Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, domnilor deputaţi!

Daţi-mi voie să deschid prima noastră şedinţă din această sesiune consacrată declaraţiilor politice, să vă urez să faceţi cât mai multe declaraţii politice, cât mai realiste şi mai pozitive la adresa Guvernului şi să ne vedem cu bine întotdeauna dimineaţa, la ora 8,30.

O să începem cu puterea şi am să-l rog pe domnul deputat Adrian Florescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să-şi susţină declaraţia politică, şi pe domnul Vasile Mocanu să se pregătească, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnilor, vă ascultăm cu maximă atenţie.

Domnul Adrian Florescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se numeşte, "Cetăţenii trebuie să fie beneficiarii, nu victimele dezbaterilor politice".

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Mă adresez dumneavoastră pentru a supune unei drepte judecăţi o pricină izvorâtă dintr-o greşită interpretare a rolului opoziţiei atunci când se află conjunctural la putere în consiliile locale şi judeţene.

"Dictatura majorităţii", de care se plâng colegii noştri din Alianţa Socialistă în Parlament, este aplicată, în practică, cu urmări imediate şi nocive asupra vieţii cetăţenilor, peste tot acolo unde reprezentanţii săi îi depăşesc numeric pe cei care reprezintă arcul guvernamental.

Şi, pentru ca vorbele mele să nu fie considerate o simplă aserţiune, vă voi prezenta o secvenţă din filmul ultimei şedinţe a Consiliului Judeţean Teleorman, condus de Liviu Nicolae Dragnea, lider al mai multor "comitete şi comiţii", inclusiv la nivel naţional.

Ca urmare a solicitării Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului privind transmiterea către entitatea respectivă a documentaţiilor tehnico-economice ale unor obiective de investiţii pentru reabilitarea de drumuri judeţene în faza studiilor de fezabilitate, s-au întreprins toate demersurile necesare pentru elaborarea unui proiect de hotărâre prin care se aproba: "...transmiterea către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a documentaţiilor tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii pentru reabilitarea de drumuri judeţene în faza studiu de fezabilitate".

În sprijinul acestei decizii, veneau raportul comun de specialitate, cât şi expunerea de motive. Dar, surpriză năucitoare, în plenul şedinţei Consiliului Judeţean, unde Alianţa Socialistă deţine o majoritate confortabilă, proiectul a fost respins. Degeaba au încercat consilierii noştri să-i convingă pe colegi de beneficiile Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii, aprobat prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului, degeaba au invocat interesul comunităţilor locale. Vicepreşedintele social-democrat, şi mâna dreaptă a preşedintelui Dragnea, s-a dovedit de neînduplecat, deşi el semnase expunerea de motive, prin care se solicita aprobarea proiectului de hotărâre.

Mai mult, sub imperiul nervilor, a cerut tăierea microfonului unuia dintre consilierii PDL, pe motiv că acesta: "făcea apologia politicii Guvernului Boc".

În final, proiectul de hotărâre a fost respins, iar data până la care trebuiau transmise studiile de fezabilitate şi, acolo unde era cazul, a proiectelor tehnice şi detaliilor de execuţie ale obiectivelor de investiţii, a fost depăşită, existând riscul ca Teleormanul să nu poată fi inclus în Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii.

Mă alătur şi eu consilierilor, inclusiv din rândul celor care au votat împotriva transmiterii studiilor de fezabilitate, care, în particular, vorbeau că totul s-a întors "ca la Ploieşti", pentru că includerea în program a drumurilor din Teleorman ar fi indus riscul ca TelDrum să rămână fără obiectul muncii, licitaţiile urmând să se desfăşoare sub oblăduirea ministerului. Pentru cei care nu sunt la curent, precizez că, în spatele firmei respective, se află preşedintele Dragnea, iar societatea a câştigat cvasitotalitatea licitaţiilor pentru construirea, întreţinerea şi deszăpezirea drumurilor în judeţul Teleorman.

Trag acest semnal de alarmă pentru că asemenea lucruri nu se petrec doar în judeţul Teleorman, ci şi în alte judeţe unde opoziţia este la putere. Proiectele benefice pentru zonele respective sunt sacrificate pe altarul intereselor personale sau de grup ori din cauza orgoliilor politice exacerbate. Iar cei care suferă sunt cetăţenii.

Poate că n-ar fi rău să reflectăm asupra moralei dintr-o variantă a celebrei fabule, pe care vă rog să-mi daţi voie s-o reproduc:

"Când bivolii-şi dispută teritoriul/Probându-şi forţa şi hrănind orgoliul,/În apa-nvolburată şi mâloasă/Simt broaştele şi peştii-a morţii coasă".

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Distinsul nostru coleg, veşnic prezent la citirea declaraţiilor politice, domnul deputat Vasile Mocanu, vă invit la microfon şi îl rog pe domnul deputat Kötö Iosif să se pregătească din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule coleg, microfonul este al dumneavoastră.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "O lege fără picioare".

Ştiaţi că ieşenii au fost păcăliţi de către actualul Guvern cu suma de peste 50 de milioane de lei?

Dacă Legea nr.175/2010 ar fi fost aplicată, mii de ieşeni ar fi putut scăpa de înrobitoarele penalităţi de la întreţinere. Căci respectivul act normativ prevedea tocmai ştergerea penalităţilor pentru familiile cu un venit net lunar mai mic de 1.000 de lei pe membru de familie. Condiţia, de bun-simţ de altfel, era ca, în decurs de maximum un an de la intrarea în vigoare a legii, familia în cauză să-şi plătească la zi cheltuielile de întreţinere.

Dar Legea nr.175/2010 este inoperabilă, întrucât nu are norme de aplicare. Deşi municipalitatea ieşeană a luat de mai multe ori legătura atât cu Ministerul Administraţiilor şi Internelor, cât şi cu Ministerul Finanţelor, răspunsul oficialilor nu a clarificat nimic. E şi motivul pentru care toate ambiguităţile din lege continuă să rămână mistere de nepătruns pentru o minte logică. De exemplu, nimeni nu ştie dacă scutirea de penalităţi se aplică pentru restanţele aferente perioadei de aplicare a legii, adică între 16 iulie 2010 şi 16 iulie 2011, sau şi pentru cele anterioare acestei perioade de timp.

Din păcate, dacă ieşenii au fost păcăliţi de 50 de milioane de lei, CET Iaşi a pierdut sume şi mai mari de bani. Dacă legea s-ar fi aplicat, aşadar dacă ieşenii şi-ar fi plătit facturile curente la întreţinere, pentru a beneficia de prevederile actualului act normativ, atunci şi furnizorii de utilităţi ar fi câştigat sume importante de bani, ceea ce ar fi reprezentat o obligatorie gură de oxigen în aceste vremuri de criză.

Dacă ne-am obişnuit cu legile fără cap ale actualei puteri, menite doar a ajuta clientela politică, încă nu înţelegem rostul acestor acte normative fără picioare. Cui folosesc ele, dacă nu produc niciun fel de efect?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit pe distinsul nostru coleg, Kötő Iosif şi-l rog pe domnul Pâslaru, din partea Grupului parlamentar al PSD, să se pregătească.

Domnule coleg, vă rog să vă susţineţi declaraţia politică.

Domnul Kötő Iosif:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Urmăresc cu multă atenţie desfăşurarea evenimentelor din unele ţări din Orientul Mijlociu, în calitatea mea de deputat pentru diaspora din Colegiul nr. 4, îngrijorându-mă pentru pacea din această regiune, a cărei lipsă poate să pericliteze şi securitatea concetăţenilor noştri, stabiliţi în aceste ţări.

Mulţi cetăţeni români şi mai ales femei se află în zonele marcate de revolte populare. Cu toate că Ministerul Afacerilor Externe a gestionat cu atenţie problemele cu care s-ar putea confrunta cetăţenii români aflaţi în aceste ţări, mă simt obligat să susţinem efortul ministerului şi să le oferim întregul nostru sprijin în cazul în care va fi necesar.

Dincolo de protecţia şi ajutorul acordat cetăţenilor români din zona de conflicte, îndemnăm şi susţinem Parlamentul României şi Ministerul Afacerilor Externe să trecem în revistă ultimele evenimente din Egipt şi Tunisia, implicaţiile lor atât pentru regiune, cât şi pentru Uniunea Europeană, dovedindu-ne o atitudine constructivă, care îndeamnă la deschidere statele interesate în procesul de pace în Orientul Mijlociu. Să exprimăm o strategie fermă faţă de toate ţările din Orientul Mijlociu în vederea eliminării subdezvoltării, tensiunilor religioase, manifestărilor extremiste, intoleranţei, singura cale fiind instaurarea democraţiei, acordând cetăţenilor dreptul la autodeterminare.

Astfel, zona - în loc de butoi cu pulbere - va deveni pământul toleranţei, eliminând pericolul terorismului şi, datorită bogăţiei de resurse, totodată, se va transforma în aşezământul unor societăţi prospere.

Sunt convins că valul de contestare, care afectează o bună parte a ţărmului sudic al Mediteranei, nu va aduce rezolvarea problemelor, a sărăciei şi a subdezvoltării unor zone din regiune şi sunt sigur că numai pe calea paşnică şi a respectării procesului de democratizare se poate ajunge la restabilirea echilibrului politic în zonă.

Problemele cu care se confruntă în special femeile din lumea arabă, creează discrepanţe mari în societăţile arabe.

Consider că democraţia nu poate fi exportată cu orice preţ, ci doar în condiţiile respectării culturii şi tradiţiilor, precum şi a cutumelor religioase ale fiecărei ţări.

Îmi exprim încrederea în acţiunea comunităţilor internaţionale şi înţelepciunea guvernanţilor de a evita pierderi de vieţi omeneşti.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu pentru prezentarea dumneavoastră.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Florin Pâslaru şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, dragi colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Nu comasării, da sănătăţii!"

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Nu voi accepta niciodată ca un ministru sau orice alt reprezentant al statului să-şi bată joc de sănătatea românilor. Sunt împotriva comasării şi desfiinţării unităţilor medicale din România, după criterii de partid sau orgolii şi vanităţi de ministru. Mă opun ferm, alături de toţi colegii mei din grupul parlamentar PSD, masacrării sistemului sanitar din România.

Este inacceptabil că, într-un stat democratic şi membru al Uniunii Europene, un guvern îşi poate permite să se joace cu una dintre problemele fundamentale ale civilizaţiei - sănătatea. Susţin reformarea sănătăţii româneşti după o analiză corectă şi pertinentă a sistemului medical din România, care să aibă în prim-plan asigurarea unui climat medical modern pentru toţi românii şi care, nu în ultimul rând, trebuie însoţită de mijloace financiare adecvate.

Protestez faţă de modul pompieristic şi haotic în care oficialii de la Bucureşti au anunţat dispariţia a peste 200 de spitale din întreaga ţară, după o simplă joacă pe hârtie şi pe baza unor calcule matematice făcute în biroul ministrului sănătăţii. O decizie, pe care, de altfel, legea în statul român o încredinţează autorităţilor locale, singurele care pot face propuneri în acest domeniu. Este din ce în ce mai clar că, după ani de zile în care îşi alină sănătatea în unităţi moderne din Austria sau Germania, actualii domni din Palatul Victoria şi Cotroceni au uitat cu desăvârşire cum mai arată o coadă la cabinetul medical sau la uşa farmaciei, au uitat cât de goale sunt dulapurile cu medicamente sau cât de învechită este aparatura medicală.

Nu există niciun fel de explicaţie, criteriu sau măcar o minimă doză de logică în decizia ministrului sănătăţii de a amesteca psihiatria cu bolile infecţioase sau cu bolile pulmonare, nu se ştie de ce cronicele au devenit brusc o urgenţă, de ce în anumite zone dispar câte cinci sau şase spitale, iar alte judeţe nici măcar nu apar pe lista neagră, de ce mii de români rămân fără nicio unitate medicală pe zeci de kilometri sau de ce după un chin de aproape 20 de ani de a transforma spitalele în unităţi cât mai eficiente şi mai uşor de administrat revenim la ideea mastodonţilor în care banii sunt greu de controlat şi nu există transparenţă în actul medical.

Guvernanţii ar trebui să găsească soluţii de finanţare astfel încât să scăpăm de ruşinea de a fi dat sănătăţii cei mai puţini bani, de a fi distrus renumita şcoală de cercetare românească şi de a fi alungat din ţară, prin vocea preşedintelui, cei mai buni medici. Ministrul sănătăţii şi preşedintele ţării strigă pe toate posturile de televiziune că nu sunt bani sau că românii sunt de vină pentru starea jalnică a sistemului sanitar pentru că sunt prea bolnavi. Asta în timp ce blonda de la turism aruncă cu sute de milioane de euro în telegondole sau parcuri de distracţie.

Nu voi accepta o astfel de politică şi voi lupta alături de colegii mei din Partidul Social Democrat, prin toate mijloacele democratice - interpelări, întrebări şi declaraţii politice - împotriva unei astfel de politici.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu.

La microfon îl invit pe domnul deputat Nicolae Bud şi îl rog pe domnul deputat Márton Árpád, din partea Grupului UDMR, să se pregătească.

Domnule coleg, vă rog.

Domnul Nicolae Bud:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Solicit îngăduinţa domniilor voastre pentru a evoca împreună memoria unui mare dispărut, Înalt Preasfinţia Sa Bartolomeu, până mai ieri Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Mi-a fost dat să-l cunosc pe Înalt Prea Sfinţia Sa, să-i privesc de aproape chipul său tăiat în stâncă, dominat de ochi sfredelitori, să-i ascult glasul modulat după gând, cu profunzimi de neuitat, să-i ascult predicile.

Înainte de a avea norocul întâlnirilor cu diverse prilejuri, acumulasem destule cunoştinţe despre viaţa de martir a celui pus, în 1993, în jilţul arhiepiscopal de pe Someş, fiind desemnat Arhiepiscop al Vadului Feleacului şi Clujului.

Existenţa sa îmi pare o mirifică ţesătură întocmai covoarelor migălite cu răbdare, pricepere şi farmec, de mâna gospodinelor din Oltenia natală. Un câmp plin de mari reuşite în varii segmente ale vieţii celui ştiut sub numele pe care şi-l va menţine şi ca scriitor - Valeriu Anania.

Cel de sus l-a hărăzit cu înzestrări de admirat şi invidiat, regăsite în activităţi desfăşurate decenii la rând.

S-a stins din viaţă cu doar câteva săptămâni înainte de a atinge vârsta de 90 de ani.

A învăţat cu nesaţ şi bucuria de a cunoaşte cât mai multe. A ţinut să împletească, pe cât de asiduu, pe atât de fericit, felurite domenii ale cunoaşterii. A zăbovit, în egală măsură, asupra cărţii de şcoală şi a celei bisericeşti.

Elevul din liceele capitalei, "Dimitrie Cantemir" şi "Mihai Viteazul", s-a alăturat adolescentului studios de la Seminarul Teologic Central.

În capitala Ardealului, revenit la patria-mamă, la Cluj, a fost student la medicină, ca şi la Conservatorul de muzică.

Va deveni licenţiat în teologie, devine cadru didactic la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti.

Rememorez cu admiraţie setea de carte a tânărului Valeriu Anania, caut cu emoţie la câte a reuşit să înscrie în biografia sa acest cărturar de mare suprafaţă.

În 1942, în plin război, s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti, moment în care preia şi numele sub care l-am cunoscut pe ultimul drum - Bartolomeu.

Se scria, astfel, prima filă a unei trăiri sub semnul crucii şi în slujba ei de către cel ce va rămâne în mintea noastră ca unul dintre clericii ortodoxiei române.

Spre cinstea lor, marii librari din capitală şi-au împodobit vitrinele, în ultimele zile, gest de omenesc respect, în memoria marelui dispărut, cu volume semnate de scriitorul Valeriu Anania.

Am eu însumi, în biblioteca de familie, poezii şi proză, volumele de teatru, memorialistica sa. Condeiul s-a înflăcărat de timpuriu. Povestea undeva că prima piesă de teatru i s-a jucat la vârsta de 16 ani, la Teatrul liric, aflat cândva la intrarea în Cişmigiu. A dispărut sub bombardament.

În blocul de cărămidă roşie, construit pe acelaşi loc, într-o garsonieră, şi-a avut ultima locuinţă bucureşteană regretatul cleric.

Tipografic debuta în 1936, în "Vremea". Lângă încăpătorul raft de bibliotecă beletristică încredinţat posterităţii, Înalt Preasfinţia Sa a lăsat în urmă o impresionantă listă de temă bisericească. Piesa de mare frumuseţe, briliant strălucind peste înălţimi precum Crucea de pe Caraiman, rămâne biblia publicată în 2001. A trudit îndelungat pentru a ne-o face înţeleasă în cel mai curgător şi plin de parfum grai românesc.

Acest om, croit să mute munţii din loc, s-a văzut trimis la ocnă şi pus să mărunţească piatră cu apă până la piept, în subteran. Era la vârsta făcută pentru fixarea în rame de diamant a viselor. El era condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Hazardul dorise să-l pună la cazne şi mai de tânăr; prima arestare se produsese cu mult timp înainte.

Te întrebi cum a reuşit să reziste la toate câte i-au stat în cale. Răspunsul îl găsim în admirabilul volum de memorii. Citind, ai în faţa ochilor un trup voinic, adunat în el, în faţa Celui de sus, căruia ţine să-i mărturisească toate prin câte a trecut.

Vreme de mai mulţi ani, părintele Anania s-a aflat în America, în serviciul Arhiepiscopiei Ortodoxe Misionare de dincolo de ocean.

Îmi spunea un prieten care l-a vizitat la Catedrala Sfânta Treime din Detroit şi mai apoi chiar în locuinţa din complexul parohial, arhimandritul Bartolomeu lucra alături de arhiepiscopul victorian, sosit aici după perioada de la Sfântul Mormânt.

Două detalii l-au reţinut pe acest prieten al meu. În dormitorul de tot modest al arhimandritului, încadrat şi secretar eparhial şi consilier cultural, patul sta acoperit peste zid de o velinţă oltenească. "Este lucrată de mama mea şi a făcut parte din zestrea ei de nuntă. Sora mi-a dat-o mie şi o am aici, sub priviri", se mărturisea mitropolitul.

La capul patului, sprijinită de perete, în colţ, o nuia de salcie, prelungă avea agăţată în partea de sus o punguţă de stofă. "Este o mână de pământ din ograda casei părinteşti...", spunea, ca pentru sine, cu glas stins, gazda.

Auzind aceste amănunte, mă simt la locul meu, rostind în încheierea acestor fraze de aducere aminte spusele celui trecut în lumea de dincolo: "Niciodată nu m-am împăcat cu gândul că trupul meu s-ar putea odihni în alt pământ decât cel românesc, singurul care ţine de cald."

Însoţind cu gândul pe acest român trăitor întru iubire de Dumnezeu, ţară şi neam, patriot în cuget şi simţire, am să vă rog să-mi ascultaţi cuvintele din urmă: Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dumnezeu să-l ierte, să-l odihnească în pace pe cel ce a fost mitropolitul Clujului. Într-adevăr, o personalitate remarcabilă! Înalt ierarh!

Îl rog acum pe domnul deputat Márton Árpád, din partea Grupului UDMR, să-şi prezinte declaraţia politică şi, în acelaşi timp, îl rog pe domnul Nistor Laurenţiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Iniţial, am dorit să vorbesc în această primă declaraţie politică despre cum au fost organizate, la nici o săptămână diferenţă, evenimente legate de sărbătorirea zilei culturii române, respectiv cea a zilei culturii maghiare şi că, tot în această perioadă, la Sfântu Gheorghe, timp de zece zile, au avut loc evenimente legate de săptămâna ecumenică a rugăciunii, când preoţii din cultele catolic, reformat, evanghelic, unitarian şi ortodox au ţinut predici fiecare în biserica celuilalt, în faţa enoriaşilor aparţinând tuturor cultelor.

Dar, din păcate, în această perioadă a trebuit să aibă loc, tot la Sfântu Gheorghe, şi o manifestare în apărarea unei decizii de retrocedare către Biserica Reformată a imobilelor care au aparţinut Liceului "Székely Mikó".

La începutul anilor '90, când preşedintele de atunci al ţării a avut o declaraţie prin care şi-a exprimat supărarea pentru că diferite instanţe au decis retrocedarea unor imobile foştilor proprietari, procurorul general de atunci a intentat un recurs în anulare împotriva acestor decizii. Deciziile au fost anulate, iar foştii proprietari şi-au continuat lupta în faţa instanţelor europene, câştigând toate procesele. România a fost sancţionată, a trebuit să plătească mult, s-a adoptat Legea nr.112, a fost eliminată forma de atunci a recursului în anulare, dar imaginea României a avut de suferit. Ulterior, s-au adoptat legi de retrocedare a diferitelor tipuri de imobile, inclusiv legi care prevăd reparaţii financiare pentru situaţiile când proprietăţile nu pot fi retrocedate în natură. Aplicarea acestora însă trenează. Procesul este frânat când pe cale judiciară, când pe cale administrativă, când pe cea politică.

România a fost avertizată ca, într-un interval relativ scurt, să soluţioneze această problematică. Şi ce se întâmplă? Tocmai în perioada în care ar trebui să se urgenteze retrocedarea proprietăţilor, pe baza plângerii unui cetăţean, se declanşează, de către un procuror al DNA, un proces împotriva membrilor unei comisii, care nu a făcut altceva decât să aplice întocmai legea.

Practic, se face un pas către renaţionalizarea unui imobil, aparţinând unui cult.

Ştiu că într-un stat de drept este inadmisibil să se facă presiuni asupra justiţiei. Totuşi, trebuie să constat, chiar dacă nu sunt de acord cu amânarea intrării României în spaţiul Schengen, că pretextul folosit, adică modul cum funcţionează justiţia în România, este o problemă adevărată.

La noi există judecător de judecătorie şi nu de Curte Constituţională, care decide că o lege este ilegală, că aşa vor puterile lui. Există procuror de caz, care întreabă conducerea Camerei despre modul în care şi-a expus punctul de vedere şi a votat un parlamentar în cazul dezbaterii unei legi.

Şi iată, există un procuror, tot DNA, care intentează un proces împotriva unor funcţionari, cu încadrarea juridică de abuz împotriva interesului public, atunci când reclamanţii sunt persoane fizice, limitativ la număr, iar pârâţii au aplicat o lege în folosul unei comunităţi bisericeşti. Procurorul, dacă ar fi fost mai preocupat de cunoaşterea problemei, ar fi trebuit să citească nişte legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern în vigoare şi să constate că fapta nu există sau că aceasta nu constituie un fapt penal şi să dispună neînceperea urmăririi penale.

Din momentul declanşării acestei proceduri, tot sistemul retrocedărilor a fost blocat. Nimeni nu semnează nimic, tocmai atunci când ar trebui să primească un nou impuls procesul de retrocedare. Dacă acest efect va trena, România probabil va fi din nou sancţionată, şi pun întrebarea: unde este interesul public şi cum poate fi sancţionată fapta abuzivă a procurorului?

Repet, ştiu că politicul nu trebuie să intervină în procesul penal, dar politicul este obligat să folosească pârghiile constituţionale pentru a face ordine în modul de funcţionare a justiţiei.

De mai multe ori s-a încercat să se introducă prevederi legale prin care magistraţii care încalcă în mod flagrant şi repetat dispoziţiile legale, procedurale, ori adoptă decizii contrare legislaţiei în vigoare să fie sancţionaţi.

Cred că a sosit momentul să adoptăm aceste propuneri şi chiar să le completăm, cu posibilitatea ca statul să se întoarcă împotriva acelor magistraţi care s-au făcut vinovaţi de adoptarea unor decizii sau de prelungirea unor proceduri din cauza cărora România să fie penalizată.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Nistor Laurenţiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi îl invit să se pregătească pe domnul deputat Cornel Ghiţă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iată că, ce n-a reuşit opoziţia în ultimii şase ani, a reuşit FMI-ul în această perioadă: să-l bage pe Băsescu în corzi! Niciodată nu a reuşit vreun reprezentant al Fondului să spună despre vreo ţară că guvernul său a operat-o, iar pacientul s-a sculat bine mersi, ales bules! Şi n-a reuşit aceasta, deoarece niciun guvern, cât ar fi fost de prost, n-a comis vreodată suma de inepţii pe care a reuşit-o colecţia de guvernare Boc.

Duminică seara, la o conferinţă de presă, Băsescu s-a urzicat peste măsură pe cei de la FMI, ameninţând că nu mai trage ultima tranşă de la Fond, dar cam salivează la încă un împrumut de vreo 5 miliarde de euro, care ar fi un gen de "centură de salvare", ca nu cumva s-o ia razna economia în alte state, să nu o ia razna petrolul, iar să n-o ia razna "Nuţi, spaima bugetului României"!

E bine să ai o rezervă, acolo, pe care s-o foloseşti în campanie şi s-o restituie urmaşii urmaşilor noştri, urmaşii plebei, că cei ai portocaliilor s-ar putea să nu mai fie în ţară pe acele vremuri.

După ce i s-au pus României 19 miliarde de euro în cârcă şi a recunoscut până şi FMI-ul că nu s-a reuşit să se facă mai nimic cu ei, ci doar un punct procentual din p.i.b. s-a reuşit, cu tot bănetul FMI în 2010.

Acum, Fondul îi invită pe români să se împrumute de la cei privaţi, recte cu mult mai mult şi mai scump. Şi asta pentru ce? Pentru exact ce au zis PSD-ul, PNL-ul şi PC-ul încă de la venirea la putere a Guvernului Boc: "Dă, măi omule, drumul la economie, fi-ţi-ar încăpăţânarea de râs!"

Iată că a ajuns acum până şi Băsescu, sub presiunea Fondului, să spună că trebuie să dăm drumul la economie, şi taman pe domeniile şi cu argumentele pe care le respingea doar pentru că veneau din partea opoziţiei! În schimb, ce face Boc cel dibaci? Închide mine! Face telegondole, parţial funcţionale, bineînţeles, pentru ca mica să poată deveni mare! Face săli de sport pe care le nu utilizează nimeni! Face investiţii în obiective care nu returnează mai nimic din banii investiţi - până şi banii pentru amortizare vor fi greu de obţinut din folosinţa lor. Comasează şi desfiinţează spitale! Măreşte şi sporeşte taxele şi impozitele! Taie salarii şi pensii! Când are de dat, guvernul acesta uită să dea. Orice! Când are de luat şi doar un ac de gămălie, ţi-ar lua şi pielea! Chestie de respect faţă de propriul popor, care le dă salariile alea nesimţite şi remărite pe şest, că despre bun-simţ nu poate să mai fie vorba!

Lipsa de ştiinţă a guvernanţilor actuali în domeniul administraţiei şi finanţelor publice i-a ridicat părul măciucă până şi lui Jeffrey Franks! Şi la cât păr are bietul om, e un adevărat tur de forţă! Nu tu investitori, şi îi mai fugăreşti şi pe cei care mai sunt! Nu tu proiecte europene, de unde să-ţi vină nişte bani pe care, oricum, îi ai alocaţi deja!

Că tot veni vorba: inteligenţa mişunândă de pe la Ministerul Transporturilor (hai să trăieşti bine, dom’ Berceanu!) a adus atât de mulţi bani din fondurile europene, încât suntem în prag de a pierde 4,5 miliarde de euro, bani "adormiţi" (neatraşi) de către ministerul pe care, nu cu multă vreme în urmă, tăbărâse Băsescu mai dihai ca baba pe mormânt, spre liniştea asfaltagiilor de toate calibrele! Că d-aia avem regi ai asfaltului, ca să n-avem asfalt! Şi asta-n vreme ce toată lumea bună se-ndreaptă tot mai mult spre transportul nepoluant de pe căile ferate, iar noi ne uităm ca milogu-n traistă cum moare CFR-ul pe limba... Ancăi Boagiu! S-a ajuns să faci de două ori mai mult, ca timp, pe suta de kilometri de cale ferată, comparativ cu anul 1944, când mai erau şi bombardamentele nemţilor! Se urmăreşte intenţionat dărâmarea CFR-ului şi reducerea numărului de călători/trenuri şi prin planificarea special prostească a mersului trenurilor. S-a ajuns atât de departe cu asta încât s-a planificat să ajungă la destinaţie un tren la 3-4 minute după ce pleacă legătura lui din staţie, deşi este cap de linie şi nimic nu l-ar fi împiedicat să plece cu - să zicem - o jumătate de oră mai devreme de la celălalt capăt de linie. Bineînţeles, cu acel tren nu va mai merge multă lume, iar la anul va fi desfiinţat, din cauză că a devenit nerentabil! Şi uite-aşa s-a dus din sufletul nostru şi CFR-ul...

Hai să trăiţi bine, dom’ Băsescu, dom’ Berceanu!

Nişte lumină dacă aveţi cumva să ne daţi şi dumneavoastră, doamna Boagiu, să ne luminaţi şi pe noi cum de aţi reuşit asemenea contraperformanţe în atât de scurt timp?! Mai vedeţi cumva luminiţa de la capătul tunelului? Păzea, înseamnă că-i un lămpaş, că locomotivele sunt pe cale de dispariţie şi peste puţin timp, peste vreun an de zile, vor putea fi văzute doar prin muzee!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe colegul nostru Ghiţă Cornel, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Şi o invit să se pregătească pe doamna deputat Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Cornel Ghiţă:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Tema declaraţiei mele politice de astăzi este următoarea: "Codul muncii - momentul zero în relansarea economiei naţionale".

Stimaţi colegi,

Ministerul are câteva aspecte generale pe care doreşte să le modifice, printre care eliminarea interdicţiei de angajare succesivă a mai mult de 3 persoane pentru acelaşi post, aşa cum este prevăzut, în mod restrictiv, în actuala reglementare; creşterea perioadei de probă pentru anumite domenii de activitate; posibilitatea pentru angajator de a stabili obiective şi criterii de performanţă pentru salariaţii proprii; posibilitatea prelungirii delegării pe perioade succesive; prelungirea valabilităţii contractului individual de muncă pe perioadă determinată, compensarea muncii suplimentare etc. Schimbările rapide care au avut loc în ultimii ani în mediul de afaceri autohton, caracterizate prin infuzia masivă de capital extern, privatizarea obiectivelor de stat, transferul capitalului de stat către capitalul privat, racordarea economiei româneşti la fluxurile europene şi mondiale, impun modificări masive în zona dialogului social şi a legislaţiei în domeniul muncii. Guvernul actual are obligaţia de a fi un arbitru avizat între instituţiile patronale şi sindicate, dar are obligaţia de a da o direcţie modernă, europeană şi actuală în domeniul relaţiilor de muncă, acum, când libertatea de mişcare a forţei de muncă a devenit realitate, iar angajaţii români au confirmat statutul de parteneri activi cu drepturi egale pe piaţa muncii europeană şi mondială.Responsabilitatea Guvernului Boc şi a ministrului muncii este imensă, şi cred că au capacitatea de a gestiona acest domeniu extrem de sensibil pentru întreaga societate. Astfel, flexibilizarea legislaţiei actuale va duce la creşterea competitivităţii şi productivităţii muncii, o hibă mai veche a economiei postcomuniste, la profesionalizarea personalului şi la creşterea eficienţei economice.Odată cu trecerea de la marii giganţi industriali din perioada economiei centralizate de stat la întreprinderi private mici şi mijlocii, multe din actualele prevederi din legislaţia muncii au devenit anacronice, fiind o frână atât pentru angajat, cât şi pentru angajator, influenţând negativ relaţiile de muncă, ba chiar încurajând munca "la negru".

Atât eu, cât şi colegii din Comisia de muncă şi protecţie socială, cei care susţinem actuala majoritate guvernamentală, ne arătăm sprijinul necondiţionat pentru reformele începute, urmărind cu prioritate interesele angajaţilor pe termen lung, dar şi de a crea condiţii optime pentru dezvoltarea armonioasă a mediului de afaceri.Sper ca în perioada imediat următoare actualul guvern să găsească resursele necesare pentru încurajarea şi relansarea întreprinderilor mici şi mijlocii, să trecem de la măsurile de austeritate la măsuri de susţinere a mediului de afaceri. O astfel de măsură, pe care o salutăm, este proiectul de finanţare a tinerilor până în 35 de ani, care doresc să pornească o afacere.

Cred cu tărie că românii trebuie să aibă sentimentul de încredere şi securitate la locul de muncă, indiferent dacă acesta este în ţară sau în străinătate, iar reglementarea acestui domeniu în spirit european va facilita mobilitatea forţei de munca atât spre exterior, dar şi spre interior, cu implicaţii directe asupra salarizării, deci a nivelului de trai.

Sper ca negocierile care sunt purtate în această perioadă între Ministerul Muncii, patronate şi confederaţiile sindicale să aibă consecinţe pozitive asupra mediului de afaceri şi asupra angajaţilor şi să fie înaintată către Parlament o variantă cât mai aproape de dorinţele şi aşteptările partenerilor sociali, în concordanţă cu realităţile actuale ale economiei mondiale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

La microfon o invit acum pe doamna deputat Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Şi-l invit să se pregătească pe domnul deputat Béres Ştefan, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Doamnă colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Copiii crizei".

Condiţiile economice din România fac ca o parte din copii să nu aibă parte de o familie normală şi închegată, iar părinţii să-i lase în grija statului în aşteptarea unor vremuri mai bune sau, şi mai grav, să-i abandoneze pur şi simplu. Familiile nu pot să-şi întreţină copiii, sau cel puţin nu pe toţi, iar Direcţiile de asistenţă socială şi protecţia copilului se confruntă cu o adevărată avalanşă de cazuri de copii abandonaţi. Mamele îşi părăsesc micuţii fie în maternităţi, fie în spitale de pediatrie sau bat la uşa Direcţiei pentru a-i lăsa în îngrijire pe un termen nedefinit.

Munca în străinătate dezbină familiile. Fie doar unul dintre părinţi, fie amândoi pleacă peste hotare la muncă. În urma lor, de cele mai multe ori, rămân acasă copiii. În ultimii ani, peste trei milioane de români lucrează în străinătate, astfel că au rămas în ţară aproape 300.000 de copii, lăsaţi în grija rudelor sau, în cel mai bun caz, doar cu unul dintre părinţi. Părinţii sunt obligaţi, legal, să declare autorităţilor locale în grija cui îşi lasă copiii pe perioada absenţei lor din ţară. Conform unor statistici realizate de organizaţii nonguvernamentale, doar 7% dintre ei au făcut aceste declaraţii, astfel că cei mai mulţi dintre copiii rămaşi acasă nu au un tutore legal.

Cei mai mulţi dintre aceşti copii au între doi şi şapte ani, adică exact vârsta la care au cea mai mare nevoie de afectivitate din partea părinţilor şi la care se implementează primele reguli de convieţuire socială şi familială, adică cei "şapte ani de acasă". Mulţi dintre copiii celor plecaţi la muncă în afara ţării au trecut şi trec prin traume emoţionale ce pot avea urmări dramatice în evoluţia lor psihică. UNICEF anunţa în urmă cu câteva luni că o treime din copiii lăsaţi în grija rudelor sunt depresivi. Presa a relatat în ultimii ani şi despre mai multe cazuri de sinucideri.

Cei mai afectaţi de problemele financiare ale familiilor şi de plecarea părinţilor în străinătate sunt preşcolarii şi liceenii. în situaţii de disconfort psihic şi ambianţă nefavorabilă apare fenomenul de inadaptare, ceea ce face ca la vârsta adolescenţei să apară tulburări complexe de comportament. Prezenţa tulburărilor de comportament este un indicator al inadaptării sociale. Astfel, se poate vorbi de trei categorii de copii: inadaptaţi psihic, inadaptaţi senzorial şi inadaptaţi social.

Creşterea staturo-ponderală deficitară a copiilor este un alt rezultat al crizei economice, care poate genera multiple probleme de dezvoltare, inclusiv psihică. Abilităţile de comunicare verbală (vorbirea) pot fi sub medie, coexistă vicii de refracţie, imunodepresii, carii dentare şi rahitism în proporţii alarmante. Programele de combatere a rahitismului nu sunt supravegheate ca în trecut, iar raportarea lor este deficitară. Date prezentate de medicii şcolari la Direcţia de Sănătate Publică Bihor indică o rată de subponderabilitate a copiilor de aproape 70%, mai ales la preşcolari.

Insecuritatea materială şi socială a părinţilor, divorţialitatea, abandonul familial, infracţionalitatea dezvoltată pe fondul pauperizării generale conduc la transformarea crizei economice într-una morală, şi chiar existenţială. Inversarea ierarhiei valorilor, modelele negative, inclusiv politice, alături de lipsa lor de credibilitate fac dificil rolul educatorilor şi contribuie la adâncirea şi prelungirea perioadei de criză.

Acestea sunt doar o parte din problemele cu care se confruntă copiii crizei din România, aspecte severe, care, neluate în considerare de guvernanţi, incapabili să implementeze măsuri concrete de protecţie socială şi familială şi de îmbunătăţire a condiţiilor de trai ale populaţiei, ajunsă la limita subzistenţei, compromit viitorul pe termen lung al ţării noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, doamnă deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Béres Ştefan, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al PNL+PC.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Béres Ştefan Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "După muncă, responsabilitate, şi câştigul cuvenit în şcoli".

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vin în faţa dumneavoastră cu o problemă veche, din sistemul de învăţământ din România, care nu a fost rezolvată nici până astăzi.

Au semnalat mai multe judeţe din ţară, în care persistă o anomalie în cadrul şcolilor generale şi licee, unde personalul economic, adică contabilii, au o remuneraţie mult superioară faţă de managerul unităţii de învăţământ.

În 2010, afectată de criza economică mondială şi ţara noastră, Guvernul a fost nevoit să ia mai multe măsuri nepopulare de reducere a cheltuielilor bugetare şi de echilibrare a salariilor şi a pensiilor după munca desfăşurată în perioada lucrată de fiecare cetăţean al ţării. În aceste condiţii, suspect şi inexplicabil, şcolile păstrează în structura organizatorică funcţiile de contabil-şef (cea care a fost luată de la secretari) şi în cadrul şcolilor unde există un singur contabil.

Aferent funcţiilor, grila de salarizare prevede sporuri, ca indemnizaţia de conducere, până la 40%, şi se dă 40%, când directorul este limitat de gradul şcolii, care se primeşte în funcţie de numărul de elevi care frecventează, control preventiv financiar, 25%, în condiţiile în care nu mai există alţi contabili subordonaţi, deci nu se încadrează în criteriile legii; spor de fidelitate, 15% etc.

Dragi colegi parlamentari,

În aceste vremuri grele pentru bugetarii ţării, nu putem tolera discriminări salariale, în pofida funcţiilor şi responsabilităţilor deţinute. Drept dovadă, nici nu vorbim de o problemă generală, la nivelul ţării, ci de anumite judeţe unde, printr-o practică moştenită, cel care răspunde primul pentru procesul de învăţământ şi tot primul pentru exerciţiile financiare desfăşurate la nivelul unităţii de învăţământ în faţa organelor de control primeşte mult mai puţin, deşi cred că merită să fie primul şi la câştigul realizat după munca depusă. Nu se poate permite o diferenţă salarială de până la 30-40% în favoarea celui care deţine poziţia numărul 2 în structura organizatorică a unităţii şi se ocupă strict de probleme financiare.

Această problemă a fost sesizată în ultima perioadă din mai multe zone ale ţării şi am considerat că este necesară şi oportună discutarea şi rezolvarea ei.

A venit timpul să păstrăm şi să menţinem un echilibru real şi un nivel cuvenit la salarizarea bugetarilor, în funcţie de munca depusă şi de responsabilitatea deţinută.

La final, în paranteză, vă mai dau un exemplu: în cadrul primăriilor, contabilii, cu aceeaşi pregătire, domeniu şi muncă pe care o prestează, câştigă jumătate sau chiar mai puţin decât cei de la care centralizează datele la nivelul administraţiei locale, adică contabilii de la şcoli.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Îl invit pe domnul doctor la microfon, pe domnul doctor Tudor Ciuhodaru. Şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Iosif Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule doctor, aveţi cuvântul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

Nu am putut să cred că voi vorbi vreodată de la tribuna Parlamentului despre încălcarea drepturilor constituţionale, a drepturilor fundamentale ale românilor. Pentru cine se mai uită prin acea cărticică numită Constituţia României, care costă doar un leu, vă aduc aminte că la art.34 este garantat dreptul la sănătate şi la art.47 este garantată asistenţa medicală în unităţile sanitare de stat.

În lumina ultimelor măsuri, aş putea spune că acest drept constituţional a fost redus la jumătate. Ni se spune despre economie de cheltuieli, de eficientizare, dar nimeni nu spune de cele patru mii de paturi reduse din spitalele din România, de faptul că suntem pe primul loc în Europa la mortalitate infantilă, la număr de decese evitabile şi pe ultimele locuri în ceea ce priveşte numărul de medici şi asistenţi pe care-i oferim românilor. Şi să nu uităm că normarea acestora, deci angajarea, se face în funcţie de numărul de paturi.

Nimeni nu spune că acea descentralizare anunţată cu atât tam-tam se transformă în comasare şi desfiinţare şi că în aceste condiţii românii vor avea din ce în ce mai puţin acces la sănătate.

Acum 16 ani am depus un jurământ în aula Universităţii de medicină şi farmacie, era jurământul hipocratic. Acum doi ani am depus în această Cameră, pe Constituţia României. Voi rămâne şi medic, şi deputat şi voi lupta în continuare pentru accesul românilor la sănătate. Iar veţi vedea în următoarea perioadă că lucrurile acestea vor fi din ce în ce mai manifeste, pentru că dacă sănătate nu e, nimic nu e.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Ultima parte este foarte exactă, domnule doctor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Dar şi prima parte, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Daţi-mi voie să-l invit acum la microfon pe domnul deputat Iosif Veniamin Blaga şi să-l rog să se pregătească pe domnul deputat Ciprian Luca, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

"Slăbiciunea statului loveşte în descentralizare"

Doamnelor şi domnilor colegi,

S-a vorbit şi se mai vorbeşte despre descentralizare. Unii mai cred în ea, alţi nu.

Un stat care slăbeşte din diferite cauze, interne sau externe, caută soluţii, din păcate de multe ori lovind în interesele celor mulţi şi, în general, şi săraci.

Un asemenea caz este şi renunţarea la principiul apropierii justiţiei de popor în favoarea unui alt principiu al Uniunii Europene, principiul eficienţei.

Îmi aduc aminte că pe vremea lui Ceauşescu se vorbea de principiul trecerii cantităţii în calitate.

Sunt bune principiile, chiar şi cele europene, dar aplicate cu discernământ şi bază reală.

Or, în cazul desfiinţării unor judecătorii, precum cea de la Orăştie, măsura nu mi se pare deloc legată de realitate, ci mai degrabă, ca şi în cazul principiului lui Ceauşescu, ceva pur teoretic, la nivel de ambiţie, şi un gen de relaţii greu de înţeles.

În cazul municipiului Orăştie măsura mi se pare şi antidemocratică (să nu iei în seamă dorinţa populaţiei, a primarului, a deputatului şi a senatorului din colegiu), şi împotriva principiului descentralizării.

Voi supune atenţiei dumneavoastră câteva date elocvente, care îmi susţin afirmaţiile.

Criteriul cel mai important luat în calcul de Ministerul Justiţiei în formularea propunerilor de desfiinţare a unor instanţe, respectiv Parchete, l-a constituit volumul de activitate începând cu anul 2005.

S-au avut în vedere instanţele care au avut un volum mediu de activitate pe perioada de referinţă sub 2000 de cauze.

Datele statistice pentru anul 2010 relevă o creştere a volumului de activitate la Judecătoria Orăştie, care a avut pe rol 2584 de cauze.

Luând în calcul perioada 2005-2010, vom constata că pe rolul Judecătoriei Orăştie a existat un număr total de 12154 de cauze rezultând o medie anuală de 2025 de cauze.

Prin urmare, nici sub acest aspect nu se justifică propunerea de desfiinţare a Judecătoriei Orăştie.

Apreciem că Grupul de lucru trebuia să ia în calcul, atunci când a analizat situaţia Judecătoriei Orăştie, şi operativitatea instanţei, care se reflectă în stocul de dosare la finele fiecărui an pentru care s-a făcut evaluarea.

Operativitatea medie pe perioada 2005-2009 a fost de 85,57%. În ipoteza în care operativitatea s-ar fi situat sub 80%, stocul de dosare plus dosarele nou-intrate ar fi determinat o medie anuală mai mare de 2000 de cauze, astfel încât nu s-ar fi luat în calcul desfiinţarea instanţei.

Având în vedere volumul mediu anual al cauzelor aflate pe rolul Judecătoriei Orăştie în perioada 2005-2010, de peste 2000 de cauze, apreciem că nu mai este îndeplinit criteriul avut în vedere în formularea propunerii de desfiinţare a instanţei.

Considerăm că ar trebui să se ia în calcul şi volumul de activitate al Judecătoriei Deva, care, în anul 2010, a fost de 15330 de cauze.

În ipoteza desfiinţării Judecătoriei Orăştie, volumul de activitate al Judecătoriei Deva ar creşte spre 18000 mii de cauze, fapt ce ar crea dificultăţi majore în activitatea acesteia.

Stimaţi colegi şi colege membri ai Parlamentului,

Am speranţa că atât Camera Deputaţilor, cât şi Senatul României vor sesiza anomalia creată, injusteţea unei asemenea măsuri (atunci când se analizează alte judecătorii de oraşe, nu de municipiu, precum Orăştie), scăderea şi îngreunarea accesului la justiţie al persoanelor cu venituri mici, scăderea gradului de atractivitate a municipiului Orăştie şi altele.

Din aceste motive am speranţa, stimaţi colegi şi colege, că nu veţi vota desfiinţarea judecătoriei din municipiul Orăştie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Ciprian Luca, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă rog, domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ciprian-Florin Luca:

Mulţumesc.

Declaraţia politică are titlul "Preşedintele TVR, Alexandru Lăzescu, şi spălătorul de imagini pentru Preşedintele portocaliu Traian Băsescu"

După manifestările prilejuite de sărbătorirea micii Uniri de la Iaşi din data de 24 ianuarie 2011 în care preşedintele Băsescu, deja stânjenit de huiduielile îndreptăţite ale cetăţenilor români prezenţi la evenimentele de la Iaşi, s-a prins în horă cu faimoasa "Maricica de protocol", partenera de dans din ultimii trei ani, aleasă şi instruită atent de instructorii SPP fideli regimului Băsescu.

Măsurile sporite de securitate luate la Iaşi au arătat că atât Preşedinţia, cât şi autorităţile locale s-au aşteptat la un val semnificativ de proteste, estimare care s-a dovedit a fi corectă dacă avem în vedere corul protestatarilor pensionari, asistaţi social, salariaţi bugetari, slujitori ai serviciilor publice de sănătate, educaţie, cultură, dar şi şomerii regimului Băsescu, care se văd nevoiţi în aceste momente să recurgă la gesturi extreme pentru a-şi asigura traiul zilei de mâine.

Protestele întemeiate ale poporului suferind şi dezlănţuit în faţa nepăsării şi a indolenţei preşedintelui Băsescu au fost catalogate de către preşedintele Constantin Simirad ca fiind: "această festivitate va rămâne cunoscută drept sărbătoarea cea mai odioasă, cea mai cu cântec din istoria tuturor zilelor de 24 ianuarie".

În faţa unei astfel de aprecieri a celui mai de seamă ales PDL-ist moldovean nu putem decât să ne exprimăm compasiunea şi regretul, cu atât mai mult cu cât a fost exprimată în faţa numeroasei mase de nemulţumiţi cărora le spune în mod indirect să le fie ruşine alături de primarul lor ales pentru îndrăzneala de a-şi manifesta nemulţumirea faţă de Guvern şi de măsurile acestuia, susţinute necondiţionat de preşedintele Băsescu.

Dacă amplitudinea manifestărilor de nemulţumire de la Iaşi şi Focşani a surprins inclusiv reprezentanţii opoziţiei, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu Televiziunea Română, care se pare că sub mandatul încredinţat preşedintelui Alexandru Lăzescu este mai mult preocupată de numirile în funcţii de directori în cadrul instituţiei naţionale, decât de realizarea menirii sale de informare publică.

Prezenţa domnului Lăzescu la cârma TVR constituie, după părerea noastră, garanţia cenzurării oricărei ştiri şi informaţii de interes public la care abonaţii şi plătitorii de abonamente radio şi TVR naţionale sunt îndreptăţiţi atât timp cât, chiar reale fiind evenimentele, ar aduce un prejudiciu de imagine semnificativ preşedintelui reformator Traian Băsescu.

Trebuie spus totodată că TVR a devenit în ultima vreme rampa de lansare a vectorilor şi politicilor publice reformiste ale preşedintelui Băsescu, iar dacă avem în vedere statistica oferită de preşedinte referitor la cei 1,68 milioane de români ce muncesc la negru, a celor 250.000 de bugetari ce trebuie daţi afară din sistemul public, ne întrebăm: oare nu deţine preşedintele Băsescu cifra evaziunii fiscale care, dacă ar fi combătută, ar rezolva şi problemele creării locurilor de muncă şi ale menţinerii pensiilor bunicilor şi părinţilor noştri, ale tuturor?

Indiferent de răspunsul previzibil la aceste întrebări, un lucru rămâne sigur în discursul preşedintelui Băsescu: problema României o constituie mogulii, care vor să pună mâna pe sarea şi Poşta Română, situaţie care nu îl include şi pe domnul preşedintele al TVR Alexandru Lăzescu, care, potrivit criteriilor actuale ale lui Băsescu, trebuie să dea dovada slugărniciei şi bunelor îndeletniciri de spălător de imagini (de cârpă) a preşedintelui Băsescu.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat Ciprian Luca.

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, şi-l rog să se pregătească pe domnul deputat Nicuşor Păduraru, din partea Grupului parlamentar al PDL, coleg de oraş cu domnul doctor Tudor Ciuhodaru.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Dorim refacerea seminarului musulman din Medgidia".

Seminarul Musulman, ca instituţie, a reprezentat, câteva decenii la rând, un centru de spiritualitate. Nu se poate scrie o istorie a comunităţilor tătară şi turcă din România, dacă nu i se acordă un capitol amplu respectivei unităţi de învăţământ.

Generaţii numeroase, generaţii valoroase au absolvit Seminarul Musulman. Înfiinţat în secolul al XVII-lea la Babadag, acesta a fost transferat, la începutul secolului al XX-lea, mai precis, în anul 1901, la Medgidia. Până în anul 1967, aşadar, chiar şi într-o primă perioadă a regimului comunist, a continuat să existe, fără nicio întrerupere. Din păcate, începând cu acel an, cursurile la prestigioasa unitate şcolară au fost oprite, în timp clădirea degradându-se semnificativ.

După anul 1990 au fost iniţiate demersurile, pentru a fi redobândit terenul, dar şi pentru a fi refăcută, păstrând arhitectura iniţială, construcţia. Toate proiectele au rămas însă la nivel de discuţii, reprezentanţi de la diferite instituţii făcând nenumărate promisiuni. Vremea acestora a trecut, fiind nevoie, din partea Muftiatului Cultului Musulman, proprietarul terenului, Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România şi Uniunii Democrate Turce din România, de acţiuni concrete. Este datoria noastră faţă de întreaga comunitate de religie islamică.

În cadrul unei dezbateri, dezbatere desfăşurată la sediul Primăriei Medgidia, la data de 22 ianuarie a.c., am propus ca UDTTMR şi UDTR să se implice, inclusiv din punct de vedere financiar, în realizarea proiectului. Sigur, în primul rând, este nevoie de reglementarea situaţiei terenului, aşa cum este nevoie şi de sprijinul reprezentanţilor Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Să aveţi o zi frumoasă!

Îl invit la microfon pe domnul deputat Nicuşor Păduraru, pe care îl rog să transmită celui de la telefon să-l aştepte până după declaraţia politică.

Şi-l rog să se pregătească pe domnul Marian Neacşu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. dacă nu e în sală, atunci îl rog pe domnul Radu Costin Vasilică, din partea aceluiaşi grup, să se pregătească.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Nicuşor Păduraru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi face referire la ATOP - autoritatea teritorială pentru ordine publică - "ATOP - o instituţie utopică".

Stimaţi colegi,

Printre multele structuri nefuncţionale existente atât la nivel central, cât şi local, la loc de cinste se găseşte Autoritatea Teritorială de Ordine Publică, organism cu rol consultativ, fără personalitate juridică, care se înfiinţează şi funcţionează pe lângă fiecare consiliu judeţean, având ca scop declarat asigurarea bunei desfăşurări şi sporirea eficienţei serviciului poliţienesc din unitatea administrativ-teritorială în care funcţionează.

Teoretic, Autoritatea Teritorială de Ordine Publică este un fel de mecanism de consultare a comunităţii şi un forum pentru evaluarea performanţelor poliţiei. Deşi subordonarea reală a forţelor de ordine publică este clar definită de legislaţie în cu totul altă parte, chiar şi dacă luăm în considerare contextul descentralizării care presupune creşterea rolului poliţiilor locale, ATOP se defineşte totuşi ca fiind garantul unui serviciu de poliţie eficient şi eficace, care ar trebui să monitorizeze activităţile de menţinere a ordinii şi liniştii publice, făcând în acest sens recomandări şi propuneri de planuri şi soluţii de îmbunătăţire a performanţelor poliţiei.

Planuri strategice anuale, indicatori de performanţă minimali, studii de specialitate, lucrări şi documentaţii sunt cuvinte de natură să ne ducă cu gândul la o activitate prodigioasă, cu rezultate pe măsură. În realitate, acestea nu există decât pe hârtie, iar la o analiză a activităţii şi eficienţei acestei instituţii (acolo unde se poate face această analiză) se poate constata că rezultatul este mai degrabă forţat, decât realist.

În ceea ce priveşte viziunea de ansamblu asupra acestui serviciu de asigurare a ordinii şi liniştii publice, integrată în strategiile de reformă a administraţiei publice în ansamblu, mi se pare absolut anormal faptul că în acelaşi timp suntem nevoiţi să adoptăm măsuri de reducere a numărului de poliţişti, însă păstrăm structuri consumatoare de resurse financiare din bugetele consiliilor judeţene, care nu reuşesc să îşi justifice existenţa.

O analiză a programelor ATOP la nivel local, acolo unde ele există, şi o evaluare a modului de implementare a acestor programe scoate în evidenţă faptul că, deşi autorităţile publice locale şi societatea civilă, prin organizaţiile neguvernamentale, răspund pozitiv la aceste demersuri, eficienţa lor lasă mult de dorit.

Un exemplu foarte elocvent în acest sens este cel al consumului etnobotanicelor, mai ales în rândul adolescenţilor. Pe 5 noiembrie 2010, la Iaşi, a fost organizată o întâlnire regională a Autorităţii Teritoriale pentru Ordine Publică din toate judeţele Moldovei, temele principale ale dezbaterilor vizând consumul de droguri şi alcool, precum şi siguranţa elevilor în şcoli.

Dincolo de faptul că această întâlnire a avut loc mult prea târziu, singurul rezultat a fost să se constate faptul că, în mediul rural, consumul de alcool a ajuns la cote inimaginabile, aproximativ 88% dintre copiii de 14-15 ani îmbătându-se măcar odată, şi, de asemenea, a crescut îngrijorător consumul de substanţe etnobotanice în rândul adolescenţilor.

Am căutat, de asemenea, să analizez transparenţa acestei activităţi, la nivel naţional site-ul www.atop-romania.ro fiind cam singurul loc unde se încearcă prezentarea unor date privind activităţile ATOP din toate judeţele ţării. Pe lângă faptul că datele sunt neactualizate, în multe cazuri, de peste 4 ani (vezi cazul Iaşiului), cu atât mai mult, în opinia mea, devine evident că în formula actuală ATOP-urile sunt depăşite şi complet inutile.

În condiţiile în care activitatea acestei instituţii rămâne o mare necunoscută şi, totodată, în lipsa unor rezultate pozitive relevante de pe urma activităţii desfăşurate, nu găsesc nicio justificare pentru irosirea banului public în continuare, decât suplimentarea veniturilor cu sume destul de consistente a unor consilieri judeţeni şi şefi de instituţii deconcentrate şi grevarea bugetelor consiliilor judeţene cu cheltuieli inutile.

Pe de altă parte, rolul consultativ şi de dialog al ATOP poate fi integrat şi preluat cu uşurinţă de comisii din cadrul structurilor consiliilor locale, fiind în plus completat de analizele efectuate de colegiile prefecturale sau de comitetele judeţene sau locale pentru situaţii de urgenţă.

Modificările legislative legate de activitatea Poliţiei Locale, continuarea reformelor în sensul modernizării şi eficientizării serviciului de ordine publică, utilizarea cu eficienţă a banului public, toate acestea justifică o analiză a eficienţei şi eficacităţii acestei structuri plătite din banul public, al cărui rost nu se mai justifică.

Am speranţa că demersul meu va fundamenta deciziile corecte, în vederea reconstruirii unui mecanism eficient şi eficace de consultare a autorităţilor publice locale, care să ducă la desfiinţarea ATOP-urilor, aşa cum sunt ele astăzi.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

O zi frumoasă să aveţi în continuare!

În invit acum la microfon pe domnul deputat Radu Costin Vasilică.

Rog să se pregătească domnul deputat Marian Neacşu, din partea aceluiaşi grup, adică al Partidului Social Democrat.

Aţi depus-o?

Atunci se pregăteşte unul dintre cei mai vechi membri ai acestui Parlament, domnul profesor Anghel Stanciu.

Domnule coleg, vă rog să vă pregătiţi.

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Eu voi fi ultimul?

Domnul Ioan Oltean:

Cei din urmă vor fi cei dintâi! Lista confirmă acest dicton bisericesc.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Radu Costin Vasilică:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urmă cu câteva zile, premierul Emil Boc spunea, cu cinism, că partidele de opoziţie au făcut scut împotriva justiţiei, deşi era evident că reacţia noastră a fost generată tocmai de injustiţie, de acele dosare fabricate la comandă politică, menite să oprească şi să intimideze adversarii PDL-ului.

Impotenţa lor politică şi valul tot mai mare al nemulţumirii populare faţă de măsurile Guvernului îi determină pe cei de la putere, în frunte cu domnul Băsescu, să recurgă la mijloace nepermise într-un stat de drept, încercând să folosească o parte a justiţiei, în primul rând DNA-ul, ca instrument de şantaj şi presiune asupra adversarilor politici care nu vor să li se supună.

Acest lucru s-a întâmplat şi în Argeş, acolo unde preşedintelui Consiliului judeţean a avut parte de un dosar fabricat în grabă, extrem de subţire din punct de vedere juridic, cu scopul de a lovi PSD-ul într-o zonă electorală solidă a acestuia şi pentru a crea o diversiune publică, menită să abată atenţia de la sensibila problemă a pensiilor militarilor, care devenise tot mai stringentă în acea perioadă.

Ca în majoritatea dosarelor de justiţie televizată, de care ziariştii sunt informaţi prin SMS-uri anonime, modul de acţiune al regimului Băsescu-Boc este acelaşi, şi anume: serviciile de informaţii ascultă, procurorul DNA, obedient şi, adesea, slab pregătit, instrumentează, iar judecătorul, ales cu atenţie sau chiar adus din concediu medical, condamnă la arest preventiv.

După acest model, Constatin Nicolescu a fost iniţial reţinut şi apoi, pentru câteva zile, arestat, în baza unor motivaţii absolut hilare, prezente în rechizitoriu, şi anume:

- reabilitarea unor şcoli afectate de inundaţii, specificate în două hotărâri de guvern din 2005 şi 2006, la care este reclamată lipsa unui document, dispărut misterios din dosar, cu toate că la vremea respectivă acesta a existat;

- o presupusă intervenţie într-un caz "crucial" al construcţiei unui balcon la un apartament de bloc din comuna Stâlpeni;

- primirea drept mită a unor sume în lei (cu virgulă), în contul de trezorerie al Consiliului Judeţean Argeş, sau a aceloraşi sume de bani, de primirea cărora au fost acuzate şi alte persoane, din alte dosare, însă în baza aceloraşi înregistrări telefonice, interpretate acum într-un mod diferit.

În baza acestor probe irefutabile, o judecătoare de la Tribunalul Argeş a decis arestarea preventivă a preşedintelui CJ Argeş, pentru ca, ulterior, un complet de trei judecători ai Curţii de Apel Piteşti să anuleze, în unanimitate, această măsură.

Cred că se impune o anchetă a CSM în acest caz, în urma căruia însă starea de sănătate a domnului Nicolescu a fost iremediabil afectată.

Am remarcat zilele trecute cum preşedintele Băsescu afirma că: "oricât ar ţipa partidele politice (...), orice atmosferă ar crea trusturile de presă (...), lupta anticorupţie va continua fără menajamente".

Intenţia este lăudabilă, însă, cel puţin pentru mine, credibilitatea domnului Băsescu este zero, atâta timp cât dosarele domniei sale, în primul rând cel legat de dispariţia flotei României, zac bine ascunse prin sertare, fără a fi traşi la răspundere cei vinovaţi. Totuşi, întrucât nu mai există nici măcar o navă românească pe care Traian Băsescu să o mai înstrăineze, cred că din acest punct de vedere el nu mai reprezintă un pericol public şi trebuie să fie judecat în libertate.

Dincolo de polemicile politice însă, se impune eliminarea cât mai rapidă a influenţelor politice asupra justiţiei, inclusiv prin perfecţionarea cadrului legislativ.

Justiţia trebuie să-şi îndeplinească rolul său de putere distinctă în stat, soluţionând cu imparţialitate şi competenţă cauzele ce îi revin.

Totodată, este nevoie de clarificări legislative suplimentare în cazul instituţiei arestului preventiv, pentru a preîntâmpina abuzurile politice şi pentru a respecta cât mai deplin prezumţia de nevinovăţie, care menţionează că: "Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă" (Art.5², Codul de procedură penală).

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Daţi-mi voie să-l invit, cu toată dragostea, pe domnul profesor Anghel Stanciu, pentru a-şi susţine declaraţia politică, extrem de interesantă.

Cu maximă atenţie o să vă ascultăm, domnule profesor.

Domnul Anghel Stanciu:

Mulţumesc, mult stimate şi iubite domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Domnule Nicolăescu,

O să vă surprindă titlul declaraţiei mele de astăzi. Evident că sensul său adânc poate fi privit cu înţelepciune de actualii guvernanţi. Titlul său este: "Opriţi dricul portocaliu!"

Stimaţi colegi,

Am comasat clase în şcoli, am comasat şcoli, am comasat primării, am comasat puşcării, acum comasăm spitale. Pe ce criterii? Nu ştim. Pe ce standarde? Nu ştim. Avem în vedere aşa-zisa economie, avem în vedere aşa-zisa eficienţă financiară, dar oare eficienţa statului român nu se contabilizează şi în durata de viaţă a cetăţenilor?!

Este drept, stimaţi colegi, că în Tibet şi în unele regiuni ale Indiei sunt circa 3.000 de cetăţeni care trăiesc până la 60-70 de ani cu aer şi soare.

Începem oare experimentul la scară naţională, în România, să trăim numai cu aer?

Sunt convins că, dacă s-ar reuşi şi această performanţă, actuala coaliţie de guvernare ne-ar drămui şi aerul.

De aceea, cred că această reformă în sănătate, pornită poate bine cu acea descentralizare, în care se apropie autoritatea locală de grija relativ părintească faţă de bolnav, dând spitalele consiliului municipal şi consiliului judeţean, s-a împotmolit, brusc, printr-un act intempestiv, negândit şi abuziv de a comasa spitale, de a mazili câţiva directori şi a trimite în eternitate mii şi mii de cetăţeni.

Stop, stimaţi colegi de la guvernare! Stop, stimaţi membri ai Camerei Deputaţilor, membri ai coaliţiei de guvernare, acestui proces prin care micşorăm numărul de paturi în spitale şi înmulţim numărul de locuri în cimitire. Stop, acestei acţiuni prin care înlocuim salvările cu dricurile. Vreţi, oare, să schimbăm şi culoarea lor, din neagră, în portocalie?! Credeţi că se vor înghesui acei alegători, care trec în veşnicie, spre a vă face veşnici la guvernare? Mă îndoiesc că veţi putea cumpăra simpatia celor veşnici din "câmpul cu verdeaţă".

De aceea, opriţi acest genocid pe care vreţi să-l declanşaţi la Iaşi, prin unirea artificială a Spitalului Clinic de Urgenţă "prof.dr. Nicolae Oblu" Iaşi, cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Spiridon", a Spitalului Clinic de Urgenţă "Sf. Ioan" cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Spiridon", a Spitalului Clinic de Obstetrică şi Ginecologie "Elena Doamna" Iaşi, cu Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie "Cuza-Vodă" Iaşi, a Spitalului Clinic de Boli Infecţioase "Sf. Parascheva" Iaşi, cu Spitalul Clinic de Neurofiziologie Iaşi, a Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie, cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Spiridon".

Aţi remarcat, stimaţi colegi şi stimate domnule preşedinte, că aceste unificări se fac, poate, chiar împotriva voinţei Domnului. Este vorba de Spitalul "Sf. Ioan", de "Sf. Parascheva", de "Sf. Spiridon". Păi nici Dumnezeu nu a unit aceşti trei sfinţi în calendar, şi dumneavoastră cum vă permiteţi să-i puneţi pe toţi într-o oală?! Cred că faceţi un mare păcat, şi acest păcat se va resimţi la viitoarele alegeri. Gândiţi-vă că locuri aveţi acolo, în eternitate, fiecare, cumpărat de veci, dar în spital nu mai găsiţi!

Opriţi, deci, genocidul şi stopaţi "dricul galben"!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi mă bucur foarte mult că mi-aţi permis să îmi expun punctul de vedere în această chestiune, poate patetic, dar este o realitate.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule profesor, domnule deputat.

Întotdeauna veţi avea microfonul, de câte ori veţi avea un lucru frumos şi serios de spus.

Da, mulţumesc.

Daţi-mi voie acum s-o invit la microfon pe doamna deputat Lucreţia Roşca, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamna deputat, vă rog să vă expuneţi declaraţia.

Doamna Lucreţia Roşca:

"Băieş, nămolar, recunoscuţi de Europa, dar nedefiniţi corespunzător în România"

Ieri, pe un post TV, am ascultat o ştire. Ştirea respectivă spunea aşa: că România a accesat nişte fonduri europene pentru şcolarizarea unor profesii sau a unor ocupaţii din România, care se numesc băieş şi nămolar.

Acum, umblând în clasificarea profesiilor din România, am găsit codul unde există această profesie, care se cheamă băieş şi nămolar, şi am mai găsit capitolul care se cheamă "personal de îngrijire".

La definiţia lui "băieş", în clasificarea profesiilor din România sunt arătate atribuţiile băieşului din România, respectiv acelea de a igieniza sălile de tratament balneo-fizio-terapic.

Pentru că sunt medic în specialitatea respectivă şi pentru că eu cunosc foarte bine realităţile din toate sanatoriile, din toate clinicile de recuperare, din toate ambulatoriile de specialitate, vreau să atrag atenţia că este o mare eroare. în aceste secţii sau în specialitatea respectivă, băieşiţele, de când există specialitatea pe teritoriul nostru, sunt nişte persoane care fac parte din personalul medical auxiliar, adică acei angajaţi care produc băile pe care foarte mulţi dintre dumneavoastră le cunoaşteţi (de plante, de sulf, de nămol, pensulaţiile, împachetările).

Aceste proceduri, pentru că sunt proceduri de balneo-fizio-terapie cu foarte multă eficienţă, nu sunt produse nici de asistentul de electroterapie, nici de kinetoterapeut, nici de maseur.

Plecând mai departe de la ceea ce vă spun, am ajuns la ce se întâmplă în contractul-cadru, în proiectul contractului-cadru din 2011. În acest proiect, anul acesta s-au schimbat criteriile de acreditare, de contractare ale furnizorului de servicii medicale cu Casa Naţională de Sănătate, iar la specialitatea respectivă, printre criterii, este clasificat personalul medical, electroterapeutul, maseurul şi kinetoterapeutul.

Aceasta înseamnă că toate procedurile pe care le prestează aceste băieşiţe nu se pot raporta... deci nu sunt finanţate de fondul unic al asigurărilor de sănătate. Cu alte cuvinte, imediat după intrarea în noul contract, de la 1 aprilie 2011, aceste proceduri care sunt trecute pe lista de proceduri finanţate de Casa de Sănătate, nemaiavând cine să le presteze, ele, practic, sunt nerecunoscute.

Concluzia este următoarea: vreau să atrag atenţia Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii, pentru clasificarea acestei profesii, şi preşedintelui Casei de Asigurări de Sănătate, că există două soluţii, până la 1 aprilie: ori vor scoate de pe lista de proceduri finanţate de Casa de Sănătate respectivele proceduri pe care le prestează personalul de care vorbesc, ori vor redefini profesia, aşa cum este realitatea în România.

Mai departe, merg şi întreb: atunci de ce accesăm fonduri europene pentru specializarea sau pentru şcolarizarea acestor profesii, pe care, deci, Ministerul Sănătăţii şi contractul-cadru nu le recunosc?

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu, doamnă deputat.

Stimaţi colegi,

Cred că am epuizat lista tuturor parlamentarilor înscrişi pentru a-şi susţine declaraţia politică, fie în scris, fie de la microfonul Camerei.

Am avut, zic eu, o oră şi jumătate aproape, de mulţi vorbitori, de activitate intensă, cu mulţi vorbitori. 18 deputaţi şi-au susţinut astăzi declaraţia politică de la microfon: 9 din partea puterii, 9 din partea opoziţiei, deci avem un echilibru care nu mai poate fi contestat.

64 de deputaţi şi-au depus în scris declaraţiile politice, şi daţi-mi voie să-i amintesc şi pe aceştia.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputaţi Cezar-Florin Preda, Marius Rogin, Iosif Veniamin Blaga, Claudia Boghicevici, Silviu Prigoană, Stelian Fuia, Cosmin Popescu, Severus Constantin Militaru, Daniel Geantă, Doiniţa Chircu, Răzvan Mustea, Iacob Strugaru Stelică, Eugen Uricec, Ioan Balan, Dumitru Pardău, Daniel Buda, Carmen Axenie, Constantin Chirilă, Nicuşor Păduraru, Petru Călian, Andrei Sava, Ioan Oltean, Petru Movilă, Ciobanu Gheorghe şi Lucian Riviş-Tipei.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputaţi Valeriu Zgonea, Ion Călin, doamna deputat Manuela Mitrea, domnii deputaţi Nicolae Bănicioiu, Mircea Duşa, Georgian Pop, Mircea Drăghici, Filip Georgescu, Ion Dumitru, Itu Cornel, Marian Ghiveciu, Dorel Covaci, Eugen Bejinariu, Vasile Popeangă, Aurel Vlădoiu, Neculai Răţoi, Cristian Rizea.

