Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Adrian Năstase:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Dacă sunteţi de acord să dăm cuvântul mai întâi unui coleg care are un program mai important. Şi, atunci, dacă domnul deputat este de acord, cu acordul dumneavoastră general, îl invit pe domnul deputat să ia cuvântul.

Vă rog.

Domnul Ştefan Buciuta:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică are ca temă "Participarea la Congresul Mondial al diasporei ucrainene", ce s-a desfăşurat la Lviv-Ucraina.

În perioada 22-25 iunie 2010 a avut loc Congresul Mondial al Ucrainenilor cu tema "Diaspora ca factor de întărire a statului Ucraina în Comunitatea mondială: măsuri actuale şi proiecţia în viitor" care s-a desfăşurat în oraşul Lviv - Ucraina.

La Congresul Mondial al Diasporei Ucrainene, organizat de Ministerul Educaţiei şi învăţământului din Ucraina, Congresul Mondial al Ucrainenilor, Federaţia Mondială a Organizaţiilor de Femei Ucrainene, Congresul European al Ucrainenilor, Universitatea Naţională "Politehnica din Lviv" şi Institutul Internaţional al Educaţiei, Culturii şi Legăturii cu Diaspora, au participat:

• Preşedintele Congresului Mondial al Ucrainenilor (SUA) - Eugen Ciolii;
• Preşedintele Congresului European al Ucrainenilor, doamna Iaroslava Horteani;
• Preşedintele Federaţiei Internaţionale a Organizaţiilor de Femei, doamna Măria Şcambara;
• Preşedintele Comitetului cu problemele drepturilor omului, minorităţilor naţionale şi relaţiilor internaţionale, deputatul Radei Supreme a Ucrainei, Oleg Zarubinskyi;
• Preşedintele Consiliului Mondial de Coordonare a Ucrainenilor, domnul Dmetro Pavlyciko;
• Directorul Institutului Internaţional de Educaţie, Cultură şi Legătură cu cei din Diaspora al Universităţii Naţionale "Politehnica din Lviv" a Ucrainei, doamna Irina Klincikova.

Din partea Uniunii Ucrainenilor din România a participat Preşedintele Ştefan Buciuta, deputat în Parlamentul României.

A avut loc a treia Conferinţă Internaţională cu tema: "Diaspora ca factor de întărire a statului Ucraina în Comunitatea Mondială: situaţia actuală şi perspective viitoare".

Lucrările s-au desfăşurat pe mai multe secţiuni (ateliere):

1. Strategii şi modele de conlucrare a Ucrainei cu diaspora;
2. Păstrarea identităţii naţionale a ucrainenilor în afara graniţei;
3. Educaţia ucrainenilor de dincolo de frontiere, starea actuală şi perspective;
4. Fenomenele noi la ucrainenii din alte ţări, în contextul diasporei răsăritene şi a noului val de emigraţie;
5. Cultura şi arta ucrainenilor de peste hotare; situaţia actuală şi de perspectivă;
6. Biserica ca centru de păstrare şi formare a conştiinţei la ucrainenii de dincolo de frontiere.

În cadrul secţiunii "Păstrarea identităţii naţionale a ucrainenilor în afara graniţei" reprezentantul Uniunii Ucrainenilor din România, scriitorul Mihai Traista, secretarul redacţiei revistei în limba ucraineană "Vocea Noastră - Naş Holos" a prezentat referatul cu tema "Rolul Uniunii Ucrainenilor în păstrarea identităţii ucrainenilor din România" temă care a fost primită cu viu interes şi apreciată ca atare pentru că statul român sprijină financiar păstrarea identităţii ucrainenilor din România, având în vedere că datorită subvenţiilor primite de la Guvern, Uniunea Ucrainenilor din România editează 5 ziare şi reviste.

Cu această ocazie a avut loc şi şedinţa anuala a Prezidiului de Conducere a Congresului European al Ucrainenilor, la care a luat parte şi Preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România, fiind membru al acestui Prezidiu.

Luând parte la acest Congres al diasporei ucrainene, delegaţia Uniunii Ucrainenilor din România a afirmat încă odată că statul român sprijină şi rezolvă problemele minorităţilor naţionale în mod democratic şi în spiritul european.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat Buciuta.

Îl invit pe domnul deputat Octavian Bot la microfon, şi se pregăteşte domnul deputat Vasile Mocanu.

Domnul Octavian Bot:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "România populară".

Mărturisesc că titlul nu mi-a fost inspirat şi nu are nicio legătură cu renumitul curent politic atât de răspândit în ţările europene.

Titlul mi-a fost inspirat de o televiziune aşa-zisă a poporului, o televiziune populară, unde, într-una dintre seri, era mare veselie mare, pentru că tocmai se reîntorsese de la arestul poliţiei preşedintele acestei televiziuni, patronul acestei televiziuni, care se juca şi se visa nici mai mult nici mai puţin decât preşedintele României.

Brusc, mi-am adus aminte că România este o ţară tristă, plină de umor. Mi-am pus întrebarea: cum este posibil ca într-o ţară, membră a Uniunii Europene, politica să fie privită ca un loc de refugiu pentru oricine. Se pare că principiul lui Max Weber, conform căruia politica este o vocaţie, o profesie, ori nu este cunoscut în România, ori este înţeles pe dos.

În zilele trecute - ca să continui în aceeaşi idee - un luptător K1, nu i-aş spune sportiv, pentru că eu o astfel de bătaie sângeroasă nu aş numi-o sport, declara, foarte plin de sine, că, după ce va mai împărţi câţiva pumni şi picioare, va intra, unde credeţi?, nici mai mult nici mai puţin decât în politică. Mă întreb: cine se face vinovat de această stare de fapt şi de ce politica în România este aruncată în derizoriu? Sigur că răspunsul la întrebare diferă de modul în care abordezi această chestiune.

Eu cred că vinovat sau vinovată de această stare de fapt este în primul rând clasa politică. O clasă politică care a făcut din discursul politic o cleveteală, o gâlceavă şi nu distingi niciodată cine este de dreapta şi cine este de stânga în politica românească.

Aş da câteva exemple, pentru a ilustra această idee pe care vreau să o enunţ şi constat, constat, dacă vreţi, cu toate că nu ar trebui să fiu supărat, cu supărare că, în momentul de faţă, campionul stilului populist este liderul Partidului Social Democrat care, într-una din zile, declara foarte sigur pe sine că preşedintele României ar trebui să-l demită pe primul-ministru, uitând, sau, şi mai grav, neştiind că există un articol distinct în Constituţia României, în care se spune că preşedintele României nu-l poate revoca pe primul-ministru. Dar, cel căruia îi place teribil de mult, tare mult, să se joace de-a Che Guevara în tricou roşu, ştie că trebuie să spui poporului ceea ce vrea să audă, şi nu ceea ce ar trebui să audă. Mai nou, acest lider a inventat o procedură parlamentară specială, numită "moţiune populară". Ce-o fi înţelegând prin "moţiune populară", vom constata în zilele care urmează. Se pare că frenezia care-l cuprinde pe liderul Partidului Social Democrat duce Partidul Social Democrat în situaţia, parafrazând titlul unui cunoscut roman, de a se juca cu mărgelele de sticlă, gândindu-ne la bilele albe şi negre folosite la moţiunea de cenzură.

Un alt exemplu care ilustrează ceea ce vreau eu să expun astăzi este cel oferit de un grup de parlamentari insurgenţi care zilele trecute au ocupat această tribună, împiedicând desfăşurarea lucrărilor, fiind pe cale să transforme parlamentarismul în ciobănism şi înlocuirea cartelelor de vot cu ciomegele.

La toate acestea se adaugă şi prestaţiile din unele televiziuni unde apar, de la o zi la alta, pseudoanalişti politici şi economici, înmuguresc, aş spune eu, şi aş vrea să vedeţi forma grafică în care în cuvântul "înmuguresc", partea mugur este scrisă cu majuscule - şi ştiţi la cine mă refer - înmuguresc oameni eşuaţi în politică, pentru că o parte dintre ei mi-au fost colegi în încercările politice şi care, după ce au eşuat în politică, se transformă, vin şi dau lecţii de politică la televiziuni.

Desigur, o concluzie amară s-ar putea trage din ceea ce am spus eu, chiar şi privind această sală, în care, în Parlamentul României, declaraţiile politice sunt practic aruncate în derizoriu, într-o sală goală, plină de "interes", aş spune, în ghilimele, au loc declaraţiile politice. Este un mod relevant despre cum este privită politica în România. Concluzia şi mai amară ar fi aceea că, atunci când cineva a exclamat că România este o ţară frumoasă, păcat că este locuită, eu aş adăuga: păcat că este locuită de politicieni.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Are cuvântul domnul deputat Vasile Mocanu. Se pregăteşte domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "O boală care se răspândeşte".

Preluarea anumitor spitale din ţară de către autorităţile locale devine o chestiune tot mai problematică. Un lucru este sigur: autorităţile locale nu sunt dispuse să preia şi datoriile de milioane de euro care grevează bugetul unităţilor medicale.

În judeţul Iaşi ar fi vorba de opt spitale - două urmând să intre în subordinea Primăriei municipiului Iaşi şi şase, revenind consiliului judeţean.

În pofida promisiunilor făcute de conducerile Direcţiei de Sănătate Publică şi casei judeţene de asigurări, potrivit cărora datoriile spitalelor vor fi acoperite de la bugetul central, autorităţile locale sunt sceptice în ceea ce priveşte buna-credinţă a Guvernului. De promisiuni s-a săturat toată lumea.

Situaţia cea mai ciudată este consemnată în legătură cu datoriile acumulate de spitale între 1 aprilie şi 30 iunie. Cum, potrivit ordonanţei de Guvern, unităţile medicale ar fi trebuit să treacă în subordinea autorităţilor locale încă de la sfârşitul lunii martie, transfer care nu a avut loc nici până astăzi, apare întrebarea: cine va plăti datoriile acumulate în acest răstimp? Legea nu spune nimic în această privinţă şi în judeţul Iaşi e vorba de datorii de aproximativ 10 milioane de euro!

Să ne încredem din nou în cuvântul guvernanţilor care anunţă că se vor plăti toate datoriile, deşi nu dau niciun fel de detalii? Cred că ar fi o mare greşeală.

Descentralizarea spitalelor tinde să devină nu o metodă de a eficientiza actul medical, ci doar o strategie incorectă a Guvernului de a pasa o parte din cancerul sistemului medical autorităţilor locale.

Dar, împrăştiind boala, nu înseamnă că o ţii sub control. Dimpotrivă! Din păcate, pentru incompetenţă, încă nu s-a găsit niciun tratament!

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Cătălin Cherecheş.

Se pregăteşte domnul deputat Korodi Attila.

Domnul Cătălin Cherecheş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se referă la recenta decizie a Ministerului Mediului şi Pădurilor de a relua procedura de autorizare pentru atât de controversata investiţie de la Roşia Montană.

Ce contează că Parlamentul European a votat o rezoluţie care solicită interzicerea generală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană până la sfârşitul anului 2011, în vederea prevenirii unor catastrofe ecologice precum cea din 2000 de la Baia Mare?

Ce contează că Parlamentul invită Comisia Europeană să propună interzicerea totală a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri în Uniunea Europeană până la sfârşitul anului 2011, deoarece aceasta este singura modalitate sigură de protejare a resurselor de apă şi a ecosistemelor împotriva poluării cu cianuri în urma activităţilor miniere?

Ce contează că Parlamentul European spune că atât Comisia Europeană, cât şi statele membre nu trebuie să susţină, direct sau indirect, niciun proiect de minerit care implică utilizarea de tehnologii pe bază de cianuri în Uniunea Europeană până când se va aplica interdicţia generală şi să nu susţină astfel de proiecte în ţări terţe? Ministerul Mediului şi Pădurilor din România, o ţară care s-a confruntat cu un accident ecologic provocat de cianură, ne anunţă, prin gura ministrului Laszlo Borbely, că reia procedura de autorizare pentru investiţia de la Roşia Montană.

Nu contează coaliţia împotriva cianurilor, nu contează patrimoniul cultural al zonei, pus în pericol, contează doar perseverenţa societăţii canadiene, care nu se dă bătută şi insistă pentru reluarea procedurii de autorizare, cu tot ce presupune asta. Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) vine cu un nou certificat de urbanism, diferit faţă de cel anulat de instanţă în 2007 şi faţă de cel suspendat tot de instanţă în urma acţiunii Ministerului Mediului din timpul mandatului domnului Korodi Attila, şi doreşte să exploateze aurul din zonă.

Întrebat de jurnalişti dacă a devenit un susţinător al investiţiei de la Roşia Montană, ministrul mediului a spus că tot ce face este să respecte legea. Dar nu ne spune nimic domnul ministru despre datoria morală faţă de generaţiile viitoare şi tendinţele mondiale de interzicere a mineritului cu cianuri. Fiindcă aceste accidente ridică o serie de întrebări asupra practicilor şi aplicării reglementărilor în ceea ce priveşte managementul cianurii, chiar dacă există bună intenţie.

Mai mult, dificultatea gestionării transportului, depozitării şi folosirii cianurii, asociate deficienţelor de operare şi de întreţinere a iazurilor de decantare, precum şi vremea rea pot conduce la situaţii explozive, devastatoare pentru mediu. Accidentul ecologic din 30 ianuarie 2000 de la Baia Mare este cel mai bun exemplu.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Au trecut 10 ani de la accidentul ecologic de la iazul Aurul din Maramureş. Şi zeci de ani de poluare cu metale grele. în 25 iulie 2010, băimărenii sunt chemaţi la Referendumul împotriva utilizării tehnologiilor pe bază de cianură şi a tehnologiilor de extracţie a plumbului din deşeuri şi concentrate miniere pe raza municipiului Baia Mare. Hotărârea Consiliului Local Baia Mare este un bun exemplu de civism, este o premieră la nivel de România. La această decizie, oare ce ar putea comenta domnul ministru László Borbély?

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Korodi Attila. Urmează domnul deputat Ciuhodaru.

Domnul Korodi Attila:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem conştienţi cu toţii că întâmpinăm dificultăţi fără precedent generate de contextul economic dar eu cred că situaţia actuală, în mod paradoxal, reprezintă pentru România şi o şansă. O şansă de a restructura sectorul public. În următoarea perioadă putem să reanalizăm aproape de la zero toate deciziile luate cu privire la funcţionarea statului român. Putem să reconstruim România!

Întotdeauna am considerat că trebuie să acceptăm faptul că adevărul are mai multe feţe. Că nu există doar un singur adevăr, văzut din Bucureşti, ci sunt mai multe realităţi, putem spune adevăruri locale, pe care nu le putem înţelege dacă ne raportăm la modul actual de organizare şi funcţionare a serviciilor publice ale statului român, cu atât mai mult nu putem spera să fim parte a acestor multitudini de adevăruri. Avem nevoie de descentralizare şi restructurare. O descentralizare şi restructurare la nivelul serviciilor publice, incluzând şi domeniul ordinii publice.

Rolul major pe care îl are poliţia în viaţa comunităţii este indiscutabil. Iată de ce cred că este foarte important ca această instituţie să fie structurată într-un mod care o face cât mai accesibilă cetăţenilor. În data de 24 iunie Parlamentul României a adoptat legea înfiinţării poliţiei locale. Îmi exprim convingerea că prin acest lucru am făcut primul pas în direcţia aducerii poliţiei mai aproape de cetăţean. Unităţile de poliţie locală vor cunoaşte mult mai bine problemele comunităţii locale şi astfel serviciile lor vor fi în interesul comunităţilor respective.

După cum am precizat mai sus, cred că adoptarea legii poliţiei locale a fost primul pas într-o direcţie bună, în sensul descentralizării şi restructurării. Primul pas! După părerea mea, trebuie să luăm şi alte măsuri astfel încât poliţia să devină instituţia de care avem nevoie pentru menţinerea ordinii în ţară, prevenirea şi controlul criminalităţii, infracţiunilor şi pedepsirea acelora care se fac vinovaţi de acestea. Sunt convins că cele două instituţii, respectiv Poliţia Română şi Jandarmeria Română, cu responsabilităţi strict la nivel naţional, conform recentelor reglementări, ar trebui comasate. Noua instituţie ar putea să funcţioneze sub numele de Jandarmeria Naţională, aceasta fiind o instituţie de ordine publică cu cea mai lungă tradiţie în România. Instituţia ar putea să desfăşoare aceeaşi activitate aflată în prezent în responsabilitatea Poliţiei şi Jandarmeriei Române, cu costurile de administrare, adică personal administrativ mai redus, fără dublarea responsabilităţilor.

Astfel, am putea înlocui două structuri publice complexe cu una transparentă, mai eficient organizată, dedicată rolului său de prevenire şi combatere, cu comandă unică şi mai accesibile cetăţeanului.

Prin urmare, trebuie să regândim modul de organizare al serviciilor responsabile cu ordinea publică, astfel încât să putem asigura cetăţenilor noştri climatul de siguranţă şi securitate de care au atâta nevoie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"Dacă finanţare nu e, sănătate nu e!"

Sper că sfârşitul acestei sesiuni parlamentare nu va coincide cu sfârşitul sistemului sanitar din România.

În vremuri de criză, majoritatea ţărilor europene au ales să aloce sănătăţii 8-10% din pib. noi am ales altceva - sub 3% din produsul intern brut, şi asta, în condiţiile creditelor de angajament.

În timp ce ţările europene alocă sănătăţii fiecărui cetăţean 3.000 de euro, noi dăm vieţii fiecărui român de zece ori mai puţin. Cheltuielile sunt similare, doar personalul este mult mai prost plătit.

Mai nou, scăderea cu 25% a salariilor din Sănătate ridică mari semne de întrebare despre cei care ne vor asigura sănătatea. 25% mai puţin va însemna rapid o scădere cu un sfert a personalului medical din acest sistem. Poate că şi pacienţii vor beneficia de tratament din 4 în 4, sau poate că vor merge şi ei să se trateze în străinătate.

Asistăm la taxe aberante, introduse abuziv în viaţa şi sănătatea românilor. Taxa de internare, taxa de foaie de observaţie, taxa de şurub la ortopedie şi la închiderea unor clinici din lipsă de finanţare. Sau poate că finanţarea se va face din amenzile aplicate doctorilor pentru o zi/literă greşită în concediul medical.

Şi asta, în timp ce vedem resurse risipite pe ambulanţe nefuncţionale sau pe zboruri efectuate pe distanţe de 10 kilometri în zone accesibile.

În criză, cheltuielile trebuie făcute în funcţie de priorităţi.

De aceea, voi depune astăzi un proiect legislativ prin care finanţarea sistemului prespitalicesc să respecte integral contractul-cadru.

La sfârşitul acestei sesiuni parlamentare, vreau să urez sănătate tuturor celor care au participat la aceste declaraţii politice şi să vă reamintesc că Iaşiul încă nu are un spital de urgenţă şi că pacienţii sunt trataţi în continuare într-o cutie de tablă, de peste 16 ani.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Mihai Apostolache.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Zilele trecute am discutat, la Vălenii de Munte, cu câţiva agenţi economici referitor la situaţia mediului economic din România.

Toţi suntem conştienţi că trecem prin momente dificile şi că este nevoie de sacrificii, dar aceste sacrificii trebuie făcute şi de persoanele care activează în sectorul public, nu numai de cele din mediul privat.

Se impune, deci, o reorganizare a sectorului public, astfel încât să răspundă cât mai bine cerinţelor cetăţenilor, dar să fie şi un sprijin, şi nu un obstacol pentru sectorul privat.

Situaţia invocată în acest caz priveşte comportamentul anumitor funcţionari ai statului, cu rol de control asupra agenţilor economici, care, de multe ori, îşi încalcă atribuţiile de serviciu săvârşind abuzuri faţă de agenţii economici a căror carte de vizită este impecabilă.

Nu este admis ca autorităţi de control să meargă la agenţi economici cu vechime de 15 sau 17 ani pe piaţa românească şi să caute, cu orice preţ, o greşeală făcută de aceştia, numai ca să-i amendeze.

Or, mă întreb, ce mai caută în sectorul public un astfel de funcţionar al cărui rol este, în primul rând, acela de a preveni, de a consilia şi, apoi, de a sancţiona agentul economic?

Cred că pentru astfel de agenţi economici care au rezistat pe piaţă atât timp, ar trebui să existe un sprijin mult mai consistent din partea statului, iar acei funcţionari care încearcă să împiedice buna funcţionare a sectorului privat să fie excluşi rapid din mediul public, pentru că astfel de mentalităţi sunt păguboase pentru evoluţia pozitivă a relaţiilor dintre public şi privat.

Agenţii economici cu tradiţie pe piaţa românească nu-şi permit să facă greşeli, pentru că firma reprezintă pentru ei bunul lor, proprietatea lor şi pe care încearcă să o dezvolte.

Nu se compară cu aceşti agenţi economici societăţi comerciale care au răsărit ca ciupercile după o ploaie şi au dispărut peste noapte.

Aceste societăţi trebuie, într-adevăr, verificate şi sancţionate, pentru că ele nu-şi plătesc obligaţiile faţă de stat, alterează relaţiile dintre firme, dau tunuri şi apoi dispar cu rapiditate.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Sonia Drăghici.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi vreau să vorbesc despre populaţia României în criză.

Stimaţi colegi,

În urmă cu 36 de ani s-a desfăşurat la Bucureşti, sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, Conferinţa Mondială a Populaţiei. Cu această ocazie, Organizaţia Naţiunilor Unite a proclamat anul 1974 drept Anul Internaţional al Populaţiei şi a invitat, pentru prima dată în istorie, toate statele lumii la lucrările Conferinţei. În acel an, numărul populaţiei mondiale ajunsese la 4 miliarde de locuitori, iar 13 ani mai târziu, în 1987, populaţia lumii a atins cifra de 5 miliarde de locuitori.

Ziua de 11 iulie 1987 a fost declarată Ziua Mondială a Populaţiei, o dată simbolică şi de reflecţie asupra situaţiei generale de pe glob, ca urmare a faptului că, la nivel global, creşterea demografică genera probleme legate de distribuirea resurselor şi asigurarea stării de sănătate, pentru care se impuneau strategii integrate. Scopul marcării Zilei Mondiale a Populaţiei a fost tocmai focusarea atenţiei asupra urgenţei şi importanţei problemelor legate de populaţie.

Începând cu anii `90, România, ca şi majoritatea ţărilor europene, a cunoscut o schimbare a evoluţiei demografice, creşterea fiind înlocuită, din păcate, de un declin demografic. După anul 1991 sporul natural a fost permanent negativ şi a contribuit, alături de plecarea temporară sau definitivă din ţară a unui număr de persoane, la scăderea numerică a populaţiei.

România este în prezent a şaptea ţară din Uniunea Europeană, după numărul locuitorilor. Însă, potrivit unui studiu recent, ţara noastră ar putea pierde în următorii 45 de ani un sfert din populaţia sa.

România va înregistra una dintre cele mai severe reduceri de populaţie din regiune, fiind depăşită, potrivit estimărilor ONU, doar de Bulgaria, a cărei populaţie va scădea cu 35% până în 2050, şi de Polonia, cu un declin estimat de 30%.

În mijlocul celei mai grave crize economice întâlnite vreodată, trebuie să găsim metodele cele mai eficiente pentru a ne menţine ca naţiune, a ne păstra resursele umane şi forţa de muncă, condiţii absolut necesare pentru progres.

Pe măsură ce bugetele se comprimă, criza ameninţă să deterioreze starea sănătăţii populaţiei şi procesul de învăţământ. Când profitul agenţilor economici scade, oamenii riscă să îşi piardă locurile de muncă şi sursele de venit, iar dacă veniturile familiilor scad, sunt tot mai multe şanse ca tinerii să renunţe la şcoală.

Dacă sistemul sanitar nu este susţinut, au de suferit nu numai persoanele vulnerabile, ci chiar structura de bază a societăţii, familia. România înregistrează un număr de până la trei ori mai mare de decese, în prima lună de viaţă, decât alte ţări europene. Femeile riscă naşteri fără a beneficia de servicii corespunzătoare de asistenţă medicală şi maternală. Numărul femeilor care mor în timpul naşterii şi mortalitatea infantilă rămân indicatorii cei mai relevanţi ai discrepanţei dintre bogaţi şi săraci atât în interiorul graniţelor unei ţări, cât şi între state.

Trebuie să ne gândim ce avem de făcut pentru a satisface nevoile medicale de bază ale cetăţenilor pe parcursul vieţii, în special al femeilor în perioada anilor de reproducere, pe parcursul sarcinii şi la naştere. Sunt necesare trei intervenţii pentru a îmbunătăţi serviciile de sănătate maternală: îngrijirea specializată în momentul naşterii, facilităţi pentru asigurarea serviciilor obstetricale de urgenţă şi planificarea familială. Planificarea familială are beneficii imediate pentru vieţile şi sănătatea mamelor şi a copiilor lor. Se estimează că asigurarea accesului de bază la planificare familială poate reduce decesul maternal cu o treime şi mortalitatea infantilă cu până la 20%.

Trebuie să acordăm o atenţie sporită şi mai multe resurse în activitatea de îmbunătăţire a sistemului de sănătate, mai ales în condiţiile descentralizării. Îndeosebi acum, în condiţii de criză, trebuie să avem în vedere că investiţiile în educaţie şi sănătate sunt singurele care pot contribui substanţial la depăşirea ei, şi, pe termen lung, la progresul naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul deputat Mircea Irimescu.

Domnul Mircea Irimescu:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult.

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică se intitulează "Experienţă naţională".

Stimaţi colegi,

S-au împlinit, ieri, 70 de ani de la prima ocupaţie de către armata sovietică a Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa, la 28 iunie 1940, consecinţă a aplicării celebrei înţelegeri politice dintre Hitler şi Stalin, cunoscută în istorie ca "Pactul Ribbentrop-Molotov".

Cu două zile mai înainte, în seara târzie de 26 iunie 1940, guvernul sovietic înmânase reprezentantului diplomaţiei noastre la Moscova un ultimatum-somaţie prin care cerea autorităţilor române să părăsească şi să predea URSS, "în bună stare", teritoriile amintite în maximum 48 de ore. Ceea ce, în condiţii umilitoare de nepermis, guvernul regelui Carol al II-lea a făcut.

Este începutul celei mai mari tragedii naţionale româneşti din secolul XX. Pe lângă prăbuşirea frontierelor de răsărit ale României, trebuie să contabilizăm suferinţele sutelor de mii de deportaţi, ucişi sau refugiaţi, cauzate de acest nefericit moment al istoriei noastre.

În plus, deznaţionalizarea accentuată a comunităţilor româneşti, care continuă şi în zilele noastre în nordul Bucovinei şi în Ţinutul Herţa, atunci îşi are începutul. La un loc, nu ne-au lăsat altceva decât o amară experienţă naţională care ar trebui să ne fie folositoare când abordăm problemele viitorului.

Faptul că am cedat fără luptă agresorului de la răsărit părţi ale teritoriului statului nostru naţional-unitar nu ne-a adus niciun fel de avantaj. Dimpotrivă. Jertfele umane, fireşti şi eroice dacă le-am fi dat apărând frontiera de pe Ceremuş şi Nistru, le-am avut întreit şi inutil, în anii care au urmat, la Odesa, în Crimeea, Caucaz sau Cotul Donului, luptând sub un steag străin.

Comparaţia cu Finlanda acelor timpuri ne este net defavorabilă. Noncombatul din 1940 ne provoacă încă deservicii în faţa opiniei publice mondiale avizate.

Disputele politicianiste sterile s-au etalat atunci în toată puterea de care suntem noi în stare, în condiţiile unei lipse de solidaritate şi coeziune naţională de-a dreptul dramatice. Să ne amintim că, oficial, nici până-n ultima, clipă populaţia civilă nu a fost informată de către autorităţile de stat asupra situaţiei în care se află. Administraţia locală nu a fost în stare să organizeze eficient măcar propria ei evacuare. Panica şi suferinţele îndurate de către românii din acele teritorii sunt imagini apocaliptice. Pierderile au fost enorme.

Comportamentul populaţiilor minoritare nu a fost analizat până astăzi temeinic, exhaustiv şi competent deşi, în alte domenii, "rapoarte" ale unor comisii de cercetare prezidenţiale ne-au costat mult şi ne-au dat concluzii trunchiate cărora le lipsesc tocmai analizele celor întâmplate în 1940.

Greutăţile timpurilor prin care trecem, reaşezarea geopolitică a Europei, fireasca uitare omenească n-ar trebui să-i facă pe oamenii politici ai României contemporane să neglijeze istoria celui de-al patrulea deceniu al secolului trecut şi să refuze a învăţa din experienţa naţională.

În primul rând, pentru că au obligaţia morală să înlăture cât mai multe dintre consecinţele care au decurs din cele întâmplate atunci. Inclusiv pe cele care privesc suferinţele personale a sute de mii de cetăţeni ai României interbelice care nu au primit până astăzi compensaţii, măcar morale, de la statul pe care l-au servit cu loialitate. Apoi, pentru a face ce este necesar şi posibil pentru evitarea în viitor al unor situaţii de tipul celor la care facem referire.

O întrebare de tipul "Ce am făcut în ultimii 20 de ani pentru consolidarea sentimentului de solidaritate naţională în faţa unor dificultăţi majore?" nu poate să nu ne dea fiori reci. Dar trebuie să o punem şi clasa noastră politică nu o poate ignora.

Şi mai trebuie să ne aducem din când în când aminte că, de exemplu, la Cernăuţi, strada care purta altădată ca nume data unirii Bucovinei cu România (28 noiembrie 1918) se numeşte, începând din 1940, "28 iunie 1940", adică tocmai ceea ce comemorăm noi astăzi cu nesfârşită tristeţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mai este cineva în sală? Cred că nu mai este nimeni dintre cei care doreau să-şi citească declaraţiile politice.

Au fost depuse în scris multe dintre cele care au fost pregătite pentru şedinţa de astăzi.

Cele care mai sunt, cele care eventual mai sunt pregătite pentru astăzi, rog să fie depuse pentru stenogramă.

În aceste condiţii, suspendăm şedinţa până la ora 10,00.

Mulţumesc.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Cristian Buican:

"Promisiunile descentralizării şi dorinţa centralizării"

Stimaţi colegi, am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a demasca o nouă tentativă dictatorială a actualului Guvern care, la umbra măsurilor de tăiere a salariilor şi de creştere a TVA, doreşte să acapareze şi puterea pe care primarii, indiferent de coloratura lor politică, o au conform legii. Astfel, proiectul de modificare a Legii nr.273/2007 a finanţelor publice locale are ca unic scop centralizarea puterii în mâinile câtorva oameni obedienţi faţă de actuala putere. Astfel, prin actualul proiect pe care guvernul îl susţine în acest sens, prefectul va substitui primarul, realizând lista de investiţii prioritare la nivelul fiecărei localităţi. Mai mult decât atât, administrarea unităţilor de învăţământ va trece din subordinea edililor în subordinea Guvernului, dar nu la Ministerul Educaţiei, ci la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Astfel, această tentativă nu este altceva decât un joc mârşav al actualei puteri portocalii şi o centralizare a investiţiilor necesare.

Partidul Naţional Liberal, prin vocea preşedintelui PNL Bucureşti, primarul sectorului 1 Andrei Chiliman, a atras atenţia asupra acestui pericol şi prin acţiuni concrete va face tot ce îi va sta în putinţă pentru a bloca acest proiect al Guvernului. Mai mult decât atât, PNL face apel la toţi primarii din ţară, indiferent de coloratura lor politică, să se opună acestui proiect al Guvernului. Am venit astăzi în faţa dumneavoastră deoarece noi, ca parlamentari, suntem singurii care putem stopa acest demers al Guvernului. Ţinând cont că actualul proiect prevede sporirea puterilor prefectului în stabilirea priorităţilor investiţiilor unei primării, doresc să îi anunţ pe actualii guvernanţi că nu vor fi la putere pentru totdeauna şi că o astfel de prevedere se va întoarce împotriva lor. De altfel, o serie de primari ai PDL, partidul care promovează acest proiect, şi-au manifestat nemulţumirea cu privire la acest abuz pe care actualul Guvern Boc doreşte să îl promoveze ca lege.

Vreau, de asemenea, să reamintesc că descentralizarea a fost una din temele principale de campanie ale actualului partid de guvernământ. Sub promisiunea descentralizării, PDL a câştigat simpatia edililor, a adunat zeci de mii de voturi şi a reuşit astfel să ajungă la guvernare. Nu mai e niciun secret că PDL poate fi catalogat drept un partid populist şi mincinos, însă nu este normal ca un reprezentant al guvernului să stabilească pentru fiecare localitate care sunt investiţiile prioritare. Nu consider normal ca pentru a răsplăti clientela portocalie să se taie din banii alocaţi pentru investiţii necesare în comunele şi oraşele din România. Un primar când este ales are un anumit program pe care trebuie să îl ducă la bun sfârşit. Or, un prefect nu are de unde să ştie priorităţile fiecărei localităţi în parte. Mai mult decât atât, ştim cu toţii cât de apolitici sunt prefecţii din România.

Acest proiect al guvernului nu va face altceva decât să îi transforme pe Băsescu, pe Udrea şi pe Boc în singurii primari din ţară, prin acoliţii lor, prefecţii. Or, noi, ca parlamentari, nu putem să ne dăm girul pe un astfel de abuz.

Domnul Cristian Buican:

"Demisia guvernului Boc!"

Declaraţia mea politică de astăzi are ca subiect argumentaţia necesităţii demisiei Guvernului Boc, guvern care a reuşit "performanţa" în materie de incompetenţă, lipsă de viziune şi număr de acte normative neconstituţionale să depăşească orice alt executiv din România ultimilor 20 de ani. Este adevărat că nu este prima dată când vin la tribuna Parlamentului şi cer demisia actualului executiv, însă, de această dată, voi oferi, în locul argumentelor raţionale, declaraţiile unora dintre cei mai influenţi miniştri ai actualului cabinet. Or, în faţa unei asemenea evidenţe, doar nişte guvernanţi avizi de putere şi dornici de furt din banii statului pot să mai stea în fruntea ţării.

După cum probabil bine ştiţi, în luna iunie a acestui an, adică în urmă cu mai puţin de 30 de zile, atât ministrul administraţiei şi internelor, domnul Vasile Blaga, cât şi ministrul dezvoltării regionale şi turismului, doamna Elena Udrea, au declarat că în cazul în care se va ajunge la majorarea de taxe, numind explicit aici TVA sau cota unică, actualul executiv ar trebui să plece. În această situaţie, ori eu nu mai înţeleg limba română, ori cei doi miniştri nu ştiau ce vorbesc. Orice alt comentariu, orice altă nuanţare referitoare la faptul că tăierea pensiilor a fost declarată neconstituţională sunt inutile şi nu fac altceva decât să îi decredibilizeze pe cei doi miniştri şi pe actualul cabinet. Bineînţeles că cei doi tocmai asta au făcut, considerând că situaţia la care ei se refereau era legată strict de implementarea tăierii pensiilor.

Pentru a întări şi mai mult argumentele pe care cei doi miniştri le-au prezentat în favoarea unei demisii a actualului Guvern, deputatul Voinescu Sever-Cotoi scria pe blogul personal faptul că în cazul în care se va ajunge la majorarea cotei unice sau a TVA-ului, Guvernul Boc trebuie să plece şi să lase loc unui alt guvern care să aibă alte soluţii decât majorarea taxelor, considerând că PDL este un partid de dreapta şi nu poate accepta majorarea taxelor.

Nu pot concepe că PDL ar fi un reprezentant al dreptei româneşti atâta timp cât toate măsurile luate de acest guvern sunt de stânga, însă aceasta este o altă discuţie. Mai mult decât atât, parlamentarul Voinescu spunea că o eventuală majorare a TVA nu are susţinere în interiorul partidului şi implicit nu poate fi aplicată. Sunteţi aici, domnule Voinescu? Pentru că aş dori să ştiu şi eu ce mai spuneţi acum. La fel cum aş dori să văd opoziţia din interiorul PDL în faţa acestei măsuri de majorare a TVA de la 19% la 24%.

Argumente raţionale în favoarea demisiei acestui guvern am auzit nenumărate de la această tribună. La fel cum am auzit de la majoritatea membrilor partidelor aflate în opoziţie. Însă, ceea ce v-am prezentat eu mai devreme nu sunt nici argumente raţionale şi nici nu sunt declaraţii rostite de membri ai opoziţiei. Sunt promisiuni făcute de membri importanţi ai guvernului sau ai partidului de guvernământ şi sunt mai proaspete de o lună de zile. Or, în faţa unei asemenea evidenţe nu pot decât să mă bucur şi să cer şi eu în cor cu cei menţionaţi mai înainte: Jos Guvernul Boc!

Domnul Cristian Buican:

"Greşeala creşterii TVA la 24%"

Stimaţi colegi, am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă împărtăşi punctul meu de vedere cu privire la proaspăta măsură a guvernului, aceea a majorării TVA de la 19% la 24%. Bănuiesc încă de acum că o bună parte din dumneavoastră veţi fi de acord cu poziţia pe care o voi prezenta, şi fac referire aici mai ales la deputaţii puterii, toţi aceia care susţineţi actualul cabinet. Tocmai de aceea, această pledoarie nu va fi una legată de incompetenţa actualului guvern, care în lipsă de idei nu face altceva decât să îngroape şi ce a mai rămas din economia românească şi să sărăcească toată populaţia, ca răzbunare a faptului că tăierea pensiilor a fost declarată neconstituţională, ci despre efectele pe care măsura majorării TVA le va avea asupra economiei româneşti şi asupra întregii populaţii.

