Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Marian Sârbu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Marian Sârbu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă doresc o zi bună!

Începem şedinţa consacrată declaraţiilor politice şi vreau să întreb dacă din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal este cineva în sală? Dintre cei înscrişi pe listă nu este nimeni.

Din partea Grupului parlamentar al PSD cine doreşte?

Domnul Anghel Stanciu. Vă rog.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

O nenorocire nu vine niciodată singură, spune o veche vorbă românească. Şi ca aceasta să se împlinească, după fulminanta acţiune trei în unu, adică unificarea spitalelor, cam alandala, făcută cu rezultate îndoielnice, iată că vine şi aproape se legiferează şpaga la stat, sau coplata la români.

53 la 51. 53 la 51, stimaţi şi distinşi deputaţi, nu e un scor de la un meci de baschet, aşa cum probabil aţi fi tentaţi să credeţi. Este rezultatul votului dat luni în Senatul României pentru coplată. Ce-i coplata? Oficial, coplata, stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi, este - atenţie! în opinia Guvernului PDL-UDMR, "un moderator în accesarea serviciilor medicale din pachetul serviciilor de bază şi reprezintă contribuţia personală la plata serviciilor medicale". Curat limbă de lemn! Nu ştiu ce aţi înţeles dumneavoastră, distinşi deputaţi, din ceea ce au votat, repet, 53 la 51, stimabilii domni senatori.

Românii, alegătorii noştri, vor înţelege repede că actualii guvernanţi au pus un nou bir, o nouă şpagă, pe lângă obişnuitul plic strecurat discret în buzunarul halatului medicului cu salar mic, mic, mic, în raport cu cel al şoferului domnului ministru Cseke Attila.

Acum, acest plic mare, mare, intră şi în buzunarul de popă al guvernanţilor. Guvernanţi constituiţi din PDL-işti, din UDMR-işti etc., care, după operaţiunea clasică "pupă-l în boc şi ia-i tot", scuze, distinse domnule preşedinte, revin: "pupă-l în bot şi ia-i tot", adică 25 la sută din salariu, impozitul pe pensie, întinde cu neruşinare mâna la circa 12 milioane de români, dar în special la cei peste 4 milioane de pensionari, pentru aşa-numita coplată. Înainte vreme, pe timpul fanarioţilor, era dijma, era fumăritul, erau altele. Acuma-i copata.

Concret, coplata înseamnă, pentru cetăţeanul de rând, scoate banu’, ca la colţul străzii. Ai, n-ai, dai. Nu la medic, ci la stat. Cât? Maximum 6 milioane pe an. Adică, 50 de mii de lei consultaţia la medicul de familie. Dar, dacă te apucă durerea după program, mai pui 150 de mii de lei; 100 de mii de lei la medicul specialist. Dar ai grijă să nu te îmbolnăveşti după program, că-i 150 de mii. Şi nici într-un caz să nu dai curs programării lor la a te interna în spital, că-ţi trebuie 500 de mii de lei la internare şi câte 100 de mii de lei pentru fiecare zi de spitalizare, tarife, taxe, cum doreşti să le spui, aplicabile pentru toţi şi toate bolile, cu excepţia urgenţelor. Coada se va muta la urgenţe. Vrei, nu vrei, la urgenţe, birjar!

Văzând tarifele şi văzând nivelul salariilor şi pensiilor actuale, înţelegeţi, stimaţi colegi deputaţi, de ce ministrul sănătăţii, cu seninătate, afirmă că onor coplata este un moderator. Adică, simplu: cine să se mai interneze cu 500 de mii de lei la internare şi 100 de mii de lei patul, în fiecare zi? Vor prefera să stea în patul lor de-acasă. Vor prefera să se trateze cu leacuri băbeşti, naturiste, că-i la modă: muşeţel, coada calului, sau, de ce nu, urzici, ştevie şi lobodă.

Iată, stimaţi colegi deputaţi, cum o anumită măsură, pe care Partidul Social Democrat o interpretează ca fiind pripită, şi nu suficient de bine gândită, face ca românii, trăitori de bine, să nu se mai îmbolnăvească, să nu mai ai nevoie de patul de spital. Şi, în acest mod, numărul de medici devine supranumerar. Ei pot pleca în străinătate. În acest mod, iată, că numărul de spitale este prea mare şi trebuie unificate.

Domnul Marian Sârbu:

Stimate domnule deputat, deja colegii dumneavoastră atrag atenţia că ar trebui să vă apropiaţi de concluzii.

Domnul Anghel Stanciu:

Aveţi dreptate, domnule preşedinte, îmi cer scuze.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Anghel Stanciu:

Ceea ce, mai lăsaţi-mă să continui, ceea ce îţi face un prieten nu-ţi poate face niciun duşman. Domnul Mocanu vrea să-mi ia locul la Iaşi. Poate-i daţi la UNPR.

Închei, pentru că nu pot să-mi continui acest lucru, având în vedere mulţimea de stimaţi colegi care aşteaptă şi inclusiv distinsul coleg Mocanu, căruia am să-i spun bună dimineaţa, domnule coleg şi un gând bun pentru acţiunea matale destabilizatoare a PSD-ului. Aşa vom câştiga alegerile.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu foarte mult pentru înţelegere.

Din partea grupului parlamentar al PNL, dacă este cineva în sală? Nu este.

De la UDMR, domnul Kötő Iosif are cuvântul.

Domnul Kötő Iosif:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La data de 7 martie a.c. am participat la o întâlnire cu organizaţii neguvernamentale şi specialişti în domeniul toxicologiei şi combaterii consumului de droguri la Spitalul de Urgenţă Floreasca. La această întâlnire a participat un invitat special din Israel, profesorul Weitzman de la Spitalul de Toxicologie din Askelon - Israel. De asemenea, la această acţiune a participat şi Excelenţa Sa domnul Dan Ben Eliezer, ambasadorului statului Israel în România.

Spitalul de Toxicologie din Askelon este specializat pe dezintoxicarea, recuperarea şi reinserţia socială a consumatorilor de opinacee - produse pe bază de heroină, metadonă etc. Profesorul Weitzman a pus la punct o tehnologie care permite dezintoxicarea în totalitate pe parcursul a două zile de spitalizare.

Secţia de toxicologie a Spitalului de Urgenţă Floreasca, condusă de prof. univ. doctor Macovei, ne-a prezentat câteva cazuri de tineri consumatori internaţi pentru dezintoxicare cu utilizarea acestei tehnologii.

Din materialele prezentate a rezultat că, din păcate, în România există un număr considerabil de consumatori de stupefiante a căror tratamente necesită la ora actuală un timp îndelungat, respectiv internări pe perioade lungi în spitale specializate, tratamente foarte costisitoare.

Pe această cale doresc să sensibilizez Ministerul Sănătăţii pentru sprijinirea unor proiecte şi programe, a societăţii civile şi a secţiilor spitaliceşti specializate pentru a diminua şi mai ales pentru a preveni consumul unor astfel de substanţe, care, din păcate, se comercializează în România.

Consider că în primul rând este foarte importantă activitatea de prevenţie, în special în şcoli, datorită faptului că vârsta dependenţei scade îngrijorător, producând creşterea cazurilor de violenţă, furturi şi chiar crime.

Recuperarea şi reinserţia socială a acestor tineri este deosebit de importantă pentru întreaga societate. în acest sens Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu societatea civilă ar trebui să colaboreze pentru a sprijini această acţiune prin programe educative şi monitorizare pe o perioadă de cel puţin un an a persoanelor care au urmat tratamente de dezintoxicare.

Cred că este de datoria noastră, a politicienilor, în circumscripţiile noastre electorale să sensibilizăm direcţiile teritoriale abilitate pentru organizarea unor campanii sistematice de prevenire a consumului de droguri şi de etnobotanice.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Aledin Amet.

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Newruzul, o sărbătoare a luminii".

Newruzul reprezintă, pentru popoarele turcice, o sărbătoare foarte veche, cu o deosebită încărcătură simbolistică. Păstrat în tradiţia populară ca fiind o manifestare dedicată primăverii, acest eveniment a fost promovat, este promovat şi va fi promovat, inclusiv în cadrul comunităţii musulmane din România.

Cuvântul "newruz" are la bază două cuvinte din limba persană- "now"- "nou"- şi "ruz"-"zi", semnificaţia fiind, aşadar, de "o nouă zi", interpretarea referindu-se la venirea primăverii. Obiceiul constă inclusiv în urările adresate, sub formă de colinde, de grupurile de copii purtând crengi împodobite, în centrul atenţiei aflându-se natura, renăscută la începutul primăverii, culoarea verde căpătând, astfel, o importanţă aparte. Se oferă colindătorilor fructe şi ouă vopsite.

În fiecare an, în preajma datei de 21 martie, sunt organizate manifestări dedicate sărbătorii. În această ordine de idei, la sediul filialei Medgidia a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România s-a desfăşurat, duminică, 20 martie a.c., tradiţionalul spectacol de marcare a evenimentului. Acţiuni similare au avut loc şi în localităţile Valu lui Traian şi Tuzla, ambele din judeţul Constanţa. Au fost prezentate informaţii legate de sărbătoare, dar şi momente artistice.

Având în vedere toate aspectele evidenţiate, am iniţiat o propunere legislativă, convins fiind că va fi favorabil finalizată, astfel încât, în calendar, să fie trecută şi această veche tradiţie a etniei pe care o reprezint.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar PDL, domnul Severus Militaru. Este? Vă rog.

Domnul Constantin Severus Militaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Trebuie să construim alternative pentru energia nucleară".

Stimaţi colegi,

La începutul anului 2011, producţia netă de cărbune a României a crescut cu 4,2%, faţă de perioada similară din 2010, iar după accidentele nucleare din Japonia, preţul cărbunelui la nivel global a crescut cu 8% într-o singură săptămână.

Este o veste bună pentru minerii din ţara noastră, pentru că extracţia cărbunelui revine în centrul atenţiei. La nivelul Uniunii Europene producţia de energie este asigurată în proporţie de 26% de cărbune şi 15% de energie nucleară, urmând ca după dezastrele de la Fukushima statele să fie tentate să renunţe la energia nucleară în favoarea altor surse.

Chiar dacă studiile arată că producţia de energie cu ajutorul cărbunelui este extrem de poluatoare, riscurile aduse de acest fel de energie sunt considerabil mai mici decât cele ale energiei nucleare.

În plus, costurile de depoluare sunt incomparabile, iar dacă pentru energia termo, ele se pot înlătura în câţiva ani, poluarea radioactivă rămâne pentru zeci şi chiar sute de ani, pentru suprafeţe de mii de kilometri.

O parte însemnată a minerilor aparţinând Societăţii Naţionale a Lignitului din Oltenia, dar şi angajaţi ai Complexelor Energetice Turceni şi Rovinari, sunt speriaţi de perspectiva de a pleca în concediile de aşteptare din care nu ştiu dacă vor reveni.

Consider că acum Guvernul, prin Ministerul Economiei Comerţului, şi Mediului de Afaceri, trebuie să spună răspicat şi fără echivoc că România are nevoie de cărbune, are nevoie de energia produsă pe bază de cărbune.

Am convingerea că dacă lecţia Cernobîl a fost prea repede uitată, dezastrul de la Fukushima nu va mai trece neobservat de lumea întreagă. Astfel, România va trebui să decidă şi ea, în cel mai scurt timp, cât de oportune mai sunt planurile care vizau construcţia de noi reactoare nucleare pentru producţia de energie în România.

Mă întreb dacă nu este în acest moment mai necesară ca oricând constituirea celor două mari companii energetice care să asigure un echilibru important sistemului energetic, un preţ competitiv al energiei şi cu riscuri cât mai mici pentru sănătatea populaţiei, precum şi asigurarea pe termen lung a locurilor de muncă ale celor care lucrează în minerit şi energie.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Mircea-Gheorghe Drăghici.

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie privind justiţia din România.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Legea răspunderii magistraţilor ar fi trebuit să constituie o prioritate a Guvernului şi a Parlamentului. Din nefericire, deşi în repetate rânduri, de câţiva ani buni i s-a cerut Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public să vină cu un astfel de proiect de lege, cele două instituţii se fac că nu aud.

În tot acest timp s-a creat în unele zone ale ţării un mecanism represiv, foarte asemănător cu poliţia politică de dinainte de 1989, cu diferenţa că astăzi, mecanismul represiv se simte mult mai confortabil în probarea acuzelor, bazându-se în 99% din cazuri pe telefonia mobilă.

Astfel, sunt scoase din context înregistrări telefonice din urmă cu 5-7 ani şi formulate capete de acuzare, aşa cum se întâmplă în cazul domnului Constantin Nicolescu de la Argeş, judeţ din care vin şi eu. Pe aceeaşi stenogramă a patronului de la PIC şi un angajat al acestuia au fost arestate două persoane: arbitrul Gheorghe Constantin şi, după câţiva ani buni, Constantin Nicolescu, pentru aceeaşi sumă de bani invocată în convorbire şi cu aceeaşi presupusă destinaţie, cu deosebirea ca prescurtarea CCA, în cazul arbitrului a fost interpretată drept Comisia Centrală de Arbitri, iar în cazul Nicolescu, culmea, drept Consiliul Judeţean Argeş!

Am ieşit în acele clipe pe posturile naţionale de televiziune şi am apărat dreptul oricărui cetăţean de a fi judecat în stare de libertate. Am primit avertizări încă de la acele momente că dacă nu mă astâmpăr, voi face parte şi eu din dosarul Nicolescu. Le-am interpretat atunci ca simple ameninţări fără fond.

Nu peste mult timp, în aceste zile, asist la punerea mea sub învinuirea de complicitate la acuzaţia pusă în cârca domnului Nicolescu, trafic de influenţă asupra primarilor din Argeş. De parcă preşedintele Consiliului Judeţean Argeş ar avea nevoie de complici pentru a-şi îndeplini aşa cum se cuvine datoria faţă de administraţia judeţeană.

Precizez că la data înregistrărilor invocate nu deţineam nicio funcţie de demnitate publică!

Modul foarte grăbit în audierea pe bandă rulantă a primarilor din judeţ, comportamentul abuziv al procurorilor care nu lasă martorii să fie asistaţi de avocaţi, faptul că nu mi se prezintă niciun element material sau probă din care să reiasă calitatea mea de învinuit, punându-mă în imposibilitatea de a mă apăra prin dovedirea probelor ca fiind netemeinice, articolele din presa locală - care vorbesc despre faptul că se doreşte să fiu un nou caz Ridzi/Păsat, dar, de această dată, de la opoziţie, cu orice preţ, toate acestea mă îndreptăţesc să vin astăzi public la tribuna Parlamentului şi să vă prezint aceste lucruri foarte grave.

Se doreşte cu orice preţ repararea imaginii publice prin contrafacerea de urgenţă a unui dosar în dreptul unui deputat incomod din opoziţie, domnilor colegi? Poate ar putea cineva de la Cotroceni să ne răspundă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă anunţ că cei care folosesc astăzi maşinăria DNA au dat naştere la un mecanism cu iz de cătuşe, care mâine poate să lucreze împotriva dumneavoastră sau a oricărui român ce incomodează puterea!

De aceea, eu cred cu tărie că va trebui făcută o reală reformă a justiţiei şi a instituţiilor, precum DNA, care trebuie scoasă de sub control guvernamental prin Ministerul Public şi mutată sub coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii. Vă invit, stimaţi colegi, să facem acest lucru până nu este prea târziu, până când victimele DNA nu vor fi într-un număr foarte mare şi până când nu se vor crea nemeritat şi iremediabil, de cele mai multe ori, traume fizice şi psihice asupra celor hăituiţi de DNA şi a familiilor lor.

Vă mulţumesc.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu.

De la PNL nu este nimeni.

Domnul Mircea Irimescu. Vă rog. Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Vă rog să mă scuzaţi de întârziere.

Declaraţia politică se intitulează "Copilotul preşedintelui".

Stimaţi colegi,

Cu o săptămână în urmă, preşedintele României a uzat din nou de posibilitatea de a folosi postul public de televiziune, fără nicio restricţie, ca instrument de propagandă în interes personal şi al partidului pe care-l conduce şi-l oblăduieşte din umbră. Într-un interviu, cu aplombu-i caracteristic, domnul Traian Băsescu a dorit să-şi consolideze poziţia de lider care deţine iniţiativa în viaţa politică românească. Jucătorul vedetă al politicii noastre, ca-ntotdeauna, a urmărit să-şi impună punctele de vedere în viaţa publică.

Cum funcţionează optim sistemul de sănătate al ţării, care este forma potrivită de organizare a unui învăţământ performant, cum se poate opri declinul demografic, cum trebuie făcute anchetele la parchete, cum trebuie să "percuteze" poliţia, cum trebuie folosite finanţele publice, ce le-ar sta bine să facă sindicatele şi cum trebuie legiferate raporturile de muncă, ce este interesul naţional, iată câteva domenii în care, în opinia domnului Băsescu, nu există loc pentru pluralitate de soluţii. Ele sunt unice şi, uşor de înţeles, doar ale domniei sale. Unele au fost deja aplicate, altele se implementează cu mult succes acum, altele aşteaptă viitoare răsunătoare noi asumări de răspunderi guvernamentale.

În ciuda orgoliilor prezidenţiale, de această dată, temele de mare interes public au fost invocate cu dibăcie doar pentru a masca scopul real al intervenţiei televizate. Deşi revizuirea Constituţiei (cu nuanţe noi!), ieşirea din criza economică sau lupta împotriva corupţiei nu au lipsit dintre subiectele dialogului prezidenţial, s-a putut desluşi intenţia de bază a intervievatului: aceea de a pune ordine în lupta internă din principalul partid de guvernământ şi de a discredita opoziţia care încearcă acum să-şi împlinească menirea-i într-o formulă unită. Întrebat dacă, în eventualitatea formării unei noi majorităţi parlamentare, ar accepta desemnarea preşedintelui PSD pentru funcţia de prim-ministru, variantă vehiculată în cercurile opoziţiei, domnul Băsescu a răspuns "nu" şi şi-a justificat poziţia prin faptul că nu poate fi şef al Guvernului României o persoană care este copilotul cuiva, fie şi în automobilism, sportul pe care-l practică în timpul liber. Titularul de la Palatul Cotroceni a încercat să ne convingă că premier poate fi doar o persoană care are, în tot ceea ce întreprinde, doar rolul de vioara-ntâi.

Ratând şansa de fi preşedintele tuturor românilor, fundamentul poziţiei politice a preşedintelui a rămas doar partidul moştenitor direct al celebrului FSN. Prin urmare, pentru domnia sa, chestiunea viitorului formaţiunii politice care l-a propulsat şi l-a reînvestit în prima magistratură a ţării este o mare urgenţă naţională şi a simţit nevoia să acţioneze. Teoretic, oriunde stabilitatea principalului partid de guvernământ este un subiect de interes şi prin asta preşedintele crede că poate salva aparenţele încadrării acţiunii sale în normele constituţionale. Curajosul nostru preşedinte nu-şi asumă public rolul de notorietate pe care-l joacă în PDL, dar dacă-şi închipuie că prin asta păcăleşte pe cineva, se înşeală.

Concret, în interviul menţionat, preşedintele s-a pronunţat categoric pentru realegerea actualului prim-ministru Emil Boc în funcţia de preşedinte al PDL, imixtiune în viaţa internă a unui partid politic de nepermis unui preşedinte în condiţii normale, dar înghiţită ca o fatalitate de societatea românească. Deşi ştia că se află în contradicţie atât cu prevederile constituţionale cât şi cu statutul partidului în discuţie (al cărui membru, formal, nu este), preşedintele şi-a asumat riscul situării în afara legii fundamentale, pentru că altfel nu ar fi putut salva poziţia celui mai obedient subaltern pe care l-a avut în cariera sa politică, prototipul său ideal de... copilot! Evident că apărarea actualului rol în PDL a lui Emil Boc are pentru şeful statului o miză deosebită: surparea poziţiei primului-ministru ar însemna erodarea autorităţii preşedintelui în cadrul partidului.

Aşadar, spus răspicat, din punctul de vedere al preşedintelui, cât timp va fi în funcţie, niciun copilot nu poate fi prim-ministru în România cu o singură excepţie: dacă face echipă cu el. Un singur tip de copilot este compatibil cu înalta funcţie de şef al Guvernului României, copilotul preşedintelui. Pentru el se poate, iată o nouă dublă măsură pe care Traian Băsescu o foloseşte în interes personal şi politicianist.

Ar mai fi de discutat despre trăsăturile tipice copilotului prezidenţial, dar nu cred că are rost. Toată lumea le ştie, pentru că, prin grija preşedintelui, are zilnic în faţă un nedorit exemplu viu. Eu revin numai cu sublinierea că este deosebit de grav că preşedintele României nu realizează ce rău imens face vieţii politice româneşti prin refuzul de a se poziţiona deasupra partidelor politice. Voit sau în necunoştinţă de cauză, consecinţele sunt aceleaşi.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul Zisopol Dragoş.

Domnul Dragoş Gabriel Zisopol:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la mesajul Excelenţei Sale, domnul Dimitriou Doli, adresat grecilor de pretutindeni, cu ocazia Zilei Naţionale a Greciei, 25 martie 1821.

Stimate domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi am deosebita onoare şi plăcere să pot citi, în cadrul Camerei Deputaţilor din România, mesajul excelenţei sale, domnul Dimitriou Doli - ministru secretar de stat în cadrul Ministerului de Externe al Republicii Elene -, prilejuit de împlinirea a 190 de ani de la începutul Revoluţiei Elene din 1821.

"Dragi compatrioţi,

Aniversarea începerii luptei pentru independenţa Greciei, la data de 25 martie 1821, zi care coincide cu marea sărbătoare creştină a Bunei Vestiri, aduce încă o dată în memoria noastră pe eroii care şi-au jertfit viaţa pentru dezrobirea patriei noastre, după secole de sclavie.

Lupta pentru libertate, îndreptată împotriva unui inamic superior din punct de vedere numeric şi într-un context internaţional iniţial negativ, a fost un succes deoarece grecii subjugaţi împreună cu cei din diaspora au luptat de-a lungul timpului sub stindardul unui scop comun, acela al independenţei, al unei vieţi demne pentru ei, dar mai ales pentru generaţiile viitoare.

Rolul diasporei elene a fost determinant, comparabil cu cel al grecilor de pe câmpurile de luptă. Ideile Revoluţiei s-au născut în minţile luminate ale grecilor din diaspora, ale iluminiştilor, ale membrilor Eteriei şi ale tuturor celor care aspirau la făurirea Greciei libere.

Conaţionalii, dintre care mulţi şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă pentru patria înrobită, au consolidat filoelenismul în diaspora şi au influenţat guvernele ţărilor de adopţie, contribuind în mod hotărâtor la dezrobire.

Uniţi, grecii de pretutindeni au spart lanţurile robiei şi au pus bazele statului grec independent modern.

Şi astăzi, când patria se află la o răspântie istorică de o importanţă crucială, când trebuie să ia hotărâri majore care-i vor marca viitorul, rolul diasporei elene continuă să fie la fel de important.

Progresul, bunăstarea materială, hărnicia şi moralitatea dumneavoastră demonstrează ce înseamnă Grecia în ţările care vă găzduiesc şi ne umplu sufletul de mândrie.

Mai mult, recunoaşterea personală şi colectivă în noile voastre cămine întăresc şi îmbogăţesc legăturile ţării noastre cu locurile unde trăiţi şi consolidează prezenţa noastră internaţională, fapt care astăzi capătă de la sine o valoare şi mai puternică.

Lupta pentru obţinerea şi în special pentru menţinerea libertăţii este continuă, lecţia de la 25 martie 1821 fiindu-ne un far călăuzitor.

Astăzi ca şi atunci, unitatea puternică a elenismului de pretutindeni este promotorul şi condiţia necesară, care ne mobilizează pentru a depăşi orice dificultăţi."

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul Mihai Cristian Apostolache.

Aveţi cuvântul.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cu ceva timp în urmă, am iniţiat o propunere legislativă care viza completarea Legii administraţiei publice locale şi a Legii privind instituţia prefectului.

Prin această propunere legislativă urmăream să elimin orice fel de speculaţie referitoare la rolul pe care îl are preşedintele consiliului judeţean în sfera autorităţilor administraţiei publice locale.

Concret, în actuala formă a Legii administraţiei publice locale, dispoziţiile preşedintelui consiliului judeţean nu se regăsesc enumerate între actele autorităţilor administraţiei publice locale, alături de dispoziţia primarului, hotărârea consiliului local şi hotărârea consiliului judeţean.

Propunerea legislativă tocmai acest lucru îl urmărea, şi anume să adauge în Capitolul IX din această lege, care reprezintă, practic, sediul materiei actelor autorităţilor administraţiei publice locale, şi dispoziţia preşedintelui consiliului judeţean ca act de autoritate al acestuia, care trebuie comunicat prefectului, şi acesta, dacă consideră că actul respectiv este ilegal, să-l atace la instanţa de contencios administrativ, cum se întâmplă în cazul tuturor actelor autorităţilor administraţiei publice locale.

Din păcate, după ce această iniţiativă a fost susţinută în comisia de specialitate din Senat de toate partidele, iar Guvernul şi-a dat acordul pentru susţinerea respectivei iniţiative, în plenul Senatului - care a fost şi Cameră decizională - partidele de opoziţie s-au opus iniţiativei, fără să aibă o motivaţie serioasă.

Acest fapt ne conduce la concluzia că opoziţia nu poate ieşi din sfera politicianismului şi demonstrează, încă o dată, incoerenţă, inconsecvenţă şi lipsă de profesionalism în ceea ce priveşte reglementarea activităţii autorităţilor administraţiei publice locale.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea grupului deputaţilor fără apartenenţă la un grup parlamentar, domnul deputat Clement Negruţ.

Domnul Clement Negruţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Parlamentarii României trebuie să se ridice la înălţimea înaintaşilor."

Data de 15 martie 2011 va rămâne o pată neagră în istoria naţională pentru locuitorii din judeţul Alba. Gestul unui funcţionar al statului român, de etnie maghiară, de a-1 judeca şi spânzura pe Avram Iancu, revoluţionarul român paşoptist născut în inima Ardealului şi stindardul luptei pentru unitatea naţională a românilor din Transilvania, este de o gravitate extremă şi nu poate fi trecut cu vederea.

Eu, ca deputat venit din judeţul Alba, din inima Transilvaniei, nu pot să accept ca statul român, prin instituţiile sale reprezentative, să nu aibă nicio reacţie faţă de un asemenea gest de frondă la adresa românilor din Ardeal.

Constat cu dezamăgire că, în acest context internaţional extrem de delicat, nici Preşedinţia României, nici Guvernul României şi nici Parlamentul României nu au avut o reacţie imediată.

Nu putem să ne vedem terfelită istoria naţională în propria noastră ţară, nu putem accepta ca înaintaşii noştri, care au luptat pentru unitatea naţională, să fie batjocoriţi de un angajat al statului român.

Cer pe această cale, în mod public, adoptarea imediată a unei poziţii diplomatice corecte şi coerente, înainte ca lucrurile să degenereze şi ca tensiunile etnice din România să lase loc unor abordări nedemocratice şi violente.

Solicit de urgenţă anularea deciziei de detaşare la Abrud a acestui individ, care şi-a permis să atenteze asupra imaginii celui care a sădit în inima românilor ideea de libertate, de dragoste faţă de Ardeal şi faţă de ţară.

Avem datoria morală de a acţiona, iar faptele de glorie ale unor români ca Avram Iancu şi ca alţi luptători şi diplomaţi paşoptişti ne obligă să fim consecvenţi cu noi şi cu poporul pe care noi îl reprezentăm aici, în Parlamentul României.

Mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Vasile Mocanu, din partea PSD.

Domnul Vasile Mocanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o: "Cine are grijă de centrele de permanenţă?"

În judeţul Iaşi există în acest moment opt centre de permanenţă, dar statutul lor este încă foarte confuz. Un centru de permanenţă are rolul de a asigura asistenţa medicală în urgenţele medico-chirurgicale, mai ales pentru populaţia care ajunge mai greu la spital.

De asemenea, un astfel de centru de permanenţă presupune o locaţie corespunzătoare, dotări şi, evident, personal medical specializat.

Marea întrebare care se ridică este cine susţine financiar aceste centre? Mai precis, cine oferă locaţia, cine plăteşte asistentele medicale şi medicamentele, cine achită factura telefonului şi a celorlalte utilităţi, cine asigură paza?

Potrivit legii, autorităţile locale, dar şi ministerul de resort ar trebui să suporte toate cheltuielile unui centru de permanenţă. Autorităţile locale ar trebui să ofere locaţia şi să asigure paza centrului, în timp ce Guvernul ar trebui să finanţeze asigurarea continuităţii serviciilor de asistenţă medicală primară. Acest lucru îl spune legea, dar realitatea de pe teren arată cu totul altceva.

Acolo unde aceste centre funcţionează cât de cât, fondurile necesare funcţionării provin de la medici, ca şi aparatura medicală şi obligatorie. De regulă, autorităţile locale se plâng că nu au bani nici pentru a plăti un paznic. Cât despre ministerul de profil, anul trecut nu a existat niciun fel de buget pentru medicamente şi materiale. Aşa se face că aceste centre de permanenţă mai există doar datorită devotamentului medicilor faţă de pacienţi. Acest lucru nu-i scuteşte însă de permanentele scandaluri făcute de pacienţii băuţi, care devin extrem de agresivi. Căci de apărat, pe medici nu-i apără nimeni!

Jumătate din populaţia judeţului Iaşi trăieşte în mediul rural. Aşadar, aproximativ 400.000 de mii de ieşeni ar avea nevoie de aceste centre de permanenţă. E suficient de mare acest număr pentru a-i face pe oficiali să privească mai atent situaţia centrelor de permanenţă?

Eu sunt sigur că da.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc şi eu.

Din partea Grupului PDL, domnul deputat Valeriu Alecu.

Domnul Valeriu Alecu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Relansarea urgentă a agriculturii româneşti"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cea mai mare parte a economiştilor este de părere că efectele crizei imobiliare americane încep să se retragă treptat din economia mondială. Statele Unite sau ţări dezvoltate din Uniunea Europeană au deja certitudinea relansării procesului de creştere economică, după mai mult de trei trimestre consecutive, bazate pe cifre pozitive.

Din nefericire, chiar dacă această undă de şoc nu s-a retras definitiv din economia mondială, o altă provocare, la fel de serioasă, ameninţă întregul mapamond: creşterea preţurilor produselor agro-alimentare.

Unii pun acest lucru pe seama schimbărilor climatice, care au redus producţia globală, alţii o pun pe seama creşterii excesive de cerere, mai ales din partea ţărilor suprapopulate. Această ameninţare nu este însă, ca precedenta, de scurtă durată. Învingător va fi acela care va reuşi să crească propriile capacităţi de producţie.

Cu toţii cunoaştem potenţialul agricol deosebit al ţării noastre, determinat de aşezarea geografică şi de climă, dar şi de calităţile deosebite ale solului, care foarte uşor ar putea asigura hrana pentru 80 milioane de oameni.

Din nefericire pentru România, în cei peste 20 de ani de reconfigurare a economiei, investiţiile şi preocuparea pentru agricultură a ocupat un loc marginal.

Este foarte adevărat că nu este suficient să ai potenţial ca să poţi prospera, ci trebuie să ai capacitatea să îl poţi şi valorifica, folosind resursele interne, fondurile europene, dar şi oportunităţile pieţei Uniunii Europene.

Creşterea producţiei agricole, stimularea produselor autohtone şi a numărului fermelor zootehnice este posibilă prin dezvoltarea infrastructurii rurale, care ar atrage investitorii prin facilitarea accesului la fonduri europene a fermierilor care doresc să investească atât în sectorul agricol, cît şi în cel zootehnic, prin dotarea tehnică a agriculturii, dar şi prin măsuri de stimulare a producţiei agricole în acest an.

Stimaţi colegi,

Trebuie să ne recâştigăm piaţa agricolă internă şi, în acest sens, avem bani alocaţi pentru infrastructura rurală, pentru infrastructura fermelor, pentru sistemele de irigaţii, dar şi bani nerambursabili pentru împăduriri.

Agricultura trebuie aşezată, asemenea oricărei afaceri din domeniul economic, pe principiile rentabilităţii, iar ocupaţia de fermier trebuie să iasă din stigmatul în care a fost aruncată timp de mai multe decenii. O agricultură performantă asigură securitatea cu aprovizionarea de produse agricole şi creează premisele ca niciun hectar de teren agricol să nu mai rămână necultivat. Agricultura trebuie să devină atractivă şi profitabilă pentru cei care se dedică acesteia.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc.

Din partea PNL mai este cineva? Domnul Ciuhodaru, doriţi să luaţi cuvântul? Vă rog.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş putea spune că ieri, la Iaşi, am asistat la un tramvai de neputinţă. Un mort şi şapte răniţi s-au întâmplat din cauza proastei organizări a sistemului şi asistăm, de fapt, la o Românie second hand. Avem tramvaie la mâna a doua, avem spitale la mâna a doua şi tot ceea ce se întâmplă se datorează mai mult politicilor la mâna a doua.

După ce această dramă s-a produs, am asistat la politica de mâna a doua în ceea ce priveşte sistemul sanitar, pentru că în urma comasării şi desfiinţării spitalului de urgenţă, aceşti pacienţi au continuat acelaşi traseu al domnului Lăzărescu, plimbându-se între toate spitalele din Iaşi şi negăsind soluţia salvatoare decât în spitalul desfiinţat, Spitalul de urgenţă.

Cred că este momentul să renunţăm la această politizare excesivă şi să-i găsim pe aceia care sunt în stare, cu adevărat, să facă politici de sănătate şi politici în orice domeniu. Pentru că, dacă nu, gândiţi-vă că în acel tramvai sau în acea maşină puteaţi să fiţi oricare dintre dumneavoastră şi nimeni nu-ţi poate scuza, indiferent de unde, pierderea de vieţi omeneşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Din partea Grupului minorităţilor naţionale nu mai este nimeni.

Din partea Grupului PSD, domnul Laurenţiu Nistor.

Aveţi cuvântul.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi este intitulată: "A intrat conducerea portocalie a României sub papucul lui Viktor Orbán şi al acoliţilor săi?"

Prezent la Târgu Mureş, preşedintele Parlamentului ungar, laureat cu premiul ce-i poartă numele tunarului paşoptist Áron Gábor pentru sprijinul acordat secuimii, acordat de Consiliul Naţional Secuiesc, Kover Lászlo, a declarat, din "puţul gândirii", de jurai că-i PDL-ist: "Cererea autonomiei din punct de vedere moral mi se pare corectă şi modernă. Nu doar oamenii din ziua de astăzi cer autonomia, ci este viitorul naţiei şi voinţa Divinităţii"; şi mai susţine individul că secuii din afara graniţei Ungariei îşi cer "doar drepturile", care li "se cuvin în mod firesc", îndemnându-i pe maghiari să aibă încredere în "succesul politicii naţionale".