Din partea Grupului parlamentar al PNL+PC, domnii deputaţi Teodor Atanasiu, Marin Almăjan, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Mihai Donţu, Andrei Dominic Gerea, Călin Potor, Radu Stroe, Mariana Câmpeanu, Bogdan Ţîmpău, Titi Holban, Ionel Palăr, Horia Cristian, Horea-Dorin Uioreanu, Virgil Pop, Ionuţ Stroe, Graţiela Gavrilescu şi Lucia Varga.

Din partea Grupului parlamentar al independenţilor, domnii deputaţi Culiţă Tărâţă şi Vasile Soporan.

Din partea Grupului parlamentar fără apartenenţă politică, domnii deputaţi Marian-Florian Săniuţă, Cătălin Cherecheş, Dan Morega şi Ioan Munteanu.

Stimaţi colegi,

Cu aceasta, daţi-mi voie să declar închisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice.

Vă doresc tuturor o zi bună!

Ne revedem la ora 10,00 pentru partea a doua a zilei de astăzi, a şedinţei noastre consacrată dezbaterii proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

O zi bună tuturor! Doamne ajută!

Vă mulţumesc foarte mult.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Angel Tîlvăr:

"Lupta împotriva drogurilor, un alt eşec al Guvernului Boc"

Conform ultimului raport al Centrului Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului, România ocupă un ruşinos loc 4 în Europa, în privinţa consumului de substanţe etnobotanice.

Potrivit Oficialilor CIADO, într-un raport al Centrului de monitorizare de la Lisabona se arată că în România ar exista o piaţă de 7% la comenzile de droguri pe internet subliniindu-se că acest procent "pune mari semne de întrebare asupra existenţei politicilor de prevenire şi combatere a consumului". CIADO susţine că "Statul român ar trebui să-şi asume răspunderea morţilor, sutelor de internaţi şi sutelor de mii de consumatori", avertizând că "în pofida investiţiilor de 700 milioane euro în securizarea graniţelor din partea UE, România are traficul de droguri crescut, conform rapoartelor Departamentului de stat al USA". "Raportul prezentat de ANA are doar două surse de informare - IGPR, respectiv MAI, adică aceeaşi instituţie, şi nu a ţinut cont de rapoartele societăţii civile, lucru ce ne determină să credem că statul nu controlează fenomenul". Este inadmisibil ca la mai bine de un an de când acest guvern a declarat substanţele etnobotanice ilegale, România să ocupe locul 4 în Uniunea Europeană în topul consumului de plante etnobotanice.

Recent, Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului România a trimis tuturor membrilor CSAT o scrisoare prin care menţiona, printre altele, că "Din luna august 2010 aşteptăm soluţii, dar, din păcate, numărul consumatorilor creşte şi se preferă o politică de dezinformare publică de către unele autorităţi, apreciindu-se că numărul consumatorilor scade, când de fapt lucrurile stau tocmai invers, conform raportului Centrului de monitorizare de la Lisabona. Am anunţat că dacă Guvernul nu acordă atenţia cuvenită problemei drogurilor în România, CIADO va înceta orice relaţie cu Guvernul României, în mod public."

Am spus-o şi la momentul emiterii ordonanţei şi o repet şi acum: această măsură a fost luată strict în scopuri populiste, fără a fi susţinută de campanii publice de informare şi programe de prevenire menite să ducă la conştientizarea publicului în legătură cu riscurile consumului de etnobotanice. Că această măsură a fost una strict populistă o dovedeşte, pe lângă lipsa de acţiune a instituţiilor statului în problema consumului de etnobotanice, şi cel mai recent raport al Centrului de monitorizare de la Lisabona care atenţionează atât Comisia Europeană, cât şi ONU şi Departamentul de Stat în SUA că în România consumul de substanţe etnobotanice creşte vertiginos.

Potrivit aceluiaşi raport, bugetul României pentru programele de prevenire a consumului de droguri este cel mai mic din Europa, iar rezultatele concrete ale programelor de combatere a consumului de narcotice nu au fost sesizate. România este criticată şi pentru faptul că a transformat Agenţia Naţională Antidrog într-un serviciu fără personalitate juridică, în subordinea Ministerului de Interne.Deşi au existat numeroase atenţionări potrivit cărora este imperios necesar ca Guvernul să dezvolte politici de prevenire a consumului de stupefiante, banii prevăzuţi în buget pentru acest sector sunt folosiţi mai mult pentru plata salariilor şi utilităţilor.În cadrul aceluiaşi raport au fost făcute reproşuri şi în privinţa taxei pe viciu, despre care s-a arătat că e folosită de Ministerul Sănătăţii "după propriile reguli", fără a se specifica procentele pentru servicii de combatere a viciilor.

Referitor la implicarea Ministerului Educaţiei în combaterea consumului de substanţe interzise s-a arătat ca aceasta ar fi zero şi că se uită sa se aplice strategia UE pentru droguri într-un mod unitar şi permanent.

În ceea ce priveşte Ministerul Finanţelor, acesta este şi el pârât la Comisia Europeană deoarece acesta, potrivit legii, ar fi trebuit să gestioneze un cont în trezoreria statului cu sumele confiscate ca urmare a infracţiunilor legate de droguri.

Raportul a constat că "După 6 ani, acelaşi minister, nu doar că nu a deschis contul conform legii, dar nu se pot oferi informaţii cu privire la fondurile colectate şi dacă au fost colectate prin executare silită". Dincolo de nepăsarea faţă de vieţile miilor de tineri care cad pradă drogurilor anual, dar şi de neputinţa părinţilor care se văd puşi în postura de a se descurca pe cont propriu, Guvernul Boc dă încă o dată dovadă de incompetenţă crasă, proastă gestionare şi lipsă de perspectivă faţă de probleme care în alte ţări europene constituie prioritatea zero. Dacă atunci când ia decizii de tăiere a salariilor, de impozitare excesivă sau de sancţionare a celor mai mici greşeli ale cetăţenilor, guvernul aplică aceleaşi măsuri ca şi în alte state europene, asta pentru a oferi cea mai rapidă justificare a acţiunilor sale, când vine rândul aplicării unor soluţii care deja sunt fiabile în Europa de multă vreme, Guvernul Boc este lovit de o puternică amnezie.

În 2010, Agenţia EURAD a atras atenţia asupra faptului că în anii 2008, 2009 şi 2010 nu s-au alocat fonduri guvernamentale sau locale şi nu s-a făcut absorbţie de fonduri europene pe segmentul prevenirii şi combaterii consumului de droguri. Această concluzie reiese din adresele oficiale ale Guvernului, ale consiliilor judeţene şi ale primăriilor. Tot anul trecut, organizaţia constată şi ridicolul situaţiei de la Agenţia Naţională Antidrog, unde angajaţii sunt plătiţi să muncească, dar nu li se dă obiectul muncii, din moment ce nu sunt alocate fonduri pentru aplicarea de proiecte şi programe alternative la consumul de droguri.

Aceste observaţii au fost făcute anul trecut în iunie. De atunci a fost emisă Ordonanţa de urgenţă privind interzicerea consumului de substanţe etnobotanice. Deşi acest demers este lăudabil, el nu a fost susţinut de programe de prevenire. Deşi atenţionările au fost făcute, guvernul a decis să ignore acest aspect şi a rămas doar la stadiul de emitere de ordonanţe.Iată că, anul acesta, Raportul Lisabona a constatat o creştere vertiginoasă a consumului de substanţe etnobotanice şi a remarcat şi lipsa politicilor de prevenire, inactivitatea şi necorelarea ministerelor care ar trebui să se implice în acest demers.

Doresc ca acest Guvern să lase deoparte demagogia, măcar în al 24-lea ceas, şi să acorde viitorului acestei ţări o şansă. Doresc să facă acest lucru, nu pentru mine sau pentru dumneavoastră, nu pentru opoziţie sau pentru putere, pentru guvern sau pentru legislativ, ci pentru toţi cei care, într-un moment de slăbiciune, cad pradă tentaţiei şi recurg la gesturi necugetate, pentru tineri şi pentru părinţii lor. Ei sunt cei la care Guvernul României ar trebui să se gândească, aşa cum şi guvernele altor ţări o fac.

Doamna Antonella Marinescu:

"Un spectacol trist"

Tandemul de grotescă actualitate, Băsescu-Boc, a reuşit să umilească definitiv armata română.

La centrul militar teritorial Constanţa, ca şi la toate celelalte centre din ţară, sute şi mii de militari în rezervă, abătuţi, cu privirile pierdute, de "străini în propria ţară", completează aberantele formulare prin care, culmea perversităţii, sunt puşi să ceară diminuarea pensiilor de serviciu, fapt fără precedent în analele istoriei moderne şi contemporane a României.

Bătrânei derutaţi invocă timid prevederi legale ce au fost încălcate brutal de conducători temporari şi bezmetici: Protocolul adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Roma 4.11 din 20.03.1952, referitoare la Protecţia Proprietăţii; Carta Socială Europeană, revizuită, adoptată la Strassbourg la 03.05.1996, cu privire la nediscriminare; Directivele Europene nr. 86 şi 97 din 1996 care prevăd ca "acordarea pensiei e legată direct de durata serviciului militar, iar pensia este calculată raportat la ultima soldă a gradului militar"; Decizii ale Curţii Constituţionale ale României etc.

Ei, toţi, ştiu că au dreptate, dar, în acelaşi timp, din privirile pierdute, mai ştiu că o conducere statală aberantă este indiferenţă la dreptatea lor.

Argumente de tipul "am fost pilonul statal principal în reuşita revoluţiei române, în aderarea României la NATO şi UE", par tardive şi agasante pentru tandemul negru Băsescu-Boc.

"La ţepe copii, în Piaţa Victoriei!", sloganul de tristă amintire, este tradus murmurat, fie "Acesta este regimul cu care am luat o mare ţeapă", fie "Urmează să ne tragă în ţeapă, în Piaţa Victoriei".

"Scoaterea din sistem", sintagma ucigaşă a actualului regim, se face lent şi dureros. Un pensionar militar îndoit pe un baston noduros, conştient de lentoarea "scoaterii din sistem" întreabă: "Domnu’ Boc, da’ cu glonţ aţi încercat? Este şi mai ieftin şi mai rapid!"

Din formularele de recalculare a pensiei lipsesc şi până la 12 ani de vechime. Zeci şi sute de militari din Constanţa reclamă acest lucru, dovadă că procesul este de mântuială.

Toate acestea înseamnă traume individuale şi se pare că nu greşesc cei care susţin faptul că preşedintele are comportament de vampir energetic, nutrindu-se din suferinţa altora.

Marea majoritate va da statul în judecată în ţară şi la CEDO şi în mod cert vor câştiga procesele. Peste ani, statul român va trebui să plătească sume enorme drept despăgubiri.

Cred şi voi susţine acest lucru, ca toţi cei vinovaţi - Băsescu, Boc, toţi membrii PDL şi asociaţii lor - printr-o lege specială - să fie obligaţi să susţină din veniturile lor aceste cheltuieli. Am zis.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

"Sănătate pe zone"

Reformarea sistemului de sănătate publică este servită cu mult tact de către Ministerul Sănătăţii. Ideea revoluţionară pe care o prezintă Ministrul Sănătăţii prevede comasarea a 111 spitale şi transformarea a 71 de spitale în cămine pentru bătrâni.

Întâi de toate, nu se foloseşte termenul desfiinţare, ci acela de comasare, unităţile spitaliceşti nu dispar, ele vor fi comasate, lucru bun, atâta vreme cât se foloseşte pretextul reducerii cheltuielilor. În al doilea rând, pentru legitimarea acestei acţiuni, Ministerul Sănătăţii apelează la un şiretlic demn de un bişniţar iscusit. Pentru a face un lucru rău, este folosit şi aruncat în faţa opiniei publice un lucru pozitiv, care să contrabalanseze efectul negativ al acţiunii. În realitate, această tehnică de manipulare prin apelarea la factorul emoţional, în acest caz la îngrijirea oamenilor vârstnici, este tactica pe care reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au ales-o pentru a lansa minunata reorganizare a spitalelor.

În fapt, cauza bătrânilor este scuza folosită pentru desfiinţarea spitalelor. Modernizarea sistemului de sănătate publică nu se face din condei, schimbând destinaţia unităţilor de îngrijire. Pentru viabilitatea sistemului sanitar este necesară dotarea spitalelor în conformitate cu cerinţele pentru o bună funcţionare, asta însemnând aparatură, medicamente, personal medical şi nu în ultimul rând clădiri care să nu se dărâme la primul cutremur.

În România, procentul din PIB care se acordă Sănătăţii este ruşinos, ţările central şi est-europene alocă între 6% şi 8 % din PIB, iar ţările membre OECD alocă până la 12% din PIB sănătăţii publice. România, deşi are probleme foarte mari, probleme pe care cifrele le arată, lucrurile se fac invers, în loc să încercăm să reparăm, distrugem şi ce ne-a mai rămas.

În 2010, un număr de 3.000 de doctori şi-au depus actele pentru a pleca să lucreze în străinătate; această cifră este dublă faţă de cea din 2009. În 2008, 50.000 de oameni au murit în spitale, iar în 2010 numărul lor a crescut la peste 60.000. În 2008, 10.000 s-au îmbolnăvit de o altă boală decât cea pe care o aveau în momentul internării, iar în 2010 numărul lor a depăşit cifra de 10.000.

Desfiinţarea spitalelor va avea o singură consecinţă - îngreunarea accesării serviciilor medicale. Un om simplu, de la sat, nu are timpul şi nici posibilitatea de a se deplasa la spital, iar dacă acel spital va fi şi mai departe de casa sa decât a fost până acum, atunci şansele ca acest om să meargă şi să fie diagnosticat la timp pentru a fi tratat, scad considerabil.

Mai mult decât atât, motivul care stă în spatele acestei comasări este câştigarea unor funcţii, căci la ce altceva s-ar putea gândi membrii PDL. Prin această acţiune se va schimba statutul juridic al spitalelor, fapt pentru care posturile de conducere vor fi libere spre ocupare. Astfel, PDL va putea scăpa şi de directorii de spitale pe care nu a reuşit să-i îndepărteze până acum şi va putea să-şi numească directorii după plac.

În opinia mea, vom avea un sistem de sănătate publică asemenea unei loterii, unei loterii pe lozuri de sănătate. Cei care locuiesc în zonele în care nu vor mai exista spitale pot spune că au avut ghinion, iar ceilalţi, se pot considera încă norocoşi, şi spun încă pentru că probabil la anul se va mai face o comasare, pentru că o comisie de experţi va aprecia că avem prea multe spitale. Adevărul este ca cifrele sprijină această constatare de geniu, poate că de asta suntem primii din Europa la rata mortalităţii infantile şi la cea a deceselor evitabile, poate că într-adevăr numărul mare al spitalelor este cauza.

Domnul Petru Călian:

"Primele semne de revenire ale economiei"

La început de an şi de sesiune parlamentară, am primit o veste bună: economia României a fost stabilizată şi nu mai avem nevoie de ultima tranşă de la Fondul Monetar Internaţional. Rezerva Băncii Naţionale este suficientă şi sistemul bancar este stabil, în condiţiile în care Banca Naţională a României a revizuit în urcare prognoza de inflaţie pentru finalul anului 2011 cu 0,2 puncte procentuale, de la 3,4% la 3,6%, iar ţinta de inflaţie stabilită de BNR pentru 2011 şi 2012 este de 3%.

O veste bună, după luni de măsuri drastice, care, în cele din urmă s-au arătat eficiente.

Ce a fost mai greu a trecut, urmând ca, de acum înainte să clădim ceea ce criza economică a dărâmat. Ne aflăm în afara zonei de risc economic, am trecut de la obiectivul de redresare la cel de consolidare, iar condiţiile pentru a trece la o creştere economică durabilă au fost create, trebuie doar să le punem în aplicare.

Au fost multe voci care nu au crezut în măsurile luate de Guvern, au existat multe critici, uneori nefondate, dar iată că, mai repede decât ne-am aşteptat, au început să se vadă primele efecte ale măsurilor anticriză. După cum preşedintele a declarat, acordul pe doi ani cu cele trei instituţii s-a încheiat cu succes. Economia a fost stabilizată şi s-au luat măsurile necesare pentru ieşirea din criză.

România va semna, în luna martie, un nou acord pe 2 ani cu FMI, CE si BM, de tip preventiv. Noul acord este în valoare de 5 miliarde de euro (3,6 de la FMI şi 1,4 de la CE), bani ce nu vor fi atraşi de România, ci vor fi ţinuţi la dispoziţia ţării noastre, şi pentru care România nu va plăti comision. Acordul cu Banca Mondială este, de fapt, o continuare a prezentului acord.

Totodată, noul acord pe care România îl va încheia cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană ar putea afecta pozitiv aderarea la euro în 2015, etapă pentru care trebuie să ne pregătim temeinic şi din timp.

Am încredere în capacitatea Guvernului şi a noastră, a parlamentarilor, de a duce mai departe ceea ce am început, şi de a scoate la liman economia ţării. Avem premisele concrete ale creşterii economice, tot ceea ce trebuie să facem e să continuăm punerea în aplicare a condiţiilor asumate pentru a scoate ţara din criză.

Doamna Carmen Axenie:

"De ce democraţia românească este unică în lume?"

În peisajul pestriţ al politicii naţionale, săptămâna trecută s-a petrecut un eveniment definitoriu pentru democraţia românească. Insist pe sintagma "democraţie românească", întrucât aceasta, după cum veţi vedea mai jos, este unică în lume. De fapt, aceasta este o trăsătură fundamentală a democraţiei. Traversând epocile, această formă de guvernare nu se manifestă identic nici măcar la două popoare învecinate. Cu alte cuvinte, aceeaşi democraţie nu este aceeaşi. Dar la noi, democraţia îşi are explicaţiile ei, pe care raţiunea nu le poate înţelege.

Democraţia ateniană este un model istoric, mai mult teoretic decât practic, în special pentru popoarele europene. Democraţia americană este o normă a prezentului, mai mult practică decât teoretică pentru europeni dar şi pentru restul lumii. Democraţia din România este, vorba unor psihologi de la începutul secolului al XX-lea, "un proces de încercări şi erori".

La noi, o spun cu toată convingerea, democraţia este un mister care se adânceşte. De ce? Ca formă de guvernare, socotită răul cel mai mic, ea reprezintă un sistem de probleme şi de soluţii. A înţelege democraţia înseamnă a corela cât mai bine soluţiile cu problemele. O problemă fundamentală, de natură teoretică, a democraţiei româneşti este definirea identităţii partidelor. O alta, de natură practică, este asumarea responsabilităţii tuturor faptelor politice în faţa neamului românesc. Aceste două probleme sunt definitorii pentru ceea ce numim putere şi opoziţie. Dacă este stranie şi nedemnă situaţia în care partidele aflate la putere nu-şi recunosc greşelile, atunci când se întâmplă, mai stranie mi se pare situaţia în care partidele din opoziţie nu se pot defini ca ceea ce sunt. Avem aici o bizarerie a opoziţiei actuale. Cu un proverb foarte inspirat al poporului nostru, ceea ce s-a petrecut săptămâna trecută, s-ar putea descrie prin cuvintele: "oala la foc şi iepurele în pădure". Fără părtinire, dar cu simţ istoric, doresc să subliniez un aspect care pare să fie adeseori uitat de partidele din opoziţie.

Când eşti la putere, te defineşti în raport cu responsabilităţile situaţiei. Invers, când eşti în opoziţie, nu te poţi defini ca atunci când eşti la putere. E adevărat că idealul partidelor din opoziţie este puterea, dar a te defini pe baza unor iluzii nu este deloc sănătos în politică şi nici în viaţă. Aceasta este o deficienţă majoră a democraţiei noastre.

Partidele de opoziţie ratează starea lor prezentă, aceea de forţă constantă de contra-balansare, şi trăiesc proiectate în reverii care iau forma unor alianţe pe care marele Cantemir le-ar fi numit "struţo-cămile". Daţi-mi voie, la vârsta mea, să nu mai cred în struţo-cămile!

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Decidenţii au neglijat foarte mult rolul elevului în procesul de educaţie, ori acesta este fundamental"

Educaţia este una dintre priorităţile Guvernului României şi cea mai mare realizare a acestuia în domeniu este adoptarea Legii educaţiei naţionale în ianuarie anul acesta. Aplicarea acestei legi va însemna modernizarea în profunzime a învăţământului românesc. În centrul noii legi a educaţiei sunt elevii şi studenţii.

Personal, cred că nicio lege nu va reuşi singură şi nu va face reformă, oricât am clama-o la televizor. În sprijinul modernizării educaţiei româneşti am depus două iniţiative legislative care, la fel ca şi Legea educaţiei, pun centrul de greutate pe elev.

Mult timp, dar şi în prezent, voci autorizate afirmă cu duritate că profesorii sunt principalii vinovaţi pentru lipsa de performanţă a educaţiei. Eu cred că este o greşeală foarte mare să priveşti lucrurile din acest punct de vedere. Eu cred că s-a neglijat foarte mult rolul elevului în procesul de învăţare. Or, elevul are de asemenea un rol fundamental, indestructibil legat de rezultatele sale la învăţătură. Triunghiul educaţiei format din elevi-profesori-părinţi trebuie să fie monitorizat în egală măsură.

Cele două iniţiative fixează, în fond, reguli. România nu poate merge înainte fără reguli respectate. Prima lege prevede interzicerea accesului minorilor în localuri publice după ora 21.00, în zilele de duminică-joi, inclusiv, pe perioada celor două semestre şcolare, dacă nu sunt însoţiţi de părinţi sau de reprezentantul legal. Elevul trebuie să fie odihnit. Nu este vorba atât despre cum îşi petrece el timpul într-un local public, cât despre faptul că este un timp pierdut, şi a doua zi acesta ajunge obosit la şcoală.

A doua iniţiativă prevede introducerea unor măsuri pentru creşterea prestigiului educaţiei în învăţământul primar, clasele I-IV, şi gimnazial. Vestimentaţia şcolară obligatorie are ca principal scop concentrarea elevilor pe actul de educaţie desfăşurat în clasă. Cel mai frecvent reproş pe care l-am auzit în dezbateri sau l-am citit pe forumuri e acela că uniforma îngrădeşte creativitatea elevilor. În realitate, din 24 de ore, câte are o zi, elevul are 16-18 ore să fie creativ în ce domeniu doreşte, dar 6-7 ore, cât stă la şcoală, toată creativitatea lui trebuie să se centreze pe informaţia primită în clasă.

Rog toţi colegii din Comisiile pentru învăţământ ale Camerei Deputaţilor şi Senatului să sprijine aceste iniţiative şi să-şi aducă aportul la ele, în vederea modernizării şi creşterii performanţelor educaţiei în şcolile din România. Implementarea acestor legi este necesară. Sper ca cei care acum susţin aceste iniţiative să le aplice întocmai, începând cu următorul an şcolar, spre binele elevilor noştri.

Domnul Dumitru Chiriţă:

În perioada Guvernării "Adrian Năstase" a fost realizată cea mai importantă reformă a legislaţiei muncii, odată cu adoptarea Codului muncii, Legii sindicatelor, Legii patronatelor, Legii negocierilor colective şi Legii conflictelor de muncă, legi necesare pentru realizarea unui dialog eficient între Guvern-Patronate-Sindicate.

Pentru adoptarea acestor acte normative, partenerii sociali au urmărit să promoveze, într-o manieră echilibrată, interesele angajaţilor şi ale structurilor lor asociative cu cele ale capitalului, oferind autorităţilor publice posibilitatea de a interveni şi sancţiona orice abuz care ar fi putut apărea din partea unora sau altora din partenerii sociali.

Înainte de adoptarea acestor acte normative au fost realizate ample consultări la nivel sectorial şi naţional, care au urmărit realizarea unui consens pe marginea unor acte normative de importanţă capitală pentru evoluţia economică şi socială a României.

Dovada că a existat consens în acea perioadă este faptul că, în acest moment partenerii sociali resping propunerile Guvernului Boc de modificare a Codului muncii şi a celorlalte acte care privesc dialogul social.

După deciziile regimului Băsescu-Boc de reducere dramatică a veniturilor salariale din sistemul public şi a pensiilor militare, după reduceri importante ale locurilor de muncă, după provocarea falimentului mai multor întreprinderi mici şi mijlocii, după ce a crescut blocajul financiar la cote nemaiîntâlnite, după ce am împrumutat bani de la toate organismele internaţionale (FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană etc.) amanetând viitorul copiilor noştri, acelaşi regim, prin modificarea legislaţiei muncii, îi transformă pe români în sclavi în propria lor ţară.

Această situaţie nu reprezintă altceva decât o continuare a unor acţiuni ale regimului Băsescu-Boc de a destructura statul român, după intervenţiile abuzive împotriva independenţei justiţiei, a slăbirii structurilor de securitate şi de ordine publică, care pun în pericol existenţa drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români.

Pentru a stopa aceste măsuri abuzive şi fără precedent în lumea civilizată, se impune ca toate structurile asociative şi fiecare cetăţean în parte să sprijine demersurile care pot conduce la stoparea acestor abuzuri fără precedent.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Consideraţii privind noul acord cu FMI"

Mă număr printre cei care au susţinut utilitatea primului acord cu Fondul Monetar Internaţional. În acest context, aş vrea să fac câteva observaţii asupra beneficiilor şi deficienţelor pe care le-am constatat, acum, că acest împrumut a fost dus la îndeplinire.

Moneda naţională, înainte de aprilie 2009, a avut o cădere de aproape 25% în cele şase luni precedente. De bine, de rău, fluctuaţiile leului după semnarea acordului cu FMI au fost minimale, moneda naţională aflându-se acum cam la acelaşi nivel ca în urmă cu doi ani. Şi au fost mulţi aceia care au anticipat o devalorizare semnificativă a leului, o creştere exponenţială a inflaţiei şi, de aici, o cădere a statului în incapacitate de plată. Cel puţin din acest punct de vedere, primul acord cu FMI a fost un succes.

România, deşi obligată să ia foarte multe măsuri de austeritate, a reuşit în această perioadă să-şi plătească obligaţiile sociale. Cu tăieri sau nu, pensiile şi salariile şi celelalte ajutoare sociale au fost plătite la timp, fără întârziere. În multe alte ţări europene au existat întârzieri semnificative şi criza datoriilor suverane ar putea provoca o agravare a acestui fenomen. Deci, şi din acest punct de vedere, primul acord cu FMI a avut noimă.

Nu trebuie neglijat nici aspectul psihologic. Simplul fapt că am avut un acord cu Fondul şi l-am dus la îndeplinire arată hotărâre, stabilitate economică şi politică şi oferă mai multă încredere posibililor investitori străini. România a luat un împrumut mare, a trebuit să ia şi măsuri foarte nepopulare, dar a dus acest program până la capăt. Ceea ce nu se poate spune despre alte ţări europene, mult mai bine văzute înaintea crizei economice.

Există şi părţi negative. Ca liberal, nu pot să nu observ blocajul cvasi-perpetuu de pe piaţa bancară. Băncile româneşti cu capital străin, deşi au avut suficiente lichidităţi, nu au repornit creditarea. Sunt absolut convins că dacă în 2010 s-ar fi oferit împrumuturi IMM-urilor şi chiar persoanelor fizice, România ar fi înregistrat anul trecut creştere economică. Trag nădejde că, de-acum începând, băncile vor purcede la o creditare accentuată a economiei româneşti.

Acestea sunt coordonatele majore pozitive şi negative ale primului acord cu Fondul Monetar Internaţional. Faptul că am dus la capăt un asemenea demers, fără a fi nevoiţi să apelăm şi la ultima tranşă, de un miliard de euro, pusă la dispoziţie, arată că Guvernul României a acţionat responsabil. Sigur, de acum încolo trebuie să începem să şi plătim datoria pe care am făcut-o. Am însă încredere că, odată stabilizată economia, odată limitate cheltuielile bugetare nejustificate, ţara noastră va reveni pe creştere economică şi plata împrumutului se va face fără alte costuri sociale suplimentare.

În ceea ce priveşte semnarea unui nou acord cu FMI, dezbaterea poate îmbrăca două aspecte. Pe de o parte, cel enunţat de preşedintele Traian Băsescu - nevoia de siguranţă a României în condiţiile crizei datoriilor suverane ale statelor europene şi a iminenţei măsurilor de austeritate în ţări vecine. Pe de altă parte, capacitatea României de a se folosi de banii acestui acord pentru a cofinanţa proiecte europene. Condiţionarea accesului României la această linie de credit de folosirea banilor pentru dezvoltarea unor proiecte de infrastructură care să genereze creştere economică este absolut esenţială.

Noul acord, care nu presupune cheltuieli noi pentru România, reprezintă o nouă garanţie acordată investitorilor străini. Din punctul meu de vedere, am ajuns la un moment de echilibru pe care nu trebuie să-l stricăm. Prin noul acord ne asumăm ideea unei stabilităţi fiscale şi a cheltuielilor bugetare. Asta înseamnă că măcar până în aprilie 2013 nu vom mai umbla la principalele taxe şi impozite şi că vom continua procesul de restructurare a cheltuielilor aparatului bugetar. Economia privată nu va mai trebui să ducă în cârcă statul, care are cheltuieli nejustificate în raport cu serviciile pe care le oferă.

La final, îmi exprim speranţa că subiectul nu va fi tratat de o manieră politicianistă. Dat fiind faptul că semnând acest acord, România nu se împrumută efectiv, nu văd de ce opoziţia ar putea să critice un asemenea demers. Fac apel la seriozitate din partea PSD şi PNL: susţineţi, domnilor, un demers care poate să ajute România să iasă mai repede din criza economică! Şi, la sfârşitul anului acesta, dar mai ales în 2012, vom simţi efectele pozitive ale creşterii economice.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Mulţumim, plecaţi!"

Mi-ar fi greu să-l contrazic pe ministrul sănătăţii în ceea ce priveşte un sistem de tip comunist, pentru că oricând, mi-ar replica, desigur, coerent că astăzi am rămas cu aceleaşi spitale de dinainte de `89 şi cu aceleaşi condiţii de tratament. Dotarea cu echipamente rămâne în continuare primitivă, şi pentru comparaţie am ales Austria, ce are de 7,5 ori mai multe echipamente de înaltă tehnologie la 100.000 de locuitori. Nimic surprinzător, pentru că ţara devenită peste noapte paradisul hipocratic al multor politicieni fugiţi din spitalele din România alocă chiar în criză peste 10% din PIB sănătăţii, iar noi ne situăm undeva la 2,8%.

În loc să se deceleze drept probleme majore lipsa finanţării corespunzătoare a sistemului medical şi politizarea excesivă, se vine cu acelaşi buget de cheltuieli de personal (redus deja cu 25%), care să fie împărţit diferenţiat de către conducerea spitalului.

Soluţia "salvatoare" constă în trecerea de aşa-zisul comunism - în care medicii sunt totuşi plătiţi printr-un contract cu Casa de asigurări, în funcţie de nişte indicatori, la sclavagism, prin împărţirea puţinelor resurse de către o clasă a conducătorilor coloraţi politic, în funcţie de interese clientelare. Diferenţele de culoare nu vor fi admise, cei de altă coloratură vor fi executaţi, iar iobăgia celor ce vor mai rămâne în această ţară va fi instituţionalizată. Buzele fiecărui conducător iubit vor repeta fiecărui medic "Te colorezi, plăteşti sau mori ".

Pentru că "intenţia este să spunem medicul unde e, aşa cum vom face şi cu profesorii" şi pentru ca aservirea sa fie completă, se nasc deja proiecte-pilot prin care "medicii să nu mai fie angajaţi ai statului, ci ai spitalului, cu contract şi cu prestaţie definită ca preţ."

Nu binele medicilor e căutat aici, ci posibilitatea ca, pentru o vină imaginată peste noapte sau prin delaţiunea publică semnată de câţiva obedienţi al căror viitor stă în pixul celui sau celei ce îi păstoreşte, să poată fi supuşi.

Condiţiile de muncă din sector au determinat doar în ultimii doi ani plecarea a 8.000 de medici în alte ţări, iar alţi 2.000 au depus deja cererile pentru certificatul de conformitate, ce le oferă posibilitatea de a lucra în alte ţări. În tot acest timp, doar 56 de medici au venit în România pentru a lucra în clinici private cu salarizare occidentală.

Condiţii de muncă mult mai bune şi o salarizare ce ar stârni invidia oricărui medic din România (de circa 2.000 de euro) au determinat 3.800 de medici din Sindicatul Medicilor din Republica Cehă (LOK-SCL) să avertizeze guvernul că vor paraliza în martie jumătate din activitatea centrelor medicale, în cadrul campaniei "Mulţumim, plecăm!" dacă nu răspunde favorabil solicitărilor.

E clasică de acum, învinuirea medicilor pentru probleme de care nu sunt răspunzători. În loc să rezolve cauzele, adevăraţii vinovaţi evită să se uite în oglindă.

Măsurile preconizate vor conduce doar la politizare şi corupţie, văzute ca mod de supravieţuire într-un sistem în care nu mai e acum nicio speranţă.

"Mulţumim, plecaţi!"

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Răbdarea şi înţelegerea noastre nu sunt fără limite"

Deşi declarată drept prioritate de administraţie, medicina primară nu a beneficiat niciodată de mai mult de 10 % din bugetul alocat de CNAS (cel mai adesea în jur de 5%). Fondurile alocate sunt insuficiente şi mult sub media europeană, iar curajoşii ce încearcă să trateze pacienţii în acest domeniu nu au beneficiat niciodată de vreun program de investiţii pentru aparatura medicală apropiată acestui secol în întreaga lume şi nici de un sistem de rambursare care să stimuleze aceste investiţii. Poate se uită că preţul gazului, luminii, apei şi căldurii nu au scăzut cu 25% şi se consideră drept "stimulent" creşterea TVA de la 19% la 24%.

În aceste condiţii, mai miră pe cineva faptul că deficitul de personal medical continuă să crească sau că există în România 100 de localităţi rurale fără medic sau că un medic tratează în condiţii mult mai dificile de şase ori mai mulţi pacienţi decât cel din urban?

Bomboana de pe coliva medicinei de familie este noul ordin al preşedintelui CNAS, nr. 1047, publicat în 11.01.2010, ce obligă tot pe aceşti medici să finanţeze infrastructura informatică a CNAS (pe lângă cele peste 100 de milioane de euro cheltuite deja) constând în tehnică de calcul, soluţii de internet de bandă largă şi de back-up pentru acestea, infrastructură de networking pentru aprobarea măsurilor de punere în aplicare a strategiei e-România şi e-Sănătate şi implementarea proiectelor informatice SIUI actualizat (on-line), cardul naţional de asigurări sociale de sănătate, e-Prescriere şi dosarul electronic medical.

În zone izolate, fără curent şi fără internet se va plăti noul bir de susţinere a palatelor din sănătate.

Pentru a ciurui definitiv pacienţii din rural există un nou proiect, prin care se prevede schimbarea criteriilor pentru alocarea sumelor suplimentare necesare funcţionării cabinetelor medicale. Conform noului ordin, numai cabinetele aflate în localităţi rurale mai lungi de 20 km vor beneficia de un punctaj bun sau cele aflate la cel puţin 60 de kilometri de o structură de primire a urgenţelor. Cred că aceste criterii sunt din aceeaşi gamă cu cele ce vizează desfiinţarea spitalelor din centrele regionale - Iaşi, Bucureşti, Craiova, Târgu-Mureş, pentru că nu ştiu prea multe oraşe care să aibă peste 20 km lungime, şi nici judeţe în care din capitala de judeţ până la graniţe să fie peste 60 km.

Sunt sigur însă că noua flotilă de elicoptere SMRUD (Serviciul Mobil de Rezolvare a Urgenţelor Demnitarilor) va suplini asistenţa primară. În loc să meargă până la dispensar pentru răceală sau pentru o plăguţă, orice pacient va fi transportat urgent până la un spital din Austria, realizând reducerea internărilor în România, aşa cum e prevăzută în planurile reformei din sănătate.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Statul nu îşi permite să nu îşi permită protecţia cetăţenilor săi"

Aflăm în ultimul timp de la cele mai înalte niveluri că statul nu este apt să asigure prea multă protecţie socială, deoarece nu îşi permite financiar acest lucru. Punând cap la cap aceste declaraţii, alături de articolul 47 al Constituţiei, înţelegem că fie suntem pe cale să o modificăm în acest sens, fie celor care au nevoie de protecţia statului li se va retrage cetăţenia română, şi, în acest caz, statul nu mai are obligaţia să le asigure un trai decent.

Chiar dacă le place sau nu guvernanţilor, protejarea cetăţenilor sub toate aspectele sale (socială, economică, a sănătăţii, a siguranţei, a libertăţii de expresie, de mişcare şi toate celelalte care tind să ledispară din sfera de preocupări)le intră în atribuţie.După cum scrie şi în Constituţie (aflată pe lista de lecturi opţionale a mai marilor vremii) statul nu îşi permite să nu îşi permită protecţia cetăţenilor săi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Exprimarea gratitudinii faţă de colegii de la Spitalul de Neurochirurgie "N. Oblu" din Iaşi

Mulţumesc colegilor de la Spitalul de Neurochirurgie "N. Oblu" din Iaşi pentru profesionalismul exemplar de care au dat dovadă în aceste zile, atunci când familia mea a avut nevoie. Echipa condusă de neurochirurgul Cezar Popescu şi anestezista Meda Bălan au intervenit în urgenţă, operându-mi soţia, rezultatele muncii lor fiind excepţionale. Mulţumesc şi dr. Bogdan Costăchescu şi dr. Ina Danciu, fără de care această intervenţie chirurgicală nu ar fi fost posibilă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cadou otrăvit"

Ca de obicei, în ultimul timp ni se administrează cadouri otrăvite. Deşi pare atractivă ca idee, înfiinţarea centrelor de permanenţă nu face decât să crească, pe de o parte, cheltuielile cu serviciile sanitare, iar pe de alta, ar putea să lungească circuitul pacientului critic până la serviciul de specialitate de care are nevoie.

Bineînţeles că pacientul, în momentul în care îi va fi rău, va apela la 112.

Ce se va întâmpla, va veni ambulanţa sau va fi dirijat telefonic către centrul teritorial de permanenţă? Dacă va veni ambulanţa, pacientul va fi dus la centrul de permanenţă sau va fi dus la spital? Centrul de permanenţă va fi dotat în eventualitatea primirii unei urgenţe? Medicul de familie va fi pregătit pentru primirea unei urgenţe? Nu putem spune că nu va asigura urgenţe majore, deoarece cetăţeanul nu va şti ce grad de urgenţă prezintă, ci ştie doar că la el în cartier este medic de gardă.

În majoritatea oraşelor oricum funcţionează mai multe ambulatorii de specialitate, pe lângă spitale, cu program până seara. Merita să fie plătiţi alţi câţiva medici, care oricum nu doresc să fie în centrele de permanenţă, pentru a acorda maxim 2-3 consultaţii într-o noapte, pe care cel mai probabil că le va dirija către spital?

Ce medic credeţi că în urma unui simplu examen clinic va trimite un pacient acasă cu o reţetă, în momentul în care presa mediatizează atâtea cazuri în care patologii aparent banale au evoluat spre situaţii grave şi în urma cărora ministerul şi direcţiile de sănătate au declanşat anchete furibunde, şi ele la fel de mediatizate? Niciunul! Vor prefera să îi trimită tot la spital, pentru a nu se încărca cu o responsabilitate inutilă.

Adevărata problemă de asistenţă primară rămâne tot în mediul rural, şi nu poate fi rezolvată cu înfiinţarea centrelor de permanenţă, deoarece nu are cine să stea în ele, numărul de medici de la ţară fiind în continuare foarte mic şi cu tendinţă la regresie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Armata de Ziua Unirii"

Pe lângă multiplele semnificaţii ale Zilei Unirii ea reprezintă şi punctul zero al înfiinţării armatei române moderne. Armata a reprezentat mereu piatra unghiulară în existenţa statului român şi instituţia cu cel mai mare grad de încredere. Trăim zile în care aceste lucruri sunt uitate şi zguduite din temelii. Ca român, nu pot să nu fiu mâine în Piaţa Unirii, alături de militarii români, susţinând eliminarea prevederilor referitoare la militari, precum şi menţinerea actualei Legi nr.164/2001 privind pensiile militare de stat şi respectiv ale Legii nr.179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor.

Luând act de situaţia actuală, nu putem să nu ne întrebăm: militarii au greşit atunci când au contribuit la aderarea României la NATO şi UE sau greşesc acum, acceptând măsurile propuse împotriva lor? Cine doreşte decredibilizarea, demobilizarea şi demotivarea cadrelor Armatei României şi chiar desfiinţarea statutului de militar în România?

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cu mâinile tăiate, plimbat deasupra Moldovei"

În calitate de doctor-deputat, Nu voi susţine niciodată desfiinţarea primului spital de urgenţe din viaţa ieşenilor, cu atât mai mult cu cât Spitalul "Sf. Ioan" este unul dintre cele mai performante spitale din România (intervenţii chirurgicale complexe numeroase; indicatori foarte buni - de exemplu, ICM pe 2009 mai mare decât la Spitalul Floreasca din Bucureşti), toate acestea în condiţiile de infrastructură precare arhicunoscute.

Voi susţine întotdeauna interesele ieşenilor, deoarece am acest rol de reprezentativitate, exprimându-mi dorinţa de a continua activitatea şi de a creşte performanţa, odată cu mutarea activităţii în clădirea nou construită.

Soluţia pe care o propunem îndeplineşte toate exigenţele cerute de Ministerul Sănătăţii (UPU unic, structură monobloc cu toate specialităţile, circuite funcţionale), cu costuri minime (în condiţiile actuale de criză economică) şi, de asemenea, se înscrie în politica Ministerului Sănătăţii de a crea în centrul universitar Iaşi un spital cu cel mai înalt grad de performanţă.

Soluţia propusă de noi reprezintă ce mai bună opţiune posibilă pentru pacient în acordarea asistenţei medicale de urgenţă.

Numai într-o clădire nouă un spital ar putea îndeplini efectiv cel mai bine funcţiunea de spital de urgenţă de cel mai înalt grad. Nicio altă variantă, în cazul Iaşiului, nu poate fi mai bună decât aceasta, cu atât mai mult cu cât este şi cea mai economică de realizat.

Trebuie evidenţiat faptul că s-au cheltuit sume foarte mari de bani pentru amenajarea secţiei de arşi şi a UPU, cu 50 paturi în clădirea nouă din curtea Spitalului "Sf. Ioan" - conform declaraţiilor făcute de domnul dr. Cepoi. Ne permitem oare să irosim aceşti bani, în condiţiile actuale de criză? Ne permitem să mai cheltuim încă 62 miliarde lei vechi (estimate de domnul director Bîrliba) pentru a amenaja un UPU, culoare de trecere suspendate şi o pergolă la Spitalul Sf. Spiridon, pentru a fi acolo Spitalul de Urgenţă, asta în condiţiile unui spital vechi, pavilionar, care nu va putea niciodată să se ridice la cele mai înalte exigenţe pentru un spital de urgenţe? Şi toate acestea în condiţiile în care termenul estimat, în condiţii ideale, de către domnul manager Bîrliba, de finalizare a lucrărilor este august-septembrie 2011, termen care coincide cu darea în folosinţă a clădirii noi din curtea Spitalului "Sf. Ioan".

Nu în ultimul rând, argumentul moral ar trebui invocat: ni s-a promis de peste 16 ani că ne vom muta în clădirea nouă, am lucrat şi am realizat performanţa în structurile vechi, cu multe sacrificii şi surmontând practic disconfortul inerent provocat de efectuarea construcţiei în imediata noastră vecinătate, iar acum practic se inventează tot felul de soluţii pentru a nu intra în clădirea nouă, chiar în anul în care aceasta ar trebui să fie dată in funcţiune.

În 1992 s-a demarat, în curtea Spitalului de Urgenţă, construcţia unui nou Spital de Urgenţă, monobloc, în care să existe toate specialităţile necesare rezolvării pacientului critic, iar prin proiectul legislativ aflat la Camera Deputaţilor, ce prevede mutarea în noul sediu al Spitalului de Urgenţă şi a Institutului Regional de Oncologie, se va rezolva într-un mod integrat şi eficient întreaga patologie traumatică de urgenţă.

Pentru cei care nu au aflat încă, în 2010 au fost trataţi la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" 54.981 pacienţi (din care peste 32.000 în UPU).

Au fost internaţi 18.720, din care 7.993 pacienţi în cele 195 de paturi ale clinicilor spitalului.

Procentul de urgenţe la nivelul spitalului este de 91,24%, iar repartiţia pe clinici a pacienţilor cu patologie de urgenţă a fost următoarea:

• 99,68% în Clinica de Traumatologie,
• 97,56% în Clinica de Urgenţe Medicale-Toxicologie,
• 92,26% în Clinica de Urgenţe Chirurgicale,
• 88,89% în Clinica de Arşi,
• 75,29% în Clinica de Chirurgie Plastică şi Reconstructivă,
• 69,8 % în Clinica de Chirurgie Vasculară.

Internările în regim continuu au fost reprezentate de: Urgenţele Medicale-Toxicologie (2291c ) - 27,78 %, urmate de Traumatologie (2207 c) - 27,61%, Chirurgie generală (1470c) -18,39%,Chirurgie Plastică şi Reconstructivă (1372c)-17,16%, Chirurgie Vasculară (555c) - 6,94%, Arşi (168c) - 2,1%.

73,85% sunt din Iaşi, iar mai bine de un sfert din totalul internărilor sunt cazuri grave din alte judeţe - internate în clinicile de profil unic din Iaşi şi Moldova.

Practic, 2090 de pacienţi din întreaga Moldovă au beneficiat de asistenţă medicală la nivel de vârf asigurată de: Clinica de Chirurgie Plastică ( 509c, 37,09% c din alte judeţe), Ortopedie-Traumatologie (479c, 21,7% c din alte judeţe), Chirurgie Vasculară (377c 67,92% c alte judeţe), Urgenţe Medicale (364c, 16,38% c alte judeţe), Chirurgie generală (324c, 22,04%), Arşi (37c, 2,02%c alte judeţe).

Gradul de operabilitate (în acest spital pacienţii se operează, nu stau pentru o aspirină) la nivelul Spitalului Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" este de 85,97% - repartizat pe clinici procentual:

• 96,21% - Chirurgie Reconstructivă,
• 92,86% - Arşi (grefe)
• 92,43% - chirurgie vasculară,
• 88,94% - traumatologie-ortopedie
• 68,71% - chirurgie de urgenţă
• 0,14% - medicală

Peste 3 replantări în fiecare lună au fost efectuate în clinica de chirurgie reconstructivă (39 in primele 11 luni) - fiind singurul spital care realizează acest lucru în zona Moldovei.

Numărul de intervenţii chirurgicale - 10.360 - din care 4.053 în sălile de operaţii UPU şi 6.307 în sălile de operaţii din clinicile spitalului (din care - 2.579 în traumatologie, 2.363 în chirurgie reconstructivă şi 1.364 în chirurgie de urgenţă).

Cei 5 anestezişti au efectuat în 12 luni - 1.189 anestezii generale, 3.499 anestezii locoregionale, 1.619 anestezii locale.

Radiologii spitalului au efectuat doar la pacienţii internaţi (nu cei rezolvaţi în UPU), 3.410 ecografii, 8.223 radiografii, iar cei de la laborator au lucrat 163.753 de analize.

Durata medie de spitalizare este de 5 zile (sub media pe ţară), ICM este 1,37.

Mortalitatea este 1,3 (iar raportată la severitatea cazurilor şi la condiţiile de lucru este foarte mică.)

Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan"- a fost şi rămâne primul spital de urgenţe din viaţa ieşenilor - tratând anual peste 54.981 pacienţi (din care peste 32.000 în UPU), din care 91,24% sunt urgenţe. Este şi spitalul regional al Moldovei, în condiţiile în care 27% din pacienţii din alte judeţe beneficiază de îngrijiri medicale de înaltă performanţă în Clinicile Urgenţe Medicale-Toxicologie, Chirurge Generală, Chrirurgie Vasculară, Chirurgie Reconstructivă, Arsuri, Traumatologie.

Gradul de operabilitate şi numărul de intervenţii chirurgicale fac ca aceşti pacienţi să fie rezolvaţi repede şi bine, scăzând durata de spitalizare sub media pe ţară.

Indicatori precum ICM plasează acest spital în primele 10 spitale din ţară şi este evident că "Noi avem grijă de dumneavoastră" nu e doar un slogan, dar este nevoie doar de o clădire nouă pentru ca sănătatea Moldovei să nu depindă de plafonul de nori.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Crima şi pedeapsa etnobotanică - reînfiinţarea ANA"

România a devenit "high" în ultimii doi ani. În 2008 nu existam în clasamentul european al consumului de produse etnobotanice, dar am ajuns pe locul patru (1.300 de cazuri în 2009), conform reprezentantului EURAD la Consiliul Europei, după Anglia - 37 %, Germania - 15%, Olanda - 14% şi România - 7%.

Constatăm în fiecare zi că politica guvernamentală privind interzicerea produselor etnobotanice este învăluită în fumul emanat de acestea. Probabil că ministrul Cseke este mult prea ocupat cu desfiinţarea spitalelor şi taxarea suplimentară a pensionarilor pentru a se mai ocupa de această problemă de sănătate publică, ce face ca mii de tineri să ajungă pe paturile spitalelor.

Tolerarea consumului cu produse etnobotanice constituie una din politicile anticriză ale actualei guvernări şi poate că ar fi o pierdere să lovim un domeniu atât de prosper al economiei naţionale. Mă întreb doar de ce nu îşi asumă aceste măsuri anticriză, trecând chiar la următoarele etape, cum ar fi înlocuirea mult hulitului program "Laptele şi cornul" cu unul mult mai sănătos: "Joint-ul şi sarea de baie", dând şansa elevilor folosiţi în campaniile electorale să contribuie la bunăstarea patriei, în drumul ei şovăielnic spre noi culmi de progres şi civilizaţie.

Cu riscul de a sabota această componentă vitală a economiei româneşti şi de a fi învinuit în viitor de nivelul scăzut de trai al populaţiei, am decis iniţierea unui proiect legislativ prin care dorim reînfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog şi a Centrelor Regionale de Toxicologie, pentru semnalizarea precoce şi interzicerea în timp real a tuturor substanţelor din această categorie. Îmi este greu să cred că, după toate eforturile pe care le-am făcut pentru a atenţiona asupra riscurilor ce decurg din consumul acestor substanţe şi a le interzice, nu se găsesc măsurile pentru a opri cazurile de sinucidere şi tentativă de omor.

Sper ca cei care nu simt încă influenţele acestor produse să susţină acest proiect legislativ ce va lăsa ministerului sănătăţii răgazul necesar elaborării unor politici sanitare, în detrimentul tentativelor repetate de resuscitare a economiei naţionale.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Decesul sistemului medical românesc"

Reamintesc înţelepţilor care ne guvernează că printre cauzele calităţii scăzute a serviciilor medicale din România se numără: subfinanţarea cronică, managementul prost al resurselor existente, structura defectuoasă a finanţării, acoperirea defectuoasă cu unităţi medicale şi medici, în special în rural. România se află la distanţă faţă de media UE în ceea ce priveşte finanţarea sănătăţii, fiind clasată în acest moment pe penultimul loc. În timp ce în perioadele de criză aproape toate statele europene duc politici de protecţie socială pentru a compensa costurile sociale, reacţia guvernamentală este inversată în România, încercând să echilibreze bugetul prin tăieri masive în zona socială: sănătate, educaţie, pensii. Cei din zona socială suportă iar costurile crizei. Mă întreb doar ce măsuri se vor mai asuma în această sesiune parlamentară pentru ca să putem beneficia deplin de dreptul constituţional la sănătate ? Ce vor alege strategii sanitari ai ţării?

1. Pacienţii nu vor mai găsi spitale. Prin descentralizarea înţeleaptă şi comasări de spitale acestea vor fi înlocuite cu centre sociale sau cu frumoasele stadioane ale vreunui primar cu veleităţi de patron de echipă pe banii publici. Pacienţii nemulţumiţi vor fi obligaţi să se transforme în suporteri, pentru a putea fi trataţi de medicul echipei. Pentru cei mai pretenţioşi va exista şi varianta patinoarelor sau a minunatelor săli de sport. Parlamentul va bloca sine die orice lege ce prevede deschiderea vreunui nou spital.

2. Pacienţii se vor plimba între spitale. În lipsa unor spitale noi se va adopta la scară naţională exemplul Iaşiului. Pacienţii nu vor sta în secţii sau în clinici, ci doar în ambulanţe şi elicoptere, după un traseu stabilit atent de "protocoalele" direcţiilor de sănătate publică în cadrul unui spital întins pe şapte coline sau pe tot cuprinsul ţării. Ca staţii de tranzit vor fi utilizate unităţile de primiri urgenţe, iar cei care se plictisesc în acest circuit medical vor putea opta pentru varianta pompieristică oferită de un şir de paramedici. Suplimentar, se pot introduce cursuri de paramedicină, urmate cu succes de parastase. Ei nu vor şti nicicând ce trebuie să facă sau unde să se ducă atunci când sunt bolnavi, şi atunci se va introduce telemedicina făcută din elicopter, ce va asigura monitorizarea atentă a stării de sănătate a românilor ce nu ajung la AKH. Vom achiziţiona noi şi noi ambulanţe şi elicoptere, ce ne vor duce pe noi culmi de progres şi prosperitate, deşi nu va avea cine să lucreze pe aceste minuni de milioane de euro.

3. Pacienţii nu vor mai ajunge la spital. Reducerile salariale cu 25%, foamea, frigul, şomajul sau pensiile de mizerie, noile biruri pe sănătate, coplata ne vor eutanasia discret. Serviciile de pompe funebre vor înlocui rapid salvarea, dar va fi nevoie de prezentarea cardului naţional de sănătate pentru acces în cimitir.

4. Pacienţii nu vor mai putea să se interneze. Spitalele vor fi abandonate de personalul medical umilit, oare pentru a câta oară, după situarea în treimea inferioară în Legea unitară a salarizării. Vor rămâne doar muzee, în care va fi expusă aparatura din secolul trecut.

5. Guvernul va elabora o nouă reformă în sănătate, care să interzică definitiv poporului român să se îmbolnăvească, având drept urgenţă de grad zero reducerea internărilor la zero, iar cei care se vor îmbolnăvi vor fi consideraţi infractori şi condamnaţi să se trateze în străinătate.

Asistam astăzi la decesul sistemului medical românesc. Pentru că fără spitale şi fără colegii mei ce fac minuni în fiecare zi sănătatea românilor e doar o promisiune electorală. Condoleanţe pacienţilor români.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Marea păcăleală"

Marea păcăleală a sănătăţii românilor începe pe 1 aprilie. Aşa-zisa descentralizare prin comasare şi desfiinţare încalcă drepturi fundamentale prevăzute în Constituţie. Reamintesc celor ce le uită cu prea multă uşurinţă că în articolul 34 este garantat dreptul la ocrotirea sănătăţii, iar articolul 43 garantează românilor dreptul la îngrijiri medicale în unităţi sanitare de stat. Nu se desfiinţează spitale în care "bolnavii primesc doar o aspirină", ci centre de înaltă performanţă ce transplantează inimi, precum cel de la Târgu-Mureş, ce tratează boli cardiovasculare grave, precum cel de la Craiova, ce salvează auzul a mii de români, precum cel de la Bucureşti, sau replantează mâini, tratează arşi sau accidentaţi în stare gravă, intoxicaţii cu etnobotanice sau tentativele de sinucidere, precum cel de la Iaşi.

Nu se spune nicăieri că peste noapte dispar mii de paturi din spitalele din România, şi asta în condiţiile în care de multe ori pacienţii stau câte doi în pat, şi nici că normarea pe număr de paturi a medicilor şi asistenţilor va face ca numărul celor care asigură sănătatea românilor să fie şi mai mic. Nimeni nu spune că astfel vom trece de pe locul 11 pe locul 16 în Europa ca număr de paturi de spital raportat la numărul de locuitori. Nimeni nu spune că avem doar 1,9 medici la o mie de români, de trei ori mai puţini faţă de media europeană, sau că sunt 100 de localităţi fără medic, şi nici faptul că tot o singură asistentă e pe tură la Giuleşti.

Nimeni nu a consultat pacienţii sau personalul medical sau sindicatele în astfel de decizii, şi de multe ori chiar autorităţile locale s-au arătat surprinse de deciziile luate la nivel central.

Subfinanţarea cronică, managementul defectuos, datorat în special politizării excesive, precum şi decredibizarea repetată a colegilor mei ce fac minuni în condiţii pe care cei de la AKH nici nu şi le pot imagina, sunt boli pe care le putem trata doar împreună.

Consider actuala putere vinovată de malpraxis şi cer o campanie naţională prin care pacienţii, alături de cei care îi tratează, să poată hotărî ce vor în viitor.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Pledoarie pentru reînfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog"

Am înaintat Camerei Deputaţilor Propunerea legislativă privind modificarea Ordonanţei de urgenţă nr. 20 din 11 martie 2009 pentru modificarea art. 13 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru reorganizarea unor unităţi din subordinea Ministerului Administraţiei, ce vizează reînfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog. Consider că ANA şi-a dovedit eficacitatea timp de 6 ani în subordinea MAI, prin eficienţa politicilor publice în domeniu, a campaniilor de prevenire şi serviciilor de asistenţă, atragerea de fonduri europene, reprezentarea internaţională, iar desfiinţarea acesteia a dus la imposibilitatea asigurării coordonării şi monitorizării politicilor naţionale cu rol integrator, dar şi o incompatibilitate legală cu Poliţia Română, instituţie de aplicare a legii. Consecinţele sunt nefaste atât în ceea ce priveşte tendinţele traficului şi consumului de droguri, precum şi nerespectarea condiţiilor de integrare europeană, a acquis-ului comunitar, a condiţiilor de aderare la spaţiul Schengen, în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri.

Cea mai indulgentă evaluare a reorganizării ANA în cadrul IGPR nu evidenţiază nicio eficacitate reală, dar poate releva riscul creşterii criminalităţii organizate şi evidenta risipă umană şi financiară (prin pierderea finanţărilor nerambursabile şi a profesioniştilor formaţi în domeniu) înregistrată deja pe parcursul a 2 ani, ceea ce ar trebui să atragă asumarea răspunderii de către decidenţii politici sau instituţionali, oricare ar fi aceştia. Consider că, în acest caz, nu funcţionează niciun fel de imunitate.

Consecinţele desfiinţării ANA:

1. Imposibilitatea asigurării coordonării şi monitorizării politicilor naţionale cu rol integrator, dar şi o incompatibilitate legală cu Poliţia Română, instituţie de aplicare a legii;

2. Anularea rezultatelor de scădere/stabilizare a consumului de droguri în România, prin campaniile de prevenire şi calitatea serviciilor de asistenţă furnizate de ANA şi partenerii instituţionali, în perioada 2004-2008. Acest rezultat a fost realizat prin alocarea minimă de resurse umane, financiare şi logistice într-un interval de timp relativ scurt (4 ani) comparativ cu alte ţări din Europa. Astfel, prin compararea studiilor naţionale privind consumul de droguri în populaţia activă din România (15-64 ani) din 2004 şi 2007, rezultă o scădere a prevalenţei consumului de droguri la toate substanţele, raportat la populaţia activă (aproximativ 10.000.000 persoane).

Această tendinţă de stabilizare similară cu cea a ţărilor din UE, este o consecinţă directă a programelor/proiectelor/campaniilor de prevenire implementate de ANA şi partenerii săi, precum şi a serviciilor de asistenţă integrată a consumatorilor (ANA/CPECA, centre teritoriale ale ANA).

Evaluările realizate de organismele internaţionale de profil au evidenţiat progresele înregistrate de România în domeniul politicilor antidrog, iar rapoartele transmise de acestea subliniază contribuţia deosebită a Agenţiei Naţionale Antidrog, programele de prevenire ale ANA fiind nominalizate ca exemple de bune practici în Uniunea Europeană (sursa - Raportul privind situaţia drogurilor în Europa 2007).

3. Riscul creşterii criminalităţii organizate, implicit a traficului şi consumului de droguri, reflectate de indicatorii epidemiologici cheie (prevalenţa consumului de droguri, consumul problematic, admiterea la tratament, boli infecţioase asociate consumului de droguri, decese ca urmare a consumului de droguri şi mortalitatea; indicatorii de ofertă) ce relevă tendinţa şi evoluţia traficului şi consumului de droguri.

Studiul naţional privind cunoştinţele, practicile şi atitudinile populaţiei (15-64 ani) referitoare la consumul de droguri (2007) reprezintă un criteriu important în designul componenţei echipelor de profesionişti necesare şi, implicit, tipurilor de servicii ce urmează a fi furnizate către comunităţile locale.

Prevalenţa zonală a consumului de droguri

Prin extrapolare, 300.000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani au consumat cel puţin o dată în viaţă droguri ilegale. Dacă se iau în considerare şi medicamentele (tranchilizante, sedative, antidepresive), 8,6% din populaţia României a consumat cel puţin o dată în viaţă droguri ilegale, adică aproximativ 1.300.000 de persoane.

Dintre drogurile ilegale, cel mai consumat este canabisul, într-un procent de 1,5%, urmat de ecstasy - 0,4%, heroină - 0,1%, halucinogene - 0,1%, cocaină (în ambele forme - bază sau crack) - 0,1%. Distribuţia consumului de canabis pe zone este: 1,3% în Transilvania, 1,1% în Muntenia, Moldova, Banat, Crişana, Maramureş, 0,9% în Dobrogea şi 0,6% în Oltenia.

Ecstasy se consumă, de asemenea, în toate regiunile ţării, cu excepţia Dobrogei: 0,4% în Transilvania, 0,2% în Muntenia şi Oltenia, 0,1% în Moldova şi Banat, Crişana, Maramureş.

Heroina este consumată în Bucureşti, Transilvania şi Oltenia în procente egale, respectiv 0,2%. Inhalantele se consumă în Bucureşti (0,3%), Oltenia (0,2%) şi Transilvania (0,1%).

În ceea ce priveşte consumul pe cale injectabilă de heroină sau cocaină de-a lungul vieţii, se înregistrează o prevalenţă de 0,2% în Transilvania şi Oltenia.

Conform ultimului studiu naţional, în Bucureşti se remarcă o creştere a prevalenţei consumului de canabis - de la 3,8% la 5,6% - şi de ecstasy - de la 1,3% la 1,8%, şi o scădere a prevalenţei de cocaină - de la 1,9% la 0,5% - şi de heroină - de la 1% la 0,2%, ceea ce indică nevoia de programe/campanii de prevenire şi programe de asistenţă integrate orientate către aceste substanţe şi către categoria de vârstă 15-34 ani.

Deşi prevalenţa consumului de heroină manifestă o scădere, există, totuşi, o populaţie estimată de 17.400 consumatori în Bucureşti, ceea ce indică nevoia întăririi în Bucureşti a serviciilor de tratament substitutiv cu agonişti şi antagonişti ai opiaceelor (metadonă, naltrexonă, suboxonă). În plus, la fiecare centru din Bucureşti există liste consistente de aşteptare.

Cererea de tratament ca urmare a consumului de droguri Trendul solicitărilor de asistenţă a fost în creştere în anul 2008 (3.637 persoane), înregistrându-se o creştere cu 9% faţă de anul 2007. Drogul principal pentru care s-au solicitat servicii de asistenţă a fost heroina, urmat de hipnotice, sedative şi canabis. Policonsumul a înregistrat creşteri semnificative statistic.

În Bucureşti cererea de tratament depăşeşte cu mult oferta de servicii, în primele 3 semestre ale anului 2009 înregistrându-se în cadrul CPECA 1.090 solicitări. Numărul consumatorilor aflaţi pe listele de aşteptare în cele 3 centre de asistenţă din Bucureşti este, în prezent, de aproximativ 300.

Bolile infecţioase asociate consumului de droguri

Prevalenţa hepatitei B (HVB) în rândul consumatorilor de droguri a înregistrat o tendinţă de creştere de la 6,9% (în 2005) la 11,7% (în anul 2008).

Prevalenţa hepatitei C (HVC) în rândul consumatorilor de droguri a înregistrat o creştere semnificativă în anul 2009 (72,6%) faţă de anul 2005 (45,8%).

Prevalenţa HIV s-a menţinut la acelaşi nivel de 1% din totalul consumatorilor de droguri.

Mortalitatea ca urmare a consumului de droguri înregistrează un trend ascendent - 33 cazuri în anul 2008, faţă de 6 cazuri în anul 2005.

Constatăm:

- apariţia fenomenului "plantelor etnobotanice", cu implicaţii asupra tabloului simptomatologic al consumatorului care devine mai expus riscului de intoxicaţie acută şi supradoză;

- creşterea prevalenţei policonsumului;

- creşterea prevalenţei consumului recreaţional de droguri de risc şi mare risc;

- creşterea incidenţei şi prevalenţei hepatitei C (HVC) şi a deceselor ca urmare a consumului de droguri;

- schimbarea predictibilă a rutelor de trafic, ca urmare a aplicării Convenţiei Schengen.

4. Nerespectarea condiţiilor de integrare europeană, acquis-ului comunitar, respectiv Capitolul 24, "Justiţie şi afaceri interne", a condiţiilor de aderare la spaţiul Schengen în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri, precum şi a recomandărilor UE, asumate de către Guvernul României, conform cărora Agenţia Naţională Antidrog să fie structură independentă, cu personalitate juridică, ordonator de credite, astfel încât să îşi poată exercita, inclusiv prin capacitatea şi nivelul de reprezentare, atribuţiile funcţionale fundamentale de coordonator naţional al politicilor şi luptei antidrog.

5. Întârzierea/pierderea contractelor de finanţare din fonduri comunitare (structurale) câştigate în anul 2009, aflate în fază de semnare a contractelor, în valoare de aproximativ 10.200.000 euro. Fondurile au fost câştigate, în condiţiile eligibilităţii Agenţiei Naţionale Antidrog ca structură independentă, în subordinea Ministerului de Interne. În prezent, ANA nu mai are acest statut instituţional şi întârzierile datorate acestei situaţii sau transferului în subordinea unui alt minister aduc grave prejudicii de imagine (inclusiv prin plata unor taxe/penalităţi de către România pentru întârzierea implementării proiectelor) autorităţilor contractante, implicit Guvernului României.

Menţionăm că proiectele câştigate în anul 2009 din fondurile comunitare (structurale) sunt în risc de a nu mai fi contractate şi implementate, din cauza pierderii eligibilităţii ANA, prin pierderea identităţii instituţionale, subordonarea ei IGPR (care nu îndeplineşte criteriile de eligibilitate în cadrul aplicaţiilor respective) şi imposibilităţii exercitării atribuţiilor funcţionale din Hotărârea Guvernului nr. 1.489/2002.

Deşi în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009 se invocă reorganizarea MAI, "pentru evitarea unui blocaj instituţional şi a unor dificultăţi în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a Ministerului de Interne, prin reorganizarea Agenţiei Naţionale Antidrog în subordinea IGPR, în perioada 15.03.2009 - 15.06.2009, au fost înregistrate grave prejudicii de funcţionare şi eficientizare:

1. Proiectul "Optimizarea activităţii de formare profesională continuă a reducerii ofertei de droguri, prin mijloace electronice de e-Learning", cu finanţare nerambursabilă asigurată din fonduri structurale de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Organismul intermediar pentru promovarea societăţii informaţionale, în valoare de 3.700.000 euro, a fost pierdut în luna mai 2009 datorită transmiterii de către IGPR după expirarea termenului solicitat - 10 zile lucrătoare de la primirea scrisorii/faxului -, a documentaţiei tehnice solicitate pentru completarea dosarului.

2. Proiectele "Reţea de centre de incluziune socială pentru reintegrarea pe piaţa muncii a persoanelor afectate de consumul de alcool şi droguri", "Promovarea economiei sociale în domeniul adicţiilor şi specializarea resurselor umane la nivel naţional" şi "Reţea de servicii vocaţionale pentru consumatorii de alcool şi droguri (15 centre vocaţionale)", cu finanţare nerambursabilă asigurată din fonduri structurale de către Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în valoare de 8.200.000 euro, au primit avizul finanţatorului pentru contractare, dar din luna aprilie 2009 IGPR nu s-a decis asupra semnării contractelor.

3. Proiectul "Crearea şi dezvoltarea unei reţele de management al proiectelor cu specific antidrog", cu finanţare nerambursabilă asigurată din fonduri structurale de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, în valoare de 1.800.000 euro, a primit scrisorile de înştiinţare din luna ianuarie 2009, dar în contextul procesului de reorganizare, finanţatorul îşi rezervă dreptul de a semna contractul în funcţie de viitoarea structură organizatorică a ANA.

4. Proiectul RODAC - suspendat/abandonat. În conformitate cu Strategia Naţională de Securitate, prin care se afirmă că România constituie un vector dinamic al securităţii şi prosperităţii în regiunea Mării Negre, Agenţia Naţională Antidrog a primit mandat din partea CSAT, prin Hotărârea nr. S/103/2007 privind Parteneriatul antidrog la nivel european şi rolul României ca lider regional, să negocieze cu Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate, cu sediul la Viena, Memorandumul de Înţelegere între Ministerul Administraţiei şi Internelor al României, prin Agenţia Naţională Antidrog, şi Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate privind adoptarea şi promovarea unei perspective integrate pentru prevenirea şi contracararea utilizării ilicite a drogurilor. Documentul urma să fie semnat cu ocazia sesiunii Comisiei de Stupefiante a ONU din luna martie a.c. de la Viena; ulterior nu s-a revenit cu precizări către Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate.

6. În perioada aprilie - iunie 2009, nu a fost agreată elaborarea şi depunerea proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă în domeniul drogurilor.

7. În perioada aprilie-iunie 2009, nu au fost onorate invitaţiile structurilor specializate din statele membre UE de a fi parteneri în cadrul programelor europene cu finanţare nerambursabilă.

Avantajele organizării ANA în subordinea directă a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Structura instituţională centrală să îşi poată exercita rolul de integrator al politicilor publice în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri, inclusiv în ceea ce priveşte atragerea fondurilor comunitare, iar structurile teritoriale să îşi poată îndeplini rolul de servicii integrate de tip comunitar de prevenire şi asistenţă.

Asigurarea continuităţii manageriale şi de viziune strategică, pe termen scurt şi mediu. Abordarea actuală de tip sistemic a reducerii cererii şi ofertei de droguri prin metode integrate, multidisciplinare şi echilibrate constituie fundamentul abordării problemei drogurilor în UE. Această abordare necesită cooperare şi coordonare. Astfel, prin redobândirea statutului intern al Agenţiei Naţionale Antidrog, aceasta ar avea posibilitatea exercitării atribuţiilor funcţionale elaborate în acord cu pilonii strategiei europene şi, implicit, a rolului de integrator al politicilor publice naţionale în domeniu. În plus, într-un orizont de timp determinat, Agenţia Naţională Antidrog şi-ar putea redobândi statutul de partener activ în plan intern şi internaţional, reconstruindu-şi, cu demnitate şi profesionalism, credibilitatea şi imaginea construite timp de 6 ani.

