Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 15,22.

Lucrările au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, de domnul senator Mircea-Dan Geoană, preşedintele Senatului, şi de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnul deputat Georgian Pop, secretar al Camerei Deputaţilor, şi de domnul senator Petru Filip, secretar al Senatului.

*

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

vă rog să luaţi loc în sală.

Invit secretarii la prezidiu.

Domnilor şi doamnelor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Declar deschisă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului şi anunţ că, din totalul de 470 de parlamentari, şi-au înregistrat prezenţa 256 şi sunt absenţi 214. Prin urmare, cvorumul legal de lucru este îndeplinit.

Înainte de a intra în ordinea de zi, aş vrea să fac un apel la dumneavoastră în primul rând la puţină atenţie. Ştirile din ultimele zile ne produc o profundă tristeţe şi multă îngrijorare. Natura a izbucnit nemilos şi un popor, cel japonez, este profund afectat în aceste zile.

Impresionantele imagini televizate ne fac însă ca dincolo de nenorocire să admirăm încă o dată demnitatea impresionantă a acestui popor, spiritul de solidaritate, organizarea, de ce nu, fără fisură, calmul şi eficienţa cu care se acţionează pentru normalizarea situaţiei.

Doamelor şi domnilor parlamentari, vă rog să păstrăm un minut de reculegere, pentru a ne arăta sincera noastră compasiune pentru toate victimele acestei catastrofe. (Se păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulţumesc.

Aşa cum ştiţi, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au adoptat proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru pentru şedinţa comună de astăzi, în forma în care au fost distribuite tuturor deputaţilor şi senatorilor.

Aş vrea să vă informez că, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarii generali ai Camerei Deputaţilor şi Senatului, în vederea exercitării de către deputaţi şi senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi: Legea pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr.335/2007 şi pentru completarea art.51¹ din Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului; Legea privind parteneriatul dintre stat şi culte în domeniul serviciilor sociale; Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, precum şi Legea pentru înfiinţarea satului Culmea, judeţul Constanţa, prin reorganizarea oraşului Ovidiu, judeţul Constanţa.

În legătură cu ordinea de zi distribuită dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt, supun la vot ordinea de zi.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

În unanimitate, ordinea de zi a fost aprobată.

Dacă în legătură cu programul de lucru sunt observaţii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră programul de lucru.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt... o abţinere. Vă mulţumesc.

A văzut până la urmă domnul secretar... cu majoritate de voturi, programul de lucru a fost aprobat.

Pe ordinea de zi avem dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură, iniţiată de 210 deputaţi şi senatori, în temeiul prevederilor art.113 şi al art.114 din Constituţie şi ale articolelor din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, ca urmare a asumării răspunderii Guvernului asupra proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003.

Moţiunea de cenzură a fost citită în şedinţa comună din 9 martie 2011 şi vă informez că nu au fost cereri înregistrate de retragere a semnăturii.

Întreb plenul dacă există solicitări de retragere de pe lista de semnături a moţiunii de cenzură? Nu.

Potrivit regulamentului, în şedinţa de astăzi are loc o nouă prezentare a moţiunii, după care urmează prezentarea poziţiei Guvernului, dezbateri din partea deputaţilor şi senatorilor, răspunsuri ale Guvernului şi, în final, votul asupra moţiunii de cenzură.

Am să precizez şi timpul alocat Guvernului şi fiecărui grup parlamentar. Guvernului i se rezervă 60 de minute, pe care le poate folosi la începutul şi la încheierea dezbaterilor. Grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat li se alocă timpul maxim corespunzător numărului membrilor fiecărui grup parlamentar, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare parlamentar. astfel: PDL are la dispoziţie 58 de minute, PSD - 45 de minute, PNL- 27 de minute, UDMR - 10, minorităţile naţionale - 6 minute, Grupul deputaţilor şi senatorilor independenţi - 9 minute, deputaţii independenţi fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 2 minute.

Dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt, supun la vot această propunere făcută de Birourile permanente.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, propunerile au fost aprobate.

Am să-i rog pe liderii de grup să depună la Secretariatul tehnic sau la secretarii de şedinţă propunerile dumnealor pentru deputaţii şi senatorii care vor interveni în cursul dezbaterii moţiunii.

Primul punct se referă la prezentarea moţiunii de cenzură. doamna deputat Câmpeanu a prezentat.

Acum, domnul Cindrea Ioan.

Vă rog.

Domnul Ioan Cindrea:

Da. Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Din ceea ce ştiu, grupul nostru parlamentar şi-a transmis cine prezintă moţiunea de cenzură şi vorbitorii. Îmi pare rău că informaţia n-a ajuns la dumneavoastră, probabil dintr-o dificultate de organizare.

Îmi revine sarcina să citesc moţiunea de cenzură.

"Codul Boc - salarii mici, şomaj mare, firme falimentate"

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Timp de doi ani, de când PDL şi aliaţii săi din majoritatea parlamentară conduc destinele României, cetăţenii acestei ţări au fost transformaţi în victimele unei politici fără discernământ, cu efecte grave asupra nivelului de trai, dar şi asupra parcursului economic pe termen scurt şi mediu. Cu toate că atât reprezentanţii opoziţiei, cât şi cei ai societăţii civile au semnalat gravele carenţe din politicile actualului Executiv şi au oferit soluţii pentru problemele cu care se confruntă societatea românească, acestea nu au fost ascultate şi, cu atât mai puţin, transpuse în practică.

Singura filozofie economică pe care acest Guvern a impus-o cu vârf şi îndesat pe spinarea românilor a fost cea a tăierilor: de salarii, de pensii, de drepturi şi indemnizaţii, de ajutoare. Curba ajustării veniturilor a scăzut vertiginos în cei doi ani de guvernare PDL, invers proporţional cu afacerile clientelei politice şi fondurile publice, virate doar în conturile primăriilor PDL şi ale baronilor PDL-işti.

A tăia cu neruşinare, pe de o parte, din drepturile de asigurări sociale, din cele de asistenţă socială, din salariile şi aşa de batjocură ale cetăţenilor români sub motivaţia că "nu ne putem permite mai mult" şi a orienta pe de altă parte resursele astfel obţinute către firmele de stat şi private clientelare - creând în acest fel o adevărată plasă de siguranţă în jurul acestora - reprezintă esenţa politicii guvernamentale PDL caracterizată prin corupţie, evaziune fiscală, clientelism, restrângerea drepturilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor.

Aţi chinuit inutil, domnilor guvernanţi, un popor întreg sub deviza prostească conform căreia "nu există alte căi de ieşire din criză", pentru ca astăzi să realizăm cu toţii că, dimpotrivă, există şi alte măsuri posibile asupra cărora opoziţia a atras atenţia, dar care deranjează clientela politică şi cumetria din această ţară. Iată, devoalată, întreaga mârşăvie a politicilor Guvernului pe care îl conduceţi, domnule Boc!

Dar poate că cea mai importantă constatare este următoarea: cetăţeanul obişnuit se convinge tot mai mult că societatea este mai degrabă în aşa fel organizată, de către actuala putere, încât să-l fure, să-l umilească şi să-l asuprească, lucru atestat şi de faptul că peste 80% din populaţie consideră greşită direcţia în care mergem.

Concluzia: într-un asemenea climat singurul rezultat palpabil rămâne faptul că nicio persoană şi nicio proprietate nu mai pot fi considerate azi, în siguranţă, în România!

Este, în mod sigur, perioada cea mai neagră din istoria recentă a României, caracterizată prin: reducerea masivă a salariilor, a pensiilor, a alocaţiilor pentru copii, a alocaţiilor familiare, a indemnizaţiilor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, a ajutoarelor de şomaj, a indemnizaţiilor pentru persoanele cu handicap, a sumelor pentru compensarea medicamentelor, a ajutoarelor pentru încălzire pe timp de iarnă, a primelor, tichetelor de masă, a celor de vacanţă, a biletelor de odihnă, a celui de-al 13-lea salariu, a indemnizaţiilor de merit, a altor sporuri şi stimulente prevăzute în contractele colective de muncă, a venitului minim garantat, introducerea coplăţii în sănătate şi extinderea plăţii CASS pentru pensionari, închiderea de şcoli şi spitale, disponibilizări în masă şi aşa mai departe.

Consecinţele cumulate ale aplicării tuturor acestor măsuri au condus, începând cu anul 2010, la scăderea drastică a gradului de siguranţă a vieţii cetăţenilor români, la o accentuare gravă a instabilităţii regimului proprietăţii în România, la scăderea masivă a încrederii în statul român, în valorile pe care acesta se întemeiază, la creşterea tensiunilor, a suspiciunii şi fricii, la degradarea climatului politic, economic şi social al ţării.

Pe un asemenea fundal politic, caracterizat de incompetenţă guvernamentală, de lipsa de performanţă economică şi de măsurile anticriză menite a sprijini mediul privat, într-o perioadă în care Guvernul PDL a reuşit doar să adâncească, fără precedent, prăpastia sărăciei la care sunt condamnaţi să trăiască din ce în ce mai mulţi români, Parlamentul este pus din nou, de către Guvern, în faţa încercării de modificare abuzivă a Codului muncii, legea fundamentală care guvernează piaţa muncii dintr-o ţară.

Angajarea răspunderii pe Codul muncii solicitată Parlamentului de un premier fără credibilitate

Prezenta moţiune de cenzură, supusă astăzi dezbaterii în Parlamentul României, se doreşte a fi mai mult decât un gest simbolic la adresa unui Guvern care, prin acţiunile sale, atacă sistematic şi fără discernământ întreaga societate românească. Se doreşte a fi o formă de sancţionare care vizează atât modificările aduse legii Codului muncii pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea în urmă cu câteva zile, cât şi la adresa acestei proceduri şi a reprezentanţilor actualei puteri, în frunte cu domnul Boc, care abuzează în continuare de angajarea răspunderii pentru a-şi impune punctul de vedere, pentru a impune legi nedemocratice şi contrare intereselor cetăţenilor români.

Ne-am obişnuit în guvernarea PDL cu folosirea abuzivă a angajării răspunderii, ne-am obişnuit cu legile proaste pe care Guvernul le promovează prin această procedură. Nimic nou sub soare!

Dar, domnilor guvernanţi, perseverenţa dumneavoastră se traduce prin răbdarea noastră. Şi de fiecare dată, domnule prim-ministru, domnilor membri ai Guvernului, stimaţi parlamentari PDL şi din arcul puterii, v-am prezentat, cu argumente, de ce este greşită această abordare, de ce sunt proaste legile pe care le promovaţi şi acest lucru îl vom face şi astăzi, la dezbaterea moţiunii de cenzură privind Codul muncii.

Doar contextul politic este puţin diferit şi trebuie menţionat ca atare. Este vorba despre credibilitatea celui care, în numele Guvernului, are tupeul de a solicita Parlamentului angajarea răspunderii, după ce, nu mai departe de acum două săptămâni, acest om - bietul domn Boc! - a fost făcut arşice de către preşedintele Băsescu şi de către propriul partid.

Este vorba despre omul care a fost pus la zid în şedinţele PDL în cadrul unei mascarade politice desfăşurate sub sloganul "Boc trebuie înlocuit". Oare ce mesaj transmite puterea politică din România, în frunte cu preşedintele Băsescu, cetăţenilor români, ţărilor Uniunii Europene, cancelariilor de peste ocean, celor de la FMI de la care încă cere bani pentru clientela politică, când proclamă că Boc trebuie schimbat, pentru ca, a doua zi, aceeaşi putere executivă să prezinte, prin gura şi semnătura omului hulit, că poate promova prin angajarea răspunderii un proiect pentru ţară şi pentru români. Doar un mesaj neserios, doar semnale de neîncredere şi de gâlceavă politică.

Mai grav este că prin toată dezbaterea purtată şi girată de preşedintele Băsescu, aţi reuşit, stimaţi domni ai PDL, să-l discreditaţi definitiv pe sărmanul domn Boc, dar v-aţi discreditat şi dumneavoastră. Mai grav este că România a fost pusă, şi de această dată, într-o lumină proastă, dar pentru dumneavoastră, cei care pretindeţi să decideţi soarta României, cuvântul ruşine nu mai există de foarte mult timp!

Ca atare, din cauza inconsecvenţei şi a incompetenţei de care daţi dovadă, domnule Boc, domnilor de la PDL, sunteţi lipsiţi de credibilitate atunci când propuneţi diferite proiecte importante pentru societatea românească. Guvernul pe care îl conduceţi este toxic pentru populaţie, ca şi majoritatea care-l susţine, şi nu putem decât să-i dăm dreptate preşedintelui Băsescu când a afirmat public acest adevăr.

În concluzie, angajarea răspunderii Guvernului Boc pe Codul muncii nu este specifică unui regim democratic, pentru că procedura este forţată, ocoleşte dezbaterea parlamentară şi argumentele societăţii civile, nu serveşte nici interesele celor cărora se adresează, pentru că textul propus nu este în măsură a flexibiliza raporturile de muncă, mai ales într-o perioadă de criză.

Angajarea răspunderii cerşită astăzi de domnul Boc este doar o parte a jocului de putere din sânul PDL, menit să-l păstreze şi în funcţia de preşedinte PDL. Dar ce vină au oare românii, puşi în situaţia ca legi importante privind interesele lor să fie tranşate prin lupta internă a partidului aflat la putere?

În concluzie, Guvernul Boc foloseşte o lege extrem de importantă pentru a rezolva conflictele din interiorul PDL şi din sânul coaliţiei, pentru a asigura liniştea unei guvernări imorale, creând în schimb agitaţie şi nesiguranţă pentru români şi, totodată, un nou conflict între segmentele societăţii româneşti.

Mai trebuie spus ceva, de această dată în apărarea dumneavoastră, domnule prim-ministru. Sunt păreri care spun că nu aveţi nicio vină, doar executaţi, ca pe front, toate ordinele venite de la Cotroceni. Este adevărat, dar numai un om slab poate accepta un asemenea comportament dispreţuitor din partea propriului partid şi a preşedintelui Băsescu. Iar un om slab nu are ce căuta în fruntea unui Guvern şi nici astăzi în Parlament, cerşind sprijin pentru a rămâne în funcţie.

Domnilor din arcul puterii, dacă tot aţi discutat prin şedinţele de partid dacă continuaţi sau nu cu domnul Boc, probabil aţi avut şi motive, împărtăşite de majoritatea covârşitoare a cetăţenilor români.

Aveţi astăzi ocazia să le materializaţi şi să-l scăpaţi pe domnul prim-ministru de ocara publică, de corvoada la care este supus, de obedienţa fără margini faţă de preşedintele Băsescu. Aveţi prilejul de a-l elibera dintr-o funcţie căreia nu-i face faţă şi de a-i reda demnitatea batjocorită de preşedintele Băsescu.

Angajarea răspunderii pe Codul muncii - procedură abuzivă, care elimină rolul democratic şi legislativ al Parlamentului

Executivul condus de către premierul Emil Boc şi, indirect, de către preşedintele Traian Băsescu a denaturat în ultimii doi ani raporturile fireşti pe care Guvernul ar trebui să le aibă cu Parlamentul, ca for legiuitor democratic. Astfel, Guvernul Boc a hotărât să abuzeze de prevederile art.114 din Constituţia României şi a transformat procedura angajării răspunderii dintr-o metodă excepţională într-una uzuală în raporturile sale cu Parlamentul. Pentru a susţine această afirmaţie este suficient să ne uităm pe statisticile ultimilor ani pentru a vedea că în perioada 2000-2004 Guvernul Năstase şi-a angajat răspunderea de trei ori în faţa Parlamentului, în perioada 2005-2006 guvernarea PNL-PDL, de trei ori, pentru ca guvernarea Tăriceanu să folosească această formulă o singură dată. Însă comparaţia devine uluitoare dacă ne uităm că în perioada de când sunteţi dumneavoastră prim-ministru, domnule Boc, Guvernul pe care îl conduceţi şi-a angajat răspunderea nu mai puţin de zece ori, angajarea pe Codul muncii fiind a unsprezecea oară când folosiţi această procedură.

Astfel, aţi evitat procedura normală şi firească într-un stat de drept în ceea ce priveşte domenii importante: codul civil şi cel penal, reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, salarizarea personalului bugetar, Legea educaţiei naţionale sau măsuri fiscale şi economice importante. Pentru toate acestea era firesc într-un stat democratic să existe o dezbatere parlamentară serioasă în care să ţineţi cont atât de vocea opoziţiei, cât şi de vocea partenerilor sociali implicaţi.

Vă reamintim acum, domnule Boc, ceea ce susţineaţi în 4 martie 2003, atunci când eraţi un simplu parlamentar, slujitor al democraţiei şi când nu eraţi încă îmbătat de aburii puterii, într-o declaraţie publică pe tema asumării răspunderii:

"Potrivit Constituţiei, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi organul suprem legislativ al poporului român. Acest text constituţional a devenit o normă de recomandare pentru Guvernul Adrian Năstase. În acest moment, asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control şi legiferare în România. (...)

Codul muncii, poate cea mai importantă lege a democraţiei capitaliste din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea şi amendarea legii."

Mai mult decât atât, în data de 19 martie a aceluiaşi an, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, aţi avut o intervenţie extrem de virulentă privind procedura folosită de către Guvernul de la acea dată. Iată ce spuneaţi atunci, domnule Boc:

"Lucrul cel mai periculos este însă este următorul: asistăm la o ignorare fără precedent a locului şi rolului pe care trebuie să-l aibă Parlamentul într-o democraţie parlamentară. Potrivit art.58 alin.(1) din Constituţie, «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării»".

Din cele prezentate se poate observa că în acest moment Parlamentul a devenit aşa cum Domnia Sa, domnul prim-ministru, spunea în 1999: "o anexă a Executivului". Avem de a face cu o sustragere fără precedent de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care vizează societatea românească, şi exemplele sunt elocvente.

De asemenea, Codul muncii, un proiect de lege extrem de important pentru societatea românească, care marca, de fapt, trecerea României definitiv de la socialism la capitalism, iar nu a fost supus dezbaterii parlamentare, ci promovat prin angajarea răspunderii."

Domnule Boc, timp de doi ani de când guvernaţi această ţară aţi încălcat nu o dată sau de două ori raporturile fireşti dintre Executiv şi Parlament, ci de unsprezece ori! De unsprezece ori aţi refuzat dezbaterea parlamentară firească în comisiile de specialitate, de unsprezece ori v-aţi sustras votului plenului, de unsprezece ori aţi ignorat părerile şi vocea societăţii civile şi a cetăţenilor care sunt afectaţi de politica dezastruoasă pe care o promovaţi! Şi aţi făcut acest exerciţiu pe spatele românilor, forţând promovarea unor proiecte care tratează probleme fundamentale ale societăţii româneşti!

În intervenţiile dumneavoastră din anul 2003 condamnaţi prevederile Codului muncii, un cod care, comparativ cu cel promovat de dumneavoastră, avea acordul tuturor partenerilor sociali. Mai mult decât atât, chiar partenerii sociali au fost cei care au solicitat asumarea răspunderii pe forma agreată, în faţa Parlamentului.

Atunci cum se face că tocmai dumneavoastră veniţi acum în faţa ţării cu un Cod al muncii pe care îl construiţi ca pe o armă îndreptată împotriva celor care vor să muncească şi să producă în această ţară ?!

Nu înţelegem, domnilor guvernanţi, care este urgenţa adoptării prin angajarea răspunderii a acestui proiect important, mai ales în această perioadă de criză economică. Credeţi oare că reglementând raporturile sociale de muncă într-o formă mult mai proastă decât în prezent veţi reuşi să daţi impuls economiei româneşti pentru a spera nu neapărat la ieşirea din criză, ci la stoparea declinului acesteia? Nu ar fi fost mai normal întâi să puneţi bazele relansării economice, capabilă să producă bunăstare şi apoi, pe o temelie cât de cât echilibrată economic, să aşezaţi raporturile de muncă atât în mediul privat, cât şi în cel bugetar? Nu ar fi fost mai logic întâi să daţi înapoi salariile bugetarilor şi chiar bani pentru IMM-uri? Este adevărat că aţi eşuat în lupta împotriva efectelor crizei, este adevărat că drepturile cetăţenilor români, indiferent că vorbim de pensii, de salarii, de ajutoare sau indemnizaţii, au fost drastic afectate, dar asta nu vă dă dreptul să vă bateţi joc în continuare de oameni şi să propuneţi un proiect prin care oferiţi românilor un statu quo deplorabil.

Dacă vorbim de raportul dintre stat şi cetăţean, de obligaţii şi de drepturi, pe care fiecare parte ar trebui să le respecte, nu ar fi fost mai normal ca statul, adică dumneavoastră, să vă achitaţi restanţele financiare către români?

De fapt, dumneavoastră nu aţi fost capabil nici măcar să vă respectaţi promisiunea de a da înapoi cele 15 procente furate din salariul bugetarilor, anul trecut în luna iulie, darămite să le promiteţi acum că noul proiect le consolidează poziţia, când oamenii nu au ce mânca şi aleargă şi astăzi după un loc de muncă, ca urmare a măsurilor dumneavoastră falimentare.

Nu cumva această formă a Codului muncii ascunde o altă urgenţă, de natură politică - menţinerea dumneavoastră cu orice preţ în funcţie - la adăpostul voturilor unei majorităţi toxice pentru care 80%-90% din populaţie nu există?

Nu cumva, domnule Boc, folosiţi această majoritate nu pentru a rezolva problemele românilor, ci pentru a vă rezolva problema dumneavoastră personală, de a vă păcăli adversarii din PDL şi de a rămâne pe furiş în fruntea PDL-ului?

Angajarea răspunderii pe Codul muncii afectează grav interesele salariaţilor şi angajatorilor

Stimaţi guvernanţi,

Prin legea pe care aţi hotărât să vă angajaţi răspunderea, prin felul în care aţi construit acest cadru legislativ aţi demonstrat că nu aţi înţeles esenţa acestor reglementări: Codul muncii trebuie să asigure un cadru obiectiv şi să asigure echilibrul dintre interesele salariaţilor şi ale angajatorilor.

Din 2003 şi până în prezent, pe piaţa muncii s-au produs mai multe modificări, iar toate acestea sunt reflectate în iniţiativa legislativă pe care noi, reprezentanţii Uniunii Social Liberale, am depus-o în Parlament, în urma întâlnirilor şi dezbaterilor avute cu reprezentanţii sindicatelor şi patronatelor şi cu acordul acestora.

Văzând că actuala putere nu este capabilă să poarte un dialog real cu partenerii sociali, noi, cei din opoziţie, ne-am simţit datori să preluăm rolul puterii pentru a asigura echilibrul social în România şi am depus această propunere legislativă, în speranţa că veţi renunţa în a iniţia un proiect făcut în grabă şi fără girul celor interesaţi.

Domnilor guvernanţi,

Nu aţi înţeles nimic din criza economică, deoarece, prin modificările pe care le propuneţi, continuaţi aceeaşi politică falimentară de lezare gravă a intereselor atât ale salariaţilor, cât şi ale angajatorilor, acest lucru fiind evident atâta timp cât sindicatele, dar şi patronatele afirmă public acest aspect.

Echilibrul pe care trebuie să-l asigure Codul muncii asigură şi pacea socială, însă nemulţumirile pe care le stârniţi, domnule Boc, prin intenţia de modificare a Codului muncii, pun în pericol această valoare importantă a societăţii româneşti. Aceste măsuri pot conduce la falimentarea multor societăţi, prin apariţia unor mişcări sociale necontrolate şi prin scăderea productivităţii muncii, din cauza nemulţumirilor angajaţilor.

Să ne referim deci la acele prevederi care vor afecta din plin salariaţii şi angajatorii români, cuprinse în textul legii pe care dumneavoastră o promovaţi:

A. Creşterea instabilităţii salariaţilor români pe piaţa muncii prin:

a) extinderea excesivă a contractelor de muncă pe durată determinată şi a celor de muncă temporară, în defavoarea contractelor individuale de muncă pe durată nedeterminată. Pentru contractele de muncă pe durată determinată, posibilitatea încheierii a trei contracte succesive de acest fel conduce în realitate la prelungirea angajării sub o astfel de formă pe o perioadă de nouă ani.

b) mărirea perioadei de probă la angajare, care a fost modificată de la 30 la 90 de zile pentru funcţiile de execuţie şi de la 90 la 120 de zile pentru funcţiile de conducere, precum şi posibilitatea folosirii acestei forme timp un an. Toate acestea, împreună cu eliminarea oricărei restricţii în ceea ce priveşte posibilitatea de a repeta la infinit această modalitate, duc la posibilitatea apariţiei abuzurilor în practicarea acestei metode.

Este adevărat că ponderea angajaţilor cu contracte temporare este mult mai mare în Uniunea Europeană decât în România: 27% în Polonia, 17% în Slovenia, 15% media europeană - faţă de numai 1,1% în România, însă şi rata şomajului în aceste ţări este mult mai mare decât în ţara noastră - aproape 20% în Polonia şi circa 10% media europeană.

Concluzia este clară: o pondere mare a angajaţilor cu contracte temporare nu duce la scăderea şomajului, ci exact la situaţia opusă. Mai mult decât atât, locurile de muncă temporare sunt mai prost plătite, în medie cu 15% (media în UE). În această perioadă, este cert că efectele acestor modificări vor fi defavorabile şi din ce în ce mai mulţi angajaţi se vor simţi marginalizaţi, abandonaţi sau neprotejaţi, fără posibilitatea de a-şi mai planifica viitorul.

c) introducerea alin.(5) la art.49, care, coroborat cu prevederile art.51 alin.(1) şi ale art.56 alin.(1), înseamnă de fapt desfacerea contractului de muncă al salariatului pe perioada suspendării acestuia. Aceste măsuri sunt aberante.

d) eliminarea oricăror restricţii în ceea ce priveşte procedura de concediere colectivă în sectorul public prin excluderea din textul legii a prevederilor cuprinse la art.72 este echivalentă cu eliminarea oricărei protecţii pentru angajaţi. Prevederile actuale au ca scop evitarea abuzurilor şi, implicit, a şomajului.

De asemenea, este de datoria instituţiei, autorităţii publice sau a companiilor să-şi reangajeze foştii salariaţi disponibilizaţi colectiv, aflaţi în şomaj, dacă condiţiile economice permit reluarea activităţii, nu numai în primele 45 de zile de la disponibilizare, cum doreşte Guvernul Boc.

B. Restrângerea dreptului constituţional cu privire la negocierea colectivă prin:

a) eliminarea din Codul muncii a oricărei referiri cu privire la contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi la nivelul instituţiilor publice înaintea reglementării acestora printr-o lege specială;

b) eliminarea, tot fără promovarea altei legi speciale, a reglementărilor care privesc conflictele de muncă şi de interese. Eliminarea conflictelor de interese conduce automat la eliminarea dreptului democratic şi constituţional la grevă al salariaţilor. O piaţă a muncii liberă şi democratică garantează inclusiv dreptul salariaţilor la grevă.

Este foarte important ca aceste prevederi să fie menţinute în forma actuală, în legile speciale ce vor fi promovate ulterior, pentru a fi asigurate relaţii de muncă echitabile şi pentru a fi menţinută pacea socială.

Însă, până atunci, nu putem să nu remarcăm faptul că, prin excluderea din textul legii a acestor prevederi, este încălcată Constituţia României prin limitarea dreptului la grevă şi a dreptului la negocieri colective, respectiv art. 41 şi art. 43 din legea fundamentală.

C. Prelungirea timpului de muncă zilnic şi săptămânal

Nu putem să fim de acord cu modificările propuse la Codul muncii care dau posibilitatea angajatorului să extindă timpul de muncă suplimentar zilnic şi săptămânal. Efectele acestor reglementări reduc ocuparea forţei de muncă cu aproape 15% la nivel naţional, în detrimentul ocupării forţei de muncă tânără şi al persoanelor aflate în şomaj.

Astfel, considerăm că se impune o medie maximă de patru luni, care să reflecte ultimele reglementări europene în acest sens, fără posibilitatea extinderii timpului lucrat săptămânal la 12 luni.

D. Reducerea concediului de odihnă

Prin noul proiect de modificare a Codului muncii se prevede reducerea primei tranşe a concediului de odihnă de la 15 la 10 zile, cu efecte grave în timp asupra refacerii capacităţii de muncă a salariaţilor români. Prin reducerea propusă va creşte numărul concediilor de boală şi al pensionarilor de invaliditate.

Având în vedere toate aceste puncte importante, ce au menirea să modifice esenţial Codul muncii şi pe care Guvernul le promovează cu forţa, noi, parlamentarii opoziţiei, am depus moţiunea de cenzură pe care o prezentăm în faţa dumneavoastră astăzi.

Stimaţi colegi,

Această moţiune de cenzură este una specială, având în vedere că exprimă nu doar poziţia noastră, a opoziţiei parlamentare, ci, de data aceasta, în mod oficial, are şi girul tuturor marilor confederaţii sindicale din România şi a majorităţii confederaţiilor patronale. Este o moţiune de cenzură pe care o depunem deci în numele unei semnificative părţi din societatea românească atât în ceea ce priveşte angajatorii, cât şi angajaţii.

Sperăm ca prin moţiunea de cenzură pe care o discutăm astăzi şi prin votul parlamentarilor opoziţiei (PSD-PNL-PC), dar şi al altor parlamentari din arcul guvernamental, să stopăm aprobarea modificărilor la Codul muncii în forma eronată, prezentată de Guvernul Boc.

Sperăm ca prin votul, dumneavoastră, domnilor parlamentari, să nu daţi posibilitatea Guvernului Boc să rupă echilibrul dintre interesele salariaţilor şi patronilor din România.

Colegi parlamentari din opoziţie sau de la putere,

În momentul în care vă exprimaţi votul în plenul Parlamentului vă atenţionăm că veţi vota "pentru" sau "împotriva" intereselor a peste 4,5 milioane de salariaţi români şi a majorităţii patronilor din România. Acesta este un motiv suficient pentru a susţine adoptarea acestei moţiuni de cenzură şi sperăm că nu veţi recurge la tertipurile de partid care v-au ţintuit de bănci la precedenta moţiune de cenzură.

Stimaţi colegi din PDL,

Mă adresez dumneavoastră în special, pentru că ştim cu toţii că vă doriţi să scăpaţi de Emil Boc de la conducerea acestei ţări. Ştim că aţi conştientizat, chiar dacă mai târziu, faptul că oricâte privilegii, funcţii sau demnităţi v-ar oferi, prezenţa lui în fruntea Guvernului nu poate şterge ruşinea aruncată asupra partidului dumneavoastră de către proasta şi neperformanta sa guvernare.

Aveţi acum ocazia să îl înlăturaţi pe Emil Boc din fruntea Executivului, nu prin jocuri de culise şi maşinaţiuni de partid, ci cu onoare şi demnitate, în numele a milioane de cetăţeni pe care politica sa i-a nedreptăţit.

Votaţi, aşadar, domnilor şi doamnelor parlamentari, indiferent de partidul din care faceţi parte, pentru susţinerea acestei moţiuni de cenzură !

Mulţumesc frumos. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului deputat Cindrea.

Daţi-mi voie ca în continuare să-l invit la cuvânt pe primul-ministru al Guvernul României, domnul Emil Boc, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Boc (primul-ministru al Guvernului României):

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Onorat prezidiu,

Dragi colegi, membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Această moţiune de cenzură nu are nicio şansă. (Aplauze.)

Am cel puţin două motive pentru a vă argumenta acest lucru. Primul motiv este acela că această moţiune de cenzură aproape nu are nicio legătură cu Codul muncii. Această moţiune de cenzură nu are aproape nimic în legătură cu asumarea pe care am făcut-o în faţa Parlamentului, iar puţinele referiri cu privire la Codul muncii fie sunt contradictorii, fie sunt copiate, fie reprezintă fraze goale, fără conţinut.

Al doilea motiv este acela că peste două treimi din textul moţiunii sunt doar atacuri politice şi reprezintă sloganuri populiste, răsuflate şi demagogice. Asta arată faptul că alianţei socialiste nu îi pasă de locurile de muncă ale românilor, pentru că dacă v-ar fi interesat locurile de muncă ale românilor, dacă v-ar fi interesat cu adevărat Codul muncii, propuneaţi o moţiune de cenzură care să vină să analizeze Codul muncii. În fapt, această moţiune este o simplă declaraţie demagogică şi populistă.

Dacă ar fi să rezum printr-o formulă plastică această moţiune de cenzură, m-aş referi la versurile lui Eminescu din poezia "Criticilor mei", cu următorul fel de a spune: "E uşor a scrie versuri/Când nimic nu ai a spune/Înşirând cuvinte goale/Ce din coadă au să sune." (Aplauze.)

Aceasta este definiţia moţiunii depuse de către alianţa socialistă.

În fapt, acum sunt obligat să vin cu detalii şi să susţin ceea ce v-am prezentat.

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Autorii moţiunii invocă la pagina 8 faptul că nu înţeleg urgenţa adoptării acestui proiect. Pentru alianţa socialistă amânările şi politica lui Sfântu′ aşteaptă reprezintă calea de modernizarea României. Nu, domnilor! Nu, domnilor, aşa ceva nu este posibil. Aţi amânat în anii când aţi fost la putere reformele statului şi aţi dus România pe marginea prăpastiei. Am fost nevoiţi când am ajuns la guvernare să luăm măsuri dureroase cu aceşti admirabili colegi să salvăm România de la colapsul economic, asumându-ne o temporară pierdere de popularitate, dar am reuşit să stabilizăm economia ţării, să salvăm ţara de la colaps şi s-o îndreptăm spre creştere economică.

De aceea, distinşi colegi din opoziţie, nu cu acest Guvern puteţi promova politica, repet, de la Sfântu′ aşteaptă, de întârziere a reformelor statului.

Distinşii autori ai moţiunii recunosc chiar dânşii în textul pe care l-au depus faptul că piaţa muncii s-a schimbat din 2003, dată de la care datează actualul Cod al muncii.

Da, domnilor, s-a schimbat piaţa muncii. România a intrat în Uniunea Europeană şi avem nevoie să ne adaptăm la dinamismul şi competitivitatea existentă în Uniunea Europeană. Vrem să recuperăm decalajele care ne despart de Uniunea Europeană, trebuie să facem reforme, inclusiv pe piaţa muncii.

Vrem să stăm în continuare în aceeaşi apă călduţă în care ne-a obişnuit alianţa socialistă, nu facem nimic.

Ne-am asumat însă acest proces de modernizare şi o moţiune de cenzură nu ne va împiedica să mergem mai departe.

În primul rând, vreau s-o spun răspicat tuturor acelora care ne aud şi ne ascultă: acest Codul al muncii urmăreşte în primul rând să creeze o modalitate mai uşoară de a angaja şi de a fi angajat în România. Aceste este scopul de bază al noului Codul al muncii pe care îl propunem: posibilitatea de a angaja mai uşor şi posibilitatea de a fi angajat mai uşor.

În anii care au urmat adoptării Codului muncii din anul 2003 ce am observat cu toţii? Şi înainte, şi după Codul muncii din 2003, rata de ocupare a rămas aceeaşi. Ce ne spune acest lucru? Că actualul Cod al muncii nu este un factor stimulator, nu încurajează angajările. Intrarea în Uniunea Europeană, pe de altă parte, ne obligă să adoptăm directivele europene care se aplică în Europa. Criza economică ne-a arătat cât de vulnerabili suntem cu piaţa muncii prin faptul că avem o greutate în a realiza angajări în România, greutăţi în a avea un al doilea loc de muncă, greutăţi în a avea contracte de muncă pe durată determinată, greutăţi în a putea angaja oameni pentru proiectele europene cu o durată de trei, patru sau cinci ani. Şi noi ce facem? Ne prefacem că acest subiect nu există. Guvernul şi-a asumat responsabilitatea de a veni în faţa dumneavoastră cu această modificare a Codului muncii.