Înaintea ceremoniei, câteva sute de persoane au mărşăluit prin oraş cu făclii şi lumânări aprinse pentru a comemora maghiarii executaţi în 1848. N-am văzut nici măcar un singur român arborând vreun steag în bernă sau purtând doliu de ziua maghiarimii, aşa cum a devenit metoda printre prietenii marelui europarlamentar-popă, un alt László, Tökés, de data aceasta. Nu s-a văicărit nici măcar un europarlamentar român că are o jenă la ficat cu reminiscenţă istorică de la Ip sau de la Trăznea, când "brava" armată honvedă fascizată scotea pruncii din burţile mamelor cu parii şi lega civilii cu sârmă ghimpată de tancuri, după care le dădea foc!

Chiar dacă a avut vreo crampă stomacală, românul a suportat-o cu stoicism, fără să ţipe-n sus şi-n jos că iredentiştii maghiari îi provocau greaţă sau să sară să pună opinci, pe post de chipie, pe capetele celor 13 generali maghiari, care au ucis peste 40.000 de români transilvăneni, însă pe care suntem obligaţi să-i suportăm în oraşul patronat de paşa Falcă, finul lui Zeus de la Cotroceni.

Consider că declaraţiile preşedintelui parlamentului ungar, Kövér László, privind autonomia aşa-zisului ţinut secuiesc (aiurea secuiesc: conform ultimului recensământ, mai sunt doar vreo 700 de secui în România, iar secuii niciodată n-au fost nici unguri, nici trib maghiar, secuii fiind un neam turcic, cărora, ca şi altor seminţii, li s-a impus, cu cizma pe gât, limba maghiară timp de secole!) constituie un fapt de o gravitate fără precedent. Susţinerea deschisă, pe care preşedintele parlamentului ungar, Kövér László, o acordă public autonomiei pseudoŢinutului Secuiesc, implicând statul maghiar într-o ameninţare cu intervenţia în afara graniţelor sale, în detrimentul altui stat membru atât NATO, cât şi al Uniunii Europene, constituie un fapt de o gravitate fără precedent şi care nu poate şi nu trebuie să fie tolerat. de la politica paşilor mărunţi, făcuţi de UDMR-rişti în peste 20 de ani, s-a trecut la o nouă etapă, intervenţionismul statului maghiar.

Spre cinstea sa, Markó Béla a realizat că s-a sărit calul şi a încercat, măcar de ochii lumii, să dreagă busuiocul, afirmând că declaraţiile venite din partea reprezentanţilor ungari sunt "nepotrivite" şi "neadecvate".

Doresc să protestez categoric faţă de modul în care reprezentanţii puterii statului maghiar îşi permit, pe teritoriul României, să vorbească de lucruri care afectează Constituţia României şi că FIDESZ investeşte bani să-i ajute pe maghiarii din Transilvania să obţină dubla cetăţenie.

Remarc cu tristeţe că Ungaria a devenit un stat extremist şi că minoritatea maghiară din România, care are deja mai multe drepturi decât majoritatea, tinde să îmbrăţişeze extremismul de coloratură fascistă şi devierile de la democraţie, ridicate la rang de politică de stat.

Şi mai recomand încă premierului Boc să aibă grijă cum circulă prin preajma casei sale din Ţara Moţilor, având în vedere reacţiile sale la afrontul adus Crăişorului Munţilor, căci moţii sunt oameni aprigi şi drepţi.

Vreau să închei cu un citat devenit celebru: "Cea mai mare greşeală pe care au făcut-o ungurii în istorie a fost venirea lor în Europa" - sunt cuvintele rostite de prinţul moştenitor al Imperiului Austro-Ungar, Franz Ferdinand de Habsburg, cu puţin timp înainte de asasinarea sa la Sarajevo.

N-aş putea să nu închei, domnule preşedinte, cu două citate din Avram Iancu: "Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea mea fericită, pentru care, după puteri, am şi lucrat până acum."

Şi al doilea: "Şi când va veni duşmanul/Să vă ia pământ şi drept,/Români, scuturaţi gorunul,/din mormânt să mă deştept."

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Vasile Cristea, din partea PSD... Victor Cristea, iertaţi-mă! Vă rog.

Domnul Victor Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Anomalia 2011 - asistenţa socială în grija Bisericii"

Stimaţi colegi,

Benjamin Franklin, unul dintre părinţii fondatori ai Statelor Unite ale Americii, afirma: "O Biblie şi un ziar în fiecare cămin, amândouă studiate şi apreciate la adevărata lor valoare, o şcoală bună în fiecare cartier - aceştia sunt pivoţii de bază ai virtuţii, moralei şi libertăţii civice".

În acelaşi context de identificare a rolului pe care îl are religia în viaţa unui neam, filosoful român Petre Ţuţea spunea că "Religia transformă poporul într-o masă de oameni culţi", adăugând că aceasta "este singura salvare în care se poate vorbi de egalitate".

Un alt monument de cultură românească, Biblia de la 1668, Biblia lui Şerban Cantacuzino, are meritul neîndoielnic în afirmarea nestrămutată a limbii naţionale în cult şi edificarea limbii române literare. este momentul în care se proclamă triumful limbii române în Biserică şi în cultura naţională.

De-a lungul istoriei zbuciumate a poporului român, preoţii, prin lucrarea lor bisericească, au slujit la creşterea şi luminarea minţii fiilor neamului. Astfel, Biserica a exercitat o influenţă mult mai mare decât simpla reflectare în viaţa politică a naţiunii - căci Biblia are puterea de a ne motiva spre meditaţie şi cugetare, ceea ce nu se poate spune despre actuala putere politică de guvernare.

Într-o atmosferă de teamă permanentă, renunţând la raţiune, se legiferează parteneriatul între stat şi Biserică, transferând asistenţa socială în grija cultelor, în timp ce instituţiile de profil ale statului, administraţia locală, organizaţiile nonguvernamentale, sunt specializate în acest sens.

Legea permite finanţarea construirii de aşezăminte sociale pe lângă Biserică, fără a specifica destinaţia lor. Mai mult decât atât, legea nu prevede asigurarea de servicii sociale pentru copii şi persoane cu dizabilităţi. Aceste persoane nu sunt în atenţia puterii politice dintr-un motiv simplu: nu votează!

În mod premeditat, Guvernul şi partidele care îl susţin implică Biserica în actul de guvernare, aceasta devenind complice la abuzurile şi umilinţele săvârşite faţă de români. Astfel, Biserica a devenit subordonată puterii politice. Prin această complicitate cu Biserica, Partidul Democrat Liberal acumulează capital financiar şi electoral mult mai uşor, fără a plăti pentru prestaţia jalnică a guvernării.

Nu încercaţi să orbiţi credincioşii!

Istoria stă mărturie că, ori de câte ori Biserica a fost sprijinită de stat, ea a fost ostilă libertăţii. S-a aliat cu despotul, fiind complice la abuzurile acestuia, în schimbul protecţiei propriilor abuzuri.

Declaraţia mea nu este un avertisment împotriva credinţei înseşi, a religiei organizate, ci doresc să avertizez împotriva combinaţiei dintre Biserică şi puterea politică guvernamentală.

Domnilor guvernanţi,

Domnilor parlamentari,

Să nu renunţăm la raţiune şi să luptăm pentru manifestarea liberă a religiei de către indivizi şi împotriva instituirii religiei de către stat. Se impune să dăm raţiunii locul care i se cuvine, pentru a judeca toate faptele şi toate opiniile.

În această accepţiune, Biserica trebuie să se implice mai mult ca oricând în viaţa duhovnicească a românilor, în viaţa duhovnicească a tinerilor, cei care reprezintă Biserica de mâine, România de mâine, iar puterea politică guvernamentală, prin instituţiile statului, trebuie să asigure dezvoltarea economico-socială pentru care s-a angajat în 2008.

Solicit ca preşedintele statului să sancţioneze combinaţia stat-Biserică prin a nu promulga această lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul Daniel Florian Geantă, deputat din partea PDL.

Domnul Florian Daniel Geantă:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează: "România, vulnerabilă la un eventual cutremur".

Ziua de 11 martie 2011 va rămâne în conştiinţa mondială drept ziua în care natura ne-a avertizat asupra puterii uriaşe pe care apa sau pământul o poate dezvolta, dar şi mai ales cât de vulnerabili suntem în faţa acestei provocări.

Nu cred să fie pământean care să nu se fi îngrozit de ceea ce s-a întâmplat în Japonia în această tragică zi, când o mişcare telurică fără precedent a pus la grele încercări chiar şi scara de măsurare Richter.

Şi de parcă cutremurul de 8,9 grade nu ar fi fost îndeajuns, un val de tip tsunami, cu o înălţime de peste 10 metri, a măturat totul în cale.

Cea mai mare provocare a devenit însă gestionarea problemei centralelor nucleare japoneze, ale căror sisteme de securitate multiple au cedat în lanţ. Exploziile repetate ale reactoarelor de la Fukushima şi norii de substanţe radioactive pot deteriora şi mai mult starea de sănătate pe o rază de mii de kilometri.

Sub impulsul unor astfel de emoţii, guvernele europene au decis ca reprezentanţi ai tuturor statelor membre să participe la Bruxelles la o reuniune de urgenţă pe tema securităţii nucleare în Uniunea Europeană, aici urmând să se ridice şi problema României, care este extrem de vulnerabilă prin centrala nucleară de la Cernavodă.

În România, un cutremur de o asemenea magnitudine ar avea consecinţe mult mai dramatice decât în Japonia, unde construcţiile par că nici nu s-au sinchisit în faţa unui astfel de seism.

În Bucureşti, dar şi în multe alte aşezări urbane din România sunt încă locuite construcţii cu grad de rezistenţă scăzut, care nu au mai beneficiat de consolidări de peste 3 decenii, adică de la un alt martie memorabil pentru români. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă faliile subterane ale Vrancei ar sancţiona lipsa de preocupare a românilor şi a administraţiilor locale pentru cele câteva zeci de mii de clădiri, unele dintre ele prăbuşindu-se fără a mai avea nevoie de o mişcare telurică.

Ceea ce ar trebui să facem este să acţionăm, pentru că natura nu dă decât avertismente, nu ne şi anunţă din vreme asupra a ceea ce se poate întâmpla. Dacă nu vom acţiona, regretele vor fi de prisos.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc.

Nemaifiind domni deputaţi care doresc să intervină, încheiem aici şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi.

Vă mulţumesc foarte mult.

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Daniel Buda:

"Preocupările Alianţei socialiste. La extremism nu se răspunde tot cu extremism!"

Ca şi cum nu ne-ar fi fost de ajuns mariajul contra naturii dintre aripa foştilor liberali cu socialişti nedemocraţi, aliaţi de conjunctură pentru acapararea puterii, săptămâna trecută am fost martorii unui circ, oferit pe gratis, în plenului forului legislativ, avându-i ca principali debutanţi pe scena teatrului politic pe înţeleptul Antonescu şi pe profetul Ponta.

În încercările disperate ale celor doi aşa-numiţi lideri ai partidului socialist de a convinge parlamentarii, atât ai opoziţiei, cât şi ai puterii, să voteze moţiunea de cenzură îndreptată împotriva Guvernului, au recurs la tot felul de tertipuri politicianiste ieftine, pentru a prelungi, pe de o parte, dezbaterile pe tema moţiunii de cenzură, iar, pe de altă parte, a fost încă un motiv în plus de a-şi exersa limbajul nedemn de un lider politic.

Abordarea conform căreia noi, parlamentarii, ar trebui să adoptăm urgent o rezoluţie de condamnare a discursurilor oficialilor maghiari, cu ocazia Zilei Naţionale a maghiarilor de pretutindeni a fost doar un joc ieftin de imagine care ar fi putut compromite imaginea României în rândul statelor europene.

Pe mine personal nu m-ar fi deranjat absolut deloc, sunt şi voi fi adeptul dezbaterilor corecte, al discuţiilor civilizate în cadrul forului legislativ, însă ceea au intenţionat liderii opoziţiei să facă, prin încercarea de a declanşa în mod nejustificat un scandal diplomatic, m-a determinat să cred că actuala opoziţie este condusă de alte principii decât cele democratice şi constituţionale.

Mă întreb cum este posibil ca imaginea României să fie ştirbită din cauza unor declaraţii iresponsabile şi neconforme cu realitatea?

În calitate de parlamentar din zona Ardealului, nu am fost şi nici nu voi fi de acord niciodată cu manifestările extremiste ale minorităţilor naţionale, am luat şi voi lua atitudine indiferent de situaţie, însă nu pot tolera şi accepta ca imaginea României să fie subiectul unor scandaluri diplomatice din cauza iresponsabilităţii unor politicienii ai actualei opoziţii, care, conduşi de setea de putere, au uitat de respectul faţă de semeni.

Dincolo de explicaţiile nereuşite ale marilor politicieni socialisto-liberali, care s-au ghidat după "nişte articole de pe fluxurile de ştiri", gestul acestora are semnificaţia unei grave iresponsabilităţi politice. În fapt, aceşti aşa-numiţi lideri politici au convingerea greşită că, luând binecuvântarea de la Bunicuţa, Năstase şi Patriciu pot face tot ceea ce doresc în Parlamentul României, ca pe maidanul lor. Ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută în Parlamentul României a fost însă departe de a constitui un demers constituţional şi fundamentat de legea supremă, ci a fost mai degrabă o răfuială politică a actualei opoziţii, deranjată în preocupările ei de a face politică de şirul nesfârşit de eşecuri la care este supusă.

Nu contest şi sunt de acord cu abordarea că activitatea diplomatică a României trebuie să fie mai vigilentă şi mai preocupată de promovarea corectă a ţării noastre peste graniţele ţării, însă nu pot fi de acord cu aruncarea în derizoriu a unor acţiuni diplomatice care trebuie gândite în mod temeinic.

România, ca stat european, nu o dată a fost dată ca exemplu în Comunitatea Europeană în ceea ce priveşte multiculturalitatea şi respectul acordat minorităţilor naţionale şi, tocmai de aceea, consider că astfel de declaraţii sunt de natură să conducă la tensiuni inutile în relaţiile diplomatice. În acest context, în ce priveşte autonomia teritorială, ungurii din Miercurea Ciuc vor avea tot atâta autonomie cât vor avea aromânii din Dobrogea, orice altă viziune fiind anticonstituţională.

Consider ca fiind neconstituţională şi inacceptabilă orice formă a autonomiei teritoriale pe criterii etnice, fapt neacceptat nici de Uniunea Europeană, iar acest lucru este recunoscut şi de liderii UDMR, pe care, de altfel, îi felicit pentru bunul-simţ şi pentru adevărata lecţie de politică externă şi diplomaţie oferită celor doi lideri ai uniunii socialiste.

Domnul Costică Macaleţi:

"Greva foamei forţată în spitalele din Botoşani"

Declaraţia mea politică de azi se referă la lipsa cronică de alimente destinate hranei bolnavilor internaţi în spitalele din Botoşani.

În 2008 guvernanţii au hotărât că norma de hrană pentru fiecare bolnav internat în România trebuie să se încadreze între 4,7 şi 7 lei. De atunci însă au trecut 3 ani şi alimentele s-au scumpit cu 60%, iar acum aceşti bani ajung pentru cartofi, mămăligă şi varză.

La Spitalul judeţean, de exemplu, bolnavii au parte tot mai des de ciorbă de orez la felul întâi şi mâncare de cartofi cu salată de varză la felul al doilea, pacienţii plângându-se că se ridică de la masă mai flămânzi decât s-au aşezat. Se cunoaşte că un adult are nevoie în medie de circa 2000 de calorii zilnic în condiţii de sănătate bună şi de activitate de intensitate medie. Or, aici vorbim de bolnavi care au nevoie să se hrănească corespunzător pentru a lupta cu boala de care suferă. Cum putem să nu ne dăm seama, chiar şi nefiind specialişti în nutriţie, că un asemenea meniu oferit bolnavilor nu are cum să le asigure aportul de calorii necesar nici măcar în proporţie de 50%?! Desigur nu vorbim despre meniurile din restaurantele şi hotelurile pe care le patronează şi onorează cu ilustra sa prezenţă doamna ministru Udrea, însă totuşi nu poţi să tratezi eficient un om flămând, care consumă în medie 1000-1500 de calorii pe zi!

În condiţiile în care meniul bolnavilor din spitale devine tot mai frugal de la o săptămână la alta, putem vorbi despre o nepăsare criminală a autorităţilor faţă de pacienţii plătitori de asigurări de sănătate. Deşi conducerile unităţilor sanitare spun că se încearcă asigurarea unui aport caloric cât de cât la nivelul standard, s-a ajuns ca pentru un bolnav să se aloce în medie 5-6 lei pentru trei mese pe zi, astfel că, vor, nu vor, pacienţii ţin post pe timpul internării, carnea lipsind cu săptămânile din meniu. De cele mai multe ori responsabilii unităţilor recurg la mici artificii financiare pentru a le putea oferi bolnavilor o alimentaţie diversificată, cumpărând produse care se apropie de termenul de expirare. Fiind vorba de cantităţi apreciabile, aceştia primesc şi reduceri la ouă sau produse lactate, însă preţurile sunt şi aşa mult peste posibilităţile financiare ale spitalelor.

Ce am putea să comentăm? Poate numai să cităm aceeaşi distinsă doamnă ministru, care a postat de curând pe blogul său întrebarea: oare o fi ieşit loboda? O fi ieşit, doamnă ministru, o fi ieşit! Poftă bună tuturor bolnavilor din spitale şi sănătate!

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Poliţiei Române"

Fiecare stat are istoria sa, iar în interiorul acestuia, fiecare instituţie a parcurs un drum devenit peste ani istorie.

În fiecare an, în data de 25 martie, Poliţia Română îmbracă haine de sărbătoare, motivaţia regăsind-o în istorie, mai precis acum 183 de ani, în timpul domniei lui Grigore Dimitrie Ghica, care înmâna la 1822 marelui Agă Mihăiţă Filipescu steagul Agiei, legalizând funcţionarea acestei instituţii.

De-a lungul vremii, slujbaşii acestei instituţii au purtat pe rând denumiri cum ar fi: ispravnic, vătaf de vânători, agă, miliţian sau poliţist, diferenţa este doar a veacurilor în care-şi îndeplineau misiunile, comună fiindu-le datoria de-a îndepărta nelegiuirile.

Ultimul an a fost unul greu şi pentru poliţişti, ca pentru toţi bugetarii, salariile fiindu-le tăiate, iar anul acesta se anunţă şi mai greu, acesta debutând cu vestea disponibilizării câtorva mii de poliţişti, jandarmi şi angajaţi ISU, listele cu disponibilizaţi fiind deja în lucru la structurile de conducere ale fiecărei instituţii din subordinea Ministerului de Interne.

Paradoxul este că Poliţia Română are 8.000 de funcţii vacante, deci ar trebui să se facă angajări, nu disponibilizări! Poliţiştii trebuie să lucreze peste norma legală pentru a suplini lipsa de personal, deşi orele suplimentare nu se plătesc.

Mă întreb dacă poliţiştii din stradă, cei care vor rămâne după disponibilizări, vor mai fi motivaţi în vreun fel să-şi pună viaţa în pericol luptându-se cu infractorii din ce în ce mai bine organizaţi, criza economică ducând la o creştere a numărului infracţiunilor cu violenţă săvârşite cu arme de foc.

Siguranţa cetăţeanului trebuie să fie principalul criteriu de organizare a Poliţiei Române, şi nu alte raţiuni. De aceea, pledez ca poliţiştii să fie în număr suficient pe străzi, să fie bine instruiţi, echipaţi corespunzător şi să fie bine plătiţi, astfel încât să nu fie tentaţi să închidă ochii la infracţiuni.

La mulţi ani Poliţiei Române şi tuturor poliţiştilor români ce se ridică la înălţimea misiunii lor!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Uniunea Social-Liberală sau Uniunea Soluţiilor Lipsă"

Vorbeam într-o luare de cuvânt anterioară despre cât de lipsit de consistenţă este proiectul Uniunii Social-Liberale în ceea ce priveşte gestionarea situaţiei social-economice a ţării, la conducerea căreia se imaginează deja. Iată că au trecut 44 de zile de la semnarea protocolului USL, un trâmbiţat protocol al Uniunii "Soluţii Lipsă". Astfel, constatăm că la mai bine de o lună de la semnarea protocolului nu există de facto niciun proiect cu soluţii alternative concrete din partea acestora. Probabil ei consideră că li se cuvine puterea, în lipsa oricărui proiect sau a oricărei soluţii viabile.

Am putea spune că reprezentanţilor USL li se potriveşte ca o mănuşă vechea zicală: "Când ţara arde, baba se piaptănă". Astfel, în protocolul USL ei schiţează doar reforma pe hârtie, vorbind despre "stat eficient în slujba cetăţeanului", despre "reforma instituţiilor statului" sau despre stimularea unui sector privat puternic. Cu toate acestea, s-au opus Codului muncii asumat de Guvernul Boc, care tocmai asta face - permite o dinamică mult mai bună a economiei. Ca dovadă, în loc să susţină acele măsuri benefice economiei, singurul lor scop rămâne atacarea puterii, apelând la un discurs populist şi fără idei consistente. Să nu uităm că USL s-a opus şi oricărei redresări a bugetului statului român în ultimii 2 ani.

Între timp însă, actuala coaliţie de guvernare şi-a văzut şi îşi vede în continuare priorităţile: reforma statului şi a mecanismelor sale de acţiune şi control, reforma aparatului bugetar, flexibilizarea pieţei muncii, atragerea investitorilor străini. Chiar dacă pentru urmărirea acestor priorităţi a fost nevoie de măsuri dure, ele au fost variantele unui Guvern responsabil. Mai mult, ţin să menţionez faptul că nu suntem singurul stat din lume în care se iau astfel de măsuri şi în care există forţe ostile reformei pe timp de criză.

Un exemplu recent îl avem în statul american Wisconsin, unde actualul guvernator republican, de dreapta, a adoptat măsuri drastice, impunând angajaţilor la stat măriri ale contribuţiilor pentru fondurile de pensii şi sănătate. De asemenea, a acordat comunităţilor locale o flexibilitate în procesul de angajare, permiţându-le să îşi selecteze aşa cum au nevoie mâna de lucru şi în condiţiile în care bugetele le permit, nu aşa cum cer nişte sindicate iresponsabile. Pentru toate aceste măsuri trebuie să ţină, de asemenea, piept unei opoziţii de stânga, care nu înţelege priorităţile unui buget strâmtorat, de criză.

Stimaţi colegi, cu toate că a adoptat măsuri dure, actuala coaliţie de guvernare a reuşit să menţină un curs stabil al monedei naţionale. Tot actuala coaliţie, condusă de Emil Boc, a reuşit să îndeplinească criteriile FMI, care sunt puncte de reper pentru investitorii străini şi care au permis României să nu se "scufunde" din punct de vedere economic.

Din păcate, probabil că singura cale ştiută de USL este cea care ar duce revenirea la situaţia din 2008 - la privilegiile unora şi cheltuielile aberante de atunci. Practic, ar demonta tot ceea ce a reuşit actuala conducere să facă în 2 ani de zile, şi anume să reducă din ipoteca moştenirii Tăriceanu, pe care suntem nevoiţi să o plătim.

Aşadar, stimaţi colegi, nu pot să nu critic această viziune a USL ori mai degrabă această lipsă de viziune. Şi fac totodată un apel la responsabilitate către aceştia, de a recunoaşte meritele actualei guvernări şi de a participa cu măsuri viabile la dezvoltarea economică a ţării, nu cu populisme ieftine. Aşteptăm cu interes soluţii alternative, reale, nu vorbe goale.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Nu ne mai putem permite să-i plătim pe aceia care aleg să stea acasă în loc să muncească!"

În fiecare an, în cea de-a treia zi de marţi a lunii martie se sărbătoreşte, în întreaga lume, Ziua Mondială a Asistenţei Sociale. Evenimentul aduce în lumina reflectoarelor practicile de asistenţă socială şi contribuţia acestora la funcţionarea şi dezvoltarea societăţii şi face parte dintr-un dialog continuu privind modalităţile de abordare a provocărilor generate de condiţiile sociale existente la nivel mondial.

Anul acesta putem considera că am sărbătorit Ziua Mondială a Asistenţei Sociale într-un mod inedit în România: avem un nou Cod al asistenţei sociale, elaborat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi aflat la această oră în consultare publică, care va reglementa cadrul general de organizare, funcţionare şi finanţare a sistemului naţional de asistenţă socială din România, un sistem ineficient şi care nu mai e sustenabil în condiţiile de mare fragilitate bugetară.

Sistemul actual de asistenţă socială îi avantajează pe cei care au obţinut nejustificat şi făcând abuz de carenţele din sistemul legislativ, fie o pensie de boală, fie un ajutor social, şi care trăiasc din aceste ajutoare, în detrimentul celor cu adevărat în nevoie, care au certificate medicale reale, se află în incapacitate de muncă şi fără posibilităţi financiare. Potrivit Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, inspecţiile tematice efectuate în 2010 de inspectorii sociali din România au constatat nereguli în cadrul a două prestaţii sociale: venitul minim garantat (12% din cazuri) şi indemnizaţiile pentru persoanele cu handicap (14%). Din aproape 140.000 de dosare de handicap verificate în ultimele luni, 35.000 au prezentat suspiciuni de fraudare. În acelaşi timp, aproape 11.000 de dosare de pensionare pe caz de boală au fost suspendate pentru că posesorii s-au dovedit a fi buni de muncă.

Ministrul Muncii a luat decizia corectă: revizuirea legislaţiei asistenţei sociale pentru a acoperi ariile de acţiune insuficient reglementate în domeniu şi pentru a ne alinia la ultimele evoluţii în domeniu, înregistrate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. Noul proiect de lege al asistenţei sociale se înscrie într-un cadru mai larg, făcând parte din strategia pe 2011 în domeniul social pe care o are în vedere ministrul muncii şi dintr-un Cod social în lucru care va mai cuprinde Legea prestaţiilor sociale, Legea calităţii în asistenţa socială, Legea inspectorului social.

Obiectivul este ca numărul de persoane dependente de prestaţiile sociale, dar apte de muncă, să fie redus cu cel puţin 100.000 de persoane, iar ajutoarele să fie direcţionate către acele familii care depind într-adevăr de asemenea ajutoare. Acest lucru se va face printr-o schimbare substanţială a abordării în ceea ce priveşte acordarea de ajutoare sociale, anume printr-o evaluare a situaţiei reale a familiei şi utilizând mecanisme de evaluare, verificare şi inspecţie valide şi funcţionale, care vor elimina erorile şi fraudele.

Conform noului cod, se vor îmbunătăţi criteriile după care vor fi acordate drepturile şi ajutoarele pentru susţinerea familiilor aflate în dificultate. De exemplu, refuzul unui loc de muncă, al participării la cursuri de formare, recalificare sau alte măsuri active poate conduce la diminuarea cuantumului beneficiului social sau la încetarea acestuia şi la interdicţia de acordare pe o anumită perioadă. Noul cod îi va stimula, totodată, pe cei asistaţi să-şi găsească un loc de muncă - beneficiarii de ajutoare sociale care se încadrează în muncă şi se întorc la activitatea profesională sau încep o activitate pe cont propriu pot primi majorări ale beneficiului social acordat, stimulente pentru suplinirea unor servicii sociale sau pot obţine prelungirea perioadei de acordare a beneficiului social cu maximum trei luni, din luna încadrării în muncă. La rândul lor, angajatorii care încadrează în muncă persoane beneficiare de prestaţii sociale pot beneficia, în condiţiile legii, de facilităţi fiscale sau de altă natură.

Un element important şi inovator al reformei sistemului de asistenţă socială îl constituie introducerea testării veniturilor pentru beneficiarii din familiile înstărite şi dezvoltarea unui sistem de detectare a cazurilor de fraudă prin verificări încrucişate. Va fi dezvoltat un sistem informatic integrat care va asigura verificarea datelor înscrise în cerere, precum şi a altor informaţii referitoare la solicitant şi situaţia socioeconomică a acestuia, lucruri care vor permite combaterea erorilor, a fraudelor şi a corupţiei din sistem.

Cooperarea Parlamentului este esenţială pentru finalizarea acestui proiect de reformă, iar aici mă adresez în special colegilor membri ai Comisiei pentru muncă şi protecţie socială. Indiferent de apartenenţa politică, este nevoie de lucru în comun intens şi susţinut, pentru a avea cât mai repede o lege în vigoare. Dincolo de beneficiile directe asupra performanţei sistemului românesc de asistenţă socială, nu este de neglijat faptul că noua abordare va aduce economii substanţiale la bugetul asigurărilor sociale, prin eliminarea abuzurilor din sistem.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Miza guvernului Boc este sărăcirea populaţiei"

Sunt unul dintre parlamentarii care au votat moţiunea de cenzură din respect pentru cetăţenii acestei ţări, din respect pentru vrâncenii care sunt victimele regimului asupritor PDL-ist. Spre deosebire de colegii din opoziţie, mi-am exprimat, prin vot, dezaprobarea faţă de tratamentul la care sunt supuşi oamenii în slujba cărora suntem aici, un tratament inuman practicat de clica condusă de Udrea, Boc şi Băsescu.

Un alt motiv pentru care am votat moţiunea sunt informaţiile oferite de Institutul Naţional de Statistică, conform căruia inflaţia în România a crescut în luna februarie a acestui an la 7,6%, având, conform Eurostat, cea mai ridicată rată a inflaţiei din Uniunea Europeană.

Aceleaşi date arată că în 2010 legumele şi conservele s-au scumpit cu aproximativ 22%. Un procent similar a fost consemnat şi în cazul uleiului comestibil. Zahărul şi fructele proaspete au depăşit şi ele zece procente. Pe segmentul produselor nealimentare, o scumpire importantă a avut loc la energia termică, unde preţurile au urcat cu 12%. Şi serviciile pentru apă, canal şi salubritate au cunoscut majorări importante, de aproape 16%.

Pentru începutul lunii februarie a acestui an, previziunile arată că pâinea s-ar putea scumpi cu 15%, iar producătorii anunţă că uleiul s-ar putea scumpi tot cu 15-20%.

Într-un top al celor mai importante scumpiri din 2010, pe locul I conduce detaşat cartoful, cu 45,5%, urmat de tutun, care ocupă un loc II, cu 26,3%. Pe podium se află şi legumele şi conservele de legume, cu o majorare de 22,4%. Pe locul IV în clasament este uleiul, cu o majorare de 21,7%, urmat de medicamente, cu 15,3%.

Combustibilii sunt de departe campionii. În 2009 preţul carburanţilor a crescut cu 13%, în 2010 cu peste 15% iar de la începutul lui 2011 preţul a crescut de 2 ori, atingând pragul critic de 6 lei per litru. În aceste condiţii, nu numai că Guvernul "ardeleanului cinstit" nu a luat nicio măsură, dar a decis că aceste cheltuieli sunt nedeductibile şi în 2011.

Întrucât scumpirea alimentelor este un pericol pentru securitatea socială, Guvernul ar fi trebuit să folosească toate pârghiile disponibile pentru a nu permite creşterea alarmantă a preţului la carburanţi, întrucât majorarea preţului la combustibili atrage după sine şi creşteri de preţuri în zona alimentelor.

Am votat moţiunea pentru că un număr mare de români şi, în speţă, de vrânceni rămân fără loc de muncă de la o lună la alta. În Vrancea, numărul disponibilizărilor depăşeşte numărul ofertei de locuri de muncă, în condiţiile în care în evidenţele AJOFM sunt 10.956 de şomeri, iar rata şomajului a depăşit 7 procente.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care am votat această moţiune de cenzură, o moţiune făcută pentru cetăţenii acestei ţări, o moţiune făcută împreună cu partenerii sociali, într-o perioadă în care Guvernul a decis să ignore pe toată lumea, de la simpli cetăţeni, la sindicate, medici, profesori, pensionari, veterani de război.

Din păcate, şi această moţiune s-a desfăşurat după acelaşi scenariu. Ca şi în cazul moţiunii precedente, o hotărâre de guvern a înclinat balanţa voturilor contra. Apărută în urmă cu două zile, hotărârea Guvernului nr.192 din 2011 împarte 259 milioane lei pentru lucrări de infrastructură şi baze sportive în mediul rural, dintre care peste 90 milioane lei pentru 161 de primării conduse de PDL şi peste 36 milioane lei pentru 62 de primării UDMR.

Puţin peste 200 de primării PSD şi PNL au primit aproximativ 100 milioane lei.

Coincidenţă sau nu, acţiuni similare au fost desfăşurate şi înainte de votul din septembrie 2010 pe legea pensiilor, când au fost alocate de guvern către colegii PDL-iste 399,5 milioane de lei sau înainte de moţiunea de cenzură de anul trecut.

În anul 2009, conform Institutului pentru Politici Publice, peste 70% dintre primării care au obţinut bani din Fondul de rezervă al Guvernului aparţin tot PDL.

Boc demonstrează că îşi doreşte cu orice preţ să îşi păstreze locul în fruntea unui Guvern al cărui singur merit este că falimentează România şi pe români, iar parlamentarii PDL susţin acest demers pentru a avea în continuare acces la puşculiţa statului.

Domnul Ioan Balan:

"Prioritatea bugetară pentru anul 2012 - educaţia"

Prima lege publicată în Monitorul Oficial al României din anul 2011, Legea nr.1, este una dintre legile aşteptate de mai mult de două decenii în România. Este vorba despre legea care parafează viitorului unei naţiuni, despre Legea educaţiei naţionale.

Reformarea ciclurilor de învăţare, de la nivelul preşcolar şi preuniversitar până la cel superior reprezintă răspunsul la modificările din ce în ce mai accentuate ale societăţii româneşti, ale pieţei muncii şi, de ce să ne ferim, şi la calitatea din ce în ce mai redusă a competenţelor cu care absolvenţii finalizau studiile.

Procesul demarat este unul de lungă durată, implicând modificări majore atât de infrastructură, cât şi de curriculă, programe, manuale şi metode de învăţare. Toate vor fi reanalizate şi reevaluate pentru a corespunde mult mai bine nivelurilor de studiu şi nevoilor pe termen lung al viitorilor angajaţi.

Cea care poate că a fost, din nefericire, nu suficient abordată este politica care vizează resursa umană didactică din sistemul românesc de educaţie. Guvernanţi sau guvernaţi, parlamentari sau oameni simpli evită să afirme că educaţia costă. Şi mai ales performanţa obţinută în sistem depinde fundamental de calitatea resurselor umane, care este indisolubil legată de finanţarea acestui sistem.

Nu cred că poate cineva contesta faptul că salarizarea neatractivă din sistemul educaţional a determinat cel mai nefavorabil efect cu putinţă, şi anume abandonul din sistem al cadrelor didactice bine pregătite şi profesionalizate. Este cu siguranţă cea mai importantă resursă din sistem, care, spre deosebire de alte resurse, se formează greu, se menţine greu şi se păstrează la fel de dificil.

Este adevărat că şi această resursă trebuie să se supună condiţiilor de performanţă şi principiului Long life learning, adică învăţarea permanentă pe întreg parcursul vieţii, pentru cadrele didactice de la toate nivelurile.

Unul din instrumentele pe care statul român nu l-a utilizat nici măcar în perioadele de boom economic este finanţarea. Nu putem pretinde de la un sistem să producă performanţă, fără a oferi în contrapartidă resursele necesare atingerii acesteia.

Ceea ce vă propun pentru anul care va veni, pentru anul 2012, este să încercăm să dirijăm viitorul surplus de resurse bugetare către educaţie. Este atât o obligaţie morală faţă de copiii noştri, cât şi una legală, de a asigura cota legală de venituri ca procent din produsul intern brut al României.