Păstrarea conceptului instituţional, a viziunii şi misiunii fundamentate pe documentele programatice interne şi europene (Strategia Europeană Antidrog şi Planul de acţiune, Strategia Naţională Antidrog 2005-2012, Planul de acţiune 2009-2012), prin introducerea în hotărârea de guvern de înfiinţare a unor prevederi referitoare la structurile instituţionale proprii, care să respecte domeniile prioritare de intervenţie: reducerea cererii de droguri (subdomeniile referitoare la prevenirea consumului de droguri şi asistenţa integrată a consumatorilor de droguri), relaţii internaţionale, afaceri europene şi programe (subdomeniile cooperare internaţională şi afaceri europene; unitatea de monitorizare programe), Observatorul român de droguri şi toxicomanii (subdomeniile indicatori şi reducerea ofertei de droguri). Pentru asigurarea funcţionalităţii acestor domenii este necesară asigurarea unor servicii de suport: resurse umane, financiare şi administrative, juridice şi metodologie, control intern şi audit public intern. Tipologia domeniilor tehnice este în corelaţie cu pilonii-cadru ai Strategiei europene şi naţionale în domeniu.

Astfel, sunt garantate elementele strategice, structurale şi funcţionale pentru păstrarea caracterului sistemic, integrat şi continuu al serviciilor de prevenire a consumului de droguri şi de asistenţă integrată, precum şi pentru asigurarea coordonării inter-instituţionale coerente şi a cooperării dinamice, eficiente şi transparente cu furnizorii privaţi de servicii şi cu sectorul privat, în general.

Redobândirea nivelului de reprezentare intern şi internaţional precedent momentului martie 2009, precum şi a capacităţii de autofinanţare şi gestionare a fondurilor comunitare ANA, cu personalitate juridică, în subordinea directă a Ministerului Administraţiei şi Internelor, poate implementa toate proiectele câştigate din fonduri comunitare, în valoare de 10.200.000 euro, şi poate contribui la creşterea capacităţii de absorbţie a României, prin atragerea de noi finanţări în cadrul tuturor mecanismelor şi axelor în care are ANA are calitatea de solicitant eligibil.

Implementarea de urgenţă a deciziilor CSAT, a directivelor şi recomandărilor comunitare în domeniu. Respectarea viziunii-cadru în ceea ce priveşte distribuţia teritorială conform criteriului regiunilor de dezvoltare, precum şi în ceea ce priveşte pregătirea strategică a descentralizării serviciilor.

Respectarea viziunii-cadru în ceea ce priveşte distribuţia teritorială conform criteriului regiunilor de dezvoltare, precum şi în ceea ce priveşte pregătirea strategică a descentralizării serviciilor. ANA poate regândi strategia şi planul teritorial de servicii integrate de prevenire şi asistenţă, prin introducerea criteriului regiunilor de dezvoltare ca un criteriu de distribuţie a Centrelor de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog. Astfel, cele 47 CPECA ar fi reorganizate în 9 birouri regionale distribuite astfel. În condiţiile în care ANA ar avea statut de ordonator de credite şi personalitate juridică, într-un interval de timp de maximum 6 luni ar putea fi elaborată o cerere de finanţare în cadrul Programului Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PO DCA), axa prioritară 2.1. "Sprijin pentru procesul de descentralizare sectorială a serviciilor", astfel încât să fie pregătit şi finalizat (în maximum 2 ani) procesul de descentralizare a serviciilor teritoriale. Birourile regionale fiind distribuite pe baza criteriului regiunilor de dezvoltare, într-un interval de timp de 2-3 ani, acestea ar putea fi descentralizate în acord cu principiile de guvernare. Prin dobândirea personalităţii juridice de către Birourile regionale, acestea devin eligibile pentru finanţările din fonduri comunitare şi extracomunitare.

Asigurarea unui încrederi suplimentare a românilor în MAI, prin promovarea unei strategii de comunicare centrate pe obiective şi atragerea de fonduri.

Considerăm necesar şi propunem prin această iniţiativă legislativă reînfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, ca structură instituţională independentă, în coordonarea Ministerului de Interne, prin revenirea asupra deciziei din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009, astfel încât Agenţia Naţională Antidrog să îşi menţină statutul de structură independentă care să gestioneze problematica drogurilor la nivel naţional şi să sprijine efortul comunităţii europene în asigurarea coordonării eficiente între statele membre.

Referitor la aceste aspecte subliniem că strategia europeană, fundamentată pe Convenţiile ONU, îşi propune să contribuie la asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii, bunăstării şi coeziunii sociale, prin completarea acţiunii statelor membre de prevenire şi reducere a consumului de droguri, a dependenţei şi a riscurilor la adresa sănătăţii şi societăţii, asociate consumului de droguri, precum şi asigurarea unui nivel ridicat de securitate pentru populaţie, acţionând împotriva producerii de droguri, traficului transfrontalier de droguri şi devierea precursorilor, şi prin intensificarea acţiunilor de prevenire a criminalităţii asociate drogurilor, printr-o cooperare eficientă, determinată de o abordare unitară.

Opinia actualei guvernări despre droguri a fost rezumată magistral printr-o voce de ministru "circulă tramvaiul şi mai calcă câte un om". Un politician recunoscut de istorie pentru cinismul său desăvârşit spunea că "moartea unui om este o tragedie". Opinia noastră este că e nevoie de ANA pentru a opri tragedia etnobotanicelor ce invadează viaţa copiilor din România.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"25% mai puţini"

O analiză comparativă a fenomenului suicidar arată că numărul celor trataţi în UPU de la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" în urma gesturilor egolitice a crescut cu 25% în 2010 faţă de 2009 şi s-a ajuns ca în fiecare zi să fie trataţi în medie 2 pacienţi în urma tentativelor de sinucidere pe fondul vulnerabilităţilor sociale.

Profilul pacientului suicidar ajuns în UPU în 2010 se conturează în urma acestei analize: bărbat,cu vârsta între 18 şi 40 de ani, urban, cel mai adesea fără loc de muncă sau şomer, ce realizează actul suicidar cel mai frecvent sâmbăta, după ora 18 şi până-n miezul nopţii. Momentul suicidar ales indică şi gradul de determinare (izolat, cât mai târziu în noapte, pentru a nu fi descoperit).

Insecuritatea socială determinată de veniturile mici sau inexistente, asociată stresului de subsolicitare sunt principalii factori de risc suicidar. De remarcat că în 70% dintre cazuri nu se poate vorbi de comiterea acestui gest pe fondul consumului de alcool.

Suicidul este mai frecvent în rândul bărbaţilor (52,19%), faţă de femei (47,81%), iar cei din urban reprezintă mai bine de jumătate (54,86 %).

Cei mai mulţi sunt tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 40 de ani (72,22%), iar cei mai mulţi tineri care se sinucid sunt cei din grupa de vârstă 21-30 de ani (aproape 40%). După 41 de ani rata suicidului scade cu fiecare decadă de vârstă: de la 12,11% între 41 şi 50 de ani la 8,77% între 51 şi 60 şi ajunge la 5% la cei peste 61 de ani.

Sfârşitul săptămânii reprezintă zona de "concentrare" a gesturilor suicidare (54,49% din tentativele de sinucidere au loc la sfârşit de săptămână), iar ziua în care au loc cele mai multe sinucideri este sâmbăta (20,04%). În timpul săptămânii, ponderea actelor suicidare creşte liniar de luni (10,65%) până joi (17,74% ).

În mai puţin de 30% din cazuri se asociază consumul de alcool.

Cel mai adesea, momentul tentativei de sinucidere a fost după ora 18 şi până-n miezul nopţii (27,14%), urmat de intervalul orar 0-6 (26,09%), iar cele mai puţine tentative au avut loc între 12-18 (5,64%).

Peste 50% dintre sinucigaşi au fost salvaţi de ambulanţă (54,28%) şi transportaţi la UPU de la Spitalul Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan", dar în aproape 40% din cazuri familia sau prietenii au transportat sinucigaşii la spital. Sub 5% dintre aceşti pacienţi au fost transportaţi de SMURD (1,25 %) sau EPA (3,34 %).

53,65% dintre aceştia au necesitat spitalizare şi au beneficiat adesea de suportul psihologic al voluntarilor CIRTITA. 9,39% au fost dirijaţi ulterior în serviciul psihiatric, dar de trei ori mai mulţi (36,74%) au refuzat internarea şi consultul psihiatric.

Categoria cea mai predispusă la sinucidere şi ajunsă în serviciul de urgenţă este cea a celor fără locuri de muncă sau şomeri (58,66% +1,04%), urmată de salariaţi (15,66%), pensionari (12,73 %), studenţi (6,05 %) şi elevi (2,51%). Doar 3,76% dintre cei ce au necesitat asistenţă în UPU în urma leziunilor în scop suicidar sunt din mediul penitenciar.

Prin comparaţie cu aceste categorii vulnerabile din punct de vedere economic se remarcă procentul mic al celor din mediul penitenciar ce recurg la aceste gesturi. Evident că supravegherea continuă în mediul penitenciar face ca aceste gesturi să fie depistate mai frecvent.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Decizie cu gust de portocale..."

Aşa cum este prevăzut şi în Codul de deontologie medicală al CMR, la art.3 şi 4 -"Sănătatea omului este ţelul suprem al actului medical", iar "În exercitarea profesiei sale, medicul acordă prioritate intereselor pacientului, care primează asupra oricăror alte interese". Am respectat cu stricteţe aceste prevederi în modul în care am procedat.

Referitor la împrejurările în care a avut loc incidentul, menţionez că activitatea medicală în urgenţă nu este deloc uşoară, se lucrează în tensiune, cu rapiditate şi în condiţii de stres maxim, motiv pentru care consider că prioritatea maximă este viaţa şi sănătatea pacientului.

Referitor la un presupus grad de vinovăţie, în contextul convorbirii, epitetul "dobitoc" a fost o întrebare retorică, şi nu adresată în mod direct medicului interlocutor, fapt care este evident, analizând convorbirea.

Din punct de vedere deontologic, în acest caz nu este vorba de o încălcare a normelor, atât timp cât a fost vorba de o întrebare retorică, şi nu de o adresare directă.

Referitor la consecinţele incidentului, consider că acestea sunt extrem de reduse atât timp cât sesizarea a fost făcută la un interval foarte mare de la data convorbirii telefonice, respectiv după 5 luni. Intervalul mare după care s-a efectuat sesizarea, raportat la incidentul în sine, este de natură să arate mai mult reaua-credinţă a petentului decât o anumită gravitate a faptei.

În conformitate cu prevederile art. 73 din Codul de deontologie medicală al CMR - "Dacă un medic are neînţelegeri cu un confrate, trebuie să prevaleze concilierea, potrivit Statutului Colegiului Medicilor din România." În acest context, menţionez faptul că înainte de a se face această sesizare către instituţiaCMR şi către DSP Iaşi, în aplicarea prevederilor de mai sus, medicul în cauză ar fi trebuit să mi se adreseze mai întâi în vederea lămuririi situaţiei.

Întrebarea aşa-zis jignitoare este o întrebare pur retorică, nu se adresează unei anumite persoane, şi izvorăşte din nenumăratele gafe de coordonare şi situaţii de ignorare cu bună-ştiinţă a protocoalelor stabilite de DSP Iaşi cu intenţia de a ameliora asistenţa în prespital a pacienţilor.

Vă reproduc alăturat conţinutul art. 74 şi 75 din Codul deontologic adus drept argument în formularea reclamaţiei:

"Art. 74. Este interzisă răspândirea de comentarii ce ar putea să prejudicieze reputaţia profesională a unui confrate. Medicii trebuie să ia apărarea unui confrate atacat pe nedrept.

Art. 75. Constituie o încălcare a regulilor etice blamarea şi defăimarea colegilor (critica pregătirii sau activităţii lor medicale) în faţa bolnavilor, aparţinătorilor, a personalului sanitar etc., cât şi orice expresie sau act capabil să zdruncine încrederea în medicul curant şi autoritatea acestuia."

Consider că nu s-a făcut nicio încălcare a Codului deontologic, dat fiind faptul că afirmaţiile retorice au fost făcute la telefon, numai persoanei în cauză. Ambele articole din cod se referă la răspândirea de comentarii şi blamarea şi defăimarea colegilor faţă de terţi.

Sunt decizii succesive ale mineriadei portocalii. Mă aşteptam ca preţul să fie măcar 30 de arginţi, şi nu doar un post de consilier local. Analizez şi această decizie şi voi acţiona în consecinţă

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Vizita de lucru"

În timpul vizitei de lucru a ministrului sănătăţii prin spitalul de urgenţe am transportat pacienţi loviţi de tren şi cu fracturi deschise prin curte şi prin frig la -11 grade. Acesta situaţie nu e singulară, ci se repetă zilnic din 1992, de când în acest oraş a început construcţia noului spital de urgenţe în Copou, nefinalizat până acum. În urmă cu câteva zile, un pacient din Bacău, lovit de tren, cu mâna amputată, nu a avut şansa să ajungă în timp util într-o clinică de chirurgie reconstructivă, pentru că sălile de operaţii erau ocupate. L-am invitat pe ministrul sănătăţii să intre şi în UPU, dar nu am reuşit să obţinem vreun acord.

"Apreciem că schimbările preconizate prin reorganizarea Spitalului Clinic de Urgenţă "Sf. Ioan" şi a Spitalului Clinic de Urgenţă "Sf. Spiridon" nu vor duce la creşterea calităţii actului medical şi optimizarea asistenţei medicale de urgenţă acordate pacienţilor, întrucât:

1. Ambele spitale funcţionează în clădiri vechi de câteva sute de ani, în sistem pavilionar, cu clinici, secţii şi mijloace de investigaţie distribuite într-un perimetru larg, fără a exista posibilitatea organizatorică a recepţiei, investigaţiei şi tratamentului într-o singură clădire a pacienţilor critici.

2. Direcţionarea într-un singur loc a tuturor urgenţelor va însemna practic dublarea activităţii medicale (peste 30.000 de pacienţi în fiecare din cele două UPU-uri în fiecare an), în contextul în care atât spaţiile de recepţie, cât şi spaţiile de explorare (laborator, imagistică) rămân aceleaşi. Aceasta va creşte timpii de aşteptare şi timpii de răspuns în faţa urgenţelor medicale, cu repercusiuni majore asupra intervenţiilor medicale, existând riscul ca mulţi pacienţi să nu poată beneficia la timp de asistenţa medicală necesară.

3. Faptul ca Iaşiul are în acest moment patru Unităţi de Primire a Urgenţelor constituie un avantaj în asigurarea asistenţei medicale prompte în diverse zone ale oraşului, iar desfiinţarea acestora în acest moment va duce doar la colmatarea asistenţei medicale de urgenţă. Să nu uităm că Iaşiul este al doilea oraş al ţării ca număr de locuitori, după Bucureşti, iar capitala a adoptat soluţia existenţei mai multor Unităţi de Primire a Urgenţelor. Mai mult decât atât, nu e de conceput în secolul XXI să mai existe un spital care să nu aibă posibilitatea preluării eficiente a urgenţelor, cu medici de urgenţă capabili să sigure suportul vital atunci când este nevoie.

4. În niciuna dintre aceste unităţi spitaliceşti nu se vor putea asigura spaţiile hoteliere necesare internării pacienţilor, iar în condiţiile în care numărul de săli de operaţii rămâne acelaşi, activitatea chirurgicală va avea de suferit.

5. În aceste condiţii, ne putem aştepta că după preluarea în UPU, pacienţii să fie în continuare dirijaţi cu ambulanţele spre alte unităţi sanitare, în vederea rezolvării corespunzătoare, şi există riscul ca în acest timp starea lor să se deterioreze.

6. Spitalul Clinic de Urgenţă "Sfântul Ioan" deţine în acest moment multiple specialităţi necesare rezolvării complete a pacientului critic traumatizat (Ortopedie-Traumatologie, Chirurgie Reconstructivă, Arsuri, Toxicologie, precum şi Chirurgie Vasculară, Chirurgie de Urgenţă, Medicină Internă). Singura specialitate cu risc vital imediat inexistentă în acest moment fiind Neurochirurgia, asigurată de o gardă mobilă de la Spitalul "N. Oblu".

7. Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Ioan" s-a situat în permanenţă între primele zece spitale din ţară în ceea ce priveşte criteriile de performanţă. În acest context, nu credem că reorganizarea sistemului ar trebui să înceapă cu un spital eficient, în care se rezolvă urgenţe majore din toate judeţele Moldovei.

8. Plimbarea pacienţilor traumatizaţi s-a datorat adesea nerespectării protocoalelor de dirijare a pacienţilor, stabilite de către DSP Iaşi, în ciuda subscrierii la acestea a tuturor unităţilor sanitare. Reamintim că am semnalat în numeroase rânduri DSP Iaşi încălcarea acestor protocoale, dar măsurile luate la acest nivel nu şi-au dovedit eficienţa.

9. În Iaşi există numeroase spitale ce deservesc şi alte tipuri de urgenţe - Spitalul de Neurochirurgie, Institutul de Boli Cardiovasculare, Spitalul de Pneumoftiziologie şi Chirurgie Toracică, Spitalul de Boli Infecţioase, Spitalul de Pediatrie, două spitale de Obstetrică-Ginecologie, Spitalul de Psihiatrie, fără de care nu se poate concepe un nivel de competenţă foarte înalt. Reunificarea acestora pentru asigurarea tuturor tipurilor de urgenţe este imposibilă.

10. În 1992 s-a demarat în curtea spitalului de urgenţă construcţia unui nou spital de urgenţă, monobloc, în care să existe toate specialităţile necesare rezolvării pacientului critic, iar prin proiectul legislativ aflat în Camera Deputaţilor, ce prevede mutarea în noul sediu Spitalului de Urgenţă şi a Institutului Regional de Oncologie, se va rezolva într-un mod integrat şi eficient întreaga patologie traumatică de urgenţă.

Concluzionăm că proiectul de Hotărâre de Guvern supus dezbaterii publice nu îşi va atinge obiectivele propuse, respectiv creşterea calităţii actului medical şi optimizarea asistenţei medicale de urgenţă acordată pacienţilor în Iaşi. Aceste obiective pot fi rezolvate doar prin deschiderea noului Spital de Urgenţe.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

«Etnobotanică pură - "Ia şi aruncă drogurile!"»

Alţi patru pacienţi au ajuns la spital după intoxicaţia cu produse etnobotanice. Toţi sunt bărbaţi cu vârste cuprinse între 15 şi 28 de ani, doi sunt fără loc de muncă, iar ceilalţi îşi continuă studiile (un elev şi un student). Pacienţii prezentau agitaţie extremă, tulburări cardiace şi respiratorii asociate tulburărilor digestive. Unul dintre aceşti pacienţi a fost agresiv cu personalul medical, necesitând intervenţia serviciului de pază. După stabilizare clinică, pacientul va necesita continuarea tratamentului la drogodependenţi şi evaluare psihiatrică.

Consider că, laxitatea legislativă şi creşterea gradului de anomie socială a dus la apariţia unui nou fenomen, tradus, practic, prin înregistrarea unei noi patologii: intoxicaţia voluntară cu produse aşa- zis etnobotanice. Termenul este extrem de popular şi este folosit în accepţiunea de droguri legale pe bază de plante, dar în acelaşi timp este şi incorect, existând o discrepanţă crasă între etimologia cuvântului şi sensul atribuit. Cert este că sub această denumire sunt grupate o serie de combinaţii de plante, dar şi de produse de sinteză cu efecte halucinogene, care de multe ori scapă de sub interdicţia legii privind consumul de droguri.

Secundar consumului acestor substanţe au apărut în unităţile de primire a urgenţelor, pe parcursul anului 2009 şi începutul anului 2010, numeroşi pacienţi cu acuze serioase şi polimorfe, care au impus instituirea de varii manevre terapeutice. Studiul iniţial a avut drept scop realizarea profilului acestui nou tip de pacient, în vederea acţionării profilaxiei ţintite pe grupurile de risc. În acest sens, au fost introduşi în studiu toţi pacienţii care s-au adresat Unităţii de Primire Urgenţe a Spitalului Clinic de Urgenţe "Sfântul Ioan" din Iaşi, ca urmare a ingestiei de astfel de produse.

Datele înregistrate în acest studiu fac referire la o perioadă de 14 luni din momentul în care fenomenul a căpătat o amploare măsurabilă printr-o adresabilitate constantă în UPU şi până la scoaterea în afara legii a acestui tip de substanţe. Legea este deficitară, în sensul că efectul ei este limitat de existenţa unei liste de produse interzise. Din acest motiv, alte categorii de produse, necuprinse în listă, pătrund pe o piaţă cu o dinamică uimitoare. Din acest motiv, continuă să se prezinte, într-un număr mai mic, ce-i drept, pacienţi cu simptomatologie polimorfă, secundar ingestiei de produse psihotrope legale.

Referirile bibliografice pe această temă sunt destul de reduse, marea majoritate a lucrărilor publicate rapotrându-se la drogurile de mare risc. Mai multe lucrări fac referire la categorii separate de astfel de substanţe, legale în ţările respective: canabis (1), metildioxidmetamfetamină (MDMA/extasy) (1,2), ayahuasca (3). Îngrijorător este faptul că toţi autorii semnalează faptul că pacienţii sunt tineri, de multe ori elevi, care consideră această activitate recreaţională (4,5).

Studiile de supraveghere, pe mai mulţi ani şi pe perioade de mai mulţi ani, arată tendinţa acestor consumatori în primul rând de a-şi mări dozele şi, în al doilea rând, de trecere de la drogurile legale la cele ilicite (6,7).

Se poate susţine, în urma analizei statistice, că pacientul consumator de substanţe psihotrope legale este:

- În peste 80% din cazuri bărbat;

- Aproximativ 90% dintre subiecţi provin din mediul urban;

- Vârstă medie: 23 +/- 6 ani;

- În aproape 50% din cazuri nu are ocupaţie;

- Se prezintă cel mai des în weekend şi în intervalul orar 20,00 - 3,00;

- De cele mai multe ori este suficient tratamentul ambulatoriu.

Se constată modificarea profilului consumatorului de etnobotanice după ordonanţă - modificările majore constând în tipul de consum, unde se trece treptat de la consumul recreaţional, de weekend, la cel habitual, şi transformarea consumului nocturn în cel diurn. Totodată, s-a dublat numărul cazurilor grave, ce necesită internare în Clinica Toxicologică. Se constatată că intoxicaţii cu astfel de produse sunt bărbaţii din urban şi că vârsta la care începe acest consum este în scădere.

Fiind un fenomen nou, care implică o nouă patologie toxică, consumul de etnobotanice este mai periculos decât cel de droguri, pentru că nu sunt cunoscute efectele pe care aceste produse le pot avea. În general, pacienţii s-au prezentat pentru probleme respiratorii (dispnee, tahipnee), cardiovasculare (modificări tensionale, variate tulburări de ritm) sau neuropsihice (cefalee, anxietate, vertij, agitaţie extremă, derealizare, depersonalizare sau agresivitate verbală şi fizică), iar psihologii avertizează că pacienţii prezintă tulburări afective şi de comportament şi că 50% dintre consumatori au cel puţin o dată ideea de sinucidere.

Efectele de durată sunt dificil de precizat în acest moment, dar sunt numeroşi pacienţi care declară dependenţa de aceste substanţe. Costurile sunt greu de estimat, fiindcă aceşti pacienţi implică, pe lângă tratamente de urgenţă, acţiunea unei echipe medicale complexe, formate din medici de urgenţă - toxicologi sau pe cei de la terapie intensivă. Echipele includ şi asistenţi, brancardieri şi chiar personal de pază sau poliţie, în cazul pacienţilor agresivi. La aceste cheltuieli se adaugă cele făcute de ambulanţele ce aduc pacienţii. Se adaugă cheltuielile cu asistenţa psihologică şi psihiatrică în secţia de drogodependenţă. Casa de asigurări de sănătate decontează doar 600 ron pe internările de zi şi 1.500 ron pe internările în regim continuu.

În 2008 nu existam în clasamentul european al consumului de produse etnobotanice, dar am ajuns pe locul patru (1.300 de cazuri în 2009) conform reprezentantului EURAD la Consiliul Europei, după Anglia - 37 %, Germania - 15%, Olanda - 14% şi România - 7%.

Întrucât măsurile privind combaterea acestui fenomen sunt insuficiente, incomplete sau tardive, vom iniţia un program de prevenţie: "Ia şi aruncă drogurile!", ce va include informarea şi educarea tinerilor, medicilor de familie şi a celor din şcoli, a psihologilor şcolari privind riscurile consumului de astfel de produse şi măsurile ce trebuie luate în astfel de situaţii.

În acest proiect se vor implica mai multe ONG-uri şi se vizează şi asigurarea transportului şi asistenţei psihologice gratuite de către voluntarii CIRTITA chiar la cabinetul parlamentar aflat pe strada Teodor Burada.

Se va realiza, printr-un proiect european, un model de guvernanţă clinică ce presupune semnalizarea precoce a noilor riscuri la care sunt expuse aceste categorii vulnerabile, precum şi asigurarea într-un sistem integrat a prevenţiei, tratamentului şi recuperării acestor pacienţi.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sănătatea nu se face în birou - Stop genocidului în Sănătate"

După o descentralizare a spitalelor făcută mai vijelios decât marile privatizări, Ministerul Sănătăţii s-a văzut în continuare copleşit de numărul excesiv de mare de spitale, câteva dintre ele fiind şi neperformante din punct de vedere economic.

Plecând de la această realitate şi în lumina politicii generale de amputări cu orice preţ şi în orice sector, Ministerul Sănătăţii a decis comasarea, desfiinţarea sau reprofilarea în azile de bătrâni a peste 180 de spitale, unele dintre ele deja scăpate de sub tutelă către administraţiile locale.

Să zicem că facem abstracţie de imixtiunea în treburile comunităţilor, deoarece dacă doreşte, ministerul poate suspenda activitatea oricărui spital, prin neprelungirea autorizaţiilor de funcţionare, care sunt provizorii pentru aproape toate unităţile sanitare.

Aşa că, după limitarea numărului de consultaţii ale medicilor de familie, a numărului de unităţi sanitare, prin descentralizare, comasare, desfiinţare şi reprofilare, este evident că volumul de muncă a aparatului administrativ central (minister) şi local (direcţii sanitare) este mult diminuat.

La fel de evident este faptul că o politică corectă în acest sens ar trebui imediat materializată prin desfiinţarea direcţiilor de sănătate, a căror activitate ar trebui preluată de un birou specializat în acest sens, care să funcţioneze la Prefectură (reprezentantul Guvernului în teritoriu), iar numărul salariaţilor din minister ar trebui redus la mai puţin de o treime.

Aşadar, aşteptăm cu sufletul la gură şi amputarea colosului birocratic aferent sănătăţii, deoarece, fie că vă place sau nu, sănătatea se face în unităţile sanitare, şi nu în birouri.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Necesitatea revizuirii Codului Muncii în privinţa instituţiei agentului de muncă temporară"

Declaraţia mea priveşte necesitatea revizuirii Codului Muncii. Această temă este dezbătută mult în perioada actuală şi consider că este necesară o astfel de revizuire, mai ales în ceea ce priveşte instituţia agentului de muncă temporară.

Noile modificări sunt făcute în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2008/104/CE privind munca prin agent de muncă temporară. Revizuirea termenilor are în vedere concordanţa cu prevederile Directivei 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară. Eliminarea restricţiilor prevăzute de art. 88 Codul Muncii (care impune 3 cazuri în care muncă temporară poate fi efectuată) reprezintă o consecinţă a aplicării art. 4 din Directivă, potrivit căruia statele membre trebuie să revizuiască - până la data de 05.12.2011 - orice restricţie sau interdicţie privind utilizarea muncii temporare, pentru a verifica dacă acestea sunt justificate, în raport cu protecţia lucrătorilor temporari, cerinţele privind siguranţa şi sănătatea la locul de muncă sau necesitatea de a asigura funcţionarea corespunzătoare a pieţei muncii şi prevenirea abuzurilor. În condiţiile în care menţinerea acestor restricţii nu este justificată de nici unul dintre motivele anterior enunţate, proiectul de lege propune eliminarea interdicţiilor existente şi flexibilizarea muncii prin agent de muncă temporară.

Consider că acest lucru este necesar şi va da posibilitatea angajatorilor români să apeleze mult mai des la astfel de contracte.

Domnul Constantin Chirilă:

"Cui servesc instrumentele parlamentare?"

Privind cu atenţie statistica referitoare la numărul declaraţiilor politice şi a interpelărilor, am constatat că parlamentarii români sunt extrem de activi! Se pare că marea majoritate a luat foarte în serios oportunitatea pe care ne-o oferă utilizarea instrumentelor de exprimare a poziţiilor noastre faţă de problemele cu care ne confruntăm, fie la nivel de colegiu, fie chiar la nivelul instituţiei Parlamentului.

Presiunea pe care o resimţim în urma votului uninominal ne-a făcut să ne justificăm activitatea parlamentară în ceea ce priveşte utilizarea instrumentelor de care dispunem, fără să mai cântărim de fiecare dată calitatea sau oportunitatea lor. Astfel, ajungem de multe ori să ne ascundem în spatele unor declaraţii mai mult sau mai puţin goale de conţinut. La urma urmei, cine ne-ar putea acuza că nu ne facem treaba sau că nu ne implicăm în problemele reale ale celor pe care-i reprezentăm? Mai ales când mass-media şi organizaţiile care monitorizează spaţiul politic judecă eficienţa parlamentară prin prisma cantităţii.

Poate că s-a uzat prea mult de acest mod de exprimare a opiniilor, ajungând astfel să trivializăm ceea ce ar fi putut deveni o variantă fericită de soluţionare a unor probleme reale. Gândiţi-vă doar câte dintre situaţiile semnalate în declaraţii politice sau interpelări s-au soluţionat!?

Este foarte adevărat, însă, că instituţiile şi autorităţile cărora noi ne adresăm nu ne oferă decât răspunsuri sterile, standardizate şi care nu reprezintă decât în foarte puţine cazuri rezolvări punctuale, astfel transformându-se în maculatura prin care şi noi, şi ei ne justificăm activitatea. Această atitudine poate avea mai multe cauze: fie solicitările nu sunt suficient de serioase sau bine argumentate, fie multitudinea lor i-a determinat pe destinatari să le considere drept parte din rutina birocratică. Desigur, ideile năstruşnice ale unor parlamentari, exprimate public, în calitate oficială, nu ajută la o îmbunătăţire a sistemului. Oamenii ne judecă în bloc, pentru ideile câtorva şi cum ar putea să ne ia în serios când au exemple de aiureli cu morgă oficială?

Pentru ca aceste instrumente să-şi recapete valoarea şi să aibă din nou impactul şi greutatea dorite, trebuie ca ele să înceteze a fi folosite doar în scop justificativ al activităţii noastre de parlamentari, dar şi să le oferim mijloacele prin care ele să pună presiune pe cei care trebuie să ofere rezolvări la problemele oamenilor.

Putem contribui chiar şi prin aceste mijloace la reformarea statului, atât de dorită de noi toţi, iar decizia ne aparţine.

Domnul Cristian Buican:

"Salvaţi spitalul din Brezoi!"

Publicarea listei spitalelor ce vor fi comasate şi a celor ce vor fi transformate în cămine de bătrâni de către Ministerul Sănătăţii în urmă cu aproape o săptămână a adus din nou în discuţia publică modalitatea prin care se iau deciziile în cadrul Guvernului Boc. Astfel, asistăm la apariţia zilnică a zeci şi sute de argumente raţionale în favoarea acestor decizii luate de către ministrul Attila care, cu siguranţă, nu ar trebui să fie nici măcar luate în calcul în mult trâmbiţata eficientizare a sistemului sanitar din România. În acest fel, pe modelul patentat deja de miniştri portocalii din acest incompetent guvern, Cseke Attila, ministrul UDMR, pune în practică orice tip de tăiere din visele aievea cu iz de aburi de alcool ale preaiubitului nostru cârmaci şi împachetate frumos de către propaganda nazisto-portocalie în reforma statului. Traian Băsescu a declarat că trebuie închise 200 de spitale, iar ministrul Cseke publică imediat o listă cu 182 de unităţi medicale ce vor fi comasate sau transformate în cămine de bătrâni, fără o minimă consultare a administraţiilor publice locale sau măcar a conducerilor acestor spitale. Aceste tăieri sunt făcute fără nicio logică, fără argumente sau studii de impact.

Un astfel de caz este Spitalul orăşenesc Brezoi, care a fost pus pe acea listă a spitalelor ce vor fi transformate în cămine de bătrâni din ignoranţă şi nepăsare, neţinându-se cont de realităţile zonale şi de pierderile băneşti care sunt cu mult mai mari decât economiile realizate.

Spitalul orăşenesc Brezoi este singura unitate medicală de specialitate din nordul judeţului Vâlcea, furnizând servicii medicale pentru peste 20.000 de cetăţeni, din 10 localităţi, iar transformarea acestuia în cămin de bătrâni va afecta grav dreptul acestor cetăţeni la serviciile medicale oferite până în prezent de către această unitate. Prin închiderea acestui spital, cetăţenii din Ţara Loviştei (Câineni, Boişoara, Perişani, Titeşti, Racoviţa) şi de pe Valea Lotrului (Voineasa, Mălaia şi Brezoi) vor trebui să se deplaseze chiar şi la peste 100 de km pentru a beneficia de serviciile medicale pe care acest spital le oferă şi tocmai din acest motiv transformarea acestei unităţi medicale în cămin de bătrâni nu trebuie realizată.

Un al doilea motiv pentru care această unitate medicală trebuie să rămână în forma de organizare din prezent este proiectul european aflat în desfăşurare la această unitate medicală, spitalul aflându-se în plin proces de modernizare şi reabilitare. Schimbarea destinaţiei acestui spital va duce automat la pierderea valorii de 3.200.000 lei (32 de miliarde de lei vechi) deoarece, conform termenilor contractuali ai acestui proiect, timp de 5 ani de zile acest spital nu trebuie să îşi schimbe destinaţia.

Vă pot anunţa că am făcut o serie de interpelări şi am depus o serie de adrese către Ministerul Sănătăţii şi chiar către primul-ministru, dar, aşa cum s-a mai întâmplat, m-am lovit de un zid al ignoranţei şi al nepăsării. Decizia a fost luată într-un birou din centrul Bucureştiului, iar acest fapt s-ar putea schimba doar printr-un lobby susţinut din partea deputaţilor şi senatorilor puterii pe lângă Ministerul Sănătăţii ca lista spitalelor ce vor fi transformate în cămine de bătrâni să fie reexaminată.

Domnul Daniel Buda:

"Căsătoria stânga-dreapta şi marea alianţă socialistă"

La finele săptămânii trecute, am asistat cu toţii la cea mai spectaculoasă schimbare de la nivelul clasei politice româneşti, prin apariţia pe scena politică a unei noi formaţiuni, şi anume Uniunea Social-Liberală, în fapt nimic altceva decât o consfinţire a unui concubinaj de mult practicat între PNL şi PSD+PC, mai nou PSD şi PNL+PC, astfel încât nici membrii acestor formaţiuni nu ştiu ce să mai înţeleagă. Dacă ar fi să ne raportăm la trecutul relaţiilor PSD-PC-PNL vom constata, fără surprindere, că aceste trei partide politice s-au aflat "mereu aproape", că ele au trăit într-o simbioză aproape perfectă, chiar dacă nerecunoscută la modul oficial. Această aşa numită alianţă, care are ca şi scop fundamental scoaterea de la guvernare a Partidului Democrat Liberal, şi nu un program coerent şi concret sau un set de instrumente politice şi măsuri economice pentru şi în interesul cetăţenilor, nu este decât un vis devenit realitate al "înaintaşilor" politici, care au avut grijă să presare toate ingredientele sistemului lui Iliescu, ale unui stat asistenţial, un stat în care este încurajată nemunca, al pomenilor sociale. Şi toate acestea nu pentru a creşte nivelul de trai al românilor, ci, din contră, pentru creşterea capitalului electoral.

Raţionamentul consfinţirii acestei alianţe porneşte, din nefericire, de la nesocotirea unei realităţi şi, deci, de la o premisă greşită. În prezent, majoritatea cetăţenilor doresc să fie reprezentaţi de lideri de centru dreapta de pe eşichierul politic şi rezultatul alegerilor electorale, de-a lungul anilor, a demonstrat acest lucru. Prin alianţa celor trei formaţiuni politice s-a clarificat, în fapt, situaţia scenei politice, asistăm practic la dispariţia Partidului Naţional Liberal şi la revenirea în forţă a grupului Iliescu-Patriciu-Voiculescu. Mâna întinsă Partidului Naţional Liberal, prin vocea prea tânărului Victoraş, de grupul celor trei este un adevărat măr otrăvit. Desigur, bucuria, euforia şi entuziasmul de moment nu pot fi contestate, atât timp cât scopul comun este acela de a prelua pârghiile puterii cu orice preţ şi nu acela de a gândi un set de valori, principii, măsuri care să contribuie la restabilirea economică a ţării, la modernizarea şi reformarea ei.

Gestul celor două formaţiuni politice trădează disperarea liderilor ei, incapabili de a face faţă şi de a accepta faptul că România este pe drumul cel bun şi nu datorită lor, ci măsurilor de austeritate asumate cu maximă responsabilitate de actualul Guvern. România, ca stat modern şi european, nu mai poate accepta punerea în practică a unui model de stat social, asistenţial, ci, din contră, este necesară continuarea în acelaşi ritm susţinut a reformelor începute pentru bunăstarea românilor.

Partidul Democrat Liberal şi-a luat angajamentul că va scoate România din criză şi avem la ora actuală semnale clare că situaţia economică a ţării noastre se va redresa. Iată că reformele economice atât de criticate de opoziţie încep să îşi producă efectele, astfel că, începând cu 1 ianuarie 2011, avem o creştere treptată a salariilor bugetarilor şi majorarea unui număr de aproximativ 1,5 milioane de pensii. În timp ce liderii PSD şi PNL se ocupă de identificarea de soluţii populiste şi socialiste pentru România, sunt preocupaţi de boicotarea actului de justiţie şi îşi fac calcule cum să îşi împartă funcţiile, pentru Partidul Democrat Liberal principala preocupare reală rămâne, în continuare, crearea unui stat cu adevărat european care să aibă la baza funcţionării lui un set de principii clare, funcţionale şi care să contribuie la bunăstarea cetăţenilor.

Am convingerea că cetăţenii acestei ţări vor face diferenţa dintre politica unei alianţe condusă de setea de putere a celor doi purtători de cuvânt, Antonescu şi Ponta, manevraţi de la spate de Ion Iliescu, Dinu Patriciu şi "Felix" Voiculescu, pentru care primordială este preluarea puterii şi Partidul Democrat Liberal, a cărui principală preocupare este binele cetăţenilor pe care îi reprezintă.

Căsătoria stânga-dreapta PSD-PNL, la care se adaugă veşnica amantă, PC, a dus, din păcate pentru democraţia noastră, la decredibilizarea opoziţiei şi la subiecte de glume, în loc să aducă un minim set de măsuri economice coerente şi alternative.

Domnul Lucian Riviş-Tipei:

"Trebuie România exclusă din spaţiul Schengen?"

În ediţia electronică din 31 ianuarie a.c., "Financial Times" nota referitor la amânarea deciziei de aderare la spaţiul Schengen că "România şi Bulgaria pot afirma, cu o anumită justificare, că sunt tratate ca membri de categoria a doua ai Uniunii Europene, după ce au aderat la Uniune sub un regim de monitorizare. Cele două ţări au fost admise în UE în 2007, sub un regim menit să le aducă la standardele de guvernare cerute de Europa, dar pe care acestea nu le-au atins încă. Din nefericire, aceste neajunsuri pun în pericol aderarea celor două ţări la spaţiul Schengen la termenul prevăzut".

După cum se ştie, aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen era prevăzută pentru luna martie, dar, în decembrie, miniştrii de interne ai Franţei şi Germaniei au dus la ruperea acestui calendar, condiţionând intrarea ţării noastre de îndeplinirea obiectivelor stabilite prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), impus o dată cu aderarea celor două ţări la UE. MCV era menit să ducă la progrese în ceea ce priveşte justiţia, corupţia, iar în cazul Bulgariei şi la progrese în domeniul crimei organizate.

Semnarea Convenţiei de Implementare a Acordului Schengen a avut loc la 19 iunie 1990. În momentul intrării sale în vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare şi a creat o singură frontieră externă unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare.

De asemenea, au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migraţie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliţienească, judiciară sau vamală. Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenţia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile şi declaraţiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum şi protocoalele şi acordurile de aderare care au urmat, constituie astăzi acquis-ul Schengen.

Iniţial, acquis-ul Schengen nu a făcut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat, însă, o dată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, la 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999. Un Protocol ataşat Tratatului de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ şi instituţional al Uniunii Europene.

Începând cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislaţia comunitară şi a fost transferat în noul Tratat al UE, la Titlul IV - Vize, azil, imigraţie şi alte politici legate de libera circulaţie a persoanelor.

Dar ce presupune acquis-ul Schengen?

Potrivit articolului 8 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, denumit în continuare Protocolul Schengen, România trebuie să accepte în totalitate acquis-ul Schengen.

Există două categorii de prevederi ale acquis-ului Schengen:

1. Prevederi care nu sunt legate de ridicarea controalelor la frontierele interne (Categoria I, etapa preaderare la UE).

2. Prevederi direct legate de ridicarea controalelor la frontierele interne (Categoria a II-a, etapa postaderare la UE).

Prevederile din cea de-a doua categorie trebuie implementate şi aplicate simultan cu ridicarea controalelor la frontierele interne şi sunt supuse procesului de evaluare Schengen. În acest context, România trebuie să-şi demonstreze capacitatea de a îndeplini cerinţele relevante din acquis-ul Schengen într-o manieră corectă, uniformă şi eficientă, fiind supusă apoi unei decizii unanime a Consiliului UE.

În data de 28 ianuarie 2011 a avut loc reuniunea grupului de lucru Evaluare Schengen din cadrul Consiliului UE. Cu această ocazie, a fost adoptat raportul de evaluare Schengen în domeniul SIS/SIRENE, aferent ultimei misiuni de evaluare care s-a desfăşurat în perioada 06-10 decembrie 2010. În acest fel, România a încheiat cu succes procesul de evaluare Schengen.

Potrivit documentelor MAI, "toate rapoartele de evaluare Schengen aferente misiunilor desfăşurate pe parcursul anilor 2009-2010 au fost aprobate succesiv în cadrul grupului de lucru Evaluare Schengen al Consiliului UE. Principala concluzie a rapoartelor de evaluare Schengen adoptate până în prezent şi a acestui ultim raport este că România a ajuns într-un stadiu avansat în ceea ce priveşte implementarea acquis-ului Schengen şi este pregătită să adere la spaţiul Schengen. Fiecare raport de evaluare conţine recomandări, de ordin legislativ, procedural, de infrastructură, făcute de experţii care au vizitat România, pe care ţara noastră trebuie să le implementeze până la data aderării la spaţiul Schengen. Din momentul aprobării rapoartelor de evaluare, a fost monitorizată şi implementarea acestor recomandări, stadiul fiind apreciat în cadrul aceluiaşi grup de lucru".

În acest context, este normal ca Sofia şi Bucureştiul să protesteze, întrucât aşa cum afirmă şi reprezentanţii Ministerului Administraţiei şi Internelor "criteriile tehnice pentru aderarea la Schengen sunt aproape îndeplinite şi România a respectat calendarul implementării măsurilor". Prin urmare, este incorect să se condiţioneze acest proces de MCV. Nu contestăm aici dreptul pe care membrii Uniunii îl au, de a utiliza şi ultimul instrument pe care îl au la îndemână, chiar legitim fiind, ci că, aşa cum arăta "Financial Times", abordarea Franţei şi Germaniei "nu este în totalitate de bună credinţă. Ambele Guverne au motive electorale, ţinând cont de faptul că alegerile regionale germane sunt iminente, iar francezii îşi vor alege preşedintele în 2012. Iar aderarea la Schengen ar apăra cetăţenii romi ai celor două noi membre de xenofobia grotescă experimentată din partea statului francez".

Nu comentez aici motivele din spatele declaraţiilor oficiale care i-au determinat pe reprezentanţii Franţei şi Germaniei de a urma această cale cu privire la aderarea României la spaţiul Schengen, dar pot să mă întreb pertinent: oare chiar trebuie România exclusă din spaţiul Schengen?

În final, vreau să-mi spuneţi dacă astfel nu se ridică pertinent o altă întrebare: atunci ori suntem europeni, ori nu mai suntem deloc?

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Reintroducerea uniformelor şcolare"

Controversata problemă a uniformelor şcolare iscă multe dezbateri, destul de aprinse, atât în ţările europene, cât şi în România. Părerile în această privinţă sunt împărţite, unele şcoli cred că reintroducerea acestor uniforme are un impact pozitiv asupra copiilor, altele că le distruge personalitatea. Nu este prima dată când s-a ridicat această problemă. După 1989 renunţarea la uniformele şcolare a fost văzută de toţi ca un semn al libertăţii. Mai târziu, au început discuţii pe această temă la nivelul inspectoratelor, conducerilor şcolilor, profesorilor şi părinţilor.

Introducerea acestor uniforme ar elimina, cred eu, discriminarea socială şi i-ar ajuta pe elevi să se simtă ca aparţinând unui grup, unei comunităţi, iar aceste uniforme nu fac altceva decât să păstreze o individualizare a instituţiei, pe care până la urmă toţi ne-o dorim, iar uniforma poate fi văzută ca o formă de egalitate între indivizi, elevii trebuie să fie decenţi, măcar în instituţiile de învăţământ.

Ce rău poate face o uniformă unui elev? Cred că din contră nu face altceva decât să ajute elevul să vadă şcoala altfel. Ea îi arată acestuia locul în care intră, lăsând loc de respect, ajutându-l pe elev să respecte profesorul, dar şi pe colegul de lângă el.

Uniforma este un lucru benefic, britanicii văzând în uniforma şcolară un simbol al apartenenţei la sistemul educaţional. Şcoala este o instituţie şi trebuie respectată! Folosind uniforma şcolară nu mai contează dacă eşti bogat sau sărac, dispar frustrările materiale dintre elevi şi dintre elevi şi profesori.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Votul prin corespondenţă - o necesitate a democraţiei"

Fiecare stat poate să-şi stabilească în mod distinct, printr-un act normativ, procedurile electorale, iar proiectul de lege care doreşte introducerea votului prin corespondenţă, nu face altceva decât să aducă în ţara noastră şi altă modalitate de vot pentru cetăţenii care nu îşi pot exercita cu uşurinţă acest drept constituţional.

Prin introducerea votului prin corespondenţă, pentru milioanele de români aflaţi în străinătate, nu se doreşte decât reintroducerea acestora atât în viaţa publică, cât şi în cea politică, dar nu în ultimul rând facilitatea procedurii de vot. Mulţi români lipsesc în ziua votului de la serviciu, pierd mult timp deoarece multe secţii de votare se află la sute de km faţă de domiciliul acestora. Acest sistem de vot este folosit cu succes în multe ţări civilizate din Europa, dar multe voci cred că noi nu ne putem compara cu acestea.

Oare ce justifică atâta scepticism, sau dorinţă de a nu oferi românilor din afara frontierelor dreptul de a alege?

Mulţi oameni politici din România, dar şi organizaţii nonguvernamentale, militează pentru introducerea votului prin corespondenţă. Acest gen de vot ar putea elimina toate suspiciunile legate de fraudarea votului în afara graniţelor, dar ar da posibilitatea celor peste 3 milioane de români aflaţi în străinătate de a-şi exercita dreptul constituţional ce trebuie să fie exercitat, atâta timp cât ei nu au renunţat la cetăţenia română.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Mărul discordiei în adopţiile internaţionale"

În data de 17 ianuarie a acestui an Parlamentul European a dezbătut o iniţiativă legislativă pentru redeschiderea adopţiilor internaţionale la nivelul Uniunii Europene, iar două zile mai târziu a adoptat o rezoluţie prin care să se analizeze cu seriozitate posibilitatea coordonării la nivel european a strategiilor şi politicilor privind aceste adopţii internaţionale.

În cadrul acestei şedinţe de plen a Parlamentului European, România a fost criticată pentru că are o legislaţie ce nu permite aceste adopţii, dar se ştie foarte bine că fiecare stat membru al UE are o legislaţie naţională şi ia măsurile pe care le crede de cuviinţă în acest sens, iar în cazul ţării noastre cred că suntem în măsură să găsim cele mai bune soluţii pentru copiii noştri.

Mulţi parlamentari europeni au început deja să facă lobby, atât pe lângă Comisia Europeană, cât şi pe lângă Guvernul României, pentru a schimba interdicţiile impuse de lege. În anul 2004, Parlamentul român a aprobat o Lege a adopţiilor, prin care s-a înfiinţat Oficiul pentru Adopţii, ca unică instituţie care să coordoneze procedurile de adopţie din România, lege care preciza clar restricţionarea adopţiilor internaţionale.

Legea privind regimul juridic al adopţiilor din România este guvernată de principiul interesului copilului, iar reglementările din lege respectă toate prevederile convenţiilor internaţionale la care ţara noastră este parte.

Poziţia preşedintelui României, dar şi a Guvernului României rămâne fermă şi nu se doreşte schimbarea acestei legi, fiind mult mai corect şi mai bine ca un copil să fie adoptat în interiorul ţării, pentru că protecţia dreptului copilului este şi trebuie să fie o prioritate a fiecărei ţări şi doar în interesul copilului.

Adopţia oferă posibilitatea unei familii permanente, dar copilul trebuie menţinut atât în familia sa de origine, atât cât este posibil, cât şi în ţara sa.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"S-a făcut primul pas către reforma din educaţie!"

Partidul Democrat Liberal a susţinut cu tărie amplul proces de reformă a statului român, iar Legea Educaţiei Naţionale era absolut necesară pentru ca învăţământul românesc să se modernizeze, pentru că educaţia copiilor noştri nu mai putea să aştepte, iar această nouă lege nu face altceva decât să conducă la o schimbare esenţială la nivelul rolului şi statutului cadrului didactic, dar şi al copilului.

Era nevoie urgentă de o schimbare în învăţământ, era nevoie de elaborarea unui nou concept al predării şi învăţării, pentru că numai sistemul educaţional este cel care trebuie să îi doteze pe elevi cu cunoştinţe noi, dar şi cu competenţe pentru viaţă şi pentru societatea actuală.

Legea educaţiei naţionale sau Legea nr. 1 din anul 2011 nu este o lege perfectă, dar este o lege incomparabil mai bună decât actul normativ care a condus destinele învăţământului românesc în ultimul deceniu. Aplicarea noului act normativ se va face treptat, iar în timp se vor vedea şi rezultatele pozitive ale acestuia, pentru că nu s-a dorit altceva decât o eficientizare a activităţii educaţionale. Puţini au înţeles că educaţia este principala pârghie de dezvoltare economică, socială, politică şi culturală a României, această lege nouă fiind compatibilă cu cea europeană şi ea nu face altceva decât să crească calitatea învăţământului românesc.

După atâţia ani scurşi de la semnarea Pactului naţional pentru educaţie era timpul ca vorbele să se transforme în realitate. Era nevoie ca măcar o parte a clasei politice care a semnat acest pact să demareze real reforma din sistemul educaţional, proces care nu se încheie cu adoptarea Legii educaţiei naţionale, ci abia începe.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

În tumultul evenimentelor politice ale ultimelor zile, mă adresez pe această cale pentru a aduce în atenţia noastră şi alte lucruri care depăşesc sfera calculelor politice, dar care se înscriu în sfera lucrurilor la fel de importante pentru siguranţa noastră ca cetăţeni şi cu impact direct asupra vieţii noastre şi a copiilor noştri. Ziua de 8 februarie este desemnată ca Ziua Siguranţei pe Internet. Este vorba de o iniţiativă pornită la nivel european care se realizează în cadrul programului european Safer Internet Plus al Comisiei Europene.

Pentru România, însă, evenimentul este important deoarece marchează concentrarea eforturilor înspre reducerea pericolelor provocate de navigarea pe internet, la care sunt expuşi în special copiii. Un studiu efectuat la nivelul mai multor ţări europene, EU Kids Online, aduce în prim-plan faptul că în România există un grad ridicat de expunere a copiilor în faţa pericolelor utilizării internet-ului. Astfel, copiii români care utilizează Internet-ul înregistrează în medie 2,6 competenţe concrete (cum ar fi să schimbe setările de filtrare, să blocheze sau filtreze mesajele de tip spam, sau să blocheze un utilizator), faţă de 4,6 competenţe înregistrate în Finlanda sau 4,4 în Slovenia, de exemplu. În ceea ce priveşteexpunerea la imagini sexuale, copiii români se situează aproape de media europeană, 19% declarând că au fost expuşi la astfel de imagini, online, iar dintre cei expuşi la astfel de imagini, un procent ridicat de 44% declară că au fost supăraţi sau deranjaţi de ce au văzut. Acest procent situează copiii români în rândul celor mai afectaţi negativ de expunerea la acest tip de conţinut. De asemenea, se constată că părinţii români sunt cei care subestimează în cea mai mare măsură expunerea copiilor lor la mesaje sexuale online ("sexting"), doar 6% declarând că acest lucru s-a întâmplat copilului lor în ultimele 12 luni. Mai mult, în cazul copiilor care declară că au fost expuşi la acest tip de comportament online din partea altor copii, 77% dintre părinţii acestora nu au cunoştinţă de acest lucru.

Consider că trebuie să conştientizăm pe deplin aceste fenomene şi să sprijinim astfel de iniţiative în România, cum este "Ziua Siguranţei pe Internet", să ne implicăm cu toţii în acţiunile de reducere a expunerii la riscuri, alături de organizaţii precum "Salvaţi Copiii". Un exemplu bun al unei astfel de implicări l-am găsit şi la Centrul Regional Ploieşti din cadrul Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane care marchează această zi prin acţiuni de promovare a utilizării într-un mod mai sigur şi responsabil a tehnologiei online şi a telefoanelor mobile, mai ales de către copii şi adolescenţi, precum şi conştientizarea şi educarea acestora asupra pericolelor navigării nesupravegheate.

Sunt convins că astfel de acţiuni sunt benefice pentru siguranţa noastră şi a copiilor noştri şi sper că vom promova cu toţii în colegiile noastre Ziua Siguranţei pe Internet şi astfel de acţiuni similare.

Domnul Radu Stroe:

«Vizita FMI şi "reforma" portocalie»

Vizita FMI în România pentru o nouă evaluarea a acordului stand-by a reprezentat un bun prilej pentru Jeffrey Franks să glumească pe seama ţării noastre. Astfel, la reuniunea cu membrii CES, reprezentantul FMI nu s-a sfiit să compare România cu un pacient stabilizat, dar care nu dă semne vitale, sau cu un mineralier care în urmă cu doi ani era răsturnat, iar în prezent ruginit. Nici viitorul nu a scăpat comparaţiilor domnului Franks. În viziunea acestuia, România va fi ca o şalupă ultraperformantă ca viteză, dar foarte mică. Deşi guvernanţii portocalii au aplicat politicile economice sugerate de FMI, domnul J. Franks constată previzibilul: "Absenţa creşterii economice este marea dezamăgire acum, când ne apropiem de finalul acestui acord."

Cu toate acestea, Traian Băsescu declară că "România a depăşit riscul de derapaj economic şi nu mai are nevoie de ultima tranşă de la Fondul Monetar Internaţional, în valoare de circa un miliard de euro", dar va fi semnat, totuşi, un acord de tip preventiv, prin care FMI şi Banca Mondială ţin la dispoziţia României circa 5 miliarde de euro.

În tot acest timp, Guvernarea Boc-Băsescu continuă "reforma" în stil propriu. Pentru că oricum sistemul sanitar din România este în moarte clinică, de ce să nu i se dea o ultimă doză de otravă: comasarea unui număr de 111 spitale şi transformarea a 71 dintre ele în cămine de bătrâni. "Revoltele" spontane ale medicilor sunt îndreptăţite, ei apreciind această situaţie ca fiind "lipsită de logică" sau "un pas înapoi".

Aşadar, reforma băsesciană a statului funcţionează după următoarea formulă: tăieri (salarii, indemnizaţii, pensii etc.) + scumpiri foarte mari la produsele de bază = sărăcie şi sărăcie extremă pentru un procent foarte mare din populaţia României. La această formulă se mai adaugă suplimentarea numărului de procurori (în condiţiile în care aparatul bugetar suferă în continuare de "ajustări"), şi cumpărarea de echipamente pentru reprimarea revoltelor de către Jandarmerie.

Aşa stând lucrurile, domnilor guvernanţi, vă întreb: până când aveţi de gând să apăsaţi pedala strivirii cetăţeanului român? Când aveţi de gând să ridicaţi cortina kafkiană pe care aţi aruncat-o peste acest încercat popor?

Domnul Ioan Balan:

"Câteva consideraţii asupra securităţii alimentare"

Nimeni nu mai poate contesta astăzi că problema securităţii alimentare a devenit o preocupare nu numai pentru ţările subdezvoltate, ci şi pentru ţările care ani de-a rândul s-au bucurat de supraproducţii agricole şi de exporturi importante de produse agro-alimentare. Creşterea constantă a indicelui preţurilor produselor agro-alimentare a determinat presiuni inflaţioniste în majoritatea statelor lumii, consumul populaţiei reducându-se şi el semnificativ. Chiar şi aşa, specialiştii OECD anticipează o creştere de peste 50% a preţului la alimente, până în anul 2030, la nivel global.

De mai bine de un deceniu oameni politici, savanţi şi societatea civilă încearcă să răspundă la întrebarea "Pentru ce producem? Pentru biocombustibili sau alimente!?" ştiindu-se că o parte semnificativă din suprafaţa agricolă mondială a început să fie afectată de culturi destinate producţiilor alternative de combustibili, reducându-se substanţial suprafeţele destinate consumului final al populaţiei.

De asemenea, chiar dacă dilema încălzire globală sau răcire globală nu a fost încă rezolvată, capriciile naturale au început să afecteze, din ce în ce mai mult, suprafeţe însemnate de culturi agricole, fie prin deşertificare determinată de secete fără precedent, fie prin grindină, alunecări de teren sau inundaţii.

Dincolo de aspectele pur cantitative ale problemei alimentare trebuie să acordăm o atenţie sporită şi calităţii acestor produse. Pe de o parte, dezbaterile în jurul Organismelor Modificate Genetic nu au ajuns la o concluzie univocă în privinţa influenţei lor asupra sănătăţii umane. Pe de altă parte, în goana după maximizarea profiturilor, din ce în ce mai mulţi producători utilizează metode periculoase pentru sănătatea populaţiei. Îmi vine acum în minte scandalul dioxinei care a marcat producţia de carne de porc din Germania sau creşterea fără precedent a amelioratorilor, coloranţilor şi emulgatorilor din produsele destinate consumului final.

Cazul particular al României ar fi trebuit să fie unul cu totul fericit, având în vedere potenţialul atât calitativ, cât şi cantitativ al solului românesc. Din nefericire, utilizarea suboptimală a acestei resurse naturale ne pune în postura unor importatori însemnaţi de produse alimentare şi nicidecum în situaţia atragerii de avantaje competiţionale pe pieţele externe, printr-un sold pozitiv al balanţei comerciale pe acest segment.

Soluţiile sunt la îndemâna noastră şi se referă în principal la creşterea suportului pentru fermierii români, încurajarea creditului agricol, înlăturarea oricăror practici de dumping comercial pe piaţa internă, stimularea asigurărilor agricole şi crearea tuturor premiselor ca fermierii români să poată intra pe piaţa internă şi intracomunitară.

Politica agricolă din România trebuie să aibă ca obiectiv final transformarea sa într-o activitate profitabilă şi încurajatoare pentru cei care decid să se dedice acesteia, utilizarea la maximum a resurselor agricole din România şi acoperirea pieţei interne de produse de calitate superioară. În acest fel, provocările mondiale asupra securităţii alimentare ar fi înlăturate.

Domnul Stelian Fuia:

"Mariaj politic din interes. Pentru interesul cui?"

Săptămâna trecută, pe scena politicii româneşti s-a oficializat un mariaj din interes, între două forţe politice care nu au nimic în comun, decât interesele personale ale liderilor lor. Alţi lideri, aceleaşi obiceiuri!

A lua în discuţie asemănări ideologice sau doctrinare dintre cele trei partide ar fi de prisos, căci în situaţia coalizării la care am asistat cu toţii nu există nici un principiu politic, social sau economic comun. Cu toate acestea, Uniunea Social-Liberală s-a înfiinţat. PSD, PNL şi PC au semnat protocolul de constituire al acestei monstruoase coaliţii, iar ţinta acesteia este extrem de precisă: înlăturarea lui Traian Băsescu şi a PDL de la putere. Cele trei partide nu sunt unite decât de ura pentru Băsescu.

Nu am găsit în discursul acestor formaţiuni politice sau în argumentele liderilor lor vreun program sau proiect fezabil pentru România. Pentru modernizarea României, pentru relansarea economică a României, noua construcţie politică nu are nici un fel de viziune. Se pricep însă liderii acestor formaţiuni să bulverseze electoratul român cu promisiuni tipice atât formaţiunilor de dreapta, cât şi celor de stânga. Au uitat cu totul de faptul că atunci când economia este bolnavă a face promisiuni nesustenabile în sarcina ei ar fi ca şi cum o împingi şi mai tare în groapă.

Noua alianţă se poate lăuda cu faptul că a reuşit să bulverseze şi mai mult electoratul român. Ceea ce ştim cu siguranţă este răspunsul la întrebarea cine sunt beneficiarii acestei Uniunii nou create. În nici un caz cetăţenii României, ci Ion Iliescu, Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, Ponta şi Antonescu.

Ceea ce se poate iarăşi spune cu siguranţă este faptul că PSD şi PNL au colaborat "cu bine" în perioada 2007-2008 în defavoarea ţării şi a românilor. O astfel de experienţă au mai trăit românii şi nu cred că vor să o mai repete.

Scopul scuză mijloacele poate fi tradus pentru alianţa nou constituită în "dorinţa noastră de a ajunge la putere este mai mare decât orice convingere politică sau interesul comun al românilor". Personal nu am cum să le urez succes, ci doar să atrag atenţia românilor asupra acestui monstru politic, populist şi oportunist.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Recalcularea pensiilor militarilor încalcă înţelegerile cu NATO"

În ultima perioadă se discută despre pensionarii din sistemul naţional de apărare şi ordine publică, ce au ieşit la pensie în mod anticipat. Se discută într-un mod total eronat, iar cel care a dat tonul unor astfel de interpretări este, din nefericire, chiar preşedintele României, Traian Băsescu.

În cel mai recent discurs al său, preşedintele a bătut monedă pe ieşirile anticipate la pensie şi pe carierele complete. Cei care au urmat cariera completă ar urma, potrivit şefului statului, să ia o pensie mai mare, iar cei care nu au avut vechimea completă, ar urma să fie sancţionaţi cu o anumită sumă. "Militarii de carieră vor avea creşteri, iar cei care au plecat mai devreme au avut şi multe alte posibilităţi în viaţă, inclusiv să meargă la televizor să se plângă, şi dacă vor avea câte o uşoară scădere de pensie, asta-i viaţa", a adăugat Băsescu în alocuţiunea sa.

Trecând peste limbajul neadecvat unui şef de stat (Comandant Suprem al Forţelor Armate), recalcularea pensiilor militare a generat nu creşteri, aşa cum ne-a anunţat preşedintele Băsescu, ci diminuarea acestora, în luna ianuarie 2011, cu până la 70 de procente, faţă de luna precedentă.

Deşi ministrul Gabriel Oprea promitea anul trecut că îşi va depune mandatul dacă pensiile militare vor fi tăiate, pe parcursul lunii ianuarie aproape toţi pensionarii militari au primit pensiile diminuate, potrivit unei centralizări a Sindicatului Militarilor în Rezervă. Ministrul Apărării a negat din nou, prin vocea şefului Direcţiei Generale Financiar Contabile, generalul de brigadă Mariana Lupu, că "pensiile militare sub 3.000 de lei, de care beneficiază militarii cu carieră completă, au fost diminuate". Nu de aceeaşi părere este şi colonelul (r) Mircea Dogaru, preşedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Retragere şi în Rezervă (SCMDRR), care a afirmat că 80.000 dintre cei 83.000 de pensionari militari au primit pensii diminuate. "Au fost trimişi banii fără taloanele de pensii, fiindcă n-au bază legală pentru a achita aceste sume", spune Dogaru, care îi cere ministrului Gabriel Oprea să îşi respecte cuvântul dat şi să demisioneze.

În momentul în care şi-au primit pensiile diminuate, mulţi dintre cei care şi-au petrecut viaţa în slujba patriei au anunţat că, indiferent dacă statul va scădea sau va mări pensiile, militarii vor da Guvernul în judecată pentru că, prin măsurile Executivului, le-a fost luat atributul de cadre militare în rezervă. "Guvernul ne-a transformat în simpli civili prin faptul că am fost introduşi în fondul asigurărilor sociale, când militarii au fost plătiţi mereu de la bugetul de stat", a declarat un cadru militar în rezervă. Totodată, fostele cadre militare consideră că, în prezent, "asistăm la prima trădare care este aplicată înţelegerii cu NATO. Odată cu intrarea în NATO, România şi-a luat anumite angajamente în ceea ce priveşte trecerea cadrelor în rezervă, înţelegeri care au fost încălcate de Guvernul Boc", mai spun rezerviştii.

De aceea, sunt convins că recalcularea pensiilor militarilor face parte din acelaşi război pe care guvernarea Băsescu-Boc îl duce împotriva românilor. După ce şi-au bătut joc de bugetari, cadre didactice, mame şi chiar bebeluşi, actuala putere nu are niciun fel de consideraţie pentru armata română, la fel cum nu are nici pentru ceilalţi cetăţeni pe care îi batjocoreşte în mod constant. Singura preocupare a acestui guvern este să scoată cât mai puţini bani de la buget.

Pentru a rezolva problemele sistemului, cei care se află la putere ar trebui să se ocupe de economia reală, de creşterea economică şi de asigurarea locurilor de muncă pentru cei care trebuie să contribuie la susţinerea fondului depensii.

Consider că aceste lucruri nu se pot face decât printr-o reformă reală a statului, prin trecerea de la statul clientelar, asistenţial, la cel liberal.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Capitolul mediu trebuie să se transforme în prioritate"

Se spune că ţările în tranziţie sau cele aflate în curs de dezvoltare nu ar trebui să acorde prea mare importanţă problemelor legate de mediu, ci singura lor preocupare ar trebui să o reprezinte creşterea indicatorilor economici precum PIB per capita sau nivelul salariului mediu din economie.

Personal, cred că este o abordare greşită. Este adevărat că aproape fără excepţie guvernele şi populaţia din ţările emergente sunt mai degrabă preocupate de aspectele economice imediate decât de aspecte care ţin de gestiunea resurselor naturale. În plus, nu văd cum putem vedea în viitor dezvoltarea trainică a unei ţări şi a unei populaţii fără o grijă corespunzătoare pentru mediul natural. Mulţi dintre cei care concep politicile economice şi sociale au uitat că mediul este cel care furnizează aproape totul pentru dezvoltarea economică a unei ţări.

Mai mult, unii au înţeles greşit că politica de mediu trebuie abordată ca o măsură de sine stătătoare. Nimic mai greşit!

Politica de mediu nu reprezintă numai o politică aparte a oricărui guvern responsabil, ci ea trebuie integrată în practic toate celelalte domenii ale politicilor publice.

O adevărată politică publică se regăseşte în educaţie, în crearea acelei responsabilităţi faţă de natură, încă de la cele mai fragede vârste. Scopurile sănătăţii nu pot fi împlinite fără înfiinţarea de gropi ecologice de gunoi în apropierea aşezărilor umane, fără staţii de epurare a apelor în aval, fără o puternică luptă împotriva poluării.

Gestiunea responsabilă şi durabilă a fondului forestier, a solului şi subsolului, a calităţii aerului, dar şi a apei nu sunt numai o condiţionalitate pentru dezvoltarea economică şi socială a prezentului, dar şi o obligaţie morală pentru generaţiile ce vor veni.

Oare ce scopuri putem propune politicilor noastre dacă ele nu vor conduce la o viaţă mai sigură şi mai bună pentru copiii şi nepoţii noştri?

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"Cine mai apără justiţia?!"

Personal, nu cred să mai fi existat în perioada post-decembristă o presiune atât de puternică asupra actului de justiţie din România, precum cea pe care o vedem cu toţii în prezent.

Dacă în trecutul relativ recent se inducea fals ideea că justiţia nu se realizează în sala de judecată, ci prin intermediul apelurilor telefonice la "prietenii politici" sau cu ajutorul emisiunilor de televiziune transformate în instanţe de judecată ad-hoc, astăzi unii înţeleg că justiţia trebuie să se realizeze în stradă, prin pichetări, mitinguri şi manifestaţii, prin presiuni directe sau indirecte asupra unora dintre magistraţii care "şi-au permis" să fie cât mai imparţiali.

Aproape de fiecare dată coalizările, protestele sau acuzaţiile nefondate de erori judiciare s-au realizat în favoarea învinuiţilor sau acuzaţilor de fapte grave şi aproape niciodată susţinerea publică şi politică nu s-a orientat şi către magistraţi şi lege.

Şi-a pus, oare, cineva întrebarea cât de greu îşi poate realiza menirea un magistrat dacă nu este sprijinit şi apărat? S-a gândit cineva la câte feluri de presiuni este supusă activitatea lor profesională, dar şi viaţa personală?

Devine din ce în ce mai greu de înţeles cum unii magistraţi mai au astăzi curajul să mai deranjeze liniştea clanurilor mafiote din România.

Nu poţi să nu admiri unii slujitori ai legii care îndrăznesc să perturbe activităţi economice ilegale, frauduloase, conduse de companii şi oameni de afaceri care încă mai trăiesc cu impresia că potenţa lor financiară le dă dreptul de a cumpăra totul, inclusiv dreptatea.

E şi mai greu de acceptat de mulţi oameni politici de "modă veche" cum justiţia are "obrăznicia" de a se lega de unii colegi sau prietenii lor de partid. Este de neconceput acest lucru pentru domniile lor! Pentru că unii oameni politici s-au născut şi au trăit cu astfel de practici, şi-au construit cariera politică pe baza lor, iar o justiţie dreaptă şi independentă s-ar transforma în cea mai mare ameninţare la adresa viitorului lor public.