De ce acum? Oricât de mult ar deranja alianţa socialistă, semnele pozitive din economie se înmulţesc. Am reuşit să stabilizăm economia, exporturile au crescut şi, după cum aţi putut vedea din datele existente, România a avut în 2010 cel mai mare volum al exporturilor din ultimii 20 de ani. De asemenea, veniturile bugetare cunosc o evoluţie ascendentă. Am avut o creştere uşoară economică la sfârşitul trimestrului IV. Datele confirmă o evoluţie în acest sens şi în trimestrul I. Cu alte cuvinte, aceste semne încurajatoare există. Acum este momentul să reformăm piaţa muncii, s-o facem mai dinamică, cu posibilitatea de a oferi mai uşor locuri de muncă. Acum, când sectoare întregi ale economiei au început şi se pregătesc să-şi reia dezvoltarea şi vor începe să facă angajări, acum este nevoie de un nou Cod al muncii, care să înlesnească posibilitatea angajatorilor de a face angajări, şi nu s-o limiteze această posibilitate, aşa cum, din nefericire, actualul Cod al muncii după criza economică ne-a demonstrat-o, că este o piedică în momentul de faţă Codul muncii.

Dacă vrem să folosim o comparaţie este exact când după o perioadă de boală organismul începe să se însănătoşească şi ai nevoie să-i administrezi vitamine pentru a se întări şi a merge mai bine. De aceea avem nevoie acum de Codul muncii care va veni, pe de o parte, să aducă mai multe locuri de muncă, să aducă investitori în România care aşteaptă această reformă a muncii şi, pe de altă parte, să permită relansarea economiei şi creşterea economică. De aceea este nevoie acum să apăsăm această pedală a acceleraţiei de a reforma piaţa muncii.

E bine să se ştie că cei care se opun Codului muncii pe care-l promovăm le refuză în fapt posibilitatea de a avea de ales între mai multe oferte de noi locuri de muncă.

În fapt, alianţa socialistă ce le spune românilor? Mai bine să nu aveţi locuri de muncă şi să veniţi la noi, la stat, să întindeţi mâna, să fiţi dependenţi de pomeni electorale. Această schimbare fundamentală de paradigmă pe care Codul muncii o propune, noi vă spunem aşa: un om care are un loc de muncă are cea mai bună formă de protecţie socială cu putinţă, pentru că are asigurări de sănătate, are asigurări de şomaj, are pensia asigurată. Dumneavoastră vă opuneţi flexibilizării pieţei forţei de muncă, vă opuneţi în fapt ca oamenii să poată mai uşor să aibă un al doilea loc de muncă, ca angajatorii să angajeze mai uşor, sperând că în continuare oamenii vor rămâne masă de manevră pentru pomenile electorale pe care să le daţi aşa cum aţi făcut-o de fiecare dată când aţi fost la guvernare şi aţi dus România acolo unde ştim cu toţii în 2008.

De aceea, ne-am asumat acest lucru de a pune capăt unui asemenea gen de politică în România.

Cei care astăzi răspândesc cele mai grozave minciuni despre noul Codul al muncii, mă refer aici în speţă la alianţa socialistă, le refuză tinerilor o şansă în plus pentru găsirea unui loc de muncă, a primului loc de muncă pentru foarte mulţi tineri. Cei care astăzi se opun Codului muncii, şi mă refer la alianţa socialistă, refuză sectorului privat o şansă majoră de dezvoltare prin posibilitatea de a face mai nou şi mai uşor angajări. Cei care se împotrivesc Codului muncii, şi mă refer din nou la alianţa socialistă, nu fac decât să-i defavorizeze pe foarte mulţi români care muncesc, îşi văd de treabă şi au performanţă la locul de muncă.

Codul muncii îi apără pe cei care muncesc corect, le întinde o mână patronilor care nu folosesc munca la negru.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Distinşi autori ai moţiunii,

Nu am văzut o frază în textul moţiunii despre munca la negru. Nu scoateţi un cuvânt. Veţi spune probabil că e bună reglementarea din Codul muncii şi că dacă e bine, e bine. Vreau însă să vă întreb: de ce refuzaţi înlesnirea angajărilor şi cum aveţi pretenţia să se reducă realmente munca la negru dacă nu înlesnim angajările de către angajatori? Pentru că dacă refuzaţi să permiteţi angajatorilor să poată angaja mai uşor, în fapt, ce faceţi? Încurajaţi munca la negru. Îi condamnaţi în continuare pe români să lucreze la negru, fără să aibă securitatea oferită de pensie, şomaj şi asigurare de sănătate.

Viziunea pe care eu şi partenerii de guvernare PDL, UDMR, UNPR şi Grupul minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor, propunerea noastră este următoarea: flexibilizăm angajările, dăm posibilitatea să se angajeze mai uşor, să se găsească mai uşor un loc de muncă, dar înăsprim sancţiunile pentru cei care utilizează munca la negru. Şi, cu alte cuvinte, mai mulţi, cetăţeni ai acestei ţări vor avea locuri de muncă şi vor fi protejaţi la pensie, la şomaj şi la sănătate. Aceasta este linia corectă.

Aşa cum am spus, şi văd că doare, dumneavoastră doriţi în continuare ca cetăţenii acestei ţări să fie dependenţi de politicile populiste şi de pomenile electorale pe care să le daţi în campanie.

Nu se mai poate! România este în Uniunea Europeană şi trebuie să recupereze decalajele care o despart. Cu asemenea populisme nu putem fi competitivi.

Dragi colegi,

Haideţi să lucrăm cu materialul clientului, cu moţiunea de cenzură, în continuare. Textul moţiunii de cenzură îl aveţi cu toţii în faţă şi aş vrea s-o întreb pe doamna profesor universitar doctor, doamna rector Andronescu cum se numeşte faptul când copiezi dintr-o parte şi pui în alta şi-ţi asumi dreptul de autor? Şi în Legea educaţiei şi în legile pe care Domnia Sa le-a promovat, era instituţia plagiatului.

Dragi parteneri din opoziţie, pentru că nu vă consider adversari, aş dori să fiţi parteneri într-un act de modernizare a statului român, aţi copiat 76 de prevederi din codul nostru. Cum se numeşte, fraţilor, asta? Alte 6 prevederi sunt similare cu cele existente în codul nostru. Şi pentru ceilalţi care nu ştiu despre ce este vorba, vreau să fac o precizare: uniunea socialistă sau alianţa socialistă, după ce Guvernul şi-a asumat răspunderea, a depus la Parlament un Cod al muncii, în variantă proprie. Ei, în varianta aceasta proprie depusă de alianţa socialistă au preluat, chiar cu virgulă şi cu greşeli uneori, 76 de prevederi din codul nostru. Am încredere că doamna ministru Andronescu vă va face o prelegere despre ce înseamnă plagiatul în actul fundamental.

Mai mult decât atât, paradoxul pe care l-am constatat este următorul: nu numai faptul că au copiat, dar critică în moţiune ceea ce au copiat în textul lor.

Exemple, distinşi colegi. Să mergem la textul moţiunii. La pagina 11, la mărirea perioadei de probă la angajare: şi în textul Guvernului, şi în textul dumneavoastră perioada de probă la angajare s-a majorat de la 30 de zile la 90 de zile pentru funcţiile de execuţie, de la 90 la 120 pentru funcţiile de conducere.

Criticaţi vehement şi înfieraţi această procedură, dar o aveţi la fel, distinşi colegi! Singura nuanţă pe care doriţi să o faceţi este că stabilirea concretă spune să se facă prin contractele colective de muncă aplicabile, dar acceptaţi fără rezerve, şi dumneavoastră, mărirea perioadei de probă.

Să mergem mai departe cu grozăviile. La lit. c), tot de la pagina 11, spuneţi aşa: "Introducerea alin.(5) de la art.49, care, coroborat cu prevederile art.51 alin.(1) şi ale art.56 alin.(1), înseamnă, de fapt, desfacerea contractului de muncă al salariatului pe perioada suspendării acestuia. Şi - atenţie! - aceste măsuri sunt aberante. Atât de aberante sunt, că le-au copiat exact în codul pe care l-au depus ei la Parlament.

Ce să mai înţelegem? Le-aţi copiat şi le spuneţi că sunt aberante. Când sunt aberante? Când scrieţi în moţiune sau când le depuneţi sub semnătura dumneavoastră la Parlament?

Mai mult decât atât, nu aţi înţeles nimic din instituţia suspendării contractului de muncă şi încetarea de drept a contractului de muncă. Cu alte cuvinte, vă miraţi dumneavoastră că în cazul în care o persoană are contractul de muncă suspendat - şi, din nefericire, intervine decesul - normal că este o cauză de încetare de drept a contractului de muncă. În viziunea dumneavoastră, şi morţii ar trebui să lucreze. Asta înseamnă ceea ce dumneavoastră propuneţi prin textul pe care îl criticaţi.

Mai departe, la pagina 13 - prelungirea timpului de muncă zilnic şi săptămânal. Aţi preluat exact acelaşi text şi pe care îl criticaţi. Vorbiţi de sclavagism, dar preluaţi sclavagismul în codul dumneavoastră. Care este adevărata faţă, distinşi autori ai moţiunii? Este o dovadă supremă de demagogie. Şi aici vreau să explic de ce? Şi în varianta depusă de către opoziţie, şi în actualul cod propus se realizează o flexibilizare a ceea ce înseamnă timpul de muncă zilnic şi săptămânal, cu respectarea în integralitate a textului Constituţiei.

Ce ne spune textul Constituţiei? Art.41 alin.(3): "Durata normală a zilei de lucru este în medie de cel mult 8 ore".

Şi în codul actual, şi în codul USL, şi în codul propus se stabileşte foarte clar că durata maximă de lucru pe săptămână este de 40 de ore, plus maximum 8 ore suplimentare - 48 de ore.

Ceea ce noi permitem este ca perioada de referinţă prin care se calculează media celor 48 de ore pe săptămână să fie 4 luni de zile. Toţi sunt de acord cu această procedură, iar prin înţelegerea părţilor, în cazul contractelor, se poate merge la 6 luni sau chiar la 12 luni, dacă există acord. Şi toată lumea este de acord. Dar, pe televiziuni şi declaraţii sforăitoare, toţi afirmă că asta înseamnă sclavagism.

Deci este o minciună, repet, o intoxicare, care doar doreşte să ofere populaţiei informaţii greşite cu privire la Codul muncii. Deci, încă o dată, repet: aceeaşi prevedere este reprodusă identic în ambele coduri.

Punctul D, de la pagina 13: reducerea concediului de odihnă. Exact aceleaşi prevederi pe care le are codul aprobat de Guvern sunt şi în codul dumneavoastră, dar, le înfieraţi cu "mânie proletară". Care este concluzia? Că, la dumneavoastră, în cadrul alianţei socialiste, nu ştiu unii ce fac alţii. Adică, unii au scris textul moţiunii, alţii au promovat codul. Deci nu se putea ca, pe de o parte, să îl promovaţi, iar pe de altă parte să-l criticaţi prin textul moţiunii. Şi şirul acestor exemple, evident, poate continua.

Aş vrea să mai insist asupra unui demers care a fost insuficient explicat: contractul de muncă pe durată determinată. Şi aici observ că această instituţie a contractului de muncă a fost insuficient explicată sau, altfel spus, a fost denaturată de către aceia care au dorit să nu se promoveze actualul Cod al muncii.

În fapt, şi vreau să se reţină exact, contractul de muncă pe durată nedeterminată rămâne regula. Prin excepţie, este posibil să se încheie contracte de muncă pe durată determinată.

S-a putut observa faptul că România deţine în Uniunea Europeană cea mai mică pondere a contractelor de muncă pe durată determinată în ponderea contractelor de muncă. Suntem pe locul 27 în Uniunea Europeană. Asta ce înseamnă? Că este mai greu să-ţi poţi găsi un loc de muncă şi patronii sunt încurajaţi să plătească la negru.

Ce propunem în fapt? Ca durata contractului de muncă pe durată determinată să crească de la 24 de luni la 36 de luni sau să poată merge până la sfârşitul unui contract sau proiect, cu acordul părţilor, dar în nicio situaţie să nu depăşească perioada de 5 ani. Şi - atenţie! - nu 9 ani, cum în mod eronat afirmă alianţa socialistă.

Şi, în sprijinul unui asemenea argument, alianţa socialistă invocă un caz european, cazul Poloniei, spunând: "Vedeţi, o ţară care are, practic, cele mai multe contracte de muncă pe durată determinată are şi o rată mare a şomajului". Fals, distinşi autori de la alianţa socialistă! Polonia şi-a modificat legislaţia muncii în anii 2002 - 2003, când avea un şomaj de 20%. Atunci îl avea. Astăzi, uitaţi-vă în Eurostat, are un şomaj sub 10%. De ce? Pentru că au ştiut să-şi flexibilizeze piaţa forţei de muncă şi am luat măsuri de reforme structurale în economie, ce i-au permis să depăşească mult mai uşor perioada aceasta de criză economică.

Deci exact argumentul pe care dumneavoastră îl folosiţi se întoarce împotriva dumneavoastră, pentru că a fost ţara care a făcut la timpul potrivit măsurile necesare de flexibilizare a pieţei forţei de muncă.

De ce nu invocaţi Germania? Sau nu sunteţi de acord cu ce înseamnă munca în stil german? Pentru că acolo contractele de muncă pe durată determinată au o perioadă chiar până la 8 ani, şi este o piaţă extrem de flexibilă, şi are una dintre cele mai scăzute rate ale şomajului din Uniunea Europeană, pentru că piaţa muncii este flexibilă.

Nu ştiu de ce nu-l invocaţi pe Cristofor Pisarides, laureat al Premiului Nobel pentru economie, în 2010, citat ieri chiar şi de "Ziarul Financiar", care spune, şi citez: "Soluţia pentru crearea de noi locuri de muncă, după revenirea din criză, o reprezintă flexibilizarea pieţei muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă, acestea fiind singura modalitate prin care tinerii vor avea acces la piaţa muncii.

În Spania - se spune de către acelaşi laureat al Premiului Nobel - unde rata şomajului în rândul tinerilor a ajuns la maxime istorice de 43%, aproape că nu s-a folosit deloc sau nu s-au folosit deloc contracte temporare de muncă, pe când în Germania, unde există în prezent deficit de forţă de muncă, cel mai scăzut nivel al ratei şomajului, din ultimii 18 ani, a avut cea mai rapidă revenire, pentru că a permis flexibilizarea pieţei muncii prin contracte temporare.

Deci ce vrem în fapt şi noi prin modificarea Codului muncii? Să dăm posibilitate tinerilor să-şi găsească mai uşor un loc de muncă, să dăm posibilitate angajatorilor să-i angajeze mai uşor, şi, cu alte cuvinte, să beneficieze de protecţia socială la pensie, la şomaj sau la sănătate.

Deci, distinşi colegi, încă o dată subliniez: renunţaţi la intoxicările pe care le-aţi făcut, inducând opinia publică în eroare cu privire la modificările de la Codul muncii.

În încheiere, vreau doar să mai spun un singur lucru: acest Cod al muncii va aduce, împreună cu Legea zilierilor, sute de mii de locuri în economia românească. Acest Cod al muncii va aduce pentru angajatori posibilităţi suplimentare de a angaja mai uşor. Acest Cod al muncii va limita munca la negru, prin faptul că cei care o vor mai utiliza, după intrarea lui în vigoare, vor risca sancţiunea penală aspră a amenzii penale sau chiar a închisorii.

Prin acest Cod al muncii, tot mai puţini oameni în această ţară vor sta cu mâna întinsă la pomeni electorale şi ajutoare sociale şi vor avea un loc de muncă sigur, vor avea un loc de muncă din care să-şi protejeze familia şi din care să beneficieze de asigurări de sănătate, de şomaj şi de o pensie la bătrâneţe. Acesta este scopul adevărat al Codului muncii pe care îl propunem şi pentru care motiv vă solicit, distinşi colegi, parteneri din coaliţie, să respingeţi moţiunea de cenzură înaintată de opoziţie.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule prim-ministru.

Intrăm în partea de dezbatere propriu-zisă.

Îl invit să ia cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Theodor Paleologu.

Se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul preşedinte Victor Ponta. (Aplauze.)

Domnul Theodor Paleologu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vă rog să-mi permiteţi să mă adresez, în mod special, colegilor din Partidul Naţional Liberal, pentru că se află, într-adevăr, într-o foarte mare dilemă: o dilemă între strategia şi tactica adoptate de partid în lupta politică, pe de o parte, şi, de cealaltă parte, filozofia liberală, doctrina şi valorile Partidului Naţional Liberal. Este o dilemă, într-adevăr, foarte dificilă... şi, departe de mine gândul de a înfiera, într-un fel, colegii noştri liberali. Este o dilemă, într-adevăr, dificilă, şi mulţi dintre colegii din PDL îşi freacă mâinile, sunt foarte bucuroşi de faptul că aţi adoptat această linie politică. Pentru că îşi spun că în felul acesta nu mai au concurenţă la dreapta.

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Da, este o pleaşcă!

Domnul Theodor Paleologu:

Cum spune colegul Puiu Haşotti, citându-mă, indirect, este într-adevăr o pleaşcă pentru PDL. Strategia adoptată de PNL, în acest moment, este o pleaşcă pentru PDL.

Mulţumesc mult, domnule senator!

Însă eu nu adopt acest punct de vedere. Mie îmi pare foarte rău! Îmi pare foarte rău că în felul acesta zădărniciţi o alternativă, o reală alternativă de dreapta, pe care ar putea-o reprezenta Partidul Naţional Liberal.

De aceea, în mod foarte sincer şi fără gânduri ascunse, vă încurajez să ţineţi cont de caracterul secret al votului la moţiunea de cenzură. Nu vă obligă nimeni să votaţi aşa cum dictează şeful partidului dumneavoastră. (Vociferări; rumoare.)

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Dar dumneavoastră o să votaţi?!

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă rog să nu mai dialogaţi cu sala.

Şi sala, vă rog să daţi libertatea vorbitorului să-şi exprime punctul de vedere.

Nu răspundeţi provocărilor, vă rog foarte mult.

Domnul Theodor Paleologu:

Doar atât voiam să vă spun, demonstraţi prin votul dumneavoastră că mai sunt liberali în Partidul Naţional Liberal. Şi mai voiam să mă refer la o vorbă a unui bătrân liberal, care, din păcate, nu mai este printre noi, care spunea că, din păcate, în România pluralismul este foarte adesea o pluralitate de PCR-uri. Fiecare partid îşi are bolşevicii lui, şi de aceea vă încurajez pe cei care sunteţi cu adevărat liberali în Partidul Naţional Liberal să votaţi aşa cum vă dictează valorile partidului, nu o strategie de moment. Şi vă spun că va veni vremea unui reviriment din partea dumneavoastră. Şi este foarte important să nu sacrificaţi şansa de mai târziu, de a fi o alternativă de dreapta. Împreună cu noi... sau nu împreună cu noi.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze. Vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Iată cum funcţionează pluralitatea de acte liberale.

Domnul lider Haşotti cere un drept la replică, pe care i-l ofer cu multă plăcere.

Domnule senator, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc.

Doar câteva secunde, stimaţi colegi.

Nu, domnule Ştirbeţ, distinsul nostru parlamentar, domnul Paleologu ...

Domnule preşedinte, vă rog ...!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Rog colegii de orientări ideologice diferite să respecte orice vorbitor.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc.

Spunea cineva să mă duc la un coleg ... Dumneavoastră duceţi-vă la Michi!.... Ştiţi care dintre ei!

Domnule deputat Paleologu, dumneavoastră ce-aţi făcut acum? Aţi făcut un apel la ce? La vreo colaborare politică între PNL şi PDL? Nu se va face. Şi ştiţi de ce? Că în 2012, chiar dacă am vrea s-o facem, nu o să avem cu cine.

Grupul parlamentar al PNL (din sală):

Bravo! Bravo! Bravo! (Aplauze din partea Uniunii Social-Liberale.)

Domnul Puiu Haşotti:

Şi atitudinea dumneavoastră chiar este penibilă, că veniţi aici, şi purtaţi un nume ilustru, şi vă comportaţi ca Mama Omida!

Mulţumesc.

Domnul Dan Mircea Geoană:

Mulţumesc.

Domnul Paleologu, drept la replică, în continuare.

După aceea, am să invit următorul vorbitor.

Domnul Theodor Paleologu:

Stimaţi colegi,

Nu comentez formulele acestea "penibil, mama Omida"... Îmi pare rău că folosiţi asemenea expresii. Şi nu e nici vorba de colaborare pe moment sau în 2012. Nu. Mă refer la valorile permanente ale liberalismului. Despre asta este vorba! Nu votaţi acum împotriva unui Cod la muncii care este totuşi o măsură liberală.

Din punct de vedere liberal, puteţi să spuneţi că am pus prea multă... că am pus nişte apă în vin, da, asta ... şi eu ştiu foarte bine ce gândesc mulţi dintre dumneavoastră despre Codul muncii. Despre asta este vorba! Nu despre colaborare, nici despre Mama Omida!

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Vezi-ţi de treabă! La revedere!

Domnul Theodor Paleologu:

La revedere!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Vă propun să intrăm în ordinea normală a vorbitorilor, invitându-l la microfon pe domnul preşedinte Victor Ponta, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Se pregăteşte domnul preşedinte Crin Antonescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule preşedinte, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi membri ai Guvernului,

Stimaţi membri ai Parlamentului care astăzi vă veţi îndeplini îndatoririle de serviciu şi veţi vota... Pe cei care nu votaţi nu cred că este cazul să vă salut, că înţeleg că nu sunteţi aici.

Vreau să încep prin a-i saluta pe cei care astăzi sunt în afara Parlamentului, deşi ar fi trebuit să fie aici, în balcoane, pentru a-i reprezenta cu adevărat pe români. (Se adresează invitaţilor prezenţi în balcoane.)

Vreau să-i salut pe cei care stau şi urmăresc cu speranţă, nu neapărat această dezbatere, ci deznodământul acestor zile. Am ocazia să vorbesc, nu ştiu dacă este neapărat o onoare, după domnul prim-ministru Boc, Domnia Sa spunea că astăzi nu o să vorbim de Codul muncii. Într-un fel, trebuie să-i dau dreptate.

Astăzi, de fapt, ne grăbim noi - cei din opoziţie - să câştigăm o primă competiţie cu domnul Traian Băsescu: cine îl dă primul afară pe Emil Boc. Dacă reuşim noi, astăzi; dacă nu, o să-l dea, mâine, Băsescu afară. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD.)

Remarc că pentru noi domnul prim-ministru este pregătit, are cravata mov. Dacă o va purta şi mâine, s-ar putea ca şi domnul Băsescu să fie impresionat şi să-l concedieze poimâine, şi nu mâine.

Dar vreau, totuşi, înainte de a vorbi de Codul muncii, să remarc că este realmente nevoie - şi iată mă trezesc să fiu de acord şi cu domnul Băsescu aici - este nevoie de un alt prim-ministru. Sau, mai bine zis, avem nevoie să avem un prim-ministru.

Cred că repetarea unor vorbe goale - şi nu este o dorinţă de a jigni, ci doar este o asemănare, o comparaţie - ca un papagal, a faptului că tot ieşim din criză şi a faptului că se tot luptă cu alianţa socialistă, domnul Boc cel puternic se luptă cu alianţa socialistă, cred că sunt lucruri care nu ţin de un prim-ministru, nu se explică prin nicio lovitură - nici din cădere, nici de la oul de Paşte - şi cred că domnul Boc, cel pe care mi-l amintesc, în 2004, stând în anticameră la Partidul Socialiştilor Europeni, pentru a fi primit şi dânsul acolo, ar trebui să vorbească mai puţin despre diverse alianţe.

Până la urmă, alianţa pe care domnul Boc s-a bazat până astăzi sau până mâine a fost la fel de sugestiv sau mult mai sugestiv descrisă ca alianţa dintre hoţi şi proşti. Şi cred că să conduci o asemenea alianţă este mult mai degradant decât de a vorbi întotdeauna de alţii, de a vorbi de cei care cred în social-democraţie sau în liberalism. (Rumoare; vociferări.)

Vreau să vă rog... înţeleg că aţi primit 1,3 milioane de lei de la domnul Boc să staţi în bancă, nu să şi înjuraţi. Mai cereţi un supliment de bani pentru colegiul dumneavoastră, ca să acoperiţi şi aceste vociferări.

Vreau să spun că România, în mod sigur, are nevoie de un alt guvern, dar în mod sigur România are nevoie şi de alţi parlamentari, alţi parlamentari care să aibă atâta demnitate încât să se ridice din bancă şi să-şi exprime opţiunea, fie de a susţine Codul domnului Boc, fie de a vota împotrivă. Dar să primeşti bani de la Guvern ca să stai în bancă, să nu-ţi îndeplineşti atribuţiile de serviciu este chiar mai mult decât o umilinţă, pe care sper sincer că cel puţin o parte din cei aflaţi la putere nu o vor accepta. (Rumoare.)

Vreau - ca să nu fiu acuzat şi eu de plagiat - să precizez că dau un citat, şi o să vă precizez imediat şi din cine este citatul. Cei de la presă l-au dat deja, dar aş vrea să-l audă toţi românii. Aş vrea să-i văd faţa domnului Boc, când se va întoarce, sigur, că acum dânsul nu este, ca de obicei, şi a celor care-l susţin. Ia uitaţi ce spunea domnul Boc: "Potrivit Constituţiei, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi organul suprem. Acest text constituţional a devenit o normă de recomandare pentru Guvern. Asistăm la o sfidare fără precedent a rolului legislativului ca factor de control şi legiferare în România". Mai spunea domnul Boc - mă rog, când zice bine trebuie să-l lăudăm - "Sustragerea de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care afectează viaţa publică şi viaţa cetăţenilor este condamnabilă. Codul muncii, poate cea mai importantă lege a democraţiei din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea şi amendarea legii".

Şi, mai spune domnul Boc, în 2003, pe vremea când, probabil, încă avea dreptul să gândească cu propria-i minte: "Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor, pentru a legitima acţiunile şi practicile Guvernului României".

Stimaţi colegi care astăzi sunteţi anexa Guvernului, ca să citez din domnul Boc, poate veţi avea, în ultimul moment, demnitatea să vă ridicaţi din bănci şi să vă încălcaţi statutul de anexă, pe care Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea şi toţi ceilalţi vi l-au conferit în această perioadă.

Mai spunea domnul Boc: "Palatul Victoria declară război deschis Palatului Parlamentului. Atacul la adresa Parlamentului este un atac la adresa democraţiei". Mă rog, faptul că oamenii involuează şi că la 8 ani după... gândeşti mult mai puţin decât o făceai în 2003 este ceva ce ţine de Guvernul actual, dar este ceva ce ţine, din păcate, de faptul că România, în acest moment, are nevoie, într-adevăr, de un alt Guvern, şi România în acest moment are nevoie de un alt Parlament.

Vreau, din acest punct de vedere, pentru că se pare că am ajuns în situaţia în care puterea se ocupă doar cu critica opoziţiei, să îmi asum, în numele opoziţiei, un proiect pe care îl vom pune în practică, de modificare a Constituţiei, prin care procedura angajării răspunderii să fie drastic limitată, şi Emil Boc să rămână în istoria constituţională a României ca exemplu negativ, care ne-a făcut să modificăm o prevedere constituţională pentru a nu se abuza de ea.

În al doilea rând, şi mă întorc la ceea ce spuneam, un Cod al muncii ar trebui să fie adoptat de parlamentari care gândesc şi care îşi fac datoria faţă de propriul electorat.

Vreau să citez, din nou, ca să nu fiu acuzat de plagiat. Deschid ghilimelele: "De câte ori apare câte o moţiune de cenzură, Guvernul are grijă de cei care îl sprijină. Şi UNPR se consideră un factor de stabilitate. Dacă UNPR-ul nu ar fi votat cu Guvernul, se prăbuşea demult. Şi atunci încearcă şi ei să ne fie recunoscători: ne-au dat 1,3 milioane de lei. Culmea este că s-au ţinut de cuvânt. Data trecută, la fel ne-au dat, aşa încât o să-i susţinem şi de data asta". Domnul senator Cibu - Brăila.

Îl felicit pentru cinste. Nu mă aşteptam să găsesc cinste şi onoare tocmai la partidul acela format fără cinste şi fără onoare. Dar măcar omul a zis: "Ne-au dat 1,3 milioane de lei". Şi mi-a mai plăcut ceva la domnul Cibu: "Culmea este că s-au ţinut de cuvânt".

Deci iată că domnul Boc se poate ţine de cuvânt, uneori.

Mai vreau să spun cine nu se va ridica din bancă, astăzi, sau poate se ridică. Am în faţă un angajament comun, semnat de Uniunea Naţională pentru Progresul României, care susţine Guvernul Boc, şi Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România.

Ia auziţi ce se scrie aici: "Prin actualul angajament, convenim să sprijinim împreună atingerea obiectivelor sociale prevăzute mai jos: revenirea salariilor în domeniul bugetar la nivelul existent la 30 iunie; modernizarea Codului muncii şi a legislaţiei în domeniul relaţiilor de muncă, în concordanţă cu legislaţia Uniunii Europene; nu vor fi acceptate modificări care să afecteze drepturile salariaţilor cu privire la asocierea în sindicat, negocierea colectivă la nivel naţional sectorial".

Ştiţi cine a semnat? Ştiţi, da? Dar totuşi să vă spun: domnul Gabriel Oprea şi domnul Marian Sârbu. Sunt convins că cei doi, astăzi, se vor ridica - unul din banca ministerială, altul din banca de parlamentar - şi vor vota alături de noi pentru a-şi ţine cuvântul faţă de cei din sindicate, acolo unde şi-au angajat răspunderea.

Ceea ce eu vreau să mă angajez, nu în numele domnului Oprea sau al domnului Sârbu - foşti colegi ai noştri -, ci în numele Uniunii Social-Liberale, este faptul că proiectul de modificare a Codului muncii, proiect elaborat împreună cu sindicatele şi cu patronatele din această ţară, va fi adoptat la momentul la care vom avea majoritatea necesară şi va fi pus în practică pentru a avea, într-adevăr, o piaţă a muncii nu doar mai flexibilă, dar corectă, atât faţă de angajator, cât şi faţă de angajaţi.

Mai vreau să vă spun cine va sta astăzi în bancă, şi nu este, în niciun caz, un atac de tip naţionalist. Cred foarte tare în drepturile minorităţilor, cred foarte tare în echilibru. Dar cred că domnul Boc şi cred că toţi miniştrii domnului Boc, inclusiv cei de la UDMR, ar trebui astăzi să se ridice din bancă şi să spună că declaraţiile de alaltăieri ale lui Viktor Orbán, primul-ministru al Ungariei - care spune că Ardealul să fie cum a fost odată şi că Ardealul a fost luat de la noi de ţările şi puterile care au avut un scop foarte bine definit - ar trebui să fie condamnate de Parlamentul României, în ansamblu, şi de Guvernul României, atunci când vom avea un guvern. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Iar faptul că Victor Orbán este ultimul şi singurul prieten al lui Traian Băsescu ar trebui să nu ne facă să uităm că trăim cu toţii în această ţară şi că atunci când un prim-ministru, al oricărei ţări, nu neapărat Ungaria, vine şi susţine lucruri împotriva noastră, ca ţară şi ca naţiune, dacă România ar avea un preşedinte, şi un prim-ministru, şi un Parlament, ar lua atitudine faţă de aceste lucruri.

Mai vreau să mai spun că avem nevoie de un Parlament nou, pentru că niciodată până acum oamenii nu au cerut mai mult parlamentarilor lor: ridicaţi-vă din bănci, reprezentaţi-ne, asumaţi-vă, fie că susţineţi Codul Boc, fie că nu îl susţineţi, dar faceţi-vă datoria faţă de noi!

Şi atunci vreau eu să-mi iau angajamentul, în numele nu doar al opoziţiei actuale, ci în numele celor care aşteaptă ca parlamentarii puterii să-şi facă datoria, vreau să-mi iau angajamentul că nu doar Emil Boc sau Traian Băsescu, toţi cei care aţi încălcat legea şi toţi cei care îi sprijiniţi pe Traian Băsescu şi pe Emil Boc să încalce legea veţi fi la fel de vinovaţi şi ar trebui să răspundeţi în faţa legii, ca şi Traian Băsescu şi Emil Boc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Mai vreau să spun un singur lucru. La ultima moţiune de cenzură, un fapt aproape tragic s-a întâmplat în Parlament. Am ajuns să avem aceste balcoane goale, pentru ca un român, indiferent cine este acela, să nu protesteze împotriva măsurilor aberante ale Guvernului Boc.

Cred că pentru noi toţi, ca ţară, dacă astăzi la balcon ar sta Guvernul Boc şi dacă Guvernul Boc şi primul-ministru Boc ar avea în al 13-lea ceas o fărâmă din demnitatea pe care a avut-o Adrian Sobaru, ar putea să ne salveze pe toţi de un rău mai mare.

Vreau să spun că îmi doresc astăzi, în numele românilor, să-l schimbăm noi pe Emil Boc, înainte ca Traian Băsescu să o facă.

Vă mulţumesc şi succes! (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului preşedinte Ponta.

Îl invit la microfonul plenului reunit al Parlamentului pe domnul preşedinte Crin Antonescu. Se pregăteşte, din partea Grupului UDMR, domnul senator Álmos Albert.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Domnilor miniştri,

Ştiu că vă plac şi ne plac mai curând discursurile polemice şi vesele şi, din păcate, intervenţia de azi a primului-ministru şi intervenţia primului vorbitor din arcul guvernamental ne-ar fi dat suficiente motive. Eu n-am însă dispoziţia necesară pentru a mai râde încă o dată, pentru că râdem a pagubă.

Sigur că l-am putea întreba pe primul-ministru dacă e aşa de sigur că moţiunea n-are nicio şansă din cauză că e prost redactată, e populistă etc., etc., de ce nu-şi lasă propriii parlamentari să voteze?

Sigur că am putea să speculăm, să ne închipuim de ce primul-ministru al ţării nu reuşeşte să ţină minte numele unei formaţiuni, unei alianţe politice din ţara sa, din Parlament şi repetă într-una alianţa socialistă...

Sigur că am putea să discutăm cu domnul deputat Paleologu despre valori eterne sau liberale sau şi una, şi alta.

Numai că, domnule prim-ministru, domnilor din majoritate, e un lucru care cred că e de natură să ne indispună pe toţi.

Dumneavoastră remarcaţi că pe un subiect cum e guvernarea ţării şi pe un subiect anume foarte particular, cum e Codul muncii, pe primul-ministru îl interesează să polemizeze pe seama numelui unei construcţii politice, pe primul vorbitor al celui mai mare partid din arcul de guvernare îl interesează situaţia ideologică a unui partid din opoziţie... Chiar pe niciunul dintre dumneavoastră nu vă interesează nu neapărat oamenii de afară, despre care ştiu şi eu, credeţi că sunt nişte oameni răi, manipulaţi de nişte oameni şi mai răi, dar situaţia milioanelor de români pe care astăzi îi guvernaţi şi cărora le veţi aplica acest Cod al muncii, aşa cum le-aţi aplicat, tot prin asumarea, angajarea răspunderii şi tăierile salariale, nesăbuite, ineficiente şi nedrepte, cărora le aplicaţi şi Legea educaţiei, cărora le aplicaţi şi Legea pensiilor... Chiar nu vă interesează acest lucru măcar atât cât vă interesează dacă Partidul Naţional Liberal respectă valorile eterne ale domnului Paleologu şi ale altor înaintaşi?!

Oare chiar nu vă interesează lucrul acesta deloc? Nu vă interesează, domnule prim-ministru, acest lucru mai mult decât că pe noi ne cheamă alianţă sau uniune socialistă sau nesocialistă?!

Vorbiţi des şi cu poftă şi despre socialism, şi despre populism. Despre socialism aţi mai vorbit şi altă dată, când eraţi foarte, foarte tânăr, tot cu poftă, dar nu în glumă. Despre populism aţi deprins - dresorul e prestigios -, aţi deprins repede şi bine să vorbiţi mai recent.

Eu cred că are dreptul să vorbească despre populism şi să acuze populismul doar cineva care nu a minţit atât de neruşinat în repetate rânduri în campanie electorală, doar cineva care nu conduce un Guvern sau un partid ai cărui membri, asociaţi, clienţi s-au îmbuibat şi se îmbuibă cu neruşinare din banii publici ai ţării pe care o guvernaţi.