Educaţia este aceea care pe termen mediu şi lung poate conduce la creşterea competitivităţii României, la creşterea nivelului de trai şi la diminuarea problemelor sociale. Naţiunile dezvoltate şi cu viziune au investit şi investesc în educaţie şi cercetare.

Dacă dorim să facem parte din clubul select al ţărilor dezvoltate, opţiunea pentru educaţie este o condiţie care nu se negociază.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Perseverenţa dreptăţii"

În data de 16 martie 2011 moţiunea iniţiată de către opoziţia parlamentară pe tema Codului muncii a fost respinsă de către plenul Parlamentului. Arestaţi de către propriii lideri în bănci, parlamentarii puterii au fost din nou umiliţi de Boc, Udrea şi Oprea, prin interzicerea dreptului de a vota. Lesa scurtă pe care şefii de la guvern au strâns-o în jurul propriilor parlamentari a fost un nou motiv de batjocorire a statutului de om politic şi parlamentar.

Mai mult decât atât, niciun demnitar guvernamental nu a avut, din nou, curajul de a ieşi în stradă pentru a dialoga cu cei peste 8000 de oameni adunaţi în piaţa din faţa Palatului Parlamentului. Boc şi ai lui au ales să trăiască într-un glob de sticlă prin care nu pătrunde niciun zgomot al vieţii reale din România. Mai mult, a fost interzis accesul invitaţilor şi al cetăţenilor la balcoanele Parlamentului, tot din spaima unui contact direct cu orice cetăţean al României. Pentru PDL şi pentru şeful suprem, domnul Băsescu, românii sunt doar o masă de manevră, catalogaţi drept leneşi şi beţivi de către diverşi demnitari ai statului. Cu toate acestea, pe umerii cetăţenilor români este pusă povara impozitelor şi a taxelor din care mai-marii care se află în palatele Cotroceni şi Victoria îşi iau salariile şi beneficiile.

Poate că unii vor spune că moţiunea de săptămâna trecută a fost un gest formal şi inutil, pentru că nu a reuşit să îndepărteze acest guvern incompetent. Cu toate acestea, lupta parlamentară este singurul mijloc instituţional de a protesta în faţa valului de dispreţ, ură şi în faţa nerespectării legii de către cel mai slab guvern pe care l-a avut vreodată România. Mă întreb ce ar fi spus parlamentarul Emil Boc din 2003 primului-ministru Emil Boc din 2011 care a ales să facă exact ceea ce condamna în urmă cu câţiva ani: să batjocorească Parlamentul printr-o asumare de răspundere nedorită de nimeni şi care nu era necesară.

Am convingerea că va veni, cât de curând, momentul în care mulţi dintre dumneavoastră nu vor mai suporta umilinţa. Am convingerea că va veni un moment în care veţi asculta vocea raţiunii, a dreptăţii şi mai ales a oamenilor în mijlocul cărora vă este teamă să păşiţi în acest moment.

Eu, ca parlamentar liberal, pot să vă promit cu certitudine un singur lucru: vă voi mai oferi, alături de colegii mei, prilejul de a vă recâştiga demnitatea. Din nefericire, acest Guvern va continua să facă imensele greşeli de până acum, pentru că neprofesionalismul şi diletantismul stau în fiecare zi la masa Executivului. Astfel, vom fi nevoiţi a mai depune moţiuni de cenzură pentru sancţionarea incompetenţei lui Emil Boc şi a Guvernului său, dar şi pentru ca dumneavoastră să puteţi să vă îndreptaţi coloana vertebrală şi să votaţi în folosul oamenilor care v-au ales.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Incalificabil: acţiune caritabilă a MAE taxată la suprapreţ!"

Abordez astăzi o temă care nu-mi face deloc plăcere: România nu are în acest moment un ministru de externe. În documente este menţionată persoana cetăţeanului Teodor Baconschi ca ocupând această funcţie. Nu am să mă refer - sunt convins că sunt multe declaraţii politice pe aceste subiecte - la absenţa oricărei reacţii a persoanei care în acte este numit ministru de externe faţă de mesajele antiromâneşti de săptămâna trecută ale unor oficialităţi maghiare sau la lipsa vreunei poziţii oficiale (aici o vină uriaşă o poartă şi preşedintele Traian Băsescu) a României faţă de deciziile partenerilor noştri externi în cazul evenimentelor din Libia. Am să mă refer la atitudinea incalificabilă faţă de o categorie de cetăţeni români, şi anume faţă de cei care au avut de suferit în urma cataclismelor din Japonia.

Ieri am aflat - din reportajele tv prezentate de la sosirea pe aeroportul Henri Coandă a unui număr de 30 de repatriaţi din Japonia - că aşa-zisa acţiune umanitară care îi viza pe cetăţenii români din Japonia s-a făcut pe cheltuiala celor în cauză. La prima vedere am avut o reacţie de indignare. Mai grav însă mi se par celelalte informaţii legate de această repatriere. Nu numai că s-a perceput o sumă de bani pentru repatriere - 1.000 de euro pentru un adult şi 500 de euro pentru un copil -, dar acest aspect nu a fost anunţat iniţial celor în cauză. Doar înainte de îmbarcarea în aeronavă cetăţenii români din Japonia au aflat că trebuie să semneze un angajament de plată. Din această cauză, unii dintre cei care au vrut să se întoarcă în ţară au fost nevoiţi să renunţe la acest demers. Mai mult, din declaraţiile celor care au venit în ţară a reieşit că preţul solicitat de către promotorii aşa-zisei acţiuni umanitare a fost de fapt mai mare decât costul obişnuit al unei curse de linie.

Nu a fost însă acesta singurul aspect legat de repatrierea cetăţenilor români din Japonia.

Luni, după audierea lui Teodor Baconschi la Camera Deputaţilor, acesta a avut o serie de referiri incalificabile la adresa cetăţenilor români repatriaţi sau nerepatriaţi din Japonia.

Citez: "în primul rând, românii din Japonia au un nivel de trai destul de bun, vă pot asigura. În al doilea rând, am putut să le oferim un bilet subvenţionat, deci cu un tarif absolut rezonabil. Există însă şi variante, alte curse de linie care pot să coste de trei, patru ori mai scump". Deci aceasta este aprecierea faţă de cetăţenii români din diaspora a persoanei care conform fişei postului trebuie să se ocupe, printre altele, şi de protejarea acestora.

De unde ştie Teodor Baconschi că toţi românii din Japonia au un nivel de trai destul de bun? Are domnia sa informaţii că românii din Japonia sunt toţi milionari sau deţin funcţii foarte bine plătite? Şi chiar dacă lucrurile stau aşa cum susţine Teodor Baconschi, nu se puteau înregistra situaţii în care şi români de acolo să fi avut de suferit în urma cataclismelor naturale? Sau crede Teodor Baconschi că doar case aparţinând cetăţenilor japonezi s-au dărâmat, că doar cetăţenii japonezi au rămas fără loc de muncă etc.?

Şi pentru ca tacâmul să fie complet, a mai ieşit şi premierul (tot din acte) Emil Boc, care precizat că repatriaţii au fost nevoiţi să suporte cheltuiala unui bilet de avion pe ruta Japonia-România din cauză că, citez, "Trebuie să existe un echilibru în cheltuirea banului public". Da, trebuie să existe un echilibru în cheltuirea banului public cu repatrierea a maximum 250-300 de cetăţeni români, cât încap într-o aeronavă, dar în acelaşi timp nu se pune problema unui echilibru al banului public când se cheltuiesc milioane de euro pentru construirea unei telegondole pentru o staţiune de schi care nu există, pentru kilometru de autostradă la preţuri unice ca mărime în Europa etc.

PS: Îl somez pe Teodor Baconschi să prezinte opiniei publice bilete de avion pe ruta Bucureşti-Tokyo şi retur care să coste între 3 şi 4.000 de euro. În caz contrar, să-şi prezinte demisia.

Domnul Cristian Buican:

"Agricultura, şansa României"

am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a vă împărtăşi poziţia mea în legătură cu una din priorităţile României, adevărata şansă a acestei ţări de a deveni un jucător important la nivel european, şi nu numai. Cel puţin declarativ, toată lumea este de acord că agricultura reprezintă oportunitatea României de a se dezvolta, şi când spun că toată lumea nu mă refer doar la mediul politic şi economic intern, ci şi la mesajele pe care le primim de doi ani încoace de la nivel european. Cu toate acestea, starea agriculturii este una dezastruoasă, iar preocupările noastre zilnice se referă la orice, numai la acest subiect important nu.

Nu pot accepta ca în programul de guvernare al acestui incompetent guvern agricultura să fie un domeniu prioritar şi în doi ani de zile niciun fel de măsură să nu fie luată pentru dezvoltarea agriculturii. Nu pot accepta ca în numele austerităţii şi penuriei bugetare să fie tăiată şi singura măsură luată de vreun guvern post-decembrist care avea rolul impulsionării acestui domeniu, şi mă refer aici la renta viageră. Nu pot suporta ipocrizia şi propaganda guvernamentală portocalie care ne anunţa cu surle şi trâmbiţe măsuri de impulsionare a agriculturii care nu au fost implementate nici la doi ani de la anunţarea lor. Nu pot sta nepăsător în faţa unui ministru al agriculturii care nu face nimic şi care era unul dintre cei mai mari "experţi" ai acestui domeniu în perioada de opoziţie.

Chiar dacă pot părea exagerat în afirmaţii, vă garantez că realitatea agriculturii româneşti este una sumbră. De mai bine de două săptămâni am întâlniri cu cetăţenii din localităţile din sudul judeţului Vâlcea, zonă preponderent rurală, în care agricultura de subzistenţă reprezintă principala îndeletnicire. Problemele lor nu au nici cea mai mică legătură cu războiul din cadrul partidului de guvernământ, cu adevăratul conflict armat din Liban sau cu dezastrul natural din Japonia. Principala lor preocupare şi îngrijorare se referă la lipsa de interes a autorităţilor statului faţă de agricultură şi sprijinirea fermierilor, fie că sunt mai mari sau mai mici.

Tocmai de aceea, în numele acestor oameni am venit astăzi în faţa dumneavoastră, pentru a face apel la un comportament raţional şi inteligent, prin care să transformăm agricultura in motorul economic al României.

Nu cred şi nu accept ca activitatea Ministerului Agriculturii să se rezume la plata, şi aia cu întârziere, a subvenţiilor către fermieri. Nu cred şi nu pot accepta că actuala coaliţie de guvernare este atât de obtuză şi infatuată încât să nu vadă că agricultura este una din marile şanse ale acestei ţări. Nu cred şi nu pot accepta că o ţară ce are un potenţial agricol uriaş şi care poate hrăni 80 de milioane de cetăţeni nu-şi poate produce propria hrană, la un preţ rezonabil. Toate acestea sunt realităţi crude ale agriculturii româneşti, iar oricine nu le vede nu este altceva decât un ilustru necunoscut propagandist portocaliu.

Pe această cale, fac un apel la dumneavoastră, parlamentarii de la toate partidele, atât de la putere, cât şi din opoziţie, să încercăm să asigurăm fermierilor români legislaţia de care au nevoie pentru a transforma agricultura în motorul economiei româneşti.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Atenţie la românii vulnerabili!"

Din ce în ce mai frecvent urmărim, fără prea mari reacţii din partea poliţiei, cum rubricile de publicitate ale ziarelor româneşti se dezvoltă cu tot mai multe oferte de tămăduiri, descântece sau chiar promisiuni de binefaceri.

Din nefericire, în spatele acestor anunţuri se ascund înşelătorii grosolane, cărora le cad pradă oameni simpli, care traversează perioade grele din viaţa lor şi sunt de-a dreptul vulnerabili în faţa oricărui individ care le oferă o minimă speranţă.

Şi de parcă nu ar fi îndeajuns, tot mai frecvent întâlnim mici grupuri sociale, organizate pe principiile sectelor, care funcţionau în anii ’70, faţă de care autorităţile sunt total lipsite de vreo atitudine activă.

Tineri sau bătrâni, săraci sau înstăriţi, ajung sub presiunea psihologică a aşa-zişilor lideri spirituali ai acestor grupări, fie să se dedea la acte imorale sau ilegale, fie să fie spoliaţi de avere, pe care o donează în cotă-parte sau în integralitate liderilor sau grupării ilegale.

Caracterul ilicit al acestor grupări este lesne sesizabil şi, chiar dacă cele mai multe dintre aceste secte se feresc de autorităţile statale, ele pot fi simplu depistate şi controlate.

Unele dintre aceste grupări infracţionale au ajuns chiar să prindă fiinţă cu ajutorul unor falşi preoţi sau pastori, pentru că iluzia de apartenenţă la religia creştină le dă mai multă credibilitate şi putere. Iarăşi, din nefericire, nici Biserica Ortodoxă Română nu a avut o acţiune consistentă, în sensul disocierii acesteia de grupările care ilegal utilizează însemnele creştine.

mă număr printre cei mai puternici susţinători ai drepturilor şi libertăţilor consacrate de Constituţia României. Aceasta nu înseamnă că voi fi de acord cu interpretarea în sens infracţional a acestor prevederi, care au legitimat aceste grupări şi pe liderii lor penali la săvârşirea unor fapte ce trebuie sancţionate legal.

Rog atât autorităţile române, cât şi pe cetăţenii români la colaborare, pentru ca atât "binefăcătorii", "descântătorii" sau mai ştiu eu ce alţi "providenţiali" să ajungă în locul în care singura minune pe care ar săvârşi-o ar fi reducerea pedepsei pentru bună comportare. De asemenea, rog colegii parlamentari să se concentreze asupra legislaţiei care reglementează astfel de activităţi ilegale şi, dacă se impune, să demarăm procedurile pentru completarea eventualelor viduri legislative.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Semnale externe privind revenirea economiei"

România nu a cunoscut cea mai bună perioadă din punct de vedere socioeconomic în ultimii doi ani. Măsurile de reechilibrare bugetară pe care a trebuit să le luăm au costat scump atât statul, cât mai ales populaţia. Nu cred că este cineva din actuala majoritate guvernamentală care să nu fi resimţit politic nemulţumirea unei buni părţi a românilor faţă de măsurile de austeritate.

Mai important este faptul că măsurile nu au fost luate inutil. După un ciclu de doi ani extrem de dificil, încep să se vadă semnele relansării economice. Sunt mulţi dintre dumneavoastră care sunt sceptici la analizele economice interne. Tocmai de aceea aş vrea să fac apel la câteva rapoarte de analiză externe României, care au fost puţin mediatizate de mass-media în ultima perioadă.

Institutul de la Viena pentru Studii Economice internaţionale (WIIW) a întocmit un raport care prognozează o creştere economică de 2% pentru România în anul 2011 şi de peste 4% pentru anul 2012. Principalul argument ţine de creşterea consumului şi repornirea creditării. Într-adevăr, dacă ne uităm în piaţa bancară, lucrurile încep să se mişte mai bine ca înainte. Am ajuns la un stadiu de echilibru fiscal care garantează băncilor, dar şi marilor investitori condiţii propice pentru a-şi desfăşura activitate.

Bank of America, ca urmare a unei vizite a specialiştilor proprii în România, a publicat un raport în care se punctează îmbunătăţirile în mediul economic din ţara noastră. Principalele puncte pe care se insistă ţin de accelerarea procesului de absorbţie a fondurilor europene, de consolidarea fiscală care atrage spre România fluxuri de capital care până acum ne-au ocolit şi, nu în ultimul rând, de stabilitatea politică de la noi. Iată de ce nu cred că schimbarea Executivului poate fi o variantă pozitivă acum. Avem nevoie de maximă stabilitate politică.

O analiză a Barclay’s se concentrează pe evoluţia leului în raport cu principalele monede internaţionale. Concluzia principală este aceea că leul se află la un punct de confluenţă corect între puterea de cumpărare a românilor a diverselor produse de import şi nevoia producătorilor interni de a avea un leu mai slab în raport cu euro pentru a avea beneficii mai mari de pe urma exporturilor. De altfel, guvernatorul BNR, domnul Mugur Isărescu, vorbea în luna februarie, atunci când a anunţat rata inflaţiei anuale pe 2010, de o întărire a monedei naţionale prin prisma pieţei, nu prin intervenţii ale Băncii Centrale. Citez: "Luna trecută nu am intervenit deloc în piaţa valutară, nu am făcut nicio operaţiune, iar leul s-a apreciat pentru că aşa a vrut piaţa. De altfel, un raport al Barclay’s arată că leul se află exact în zona de corespondenţă a puterii de cumpărare a românilor, adică aceasta este valoarea lui reală". Întărirea leului din ultima perioadă este naturală şi arată revenirea competitivităţii economiei naţionale, dar şi creşterea fluxului de investiţii în monedă străină din România.

Perspectivele economice ale României pentru următoarele şase luni s-au ameliorat şi potrivit unui sondaj efectuat de institutul german ZEW şi Erste Bank în rândul analiştilor financiari europeni. Totodată, situaţia economică actuală din România este văzută multmai bine de analişti decât în sondajul din ultimul trimestru al anului trecut, înregistrând ceamaibună îmbunătăţire din regiune.

În curând va fi lansată şi analiza Unicredit, care, din câte am înţeles, va păstra tonul optimist privind evoluţia economică a României.

Iată deci cinci semnale externe extrem de puternice care mă fac să cred că revenirea economiei naţionale se va produce curând şi va fi sustenabilă şi de lungă durată. Avem nevoie însă de mai multă încredere în noi. Criza economică ne-a făcut pesimişti. Eurobarometrele arată că suntem cei mai pesimişti membri ai Uniunii Europene. Dacă reuşim să ieşim din această pasă neagră a gândirii negative, cu siguranţă criza economică va fi în curând de domeniul trecutului.

La sfârşit, nu vreau neapărat să lansez un elogiu la adresa Guvernului şi a premierului, dar trebuie să punctez că fără hotărârea de care a dat dovadă la sfârşitul anului trecut, aproape împotriva tuturor, semnele revenirii economice ar fi întârziat. Nu pot decât să sper că toate prognozele pe care le-am prezentat în această declaraţie politică se vor adeveri şi în curând vom vedea şi efectele sociale ale revenirii economice.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ce faceţi în caz de accident nuclear?"

1. alarmarea - "alarma la dezastre" (constând în 5 sunete -impulsuri - 10 secunde între ele), prin sirene, clopote de biserici, şi informare media urmată de informaţii suplimentare privind regulile de comportare, modul de realizare a măsurilor de protecţie, durata de acţiune a norului toxic şi alte măsuri ce trebuie aplicate după trecerea pericolului;

- esenţial este comportamentul calm şi respectarea strictă a regulilor şi măsurilor indicate;

- lăsaţi libere liniile telefonice de urgenţă;

2. adăpostirea (de reţinut: adăpostul de orice tip: locuinţă, subsol) permite reducerea expunerii la radiaţii de cinci ori în raport cu norul ) constă în:

- deplasarea rapidă spre locuinţă şi poziţionarea în încăperea cea mai izolată de exterior şi în care se poate asigura izolarea cea mai bună prin acoperire şi etanşeizare (utilizând suplimentar bandă adezivă, bandă izolare, cârpe) şi închideţi gurile de aerisire, instalaţiile de ventilaţie sau de climatizare;

- nu intraţi în locuinţe cu îmbrăcămintea contaminată;

- executaţi decontaminarea personală a îmbrăcămintei şi încălţămintei (apă curentă, depozitare în saci de plastic);

- mijloace improvizate de protecţie pentru aparatul respirator şi pentru întreg corpul (măştile contra gazelor şi costumele de protecţie speciale sau, în lipsa acestora, un echipament de protecţie de tipul: salopetă, căciulă, mănuşi şi bocanci sau cizme).

Atenţie! Mijloacele improvizate nu oferă protecţie în atmosfera contaminată mai mult de 3 - 7 minute, aşa că limitaţi la maximum deplasările în afara locurilor de adăpostire, iar dacă o faceţi, îmbrăcaţi mijloacele de protecţie ;

- închideţi apa, gazul, aparatele electrice şi sursele de foc;

- consumaţi alimentele şi apa doar din surse protejate şi avizate;

- în vederea unei eventuale evacuări în afara zonei contaminate, puteţi pregăti cele necesare ;

3. Supravegherea radioactivităţii mediului înconjurător (dozimetrie) şi evacuarea (sau autoevacuarea) ce asigură protecţia efectivă doar înainte de staţionarea în zone contaminate.

4. Asigurarea asistenţei medicale de urgenţă: se realizează în unităţile sanitare şi spitaliceşti din zona în care se amenajează spaţii protejate şi un circuit adecvat.

Se tratează cazurile de iradiere şi contaminare pentru prima urgenţă.

Administrarea de iodură de potasiu-asigură autoprotecţia împotriva iodului radioactiv (de aceea trebuie administrată cât mai rapid):

a) luată înaintea expunerii: asigură o reducere a dozei încasate de până la 98%;

b) luată la 4 ore după expunere: asigură o reducere a dozei încasate de doar 50 %.

Radiosensibilitatea diferă în funcţie de organ dar cele mai afectate sunt: creierul, intestinul şi sistemul hematopoietic - generând 3 sindroame:

1.Sindromul cerebral (apare rapid în minute sau ore după expunerea în doze mari 5000r), caracterizat prin reacţii inflamatorii (edem cerebral, meningită şi vasculită), având ca simptome: cefalee, letargie, somnolenţă urmată de sindrom convulsivant asemănător cu forma grand mal a epilepsiei, cu evoluţie fatală.

2.Sindromul gastrointestinal (apare după ore sau zile după doze de 500-1000r), caracterizat prin: febră, diaree, anorexie, greaţă, vomă, ce dispar după 2-3 zile şi reapar în a 5-a zi. Dezechilibrele pot evolua în 1-2 săptămâni agravate fără aplazia măduvei osoase şi pancitopenia.

3. Sindromul hematopoietic (apare după 2-3 săptămâni la doze sub 200r) leucopenie, trombocitopenie şi anomalii hemostatice asociind: febră, cefaleea, oboseală, anorexia, dispneea, căderea părului, faringo-amigdalita, echimoze, tumefiere, ulceraţii ale gingiilor şi amigdalelor; manifestate prin sângerări. Evoluţia este gravă din cauza anemiei şi agranulocitozei, limfopeniei, ce conduce la infecţii. Moartea poate apărea din cauza acestui sindrom la 12-14 zile.

Prognosticul este nefast când este prezent sindromul cerebral.

Scăderea numărului de limfocite la 48 ore poate sugera cantitatea de radiaţii primită:

- aproximativ 1200 = expunere medie;

- 300 - 1200 = expunere letală;

- sub 300 limfocite = expunere foarte gravă.

Simptomatologia este variată iar formele clinice diferă în funcţie de doza de radiaţii, suprafaţă şi volumul iradiat, modul de iradiere şi sensibilitate individuală.

Forme clinice

În funcţie de evoluţie:

A.acută:.

a) iradierile parţiale determină efecte predominant locale: dermite, vezicule, ulceraţii, necroză;

b) iradierile generale sunt mai grave (mai ales în iradiere unică de mare doză) şi pot fi:

-uşoare (la 200 - 300 r): vărsături, cefalee, diaree, inapetenţă, leucopenie, căderea părului;

-forma de gravitate medie (la 400 r): agitaţie, cefalee, vărsături, diaree, inapetenţă, cădere a părului, leucopenie - este mortală în 50% din cazuri;

-forma gravă (la 600 r) şi fulminantae (la 1 000 r) este mortală prin exacerbarea sindromului cerebral.

B. cronică, apare după iradieri generale, mici, repetate.

În funcţie de gravitate (trei grade, care în unele cazuri se pot succeda, constituind faze evolutive):

Gradul I: tulburări generale, reversibile - astenie, cefalee, tulburări vasomotorii, insomnie, modificări sangvine (eozinofilie, leucopenie);

Gradul II: asociază şi diaree, inapetenţă, prurit;

Gradul III: accentuarea leziunilor de grad I şi II asocierea de puseuri acute; se adaugă şi leziuni locale.

Prognosticul depinde de intensitatea tulburărilor şi de complicaţiile ce pot surveni.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Mântuitorul Boc şi creştinul Botiş"

"Probabil orice persoană normală îşi pune întrebarea dacă vreunul dintre cei care au elaborat sau promovat noul Cod al muncii mai intenţionează să muncească vreodată în altă instituţie decât Guvernul României sau în Parlament. Întrucât nu îi pot suspecta de masochism fără dovezi, răspunsul evident este că nu.

Aflat probabil în criză de idei în încercarea sa de a convinge populaţia cât de benefică va fi introducerea neoiobăgiei industriale, ministrul Botiş a decis să adopte o argumentaţie mistică, stimulat probabil de încrederea de care se bucură Biserica, spre deosebire de guvernul din care face parte. "Ridicaţi-vă voi, cei care aţi lenevit, şi munciţi, căci răsplata voastră va fi bunăstarea", a rostit profetic domnul Botiş, ca un adevărat apostol al lui Emil Boc, cel care va mântui România de bunăstare. Trecând peste valenţele mistice nou- descoperite ale ministrului, remarc în primul rând că fraza este doar un banal truism, fără nicio legătură cu chestiunile punctuale ridicate de presă, sindicate şi o parte a patronatelor. Remarc, de asemenea, şi jignirea adusă tuturor contestatarilor, catalogaţi la grămadă drept puturoşi. Dar atunci când ţi-ai bătut joc de speranţele învestite în tine de electorat încă de la învestire, probabil că o asemenea jignire este chiar irelevantă.

Ceea ce nu pare sau nu vrea să înţeleagă domnul Botiş este că nimeni nu contestă Codul muncii din cauză că nu vrea să muncească. Toţi contestatarii ridică problema condiţiilor în care se va munci şi a deschiderii porţii către abuzuri grave din partea angajatorilor. Replica standard a susţinătorilor acestui cod, cu toţii membri de partid, este: "De ce nu aveţi încredere în angajatorul român?" Răspunsul este unul foarte simplu: atât timp cât legea le va da posibilitatea să îşi abuzeze angajaţii, unii dintre ei o vor face, iar alţii nu. Pentru angajat este până la urmă o chestiune de noroc.

În trecere, i-aş aduce aminte ministrului Botiş că nici măcar în lagărele de exterminare prin muncă din Uniunea Sovietică a anilor ’30-’40 regulamentele şi legile nu prevedeau o durată a zilei de lucru de până la 16 ore, chiar dacă în practică situaţia era cu totul alta. Sperăm numai ca domnul Boc să nu decreteze şi câte o lună stahanovistă din când în când.

Acelaşi preafericit ministru a declarat că nu îi este frică de nimic pe plan politic, datorită bunei sale credinţe. Într-adevăr este greu să-ţi fie frică de ceva atâta timp cât colegii tăi de partid şi coaliţie vor sta în bănci ca o turmă disciplinată la votul moţiunii de cenzură. Probabil conducerea PDL a ajuns din nou la concluzia că ar fi prea obositor pentru domnul Toader să îi arate fiecărui parlamentar în parte în ce urnă să introducă bilele.

Am să închei în aceeaşi notă cu domnul Botiş: fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este guvernarea!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"România sănătoasă"

"Statisticile OMS privind sănătatea românilor sunt sumbre. România ocupă locul întâi în Europa la bolnavii de hepatită B şi C, locul întâi în Europa şi al doilea în lume la avorturi primitive, locul întâi în Europa la mortalitate cauzată de întreruperi de sarcină, locul întâi în lume la rata mortalităţii infantile, locul întâi în lume la numărul de abandonuri de copii în maternităţi, locul întâi în Europa de Est la cancer, locul întâi în Europa şi treilea la nivel mondial la bolnavii de tuberculoza, locul întâi în Europa la cancerul de col uterin, locul al patrulea ca rată a mortalităţii cauzate de afecţiunile hepatice, locul întâi în Europa la decese produse de accidentele de circulaţie, locul întâi în lume la incidenţa bolilor cardiovasculare, ultimul loc în Europa la donatori de organe şi ultimul loc în Europa la prevenirea gripei.

Conform datelor INS, în România principalele cauze de deces sunt reprezentate de boli ale aparatului cardiovascular (733,06 decese/100.000 locuitori), tumori (186,86 decese/100.000 locuitori), boli ale aparatului digestiv (69,25 decese/100.000 locuitori) şi boli ale aparatului respirator (66,4 decese/100.000 locuitori). Majoritatea acestor tipuri de afecţiuni se corelează cu anumiţi factori de risc comportamental la nivelul populaţiei, precum fumat, regim alimentar bogat în grăsimi, sedentarism, obezitate sau relaţiile sexuale neprotejate cu un număr mai mare de parteneri sexuali.

În rândul tinerilor cu vârsta între 10 - 24 de ani, principalele cauze de mortalitate sunt reprezentate de accidentele de automobil, alte leziuni traumatice şi toxice, inclusiv sinuciderea.

România înregistrează un număr mare de cazuri de infecţii cu transmitere sexuală, iar numărul cazurilor este în creştere la tineri. Conform datelor oferite de Ministerul Sănătăţii, incidenţa sifilisului în rândul populaţiei s-a dublat, iar numărul adulţilor infectaţi cu HIV este în creştere, dar atât specialiştii români, cât şi cei străini consideră că numărul real de persoane adulte seropozitive/bolnave de SIDA poate fi de 5-10 ori mai mare decât cel înregistrat.

Totodată, constatăm creşterea alarmantă a comportamentelor de risc în condiţiile în care:

- o treime din femeile cu vârsta între 15 - 44 de ani şi peste 50% din bărbaţi sunt fumători activi şi se observă clar tendinţa de creştere a incidenţei acestui comportament. Proporţia fumătorilor activi a crescut mai ales în rândul tinerilor adulţi, cel mai rapid la grupa de vârstă 18-19 ani (de la 10% în 1993 la 27% în 1999);

- o femeie din patru şi trei bărbaţi din patru consumă alcool zilnic sau aproape zilnic, iar 2% dintre femei şi 51% dintre bărbaţi au declarat consumul cel puţin o dată în ultimele trei luni a mai mult de cinci băuturi alcoolice şi se constată creşterea semnificativă a consumului de alcool la tinerii adulţi, în special la tinerele femei;

- 56,3% dintre femeile sub 20 ani şi 80,5 dintre bărbaţii de aceeaşi vârstă şi-au început viaţa sexuală; 34% dintre femei şi 86% dintre bărbaţi au declarat relaţii sexuale cu mai mult de un partener; 62% dintre bărbaţii tineri (62%) au declarat că au avut relaţii sexuale cu mai mult de patru partenere, iar 27% au raportat mai mult de zece partenere;

- 75% dintre femei şi 69% dintre bărbaţi consideră foarte scăzut sau inexistent riscul infectării cu HIV, iar adolescenţii apreciază ca infecţiile cu transmitere sexuală nu trebuie să reprezinte un motiv de îngrijorare, fiind foarte uşor curabile;

- deşi datele privind comportamentul alimentar sunt reduse autorităţile sanitare estimează însă că peste 50% din populaţia României este supraponderală din cauza comportamentului alimentar nesănătos şi sedentarismului. Obezitatea reprezintă un important factor de risc pentru afecţiuni cardiovasculare, metabolice şi locomotorii;

- atitudinile şi comportamentele părinţilor faţă de controalele medicale reprezintă factorii determinanţi ai efectuării screening-ului de rutină, incluzând screening-ul pentru cancerul de col uterin şi sân, dar doar 19% dintre femei au raportat totodată că şi-ar fi efectuat vreodată un test de screening pentru cancerul de col uterin şi numai 39% dintre femeile cu vârste cuprinse între 15 - 44 de ani practică autopalparea sânilor, ca modalitate de screening a cancerului mamar, iar sub un sfert dintre acestea fac acest lucru lunar.

Numărul în continuă creştere al persoanelor ce adoptă un stil de viaţă nesănătos faţă de ei înşişi şi faţă de ceilalţi, datorat adesea şi unei informări deficitare, a impus dezvoltarea programelor de educaţie pentru sănătate.

În multe ţări educaţia pentru sănătate este obligatorie în şcoli, începând din clasa întâi până într-a douăsprezecea, folosindu-se pentru fiecare ciclu de dezvoltare programe şi materiale didactice adecvate vârstei. În cadrul problemelor sociale şi de sănătate, educaţia pentru sănătate recunoaşte în cadrul comportamentelor de risc cauze, factori şi condiţii care ţin de ambele domenii. Educaţia pentru sănătate permite celui ce urmează o instituţie de învăţământ să dezvolte cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi, comportamente, competenţe şi practici din ce în ce mai sofisticate, care îl motivează în a păstra şi ameliora sănătatea, a preveni boli şi a reduce comportamentele de risc şi îi oferă posibilitatea de a interveni în cunoştinţă de cauză în anumite situaţii ce pun în pericol sănătatea.

Programul "Educaţia pentru sănătate" a fost introdus în şcolile din România începând cu anul şcolar 2003/2004 sub forma unei discipline de studiu opţionale sau ca ore integrate în alte materii. Obiectivele, temele alese în cadrul disciplinei sunt bine realizate şi presupun abordarea graduală în concordanţă cu vârsta. Ele presupun cunoaşterea:

- noţiunilor elementare de anatomie şi fiziologie, etapele creşterii şi dezvoltării organismului;

- igiena personală (mâini şi unghii, dinţi, nas şi gură, păr, îmbrăcăminte);

- activitate fizică şi odihnă;

- sănătatea mediului (locuinţa, poluarea etc.);

- sănătatea mentală (apartenenţa la un grup, politeţea şi regulile sale, roluri sociale, relaţii interpersonale, stresul etc.);

- sănătatea alimentară (clasificarea alimentelor, piramida unei alimentaţii echilibrate, protecţia consumatorului etc.);

- sănătatea reproducerii (metode de contracepţie, infecţii transmisibile pe cale sexuală);

- bioetică;

- consumul şi abuzul de substanţe toxice - drogurile, alcoolul, tutunul, precum şi consecinţele ce derivă din acestea cum ar fi: absenteism şi abandon şcolar, delincvenţă juvenilă (comportamente cu risc);

- accidente, violenţă, abuz fizic (inclusiv reguli de acordare a primului ajutor), violenţa în familie.

Slaba eficienţă a programului s-a datorat organizării deficitare pornind de la:

1. statutul de disciplină opţională (în foarte multe şcoli disciplinele opţionale sunt stabilite de conducere, plecând de la disciplinele necesare promovării unor examene naţionale, fără a lua în considerare dorinţele elevilor şi a părinţilor);

2. abordarea sumară a temelor în cadrul orelor de dirigenţie, dar programa pentru consiliere şi orientare şcolară este mult prea vastă şi, mai ales la clasele terminale, se pune mult accent pe orientarea elevilor spre profilurile şcolare adecvate;

3. integrarea în alte materii - în special biologia (dar programa este mult prea încărcată şi axată pe dobândirea de cunoştinţe legate de botanică, zoologie, genetică, mai mult decât pe anatomia şi fiziologia omului);

4. implicarea redusă a Ministerul Sănătăţii;

5. neutilizarea potenţialului medicinei şcolare (medicului din şcoli îi revin 2.000-2.500 de elevi şi preşcolari, ceea ce înseamnă 2-3 şcoli medii şi grădiniţe, iar timpul redus, neimplicarea acestora în program a face ca aceştia să nu poată asigura o educaţie medicală adecvată elevilor, să discute problemele esenţiale cum ar fi: educaţia sexuală, igiena, consumul de droguri, regimul de activitate şi odihnă sau alimentaţia sănătoasă);

6. activitatea ONG-urilor a fost centrată în special pe educaţia sexuală şi comportamentele de risc dezvoltate de abuzul de droguri (deci activitate ce priveşte elevii doar de o anumită vârstă);

7. popularizarea redusă a programului în mediul rural fără a se ţine cont că din acest mediu provin cele mai multe şi mai grave probleme de educaţie a sănătăţii.