De douăzeci de ani justiţia română încearcă să iasă de sub prostul obicei al comenzii intereselor economice, politice sau de partid, iar până în prezent, din nefericire, nu a avut prea multe ocazii.

Nici un om politic şi nici un partid politic din România nu trebuie să mai influenţeze în vreun fel procesul de justiţie.

Vă propun, de asemenea, să ne întoarcem la spiritul care a călăuzit construcţia constituţională din 1991 şi care spunea că "cetăţenii români sunt egali în faţa legii şi că.... nimeni nu este mai presus de lege", regulă valabilă şi pentru acei oameni politici care ameninţau zilele trecute magistraţii, dar şi pentru cei care s-au tot ascuns sub protectoratul indestructibil al imunităţilor.

Să nu înţelegeţi greşit că pentru mine justiţia din România ar fi întruchipat deja virtuţile antice ale zeiţei Themis.

Sunt în continuare o multitudine de probleme de rezolvat în acest sistem, pornind de la managementul încă deficitar al resurselor umane, încărcătura excesivă cu dosare a magistraţilor, celeritatea proceselor şi mai ales problema practicilor şi soluţiilor neunitare.

Însă toate aceste probleme nu vor putea fi soluţionate dacă o parte a clasei politice nu va renunţa la a mai face presiuni politice constante, de a instiga la violenţe şi a incita populaţia, de a discredita o profesie atât de importantă pentru tot ce înseamnă dezvoltarea şi credibilitatea viitoare a României.

Domnul Teodor Atanasiu:

«"Respectul" pentru categoriile profesionale a devenit echivalentul "jignirilor" pentru domnii Băsescu-Boc»

Cuvântul "respect" pentru categoriile profesionale a fost scos definitiv din uz, de mai bine de doi ani, de către stimabilii conducători ai acestei ţări şi înlocuit cu ameninţări, jigniri sau etichetări de-a dreptul calomnioase uneori!

Noroiul revărsat din belşug, de-a lungul acestei perioade, când dinspre Cotroceni, când dinspre Palatul Victoria, a îngropat în derizoriu munca şi prestigiul a generaţii întregi de profesori, medici, poliţişti, magistraţi, funcţionari publici sau militari!

Nimeni nu mai este pe placul preşedintelui în ţara în care a fost ales pentru al doilea mandat de proprii săi cetăţeni, atunci când vine vorba de o categorie profesională sau alta! Nimeni nu mai face ceva bun în ţara asta, astfel încât să merite să fie apreciat, în afară, bineînţeles, de stelele PDL-iste! Nimeni nu mai munceşte competent, în opinia preşedintelui Băsescu, astfel încât să mai şi pretindă să fie plătit pentru asta! Şi, de aceea, domnul Boc n-a avut în aceşti doi ani de guvernare, decât o singură misiune: să golească buzunarele românilor, deoarece acestea au fost agonisite în mod nemeritat!

Toţi cei care muncesc sau au muncit până la o anumită vârstă în România intră acum, la îmbulzeală, în aceeaşi oală prezidenţială sau guvernamentală, umplută până la refuz cu jigniri de tot felul! Toţi sunt "beţivi", "corupţi", "leneşi" sau, cel mai elegant, "ineficienţi"! Apoi, drept pedeapsă, aceştia sunt daţi pe mâna opresiunii portocalii de la Curtea domnului Boc, care nu ştie altceva decât să taie, să distrugă şi să lase în stradă peste noapte, cu datorii imense şi fără pâine pe masă, sute de mii de români, sub pretextul aşa-zisei minunate reforme a statului!

Portocaliii au guvernat ţara în cel mai haotic mod inventat vreodată, de foarte multe ori anticonstituţional sau încălcând hotărâri definitive ale instanţelor şi, în pofida abundenţei de nemulţumiri create şi a rezultatelor din ce în ce mai proaste, obţinute ca urmare a celor întreprinse tot de ei, aceştia vin şi le pretind nonşalant românilor că PDL şi Traian Băsescu sunt adevăraţii binefăcători ai acestei naţiuni şi ei şi numai ei au avut fantasticul curaj să facă ceea ce trebuie pentru români!

Dar şi profesorul şi medicul, poliţistul, funcţionarul, militarul sau pensionarul trăiesc de fapt drama vieţii lor în acest moment, consecinţă nefastă a faptelor PDL-iste şi băsesciene! Dacă reformă înseamnă să fie anulat şi încălcat orice drept câştigat şi protejat de Constituţie sau legi în vigoare, atunci democraţia înseamnă că are cu totul alte valori decât cele autentice, în această Românie inventată de preşedintele Băsescu şi protejaţii săi!

În ţara basmelor portocalii, unde curgeau numai râuri de lapte şi miere şi zburau peste tot milioane de promisiuni în campanii, românii au descoperit, după doi ani, că au parte de cu totul altceva: basmele nu mai există şi lor le este pe zi ce trece tot mai rău! Sărăcia este instalată deja cu toate bagajele, ca la ea acasă, nesiguranţa, de asemenea, iar toate promisiunile făcute pe bandă rulantă de preşedintele Băsescu sau PDL-iştii săi au fost uitate instant, a doua zi după un vot sau altul!

România pe care o visau profesorii, medicii, poliţiştii, magistraţii, funcţionarii publici sau militarii etc., în urma poveştilor generos inventate în programele de guvernare portocalii a fost schimbată dintr-o dată, în mod dramatic, într-un adevărat coşmar! Aceasta este acum o ţară în care românii nu se mai regăsesc nicăieri, indiferent de profesie, deoarece nu mai sunt în niciun fel respectaţi de către cei pe care i-au ales să-i reprezinte şi pe care i-au mandatat să le respecte şi conserve drepturile într-o ţară democratică, ci nu să le jecmănească buzunarele şi să le distrugă orice speranţă!

Şi toate acestea se întâmplă, din păcate, sub oblăduirea vehementă a preşedintelui Băsescu, care speră să-şi ducă opera autoritaristă până la capăt, cu ajutorul domnului Boc, pe care crede că l-a lipit de scaunul primului-ministru pentru o eternitate! Dar se înşeală! Basmele portocalii, fie ele, cotroceniste, bociene sau băsesciene, nu le mai crede de acum înainte nimeni în ţara asta, oricât s-ar mai strădui dumnealor să le înflorească!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Populismul contorsionat al falimentarei echipe Băsescu-Boc"

Aproape că nu-ţi vine să crezi faptul că ceea ce susţin acum cu cea mai mare vehemenţă despre populism domnii Băsescu şi Boc, acelaşi lucru făcea parte din repertoriul lor zilnic şi le condimenta intens toate discursurile, până acum câteva luni de zile!

Au practicat nonşalant, ani în şir, acest sport al demagogiei dusă până în pânzele albe şi al populismului siropos, atât domnul preşedinte Traian Băsescu, care mărea salarii şi pensii şi nu avea nevoie sub nicio formă de acorduri cu FMI, în toate campaniile sale electorale, cât şi domnul Boc, care era scandalizat şi se manifesta violent atunci când fostul premier Tăriceanu susţinea că nu sunt bani pentru mărirea salariilor profesorilor!

După ce echipa Băsescu-Boc şi toată tagma portocalie au revărsat saci întregi de minciuni sfruntate asupra românilor timp de mai bine de doi ani, în care promiteau o altă Românie prosperă şi lipsită de prea multe griji, în toate programele şi documentele asumate de PDL: "Atingerea unei ţinte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie"; "Vom mări alocaţia de stat pentru copii la 100 de lei pe lună"; "La nivelul anului 2012 creşterea salariului mediu la 905 euro faţă de 490 de euro în prezent, pensia medie la 405 euro faţă de 165 de euro"; "susţinem creşterea salariilor profesorilor"; "reducerea evaziunii fiscale si aplicarea echitabilă a sistemului de impozite"; "aplicarea, de la 1 ianuarie 2009, a unui pachet de măsuri bugetare stimulative" etc...

Candid, premierul Boc îşi aruncă în aceste zile propriile metehne în ograda opoziţiei: "România are acest mare pericol de a cădea din nou în patima populismului, a promisiunilor fără acoperire care ar anula tot efortul de a ajusta economia şi sistemul bugetar, în concordanţă cu posibilităţile existente. Acest lucru nu trebuie să fie pierdut din motive politicianiste", iar intransigentul preşedinte Băsescu ne transmite că noul acord încheiat cu FMI "nu va mai permite populisme"...

După ce au utilizat tot arsenalul populist inventat vreodată şi l-au îngropat în tranşee subit, atunci când au dat de consecinţele crizelor de tot felul abătute asupra ţării, talentaţii domni Boc şi Băsescu au recunoscut cu mare greutate, şi doar la presiunile FMI, adevărul situaţiei de fapt în care se află România! Acum, ca şi când nu ei au fost cei mai mari actori ai teatrului populist românesc, vin să ne dea lecţii despre acest termen interpretat perfect de ei în toate rolurile avute pe scena politică!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Reforma din sănătate, aducătoare de haos..."

Cuvântul "reformă" este atât de dificil de tradus prin prisma faptelor întreprinse de guvernele domnului Boc, încât acesta a ajuns să fie perceput de români doar ca echivalent al dezastrului, al greşelilor imposibil de corectat şi al implementării, cu bună ştiinţă, a haosului în toate domeniile economico-sociale!

În ultimele zile, unul dintre subiectele apărute pe firmamentul reformelor inovante, aplicate sau anunţate în ultimii doi ani, de către faimoasa echipă a dezastrului, domnii Băsescu-Boc, îl reprezintă cel din sistemul de sănătate.

Medicii şi asistentele pleacă în fiecare lună cu miile din România şi numărul lor, în loc să scadă, ca urmare a minunatelor reforme întreprinse de premierul Boc şi ai săi capabili miniştri, acesta a ajuns la performanţa de a se dubla în 2010, faţă de anul precedent!

Serviciile medicale oferite de spitale de stat din România sunt extrem de dificil de acordat, în ultima perioadă, în condiţii normale, iar pacienţii ajung să intre în spitale cu o boală şi să plece la externare cu mai multe boli sau să moară cu zile acolo! Statisticile în acest sens sunt din ce în ce mai sumbre: peste 10.000 de pacienţi s-au îmbolnăvit în 2010 în spitalele din România de o altă boală decât cea pentru care au fost internaţi iniţial şi peste 60.000 de bolnavi au murit anul trecut în aceleaşi spitale româneşti!

Şi, din păcate, aceste spitale nu au vreo şansă să ajungă în viitorul apropiat la standardele europene mult visate de români, din cauza subfinanţării fără precedent, care a dus la confruntarea spitalelor cu cele mai grave lipsuri, dar şi imposibilităţii oferirii unui act medical de calitate de către un număr din ce în ce mai scăzut de medici şi asistente, raportat la numărul de pacienţi sau paturi! Şi toate acestea sunt rezultatul firesc al deciziilor din ce în ce mai proaste care sunt luate pe picior în sistem, de către miniştrii haotici ai domnului Boc!

Ultima găselniţă a Guvernului Boc în acest sens este comasarea a 111 spitale şi transformarea a încă 71 de spitale în cămine de bătrâni. Astfel, spun guvernanţii coaliţiei eşecurilor totale, vor reuşi să desfiinţeze mai multe posturi de conducere şi vor obţine o reducere semnificativă a cheltuielilor! Şi gata! Asta-i marea reformă! Dar nu se vorbeşte deloc în aceste zile, când deciziile au fost deja anunţate, despre evaluarea acestor spitale vizate, despre rezultatul acestor evaluări şi despre cât de mult îi va afecta acest lucru pe bolnavii localităţilor, care vor avea parte de o artificială ploaie torenţială de desfiinţări sau comasări de spitale? Şi ceea ce pare mai mult decât şocant este faptul că domnul Băsescu le vorbea românilor, acum o lună, de închiderea spitalelor mici, lipsite de dotări, care ofereau oricum doar servicii de sănătate precare, la nivelul dispensarelor, iar acum ministrul de resort anunţă comasarea unor spitale mari, unele dintre acestea renumite şi recunoscute în lume ca spitale de elită! Oare unde este raţiunea acestor fapte reprobabile şi care sunt efectele benefice ale reformei din sănătate în toate aceste aberaţii decise?

De ce reformă înseamnă, pentru domnii Boc-Băsescu, promotorii acestei revoluţii spitaliceşti, doar închis şi cheltuieli mai mici? De ce nu se poate începe această reformă portocalie, goală de conţinut până în prezent, cu îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate oferite în spitalele româneşti şi cu ţinerea în ţară a medicilor şi asistentelor pentru a căror şcolarizare s-a cheltuit oricum extrem de mult? De ce trebuie să moară atât de mulţi români în spitalele ţării lor, în loc să fie vindecaţi sau trataţi măcar în condiţii omeneşti, iar cele mai bune spitale din România trebuie închise, în loc să fie susţinute până în pânzele albe? Oare sistemul reformist portocaliu înseamnă doar minciună şi distrugere a tot ceea ce funcţionează?

Sunt mulţi bătrâni şi copii bolnavi în România, domnilor Boc şi Băsescu, şi dumneavoastră îi lăsaţi fără îngrijire şi tratament peste noapte, iar sărăcia pe care le-aţi dăruit-o din belşug, îi transformă în pacienţi disperaţi pe din ce în ce mai mulţi români.

Domnul Călin Potor:

"Bătaia de joc a guvernanţilor la adresa militarilor"

Armata, instituţie de bază a statului, este azi în pericol. Nu o spun eu, ci chiar mulţi pensionari militari care se autointitulează acum, în mod tragic, "asistaţi". Ceea ce este pentru multe ţări principala mândrie naţională, armata, în România, este acum terfelită şi stigmatizată, aruncându-se acuze de neconceput asupra tuturor celor ce o compun. Printr-o campanie mediatică abjectă, coordonată politic de la nivel guvernamental, se urmăreşte demolarea statului social al slujitorului sub drapel.

S-a ajuns în situaţia în care militarii în rezervă asistă neputincioşi la un înspăimântător proces de denigrare, atât a lor, cât şi a instituţiei care i-a creat şi pe care, la rândul lor, au creat-o, pe care o iubesc şi o respectă. "Mândria de a fi fost oştean, corectitudinea şi verticalitatea militarului de carieră, sunt în pericol să dispară odată cu instituţia. Este vizibil efortul de a-l transforma pe militarul pensionar într-un umil pensionar civil, aliniat, în mod mecanic, acestor pensionari. Nu se doreşte însă ca, totodată, să i se asigurare toate drepturile şi instrumentele de protecţie în faţa abuzurilor puterii de care ceilalţi pensionari beneficiază.

"Energii importante se cheltuiesc pentru decredibilizarea instituţiei militare" - aşa îmi scrie un pensionar militar ajuns în pragul disperării după ce a rămas fără o importantă parte din pensia sa. Şi tot el continuă: "O asemenea viziune asupra forţelor armate, impusă de însuşi şeful guvernului unei ţări europene, membră cu drepturi depline a Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene, pare cel puţin iresponsabilă, ca să nu folosesc cuvinte mai tari. Printr-o politică parşivă, îndelung exersată pe întreaga societate, prin sistemul de manevrare imagologică a pensiilor militare, guvernanţii încearcă destabilizarea instituţiei militare. Se încearcă învrăjbirea. Subofiţerii împotriva ofiţerilor, ofiţerii de diferite specialităţi unii contra altora. Toţi împotriva generalilor.

Astăzi, armata pare dezbinată. Tradiţia de corp unitar, necesară traversării greutăţilor, uneori vitale, ale organismului militar, a fost în mare parte distrusă prin inducerea devizei "fiecare pentru el". "Fiecare pentru el" este o atitudine specifică vieţii politice. A apărut în armată datorită politizării excesive a instituţiei militare, printr-o inconştienţă crasă. Pătrunderea politizării în zone ce ar fi trebuit atent ferite de acest microb este cea mai mare nenorocire ce i se putea întâmpla armatei. Şi i s-a întâmplat!".

Epistola acestui om disperat care şi-a slujit ţara şi poporul zeci de ani nu este nici plângăcioasă, nici umilitoare. Este expresia unei stări de fapt care domină întreg sistemul. Este transpunerea în realitate a bramburelii de care a dat dovadă guvernul boc, cu "b" mic, evident, faţă de recalcularea pensiilor foştilor militari. Pe care îi apără ministrul apărării? Din păcate, nu!

"Avem azi în funcţie un ministru care provine din rândul militarilor de carieră, mai spune fostul militar în scrisoarea sa. V-aţi aştepta ca el să înţeleagă durerea armatei, să vadă cuţitul care se învârte în rana deschisă de politicieni asasini, să-i audă geamătul şi să facă măcar un gest de compasiune dacă nu-i capabil de o tresărire de împotrivire. Nu cred că puteţi spera, până la capăt, în sprijinul său. Ca şi ceilalţi miniştri politicieni şi el este omul celui ce l-a pus acolo. Nu al celor pe care îi conduce şi pe care ar trebui să-i apere de abuzuri pe orice cale, din partea cărora pretinde şi aşteaptă respect. Nu ei l-au ales. Politic, nu le datorează nimic. Tot din punct de vedere politic, ar comite greşeală trecând azi de partea militarilor. Chiar dacă ar dori, nu poate ieşi din ghemul de interese care i-au permis accesul la această demnitate. A declarat că dacă militarilor le vor fi mutilate pensiile, va demisiona. Ei, şi! Se vor întoarce astfel banii în "taloanele" pensionarilor? Va veni, desigur, un altul care va continua, poate şi mai abitir, "opera" politică a guvernului. Eu cred că un ministru adevărat ar trebui să lupte şi să câştige. Apoi, dacă vrea, poate demisiona!"...

Ce mai trebuie spus despre preşedintele care uită la cinci minute ce promite? Tot bietul pensionar nedreptăţit îşi răspunde singur la întrebarea legitimă "Îi apără comandantul forţelor armate pe militarii pensionari?" "În mod tradiţional, Armata română are drept comandant pe şeful statului... Iată o tradiţie care se respectă, o să spuneţi. Comandantul-preşedinte, prin înalta poziţie ocupată în stat, poate şi ar trebui să asigure buna funcţionare a armatei ca instituţie fundamentală a statului. Să fie preocupat de dotarea, înzestrarea forţelor armate, de traiul, drepturile şi statutul social al militarilor. Ce face de fapt? Sau, mai corect, ce se vede că face, pentru că noi, muritorii de rând, nu ştim tot ce preşedintele făptuieşte. Se vede că acordă ordine şi medalii celor care îl slujesc robotind în birourile Palatului Cotroceni. Semnează înaintări în grad şi numiri pe funcţii, pe baza unor criterii numai de domnia sa ştiute, uneori vădit politice, fără nicio legătură cu meritele militare. Trimite tineri în uniformă, drept carne de tun, în zonele de război ale planetei şi varsă o lacrimă de complezenţă atunci când cei mai nenorocoşi dintre aceştia se întorc în sicrie de plumb. Unde este acum, când militarii sunt atacaţi politic într-un mod atât de dur? Când armata e discreditată de însuşi prim-ministrul ţării a cărei preşedinte este domnia sa, comandantul Forţelor Armate Române? Îl vedeţi domnilor militari? Îi simţiţi sprijinul? Mai ţineţi minte promisiunile dinaintea alegerilor prezidenţiale? Venise în aula Ministerului Apărării să discute cu militarii... Cum să nu vi le amintiţi! Acele promisiuni nu pot fi uitate. Erau făcute din suflet, din respect pentru dumneavoastră şi din iubire. Aproape că lăcrima... O fi acelaşi comandant al forţelor armate sau s-o fi schimbat şi noi nu am aflat?

Disperaţi, în goana după fonduri, guvernanţii au descoperit că militarii au pensii! A fost o constatare ce pare că a umplut de uimire toata clasa politica aflată la guvernare. De uimire şi de speranţă, ei au văzut aici bani. Banii pe care nu erau în stare să-i producă altfel.

Atacul a urmat imediat: «"Militarii ăştia sunt nişte nesimţiţi, cu pensii nesimţite! Iată vinovaţii!", Au arătat cu degetul, acuzator şi au răcnit: "Stimaţi cetăţeni, banii voştri sunt la ei!". În numele dreptăţii sociale s-a stabilit: pensiile "nesimţite" să scadă! Nu. Să fie recalculate, că pare mai legal furtul! Şi s-au pus pe treabă».

Nu este totuşi de mirare că guvernanţii şi-au bătut joc de foştii militari. Este retoric să ne întrebăm ce români au scăpat bătăii de joc a acestor incapabili, a acestor tăietori de lefuri în numele crizei închipuite, pusă paravan crasei lor nepriceperi. Nu a scăpat nimeni... România a ajuns ca înaintea cotropirilor turceşti, pârjolită şi pustiită. Iată de ce, pentru pensionarul pe care l-am evocat, pentru restul milioanelor de oameni care au pierdut bani şi chiar vieţi din cauza acestor indivizi aflaţi vremelnic şi din întâmplare la butoane, avem datoria morală să le grăbim sfârşitul politic.

Pentru că, în laşitatea lor, aceşti pseudoconducători lovesc şi fug, se ascund prin vile şi palate, după cum bine puncta fostul militar din Alba, devenit asistat: "E tăcere adâncă la Cotroceni. După ce zile întregi a ocupat ecranele televizoarelor, tunând împotriva nedreptăţii cu care străinătatea ne tratează, preşedintele a dispărut. Nu vede şi nu-l interesează rezultatul nedreptăţii pe care el a făcut-o oştenilor ţării. Armatei ţării sale! Astăzi nu mai avem preşedinte...Nu se mai aude vocea răstită şi plină de pilde egalizatoare a premierului. A tăcut până şi zgomotosul Boc! Se tace, deci, şi la celălalt palat. Am rămas şi fără prim-ministru. A dispărut încruntatul, demnul şi iubitorul de ţară ministru al apărării. Nu mai bate el cu pumnul în microfon asigurând ţara că nimeni nu se va atinge vreodată de drepturile militarilor. Nu-şi mai pune viitorul politic chezaş pentru păstrarea valorii pensiei militare. Distinsul, uriaşul domn Oprea nu se mai vede! Armata nu mai are ministru, nu mai este printre noi acel general în rezervă care plângea cu sughiţuri pe umărul colegului său, pensionar şi el.

Astăzi, ei, ascunşi, aşteaptă liniştirea apelor. Şi vor apărea apoi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, tot pe locurile lor, tot voioşi, tot minţind şi aparent mustind de dragoste de ţară, dar pregătind machiavelic alte lovituri."

Domnul Călin Potor:

"Apogeul guvernării portocalii"

România a făcut mari sacrificii şi a depus un efort enorm pentru a face faţă rigorilor aderării şi integrării în Uniunea Europeană. Fără îndoială, a fost o realizare remarcabilă, dar, după cum vedem în ultima perioadă, menţinerea României în această comunitate s-ar putea dovedi un proces mai dificil decât ne-am imaginat. Imediat după momentul decisiv, guvernul şi-a îndreptat activitatea spre luptele politice şi a pus pe locul secund măsurile prioritare pentru integrarea europeană, fapt dovedit şi de întârzierea apariţiilor acestor măsuri. Exemplul negativ oferit de întârzierea aderării noastre la Spaţiul Schengen este grăitor pentru felul în care s-au mişcat în ultima vreme Executivul şi Preşedinţia, cu deosebire în ceea ce priveşte politica externă...

Între timp, guvernarea portocalie a transformat România într-o ţară-sclavă, datoare până în măduva oaselor tuturor organismelor financiare, cu o populaţie sărăcită, ajunsă în pragul disperării. Din aceste cauze, şi din multe altele, pe care oamenii de rând le simt poate mai bine decât politicienii, recenta unire oficială a Opoziţiei este exact punctul nodal prin care românii vor scăpa de tirania impusă de Băsescu şi Boc. Nu este însă acesta laitmotivul pentru care cele trei partide şi-au dat mâna. Cei doi dictatori din fruntea ţării nu ne interesează decât în măsura în care debarcarea lor de la putere va conduce automat la creşterea nivelului de trai al populaţiei României, distrus sistematic în ultimii doi ani. Nu este un scop al USL să-i dea jos pe cei doi, ci doar să aducă un plus binemeritat în viaţa de zi cu zi românilor. Cu cât mai repede vom veni la conducere cu atât mai bine va fi pentru toată lumea, inclusiv pentru economie. Climatul optim pentru investiţii îl putem crea noi, în condiţiile unui nou guvern mai flexibil, mai stabil, mai liniştit.

Visăm, ca ţară, să transpunem în practică visul european, să creăm o democraţie bazată pe principii fundamentate, dar iată că, deşi credeam că aceasta este reţeta unei integrări rapide şi sigure, ne-am trezit în faţa unui conflict interior al acelora care până nu demult promiteau visul european.

Trebuie stabilit cu promptitudine şi seriozitate priorităţile ţării noastre, mai exact tranşarea unei probleme care ne defineşte inacţiunea politică. Europa sau războiul dintre noi? Nu cred că există o cale de compromis privind această dilemă. Nu mai trebuie amânată luarea unei decizii concrete privind acest guvern indecis şi nesigur pe el. Promovarea valorii naţionale nu poate fi realizată de o formaţiune aliată cu o uniune care urmăreşte revendicarea unor teritorii româneşti şi care instigă la dezbinare naţională...

Uniunea Social Liberală trebuie să înveţe din propriile greşeli făcute de fiecare dintre partidele componente în trecut, inclusiv "împrietenirea" cu Băsescu şi ai lui. Sunt convins că vom reuşi să mergem mai departe cu determinare, forţă şi echilibru, siguri că putem realiza ceva pentru binele celor care au avut şi vor avea încredere în noi.

Domnul Călin Potor:

"Dacă nici ministrul nu poate lămuri o situaţie, atunci cine?"

În virtutea aflării adevărului, am adresat o întrebare parlamentară ministrului de la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Daniel Funeriu, prin care i-am reclamat doleanţa unui grup de cadre didactice de la Liceul Sportiv din municipiul Alba Iulia. În numele învăţătorilor, am solicitat sprijinul ministrului de resort în ceea ce priveşte nerespectarea legilor şi normelor MECTS în vigoare, referitoare la unele drepturi băneşti care li se cuvin.

În concret, învăţătorii unităţii mai sus menţionate, care au vechime de peste 25 de ani în activitate şi Gradul Didactic I, au solicitat plata retroactivă a orelor care depăşesc norma didactică de 16 ore, prevăzută de Ordinul MEC nr.1350/2007, Legea nr.128/1997 art. 45 alin.(1); Ordinul nr. 11/2007 al MEC, precum şi Nota Ministrului nr. 560/2010. "În conformitate cu documentele amintite, învăţătorii cu vechime de peste 25 de ani şi gradul didactic I, absolvenţi ai liceului pedagogic cu o durată de 5 ani, au dreptul la 16 ore de muncă săptămânal. În situaţia în care aceste cadre didactice lucrează 18 ore pe săptămână, iar solicitările adresate conducerii nu au primit răspunsul dorit, învăţătorii Liceului Sportiv din Alba Iulia doresc să ştie dacă pot fi plătite cele două ore efectuate în plus şi cum vor intra în posesia banilor aferenţi ultimilor ani, în care nu s-au mai plătit", se arată în documentul pe care l-am trimis ministrului Funeriu.

Am mai precizat, de asemenea, că au existat situaţii similare la alte unităţi de învăţământ din judeţul Alba, în localităţi precum Sebeş sau Lunca Mureşului, de exemplu, în care aceşti bani au fost plătiţi, dacă nu la timp, atunci retroactiv, şi l-am întrebat pe ministrul educaţiei ce demersuri va face pentru ca învăţătorii respectivi să intre în posesia sumelor de bani care li se cuvin, şi ce măsuri va lua ministerul pentru a fi evitate asemenea neconcordanţe în viitor.

În răspunsul său, Daniel Funeriu afirmă că aplicarea prevederilor art.45 alin.(1) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, pentru funcţiile de educatoare, învăţător şi institutor se face faţă de numărul de ore stabilit în planul cadru pentru grupa/clasa la care aceştia desfăşoară activitatea didactică, astfel: "(1) Personalul didactic de predare şi de instruire practică, cu o vechime în învăţământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului".

În fapt, la întrebarea mea concretă ministrul Daniel Funeriu a avut un răspuns halucinant! Mai-marele învăţământului românesc nici măcar nu a răspuns la întrebarea mea, mărginindu-se la a aminti ce prevede un articol din Legea nr. 128/1997. Este incredibil ce se întâmplă, având în vedere că nu este prima interpelare la care primesc răspunsuri în doi peri din partea miniştrilor PDL. O să revin cu o nouă scrisoare adresată ministrului Funeriu, la care aştept de această dată un răspuns serios legat de ceea ce au de făcut învăţătorii de la Liceul Sportiv Alba Iulia. Eu am întrebat în ce fel îşi vor primi oamenii banii, iar răspunsul domniei sale nu face nicio referire la asta. Este intolerabil cum tratează miniştrii portocalii problemele oamenilor din teritoriu, iar exemplul de faţă este grăitor... Dacă unui parlamentar i se răspunde în această manieră, mai are rost să ne gândim cum sunt trataţi oamenii de rând?...

Domnul Călin Potor:

"Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici, o şansă pentru primării"

Prin intermediul unui program de interes naţional, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a alocat în anii trecuţi peste şapte milioane de lei pentru dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor. În mod cu totul paradoxal, pentru această activitate extrem de importantă, de la buget s-a distribuit doar 30 la sută din suma totală. Trebuie să menţionez că serviciile la domiciliu trebuie acordate de către îngrijitori persoanelor vârstnice care nu sunt complet dependente sau care mai au şi membri de familie care îi pot ajuta. Aceste servicii pot fi acordate chiar şi zilnic celor care au nevoie, însă cu toate că puteau beneficia de finanţare, autorităţile publice locale au manifestat un interes extrem de scăzut pentru programul respectiv.

Personal, nu am înţeles de ce primarii nu au fost interesaţi să acceseze fondurile alocate finanţării acestor servicii de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor. Mai ales în mediul rural, autorităţile locale trebuie mobilizate pentru a implementa astfel de proiecte, cu atât mai mult cu cât asemenea servicii sunt vitale pentru pensionarii fără îngrijire şi cu pensii de mizerie. Cu toate acestea, nu este tardiv ca primarii să cunoască şi să aplice programul finanţat prin Ministerul Muncii. Serviciile de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice constituie o alternativă viabilă la instituţionalizarea acestora, pe fondul numărului redus al centrelor de îngrijire a persoanelor vârstnice din ţară.

Domnul Marin Almăjanu:

"Guvernele portocalii au contribuit cu brio la falimentarea agricultorilor români"

Cu o tenacitate ieşită din comun, premierul Boc şi eminenţele cenuşii din multele sale guverne portocalii au reuşit să pună cărămidă cu cărămidă, până la implementarea nemăsurată a falimentelor şi a degringoladei în toate sectoarele economiei.

Măsurile de austeritate decise la ceas de noapte de preşedintele Băsescu, anul trecut şi implementate în mare grabă de premierul Boc, fără niciun calcul al consecinţelor ulterioare, nu au avut nici rezultatele promise sau scontate şi nici nu au pornit vreun moment motoarele economiei, ba din contră, le-au defectat pe termen nelimitat.

Printre acestea se numără şi agricultura românească căreia i se promitea prin programele de guvernare portocalii cele mai mari transformări suferite vreodată. Şi iată, că lucrurile se adeveresc, dar nu în sensul aşteptat de agricultori, ci în cel al limitei dezastrului! Astfel, ca urmare a unor date publicate recent de către Eurostat, agricultorii români sunt cei mai săraci din Uniunea Europeană.

Datele respective arată că aceştia sunt cap de listă între statele comunitare în ceea ce priveşte scăderea veniturilor de anul trecut. Concret, ţăranii au avut în 2010 salarii mai mici, pensii reduse şi venituri în natură în scădere.

Datele Eurostat arată că anul trecut, veniturile angajaţilor români din sectorul agricol au scăzut cu peste 8%.Venitul mediu lunar al unei gospodării ţărăneşti de la noi a scăzut în primele trei trimestre ale anului trecut cu 60 de lei faţă de aceeaşi perioadă din 2009, explică Institutul Naţional de Statistică. O familie de ţărani s-a descurcat în medie cu 1.680 lei pe lună, bani în care intră salarii, pensii şi valoarea produselor agricole. Salariul mediu pe gospodărie a scăzut anul trecut până la 157 de lei pe lună, şi a ajuns de aproape 4 ori mai mic decât salariul minim pe economie. Pensia medie pe familia de ţărani a scăzut şi ea până la 110 lei pe lună. Prin urmare, ţăranii români trebuie să se descurce cu bani de nimic şi fără subvenţii în agricultură.

Acesta este ajutorul promis şi dat cu toată obstinaţia de către generosul premier Boc şi multele sale eficiente şi responsabile guverne. De la susţinerea fără precedent a agriculturii, promovarea produselor româneşti şi integrarea a cât mai multor produse autohtone pe piaţa europeană, s-a ajuns la falimentarea majorităţii fermelor mari şi la sărăcirea masivă a agricultorilor mici şi la neluarea niciunei măsuri care să aducă beneficii agriculturii şi fermierilor.

Despre care agricultură înfloritoare vorbeaţi, domnule Boc, în programele dumneavoastră de guvernare, dacă agricultorii români abia mai au ce pune pe masa propriilor lor gospodării? Cu ce aţi vrea să mai practice şi agricultura şi să reuşească să o şi dezvolte dacă tot ce aţi făcut dumneavoastră până în prezent a fost să le luaţi şi ultimul strat de piele?

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"România austeră - proiect portocaliu de coşmar"

După decernarea premiilor, aleşii neamului portocalizat în cuget şi simţiri, în acele entuziaste şi fastuoase campanii ale PDL sau ale preşedintelui Băsescu, a sosit la un moment dat şi clipa în care ţara a trebuit să afle că se îndreaptă spre faliment şi că cifrele şi promisiunile efervescente ale acestora s-au evaporat instant. Iar consecinţele acestor minciuni, tergiversate mult prea mult timp şi, mai ales, lipsa oricăror măsuri coerente până în vara anului trecut, i-au condamnat tot pe români să suporte calvarul austerităţilor feroce.

Atunci a fost pus la cale şi cumplitul plan de austeritate gândit şi elaborat de preşedintele Băsescu şi executat automat de premierul Boc, care nu a făcut altceva decât să pună pe jar şi să îmbolnăvească întregul spectru social şi economic: tăieri de salarii cu 25% şi reduceri de venituri ale salariaţilor cu 40%, micşorări sau impozitări de pensii, creşteri peste noapte de TVA, de la 19 la 24%, reduceri de indemnizaţii pentru mame sau persoane cu handicap, copii asistaţi şi alte categorii, măriri de taxe şi impozite, impozitarea suplimentară a persoanelor care obţin venituri din activităţi independente, interzicerea cumulării pensiei cu salariul şi împiedicarea pensionarilor să-şi completeze veniturile pârjolite, recalculări de pensii şi reducerea drastică a acestora şi bulversarea definitivă a pensionarilor din toate domeniile.

Care a fost oare raţiunea acestor drastice măsuri, cele mai grele luate în vreo ţară europeană, dacă efectele benefice asupra economiei nu reuşesc să-şi facă apariţia în niciun domeniu, chiar dacă preşedintele şi premierul în funcţie, la fiecare apariţie televizată, susţin cu totul altceva? Am ieşit din criză de 100 de ori până acum în opinia dumnealor, vehiculată în fiecare lună şi retractată ulterior, când un dezastru sau altul îşi mai făceau simţită prezenţa asupra economiei sau a buzunarelor salariaţilor, pensionarilor, mamelor sau bolnavilor.

Domnii Băsescu şi Boc ne anunţau aproape zilnic că România se îndreaptă cu succes spre calea cea bună, dar rezultatele s-au reflectat mereu invers în viaţa românilor în ceea ce priveşte şomajul real, inflaţia, preţul carburanţilor şi al alimentelor, arieratele, reducerile masive de personal, creditarea şi falimentele în masă...

De ce domnul Jeffrey Franks, negociatorul şef al FMI, a afirmat, recent, că Fondul este dezamăgit de faptul că nu s-a reuşit relansarea economiei, iar domnii Băsescu şi Boc se fac că nu aud şi ne vorbesc din nou, senini, despre ieşirea din criză şi partea plină a paharului economiei româneşti?

Cât timp vor mai trebui românii să suporte tot acest plan de coşmar al domnului Băsescu şi al Guvernelor Boc, dacă incapacitatea lor dovedită şi amatorismul care au dus la haosul actual, nu reuşesc decât să amplifice din ce în ce mai tare lanţul vicios al dezastrului economic şi social?

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Uniunea Social-Liberală - o alianţă pentru viitorul României"

Niciodată, în ultimii 20 de ani, sondajele nu au arătat mai dramatic că România merge într-o direcţie greşită. Peste 80% dintre români consideră, fără urmă de îndoială, că Băsescu, Boc şi "stelele" PDL duc ţara în prăpastie.

Niciodată, în ultimii 20 de ani, nu a fost mai mare disperarea, nu a fost mai multă sărăcie. Cinismul, minciuna şi hoţia au devenit politică de stat. Băsescu minte din nou, cu seninătate, când spune că România a ieşit din criză. Nu îl mai crede nimeni. "Modernizarea" statului tip Băsescu a pus la pământ economia, sănătatea şi educaţia. "Reforma" tip Băsescu a însemnat tăierea pensiilor, salariilor şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, distrugerea statului social, politizarea delirantă a tot ceea ce înseamnă instituţie publică şi spectacolul arestărilor televizate. Banii publici sunt înghiţiţi de clientela politică, iar bătaia de joc continuă să fie principiul de bază al actualei guvernări. La câţiva kilometri de mina în care au murit, zilele trecute, cinci oameni, din cauza condiţiilor extrem de precare de lucru, tocmai s-a inaugurat cu fast o telegondolă portocalie pe care s-au aruncat milioane de euro.

Oamenii s-au săturat de minciună şi de incompetenţa guvernării Băsescu-Boc. România are nevoie de un proiect serios care să pună în prim-plan interesul naţional. Acestea sunt motivele pentru care ne-am unit forţele, noi, cei din PSD, şi colegii noştri din Alianţa de Centru-Dreapta PNL-PC.

Am luat această decizie atât de importantă după un drum lung, după multe discuţii şi frământări. Acum 10 ani, nimeni nu ar fi crezut că în România este posibilă o alianţă între un partid de stânga şi unul de dreapta. Această alianţă arată, pe de o parte, cât de mult s-a maturizat societatea românească şi clasa politică, dar şi mărimea dezastrului în care a fost împinsă ţara de către Băsescu şi PDL. Unirea Opoziţiei este răspunsul la disperarea românilor. Am trecut peste orgolii şi dispute doctrinare, peste tot ceea ce ne desparte din trecut, pentru a construi o alianţă a binelui, o alianţă pentru viitorul acestei ţări.

Ne aşteptăm la alte atacuri murdare din partea actualei puteri, care duce un război cu întregul popor. Este nevoie de orice efort pentru a scăpa de Băsescu şi PDL, vinovaţi pentru dezastrul din România.

Agenda politică a Uniunii Social-Liberale reprezintă, în primul rând, agenda cetăţeanului. Trebuie să reparăm toate greşelile făcute de guvernarea Băsescu - Boc, trebuie să redăm românilor speranţa şi încrederea, iar aceste lucruri nu au culoare politică, nu sunt de stânga sau de dreapta.

Pornim la drum uniţi şi hotărâţi să construim un stat eficient în slujba cetăţeanului. Este începutul schimbării politicii româneşti. Avem obiective clare. După înlăturarea de la putere pe cale democratică a actualului regim clientelar, corupt şi ineficient, vom readuce România pe drumul democraţiei şi prosperităţii. Asigurarea bunăstării cetăţenilor, a nivelului de trai, a veniturilor, a condiţiilor de muncă şi de viaţă, asigurarea bunei guvernări şi a administraţiei moderne şi eficiente sunt obiective pe care ni le asumăm cu toată responsabilitatea.

Uniunea Social-Liberală este deschisă tuturor forţelor politice şi civice care doresc să contribuie la îndeplinirea obiectivelor asumate de fondatorii Uniunii. Uniunea Social-Liberală este deschisă tuturor cetăţenilor care cred în destinul României şi în dreptul de a trăi demn în propria ţară.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Cui îi este frică de justiţie?"

Nu cred că au lipsit din discursul public din ultimii ani referirile la importanţa deosebită a existenţei reale a unei justiţii libere în România. Ea a apărut în programele electorale ale tuturor partidelor politice, ca răspuns abil la dorinţa românilor de a se bucura de o justiţie liberă şi imparţială.

De la vorbe la fapte, însă, este o distanţă foarte mare. De fiecare dată când justiţia a început să îşi exercite în mod real atribuţiile au existat reacţii politice vehemente din partea unor partide politice, atitudini menite să intimideze actul de justiţie sau să-l influenţeze în mod iremediabil.

Teama ca justiţia să nu mai discernă dintre acuzaţi cu sprijin politic şi simpli români a îngrijorat foarte mulţi oameni politici, obişnuiţi deja cu sălile instanţelor şi care speră că în acest fel breasla magistraţilor nu va mai avea curaj să tulbure liniştea unora.

Libertatea cucerită în decembrie 1989 a însemnat şi o şansă pentru libertatea justiţiei române şi ruperea definitivă de un set de practici condamnabile, care au caracterizat regimul totalitar apus.O justiţie liberă de orice influenţă politică sau economică şi eficientă în acţiunea sa este cea care ne asigură asupra onestităţii cheltuirii banilor publici în România, asupra bunelor practici economice, dar şi asupra practicilor unitare din sistem.

Astfel, nu este deloc de mirare că unii europeni privesc în continuare cu mare scepticism atât climatul politic, cât şi economic din România, ştiind că presiunile de orice fel asupra justiţiei le poate periclita condiţiile de afaceri dacă ar decide să investească sau să trăiască în România.

Din fericire, începând cu anul 2011 justiţia din România are o nouă şansă. Noile coduri, penal şi civil, precum şi cele de procedură civilă şi penală, pot oferi ocazia modernizării actului de dreptate din România. După mai bine de două decenii legislaţia penală şi civilă a primit cadoul binemeritat, acela al legiferării unui cadru normativ modern, adaptat noilor realităţi sociale şi economice.

Ceea ce reclamă justiţia astăzi este lipsa imixtiunilor de orice fel. Magistraţii de la toate nivelurile trebuie lăsaţi să-şi înfăptuiască menirea şi să răspundă ei înşişi pentru eventualele erori judiciare. Magistraţii au nevoie de mai mult sprijin, de mai multe resurse umane în sistem, de mai multe resurse materiale.

Ceea ce nu vrea şi nu are nevoie justiţia din România este presiunea politică, economică sau de orice fel, nu are nevoie de mitingurile şi pichetările instanţelor de judecată, pentru simplu fapt că magistraţii încearcă să îşi facă datoria.

Instigarea la proteste, mitinguri şi presiuni din parte celor care se autodeclară "alternativa la guvernare pentru România" nu mă poate determina decât să gândesc că actuala opoziţie nu doreşte nici modernizarea justiţiei, nici imparţialitatea soluţiilor ei, ci revenirea la obedienţa curţilor de judecată, practică foarte familiară celor ce au organizat săptămâna aceasta proteste la Piteşti şi care au acuzat demersul anticorupţie al instanţelor.

Ceea ce nu ştiu domniile lor este faptul că, dacă este sau nu vinovat domnul preşedinte Nicolescu sau oricare coleg al domniilor lor sau colegul oricui, cea care trebuie să decidă acest lucru, în baza probatoriului şi nu a impresiilor, este instanţa de judecată şi nu vreun lider de partid, oricât de simpatic ar părea el la televizor.

Sub pretextul "vrem o justiţie dreaptă" manifestanţii politici nu au vrut să spună decât că pentru ei justiţie dreaptă este aceea care închide ochii la acte de corupţie şi la fărădelegile domniilor lor.

Zidul construit de unii lider de partid în jurul unuia dintre colegii dumnealor este un zid greşit construit. Zidul trebuie construit de întreaga societate, în jurul şi pentru apărarea imparţialităţii celor care fac justiţia din România, în jurul magistraţilor şi a cadrului legal din România.

Domnul Dorel Covaci:

"România, cu ochelari de cal şi căluş la gură, a rămas fără aer sub apăsarea bocancilor portocalii"

Iată că a trecut şi prima lună a anului 2011, un orizont spre care făceau trimitere invariabil guvernanţii atunci când cineva avea tupeul şi nesimţirea de a-i chestiona pe problematica ieşirii din criză. Nici vorbă de luminiţă de la capătul tunelului. Zările sunt parcă mai cenuşii şi mai sumbre. Evenimentele se succed cu repeziciune, de la o zi la alta, într-un scenariu apocaliptic, de neimaginat cu câţiva ani în urmă pentru orice român care a apucat să se bucure de un răgaz de democraţie şi să o considere ca pe un dat firesc al secolului în care trăim, fără putinţă de a ne mai fi răpită vreodată.

Au venit vremurile în care hoţul strigă: "hoţii!", criminalul strigă: "criminalii!", dictatorul strigă: "dictatorii!", securistul strigă: "securiştii!". De la cei cu orizontul de gândire cel mai limitat şi până la minţile sclipitoare, este evident pentru toată lumea că trăim un simulacru de libertate, stat de drept, justiţie, meritocraţie.

Valul de nemulţumiri ce se revarsă asupra celor care ne conduc a fost anticipat, calculat şi asumat cu mult timp în urmă. Acum puterea adoptă politica struţului: lovesc şi apoi se ascund, aşteptând ca loviturile lor să dea roade, să se realizeze efectul scontat, să se propage unda de ură asupra tuturor categoriilor sociale, să se ridice una împotriva celorlalte, pentru ca ei să poată fura şi distruge în continuare, la adăpostul acestor scandaluri mediatice atent orchestrate şi al dosarelor politice fabricate cu înaltă clasă. Strategia lor atent aplicată învrăjbeşte, incită la ură împotriva capitaliştilor, împotriva mogulilor, adversarilor politici, împotriva ziariştilor, a europenilor cu papioane, a Parlamentului, a unui Guvern - altul decât al lor, împotriva profesorilor, pensionarilor, militarilor etc.

Profesionişti ai şantajului şi ai manipulării, sunt experţi în ceea ce înseamnă dezintegrarea, desolidarizarea populaţiei, discreditarea, hărţuirea, înfierarea şi demonizarea oponenţilor, cumpărarea de voturi şi modificarea legislaţiei, pentru a croi cale liberă fraudei electorale. Preşedintele şi ceata lui sunt experţi în marketingul şi vânzarea a ceea ce nu deţin şi nu le aparţine: libertatea şi un trai mai bun al poporului român.

Teroarea, înfometarea, hoţia, minciuna, ipocrizia, abuzurile sunt instrumente aplicate la scară largă, o constantă a acestui regim, puse în practică acum cu şi mai multă neruşinare şi nepăsare. Au ajuns la un nivel în care nici măcar o minimă aparenţă nu mai e necesar a fi păstrată. Din umbră, îşi manageriază acum fabrica de dosare politice, în interdependenţă cu serviciile secrete, pentru a nimici orice împotrivire. Iţele năvodului cu care sugrumă întreaga ţară şi poporul ei au fost ţesute atent, minuţios din toate direcţiile şi la toate nivelurile.

Ei cred şi spun că oricum nu avem ce să le facem, că puterea e a lor şi că trebuie să ne supunem, dacă vrem să trăim, noi şi copiii noştri. Miza nu mai e furtul României, ci miza e acum viaţa a milioane şi milioane de oameni, care nu mai au loc să trăiască în ţara lor de gaşca portocalie. România nu e doar o navă ruginită, ci e o epavă ciuruită, care mai are doar câţiva metri până la eşuarea pe fundul oceanului.

După aplicarea unor măsuri de austeritate fără precedent, veniturile la buget au urcat în 2010 din accize şi TVA, în timp ce, paradoxal, cele din impozite şi contribuţii au scăzut. În 2010, cheltuielile bugetare au crescut cu 4,2%, faţă de anul precedent; la fel, cheltuielile cu bunurile şi serviciile, cu 5,2%. Şi-au bătut joc de medici, profesori, mame, copii, bătrâni, pensionari, militari. Toţi suntem pierderi colaterale, în ascensiunea lor spre tot ce poate fi furat, înghiţit, tăiat, scurtat, înţepat, în această ţară.

Peste câteva zile, bătaia de joc la adresa militarilor va deveni o amintire, înghiţită ca o găluşcă tare, dar, în cele din urmă, digerată, căci vor lansa în discuţie alte atrocităţi, alte maşinaţiuni, atent orchestrate pentru deturnarea atenţiei publice.

În ceea ce priveşte politica externă, României i s-a conturat o imagine dezastruoasă în străinătate - umbrelă pentru reţelele teroriste. Concludent este mesajul lui Joe Biden, din partea preşedinţiei americane, către conducerea ţării noastre: "Barack Obama va vorbi cu viitorul preşedinte al României!". Distrugerea relaţiilor politice cu state ca Franţa şi Germania, din aceeaşi familie politică populară europeană de dreapta ca şi PDL-ul, care ne-a costat intrarea în spaţiul Schengen, persiflarea Chinei şi a Rusiei, cu care am dezvoltat până acum relaţii tradiţionale de prietenie şi care şi-au orientat astfel sprijinul şi colaborarea spre alte state europene, pe care le-au scos deja din criză, aplecarea spre traficurile dubioase cu ţări arabe cu risc terorist ridicat ne aruncă la coşul de gunoi al Europei.

Halucinant, preşedintele, aparent deziluzionat şi neputincios în faţa insolenţei ostentative a opoziţiei parlamentare, se plânge Europei şi cere să disciplineze elementele rebele care îi dau palpitaţii cu nemiluita.

Aceasta e România în care trăim azi, o Românie pe care n-am visat-o, n-am dorit-o şi pe care sperăm să n-o lăsăm moştenire urmaşilor noştri. În această Românie e o normalitate ca mamele să-şi vândă laptele pentru bani, în lipsa mijloacelor de trai, bursa organelor e în floare, copiii sunt mituiţi să facă campanie electorală, bătrânii se hrănesc de la gunoi, oameni disperaţi se aruncă de la balconul plenului Parlamentului, iar profesorii fac greva foamei.

Să nu uităm că această guvernare este susţinută de o majoritate parlamentară constituită ad-hoc, care nu este reprezentativă pentru opţiunea exprimată şi pentru interesul poporului român.

În loc să ceară socoteala actualei guvernări, aşa-numitul arc parlamentar al puterii, prin votul lui, asigură protecţia măsurilor luate în mod ilegal.

Noi am fost aleşi de către cetăţeni să le apărăm drepturile şi să sancţionăm abaterile guvernanţilor. Realitatea ne arată că misiunea noastră nu este îndeplinită.

Până nu e prea târziu, trebuie să ne poziţionăm clar de partea cui suntem: a poporului oropsit sau a persecutorilor de la conducere. În această sesiune parlamentară, începând chiar din acest moment, toţi cei care au un minim respect pentru această instituţie, pentru propria persoană şi pentru cei care i-au ales trebuie să apere prin votul lor dreptatea, normalitatea şi să se dedice stopării abuzurilor actualei puteri.

Domnul Dumitru Pardău:

"Diferenţa dintre PDL şi PSD în judeţul Suceava"

În a doua jumătate a lunii ianuarie 2011, reprezentanţii PSD din Suceava declarau că de la Suceava, PSD, prin preşedintele său Victor Ponta, va anunţa strategia ieşirii din criză a României şi soluţiile pentru realizarea acestui lucru. Ca şi cum prezenţa la Suceava a lui Ponta ar salva România!

Trecând pe lângă faptul că cei din PSD şi-au ales greşit judeţul, judeţ unde, prin atitudinea liderilor locali, PSD aproape că nu mai contează, am asistat la o răbufnire nervoasă a lui Ponta, care a sesizat că opoziţia la Suceava nu are nicio şansă.

Tânărul Ponta, de supărare, nu a reuşit să fie coerent şi credibil în declaraţii, ba mai mult, nu a reuşit să facă nici măcar o "poantă". Şi-a dat seama că ceea ce a făcut Gheorghe Flutur, ca preşedinte al Consiliului judeţean, şi echipa lui în doi ani de administraţie nu a făcut PSD în 18 ani.

Din acest motiv mă simt solidar cu Gheorghe Flutur, cu primarii din judeţ, pentru că ştiu să atragă fonduri pentru judeţul Suceava.

Dacă acest lucru este o greşeală, atunci, da, Gheorghe Flutur şi PDL sunt vinovaţi de atragerea de fonduri pentru dezvoltarea judeţului, pentru proiecte de investiţii, proiecte la care PSD nici nu visa că se pot face. Proiecte de anvergură: apă/canalizare, sute de kilometri de drumuri, spitale, şcoli etc.).

Numai la începutul acestui an, în judeţ au intrat zeci de milioane de euro (un exemplu îl reprezintă Spitalul Municipal din Fălticeni).

Dacă aceasta este o vină, ne-o asumăm.

Da, ne asumăm vina de a dezvolta judeţul.

Neavând cine să-l sfătuiască, A. Năstase cred că era în altă parte, M. Vanghelie abia aterizase de la Washington, Ponta a ales să rostogolească declaraţiile aşa cum se rostogoleşte cu maşina la raliuri - necontrolat.

În loc de soluţii, preşedintele PSD a ales să nu spună nimic, cu toate că declaraţii a făcut.

În timp ce PSD face declaraţii teribiliste, PDL se preocupă de viitorul judeţului Suceava.

Aceasta este diferenţa între PDL şi PSD, între administraţia PDL şi ceea ce a făcut în judeţ PSD.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Sănătatea, în continuare în mare pericol!"

Încă de la începutul aşa-zisei descentralizări a sistemului sanitar mi-am exprimat îngrijorarea şi am atenţionat că aceasta va duce în prăpastie şi ceea ce mai rămăsese pe margine.

Operaţiunea a avut o faţă perversă, prin faptul că i-a păcălit pe primari, făcându-i să creadă că vor avea ei spitalele şi vor putea să hotărască ce este mai bine pentru comunitate, statul rămânând să asigure o cofinanţare, mai ales în domeniul investiţiilor atât de necesare în orice unitate sanitară.

Astăzi constatăm că descentralizarea a dat doar obligaţii comunităţilor locale, dar nu a dat niciun ban, iar întreaga responsabilitate a revenit primarilor. Este evident faptul că statul, reprezentat de Guvernul Băsescu - Boc - Udrea, s-a spălat pe mâini de răspundere, singurii vinovaţi de toate nemulţumirile şi neajunsurile din sistem fiind acum primarii.

Acest mod de acţiune al guvernului este ultracunoscut, pentru toate greşelile făcute nu este vinovat niciun reprezentant al puterii, ci oricine altcineva, de la Burebista încoace!

Astăzi vedem că guvernul pregăteşte închiderea de spitale, desfiinţarea multora, fără să ţină cont că spitalele nu îi mai aparţin, deoarece le-a predat autorităţilor locale. Dar asta ce contează pentru o putere totalitară?!

Când oamenii au început să protesteze în faţa unei asemenea atitudini abuzive, nelegale, au început şi ameninţările: spitalele pot fi păstrate, dar numai dacă vor intra în contract cu casele de asigurări, deci nu vor putea funcţiona, adică: "Faceţi ce vreţi voi, însă numai dacă suntem de acord şi noi, altfel...".

Este clar că nu poate fi tolerată o situaţie atât de crudă la adresa oamenilor, a ştirbirii autonomiei locale, a călcării în picioare a legilor ţării!

De aceea, cred că oamenii trebuie să înceapă să devină mai solidari şi să nu lase guvernanţii să le încalce drepturile, să le anuleze accesul la servicii de sănătate care, aşa cum sunt ele, asigură măcar o şansă şi o speranţă la nevoie.

De aceea, oamenii trebuie să fie aproape de aleşii lor şi să le ceară imperativ acestora să le respecte dreptul la sănătate, să fie siguri că numai prin forţa lor pot să-i determine pe guvernanţi să renunţe la prostii şi să refacă sistemul sanitar după priorităţi: medicina de urgenţă, medicina de familie, prevenţia şi apoi celelalte componente importante şi necesare pentru viaţa oricăruia dintre noi.

Am luat decizia să mă înrolez în această luptă cu birocraţia stupidă a statului PDL-isto-UDMR-ist-UNPR-ist pentru a stăvili ura faţă de cetăţeni, obrăznicia, tupeul şi dezinteresul faţă de oamenii obişnuiţi, care se simt din ce în ce mai minţiţi, mai neapăraţi...

Să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Marian Ghiveciu:

"Din haosul produs de actuala putere va renaşte zootehnia?"

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor reglementa că activităţile sus-menţionate sunt în responsabilitatea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Textul actului normativ sus-menţionat aducea unele îmbunătăţiri semnificative faţă de cele ale cadrului legislativ existent.

Astfel, prin reglementările cuprinse se creau premisele unei tranziţii treptate a activităţii de identificare a animalelor către exploataţiile comerciale şi către asociaţiile crescătorilor de animale pe cheltuieli proprii, degrevând bugetul de stat de aceste cheltuieli.

De asemenea, exploataţiile nonprofesionale de ovine, caprine şi suine pot, prin intermediul asociaţiilor de crescători, să efectueze identificarea şi înregistrarea acestora.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.23/2010 reuneşte într-un singur program acţiunile de identificare şi înregistrare a animalelor cu Programul strategic de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale. Acest lucru este deosebit de important, întrucât creează obligativitatea efectuării acţiunilor pe animale identificate.

Actuala putere, în procedura de aprobare a ordonanţei sus-menţionate, luptă cu înverşunare să arunce procesul de identificare şi înregistrare a animalelor în haos, în sensul că activitatea să fie trecută în responsabilitatea Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie şi a asociaţiilor de crescători de animale.

Însă actuala putere trebuie să ţină cont că în acest moment nu există asociaţii de crescători pentru suinele din exploataţiile nonprofesionale, iar exploataţiile de ovine, caprine şi taurine nonprofesionale (90%) nu sunt înscrise în asociaţiile crescătorilor de ovine şi caprine şi deci nu putem atribui identificarea unei asociaţii care nu există.

Consider că trecerea identificării de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie "Prof. G.K. Constantinescu", care nu deţine infrastructura, nu va însemna numai cheltuieli suplimentare de la bugetul de stat, dar şi o gafă monumentală a actualei puteri, care ar putea pune România într-o situaţie dificilă în raport cu respectarea cerinţelor privind circulaţia şi comercializarea animalelor.

Domnul Mircea Grosaru:

Ca urmare a ultimelor evenimente politice tensionate de o serie de legi, precum Legea pensiilor, Legea salarizării sau Legea bugetului de stat, mass-media a publicat o serie de informaţii asupra cărora doresc să fac câteva precizări şi pe această cale. Acestea au fost transmise mass-mediei şi printr-un comunicat de presă al subsemnatului.

Aşadar, ca urmare a informaţiilor eronate transmise de mass-media referitoare la întâlnirea care a avut loc la Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale cu trei dintre miniştrii actualului Guvern, doresc să vă comunic că data întâlnirii a coincis cu sărbătorirea Sfântului Nicolae, în Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, format, după cum se ştie, din cetăţeni români de diferite etnii, existând doi colegi care poartă acest nume.

Înregistrarea difuzată este, de fapt, o glumă a subsemnatului, făcută într-un grup restrâns, din care făcea parte şi reprezentantul minorităţii tătare în Parlament, deputatul Aledin Amet, faţă de care îmi cer scuze din nou.

Aceleaşi scuze le transmit şi minorităţii tătare pe care o asigur de prietenia noastră şi pe viitor şi căreia îi mulţumesc pentru înţelegere.

Nu pot să nu apreciez însă ca inadmisibilă practica înregistrării unor convorbiri private, mai ales în Parlament, şi să nu constat, totodată, că difuzarea unei astfel de înregistrări nu are, în niciun caz, un caracter informativ, aşa cum îşi propune orice media responsabilă şi care doreşte să fie apreciată pentru profesionalismul ei.

Domnul Mircea Grosaru:

"Reaşezarea clasei politice sau apropierea alegerilor locale"

În zilele care au trecut, clasa politică din România pare că a început o mişcare din care a rezultat o reaşezare a forţelor care formează la ora actuală opoziţia. Pasionaţii de politică, dar mai ales clasa politică în sine, asistă la grupări, regrupări, schimbări de locuri, lideri de grupuri parlamentare, modificări în compoziţia comisiilor şi altele, care ar da semnalul că a început o nouă sesiune parlamentară.

Vor începe noi declaraţii de presă, declaraţii politice şi sugestii făcute de obicei de către opoziţie spre putere şi mai rar invers, care vor ţinti mai ales către Guvern şi vor critica politica pe care de mai bine de 2 ani o duce spre a scăpa România de criza economică.

De fapt, se pregătesc viitoarele alegeri locale ce vor avea loc peste mai puţin de un an şi jumătate, care vor da un semnal real a modului cum sunt situate actualmente partidele politice. Este singurul barometru după care putem judeca scorul actual al fiecăruia dintre acestea, după care îşi măsoară forţele clasa politică din România.

Un lucru însă este cert la ora actuală: toate mişcările ce au avut loc nu au adus nimic nou în aritmetica alianţei de la guvernare şi actualul Guvern deţine majoritatea în Parlament, oricât de fragilă ar părea aceasta.

Repoziţionarea Partidului Conservator seamănă foarte mult cu o echipă de fotbal condusă la pauză, care în loc să schimbe jucătorii, schimbă culoarea tricourilor.

Aderarea PSD la Uniunea Social-Liberală seamănă cu o măsură de precauţie în plus pentru a-şi apăra actualele procente.

Unirea PNL-ului cu cele două este percepută ca o dorinţă a celor 3 de a conduce împreună România, fiind sătui de opoziţia care nu le-a adus decât ceva procente în plus.

Oare este suficient? Nu prea pare convingător cel puţin până în prezent, întrucât a guverna nu înseamnă promisiuni sau a arăta doar ce nu face bine adversarul politic. A guverna înseamnă mult mai mult şi deocamdată se simte că nu sunt copţi germenii unei noi alternative.

Ceea ce este pozitiv însă este că toate partidele se pregătesc de noile alegeri locale, fiecare în stilul lui, şi asta se simte din ce în ce mai mult.

Domnul Adrian Gurzău:

"Le cer tuturor miniştrilor sănătăţii din România să dea socoteală de falimentul încrederii în sistemul de sănătate din ţară"

Asistăm stupefiaţi cum personalităţi şi oameni politici din ţara noastră pleacă spre spitalele din străinătate. Viena a devenit o Mecca spitalicească pentru bolnavii noştri. Austria, o ţară cu doar 8 milioane de locuitori, este capabilă să aibă un sistem de sănătate atât de performant încât românii au bătătorit drumul spre Viena. S-ar putea face o cursă specială, un fel de navetă, şi un hotel al românilor însoţitori. Iar televiziunile au deja care de reportaj instalate la Viena.

Dar cum s-a ajuns aici? Câţi bani a înghiţit în fiecare an sănătatea din România, câte taxe şi câtă şpagă s-au dus din buzunarele românilor? Hoţia, mafia din sănătate, indolenţa şi incompetenţa celor care au condus sănătatea de la noi a pus la pământ sistemul.

I-am cerut, acum câteva luni, ministrului Cseke Attila să facă un audit în sistemul de sănătate, ca să se vadă clar unde se duc banii cetăţenilor şi cu ce eficienţă. Mi-a răspuns că acum nu mai sunt bani nici pentru audit, un fel de a pune cruce problemei, dar şi speranţei noastre că nu plătim degeaba bani la asigurările de sănătate.

Acum cetăţenii sunt chemaţi la un nou efort, acela de a mai da 5% din pensii, tot pentru sistemul de sănătate. Atrag atenţia ministrului de resort că, pe fondul lipsei de încredere a populaţiei în spitalul românesc, suprataxarea aceasta va avea doar consecinţe negative în reacţia publicului faţă de cei care o impun.

Mă îngrijorează lipsa de încredere a românilor în medicii de la noi, mă îngrijorează sentimentele oamenilor faţă de guvernul şi partidul care le mai cere bani pentru ceva ce nu performează. Mă îngrijorează viitorul copiilor noştri şi îi cer ministrului Cseke Attila să prezinte naţiunii starea de sănătate a spitalelor din ţară, ca o responsabilitate minimă înainte de a mai colecta bani de la populaţie.

Domnul Adrian Gurzău:

"Opoziţia, cu frica lui Traian Băsescu"

Cu bani mulţi, oricine ştie să se descurce. Adevărata greutate începe abia atunci când trebuie să faci faţăcu bani puţini, când ei nu ajung de pe o lună pe alta, când scadenţele curg nemiloase, iar veniturile se împuţinează. Acest lucru îl ştiu astăzi şi îl experimentează în propriul lor trai cotidian milioane de români, afectaţi de criza economică fără precedent în orizontul nostru de viaţă.

Cu bani mulţi s-a descurcat Guvernul Tăriceanu, cel care a cheltuit cu bogată generozitate miliarde de lei în ultimele sale zile, pe o creştere economică fără precedent în ultimii 20 de ani, dar rezultatul a fost că a lăsat o vistierie sleită în chiar momentul în care România intra în vârtejul crizei financiare şi economice mondiale. Un deficit bugetar nejustificat şi o economie nepregătită să înfrunte criza care se arăta la orizont - asta a lăsat moştenire Cabinetul Tăriceanu atunci când a plecat de la guvernare.

Partidul Democrat Liberal şi premierul Boc au fostnevoiţi să înveţe cum se poate guverna cu resurse tot mai puţine, cu grave probleme sociale generate de restrângerea activităţii economiceşi, ca un factor agravant, cu servicii publice prost conformate, consumatoare iresponsabile de resurse financiare uriaşe, dar cu rezultate practice derizorii, dacă nu chiar periculoase pentru fiinţa noastră naţională.

În aceste condiţii excepţionale, Guvernul Boc a trebuit să ceară populaţiei sacrificii financiare, pe de o parte, şi să înceapă reformarea serviciilor publice pentru a le face atât eficiente, cât şi generatoare de efecte cu adevărat benefice pentru cei care beneficiază de ele.Mă refer la reformarea educaţiei şi la paşii începuţi pentru reformarea sistemului de sănătate, al justiţiei şi aşa mai departe.

Oricine poate înţelege că o astfel de guvernare nu poate fi plăcută cetăţeanului. Pentru început, se văd doar efectele secundare: scăderea veniturilor salariale pentru bugetari şi a celor din pensii, astfel încât bugetele publice să se poată încadra în veniturile disponibile. De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere, spune o vorbă românească.

Nu de aceeaşi părere este însă opoziţia, însă este probabil prea mult să îi cerem să fie raţională, când demagogia este mult mai ieftină, mai plăcută auzului şi mai aducătoare de profit electoral.

Astfel se face că acum credibilitatea Partidului Democrat Liberal a suferit cea mai profundă erodare înregistrată în ultimele două decenii de vreo formaţiune politică aflată la guvernare. Când reduci venituri şi încerci reformarea unor structuri anchilozate, superi şi deranjezi. Pare să nu mai conteze dacă aceste măsuri sunt destinate pregătirii unei relansări mai sănătoase şi mai viguroase. Nu mai contează deloc că ele sunt îndreptate pentru restabilirea echităţii sociale şi a recunoaşterii performanţei individuale.Demagogia se hrăneşte din inconfortul schimbării.

Şi totuşi, cât defrică trebuie să le fie partidelor din opoziţie de un partid atât de erodat de greutăţile guvernării încât să facă alianţe contra naturii (ideologice) şi să pună la cale strategiiatât de lipsite de respectul datorat nu doar alegătorului, cât şi propriilor susţinători! Setea de putere a noilor aliaţi este atât de mare, încât nu contează că vor fi atâtea cazuri în care susţinătorii liberalilor vor fi obligaţi să voteze cu candidaţii social-democraţi, iar simpatizanţii socialiştilor, să susţină un candidat liberal. Şi aceasta, doar pentru căşefilor celor două partide le este teamă de confruntarea cu PDL şi cu Traian Băsescu.

Nu fac faţă singuri nici în confruntarea cu un PDL erodat deguvernarea ţării într-unul dintre cele mai grele momente istorice pe care le-am trăit.

Nu din ură faţă de PDL şi de Traian Băsescu se aliază opoziţia, ci de frică să nu piardă din nou alegerile.

Domnul Adrian Gurzău:

"Preţul la gaz pentru populaţie nu trebuie să crească"

O creştere continuă a preţurilor la energie este absolut nejustificată într-o piaţă liberă, bazată pe cerere şi ofertă. Aşa cum am demonstrat că se poate, ele mai şi scad, sau staţionează. În 2009 am reuşit să scădem preţul la gaze cu 8%, în condiţiile în care operatorii din distribuţie au continuat să facă presiuni de creştere a preţului.

Am demonstrat de fiecare dată că datele economice, rezervele de gaze naturale din ţară şi felul în care putem să le direcţionăm spre populaţie ne susţin să nu creştem preţul la gaze. Dacă vom fi puşi în situaţia de a decide o creştere, aceasta trebuie să fie în sectorul industrial, şi nu pentru populaţie.

Eu solicit factorii de decizie să ţină cont de argumentele economice şi sociale ale ţării, iar preţul la gaze să nu fie o problemă în plus pentru România. Ba, mai mult, există resurse de reducere a preţului şi am văzut acest lucru privind atent la toate mişcările de pe piaţă. Doar prin refacerea formulei de calcul a facturii la gaz se pot reduce facturile la populaţie. Am spus acest lucru de doi ani încoace şi s-a dovedit că am avut dreptate. Există experţi care confirmă opiniile mele, iar realitatea a dovedit că dacă ne susţinem punctul de vedere, chiar şi în relaţia cuUniunea Europeană,putem avea câştig de cauză.

România are gaze în propriul pământ. Dacă avem acest beneficiu natural, de ce să nu-l rezervăm poporului? Se pot aspri condiţiile de furnizare a gazului spre marii consumatori industriali, aşa cum este complexul industriei de îngrăşăminte chimice, iar Europa nu ne poate învinui, pentru că nu mai favorizăm cu gaz de producţie internă o industrie concurentă ei.

Aşadar, atrag atenţia colegilor din ministere, din guvern şi autorităţilor abilitate să ia în calcul alinierea preţului la gaze în primul rând în domeniul favorizat până acum: industria de partid, născută de statul Iliescu.

Cât priveşte preţul la gazele din producţia internă pentru populaţie, avem dreptul suveran să-l stabilim prin legi adaptate la realităţile interne, drept pe care nu ni-l poate lua nimeni.

Domnul Adrian Gurzău:

"Cereri aberante marca UDMR..."

În mod surprinzător, UDMR ne anunţă prin intermediul presei că, în secuime, toate problemele comunităţilor de acolo au fost rezolvate. Ultima rămasă pe lista uniunii este modificarea numelor localităţilor, astfel încât acestea să fie scrise doar în limba maghiară.