Am pretenţia că despre populism poate vorbi şi chiar trebuie să vorbească foarte critic cineva care are o minimă sensibilitate, cineva care într-o ţară de oameni din ce în ce mai trişti nu râde într-una ca prostul! Şi nu-l am în vedere aici doar pe primul-ministru Traian Băsescu, îl am în vedere chiar şi pe primul-ministru Emil Boc. Aceşti oameni râd extraordinar de des în ultima vreme! (Aplauze din partea opoziţiei.) Sunt foarte veseli! Ne anunţă cine va câştiga congresul Partidului Democrat, cum s-a îndepărtat Partidul Naţional Liberal de dreapta credinţă şi cum o să se piardă, cum trebuie să candideze sau nu Cezar Preda la Congresul PDL. Ne anunţă toate aceste lucruri, cu zâmbetul pe buze, boxerii sunt bine hrăniţi, sunt veseli şi chiar nu au niciun dram de solidaritate, de preocupare sau, creştineşte să vă spun, de milă pentru foarte, foarte mulţi compatrioţi din ce în ce mai trişti?! Sigur că e vina lor! Sigur că zice domnul Botiş: "Nu se ridică şi nu muncesc!". Sigur că după mintea dumneavoastră sunt toţi nişte beţivi, nişte leneşi, nişte socialişti! Sigur, dar chiar şi aşa, puţină milă, pentru că sunt compatrioţii dumneavoastră, pe care îi reprezentaţi!

Eu nu am nici obligaţia şi nici dorinţa să vă explic, domnule Paleologu sau domnule Boc, ce e cu liberalismul, cum îl înţelegem noi, pentru că nu acesta este subiectul zilei, pentru că nu sunteţi în niciun fel instanţă, ca să vă explicăm noi sau să ne explicăm noi în faţa dumneavoastră, dar ceea ce vă spun este că de la dreapta sau de la stânga, de la liberali, de la populişti, de la socialişti, de unde vreţi să privim, până la urmă, politica este o activitate legitimată de către oameni şi destinată oamenilor. Că ai mijloace de dreapta, că ai mijloace de stânga, până la urmă faci această politică în numele oamenilor şi pentru oameni.

Să vă povestesc despre minimul dialog social care trebuia să existe măcar în această materie, Codul muncii?

Să vă spun încă o dată că ceea ce era obligaţia dumneavoastră să faceţi am făcut noi, opoziţia, aceasta, cum vreţi s-o numiţi, şi anume de a aduce la masă sindicatele, acestea care sunt, ştiu că nu vă plac, patronatele, reprezentanţii mediului de afaceri... Noi, cum, necum, i-am adus la masă pe toţi. Noi am venit azi cu o moţiune de cenzură, aşa cum e ea, marfa clientului, cum spuneţi, poate cu multe erori, poate cu imperfecţiuni, dar am venit în numele unor oameni. Ştim foarte bine pe cine reprezentăm aici, sub semnătură!

În numele cui veniţi dumneavoastră, domnule prim-ministru, cu ideologii dumneavoastră, cu şmecherii dumneavoastră de toate culorile, pentru că eu n-am vorbit niciodată de componenţa ideologică a alianţei dumneavoastră. În numele cui veniţi atât de vesel aici?! În numele angajatorilor? În numele mediului de afaceri? În numele angajaţilor? În numele efigiei spânzurate a lui Avram Iancu, în legătură cu care nu vreţi să ştiţi nimic şi nu daţi doi bani, ca să nu vă deranjaţi, să nu vă supăraţi noul stăpân, care nu mai e Traian Băsescu, ci e Viktor Orbán? (Aplauze din partea opoziţiei.)

În numele cui îmi ceri socoteală, domnule Paleologu, mie, colegilor mei, despre liberalism, socialism sau altceva?! În numele cui?!

Eu cred că moţiunea de astăzi nu se leagă doar de Codul muncii. E încă o dată, cu o forţă în plus, care se va reflecta sau nu, probabil că nu, în aritmetica acestei majorităţi parlamentare care nu mai are decât o singură grijă: să nu se mai arunce cineva de la balcon, în prezenţa dumneavoastră, ca să nu vă deranjeze, ca să nu vă indispună... Acasă la ei pot să se arunce, dacă sunt leneşi, dacă sunt beţivi! Ei nu sunt în grija dumneavoastră! În grija dumneavoastră sunt cei o mână de oameni prosperi care fură cu tenacitate banul public de când se ştiu, şi cea mai mare parte a lor sub orice Guvern! (Aplauze din partea opoziţiei.)

O să votăm, o să ne facem datoria faţă de cei care sau împreună cu care de această dată am redactat, am iniţiat şi susţinem această moţiune. O să vă faceţi datoria dumneavoastră, cei din majoritate, şi de această dată şi veţi rămâne în bănci, pentru că nu aveţi voie să vă ridicaţi din bănci, vă veţi face datoria faţă de cei care vă plătesc pe sub mână, vă susţin politic pe sub mână şi faţă de care ştiţi să daţi socoteală, nu la vedere, aşa cum e în democraţie.

Sigur că o să tăceţi mâlc, domnule preşedinte Băsescu, domnule prim-ministru, domnule ministru de interne, orice s-ar întâmpla... şi dacă mâine vine domnul Viktor Orbán şi ne spune cât ne mai rămâne din ţara aceasta şi ne spune câte cetăţenii trebuie să avem şi ne spune când să vorbim, când să tăcem, poate trebuie să mai tăcem încă 1.000 de ani, sigur că nu veţi avea curaj nici dumneavoastră, nici viteazul domn Băsescu! Aveţi curaj, în schimb, să ne cereţi socoteală privitor la liberalism. Oare de ce, domnule Boc?! Numai pentru că aţi avut un dialog social fructuos şi aţi primit şi o binecuvântare din partea domnului Patriciu sau a domnului Cartianu? E cam puţin, credeţi-mă! E cam puţin şi pentru poziţia dumneavoastră de prim-ministru, e cam puţin şi pentru ideea de dreapta, e cam puţin şi pentru ideea de liberalism!

Poate că astăzi moţiunea de cenzură nu va trece. Poate că şi mâine Traian Băsescu vă va mai lăsa să fiţi prim-ministru. Mai devreme sau mai târziu însă dumneavoastră veţi pleca şi veţi pleca definitiv, pentru că înjosiţi, batjocoriţi această ţară, cea mai mare parte dintre oamenii ei şi o faceţi, domnilor, cu nesimţire, cu zâmbetul pe buze! Această nesimţire mă indispune şi ea m-a făcut ca de această dată să nu glumim odată în plus pe seama faptului că, între altele, sunteţi îngrozitor de caraghioşi! (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului preşedinte Crin Antonescu.

Un drept la replică din partea domnului Paleologu.

Se pregăteşte domnul senator Álmos Albert.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Theodor Paleologu:

Domnule preşedinte Antonescu, vă mulţumesc mult că m-aţi citat de atâtea ori şi vă mulţumesc că nu m-aţi comparat cu Mama Omida, aşa cum a făcut-o distinsul dumneavoastră coleg. Este normal ca Partidul Naţional Liberal - aţi intrat într-o logică de confruntare cu preşedintele şi Guvernul - să voteze câte moţiuni de cenzură pofteşte împotriva Guvernului! E normal. Dar sunt două chestiuni importante: impozitele şi Codul muncii.

Încă din 2004, 2005, de pe vremea domnului prim-ministru Popescu-Tăriceanu, vorbeam şi se vorbea în Partidul Naţional Liberal despre reforma Codului muncii. Despre aceasta este vorba, nu despre nenumărate valori permanente ale liberalismului, ci despre două chestiuni esenţiale. Nu aruncaţi peste bord chestiuni atât de importante şi pentru noi, şi pentru dumneavoastră!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc mult.

Îl invit în continuare la microfonul plenului reunit pe domnul senator Álmos Albert. Se pregăteşte domnul deputat Marian Sârbu, din partea grupului senatorilor şi deputaţilor independenţi.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Álmos Albert:

Stimate domnule preşedinte,

Domnule vicepreşedinte,

Domnule prim-ministru,

Membri ai Guvernului,

Stimate colege,

Stimaţi colegi deputaţi şi senatori,

Eu încă de la început vreau să precizez faptul că doresc să mă refer doar la acea parte a moţiunii de cenzură care vizează direct noul Cod al muncii, adoptat prin asumarea răspunderii din partea Guvernului.

Precizez acest lucru pentru că marea parte a textului, aşa cum s-a mai amintit aici, nu se referă la această lege, la acest text. S-a depus această moţiune de cenzură pentru că opoziţia are obligaţia să facă acest lucru, însă eu simt şi opoziţie faţă de reforma statului.

Da, este greu de acceptat orice modificare, orice reformă şi înţeleg că este mai comod de mers pe o cărare bătută, dar subliniez, îngustă, şi astăzi, cred, nepotrivită. Chiar ieri am comemorat un astfel de moment reformist, la care pe vremuri s-au raliat şi mari gânditori români, ca Gheorghe Bariţiu sau Nicolae Bălcescu şi mulţi alţii. Formaţiunea noastră politică, Uniunea Democrată Maghiară din România, este de partea reformei.

Stimaţi colegi, trebuie să recunoaştem că flexibilizarea şi adaptarea relaţiilor de muncă la relaţiile socioeconomice actuale, în raport cu evoluţia pieţei muncii, care în contextul crizei economice întâmpină numeroase dificultăţi, este apreciată ca oportună şi necesară.

Un Cod al muncii, ca act fundamental care reglementează relaţiile de muncă din România, trebuie să reflecte realitatea economică în cadrul căreia se manifestă aceste relaţii şi în acelaşi timp să răspundă necesităţilor pieţei muncii, în contextul crizei actuale.

Admitem o flexibilizare a pieţei muncii, în interesul creşterii productivităţii, a revigorării economiei româneşti, a creşterii competitivităţii acesteia, a ieşirii cât mai grabnice din criză, precum şi armonizarea prevederilor Codului muncii cu Directivele europene şi Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Ţinem să precizăm că modificările Codului muncii trebuie să fie de aşa natură să nu dea posibilitatea abuzurilor din partea angajatorilor, a concedierilor colective excesive şi să nu pericliteze siguranţa pe piaţa muncii a angajaţilor şi pacea socială în România, mai ales.

Ţin să vă subliniez că dintr-o populaţie activă de peste 10 milioane de cetăţeni numai 4,2 milioane lucrează legal, din care aproape 1,3 milioane în instituţii bugetare, iar alţi 1,7 milioane muncesc la negru. Ceilalţi fie lucrează în străinătate, fie trăiesc din diverse forme de ajutor social.

Aceasta este realitatea socioeconomică, ce a arătat că de la intrarea în vigoare a ultimelor modificări ale Codului muncii acestea nu au constituit un stimulent al dezvoltării economiei naţionale, deoarece a creat o oarecare rigiditate relaţiilor de muncă, fapt care a avut influenţe negative asupra mediului de afaceri şi mai ales asupra capacităţii acestuia de a se dezvolta.

În perioada ultimelor două luni am avut ocazia de a participa în numeroase cazuri la discuţii pe marginea modificării Codului muncii, între reprezentanţii sindicatelor, ale patronatelor, membrii Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale cu primul-ministru şi parlamentarii.

Trebuie să spun că, în urma acestor discuţii, 80, 85 sau chiar 90% din propunerile formulate au fost introduse în propunerea formulată de Guvern, desigur, cu unele modificări acceptate în urma dialogului între toate părţile.

Am consultat organizaţii ale întreprinzătorilor care semnalau deficienţe ale vechiului Cod al muncii, ca, de exemplu, obligarea angajatorului de a informa periodic angajaţii asupra situaţiei şi strategiei financiare a societăţii sau stabilirea normelor de producţie doar cu acordul sindicatului, sau imposibilitatea sancţionării angajatului când lipseşte nemotivat de la locul de muncă, prevederi pe care şi eu, şi cred că şi dumneavoastră susţineţi că trebuie modificate sau eliminate.

Am concluzionat că în cazul a două mari principii nu s-a ajuns la înţelegere, cum ar fi problema menţinerii sau eliminării contractului colectiv de muncă la nivel naţional, precum şi problematica concedierilor colective de muncă în cazul reducerii activităţii societăţilor.

În al doilea caz, soluţia de compromis constă în faptul că dacă activitatea societăţii se reia într-o perioadă de 45 de zile, foştii angajaţi, dacă vor, trebuie reangajaţi, iar în primul caz s-a adoptat practica europeană, adică contractele colective de muncă vor exista la nivel de ramură, care vor fi reglementate de legi speciale.

În concluzie, Uniunea Democrată Maghiară din România nu susţine moţiunea de cenzură prezentată.

Mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc şi eu, domnule senator.

Îl invit pe domnul deputat Marian Sârbu, reprezentând grupul deputaţilor şi senatorilor independenţi. Se pregăteşte, în continuare, din partea Grupului PDL, domnul Başa Petru.

Domnule ministru, vă rog.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi reprezentanţi ai Guvernului,

Stimaţi colegi,

Uniunea Naţională pentru Progresul României nu doreşte să intre într-o polemică de natură ideologică sau emoţională. Şi aceasta dintr-un motiv foarte simplu, Codul muncii este un act normativ de o importanţă covârşitoare pentru un număr impresionant de oameni şi atunci argumentele raţionale, argumentele pe text, argumentele juridice cred că ar trebui să prevaleze în faţa argumentelor de natură strict politică.

Ceea ce auzim, din momentul în care s-a declanşat dezbaterea pe Codul muncii, nu este altceva decât o întrecere între stereotipuri, între clişee pe care cei care, fireşte, nu sunt mulţumiţi de felul în care este gestionată România în acest moment, încearcă să le folosească dintr-un motiv simplu: doar pentru a critica, şi nu pentru a aduce mereu un singur element constructiv.

Vreau să ies din această logică şi, în numele Uniunii Naţionale pentru Progresul României, să vă răspund la câteva argumente, să vă spun câteva argumente absolut necesare pentru a justifica poziţia noastră politică în legătură cu acest nou Cod al muncii, cu modificările, de fapt, la Codul muncii actual.

Mai întâi, dacă era nevoie de modificarea Codului muncii? În afară de argumentele tot spuse, legate de nevoia de flexibilitate, de nevoia de competitivitate în plus a ţării noastre, în raport cu alte pieţe, în afară de aceste argumente care au fost vehiculate în perioada aceasta mai există un argument care ţine chiar de partenerii sociali: nevoia de îmbunătăţire şi de modernizare a Codului muncii a pornit chiar din momentul în care partenerii sociali s-au aşezat la masă. A fost iniţial un început de dialog social, un dialog social la care într-adevăr actualul Guvern, este adevărat, nu excelează. Nu întâmplător dialogul social s-a mutat la un moment dat de la Ministerul Muncii, acolo unde îşi are în mod firesc sediul, la nivelul Guvernului, acolo unde, în mod nefiresc, au continuat dezbaterile.

Dar, e adevărat, nu a existat un dialog social suficient pentru ca acest text să poată fi, fără niciun fel de problemă, asumat, angajat în Parlament.

Ei, bine, în mod evident era necesară şi UNPR-ul crede acest lucru, că era necesară îmbunătăţirea Codului muncii, că era necesară modernizarea acestui act normativ.

Apoi, de ce prin angajarea răspunderii? Şi aici vreau să mă depărtez de argumentele tot de natură politică, cele legate de faptul că şi în 2003 Guvernul de atunci şi-a angajat răspunderea în Parlament pe acest Cod al muncii, aflat încă în vigoare sau de faptul că nevoia de rapiditate a intrării în vigoare, forţează Guvernul să apeleze la acest angajament.

Eu spun un lucru mult mai important din punct de vedere politic, pentru că angajarea răspunderii Guvernului în Parlament este chiar un angajament politic. Ceea ce ne-a determinat să fim de acord cu acest mod de asumare este angajamentul strict al Guvernului, şi anume s-a vorbit foarte clar despre apariţia, în urma intrării în vigoare a noului Cod al muncii, a acestor modificări la Codul muncii a circa 200 de mii de locuri de muncă. S-a vorbit şi se ştie că în acest moment circa 1.600.000 de locuri de muncă acţionează în economia gri sau neagră în societatea românească. Fireşte, nu suntem atât de naivi sau de optimişti să credem că argumentele domnului Botiş sunt întotdeauna de necontestat. Nu putem aştepta ca la sfârşitul anului să avem 1.600.000 de locuri de muncă scoase din economia neagră, la care să se adauge încă 200.000 de noi locuri de muncă, aşa cum a promis Guvernul. Dar este un angajament politic.

Nimeni, în opinia noastră, nu are dreptul să conteste dreptului Guvernului de a avea acest optimism, poate exagerat, dar nici cu pesimismul excesiv al opoziţiei nu putem fi de acord.

Cine ar fi crezut acum un an sau poate mai puţin, când au început măsurile de austeritate, că vom putea discuta în primele luni ale acestui an de o creştere economică? Cine ar fi putut gândi acum un an că în a doua lună a anului 2011 putem vorbi de excedent comercial în România?

Stimaţi colegi, acestea par acum lucruri normale, dar acum un an, când ele au fost cumva anticipate de actualul Guvern, ele păreau simple aberaţii.

Ei bine, un alt argument pentru care suntem de acord cu angajarea răspunderii în Parlament este nevoia ca, pe baza creşterii numărului de locuri de muncă, să putem diminua contribuţiile de asigurări sociale pentru a face locul de muncă mai ieftin în România, pentru a putea crea din ce în ce mai multe locuri de muncă. De ce? E simplu. Codul muncii poate să aibă efecte pozitive şi în ceea ce priveşte fondul de pensii. Evident că nu ne putem aştepta ca la sfârşitul anului să putem avea un excedent al fondului de pensii. Dar putem spera.

Nimeni nu poate, repet, să ia dreptul Guvernului de a-şi asuma politic aceste angajamente. Deci nu ideile legate de forma în care apare un act normativ, ci efectele pe care acesta le va produce reprezintă esenţa angajării răspunderii în Parlament.

Dincolo de aceste elemente, să spunem, de natură generală şi politică, pe text... şi aici eu mă bucur că domnul Ponta a început să citească texte, documente politice şi de natură socială. Numai că este insuficient doar să le citeşti. Este important să le înţelegi şi să le faci înţelese şi de ceilalţi. Este adevărat, am semnat cu CNSLR Frăţia un angajament comun, pe care l-am respectat. Şi vă spun şi în acest moment despre ce este vorba. Sunt trei elemente fundamentale care se regăsesc în felul în care Guvernul modifică astăzi Codul muncii. Prima se referă la preponderenţa contractului individual de muncă pe piaţa muncii, contractul individual de muncă pe durată nedeterminată. Acesta rămâne baza şi acesta a fost angajamentul nostru în faţa sindicatelor în ceea ce priveşte contractul individual de muncă.

Am obţinut, de asemenea, garanţii în ceea ce priveşte prioritatea celor care au fost disponibilizaţi la reangajare în cazul disponibilizările colective. Şi în final - şi aici este marea manipulare la care s-au dedat foarte mulţi dintre cei care cu siguranţă nu au citit textul acestui Cod al muncii -, negocierile colective nu dispar în niciun caz din garanţiile juridice. Legea nr.130 privind contractul colectiv de muncă la nivel naţional nu este afectată şi noul Cod al dialogului social, care, cu siguranţă, va veni în dezbatere, probabil în toamna următoare, va fi decisiv pentru rolul şi locul sindicatelor în societate, pentru rolul şi locul dialogului social.

Vreau să vă spun că, în timp ce alţii, în relaţiile cu sindicatele, nu sunt tentaţi decât de dorinţa de a le prelua voturile, UNPR este interesat în a apăra drepturile sindicatelor. Şi am făcut-o inclusiv prin acordul despre care vorbea domnul Ponta.

Şi, în încheiere, vreau să vă spun că este foarte posibil ca cei 40 de mii de sindicalişti care au lipsit astăzi la apel din Piaţa Constituţiei să fi înţeles cu adevărat demersul UNPR pentru apărarea acestor drepturi. E adevărat, e un moment delicat pentru mişcarea sindicală. E nevoie ca în actele normative ulterioare - şi mă refer la Legea sindicatelor, mă refer la Legea contractelor colective de muncă, mă refer la Legea conflictelor colective de muncă - drepturile acestora să fie în continuare garantate juridic. Dar în acest moment acestea, prin modificările de astăzi, nu sunt atinse. Şi cred că foarte mulţi dintre sindicaliştii de bună-credinţă au înţeles acest lucru. Noi l-am înţeles şi, pentru acest motiv, nu vom vota în favoarea moţiunii de cenzură depuse de opoziţie.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului deputat Sârbu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Petru Başa, reprezentând Grupurile PDL, preşedintele comisiei de resort din Senatul României.

Domnule senator, vă rog.

Domnul Petru Başa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor,

Ca un răspuns la moţiunea pe care am ascultat-o mai devreme, aş intitula această moţiune sau aş da o denumire... ca ea ar fi un gest simbolic, un joc de imagine şi un teatru absurd. Şi vă şi explic de ce.

Înainte de a vă argumenta de ce moţiunea la care facem referire se dovedeşte a se constitui într-un gest simbolic, asumat în această formă chiar de către iniţiatorii ei, vă reamintesc că rolul opoziţiei într-un stat democratic este de a veghea asupra intereselor tuturor cetăţenilor, deci asupra interesului general.

Pentru aceasta însă, dragi colegi din opoziţie, ar trebui ca interesul naţional să primeze interesului personal în acţiunile pe care le întreprindeţi. Acţiunile opoziţiei se dovedesc însă a fi centrate pe un activism politic bazat şi acesta pe dezvoltare personală, pe interes particular şi nu coincid cu priorităţile şi nevoile societăţii româneşti în ansamblul ei.

Nu trebuie să trăim doar cu ziua de astăzi, ci trebuie să privim în perspectivă, pentru că avem experienţă şi din trecut, când unii, nefundamentat şi nedurabil, au aprobat, tergiversat sau chiar au blocat iniţiative, iar efectele măsurilor aplicate în interes individual sub masca celui naţional se resimt chiar şi astăzi.

Dragi colegi, interesul naţional nu are culoare politică.

Clasa politică nu trebuie să fie caracterizată însă nici de imobilism, nici de lipsă de curaj în luarea unor decizii, în asumarea răspunderii.

Orice societate are nevoie de dezvoltare şi de acţiune, nu doar de discursuri şi analize. Poate că societăţii i-ar fi chiar mai utilă gestionarea timpului ocupat de sfera politică zi de zi pe ecranele de televiziune, vorbind de valori ca solidaritate, dialog social, de măsuri de ieşire a ţării din criză, de situaţia grea privind plata pensiilor, pentru realizarea unor acţiuni şi iniţiative cu viabilitate pentru îndeplinirea idealurilor formulate în disertaţiile de vizibilitate politică.

Nu voi intra în detalii privind centrarea acţiunilor unora pentru propria imagine prin acţiuni mediatice sau de alt tip, axate pe principiul scopul scuză mijloacele. Dar, în contextul în care în ultima perioadă constatăm că afirmarea cea mai plenară a opoziţiei se manifestă prin a critica doar de dragul de a critica, vă reamintesc, dragi colegi din opoziţie, câţi mai sunteţi în sală, că rolul, dacă nu legal, măcar moral, este de a critica măsurile proaste, greşelile, şi nu iniţiativele legislative a căror oportunitate şi necesitate de implementare o recunoaşteţi şi dumneavoastră.

Nu înţeleg, cel puţin eu, personal, de ce în România, când cineva îşi asumă rolul real în politică şi faţă de cetăţenii care l-au ales, acuzaţiile apar asemenea unui tir. Mai mult, vă prezint semnificaţia cuvântului "critică", pe care ar trebui să o aibă opoziţia, aşa cum este prezentă ea în DEx.

Critica, după cum puteţi să găsiţi şi dumneavoastră în Dicţionarul explicativ al limbii române, înseamnă a dezvălui lipsurile, greşelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri, arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare.

Mă întreb, dragi colegi, şi vă întreb: la moţiunea pe care aţi depus-o, moţiune care se constituie într-o modalitate de critică a Codului muncii şi a Guvernului ce şi l-a asumat, cu ce mijloace de îndreptare aţi venit? Cu un copy-paste în proporţie de peste 80% a Codului muncii pentru care depuneţi şi moţiune, în cazul în care este semnat de Emil Boc? Dar vă daţi girul şi toată susţinerea în cazul în care este semnat de liderii opoziţiei! Cam cum vine chestia asta?

Cât de actual se pare că este dragi colegi, Farfuridi al lui Caragiale? Domnul prim-ministru mai devreme evoca versurile lui Eminescu. Eu îl găsesc mai potrivit pe Caragiale în momentele de faţă. El spunea, prin gura lui Farfuridi, cam aşa: "ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, şi anume, prin punctele esenţiale". Asta cerea Farfuridi, nu ştiu ce vrea opoziţia!

Aşa şi dumneavoastră, dragi colegi, prin această moţiune vă arătaţi împotriva Codului muncii, iar apoi propuneţi un Cod al muncii care copiază codul asumat de Guvern, asumându-vă, astfel, codul şi chiar şi unele virgule ale acestuia. Deci, eu chiar nu înţeleg.

Vă întreb, criticaţi moţiunea, mărirea perioadei de probă, dar apoi propuneţi prin varianta dumneavoastră de lege tot 90 de zile pentru funcţiile de execuţie şi 120 de zile pentru funcţiile de conducere, ca şi în varianta Guvernului. La fel şi în ceea ce priveşte critica din moţiune prin reducerea primei tranşe a concediului de odihnă - de la 15 la 10 zile. Guvernul propune cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt. La fel propune şi codul USL-ului. Şi pot continua exemplele.

Vă întreb, atunci, dragi colegi din opoziţie, dacă prin această moţiune vă denunţaţi şi propria variantă a Codului muncii semnat de USL, sau faceţi moţiune şi la varianta dumneavoastră. Că eu asta nu pricep. Nu uitaţi, pentru ca o acţiune să fie credibilă trebuie să fie caracterizată de consistenţa elementelor sale, şi nu de preocupările de faţadă.

Vorbiţi în moţiune de credibilitate. Mă întreb şi eu, ca şi alţi colegi şi ca şi cetăţenii acestei ţări, ce nu este credibilă: moţiunea pe care aţi depus-o, care critică Codul muncii sau Codul muncii pe care, în mare măsură, şi dumneavoastră vi-l asumaţi cu altă semnătură? Sau se depun moţiuni de dragul de a exista activitate parlamentară, exact ca şi declaraţiile politice, unele fără ca semnatarii să creadă în ele.

În textul moţiunii faceţi referire la faptul că doriţi ca aceasta să fie mai mult decât un gest simbolic la adresa Guvernului. Eu vă spun, dragi colegi, că aceasta se constituie doar într-un gest simbolic, atât timp cât măsurile dumneavoastră alternative reprezintă de fapt esenţa Codului muncii pe care-l criticaţi prin această moţiune. Faptul că varianta USL reprezintă peste 80% copy-paste din Codul muncii asumat de Guvern ne întăreşte credinţa că modificările aduse de Executiv erau necesare şi sunt realizate şi cu girul confederaţiilor sindicale şi patronale.

Faptul că USL propune ca, în acord cu sindicatele şi patronatele, o variantă a Codului muncii soră a variantei Executivului ne întăreşte convingerea că măsurile propuse de Guvern sunt bune, deci acceptate.

În aceste condiţii, în locul acestei tevaturi pe care o realizaţi, dragi colegi din opoziţie, mai bine depuneaţi amendamente la Codul muncii, aşa cum era normal, se aprobau sau nu amendamentele, jocul era desfăşurat şi ne apucam de lucru, că sunt atâtea de făcut pentru această ţară, mai important decât aceste acţiuni sterile de imagine şi promovare personală.

Nu voi mai face în continuare referire la alte lozinci şi acuze politice fără consistenţă, regăsite în textul acestei moţiuni, preferând să vă prezint, dragi colegi, câteva argumente, pentru care modificările propuse de către Guvern, prin noul Cod al muncii, să se constituie în reglementări benefice şi să protejeze actorii de pe piaţa muncii, angajatori şi angajaţi.

Actualul Cod al muncii aflat în vigoare din anul 2003, asumat tot prin răspundere, după cum bine ştiţi, a demonstrat că a devenit rigid şi chiar conţine prevederi care vin în contradicţie cu interesul angajaţilor de a avea posibilitatea să câştige mai mulţi bani, în anumite sectoare de activitate, cum ar fi: construcţii, agricultură, turism, sectoare cu activitate sezonieră şi altele. Pentru soluţionarea acestei necesităţi, au fost preluate în proiectul de modificare a Codului muncii prevederile corespunzătoare din Directiva Europeană privind timpul de lucru, care stipulează posibilitatea stabilirii perioadei de referinţă a duratei medii a timpului de lucru prin contractele de muncă aplicabile.

Odată cu noul Cod al muncii, angajatorul nu mai este supus tentaţiei de a folosi forţă de muncă la negru, în condiţiile unei reglementări foarte restrictive, dând, astfel, şi posibilitatea angajatului de a câştiga mai mult, beneficiind de prevederi mai relaxate cu privire la timpul de lucru.

Un alt aspect foarte important îl constituie creşterea perioadei pentru care se pot încheia contracte individuale de muncă de la 24 la 36 de luni, respectiv posibilitatea prelungirii contractului cu acordul părţilor până la finalizarea unui proiect, program sau a unei activităţi sau lucrări, stabilirea performanţei ca un criteriu de evaluare avut în vedere în cazul declanşării concedierilor colective şi altele.

Iată, deci, tot atâtea argumente pentru care modificările propuse de către Guvern sunt de fapt noi şi benefice reglementări menite să protejeze interesele salariaţilor, să ofere acestora posibilitatea creşterii câştigurilor, să le asigure protecţie împotriva tentaţiei angajatorilor de a recurge la muncă la negru, să le ofere posibilitatea găsirii unui loc de muncă mai rapid şi mai uşor.

Păcat că cei care ridiculizează o iniţiativă pur socială nu apără interesele cetăţenilor cu aceeaşi tenacitate cu care îşi apără propriile interese. Dând dovadă de interes naţional, şi nu particular, trebuie să girăm acest Cod al muncii care flexibilizează piaţa muncii, pilonul de bază al unei economii şi, implicit, al societăţii per ansamblul ei.

Domnul preşedinte Ponta spunea mai devreme că, într-adevăr, trebuie alţi parlamentari. Şi eu cred la fel. Trebuie alţi parlamentari care să discearnă între interesul personal şi interesul naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Îl invit la cuvânt pe domnul senator Dan Şova, reprezentând Grupurile PSD. Şi o invit să se pregătească pe doamna ministru Mariana Câmpeanu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Coman Şova:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Se tot vorbeşte despre Codul muncii, dar Guvernul nu şi-a angajat răspunderea pe un Cod al muncii. Guvernul şi-a asumat răspunderea pe o modificare a Codului muncii din 2003.

Încercând să fac o paralelă sugestivă, încerc să-mi imaginez un domn elegant, îmbrăcat într-un costum elegant, căruia un croitor neinspirat îi aplică un petic portocaliu şi-l pune să umble prin oraş.

Exact aşa este această modificare a Codului muncii. Este un petic portocaliu pus pe o concepţie socială, reglementând, în 2003, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, care era şi este o Europă socială.

Am ascultat pe domnul prim-ministru Emil Boc pronunţând, de multe zeci de ori, cu un dispreţ evident, alianţa socialistă. Mie cuvântul socialist îmi place. Ceea ce ştiu şi-mi aduc aminte este că în mai 2003, la Roma, actualul preşedinte al României, Traian Băsescu, se suia la tribuna Internaţionalei Socialiste şi protesta că a fost pus să vorbească în urma lui Adrian Năstase, şi protesta împotriva intenţiei Internaţionalei Socialiste de a primi în rândurile sale Partidul Social Democrat.

De asemenea, îmi aduc aminte că, în 2006, după ce românii au votat Convenţia Democrată, cu o puternică componentă socialistă, care era Partidul Democrat, după o noapte frământată a actualului preşedinte al României şi-au dat seama că de fapt dânşii sunt de dreapta. Asta, după ce au realizat că majoritatea în Parlamentul European nu era de stânga, începând cu 2005.

Este primul caz, nu de oportunism, de traseism politic al unui partid întreg, nu al unei persoane, nemotivat ideologic, făcut peste noapte.

Da, domnule prim-ministru, ne interesează Europa socială, pentru că, dacă o să ne uităm pe cifre, o să vedem că există mult mai multe cifre decât cele pe care le invocaţi dumneavoastră.

Guvernul şi preşedintele Traian Băsescu spun că şomajul în România este 6,6%. Dar şomajul în România se ia în considerare numai în funcţie de persoanele avute în evidenţa agenţiilor de şomaj, unde maximumul perioadei este 12 luni, după cum bine ştiţi, în care o persoană este ţinută în evidenţa acestei agenţii.

Dar, un ultim comunicat de presă al Institutului Naţional de Statistică... mă bucur că a fugit domnul premier... deci un ultim comunicat de presă al Institutului Naţional de Statistică ne dă o informaţie foarte interesantă, dacă nu ar fi catastrofică pentru poporul român. În rândul tineretului între 20 şi 34 de ani, şomajul este 23% în România. Se află pe prima pagină a Institutului Naţional de Statistică. Mai mult decât atât, Institutul Naţional de Statistică ne mai dă nişte cifre. Avem aproape 11 milioane de români, populaţie activă, adică între 18 şi 65 de ani. Totuşi, avem numai 4,5 milioane de salariaţi, din aproape 11 milioane. Mi-e greu să înţeleg matematica lui 6,6%.

Pe de altă parte, avem 2 milioane şi jumătate de români cu contract de muncă oficial în Uniunea Europeană. Suntem singura naţie din cele 27, sau singura ţară, că naţii sunt mai multe... singura ţară din cele 27 din Uniunea Europeană nevoite să-şi trimită 25% din forţa de muncă activă peste hotare, pentru că nu poate oferi un loc de muncă în România. Şi, ca să o citez pe colega noastră, doamna deputat Jipa, este foarte interesantă o paralelă cu momentul de dinainte de 1989. Înainte de 1989, dacă nu aveai loc de muncă, ajungeai la închisoare. Pentru mulţi români, astăzi, singura şansă de a obţine un loc de muncă este să ajungă la închisoare, pentru că acolo sunt puşi să muncească. Ăsta este regimul în care trăim şi de aceea noi, domnule premier, ne pronunţăm pentru Europa socială.

Vorbim despre Europa şi despre interesul sau dezinteresul Uniunii Social Liberale pentru locurile de muncă, locurile de muncă se creează prin scăderea poverii fiscale pe forţa de muncă. Ştiu că noi suntem o ţară originală şi că pe domnul prim-ministru Boc nu-l vor interesa niciodată realităţile din celelalte ţări ale Uniunii Europene, eu totuşi insist şi vă dau câteva cifre. Nu mai e domnul premier, poate o să-i spună doamna Vass, că e aici şi dânsa reţine sigur.

În România, contribuţia individuală de asigurări sociale este 10,5%. În Grecia este 6,67. În Spania este 4,7. În Franţa este 6,65. În Germania este 9,95, iar în Marea Britanie este 12,8 contribuţia individuală, dar cu o precizare: există un minim neimpozabil la contribuţia socială în euro, de 600 de euro pe lună. Numai cine are venituri peste 600 de euro plăteşte contribuţia individuală.

Dar e interesantă şi reglementarea din alte ţări în privinţa contribuţiei angajatorului la fondul de asigurări sociale. În România este 20,8%; în Grecia este 13,33; în Franţa este 8,3; în Germania este 9,95, iar în Marea Britanie este 11%.

Acum, premierul Boc, pentru că este un om luminat, ar putea să se inspire din legislaţia ţărilor care nu cred că pot fi bănuite de foarte multe convingeri socialiste.

De asemenea, mi-am notat două exemple care m-au fascinat. Franţa şi Germania sunt cele mai puternice economic ţări din Uniunea Europeană şi au nişte reglementări foarte interesante în ce priveşte şomajul. Francezii şi nemţii nu-şi mai imaginează că cetăţenii lor sunt beţivi, sunt needucaţi sau nu ştiu suficiente limbi străine.