Pentru a deveni eficient cu adevărat acest program are nevoie de introducerea obligatorie a disciplinei "Educaţie pentru sănătate" în instituţiile de învăţământ întrucât:

asigură informarea autorizată corectă din punct de vedere ştiinţific şi crearea unor comportamente individuale sănătoase a unui procent ridicat din populaţie de la vârste cât mai tinere, insistând pe comportamentele preventive, lucru dificil de realizat în cazul adulţilor atât ca arie de cuprindere, cât şi ca eficienţă.

Introducerea Educaţiei pentru sănătate ca disciplină în unităţile de învăţământ reprezintă implicit recunoaşterea oficială a importanţei acesteia pentru viaţa individului, iar proiectele pilot realizate până în prezent în diferite judeţe ale ţării, proiecte conduse atât prin intermediul organizaţiilor guvernamentale, cât mai ales prin organizaţii nonguvernamentale, au demonstrat succesul şi receptivitatea tinerilor pentru acest tip de iniţiative.

impactul semnificativ al acestor activităţi a fost demonstrat deja în alte state, prin studii şi cercetări competente.

Educaţia pentru sănătate trebuie să devină o ţintă strategică a învăţământului într-o Românie sănătoasă. Copiii de azi vor deveni adulţii de mâine. Copiii sănătoşi de azi vor deveni adulţii sănătoşi de mâine. Benjamin Disraeli considera că "sănătatea publică este baza pe care se sprijină fericirea individuală şi puterea ţării". Pericolul vine acum şi de la clasa politică românească, care de cele mai multe ori ignoră eficienţa politicilor opoziţiei.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cine salvează Salvarea?"

Un echipaj al ambulanţei a fost agresat de tatăl unui tânăr de 18 ani aflat în comă toxică exogenă, în urma consumului de alcool şi etnobotanice la sărbătorirea majoratului. Echipajul ambulanţei a reuşit să acorde asistenţă de urgenţă şi să transporte pacientul l-a spital, unde a beneficiat de suport respirator şi volemic, nootrope, examene toxicologice, profilaxia encefalopatiei Wernicke.

Nu este prima dată când personalul medical aflat în misiune este agresat şi, în ciuda acestui fapt, legea pe care am iniţiat-o (ce prevedea pedepse penale pentru cei ce agresează personalul medical) a fost respinsă de parlament.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Student mort după ora de sport"

Având în vedere cazul pacientului Cosmin Obritenschi, vă rugăm să ne precizaţi toate datele cunoscute privind modul de dispecerizare (succesiune cronologică a apelurilor, timpii de gestionare a cazurilor, persoane implicate, gradele profesionale, convorbirile telefonice avute, încadrarea în grade de urgenţă) şi să dispuneţi efectuarea unei anchete interne.

Întrucât mi s-au semnalat deficienţe în modul de dispecerizare a urgenţelor, vă solicităm să ne comunicaţi rezultatele anchetei interne, precum şi măsurile luate pentru ca astfel de situaţii să nu se mai repete.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Consimţământul prezumat de transplant respins de Camera Deputaţilor"

A lăsa pacientul fără dreptul de a alege deschide calea abuzurilor şi traficului de organe. Este nevoie de consultarea celor din asociaţiile de pacienţi şi colegiul medicilor pentru a asigura acest transplant respectând drepturile pacienţilor prevăzute în legea nr.46/2003. Singura cale de a creşte numărul de donatori este informarea, educarea şi asigurarea consimţământului informat. Suntem pe ultimele locuri în Europa în ceea ce priveşte donatorii şi numărul de transplanturi efectuate, dar ministerul nu a făcut nimic pentru informarea populaţiei. Numărul de donatori a scăzut dramatic, în timp ce pe listele de aşteptare la nivel naţional sunt înscrise peste 2.500 de persoane. În fiecare an cererile pentru transplantul de ficat şi de rinichi cresc cu 8%.

România a ajuns în 2008 pe penultimul loc în Europa la donarea şi transplantul de organe, cu doar 3 donatori la milionul de locuitori, faţă de valorile medii de 5 ori mai mari în ţările civilizate, dar nu putem accepta ideea că sunt încălcate drepturile noastre fundamentale prevăzute în constituţie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"To be or not to be în criză?"

Pe o statistică parţială numărul de sinucideri din 2010 este în creştere - aproape 2 pacienţi necesitând terapie de urgenţă în fiecare zi, în urma tentativelor de sinucidere.

Bărbaţii (52,19%) sunt mai numeroşi decât femeile (47,81%), iar cazurile de sinucidere sunt mai frecvente (53,86%) în urban faţă de rural. Remarcăm schimbarea genului pacientului suicidar în 2010. Dacă până atunci femeile erau cele care dominau tentativele suicidare, constatăm că numărul de bărbaţi care recurg la tentative autolitice este în creştere. De asemenea, se constată o tendinţă la egalizare a tentativelor de sinucidere în urban cu cele din rural.

Peste 70% din tentativele de sinucidere s-au realizat prin intoxicaţie (medicamentoasă, toxice casnice sau industriale), restul aparţinând leziunilor autoprovocate, defenestrărilor, precipitărilor, autocombustiei.

Repartiţia săptămânală arată tendinţa la egalizarea numărului de tentative de sinucidere de la sfârşit de săptămână (54,49%) cu cele din timpul săptămânii.

În anii trecuţi vârful sinuciderilor era în weekend, legat în special de conflictele casnice pe fondul consumului de alcool, violenţei domestice şi depresiilor amoroase. acum constatăm repartiţia relativ egală în fiecare zi din săptămână, cu un vârf în zilele de joi (17,74%) şi sâmbătă (20,4%). Vârful din timpul săptămânii este explicat parţial de solicitările zilnice socioprofesionale, iar tentativa de sinucidere are drept trigger factorul traumatizant psihosocial.

Transportul pacienţilor la spital a fost realizat în mai bine de jumătate din cazuri (54,28%) de serviciile de ambulanţă din Iaşi, urmate de transportul realizat de aparţinători (38,20%) şi, la distanţă, de SMURD (1,25%) şi echipele de prim ajutor (3,34 %).

Peste 50% din sinucideri au loc în intervalul orar 18,00-6,00, iar intervalul 18,00 reprezintă 27,14 % şi cel 0-6,00 26,09%, arătând motivaţia crescută a gestului suicidar prin imposibilitatea anturajului de a decela un astfel de eveniment.

Aproape 3/4 din aceşti pacienţi sunt tineri cu vârste cuprinse între 21-40 de ani, iar 40% dintre suicidari sunt cu vârste cuprinse între 21-30 de ani.

Gravitatea clinică a gesturilor suicidare este relevată de faptul că 53,65% au necesitat internarea de urgenţă, iar 20,46% au necesitat spitalizare prelungită pentru terapie şi suport psihologic. Aproape 10% dintre aceştia au necesitat evaluare psihiatrică şi continuarea terapiei într-un serviciu specializat în psihiatrie.

În peste 70% din cazuri pacienţii nu au consumat alcool, ceea ce relevă alte motivaţii ale gestului suicidar.

Aproape 60 % dintre pacienţi nu au loc de muncă (58,66%), urmaţi de salariaţi, 15,66%, şi pensionari, 12,73%. Studenţii reprezintă 6,05%, iar elevii, 2,51%.

Criza socioeconomică, stresul de subsolicitare, gradul redus de incluziune socială, precum şi lipsa măsurilor de prevenţie pot constitui oricând explicaţii pentru această repartiţie pe grupe şi categorii sociale.

O altă caracteristică este creşterea cu aproape 3% a pensionarilor în grupa de pacienţi suicidari. Studenţii sunt numeroşi prin faptul că suntem un centru universitar, iar dificultăţile de integrare, absenţa suportului familial, precum şi inegalităţile sociale constituie factori de risc suicidar.

Putem contura profilul pacientului suicidar în 2010: tânăr (cu vârsta cuprinsă între 21-40) fără loc de muncă, din urban, care se sinucide utilizând o metodă toxică între orele 18,00-6,00, mai frecvent în zilele de joi şi sâmbătă, fără a consuma alcool.

Pacientul este adus de urgenţă cu ambulanţa, necesită internare şi consiliere psihologică CIRTITA în mai bine de jumătate din cazuri, iar în cel puţin 10% din cazuri este necesară asistenţă psihiatrică.

In absenţa unui program naţional de prevenţie, previziunile lui David Stuckler de la Oxford tind să se realizeze şi în România. "Nu ar fi surprinzător să vedem mai mult stres, sinucideri şi tulburări mintale", este concluzia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, citată în studiul britanic. Creşterea cu 1% a şomajului duce la creşterea cu 0,8% a ratei sinuciderilor pentru persoanele sub 65 de ani şi la o creştere cu 0,8 procente în numărul crimelor.

O creştere de peste 3% pentru şomaj va ridica şi rata sinuciderilor cu 4,5%, în timp ce decesele provocate de alcool vor creşte cu până la 28 de procente.

Singurele două ţări din Europa care au reuşit să scape de efectele nefaste ale şomajului au fost Finlanda şi Suedia. Prin programe sociale de mare anvergură, cele două ţări scandinave au reuşit să stăvilească numărul de sinucideri în perioade în care şomajul a crescut semnificativ.

Singurele iniţiative privind asistenţa psihologică sunt făcute de voluntari (precum CIRTITA), iar proiectele legislative privind asigurarea liniilor telefonice gratuite de suport şi a psihologilor în UPU nu au trecut de furcile caudine ale camerei deputaţilor.

În condiţiile în care unul din cinci români este depresiv şi există riscul de a recurge la o tentativă de sinucidere într-o lume aflată în criză, vom iniţia un proiect legislativ care să permită accesul la asistenţă psihologică pentru aceste grupe de risc.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Moartea fără pat"

În 2009 România se situa pe locul 11 în Europa ca număr de paturi de spital (658 la suta mii de locuitori), locul întâi fiind ocupat de Germania (829 la suta de mii). Lăsând la o parte faptul că România nu a alocat niciodată măcar acelaşi procent din PIB sănătăţii şi că nu puteam nici măcar visa la valoarea PIB-ului din Germania, dacă vom încerca să comparăm starea de sănătate a populaţiei celor două ţări vom constata deficienţe şi deficite importante. Chiar în aceste condiţii, România a redus, pentru a se apropia de media europeană, alte 9200 de paturi în 2010.

Vă reamintesc că suntem pe primele locuri în Europa la decese evitabile, la mortalitate infantilă sau mortalitate perinatală, ca să nu mai vorbesc de incidenţa unor boli cu determinism socioeconomic important, cum ar fi tuberculoza.

Totodată, vă reamintesc că sunt multe spitale în care pacienţii stau câte doi sau trei în acelaşi pat pentru a primi tratamentul corespunzător şi că, în aceste condiţii, riscul infecţiilor nosocomiale (ascunse sub preş cu delicateţe în România) creşte corespunzător.

Vă reamintesc că suntem în curs de a desfiinţa medicina de familie şi că medicii de familie sunt pe punctul de a părăsi în bloc ţara, că nu există prevenţie şi educaţie sanitară în şcoli, că suntem deficitari la asistenţa pacienţilor cronici şi la îngrijiri paliative, că numărul de consultaţii e limitat la al 21-lea pacient în medicina de familie şi că adăugarea coplăţii scade accesul la îngrijiri medicale.

Sărăcia înseamnă boală, iar suprapunerea crizei va duce la explozia unei patologii care ţine de condiţiile socioeconomice manifestate în modul de alimentaţie, încălzire, igienă, precum şi de asigurarea medicaţiei pentru cronici.

Ca şi cum toate problemele din sănătate ar fi rezolvate, ca şi când am avea acelaşi număr de medici şi asistente sau condiţii de tratament ca în UE, ca şi când salarizarea ar fi similară cu cea din alte ţări, ministrul sănătăţii vine să completeze "reforma" sistemului sanitar propunând un plan naţional de paturi, astfel încât România să atingă în următorii trei ani media europeană de 5,61 paturi la mia de locuitori, aceasta însemnând de fapt desfiinţarea a 12.153 de locuri în spitale.

Conform proiectului, pentru anul 2011 numărul total de paturi care este aprobat pentru contractare va scădea cu aproape 6000 şi va fi de 129.524, faţă de 135.280 în 2010, ceea ce înseamnă 6,02 paturi la mia de locuitori. Numărul de paturi din spitale va scădea treptat în următorii ani, astfel că în 2012 va ajunge la 125.639, adică 5,84 paturi la mia de locuitori, iar în 2013 va fi de 123.127, adică 5,72 paturi la mia de locuitori.

Pe lângă dorinţa de a ajunge la media europeană, influenţată doar de acordurile funeste cu FMI - ministerul aduce ca argumente suplimentare prevederile legii nr.95/2006 care ar impune la art.169 realizarea planului naţional de paturi. Mândria ministerului e dată de pionieratul desfiinţării locurilor din spitale, precum şi de echilibrul şi concurenţa la contractare între casa de asigurări de sănătate şi unităţile publice şi private. Poate că mândria e amplificată şi de posibilele desfiinţări ale locurilor de muncă ale personalului medical, întrucât normarea acestora se face în multe locuri în funcţie de numărul de paturi.

Îmi permit să-i reamintesc domnului ministru că art.169 precizează că MS reglementează şi aplică măsuri de asigurare a accesului echitabil al populaţiei la servicii medicale, iar planul naţional de paturi este propus de minister şi aprobat de guvern o dată la 3 ani, pentru a se asigura dreptul la ocrotirea sănătăţii.

În condiţiile desfiinţării a 182 de spitale şi fără a se asigura medicina de familie, nu cred că mai putem vorbi despre vreun acces echitabil, iar dorinţa MS de a se asigura "un echilibru în sistem" se va realiza la cel mai scăzut nivel, afectând grav sănătatea românilor. Pacienţilor li se va refuza dreptul constituţional la sănătate şi îngrijiri medicale în unităţi sanitare de stat şi vor avea doar "dreptul" de a aştepta sine die eliberarea unui pat de spital, în timp ce suferinţa persistă sau boala se agravează. Mă pot doar întreba: scopul "descentralizării" e doar desfiinţarea şi dacă cei care beneficiază de servicii de sănătate nu au nimic spus?

Pentru cei care ştiu să citească printre rânduri, desfiinţarea spitalelor şi reducerea numărului de paturi înseamnă de fapt direcţionarea pacienţilor către spitale private, unde vor fi nevoiţi să plătească suplimentar, iar atunci când se vorbeşte de "concurenţa la contractare" înţelegem de fapt o invitaţie a proprietarilor de spitale private la masa de negociere, mai ales că ministrul a avut grijă să precizeze că acest lucru se face anual doar la ordinul de la minister.

Reducerea numărului de paturi este posibilă doar în condiţiile în care rata de spitalizare scade, dar pentru aceasta e nevoie de educaţie pentru sănătate în şcoli, programe de prevenţie, considerarea medicinei de familie drept prioritate naţională, rezolvarea rapidă a cazurilor în spitale atunci când vom avea toate mijloacele de diagnostic şi tratament necesare, ambulatorii eficiente, unităţi de cronici şi îngrijiri paliative. Acest lucru s-a realizat deja în ţări precum Olanda, în care este înregistrată cea mai scăzuta rată de spitalizare, cu 109,31 la o mie de locuitori, urmată de Anglia, cu 128,69, Elveţia, cu 169,10, şi Franţa, cu 171,55.

Până atunci, reducerea numărului de locuri în spitale înseamnă creşterea numărului de locuri în cimitire.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Săptămâna Pământului - săptămâna pentru un mediu mai sănătos"

Declaraţia cu care mă prezint în faţa dumneavoastră astăzi se refera la un eveniment consacrat deja la nivelul municipiului Arad: "Săptămâna Pământului".

Activităţile din cadrul acestei săptămâni fac parte din Campania "Ora Pământului", eveniment care este marcat anual în luna martie la nivel mondial.

Starea de spirit din Arad este marcată de o atitudine specială a arădenilor, deschisă spre sensibilizarea semenilor către tot ce înseamnă un mediu înconjurător sănătos. În acest sens, în intervalul 21 - 27 martie, organizatorii evenimentului au gândit o serie de acţiuni cum ar fi colectarea de deşeuri în funcţie de natura acestora, ecologizarea unei porţiuni a Malului Mureşului de către voluntari, împădurirea unor suprafeţe din Lunca Mureşului, concurs de orientare turistică, expoziţii tematice realizate de copii, vizionări de filme documentare, expoziţie de modă ECO, dezbateri publice pe teme de mediu, concerte şi alte evenimente care promovează importanţa sportului într-un mediu sănătos. Asociaţii, ONG-uri, şcoli din municipiu s-au alăturat acestor activităţi, semn că arădenilor le pasă de mediul în care trăiesc.

Mediul înconjurător reprezintă un element esenţial al existenţei umane şi este rezultatul interferenţelor unor elemente naturale - sol, aer, apă, climă, biosferă - cu elemente create prin activitatea umană. Toate acestea interacţionează şi influenţează condiţiile existenţiale şi posibilităţile de dezvoltare viitoare.

Orice activitate umană şi implicit existenţa individului este de neconceput în afara mediului. De aceea, calitatea în ansamblu a acestuia, precum şi a fiecărei componente a sa în parte, îşi pun amprenta asupra nivelului existenţei şi evoluţiei noastre.

Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui - ca necesitate a supravieţuirii şi progresului - reprezintă o problemă de interes major şi certă actualitate pentru evoluţia socială. În acest sens, se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea efectelor negative ale activităţii umane cu implicaţii asupra acestuia.

Poluarea şi diminuarea drastică a depozitelor de materii regenerabile în cantităţi şi ritmuri ce depăşesc posibilităţile de refacere a acestora pe cale naturală au produs dezechilibre serioase ecosistemului planetar.

Manifestarea de la Arad este doar o dovadă ca atitudinea faţă de mediul înconjurător poate depăşi graniţa nepăsării.

Suntem ceea ce trăim, suntem ceea ce respirăm. Ar fi oportun ca la nivelul întregii ţări să existe astfel de iniţiative, cu ritm trimestrial sau semestrial, astfel încât protejarea mediului înconjurător să devină un mod de viaţă.

Închei cu un citat care ar trebui să ne schimbe mentalitatea faţă de mediu: "Pentru prima dată o civilizaţie consumă din capitalul naturii, în loc să trăiască din dobânzile pe care le dădea acest capital!".

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua mondială a apei"

Declaraţia mea de astăzi aduce în atenţia dumneavoastră data de 22 martie, dată la care sărbătorim ziua mondială a apei.

În cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite asupra Mediului Înconjurător de la Rio de Janeiro, a fost adoptată, la 22 decembrie 1992, hotărârea prin care 22 martie devenea "Ziua mondială a apei". Sărbătorirea acestei zile s-a dovedit a fi o ocazie foarte importantă pentru a reaminti tuturor cât de importante sunt eforturile concrete de a oferi spre consum apă pură, precum şi identificarea problemelor şi găsirea de soluţii la aceste probleme.

Tema aleasă pentru anul acesta este: "Apă pentru oraşe. Răspunsuri la provocările urbane". Obiectivul Zilei Mondiale a Apei din acest an a fost stabilit de către organizaţiile internaţionale şi este acela de a-şi concentra atenţia internaţională asupra impactului pe care îl are creşterea rapidă a populaţiei, industrializarea şi incertitudinile cauzate de schimbările climatice, conflictele şi dezastrele naturale asupra sistemelor de apă şi alimentare cu apă asupra mediului urban.

La nivelul municipiului Arad au loc o serie de evenimente prin care sărbătorim această zi, prin care se trage un semnal de alarmă cu privire la "Apa pentru oraşe: răspunsuri la provocările urbane".

Element esenţial al vieţii, apa este resursa strategică pentru multe ţări din lume. Datorită creşterii populaţiei mondiale, dar şi altor factori, la nivel mondial tot mai puţini oameni beneficiază de apă potabilă. Raportul UNESCO despre dezvoltarea apei din cadrul programului de Evaluare a Apei pe plan mondial arată că, în următorii 20 de ani, cantitatea de apă potabilă disponibilă va scădea cu 30%.

Pornind de la aceste realităţi, paşii pe care trebuie să-i facem la nivel naţional sunt de gestionare eficientă a resurselor de apă, aşa încât consumul urban de apă să nu mai fie o provocare.

Ne găsim într-o perioadă în care pericolul scăderii rezervelor de apă este o ameninţare, dar stă în putinţa noastră să găsim soluţiile potrivite pentru a ocoli aceste predicţii, prin realizarea unor sisteme eficiente, nepoluante, moderne, de gestionare raţională a rezervelor de apă. Aici strategia nu ţine doar de specialişti, ci întreaga populaţie trebuie să fie conştientizată despre rolul şi importanţa apei.

Domnul Cornel Ghiţă:

"Legea de modificare a Codului muncii a trecut de Parlament"

Declaraţia mea de astăzi se referă la Legea de modificare a Codului muncii, modificări care vizează în principal flexibilizarea relaţiilor de muncă, dinamizarea pieţei muncii şi armonizarea prevederilor Codului muncii cu Directivele Europene şi Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Proiectul de lege a vizat instituirea unor relaţii de muncă mai flexibile, care să asigure crearea condiţiilor pentru dezvoltarea mediului de afaceri, concomitent cu asigurarea nivelului de protecţie al salariaţilor.

Nu am înţeles de ce opoziţia a ţinut cu vehemenţă la iniţierea unei moţiuni de cenzură împotriva Guvernului, întrucât prevederile cuprinse în proiectul de lege al guvernului sunt identice cu prevederile din proiectul de lege depus de opoziţie.

De ce, stimaţi colegi din opoziţie, aţi criticat atât modificarea perioadei de probă, reducerea primei tranşe de concediu sau normarea perioadei de lucru zilnice şi săptămânale, dacă în proiectul dumneavoastră sunt preluate cu punct şi virgulă, identic ca în proiectul susţinut de Guvern. Mai mult, peste 80% din prevederile de modificare susţinute de Guvern se regăsesc, în formulare identică, în textul avansat de opoziţie, în plus, iniţiatorii critică articole abrogate sau, mai rău, fac confuzie între termeni, spre exemplu necorelarea între "suspendarea contractului individual de muncă" şi "încetarea de drept a contractului individual de muncă", aşa cum se găseşte la art. 49 alin. (5) şi alin.(6), coroborat cu art. 56 din Codul muncii.De fapt, opoziţia a transformat un act legislativ vital pentru societatea actuală într-un gest populist şi demagogic, incitând la revoltă, mizând pe slaba cunoaştere în rândul oamenilor şi chiar a iniţiatorilor, scopul urmărit fiind dărâmarea Guvernului cu orice preţ, fără a se concentra pe găsirea unei soluţii alternative.

Circul creat în plenul Camerelor reunite cu diversiunea "sindromul maghiar" arată amatorismul unei opoziţii derutate, fără soluţii viabile şi mai mereu depăşită de evenimente. Disperarea opoziţiei vine şi ca urmare a mesajelor de recunoaştere şi susţinere pe care comunitatea europeană le face la adresa programului de relansare economică românesc, program care s-a dovedit realist şi care astăzi se aplică în ţări din Europa de Vest, din care amintesc Germania şi Marea Britanie.

Cum să stai liniştit în opoziţie, când măsurile de depăşire a crizei economice luate de Guvern arată o revenire spectaculoasă a indicilor macroeconomici, de nesperat în anul 2010, şi care, odată confirmate de realităţile zilnice, amână pe termen lung speranţele de revenire în prim-plan a opoziţiei.

De altfel, cu toată gălăgia mediatică bine orchestrată, sondajele efectuate arată că peste 75% din populaţia cu drept de vot se arată indecisă, aşteptând rezultatele actualei guvernări şi nesperând mai nimic de la actuala alianţă socialistă, care nu a reuşit reformarea societăţii româneşti în perioada de creştere economică, fiind improbabilă gestionarea eficientă în perioada de criză.O altă teamă a opoziţiei este dată de rezultatele evidente în lupta cu corupţia, zonă nederanjată sau chiar protejată pe timpul guvernărilor anterioare, campanie susţinută de majoritatea populaţiei şi care va aduce simpatie şi încredere în rândul alegătorilor la următoarele alegeri.

Trebuie amintită şi poziţionarea opoziţiei faţă de mediul de afaceri, fapt ce a făcut ca reprezentanţii IMM-urilor să perceapă ca un pericol actuala opoziţie, înclinând balanţa celor peste 5 milioane de angajaţi din mediul privat spre măsurile de dreapta ale actualului Guvern şi speranţa în relansarea economică mult aşteptată.

Aşteptările populaţiei şi ale mediului de afaceri nu trebuie să fie înşelate de actuala administraţie, iar măsurile consistente de relaxare fiscală şi de încurajare a iniţiativei private şi a investiţiilor străine trebuie să apară neapărat în acest an, dând o perspectivă optimistă pentru anul 2012 şi validând totodată măsurile luate până acum.

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Noul Cod al muncii"

PDL şi Guvernul Boc creează locuri de muncă prin noul Cod al muncii. Noul Cod al muncii relansează mediul de afaceri - sprijină angajatorii, aspect politic foarte important pentru PDL, partid de dreapta.

Codul muncii scoate munca la negru la suprafaţă, respectiv ajută la combaterea evaziunii fiscale. Cu banii recoltaţi de Guvern din combaterea evaziunii, se vor plăti pensii şi salarii.

Codul muncii propus de Guvern şi de PDL şi susţinut de coaliţia de guvernare întăreşte statul de drept prin reformarea şi flexibilizarea relaţiei dintre angajat şi angajator.

Cei care atacă agresiv, fără argumente, doar prin jigniri şi ameninţări, noul Cod al muncii, respectiv alianţa socialistă şi liderii sindicali, vor să întreţină insecuritatea locului de muncă şi evaziunea fiscală.

Prin modificările la Codul muncii, Guvernul şi PDL vizează, în primul rând, posibilitatea de a avea noi locuri de muncă în România. În momentul de faţă, Codul muncii nu este suficient de flexibil pentru a permite mai multe locuri de muncă.

Comparând legislaţia românească cu cea europeană s-a ajuns la concluzia că România este pe ultimul loc în ce priveşte ponderea contractelor de muncă pe durată determinată. În concluzie, avem un cadru restrictiv de angajări.

Astăzi, durata maximă a unui contract de muncă pe durată determinată este de 24 de luni. După intrarea României în UE, un proiect european are o durată minimă de 3 sau 4 ani. Cum poţi să angajezi pe cineva, legal, pe o durată de 3 ani, când durata maximă a contractului pe durată determinată este de 2 ani?

Noul Cod al muncii este atacat agresiv de către liderii sindicali, deoarece acestora li se pare că unele dintre prevederi nu întăresc puterea sindicatelor.

Liderii sindicali vor să uite că noul Cod oferă mai multe locuri de muncă! Pe liderii sindicali îi interesează doar conservarea propriilor poziţii, nu protejarea angajaţilor.

Noi nu facem legi pentru persoane, ci pentru români, pentru toţi cetăţenii ţării, pentru a avea mai multe locuri de muncă.

Susţinătorii politici ai liderilor sindicali sunt partidele care compun alianţa socialistă, mai ales PSD.

Nu uitaţi că PSD este partidul care susţine în Parlament legea care interzice ca averile liderilor sindicali să fie făcute publice!

Ipocrizia alianţei socialiste (PSD, PNL, PC) şi a liderilor sindicali este totală. Actualul Cod al muncii a fost adoptat, în anul 2003, de către Guvernul Năstase tot prin asumarea răspunderii guvernamentale!

Domnul Daniel-Ionuţ Bărbulescu:

"Ipocrizia uniunii socialiste"

Luând act de declaraţiile secretarului general al PSD, domnul Liviu Dragnea, făcute cu ocazia vizitei în judeţul Olt, constat încă o dată cu regret ipocrizia uniunii socialiste.

Neavând alte argumente demagogice pentru a insufla încredere debusolaţilor primari PSD, domnul Liviu Dragnea a acuzat alocarea fondurilor guvernamentale pe criterii politice.

Printr-o hotărâre de guvern, publicata în Monitorul Oficial din 13.03.2010, Executivul a alocat 368 de milioane de lei pentru continuarea finanţării a peste 1000 de proiecte de investiţii aprobate în cadrul Programului de Dezvoltare a Infrastructurii din Spaţiul Rural. Din suma totală, 359 milioane lei sunt alocaţi pentru finanţarea proiectelor pe infrastructură, iar restul pentru realizarea de baze sportive.

Pentru proiectele pe infrastructură, judeţului Olt i-au fost alocaţi 7.163.000 lei. În total, pe lista localităţilor ale căror proiecte pentru infrastructură vor primi finanţare se află 25 de primării, din care un număr de 3 primării, având la conducere primari PDL, beneficiază doar de 27,6 % din fonduri.

Pentru realizarea de baze sportive, alţi 4.920.000 lei vor ajunge în 19 localităţi din judeţ, din care tot un număr de 3 primării, având la conducere primari PDL, beneficiază doar de 17,52 % din fonduri.

În concluzie, le recomandam liderilor uniunii socialiste să renunţe la populism ieftin, sa mai studieze puţină matematică, punând în balanţă procentajul mai sus menţionat.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Apa - element vital al vieţii pe Pământ!"

În fiecare an, în data de 23 martie, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Apei, un eveniment foarte important, pentru care, în anul acesta, Organizaţia Naţiunilor Unite a ales deviza "Ape pentru oraşe".

În această zi, toate ţările îşi unesc eforturile pentru a trage un semnal de alarmă şi pentru a aduce în faţa opiniei publice importanţa vitală a apei, a calităţii ei, dar şi a protejării şi conservării acesteia.

În fiecare an au loc o serie de acţiuni care au ca scop atât informarea, cât şi educarea publicului cu privire la importanţa apei, deoarece există multe probleme legate de gestiunea ei. Poluarea excesivă, consumul foarte mare de apă, mai ales pentru scopuri industriale, va determina în viitorul apropiat diminuarea resurselor de apă în anumite regiuni ale globului. Pe lângă acţiunea umană directă, calitatea şi distribuţia apei pe glob a început să fie din ce mai puternic influenţată şi de schimbările climatice.

Nimeni nu poate contesta că printre problemele globale cu care se confruntă omenirea, la începutul mileniului trei, se află lipsa acută a apei în tot mai multe părţi ale lumii, dar şi degradarea calităţii ei, pentru că populaţia globului a crescut de circa 3 ori în ultima sută de ani, iar consumul de apă a avut un trend mult mai rapid, creşterea fiind de peste 7 ori.

Politica privind gestiunea durabilă a apei reprezintă pentru Uniunea Europeană un domeniu extrem de important, din nefericire însă numai începând cu anii ’70.

Chiar dacă o conştiinţă ecologică europeană s-a cristalizat destul târziu raportat la evoluţia efectelor negative, comunitatea europeană a reuşit să adoptate o serie de prevederi legale în domeniul prevenirii poluării apei.

Cu toate acestea, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a stopa sau cel puţin a frâna fenomenul de supraexploatare a resurselor de apă, prin utilizarea la scară largă a tehnologiilor curate.

De aceea este necesară o implicare cât mai urgentă şi eficientă a noastră, a tuturor, în găsirea de soluţii de gestiune eficientă şi responsabilă a apei.

Domnul Dorel Covaci:

"Celebrarea momentului de referinţă al aviaţiei mondiale - zborul lui Traian Vuia la Montesson"

"Nu este o exagerare vorbind de aviaţiune la noi. Dar... nu trebuie să uităm niciodată, şi simt o mare mulţumire sufletească aducându-mi-o aminte, că cel dintâi aviator care s-a ridicat cu propriile sale mijloace (de bord) de la pământ a fost un român: Traian Vuia. De la primul zbor al lui Traian Vuia, în 1906, au trecut ani, şi de atunci aviaţiunea a făcut progrese", spunea Aurel Vlaicu, considerând primul zbor al omului, zborul românului Traian Vuia, la 18 martie 1906, un record istoric absolut.

Dintre primii inventatori români şi mondiali din domeniu, Traian Vuia s-a bucurat de recunoaşterea rezultatelor activităţii sale, chiar dacă, multă vreme, prioritatea în realizarea zborului mecanic i-a fost atribuită brazilianului Alberto Santos-Dumont, încetăţenit francez.

Înfăptuirea zborului mecanic cu un aparat mai greu decât aerul constituia, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, o adevărată fascinaţie. Mii de temerari încercau să îl realizeze, în timp ce "baloniştii", care încă de la finele veacului al XVIII-lea reuşiseră să se înalţe în nacelele baloanelor, zâmbeau cu superioritate, convinşi că viitorul este al lor, al celor cu vehicule aeriene mai uşoare decât aerul.

În sfârşit, la începutul secolului al XX-lea (1903), doi americani, fraţii Wright, au izbutit să zboare cu un avion. Numai că aparatul lor nu s-a putut desprinde singur de la sol, prin forţa motorului său, ci a fost lansat, propulsat prin catapultare, deci printr-un impuls exterior, şi numai după aceea a pornit-o spre înălţimi. Cel dintâi care s-a ridicat de la sol numai prin forţa motorului său, realizând întâiul zbor mecanic din teoria tehnicii mondiale, a fost, în 1906, un bănăţean: Traian Vuia.

Data de 18 martie 1906 marchează un moment de referinţă în istoria aviaţiei mondiale, când, pe terenul de la Montesson, lângă Paris, "Liliacul", pilotat de Traian Vuia, îşi ia zborul autopropulsat. Un cunoscut istoric al aviaţiei avea să scrie peste decenii: "Traian Vuia a făcut ca bătrâna Europă să se deştepte. El este primul în timp". Aeroplanul-automobil a rulat 50 de metri pe sol, iar apoi s-a înălţat singur la o înălţime de aproximativ un metru, străbătând în zbor 12 metri. Din păcate, după 12 metri, elicea s-a blocat şi motorul s-a oprit brusc, lovindu-se de un copac. Deşi a durat doar câteva clipe, zborul a reuşit. Românul Traian Vuia pusese piatra de temelie a aeronauticii moderne.