După cum probabil bine ştiţi, atât eu, cât şi Partidul Naţional Liberal, nu susţinem în niciun fel o majorare a TVA şi a cotei unice, considerând măsurile de creştere a taxelor pe timp de criză ca fiind neproductive şi antieconomice. Mai mult decât atât, în contextul în care această criză este una globală, scăderea taxelor ar reprezenta un avantaj competitiv în raport cu alte ţări în bătălia pentru capitalul străin, însă am venit în faţa dumneavoastră pentru a vă vorbi despre efectele nefaste pe care le va avea majorarea TVA la 24%.

Pentru a nu intra în dispute cu reprezentanţii Ministerului Finanţelor, pe care îi suspectez că nici măcar nu au realizat un studiu de impact asupra acestei majorări de TVA, vă voi vorbi despre efectele nocive pe care le va avea creşterea TVA asupra economiei şi asupra populaţiei. În primul rând, această măsură poate fi considerată criminală la adresa tuturor cetăţenilor României, mai ales a celor săraci, deoarece toate veniturile acestora se duc în consum, acolo unde această măsură are o influenţă directă. Astfel, acei pensionari care s-au bucurat atunci când Curtea Constituţională a declarat tăierea pensiilor ca fiind în dezacord cu Constituţia, vor suferi cel mai mult. Tocmai de aceea consider că această măsură este criminală şi fac pe această cale un apel la parlamentarii puterii să nu susţină această nouă bazaconie a Guvernului Boc.

În ceea ce priveşte economia românească, efectele sunt şi aici devastatoare şi se vor vedea încă din acest an. Pe lângă calculele legate de inflaţie, care cu siguranţă va fi de doua cifre, pe lângă faptul că inclusiv şi cu această majorare deficitul bugetar va fi mai mare decât cel stabilit cu FMI, această măsură va împovăra şi mai mult firmele din România, care oricum au fost dramatic lovite de criză şi de măsurile iresponsabile ale Guvernului Boc. Astfel, companiile care nu îşi vor majora preţul produselor pe care le produc vor fi nevoite fie să micşoreze salariile angajaţilor, fie să taie din alte costuri pe care oricum le-au redus în ultimul an. Imaginaţi-vă doar că dacă în prezent, când trebuie să achite către stat TVA-ul, firmele fac eforturi uriaşe să poată să facă rost de bani, de acum încolo acest lucru îi va sufoca total. Măcar dacă pe lângă această măsură simplă, ineficientă şi insuficientă actualul guvern ar fi introdus măsura plăţii TVA la încasarea facturii. Însă ei nu guvernează în favoarea cetăţeanului sau a economiei româneşti, ci doar pentru clientela portocalie.

Un al treilea lucru asupra căruia aş dori să atrag atenţia este cel referitor la ideologia căreia îi aparţine această practică a majorării taxelor. Vedem în fiecare zi cum acest Guvern format în jurul PDL se autoproclamă un guvern de dreapta, însă absolut toate măsurile pe care acest executiv le-a luat sunt de stânga. La fel este şi de această dată, creşterea TVA fiind o măsură care are în vedere supraimpozitarea agenţilor economici şi a mediului privat, mult hulit de stânga românească.

Doamna Carmen Axenie:

"Schimbarea schimbărilor: totul este schimbare"

Cred că voi fi în asentimentul dumneavoastră dacă îmi voi începe această declaraţie cu următoarea remarcă: de la începuturile postdecembriste ale acestui Parlament şi până astăzi, în justiţie şi în învăţământ am avut cea mare cantitate de energie consumată în dezbateri pro şi contra. Codurile de tot felul şi legile educaţiei au arătat că în aceste vremuri, cu nimic mai prejos decât cele ale lui Caragiale, totul este schimbător şi incert. Ajungi să spui precum cineva din trecut că singura certitudine a reformelor noastre este că ele sunt incerte.

Stimaţi colegi, astăzi suntem parlamentari, direct responsabili de această stare de fapt, dar mâine-poimâine, din viaţa privată, cred că ne vom reproşa o oarecare lipsă de viziune şi de fermitate. Cu îngăduinţa dumneavoastră, mă voi opri în cele ce urmează la dezbaterile care au loc în Senat cu privire la această nouă lege a educaţiei. Săptămâna trecută, în Comisia de învăţământ, colegii noştri au propus câteva modificări. De departe cea mai de impact, şi nu unul pozitiv, este cea prin care senatorii au decis ca educaţia obligatorie în România să înceapă de la vârsta de cinci ani. Este vorba, desigur, despre grupa pregătitoare de la grădiniţă, urmând ca învăţământul primar să debuteze de la şase ani. Cinci ani vor studia copiii la gimnaziu, urmând ca numai doi ani de liceu sau de şcoală profesională să fie obligatorii. Am informaţii şi reacţii conform cărora o mulţime de părinţi şi-au arătat deja nemulţumirea mai cu seamă cu privire la vârsta fragedă a debutului educaţional.

Dar astăzi vă aduc în faţă, aşa cum am făcut-o în acest an în mai multe rânduri, opinia şi dorinţa multor români, care nu le-a fost ascultată până acum, anume posibilitatea de a-şi educa acasă copiii. Studiind în aceste luni lucrări de referinţă, discutând cu multe familii care mi-au scris pe această temă, dar mai ales conştientizând că o descărcare de sarcină bugetară reală se poate realiza şi prin această formă de învăţământ, vă solicit, stimaţi colegi deputaţi, în special cei din Comisia de învăţământ, să luăm în serios această formă de deschidere a învăţământului nostru.

Părinţii care mi-au scris nu ridică obiecţii cu privire la obligativitatea învăţământului, ci cu privire la modalitatea în care se împlineşte această obligativitate. Ştiţi că, la ora actuală, avem deja copii înscrişi la şcoli din alte ţări care au legalizat educaţia acasă. Dar din datele pe care le am, procentul acestora va creşte semnificativ în următorii ani. Demografic vorbind, ştiţi că nu stăm prea bine. Nu cred că ne permitem, după migraţia masivă a tinerilor la muncă, şi o migraţie a copiilor. În vara aceasta voi cerceta problema educaţiei acasă într-un dialog mai amplu cu specialişti din ţară şi din străinătate şi voi reveni în toamnă cu un proiect de lege în acest sens. Mi-aş dori ca atunci să vă regăsesc dispuşi pentru o dezbatere serioasă cu toate argumentele pe masă. Dar aş mai dori să şi putem rezolva această problemă.

Domnul Petru Călian:

"Majorarea TVA-ului, între ciocan şi nicovală"

Ne aflăm într-o perioadă istorică din punct de vedere economic, iar majorarea TVA-ului reprezintă o măsură dură, dar necesară în contextul actual. Obiectivul Guvernului este de a scoate România din recesiunea economică, chiar dacă măsurile luate nu sunt înţelese de către toţi actorii de pe scena politică şi economică românească.

Pentru relansarea economiei, era nevoie să se ajungă la o soluţie mixă de scăderi ale cheltuielilor şi majorări ale taxelor şi impozitelor. Măsură nepopulară, creşterea TVA va conduce totuşi la un echilibru şi la o stabilitate financiară.

Soluţii concrete, care sa dea un răspuns 100%, nu sunt şi nimeni, indiferent cine ar veni la putere, nu ar putea să relanseze economia românească imediat.

Măsurile propuse de Guvern ne pot asigura echilibrul financiar intern şi finanţarea deficitului prin menţinerea acordurilor internaţionale şi, nu în ultimul rând, posibilitatea de a continua reformele structurale ale statului. Dacă am pornit pe un drum, avem datoria să mergem până la capăt. Trebuie menţionat şi faptul că executivul are intenţia de a susţine activitatea economică. În acest sens se înscrie menţinerea măsurii de neimpozitare a profitului reinvestit şi a cotei unice de 16%, pentru ca sistemul privat să beneficieze de un cadru propice dezvoltării economice. O componentă extrem de importantă pentru depăşirea dificultăţilor economice o reprezintă susţinerea agenţilor economici pentru a duce la bun sfârşit proiectele europene contractate.

Soluţia combinată de scădere a salariilor şi majorare a TVA, adoptată în urma declarării de neconstituţionalitate a reducerii pensiilor, este singura viabilă în acest moment. Până la 1 iulie mai sunt doar câteva zile, nu ne permitem să amânăm punerea în practică a măsurilor.

Faptul că reducerea pensiilor a fost declarată neconstituţională atrage după sine efecte nedorite, deoarece ne va fi tot mai greu sa acoperim fondul de pensii. Aproximativ 2,4 miliarde de euro este suma pe care trebuie să o alocăm din bugetul de stat pentru bugetul de pensii şi asigurări sociale.

Trebuie să fim conştienţi că aplicarea măsurilor e urgentă şi de ea depinde viitorul economic al ţării.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Etnobotanicele de după lege...."

După aprobarea legii privind interzicerea comercializării produselor etnobotanice,117 pacienţi au fost trataţi în UPU de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" (aproape 1 pacient în fiecare zi). Peste 90 % din aceşti pacienţi sunt din urban (datorită accesibilităţii), bărbaţii sunt de patru ori mai numeroşi decât femeile, iar peste 50 % dintre aceştia au vârste între 21-30 ani.

Vârstele extreme au fost 16 si 56 de ani. Mai mult de jumătate au necesitat internare în singura secţie de Toxicologie aflată la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" şi au beneficiat de suportul psihologic al celor de la CIRTITA.

Îngrijorător este faptul că aproape 40% dintre aceşti pacienţi sunt elevi şi studenţi ce consumă aceste produse în scop recreaţional.

Probabil că marea răspândire a consumului acestor substanţe în Iaşi e legată de accesibilitatea acestor droguri ieftine într-o zonă a ţării extrem de săracă. Cei de la Spitalul de Urgenţe "Sfântul Ioan" (care au iniţiat şi legea privind interzicerea comercializării acestor produse) au interpelat în permanenţă Ministerul Sănătăţii, reuşind introducerea de noi substanţe pe lista celor interzise.

Propunem Ministerului de Interne şi Ministerului Agriculturii un control riguros al importurilor pentru a nu permite introducerea în ţară a unor substanţe cu potenţial nociv.

În ceea ce priveşte tratamentul acestor intoxicaţii este nevoie de un Centru Regional de Urgenţe Toxicologice pentru ca aceşti pacienţi să beneficieze simultan de tratament medical, cât şi de suport psihologic în vederea diminuării riscului de recidiva. Acest lucru se poate realiza cu uşurinţă prin deschiderea noii clădiri din Copou nefolosită de peste 16 ani.

E nevoie şi de un compartiment de cercetare pentru că piaţa drogurilor de sinteza evoluează în permanenţă şi multe din efectele acestor substanţe nu sunt cunoscute.

Am mai tras acest semnal de alarmă în 2007, când am înfiinţat CIRTITA (Centrul Integrat Regional de Tratamente Intoxicaţii Traume şi Arsuri). Atunci nu am fost ascultaţi şi, din păcate, am ajuns pe locul 4 la consumul de etnobotanice în Europa (şi reprezentam 7 % din piaţa acestor produse). E momentul să ne gândim în perspectivă şi să găsim modalităţi de reacţie la amplificarea consumului de droguri.

Domnul Dorel Covaci:

"Neodictatura secolului XXI din România, din ce în ce mai puţin voalată"

Se dictează de sus că insuficienţa resurselor financiare nu mai poate fi contrabalansată decât pe spinarea bugetarilor, mulţi dintre ei deja muritori de foame. Cazul funcţionarilor publici: cu venituri deja reduse cu 20%, în urmă cu 2 luni, dacă se compune şi procentul propus de preşedinte, de 25%, se va ajunge la o reducere cu 45% a salariilor, în nici jumătate de an. Şi aceasta în contextul în care mulţi dintre cei care ocupă poziţii executive în sistemul de stat au avut şi au salarii sub media pe economie. Înjumătăţite astfel, se vor poziţiona la limita de jos a subzistenţei.

Măsurile de reducere în bloc a cheltuielilor bugetare propuse, cu 25% salariile şi 15% pensiile, sunt măsuri tardive, cosmetizări aritmetice anemice ale deficitului bugetar, care nu au nicio conotaţie de creştere economică şi îmbunătăţire a situaţiei. Sunt supape de urgenţă, de criză, şi nu avans pozitiv.

În plus, naţionalizarea pierderilor este nedreaptă, inechitabilă. Atât cei cu venituri şi pensii mari, cât şi cei cu venituri şi pensii mici îşi vor asuma expierea, în mod egal, indiferent de nivelul de salarizare sau productivitatea muncii. De ce trebuie să cotizăm la fel, când numai unii au împărţit prada, în virtutea drepturilor de castă politică? Ar fi fost mai corect poate o implicare mai consistentă a veniturilor şi pensiilor mari, care nu au avut o contribuţie anterioară echivalentă.

Soluţia puterii este o măsură pe genunchi, punitivă, care introduce un clivaj în societate, dacă mai era nevoie, şi nu aderă problemelor fundamentale, acelora ale achiziţiilor şi cheltuielilor, în favoarea celor puţini şi în defavoarea celor mulţi.

Scăderea celor mici e în avantajul celor mari. Cei bogaţi vor fi şi mai bogaţi, iar cei săraci vor fi şi mai săraci. Pătura medie a societăţii începe să dispară încetul cu încetul, adâncind distanţa de poziţionare, venituri şi opţiuni între foarte bogaţi şi foarte săraci.

Funcţionari publici, medici, profesori, artişti, elita intelectualităţii vor îngroşa rândurile celor pentru care o coajă de pâine în plus devine raţiunea luptei acerbe de fiecare zi.

Şi nu e tot: 25% reducerea salariilor bugetare şi 15% a pensiilor, desfiinţarea subvenţiilor se vor propaga ca o undă de şoc în întreaga economie, adâncind mlaştina în care băltim şi creând oceane de nisipuri mişcătoare fără fund. Este imposibil ca aceste măsuri să nu genereze efecte negative în lanţ, de scădere a consumului, creştere generalizată a preţurilor, falimente personale şi instituţionale.

Şi toată această umilire a poporului nu recuperează mai mult de între 3 şi 6% din PIB, când, dacă ne gândim, numai economia subterană reprezintă 40% din PIB. Oare nu ar fi fost mai bine să găsim metode de aducere a acesteia la suprafaţă? Poate am fi putut să scădem impozitul pe "salar" până la un nivel la care angajatorii ar fi fost convinşi să aleagă varianta transparentă a modelului de business.

De asemenea, nu putem avea certitudinea destinaţiei acestor fonduri economisite prin restructurare în direcţia investiţiilor, generatoare de noi resurse şi locuri de muncă. Experienţa tranşelor anterioare ale FMI ne demonstrează acest lucru. Este evident că se taie grosier, fără o estimare a scăderii performanţei sau eventualelor blocaje din sectoarele bugetare deja subdimensionate, doar pentru a convinge creditorii externi să ne refinanţeze din nou gaura neagră a clientelei politice.

Şi pentru că au ajuns la fundul sacului, iar unele promisiuni au rămas neonorate, stimabilii cu pâinea şi cuţitul nu se dau înapoi de la cele mai scabroase practici de mituire, presiune, ameninţare şi şantaj, pe care ni le putem imagina. S-a format o bursă de carne vie a parlamentarilor, şefilor de instituţii sau a altor persoane cu influenţă. Preţul e la bucată şi se negociază, în funcţie de prozeliţii pe care îi pot convinge să semneze botezul adeziunii portocalii. Dacă promisiunile dau greş, nu se dau înapoi de la practicile pe care le-am menţionat, în scopul anihilării discursului opozant, susţinerii la vot sau, pur şi simplu, satisfacerii orgoliului de a dovedi că pot face orice şi pot cumpăra pe oricine.

Pierderea demnităţii umane şi profesionale nu mai contează, dacă avem de pus o pâine pe masă şi nu există altă cale. Şi aşa şi este. Nu sunt atât de vinovaţi manipulabilii şi manipulaţii, cât cei care recurg la practicile inchizitoriale ale torturării psihice: manipulanţii puterii, şcoliţi de însuşi creierul portocaliu şi acoliţii săi.

Ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu are precedent în epoca modernă a poporului român. Starea de decadenţă s-a propagat la toate nivelurile: politic, economic, social, cultural şi religios. Poate nu e prea târziu să apelăm la conştiinţa, omenia şi bunul-simţ al celor care ţin destinele acestei ţări în vârful stiloului sau falangele degetelor cu care îşi dau votul.

Domnul Dorel Covaci:

"Se încheie o sesiune..."

Se încheie sesiunea parlamentară ianuarie - iunie 2010, o sesiune intens zbuciumată, în contextul torsiunilor ieşirii din criză.

În această perioadă s-au legiferat acte normative importante, ca Legea bugetului, Legea ANI, codurile, Legea învăţământului, dar, din păcate, sesiunea a fost dominată de politica imperativă a guvernanţilor de a trece legi, nu în interesul ţării, ci pentru afirmarea forţei decidentului de la vârful eşichierului politic. Fără dialog, fără consultare şi doar prin poziţia celui mai puternic, s-a forţat votul Parlamentului pentru a scoate legi (fără a se accepta amendamente), care apoi au fost infirmate de Curtea Constituţională. Nu a fost de folos nimănui, nici măcar guvernanţilor, distorsionarea votului poporului, prin formarea grupului de parlamentari independenţi, nici faptul că majoritatea parlamentară (fragilă) a votat la comandă, chiar prin încălcarea unor proceduri parlamentare.

Dacă s-ar fi gândit că pentru stabilirea coordonatelor unui simplu punct într-un plan este nevoie de două linii, iar în spaţiu, de cel puţin trei, ar fi realizat că pentru escaladarea crizei este nevoie de mult mai mult efort coordonat şi direcţionat strategic.

Deşi Guvernul a fost învestit în baza unui program de guvernare asumat şi validat, programul a rămas abandonat undeva în exponatele de vitrină ale primului-ministru, iar majoritatea formată "forţat" în Parlament votează legi nedrepte, ducând în derizoriu o întreagă clasă politică. Din păcate, conducerea Camerei Deputaţilor, dorind să fie pe placul "şefilor", se complace în denigrarea clasei politice, pentru a distrage atenţia opiniei publice de la probleme grave cu care se confruntă o ţară întreagă. Prin aceste demersuri, cei din frunte uită cu desăvârşire că sunt parte din sistemul spre care arată cu degetul acuzator şi că, în consecinţă, bumerangul, într-un traseu eliptic, nu îi va cruţa.

Dacă parlamentarii, aleşi uninominal, ar fi votat, potrivit convingerilor lor, legi bune, în conformitate cu interesul alegătorilor şi al ţării, ar fi sancţionat guvernanţii, atunci când s-au abătut de la legile democratice, cu siguranţă, situaţia românilor ar fi fost alta.

S-a preferat, în locul unei guvernări raţionale şi democratice, o luptă surdă, dar acerbă pentru interese de grup, susţinută de o duşmănie şi ură politică fără precedent. Nu mai poate continua aşa.

Se încheie acum sesiunea ianuarie - iunie 2010, cu realizări şi nerealizări, împliniri sau eşecuri. Rămân totuşi speranţe de mai bine în următoarea perioadă activă a Parlamentului. Sunt necesare acte normative elaborate cu înţelepciune, asumate cu neutralitate personală sau de apartenenţă politică, în interesul ţării şi al cetăţenilor ei, pentru a fi siguri că suntem pe drumul cel bun în îndeplinirea misiunii care ne-a fost hărăzită.

Domnul Daniel Buda:

"Aberaţiile şi visele juridice ale tovarăşului Ponta"

Prezent în judeţul Cluj la sfârşitul săptămânii trecute, preşedintele PSD, Ponta Victor, a dorit să împărtăşească, din vasta lui experienţă, clujenilor membri ai PSD Cluj, adunaţi să îşi aleagă liderul organizaţiei municipale, principiile şi valorile unei bune colaborări şi a rezultatelor remarcabile avute ca lider social-democrat.

În fapt, nimic nou sau de neaşteptat din partea unor membri ai PSD şi cu atât mai puţin din partea noului lor lider. Buni la sfaturi, mai puţin la punerea lor în practică, dacă ar fi să rezumăm ceea ce s-a întâmplat. pe lângă faptul că evenimentul a fost marcat de discursuri melodramatice, teatrale, cu iz de aroganţă şi dispreţ faţă de toţi ceilalţi care nu "sunt de-ai noştri", ceea ce m-a frapat pe mine atât în calitate de preşedinte de filială, dar, în egală măsură, în calitate de parlamentar, a fost discursul preşedintelui Ponta. Concret, în stilul caracteristic, în loc să se rezume la activitatea organizaţiei municipale, la problemele stringente cu care se confruntă şi care ar necesita soluţii viabile, acesta a preferat mai degrabă să identifice vinovaţii datorită cărora PSD Cluj a realizat aşa performanţe electorale. Desigur, rezultatele foarte slabe ale PSD Cluj se datorează tot domnului Emil Boc sau PDL. După identificarea ţapului ispăşitor, Victor Ponta le-a reproşat într-un mod foarte dur organizatorilor faptul că şi-au permis să facă o invitaţie şi conducerii PDL Cluj-Napoca. Şi asta nu ne-ar deranja deloc, însă discursul acestui evident comunist s-a îndreptat şi spre zona judiciară, susţinând că "nu mai vrea sa vadă democrat liberali decât la tribunal".

Fără îndoială, am convingerea că stimabilul preşedinte, condus după principii şi valori antieuropene, încă nu s-a desprins de perioada anilor 2000-2004, când îi zâmbea frumos domnului Năstase şi, din păcate, nu are capacitatea de a înţelege că nu toate partidele politice practică politica PSD: "cine nu e cu noi (PSD), e împotriva ţării". Din păcate, PSD a rămas acelaşi partid politic lipsit de viziune şi agăţat de tehnicile îndelung exersate la şcoala politică sovietică Ion Iliescu.

Politica PSD este, din păcate, pervertită de comportamentul şi practicile "înaintaşilor" politici, care au avut grijă să imprime un mod de gândire comunist, care rezistă asemeni unei boli cronice peste România.

Ceea ce s-a întâmplat la Congresul Organizaţiei municipale Cluj-Napoca nu poate fi catalogat decât ca un demers comunist, antieuropean, unde dialogul şi colaborarea nu sunt binevenite.

Îmi exprim dezamăgirea că un lider tânăr, de la care am avut aşteptări, nu prea mari, să transforme dialogul şi colaborarea în răfuială politică, mai bine spus o răbufnire necontrolată, deranjat în preocupările de aranjare a lucrurilor după legea sfântă a tăcerii. În fond, ceea ce s-a întâmplat la acest congres a fost o reafirmare a caracterului bolşevic al acestui partid. Chiar dacă România este membră a Uniunii Europene, subconştientul membrilor PSD este în continuare unul de tip comunist, care nu a reuşit să evolueze în viaţa politică, şi acest lucru deoarece este condus de liderul de necontestat al PSD, Ion Iliescu. Nivelul politicii practicate de PSD este, încă, mult sub aşteptări, iar declaraţiile marilor lideri ai PSD îi descalifică în primul rând prin vocea liderului lor care, cu o asemenea prestaţie, se poziţionează în rândul partidelor totalitariste.

Nu a trecut multă vreme de când liderul unui partid radical ameninţa cu execuţii pe stadion, iată că a venit şi vremea PSD să acuze cu procurori politici, preşedinţi de partide care să-i hărţuiască pe toţi cei care nu sunt PSD-işti în instanţe. Faptul ca domnul Ponta doreşte să fie procuror în procesul membrilor PDL ne arată cât de puţin a înţeles acest domn din principiile justiţiei libere şi corecte, deoarece procurorul nu are doar rol de acuzator, nu este, sub nicio formă, judecător, ci trebuie să strângă probe în folosul adevărului, indiferent care ar fi acesta într-o cauză.

Nu pot decât să spun: ruşine PSD pentru mesajul transmis prin vocea remarcabilului preşedinte care, încă o dată, a dat dovadă de lipsă de educaţie şi de evadare acută din zona realităţii secolului 21.

Noi, parlamentarii PDL şi reprezentanţii autorităţilor locale, vom continua să dăm curs invitaţiilor din partea tuturor partidelor politice, deoarece PDL, în general, şi PDL Cluj, în special, are o politică bazată pe respect, responsabilitate şi colaborare în interesul cetăţenilor.

PDL respinge improvizaţiile politice şi practicile neocomuniste, antieuropene caracteristice Partidului Social Democrat, inventatorul sistemului de justiţie politică, patronat de însuşi preşedintele PSD, în calitatea sa de procuror politic.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"bătăliile politice"

În urmă cu câteva săptămâni s-a discutat asupra modului în care este perceput Parlamentul la nivel public, solicitându-se o poziţie corectă şi fermă din partea doamnei preşedinte a Camerei Deputaţilor şi a Biroului permanent. Timpul a trecut şi nu am observat această intenţie. este adevărat că au existat în mod real alte probleme mult mai importante.

La nivelul percepţiei consolidate, parlamentarul este privit ca fiind răul cel mai mare la nivelul tuturor instituţiilor, iar cheltuielile făcute de acesta şi pentru acesta sunt considerate ca fiind cea mai mare povară la nivelul bugetului statului, acestea având o conotaţie personală, şi nu una instituţională. Pentru alte instituţii nu există o asemenea abordare, aceea de a suprapune bugetul instituţiei cu retribuţia sau indemnizaţia poziţiei respective.

Problema poate fi considerată ca fiind una minoră, multe bătălii politice ducându-se în acest spaţiu, folosindu-se datele primare pentru clasamente ale consumului sau ale economiilor. Au fost multe bătălii de acest gen, cu declanşare internă sau externă, fără să se poate spune că a existat un învingător, învinsul fiind legat de instituţie şi instituţia de acesta, în ansamblul său. Urmează vacanţa parlamentară, probabil, temele importante vor fi reduse ca intensitate, existând tentaţia de a mai aborda o problemă la nivelul clasamentelor şi ierarhiilor obiective sau mai puţin obiective.

Pentru a evita folosirea clasamentelor ca instrumente de luptă politică, propun doamnei preşedinte şi Biroului permanent al Camerei Deputaţilor o analiză corectă a cheltuielilor şi stabilirea unor cote de consum pentru combustibilul utilizat, pentru funcţionarea biroului parlamentar, pentru fondul de retribuire al personalului, pentru cuantumul chiriilor şi utilităţilor, cu norme de regularizare ale acestora de la o lună la alta. Această atitudine ar fi în concordanţă cu dorinţa şi cu acţiunile de reducere a cheltuielilor exprimate în mai multe rânduri.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

"Ce a distrus guvernul Boc în cinci luni?"

Măsurile luate de Guvernul Boc nu au nicio legătură cu promisiunile făcute în campania electorală. Ce este mai grav e că nu au nicio legătură nici măcar cu reglementările incluse de acest guvern în legile bugetului. Mergând pe principiul "una zicem, alta facem," acest guvern a minţit cu neruşinare reglementând în buget menţinerea în anul 2010 a valorii punctului de pensie la 732,8 lei, pensie socială minimă de 350 lei, care urma să fie majorată cu rata inflaţiei, limitarea cheltuielilor de funcţionare a administraţiei publice de natura bunurilor şi serviciilor la nivelul anului 2009, scăderea numărului de şomeri înregistraţi cu 55000, ca urmare a măsurilor de protecţie socială stabilite prin programul anticriză al guvernului, menţinerea salariilor la nivelul anului 2009, mai puţin pentru persoanele cu salarii sub 705 lei pe lună, care urmau să fie majorate, menţinerea cotei unice de impozitare la 16% şi susţinerea categoriilor sociale afectate de criza economică, lucruri pe care mai apoi a hotărât să nu le respecte.

Ce avem în momentul de faţă? Avem un punct de pensie de 622,9 lei, pensia socială minimă nu numai că nu se majorează, dar abia a scăpat de diminuare, în patru luni cheltuielile cu bunurile şi serviciile au crescut cu 6,7%, de la începutul anului şomajul a crescut semnificativ, iar măsurile de protecţie socială sunt inexistente, salariile vor fi diminuate cu 25%, inclusiv cele sub 705 lei, care vor ajunge la un brut de 600 lei, iar ultima bombă este TVA-ul care va ajunge la 24%.

Efectul va fi devastator! Creşterea TVA va conduce la majorarea preţurilor în toate domeniile economiei, la scăderea puterii de cumpărare, la inflaţie şi la creşterea şomajului. Aţi reuşit, domnilor guvernanţi, să distrugeţi tot ceea ce s-a făcut în ultimii ani şi să aduceţi acest popor la limita subzistenţei.

În aceste condiţii, spun că voi fi unul dintre "vinovaţii" care va face tot ceea ce îi stă în putere pentru ca acest Guvern marionetă al domnului Băsescu să cadă pentru ca speranţa românilor, singura care le-a mai rămas, să poată renaşte pentru viitorul lor şi al copiilor acestei ţări.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"A început bacalaureatul!"

Ieri a început desfăşurarea probelor scrise pentru cel mai important test din viaţa unui adolescent - bacalaureatul. Peste 217.000 de suspine provocate de emoţiile finalizării studiilor sunt auzite astăzi în fiecare colţ al ţării.

În tumultul competiţiei parlamentare, al luptei guvernamentale cu efectele crizei economice, clasa politică românească a pierdut din vedere faptul că obiectivele întregii politici româneşti trebuie orientate către copiii noştri şi către posibilitatea de a construi pentru aceştia o viaţă mai bună şi mai sigură.

Preocupările politicii româneşti trebuie orientate pe termen scurt către două direcţii majore. În primul rând, schimbările economico-sociale din ultimele două decenii, au alterat puternic structura familiei tradiţionale şi au determinat un regres masiv al natalităţii.

În al doilea rând, egalitatea de şanse a copiilor din mediul rural cu cei de la oraş rămâne în continuare doar un deziderat. Iar acest lucru este cu atât mai grav, cu cât în mediul rural trăiesc şi învaţă aproape jumătate dintre copiii românilor.

Un celebru dicton ne atrăgea atenţia că "Oamenii mari nu se nasc neapărat în case mari!", ci doar şansele lor de a reuşi în viaţă sunt mai numeroase.

Egalitatea de şanse atât în urmarea claselor obligatorii, cât şi în continuarea studiilor pentru fiecare copil din România trebuie să fie obiectivul numărul unu al oricărui ministru însărcinat cu educaţia viitoarelor generaţii. Trebuie să oprim prezenţa noastră pe podiumul ţărilor cu un abandon şcolar ridicat. Trebuie să stimulăm performanţa, să păstrăm în sistem dascălii bine pregătiţi, trebuie să ajutăm financiar întregul sistem.

Există o soluţie la toate acestea, care dincolo de a se prezenta într-un veritabil panaceu, poate să amelioreze în mare măsură mai toate carenţele din sistem. Este vorba de Legea educaţiei naţionale, o lege pe care sistemul de învăţământ o aşteaptă de mai bine de un deceniu. Această lege trebuie adoptată şi trebuie implementată chiar cu anul şcolar ce va urma. Ea a fost rezultatul unui larg consens politic între partidele parlamentare şi nu are voie să rămână, asemeni unor multe alte intenţii bune, doar la stadiul de iniţiativă.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Avem soluţii pentru abandonul şcolar?"

Ţara noastră a cunoscut o serie de schimbări atât în plan economic, cât şi social. Un fenomen care afectează puternic societatea românească şi pe care îl supun atenţiei dumneavoastră se referă la abandonul şcolar.

Toţi copiii din ţara noastră au dreptul la educaţie, indiferent de origine, etnie, religie sau posibilităţile materiale ale părinţilor. Numărul celor care au renunţat la şcoală în anul şcolar 2009-2010 este într-o uşoară creştere faţă de anul precedent, iar unul din motivele pentru care acest abandon a scăzut se datorează Ministerul Educaţiei care a derulat numeroase programe şi proiecte de încurajare a elevilor, în special a elevilor romi, de a merge la şcoală.

Cauzele abandonului şcolar sunt multiple, începând de la criza economică care ne afectează pe toţi, de la atitudinea multor părinţi care îi încurajează pe copii să renunţe la şcoală şi să muncească în gospodărie, pentru că pentru ei cartea nu mai reprezintă o prioritate, până la cazurile în care părinţii pleacă în străinătate, lăsându-şi copiii în grija rudelor în vârstă, care nu îi pot supraveghea şi ajuta în educaţie.

Ne punem întrebarea: oare numai acestea sunt principalele cauze ale fenomenului mai sus menţionat? Sau şi cadrele didactice trebuie, împreună cu părinţii, să intervină în fiecare caz de abandon în parte, să se implice cât mai mult şi să se facă evaluări a aptitudinilor şi nevoilor elevilor, care sunt deja integraţi în sistemul de educaţie?

Comisia Europeană a recomandat în ceea ce priveşte educaţia, amplificarea eforturilor menite să conducă la reducerea ratei abandonului şcolar sub nivelul de 10% (faţă de 15% în prezent, în România), iar noi trebuie să conştientizăm că abandonul şcolar este o problemă socială din ce în ce mai gravă, iar pentru reducerea ratei acestui fenomen trebuie lucrat atât cu elevul, cât şi cu familia şi cadrele didactice.

Trebuie găsite soluţii cât mai urgent pentru prevenirea şi reducerea acestui fenomen atât la nivel local, cât şi naţional. Abandonul şcolar este deja o mare problemă a sistemului românesc de învăţământ, un fenomen foarte serios şi larg răspândit, ce trebuie să fie o prioritate pentru toţi: oameni politici, societate civilă, profesori, părinţi, elevi.

Domnul Stelică Iacob-Strugaru:

"Moldova are nevoie urgentă de ajutor"

În ultimii cinci ani, tragediile provocate de intemperiile vremii s-au succedat nemiloase, an de an, asupra judeţelor din nord-estul Moldovei. Localităţi întregi au fost măturate de ape, culturi agricole muncite cu sudoare au fost compromise, iar pentru foarte mulţi apa a luat cu ea agoniseala de o viaţă.

Din nefericire, când vorbim de această regiune a ţării vorbim şi despre zona geografică cea mai săracă, lipsită de industrializare, cu un şomaj extrem de ridicat şi dependentă în mare măsură de activităţile agricole. Nu este nicidecum de mirare că satele botoşănene au din ce în ce mai puţini tineri, plecaţi de acasă cu gândul că oriunde în lume îşi vor putea construi o viaţă mai bună.

Speranţa că integrarea în Uniunea Europeană le va ameliora viaţa continuă să rămână doar o speranţă. În plus, administraţia publică locală, extrem de săracă şi lipsită de expertiza lucrului pe proiecte, nu a reuşit să profite de fondurile europene destinate înlăturării decalajelor de dezvoltare economică şi socială, din pricina lipsei cotelor de cofinanţare a proiectelor.

Astfel, cea mai mare parte a judeţului pe care-l reprezint în Parlamentul României arată, din punct de vedere al infrastructurii, aproape la fel ca în urmă cu două decenii, dacă nu mai rău. Drumuri proaste, râuri fără diguri, fără poduri şi podeţe, chiar fără iluminat public stradal sau infrastructură de apă şi canalizare.

În urmă cu cinci ani de zile, când inundaţiile afectau România, prim-ministrul de atunci furniza soluţia sarcastică de a-i muta pe cei afectaţi la hoteluri de cinci stele. Altfel spus, aceasta a fost atitudinea unor guverne şi o atitudine bazată pe un plan de soluţii faţă de provocările naturii şi faţă de sărăcia în care sunt împinşi românii noştri.

E trist că, an de an, în lipsa unor măsuri ferme de stimulare a investiţiilor în infrastructura din această regiune, moldovenii noştri aşteaptă inundaţiile ca pe un eveniment obişnuit, implacabil şi fără sfârşit. Nu aşteaptă vara pentru binecuvântările ei, ci cu teamă şi speranţa că viiturile nu le va lua iarăşi totul.

Puţini oameni politici care au deţinut decizia politică au conştientizat că, dincolo de tragediile provocate oamenilor, lipsa unei infrastructuri în acest colţ de ţară aduce şi o serie însemnată de pierderi economice în relaţiile comerciale cu ţările vecine.

Soluţii au fost şi încă mai sunt. Ne mai trebui doar voinţa pentru a le transpune în practică.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Descentralizarea înseamnă în primul rând responsabilitate"

De ani buni de zile vorbim, ne dorim şi începem să concretizăm în mare parte procesul de descentralizare al administraţiei publice din România.

Descentralizarea, însă, nu este numai un obiectiv, ci este şi un cuvânt care poartă cu sine nu numai noi atribuţii, ci şi noi responsabilităţi ale administraţiilor publice locale în relaţia lor cu cetăţenii.

Descentralizarea în absenţa unor resurse financiare previzibile şi sustenabile poate să se transforme într-un proces nedorit cu efecte extrem de nefavorabile pentru comunitatea locală. Aşadar, descentralizarea trebuie însoţită nu numai de surse certe de finanţare, ci şi un control eficient al cheltuirii banilor publici. Nu trebuie uitat că sunt anumite administraţii locale care nu pot asigura niciun fel de resurse financiare pentru servicii publice precum educaţia, sănătatea sau infrastructura locală minimală. Vor trebui luate în calcul astfel de situaţii, nu puţine la număr, majoritatea în mediul rural, ce vor avea nevoie de transferuri masive de la bugetul de stat.

Acest proces se află astăzi într-un impas deosebit şi din pricina faptului că, la nivel naţional, foarte multe primării au acumulat datorii în raporturile cu furnizorii de servicii, pe care nu le pot onora, în primul rând din pricina investiţiilor numeroase demarate în anul 2008 şi mai apoi din cauza creşterii excesive a cheltuielilor de personal.

Implementarea standardelor de cost în cel mai scurt timp, eficientizarea cheltuirii banilor publici, precum şi bugetarea locală pe principiul proiectelor ar trebui să reprezinte prima fază de credibilizare a acţiunii administraţiei publice.

Descentralizarea va trebui să se reflecte în ochii comunităţilor locale printr-o creştere a calităţii serviciilor oferite faţă de trecut, altfel procesul fiind sortit eşecului.

