderul Partidului Naţional Liberal şi-a dat seama până la urmă în ce chestiune îngustă intrase, nepropunând o alternanţă la guvernare şi mă bucur că a făcut-o astăzi. Presupun că după ce a făcut acest anunţ de intenţie, o să aibă timp zilele următoare să scrie şi ce-i uneşte pe cei doi.

Speraţi să obţineţi câştiguri electorale? Corect din partea dumneavoastră. Ne-aţi lăsat pe noi cu întreaga responsabilitate şi credeţi că vom fugi. Nu vom fugi, domnilor, şi nu vom face o campanie furibundă, sub presiunea străzii.

Dumneavoastră îmi spuneţi mie de câteva zile să mă gândesc la 2012 câţi din alegătorii mei mă vor mai vota în 2012 sau în 2014? Nu-i nimic, domnilor, eu sunt obligat să mă gândesc astăzi şi la România de astăzi. Gândiţi-vă voi la 2012 şi 2014! Spuneţi că ne va trimite în istorie 2012. Nu, domnilor, noi intrăm astăzi în istorie, pentru că astăzi luăm decizie pentru România. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Am văzut că una din marile gândiri ale opoziţiei a fost să ne facă poze şi fotografii, să ne arate lumii cum vom vota, să ne judece poporul. Nu-i nicio problemă! În viaţa mea am făcut multe fotografii, acolo unde am muncit şi acolo unde am onorat ceea ce am făcut. Important este, însă, să ştiţi că nu la fără frecvenţă, nu lungind facultatea, nu pupând posterioare ajungi să fii mare politician. Ajungi să fii politician în momentul când vii la greu şi te baţi aici, pentru că ţara are nevoie de tine acum.

Vorbim de guvernări anterioare. Ce poate fi mai evident decât faptul că aţi venit, domnilor majoritari, iniţiatori ai acestei moţiuni, la guvernare cu noi în 2009 şi aţi stat exact cât aţi văzut că nu este încă foarte greu. Când a fost greu, aţi fugit, sperând să rămâneţi în băncile senatoriale sau de deputat sau la televiziunile publice care vă promovează. Noi am rămas aici şi facem ceea ce trebuie!

Am auzit aici că în interiorul Partidului Social Democrat, spunea preşedintele său, că nu există la ora actuală un om capabil, în stare să fie prim-ministru. Este în regulă!

L-am auzit pe domnul preşedinte al Partidului Naţional Liberal că vrea să guverneze singur această ţară. Păi, domnule preşedinte, aţi înfiinţat deja o funcţie în Parlamentul României, aceea de senator la fără frecvenţă. Am înţeles, o acceptăm, dar să conduceţi singur această ţară, nu credeţi că este prea mult?! (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Astăzi, cuvântul de cheie este, aşa cum aţi remarcat absolut toţi colegii, încrederea. Astăzi, când privirile tuturor românilor se întorc dinspre Guvern spre Parlament, când istoria unor măsuri nepopulare, dar pentru un viitor sigur se scrie tranşant, cu duritate, cu fermitate şi aşteaptă un vot responsabil şi matur, avem nevoie de încrederea pe termen mediu şi lung a românilor.

Noi, parlamentarii Partidului Democrat Liberal, le spunem românilor să aibă încredere, pentru că Guvernul, Parlamentul şi preşedintele ştiu ce au de făcut şi ştim ce avem de făcut în această situaţie.

Vom vota împotriva acestei moţiuni de cenzură, pentru că nouă ne pasă acum de România şi nu murim de grija lui 2012 sau 2014.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL. Se huiduie de la balcoane).

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Grupul parlamentar al PDL mai are la dispoziţie 30 de minute din acest moment.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, pe domnul senator Titus Corlăţean, şi-l rog pe colegul nostru, domnul senator Cristian Ţopescu, din partea Grupului parlamentar al PNL, să se pregătească.

Domnul Titus Corlăţean:

Domnule preşedinte,

Stimate colegi,

Stimaţi colegi,

Am ascultat cu mare atenţie toţi vorbitorii care s-au adresat de la microfonul plenului Parlamentului şi în primul rând pe primul-ministru al României.

Şi astăzi l-am auzit pe primul-ministru Emil Boc cerând celor mulţi, salariaţilor, pensionarilor, celor aflaţi azi în stradă sau invitaţi la balcoane, să accepte să se sacrifice, spunând încă o dată că aceste măsuri sunt necesare şi sunt singurele măsuri. Şi a mai spus, domnul prim-ministru: "Nu avem nimic de ascuns".

Astăzi mă voi adresa, la rândul meu, şi primului-ministru şi miniştrilor, din care unii dintre ei ceva mai devreme se amuzau sau aplaudau, şi mai ales mă voi adresa celor care fac parte din Parlamentul României, atât din Grupul parlamentar al PDL, cât şi reprezentanţilor UDMR, Grupului minorităţilor naţionale, aşa-zişilor independenţi. Pentru că - şi aici mă îndrept spre cei care sunt invitaţi în balcoane - voi aduce la cunoştinţă un exemplu extrem de concret, documentat, deci, cu documente, care ne va face pe toţi să înţelegem mai bine despre ce este vorba în realitate şi îi va ajuta pe oamenii din stradă sau pe cei de la balcoane să înţeleagă, în realitate, de ce guvernanţii actuali preferă să-i sacrifice pe cei mulţi, să taie din pensii şi din salarii, şi nu să taie din privilegiile, din contractele economice oneroase şi din ceea ce fac - şi acesta este elementul nou - nu doar în plan intern, ci şi în relaţiile internaţionale ale României.

Acum câteva luni, în aprilie, un cotidian central, de obicei extrem de apropiat Puterii, a făcut o mişcare extrem de interesantă: a dat publicităţii doar câteva din documente, dintr-un set mai larg de documente, vorbind de un interes economic extrem de bogat al guvernanţilor PDL, pe relaţia externă. Acest episod a trecut neobservat. M-am uitat cu ceva mai mare atenţie pe acest subiect şi astăzi pot să vă prezint un set de documente, nu cred că este setul complet, care spune următoarele lucruri: cei care vorbeau şi-i acuzau pe alţii, inclusiv zilele trecute, de cum vând unii ţara ruşilor şi ce interese absconse există, fac anumite lucruri extrem de interesante şi, în opinia mea, extrem de grave pentru cel care, ceva mai devreme, invoca aspectele de securitate naţională.

Pot să vă prezint, domnule prim-ministru, un set de documente reprezentând o corespondenţă pe care colegii dumneavoastră din Grupul senatorial al PDL au avut-o cu figuri influente de la Moscova, în primul rând cu vicepreşedintele Dumei, Alexander Babakov, şi cu companii, firme puternice din Federaţia Rusă. Pe scurt, este vorba de o corespondenţă care propune realizarea unor afaceri în diferite domenii păstorite - subliniez - anul trecut, ca şi în acest an, de miniştrii PDL. Este vorba, în primul rând, de domeniul strategic al energiei, este vorba de infrastructură, de turism, de transporturi. Vă sună cunoscut, nu? portofoliile PDL; corespondenţă purtată în 2009, atunci când miniştrii PSD aveau impresia că guvernează în Coaliţie cu PDL. Este vorba de o corespondenţă semnată iniţial de liderul Grupului senatorial al PDL, domnul Traian-Constantin Igaş, şi de senatorul PDL Andrei Florin-Mircea, care invocă, în plus de asta, şi calitatea de vicepreşedinte al Grupului de prietenie parlamentar cu Federaţia Rusă.

Sunt alte corespondenţe şi vi le voi arăta, i le voi arăta şi primului-ministru şi presei, ulterior semnate exclusiv de senatorul Mircea Andrei. Veţi spune: care este problema, atunci când vorbim de business, chiar şi cu Federaţia Rusă. În esenţă, atunci când vorbim de interese economice nu e niciun fel de problemă, câtă vreme lucrurile se desfăşoară conform legilor României, transparent, de către instituţiile abilitate ale statului român, în primul rând Executivul. Şi vă informez, domnule prim-ministru, şi vă arăt primul exemplar, că este vorba de corespondenţă care are antetul şi numărul de înregistrate al Grupului PDL de la Senat, 99/15.04.2009, semnată de senatori PDL, cu antetul Grupului parlamentar senatorial PDL, cu antetul Biroului parlamentar senatorial Mircea Andrei, de Dâmboviţa, sau, de asemenea, încă o dată şi încă o dată, cu ştampila Grupului parlamentar PDL.

Nu este doar - şi vă voi prezenta imediat - nu este doar o chestiune care este imorală, dar este şi profund nelegală, fiind vorba de interese în domeniul energetic. Este vorba aici de business-uri propuse de filiera de partid, exclusiv prin filiera de partid PDL, în domenii strategice ale statului român.

Se pare că ruşii au dat şi răspunsuri. Eu, personal, nu am aceste răspunsuri. În orice caz, una dintre scrisori, de undeva din luna iulie 2009, semnată, de asemenea, de domnul senator Andrei-Florin Mircea, spune în felul următor partenerilor ruşi şi vicepreşedintelui Dumei de Stat: "Vă invităm, veniţi, vă punem la dispoziţie contactele cu membrii noştri, specialiştii noştri din ministerele conduse de PDL, şi vă asigurăm - şi traduc din limba engleză, corespondenţa este în engleză, - am contactat persoanele de decizie, în ideea, în scopul de a organiza vizita dumneavoastră, astfel încât să aibă primirea la cel mai înalt nivel - "..at the highest level". Pentru oricine prezent în această ţară şi sală, este foarte clar că cel care patronează, de când ştim, acest partid, acţiunile, inclusiv interesele economice, prin filieră de partid, este cel aflat astăzi încă în fruntea ierarhiei.

Vă voi pune la dispoziţie toate aceste documente. Sunt multe amănunte interesante în aceste documente, spunând că, din informaţiile pe care eu le am, atât Serviciul Român de Informaţii, cât şi Serviciul de Informaţii Externe, au început, cu timiditate, o mică anchetă în jurul acestor subiecte. Nu cred că vor recunoaşte public. Dar eu, de la tribuna acestui Parlament, solicit acestor instituţii ale statului român să investigheze mai cu curaj acest gen de afaceri desfăşurate, încă o dată, prin filieră de partid PDL. Pentru că, aceste instituţii ale statului, odată pentru totdeauna, trebuie să conştientizeze că interesele României nu sunt identice cu protejarea intereselor de partid ale clanului PDL. (Aplauze.)

Vreau să vă mai spun un singur lucru. Astăzi s-au întâmplat o serie de lucruri - şi aici, lângă Parlament, chiar şi în interiorul Parlamentului, jurnalişti care au fost împinşi, agresaţi, împinşi în ţarcul pe care domnul prim-ministru l-a rezervat presei, s-au întâmplat lucruri în stradă, şi în fapt fără precedent în istoria diplomaţiei româneşti, astăzi, potrivit agenţiilor de presă, 50 din reprezentanţii Ministerului Afacerilor Externe şi personal diplomatic şi personal tehnico-administrativ participă astăzi la mişcările de stradă. Este un fapt fără precedent, care spune foarte clar că largi categorii socio-profesionale, atacate cu epitete precum: neruşinaţi şi privilegiaţi; oameni care au o misiune bine definită în interesul statului român, nici aceste instituţii şi clase socio-profesionale nu mai acceptă să fie târâte în noroi. Şi vreau să vă mai spun un lucru, apropo de cine vinde ţara şi de ce malversaţiuni se fac: astăzi, ministrul de externe a dat un interviu extrem de interesant într-un cotidian central. Şi pentru mine, ca preşedinte al Comisiei pentru politică externă, am citit un lucru stupefiant, fără niciun fel de consultare prealabilă sau informare cu acest Parlament, care reprezintă voinţa cetăţenilor, cu instituţiile, comisiile specializate, ne spune foarte clar un lucru care poate pentru dumneavoastră are mai puţină relevanţă, deşi are relevanţă la buzunar. Faptul că "Da, există sprijin politic în România pentru un alt proiect, legat de coridorul energetic, care se numeşte South Stream".

Cei care ştiu un pic lucrurile, ştiu foarte bine că pentru România - şi nu doar pentru România - interesul strategic în domeniul energetic era să scăpăm de o anumită dependenţă, să diversificăm resursele de alimentare energetică. Astăzi, ni se spune că Guvernul acesta renunţă la strategia românească şi strategia europeană, privilegiind, în continuare, dependenţa de sursele ruse de alimentare energetică.

Vreau să închei, spunând în felul următor - şi spunând şi reprezentanţilor Grupurilor minorităţilor naţionale, UDMR-ului, aşa-zişilor independenţi: că decizia de astăzi trebuie să fie cu adevărat o decizie conştientă. Pentru că trebuie să ştie din ce fac parte, din ce grupare de interese pe care o sprijină, care reprezintă un sistem clientelar corupt, bazat pe principiul tăcerii-omerta, de profund mafiot. Trebuie să ştiţi foarte bine ce votaţi astăzi, pentru că veţi răspunde cetăţenilor, atunci când vă vor întreba: de ce aţi continuat să susţineţi acest sistem de putere corupt şi mafiot şi aţi decis să tăiaţi salariile şi pensiile oamenilor? (Aplauze.)

Ar fi mai bine pentru partidul dumneavoastră, domnule prim-ministru, preşedinte formal de partid, ca moţiunea de cenzură de astăzi să fie aprobată. Pentru că partidul dumneavoastră ar putea avea şansa să supravieţuiască. Ar fi, însă, rău pentru oameni.

Aveţi de luat o decizie. Noi, astăzi, în Parlament, putem să stopăm tăierea de pensii şi salarii şi să dăm o speranţă oamenilor. Dacă nu, probabil că cetăţenii României, cei aflaţi pe stradă sau cei aflaţi în balcon astăzi, vă vor decide soarta şi, sincer sper, să fie prin mijloace exclusiv democratice.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnului senator Corlăţean.

Domnul senator Cristian Ţopescu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregăteşte domnul deputat Gergely Olosz, din partea UDMR, pentru cele 60 de secunde care au rămas la dispoziţia acestui grup.

Domnule senator, Cristian Ţopescu.

Domnul Cristian-George Ţopescu:

Stimaţi colegi,

Voi vorbi exact trei minute.

Unii dintre dumneavoastră probabil că uită de unde au plecat, din colegiile în care au candidat. Îi rog pe aceştia să închidă ochii câteva secunde şi să-şi amintească privirile alegătorilor care i-au trimis în Parlament, pentru a vota legi care să le facă o viaţă mai bună. Dacă nu reuşiţi să vă amintiţi, stimaţi colegi, atunci, întoarceţi capul spre stânga şi uitaţi-vă în balcoanele Parlamentului. Printre cei aflaţi acolo sunt şi pensionari. Unii au plecat, că nu au mai rezistat, probabil, tensiunii.

Un pensionar din România care nu are la ora actuală un copil sau un nepot care să-l susţină financiar, este condamnat la moarte lentă. (Aplauze.) Dacă veţi fi de acord cu măsurile crude ale Guvernului, aceşti oameni nu vor mai avea bani pentru medicamente, nu vor mai avea bani pentru hrană, nu vor putea plăti la iarnă factura de încălzire. Vor muri de foame şi de frig. Iar unii dintre dumneavoastră vor avea în nopţile următoare coşmaruri. S-ar putea să visaţi un bătrân care ar putea fi unul dintre părinţii dumneavoastră sau unul dintre bunicii dumneavoastră, un bătrân care, cu lacrimi în ochi, să vă implore: "Lăsaţi-mă să trăiesc! Vreau încă să mai trăiesc". (Aplauze.)

Peste puţin timp, veţi avea în mâini două bile - una albă şi una neagră. Cu ele puteţi face o faptă bună sau o faptă rea; o faptă bună sau o faptă rea. Gândiţi-vă, vă rog! (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Am să-l invit pe domnul deputat Eugen Nicolicea, pentru că Grupul UDMR a renunţat la timpul disponibil pe care-l mai avea în gestiune.

Dacă domnul Nicolicea nu este în sală, am să-l invit, pentru un drept la replică, pe domnul senator Mircea Andrei.

Vă rog să-l invitaţi pe domnul Nicolicea, dacă nu, o să trecem după aceea la următorul vorbitor, care este domnul senator Radu Berceanu.

Domnul Florin-Mircea Andrei:

Nu aş fi intervenit astăzi şi nici nu era programat să intervin. Dar şi fariseismul şi minciuna, inclusiv în Parlament, trebuie să aibă o limită, la care să se oprească.

Îl ascultam pe domnul Corlăţean cu cât patos revoluţionar discuta despre relaţia cu Moscova. Foarte interesant şi nu ştiu ce îl supără. Îl supără, oare, că altcineva încearcă să dezvolte o relaţie economică folositoare pentru ţară? (Rumoare, vociferări.)

Frumos! Aşteptam acestă reacţie din partea dumneavoastră, pentru că, în acest caz, vreau să vă informez (Rumoare, vociferări.) ...în acest caz, vreau să vă informez că, pe data de 15 septembrie, delegaţia PSD, delegaţia PSD, condusă de domnul Arcaş şi de domnul Surdu, la acelaşi domn Babakov, s-a întors cu coada între picioare. (Aplauze.) Actele, actele au fost semnate de domnul Titus Corlăţean pentru această deplasare, şi astăzi, cu neruşinare, vine în faţa Camerelor reunite să spună că este indignat de o deplasare pe care au făcut-o cu două luni de zile înainte şi nu au fost în stare să o finalizeze, pentru că nu s-a uitat nimeni la dânşii.

Vă mulţumesc. (Aplauze, rumoare, vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Dacă domnul deputat Nicolicea nu a revenit în sală... Aa, da. Domnul deputat Nicolicea. Vă rog.

Domnul Eugen Nicolicea:

Grupul parlamentarilor independenţi membri UNPR susţine ca aceste măsuri de austeritate să fie luate temporar. Şi, aşa cum am spus, este prevăzut în lege că ele vor înceta la 31 decembrie, iar noi milităm să înceteze mai devreme.

Este meritul grupurilor noastre că pensia minimă nu este afectată, salariul minim nu este afectat (Rumoare, vociferări.) şi că acest lucru este temporar. (Rumoare, vociferări.)

Vă mulţumesc pentru apreciere. Ca de obicei, nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. (Rumoare, vociferări.)

În ceea ce priveşte motivele acestea neconstituţionale - genocid şi aşa mai departe - expunerea de motive... Vă rog să fiţi atenţi, că aflaţi lucruri interesante, a fost folosită de Guvernul Boc în 2009, septembrie. Este copy-paste după aceea. Este folosită şi acum.

Guvernul Boc, în septembrie 2009, avea două componente - PSD şi PDL. Dintre autorii expunerii şi motivaţiei genocidului, sunt: Nica Dan, Ilie Sârbu, Ecaterina Andronescu, Ponta Victor, care acum se critică pe ei şi nu i-aş crede decât dacă şi-ar da demisia.

Poziţia atunci o aveau pentru că erau miniştri. Şi, în momentul când le-am spus să susţinem moţiunea de cenzură, ne-au interzis să intrăm în sală şi la trei săptămâni m-au dat afară.

Acum, domnii mei, motto-ul pe care l-aţi pus la această moţiune, citat din Eminescu, este valabil şi astăzi. Şi acum, alţii sunt de vină?, domnii mei, autori, Nica Dan, Ilie Sârbu, Andronescu, astăzi critici a ceea ce spuneaţi acum 8 luni de zile. Pentru aceste motive, nu se poate susţine o astfel de moţiune. (Rumoare, vociferări.) (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

O scurtă intervenţie şi drept la replică, domnul senator Corlăţean. Îl rog pe domnul ministru Berceanu să se pregătească să intervină imediat după aceea.

Domnul Corlăţean, vă rog.

Domnul Titus Corlăţean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu este un drept la replică. Este vorba de două precizări absolut necesare. În primul rând, vreau să-i mulţumesc domnului senator Mircea Andrei, pentru faptul că a confirmat public de la acest microfon faptul că a reprezentat interfaţa, o piesă mică şi nimic mai mult, a intereselor economice ale PDL. Şi, în al doilea rând, vreau să vă spun că misiunea la care aţi făcut referire a fost o misiune oficială, alături de misiunile altor parlamente europene, aprobată în Biroul permanent al Senatului transparent, şi faptul că - şi asta este tot ce vă pot spune public, vă pot spune şi în particular - printr-o foarte bună cooperare cu structurile profesioniste din Ministerul de Externe şi dintr-un anumit serviciu de informaţii, această delegaţie nu doar că şi-a făcut datoria, dar a putut să evite anumite lucruri pe care alte delegaţii europene nu au ştiut să le evite.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Domnul senator Radu Berceanu, din partea Grupului PDL. Se pregăteşte doamna deputat Aura Vasile.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Acum 20 de ani, pe vremea CPUN-ului, am sperat că demagogia o să fie din ce în ce mai redusă în Parlament. M-am înşelat! Am auzit aici lideri de partid pregătiţi să plângă pe umerii poporului. Unii foarte demagogi, eu inginer. Şi, în calitatea mea de inginer, am să vă dau câteva lucruri concrete, câteva cifre şi câteva exemple. Am văzut că e o preocupare în moţiune pentru achiziţiile publice. Trebuie să vă spun câteva lucruri mai întâi despre achiziţiile care nu au fost publice şi după aceea am să vă spun şi despre achiziţiile publice.

Unele au devenit publice datorită presei - Bechtel, Sidex, fregatele engleze, - dar altele nu sunt încă nici acum cunoscute. De exemplu, la Băneasa, domnul Voiculescu, de fapt Grupul Grivco, nu domnul Voiculescu, are 200 de mii de metri pătraţi contract, de la începutul anului 2004, de închiriere pe 45 de ani, cu un dolar metrul pătrat. Şi în contract scrie că oricine încearcă să facă ceva acolo, trebuie mai întâi să-i dea dumnealui preempţiune. Probabil de aia realitatea e aşa de echidistantă într-o singură parte.

Dar, din 2008, mai are cineva un contract acolo pe 25 de ani, nu pe 45 de ani, pentru terminal de aviaţie VIP, cu 2,6 euro pe metrul pătrat. Şi tot din 2008, când erau colegii domnului Antonescu cinstiţi, curaţi, nu trebuie să împărţim oamenii în hoţi şi în bandiţi, a luat şi Blue Air un contract, tot pe 25 de ani pentru terminal de plecări, cu 1,5 până la 2,2 euro pe metrul pătrat. Astea sunt achiziţii sub o formă mascată, care nu sunt chiar aşa de publice, dar, dacă vreţi, le discutăm.

Putem să mai spunem şi despre achiziţii nepublice, prin intermediari - Metroul, pe vremea PSD-ului, a dat tot ceea ce se putea obţine ca venituri proprii, publicitate, magazine, orice, organizaţiei, SRL-ului Sindomet, al sindicatelor, fără licitaţie, bineînţeles, fără achiziţie publică, ca aceia, la rândul lor, să le dea cui trebuie. Aceasta este o achiziţie care nu este publică. Şi tot ce înseamnă boutique, magazin, publicitate pe un contract de 10 ani, s-a dat atunci fără nicio licitaţie. Metroul nu ia aproape nimic. De altfel, nici nu ştie ce se întâmplă acolo, pentru că contractul a fost făcut foarte bine. Dar, între timp, a venit PNL-ul în 2008 şi tot prin intermediul Sindomet-ului, nu direct, a dat, pentru Zoom TV, ceea ce înseamnă toate televizoarele la care se uită toţi cei 650 de mii de călători, tot fără licitaţie, unei firme Monopoly Media, care este de la Realitatea TV, a domnului Vântu, de unde şi legăturile, inclusiv cele din campania electorală prezidenţială, acelea de la miezul nopţii.