În Franţa, cuantumul minim al indemnizaţiei de şomaj este 888 de euro şi se acordă pentru 24 de luni persoanelor sub 50 de ani şi pentru 36 de luni persoanelor peste 50 de ani. Iar în Germania, situaţia este mult mai interesantă: şomajul variază între 287 şi 359 de euro pe lună, în funcţie de numărul de membri ai familiei, cu o precizare: se acordă pe termen nelimitat. Germania care, după câte ştim, este nu numai motorul economiei europene, dar şi principalul contributor cu 48% la bugetul Uniunii Europene.

Câteva precizări directe pe Codul muncii, pentru că am văzut colegi lamentându-se că nu discutăm despre Codul muncii. Să discutăm despre Codul muncii, stimaţi colegi.

În varianta propusă - şi invit toţi colegii noştri de la PDL, UNPR, UDMR, pe toţi cei care susţin Guvernul, să verifice - art.16 a introdus, spre deosebire de varianta actuală de Cod al muncii şi spre deosebire de varianta USL-ului negociată cu sindicatele, forma scrisă a contractului de muncă. În termeni juridici, se numeşte ad validitatem. Adică, forma scrisă a contractului de muncă este obligatorie, pentru a putea dovedi existenţa unor raporturi de muncă. În condiţiile în care o mare parte a populaţiei României are mai puţin acces la informaţii, ce se va întâmpla va fi că va creşte munca la negru, pentru bunul şi simplul motiv că acţionarea în instanţă a angajatorului, care nu încheie un contract scris, nu mai este posibilă, pentru că cel care munceşte la negru nu mai poate proba în instanţă existenţa raportului de muncă. Iar domnul premier Boc, cu care am avut onoarea să absolvim Facultatea de drept amândoi în acelaşi an, în '95, dânsul la Cluj, eu la Bucureşti, ar trebui să ştie.

O a doua chestiune, majorarea duratei maxime posibile a perioadei de probă.

Domnul premier Boc a venit şi a spus: "Şi USL-ul a negociat 90 şi 120 de zile". Dar, dacă s-ar fi uitat cu atenţie pe varianta USL-ului, ar fi văzut un text pe care-l va întâlni, de asemenea, în legislaţia statelor europene, şi anume că stabilirea concretă a perioadei de probă se reglementează prin contractele colective de muncă aplicabile.

Diferenţa dintre varianta PDL, care le stabileşte obligatoriu la 90 şi 120 de zile, este că varianta USL - negociată cu sindicatele - stabileşte aceste două perioade ca perioade de recomandare, iar perioada efectivă se stabileşte prin contractele colective de muncă. Inutil să vă spun că aceeaşi reglementare au şi alte două ţări. Eu nu m-am referit decât la ţările importante, Spania şi Italia, reglementări exprese, ţări membre ale Uniunii Europene.

O a treia chestiune, au fost eliminate restricţiile, la art.44 privind prelungirea perioadei de delegare.

În forma actuală a Codului muncii, poţi delega o persoană pentru 60 de zile în altă localitate doar pentru două perioade succesive de 60 de zile. S-a elimina această restricţie. Astăzi, un angajator poate delega o persoană pentru perioade de 60 de zile de oricâte ori doreşte acest lucru.

Concluzia specialiştilor este că angajatorul va avea posibilitatea de a obţine un acord al salariatului la prelungirea la nesfârşit a delegării, prin exploatarea poziţiei sale dominante din punct de vedere economic.

O altă chestiune, tot tehnică, pe Codul muncii, că s-au plâns colegii noştri că nu avem chestiuni tehnice pe Codul muncii.

S-a stabilit un nou criteriu pentru concedierile colective, anume evaluarea realizării obiectivelor de performanţă de către persoane pentru concedierea colectivă.

Stimaţi colegi,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat neîndoielnic, de multe ori, în privinţa concedierilor colective şi a statuat că cerinţa cauzei reale şi serioase, care trebuie să fundamenteze desfiinţarea unui loc de muncă, este respectată atunci când angajatorul este în măsură să justifice motivele pentru care în unitatea sa nu mai este necesar un anumit post, înţeles ca ansamblu de atribuţii, iar nu o persoană determinată.

Concedierea colectivă nu ţine de capacitatea profesională a unei persoane pentru care Codul muncii prevede un alt motiv de încetare a raportului de muncă şi concedierea colectivă prevede necesitatea desfiinţării din punct de vedere juridic a unui post de care angajatorul nu mai are nevoie. Acest lucru se leagă, în acelaşi timp, cu restrângerea perioadei de reînfiinţare a unui post şi reangajarea persoanelor de la 9 luni la 45 de zile.

În actuala formă a Codului muncii, dacă faci o concediere colectivă, într-o perioadă de 9 luni, cel care a fost victima concedierii colective trebuie reangajat dacă reînfiinţezi postul. S-a redus această perioadă la 45 de zile, ceea ce dă posibilitatea angajatorului la un abuz simplu şi evident.

Vrea să dea afară pentru că nu-i mai plac nişte oameni? Desfiinţează un post, menţine desfiinţarea 45 de zile şi, în a 46-a zi, înfiinţează din nou postul şi angajează pe cine vrea.

Am stat şi m-am gândit care să fie interesul. Interesul este simplu şi l-am identificat în dorinţa evidentă a PDL-ului de a politiza întreaga administraţie publică din România înainte de a deveni istorie la următoarele alegeri. Pentru că dânşii au mai reglementat o situaţie în Codul muncii, foarte interesantă tehnic, eliminând obligaţiile de concediere colectivă în cazul autorităţilor şi instituţiilor publice.

Or, dacă veţi asculta şi veţi rememora unul din discursurile premierului Emil Boc de acum vreo zece zile, Domnia Sa spunea: "Vrem să depolitizăm instituţia publică. Adică să organizăm concursuri pentru ocuparea posturilor." Ce vor face colegii noştri de la PDL? Întâi vor face concedieri colective de sute de mii de oameni în administraţia publică, sub pretextul desfiinţării posturilor, vor sta liniştiţi 45 de zile, în a 46-a zi vor angaja toată camarila portocalie, sub pretextul unor examene organizate aşa cum ştiu dânşii să organizeze examene şi ne vom pomeni, în ideea dânşilor, cu o întreagă administraţie publică vopsită în portocaliu, pusă să pună beţe în roate noii guvernări, care, în mod cert, va fi a Uniunii Social Liberale.

Aş vrea să vă spun, stimaţi colegi, în încheiere, pentru că nu pot, ca cetăţean român, să trec peste unele manifestări din 15 martie, vreau să vă spun că actualul Guvern este susţinut şi de Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, este susţinut şi de cei care-l reprezintă, din nefericire, pe cel care l-a spânzurat simbolic pe Avram Iancu.

Lipsa de reacţie a autorităţilor - pentru că avem un preşedinte captiv în mâna UDMR-ului şi pentru că avem un guvern captiv în mâna UDMR-ului - ne-a creat neşansa de a privi la televiziuni şi de a privi în teritoriu ardelenii la manifestări inacceptabile.

Ştiţi ce este 15 martie? Poate l-aţi auzit pe domnul László Tökés, desemnat pentru funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European de către România, spunând că 15 martie de anul acesta a fost cea mai fericită zi din viaţa Domniei Sale pentru că a putut dobândi cetăţenia maghiară în conformitate cu punctul 12 al Revoluţiei de la 1848-1849.

Ştiţi, am încercat să leg declaraţiile domnului László Tökés şi spânzurarea simbolică a lui Avram Iancu. Ştiţi de ce, în '49, Lajos Kossuth - eroul maghiar - n-a reuşit să se înţeleagă cu Avram Iancu? Pentru că eroul maghiar Lajos Kossuth nu a acceptat, după aproape 500 de ani de la Unio Trium Nationum, să recunoască românilor în Transilvania drepturi egale cu ungurii.

Acela este spiritul Revoluţiei maghiare de la '48-'49.

Inutil să vă spun că, în spiritul Revoluţiei maghiare de la '48-'49, s-a constituit dualismul austro-ungar.

Inutil să vă spun că în momentul în care colegii noştri de la UDMR au afirmat că, pentru ei, Trianonul este un moment de comemorare, şi nu de sărbătoare, deşi sunt cetăţeni români, vreau să vă spun, stimaţi colegi, o coincidenţă stranie din istoria României, pe care domnul premier Boc, absolvent de istorie la Cluj, o cunoaşte cu siguranţă: Tratatul de la Trianon a fost semnat pe 24 august 1920.

Tot pe 24 august, 1785, ungurii îl trăgeau pe roată pe Horea şi pe Cloşca. Şi noi avem un moment de comemorare pe 24 august.

Stau şi mă întreb, oare domnul premier Boc, absolvent de istorie la Cluj, o fi avut în bibliografia obligatorie o carte apărută înainte de '89, care se numea "Teroarea horthysto-fascistă în nord-estul României", referindu-se la perioada dintre Dictatul de la Viena şi eliberarea Ardealului de către Armata română?

A avut, oare, dânsul în bibliografia obligatorie o carte a unui american, Milton Lehrer, care se numea "Ardealul, pământ românesc"?

Vreau să vă spun că nicio dorinţă de a guverna nu poate determina un guvern să rămână mut la manifestări inadmisibile cu Constituţia României şi cu statutul României de stat naţional unitar.

Nu ştiu de ce am impresia că ardelenii din guvern i-au uitat pe ardelenii de acasă.

Mulţumesc.

Voci din sală:

Bravo, Şova! (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule senator.

Doamna deputat, doamna ministru Mariana Câmpeanu, din partea Grupurilor PNL.

Am s-o rog pe doamna ministru, doamna deputat Sulfina Barbu, să se pregătească, din partea Grupurilor PDL, în continuarea intervenţiei doamnei Câmpeanu.

Aveţi cuvântul.

Doamna Mariana Câmpeanu:

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Domnule preşedinte,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Angajarea răspunderii pe Codul muncii, sancţionată prin prezenţa moţiune de cenzură, eu cred că reprezintă un motiv extrem de serios pentru ca acest guvern să fie demis.

Votul de blam pe care-l solicităm astăzi Parlamentului este fundamentat, în primul rând, pe sfidarea pe care Emil Boc şi Executivul pe care-l conduce o aduc unor importante instituţii ale Statului, în special Parlamentului.

Domnule Boc,

Deşi în toate CV-urile şi prezentările oficiale vă făliţi cu pregătirea dumneavoastră în drept constituţional, totuşi, sunteţi politicianul care a călcat în picioare prevederile Constituţiei.

Sunteţi cel care a primit cele mai multe voturi negative pe actele emise de către Guvernul dumneavoastră din partea Curţii Constituţionale. Cred că nu sunteţi cel mai îndreptăţit să ne daţi sfaturi cum trebuie elaborată o lege.

Sunteţi singurul prim-ministru demis printr-o moţiune de cenzură.

Sunteţi singurul prim-ministru care nu primeşte niciun vot de susţinere în Parlament, aşa cum probabil se va întâmpla şi astăzi.

De asemenea, sunteţi omul politic care a încălcat şi a forţat raporturile dintre principalele puteri ale statului prin cele 11 angajări de răspundere în numai doi ani.

Tocmai de aceea, nu ne miră faptul că aţi criticat introducerea în dezbatere parlamentară de către reprezentanţii opoziţiei a unui alt proiect de Cod al muncii, pentru că vă deranjează nu atât conţinutul acestuia, cât procedura.

Nu mai ştiţi, domnule prim-ministru, care sunt căile democratice de promovare a unei legi în Parlament.

Nu aţi înţeles că v-am demonstrat prin aceasta ce trebuia să faceţi, de fapt, dumneavoastră.

Uniunea Social-Liberală - şi poate o să reuşiţi să memoraţi - a preluat o variantă negociată între patronate şi sindicate şi a supus-o dezbaterii Parlamentului, aşa cum trebuia să faceţi de fapt dumneavoastră. Asta nu înseamnă că parlamentarii trebuie să voteze ca nişte roboţi. Eu cred că Parlamentul este cel suveran, dacă hotărăşte că trebuie să modifice ceva în acea variantă, dacă o votează aşa cum este prezentată sau nu o votează deloc. Aţi uitat cu totul ce înseamnă o procedură democratică.

Deja, domnule Boc, vă simţiţi ameninţat de orice procedură democratică, de orice proces instituţional normal şi firesc, pentru că dumneavoastră aţi pierdut de mult timp forţa argumentelor şi nu puteţi apela decât la forţa unor proceduri nedemocratice.

Într-o ţară unde instituţiile nu-şi fac datoria, legea nu se respectă nici măcar de cei care trebuie să supravegheze la aplicarea ei, este de-a dreptul inuman să creezi un cadru legislativ care să permită abuzuri fără limită.

Oare credeţi că nu înţelegem scopul direct pe care-l aveţi, adică înlăturarea tuturor funcţionarilor neportocalii sau nesupuşi; a celor care îndrăznesc să le spună directorilor şi şefilor puşi de către dumneavoastră că ceea ce fac este ilegal; a profesorilor care nu fac propagandă PDL-istă în şcoli; a cadrelor medicale care îndrăznesc, cu toate obstacolele, să vindece oamenii; sau a poliţiştilor care nu vă apără de pietre, ouă şi roşii? Asta vă asumaţi, de fapt, domnule prim-ministru.

Cinismul dumneavoastră nu are limite. Aţi făcut acest cadou otrăvit tocmai femeilor din România, de 8 Martie. Chiar aşa, de ce să se bucure măcar de o zi în care să uite de faptul că ele vor fi primele care vor fi afectate de abuzurile angajatorilor.

Poate ne spuneţi azi care sunt prevederile din Codul muncii care le apără? Care sunt măsurile care le apără copiii?

Pentru că nu vorbiţi decât de flexibilizarea pieţei muncii. Aţi uitat că, de fapt, termenul era flexisecuritate.

Unde este securitatea angajatului? Cine garantează şi cum folosirea cu preponderenţă a salariului minim sau foarte aproape de acesta?

Domnule prim-ministru,

Domnilor guvernanţi,

Domnilor parlamentari ai puterii,

Puteţi trăi cu 670 de lei pe lună?

Doamnelor miniştri şi doamnelor parlamentari,

Aveţi curajul să intraţi să intraţi într-un magazin, ştiind că, timp de o lună, nu aveţi decât 670 de lei? Din care, nici nu mai are rost să vă spun de întreţinere, copii, mâncare, medicamente, - nu-i aşa? Vă ajung cei 670 de lei şi mai faceţi şi economie pentru o pereche de pantofi sau o geantă.

Doriţi să ne întoarcem, oare, la convieţuirea a două sau trei generaţii în aceeaşi casă, în acelaşi apartament de bloc?

Cum vor mai accesa tinerii credite pentru case, cu salarii minime şi contracte pe perioadă determinată? Chiar şi celebrul dumneavoastră "Prima casă" va rămâne fără beneficiari.

Scopul dumneavoastră final se pare că este suprimarea poporului român, aceasta cu atât mai mult cu cât nu estimaţi nici măcar impactul economic negativ al măsurilor pe care le luaţi.

Nimeni din această ţară nu-şi va mai permite să facă investiţii, consumul este clar că nu va creşte, ci din contră, iar singura certitudine a oamenilor din această ţară va fi nesiguranţa locului de muncă.

Asta vă asumaţi, de fapt, domnule prim-ministru, începând cu măsurile luate împotriva bebeluşilor, a mămicilor, a copiilor şcolari, a studenţilor, a tinerilor angajaţi, a angajaţilor în general, a bătrânilor, a bolnavilor - oare a scăpat cineva? - şi terminând cu jaful şi corupţia generalizată din România, totul, dar totul va conduce la distrugerea genei naţiei române.

Asta vă asumaţi, de fapt, domnule prim-ministru.

Domnule prim-ministru,

Vă asumaţi răspunderea pe un Cod al muncii care nu este cerut cu prioritate nici de vreo categorie socială anume şi nici de vreun organism internaţional. Vă convine această procedură pentru că, în felul acesta, puteţi să puneţi pumnul în gură tuturor celor care vă contestă: opoziţie, sindicate, patronate sau simpli cetăţeni.

Este aceeaşi abordare de forţă pe care o impuneţi şi propriilor parlamentari.

Şi astăzi, ca şi data trecută, vă este frică de propriii dumneavoastră oameni, de aşa-zisa majoritate, pentru că îi veţi ţine legaţi în bănci, de frică ca nu cumva să calce strâmb.

Şi de această dată aţi folosit, probabil, fonduri publice pentru mituirea parlamentarilor, lucru recunoscut, de altfel, şi valorificat de cei care formează majoritatea în acest Parlament.

Dar vă readuc aminte, domnule Boc, de celebrul proverb românesc: "Dragoste cu sila nu se poate." Şi asta se va dovedi atât în relaţia cu cetăţenii acestei ţări, care aşteaptă cu speranţă un divorţ amabil de dumneavoastră, dar şi în relaţia cu propriul partid.

Însă, în acest caz, cu toţii putem anticipa că nu veţi beneficia de o despărţire amiabilă, căci mulţi dintre cei pe care astăzi îi umiliţi prin legarea de bancă şi interzicerea de a-şi exprima voinţa, vor avea un vot chiar la Congresul PDL.

Domnilor parlamentari ai puterii,

Rupeţi lanţurile şi votaţi moţiunea! (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc doamnei Mariana Câmpeanu.

O invit la microfon pe doamna deputat Sulfina Barbu. Se pregăteşte domnul deputat, domnul ministru Dan-Mircea Popescu.

Doamnă ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Sulfina Barbu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Cabinetului,

Stimaţi colegi,

Discutăm astăzi despre noul Cod al muncii promovat de Guvernul Emil Boc.

Este un Cod al muncii despre care s-a vorbit în multe feluri, dar esenţa este una singură, indiferent de manipulări şi de intoxicări.

Noul Cod al muncii este un Cod al muncii de dreapta. Aceasta este realitatea şi noul Cod al muncii înseamnă reforma de dreapta pe piaţa muncii şi nu ne ferim să spunem lucrul acesta. Aceasta este viziunea noastră.

Este un Cod al muncii care aduce la lumină ce are mai bun România, şi anume segmentul activ al populaţiei care are nevoie doar de puţin sprijin pentru a intra în competiţie, pentru a munci, pentru a căuta tot timpul ceva mai bun, acei români care nu se tem să muncească, acei români care nu se tem să schimbe un loc de muncă pentru un alt loc de muncă mai bun şi acei români care doresc să-şi manifeste competenţele, acei români care nu vor să primească pomană de la stat, ci vor să se dezvolte singuri, prin propriile lor forţe.

Codul muncii este practic votul de încredere pe care Guvernul României îl dă potenţialului uman al României, de care nimeni nu a avut grijă în ultimii 20 de ani.

Stimaţi colegi,

Moţiunea de cenzură de astăzi nu este importantă pentru Partidul Democrat Liberal, pentru că ea nu va trece.

Aceeaşi moţiune de cenzură văd că nu este importantă nici pentru PSD, pentru că nu-şi doreşte să treacă această moţiune de cenzură.

Dar moţiunea de cenzură de astăzi face istorie pentru Partidul Naţional Liberal.

Doamnelor şi domnilor,

Nu este de mirare că Partidul Social Democrat a depus moţiune de cenzură pentru un Cod al muncii de dreapta. Nu este de mirare, pentru că Partidul Social Democrat este de stânga, iar PSD nu ne mai surprinde cu nimic de 20 de ani de zile.

PSD-ul se împotriveşte modernizării României de 20 de ani de zile şi se opune schimbărilor.

PSD are, deja, chipul şi asemănarea rezistenţei la schimbare şi a rezistenţei la modernizare.

Aş vrea, stimaţi colegi, de aici încolo, să mă adresez colegilor liberali, deoarece moţiunea de cenzură de astăzi are o miză istorică pentru dumneavoastră, stimaţi colegi.

Votul dumneavoastră împotriva Codului muncii de dreapta este, practic, pistolul pe care vi-l puneţi singuri la tâmplă. Prin votul dumneavoastră de astăzi, Partidul Naţional Liberal dispare ca partid de dreapta. Şi am să explic de ce.

Partidul Naţional Liberal votează astăzi împotriva creării de noi locuri de muncă. Flexibilizarea pieţei muncii va duce la creşterea numărului locurilor de muncă. Nu spune nimeni că doar prevederile Codului muncii singure vor genera doar noi locuri de muncă, dar, acest cod este parte a unui pachet de măsuri pentru revigorare economică şi Guvernul lucrează la acest pachet de măsuri, inclusiv cu facilităţi fiscale pentru reducerea taxelor pe forţa de muncă. Iar acesta este doar începutul.

Partidul Naţional Liberal votează astăzi împotriva meritocraţiei, selectare, promovare sau concediere în funcţie de criterii şi obiective de performanţă individuală. Criterii care să fie stabilite obiectiv, prin negociere cu sindicatele, prin negociere cu angajaţii şi care să fie respectate. Aceasta este esenţa meritocraţiei, ceea ce ne arată că, de 20 de ani de zile, ne-a lipsit acest lucru şi România are nevoie de astfel de criterii.

Meritocraţia este motivaţia pe care o aşteaptă orice angajat. Este certitudinea competenţei pentru angajator, dar şi suflul de revigorare aşteptat în economie şi vă rog să nu neglijaţi faptul că vorbim despre meritocraţie nu numai în domeniul public, ci şi în domeniul privat. Este primul pas pe care acest Guvern îl face pentru modernizarea României în domeniul forţei de muncă.

Pe lângă toate acestea, Partidul Naţional Liberal votează astăzi împotriva atragerii investitorilor străini.

Codul muncii va face din România o destinaţie mai atractivă pentru investitori.

Mediul în care companiile trăiesc este schimbător.

Pieţele, tehnologia, cererea consumatorilor se schimbă, vedem acest lucru în fiecare zi. Companiile trebuie să se adapteze acestor schimbări şi au nevoie de un mediu în care să fie competitive.

În plus, astăzi, Partidul Naţional Liberal votează împotriva reducerii muncii la negru, pentru că vorbim astăzi de un Cod al muncii care introduce sancţiuni drastice pentru cei care angajează la negru, dar şi pentru cei care muncesc la negru.

Munca la negru nu dăunează doar bugetului de stat.

Munca la negru îi afectează pe angajaţi, iar angajaţii sunt cei care nu beneficiază de contribuţiile la şomaj, de contribuţiile la asigurările de sănătate şi de drepturile la pensie, dacă lucrează la negru. Dar, poate faptul cel mai grav, este că astăzi Partidul Naţional Liberal votează împotriva locurilor de muncă pentru tineri şi în Uniunea Europeană există în aceste zile o îngrijorare puternică legată de numărul mare de şomeri din rândul tinerilor.

Concluzia la care au ajuns economiştii din ţările membre o reprezintă soluţia pe care Germania a aplicat-o deja, şi anume folosirea contractelor temporare de muncă, puteţi vedea comparaţii între statele membre care au astfel de contracte, precum Germania, şi Spania care nu are astfel de contracte şi are un şomaj foarte ridicat în rândul tinerilor, şi anume de 43%.

România nu face decât să ia bunele practici, pe care statele membre le au astăzi în prevederile naţionale şi le aplică aici, la noi acasă, în avantajul tinerilor. Din păcate, astăzi avem dovada că toate principiile economice de dreapta au fost abandonate de Partidul Naţional Liberal. Şi, dragi colegi liberali, nu v-a tremurat mâna când aţi semnat o moţiune de cenzură de stânga? Nu vă tremură mâna când votaţi pentru abandonarea tuturor principiilor acestui partid?

Şi vă asigur că toţi parlamentarii coaliţiei de guvernare sunt liberi în băncile lor. Am auzit aici lucruri legate de lanţuri. Nici vorbă! Probabil că la dumneavoastră se practică aşa ceva. La noi avem libertatea să facem ceea ce gândim că este bine pentru români.

Vă mulţumesc, pentru atenţie.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, doamna deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dan-Mircea Popescu. Se pregăteşte domnul senator Cristian Ţopescu.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi membri ai Prezidiului,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Creşterea semnificativă a numărului de locuri de muncă, a competitivităţii şi a performanţei economiei româneşti sunt, după declaraţiile oficiale, obiectivele urmărite prin modificările aduse astăzi Codului muncii din România.

În opinia puterii, o asemenea argumentare ar trebui să descurajeze ab initio orice voci potrivnice, fie ele ale opoziţiei parlamentare, ale centralelor sindicale sau patronale, ale salariaţilor neafiliaţi sau, de ce nu, ale tuturor acestora la un loc.

Cum însă orice aşa-zisă reformă, venită dinspre Guvern, s-a dovedit în timp a nu fi nici durabilă, nici echitabilă şi cu atât mai puţin profitabilă marii majorităţi a populaţiei, mai toate segmentele societăţii româneşti şi-au manifestat pe faţă nemulţumirea, căci şi de această dată lucrurile nu arată altfel, în ciuda vorbelor mai mult sau mai puţin meşteşugite.

Revenind la declaraţia oficială de mai sus, printr-o analiză a contrario, cum se pune în ştiinţa dreptului, putem desprinde şi ideea potrivit căreia actualul Cod al muncii ar fi, în viziunea Guvernului, principalul vinovat pentru lipsa locurilor de muncă, pentru slaba competitivitate a economiei şi, în general, pentru lipsa de performanţă a ţării.

În prag de demitere, Guvernul Boc are, se pare, revelaţia unei măsuri miracol, menite să fericească o naţiune întreagă. O dată cu schimbarea din temelii a Codului muncii, ne asigură premierul, România va deveni, în sfârşit, ceea ce ne dorim cu toţii, o ţară prosperă, cu oameni pe măsură.

Din păcate, domnule prim-ministru, nu puteţi scoate din hău ţara numai cu vorbe. Sunt necesare fapte, iar faptele Guvernului dumneavoastră vorbesc şi ele, la rândul lor, dar despre cu totul altceva.

În primul rând, despre o lipsă de viziune cu privire la dezvoltarea, pe termen mediu şi lung, a României, în concordanţă cu nevoile şi aspiraţiile populaţiei. Apoi, despre o incapacitate de definire, de stabilire şi de urmărire a priorităţilor în funcţie de realităţile economice şi sociale ale ţării. Izvorâte exclusiv din raţiuni contabile, măsurile Guvernului se dovedesc haotice, au o notă de improvizaţie şi de aleatoriu, ce afectează grav viaţa şi activitatea cetăţenilor, ele conducând mai degrabă la distrugerea statului român, decât la modernizarea lui, aşa cum puterea pretinde.

În al doilea rând, este evident pentru orice om de bună-credinţă că nu Codul muncii este cel chemat să creeze noi locuri de muncă în România, iar în acest context modificările propuse nu vor aduce cu ele nici creşterea de performanţă a economiei şi nici ieşirea din sărăcie. Dimpotrivă, ele vor accentua şomajul, ilegalitatea, marginalizarea şi dezordinea socială prin fragmentarea şi segmentarea pieţei muncii, neajutând cu nimic economia, dar sporind, în schimb, sărăcia, pentru o bună parte din populaţia activă a ţării.

De altfel, riscul de sărăcie, atenţie! a celor care muncesc este în România cel mai ridicat din Uniunea Europeană. Este de 17,9%, faţă de o medie europeană de numai 8,4%.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Sărăcia şi lipsa de performanţă a României nu se explică prin lenea, prin mâna întinsă sau prin ignoranţa populaţiei sărace din ţară, aşa cum oficialii puterii încearcă să ne convingă ori de câte ori au prilejul. România nu e săracă din cauza săracilor ei, ci dimpotrivă, ea este săracă, în primul rând, din cauza bogaţilor ei. Căci productivitatea acestora din urmă, respectiv a managerilor, a inginerilor şi tehnicienilor de top, a cercetătorilor şi a personalului de înaltă calificare, din companiile şi întreprinderile noastre este mult mai scăzută decât productivitatea omologilor lor din ţările bogate.

Tehnologiile folosite în România sunt inferioare celor din ţările dezvoltate. Organizarea firmelor noastre este deficitară. Managementul, de asemenea. În sfârşit, infrastructura şi instituţiile româneşti sunt mult rămase în urmă, fiind vorba, în fapt, de decalaje ce se întind pe generaţii întregi.

Ceea ce vreau să subliniez aici este faptul că productivitatea şi performanţa individuală superioară a unui salariat dintr-o ţară dezvoltată are în spate, în mod concret, un uriaş efort colectiv, desfăşurat pe mai multe generaţii, are în spate un întreg sistem socio-economic, ce nu ţine atât de abilităţile şi cunoştinţele acumulate prin educaţie, ci îşi are obârşia, în primul rând, într-o economie cu tehnologii superioare, cu firme mai bine organizate, cu instituţii mai performante şi cu o infrastructură foarte bine dezvoltată. Iată de ce, competitivitatea şi performanţa în România nu vor veni, aşa cum crede puterea, din flexibilizarea statutului salariatului român, ci, dimpotrivă, din flexibilizarea angajatorului român, din flexibilizarea tehnică şi organizatorică a companiilor şi a firmelor româneşti şi străine din ţară, lucru de care nimeni nu vorbeşte.

Puterea pune lipsa de competitivitate şi de performanţă a economiei româneşti exclusiv în sarcina salariatului român, uitând că, de fapt, costul forţei de muncă reprezintă o cotă infimă în raport cu costul materiilor prime, al energiei şi al capitalului fix.

Iată de ce, preocuparea pentru flexibilizarea angajatorilor, respectiv pentru adaptarea companiilor şi a firmelor româneşti la schimbările tehnologice din lume, la cele informaţionale, de management, de comunicare, preocuparea cu privire la diversificarea şi înnoirea produselor, la calitatea acestora, la reducerea costurilor de producţie, la dezvoltarea şi sprijinirea cercetării ştiinţifice şi inovării, la pregătirea profesională continuă a personalului şi la motivarea acestuia ar constitui, cu adevărat, prioritatea României, în încercarea disperată de a ieşi din zona subdezvoltării.

Cum lucrul acesta se dovedeşte extrem de anevoios, reformele oprindu-se, de fiecare dată, la poarta întreprinderii, este evident, cu mult mai lesne să flexibilizezi forţa de muncă. Aceasta înseamnă, practic, să forţezi reducerea veniturilor, a protecţiei şi a numărului salariaţilor, pe de o parte, iar pe de alta, să reaşezi timpul de muncă şi de odihnă, precum şi durata contractelor de muncă, în funcţie de interesele patronilor. Rezultatul îl reprezintă o realocare a veniturilor de la salariaţi la deţinătorii de capital, economia neavând niciun fel de beneficiu din acest transfer, ea nedevenind nici mai competitivă şi nici mai performantă. În plus, scăderea veniturilor conduce inevitabil la scăderea consumului şi deci la creşterea şomajului, ca urmare a scăderii cererii.

În concluzie, flexibilizarea pieţei forţei de muncă din România nu are drept consecinţe nici creşterea de competitivitate şi de performanţă a economiei şi nici crearea de noi locuri de muncă, aşa cum am încercat să demonstrăm.

Singurul rezultat cert este precarizarea statutului salariatului român şi sporirea insecurităţi sale, tocmai într-un moment în care şi statul român îşi reduce şi el, în mod dramatic, cheltuielile sociale. Suprapunerea celor două aşa-zise reforme, cea a statului român şi cea a Codului muncii, dă o lovitură nimicitoare securităţii cetăţeanului român, în general, şi salariatului român, în special, dar şi stabilităţii şi siguranţei proprietăţii în România.

Consecinţele nu sunt greu de evaluat. Delegitimarea statului, distrugerea coeziunii şi a solidarităţii sociale şi, probabil, pierderea identităţii naţionale.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Modificările Codului muncii promovate de Guvern reproduc cu fidelitate caracteristicile modelului american al capitalismului, fiind vorba, în esenţă, despre o încercare de dereglementare a pieţei forţei de muncă din România, despre un rol minimal al statului şi despre o accentuare a rolului pieţei ce, lăsată liberă ar deveni, chipurile, mult mai competitivă, mai eficientă şi deci mai performantă.

Acest model a fost infirmat, la scară mondială, de criza economică şi financiară ce tocmai a zguduit lumea şi care a demonstrat tuturor, mai puţin guvernanţilor români, tocmai contrariul, respectiv că este nevoie imperioasă de reguli şi norme obligatorii, că se impune un rol mult mai echilibrat al statului în raport cu piaţa şi că, atenţie!, piaţa nu este eficientă prin ea însăşi, că ea nu se autoreglează şi, prin urmare, ea nu se poate corecta singură.

Ceea ce se ignoră, dincolo de învăţămintele crizei mondiale şi de defazajul evident al Guvernului român, este faptul că stabilitatea şi siguranţa reprezintă un factor de creştere, de dezvoltare, iar problema competitivitate versus stabilitate, aşa cum se încearcă să ni se prezinte, este o falsă problemă, căci avem nevoie de ambele în egală măsură.

În sfârşit, poate că este totuşi util să amintesc, chiar şi aici, în Parlamentul României, faptul că relaţiile de muncă se stabilesc indiferent de ce crede Guvernul României, atât la nivel individual, cât şi colectiv.

Prin urmare, şi reglementarea acestor relaţii este firesc să se facă atât în plan individual, dar şi colectiv, raporturile individuale şi colective de muncă reprezentând astfel însăşi substanţa Codului muncii.

A hotărî că raporturile colective de muncă nu vor mai fi reglementate de Codul muncii este mult prea mult, chiar şi pentru Guvernul Boc. Dar nu este singura încălcare flagrantă de reguli şi de norme interne şi internaţionale în materie.

Astfel, în ciuda faptului că negocierile colective sunt garantate de Constituţie, a se vedea art.41 alin.(5). Ele au fost eliminate din cuprinsul Codului muncii, ca şi dreptul la grevă, alt drept individual şi colectiv, eliminat abuziv, în dispreţul art.43 alin.1 din Constituţie, dar şi al Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.87 din 1948 şi, respectiv, 98 din 1949.

Aversiunea faţă de aceste drepturi constituţionale se explică probabil prin aversiunea faţă de sindicate şi faţă de rolul important al acestora în societate. A încerca să boicotezi şi să subminezi rolul sindicatelor este echivalent cu încercarea de eliminare a opoziţiei în plan politic, ceea ce descalifică acest guvern, ce dovedeşte, încă o dată, că nu înţelege nimic din regulile democratice ale unui stat de drept. Acest lucru nu mai miră însă pe nimeni, căci în faţa unor probleme extrem de complicate, pe care societatea românească le-a avut de înfruntat în aceşti doi ani, răspunsul dumneavoastră, domnule prim-ministru, a fost unul singur: guvernarea prin forţă.

Guvernarea prin intermediul asumărilor de răspundere şi al ordonanţelor de urgenţă, deci prin impunerea unei soluţii unice, întotdeauna soluţia dumneavoastră, este proprie numai regimurilor autoritare. Deşi complexitatea excepţională a vremurilor presupunea, dimpotrivă, soluţii multiple, fie consensuale, fie negociate, în orice caz însă rod al unei gândiri colective şi democratice, de fiecare dată dumneavoastră aţi impus prin forţă soluţia dumneavoastră.

Cercetaţi istoria, domnule prim-ministru! Ieşirea durabilă din crize s-a făcut întotdeauna prin accentuarea democraţiei, şi nu a autoritarismului. Incapacitatea dumneavoastră de a înţelege şi de preţui virtuţile democraţiei, de a uza de mecanismele ei, constituie azi unul din obstacolele ieşirii din criză a României. 8 din 10 cetăţeni români au înţeles sau au intuit acest lucru înaintea dumneavoastră şi a colegilor dumneavoastră de partid şi de coaliţie.

Suntem de partea milioanelor de lucrători din această ţară, ne străduim să le apărăm drepturile, să le promovăm interesele şi să le încurajăm speranţele, într-o viaţă mai sigură şi de o calitate mai bună.

Iată de ce, votul nostru de azi este un vot pentru moţiunea de cenzură şi pentru demiterea Guvernului. Este un vot pentru deblocarea României, este un vot pentru democraţie, pentru eliberarea de frică, de umilinţă, de mizeria materială şi spirituală, este un vot pentru recâştigarea demnităţii şi a încrederii, este un vot pentru renaşterea ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Timpul alocat Grupurilor PSD a fost depăşit în mod consistent.

Îl invit, în continuare, la microfon pe domnul senator Cristian Ţopescu. Se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul ministru Ioan Botiş.

Domnule senator Cristian Ţopescu.

Domnul Cristian-George Ţopescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi parlamentari,

Intervenţia mea, ca de obicei, se va limita la maximum 3 minute. Cine priveşte de la o oarecare distanţă scena politică românească observă desfăşurarea mai multor războaie.