Când, în august 1906, profesorul Constantin Nedelcu, la sfârşitul studiilor sale, părăsea Parisul pentru a se întoarce în Banat, şi-a luat rămas bun de la prietenul său Vuia, el relatează mesajul pe care l-a primit din partea acestuia:

"Povesteşte prietenilor de acasă tot ce ai văzut aici. Am dovedit că se poate zbura cu un aparat mai greu decât aerul. Acum, după ce s-au convins de posibilitatea zborului mecanic, numărul experimentărilor va creşte rapid, specialiştii vor realiza motoare speciale, aviaţia va avea o industrie înfloritoare, pe temeiul experienţei mele, devenită bun comun. Ai putut vedea! Nu m-am ascuns, am experimentat în văzul tuturor. Vor continua alţii, tot mai mulţi. Aşa se realizează progresul... "

La sugestia unor apropiaţi de a-şi revendica în faţa lumii dreptul de a fi primul om care a reuşit performanţa zborului mecanic, Vuia răspunde simplu:

"Ce importanţă are cine a făcut acest lucru; important e că el există. Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală, ci pentru gloria geniului uman." Mai puţin cunoscut este că Vuia a interzis biografului său G. Lipovan să-l preamărească, să aducă elogii invenţiilor sale, atunci când acesta şi-a manifestat dorinţa de a scrie o carte despre el: "Lăsaţi orice preamărire a mea. Să nu uitaţi că toţi care au aflat ceva în diferite domenii ale progresului tehnic nu au niciun merit; Dumnezeu le-a dat mintea, nu ei au făcut-o; ar trebui să fim mai modeşti. Fălindu-se cu ce au făcut, fac, cum zice Biblia, ca ciocanul care se laudă că el a făcut piatra. Când omul descoperă ceva, nu este permis să aibă motiv de orgoliu, ci de smerenie. Creatorul a creat universul în mod direct şi a creat şi pe om, care, ca instrument făcut de El, execută tot ce cunoaştem şi ştim în ştiinţă, artă, tehnică. Din nepriceperea sau uitarea noastră a acestui adevăr provin toate păcatele."

Pentru asigurarea stabilităţii în aer avea nevoie de o propulsare mai puternică. Cu o serie de modificări, aparatul "Vuia 1" s-a transformat în "Vuia 2", brevetat în 1907, în Franţa şi Belgia. Acest aparat avea performanţe mult sporite, astfel că, în 1907, el avea să zboare pe o distanţă de 70 de metri, la o înălţime variabilă.

Până nu demult se credea că "Vuia 2" a fost ultima variantă a avionului lui Traian Vuia, dar există o imagine ce înfăţişează un avion Vuia care diferă în mare măsură de aparatele cunoscute.

După ce a încheiat experimentele de zbor cu avioanele, Traian Vuia, deşi nu dispunea de mijloace financiare importante, a abordat problema zborului vertical cu elicopterul. Realizarea zborului vertical era în etapa de începuturi. În anul 1918 realizează elicopterul Vuia Nr.1. În anul 1919, Traian Vuia publică lucrarea "Studii experimentale asupra planurilor înclinate în rotaţie", care reprezintă una dintre primele lucrări în domeniul palelor de elicopter. În anul 1921, Traian Vuia a realizat elicopterul Vuia Nr.2. Din lipsa fondurilor, numai în 1925 Traian Vuia a reuşit un zbor la înălţimea de 8 m şi pe o distanţă de 80 m. Vuia a mai proiectat, pe vremea aceea, un aparat cu patru rotoare în tandem, înzestrat cu o cabină pentru 100 de pasageri. Din nefericire, ideea a rămas în suspensie.

Traian Vuia a adus contribuţii şi în domeniul energetic, cel mai cunoscut fiind generatorul de vapori tip Vuia, care prefigura centralele termoenergetice actuale.

În vremea Primului Război Mondial, Traian Vuia a lucrat pentru Ministerul francez al Apărării şi a construit o torpilă, folosită cu succes de marina militară.

Tainele încifrate ale naturii s-au dezvăluit celui care a ştiut să le citească codurile. Visul omenirii, încă de la începutul începuturilor, a fost împlinit. A ridicat mereu ochii spre cer şi a tânjit, a jinduit la zborul desăvârşit al păsărilor, la o apropiere mai concretă de divin. Au fost jertfe până să se întâmple minunea: legendarul Icar s-a prăbuşit în mare, meşterului Manole s-a aruncat de pe mănăstirea Argeş, cu aripile de şindrilă frânte. Traian Vuia, Creatorul, Pionierul s-a înălţat. Odată cu pasul său s-a realizat transformarea, metanoia întregii omeniri, o adevărată prefacere existenţială şi spirituală, o reorientare fundamentală a vieţii în prospectiv.

Oricât de îndrăzneţ ne-ar fi visul şi oricât de îndepărtată ne-ar fi căutarea, "Da, se poate!" Vicisitudinile creează comunităţi de spirit şi soluţii. Prin muncă asiduă şi sacrificiu putem atinge vârfuri încă nebănuite, putem pătrunde mistere încă de nepătruns. Soluţiile sunt prin noi înşine şi atât de aproape de noi, dar e adevărat că ele nu se dezvăluie decât spiritelor înalte. Avem reputaţi oameni de ştiinţă, de cultură, copii de geniu. Ei sunt zestrea noastră spirituală, bogăţia unei naţiuni. Ei sunt speranţa unei vieţi mai bune şi chezăşia împlinirilor noastre. Ei sunt cheia uşilor închise şi răspunsul întrebărilor care ne macină. Responsabilitatea majoră care ne revine e să credem în ei cu tărie şi să îi sprijinim cu toate forţele.

De aceea, vă rog, din nou, stimaţi colegi, să sprijinim orice iniţiativă care contribuie la promovarea şi dezvoltarea domeniului ştiinţei şi tehnicii, să susţinem societăţile comerciale, instituţiile private sau cu capital de stat care activează pe aceste segmente ale dezvoltării cunoaşterii!

Să aducem omagiu marelui inventator român şi marelui om, să ne mândrim cu acest compatriot de geniu! Să susţinem investiţiile în localitatea sa natală, Traian Vuia, cu scopul introducerii acesteia în circuitul turistic mondial, prin realizarea unui monument comemorativ, a unui muzeu, a unei machete de avion, reabilitarea şcolii şi a căminului cultural din comuna care îi poartă numele, în semn de omagiu pentru o minte sclipitoare, un spirit pur, o dedicare şi un spirit de sacrificiu rare pentru gloria întregii umanităţi.

Domnul Adrian Gurzău:

Domnul Iliescu se pierde în meandrele concretului şi uită de sinergia faptelor, cu propuneri de suspendare a preşedintelui.

Recent, domnul Ion Iliescu a emis ideea că un parlament responsabil l-ar suspenda pe preşedintele Traian Băsescu pentru implicarea în politica PDL.

Trebuie să-i spun fostului preşedinte al României că poporul responsabil l-a ales pe actualul preşedinte şi că un parlament iresponsabil l-a mai suspendat o dată, inutil.

Doar nişte oameni politici inconştienţi n-au înţeles nimic din lecţia primită după referendumul din 2007. Poporul alege conştient pe cine doreşte, iar după experienţa de 5 ani din primul mandat în care preşedintele Traian Băsescu a putut arăta poporului cum înţelege să conducă ţara, el a fost reales.

Aşadar, stilul de lucru al preşedintelui Traian Băsescu a fost înţeles, acceptat şi confirmat de electorat, în două rânduri.

Să nu vă faceţi probleme, domnule Iliescu, cred că sunt în asentimentul colegilor mei parlamentari să vă spun că suntem mai responsabili decât aţi vrea dumneavoastră. şi nu înţelegem să sărim să satisfacem mofturile unor politicieni expiraţi, când ţara are nevoie de acţiune şi de construcţie responsabilă.

Domnul Petru Movilă:

"Ponta - joc la două capete"

Că domnul Ponta are ceva de împărţit cu domnul Blejnar nu mai surprinde pe nimeni. Că domnul Ponta ar face orice pentru a-i întina imaginea domnului Blejnar, iar nu este o noutate. Că domnul Ponta este un personaj cu cel puţin două feţe, parcă ar fi ceva nou doar pentru cei care nu îl cunosc.

Ultimul joc la două capete (sau două feţe) s-a consumat zilele acestea. La început a fost jocul moţiunii, atunci când opoziţia şi-a dat seama că nu are nicio şansă. Au venit ca o mănuşă pentru ei declaraţiile soţiei ambasadorului Ungariei care făceau referire la o alipire a Ardealului la ţara vecină. Sub masca falsului patriotism, domnul Ponta a susţinut de la tribuna Parlamentului că moţiunea nu mai are importanţă atunci când cineva aduce atingere statului roman, când cineva face declaraţii iredentiste. Nu a trecut moţiunea, dar opoziţia şi domnul Ponta trebuiau să iasă cu faţa cît mai puţin şifonată, aşa că jocul la două capete a prins bine.

A fost ca o încălzire pentru meciul disputat zilele acestea, când domnul Ponta, sub aceeaşi mască a falsului patriotism, a susţinut că PSD, nu USL, va iniţia o petiţie naţională împotriva şefului ANAF, Sorin Blejnar, citez: "care, în semn de sfidare şi provocare la adresa comunităţii din Abrud, l-a mutat pe angajatul său, acel extremist Csibi Barna, cel care a devenit celebru pentru procesul lui Avram Iancu". Consecvent jocului la două capete, şeful PSD trimite petiţia şi parlamentarilor PDL din Ardeal. "Mâine, poimâine o să informăm opinia publică, în special în Ardeal, care sunt parlamentarii PDL care îl susţin pe Barna Csibi şi pe Blejnar în această provocare", declară Victor Ponta. La două capete: semnezi petiţia, înseamnă că te dezici de disciplina de partid, nu o semnezi, eşti partizanul iredentistului Barna şi a lui Blejnar. Aceasta-i provocarea lui Ponta, jocul la două capete, la care se pricepe.

De ce nu iniţiaţi, domnule Ponta, o petiţie naţională pentru a vedea cine îl mai susţine pe Adrian Severin? Sau acţiunea sa nu are un caracter defăimător la adresa ţării noastre? Ce dacă i-au cerut demisia socialiştii europeni? Ce dacă alţi doi europarlamentari aflaţi în aceeaşi postură cu Adrian Severin şi-au dat demisia? Dumneavoastră v-aţi anunţat sprijinul nemijlocit pentru colegul de partid. Petiţia ar putea merge şi la parlamentarii PSD, după care ulterior am putea informa opinia publică cine îl sprijină pe profitorul Severin, pe cel care a acceptat mită de dragul consultanţei (parcă aşa a susţinut!). Să vedeţi cum e să fie în cele două capete, nu la cârma jocului.

Domnul Strugaru Stelică Iacob:

"Atenţie! Energia verde nu face victime!"

Nu cred că mai există pământean care să nu fi trăit panica unei eventuale catastrofe de mari dimensiuni în Sud-Estul Asiei, ca urmare a defectării sistemelor de răcire ale celor 5 reactoare de la centrala nucleară de la Fukushima. Toate aceste efecte negative au avut loc în condiţiile în care multiplele sisteme de securitate japoneze au cedat în faţa subevaluării forţelor naturii.

De mai mulţi ani am afirmat că România nu are nevoie de o dezvoltare suplimentară a producţiei naţionale energetice provenite din surse nucleare. Este şansa unei naţiuni care a avut norocul să aibă toate forme de relief reunite într-un singur loc, cel mai generos bazin hidrografic, atât pentru agricultură, cât şi pentru energie.

Zilele trecute, Consiliul Investitorilor Străini din România afirma că potenţialul energetic regenerabil al României este imens şi că investitorii străini ar aduce în România într-un timp foarte scurt peste 5 miliarde de euro în investiţii pentru producţia de energie verde.

Nu putem trece cu vederea o astfel de oportunitate. Există deja materializate hărţi ale potenţialului producţiei de energie eoliană, ale producţiei de energie solară sau hidrografică. Ce mai trebuie să facă România este de a asigura condiţii corecte de concurenţă între participanţi, capacitatea de interconectare a capacităţilor de producţie.

În condiţiile în care mizele mileniului trei sunt reprezentate de energie şi produse alimentare, cred că nu trebuie să ratăm startul în demararea acţiunii pe aceste două domenii cruciale.

Nici nu vreau să mai adaug faptul că pe segmentul energie verde există oportunităţi financiare nerambursabile uluitor de consistente, prin intermediul fondurilor europene structurale, care sunt încă subutilizate, şi nici perspective îmbucurătoare nu prea există.

Mi-aş dori ca, în această sesiune parlamentară, să putem parafa sub egida Parlamentului României adevărate strategii naţionale referitoare la cele două domenii: agricultură şi energie, care conţină calendare şi măsuri concrete, aplicabile în termene bine precizate. România are o şansă enormă! Important este dacă o şi putem fructifica.

Domnul Teodor Atanasiu:

Onoarea moţilor, terfelită de un iredentist şi o soţie de ambasador a fost rezolvată de domnul Boc cu o mutare disciplinară.

Unul dintre simbolurile naţionale ale românilor, Avram Iancu, a încăput, de ziua maghiarilor de pretutindeni, sub formă de păpuşă spânzurată, pe mâinile unui iredentist!

Astfel, locuitorii municipiului Miercurea Ciuc au fost martorii unui spectacol neobişnuit lunea trecută, în centrul municipiului Miercurea Ciuc. În cadrul spectacolului oferit de Csibi Barna, Avram Iancu a fost judecat şi condamnat la moarte prin spânzurare de către un tribunal, el fiind acuzat de crimă împotriva umanităţii şi genocid!

Potrivit textului, pozelor şi filmuleţului postat pe blogul său personal, Csibi Barna a intenţionat, prin această acţiune, să facă cunoscute faptele "moţilor conduşi de Avram Iancu, Petru Dobra, Axente Sever şi alţii".

Această acţiune scandaloasă a fost autorizată fără nicio problemă de către autorităţile din judeţul Harghita. Deci să înţelegem că o astfel de manifestare profund antiromânească este considerată îndreptăţită şi legală de către reprezentanţii premierului Boc în teritoriu?

Face oare parte din normalitate faptul că un cetăţean român, de etnie maghiară are dreptul să terfelească un simbol naţional şi să acuze eroii neamului român de atrocităţi, iar guvernul Boc, după o tăcere mormântală, să găsească de cuviinţă doar să sancţioneze disciplinar persoana respectivă, prin mutarea cu serviciul din judeţul Harghita în Alba?

Poate domnul deputat Corneliu Olar, din colegiul Apuseni, care a fugit din sala plenului Parlamentului atunci când noi, liberalii, am propus o reacţie oficială împotriva celor întâmplate, va dori să candideze data viitoare într-un colegiu din judeţul Harghita, ca să poată primi voturile lui Csibi Barna şi ale celor care gândesc la fel ca el...

Unde este respectul celor care ne conduc pentru istoria neamului românesc şi mândria faţă de simbolurile noastre naţionale, dacă astfel de manifestări îngrozitoare sunt permise pe teritoriul statului român, fără ca partenerii de guvernare ai domnilor Băsescu-Boc, udmr-iştii - participanţi oficiali la astfel de spectacole iredentiste -, să nu fie nici măcar întrebaţi cum îşi permit să-şi evoce sărbătorile în acest lezant mod pentru români?

Cum le explicaţi românilor, domnilor Băsescu şi Boc, faptul că, deşi îi conduceţi ca să-i apăraţi, tot dumneavoastră toleraţi, fără să clipiţi măcar, ca o soţie de ambasador să îşi permită să ceară României Ardealul înapoi, în numele Ungariei, încheindu-şi discursul în care a citat din Viktor Orbán cu un vers din Wass Albert: "Să fie Ardealul din nou ce-a fost!"

Şi acest vers, care nesocoteşte istoria românilor şi încalcă statul de drept şi Constituţia unei ţări membre a Uniunii Europene, a fost rostit în faţa a sute de martori, domnilor conducători - cu minţile prea portocalii şi prea tulburate de putere nesfârşită - şi nu, nu-i aparţine marelui poet maghiar Sándor Petőfi, aşa cum susţineaţi! Ci face parte din poemul "Eliberarea Ardealului" al lui Wass Albert, ce a fost declarat, domnilor, criminal de război!

Unde a dispărut, domnilor Boc şi Băsescu, patriotismul şi onoarea dumneavoastră, de cetăţeni ai unei Românii căreia i se aduc ofense grave în discursuri sau spectacole de stradă autorizate şi la care dumneavoastră nu aveţi nici măcar o minimă reacţie de bun-simţ, dar una de români?

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Profesorilor li s-a interzis să respire în România portocalie!"

Că România a devenit o feudă împărţită între Băsescu, Boc, Udrea şi alţi portocalii în cuget şi buzunare este un fapt perfect vizibil, chiar din elicopterul cu care le recomandă preşedintele potenţialilor investitori să viziteze ţara.

Că totul în ţara asta - de la cele mai importante legi sau întregi pachete legislative, până la acorduri de miliarde de euro cu FMI şi Banca Mondială sau tăierea de la rădăcină a nivelului de trai al românilor - este hotărât în laboratoarele obscure ale Cotrocenilor reprezintă, de asemenea, un fapt indubitabil!

Dar a terfeli flagrant Constituţia şi a îngrădi, până la sufocare, drepturile cetăţenilor acestei ţări, prin hotărâri pdl-iste menite a eluda democraţia şi libertatea de exprimare a românilor, doar pentru că aceştia se numesc profesori, este mai mult decât ne-am fi imaginat vreodată că se mai poate întâmpla în aceeaşi Românie în care libertatea a fost câştigată prin lupta şi sacrificarea multor vieţi, cu peste 20 de ani în urmă.

PDL a minţit şi înşelat permanent încrederea şi aşteptările românilor şi a ajuns până la a instaura dictatura interdicţiilor portocalii prin tot felul de legi aberante, care a culminat cu asumarea unui Cod al sclaviei, nedorit de nimeni! Dar, mai mult decât atât, acesta a votat săptămâna trecută în Senat un proiect de lege (Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, L 778/2010), iniţiat tot de ei, prin care se interzice dreptul profesorilor la grevă.

Constituţia stipulează foarte clar la art.30 alin.(1) că "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile", iar la alin (2), că "Cenzura de orice fel este interzisă".

Atunci, care este domnilor pdl-işti raţiunea amendamentului dumneavoastră făcut la legea privind conflictele de muncă, prin care senatorii puterii au decis că profesorii nu vor mai avea dreptul să facă grevă în perioada examenelor de evaluare naţională sau a bacalaureatului, aceste examene trebuind să se desfăşoare fără niciun fel de perturbări?

Să înţelegem că aceşti profesori români, cărora li s-au dat prin lege, în 2008, de către preşedintele Băsescu, salarii mai mari cu 50% - pe care nu le-au văzut plătite niciodată până acum -, cărora li s-a spus că muncesc prea puţin în România pentru a fi respectaţi şi apreciaţi de către preşedintele lor sau care au primit indicaţia de la acelaşi personaj de a se muta din ţară, dacă doresc să trăiască mai bine, au acum parte şi de interdicţia de a mai gândi, respira sau a se revolta când le ajunge cuţitul la os?

Nu ştiu în ce limbă neînţeleasă de nimeni traduc Constituţia României guvernanţii şi parlamentarii domnului Boc sau domnul preşedinte Băsescu, dacă ceea ce interpretează dumnealor, în stilul original caracteristic, nu are niciodată vreo legătură cu legea fundamentală, cu democraţia şi libertatea sau măcar cu bunul-simţ!

Domnul Călin Potor:

"România, probabil singura ţară din lume care nu combate violenţa în familie!"

Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei, înfiinţată în baza Legii nr. 217/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ca organ de specialitate în subordinea Ministerului Muncii, avea ca obiective principale ale activităţii prevenirea şi combaterea violenţei intrafamiliale, precum şi sprijinirea membrilor de familie, victime ale actelor de violenţă domestică, prin organizarea unui sistem eficient de servicii sociale specializate în acest domeniu, la nivel naţional. La nivelul acestei agenţii, a existat o strategie naţională în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului de violenţă în familie, care avea în vedere dezvoltarea capacităţii instituţionale pentru abordarea multisectorială a problematicii violenţei în familie, în conformitate cu principiile ce fundamentează acest document, printre care este menţionat şi cel al nondiscriminării şi egalităţii de şanse.

Din datele statistice se cunoaşte faptul că acest tip de agresiune reprezintă un pericol major pentru femei, care sunt victimele cele mai numeroase. Astfel, potrivit unor studii realizate în ultimii ani, aproape un milion de femei din România au suferit anual, în mod frecvent, diferite forme de violenţă în familie. Fenomenul violenţei în familie reprezintă o problematică abordată în toate documentele internaţionale referitoare la promovarea şi garantarea drepturilor femeilor şi egalităţii de gen (convenţii ale ONU, recomandări, rezoluţii şi rapoarte ale Consiliului Europei, decizii şi programe ale Uniunii Europene) şi este inclus ca obiectiv şi în strategia naţională pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Având în vedere aspectele menţionate, ar fi fost necesar ca specificul activităţii fostei Agenţii Naţionale pentru Protecţia Familiei să fie corelat cu domeniul egalităţii de gen, ce intra până de curând în atribuţiile fostei Agenţii Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între femei şi bărbaţi. Din păcate, aceste două autorităţi care funcţionau în subordinea ministerului pe care îl conduceţi au fost desfiinţate recent, făcând astfel imposibilă armonizarea strategiilor de acţiune în vederea stopării fenomenelor periculoase legate de violenţa conjugală.

În acest context, nu trebuie să întrebăm ministrul de resort care sunt măsurile adoptate pentru a se asigura buna funcţionare a direcţiilor rezultate din desfiinţarea celor doua agenţii naţionale. Este evident că proiecte importante, precum stadiul organizării reţelei naţionale de centre de asistenţă pentru victimele violenţei în familie, au fost abandonate, iar fenomenul se va manifesta cu şi mai mare asiduitate în lipsa unor structuri de prevenire. Nu ne mai miră însă nimic la acest guvern incapabil, care a transformat România într-o ţară din lumea a treia, în care oamenii se sinucid de foame şi îşi bat nevestele de sete...

Domnul Călin Potor:

"Ţara lui HA(barna)M"

Asistăm în această perioadă la un adevărat război al nervilor la care este supusă societatea românească, nu doar clasa politică responsabilă, adică opoziţia. Pe de o parte, inflamarea a venit din partea unor responsabili ai statului maghiar, referitoare la susţinerea unei posibile autonomii a Ţinutului Secuiesc, concomitent cu neghiobia fără margini a acestui csibi barna, evident scris cu litere mici, un angajat al statului român plătit de fiecare dintre noi, români, unguri, secui şi ţigani deopotrivă...

Mă simt nevoit să atrag din nou atenţia asupra activităţii unor grupări care revendică în mod inacceptabil, atât moral, cât şi constituţional, înfiinţarea unui ţinut de sine stătător în mijlocul ţării.

Gestul de a-l spânzura simbolic pe marele nostru înaintaş Avram Iancu este parte din astfel de activităţi care vor să discrediteze la maximum România şi românii.

Aş dori să le reamintesc celor care au uitat sau cărora nu le pasă câteva fragmente din Constituţia României:"România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Teritoriul României este inalienabil. În România limba oficială este limba română. În România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".

Cred cu tărie că populaţia majoritară poate convieţui în pace şi bună înţelegere cu populaţia minoritară, ca şi până acum, cu respectarea legilor şi principiilor constituţionale, nefiind nevoie de delimitarea lor printr-o formă teritorială.

Din punct de vedere european, România a fost în ultimii ani un model de convieţuire etnică, cetăţenii români respectând întotdeauna drepturile, datinile şi obiceiurile maghiarilor, şi nu numai. În nicio ţară din Europa nu se mai vorbeşte despre concepte autonomiste, iar Carta Europeană a Drepturilor Omului este respectat ad litteram în România.

Aş insista ca reprezentanţii UDMR şi cei ai Consiliului Naţional Secuiesc să informeze populaţia la nivel local că ideea separării de România nu va însemna că secuii o vor duce mai bine... Din păcate, UDMR nu a avut nicio poziţie la spânzurarea lui Avram Iancu, aşa cum ar fi trebuit, mai ales că se află la guvernarea... României.

Acest golănaş care şi-a permis să spună că un secui nu-şi cere scuze, că nu are habar ce înseamnă a-ţi cere scuze, şi-ar fi găsit cu siguranţă nănaşii, aşa cum se spune prin Ardeal. Nu a avut însă tăria să meargă la Abrud, pentru a-i cunoaşte personal pe urmaşii lui Iancu...Pentru integritatea lui corporală, cred că bine a făcut...! Nici Dumnezeu nu îl va ierta pentru gestul său, iar românii, niciodată!

Domnul Călin Potor:

"Ţara în care se moare cu dreptatea în mână!"

În baza Legii nr.112, mai mulţi chiriaşi ai statului au cumpărat casele în care locuiau cu chirie până atunci. Ulterior, proprietarii de drept au solicitat retrocedarea caselor respective, fapt care i-a adus pe primii proprietari din nou în postura de chiriaşi, pentru o perioadă determinată de maximum cinci ani.

Astfel, în cadrul unei audienţe, mi s-a adus la cunoştinţă un caz cutremurător al unei doamne de 80 de ani, văduvă şi având o fiică, care a pierdut procesul în instanţă în favoarea persoanei care a revendicat casa în care locuia cu chirie de la începutul vieţii şi pe care o cumpărase în baza legii mai sus indicate. Noul proprietar a vândut imobilul, iar ultimul proprietar, chiar dacă ştie prevederile legii conform căreia chiriaşul nu poate fi evacuat timp de cinci ani de zile, aplică măsuri de teroare asupra femeii şi a fiicei acesteia, astfel încât acestea se tem pentru propria viaţă.

Veniturile mici nu le permit celor două femei să găsească o altă chirie, iar la o încercare a acestora de solicita ajutorul poliţiei, s-a dovedit că agentul respectiv era prieten al reclamatului, drept pentru care teroarea exercitată prin insulte şi ameninţări de proprietar a sporit.

Astfel de cazuri nu sunt singulare, România e plină de oameni care au fost pe nedrept discriminaţi, iar actualul guvern nu e în stare să facă ordine. Cred că trebuie, măcar în cel de-al doisprezecelea ceas, să existe măcar încercări ale executivului de remediere a situaţiilor de genul celei prezentate mai sus. Altfel, ţara noastră va rămâne una în care oamenii mor cu dreptatea în mână...

Domnul Călin Potor:

"Drama pensionarilor cugireni"

Pensionarii de la SC UM Cugir SA aşteaptă zadarnic, de peste 20 de ani, să poată intra în drepturile conferite la recunoaşterea unei pensii corecte. Aceşti oameni au fost plimbaţi, amăgiţi şi minţiţi, fără ca autorităţile abilitate să le soluţioneze corect doleanţa perfect justificată. Este vorba despre pensionarii care au lucrat în grupa I de muncă la unitatea economică menţionată, care sunt stupefiaţi de faptul că, deşi a fost cea mai mare unitate de profil "producţie de armament şi muniţii" din România, SC UM Cugir SA nu a fost cuprinsă în anexa Legii nr.226/2006, cu întreprinderile care au avut astfel de locuri de muncă în condiţii speciale. Legea nr.226/2006 menţionează la art. 3 alin.(1) că asiguraţii care realizează un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. De asemenea, art. 15 din Legea nr.226/2006 stipulează că pentru asiguraţii care realizează un stadiu de cotizare de cel puţin 25 de ani în condiţii speciale punctajul mediu se stabileşte prin împărţirea totalului de puncte la 25, şi nu la 30, cât este în cazul condiţiilor normale de lucru.

Astfel, pensionarii proveniţi de la SC UM Cugir SA, deşi au lucrat în grupa I de muncă, nu pot beneficia de prevederile mai sus menţionate, deoarece unitatea nu a fost înscrisă în Anexa nr. 2 a legii amintite, din motive care nu pot fi justificate şi înţelese. Precizez că aproape toţi pensionarii care au lucrat în grupa I de muncă, majoritatea din pirotehnie, suferă în prezent de boli ale sistemului nervos. Neincluderea în anexa Legii nr.226/2006 a SC UM Cugir SA vine în contradicţie cu un al act normativ care prevede că sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principiu de bază "principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege".

În concluzie, aştept încă punctul de vedere al ministerului economiei referitor la această stare gravă de lucruri. Totodată, este de neînţeles pentru mine de ce există atâta lipsă de preocupare atunci când este vorba despre unele drepturi care li se cuvin anumitor pensionari din sistemul public.

Domnul Călin Potor:

"Avem nevoie de revitalizarea şcolii româneşti"

Până nu demult, era un motiv de mândrie naţională calitatea şi nivelul înalt de performanţă atins de sistemul românesc de învăţământ. În momentele în care nu mai aveam niciun argument pentru a ne mândri că suntem români, ne gândeam cu toţii la olimpicii internaţionali, la faptul că avem copiii cel mai bine pregătiţi şi un sistem educaţional cu potenţial ridicat de a ne conferi unul dintre locurile fruntaşe în lume.

În ultimii ani, acest motiv naţional de mândrie tinde să devină un mit. Testele naţionale au devenit o antologie de perle ale elevilor, şi nu un catalog de performanţe şcolare. Profesorii au devenit obiect al suspiciunii Ministerului de Finanţe privind meditaţiile date pe bani grei şi fără chitanţă, pierzându-şi încet-încet rolul de formatori demni de încredere. Motivul pentru care s-a ajuns aici e unul simplu, dar complicat în acelaşi timp. Simplu, pentru că nu e vorba despre altă cauză a dezastrului naţional la nivel educativ decât lipsa banilor. Complicat pentru că, din raţiuni de austeritate a bugetului, din greşeli în alocarea unor sume importante sau din cauza unor erori de management, banii alocaţi au fost tot timpul insuficienţi.

Un sistem educaţional performant şi competitiv, apt să formeze tineri intelectuali bine pregătiţi, nu poate fi întreţinut cu promisiuni electorale despre măriri salariale şi posibilităţi de investiţii în infrastructură. Progresul impune investiţii substanţiale în tehnică şi logistică adecvate domeniului şi timpului nostru, iar elevii pot fi performanţi numai în condiţiile în care profesorii lor duc un trai decent. Nici cel mai utopic educator nu poate profesa eficient având burta goală şi datorii la bloc. Nu poţi cere dedicare şi autoformare profesorilor care sunt aduşi la nivelul unui trai indecent în raport cu anii de experienţă şi cu pregătirea profesională.

Nu e suficientă nici măcar o ipotetică alocare a procentului de 6% din PIB pentru învăţământ. Trebuie conceput un plan de management al fondurilor, astfel încât bugetul alocat să poată fi optim repartizat pe două sectoare fundamentale în acest moment pe palierul educaţional: salariile cadrelor didactice şi investiţiile în infrastructură. Un astfel de plan, odată conceput cu toată seriozitatea şi competenţa profesioniştilor din domeniul educaţional, va trebui respectat întocmai. Nu trebuie tăiat bugetul de investiţii pentru a aloca salarii mărite, dar nici nu trebuie neglijate salariile profesorilor, ciuntite dramatic din vara trecută încoace.

Un mediu educativ sănătos şi performant dă României certitudinea că va avea un viitor sigur, condus de profesionişti, de oameni întregi ca educaţie şi caracter. Or, acest lucru nu se poate realiza decât în şcoală. O şcoală sărăcită în resurse va însemna un viitor mai sărac pentru noi. Educaţia este un sector strategic, un călcâi al lui Ahile extrem de fragil, care ar putea însemna condamnarea noastră ca naţiune.

Domnul Călin Potor:

"Ţăranul român nu mai suportă minciunile guvernului"

Deplasările mele în calitate de deputat în teritoriu mi-au permis să constat o realitate îngrijorătoare pentru oamenii din zonele rurale ale judeţului Alba. Majoritatea acestora îşi duc traiul de zi cu zi exclusiv de pe urma agriculturii, respectiv a cultivării terenurilor şi a creşterii animalelor. Din păcate, în loc să găsim cele mai bune soluţii pentru a le uşura munca, anumite consilii locale din teritoriu se pun de-a curmezişul fără niciun temei, emiţând diverse hotărâri care aduc ţăranii la disperare. Personal nu pot să înţeleg acest exces de zel din partea unor reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, nu numai din judeţul Alba, ci şi din alte zone ale ţării. Consider că mult mai nimerită ar fi identificarea unor soluţii conforme cu realitatea din teren, prin care micii agricultori să nu fie obstrucţionaţi să-şi vândă animalul crescut cu sudoare în gospodărie, decât să-i adăugăm tot timpul alte şi alte biruri suplimentare.

Deunăzi, într-un târg de animale din comuna Hălmagiu, oamenii mi s-au plâns că plătesc taxele de fiecare dată până la vânzarea animalului, nu doar o singură dată, cum ar fi normal, fapt ce nu este în regulă. Pe lângă numărul mare de acte pe care trebuie să le întocmească şi costurile ridicate ale acestora, micii producători agricoli, în special cei din zonele izolate de munte, sunt de-a dreptul disperaţi. Scăderea îngrijorătoare a preţurilor animalelor îi determină pe mulţi să se gândească serios dacă vor continua să investească în creşterea lor, pentru că nu se aleg cu mai nimic. Ei spun că sunt la limita supravieţuirii, iar promisiunile ministrului agriculturii că o vor duce bine nu mai pot minţi ţăranul român.

Domnul Călin Potor:

"Opriţi goana nebună a oamenilor spre moarte!"

Trăim un secol al vitezei. Se pare că viteza este singura care contează în aceste vremuri. Viteza de adaptare, viteza de mişcare, viteza de repliere sunt principii de viaţă, caracteristici necesare supravieţuirii celui mai tare şi celui mai apt.

Din păcate, ne trăim şi sentimentele tot în viteză şi la fel şi tragediile. Aproape zilnic au loc tragice evenimente rutiere, în care îşi pierd viaţa tineri nevinovaţi, sau alte persoane sunt mutilate definitiv. Există anumite tronsoane de drumuri care sunt, din păcate, recunoscute la nivel naţional pentru numărul mare de victime pe care le primesc tribut. Tot din păcate, cu cât numărul victimelor creşte, cu atât trecem peste ele mai în viteză, uitând în scurt timp tragismul curmării unei vieţi.

Nu cred că situaţia de a trăi într-un secol al vitezei ne îndreptăţeşte să devenim inumani, într-o viaţă care seamănă tot mai mult cu o junglă a celui mai tare. În acest sens, mă voi adresa ministrului administraţiei şi internelor, cu solicitarea de a iniţia un proiect de asigurare a unei securităţi sporite pe anumite sectoare ale drumurilor naţionale. Deşi între cauzele principale ale accidentelor domină viteza excesivă cu care sunt conduse autovehiculele, respectiv vinovăţia este personală, măsurile trebuie să fie luate şi de către autorităţi.

În vederea reducerii riscului de producere a unor alte accidente sfârşite tragic prin pierderea de vieţi omeneşti, susţin necesitatea amplasării de camere de luat vederi pe anumite tronsoane cu grad mare de risc, precum şi impunerea unor restricţii mai drastice de viteză. Niciun fel de cheltuială nu este prea mare în încercarea de a stopa flagelul vitezei excesive şi, chiar dacă restricţiile de buget nu permit alocarea de fonduri pentru alte proiecte decât cele prevăzute, consider că pentru MAI trebuie să fie prioritară salvarea vieţilor participanţilor la trafic, cu atât mai mult cu cât nu avem încă mult doritele artere performante.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Incapacitatea din vârful Ministerului Afacerilor Externe"

Oarecum ne obişnuisem cu ideea că nu avem o politică externă coerentă sau mai deloc. În condiţiile unei stări diplomatice mondiale calme, acest lucru poate ar fi trecut mai uşor cu vederea.