Potrivit relatărilor din presă, printr-un proiect înaintat autorităţilor locale, membrii Gărzii Secuieşti, în frunte cu Csibi Barna, au solicitat municipalităţii organizarea unui referendum privind înlocuirea totală a denumirii româneşti şi folosirea numelui "Csikszereda" atât în actele oficiale, cât şi pe indicatoarele rutiere.

După cum se ştie, UDMR se află, în acest moment, în campanie electorală pentru preşedinţia uniunii. Nevoile de afirmare şi de propagandă ale competitorilor exced însă puterea mea de înţelegere: nu poţi pune în discuţie măsuri de natură administrativă care depăşesc capacitatea de decizie a comunităţilor locale. Astfel, numele unei localităţi care funcţionează ca oraş reşedinţă de judeţ de pe harta României nu poate fi modificat doar la iniţiativa locală şi în virtutea unui referendum local. O astfel de măsură trebuie votată în Parlamentul României pentru a putea deveni legitimă. Şi am foarte mari îndoieli că un astfel de vot va putea fi obţinut.

Acest gest vine ca urmare a altora similare. Astfel, la sfârşitul anului trecut, în Consiliul Local al municipiului Miercurea- Ciuc s-a decis schimbarea denumirii străzii Liviu Rebreanu în Vorosmarty Mihaly şi în prezent se discută posibilitatea înlocuirii numelui străzii Mihai Eminescu cu cel de Attila.

Eu personal nu sunt adeptul ideii că dragostea (faţă de simbolurile şi valorile naţionale româneşti) cu forţa ar fi posibilă în cazul minorităţii maghiare de la noi. Constat însă cu tristeţe că aceste decizii locale din secuime sfidează cu bună-ştiinţă valorile populaţiei majoritare, cu atât mai grav cu cât zona nu este una exclusiv maghiară, în ciuda valului de epurări ale populaţiei româneşti de la începutul anilor ’90.

Nu este pentru prima dată când atrag atenţia reprezentanţilor politici ai minorităţii maghiare că greşesc cu strategia lor îndreptată împotriva simbolurilor şi valorilor majoritare şi că ignoră adevăratele probleme ale minorităţilor. Nu are rost să mai insist, însă nu voi înceta să avertizez conducerea UDMR că nu face altceva decât să contribuie la deteriorarea continuă şi pe termen lung a relaţiilor interetnice. Şi o fac pe răspunderea lor.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Comasarea spitalelor creează costuri suplimentare"

Comasarea Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie "Leon Daniello" cu Spitalul Clinic de Boli Infecţioase din Cluj-Napoca va duce la pierderi incalculabile în planul asistenţei medicale şi al rezonanţei ştiinţifice.

Proiectul iniţiat de ministrul sănătăţii privind desfiinţarea prin comasare a unor instituţii sanitare este doar încă una dintre ideile catastrofale ale actualului guvern. Dorinţa de a se conforma ordinului dat de preşedintele Traian Băsescu de a desfiinţa 200 de spitale s-a soldat cu o listă de instituţii medicale care vor dispărea. Pe acea listă au fost trecute de-a valma spitale de la ţară şi clinici care şi-au făcut un renume prin calitatea actului medical. Cel mai elocvent exemplu este Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu-Mureş. Lecturând lista, ai senzaţia că actuala putere ştie doar să distrugă şi ceea ce mai merge în ţara asta, indiferent că vorbim de economie, educaţie sau sănătate.

Pe lista ministrului au fost trecute pentru comasare şi două dintre spitalele clujene a căror activitate i s-a părut are acelaşi domeniu. Este vorba despre Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie "Leon Daniello" şi de Spitalul Clinic de Boli Infecţioase. În mintea domnului ministru tuberculoza este pe acelaşi plan cu varicela... Doar amândouă sunt boli infecţioase!

Din păcate, comasarea celor două spitale, dincolo de faptul că sunt situate la o distanţă destul de mare unul de altul, nu va aduce cu sine nici economiile bugetare la care se face trimitere în justificarea acestei acţiuni. Aparenta economie realizată prin desfiinţarea unor posturi de conducere va însemna, în realitate, costuri mai mari schimbarea încadrării noii instituţii sanitare. Cele două spitale au, însumate, mai mult de 500 de paturi, iar structura administrativă aferentă viitoarei instituţii va fi una foarte stufoasă şi va genera costuri în plus. Pe de altă parte, fiecare dintre cele două spitale are un impresionant portofoliul propriu specific domeniului de activitate. Ambele spitale au recunoaştere nu doar naţională, ci şi internaţională, dovadă fiind congresele internaţionale organizate în ultimii ani, reprezentarea internaţională la aceste evenimente.

În plus, Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie derulează trei programe naţionale, cel mai important fiind cel care priveşte prevenţia tuberculozei, o boală care creează reale probleme societăţii româneşti, mai ales din cauza gradului crescând al sărăciei. La rândul său, Spitalul Clinic de Infecţioase derulează programul de prevenţie şi tratament al SIDA, altă tară a societăţii moderne.

Acesta fiind contextul, sper că domnul ministru al sănătăţii va reveni asupra deciziei de comasare a celor două spitale şi că va avea înţelepciunea de a asculta şi opinia specialiştilor, medici şi economişti. De asemenea, sper că va ţine cont şi de poziţia comunităţilor locale, a autorităţilor, înainte de a amesteca boli şi tratamente. În caz contrar, reforma Domniei Sale nu va duce la ameliorarea sistemului sau a stării de sănătate a populaţiei. Struţo-cămilele nu pot avea un efect benefic asupra societăţii. În cel mai fericit caz, creează doar probleme administrative, iar impactul asupra sănătăţii populaţiei este imposibil de cuantificat în acest moment.

Parafrazând o expresie celebră, suntem prea bolnavi pentru a face economie pe seama sănătăţii!

Domnul Horia Cristian:

Declaraţie politică privind decizia Ministerului Sănătăţii de a închide spitale.

Decizia de a transforma 71 de spitale din România în cămine de bătrâni este fără precedent. Este evident că aţi luat această decizie la presiunea angajamentelor luate de Guvernul Boc I faţă de Banca Mondială. Atunci ministrul sănătăţii, Ionuţ Bazac, s-a angajat să reducă 6.000 de paturi de spital. Dar acest angajament nu are nimic de-a face cu această decizie arbitrară, fără temei, de a închide spitale.

În afara faptului că este o decizie arbitrară în cele mai multe din cazuri, nici măcar în numele celei mai radicale restructurări nu pot numi reformă transformarea unor spitale în cămine pentru bătrâni şi nici comasarea unor unităţi spitaliceşti, dintre care unele fiind unicat sau în elita medicinei româneşti -, nu există motive reale pentru desfiinţarea, schimbarea destinaţiei sau comasarea unor spitale. Şi am să vă prezint un exemplu chiar din judeţul pe care îl reprezint în Camera Deputaţilor.

În judeţul Timiş doriţi să desfiinţaţi 3 spitale: Făget, Ciacova şi Buziaş. Indiferent ce element comun am căutat, financiar, economic, medical sau social, nu îl pot identifica. Singurul element comun care îl au aceste 3 spitale este acela că nu au datorii.

De asemenea, este de neînţeles încălcarea Constituţiei şi a propriilor legi. Încălcaţi Constituţia pentru că daţi "indicaţii" Consiliilor Locale ce să facă cu proprietatea lor, şi apoi OUG nr.48/2010 prin care aţi descentralizat administrarea acestor spitale.

În ultimele zile am asistat - prin intermediul relatărilor din media la proteste spontane ale personalului medical şi auxiliar din diferite unităţi spitaliceşti. Am remarcat cu amărăciune că medici, asistente, ceilalţi angajaţi care protestau au fost trataţi ca nişte obiecte, nimeni nefiind măcar informat privind viitorul profesional.

Da, domnule prim-ministru, da, domnule ministru al sănătăţii, aţi reuşit să scoateţi personalul medical în stradă. Aceste proteste probabil că vor fi ignorate. Bolnavii, din motive obiective, nu pot ieşi în stradă. Probabil vor protesta şi cetăţenii din comunităţile care nu vor mai beneficia de unităţi spitaliceşti. Vor fi şi ei ignoraţi. Dar ce vă veţi face când numărul bolnavilor va creştetocmai din cauza deciziei dumneavoastră? Vă asumaţi răspunderea pentru atentatul la sănătatea cetăţeanului? Pentru că atentat se cheamă ceea ce vreţi să faceţi!

Domnul Ioan Oltean:

"Combaterea traficului de persoane - apărarea preventivă, obiectiv major"

În ultimul deceniu, traficul de persoane a devenit o afacere globală care generează profituri imense pentru traficanţi. Noi rute sunt stabilite pentru trafic, iar piaţa documentelor false de călătorie, a transportului clandestin şi a trecerii graniţei în mod fraudulos devine tot mai bine organizată.

Conform datelor furnizate de UNICEF, în Asia şi Europa de Est cea mai mare pondere în totalul persoanelor traficate o au fetele între 13 şi 16 ani. Conform unor estimări regionale, în fiecare an sunt victime ale traficului între 1 şi 2 milioane de bărbaţi şi femei. Unele victime sunt ademenite prin reclame la locuri de muncă atrăgătoare. Altele sunt vândute de rude, cunoştinţe sau prieteni de familie. Persoanele care se ocupă cu aşa ceva aleg în general comunităţile sărace, lipsite de posibilităţi materiale.

Problema nu este izolată, ea este larg răspândită. Recent, Comisia Europeană şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la creşterea volumului traficului de persoane în Europa de Est. Cauzele de bază ale acestui fenomen sunt sărăcia şi inechitatea socială. Discriminarea de gen din cadrul familiei şi chiar a comunităţii, precum şi toleranţa faţă de violenţa şi abuzurile împotriva femeilor şi copiilor au şi ele un rol semnificativ.

Cele mai multe dintre persoanele traficate nu şi-au încheiat studiile minime, obligatorii. Lipsa unei calificări adecvate şi lipsa experienţei pe piaţa muncii le obligă pe victime să se orienteze în ţările de destinaţie spre activităţi care nu cer îndemânare şi prea mare pricepere, unde sunt evident prost plătite, sau spre locuri de muncă temporare, în condiţii precare, care le pun de cele mai multe ori viaţa în pericol.

Un mediu de trai în care oportunităţile oferite sunt extrem de reduse, iar şansele de angajare sunt mici, îi poate face pe mulţi indivizi lipsiţi de o minimă educaţie şi calificare să considere că nu se pot realiza decât în străinătate. De aceea, cele mai frecvente modalităţi de racolare a victimelor sunt propunerile directe făcute chiar de rude, cunoştinţe sau prieteni, precum şi falsele anunţuri care oferă locuri de muncă fictive în afara graniţelor. Dar odată ajunşi în ţările de destinaţie, credulii sunt lipsiţi de dreptul la autodeterminare, la libertate şi la siguranţa propriei persoane. Victimele nu îşi pot alege timpul şi condiţiile de activitate şi sunt lipsite de posibilitatea de a se proteja în vreun fel. Aproape în toate cazurile, persoanele traficate sunt obligate să execute munci de sclav, ele aflându-se în totală dependenţă faţă de traficanţi.

Recomandările Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane, ale asociaţiilor şi fundaţiilor care desfăşoară o susţinută activitate cu rezultate concrete în acest domeniu sunt ca, dacă totuşi persoanele iau hotărârea de a pleca în condiţii incerte, să lase familiei, prietenilor, cât mai multe informaţii legate de deplasarea în sine, de locul de destinaţie, date despre cei cere îi însoţesc, dar şi copii după acte, inclusiv după actele de călătorie. De asemenea, este indicat să se înveţe un minim de cuvinte în limba ţării respective.

În orice societate şi în orice perioadă istorică impactul cel mai puternic asupra persoanei fizice, fie că apare în postura de victimă sau doar de spectator, îl reprezintă săvârşirea unei fapte penale, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, mergând de la urmările periculoase din punct de vedere social care se produc până la sancţiunile penale care sunt aplicate de instanţele judecătoreşti în contextul realizării justiţiei penale. Orice acţiune care aduce prejudicii societăţii, asemenea celei care lezează drepturile şi interesele indivizilor izolaţi, generează nu numai o reacţie firească de combatere, dar, mai ales, de apărare preventivă, stimulând întreprinderea unor măsuri anticipative, pentru ca răul să nu se mai producă, să nu se mai repete.

În preocuparea şi activitatea tuturor factorilor sociali cărora le revin atribuţii pe linia combaterii fenomenului criminalităţii, elementul principal, obiectivul esenţial şi prioritar îl reprezintă prevenirea. Experienţa demonstrează că organizarea unei eficiente activităţi preventive, oricâte eforturi ar impune, este incomparabil mai uşor de realizat, mai ieftină şi mult mai eficientă decât activitatea de descoperire a faptelor antisociale. Este ştiut că în orice societate există o criminalitate reală, formată din totalitatea faptelor antisociale comise la un moment dat, dar există şi o stare latentă sau parţială, care cuprinde un număr de cetăţeni care, din cauza anumitor factori criminogeni, sunt pretabili să comită fapte antisociale.

În societatea noastră, instituţiile specializate luptă şi obţin rezultate vizibile, atât împotriva criminalităţii manifeste, cât şi a celei latente, această activitate atingând noul concept de "profilaxie socială".

De aceea, mi se pare absolut pertinent şi de bun-simţ sloganul Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane, care ar trebui să fie luat în serios de fiecare dintre noi, şi anume: "Fereşte-te de capcanele traficanţilor de persoane! Pentru ei, nu eşti decât o marfă!"

Domnul Ion Dumitru:

"Codru-i frate cu românul s-a dovedit a fi doar un mit"

Până în prezent, din fondul forestier naţional s-au restituit persoanelor fizice sau diverselor persoane juridice peste 3 milioane de hectare şi se continuă procesul de retrocedare.

România, semnatară a convenţiilor internaţionale de profil (Rio de Janeiro, 1992; Helsinki, 1993), are obligaţii naţionale şi internaţionale.

Alertate de consecinţa defrişărilor, guvernele europene au trecut la măsuri de extindere a suprafeţelor forestiere. Campioane în procesul de extindere a suprafeţelor forestiere sunt Franţa, cu 85.000 ha/an şi Turcia, cu 66.000 ha/an. În acest clasament, ne aflăm pe unul din ultimele locuri.

Din 2004 până în prezent, în România singurul care mai împădureşte în afara fondului forestier este un post de televiziune, cu eforturi financiare exorbitante pe hectare, şi susţinut în mod paradoxal prin sponsorizări date de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.

Surprinzător este faptul că în anii 1943-1944, în plin război, în România se împădureau circa 6.000-7.000 ha/an.

Pentru Guvernul actual al României pădurea este un obiect de troc politic, în ultimii ani sectorul silvic suferind o politizare fără precedent, ceea ce a dus la o scădere a profesionalismului în structurile Regiei Naţionale a Pădurilor. În această perioadă au urmat epurări de personal silvic, din motive strict politice, de multe ori până la nivel de şef de ocol şi chiar pădurar, specialiştii rămaşi au sfârşit prin a face concesii, mergând până la o păgubitoare complicitate cu cei interesaţi să obţină cât mai repede un profit cât mai mare pe seama pădurii.

Din păcate, pe lângă fenomenele naturale foarte vizibile - la care se mai adaugă incendiile, seceta, gerul, alunecările de teren şi căderile de grindină -, pădurile resimt şi efectul global al schimbărilor de mediu.

Inundaţiile produse au avut parcă o furie mai mare ca niciodată. Efectul defrişărilor s-a resimţit din plin.

În concluzie, pădurile României dispar pe zi ce trece, cauzele fiind multiple şi neluate în seamă de actuala guvernare.

Domnul Ionel Palăr:

Zilele acestea stau sub semnul accidentului de la mina Uricani, în care şi-au pierdut viaţa cinci mineri.

Tragedia mineritului românesc este o cunoscută a societăţii noastre, iar falimentul său, o piatră de moară de gâtul economiei.

Dincolo de adevărata tragedie, care se concentrează la nivelul familiilor celor cinci, nu putem să nu ne punem întrebări legate de modul în care au reacţionat, în acest caz, autorităţile noastre.

Disperat de scăderea drastică din sondaje, primul-ministru trimite jumătate din membrii Guvernului la Uricani. Ce puteau face aceşti oameni acolo? Oare nu trebuia ca ei să se deplaseze în Valea Jiului anterior acestui accident, pentru a se ocupa de deficienţele din minele româneşti şi pentru a preveni astfel de tragedii? Este clar că o astfel de "descindere" a membrilor Cabinetului nu are alt substrat decât cel referitor la imagine, pentru că nu puteau face absolut nimic pentru oamenii aceia. Acceptând totuşi ideea prezenţei miniştrilor la Uricani, nu pot să nu remarc că dacă ministrul muncii şi ministrul economiei îşi justificau oarecum prezenţa acolo, poate chiar şi ministrul finanţelor, nu pot să înţeleg ce căuta acolo domnul Igaş.

Singura instituţie din cadrul MAI care ar fi putut avea o legătură cu accidentul era IGSU, dar nu se punea problema despre o implicare a acesteia în recuperarea victimelor accidentului. Mai mult, s-a acreditat ideea că ministrul Igaş ar fi cel responsabil cu ancheta asupra evenimentului. Foarte ciudat, pentru că ancheta este realizată de specialişti în domeniul minier şi de procurori. Altfel spus, domnul Igaş nu avea sub nicio formă treabă pe la Uricani, decât doar să bifeze cu prezenţa sa un eveniment public. Poate ar fi fost utilă prezenţa domnului Igaş în alte ocazii, în care structurile din subordine au avut o implicare directă, dar atunci s-a preferat varianta rămânerii în birourile ministeriale.

Aşadar, multă imagine, puţin conţinut, iar despre eficienţă nici nu poate fi vorba.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Recalcularea pensiilor militare = batjocorirea celor care au servit sub drapel"

Nu mi-am putut închipui - deşi modul în care este tratat cetăţeanul de către Guvernul Boc trebuia să mă pună în gardă - că şi cei care au purtat haina militară vor ajunge bătaia de joc a celor aflaţi la putere. Nu mi-am închipuit că puţinii - care mai sunt în viaţă - foşti militari care au fost sub drapel în cel de-al Doilea Război Mondial, foşti militari care au cunoscut rigorile reprimărilor regimului comunist, vor avea de suferit din punct de vedere financiar exact când aveau mai mare nevoie de un suport financiar decent. Cabinetul meu parlamentar din Colegiul nr.3 Dolj a fost asaltat în luna ianuarie de militari pensionari care mi-au cerut sprijinul. Şi nu a fost vorba de foşti militari care au avut pierderi din pensii substanţiale, ci foşti militari care au avut o pensie decentă, care le-a fost pur şi simplu masacrată.

După cum se ştie, unul dintre cele trei puncte principale pentru care PNL s-a bătut în luna septembrie 2010, când s-a dezbătut Proiectul legii pensiilor, a fost acela de a nu se modifica sistemul de pensii militare. Propunerile opoziţiei au fost respinse cu brutalitate de un plen teleghidat. Acum, după ce marea minciună a guvernanţilor - "nu va scădea nicio pensie militară" - a fost devoalată, după ce termenele prevăzute de Legea pensiilor nr.119/2010 s-au dovedit nerealiste, după protestele ample ale militarilor pensionari, după ce ÎCCJ a confirmat ilegalitatea actelor în materie întreprinse de autorităţi, Guvernul a venit cu OUG nr.1/2011 prin care încearcă să ocolească atât hotărârile justiţiei (fapt fără precedent într-o democraţie), cât şi Parlamentul.

Ei bine, prin OUG nr.1/2011 se continuă batjocorirea hainei militare purtate de pensionari şi, nu numai atât, se instituie un adevărat balamuc legislativ.

În primul rând ordonanţa a găsit o aşa-zisă rezolvare a situaţiei militarilor pensionari cărora li s-a recalculat deja pensia. Ordonanţa precizează că până la 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora. Ce înseamnă această regularizare? Pensionarii care vor afla pe 31 martie 2012 că au primit în ianuarie 2011 o pensie calculată eronat în minus vor obţine diferenţele până la 31 decembrie 2012. Asistăm aici la o culme a batjocorii unui segment important de pensionari militari, câteva mii, de fapt. Aceştia vor fi condamnaţi ca aproape doi ani, ianuarie 2011 - decembrie 2012, să primească o pensie drastic diminuată. Nu se întreabă nimeni de la Palatul Victoria, de la Palatul Cotroceni cum vor trăi aceşti oameni doi ani cu o pensie drastic redusă? Cu ce-i va încălzi pe cei în cauză că vor obţine în decembrie 2012 o sumă frumoasă de bani, reprezentând pierderile pe 21 de luni din pensie? Aceşti pensionari trăiesc în prezent, nu se criogenează până în decembrie 2012. În plus, aceşti pensionari creditează pe o perioadă de 21 de luni statul. Primesc ei o dobândă pentru această creditare forţată? Ce se întâmplă în cazul în care unii dintre pensionarii care trebuie să primească diferenţele de bani, mor în această perioadă de 21 de luni? Ordonanţa de urgenţă nu prevede nimic în acest sens, pentru că nu omul este important pentru actuala guvernare.

Invers, dacă există pensionari cărora li s-a calculat în plus cuantumul pensiei, din vara anului 2012 li se va reţine din pensie, până la regularizare. Şi pentru această categorie va fi un şoc: pe lângă faptul că după un an de zile vor avea de primit o pensie mai mică, vor mai avea şi reţineri din noul cuantum. Prin astfel de şocuri, cu siguranţă, nu trebuie să treacă persoanele de vârsta a treia, dar, evident, guvernanţii nu s-au gândit la acest aspect. Singurul lucru relativ încurajator în acest caz este posibilul număr foarte redus de pensionari cărora li s-a calculat greşit pensia în plus. Dar ce se va întâmpla şi aici am temeri - în cazul pensionarilor cărora nu li s-a recalculat pensia, merg în aceste luni pe pensia din decembrie 2010, iar din 31 martie 2012 vor afla că vor avea o pensie mai mică la care vor avea şi reţineri pentru perioada ianuarie 2011 - martie 2012? Îmi este teamă că numărul acestora va fi destul de mare. Şi aceasta pentru că metodologia de calculare a pensiilor va lovi în foştii militari pentru care nu se vor găsi, pentru anumite perioade de timp documentele necesare. Şi aceştia vor plăti, adică vor avea pensii mai mici, nu din vina lor, ci din vina foştilor funcţionari de la serviciile de cadre/personal, de la custozii de arhive etc. Evident, guvernanţii şi majoritatea parlamentară - PDL, UNPR, UDMR - nu s-au gândit la acest aspect când au votat fraudulos Legea pensiilor.

Şi atunci, nu era mai corect ca guvernanţii, ca actuala majoritate parlamentară să accepte propunerea PNL de a nu se umbla la pensiile militare?

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

Zilele acestea se află în ţară misiunea FMI - CE pentru a şaptea evaluare a acordului stand-by, fiind analizată îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru ultimul trimestru din 2010, Guvernul român negociind cu acest prilej condiţiile privind un nou acord cu FMI, BM şi CE de tip preventiv, cu o durată de 2 ani, prin care România ar putea avea la dispoziţie maximum 3,7 miliarde de euro de la FMI.

Dacă în urma întâlnirii delegaţiei cu ministrul transporturilor, doamna Anca Boagiu, aceasta a prezentat într-o manieră foarte deschisă conţinutul discuţiilor şi propunerile pe care le-a făcut - pe care le apreciez ca fiind realiste şi cu impact economico-financiar deosebit pentru reducerea deficitului bugetar, în schimb, declaraţiile ministrului economiei, Ion Ariton, de după întâlnirea cu membrii delegaţiei au amorsat o adevărată bombă cu ceas, pentru că solicitarea de liberalizare totală a preţului gazelor şi energiei, venită din partea delegaţiei, ar fi putut pune Cabinetul Boc în ipostaza incredibilă de a spune pentru prima dată "nu" unei directive dictate de finanţatorii externi. De ce? Pentru că o astfel de măsură, adoptată imediat, ar putea pune cruce pentru multă vreme încercărilor guvernanţilor de a demonstra că măsurile radicale de austeritate au fost eficiente şi pertinente sau că economia va reveni pe creştere din trimestrul al treilea al anului, aşa cum ne anunţa cu puţin timp în urmă preşedintele Băsescu. Această solicitare şi bâlbâielile guvernanţilor ne arată clar că finanţatorii externi sunt hotărâţi ca în 2011 să nu se repete scenariul derulat pe parcursul anului 2010, când Guvernul a plecat la drum cu o prognoză de creştere economică entuziasmantă, pentru ca la sfârşitul anului să se înregistreze o scădere economică drastică, care l-a determinat pe Jeffrey Franks să declare în ianuarie anul curent că "Absenţa creşterii economice este marea dezamăgire acum, când ne apropiem de finalul acestui acord" şi că "operaţia a reuşit, din păcate pacientul a murit. Nu vrem să ajungem în punctul în care am stabilizat situaţia, dar pacientul, economia românească, a murit. Vrem să generăm creştere economică".

Şi, totuşi, Cabinetul Boc nu a spus "nu". "În domeniul energiei, până în septembrie, se va stabili un calendar de eliminare a preţurilor reglementate la energia electrică şi gaze, calendar ce se va implementa în perioada 2013-2015. Până la finele lui 2011 se vor defini consumatorii vulnerabili de către Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii, conform legislaţiei europene, precum şi crearea de mecanisme de protecţie a acestora" a afirmat premierul Boc în cadrul declaraţiei referitoare la prevederile noului acord cu FMI, CE şi BM. Chiar şi în situaţia anunţatului calendar, lucrurile nu se schimbă deloc (faţă de eventualitatea adoptării imediate - n.a.) şi, de asemenea, guvernanţii nu mai pot demonstra că măsurile radicale de austeritate au fost eficiente şi pertinente.

În aceste condiţii, toate încercările guvernului din ultimele două zile de a da asigurări că populaţia nu va fi afectată dacă preţurile reglementate la gaze şi curent vor fi liberalizate sunt caduce. Or, este la mintea cocoşului că liberalizarea preţurilor reglementate ar duce la scumpiri în lanţ la toate produsele şi serviciile, care, la rândul lor, ar duce inflaţia într-un punct periculos. Agenţii economici ar primi la rândul lor o nouă lovitură, iar industrii precum cea chimică, care se zbate între viaţă şi moarte după ce i s-a sistat livrarea de gaze doar din producţia internă, ar fi, practic, desfiinţate. Facturile la gaze ar exploda, urmate de cele la întreţinere, care ar mai creşte şi din cauza sistării subvenţiei acordate de primării pentru încălzire. Astfel, acest val masiv de creşteri de preţuri ar secătui la propriu bugetul românilor, care abia mai fac faţă nevoilor zilnice de trai din cauza celor mai dure măsuri de austeritate luate de vreun guvern, pe temeiul crizei economice. Şi s-ar pune pe butuci ce a mai rămas din economie, indiferent de culoarea ei.

Guvernul a fost pus într-o situaţie delicată şi încearcă să dea asigurări fără argumentare temeinică că o atare măsură nu va afecta populaţia, în realitate o majorare semnificativă a facturii pentru gospodării este aproape de neevitat. Aceasta deoarece odată liberalizată piaţa, cei doi mari producători Romgaz şi Petrom nu vor mai vrea să vândă mia de metri cubi la preţul actual de 165 de dolari, când gazul rusesc costă 410 dolari.

Vânzând mai scump către furnizori, aceştia, la rândul lor, îşi vor transfera costurile suplimentare către populaţie.Aceasta în condiţiile în care românii plătesc în prezent cel mai ieftin gaz din UE, datorită faptului că avem încă rezerve însemnate de gaz autohton. Populaţia României plăteşte gazele la preţ de coş o medie ponderată între preţul de intern şi cel de import. În prezent, preţul este de 4,2 euro, cel mai mic preţ din UE, iar consumul anual este asigurat în proporţie de două treimi de gaz local, în condiţiile în care deja structura coşului de consum la gazele naturale s-a modificat puternic în defavoarea producătorilor interni şi a consumatorilor casnici (ianuarie 2010 structură amestec 72% producţie internă, 28% import; decembrie 2010, analog ianuarie 2010, dar în ianuarie 2011 structura coşului a devenit 62% producţie internă, 38% import, iar în februarie 58,5% producţie internă, 41,5% import, deci în numai două luni s-a trecut de la 28% gaze din import la 42%!).

Dacă va creşte preţul gazelor naturale pentru consumul casnic, populaţia va fi afectată direct. Dacă va creşte preţul gazelor naturale furnizate agenţilor economici, aceştia vor creşte preţurile bunurilor pe care le produc, deci din nou populaţia va fi afectată. Nu se ajunge la creşterea inflaţiei, scăderea puterii de cumpărare şi la şomaj accentuat, la creşterea arieratelor? Firmele vor avea costuri mai mari, vor înregistra scăderi de profit sau chiar pierderi şi vor da oameni afară. Cum vor mai fi îndeplinite condiţionalităţile prevăzute în acordul cu FMI care se încheie acum? Dar cele anunţate a fi prevăzute în cel care se negociază şi în care reducerea arieratelor ocupă un loc central?

În Constituţia României este prevăzut la art. 135 că "Statul trebuie să asigure (...) exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional, (....) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii". În aceste condiţii, de ce nu se vrea asigurarea consumului de gaze de către populaţie numai din producţia proprie, care are un preţ mult mai mic decât gazul de import?

PS: Guvernul Boc - în situaţia în care premierul a spus adevărul în declaraţia de presă de luni seara - pune la cale o mişcare mârşavă, încercând să arunce pe seama viitorului guvern liberalizarea preţului gazelor, pentru că aceasta înseamnă calendarul ce se va implementa între 2013 şi 2015.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

În şedinţa Comisiei pentru sănătate a Camerei Deputaţilor, domnul Cristian Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, a recunoscut faptul că aşa-zisa măsură de reformă a sistemului sanitar, transformarea unor spitale şi preventorii TBC în aziluri de bătrâni, nu este nici inspirată şi nici indicată din punct de vedere sanitar.

Eu aş adăuga că o astfel de măsură nu se justifică din niciun punct de vedere şi că este pur şi simplu încă una dintre multele reacţii în poziţie de drepţi pe care Executivul le ia ori de câte ori Zeus emite edicte la Cotroceni.

Singura diferenţă este că, în situaţia de faţă, mâna folosită să scoată castanele din foc este una UDMR-istă, probabil la troc cu cine ştie ce altă cerinţă discutabilă, întru păstrarea "unităţii" şi a "echilibrului" coaliţiei, atât de precare.

Ca de obicei, fără un studiu de impact prealabil, Guvernul Boc şi-a pus iarăşi "coasa" în funcţiune şi face singurul lucru la care se pricepe: taie! Spitale, locuri de muncă, şanse la viaţă...

Nu folosesc vorbe mari.

Un exemplu se află chiar în colegiul meu: Spitalul TBC din Floreşti, unitate trecută în administrarea Consiliului local, care, prin străduinţă şi competenţă, a reuşit ce nu a reuşit Guvernul portocaliu: să îl aducă pe linia de plutire din punct de vedere financiar şi să îi dea o faţă acceptabilă, din respect pentru bolnavii care vin aici din trei judeţe.

Astfel, astăzi, Spitalul nu are datorii şi este ocupat în totalitate şi pot să vă spun - pentru că am stat de vorbă nu o singură dată cu ei! - că pacienţii sunt mulţumiţi atât de condiţiile hoteliere, cât şi de cele de tratament, având numai cuvinte de laudă la adresa medicilor şi a celorlalţi angajaţi.

Să schimbi, în plină criză, destinaţia unei unităţi sanitare cu asemenea performanţe şi cu o asemenea adresabilitate nu înseamnă să faci reformă, ci că ai tu însuţi, decidentul, unele probleme de sănătate, care nu la Floreşti se pot trata!

Eu nu sunt medic, dar de trei ani fac parte din Comisia pentru sănătate a Camerei şi am o strânsă legătură cu medicii şi personalul sanitar din colegiul meu şi din judeţul Prahova.

M-am informat şi am aflat că unul dintre principalii factori favorizanţi pentru transmiterea TBC este sărăcia.

Mă întreb şi vă întreb: cum poate Guvernul Boc să desfiinţeze spitale TBC, când, în România, gradul de sărăcie este în creştere accentuată?

Cum îşi permite un vremelnic guvern să instituie măsuri care dau peste cap norme europene de desfiinţare/reabilitare a unităţilor sanitare de risc, dar şi programe naţionale cum este cel de prevenire şi tratare a TBC-ului?

Cât de rupţi de realitate sunt decidenţii politici dacă nu ştiu ce documentaţie şi cât timp ar presupune punerea în operă a aberaţiilor lor?

Şi ce înţeleg ei, oare, prin relocarea personalului? Cumva deportarea în alt judeţ, unde spitalul TBC a scăpat de coasa Bocului?

Cu ce ar dori domnul premier să acopere o astfel de aventură medicii şi asistentele de la Floreşti? Cu economiile din salariul diminuat chiar de către dumnealui? Sau poate cu marile şpăgi luate de la cei mai săraci dintre pacienţii României? Sau poate că ar dori ca aceştia să dea curs îndemnului prezidenţial şi să îşi caute de muncă în afara ţării?

Îşi imaginează guvernanţii, oare, că descentralizarea este doar o chestiune de... faţadă? Un fel gard vopsit, pe care îl vede UE, dincolo de care se află... leopardul? Probabil că da, din moment ce îşi permit să ia decizii, să facă liste, fără a consulta în niciun fel comunităţile direct afectate. Ruşine!

Da, în Prahova, poate chiar la Floreşti, este mare nevoie de aziluri de bătrâni! La Mislea, Călineşti, Lilieşti sunt liste de aşteptare, cu numere de ordine fără speranţă...

Dar dacă tot ne numim ţară europeană, haideţi să facem şi aziluri după norme europene: bătrânii sunt o categorie socială vulnerabilă, cu nevoi speciale, ce ţin de căile de acces, se deplasează mai greu, au nevoie de lift, rampă pentru cărucior, au nevoie de mai multă lumină, de mai multă căldură, de alimentaţie specială, de tratament medicamentos mai costisitor, de supraveghere continuă, de intimitate. Au dreptul să îşi petreacă frumos, demn şi în siguranţă ultimii ani de viaţă, nu îngrămădiţi în saloane de zeci de persoane, unde, oricând, se pot contamina în primul rând unul de la celălalt, dar şi de la bacilii, viruşii şi microbii lăsaţi moştenire de actualii pacienţi cu TBC.

Ori poate o fi şi asta o cale de ieşire din sistem a pensionarilor premeditată de guvernanţi ?!

Niciodată sistemul sanitar nu a fost mai prost condus ca acum şi această situaţie trebuie să înceteze!

Poate că unei anumite minorităţi - nu îi spun naţionale - chiar îi convine!

Sper însă că mă înşel, aşa că voi pune punct declaraţiei politice pe care astăzi i-o dedic ministrului sănătăţii, printr-o întrebare pe care i-o adresează, public, unul dintre ziariştii prahoveni:

"Ai curaj, domnule ministru, să-ţi internezi mama într-un cămin de bătrâni amenajat într-un fost spital TBC, contagios până la ultima cărămidă?"

Doamna Mariana Câmpeanu:

"Codul muncii - noul episod din thriller-ul «Bock Spintecătorul»"

Din decembrie 2008 încoace, suntem obligaţi cu toţii să suportăm şi să vizionăm cea mai jalnică prestaţie a partidului aflat la putere, dintre toate câte s-au perindat vreodată la cârma ţării. Este guvernarea domnului Băsescu, în rol de regizor, pusă în practică şi jucată catastrofal, în raport cu interesele românilor, de Guvernul PDL, în frunte cu premierul Emil Boc, desemnat în rolul principal - "Bock Spintecătorul".

"Vreau să-i asigur pe toţi românii că nimeni nu va fi uitat, nimeni nu va fi abandonat, indiferent unde locuieşte, la sat sau la oraş" - sunt cuvintele şi totodată mottoul principal cu care şi-a intrat în rol premierul Boc atât în decembrie 2008, cât şi în decembrie 2009, la învestitură, promisiune repetată de atâtea ori pe parcursul celor 2 ani de guvernare. Şi s-a ţinut de cuvânt. Cu o tenacitate şi o perseverenţă demnă de Cartea Recordurilor şi de film, domnul Boc nu a uitat pe nimeni de atunci, nici de la sat, nici de la oraşe.

Nu a existat categorie socioprofesională ale cărei interese şi drepturi să nu fie spintecate şi călcate în picioare de Guvernul Boc. Indiferent de locul de muncă - la stat sau în privat -, indiferent de statut - pensionar, cadru medical, militar, poliţist, profesor, funcţionar -, indiferent de vârstă - tânăr sau vârstnic -, cetăţeanul român a devenit ţinta preferată a lui Bock Spintecătorul şi a politicilor dezastruoase promovate cu atâta sârg, mai ales la Televiziunea Română.

Personajul din zilele noastre se aseamănă foarte mult cu cel care a îngrozit milioane de oameni, în realitate sau în science-fiction. Singura diferenţă este că actorul nostru - Bock Spintecătorul - sacrifică drepturile cetăţenilor români - pensii, salarii, indemnizaţii, ajutoare - şi, mai grav, amanetează viitorul României, căreia i-a spulberat orice şansă de revigorare economică pe termen scurt. Bock Spintecătorul nu produce nici măcar audienţă, în schimb thriller-ul său se traduce prin dispreţ, demagogie, incompetenţă, corupţie şi nemulţumire din partea publicului.

Noul proiect de Cod al muncii, regizat de curând şi pe care guvernanţii vor să-l experimenteze pe spinarea românilor, sperăm noi, nu pentru mult timp sau niciodată, face parte din acest thriller, "Bock Spintecătorul", devenit spaima românilor. Modificările aduse Codului muncii nu aduc niciun avantaj nici pentru angajaţi, nici pentru angajatori, neeliminând problemele reale pe care le are piaţa muncii în prezent. Mai mult, acest proiect reprezintă un atentat la adresa celor care lucrează în mediul privat, care vor fi lipsiţi de toate drepturile câştigate în ultimii ani, care le garantaseră un raport corect cu angajatorii.

În calitate de deputat PNL, membru al Comisiei pentru muncă, voi face toate eforturile pentru ca acest episod să nu fie "difuzat" şi aplicat niciodată, să nu-şi producă efecte şi să nu-i împovăreze pe români, pe cei care cred în muncă şi în dreptul lor de a munci şi de a câştiga onest în această ţară. Împreună cu colegii mei din Uniunea Social-Liberală, vom lupta ca Bock Spintecătorul să dispară din viaţa publică a României, pentru a nu mai putea vreodată să ajungă în situaţia de a decide şi de a spinteca, imoral şi ilegal, interesele românilor, aşa cum se întâmplă astăzi, de dragul lui Băsescu şi ale clientelei politice PDL-iste.

Domnul Marius Rogin:

"Revoluţie în lumea arabă?"

Răspândirea protestelor de la o ţară la alta în lumea arabă poate fi explicată prin similitudinea motivelor şi a obiectivelor vizate. Demonstraţiile se îndreaptă împotriva puterii şi elitei care dirijează în interes propriu atât economia, cât şi politica. Modul în care au izbucnit protestele, pe rând, în ţările din zonă - Tunisia, Algeria, Egipt, Yemen, Liban sau Iordania - aminteşte, cel puţin aparent, de efectul de domino invocat în perioada căderii regimurilor comuniste din Europa de Est, în 1989.

Ţări din regiune, cu populaţie tânără aflată în creştere numerică rapidă, suferă din cauza majorării preţurilor la alimente şi a ratelor ridicate ale şomajului, dar şi din cauza lipsei cronice de reprezentare politică, în condiţiile unor regimuri autoritare, în unele cazuri consolidate de-a lungul a zeci de ani. În timp ce conducătorii se lăfăie de mai multe decenii în jilţurile puterii, au pierdut din vedere nevoile oamenilor din afara palatelor. Ei au uitat că poartă răspunderea politică şi că dezvoltarea nu poate avea loc doar pentru elita de la cârma ţării, ci trebuie să se întâmple şi pentru marea masă a populaţiei. Oligarhii din palatele lumii arabe au pierdut de mult contactul cu realitatea şi nu mai cunosc grijile populaţiei, care sunt, în fond, foarte simple.

Totuşi, este puţin probabil ca din Tunis să pornească o revoluţie asemănătoare celei din Europa de Est, deoarece - spre deosebire de Uniunea Sovietică, care era dirijată central de la Moscova - centrele puterii din lumea arabă sunt conduse de sfere de influenţă.

În acelaşi timp, există forţe care trezesc în lumea arabă un sentiment de solidaritate şi care transportă furia protestatarilor de la o ţară la alta, în primul rând posturile de televiziune AL-Jazeera şi Al-Arabiya, care transmit imaginile şi informaţiile în întreaga lume.

Cenzura informaţională funcţionează poate în ţările sărace din Africa, în ţările arabe a devenit însă aproape imposibilă. Societatea civilă nu contează în ochii regimurilor din lumea arabă, dar pe internet ea are un cuvânt greu de spus.

Egiptul încearcă în continuare să opună rezistenţă concurenţei arabe prin intermediul televiziunii de stat, însă maşinăria propagandistă a pierdut de mult orice urmă de credibilitate, iar jurnaliştii sunt puşi sub presiune în întreaga lume arabă, pentru că puterea ştie că presa liberă poate deveni foarte periculoasă.

Motivele sociale ale protestelor pot fi în parte ameliorate, rămâne însă de văzut dacă protestatarii se vor mulţumi cu mici reforme ici-colo. Care este un posibil rezultat al protestelor? Mass-media europeană schiţează deseori scenarii în care întreaga regiune arabă va fi subjugată de forţe radical-islamice. Împotriva unui astfel de scenariu se poate argumenta prin vasta participare a populaţiei la proteste.

Societatea civilă va ieşi probabil câştigătoare, dacă pe alocuri se va ajunge la o schimbare de putere, dacă parlamentele vor avea mai multă influenţă şi spectrul partidelor politice va deveni mai larg - paşi importanţi spre mai multă democraţie.

Protestele şi demonstraţiile izbucnite de la începutul anului în nordul Africii şi în Orientul Mijlociu vor duce dacă nu la înlăturarea unor regimuri autoritare şi corupte, măcar la concesii care să permită, cel puţin temporar, îmbunătăţirea situaţiei populaţiilor afectate de sărăcie şi confruntate cu niveluri ridicate de corupţie şi o minimă liberalizare politică.

Rusia este foarte interesată de blocaje de guvernare a ţărilor arabe, deoarece ele sunt o soluţie pentru rezervele de hidrocarburi. Exemplu clar este Algeria, care din 1993 menţine o stare de tensiune şi împiedică investiţiile în zonă. Algeria este pe locul III în lume la capitalul petrol după Rusia şi Iran. Pe de altă parte, SUA are interes să menţină pacea în zonă, investind în armată în decursul anului 2010 suma de 1,5 miliarde de dolari.

Domnul Mircea Duşa:

"Guvernarea prin incoerenţă, haos şi minciună"

Nu mai reprezintă o surpriză pentru nimeni faptul că orice măsură de guvernare ia actualul Executiv ea conduce inevitabil la scăderea nivelului de trai al cetăţenilor acestei ţări, fie că este vorba de angajaţi la stat sau în sectorul privat, fie că este vorba de categoriile sociale defavorizate precum şomerii, pensionarii, persoanele cu dizabilităţi, fie că este vorba de tânăra generaţie. Anul 2010 va rămâne în istorie ca anul în care cetăţenii României afectaţi de o scădere dramatică a veniturilor şi de inflaţie, au făcut cu greu faţă scumpirilor la alimente, la servicii, la utilităţi etc.

Dar nu vorbim doar de faptul că parcă Guvernul Boc a guvernat această ţară cu scopul de a o aduce în pragul sărăciei. Ce este mai îngrijorător este faptul că aceste decizii s-au luat într-o manieră incoerentă, creând haos în sisteme şi având la bază minciuni propagate fără niciun fel de reţinere faţă de nomele bunului-simţ. Cât despre normele bunei guvernări... nici nu mai poate fi vorba.

Iată câteva exemple.

În campania electorală din 2009, militarilor li s-a promis că nimeni nu se va atinge de pensiile lor. Minciună. În luna decembrie a anului 2010 cadrele militare primeau fluturaşii de pensie cu un cuantum mult diminuat, cu stagii de cotizare tăiate în mod ilegal şi calcule greşite. Haosul continuă prin suspendarea recalculării pensiilor şi promisiuni de recuperare a sumelor pierdute într-un orizont de timp neştiut de nimeni.

În anul 2010 Guvernul Boc găsea metoda de creştere a economiilor bugetare: scăderea salariilor. A fost o altă minciună, pentru că scăderea a depăşit procentul de 25%. În unele cazuri salariaţii şi-au recâştigat drepturile în instanţă, dar guvernanţii nu doresc să pună în aplicare hotărârile judecătoreşti. Acum primul- ministru se laudă nejustificat cu recuperarea a 15%. De fapt, procentul net recuperat este mai mic.

Tot în anul 2010, nereuşind să scadă pensiile cu 15%, Guvernul Boc dădea o nouă lovitură pensionarilor. Şi de data aceasta tot prin minciună: guvernanţii susţineau că suma căreia i se aplică contribuţia la asigurările de sănătate este cea care depăşeşte 740 RON, dar pensionarii au constatat că de fapt această reţinere s-a aplicat întregii pensii. Haotică a fost şi aplicarea acestei prevederi, pentru că unele case de pensii au aplicat contribuţia la ceea ce depăşea 740 RON, altele au aplicat la întregul cuantum.

În domeniul sănătăţii, Guvernul Boc a dat dovadă de o adevărată lipsă de viziune managerială eficientă. Desfiinţarea unor spitale este făcută într-o manieră atât de defectuoasă, încât a generat manifestări ale comunităţilor locale. Potrivit informaţiilor, multe dintre unităţile spitaliceşti ce urmează a fi desfiinţate sunt pe profit şi chiar au beneficiat în ultimii ani de modernizări.

Exemplele pot continua şi sunt relevante pentru incompetenţa Executivului actual. Perioada în care PDL şi aliaţii săi au gestionat destinele acestei ţări este una guvernată de incoerenţă, haos şi minciună.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Mitropolitul Bartolomeu veghează România din ceruri"

Bartolomeu Anania, primul mitropolit al Clujului, s-a ridicat la Ceruri. Testamentul lăsat este unul simplu, aşa cum şi-a trăit viaţa: necomplicat şi în sihăstrie.

A fost un mare om de cultură, afirmându-se în literatură în anul 1936 în revista "Vremea", iar în 1982 a primit Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhală - Bucureşti, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel al Patriarhiei Antiohiei, iar în 2010 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

Într-una din ultimele sale predici, ÎPS Bartolomeu spunea: "Moartea este o pregătire a omului pentru ceea ce urmează. Sunt un om în vârstă şi e normal să mă gândesc la sfârşitul meu pământesc, dar nu îmi e frică. Este vorba despre ceea ce nu moare din om, sufletul, şi de ceea ce putem numi destinul acestui suflet. Ştiu dinainte că îl pun în mâna Domnului. În acelaşi om există şi sufletul care rodeşte grâul şi sufletul care rodeşte neghina. În virtutea Legii Sfinte ştim şi avem datoria să alegem din vreme neghina de grâu. Fiţi liberi în credinţa voastră, fiţi încrezători în credinţa voastră, hăruiţi-o cu fapte bune fiecare după putinţa lui şi nădăjduiţi şi speraţi cât puteţi de mult pentru ca speranţele să fie bogate, să aveţi ce pierde şi să vă şi rămână".

Consider că prin aceste vorbe ÎPS Bartolomeu a lăsat românilor o adevărată lecţie de viaţă şi credinţă.

Doamna Manuela Mitrea:

"România rămâne fără medici!"

În ultimii trei ani, peste 10.000 de medici au solicitat Ministerului Sănătăţii eliberarea unui certificat de conformitate, pentru a le fi recunoscute diplomele în statele Uniunii Europene şi, pe cale de consecinţă, pentru a se putea angaja în UE. O statistică realizată de Colegiul Medicilor din România arată că, în 2010, au solicitat certificate profesionale, necesare pentru a lucra în unităţile sanitare din străinătate, 2.779 medici, atât specialişti, cât şi medici de familie.

În judeţul Constanţa au fost eliberate 100 astfel de certificate, pentru medici de familie, chirurgi sau pentru medici de terapie intensivă. Aceştia intenţionează să lucreze în Anglia, Franţa sau Germania. În acest timp, posturile din spitalele constănţene rămân vacante.

Oamenii din sistemul sanitar constănţean cu care am discutat mi-au spus de ce este din ce în ce mai greu să fii medic în România. Nu numai din cauza salariilor, ci mai ales pentru că nu este aparatură adecvată, materiale sanitare şi medicamentele necesare cu care să îşi facă meseria ca la carte. Concluzia unuia dintre medici a fost următoarea "dacă aceste lucruri s-ar remedia, niciun medic nu ar mai dori să plece în afara ţării".

Stimaţi colegi, avem nevoie de medici şi asistenţi medicali în ţara noastră pentru a ne trata de boli, pentru că nu toţi românii pot să-şi caute sănătatea prin străinătate, iar noi suntem obligaţi să facem tot ce ne este în putere să-i păstrăm în ţară.

Domnul Adrian Mocanu:

"Punct de vedere despre modificările la Codul muncii"

Trebuie să precizez mai întâi contextul în care se fac modificări ale Codului muncii: criza economică a produs schimbări vizibile pe piaţa muncii din România. Încă din iarna anului 2008, multe companii şi-au trimis salariaţii în concediu forţat, preferând să întrerupă temporar activitatea. O mare parte dintre angajaţii companiilor private s-au trezit pe drumuri, intrând în şomaj, iar cei rămaşi au fost penalizaţi cu reducerea treptată a salariilor. Un sondaj al Institutului de Statistică a indicat creşterea muncii la negru. Astfel, la finalul trimestrului al treilea din 2010, aproape o treime dintre angajaţi lucrau la negru. Sunt surse care spun că există aproximativ un milion şi jumătate de români pentru care nimeni nu plăteşte asigurări sociale, nereprezentaţi de niciun sindicat, care trăiesc undeva în umbra statisticilor sociale.

Iniţiativa Guvernului României de modificare a Codului muncii a dezlănţuit noi tensiuni sociale. Propunerile companiilor multinaţionale şi ai unor reprezentanţi ai patronatelor au fost înglobate într-o primă variantă a noului Cod al muncii, care a înfuriat sindicatele. Trebuie însă spus că prima variantă lansată de Guvern a reuşit, în mod teribil, să defavorizeze atât salariaţii, cât şi angajatorii. Mai precis, această primă formă conţinea prevederi care satisfăceau doar interesul unor companii multinaţionale cu reprezentanţe în România şi orgoliul unor persoane din sfera puterii.

După negocieri tensionate, presărate cu ameninţări şi cu mişcări sindicale, dar şi cu cereri de demitere a ministrului muncii, se negociază acum un Cod al muncii mai consensual.

În acest context, mai adaug că România trebuie să-şi introducă în legislaţie unele prevederi impuse de directive ale Comisiei Europene, cum ar fi definirea şi reglementarea agentului de muncă temporară, problemă la care România are termen de transpunere în legislaţia naţională data de 5 decembrie 2011.

Un alt argument invocat de Guvern în favoarea schimbării Codului muncii este de ordin fiscal. Guvernul intenţionează să reducă fiscalitatea pe muncă, considerată de mediul de afaceri penalizatoare. O fiscalitate mare descurajează angajările şi încurajează munca la negru şi evaziunea fiscală, susţin reprezentanţii oamenilor de afaceri. În acest sens ni se arată statistici ce indică o scădere periculoasă a încasărilor statului din cotele de contribuţii sociale, ceea ce forţează cheltuieli masive din alte surse bugetare pentru a acoperi nevoile. Ministrul de finanţe, Gheorghe Ialomiţianu, a declarat că Guvernul analizează o reducere a cotelor de contribuţii sociale încă din această vară. Se pare că reducerea fiscalităţii pe muncă va fi "vândută" în negocierile cu Fondul Monetar Internaţional la pachet cu "reforma pieţei muncii".

Ceea ce uită actualul Guvern este că Fondul Monetar Internaţional nu agreează însă o reducere a fiscalităţii pe muncă. Jeffrey Franks, negociatorul-şef al FMI, este sceptic în ceea ce priveşte capacitatea bugetului de a supravieţui în condiţiile unei tăieri de taxe. Dumnealui vrea să avem mai întâi banii şi apoi să tăiem taxele, spunând că "Orice punct de TVA sau cotă de contribuţie socială tăiată trebuie să fie compensată de încasări". Vor fi negocieri dure pe această temă.

În final, trebuie să remarc că varianta propusă de Guvern se voia a fi impusă în afara consensului cu partenerii sociali, ceea ce ar fi reprezentat o premieră naţională negativă. Mai trebuie spus că impunerea unor contracte de muncă pe perioadă determinată va avea un efect economic negativ important, deoarece angajaţii cu astfel de contracte nu vor mai avea acces la credite pe durată lungă şi va determina restrângerea consumului şi, implicit, prelungirea termenului ieşirii din criză.

Domnul Petru Movilă:

"Triada românească!"

Este oficial! Mafia românească şi-a înregistrat existenţa la Tribunal. Capii familiilor PSD, PNL şi PC şi-au depus semnăturile pe actul de convieţuire forţată. Cei mai bucuroşi de această împreunare nefirească sunt Sorin Ovidiu Vîntu ("naşul" PSD) şi Dinu Patriciu ("sfătuitorul" PNL). Cei doi sperau ca triada să ajungă la putere şi astfel să scape de dosarele care le întunecă viitorul. Nu-i vorbă că şi liderii noii "famiglia", împreună cu cei din eşalonul I şi II, sunt mai mult decât bucuroşi, dar cît va dura această grimasă de bucurie? Până la prima dispută pentru putere.

De ce o alianţă forţată, nefirească? Pentru că cele două partide (PC aproape că nu contează în ecuaţie, dacă nu ar exista un trust de presă care să le facă jocul celor doi pioni importanţi), în perioada 2004-2008 s-au "porcăit" ca la uşa cortului. Nu au existat săptămâni în care liderii PSD să nu arunce cu acuze la adresa PNL şi invers. Da, dar atunci partidele erau conduse de personaje vândute "diavolului", ar spune unele voci. Adevărat, dar sfătuitorii din umbră erau aceiaşi: Vîntu şi Patriciu. Aceiaşi oameni de afaceri au forţat ciuntirea doctrinelor pentru a scoate triada actuală sau, mai bine spus, monstrul bicefal (repet, PC contează doar prin prisma trustului de presă, chiar dacă Vîntu controlează şi el un trust important de presă).

Dar să trecem peste perioada amintită şi să ajungem în toamna anului 2008. Au uitat, oare, liderii PSD şi PNL de declaraţiile făcute în timpul campaniei electorale pentru alegerile generale şi parlamentare sau imediat după acestea? Au uitat cum înfierau acţiunile subversive ale actualilor colegi de alianţă în ceea ce priveşte onestitatea alegerilor sau numărarea voturilor? Au uitat cum se denunţau unul pe celălalt la Biroul Electoral Central sau în presă? Lucruri vechi, de care nu mai vor să ştie...

S-au schimbat conducerile, s-a schimbat atitudinea faţă de celălalt, dar "sfătuitorii" au rămas aceiaşi. Aceiaşi care acum au pus la punct planul B (A şi A', eliminarea preşedintelui Băsescu, au eşuat), plan care se doreşte a scoate PDL în afara eşichierului politic şi a provoca demiterea preşedintelui înainte de alegerile din 2013.

Atât de mare este teama "sfătuitorilor", dar şi a altor personaje din coaliţie, de actualul preşedinte al ţării, dar şi de partidul care a dovedit că merită încrederea electoratului. Teama că afacerile oneroase le-ar fi stricate de justiţie, teama că ar putea pierde ceea ce au furat în trecut, dar şi teama că nu vor mai putea fura în viitor. Pentru că, să fim serioşi, triada politică nu şi-a propus ajutarea României să depăşească criza financiară în care se află, nu şi-a propus să ajute populaţia în vreun fel, şi-a propus protejarea propriilor persoane, a apropiaţilor şi a afacerilor acestora, toate având ca punct central teama de Băsescu şi de PDL.

Există o vorbă la români: de ceea ce ţi-e frică, nu scapi!

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Şi Băsescu a aflat că operaţia a reuşit! Ce facem cu pacientul?"

Declaraţia politică de astăzi îmi dă prilejul să fac referire la ultimele afirmaţii ale preşedintelui Traian Băsescu. Fac acest lucru deoarece consider că rolul de preşedinte-jucător pe care şi-l tot atribuie Traian Băsescu în politică şi construcţia pe care vrea să o definitiveze în acest mandat va afecta pe termen lung România.

Vă mărturisesc că am fost şocat de faptul că Traian Băsescu este lipsit de orice fel de imaginaţie şi de viziune atunci când face referiri economice şi am fost frapat să aud declaraţia sa în legătură cu acordul cu FMI, UE şi BM.

"Prima expresie care poate fi utilizată este că acordul pe doi ani cu cele trei instituţii s-a încheiat cu succes", spunea preşedintele Traian Băsescu duminică seara, la câteva săptămâni distanţă după ce şeful delegaţiei FMI în România, Jeffrey Franks, aprecia, în cadrul discuţiilor pe tema Codului muncii, că "economia României este stabilizată, însă ţara noastră se află acum în postura unui pacient supus unei operaţii care a reuşit, dar care riscă totuşi să moară". Adică, într-o traducere liberă, după finalizarea acordului cu FMI operaţia a reuşit, dar pacientul e la terapie intensivă, în moarte clinică.

Această stare a economiei a fost anticipată de toţi analiştii economici de bun-simţ care au avertizat că tăierile abrupte ale veniturilor secondate de majorări ale TVA vor omorî economia. Din păcate, cei care trebuiau să asculte şi, eventual, să îl convingă pe întâiul economist al ţării că ceea ce vrea FMI este greşit au luat poziţia ghiocelului şi, cu glas mieros, i-au spus Cârmaciului ce a vrut să audă.

Am mai trăit astfel de perioade când scriam din trupurile noastre "Te iubim, preamărite conducător!" aşa că am un sentiment de deja-vu acum când, din nefericire, le retrăim.

Acest lucru însă nu trebuie să ne genereze doar frustrare. Dacă iubim ceea ce am câştigat acum 20 de ani trebuie să luăm atitudine şi să condamnăm astfel de derapaje, fiindcă altfel nu vom face altceva decât să fim părtaşi la mizeria şi la modul abject în care s-a ajuns să se facă politică în România.

Argumentez aceste afirmaţii ale mele făcând tot referiri la comunicarea pe care preşedintele Traian Băsescu a avut-o, duminică seara. Domnia Sa a făcut referire la faptul că noul acord cu FMI, UE şi BM va preveni populismele partidelor şi a amintit că "România are un risc politic dacă privim la alegeri şi la experienţele 2007 - 2008", "fiind un preşedinte care, din păcate, am mai văzut cu ochii mei un exces de populism în 2008 şi ştiu care au fost efectele acelor populisme în 2009 şi 2010", a mai spus Traian Băsescu.

Domnia Sa a uitat să facă referiri şi la alegerile prezidenţiale din 2009, în care populismul a ajuns la cote de neimaginat. Dacă este să ne referim la strategia de marketing, să nu uităm faptul că doar candidatul Traian Băsescu a fost promovat, de dragul câştigului electoral, în modul cel mai subcultural cu putinţă.

Nu la cultură s-a referit însă Traian Băsescu atunci când a vorbit de populism! Cel mai probabil s-a referit la pomenile electorale oferite de candidaţi drept mită electorală alegătorilor de către echipele de campanie ale candidaţilor. Or, aici, Traian Băsescu vorbeşte de funie în casa spânzuratului! Cu tupeul căpătat la Anvers, preşedintele aruncă anatema populismului în curtea altor partide, fără să vadă populismul deşănţat şi neobrăzarea din propria curte, cea de sub nasul său.

Acestea sunt argumentele pentru care am afirmat, mai sus, că trebuie să luăm atitudine. Altfel vom asista, din ce în ce mai des, la genul acesta de acuze şi, când vor fi alegeri prezidenţiale anticipate sau la termen, ne vom trezi că vom fi acuzaţi că vrem să dăm vreo lovitură de stat ca să-l îndepărtăm pe mult iubitul nostru Cârmaci de la Cotroceni!

Şi mai cred că trebuie să luăm atitudine şi să-i arătăm preşedintelui Traian Băsescu gunoiul din curtea sa, pentru că poate aşa vom reuşi să mai oprim măcar 1% din jaful pe care oamenii PDL din Guvernul Emil Boc îl fac în România.

Ce înţeleg prin jaf? Un management dezastruos în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor publice. Un astfel de exemplu este cel privind investiţiile de 32,9 milioane lei făcute din fondurile Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, în timp ce alte proiecte similare, finanţate de către Uniunea Europeană, au fost blocate de reprezentanţii PDL în Guvern dintr-un singur motiv - acele proiecte urmau să fie realizate de administraţii PSD sau PNL.

De ce am adus în discuţie jaful? Pentru că trebuie să nu uităm că, după acordul cu FMI, poporul e la terapie intensivă şi, deşi are nevoie de stimulente adevărate ca să îşi revină, primeşte doar baloane de otravă şi poveşti de adormit copiii. Ceea ce este şi mai trist este faptul că cei care ne vând gogoşi nu vor să se întrebe "Ce facem cu pacientul?", ci în spatele acestor perdele de fum orchestrează adevărate tunuri financiare. Din beţia vorbelor şi din neruşinarea faptelor îi va trezi tocmai pacientul care va înţelege că singura lui soluţie e să se ridice singur de pe masa de operaţii şi să dea de pământ cu incompetenţii care tot fac pe el experimente "politice" de mai bine de şapte ani!

Domnul Georgian Pop:

"Suspiciuni de corupţie în rândul forţelor de ordine"

Noul sistem de monitorizare a călătoriilor cu avionul presupune punerea la dispoziţia poliţiilor din Uniunea Europeană a datelor cu caracter personal precum numerele de telefon, adresele, numărul cardului de credit, adresele de email şi alte detalii ale pasagerilor. Acest sistem, aşa cum reiese din propunerea de directivă a Comisie Europene privind Registrul cu Numele Pasagerilor (RNP), se doreşte a fi un instrument care să facă parte din acţiunile de combatere a criminalităţii organizate şi terorismului.

Cotidianului britanic "The Telegraph" a publicat recent un articol referitor la acest subiect. Din păcate pentru ţara noastră, articolul evidenţiază şi temerile cetăţenilor britanici în legătură cu faptul că datele personale vor ajunge şi în mâinile poliţiştilor din România şi Bulgaria, două ţări în care "corupţia în rândul oficialilor forţelor de ordine este larg răspândită". Asemenea afirmaţii despre forţele de ordine din România sunt dăunătoare, mai ales în contextul în care aderarea la spaţiul Schengen la 27 martie 2011 este pusă în pericol din cauza fenomenului de corupţie.

Considerăm că autorităţile române au datoria de a răspunde acuzaţiilor referitoare la corupţia în rândul forţelor de ordine exprimate în presa internaţională. De asemenea, este important ca la nivelul Executivului să fie luate acele măsuri prin care să demonstrăm opiniei publice internaţionale că în România există o voinţă reală de a lupta împotriva acestui fenomen şi că ţara noastră merită pe deplin să adere la spaţiul Schengen, fără a constitui un pericol pentru siguranţa şi ordinea publică la nivel european.

Domnul Virgil Pop:

"Priorităţi şi obiective"

Această sesiune parlamentară este extrem de importantă, decisivă chiar pentru calea pe care România o va lua de acum încolo. Ultimii doi ani, 2009 şi 2010, de sacrificiu, cum le place celor de la putere să spună, nu au îmbunătăţit cu nimic starea economiei sau nivelul de trai al românilor. Dimpotrivă, au fost cei mai grei ani pe care România postdecembristă i-a cunoscut. Iar previziunile pentru 2011 nu sunt mai îmbucurătoare, ci la fel de sumbre, dacă nu chiar mai triste decât au fost prospectele pentru anul trecut.

Acest lucru se întâmplă pentru că, pe de o parte, economia, ghidată după aceleaşi principii halucinante marca Băsescu şi Boc, nu poate fi revigorată, pentru că se aplică o politică fiscală greşită, nefundamentată şi cu efect pe termen scurt, în timp ce guvernul se împrumută constant pentru salarii şi pensii. Pe de altă parte, pentru a umple acest vid de pricepere economică şi vistieriile de partid, au apărut din ce în ce mai des derapajele democratice care ameninţă serios integritatea României, ca stat european, dar şi viaţa de zi cu zi a românilor, care sunt lipsiţi în mod voit de un nivel de trai decent, sunt umiliţi de autorităţile publice şi sunt, efectiv, privaţi de unele drepturi fundamentale.

În acest context, lupta opoziţiei împotriva actualului guvern, luptă care trebuie să aibă ca rezultat schimbarea acestui regim şi reconstruirea României, este extrem de importantă şi chiar decisivă pentru viitorul ţării.

Dacă e să vorbim despre această luptă strict din punct de vedere parlamentar, lucrurile stau destul de simplu. În această sesiune, avem câteva obiective clare, care ţin de reforma constituţională şi schimbarea regulamentelor Camerelor, pentru a putea împiedica abuzurile constante din Parlament pe procedurile de vot sau de promovarea unor măsuri fiscale de revitalizare a economiei. În mod cert, acţiunile noastre se vor axa, în principal, pe contracararea şi taxarea abuzurilor guvernamentale, care se regăsesc din ce în ce mai des în propunerile înaintate de Executiv. Vorbesc aici de fiscalitate, de legislaţia electorală, de propunerile cel puţin discutabile, cum ar fi votul prin corespondenţă, eliminarea sectoarelor Capitalei, despre dezbaterile pe Codul muncii sau alte acte legislative cu impact major asupra calităţii vieţii românilor.

Dincolo însă de dezbaterile parlamentare, noi, liberalii, alături de ceilalţi membri ai opoziţiei, avem obligaţia de apăra interesele cetăţenilor şi de a oferi o alternativă de guvernare. Lucrurile sunt mai grave decât oricând şi se conturează deja o emergenţă a schimbării acestui regim care îi îngenunchează pe români. Sub pretextul crizei, actuala putere recurge deja la măsuri nedemocratice sau abuzive. Or, din acest punct de vedere, coalizarea polilor puternici din opoziţie, a partidelor care pot oferi mai multe României, sub sigla unei uniuni, nu face altceva decât să răspundă nevoilor şi problemelor pe care cetăţenii le au în momentul de faţă, iar aceste înţelegeri sunt făcute, în mod evident, pentru a reconstrui România, pentru a le reda românilor traiul decent de care au fost lipsiţi din momentul în care PDL a pus mâna pe aparatul de stat.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Dezrobirea ţiganilor - 155 de ani"

Marcăm astăzi, 8 februarie 2011, 155 de ani de la actul domnesc prin care Barbu Ştirbei desfiinţa robia în Ţara Românească.

În anul 1837, la numai 20 de ani, Mihail Kogălniceanu scria la Berlin, în limba germană şi franceză, prima lucrare despre ţiganii din România, cerând dezrobirea lor, achiesând, în acest mod, la curentul general european.

Ulterior, în programul progresist al Revoluţiei din 1848 se cerea dezrobirea ţiganilor. Ioasafat Snagoveanul, arhimandritul, a fost ales membru în Comisia pentru dezrobirea ţiganilor, dimpreună cu Cezar Bolliac şi Petrache Poenaru, fapt pentru care a fost exilat din Ţara Românească.

Înfrângerea Revoluţiei din anul 1848 a însemnat apusul procesului de eliberare a ţiganilor, însă după aproape 8 ani, la 8 februarie 1856 a fost adoptată "Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti". Este desfiinţată robia ţiganilor particulari, dându-se drept despăgubire 10 galbeni pentru fiecare dezrobit. Legiuirea prevedea ca ţiganii să se statornicească, iar nomazii să se aşeze în satele unde doresc, cu obligaţia de a avea locuinţe şi gospodării proprii.

Robii eliberaţi nu au beneficiat în anii imediat următori şi de măsuri de împroprietărire cu pământ, majoritatea ajungând să se confrunte cu situaţii materiale extrem de dificile, fiind obligaţi să se întoarcă benevol pe moşiile foştilor stăpâni. Autorităţile nu au reuşit să realizeze, cum era prevăzut, sedentarizarea şi transformarea majorităţii robilor eliberaţi în agricultori. Aceştia au continuat să practice meşteşugurile tradiţionale, fie integrându-se în comunităţile săteşti, fie păstrându-şi modul de viaţă nomad.

Legiferarea dezrobirii ţiganilor nu a condus la schimbarea fundamentală a statutului acestora în societate. Din punct de vedere cultural şi social, ţiganii au continuat să fie consideraţi o subcultură, un grup social exclus. Mentalul colectiv faţă de ţigani a constituit stereotipul negativ, care a dus la proliferarea manifestărilor rasiste, culminând cu holocaustul din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, prin deportările în Transnistria.

Regimul comunist care s-a instaurat după al Doilea Război Mondial duce o politică de asimilare, iar ţiganii îşi pierd statutul de minoritate etnică. În pofida doctrinei comuniste egalitare, romii sunt discriminaţi în continuare, primind locuinţe la marginea localităţilor şi slujbe de mică importanţă.

Astăzi în România există - într-o oarecare măsură - tendinţe de discriminare faţă de ţigani sau, mai corect, faţă de comportamente asociate unor membri ai etniei. De asemenea, se constată că venitul mediu pe persoană este sub cel al societăţii, în general, şi speranţa de viaţă este cu circa 10 ani mai mică.

Totuşi, reprezentanţi ai comunităţii de ţigani fac paşi importanţi spre a deveni o minoritate etnică în sensul modern al cuvântului, ca membri ai societăţii româneşti, şi nu ca grup doar tolerat. Integrarea aduce, însă, pericolul asimilării. Multe organizaţii reprezentative au sesizat acest lucru, astfel încât programele de promovare a culturii şi limbii romani au căpătat o importanţă egală cu cele prin care se urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi economice.

Domnul Cristian Rizea:

Economia romanească continuă să se afle în recesiune. Realitatea cruntă este în totală contradicţie cu mesajele pe care actuala conducere le transmite. Nivelul de trai şi puterea de cumpărare a populaţiei sunt în cădere, şomajul este la cote foarte mari, iar oamenii, în continuare, nu au din ce să trăiască. Din păcate, guvernanţii oferă spectacole jalnice de justiţie televizată.