Pe lângă drepturile masive transferate către administraţiile locale, acestea vor trebui să conştientizeze şi responsabilităţile enorme ce trebuie să şi le asume.

Pe viitor, celebra scuză "Bucureştiul este de vină!" nu va mai fi de actualitate, iar administraţiile locale vor fi cele care vor plăti preţul bunei sau relei guvernări pe care au demonstrat-o.

Cert este că avem cât mai curând nevoie de o administraţie publică modernă, restructurată, puternică şi pusă în întregime în sprijinul cetăţeanului.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Unde e demisia, domnule preşedinte Băsescu?"

Deşi aţi crezut că puteţi face orice în România, pensiile nu le puteţi tăia, domnule preşedinte Băsescu! Nu vă permitea să luaţi astfel de decizii aberante nici Legea fundamentală, pe care aţi ignorat-o cu desăvârşire, ca de obicei, atunci când l-aţi pus pe domnul Boc să-şi uite din nou specializarea în drept constituţional şi să-şi asume nişte legi dictate de dumneavoastră noaptea, la lumina cotrocenistă.

Acum şi Curtea Constituţională vă spune foarte limpede acest lucru: dreptul de proprietate al pensionarilor nu poate fi încălcat, doar pentru că aţi jucat dumneavoastră ţonţoroiul pe bani publici, prin fiecare colţ de cătun din România, multe luni de zile, ca să vă creşteţi cota de încredere.

Aţi vrut să mai prindeţi încă o dată scaunul de la Cotroceni şi, pentru a reuşi, v-aţi străduit îndelung să adunaţi milioane de voturi, în orice condiţii, uitând că poporul care v-a ales de două ori să-l conduceţi, îşi dorea să-l duceţi pe un drum al unei vieţii mai bune şi nu pe cel al legiferării sărăciei pe termen nelimitat.

Euforia câştigării celui de al doilea mandat prezidenţial v-a făcut să ignoraţi dezastrul în care domnul Boc, în calitate de premier universal, a scufundat ţara.

Aţi minţit cu seninătate de nenumărate ori şi dumneavoastră, domnule Băsescu, şi miniştrii pdl-işti, pentru care aţi garantat cu înverşunare, neţinând niciodată cont nici de Constituţie, nici de competenţele inexistente ale guvernanţilor pe care i-aţi ocrotit sau de rezultatele nule ale acestora.

Aţi promis ţepe pentru corupţi, înainte de a fi ales preşedinte şi aţi înscăunat-o, cu toată energia dumneavoastră, pe Măria Sa Corupţia, la Palatul Victoria, cam de un an şi jumătate, domnule preşedinte.

Unde aţi fost, domnule Băsescu, când premierul Boc nu şi-a făcut treaba nicio secundă măcar şi nu a redus nicio cheltuială publică, deşi a condus patru guverne de ceva vreme, care s-au ocupat numai de plimbări mediatizate intens, talk-show-uri pline de declaraţii mincinoase, albirea imaginii guvernamentale, organizarea de licitaţii frauduloase şi atribuirea de contracte grase, pe banii milioanelor de contribuabili, pe care-i asupriţi, tăindu-le la sânge veniturile?

Aţi jurat că nu veţi mări taxele şi impozitele şi acum veţi decide acest lucru, mai mult ca sigur pentru că, aşa cum susţin pdl-iştii dumneavoastră, nu mai aveţi alternativă. În acest caz, dacă veţi accepta creşterea TVA şi a impozitului pe venit, eu vă atrag atenţia că mai aveţi o alternativă, domnule preşedinte Băsescu: demisia pe care ne-aţi promis-o!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Guvernele Boc, anticonstituţionale de la început până la sfârşit"

Aşa cum era logic, Curtea Constituţională a decis săptămâna trecută că tăierea pensiilor cu 15% este neconstituţională. Cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale, care s-au pronunţat asupra măsurilor de austeritate ale Guvernului, au declarat neconstituţionale art. 9 din legea privind tăierea pensiilor şi salariilor şi art. 1 litera c) din legea pensiilor speciale.

Deşi domnul preşedinte Băsescu ştia foarte clar că pensiile nu pot fi ciopârţite doar pentru că aşa doreşte dumnealui, a luat totuşi această controversată hotărâre, punându-l pe domnul Boc în situaţia de a recidiva cu angajarea răspunderii unor legi neconstituţionale.

Oricât de rău au fost afectate de criză toate celelalte ţări europene, niciuna dintre ele nu a luat astfel de hotărâri aberante. Nicăieri în Europa nu s-au tăiat vreodată pensiile. Singura încercare eşuată a fost cea a Letoniei, unde s-a întâmplat acelaşi lucru ca şi la noi: Curtea Constituţională letonă a decis că tăierea pensiilor este un act profund anticonstituţional şi chiar i-a pus la plată pe guvernanţi, deoarece măsurile respective erau deja aplicate de o bună perioadă de timp.

Degeaba a invocat domnul Boc art. 53 din Constituţie şi a sperat că-şi ocroteşte inepţiile legislative apelând la siguranţa naţională. Un profesor de drept constituţional ar fi trebuit să ştie un lucru elementar: pensia reprezintă un drept de proprietate, iar proprietatea este garantată de Legea fundamentală.

Timp de un an şi jumătate, domnul Boc şi-a pus semnătura pe un număr impresionant de ordonanţe de urgenţă anticonstituţionale, crezând probabil că această ţară reprezintă vreo feudă portocalie, unde guvernanţii pdl-işti se pot juca cu legile şi dicta după cum le pofteşte inima.

A susţine că eşti cel mai onest şi singurul capabil să facă reformă în România este deja jenant, după ce majoritatea legilor pe care şi-a angajat domnul Boc şi guvernele sale răspunderea au fost declarate anticonstituţionale.

V-aţi luptat pe viaţă şi pe moarte, domnilor Băsescu şi Boc, ca să vă subordonaţi Curtea Constituţională, dar aţi uitat să luaţi în calcul faptul că acei judecători trăiesc tot în România, şi ca oricare cetăţean din ţara asta, ies în fiecare zi pe stradă, fără coloane infinite de maşini şi cohorte de spp-işti. Şi, poate din cauza acestui amănunt banal, chiar nu-şi pot însuşi aberaţiile dumneavoastră, atrăgându-şi oprobiul public pe viaţă.

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Cea mai mare problemă a premierului Boc: pensionarii!"

Profesorul de drept anticonstituţional, domnul Boc, a primit şi de această dată, cu ocazia angajării răspunderii guvernului pentru implementarea măsurilor de austeritate decise, o lecţie binemeritată de drept constituţional din partea judecătorilor Curţii Constituţionale.

Deşi a ştiut de la început că încalcă flagrant Constituţia prin această idee năstruşnică de tăiere a pensiilor, premierul Boc a ţinut morţiş să se facă din nou de râs şi să-şi primească cele mai tăioase şi vehemente critici din partea întregii ţări.

Surprinzător este faptul că domnul Boc, după ce şi-a atras cu bună ştiinţă ura a milioane de pensionari, recidivează în atacurile asupra acestora, dorindu-şi extrem de tare să-i sărăcească cu orice preţ.

În acest sens, după pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea unor articole din ambele legi angajate de guvernul Boc IV în Parlamentul României, premierul a fost la un pas să decidă din nou tăierea pensiilor, de data aceasta prin impozitarea lor diferenţiată, eventual în funcţie de cuantum. Dar ceea ce este cel mai grav şi dureros pentru cei vârstnici este faptul că domnul Boc a insistat cu încăpăţânare ca pensionarii să nu fie salvaţi de la taxare şi să se impoziteze toate pensiile, inclusiv cele mai mici de 1000 de lei, arătându-şi în acest mod toată cruzimea de care este capabil.

Ideea creşterii TVA a învins în cele din urmă la masa guvernamentală bociană şi pensionarii au fost salvaţi de la o nouă asuprire, din păcate, cu un preţ distructiv pentru întreaga economie, deoarece nici decizia de mărire a TVA nu este benefică pentru vreo categorie socială şi nici pentru mediul privat.

Această vehemenţă a domnului Boc împotriva pensionarilor este ieşită din comun: "Premierul a fost constant în solicitările sale, a spus că dacă buba e la pensii, să se meargă pe impozitarea tuturor pensiilor, de la cea mai mare până la pensia minimă", au declarat colegii dumnealui de partid!

Ştim cu toţii că sistemul de pensii din România are probleme. Dar nu pensionarii, pe care-i supune domnul Boc la chinuri groaznice, sunt de vină pentru ceea ce se întâmplă. Aceştia au contribuit o viaţă la asigurările sociale şi, în ultimii lor ani, nu-şi doresc altceva decât stabilitate şi decenţă în traiul zilnic.

Nu prin tăierea veniturilor pensionarilor veţi reuşi, domnule Boc, să echilibraţi sistemul de pensii, ci prin îmbunătăţirea colectărilor la bugetul statului. Dar pentru acest lucru ar fi trebuit până acum să învăţaţi să încurajaţi munca şi nu şomajul în masă, aşa cum aţi procedat dumneavoastră.

Domnul Marin Almăjanu:

"România cu buzunarele goale"

Premierul tuturor invenţiilor hazardate, domnul Boc, a scos imediat de la sertar planul B, după ce primul plan de echilibrare a cheltuielilor bugetare s-a dovedit, în parte, anticonstituţional. Nimic surprinzător până aici. O ţară întreagă ştia că tăierea pensiilor nu este legală, dar domnul Boc a perseverat în îndărătnicie.

Dar, deşi a promis zi de zi că nu va recurge niciodată la creşterea TVA sau a cotei unice, ceea ce a decis acelaşi premier, demonstrează că acesta îşi schimbă peste noapte afirmaţiile şi le transformă din promisiuni în minciuni sau, mai bine zis, în fraude morale.

Într-adevăr, România nu este singura ţară din Europa care a ales această cale de creştere a veniturilor bugetare prin mărirea TVA.

Presate de criza economică mondială şi alte ţări europene au recurs la majorarea Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA), însă, spre deosebire de România, acestea au avut un ritm mai puţin alert: în Grecia, majorarea s-a produs în două etape, de la 19 la 21%, apoi la 23%, aceasta urmând a fi aplicată de la 1 iulie, iar Marea Britanie a majorat TVA-ul de la 17,5 la 20%, urmând ca această măsură să fie implementată abia de la anul.

Cum era de aşteptat, România, prin deciziile guvernului ei, face şi de această dată notă discordantă, cu o singură excepţie: Ungaria. Astfel, singurele ţări care au optat pentru majorarea cu 5% a acestei taxe, în goana furibundă după bani, se numără România, de la 19% la 24%, şi Ungaria, la 25%!

Este absolut uluitoare această schimbare bruscă de viziune a domnului Boc, care acum susţine că România a ieşit din criză şi are creştere economică şi, apoi, ia cele mai drastice şi incredibile măsuri de austeritate, deşi, oficial, doar Grecia s-ar afla în cea mai gravă situaţie financiară din toată Europa.

Această măsură de creştere a taxelor va avea cele mai grave efecte asupra brumei de economie care ne-a mai rămas, reuşind doar să falimenteze absolut tot ce mai funcţionează încă.

Şi sunt convins că domnul Boc ne pregăteşte şi planul C, de creştere a impozitelor, unele dintre ele fiind deja anunţate, prin intenţia de a modifica Codul fiscal.

Probabil cota unică va muri în curând, de mâna premierului în funcţie, deoarece majorarea TVA nu rezolvă problema deficitului, iar acesta nu poate, nu ştie sau nu vrea să găsească şi alte soluţii mai puţin catastrofale şi să ne demonstreze că are capacitatea să guverneze responsabil.

Care este de fapt adevărul, domnule prim-ministru? Încotro ne obligaţi să ne îndreptăm? Suntem sau nu singura ţară din Europa în care s-a instalat profund falimentul?

Dacă aţi hotărât dintr-o dată să întoarceţi pe dos toate buzunarele românilor şi să-i lăsaţi, prin orice mijloace, să treacă singuri peste vâltoarea crizei, dumneavoastră, domnule Boc, ce rol mai aveţi la Palatul Victoria?

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Răul cel mai mic a devenit cel mai mare în doar trei săptămâni"

Că avem parte, de vreo patru guverne Boc încoace, doar de minciuni duse până la paroxism, de valuri întregi de promisiuni şi de o avalanşă impresionantă de populism, nu ne mai miră deloc, deoarece toate acestea au devenit deja fapte pdl-iste extrem de uzuale. Deşi criza acaparează în forţă fiecare domeniu şi laţul acesteia se dovedeşte dureros de sufocant, modul controversat de abordare a politicilor guvernamentale de către premierul Boc ne lasă pe toţi aproape fără replică.

Necesitatea ca soluţiile găsite şi implementate să fie cele mai serioase şi cu efect pozitiv asupra economiei, era fără îndoială de primă urgenţă. Dar cum în România orice este posibil şi în ultima vreme toate hotărârile guvernelor pdl-iste sunt contrare firescului, o nouă lovitură va fi dată atât cetăţenilor, cât şi întreprinzătorilor privaţi.

De la jurămintele fierbinţi ale premierului Boc şi ale compatrioţilor săi portocalii că nu se vor atinge niciodată de TVA şi de cota unică, aceştia au trecut zilele trecute, fără prea multe scrupule, la decizia de creştere a TVA cu 5 puncte procentuale, uitând efectiv tot ce au declarat şi susţinut cu vehemenţă timp de aproape doi ani. Astfel, România a ajuns pe locul doi în Europa, după Ungaria (25%), în privinţa cuantumului acestei taxe. Chiar şi cota unică a fost la un pas de dispariţie prin încercarea de impozitare a pensiilor cu procente diferite.

Cum este posibil ca acelaşi premier să susţină până în pânzele albe că nu va majora sub nicio formă taxele şi impozitele şi, după numai trei săptămâni, să treacă imediat la adoptarea acelor măsuri pe care a jurat că nu le va lua niciodată pentru că acestea vor afecta grav întreaga economie românească? De ce în acest pachet de tăieri de venituri şi majorări de taxe nu intră şi cel de stimulare a IMM-urilor, aşa cum s-a întâmplat în celelalte ţări?

Decizia de creştere a TVA cu 5 puncte procentuale este o lovitură fără precedent pentru români. Nicăieri în altă parte, această majorare bruscă şi foarte mare de TVA nu s-a efectuat în acest mod. Orice altă ţară europeană care a luat această decizie, a aplicat-o gradual şi a utilizat procente mult mai mici de creştere a taxei respective. Şi mai mult decât atât, acestea au luat şi măsuri compensatorii. De exemplu, Ungaria a majorat TVA la 25%, dar a redus şi impozitul pe profit la 10%, pentru a veni în sprijinul IMM-urilor. De asemenea, Bulgaria, la un TVA de 20%, are o cotă unică de 10% pentru a încuraja investiţiile. Guvernul Boc nu aduce nimic bun în schimbul măsurilor de austeritate impuse de-a valma, nu stimulează prin nicio măsură economia, cât despre IMM-uri, acesta a avut grijă să le anihileze cât mai temeinic cu impozitul minim. Această decizie neaşteptată de creştere fulminantă a TVA este într-adevăr răul cel mai mare pe care ni-l putea face domnul Boc: preţurile o vor lua razna, consumul se va prăbuşi, iar falimentele producătorilor şi ale comercianţilor se vor înmulţi ca ciupercile după această ploaie otrăvitoare comandată de la Palatul Victoria.

De ce trebuie să suporte un popor întreg toate aceste greşeli imense ale guvernanţilor pdl-işti, cu consecinţe grave asupra vieţii şi buzunarelor tuturor?

De ce nu le cereţi băncilor din România, de la care v-aţi împrumutat masiv în 2009 şi care mulţumită acestui lucru au "uitat" să mai finanţeze mediul privat, să întoarcă din câştigurile de criză realizate cu mijlocirea dumneavoastră?

Ce vină avem noi, domnule Boc, că toate legile pe care vă angajaţi dumneavoastră răspunderea sunt de fiecare dată anticonstituţionale şi toate politicile dumneavoastră sunt numai falimentare? Incompetenţa nu va fi iertată niciodată de un popor pe care l-aţi sărăcit voit, oricât mai credeţi dumneavoastră în minuni, domnule prim-ministru Boc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Singura soluţie: demisia guvernului!"

Pe 6 mai a.c., Traian Băsescu anunţa aşa-zisa "variantă a încrederii", în care Guvernul să-şi continue programele de restructurare masivă a cheltuielilor, şi se adresa poporului: "Eu vreau să le spun românilor că pot să aibă încredere că Guvernul, Parlamentul, Preşedintele ştiu ce au de făcut în situaţia de criză economică actuală".

Până în prezent, Guvernul şi Preşedintele au demonstrat că nu ştiu ce au de făcut în situaţia de criză economică. Reducerea pensiilor şi salariilor era prezentată drept singura soluţie de salvare. Dacă se ajunge la creşterea taxelor, Guvernul trebuie să plece, aşa spunea doamna Udrea, aşa spunea şi domnul Blaga, în urmă cu ceva vreme. Dar întotdeauna PDL-iştii una spun şi alta fac. "Demisia în cinci minute" este un sindrom cunoscut. Ce declară azi nu mai e valabil mâine. Vinovaţi sunt mereu alţii, din trecut, prezent şi viitor. Lumea se împarte în ei, cei de la PDL, şi restul lumii.

Pe 7 iunie a.c., aici, la Parlamentul României, Emil Boc susţinea următoarele: "Dacă majoram taxele, pentru mediul privat am fi compromis orice şansă de creştere economică". Acum aflăm că majorarea TVA e singura soluţie! Desigur, în opinia guvernanţilor, pensionarii sunt vinovaţi de dezechilibrul bugetar.

Creşterea TVA înseamnă adâncirea recesiunii, scumpiri în lanţ, scăderea consumului, falimente, creşterea inflaţiei şi a şomajului. Este o măsură care nu rezolvă nimic, dar strică tot.

Tragicomedia continuă, cu aceiaşi cabotini în rolurile principale, pentru că Guvernul nu are de gând să plece. Guvernarea Băsescu - Boc mai are soluţii şi vrea să moară cu poporul de gât.

Am înţeles că ministrul Vlădescu a propus introducerea impozitului diferenţiat pe venit şi reducerea impozitului pe profit la 10%. Aceste măsuri ar fi fost suficiente pentru salvarea bugetului şi pentru relansarea economiei, fără să mai fie nevoie de tăierea salariilor bugetarilor sau de creşterea TVA. Însă domnii Boc şi Videanu au respins vehement aceste măsuri, pe motiv că sunt dintre propunerile susţinute de PSD.

V-am prezentat succint scenariul kafkian al guvernării Băsescu - Boc, care continuă războiul cu cetăţenii României. Este absolut incredibil că PDL îşi bate joc de o ţară întreagă şi ne îngroapă economia dintr-o ambiţie politică. Aceşti guvernanţi aruncă România în prăpastie, îi duc pe români în pragul disperării, dar nu vor recunoaşte că noi avem dreptate. Orgoliul este pus deasupra intereselor cetăţenilor.

Este inadmisibil ca într-o ţară europeană, guvernanţii să propună soluţii pregătite peste noapte, fără consultări cu partidele, cu sindicatele, cu societatea civilă, cu specialiştii.

Traian Băsescu şi Emil Boc ne-au spus cât am câştiga din tăierea pensiilor, salariilor şi ajutoarelor sociale, dar nu s-au întrebat cât costă corupţia şi risipa. Guvernul PDL îşi protejează în continuare clientela politică şi refuză să îşi recunoască incompetenţa.

Am prevenit acest guvern că măsura reducerii pensiilor este neconstituţională, dar PDL a refuzat dialogul şi orice altă soluţie. Măsura corectă este abordarea diferenţiată. Impozitare diferenţiată pe venituri, TVA mai mic pentru alimente şi mai mare pentru maşini de lux. În plus, e nevoie de închiderea robinetelor cu bani publici pentru clientela portocalie.

În acest moment, singura soluţie pentru salvarea României este demisia acestui guvern incompetent!

Domnul Ionel Palăr:

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a semnala încă un episod din războiul declarat de Guvern împotriva poporului român, de această dată, împotriva reprezentanţilor aleşi ai românilor care se află cel mai aproape de aceştia, de nevoile şi de aspiraţiile lor, adică primarii şi cei din administraţia publică locală.

Mă refer la iniţiativa referitoare la modificarea Legii nr.273/2006 a finanţelor publice locale, propunere care desfiinţează, de facto, descentralizarea în România. Prin acest proiect se încearcă distrugerea instituţiei primarului prin conferirea de puteri sporite prefectului în materia bugetului local.

Astfel, prefectul va stabili oportunitatea investiţiilor făcute de o primărie, chipurile în funcţie de menţinerea în limita stabilită a deficitului bugetului local. Altfel spus, reprezentanţii Guvernului în teritoriu, numiţi politic, decid dacă un drum, o ţeavă de apă, un canal sunt sau nu oportune pentru comunitatea locală. Practic, prin această măsură, miile de oraşe şi comune din România vor fi conduse direct din birourile de la Palatul Victoria, decizia locală fiind anulată în totalitate.

Primarii din ţară au reacţionat deja faţă de această încălcare flagrantă a autonomiei locale şi mă bucur că între aceştia se află şi aleşi locali ai PDL care au realizat pericolul adoptării unui astfel de proiect.

În calitatea mea de reprezentant ales al PNL în Parlamentul României şi de membru în Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din Camera Deputaţilor, voi susţine menţinerea autonomiei locale, principiu de bază al funcţionarii administraţiei publice în toate statele europene.

Voi susţine, de asemenea, orice sesizare la Avocatului Poporului în vederea atacării Ordonanţei de urgenţă pentru modificarea Legii nr.273/2006 a finanţelor publice ca ilegală şi declararea ei ca ilegală.

Vă aştept, stimaţi colegi atât din opoziţie, cât şi din arcul guvernamental, să vă alăturaţi acestui demers de salvare a autonomiei locale din România.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Îşi mai dă demisia guvernul Boc?"

Guvernul, până acum, a demonstrat în repetate rânduri că este incapabil să adopte măsuri care să îndrepte ţara către ieşirea din criza economică. De fapt, guvernul mai mult o adânceşte. Dacă până în urmă cu ceva timp, România era afectată de criza internaţională, graţie reformelor guvernului Boc, acum românii se confruntă cu încă o criză, una exclusiv a statului român.

Fie din pură incapacitate, fie din dorinţa de a-şi proteja interesele, guvernul nu a făcut nimic pentru reducerea deficitului bugetar, aşa că la momentul actual se vehiculează scenarii de coşmar, care, dacă sunt şi puse în practică, se vor dovedi catastrofale pentru ceea ce a mai rămas din economia românească. Este vorba despre majorarea TVA-ului de la 19% la 25% şi a cotei unice, de la 16% la 20%.

Nu FMI-ul cere majorarea TVA-ului şi a cotei unice. Aceasta este soluţia oferită de guvernanţii noştri ca răspuns la propria incapacitate, aceea de a diminua cheltuielile bugetare. Dacă acest lucru nu s-a făcut, atunci este de la sine înţeles că singura soluţie care se întrevede este majorarea taxelor. Întrebarea este însă de ce a fost nevoie să se ajungă aici. De ce mai sunt salarii nesimţite, aşa cum se exprimă domnul Emil Boc, de ce în instituţiile statului se mai fac angajări şi aşa mai departe.

În anul 2008, guvernul de atunci a aprobat planul de măsuri anticriză. La scurt timp, acesta a fost abandonat de guvernul Boc care, în schimb, nu a oferit nicio soluţie viabilă. Guvernul Boc a atins marginea prăpastiei în ceea ce priveşte incompetenţa de care a dat dovadă.

Oricare ar fi "pachetul alternativ de măsuri" al Guvernului Boc, e clar că măsuri eficiente nu pot fi luate de un guvern total incompetent şi corupt. Personal, sunt convins că demisia guvernului Boc va fi sugerată şi de FMI şi de Comisia Europeană, care nu mai au deloc încredere în acest guvern. evident, cererea va fidoarimplicită, nu şi explicită, pentru că aceste organisme nu au posibilitateade ainterfera cu deciziile politice din România. Dar lucrurile sunt destul de simple: Guvernul Boc a spus deja, în repetate rânduri că, dacă măsurile cu scăderea pensiilor şi salariilor nu funcţionează, pleacă. Să plece, pentru că acum este deja clar că aceste măsuri nu doar că nu funcţionează, dar sunt şi neconstituţionale.

Elena Udrea consideră că este firesc ca oamenii afectaţi de măsuri să protesteze, opinând însă că populaţia a început să înţeleagă că situaţia actuală din România este rezultatul deciziilor din ultimii 20 de ani. "Este firesc să existe oameni nemulţumiţi, însă mă bucur că din ce în ce mai mulţi înţeleg că este o situaţie care nu s-a creat în patru luni, nu s-a creat nici măcar din 2009; este o situaţie care s-a creat în 20 de ani. Şi cel mai mult s-a creat în perioada 2006-2008, deci încercăm să reparăm lucruri şi greşeli care s-au petrecut în 20 de ani şi în special între 2006 şi 2008. Credem că, dând dovadă de solidaritate vom reuşi să depăşim această perioadă extrem de dificilă din punct de vedere economic şi, la 1 ianuarie 2009, să putem să plătim salarii întregi şi pensii întregi", a arătat ministrul.

Ministrul dezvoltării şi turismului susţinea pe 20 iunie că "dacă se va pune problema creşterii taxelor, nu acest Guvern o va face". Doamna Udrea a afirmat că "Guvernul crede în măsurile pe care le implementează" (reducerea salariilor şi pensiilor) şi că "nici nu se pune în discuţie creşterea TVA sau a cotei unice". "Nu acest Guvern va lua decizia creşterii TVA sau a cotei unice, ci altul", a mai spus dumneaei. Dar ieri, la fel ca şi domnul ministru Vasile Blaga, doamna Elena Udrea şi-a nuanţat declaraţia. "Doamna ministru comenta măsurile pe care Guvernul şi le-a asumat, reducerea salariilor bugetarilor şi a pensiilor. Contextul era că Guvernul ar fi trebuit să demisioneze dacă nu era în stare să implementeze acele măsuri, iar anul viitor să mărească taxele", ne-a transmis biroul de presă al ministerului, adăugând că doamna Udrea îşi menţine punctul de vedere, iar dacă Guvernul nu este în stare să pună în practică măsurile anunţate, inclusiv creşterea TVA, atunci ar trebui să demisioneze.

Un alt reprezentant al PDL, deputatul Sever Voinescu, scria pe blogul său, pe 4 mai 2010, că din discuţiile pe care le-a avut cu colegii de partid, majorarea taxelor este o măsură care nu are susţinere în PDL. "Credem că o majorare de taxe acum ar ucide şi puţina viaţă care mai palpită în economia noastră privată. PDL este partidul de dreapta care crede în economia de piaţă şi care ajută economia privată. PDL nu este partidul bugetului de stat. Credem că un Guvern care nu mai are alte soluţii decât creşterea taxelor trebuie schimbat cu altul care are şi alte soluţii", spunea domnul Voinescu.

Ştiţi deja, în locul tăierii pensiilor cu 15%, guvernul domnului Boc a decis, în acest weekend, ca TVA să se majoreze de la 19 la 24%. Şi atunci, demisia?

Domnul Radu Stroe:

"Presa şi Strategia Naţională de Apărare"

"Mutările" preşedintelui-jucător pe tabla de şah a politicii româneşti, în lupta cu ceilalţi, devin din ce în ce mai periculoase atât pentru cetăţeni, cât şi pentru relativ tânăra noastră democraţie.

Când credeam că ne-am imunizat întrucâtva la veştile rele, că nu multe lucruri mai pot trezi surprinderea care alunecă spre îngrijorare, iată că Traian Băsescu nu se dezminte şi este în continuare consecvent cu sine însuşi. Săptămâna trecută a fost trimisă Parlamentului Strategia Naţională de Apărare unde, în premieră, presa a fost introdusă la capitolul "Riscuri, ameninţări, vulnerabilităţi" la adresa siguranţei naţionale: "Fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului reprezintă o altă vulnerabilitate a statului român".

Cum poate fi descifrată însă o astfel de decizie? Aşa cum ne-am obişnuit, toţi cei care nu achiesează la ideile preşedintelui sunt consideraţi, ipso facto, împotriva lui. Întotdeauna vina aparţine celorlalţi, degetul arătător arată cu precizie un ipotetic inamic. Cum criza îşi exhibă oricum tentaculele, cineva, sau mai mulţi, trebuie transformaţi în ţapi ispăşitori. Astfel, insinuant, dar ferm, îşi face loc în documentele oficiale "delictul de opinie". Cu alte cuvinte, "mesajele antiputere" (după o expresie a unui ziarist susţinător total al puterii), ideile divergente, contrare "liniilor trasate" de Traian Băsescu au puterea de a intra în aria de vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale.

Poate am fi trecut superficial peste subiect, considerându-l o răzbunare umorală a preşedintelui, o altă piesă mutată în lupta de pe eşichierul politic. Dar, făcând un arc peste timp, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, constatăm că, atunci, în creuzetul în care s-a format comunismul în România (legi şi decrete speciale, procese-avertisment, anihilarea elitelor de pe toate palierele societăţii), printre "principalii vinovaţi de dezastrul ţării" se aflau cei mai de seamă ziarişti ai vremii. Iată, deci, că ideea nu este originală, însă este extrem de periculoasă.

Presa internaţională nu a rămas impasibilă. Associated Press comenta: "Ca şi alte ţări, România consideră terorismul, corupţia şi crima organizată ca potenţiale ameninţări la adresa securităţii naţionale. Dar Guvernul consideră că şi presa trebuie adăugată pe listă".

Presa are o funcţie vitală în cadrul unui stat, rolul ziaristului este unul foarte important. A-i pune îngrădiri, a-l ghetoiza într-un fel, prin autoobligativitatea autocenzurii, de teama intrării în câmpul de vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale, reprezintă unul dintre cele mai mari atacuri la adresa siguranţei democraţiei.

Domnul Adrian George Scutaru:

"Nu reduceţi bugetul Armatei!"

Vă solicit, domnule prim-ministru, ca la rectificarea bugetară pe care Guvernul ce îl conduceţi intenţionează să o adopte în perioada imediat următoare să nu dispuneţi reducerea bugetului Ministerului Apărării Naţionale.

Ştiu că încercaţi să reduceţi cheltuielile ministerelor şi că, din disperare de cauză, intenţionaţi o scădere consistentă a sumelor de care dispun ministerele în exerciţiul bugetar pe acest an.

Vă rog, însă, să aveţi un dram de raţiune şi să nu operaţi reduceri financiare care să afecteze buna funcţionare a Armatei. Ministerul Apărării Naţionale are cel mai scăzut buget de la intrarea României în NATO, de doar 1,33 % din PIB din care 0,03 % reprezintă fonduri obţinute din venituri proprii ale ministerului.

Datoriile pentru înzestrare depăşesc sumele alocate, în acest an circa 70% din fondurile Armatei fiind direcţionate pentru plata salariilor şi pensiilor. În plus, România s-a angajat să aibă un contingent de 1.700 militari în Afganistan, principala noastră preocupare trebuind să o constituie protecţia trupelor care luptă în afara ţării. După cum ştiţi, săptămâna trecută, încă doi militari români au murit în Afganistan, numărul victimelor din acest teatru de operaţii ridicându-se în acest moment la 15 persoane.

Cunoaşteţi faptul că prognozele privind evoluţia situaţiei de securitate din Afganistan nu sunt foarte optimiste şi tocmai de aceea datoria Guvernului este să facă tot posibilul pentru a evita creşterea numărului de pierderi.

Datoria dumneavoastră este să puneţi la dispoziţia Ministerului Apării Naţionale mijloacele financiare necesare pentru asigurarea tehnicii de luptă care să ne protejeze trupele. În plus, aveţi datoria să contribuiţi la existenţa unui moral bun la nivelul trupelor, inclusiv prin evitarea unor diminuări salariale ale militarilor români din teatrele de operaţii.

Aţi menţinut cuantumul diurnei de care beneficiază militarii ce luptă în afara graniţelor, dar le-aţi redus salariul din ţară. Nu cred că aţi procedat nici corect, nici raţional, pentru că aţi uitat că fiecare militar are în spate o familie de întreţinut, obligaţii şi rate la bănci.

Vă cer cât mai rapid să exceptaţi de la reducerea cu 25% a salariilor bugetare pe militarii români care luptă în teatre externe de operaţii.

Vă solicit, totodată, să nu diminuaţi bugetul Armatei pentru că altfel aţi pune în pericol nu doar buna funcţionare a acestei instituţii, ci şi viaţa românilor care luptă în afara ţării.

Domnul Victor Paul Dobre:

"Pauperizarea unor categorii sociale din România"

Doar două zile au răsuflat uşuraţi pensionarii din România. Atât a durat de la decizia Curţii Constituţionale care a stricat planurile puterii de reducere a pensiilor cu 15%, până la anunţarea de către premier a noilor măsuri economice convenite cu Fondul Monetar Internaţional.

Doar că, de data asta, măsura creşterii TVA de la 19 la 24%, afectează pe toată lumea. Pe cei 5 milioane şi jumătate de pensionari care au scăpat de reducerea pensiilor, dar şi pe cei aproximativ 1,3 milioane de bugetari ai României care, mai puţin norocoşi decât pensionarii, se vor alege şi cu salariile diminuate cu 25%.

Potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), cele mai importante scăderi ale salariului mediu s-au înregistrat la începutul anului 2010 în învăţământ, scăderea fiind de 22,6% faţă de sfârşitul anului 2009, asta în ciuda garanţiilor personale ale domnului prim-ministru Boc, conform cărora "Nici un salariu în plată nu va scădea prin adoptarea legii salarizării unice".

Un calcul simplu ne arată că unui profesor i-au fost diminuate veniturile cu 23% ca urmare a adoptării legii salarizării unitare, cu 25% prin adoptarea legilor pentru scăderea cheltuielilor bugetare, la care se adaugă o creştere prognozată a preţurilor de 5 până la 10%, ca urmare a majorării cotei taxei pe valoare adăugată. Astfel, de la 1 iulie, un profesor va avea în buzunar cu 53-58% mai puţini bani decât avea în anul 2008. Şi asta în mai puţin de doi ani de guvernare portocalie care a reuşit contraperformanţa de a aduce veniturile populaţiei la 42-47% din veniturile înregistrate în timpul guvernării liberale.

Calcule similare putem face şi pentru medici, care, oricum, conform unui studiu recent, au cel mai mic salariu din Europa, pentru poliţişti ori pentru funcţionari. Mă întreb conform căror principii de dreapta, doctrină cu care, în mod complet fals, se împăunează actuala putere, o scădere a consumului de aproximativ 50% poate produce creştere economică?

Majorarea cotei TVA loveşte însă nu numai în interesele cetăţenilor, ci şi în interesele microîntreprinderilor, a micilor afaceri de familie, a societăţilor comerciale care funcţionează deja la limită, atâtea câte au mai rămas după decimarea acestora de către introducerea impozitului forfetar. Majorarea TVA, conjugată cu celelalte măsuri de natură fiscală ce fac obiectul modificărilor Codului fiscal si care privesc persoanele fizice autorizate ori persoanele care câştigă ca urmare a exploatării drepturilor de autor, seamănă mai mult a măsuri de exterminare a clasei mijlocii din România decât a măsuri de relansare economică.

Care vor fi rezultatele imediate ale acestor măsuri? Probabil o creştere semnificativă a economiei subterane urmare a încercărilor disperate ale firmelor de a face faţă noilor măsuri impuse, urmate de o nouă creştere a şomajului rezultată din închiderea unor firme aflate deja la limită.

Stimaţi colegi, am spus-o şi o mai repet, în speranţa că cineva mă va auzi, există soluţii pentru relansarea economică a României şi Partidul Naţional Liberal le-a făcut, în repetate rânduri, publice, fără însă ca ceva din propunerile noastre să fie luate în seamă de Guvernul Boc care pare blocat în decizia de a adopta măsuri surogat care, deşi pe placul organismelor financiare internaţionale, nu fac altceva decât să pauperizeze în continuare majoritatea categoriilor sociale din România.

Domnul Ion Dumitru:

"Reorganizarea unor instituţii ale statului, o urgenţă"

Conjunctura economică actuală, dar şi contextul european mă determină să trag un semnal de alarmă în privinţa reorganizării unor instituţii agricole. O analiză a modului de funcţionare a sistemului Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în teritoriu (Oficiile Judeţene de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) m-a determinat să ajung la următoarele concluzii:

1. încadrarea cu personal s-a făcut fără a ţine cont integral de specificul instituţiei, existând personal necalificat sau fără calificare adecvată, personal ce apoi trebuie să realizeze performanţă în analiza măsurilor de dezvoltare rurală şi să dispună realizarea în bune condiţii a plăţilor;
2. începând cu aplicarea proiectului SAPARD, s-au identificat numeroase deficienţe în promovarea măsurilor specifice şi în derularea acestora;
3. este necesară o analiză foarte serioasă privind eficienţa sistemului şi a măsurilor aplicate, cu atât mai mult cu cât nu există o viziune post proiect (multe obiective realizate pe acest proiect sunt în situaţii de ineficienţă economică, chiar faliment);
4. paradoxal, personalul ce deserveşte aceste oficii judeţene de plăţi beneficiază de o indemnizaţie suplimentară faţă de salariul de bază de 105%, mai mult decât dublu faţă de venitul unui specialist agricol din sistemul direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală;
5. procentul de absorbţie a fondurilor europene este modest atât în comparaţie cu fondurile alocate României, dar şi comparativ cu celelalte ţări din Uniunea Europeană, cheltuindu-se în schimb nepermis de mult pe fondul de salarii şi logistică.

Toate aceste aspecte creează dificultăţi producătorilor agricoli, contribuie la realizarea de contraperformanţe profesionale şi de sistem, nu contribuie la absorbţia corespunzătoare a fondurilor europene sau permit o utilizare nejudicioasă a acestora.