A fost războiul cu profesorii, apoi războiul cu medicii. A urmat războiul cu mamele şi bebeluşii lor şi războiul cu pensionarii.

Acum suntem într-un plin război cu limba română. Nu ştiu dacă aţi ascultat cu atenţie intervenţiile anterioare, n-aş vrea să dau exemple, să nu supăr pe nimeni, dar dau două exemple ale unor persoane importante din Guvernul României.

Una dintre ele a folosit recent, într-o declaraţie publică, cuvântul coerentizare. M-am dus repede la Dicţionarul explicativ al limbii române am găsit coerent, coerenţă, dar coerentizare n-am găsit.

Un alt personaj şi mai important din Guvernul României a folosit cuvântul raţionalitate. Citez exact: "Românii trebuie să dea dovadă de solidaritate, raţionalitate şi echilibru." M-am dus din nou la Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, am găsit cuvântul raţiune, raţional, dar raţionalitate nu am găsit.

În apărarea limbii române propun ca viitorii aleşi din Parlamentul României, care vor popula această sală, să depună un jurământ nu numai pe Biblie, ci şi pe Dicţionarul explicativ al limbii române pe care îl am la mine, e cam gros, e adevărat, şi să încheie jurământul cu obişnuitele cuvinte: "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

Din fericire, Dumnezeu are alte preocupări. La Facerea Lumii, Dumnezeu... (Cineva de la balcon exclamă: "Ştim!")

Mă bucur că ştiţi, dar, în sală sunt 170 de parlamentari dintre cei 80 prezenţi care nu ştiu ce vreau să spun, şi anume că la facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni să prospere, a hotărât să dea printr-o lege divină fiecărei naţii, câte două virtuţi. Astfel, el i-a făcut: pe elveţieni - ordonaţi şi respectuoşi faţă de legi; pe nemţi - disciplinaţi şi raţionali, pe englezi - perseverenţi şi studioşi; pe japonezi - muncitori şi răbdători; pe unguri - hotărâţi şi buni meseriaşi; pe francezi - culţi şi rafinaţi; pe spanioli - veseli şi ospitalieri etc.

Când a ajuns la români, i-a spus îngerului consilier, care îşi nota totul: "românii vor fi inteligenţi, cinstiţi şi buni politicieni". După ce a publicat în Monitorul celest, îngerul a remarcat: "Doamne, ai dat tuturor popoarelor câte două virtuţi, iar românilor le-ai dat 3. Păi oare, în acest fel, nu cumva ei îi vor depăşi pe toţi ceilalţi?" "Aoleu, aşa e, a răspuns Dumnezeu, ai dreptate, atunci să revenim cu o ordonanţa de urgenţă. Pentru că virtuţile dumnezeieşti o dată acordate nu se mai pot lua înapoi, precizez că nimeni nu va putea avea şi folosi mai mult de două virtuţi în acelaşi timp. "Şi astfel se explică de ce românii care sunt inteligenţi şi cinstiţi în niciun caz nu fac politică. Cei care sunt cinstiţi şi fac politică în mod sigur nu sunt inteligenţi, iar cei care fac politică şi sunt inteligenţi categoric nu sunt cinstiţi.

Aşa grăita Dumnezeu şi cred că noi cei 170, dintre cei 80 prezenţi, ar trebui să reflectăm la cuvintele Celui de sus, în această ţară tristă, dar plină de umor. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. domnului senator Cristian Ţopescu.

Domnul ministru Botiş?

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Stimaţi invitaţi,

Am avut curiozitatea de a citi propunerile pe care dumneavoastră le-aţi făcut modificărilor aduse Codului muncii. Şi, fiind inginer de profesie, am făcut un calcul, şi am să vă spun un lucru cu siguranţă uimitor.

Din 86 de amendamente propuse de Domniile voastre, 78 sunt identice la virgulă cu ceea ce am propus noi. Şi sigur că prima întrebare firească este: dacă această lege a fost rea, de ce aţi copiat-o? Şi, dacă a fost bună, de ce o contestaţi? (Vociferări.)

Şi, ca lucrurile să fie foarte clare, obişnuiesc să fac şi eu ca domnul senator Ţopescu, mă duc repede la carte, să găsesc răspunsul. Şi răspunsul l-am găsit la Erasmus din Rotterdam care şi-a a încununat opera cu un elogiu. Şi, vă spun că este un elogiu, pe care îl aduc şi eu Opoziţiei. Filozofia noului cod a definit-o foarte bine un simplu om de afaceri, nu în Top 300, ci unul din cei care munceşte zi de zi şi care are o mică afacere, şi l-a definit în felul următor: este o trecere de la codul pontajului la codul performanţei. Asta face acest cod şi cred că este esenţa a ceea ce s-a întâmplat prin modificarea Codului muncii. Trebuie să înţelegem că piaţa muncii are astăzi alte provocări, trebuie să înţelegem că orientarea trebuie să fie spre performanţă şi că lanţurile pe care dumneavoastră le invocaţi ca fiind ale sclaviei sunt doar ale mentalităţilor pe care trebuie să le depăşim. Acolo trebuie să căutaţi răspunsul, în mentalitatea pe care ani de zile am acceptat-o, aceea că nu este importantă performanţa, aceea că lucrul cel mai important pentru noi este să fim prezenţi la locul de muncă. Nu! Din păcate, am constatat că după 20 de ani doar creativitatea şi performanţa ne pot duce înainte, şi acest lucru îl propunem prin Codul muncii. Şi cred că Guvernul este obligat să reglementeze mecanisme care să permită forţei de muncă să reacţioneze la semnalele pieţei. Este cea mai importantă provocare, şi acest lucru şi l-a asumat Guvernul prin Codul muncii.

Am identificat în propunerile dumneavoastră opt provocări importante şi m-am gândit să vă răspund prin alte opt provocări pe care foarte puţini le-au sesizat în Codul muncii. Înainte de a le prezenta, vreau să le mulţumesc tuturor celor care au trimis amendamente, celor care şi-au adus aportul la aceste modificări, comisiilor pentru muncă din Senat şi din Camera Deputaţilor, le mulţumesc şi sindicaliştilor care au fost prezenţi la întâlniri, le mulţumesc şi patronatelor şi, în fine, cred că ar trebui să le mulţumesc tuturor celor care prin mesajele lor au sprijinit acest cod al muncii.

Primul lucru, şi aş vrea să sesizaţi că în art.31 alin.(5) şi (6), Codul muncii deschide o portiţă importantă pentru o parte din populaţie, care are probleme speciale. Este vorba de tineri. Şi la acest articol o să găsiţi o trimitere către o lege specială. Acea lege specială va reglementa pentru foarte mulţi tineri prima portiţă de intrare pe piaţa muncii. Şi este vorba de Legea primului contract de muncă. Este un lucru extrem de important pe care nimeni nu l-a adus în faţa dumneavoastră şi să spună cât de importantă va deveni această lege a primului contract de muncă pentru tineri, care din păcate au dificultăţi în integrarea în primul loc de muncă. Este un câştig al Codului muncii. Şi dacă ar fi fost să schimbăm Codul muncii ar fi meritat să-l schimbăm doar pentru acest articol 31.

Dar mai este un lucru important pe care vreau să-l precizez, al doilea: creşterea calificării forţei de muncă. Faptul că am pus performanţa şi criteriile de performanţă pe primul loc în evaluări, chiar în cazul concedierilor colective, va duce cu siguranţă la stimularea calificării profesionale a celor care doresc să facă performanţă la locul de muncă. Şi cred că un prim semnal pozitiv va veni din această zonă.

Al treilea lucru important pe care vreau să-l menţionez este legat de diversificarea structurilor prin care se acordă stimulente de intrare pe piaţa muncii. Şi vreau să gândiţi acest cod nu în mod singular, ci într-o succesiune de legi care trebuie să modifice esenţial piaţa muncii. Şi aici aş aminti, pe lângă Codul muncii, de Legea privind economia socială, lege care urmează să ajungă în Parlamentul României, de Legea privind ucenicia la locul de muncă şi de Legea meşteşugarilor. Practic, aceste legi, toate, într-un fel sau altul, stimulează inserţia pe un loc de muncă, stimulează atât angajatorul, cât şi angajatul.

Al patrulea lucru pe care îl văd benefic în acest cod este legat de crearea şi oficializarea locurilor de muncă în România. Şi aş completa acest cod cu o lege care se află la Camera Deputaţilor, la Comisia pentru muncă, şi vorbesc de Legea privind zilierii.

Sunt lucruri sau legi care într-un fel sau altul vor aduce noi locuri de muncă şi aceasta este esenţa pe care în noul cod am dorit să o propun.

Un alt lucru important: creşterea productivităţii şi stimularea performanţei. Este cea mai mare provocare pentru o economie, aceea de a creşte productivitatea, şi cred că Guvernul este dator să stimuleze prin legi această creştere a productivităţii muncii. Şi pe lângă Codul muncii am să vă propun alte câteva legi la fel de importante, şi vorbim aici de Legea privind conflictele de muncă, Legea privind contractele colective de muncă şi, de asemenea, Legile privind patronatele şi sindicatele. Sunt legi importante care împreună cu Codul muncii pot duce la transformări radicale pe piaţa muncii.

Al şaselea lucru important şi care trebuie să urmeze Codului muncii este legat de reducerea taxelor pe forţa de muncă. Dacă reuşim să creştem baza de impozitare, dacă o să reuşim să ne adresăm mai multor persoane angajate, contributori, cu siguranţă că provocarea cea mai importantă este, aşa cum s-a sesizat aici, aceea de a încerca să scădem aceste taxe pe forţa de muncă.

Al şaptelea lucru pe care îl consider important este legat de consolidarea instituţională. Atunci când provoci piaţa muncii, atunci când vii cu o reformă, trebuie să vii şi să consolidezi instituţional această reformă şi la ora actuală avem în Parlament o lege privind inspecţia muncii, Legea nr.108, o să avem o lege privind inspectorul de muncă, o lege privind comitetul european de întreprindere şi o lege care, aş spune eu, coagulează până la urmă tot ceea ce înseamnă zona socială, şi vorbesc aici de Codul social, o lege care propune stimularea celui care vrea să muncească astfel încât să treacă din zona pasivă în zona activă. Şi nu în ultimul rând consider la fel de important că avem datoria să consolidăm capacitatea de dialog politic şi să stimulăm dialogul tripartit. Şi aici aş aminti Legea privind CES-ul.

Sunt opt lucruri pe care le văd în completarea acestui cod al muncii, opt lucruri care pot până la urmă să schimbe radical piaţa muncii, opt lucruri pe care eu cred că România le merită.

Şi, în final, aş dori să vă asigur pe toţi că am respectat patru directive europene privind forţa de muncă şi le nominalizez aici: 1999/70, 2003/88, 98/59, 2008/104.

Doamnelor şi domnilor,

Aş încheia prin ceea ce spune un simplu întreprinzător, sunt mesaje pe care le-am primit şi aş vrea să vă citesc ce spun aceşti oameni despre Codul muncii. Este vorba de domnul Dragoş Anghelia: "În primul rând, vreau să subliniez aspectele pozitive şi anume: 1. românii îşi pot găsi mai uşor un loc de muncă; 2. angajatorii pot angaja mai uşor; 3. cei care doresc o a doua slujbă o pot găsi mai uşor; 4. sancţionarea mai dură a celor care utilizează munca la negru". Atenţie! Este angajator. Şi "5. un parteneriat real angajat-angajator". Şi are la capitolul aspecte negative: "Trebuie subliniată mediatizarea insuficientă a prevederilor din noul Cod", lucru pe care trebuie să mi-l asum. Dar, cu siguranţă, în momentul în care acest cod va produce efecte, cei care câştigă sunt cetăţenii români.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului ministru.

Încheiem aici dezbaterile noastre pe marginea moţiunii de cenzură.

Îl invit, în finalul acestei părţi a şedinţei noastre, pe domnul prim-ministru Emil Boc pentru a prezenta comentariile sale cu privire la dezbaterile ce au avut loc în plenul Parlamentului României.

Domnule prim-ministru, vă rog.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor,

În primul rând, vreau să vă mulţumesc pentru faptul că aţi avut răbdarea şi disponibilitatea de a realiza o dezbatere democratică.

În al doilea rând, vreau să spun că din nefericire nu am putut din partea opoziţiei să regăsesc un lucru pe care să-l putem îmbunătăţi în Codul muncii, pentru că această moţiune de cenzură, aşa cum v-am precizat la început, nu are legătură cu Codul muncii. Două treimi din text sunt texte care ţin doar de atacuri politice şi de fraze goale, fără conţinut.

În esenţă, ceea ce este important să ştie toată lumea este că acest cod al muncii este necesar României astăzi. Aşa cum Polonia a avut curaj în 2003 să flexibilizeze piaţa muncii şi să coboare nivelul şomajului de la 20% sub 10% astăzi, aşa şi România trebuie să-şi modifice legislaţia muncii pentru ca, pe de o parte, angajatorii să poată angaja mai uşor, pe de altă parte, cei care doresc să aibă un loc de muncă să poată mai uşor să-l găsească, în al treilea rând, cei care doresc să aibă o a doua slujbă să o poată obţine fără constrângerile de astăzi, şi, nu în ultimul rând, cei care vor mai lucra la negru după adoptarea acestui cod al muncii să ştie că au ca sancţiune amenda penală sau închisoarea.

În ultimă instanţă, acest cod al muncii va proteja pe toţi cei care muncesc corect în această ţară. Acest nou Cod al muncii îi va proteja pe toţi patronii care-şi văd de treabă şi încheie contracte de muncă şi nu muncesc la negru. Acest Cod al muncii va stimula performanţa şi competitivitatea şi vom recupera diferenţele în raport cu Uniunea Europeană. Acest Cod al muncii pune accent pe muncă, şi nu pe pomeni electorale. Acest Cod pune accent pe ceea ce înseamnă protecţie socială prin loc de muncă, şi nu prin mâna întinsă statului, aşa cum am precizat mai devreme.

În esenţă, despre asta este vorba în noul Cod al muncii.

Încă o dată resping categoric orice afirmaţie care ţine de sclavagism sau afirmaţie că prin aceasta cetăţenii români ar fi obligaţi să lucreze 16, 18, 20 de ore pe zi. Sunt doar încercări disperate ale acelora care nu au argumente, de a manipula dezbaterea despre Codul muncii. Aşa cum am arătat, aceleaşi prevederi se regăsesc şi în Codul muncii depus de Guvern, aceleaşi prevederi se regăsesc şi în Codul muncii depus de alianţa socialistă. Deci, dacă voi aţi adus sclavagismul în Codul muncii, atunci şi noi l-am adus acolo. Dar este doar o simplă afirmaţie fără acoperire. Pentru că protecţia celui care lucrează este asigurată de Constituţie şi nu se schimbă cu nimic.

Mi-am pus întrebarea totuşi de ce această moţiune de cenzură din partea opoziţiei? Iar aici, dragi colegi din Coaliţia guvernamentală, pentru mine lucrurile sunt foarte simple şi directe. Orice zi care trece de azi înainte este o zi care aduce câştig pentru alianţa care astăzi susţine Guvernul.

Orice zi de azi înainte este o zi în care scad şansele alianţei socialiste de a câştiga următoarele alegeri. Pentru că lucrurile sunt foarte simple, doamnelor şi domnilor. În economie, lucrurile încep să se mişte în direcţia bună. Sunt semne încurajatoare şi o parte dintre ele vi le-am prezentat şi o să le reproduc foarte pe scurt.

De fapt, acest lucru îi deranjează pe cei din alianţa socialistă. Că semnalele bune încep să se înmulţească şi direct proporţional scade şansa lor de a mai rămâne în prim-planul sondajelor, iar până în 2012 se vor dezumfla ca şi o gogoaşă electorală. Asta este soarta alianţa socialiste.

Evident, asta nu se va întâmpla de la sine. Avem o singură datorie: să nu compromitem efortul pe care l-am făcut în ultimii doi ani, de a stabiliza economia şi a o pune pe direcţia bună, dar de a continua acum aceste măsuri sănătoase care ţin de creştere economică. Şi spuneam că disperarea de aici provine. Din moment ce ai avut deja un trimestru de creştere economică, sunt toate şansele să fie şi cel de-al doilea. Volumul exporturilor în 2010 a fost cel mai mare de după 1989. Rata şomajului este cu două puncte procentuale sub media din Uniunea Europeană. În privinţa producţiei industriale şi a celorlalte aspecte ce ţin de productivitate, lucrurile sunt iarăşi în direcţia bună. Ponderea veniturilor este tot mai mare în buget. Şi vreau să ştiţi că în 2010, România a realizat cea mai mare pondere a veniturilor în produsul intern brut, 33%. Nici în perioada de maximă creştere economică din 2008 România n-a avut 33% venituri în PIB. Este o dovadă a faptului că, pe de o parte, lupta împotriva corupţiei şi a evaziunii fiscale începe să-şi arate roadele, iar măsurile economice îşi arată efectele.

Ca să vă mai dau câteva exemple, comparaţi fondurile europene. Şi vreau să fiu sincer şi direct cu dumneavoastră: eu sunt unul dintre cei mai nemulţumiţi încă de rata absorbţiei fondurilor europene în România. Asta înseamnă că şi eu trebuie să-mi asum responsabilitatea, la fel ca orice primar, preşedinte de consiliu judeţean sau om care lucrează cu fonduri europene, şi n-ar trebui să avem încă linişte până când lucrurile nu se îmbunătăţesc. Pentru că este o şansă uriaşă pentru ţara aceasta s-o modernizăm prin bani europeni gratis.

Dar, totuşi, să vă prezint o comparaţie, ca să ştim cum discutăm când vorbim cu partenerii de la alianţa socialistă, în sens politic vorbesc, ca parteneri în Parlamentul României. Vreau să ştiţi că în doi ani, cât au fost la guvernare, 2007 şi 2008, ani când s-au pus la fonduri europene, au reuşit uriaşa performanţă de a realiza plăţi către beneficiari de 156 de milioane de euro. În doi ani de zile atât au făcut. În doi ani de zile, actualul Guvern a realizat plăţi către beneficiari de 2,1 miliarde. Nu spun că este mult, încă mai este loc, dar s-au făcut plăţi către beneficiari de 2,1 miliarde, cu pondere importantă însă a prefinanţărilor. Dar comparaţi: 2,1 miliarde în doi ani, actualul Guvern; 156 de milioane, vechiul Guvern. Sunt cifre care nu pot fi contestate. Comparaţi, de asemenea, valoarea proiectelor care sunt în implementare. După doi ani de guvernare, 2007 şi 2008, alianţa socialistă ave proiecte în implementare de 1,3 miliarde de euro. Astăzi, sunt în implementare proiecte de 11 miliarde de euro. Cifrele fac diferenţa. Dar, repet, încă aici se mai poate îmbunătăţi. Aceşti bani vor schimba faţa României. Aceşti bani vor da şansa României să aibă o creştere economică cel puţin de 1,5-2%, anul acesta, 4-4,5% în 2012.

De asemenea, există Programul naţional de dezvoltare a infrastructurii, un program de 4 miliarde de euro, care complementar cu fondurile europene va schimba practic satul românesc, va schimba faţa oraşelor acestei ţări.

Nu în ultimul rând mă refer aici la faptul că în partea a doua a anului vom putea să venim şi cu măsuri complementare pentru a stimula locurile de muncă, adică reducerea contribuţiilor de asigurări sociale. Va fi o măsură complementară modificării Codului muncii care va încuraja şi mai mult angajatorii să ofere locuri de muncă cetăţenilor acestei ţări.

Deci, lucrurile merg în această direcţie pozitivă într-un ritm lent, dar sigur. Şi acest lucru este cel mai important.

Programul "Rabla" deja a plecat la drum. Programul "Prima casă" urmează să fie îmbunătăţit. Şi, de asemenea, pentru mediul privat avem în pregătire un act normativ prin care cei care se află în dificultate, firmele care se află în dificultate dar au perspectivă economică, au comenzi, cu alte cuvinte, acum, în această etapă când ne pregătim să trecem într-un alt stadiu al dezvoltării economice, dacă-şi plătesc datoriile curente au garanţii asigurate, pot beneficia şi vor beneficia de reeşalonări la plata datoriilor.

Deci, cu alte cuvinte, vine un moment în care într-adevăr putem să intrăm în etapa aceasta a consolidării economice şi a trecerii pe creştere economică a ţării, în primul rând prin motorul investiţiilor şi a sprijinirii mediului privat, complementar cu Codul muncii şi noi locuri de muncă.

Toate acestea, evident că se vor resimţi încetul cu încetul dar sigur şi în buzunarele oamenilor, atât cât poate însă această ţară, fără populisme şi fără demagogii. Atât a putut în 2011: să redea bugetarilor 15% pe brut, la pensionari pentru grupele I şi II de muncă 403 milioane de euro pentru cei care sunt în această categorie până în 2001.

În 2012, dacă această direcţie este constantă, evident că putem vorbi şi de alte beneficii materiale pentru români, dar toate cu acoperire, cu acoperire în economie. Iar cea mai clară dovadă, repet, o reprezintă volumul exporturilor, productivitatea muncii şi noile comenzi în industrie, care ne arată că ne-am schimbat deja profilul de dezvoltare economică. De la o dezvoltare economică fundamentată pe împrumut şi consum şi credit cu buletinul şi pe un boom imobiliar fără suport, pe o creştere bazată pe competitivitate şi performanţă. Noul Cod al muncii pune accent pe performanţă.

Deci, dragi colegi din Coaliţia guvernamentală, cred că în sfârşit putem să ne îndreptăm spre perioada în care, alături de România şi de români, să culegem şi roadele politice ale măsurilor aspre pe care împreună le-am luat, am avut tăria, curajul şi am făcut ceea ce trebuie pentru ţara aceasta. Iar cei din alianţa socialistă vor rămâne cu demagogia şi gogoşile lor umflate, aşa cum au rămas şi până în momentul de faţă. Pentru că, în ultimă instanţă, sondajele de opinie sunt ale zilei, rezultatele sunt la patru ani electorali, acolo se măsoară performanţa politică, acolo se măsoară ceea ce a făcut o coaliţie sau un Guvern.

De ce credeţi că cei de pe locul unu cu cei de pe locul doi s-au aliat să-i bată pe cei de pe locul trei, dacă se credeau atât de puternici? De ce credeţi? Pentru că ei ştiu că este o creştere de moment şi care, repet, se va dezumfla în 2011 şi în 2012, pentru că economia îi ajută pe cei care au avut curajul să facă ceea ce trebuie la timpul potrivit.

Uitaţi-vă în Europa, Letonia, Estonia, ţări care au luat măsuri aspre, ca în România, partidele care au luat acele decizii au câştigat alegerile. De ce România să nu facă la fel? Vă asigur că aceasta va fi direcţia şi că munca dumneavoastră, a PDL-ului, a UDMR-ului, a UNPR-ului şi a Grupului minorităţilor naţionale va fi răsplătită în primul rând prin faptul că România va avea creştere economică şi în al doilea rând de români, în alegeri, când vom avea meritul pentru munca pe care am desfăşurat-o.

Dragi colegi,

Acestea sunt argumentele pentru care să-i lăsăm pe cei din alianţa socialistă să stea împreună, acolo unde le este locul, în opoziţie acum şi pentru o lungă perioadă de timp de aici înainte.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze. Vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Este o atmosferă propice următorului moment, care este cel...

Pe procedură, domnul lider Haşotti, vă rog.

Pe procedură. Urmează votul imediat.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am venit pentru o chestiune de procedură. Înainte totuşi aş vrea să spun cu regret, domnule prim-ministru, că beţia cuvintelor, pe care aţi practicat-o aici, sigur, fiecare practică beţia lui, unul cu whisky, altul cu cuvinte, m-a făcut să-mi aduc aminte de ce spunea Emil Cioran, domnule prim-ministru: "Speranţa e forma normală a delirului", spunea Emil Cioran. Şi tare mi-e teamă că aţi atins acest punct.

Acum, procedura, stimaţi colegi.

Stimaţi colegi,

Regulamentul Camerelor reunite ca de altfel regulamentul fiecărei Camere face posibil ca plenul să fie suveran. Motiv pentru care vă propun, stimaţi colegi senatori şi deputaţi, să introducem pe ordinea de zi de astăzi votul pentru următoarea declaraţie politică a Parlamentului reunit, a Camerelor reunite ale României:

"În numele parlamentarilor români, senatori şi deputaţi, ne exprimăm în modul cel mai categoric stupefacţia şi indignarea faţă de conţinutul iredentist şi antiromânesc al mesajului premierului Ungariei, Viktor Orbán, transmis la 15 martie anul curent, (Aplauze.) participanţilor la manifestarea organizată la Târgu Mureş de către Partidul Civic Maghiar şi de Consiliul Naţional Secuiesc.

Nu ne-am fi putut imagina că astăzi, în 2011, când România şi ţara vecină de la vest sunt membre ale Comunităţii Europene şi fac parte din aceeaşi alianţă militară transatlantică că şeful Guvernului unui stat pe care l-am considerat prieten, şi sperăm că o putem face şi în continuare, poate da frâu liber unor fantome ale trecutului din pricina cărora secole de-a rândul a curs sânge şi s-au înveninat până la isterie relaţiile dintre două popoare aşezate de providenţă a vieţui unul lângă celălalt.

Făcându-se ecoul unor sfruntate falsuri istorice şi călcând în picioare cu brutalitate demnitatea naţiunii române în ansamblul ei, mesajul, prin funestele lui idei, etalate în dispreţul tuturor normelor internaţionale privind relaţiile de vecinătate între state şi popoare, este dovada perentorie a unei gândiri şi a unei politici guvernamentale aberante, cu rădăcini în arsenalul regimurilor totalitare de inspiraţie fascistă, pe care istoria secolului trecut le-a condamnat definitiv şi irevocabil.

Fără a relua şi combate punctual tezele veninoase ale domnului Viktor Orbán, prim-ministrul Ungariei, ţinem să condamnăm hotărât astfel de poziţionări publice de înjosire a ţării şi a naţiunii noastre, indiferent din partea cui s-ar manifesta.

De fapt, dacă ne gândim mai bine, cei care se înjosesc cu adevărat sunt tocmai aceia care lansează astfel de mesaje.

Data: astăzi, 16 martie 2011, în şedinţa reunită a Camerei Deputaţilor şi a Senatului".

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului senator Haşotti.

Propunerea a fost avansată în temeiul Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului care se referă, la art.1 pct.22, la "adoptarea unor declaraţii, mesaje sau a altor acte cu caracter exclusiv politic". Cred că aici încadraţi, domnule senator Haşotti... înţeleg că încadraţi propunerea dumneavoastră la art.1 pct.22 din Regulamentul şedinţelor comune ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, ca să fim bine înţeleşi.

Dacă sunt alte comentarii sau intervenţii de natură procedurală sau de fond, sau de text.

Domnul Árpád Márton, aveţi cuvântul.

Rog linişte şi deferenţă.

Toate punctele de vedere sunt acceptate în Parlamentul României.

Vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Dacă mi-aduc eu bine, şi vă rog să mă corectaţi dacă nu, arătându-mi articolul Regulamentului comun care permite ca ordinea de zi să fie modificată în timpul şedinţei, pentru că ordinea de zi, conform Regulamentului nostru, se adoptă la începutul şedinţei comune.

Vă mulţumesc. (Vociferări, rumoare.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Înţeleg că propunerea domnului Haşotti este dublă: o propunere de modificare a ordinii de zi, unde plenul reunit este suveran şi poate decide, conform art.8, fondul materiei fiind alin.(22) art.1 din Regulamentul nostru comun.

Interpretarea mea este corectă, domnule Haşotti, da?

Ca atare, vă supun la vot modificarea ordinii de zi.

Dacă există, dacă sunt elemente procedurale vă stau la dispoziţie.

Domnule deputat Călian, vă rog.

Pe procedură, toţi colegii au dreptul să intervină.

Domnul Petru Călian:

Voi fi foarte corect pe procedură. Vă rog să fiţi liniştiţi.

Domnule preşedinte,

Conform Regulamentului, în numele grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat Liberal, solicităm o pauză de consultări de 15 minute.

Vă mulţumesc. (Rumoare; vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pe procedură, domnul vicepreşedinte Oltean.

După aceea, domnul deputat Bejinariu.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Apreciez cât de... (Vociferări.)

Intervenţia mea este pe procedură, stimaţi colegi. Şi aş vrea să aveţi în vedere, pentru că nu există zi în care să nu faceţi apel la respectarea Regulamentului Camerei, la respectarea Regulamentului şedinţelor comune.

Domnule preşedinte,

Este o prevedere în Regulamentul comun al celor două Camere, care dă posibilitatea modificării ordinii de zi la cererea unui grup parlamentar, la iniţiativa preşedintelui de şedinţă sau membrilor Guvernului.

Modificarea ordinii de zi, prin cutumă, se face întotdeauna la începutul şedinţei, asta pe de o parte; pe de altă parte, vă rog să observaţi, domnule preşedinte, că s-a dat citire unei declaraţii, fără să se modifice ordinea de zi.

Deci, în mod normal, trebuia să luaţi act de propunerea făcută de către domnul senator Puiu Haşotti, să supuneţi votului dacă se modifică ordinea de zi, şi pe urmă să se dea citire declaraţiei politice.

Dacă este să respectăm Regulamentul, atunci să-l respectăm în spiritul şi litera lui, întotdeauna, şi nu numai atunci când ni se pare nouă că avem dreptate.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Ceea ce am să şi fac, pentru că, într-adevăr, domnul vicepreşedinte Oltean are dreptate. Este regulamentară intervenţia sa şi pe fond, şi pe procedură.

De aceea, v-am supus atenţiei şi votului modificarea ordinii de zi pentru introducerea unei declaraţii, care reprezintă un alt vot.

De aceea, vă rog să vă pronunţaţi cu privire la modificarea ordinii de zi şi introducerea acestui punct.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi. Suntem în procedură de vot.

Vă rog să mă ajutaţi cu numărarea voturilor. Suntem în procedură de vot.

Voturi împotrivă? Vă rog să votaţi. Vă rog să mă ajutaţi cu numărarea voturilor în sală, cu calm. (Aplauze şi vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.)

212 voturi.

Împotrivă? Împotrivă câte au fost? Am încercat să numărăm voturile împotriva modificării ordinii de zi. (rumoare; vociferări.)

Vă rog să degajaţi partea centrală a sălii.

Liderii de grup au deja o consultare informală, după care vom lua o decizie imediat.

Rog să păstrăm regula obişnuită şi atmosfera decentă a lucrărilor noastre.

Liderii de grup au o mică consultare informală, apoi vă vom anunţa modul în care vom continua activitatea noastră.

(La prezidiu au loc consultări.)

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Vor să blocheze rezultatul votului pentru că nu s-au consultat.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi,

Suntem în interiorul unui moment procedural, în care - conform anunţului făcut - a existat o exprimare de vot cu privire la propunerea avansată, de modificare a ordinii de zi.

Un număr de 219 colegi s-au pronunţat în favoare. 212, mă corectează doamna preşedinte Anastase. (Rumoare; vociferări.)

De asemenea, propunerea de modificare a ordinii de zi a întrunit acest număr de voturi.

În acelaşi timp, din punct de vedere procedural şi pe fondul materiei, pentru că problema cea mai importantă este conţinutul unei eventuale declaraţii politice a Parlamentului României.

Deci, din punct de vedere al subiectului abordat, propunerea avansată de domnul lider Haşotti este o propunere care a marcat un număr de voturi în plenul Parlamentului României. (Aplauze.)

Cu privire la subiectul legat de o declaraţie politică, este obligatoriu, din punctul meu de vedere, o consultare cu privire la conţinutul acestei declaraţii. Este o declaraţie politică la nivel naţional, care, dacă va fi adoptată, va angaja Parlamentul şi statul român. Şi, în mod evident, cu privire la conţinut, consultarea liderilor de grup şi a specialiştilor noştri este de asemenea obligatorie.

În aceste condiţii, dau curs solicitării ca pe subiectul Declaraţiei, al textului avansat de domnul lider Haşotti, să existe o pauză de consultări pentru degajarea unei soluţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Încă o precizare, pe care trebuie s-o facem, din punct de vedere procedural. (Vociferări, rumoare.)

Preşedintele Camerei, din nefericire, este cel care conduce.

După pauza de consultări de 15 minute revenim în procedură.

Nu s-a efectuat niciun vot. A fost un anunţ de voturi pentru. Nu a întrebat nimeni, nici împotrivă, nici nimic.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

15 minute de pauză de consultări pe textul avansat de domnul lider Haşotti.

Rog liderii să se întâlnească. Rog, de asemenea, şi specialiştii din Comisiile pentru politică externă din cele două Camere să se întâlnească pentru a da un punct de vedere cu privire la conţinut.

Pauză de consultări, 15 minute, pe conţinutul declaraţiei.

după pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnilor senatori şi deputaţi,

Am să vă rog să luaţi loc, pentru a reveni la lucrările noastre.

Am avut o consultare cu liderii de grup. A fost prezent şi preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

În cadrul discuţiilor pe care le-am avut, sigur, punctele de vedere au fost diverse şi este clar că este o temă care suscită foarte mult interes. Este necesară, cu siguranţă, o discutare, sigur, şi în comisiile de specialitate, dar şi în plen.

Până la acel moment, avem două prevederi specifice în Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Este vorba de art.74 şi art.80, care se referă la punctul de pe ordinea de zi în cadrul căruia a intervenit această discuţie.

Art.74 specifică faptul că: "după încheierea dezbaterilor, se supune la vot propunerea de acordare a încrederii Guvernului. Votul este secret şi se exprimă prin bile."

Şi, la art.80, "după încheierea dezbaterilor, se procedează la votarea moţiunii de cenzură."

Suntem, în acest moment, în acest punct al acestui punct al ordinii de zi, drept care, în mod firesc, trebuie să intrăm în dezbaterea ordinii de zi.

Domnule Mircea Duşa, vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

De multe ori, de la această tribună, mai ales în Camera Deputaţilor, am făcut apel la dumneavoastră, doamna preşedinte, să respectaţi Regulamentul.

Un coleg al nostru, un lider de grup a ieşit la microfon şi v-a propus modificarea ordinii de zi cu un Proiect de Hotărâre privind o declaraţie politică a Parlamentului României, legat de declaraţiile făcute de preşedintele Parlamentului Ungariei, domnul Kover.

Conform art.8 - degeaba îmi invocaţi celelalte articole - sunteţi obligată să supuneţi la vot completarea ordinii de zi, în mod excepţional, aşa cum vi s-a solicitat.

Dumneavoastră aţi fost profesor bun în această materie. Ne-aţi spus de o mie de ori, de 2 ani încoace, că plenul este suveran. Şi aşa este: conform Regulamentului, plenul este suveran. Şi, dumneavoastră nu aveţi decât să supuneţi votului plenului propunerea făcută de colegul meu. (Aplauze.)

Aţi fost profesor bun la şmecherii, şi noi am învăţat de la dumneavoastră, recunoaştem că în acest domeniu ne-aţi fost profesori. Acum, dacă ne-aţi fost profesori buni, aţi căzut în propria capcană, şi vă rog să respectaţi Regulamentul. Şi nu mă trimiteţi la celelalte articole.

Supuneţi la vot completarea ordinii de zi. Dezbatem acest proiect. (Rumoare, vociferări.)

Nu, doamna preşedinte nu recunoaşte că s-a dat un vot. Şi, dacă nu recunoaşte acest lucru, îi propun să facă acest lucru încă o dată, după ce dezbatem proiectul care a fost propus de colegul Haşotti. După aceea, vom proceda şi la vot final, şi pe acest proiect de hotărâre, şi pe moţiunea de cenzură.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Marton Arpad, domnul Mircea Toader, domnul György Frunda şi domnul Eugen Nicolăescu, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În primul rând, domnul preşedinte trebuia să oprească colegul nostru care a intervenit, în momentul când a constatat că propunerea domniei sale este pe procedură, nu se referă la dezbaterea moţiunii de cenzură. Pentru că, cei care cunosc cât de cât dreptul, ştiu că acele capitole care sunt speciale derogă de la regulile generale. Or, în art.80 din Capitolul special "Acordarea şi retragerea încrederii acordate Guvernului" scrie clar: "După încheierea dezbaterilor, se procedează la votarea moţiunii de cenzură".