În timp ce preşedinţii consiliilor judeţene sunt arestaţi, iar parlamentarii sunt chemaţi la ANI, PDL vrea să fraudeze încă o dată alegerile, prin modificarea legislaţiei electorale. Aceste modificări inopinate sunt făcute clar cu scopul de a fura, de a falsifica rezultatele alegerilor. România nu este pregătită pentru votul prin corespondenţă, când toate instituţiile statului sunt politizate, şi mă refer în primul rând la cele care au un rol în procesul electoral.

Votul prin corespondenţă, aşa cum este el prezentat acum, deschide uşa larg fraudării. Secretul şi siguranţa votului pot fi foarte uşor compromise dacă alegătorul şi-l oferă contra cost altcuiva sau îl completează în prezenţa celui ce tranzacţionează voturi. Mai e posibilă, de asemenea, şi varianta sustragerii buletinelor de vot înainte de a fi completate sau interceptarea, modificarea sau distrugerea lor. Pe site-ul ministerului, la secţiunea expunere de motive cu privire la acest proiect de lege, la Secţiunea 6, apare faptul că au loc consultări cu "profesori universitari şi reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale". Nu apare însă nici cine sunt aceşti profesori universitari, nici care sunt opiniile acestora şi nici pe ce considerente s-a ajuns la varianta proiectului final prezentat. Forma actuală a proiectului de lege nu are o documentare aprofundată la bază, fiind incorect abordată şi incoerentă.

În ciuda birocraţiei propuse prin acest proiect de lege, în ciuda criticilor aduse, ministrul de externe merge mai departe.

Se dovedeşte încă o dată lipsa de transparenţă prin care este condusă această ţară. Educaţia, sănătatea, serviciile publice sunt în colaps, iar banii şi dreptatea se împart după culori politice!

În continuare, cei de la conducerea ţării nu prezintă idei, principii, soluţii pentru ieşirea din criza economică. Uniunea Social Liberală a fost stabilită cu acest scop, de a îndrepta situaţia actuală a acestei ţări. România trebuie să devină din nou o ţară socială, de drept, democratică!

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"A gândi liber este un lucru mare.

A gândi corect este un lucru şi mai mare."

Îmi respect angajamentul făcut de a vă demonstra constant respectul pe care-l am pentru dumneavoastră, cetăţenii din localităţile Colegiului 4, şi, continuând tradiţia începută anul trecut, revin cu acest nou Raport către comunitate pe anul 2010, pentru a vă informa în legătură cu activitatea mea, desfăşurată atât în interes naţional, cât şi local.

Loial promisiunilor făcute, dumneavoastră vă dedic priceperea şi devotamentul meu!

Activitate parlamentară în decursul anului 2010

Activitatea unui parlamentar ales uninominal se desfăşoară pe două planuri principale: în cazul meu locuitorii din Slănic, Plopeni, Vărbilău, Bertea, Ştefeşti, ce presupune respectarea îndatoririlor prevăzute în statutul de deputat, în baza jurământului depus la învestire, şi altul prin care se demonstrează ataşamentul faţă de cetăţenii pe care îi reprezintă Aluniş, Dumbrăveşti, Vâlcăneşti, Cosminele, Blejoi, Ariceştii Rahtivani şi Păuleşti, comună în care, de altfel, locuiesc şi eu.

După cum v-am informat şi în urmă cu un an, în cadrul Camerei Deputaţilor activitatea se desfăşoară în plen şi în cadrul comisiilor de specialitate, constituite atât pe criterii politice, ţinându-se cont de pregătirea fiecărui deputat, dar şi de opţiunea exprimată.

Sunt vicepreşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Camera Deputaţilor începând cu anul 2006.

În plus, fac parte din Comisia comună specială a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind Securitatea Naţională şi din următoarele Grupuri de prietenie cu Parlamentele altor state: Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Polonă, vicepreşedinte, Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Cehă, membru Grupul parlamentar de prietenie cu Olanda, membru.

În ceea ce priveşte strict activitatea legată de Camera Deputaţilor, pe scurt:

Iniţiativele legislative depuse de-a lungul anului 2010 sunt următoarele:

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.92 din 1996 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, cu modificările şi completările ulterioare;

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.191/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază;

- Proiect de Lege privind stimularea construcţiei de locuinţe sociale;

- Propunerea legislativă pentru completarea art.10 din Legea nr.329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional;

- Propunerea legislativă pentru alegerea Preşedintelui României;

- Proiect de Lege pentru completarea art.134 alin.(1) din Legea nr.53/2003-Codul muncii;

- Proiect de Lege privind regimul armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor deţinute de Ministerul Apărării Naţionale şi de forţele armate străine pe teritoriul României.

Întrebări şi interpelări adresate Guvernului României:

Întrebarea nr.1825A/16-02-2010

Stadiul reparării podului de cale ferată de la km 30+370 de pe tronsonul Ploieşti-Slănic, judeţul Prahova.

Întrebarea nr.1826A/16-02-2010

Stadiul contractului de achiziţie a avioanelor de transport mediu curier SPARTAN.

Întrebarea nr.2933A/18-05-2010

Cuantumul pensiilor ofiţerilor în rezervă.

Întrebarea nr.2934A/18-05-2010

Afirmaţie referitoare la DGIPI.

Întrebarea nr.2935A/18-05-2010

UM Plopeni.

Întrebarea nr.3161A/02-06-2010

Semnalizarea rutieră pe DN 72, localitatea Stoeneşti, comuna Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova.

Întrebarea nr.3281A/09-06-2010

Relaţii contractuale UM Plopeni.

Interpelarea nr.1868B/22-06-2010

Vaccinarea sugarilor.

Întrebarea nr.3740A/07-09-2010

Finalizarea lucrării de extindere a Grădiniţei de copii din satul Scurteşti, comuna Ştefeşti, judeţul Prahova.

Întrebarea nr.4331A/12-10-2010

Achiziţii IGPF (Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră).

Întrebarea nr.4427A/20-10-2010

Promovarea oportunităţilor de afaceri.

Întrebarea nr.4428A/20-10-2010

Reforma administrativ-teritorială.

Întrebarea nr.4429A/20-10-2010

Asigurările CASCO ale autoturismelor din dotarea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Întrebarea nr.4430A/20-10-2010

Măsuri de sprijinire a autorităţilor locale pe timpul iernii.

Întrebarea nr.4431A/20-10-2010

Stadiul îndeplinirii măsurilor prevăzute în planul de aderare la spaţiul Schengen.

Întrebarea nr.4432A/20-10-2010

Strategia privind dezvoltarea parcurilor industriale.

Întrebarea nr.4831A/17-11-2010

Pierderea de finanţări din fonduri europene.

Întrebarea nr.4832A/17-11-2010

Stadiul derulării contractului cu compania EADS.

Declaraţii politice:

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 9 februarie 2010 - declaraţie politică intitulată "Raport către comunitate 2009";

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 16 februarie 2010 - declaraţie politică intitulată "Mens sana in corpore sano";

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 30 martie 2010 - declaraţie politică intitulată "Demisia, domnule Berceanu!";

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 13 aprilie 2010 - declaraţie politică intitulată "La stânga-împrejur, domnule Boc!";

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 27 aprilie 2010 - declaraţie politică intitulată "S-a topit autostrada Zăpezii!";

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 4 mai 2010 - declaraţie politică intitulată "După douăzeci de ani";

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 26 mai 2010 - declaraţie politică intitulată "Comemorare în stil PDL";

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 19 octombrie 2010 - declaraţie politică intitulată "Undeva în Est";

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 9 noiembrie 2010 - declaraţie politică intitulată "In memoriam Adrian Păunescu";

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 16 noiembrie 2010 - declaraţie politică intitulată "Matrioşka, din jucărie coşmar";

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 decembrie 2010 - declaraţie politică intitulată "Scrisoare deschisă adresată membrilor PSD Prahova".

Moţiunile pe care le-am semnat şi susţinut în decursul anului 2010 au fost:

Programul naţional pentru agricultură şi dezvoltare al Guvernului Boc pe anul 2010: Falimentul fermierilor din România;

"Opriţi genocidul social!";

Agricultorii români, sufocaţi de importuri şi falimentaţi de politica agricolă a Guvernului Boc.

Textele întrebărilor adresate Guvernului României, ale declaraţiilor politice, precum şi ale moţiunilor susţinute de mine se găsesc pe site-ul Camerei Deputaţilor, www.cdep.ro.

În afară de declaraţiile politice amintite mai sus, în plen am mai avut intervenţii pe teme diferite, în funcţie de ordinea de zi a şedinţelor sau de momentele aniversare sau de comemorare ale unor înaintaşi de valoare ai neamului românesc:

La dezbaterile asupra Proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2010

- Cu ocazia dezbaterii Proiectului de Lege privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative;

- În cadrul dezbaterilor asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale, Propunerii legislative "Legea educaţiei naţionale", Propunerii legislative privind învăţământul superior, Propunerii legislative privind statutul personalului didactic, Propunerii legislative privind învăţământul preuniversitar.

- În cursul dezbaterilor Proiectului Legii lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist.

- La prezentarea proiectului de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen;

- Cu ocazia comemorării a 121 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu;

- În cadrul prezentării proiectului de Hotărâre privind înfiinţarea unei Comisii parlamentare de anchetă pentru verificarea sumelor cheltuite pentru construirea Patinoarului Olimpic Braşov;

- La dezbaterea Proiectului Legii Poliţiei Locale şi a Propunerii legislative privind Poliţia Locală;

- Cu ocazia dezbaterii şi aprobării Proiectului de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen;

- Am avut o intervenţie cu ocazia comemorării a 70 de ani de când Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa au fost ocupate de armatele sovietice;

- La prezentarea şi dezbaterea moţiunii simple iniţiate de 54 deputaţi de la alte formaţiuni politice;

- La dezbaterea şi adoptarea Raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi referitor la reexaminarea Legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi completarea altor acte normative (PL-x 207/2010), ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1018/2010.

- Cu ocazia dezbaterii Proiectului de Lege privind ratificarea Convenţiei pentru stabilirea Centrului Sud-Est European de Aplicare a Legii, încheiată la Bucureşti la 9 decembrie 2009 şi semnată de România la Bucureşti, la aceeaşi dată;

- Referitor la Proiectul de Lege privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile situate în judeţul Iaşi;

Mi-am exprimat punctul de vedere faţă de proiectul de Hotărâre privind numirea în funcţie a unui secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor.

Am evocat personalitatea lui Nicolae Iorga, la împlinirea a 70 de ani de la asasinarea sa.

În legătură cu Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art.4 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României;

- Faţă de Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.67/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.126/1995 privind regimul materiilor explozive;

- În legătură cu Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române şi pentru abrogarea art.4 alin.(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României;

- În cadrul dezbaterii Raportului Comisiei juridice de disciplină şi imunităţi în vederea formulării cererii de începere a urmăririi penale împotriva deputatului Iacob Ridzi Monica Maria, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice;

Activitatea în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

Domeniul de activitate al comisiei îl reprezintă problemele privind apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţională.

Astfel, în contextul participării în calitate de membru NATO şi UE, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională trebuie să discute şi să propună spre adoptare proiecte în conformitate cu tratatele semnate de ţara noastră, ţinând cont, în plus, de necesitatea adoptării tuturor măsurilor în domeniu pentru aderarea României la Spaţiul Schengen în anul 2011.

În sesiunea parlamentară februarie-iunie 2010, comisia a fost sesizată în fond cu un număr de 42 de iniţiative legislative şi a întocmit 32 de rapoarte. Au fost finalizate şi 27 avize.

Dintre cele mai importante propuneri legislative dezbătute la Comisia de apărare în prima sesiune legislativă au fost:

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.191/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază;

- Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.384/2006 privind Statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari;

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război aviz;

- Propunerea legislativă privind învăţământul preuniversitar aviz;

- Propunerea legislativă privind statutul personalului didactic aviz;

- Propunerea legislativă privind învăţământul superior aviz;

- Proiectul Legii educaţiei naţionale - aviz;

- Propunerea legislativă "Legea educaţiei naţionale"- aviz;

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor de război aviz;

- Proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii publice aviz;

- Propunerea legislativă privind sistemul unitar de pensii publice aviz;

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare;

- Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen.

Pe parcursul primei sesiuni parlamentare, comisia a primit 28 scrisori şi sesizări, 17 fiind soluţionate.

În sesiunea septembrie-decembrie 2010, Comisia a primit 15 petiţii, din care 13 soluţionate şi 2 în curs de soluţionare.

Au avut loc două audieri şi o activitate de control parlamentar. Majoritatea şedinţelor comisiei s-au desfăşurat cu participarea unor specialişti din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, al Ministerului Administraţiei şi Internelor, al Ministerului Afacerilor Externe, al Ministerului Muncii, dar şi din CSAT, SPP, SIE, SRI şi STS.

Pe parcursul anului 2010 au fost audiaţi, în cadrul comisiei, ministrul apărării naţionale, ministrul justiţiei, ministrul afacerilor externe, reprezentanţi ai Inspectoratului General al Poliţiei Române, ai Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

Alte acţiuni în calitate de parlamentar

La invitaţia rectorului Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", în calitate de vicepreşedinte al Comisiei de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, am participat la festivitatea de absolvire a promoţiei 2010, prilej cu care au fost acordate gradele de subinspector de poliţie şi sublocotenent.

Am participat, de asemenea, la festivităţile dedicate Zilei Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene, desfăşurate la Monumentul Eroilor Aerului din Bucureşti.

Ca recunoaştere a activităţii depuse, începând din anul 2005 în cadrul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Camera Deputaţilor, prin ordin al Ministrului Apărării Naţionale, în cadrul unei ceremonii desfăşurate în data de 6 octombrie 2010 la sediul MApN, în prezenţa tuturor comandanţilor de arme şi a şefului Statului Major General, mi-a fost conferită cea mai înaltă distincţie de onoare pe care o acordă Ministrul Apărării, Emblema "Onoarea Armatei României" cu însemn de pace.

În ceea ce priveşte activitatea dedicată cetăţenilor din Colegiul nr.4, pe scurt:

Încă de la începutul anului 2010 mi-am reluat eforturile de a încerca să obţin alocarea de fonduri pentru repararea podului de cale ferată de la Slănic, deziderat al locuitorilor din oraş, dar şi din localităţile învecinate, respectiv Vărbilău, Ştefeşti, Aluniş, Bertea. În acest sens am depus un amendament la proiectul de Lege a bugetului de stat pe anul 2010, amendament pe care l-am şi susţinut în plenul Camerei Deputaţilor. Nerezolvarea acestei solicitări m-a determinat, ulterior, să prezint în plen declaraţia politică "Demisia, domnule Berceanu!". După această formă de luptă parlamentară, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a găsit soluţia de rezolvare a situaţiei, privatizând linia de cale ferată Ploieşti-Slănic, astfel încât lucrările de reparaţii la pod au început. Pot spune că, împreună cu primarii din zonă, am făcut tot ce a depins de noi pentru a readuce cât mai curând trenul în gara Slănic.

Pe site-ul www.mariansaniuta.ro sunt postate toate demersurile făcute, inclusiv la preşedintele României, pentru rezolvarea acestei probleme.

Alt amendament adus la proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2010 a constat în solicitarea sumei necesare pentru sprijinirea sinistraţilor din satul Lutu Roşu, comuna Bertea, prin asigurarea accesului la centrul economic şi administrativ al comunei.

Al treilea amendament la acelaşi proiect de lege a fost solicitarea fondurilor necesare pentru reabilitarea termică a Şcolii cu clasele I-VIII Vărbilău, judeţul Prahova, în vederea creşterii confortului în imobilul în care învaţă 400 de elevi.

Împreună cu alţi parlamentari din Prahova, am fost semnatarul unui amendament colectiv la proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2010 prin care am solicitat suplimentarea fondurilor alocate judeţului.

Am continuat proiectul pe care l-am iniţiat încă de anul trecut, acela de a dărui comunităţilor locale din Colegiul 4 câte un ceas, simbol al preţuirii mele faţă de dumneavoastră, cei ce m-aţi ales pentru a vă reprezenta ca parlamentar în Camera Deputaţilor.

În decursul acestui an am oferit acest cadou simbolic primăriilor din Blejoi, Vărbilău, Aluniş, Slănic şi Ariceştii Rahtivani, după cele două de anul trecut, de la Ştefeşti şi Păuleşti.

La invitaţia domnului primar Adrian Dumitru şi a Consiliului Local Blejoi, am participat la festivităţile ocazionate de împlinirea a 100 de ani de la naşterea scriitorului Radu Tudoran, prilej cu care am oferit premii copiilor ce au compus cele mai apreciate eseuri referitoare la opera literară a celui ce le-a fost înaintaş.

- Am sărbătorit Ziua de 8 Martie împreună cu cetăţenii din Blejoi.

- La începutul primăverii, am oferit locuitorilor din sate ale comunelor Dumbrăveşti şi Ariceştii Rahtivani seminţe de flori, simbol al apropierii faţă de oamenii ce m-au ales deputat, dar şi ca un mic proiect-pilot de protejare a mediului.

- Am urmărit în permanenţă, cu încântare, împreună cu locuitorii din Găgeni, demararea şi derularea lucrărilor de renovare a Bisericii Sfinţii Mihail şi Gavriil, pentru care, prin amendamentul depus anul trecut la Legea bugetului de stat pe 2010, am obţinut suma de 280.000 lei.

- Am iniţiat demersuri pentru ca localităţile Blejoi, Slănic şi Păuleşti să fie cuprinse în Programul Naţional de Investiţii cu fondurile necesare pentru construirea unor săli de sport. În acest sens, împreună cu primarii Adrian Dumitru, Daneluş Costea şi Ion Drăguşin, am fost în audienţă la ministrul de resort, obţinând înscrierea în lista de priorităţi a acestor proiecte.

- Împreună cu peste 200 de localnici am participat la slujba de hram a Bisericii Sfântul Gheorghe din Cocoşeşti.

- Preocupat de situaţia locurilor de muncă pentru cetăţenii din Plopeni, am participat la întâlnirea organizată de edilul localităţii în colaborare cu Consiliul Judeţean Prahova, dedicată identificării de variante pentru rezolvarea situaţiei Uzinei Mecanice, propunând factorilor responsabili soluţii de abordare a acestui subiect.

- De Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor am participat la manifestările organizate de edilii comunei Păuleşti la monumentul din localitate.

În lunile mai-iunie am participat la şedinţele de alegeri ale organizaţiilor locale din Blejoi, Păuleşti, Ariceştii Rahtivani, Plopeni, Vâlcăneşti, Cosminele, Vărbilău, Aluniş, ocazii de a mă reîntâlni cu cetăţenii acestor localităţi.

Mi-a făcut o deosebită plăcere de a regăsi la Cosminele brazii plantaţi împreună cu Alin Teodorescu în noiembrie 2008, ca semn de preţuire pentru cetăţenii acestei comune.

Am fost alături de concetăţenii mei din Păuleşti la Zilele comunei - Sărbătoarea Cireşelor, pe 29 şi 30 mai.

Pentru susţinerea unui proiect al domnului primar Ion Drăguşin, asumat încă din anul 2008, am făcut demersurile necesare deschiderii finanţării pentru extinderea Grădiniţei de copii din Cocoşeşti, pentru care s-au alocat 190.000 lei, în prezent lucrarea fiind în derulare.

În contextul actualei crize economico-financiare, ca o măsură de reducere a cheltuielilor, la începutul lunii iunie am luat măsura de a muta sediul Cabinetului parlamentar în comuna Păuleşti, satul Găgeni, la Căminul Cultural.

La invitaţia domnului primar Daneluş Costea, am participat la inaugurarea complexului Baia Verde de la Slănic, prilej de a mă reîntâlni cu localnicii şi alţi edili de pe Valea Slănicului.

Împreună cu colegi din Plopeni, Bertea, Vărbilău, Ariceştii Rahtivani, am participat la manifestările dedicate marelui patriot Constantin Stere, la Parcul Bucov. Cu această ocazie am oferit muzeului cu acelaşi nume un simbol istoric, respectiv un fragment din cortina de sârmă ghimpată ce a separat Moldova de România timp de 65 de ani, obiect primit de mine de la foştii mei subordonaţi din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor - Poliţia de Frontieră.

Am participat la deschiderea noului an de învăţământ la Şcoala Stoeneşti, comuna Ariceştii Rahtivani. Mi-a făcut plăcere să dăruiesc bobocilor, emoţionaţi de prima zi din viaţa de elev, rechizite şcolare.

Am făcut demersuri pentru marcarea trecerii de pietoni din faţa şcolii situate pe DN 1B, pentru preîntâmpinarea accidentelor de circulaţie produse în ultimul timp.

În urma demersurilor făcute, am obţinut fondurile necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor sanitare la Şcoala cu clasele I-IV din satul Livadea, comuna Vărbilău.

Preocupat de bunul mers al administraţiei din localităţile componente ale Colegiului 4, am organizat, la sediul Cabinetului parlamentar din Găgeni, o întâlnire informală între primari (fără a ţine cont de apartenenţa politică) şi specialişti ai Curţii de Conturi Prahova, pe probleme specifice muncii din administraţia locală.

Am participat cu mare bucurie, împreună cu peste 100 de localnici, la Hramul Bisericii din Găgeni, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Cu această ocazie s-a sărbătorit şi terminarea lucrărilor de reparaţii.

De Ziua Naţională a României am onorat eroii neamului la Monumentul din Păuleşti, îmbogăţit cu o frumoasă cruce ce va dăinui peste ani, pe care am ridicat-o împreună cu primarul localităţii, domnul Ion Drăguşin, în semn de pioasă aducere aminte a celor ce s-au jertfit pentru libertatea noastră.

Hramul de Sfântul Nicolae l-am petrecut, la invitaţia preoţilor din Păuleşti, la biserica din localitate.

În luna decembrie am înlesnit vizita la Parlamentul României a unor cadre didactice şi a unor elevi de la şcolile din Găgeni şi Păuleşti.

Pentru localităţile Bertea, Ostrov-Aluniş, Livadea-Vărbilău şi Ştefeşti am identificat un sponsor care, în ciuda condiţiilor grele, de criză, a sprijinit financiar oficialităţile în efortul lor de a organiza pomul de iarnă şi de a oferi dulciuri, fructe şi jucării copiilor din familii defavorizate.

Spun ce gândesc!

Fac ce spun!

Fiind adeptul transparenţei şi pentru optimizarea comunicării cu dumneavoastră, cei ce locuiţi în Colegiul 4, am creat site-ul www.mariansaniuta.ro unde sunt postate informaţiile ce au legătură cu activitatea de parlamentar.

Pentru orice doriţi să-mi comunicaţi, aveţi la dispoziţie adresele de mail: mail@mariansaniuta.ro, marian.saniuta@cdep.ro, cabparlmariansaniuta@gmail.com.

Audienţele le desfăşor în zilele de vineri, între orele 10,00 - 12,30, la Cabinetul parlamentar de la Căminul Cultural Găgeni, comuna Păuleşti.

La solicitarea dumneavoastră adresată edililor, periodic, pot desfăşura audienţe în fiecare dintre localităţile Colegiului nr.4, la sediul Primăriei.

Vă doresc tuturor un an mai bun, în care visele dumneavoastră să se împlinească!

Extrase din interviul publicat în Ziarul "Ploieştii" nr.1494/16.12.2010:

- "Avem mult prea puţini «oameni de stat» adevăraţi în politica mare!"

Economicul a învins şi a subordonat politicul. Bunăstarea unora s-a transformat în sete de putere cu orice preţ, pe orice cale

- Aveţi impresia că, în fapt, ceea ce se cheamă clientela de partid de azi e mai flămândă decât cea de ieri? Eu, da!

- După 2004, economicul a învins şi subordonat politicul. De aceea, au apărut moguli, cercuri de interese, televiziuni partizane până la talibanism, tonomate, vizite nocturne la oameni de afaceri, stenograme, deformarea adevărului. Bunăstarea unora s-a transformat în sete de putere cu orice preţ, pe orice cale. Iar manipularea grosolană ne agasează paranoic.

- În discuţiile pe care le aveţi cu colegii de la PDL le spuneţi că ar fi cazul să manifeste un pic de solidaritate şi să închidă, Dumnezeului, robinetul cheltuielilor aiurea, dacă tot nouă, ăstora de ni se spune "români de rând", ne-au pus pielea pe băţ?

- Robinetul îl închide un manager politic cu bune cunoştinţe în domeniul pe care-l conduce, şi nu un om politic subordonat până la supunere oarbă unui anumit cerc de afaceri. Iar ca o concluzie, "bogatul nu crede săracului niciodată"! Iar ieşirea din criză se face tot pe seama celor săraci, pentru că sunt mulţi şi nu au învăţat valoarea votului lor. Il confundă încă cu simulacrul de vot din socialism. Şi îl vând pe te miri ce, vânzându-şi, de fapt, viitorul. Şi se lasă manipulaţi şi cumpăraţi cu o uşurinţă dezarmantă.

- Mă rog, ar putea să se uite mai atent la oamenii pe care-i numesc în posturi importante. Eu, una, m-am săturat să văd nişte neica nimeni suiţi în nişte funcţii şi, apoi, de acolo, îţi râd în nas ţie, care munceşti de te ia naiba pentru un sfert din salariile ăstora.

- Dacă vom continua în această direcţie pe care ne aflăm azi, politica va deveni, dacă nu cumva a devenit deja, un club select al celor cu mulţi bani. Nu spun bogaţi, bogăţia poate însemna şi altceva. Iar dacă acest cerc se închide, vor fi promovate doar interesele acestora. Pentru oamenii simpli, corecţi, cu principii solide de viaţă şi buni profesionişti se închide uşa politicii. Şi atunci... hai să citim opera lui Caragiale, acolo vom fi.

- Apropo: din cauza asta au boală partidele să numească directori la deconcentrate, primării, consilii judeţene etc. numai oameni care au firme acasă, chit că sunt complet paraleli cu activitatea pe care sunt puşi să o coordoneze? Să mănânce asta cu două guri? Vă rog să nu-mi spuneţi despre calitatea managementului... Trăiesc, văd, aud!

- Economicul a învins şi subordonat politicul, spuneam mai devreme. Este doar o dovadă vie că cei care vor mai multă putere vor să controleze tot, să-şi desfiinţeze concurenţa, să ordone politicului ce să facă, să controleze resursele ţării. Este un capitalism sălbatic de stat. Aici am ajuns! Cât despre calitate, doar "ghioceii" au succes! Pentru că nu vorbesc, ei execută tot cu capul plecat.

............................

- Valea Slănicului este mai... ascunsă. Fără funcţii cu vizibilitate maximă pe micul ecran, fără să fiţi numărul unu în ştiri, mă rog, măcar numărul 10, ca prezenţă în media, va păstraţi la o cotă excelentă în încrederea electoratului, 36%, parcă.

- Faptul că nu sunt invitat la emisiuni TV de o mare parte a media locale arată că nu fac parte din cercul păpuşilor Matrioşka afişate pe ecrane. Imi duc la îndeplinire mandatul încredinţat de cetăţeni cu loialitate şi onestitate. Faptul că acest lucru nu trebuie să se ştie prin intermediul unei părţi a presei nu mă deranjează. Atâta pot, atâta fac cei care dezinformează opinia publică. Ce să fac dacă eu şi în genunchi sunt mai "înalt" decât alţii care se vântură pe la tv nespunând nimic?

- Oamenii din colegiu vă preţuiesc. Vă întreb însă, mai candidaţi? Şi tot din partea partidului care v-a fost mai neprietenos decât alte formaţiuni politice?

- Nu ştiu. Dacă zbaterea în mediocritate pe ritmuri de manele a clasei politice româneşti continuă, mă văd obligat să iau o decizie pentru viitor.

- Vreau să vorbesc despre jurnalişti: aţi întâlnit mulţi din cei care v-au fost "prieteni" când eraţi la şefia PSD, după care v-au întors spatele? I-aţi mai agrea în jurul dvs. dacă se vor linguşi iar, în clipa în care, să zicem, veţi redeveni preşedinte de partid?

- Nu voi mai candida niciodată pentru vreun post de conducere în PSD. Organizaţia, prin votul ei în 2009, la ordinul lui Mircea Geoană, a decis că nu e nevoie de oameni cu calităţile pe care le am eu. De ce oare acum aceiaşi oameni îl critică pe Mircea Geoană? Cât despre ziarişti, ce să spun? Ii respect pe unii, îi compătimesc pe alţii şi aş citi cu plăcere un articol în presă despre cei care, ajunşi în politică, au plecat de la un partid la altul... Rămân la ideea că este nevoie de un nou proiect politic în România. (M.B.)

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"Europa-România, 1-1 în derby-ul Schengen"

De câtva timp, imediat după intrarea în noul an, o temă de dispută politică şi-a făcut apariţia în societatea românească: ţara noastră nu va adera la spaţiul Schengen în martie 2011, aşa cum era stabilit.

De aici, în minunata manieră dâmboviţeană, au început acuzaţiile, frazele pompoase şi datul cu părerea de către tot felul de oameni politici mari sau mici. Nici chiar gestul preşedintelui României nu l-am înţeles. Şi-a asumat acest previzibil eşec, deşi, poate, nu Domnia Sa trebuia s-o facă. Din dorinţa de a oferi o informare obiectivă, am decis să scriu aceste rânduri şi să văd, încă o dată, dacă în România adevărul poate triumfa. Cât despre dreptate, europenii par a avea pe de-a-ntregul opinia corectă.

La momentul când România şi-a fixat ca ţintă aderarea la Uniunea Europeană s-au stabilit patru paliere mari de acţiune politică:

1. perioada de preaderare cu accent pe încheierea negocierilor cu UE, în anul 2004;

2. perioada postaderare ulterioară semnării tratatului;

3. aderarea la spaţiul Schengen la sfârşitul anului 2009;

4. intrarea în zona euro în cursul anului 2014.

Fiecare etapă din cele enumerate mai sus presupunea acumulări cantitative şi calitative pe toate palierele stabilite cu partenerii europeni, consemnate în Tratatul de aderare şi în documente ulterioare agreate de comun acord.

Până în acest moment nimic nu pare a fi deplasat sau ilogic în ceea ce am gândit, planificat şi întreprins pentru români şi România, având ca punct de plecare mandatul guvernării 2001-2004.

Şi totuşi, în ciuda celor negociate până în decembrie 2004 de specialiştii şi politicienii români, având ca final fericit semnarea, în aprilie 2005, a Tratatului de aderare a României la UE, nimic nu pare a se întâmpla pe coordonatele stabilite în 2004.

Suntem în 2011, nu am intrat încă în spaţiul Schengen, primim reproşuri de toate felurile şi ne sunt expulzaţi cetăţenii. Se invocă pentru noi neasigurarea securităţii frontierelor la nivelul exigenţelor Schengen, corupţia, eterna noastră problemă în relaţia cu Occidentul, şi funcţionarea, pe alocuri defectuos, a justiţiei române.

Mă voi opri puţin asupra aspectelor legate strict de activitatea MAI, pe care o cunosc destul de bine. Prin măsurile luate în 2004, România a convins partenerii europeni în ceea ce priveşte abordarea serioasă a problemei securităţii frontierelor, având ca scop final acceptarea ţării noastre în spaţiul Schengen. Acest lucru a şi permis încheierea negocierilor pe Capitolul 24 JAI. Documentele încheiate cu această ocazie prevedeau clar că anul 2009 va fi cel care va marca aderarea României la convenţia Schengen.

Iată ce era consemnat în documentul ce stipula poziţia comună a Uniunii Europene privind managementul integrat al frontierelor Bruxelles, 8.12.2004: " în ceea ce priveşte aderarea ulterioară la Acordul Schengen, se consideră că 2009 reprezintă o ţintă rezonabilă, având totuşi în vedere, în mod realist, faptul că evenimente neprevăzute ar putea să genereze întârzieri nedorite". Deci partenerii europeni apreciau eforturile noastre cuprinse în Planul de Acţiune Schengen 2004 publicat în "Monitorul Oficial", văzut ca "un pas înainte considerabil în comparaţie cu planurile prezentate anterior", ţinta fixată era "rezonabilă", deci accesibilă, iar întârzierea după această dată era "nedorită". Şi totuşi, ce s-a întâmplat, pentru că România, mai târziu decât era prevăzut şi asumat, va avea unul dintre cele mai moderne sisteme de supraveghere a frontierelor externe ale UE, lucru amintit şi de preşedintele României? Răspunsul îl găsim tot în documentul de poziţie din decembrie 2004: "UE subliniază că este de o importanţă crucială ca punerea în aplicare a acestui plan să fie accelerată considerabil şi că orice întârzieri în legătură cu termenele detaliate să fie evitate".

Or, tocmai asta s-a întâmplat: în goana după senzaţional, oamenii politici din fruntea MAI, după 2004, nu au respectat aceste lucruri, manipulând grosolan opinia publică prin deformarea unor adevăruri şi prin trucarea unor realităţi, în detrimentul interesului românilor de a se mişca în spaţiul de "libertate şi justiţie" impus de UE.

Planul Schengen a fost modificat aproape în fiecare an, pentru că nu s-au respectat angajamentele asumate, iar întârzierile s-au adunat irecuperabil şi, exact în urmă cu trei ani, la Brdo, în Slovenia, miniştrii de interne ai României şi Bulgariei semnau, neforţaţi de nimeni, o declaraţie comună prin care se stabilea anul 2011 ca orizont de accedere a celor două ţări în spaţiul Schengen.

Niciunul dintre cei care astăzi critică vehement amânarea primirii României în spaţiul Schengen nu s-a făcut auzit. Nici chiar preşedintele nu a reacţionat într-o manieră hotărâtă. Era atributul Guvernului de a respecta angajamentele asumate în relaţia cu partenerii europeni. O dată am refuzat noi ca UE să ne primească în spaţiul Schengen, acum se pare că refuză ei...

Atunci datele problemei erau altele, acum realităţile sunt altele...

Oricum, decizia de atunci a fost greşită, mai ales că România ieşise de sub riscul activării clauzei de salvgardare. Iar cuplarea cu Bulgaria s-a făcut în mod nejustificat, fără a exista o solicitare a partenerilor europeni, în încercarea de a ascunde un management defectuos al MAI. Şi rezultatele le-am văzut odată cu ieşirea în stradă a poliţiştilor... Şi nu numai... De aceea suntem acum în poziţia de meci nul, însă cu pierderi importante în "clasamentul adevărului". Iar soluţia nu este renunţarea la achiziţii tehnice de ultimă oră, pentru că acestea sunt, până la urmă, punctul forte al României în discuţia cu partenerii europeni.

Se spune că nu ar exista efecte palpabile ale întârzierii aderării României la Convenţia Schengen. Orice întârziere pe unul din palierele amintite la început aduce după sine întârzieri în abordarea celorlalte ţinte ale consolidării statutului de ţară membră a UE a României. Cu siguranţă, nu întâmplător vorbea guvernatorul BNR despre proiectul euro în urmă cu câteva zile... Domnia Sa pare să fi văzut pericolul. După 2014 vom putea să evaluăm întârzierile şi pagubele pentru economia românească, dar şi neajunsurile provocate cetăţenilor români.

Aşa cum realităţile din ultimul timp din Uniunea Europeană, amintite de preşedintele republicii, mă îndeamnă să mă gândesc dacă nu cumva poziţia Germaniei şi a Franţei faţă de România nu are la bază relaţia noastră mult prea strânsă cu FMI, în detrimentul fondului de salvare european, iar presiunile asupra Portugaliei par a fi un studiu de caz demn de urmărit...

Ei cum stau, oare, cu frontierele externe?

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Guvernul condus de către Emil Boc a anunţat faptul că scrisoarea de intenţie pentru noul acord cu FMI va fi elaborată până la sfârşitul săptămânii în curs, vizita delegaţiei FMI în România urmând să se încheie la 8 februarie. Anunţul a trecut drept unul cu un impact timid în mass-media românească şi în dezbaterea publică, analiştii şi vectorii de opinie fiind concentraţi pe subiecte de impact imediat, precum negocierile pe Codul muncii, cazul deputatului Dan Păsat din dezbaterea Comisiei juridice sau negocierile maraton din Senat.

Trebuie însă spus că după doi ani de implementare a politicilor FMI, România nu este eligibilă pentru niciunul dintre noile instrumente importante ale fondului, cum ar fi linia de credit flexibilă sau linia de credit de tip precautionary. Cred că trebuie făcute câteva clarificări tehnice: ţările care au o economie stabilă şi au înregistrat progrese majore în consolidarea fiscală, care nu au avut vulnerabilităţi foarte mari pe timpul crizei pot accesa linia de creditare flexibilă, dar nu e cazul României! Ţările care au avut o structură economică solidă, nu au înregistrat deficite mari şi au avut creştere economică pot accesa linia de credit precautionary, dar, din nou, nu este cazul României. Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI, ne anunţă că ţara noastră va merge probabil pe un acord stand-by de tip precautionary, care presupune un program concentrat in special pe probleme privind reformele structurale, continuarea consolidării fiscale şi îmbunătăţirea guvernanţei în anumite domenii de activitate - adică centrat pe efectele Guvernării Boc: contracţia fără precedent a economiei româneşti, scăderea puterii de cumpărare şi a consumului.

Cu alte cuvinte, însuşi tipul de acord este dovada concretă a lipsei de performanţă economică a Guvernului Boc.

Mai mult decât atât, FMI condiţionează noul acord de restructurarea companiilor din subordinea Ministerului Transporturilor şi liberalizarea preţurilor reglementate la gaze naturale şi energie electrică. În acest context este stupefiantă tăcerea guvernului în subiectele ce decurg din aceste două angajamente: creşterea numărului de şomeri ca urmare a disponibilizărilor ce vor fi făcute ca efect al restructurării şi creşterea preţului gazelor, adică o explozie a tuturor preţurilor de pe piaţa românească.

Ne aşteptăm, aşa cum am fost obişnuiţi de reprezentanţii actualei puteri, ca aceştia, în loc să contureze o strategie de contracarare a acestor efecte devastatoare asupra populaţiei, să încerce să distragă atenţia publică prin alte metode de manipulare, prin care să ne demonstreze că totul merge foarte bine şi românii o duc de fapt excelent.

Domnul Titi Holban:

"Politica Guvernului Boc - o politică în favoarea speculatorilor"

În data de 25 ianuarie a avut loc listarea la bursă a Fondului "Proprietatea". Deşi mult aşteptată, această acţiune a adus multe dezamăgiri în rândul foştilor proprietari. Acţiunile Fondului "Proprietatea" au deschis şedinţa de tranzacţionare la preţul de 0,602 lei şi evoluţia ulterioară a consemnat un declin constant de aproximativ de 0,01 lei la fiecare şedinţă.

Pentru numeroşii foşti mici proprietari care aşteptau listarea la bursă pentru a-şi putea valorifica acţiunile primite, situaţia nu este deloc îmbucurătoare, în condiţiile în care valoarea actuală a acţiunilor este mult inferioară valorii nominale de 1 leu la care s-a făcut compensarea. În aceste condiţii, persoanele despăgubite cu acţiuni la Fondul "Proprietatea" ar urma să primească mai puţini bani decât li se cuvin. Cu alte cuvinte, cei care au primit până în prezent acţiuni la valoarea nominală de 1 leu (adică 100.000 de acţiuni în contul unei despăgubiri de 100.000 de lei) ar recupera acum doar aproximativ 60.000 de lei din vânzarea acestora pe Bursă.

Nu trebuie ignorat faptul că acest fond a fost constituit pentru despăgubirea persoanelor ale căror proprietăţi au fost preluate în mod abuziv de regimul comunist. De aceea Fondul "Proprietatea" are în primul rând o puternică componentă morală şi doar în plan secundar aceea de dezvoltare a pieţei de capital. Ca atare Guvernul are obligaţia de a se asigura că Fondul "Proprietatea" va împlini până la capăt obiectivul pentru care a fost creat.

Până în prezent, prin modul în care a fost gestionat sub guvernarea Boc, Fondul "Proprietatea" a fost mai degrabă un instrument în favoarea speculatorilor care au putut achiziţiona acţiuni pe piaţa neagră la preţuri mult reduse faţă de valoarea nominală, într-o perioadă în care incertitudinea privind listarea la bursă a făcut mulţi deţinători de titluri de despăgubire să-şi piardă orice speranţă că vor mai prinde în viaţă acest moment.

Acum, că listarea a fost în final realizată, foştii proprietari îşi văd din nou înşelate aşteptările de valoarea redusă a acţiunilor lor. Mai mult decât atât, întregul proces de despăgubire, care urmează să fie reluat la începutul lunii mai, stă sub semnul întrebării, el depinzând acum de preţul acţiunilor pe Bursă.

Fără a putea elimina beneficiile speculatorilor cu acţiuni la Fondul "Proprietatea", Guvernul Boc are datoria de a asigura o despăgubire reală a foştilor proprietari şi, de asemenea, are obligaţia de a urgenta procesul de despăgubire până la încheierea totală a acestuia. Este vorba în primul rând de o reparaţie morală care nu mai trebuie amânată.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Despre dreptul la sănătate al românilor"

Anunţul reorganizării şi închiderii unor spitale a fost încă o veste proastă adusă de Guvernul Boc românilor. Ca de fiecare dată în situaţii similare, şi de această dată Guvernul a anunţat această măsură fără o prealabilă dezbatere publică, fără a face publice criteriile obiective care au stat la baza selectării unităţilor medicale care vor fi reorganizate sau închise şi fără să facă nici cel mai elementar calcul cu privire la impactul pe care aceste măsuri îl pot avea în rândul populaţiei şi al sistemului medical din România. Sigur că Guvernul a promis că va suplimenta numărul posturilor de salvare şi de unităţi SMURD însă, ca de obicei, a pus căruţa înaintea boilor, lăsând astfel fără acces la servicii medicale un număr important de români.

Şi nu vreau să vorbim astăzi despre cum mai reuşeşte Guvernul să mai garanteze românilor dreptul constituţional la sănătate ori cum lista spitalelor reorganizate ori închise nu are la bază o dezbatere publică adecvată ori criterii obiective, în parte pentru că guvernarea actuală ne-a obişnuit cu lipsa unei rigori a procedurilor de luare a deciziilor, chiar şi cu lipsa unei rigori constituţionale şi, în parte, din cauza faptului că, până la urmă, aceste lucruri nu sunt importante decât sub aspect formal.

Ceea ce este cu adevărat important este faptul că un număr foarte mare de români nu vor mai beneficia de asistenţă medicală, iar accesul lor la asistenţa medicală se va face din ce în ce mai greu.

Zona montană a Colegiului uninominal pe care îl reprezint eu în Parlament este una dintre cele mai izolate din acest punct de vedere, existând sate de unde locuitorii trebuiau să parcurgă o distanţă importantă până la cea mai apropiată unitate medicală, Centrul de Sănătate Bratca, unitate medicală care va deveni un cămin pentru bătrâni. Fără a diminua importanţa căminelor pentru bătrâni, afirm aici că unitatea sanitară din Bratca nu trebuie închisă, nu după sumele importante de bani care au fost investite în această unitate ori după numărul important de cetăţeni pe care îi deserveşte. Românii chiar au dreptul la sănătate şi la un acces uşor la servicii medicale. Cum se vor putea trata cetăţenii din zona Bratca? Vor putea ei să aştepte până când Guvernul Boc va suplimenta numărul de unităţi SMURD care să îi poată transporta de urgenţă la o altă unitate medicală? Cum se vor deplasa acei cetăţeni, bolnavi cronici, săptămânal, câteva zeci de kilometri pentru a primi îngrijiri medicale? Şi pe banii cui?

Prin urmare, fac un apel de la această tribună şi solicit Guvernului Boc şi Ministerului Sănătăţii să facă publice criteriile obiective care au stat la baza identificării unităţilor sanitare care se vor reorganiza ori închide şi să modifice lista acestor unităţi în conformitate cu aceste criterii, pentru că locuitorii din zona Bratca chiar au nevoie de unitatea medicală pe cale de a fi reorganizată.

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Porţile deschise sau prin noi înşine"

Suntem în situaţia de a opta între două variante de bază pentru asigurarea dezvoltării, varianta "prin noi înşine sau/şi varianta porţilor deschise". Unii pot spune că această problemă nu este esenţială, nu este actuală, altele trebuind să fie preocupările momentului. Poate fi şi aşa, dar abordările prezentului şi implicaţiile acestuia asupra viitorului ne arată faptul că opţiunea asupra variantei optime reprezintă o alegere a eficienţei modalităţii în care concepem dezvoltarea durabilă.

Preşedintele României a făcut şi face un apel către noi toţi, poate insuficient înţeles, acela de atenţionare că astăzi, după efortul integrării europene formale, construit şi însuşit de întreaga clasă politică, tuturor românilor le aparţine piaţa europeană. Cred că dumnealui se adresează - practic - cu următorul mesaj: "Cuceriţi Europa la nivelul celor mai înalte poziţii economice, administrative şi politice, iar de la înălţimea şi puterea acestora, sprijiniţi România cu profesionalism, cu diplomaţie, cu spirit patriotic, în aşa fel încât proiectul România modernă şi europeană să devină realitate în întregul lui, pentru toată ţara, pentru toţi locuitorii şi pentru toate zonele de influenţă pe care le avem sau să ni le creăm inteligent într-o zonă considerată strategică de foarte mulţi."

Dacă analizăm istoria modernă a ultimilor 150 de ani, constatăm că România a cunoscut dezvoltarea adevărată atunci când a folosit pragmatic şi eficient principiul "porţilor deschise", chiar dacă electoral, cel puţin în perioada ultimilor douăzeci de ani, suna foarte bine varianta "prin noi înşine" sau "numai prin noi înşine". Acest principiu, ca formă frumoasă şi amăgitoare pentru populaţie, a dat rezultate când s-a transformat, de cele mai multe ori prin presiunea unor standarde propuse de alţii şi acceptate, cel puţin formal, de noi, într-o variantă a "porţilor deschise", poate chiar mai virulentă decât cea tradiţională.

Alternanţa deal-vale, specifică în caracterizarea spaţiului mioritic, exprimată genial de Lucian Blaga prin "melancolia, nici prea grea, nici prea uşoară, a unui suflet care suie şi coboară, pe un plan ondulat indefinit, tot mai departe, iarăşi şi iarăşi, sau dorul unui suflet care vrea să treacă dealul ca obstacol al sorţii şi care întotdeauna va mai avea de trecut încă un deal şi încă un deal sau duioşia unui suflet, care circulă sub zodiile unui destin, ce-şi are suişul şi coborâşul, înălţările şi cufundările de nivel, în ritm repetat şi fără sfârşit", poate fi transferată la nivelul comportamentului colectiv într-o oscilaţie permanentă, transmisă de obicei la nivel de mase ca o opţiune fundamentală între varianta înflăcărată "prin noi înşine" şi varianta de multe ori şoptită a "porţilor deschise".

Putem spune că astăzi suntem asemenea ciobanului mioritic, care deşi îşi cunoaşte soarta, nu ia nicio atitudine şi nici nu are încredere în propriile puteri, considerând trecerea molcomă prin existenţă ca fiind forma optimă de a traversa, urcând şi coborând, împletind infinitul vizionar al porţilor deschise cu finitul prezent, atotcuprinzăto, al efortului propriu de a face faţă, prin noi înşine, realităţilor cu care ne confruntăm.

Atât varianta "prin noi înşine", dezvoltată în vechiul regat şi venită din confruntarea energică a arendaşilor cu forţele tradiţionale-conservatoare, de multe ori decăzute la nivelul mijloacelor şi relaţiilor de producţie, fără ca aceasta să impună valorile care ţin de consolidarea şi dezvoltarea unei naţiuni, cât şi varianta "porţilor deschise", dezvoltată cu precădere în spaţiul transilvănean, nu a avut puterea reuşitelor nici în perioada interbelică, nici în perioada celor douăzeci de ani de după 1990. Clasa elitei economice antreprenoriale a fost divizată, în funcţie de interesul de moment, fie în susţinerea totală a variantei aplicării "numai prin eforturi proprii", adică "prin noi înşine", fie în varianta deschierii totale şi fără condiţionări a porţilor deschise pentru investiţiile şi procedurile altora. Nu s-a reuşit, din păcate, formularea unor obiective strategice aplicate, ci numai o exprimare a dorinţelor, în care suportul a lipsit, iar punerea în scenă a celor două variante a urmărit strict interesul personal.

Chiar şi perioada comunismului a cunoscut două exprimări, una de deschidere şi de acumulare tehnologică, profesională, şi perioada în care s-a considerat că efortul nostru propriu şi izolat într-un spaţiu globalizat este suficient pentru a ne asigura dezvoltarea. Dezvoltarea durabilă într-un spaţiu globalizat are regulile proprii care trebuie desluşite, are nevoie de o clasă antreprenorială dinamică, care a înţeles sau înţelege vocaţia socială şi naţională a capitalului, pentru care misiunea construirii nu se referă numai la interesul personal şi egoist, izolat în puterea de coagulare cu alte componente ale capitalului existent la nivel naţional, ci şi la acţiunile eficiente în spaţiile existente, influenţate sau în curs de influenţare.

Aş fi bucuros, sau poate nu, dacă aş aparţine unei naţiuni puternice care dictează la nivel global sau cel puţin la nivel regional. Din păcate, nu suntem în această situaţie. În acest moment, în acest context, spre binele României, mi-aş dori să avem puterea şi mentalitatea pozitivă a războinicului dornic a cuceri corect şi cinstit piaţa, în urma unor bătălii în care inteligenţa şi creaţia joacă un rol esenţial.

În acest context, dacă singura valoare, pe care o preţuim cu adevărat, va fi în continuare forţa de muncă plătită cu mult sub nivelul mediei europene, nu vom rezolva fundamental problemele de fond cu care ne vom confrunta. Pentru România, deschiderea porţilor nu este suficientă, ea trebuie reglementată abil şi inteligent pentru ca efectele să fie simţite de populaţie, repornind, în această manieră, speranţa că prin muncă, inteligenţă, diplomaţie, intransigenţă şi prin puterea de a acţiona uniţi pe obiective majore vom avea vehiculul sigur care ne va aduce cu adevărat în Europa.

Şi astăzi, dacă într-un chestionar s-ar pune întrebarea "Ce variantă aţi susţine dintre cele două, consider că aceasta ar trebui să fie "prin noi înşine". Dacă în acelaşi chestionar ar fi pusă întrebarea dacă doriţi integrarea europeană sau o acţiune singulară şi independentă, consider că marea majoritate ar răspunde integrarea europeană, aceea care a devenit pentru generaţia noastră spaţiul şi instrumentul de acţiune pentru varianta "porţilor deschise".

În lipsa unor obiective clare, suntem în situaţia paradoxală de a răspunde în manieră directă - într-un fel - la o întrebare fundamentală şi total opus în cazul în care aceeaşi întrebare este formulată indirect. Nu cred că suntem în situaţia de a alege chestionarul, ci de a alege obiectivele strategice majore la nivelul câtorva generaţii, în aşa fel încât acestea să nu fie bruscate şi deturnate de schimbările istoriei, ci influenţate şi potenţate de acestea.

România, într-un fel sau altul, a adoptat ca element călăuzitor varianta "porţilor deschise" şi în momentele favorabile, şi în momentele de restrişte când nu există forţă suficientă pentru a le închide, ca mijloc de protecţie. Protecţia noastră a fost legată de inteligenţa de a deschide porţile, eficienţa pentru dezvoltare fiind legată de transparenţa şi corectitudinea desfăşurării acestui proces.

Consider că, pe lângă discuţiile momentului, fie că acestea se referă la poziţionări şi repoziţionări politice, fie la ameninţările momentului pentru o posibilă variantă a viitorului, în situaţia dată a României şi a lumii în procesele de globalizare, dezbaterile ar trebui să includă viitorul şi poziţionarea noastră adevărată în spaţiul european şi maniera în care folosim pentru noi, în interesul nostru, pentru România, procesele de mondializare, de dezvoltare durabilă şi de schimbare la nivel global. Într-un spaţiu tot mai încrâncenat, cu privirea mai mult la trecut şi la răzbunare, din păcate, uităm să privim, să gândim viitorul, să-l gestionăm, sub toate aspectele, şi în primul rând în folosul nostru.

Chiar dacă Parlamentul este văzut mai mult ca un gestionar al momentului, iar impactul legilor pe durată medie şi lungă cu greu este acceptat într-o analiză parlamentară, în acest context, solicit, din nou, Parlamentului să solicite Guvernului un Raport general privind activitatea României pe anul 2010, în formă asemănătoare cu Raportul general al Comisiei privind activitatea Uniunii Europene. Porţile noastre deschise pot să însemne pentru România şi preluarea creativă şi judicioasă a procedurilor şi acţiunilor care au dat rezultate la nivel european şi global. Pentru multe domenii, acesta ar fi drumul pe care ar trebui să-l urmăm, acela de a folosi spaţiul european şi procesele de globalizare pentru prosperitatea românilor şi a României.

Domnul Iulian Vladu:

"Uniunea populistă, un şoc pentru propriii membri"

Anunţată cu trâmbiţe ca fiind uniunea pentru viitorul anilor 2020, uniunea social liberală nu şi-a găsit prea mulţi susţinători nici în rândul propriilor membri. Trei partide, aproximativ 200 de membri, atât au reuşit cele 3 partide să adune într-o sală imensă prin însăşi lipsa susţinătorilor lor. Dar, probabil, lipsa de sprijin în primul rând a resimţit-o preşedintele PSD, Victor Ponta, prin lipsa susţinătorului său în procesul de învăţare, Ion Iliescu.

Aşa cum bine ştim de mulţi ani, populismul şi avalanşa de promisiuni nu puteau lipsi, spre deliciul presei şi al propriilor membri ai noii uniuni.

Precum o alianţă creată doar pentru interesul electoral, doar împotriva unui anumit Băsescu, Boc, Udrea şi alţii, cuvântul "criză" nu şi-a făcut apariţia. Că doar ce-i aia? Interesează vreun lider PSD, PNL sau PC să vină cu un program de continuare a reformelor, să susţină procesul de stabilizare a economiei?! Nu. În schimb, au venit cu tot felul de promisiuni, precum în timpurile bune, ca şi cum banii ar zbura deasupra sediilor din Kiseleff şi doar USL-ul ar avea bunăvoinţa şi dorinţa să împartă aceşti bani.

Dintre cele trei partide, probabil Partidul Conservator este singurul câştigător, reuşind să mai prindă un lift pentru a urca în plenul Parlamentului şi, mai mult, oferindu-i speranţa lui Felix motanul să prindă caşcavalul de la şefia Senatului, în locul pustnicului Geoană.

Cât despre PSD şi pierderea candidatului la preşedinţie nu poate fi vorba, având în vedere faptul că Ponta nu poate determina nici măcar propriii colegi să-i accepte neştiinţa şi incompetenţa, dar pe cetăţenii acestei ţări! Astfel, conştient fiind de neputinţa sa, acceptă cu uşurare să-i cedeze candidatura la preşedinţie lui Crin, care îşi pierde din culoare şi din albul imaculat alături de latura neagră care urmăreşte PSD-ul. Pentru că, dacă PSD-ul ne-a învăţat ceva în aceşti ani de stat în opoziţie, este un singur lucru: sunt capabili să-şi rupă singuri picioarele, din nou, la următoarele alegeri, doar de dragul sprijinirii "corupţiei" membrilor săi. Cum este posibil ca, după 20 de ani de la Revoluţie, când oamenii şi-au dat viaţa pentru drepturile şi libertăţile lor, acum, când suntem membri ai diverselor instituţii internaţionale care apără drepturile şi libertăţile fundamentale, când justiţia este chemată să-şi facă treaba, cel care doreşte a fi cel mai mare partid din opoziţie să nu militeze pentru o justiţie imparţială?

Acţiunea PSD-ului de pichetare a sediilor PDL indică josnicia, disperarea şi incapacitatea unor lideri de a înţelege ideea de stat de drept şi de a duce în derizoriu ideea de justiţie imparţială. Ruşine, ruşine, ruşine! Mai mult, pentru a arăta lumii întregi indiferenţa vizavi de cetăţenii acestei ţări, au mers să susţină în cor ingerinţa în actul de justiţie, cine? Oameni cu dosare penale. Este inadmisibil şi este imposibil ca cineva să mai creadă în dorinţa PSD-ului ca justiţia să fie imparţială şi să-şi facă treaba. Vă reamintesc că şi membrii PDL au răspuns în faţa justiţiei, fără ca partidul să organizeze mitinguri de intimidare. Este ruşinos!

Mai mult, în urma anunţului preşedintelui de a nu mai trage ultima tranşă de la FMI, Ponta declara că anunţul făcut de preşedintele Traian Băsescu este "o perpetuare" a unei minciuni, care nu mai are nici măcar un efect psihologic, ci creează şi mai mult pesimism. "Vrem să dăm un semnal către şomerii din această ţară, către pensionarii din această ţară, că din păcate Traian Băsescu minte din nou. Nu am ieşit din criză, nu am ieşit din recesiune economică, dar se poate face acest lucru cu un alt guvern şi cu un alt fel de a conduce treburile ţării". Mă întreb în ce calitate a făcut Ponta această declaraţie: în calitate de cetăţean sau în calitate de elev, care vrea să înveţe, cum bine a spus, mersul economiei? Pentru că economia se bazează pe cifre, şi nu pe vorbe goale!

Dacă aşa a înţeles Ponta felul de a face politică, este grav pentru această ţară, pentru democraţia şi statul de drept. Acestea sunt declaraţii ale unor lideri incompetenţi, care nu au responsabilitatea declaraţiilor pe care le fac. Prin urmare, această uniune nu poate sugera decât incompetenţă, neruşinare şi răzbunare personală, ceea ce nu trebuie să caracterizeze politica românească.

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Monopolizarea reformei"

Reforma statului nu poate fi monopolul actualei guvernări. Nimeni nu poate avea pretenţia că el şi numai el poate reforma România. Însă actuala putere a creat impresia, pe care o consolidează în fiecare zi, că ea singură poate reforma statul român, că modernizarea societăţii româneşti este apanajul ei exclusiv.

La drept vorbind, noi suntem aceia care după Revoluţie am produs cea mai amplă şi mai radicală reformă în ţară, reformă care s-a produs în toate domeniile şi la toate nivelurile societăţii. Dar nu ne-am făcut din aceasta un titlu de glorie, aşa cum pretind actualii guvernanţi să fie văzuţi şi apreciaţi.

Şi-apoi de ce s-ar numi reformă sărăcirea poporului? Asta înseamnă a face reformă: a face disponibilizări, a scădea salarii şi pensii, a desfiinţa şcoli, spitale, teatre, filarmonici? Decât o astfel de reformă, mai bine lipsă!

Crearea Uniunii Social-Liberale e tocmai răspunsul la monopolizarea reformei de către actuala guvernare. Numai PDL ştie să facă reforma învăţământului sau a sănătăţii? Numai PDL ştie să reformeze Constituţia? Numai PDL poate să modernizeze România? Ne-a fost indus pe nedrept un sentiment de vinovăţie faţă de reforma statului. Nu ar trebui să ni-1 asumăm: şi noi dorim, cel puţin tot atât de mult ca şi actualii guvernanţi, modernizarea ţării şi propăşirea naţiunii.

Astfel că recenta apariţie a Uniunii Social-Liberale înseamnă sfârşitul unui mit şi al unei iluzii: că, sub o vorbă seducătoare reforma - numai PDL vrea binele acestei ţări. Vom demonstra că şi noi suntem capabili de reformă, însă la costuri mult mai mici pentru cetăţeni decât cele pe care ei au trebuit şi trebuie să le plătească acum. Avem toate datele pentru a garanta acest lucru: atât prin componenta socială, de protecţie a cetăţenilor, mai ales a categoriilor defavorizate, reprezentată de Partidul Social Democrat, cât şi prin componenta liberală, de stimulare a iniţiativei private şi a mediului de afaceri, reprezentată de Partidul Naţional Liberal.

Aşa că vă invit, dragi colegi, să vă alăturaţi proiectului nostru de reformă, pentru că, aşa cum nimeni nu este mai presus de lege, nimeni nu are monopol nici asupra reformei şi nici asupra viitorului ţării noastre. Iar primul pas al reformei va debuta cu scoaterea urgentă a României din criză. Să vă gândiţi bine!

Domnul Vasile Popeangă:

"Uniunea Social-Liberală dă frisoane!"

Încă de când începuse să răzbată zvonul că e pe cale să se îndeplinească o uniune serioasă a opoziţiei, cei de la PDL au început să intre în sevraj, bâţâindu-se ca nişte marionete pe toate posturile de televiziune, radiouri, ziare aservite şi alte calorifere şi frigidere ale neamului răspândacilor.

"Uniunea Social-Liberală va rămâne în opoziţie până în 2019!", îşi face curaj Boc, de sub vreun scaun din Alba Iulia. Ioan Oltean chiţăie, doar-doar s-o convinge singur când se-aude scoţând sunete, că alianţa opoziţiei nu va avea forţă să învingă PDL la alegeri şi că, de fapt, va aduce procente în plus pedeliştilor! Roberta Anastase îi ţine isonul, de parcă ea i-ar fi scris spiciul lui Oltean! Cum era vorba aia, pe timpul lui Ceauşescu: un singur gând, o singură voinţă...? Câte un udemerist îşi mai dă şi el cu părerea că ar fi nepotrivită alianţa dacă se iau în calcul diferenţele dintre ideologii ale formaţiunilor componente, uitând că UDMR-ul nici măcar nu-i un partid, ci o struţo-cămilă, un conglomerat de pseudodoctrine, intrigi şi interese separatiste, creat pe criterii etnice, grupat într-o găselniţă asociativă cu pretext de uniune culturală şi ajunsă în parlament la limita legii, mai mult speculând interesele unora şi altora...

Iată doar cum gândesc câţiva dintre oamenii puterii, care înţeleg prin politică doar găşti şi meschine interese personale ori de grup, incapabili să priceapă că interesul naţional poate însemna şi altceva decât menţinerea la putere cu orice preţ a căpuşelor băsiste, a incompetenţelor portocalii, a ifoselor PDL-iste ori a transfugilor ciraci ai lui Oprea, spre pierzania poporului român!

Singurul care pare a mai avea un pic capul pe umeri ar fi Cristian Preda, cel ce măcar recunoştea cinstit că "Forţa electorală a Uniunii Social-Liberale nu e de neglijat. (...) Nu trebuie să li se îngăduie să monopolizeze spaţiul politic". Tot el continua, pe blogul său: "Constituirea US-L e un moment important pentru scena politică de la noi. PSD e un partid care, cu excepţia ultimei legislaturi, a avut cei mai mulţi parlamentari. Inclusiv atunci când era în opoziţie - în 1996-2000 sau în 2004-2007 -, partidul creat de Ion Iliescu a depăşit prin numărul deputaţilor toate celelalte partide din Parlament. Faptul că acum s-a aliat cu PNL vădeşte dorinţa clară de a obţine o majoritate la urne, pentru a putea sugera - în limitele Constituţiei - un premier".

După care, cum e normal pentru cineva aflat în zona puterii portocalii, încearcă să se autoiluzioneze, căutând punctele slabe ale US-L, dar nu mai reuşeşte să fie la fel de convingător, fiind mai mult decât evident faptul că "punctele slabe" nu sunt decât o serie de justificări doar pentru ochii şi urechile puterii portocalii, lucru recunoscut, pentru cei cu mintea la purtător, prin formularea: "...trebuie să existe şi ceva mister în alianţele astea politice".

Se spune că atunci când te critică adversarii într-o disperare înseamnă că faci ce trebuie, pentru că nu te critică decât dacă e ceva în detrimentul lor şi îi sperie zdravăn. E bine dar că ne critică găştile de la putere, e semn că deja simt că, pentru ei, vine sfârşitul jocului. Este exact ce le lipsea: o uniune a opoziţiei, tocmai când războaiele taberelor băsiste cu antibăsiştii portocalii sunt în toi, când Elena Udrea se visează primarul Capitalei, când ba Frunzăverde, ba Blaga, ba Boc ori care o mai fi cu muşchii înfoiaţi se vede II capo în PDL, tocmai când sondajele arată că n-a mai stat de mult PDL-ul aşa de prost în încrederea oamenilor şi că perspectivele tind să fie din ce în ce mai sumbre. NASOL, cu majuscule!

Aşa că e de înţeles turbarea ce a cuprins zona puterii când a văzut că se poate realiza ce se considera a fi imposibil în România: unirea opoziţiei. Căci, după cum zicea şi Kogălniceanu, "Uniunea, naţiunea a făcut-o!" - naţiunea română oropsită, minţită, spoliată, adusă la limita dispariţiei fizice, care nu mai suportă jugul portocaliu. Unire într-o formulă ce este previzibil mai rezistentă decât defunctele Convenţia Democratică sau Alianţa "Dreptate şi Adevăr", ambele trântite de partidul lui Băsescu, cel ce s-a dovedit a fi veriga slabă a oricărei uniuni politice româneşti.

Aşa că aşteptăm cu interes momentul în care portocaliii se vor lua singuri de turul pantalonilor şi se vor autoexclude din Parlament, aşa cum au mai făcut-o şi alte partide în ultimii 20 de ani. Din fericire, odată cu crearea Uniunii Social-Liberale, acest moment a venit cu un pas mai aproape! Iar când uriaşul conglomerat abia născut întruneşte speranţele a peste 70% dintre români, e normal ca portocaliii să intre-n fibrilaţii! Doamne-ajută!

Domnul Marian Neacşu:

"Austeritatea lui Boc: angajăm procurori şi dăm afară medici şi profesori"

Austeritatea invocată toată ziua de domnii Băsescu şi Boc are două măsuri.

Este austeritate pentru sectorul sănătăţii publice atunci când se închid sute de spitale în toată ţara. Este austeritate când ministrul educaţiei zice că nu are bani să încălzească şcolile. Este austeritate atunci când preşedintele Băsescu taie toate salariile angajaţilor statului cu 25%, adică de la cei cu salariul de 600 lei preşedintele Băsescu ia 150 de lei, îi lasă muritori de foame şi îi jigneşte ca pe nişte pomanagii, spunându-le să pună osul la muncă.

Pentru unii nu există austeritate: pentru primarii portocalii ai unor localităţi, unde Guvernul aruncă sute de milioane de euro pe proiecte faraonice pe care se pune praful a doua zi de la inaugurare - săli de sport în sate prăpădite rămase fără tineri, telegondole colorate oranj în aşa-zise staţiuni unde fluieră vântul, iar cazarea este o himeră.

Intrat în faza represivă a oricărui regim abuziv şi antipopular, regimul Băsescu a decis că este mai practic să închidă şcoli şi spitale, să dea afară profesorii şi funcţionarii, dar să-şi angajeze "pe blat" mai mulţi procurori la curţile împărăteşti şi să cumpere mai multe bastoane şi gaze lacrimogene.

Speriat de posibilitatea ca "aţa să se rupă, dacă Boc o mai întinde mult" - vorba celui mai bogat vameş al ţării noastre, membru marcant PDL - regimul Băsescu a dezvoltat, de-a lungul mulţilor ani de când stăpâneşte România, o agresivitate ieşită din comun, care iniţial se adresa diferitelor categorii de cetăţeni - presă, pensionari, profesori, poliţişti, militari, mămici -, iar acum această agresivitate se îndreaptă împotriva tuturor cetăţenilor români.

Cine nu este de acord cu regimul Băsescu este acuzat, jignit, murdărit cu insinuări de primii oameni din stat. O cucoană, odată drăguţă şi subţire, care ocupă o funcţie grea în stat, arunca deunăzi atacuri la adresa opoziţiei parlamentare tocmai din telegondola din Vulcan, fără să realizeze că blocarea utilajului a fost cauzată chiar de greutatea personajului.

Pentru regimul Băsescu nu există cetăţeni, ci doar populaţie, adică PDL împarte ţara în turme oranj şi ceilalţi, care trebuie arestaţi, pe diverse pretexte.

Un regim care recurge la cătuşe şi procurori este un regim de tip Mubarak care a ajuns în faza finală, din care nu te mai scapă nimeni — iar diagnosticul este confirmat şi de cadrele medicale din Ţăndărei, care vor ajunge pe drumuri.

Pentru a desfide, parcă, peste secole, pe aceia care vor schimbarea Imnului naţional, se vede că, din contră, "Deşteaptă-te, române!" este mai actual ca niciodată şi se adresează deopotrivă preşedintelui Băsescu, dar şi poporului român, adormit pentru o operaţie la care nu şi-a dat niciodată acordul.

Domnul Marian Neacşu:

"Desfiinţarea Spitalului Ţăndărei - o tentativă de crimă împotriva sănătăţii cetăţenilor din Ialomiţa"

Am aflat cu stupefacţie zilele acestea de planul Ministerului Sănătăţii de desfiinţare a unui număr de 182 spitale din România, dintre care 71 de spitale vor fi transformate în azile de bătrâni. Hodoronc-tronc, ministrul UDMR desfiinţează o reţea de spitale creată în ultimele două secole de către naţiunea română cu mari eforturi şi sacrificii.

Cu surprindere şi mai neplăcută, am constatat că, printre spitalele pe care Ministerul Sănătăţii doreşte să le desfiinţeze, a fost inclus Spitalul oraşului Ţăndărei, din judeţul Ialomiţa. Am contactat imediat autorităţile locale din Ţăndărei pentru a lămuri situaţia şi am aflat că oamenii din zona de est a judeţului Ialomiţa strâng disperaţi semnături pentru a convinge pe ministrul Cseke Attila să scoată Spitalul Ţăndărei de pe lista neagră.

Ministrul Sănătăţii cu siguranţă nu a efectuat nicio analiză a fiecărui caz în parte şi nu înţelegem cum a luat Guvernul PDL-UDMR această decizie gravă fără să cunoască de ce introduce cutare spital pe lista neagră a desfiinţărilor. Cert este că ministrul sănătăţii nu a consultat nici Consiliul judeţean, nici Direcţia de Sănătate Publică Ialomiţa, nici Consiliul Local Ţăndărei atunci când a alcătuit această funestă listă neagră.

Dacă s-ar fi informat puţin, domnul ministru ar fi aflat că:

Spitalul Orăşenesc Ţăndărei asigură asistenţa medicală pentru localităţile Mihail Kogălniceanu, Gura lalomiţei, Luciu, Vlădeni, Platoneşti, Săveni, Sudiţi, Movila, Giurgeni, Făcăeni, Valea Ciorii, plus alte trei comune (Bărăganu, Progresu, Victoria) din judeţul Brăila.

Spitalul deserveşte peste 38 de mii de locuitori din zona oraşului Ţăndărei.

Spitalul are 7 secţii (medicină-internă, obstetrică-ginecologie, neonatologie, chirurgie generală, ATI, psihiatrie, spitalizare de zi), farmacie, sală de operaţii, sală de naşteri, sterilizare, laborator de analize medicale, laborator radiologie-imagistică medicală.

Spitalul Ţăndărei are singura secţie de psihiatrie din judeţ.

Spitalul are capacitatea, în urma investiţiilor realizate, de a funcţiona 24 de ore pe zi în regim de urgenţă. În curând se preconiza inaugurarea Centrului de Primire Urgenţe, pentru care s-au cheltuit 800 mii lei.