Mai sunt şi alte tipuri de achiziţii care, chiar dacă au devenit cunoscute public, nu sunt realmente achiziţii publice, după lege.

De exemplu, un contract de 6.000 de euro pe lună pentru consultanţă juridică, făcut de firma "Sfârâială şi asociaţii", cunoscută pentru sfârâielile pe care le-a făcut, liberală, liberali cu toţii, pe vremea domnului Orban, şi care pentru că n-a fost plătit în mod special de către fina domnului... (Comentarii aprinse din partea Grupurile parlamentare ale PNL.)

Voci din lojă:

Demisia! Demisia! Demisia!

Domnul Radu Mircea Berceanu:

N-aţi ghicit! de către fina domnului Atanasiu, Tase, prietenul partidului cel mai curat şi cu preşedintele cel mai cinstit. S-a ajuns ca firma respectivă să execute Hotelul Astoria, în valoare de vreo 6 milioane de euro. Deci a fost luat, de fapt, pe gratis, printr-un aranjament care n-are nimic cu achiziţiile publice. Şi mai sunt.

Voci din sală:

Treci la pensii!

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Ajung şi la pensii, nicio grijă.

În perioada respectivă, cât a fost PNL-ul şi a condus acest minister cu cinste, cu onoare, aşa cum spunea preşedintele actual al său. Preşedintele celălalt nu mai are terenul pentru a-şi construi Reprezentanţa Citroen pe centură, pe Odăi, îl are la Băneasa, cu cinste şi cu onoare. (Comentarii.)

În perioada aceasta s-au întâmplat lucruri foarte interesante. S-au făcut mai puţine lucrări, dar s-au făcut foarte multe licitaţii, studii de fezabilitate ş.a.m.d.

De exemplu, s-au făcut patru studii de fezabilitate în valoare de 100 de milioane de roni pentru nişte drumuri expres care urmau să lege Autostrada Coridorul 4 cu Autostrada Transilvania de la Arad la Oradea, de la Sebeş la Turda, de la Sibiu la Făgăraş şi să lege şi Craiova de Piteşti, drumuri exprese, care urmau să lege autostrăzi care nu există şi care, probabil, vor exista destul de târziu, la banii pe care putem să-i alocăm acolo. Dar s-au cheltuit 100 de milioane de lei şi, în schimb, nu s-a terminat Pasajul Băneasa, care mai costa vreo 15 milioane de lei.

O voce din sală:

Salutări de la Popoviciu.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Spuneţi-i domnului Tăriceanu că dânsul are ce vă spuneam mai înainte, dar puteţi să îl mai întrebaţi. Vă dau şi amănunte, dacă doriţi. (Aplauze din lojă.)

Dar, dacă vreţi să vă referiţi la Băneasa, întrebaţi-l pe domnul Atanasiu cum a dat aviaţiei utilitare vreo 8 hectare de teren la Băneasa. Întrebaţi-l, poate vă spune... şi mai gândiţi-vă la cinstea şi onoarea partidului.

Sigur că s-au inventat şi alte metode şi anume: contracte credit furnizor, prin care iarăşi lucrurile sunt ascunse şi, în felul acesta, drumul Bengeşti-Sebeş, un drum de mare importanţă naţională, a fost dat cu 9,5 milioane de lei pe kilometru, când preţul la reabilitare e sub 3 milioane de lei pe kilometru.

O voce din sală:

La ce firmă?

Domnul Radu Mircea Berceanu:

La firma Romstrade, aceea care i-a dat domnului Orban maşina cu care a făcut accidentul cu tramvaiul, pentru că celălalt accident, acela când era pe trecerea de pietoni uşor bulversat, l-a făcut cu maşina de la minister, pe care a ascuns-o la un prieten două zile, până când a trecut bulversarea - dacă nu vă mai aduceţi aminte.

După aceea, fiindcă acea maşină era stricată, a cumpărat, prin intermediul Gevaro, care de altfel era pe mari pierderi, un Audi A8, puteţi să veniţi să-l vedeţi, de 185 de mii de euro, dacă tot vreţi să vorbim de cinste şi de corectitudine.

Se vorbeşte de investiţii prin moţiune, pe acolo. Să vă dau iarăşi câteva cifre. 2008 - s-au dat Ministerului Transporturilor pentru investiţii 5,3 miliarde de lei, când ştim că a fost o creştere economică de 7,2 şi s-a făcut, sigur, şi un deficit, că dacă se luat maşini de 185 de mii de euro...

O voce din sală:

De cât?

Domnul Radu Mircea Berceanu:

De 5,4.

În 2009, Guvernul Boc, deşi era criză, a alocat 7,3 miliarde de lei pentru investiţii, adică 36% în plus.

S-a scris pe acolo că sunt probleme cu preţurile. Sunt probleme cu preţurile contractelor date şi pe vremea PSD-ului şi pe vremea PNL-ului.

Noi, eu am organizat cinci licitaţii de când sunt ministru la transporturi...

O voce din sală:

Ai aranjat, nu ai organizat.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

S-au organizat cinci licitaţii, toate câştigate de cel care avea cel mai mic preţ, era pe locul întâi. Dacă vreţi, vi le şi spun. Besciu a câştigat licitaţii multe de pe locurile trei, patru, ca şi Pa&co, pe vremea domnului Orban. Vă dă dânsul amănunte. Dacă nu şi le mai aduce aminte, vi le dau eu cu lux de amănunte.

Nu cred că putem să discutăm, pentru că la finalul anului 2004, Compania de drumuri avea datorii de 2,5 miliarde de lei. La finalul lui 2006, începutul lui 2007, când a preluat PNL-ul acest minister, datoriile erau zero. Când am revenit la acest minister, datoriile erau de 2,4 miliarde de roni din nou, din motivele de care am vorbit.

Şi acum să vă spun două vorbe despre număr de personal, salarii şi pensii.

La Ministerul Transporturilor, în 2008, numărul de personal era de 630 şi la Agenţia de Sănătate Publică de 264; în total 864 de persoane. Acum, Agenţia de Sănătate Publică a fost desfiinţată şi doar 14 persoane au intrat ca direcţie în Ministerul Transporturilor, care are 434 de persoane, deci în total sunt 448 de persoane, o reducere cu 50,3.

Aşa se fac economiile şi aşa cred eu, aşa inginer, că trebuie condus un minister. Şi, dacă vrem să dăm şi pensionarilor pensiile pe care le merită, atunci aşa trebuie să procedăm.

Compania de drumuri. Erau 665 de angajaţi, sunt acum 447, cu 33% mai puţin.

Fondul de salarii în 2008 a fost 2.710 milioane de lei, acum este de 1.500 de milioane de lei, deci cu 45% mai puţin.

Directorul general avea 18.150 de lei pe lună - de fapt pe pământ, dar în fiecare lună - acum are 6.600, cu 64% mai puţin.

Indemnizaţia de la consiliul de administraţie era de 3.650 de lei, tot în fiecare lună, acum e de 67 de lei. Acelaşi lucru este la ARR?.

O voce din sală:

De ce scădeţi pensiile?

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Ca să acoperim găurile pe care le-aţi făcut şi nenorocirea pe care aţi declanşat-o. Trebuie să se ocupe cineva şi de chestia asta.

La ARR, în 2008, directorul general avea 31.625, 316 milioane de lei vechi, vă aud, bucurie mare, nu? Acum are 6.700, adică cu 78% mai puţin, iar indemnizaţia din consiliul de administraţie era 4.000, şi în lunile... foarte ciudat, apropo de cheltuielile electorale şi de şpagă, culmea e că în lunile septembrie, octombrie şi noiembrie 2008, când era o campanie electorală, dacă vă aduceţi aminte, în afară de cei 4.000, adică 40 de milioane indemnizaţie pentru o jumătate de oră de participare la consiliul de administraţie, li s-a dat şi o primă, în fiecare lună, de câtre trei indemnizaţii, ca să le poată duce la partid şi să pună umărul pe care plângea un lider mai adineauri şi anume "umărul poporului român".

Cam acelaşi lucru e cam peste tot.

Am auzit despre CFR. La CFR, vă spun imediat, salariul directorului era 18.750, acum este 6.600, cu 64% mai mic.

Şi am ajuns la pensii, pentru că aţi vrut să discutăm despre pensii. Şi aţi întrebat cum e cu pensiile nesimţite.

Să vă explic şi vă rog să reţineţi. În vara lui 2008, când se îngrijea de acest minister domnul Orban, un liberal cinstit, de onoare, aşa cum a spus actualul preşedinte al partidului, au ieşit patru inşi la pensie de la Aeroclub, acolo unde se zboară cu planoare, paraşute, paraşutism şi anume: Voicu Constantin, Popescu Valerică, Mureşan Valer şi Marton Alexandru. Aveau 50 de ani, acum au 52 de ani.

Fiecare dintre ei are o pensie între 31.400 de lei şi 34.600 de lei, 346 de milioane. Au 52 de ani acum.

Cum au făcut? pentru că s-ar putea cineva să spună: aşa spunea legea, veniturile din ultimele trei luni. Nu vorbesc cât de corectă e legea, dar în lunile iulie, august, septembrie 2008 au avut venituri între 40.000 şi 50.000 de lei pe lună, deşi în aceleaşi luni din 2007 şi din 2006, aveau venituri de 12 până la 14 ori mai mici. Şi în toate lunile anterioare. Cum? Cumulând ore de zbor - un ministru putea să se mai uite pe acolo puţin - şi anume s-a zburat de exemplu într-o lună de către unul dintre ei 680 de zboruri, adică 30 de zboruri pe zi. (Aplauze.) Dacă cineva crede că există o persoană care poate să zboare în felul acesta, el într-adevăr trebuie să aibă pensia aceasta. Numai că nu ştiu de ce n-au zburat şi în ceilalţi ani şi în celelalte luni.

Şi ajung la tinerii de valoare, care trebuie promovaţi şi au şi fost promovaţi. Am să vă dau doar două exemple, şi anume la Compania Naţională de Drumuri, Direcţia Bucureşti, şapte judeţe în subordine, la sfârşitul lui 2007, o domnişoară, Grigore Magdalena, era curier personal şi avea salariul de 637 de lei. După ce s-a apropiat de PNL şi a devenit susţinută de domnul Mircea Ciopraga, a ajuns, la şapte luni după terminarea facultăţii (o facultate la care nu ştie exact ce a avut la lucrarea de licenţă şi nici cum se numeşte facultatea de- adevăratelea, am întrebat-o eu când am dat-o afară) şi a ajuns directoare, cu 13.499 de lei pe lună, ca să înţelegeţi de ce nu sunt bani de pensiile dumneavoastră. De aia! (Aplauze, urale.)

Ultimul exemplu, tot la Direcţia de drumuri şi poduri, dar de la Constanţa.

Aici, un domn pe care l-aţi văzut la televizor cu jeep-ul pe plajă, Jean Paul Tucan, a lucrat la vârsta de 18 ani un an ca lăptar, în 1987. N-a mai lucrat nimic de atunci 20 de ani, şi următorul loc de muncă în cartea de muncă, pe care o am aici, v-o pun la dispoziţie, domnule Antonescu, să verificaţi cu cinstea şi cu onoarea, este director la DRDP Constanţa, cu 13.740 de lei pe lună. O frumoasă carieră, cu o gaură de 20 de ani în care nu se ştie ce-a făcut, dar după aia a ajuns director. Sigur că nu vreau să amintesc de surorile Andreea şi Loredana Frăsie, care, la patru luni de la terminarea unei alte facultăţi necunoscute, aveau 274 de mii de lei pe lună. (Comentarii.) la domnul Geică, care avea 55 de mii de lei pe lună, şi sigur mai sunt şi alţi tineri care au fost promovaţi şi mai pot fi în continuare promovaţi.

Nu e domnul Tăriceanu aici, dar e vorba de Vlad Moisescu, bănuiesc că-l cunoaşteţi cu toţii. Îl cunoaşteţi, nu? Eu mai cunosc şi alte lucruri. dacă vreţi, le spun. Sau domnul Mişu Popescu, îl cunoaşte bine domnul Orban, dar îl mai cunosc şi alţii. Şi eu mai cunosc câte ceva, dacă vreţi, spun.

Am să închei prin a remarca angajamentul domnului preşedinte Antonescu, angajamentul să facem lucruri bune, să scoatem ţara... M-a cutremurat. Problema ar fi să-şi ia un angajament că merge la serviciu în timpul acesta. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL.)

Pentru că eu am avut onoarea să fiu coleg de guvern cu domnul Antonescu, când era prim-ministru domnul Radu Vasile, care, odată la patru şedinţe, când în sfârşit era prezent, îi spunea: "Măi Crinule, acuma unde ai mai fost?" "La Ulan Bator, domnule prim-ministru." "Ce ai făcut acolo?" "Cu echipa de haltere juniori." "Şi ce-am obţinut?" "Nimic, că îi creştem, sunt o echipă tânără." (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL. Rumoare.)

Sunt înregistrări. Problema e că şedinţele de guvern se înregistrează şi se păstrează.

Mi-a plăcut partea cu politica externă a domnului Antonescu. Mi se pare că e preocupat, în ultima vreme, de politica externă. Dacă o să înveţe şi cât de cât vreo limbă străină, s-ar putea să fie prin apropierea domnului Baconschi. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PDL. Rumoare.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Grupul PDL mai are la dispoziţie cinci minute din timpul alocat.

Invit pe doamna deputat Aura Vasile, din partea Grupului PSD+PC.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi cetăţeni ai României,

Domnilor sindicalişti,

Stimaţi colegi,

Poate v-aş fi propus să renunţăm la procedură, să trecem direct la vot. De ce?, mă veţi întreba. Pentru că suntem azi, aici, ca să trimitem acasă Guvernul PDL, UDMR, UNPR, minorităţi, condus de Boc-Băsescu şi nu cred că mai este nevoie să explicăm noi, în mii de cuvinte, de ce acest guvern trebuie să plece.

Orice om, care mai are cât de cât minte şi bun-simţ, ştie că lipitorile portocalii ar trebui să se ducă, să ne lase. Adevărat! Orice om cu minte şi cu bun-simţ, dar mai puţin domnul Boc şi gaşca domniei sale. Şi sunt convinşi că trebuie să stea lipiţi de conducta banului public, pe care să-l sugă până la ultimul leu, să mai stea lipiţi, pe naivitatea electoratului român, pe care să îl sugă până la ultimul vot, contra o găleată spoită cu portocaliu şi un pumn de galbeni. Din cauza aceasta nu putem, stimaţi cetăţeni ai României şi stimaţi colegi, să trecem direct la vot, deşi ştim cu toţii motivele pentru care onor domnul Boc, şi onor doamna Udrea, şi onor domnul Berceanu, şi onor domnul Videanu, şi Funeriu şi Oprea ar trebui să elibereze scaunele acelea de care trag cu dinţii. Pentru că ei nu au bun-simţ, iar mintea pe care o posedă este folosită strict pentru a obţine noi şi noi milioane la averea colectivă a lipitorilor şi pentru a-i face poftele şefului lor de la Cotroceni. Şi nu vor pleca niciodată de bună-voie, oricâte discursuri şi explicaţii am oferi noi.

Au început să recunoască pe rând, cu neruşinare, că au minţit, că ştiu în ce situaţie se află România şi că mai puteau minţi tot cu neruşinare încă jumătate de an, dar nici după ce au recunoscut minciuna, nu vor să plece.

Am citit că la Snagov, când au fost chemaţi de Zeus la instructaj, săptămâna trecută, unul dintre parlamentarii PDL a spus că ei sunt condamnaţi să guverneze încă 50 de ani. 50 de ani de Bocism, Bercenism, Udmr-ism şi generalul trădătorilor, încă 50 de ani de furat şi minţit, încă 50 de ani de stors şi ultima vlagă din poporul ăsta care a crezut toate minciunile spuse cu atâta talent de Traian Băsescu şi recunoscute acum de Berceanu, Vlădescu şi Blaga.

Îmi este foarte greu să accept gândul că mai avem încă patru ani şi jumătate de trăit cu Băsescu la Cotroceni. Gândul că lipitorile visează să mai stea 50 de ani pe spinarea noastră este imposibil de acceptat. Pentru asta trebuie să ţinem de această procedură, să spunem din nou miile de motive pentru care Guvernul PDL, UDMR, UNPR, minorităţi, condus de Boc-Băsescu trebuie să plece. Nu pentru urechile lor, care sunt surde la adevăr şi nesimţite la critică, ci pentru urechile românilor, care trebuie să înţeleagă o dată pentru totdeauna de unde vine răul şi să se convingă o dată pentru totdeauna că au făcut o alegere greşită.

Poate că noi, astăzi, nu vom reuşi să retezăm răul, pentru că există în această sală oameni care au un preţ şi care şi-au primit tainul pentru trădare. Doar românii pot să-i judece şi să-i reteze. Nu pe domnul Boc şi PDL şi UDMR trebuie să-i convingem, ci pe cei care se uită acum la televizor, şi cu sufletul la gură, aşteptând o minune care să nu le mai taie pensiile şi salariile.

Cei din faţa televizorului trebuie să înţeleagă că aşa cum au stat în mâinile lor puterea acestui regim care i-a adus acum la foame şi disperare, tot în mâinile lor stă şi salvarea ţării.

Ei trebuie să înţeleagă că "Fetele marinarului" nu este o telenovelă relaxantă, ci un show horror, în care Elena Udrea are pe mână 3 miliarde de euro pe care-i împarte slugilor personale şi clienţilor partidului domniei sale, în care se conduce Camera Deputaţilor fără să aibă habar de legi, Constituţie şi proceduri, călcând cu bocancii pe acestea, cu Emil Boc ghidonat prin telefon, în care Elena Băsescu a ajuns să reprezinte România în cluburile de noapte de la Bruxelles, pentru că, desigur, merită!

Românii trebuie să înţeleagă că răul nu stă numai în Palatul Victoria şi nu se rezolvă printr-o moţiune de cenzură.

Răul este acest regim în întregimea lui. Acest regim în care, dacă eşti stripper poţi ajunge director de succes într-o instituţie deconcentrată.

În care, dacă eşti chelneriţă şi o cunoşti pe doamna Udrea, primeşti o agenţie guvernamentală.

În care, dacă eşti blondă şi ai pile la ministrul apărării, ajungi şef de autoritate guvernamentală şi fără niciun venit declarat îţi bagi în garaj un autoturism de un sfert de milion de euro.

În care, dacă ai fost prefect PSD la Galaţi, dar ai trecut la PDL, îţi pui firma pe numele mamei septuagenare şi primeşti contract după contract de la stat.

În care, dacă nu ai carnet portocaliu de partid şi nu eşti copilul partenerului de table al domnului Videanu sau nu eşti iubitul Elenei Băsescu ori măcar vecin de departe cu mama lui Liviu Negoiţă sau din cercul primului-ministru sau din gaşca udmr-istă, dacă nu ai firmă de construcţii afiliată unde trebuie, poţi să mori liniştit de foame.

Domnule Emil Boc,

Îmi cer scuze că nu vă spun domnule prim-ministru, dar ştim şi noi şi dumneavoastră că nu sunteţi prim-ministrul acestei ţări.

Vreau să vă spun că aştept cu interes finalul mandatului dumneavoastră. Nu al mandatului încredinţat de Parlament, ci al celui încredinţat de şeful dumneavoastră de la Cotroceni, pentru că sunteţi un om politic terminat, domnule Boc, aţi depăşit de mult calificativele negative adresate unor guverne de tristă amintire.

Veţi intra în cărţile de istorie ca cel mai slab premier, premierul ordonanţă neconstituţională. Şi, din aceste cărţi, domnule Boc, vor învăţa fiice dumneavoastră la şcoală.

V-aţi bătut joc până şi de părinţii dumneavoastră, cărora le-aţi tăiat pensiile.

Aţi făcut numai şi numai ce vă dictează şeful de la Cotroceni, care vă va arunca, în curând, la lada victimelor sale de serviciu.

Şi, domnule Emil Boc, vreau să-mi cer şi scuze, în numele colegilor, că v-am întrerupt pentru această moţiune de cenzură care vă obligă la prezenţă aici, în plenul Parlamentului, de la activităţile dumneavoastră uzuale, mai ales că acum s-a făcut vremea pentru a doua coasă.

Tocmai de aceea, poate chiar astăzi o să vă trimitem acolo unde vă este locul: să bateţi coasa, să bateţi hora, să ciopliţi lemne şi, poate, să vă spargeţi ouă în cap, activităţi pentru care vă urăm sincer: mult succes! (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD+PC şi PNL.)

Dar, domnule Boc, nu vă lăsaţi! Condamnaţi la foame, sărăcie, întuneric, disperare, cetăţenii României şi, împreună cu PDL, UDMR, partidul trădător al lui Oprea şi minorităţile reprezentate în Parlament, tăiaţi pensii, salarii, şomaj, burse, indemnizaţii pentru copii, până şi scutecele nou-născuţilor.

Şi cum credeţi că veţi fi judecat?

Credeţi că odată, când copii dumneavoastră vor înţelege, vă vor judeca altfel ca majoritatea cetăţenilor României?

Cum este posibil, domnule Boc, să jigniţi armata, aviatorii, magistraţii, poliţiştii, jandarmii, diplomaţii, funcţionarii, făcându-i nesimţiţi?

De ce nu staţi în faţa cetăţenilor când spuneţi aceste lucruri?

Nu vă mai plac băile de mulţime?

În numele celor pe care-i condamnaţi la moarte şi al cetăţenilor din Colegiul 23 al municipiului Bucureşti, pe care-i reprezintă în Camera Deputaţilor, sunt mandatată să vă spun: cine zice ăla e!

Şi să vă luaţi pdl-iştii, udmr-iştii şi pe Oprea cu ai lui şi să plecaţi, trădători de neam.

Şi recunoaşteţi ce vă spun. "Partea mai puţin calificată a unei comunităţi ajunge să ia decizii iresponsabile", spune aceste lucruri un bărbat român şi se numeşte Andrei Marga.

Mircea Badea spui că ne ceartă. Se ceartă singur pentru că stă ascuns în spatele televizorului şi dacă ţipă şi dă din mână, crede că ne şi intimidează.

Domnule premier, vă spun eu şi eu vă fac exact ce dumneavoastră mi-aţi făcut la începutul discursului, cred că este timpul ca în acest moment să vă ridicaţi şi să plecaţi. De ce mai staţi? De ruşine încă nu aţi plecat? (Aplauze din partea deputaţilor din opoziţie.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, doamnei deputat.

Îl invit la microfon pe domnul senator Crin Antonescu pentru un drept la replică pe care l-a solicitat.