În concluzie, Guvernul trebuie să realizeze reforma instituţională pentru a însănătoşi şi eficientiza activitatea din sistemul agricol român, prin crearea unor instituţii moderne, asemănătoare cu cele din multe ţări UE cu agricultură dezvoltată.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Reprofesionalizarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, o necesitate"

O analiză succintă a modului de funcţionare a instituţiei Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în profil teritorial mă determină să trag un serios semnal de alarmă în legătură cu o serie de disfuncţionalităţi, după cum urmează:

1. după 4 ani de la înfiinţarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură teritoriale, în ceea ce priveşte acordarea subvenţiilor pe suprafaţă, constat că suprafaţa eligibilă pentru plata la nivel judeţean nu este mai mare de 50% faţă de suprafaţa înscrisă în documentele oficiale;
2. indicatorii de performanţă pentru care se face retribuirea cu un spor suplimentar de 75% nu justifică rezultatele modeste privind suprafaţa introdusă la plată şi întârzierile mari la plata subvenţiilor, existând şi nereguli privind unii beneficiari;
3. existenţa unor cazuri de plată nejustificată pentru suprafeţe de mii de hectare pentru un singur beneficiar;
4. existenţa în sistem a unui număr foarte mare de funcţionari care nu au niciun fel de legătură profesională cu mediul agricol, aceştia regăsindu-se paradoxal inclusiv în funcţii de conducere;
5. persistenţa unor deficienţe în întocmirea manualelor de proceduri ca o consecinţă a calificării necorespunzătoare a personalului (exemplu: unele manuale de proceduri privind păşunile şi fâneţele);
6. în fiecare an, începând de la înfiinţare, sistemul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu a reuşit să-şi îndeplinească integral obiectivele, fiind necesară intervenţia repetată a specialiştilor agricoli din direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, care au contribuit la remedierea situaţiilor, dar fără o retribuire corespunzătoare;
7. logistica şi fondurile alocate sunt o povară pentru bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, inclusiv fondul de salarizare care poate depăşi 60% din resursele financiare salariale ale ministerului.

În final, consider că se impune o analiză severă a întregului sistem, inclusiv a achiziţiilor de logistică, acestea nejustificând rezultatele obţinute.

Domnul Mircea Grosaru:

"Pensiile, din nou în Parlament"

Am discutat cu multe persoane, cunoştinţe, prieteni şi în special cu cetăţeni aflaţi în preajma pensionării, care mi-au expus diverse variante în legătură cu tăierea pensiilor şi am concluzionat că marea lor majoritate nu cunosc adevărata realitate, ba mai mult decât atât, îi interesează doar propria lor soartă, propriul buzunar.

Este şi firesc să fie aşa pentru că subiectivismul oricăruia dintre noi este primordial şi greu este să pui înaintea intereselor tale interesul general, mai ales în conjunctura de astăzi.

În aceste condiţii, Guvernul va reveni în Parlament cu Legea pensiilor modificată, aşa după cum a hotărât Curtea Constituţională, dar şi cu o mărire a TVA-ului, aşa cum este constrâns să o facă.

Din nou declaraţiile politice în presă şi la televiziuni vor scoate în evidenţă acelaşi lucru, pe care îl cunoaştem cu toţii: că avem un Guvern incapabil de a rezolva problemele ţării, că avem un Guvern în care cetăţenii şi-au pierdut încrederea şi după cum se vede, nu are susţinerea necesară nici din partea Curţii Constituţionale.

Decizia Curţii Constituţionale poate fi un prim semnal că această coaliţie nu mai poate rezista mult, întrebarea fiind până când. Cu cât timpul trece, procentele PDL-ului scad, iar soluţiile întârzie să apară. România poate fi condusă de un Guvern în care populaţia nu mai are încredere? Deocamdată se vede că da, întrucât opoziţia nu doreşte decât să decredibilizeze la maxim actualul Guvern şi apoi să găsească eventuale soluţii.

Care ar fi măsurile ce se vor impune, pentru că micile întreprinderi, ce reprezintă motorul economiei româneşti, nu funcţionează şi nu sunt ajutate în niciun fel să funcţioneze. Dacă vorbim de import sau de export, prin creşterea TVA se ştie că ambele variante devin din ce în ce mai grele, întrucât sunt purtătoare de un TVA mai mare decât cel existent.

Dacă pensionarilor, până la un anumit nivel de pensii, li se diminuau în mod proporţional aceste venituri, care nimeni nu spune că nu li se cuvin, poate că ne-am fi aşteptat la o măsură mai puţin drastică şi implicit la o prelungire a vieţii actualului Guvern, însă în actuala conjunctură, după vacanţa parlamentară, cu siguranţă ca lupta politică se va înteţi şi mai mult, iar actualul guvern are şanse minime de supravieţuire.

Domnul Mircea Grosaru:

"Au început diversele forme de protest"

Pe site-ul personal am primit următorul mesaj, sub forma unei scrisori deschise adresate deputaţilor şi senatorilor:

Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie (FNSA), reprezentativă la nivelul ramurii administraţie publică, având în componenţa sa sindicate din primării, consilii judeţene şi instituţii subordonate acestora de pe întreg teritoriul ţării, însumând peste 50.000 de membri de sindicat, vă solicită ca, la discutarea şi votarea legii (proiectului de lege) privind diminuarea veniturilor salariale în sectorul bugetar, să aveţi în vedere că o astfel de măsură va arunca ţara în sărăcie şi dezastru, prin scăderea puterii de cumpărare cu aproximativ 40% (25% diminuări salariale+5% creşterea TVA-ului+10% inflaţie).

Suntem conştienţi că trebuie luate măsuri pentru redresarea economiei şi ieşirea din criză a României, dar nu astfel de măsuri, care măresc numărul de şomeri, scad puterea de cumpărare şi reduc consumul de pe piaţă, măsuri care duc la derapaje economice greu de previzionat.

De asemenea, vă solicităm, domnilor parlamentari, să susţineţi, prin demersurile dumneavoastră, măsuri corecte şi viabile pentru ieşirea României din criză, cum ar fi:

• reducerea evaziunii fiscale;
• renunţarea la organizarea de manifestări şi serbări finanţate din bani publici;
• reducerea cu 50% a cheltuielilor pentru achiziţii de bunuri şi servicii;
• impozitarea progresivă a salariilor şi a pensiilor de peste 3000 lei;
• impozitarea progresivă a profitului;
• eradicarea corupţiei, prin asimilarea tuturor faptelor de corupţie, care afectează bugetul naţional sau bugetele locale, cu subminarea economiei naţionale;
• stabilirea de măsuri urgente pentru stimularea creditării în agricultură, turism, construcţii şi servicii.

Acestea sunt doar câteva propuneri din seriile de propuneri făcute până acum de către FNSA Guvernului României, dar care nu au fost luate în considerare.

Aceasta, la sfârşitul sesiunii parlamentare, reprezintă o primă formă de protest împotriva celor petrecute, urmând să ne aşteptăm în curând la multe altele, mai ales atunci când cu toţii, bugetarii vor simţi pe propria piele măsurile care s-au luat de actualul Guvern.

Domnul Adrian Gurzău:

«Atitudinea opoziţiei într-un moment greu pentru ţară: "Să plece Boc, pentru că, oricum, dacă venim noi, nu avem nicio soluţie!"»

Partidul Democrat Liberal realizează momentul greu prin care trece şi, aşa cum a spus şi premierul Emil Boc, guvernul va prezenta un nou set de măsuri pentru depăşirea crizei.

Pe lângă îngrijorarea faţă de criza economică şi socială, atitudinea opoziţiei dezamăgeşte într-un mod nepermis. Eu vreau să-i spun colegului meu Victor Ponta că mă dezamăgeşte din nou. De la un om politic tânăr mă aşteptam la mai mult decât să ceară demisia guvernului.

Domnului Ponta îi spunem astfel: înainte să ceară, trebuie să dea.

1. Să dea explicaţii poporului pe care partidul lui l-a jefuit 20 de ani. Să-i întrebe pe Ion Iliescu şi pe Adrian Năstase de ce au împărţit ţara clientelei PSD, de ce au vândut industria şi resursele naturale ale ţării pe nimic.
2. Să ne explice domnul Ponta şi colegul Năstase de ce au dat Petrom-ul cu doar 2 miliarde de euro, când experţii au stabilit că valora cel puţin 6! Din 4 miliarde de euro pierdute de ei se puteau plăti pensiile patru ani de zile!
3. Victor Ponta, ca reprezentant al tinerei generaţii politice, ar fi normal să vină cu un proiect pentru viitorul ţării, nu cu fraze goale de om imatur.

Decizia Curţii Constituţionale, chiar corectă fiind, îi răpeşte societăţii româneşti posibilitatea de a avea nota de plată a crizei economice la vedere. Din păcate, această decizie nu va rezolva nici situaţia grea a pensionarilor şi nici problemele dificile ale societăţii româneşti. Ea va obliga însă Guvernul României să propună măsuri alternative prin care cetăţenii vor continua să plătească factura crizei, pentru că înăsprirea fiscalităţii se poate resimţi în creşterea preţurilor şi nu ştim dacă va fi cu doar 15%.

Aşadar, îl invit pe domnul Ponta să răspundă scurt: ce soluţii inteligente propune? Eu voi declanşa procedurile de recuperare a fraudei făcute de Guvernul PSD prin vânzarea Petrom la un preţ de nimic şi voi cere urmărirea penală a domnului Năstase. Mă susţine?

Domnul Titi Holban:

Ne aflăm în faţa dovezii supreme că gruparea politico-financiară aflată vremelnic în fruntea României nu are nici competenţa şi nici voinţa de a scoate România din criza economică.

Decizia de majorare a TVA de la 19 la 24%, luată în grabă şi fără o minimă analiză a consecinţelor economice de către guvernarea Băsescu-Udrea-Boc arată clar acest lucru. Acest gest reprezintă o tentativă disperată de salvare a clientelei politice PDL prin asasinarea economiei româneşti.

Deşi este limpede că o creştere a TVA atrage după sine scăderea consumului şi creşterea evaziunii fiscale, aşadar diminuarea veniturilor realizate la bugetul statului, singura preocupare a guvernanţilor rămâne strângerea şi direcţionarea de sume cât mai mari de bani publici către firmele sponsorilor PDL ori către cele deţinute direct sau prin interpuşi de PDL-işti de toate rangurile.

Soluţii existau şi noi le-am spus în nenumărate rânduri: reducerea cheltuielilor cu achiziţii publice ale instituţiilor statului, precum şi reducerea fondurilor alocate proiectelor a căror vădită destinaţie este satisfacerea clientelei politice,reducerea numărului de ministere şi agenţii guvernamentale, concedierea şi reducerea de cheltuieli de personal din companiile naţionale şi societăţile cu capital de stat care se dovedesc de ani de zile total ineficiente.

Domnilor guvernanţi, măcar în ultimul ceas încetaţi să vă bateţi joc de o ţară întreagă! Încetaţi să vă jucaţi cu viitorul nostru şi al copiilor noştri!

Recunoaşteţi-vă incompetenţa şi lăsaţi altora sarcina guvernării, înainte să fie prea târziu!

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Descentralizarea sistemului medical românesc, între echitate şi sustenabilitate financiară"

De la 1 iulie 2010, din cele 439 unităţi sanitare publice existente în prezent pe teritoriul României, Ministerul Sănătăţii propune transferul către autoritatea locală a unui număr de 373 unităţi, rămânând sub managementul Ministerului Sănătăţii 66 unităţi sanitare: 23 de institute publice, 11 spitale clinice judeţene de urgenţă (cele din centrele universitare), 9 spitale clinice municipale de urgenţă (tot în centre universitare), 8 spitale cu profil de psihiatrie şi 15 spitale monospecialitate.

Prin transferul unităţilor sanitare publice către autorităţile locale se urmăreşte creşterea autonomiei spitalelor din punct de vedere managerial.De la 1 iulie, autorităţile locale vor avea în administrare logistică, financiară şi umană mare parte dintre unităţile sanitare publice. Managerul din aceste unităţi va încheia contractul de management cu reprezentanţii conducerii administraţiei locale şi nu cu Ministrul Sănătăţii, aşa cum se întâmplă în prezent. După 1 iulie, concursurile pentru ocuparea funcţiilor de manager vor fi organizate de către autorităţile publice locale sau judeţene.

Descentralizarea sistemului medical este, în mod peremptoriu, o măsură viabilă şi legitimă pentru evoluţia sistemului, dar apare o întrebare pertinentă: sunt pregătite cu adevărat, logistic şi financiar, autorităţile locale pentru această reformă structurală deosebit de importantă pentru sistemul medical românesc? Implementarea acestei viziuni trebuie asigurată de un program coerent şi bine fundamentat pe realităţile concrete din spitalele româneşti.

Nu putem ignora faptul că descentralizarea sistemului medical se referă la spitale cu datorii de peste 200 de milioane de euro către furnizorii de medicamente şi echipamente sanitare. Dar programul derulat între Ministerul Sănătăţii şi Banca Mondială are menirea tocmai de a reduce datoriile spitalelor şi astfel procesul de descentralizare a sistemului să nu fie afectat înainte de a fi pe deplin implementat.Reforma sistemului medical românesc trebuie susţinută de un program transparent, sustenabil şi bine structurat, finalizat doar în urma consultărilor cu reprezentanţii cadrelor medicale, ai firmelor de profil care activează în domeniu, cu managerii spitalelor şi cu reprezentanţii administraţiilor publice.

Descentralizarea sistemului reprezintă o reală provocare la nivel managerial pentru reprezentanţii administraţiei publice, având posibilitatea accesării de fonduri europene, (după model maghiar), investind în modernizarea completă a spitalelor din România. Fondurile europene reprezintă resurse importante pentru dezvoltarea şi consolidarea României, de aceea nu trebuie ignorate, ci trebuie folosite ca puncte de sprijin în viziunea de descentralizare pe care administraţiile locale sunt în drept să o implementeze de la data de 1 iulie.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, într-un astfel de context al recesiunii economice, descentralizarea sistemului medical românesc nu trebuie să fie pândită de nesiguranţă şi greşeli graţioase. Avem nevoie de o reformă reală a sistemului medical, bazată pe descentralizare şi transparenţă, având susţinerea deplină a autorităţilor locale, oferind garanţii solide că principiul descentralizării este implementat întocmai, în sensul în care decizia administrativă să poată fi cuantificată în resursele financiare aferente. Fondurile alocate sănătăţii trebuie, în mod invariabil, să urmeze descentralizarea deciziei.

Stimaţi colegi parlamentari, descentralizarea sistemului sanitar trebuie să respecte principiile definitorii ale unei politici de sănătate: echitate în finanţare şi sustenabilitatea finanţării serviciilor medicale, pentru că doar în acest mod descentralizarea va însemna o adevărată reformă structurală pentru sistemul medical românesc.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"România trebuie să implementeze directiva europeană privind piaţa unică a serviciilor!"

Statul român întârzie implementarea Directivei serviciilor - prin care se deschide piaţa serviciilor concurenţei transfrontaliere - şi a fost avertizată din nou de Comisia Europeană în acest sens, care a trimis aviz motivat României - a doua faza a procedurii de încălcare a tratatelor - pentru că nu a primit notificări cu privire la adoptarea tuturor modificărilor legislative impuse de directivă.

Directiva 2006/123/CE a fost adoptată la sfârşitul anului 2006, iar termenul de implementare în toate statele membre UE era 28 decembrie 2009. Directiva privind serviciile urmăreşte îmbunătăţirea funcţionării pieţei unice a serviciilor, iar statele membre ale UE trebuie să elimine barierele juridice şi administrative nejustificate sau disproporţionate la crearea unei întreprinderi sau la furnizarea de servicii transfrontaliere în UE.

Se cuvine a fi subliniat faptul că Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne nu are ca obiect liberalizarea serviciilor de interes economic, rezervate organismelor publice sau private, dar nici privatizarea organelor prestatoare de servicii. În baza directivei, statele membre de destinaţie a serviciilor trebuie să instituie un sistem de ghişeu unic, cu scopul de a centraliza şi simplifica procedurile şi formalităţile necesare privind accesul la o activitate de servicii şi prestarea acesteia pe teritoriul său. Pot fi cerute autorizaţii pentru motive de interes general, obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale. Prin armonizare se urmăreşte, aşadar, limitarea cerinţelor prestatorilor de servicii.

Domeniul de aplicare al directivei include o mare varietate de activităţi economice, de exemplu comerţul cu amănuntul, serviciile de construcţii, serviciile turistice şi serviciile din sfera profesiilor reglementate, reprezentând aproximativ 40% din PIB şi din forţa de muncă ocupată la nivelul UE.

Directiva angajează statele membre pe drumul unei reforme structurale, combinând eliminarea barierelor legislative nejustificate cu simplificarea administrativă. Se consideră în mod legitim că aceasta va contribui semnificativ la stimularea creşterii economice şi la crearea de noi locuri de muncă. Potrivit unor estimări conservatoare, beneficiile economice potenţiale ale directivei privind serviciile s-ar situa între 60 şi 140 de miliarde euro, reprezentând un potenţial de creştere de 0,6-1,5% din PIB-ul UE.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, un număr semnificativ de state membre au adoptat deja legislaţia orizontală de punere în aplicare şi în multe state membre s-au operat, de asemenea, modificări ale unor reglementări specifice pentru asigurarea liberei circulaţii a serviciilor. Trebuie subliniat faptul că Directiva, în sensul dreptului comunitar, nu este direct aplicabilă, spre deosebire de Regulament, în sensul că nu creează direct drepturi şi obligaţii statelor cărora li se adresează, normele naţionale ce dezvoltă directiva fiind cele care regularizează aplicarea propriu-zisă a prevederilor europene.

România, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia juridică şi instituţională, cu atât mai mult într-o vreme de recesiune economică să adopte cu prioritate modificările legislative specifice impuse de Directiva Europeană privind piaţa unică a serviciilor.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Mai există vreo şansă pentru agricultura românească?"

Agricultura reprezenta înainte de 1989 principala sursă de venituri a românilor. Odată cu deschiderea graniţelor şi liberei circulaţii a mărfurilor, s-a deschis şi piaţa importurilor de produse agricole. Acest lucru a însemnat, din nefericire, începutul sfârşitului pentru agricultura românească, mai ales că şi proprietatea este extrem de împărţită.

În aceste condiţii, se impune modificarea legislaţiei în vigoare, în special în sensul protejării producătorilor autohtoni din domeniul agricol.

Se cunoaşte faptul că în ţara noastră nu sunt asigurate elementele de infrastructură care să asigure activităţi rentabile în sectoarele de producţie agricolă şi mai ales de depozitare, prelucrare şi valorificare a acestor produse. Puţine din cele existente sunt noi sau modernizate.

În perioada 2007-2009, România a primit de la Uniunea Europeană aproape 4 miliarde de euro pentru susţinerea agriculturii. Banii ar fi trebuit să fie distribuiţi pe trei direcţii principale: plăţi directe, dezvoltare rurală (ce va include şi reconversia forţei de muncă) şi fonduri pentru intervenţii pe piaţă.

Agricultura românească, prin nefuncţionalitatea ei, este o sursă de inflaţie, de dezechilibru economic şi de instabilitate socială.

Dar toate acestea nu înseamnă că agricultura românească trebuie să ajungă în faliment.

Doamna Manuela Mitrea:

"26 iunie - Ziua Drapelului Naţional"

Ziua Drapelului Naţional a fost proclamată prin Legea nr. 96/1998 şi se sărbătoreşte în fiecare an la data de 26 iunie, fiind instituită pentru a marca data când, în anul 1848, Guvernul revoluţionar de la Bucureşti a decretat că Tricolorul - roşu, galben şi albastru - reprezintă steagul naţional.

Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul, iar unii istorici români au formulat ipoteza conform căreia steagul dacic, balaurul cu cap de lup, ar fi fost colorat în roşu, galben şi albastru.

Din secolul al XVII-lea, culorile roşu, galben şi albastru apar tot mai des în documentele emise de cancelariile domneşti şi avansează încet şi perseverent către însemnele suveranităţii. Primul steag tricolor propriu-zis este purtat de Tudor Vladimirescu la 1821.

Românii au purtat cu ei tricolorul în momente de răscruce - Războiul de Independenţă, cele două Războaie Mondiale sau în zilele Revoluţiei Române din decembrie 1989, dar şi în clipe de bucurie - la Marea Unire din 1918 ori la câştigarea competiţiilor sportive.

Cinstind tricolorul, ne cinstim înaintaşii şi compatrioţii care s-au sacrificat pentru ţară şi pentru ca noi să fim liberi.

Drapelul, unul din simbolurile identităţii noastre, este legământul nostru de credinţă, al tuturor şi al fiecăruia dintre noi, faţă de ţară şi popor, iar acest legământ trebuie transmis mai departe urmaşilor noştri.

Domnul Adrian Mocanu:

"În criză de soluţii salvatoare"

Soluţia propusă de Guvern, după decizia Curţii constituţionale, de a majora taxa pe valoarea adăugată (TVA) de la 19% la 24% are scopul de înlocui o soluţie rea cu una şi mai rea. Iar acest rău mai mare poate avea următoarele efecte cumulative: creşterea generalizată a preţurilor, erodarea puterii de cumpărare, scăderea consumului, creşterea şomajului, precum şi creşterea evaziunii fiscale. Cu alte cuvinte, această măsură va conduce la adâncirea recesiunii economice, fără a aduce la bugetul statului veniturile estimate.

Valoarea nominală a pensiilor rămâne neschimbată, dar valoarea lor reală va fi, cel mai probabil, mai mică de 85%.

Acest lucru a fost explicat foarte bine de către consilierul guvernatorului BNR - Adrian Vasilescu: "majorarea cu 5% a TVA ar putea aduce o creştere a veniturilor bugetare de maximum 5% (cu atât mai mică cu cât va scădea mai mult consumul)".

O altă consecinţă absolut previzibilă este aceea că toate produsele se vor scumpi în proporţii diferite şi, fără aplicarea unor măsuri excepţionale, inflaţia ar putea urca în acest an la 10-12%.

Aşadar, oamenilor le-a mai rămas să spere ca unii comercianţi, ameninţaţi cu o scădere drastică a vânzărilor, mai ales în cazul produselor care nu sunt de maximă necesitate, să poată absorbi în cota de profit o parte din majorarea TVA. Însă nu trebuie să sperăm prea mult pe această situaţie pentru că puterea de a înghiţi pierderi nu este prea mare într-un sector privat deja sufocat.

Ce vom face de acum înainte este esenţial pentru redresarea României. Premierul Emil Boc susţine că Guvernul ştie exact ce are de făcut. Mai putem crede acest lucru când ministrul de finanţe a declarat că această soluţie nu este bună pentru România şi invoca apocalipsa?

Nu văd motive pentru a crede că Guvernul mai are un plan de redresare pentru viitor, cât timp, după ce nu a avut un plan A, nu a avut nici măcar un plan B. Acest plan se pare că l-a avut FMI şi l-a propus de la bun început ca planul A.

Aşa că majorarea TVA cu 5% era o variantă perfect previzibilă, chiar inevitabilă pentru că este cea mai simplă. Taxa pe valoarea adăugată este cel mai uşor de colectat, iar majorarea ei produce efecte imediate.

Adrian Vasilescu invoca necesitatea unor măsuri excepţionale de combatere a inflaţiei. Aceste măsuri excepţionale ar fi trebuit să fi fost deja gândite de către Guvern în cadrul planului B şi avansate împreună cu anunţul de majorare a TVA. Eu cred că aceste măsuri nu există.

Mai trebuie spus că majorarea TVA-ului nu rezolvă cele două mari probleme ale economiei noastre: reducerea cheltuielilor bugetare şi relansarea economiei.

Mai mult, această soluţie va lovi cel mai mult pe bugetari, cărora li se micşorează şi salariul cu 25%.

În concluzie, ne aflăm într-o gravă criză economică, socială, dar şi de soluţii salvatoare.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Dacă Emil Boc ar avea un dram de orgoliu, ar demisiona"

Săptămâna care s-a încheiat a avut în prim-plan decizia Curţii Constituţionale care a declarat, aşa cum era şi firesc, ca fiind neconstituţională reducerea cu 15% a pensiilor.

Consider că dacă acest Guvern ar avea un dram de demnitate şi dacă ar avea onoare, ar trebui să demisioneze în bloc. La fel cum, dacă ar avea un dram de orgoliu profesorul de drept constituţional Emil Boc, ar trebui să plece din funcţia de premier.

Cum miniştrii acestui Guvern, în frunte cu premierul Boc, ne-au demonstrat că onoarea şi orgoliul nu sunt printre calităţile lor forte, probabil că nici acest eşec pe care l-au înregistrat la Curtea Constituţională nu-i va face să plece de la guvernare.

La urma urmei, dacă ei ar pleca, ce ar mai face băieţii, regi neîncoronaţi ai bugetului de stat? Cine ar mai satisface nevoia de bani publici a căpuşelor care caută contracte avantajoase prin ministere? Şi, la urma urmei, cine ar mai face pe plac lui Băsescu, aşa cum numai ei ştiu să îi facă.

Iată, aşadar, motive suficiente pentru ca miniştrii, în frunte cu Emil Boc, să aibă obrazul gros, să îşi tragă pălăria peste urechi şi să se facă în continuare că guvernează.

Din păcate, sfârşitul de săptămână nu a venit doar cu vestea că acest Guvern penibil al PDL va mai conduce România. În spiritul cu care deja românii s-au învăţat, PDL a anunţat că va majora TVA-ul de la 19% la 24%. O măsură care va duce la scumpiri în lanţ şi care este considerată de către toţi analiştii economici ca fiind greşită. Mai mult, chiar ministrul de finanţe din acest Guvern de păpuşi crede că mărirea TVA nu este o soluţie bună pentru România şi totuşi, TVA-ul va fi în curând 24%. Împreună cu alte scumpiri deja anunţate, mărirea TVA-ului va face foarte grea viaţa românilor. Salariaţii bugetari vor fi cei mai afectaţi pentru că Guvernul le măreşte TVA-ul, dar le micşorează şi salariile. La fel de afectaţi vor fi şi oamenii de afaceri care se văd puşi în faţa unei alegeri dificile: reduc şi mai mult cota de câştig pentru a încerca să supravieţuiască încă câteva luni sau închid afacerea.

Aceste temeri nu sunt temerile mele. Sunt temerile a zeci de oameni cu care m-am întâlnit în colegiu, la finele săptămânii. Toţi spun că niciodată nu au trăit vremuri atât de tulburi, din punct de vedere politic, şi atât de dure, din punct de vedere al lipsei de perspectivă economică. Însă cea mai mare temere a lor este legată de iarna care va veni peste câteva luni de zile. Atunci mulţi consideră că nu vor face faţă cheltuielilor legate de întreţinere şi că, mai devreme sau mai târziu, fie vor sta în frig, fie casele le vor fi scoase la vânzare pentru că nu vor avea bani pentru plata utilităţilor.

Acesta este spiritul naţiunii, dar guvernanţii nu mai aud de mult vocea străzii. Au pălăriile trase prea tare peste urechi şi, mai presus de acest fapt, au arătat şi arată cu fiecare zi care se scurge, că nu le pasă de România.

Nu le pasă, pentru că, dacă le-ar fi păsat, s-ar fi gândit la majorarea TVA încă de la începutul anului şi atunci TVA-ul putea fi crescut la 21%, la fel cum este în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană.

Dacă le-ar fi păsat de români, nu şi-ar fi angajat toate beizadelele prin ministere ca mai apoi să le trimită la Paris sau la Montevideo în calitate de ataşaţi economici. Dacă le-ar fi păsat de români, ar fi demarat procesul de restructurare a personalului din aparatul central, acolo unde sute de mii de funcţionari se îngrămădesc în birouri pe uşa cărora scrie: pile PDL, nu deranjaţi.

Dacă le-ar fi păsat de români, ar fi încercat să facă din atragerea fondurilor europene o strategie naţională, iar din dezvoltarea României cu banii Uniunii Europene prioritatea numărul unu.

Nu au făcut toate aceste lucruri pentru că cei de la PDL care fac parte din Guvernul Boc sunt incompetenţi şi n-au în ei acel orgoliu care să-i facă să muncească pentru binele şi prosperitatea românilor.

Guvernanţii au o coloană vertebrală ca o trestie care se unduieşte la fiecare cuvânt al lui Băsescu, iar în mintea lor nu este decât o idee fixă: cum să facă mai mulţi bani pentru ei, pentru clientelă, pentru partid.

Aceste "idealuri" i-au făcut pe miniştrii PDL să uite, la 1 ianuarie 2010, de faptul că România e în criză şi să nu se gândească la niciun fel de măsuri menite să reducă cheltuielile publice şi să majoreze veniturile.

Aşa că s-au ghidat doar după interesele proprii care le-au dictat să îşi angajeze fiicele sau viitoarele rude în funcţii ministeriale, în loc să se gândească cum să facă restructurare în ministerele pe care le conduc. La fel cum au reuşit să facă din atragerea fondurilor europene cea mai mare afacere pentru ei şi pentru PDL. Poate unii dintre dumneavoastră nu ştiu, dar vă pot spune că inclusiv procedurile de atragere a fondurilor europene au fost "românizate" într-o aşa manieră încât nici un proiect european nu mai este evaluat pe criterii clare, stricte, ci discreţionar. Dacă eşti de la PDL, ţi se aprobă orice fel de proiect, iar dacă nu eşti, atunci chiar dacă proiectul ţi s-a aprobat, eşti şantajat ca să ţi se semneze contractul de finanţare.

Acesta este sistemul pe care Băsescu şi l-a dorit, în urmă cu şase ani, şi pe care a reuşit să îl implementeze în România, odată cu numirea lui Emil Boc ca premier. Este un sistem care nu onorează România, un sistem care nu onorează o ţară membră a Uniunii Europene. Este un sistem care nu reacţionează decât la stimuli precum "comision" şi "şpagă" - atunci când vorbim despre el. Atunci când facem referire la noi, la românii care nu suntem PDL-işti, sistemul reacţionează doar la stimuli precum "tăieri de pensii şi salarii", "majorări de taxe şi impozite", "mizerie", "lipsă de medicamente în spitale şi farmacii", "inflaţie".

Dar, vreau să le dau o veste şi celor de la PDL: românii au început să reacţioneze din ce în ce mai dur la stimuli precum "hoţii", "incompetenţii", "trădătorii", "clientelă politică".

Închei cu un gând de început - dacă Emil Boc ar avea un dram de orgoliu, ar demisiona şi ar lăsa pe altcineva să salveze România de la naufragiul inevitabil pe care el şi Băsescu îl pregătesc pentru această ţară.

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

Potrivit raportului Institutului Judeţean de Statistică, în clasamentul pe judeţe, cel mai mare salariu mediu net este primit în Bucureşti (cu 1.987 de lei), apoi în judeţul Ilfov (1.691 de lei) şi în judeţul Sibiu (1.485 de lei). Cel mai mic salariu mediu net se înregistrează în judeţul Călăraşi, la numai 992 de lei, dar şi în judeţe precum Vaslui, Neamţ, Suceava, Vrancea, Satu Mare, unde depăşeşte cu puţin 1.000 de lei.

Călărăşenii primesc, aşadar, minimul salariu mediu din România, chiar dacă gradul lor de pregătire, forţa de muncă şi dorinţa de a evolua sunt egale cu ale celorlalţi cetăţeni ai ţării. Mai mult decât atât, numărul salariaţilor din judeţul Călăraşi a scăzut simţitor începând cu anul 2010, iar cel mai grav este că va scădea încă şi mai mult, ca urmare a hotărârilor Guvernului Boc-Băsescu.

Trecând peste valul masiv de concedieri în masă preconizat de specialişti, prin reducerile bugetare, mărirea TVA-ului şi a impozitelor, prin micşorarea salariilor şi a ajutorului social, prin oprirea subvenţiilor de la stat pentru plata cheltuielilor de întreţinere, Guvernul României nu face altceva decât să micşoreze speranţa de viaţă a românilor şi, în mod special, a călărăşenilor, cei de la coada statisticii salariale, lăsându-i pe toţi aceştia să plătească pentru greşelile unei proaste guvernări.

Doamnelor şi domnilor, nu călărăşenii sunt de vină pentru situaţia dezastruoasă a României, nici pensionarii, medicii sau profesorii nu sunt vinovaţi, indiferent din ce judeţ al ţării ar fi. Românii nu pot fi numiţi creduli doar pentru ca au crezut în promisiunile electorale şi au votat promisiunea mincinoasă că vor "trăi bine". Adevăraţii vinovaţi sunt Băsescu şi Boc, cei care îşi plătesc datoriile din campanie cu banii statului, încercând să scoată castanele din foc cu mâinile românilor. Ei, împreună cu PDL-ul, trebuie să plătească pentru risipirea bugetului României pe care au sărăcit-o, pentru viaţa românilor.

În cazul în care nu sunt capabili să conducă această ţara şi să lupte pentru binele poporului, este de la sine înţeleasă nevoia de schimbare a actualului Guvern, principalul vinovat al dezastrului României.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Pălăria prea mare pentru premier"

Pălăria guvernării este prea mare pentru posibilităţile premierului Boc.

Îşi imaginează că inteligenţa poate fi substituită cu o vorbăreală papagalicească, alegere cât se poate de nepotrivită pentru aceste vremuri de criză. Preşedintele ni l-a băgat pe gât deja de patru ori, iar colegii dumisale de Parlament încă o dată. E deja insuportabil pentru starea de spirit a populaţiei.

Repetă obsesiv câteva fraze învăţate pe de rost, care nu au nicio legătură cu realitatea, cu soluţiile de relansare economică nici atât, în schimb se răfuieşte cu toate guvernele României. Nu de o trompetă avem nevoie pe post de premier, ci de o persoană inteligentă în stare să ia decizii ferme şi rapide.

Debarasarea de doi sau trei miniştri antipatici sau rotirea celorlalţi nu este o soluţie, ci trimiterea la odihnă a premierului cu toată gaşca.

Preşedintele trebuie să facă o schimbare radicală: demiterea celui de-al cincilea guvern Boc şi numirea unui guvern de experţi condus de un premier cu soluţii pentru ieşirea din criză şi relansarea economică.

Boc nu e singurul mincinos din Guvern şi poate nici cel mai mare. M-a cuprins jalea atunci când am auzit din gura lui Adriean Videanu că averea lui e una modestă, că nici vorbă să posede vreo două sute de milioane de euro şi că, din contră, nu are nici măcar un milion de euro. Explicând această lipsă acută de bani, Videanu a ţinut să precizeze că n-a luat în viaţa lui nici măcar un leu şpagă. Singura dilemă care rămâne în urma acestor ziceri este că nu ştii care minciună e mai mare.

Indiferent ce şi despre ce fac vorbire, miniştrii noştri nu vor mai avea credibilitate. Sacrificarea populaţiei va continua glorios, spre toamnă cu acest guvern lipsit de imaginaţie şi nevertebrat.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"România neajutorată sub ape"

Inundaţiile din România reprezintă dezastrul cel mai frecvent care se poate produce la diferite scări - de la râurile mari până la cele mici - cu efecte asupra stării mediului, incluzând aici nu numai pagubele economice şi dezechilibrele ecologice, ci şi numeroasele pierderi de vieţi omeneşti.

În urma inundaţiilor din ultimele zile s-au înregistrat 3 morţi, sute de sinistraţi şi peste 2000 de gospodării care au fost luate de ape.

Meteorologii anunţă de câteva zile cod galben în toată România. Edilii oraşelor, cât şi cei de la sate au aşteptat ploile, în loc să ia cât de cât măsuri, aşa cum ar fi fost normal.

Un sprijin pentru populaţia care suferă din cauza acestui fenomen sunt autorităţile. Soluţia autorităţilor privind Strategia naţională privind gestionarea pe termen mediu şi lung a inundaţiilor, elaborată de Ministerul Mediului, anul trecut: "Oamenii vor trebui să înveţe să convieţuiască cu râurile". Şi nu este singurul sfat. Oamenii vor fi obligaţi să facă eforturi "pentru a reţine apa din precipitaţii în localitatea (zona) în care aceasta a căzut". Doar dacă eforturile lor se vor dovedi inutile, autorităţile vor putea "evacua apa în exces în râu".

Există şi alte soluţii, însă primele rezultate concrete vor fi vizibile abia peste 20 de ani, potrivit strategiei puse pe hârtie de oficialii de la Mediu.

Cât priveşte sinistraţii, peste 20 de ani, ar putea fi mai "norocoşi" decât mare parte dintre cei afectaţi de inundaţii în 2007, spre exemplu, care nu au primit vreun ajutor de la stat nici până acum.

Însă, în 2010, dacă accesezi pagina de internet a Ministerului Mediului, secţiunea "managementul situaţiilor de urgenţă" este goală.

În 2009 nu a fost demarată nicio lucrare nouă de protecţie împotriva inundaţiilor.

Proiectul Strategiei Naţionale de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung este în dezbatere publică urmând să fie aprobată prin hotărâre de Guvern în acest an.

Pentru terminarea lucrărilor începute, România are nevoie de investiţii de 2 miliarde de lei şi niciun proiect demarat nu este finanţat cu fonduri europene. Doar în 2008 pagubele provocate de inundaţii şi alunecări de teren s-au ridicat la 2,79 miliarde de lei, iar în 2009 s-au ridicat la 156,4 milioane de lei.

Concluzia? În timp ce oamenii de la putere încearcă să găsească soluţii care, după opiniile lor, vor fi aplicate peste 20 de ani România va rămâne neajutorată sub ape.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Sprijinirea mediului de afaceri"

În alte ţări au fost luate măsuri de sprijinire a mediului de afaceri, în timp ce în România guvernanţii nici nu au auzit de relaxare fiscală.