Şi, după ce s-a dat acest vot, da, puteţi să interveniţi şi să modificaţi ordinea de zi. (Vociferări, rumoare.)

Pentru că, ordinea de zi se termină cu votarea moţiunii de cenzură. Nu există o prevedere, nu o să-mi arătaţi o prevedere în acest regulament, care vă permite să dezbatem fiecare punct de pe ordinea de zi, şi pe urmă să votăm o moţiune de cenzură. Pentru că, în mod evident, scrie clar: "După încheierea dezbaterilor".

Deci, s-a încheiat dezbaterea, se votează moţiunea de cenzură.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Mircea Toader, domnul Eugen Nicolăescu, şi după aceea domnul György Frunda.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte al Senatului,

Stimaţi colegi,

Cred că este o situaţie inedită, dar nu făcută... (Vociferări; rumoare.)

Şi am să mă şi explic: de câte ori am solicitat modificarea ordinii de zi, niciodată nu am făcut-o în timpul dezbaterii unei legi. (Vociferări; rumoare.)

Păi, dacă vociferaţi, înseamnă că nu s-a terminat stadionul naţional, mai este încă de lucrat la el.

Deci, vă rog să-mi permiteţi să vorbesc în continuare.

Pe de altă parte, indiferent cum aţi lua-o - regulamentar, cutumă sau cum vreţi dumneavoastră - oricând, orice lider de grup poate să solicite modificarea ordinii de zi, anunţând că doreşte să modifice ordinea de zi, cu următoarea temă sau următoarea problemă. Nu citeşte întâi problema, nu citeşte întâi ce are de gând să facă, şi pe urmă modifică ordinea de zi. Că, dacă se punea în această ordine, era logic să spuneţi: Domnule, vrem să modificăm ordinea de zi şi să dezbatem o problemă, un raport, o declaraţie sau, până la urmă, aşa cum a spus domnul Duşa, nu este o hotărâre.

Hotărârea Camerei presupune o procedură, presupune să meargă în comisii, presupune să luăm act de ea, presupune să o putem modifica, nu o declaraţie politică care trebuie făcută marţea.

Aşa că, stimaţi colegi, nu numai că nu putem să întrerupem procedura pe care o avem de finalizat, cu moţiunea de cenzură pe care dumneavoastră aţi depus-o; cred că nu doriţi să rămână aşa, suspendată.

Orice solicitare de acest tip trebuie să urmeze un regulament. Solicitaţi înainte... Când a citit domnul Haşotti, am zis că vorbeşte ceva despre Codul muncii. A început cu o chestiune care nu avea legătură cu Codul muncii. Domnul Árpád are dreptate, şi domnul Geoană a greşit. Trebuia să spună: "Domnule, treci la subiect, domnule Puiu Haşotti, treci la chestiunea zilei. Nu merge la un lucru care nu are legătură cu ceea ce dezbatem noi".

Aşa că, doamna preşedinte, vă rog să aplicaţi dumneavoastră regulamentul şi să stabiliţi clar: unu - terminăm procedura care înseamnă... votul; după ce am terminat votul, solicitaţi, oricine poate să ceară în completare - vrem să modificăm ordinea de zi - dar să spună pentru ce: un proiect de hotărâre, o declaraţie. Nu am auzit că o declaraţie politică care se face marţea, să fie supusă spre aprobare plenului Camerelor reunite.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolăescu.

După aceea, domnul György Frunda.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase, încă preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Am crezut... (Rumoare, vociferări.)

Vă las să terminaţi, am timp.

Am crezut că metehnele de a nu conduce regulamentar sunt numai la Camera Deputaţilor, şi că ele nu se transferă şi la nivelul plenului reunit al celor două Camere. Din păcate, se pare că metehnele sunt atât de adânci, încât nu se poate scăpa de ele.

Doi: la începutul şedinţei, astăzi, s-a anunţat că în plen sunt 256 de parlamentari. La vot, la votul pentru modificarea ordinii de zi s-a anunţat că au fost 212 voturi pentru.

Ce discutăm în acest moment? Că a fost un vot majoritar: 212 din 256. Deci, ordinea de zi este modificată, stimaţi colegi! (Aplauze.)

Probabil de la 212 la 256 erau abţineri şi împotriviri. Dar chiar nu mai contează, cât timp a fost un vot majoritar.

Trei: accept lecţii de morală, accept lecţii de bun-simţ de la cei care se comportă ca atare. Dar nu de la cei care modifică ordinea de zi de câte ori vor şi cum vor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu (din sală):

Bravo!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Şi li se permite acest lucru. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.)

Accept, de asemenea, lecţii de morală şi lecţii de bun-simţ şi de onestitate de la cei care cred în aceste principii, dar nu de la cei care, în această sală, vin şi mint votul. Şi ştiţi foarte bine la cine mă refer.

Patru: cine ne împiedică pe noi, astăzi, să ne aducem aminte că au fost multe moţiuni - şi de cenzură, şi simple - care nu s-au votat în ziua în care s-au dezbătut, şi s-a hotărât ca votul să aibă loc într-o şedinţă specială. Cine ne împiedică, sigur, respectând argumentaţia doamnei Anastase şi a domnului Árpád.

Iertaţi-mă, vă rog, nu intrasem în nici o procedură de vot după dezbaterea moţiunii. Şi, în consecinţă, un coleg lider de grup parlamentar a făcut o propunere, din punctul nostru de vedere regulamentară, şi anume, modificarea ordinii de zi.

În acelaşi timp, tot regulamentul prevede ca atunci când ceri modificarea ordinii de zi să explici, să motivezi de ce faci acest lucru. Asta a făcut domnul Haşotti! A spus exact ce text doreşte să intre pe ordinea de zi, ca să votăm în cunoştinţă de cauză, stimaţi colegi. Vroiaţi să votăm aşa, fără să ştim despre ce este vorba?! Eu cred că ar trebui să-i mulţumiţi domnului Haşotti pentru serviciul pe care l-a făcut! (Aplauze.)

Şi nu în ultimul rând, eu cred că în acest moment trebuie să arătăm foarte precis şi foarte clar că dacă nu se respectă ceea ce plenul a hotărât, atunci preşedintele de şedinţă trebuie să fie demis imediat!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul György Frunda, domnul Haşotti, domnul Duvăz, domnul Boureanu.

Domnul Frunda György:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Domnule preşedinte,

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Îmi pace să cred că Parlamentul României este, printre altele, nu numai un club decizional, singura instanţă legiuitoare a ţării, dar este un club al domnilor. Un club al domnilor în care noi, domnii deputaţi, miniştri, senatori, avem obligaţia morală să nu jignim doamnele, să le respectăm, cu bunele, cu greşelile lor... (Vociferări.) să nu strigăm la cei care vorbesc de la pupitru, să venim şi să ne spunem punctele de vedere.

Dacă facem analiza a ceea ce s-a întâmplat, desigur, trebuie dezbătute toate propunerile. Şi eu personal cred că, într-adevăr, Parlamentul trebuie să ia în considerare şi să aibă o poziţie, să discute declaraţia primului-ministru ungar şi declaraţia preşedintelui Parlamentului ungar. Dar daţi-mi voie să vă spun că nici eu, şi cred că nici unul dintre dumneavoastră, de bună-credinţă, pe baza unei declaraţii sau a unei traduceri ad-hoc, parţiale sau integrale prezentate putem să decidem.

Cred că aceste declaraţii şi ştiu că aceste declaraţii trebuie să intre în Comisia pentru politică externă a Senatului sau a Camerei Deputaţilor, dacă vreţi Biroul permanent poate hotărî să intre şi în şedinţa comună, fiecare grup parlamentar să-şi prezinte punctul de vedere, să avem un proiect asupra căruia să se pronunţe Biroul permanent şi să-l supună votului plenului celor două Camere. Aceasta este calea procedurală.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, regulamentul este procedură. Procedura este de strictă interpretare. Nu este de interpretare cum o vrea omul. Şi domnul deputat Márton, pentru că nu ne tutuim de la tribuna Parlamentului, a avut dreptate când v-a prezentat articolul respectiv de lege.

Dacă am început procedura moţiunii de cenzură, trebuie să o terminăm. O votăm într-un fel sau altul şi după ce terminăm putem să propunem orice altceva. Dar, în timpul dezbaterii, când toate grupurile parlamentare şi-au spus punctul de vedere, când primul-ministru a răspuns obiecţiunilor, unele fondate, altele nefondate, singura modalitate este finalizarea prin vot. După aceea putem să venim cu propuneri. Dar a încerca să introducem pe ordinea de zi o problemă ad-hoc ridicată, a cărei importanţă nu a fost ridicată nici la şedinţa birourilor, nici anterior, nu îmi arată altceva decât dorinţa de a muta accentul deciziei politice de pe moţiunea de cenzură, pe una interstatală, care are cu totul altă greutate şi alt loc de dezbatere.

De aceea, vă propun să revenim la moţiunea de cenzură, iar în comisiile de specialitate, fie ale Senatului, fie ale Camerei Deputaţilor să dezbatem, şi pe urmă în plen, declaraţiile primului-ministru şi a preşedintelui Parlamentului ungar.

Vă mulţumesc că m-aţi ascultat. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Haşotti. Nu, eraţi dumneavoastră, domnule Haşotti, după aceea domnul Duvăz şi apoi domnul Boureanu.

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

Îmi cedează mie!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Vă mulţumesc. Domnul Haşotti renunţă la intervenţie?

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Doar la rând.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Puţină răbdare, pentru că eu am luat foarte în serios ceea ce spunea domnul senator Frunda şi, să discutăm în cunoştinţă de cauză, o să vă citesc ceea ce a spus domnul Viktor Orbán, primul-ministru al Ungariei, pentru ca dezbaterea să fie în cunoştinţă de cauză.

Domnule Buda, totuşi, fiţi un democrat!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Moldovan, dacă-mi permiteţi, intervenţia...

Domnul Emil Radu Moldovan:

Am şi eu rugămintea la dumneavoastră, doamna preşedinte, să vă comportaţi democratic şi să mă lăsaţi să le spun colegilor mei, şi în special domnului senator Frunda, pe care l-am luat foarte în serios, ceea ce a declarat domnul Orbán, pentru că a spus că nu ştie ce a declarat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog, în primul rând, să folosiţi o tonalitate, astfel încât colegii dumneavoastră...

Domnul Emil Radu Moldovan:

Dacă mă lăsaţi să vorbesc, o să o folosesc!

Doamna Roberta Alma Anastase:

...să vă poată urmări şi, în al doilea rând, intervenţiile sunt în acest moment pe procedură. Asta încercam să spun...

Domnul Emil Radu Moldovan:

Pe procedură, ca să discutăm în cunoştinţă de cauză.

"Să ne aducem aminte de stăpânii Ardealului, de soţiile lor, care au fost un exemplu de toleranţă, domnitori ai Ardealului care au înţeles că Ardealul trebuie să fie un pământ de solidaritate. Un lucru este foarte important: să nu lăsăm steagul să cadă la pământ, pentru că dacă va cădea, cineva tot trebuie să-l ridice! Trebuie să predăm generaţiilor tinere capacitatea noastră intelectuală, forţa noastră, credinţa noastră, coloana noastră vertebrală. Petőfi, când a venit în Ardeal, a ştiut foarte bine că forţa maghiarilor de atunci o constituie Ardealul, că ardelenii sunt coloana vertebrală a ungurilor.

Este un mesaj de viitor, de speranţă, să fie Ardealul cum a fost şi naţiunea ungară cum a fost. Asta vă doresc din suflet! De fapt, Ardealul a fost luat de la noi de ţările şi puterile care au avut un scop foarte bine definit, de a aţâţa naţiunile şi de a desena nişte graniţe la care ei să fie în continuare puternici şi dirijori."

Ca să înţelegeţi, stimaţi colegi, care este declaraţia primului-ministru maghiar, şi dacă Guvernul român nu era în genunchi şi preşedintele... putea să aibă o reacţie la prietenul lui, nu eram astăzi în situaţia asta!

Guvernul şi preşedintele României trebuiau să aibă atitudine faţă de astfel de declaraţii şi comportamente.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Duvăz. Domnule Haşotti, aţi făcut schimb cu... Lăsaţi-l pe domnul Duvăz, vă rog. A, bine!

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

În primul şi în primul rând, solicitarea pe care am făcut-o în calitate de lider de grup a fost în baza articolului 8 al Regulamentului Camerelor reunite.

Vreau să vă reamintesc, doamnelor şi domnilor colegi, că solicitarea de consultări a fost făcută în timpul votului, şi rezultatul anunţat, 212 voturi pentru, nu a fost urmat de nimic altceva, pentru că dumneavoastră nu aţi dorit să votaţi! Domnul Toader a votat. Cu un vot împotrivă, atunci! Deci, s-a anunţat rezultatul unui vot, adică introducerea pe ordinea de zi a acestei declaraţii care trebuie însuşită, în opinia mea şi în opinia Uniunii Social-Liberale, din câte am înţeles, de către Parlamentul României, şi nu este decât o declaraţie de demnitate naţională.

Am să vă spun nişte lucruri pe care nu le ştiţi şi care s-au discutat la întâlnirea cu liderii grupurilor parlamentare, întâlnire la care au participat mulţi alţii, nu numai liderii grupurilor parlamentare, şi foarte bine că s-a întâmplat aşa. S-a spus acolo că: "nu este bine, nu este strategic, nu este bine pentru România..." Se vorbea despre interesul naţional şi m-am bucurat, în primul rând de către colegii de la UDMR. Evident, daţi-mi voie să cred că nu sunteţi mai patrioţi ca mine, dar, în sfârşit, se poate întâmpla şi asta, cine ştie?!

Am spus: scoatem din text pe domnul Orbán şi spunem "conţinutul iredentist şi antiromânesc al mesajului unor importanţi lideri politici din Ungaria". Nu, nici aşa nu s-a dorit! Nici aşa nu s-a dorit!

În orice caz, nu se poate vorbi aici că se deturnează discuţia de la moţiune. Nu, va avea loc un vot pentru moţiune. Dar vă spun, stimaţi colegi, atitudinea aceasta de onoare a Parlamentului României este mai importantă decât moţiunea de cenzură! (Aplauze.)

Acum nu mă mir că, după toate nenorocirile pe care le-a făcut Partidul Democrat Liberal, nu are nici măcar vocaţia demnităţii naţionale. Asta nu mă miră! Nu mă miră nici faptul că... şi mă bucur încă o dată că distinşii colegi de la UDMR au invocat de sute de ori interesul naţional, dar doar de data aceasta sau poate de puţine dăţi.

Stimaţi colegi, eu vreau să vă spun un lucru: indiferent ce matrapazlâcuri veţi face, eu sper să nu le faceţi, doamna preşedinte, luni, în Biroul permanent al Senatului vom solicita din partea Uniunii Social-Liberale ca în plenul Senatului luni să se adopte acest text. La fel şi la Cameră, stimaţi colegi. Vă sfătuiesc, în cazul în care doamna preşedinte va apela la malversaţiuni parlamentare şi în Camera Deputaţilor să solicitaţi în Biroul permanent să se adopte această declaraţie politică.

Dacă doamna preşedinte va refuza, încălcând regulamentul, să facă acest lucru, dar vă repet şi cu aceasta închei, doamna preşedinte, votul s-a exprimat. Au fost 212 voturi pentru şi un vot împotrivă, al domnului Toader. Atât!

Prin urmare, doamna preşedinte, dumneavoastră trebuie să supuneţi votului Parlamentului, Camerelor reunite, dacă este de acord Parlamentul sau sunt de acord Camerele reunite cu declaraţia pe care am citit-o de la această înaltă tribună, declaraţie care nu face decât să exprime în mod simplu, cinstit, parlamentar şi românesc demnitatea noastră naţională. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Duvăz şi apoi domnul Boureanu.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Eu cred că merită să discutăm exact în ceea ce priveşte procedura în care ne aflăm în momentul acesta şi cred că acest lucru este important, pentru că, sigur, mulţi am fost deranjaţi de unele declaraţii care au fost făcute, inclusiv de autorităţile statului din Ungaria, dar nu aceasta sau nu în momentul acesta este dezbaterea acolo. Cred că este important să lămurim, în primul rând, din punct de vedere constituţional. Şi cred că din punctul acesta de vedere, art.2 al Constituţiei spune un lucru destul de clar, care îndreptăţeşte Parlamentul să ducă discuţia către o declaraţie politică cel puţin: "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum".

Deci, Parlamentul are îndreptăţirea de a face o declaraţie politică în legătură cu anumite atitudini care sunt în măsură să aibă sau să creeze sentimentul atingerii suveranităţii ţării. Nu ar trebui nici să ne inflamăm şi nici să refuzăm o asemenea dezbatere şi nici să ne dorim, pe de altă parte, să creăm o stare de tensiune nepotrivită între noi şi un stat vecin. Dar nici să trecem neobservate o serie de declaraţii venite în cascadă în ultimele zile. Şi o serie de fapte, dacă vreţi, care le-au completat, petrecute pe teritoriul României şi în legătură cu care autorităţile române nu s-au pronunţat în măsura în care ar fi trebuit să o facă.

Dar ceea ce ne îndreptăţeşte la această discuţie este paragraful (3) din art.8, stimaţi colegi, care spune în mod clar că: "în mod excepţional, în orice şedinţă comună, preşedintele Camerei Deputaţilor sau preşedintele Senatului poate propune modificarea ordinii de zi, la cererea, pentru motive temeinice" şi eu nu cred că netemeinicia poate fi invocată aici, deci subliniez, "pentru motive temeinice, a unuia din birourile permanente sau a unui grup parlamentar din oricare Cameră, ori, după caz, la cererea Guvernului".

Ce vreau să spun cu asta? Că cererea era îndreptăţită şi votul este exprimat în mod îndreptăţit, că noi avem deja în experienţa noastră parlamentară suficiente ocazii în care am decalat votul în urma dezbaterii moţiunii, inclusiv moţiunii de cenzură.

Deci, ceea ce vă propunem este să luaţi notă de un vot care s-a exprimat şi s-a exprimat temeinic, în baza unui articol al Regulamentului, în drepturile pe care Parlamentul României le are, pe de o parte, şi, pe de altă parte, să procedăm la această dezbatere care fie vorba între noi, doamna preşedinte, ea nu a putut fi evitată, ea s-a şi produs în bună măsură de la această tribună, să terminăm şi această dezbatere şi la sfârşit să votăm ambele lucruri care au fost pe ordinea de zi astăzi, moţiunea de cenzură şi declaraţia politică a Camerelor reunite.

Vă mulţumesc.

Este propunerea mea, tehnică, dacă vreţi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Numai că în cazul moţiunii de cenzură, aşa cum ştiţi foarte bine, avem o procedură specifică, pe care cu siguranţă o puteţi citi şi am precizat-o şi eu, după cum sunt convinsă că temeinicia exista încă de la începutul şedinţei, când aţi fi putut propune modificarea ordinii de zi, nu în interiorul unui punct de pe ordinea de zi aflat în dezbatere. Deci, ori înainte, ori după ce terminăm acel punct.

Domnule Boureanu, vă rog.

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt convins că oricare din cei de aici, şi cei din opoziţie şi cei de la putere, consideră atât moţiunea de cenzură, cât şi declaraţia politică cerută de colegul nostru parlamentar foarte importante. Nu cred că îndrăzneşte cineva, de la UDMR până la PNL, să conteste importanţa celor două subiecte.

Dar, pe de altă parte, stimaţi colegi, dacă credeţi că este aşa de important şi atât de amuzant, domnule doritor de preşedinte de ţară, domnul Antonescu, cu ocazia aceasta vă dau posibilitatea să ţineţi un speech, de ce un subiect atât de important cum este moţiunea de cenzură, îl întrerupeţi înainte de a fi finalizat, sau de ce un subiect atât de important cum este declaraţia Parlamentului României, îl introduceţi la şi altele, în mijlocul altui subiect? Voinţa nu ţine loc de inteligenţă, aşa cum strigă cineva din sală, că aşa vrea el! Iar dacă România şi parlamentarii României răspund la un subiect atât de important, pe care şi eu îl consider important şi neplăcut, ca pretext să justifice eşecul opoziţiei la moţiunea de cenzură, este grav, domnilor! (Aplauze.) Este grav şi - atenţie! - eu sunt de părere aici cu colegul meu de la PNL care a propus subiectul. Eu consider că subiectul trebuie discutat. Nu trimis neapărat la o comisie! Dar, haideţi, domnilor colegi, să vedem dacă într-adevăr avem Guvern, să terminăm moţiunea de cenzură, iar în momentul în care se cere rămânerea în sală în continuare pentru un alt subiect, acolo să se vadă maturitatea celorlalţi parlamentari. Acesta este răspunsul politic pentru declaraţiile propuse!

Am şi un răspuns tehnic, pentru celălalt coleg de la PNL, care s-a ascuns după nişte cifre mărunte: 256 - cvorum de şedinţă, foarte adevărat, aşa încep şedinţele, iar la un vot eu am auzit pronunţat 212 şi cineva a fost de părere: "vot câştigător". N-am auzit voturi împotrivă, n-au auzit abţineri. Eu cred că au fost 259 de voturi împotrivă, că atâta suntem, 471, şi poate între timp au mai venit nişte colegi. Cvorumul de la începutul şedinţei nu are nici o legătură cu numărătoarea fiecărui vot.

Domnilor colegi,

haideţi să votăm moţiunea de cenzură, haideţi, dacă vreţi, să introducem pe ordinea de zi şi acest subiect, pentru că dincolo de bătălia noastră opoziţie - putere, eu sunt convins că sunt colegi de la toate partidele deranjaţi de declaraţiile pe care le-am ascultat cu toţii.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul senator Ilie Sârbu.

Domnul Ilie Sârbu:

Stimaţi colegi,

n-am să mai vin în faţa dumneavoastră cu argumente de procedură, articole, au făcut-o colegii mei şi au făcut-o foarte bine. Aş vrea să pun două întrebări, în schimb, celor de la putere, colegilor noştri de la putere. Atunci când domnul Moldovan a prezentat intervenţia primului-ministru Ludovic Orban... (Râsete.) Pardon, îmi cer scuze! ...primului-ministru al Ungariei Orbán, aţi avut o reacţie extraordinar de nervoasă. De ce vă este ruşine de ceea ce spune domnul Orbán în legătură cu România? N-am înţeles!

Şi a doua întrebare, ce ar trebui să mai facă liderii maghiari, că e prim-ministru, că e preşedinte al Parlamentului, că sunt lideri de partid, ce ar trebui să ne mai facă, ce ar trebui să ne mai spună ca să avem şi noi dreptul să reacţionăm?

Cred că acestea sunt lucrurile care ar trebui să vă preocupe şi pe dumneavoastră şi să nu degenerăm în discuţii sterile pe marginea Regulamentului, pe marginea procedurilor. Chiar nu vă simţiţi deloc jigniţi, ca români? Aveţi un sentiment de linişte şi de satisfacţie când l-aţi văzut pe Avram Iancu, sigur, păpuşa aceea de care se vorbea, spânzurat în piaţa publică? Chiar nu aveţi nici un fel de reacţie la ceea ce ne spune domnul Orbán, nu aveţi nici un fel de demnitate (Aplauze.), când e vorba de a rămâne la putere? Puterea, dragii noştri colegi, e trecătoare: astăzi o aveţi, mâine nu o să o mai aveţi! Dar o să intraţi în istorie la acel capitol de care copiilor dumneavoastră, nepoţilor dumneavoastră o să le fie ruşine, pentru un an, pentru o lună, pentru jumătate de an de putere. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Închei, mulţumindu-le colegilor mei care au adus argumente aici, fiindcă dumneavoastră nu vă pot mulţumi. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Markó Béla.

Domnul Markó Béla:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi colegi,

Bineînţeles că vreau să mă refer la procedură, dar înainte de aceste referiri permiteţi-mi să fac o replică la cele spuse de colegul meu senator, domnul Haşotti. Şi anume, în ceea ce priveşte ideea de patriotism şi întrebarea dacă noi, maghiarii, suntem sau putem să fim la fel de patrioţi ca românii, de exemplu.

După aceea, bineînţeles că domnul Haşotti, observând că totuşi constatarea a fost cam dură, a încercat să mai nuanţeze această întrebare.

Stimaţi colegi,

patriotismul ţine de conştiinţa fiecăruia şi fiecare dintre noi trebuie să decidă cât de patriot este sau nu.

În ceea ce mă priveşte, trebuie să vă spun că sunt la fel de mândru că sunt cetăţean al acestei ţări, ca şi dumneavoastră, sunt la fel de mândru că m-am născut şi am crescut în această ţară şi că pot lucra pentru ţara mea! (Aplauze.)

Sunt la fel de mândru ca şi dumneavoastră că sunt membru al corpului legiuitor, al celei mai importante instituţii din România. Şi mă tem. Mă tem pentru prestigiul acestei instituţii, dar mă tem şi pentru ceea ce am construit împreună, ceea ce am construit eu, împreună cu colegii mei din UDMR, împreună cu dumneavoastră, din diferite partide politice româneşti! Fiindcă am construit ceva foarte important în aceste două decenii, mai mult de două decenii de când funcţionează Parlamentul României. Am construit relaţii interetnice paşnice, importante atât pentru minoritatea maghiară şi celelalte minorităţi, cât şi pentru majoritatea românească.

Stimaţi colegi,

am construit împreună cu dumneavoastră aceste lucruri. În această sală sunt foşti prim-miniştri, nu vreau să-i nominalizez, nu sunt foarte mulţi, dar sunt foşti prim-miniştri, foşti miniştri de externe, alţi demnitari, împreună cu care am clădit ceea ce am clădit şi am făcut acea construcţie prin care ultima dată, la 15 martie, maghiarii din România au avut posibilitatea să-şi sărbătorească liber, cu respectul reprezentanţilor majorităţii româneşti, Ziua maghiarilor de pretutindeni, Ziua Revoluţiei ungare din 1848. Împreună am construit aceste relaţii, stimaţi colegi, foşti prim-miniştri, foşti demnitari, actuali demnitari, senatori şi deputaţi. Şi mă tem pentru ceea ce am construit, fiindcă ştiu foarte bine că istoria nu este ireversibilă. Şi, de aceea, eu însumi resping orice ameninţare la adresa acestei construcţii extrem de importante. Să vină aici, din România, să vină din Ungaria sau să vină din altă parte mesaje nepotrivite, mesaje periculoase, eu însumi le resping, aşa cum le respingeţi şi dumneavoastră. (Aplauze.)

La fel condamn, ca şi dumneavoastră, ceea ce am văzut şi eu în legătură cu un tânăr care a batjocorit o personalitate importantă a istoriei româneşti şi resping ori de câte ori văd o altă de încercare şi sper că şi dumneavoastră veţi respinge ori de câte ori va exista o încercare de a batjocori o personalitate a istoriei maghiare, fiindcă această construcţie funcţionează şi va funcţiona pe baza ideii de reciprocitate.

Şi de aceea am spus că mă tem, că mă tem şi atunci când se vine cu o declaraţie bazată eventual pe patimi reale, pe supărări reale, dar o declaraţie care totuşi se referă la relaţiile a două ţări - România şi Ungaria, care atinge o chestiune de politică externă extrem de importantă şi care, după părerea mea, în mod firesc, luând în considerare că în România cuvântul cel mai grav, cuvântul cel mai important are Parlamentul României şi că acest cuvânt este extrem de greu şi extrem de important, luând în considerare acest lucru, în mod firesc aş crede că o astfel de declaraţie trebuie examinată de comisiile de politică externă, ar trebui discutată de către toţi liderii şi de către toate partidele politice şi nu ar trebui impusă, pe bază de majoritate sau pe bază de opoziţie, fiindcă declaraţia, în mod firesc, va avea un impact asupra relaţiilor noastre cu o altă ţară foarte importantă, nemaivorbind de faptul că trebuie să vă spun că ceea ce s-a citat nu s-a spus de către primul-ministru al Ungariei. Iată un fapt care demonstrează că pripit, grăbit, încercăm să ne exprimăm supărările, încercăm să ne exprimăm iritările.

Şi repet încă o dată şi aş termina. De aceea cred eu că a fost foarte firesc să se propună înainte de vot, şi s-a şi făcut acest lucru, o consultare între liderii privind această propunere de declaraţie care ar trebui să meargă şi ar trebui să ajungă în comisiile de politică externă şi repet şi închei cu această idee: da, stimaţi colegi, mă tem pentru ceea ce am construit împreună şi nu avem voie să periclităm această construcţie extrem de importantă pentru noi, toţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Drept la replică, domnul Haşotti, şi după aceea domnul vicepreşedinte Adrian Năstase şi după aceea domnul Adomniţei, doamna Sulfina Barbu.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc. Drept la replică, un minut.

Vă felicit, domnule viceprim-ministru. Dar să ştiţi că şi mie mi-e teamă. Şi mie mi-e teamă, pentru că aceste ofense aduse României şi istoriei noastre naţionale au fost aduse aici, în România. Şi mie mi-e teamă, domnule viceprim-ministru, şi încă o dată vă felicit pentru ceea ce aţi spus, dar ceea ce au spus înalţii demnitari maghiari, în frunte cu primul-ministru, viceprim-ministrul, preşedintele Parlamentului maghiar, nu au fost spuse cu consultările comisiilor de politică externă. (Aplauze.) Şi nu cred că este nevoie de cine ştie ce comiţii şi comitete, pentru a ne exprima aici, aşa cum şi dumneavoastră aţi spus, şi dumneavoastră n-aţi venit decât să confirmaţi că este nevoie de o astfel de declaraţie, pentru ca Parlamentul României, aici, la Bucureşti, şi nu în altă ţară, domnilor, să-şi exprime un punct de vedere care să apere, încă o dată spun, demnitatea naţională. Şi vă felicit a treia oară, domnule viceprim-ministru, că aţi făcut acest lucru şi aţi condamnat ieşirile antiromâneşti, profund antiromâneşti şi neeuropene ale unor importanţi lideri politici maghiari, în timp ce liderii PDL nu au făcut-o. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul vicepreşedinte Adrian Năstase.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Nu aş fi luat cuvântul dacă domnul vicepremier nu ar fi invocat o construcţie în care şi eu cred, cred în continuare, am crezut şi cred în continuare.

Problema pe care o avem acum este de a nu lăsa o anumită încercare pe care domnul Orbán şi unii dintre colegii săi în Ungaria au mai încercat-o într-un mandat anterior, de a nu lăsa ca ceea ce am realizat în ţară, împreună, şi vreau să-i mulţumesc şi eu domnului Markó Béla pentru atitudinea, sprijinul care au însemnat obţinerea unor rezultate importante pentru ţara noastră în ceea ce priveşte intrarea în Alianţa Atlantică şi finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană. Şi cred că aceste lucruri le-am realizat împreună şi am spus de fiecare dată aceste chestiuni. Dar îmi aduc aminte şi de ceea ce s-a întâmplat în 2001, şi de reglementările impuse de domnul Viktor Orbán în mandatul său anterior, şi de bătăliile pe care le-am dus atunci şi de încercările de amestec în problemele noastre legate de relaţiile dintre comunităţi, de o încercare de a direcţiona UDMR-ul pe o anumită linie periculoasă. Şi eu aş vrea ca aceste lucruri să nu se repete. Nu sunt de acord să acceptăm o campanie electorală a lui Viktor Orbán în România. Nu sunt de acord să acceptăm ca Guvernul României să nu se pronunţe în legătură cu aceste chestiuni. Şi dacă preşedintele României, dacă Guvernul s-ar fi pronunţat în legătură cu aceste declaraţii, probabil că nu am fi avut această discuţie aici. (Aplauze.)

Dar suntem Parlamentul României, şi dincolo de aspectele de procedură, care în mod firesc pot fi discutate, este o chestiune de demnitate naţională în acest moment şi eu cred că şi această discuţie pe care am făcut-o astăzi aici, până la urmă şi-a atins scopul şi-şi va atinge scopul.

Împreună cu premierul Meghesi din Ungaria, am semnat un parteneriat pentru secolul XXI care, din păcate, a fost dat uitării de către cele două guverne pe care le avem astăzi în România şi în Ungaria. Din păcate, dacă acel parteneriat ar fi fost dus mai departe, probabil că nu s-ar mai fi întâmplat ca premierul Viktor Orbán să-şi desfăşoare campanie electorală încercând să strângă voturi în România din partea comunităţii maghiarilor. Nu ar mai fi învrăjbit comunitatea de maghiari, încercând să construiască structuri politice paralele ale comunităţii. Vrem să fim complici la aceste construcţii? Eu cred că nu. Şi aici este o reacţie şi de suveranitate naţională şi de inteligenţă politică din partea tuturor. Repet: nu aş fi luat cuvântul, dacă domnul Markó Béla, pe care-l respect, aşa cum îi respect şi pe colegii săi, nu ar fi luat cuvântul pentru a aminti o construcţie pe care trebuie să o apărăm împreună. Şi această declaraţie nu vizează UDMR-ul, vizează o formaţiune politică din Parlamentul României, nu vizează comunitatea maghiarilor din România, ci vizează o anumită atitudine şi o anumită politică din partea celui care acum conduce de fapt Uniunea Europeană, în calitate... având preşedinţia într-un moment în care, iată, acelaşi personaj a dus Ungaria în pragul unei monitorizări din partea Consiliului Europei, pe o politică, pe standarde, pe atitudini care sunt în afara a ceea ce europenii acceptă. Trebuie să spunem şi noi că nu acceptăm aceste atitudini.

Acesta este sensul demersului, aşa cum l-am înţeles eu, din partea tuturor colegilor şi sper ca acest demers să fie nu doar al opoziţiei din Parlament, ci să fie un demers al tuturor. Sunt convins că este o reacţie de demnitate care ne va face bine din toate punctele de vedere şi va stopa aceste acţiuni care nu au niciun fel de temei nici în ceea ce priveşte relaţiile de vecinătate, nici în ceea ce priveşte principiile relaţiilor între ţări.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi mulţumesc domnului Adrian Năstase şi pentru intervenţia cu o notă de echilibru importantă.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu, lidrul Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Am venit la această tribună, suntem la sfârşitul unei zile încărcate, tensionate şi nu pot să nu remarc că în acest context declaraţia pe care viceprim-ministrul Markó Béla a avut-o mi se pare demnă de a fi apreciată, salutată şi nu comentată, dar completată. (Aplauze.)

Este de datoria mea să spun câteva cuvinte de apreciere despre rolul pe care actualul vicepremier, în calitatea sa pe care a avut-o în Guvernul pe care l-am condus, tot de vicepremier, dar şi de lider al formaţiunii comunităţii maghiare din România, l-a avut pentru aşezarea pe altă direcţie a relaţiilor dintre România şi Ungaria, a relaţiilor dintre cele două popoare. Vreau să vă reamintesc că am parcurs un drum extrem de lung de la o reaţie extrem de tensionată, pentru a nu o califica altfel, la începutul anilor ’90, la o relaţie care s-a tradus în deceniul trecut la ceea ce putea să fie apreciat ca un model de relaţii între ţări vecine, un model care a fost lăudat de toţi interlocutorii noştri europeni. Am ajuns la nivelul de a avea cu Ungaria cele mai bune relaţii cu o ţară vecină dintre toţi vecinii noştri, lucru care s-a materializat, după cum ştiţi, în ţinerea cu regularitate, 4 ani la rând, a reunirilor comune de cabinet, alternativ la Bucureşti şi la Budapesta.

Regret, aşa cum spunea şi antevorbitorul meu, Adrian Năstase, că acest traseu, din păcate pare să se fi întrerupt şi nu cred că în principal datorită nouă. Trebuie să constat că în ultimele zile o serie de declaraţii cel puţin nepotrivite, le-aş numi poate chiar deplasate, ale unor oficialităţi maghiare care încearcă probabil să obţină capital politic în propria ţară, au fost făcute cu o ritmicitate care îmi ridică anumite semne de întrebare şi care în mod firesc pun sub semnul întrebării eforturile pe care românii şi maghiarii le-au făcut, şi mă refer nu numai la maghiarii din Ungaria, ci şi la maghiarii din România, pentru a aşeza pe alte baze relaţiile dintre ţările şi popoarele noastre. Şi mi se pare acest lucru regretabil.