Vă readuc aminte că, în urmă cu aproape zece luni, ministrul de Externe făcea anumite declaraţii la adresa minorităţii rome din România. Pe 26 noiembrie 2010, Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării a dat un verdict pozitiv cu privire la caracterul discriminatoriu al declaraţiilor lui Baconschi. Nicio reacţie din partea domnului ministru. Nici vorbă de demisie sau măcar o declaraţie publică!

Declaraţiile belicoase ale domniei sale la adresa Croaţiei, conform cărora România ar putea condiţiona, din perspectiva Mecanismului de Cooperare şi Verificare, aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană de aderarea României la spaţiul Schengen, au condus nu la o deschidere a relaţiilor externe, ci la o iritare crescută din partea Germaniei şi Franţei.

Mai recent, declaraţiile referitoare la cetăţenii români din Japonia, care trebuie să se întoarcă în România prin mijloace proprii, ne fac să ne întrebăm de ce mai avem personal diplomatic în Japonia. Oricum e inutil! Concluzia este una clară: români, descurcaţi-vă singuri cum puteţi!

Dar în condiţiile actuale, când pe lângă palma diplomatică dată de preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, prin neinvitarea României la discuţiile cu privire la Libia, ca urmare a declaraţiilor preşedintelui Băsescu de la Summitul Extraordinar al UE, care poate a profitat de ocazie pentru a-şi regla niste conturi mai vechi cu Nicolas Sarkozy - pe tema romilor, apoi pe tema opoziţiei franceze la aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen -, ne întrebăm ce mai caută domnul Teodor Baconschi pe scaunul Ministerului Afacerilor Externe? Poate are de condus Fundaţia Creştin-Democrată şi îl deranjăm. Sau poate încă mai face eforturi "monumentale" pentru a nu cădea sub farmecul colegei din PDL. Oricum ar fi, numai la conducerea Ministerului Afacerilor Externe nu!

Domnul Marin Almăjanu:

"Ce vă mai trebuie salarii, domnilor profesori?"

De la începutul acestui an s-au înmulţit ca ciupercile, după o ploaie torenţială portocalie, judeţele în care profesorii nu-şi mai primesc salariile la timp!

Cadrele didactice din mai multe şcoli şi-au suspendat zilele trecute activitatea, din cauza problemelor apărute, după ce au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive prin care li se cuvin câştiguri salariale mai mari decât cele calculate conform salarizării unitare. Dar, mai mult decât atât, foarte mulţi profesori din diferite judeţe sunt decişi să acţioneze în instanţă ministerul de finanţe şi pe cel de resort, deoarece aceştia nu şi-au mai primit salariile pe lunile ianuarie şi februarie ale anului în curs!

Aceste blocaje se extind cu rapiditate în nordul ţării, dar şi în sud sau în alte zone, unde profesorii au fost avertizaţi deja de către conducerile şcolilor lor, că luna aceasta nu-şi vor mai primi salariile cuvenite! De ce? Simplu! Pentru că administraţiile locale respective susţin că nu mai au bani!

Tot în acest timp, PDL a decis în Senatul României că profesorilor li se interzice dreptul la grevă în perioada examenelor, chiar dacă nemulţumirile şi neajunsurile acestora îi îndreptăţesc să recurgă la acest ultim mod de manifestare!

Dar ce contează că cei care ţin în mâinile lor educaţia unei ţări, a generaţii întregi de copii, sunt tot timpul împroşcaţi cu noroi şi nedreptate de către preşedintele ţării şi ai săi slujbaşi portocalii?

Ce contează că o tagmă atât de importantă pentru viitorul unei naţiuni, cum este cea a profesorilor, este tot timpul denigrată, huiduită ca pe stadion şi scuipată la drumul mare sau sufocată de interdicţii la orice îndrăzneală de a-şi cere drepturile?

Acestea sunt lucruri minore, nesemnificative pentru PDL sau preşedintele Băsescu, care pot spune orice despre profesorii români, numai de bine nu...

Ceea ce contează în ţara asta sunt puterea stăpânită în întregime de preşedintele jucător şi servitorimea sa de partid, dar şi puşculiţele hrăpăreţe ale acestora!

Aceiaşi senatori care le interzic profesorilor români dreptul la grevă, îi dau în schimb doamnei Udrea în stăpânire toate şoselele României! Dumnealor îi pun acesteia la dispoziţie cea mai mare sumă licitată vreodată pentru un program, acela de reabilitare şi modernizare a peste 10.000 de km de drumuri!

Nu sunt bani pentru salariile profesorilor şi nici pentru ceea ce li se cuvine acestora prin legi aprobate sau drepturi câştigate în instanţă! Nu sunt bani nici pentru celelalte salarii sau venituri ale tuturor bugetarilor, care au fost ciopârţite cu peste 40% anul trecut! Şi nu sunt bani deloc de cheltuit nici pentru pensionari, mame, bebeluşi sau spitale!

Dar pentru telegondolele necesare unor turişti invizibili sau pentru sălile de sport şi patinoarele construite de comisionarii portocalii doar în localităţi fără tineri şi, mai nou, pentru licitaţii la cheremul doamnei Udrea, sunt bani de găsit, fără număr, în vistieria premierului Boc!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Nepermisa sfidare"

Sunt unul dintre parlamentarii preocupaţi constant de problemele concrete, punctuale, de interes public incontestabil, străduindu-mă să le aduc la cunoştinţa factorilor instituţionali autorizaţi, în scopul soluţionării lor corespunzătoare şi cât mai repede cu putinţă. Scop în care mă folosesc de mijloacele oficiale puse la dispoziţie de legislaţia în vigoare. Adică, de interpelări, întrebări şi corespondenţa uzuală. Numeric, vreo 440, la primele două categorii şi 1.150, la a treia. Doar în acest mandat şi până acum. Toate, pertinente, oportune şi de bună credinţă.

Din păcate, am fost nevoit să constat în atâtea cazuri o lipsă de receptivitate şi profesionalism, de nepermis, la nivel guvernamental. Un dezinteres cras uneori, exprimat în întârzierea cu care se răspunde demersurilor întreprinse, deşi reglementările în privinţa asta sunt stricte şi imperative. Sau în caracterul neconcludent, confuz, imprecis, chiar derizoriu, al unora dintre răspunsuri. Lipsite nu rareori de valabilitate juridică deplină, deoarece nu sunt semnate de miniştri, deşi aceştia au şi o asemenea îndatorire legală, cu responsabilitatea aferentă pentru realitatea, oportunitatea şi legalitatea datelor furnizate de ministerele pe care le conduc, la rându-le persoane juridice de drept public.

Prim-ministrul Emil Boc e cel dintâi care se eschivează şi fuge de răspundere, semnând numai adresele de înaintare a acestor răspunsuri către parlament, el nerăspunzând deloc, în nume propriu, scrisorilor, întrebărilor şi interpelărilor ce îi sunt adresate. Le trimite, îndreptăţit ori nu, miniştrilor, deşi nu punctul de vedere al acestora e solicitat, ci al său, în calitatea-i constituţională de şef al executivului, adică de cel mai înalt factor decizional politico-administrativ al statului. Aşa că primirea lor întârzie, contrar legii şi fără motiv, nepermis de mult, încât te-ntrebi, inevitabil, la ce există, plătiţi de la buget, atâţia consilieri şi funcţionari în aparatul său permanent...?

Luând exemplu, miniştrii sau ministerele răspund tot cu întârziere. O fac superficial, jenant câteodată, de parcă n-ar avea angajaţi cu înaltă şi variată calificare. Cu competenţă multiplă, inclusiv gramaticală, în redactarea acestor documente ce, până la urmă, ajung istorie şi, ca atare, ar trebui să fie de un anume nivel. Ei bine, nu sunt, lipsindu-le mai mereu rigoarea, eficienţa, ţinuta. Mai mult, cele de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu au niciodată număr şi dată de înregistrare, persistându-se inexplicabil în această eroare inacceptabilă. Le-o fi greu oamenilor de acolo să le scrie, sfidând astfel legea, vădit şi continuu...?

Din când în când, apar şi răspunsuri neştampilate sau, mai grav şi nejustificat, cu text identic, repetat întrutotul fără discernământ. Ceea ce e şi mai ilustrativ pentru modul comod şi formal, defectuos, neprofesionist şi dispreţuitor faţă de parlamentari, în care lucrează unii membri ai acestui guvern. Silindu-mă să le solicit şi pe această cale domnilor Boc, Botiş, Funeriu, Cseke, doamnei Udrea şi altora să intre degrabă în legalitate şi să-şi facă treaba cu seriozitate, disciplină şi pricepere, asigurând o conlucrare integrală şi fructuoasă, bazată pe respect reciproc, cu cei aleşi prin sufragiu universal, în folos public neîndoielnic. Precum o fac, totuşi, într-o anumită măsură câţiva dintre colegii lor ministeriali, mai conştienţi, poate că, întotdeauna, ce şi cum aşterni pe foaie, sub semnătură, e mai important decât demagogia pasageră. Altfel spus, că verba volant, scripta manent...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Sfidarea - politică de stat"

Sub guvernarea Băsescu-Boc, sfidarea şi bătaia de joc au ajuns reperele politicii de stat. Românii sunt dezamăgiţi de ceea ce se întâmplă în ţară şi nu înţeleg diversiunile şi demagogia celor aflaţi la putere.

De fiecare dată când opoziţia depune o moţiune de cenzură, primarii portocalii au un motiv de bucurie. Cu vreo două zile înainte de a se vota moţiunea, chiar dacă e criză economică, Guvernul Boc se scotoceşte bine prin buzunare şi mai găseşte nişte sute de milioane de euro, pe care le împarte generos primăriilor PDL-iste. Astfel, parlamentarii puterii sunt convinşi să stea în bănci, ca nişte figuranţi într-un spectacol ieftin regizat de Traian Băsescu. La fel s-a întâmplat şi săptămâna trecută, înaintea votului la moţiunea de cenzură pe Codul muncii, când Guvernul a alocat în jur de 100 de milioane de euro pentru infrastructura rurală. Doar din întâmplare sau din eroarea celor care au întocmit listele au ajuns nişte bani şi la primării conduse de liberali ori social-democraţi, aşa cum s-a întâmplat în Prahova, unde guvernanţii au încurcat Măgurele cu Măgureni şi au făcut fericit un primar liberal, care nici nu visa să vadă vreun leu pentru proiectele din localitate. Dacă Guvernul Boc ar fi alocat nişte sume de bani şi în judeţul Dolj, măcar din greşeală, poate că rata şomajului ar mai fi scăzut, în prezent depăşind 10%!

Cum putem vorbi despre "reforma statului" promovată de actuala guvernare, dacă fondurile sunt împărţite pe criterii politice, iar această aşa-zisă "reformă" nu a adus românilor decât umilinţă, sărăcie, neîncredere şi nesiguranţă? Guvernul a "reformat" educaţia, sănătatea, sistemul de pensii, şi aţi văzut ce-a ieşit! Au tăiat pensiile, au închis sute de şcoli şi spitale, iar medicii pleacă din ţară. Acum Guvernul a trecut la sistemul de asistenţă socială. Nu este vorba de nicio reformă. De fapt, aceşti guvernanţi incompetenţi continuă politica de a tăia din banii celor săraci, din banii categoriilor defavorizate. România nu a fost şi nu este un stat social. Media cheltuielilor sociale în Uniunea Europeană este 27% din PIB, iar în România este 12% din PIB. Acestea sunt cifrele. Prin urmare, nu avem cheltuieli sociale mari, ci avem un stat acaparat de clientela politică!

Cum putem vorbi despre ieşirea din criză atâta timp cât milioane de români trăiesc astăzi mult mai prost decât o făceau în urmă cu 2 sau 3 ani? Până când creşterea economică nu se va vedea în vieţile oamenilor, toate aceste declaraţii despre ieşirea din criză nu sunt decât nişte simple discuţii care nu înseamnă nimic pentru majoritatea populaţiei. Românii trăiesc astăzi mai prost decât o făceau în urmă cu doi ani, pentru că au mai puţini bani în buzunare, iar preţurile sunt din ce în ce mai mari. Scăderea activităţii economice, tăierea salariilor şi concedierea unui număr foarte mare de bugetari a dus la reducerea dramatică a puterii de cumpărare pentru milioane de români. În acelaşi timp, decizia Guvernului Boc de a majora TVA-ul a condus inevitabil la creşterea preţurilor pentru majoritatea produselor şi serviciilor. Pe de o parte, guvernul le-a luat oamenilor din bani, iar pe de altă parte a majorat preţurile.

Acesta este modelul de guvernare al celor de la PDL, un model care nu face altceva decât să ducă la sărăcirea şi umilirea populaţiei!

Acesta este modelul de guvernare iresponsabilă care tratează ca pe o glumă acţiunile antiromâneşti!

Cred că a venit timpul să vorbim mai apăsat despre nedreptăţile şi abuzurile la care sunt supuşi românii din zonele cu populaţie majoritar maghiară. Ar trebui ca autorităţile române să fie preocupate cu adevărat de soarta etnicilor români, decât de a le da posibilitatea etnicilor maghiari să studieze istoria românilor în limba ungară. Poate se sesizează cineva şi din guvernul României atunci când un cetăţean român, angajat al statului român, plătit din banii noştri, ai tuturor, îl spânzură simbolic în public pe Avram Iancu, care reprezintă un simbol naţional!

România are nevoie astăzi de o nouă guvernare, care să nu îşi sfideze propriul popor. Ca să avem o schimbare adevărată în România, gaşca PDL trebuie îndepărtată de la guvernare, iar în locul ei să fie numit un guvern competent şi responsabil, care să scoată ţara din criză, să le dea oamenilor banii înapoi şi să facă locurile de muncă pe care domnul Boc le-a desfiinţat. O astfel de guvernare nu poate fi constituită decât din partidele aflate acum în opoziţie, împreună cu partenerii sociali şi cu reprezentanţii mediului de afaceri.

Domnul Virgil Pop:

"Colapsul sistemului medical românesc"

Deşi nu mi-am dorit ca subiectul ce priveşte colapsul românesc să fie o constantă a discursului meu politic, comportamentul guvernamental mă obligă şi ne obligă să privim cu mare atenţie la ceea ce se întâmplă azi în sistemul medical românesc. Oricât de contestaţi au fost, de-a lungul anilor, ceilalţi miniştri ai sănătăţii, deşi, după părerea mea, unii chiar şi-au făcut treaba bine, niciodată sistemul medical nu a avut probleme atât de mari precum are astăzi.

Nu vorbesc doar de aşa-zisa reformă a sistemului spitalicesc, pretext prin intermediul căruia au găsit cadrul legal să închidă peste o sută de unităţi medicale din ţară şi să disponibilizeze, prin această măsură, probabil mii de oameni, nu vorbesc de gargara politică a ministerului care, periodic, scoate din joben câte şi mai câte proiecte de investiţii necesare, nu zic nu, dar care nu vor fi realizate niciodată, ci vreau să mă refer azi la cazurile particulare, din comunităţi, care au ajuns la un dramatism inimaginabil, din cauza lipsei de viziune guvernamentală a actualului Executiv.

Este vorba de cazul Institutului Inimii "Niculae Stăncioiu" din Cluj, o unitate medicală de chirurgie cardiacă de excepţie, cu o echipă de medici excelenţi, de altfel, una din cele două unităţi unice specializate pe chirurgie cardiacă din România, care se confruntă cu o criză financiară catastrofală, din cauza lipsei fondurilor guvernamentale. Institutul s-a regăsit, acum câteva zile, în situaţia de a sista operaţiile pentru pacienţii săi, din cauza lipsei fondurilor, iar medicii s-au aflat în pericolul de a nu-şi primi salariile, pe aceleaşi considerente.

Medicii vorbesc despre nişte cifre stupefiante, de o imagine de coşmar a sistemului spitalicesc din România, care funcţionează deja ca un sistem arbitrar, în care numai cine are norocul să fie ales va beneficia de îngrijirile medicale care, în alte sisteme medicale, se cuvin automat pacienţilor contributori la sistemul de sănătate. S-au alocat extrem de puţine fonduri pentru operaţii, iar pentru anul acesta vorbim de o cifră de doar 1.500 de operaţii pe cord deschis, asta în condiţiile în care ar fi fost nevoie de fonduri pentru 5 mii de astfel de intervenţii medicale. La Cluj, posibilitatea institutului ar fi de 1.000 de operaţii pe an, dar, din cauza lipsei banilor, spitalul a primit fonduri pentru doar 200 de operaţii de acest fel!

În ceea ce priveşte chirurgia cardiacă pediatrică cifrele sunt, efectiv, şocante. Clujul a primit bani pentru 16 de operaţii pentru tot anul, asta în condiţiile în care, în România, se nasc anual o mie de copii cu malformaţii cardiace care sunt operate doar în Cluj şi în Târgu Mureş. Cred că e inutil să mai subliniez drama prin care trec aceşti copii, pentru că se pare că în România secolului XXI, copiii născuţi cu malformaţii congenitale ale inimii, dar şi adulţii ce prezintă aceste afecţiuni riscă, efectiv, să moară pe listele de aşteptare, în condiţiile în care, în România, cauza de moarte cel mai des întâlnită e cea a bolilor cardiovasculare.

Nu voi putea niciodată să înţeleg raţiunile pentru care Guvernul şi, implicit, Ministerul Sănătăţii oferă atât de puţine lucruri sistemului medical din România, şi aici nu vorbesc doar de fonduri ci mă refer şi la eforturi, proiecte şi viziune. Am ajuns să investim mai mult, ca ţară, în proiecte absurde şi păguboase, în telegondole, decât în sănătatea propriilor cetăţeni, lucru care ar trebui să stea pe primele locuri în agenda guvernamentală.

Personal, am redactat o interpelare adresată Ministerului Sănătăţii referitoare la acest subiect, prin care am cerut explicaţii ministrului cu privire la acest caz halucinant din sistemul medical românesc cerând, totodată, suplimentarea fondurilor acestui institut vital pentru pacienţii din România. Dar cred că toţi trebuie să ne implicăm în susţinerea acestor oameni şi în sesizarea acestor derapaje halucinante ce se petrec în interiorul comunităţilor noastre, mai ales în sistemul de sănătate. Deşi nu aş fi dorit să afirm niciodată acest lucru, trebuie să fim mereu cu ochii în patru, pentru că practica de a neglija sănătatea, bunăstarea şi, în general, viaţa cetăţenilor României este un mod de a acţiona pentru acest Guvern care face orice, dar în nici un caz nu apără interesele românilor.

Domnul Florin Ţurcanu:

"Noi cu românia noastră, ei cu românia lor!"

A trăi în România acestor timpuri reprezintă un act de curaj. Situaţia disperată a românilor şi rezistenţa acestora în faţa tuturor greutăţilor este demnă de "Cartea Recordurilor".

Lipsa de respect şi indiferenţa manifestată de guvernul româno - maghiar faţă de cetăţenii acestei ţări mă determină să cred că România este împărţită în două: românia lor, a guvernanţilor, a celor care îşi permit orice - de la rochii de seară de 100.000 de euro până la concedii de alte sute de mii de euro prin diferite insule exotice şi, România noastră, a celor mulţi, a celor care îşi chivernisesc veniturile în aşa fel încât să le ajungă de la o leafă la alta!

Săptămâna trecută, în Parlament, prin bunăvoinţa doritorilor de autonomie sau a ungurilor, cum sunt mai cunoscuţi în popor, a trecut celebrul Cod al muncii care condamnă românia noastră la sclavie! A nu se înţelege că până acum în România noastră curgea lapte şi miere şi se ieşise din recesiune şi, pentru că începusem să trăim foarte bine, aceste minţi luminate au considerat că aripile noastre trebuie frânte definitiv pentru a nu mai avea curajul de a ne ridica sau de a ne opune puterii portocalii.

Numai că, spre surprinderea celor din "lumea puterii", profesorii, acea categorie socială hulită şi discreditată de "mai marii ţării", de altfel oameni care au ajuns direct miniştri sau parlamentari fără să mai treacă prin mâinile bieţilor profesori care, oricum nu puteau face faţă unor asemenea genii, au ieşit în stradă pentru a-şi cere drepturile şi respectul care li se cuvin! Această umilită categorie socială a hotărât ca de această dată să meargă până la capăt în demersurile lor!

În judeţul pe care îl reprezint în Parlament, judeţul Botoşani, geniile reprezentative ale puterii "habar n-au avut" de situaţia tragică a profesorilor, mai bine spus de lipsa salariilor. Prefectul, apolitic, cu preocupări preponderent politice, probabil că a avut un şoc când a aflat că în Botoşani există nişte personaje care poartă titulatura de profesori şi care au îndrăznit să-şi ceară drepturile! Primarul, om citit la vremea lui, a dat dovadă de indolenţă şi de nesimţirea specifică unui elev pentru care profesorul este un pericol şi, printr-un limbaj trivial, a fugărit delegaţia profesorilor care se afla la negocieri în biroul său! Un alt personaj supradotat, cu doctorat terminat după 3 luni de la momentul înscrierii, a ieşit cu un tupeu caracteristic geniilor şi a ameninţat profesorii botoşăneni că dacă nu vor intra la ore îşi vor pierde locurile de muncă! De ce? Am întrebat noi, cei din afara tagmei profesorilor! De ce ? au întrebat profesorii! Cum, de ce? Pentru că noi, cei din România noastră, am îndrăznit să tulburăm apele limpezi precum Ozana lui Creangă din românia lor!

Dar lumea verde - portocalie a puterii şi liniştea din românia lor va fi tulburată mult timp de acum înainte de către muritorii de rând din românia noastră!

Nu ştiu ce finalitate va avea protestul cadrelor didactice, dar ştiu că lumea lor nu va mai fi aceeaşi pentru că simt că profesorii vor fi urmaţi şi de alţi bugetari care abia reuşesc să-şi plătească datoriile din salariile mizere, nu să mai şi trăiască "decent" din ele! Probabil că atunci când vor fi puşi în faţa solidarităţii României noastre, geniile conducătoare vor spune cam acelaşi lucru pe care l-a spus istoricul Paul Vallery, în 1920, după ce Europa a conştientizat dezastrul primului război mondial: "Cât despre noi, naţiunile, acum ştiu că suntem muritoare!".

Cam tot aşa vor spune şi geniile nemuritoare ale guvernării: "Cât despre noi, nemuritorii, acum ştim că suntem mai muritori decât muritorii de rând!".

Domnul Ion Dumitru:

"Cercetarea şi ştiinţa"

Pe tot globul, deci şi în România, există multe şi variate curente politice. Ştiinţa este una şi aceeaşi, are cu alte cuvinte, caracter universal. Indiferent de partidele aflate la putere, ţările cu agricultură intensivă au ajuns "sus de tot" numai prin ştiinţă, cercetare tehnică avansată, prin aplicarea unei politici ştiinţifice.

În ţările dezvoltate cercetarea şi ştiinţa rămân pe primul loc. Sunt remunerate pe măsură şi nu se confundă cu planul legislativ şi demagogia politică. Cercetarea şi ştiinţa acţionează precis şi fără limite şi numai în favoarea progresului şi dezvoltării. Acestea sunt sectoarele unde ar trebui să pătrundă cel mai puţin curentele retrograde, iar toate tendinţele şi orientările politice trebuie să le aibă ca model.

Cercetarea şi ştiinţa, sau invers, au ridicat întotdeauna economiile distruse ale multor state. Această abordare ne-ar putea salva şi pe noi.

Forurile de decizie, curentele şi partidele politice sunt datoare (chiar obligate) să înţeleagă, până nu este prea târziu, că, fără intervenţia ştiinţei şi cercetării, haosul din agricultură va continua să ia amploare şi va fi foarte greu, dacă nu imposibil, de oprit.

Dacă s-ar fi reuşit să se folosească cu echilibru şi judecată, aceşti "doi consilieri" verificaţi - cercetarea şi ştiinţa - agricultura României nu ar fi avut nevoie de tranziţie sau, cel puţin, aceasta ar fi fost foarte scurtă şi mult mai puţin dureroasă.

Nu poate şi nu trebuie să ne scape din vedere că în timp de pace empirismul, diletantismul şi incompetenţa au adus ţării în perioada de tranziţie o pagubă economică de peste şase ori mai mare decât întreg al doilea război mondial.

Structura cercetării româneşti se poate compara cu cea a ţărilor cu agricultură modernă, ceea ce ne-ar putea aduce rapid un ritm înalt de refacere şi dezvoltare. Este fără nicio logică să cumpărăm inteligenţa şi soluţii pe care noi le deţinem. Fireşte, avem ce prelua şi eventual cumpăra din ştiinţa de vârf, dar este bine să chibzuim şi să cheltuim doar bani care aduc bani.

Începând cu anul 1875, agricultura românească a stat mereu sub influenţa cercetării ştiinţifice. Cercetarea agricolă din ţara noastră are o tradiţie de cca. 80 de ani. Începuturile ei sunt legate de activitatea Institutului de cercetări agronomice şi continuă, de 40 de ani, prin Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti".

Încheind aceste câteva consideraţii asupra unei probleme cruciale din viaţa ţării, nu pot decât să îmi exprim dezacordul cu modul în care este tratată în continuare această activitate, atât de necesară pentru dezvoltarea producţiei în domeniu şi pentru salvarea şi redresarea neamului românesc.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"24 martie - Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei"

România este ţara europeană care are cele mai grave probleme în domeniul tuberculozei, cu o incidenţă de circa 100 de cazuri la 100.000 de locuitori, confruntându-se după mai mulţi ani de diminuări semnificative a numărului de bolnavi, cu o recrudescenţă a bolii şi cu forme tot mai multe de rezistenţă la tratamente.

Dacă programele de sănătate aprobate de guvern au avut în vedere combaterea tuberculozei, ca boală care afectează un număr prea mare de cetăţeni şi începuseră până în 2009 să funcţioneze satisfăcător, din 2009 încoace se constată o lipsă de interes nepermisă, aceasta regăsindu-se în fonduri tot mai mici.

Trebuie să se ţină cont de faptul că Programul naţional de luptă contra tuberculozei avea cofinanţare importantă din fonduri externe, contracte care s-au terminat, iar astăzi numai puţinele resurse de la buget sunt cu totul insuficiente.

Trebuie să ne aşteptăm, iar toţi specialiştii sunt obligaţi să o spună deschis, fără teamă, dimpotrivă cu responsabilitate şi amărăciune, că din fondurile actuale tuberculoza nu se va putea opri şi diminua, ci ea va cunoaşte o escaladare înfricoşătoare.

Argumente pentru tratarea superficială, chiar inconştientă a Programului naţional de luptă împotriva tuberculozei se mai găsesc în însăşi desfiinţarea instituţiei care gestiona şi administra programul, inclusiv făcea muncă de cercetare în domeniu, prin entuziasmul medicilor, pentru că de resurse nu mai vorbim.

Desfiinţarea nejustificată, chiar condamnabilă a Institutului Naţional Marius Nasta este cea mai elocventă dovadă a faptului că tuberculoza nu este o prioritate, aşa cum normal s-ar cuveni.

Pentru orice demnitar o asemenea abordare este o aberaţie, dar interesează pe cineva?

Autorităţile române din domeniul medical sunt lipsite de logică medicală, socială, economică!

Programele de sănătate ar trebui duse mai departe, indiferent de culoarea politică a guvernanţilor, pentru că ele sunt pentru toţi cetăţenii care au nevoie de tratamente adecvate şi eficiente, atât pentru ei, cât şi pentru societate!

Societatea românească este bolnavă şi prin oamenii care o compun!

Din fericire, sunt oameni cu suflet în viaţa reală, în societatea civilă, care activează cu convingere, cu entuziasm, cu eforturi supraomeneşti ca să facă ceea ce guvernul este incapabil să priceapă şi să acţioneze!

Campania "Trăim împreună, respirăm împreună", este un exemplu relevant al iniţiativei private, cetăţeneşti de a face ceva pentru semenii noştri, în absenţa politicilor guvernamentale!

Felicit iniţiatorii şi le voi acorda tot sprijinul meu pentru a şti că nu sunt singuri şi că în lupta cu autorităţile sunt solidar!

Sper că cei care trebuie să audă şi să vadă se vor trezi din somnul dulce al beţiei puterii dictatoriale şi că la presiunea noastră, a tuturor, ori vor pleca, ori vor începe să muncească, să răspundă pentru faptele lor necugetate.

Sper ca oamenii să participe la această campanie pentru binele lor şi al nostru, al tuturor!

Sper ca Dumnezeu să ne dea puterea de a reuşi să ajungem la inima celor care au nevoie de ajutor!

Domnul Filip Georgescu:

Este bine ştiut de dumneavoastră că, în orice democraţie, funcţionează trei puteri principale, şi anume: puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească. Desigur că, dintre acestea, cea mai importantă este puterea legislativă, deoarece dezbate şi aprobă legile după care statul trebuie guvernat. Parlamentarii, prin activitatea lor, pregătesc legi de care depinde viitorul naţiunii, forţa şi prosperitatea ţării şi, nu în ultimul rând, liniştea sa. Celelalte două puteri, executivă şi judecătorească, depind, după cum este normal, de aceste legi. Aşa ar trebui să se întâmple într-un stat de drept, care respectă cu sfinţenie Constituţia şi normele care-l guvernează.

Am făcut această scurtă introducere pentru a mă putea referi la o lege aprobată la ceas de noapte, printr-o fraudă de proporţii, şi anume Legea pensiilor.

Ca deputat de Argeş, dar mai ales ca specialist în domeniul silviculturii şi agriculturii, în general, nu de ieri de azi, ci de-o viaţă, aproape zilnic mă întâlnesc cu o mulţime de oameni de profesii diferite. Toţi, dar absolut toţi, îmi reproşează şi, după părerea mea pe bună dreptate, că legile aprobate de Parlament în actuala legislatură nu le facilitează absolut nimic, ba din contră, le dă o stare de nelinişte, de nesiguranţa zilei de mâine şi a viitorului în general. Cei mai îngrijoraţi sunt tinerii care, cu foarte mare greutate îşi mai pot găsi un loc de muncă şi pensionarii, o categorie socială hărţuită peste poate de noua Lege a pensiilor.

Enervat peste măsură că nu i-a ieşit pasienţa cu reducerea pensiilor cu 15 la sută, actualul preşedinte al ţării (care a pierdut alegerile pe teritoriul României), prin partidul portocaliu aflat la putere a reuşit, totuşi, să impoziteze pensiile, astfel încât procentul de scădere să se apropie de cel prevăzut de domnia sa iniţial. Practic, din cele relatate de diverşi cetăţeni, pensionarul aşteaptă cu mare înfrigurare cuponul de pensie pentru că nu mai ştie ce reţineri au mai inventat guvernanţii actuali.

Haosul din sistemul românesc de pensii pare a fi generalizat. Interesant este că, anumiţi lideri de opinie ai puterii dau vina pe guvernările anterioare care au luat deciziile de majorare cu 50 la sută a pensiilor şi a veniturilor salariale. Eu susţin că acele guverne au făcut un lucru benefic pentru categoriile amintite. Dacă nu s-ar fi procedat aşa, acum se ajungea în situaţia în care niciun salariat sau pensionar nu ar mai fi putut trăi dintr-un venit de circa 500 de lei, mai ales la preţurile de astăzi care au cam luat-o razna, fără a mai putea fi stopate de actuala guvernare portocalie.

Desigur că alegătorii ştiu destul de bine că noi, deputaţii, în mandatul de patru ani pe care îl avem, exercităm în numele lor puterea legislativă. Şi mai ştiu ceva. Partidul aflat azi la putere nu câştigase majoritatea locurilor în cele două camere ale Parlamentului. Şi au perfectă dreptate. Numai că un număr restrâns de deputaţi, dar destui cât să-i ajute pe portocalii, au trădat trecând de partea puterii pentru obţinerea unor avantaje destul de consistente, după părerea mea. Aşa se face că toate legile, dar absolut toate promovate de opoziţie, care prevedeau asigurarea unui trai mai decent românilor, nu au avut şi nici nu o să aibă şansă de reuşită.

În tot acest timp, reprezentanţii actualei puteri în Parlamentul şi în Guvernul României nu urmăresc decât propriile interese, care nu au nicio legătură cu viaţa reală, cu problemele cu care se confruntă poporul român.

Domnul Georgian Pop:

"Evoluţia sărăciei în România"

În anul 2003, Adunarea Constituantă a marcat în art.47 alin. (1) faptul că: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent." În prezent, în rândul românilor, se manifestă dramatic şi deloc prioritar pentru putere speranţa unui nivel cel mult satisfăcător de trai. Această situaţie de fapt determină recurgerea la măsuri extreme şi disperate precum greva foamei şi tentativele de sinucidere. Dacă toate aceste manifestări nu ar fi făcute publice, oare cât guvernarea actuală ar mai putea ţine ochii închişi faţă de realitatea românească?!

Potrivit Eurostat, înainte de criză, în 2008, România avea cea mai mare rată a riscului sărăciei, de 33% în rândul copiilor, la nivel naţional fiind expusă 23% faţă de 18% în anul 2005. Astfel corelat cu creşterea preţurilor raportat la nivelul salariilor, devine o ameninţare la siguranţa naţională ţinând cont de faptul că România are cele mai scumpe alimente din Europa, dar totodată cele mai mici salarii. Preţurile alimentelor din ţara noastră sunt aproape de media europeană, însă un român câştigă în medie cam 20% din salariul mediu european. Totuşi, necesitatea investirii în siguranţa alimentară este umbrită de diverse investiţii, precum în turism, uitând că poporul român se luptă să trăiască, iar câteva zile de concediu devin doar frumoase iluzii.

Creşterea preţurilor, în mod special la alimentele de bază cu un procent în ultima lună şi cu peste 8% mai mult decât în anul anterior şi totodată scăderea veniturilor, a determinat aproape două treimi din România (65%) să-şi direcţioneze întregul venit lunar către aceste produse de bază, situaţie arătată de un raport al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii. În prezent, toate aceste aspecte reale şi determinante pentru traiul românilor au declanşat un adevărat proces de stratificare socială cu caracter pregnant inegal. Astfel, cu cât durează mai mult, cu atât declanşează lipsa de încredere în instituţiile statului, determinând manifestaţii care se pot transforma în revolte.

Domnul Georgian Pop:

"Institutul Cantacuzino în pragul falimentului"

Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie "Cantacuzino" asigura producţia strategică internă de vaccinuri şi produse medicamentoase care protejau populaţia de boli contagioase severe. Importanţa INCDMI Cantacuzino pentru sănătatea publică a fost demonstrată atât prin activitatea de cercetare - dezvoltare, cât şi prin oferta de produse. Munca specialiştilor şi devotamentul cercetătorilor au avut rezultate care au adus faima României în plan internaţional. Între cercetare şi producţie a existat întotdeauna o legătură permanentă, realizându-se în acelaşi timp o puternică conexiune cu mediul academic şi reţeaua sanitară din România.

Institutul Cantacuzino este o adevărată şcoală ştiinţifică în domenii precum microbiologia şi patologia experimentală. Produse precum vaccinul BCG (antituberculos), vaccinul VTA (tetanic adsorbit), Polidinul, Cantastimul etc. au fost apreciate de către autorităţile internaţionale de specialitate.