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru domnul deputat Cezar Preda, domnul ministru Berceanu, vedeţi ce frumos vorbesc, nu ca domnul Băsescu, în legătură cu frecvenţa mea. Faptul că dumneavoastră, ca şi prietenii dumneavoastră din presă, repetaţi de fiecare dată când, mă rog, vă sar în ochi, acest lucru, pentru mine, e reconfortant. Şi pentru cei care cred într-adevăr, domnule Berceanu, că sunt un om cinstit şi un politician cinstit, pentru că sunt, deoarece asta dovedeşte că nu aveţi nimic altceva. Vă mai spun încă o dată că nici dumneavoastră, nici domnului Preda, cu tot respectul, nici altcuiva, nu am să dau socoteală.

Dumneavoastră, sunt sigur, că aşa rar cum trec pe aici, o simţiţi când trec. (Aplauze, rumoare.)

În al doilea rând, domnule ministru Berceanu, sunteţi un om totuşi cu nişte pretenţii, sunteţi acum ministru în Guvernul României, credeţi că putem să ne pretăm la a relata chiar imaginare discuţii cu premierii? ce ar însemna să mă pretez să-mi aduc aminte când în acelaşi guvern pe care-l evocaţi, când eram noi tineri, domnul Băsescu vi se adresa cu "Măi, cocoş". Avea o premoniţie, cred. (Râsete, aplauze.)

Dar... dar... mă tem pentru dumneavoastră că vă supraestimaţi viitorul, căci politiceşte, ce n-aţi da să fiţi cocoş?! (Aplauze, râsete.)

În fine, la fel de puţină importanţă are că la Ulan Bator n-am fost niciodată. E poate mai important... nu e meritul meu, dar pentru că aţi invocat chestiunea asta, e important să vă aduc aminte că în perioada aceea, nu datorită mie, ci datorită lor, sportivii români au obţinut rezultate record pentru sportul românesc, culminând cu 11 medalii de aur la Sidney, dar altceva e şi mai important.

Pentru că dumneavoastră, domnule ministru, aveţi aceleaşi apucături ca şi şeful dumneavoastră, care desigur nu e domnul Boc, ştiţi mai bine ca mine asta. Care sunt nişte apucături, iertaţi-mă, securistice, nu numai pentru că aveţi înregistrări. dacă dumneavoastră aduceţi o înregistrare din care rezultă că eu am fost la Ulan Bator sau c-am însoţit lotul de haltere, eu mă retrag din viaţa politică. Dacă nu, dumneavoastră continuaţi să înregistraţi.

Dar apropo de înregistrări, de dosărele, păi, domnule ministru, dumneavoastră aţi spus aici, aţi spus... staţi, domnule, că sunt fapte grave semnalate de domnul Berceanu, ne facem că nu le auzim? Aţi spus probabil din greşeală, nu-mi imaginez vreun alt motiv, că eu cer oamenilor să ne împartă pe noi, politicienii, în hoţi şi bandiţi. Asta e poate la PD. Eu vorbeam de hoţi şi cinstiţi. Nu, în hoţi şi cinstiţi. (Amuzament.)

Şi după aceea aţi invocat o serie de lucruri, înţeleg pe lângă sau chiar în afara legii, comise de colegi de-ai mei din partid sau de oameni din PSD. Păi, domnule ministru, încă o dată vă spun că n-am nicio reţinere să vorbesc cu dumneavoastră şi cu oricine despre cinste şi despre onoare, deoarece de un an şi mai bine nici Partidul Naţional Liberal, de jumătate de an, nici Partidul Social Democrat nu mai sunt la putere. Şi pentru că e vorba de personal bugetar plătit cam degeaba, păi ce-aţi făcut, aţi terminat benzile cu Cătălin Voicu? Ce face DNA-ul? Luaţi-i, domnule! Sunteţi invitaţii mei.

Vă împiedică cineva să pedepsiţi, fiind la putere, ilegalităţi? Dumneavoastră practicaţi un şantaj? Dumneavoastră aveţi o filozofie, eventual, de continuitate a şpăgii? Ce vă reţine? Ce vă reţine să acţionaţi corect şi legal? Ce vă reţine să nu faceţi publice şi, repet, să pedepsiţi eventuale încălcări ale legii? Doriţi să faceţi numai şantaj? Doriţi să ieşiţi din când în când cu dosărelul? Am înţeles c-o face preşedintele. Sunteţi totuşi pentru ţara asta cam mulţi: un singur Băsescu şi multe caricaturi de-ale lui.

Mulţumesc foarte mult. (Rumoare, aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnului senator.

Domnul Ludovic Orban a solicitat, de asemenea, un drept la replică.

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

N-aş fi vrut să vorbesc astăzi, pentru că am vorbit dimineaţă cu aceia care protestează afară, alături de ei, printre ei. Şi poate ştiu mai bine decât cei care stau în dreapta mea şi sunt astăzi atât de vocali şi de siguri pe ei. Ştiu mult mai bine decât ei că astăzi îi văd în Parlament şi, după 2012, probabil 90% dintre ei nu vor mai fi în acest Parlament şi sunt convins de lucrul acesta.

Îmi pare rău, domnule Berceanu, că mi-aţi pronunţat numele şi că m-aţi determinat să dau acest drept la replică.

Hoţul strigă hoţii în ţara asta, dragii mei. Ştiu că vă stau ca un os în gât şi am să vă spun de ce vă stau ca un os în gât. Pentru că, deşi am fost viceprimar general al capitalei, spre deosebire de şeful vostru, nu mi-am repartizat nicio casă din fondul public de case, nu am promis niciodată că dau vreo casă înapoi şi, cu toate astea, din păcate, el a ajuns preşedinte, iar eu astăzi sunt împroşcat cu noroi.

Pentru că, domnule Berceanu şi stimaţi colegi ai PD-ului, vă stau ca un os în gât, pentru că, spre deosebire de mulţi dintre colegii dumneavoastră, după 20 de ani de carieră publică, domnule Berceanu, locuiesc într-un apartament cu patru camere şi am o maşină personală de 18 mii de euro, domnule Berceanu. În condiţiile în care, cum ziceau colegi de-ai PSD-ului şi de-ai PD-ului, prin pixul meu au trecut zeci, sute de milioane şi miliarde, nu m-am atins de niciun euro şi am preferat să rămân cinstit, corect şi să trăiesc ca orice om din ţara asta. Dar voi nu ştiţi ce înseamnă lucrul ăsta, să rezişti tentaţiei de a lua şpagă, să rezişti tentaţiei de a te îmbogăţi fără merit, cum v-aţi îmbogăţit toţi!

Spre deosebire de colegi de-ai dumneavoastră, nu stau într-un apartament cumpărat în mandat cu 800 de mii de euro, dintre care jumătate împrumuturi personale de 200 de mii de euro de la tineri de 23 de ani, care probabil nici n-au primul loc de muncă stabilit.

Spre deosebire de colegi de-ai dumneavoastră, domnule Berceanu şi domnule Boc, nu am nicio firmă prin care să vând gresie, marmură către primării, către firme care derulează fonduri europene, care să pună în centrele istorice granitul pe care-l cumpără de la colegi de-ai dumneavoastră la preţuri de trei ori mai mari. Nu am niciun ginere, domnule Berceanu, care să facă afaceri, din stomatolog să devină patron al unei agenţii de pază, să aibă contracte de milioane de euro într-un an de zile cu firme din Ministerul Transporturilor şi din Ministerul Economiei.

Spre deosebire de dumneavoastră şi de colegii dumneavoastră, mama mea n-are acţiuni la nicio firmă şi nu derulează nicio afacere pe bani publici. Băiatul meu, spre deosebire de copiii unora dintre colegii dumneavoastră, face studiile în România la o şcoală publică, nu l-am trimis să-şi facă studiile în străinătate, pentru că nu am încredere în învăţământul românesc. Am încredere în învăţământul românesc şi nu vreau să-i trimit în străinătate să înveţe că România este o ţară de ocară şi nu o ţară de care să fim mândri.

Spre deosebire de mulţi dintre colegii dumneavoastră, domnule Berceanu şi domnule Boc, am ceva ce voi nu aveţi, care se numeşte ruşine, care se numeşte conştiinţă, care se numesc scrupule. Dacă am minţit într-o zi, nu pot să mă culc noaptea, să pun capul pe pernă, fără să mă frământ două-trei ore că am minţit. Nu pot să accept să comit orice încălcare a moralităţii cu zâmbetul pe buze, să mint fără să-mi tremure o fibră pe faţă, aşa cum faceţi dumneavoastră.

La asta aţi adus România, la cea mai profundă criză morală, în care nu mai ştim ce-i drept şi ce-i nedrept, ce-i bine şi ce-i rău, cine-i hoţ şi cine-i corect, cine-i mincinos şi cine spune adevărul. Aţi distrus esenţa unei societăţi, codul etic, morala, încrederea în semeni. Asta aţi făcut, oameni buni.

Şi închei prin a vă spune, domnule Berceanu, cât am fost ministru aţi vorbit numai de mine. De un an jumătate, dumneavoastră sunteţi ministru şi vorbiţi tot de mine. Am crezut că sunteţi poate supărat pe mine că v-am luat locul în 2007. nu e aşa. Am crezut că poate aveţi vreo supărare pe mine că nu vă dau bani de la bugetul de stat cum ar fi trebuit să vă dea Guvernul pentru cofinanţările marilor proiecte de investiţii pe care vi le-am lăsat.

Nu, domnule Berceanu, astăzi ştiu de ce vorbiţi tot de mine de un an jumate, pentru că nu aveţi ce să vorbiţi de dumneavoastră, domnule Berceanu. Pentru că nu aţi făcut nimic la Ministerul Transporturilor de un an jumate.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Iată cum conversaţia noastră alunecă pe o pantă foarte interesantă.

Îl invit pe domnul Radu Berceanu pentru un drept la replică de la microfonul Parlamentului.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Prin Parlament, de obicei, dreptul la replică e scurt şi se referă la ce a spus un antevorbitor. Nu l-am auzit pe domnul Orban spunând niciun cuvânt despre lucrurile spuse de mine. A spus tot felul de chestiuni, aşa, despre colegii, copiii şi aşa mai departe. (Vociferări din partea opoziţiei.)

De exemplu, ar fi putut să spună de ce pe Autostrada Bucureşti-Ploieşti a trebuit să mărească contractul cu mai mult de 50% ca să facă trei benzi la o autostradă care nu pleacă de nicăieri, pentru că până la centură nu e rezolvată problema în Bucureşti de primarul Bucureştiului.

Acolo sunt nişte firme care probabil eu le-am propulsat să ia aşa ceva. Sigur, sunt foarte multe lucruri de spus şi putem să discutăm în felul ăsta cât doriţi. Dacă spuneţi o singură chestiune concretă referitoare la mine, vă răspund. Dacă nu, răspundeţi cum de s-a putut lua Astoria, unde de la geamul ministrului până acolo sunt 60 de metri. Răspundeţi lucruri de-astea. Nu veniţi cu copiii copiilor bordurilor, cu subiect şi cu predicat!

Apropo de subiect şi de predicat, am să spun iarăşi o chestiune scurtă. Eu am spus că sunt înregistrări la Guvern şi sunt, n-o fi fost Ulan Bator, că nu mi-aduceam aminte atunci, dar a fost ceva asemănător de vreo 40 de ori. Mai sunt şi alţii care au fost membri în guvernul ăla şi ştiu. Dar, eu care am un pic de memorie, pot să-mi aduc aminte, de exemplu, de BTT, de Parcul Herăstrău...

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz (din bancă):

Şi de flotă.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Nu e bine, domnule Duvăz! Credeam că e vorba de domnul Barto, credeam că e vorba... Bartolomeu Finish îl cheamă de-adevăratelea, cel care are vreo şapte hectare la BTT-ul care nu mai era BTT, era altceva, tot cu T şi T. Deci, dacă vreţi să intrăm în amănunte, sigur că putem să discutăm. Nu înseamnă că dacă n-am nişte documente, pot să vă suport vorbind despre cinste, onoare, corectitudine, când mai ştiu şi de la Ştrandul Tineretului, mai ştiu şi de la Stadionul "Lia Manoliu".

Deci, haideţi, dacă vreţi să vorbim despre cinste şi onoare, spuneţi lucruri concrete şi atunci le discutăm. Aşa, poveşti demagogice, am văzut că sunteţi foarte îndemânatic şi, în general, sunteţi foarte îndemânatici toţi, am văzut şi alţi îndemânoşi tineri de valoare, Chiuariu, Adomniţei, tot felul de tineri care au făcut cinste. Haideţi să vorbim pe lucruri concrete ca să audă oamenii ăia de sus de ce nu sunt bani acum, câţi bani s-au tocat, cum s-au tocat şi de ce am ajuns la capătul posibilităţilor şi trebuie să luăm aceste măsuri dure. (Aplauze din partea parlamentarilor puterii, vociferări din partea parlamentarilor opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Pe procedură, domnul Haşotti.

Se pregăteşte domnul Relu Fenechiu, din partea Grupului PNL.

Pe procedură, domnul Haşotti.

Domnul Puiu Haşotti:

Stimaţi colegi,

Eu v-aş propune să nu degenereze această discuţie şi domnul preşedinte, de altfel, a făcut apel în acest sens. Dacă însă domnul Berceanu a spus să spunem ceva despre domnia sa, am să spun şi eu. Şi aş vrea să mă aprobaţi sau nu. Mie mi s-a creat un instinct. În momentul când aud şpagă, mă gândesc automat la numele Berceanu. De ce oare? (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi,

Am să vă rog să reintrăm în ordinea normală a intervenţiilor. Am să grupez drepturile la replică după ce mai parcurgem o serie...

Pe procedură, vă rog, domnule deputat.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cineva de aici din sală a cerut la un moment dat să respectăm regulamentul şi să nu ne mai jignim. Poate mai important decât să nu ne mai jignim ar fi să nu mai aruncăm acuzaţii jignitoare la modul general sau lucruri imprecise. După care, altcineva de aici din sală a venit şi a început să vorbească despre soţiile pe care unii dintre noi le-am pus pe posturi de unde aveau salarii foarte mari. M-am gândit că soţia mea...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Aveţi o intervenţie pe procedură, domnule deputat.

Domnul Octavian-Marius Popa:

...a fost în permanenţă profesoară de matematică.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Aţi intervenit pe procedură, vreau să aud procedura.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Pe procedură, domnule preşedinte.

Poate a fost o referire la soţia domnului Preda, care pe timpul guvernării noastre, e adevărat, şi-a pus soţia ca preşedintă a Autorităţii de Reglementare a Serviciilor Comunale, un domeniu în care domnia sa avea...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, vă rog să încheiaţi intervenţia.

Domnul Octavian-Marius Popa:

...şi afaceri şi interese.

Îl auzim apoi pe domnul Berceanu...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, vă voi închide microfonul.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Da, pe procedură.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Nu e nici un fel de procedură.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Pentru că vreau să înţeleg, domnule preşedinte...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Dacă vreţi să înţelegeţi, trebuie să respectaţi regulamentul.

Domnul Octavian-Marius Popa :

...exact...cum de la această tribună se poate comite şantaj, în acelaşi timp şi încălcarea...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Declaraţii politice, la momentul potrivit.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Nu, dar nu sunt declaraţii politice. Domnul Berceanu, fără nicio...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Deci dacă nu interveniţi pe procedură, vă tai microfonul, domnule deputat.

Domnul Octavian-Marius Popa :

...legătură cu subiectul, a început să arunce acuzaţii, sugerând că ar fi nişte chestii pe care domnia sa le ştie, dar nu le spune.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, vă rog să încheiaţi.

Domnul Octavian-Marius Popa :

Asta se numeşte şantaj. (I se întrerupe microfonul; Vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

domnul Adomniţei a cerut un drept la replică. Pe acestea sunt obligat să le onorez.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Cristian Mihai Adomniţei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu, un pic mai calm, nu aş vrea să intru în cursa pe care o întinde domnul ministru Berceanu, care îşi doreşte să ia asupra domniei sale toate acuzele sălii, pentru a scăpa poate colegii domniei sale un pic mai uşor. Eu am să vorbesc exclusiv despre ceea ce a spus domnia sa şi nu doar despre modul peiorativ, cât despre fondul pe care l-a rostit.

Şi am să-i spun că mie nu mi-e absolut deloc ruşine nici cu tinereţea şi în niciun caz cu ceea ce s-a făcut la Ministerul Educaţiei în perioada 2007-2008. atunci au fost şcoli făcute, atunci s-au cumpărat microbuze, de atunci există toate împlinirile în educaţie, în timp ce de un an şi jumătate, nu s-a întâmplat nimic. Eu nu am adus în discuţie cazul altor tineri iluştri, colegi cu noi în Parlament, foşti miniştri la tineret şi diferenţa între mine şi acei oameni este foarte mare, domnule ministru, dar nu mi-am permis să am această discuţie. Pentru că eu chiar cred că tinereţea şi în administraţie şi în Parlament presupune, pe lângă cinste, entuziasm. Încă mai crezi că poţi să schimbi lumea şi-ţi propui lucrul ăsta, pesemne că dumneavoastră nu. Şi vă deranjează acest lucru.

Vă spun că pe vremea când domnul preşedinte Antonescu era ministrul sporturilor, România a avut cea mai mare colecţie de medalii. Astăzi, aţi trimis sportul ca a cincea cămară la ministerul domnului Funeriu, care nu se descurcă nici cu educaţia, ce să mai vorbim de sport, decât că intră pe teren la meciul campioanelor României la handbal ca să se vadă şi el în poze, că altfel nu reuşeşte.

Acesta e adevărul despre tinereţea în administraţie şi în politică şi la PNL şi la PSD, în totală contradicţie cu tinereţea clientelară pe care o promovează PDL-ul, domnule ministru. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnul deputat Fenechiu.

Reluăm intervenţiile din partea grupurilor parlamentare.

Se pregăteşte din partea Grupului PDL domnul ministru Vasile Blaga.

Domnul Relu Fenechiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O să am o intervenţie de trei minute şi câteva secunde, conform timpului alocat Partidului Naţional Liberal, şi-mi pare rău că în această intervenţie trebuie să-i dau nişte răspunsuri domnului Berceanu. Pentru că domnul Berceanu a aruncat aici acuzaţii în stânga şi-n dreapta, acuzaţii la colegi de-ai mei, de-ai altora, care au făcut parte din guverne. aşa cum l-a întrebat preşedintele Crin Antonescu, îl întreb şi eu de ce nu ia măsuri cu toate neregulile pe care le-a găsit la Ministerul Transporturilor.

Pentru că, stimaţi colegi, este foarte uşor să arunci cu cifre, să spui că o chestiune a costat nu ştiu cât, o chestiune a costat nu ştiu cât, e foarte uşor să spui că ţi se pare că cineva ar fi luat ceva şpagă de acolo şi ce-ar fi, domnule Berceanu, să spun şi eu ce am citit prin presă, că pe atunci când eraţi ministrul transporturilor, toţi stâlpii de telegraf, ăia ornamentali, care erau vânduţi, erau vânduţi de la firma dumneavoastră, să spun şi eu, domnule Berceanu, că nu ştiu câte componente de la metrou sunt vândute de la firma dumneavoastră. aş putea să spun, domnule Berceanu, toate astea, dar astea sunt doar speculaţii. Şi nu consider că aici, în Parlamentul României, trebuie să venim cu speculaţii.

Vă mai spun o speculaţie: amintiţi-vă când colegii dumneavoastră de la PD erau fericiţi în campania electorală că le-aţi dus bani pentru campanie. Şi, din întâmplare, ne-am întâlnit la avion când vă întorceaţi cu geanta goală. Şi v-am întrebat în glumă: "Aţi lăsat toţi banii la Iaşi?".

Dar, haideţi să lăsăm speculaţiile şi să trecem la câteva lucruri serioase, pentru că dumneavoastră mi-aţi cerut, altfel nu vă spuneam nimic de ele. Şi vă întreb, domnule Berceanu, cum e posibil şi cum explicaţi că firma Ascot Engineering câştigă o consultanţă de 3 milioane de euro şi se înfiinţează după ce a câştigat consultanţa? (Rumoare, aplauze.)

Vă mai întreb altceva, domnule Berceanu, de pe vreme dumneavoastră, spuneţi-mi dacă ştiţi de contractul de consultanţă de la Medgidia Constanţa pe care dumneavoastră, în loc să-l daţi firmei care a avut cel mai mic preţ de 7,2 milioane de euro, l-aţi dat la o firmă care a oferit 11,9 milioane de euro şi, mai mult decât atât, firma respectivă a câştigat în instanţă acel contract.

Şi vă mai spun ceva, domnule Berceanu. Dacă vreţi, între patru ochi, vă spun şi care a fost interesul dumneavoastră acolo şi care este firma pentru care se pregătea acea licitaţie. Dacă este să discutăm de chestiuni concrete.

Domnule Berceanu, o altă chestiune. Amintiţi-vă că aţi venit în conferinţă de presă, înainte de alegerile europarlamentare şi aţi promis: într-o săptămână dau drumul la licitaţia pentru studiul de fezabilitate la Autostrada Târgu-Mureş - Iaşi. După jumătate de an, aţi mai venit o dată, domnule Berceanu, că erau alegeri prezidenţiale şi aţi spus: într-o săptămână dau drumul la licitaţia pentru Autostrada Târgu-Mureş - Iaşi. Oare a trecut o săptămână de la alegerile prezidenţiale sau mai mult? Că drumul la licitaţie n-aţi mai dat.

Domnule Berceanu, vă mai spun încă o chestiune care cred că a speriat pe toată lumea, cel puţin pe consorţiul care trebuia să finanţeze Autostrada Comarnic-Braşov, a speriat cu siguranţă. Se ajunsese la acea autostradă, într-adevăr, cu tot cu mentenanţă, la peste 80 de milioane de euro pe kilometru. Ştiţi cu toţii că domnul Berceanu a zis: Domnule, am făcut parteneriat public privat, marea realizare pe care o voi face eu în România în domeniul autostrăzilor!

Tot dumneavoastră ştiţi foarte bine ce s-a întâmplat. Când s-a dus compania câştigătoare la bancă pentru a lua finanţarea, băncile au întrebat: Domnule, noi niciodată nu am finanţat un asemenea preţ pentru autostradă. Domnul Berceanu zice că ăla e preţul cel mai mic. Băncile din Europa au zis că e preţul cel mai mare pe care l-au întâlnit ei vreodată. Păi diferenţa de la preţul cel mai mic la preţul cel mai mare unde s-a dus, domnule Berceanu? Poate s-o fi dus tot la domnul Orban, nu?

Or, dumneavoastră veniţi, bineînţeles că veţi avea explicaţii, sunt convins. Eu nici măcar nu vreau să vă acuz de ceva ce aţi făcut. Vă acuz de faptul că n-aţi făcut nimic. Vă acuz de faptul că în anul 2009 nu aţi reuşit să atingeţi nici măcar 2% din fondurile europene pentru a le atrage pentru infrastructură.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, vă rog să vă scurtaţi concluziile.

Domnul Relu Fenechiu:

Şi, domnule Berceanu, dacă vreţi discutăm trei ore pe ce n-aţi făcut dumneavoastră, pentru că de ce aţi făcut nu prea vă pot acuza, că n-aţi făcut nimic.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Domnul senator Vasile Blaga, din partea Grupului PDL.

Se pregăteşte doamna senator Lia-Olguţa Vasilescu, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Domnule ministru, vă rog.