România are unul dintre cele mai împovărătoare sisteme fiscale din Uniunea Europeană şi chiar din lume. Cea mai mare pondere o au contribuţiile sociale, ceea ce clasează România pe locul 182 din 183 economii analizate de Banca Mondială.

Companiile sunt sufocate de multitudinea de obligaţii pe care le au faţă de stat. Relaţia mediului de afaceri cu organele fiscale s-a înrăutăţit de la începutul crizei economice, pe fondul încercărilor de a creşte încasările la buget. Multitudinea de taxe şi impozite pe care mediul de afaceri trebuie să le plătească a dus la situaţii hilare, în care firmele nu ştiu că mai au de achitat bani statului.

De la 1 iulie, mediul de afaceri va avea de plătit sume mai mari la buget, ceea ce ar putea avea ca efect creşterea evaziunii fiscale.

În timp ce alte ţări au luat măsuri pentru a veni în sprijinul mediului de afaceri, guvernanţii români au decis anul trecut introducerea impozitului minim, care a condus la dispariţia a peste 100.000 de firme.

Pentru a rezista, foarte multe societăţi româneşti şi-au mutat sediul în Bulgaria, unde impozitele sunt mai mici. De exemplu, impozitul pe profit este de 10%, faţă de 16% în România. Autorităţile bulgare au anunţat recent că ţara lor a scăpat de recesiune. Polonia, singura ţară din UE care a avut creştere economică, a luat anul trecut mai multe măsuri pentru a veni în sprijinul angajatorilor: reducerea CAS, ore de muncă flexibile, angajări pe perioadă determinată sau subvenţii pentru trainingul angajaţilor. Pentru afacerile în dificultate s-a acordat sprijin financiar pentru o perioadă de doi ani. Cu toate că aceste măsuri de relaxare fiscală au dus la creşterea cu 3% a deficitului bugetar, efectele au fost benefice pentru economie şi recesiunea a fost evitată.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Strategia naţională pentru bolile rare"

În 1995, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o rezoluţie care stabilea că bolile rare reprezintă o prioritate de sănătate publică pentru Europa, iar ulterior a fost elaborat un program de 4 ani (1999-2002), la nivel european, care stabilea opt obiective prioritare de sănătate publică, printre care şi bolile rare.

Specificul acestor boli, dificultăţile de diagnostic, sentimentul de excludere şi absenţa tratamentului generează suplimentar o suferinţă morală acestor bolnavi şi familiilor lor. Deşi unele simptome pot fi detectate încă de la naştere sau în timpul copilăriei, peste 50% din bolile rare apar la maturitate şi, în mod frecvent, pun în pericol viaţa sau provoacă invaliditate cronică.

Anul trecut, ministerele sănătăţii din ţările UE au adoptat o strategie europeană a bolilor rare printre care ele trebuie să implementeze planuri naţionale pentru boli rare până la sfârşitul anului 2013.

Trebuie să recunoaştem că bolile rare sunt o prioritate de sănătate publică, motiv pentru care instituţiile abilitate din ţara noastră trebuie să îşi concentreze eforturile pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii şi pentru creşterea speranţei de viaţă a persoanelor care suferă de o boală rară. Adesea, aceşti bolnavi întâmpină dificultăţi deosebite legate de orientarea şi parcursul medical pentru stabilirea diagnosticului şi ulterior legate de urmărire şi îngrijire adecvată, atât sub aspect medical, cât şi social. Deşi nu există întotdeauna tratament curativ eficient pentru bolile rare, îngrijirea precoce şi adecvată poate permite ameliorarea supravieţuirii şi a calităţii vieţii pacienţilor.

Planul naţional pentru bolile rare trebuie să aducă îmbunătăţiri în domeniul serviciilor medicale şi să facă mai suportabilă viaţa acestor pacienţi şi implementarea lui trebuie să permită un mai bun management şi creşterea eficienţei îngrijirilor pentru unele dintre bolile rare, care dispun în acest moment de programe naţionale de sănătate şi ar crea o platformă coerentă pentru abordarea tuturor bolnavilor afectaţi de o boală rară.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Cutia milei"

Guvernul nu a ştiut să ia la timp măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare şi acum recurge la măsuri nedrepte, anticonstituţionale şi cinice printre care se numără şi tăierea pensiilor. Ca sa ne arate că a găsit măcar o soluţie la criza economică, Boc ne-a spus că s-ar face economii la buget de milioane de euro pe an dacă s-ar diminua pensiile şi salariile.

Tăierea pensiilor înseamnă o ilegalitate şi o violare a dreptului de proprietate.

Prea puţini ar fi reacţionat dacă se ajustau pensiile mari. Dar tăierea unitară a pensiilor, indiferent că sunt de 3-4 milioane de lei vechi sau 30-40 de milioane de lei vechi, asta se numeşte nu doar prostie, ci şi hoţie şi chiar genocid.

Şi în cazul bugetarilor se putea face o diferenţiere clară între salariile cadrelor medicale, profesorilor, poliţiştilor, procurorilor, judecătorilor, funcţionarilor, faţă de lefurile mari ale consilierilor de miniştri, ale diferiţilor directoraşi de prin ministere şi autorităţi publice sau şefi de deconcentrate. Una e să tai 25% dintr-un salariu de peste 200 de milioane de lei vechi şi alta este să tai un sfert din banii unui rezident.

Momentul de maximă grosolănie, tupeu, prostire pe faţă a populaţiei s-a întâmplat când ministrul finanţelor a anunţat că s-a înfiinţat un fond de solidaritate în care românii pot dona de la un leu până la orice sumă, fie ea cât de mare. Premierul vine cu un anunţ ca toţi reprezentaţii săi în consiliile de administraţie sau în adunările generale ale societăţilor în care statul are capital minoritar donează obligatoriu, sub rezerva pierderii funcţiei, bani suplimentari în Fondul de solidaritate, altfel sunt demişi imediat.

Domnul Boc ce a învăţat la facultatea de drept? Donaţie înseamnă act prin care o persoană transmite cu titlu gratuit şi irevocabil un bun al său, sume de bani sau obiecte, altei persoane şi este făcută la iniţiativa şi cu intenţia expresă a donatorului, nu la cererea imperativă a donatarului.

De ce nu aplică, în cazul companiilor de stat, aceeaşi măsură ca pentru toţi bugetarii, cu tăierea unui sfert din leafă. Se încalcă legile, se strangulează bunul-simţ, se fură cu acte în regulă din avutul public prin refuzul de a decupla firmele oamenilor de partid care căpuşează instituţiile statului.

Curtea Constituţională are o grea misiune - să restabilească ordinea constituţională într-o ţară în care Legea fundamentală a devenit covoraşul de şters pe picioare, la intrarea în Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni, când e noroiul politic mai aprig!?

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Principiul după care acţionează orice Guvern este acela de a face bine ţării şi cetăţenilor ei"

Astăzi vom vota din nou în Parlamentul României legile austerităţii, fără reducerea pensiilor, însă. Votul meu, ca şi aceste măsuri, este unul nepopular, greu de dat ca politician, dar absolut necesar, serios şi responsabil. Votez pentru un sacrificiu pe termen scurt pentru reluarea unei vieţi normale pe termen lung. O măsură care va duce la creşterea preţurilor şi care va afecta pe fiecare român este o decizie grea. Din păcate, şi dezechilibrul din fondul de asigurări sociale şi pensii a condus la aceste decizii.

Guvernul şi Partidul Democrat Liberal nu vor să sărăcească românii. Oricât de dure şi de greu de acceptat sunt măsurile anticriză, ele sunt aşa cum este şi perioada care trebuie depăşită acum de România. Guvernul care a luat aceste măsuri, că el se numeşte Boc sau altfel, este un Guvern care vrea să facă bine din principiu. Orice Guvern acţionează pentru şi în interesul ţării şi cetăţenilor ei. Dacă vreun moment cineva se gândeşte că lucrurile stau altfel, atunci chiar nu mai avem niciun Dumnezeu.

Chiar dacă pentru niciun parlamentar nu va fi confortabil electoral să voteze astăzi aceste măsuri, grupul democrat-liberalilor va fi solidar cu Guvernul şi va vota pentru adoptarea legilor de care România are nevoie în acest moment. Nu cred că vreun parlamentar PDL a fost de acord cu tăierea pensiilor cu 15%. Dar, din moment ce s-a hotărât că aceasta este singura variantă pe care Guvernul o are la dispoziţie, atunci ne susţinem cu toţii Guvernul. De astăzi, responsabilitatea luării acestor decizii va cădea din nou pe umerii parlamentarilor, pentru că noi, deputaţii şi senatorii, nu miniştrii, intrăm în contact direct cu oamenii în teritoriu.

Unele partide profită din plin de luarea acestor măsuri nepopulare şi se ocupă de decupat fotografii pentru panoul ruşinii, trimit românilor acasă poze cu cei care decid acum pentru România. Liderii lor sunt preocupaţi să-şi facă imagine, dar critică virulent folosind expresii siropoase, nu oferind alternative concrete şi realiste. Este treaba lor.

Domnul Neculai Răţoi:

"Dreptate pe jumătate!"

Curtea Constituţională a decis vineri, 25 iunie 2010, că tăierea pensiilor încalcă legea fundamentală a ţării.

O decizie normală. Şi deşi normală, puţini erau cei care credeau în ea.

Pensiile nu se taie. Cu nici un bănuţ.

Ce urmează? Legile se întorc după publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial la Guvern şi apoi la Parlament pentru a fi eliminate articolele neconstituţionale. Parlamentul are la dispoziţie, potrivit Constituţiei, 45 de zile pentru a armoniza articolele neconstituţionale.

Românii sunt parţial mulţumiţi de decizia Curţii Constituţionale în cazul legilor austerităţii. Ce ne aşteaptă? TVA de 24%, cu siguranţă. Treptat vor fi majorate alte taxe, alte impozite, care împreună cu tăierea salariilor, a celorlalte indemnizaţii prevăzute de lege, vor duce la scăderea puterii de cumpărare şi la scăderea nivelului de trai.

Ce vor face nemulţumiţii? Partidele de opoziţie ar trebui să introducă o moţiune de cenzură care să ducă la demiterea guvernului. Doar un argument, decisiv: faptul că guvernul şi-a asumat răspunderea pe două legi care au fost declarate neconstituţionale este suficient!

Sindicatele, salariaţii, celelalte persoane afectate de măsurile de austeritate care au rămas nemodificate vor declanşa greve şi manifestări sociale de nemulţumire. Orice se poate întâmpla.

Vă reamintesc că sâmbătă, 26 iunie a.c. cordonul de jandarmi a fost rupt la Cotroceni de către pensionari.

Românii sunt la limita răbdării. Foamea, lipsa medicamentelor, neachitarea facturilor la utilităţi, s-ar putea să-i ducă spre un comportament care să nu mai poată fi controlat de către organizatori sau organele de ordine.

Românii nu mai au nicio speranţă.

Bulibăşeala guvernului nu face decât să îi înrăiască. Pe bună dreptate, dacă măsurile propuse de către guvernanţi nu le dau nicio şansă. Ce să aştepţi de la Guvernul Boc?

România este feuda unui grup restrâns de oameni, care au pus mâna pe PIB-ul ţării. Pentru restul românilor nu se poate vorbi decât de traiul de pe o zi pe alta.

Parcă niciodată nu a fost atâta nedreptate şi incompetenţă guvernamentală.

Ce să aştepte românii când politicile guvernului sunt în asemenea hal? Doar moartea, cum spuneau mulţi dintre pensionarii acestei ţări.

Partidele din opoziţie trebuie să propună soluţii pentru salvarea României. Pe care să le impună actualilor guvernanţi, până nu este prea târziu.

România nu este în faliment, dar cu actualul guvern Boc spre acolo se îndreaptă. Opriţi cât nu este prea târziu căderea României în prăpastie, trimiţând guvernul Boc acasă. Orice guvernare ar fi mai bună decât cea actuală. Pentru că este cea mai slabă guvernare din perioada postdecembristă a României.

Domnul Cristian Rizea:

"Joaca de-a guvernarea"

Guvernul Boc ne-a demonstrat, în ultima perioadă, că cea dintâi abilitate a sa este să taie. În momentul în care reprezentanţii FMI au considerat necesară adoptarea unor măsuri de remediere a situaţiei create la bugetul de stat, actualul Guvern şi-a ascuţit triumfător sabia pentru a tăia pensiile, salariile, ajutoarele sociale şi indemnizaţiile. Curtea Constituţională nu le-a permis tăierea pensiilor, astfel încât Executivul ne arată tuturor că poate să facă şi altceva în afară de tăiere, poate să şi crească. Cu alte cuvinte, dacă nu taie pensiile, cresc taxa pe valoare adăugată (TVA).

Membrii Guvernului, economişti de mare anvergură, nu cunosc implicaţiile acestei măsuri. Nu spun neapărat că este o ruşine să nu ştii, deşi în cazul unor guvernanţi este greu de acceptat acest lucru, dar măcar ar putea să se informeze. Oficialii Băncii Naţionale a României, consider eu, mai în temă decât domnii miniştri, susţin că această majorare a unui impozit indirect cu repercusiuni directe asupra consumatorului final, conduce indubitabil la o creştere a inflaţiei şi, ca atare, la întârzierea ieşirii din recesiune. Mai mult decât atât, în situaţia aceasta, creşterea taxelor ar fi urmată de o creştere a preţurilor, care va genera o reducere a puterii de cumpărare, la care s-ar adăuga inflaţia şi creşterea şomajului. Acesta este, în linii mari, deznodământul acestei decizii pe care Guvernul o anunţă cu atâta uşurinţă.

Economia românească va avea negreşit de suferit, iar aceasta va fi încă o dovadă a faptului ca acest Guvern este incapabil de a scoate ţara din criză, luând măsuri care adâncesc această stare de fapt în care ne aflam deja şi care vor falimenta nu doar mediul de afaceri, ci şi cetăţenii de rând. Mă refer în primul rând la cei aproape 2 milioane de bugetari pentru care vara lui 2010 va însemna o dublă lovitură. În cazul lor, scăderea puterii de cumpărare va veni pe două fronturi: pe de-o parte, datorită reducerii veniturilor salariale şi, pe de altă parte, datorită majorării cotei de TVA.

Mai mult decât atât, încasările de la bugetul de stat generate de o potenţială creştere a TVA-ului sunt incerte în condiţiile în care consumul populaţiei este în scădere şi se aşteaptă ca această tendinţă să se accentueze în perioada următoare. Astfel, în primele patru luni ale anului 2010, încasările la bugetul de stat provenite din TVA au scăzut cu 10%, fapt care atestă scăderea consumului populaţiei. Este posibil deci ca plusul din TVA obţinut prin aplicarea noii cote mărite, să fie anulat de scăderea consumului şi în final să nu se înregistreze un efect pozitiv asupra bugetului de stat, aşa cum se doreşte. Mai mult decât atât, evaziunea fiscală, contrabanda şi în general toate practicile care urmăresc evitarea plăţii TVA-ului vor lua amploare, lucru care susţine încă o dată efectul slab al acestei măsuri asupra bugetului de stat.

Prin această declaraţie, vreau să trag un semnal de alarmă asupra necesităţii analizării amănunţite atât a creşterii TVA cât şi a repercusiunilor pe care le-ar avea o astfel de măsură. În plus, prioritatea în acest moment ar trebui să fie facilitarea unui nivel minim de subzistenţă, de aceea aş vrea ca Executivul să aibă în vedere, în condiţiile menţinerii deciziei de a creşte cota de TVA, cel puţin păstrarea cotei TVA-ului la valoarea actuală pentru produsele alimentare de bază, pentru că aici nu vorbim despre alternative sau despre produse de lux, ci despre nevoi vitale.

Domnul Marius Rogin:

"Summitul G 20 al ţărilor celor mai dezvoltate"

În Canada, s-a încheiat summitul G20 al ţărilor celor mai dezvoltate. Liderii acestor state au convenit să reducă deficitul public cu cel puţin 50% până în 2013 şi s-au angajat să continue procesul de relansare a economiei mondiale.

Pentru că redresarea din recesiunea globală are loc în trei viteze, cu Asia conducând, urmată de Statele Unite cu o creştere lentă şi cu Europa în urma lor, liderii celor 20 sosiseră divizaţi la Toronto cu privire la cea mai bună cale de asigurare a redresării. Ei au căzut de acord, însă, la reuniunea la vârf a G20, asupra unui compromis propus de ţara gazdă, Canada, în legătură cu politicile postrecesioniste, compromis care include reduceri drastice ale deficitelor bugetare, dar care îngăduie ţărilor individuale să îşi proiecteze propria abordare în acest sens.

Summitul a opus eforturile administraţiei americane de stimulare în continuare a economiei împotriva filozofiei europenilor, a bugetelor de austeritate. În ciuda polemicii, însă, Washingtonul s-a alăturat celorlalţi lideri mondiali îngrijoraţi de datoriile guvernamentale crescânde şi a fost de acord cu angajamentul din comunicatul final, de reducere a deficitelor guvernamentale la jumătate până în 2013 şi de stabilizare sau reducere a datoriilor guvernamentale în proporţie cu produsul intern brut al fiecărei ţări până în 2016.

Pe de altă parte, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Khan, a minimalizat dezbaterea din cadrul G20 despre creşterea economică în raport cu reducerea deficitelor bugetare, considerând că nu e o temă reală. "Lucrurile sunt mai simple, situaţia bugetară diferă de la o ţară la alta şi nu e vorba de consolidare bugetară sau creştere economică, ci consolidare bugetară şi creştere", a spus Strauss-Khan într-o conferinţă de presă la încheierea summitului din Canada. Nimeni, a mai spus el, nu poate ocoli necesitatea aplicării tipului de politică ce stimulează creşterea, iar unii, pe lângă aceasta, trebuie să aibă grijă de situaţia lor bugetară.

La conferinţa de presă ţinută după summit-ul G20 în Canada, preşedintele american Barack Obama a afirmat că "G20 este acum forma prioritară pentru cooperarea economică internaţională. Noi reprezentăm estul şi vestul, sudul şi nordul, economiile avansate şi pe cele emergente, iar provocările noastre sunt la fel de diverse ca şi naţiunile". Referindu-se la SUA, Obama a afirmat că datorită paşilor care au fost întreprinşi pentru redresarea economică, acum se înregistrează o creştere oglindită în crearea de noi locuri de muncă. Preşedintele american a menţionat obiectivele summit-ului de la Toronto, şi anume: reasigurarea că redresarea globală este puternică şi durabilă, continuarea reformării sistemului financiar şi abordarea unor probleme care afectează prosperitatea şi securitatea ţărilor. "Am înregistrat progrese în toate aceste domenii. Pentru a asigura o redresare sigură şi durabilă am convenit să ne coordonăm eforturile pentru a crea locuri de muncă. Aceasta este cea mai mare prioritate economică pentru mine în calitate de preşedinte" - a afirmat Barack Obama, susţinând că America nu poate şi nu va împrumuta şi nu va cumpăra drumul omenirii către prosperitatea de durată. "Nici o naţiune nu trebuie să presupună că drumul său către prosperitate este pavat simplu cu exporturi către SUA. Am dat limpede de înţeles că SUA vor concura agresiv pentru locurile de muncă, industriile şi pieţele din viitor. De aceea am spus că vom dubla exporturile în următorii cinci ani" - a continuat Obama. El a făcut referire la adâncirea cooperării cu Rusia, inclusiv reluarea exporturilor de carne de pasăre în această ţară, precum şi faptul că SUA salută decizia Chinei de a lăsa moneda sa să se aprecieze. Preşedintele american a afirmat că SUA împreună cu alţi lideri ai celor mai mari economii ale lumii au convenit să îşi reducă deficitul naţional la jumătate până în 2013.

Reducerea la jumătate a deficitelor publice, decizie ce figurează în comunicatul final al summitului G20, reprezintă "un angajament" luat de fiecare ţară, şi nu o "instrucţiune" din partea grupului, a apreciat preşedintele francez Nicolas Sarkozy, relatează AFP. "Este un angajament luat de fiecare membru, şi nu o instrucţiune din partea G20. În mod voluntar, de la ţară la ţară, fiecare îşi ia angajamentul de a adopta un plan de durabilitate, însă acesta nu este un obiectiv colectiv al G20", a apreciat Sarkozy în cadrul unei conferinţe de presă, după summitul G20 de la Toronto. Acest obiectiv "ar fi mai puţin important decât propriile angajamente pe care le-am luat cu partenerii europeni, deoarece aceste angajamente sunt deficit de 3% (din PIB) în 2013 şi 6% în 2011", a mai precizat Nicolas Sarkozy.

Paradoxal, în timp ce liderii mondiali au discutat la Toronto despre soluţiile de ieşire din criză, Canada pare neatinsă de recesiune. Canadienii nu trebuie să suporte reduceri de salarii sau majorări de taxe. Ei au trecut un astfel de hop în anii '90 când guvernul canadian de la acea vreme a aplicat soluţia măcelului bugetar. O soluţie care a funcţionat şi care ţine şi astăzi ţara departe de datorii periculoase. La începutul anilor '90, Canada traversa o criză financiară majoră, cu un deficit bugetar de 9% din PIB şi perspective negre asupra economiei. Soluţia a fost una liberală: în patru ani, între 1992 şi 1996, premierul Jean Chretien a transformat acest deficit uriaş în creştere economică. Iar în istoria economiei moderne se studiază "soluţia canadiană".

Conştient că eficientizarea economiilor şi îngheţarea salariilor şi pensiilor e insuficientă, Chretien a dispus ca toate cheltuielile neesenţiale ale guvernului să fie reduse. Singurii care au scăpat de măcelul bugetar au fost pensionarii. Reducerile au fost drastice: bugetul de cercetare a fost înjumătăţit, subvenţiile pentru agricultură, sănătate şi educaţie au fost reduse, în medie, cu 20%, la fel şi ajutoarele pentru străinătate sau în reţelele de transport. Costurile sociale nu au fost deloc mici. Zeci de mii de asistenţi medicali, profesori şi funcţionari din sistemul public au devenit şomeri. Rezultatul: de la un deficit de 9%, economia Canadei a intrat pe creştere economică în timp record. La 15 ani de la acei ani de austeritate, canadienii sunt convinşi că succesul s-a datorat profunzimii şi rapidităţii cu care guvernul liberal a operat restructurările bugetare.

În declaraţia finală a participanţilor la summitul G20 se menţionează angajamentul acestora de a acţiona coordonat pentru a susţine redresarea, crearea de locuri de muncă şi creşterea economică sustenabilă şi mai echilibrată.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Guvernul Boc îi pedepseşte pe vrânceni"

Copleşit parcă de povara propriilor ilegalităţi, astăzi Guvernul României subjugă ţara. Asistăm zilnic la avalanşa de noi impozite, de noi tăieri de salarii, de noi declaraţii contradictorii, iar nepăsarea şi lipsa de viziune economică favorizează perpetuarea crizei.

Nu auzim, în schimb, niciodată de restructurări ministeriale vizibile, de acţiuni în folosul cetăţenilor, de un plan anticriză viabil, sau măcar de o dorinţă, dacă nu un plan concret, de a realiza ceva pentru cetăţeni şi nu împotriva lor.

La nivelul judeţului Vrancea, tot mai multe primării anunţă încetarea activităţii, tot mai mulţi primari pierd zeci de mii de euro, dacă nu chiar sute, pe studii de fezabilitate, deoarece Guvernul nu mai asigură cofinanţarea proiectelor europene. Astfel, singura lor salvare, accesarea fondurilor europene pentru dezvoltarea localităţilor, se izbeşte de nepăsarea crasă a guvernanţilor. Ameninţate cu închiderea, cu neplata salariilor angajaţilor sau a prestaţiilor sociale, într-un cuvânt, cu încetarea activităţii, primăriile au primit de la Guvernul României "salvarea".

Este vorba despre ordonanţa de urgenţă adoptată de Guvern în 15 iunie 2010 care stipulează că Ministerul Finanţelor Publice acordă administraţiilor locale împrumuturi de cel mult 1,5 miliarde de lei din veniturile obţinute din privatizare, cu o dobânda de 6,25%, cu termen de rambursare de maximum 5 ani şi o perioadă de graţie de un an pentru achitarea obligaţiilor de plată restante înregistrate de acestea la data de 31 decembrie 2009. Concret, modalitatea de ajutor pe care Guvernul o acordă primăriilor se traduce în împrumuturi care au o dobândă mai mare decât la bancă.

Am adus astăzi în discuţie acest subiect, deoarece primăriile din Vrancea trec prin aceeaşi situaţie. Nu vreau să cred că e situaţia ingrată a primăriilor conduse de edili PSD. Nu vreau să cred că Guvernul Boc pedepseşte românii care şi-au exercitat dreptul la vot. Nu vreau să cred că totul se rezumă la un joc politic manevrat în mod machiavelic de Guvernul Băsescu- Boc.

Însă cred că acest guvern îi pedepseşte pe vrânceni. Iată de ce am ajuns la această concluzie: recent a fost respinsă cererea de finanţare pentru proiectul "Reabilitarea şi modernizarea spaţiilor publice urbane în zona de acţiune sud-est a municipiului Focşani" - componenta Planului Integrat de Dezvoltare Urbană pentru zona de acţiune sud-est a municipiului Focşani.

Astfel, Guvernul Boc consideră că cetăţenii din zona de sud-est a municipiului Focşani pot trăi în continuare fără străzi reabilitate, îşi pot trimite în continuare copiii la şcoală şi la grădiniţă în aceleaşi condiţii ca şi până acum, iar oamenii pot ajunge în oraş şi prin gropile care sunt din ce în ce mai multe.

Un alt cartier pe care Guvernul Boc îl condamnă la subdezvoltare este cartierul Mândreşti. Situat la doar 3 km de centrul oraşului, cartierul Mândreşti a cunoscut o dezvoltare armonioasă din punct de vedere economic şi demografic în ultimii ani. Astfel, se constată o creştere a populaţiei tinere şi, în consecinţă, a şcolarilor şi preşcolarilor. Pentru toţi aceştia care au ales să rămână în continuare în ţară, Guvernul Boc nu poate accepta un trai decent. Pentru toţi aceştia Guvernul Boc nu poate accepta o infrastructură stradală conformă unui cartier al municipiului reşedinţă de judeţ, pe toţi aceştia Guvernul Boc îi condamnă să trăiască în condiţii improprii, într-un cartier subdezvoltat, într-o ţară a Uniunii Europene.

Este vorba despre acelaşi Guvern Boc care a considerat imperios necesar ca, în plină criză economică, să desfăşoare pentru un sat aflat la 1200 m altitudine în Munţii Apuseni, cu o populaţie de numai 847 locuitori, următoarele investiţii: alocarea a 350.000 lei pentru căminul cultural din sat; alocarea a 60.000 lei pentru refaţadizarea monumentului dedicat eroilor de război din Răchiţeni; construirea cu 2,4 milioane de euro a unei săli de sport încălzite care va deservi 100 de elevi; 450.000 de lei pentru reparaţii capitale la dispensarul din sat.

Nu vreau să fiu greşit interpretat. Consider că toată lumea trebuie să aibă condiţii decente de viaţă şi că îmbunătăţirea calităţii vieţii românilor trebuie să fie prioritatea Guvernului, de aceea cred şi vreau condiţii decente de trai şi pentru vrâncenii din cartierele Sud Mândreşti şi Laminorul. Toţi aceştia trebuie să beneficieze de aceeaşi atenţie din partea Guvernului ca şi cetăţenii din Răchiţeni, iar investiţia în reabilitarea străzilor este prioritară pentru zona de sud-est a municipiului Focşani.

Voi continua să mă bat prin toate mijloacele pe care le am la dispoziţie ca cetăţenii municipiului Focşani, dar şi cei ai judeţului Vrancea să primească ceea ce merită: un mediu civilizat de trai în care să îşi poată creşte copiii şi nepoţii în siguranţă.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Proiectul de modificare a Legii nr.273/2006 a finanţelor publice locale, promovat de Guvern prin Ministerul Administraţiei şi Internelor, are ca scop principal desfiinţarea mult-trâmbiţatei descentralizări în România. Prin acest proiect, se încearcă distrugerea instituţiei primarului prin conferirea de puteri sporite prefectului în ceea ce priveşte bugetul local.

Guvernul Boc a uitat cu desăvârşire promisiunile pe care le făcea în campaniile electorale, referitoare la descentralizare şi trece la atac împotriva aleşilor locali, a celor aleşi prin vot direct şi în care cetăţenii au cea mai mare încredere.

Modificările la Legea finanţelor publice locale prevăd că nu primarul va fi cel care va stabili oportunitatea investiţiilor făcute de o primărie, ci prefectul, cu alte cuvinte, exact cei numiţi direct de preşedintele Băsescu, el asumându-şi rolul de şef al executivului, aşa cum am văzut în nenumărate rânduri. Astfel, doamna Udrea va putea hotărî fără piedici dacă o anumită investiţie este sau nu bună pentru o anumită comunitate locală.

Înţelegem pe deplin care sunt ţintele acestor decizii. Imediat ce ordonanţa va trece de guvern, doamna Udrea şi guvernul din care face parte va putea să investească în voie în săli de sport şi patinoare, construite la de trei ori preţul real de clientela politică a PDL.

Acesta este şi motivul pentru care PNL a decis să ceară avocatului poporului să atace această ordonanţă ilegală şi să anuleze modificările abuzive ale legii privind finanţele publice locale. Sperăm ca alături de noi să vină toţi primarii responsabili din această ţară, indiferent de culoarea lor politică şi să lupte prin orice mijloace împotriva acestui abuz.

Nu este nici primul şi nici ultimul abuz pe care îl faceţi împotriva românilor, căci aţi găsit şi perfecţionat nenumărate metode de conectare a banului public la interesele private şi de partid!

După circul pe care l-aţi făcut în Parlament pentru numirea la Curtea Constituţională şi după ordonanţele neconstituţionale pentru numirea directorilor portocalii în fruntea deconcentratelor, a venit şi rândul prefecţilor să fie înzestraţi cu puteri sporite, în ceea ce priveşte mânuirea bugetului local, deşi este bine ştiut că aceştia nu răspund în faţa cetăţenilor, numirea lor fiind făcută strict pe criterii politice.

Astfel, banul public va fi direcţionat aşa cum dumneavoastră le veţi dicta şi va ajunge exact în buzunarul cui trebuie.

Vă înşelaţi amarnic dacă credeţi că veţi reuşi să ştergeţi orice urmă de democraţie şi să o înlocuiţi cu un sistem autocrat.

Domnul Constantin Chirilă:

"Realizarea urgentă a unei strategii specifice pentru România"

România dispune de resurse naturale peste media europeană, dar bunăstarea sa este, în 2010, mult sub media acestui indicator european.

Cauzele situaţiei prezentate mai sus sunt multiple, printre cele mai relevante numărându-se:

• pierderile din ultimele două războaie mondiale;
• însuşirea abuzivă de bunuri publice şi private de către ocupanţii sovietici, către care s-au făcut plăţi de război necontrolate, pe lângă acapararea tezaurului naţional;
• dezastrul uman şi material făcut de opresiunea comunistă;
• ruinarea economiei ţării în anii de după revoluţie, prin distrugerea şi nu prin adaptări eficiente la sistemul capitalist democrat;
• criza economică şi financiară mondială.

România a fost de cele mai multe ori victima nevinovată a conjuncturilor din ultimul secol. După intrarea în Uniunea Europeană în 2007, România s-a străduit să aplice exigenţele reglementărilor Uniunii Europene, care au rodit în mai toate ţările aderente, dar, din nefericire, la trei ani de la intrarea României, în loc de îmbunătăţirea situaţiei economice şi sociale, se constată decăderi grave cu precădere în zonele rurale şi în industrializare, amplificate de criza mondială.

Perpetuarea situaţiei relatate se amplifică dacă nu se aplică măsuri eficiente, astfel criza se va prelungi şi se va agrava, împrumuturile după împrumuturi cu plata unor dobânzi oneroase vor seca vistieria şi statul va deveni dator vândut.

De asemenea, enormele deficite, inclusiv cel comercial şi creşterea importurilor, precum şi lipsa producţiei profitabile grăbesc insolvabilitatea ţării.

Ce-i de făcut?

1. Aplicarea consecventă a măsurilor de austeritate ce vor fi iniţiate de Guvern şi sprijinirea iniţiativelor private eficiente.
2. Valorificarea deplină şi eficientă a tuturor resurselor economice.
3. Acţiuni concrete pentru dezvoltarea rurală, a agriculturii a şi industriilor care aduc veniturile cele mai mari pentru echilibrarea bugetului şi totodată asigură prosperitatea socială.

În acest scop este necesară, utilă, justificată şi oportună elaborarea unei strategii pe termen mediu şi lung, specifică României. Strategia ar trebui să fie aprobată de Parlament şi de Comisia Europeană, devenind astfel obligatorie pentru conducerea statului, indiferent de alternanţa partidelor sau alianţelor la putere. Problemele grave cu care se confruntă România nu se rezolvă cu măsuri de azi pe mâine şi nici cu soluţii de cârpit "stricăciuni" pe ici pe acolo, ci printr-o strategie amplă şi bine gândită, pe specificul ţării, elaborată de specialişti profesionişti, dezbătută public şi în Parlamentul României şi apoi supusă aprobării Parlamentului European, din care facem parte.

Domnul Corneliu Olar:

"Tăiat-au de sânziene pe jupân"

Regiile naţionale şi unele ministere s-au comportat prea mult timp ca şi nişte jupâni peste resursele naturale: păduri, gaz, petrol, vânat, aur ş.a. Neavând concurent la furnizare, au creat printr-un hăţiş de norme o mulţime de posturi şi o mare inechitate în accesul la resursele naturale. Analizând modul de administrare al acestor regii se poate constata o dublă performanţă: cumpără cel mai scump şi vând cel mai ieftin. Concurenţialitatea nu prieşte jupânului; ocoalele private create recent - cu bunele şi cu relele lor - au pus regiile naţionale în stare de concurenţialitate şi de redimensionare... sau faliment. Pentru a-şi putea mări lefurile, dar şi pentru a putea satisface concomitent clientela care se tot lărgea, aceşti jupâni au scos cetăţenii din pădurile care le cădeau pe case.

Prin prezenta intervenţie vreau să marchez un mare succes: am reuşit să iniţiez şi într-un final să trec prin Parlament un amendament important la Codul Silvic: cetăţenii care beneficiază de Legea moţilor pot beneficia de dreptul de a exploata cu mijloace proprii cota de lemn din pădurile publice şi private. De acest amendament la Codul Silvic beneficiază la nivel naţional şi formele asociative: composesoratele şi asociaţiile de proprietari. Asta înseamnă că şi regiile naţionale prin direcţiile silvice vor fi obligate să vândă din pădurile statului lemn pe picior direct către populaţia localităţilor pe raza cărora se află acele păduri. Aşa cum au făcut şi înainte de a deveni jupâni absoluţi. Nu este posibil ca moţilor să le cadă lemnul pe case şi ei să nu îl poată cumpăra şi exploata cu forţe proprii: moţii trebuie să cumpere lemnul şi să îl urce spre casă după ce acel lemn a fost tăiat de deasupra caselor lor şi transportat de agenţi economici în stive la 2 km din jos de casele lor.

Ministerul Mediului trebuie să pregătească în cel mai scurt timp normele de armonizare a amendamentului la Codul Silvic cu cotele de alocat pentru moţi din pădurile statului şi cu Programul SUMAL, în aşa fel încât dispoziţia legală să poată fi pusă în practică imediat.

De nici doi ani de când sunt în Parlamentul României am depus un mare efort, luptând cu perseverenţă pentru a fi consecvent cu promisiunea pe care le-am făcut-o moţilor în campanie. Am avut un proiect pe care l-am realizat tocmai pentru a crea un precedent: toate regiile naţionale trebuie să înceteze de a se mai comporta ca şi jupânii. De aceea vă rog, stimaţi colegi parlamentari, să faceţi acelaşi efort şi în alte domenii pentru a pune aceşti jupâni în stare de concurenţialitate şi de dimensionare rezonabilă. Numai astfel putem preveni falimentul la care se tot îndeamnă pentru că au jupânit în afara pieţei.

Cu această ocazie vă anunţ - pe dumneavoastră ca şi invitaţi şi Ministerul Mediului pentru a-şi trimite delegaţi - că în 8 iulie la Câmpeni în judeţul Alba va avea loc o dezbatere a acestui amendament la Codul Silvic pentru ca moţii şi secuii din circumscripţia mea să ştie că pot beneficia de acest drept. În 8 iulie moţii sărbătoresc sânzienele după calendarul bătrânesc. De Sânziene sper să punem capăt jupânitului, parafrazând cronicarul: "tăiat-au de sânziene de jupân".

Stimaţi colegi parlamentari, vreau să vă spun principalul obstacol pe care l-am întâmpinat în realizarea acestui amendament: specialiştii din domeniul silvic. Specialiştii sunt, în general, indispensabili în stabilirea metodelor şi a tehnologiilor de realizare a scopului. Nimic nu poate capitaliza fără specialişti. Însă fixarea scopului aparţine prin excelenţă parlamentarului. În democraţie, specialiştii trebuie să fie ca şi militarii: subordonaţi unei conduceri civile. Inerţiile comunistoide ne-au făcut să suplinim activiştii cu specialiştii. Guvernarea PNL a delegat unor specialişti - indiferenţi prin natura pregătirii lor la aspectele de ordin social şi psihologic - odată cu mijloacele şi cu competenţa metodelor şi scopul pentru care suntem în Parlamentul României.

Stimaţi colegi, eu cred că parlamentarii au rolul revizorilor: armonizează specializările între ele şi cu nevoile cetăţenilor. Prin natura lor, parlamentarii nu sacrifică nevoile cetăţenilor pentru creşterea performanţei în sine, aşa cum face specialistul. Asta am făcut şi eu: am armonizat prevederile din Codul Silvic cu dreptul moţilor la o cotă de lemn stabilită de Legea moţilor.