Spitalul Ţăndărei nu are datorii.

Spitalul are autorizaţie sanitară de funcţionare.

Spitalul are aparatură nouă - pentru radiologie, anestezie, staţii automate - obţinută recent, şi cu contribuţia ministerului.

Prin desfiinţarea Spitalului Ţăndărei, judeţul Ialomiţa va rămâne cu doar 3 spitale, adică 75% din unităţile spitaliceşti. În alte judeţe, unde există zeci de unităţi sanitare, proporţia spitalelor propuse spre desfiinţare este mult mai mică.

Populaţia din zonă este săracă şi nu îşi permite să facă deplasări până la Slobozia sau Feteşti.

Oraşul Ţăndărei are deja un cămin de bătrâni construit cu fonduri PHARE şi nu a solicitat să se înfiinţeze încă unul.

Oraşul Ţăndărei a investit în ultimii ani 25 de miliarde de lei în reabilitarea şi dotarea spitalului.

Conform reformei în domeniul sănătăţii şi descentralizării, decizia privind oportunitatea desfiinţării spitalului se apreciază de către autorităţile publice-locale. Nici autorităţile administraţiei publice locale, nici Direcţia de Sănătate Publică Ialomiţa nu au fost consultate cu privire la oportunitatea desfiinţării Spitalului Ţăndărei.

Faţă de eroarea gravă semnalată şi argumentele menţionate mai sus, i-am cerut ministrului să scoată imediat Spitalul Ţăndărei de pe lista spitalelor propuse pentru desfiinţare.

Totodată, am solicitat domnului ministru Attila să comunice dacă nu cumva a omis să respecte Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările ulterioare, care stabileşte că "spitalele publice aflate în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale se înfiinţează şi se desfiinţează, se reorganizează şi se restructurează prin hotărâre de guvern iniţiată de instituţia prefectului sau de consiliul judeţean, cu avizul Ministerului Sănătăţii".

Potrivit Legii, ministrul nu poate desfiinţa spitale aflate în subordinea autorităţilor administraţiei locale decât în urma unei propuneri scrise a prefectului judeţului Ialomiţa sau a Consiliului Judeţean Ialomiţa de desfiinţare a Spitalului Ţăndărei.

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Decesul sistemului medical românesc - măsură a «eficientizării serviciilor publice» a puterii portocalii"

După depunerea Scrisorii de intenţie cu FMI distribuită în Parlamentul României, care includea ca măsuri în sectorul de sănătate şi angajamentul Guvernul de a nu reînnoi autorizaţiile de funcţionare pentru cel puţin 150 dintre cele mai ineficiente spitale, până la finele anului 2010 Guvernul marilor specialişti portocalii a preferat la acel moment: "să reducă numărul de paturi în spitale cu 9.200 paturi."

În acelaşi timp, a fost introdus un paragraf în Scrisoarea de intenţie, conform căruia Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate vor lua toate măsurile ce se impun pentru a asigura funcţionarea sistemului de sănătate în "limitele alocărilor bugetare" stabilite în bugetul pe anul 2010.

La acel moment tensionat ministrul sănătăţii, Cseke Attila (UDMR), a declarat că nu a propus şi nu a avansat un număr de spitale care să fie desfiinţate şi că are cu Banca Mondială un program de raţionalizare a acestor unităţi pe categorii, apreciind la acel moment al descentralizării că: "nu este oportun ca în aceste zile să se pună lacătul pe poarta spitalului şi să fie disponibilizat personalul medical".

Ministerul Sănătăţii anunţa în 16 aprilie că va transfera, până la 1 iulie, autorităţilor locale 373 de unităţi sanitare cu paturi şi va păstra 62 unităţi sanitare.

Începutul de an 2011 a constituit dovada slugărniciei Guvernului Boc şi a lui Traian Băsescu faţă de delegaţia FMI şi faţă de indispensabilul şi unicul iniţiator al politicilor publice din România ultimilor doi ani prin "punerea lacătului celor 182 de spitale" care până la această dată tratează bolile românilor şi asigură sănătatea unui număr considerabil de pacienţi români fără sprijinul şi logistica Fondului Monetar Internaţional.

Reducerile salariale cu 25%, foamea, frigul, şomajul sau pensiile de mizerie, şi desfiinţarea celor 182 unităţi sanitare dintre cele 435 de unităţi sanitare cu paturi din sistemul public de sănătate, alături de disponibilizările celor peste 14.000 de angajaţi reducerea celor 14.000 de paturi din spitalele româneşti creează certitudinea decesului sistemului medical românesc, iar mai tinerilor politicieni ai PDL, posibilitatea prezentării condoleanţelor defunctului sistem de sănătate publică din România.

Domnul Neculai Răţoi:

"O Românie, doar un viitor!"

Potrivit sondajelor, 67% dintre cetăţenii acestei ţări ar vota suspendarea preşedintelui Băsescu, 77% consideră că vinovat de starea gravă în care se află România este Guvernul Boc. Aceasta este părerea românilor la începutul acestui an. Ultimii doi ani de zile, în care Boc, condus de Băsescu, a guvernat ţara, au fost cei mai negri ani de la Revoluţia din 1989. Românilor le-au fost călcate în picioare drepturile, le-au fost tăiate pensiile, salariile, drepturile câştigate, li s-a luat speranţa şi credinţa într-un viitor mai bun. Mesajul guvernanţilor către oameni a fost acela că nu sunt suficient de buni, că sunt leneşi şi că nu vor decât pomană. Ofensiva pe care aceste persoane aflate la putere au dus-o împotriva cetăţenilor trebuie să ia sfârşit. Este un mesaj pe care opoziţia 1-a înţeles, un mesaj pe care populaţia 1-a transmis aleşilor în nenumărate rânduri. Acţiunile pe care partidele de opoziţie le-au întreprins în trecut nu au avut rezultatul sperat, şi anume înlăturarea Guvernului Boc şi înlocuirea lui cu un guvern care să aibă în centrul atenţiei chiar oamenii.

Opoziţia continuă şi trebuie să continue să se opună acestei boli portocalii, iar Uniunea Social-Liberală este soluţia pentru a readuce România pe făgaşul democraţiei, în sfera politicilor şi deciziilor care vin în sprijinul cetăţenilor. Vorbim despre un act care va face istorie, de un angajament luat de clasa politică, o decizie fără precedent, vorbim despre dorinţa de a oferi ţării şi oamenilor o nouă şansă. Liberalii, conservatorii şi social-democraţii s-au unit şi au trecut peste diferenţele apartenenţei politice pentru români, iar această atitudine unită trebuie să reziste cel puţin până când îndepărtarea puterii portocalii va deveni certitudine.

Am fost aleşi de oameni pentru a munci pentru ei. După doi ani de zile, din cauza acestei conduceri dezastruoase a ţării, am reuşit să facem prea puţin pentru cei mulţi. Refuz să cred că situaţia va rămâne la fel şi în viitor. Iar Uniunea Social-Liberală este singura şi cea mai viabilă soluţie pentru schimbarea stării de fapt. Pentru că România nu va putea evolua prin minciună şi furt. Pentru că România nu poate fi condusă de un guvern incapabil, fără coloană vertebrală, gata să răspundă ordinelor şi doleanţelor preşedintelui. Aceasta nu este democraţia pentru care românii şi-au dat viaţa în 89 şi acesta nu este angajamentul pe care eu l-am luat în faţa celor care m-au ales. Suntem responsabili pentru ceea ce se întâmplă, de aceea trebuie să ne opunem dezastrului portocaliu. Putem schimba lucrurile prin unitate şi determinare.

De aceea, cer tuturor colegilor din Uniunea Social-Liberală să treacă peste animozităţile şi reţinerile de ordin ideologic şi să-şi pună întreaga hotărâre în scopul înlăturării actualei guvernări, în scopul de a oferi o alternativă reală. Trebuie să luptăm pentru viitorul României, pentru viitorul tuturor celor care au fost batjocoriţi în ultimii doi ani şi al copiilor noştri!

Domnul Cornel Itu:

Intervenţie de ziua naţională a României

Potrivit Constituţiei ţării noastre, simbolurile naţionale stabilite prin legi organice sunt:

1. Drapelul României tricolor; culorile aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu.

2. Ziua naţională a României - 1 Decembrie.

3. Imnul naţional al României - "Deşteaptă-te, române!".

4. Stema ţării şi sigiliul statului.

Ne găsim în preajma sărbătoririi Zilei naţionale a României, aniversăm la 1 decembrie 92 de ani de la Marea Unire a tuturor românilor.

Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai măreaţă a istoriei româneşti. Desăvârşirea ei nu este opera unui om, a unui partid, este fapta istorică a întregii naţiuni române. Ea a reprezentat o necesitate istorică, orice naţiune trebuie să trăiască într-un stat naţional propriu, dorinţă ce s-a dovedit mai puternică decât orice guvern, partid, culpabil de egoism sau incompetenţe. Unirea este opera naţiunii române în totalitatea ei.

În pofida vremurilor tulburi prin care trece societatea noastră, marea sărbătoare a unirii este în măsură să trezească în sufletele noastre sentimente de mândrie şi speranţă, dorinţa de a ne ridica la nivelul înfăptuirilor poporului nostru, condus de marii săi înaintaşi. Ea poate şi trebuie să ne dea forţa necesară traversării perioadelor de criză, poate trezi în noi resursele depăşirii tuturor vicisitudinilor.

Într-un astfel de moment de înălţare sufletească, de mobilizare a energiilor noastre, de unitate şi speranţă, s-au găsit totuşi elemente capabile să întineze, să denatureze, să împroaşte cu noroi cel mai important simbol al naţiunii noastre, drapelul tricolor al României, încălcând Constituţia.

Mă refer concret la cele petrecute la Alba Iulia la 21 noiembrie, duminică seara, la deschideri serbărilor Unirii, când autorităţile locale au arborat un steag tricolor ce conţinea şi culorile portocaliu şi cărămiziu!

Vă întreb, stimaţi colegi, când s-a votat în Parlamentul României o lege organică de schimonosire a drapelului nostru naţional aşa cum flutura el în entuziasmul marilor festivităţi din 1918?

Cum îşi poate permite cineva, persoană sau instituţie, să pângărească cele mai profunde sentimente naţionale ale românilor?

Probabil că potrivit modei recent adoptate, şi acest gest incalificabil de încălcare a Constituţiei va fi bagatelizat, uşor trecut cu vederea iar apoi uitat şi îngropat.

Mă declar profund indignat şi alături de ceilalţi cetăţeni ai ţării revoltaţi de faptul petrecut, cetăţeni care au luat poziţie. Cer şi aştept pedepsirea conform legilor ţării a persoanelor răspunzătoare.

Prin acţiunea noastră, să instaurăm un climat sărbătoresc, de înaltă trăire sufletească, de bucurie şi mândrie naţională!

Domnul Eugen Bejinariu:

Intitulez declaraţia politică de astăzi, în spiritul înţelepciunii populare "Poliţişti şi vameşi din vama de la Siret au dat cinstea pe ruşine".

Înainte de orice comunicare publică care înseamnă şi declaraţiile politice, se impun trei precizări în faţa dumneavoastră, domnilor deputaţi.

Oraşul Siret, fosta capitală a Moldovei, cu oameni gospodari, cu multă demnitate şi corectitudine, care trăiesc în înţelegere şi bună comunicare, are la cca. 4 km. punctul de trecere a frontierei în Ucraina, respectiv nordul Bucovinei. Aici lucrează ca vameşi şi poliţişti de frontieră oameni din Suceava, Rădăuţi şi alte localităţi din ţară, inclusiv din oraşul Siret. Corect este să spunem "neregulile la vama de la Siret", şi nu prescurtat "neregulile de la Siret", cum aud tot mai des şi este nedrept.

Populaţia oraşului Siret şi din comunele vecine dezaprobă astfel de practici dezonorante, imorale şi periculoase pentru instituţiile statului din partea unor persoane angajate să lucreze la intrarea-ieşirea din România, la graniţa cu Ucraina.

Pentru cele întâmplate la vama de la Siret socotim că sunt vinovaţi şi alţi oameni, şi nu numai vameşii şi poliţiştii de frontieră.

Ceea ce s-a petrecut la vama de la Siret a provocat multe întrebări, nedumeriri, multă mâhnire, supărare şi revoltă în lumea corectă, cinstită şi cu firească mândrie de sireteni. Pornind de la modul angajării vameşilor şi poliţiştilor şi până la descinderea bine pregătită şi organizată de Direcţia Generală Anticorupţie a personalului specializat la vama de la Siret, s-au săvârşit fapte de corupţie de proporţie şi de durată. Se ajunsese la situaţia în care orice persoană venită la vama de la Siret uşor afla care sunt "tarifele" sau "tradiţia" datorate personalului de serviciu la punctul de trecere a frontierei. Eu cred că această realitate, aflată acum în cercetarea instituţiilor de specialitate, poate fi şi ar trebui analizată pe mai multe capitole, pe care le numesc în modul cel mai lejer: care sunt cauzele acestor nereguli de lungă durată; cum au fost recrutaţi şi încadraţi ca vameşi şi poliţişti lucrătorii din vama de la Siret; de la ce nivel s-a decis numirea şefului vămii; care sunt urmările acestor fapte grave pentru instituţiile de stat de la graniţa ţării; ce măsuri vor fi adoptate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi dacă nereguli de acest fel (corupţie, mită, trafic de ţigări, încălcare de norme) sunt şi în alte vămi din ţară. Nu este moral ca noi să exprimăm sentinţe pentru vinovăţia cuiva, fie şi vameş sau poliţist din vama de la Siret. Totuşi credem că sunt suficiente probe, de vreme ce persoanele acuzate au fost reţinute pentru 29 de zile.

După această mare zarvă în presa locală şi centrală, dar şi în realitatea comunităţilor din zona Siret, am presupunerea, şi nu aş vrea să am dreptate, că şi aici se va construi un "acar Păun".

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Pistoale-mitralieră, puşti, grenade fumigene şi lacrimogene pentru continuarea dictaturii"

O privire aruncată spre ecranul televizorului ne arată ce se intampla la Cairo, unde a dus o dictatură de zeci de ani, a cărei existenţă a fost posibilă prin înfometarea populaţiei, şi-un aparat poliţienesc represiv. Lupte de stradă, egipteni contra egipteni luptându-se pe străzile capitalei, război civil în toată puterea cuvântului. Nu suntem departe!

Creşterea alarmantă a preţurilor la alimentele de bază - pâine, lapte, zahăr, ulei, legume - duce starea românului de rând pe culmile disperării, iar strigătul său de ajutor nu poate fi auzit de finele urechi ce se-ascund în spatele perdelelor de la palatele Cotroceni şi Victoria. Fie că provin din mediul privat sau din rândurile bugetarilor disponibilizaţi, şomerii români au încetat să mai spere la ceva, chiar şi în cea ce priveşte munca peste hotare. Ultimele apariţii publice ale lui Dominique Strauss-Kahn, Directorul Fondului Monetar Internaţional, arată că şomajul în creştere şi mărirea în avalanşă a preţurilor pot duce la mişcări sociale de amploare. Nu suntem, repet, departe!

Cum înţelege statul român să păstreze un climat de linişte, pacificator, între graniţele ţării? Cum răspunde statul român acestor provocări de ordin social? Chiar zilele trecute, cu stupoare am aflat că Inspectoratul General al Jandarmeriei a publicat un anunţ de intenţie, menţionând că vrea să cumpere "echipamente de reprimare a revoltelor" în valoare de 10 de milioane de euro. Total nepotrivit! Stupid! Incredibil! Aceste echipamente reprezintă căşti de protecţie, pulverizatoare, pistoale mitralieră, puşti, grenade fumigene, grenade lacrimogene şi alte obiecte. Cu cele 10.000 de căşti de protecţie, 475 de pulverizatoare, 300 de pistoale-mitralieră, 406 puşti, 33.500 de cartuşe pentru lansatoare, 1.000 de grenade fumigene, 1.000 de petarde, 10.500 de grenade lacrimogene şi 4,7 milioane de cartuşe pregătim Bucureştiul să devină Cairo şi România - Egipt!

Fierbe sângele disponibilizaţilor de la Galaţi... Fierbe inima-n muncitorii din industria chimică, alimentară şi textilă... Fierb nervii foştilor funcţionari ai statului. Se-anunţă o primăvară a protestelor profesorilor şi pensionarilor cerşindu-şi drepturile in strada. "Momentele" Iaşi şi Focşani au fost avertismentele cele mai serioase pentru statul poliţienesc creat de Traian Băsescu şi păzit de ministrul Traian Igaş. Oameni buni, fiţi cu băgare de seamă! Pulverizatoarele, grenadele fumigene şi lacrimogene vor fi cumpărate nu pentru a păstra liniştea şi ordinea publică, aşa cum statul poliţienesc al lui Băsescu susţine, ci pentru a zădărnici - mi-e teamă s-o spun - orice mişcare de protest.

Domnul Filip Georgescu:

În declaraţia politică de astăzi am să mă refer la câteva evenimente politice şi nu numai, care au suscitat interesul cetăţenilor din judeţul Argeş şi chiar din întreaga ţară, evenimente provocate de actuala conducere a statului nostru. Aşa se face că mai marii conducători ai ţării, în frunte cu Traian Băsescu, care a pierdut alegerile prezidenţiale pe teritoriul României, confruntându-se cu o serie de manifestări de protest din partea pensionarilor din domeniul armatei, au găsit un mod original, dar de acum cunoscut, de a atrage atenţia de la acest gen de manifestări care pe zi ce trece devin tot mai numeroase.

Astfel, într-o zi liniştită de iarnă, mai precis pe data de 26 ianuarie a.c., preşedintele Consiliului judeţean Argeş este arestat şi încătuşat în văzul tuturor de acei mascaţi apăruţi în originala democraţie românească. Ce a urmat se ştie. Justiţia, în acest caz, pare a fi făcut dreptate. Dar "spectacolul" regizat de actuala putere, prin amploarea sa, a indignat mulţi, foarte mulţi oameni de bună-credinţă din judeţul Argeş şi din întreaga ţară, mai ales că finalul a fost tragic. Un om nevinovat a ajuns pe patul de spital cu afecţiuni cardiace grave, a fost afectată sub diferite forme viaţa unei familii cum este cea a preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, care, fie vorba între noi, a fost ales în această funcţie cu un număr de voturi ce depăşeşte cu mult scorul obţinut de parlamentarii puterii din judeţul nostru.

Aflându-se într-o cădere liberă în faţa electoratului şi confruntându-se cu tot mai multe nemulţumiri din partea populaţiei (creşteri de preţuri la alimente, lipsa locurilor de muncă, rata ridicată a şomajului, sporirea costurilor la întreţinerea locuinţelor etc.), actuala putere a sesizat pe loc un alt spectacol, dar cu mulţi actori. Este vorba de actele de corupţie de care se fac vinovaţi un număr de 59 de poliţişti de frontieră şi patru vameşi, în frunte cu şeful Vămii Siret din judeţul Suceava, judeţ al cărui preşedinte de consiliu judeţean este un reprezentant de frunte al PDL-ului.

Numele acestui preşedinte a fost amintit destul de vag. Sperăm ca pe măsura extinderii anchetei în acest caz să auzim mai multe. Dar sunt sigur că, făcând parte din structura superioară a partidului de guvernământ, sunt slabe şanse. Pe mine mă miră faptul că din cei 64 de inculpaţi, aproape 20 au sub 30 de ani. Deci pregătirea lor şcolară şi de specialitate a avut loc în anii democraţiei originale româneşti. Ca să te ocupi de luare de mită la vârste cuprinse între 25-30 ani, înseamnă că practica unor asemenea acţiuni ai dobândit-o cu cinci, şase ani în urmă, adică la terminarea studiilor, perioadă ce coincide cu aflarea la putere a grupării portocalii. Şi în acest caz, vor fi aruncaţi după gratii nişte tineri dornici de înavuţire rapidă, după modelul portocaliilor din Suceava şi din alte judeţe. Nu o să afle nimeni niciodată unde a ajuns grosul banilor îndreptaţi spre vârful piramidei, cum nu se ştie nici astăzi unde au ajuns milioanele de euro obţinute din mita dată pentru obţinerea permiselor auto.

Actuala putere, iritată peste măsură şi de înfiinţarea noii alianţe a opoziţiei, o să ne mai ofere asemenea spectacole jenante, pentru a-şi acoperi propriile neîmpliniri.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declaraţie politică privind problema cofinanţării fondurilor europene"

Cofinanţarea a ajuns principala problemă pentru absorbţia fondurilor europene, deşi capacitatea de elaborare şi volumul proiectelor au crescut, în pur spirit portocaliu, s-a ivit o nouă piedică: implementare şi finanţarea! La ora actuală, aproximativ 13% din aplicanţii care au proiecte eligibile şi aprobate se retrag din cauză că nu găsesc fonduri de cofinanţare. Proiectele europene reprezintă o mană cerească şi pot ajuta, per ansamblu, la depăşirea crizei economice. În orice stat cu conducători limpezi la minte şi bine intenţionaţi, prima măsură anticriză ar fi trebuit să fie cofinanţarea proiectelor europene! Avem şansa unică să atragem banii nerambursabili aflaţi la dispoziţia noastră pentru modernizarea ţării, iar orice întârziere ne poate duce la pierderea acestor avantaje şi la un adevărat dezastru la capitolul credibilitate europeană.

În UE, lumea se uită la câţi bani ai atras direct în implementare! Dacă România nu este capabilă să atragă între 2007-2012 decât sume insignifiante, din cauza birocraţiei şi a găştii portocalii, la nivel european se va cere ca în exerciţiul financiar viitor sumele acordate statului nostru să se diminueze, deoarece nu am avut capacitatea să implementăm proiectele. Anual există un procent de fonduri europene şi suntem evaluaţi cum sunt folosiţi aceşti bani. În 2010, potrivit primelor statistici am avut o rată de absorbţie mai mică faţă de anul precedent în atragerea de fonduri comunitare.

În ianuarie 2010, premierul Emil Boc a declarat că problema cofinanţării proiectelor europene s-ar putea remedia prin garanţii guvernamentale şi că executivul va adopta în luna februarie o ordonanţa de urgenţă prin care se vor putea lua împrumuturi bancare cu garanţii guvernamentale, în vederea cofinanţării proiectelor europene. Toate bune şi frumoase la nivel de declaraţii şi poze de presă. În practică, efectele sunt invizibile! Una dintre bănci a acordat în nouă luni din 2010 ceva mai mult de 100 de credite pentru clienţii care aveau nevoie de cofinanţarea fondurilor nerambursabile primite de la UE pe diferite proiecte. Şi atunci de ce Emil Boc se umflă în pene cu următorul discurs bombastic: "Se obţin mai uşor împrumuturi dacă ai astfel de garanţii guvernamentale, iar banii nu vor intra pe deficit bugetar. Garanţia guvernamentală este un instrument modern şi poate duce la mărirea gradului de absorbţie a fondurilor europene!"

Poate aşa se văd lucrurile din Palatul Victoria. În realitate, primarii, mai ales cei de la sate, sunt în pragul disperării. În lipsa banilor europeni, care se accesează extrem de greu, cei din mediul rural nu au nici o şansă. În ultimii doi ani, edilii de la sat au cheltuit sume importante de bani pentru studii de fezabilitate destinate unor proiecte care mai apoi au fost blocate din cauza unor decizii luate la nivel central. Statisticile oficiale arată că întocmirea documentaţiei premergătoare avizării unui proiect ajunge să coste peste o sută de mii de lei, bani pe care autorităţile îi cheltuiesc în speranţa că vor obţine aviz favorabil pentru finanţarea proiectelor demarate. Cea mai mare parte a documentaţiilor sunt însă respinse, iar primarii renunţă să mai apeleze la programele europene. Autorităţile locale, în special cele de la sate, nu au posibilităţi de susţinere financiară a acestor proiecte. În UE se acordă deja sume în avans pentru cei care doresc să acceseze proiecte europene. Aceste sume trebuie acordate chiar şi cu riscul ca prefinanţarea să se piardă, este esenţial ca actualul Guvern să-şi asume acest risc! Fără un suport masiv din partea executivului, România nu va putea reuşi să atragă banii comunitari, iar această oportunitate ar putea deveni în următorii ani o simplă amintire cu gust amaro-portocaliu!

Cheltuielile cu proiecte europene au ajuns la 6,6 miliarde de lei în 2009 şi la 12 miliarde de lei, anul trecut. De remarcat că Uniunea Europeană a alocat României fonduri structurale şi de coeziune în valoare de aproximativ 20 miliarde euro pentru intervalul 2007-2013, având ca scop reducerea disparităţilor economice şi sociale dintre ţara noastră şi restul statelor din blocul comunitar.

Domnul Ion Călin:

"Început de sesiune"

Ne aflăm la începutul unui nou an şi al unei noi sesiuni parlamentare. Oare ce ne va aduce acest an preelectoral? La ce se poate aştepta poporul român de la guvernanţi în acest an? După declaraţiile optimiste rostite la început de an de preşedinte şi premier s-a înţeles că se va continua procesul de modernizare a statului şi că în acest an se vor culege roadele măsurilor de austeritate luate anul trecut.

Acestea au fost mesajele optimiste, de încurajare!

Ce a urmat, însă? Odată cu prima lună a anului a venit şi prima reacţie la una dintre măsurile de reformare a statului luate anul trecut: haosul privind recalcularea pensiilor "nesimţite" ale militarilor. Anulări în justiţie, recunoaşterea sau nerecunoaşterea hotărârilor judecătoreşti, întâlniri şi iar întâlniri ale preşedintelui cu membrii guvernului, ale membrilor guvernului între ei şi, în sfârşit, o nouă ordonanţă de urgenţă care reglementează metodologia de recalculare a pensiilor militare, dată "pe picior". Conform explicaţiilor preşedintelui şi premierului, date la ore târzii din noapte, pentru liniştirea pensionarilor militari, după punerea în aplicare a acesteia se vor vedea din nou şi efectele "benefice".

Ce se va întâmpla mai departe? Probabil altă anulare în justiţie şi altă ordonanţă, până când acest guvern şi premier - profesor de drept constituţional - vor înţelege că anumite hotărâri trebuie luate după o mai temeinică documentare legislativă şi o mai bună organizare a modului de punere în aplicare a acestora.

Nu poţi să iei anumite hotărâri dacă cei care trebuie să le pună în aplicare nu sunt apţi pentru acest lucru.

Credeţi că actualii miniştri, care au gândit această strategie şi apoi au pus-o în practică, s-ar sfii dacă ar fi vorba să fi creat această degringoladă doar pentru a-i deconspira pe "chiaburii" neamului, pe cei mai îmbuibaţi dintre pensionari?

Dar, pentru a nu exista divergenţe între pensionari, tot în prima lună a anului a apărut OUG nr.107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care prevede că pensionarilor cu pensia de peste 740 lei li se impozitează pensia cu 5,5%. Miilor de pensionarii care aveau pensii mai mari de 1.000 de lei plătesc şi mai mult la stat, pentru că lor li se reţine şi impozit pe venit, de 16%.

Şi totuşi, după crearea unui haos general, după punerea pe drumuri a cetăţenilor şi chiar după decesul unora dintre ei, oare nu este nimeni vinovat? Nimeni nu va primi nicio sancţiune pentru aceste greşeli? Dacă nimeni nu va plăti pentru acestea, oare va primi cineva vreo distincţie pentru aceste erori? Poate purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării, pentru faptul că a încercat să explice beneficiile acestei legi pe toate posturile TV. Nu credeţi că dacă ministrul apărării nu îşi respectă promisiunea de a-şi da demisia, conform angajamentului că "pensiile sub 30 de mii nu vor scădea", poate "contabilii" ministerului ar trebui înaintaţi în grad pentru modul cum au pus în aplicare prevederile legii adoptate de acest guvern "competent".

Luna a doua a anului a început cu creşteri de preţuri la produsele de bază precum pâinea şi uleiul, datorită creşterii preţului la materia primă. Vizita delegaţiei FMI - CE a dus la noi cerinţe din parte acestora - liberalizarea preţurilor la gaze şi la energie electrică. Preţul gazelor creşte pentru firme, ceea ce va duce la scumpiri în lanţ. Ministrul economiei a vorbit despre liberalizare, dar asta în traducere înseamnă chiar scumpire. Încă o măsură luată de guvern pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei.

Dacă pentru populaţie noul an şi-a arătat "roadele" măsurilor luate anul trecut, actuala putere ne-a comunicat şi priorităţile legislative care urmează să intre în dezbaterea parlamentară: revizuirea Constituţiei, modificarea Codului muncii, legislaţia Codului social şi bineînţeles legislaţia referitoare la programul de investiţii de la bugetul de stat sau din fondurile europene, precum şi cea referitoare la mediul de afaceri.

Oare în această sesiune parlamentară câte legi vor fi aprobate prin asumarea răspunderii guvernului şi câte din aceste legi vor fi adoptate prin dezbatere articol cu articol? Va funcţiona oare în acestă sesiune parlamentară principiul democraţiei privind separarea puterii legislative de cea executivă?

În rest, declaraţiile mobilizatoare cu care deja ne-a obişnuit premierul: "Anul 2011 va fi anul în care România va consolida măsurile de reformă structurală pe care a fost obligată şi nevoită să le ia în 2010, măsuri care vor începe să-şi arate efectele în acest an, măsuri care se vor regăsi şi în creşterea economică şi în ieşirea din recesiune. Cu alte cuvinte, vom începe în 2011 să culegem roadele măsurilor grele, dure sau sănătoase pentru România, luate în anii anteriori".

După ce a trecut anul 2010, după ce au simţit şi primele măsuri ale lui 2011, românilor le-a mai rămas doar speranţa, dar nu acea speranţă portocalie din mesajele de sfârşit de an ale preşedintelui şi premierului, ci speranţa în forţa lor. De mult timp românii nu mai cred în asemenea mesaje, au crezut şi în 2009, şi în 2010, iar guvernanţi i-au răsplătit cu creşteri de TVA, taxe şi impozite şi reduceri ale veniturilor atât din salarii, cât şi din pensii.

Românii nu mai cred nici în instituţiile statului, nici în clasa politică de la putere, pentru că nicăieri în altă parte a lumii conducătorii nu şi-au batjocorit şi minţit într-atât de mult poporul precum cei din ţara noastră.

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Minerii decedaţi de la Uricani mă fac să mă gândesc la moartea mineritului maramureşan"

În septembrie 2010 vorbeam de la această tribună despre închiderea perimetrelor miniere din Baia Mare şi din Maramureş, despre dezastrul rămas în urma încetării activităţii din mineritul maramureşean. Cu toate că s-au investit foarte mulţi bani în închiderea acestor perimetre, ce a rămas în urmă este dezolant. Lucrări oferite unor firme ale unor "băieţi deştepţi" care, din dorinţa de a rămâne cu un profit mare, au executat lucrări cu materiale de slabă calitate. Acum, maramureşenii au de suferit din aceste motive. "Căutătorii de fier vechi" îşi riscă viaţa zi de zi. Dacă imediat după închiderea minelor aceştia nu trebuiau să intre adânc în gurile negre de mină, astăzi ei parcurg distanţe mari în căutarea fierului vechi sau a materialelor ce pot fi valorificate. Asta se întâmplă acum în Maramureş. Locul unde mineritul a murit, dar unde încă foştii mineri mor în minele închise, pentru câteva kilograme de fier vechi.

Acum, vestea cutremurătoare cu privire la cei cinci mineri electricieni decedaţi la Uricani mă duce cu gândul la moartea mineritului din Maramureş. Paralela între problematica dintre cele două zone ale mineritului românesc mă face să cumpănesc la cum este mai bine. Să asişti la astfel de evenimente cutremurătoare pentru familiile din Uricani sau de oriunde din Valea Jiului, unde din cauza precarităţii modului de exploatare şi a dotărilor rudimentare, românii îşi pierd viaţa? Sau este mai bine să vorbim la trecut despre mineritul din Maramureş şi să comenteăm modul în care o forţă socială şi profesională a României a fost trasă pe linie moartă de o clasă politică incapabilă să reformeze aşa cum trebuia un sector care mai putea aduce venituri la bugetele de stat. A fost aleasă calea cea mai uşoară: plata unor salarii compensatorii care au asigurat traiul minerului din Maramureş, pentru o perioadă scurtă. Acum vorbim de zone moarte economic în Maramureş unde oamenii au ales pribegia Occidentului pentru un pumn de arginţi, sau vorbim despre pungi de sărăcie formate în ultimii ani din cauza unor "programe performante" de reconversie profesională, care au dus la adevărate drame sociale.

Acum, suntem în situaţia de a număra morţii. În Uricani. În Vulcan. Şi chiar în Maramureş. Locuri în care facem paralele din cauza morţii.

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Iuliu Maniu, aproape uitat"

6 februarie ne aduce aminte de jertfa lui Iuliu Maniu. Jertfă care ar trebui evidenţiată aşa cum se cuvine. În 2011 s-au împlinit 58 de ani de la moarte omului politic care în ultima parte a vieţii sale a fost încarcerat şi s-a stins în închisoarea politică comunistă de la Sighet. An de an, această comemorare se stinge ca o lumânare lăsată în bătaia unui vânt de februarie ce ar trebui să vestească apropierea unei primăveri în nordul Maramureşului.

Nevoia acută de repere morale în societatea românească, în clasa politică de la noi, ar trebui să dea de gândit. Trăim într-o societate în care scandalul şi ura ne macină zi cu zi. Zvonul este preferat realităţii, spectacolul de orice fel se transformă în manifestări de barbarie, iar unele interese egoiste, personale sau de partid, umbresc manifestările naţionale atât de necesare, dar şi atât de iubite de români.

Iuliu Maniu este unul dintre reperele noastre naţionale, prin martirajul făcut pentru ţara sa, într-o viaţă dedicată unui ideal ce i-a călăuzit pe marii oameni de stat români, de la Decebal la Mihai Viteazul, de la Cuza la Regele Ferdinand. Pentru toţi aceştia, construirea unei Românii civilizate şi democratice a fost un ţel în viaţă. Credinţa lui în destinul bun al poporului nostru, în frumuseţea sufletului său, nepătat de rănile unei istorii însângerate şi nedrepte, i-au dat puterea lui Maniu să lupte în a îndrepta România spre nişte principii solide, cu rădăcini în istoria europeană.

Viitorul începe cu trecutul. Marii noştri înaintaşi sunt ca nişte aştri care strălucesc asupra României. Oricât de greu ne-ar fi, Iuliu Maniu ne-a transmis o moştenire pe care nu trebuie lăsat să se aşeze praful timpului. Nu trebuie să uităm cei 50 de ani de comunism. Trebuie să ne întoarcem în timp pentru a înţelege. Iuliu Maniu ne-a învăţat să iertăm şi să renaştem din propria cenuşă. Să ne recunoaştem greşelile şi neputinţele. Să ne putem privi în ochi şi să avem încredere că vremea noastră abia de acum începe. Să învăţăm să construim pentru România, pentru că avem pe ce. Avem un pământ fertil, udat din belşug de sângele înaintaşilor noştri.

Aceasta este una dintre moştenirile lăsate nouă de Iuliu Maniu. Care a moştenit-o de la înaintaşii lui. Să îl redescoperim, nu să îl uităm pe omul politic Iuliu Maniu.

Domnul Dan Ilie Morega:

"Soluţionarea urgentă a problemelor ridicate de primarii localităţilor care au în dotare microbuze şcolare"

Prezenta declaraţie politică se constituie într-un semnal de alarmă tras de majoritatea primarilor din judeţul Gorj, dar nu numai, convins fiind că aceeaşi problemă există în toată ţara.

1. După cum bine se cunoaşte, pentru transportul elevilor din învăţământul preuniversitar, în mai multe localităţi, Guvernul, prin Ministerul Educaţiei, a dotat Consiliile locale cu microbuze.

2. ARR-ul judeţean a aplicat în mod nejustificat contravenţii primarilor ori Consiliilor locale pentru faptul că aceştia nu dispun de revizor tehnic (şef de coloană) care să avizeze periodic, conform legislaţiei, starea tehnică a microbuzelor şcolare.

Consider că este total incorect să aplici asemenea sancţiuni celor în cauză, cunoscând faptul că în multe situaţii Consiliile locale nu au nici măcar conducători auto în organigramă, utilizând personal cu alte funcţii în statele de funcţiuni ale Consiliilor locale. Lipsa unui conducător auto prevăzut în organigrama Consiliilor locale care au în dotare microbuze şcolare este o problemă deosebit de gravă, care poate conduce la accidente şi la pierderi de vieţi omeneşti.

Pentru rezolvarea acestei situaţii ar fi necesar ca:

1. ARR să verifice starea tehnică periodică a microbuzelor şcolare, împreună cu RAR, şi să fie exonerate Consiliile locale de a avea în organigramele lor un post de revizor tehnic (şef de coloană auto) care nu-şi justifică existenţa.

2. Prefecţii să solicite o bază de date cu numărul şi localităţile din judeţe care nu dispun de conducători auto profesionişti pentru microbuzele şcolare şi soluţionarea favorabilă a acestei probleme.

Să sperăm că aceste probleme ridicate de primarii localităţilor care au în dotare microbuze şcolare îşi vor găsi soluţionare grabnică.

Domnul Culiţă Tărâţă:

Pe măsură ce procesul de democratizare a societăţii româneşti dobândeşte contururi din ce în ce mai clare, se constată accentuarea interesului, pe toate palierele societăţii, pentru revizuirea societăţii. Este de domeniul evidenţei că o serie de prevederi ale Constituţiei actuale - mă refer la forma revizuită din anul 2003 - nu mai corespund realităţilor zilei şi, ca atare, se impune ca acestea să fie corectate. Constituţia trebuie modificată nu pentru că aşa vrea preşedintele ori premierul, ci pentru că unele teze ale acesteia au fost de mult depăşite de dinamica dezvoltării societăţii.

Unde ne aflăm în acest moment?

Imediat după constituirea, în Parlament, a Comisiei de revizuirea a Constituţiei, Guvernul a elaborat un proiect de modificare a legii fundamentale, fapt ce a inflamat de îndată partidele din opoziţie - PSD şi PNL.

În proiectul Guvernului se prevede desfiinţarea Senatului şi reducerea numărului de parlamentari la 300, rebotezarea Camerei Deputaţilor în Camera Reprezentanţilor şi introducerea unor termene limită în care Parlamentul să se pronunţe pe anumite subiecte. În acelaşi timp, proiectul noii legi temperează elanul unor parlamentari de a-l suspenda pe preşedinte. Procedura de suspendare va înceta în cazul în care avizul Curţii Constituţionale relevă că şeful statului nu a încălcat Constituţia. O altă modificare se referă la dizolvarea Parlamentului. Legislativul poate fi dizolvat dacă respinge două solicitări de învestitură într-un interval de 45 de zile, nu de 60 de zile, cum prevede Constituţia actuală. Nu în ultimul rând, în viitoarea componenţă a Consiliului Superior al Magistraturii va scădea numărul membrilor aleşi de adunările generale ale magistraţilor de la 14 la 10, în schimb va creşte ponderea reprezentanţilor societăţii civile de la doi la şase. Acestea ar fi cele mai importante modificări vizate de Guvern.

Personal, îmi exprim îndoiala că va trece de Parlament prevederea referitoare la parlamentul unicameral. UDMR - actor-cheie şi în această privinţă - doreşte în continuare un parlament bicameral, dar într-o formulă modificată.

Aş remarca şi poziţia preşedintelui Senatului, domnul Mircea Geoană, care a precizat, la un moment dat, că modificarea din 2003 a Constituţiei, cu prelungirea mandatului preşedintelui de la 4 la 5 ani, este un eşec, şi că el personal va propune, în noul proiect, revenirea la mandatul prezidenţial de patru ani. Sigur, ar fi interesant de aflat dacă domnia-sa ar mai fi dorit acest lucru în eventualitatea că ar fi fost ales preşedinte în 2009. Întrebarea mea este, evident, retorică.

PSD şi PNL susţin, pe aceeaşi voce, că proiectul Guvernului este inacceptabil şi că agenda Comisiei de revizuire a Constituţiei nu poate fi dictată de Executiv sau de preşedintele ţării.

În ce mă priveşte, consider că activitatea Comisiei de revizuire a Constituţiei nu va fi deloc afectată de iniţiativa Guvernului. În definitiv, de ce n-ar avea dreptul Guvernul să se pronunţe asupra acestui subiect? Dacă preşedintele va considera că proiectul este suficient de bun pentru a fi trimis la Parlament, atunci deja avem un fapt pozitiv în tot acest proces. După părerea mea, comisia a fost constituită tocmai pentru a aduna idei pe marginea modificărilor legii fundamentale şi a dezbate asupra lor. Şi mai departe, nimeni şi nimic nu împiedică Legislativul să schimbe proiectul guvernamental ori chiar să propună o formulă complet nouă. Dacă se va dovedi a fi viabilă, va fi cu siguranţă adoptată de Parlament.

Domnul Ioan Munteanu:

"România nu mai are militari"

România este singura ţară din NATO care a hotărât ca pensia militară să treacă la civil.

Începând cu decembrie 2010, multă vreme se va vorbi despre harababura creată de o hotărâre nedreaptă şi de umilinţa trăită de cei care au slujit şi au apărat ţara. Peste 160.000 de români din această categorie au fost minţiţi, adică au fost asiguraţi prin declaraţii publice că nu vor fi afectate pensiile de până la 3.000 lei (30 milioane lei vechi), adică 92-93% din totalul "asistaţilor", aşa cum i-a numit preşedintele Băsescu. Pentru ca scopul să fie atins, guvernanţii au introdus o prevedere legată de "stagiul militar complet", aşa că unele dintre pensiile de sub 3.000 lei au fost diminuate chiar cu 70%.

Deşi legea nu făcea o referire expresă, cei peste 160.000 de pensionari au pornit să scotocească prin arhive. Mulţi dintre ei au lucrat în mai multe garnizoane din ţară, aşa că oamenii au fost nevoiţi să parcurgă drumuri lungi şi obositoare în căutarea adeverinţelor solicitate de către instituţiile militare în afara legii. Pentru că au fost destui cei care nu au găsit documente pentru lungi perioade de muncă, s-a ajuns ca mii de pensionari să aibă "stagiu militar incomplet". Acest lucru a dat naştere la proteste şi la o accentuată stare de nemulţumire, aşa cum s-a putut remarca în transmisiile radio-tv.

Explicaţiile venite din partea puterii au fost tardive şi contradictorii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că recalcularea acestor pensii este ilegală, în consecinţă, HG nr.735 a fost suspendată.

Surpriza a venit din partea Guvernului Boc, care a declarat că recalcularea continuă, conform metodologiei de până la acel moment.

La foarte scurt timp, preşedintele Băsescu a spus că decizia ICCJ trebuie respectată, vorbele sale fiind reluate de către "purtătorii săi de mesaj" în toate dezbaterile televizate.

Pentru a mai diminua din efectele greşelilor făcute, Guvernul a schimbat HG nr.735 cu o ordonanţă de urgenţă prin care se prelungeşte termenul de recalculare până la 31 decembrie 2011 şi prin care se stabileşte că depunerea adeverinţelor revine instituţiilor militare.

Consider că cei vinovaţi de dramele celor afectaţi ar fi trebuit imediat destituiţi. Personal, nu cred că lucrurile s-au liniştit, ba dimpotrivă, urmările vor fi de lungă durată, chiar dacă, momentan, lumea este preocupată de evenimentele din Tunisia şi Egipt.

Deşi mi-aş dori să nu am dreptate, pensiile militare vor reveni în discuţie atunci când vor apărea noi nemulţumiri, alături de un alt subiect cu impact naţional, cel legat de criza alimentară care ameninţă România. Este o perspectivă sumbră care ameninţă din nou populaţia şi aşa sărăcită de criză, dar mai ales de guvernarea din aceşti ultimi ani.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul şi-a propus să sărăcească milioane de cetăţeni"

În ultimii doi ani, România a suportat mai multe decizii de guvernare aberante.

Tupeul cu care guvernanţii au decis să gestioneze ei înşişi fondul unic de sănătate, marginalizând partenerii sociali, nu mai miră pe nimeni, cum de altfel nici desfiinţarea a 200 de spitale, cu previzibilele riscuri care decurg din această acţiune trecută în contul "reformei" statului.

Guvernul a ras dintr-o mişcare aproape jumătate din veniturile salariale ale bugetarilor şi a făcut mici fărâme sistemul pensiilor. În fiecare lună, mii de familii îşi organizează plecarea din ţară fără intenţia de a se mai întoarce. Medici, profesori, specialişti, meseriaşi şi tineri fără nicio calificare pleacă din ţara străbunilor lor aşa cum se pleacă dintr-un loc lovit de o mare nenorocire. Locul lor de muncă a fost pierdut, fără speranţa de a mai găsi unul decent plătit într-un viitor previzibil, beneficiile sociale ale copiilor, bătrânilor sau ale celor neputincioşi au fost rase.

Micile afaceri au fost puse pe butuci peste noapte de hotărârile Guvernului. Se desfiinţează şcoli, se reduc fondurile pentru bursele elevilor săraci, se inventează noi biruri.

În loc să diversifice metodele de suport pentru săraci, guvernul ia hotărârea să reducă asistenţa socială.

Guvernul român şi-a pus ambiţia să sărăcească temeinic şi definitiv milioane de cetăţeni. Atât de temeinic încât, dacă aceştia rămân temporar fără surse de venit, să nu poată primi nici cei câţiva lei ai ajutorului social dacă mai au vreun tablou, vreun hârb de automobil rămas din vremurile în care lăcustele "reformei statului" nu se năpustiseră încă peste averea ţării.

Limita sărăciei asistabile a fost stabilită la fix 15 pasări din bătătura familiei, aşa cum stă scris în criteriile guvernamentale de acordare a ajutorului social, semn că familia nu este săracă şi nu mai are nevoie de ajutor.

Vom vedea dacă înfometarea şi umilirea pot dresa o naţiune şi deşira un stat. Guvernul se îmbată zilnic cu iluzia eroismului de criză şi ne spune că va fi bine.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măsuri draconice în 2010"

Anul 2010 a fost anul cu multe încercări pentru economia naţională, în care Guvernul a adoptat măsuri radicale, fără a analiza impactul lor real. Ca urmare a acestor măsuri, falimentele au continuat, fiscul şi-a înăsprit controalele şi măsurile asiguratorii, iar TVA-ul a ajuns la 24%. Unii au mai găsit câte un colac de salvare, alţii au renunţat să mai lupte.

Veştile proaste continuă să vină şi la acest început de an - noi majorări, noi concedieri, noi măsuri drastice.

Anul 2010 a adus îngroşarea numărului de şomeri, majoritatea provenind din rândul bugetarilor care au fost daţi afară pe capete, tăierea salariilor cu 25%, înăsprirea condiţiilor pentru acordarea ajutoarelor de încălzire, dar şi verificarea la sânge a tuturor pensiilor pe caz de boală sau de handicap. Mii de persoane au fost nevoite să tragă ponoasele după deciziile mai puţin inspirate ale guvernului.

Din cauza concedierilor masive din sistemul bugetar şi a reducerii salariilor cu 25%, mulţi dintre cei angajaţi la stat din mai toate categoriile profesionale au ales să părăsească România pentru a lucra în alte ţări, ei preferând să se reorienteze către alte meserii, sub nivelul de pregătire, dar mult mai bine plătite peste hotare. Primii care au început migraţia au fost medicii şi asistentele, care au îmbrăţişat repede oferta destul de generoasă de locuri de muncă în ţările vest-europene, lăsând spitalele în deficit de personal.

Tot în 2010 au fost aprobate şi noile condiţii pentru acordarea ajutoarelor de încălzire în sezonul rece. Deşi plafonul de 615 lei a fost menţinut, condiţiile de acordare sunt draconice, limitând şi mai mult accesul la subvenţii, luându-se în considerare absolut toţi banii care intră în bugetul familiei, inclusiv cei care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj, obligaţii legale de întreţinere, indemnizaţii, alocaţii şi ajutoare cu caracter permanent şi alte creanţe legale.

Cea mai mare parte a românilor trăieşte mai rău decât în 2009 şi cei mai mulţi nu sunt optimişti în privinţa anului 2011. Actuala administraţie nu a ştiut sau nu a vrut să acţioneze pentru a ajuta România.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

«Guvernul a împărţit românii în "portocalii" şi restul»

Priorităţile naţionale sunt altele, din păcate. Sunt mici, neînsemnate, de grup, locale, lipsite de substanţă. Se alocă bani găştilor din teritoriu, că ştiu ele mai bine de ce au nevoie în judeţe.

Jumătate din banii alocaţi de Guvern pentru primării au mers către administraţiile locale conduse de reprezentanţii PDL, fapt condamnabil de actuala guvernare, care continuă politica împotriva cetăţenilor.

Fără nicio îndoială, se confirmă faptul că actuala putere a împărţit românii în "portocalii" şi restul, care sunt demni de ură pentru că nu sunt sau nu au fost susţinătorii partidului aflat la guvernare.

Traian Băsescu şi guvernul său nu fac reformă, ci adâncesc ţara în haos şi sărăcie. Nu se poate guverna împotriva populaţiei. Nu se poate guverna prin forţă.

Pozează în salvatorul naţiunii şi în reformatorul statului, dar nu spune nimic despre clientela PDL, bine conectată la banul public.

Reforma statului făcută de Traian Băsescu înseamnă: umilirea pensionarilor, a profesorilor, a medicilor şi a agricultorilor; înseamnă bătaie de joc la adresa mamelor şi a persoanelor cu handicap.

Reforma bugetului, în realitate, se întâmplă exact invers decât afirmă preşedintele: nu există bugete multianuale; toate calculele şi prognozele au fost date peste cap; alocările bugetare se fac pe criterii politice - primesc bani numai primarii de la PDL.

Restructurarea aparatului de stat, a regiilor trebuia începută încă de anul trecut. Guvernul a preferat să înceapă cu cei săraci, cu cei vulnerabili în faţa crizei. S-a lovit din plin în profesori, în medici, în pensionari şi în agricultori, dar a fost protejată clientela politică.

2010 este anul în care puterea portocalie nu a ţinut cont de regulile democraţiei, nu a ţinut cont de nimic, a adâncit criza politică, economică şi socială.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Modificarea Codului muncii alterează echilibrul social"

Actualul Cod al muncii s-a realizat în baza unui proiect cu finanţare de la Banca Mondială, în care au fost angrenaţi reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale şi patronale din România, precum şi specialişti în dreptul muncii din ţară şi străinătate.

Prin modificările pe care încearcă să le impună în mod autocrat actuala putere se aduc grave prejudicii în special echilibrului care trebuie să fie pe o piaţă a muncii între drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi salariaţilor.

Rata ocupării locurilor de muncă în România este una dintre cele mai scăzute din UE - 58,6%, faţă de o medie comunitară de 64,6%.

România nu îşi va rezolva problemele structurale decât dacă numărul angajaţilor creşte. Nu putem rezolva nici pensiile, nici politicile sociale, nici administraţia, dacă nu creştem numărul de salariaţi.

Există aproximativ 3 milioane de lucrători în agricultură (ocupaţi, dar nu angajaţi), cât şi fenomenul de muncă la negru (taxele aplicate muncii fiind relativ ridicate). Prin urmare aici trebuie umblat, şi nu la Codul muncii.

Modificările pe care încearcă să le impună Guvernul Boc alterează echilibrul social.

Extinderea utilizării contractului individual de muncă pe perioadă determinată încalcă grav reglementările internaţionale, şi anume, natura contractului individual de muncă este dată de natura postului, afectând grav stabilitatea salariaţilor pe piaţa muncii.

Se încalcă grav dreptul la muncă, salarizare corespunzătoare şi dreptul la timpul de odihnă zilnică şi la repaus săptămânal, cu consecinţe grave asupra veniturilor, stării de sănătate a salariaţilor din România, gradului de ocupare a forţei de muncă şi şomajului din România.

Perioada de probă creşte de la 30-45 zile la 90-120 zile, lăsând loc abuzurilor angajatorului asupra salariatului.

Eliminarea obligativităţii negocierilor colective şi a contractului colectiv de muncă pune în pericol grav asigurarea unor relaţii echitabile de muncă şi asigurarea unui climat de pace socială.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Mărirea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă de suprafaţă şi a apei din Dunăre"

Prin aprobarea HG nr. 1202/02.12.2010, care prevede mărirea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă de suprafaţă de la 43,84 lei/mii mc la 50,00 lei/mii mc şi a apei consumată din Dunăre de la 5,11 lei/mii mc la 50,00 lei/mii mc, s-a ţinut cont numai de practica europeană, fără a se analiza efectele negative în ceea ce priveşte cheltuielile operatorilor de servicii de apă şi de canalizare, precum şi asupra rezultatelor financiare ale acestora.

S-a dorit numai eliminarea diferenţei între operatorii economici care prelevează apă din râuri şi cei care prelevează apă din mări sau fluvii, diferenţierea urmând a se face doar în funcţie de tipul operatorului şi, de asemenea, redimensionarea cuantumului contribuţiilor, actualizându-se valoarea acestora conform directivelor europene ce au la bază principiul recuperării integrale a costurilor.

Această modificare unilaterală, făcută fără consultarea beneficiarilor şi care contribuie la diminuarea capacităţii financiare a operatorilor de serviciu de apă şi de canalizare, reprezintă de fapt o măsură discreţionară, abuzivă.

Marii operatori constituiţi să presteze/furnizeze servicii la nivelul unui bazin hidrografic, care deţin o cotă de piaţă de circa 85% din piaţa serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, au în derulare proiecte de investiţii cu finanţarea Uniunii Europene pentru care au semnat condiţionalităţi privind derularea acestora. Una dintre condiţionalităţile importante o constituie modelul privind evoluţia preţurilor şi tarifelor care asigură resursele financiare pentru plata comisioanelor, dobânzilor şi ratelor la împrumuturi, ce asigură contribuţia operatorului în proiectul de investiţii.

Prin influenţele rezultate din mărirea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă de suprafaţă şi a apei din Dunăre, operatorii regionali, mai ales cei din sudul şi din sud-estul ţării care au accesat fonduri de preaderare şi fonduri de coeziune, nu îşi mai pot îndeplini condiţionalităţile din contractele de finanţare, punând în pericol derularea programelor de investiţii.

Prin mărirea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă de suprafaţă şi a apei din Dunăre, operatorii sunt obligaţi să mărească preţurile şi tarifele la apa potabilă şi canalizare, ceea ce va avea repercusiuni negative şi asupra utilizatorilor.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măsuri de salvare a românilor"

Măsura de reducere a veniturilor populaţiei nu era singura modalitate de a opri deficitul bugetar, mai ales că va avea şi efecte adverse asupra economiei, prin scăderea consumului şi productivităţii muncii. Partidul Social Democrat a prezentat public în nenumărate rânduri soluţii reale împotriva crizei, dar Guvernul nu a vrut să le aplice.

Astfel, reformarea sectorului bugetari trebuia făcută încă din 2009, dar nu la grămadă, ci selectiv, pe bază de competenţe. Guvernul a preferat însă să angajeze alte 26.000 de persoane în sistem, dintre apropiaţii puterii, şi să plătească chiar şi trei salarii pentru acelaşi post de director din deconcentrate, numai să îşi pună omul de partid pe funcţie. În privinţa plăţii datoriilor statului către companiile private, am propus aplicarea sistemului compensatoriu prin care orice datorie a statului către privaţi să se compenseze cu aceeaşi sumă datorată de firme bugetului de stat.

Am propus, de asemenea, plata TVA la cel mult 30 de zile de la încasarea facturii, pentru că firmele sunt blocate de plata TVA la emiterea facturii, pe care trebuie să o opereze chiar dacă vor încasa sumele de pe factură peste câteva luni.

Neimpozitarea profitului reinvestit, pentru ca să încurajăm dezvoltarea producţiei şi angajarea de personal, sau facilităţi fiscale pentru firmele care îşi plătesc la timp datoriile către stat, sunt alte câteva măsuri pe care le-am propus Guvernului şi pentru care am avut acordul şi sprijinul mediului de afaceri. Executivul a tras însă de timp, nu a făcut nimic împotriva crizei, pentru ca acum să vină cu măsuri radicale, aplicate nediferenţiat şi care vor lovi în categoriile de jos ale populaţiei.

Cum va reduce Guvernul fondul de salarii din deconcentrate, când şefii acestora nu sunt nici la această oră angajaţi pe baze legale şi nu au dreptul să ia astfel de măsuri? Statul va fi efectiv blocat de procese pe care le va pierde, aşa cum s-a întâmplat deja în cazul angajării de şefi politizaţi peste funcţionarii publici care ocupau deja respectivele posturi. Pentru a reduce salariile e nevoie de o bază legală, de modificarea Codului muncii. România nu este un butic în care, când patronul dă comanda, angajaţii sunt aruncaţi pe drumuri. Felul în care se doreşte să se scoată economia din recesiune este total contraproductiv şi dovedeşte o necunoaştere elementară a legilor economice. Suntem solidari cu nevoia de a reduce cheltuielile bugetare, dar acest lucru trebuie făcut de specialişti, nu prin iritarea sindicatelor şi prin inducerea unui sentiment de nesiguranţă în rândul populaţiei.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul manipulează din nou bugetarii"

Salariile bugetarilor au fost reduse în a doua jumătate a anului trecut cu 25%, guvernanţii spunând că este vorba de o reducere temporară a salariilor, până la sfârşitul anului. Nimeni nu a crezut atunci că aceste reduceri sunt temporare, şi acum fiecare bugetar poate constata acest lucru. La începutul acestui an bugetarilor li s-au dat înapoi doar 15% din cei 25%. Deci majorarea de 15% se aplică la salariul deja tăiat cu 25%, şi nu la cel existent înainte de tăiere. Bugetarii primesc înapoi 15% din 75% şi nu din 100%.

În realitate, scăderea salarială din sectorul bugetar este mult mai drastică decât cele 10% care se menţin în acest an. Bugetarii au pierdut al 13-lea salariu şi prima de concediu. Prin anularea unor sporuri, anumite categorii de bugetari - profesorii şi funcţionarii - au pierdut în a doua parte a anului trecut între 45-60% din venituri, în timp ce veniturile bugetarilor de lux nu au fost reduse. La aceste reduceri salariale s-a mai adăugat majorarea TVA-ului şi creşterea preţului utilităţilor.

La finalul anului 2010 se spunea că vom avea creştere economică în primul sau cel mai târziu al doilea trimestru al anului 2011, iar acum se vorbeşte despre trimestrul trei. Este clar că datele pe care le are Guvernul sunt proaste, mult mai proaste decât elementele comunicate public.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Agricultura din România"

Cum am afirmat de mii de ori, agricultura este acea ramură economică ce poate pune în mişcare un motor al dezvoltării în România. Am căutat prin noul program al Guvernului Boc o singură frază care să vorbească sau să sară în ajutorul agriculturii. Nimic. Atragerea fondurilor europene, doar praf în ochii agricultorilor.

În acest moment, când Guvernul negociază cu FMI, agricultura este ajutată doar de Dumnezeu.

Guvernul nu ţine cont de faptul că FMI este o instituţie care merge pe desene teoretice, cu oameni care nu cunosc realităţile ţării şi care vin de la Washington cu formele desenate în laborator.

Pot să afirm însă că nu FMI-ul va fi cel care ne va băga în cea mai profundă criză economică, socială şi politică din istoria României, ci înşişi preşedintele şi guvernanţii, atât datorită incompetenţei, dar mai ales lăcomiei lor nesăbuite.

Continui să cred că atât FMI, cât mai ales Uniunea Europeană, pot să joace un rol foarte important în ieşirea din criză, dar guvernele viitoare trebuie să negocieze profesional cu aceste instituţii în folosul propriu, că doar nu degeaba cotizăm acolo.

Pe de altă parte, atrag atenţia factorilor ce deţin puterea în România că bucuria se va transforma în tristeţe dacă de la "vlădică până la opincă" rămân fără loc de muncă şi fără venituri.

Cea mai dificilă problemă a actualilor guvernanţi este aceea că ei nu ştiu să facă programe, strategii, nici pe termen mediu, nici pe termen lung. Ar trebui, din cauza lipsei competenţelor din sânul lor, să apeleze la specialiştii adevăraţi, şi de acasă şi de afară. În strategiile economice ale României, agricultura şi ramurile conexe vor trebui să aibă prioritate absolută, căci aici avem toate avantajele comparative, acele resurse regenerabile care ne pot plasa pe un loc convenabil în competiţia europeană. Depinde de Guvernul Boc dacă va realiza acest lucru salvator pentru nivelul nostru de trai.

Este momentul să se termine cu legile speciale, cu furturile legale, cu nepotismele. Trebuie să se fabrice acte normative în spirit european, care să conducă la instituţii eficiente şi stabile, care să garanteze o viaţă demnă cetăţenilor acestei ţări.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Comasarea spitalelor"

În cursul anului 2010 s-au evaluat în grabă cele 435 de spitale din România, trei echipe conduse de secretarii de stat din Ministerul Sănătăţii evaluând pe teren câte 150 de spitale în două săptămâni, ceea ce înseamnă că nu mai puţin de 10 spitale au fost inspectate zilnic. Criteriile de evaluare au făcut referire doar la elemente ale performanţei spitalelor, dar nu au ţinut cont în niciun fel de nevoia de servicii medicale şi de accesibilitatea populaţiei la acestea în fiecare comunitate în parte.

Având în vedere măsurile administrative recent anunţate, Ministerul Sănătăţii este dator să cheme la consultări autorităţile locale, recent "împroprietărite" cu numeroase spitale, dar care se pare că nu au nimic de spus atunci când este vorba de sănătatea populaţiei din zonele pe care le conduc. Zone foarte populate din numeroase judeţe rămân fără asistenţă medicală de specialitate, în condiţiile în care şi medicii de familie lipsesc din multe localităţi. Decizia de a înfiinţa cămine de bătrâni, deşi necesare, nu rezolvă în niciun fel accesul la servicii de sănătate a populaţiei, mai ales în zonele rurale.

Comasările de spitale nu au nicio logică legată de calitatea actului medical, ci doar dacă răspund unor interese economice ale guvernanţilor, cum ar fi centralizarea achiziţiilor, interese imobiliare, influenţa clientelei la nivel local. Prin această acţiune se va schimba statutul juridic al spitalelor, fapt pentru care posturile de conducere vor fi libere pentru ocupare de clienţii PDL.

Ministerul Sănătăţii, în loc să ia decizii corecte în favoarea şi în beneficiul sistemului de sănătate şi al populaţiei, ia măsuri bazate pe interese de grup, care vor duce la îngroparea sistemului care şi aşa este greu încercat de lipsa banilor, a personalului şi dotărilor corespunzătoare.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Nimic nu mai este românesc în România"

România are un imens potenţial agricol, care, la fel ca în multe alte sectoare, nu este exploatat suficient. Aşa se face că, deşi avem circa 9 milioane de hectare de teren bun pentru agricultură şi alte 3 milioane de hectare nelucrate, românii importă circa 50% din alimentele pe care le cumpără din hipermarketuri şi pieţe.

Nimic nu mai e românesc în România, iar acest lucru se datorează în mare măsură celor care se află la guvernare de mai bine de şase ani. Mâncăm tot mai multe roşii olandeze sau usturoi chinezesc, iar carnea de porc o aducem din Germania. O mare parte a cartofilor şi a merelor de la raft, dar şi din pieţe vin din Polonia sau chiar din Turcia, iar pepenii de Dăbuleni au fost înlocuiţi de "fraţii" lor din Egipt.

Anul trecut am importat 162.000 de tone de carne de porc, în valoare totală de 250 de milioane de euro, chiar dacă România este una dintre ţările cu cel mai mare potenţial în domeniu. Chiar şi aşa, în ultimii doi ani aproape două treimi din fermele de porci s-au închis din cauza importurilor de carne de porc ieftină din ţările vecine.

Deşi suntem cunoscuţi pentru merele de Voineşti, în primele zece luni din 2010 am importat mere, pere şi gutui în valoare de 14 milioane de euro.

Situaţia în care producătorii români de legume şi fructe trebuie să concureze pe o piaţă neloială, dominată de importuri masive de legume şi fructe nesănătoase este tristă. Şi producătorii de vin sunt obligaţi să concureze pe o piaţă în care vinurile ieftine, importate din toată lumea, se vând sub mărci româneşti.

Actualul Guvern lasă la mâna speculanţilor piaţa produselor de consum şi nu se implică în realizarea unei strategii naţionale care să asigure alimentaţia populaţiei cu produse agricole româneşti. Acest lucru reprezintă un atac al PDL la securitatea alimentară şi încă un pas din strategia acestui partid de a vinde totul contra intereselor de a se menţine la putere.

după pauză

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi!

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Continuăm lucrările de astăzi cu dezbaterea proiectelor înscrise pe ordinea de zi, nu înainte de a vă anunţa că, din totalul celor 333 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 172; sunt absenţi 161, din care 13 participă la alte acţiuni parlamentare.

Să sperăm că pe parcursul dezbaterilor, derulării şedinţei, vom avea o prezenţă mult mai bună. Ne mobilizăm mai greu după vacanţa de iarnă.

Aşa cum Biroul permanent a aprobat ordinea de zi, revenim la punctele 7, 8 şi 9 de pe ordinea de zi aprobată de către Biroul permanent, pentru a le lua în dezbatere.

La poziţia 7 de pe ordinea de zi, avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare.

Potrivit art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, ne aflăm în procedură de urgenţă şi, în consecinţă, vom intra efectiv în dezbaterea acestui proiect de lege.

Din partea iniţiatorului, vă rog, dacă este prezent.

Domnilor secretari de stat, nu vă înghesuiţi, vă rog, numai unul dintre dumneavoastră.

Vă rog, domnule secretar de stat, să vă prezentaţi şi să exprimaţi punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Gheorghe Emacu (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Sunt secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru adoptarea unor măsuri financiare, a fost necesară ca urmare a nevoii de a se aşeza într-o zonă de disciplină bugetară activitatea structurilor administraţiei publice locale, pe de o parte, iar pe de altă parte, sigur, a fost necesară pentru asigurarea unui echilibru în ceea ce înseamnă normativele de personal şi obiectivele şi ţintele pe care administraţia publică, în general, le are de parcurs.

Vreau să vă informez, domnule preşedinte, că ordonanţa, proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2010 a fost discutat în mai multe rânduri cu structurile asociative, a fost supusă unui dialog amplu pe perioada anului 2009, dar mai ales în 2010. Amintesc aici, succint, întâlnirea de la Buşteni, din august 2009, întâlnirile Comitetului Director al Asociaţiei municipiilor din România, Adunarea Generală a comunelor din România, din februarie 2010, de la Braşov, Adunarea Generală din martie, de asemenea, din Poiana Braşov, Comitetul Director al municipiilor din România, din iunie, Bucureşti, nu în ultimul rând, şedinţele Comisiei de dialog social al Ministerului Administraţiei şi Internelor, din data de 21 mai şi 18 iunie 2010, precum şi reuniunile Comitetelor pentru finanţe publice locale desfăşurate la sediul Ministerului Finanţelor, din 18 şi 29 iunie 2010.

Domnule preşedinte,

Foarte succint, Ordonanţa nr.63 vizează măsuri referitoare la creşterea disciplinei bugetare, măsuri de prevenire şi supraestimare, de prevenire asupra estimării veniturilor, măsuri de asigurare a achitării plăţilor restante. De asemenea, se stabilesc o serie de elemente care să ducă la realizarea echilibrului bugetar. În continuare, sunt măsuri care privesc controlul datoriei publice. De asemenea, se iau şi se stabilesc o serie de măsuri privind predictibilitatea transferurilor de la bugetul de stat pentru investiţii, verificarea, monitorizarea şi asigurarea transparenţei. De asemenea, sunt norme privitoare la fondul de rezervă al Guvernului.

În privinţa măsurilor financiare aplicabile unităţilor... subdiviziunilor administrativ-teritoriale, vă pot informa că se stabilesc normative de personal, numărul maxim al posturilor ce vor trebui implementate la nivelul administraţiei publice locale. Numărul maxim de posturi nu se aplică şi capitolelor bugetare învăţământ, asigurări şi asistenţă socială finanţate din bugetele locale, precum şi capitolul bugetar sănătate, indiferent de sursa de finanţare.

De asemenea, normativele sunt stabilite în funcţie de populaţie, de categoria din care fac parte aceste unităţi. şi, nu în ultimul rând, în scopul conformării cu normativele de personal, autorităţile administrative şi ordonatorii de credite ai bugetelor unităţilor subdiviziunilor administrativ-teritoriale pot reduce numărul de posturi finanţate şi respectiv pot disponibiliza, în condiţiile legii, personalul aferent.

Având în vedere, pe de o parte, importanţa celor două dimensiuni mari privind o disciplină a construcţiei bugetare şi aplicării acesteia la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi asigurarea echilibrului în ceea ce înseamnă obiectivele, ţintele de atins de administraţia publică locală şi personalul de care dispunem, vă adresăm rugămintea să adoptaţi proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2010.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule ministru.

Îl rog pe domnul secretar al Biroului permanent, Mihai Voicu, să îşi ocupe locul la prezidiu. Dacă nu este prezent, rog un alt secretar să vină şi să-l suplinească până când domnul Mihai Voicu apare. Un secretar în viaţă care este pe aici? Mihăiţă, te aşteptăm la prezidiu. Da, mulţumesc, apare domnul secretar.

Vă rog, raportul comisiilor sesizate în fond. Comisia pentru administraţie şi Comisia pentru buget. Doamna preşedinte Sulfina Barbu, vă rog să prezentaţi plenului Camerei Deputaţilor raportul comun.

Doamna Sulfina Barbu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Biroul permanent, în conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a sesizat în procedură de urgenţă pentru examinare şi avizare în fond Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, cu proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare.

La întocmirea prezentului raport comun s-au avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, avizul Consiliului Economic şi Social, avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Principalele prevederi ale actului normativ vizează modificarea Legii nr.273. Aş menţiona câteva foarte importante. Toate bugetele unităţilor administrativ-teritoriale se structurează în două secţiuni obligatoriu: buget de funcţionare şi buget de dezvoltare.

Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să evalueze trimestrial şi să analizeze execuţiile bugetare şi să intervină cu rectificări bugetare, astfel încât la sfârşitul anului să se respecte echilibrul bugetar.

Veniturile din valorificarea bunurilor din domeniul privat sau din donaţii şi sponsorizări se cuprind în buget după încasare.

Curtea de Conturi va realiza misiuni de audit, în conformitate cu prevederile Legii privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, corelarea cu prevederile Ordonanţei nr.64/2007 privind datoria publică în ceea ce priveşte sancţiunile aplicate în cazul nerespectării obligativităţii obţinerii avizului Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

În termen de 90 de zile, lucru extrem de important, de la intrarea în vigoare, toate proiectele de investiţii cu finanţare de la bugetul de stat în implementare vor trebui dublate de contracte de finanţare semnate între ministerele finanţatoare şi autorităţile administraţiei publice locale pentru perioada rămasă, dar cu obligativitatea ca ele să fie finalizate până la sfârşitul anului 2013.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art. 76 din Constituţia României, republicată.