Domnul Vasile Blaga:

Am citit cu atenţie moţiunea şi, din păcate, ea a fost scrisă în bătaie de joc. De altfel, cred că într-o moţiune în care se discută despre modul în care sunt utilizate fondurile publice, PSD a fost destul de prost inspirat să-l pună pe domnul Şova s-o citească.

Dumneavoastră, domnilor colegi din PSD sau cei pe care i-aţi pus să scrie această moţiune, pomeniţi în ea despre instituţii care nu există. Citez, iată, din document: "Cancerul bugetar se află în jaful de la Ministerul Dezvoltării Durabile." Probabil că aşa a fost în perioada în care premier era Călin Popescu-Tăriceanu şi exista "Mediului şi Dezvoltării Durabile". În 2009 şi 2010, instituţia la care faceţi trimitere nu a existat şi cred că aţi pierdut momentul pentru a depune o moţiune.

Dar, dacă referiţi la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, atunci o să vă spun că cel puţin sunteţi rău intenţionaţi.

Aţi avut în acest minister un secretar de stat, şi unul foarte bun care a ştiut exact cum este investit fiecare leu în Ministerul Dezvoltării.

Aţi avut unul din cei doi directori de companii, un om foarte bun, care, de asemenea, şi-a făcut foarte bine treaba la agenţiile naţionale pentru locuinţe.

Eu nu pot să-mi închipui că nu aţi fost informat despre deciziile luate, pentru că fiecare proiect a fost discutat bucată cu bucată în fiecare şedinţă a coaliţiei şi e adevărat că domnul Ponta trecea mai rar pe acolo, dar puteau să-l informeze colegii din partid sau măcar tata socru că ştia exact cum au fost investiţi banii pe toate proiectele. Pentru că, din păcate, aţi fost într-o permanentă campanie electorală şi nu aţi fost atent la discuţiile pe care le avem în cadrul coaliţiei şi sunteţi în primele rânduri aici şi aţi fost alături de noi la aceste discuţii.

Vreau să vă aduc aminte câteva lucruri pentru a vă reîmprospăta memoria. În 2009 au fost construite 6 mii de apartamente în România prin ANL, de 3 ori mai mult decât în oricare an până atunci. Şi, repet, majoritatea prin ANL, instituţie condusă de un reprezentant al dumneavoastră şi n-am ce să-i reproşez, nu cred că a făcut nicio ilegalitate acolo.

Prin Programul "săli de sport", în perioada 2000-2008, 8 ani care nu au fost afectaţi de criză, au fost realizate 96 de săli de sport, în timp ce într-un an de criză, 2009, au fost finalizate 146. Aş vrea să menţionez că dacă preţul mediu al sălilor de sport de 150 de locuri, că numai de astea s-au construit în 2009, a fost de 600 de mii de euro, în 2008 le-aţi construit cu peste un milion de euro fiecare.

Aş vrea să vă spun, de asemenea, că prin Programul de reabilitare termică a blocurilor, licitaţii pe care le-au ţinut toţi primarii, PD, PSD, PNL, după părerea mea, toţi oameni cinstiţi şi serioşi, în program au fost incluse 52 de mii de apartamente, s-a realizat izolarea a 25 de mii. În 8 ani de zile, până când a venit ministrul la acest minister, au fost anvelopate 1800 de apartamente în 87 de blocuri. Asta-i tot. Şi eu cred că toţi primarii au fost cinstiţi şi serioşi, indiferent din ce partid provin.

Listele de investiţii cuprinse în programele Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei au fost toate publice şi pentru prima dată în istoria unui minister absolut toate licitaţiile prezentate pe site. În cursul anului trecut nu am avut nici măcar o reclamaţie la o licitaţie din partea PSD-ului şi PNL-ului şi nici nu aveaţi de ce, pentru că toate au fost absolut corect şi cinstit desfăşurate. Mai mult, acolo unde, desigur, a decis justiţia, ministrul nu are decât să respecte decizia instanţelor.

Şi încă un mic amănunt: am spus atunci când m-aţi validat în comisie că voi continua toate programele din minister deschise de dumneavoastră şi aşa am făcut şi am făcut bine. Aţi ştiut în permanenţă, şi dacă nu v-a informat colegii dumneavoastră din coaliţie este grav, modul în care a fost investit fiecare leu în programele de pietruire de drumuri, de apă, canal şi aşa mai departe. Pentru prima dată în istoria de 20 de ani, nu s-a plâns în 2009 niciun preşedinte de consiliu judeţean PSD-PNL din opoziţie, UDMR din opoziţie de modul în care au fost repartizate fondurile.

Sper ca nici de aici înainte, indiferent cine va fi la guvernare, să nu apuce să se plângă preşedinţii de consilii judeţene de miniştri, pentru că, până la urmă, ei şi primarii sunt cei la care merg, care în fiecare zi se află în faţa cetăţenilor pentru a obţine voturi şi pentru noi, care spunem că suntem aleşi uninominal, dar aş vedea eu cât de uninominal ar fi fără partide, fără liste de partide. (Aplauze.)

Aş vrea să vă mai spun doar câteva cuvinte despre Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru că am văzut şi câţiva colegi de la un sindicat de-al nostru prezenţi în sală. Am preluat ministerul în 2008 cu restanţe de plată la absolut toate obligaţiile pe care statul le avea faţă de aceşti oameni. Şi n-a fost uşor, dar în acest moment nu există nici o restanţă faţă de nici un salariat. De asemenea, n-aş vrea să mai discut despre 2007-2008, ani în care s-au pierdut toate programele Phare din Minister şi am fost obligaţi ca să finanţăm tot din fondurile europene, este adevărat, pe facilitatea Schengen, dar puteau fi folosiţi bani în alte zone, obiective de zeci de milioane de euro, de care habar nu aţi avut măcar că au fost în minister.

aş vrea să mai spun un singur lucru. Vorbiţi de politizarea administraţiei. Câtă ipocrizie. Nu a fost zi de luni dată de Dumnezeu la şedinţa Coaliţiei în care să nu faceţi presiuni pentru a-i schimba pe cei din deconcentrate. Şi eu sau domnul Nica a promovat Legea Ordonanţa nr.37 prin care i-aţi schimbat de avem 3 pe post? Cred că trebuie să ne asumăm toţi. Am fost împreună, am făcut şi acele prostii împreună şi hai să fim cinstiţi! Hai să ne asumăm împreună şi ce nu a mers. Nu fiţi acum ca nişte fecioare care habar nu aveţi, care nu mai ţineţi minte ce aţi făcut în cursul anului trecut.

Eu cred că, dimpotrivă, şi aici sunt de acord cu o parte din colegii din PNL, cred că a sosit momentul, trecem şi peste moţiunea asta, indiferent cât vă chinuiţi să puneţi aplaudacii să ne fluiere, în sfârşit a venit momentul ca partidele politice parlamentare să decidă cine vine şi cine pleacă odată cu guvernarea. În afară de miniştrii, secretarii de stat, cine vine şi cine pleacă odată cu guvernarea, astfel încât să ştim, 800 - 12000 de oameni vin şi pleacă odată cu guvernarea şi atunci într-adevăr însănătoşim administraţia. Altfel nu, pentru că i-am spus domnului prim ministru Călin Popescu-Tăriceanu în 2007 când, după ce a scos PSD-ul de la guvernare, i-a dat afară pe toţi PDL-iştii care ocupau funcţii publice. Aţi deschis Cutia Pandorei şi se va învârti roata. S-a învârtit, nu vă convine, dar despre asta este vorba. Eu cred că nu ipocrizia salvează România şi cred, de asemenea, că astfel de demersuri fără soluţii, nici nu au cum să ducă la un rezultat pozitiv pentru opoziţie. Păcat, aţi fi avut o ocazie să vă prezentaţi un program real de guvernare. Nu aveţi nimic. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnul senator Şova, drept la replică.

Doamna Vasilescu, vă rog să aşteptaţi o secundă.

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voiam să vă spun, stimate domnule ministru Blaga, că mă înspăimânt pentru siguranţa României dacă vă luaţi informaţiile din oficioasele Partidului Democrat Liberal.

În momentul când am devenit senator, am ieşit din avocatură, iar Dan Şova nu are niciun fel de contract cu statul. Pot să vă înţeleg invidia şi vă promit că data viitoare am să depun toate eforturile pe lângă domnul Ponta ca viitoarea moţiune de cenzură s-o citească ginerele dumneavoastră.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei. Dezaprobare din partea puterii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Doamna senator Lia-Olguţa Vasilescu şi se pregăteşte domnul senator Mircea Diaconu.

Domnul Lia-Olguţa Vasilescu:

Domnule prim-ministru,

Îmi pregătisem un alt tip de discurs, la care am renunţat, după ce v-am ascultat discursul dumneavoastră. Şi asta pentru că m-am uitat la dumneavoastră şi m-am întrebat unde încape atâta tupeu. Tupeul dumneavoastră este de minimum 1,90 m, ceea ce, sigur, nu este cazul. Aţi venit să ne povestiţi iarăşi în Parlament despre pensiile nesimţite, despre salariile nesimţite, uitând că sunteţi de un an şi jumătate la guvernare şi nu aţi luat nici un fel de măsuri. Singura măsură pe care aţi luat-o acum, le-aţi tăiat şi pe acelea care erau foarte mici.

Veniţi apoi şi ne povestiţi aici despre faptul că sunt vinovaţi toţi cei de la PNL şi noi, pentru că am fost alături de dumneavoastră un an de zile, un an în care... nici măcar un an, mă corectează colegii mei, timp în care ne înţelegeam foarte bine în şedinţele de coaliţie de luni, dar în şedinţele de guvern nu se mai întâmpla nimic din ceea ce stabilisem, pentru că suna telefonul de la Cotroceni. Şi, apropo de faptul că sunt vinovaţi toţi cei care au guvernat 20 de ani, pentru că acum v-aţi dat seama că nu ajunge să aruncaţi vina numai pe noi şi pe cei de la PNL. V-aţi dat seama că trebuie să aruncaţi vina pe cei care au guvernat în ultimii 20 de ani.

Şi, atunci, aş întreba şi eu, domnule Videanu, de câte ori aţi fost ministru? Sau, dumneavoastră, domnule Predoiu? Sau domnul Marko Bela sau domnul Vlădescu, sau domnul Berceanu? Domnul Berceanu care ne-a povestit aici despre cât de incoruptibil este dumnealui, cel puţin aşa am înţeles eu, din moment ce ne-a vorbit numai despre corupţia celorlalţi. Păi, poate îmi explică şi mie cum a reuşit, fiind ministru, timp de 20 de ani, să cumpere atâtea hoteluri în Craiova? Că pe mine ştiţi că nu puteţi să mă păcăliţi, domnule Berceanu. Sau poate explică colegului Gelu Vişan, care a fost mâna dreaptă a domnului Berceanu, ce este cu firma "Tecon"... apropo, nu ştiu, domnul Vişan votează moţiunea sau nu? Că e foarte interesant.

Aţi avut tupeul să ne povestiţi aici de Bechtel. Dar aţi uitat să ne spuneţi la ce preţ a lăsat guvernarea PSD-ului contractul cu Bechtel şi la ce preţ l-aţi adus dumneavoastră, că l-aţi dublat, domnule Berceanu. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Apoi, a venit domnul Boc şi ne-a spus aici că n-am făcut nici măcar un kilometru de autostradă. PSD-ul. Autostrada A2 cine a făcut-o? Nu cumva PSD-ul? Aţi uitat, iată, o grămadă de lucruri.

Şi apropo de tupeu, domnule Boc, cred că ar fi cazul să vă luaţi gorilele de pe holuri pentru că tocmai au agresat 3 jurnalişti şi nu ştiu de ce simţiţi nevoia să fiţi însoţit în Parlamentul României de SPP. Vă e frică de popor? Păi, poporul vă iubeşte! Sau vă e frică de parlamentarii opoziţiei? (Aplauze, replici de aprobare din partea opoziţiei.) Să ştiţi că noi nu lovim copiii, domnule Boc, este altcineva, preferat de dumneavoastră, care loveşte copii şi care face miniştri ai educaţiei să nenorocească sistemul de educaţie, pentru că ştiu să explice la televizor cum e cu pixelii.

Aţi vorbit aici despre deficitul cu care se confruntă România. Eu cred că singurul deficit pe care îl are România, o ţară foarte bogată, de altfel, este competenţa actualului guvern, domnule Boc. Dar, să revenim la soluţii, pentru că aţi spus aici că nu avem niciun fel de soluţii. Probabil Anexa de la moţiune v-a căzut de undeva din geantă şi nu aţi avut nicio persoană serviabilă să v-o ridice... dacă-i cădea domnului Băsescu, sunt absolut convinsă că dumneavoastră i-aţi fi ridicat-o.

Ei bine, cel mai simplu, cea mai simplă soluţie, ar fi să nu mai furaţi, domnilor. Dar este ca şi cum v-aş spune să nu mai respiraţi şi nici măcar nu fac parte dintre naivii care cred că dacă pleacă din acest guvern doar Blaga, Berceanu sau Videanu, aşa cum îşi doreşte sigur incoruptibilul neamului românesc, se stopează jaful. Şi mă refeream înainte, desigur, la domnul preşedinte Traian Băsescu care i-ar dori plecaţi pe cei trei.

Când ai prăduit Flota României, cred că nu mai poate nimeni să te detroneze de pe prima poziţie din topul hoţilor neamului. Aşa că nu mă iau nici după preşedintele Traian Băsescu care doreşte, iată, să stopeze jaful cu trei persoane.

De asemenea, aş putea să vă recomand să umblaţi puţin la economia subterană, dar pentru asta aţi avea nevoie de oameni competenţi, ceea ce, sigur, nu este cazul. Sau despre oamenii iarăşi incoruptibili, ceea ce iar nu este cazul.

Şi atunci, mai rămâne o soluţie care e foarte simplă. Vă mai trebuie un miliard de euro ca să puteţi să vă închideţi cu pensiile şi salariile.

Păi, tocmai aţi dat doamnei Udrea un miliard de euro ca să facă nişte case în mediul rural pentru specialişti. Care specialişti, domnilor? Că profesorii i-aţi dat afară din sistem, că doctorii fug care încotro prin ţările Uniunii Europene şi atunci despre ce specialişti vorbim? Hai să zicem că ar mai fi câţiva, dar după ce le-aţi tăiat 25% din salarii, credeţi că şi le mai permit? Şi, atunci, pentru ce aruncăm un miliard de euro? Sigur, această soluţie are nevoie de maxim de curaj şi bărbăţie din partea dumneavoastră, ceea ce în faţa doamnei Udrea nu ştiu dacă vă permiteţi. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Aştept desigur un drept la replică blond şi de la doamna Udrea, dacă nu cumva consideră că este mai necesară o plângere că tot a învăţat domnia-sa drumul către judecătorie.

În final, domnule Boc, nu pot să vă urez să trăiţi bine. Pentru că ştiu că trăiţi bine, şi dumneavoastră şi neamurile dumneavoastră şi clientela portocalie şi prietenele doamnei Udrea, care sunt prin agenţii, şi prietenele domnişoarei Băsescu, care acum ne reprezintă la Washington, sau mai ştiu eu în ce colţ din lume.

In final, aş vrea însă să mă adresez grupurilor UDMR şi al minorităţilor naţionale.

Stimaţi colegi,

Dacă o fostă PRM-istă se gândeşte mai mult la fraţii şi la părinţii dumneavoastră, pentru că şi ei trăiesc la fel de greu ca şi românii, înseamnă că aveţi o mare problemă.

Votaţi moţiunea, stimaţi colegi!

Vă mulţumesc. (Aplauze şi urale din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, doamna senator.

Domnul senator Mircea Diaconu. Îl invit la cuvânt.

Domnul Mircea Diaconu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor, cetăţeni ai României,

Şi mă adresez aşa fără cuvenitele şi aparentele şi temporarele funcţii, care se află în această sală, pentru că astăzi, personal, mizam pe doza de cetăţenie a fiecăruia dintre noi. Din păcate, în urma acestui festival interminabil, etern, de acuze reciproce, doza de înţelepciune, la care naţia noastră cred că avea dreptul astăzi, se îndepărtează.

Vedeţi, în anii 80, brusc, într-o iarnă, când era frigul mai mare, n-am avut căldură şi apă caldă. Şi cineva, brusc, a decis şi alţi oameni, o mulţime de oameni, au pus în practică şi nu le-a tremurat mâna deloc. În vremea aceea, îmi imaginam, şi eram sigur că aşa este, că prin acest simplu gest, decizia unui om şi decizia fizică, pur şi simplu, a altor oameni, într-o clipă milioane de oameni s-au îmbolnăvit. Mă întreb cum dormeau noaptea oamenii aceia care au pus în practică, prin acel gest, cum dormeau liniştiţi când ştii că milioane de oameni au dureri fizice din cauza ta.

Astăzi, din păcate, sub acelaşi gen de raţiuni de interes naţional, totul e pentru patrie, bineînţeles, sub acelaşi gen de presiuni financiare, dacă vreţi, interne şi externe, efort naţional, financiar sunt destul de asemănătoare situaţiile, din păcate, ne aflăm astăzi în punctul în care trebuie să facem un gest. Vedeţi, unii dintre noi vor vota, vor alege, probabil, răul cel mic. Într-adevăr, pentru că răul cel mare deja a fost ales acuma câteva luni. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Am o singură dorinţă şi rugăminte în baza, în lumina, în dorinţa, în speranţa, dacă vreţi, clipei de înţelepciune, la care naţia noastră are dreptul astăzi, ca măcar în timp ce alegeţi răul cel mai mic, unii dintre noi... pardon, răul cel mic, unii dintre noi, măcar să vă tremure mâna.

Mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Vreau să vă informez că timpul alocat grupurilor parlamentare PDL, PNL, UDMR şi independenţi a fost epuizat. Mai sunt 7 minute pentru grupul PSD+PC. Îl invit pe domnul deputat Dan Mircea Popescu să vină la microfon şi, de asemenea, am grupat după această intervenţie 3 drepturi la replică care mi-au fost solicitate de colegii ale căror nume au fost menţionate, 4 cu domnul Berceanu.

Domnul deputat Dan Mircea Popescu, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Mircea Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Cred că sunt totuşi necesare câteva precizări. În primul rând, moţiunea de cenzură nu este îndreptată împotriva Acordului cu Fondul Monetar Internaţional şi nu pune în discuţie necesitatea acestuia. Ceea ce punem în discuţie şi mai mult chiar, incriminăm, este opţiunea iresponsabilă a Guvernului României de a arunca, prin intermediul măsurilor de azi, întreaga povară a crizei asupra celor mai vulnerabile categorii sociale din ţară: copiii, pensionarii, şomerii, persoanele cu handicap, bugetarii cu salarii de mizerie, populaţia din mediul rural, beneficiarii de venituri minim garantate şi cei ai ajutorului de încălzire pe timp de iarnă, alte categorii de persoane aflate la limita sărăciei sau sub acest prag.

În al doilea rând, la fel de condamnabilă şi reprobabilă este şi fapta celor ce au ascuns, cu bună ştiinţă, situaţia dezastruoasă din punct de vedere economic şi financiar a ţării. Chiar şi numai din acest motiv, un guvern cu o minimă moralitate şi decenţă ar fi trebuit să demisioneze a doua zi după aflarea adevărului şi a motivelor ce au determinat un asemenea comportament.

În al treilea rând, percepţia generală cu privire la lipsa de performanţă şi de competenţă a Guvernului actual este atât de accentuată, încât credibilitatea lui internă şi externă este la limita inferioară.

În aceste condiţii, orice încercare de deblocare a situaţiei generale din România porneşte în primul rând de la necesitatea schimbării actualului guvern.

Faptul că primul dumneavoastră gând, şi singurul, de altfel, domnule prim-ministru, a fost tăierea pensiilor şi a salariilor şi nu încercarea de a stopa sau diminua, măcar, furtul, corupţia, evaziunea fiscală şi economia subterană ce, după unele date publice, pentru primele 9 luni din 2009 se ridicau la 30 de miliarde de euro, acest fapt, domnule prim ministru, vă pune pe dumneavoastră şi Guvernul dumneavoastră într-o postură extrem de jenantă în faţa întregii ţări. Cine v-a împiedicat, domnule prim-ministru, ca în aceste 17 luni să vă luptaţi nu cu copiii şi bătrânii acestei ţări, ci cu adevăratul cancer al societăţii: afacerile de partid şi clientela de partid, cu capitalismul de cumetrie pe care îl patronaţi în acest moment. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Dumneavoastră, domnule prim-ministru, ne propuneţi prin măsurile anunţate, nici mai mult, nici mai puţin, decât un târg, spunându-ne, în esenţă, cam aşa: trăiţi prea bine pentru cât poate suporta economia. Aveţi prea multe drepturi pentru câţi bani ne daţi. Ne constaţi prea mult. de azi înainte, de câţi bani ne daţi, atâtea drepturi vă dăm. Unii s-au şi grăbit să spună că da, târgul este rezonabil. Iar dacă te uiţi la ei, înţelegi şi de ce. Sunt reprezentanţii celor 20% din populaţia ţării, oameni bogaţi şi foarte bogaţi care-şi apără interesele. Ceilalţi 80% din populaţie însă, nu pot să nu vadă înşelătoria ce stă la baza acestui târg, şi anume încercarea de a introduce logica economiei de piaţă şi a profitului în materia drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

În fapt, asta ni se şi întâmplă de o bună bucată de vreme. Ni se restrâng drepturile sociale şi economice, dreptul la muncă, dreptul la învăţătură, dreptul la sănătate, dreptul la cultură, dreptul la pensie şi salariu, dreptul la măsuri de protecţie socială, dreptul la negocieri colective, dreptul la o viaţă decentă, în funcţie de, atenţie!, banii rămaşi în vistieria ţării după îndestularea puterii şi a clientelei sale portocalii. Trebuie să ai, cu siguranţă, mult tupeu ca să vii în faţa naţiunii şi să-i impui acest târg: de câţi bani îmi daţi, atâta democraţie vă dau.

În primul rând, domnule prim-ministru, democraţia nu se tranzacţionează.

În al doilea rând, nu poţi impune logica profitului în domeniul social fără a bulversa societatea şi valorile ei fundamentale: binele comun, solidaritatea şi coeziunea.

Suntem noi, cei de stânga, pentru o economie de piaţă, dar ne opunem din răsputeri unei societăţi de piaţă. Ne opunem cu toată fermitatea unei societăţi în care rând pe rând, sănătatea, educaţia, asistenţa socială, cultura, justiţia, siguranţa cetăţeanului, calitatea mediului, se transformă în mărfuri, trecând din responsabilitatea statului social în sarcina pieţei.

Iată de ce respingem, de plano, orice încercări de tranzacţionare şi de restricţionare a acestor drepturi, oricât de rezonabile şi de necesare ar părea ele reprezentanţilor dreptei politice.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Soluţiile pentru ieşirea din criză nu pot fi numai financiare, aşa cum le imaginează puterea de azi. În opinia noastră, a PSD-ului, ele sunt cu mult mai complexe, fiind şi de natură economică şi politică, dar şi soluţii de natură socială şi culturală.

În plus, ele trebuie aplicate simultan pentru a reuşi. Deci, este nevoie, în primul rând, de un alt guvern, cu o altă credibilitate, atât internă, dar şi externă. E nevoie de un alt model economic şi financiar decât cel de până acu, respectiv consumul pe datorie şi cota unică.