Stimaţi colegi, vă mai supun atenţiei o dimensiune maladivă, născută din prea mult uz de specialişti: pe lângă formele inconştiente de comunism, unii specialişti au o predilecţie spre controale... frecvente, amănunţite, consumatoare de energie şi de timp, inopinate, în miez de noapte, sufocante. Chiar nu au şi altceva de făcut? Două controale pe an sunt suficiente.

Eu cred că sistemele informaţionale din diferite domenii de activitate trebuie mult simplificate şi aduse la zi. Sunt convins că multe raportări pe care le fac specialiştii sunt inutile, deoarece răspund unor formulare care nu mai au nimic cu realitatea, cu o lume dinamică, cu societatea deschisă. A se vedea când a fost revizuit sistemul informaţional în silvicultură. A se vedea de câte ori este înregistrată aceeaşi bază de date şi cât de slab este sistemul lor de prelucrare a datelor primare. Deşi au dotări computerizate de invidiat, în silvicultură nu există programe care să preia o bază de date, introdusă de un singur operator, pentru a elabora sinteze sau rapoarte diferite. Iată numai câteva exemple:

1. Fiecare angajat preia, cu pixul, de fiecare dată, cifrele din avizele de expediţie sau din facturile de vânzare pentru a elabora pe computer rapoarte separate. Asta da muncă: ... multă şi inutilă!
2. Sistemul de elaborare a volumului, calităţii şi valorii masei lemnoase de exploatat permite, în mod legal, folosirea a două variante de program; diferenţa dintre volumele calculate prin cele două variante este de... până la 20%. Decât să greşim cu atâta precizie şi cu atâta dotare, mai bine ne învăţăm să aproximăm: cam cât... ca la târg, după dinţi sau după cotătură. ...i grebla mă-sii de treabă!

Cu câteva săptămâni în urmă a trebuit să consum multă energie şi multă persuasiune pentru a returna propunerea de anulare a Legii moţilor către comisia de care tocmai trecuse spre a avea şanse de 100% să fie votată în plen. Stimaţi colegi, ştiţi cu câtă greutate am reuşit să returnăm şi să stopăm propunerea de anulare a Legii moţilor! în 28 iunie am reuşit cu şi mai multă greutate să returnez propunerea de reducere a valabilităţii avizelor de însoţire a materialului lemnos de la 48 de ore, cât este în prezent, la numai 24 de ore. Aceste propuneri sunt împotriva unor oameni sărmani care-şi duc zilele în poienile pădurilor în care au rămas singuri, fără copii, la distanţe în pantă de mers pe jos. Am arătat de nenumărate ori cu câtă greutate obţin aceşti bieţi sărmani lemnul pe care-l vând pentru toate cele necesare traiului, am arătat pe ce drumuri proaste circulă şi ce distanţe străbat în camioanele lor hodorogite din Maramureş, din Ţara Moţilor sau din Suceava până la Craiova, până la Timişoara sau la Constanţa.

În spatele propunerilor neomenoase s-au aflat parlamentari cu specializarea ingineri silvici pe care acum îi rog, sub promisiunea că pe viitor îi voi nominaliza, să îşi adapteze exigenţele cazone la simţul civil şi la normele nescrise de civilitate a unor oameni normali. Deşi mi-e greu să cred că n-au mai prins în Braşov umbrele lui Stalin (altfel nu-mi explic de ce se comportă ca absolvenţii de la Frunze) totuşi, încă îi rog să renunţe la metehnele de cătane ofticate pe orice-i civil şi la apucăturile de jindari constatatori. Credeau că nu-i va prinde nimeni, după deviza tovarăşilor: nas ne dagonia (pe noi nimeni nu ne prinde, în ruseşte).

Domnul George Ionescu:

"144 de ani de la adoptarea primei Constituţii a României"

Constituţia este legea supremă într-un stat. Ea reglementează principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor şi autorităţile publice fundamentale.

Pe 1 iulie se împlinesc 144 de ani de la adoptarea şi intrarea în vigoare a primei Constituţii a României, considerată una din cele mai democratice constituţii din Europa acelor timpuri.

La acea dată, Adunarea Constituantă a votat şi adoptat o nouă constituţie, inspirată din constituţia belgiană din 7 februarie 1831, adaptată la realităţile vieţii româneşti.

Deşi România în acel moment se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman şi garanţia colectivă a celor şapte mari puteri, acest lucru nu reieşea din prevederile Constituţiei din 1866. Primul articol al legii supreme a consacrat caracterul indivizibil al statului român: "Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România".

Constituţia cuprindea opt titluri, fiind prima constituţie internă românească, de factură liberală. Aceasta proclama suveranitatea naţională, instituia principiul separării puterilor în stat (puterea executivă era încredinţată Domnului, cea legislativă Domnului şi parlamentului bicameral, puterea judecătorească era încredinţată tribunalelor şi curţilor), stabilea libertăţi şi drepturi cetăţeneşti, dar şi responsabilitatea ministerială. Ea includea un sistem electoral bazat pe votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei sume de bani plătite), alegătorii fiind împărţiţi în patru colegii electorale, în funcţie de venit, profesie şi demnităţi deţinute.

Ca şi formă de guvernământ, România s-a transformat într-o monarhie ereditară, pe linie bărbătească, condiţia fiind aceea a adoptării religiei ortodoxe. Prerogativele Domnului erau numeroase: numeşte şi revocă miniştrii, are drept de graţiere şi de amnistie politică (însă acesta nu se aplică în cazul miniştrilor), numeşte şi confirmă în toate funcţiile publice, are drept de a bate monedă, acordă distincţii şi decoraţii, este şeful suprem al armatei, are dreptul de a dizolva Parlamentul, sancţionează şi promulgă legile, dispune de dreptul de veto. În constituţie era prevăzut în mod expres că "Domnul nu are alte puteri decât acelea date lui prin Constituţie".

Guvernul avea ca sarcini prezentarea proiectelor de legi către Parlament şi punerea în practică a legilor votate de Parlament. Parlamentul reprezenta puterea legislativă şi era format din Senat şi Camera Deputaţilor.

Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti erau şi ele prevăzute în Constituţia din 1866: libertatea conştiinţei, a învăţământului, a presei, a întrunirilor şi asocierilor. Constituţia garanta inviolabilitatea persoanei şi a domiciliului şi interzicea pedeapsa cu moartea, confiscarea averii şi asigura secretul corespondenţei.

Prima Constituţie a României îl confirmă pe Carol I ca Domn, aceasta fiind considerată şicea mai importantă realizare a regimului lui Carol I. Constituţia din 1866 a suferit modificări în anii 1879, 1884, 1917, cele mai importante fiind cele din 1918, ca urmare a desăvârşirii statului naţional unitar român.

Constituţia din 1866 a reprezentat primul pas în crearea României moderne şi democratice, fiind cea mai longevivă constituţie. Ea a avut aplicabilitate până la intrarea în vigoare a Constituţiei din 1923, perioadă de timp în care în societatea românească s-au produs importante transformări industriale şi economice.

Actuala Constituţie a României a fost adoptată în 1991, fiind modificată în 2003.

Domnul Mircea-Vasile Cazan:

"România are nevoie de soluţii!"

Se observă faptul că oameni precum Emil Boc, Elena Udrea şi Traian Băsescu sunt bolnavi de putere.

Domnule premier, dacă într-adevăr doriţi binele românilor, atunci să vă daţi demisia, să nu mai minţiţi poporul!

Domnule prim-ministru, dacă sunteţi un bun român, atunci aveţi curajul să recunoaşteţi că ne-aţi minţit pe noi toţi şi tot ce faceţi este de a inventa noi biruri şi a lua din banii celor ce muncesc.

Domnule Boc, România este o ţară în care majoritatea tinerilor sunt chiriaşi sau datori la bănci! Neîncrederea în guvernul de astăzi se resimte deja în buzunarele fiecărei familii de români.

Eu cred că nu mai avem timp de pierdut. Preşedintele şi premierul trebuie să vină în faţa Parlamentului, să spună care este adevărul.

Guvernul vrea să adopte miercuri ordonanţele privind creşterea TVA la 24% şi alte măsuri de austeritate, privite cu teamă de români. Tocmai de aceea, se impune ca preşedintele şi premierul să spună românilor că i-au adus la sapă de lemn. Ne aşteptăm la scumpiri şi lefuri mai mici pentru milioane de români. Avem deja facturi majorate prin creşterea euro faţă de leu. Majorarea TVA va lovi şi mediul de afaceri. Aşa, domnule Boc, veţi ajunge să loviţi nu doar în bugetari, de la care aţi decis deja să le luaţi un sfert din salarii, ci şi în angajaţii de la privat.

Am reuşit să blocăm tăierea pensiilor. Cerem însă Guvernului Boc să retragă întreaga lege cu privire la tăierile de pensii şi salarii.

De ce nu tăiaţi, domnule Boc, din banii pe care îi plătiţi clientelei dumneavoastre politice?

Tăiaţi din achiziţiile exagerate de bunuri şi servicii, nu din lefurile bieţilor doctori şi profesori! Domnul Boc taie de la profesorii care ar trebui să ne înveţe copiii, taie de la doctorii şi asistentele medicale de care depinde sănătatea noastră. Şi ne spune că trebuie să mai dăm afară din ei, deşi ştim cu toţii că ne pleacă medicii în străinătate şi ne rămân spitalele pline cu pacienţi tot mai neajutoraţi.

Haosul din ţară îi va scoate din nou pe români în stradă. Am putea să prevenim panica care tinde să se generalizeze. Singura soluţie este înlocuirea guvernului Boc cu un guvern de specialişti, care să aplice soluţii pentru români, nu pentru rudele şi clienţii politici ai celor din PDL.

Cei care ne-au trimis în Parlament speră la o viaţă mai bună şi s-au săturat de bâlbâiala acestui guvern care nu ştie altceva decât să taie.

Este nevoie, acum, în România, de un guvern care să dea românilor speranţa că putem depăşi criza.

Domnul Virgil Pop:

"Cine atentează, de fapt, la siguranţa naţională?"

Emil Boc şi gaşca lui de incompetenţi au comis-o din nou. Scos iar la tablă de Curtea Constituţională, Boc a picat pentru a nu ştiu câta oară testul şi a fost trimis în banca sa, pentru obrăznicia de a încerca să ciupească din pensiile românilor. Cu toate acestea, chiar dacă guvernanţii au anunţat că vor pleca de la Palatul Victoria dacă măsurile propuse de ei, respectiv tăierea pensiilor cu 15% şi diminuarea salariilor bugetarilor cu 25 de procente, nu vor fi puse în aplicare, aceşti oameni se încăpăţânează în continuare să căpuşeze fondurile publice până la epuizare pentru că, efectiv, nu-i mai satură Dumnezeu.

Am ajuns astfel în situaţia în care refuzul lor de a renunţa la putere este deja periculos pentru România şi se poate traduce într-un caz de risc pentru economia şi siguranţa naţională, ce îşi găseşte începuturile chiar în prima zi a guvernării Boc.

Atunci când au preluat puterea, România o ducea destul de bine. Motiv pentru care nu a fost rost de măsuri de prevenire a efectelor crizei, după cum afirma premierul la acea dată, dar a fost rost de o cheltuire iresponsabilă a fondurilor publice pe scene de zeci de mii de euro sau pe programe de turism de milioane de euro. După ce şi aceste fonduri au fost secătuite, guvernanţii au angajat, în numele românilor, împrumuturi externe de miliarde de euro, bani care au avut o destinaţie incertă, dar care au pus gaj pe viitorul României.

Acum, când următoarele viramente de bani de la FMI au un statut incert din cauza incompetenţei guvernului, cei de la PDL atacă direct, fără menajamente, în goana nebună după fondurile publice. Astfel că atentează la dreptul fundamental al omului la pensie, emit ordonanţe prin care încearcă să-şi atragă până şi fondurile primăriilor sau măresc taxele şi impozitele extrem de subit şi inacceptabil de mult. Este din ce în ce mai clar că acest guvern a întrecut deja orice limită a bunului simţ şi nici nu se mai chinuiesc să păstreze aparenţele. Astfel că, pentru a-şi menţine clientela conectată la fondurile publice, Executivul condus de Emil Boc face slalom printre legile neconstituţionale şi drepturile omului şi frizează deja limitele cele mai subtile ale democraţiei.

Şi, pentru că e evident că nu se vor opri în curând, trebuie să ne punem serios întrebarea: Cine atentează, de fapt, la siguranţa naţională? Pentru că deja vorbim de indicii clare ce ne conduc înspre un caz tipic de devalizare a unei ţări şi trebuie să luăm urgent măsuri de revenire la normalitate. O fi presa, aşa cum s-a afirmat în CSAT? Or fi mogulii, duşmanii de serviciu ai ţării? Sau, mai degrabă, este vorba de un partid-stat, condus de o mână de politicieni incompetenţi, dar pricepuţi la cheltuirea banilor publici care, la rândul lor, sunt mânaţi de un preşedinte cu veleităţi de dictator?

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Cod portocaliu de TVA: creşteri necontrolate ale preţurilor"

De aproximativ două luni de zile actualii guvernanţi vorbesc fără pauză despre necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare. Prin decizia Curţii Constituţionale "nesimţiţii" care au muncit ani de zile în fabrici, la câmp sau la catedră au scăpat de furia portocalie şi îşi păstrează pensiile. Disperaţi să scoată bani din piatră seacă, guvernanţii nu au făcut efortul de a căuta măsuri care să stimuleze economia, să creeze locuri de muncă, plusvaloare şi venituri la bugetul de stat, ci au aplicat cea mai la îndemână măsură: creşterea TVA. O măsură care poate fi caracterizată oricum, dar nu şi una anticriză!

Aşa că, odată cu meteorologii care anunţau codul roşu de inundaţii, "metrologii"de la Palatul Victoria au sunat alarma pentru codul portocaliu de creştere a taxei pe valoare adăugată. Ce va urma ştie orice om cu mintea întreagă, fără să fie specialist în economie: scumpiri în lanţ, imposibil de oprit şi controlat. Românii sunt acuma cu spaima în casă şi se pregătesc de noile viituri: cele de creşteri ale preţurilor la pâine, lapte, fructe, legume. Carnea va deveni o amintire frumoasă pentru milioane de români, iar vacanţele la mare sau la munte, visuri de atins de o familie care trăieşte din salariu. Pentru sectorul privat măsura anunţată de actualul executiv înseamnă venituri mai puţine şi, foarte probabil, concedieri mai multe. Ca urmare, vor fi mai puţini bani viraţi către bugetul de stat, dar mai mulţi asistaţi social, şomerii TVA-ului mărit!

Nu ştiu dacă executivul Boc a făcut toate calculele, dacă a făcut toate adunările şi scăderile, dacă ştie azi câţi bani va strânge din această majorare a TVA şi cât va pierde prin scăderea consumului şi prin dispariţia locurilor de muncă. Ştiu doar că viitura preţurilor ameninţă să ia pe sus şi să ducă pe apa sâmbetei nu doar economiile pe care unii cetăţeni le mai au şi afacerile celor care au scăpat de moartea prin impozit forfetar, dar şi speranţele românilor de a ieşi din criză. Nimeni nu mai poate îndrăzni să-şi facă planuri pe termen lung, nici un loc de muncă nu mai poate fi considerat sigur. Codul portocaliu de TVA distruge tot. Doar clientela de partid va trece cu bine peste viitură, pentru că guvernul-stat veghează la binele ei.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Comportamentul agresiv în trafic"

Una dintre direcţiile de acţiune pentru atingerea obiectivului strategic în ceea ce priveşte siguranţa cetăţeanului, prevăzute în Programul de Guvernare 2009-2012, capitolul 20 - "Ordine publică şi siguranţa cetăţeanului", este cea privind implementarea unei strategii guvernamentale de reducere a riscului rutier. În acest sens consider că instituţiile de resort ar trebui să aibă în vederefinalizarea, în următoarea perioadă, a strategiei naţionale în domeniul siguranţei rutiere.

Cu ocazia dezbaterii proiectului Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, membrii comisiei sesizate în fond au propus definirea comportamentului agresiv al conducătorilor de vehicule, precum şi a manevrelor excesive considerate periculoase în trafic. Comportamentul agresiv este definit ca fiind efectuarea în mod voluntar a unor manevre excesive în timpul conducerii, de către un conducător de autovehicul, prin care acesta periclitează siguranţa circulaţiei, obligând pe ceilalţi participanţi la trafic să ia măsuri suplimentare pentru a evita implicarea într-un accident rutier.

Consider că trebuie luate măsuri urgente pentru crearea cadrului normativ adecvat sancţionării acestor fapte antisociale, întrucât aşa am observat, în ultimul timp, conform datelor Poliţiei Române, se constată un coeficient crescut al faptelor privind comportamentul agresiv în trafic.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Învăţământul în limba maternă"

Învăţământul în limba maternă reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai păstrării identităţii naţionale. Din punctul meu de vedere, consider că trebuie acordată o atenţie deosebită susţinerii învăţământului în limba română pentru comunităţile româneşti de peste hotare, prin: finanţarea funcţionării claselor pilot cu predare în limba română, în localităţile cu comunităţi româneşti numeroase; alocarea de fonduri pentru repararea, dotarea unor şcoli şi grădiniţe pentru copiii români din alte ţări; acordarea de burse, organizarea de şcoli de vară, tabere pentru copiii şi profesorii români din afara ţării.

Având în vedere importanţa păstrării şi promovării identităţii culturale, lingvistice şi religioase a reprezentanţilor comunităţilor româneşti de peste hotare, autorităţile române trebuie să continue susţinerea acestor demersuri, atât prin finanţarea proiectelor dedicate acestor programe, prin burse şi alte forme de perfecţionare a învăţării limbii române, adresate deopotrivă elevilor, studenţilor şi cadrelor didactice, cât şi la nivel politico-diplomatic, în cadrul comisiilor mixte privind problemele minorităţilor naţionale, în cadrul acordurilor bilaterale pe învăţământ. Educaţia în limba română reprezintă o preocupare şi pentru părinţii copiilor români aflaţi în străinătate, din perspectiva faptului că diplomele româneşti beneficiază de recunoaştere europeană, dar şi ca mijloc de păstrare şi dezvoltare a identităţii culturale. Până acum departamentul care coordonează acest domeniu nu a susţinut şi promovat oferte concrete şi variate de servicii educaţionale, prin proiecte realizate în parteneriat cu asociaţiile româneşti din emigraţie, al căror obiectiv principal să fie facilitarea integrării copiilor în sistemul de învăţământ românesc, la întoarcerea familiilor în ţară.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Măsuri necesare incluziunii sociale"

Incluziunea socială este un proces complex şi are în vedere urmărirea asigurării măsurilor care să conducă la realizarea principalelor drepturi sociale din domeniile: ocupare, sănătate, locuire, educaţie, asigurări sociale, asistenţă socială.

Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acordă o atenţie deosebită, într-un capitol distinct, orientării, formării profesionale, ocupării şi angajării în muncă a persoanelor cu handicap.

Orice persoană cu handicap care doreşte să se integreze sau să se reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluare şi orientare profesională, indiferent de vârstă, tipul şi gradul de handicap. Poate beneficia de orientare profesională, după caz, persoana cu handicap care este şcolarizată şi are vârsta corespunzătoare în vederea integrării profesionale, persoana care nu are un loc de muncă, cea care nu are experienţa profesională sau cea care, deşi încadrată în muncă, doreşte reconversie profesională.

Conform Hotărârii Guvernului nr.1217/2006 privind crearea mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale în România, a fost înfiinţată Comisia naţională privind incluziunea socială, cu atribuţii în stabilirea priorităţilor naţionale în domeniul incluziunii sociale şi în monitorizarea implementării acestor priorităţi şi s-a reglementat constituirea în fiecare instituţie centrală responsabilă în domeniu a unei unităţi de incluziune socială care ar trebui să colecteze şi să analizeze indicatorii sociali sectoriali, creând astfel premisele elaborării unor raportări periodice a progresului realizat. De asemenea, la nivelul prefecturilor s-au constituit comisii judeţene de incluziune socială, cu responsabilitatea evaluării periodice a gradului de implementare a măsurilor locale din domeniul incluziunii sociale. Numai că, în realitate, aceste unităţi de incluziune socială sunt ineficiente, din cauza faptului că, la nivel judeţean fondurile destinate programelor de incluziune sunt epuizate, iar personalul este insuficient, raportat la numărul de cazuri speciale existente în acest moment.

Trebuie identificate de urgenţă resursele financiare şi umane necesare desfăşurării unui proces amplu de incluziune socială la nivel judeţean şi naţional.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Menţinerea specialiştilor în ţară"

Hotărârea Guvernului nr.1122/18 decembrie 2007 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind imigraţia pentru perioada 2007-2010, prevede acordarea unei atenţii deosebite calităţilor imigranţilor admişi şi măsurilor de integrare a acestora. Pentru a obţine beneficii maxime din gestionarea fenomenului imigraţiei, în corelare cu fenomenul de emigrare a cetăţenilor români, aceasta trebuie să completeze eventualele lipsuri de pe piaţa forţei de muncă din România, în special lipsa personalului înalt calificat şi o mai bună abordare a fenomenului în interesul societăţii româneşti.

Din punctul meu de vedere, principalele măsuri şi direcţii pe care această strategie ar trebui să le conţină sunt privitoare la proceduri specifice pentru admisia cetăţenilor statelor terţe în scop de cercetare ştiinţifică, campanii de informare a potenţialilor migranţi din principalele ţări terţe de imigranţie pentru România referitoare la oportunităţile de pe piaţa românească a forţei de muncă, efectuarea unui studiu privind domeniile de activitate deficitare din România pentru care este oportună aducerea de forţă de muncă străină, în vederea corelării politicilor de admisie, realizarea unei evaluări privind statele terţe din care se poate atrage forţă de muncă în România.

Conform Hotărârii de Guvern nr.187/20 februarie 2008 privind aprobarea "Planului de măsuri pentru revenirea în ţară a cetăţenilor români care lucrează în străinătate", instituţiile responsabile ar fi trebuit să implementeze unele măsuri privind consultanţa şi asistenţa pentru demararea unei afaceri pe cont propriu, inclusiv asistenţă în utilizarea fondurilor europene, recunoaşterea competenţelor informale dobândite în străinătate, informarea cu privire la oportunităţile de carieră din ţară (posturi sau proiecte în care ar putea coopera), facilitarea accesului la credite pentru microîntreprinderi. Implementarea acestor măsuri vizează, pe termen mediu, menţinerea în ţară a forţei de muncă înalt calificate, de care avem nevoie în această perioadă de puternic declin economic.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Măsuri privind ocuparea locurilor de muncă"

Politica în domeniul ocupării forţei de muncă se dezvoltă în sensul obiectivului de asigurare a unui cadru legislativ, de acţiune şi de finanţare în domeniile ocupării forţei de muncă şi formării profesionale continue, astfel încât să fie aplicate metode inovative menite să crească nivelul şi calitatea ocupării forţei de muncă în România.

Prioritatea României în domeniul ocupării forţei de muncă este prevăzută în Programul Naţional de Reformă 2007-2010 şi se referă la creşterea gradului de ocupare şi a ratei de participare pe piaţa muncii prin realizarea unei pieţe a muncii favorabile creării de noi locuri de muncă, îmbunătăţirea adaptabilităţii întreprinderilor şi lucrătorilor, stimularea ocupării forţei de muncă şi îmbunătăţirea calităţii resurselor umane. Anii 2009 şi 2010 au fost marcaţi de efectele negative ale crizei economice asupra pieţei muncii, însă impactul asupra nivelului de ocupare nu a fost extrem de dramatic. În condiţiile dificile determinate de criza economico - financiară, prioritatea majoră a ministerului de resort trebuie să o constituie focalizarea eforturilor către acele acţiuni care să conducă la menţinerea unei rate a şomajului cât mai reduse.

Consider că o atenţie specială trebuie acordată următoarelor aspecte: reducerea impactului crizei economico - financiare asupra forţei de muncă şi facilitarea relansării ofertelor de locuri de muncă, inclusiv prin adecvarea competenţelor profesionale la noile cerinţe pe piaţa muncii; asigurarea unui cadru legal suplu, în concordanţă cu dinamica pieţei muncii, cerinţele angajatorilor şi lucrătorilor, precum şi în favoarea ocupării cât mai rapide a şomerilor şi persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile; consolidarea parteneriatului social şi eficientizarea dialogului la toate nivelurile, în scopul creşterii aportului dialogului social la dezvoltarea economică şi socială, cu predilecţie în ceea ce priveşte ieşirea din criză şi relansarea ocupării.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Acvacultura românească în declin"

Pescăriile şi peştele din România au ocupat şi ocupă un loc important între domeniile economice de interes naţional. Contribuţia sectorului piscicol la formarea PIS este nesemnificativă (în prezent sub 1%); importanţa acestui sector în agricultură şi în economia naţională este dată mai ales de rolul social pe care îl are, prin potenţialul de resurse alimentare şi biodiversitatea speciilor din apele ţării. Pescăria din România include activităţile de acvacultura, pescuit marin şi pescuit în apele interioare, precum şi activităţi de procesare şi marketing.

Regulamentul Consiliului Europei (CE) nr.2371/2002 privind conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor pescăreşti, în conformitate cu politica comună a pescuitului, trasează câteva principii de bază în ceea ce priveşte o mai clară definire a responsabilităţilor la nivel comunitar, naţional şi local, o procedură decizională bazată pe recomandări ştiinţifice solide, care să ofere rezultate în timpul necesar, precum şi o largă implicare a operatorilor la toate nivelurile politice, de la concepere şi până la punerea în aplicare.

În România, datorită statutului juridic neclarificat al terenurilor de sub luciul de apă, nivelul investiţiilor în acvacultură este relativ redus. Suprafeţele bazinelor sunt mari, fapt care duce la costuri de întreţinere, exploatare şi modernizare ridicate. În momentul de faţă nu există acvacultură marină în România. O singură societate privată este implicată în creşterea midiilor la nivel de staţie pilot. Dezvoltarea acvaculturii unor specii de peşte cu valoare şi calitate ridicată (sturioni, păstrăv, etc.). are oportunităţi bune de dezvoltare şi trebuie stimulată în locul unei simple creşteri a producţiei de specii tradiţionale. Dezvoltarea acvaculturii tradiţionale în România trebuie să aplice metode durabile de acvacultură, pentru reducerea impactului negativ asupra mediului şi pentru asigurarea pieţei cu specii de peşte competitive şi solicitate de către consumatori.

Consider că trebuie elaborată o strategie pentru perioada următoare care să cuprindă o serie de măsuri privind licenţierea tuturor fermelor de acvacultură, crearea unui registru al unităţilor de acvacultură în format electronic, uşor de accesat, realizarea unui studiu juridic în vederea găsirii de soluţii privind problema proprietăţii terenurilor pe care sunt amplasate fermele de acvacultură (problema proprietăţii terenurilor pe care sunt amplasate fermele de acvacultură poate fi soluţionată printr-o decizie politică, verificarea continuă a sănătăţii vieţuitoarelor acvatice şi efectuarea controalelor clinice şi de laborator, sincronizarea producţiei din acvacultură cu cererea pieţei, dezvoltându-se procesarea peştelui, creşterea termenului de valabilitate şi calitatea produselor, orientarea investiţiilor către noi specii, cu o valoare comercială ridicată şi piaţă de desfacere, modernizarea activităţilor de acvacultură şi repopulare, cu sprijinul instituţiilor ştiinţifice de profil şi încadrarea în regulile şi legile care sunt în vigoare în UE, extinderea colaborării dintre producătorii din acvacultură, organizaţiile profesionale, institutele de cercetare de specialitate; finanţarea unor studii de specialitate;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Tratamentul oncologic"

În anul 2010, derularea programelor naţionale de sănătate se realizează în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/31.03.2010 pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate în anul 2010 şi ale Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate în anul 2010, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 264/407/01.04.2010, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit actelor normative invocate, în anul 2010 în cadrul Programului naţional de oncologie ar trebui să se deruleze două subprograme, şi anume:

1. Subprogramul de tratament al bolnavilor cu afecţiuni oncologice.

Principala activitate a acestui subprogram se referă la asigurarea tratamentului specific bolnavilor cu afecţiuni oncologice: citostatice, imuno-modulatori, hormoni, factori de creştere şi inhibitori de osteoclaste în spital şi în ambulatoriu.

Potrivit alin.(9) al art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 261/31.03.2010 mai sus menţionată, eliberarea medicamentelor specifice pentru tratamentul ambulatoriu al bolnavilor cu afecţiuni oncologice incluşi în Programul naţional de oncologie se realizează după cum urmează:

• prin farmaciile cu circuit deschis aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, pentru formele farmaceutice cu administrare orală;
• prin farmaciile cu circuit închis din structura unităţilor sanitare aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, pentru formele farmaceutice cu administrare parenterală, începând cu data la care se finalizează procedurile de achiziţie publică. Până la data finalizării procedurii, eliberarea se face în aceleaşi condiţii ca medicamentele nominalizate la lit. a).

2. Subprogramul de monitorizare activă a terapiilor specifice oncologice.

Fondurile pentru derularea activităţilor acestor subprograme ar trebui să fie asigurate din bugetul Ministerului Sănătăţii, prin transfer către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, dar la acest moment aceste fonduri nu există.

Consider că trebuie identificate de urgenţă resursele financiare necesare deblocării acestor programe pentru pacienţii care depind de ele.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Apel la solidaritate"

În ultima perioadă, în România numărul dezastrelor meteorologice şi hidrologice au crescut treptat, fiind afectaţi mii de oameni, în fiecare an. Este imperios necesar să se înţeleagă vulnerabilitatea şi sensibilitatea comunităţilor umane, pe termen scurt şi mediu, la producerea riscurilor hidrometeorologice, necesitatea studiilor interdisciplinare, elaborarea modelelor de evoluţie şi de predicţie a acestora devenind o prioritate.

Drumuri impracticabile, case inundate, persoane izolate şi zeci de oameni rămaşi fără energie electrică - este bilanţul provizoriu al ploilor torenţiale care au căzut în multe zone din Moldova. Cele mai afectate judeţe sunt Galaţi, Botoşani, Suceava şi Bacău. O situaţie deosebit de gravă se înregistrează în localitatea Şendreni, din judeţul Galaţi. Ieri 100 de familii au fost evacuate din această localitate de către autorităţi. Problema este foarte delicată pentru oamenii din zonă, întrucât, pe lângă faptul că au rămas fără toate bunurile pe care le-au strâns într-o viaţă, acum se confruntă cu lipsa de apă, haine şi alimente.

În acest sens, fac un apel la solidaritate către Guvern pentru a interveni în sprijinul acestor oameni care au nevoie urgentă de ajutor. consider că în aceste momente cu toţii trebuie să dam dovadă de solidaritate faţă de semenii noştri aflaţi în dificultate.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Curtea a decis!"

Salut decizia corectă a Curţii Constituţionale de a declara art. 9 alin.(1) şi (2), din Legea privind restabilirea echilibrului bugetar ca fiind neconstituţionale. Soluţia favorabilă este rezultatul luptei pensionarilor şi al demersului PSD şi PC, care au contestat la Curtea Constituţională măsurile impuse românilor de către Guvern, prin asumarea legilor austerităţii. Cât priveşte pensiile speciale, neconstituţionalitatea articolelor din legea de restabilirea a echilibrului bugetar era vădită, în acest sens existând în doctrina Curţii Decizia nr.120/2007, conform căreia în cazul când, în urma recalculării, ar rezulta un cuantum mai mare al pensiei, acesta se va plăti, iar dacă rezultă un cuantum al pensiei mai mic decât cel obţinut anterior, se va păstra cuantumul mai avantajos. Din punctul meu de vedere, neconstituţionalitatea reducerii salariilor este de netăgăduit, aceasta fiind o măsura discriminatorie a angajaţilor din sistemul bugetar în faţa celor din sistemul privat, măsura încalcă prevederile art. 16 din Constituţia României, care prevede că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi reglementările Uniunii Europene în materia muncii.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Protecţia mediului în România"

Deşi beneficiază de fonduri europene pentru protecţia mediului înconjurător, România este încă deficitară la atragerea de investiţii pentru acest sector de activitate. Costurile pentru alinierea la standardele europene de mediu sunt rezultatul zecilor de ani de activităţi poluatoare şi lipsa de interes sau investiţii în infrastructura de mediu. Alinierea la standardele de mediu nu înseamnă numai costuri, ci şi oportunităţi de dezvoltare economică, datorită generării unor activităţi noi pe piaţa românească. Toate proiectele structurale desfăşurate în România trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile, care presupune stabilirea unui echilibru între activităţile economice, protecţia socială şi protecţia mediului, principii regăsite şi în Strategia Lisabona a Uniunii Europene. De altfel, şi în cazul proiectelor de mediu, România nu îşi poate permite dezechilibre, deoarece acestea ar implica costuri suplimentare pentru a atinge un standard de normalitate pentru mediul înconjurător. De aceea, agenţii economici trebuie să înţeleagă importanţa alinierii la standardele de mediu. Reducerea poluării nu este posibilă fără cooperarea cu acei agenţi economici care produc poluare.

După aderarea României la Uniunea Europeană, s-a înregistrat o creştere semnificativă a fondurilor alocate României, astfel în sectorul de mediu este vorba de o contribuţie comunitară de aproximativ 4 miliarde euro până în anul 2013, din Fondul de Coeziune şi Fondul European de Dezvoltare Regională. Infrastructura creată din fonduri europene va fi coloana vertebrală a infrastructurii de mediu. Principalele vertebre ale infrastructurii create din fonduri europene vor stimula interesul investitorilor privaţi pentru acest sector. Consider că autorităţile implicate în protejarea mediului înconjurător trebuie să genereze atât programe de informare a cetăţenilor, cât şi proiecte de finanţare capabile să menţină şi să conserve echilibrul ecologic al mediului.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Ziua Dunării"

La data de 29 iunie 1994 a fost semnată la Sofia Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea. Acest document asigură cooperarea dintre guverne, organizaţii nonguvernamentale (ONG-uri), instituţii de cercetare şi industrie. Programul dedicat cunoaşterii şi protejării Dunării a înregistrat un real succes, încât serveşte drept model pentru restul lumii. Astfel că, în anul 2004, s-a stabilit ca ziua de 29 iunie să fie "Ziua Dunării" pentru toate ţările situate în bazinul acestui fluviu. Dunărea şi afluenţii săi formează unul dintre cele mai importante sisteme acvatice din Europa. De milenii, fluviul Dunărea a jucat un rol crucial în dezvoltarea politică, socio-economică şi culturală a Europei Centrale şi de Sud-Est. Este cel mai internaţional bazin hidrografic din lume, acoperind 817.000 km, 1/3 din Europa, traversând 18 ţări. Fluviul Dunărea şi afluenţii sunt spaţii ale vieţii! Acestea reprezintă viaţă, energie, hrană, apă, transport şi recreere. Cursurile de apă sunt o legătură comercială de-a lungul Europei şi o forţă unificatoare între culturi, limbi şi civilizaţii diverse. Ca reprezentant al unui judeţ riveran Dunării, vreau să felicit şi să îmi manifest respectul pentru toţi locuitorii oraşelor riverane.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Priorităţile Guvernului"

Consider că, aşa cum s-a demonstrat în ultima perioadă, prioritatea Guvernului este alta decât aceea a salvării şi a creării de noi locuri de muncă, astfel, pentru crearea de noi locuri de muncă, prin mijloace ca înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale, precum şi activităţi independente desfăşurate de către persoanele fizice autorizate, guvernanţii nu au creat o bază legislativă solidă, nu au creat parteneriate cu angajatorii, iar despre programe viabile în domeniu nici nu poate fi vorba. În această perioadă, prioritatea Guvernului ar trebui să fie reducerea efectelor economico-financiare asupra forţei de muncă, îmbunătăţirea situaţiei sociale a populaţiei prin asigurarea unui nivel adecvat al veniturilor şi sprijinirea angajatorilor care se confruntă cu dificultăţi economice, iar principală provocare ar trebui să o constituie diminuarea numărului de şomeri şi crearea de noi locuri de muncă. În acest sens, în scopul sprijinirii creării de noi locuri de muncă, având în vedere şi persistenţa efectelor crizei economico-financiare asupra pieţei muncii din România şi în anul 2010, Guvernul ar trebui să iniţieze un proiect de act normativ în care să fie propuse măsuri de natură să vină în sprijinul angajatorilor, prin reducerea parţială a costurilor forţei de muncă încadrată din rândul şomerilor. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2010 privind reglementarea unor măsuri în vederea stimulării creării de noi locuri de muncă şi diminuării şomajului în anul 2010, într-adevăr vizează o reducere a presiunii fiscale asupra angajatorilor, dar nu focalizează suficient măsurile de stimulare economică asupra şomerilor, o categorie grav afectată de criza economică.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Tinerii instituţionalizaţi"

Aduc în discuţia dumneavoastră încă o dată problema tinerilor din instituţiile de plasament care au împlinit 18 ani şi care şi-au finalizat studiile şi ar trebui să se angajeze, dar refuză sau unii dintre ei nu au contactat niciodată un angajator. Aproape 1.800 de copii aflaţi în grija statului au împlinit 18 ani sau şi-au finalizat studiile în anul şcolar anterior, majoritatea ca absolvenţi ai învăţământului de masă, adică liceu, şcoli profesionale sau postliceale. Dintre aceştia, 291 nu au contactat sau au refuzat să contacteze vreun angajator sau instituţie în vederea angajării. Însă, în jur de 500 şi-au găsit anul trecut un loc de muncă, iar alţi 500 care au doar studii medii intenţionează să le continue. Integrarea profesională este foarte importantă pentru tânărul care aspiră la autonomie şi independenţă socială. Din păcate, ei nu au pregătirea necesară pentru a face faţă cerinţelor profesionale actuale - limbi străine, informatică, abilităţi de comunicare etc.