Proiectul a fost adoptat de Senat în şedinţa din 24.08.2010. Şi, în conformitate cu prevederile constituţionale, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Proiectul de lege a fost dezbătut de cele două comisii reunite în şedinţă comună în zilele de 2 şi 7 februarie 2011. La dezbateri au participat din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi din partea Ministerului Finanţelor secretari de stat.

La dezbaterile comisiilor au participat 59 de deputaţi, din totalul de 70 de membri ai comisiilor reunite, iar raportul comisiilor reunite a fost adoptat cu majoritate de voturi.

În urma dezbaterii proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.273/2006, comisiile reunite propun supunerea spre dezbatere şi adoptare a plenului Camerei Deputaţilor proiectul de lege, cu amendamentele prezentate în anexă la prezentul raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

V-aş ruga să rămâneţi la microfon. Întrucât suntem în procedură de urgenţă, v-aş ruga să propuneţi şi timpii alocaţi pentru dezbateri generale şi pentru dezbaterea pe articole.

Doamna Sulfina Barbu:

Pentru dezbateri generale vă propun cinci minute, pentru dezbaterea pe articole vă propun maxim 10 minute, având în vedere că este un act extrem de important.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi, aţi auzit timpii propuşi. Supun votului dumneavoastră timpii propuşi. Vă rog să vă pregătiţi cartelele pentru vot. Rog tehnicienii să supravegheze funcţionarea normală a instalaţiei.

Vă rog să votaţi. Mulţumesc.

83 de voturi pentru, 39 împotrivă.

Deci, propunerea doamnei preşedinte Sulfina Barbu a fost aprobată.

Domnul deputat... pe procedură.

Stimaţi colegi, avem cinci minute alocate dezbaterilor generale. V-aş ruga să vă concentraţi discursul.

Vă rog, domnule deputat Dascălu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi vă rog să vă pregătiţi şi ceilalţi colegi.

Domnul Constantin Dascălu:

Stimaţi colegi,

actul normativ prezentat, Ordonanţa nr.63/2010 este de o deosebită importanţă pentru administraţiile publice locale.

Prin acest document legislativ se pune ordine în finanţele publice locale, deoarece ştim cu toţii că foarte multe localităţi aveau probleme în derularea bugetelor. În general în România 30-40% din localităţi nu puteau să-şi asigure cheltuielile de funcţionare, deoarece în primul rând intenţia ordonatorilor principali de credite era aceea de a face investiţii, de a derula proiecte. În felul acesta, chiar banii pe care îi aveau pentru cheltuieli de funcţionare îi utilizau în această direcţie şi nu asigurau cheltuielile de funcţionare, şi de obicei la rectificările bugetare solicitările către Ministerul Administraţiei Publice şi al Finanţelor erau foarte mari, pentru asigurarea cheltuielilor de funcţionare.

Prin instituirea celor două capitole distincte: cheltuieli de funcţionare şi cheltuieli pentru investiţii se face ordine, autoritatea publică locală trebuie să asigure în primul rând cheltuielile de funcţionare şi apoi celelalte cheltuieli.

În al doilea rând, prin normativele de personal care se dau, se elimină discrepanţele majore care existau între localităţi. În localităţi cu acelaşi număr de locuitori, să luăm o comună medie, unii aveau 15 oameni în administraţia publică, alţii 60,70 sau peste 100, cum au fost întâlnite cazuri în România.

În al treilea rând, desfăşurarea investiţiilor pe bază de contract între autoritatea centrală şi administraţia publică locală. Acest lucru este deosebit de important, deoarece o investiţie odată începută trebuie terminată, iar ministerul de resort care a semnat un contract de a asigura finanţarea acestei investiţii trebuie să o facă, deoarece răspunde apoi în faţa legii.

Toate aceste lucruri şi multe altele - nu ne dau voie acum datorită timpului să le spunem - ne dau nouă speranţa că în viitor funcţionarea administraţiei locale va fi mult mai bună, iar banii publici vor fi cheltuiţi mult mai bine.

Vă rog pe toţi să aprobăm acest act legislativ, cu amendamentele care au fost acceptate de comisii.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci. Vă rog.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Iată că ne aflăm astăzi într-o procedură de maximă urgenţă. Dar este o procedură de urgenţă în legătură cu o ordonanţă de urgenţă a Guvernului care s-a dat pe 30 iunie 2010. Suntem la jumătate lunii februarie 2011.

Interesantă procedură de urgenţă! Interesant este faptul că vorbim despre predictibilitate în materie de finanţe publice şi dăm ordonanţă de urgenţă care modifică regula jocului peste noapte.

Sigur, Guvernul spune că a avut un obiectiv măreţ, atunci când a hotărât să apeleze la ordonanţă de urgenţă şi să nu prezinte Parlamentului un proiect de lege, aşa cum este normalitatea în materie de legiferare.

Urgenţa sau obiectivul pe care l-au ţintit la acea vreme guvernanţii a fost acela al reducerii arieratelor, pentru că misiunea Fondului Monetar Internaţional, împreună cu cei de la Comisia Europeană, Banca Mondială, constatau pentru, cred că a treia oară, că acest criteriu privind reducerea arieratelor nu era îndeplinit de către Guvernul României. Acesta o fi motivul care justifică apelarea la acest instrument excepţional de legiferare? Nu cred că din Constituţia României emană această idee. Nu cred că starea excepţională care justifică intervenţia prin ordonanţă de urgenţă este dată de faptul că Guvernul nu este în stare să gestioneze problematica arieratelor şi să-şi îndeplinească criteriile din angajamentele cu instituţiile financiare internaţionale.

Dar voi trece peste acest aspect, totuşi solicitând Guvernului o explicaţie. De ce ordonanţă de urgenţă? De ce ordonanţă de urgenţă în legătură cu nişte chestiuni care sunt în dezbatere publică de cinci ani de zile? De cinci ani de zile structurile asociative din domeniul administraţiei publice solicită modificările regimului finanţelor publice locale, în sensul introducerii secţiunilor de funcţionare şi de dezvoltare în bugetele administraţiilor publice locale. A trebuit să treacă cinci ani şi să intervenim printr-o ordonanţă de urgenţă pe 30 iunie 2010 şi să o dezbatem în Parlament, în acelaşi regim de maximă urgenţă, pe 8 februarie 2011. Mă întreb, ce ar fi fost dacă nu era regim de urgenţă? Ne-am fi întâlnit peste două decenii să dezbatem această problemă, probabil.

Ceea ce, însă, cred că nu ne spune Guvernul, promovând această ordonanţă, nu ne spune alt lucru. Nu ne spune că, de fapt, promovează un demers legislativ, nu în sensul descentralizării şi creşterii autonomiei locale, ci invers, în sensul centralizării gestiunii resurselor şi în sensul centralizării deciziilor în materie de administraţie publică locală. De ce spun acest lucru? Dacă după 2005, când o dată cu introducerea cotei unice, pentru a se compensa golul de resurse pe care această modificare legislativă l-ar fi produs în bugetele administraţiei publice locale, s-a modificat regimul cotelor defalcate din impozitul pe venit, în sensul creşterii până la 82% a acestui procent, iar atunci s-a pus bazele unui demers care ar fi logic, acela ca impozitul pe venit să devină un impozit local, de la 82% până la 100% mai era foarte puţin, iată că vine Guvernul, prin Ordonanţa nr. 63, şi procedează invers: diminuează această cotă la 77% şi probabil în următoarea perioadă vor mai fi ordonanţe de urgenţă care o să aducă sub 70% această cotă, din dorinţa de a centraliza resursele.

Dacă...

Domnul Ioan Oltean:

O să vă rog să vă apropiaţi de sfârşit, domnule preşedinte. Timpul alocat dezbaterilor generale este deja epuizat. Vă rog să vă finalizaţi luarea de cuvânt.

Domnul Ştefan Viorel:

Domnule preşedinte, de şase luni aştept acest moment, şi dumneavoastră acum faceţi caz pentru două minute. Şase luni a aşteptat ordonanţa ca să fie dezbătută aici şi unde este urgenţa aceea care nu vă permite să-mi daţi două minute să explic plenului, să ştim ce votăm.

Deci, voi fi foarte scurt. Nu mai suntem de acord cu faptul că Ordonanţa nr. 63 nu stabileşte o regulă clară în legătură cu finanţarea serviciilor descentralizate. De ani de zile discutăm, şi în fiecare an pe marginea Legii bugetului se naşte această întrebare: cât din serviciile descentralizate se finanţează de Ministerul de Finanţe, cât din bugetele administraţiei publice locale? Nici de această dată nu găsim răspuns, în această ordonanţă.

De asemenea, formula care împarte sumele pentru echilibrarea bugetelor locale este discutată şi disputată de ani de zile, contestată de toată lumea. Vine astăzi Guvernul şi ne spune, prin Ordonanţa nr. 63, că această formulă contestată este cea mai bună şi propune păstrarea ei. Cred că sunt suficiente motive care ne fac pe noi să votăm împotriva acestei ordonanţe de urgenţă, care nici pe departe nu vine să rezolve problema, ci mai mult încurcă lucrurile. vedeţi ce se întâmplă cu ordinul comun 7 din 13 ianuarie, prin care de la Ministerul de Finanţe şi de la Ministerul Administraţiei s-au împărţit plafoanele de cheltuieli de personal pentru peste 3.500 de unităţi administrative locale.

Credeţi că se pot gestiona resursele publice în administraţia locală de această manieră? Noi credem că nu, şi de aceea vom vota împotrivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Eu vă cer scuze pentru intervenţie, dar suntem în posesia unei hotărâri a Camerei Deputaţilor şi aş vrea să nu o încălcăm.

Domnul Paul Victor Dobre, din partea Grupului parlamentar al PNL. Vă rog, domnule coleg şi v-aş ruga să vă sintetizaţi şi dumneavoastră punctul de vedere.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

Dacă vreţi să nu mai vorbim, sintetizăm totul.

Domnul Ioan Oltean:

E la latitudinea dumneavoastră, domnule preşedinte.

Domnul Victor Paul Dobre:

Nu, ceea ce spun aici spuneaţi şi dumneavoastră, cândva, între 2000 şi 2004.

Domnul Ioan Oltean:

În alţi termeni!

Domnul Victor Paul Dobre:

Din păcate, aţi involuat!

în primul rând, este prima dată în administraţia publică românească când se utilizează acest tip de procedură de ordonanţă de urgenţă, cu implicaţii atât de grave în buna funcţionare a peste 3.000 de unităţi administrativ-teritoriale.

Practic, această ordonanţă a bulversat la mijlocul anului trecut funcţionarea tuturor administraţiilor publice locale, fără a exista nicio motivare pentru a se recurge la o procedură normală, un proiect de lege dezbătut, analizat şi promovat cu începutul de buget al fiecărui an.

Această justificare a domnului ministru, că au avut loc consultări la Buşteni cu reprezentanţii federaţiilor, asociaţiilor administraţiilor publice locale, vreau să spun că este un tipic dialog al surzilor. Pentru că a discuta cu peretele sau cu acest Guvern, e acelaşi lucru. Ei vorbesc, ei aud, Guvernul îşi vede de treabă.

Mi se pare absolut aberant ca prefectul judeţului să stabilească câţi poliţişti, câţi contabili, câţi casieri trebuie să fie la o administraţie sau alta. Sunt prefecţi care pot să stabilească la nivelul Primăriei Generale a Capitalei, a judeţului Prahova, a oraşului Baraolt, se pricep la toate. Lucrul acesta excede atribuţiilor constituţionale ale funcţiei. A fost o măsură absolut abuzivă, care bineînţeles a afectat mii de cetăţeni români, dar nu sunt primii pedepsiţi de acest Guvern. Sperăm că nu o să mai dureze mult.

Această ordonanţă de urgenţă este o încălcare flagrantă a autonomiei locale, este o întoarcere la politica dinainte de 1989. Această ordonanţă nu are rolul decât de a reduce resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale şi de a li se impune reguli. Ce rost mai are, atunci, să mai discutăm despre autonomie locală? Dacă Ministerul de Finanţe şi Ministerul Administraţiei pot să dea ordine comune, nu avem nevoie nici de primari, nici de consilieri, nu mai avem nevoie de nimic! Decât, poate, de sfaturile eternului domn Jeffrey Franks, care conduce şi una, şi alta.

Potrivit acestor considerente, noi nu vom vota acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Rog colegii să ocupe locurile în sala de şedinţe şi rog personalul funcţionăresc al Camerei Deputaţilor să părăsească sala de şedinţe. Vă rog foarte mult. În sală rămân doar parlamentarii. Domnişoară, e valabil şi pentru dumneavoastră.

Urmează domnul deputat Petru Lakatos, din partea Grupului parlamentar al UDRM.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De la microfonul Parlamentului trebuie să se spună numai lucruri adevărate, şi antevorbitorii, în mare măsură, au spus lucruri corecte, care stau în picioare. Dar trebuie să auzim sau să vedem şi partea plină a paharului sau să vedem ceea ce se întâmplă. Uniunea Europeană a început să facă ordine, pentru că şi statele, prin bugetele lor, au depăşit nivelul datoriilor şi au intervenit acele datorii suverane exagerate.

La nivelul ţării şi noi am încercat să rezolvăm prin Legea responsabilităţii bugetar-financiare anumite lucruri, şi Guvernul, mergând în jos, a încercat acest lucru anul trecut, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 63, care conţine câteva elemente bune, mai ales în ceea ce priveşte separarea bugetului de funcţionare, de cel de investiţii al consiliilor locale.

Bineînţeles că orice ordonanţă de urgenţă poate fi îmbunătăţită, şi anumite îmbunătăţiri s-au făcut în cadrul şedinţelor celor două comisii. Sunt îmbunătăţiri substanţiale. Unele, care se referă la faptul ca în momentul în care o activitate se trece de la stat la consiliile locale, să fie trecute şi resursele, chiar dacă nu în integralitatea lor, cum am fi dorit, ci măcar la nivelul standardelor şi normativelor care s-au stabilit şi se vor stabili. Sau, dacă nu există asemenea standarde şi normative, atunci la nivelul anului anterior, indexat cu cifra oficială a inflaţiei.

Tot aşa, având în vedere că un antevorbitor a amintit de ordinul comun al celor două ministere, apărut în 17 ianuarie, care a produs destul de mare vâlvă, şi pe bună dreptate sunt unii nemulţumiţi, prin modificările, prin amendamentele aduse, se rezolvă aceste probleme la nivelul judeţelor şi nu trebuie venit până la minister, nu trebuie să vină primarii ca să rezolve aceste probleme.

Este o perioadă de tranziţie. Sperăm că bugetul pe anul viitor deja începe să se contureze, pentru că până în mai suntem obligaţi, chiar până în aprilie, să prezentăm Comisiei Europene principalii indicatori macroeconomici, şi aceste măsuri vin să facă posibilă prezentarea unui buget care să fie acceptat la nivelul Comisiei Europene.

În ceea ce priveşte autonomia locală, să auzim numai de bine, pentru că aici, parţial, domnul Ştefan Viorel are dreptate şi se produce, într-adevăr, o centralizare a resurselor, dar nimeni nu ne împiedică pe noi, parlamentarii, să modificăm legea. Nu trebuie întotdeauna aşteptat Guvernul ca să modifice legea în cauză.

Noi vom vota proiectul de lege de aprobare a ordonanţei de urgenţă, cu amendamentele admise în comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Înţeleg că nu mai sunt alte intervenţii la capitolul "dezbateri generale". Oricum, timpul a fost demult epuizat.

Trecem la dezbaterea pe articole. Vă rog să urmăriţi raportul întocmit de către Comisiile pentru buget şi administraţie publică.

Dacă la numărul curent 1 din raport există intervenţii?

Poziţia 2?

Poziţia 3? Poziţiile 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11? Poziţiile 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24? Poziţiile 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44? Poziţiile 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69 şi cam atât.

Raportul, dezbaterea pe articole s-a epuizat. Proiectul de lege rămâne la votul final, care va avea loc astăzi la ora 12,30.

Stimaţi colegi,

În continuare pe ordinea de zi, la poziţia 8 este înscrisă dezbaterea raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi privind scrisoarea ministrului justiţiei, prin care înaintează solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului deputat Dan Păsat.

În legătură cu dezbaterea şi votul asupra acestei solicitări, precum şi a raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, vă propun următoarea procedură: mai întâi se va prezenta solicitarea ministrului justiţiei, pe urmă va urma prezentarea raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, apoi punctul de vedere al grupului parlamentar din care face parte deputatul Dan Păsat. Urmează intervenţia domnului deputat Dan Păsat, apoi dezbateri, cu participarea deputaţilor din grupurile parlamentare, şi, în final, exprimarea votului secret cu bile asupra cererii ministrului. Deci, votul. Urmează votul, la şedinţa de vot, evident.

Aceasta este procedura, etapele premergătoare votului secret, pe care eu vi le supun atenţiei dumneavoastră. V-aş ruga să vă exprimaţi prin vot asupra acestor proceduri. Vă rog să votaţi.

141 de voturi pentru această procedură, un vot împotrivă.

Cu o majoritate incontestabilă, procedurile pe care vi le-am prezentat au fost aprobate.

Daţi-mi voie, acum, să dau citire scrisorii pe care ministrul justiţiei o adresează preşedintelui Camerei Deputaţilor. (coboară la tribună.)

Domnilor colegi, vă prezint Scrisoarea pe care ministrul justiţiei Cătălin Marian Predoiu a adresat-o doamnei Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor.

"Doamnă preşedinte Roberta Anastase,

Vă transmitem, alăturat, în temeiul art.72 alin.(2) din Constituţia României, republicată, precum şi art.193 alin.(2) din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.8/1994, republicată, privind Regulamentul Camerei Deputaţilor, solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a deputatului Păsat Dan, în dosarul nr.283/P/2009.

Ataşăm prezentei adrese referatul şi documentaţia puse la dispoziţie de către Direcţia Naţională Anticorupţie, Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, respectiv 18 volume.

Cu deosebită consideraţie, ministrul justiţiei, Cătălin Marian Predoiu."

Vă mulţumesc. (Îşi reia locul la prezidiu.)

Domnilor colegi,

Am să rog acum pe un reprezentant al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, pe domnul secretar Andronache, să prezinte Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Vă rog, domnule coleg.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Raport asupra Scrisorii ministrului justiţiei prin care se înaintează solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului deputat Dan Păsat.

În conformitate cu prevederile art.193 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată, prin adresa nr.1269/BP din 9 noiembrie 2010, înregistrată cu nr.31/859/2010 cu Scrisoarea ministrului justiţiei prin care înaintează solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului deputat Dan Păsat, pentru a fi analizată şi pentru a întocmi raportul ce urmează a fi dezbătut în plenul Camerei Deputaţilor.

Solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în temeiul art.72 din Constituţia României, republicată, adresată preşedintelui Camerei Deputaţilor, a fost adusă la cunoştinţa domnilor deputaţi în şedinţa din 9 noiembrie 2010.

Adresa ministrului justiţiei este însoţită de referatul procurorului de caz, conţinând 188 de file şi 18 dosare, în două colete. Urmare adresei nr.31/859/22.XI.2010, Direcţia Naţională Anticorupţie a pus la dispoziţia Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi două cd-uri ce conţin convorbiri ambientale înregistrate de părţile vătămate, reprezentând mijloc de probă, în condiţiile prevăzute de art.91⁶ alin. (2) din Codul de procedură penală, precum şi convorbirile telefonice interceptate în baza art.91¹ şi următoarele, din Codul de procedură penală, cu autorizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi ale proceselor-verbale de transcriere în dosar, înaintat Camerei Deputaţilor.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, având cvorumul asigurat, a examinat Scrisoarea în şedinţa din 2 februarie 2011, în prezenţa domnului deputat Dan Păsat.

Domnul deputat Daniel Buda, preşedintele comisiei, a dat cuvântul domnului deputat Dan Păsat, care a făcut membrilor comisiei o prezentare succintă a concluziilor scrise depuse la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Aceste concluzii sunt ataşate la prezentul raport.

Membrii comisiei, precum şi înlocuitorii deputaţilor absenţi, au luat cuvântul pentru a-şi exprima punctele de vedere.

În cadrul şedinţei, din cei 26 de membri ai comisiei, au fost prezenţi la dezbateri 22 de deputaţi. În urma luărilor de cuvânt şi a punctelor de vedere exprimate de membrii comisiei, s-a trecut la procedura de vot secret cu buletine de vot.

Domnul deputat Daniel Buda, preşedintele comisiei, conform dispoziţiilor legale în vigoare, a supus la vot solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului deputat Dan Păsat, transmisă Parlamentului de către Ministerul Justiţiei.

Solicitarea Parchetului a întrunit 10 voturi pentru, 8 voturi împotrivă, 3 abţineri şi un vot nul.

Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care cuprinde acest rezulat, este înaintat plenului Camerei Deputaţilor pentru continuarea procedurii regulamentare şi legale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc.

Domnilor colegi, raportul comisiei v-a luminat pe toţi. O să îmi permiteţi să dau citire Hotărârii pe care Camera o va lua în situaţia în care se încuviinţează reţinerea şi arestarea preventivă a domnului deputat Dan Păsat şi pe urmă continuăm derularea celorlalte proceduri.

"Hotărâre privind încuviinţarea reţinerii şi arestării preventive a domnului deputat Dan Păsat.

În temeiul dispoziţiilor art.72 din Constituţia României, republicată, ale art.24 din Legea nr.96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale art.193 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere cererea ministrului justiţiei şi votul exprimat de plenul Camerei Deputaţilor, Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

Art.1. Camera Deputaţilor încuviinţează reţinerea şi arestarea preventivă a domnului deputat Dan Păsat, învinuit în dosarul nr. 283/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Art.2. Prezenta hotărâre se comunică de îndată ministrului justiţiei."

Daţi-mi voie acum să-l rog pe liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal să prezinte punctul de vedere al grupului parlamentar.

Domnule Mircea Toader, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Este pentru prima dată când Parlamentul României este într-o astfel de situaţie, situaţie pe care nu ne-am dorit-o niciunul dintre noi şi, consecvent opiniei pe care o are Partidul Democrat Liberal, nu trebuie să existe niciun fel de obstacol în calea justiţiei, care să decidă vinovăţia sau nevinovăţia unui om. Indiferent dacă acesta este ministru, dacă este deputat, este un cetăţean al României şi, ca atare, cred că orice instituţie care se interpune faţă de această instituţie care se numeşte puterea judecătorească este neavenită.

Atâta timp cât există în Constituţie şi în Regulamentul Camerei o prevedere care ne obligă să analizăm o astfel de solicitare, este clar că noi o facem din punct de vedere politic. Politic, nu ne putem opune şi nu putem să fim cei care stabilim dacă cineva este vinovat sau nu este vinovat, dacă solicitarea efectivă a unei procuraturi este valabilă şi în faţa instanţei de judecată.

Ca atare, grupul nostru, pentru a fi consecvent cu decizia politică că nimeni nu este mai presus decât lege şi fără să interpreteze ceea ce există în acel dosar, până la urmă, că sunt anumite documente care sunt de natură juridică, noi suntem oameni politici şi trebuie să ne comportăm ca atare.

Din acest motiv, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal va susţine solicitarea procurorului general, dar decizia de arestare aparţine instanţei, şi nu Parlamentului României.

Cred că o astfel de decizie trebuie să fie susţinută de toţi parlamentarii, să nu existe niciodată o pavăză în calea unei instanţe judecătoreşti. Instanţa este cea care va hotărî şi cred că, dacă noi, indiferent de poziţia noastră, dacă suntem jurişti sau nu suntem jurişti, de a face o analiză a celor care duc la o asemenea decizie, nu este atributul nostru. Este prevăzut în Constituţie, ne facem această datorie numai în condiţia în care se consideră că este un act politic. Nu este niciun act politic, este un act juridic, iar cea care trebuie să decidă trebuie să fie instanţa de judecată.

Ca atare, grupul nostru va vota pentru această solicitare, iar decizia trebuie să aparţină instanţei de judecată.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule lider de grup parlamentar.

Dacă domnul deputat Dan Păsat este în sală, îl invit la microfon, pentru a-şi susţine cauza.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Dan Păsat:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În urmă cu un an şi jumătate, am fost chemat de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care mi-au adus la cunoştinţă începerea urmăririi penale. M-am prezentat la sediul DNA ori de câte ori am fost chemat. Am depus toate documentele care mi-au fost solicitate şi nu m-am opus niciodată cercetării, având un comportament normal.

Eu nu vă voi solicita să votaţi pentru sau împotriva arestării mele, ci doar să constataţi că, după un an şi jumătate de când am fost chemat la Direcţia Naţională Anticorupţie şi s-a început urmărirea penală, nu am fost trimis în faţa instanţei de judecată pentru a fi soluţionat acest dosar, ci s-a cerut arestarea preventivă. Adică, mai clar, să mă cerceteze în stare de arest. Motivul: reprezint un pericol pentru societate.

Totodată, vă rog să observaţi, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi nu a votat pentru a da aviz acestei arestări preventive, membrii comisiei au ajuns la acest rezultat deoarece nu există probe în acest dosar - că eu aş influenţa martorii sau că sunt sau reprezint un pericol, dacă voi rămâne în libertate şi voi fi judecat în stare de libertate.

Vă declar că niciodată nu am ameninţat, nu am şantajat pe aşa-zisele părţi vătămate şi sunt nevinovat.

Ceea ce însă este inacceptabil este că, pe baza unei situaţii de fapt care este incomplet clarificată, a unor realităţi controversate şi pe baza unor probe insuficient administrate, să se permită arestarea mea preventivă într-o fază incipientă a urmăririi penale.

Astăzi, Dan Păsat poate fi miza schimbării de imagine a Parlamentului. Prin arestarea mea, ca şi prin arestarea oricărui cetăţean român, indiferent de apartenenţa politică, de poziţia socială, de convingeri exprimate, se creează premisele unui dezechilibru între acuzare şi apărare, fapt inacceptabil în orice stat democratic.

Consider că imunitatea parlamentară nu este o restricţie de acces la un tribunal şi vă cer, în acest sens, să permitem procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie să trimită acest dosar, prin rechizitoriu, în faţa instanţelor de judecată.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă, din partea grupurilor parlamentare, doreşte cineva să intervină?

Domnul Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al PNL. Vă rog, domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule deputat Ioan Oltean, prezent de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În intervenţia mea, voi aborda două puncte: unul - care se referă la partea procedurală, deci cea pe care noi astăzi trebuie să o realizăm, şi al doilea - la poziţia politică a Grupului parlamentar al PNL în faţa acestei situaţii, cu totul inedite, dar căreia trebuie să-i găsim o soluţie.

Mă refer la partea procedurală. Dacă ne ducem la regulament, la art.67 alin.(2), vom vedea ce scrie, şi anume: "raportul - deci, raportul comisiei de specialitate - va cuprinde propuneri motivate pentru admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări şi/ori completări şi se înaintează Biroului permanent."

Ne ducem la raport. În raport este o şmecherie, stimaţi colegi, aşa cum ne-au obişnuit reprezentanţii actualei puteri, în care ni se spune: "domnul deputat Daniel Buda, preşedintele comisiei, conform dispoziţiilor legale în vigoare, a supus la vot solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului deputat Dan Păsat, transmisă Parlamentului de către Ministerul Justiţiei.

Solicitarea Parchetului a întrunit: 10 voturi pentru, 8 voturi împotrivă, 3 abţineri şi un vot nul.

Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, care cuprinde acest rezultat, este înaintat plenului Camerei Deputaţilor pentru continuarea procedurii regulamentare şi legale."

Care este poziţia comisiei, prin acest raport? În conformitate cu regulamentul nostru, un raport este adoptat dacă întruneşte majoritatea membrilor prezenţi în acea comisie. Păi, din 22 prezenţi, 10 nu este o majoritate. 10 este mai puţin decât jumătate plus unu. În consecinţă, reprezentanţii puterii, ai majorităţii parlamentare, nici măcar nu au votat corect acest raport în cadrul comisiei şi nu şi-au asumat responsabilitatea să vină cu un raport favorabil, şi vin cu o şmecherie şi dau aşa, un fel de raport, dar nu ştim ce fel de raport este - de admitere sau de respingere. Şi vine Grupul parlamentar al PDL şi ne spune că este de acord să fie, în final, un raport favorabil. Dar, când au votat în cadrul comisiei, nu au votat aşa, cu toate că, în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, puterea are majoritatea. Deci, aşa se judecă de către PDL în România - una vă spunem şi alta facem. Au votat împotrivă, pentru că nu au fost în majoritate, în comisie, şi acum, în plen, vin şi ne cer altceva.

Şi ajung la punctul 2 - poziţia politică. Sigur că PNL totdeauna a fost de acord ca cine are o suspiciune de încălcare a legii să meargă să dea socoteală justiţiei. Este lucrul cel mai corect cu putinţă care se poate face. Acum, stăm şi ne întrebăm: dacă noi ne-am respectat principiul să votăm de fiecare dată, şi în această situaţie, ca mersul justiţiei să nu fie împiedicat, ce va face PDL-ul?

Pentru că la votul precedent, la votul doamnei deputat Monica Iacob Ridzi, PDL-ul iar nu a votat ca dumneaei să poată să fie percheziţionată. Dar, pentru că şi noi am votat la vremea respectivă, noi, Opoziţia, am fost acuzaţi că nu am făcut acest lucru, că nu am fi votat pentru percheziţia doamnei Monica Iacob Ridzi.

Domnilor de la putere, domnilor de la PDL, ca să nu mai aveţi pe cine să daţi vina, pentru că aşa aţi făcut de fiecare dată, lucraţi cu dublu limbaj, noi am luat o decizie: participăm la acest vot, suntem în sală, ca să nu ne acuzaţi că nu aveţi cvorum de şedinţă, dar vom sta în plen, vom sta în sală şi nu vom vota. Să vă lăsăm pe dumneavoastră să vă asumaţi întru totul decizia de a vota, aşa cum spuneţi că veţi face, ca domnul Dan Păsat să fie supus rigorilor justiţiei. Şi, după aceea, să vedem pe cine mai daţi vina.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Daniel Buda, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Domnul Daniel Buda:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aş fi preferat să nu am această intervenţie, însă, cuvântul domnului Eugen Nicolăescu m-a determinat să fac acest lucru.

Domnule deputat Eugen Nicolăescu, poate că dacă aţi fi avut bună-voinţa, timpul şi răbdarea să citiţi întreg raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, dacă aţi fi avut, de asemenea, decenţa de a discuta cu colegii dumneavoastră de comisie, de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, cu colegii de partid de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, aţi fi observat, îndeaproape, care au fost discuţiile în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Fiecare grup parlamentar şi-a exprimat poziţia, iar această poziţie, domnule deputat, este cuprinsă în acest raport. Şi dumneavoastră, prin ai dumneavoastră reprezentanţi aţi spus că nu vă opuneţi justiţiei, dar că trebuie analizate condiţiile art.148 din Codul de procedură penală. Alţi colegi au spus la fel, că trebuie să analizeze şi aşa mai departe. Singurul grup care a spus că va vota pentru încuviinţarea acestei cereri a fost Grupul partidului democrat liberal şi a fost singurul grup care a votat cu buletinele la vedere, deşi votul secret era, până la urmă, o chestiune care ne aparţinea, noi am spus: nu, decidem să votăm cu buletinele la vedere. Şi am făcut acest lucru.

Prin urmare, domnule coleg, v-aş ruga, prima dată, să vă uitaţi în propria ogradă, şi îmi cer scuze faţă de colegii mei de la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, pe care-i apreciez foarte mult, dar, în acelaşi timp, nu pot să stau şi să asist la această demagogie din partea dumneavoastră şi, din păcate, nu este singurul act de demagogie, dar asta este problema dumneavoastră, cum aruncaţi cu noroi asupra Partidului Democrat Liberal, în condiţiile în care, repet, ar trebui ca prima dată să aveţi o discuţie lămuritoare cu colegii dumneavoastră din cadrul grupului şi membri în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Pe de altă parte, domnilor colegi, vreau să vă spun un lucru foarte clar: ceea ce se va supune la vot astăzi nu este Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Este cererea ministrului justiţiei şi asupra acestei solicitări, practic, ne vom pronunţa prin votul exprimat astăzi.

Dacă dumneavoastră apreciaţi, desigur, în înţelepciunea dumneavoastră, să staţi în bănci, domnule Nicolăescu, este o problemă pe care dumneavoastră, mă rog, v-o asumaţi şi nu aveţi decât să procedaţi cum credeţi de cuviinţă. Dar, dacă vreţi ca, într-adevăr, să treceţi de la vorbe la fapte, ar trebui să veniţi şi să votaţi cu bilele la vedere.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Drept la replică, domnul deputat Eugen Nicolăescu. Vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă,

dacă nu mi-ar fi ruşine de domnul Buda, nu i-aş citi ce scrie pe ordinea de zi. Dar, îi citesc, până la urmă, că poate aşa învaţă şi dumnealui. Cu toată vehemenţa pe care a manifestat-o de la acest microfon, o să-l invit să citească ordinea de zi, ce votăm noi, şi anume: raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi privind Scrisoarea ministrului justiţiei. Citiţi ordinea de zi, domnule deputat, şi mai sunteţi şi preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Ar trebui să vă gândiţi bine ce spuneţi! (Aplauze; rumoare.)

În al doilea rând, sătui de minciunile domnului Buda, de fiecare dată, care vine aici şi ne povesteşte câte în lună şi câte în stele, îi aduc aminte că - vă aduc aminte, domnule deputat, că, poate, cine ştie, mai uitaţi din când în când, amnezia se tratează, să ştiţi! (rumoare.) - că în sală, în sala Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, spun colegii mei, au fost 12 deputaţi PDL. Dacă este aşa cum spuneţi dumneavoastră, dacă este aşa cum spuneţi dumneavoastră, ar fi trebuit să fie 12 voturi pentru; au fost numai 10. Ca atare, mai gândiţi-vă bine ce spuneţi!

Doi. Colegii noştri spun că nu a fost niciun fel de exerciţiu cu voturile la vedere. Deci, iarăşi, o chestiune care rămâne de discutat. (Rumoare.)

E clar că dumneavoastră încercaţi să vă acoperiţi, poate în modul în care aţi vrut să vă apăraţi colegul. Dar, de aici şi până la a arunca atât de multe invective, drumul este lung.

Sigur, eu probabil că am făcut o greşeală, când am spus 12 de la PDL; 12 de la putere. Dumneavoastră reprezentanţi puterea, dumneavoastră, în primul rând. Şi, ca atare, trebuie să vă asumaţi exerciţiul puterii, pe care-l exercitaţi. Că aţi făcut o eroare, asumaţi-v-o! Dar dumneavoastră, ca preşedinte de comisie, trebuia să spuneţi ce este acel raport - de respingere sau de admitere. Nu aţi scris nimic! Aţi făcut o şmecherie avocăţească, juridică, cum vreţi dumneavoastră să-i spuneţi, dar este o şmecherie.

În consecinţă, stimaţi colegi, suntem îndreptăţiţi să abordăm această poziţie politică corectă, să vă lăsăm pe cei de la putere să demonstraţi ţării cum procedaţi de fiecare dată: dacă spuneţi adevărul sau dacă minţiţi! (Rumoare, vociferări.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc. Am rugămintea la dumneavoastră, stimaţi colegi, să folosiţi un limbaj elegant, respectuos, atunci când vă exprimaţi poziţiile, indiferent cât de convinşi sunteţi că el exprimă adevărul. E valabil şi pentru unii şi pentru alţii. (Rumoare, vociferări.) Vă rog foarte mult.

Domnul deputat, domnul preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Daniel Buda. Vă rog.

Domnul Daniel Buda:

Domnule preşedinte,

dacă nu aţi fi făcut această ultimă observaţie, i-aş fi spus domnului deputat Eugen Nicolăescu că amnezia se tratează, prostia, însă, nu! însă, nu-mi permit să spun acest lucru, pentru că ne-aţi comunicat să fim eleganţi. (Rumoare, vociferări.)

Domnilor colegi, domnule deputat Eugen Nicolăescu,

este ultima dată când fac seminarii de drept cu dumneavoastră şi v-aş ruga, dacă aveţi nelinişti din punct de vedere juridic, să puneţi mâna pe statut şi să-l citiţi. Articolul din statut spune foarte clar - art.24 alin. (4), domnule deputat, spune foarte clar: "Camera hotărăşte asupra cererii, cu votul secret al majorităţii membrilor săi." Deci, Camera hotărăşte asupra cererii ministrului justiţiei.

Domnule deputat, când mai puneţi mâna pe carte şi mai citiţi, mai putem sta de vorbă. Până atunci...

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi, da, pe procedură, domnul secretar Mihai Voicu. Eu v-aş ruga foarte mult, la modul foarte serios: haideţi, să nu ne supărăm unii pe alţii, că sunt lucruri mult mai importante pe care le putem spune astăzi, fără să ne jignim.

Vă rog, domnule secretar.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Insist asupra unei intervenţii a unui coleg de-al meu, domnul deputat Nicolăescu. Din punct de vedere al procedurii, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi trebuie să prezinte un raport care este unul, desigur, cu rol consultativ. Ceea ce spunem noi este în felul următor: de ce nu sunteţi corecţi şi nu redactaţi raportul aşa cum este normal? Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a prezentat un raport consultativ de respingere a cererii. Trebuia să scrieţi cinstit acest lucru, pentru că aşa s-a întâmplat; nu s-a întrunit în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi majoritatea voturilor pentru a aproba, desigur, cu rol consultativ, solicitarea Ministerului Justiţiei. Aici este incorectitudinea pe care v-o reproşăm şi, în calitate de preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, aţi redactat sute de rapoarte, poate, de-a lungul mandatului pe care l-aţi avut, însă, de data aceasta, nu aţi procedat corect. Asta e realitatea! Avem un raport al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, de respingere a cererii. Punct.

Domnul Ioan Oltean:

O să-l rog pe domnul deputat Márton Árpad şi pe domnul deputat Ovidiu Ganţ.

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

E bine că a avut loc şi această cea din urmă intervenţie. Totuşi, permiteţi-mi să citesc art.51 alin.(4) din regulamentul nostru: "hotărârile comisiilor Camerei Deputaţilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi."

Dacă ne uităm la cifre corect redate, cred, în raport, ce constatăm?

Constatăm că nu există un vot majoritar nici pentru adoptare, nici pentru respingerea acestei solicitări. Deci, nici pentru adoptare, nici pentru respingere, nici zece, nici nouă nu este mai mult de jumătate din 22, pentru că au existat trei abţineri şi un vot invalidat.

Ca atare, comisia nu putea, prin acel singur vot, să vină cu un raport de respingere. Pentru că nici respingerea n-a existat ca hotărâre a comisiei, neavând 12 voturi împotriva încuviinţării.

în acest sens, raportul redă corect ceea ce s-a întâmplat şi pe Constituţia noastră, care, totuşi trebuie citită, a fost citită şi aplicarea statutară, avem şi art.72 din Constituţie, care este legea de bază, unde se spune: "(...) nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte."

Deci, clar, plenul are votul decisiv şi, ceea ce este foarte important, este că s-a prezentat un text de hotărâre. Poate era mai bine să primim şi textul hotărârii în scris, ca să vadă toată lumea. În textul hotărârii supus votului nostru aici, în plen, s-a citit clar "încuviinţează arestarea preventivă."

Şi dacă vorbim cinstit, şi nu politic, din punct de vedere juridic, vorbim de o gravă..., de arestare preventivă a unei persoane la un an şi jumătate după ce Procuratura caută ceva şi n-a ajuns nici până în instanţă.

Aici, cu toţii, evident, s-ar putea să ne gândim de ce trebuie să fie arestat omul, dacă autoritatea Procuraturii n-a fost nicicum blocată în demersul ei de a ancheta.

Avem o lege de accelerare - aşa-zis mica reformă - avem un alt Cod de procedură penală, care, din păcate, încă nu intră în vigoare, care toate tind la aceeaşi soluţie, ca aceşti domni şi doamne procurori şi procuroare să depună mai repede aceste rechizitorii, să ajungă mai repede în instanţă.

Deci şi asta este bine să se fi spus de la acest microfon, pentru că sunt foarte multe anchete care trenează, care vizează aproape toate grupurile parlamentare şi ca persoane politice şi persoanele neimplicate politic, care au fost arestate, au fost lăsate acasă - trei, patru, cinci ani, nu se ajunge în instanţă.

Şi, după ce rezolvăm această problemă, va trebui să rezolvăm cumva să accelerăm această activitate a domnilor şi doamnelor de la DNA, care se pare că, în continuare, mai lasă de dorit.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. Cred că un ultim vorbitor, domnul Ovidiu Ganţ. Domnul deputat Ovidiu Ganţ, vă rog.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate doamne,

Stimaţi domni colegi,

Vin în faţa dumneavoastră pentru a reconfirma poziţia politică a Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, adoptată prin hotărârea acestui grup cu ceva timp în urmă.

Vom susţine, întotdeauna, continuarea procedurilor judiciare, nu ne vom opune niciodată unei proceduri de acest gen şi, în consecinţă, şi în acest caz vom vota în favoarea solicitării domnului ministru de justiţie.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Domnul deputat Spînu, vă rog.

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Stimaţi colegi,

Eu am să încerc să fiu foarte scurt.

Ne află, iarăşi, într-un moment care poate nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată în Parlamentul României, dar aşa vrea justiţia şi aşa vrea Constituţia noastră, să ne oblige să dăm un vot pentru a se ridica sau nu imunitatea parlamentară, pentru ca procedurile justiţiei să continue.

Am trei lucruri de spus.

Am participat la şedinţa Comisiei juridice, la care făcea referire domnul Nicolăescu. Toţi cei nouă membri PDL din Comisia juridică au votat cu buletinele de vot la vedere, subsemnatul fiind unul dintre cei care am fost - hai să nu spun apostrofat, ci avertizat că votul ar trebui să fie secret. Tocmai ca să evităm orice fel de discuţii.

Deci, cei nouă membri PDL au votat la vedere, pentru a se ridica imunitatea parlamentară în cazul colegului nostru, domnul Păsat.

Domnul Ioan Oltean:

Am să vă rog să vă scurtaţi intervenţia, domnule deputat, timpul este epuizat. Vă rog.

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Doi. Partidul... Vroiam să fac o precizare: să ştiţi că domnul Victor Ponta, preşedintele Partidului Social Democrat, este membru în această comisie juridică, clamează pe toate televizoarele că apără corupţia şi nu a fost la această şedinţă. Participa la acel miting împotriva justiţiei, de la Argeş.

Doi. Partidul Naţional Liberal, stimaţi colegi, a mai făcut acest lucru şi în cazul domnului Năstase; a plecat din sală şi nu a fost prezent atunci când s-a cerut ridicarea imunităţii parlamentare a domnului Adrian Năstase.

Şi trei. Săptămâna trecută, purtătorul de cuvânt, dacă nu greşesc, al Partidului Social Democrat, doamna senator Lia Olguţa Vasilescu, a declarat public, la o emisiune la Realitatea TV, că decizia partidului din care face parte este ca toţi parlamentarii PSD, toţi deputaţii PSD să voteze cu bilele la vedere, pentru ca justiţia să-şi spună cuvântul.

Aşa încât o să vedem cine minte la televizor, doamna Vasilescu afirmând un lucru care am înţeles că nu este adevărat, sau dumneavoastră, cei care sunteţi aici, în sală?

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc tare mult, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Am epuizat dezbaterile pe marginea acestui punct de pe ordinea de zi. Pentru constatarea rezultatului votului secret, potrivit art.123 alin.(6) din Regulamentul Camerei Deputaţilor vă propun să constituim o comisie de numărare şi validare a votului secret, constituită dintr-un reprezentant al fiecărui grup parlamentar, comisie care va fi asistată de cei doi secretari de şedinţă.

Rog liderii grupurilor parlamentare să facă propuneri. Vă rog, domnilor colegi. Rog stafful să noteze propunerile făcute.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Din partea Grupului Partidului Democrat Liberal, domnul Rogin Marius.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Partidul Social Democrat, Partidul Naţional Liberal, UDMR. vă rog, domnul lider, domnul Máté.

Deci Grupurile parlamentare ale PSD şi PNL nu doresc să fie reprezentate în această comisie.

Domnul Máté András-Levente:

Domnule preşedinte,

Grupul UDMR îl propune pe domnul Pál Árpád.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Grupul minorităţilor naţionale.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Îl propunem pe domnul deputat Mircea Grosaru. Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Şi Grupul independenţilor, domnul lider Eugen Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Propunem pe domnul deputat Ţaga.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Aceasta este comisia.

Votul final, votul secret cu bile, va avea loc la ora 12,30, după ce vom epuiza votul final acordat proiectelor de lege care au fost adoptate.

Facem o pauză de aproximativ 26 de minute. Ne revedem la ora 12,30 pentru votul final.

Vă mulţumesc foarte mult.

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţe.

Începe şedinţa consacrată votului final.

O să vă rog să urmărim cu atenţie actele normative supuse votului final.

Avem, la numărul 1 curent, Proiectul de Hotărâre privind modificarea Anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Se adoptă hotărârea cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Vă rog să ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Domnilor colegi,

Doamna Stavrositu,

Vă rog să ocupaţi locurile în sala de şedinţe. Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Supun votului dumneavoastră, vă rog să votaţi.

258 de voturi pentru, o abţinere şi un vot împotrivă.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat.

Avem următorul capitol destinat legilor organice.

La poziţia 2, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.104/2008 privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de substanţe cuprinse în "lista interzisă".

Este lege organică.

Comisia juridică propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Cu 278 de voturi pentru, nicio abţinere şi niciun vot împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

Poziţia 3, Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.42/2009 pentru modificarea Codului de procedură civilă.

Lege organică.

Comisia juridică propune adoptarea proiectului de lege privind respingerea ordonanţei de urgenţă a Guvernului.

Vă rog să votaţi.

Cu 276 de voturi, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, şi acest proiect de lege a fost adoptat.

4. Urmează Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Lege organică.

Comisia pentru sănătate şi familie propune adoptarea proiectului de lege, Guvernul este iniţiator.

Vă rog să votaţi, stimaţi colegi.

Cu 143 de voturi pentru, 127 împotrivă şi şapte abţineri, proiectul de lege nu a fost adoptat.

Poziţia 5, Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru sănătate şi familie propun adoptarea proiectului de lege privind respingerea ordonanţei de urgenţă.

Vă rog să votaţi.

122 de voturi pentru, 151 împotrivă, şase abţineri.

Proiectul de lege nu a fost adoptat.

Legi ordinare

Poziţia 6, Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr.200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

Obiectul de reglementare: modificările Legii nr.200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul armonizării cadrului juridic intern cu dispoziţiile protocol de extindere la România şi Bulgaria a Acordului dintre Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport propun adoptarea proiectului de lege.

Vă rog să votaţi.

278 de voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

7. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

Obiectul de reglementare: crearea posibilităţii ca persoanele private de libertate aflate în stare de reţinere, arest sau detenţie la instituţii din afara sistemului penitenciarelor, să poată fi hrănite de către unităţile penitenciare, valoarea financiară a normelor de hrană pentru aceste persoane fiind stabilită de către Ministerul Justiţiei.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională propune adoptarea proiectului de lege.

Vă rog să vă exprimaţi poziţia prin vot.

277 de voturi pentru, trei împotrivă şi trei abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Poziţia 8, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.52/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.196/2008 privind înfiinţarea activităţii de derulare şi gestionare a proiectelor de înfrăţire instituţională finanţate de Uniunea Europeană, pentru care România are calitate de donator de asistenţă tehnică.

Comisiile pentru buget şi pentru administraţie publică au propus adoptarea proiectului de lege.

Iniţiator Guvernul.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să exprimaţi prin vot; vă rog să votaţi.

282 de voturi pentru, un vot împotrivă şi o abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

9. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcţii.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a propus prin raport adoptarea proiectului de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi poziţia prin vot. Votul dumneavoastră, domnilor şi doamnelor.

155 de voturi pentru, 125 împotrivă, trei abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

10. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.65/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic prin raportul dezbătut a propus adoptarea proiectului de lege.

Iniţiator Guvernul.

Suntem Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

156 de voturi pentru, 124 împotrivă, patru abţineri,

Proiectul de lege este adoptat.

11. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.89/2010 privind anunţarea creşterii contribuţiei României la bugetul Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor pentru perioada 2011- 2015 cu o jumătate de unitate contributivă, în cadrul Conferinţei Plenipotenţiarilor Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor care se va desfăşura la Guadalajara, Statele Unite Mexicane, în perioada 4 - 22 octombrie 2010.

Comisia pentru tehnologia informaţiei propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă rog să votaţi.

275 de voturi pentru, patru împotrivă şi patru abţineri.

Un număr de voturi suficiente pentru a fi adoptat acest proiect de lege.

12. Următorul proiect de lege este cel pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.85/2010 privind modificarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Cu zero voturi împotrivă, trei abţineri şi 280 de voturi pentru, proiectul de lege a fost adoptat.

13. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a propus adoptarea proiectului de lege.

Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Cu zero voturi împotrivă, patru abţineri şi 278 de voturi pentru, şi acest proiect de lege a fost adoptat.

14. Ultimul proiect de lege este cel privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare.

Comisiile sesizate în fond, Comisia pentru buget şi Comisia pentru administraţie publică, prin raportul întocmit, au propus adoptarea proiectului de lege.

Guvernul este iniţiator.

Suntem în prezenţa ultimei decizii, deci Camera este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

125 de voturi împotrivă, cinci abţineri şi 154 pentru.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Stimaţi colegi,

Am epuizat lista de acte normative care a fost supusă atenţiei dumneavoastră pentru votul final.

Urmează acum să ne exprimăm poziţia faţă de cererea ministrului justiţiei. Am dezbătut această cerere, urmează să ne exprimăm votul prin bile, votul secret cu bile.

Da, ne bucurăm de prezenţa domnului preşedinte Victor Ponta şi-i acord cu toată încrederea cuvântul.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Domnule vicepreşedinte,

Când dumneavoastră conduceţi şedinţa venim toţi cu plăcere pentru că ştim că şi dacă veţi fura voturile, o veţi face într-un mod mult mai elegant decât alţi colegi. (Râsete; aplauze; rumoare.)

În acelaşi timp, domnule vicepreşedinte, dumneavoastră ne cereţi astăzi, eu vreau să explic dacă înţelegem cu toţii bine pe procedură ce vot ne solicitaţi.

Înţelegem că e vorba despre o solicitare a DNA, condusă de domnul Daniel Morar, de a fi arestat un membru PDL, condus de domnul Emil Boc. E un război fratricid. Şi domnul Daniel Morar şi domnul Boc au acelaşi tată, pe domnul Băsescu, şi n-am dori să intrăm în acest război fratricid.

O să avem încredere în DNA când va veni şi va propune sancţionarea şi a doamnei Anastase, care fură voturi, şi a domnului Boc, care încalcă Constituţia, şi a celorlalţi, care, în mod sigur, se fac vinovaţi de fapte cel puţin la fel de grave ca şi colegul dumneavoastră.

Noi, cei în opoziţie, nu dorim să intervenim în această bătălie fratricidă.

Vă urăm să vă arestaţi bine - între dumneavoastră - şi în România va fi bine când vă veţi aresta singuri pe toţi!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Fiindcă dumneavoastră mereu aveţi ceva cu hoţii, vreau să vă spun o vorbă din popor, extrem de înţeleaptă: Cine zice, aia este!

Este o vorbă pe care poporul a consacrat-o, şi nu eu. (Râsete.)

Stimaţi colegi,

Procedura de vot este procedura votului secret cu bile.

Rog să fie aduse urnele. Rog secretarul de şedinţă să se pregătească pentru a da citire listei, domnul Mihai Voicu.

Comisia de validare a voturilor a fost nominalizată.

Chestorii sunt rugaţi să vină şi să împartă corect bilele: câte o bilă neagră şi o bilă albă pentru fiecare parlamentar.

Domnii chestori, domnul Dan este aici? Domnul Bănicioiu? Alin Albu? Domnul chestor Alin Albu, vă rog. Vă rog, nu vă lăsaţi împinşi de la sapte. Vă rog să veniţi.

Domnilor colegi,

Conform art.126 din Regulament, daţi-mi voie să vă... da, vă rog să verificaţi urnele, domnule Bănicioiu, să nu fie niciun fel de suspiciune.

Puteţi să le şi răsturnaţi. E-n regulă!

Deci, conform art.126 din Regulamentul Camerei Deputaţilor vă reamintesc că bila albă în urna albă şi bila neagră în urna neagră înseamnă vot pentru. Bila neagră în urna albă şi bila albă în urna neagră înseamnă vot împotrivă, iar introducerea ambelor bile într-o singură urnă înseamnă vot nul.

Domnule secretar, vă rog să daţi citire catalogului clasei şi vă rog să urmăriţi şi să votaţi.

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Mulţumesc.

Adomniţei Cristian Mihai - prezent, nu votează
Albu Gheorghe - prezent
Alecu Valeriu - prezent
Almăjanu Marin - prezent, nu votează
Amet Aledin - prezent
Ana Gheorghe - prezent, nu votează
Anastase Roberta Alma - prezentă
Andon Sergiu - prezent, nu votează
Andronache Gabriel - prezent
Anghel Florin Serghei - prezent
Antal István - prezent
Domnul Hrebenciuc Viorel - prezent, nu votează
Doamna Turcan Raluca - prezentă
Antochi Gheorghe - prezent, nu votează
Apostolache Mihai Cristian - prezent
Ardeleanu Sanda-Maria - prezentă
Arion Viorel - prezent
Atanasiu Teodor - prezent, nu votează
Avram Marian - prezent
Axenie Carmen - prezentă
Bălan Ioan - prezent
Balcan Viorel - prezent
Banu Mihai - prezent
Barbu Sulfina - prezentă
Barna Maria Eugenia - prezentă
Bădălan Eugen - prezent
Bădulescu Adrian - prezent
Bănicioiu Nicolae - prezent, nu votează
Bărbulescu Daniel-Ionuţ - absent
Bejinariu Eugen - prezent, nu votează
Berci Vasile - prezent, nu votează
Béres Ştefan Vasile - prezent
Blaga Iosif Veniamin - prezent
Bleotu Vasile - prezent, nu votează
Boabeş Dumitru - prezent, nu votează
Bobeş Marin - prezent
Bode Lucian Nicolae - prezent
Boghicevici Claudia - prezentă
Boiangiu Victor - prezent
Boldea Mihail - absent
Borbély László - absent
Bordeianu Dan - absent
Bostan Emil - prezent
Bot Octavian - prezent
Botiş Ioan-Nelu - absent
Boureanu Cristian Alexandru - absent
Brătianu Matei Radu - prezent, nu votează
Brînză William Gabriel - prezent
Buciuta Ştefan - prezent
Bud Nicolae - prezent
Buda Daniel - prezent
Buda Viorel-Vasile - prezent, nu votează
Budurescu Daniel-Stamate - prezent, nu votează
Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - prezent
Buican Cristian - prezent, nu votează
Burcău Doina - prezentă, nu votează
Burlacu Cristian-Ion - prezent
Burnei Ion - prezent, nu votează
Buta Sorin Gheorghe - prezent
Calimente Mihăiţă - prezent, nu votează
Canacheu Costică - prezent
Cantaragiu Bogdan - prezent
Cazan Mircea Vasile - prezent, nu votează
Călian Petru - prezent
Călin Ion - prezent, nu votează
Cărare Viorel - prezent
Câmpeanu Mariana - prezentă, nu votează
Cherecheş Cătălin - prezent
Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă
Chirilă Constantin - prezent
Chiriţă Dumitru - prezent, nu votează
Chisăliţă Ioan Narcis - absent
Chiţoiu Daniel - prezent, nu votează
Chiuariu Tudor-Alexandru - prezent, nu votează
Cindrea Ioan - prezent, nu votează
Ciobanu Gheorghe - prezent
Ciocan Gheorghe - prezent, nu votează
Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent
Ciucă Liviu-Bogdan - prezent, nu votează
Ciuhodaru Tudor - prezent, nu votează
Coclici Radu Eugeniu - prezent, nu votează
Coroamă Gheorghe - prezent
Covaci Dorel - absent
Cristea Victor - prezent, nu votează
Cristian Horia - prezent, nu votează
Croitoru Cătălin - prezent
Damian Ioan - prezent, nu votează
Dascălu Constantin - prezent
Derzsi Ákos - absent
Dobre Ciprian Minodor - absent
Dobre Cristina Elena - prezentă
Dobre Victor Paul - prezent, nu votează
Dolineaschi Andrei - prezent, nu votează
Donţu Mihai-Aurel - prezent, nu votează
Dragomir Gheorghe - prezent, nu votează
Palăr Ionel - prezent, nu votează
Teodorescu Horia - prezent
Drăghici Mircea-Gheorghe - prezent, nu votează
Drăghici Sonia-Maria - prezentă, nu votează
Drăgulescu Iosif Ştefan - prezent
Dugulescu Marius Cristinel - prezent
Dumitrache Ileana Cristina - absentă
Dumitrescu Cristian-Sorin - prezent, nu votează
Dumitrică George Ionuţ - absent
Dumitru Georgică - prezent
Dumitru Ion - prezent, nu votează
Duşa Mircea - prezent, nu votează
Edler András György - absent
Erdei Dolóczki István - prezent
Farago Petru - prezent
Farkas Anna-Lili - prezentă
Fenechiu Relu - prezent, nu votează
Firczak Gheorghe - prezent
Florea Damian - absent
Florescu Adrian - prezent
Frunzulică Doru-Claudian - prezent, nu votează
Fuia Stelian - prezent
Gabor Gheorghe - prezent, nu votează
Ganţ Ovidiu Victor - prezent
Gavrilescu Graţiela Leocadia - prezentă, nu votează
Geantă Florian Daniel - prezent
Georgescu Filip - absent
Gerea Andrei Dominic - prezent, nu votează
Gheorghe Tinel - prezent
Gherasim Vasile - prezent
Ghiţă Cornel - prezent
Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent
Ghiveciu Marian - absent
Giurgiu Mircia - prezent
Gliga Vasile Ghiorghe - prezent, nu votează
Göndör Marius-Sorin - prezent
Gorghiu Alina-Ştefania - prezentă, nu votează
Gospodaru Gabriel-Dan - prezent
Grama Horia - prezent, nu votează
Grosaru Mircea - prezent
Gurzău Adrian - prezent
Gust Băloşin Florentin - prezent, nu votează
Hogea Gheorghe - prezent
Holban Titi - prezent, nu votează
Holdiş Ioan - prezent
Horj Pavel - prezent, nu votează
Iacob Ridzi Monica Maria - absentă
Iacob Strugaru Stelică - prezent
Ialomiţianu Gheorghe - prezent
Iancu Iulian - prezent
Ibram Iusein - absent
Iftime Dragoş-Adrian - absent
Ignat Miron - prezent
Ionescu George - prezent
Iordache Florin - absent
Moldovan Emil Radu - prezent, nu votează
Iordache Luminiţa - prezentă
Iorguş Zanfir - prezent
Irimescu Mircea - prezent, nu votează
Itu Cornel - prezent, nu votează
Jipa Florina Ruxandra - prezentă, nu votează
Jolţa Nicolae - prezent, nu votează
Kelemen Atilla Béla-László - prezent
Kelemen Hunor - prezent
Kerekes Károly - prezent
Korodi Attila - prezent
Kötö Iosif - prezent
Lakatos Petru - prezent
Leşe Doru Braşoan - prezent
Liga Dănuţ - absent
Longher Ghervazen - prezent
Lubanovici Mircea - prezent
Luca Ciprian-Florin - prezent, nu votează
Lup Silvestru Mircea - prezent, nu votează
Lupu Mihai - prezent, nu votează
Macaleţi Costică - prezent, nu votează
Manda Iulian Claudiu - prezent, nu votează
Manolescu Oana - prezentă
Marian Dan Mihai - absent
Marin Mircea - prezent
Marinescu Antonella - absentă
Martin Eduard-Stelian - prezent, nu votează
Márton Árpád-Francisc - prezent
Máté András-Levente - prezent
Mazilu Constantin - prezent
Merka Adrian-Miroslav - prezent
Militaru Constantin Severus - prezent
Mircovici Niculae - prezent
Mitrea Manuela - prezentă, nu votează
Mocanu Adrian - absent
Mocanu Vasile - prezent, nu votează
Mocioalcă Ion - prezent, nu votează
Moldovan Carmen Ileana - prezentă, nu votează
Morega Dan Ilie - prezent
Motreanu Dan-Ştefan - prezent, nu votează
Movilă Petru - prezent
Păun Nicolae - prezent, nu votează
Munteanu Ioan - prezent
Mustea-Şerban Răzvan - prezent
Nassar Rodica - prezentă, nu votează
Năstase Adrian - absent
Neacşu Marian - prezent, nu votează
Nechifor Cătălin-Ioan - prezent, nu votează
Neculai Marius - prezent
Negoiţă Robert Sorin - prezent, nu votează
Negruţ Clement - prezent
Ţurcanu Florin - prezent, nu votează
Nica Dan - prezent, nu votează
Nica Nicolae-Ciprian - prezent, nu votează
Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent, nu votează
Nicolicea Eugen - prezent
Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - prezent, nu votează
Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - prezentă, nu votează
Nistor Laurenţiu - prezent, nu votează
Niţă Constantin - prezent, nu votează
Niţu Adrian Henorel - prezent
Nosa Iuliu - absent
Novac Cornelia Brînduşa - prezentă
Oajdea Daniel Vasile - prezent
Olar Corneliu - absent
Olosz Gergely - absent
Oltean Ioan - prezent
Oprea Gabriel - absent
Oprişcan Mihai Doru - prezent
Orban Ludovic - absent
Pál Árpád - prezent
Palaşcă Viorel - prezent, nu votează
Paleologu Theodor - prezent
Pálfi Mozes Zoltan - prezent
Pambuccian Varujan - prezent
Pandele Sorin Andi - prezent
Panţîru Tudor - prezent
Pardău Dumitru - prezent
Păduraru Nicuşor - prezent
Păsat Dan - prezent
Pâslaru Florin-Costin - prezent, nu votează
Petö Csilla-Mária - prezentă
Petrescu Cristian - prezent
Petrescu Petre - prezent, nu votează
Pieptea Cornel - prezent, nu votează
Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent
Plăiaşu Gabriel - absent
Pocora Cristina-Ancuţa - prezentă, nu votează
Ponta Victor-Viorel - absent
Pop Georgian - prezent, nu votează
Pop Virgil - prezent, nu votează
Popa Florian - prezent, nu votează
Popa Octavian-Marius - prezent, nu votează
Popeangă Vasile - prezent, nu votează
Popescu Adrian - prezent
Popescu Cosmin Mihai - prezent
Popescu Dan-Mircea - prezent, nu votează
Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent, nu votează
Popov Duşan - prezent
Popoviciu Alin Augustin Florin - absent
Postolachi Florin - prezent
Potor Călin - prezent, nu votează
Preda Cezar-Florin - prezent
Prigoană Vasile-Silviu - prezent
Radan Mihai - prezent
Răţoi Neculai - prezent, nu votează
Rebenciuc Neculai - absent
Resmeriţă Cornel-Cristian - prezent, nu votează
Riviş-Tipei Lucian - prezent
Rizea Cristian - prezent, nu votează
Rogin Marius - prezent
Roman Gheorghe - prezent
Roman Ioan Sorin - prezent, nu votează
Roşca Lucreţia - prezentă, nu votează
Rusu Valentin - prezent
Sava Andrei-Valentin - prezent
Săftoiu Ana Adriana - prezentă, nu votează
Săniuţă Marian-Florian - prezent
Săpunaru Nini - prezent, nu votează
Sârbu Marian - prezent
Scutaru Adrian George - prezent, nu votează
Seremi Ştefan - prezent
Seres Dénes - prezent
Socaciu Victor - prezent, nu votează
Solomon Adrian - prezent, nu votează
Soporan Vasile Filip - prezent
Spînu Teodor-Marius - prezent
Stan Ioan - prezent, nu votează
Stan Ion - absent
Stan Nicolae - prezent
Stanciu Anghel - prezent, nu votează
Stavrositu Maria - prezent
Steriu Valeriu-Andrei - prezent
Stoica Mihaela - prezentă
Stragea Sorin Constantin - prezent, nu votează
Stroe Ionuţ-Marian - prezent, nu votează
Stroe Mihai - prezent
Stroe Radu - prezent, nu votează
Stroian Toader - prezent
Surdu-Soreanu Raul-Victor - prezent, nu votează
Surpăţeanu Mihai - prezent
Surupăceanu Mugurel - prezent, nu votează
Şandru Mihaela Ioana - prezentă
Ştefan Viorel - prezent, nu votează
Ştirbeţ Cornel - prezent
Ştirbu Gigel-Sorinel - prezent, nu votează
Tabără Valeriu - prezent
Tabugan Ion - prezent
Taloş Gheorghe-Mirel - prezent, nu votează
Tărâţă Culiţă - absent
Tiţa-Nicolescu Gabriel - absent
Tîlvăr Angel - prezent, nu votează
Toader Mircea-Nicu - prezent
Trandafir Teodora Virginia - absentă
Trăşculescu Alin Silviu - prezent
Tudose Mihai - prezent, nu votează
Tuşa Adriana Diana - prezentă, nu votează
Ţaga Claudiu - prezent
Ţintean Ioan - prezent, nu votează
Ţîmpău Radu Bogdan - prezent, nu votează
Ţurea Răzvan - prezent
Udrea Elena Gabriela - absentă
Uioreanu Horea-Dorin - prezent, nu votează
Uricec Eugen Constantin - prezent
Vainer Aurel - absent
Varga Attila - prezent
Varga Lucia-Ana - prezentă, nu votează
Vasile Aurelia - prezentă, nu votează
Vasilică Radu Costin - prezent, nu votează
Vişan Gelu - prezent
Vîlcu Samoil - prezent
Vladu Iulian - prezent
Vlase Petru Gabriel - prezent, nu votează
Vlădoiu Aurel - prezent, nu votează
Voicu Mădălin-Ştefan - absent
Voicu Mihai Alexandru - prezent, nu votează
Voinescu-Cotoi Sever - absent
A venit doamna Udrea Elena - prezentă
Vreme Valerian - prezent
Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent
Zătreanu Dan-Radu - prezent
Zgonea Valeriu Ştefan - absent
Zisopol Dragoş Gabriel - prezent
Zoicaş Gheorghe - prezent

Domnule preşedinte,

Au răspuns prezent 292 de deputaţi. Cvorumul a fost îndeplinit.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule secretar.

Rog membrii Comisiei de numărare şi validare a voturilor, însoţiţi de cei doi secretari de şedinţă, să ridice urnele. Să sigilăm sacii cu bilele rămase nedistribuite, domnilor chestori, şi să mergem în sala de şedinţă a Biroului permanent pentru a proceda la numărarea voturilor. Membrii comisiei sunt rugaţi să vină de-îndată şi să ridice urnele.

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi,

Avem şi rezultatul votului.

Îl rugăm pe preşedintele comisiei, domnul deputat Rogin Marius, să dea citire procesului-verbal.

Domnul Marius Rogin:

Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de deputaţi asupra cererii ministrului justiţiei, de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a domnului deputat Dan Păsat.

Procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de deputaţi, prin vot secret cu bile, asupra încuviinţării reţinerii şi arestării preventive a domnului deputat Dan Păsat, învinuit în dosarul nr.283/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Comisia de numărare şi validare a voturilor a constatat următoarele:

Numărul total al deputaţilor 333

Numărul deputaţilor prezenţi 292

Numărul total de voturi exprimate 154

Numărul de voturi anulate 4

Numărul de voturi valabil exprimate 150, din care:

Voturi pentru 116

Voturi contra 34

Având în vedere că din totalul de 333 de deputaţi au fost prezenţi 292, din care şi-au exprimat votul valabil 150, iar 116 au votat pentru, se constatată că nu a fost întrunită majoritatea de voturi necesară pentru încuviinţarea reţinerii şi arestării preventive a domnului deputat Dan Păsat, învinuit în dosarul nr.283/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu, liderul Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Dragi colegi,

Ca urmare a votului, putem spune aşa, foarte simplu: "Quod erat demonstrandum", ceea ce trebuia de demonstrat.

Se vede foarte clar, atât Partidul Naţional Liberal, cât şi Partidul Social Democrat s-au abţinut de la vot, iar Partidul Democrat, care trebuia să-şi asume responsabilitatea de solicitare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu a dat curs acestei solicitări şi, în acest fel, se demonstrează, în mod foarte clar, duplicitatea Partidului Democrat Liberal în ceea ce priveşte discursul său politic şi acţiunea efectivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Daţi-mi voie să exprim eu un punct de vedere în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. (Coboară la tribună.)

Doamnelor şi domnilor colegi,

În numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, îmi exprim regretul că votul astăzi exprimat, referitor la cererea pe care ministrul de justiţie a formulat-o, nu a fost un vot favorabil.

Partidul Democrat Liberal a spus-o şi astăzi, a spus şi cu alte ocazii că nu a obstrucţionat şi nu va încerca niciodată să obstrucţioneze justiţia, că orice cetăţean al acestei ţări, indiferent de poziţia pe care o are, de demnitatea pe care o ocupă, nu poate fi în afara legii.

Dar este foarte uşor să vii şi să stai pe margine, ca în tribună la fotbal, şi să arunci vina pe alţii.

Dacă partidele din opoziţie, inclusiv Partidul Naţional Liberal, al cărui purtător de cuvânt, astăzi, Călin Popescu-Tăriceanu, a încercat să dea o lecţie de morală, ar fi şi ele purtătoarele unui asemenea mesaj, atunci cu certitudine nu am fi în faţa unei soluţii de acest fel.

Reprezentanţii Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal au votat la vedere, cu o transparenţă maximă, pentru a înlătura orice fel de suspiciune, orice fel de dubii în ceea ce priveşte poziţia faţă de problematica pusă în discuţie.

Vom rămâne, în continuare, fideli acestui principiu, că nimeni în această ţară nu este mai presus de lege.

Este regretabil însă că opoziţia face doar paradă de vorbe, iar faptele dovedesc cu totul şi cu totul altceva.

Vă mulţumesc. (Îşi reia locul la prezidiu.)

Stimaţi colegi,

Prin aceasta noi am epuizat ordinea de zi pe ziua aceasta.

După-amiază, conform programului, ne vom revedea mulţi în comisiile permanente pentru adoptarea actelor normative.

Şedinţa este declarată închisă.

Vă mulţumesc.

O zi bună tuturor!

Şedinţa s-a încheiat la ora 14,52.