E nevoie de un alt model de societate, în care nu are ce căuta logica economiei de piaţă şi a profitului. Este nevoie de un alt rol al statului, mult mai echilibrat decât cel minimal de până acum. Este nevoie de un nou model cultural, în care munca, economisirea, investirea, solidaritatea şi dialogul trebuie să reprezinte valorile fundamentale.

În sfârşit, este nevoie de un nou model de capitalism decât cel de cumetrie de până acum. Acestea sunt cerinţele fireşti ale stângii. Acestea sunt, în fond, cerinţele majorităţii populaţiei.

Stimaţi colegi,

Până la urmă, între populaţie şi puterea de azi avem de ales şi noi în următoarele momente.

Opţiunea Partidului Social Democrat este clară: populaţia ţării. Iată de ce ne adresăm fiecăruia dintre dumneavoastră, pentru ca, prin votul ce-l veţi exprima, să dăm o nouă şansă ţării.

Votaţi pentru democraţie! Votaţi pentru cei de-acasă! Votaţi pentru cei ce v-au trimis în Parlamentul ţării! Votaţi moţiunea de cenzură!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

În încheierea listei vorbitorilor de astăzi, din partea intervenţiilor grupurilor parlamentare, îl invit, pentru cele două minute rămase la dispoziţia Grupului parlamentar al PSD+PC, pe domnul vicepreşedinte Adrian Năstase.

Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Timpul dumneavoastră a trecut, aveţi dreptate! (Aplauze. Replica unui deputat din sală.)

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În aceste două minute, vreau doar să fac o completare: moţiunea noastră de cenzură s-a referit la un proiect de lege. Moţiunea de cenzură a fost provocată de proiectul de lege pe care Guvernul l-a trimis la Parlament.

Prin această moţiune noi am dorit să arătăm că nu suntem de acord, ca soluţie, pentru rezolvarea problemelor ţării, cu reducerea salariilor, a pensiilor, toate măsuri care, în opinia noastră, nu vor produce efecte nici pe termen scurt, nici pe termen lung, nu vor ajuta nici la echilibrare bugetară şi nici la relansare economică.

Dacă am luat cuvântul pentru acest final de dezbatere, a fost pentru a arăta, totuşi, că spre deosebire de ceea ce ştia domnul prim-ministru, în afară de această moţiune, noi avem un program, pe care l-am pregătit şi care se numeşte "Solidaritate pentru dezvoltare" , un nucleu de program de guvernare, dacă va fi cazul, dar, oricum, şi un ghid pentru cei care ar dori să găsească soluţii pe termen scurt şi pe termen mediu. Pe termen scurt, pentru o perioadă de 6 - 9 luni, respectiv o perioadă care să însemne, ştiu eu, un interval între 10 luni şi 5 ani, cu zeci de măsuri pe care noi le-am sugerat, care pot să fie acceptate sau nu, despre care putem să discutăm.

De aceea, am vrut să corectez o informaţie care a fost distribuită foarte larg, şi unii dintre miniştrii care, probabil, ar fi trebuit să citească acest document, eventual să-l critice dacă voiau să critice, soluţiile noastre, trebuiau să caute soluţiile noastre, nu în moţiune, pentru că moţiunea se referea la proiectul lor de lege, ci trebuiau să critice soluţiile noastre din acest document. Deci, ori n-au ştiut să citească, ori n-au ştiut unde să caute, ori consilierii, pe care-i plătesc substanţial, n-au ştiut să le spună că un astfel de proiect, un astfel de text, o astfel de strategie alternativă există.

Nu vreau să intru în detalii, pentru că era vorba doar de două minute. Am vrut doar să vă atrag atenţia asupra acestui aspect. Aşa că, eu vă propun să lucrăm în trepte: astăzi, să schimbăm Guvernul, şi, începând de mâine, să începem să lucrăm pe un astfel de text, într-o altă formulă de guvernare.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Am un număr de colegi şi colege care s-au înscris pentru un drept la replică, înainte de a-i da domnului prim-ministru ocazia să aibă o replică de fond, după această intervenţie.

Îl invit pe domnul deputat, fost prim-ministru, Călin Popescu-Tăriceanu, la microfonul Parlamentului României.

Domnul Călin Anton Constantin Popescu-Tăriceanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi membri ai Parlamentului,

Numele meu a fost pronunţat astăzi de prea multe ori ca să pot să rămân într-o poziţie tăcută. Şi am venit, totuşi, să discutăm câteva lucruri care mi se par extrem de serioase.

Aş începe printr-o butadă, pentru că, din discursurile din partea puterii a rezultat un lucru, şi anume: dacă atunci, în perioada în care ne-am aflat la guvernare, împreună cu colegii mei, între 2004 şi 2008, era atât de rău, şi astăzi este atât de bine, nu ştiu de ce astăzi este atât de rău, şi atunci era atât de bine! (Aplauze din partea opoziţiei.)

Din discursurile celor care astăzi se află la putere, ar fi rezultat un lucru absolut surprinzător, şi anume: cred că eu şi colegii mei ar fi trebuit să ne băgăm undeva sub bănci, să ne ascundem, să ne fie ruşine că am îndrăznit să majorăm salariile şi pensiile în perioada în care am guvernat. (Aplauze din partea opoziţiei.)

L-am auzit pe domnul Boc vorbind la nesfârşit, spunând aceeaşi placă pe care o auzim de un an şi jumătate. Vorbim despre risipa banilor publici şi despre faptul că nu a rămas cu niciun ban în vistierie la preluarea mandatului. La modul în care, vedeţi că sunt în stare să guverneze, chiar dacă am fi putut să le lăsam bani, ar fi fost un mare păcat. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Dar, sigur, mă aşteptam ca în timp de un an şi jumătate să aibă o discuţie cu unul din cei doi miniştri de finanţe, pe care i-a avut la dispoziţie, şi să-i întrebe, de curiozitate, dacă de la un exerciţiu bugetar la altul se pot lăsa bani.

Vreau să-l mai informez, încă o dată, poate îi intră în cap această chestiune, că, inclusiv în situaţia în care un exerciţiu bugetar se termină cu excedent, banii nu pot fi folosiţi în exerciţiul bugetar ulterior. Este o regulă simplă, şi poate ar fi bine s-o aflaţi că, totuşi, sunteţi primul-ministru al României.

În fine, spuneam că, din ceea ce am auzit, ar fi trebuit să ne fie ruşine de lucrurile pe care le-am făcut, legate de majorarea salariilor şi pensiilor. Vreau să aduc aminte tuturor celor de aici că, în anul 2005, pensia medie în România era de 50 euro şi a ajuns la 175 de euro. Acum, urmează să fie micşorată.

Împreună cu colegii mei, suntem mândri că am putut să facem acest lucru; suntem mândri, împreună cu colegii mei, că am putut 4 ani la rând să investim în modernizarea României, nu să cheltuim banii, cum vrea să spun Boc, "huzur pe banii publici".

Huzur pe banii publici înseamnă să cheltuim banii în modernizarea şcolilor, să construim grădiniţe, să construim spitale, să construim drumuri, în mediul rural să aducem apă potabilă, canalizare şi electricitate şi drumuri asfaltate şi pentru cei care locuiesc în mediu rural?

Eu cred că esenţa unei bune guvernări înseamnă creşterea calităţii vieţii şi a puterii de cumpărare a cetăţeanului, şi pentru acest lucru nu are de ce să ne fie ruşine. (Aplauze, se strigă "Bravo!")

Nu am venit aici, însă, să apăr modul în care Partidul Naţional Liberal a guvernat în perioada exercitării mandatului, între 2005 şi 2008. Am venit să discut aici o clipă, şi să-i pun o întrebare lui Boc, căruia nu-i spun nici domn, nici prim-ministru, pentru că, după discursul de astăzi, ne-a arătat că nu poate fi vorba de domnul Boc, ci de un biet activist de partid, şcolit la şcoala utc-ului, care este în stare numai să livreze lozinci şi sloganuri. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Este penibil că avem în România un astfel de om care ocupă funcţia de prim-ministru într-o ţară care se vrea europeană. În legătură cu titulatura de prim-ministru, nu putem să vorbim de prim-ministru despre un personaj căruia preşedintele îi dă peste mânuţe, colegii de Guvern îi dau peste picioruţe, şi el, săracul, se gândeşte cum a ajuns în poziţia asta şi ce să facă? Şi ne-a demonstrat astăzi că nu ştie ce să facă. A luat cea mai incorectă măsură posibilă din tot evantaiul de măsuri legate de reducerea cheltuielilor bugetare.

Sigur că într-o perioadă de criză este nevoie de a strânge cureaua, cum se spune. Dar, în loc să recurgă la restrângerea cheltuielilor din banii publici pentru clientela politică a PD-ului, a preferat să se întoarcă împotriva celor care sunt cei mai puţin ajutoraţi: împotriva pensionarilor, împotriva salariaţilor bugetari. Pentru că, aşa cum spunea şi colegul meu, avem prea mulţi profesori în România, avem prea mulţi medici sau asistenţi medicali? Sunt prea bine plătiţi?

Evident, că nu. Ştim bine că există un flux migrator către ţările din Uniunea Europeană, unde aceşti oameni îşi caută condiţii mai bune de viaţă şi de remunerare, aşa încât era firesc să încercăm să-i ţinem în ţară.

Şi sigur că astăzi suntem în faţa unei măsuri care este de un cinism incredibil şi care nu face decât să aplice şi să facă populaţia să suporte duritatea crizei, în timp ce clientela politică stă bine şi mersi la adăpost şi-şi vede de afaceri în continuare.

Şi, astăzi, primul-ministru, în loc să vină şi să propună un set de măsuri de repornire a economiei, a evitat cu totul această latură extrem de importantă. A venit să ne spună că măsurile pe care le adoptă sunt singurele măsuri care erau posibile de adoptat şi cele mai bune.

Greşiţi fundamental! Nu erau singurele şi sunt şi cele mai proaste. Şi acest lucru vă spun astăzi că nu va fi ultimul, din păcate! În toamnă, ne aşteptăm, obligatoriu, la o majorare a impozitelor, pentru că măsurile pe care astăzi Guvernul vrea să le adopte se vor dovedi insuficiente. Şi vă garantez că următoarea măsură va fi majorarea impozitelor. Şi, probabil, se va mai recurge la o nouă curbă de sacrificiu, de tăiere a salariilor şi pensiilor.

Asta este competenţa Guvernului condus de Boc! (Aplauze din partea opoziţiei.)

Pentru aceste motive, Guvernul ar trebui să-şi dea demisia, pentru că este incapabil să repornească economia. Economia românească este exact ca o lămâie pe care o stoarce zi de zi şi din care nu mai rămâne nimic. Şi dacă nu înţelege Boc că elementul esenţial este cel legat de repornirea economiei, va putea să ia oricâte măsuri de acest gen, şi nu vor fi suficiente. Şi România va plonja în continuare şi ne vom adânci într-o criză care este unică, probabil, în Europa. Toate celelalte ţări au fost capabile să ia măsuri de redresare economică. În România, nu există o singură măsură eficientă de redresare a economiei.

România este cu o economie într-un continuu picaj, şi acest lucru trebuie să ne îngrijoreze. Şi fac apel la responsabilitatea dumneavoastră, să vă gândiţi bine astăzi cum votaţi la moţiunea de cenzură, pentru că nu vă veţi putea deroba de la responsabilitatea care vă incumbă.

Faptul că Boc acuză permanent, de un an şi jumătate, vechea guvernare, nu este decât a se ascunde pentru incompetenţa de care dă dovadă în fiecare zi.

Şi vă cer, aşadar, să daţi dovadă de responsabilitate, toată majoritatea politică din Parlament, construită ştim bine cum: prin trădare, prin corupţie, prin şantaj, construită în pofida voinţei electoratului. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule deputat, dacă doriţi să încheiaţi intervenţia dumneavoastră?

Domnul Călin Anton Constantin Popescu-Tăriceanu:

Şi astăzi, cred, este momentul ca Boc să-şi facă un bilanţ serios în legătură cu capacitatea de a conduce Guvernul României şi să tragă concluzia care ar fi normală şi necesară într-o astfel de situaţie.

Prezentaţi-vă demisia!

Vă mulţumesc. (Aplauze prelungi din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Atanasiu. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Teodor Atanasiu:

Onorat prezidiu,

Sinistru Guvern, (Râsete, aplauze din partea opoziţiei.)

Dragi colegi,

Am auzit astăzi că şi eu fac parte dintre cei care am greşit atât de mult, încât ţara asta să ajungă să taie pensii şi să taie salarii.

Vreau să vă aduceţi aminte că la începutul anilor 1990 - 1991 - 1992 se năştea un partid: Partidul Democrat. Şi se năştea o idee politică, spusă de conducătorul acestui partid atunci: că noi trebuie să devenim o ţară capitalistă, că nu e foarte important cum se strânge capitalul, ci important este să se strângă.

Şi atunci, auzind aceste lucruri frumoase, a înviat un gând în gândurile tânărului Răducu şi a spus el: "Asta este ţara în care vreau să trăiesc". Şi şi-a făcut şi un plan, ca el să devină ministru, de orice, nu contează, de economie, de transporturi, de învăţământ, de ce-o fi, şi familia să devină capitaliştii, care nu contează cum strâng capitalul, important este să-l strângă. Şi au trecut la treabă şi au strâns capital. Şi dacă nu au reuşit cu familia să strângă suficient, a mai încercat şi cu prietenii: cu domnul Manţoc, cu domn Costel, pe care-l aduceaţi când vă lăsaţi Dacia la capătul Craiovei şi vă luaţi Volvo să veniţi la Bucureşti. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Erau vremuri frumoase! Vreau să vă spun un singur lucru: nu cred că pe cei din stradă îi interesează cât a furat tânărul Răducu sau ce-au făcut alţii din această sală. Îi interesează un singur lucru, ca această măsură de tăiere a pensiilor şi salariilor să nu se aplice. Şi pentru acest lucru, nu trebuie să plece Răducu! Trebuie să plecaţi toţi acasă.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pentru un drept la replică, o invit pe doamna ministru Elena Udrea. (Atmosferă confuză, replici, rumoare.)

Am rugămintea să avem o comportare civilizată, vă rog.

Doamna Udrea, vă rog.

Doamna Elena Gabriela Udrea:

Stimaţi colegi,

Eram sigură că vă bucuraţi să mă auziţi! (Rumoare.)

Sigur, nu aş fi vrut să am un drept la replică, deşi m-aţi pomenit de suficient de multe ori încât să o fac. Aş vrea, doar, să răspund la două dintre lucrurile importante care s-au spus despre activitatea pe care o desfăşor la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, două lucruri care vă privesc şi pe dumneavoastră: primul dintre ele se referă la bugetul pe care acest minister îl are.

Încă mai am naivitatea să cred că, înainte de a face afirmaţii, vă informaţi. Dacă aţi fi făcut acest lucru şi mă refer, în special, la doamna Aura Vasile, aţi fi aflat că ministerul pe care îl conduc gestionează nu 3 miliarde de euro, ci 4,3 miliarde. Numai că nu sunt bani, dragi colegi, nu sunt bani din bugetul naţional. Sunt bani europeni alocaţi României, pe programul operaţional regional, pentru perioada 2007 - 2013.

Dacă la momentul la care am venit în acest Guvern, în 2009, guvernarea trecută ar fi fost în stare să atragă un singur euro, cu siguranţă că nu ar fi fost obligată să toace toţi banii din privatizarea BCR pe pomeni electorale.

Dar aţi preferat, domnule prim-ministru Călin Popescu- Tăriceanu, să cheltuiţi banii din privatizare, în loc să încercaţi să atrageţi fonduri europene. Banii aceştia sunt bani pe care România îi merită. Sunt bani care sunt alocaţi României, pe proiecte de dezvoltare. Şi am să vă dau câteva exemple: până la acest moment, ministerul pe care îl conduc şi care gestionează Programul operaţional regional, program prin care, dragi colegi, fiecare dintre dumneavoastră, în colegiile pe care le reprezentaţi, aveţi minim un proiect finanţat din aceste fonduri, şi mulţi dintre dumneavoastră, sper că nu cei care fluieraţi, veniţi la ministerul nostru şi ne solicitaţi sprijinul, şi întotdeauna îl primiţi, până la acest moment, prin acest program operaţional regional s-au contractat 2 miliarde de euro. 2 miliarde de euro, bani europeni, care vin în România pentru reabilitare de străzi, dezvoltare urbană, construcţie de şcoli, construcţie de spitale, modernizare de centre medicale.

Până la data de 15 mai, dragi colegi, ministerul pe care îl conduc a semnat contracte de reabilitare a 2.000 km de drumuri pe bani europeni. Prin aceste contracte s-au creat 4.000 locuri de muncă. (Rumoare.)

Dragi colegi de la balcoane,

Înţeleg că nu vă interesează nici locurile de muncă, nici banii care vin în ţară pentru investiţii?!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să păstrăm o atmosferă decentă în plenul Parlamentului.

Vă mulţumesc.

Doamna Elena Gabriela Udrea:

De asemenea, prin proiectele pe care le-am semnat la acest minister până în data de 15 mai, s-au reabilitat 18 unităţi medicale, 40 centre sociale, 75 de şcoli. Sunt proiecte care se fac cu bani europeni.

Despre al doilea subiect la care aş vrea să am un drept la replică, desigur, este un alt lucru care vă interesează, şi anume: Programul "Renaşterea satului românesc - 10 case la ţară".

Vreau să vă spun, stimaţi colegi, că primarii pe care îi reprezentaţi, în proporţie de aproape 75% la nivel naţional, au făcut solicitări la ministerul nostru, pentru a derula acest program în comunităţile pe care ei le conduc. Astfel, avem aproape 18.000 de solicitări de case, care se adresează specialiştilor care vor să lucreze în mediul rural. Sau, poate, nu vă interesează dezvoltarea mediului rural.

Aceste case sunt dedicate dascălilor care fac naveta şi care ar vrea să lucreze în mediul rural şi să se stabilizeze acolo, cadrelor medicale, poliţiştilor care lucrează în mediul rural. Şi, cred că dumneavoastră, cei care în mare parte, de asemenea, îmi solicitaţi sprijin pentru a derula aceste programe şi în comunităţile pe care le reprezentaţi, în colegiile în care aţi fost aleşi, ar trebui să dovediţi mai mult respect pentru importanţa pe care un astfel de program o are pentru mediul rural.

Programul, în acest an, nu are alocat decât 500.000 lei. Nici vorbă de un miliard. Este un program care este evaluat la un miliard, dar desigur că bugetul naţional nu permite în acest moment alocarea sumei necesare pentru derularea lui, oricât de important ar fi să avem şi dezvoltarea mediului rural, să încercăm să egalizăm şansele celor care trăiesc la ţară faţă de cei care trăiesc la oraş, să dăm o şansă şi tinerilor din mediul rural, aproximativ egale cu cele ale celor din mediul urban.

Sunt programe, stimaţi colegi, care ar trebui să vă intereseze şi pe dumneavoastră, la fel de mult, cum mă interesează pe mine. Sunt programe care aduc locuri de muncă şi care înseamnă dezvoltare regională în mediul urban şi în mediul rural. Şi sunt convinsă că, după ce trece această moţiune, ne vom întâlni calmi la birou sau în Parlament, vom discuta despre toate proiectele pe care împreună, cu siguranţă, îmi veţi cere să le ducem la bun sfârşit.

Mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, doamna ministru.

Un scurt drept la replică pentru doamna deputat Aura Vasile.

Vă rog să păstrăm o temperatură "temperată", să spun aşa.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamna ministru,

În primul rând, remarc a doua oară că sunteţi singura femeie în acest Guvern şi, din acest punct de vedere, din nou apreciez acest lucru.

Dar, cred că faceţi nişte confuzii, doamna ministru. Poate că am spus 3 milioane în loc de 4 milioane şi jumătate, pentru un singur lucru: că la ministerul dumneavoastră totu-i securizat, şi licitaţii şi fonduri, iar ce este mai important, e că tot ce aţi clamat dumneavoastră de la acest microfon, merge exact acolo unde spune moţiunea noastră, discursurile colegilor mei şi al celor din PNL, la clienţii dumneavoastră, acolo unde aveţi primari, preşedinţi judeţeni, şi care primesc contractele numai cu bunăvoinţa dumneavoastră. Nu ştiu de ce şi cum numai ei primesc aceste lucruri.

Nu am informaţii din minister, pentru că nu am cum să le iau. Şi atunci mi le iau, doamna ministru, din presă şi din bunăvoinţă, în condiţiile în care ai noştri ne mai spun de ce numai o firmă lucrează în jumătate din România, acolo unde sunt primari de culoare portocalie.

Vă lăudaţi cu programul de casă pentru specialişti.

Doamna ministru, nu o să înţeleg de ce trebuie construite peste tot o mie de case, în condiţiile în care ministrul Funeriu propune desfiinţarea şcolilor, ministrul sănătăţii propune desfiinţarea spitalelor?

Cine să stea în ele? Probabil tot clienţi de-ai dumneavoastră.

Iar ultimul lucru, doamna ministru, pentru că n-am avut ocazia să v-o spun până acum, sunteţi singura persoană de pe planeta "Pământ", nu ştiu cum este pe altă planetă, probabil la alte populaţii extraterestre, care a primit un NUP fără să fie reclamată de plenul Parlamentului. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnul ministru Radu Berceanu, un drept la replică. (Atmosferă tensionată, replici suprapuse, rumoare.)

Vă rog să păstrăm liniştea în sala de plen.

Domnule ministru,

Vă rog să nu încurajaţi această atitudine.

Eu încerc să descurajez această atitudine şi domnul ministru o încurajează.

Domnule ministru Berceanu, vă rog.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Şi eu vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Foarte scurt şi la obiect: domnule Atanasiu, n-am avut niciodată Volvo, n-am avut niciodată Dacia, am avut Oltcit.

Doamnei Vasilescu, în legătură cu hotelul - văd că acum sunt hoteluri - în Craiova, am explicat de sute de ori, din 1995 până în zilele noastre, dar puteţi să mai daţi o dată la DNA tot ceea ce doriţi, că ştiu că aţi făcut-o.

De altfel, am avut, în 2002, plăcerea ca domnul prim-ministru, pe atunci Adrian Năstase, să-l roage pe domnul Ponta, pe vremea aceea declarând că nu face politică, să-mi facă un dosar. Sigur, nu era "politic". Dosarul respectiv a ajuns la domnul Blănculescu, îl am şi eu. A fost dat şi la DNA. Puteţi să-l mai daţi o dată. Pe vremea aceea nu eram la putere, aşa că nu cred că, din punctul ăsta de vedere, a fost o problemă.

Firma Tecon, cred că a răspuns fiul meu suficient de bine. În schimb, cu preţul dublat de la Bechtel devine chiar interesant. Bechtel, contractul acesta n-a avut niciun preţ. A avut preţuri ţintă. Dumneavoastră aţi făcut o hotărâre de guvern, în care se vorbea de realizarea şi finanţarea Autostrăzii Transilvania şi, după aceea, aţi "palmat" acea hotărâre de guvern şi aţi scos alta în care scria şi finalizarea. Le-am adus la Senat pe amândouă şi le-am arătat! Pot să le mai aduc o dată! De altfel, nici domnul Diaconescu, în calitate de ministru al justiţiei pe vremea aceea, şi domnul Tănăsescu, în calitate de ministru al finanţelor, nu au acceptat să semneze acele lucruri, dar sunt aici, puteţi să-i întrebaţi pe dumnealor.