În prezent, INCDMI Cantacuzino se confruntă cu o situaţie extrem de dificilă din cauza subfinanţării. Din păcate, lipsa alocării banilor necesari pentru modernizarea liniilor tehnologice este cauza stopării fabricării produselor necesare pentru sănătatea publică. De exemplu, generaţii la rând au beneficiat de celebrul medicament Polidin, care până la sfârşitul lui 2011 nu se va mai găsi pe piaţă. Filiala din Iaşi a Institutului a stopat producerea acestuia din cauza lipsei investiţiilor în liniile tehnologice, care trebuie să respecte normele europene. Situaţia este similară în cazul multor medicamente, singurul care a mai rămas în proces tehnologic fiind vaccinul antigripal.

Este nevoie de investiţii serioase în Institutul Cantacuzino, iar cel care trebuie să aloce fondurile necesare este Ministerul Sănătăţii. De ce s-a ajuns în situaţia dificilă de acum, aceea a subfinanţării şi practic a paralizării activităţii? Considerăm că ministerul de resort are datoria nu doar legală, din perspectiva asigurării sănătăţii publice, dar şi una morală, în raport cu îndelungata tradiţie a Institutului Cantacuzino, de a găsi resursele financiare necesare eficientizării activităţii acestuia şi continuării tradiţiei româneşti în domeniu.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Producţia şi patrimoniul pomicol în pericol"

Producţia de fructe pomicole a avut variaţii extreme în ultimii 20 de ani, ca o consecinţă a schimbării structurii de proprietate, consecinţa logică în ceea ce priveşte dreptul de proprietate, dar şi a condiţiilor climatice.

Din acest motiv, este destul de dificil să facem aprecieri, mai ales că datele statistice înregistrate oficial nu au bază sigură şi reală de raportare, ştiind că în sectorul privat datele sunt aleatorii şi discutabile. Ceea ce se poate spune cu certitudine este că în sectorul privat calitatea fructelor a scăzut dramatic, produsele realizate fiind nu numai sub standardele în vigoare, dar în cele mai multe cazuri improprii de a fi valorificate pe piaţă.

Pomii "se sting", îmbătrânesc, iar după cum se vede, puterea lor de rodire scade ajungând să devină un simplu decor, aşa cum se vede străbătând România de la sud la nord de la est la vest.

Într-o agricultură încadrată în parametri normali, firesc ar fi ca pomii să fie înlocuiţi cu plantaţii noi, astfel încât patrimoniul să nu se diminueze. Dar ce este, în acest moment, firesc la noi?

Este o aventură să te angajezi, astăzi, în România, într-o astfel de investiţie din pomicultură. Costurile unor astfel de lucrări sunt atât de mari, încât depăşesc cu mult puterea financiară a investitorilor sau a proprietarilor, cu tot aportul fondurilor europene, neaccesibile pentru producătorii "de rând". Nu-i de mirare că foarte mulţi proprietari au tăiat şi continuă să taie pomii şi transformă terenul în producător de cereale sau părăsesc livada, lăsând-o pârloagă.

Aceste realităţi atrag atenţia asupra lipsei unei politici unitare şi coerente a actualei Guvernări Boc, care să stimuleze producătorii de performanţă, inclusiv prin crearea unor cooperative şi a altor forme asociative corecte în plan economic şi moral.

Se pune întrebarea firească - de ce s-a înfiinţat "Piaţa de gros" pe bani grei, în timp ce, în paralel, s-au distrus complexuri de preluare, depozitare şi desfacere a fructelor şi legumelor.

Dacă nu intensificăm urgent plantarea pomilor, în maximum 8-10 ani producţia internă de fructe se va prăbuşi complet, va deveni istorie şi vom depinde 100% de importuri.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Şcoală degeaba?"

Absolvenţii de studii superioare şi doctorale şi-au sacrificat ani din viaţă tocmai pentru a se specializa într-un domeniu. Prima lovitură vine în momentul în care, la finalizarea studiilor, nu au un loc de muncă, iar în cazul fericit în care sunt angajaţi potrivit pregătirii profesionale, nu beneficiază de un salariu în concordanţă cu educaţia primită.

Locurile de muncă pentru absolvenţii de studii superioare sau doctorale sunt extrem de puţine şi, în plus, nu se oferă sprijin pentru cei care aleg să rămână în România. De aceea, nu este de mirare că numărul celor care aleg să plece în alte ţări pentru un salariu mai bun este din ce în ce mai mare. Dureros este faptul că în România se specializează şi de mintea lor "profită" alţii. În spitale, universităţi sau în orice altă instituţie avem din ce în ce mai puţin specialişti.

Modificarea Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este necesară, astfel încât personalul care posedă titlul ştiinţific de "doctor" să beneficieze de un spor în cuantum de 15% din salariul de bază dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific respectiv, spor care să fie inclus în procentul de 30% prevăzut de lege.

Nu cred că e o problemă atât de mare să ne protejăm specialiştii.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Nu ne mai despart prea multe zile de data de 7 aprilie, când, alături de ţările civilizate ale lumii, vom sărbători şi noi Ziua Mondială a Sănătăţii.

Guvernul a pregătit intens această festivitate: a dat peste cap lista medicamentelor compensate, închide spitale - că tot este perioada epidemiilor de gripă, falimentează farmacii, reduce pensii şi salarii, pentru ca oamenii să nu îşi mai permită să îşi facă tratamente, introduce coplata, cardul de sănătate şi sisteme complicate de evidenţă a... nimicului şi ce e mai trist, urmăreşte mai ceva ca Sfântul Petru ieşirile naturale din sistem ale românilor de vârsta a treia, care nu au avut bunul-simţ... sau norocul?! să scape de toţi şi de toate încă de la vârsta a doua, ca să dăm bine în statisticile domnului Boc...

Într-un dispreţ total al legii şi al semenilor, miniştrii acestui cabinet rămân impasibili şi în cele mai fierbinţi momente ale existenţei noastre.

Aţi văzut, cumva, comunicate oficiale, apariţii la televiziunea naţională sau alte forme de comunicare publică pe tema poziţiei noastre, ca ţară membră NATO, în privinţa conflictului din Libia?

A ieşit, cumva, ministrul sănătăţii sau cel al administraţiei să ne liniştească în legătură cu traseul pe care l-ar putea avea norul radioactiv din Japonia? Sau ministrul agriculturii să ne lămurească ce se întâmplă cu alimentele contaminate? Ştim din vreo sursă oficială dacă avem sau nu medicamentele necesare în situaţia extremă a unui accident nuclear? Sau ce s-ar întâmpla în cazul unui cutremur major?

Nu ştim nimic. Nu ni se spune nimic. Sau ni se transmit "pe surse" informaţii cât mai înspăimântătoare, poate şi pentru că este mult mai convenabil ca poporul să vorbească despre radiaţii şi cutremure decât despre şomaj, pensii şi salarii tăiate, preţuri crescânde şi falimente!

Îi cer public Guvernului să înceteze această politică de înrobire a populaţiei prin sărăcire şi frică!

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Emil Boc nu mai are salarii de tăiat. Acum taie din democraţie"

Premierul Emil Boc nu mai are credibilitate nici măcar în rândul parlamentarilor PDL şi este la cheremul FMI. Doar aşa se explică iniţiativa legislativă depusă la Senat, iniţiativă prin care se doreşte să se legifereze alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin.

În expunerea de motive a proiectului de modificare a legii nr.67/2004 privind alegerea autorităţilor publice locale, iniţiatorii evocă criza economică prin care trece România. Or, conform declaraţiilor făcute de premierul Emil Boc la televiziunea aşa-zis publică, economia începe să meargă şi la sfârşitul lunii martie 2011 România iese din criză. Ca urmare, în iunie 2012, România nu va mai fi în criză, aşa că acest pretext nu-şi mai are locul în proiectul amintit.

Dat fiind faptul că iniţiatorii actului normativ sunt parlamentari ai puterii, mai exact membri ai PDL, ne întrebăm firesc de câtă încredere se mai bucură premierul în rândul propriilor supuşi? Care pot fi motivele pentru care ei au depus acest proiect de modificare a legislaţiei privind alegerea primarilor? În opinia mea, gestul parlamentarilor PDL este cea mai elocventă dovadă a faptului că declaraţiile privind iminenta ieşire din criză pe care le face Emil Boc nu mai sunt crezute de nimeni şi că partidul încearcă să-şi conserve puterea locală. Ei speră că primarii în funcţie vor câştiga majoritatea voturilor valabil exprimate în turul întâi şi că, astfel, PDL va rămâne "partidul primarilor", cum îi place să se autointituleze.

Pe de altă parte, reluarea temei privind renunţarea la turul doi de scrutin şi "reducerea cheltuielilor bugetare" cu câteva zile înainte de vizita reprezentanţilor FMI ne face să ne întrebăm câte legi va trebui să mai modificăm pentru a fi pe placul acestor bancheri? Pentru că este ştiut faptul că România doreşte să semneze un nou acord de împrumut cu FMI şi că această instituţie insistă pe reducerea cheltuielilor bugetare. Iar domnul Boc nu mai are de unde tăia bani fără să-şi afecteze clientela de partid... Aşa că taie din democraţie!

Dacă acest proiect va fi adoptat, vom avea primari aleşi de 15-20% din alegători, iar în localităţile unde există o minoritate de 20%, reprezentatul acesteia va avea câştig de cauză... Domnul Boc va fi mulţumit, reuşind "performanţa" de a mulţumi FMI şi partenerii de coaliţie. Pierderea pe care sistemul democratic o suferă nu contează atât vreme cât adevăraţii stăpâni ai României sunt mulţumiţi!

Domnul Ioan Holdiş:

"Agricultura, o ramură prioritară"

Condiţiile geografice favorabile precum: relieful, solurile fertile, clima, forţa de muncă calificată, ataşamentul populaţiei din mediul rural pentru pământ şi animale vor ajuta agricultura României să redevină un domeniu de activitate foarte atractiv şi profitabil.

Cu o contribuţie la produsul intern brut situată în jurul valorii de 6%, în timp ce statele membre ale Uniunii Europene au aproximativ 1,7%, agricultura reprezintă una din ramurile importante ale economiei româneşti.

Teritoriul României are o suprafaţă agricolă de 14,7 milioane ha, mai exact 61,7% din cele 23,8 milioane ha cât însumează teritoriul ţării, din care 9,38 milioane ha reprezintă teren arabil. Suntem a 6 ţară din Europa, după Franţa, Spania, Germania, Marea Britanie şi Polonia cu suprafaţă agricolă utilizată, şi pe locul 5 după Franţa, Spania, Germania şi Polonia cu suprafaţă arabilă.

Dintotdeauna economia rurală românească a fost dominată, în mare parte, de agricultură. Însă, după anul 1989 când am scăpat de regimul comunist şi totodată de colectivizare, ponderea populaţiei preocupată de munca în agricultură a scăzut dramatic, astfel am ajuns în anul 2011 să avem o agricultură slab integrată în economia de piaţă.

În acest moment, nu există o interrelaţionare între sectorul agricol, piaţă şi consumator, fapt pentru care în loc să avem importuri de 70%, atât cât am putea, acestea sunt sub 30%.

Este o certitudine însă că aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă cel mai puternic factor de "presiune" pentru reforma rapidă a agriculturii şi a economiei rurale româneşti. Suntem martorii unei noi epoci în ceea ce priveşte economia agricolă şi de dezvoltare rurală a ţării noastre. Cu atât mai mult, modelul european se bazează pe un sector competitiv, cu orientarea spre piaţă şi în acelaşi timp, şi spre protejarea mediului înconjurător.

Fie că vorbim de zootehnie sau producţia vegetală din care rezultă producţia din materii prime (de exemplu cartoful din care se poate produce cauciuc sintetic sau fibre sintetice) şi energie din surse reciclabile, trebuie să ne gândim la toate acestea ca o sursă financiară considerabilă ce ar putea ridica România la un alt nivel economic şi social.

Ţara noastră mai are potenţial şi prin prisma produselor ecologice sau aşa-zis "bio", fiind un sector în continuă dezvoltare, tocmai pentru că aceste produse sunt apreciate la nivel mondial. Este un sector de două trilioane de euro, care cuprinde agricultura, industria alimentară, pescuitul, industria forestieră, industria chimică şi biocombustibilul. Avem un potenţial al culturilor ecologice de un milion ha, reprezentând 7% din suprafaţa totală şi chiar dacă în prezent se valorifică doar 2% din suprafaţa cultivată, suntem într-o continuă ascensiune, ţinând cont că, în plină recesiune, ecoagricultorii nu fac faţă comenzilor pentru import şi export.

Agricultura este sectorul care poate porni cel mai repede dacă vom şti cum să valorificăm sursele financiare nerambursabile de la UE, ţinând cont că peste un miliard de euro ar putea fi cheltuiţi din fondurile comunitare în fiecare an. Agricultura trebuie să devină un sector important al economiei şi acest lucru se poate doar dacă producătorii se vor organiza şi vor accesa subvenţiile nerambursabile de la Uniune. Peste 4 milioane de ferme de semisubzistenţă avem în acest moment, cel mai mare număr din Europa, pe care dorim să le scoatem din aşa-numitul "sistem social" cu un ajutor de 1.500 de euro pe an prin care să se stabilizeze şi chiar să se extindă în timp. Politica Agricolă Comună sprijină restructurarea fermelor mici şi mijlocii prin comasare şi o mai bună valorificare a produselor, ce au drept scop dezvoltarea sistemelor de susţinere a produselor tradiţionale.

O altă soluţie ar fi o aşa-numită organizare a pieţelor, prin care agricultorul să ştie în funcţie de zonă şi calităţile terenului ce poate produce şi cât să producă.

Fie că vorbim de fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană, de parteneriate public-privat sau împrumuturi pentru vastul potenţial de piaţă pe care îl are România, trebuie să acordăm mai mult interes sectorului agricol insuficient exploatat, din păcate.

Agricultura reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale economiei româneşti, iar politica de la nivelul Uniunii Europene ne va conduce către un spaţiu rural mai armonios dezvoltat din punct de vedere economic şi social.

Doamna Mariana Câmpeanu:

"Proiectul de Lege privind asistenţa socială - următoarea asumare de răspundere a Guvernului Boc?"

Ministerul Muncii a publicat pe site-ul său, săptămâna trecută, Proiectul de Lege privind asistenţa socială, proiect care ar trebui să urmărească reglementarea unor aspecte importante pentru serviciile sociale.

Acesta ar trebui să vizeze de asemenea acoperirea ariilor de acţiune insuficient reglementate în domeniu, dar şi alinierea la ultimele evoluţii în domeniu înregistrate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene.

Evident, reglementările acestuia ar trebui să fie îmbunătăţite după consultarea cu cei interesaţi, cu partenerii sociali, cu Parlamentul României. Dar acest lucru nu se mai întâmplă de mult! În viziunea domnului Boc, care abuzează de angajarea răspunderii pentru a-şi impune punctul de vedere, pentru a impune legi contrare intereselor cetăţenilor români, părerea factorilor implicaţi este egală cu zero.

Ne-am obişnuit cu aceste asumări de răspundere şi cu lipsa de respect a actualului guvern, drept urmare nu putem să nu ne întrebăm: să fie acesta următorul proiect pe care domnul Boc îşi va exersa puterea?

Domnilor guvernanţi, sperăm din tot sufletul ca măcar de această dată să nu folosiţi aceeaşi procedură forţată, care ocoleşte dezbaterea parlamentară şi argumentele societăţii civile şi care poate să ajungă să nu servească interesele celor cărora se adresează.

Sperăm ca măcar de această dată să ţineţi cont de propunerile opoziţiei şi să luaţi în considerare părerea celor ce vor beneficia de această lege, deoarece reglementările trebuie să vizeze buna organizare a serviciilor sociale, încurajarea parteneriatelor public-public şi public-privat pentru dezvoltarea serviciilor sociale, reglementarea serviciilor de îngrijire personală şi posibilitatea acordării de indemnizaţii, servicii de suport şi facilităţi pentru îngrijitorii proveniţi din familia beneficiarului.

Toate acestea sunt aspecte extrem de importante, fără de care asistenţa socială din România nu se va ridica niciodată la un nivel european.

Doamna Antonella Marinescu:

"Guvernul celui de-al V-lea Boc îşi asumă pentru a 11-a oară răspunderea"

Guvernul îşi tot asumă din 2009 proiecte importante precum: Codul civil, Codul penal, Legea salarizării, Legea pensiilor, Legea educaţiei naţionale sau pachetul de legi privind reorganizarea unor instituţii publice.

"Lunile de discuţii despre noul Cod al muncii unde dezbaterile au fost între tema sclavagismului - susţinută de liderii de sindicat şi opoziţie - şi tema flexibilizării muncii, cerinţă specială a investitorilor străini" au luat sfârşit.

Pe 8 martie 2011, printre pupături, flori şi loje ale sălii de plen goale "ca să nu îi mai cadă în cap vreun sinucigaş", s-a văzut pentru a 11-a oară bătaia de joc a Guvernului. Din câte îmi aduc aminte, aşa se întâmpla pe vremea Partidului Comunist, când totul era condus prin asumări şi HG-uri, şi nu prin procese democratice. Nu pricep de ce ne-am chinuit să îl dăm jos. În afară de o terapie şoc, în România, nimic nu mai are efect. Nici pensionari batjocoriţi şi bolnavi, nici morţi şi nici zburători de la balcoane. Acolo sus sentimentele şi umanitatea se măsoară în euro.

Premierul Boc a început să elogieze beneficiile noului Cod al Muncii dictat de FMI: "dispariţia contractelor colective de muncă, crearea de locuri de muncă, eliminarea muncii la negru să fie pedepsită cu 1-2 ani închisoare sau amendă penală, sistarea ajutoarelor şi fondurilor UE, interzicerea participării la achiziţii publice, mărirea perioadei contractelor de durată determinată, optimizarea relaţiei angajat - sindicat, flexibilizarea pieţei muncii".

"Dacă oamenii muncesc şi îşi fac treaba, legea îi apără" - declara premierul. De cine îi apără legea pe medici, profesori şi alte categorii de oameni care muncesc în această ţară? De bătaia de joc a tandemului celor 2B? Şi cei care nu au de gând să muncească, care muncesc puţin sau nu pot munci, ce o să se întâmple cu ei? Vor fi sacrificaţi? Vor fi eutanasiaţi? Băgaţi în lagăre? Cam aşa gândeau Hitler şi Stalin.

Pe timpul lui Ceauşescu "planul" nu a fost inventat pentru a plăti munca, ci pentru a limita câştigurile. Cum atingeai planul, cum era crescut luna următoare. Şi uite aşa, ajungeai să nu mai atingi planul. În această situaţie multinaţionalele din România nu vor mai pleca în China şi India. Putem spune: "Bun venit în neocolonialism!". Napoleon şi Cezar pălesc de invidie la competenţa, strategiile militare şi economice ale "marelui" Băsescu.

Închei cu o întrebare: oare în spatele "Noului Cod al muncii" se ascund "reformele" în MAI, Învăţământ, CFR, Sănătate?

"Şi uite aşa regimul B-B a introdus sclavagismul în România".

Am zis!

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Parteneriatul public-privat - oportunitate de revitalizare a sistemului sanitar românesc"

La data de 1 noiembrie 2010 a intrat în vigoare Legea nr.178/2010 privind parteneriatul public-privat, învestind astfel cu forţă juridică ceea ce însemna până atunci mai mult un concept decât un mecanism de cooperare şi dezvoltare a principalelor sectoare de activitate, prin regândirea unor politice publice active şi coerente.

Astfel, ca o supralicitare a importanţei parteneriatului public - privat în sistemul medical românesc, Ministerul Sănătăţii intenţionează să construiască şase spitale regionale de urgenţă prin parteneriatul public - privat. În acest sens, Guvernul României a aprobat un Memorandum privind aplicarea prevederilor Legii nr. 178/2010 a parteneriatului public-privat în vederea construirii unor noi unităţi sanitare în Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Târgu Mureş şi Timişoara. Proiectul de investiţii reprezintă o aplicare in concreto a parteneriatului public-privat, pentru că Ministerul Sănătăţii va participa în acest parteneriat cu terenurile pe care se vor construi spitalele, iar companiile eligibile cu finanţarea care va depăşi suma de 1,5 miliarde de euro. Astfel, din perspectiva activării parteneriatului, spitalul construit cu fonduri private va funcţiona în regim public, pacienţii beneficiind de tratament în acelaşi sistem al asigurărilor publice de sănătate ca în prezent, într-un spital public.

Parteneriatul public-privat a depăşit în mod legitim stadiul de concept capitalist izolat într-o sferă abstractă şi îşi dovedeşte viabilitatea într-un sistem care aşteaptă de foarte mult timp o revitalizare susţinută de politici publice, care nu pot ignora obligaţia statului de a furniza asiguraţilor serviciile la care aceştia sunt pe deplin îndreptăţiţi conform legii.

Iniţiativa Ministerului Sănătăţii este notabilă şi determinantă pentru infrastructura spitalicească din ultimii 30 de ani în România, dar într-o vreme de recesiune economică pentru România, paradigma parteneriatului public-privat poate fi aplicată şi spitalelor, unităţilor sanitare care întâmpină dificultăţi majore în asigurarea eficientă a actului medical.

Externalizarea serviciilor imposibil de finanţat de la bugetul de stat către operatori privaţi, prin încheierea de parteneriate public-private, reprezintă o soluţie care va conduce în mod irecuzabil la relansarea unităţilor sanitare aflate în colaps şi la continuarea furnizării serviciilor ce se aflau în situaţia de a fi abandonate.

Dacă privim la politicile publice impuse în domeniul sănătăţii de unele state membre ale Uniunii Europene, vom recunoaşte preeminenţa parteneriatelor public-privat şi implicit reiterarea unor modele de succes privind activarea parteneriatelor. Cu titlul de exemplu, se cuvine a aminti Clinica Charité din Germania, spitalele Landeskrankenhaus Feldkirch, Hohenems şi Bludenz din Austria şi sistemul de spitale regionale din Portugalia.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, veridicitatea reformei în sistemul sanitar românesc este condiţionată de susţinerea şi promovarea constantă a parteneriatelor public-privat în sistemul medical, prin eficientizarea serviciilor medicale, astfel încât sursele de finanţare externă să reprezinte investiţii pe termen mediu şi lung, dezvoltând totul după coordonatele unei culturi organizaţionale, cu respectarea dreptului la viaţă şi la sănătate al cetăţenilor români.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Pledoarie pentru o politică naţională unitară de protecţie în cazul dezastrelor naturale"

În primele două luni ale anului 2011, activitatea seismică s-a intensificat considerabil în România, astfel că s-au produs 42 de cutremure, câte 21 în fiecare lună. Acestea au depăşit rar magnitudinea de 3 pe scara Richter, astfel că, teoretic, nu ar trebui să existe motive de îngrijorare, aşa cum susţin specialiştii.

În anul 2009, într-un Raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite, România era integrată alături de Italia şi Grecia în rândul ţărilor europene cele mai expuse riscului seismic ridicat, principala cauză a vulnerabilităţii fiind clădirile neconsolidate. Peste un milion de români sunt vulnerabili la cutremur, notează Raportul ONU, în timp ce asiguratorii estimează pagube de peste 100 de miliarde de euro în caz de dezastru.

Un cutremur devastator ar provoca în România pagube imobiliare de circa 105 miliarde de euro, potrivit unui studiu al Ministerului Mediului, citat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Potrivit studiului invocat, circa 75% dintre locuinţele ţării au un grad mai mare de rezistenţă, fiind construite din cărămidă şi beton, în timp ce 25% din case sunt din paiantă şi chirpici şi prezintă o vulnerabilitate considerabilă în cazul unui seism de mai mare amplitudine.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, toate aceste studii şi statistici au menirea de a responsabiliza autorităţile statului român pentru a contura o politică naţională unitară pentru protecţia cetăţenilor români în cazul producerii unor dezastre naturale. Adoptarea Legii 248/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor reprezintă un pilon important în clădirea unei asemenea politici publice de prevenire şi mai apoi de protecţie efectivă a cetăţenilor, dar cadrul legislativ trebuie în continuare, în mod considerabil, consolidat.

Autorităţile administraţiei centrale şi locale trebuie să formuleze şi să aplice programe prioritare de reabilitare a clădirilor istorice şi a clădirilor care prezintă un grad ridicat de vulnerabilitate în cazul unui seism de mare amplitudine, proiecte care au ca unic scop prevenirea oricăror tragedii şi protecţia efectivă a cetăţenilor români.

Funcţionarea optimă şi efectivă a Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, structură care este organizată de autorităţile administraţiei publice şi se compune dintr-o reţea de organisme, organe şi structuri abilitate în managementul situaţiilor de urgenţă, constituite pe niveluri sau domenii de competenţă, trebuie să cuprindă şi situaţiile exprese de cutremure, care prin amplitudinea ridicată pot duce la producerea unor dezastre naturale.

Mai mult, trebuie reactivată şi intensificată campania de informare a populaţiei României cu privire la măsurile de urgenţă pe care fiecare cetăţean trebuie să le cunoască în caz de cutremur sau orice altă calamitate naturală.

Necesitatea formulării şi implementării cu celeritate a unei politici publice naţionale aplicate în mod unitar în cazul dezastrelor naturale reprezintă o dovadă de responsabilitate civică a instituţiilor statului român, dar mai ales o obligaţie concretă şi efectivă de protecţie a cetăţenilor săi.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Timişoara - capitală culturală europeană în anul 2020"

Titulatura de capitală culturală europeană reprezintă o iniţiativă a Uniunii Europene proclamată în anul 1985 de către Consiliul de Miniştri, iar din acel an şi până în prezent patruzeci şi două de oraşe europene au fost învestite cu acest titlu, ca o recunoaştere a culturii şi diversităţii europene.

Pentru anul 2020, Timişoara va candida pentru titlul de capitală culturală europeană, invocând argumente solide, realităţi de fapt care să justifice candidatura la un asemenea nivel. Dacă în anul 2007 am fost onoraţi ca Sibiul să primească titlul de capitală culturală europeană, demonstrând întregului spaţiu european caracterul multicultural şi multilingvistic al oraşului, în anul 2020 Timişoara se va dezvălui Europei ca fiind, prin excelenţă, un oraş al culturii şi al culturilor.

Tradiţia multiculturală şi multietnică formatoare a spaţiului de civilizaţie timişorean se încadrează în paradigma identităţii europene, fiind o zonă de interferenţe şi convergenţe multiculturale.

Nu trebuie să uităm faptul că la Timişoara a fost editat primul ziar din România în anul 1771, în anul 1815 s-a deschis prima bibliotecă publică de împrumut, cu sală de lectură, din Imperiul Austriac, iar în anul 1847, Johann Strauss fiul a concertat aici, pentru prima oară în afara Vienei.

Timişoara este oraşul cu cea mai întinsă arie protejată de monumente istorice din România, peste 14.000 de clădiri de patrimoniu, care oferă măsura unei moşteniri culturale, arhitecturale incomensurabile.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, Timişoara reprezintă un model în ceea ce priveşte caracterul său multiconfesional şi multilingv, convieţuirea a douăzeci şi nouă de grupuri etnice aparţinând la şaptesprezece confesiuni religioase, reprezintă un argument forte în acest sens.

Dincolo de argumentul multiculturalismului, trebuie subliniat faptul că Timişoara reprezintă un centru universitar de excelenţă în care studiază peste 70 000 de studenţi în peste 30 de domenii diferite, de la ştiinţe umaniste, muzică şi arte la economie, inginerie, medicină şi farmacie, arhitectură.

Din perspectiva spaţiilor culturale convenţionale şi neconvenţionale, Timişoara are privilegiul unic în Europa de a beneficia de activitatea a trei teatre de stat: Teatrul Naţional "Mihai Eminescu", Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar "Csiky Gergely", în trei limbi diferite: română, germană şi maghiară. Caz unic în Europa, cele trei teatre îşi desfăşoară activitatea împreună cu Opera Naţională Română în cadrul aceleiaşi clădiri istorice -Palatul Culturii.

În fiecare an, în Timişoara se desfăşoară peste 60 de manifestări culturale de prestigiu, sub egida unor instituţii şi organizaţii culturale însemnate, efervescenţa culturală reunind Festivalul Internaţional Timişoara Muzicală, Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii şi Tineri, Timişoara - Mica Vienă, cu Festivalul Plai, sau "Săptămâna Cafenelelor Cafekultour".

Adoptând în anul 2008 conceptul Timişoara Open Art City, dimensiunea culturală îşi revendică unicitatea, în sensul în care actul artistic nu se mai desfăşoară ca un simplu eveniment, ci devine un program susţinut permanent şi prezentat comunităţii printr-o largă deschidere. Astfel, Timişoara Open Art City a devenit un brand cultural care promovează imaginea oraşului, nu numai în ţară, ci mai ales pe plan internaţional.

Dincolo de argumentul cultural, Timişoara îşi poate susţine candidatura prin argumentul dezvoltării economice şi al investiţiilor străine, situându-se pe locul doi la nivel naţional - după Bucureşti, municipiul Timişoara polarizând aproximativ 7,5% din valoarea totală a investiţiilor străine atrase în România de astăzi.

Pentru a deveni capitală culturală europeană în anul 2020, Timişoara trebuie să continue procesul de modernizare a oraşului în toate sectoarele, prin programe prioritare privind reabilitarea clădirilor istorice, reabilitarea spaţiilor publice din centrul istoric al oraşului, elaborarea Planului Urbanistic General al Timişoarei.

Ca deputat ales de timişoreni pentru a le reprezenta interesele în Parlamentul României, susţin public şi în mod activ candidatura oraşului Timişoara pentru a deveni capitală culturală europeană în anul 2020, ca o recunoaştere şi ca o celebrare a culturii şi identităţii europene comune.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Drepturile copilului trebuie protejate printr-o politică activă de protecţie socială - Mesaj de Ziua Internaţională a Copiilor Străzii"

Data de 21 martie marchează în fiecare an, la nivel mondial, Ziua Internaţională a Copiilor Străzii, păstrându-şi unicitatea nu prin festivismul şi focurile de artificii care împodobesc zilele de sărbătoare, ci prin semnalul de alarmă pe care îl transmite în lumea întreagă faţă de un fenomen social înfiorător, privind încălcarea demnităţii umane.

Copiii străzii sunt, de cele mai multe ori, victimele unui sistem incapabil să gestioneze probleme sociale grave cu care societatea contemporană se confruntă, astfel că imaginea României în plan extern este asociată adeseori cu problema copiilor străzii. Trebuie subliniate eforturile susţinute şi efective ale organizaţiilor nonguvernamentale de caritate care au condus la reducerea numărului înfiorător de mare al copiilor străzii, dar nu trebuie ignorat faptul că în acest moment, numai în Bucureşti se află peste 1000 de copii care trăiesc pe stradă. Statisticile sunt cutremurătoare pentru că redau în chip fad imaginea unor drame, a unor vieţi care se distrug sub atacurile şi presiunea străzii.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, chiar dacă implicarea organizaţiilor nonguvernamentale în problema socială a copiilor străzii este determinantă, configurarea şi aplicarea urgentă a unei politici sociale efective de protecţie a copiilor străzii, ca o categorie defavorizată şi vulnerabilă social, reprezintă prin excelenţă prerogativa instituţiilor statului român.

Necesitatea unei ocrotiri speciale a copilului a fost enunţată în Declaraţia de la Geneva asupra drepturilor copilului din anul 1924 şi apoi recunoscută în Declaraţia Universală a drepturilor copilului, unde se arată ad litteram că "dată fiind lipsa sa de maturitate fizică şi intelectuală, copilul are nevoie de protecţie şi îngrijire specială, inclusiv de o protecţie juridică adecvată, atât înainte, cât şi după naşterea sa." Constituţia României prevede în art.49 alin.(1) dreptul fundamental al copiilor şi tinerilor de a se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor, astfel că protecţia juridică a copilului înseamnă recunoaşterea drepturilor acestuia, cât şi consacrarea mijloacelor pentru exercitarea acestor drepturi.

Cadrul legislativ românesc solid şi bine ancorat în sfera reglementărilor internaţionale în materia drepturilor copilului, respectiv Legea nr.272/2004, dar şi alte acte normative definitorii în materie, au forţa şi deplina autoritate de a invoca în faţa instituţiilor statului român necesitatea unei politici unitare active de protecţie socială a copiilor străzii, de prevenire a oricăror forme de abandon şi de condamnare a oricăror forme de exploatare a minorilor.

Protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale copilului nu poate fi exercitată în mod efectiv în lipsa unei politici active de protecţie socială reconfigurate în jurul unor realităţi care escaladează fenomenul. Astfel, instituţiile statului român trebuie să susţină în mod constant implicarea organizaţiilor nonguvernamentale în protejarea drepturilor minorilor care au ajuns pe stradă şi care trebuie urgent reabilitaţi prin integrarea lor în instituţii de ocrotire sau de plasament familial.

Nu trebuie ignorat faptul că fenomenul social al copiilor abandonaţi pe stradă generează şi amplifică infracţionalitatea în toate formele ei subtile şi extreme, astfel că mecanismul de cooperare a instituţiilor statului român trebuie să funcţioneze pe măsura pericolului existent.

Ziua Internaţională a Copiilor Străzii reprezintă un semnal de alarmă împotriva oricăror forme de ignoranţă faţă de fenomene sociale dramatice şi reclamă necesitatea aplicării unei politici publice unitare de protecţie socială a unei categorii defavorizate şi vulnerabile social.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, copiii nu sunt doar viitorul acestei ţări, ci chiar prezentul ei, de aceea drepturile, libertăţile şi interesele lor legitime trebuie garantate şi pe deplin protejate.

Domnul Miron Ignat:

"Lansarea revistei Avrora"

La Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, în cadrul Salonului de carte, presă şi muzică, Comunitatea Ruşilor Lipoveni şi Asociaţia Tinerilor Ruşi Lipoveni din România au lansat prima revistă de tineret în limba rusă.

Revista Avrora are la bază iniţiativa unui grup de tineri ruşi lipoveni din Bucureşti, care au dorit şi şi-au propus să dezvăluie oportunitatea şi necesitatea pe piaţa românească a revistelor de circulaţie internaţională, în mod special a revistelor în limba rusă.

Revista Avrora este o revistă de actualitate, utilitate şi informativă, care îşi propune să inspire tinerii să-şi definească propriul stil în scrierea articolelor, având la dispoziţie o vastă categorie de domenii de abordat.

Targetul revistei sunt atât tinerii cu vârsta cuprinsă între 12-35 ani, dar şi cititorii din alte categorii de vârstă, precum şi toate categoriile sociale. Cititorii trebuie să fie cunoscători ai limbii ruse, de la un nivel mediu la avansat, dornici să îşi completeze cunoştinţele lingvistice, culturale şi informative.

Revista va fi un periodic editat o dată la două luni, şase numere pe durata unui an calendaristic, distribuit în 40 de unităţi şcolare din judeţele: Tulcea, Brăila, Constanţa, Iaşi, Suceava, Botoşani, Neamţ şi Borduşani, unde limba rusă este studiată ca şi limbă maternă.

Primul număr al revistei reuneşte în paginile sale teme culturale de actualitate, cronică istorică şi literară, articole de sănătate şi design, articole-interviu, fotoreportaje, informări cu privire la evenimentele jubiliare sărbătorite la nivel mondial, eseuri, povestiri şi poezii, a căror autori sunt viitoare tinere talente.