Aşadar, iniţiativa pe care aţi avut ocazia să o analizaţi, de adoptare a unei declaraţii de către Parlamentul român, care să sancţioneze aceste derapaje politice ale unor lideri din Ungaria, mi se pare un demers necesar, în absenţa oricăror alte reacţii din partea Guvernului, a primului-ministru, a ministrului de externe sau a preşedintelui, toţi cu atribuţii în domeniul relaţiilor externe.

Este evident că Parlamentul a rămas în acest moment singura instituţie capabilă să adopte o atitudine articulată pe acest subiect. Cred însă că importanţa subiectului necesită într-adevăr o discuţie mai amplă, la care să participe toate forţele politice. nu vreau să fim martorii unei declaraţii politice care să fie a unei părţi a Parlamentului, ci trebuie să găsim un consens natural între toate forţele politice. (Aplauze.)Şi cred că acest lucru care a fost spus de vicepremierul Markó Béla trebuie, într-adevăr, să fie acceptat, nu trebuie să ne pripim în acest moment, pentru că nu cred că o astfel de declaraţie trebuie să fie luată sub imperiul emoţiilor, ci sub, dacă vreţi, umbrela raţiunii şi experienţei politice.

Aşadar, vă propun ca acest demers să continue într-o formă care, sigur, să cuprindă discuţii, consultări şi care probabil ar putea să aibă loc imediat ce votul pe moţiunea de cenzură se încheie. Mi se pare un lucru mult prea important ca să fi expediat, sau, aşa cum spuneam mai devreme, să fie făcut în mod pripit dintr-o serie de considerente, hai să le spunem, subiective.

Vreau să cred, însă, că această intervenţie a mea nu va fi înţeleasă greşit, şi partidele politice reprezentate în Parlament îşi vor manifesta responsabilitatea în această chestiune şi vor duce demersul până la capăt.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul preşedinte Crin Antonescu. Vă rog.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Doamnelor,

Domnilor,

Cred că discuţia a căpătat o turnură interesantă şi am avut prilejul să ascultăm doi foşti prim-miniştri ai României. Sunt doi foşti prim-miniştri care au început un mandat, care au ştiut când îl termină, nu dormeau în fiecare seară cu frica în sân, dacă sunt daţi afară a doua zi sau nu, şi nu prin moţiune de cenzură, dar, mai ales, doi prim-miniştri din două partide diferite care au putut spune ceva despre subiect.

Mulţumesc, domnule preşedinte Markó Béla pentru intervenţia din această seară, după cum v-am mulţumit în plin Congres UDMR şi o fac şi acum, încă o dată, pentru tot ceea ce aţi făcut în politica din România şi pentru România.

Ceea ce iese, însă, la iveală din această discuţie e grav. Da, avem în sală doi foşti prim-miniştri. Există, în această sală, vreun cetăţean care-i acum prim-ministru al României? Aveţi idee? (Aplauze. Rumoare.)

Există în această sală vreun cetăţean care este cumva ministru de externe al României astăzi?

(Voci din sală:)

Nuuu!

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Există, în această sală, în afară de UDMR, care, fie şi prin vocea fostului său preşedinte, s-a simţit faţă de această ţară jignită, mai există vreun alt partid care guvernează şi care are bunul-simţ să vină şi să spună măcar ce a spus Markó Béla? Aveţi idee, candidaţii, domnul Boc, domnul Blaga? Aveţi idee?

Domnul cu interesul naţional, domnul general al Armatei Române, de la popota lui Băsescu, domnul Oprea, aveţi idee? (Aplauze. Râsete.)

Nu e vorba, nu e vorba de o declaraţie a noastră împotriva UDMR, cu atât mai puţin împotriva maghiarilor din România sau a maghiarilor din întreaga lume. Este vorba de reacţia firească a singurei instituţii care văd că poate să stea cât de cât în poziţie verticală la declaraţii nefericite şi de nepermis ale unor oficiali dintr-o ţară vecină. Atâta tot!

Şi, dacă nu găsim un prim-ministru care astăzi să poată spune altceva decât ce a fost programat să spună, adică despre Codul muncii, foarte bun, (Aplauze.) şi, dacă nu găsim un ministru de externe pe care mi-e şi frică să-l invit la microfon, că mi-e să nu facă din nou elogiu unei alte doamne ministru, pe care, sigur, o preţuim toţi, domnule Frunda!, (Aplauze.) atunci, atunci, cu toată înţelepciunea pe care şi intervenţia domnului prim-ministru Năstase, fost, dar prim-ministru, şi intervenţia domnului prim-ministru Tăriceanu, fost, dar prim-ministru, la vremea lui, nu chestia asta... (Aplauze.) cu toată înţelepciunea acestor intervenţii, vă rog, doamnă preşedinte, să daţi posibilitatea plenului suveran al Parlamentului de a decide asupra acestei chestiuni pe care colegul Puiu Haşotti a adus-o în discuţie.

Să nu mizaţi... domnul... cum îl cheamă? Finul lui Vlădescu? Domnul Boureanu. (Aplauze.) Să nu mizaţi pe recunoştinţa mea, pentru că mi-aţi dat, cum spuneaţi, şansa unui speech. Eu nu sunt doritor de preşeden... preşedinte al României, cum aţi spus, dar slavă Domnului că nu sunt lustruitor de pantofi de preşedinte al României.

Vă mulţumesc.

Hai la vot! (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Sulfina Barbu.

Nu aţi fost înscris. (se adresează domnului Ludovic Orban, care solicită să i se dea cuvântul.)

Drept la replică pentru domnul Ilie Sârbu?

Doamna Sulfina Barbu:

Doamnă preşedinte,

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este foarte dificil pentru un coleg care nu vine în Parlament să cunoască regulile parlamentare. (Rumoare; vociferări.)

Atunci când lipseşti de la lucrările Parlamentului, este logic să nu cunoşti regulile din Parlamentul României. (Rumoare; vociferări.)

Să nu ştii că doar parlamentarii la astfel de dezbateri au dreptul să vină şi să îşi spună punctul de vedere civilizat, înscriindu-se la cuvânt. Dar vedem că discută unii despre Codul muncii, dar nu prea le place munca. Sunt foarte îngrijoraţi de oamenii din România, dar ei sunt cei care nu sunt recomandaţi pentru a vorbi despre muncă. Şi aş vrea să vă spun paradoxul în care suntem. Astăzi, discutăm despre moţiunea de cenzură pe care dumneavoastră, stimaţi colegi, aţi depus-o şi o dezbatem. Dar nu vreţi să dăm un vot pe moţiunea de cenzură, conform regulamentului. Aţi venit cu altă temă şi aşa arătaţi că, de fapt, nu sunteţi interesaţi nici de Codul muncii, nici de oamenii din România, nimic din ceea ce se întâmplă afară nu vă interesează. (Rumoare; vociferări.)

Dar constat că uniunea socialistă, din păcate, face un şantaj oribil la adresa UDMR-ului, pentru că UDMR-ul nu a ieşit de la guvernare. Este deplorabil comportamentul dumneavoastră, şi, în calitate de parlamentar la primul mandat, condamn astfel de comportamente.

Vă rog să trecem la votarea moţiunii de cenzură.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, doamna Sulfina Barbu.

Domnule Orban, dumneavoastră îi daţi replică domnului Ilie Sârbu că a greşit numele dumneavoastră? Drept la replică. Vă rog.

Doamna Ludovic Orban:

Doamna preşedinte, deşi nu înţeleg de ce conduceţi dumneavoastră, când mai înainte conducea domnul Geoană. Asta este o chestiune pe care nu o pricep.

Domnul senator Ilie Sârbu mi-a pronunţat numele când a făcut referire la primul-ministru al Ungariei şi normal că trebuie să dau o replică. Nu sunt prim-ministru al Ungariei şi nici nu-mi doresc să fiu prim-ministru al Ungariei. Primul lucru.

Al doilea lucru, voiam să vă spun o chestiune, aşa, de multe ori îi văd pe mulţi concetăţeni de-ai mei că se uită câş la mine. (Râsete.)

Şi întreb: de ce, domnule? Zice: te cheamă Orban, eşti rudă cu Viktor Orbán. Zic: domnule, nu sunt rudă, ce vină am eu că am ajuns să mă cheme Orban? De multe ori, chiar am ajuns să-mi fie ruşine că mă cheamă Orban. Sigur, din cauza lui Viktor Orbán, nu din cauza faptului că părinţii mei m-au botezat Orban. Dar, să vă spun un lucru, dragii mei. (Rumoare.) Prefer să mă cheme Orban, decât Boc, şi nu din cauza faptului că Boc, în două limbi ale unor minoritari, înseamnă "foame" şi ştiţi voi ce. ci pentru că am ajuns să-mi fie ruşine că în România un om ca Emil Boc a ajuns să fie prim-ministru şi un partid ca Partidul Democrat nu are elementarul bun-simţ să accepte că este fundamental ca astăzi. Parlamentul să adopte această declaraţie. Pentru că, altfel, nu o să mai dăm niciodată această declaraţie, pentru că atât preşedintele României, cât şi pseudoprimul-ministru al acestei ţări, o să facă tot ce pot ca nu cumva, vreodată, Parlamentul să aibă demnitatea de a da o declaraţie altfel decât cerând voie de la "licuriciul" cel mare.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Stimaţi colegi,

Vreau să încep prin a mulţumi domnului Markó Béla, domnului Adrian Năstase şi domnului Călin Popescu-Tăriceanu, pentru un rar moment de normalitate pentru care ni l-au oferit. (Aplauze.)

Foarte rar mi s-a întâmplat, în 15 ani de Parlament, să asist la trei discursuri, unul după altul, ţinute pe un ton raţional, echilibrat şi normal. Şi doresc să le mulţumesc pentru lucrul acesta.

În ceea ce priveşte chestiunea pe care o discutăm, mă înscrisesem demult la cuvânt, dar pentru că s-au înscris între timp, domniile lor, am preferat să vorbesc mai târziu. Vreau să vă spun şi care este punctul de vedere al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, format din minorităţi care au făcut parte şi fac parte..., pentru că noi considerăm că acest proces politic este continuu, procesul politic de la Alba Iulia, şi care s-au simţit, deopotrivă, jignite, ca şi românii, ca şi maghiarii din România, sunt convins, de un ton care aminteşte de vremuri apuse.

Suntem în două alianţe politice, ambele ţări, în NATO şi în Uniunea Europeană, există un model de cooperare oferit, din păcate pentru scurt timp, şi de noi, dar oferit pe durată lungă de Germania şi Franţa, şi credem că aceasta este calea pe care trebuie să o urmăm. Şi pentru aceasta credem că asemenea declaraţii trebuie amendate în momentul în care ele apar.

Felul în care facem lucrul acesta, însă, trebuie să fie unul raţional şi profesional.

Noi suntem dispuşi să stăm aici până la orice oră şi să votăm o declaraţie pe care s-o scrie oameni care ştiu să scrie asemenea declaraţii - e şi asta o meserie.

Eu nu ştiu să scriu o asemenea declaraţie. Avem oameni, colegi, în comisiile pentru politică externă, în Comisia pentru cooperare europeană şi cred că dânşii ştiu să scrie mai bine decât oricare dintre noi un asemenea text.

Este un text foarte important. M-am gândit - şi lucrul acesta seamănă foarte mult şi în relaţiile dintre state - cum răspunzi unei jigniri. Poţi răspunde inteligent sau jignind şi tu. Ce câştigi dacă răspunzi inteligent şi ce pierzi dacă jigneşti şi tu. Cu întorsul obrazului, oricât de creştin aş fi, nu sunt de acord.

Nu, eu propun să răspundem unei jigniri într-un mod inteligent, pentru că eu cred că inteligenţa este un semn de superioritate.

De aceea, vă propun să stăm aici până când avem un text elaborat de oameni care ştiu să-l scrie şi vă garantez că grupul nostru parlamentar, noi, minorităţile din România, care ne considerăm parte a procesului politic început la Alba Iulia, îl vom vota.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule Pambuccian.

Domnul Duşa, după care mai au intervenţii cei doi preşedinţi ai comisiilor pentru politică externă din Camera Deputaţilor şi Senat.

Domnul Mircea Duşa:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Poate că pe subiectul acesta privind judeţele Harghita, Covasna şi Mureş eu trebuie să fiu cel mai aprins.

Am auzit şi discursul domnului Markó Béla, care întotdeauna a fost un om de echilibru şi care a făcut apel la calm şi la linişte.

Şi eu, de fiecare dată, încerc să-mi reţin pornirile acestea la unele declaraţii care se dau prin judeţ sau afirmaţii care se fac de către politicieni. Chiar aseară, eram cu domnul ministru Borbely la o televiziune şi spuneam că 15 martie este Ziua maghiarilor de pretutindeni şi că maghiarii, în această zi, îşi comemorează eroii de la 1848, şi că ieri traversam judeţele Harghita şi Covasna de dimineaţă - pentru că şi eu sunt invitat de fiecare dată la aceste acţiuni - şi am văzut foarte mulţi cetăţeni îmbrăcaţi frumos, oneşti care se îndreptau spre pieţele publice, spre monumente, pentru a comemora eroii.

Sigur că în sinea lor se gândeau că au salarii mici, că au pensii mici, că nu au locuri de muncă, dar, totuşi, este o demnitate a cetăţenilor de etnie maghiară să-şi comemoreze eroii.

Până aici lucrurile sunt normale şi eu, de-a lungul anilor, am participat la multe acţiuni: şi când au fost acţiuni mai intense şi mai violente de 15 martie şi când lucrurile au fost mai calme, mai ales după 2000, când domnul Năstase era prim-ministru şi a făcut o serie de demersuri guvernamentale ca aceste elemente care privesc minoritatea să se echilibreze şi să se intre într-o anumită normalitate.

Însă, nu sunt de acord că spre seară vin politicienii şi pun gaz pe foc. Încep să vorbească despre autonomie, despre Trianon, despre - nu ştiu - Legea minorităţilor şi alte subiecte care nu le sunt dragi românilor şi poate nici nu-i interesează foarte mult nici pe maghiari, că foarte mult îi interesează ce vă spuneam eu: pensiile, salariile, locurile de muncă şi alte chestiuni. Şi mă gândesc că nu este normal acest lucru. Noi acum ne refeream la declaraţiile lui Orban şi ale lui Kover. O să revin în finalul intervenţiei mele la ele.

Dar poate că şi UDMR-ul trebuie să-şi facă puţină ordine în curtea proprie, pentru că şi printre dânşii sunt oameni mai radicali în gândire şi creează aceste evenimente. Şi eu vi le spun din realitate, că vin de acolo, din judeţul Harghita. Oare, ieri, era normal ca cei trei preşedinţi ai consiliilor judeţene să-şi facă un titlu de glorie că au dobândit cetăţenia maghiară? Nu este ilegal, este legal. Poate că Ianos baci şi Marika néni pot să facă acest lucru, dar trei preşedinţi ai consiliilor judeţene, care sunt, în unele cazuri, conform legii, şi reprezentanţi ai statului român, au jurat ieri pe Constituţia maghiară şi mă întreb eu, oare, acum, pe care constituţie o respectă, pe cea a României sau pe cea maghiară.

Este normal să tot repetăm subiectul acesta cu autonomia teritorială, în condiţiile în care Constituţia ne spune clar că România este stat unitar şi indivizibil şi naţional? Şi noi, ca deputaţi, inclusiv colegii noştri de la UDMR, unii chiar de două ori, că sunt şi miniştri, au jurat de la această tribună pe Constituţie că respectă Constituţia. Şi cei care sunt miniştri au jurat şi în faţa preşedintelui că respectă Constituţia şi legile ţării.

Este normal să tot venim cu acest subiect? A, când va fi o discuţie despre modificarea Constituţiei, atunci putem discuta de acest subiect.

Este normal, domnule Markó Béla, probabil că nu ştiţi, dar vă informez eu, că am primit acea invitaţie, este normal ca, în Miercurea Ciuc, unde a fost cea mai mare manifestare ieri, pe 15 martie, şi pe care, încă o dată, respect această sărbătoare şi intenţia maghiarimii şi a cetăţenilor de etnie maghiară să-şi sărbătorească şi să comemoreze eroii de la 1848, este normal ca alături, ca organizatori de data aceasta, să apară Primăria Miercurea Ciuc, Organizaţia UDMR Miercurea Ciuc şi Organizaţia PCM Miercurea Ciuc? Nu ştiu dacă ştiaţi acest amănunt, dar vă prezint invitaţia pe care am primit-o şi pe care am onorat-o ieri în prima parte la Miercurea Ciuc, atunci când s-au deschis festivităţile de 15 decembrie.

Şi subiecte sunt multe şi pot continua. Putem discuta în seara aceasta foarte multe subiecte de acest gen, dar nu este cazul. Eu m-am referit la câteva. Sigur că întotdeauna domnul Hunor - acum nu este aici - dar sunt convins că i se transmite ce spun eu. Este normal ca atunci când dorim să avem totuşi o stare de normalitate, de echilibru, cineva să tot aţâţe spiritele? Şi vă spun eu că acea persoană care ieri l-a atârnat pe Avram Iancu în Miercurea Ciuc, acea persoană, acum trei săptămâni se plimba cu portretul lui Eminescu şi al meu - eu sunt mândru că m-a pus alături de Eminescu - cu inscripţii pe acolo că Eminescu şi Duşa sunt interzişi în Miercurea Ciuc.

Este normal ca tot acea persoană, acum vreo două luni de zile să fie în faţa magazinului Kaufland şi să interzică accesul evreilor în Miercurea Ciuc? Şi cei care-i dau aprobări nu sunt străini de acţiunile pe care această persoană le face. Nu este nici plecat de acasă, nu are nici probleme mintale, este trimis de cineva să spună ceea ce alţii nu pot spune.

Lucrurile acestea nu sunt normale şi nu trebuie să se mai petreacă. Nici nu discutam despre aceste probleme dacă nu se crea această discuţie astăzi în Parlament.

Da, domnul Grosu, dumneavoastră sunteţi din judeţul Mureş şi trebuie să mă aprobaţi cu mâinile ridicate. (Aplauze.)

Şi acum să revin la subiectul care este în discuţie.

Cineva a ieşit aici şi ne-a spus că nu este vorba de declaraţia premierului Viktor Orbán.

Domnilor şi stimaţi colegi, declaraţiile acestea legate de autonomie le-a făcut, în primul rând, cu o zi înainte preşedintele Parlamentului Ungariei, care a îndemnat şi a făcut afirmaţiile că Guvernul maghiar sprijină autonomia teritorială, iar cealaltă declaraţie, care a fost prezentată aici şi a fost încă o dată rostită de colegul meu, Moldovan, este mesajul premierului Orbán, transmis la aceleaşi festivităţi, de către reprezentanţii Ambasadei Budapestei la Bucureşti.

Şi acum ultima întrebare şi cu asta mă opresc.

Poate că nu se ajungea în această situaţie dacă domnul ministru de externe duminică îl chema pe ambasadorul Ungariei la raport şi arăta ceva, dacă domnul premier nu stătea pasiv şi lua poziţie, probabil că nu se ajungea la această discuţie în Parlament. Dar, cineva, până la urmă, trebuie să ia poziţie în România faţă de aceste acţiuni ale premierului Orbán şi a FidesZ-ului. Sigur, e o formaţiune politică, care nu este nici pe placul UDMR-ului, pentru că îi atacă şi pe dânşii. La Congresul de la Oradea, chiar vicepreşedinta FidesZ-ului a îndemnat delegaţii la congres să voteze schimbarea, să voteze pe alţii, pe care i-au propus cei de la FidesZ.

Mă opresc aici şi poate că domnul prim-ministru ia o poziţie în această seară de la tribuna Parlamentului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Ioan Oltean, Grupul PDL.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Am ascultat cu foarte multă atenţie absolut toate luările de cuvânt de la această înaltă tribună şi trebuie să recunosc că au fost colegi extrem de echilibraţi, extrem de rezonabili, dar, în acelaşi timp, extrem de exigenţi cu ceea ce au spus. Au fost şi colegi care au fost mai mult loviţi de criza isteriei, a iraţionamentului decât a raţionamentului şi a unei stări normale.

Doamnelor şi domnilor,

Nu cred că există în această sală un parlamentar care să nu respingă afirmaţiile făcute de către demnitarii unguri.

Nu cred că există un partid politic în această ţară care să nu respingă şi să nu se delimiteze de afirmaţiile făcute de către demnitarii unguri.

Nu cred că există în România un cetăţean român sănătos la minte...

(Voci din sală:)

Boc!

Domnul Ioan Oltean:

...care să nu respingă şi să nu se delimiteze de aceste afirmaţii.

În acelaşi timp, cred că nu cei care ţipă sunt mai patrioţi.

În acelaşi timp, cred că nu cei care sunt mai violenţi sunt mai patrioţi decât cei care stau cuminţi în bancă şi ascultă pe cei violenţi şi demagogi.

În acelaşi timp, cred că patriotismul nu este apanajul opoziţiei, aşa cum nu este apanajul puterii.

În acelaşi timp, cred că Parlamentul României, ca instituţia fundamentală într-un stat democratic, trebuie să ia o asemenea decizie şi o asemenea atitudine, dar o asemenea atitudine nu se ia pe picior. Ea nu este rezultatul unei singure gândiri din acest Parlament.

Să nu uitaţi că opinia pe care noi o exprimăm este opinia unui popor, nu a unui demnitar sau a altuia, fie că e din opoziţie, fie că e de la putere.

De aceea, trebuie gândită şi pregătită în aşa fel încât ea să fie un răspuns sever, un răspuns exigent, o poziţie foarte serioasă a unui popor care se simte lovit în demnitate de către demnitari iresponsabili.

Dar, să nu o facem cu încălcarea procedurilor parlamentare.

De aceea, doamna preşedinte şi stimaţi colegi, cred că se impune să acţionăm procedural, să ne exprimăm votul asupra moţiunii de cenzură, pentru că vă interesează dacă Guvernul Boc nu pică şi, după aceea, să stăm până mâine dimineaţă să redactăm un punct de vedere, o declaraţie care să exprime o poziţie serioasă a Parlamentului României, s-o adoptăm şi să trăim cu certitudinea, cu convingerea că ne-am făcut datoria în mod corect.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul prim-ministru, vă rog.

Domnul Emil Boc:

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule preşedinte al Senatului,

Vreau să vă mulţumesc pentru faptul că mi-aţi permis să mă adresez plenului celor două Camere. Spun asta pentru că, nefiind parlamentar şi nediscutându-se subiectul moţiunii de cenzură, nu aveam dreptul să intervin de la această tribună şi am un respect pentru ce înseamnă Parlamentul României şi rigoarea actului parlamentar.

Având în vedere că au fost solicitări de a interveni, vă mulţumesc pentru această ocazie de a mă putea adresa plenului celor două Camere şi pe acest subiect, legat de ceea ce dumneavoastră discutaţi de mai bine de două ore.

Aş vrea să lăsăm de-o parte măştile şi să discutăm exact cu cărţile pe faţă.

Cum a apărut acest subiect? La un minut înainte de a se vota moţiunea de cenzură.

Dragi colegi din opoziţie,

Dacă demersul dumneavoastră, atât de consecvent, se dorea a fi unul serios, la începutul acestei şedinţe de la ora 15,00 solicitaţi includerea pe ordinea de zi, se trimitea textul la Comisiile pentru politică externă, se lucra şi se vota o anumită declaraţie, dacă se considera necesar, sau nu.

Haideţi să spunem lucrurile în faţă, fără mască. De fapt, ce aţi încercat şi ce încercaţi, spunând: acum se votează, peste un minut, moţiunea de cenzură; să introducem noi o dispută între PDL şi UDMR, să cadă Guvernul. (Rumoare.)

Dragi colegi,

Eu cred că, după 20 de ani de democraţie, trebuie să aveţi eleganţa de a juca corect.

Moţiunea de cenzură se votează de către toţi cei care doresc, conform propriei voinţe. Guvernul nu are niciun fel de reţinere să stea în faţa dumneavoastră oricând şi oriunde.

Am vrut doar pentru opinia publică, cei care se uită la această oră la noi să înţeleagă că prima esenţă a jocului dumneavoastră este una meschină, politicianistă, cu scop electoral. Am închis subiectul.

Doi. Asta nu înseamnă că, în calitate de şef al Executivului, nu urmăresc cu maximă atenţie ceea ce se întâmplă în planul relaţiilor diplomatice dintre România şi Ungaria, ca şi dintre România şi alte ţări.

Vreau să ştiţi că am fost primul care am condamnat fără echivoc gestul cu privire la Avram Iancu. (Vociferări.)

Am considerat şi consider însă că orice atitudine a unui stat trebuie să se comporte prin instituţiile sale.

Nu avem dreptul, ca autorităţi, să reacţionăm decât prin instituţii, iar dacă există incitare la ură naţională, cum eu consider că a fost acel gest necugetat cu privire la Avram Iancu ieri, acolo, autorităţile statului trebuie să-şi facă datoria, dar instituţional.

În privinţa declaraţiilor despre care vorbiţi - oameni buni, trebuie să aveţi decenţa şi calmul necesar unor oameni de stat, a unor oameni care sunt în Parlamentul României şi decid soarta acestei ţări. Nu reacţionaţi la primul impuls!

Şi vă spun de ce: trebuie să aveţi toate informaţiile atunci când luaţi nişte decizii în Parlamentul României.

Nu-i admisibil să vii cu o declaraţie scrisă pe picior, cu un minut înainte şi s-o supui votului plenului fără să ştii despre ce este vorba.

Şi să vă spun despre ce este vorba. Am aici textul original al mesajului domnului Viktor Orbán. (Textul este arătat spre sală.)

Vreau să ştiţi că nimic din ceea ce spuneţi dumneavoastră, în mesajul scris şi trimis de Viktor Orbán nu există. E adevărat că au fost completări ale acelora care au citit mesajul domnului Orbán şi care pot fi discutate şi condamnate sau apreciate.

Dar, înainte de a reacţiona ca ţară, oameni buni, aveţi echilibrul necesar. Domnul Markó Bélo v-a dat o lecţie de istorie cum n-aţi primit-o niciodată.

Am construit timp de 20 de ani în această ţară, prin înţelepciune, echilibru, o relaţie corectă, un parteneriat între România şi Ungaria. Amândouă suntem ţări în Uniunea Europeană şi în NATO. Avem un viitor comun în Uniunea Europeană. Trebuie să ne respectăm, trebuie ca această Constituţie, în orice situaţie, oriunde şi oricând să fie respectată şi voi fi primul care o voi apăra în orice context, dar nu voi reacţiona doar pentru că cineva scrie pe genunchi un mesaj ca cel trimis de dumneavoastră.

În consecinţă, ceea ce am propus în pauza parlamentară, că acolo mi-am permis să-mi spun punctul de vedere, este: luăm toate declaraţiile, luăm mesajul oficial, luăm declaraţiile care s-au spus în afara mesajului oficial, le analizăm în structurile instituţionale ale Parlamentului, în Comisiile pentru politică externă, cu participarea tuturor grupurilor parlamentare şi ne formulăm un punct de vedere. Dar nu gesturi de acestea, scrise pe genunchi, într-un moment cu un minut înainte de votarea moţiunii; pentru a obţine ce? Un motiv de dispută între UDMR şi PDL spre deliciul dumneavoastră.

Asta nu-i politică, este politicianism ieftin, domnilor colegi. N-are nimic de-a face cu politica ceea ce faceţi dumneavoastră. (Aplauze.) Şi vreau ca românii, cetăţenii acestei ţări, indiferent de etnie, care se uită la noi în această seară, să înţeleagă un lucru: dacă suntem în fruntea ţării, suntem aici să păstrăm echilibrul, să facem politică pentru 22 de milioane de cetăţeni ai acestei ţări, să nu punem interesele de moment ale unei opoziţii care nu au în comun nimic cu ceea ce înseamnă interesul acestei ţări în Uniunea Europeană, doar pentru satisfacerea unor mărunte orgolii de moment.

De aceea, vă invit, dragi colegi, la echilibru, la maturitate, la respectarea instituţiilor şi luarea deciziilor acolo unde le este locul, în comisiile pentru politică externă, după care să se ajungă, dacă este cazul, la o decizie în plenul Parlamentului.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Preşedintele Comisiei pentru politică externă, domnul Attila Korodi, Camera Deputaţilor, după aceea, preşedintele Comisiei pentru politică externă din Senatul României, domnul Titus Corlăţean.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate doamne şi domni senatori şi deputaţi,

Am avut onoarea să fiu membru al Guvernului României, să lucrez cu oameni de seamă şi nu numai să lucrez cu oameni de seamă, dar să şi învăţ foarte mult de la ei.

Am avut onoarea şi am onoarea, ca preşedinte al Comisiei pentru politică externă, să lucrez cu oameni de seamă, care sunt foşti prim-miniştri, foşti miniştri, diplomaţi, oameni care cred în diplomaţie, cred în politica externă şi cred că fiecare gest pe care noi îl facem ca Parlament al României este pentru a construi.

Anul trecut, într-un moment dificil, foarte mulţi membri ai Parlamentului României au zis că este nevoie ca Parlamentul României să-şi exprime o poziţie pe un dosar care era dosarul romilor din perspectiva franceză.

Atunci, pentru că era un dosar dificil, forţele politice, Birourile permanente întrunite au decis ca Comisiile pentru politică externă să pregătească un document care să înglobeze cât mai mult poziţiile partidelor politice şi să fie un real instrument de politică externă şi de relaţie bilaterală, mai ales că era vorba despre o comunitate a romilor din România, care era la mijloc.

De data aceasta, avem aceeaşi problemă serioasă, în care avem o relaţie bilaterală foarte importantă, în care orice decizie pe care o vom lua trebuie să fie un ajutor în a construi în continuare această relaţie bilaterală pe reciprocitate şi în care, la mijloc, se află comunitatea maghiară din România, dar, puţin lărgit spectrul, şi alte comunităţi etnice din România.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Eu am învăţat un lucru: pe aceste elemente este nevoie de chibzuinţă şi realmente să servim interesul naţional. Interesul naţional care este al cetăţenilor României, al tuturora.

De aceea, vă cer, chiar dacă acum încă nu s-a întrunit procedura de a duce la bun sfârşit o declaraţie, în momentul în care această procedură ajunge la finalitate, să aibă inclus un mandat dat Comisiilor pentru politică externă, ca să ne aşezăm la masă, să vedem ce putem în interesul României, construind, să ne exprimăm pentru a arăta o direcţie care să fie de reciprocitate şi să îmbunătăţească relaţia România-Ungaria, dar şi a românilor şi a maghiarilor.

Pentru că astăzi s-a demonstrat că putem să greşim. Declaraţia, textul propus este încă, la ora actuală, plin de elemente care sunt confuze şi nu se bazează pe documente oficiale şi pe relatări clare a ceea ce s-a întâmplat în zilele trecute, de la localizări greşite, până la personalităţi care au exprimat sau nu anumite lucruri.

Este nevoie ca noi, toţi, care suntem responsabili de interesul naţional, să putem documentele laolaltă, să ne aşezăm şi să decidem.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei pentru politică externă din Senatul României, după care vă propun să ne apropiem de finalul dezbaterilor.

Domnul Titus Corlăţean:

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Domnilor, doamnelor miniştri,

Dezbaterea, extrem de importantă, era necesară şi era necesară de mai multă vreme. Şi am să încerc să mă explic pe scurt.

Voi începe, însă, prin a face referire, la rândul meu, la intervenţia vicepremierului Béla Markó şi voi începe altfel decât vă aşteptaţi, poate, spunând da, este adevărat, este un gest de normalitate de a sărbători, în primul rând comunitatea sau minoritatea maghiară - cetăţenii români de etnie maghiară din România - sărbătoarea pe care o consideră importantă pentru identitatea domniilor lor. E un gest de normalitate, chiar dacă - subliniez - şi acest lucru trebuie totuşi mai bine înţeles de către minoritatea maghiară, este vorba de o simbolistică diferită, care poate avea un ecou diferit - şi are - şi uneori dureros pentru noi, românii.

Faptul că astăzi, în România europeană, ziua de 15 martie este sărbătorită de dumneavoastră în mod liber, este un gest care manifestă normalitate şi dorinţa de a trece peste nişte lucruri care au fost grave, serioase în trecutul nostru şi de a privi şi de a construi în perspectivă.

Vreau însă - şi aici voiam să ajung - şi domnul vicepremier este în sală, văd că este înconjurat de colegi, aş vrea să vă întreb pe toţi colegii din Parlamentul României dacă ştie cineva, în această sală, că există şi o zi a românilor de pretutindeni şi că această zi a fost stabilită prin lege, votată de Parlament - recunosc că am fost iniţiator - şi este stabilită la 30 noiembrie, ziua apostolului Andrei, apostolul românilor de pretutindeni.

Vreau să vă pun o întrebare: dincolo de declaraţiile mele, care s-au pierdut de fiecare dată, în fiecare an, la 30 noiembrie, printre multe alte subiecte mult mai importante, a reuşit instituţia şi a reuşit statul român să sărbătorească cum se cuvine o simbolistică a populaţiei majoritare?

Nu spune asta, de fapt, foarte mult despre nivelul tot mai jos la care ne situăm în ansamblul societăţii în ceea ce priveşte respectarea simbolisticii naţionale româneşti. Şi asta vă dă un răspuns la lipsa de reacţie instituţională.

Şi mă îndrept către domnul prim-ministru, Emil Boc: îmi pare rău, domnule prim-ministru, nu aţi înţeles nimic din această dezbatere.

Aici este vorba de necesitatea ca statul român, prin instituţiile sale, prin reprezentanţii săi, preşedintele României, primul-ministru, preşedinţii Parlamentului, ministrul de externe să aibă o reacţie care corespunde atributelor fundamentale ale statului român, consfinţită de Constituţie şi demnităţii româneşti.

Ceea ce s-a întâmplat acum este rezultatul unei acumulări negative, iar responsabilitatea, pentru şirul de declaraţii politice la cel mai înalt nivel din Ungaria în ultimele luni, cel puţin, responsabilitatea revine, paradoxal, veţi fi surprinşi, nu atât celor de la Budapesta. Pentru că ştim foarte bine, după Trianon care a fost politica consecventă a Ungariei, nu e o surpriză, nici măcar nu ne-am isterizat. Statul român, până de curând, a ştiut ce are de făcut şi a făcut, pentru a respecta atributele fundamentale ale statului român. Însă responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă de o bucată de vreme este aici la Bucureşti, şi ea revine liderilor politici de la Bucureşti, nu am spus liderilor români, am spus liderilor politici de la Bucureşti, atât cei români, cât şi cei maghiari. Şi, din acest punct de vedere, eu aş vrea să salut astăzi declaraţia pe care vicepremierul a făcut-o, pentru că este un pas înainte. Nu am auzit prea des această chestiune, pentru că - şi vreau să separăm foarte clar lucrurile, am spus-o şi în aşa-zisele consultări de dinainte de reluarea dezbaterilor - facem o separare necesară între dezbaterea noastră politică internă, ceea ce un partid politic din România, UDMR-ul sau alţii, doresc şi promovează nişte obiective politice care pot însemna autonomie pe criterii etnice, obiective, pe care le împărtăşim sau nu, dar le discutăm noi democratic în România, şi ceea ce înseamnă o acţiune externă, o interferenţă externă, care este inacceptabilă pretutindeni în lumea democratică.

Nimeni nu îşi poate permite, nici faţă de România, nici faţă de Germania sau faţă de Ungaria să vină să spună care este modelul de organizare al statului pe care şi-o doresc ei. Nu există aşa ceva!

Din acest punct de vedere, domnule prim-ministru, am ajuns la această dezbatere datorită absenţei totale a reacţiei instituţiilor statului român, preşedintelui României, primului-ministru, ministrului de externe. în afară de reacţiile liderilor politici din opoziţie, de ieri, şi preşedintelui Senatului şi altor colegi din opoziţie, nu am auzit nici ieri, nici astăzi până puţin mai devreme nici un fel de poziţie care să ateste faptul că statul român trebuie respectat de toţi pe acest glob pământesc. Aici este problema. Şi aici este responsabilitatea dumneavoastră la nivel de guvern, la nivel de preşedinţie.