Şi ultima chestiune, domnului Fenechiu. Nu fiţi nervoşi! În legătură cu autostrada Comarnic - Braşov. Mă bucur că vă interesează. Totul a fost făcut în timpul mandatului domnului Orban. Eu când am venit erau din 12 consorţii selectate patru, declarate ca acceptabile numai două şi depuseseră toate ofertele şi tot. Comisia nu a făcut altceva decât să analizeze. Iar după aceea nu s-a putut finanţa, nu numai datorită crizei, ci şi datorită faptului că domnului Orban i s-a spus în nenumărate rânduri că dacă doreşte să facă o concesiune, un parteneriat public-privat... Mai ţin minte şi îl şi am! Sigur că îl ţin minte! Toate dosarele politice le am şi le ţin minte. Am şi dinainte de 1989!

Deci, nu s-a putut închide financiar acel contract şi datorită preţului pe care l-a acceptat, pentru că metoda a fost dialog competitiv, dar şi datorită faptului că i s-a spus că dacă vrea să facă un PPP să-l facă pe Culoarul 4, unde sunt celelalte porţiuni şi unde avem o înţelegere cu Uniunea Europeană, cunoscută sub forma Programului Operaţional Sectorial de Transport, şi dânsul s-a ocupat tot de porţiunea aceea, care nu era în vederea Uniunii Europene.

În legătură cu ASCOT şi licitaţia de consultanţă, sunt în contestaţie amândouă. Nici una dintre ele nu a fost dată în vreun fel. Iar în legătură cu banii europeni, chiar că trebuie să spun câteva cuvinte. Deşi România a intrat la 1 ianuarie 2007, domnul Orban până în 2008, la sfârşit, nu că n-a făcut nimic pe chestiunea aceasta, dar nici măcar nu a acreditat autoritatea de management din minister şi cele două unităţi de implementare, una la CFR şi una la drumuri. Nu erau nici măcar acreditate! Le-am acreditat în 2009 până în iunie şi de atunci avem contracte care se şi derulează cu bani europeni, trei porţiuni de autostradă: către Constanţa şi două porţiuni de autostradă Arad şi Timişoara şi mai avem proiecte aprobate de ceva mai mult decât 1,2 miliarde de euro, aşa că nu cred că este în regulă să spuneţi aici ceva de bani europeni, în schimb, de la acest microfon domnul prim-ministru Tăriceanu a promis şi este în Monitorul Oficial - "Dezbateri parlamentare", Partea a II-a, pentru cine vrea să urmărească, a promis că dă Ministerului Transporturilor 1 miliard în 2007 pentru autostrăzi şi câte un miliard ulterior. Eu spun de promisiunea pentru 2007, şi a dat 75 de milioane, care înseamnă 1,7%. Acestea sunt lucruri concrete. Eu v-am spus răspunsuri concrete la ce aţi spus. Mă bucur că nimeni, la tot ce am spus eu, n-a dat nici cel mai mic răspuns.

Voci de la balcoane:

Demisia!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Doamna senator Vasilescu, un scurt drept la replică, vă rog. (Se scandează de la balcoane: "Demisia"!)

Doamna Lia-Olguţa Vasilescu:

Domnule Berceanu,

Nu v-am reclamat niciodată la DNA, pentru simplul motiv că aş fi ştiut că acolo nu ţi s-ar fi întâmplat oricum nimic. A fost vorba de Parchetul General. Mai întâi am trimis o plângere adresată domnului preşedinte Traian Băsescu, cu nişte documente anexate, pe care le-am obţinut prin interpelare parlamentară. Mai oficial de aşa nu ştiu cum se pot obţine documentele?! Ei, bine, le-am transmis apoi domnului Băsescu, ca să aflu după că la Parchet n-a ajuns decât plângerea mea, fără documentele anexate.

Am aflat, apoi, că procurorul de caz era un oarecare domn Stănescu, cu care dumneavoastră aţi fost coleg, într-un Guvern în care era ministru şi dumnealui. M-a sunat şi mi-a spus că închide dosarul. Şi am spus: "Păi, staţi puţin că dacă nu aveţi nimic la dosar vin acum, vineri, la dumneavoastră şi vă aduc documentele, ca să puteţi să vă pronunţaţi". Joi a închis dosarul, cu o zi înainte să mă duc eu cu documentele. Asta apropo de cum funcţionează justiţia şi cum funcţionează clientelismul acesta.

În al doilea rând, despre hoteluri, păi dumneavoastră aţi recunoscut într-un ziar, domnule Berceanu. Înseamnă că aveţi memoria scurtă. Când v-au întrebat de ce apare în declaraţia de avere o sumă de 800.000 de euro aţi recunoscut că n-aţi ştiut cum să treceţi o datorie către domnul Şelea. Domnul Şelea care este patronul din acte al hotelurilor dumneavoastră. Al hotelurilor, domnule Berceanu, nu "hotelul", că este vorba de Jiu, de Minerva, de Vânătorul, de mai multe, lăsaţi că le ştim pe toate!

Şi dacă sunteţi aşa curat, cum vă daţi, domnule Berceanu, de ce oare toată lumea spune că sunteţi atât de murdar?!

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Domnule Berceanu... Îmi cer scuze domnului ministru Borbely, dar...

Domnul Berceanu, drept la replică. (Gălăgie în sală.) Rog linişte în sală! (Din partea opoziţiei se scandează: "Demisia!")

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Aşa cum aţi spus, declaraţiile respective le-am făcut eu, nu altcineva. Sunt perfect adevărate. Sunt şi în declaraţia de avere. E vorba de 200.000 de euro, nu de 800.000 de euro. Declaraţiile mele de avere sunt de când s-a inventat această chestiune, din 1996. Atunci când vă referiţi eraţi la guvernare, deci nu era nici o problemă, nu trebuia să vă temeţi nici de DNA, nici de PNA sau de orice altceva, eraţi la guvernare în perioada respectivă şi puteţi să le mai faceţi oricare plângeri, acestea sau altele, fără nici un fel de reţinere. Cred că acestea sunt lucruri foarte precise, şi eu am obiceiul la orice chestiune să răspund foarte concret şi precis.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. (Se scandează de la balcoane: "Demisia!").

Domnul ministru Borbély. Şi îi mulţumesc pentru răbdarea cu care a aşteptat acest drept la replică.

Domnul Borbély László:

Domnule preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Am venit la acest microfon pentru că domnul preşedinte Victor Ponta a spus şi a făcut un apel către cei din UDMR, cei din Guvern, miniştrii UDMR, să ne asumăm răspunderea.

Vreau să vă informez că ne asumăm această răspundere şi vreau să vă mai spun... (Se scandează de la balcoane: "Demisia"!)

Vreau să vă mai spun că avem şi noi dileme, aşa cum fiecare are dileme şi vreau să vă mai spun că din punctul meu de vedere sunt unele principii de bază ale parlamentarismului, ale fiinţei umane, care trebuie respectate.

Credibilitatea, respectul reciproc se câştigă greu şi se pierd uşor.

În ceea ce priveşte acţiunile pe care le-am întreprins, şi nu de azi, de ieri, vă repet: ne asumăm răspunderea, dar vreau să vă fac un anunţ în ceea ce mă priveşte. Este un anunţ personal, în nume propriu.

În ceea ce priveşte ce va urma, nu s-a prea discutat astăzi despre ce va urma, ce va fi mâine, ce va fi poimâine, ce va fi până la sfârşitul anului. Un guvern îşi asumă răspunderea când vine în faţa Parlamentului cu un program de guvernare.

N-am auzit astăzi o analiză a acestui program de guvernare. Trebuie să avem fiecare răspundere solidară, ca Guvern, şi răspundere individuală, ca miniştri.

Credeţi-mă, eu, în ceea ce mă priveşte, cu mare plăcere răspund oricăror întrebări în ceea ce priveşte activitatea acestui minister şi ceea ce am făcut în ultimii 12 sau 14 ani. Şi am avut privilegiul, trebuie să o spun, şi am avut norocul şi şansa să fiu membru în trei Guverne ale României. Nu sunt guverne dezastruoase şi nu sunt guverne geniale. Sunt guverne mai slabe şi sunt guverne mai bune. Şi trebuie să analizăm activitatea fiecărui guvern.

În ceea ce mă priveşte, noi, UDMR, la discuţii şi sper că stenogramele din Guvern cred că peste 40 de ani vor fi publice şi atunci se va vedea cum noi, cei mai mici din coaliţie, ce atitudine am avut, ce discuţii am avut. Dar, când iei o decizie, eşti solidar. Eşti solidar şi îţi asumi răspunderea!

UDMR, vă întrebaţi de ce niciodată timp de 20 de ani, când era vot secret, nu a votat la vedere, pentru că avem încredere în colegii noştri, avem încredere că fiecare îşi respectă cuvântul dat, şi noi ne-am respectat cuvântul dat timp de 20 de ani.

În ceea ce priveşte ce va urma - şi cu aceasta şi închei. În ceea ce mă priveşte, UDMR continuă de luni discuţia în coaliţie în legătură cu măsurile de relansare economică.

Facem apel la partidele din opoziţie, aşa cum am văzut că sunt programe, să le discutăm, în interesul României.

Dacă descentralizarea pe care o aşteptăm de 20 de ani, şi au fost toate guvernele care au spus că vom descentraliza, în sfârşit a pornit ceva şi putem să arătăm cu degetul, de exemplu, la ministrul sănătăţii, care, da, este din UDMR. A fost primul care a avut curajul să spună: "Da, facem descentralizarea în sănătate". S-ar putea să fie nu cea mai reuşită, dar a avut primul curajul să o facă! (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Dacă în lunile următoare descentralizarea nu va continua, dacă nu vom reuşi să restructurăm în continuare agenţiile guvernamentale, dacă nu vom reuşi ca până la sfârşitul anului să rezolvăm această decizie pe care am luat-o cu asumarea răspunderii şi, iată, de aceea este în Constituţie prevăzută asumarea răspunderii, cu decizia temporară pe care noi am propus-o în discuţiile cu membrii din coaliţie, atunci, în ceea ce mă priveşte, la 31 decembrie sau poate şi mai repede, voi lua decizia potrivită. Decizia care înseamnă şi demisia din Guvernul României, în cazul în care nu vor fi aceste măsuri luate. Este o decizie personală şi fiecare cred că trebuie să aibă responsabilitatea să stea drepţi şi să spună "da". Mi-am asumat răspunderea atunci când am intrat la guvernare, ne asumăm astăzi răspunderea în ceea ce priveşte aceste măsuri şi, evident, ne asumăm o altă răspundere, dacă nu putem să ducem la bun sfârşit ceea ce ne-am angajat.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule ministru.

Domnul Ponta, drept la replică.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule preşedinte,

Nu vreau să utilizez dreptul la replică, nici nu am la ce, pentru că domnul Borbély de fapt şi-a asumat, aşa cum cred că trebuie să facă un om serios, guvernarea 2007-2008 şi ne-a arătat cine minte, vorbind de dezastrul de atunci.

Vreau doar să vă rog un lucru pe toţi cei prezenţi şi pe miniştri: sunt, totuşi, milioane de oameni care aşteaptă să votăm această moţiune de cenzură. Nu vă bateţi joc de ei în continuare cu aceste rufe murdare. Haideţi să votăm moţiunea!

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. Domnul vicepreşedinte Adrian Năstase.

Domnul Adrian Năstase:

Cerusem acest drept la replică înainte de acest apel, dar am să ţin seama de el, şi pe bună dreptate.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să-i amintesc domnului ministru Berceanu că DNA-ul nu exista în 2002, PNA-ul s-a creat în 2003. Şi, de aceea, cred că este important să-i confirm acum că eu nu m-am ocupat niciodată de lucrurile şi de acţiunile penale cu care s-au ocupat unii dintre colegii săi şi sunt unul dintre martorii care cunoaşte bine acest subiect.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte proiectul Bechtel. Premierul Boc era primar atunci când am pornit acest proiect şi cred că a fost martor la momentul în care l-am pornit.

Voci din sală:

Candidat!

Domnul Adrian Năstase:

Candidat. Ei, iată, speraţi că în felul acesta o să câştigaţi, ceea ce s-a şi întâmplat, de altfel.

În orice caz, proiectul acela a fost discutat împreună şi cu colegii domnului Borbély şi cu colegii din Ardeal şi toţi l-au considerat foarte bun. Este adevărat că noi nu aveam, precum domnul Traian Băsescu, un prieten foarte bun la Banca Europeană, pe domnul Roth, şi din acest motiv n-am putut obţine acel sprijin financiar pe care domnul Băsescu l-a obţinut pentru proiectele din Bucureşti.

Nu vreau să intru în detalii, dar mi se pare că am pierdut cu toţii prin faptul că timp de un an şi jumătate colegii domnului Berceanu, nu mai ştiu care dintre ei, au crezut că oprind un an şi jumătate acest proiect, vor descoperi şpaga pe care firma americană a dat-o Guvernului PSD.

Nu au reuşit lucrul acesta, din câte se pare, şi ceea ce au reuşit, au reuşit să blocheze proiectul. În mod evident americanii nu se ocupă cu lucruri de genul acesta. De aceasta s-a şi mutat după aceea atenţia către alte firme mai europene. Nu spun mai mult, dar prietenii ştiu de ce.

Şi atunci, vreau să vă rog încă o dată să vorbiţi cu mai multă atenţie în legătură cu aceste lucruri, să încercăm să nu creăm false legende. Gândiţi-vă că Bechtel a creat o autostradă funcţională în Croaţia şi, de asemenea, de curând în Albania. Au şi terminat-o acolo. Noi am dovedit că nu reuşim să creăm, cu cea mai mare firmă de construcţii de autostrăzi din lume, o autostradă de câţiva kilometri, cel mult între două puncte care nu ajută la absolut nimic la circulaţie sau în orice caz nu foarte mult, şi aceste lucruri se datorează într-un fel lipsei de perspectivă şi de continuitate în proiecte.

Vreau încă o dată să-i spun domnului Berceanu că este regretabil faptul că nu putem să vorbim de mai multe proiecte şi vreau să-i reproşez public aici faptul că atunci când am mers la Cluj, pentru a vizita şantierul Bechtel, deşi dădusem un telefon înainte, să anunţ acest lucru, practic a luat legătura cu firma respectivă şi a interzis unui grup de parlamentari din Parlamentul României accesul pe şantierul respectiv.

Mi se pare un lucru absolut inadmisibil şi cred că acest mod de a acţiona, răzbunător şi la comandă politică, este de neacceptat în viaţa noastră publică.

Încă o dată, sper ca viitorul Guvern, din care domnul Berceanu să nu mai facă parte, să nu mai repete aceste greşeli.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. Domnul ministru Borbély.

Domnul Borbély László:

Numai o frază, la cele spuse de domnul preşedinte Victor Ponta. N-am vrut să revin, dar deoarece a doua oară a spus despre Guvernul dezastruos 2007-2008, vreau să-i aduc aminte... (Gălăgie.) Da, deci n-a fost un Guvern dezastruos în 2007-2008?! Şi nu dumneavoastră aţi zis acest lucru?! (Din băncile opoziţiei se strigă: "Domnul Boc!") Deci nu dumneavoastră aţi zis?

Voci din partea opoziţiei:

Nuuu!

Domnul Borbély László:

Vă mulţumesc. Înseamnă că Guvernul între 2007-2008 a fost un Guvern bun! Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Este o uşoară contradicţie în afirmaţii.

Stimaţi colegi,

Stimate colege,

Cu aceasta, încheiem seria dezbaterilor şi intervenţiilor noastre. Conform Regulamentului şi cutumei noastre, îl invit, în încheierea dezbaterii moţiunii de cenzură, pe domnul prim-ministru pentru a se adresa Parlamentului cu observaţiile şi remarcile sale de final.

Domnul Emil Boc:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Voi fi foarte precis şi la subiect.

Dezbatem de mai bine de şase ore această moţiune de cenzură.

Câteva lucruri despre iniţiatorii şi susţinătorii moţiunii.

În primul rând, din nefericire, nici în text, nici astăzi, în prezentarea moţiunii, nu am auzit niciun cuvânt despre vreo soluţie alternativă, despre ce ar trebui să se facă.

În al doilea rând, această moţiune, aşa cum aţi văzut, este un plagiat şi o înşiruire de vorbe demagogice.

În al treilea rând, trebuie să constat că fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu nici acum, la doi ani după ce a plecat din funcţia de premier, nu îşi dă seama ce a făcut. Nu îşi dă seama că a intrat în Guinness Book, ca fiind singurul premier din această lume, din istorie, care a avut şansa unei creşteri economice a ţării de 8% şi să lase un deficit de 5,4%. Aşa ceva nu există în istorie! Aşa ceva nu există în istorie! Iar acum insistă şi menţionează faptul că a făcut ceea ce trebuie.

Nu, domnule fost prim-ministru. Din nefericire n-aţi făcut ceea ce trebuie pentru România! Aţi avut bani din vânzarea BCR, din avuţia ţării şi încă o dată trebuie să o repet: aţi dat pomeni electorale, în loc să construiţi autostrăzi! N-aţi fost în stare un kilometru de autostradă să faceţi din aceşti bani! Dar acest lucru nu mă mai miră în acest moment! Aţi avut şansa să duceţi aceşti bani în fonduri europene. Din şapte programe operaţional-regionale, unul singur aţi reuşit să-l acreditaţi în doi ani de zile, în 2007 şi în 2008. Păi de unde să fi luat bani europeni, dacă nici măcar nu le-aţi acreditat?! Aceasta este adevărata faţă a performanţei dumneavoastră! V-aţi cumpărat voturi pe banii şi pe avuţia românilor!

Acum, în ceea ce priveşte afirmaţiile domnului Ponta. Eu înţeleg că aveţi aspiraţii politice şi este firesc ca orice tânăr să aibă aspiraţii politice, dar nu prin ipocrizie şi prin demagogie, domnule Ponta! Nu-i corect, domnule Ponta, să uitaţi faptul că aţi fost ministru pentru relaţia cu Parlamentul, şi cu ceea ce în acel moment aţi fost de acord, astăzi veniţi şi criticaţi.

Domnul Victor-Viorel Ponta (din sală):

Mi-e ruşine că am fost ministru!

Domnul Emil Boc:

Aveţi consecvenţă!

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Sunt consecvent!

Domnul Emil Boc:

Pentru că în politică... v-a spus domnul Oprea ceva mai repede şi n-aş vrea să repet. V-a spus de la obraz: este foarte important caracterul şi este foarte important ca ceea ce spuneţi o dată să menţineţi, chiar dacă altă dată sunteţi în opoziţie. Nu v-am auzit în Guvernul României, cât timp am fost prim-ministru, să spuneţi că nu sunteţi de acord, nici cu art. 53, nici cu angajarea răspunderii pe două Coduri penale! (De la balcoane se scandează: "Demisia"!) Nu aţi spus nimic! Iar acum faceţi pe eroul. Iar dovada supremă a demagogiei dumneavoastră este cea legată de pensii. V-am auzit cu câtă ardoare plângeţi, domnule Ponta, pe umerii pensionarilor. Să ştiţi că şi pe mine mă doare...

Voci din partea opoziţiei:

Daaa....!

Domnul Emil Boc:

...faptul că trebuie să iau măsuri care sunt dureroase pentru moment, dar benefice pentru viitor. Mă doare acest lucru! Dumneavoastră, în schimb, sunteţi un simplu demagog! Pentru că altfel cum ar putea fi interpretată acţiunea dumneavoastră, când în timp ce spuneţi în moţiune că pensiile de lux nu sunt afectate, iar primul proiect pe care l-am aprobat a fost acela de a tăia pensiile de lux din România, da? Acel lucru l-am făcut, iar acum veniţi şi îmi spuneţi că acest lucru nu este corect.

Aţi căzut un Guvern în octombrie 2009, pentru că am vrut să tăiem pensiile parlamentarilor şi pensiile de lux, da? Dumneavoastră!

Acum ce faceţi?

Voci de la balcon scandează:

Ruşine!

Domnul Emil Boc:

Iertaţi-i, Doamne, că nu ştiu ce fac! (Râsete în sală.)

Acum...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să asigurăm ordinea. Domnule prim-ministru, o secundă.

Domnul Emil Boc:

Acum, în acest moment, domnule Ponta, îmi spuneţi şi mie cine a atacat la Curtea Constituţională acest proiect prin care atacăm pensiile de lux din România? Cine? PSD-ul! Ce înseamnă aceasta? Ipocrizie! Adică, pe de o parte spuneţi: "Nu vă apropiaţi de pensiile mici, dar lăsaţi, fraţilor, pensiile de lux!".

Dragi români,

Nu se mai poate aşa cu privilegiile în această ţară! Aceasta este realitatea cruntă! Credeţi că nu mi-aş dori să pot da pensii de lux medicilor? Credeţi că profesorii n-ar merita pensii de lux în această ţară? Credeţi că muncitorii care lucrează la şaibă n-ar merita pensii de lux? Numai parlamentarii dumneavoastră merită pensii de lux?! Da?! Pe aceştia îi apăraţi!

Ne-am respectat angajamentul faţă de pensiile militare, aşa cum a spus domnul Oprea, 91% nu suferă în urma recalculării. Da? Acest lucru l-am făcut! Dar nu puteţi să jucaţi cu două cărţi: pe de o parte, să plângeţi pe umerii săracilor, iar pe de altă parte, să apăraţi privilegiaţii! Este singurul Guvern care a avut curajul să atace acest subiect al pensiilor de lux şi o voi face, pentru că este corect principiul! Îi respect şi pe magistraţi, şi pe diplomaţi, şi pe toţi cei afectaţi de aceste pensii! Dar ţara nu poate în acest moment să susţină pensii de lux! Aceasta este realitatea!

Cum pot să-i cer unui pensionar care are 5 milioane şi trebuie să-i diminuăm cu 15% pensia, şi să las pensii de lux de 100, de 200 de milioane de lei?! Spuneţi-i dumneavoastră domnului Ponta, răspundeţi-i dumneavoastră, domnule senator!

Deci, v-aş ruga să lăsaţi demagogia şi ipocrizia deoparte, pentru că nu se poate ca una să spuneţi într-un loc şi altceva să faceţi în altă parte!

Iar domnul Atanasiu..., l-am văzut aici atacând de la acest pupitru actualul Guvern. Domnule Teodor Atanasiu, îmi puteţi spune, în calitate de reprezentant al Guvernului Tăriceanu, ce venituri aţi avut de la stat în 2008? Să spună domnul Tăriceanu, că i-a fost prim-ministru şi poate ştie! Domnule prim-ministru Tăriceanu, lăsaţi telefonul şi răspundeţi! Ştiţi ce salarii aveau angajaţii dumneavoastră în 2008? Ştiţi?! Banii pe care trebuia să-i duceţi în investiţii, în autostrăzi, i-aţi dat în bugetele clientelei dumneavoastră! Teodor Atanasiu, care iarăşi plânge pe umerii celor care astăzi sunt cu probleme! 5 miliarde 200 de milioane în 2008 venituri de la stat! Da? Alături de alte zeci de secretari de stat, în aceeaşi poziţie!