Dificultăţile de a găsi şi păstra un loc de muncă sunt generate şi de faptul că nu au o locuinţă. În aceste condiţii, tânărul se vede aruncat într-un cerc vicios din care nu poate ieşi decât cu sprijinul şi implicarea celorlalţi. Pendulând între aceste puncte ale dilemei, de cele mai multe ori renunţă, abandonându-se hazardului şi indiferenţei.

După încheierea pregătirii profesionale, integrarea profesională a tinerilor cu familie poate fi facilitată chiar de familia extinsă, de sistemul de relaţii de rudenie, pe când tinerii orfani sau abandonaţi ar putea fi sprijiniţi prin implicarea agenţilor economici şi prin intervenţia comunităţii (biserică, autorităţi, organizaţii, voluntari).

Conform legislaţiei în vigoare, odată cu terminarea instruirii şcolare şi profesionale, tinerii ocrotiţi în centrele de plasament sunt nevoiţi să părăsească instituţia şi să-şi găsească singuri propriul drum în viaţă. Din păcate, ei nu sunt pregătiţi pentru a face acest pas către independenţă.

În contextul actual, datorită situaţiilor socio-economice ale familiei şi a modului de organizare a sistemului de protecţie socială, dezideratul integrării este foarte dificil. Din momentul în care a părăsit instituţia, tânărul conştientizează dificultăţile de integrare în grupuri, organizaţii sau colectivităţi formate din persoane cu familie. Inhibiţia în faţa unor acţiuni sau decizii majore care îi vor influenţa cursul vieţii îşi află originea în faptul că instituţia decidea pentru individ, îi propunea scopuri, iar acesta le executa.

Este necesar elaborarea cadrului legislativ specific, precum şi identificarea de soluţii, prin elaborarea unor programe şi strategii de incluziune socială şi profesională, care să vină în sprijinul şi în susţinerea acestor tineri.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Despre violenţa în unităţile de învăţământ"

Revin şi aduc în discuţie un fenomen care a căpătat proporţii cotidiene în condiţiile în care opt elevi din zece se confruntă cu o anumită formă de violenţă în unitatea în care învaţă: violenţa între elevi, violenţa elevilor îndreptată împotriva profesorilor, violenţa profesorilor împotriva elevilor, violenţa unor tineri din afara şcolii faţă de elevi sau chiar faţă de profesori. Această violenţă, deseori manifestată doar la nivel verbal, se transformă deseori în violenţă fizică. Într-un studiu al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei se arată că liceele şi şcolile de arte şi meserii sunt mai violente decât şcolile generale, şcolile situate la periferie decât cele din centru, precum şi faptul că elevii din mediul urban sunt mai predispuşi la violenţă decât cei din mediul rural.

Stabilind o clasificare, conform studiului realizat de către ISE, se poate observa că pe primul loc se afla violenţa între elevi, urmată de violenţa elevilor faţă de profesori, pe ultimul loc aflându-se violenţa profesorilor îndreptată împotriva elevilor. Astfel, fenomenul violenţei îl întâlnim în 73,3% din şcolile generale şi 80,6% din şcolile postgimnaziale.

Pentru rezolvarea acestei probleme se impune înfiinţarea în fiecare şcoală, în funcţie de necesităţile unităţii respective, a unui post de jandarmi care să prevină şi să intervină pentru aplanarea eventualelor conflicte, iar în acest sens am iniţiat o propunere legislativă ce urmăreşte reglementarea situaţiei existente la nivelul unităţilor de învăţământ din România.

Necesitatea instituirii unor asemenea măsuri reiese din lipsa de autoritate şi gestiunea precară a cazurilor de violenţă a persoanelor însărcinate cu păstrarea ordinii şi siguranţei în şcoli. Înfiinţarea unor posturi ale jandarmeriei în unităţile de învăţământ, în funcţie de nevoile unităţii respective, va elimina fenomenul violenţei şcolare şi va aduce un plus de siguranţă părinţilor.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Taxa pe valoarea adăugată"

În condiţiile actuale şi luând în calcul ultimele măsuri ale Guvernului de majorare a TVA-ului la 25%, precum şi acutizarea crizei economice, exprimată prin scăderea producţiei, reducerea veniturilor şi a consumului, cu un impact negativ asupra unui procent considerabil al populaţiei, se impune tot mai mult reducerea TVA-ului la produsele alimentare de bază. Creşterea preţurilor la produsele alimentare şi a cheltuielilor cu utilităţile sunt realităţi faţă de care un guvern responsabil trebuie să vină cu măsuri ferme şi urgente. Din păcate, ceea ce se anunţă pentru acest an este de-a dreptul îngrijorător pentru nivelul de trai al multor categorii sociale.

Doresc să reafirm susţinerea mea pentru o iniţiativă mai veche a Partidului Conservator - reducerea TVA la produsele alimentare de bază. Măsura ar fi oportună nu doar pentru menţinerea unui nivel de trai acceptabil pentru cetăţeni, ci şi pentru combaterea evaziunii fiscale în industria alimentară. Este o măsură ce se impune prin necesitatea de a menţine preţul produselor alimentare la un nivel acceptabil pentru populaţie, în condiţiile crizei economice.

Codul fiscal al României stabileşte TVA-ul de 19% pentru alimente. În conformitate cu Directiva a VI-a a Comisiei Europene pot fi utilizate 2 - 3 cote reduse de TVA, dar care nu pot fi mai mici de 5%. Directiva Comisiei Europene nr.112/2006 permite totuşi aplicarea unor cote reduse de TVA pentru o parte din alimente, chiar şi sub 5%, cum sunt cele din Italia 4%, Irlanda 4,8%, Spania 4%, Luxemburg 3%, Cehia 5%, Lituania 5%, Polonia 3%. Unele ţări au chiar taxă zero pentru unele alimente şi băuturi nealcoolice (Cipru, Irlanda, Malta, Marea Britanie). Comisia Europeană a propus recent simplificarea sistemului de calcul al TVA şi o mai mare autonomie a statelor membre în fixarea unor cote reduse pentru servicii locale. Conform acestei recomandări, ratele scăzute, între 0 şi 5%, pot fi aplicate anumitor produse şi servicii, de exemplu, alimentele - şi o cotă între 10 şi 12% pentru servicii cum sunt transporturile.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Înfiinţarea unui Serviciu European de Acţiune Externă"

Înfiinţarea unui Serviciu European de Acţiune Externă (SEAE), alături de crearea funcţiei de înalt reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate (ÎR), sunt inovaţii aduse de Tratatul de la Lisabona care vor conferi o vizibilitate sporită acţiunii UE la nivel internaţional. Rolul său principal va fi acela de a sprijini activitatea înaltului reprezentant, precum şi de a oferi asistenţă şi consiliere în domeniul politicii externe preşedintelui Consiliului European şi preşedintelui şi membrilor comisiei. Temeiul juridic al constituirii SEAE îl constituie articolul 27 alineatul (3) din Tratatul de la Lisabona: "În exercitarea mandatului său, înaltul reprezentant al uniunii este susţinut de un serviciu european pentru acţiunea externă. Acest serviciu lucrează în colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre şi este format din funcţionarii serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului şi ale comisiei, precum şi din personalul detaşat al serviciilor diplomatice naţionale. Organizarea şi funcţionarea serviciului european pentru acţiune externă se stabilesc prin decizie a consiliului. Consiliul hotărăşte, la propunerea înaltului reprezentant, după consultarea Parlamentului European şi cu aprobarea comisiei."

România, alături de celelalte state membre s-a implicat activ, înainte de momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în procesul de formulare a principalelor prevederi ale Deciziei privind înfiinţarea şi organizarea SEAE. Serviciul va avea unrol prioritar în procesul decizional strategic european şi va fi implicat în programarea instrumentelor financiare externe, acesta va avea un statut sui generis, autonom din punct de vedere al bugetului şi personalului, ca având funcţie de autoritate bugetară;

România acordă o importanţă deosebită procesului de constituire a SEAE, acesta fiind primul exerciţiu de construcţie instituţională europeană la care România participă în mod nemijlocit. Ţara noastră este interesată ca SEAE să aibă un mandat puternic, care să-i permită îndeplinirea obiectivului stabilit prin Tratatul de la Lisabona, de întărire a coerenţei şi eficacităţii acţiunii externe a uniunii.

Susţinem o poziţie fermă în cadrul discuţiilor ce au loc la Bruxelles în principal, aceasta constă în respectarea liniilor directoare agreate în Raportul andosat în octombrie 2009 de Consiliul European, în cadrul procesului de adoptare a Deciziei Consiliului privind înfiinţarea SEAE, în calendarul stabilit. Totodată, urmărim ca respectarea acestei date ţintă să nu devină un obiectiv în sine, în detrimentul unor discuţii detaliate şi a ajungerii la un acord cuprinzător între toate părţile implicate pe toate aspectele definitorii ale mandatului, structurii, finanţării şi personalului SEAE. În ce priveşte participarea la constituirea personalului SEAE, reprezintă o prioritate asigurarea unei reprezentări adecvate a României în structurile serviciului, atât în centrala de la Bruxelles, cât şi în delegaţiile UE. Aceasta trebuie să reflecte deopotrivă mărimea şi importanţa geostrategică a ţării noastre şi să ne permită promovarea intereselor şi priorităţilor politice, economice şi de securitate ale României ca parte a interesului general al UE.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

"Chestiunea ţărănească - 40 de ani în slujba horticulturii"

Sub emblematica sintagmă Amintiri despre viitor, voi încerca astăzi să-mi împart trăirile acestui moment aniversar - 40 de ani în slujba horticulturii - între recunoştinţă şi reînnoire.

Despre recunoştinţă, după 40 de ani de la absolvirea facultăţii, ca şi despre reînnoire, se pot scrie două cărţi atunci când, la vârsta noastră, vârsta maturităţii intelectuale, ai ce spune despre trecut, dar ai şi multe planuri pentru un nou început.

Despre un trecut în care am muncit şi mai bine, am avut şi neîmpliniri, am şi greşit, precum şi despre un viitor în care, aşezaţi mai mult în apropierea cărturarilor, ne dorim să lăsăm, în afară de modelarea dealurilor, prin plantaţii de vii şi pomi, uneori prin îndesirea grajdurilor cu vite, după 40 de ani de drumuri paralele brazdelor însorite, să lăsăm în urma noastră câte ceva din creativitatea cu care ne-a înzestrat bunul Dumnezeu.

Ca urmare a experienţei de viaţă, dar şi din dorinţa ca generaţia noastră, care a parcurs într-un timp istoric relativ scurt, transformări sociale, politice şi economice care au contribuit, fiecare la timpul său, la schimbare de destine. Am prins colectivizarea agriculturii, Revoluţia română, decolectivizarea agriculturii, distrugerea agriculturii, schimbarea de secol şi mileniu, eclipsa totală de soare şi lună.

Ne dorim din tot sufletul să prindem şi refacerea agriculturii, pe principiile de performanţă şi eficienţă ale marelui club politic, Uniunea Europeană, punând în practică politica agricolă comună de dezvoltare rurală care ar trebui să aibă la bază, şi în ţara noastră, asemănător ţărilor dezvoltate din UE, o agricultură durabilă.

Recunoştinţă pentru cei prezenţi aici, cărora vă cer cu tărie să-mi iertaţi greşelile tinereţii, şi faptul că nu ne-am putut întâlni mai des. Recunoştinţă bunului Dumnezeu că m-a îngăduit să exist şi să-mi ofere în fiecare dimineaţă posibilitatea să-i sărut puternicele braţe, razele răsăritului de soare. Şi să recunosc că viaţa pe care ne-a dăruit-o bunul Dumnezeu prin părinţi are o mare virtute, modestia, şi o mare bucurie, iubirea. Şi peste toate este Dumnezeu. Asta este credinţa mea, pe care o port în suflet încă de la străbunica şi părinţi, care ne-au învăţat Tatăl nostru şi iubirea de Dumnezeu.

Toţi ne rătăcim zilnic, dar toţi îl regăsim pe Dumnezeu, chiar la un colţ de viaţă. Cuvintele, bietele de ele, înşiruite aici, nu reprezintă decât o mărturisire, o spovedanie. Şi asta reprezintă adevărul meu în acest altar al Almei Mater, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" din Iaşi, Facultatea de horticultură.

Cuvintele mele nu au nicio pretenţie, au doar smerenie, ele recunosc doar că încă nu ştim nimic din tot ce ne oferă, surpriză după surpriză, universul înconjurător şi universul uman. În fiecare dimineaţă mă străduiesc să pornesc ziua de la ideea că nu ştiu mai nimic, încercând să mă scol ca ţăranii, iar peste zi caut să înţeleg, încercând, seara, la vreme de bilanţ, să mă apropii de rândurile intelectualilor, căutând mereu să înţeleg. Să înţeleg de ce la cursuri, în facultate, ascultând prelegerile profesorilor mei, pe care i-am considerat ca pe nişte îngeri, şi rămânând pe gânduri şi întrebat de către vreun profesor "La ce te gândeşti, Surdu?", răspundeam nevinovat: caut să înţeleg de ce făcea tata aşa în vie, în livadă, în câmp, în grajdurile cu vite.

Caut să înţeleg de unde au avut atâta energie profesorii mei, îmbolnăvindu-ne cu pasiunea pentru această aleasă şi grea meserie, dar şi inegalabila artă a modelării naturii. Aţi ghicit, agricultura! Caut să înţeleg de ce am muncit atâţia ani pentru a planta şi replanta mii de hectare de vie şi livadă în Iaşi, pentru a construi combinate de vinificaţie, pentru a construi ferme moderne de animale, abatoare, combinate de panificaţie, fabrici de zahăr, de ulei, fabrici de conserve de legume şi fructe şi atâtea altele. Caut să înţeleg unde este Iaşiul agricol şi România agricolă pe care am construit-o împreună timp de 40 de ani de zile. Caut să înţeleg unde este capitala culturală a României, dulcele târg al Ieşilor, aşa cum îi spunea numai el, marele Teodoreanu. Mi-am alimentat sufletul cu marii înaintaşi: Ion Creangă, Octav Băncilă, Liviu Rebreanu, Mihai Eminescu, Emil Racoviţă, George Călinescu, Traian Bratu, Mihail Kogălniceanu, Petre Comarnescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Garabet Ibrăileanu, Ionel şi Păstorel Teodoreanu, Petre Carp, Vasile Conta, Vasile Alecsandri, Mihai Codreanu, Mihail Sadoveanu, Iordache Bucşinescu, Otilia Cazimir, Lucreţiu Pătrăşcanu, înaintaşii Mitropoliei Moldovei, Preafericitul Teoctist, şi încă mulţi alţii care au fondat Palatul Culturii, Teatrul, Opera, Conservatorul, Filarmonica, Universităţile, Academia Mihăileană, mişcarea paşoptistă, Junimea, Casa Pogor şi multe, multe altele. Dar numai ca să le amintim numele ar trebui măcar vreo două cărţi. Caut să înţeleg de ce nu mai există, activi, aşa cum i-am cunoscut, marii noştri profesori Mihai Răvăruţ, Nicolae Bucur, Mihai Peiu, Ionela Popescu, Boţ Marcu, Mircea Hatmanu, Cotea Victoriţa, Anton Liacu, Alexandru Lazăr, Ion Gologan, Traian Neagu, Laurenţiu Palade, Vasile Juncu, Vladimir Homotescu, Constantin Pântea, Ion Potec, Mihai Mitu, Turenschi Eugen. Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat.

Recunoştinţă pentru foştii noştri colegi, oameni de o adâncă şi aleasă ţinută profesională şi civică, care de asemenea nu mai sunt printre noi, şi cărora le rostesc şi eu numele pentru a întări ideea că i-am iubit şi că prin gestul nostru de astăzi nu facem decât să rostim o veche vorbă de duh românească: le ducem dorul! Amăriuţei Toma, Rusu Vasile, Chiculiţă Ştefan, Son Eugen, Răceanu Ion, Colniceanu Constantin, Dulamangiu Victor, Ichim Ioan.

Recunoştinţa trebuie urmată obligatoriu de reînnoire, reînnoire care astăzi, aici, adună energiile pozitive ale celor care, în afară că îi pomenim cu pioşenie pe cei dispăruţi, pentru a desăvârşi în Rai prin spiritul lor opera pământeană, şi dorinţa fierbinte de reînnoire care începe prin a ne revedea foştii şi actualii profesori care au pus la temelia cunoaşterii noastre toată bogăţia ştiinţifică şi sufletească pe care au acumulat-o în dialogul cu cartea, cu mediul agricol, cu zeci de generaţii de studenţi: academician Valeriu Cotea, Rusu Florin, Afusoaie Iulia, Savu Paul, Tomiţă Octavian, Huţanu Mircea, Matei Ioan, Timaru Gheorghe, Avarvarei Ioan, Lixandru Gheorghe, Drobotă Gheorghe, Iacob Viorica, Nistor Stan, Ţîrdea Constantin, Magazin Petru, Vasilică Constantin, Vasilescu Nicolae, Doina Cojoc Buşe, Cireaşă Elena, Cireaşă Victor, Ailincăi Natalia, Marcu Sintia.

La 40 de ani nu este comod pentru nimeni să recunoască că noi, de fapt, călătorim de mult pe cea de-a doua parte a autostrăzii existenţei noastre pământene. Constatăm însă că ne-am schimbat puţin fizionomia, dar că avem aceeaşi energie cu care trăiam prezenţa la cursuri, seminarii şi laboratoare, febra examenelor, ghiduşiile din cămin şi frica de a nu fi surprinşi jucând chiar poker de către regretatul şi blândul profesor Vieru Ioan, pe atunci director educativ.

Este greu să rezumi în câteva cuvinte o viaţă de studenţie şi o viaţă de om. Dar nu putem să nu ne reamintim măcar câte ceva, în speranţa că, şi de această dată, excepţiile vor întări regula.

Profesorul Boţ Marcu: fată frumoasă la tablă, dezvoltând subiectul de pe bilet. După ani de zile am înţeles de ce profesorul Boţ Marcu o îndemna să scrie mai sus.

Profesorul Constantin Vasilică: curs de fitotehnie, nici unui, dar nici unui curs nu i-a lipsit o mică poveste de viaţă sau o anecdotă.

Profesorul Nicolae Bucur: "măi băiete, de când n-ai mai fost acasă, de când nu ţi-ai mai văzut părinţii. De mult, dom' profesor. De ce? E greu, nu sunt bani de Rată. Ţine de aici, ai să mi-i înapoiezi tu când ai să-i ai şi du-te acasă".

Profesorul Liacu: "dragi studenţi, o să învăţaţi multe la pomicultură, o să rămâneţi cu ceva, dar nu uitaţi, tăierile de rodire înseamnă să tăiaţi pomii în fiecare primăvară. Oricum, dar să-i tăiaţi. Dar atenţie, nu de la pământ!"

Profesorul Cireaşă: "deşi mărul mă doare, amintiţi-vă tot timpul de cătină. Cătina va salva omenirea de la cancer."

Profesoara Viorica Iacob: "nu fiţi trişti, nu fiţi speriaţi, aşa este, acest examen este un mare cui. Mâncaţi bine, odihniţi-vă bine, trageţi aer în piept, dar nu şi pe profesor." Toţi am trecut prin asta. Şi aşa a ajuns în timp, exigenta profesoară Viorica Iacob, grijulie cu noi, la înaltul rang de mama Viorica.

Şi, nu în ultimul rând, seniorul Valeriu Cotea, care ţinea un curs greu, cu multă ştiinţă de carte, oenologia, despre care a scris o bibliotecă. Cursul profesorului Cotea era fără prezenţă, dar prezenţa era sută la sută, pentru că profesorul, coborât din munţii Vrâncioaiei, marcat toată viaţa de brazdele dăinuirii de pe obrajii mamei, care jalonau perenitatea dacică, a îmbrăcat haina profesorului cărturar, scriitor remarcabil, om de omenie. Prezenţa era de sută la sută la cursuri datorită îmbinării fericite a dogmelor fizico-biochimice ale transformării mustului în vin cu poveşti atrăgătoare despre lichidul viu şi întâmplările petrecute cu oameni de seamă, care au folosit în mod cumpătat vinul, de la împărtăşanie la stimularea exuberanţei şi creativităţii, la maturitatea deplină şi până la veşnica pomenire. Vorbindu-ne despre vin ca despre un aliment, un tonic, şi nu ca despre o băutură alcoolică.

Reînnoire pentru că, împreună cu distinsul auditoriu, mai avem multe de făcut. Păşim în anii ce urmează în a doua etapă a existenţei noastre în marele club al visurilor multora de pe meridianele globului, Uniunea Europeană. Avem de reluat, cu modestie şi recunoştinţă, modelul fermei marelui cărturar Ion Ionescu de la Brad, participant activ la reforma agrară, reformă care a pus bazele transformării României în grânarul Europei. Avem de modelat ferma românească într-o fermă de tip european, care să scape România, în prima etapă de importul de legume şi fructe (80% din consum), carne de vită (80% din consum), carne de porc, carne de pasăre (40% din consum) etc. Pentru a realiza acest deziderat trebuie să avem încredere în noi şi, mai ales, în cei tineri, în jur de 2.500 de studenţi din toate universităţile agronomice ce devin anual specialişti în agricultură. Este necesar să nu pierdem nicio clipă pentru a le reda mândria de a fi agricultor cu carte, nu numai pentru a asigura securitatea alimentară a României, dar pentru a reintroduce România în circuitul exporturilor de produse alimentare, aşa cum am mai dovedit că putem fi în stare.

Am o mare durere. Toate deciziile importante care ar trebui să protejeze fermierul român şi populaţia rurală (62% din cei 492 de milioane de europeni trăiesc în sat) se iau de către parlament. Din 471 de parlamentari, astăzi specialişti agricoli sunt numai 21. În anul de graţie 2010, un an de mijloc în prima parte a absorbirii fondurilor europene pe pilonul I şi II, la dezbaterea generală privind bugetul de stat, Guvernul n-a pomenit niciodată cuvântul agricultură, iar din 500 de minute de dezbateri, s-au alocat agriculturii 2 minute, în care eu am constatat că, în comparaţie cu acum 20 de ani, în Constituantă, am realizat un progres, pentru că atunci îi rugam pe distinşii colegi ca, în tumultuoasele dezbateri parlamentare, să acorde agriculturii un minut. După 20 de ani am obţinut 2 minute.

Doamnelor şi domnilor,

vă îndemn să încurajaţi specialiştii activi din agricultură, actualii studenţi şi viitorii specialişti, să nu facă numai campanie agricolă, să se pregătească şi pentru campaniile electorale, în aşa fel încât în Parlament să avem cât mai mulţi agricultori politicieni, cât mai mulţi Ion Ionescu de la Brad, Gheorghe Ionescu-Şişeşti şi, de ce nu, Angelo Miculescu şi Nicolae Giosan. Fără o reprezentare proporţională în Parlament a acestui grup critic, important - populaţia rurală - va fi greu să promovăm o politică înţeleaptă, politica pâinii.

Şi, pentru că am început să vorbesc despre mine, sunt căsătorit, soţia, Angela, este în sală, avem 3 copii, 2 nepoţi şi unul pe drum, toţi sunt aşezaţi la casele lor şi se adună la a noastră de câteva ori pe an pentru a-şi reîncărca bateriile, urmând îndemnul:

"Urmaşilor mei Văcareşti

Las vouă moştenire

Creşterea limbii româneşti

Şi a patriei cinstire."

Şi o coincidenţă, fiica mea, Monica, este în Iaşi şi participă, tot astăzi, la cursul aniversar de 20 de ani de la terminarea liceului "Emil Racoviţă."

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Despre activitatea mea profesională şi ştiinţifică, politică şi socială, pentru a nu vă reţine, am depus în revista Romanian Wine Art un curiculum vitae. Vă rog şi vă îndemn să facem un front comun, plecând de la recunoştinţa pentru mormântul vechii Dacii, care a fost când mai mare, când mai mic, şi pe care dacă n-ar fi Eminescu, poate n-am mai fi nimic, să utilizaţi şi arma scrisului în această perioadă de creativitate, de maturitate intelectuală. Să redobândim pentru lumea noastră, a satului, locul şi rolul specialistului agricol, Luceafărul care trebuie să deschidă şi să închidă ciclul viu-viu, agricultura.

Sunt convins că printre noi sunt oameni care înţeleg că agricultura are două etaje. La parter agri -, şi la etaj - cultura. V-am dăruit din partea colegului Cornel Henegar o carte de poezie şi am adăugat, din partea mea, şi mai ales în memoria mamei mele, care a lucrat 20 de ani la serviciul de documentare, în calitate de traducător autorizat la Academie, un dicţionar poliglot de avicultură, şi nu pot să nu evoc aici şi acum perseverenţa cu care profesorul Ioan Văcaru ne-a îndemnat să elaborăm această lucrare.

Zilele trecute a fost un moment aniversar Eminescu. Cred că şi nouă ni se potrivesc cuvintele:

"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!"

Îmi doresc şi eu ca o dată, înainte de a trece în lumea drepţilor, să i se facă şi Iaşiului dreptate şi să devină, din capitala culturală a României, adevărata capitală a Europei, aşa cum ar fi meritat dintotdeauna şi mai ales în ultimii ani. Nu pentru că Iaşiul este aşezat pe 7 coline, ca şi Roma, şi nu pentru că o bună parte din cărturarii care au luat drumul bejeniei spre Micul Paris s-au născut, au trăit, au creat opere nemuritoare în Iaşiul lui Cuza. Oraş care, din păcate, nici azi nu are un aeroport internaţional, deşi este principala metropolă la graniţa de est a Uniunii Europene.

În final, îmi doresc să ne reîntâlnim an de an, nu pentru că am îmbătrâni, dar pentru că era computerului ne obligă să trăim într-un an cât în cinci. Şi consider că revederea anuală ar întări, folosind arta conversaţiei, legătura dintre recunoştinţă şi reînnoire.

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

Chestiunea ţărănească 144 de ani de la adoptarea primei Constituţii a României

La adoptarea primei Constituţii a României, care a avut loc la 1 iulie 1866, ţărănimea, majoritară în România la acea dată, a avut o contribuţie covârşitoare.

Ţăranii şi-au dorit un stat unitar independent, puternic care să facă faţă modernizărilor de care avea nevoie întreaga zonă balcanică, scăpată de sub dominaţia diferitelor imperii.

Ţăranii şi-au dorit să fie stăpâni în ţara lor pe pământ, pe animale, pe vatra strămoşească.

Anticipez cu două zile acest eveniment important deoarece, pe 1 iulie vom fi în vacanţă parlamentară, şi datorită faptului că Constituţia României şi astăzi reprezintă un element de modernizare a statului român, cu atât mai mult cu cât şi astăzi există o comisie a Parlamentului României care lucrează la revizuirea Constituţiei, aşa cum o cer noile condiţii în care România este membră a Clubului politic Uniunea Europeană.

Ţăranii au rămas şi astăzi cu acelaşi sentiment de frustrare pentru că reprezentarea lor în Parlament este inexistentă, ţăranii nefiind prezenţi în Parlament.

Nu avem nici măcar un moş Ion Roată!

Redau mai jos etapele de revizuire a Constituţiei:

• Constituţia din 1923;
• Constituţia din 1938;
• Constituţia din 1948;
• Constituţia din 1952;
• Constituţia din 1965;
• Constituţia din 1991;
• Constituţia din 2003.

Aduc astăzi, aici, un cuvânt de aleasă preţuire pentru regretatul prof.univ.dr.Antonie Iorgovan, considerat "părintele Constituţiei democratice din anul 1991" şi îmi exprim satisfacţia că am fost şi eu unul din cei care alături de domnia sa am făcut parte atât din Constituantă, cât şi din comisia care a lucrat efectiv la textul Constituţiei din 1991.

Îmi exprim speranţa că în urma revizuirilor care se vor aduce de către comisia înfiinţată în acest an statul român va deveni mai puternic şi mai apropiat intereselor ţăranilor, a locuitorilor din zona rurală care reprezintă, asemenea altor ţări membre UE, 60% din populaţie.

Domnul Ion Stan:

"Strategia Naţională de Apărare - o improvizaţie lamentabilă"

Documentul privind Strategia Naţională de Apărare transmis Parlamentului României pentru a fi dezbătut şi aprobat este o aberaţie de ordin juridic, dacă ne raportăm la prevederile Legii nr.473/2004 privind planificarea apărării. Acest lucru este evident, în condiţiile în care facem o analiză atentă a bazei legale a acestei strategii.

Constituţia României, art.65 alin.(2) lit. f) "Parlamentul, în şedinţă comună a celor două camere, aprobă strategia naţională de apărare a ţării".

Legea nr.473/2004 privind planificarea apărării, "Preşedintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului, prezintă Strategia Naţională de Apărare Parlamentului, care o dezbate şi o aprobă, prin hotărâre, în cadrul unei şedinţe comune".

Legea nr.473/2004 privind planificarea apărării, art. 5 alin. (1): "Strategia naţională de Apărare a României este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel naţional."

Legea nr.473/2004 la art.6 stipulează: "În vederea realizării prevederilor Strategiei naţionale de apărare, a implementării liniilor directoare ale politicii de apărare stabilite prin Programul de guvernare şi în conformitate cu prevederile Conceptului strategic al NATO Ministerul Apărării Naţionale elaborează Carta albă a apărării, prin care se stabilesc: obiectivele politice de apărare, măsurile şi acţiunile avute în vedere pentru îndeplinirea acestora, misiunile şi cerinţele specifice pentru armata României, resursele naturale, umane, materiale, financiare şi de altă natură, care urmează să fie asigurate anual, în vederea generării capabilităţilor militare necesare îndeplinirii misiunilor armatei".

Legea nr.473/2004 la art.7 prevede: "Pe baza Strategiei naţionale de apărare, a Cartei albe a apărării şi a Directivelor ministeriale NATO, Ministerul Apărării Naţionale elaborează Strategia militară, care cuprinde: evaluarea mediului internaţional de securitate din punct de vedere strategico-militar, identificarea potenţialelor riscuri şi ameninţări militare, definirea obiectivelor militare naţionale, stabilirea conceptelor strategice şi operaţionale pentru îndeplinirea acestor obiective şi a misiunilor armatei".

Legea nr.45 din 1 iulie 1994, Legea apărării naţionale a României ( n.n. legea este anterioară revizuirii Constituţiei şi aderării la NATO)

Baza legală în vigoare nu prevede ceea ce se afirmă în Strategia Naţională de Apărare la:

Pagina 4 alin. (1) - "Strategia Naţională de Apărare reprezintă un instrument de lucru prin intermediul căruia, plecând de la nevoia apărării ţării, a intereselor, valorilor şi obiectivelor naţionale de securitate, se gestionează riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile".

Afirmaţie total falsă! Legea nr.473/2004 privind planificarea apărării, la art.5 alin.(l) prevede: "Strategia Naţională de Apărare a României este documentul de bază, care fundamentează planificarea apărării la nivel naţional."

Pagina 4 alin.(5) - "Pe lângă apărare şi armată, strategia vizează, totodată, şi alte domenii, precum: politica externă, ordinea publică, domeniul serviciilor de informaţii, securitatea energetică sau cea cibernetică, securitatea infrastructurii critice etc."

Şi această afirmaţie este total falsă. Legea nr. 473/2004, la art. 6 prevede cu totul altceva: "În vederea realizării prevederilor Strategiei naţionale de apărare, a implementării liniilor directoare ale politicii de apărare stabilite prin Programul de guvernare şi în conformitate cu prevederile Conceptului strategic al NATO, Ministerul Apărării Naţionale elaborează Carta albă a apărării, prin care se stabilesc: obiectivele politicii de apărare, măsurile şi acţiunile avute în vedere pentru îndeplinirea acestora, misiunile şi cerinţele specifice pentru armata României, resursele naturale, umane, materiale, financiare şi de altă natură, care urmează să fie asigurate anual, în vederea generării capabilităţilor militare necesare îndeplinirii misiunilor armatei".

Pagina 4 alin. (6) "- (...) instituţiile cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt chemate să elaboreze propriile strategii sectoriale, ce vor conţine măsuri concrete, destinate contracarării şi combaterii riscurilor şi ameninţărilor."

Din nou un fals flagrant! Ca nu cumva să existe dubii cărei instituţii din sistemul securităţii naţionale se adresează Strategia Naţională de Apărare a Ţării, art. 7 din legea anterior citată vine şi întăreşte dispoziţiile anterioare, precizând: "Pe baza Strategiei naţionale de apărare, a Cartei albe a apărării şi a Directivei ministeriale NATO, Ministerul Apărării Naţionale elaborează Strategia militară care cuprinde: evaluarea mediului internaţional de securitate din punct de vedere strategico-militar, identificarea potenţialelor riscuri şi ameninţări militare, definirea obiectivelor militare naţionale, stabilirea conceptelor strategice şi operaţionale pentru îndeplinirea acestor obiective şi a misiunilor armatei".

La pagina 6 cap.II "Continuitate şi adaptare" alin.(2) se afirmă următoarele: "Strategia Naţională de Apărare rămâne consecventă celor mai importante principii şi idei afirmate prin Strategia de Securitate Naţională a României din 2006".

Atenţie! Strategia de Securitate Naţională a României din 2006 a fost prezentată de preşedintele României şi a fost adoptată de către Parlament fără a exista temei legal, cu încălcarea art. 65 alin. (2) lit. f) din Constituţia României şi a dispoziţiilor subsecvente ale Legii nr. 473/2004, conform cărora trebuia prezentată şi aprobată Strategia Naţională de Apărare a Ţării.

În primul său mandat, preşedintele Traian Băsescu nu a respectat Constituţia şi Legea nr.473/2004 şi nu a prezentat Parlamentului spre aprobare, în termen de şase luni, Strategia Naţională de Apărare.

Pe cale de consecinţă, continuitatea şi adoptarea Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării cu un document neconstituţional, nu poate să conducă decât tot la un document anticonstituţional, prin care preşedintele în exerciţiu vizează, în numele apărării ţării, să-şi asume prerogative excepţionale, cu caracter permanent.

În viziunea totalitarist-dictatorială a preşedintelui Traian Băsescu, "SNAp a fost gândită ca un instrument de forţă - pag. 4 alin. (6) - care vizează (..) politica externă, ordinea publică, domeniul serviciilor de informaţii, securitatea energetică sau cea cibernetică, securitatea infrastructurii critice etc. (şi ce poate însemna acest etcetera ?!) şi reflectă nevoia de a asigura un echilibru firesc între securitatea naţională şi alte domenii vitale, precum: economia, sănătatea sau educaţia - pag.4 alin. (4)". Cu alte cuvinte, ce doreşte Traian Băsescu? Ce înseamnă în gândirea sa "apărarea ţării"?! înseamnă un pretext de care să uzeze pentru a se comporta ca un dictator în economie, în cumpărarea gazului şi vânzarea energiei electrice, în politica externă, în sănătate şi mafia medicamentelor, în educaţie şi tot ce înseamnă România.

România nu este domeniul privat al lui Trăian Băsescu. Dacă avem în vedere unele chestiuni de fond, cum este de exemplu analiza mediului internaţional de securitate în pseudostrategia lui Traian Băsescu se spune: "Situaţia internaţională este marcată de fluiditate şi impredictibilitate". O astfel de afirmaţie, la nivel de şef de stat, este o imbecilitate. În două pagini şi jumătate, cât este economia capitolului de analiză a mediului internaţional de securitate, nu se spune nimic concret şi de actualitate, care să fie util proiecţiilor de apărare naţională a României. O colecţie de banalităţi "copy-paste'" din arhiva Administraţiei Prezidenţiale, servite pentru intoxicarea Parlamentului şi adâncirea haosului în care Traian Băsescu a aruncat Comunitatea Naţională de Informaţii, deturnând-o de la misiunile sale fireşti.

De ce Comunitatea Naţională de Informaţii a României nu poate să vadă mediul internaţional de securitate asemenea altor comunităţi informative şi să avem în Strategie o diagnoză cel puţin de nivelul celei dată publicităţii de CIA, sub semnătura preşedintelui Consiliului Naţional pentru Informaţii al SUA?

Spunem că avem relaţii de cooperare cu zeci şi sute de servicii de informaţii din toată lumea şi nu putem face dovada capacităţii de a prezenta Parlamentului o analiză serioasă asupra mediului internaţional de securitate. Pentru ce sunt plătite serviciile noastre? Ce fel de informaţie şi pentru cine integrează Comunitatea Naţională de Informaţii, dacă preşedintele României nu poate să spună decât că nu ştie, de fapt, cu ce probleme se confruntă lumea. Atunci o sa-i spunem noi, cel puţin câteva lucruri, aşa cum sunt văzute ele de la Washington.

Omenirea ca "stat global" nu este nici pe departe pregătită, dar nici nu va fi posibil să-şi asume, în vreo perioadă previzibilă, un sistem planetar de securitate, care să funcţioneze în parametrii unui sistem de securitate a comunităţii naţionale. Apare, în acest fel, necesitatea reglementării securităţii proprii a unui stat, ca parte a unui concept al apărării la nivel planetar.

Între cauzele unei astfel de abordări, menţionăm: criza resurselor strategice (energie, apă, alimente, mediu) şi competiţia lipsită de principii ori scrupule pentru a le controla; crizele excesului şi deficitului de populaţie; migraţia necontrolabilă a forţei de muncă; ocultarea identităţii şi destinaţiilor masei monetare; erodarea statalităţii şi a guvernelor naţionale, sub presiunile reţelelor economico-finaciare transnaţionale şi a dictaturii organizaţiilor nonguvernamentale.