Vreau să vă spun, pentru că au fost intervenţii în necunoştinţă de cauză. Ni s-a spus: de ce Parlamentul României să adopte o declaraţie care ar pune în pericol relaţiile bilaterale?

Vreau să spun două lucruri aici.

Numărul 1, nu este un argument faptul că Ungaria asigură Preşedinţia Uniunii Europene. Dimpotrivă, ar fi trebuit mult mai multă responsabilitate din partea Preşedinţiei Uniunii Europene, atunci când se lansează în astfel de retorici.

Şi, numărul 2, în cunoştinţă de cauză acum, domnilor colegi, vreau să vă spun că Parlamentul Ungariei, anul trecut, a adoptat două legi pe care le-a considerat importante. Una dintre ele se referă la simbolistica unităţii maghiarilor de pretutindeni, aşa-numita Legea a Trianonului. Vă invit s-o citiţi, vă invit s-o citiţi, atât expunerea de motive, cât şi textul legii şi veţi constata - şi citez din memorie - Tratatul de pace, subliniez, de pace de la Trianon, este calificat drept un dictat care a provocat nişte consecinţe pe care naţiunea maghiară le condamnă şi astăzi şi a fixat ca obiective, în continuare, drepturile colective, autonomia comunităţii maghiare în Bazinul Carpatic. Sunt obiective politice şi legislative, juridice obligatorii, stabilite prin lege de Parlamentul maghiar. Şi, ni se spune nouă că Parlamentul României nu poate dezbate şi nu poate adopta o declaraţie care să spună anumite lucruri faţă de ceea ce s-a afirmat ieri? Citez: "Amintiţi-vă care au fost stăpânii în Ardeal" şi s-a încheiat comunicatul cu "Ardealul să fie ce a fost o dată..."

Este un mesaj revizionist, stimaţi colegi. În astfel de situaţii, este o chestiune de responsabilitate comună, şi a noastră, a românilor majoritari, şi a colegilor maghiari. Noi stabilim în ţară - şi noi, şi dumneavoastră - ceea ce este de stabilit. Nu vine nimeni din exteriorul ţării să ne stabilească nouă regulile în România. Nu este un mesaj naţionalist, este un mesaj de demnitate naţională.

Şi aş vrea să mă apropii de final. Evident că procedural au fost expuse argumentele, a existat un vot, există o majoritate care s-a exprimat de o manieră foarte clară cu privire la punctul suplimentar pe ordinea de zi, şi mergem mai departe.

Vreau să vă spun însă un alt lucru. L-am invitat pe ministrul afacerilor externe pentru mâine la o audiere, mă bucur că a acceptat să fie prezent la această chestiune, pentru că avem de reglat anumite lucruri, inclusiv relaţiile dintre Parlament şi Guvern. Astăzi, în seara asta, vă invit să facem primul pas, printr-o declaraţie absolut necesară care priveşte statul român. Din statul român facem şi noi parte - minoritate politică, şi dumneavoastră - majoritate politică, şi noi - majoritate românească, şi dumneavoastră - minoritate etnică maghiară, pe care o respectăm, alături de ceilalţi colegi minoritari.

Vă invit la un gest de responsabilitate politică.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Haşotti, ultima intervenţie, pe procedură, după care trecem la votarea moţiunii.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc.

Regret că mai trebuie să mai vin încă o dată, doamna preşedinte.

În primul rând, domnule prim-ministru,... a plecat...

M-aţi jignit, da, asta este cel mai mic păcat... aţi spus că acest text este scris pe genunchi. De unde ştiţi dumneavoastră cum am scris eu acest text? (Vociferări.)

De unde ştiţi dumneavoastră cât de repede l-am scris? de unde ştiţi dumneavoastră că nu m-am consultat cu persoane competente? Dar... nu cu doctorul te consulţi dumneata şi ştii cu care!

Dar, domnule prim-ministru, de ce aş fi avut nevoie de foarte mult timp pentru a scrie acest text? De ce aş fi avut nevoie de foarte mult timp să scriu un text care este în apărarea interesului naţional şi al demnităţii naţionale? Dumneavoastră poate vă trebuie săptămâni, luni, ani, şi vreţi să trimiteţi acest text la nu ştiu câte comiţii şi comitete, pentru ca niciodată plenul Parlamentului să nu-l poată vota. Asta e realitatea.

Vorbim de proceduri, păi şi noi, de la opoziţie, şi dumneavoastră, de la putere, vorbim de proceduri, domnilor? Noi invocăm art.8, dumneavoastră invocaţi art.25, păi, de proceduri ne arde nouă, când este nevoie de această declaraţie? Dar vine preşedintele Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaţilor şi spune că este un text confuz. Nu, domnule deputat, este un text într-o perfectă limbă românească. Nu ştiu ce vă deranjează la această limbă românească? Dar, presupunând că până acum am avut dezbateri pe acest text, stimaţi colegi, eu aş fi dispus, încă o dată reţineţi, este chestie de nuanţă, eu aş fi dispus să renunţ la acest text şi noi în plen să votăm doar atât: "În numele parlamentarilor români, senatori şi deputaţi, ne exprimăm în modul cel mai categoric stupefacţia şi indignarea faţă de conţinutul iredentist şi antiromânesc al mesajului premierului Ungariei Viktor Orbán şi al altor personalităţi politice din Ungaria, mesaje transmis la 15 martie a.c. participanţilor la manifestarea organizată la Târgu Mureş, de către Partidul Civic Maghiar şi Consiliul Naţional Secuiesc."

Este, cum aţi spus, domnilor, confuz? Sau este într-o limbă perfect, corect românească. Aţi înţeles acum? Cu acest lucru aţi fi de acord, domnilor? Măcar cu atâta, aţi fi de acord? Dacă aţi fi de acord, şi eu aş fi de acord să-l susţin în faţa dumneavoastră!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Cu aceasta seria intervenţiilor pe această temă a luat sfârşit. Intrăm acum... (Vociferări.)

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnă preşedinte,

i-am spus, la întâlnirea pe care am avut-o cu liderii grupurilor parlamentare, la întâlnirea la care şi dumneavoastră aţi participat, i-am spus domnului Boc - că nu pot să-i spun prim-ministru, nici măcar ministru - că apar...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Haideţi, vă rog frumos, să încercăm să ne exprimăm civilizat unii la adresa celorlalţi. Vă rog din suflet.

Doamna Aurelia Vasile:

E vorba de procedură.

Spune domnia-sa că nu poate să intervină în faţa Camerelor reunite pentru că, vezi, Doamne, nu-i permite regulamentul sau ştiu eu ce altă procedură. Vreau să-i aduc aminte că la art.24 este scris foarte clar: "Miniştrilor prezenţi în şedinţa comună li se poate da cuvântul în orice fază a dezbaterii şi ori de câte ori doreşte îl solicită." Deci nu-l împiedica absolut nimica, pe aşa-zisul premier al României, să vină la acest microfon şi să spună: stimaţi parlamentari, români, vă apăr pe voi, şi nu apăr nevoile altora.

Şi aş vrea să întreb pe domnul Boc, dacă s-ar fi dus un demnitar român în Franţa, şi ar fi spus acolo ce a spus premierul ungur sau alţi demnitari unguri pe teritoriul României, ce s-ar fi întâmplat? Oare chiar a uitat toată lumea, colegii care sunt în faţa mea şi cei care sunt în banca ministerială, că au jurat pe această Constituţie? (Doamna deputat arată Constituţia plenului.) Sau Constituţia asta e bună domnului Boc numai când îi apără interesele? Sau dumneavoastră atunci vorbiţi de regulamente, când aveţi interese?

Doamna preşedinte,

s-a adoptat şi s-a votat modificarea ordinii de zi, vă solicit să se pună în dezbatere, aşa cum spune regulamentul, câte un reprezentant de la fiecare grup parlamentar pentru a se exprima pe ceea ce domnul deputat Haşotti a prezentat, după care să supuneţi la vot şi această declaraţie, şi pe urmă votăm şi moţiunea.

Şi, vreau să vă spun, doamna preşedinte, că ceea ce domnul Boc a încercat să inducă, că ne este frică, nu nouă ne este frică, vouă vă este frică!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

îl invit pe domnul senator Marcu şi pe domnul senator Verestóy să ia loc la masa chestorilor. Până ajung, da, începem cu Senatul.

Domnul Petru Filip să... Domnule Petru Filip o intervenţie scurtă, din partea domnului Şova. Vă rog din suflet, insistă de foarte mult timp.

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

V-am ascultat, am ascultat toţi liderii şi toţi reprezentanţii tuturor partidelor.

Eu înţeleg că exceptându-l pe premierul Boc, care crede că noi facem politicianisme aici, toată lumea din această sală este de acord că domnul Orbán a făcut o greşeală. Nimeni din această sală nu cred că poate să-şi imagineze că greşeala asta a domnului Orbán poate rămâne nesancţionată.

Dacă avem un consens în acest sens, scoţându-l din acest consens pe domnul premier Boc, că dânsul nu e de acord, nu înţeleg de ce nu votăm declaraţia propusă de domnul Haşotti? Eu îmi aduc aminte că stimaţii noştri colegi de la PDL au câştigat în special în Ardeal. Să ştiţi că românii din Ardeal aşteaptă o reacţie, iar dacă facem apel la maturitate, am să vă spun un lucru. Cel mai matur animal din junglă este iepurele. Când aude răgetul leului, iepurele este un tip matur, se gândeşte, e cazul să iasă din vizuină? E cazul să spună ceva?

Domnilor colegi de la PDL, noi, de la USL, nu avem demnitate naţională de iepure. Deci noi trebuie să răspundem la ce a spus domnul Orbán.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul senator Petru Filip. Vă rog. Suntem în procedură de vot moţiune, vă rog frumos să daţi citire listei votanţilor de la Senat.

Vă rog, domnule Petru Filip.

Domnule secretar, vă rog să daţi citire listei.

Domnule Filip, vă rog frumos...

Domnul Petru Filip:

Albert Álmos - prezent, nu votează
Andrei Florin-Mircea - prezent, nu votează
Andronescu Ecaterina - prezentă
Antonescu George-Crin- Laurenţiu - prezent
Arcaş Viorel - prezent
Ariton Ion - prezent, nu votează
Badea Viorel-Riceard - absent
Banias Mircea-Marius - absent
Bara Ion - prezent, nu votează
Başa Petru - absent
Bădescu Iulian - prezent
Bălan Gheorghe-Pavel - prezent
Belacurencu Trifon - prezent
Berca Gabriel - absent
Berceanu Radu-Mircea - absent
Bîgiu Marian-Cristinel - prezent
Bîrlea Gheorghe - absent
Blaga Vasile - prezent, nu votează
Boagiu Anca-Daniela - prezentă, nu votează
Boitan Minerva - prezentă.
Bokor Tiberiu - prezent, nu votează
Borza Dorel-Constantin- Vasile - absent
Bota Marius-Sorin-Ovidiu - prezent
Calcan Valentin-Gigel - absent
Câmpanu Liviu - prezent, nu votează
Chelaru Ioan - prezent şi votează
Chirvăsuţă Laurenţiu - prezent, nu votează
Chivu Sorin-Serioja - prezent, nu votează
Cibu Constantin-Sever - prezent
Cinteză Mircea - absent
Coca Laurenţiu Florian - prezent
Constantinescu Florin - prezent
Constantinescu Viorel - prezent, nu votează
Cordoş Alexandru - prezent
Corlăţean Titus - prezent
Crăciun Avram - prezent
Cseke Attila-Zoltan - prezent, nu votează
Daea Petre - prezent
David Cristian - prezent
David Gheorghe - prezent, nu votează
Diaconescu Cristian - prezent, nu votează
Diaconu Mircea - prezent
Dobra Nicolae - prezent, nu votează
Dumitru Constantin - prezent, nu votează
Fekete-Szabó András- Levente - prezent, nu votează
Feldman Radu-Alexandru - prezent, nu votează
Filip Petru - prezent, nu votează
Fodoreanu Sorin - prezent, nu votează
Frâncu Emilian-Valentin - prezent
Frunda György - prezent, nu votează
Găină Mihăiţă - prezent
Geoană Mircea-Dan - prezent
Ghişe Ioan - prezent
Greblă Toni - prezent
Grosu Corneliu - prezent, nu votează
Günthner Tiberiu - prezent, nu votează
Gyerkó László - prezent, nu votează
Haşotti Puiu - prezent
Hărdău Mihail - prezent, nu votează
Humelnicu Augustin-Daniel - prezent, nu votează
Ichim Paul - prezent
Igaş Traian-Constantin - prezent, nu votează
Ion Vasile - prezent, votează
Iordănescu Anghel - prezent, nu votează
Jurcan Dorel - prezent, nu votează
Lazăr Sorin-Constantin - prezent
Luca Raymond - prezent
Mang Ioan - prezent
Marcu Gheorghe - prezent
Mardare Radu-Cătălin - prezent
Marian Ovidiu - prezent, nu votează
Marian Valer - prezent
Markó Béla - prezent, nu votează
Mazăre Alexandru - prezent
Măgureanu Cezar-Mircea - prezent, nu votează
Mărcuţianu Ovidius - prezent, nu votează
Meleşcanu Teodor-Viorel - prezent
Mihăilescu Petru-Şerban - absent
Mitrea Elena - prezentă
Mitrea Miron-Tudor - prezent
Mîrza Gavril - prezent
Mocanu Alexandru - absent
Mocanu Toader - prezent, nu votează
Moga Nicolae - prezent
Mustăţea Vasile - prezent
Mutu Gabriel - prezent
Necula Marius-Gerard - absent
Nedelcu Vasile - absent
Nicoară Marius-Petre - prezent
Nicoară Romeo-Florin - prezent
Nicolaescu Sergiu-Florin - prezent
Nicula Vasile-Cosmin - prezent
Nistor Vasile - absent
Niţă Mihai - absent
Onofrei Orest - prezent şi votează
Oprea Dumitru - absent
Oprea Mario-Ovidiu - prezent
Panţuru Tudor - prezent, nu votează
Paşca Liviu-Titus - prezent
Păran Dorin - absent
Pereş Alexandru - prezent, nu votează
Pintilie Vasile - prezent, nu votează
Plăcintă Sorina-Luniniţa - absentă
Pop Gheorghe - prezent
Popa Cornel - prezent
Popa Mihaela - prezentă, nu votează
Prodan Tiberiu-Aurelian - absent
Prunea Nicolae-Dănuţ - prezent
Rasaliu Marian-Iulian - absent
Rădulescu Cristian - prezent, nu votează
Rădulescu Şerban - absent
Robu Nicolae - prezent
Rotaru Ion - prezent
Ruşanu Dan-Radu - prezent
Ruşeţ Ion - absent
Saghian Gheorghe - prezent
Savu Daniel - prezent
Sârbu Ilie - prezent
Sbîrciu Ioan - prezent, nu votează
Secăşan Iosif - absent
Severin Georgică - prezent
Silistru Doina - prezentă
Stanciu Dumitru-Florian - prezent, nu votează
Stănişoară Mihai - absent
Şova Dan-Coman - prezent
Tămagă Constantin - prezent
Toma Ion - prezent
Ţopescu Cristian-George - prezent
Ţuţuianu Adrian - prezent
Udriştoiu Tudor - absent
Urban Iulian - absent
Valeca Şerban Constantin - prezent
Vasilescu Lia-Olguţa - prezentă
Verestóy Attila - prezent, nu votează
Voicu Cătălin - absent
Voiculescu Dan - prezent
Vosganian Varujan - prezent

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule secretar Georgian Pop, domnul chestor Albu şi domnul chestor Bănicioiu, vă rog să veniţi la tribună.

Domnul Georgian Pop:

Adomniţei Cristian Mihai - prezent
Albu Gheorghe - prezent
Alecu Valeriu - prezent
Almăjanu Marin - prezent
Amet Aledin - prezent
Ana Gheorghe - prezent
Anastase Roberta Alma - prezentă
Andon Sergiu - prezent
Andronache Gabriel - prezent
Anghel Florin Serghei - prezent, nu votează
Antal István - absent
Antochi Gheorghe - prezent
Apostolache Mihai Cristian - absent
Ardeleanu Sanda-Maria - absentă
Arion Viorel - absent
Atanasiu Teodor - prezent
Avram Marian - prezent, nu votează
Axenie Carmen - prezentă, nu votează
Balan Ioan - absent
Balcan Viorel - prezent
Banu Mihai - absent
Barbu Sulfina - prezent, nu votează
Barna Maria Eugenia - prezentă, nu votează
Bădălan Eugen - absent
Bădulescu Adrian - prezent, nu votează
Bănicioiu Nicolae - prezent
Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent, nu votează
Bejinariu Eugen - prezent
Berci Vasile - prezent
Béres Ştefan Vasile - prezent, nu votează
Blaga Iosif Veniamin - absent
Bleotu Vasile - prezent
Boabeş Dumitru - prezent
Bobeş Marin - absent
Bode Lucian Nicolae - prezent, nu votează
Boghicevici Claudia - prezentă, nu votează
Boiangiu Victor - prezent, nu votează
Boldea Mihail - prezent, nu votează
Borbély László - prezent, nu votează
Bordeianu Dan - prezent
Bostan Emil - absent
Bot Octavian - absent
Botiş Ioan-Nelu - prezent, nu votează
Boureanu Cristian Alexandru - prezent, nu votează
Brătianu Matei Radu - prezent
Brînză William Gabriel - prezent, nu votează
Buciuta Ştefan - prezent
Bud Nicolae - prezent, nu votează
Buda Daniel - prezent, nu votează
Buda Viorel-Vasile - prezent
Budurescu Daniel-Stamate - prezent
Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - absent
Buican Cristian - prezent
Burcău Doina - prezentă
Burlacu Cristian-Ion - prezent, nu votează
Burnei Ion - prezent
Buta Sorin Gheorghe - prezent, nu votează
Calimente Mihăiţă - prezent
Canacheu Costică - prezent, nu votează
Cantaragiu Bogdan - absent
Cazan Mircea Vasile - prezent
Călian Petru - prezent, nu votează
Călin Ion - prezent
Cărare Viorel - prezent, nu votează
Câmpeanu Maria - prezentă
Cherecheş Cătălin - prezent
Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă, nu votează
Chirilă Constantin - prezent, nu votează
Chiriţă Dumitru - prezent
Chisăliţă Ioan Narcis - absent
Chiţoiu Daniel - prezent
Chiuariu Tudor-Alexandru - prezent
Cindrea Ioan - prezent
Ciobanu Gheorghe - prezent, nu votează
Ciocan Gheorghe - prezent
Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent, nu votează
Ciucă Liviu-Bogdan - prezent
Ciuhodaru Tudor - prezent
Coclici Radu Eugeniu - prezent
Coroamă Gheorghe - absent
Covaci Dorel - prezent
Cristea Victor - prezent
Cristian Horia - prezent
Croitoru Cătălin - absent
Damian Ioan - prezent
Dascălu Constantin - prezent, nu votează
Derzsi Ákos - prezent, nu votează
Dobre Ciprian Minodor - absent
Dobre Cristina Elena - prezent, nu votează
Dobre Victor Paul - prezent
Dolineaschi Andrei - prezent
Donţu Mihai-Aurel - prezent
Dragomir Gheorghe - prezent
Drăghici Mircea-Gheorghe - prezent
Drăghici Sonia-Maria - prezentă
Drăgulescu Iosif Ştefan - prezent, nu votează
Dugulescu Marius Cristinel - prezent, nu votează
Dumitrache Ileana Cristina - prezentă
Dumitrescu Cristian-Sorin - prezent
Dumitrică George Ionuţ - prezent
Dumitru Georgică - prezent, nu votează
Dumitru Ion - prezent
Duşa Mircea - prezent
Edler András György - prezent, nu votează
Erdei Dolóczki István - prezent, nu votează
Farago Petru - prezent, nu votează
Farkas Anna-Lili - prezent, nu votează
Fenechiu Relu - absent
Firczak Gheorghe - prezent, nu votează
Florea Damian - prezent
Florescu Adrian - prezent, nu votează
Frunzulică Doru-Claudian - prezent
Fuia Stelian - absent
Gabor Gheorghe - prezent
Ganţ Ovidiu Victor - absent
Gavrilescu Graţiela Leocadia - prezentă
Geantă Florian Daniel - prezent, nu votează
Georgescu Filip - prezent
Gerea Andrei Dominic - prezent
Gheorghe Tinel - prezent, nu votează
Gherasim Vasile - absent
Ghiţă Cornel - prezent, nu votează
Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent, nu votează
Ghiveciu Marian - prezent
Giurgiu Mircia - absent
Gliga Vasile Gheorghe - prezent
Göndör Marius-Sorin - prezent, nu votează
Gorghiu Alina-Ştefania - prezentă
Gospodaru Gabriel-Dan - absent
Grama Horia - prezent
Grosaru Mircea - absent
Gurzău Adrian - prezent, nu votează
Gust Băloşin Florentin - prezent
Hogea Gheorghe - prezent, nu votează
Holban Titi - prezent
Holdiş Ioan - prezent, nu votează
Horj Pavel - prezent
Hrebenciuc Viorel - prezent
Iacob Ridzi Monica Maria - absent
Iacob Strugaru Stelică - prezent, nu votează
Domnul Giurgiu Mircea - prezent
Ialomiţianu Gheorghe - prezent, nu votează
Iancu Iulian - prezent
Ibram Iusein - absent
Iftime Dragoş-Adrian - prezent, nu votează
Ignat Miron - absent
Ionescu George - prezent, nu votează
Iordache Florin - prezent
Iordache Luminiţa - prezentă, nu votează
Iorguş Zanfir - absent
Irimescu Mircea - prezent
Itu Cornel - prezent
Jipa Florina Ruxandra - prezentă
Jolţa Nicolae - prezent
Kelemen Atilla Béla-László - prezent, nu votează
Kelemen Hunor - prezent, nu votează
Kerekes Károly - prezent, nu votează
Korodi Attila - prezent, nu votează
Kötö Iosif - prezent, nu votează
Lakatos Petru - prezent, nu votează
Leşe Doru Braşoan - absent
Liga Dănuţ - prezent, nu votează
Longher Ghervazen - absent
Lubanovici Mircea - absent
Luca Ciprian-Florin - prezent
Lup Silvestru Mircea - prezent
Lupu Mihai - prezent
Macaleţi Costică - prezent
Manda Iulian Claudiu - prezent
Manolescu Oana - absentă
Marian Dan Mihai - prezent, nu votează
Marin Mircea - prezent, nu votează
Marinescu Antonella - prezent
Martin Eduard-Stelian - prezent
Márton Árpád-Francisc - prezent, nu votează
Máté András-Levente - prezent, nu votează
Mazilu Constantin - absent
Merka Adrian-Miroslav - prezent, nu votează
Militaru Constantin Severus - prezent, nu votează
Mircovici Niculae - prezent, nu votează
Mitrea Manuela - prezentă
Mocanu Adrian - prezent
Mocanu Vasile - prezent
Mocioalcă Ion - prezent
Moldovan Carmen Ileana - prezentă
Moldovan Emil Radu - prezent
Morega Dan Ilie - absent
Motreanu Dan-Ştefan - prezent
Movilă Petru - prezent, nu votează
Munteanu Ioan - prezent, votează
Mustea-Şerban Răzvan - prezent, nu votează
Nassar Rodica - prezentă
Năstase Adrian - prezent
Neacşu Marian - prezent
Nechifor Cătălin-Ioan - prezent
Neculai Marius - prezent, nu votează
Negoiţă Robert Sorin - prezent
Negruţ Clement - absent
Nica Dan - prezent
Nica Nicolae-Ciprian - prezent
Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
Nicolicea Eugen - prezent, nu votează
Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - prezent
Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - prezentă
Nistor Laurenţiu - prezent
Niţă Constantin - prezent
Niţu Adrian Henorel - prezent, nu votează
Nosa Iuliu - prezent
Novac Cornelia Brînduşa - absent
Oajdea Daniel Vasile - prezent, votează
Olar Corneliu - prezent, nu votează
Olosz Gergely - prezent, nu votează
Oltean Ioan - prezent, nu votează
Oprea Gabriel - prezent, nu votează
Oprişcan Mihai Doru - prezent, nu votează
Orban Ludovic - prezent
Pál Árpád - prezent, nu votează
Palaşcă Viorel - prezent
Palăr Ionel - prezent
Paleologu Theodor - prezent, nu votează
Pálfi Mozes Zoltan - prezent, nu votează
Pambuccian Varujan - prezent, nu votează
Pandele Sorin Andi - absent
Panţîru Tudor - prezent
Pardău Dumitru - prezent, nu votează
Păduraru Nicuşor - prezent, nu votează
Păsat Dan - prezent, nu votează
Păun Nicolae - absent
Pâslaru Florin-Costin - prezent
Petö Csilla-Mária - prezentă, nu votează
Petrescu Cristian - prezent, nu votează
Petrescu Petre - prezent
Pieptea Cornel - prezent
Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent, nu votează
Plăiaşu Gabriel - prezent
Pocora Cristina-Ancuţa - prezentă
Ponta Victor-Viorel - prezent
Pop Georgian - prezent
Pop Virgil - prezent
Popa Florian - prezent
Popa Octavian-Marius - prezent
Popeangă Vasile - prezent
Popescu Adrian - prezent, nu votează
Popescu Cosmin Mihai - prezent, nu votează
Popescu Dan-Mircea - prezent
Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent
Popov Duşan - prezent, nu votează
Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent, nu votează
Postolachi Florin - prezent, nu votează
Potor Călin - prezent
Preda Cezar-Florin - absent
Prigoană Vasile-Silviu - absent
Radan Mihai - absent
Răţoi Neculai - prezent
Rebenciuc Neculai - prezent, nu votează
Resmeriţă Cornel-Cristian - prezent
Riviş-Tipei Lucian - prezent, nu votează
Rizea Cristian - prezent
Rogin Marius - absent
Roman Gheorghe - absent
Roman Ioan Sorin - prezent, nu votează
Roşca Lucreţia - prezentă
Rusu Valentin - prezent, nu votează
Sava Andrei-Valentin - absent
Săftoiu Ana Adriana - prezentă
Săniuţă Marian-Florian - absent
Săpunaru Nini - prezent
Sârbu Marian - prezent, nu votează
Scutaru Adrian George - prezent
Seremi Ştefan - absent
Seres Dénes - prezent, nu votează
Socaciu Victor - prezent
Solomon Adrian - prezent
Soporan Vasile Filip - absent
Spînu Teodor-Marius - prezent, nu votează
Stan Ioan - prezent
Stan Ion - prezent
Stan Nicolae - absent
Stanciu Anghel - prezent
Stavrositu Maria - absentă
Steriu Valeriu-Andrei - prezent, nu votează
Stoica Mihaela - prezent, nu votează
Stragea Sorin Constantin - prezent
Stroe Ionuţ-Marian - prezent
Stroe Mihai - prezent, nu votează
Stroe Radu - prezent
Stroian Toader - prezent, nu votează
Surdu-Soreanu Raul-Victor - absent
Surpăţeanu Mihai - prezent, nu votează
Surupăceanu Mugurel - prezent
Şandru Mihaela Ioana - prezentă, nu votează
Ştefan Viorel - prezent
Ştirbeţ Cornel - prezent, nu votează
Ştirbu Gigel-Sorinel - prezent
Tabără Valeriu - absent
Tabugan Ion - prezent, nu votează
Taloş Gheorghe-Mirel - prezent
Tărâţă Culiţă - prezent, nu votează
Teodorescu Horia - prezent
Tiţa-Nicolescu Gabriel - absent
Tîlvăr Angel - prezent
Toader Mircea-Nicu - prezent, nu votează
Trandafir Teodora Virginia - absentă
Trăşculescu Alin Silviu - prezent, nu votează
Tudose Mihai - prezent
Turcan Raluca - prezentă, nu votează
Tuşa Adriana Diana - prezentă
Ţaga Claudiu - prezent, nu votează
Ţintean Ioan - prezent
Ţîmpău Radu Bogdan - prezent
Ţurcanu Florin - prezent
Ţurea Răzvan - prezent, nu votează
Udrea Elena Gabriela - prezentă, nu votează
Uioreanu Horea-Dorin - prezent
Uricec Eugen Constantin - absent
Vainer Aurel - absent
Varga Attila - prezent, nu votează
Varga Lucia-Ana - prezentă
Vasile Aurelia - prezentă
Vasilică Radu Costin - prezent
Vişan Gelu - prezent, nu votează
Vîlcu Samoil - prezent, nu votează
Vladu Iulian - prezent, nu votează
Vlase Petru Gabriel - prezent
Vlădoiu Aurel - prezent
Voicu Mădălin-Ştefan - prezent
Voicu Mihai Alexandru - prezent
Voinescu-Cotoi Sever - prezent, nu votează
Vreme Valerian - prezent, nu votează
Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent, nu votează
Zătreanu Dan-Radu - prezent, nu votează
Zgonea Valeriu Ştefan - prezent
Zisopol Dragoş Gabriel - absent
Zoicaş Gheorghe - prezent, nu votează

Blaga Iosif Veniamin - absent
Bădălan Eugen - prezent
Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu
Cantaragiu Bogdan - absent
Chisăliţă Ioan Narcis - absent
Coroamă Gheorghe
Dobre Ciprian Minodor
Cristea Victor - prezent
Giurgiu Mircia - prezent, votează
Fenechiu Relu - absent
Gherasim Vasile
Seremi Ştefan
Surdu-Soreanu Raul-Victor - absent

Dacă mai este cineva în sală dintre colegii pe care i-am declarat absenţi. Dacă nu, vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Să-i invităm şi pe domnii chestori să-şi exercite votul.

Comisia de numărare a voturilor este formată din membrii Birourilor permanente ale celor două Camere, pe care-i invit acum în sala Biroului permanent al Camerei Deputaţilor pentru a efectua numărarea voturilor.

Revenim după această numărare.

După pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Georgian Pop, vă rog.

Domnul Georgian Pop:

"Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către deputaţi şi senatori asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 210 deputaţi şi senatori.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în temeiul art.32 alin.(4) din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori prin vot secret cu bile asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 210 deputaţi şi senatori ca urmare a angajării răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 - Codul muncii, au constatat următoarele:

• numărul total al deputaţilor şi senatorilor - 470
• numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi - 389
• numărul total de voturi exprimate - 218
• numărul de voturi anulate - 2
• numărul total de voturi valabil exprimate - 216

din care:

• voturi pentru adoptarea moţiunii de cenzură - 212
• voturi contra moţiunii de cenzură - 4

potrivit prevederilor art.113 alin.(1) din Constituţia României, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, ceea ce reprezintă minimum 236 de voturi pentru.

Ca urmare a faptului că din totalul de 470 de parlamentari au fost prezenţi 389, din care 212 au votat pentru moţiunea de cenzură, se constată că nu a fost întrunită majoritatea cerută de Constituţie.

Încheiat astăzi, 16 martie 2011."

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Moţiunea de cenzură fiind respinsă, potrivit art.114 alin.(3) din Constituţie, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 - Codul muncii, se consideră adoptat.

Avem şi o notă.

În conformitate cu prevederile art.15 alin.(2) şi (3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, s-a depus la secretarii generali ai Camerei Deputaţilor şi Senatului, în vederea exercitării de către deputaţi şi senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 - Codul muncii.

O intervenţie pe procedură, domnul Haşotti.

După care o intervenţie pe procedură, domnul Máté András.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Este evident că nu mai avem cvorum. Din care înţeleg un fapt foarte simplu: Grupul PDL, Grupul UDMR şi majoritatea celorlalte două grupuri au părăsit sala. Singura concluzie care se poate trage este că nu sunt de acord să condamne iredentismul maghiar.

Vreau să vă spun că mai important este un comunicat pe care vi-l fac acum şi care doresc să rămână în stenogramă şi să luaţi act de el, stimaţi colegi. în urma unei scurte şi utile şi colegiale consultări între liderii grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat, PSD şi PNL, am convenit ca declaraţia pe care v-am propus-o spre vot să fie considerată declaraţia Uniunii Social-Liberale.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Máté András.

Domnul Máté András-Levente:

Doamna preşedinte,

Întrucât, deja un lider de grup, domnul Puiu Haşotti, a invocat lipsa de cvorum, invoc şi eu aceeaşi problemă de procedură. Într-adevăr, este o lipsă de cvorum, se poate închide şedinţa comună.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul Mircea Toader şi după aceea domnul Varujan Pambuccian. Şi după aceea, domnul Mircea Duşa, încheiaţi dumneavoastră seria de luări de cuvânt.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte al Senatului,

Stimaţi colegi,

Sigur că dezbaterea pe acea declaraţie văd că şi pe dumneavoastră vă grăbeşte timpul. Vreau să vă spun că nu suntem indiferenţi şi v-aş propune ca acea declaraţie s-o propuneţi Birourilor permanente reunite să treacă în comisiile de politică externă, iar dacă dumneavoastră vă asumaţi singur o astfel de declaraţie cred că nu are nici o legătură cu adevăratul parlamentarism.

Deci, şi eu susţin în continuare că există o lipsă de cvorum şi vă rog, doamna preşedinte, să încheiaţi lucrările acestei şedinţe comune.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Domnul Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte al Senatului,

Stimaţi colegi,

Constat două lucruri: în primul rând constat că grupul nostru parlamentar este prezent în sală.

Şi, în al doilea rând, constat că o chestiune pe care noi am cerut-o în dezbaterea care a fost înainte de votul pe moţiune, şi anume ca un asemenea document să fie discutat, dar să fie discutat după ce este scris de oameni care au meseria asta, acum devine un document asumat de o parte a Parlamentului, adică pierdem exact ceea ce nu trebuia să pierdem. (Rumoare.)

Eu vă propun ca un asemenea document să existe. Noi îl vom vota, ca Parlament al României vă propun să-l votăm. Nu cred că o asemenea chestiune trebuie să facă obiectul luptelor preelectorale, electorale, cum vreţi dumneavoastră, este o chestiune mult prea importantă ca ea să fie asumată doar de o parte a Parlamentului.

Consider că trebuie, raţional, cu măsură, să ştim să luăm poziţie faţă de aceste declaraţii care au fost şi să reuşim să readucem relaţiile dintre cele două state - dintre România şi Ungaria - acolo unde ele erau cu ani în urmă, ca un model, în mic, al modelului franco-german pe care l-am invocat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Domnilor preşedinţi,

Am verificat puţin cifrele, şi cifrele nu "minţesc".

După prezenţa făcută la apel, la vot, au fost prezenţi 389 de colegi deputaţi şi senatori.

Pentru modificarea ordinii de zi au votat 212 deputaţi şi senatori.

Deci, solicitarea făcută de domnul Haşotti este pe ordinea de zi.

Dumneavoastră fugiţi de răspundere, nu sunteţi consecvenţi. De la acea tribună aţi afirmat că se va dezbate această declaraţie politică a Parlamentului după votul care se va da pe moţiune.

Iată că aţi plecat din sală, aţi fugit, aţi fugit de răspunderea de a adopta o declaraţie a Parlamentului României faţă de declaraţiile pe care le dau unii lideri maghiari.

Nu mă mir că aţi fugit şi de votul la moţiunea de cenzură. Ăsta este stilul dumneavoastră de a vă preocupa de problemele statului şi cred că populaţia vă va sancţiona în consecinţă. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Nicolăescu, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase,

Domnule preşedinte Geoană,

Stimaţi colegi,

În urma votului exprimat pentru moţiunea de cenzură, aţi constatat că această lege care se referă la Codul muncii a fost adoptată.

Este clar că nu putem fi de acord cu o asemenea lege, drept pentru care Grupurile parlamentare PNL şi PSD - Uniunea Social-Liberală - au hotărât ca mâine să depună contestaţie la Curtea Constituţională, pentru a se putea verifica faptul că această lege are multe prevederi neconstituţionale. Primul anunţ.

Al doilea: pentru că se constată că în această seară există lipsă de voinţă în dezbaterea şi adoptarea declaraţiei privind demnitatea statului român, Grupurile parlamentare PNL şi PSD din Camera Deputaţilor, sub titulatura Uniunea Social-Liberală, vor solicita Biroului permanent de luni al Camerei Deputaţilor introducerea pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor, de luni, a unei asemenea declaraţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Cu aceasta, am încheiat această seară lungă.

Vă doresc odihnă plăcută!

*

Şedinţa s-a încheiat la ora 23,18.