Deci, domnilor, acum noi trebuie să facem ceea ce trebuie! (Se scandează de la balcoane: "Ruşine!")

Iar acum mă adresez cetăţenilor români, la care mă voi întoarce întotdeauna, pentru că am plecat şi sunt dintre ei. Sunt un om care vine din mediul rural, sunt un om care a fost parlamentar, sunt un om care a fost primar, adică sunt un om care toată viaţa mea mi-am petrecut-o printre oameni. Le ştiu greutăţile lor, de la cel de la ţară cu coasa, la cel care este profesor universitar cu stiloul în mână. Ştiu prin ce greutăţi trec, de la cel care operează în spital, la cel care se trezeşte dimineaţa la 5,00 să meargă la serviciu, în mod obişnuit, la o fabrică! Le ştiu toate aceste lucruri! Iar când am venit cu aceste decizii în faţa dumneavoastră, am venit cu deplină responsabilitate, pentru că ţara în acest moment nu mai are banii necesari pentru a putea susţine un sistem care nu produce atât cât consumăm. Şi mai bine să găsim soluţii acum de a diminua temporar - şi subliniez - temporar nişte drepturi salariale şi de pensii, în loc de a fi în situaţia să nu le plătim deloc în câteva luni de aici înainte! Pentru că acesta este crudul adevăr! Motivele le cunoaşteţi, pentru că le-am precizat şi în prima intervenţie, şi în intervenţia de la asumarea răspunderii.

Cei care astăzi nu recunosc această realitate sunt fie demagogi, fie oameni care nu au niciun contact cu realitatea. Uitaţi-vă în toată Europa cum se iau aceste măsuri de austeritate de la Germania şi Franţa, la Spania şi Portugalia, de la Ungaria la celălalt capăt al continentului şi pe cealaltă parte a globului, în America.

Luăm astăzi această măsură care reprezintă răul cel mai mic, pentru a ne proteja, atât cât putem, veniturile. Şi am încercat să-i protejăm pe cei care ştiu cu adevărat că o duc foarte greu, pe cei cu pensia socială minimă de 350 lei, pe cei cu salariu minim de 600 lei şi nu ne atingem de aceste venituri minime. (Rumoare, vociferări.)

Şi, prin ceea ce vom face în continuare, aceste măsuri vreau să vă spun, dragi români, că vor da posibilitatea acestui Guvern să meargă mai departe şi să taie în carne vie acolo unde nimeni nu a mai avut curajul în ultimii 20 de ani. Am început cu pensiile de lux şi vedeţi cum protestează Ponta şi ai lui. Da? Dar vom merge mai departe şi cu celelalte măsuri care vizează eliminarea abuzului din societatea românească. (Rumoare, vociferări.)

Oricât v-ar deranja, distinşi colegi ai opoziţiei, asta este realitatea! (Se scandează: "Demisia!" "Demisia!") Şi, nu în ultimul rând, dragi colegi care susţineţi arcul guvernamental, dragi colegi de la PDL, UDMR, UNPR, Grupul minorităţilor naţionale, ştiu prin ce treceţi în colegiile dumneavoastră parlamentare, ştiu cât de greu vă este fiecăruia dintre dumneavoastră să staţi de vorbă cu oamenii şi să susţineţi şi să apăraţi aceste propuneri, pe care le-am discutat şi avem convingerea că, pe termen scurt, sunt soluţii dureroase, dar sănătoase pe termen mediu şi lung.

Vă mulţumesc fiecăruia dintre dumneavoastră, pentru că aţi înţeles acest lucru şi pentru faptul că pentru prima dată în România există politicieni care pun interesul ţării, de a salva această ţară, deasupra interesului electoral şi de moment. Ştiu că va fi foarte uşor, dragi colegi care susţineţi Guvernul, să fiţi ca cei din opoziţie. Dar vă asigur că susţinerea pe care ne-o daţi astăzi este un semn de responsabilitate pentru mine şi pentru întregul Cabinet, pentru a arăta că aceste măsuri au caracter temporar şi că împreună scoatem ţara din această situaţie dificilă, iar, când vom merge în 2012, în faţa românilor, pentru a le cere un nou vot, vom fi aceia care am scos România din criză, vom fi aceia care am dat şansa României să meargă mai departe, şi nu acei demagogi şi populişti care n-au avut curajul să ia decizii pentru ţară în momente dificile.

Vă mulţumesc foarte mult, dragi colegi. (Aplauze, huiduieli.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Domnul preşedinte Ponta. O scurtă replică.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Pentru că domnul prim-ministru mi-a pronunţat numele de mai multe ori, aş vrea să mai spun încă o dată că toate pensiile din această ţară se vor tăia. 6 milioane de pensii vor fi tăiate de Guvernul Boc. În nicio ţară din Europa, domnule prim-ministru, ne-aţi tot dat exemple, în nicio ţară din Europa nu s-a tăiat nicio pensie.

Şi vreau să vă rog, domnule prim-ministru Emil Boc, haideţi să ieşim amândoi de aici, să mergem în faţa oamenilor şi să vedem dacă aveţi curaj să mergeţi acolo. (Agitaţie, fluierături.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Aş dori să încheiem aici dezbaterea. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul fost prim-ministru Tăriceanu, un foarte, foarte scurt drept la replică. Şi haideţi să ne concentrăm şi asupra votului.

Domnul Tăriceanu.

Domnule Toader, să nu-mi cereţi să evacuez sala. Vă rog.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamnelor şi domnilor,

Cred că intervenţia din partea primului-ministru, pe care am auzit-o cu toţi, merită câteva corecturi.

Am aflat astăzi aici că Guvernul pe care l-am condus a făcut o mare crimă, că am avut creştere economică şi deficit bugetar. Nu are nicio legătură una cu alta. România, am convingerea profundă că trebuie să se modernizeze şi trebuie să investească, să investească mult. Şi trebuie să investească mai mult decât poate astăzi. Şi, pentru acest lucru, trebuie să facă deficit bugetar. Nu am auzit un singur exemplu, de un singur leu cheltuit degeaba. Au fost bani investiţi, au fost bani investiţi care au creat locuri de muncă. Şi, de aceea, nu am niciun moment nici dea mai mică reţinere. Şi spun acest lucru cu toată răspunderea, cu toată responsabilitatea. Cred că celor care trebuie să le fie astăzi ruşine pentru că nu sunt în stare să facă investiţii, că au dus sute de mii de oameni în şomaj, sunt cei care stau la banca guvernamentală.

Aveţi o responsabilitate uriaşă. Şi v-am mai spus un lucru: terminaţi cu războiul cu trecutul! Spuneţi-le românilor ce facem mâine, ce se întâmplă în toamnă, pentru că măsurile pe care le-aţi luat astăzi nu vor face decât să ne regăsim în aceeaşi situaţie, în care vor trebui tăiate din nou pensiile şi salariile şi, în plus de aceasta, introduse impozitele suplimentare. Economia este în genunchi şi nu vorbiţi nimic despre acest lucru, domnule Boc!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru, vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Cu aceasta, încheiem dezbaterea moţiunii de cenzură, introdusă de un număr de 120 de deputaţi şi senatori.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Urmează să ne exprimăm, în perioada următoare, votul asupra acestei moţiuni de cenzură.

Vă reamintesc, dacă mai este nevoie, că, potrivit Constituţiei României, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, minim 236 de voturi pentru. Votul este secret, se exprimă prin bile, în conformitate cu Regulamentul şedinţelor noastre comune.

În conformitate cu prevederile regulamentare, fiecare parlamentar primeşte o bilă albă şi una neagră. Bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot pentru moţiunea de cenzură, bila albă introdusă în urna neagră şi bila neagră introdusă în urna albă înseamnă vot contra moţiunii.

Rog chestorii, câte un reprezentant al Senatului şi Camerei, doi de la Cameră şi doi de la Senat, să vină în dreapta prezidiului. Domnul senator Dumitru Constantin, chestor din partea Senatului, şi domnul deputat Motreanu, chestor din partea Camerei, domnul Albu şi domnul Verestoy. Vă rog să fiţi însărcinaţi cu repartizarea acestor bile de vot, pe măsură ce vom da citire în ordine alfabetică, începând, conform cutumei noastre, cu membrii Guvernului, listei parlamentarilor.

Ţinând cont de faptul că la ultima şedinţă pe care am prezidat-o, Senatul a fost cel care a început lecturarea listei şi ţinând cont de faptul că avem şi altă ordine de zi, după epuizarea votului la moţiunea de cenzură, îl invit pe domnul secretar al Camerei Deputaţilor, domnul deputat Valeriu Zgonea, să citească lista deputaţilor din Parlamentul României.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Daţi-mi voie, am câteva urgenţe.

Domnul Cristian Boureanu - prezent; domnul Kelemen Hunor - Guvern, prezent. (Rumoare, vociferări.)

Guvernul este prima dată, îmi cer scuze. Asta este cutuma. Nu vă certaţi! Şi domnul Borbély László - prezent; domnul Oprea Gabriel - prezent; doamna Tuşa Diana Adriana - prezentă; doamna Elena Udrea Gabriela - prezentă.

Şi acum colegii de la începutul listei.

- Adomniţei Cristian Mihai - prezent
- Albu Gheorghe - prezent
- Alecu Valeriu - prezent
- Almăjanu Marin - prezent
- Amet Aledin - prezent
- Ana Gheorghe - prezent
- Anastase Roberta Alma - prezentă
- Andon Sergiu - prezent
- Andronache Gabriel - prezent
- Anghel Florin-Serghei - prezent
- Antal István - prezent
- Antochi Gheorghe - prezent
- Apostolache Mihai Cristian - prezent
- Ardeleanu Sanda-Maria - prezentă
- Arion Viorel - prezent
- Atanasiu Teodor - prezent
- Avram Marian - prezent
- Axenie Carmen - prezentă
- Balan Ioan - prezent
- Balcan Viorel - prezent
- Banu Mihai - prezent
- Barbu Sulfina - prezentă
- Barna Maria Eugenia - prezentă
- Bădălan Eugen - prezent
- Bădulescu Adrian - prezent
- Bănicioiu Nicolae - prezent
- Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent
- Bejinariu Eugen - prezent
- Berci Vasile - prezent
- Béres Ştefan Vasile - prezent
- Blaga Iosif Veniamin - prezent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Bobeş Marin - prezent
- Bode Lucian Nicolae - prezent
- Boghicevici Claudia - prezentă
- Boiangiu Victor - prezent
- Boldea Mihail - prezent
- Bordeianu Dan - prezent
- Bostan Emil - prezent
- Bot Octavian - prezent
- Botiş Ioan-Nelu - prezent
- Boureanu Cristian Alexandru - prezent
- Brătianu Matei Radu - prezent
- Brînză William Gabriel - prezent
- Buciuta Ştefan - absent
- Bud Nicolae - prezent
- Buda Daniel - prezent
- Buda Viorel Vasile - prezent
- Budurescu Daniel-Stamate

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Zgonea, vă rog să vă opriţi, un moment şi am să-l rog pe domnul Bănicioiu ca doamna care-l însoţeşte să iasă afară, pentru că nu cred că este membru al Parlamentului şi nu au voie cei care nu sunt în Parlament să stea în plen. Aştept să părăsiţi plenul, doamnă.

Vă rog, domnule secretar.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Putem continua, doamna preşedinte?

- Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - prezent

Doamna Roberta Alma Anastase:

Solicit Secretariatului general şi zonei de pază să intervină. (Rumoare, vociferări; de la balconul din stânga se aruncă eşarfe inscripţionate.)

Domnule Zgonea, vă rog să continuaţi procedura.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

- Buican Cristian - prezent
- Burcău Doina - absent
- Burlacu Cristian-Ion - prezent
- Burnei Ion - prezent
- Buta Sorin Gheorghe - prezent

(De la balcon se scandează:"Libertate!" "Libertate!")

- Calimente Mihăiţă - prezent
- Canacheu Costică - prezent
- Cantaragiu Bogdan - prezent
- Cazan Mircea-Vasile - prezent

Doamna preşedinte, am o rugăminte. Măcar aici, unde se dau bilele albe şi negre, să se facă un pic de ordine!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Zgonea, cred că şi într-o parte şi în cealaltă, se întâmplă lucrurile în acelaşi fel.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

În cealaltă parte nu se dau bile albe şi negre, doamna preşedinte.

O rugăminte personală, că nu pot să strig, că nu văd dacă votaţi.

- Călian Petru - prezent
- Călin Ion - prezent
- Cărare Viorel - prezent
- Cherecheş Cătălin - prezent
- Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă
- Chirilă Constantin - prezent
- Chiriţă Dumitru - prezent
- Chisăliţă Ioan-Narcis - prezent
- Chiţoiu Daniel - prezent
- Chiuariu Tudor-Alexandru - prezent
- Cindrea Ioan - prezent
- Ciobanu Gheorghe - prezent
- Ciocan Gheorghe - prezent
- Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent
- Ciucă Liviu-Bogdan - prezent
- Ciuhodaru Tudor - prezent
- Coclici Radu-Eugeniu - prezent
- Coroamă Gheorghe - prezent
- Covaci Dorel - prezent
- Cristea Victor - prezent
- Cristian Horia - prezent
- Croitoru Cătălin - prezent
- Damian Ioan - prezent
- Dascălu Constantin - prezent
- Derzsi Ákos - prezent
- Dobre Ciprian Minodor - prezent
- Dobre Cristina-Elena - prezentă
- Dobre Victor-Paul - prezent
- Dolineaschi Andrei - prezent
- Donţu Mihai-Aurel - prezent
- Dragomir Gheorghe - prezent
- Drăghici Mircea-Gheorghe - prezent
- Drăghici Sonia-Maria - prezentă
- Drăgulescu Iosif Ştefan - prezent
- Dugulescu Marius Cristinel - prezent
- Dumitrache Ileana Cristina - prezentă
- Dumitrescu Cristian-Sorin - prezent
- Dumitrescu Liana - absentă
- Dumitrică George Ionuţ - prezent
- Dumitru Georgică - prezent
- Dumitru Ion - prezent
- Duşa Mircea - prezent
- Edler András-György - prezent
- Erdei Dolóczki István - prezent
- Farago Petru - prezent
- Farkas Anna-Lili - prezentă
- Fenechiu Relu - prezent
- Firczak Gheorghe - absent
- Florea Damian - prezent
- Florescu Adrian - prezent
- Frunzulică Doru-Claudian - prezent
- Fuia Stelian - prezent
- Gabor Gheorghe - prezent

(Huiduieli.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog să păstraţi o minimă decenţă în sala de plen şi rog ca atmosfera încă încinsă din Camera Deputaţilor de ieri noapte să nu ne copleşească.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

- Ganţ Ovidiu Victor - prezent
- Gavrilescu Graţiela Leocadia - prezentă
- Geantă Florian-Daniel - prezent
- Georgescu Filip - prezent
- Gerea Andrei Dominic - prezent
- Gheorghe Tinel - prezent
- Gherasim Vasile - prezent
- Ghiţă Cornel - prezent
- Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent
- Ghiveciu Marian - prezent
- Giurgiu Mircia - prezent
- Gliga Vasile Ghiorghe - prezent
- Göndör Marius-Sorin - prezent
- Gorghiu Alina-Ştefania - prezentă
- Gospodaru Gabriel-Dan - prezent
- Grama Horia - prezent
- Grosaru Mircea - prezent
- Gurzău Adrian - prezent
- Gust-Băloşin Florentin - prezent
- Hogea Gheorghe - prezent
- Holban Titi - prezent
- Holdiş Ioan - prezent
- Horj Pavel - prezent
- Hrebenciuc Viorel - prezent
- Iacob-Ridzi Monica Maria - absentă
- Iacob-Strugaru Stelică - prezent
- Ialomiţianu Gheorghe - prezent
- Iancu Iulian - prezent
- Ibram Iusein - prezent
- Iftime Dragoş-Adrian - prezent
- Ignat Miron - prezent
- Ionescu George - prezent
- Iordache Florin - prezent
- Iordache Luminiţa - prezentă
- Iorguş Zanfir - prezent
- Irimescu Mircea - prezent
- Itu Cornel - prezent
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Jolţa Nicolae - prezent
- Kelemen Atilla Béla-Ladiszló - prezent
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - prezent
- Korodi Attila - prezent
- Kötö Iosif - prezent
- Lakatos Petru - prezent
- Leşe Doru Braşoan - prezent
- Liga Dănuţ - prezent
- Longher Ghervazen - prezent
- Lubanovici Mircea - prezent
- Luca Ciprian-Florin - prezent
- Lup Mircea Silvestru - prezent
- Lupu Mihai - prezent
- Macaleţi Costică - prezent
- Manda Iulian Claudiu - prezent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marian Dan Mihai - prezent
- Marin Mircea - prezent
- Marinescu Antonella - prezentă
- Martin Eduard-Stelian - prezent
- Márton Árpád-Francisc - prezent
- Máté András-Levente - prezent
- Mazilu Constantin - prezent
- Merka Adrian-Miroslav - prezent
- Militaru Constantin Severus - prezent
- Mircovici Niculae - prezent
- Mitrea Manuela - prezentă
- Mocanu Adrian - prezent
- Mocanu Vasile - prezent
- Mocioalcă Ion - prezent
- Moldovan Carmen Ileana - prezentă
- Moldovan Emil Radu - prezent
- Morega Dan Ilie - absent
- Motreanu Dan-Ştefan - prezent
- Movilă Petru - prezent
- Munteanu Ioan - prezent
- Mustea-Şerban Răzvan - prezent
- Nassar Rodica - prezentă
- Năstase Adrian - prezent
- Neacşu Marian - prezent
- Nechifor Cătălin-Ioan - prezent
- Neculai Marius - prezent
- Negoiţă Robert Sorin - prezent
- Negruţ Clement - prezent
- Nica Dan - prezent
- Nica Nicolae-Ciprian - prezent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolicea Eugen - prezent
- Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - prezent
- Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - prezentă
- Nistor Laurenţiu - prezent
- Niţă Constantin - prezent
- Niţu Adrian Henorel - prezent
- Nosa Iuliu - prezent
- Novac Cornelia Brînduşa - prezentă
- Oajdea Vasile Daniel - prezent
- Olar Corneliu - prezent
- Olosz Gergely - prezent
- Oltean Ioan - prezent
- Oprea Gabriel - prezent
- Oprişcan Mihai Doru - prezent
- Orban Ludovic - prezent
- Pál Árpád - prezent
- Palaşcă Viorel - prezent
- Palăr Ionel - prezent
- Paleologu Theodor - prezent
- Pálfi Mozes Zoltan - prezent
- Pambuccian Varujan - absent
- Pandele Sorin Andi - prezent
- Panţîru Tudor - prezent
- Pardău Dumitru - prezent
- Păduraru Nicuşor - prezent
- Păsat Dan - prezent
- Păun Nicolae - prezent
- Pâslaru Florin-Costin - prezent
- Petö Csilla-Mária - prezentă
- Petrescu Cristian - prezent
- Petrescu Petre - prezent
- Pieptea Cornel - prezent
- Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent
- Plăiaşu Gabriel - prezent
- Pocora Cristina-Ancuţa - prezentă
- Ponta Victor-Viorel - prezent
- Pop Georgian - prezent
- Pop Virgil - prezent
- Popa Florian - prezent
- Popa Octavian-Marius - prezent
- Popeangă Vasile - prezent
- Popescu Adrian - prezent
- Popescu Cosmin Mihai - prezent
- Popescu Dan-Mircea - prezent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent
- Popov Duşan - prezent
- Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent
- Postolachi Florin - prezent
- Potor Călin - prezent
- Preda Cezar-Florin - prezent
- Prigoană Vasile-Silviu - prezent
- Radan Mihai - absent
- Răţoi Neculai - prezent
- Rebenciuc Neculai - prezent
- Resmeriţă Cornel-Cristian - prezent
- Riviş-Tipei Lucian - prezent
- Rizea Cristian - prezent
- Rogin Marius - prezent
- Roman Gheorghe - prezent
- Roman Ioan Sorin - prezent
- Roşca Lucreţia - prezentă
- Rusu Valentin - prezent
- Sava Andrei-Valentin - absent
- Săftoiu Ana Adriana - prezentă
- Săniuţă Marian-Florian - prezent
- Săpunaru Nini - prezent
- Sârbu Marian - prezent
- Scutaru Adrian George - prezent
- Seremi Ştefan - prezent
- Seres Denes - prezent
- Socaciu Victor - prezent
- Solomon Adrian - prezent
- Soporan Vasile Filip - prezent
- Spînu Teodor-Marius - prezent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - prezent
- Stan Nicolae - prezent
- Stanciu Anghel - prezent
- Stavrositu Maria - prezentă
- Steriu Valeriu-Andrei - prezent
- Stoica Mihaela - prezentă
- Stragea Sorin Constantin - prezent
- Stroe Ionuţ-Marian - prezent
- Stroe Mihai - prezent
- Stroe Radu - prezent
- Stroian Toader - prezent
- Surdu-Soreanu Raul-Victor - prezent
- Surpăţeanu Mihai - prezent
- Surupăceanu Mugurel - prezent
- Şandru Mihaela Ioana - prezentă
- Ştefan Viorel - prezent
- Ştirbeţ Cornel - prezent
- Ştirbu Gigel-Sorinel - prezent
- Tabără Valeriu - absent
- Tabugan Ion - prezent
- Taloş-Gheorghe-Mirel - prezent
- Tărâţă Culiţă - prezent
- Teodorescu Horia - prezent
- Timiş Ioan - prezent
- Tiţa-Nicolescu Gabriel - absent
- Tîlvăr Angel - prezent
- Toader Mircea-Nicu - prezent
- Trăşculescu Alin Silviu - prezent
- Trandafir Teodora Virginia - prezentă
- Tudose Mihai - prezent
- Turcan Raluca - prezentă
- Tuşa Adriana Diana - prezentă
- Ţaga Claudiu - prezent
- Ţintean Ioan - prezent
- Ţîmpău Radu Bogdan - prezent
- Ţurcanu Florin - prezent
- Ţurea Răzvan - prezent
- Uioreanu Horea-Dorin - prezent
- Uricec Eugen Constantin - prezent
- Vainer Aurel - prezent
- Varga Attila - prezent
- Varga Lucia-Ana - prezentă
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilică Radu Costin - prezent
- Vişan Gelu - prezent
- Vîlcu Samoil - prezent
- Vladu Iulian - prezent
- Vlase Petru Gabriel - prezent
- Vlădoiu Aurel - prezent
- Voicu Mădălin-Ştefan - prezent
- Voicu Mihai Alexandru - prezent
- Voinescu-Cotoi Sever - prezent
- Vreme Valerian - prezent
- Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent
- Zătreanu Dan-Radu - prezent
- Zgonea Valeriu Ştefan - prezent
- Zisopol Dragoş Gabriel - prezent
- Zoicaş Gheorghe - prezent

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului deputat Zgonea.

Aş dori să-l invităm pe domnul senator Gheorghe David, secretarul Senatului, să dea citire listei senatorilor României. După ce domnul Zgonea va recapitula lista absenţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Îmi daţi voie să strig pe cei care sunt absenţi la prima strigare.