Nu trebuie să încapă îndoială, lumea viitoare va fi un sistem mondial multipolar în care centrele de putere se vor reaşeza, urmând traiectul transferului fără precedent al bogăţiei şi puterii economice dinspre Occident către Orient. Capitalismul tradiţional s-ar putea să fie detronat de capitalismul de stat. Aşa-zisul grup RIC (Rusia, India şi China) nu urmează modelul liberal occidental al dezvoltării economice, ci o formulă etatistă, urmată şi de alte puteri emergente, cum sunt Coreea de Sud, Taiwanul şi Singapore.

Omenirea se află, de asemenea, în faţa provocării extraordinare reprezentate de tranziţia energetică fundamentală. Doar trei ţări îşi mai păstrează, în prezent, o producţie stabilă de petrol: China, India si Mexic, iar rezervele de gaze energetice se află în zone de instabilitate. China, însă, va deveni cel mai mare importator energetic al lumii.

Tendinţele accentuate de prea larga difuzie a autorităţii şi puterii către "societatea civilă", vor agrava deficitul instituţional şi vor favoriza expansiunea blocurilor regionale şi a reţelelor nonstatale, ceea ce va afecta organizarea socială tradiţională.Aşadar, problema este: "Ce fel de securitate şi în ce lume?"

Incongruenţa conceptuală extrem de periculoasă a documentului prezidenţial pare a fi premeditată. Capitolul VI - "Riscuri, ameninţări, vulnerabilităţi" reprezintă, prin ceea ce conţine, un grav pericol în ceea ce priveşte fundamentele doctrinare ale apărării României.

A pune pe acelaşi plan şi a da aceeaşi semnificaţie, acelaşi înţeles riscurilor şi ameninţărilor este ca şi în povestea lui Creangă cu femeia nebună, copilul şi drobul de sare. Riscul nu se poate exprima în termenii unei acţiuni materiale. Riscul este o rată de probabilitate ca un pericol posibil, o ameninţare să se materializeze. În logica strategiei lui Băsescu, riscurile şi ameninţările sunt o apă şi-un pământ.

Într-o asemenea concepţie originală, să ne lămurească Traian Băsescu, când spionajul este ameninţare, când este risc şi când este infracţiune.

Ameninţările la adresa securităţii naţionale sunt determinate legal (art.3 din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României). Să înţelegem că acest document politic completează legea?

În capitolul "Riscuri şi ameninţări" este inserat; "riscurile de sănătate publică, pandemiile". Se ridică o problemă de fond: toate riscurile de sănătate publică sau numai pandemiile? Toate, căci altfel era suficient să se prevadă numai pandemiile. Trebuie să mergem cu analiza mai departe. Prostituata care răspândeşte boli venerice ori SIDA induce risc de sănătate publică, devine o chestiune de securitate şi apărare naţională? În logica lui Băsescu, evident că da.

Altă perlă! Se prevede, tot în acest capitol, nu ştim dacă ameninţare sau risc: "(...) influenţarea actului decizional, inclusiv a deciziei politice, a mass-media sau a opiniei publice";

Influenţarea poate fi în bine sau în rău, dar acolo nu se precizează. Ce să credem?! Putem accepta atâta imprecizie într-un document de strategie politică a apărării ţării? Drept cine ne cred aceşti impiegaţi ai Administraţiei Prezidenţiale, dacă îşi permit să iasă în public şi să prezinte Parlamentului asemenea inepţii cu pretenţie de strategie naţională de apărare? Nu ne-am propus să facem analiza întregului document, dar nu există paragraf care să reziste.

Îngrijorarea este foarte mare, fiindcă acest document, pe care preşedintele României şi l-a asumat, exprimă o stare de lucruri extrem de gravă: o criză ireversibilă, profundă a sistemului autorităţilor publice din sistemul de apărare, o incapacitate managerială la vârful sistemului, o deprofesionalizare care descalifică.

În raport, atât cu dispoziţiile legale pe care le-am menţionat, cât şi cu conţinutul documentului, la acest moment nici nu considerăm că strategia poate constitui o bază serioasă de discuţie.

Nu putem, de asemenea, să nu observăm şi să nu sancţionăm incompetenţa şi aroganţa prezidenţială, precum şi maniera în care Traian Băsescu desconsideră şi sfidează autoritatea reprezentativă supremă a poporului român, atunci când ni se aduce la cunoştinţă favoarea pe care ne-o face: "în scrisoarea de înaintare adresată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şeful statului îşi exprimă disponibilitatea de a fi receptiv la recomandările membrilor Parlamentului cu ocazia dezbaterilor din forul Legislativ pe tema Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării".

Chiar aşa?! Se cuvine să-i învederam cetăţeanului-preşedinte, Traian Băsescu, următorul text imperativ al legii: "Preşedintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului, prezintă Parlamentului Strategia naţională de apărare pe care o dezbate şi o aprobă prin hotărâre, în cadrul unei şedinţe comune".

Aşadar, nu avem nevoie nici de disponibilitatea şi nici de receptivitatea lui Traian Băsescu la recomandările membrilor Parlamentului, ci de dovada conformării comportamentului său instituţional la prevederile Constituţiei şi ale legilor României.

Faţă de toate cele menţionate, se impune să dam curs propunerii Departamentului pentru problemele securităţii naţionale al Partidului Social Democrat, care recomandă membrilor grupurilor parlamentare ale PSD şi reprezentanţilor partidului în comisiile de specialitate, precum şi membrilor săi din birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului să solicite restituirea documentului la emitent, pentru a fi refăcut în strictă conformitate cu dispoziţiile Legii nr.473/2004 privind planificarea apărării, astfel încât conţinutul strategiei să vizeze strict dimensiunea militară a apărării ţării.

Concomitent, până la modificarea Constituţiei, propunem Parlamentului să adopte o hotărâre specială pentru abilitatea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării de a supune aprobării, în şedinţă comună a celor două Camere, a Strategiei Securităţii Naţionale a României, document cu un orizont pe termen lung, supus actualizării prin rapoartele anuale ale preşedintelui României asupra stării naţiunii.

Domnul Florentin Gust Băloşin:

"Guvernul crizei - impactul măsurilor de austeritate în Oltenia"

Ne aflăm într-o situaţie fără precedent în România postdecembristă. Într-o lună de zile, Guvernul Boc a reuşit performanţa negativă de a propune o lege declarată ulterior neconstituţională, legea tăierii pensiilor. Acelaşi Guvern Boc a condamnat la sărăcie întreaga clasă a bugetarilor, gândindu-ne aici la cadre didactice, medici, funcţionari publici, şi acum a anunţat şi mărirea TVA-ului la 24%.

De asemenea, un alt efect negativ al guvernării portocalii îl reprezintă creşterea alarmantă a ratei şomajului.

Această situaţie, remarcată la nivelul întregii ţări, este evidenţiată în Regiunea Oltenia, după cum arată datele Institutului Naţional de Statistică. Aşadar, rata şomajului la nivelul judeţelor Olteniei este de: Vâlcea 7,78%, Olt 8,62%, Gorj 11,21%, Dolj 11,67% şi Mehedinţi 13,5%. Conform datelor preluate de la INS rata şomajului s-a aflat într-o continuă creştere în judeţele menţionate, faţă de anul 2009. Această situaţie dramatică este accentuată şi de faptul că aproximativ jumătate dintre şomerii din Oltenia nu vor mai beneficia de indemnizaţii în următoarele luni, în funcţie de perioada de timp a acordării şomajului. Iar măsurile propuse de Guvern nu vor duce în viitor la diminuarea acestei rate alarmante a şomajului.

Dimpotrivă, mărirea TVA-ului va atrage după sine şi creşterea numărului de şomeri, generată de falimentul întreprinderilor mici şi mijlocii, de imposibilitatea de plată a salariilor. În acelaşi timp, şi puterea de cumpărare se va diminua drastic, acest lucru însemnând agravarea situaţiei economice cu care se confruntă România.

După cum bine ştim, creşterea TVA-ului va atrage după sine majorări ale preţurilor bunurilor şi serviciilor, ceea ce nu poate reprezenta decât dispreţul Guvernului Boc faţă de cetăţenii României. Acelaşi dispreţ s-a manifestat în mod evident şi în perioada grevelor generale ce au cuprins România în ultimele luni, demonstrând astfel nepăsarea guvernanţilor faţă de lipsurile şi disperarea românilor.

Ce efort a depus Guvernul Boc pentru ameliorarea acestei situaţii dramatice cu care se confruntă cetăţenii din Oltenia? Fondurile bugetului de stat au fost distribuite preferenţial altor regiuni ale ţării, pentru a satisface clientela politică portocalie.

Toate aceste reglementări legislative antisociale vin pe fondul unei situaţii socio-economice nefavorabile existentă deja în zona Olteniei, ceea ce va agrava nivelul de trai al locuitorilor acestei regiuni.

Tot acest context ne demonstrează faptul că suntem conduşi de un guvern care, în loc să găsească cele mai eficiente măsuri pentru depăşirea crizei economice pe care o traversează România, nu face altceva decât să îngroape în sărăcie cetăţenii acestei ţări. Acest lucru este demonstrat atât la nivelul judeţelor din Oltenia, cât şi la nivelul întregii ţări.

Acest guvern a demonstrat destul de clar până acum că este format din oameni a căror competenţă poate fi pusă la îndoială. În absenţa unor măsuri eficiente şi viabile, Guvernul Boc ar avea şansa să dea dovadă de demnitate în faţa românilor.

Cum ar vota oare cetăţenii Olteniei la o moţiune de cenzură, chiar dacă aceasta nu a trecut de votul Parlamentului? Ar acorda oare încrederea lor acestui guvern?

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Asuprirea românilor"

Partidul de dreapta, care până mai ieri promitea o viaţă mai bună românilor, odată ajuns la guvernare, cu chiu, cu vai şi cu mari emoţii, se răzbună acum în special pe cetăţenii cu venituri mai mici, care vor suporta cu preponderenţă măsurile de austeritate luate de Guvernul cenuşiu Boc.

După ce au reuşit să distrugă învăţământul, să politizeze justiţia, să distrugă economia, să facă praf sistemul de sănătate, portocaliii nu se lasă, şi vor să distrugă cetăţenii acestei ţări, prin scăderea veniturilor şi creşterea taxelor, făcând viaţa insuportabilă pentru cei mai mulţi dintre români.

Nimeni şi nimic nu mai contează, disperarea pensionarilor îi lasă indiferenţi pe liderii portocalii care anunţă cu zâmbetul pe buze dinamitarea veniturilor acestei categorii sociale, uimirea şi frica cetăţenilor decenţi din această ţară pentru soarta lor şi a copiilor lor nu trezeşte nici măcar unele preocupări ale guvernanţilor de a explica direcţia în care vor să ducă ţara, ci sunt interesaţi doar de prigoana românilor.

În fiecare zi, toată preocuparea guvernanţilor se îndreaptă spre aplicarea de noi taxe, care să aducă cu orice preţ bani la buget, pentru ca banii camarilei din achiziţii publice să nu fie atinşi, să poată să ducă în continuare o viaţă de huzur pe banii românilor, în timp ce aceştia sunt tot mai împovăraţi de taxe şi impozite şi loviţi din toate părţile de scumpiri, încât sentimentul care domină în aceste zile gândurile românilor este frica. Frica pentru ziua de mâine, care se anunţă tot mai cenuşie datorită incompetenţei crase a Guvernului Boc, care lucrează din ce în ce mai cu spor împotriva fiecărui cetăţean al acestei ţări şi în folosul celor aleşi din camarilă.

Când vor fi plătite datoriile spitalelor care urmează să fie incluse în programul de descentralizare şi care este cuantumul acestora la nivel naţional, dar pentru cele cinci unităţi din Bistriţa-Năsăud?

Ce măsuri va propune ministerul pe care îl conduceţi în situaţia în care autorităţile locale vor refuza preluarea unor spitale?

Ce soluţii financiare ia în calcul Ministerul Sănătăţii pentru Preventoriul TBC din comuna Uriu şi Centrul de Sănătate Teaca din judeţul Bistriţa-Năsăud?

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declaraţie politică privind trecerea spitalelor în administraţia autorităţilor publice locale.

Sub aşa-zisa mască a descentralizării, Guvernul României, aşa cum ne-a obişnuit, încearcă să fugă prin orice mijloace de responsabilităţi. Trecerea spitalelor în administraţia autorităţilor publice locale nu este o decizie greşită, însă momentul şi metodele alese sunt total neadecvate pentru un proces atât de complex.

Pentru că a cheltuit banii răscumpărând favorurile făcute de clientela politică în campania electorală, Guvernul a găsit o cale "ingenioasă" de a tăia cheltuielile, alegând să sacrifice sănătatea populaţiei.

Acest Guvern iresponsabil şi mincinos încearcă prin această decizie să găsească un ţap ispăşitor pentru gafele lui, conducerea portocalie nefiind capabilă să-şi asume proasta guvernare, dând vina într-un mod propagandistic pe fantomele trecutului.

Nicio măsură a guvernului de până acum, şi bineînţeles nici aceasta, nu este însoţită de un studiu de impact, decizia pripită de delegare a sarcinilor către autorităţile locale fiind făcută doar pentru a nu-şi asuma răspunderea pentru inevitabilele închideri de spitale şi neplata salariilor personalului medical.

O asemenea decizie, fără o planificare financiară a resurselor, nu poate fi luată în mijlocul anului bugetar, când toate sumele alocate bugetelor autorităţilor publice locale sunt deja atribuite. Autorităţile locale nu au bugete dimensionate pentru a susţine din punct de vedere financiar cheltuielile cu întreţinerea a cel puţin 7-8 spitale în fiecare judeţ.

De asemenea, aceste spitale care sunt aruncate în braţe autorităţilor locale au deja o situaţie foarte precară, din cauza datoriilor foarte mari şi a lipsei de fonduri, pacienţii fiind nevoiţi să vină cu medicamentele de acasă pentru tratament.

Sănătatea ar trebui să reprezinte un domeniu prioritar în România, dar guvernarea portocalie nu are un interes în această zonă, pentru că nu aduce foloase clientelei politice.

Domeniul sănătăţii în România este salvat de competenţa personalului medical, care nu este însă recompensat echitabil pentru munca pe care o depune şi nu îi sunt recunoscute valorile nici măcar de preşedintele României, care a ales să se trateze peste hotare.

Situaţia personalului medical este însă pe cale să devină şi mai gravă, deoarece în scurt timp acesta nu îşi va mai putea primi nici măcar salariul şi aşa foarte mic, din cauza tăierilor acestuia, decise de Guvernul Boc.

Scopul acestei decizii este de a reduce cu totul cheltuielile în domeniul sănătăţii, pentru că inevitabil spitalele, nemaiavând fonduri, se vor închide, iar medicii batjocoriţi de Guvernul Boc vor alege să părăsească această ţară pentru una în care cunoştinţele şi calităţile le sunt recunoscute în mod adecvat.

Domnul Gabriel-Dan Gospodaru:

"Descentralizarea în domeniul sanitar - realizare a Guvernului Boc"

Descentralizarea a fost ani la rând pentru politicienii aflaţi acum în opoziţie o temă de campanie electorală. Aceştia au tratat cu populism, demagogie şi o totală lipsă de seriozitate şi responsabilitate acest proiect atât de important pentru modernizarea României.

Reprezentanţii PNL şi PSD, deşi au condus Ministerul Sănătăţii în perioada 2005-2009, s-au limitat la nenumărate "declaraţii de bune intenţii" în ceea ce priveşte promovarea măsurilor pentru descentralizarea sistemului sanitar.

În cele din urmă, au preferat să decidă tot după interesul politico-electoral şi să nu facă descentralizarea, probabil şi pentru faptul că cea mai mare parte a aleşilor locali în subordinea cărora urmau să fie transferate unităţile sanitare erau de altă culoare politică.

Guvernul Partidului Democrat Liberal, condus de Emil Boc, alături de partenerii săi de guvernare, a demonstrat că descentralizarea nu e un "subiect la modă" cu care te afişezi din când în când ca să rămâi în atenţia opiniei publice, ci un obiectiv prioritar, care trebuie realizat cât mai repede.

Astfel, la începutul lunii martie, Guvernul Boc a demonstrat că are voinţa politică necesară pentru a realiza reformarea statului, luând primele măsuri în sensul descentralizării, iar în luna mai au fost adoptate o serie de acte normative care vizează descentralizarea în administraţie, justiţie, educaţie, în sănătate şi agricultură.

Faptul că până în prezent câteva zeci de spitale au fost deja transferate din subordinea Ministerului Sănătăţii către autorităţile locale, iar până în luna iulie acest proces va viza aproximativ 85% din spitalele din România, reprezintă cea mai bună dovadă că descentralizarea nu "se discută", ci "se face" pas cu pas.

Prin promovarea măsurilor legislative privind descentralizarea în domeniul sanitar, Guvernul PDL a dovedit încrederea pe care o are în capacitatea autorităţilor locale de a asigura managementul eficient şi competent al unităţilor sanitare, primarii şi consiliile judeţene fiind autorităţile cele mai în măsură să cunoască nevoile reale de sănătate ale populaţiei din comunităţile pe care le reprezintă.

În calitate de parlamentar, membru al Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaţilor, consider că descentralizarea sistemului aduce beneficii în primul rând pentru pacienţi şi personalul medical, dar şi pentru autorităţile locale şi guvernamentale.

Avantajele descentralizării sunt multiple şi evidente, de aceea mă voi referi doar la câteva dintre acestea:

• vor fi atraşi mai mulţi bani în sistem pentru investiţii, deoarece Consiliile Locale şi Judeţene au posibilitatea accesării fondurilor europene pentru modernizarea şi dotarea unităţilor medicale; în acest sens, doresc să subliniez faptul că judeţul Suceava are în implementare proiecte de peste 3 milioane de euro pentru modernizarea şi dotarea ambulatoriilor de specialitate ale spitalelor din Suceava, Rădăuţi şi Siret, iar proiecte similare sunt întocmite şi depuse în vederea finanţării şi de către autorităţile locale din celelalte municipii şi oraşe;
• descentralizarea va avea rolul de a stimula primarii şi preşedinţii de Consilii Judeţene să întocmească proiecte pentru accesarea cât mai multor fonduri europene, vitale în această perioadă furnizării unor servicii medicale de calitate;
• discrepanţele apărute între diferite comunităţi locale în ceea ce priveşte accesul la serviciile de sănătate vor fi diminuate;
• deciziile privind alocarea fondurilor se vor lua de la nivel local, în mod transparent, în interesul pacienţilor din comunităţile respective, de către autorităţile locale alese, care vor avea reprezentanţi majoritari în noile Consilii de Administraţie ale spitalelor;
• descentralizarea nu va însemna doar transferul atribuţiilor şi competenţelor către aleşii locali, ci şi a resurselor, a banilor, în special din bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetele locale;
• spitalele vor fi preluate de către autorităţile locale fără datorii, Guvernul obligându-se, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.48/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii în vederea descentralizării, să asigure plata acestora către furnizorii de bunuri şi servicii.

În finalul intervenţiei, doresc să subliniez faptul că, din punctul meu de vedere, descentralizarea sistemului sanitar este realizarea Guvernului condus de Emil Boc, iar reprezentanţii opoziţiei vor fi nevoiţi să constate că nu mai au la dispoziţie această temă pentru a-şi clama preocuparea, şi cu atât mai puţin pentru a-şi aroga vreun merit.

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Copiii au dreptul să fie protejaţi împotriva sărăciei şi violenţei"

În timp ce Guvernul României a decis să dijmuiască indemnizaţiile mamelor, să reducă salariile părinţilor, să închidă şcoli, să diminueze numărul de paturi din spitale şi să se scape de lista cu medicamentele compensate, Comisia Europeană a lansat consultarea publică pe tema unei noi strategii a UE privind drepturile copilului. Consultarea va fi deschisă până la 20 august 2010, iar răspunsurile vor fi utilizate pentru a afla în ce fel politicile UE pot face mai mult pentru a promova drepturile copiilor.

Consultarea are în vedere experienţa cetăţenilor şi organizaţiilor, a asociaţiilor, organismelor, instituţiilor şi experţilor care se ocupă de protecţia şi promovarea drepturilor copilului, de la nivel local până la nivel internaţional. Ce informaţii vor porni dinspre România spre Comisia Europeană, în ceea ce priveşte copiii care trăiesc în sărăcie, când prin măsurile luate de Guvern, starea de sărăcie a milioane de familii se accentuează? Despre ce informaţii despre măsurile împotriva violenţei se va vorbi, când România e în top în ceea ce priveşte violenţa în şcoli? Ce informaţii care să ateste protecţia grupurilor de copii vulnerabili vor fi trimise spre Comisia Europeană, când nu se face aproape nimic pentru copiii ai căror părinţi au fost nevoiţi să ia calea străinătăţii pentru a le asigura traiul zilnic?

În România anului 2010 au fost luate măsuri care sunt împotriva copiilor, şi nu în beneficiul lor. Lipsesc politicile în domeniul sistemului judiciar, exploatării şi traficului de copii, participarea acestora la elaborarea de politici cu impact asupra lor.

Comisia urmează să publice un raport care va rezuma toate contribuţiile primite în urma acestei consultări. Rezultatele se vor utiliza pentru redactarea unei noi comunicări privind drepturile copilului pentru perioada 2011-2014.

Cu toate că, pentru copii, este mai puţin probabil să aibă de a face cu instanţele judecătoreşti şi administraţiile publice decât pentru adulţi, drepturile copiilor sunt tot atât de importante. Copiii au dreptul să fie protejaţi împotriva sărăciei şi a violenţei, precum şi dreptul de a-şi face auzită vocea.

Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu:

Vorbim despre atragerea de fonduri europene şi despre motivele pentru care aceşti bani nu se absorb aproape zilnic, de cele mai multe ori acuzând lipsa de interes sau de seriozitate a celor care trebuie să solicite aceste fonduri.

Exemplul eforturilor de accesare a banilor europeni ale comunei Moieciu, leagăn al turismului rural, carte de vizită a României, prin fluxul mare de turişti pe care îi atrage în zonă an de an, este unul demn de comedia absurdului.

În România, Uniunea Europeană a sprijinit prin două tipuri de instrumente financiare investiţiile în sistemele de apă şi canalizare:

• Programul Operaţional Sectorial Mediu, Axa 1 - pentru aglomerările urbane prioritare şi pentru anumite zone rurale aflate în aria de influenţă a acestor aglomerări urbane.
• Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, măsura 3.2.2. - pentru proiecte de infrastructură din mediul rural, inclusiv apă şi apă uzată.

În cadrul POS Mediu se finanţează doar proiecte majore, în special aglomerări urbane. În judeţul Braşov se derulează proiectul "Reabilitarea şi extinderea sistemelor de apă şi canalizare în judeţul Braşov", care a primit finanţare prin POS Mediu Axa 1 dar care acoperă doar anumite zone şi localităţi ale judeţului.

Din localitatea Moieciu, acest proiect major POS Mediu acoperă doar reţelele din satele Moieciu de Jos şi Cheia, precum şi staţie zonală de epurare ape uzate amplasată în Moieciu de Jos. Staţia de epurare este deja în execuţie, conform acordului contractual încheiat între Compania Apa Braşov şi consorţiul câştigător. Staţia va fi finalizată până cel târziu la finalul anului 2012, conform contractului.

În fapt, nu există un proiect complet şi coerent de investiţie în reţelele de canalizare într-o zonă strategică pentru turism, mediu şi sănătate publică - zona Bran-Moieciu-Fundata, nici în cadrul proiectului POS Mediu, nici din altă sursă de finanţare.

De aceea, pentru a rezolva problema stringentă a serviciilor de apă şi canal pentru pensiunile, hotelurile şi locuinţele din satul Moieciu de Sus, cel care prezintă cea mai mare densitate turistică a localităţii şi unde sănătatea publică este cea mai expusă, autorităţile locale din Moieciu au întocmit documentaţia pentru a accesa Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală - măsura 3.2.2. Proiectul integrat a solicitat o finanţare nerambursabilă totală de 2.499.708 euro şi a inclus următoarele componente:

• lucrări de construire - alimentare cu apă potabilă şi reţele canalizare în sat Moieciu de Sus.
• construire creşă în sat Moieciu de Jos.
• renovare, modernizare, dotare cămin cultural şi conservare tradiţii locale Moieciu de Jos.
• construire reţea proprie iluminat public în comuna Moieciu, intravilanul satelor Moieciu de Jos şi Cheia.
  - (Nr. înregistrare F 322010970800029)

Componenta de investiţie în apă şi canalizare în satul Moieciu de Sus este vitală pentru localitate, densitatea de unităţi de primire turişti în acest sat fiind extrem de mare, iar cerinţele sanitare fiind tot mai stricte pentru proprietarii de pensiuni şi locuitori. Practic, în jurul acestei componente Primăria Moieciu a elaborat, în 2008 şi 2009, documentaţia şi pentru celelalte investiţii, care au condus la un proiect integrat care să poată să primească punctajul de selecţie în cadrul măsurii 3.2.2.

Proiectul astfel depus de primăria Moieciu a primit notificare scrisă din partea Agenţiei de Plăţi, Dezvoltare Rurală şi Pescuit ca fiind neeligibil, fără a primi punctaj, în două sesiuni consecutive, cea din noiembrie - decembrie 2008 şi cea din iulie 2009.

Motivul invocat pentru respingerea proiectului şi refuzarea finanţării din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală este acela că, în conformitate cu legislaţia şi documentele în vigoare, finalitatea componentei de canalizare sat Moieciu de Sus se afla într-o altă investiţie - o staţie de epurare zonală din sat Moieciu de Jos, aflată în execuţie în cadrul unui alt proiect finanţat din Fondul de Coeziune al Uniunii Europene prin POS Mediu.

Această corelare tehnică între reţele de canalizare dintr-un sat şi staţia de epurare (de altfel, cu capacitate zonală) dintr-alt sat este prevăzută în Masterplanul judeţului Braşov.

Practic, proiectul comunei Moieciu a fost declarat neeligibil de 2 ori deoarece evaluatorii măsurii 3.2.2 nu consideră că o staţie de epurare zonală realizată prin POS Mediu constituie o finalitate acceptabilă.

După prima respingere a proiectului, pentru a fi fost eligibil în accepţiunea măsurii 3.2.2, primăria Moieciu a încercat să îl refacă prin a include şi executarea unei proprii microstaţii de epurare, care să garanteze finalitatea reţelelor de canalizare din Moieciu de Sus.

Însă acest demers al primăriei Moieciu de adaptare la cerinţele programelor europene nu a primit, de data aceasta, avizul autorităţilor de gospodărire a apelor şi al celor de protecţie a mediului, care nu au aprobat realizarea unei alte staţii decât cea prevăzută deja în Masterplanul judeţului Braşov şi în proiectul finanţat din POS Mediu şi implementat la nivelul judeţului Braşov.

Practic, acest temei de respingere a arătat că există o lipsă de complementaritate şi de coerenţă între proiecte implementate din POS Mediu Axa 1 şi proiectele implementate din PNDR măsura 3.2.2.

Referitor la acest aspect al necomplementarităţii între două programe de finanţare şi deci şi între diferite proiecte, în pregătirea redepunerii proiectului în anul 2009, Primăria Moieciu a sesizat Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului, APDRP, Consiliul Judeţean Braşov, Instituţia Prefectului Judeţul Braşov cu privire la situaţia imposibilă în care se află localitatea - aceea de a nu avea nicio alternativă a fi eligibili pentru finanţare canalizare prin singura şi cea mai consistentă linie de finanţare accesibilă comunelor.

Astfel, primăria Moieciu a solicitat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să reanalizeze complementaritatea dintre POS Mediu şi PNDR, respectiv dintre proiectele finanţate din cele 2 programe.

Primăria Moieciu, ca potenţial beneficiar al măsurii 3.2.2, a solicitat revizuirea acestui aspect şi acceptarea în cadrul PNDR măsura 3.2.2 a faptului că investiţiile realizate în cadrul proiectelor majore finanţate din POS Mediu pot fi văzute ca o finalitate la investiţiile complementare tehnic, conform masterplanurilor făcute prin alte proiecte locale, cu altă finanţare.

Această revizuire urma să aibă la bază chiar conţinutul documentelor programatice asumate oficial de guvernul româniei - POS Mediu, PNDR, Regulamentul CE 1698/2005. Extrasele relevante din aceste documente, cu referire la complementaritatea dintre instrumentele financiare europene, sunt prezentate mai jos.

Această revizuire urma să fie inclusă în versiunea Ghidului solicitantului pentru măsura 3.2.2 din sesiunea iulie 2009.

Din păcate, toate discuţiile între beneficiari şi autorităţile competente au rămas fără nicio finalitate, în ciuda argumentelor referitoare la completarea dintre două programe europene.

Autoritatea de Management pentru PNDR din cadrul MADR nu a luat nicio măsură legată de această neregularitate, ignorând atât argumentele legale aduse de primăria Moieciu, cât şi valoarea adăugată a investiţiei într-o zonă atât de vizibilă şi tranzitată precum zona Moieciu.

Argumente legale care demonstrează nevoia de a aplica complementaritatea între diferite fonduri europene atunci când selectăm proiectele sunt următoarele.

În legislaţia europeană şi în documentele oficiale de programare a instrumentelor financiare ale Uniunii Europene asumate de Guvernul României - Cadrul Naţional Strategic de Referinţă, Programele operaţionale - principiul complementarităţii şi coerenţei în folosirea fondurilor nerambursabile de diferite tipuri este clar afirmat şi considerat de o importanţă crucială pentru ca acţiunile sprijinite din ajutor nerambursabil să ducă la un impact pozitiv vizibil asupra dezvoltării României, ca stat membru al Uniunii Europene.

Alocarea fondurilor europene în mod disparat, fără o strategie clară şi fără urmărirea completării şi integrării între diferitele acţiuni finanţate din diferite surse contravine scopului pentru care România primeşte bani europeni, acela de a ajunge la un decalaj de dezvoltare cât mai mic faţă de media europeană şi a de a se integra în politicile comune ale UE.

Extrase din documentele programatice oficiale

Regulamentul (ce) nr.1698/2005 al consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)

Complementaritate, coerenţă şi conformitate

(1)FEADR intervine în completarea acţiunilor naţionale, regionale şi locale care contribuie la realizarea priorităţilor Comunităţii.

(2)Comisia şi statele membre asigură coerenţa ajutorului FEADR şi al statelor membre cu acţiunile, politicile şi priorităţile Comunităţii. în special, ajutorul acordat în cadrul FEADR trebuie sa fie compatibil cu obiectivele de coeziune economică şi socială şi cu cele ale Instrumentului de sprijin comunitar în domeniul pescuitului. (...)

(4) În conformitate cu competenţele corespunzătoare ale acestora, Comisia şi statele membre asigură coordonarea dintre ajutorul din diverse fonduri, din Instrumentul de sprijin comunitar în domeniul pescuitului şi intervenţiile Băncii Europene de Investiţii (denumită în continuare "BEI") şi ale altor instrumente financiare comunitare.

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, versiunea a IV-a, consolidată, decembrie 2009 pagina 393-394

10.2.1. Demarcare FEADR - Instrumentele structurale

Asigurarea demarcării şi complementarităţii între FEADR şi fondurile structurale are în vedere, pe de o parte, asigurarea acoperirii teritoriale din punct de vedere al tipurilor de acţiuni şi al potenţialilor beneficiari, inclusiv a facilitării accesului la diverse fonduri a acestora, iar pe de altă parte, se are în vedere asigurarea sistemului cel mai eficient de implementare, care va conduce la o mai bună administrare şi în final la o dezvoltare echilibrată şi durabilă. (...)

Demarcarea sprijinului FEADR, FEDR şi FC pentru infrastructura de apă /apă uzată are la bază Masterplanurile Regionale elaborate de către MMDD:

Prin PNDR (FEADR) se vor finanţa proiectele de infrastructură de apă/apă uzată din localităţile rurale având sub 10.000, populaţie echivalentă (p.e.), cu excepţia localităţilor rurale care sunt cuprinse în Proiectele Regionale ce vor fi finanţate prin POS Mediu (FEDR, FC) şi cu excepţia proiectelor de infrastructură apă/apă uzată din staţiunile balneare şi balneoclimaterice din spaţiul rural, care vor fi sprijinite prin POR (FEDR).

În plus, pentru ca această demarcare să fie clară la nivelul beneficiarilor, lista localităţilor rurale vizate de fiecare program în parte va fi adusă la cunoştinţa acestora.

În acest sens, sprijinul acordat prin PNDR, POS Mediu şi POR este complementar, garantarea demarcării fiind asigurată prin încheierea unui protocol realizat între AM-uri.

Programul Operaţional Sectorial Mediu pagina 91 -92

3.4. Complementaritatea cu alte Programe Operaţionale şi cu operaţiunile finanţate din FEADR şi FEP

Axele prioritare ale POS Mediu sunt complementare altor intervenţii cheie din alte Programe Operaţionale (POS Competitivitate, POR, POS Resurse Umane, PO Asistenţă Tehnică), precum şi din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală şi Programul Operaţional pentru Pescuit.

Infrastructura de apă şi apă uzată

Investiţiile în infrastructura de apă şi apă uzată au la bază Masterplanurile Regionale. (...)

Nevoile de investiţii în infrastructura de apă şi apă uzată în localităţile care nu sunt incluse în proiectul regional (de obicei, localităţile rurale) sunt de asemenea identificate în cadrul Master planului Regional şi vor fi abordate fie în cadrul PNDR, fie prin alte surse de finanţare (ex. împrumuturi IFI).

Luând în considerare cele menţionate anterior, se poate concluziona că, în cadrul Axei prioritare 1 "Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată", POS Mediu finanţează proiecte regionale integrate majore, după cum au fost identificate în Masterplanurile Regionale. PNDR sprijină proiectele la scară mică din localităţile rurale, care nu au fost incluse în proiectele regionale menţionate mai sus, în vederea sprijinirii dezvoltării economiei rurale şi îmbunătăţirii condiţiilor de trai pentru populaţia din mediul rural. Această măsură va fi implementată din FEADR. Pentru a asigura complementaritatea şi demarcarea între cele două programe de investiţii în sectorul de apă, s-a ajuns la un acord între cele două Autorităţi de Management care stabileşte sistemul de coordonare a proiectelor.

Proiectul solicita o finanţare nerambursabilă de 2.499.708 euro.

Zona Bran - Moieciu - Fundata din judeţul Braşov reprezintă leagănul turismului rural şi al agroturismului în România şi una dintre destinaţiile turistice cu maximă vizibilitate datorită fluxului mare de turişti şi vizitatori pe tot parcursul anului, atât români, cât şi străini. Datele oficiale, conform Institutului Naţional de Statistică, pentru anul 2009 se situează sub cifrele reale, însă chiar şi astfel ele demonstrează importanţa zonei:

• număr unităţi primire turişti: 84 Bran, 7 Fundata, 85 Moieciu;
• capacitate de cazare: 1.340 locuri Moieciu, 2.066 locuri Bran, 143 locuri Fundata;
• sosiri turişti: 23.091 sosiri Moieciu, 33.675 sosiri Bran, 2.990 sosiri Fundata;
• înnoptări turişti: Bran - 71.675 înnoptări, Moieciu - 53.135 înnoptări, Fundata 7.728 - înnoptări.

Calitatea serviciilor turistice oferite locuitorilor zonei, dar mai ales turiştilor care sosesc în zonă este puternic periclitată de lipsa unui sistem de canalizare a apelor uzate şi de epurare a acestora, în conformitate cu standardele moderne.

Iată care sunt hăţişurile birocratice şi instituţionale care sufocă din faşă proiectele de maxim interes şi împiedică în mod real absorbţia fondurilor europene.

Un proiect local de importanţa celui din comuna turistică Moieciu nu primeşte fonduri europene tocmai din cauză că el trebuie să se coreleze cu un alt proiect judeţean, finanţat tot din fonduri europene.

Cum putem să mai vorbim de o strategie corectă în acest domeniu al infrastructurii când ne blocăm singuri posibilitatea de a folosi banii europeni pentru a civiliza serviciile turistice din zonele care sunt cartea noastră de vizită.

Ce fel de criterii de evaluare sunt cele care nu ţin cont că fondurile europene trebuie investite în corelare cu impactul lor?

Chiar nu înţelegem cât de necesară şi de impact este realizareaserviciilor de canalizare într-o zonă turistică de maximă importanţă?

Mai are rost să cheltuiască banii pe proiecte primăria din Moieciu dacă ani de zile este blocată datorită unor argumente lipsite de sens pentru locuitorii şi vizitatorii acestei zone?

Domnul Aledin Amet:

Împotriva comasării claselor cu predare în limba tătară

Se cunoaşte, învăţământul în limba maternă are un specific aparte, fiind principalul element de spiritualitate promovat, în cadrul comunităţilor etnice, cel puţin după anul 1989. Şi comunitatea tătară din România a dezvoltat acest sistem, în primul rând, la nivelul învăţământului primar, prin înfiinţarea de clase unde se predă inclusiv limba maternă.

În cadrul Şcolii nr.12 din Constanţa există astfel de clase performante, menţinute în fiecare an, datorită protocolului încheiat între reprezentanţii Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România şi cei ai respectivei şcoli.

Din păcate, tot în fiecare an, apar probleme în ceea ce priveşte constituirea claselor. Conform legislaţiei, trebuie să existe în general un număr minim de elevi. În egală măsură, însă, există şi o prevedere care se referă la comunităţile etnice, oferindu-se posibilitatea ca numărul de elevi să fie unul redus.

Inspectoratul Şcolar General Constanţa trebuie să ţină cont de acest aspect. Şicanarea nu reprezintă un mod de a rezolva problemele. Nici în următorul an şcolar nu am scăpat de astfel de griji.

Reprezentanţii instituţiei de specialitate au datoria să cunoască toate prevederile, înainte de a lua decizii. Deciziile pripite înseamnă, cu siguranţă, eforturi zadarnice.

Pentru a ne putea păstra identitatea, este nevoie, în primul rând, de promovarea învăţământului în limba maternă.

*

Şedinţa s-a încheiat la ora 9,08.