Vă rog frumos.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă rog, domnule secretar.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

- Domnul Buciuta Ştefan - absent
- Doamna Doina Burcău - absentă
- Doamna Liana Dumitrescu - absentă
- Domnul Gheorghe Firczak - absent
- Doamna Iacob-Ridzi Monica Maria - absentă
- Domnul Morega Dan Ilie - absent
- Domnul Varujan Pambuccian - absent

Şi cu aceasta am încheiat lista.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule senator Gheorghe David, lista senatorilor României în ordine alfabetică, vă rog.

Domnul Gheorghe David:

Să vină şi al doilea chestor, domnule preşedinte.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule senator Gheorghe David, secretarul Senatului va da citire listei senatorilor români.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Gheorghe David:

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Rog, o secundă, să şi încercăm să eliberăm această zonă de acces către chestorii care înmânează bilele. Vă rog foarte mult.

Vrem să creăm un pic spaţiu de trecere pentru cei care vor veni să voteze. Am remarcat măsurile specifice de monitorizare, dar un minim culoar de acces aş insista să fie făcut aici.

Domnul Gheorghe David:

În mod excepţional,

- domnul senator Stănişoară Mihai - prezent
- domnul senator Albert Almos - prezent.

- Andrei Florin-Mircea - prezent
- Andronescu Ecaterina - prezentă
- Antonescu George-Crin- Laurenţiu - prezent
- Arcaş Viorel - prezent
- Ariton Ion - prezent
- Badea Viorel-Riceard - prezent
- Banias Mircea Marius - prezent
- Bara Ion - prezent
- Başa Petru - prezent
- Bădescu Iulian - prezent
- Bălan Gheorghe-Pavel - prezent
- Belacurencu Trifon - prezent
- Berca Gabriel - prezent
- Berceanu Radu Mircea - prezent
- Bîgiu Marian-Cristinel - prezent
- Bîrlea Gheorghe - prezent
- Blaga Vasile - prezent
- Boagiu Anca-Daniela - prezentă
- Boitan Minerva - prezentă
- Bokor Tiberiu - prezent
- Borza Dorel-Constantin- Vasile - prezent
- Bota Marius-Sorin-Ovidiu - prezent
- Calcan Valentin-Gigel - prezent
- Câmpanu Liviu - prezent
- Chelaru Ioan - prezent
- Chirvăsuţă Laurenţiu - prezent
- Chivu Sorin-Serioja - prezent
- Chirvăsuţă Laurenţiu - prezent
- Cibu Constantin-Sever - prezent
- Cinteză Mircea - prezent
- Coca Laurenţiu Florian - prezent
- Constantinescu Florin - prezent
- Constantinescu Viorel - prezent
- Cordoş Alexandru - prezent
- Corlăţean Titus - prezent
- Crăciun Avram - prezent
- Cseke Attila-Zoltan - prezent
- Daea Petre - prezent
- David Cristian - prezent
- David Gheorghe - prezent
- Diaconescu Cristian - prezent
- Diaconu Mircea - prezent
- Dobra Nicolae - prezent
- Dumitru Constantin - prezent
- Fekete-Szabó András-Levente - prezent
- Feldman Radu-Alexandru - prezent
- Filip Petru - prezent
- Fodoreanu Sorin - prezent
- Frâncu Emilian-Valentin - prezent
- Frunda Gyórgy - prezent
- Găină Mihăiţă - prezent
- Geoană Mircea-Dan - prezent
- Ghişe Ioan - prezent
- Greblă Toni - prezent
- Grosu Corneliu - prezent
- Günthner Tiberiu - prezent
- Gyerkó László - prezent
- Haşotti Puiu - prezent
- Hărdău Mihail - prezent
- Humelnicu Augustin-Daniel - prezent
- Ichim Paul - prezent
- Igaş Traian - Constantin - prezent
- Ion Vasile - prezent
- Iordănescu Anghel - prezent
- Jurcan Dorel - prezent
- Lazăr Sorin-Constantin - prezent
- Luca Raymond - prezent
- Mang Ioan - prezent
- Marcu Gheorghe - prezent
- Mardare Radu-Cătălin - prezent
- Marian Ovidiu - prezent
- Marian Valer - prezent
- Marko Bela - prezent
- Mazăre Alexandru - prezent
- Măgureanu Cezar-Mircea - prezent
- Mărcuţianu Ovidius - prezent
- Meleşcanu Teodor-Viorel - prezent
- Mihăilescu Petru-Şerban - absent
- Mitrea Elena - prezentă
- Mitrea Miron - Tudor - prezent
- Mîrza Gavril - prezent
- Mocanu Alexandru - prezent
- Mocanu Toader - prezent
- Moga Nicolae - prezent
- Mustăţea Vasile - prezent
- Mutu Gabriel - prezent
- Necula Marius-Gerard - prezent
- Nedelcu Vasile - prezent
- Nicoară Marius-Petre - prezent
- Nicoară Romeo-Florin - prezent
- Nicolaescu Sergiu-Florin - prezent
- Nicula Vasile-Cosmin - prezent
- Nistor Vasile - prezent
- Niţă Mihai - prezent
- Onofrei Orest - prezent
- Oprea Dumitru - prezent
- Oprea Mario-Ovidiu - prezent
- Panţuru Tudor - prezent
- Paşca Liviu-Titus - prezent
- Păran Dorin - prezent
- Pereş Alexandru - prezent
- Pintilie Vasile - prezent
- Plăcintă Sorina-Luminiţa - prezentă
- Pop Gheorghe - prezent
- Popa Cornel - prezent
- Popa Mihaela - prezentă
- Prodan Tiberiu-Aurelian - prezent
- Prunea Nicolae-Dănuţ - prezent
- Rosalin Marian-Iulian - prezent
- Rădulescu Cristian - prezent
- Rădulescu Şerban - prezent
- Robu Nicolae - prezent
- Rotaru Ion - prezent
- Ruşanu Dan-Radu - prezent
- Ruşeţ Ion - prezent
- Saghian Gheorghe - prezent
- Savu Daniel - prezent
- Sârbu Ilie - prezent
- Sbîrciu Ioan - prezent
- Secăşan Iosif - prezent
- Severin Georgică - prezent
- Silistru Doina - prezentă
- Staicu Dumitru-Florian - prezent
- Şova Dan - Coman - prezent
- Tămagă Constantin - prezent
- Toma Ion - prezent
- Ţopescu Cristian-George - prezent
- Ţuţuianu Adrian - prezent
- Udriştoiu Tudor - prezent
- Urban Iulian - prezent
- Valeca Şerban Constantin - prezent
- Vasilescu Lia-Olguţa - prezentă
- Verestóy Attila - prezent
- Voicu Cătălin - absent
- Voiculescu Dan - prezent
- Vosganian Varujan - prezent
- David Gheorghe - prezent

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Lista absenţilor, domnule senator.

Dacă puteţi confirma absenţii.

Domnul Gheorghe David:

Da, am să citesc încă o dată absenţii.

- Mihăilescu Petru-Şerban - absent
- Voicu Cătălin - absent

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Cu aceasta, invit membrii Birourilor permanente ale celor două Camere în sala de Biroul permanent, pentru a putea să numărăm voturile şi să întocmim procesul-verbal, pentru a fi comunicat Parlamentului şi naţiunii.

Pentru această perioadă, o scurtă pauză până când vom reveni cu numărătoarea şi rezultatul votului.

Vă mulţumesc.

- după pauză -

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi şi stimate colege,

Numărarea voturilor a fost efectuată.

Îl invit la microfon, pentru anunţul rezultatului şi citirea procesului-verbal, pe domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului României.

Domnule senator, vă rog.

Domnul Gheorghe David:

Mulţumesc.

Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către deputaţi şi senatori asupra moţiunii de cenzură cu tema "Opriţi genocidul social!" iniţiate de 120 de deputaţi şi senatori, ca urmare a angajării răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în temeiul art.32 alin.(4) din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin vot secret cu bile, asupra moţiunii de cenzură cu tema "Opriţi genocidul social!" iniţiate de 120 de deputaţi şi senatori, ca urmare a angajării răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, au constatat următoarele: numărul total al deputaţilor şi senatorilor, 471; numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi, 458; numărul total de voturi exprimate, 428; numărul de voturi anulate, 3; numărul total de voturi valabil exprimate, 425, din care: voturi pentru, 228; voturi contra, 197.

Potrivit prevederilor art.113 şi ale art.114 din Constituţia României, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, ceea ce reprezintă minimum 236 de voturi pentru.

Ca urmare a faptului că din totalul de 471 parlamentari au fost prezenţi 458, din care 228 au votat pentru moţiunea de cenzură, Birourile permanente constată că nu a fost întrunită majoritatea cerută de Constituţie pentru adoptarea acestei moţiuni.

Mulţumesc. (Aplauze din partea parlamentarilor aflaţi la putere.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Daţi-mi voie să menţionez faptul că, în conformitate cu art.114 alin.(3) din Constituţie, în condiţiile în care moţiunea de cenzură nu a întrunit numărul necesar de voturi, Proiectul de Lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar se consideră adoptat.

Dacă pe procedură, domnul lider Toader doreşte să intervină.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

La ordinea de zi aveam un punct privind alegerea unui director general interimar la Televiziunea Română. Având în vedere că mandatul Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radio expiră la 30 iunie 2010, iar Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Televiziune a fost demis prin Hotărârea Parlamentului nr.14 din 30.III.2010 şi la 22 martie 2010, Birourile permanente au decis să fie declanşată procedura de numire a Consiliului de administraţie al Societăţii Radio din România, procedură suspendată în şedinţa comună a celor două Camere din 14 aprilie 2010, având în vedere această situaţie, vă propunem ca procedura de desemnare a Consiliului de administraţie a SRR să fie continuată şi procedura de desemnare a Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune să fie declanşată. Iar pentru aceasta să fie solicitat, potrivit art.19 din Legea nr.41/1994, republicată, grupurilor parlamentare reunite din cele două Camere, Preşedintelui României şi Guvernului, personalului angajat al acestei societăţi şi Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale să facă propuneri prin care să nominalizeze atât candidaţii pentru posturile de titular, cât şi pentru posturile de supleant până pe 21 iunie 2010.

Dacă sunteţi de acord cu această propunere, urmează ca secretariatele generale ale celor două Camere să transmită scrisorile pentru nominalizările candidaţilor, audierea acestora urmând să fie făcută de comisiile de specialitate în şedinţă comună, iar avizul comun motivat să fie prezentat în şedinţa comună a celor două Camere.

Potrivit legii, listele de candidaţi se supun în întregime votului secret cu bile şi se aprobă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

Pentru a putea intra în procedura de desemnare a membrilor Consiliului de administraţie, vă propun, domnule preşedinte, să supuneţi la vot această propunere, urmând ca grupurile parlamentare să desemneze propunerile, să intrăm în procedurile pentru desemnarea conducerii celor două importante societăţi publice.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pe procedură, doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Ceea ce spune legea la ceea ce vrem să discutăm, în legătură cu termenul de 60 de zile, se referă la Consiliul de administraţie, şi nu la directorul care asigură interimatul până la numirea unui consiliu de administraţie.

Deci, numirea unui director interimar şi ceea ce se propune este o găselniţă, în condiţiile în care poate că este ultima redută.

Pentru a ne putea lămuri dacă este sau nu este cum a prezentat domnul Toader, cerem pauză de consultare de o oră, domnule preşedinte, pentru a putea la grup să vedem cum trebuie să votăm.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnul Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamna Aura Vasile, dacă m-aţi fi întrebat, v-aş fi răspuns. S-a solicitat un singur lucru: să se deblocheze ceea ce a fost blocat la radio, să fie numit Consiliul de administraţie. Vă rog să fiţi atentă.

Deci, asta este propunerea care a fost făcută de domnul Toader.

Însă am o observaţie, o intervenţie pe procedură.

Doamna preşedinte şi domnule preşedinte,

Astăzi nu v-aţi făcut treaba. Noi, Parlamentul, şi mai ales cele două mari partide, am reuşit ieri şi astăzi să desfiinţăm instituţia parlamentară, nu s-o decredibilizăm, am clătinat-o ieri, am desfiinţat-o astăzi.

Domnule deputat, distins jurist, preşedinte de partid, Ponta, pe care l-am stimat foarte mult ca jurist,

Domnule Adrian Năstase, fost preşedinte de partid, pe care la fel l-am stimat ca jurist,

Partidul dumneavoastră astăzi a desfiinţat această Constituţie, începând de la însăşi instituţia moţiunii de cenzură, a votului secret, de altfel ambele partide care au impus votul la vedere au desfiinţat însăşi instituţiile democratice, aşa cum ieri s-a întâmplat la fel, de ambele partide. De altfel, o intervenţie a unui coleg de-al nostru care striga "Bolşevici!", pentru acel coleg poate prea tânăr spun că bolşevicii erau o majoritate care şi-au impus punctul de vedere pe vremea respectivă. Menşevicii erau în minoritate. Dar puteţi să verificaţi.

Revenind, deci, din momentul în care acel ceva a apărut acolo, domnul preşedinte Ponta şi domnul fost preşedinte Adrian Năstase, pentru mine s-au desfiinţat ca jurişti. Au desfiinţat această Constituţie, iar doamna preşedinte şi domnul preşedinte care n-au reuşit să ţină în frâu ceea ce s-a întâmplat sus şi nici până acum n-au reuşit să dispară... tulburarea ordinii în sala de şedinţă, s-au descalificat din nou pentru mine ca preşedinţi de camere.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Apreciez comentariile dumneavoastră şi sunt convins că atunci când dumneavoastră sau un coleg din grupul dumneavoastră vor ajunge să conducă Parlamentul României, o să facă o treabă mai bună decât noi.

Doresc, de asemenea, pentru a putea să parcurgem toate etapele procedurale şi de publicitate în urma votului asupra moţiunii de cenzură, să informez plenul că, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a depus la secretarii generali ai Camerei Deputaţilor şi ai Senatului, în vederea exercitării de către deputaţi şi senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

În acest moment, cei care doresc eventual să atace la Curte acest text au posibilitatea în cele 48 de ore regulamentare pentru un eventual atac la Curtea Constituţională.

Ca întotdeauna, în practica noastră, atunci când un lider de grup solicită pauză de consultări, acest lucru are prioritate, pauză de consultări până la ora 19,00.

Vă mulţumesc.

- după pauză -

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Sigur, este o zi obositoare. V-aş propune să supuneţi la vot propunerea pe care am făcut-o pentru începerea procedurilor în vederea aplicării celor două legi, urmând ca celelalte două puncte să le amânaţi pentru o dată ulterioară.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

O să aşteptăm şi venirea domnului secretar Zgonea pentru a putea fi în formaţie completă.

Am să rog să folosim acest interval, pentru că a fost o zi foarte lungă şi sunt convins că toată lumea are şi alte obligaţii în această seară.

Să verificăm puţin şi cvorumul de şedinţă ca să fim siguri că suntem în cvorum, şi am rugămintea să facem în paralel acest lucru pentru... şi după aceea, evident, dacă suntem în cvorum, vom merge pe propunerea...

Pot să verific cvorumul de şedinţă în orice clipă consider. Eu am făcut o propunere constructivă. Dacă vreţi să intrăm în dezbateri regulamentare...

Domnul Arpad Marton, care este apărătorul Regulamentului şi Constituţiei.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Într-adevăr, aveţi dumneavoastră această posibilitate ca să daţi această sarcină celor doi secretari, să verifice cvorumul de şedinţă. Eu nu doresc să vorbesc despre asta, ci despre o neînţelegere a ceea ce este propunerea.

Ca să fiu mai clar: în momentul actual, avem la televiziune un consiliu de administraţie inexistent, cu un preşedinte - director general care e în vigoare până la noua nominalizare a noului consiliu. Avem, totodată, un consiliu de administraţie la Radiodifuziune care de aproape un an are mandate prelungite şi s-a declanşat procedura de numire a noului consiliu de administraţie conform legii în vigoare, pentru că încă nu avem o lege nouă.

Deci, noi, pentru că, din păcate, zic eu, această procedură declanşată o dată de Birourile permanente reunite, pentru că e sarcina lor, a fost blocată de către plenul Camerei şi Senatului, reunit. Deci, deblocarea procedurii la Radio s-a solicitat. N-are nicio înrâurire decizia noastră de astăzi asupra televiziunii. E singura problemă, având în vedere că se pare că nu vom avea o lege nouă pentru care am blocat acea numire, cel puţin în timp util.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mâine este votrul final în Senat pe Legea televiziunii, domnule deputat. Votul final pe Legea televiziunii este programat mâine în plenul Senatului. Asta pentru a informa în mod corect... nu pot să spun ce va ieşi din votul Senatului, dar mâine pe poziţia... doamna Boagiu, 4 sau 5, foarte sus în ierarhia dezbaterii în Senat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da, este adevărat, dar ştiu şi până când am prelungit mandatul celor din radio...

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Nu, nu vreau să comentez, am vrut doar să informez colegii, în principal colegii deputaţi, care n-au urmărit probabil la Senat dezbaterea. Mâine avem votul final pe Legea televiziunii.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Dar cel puţin din ceea ce cunosc eu, atât la legea nouă care eventual va fi votată, nu ştiu, evident, e o altă problemă, cât şi din vechea lege, nu avem timpul necesar ca până când am prelungit mandatul de la Radio să se poată numi consiliul de administraţie fără deblocarea acestei proceduri.

Evident, putem să decidem să nu deblocăm această procedură, procedura rămâne blocată, urmând să mai prelungim mandatul pentru care va trebui să mai chemăm încă un plen al celor două Camere reunite, nici o problemă, şi asta se poate realiza. E decizia plenului actual.

Dar încă o dată vă spun, pentru că eu am înţeles că prin ceea ce s-a spus aici, era o neînţelegere. S-a cerut doar deblocarea procedurii blocate de noi în cazul Radiodifuziunii, că la Televiziune procedura n-am blocat-o noi. Deci, procedura se declanşează de către Birourile permanente, constatând că nu avem consiliul de administraţie. Deci, aici, noi nu avem nici un drept de vot.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Doresc să vă informez că în acest moment, în plenul reunit se află un număr de 187 de senatori şi deputaţi, mult sub cvorumul de şedinţă. Am toată disponibilitatea, dacă mai există colegi care sunt în Palatul Parlamentului şi doresc să mai vină, n-am o problemă.

O invit şi pe doamna Turcan, cu o intervenţie probabil pe procedură, cu precizarea pe care o fac încă o dată, înainte ca doamna Turcan să ajungă la microfon, că mâine vom da un vot final pe Lege a televiziunii la Senat. În condiţiile în care această lege va fi adoptată în forma care iese din comisie, înseamnă că vom avea o nouă regulă a jocului cu privire la nominalizarea reprezentanţilor societăţii civile şi a implicării politicului în viitoarele consilii de administraţie. Dacă se respinge, înseamnă că rămânem pe legea veche şi ne întoarcem, evident, la procedurile cunoscute în Parlament.

Doamna Turcan, vă rog.

Doamna Raluca Turcan:

Mulţumesc foarte mult.

Şi lăsând la o parte orice interpretare politică, aş dori să ofer nişte explicaţii pentru ca toată lumea să fie în deplină cunoştinţă de cauză, ce dorim să se voteze şi care este situaţia exactă la cele două instituţii.

La Radio, într-adevăr, mandatul a fost prelungit şi pe 30 iunie expiră. Aşadar, astăzi, printr-o hotărâre a Parlamentului, putem continua o procedură declanşată de numirea consiliilor de administraţie, în baza Legii nr.41.

La Televiziunea Română, în baza aceleiaşi legi nr.41/1994, avem un consiliu de administraţie demis, care nu poate sta demis mai mult de 60 de zile. Chiar dacă în momentul de faţă la Televiziunea Română există un interimar, care nu are nicio legătură cu consiliul de administraţie, un consiliu de administraţie nu poate sta demis, în baza art.26, mai mult de 60 de zile.

De aceea, astăzi vin în faţa dumneavoastră şi vă rog, domnule preşedinte, să analizaţi cu maximă atenţie situaţia gravă în care se află, în momentul de faţă, televiziunea publică, şi anume, că începând cu data de 1 iunie, când au expirat cele 60 de zile de la demiterea consiliului de administraţie, practic, nu mai există o conducere validă.

De aceea, propunerea colegului meu, domnul Mircea Toader, era să ieşim din această stare de ilegalitate şi să declanşăm procedura de numire, printr-o hotărâre a Parlamentului, care bate o decizie a Birourilor reunite, bineînţeles, ca şi la televiziunea publică să se facă numirile în consiliile de administraţie.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, doamna deputat, doamna preşedinte.

Domnul Zgonea, pe procedură.

Observ că tonul este mult mai calm şi mai relaxat în această parte a dezbaterii.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule, ştiţi foarte bine. Alţii sunt cei care sunt mici şi agitaţi.

Dragi colegi,

Eu respect punctul de vedere al preşedintei Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă şi cred în buna dumneavoastră intenţie de a crea un consiliu de administraţie.

Noi am atras atenţia în acea şedinţă de plen reunit, că dacă nu creăm toate procedurile la momentul oportun, spre finalul acestei sesiuni parlamentare, va fi foarte greu să găsim un cvorum de şedinţă. Din varii motive, tactica aceasta aţi folosit-o şi dumneavoastră ani de zile, nu trebuie să vă supăraţi pe ea.

Atâta timp cât nu există un dialog între grupurile parlamentare pe această temă şi vrem să impunem, aşa cum am făcut şi ieri în Camera Deputaţilor, o soluţie pe care noi o considerăm fericită, pentru că noi, astăzi, considerăm că toate lucrurile sunt doar ale noastre, bineînţeles că vedeţi ce se întâmplă: aveţi 180 de colegi cu mine în sală şi cu doar 2 colegi de la grupul deputaţilor declaraţi independenţi. Indiferent cât de mult - trei, scuzaţi-mă - aţi dori dumneavoastră, nu aveţi un cvorum de şedinţă, ca ceea ce faceţi dumneavoastră să fie statutar.

Eu vă propun, totuşi, ca o soluţie de compromis, ca săptămâna viitoare, sau - eu ştiu - dacă vreţi, când consideraţi oportun, să aveţi o întâlnire cu liderii grupurilor parlamentare şi un Birou permanent reunit, în care să stabilim aceste chestiuni. Nu este singura problemă în suspans.

Nu intru în dialog politic. Poate aş avea şi eu foarte multe argumente, şi la Radio şi la Televiziune, despre cum înţeleg unii colegi ai noştri să facă politica editorială, dar nu cred că este nici rostul, nici locul astăzi.

Ceea ce vă cer eu dumneavoastră, cu tot respectul, este să constataţi că această şedinţă, în acest moment, nu este statutară şi că putem să găsim o soluţie, în aşa fel încât data viitoare, cu acordul colegilor parlamentari şi direct, cum a fost şi la moţiune, să fie o şedinţă statutară, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc şi vă urez o seară plăcută.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc şi eu.

Mâine, după ce vom vedea rezultatul votului din Senat, am s-o consult pe doamna preşedinte Anastase şi liderii de grupuri din cele două Camere pentru calea de urmat.

Nimeni nu doreşte să producem o paralizie prelungită într-o instituţie atât de importantă, dar haideţi să vedem şi ce formă de lege iese mâine din a doua Cameră şi vom stabili după aceea paşii de urmat.

Vă mulţumesc foarte mult.

Declar închisă şedinţa noastră de plen reunit de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,25.