Pe piaţa din România se simte nevoia, din ce în ce mai crescută, a materialelor în limba rusă. Modul plăcut şi modern al articolelor punctează deosebita cultură de origine rusă, ca un mijloc de comunicare şi de continuă reîmprospătare a lingvisticii şi culturii universale ruse.

Domnul Ioan Munteanu:

"Cui îi mai pasă de bolnavii infectaţi cu HIV/SIDA?"

În lumea dementă în care trăim, caracterizată prin sărăcie şi lupta pentru supravieţuire, măcinată de ocriză economică şi morală fără de sfârşit, zguduită de cataclisme naturale nemaiîntâlnite, în această lume, deci, credeţi că sunt mulţi cei care se mai gândesc la persoanele afectate de virusul HIV/SIDA? Cu siguranţă, aceştia sunt foarte puţini, ei aflându-se în imediata apropiere a bolnavilor, fie că sunt din familie, fie că este vorba de cei care fac voluntariat pentru îngrijirea lor.

M-am oprit asupra acestui subiect cu gândul de a vă aduce aminte că această maladie nu a fost eradicată, ea continuă să facă ravagii şi că oamenii aflaţi în această situaţie dramatică au nevoie urgentă de ajutor. Nu e vorba de neajunsurile materiale sau de spaima permanentă în care trăiesc, ci de cea mai gravă problemă cu care se confruntă, şi anume, accesul la tratamentul antiretroviral (ARV), cel care le asigură supravieţuirea. Acest tratament specific foarte scump, odată ce a fost început, nu mai poate fi întrerupt pe toată durata vieţii pacientului. Întreruperile repetate ale tratamentului duc la creşterea rezistenţei virusului, ceea ce presupune apoi o nouă schemă de tratament, cu medicamente mai performante, dar mult mai scumpe (o asemenea schemă terapeutică poate varia între 500 şi 3.000 euro/pacient/lună).

Până în anul 2006, acest tratament se achiziţiona în mod centralizat, printr-o licitaţie naţională. Medicamentele erau repartizate apoi pe centre regionale, care le distribuiau secţiilor de infecţioase de la spitalele judeţene, de unde fiecare bolnav îşi primea dozele necesare. În timpul Guvernării Tăriceanu, s-a încercat distribuirea tratamentului antiretroviral prin farmaciile cu circuit deschis, dar bolnavii din toată ţara s-au opus, invocând argumente de care a trebuit să se ţină cont: confidenţialitate, nesiguranţa continuării tratamentului în situaţia în care farmaciile nu-şi primeau deconturile de la casele de asigurări de sănătatejudeţene, ruperea legăturii medic curant-pacient. Hotărârea finalăse referea la distribuireamedicamentelor tot prin circuit închis, prin farmaciile spitalelor, dar, din păcate, n-a mai fost organizată licitaţia naţională, fiecare spital urmând să-şi achiziţioneze tratamentul pentru bolnavii pe care-i avea în evidenţă.

Din acel moment au început să apară probleme legate de procurarea medicamentului fără de care aceşti bolnavi nu pot trăi, situaţie care s-a agravat tot mai mult de la un an la altul. Cu toate că au trecut aproape trei luni din 2011 până la această dată, bolnavii din judeţul Neamţnu au primit deloc medicamentepentru acest an. Situaţia dramatică la care s-a ajuns este cauzată, în primul rând, de întârzierea cu care a ajuns în teritoriu bugetul de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, dar şi procedurilor extrem degreoaieprevăzute în Legea achiziţiilor publice care duc la întârzieri nepermis de lungi în procurarea medicamentelor. Nu se poate ca acolo unde e problemă de viaţă sau de moarte, să se aplice aceleaşi reguli ca în cazul achiziţionării unor bunuri comune care pot suporta oarece timp de aşteptare şi care nu pun în pericol viaţa unor oameni...

Un domn din Piatra Neamţ, Toader Blaga,reprezentant al organizaţiei ALEXIANA, constituită din persoane infectate cu HIV/SIDA din judeţul Neamţ, are în îngrijire două fetiţe afectate de această maladie şi, în ciuda eforturilor disperate pe care le-a întreprins, nu a reuşit să facă rost de medicamentul care să ţină în viaţă aceşti copii. Într-un gest de maximă disperare, acest om care cunoaşte bine ravagiile pe care le face boala nemiloasă care se numeşte SIDA, m-a rugat să adresez Guvernului şi Parlamentului apelul care nu suportă amânare:

"Vă rugăm insistent să interveniţi pentru a găsi o procedură de achiziţie a acestor medicamente într-un regim de strictă urgenţă şi să fie eliminaţi acei timpi din procedurile din OUG nr.34/2006, prin modificarea acesteia în cazul procurării de medicamente sau să se revină de urgenţă la licitaţia naţională de medicamente care a funcţionat destul de bine în cazul acestor bolnavi"'.

Ţinând cont de faptul că viaţa este bunul cel mai de preţ, vă rog să vă gândiţi câteva clipe la drama acestor copii, care nu au nicio vină pentru suferinţa pe care o trăiescşi să încercăm să urgentăm găsirea acelor soluţiipentru achiziţionarea cât mai grabnică a medicamentelor de care au atâta nevoie!

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"PDL - laşi şi atunci când vine vorba de UDMR"

Slugărnicia faţă de UDMR, afişată în mod continuu şi fără simţ de răspundere de PDL în frunte cu Boc, Anastase şi Traian Băsescu, a ajuns să fie ridicată la rangul de politică de stat. Lipsa de reacţie a membrilor cabinetului Boc la mesajele antiromâneşti transmise de oficiali ai Ungariei demonstrează încă o dată că PDL este dispus să vândă România provincie cu provincie doar ca să nu plece de la guvernare.

Consider că acceptarea cu o lejeritate debordantă a unor explicaţii precum cele oferite de ambasadorul ungar în România, Oskar Fuzes, conform cărora pasajul "să fie Ardealul cum a fost şi naţiunea ungară cum a fost, asta vă doresc din suflet", conţinut în mesajul premierului Viktor Orbán, "a fost confundat, a fost amestecat mesajul prim-ministrului, mesajul din partea soţiei mele şi un poem al lui Petöfi Sándor", arată supunerea totală a lui Boc şi a lui Băsescu faţă de puterea pe care o are UDMR-ul - un partid iredentist care menţine PDL la guvernare.

Evenimentele care au loc zilele acestea la centrul internaţional de conferinţe al Parlamentului României - Târgul Internaţional de Turism Holiday Market - unde judeţele Harghita, Covasna şi Mureş îşi promovează turismul prin intermediul unui stand comun denumit Ţinutului Secuiesc, confirmă cele afirmate de mine. Astfel, este recunoscut, în mod indirect, de către instituţii ale statului român Ţinutul Secuiesc ca parte distinctă a României, care se promovează în acest sens.

Iată aşadar că lipsa de reacţie a lui Băsescu şi Boc faţă de declaraţiile iredentiste şi antiromâneşti ale premierului ungar cu ocazia Zilei Naţionale a Maghiarilor de Pretutindeni generează deja noi acţiuni ale maghiarilor din românia care îşi exprimă din ce în ce mai ferm intenţia de autonomie statală.

Din păcate, în aceste vremuri tulburi, în care guvernanţii ar trebui să dea dovadă de fermitate, vedem că singurele preocupări ale lui Boc&Co sunt alegerile interne, luptele dintre găştile de partid pentru marcarea sferelor de influenţă, asigurarea, prin orice mijloace, a câştigării alegerilor în 2012 etc.

Dacă ar fi fost un Guvern responsabil, pus în slujba cetăţenilor săi, atunci preocupările de maximă importanţă ar trebui să fie legate de lipsa locurilor de muncă, tăierea pensiilor şi a salariilor, nivelul preţurilor, păstrarea identităţii naţionale şi a integrităţii teritoriale.

În calitate de parlamentar, cer PDL, premierului Emil Boc să meargă în faţa oglinzii, să îşi scuture bine capul, să se dezmeticească şi să repete la nesfârşit "sunt român" şi, după ce s-a convins de acest fapt, să meargă în coaliţia de guvernământ şi să le spună şi celor de la UDMR "suntem cu toţii români"! Într-o traducere mai puţin plastică, solicit premierului Emil Boc să dea dovadă de respect faţă de această naţiune care i-a acordat şansa de a-i fi premier.

Consider că nici PDL şi nici noi ca naţiune nu putem fi imuni când premierul Ungariei face declaraţii care pun în pericol atât liniştea din Ardeal cât şi relaţiile bilaterale româno-ungare.

Pe de altă parte, lipsa de reacţie a Guvernului României arată cu claritate incapacitatea puterii - compusă din PDL şi UDMR - de a gestiona afacerile pe plan intern şi extern.

Săptămâna trecută, spuneam că lipsa de reacţie a premierului Emil Boc şi a ministrului de externe Teodor Baconschi faţă de declaraţiile lui Orbán şi faţă de faptul că preşedinţii Consiliilor Judeţene din Harghita, Covasna şi Mureş au primit cetăţenie maghiară, este o dovadă în plus a laşităţii care îi caracterizează pe cei din PDL şi reprezintă o trădare a intereselor României, trădare justificată exclusiv de menţinerea actualei coaliţii la guvernare de către UDMR şi ceream demisia ministrului de externe Teodor Baconschi şi a premierului Emil Boc.

Cum lucrurile nu s-au schimbat, consider că solicitarea mea este de mare actualitate!

Domnul Nicuşor Păduraru:

"Inspectoratul de Stat în Construcţii are nevoie de reglementări noi care să îi arate fermitatea şi eficienţa în cazuri de nerespectare a legislaţiei"

De 20 de ani, în România, se construieşte haotic fiind nenumărate situaţiile în care s-au ridicat clădiri sau au fost efectuate lucrări de infrastructură fără respectarea niciunei norme legale privind disciplina în construcţii, fără studii şi fără autorizaţii şi asta cu acordul tacit şi complicitatea autorităţilor.

Majoritatea construcţiilor se legalizează în final cu derogări de la regulile generale de urbanism, astfel neputându-se explica de ce în această perioadă nu s-a auzit de construcţii demolate sau de dosare penale finalizate cu identificarea şi tragerea la răspundere a celor care au încălcat legea.

Tot procesul de urbanizare şi suburbanizare postsocialistă este caracterizat de lipsa unor intervenţii nu numai din partea autorităţilor locale, dar şi din partea Inspectoratului General de Stat în Construcţii, structură care îşi justifică ineficienţa intervenţiilor prin lipsa unor prevederi legale clare care să facă eficientă şi eficace activitatea Inspectoratului. Suntem astfel într-o situaţie hilară, dacă în 20 de ani în România nu s-a auzit de demolarea tuturor lucrărilor construite ilegal, costurile exagerate ale unor lucrări de infrastructură realizate din bani publici nu au fost recuperate de la vinovaţi, iar cei responsabili de asemenea erori nu ajung să fie pedepsiţi pentru deturnările de fonduri, atunci mă întreb ce fel de eficienţă sau ce fel de rol poate să îşi justifice în toţi cei 20 de ani Inspectoratul de Stat în Construcţii?

Inspectoratul de Stat în Construcţii, organism de control în domeniul calităţii construcţiilor, disciplinei în urbanism, supravegherii pieţei produselor pentru construcţii şi avizării investiţiilor din fonduri publice, aflat astăzi în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, a cheltuit în trecut sume fabuloase pentru laboratoare de control, care nu au funcţionat niciodată. S-au cheltuit sume imense pe echipamente cu care inspectorii ar fi trebuit să verifice calitatea materialelor de pe şantiere, astfel, teoretic, cele 11 inspectorate din ţară ar fi trebuit să aibă astăzi echipamente de ultimă oră. În realitate, după ce aceste echipamente au zăcut mai mulţi ani în subsolurile inspectoratelor datorită faptului că nu există personal calificat să le folosească, în cele din urmă, în cele mai multe cazuri au fost cesionate facultăţilor de construcţii pentru practica studenţilor.

La Iaşi, administraţia locală a cheltuit peste 100 milioane lei (aproximativ 25 milioane euro) pentru asfaltări dintr-un credit contractat de Primăria municipiului. Deşi, la Iaşi, pentru a constata că lucrările de modernizare sunt de calitate îndoielnică nu este nevoie de un specialist, în cele mai multe cazuri acestea crăpând înainte de expirarea termenului de garanţie de 2 ani. Inspectoratul de Stat în Construcţii verifică aproximativ 130 de străzi, dă aviz negativ la 9 dintre ele, deşi sunt aspecte de neconformitate care se văd cu ochiul liber la aproape toate străzile modernizate prin programul respectiv, însă justifică lipsa posibilităţii de a efectua expertize prin lipsa posibilităţilor... legale. Prin urmare, deşi Iaşiul este pe locul doi la nivel naţional în ceea ce priveşte îndatorarea publică, ceea ce ar presupune că împrumuturile se văd în lucrări majore de infrastructură, deşi lucrările au o calitate îndoielnică verificabilă prin simpla vizionare a acestora, nicio instituţie pare că nu poate interveni în timp util pentru restabilirea normalităţii din punct de vedere al respectării legii.

În aceste condiţii, este evidentă necesitatea unor corecţii legislative care să permită în primul rând intervenţia Inspectoratului de Stat în Construcţii pentru corectarea unor asemenea deficienţe, fiind singura instituţie capabilă să îşi justifice profesional deciziile. Nici autorităţile administraţiei publice locale, nici Instituţia Prefectului nu au competenţele şi expertiza necesară pentru a sancţiona fundamentat nerespectarea legislaţiei privind calitatea unor lucrări de infrastructură sau disciplină în urbanism.

În 20 de ani nu am auzit de cazuri celebre în care să fie dărâmate mari clădiri construite ilegal, de persoane responsabile judecate şi trase la răspundere pentru erori administrative care au stors banii publici, de sume recuperate de la firme care au încasat sume necuvenite pentru lucrări neefectuate sau efectuate fără respectarea condiţiilor de calitate. Nu am auzit de verificări ale calităţii bitumului la momentul aplicării efective sau amendarea celor care nu respectă standardele de calitate la lucrările de drumuri. Dacă în alte ţări, un drum odată reparat rezistă minim 20 de ani, în România, de 20 de ani, drumurile reparate nu rezistă în medie mai mult de trei, patru ani, fiind necesare reparaţii permanente şi evident costuri suplimentare constante.

Cu toate acestea, nicio instituţie a statului român nu a reuşit să corecteze aceste deficienţe evidente, iar Inspectoratul de Stat în Construcţii, deşi în general deţine o resursă umană cu un înalt nivel de pregătire profesională, nu are un cadru legal clar care să îi permită să îşi ducă la îndeplinire menirea.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Galaţiul nu este pe placul puterii"

Galaţiul are o aşezare geografică demnă de invidiat. Aşezat la confluenţa a două râuri şi Fluviul Dunărea, la graniţa de est a Uniunii Europene, cu un potenţial economic, cultural şi, nu în ultimul rând, politic de invidiat, dar, din păcate, nu pe placul puterii actuale, a ajuns să fie cea mai ocolită zonă a României, atunci când este vorba de fonduri guvernamentale menite să întărească infrastructura, să dezvolte mediul economic, să rezolve multiplele probleme sociale cu care se confruntă nu numai această zonă a ţării, ci întreaga Românie.

Ignorând toate criticile publice, din partea presei, ONG-urilor dar şi opoziţiei, Guvernul a continuat să trimită fonduri guvernamentale autorităţilor locale, preponderent pentru cele conduse de PDL.

Fac un apel către toate partidele să acorde în acest an prioritate problemei eficientizării cheltuirii banilor publici în administraţia locală, reflectând inclusiv la perspectiva reorganizării administrativ-teritoriale a României pe criterii de eficacitate financiară şi să depăşească orgoliile politice care au condus, în prea multe cazuri din ţară, la falimentul administraţiei locale de astăzi.

Stimaţi guvernanţi, şi Galaţiul face parte din România şi acest lucru se vede foarte clar din reprezentarea în structurile ei parlamentare, în structurile Guvernului României, în conducerile instituţiilor de stat, în reprezentarea României pe plan internaţional şi nu în ultimul rând printr-o simplă privire pe harta României.

Revenind la tonul serios, fac apel la toţi factorii de răspundere din toate domeniile de activitate să acorde atenţia cuvenită oraşului şi judeţului Galaţi.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Medicii de familie nu vor mai putea prescrie medicamente compensate şi gratuite"

Medicii de familie nu vor mai putea prescrie medicamente compensate şi gratuite şi nu vor mai putea elibera trimiteri care să fie decontate de casele de asigurări de sănătate dacă nu va fi semnat contractul cadru până la 1 aprilie.

Contractul-cadru, pe doi ani, nesocoteşte principiul consolidării bazei pentru a întări întregul sistem, decapitează liberalismul profesiei medicale, afectează drepturile pacienţilor şi încearcă subjugarea birocratică a medicilor din asistenţa primară, promovând falsa dezbinare şi deprofesionalizarea.

Dacă nu se semnează contractul, înseamnă că nu va exista o legătură cu Casa de Asigurări, iar medicina de familie va trece în sistem privat. Pentru început, medicii de familie vor acorda consultaţii gratuite, dar nu vor putea prescrie medicamente compensate sau bilete de trimitere care să fie decontate de Casă.

Autorităţile nu au luat în considerare decât criteriul economic când au propus forma iniţială a contractului cadru.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măsurile Guvernului au afectat grav sistemul de sănătate"

Măsurile Guvernului din anul 2010, dar şi de cele de la începutul acestui an au afectat grav sistemul de sănătate din România.

Decizia privind trecerea spitalelor în subordinea autorităţilor locale are drept rezultat subfinanţarea unităţilor spitaliceşti, în condiţiile în care multe dintre primării au resurse bugetare insuficiente.

Măsura a generat o serie de proteste la nivel local. Pe lista spitalelor ce urmau a fi desfiinţate sau comasate au fost trecute, fără discernământ, şi unităţi care de-a lungul timpului s-au remarcat prin calitatea actului medical, care funcţionau pe profit şi în care se investise de curând, fie că este vorba de dotarea cu aparatură medicală, fie că este vorba de lucrări de renovare şi reabilitare termică.

Această decizie de reducere a numărului de paturi din spitale, care va afecta în egală măsură atât cadrele medicale, cât şi pacienţii, pare a fi nu doar împotriva legii, ci mai ales împotriva cetăţenilor. Iar despre calitatea serviciilor medicale şi despre accesul populaţiei la acestea nici nu mai poate fi vorba!

Dacă în 2009, ţara noastră se situa pe locul 11 într-un clasament al ţărilor europene făcut pe baza numărului de paturi de spital, cu 658 de paturi disponibile la suta de mii de locuitori, România va avea acum numai 549 de paturi la 100.000 de locuitori şi va coborî pe locul 16 în clasament.

Numărul redus al paturilor din spitale va duce la creşterea infecţiilor intraspitaliceşti, din cauza afluxului mare de pacienţi. Spitalele funcţionează, dar se ajunge chiar la doi pacienţi în pat, unităţile de primiri urgenţe (UPU) sunt pline şi aproape că nu mai există locuri prin secţii. În aceste condiţii, sigur că supraaglomerarea creşte şi riscul de infecţii nosocomiale, dar se poate ajunge şi la condiţii total necorespunzătoare de terapie a unor pacienţi.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Majorarea preţurilor la alimente"

Parcă nu au fost suficiente crizele de până acum (financiară, bancară, economică) care au bântuit lumea şi din care economia începe parcă să-şi revină, acum a apărut una mai grea: cea alimentară. Majorarea preţurilor alimentelor este, însă, un fenomen general pe care nu îl poate ocoli niciun stat din lume şi această situaţie este una mai periculoasă decât creşterea preţului petrolului, determinând accentuarea sărăcirii păturilor modeste.

Creşterea preţurilor este o stare de fapt extrem de periculoasă, deoarece nu numai că agravează tensiunile sociale, dar poate determina chiar revolte, unde mişcările revoluţionare nu au fost determinate exclusiv de cauze politice, dar şi pentru faptul că statul a redus substanţial subvenţiile la alimente.

În UE, în ideea ca producţia să fie rentabilă, 40 % din bugetul acesteia este destinat agriculturii, dar şi pe această piaţă preţurile au crescut.

Agricultorii din Vest primesc subvenţii mult mai mari decât cei din noile state care au intrat recent în Uniune. Pentru a se face dreptate şi pentru ca agricultura românească să reziste concurenţei, este nevoie de reaşezarea normelor juridice europene pentru toţi fermierii din acest spaţiu geografic european. Acest lucru, însă, nu este suficient. Dacă Polonia, care are acelaşi statut juridic ca al ţării noastre, absoarbe un procent de fonduri europene considerabil mai mare decât România, înseamnă că hiba este, în primul rând, la noi şi nu atât în altă parte.

Dacă în cazul preţului la carburanţi este vorba şi de dinamica pieţei internaţionale, în ceea ce priveşte măsurile de stimulare a ofertei interne, acestea sunt exclusiv sub gestionarea Guvernului României. Lipsa unui ajutor real din partea autorităţilor acordat producătorilor agricoli autohtoni pentru încurajarea producţiei interne nu are justificare decât în incompetenţă şi în lipsa de viziune a Executivului.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ce face Guvernul pentru a evita criza alimentară"

Scumpirile în cascadă ale combustibililor din ultimele zile, ale unor produse agricole şi creşterea preţurilor la diverse alte produse codependente au dat naştere unei perspective mult mai înfricoşătoare decât cea a crizei financiare. Explozia preţurilor produselor alimentare poate deveni din acest moment o chestiune de timp.

Specialiştii, presa şi jurnaliştii, dar mai ales exemplele vii din Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie avertizaseră din 2008 asupra crizei financiare care zguduia marile imperii economice ale Vestului. Ce au înţeles guvernanţii noştri atunci din asta!

După lecţia învăţată în 2008-2009, ani electorali plini de minciuni oficiale şi păcăleli în scopuri populiste, prezentul ne sperie. Acum "specialiştii" au devenit de încredere. O lecţie pe care, se pare, preşedintele este gata să şi-o asume. Ceea ce este, trebuie să recunoaştem, un uriaş pas înainte.

Un prim pas. Căci ce vedem că face Executivul, cel care ar trebui să reacţioneze, într-un fel sau altul, în faţa unei asemenea provocări? Mai nimic, ar fi un răspuns mult prea înţelegător, o minciună, practic. Emil Boc şi miniştrii responsabili pur şi simplu rămân interzişi în faţa exploziei preţului la carburanţi. Singura lor explicaţie este ridicatul din umeri. Eventual, un răspuns combinat cu aruncarea vinei undeva în trecut, pe umerii celorlalte partide.

Ce facem de aici înainte? Ce fac ei, guvernanţii, care acum sunt şi avertizaţi, deţin şi controlul deplin asupra principalelor instituţii ale statului şi nici nu sunt în an electoral? Pregăteşte Executivul lui Boc vreun plan de revitalizare a agriculturii, se gândeşte ministrul agriculturii în ce sectoare să mărească subvenţiile sau ce strategie generală de atragere a investitorilor să dezvoltăm?

În schimb, miniştrii Ialomiţianu şi Tabără sunt ocupaţi să ne explice că majorările de preţuri sunt o problemă tehnică. Sau că nu sunt posibile. În ciuda lor, majorările au loc. Creşterea preţului combustibililor nu este decât scânteia viitoarelor scumpiri ale produselor alimentare.

Avem toate premisele pentru a acţiona, dar suntem din nou în faza negării realităţii. Reformarea sau nereformarea principalului partid din coaliţia de guvernare fiind principalul subiect de interes şi dezbateri.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior"

Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior este o zonă naturală de o mare valoare ştiinţifică, având un rol important în conservarea diversităţii biologice. Parcul are statut de protecţie la nivel naţional şi comunitar. Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi (beneficiara proiectului LIFE05NAT/RO/000155 - Reconstrucţia ecologică a Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior) a încheiat în luna martie 2010 un protocol de colaborare cu Agenţia Judeţeană a Pescarilor Sportivi Galaţi, protocol care are ca obiectiv sprijinul AJPS Galaţi în crearea unei structuri administrative pentru această arie protejată, în scopul elaborării unui plan de management, prin suport financiar din partea Comisiei Europene.

Tot aceeaşi entitate juridică, AJPS Galaţi, depune, în baza Ordinului MADR nr.15/2011, în luna februarie 2011, dosarul de candidatură pentru obţinerea autorizaţiei de pescuit recreativ-sportiv pentru zonele de pescuit din habitatele piscicole naturale aferente judeţului Galaţi.

Au fost încălcate prevederile cuprinse în Anexa nr.1 la metodologia de atribuire a administrării ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de administrare din Ordinul nr.1948/2010, care stabileşte: obligaţiile administratorului:

- să transfere din patrimoniul său în patrimoniul ANAP, în baza unui protocol de predare-primire, activele fixe, corporale şi necorporale, bunuri de natura obiectelor de inventar care au fost procurate şi/sau realizate din fonduri publice, finanţări şi/sau cofinanţări în cadrul diferitelor proiecte naţionale/internaţionale, în scopul administrării ariei naturale protejate.

- să păstreze destinaţia oricărei construcţii, dotări ori amenajări ce se realizează şi/sau se utilizează in scopul bunei administrări a ariei naturale protejate de către structura de administrare.

Dovada deţinerii de către AJPS Galaţi de bunuri şi resurse umane pentru aplicarea prevederilor Ordinului ministrului nr. 15/2011, Anexa nr.4 "documentele care să dovedească valoarea activelor aflate în proprietate", "dovada deţinerii de sediu administrativ organizatoric şi "documentele care atestă dovada deţinerii resurselor umane disponibile pentru controlul bunurilor şi resursei acvatice cu dotare şi aviz în condiţiile legii", s-a făcut prin ataşarea la dosar a unor documente care atestă de fapt structura de administrare a Parcului Naţional Lunca Joasă a Prutului Inferior, şi nicidecum una care să fie utilizată în gestionarea resursei acvatice vii.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernul PDL a reuşit să adâncească prăpastia sărăciei"

Măsurile administrative şi politice luate în ultima vreme le dau motive de îngrijorare românilor. Cetăţenii României au fost transformaţi în victimele unei politici fără discernământ, cu efecte grave asupra nivelului de trai, dar şi asupra parcursului economic pe termen scurt şi mediu.

Timp de doi ani s-a tăiat cu neruşinare, pe de o parte, din drepturile de asigurări sociale, din cele de asistenţă socială, din salariile şi aşa de batjocoră ale cetăţenilor români, sub motivaţia că "nu ne putem permite mai mult" şi s-au orientat, pe de altă parte, resursele astfel obţinute către firme de stat şi private clientelare, creându-se în acest fel o adevărată plasă de siguranţă în jurul acestora.

Politica guvernamentală PDL este caracterizată prin corupţie, furt, evaziune fiscală, clientelism, restrângerea drepturilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor.

Consecinţele cumulate ale aplicării măsurilor au condus la scăderea drastică a gradului de siguranţă a vieţii cetăţenilor români, la o accentuare gravă a instabilităţii regimului proprietăţii în România, la scăderea masivă a încrederii în statul român, în valorile pe care acesta se întemeiază, la creşterea tensiunilor, a suspiciunii şi fricii, la degradarea climatului politic, economic şi social al ţării.

Pe un asemenea fundal politic, caracterizat de incompetenţă guvernamentală, de lipsă de performanţă economică şi a măsurilor anticriză menite a sprijini mediul privat, Guvernul PDL a reuşit doar să adâncească fără precedent prăpastia sărăciei la care sunt condamnaţi să trăiască din ce în ce mai mulţi români.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Terenuri agricole neexploatate"

Orice discuţie despre şansele de revenire a economiei româneşti pe creştere ajunge inevitabil la una dintre soluţiile vehiculate cu mult înainte de 1989: agricultura. Cele peste 9 milioane de hectare de teren arabil asigură României un loc între primele zece ţări din Europa din acest punct de vedere. Aproape două treimi din suprafaţa agricolă a ţării este deţinută acum de exploataţii individuale, mai degrabă ferme de subzistenţă cu câteva hectare, a căror producţie este folosită mai mult pentru autoconsum.

În ultimul timp se vorbeşte tot mai mult despre o criză de hrană mondială care ne poate afecta şi pe noi, chiar dacă avem suprafeţe agricole însemnate şi soluri cu fertilitate ridicată, dacă nu suntem bine pregătiţi şi organizaţi.

Ţara noastră, recunoscută pentru potenţialul pedoclimatic ridicat, dar departe de a fi optim exploatat, are toate şansele să-şi redobândească locul în comerţul internaţional cu produse agroalimentare.

Viabilitatea exploataţiilor agricole, indiferent de dimensiunea lor, se poate realiza prin integrarea într-o piaţă internă care, din păcate, este firavă în România, ceea ce face ca producătorii agricoli, inclusiv crescătorii de animale, să fie lăsaţi la cheremul intermediarilor care profită de lacunele de pe piaţă, adică, în primul rând de lipsa unei reglementări juridice referitoare la stabilirea şi menţinerea unui preţ dinainte convenit între producători, procesatori şi angrosişti.

Pentru a ne creşte contribuţia în balanţa comercială cu produse agroalimentare, se cere găsirea de soluţii care să stimuleze reintroducere în circuitul agricol a terenurilor nelucrate. Recoltele obţinute de pe aceste suprafeţe semnificative pot ajuta economia naţională şi pot mări ponderea în PIB-ul României.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Migraţia tinerilor"

Migraţia tinerilor profesionişti în străinătate scoate în evidenţă un viitor sumbru: România rămâne, treptat, fără capital uman specializat - combustibilul vital creşterii economice.

În România, soluţia emigrării a ajuns, din păcate, un fenomen de masă. Este o soluţie a supravieţuirii. Tinerii se decid să plece din România pentru că le lipsesc certitudinile şi perspectivele. Le lipseşte şansa de a-şi construi viitorul într-o societate aşezată.

Ne pleacă tinerii valoroşi, pentru că s-au saturat să mai fie minţiţi de guvernanţi, pentru că nu mai acceptă ca nonvalorile să ajungă modele de urmat în societate, pentru că resping perspectiva de a corupe sau de a fi corupţi.

Exodul capitalului uman din ţară în străinătate adânceşte însă România într-o prăpastie prea întunecată ca să mai cuprindă şi minţile luminate. Eterna problemă a zilei de mâine pune adesea în balanţă economia şi sentimentul de apartenenţă naţională şi, de cele mai multe ori, răspunsul, deloc mimat, înclină abrupt către varianta cea dintâi.

De la menajere, "căpşunari", antreprenori, agricultori, până la specialişti în calculatoare, ingineri sau medici, din ce în ce mai mulţi români preferă să creadă că soarele răsare din Occident, iar numărul lor nu e deloc modest.

Diaspora română are aproape 3 milioane de membri şi, dacă luăm în seamă tendinţele actuale, încă numără.

Investiţia în educaţie apare drept inutilă, evoluţia economică a ţării stă încă sub semnul întrebării, iar modernizarea României pare să rămână, în continuare, cu eternul pas înapoi faţă de statele occidentale.

Pentru a nu compromite definitiv şansele societăţii româneşti, guvernanţii trebuie să construiască acel cadru instituţional în care tinerii să poată avea încredere că funcţionează corect şi că le oferă şansa de a se realiza după merite.

Trebuie să le redăm tinerilor speranţa că pot trăi într-o societate normală aici, în România.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Creşterile economice doar pentru cei care slujesc actuala putere"

Creşterile economice, prezentate cu surle şi trâmbiţe de actuala guvernare, sunt în realitate rezultatul unei creşteri economice care este resimţită pozitiv doar de clientela politică a PDL şi reprezintă în practică o creştere negativă, aşa cum le place celor de la guvernare să spună pentru a arunca un val de ceaţă şi mai dens asupra evoluţiei actuale a economiei, ceea ce se traduce printr-o scădere a nivelului de trai. La aplicarea măsurilor anticriză nu s-a ţinut cont de recomandările specialiştilor şi de regulile elementare ale economiei.

Românii sunt săturaţi de promisiuni, obosiţi şi neîncrezători, ţinând cont de amăgirile anterioare. Ultima dintre minciunile mari ale Guvernului Boc este creşterea salarială de 15% pentru bugetari, iar pentru mediul de afaceri este invitaţia la proiecte cu fonduri europene, toate procedurile fiind însă de natură să te facă să abandonezi proiectul în realitate.

Guvernarea actuală face tot posibilul ca în România să existe o creştere. Nu contează dacă, în fond, ea nu este în favoarea cetăţeanului şi a economiei romaneşti, ci aduce beneficii doar pentru cei care slujesc actuala putere.

PDL-iştii trâmbiţează pe unde apucă că ne-am revenit din criză, iar românii nu au bani de alimente şi medicamente.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"România trebuie să atace criza prin încurajarea mediului privat şi prin atragerea de fonduri europene"

Una dintre soluţiile care ar repune România pe orbita ascendentă a economiei se referă la relaxarea fiscală, o direcţie pe care economiştii din Guvern au lăsat-o la coadă, crezând că mărind taxele măresc automat şi colectarea la buget.

Un TVA readus la 19% şi o cotă unică de 10% ar face din România o ţară atractivă pentru investitori şi ar impulsiona imediat consumul intern. În loc să fugă în Ungaria şi Bulgaria, firmele autohtone ar prefera să-şi desfăşoare activităţile aici şi ar aduce astfel bani la buget, plus locuri de muncă şi dezvoltarea industriilor colaterale; pe de altă parte, atragerea de fonduri structurale, unde suntem de râsul Europei. Aveam de atras 30 de miliarde de euro în 7 ani, suntem în anul al patrulea şi am reuşit să atragem până acum numai 8% din această sumă. Asta înseamnă că vom pierde aceşti bani cu un succes demn de cauze mai nobile.

De ce nu găsim şi în România o formă de a garanta de la buget sumele necesare cofinanţării, în aşa fel încât proiectele valide să nu fie stopate din cauză că firmele sau instituţiile solicitante nu pot susţine cofinanţarea, iar statul şi-ar recupera apoi banii de cofinanţare, pe măsură ce proiectele se află în desfăşurare? Sunt nenumărate proiecte europene eligibile care se blochează din cauza lipsei cofinanţării, iar băncile nu sunt prea harnice în a sprijini asemenea demersuri.

Degeaba stăm şi ne căinăm că nu suntem capabili să accesăm fonduri europene dacă nu facem măcar ceea ce putem pentru a încuraja această activitate!

Aşadar, soluţii există şi nu necesită doctoratul în economie. Trebuie doar bunăvoinţă şi interes. Nu este însă interesul României să atragă aceşti bani nerambursabili?

România trebuie să-şi schimbe filosofia economică şi să atace criza prin încurajarea mediului privat şi prin atragerea de fonduri europene. În acest fel se vor rezolva şi problemele angajaţilor, vor fi şi bani de salarii şi toată lumea va trăi mai bine. În caz contrar, o să tot strângem cureaua până o să ne sugrumăm cu ea...

Domnul Petru Călian:

"Războiul frontului internaţional"

Războiul din Libia frământă scena internaţională agitată deja de evenimentele nefaste petrecute în Japonia. Un război şi o ameninţare de explozie nucleară fac din luna aceasta un martie însângerat şi trist pentru întreaga planetă.

Poziţia oficială a României faţă de situaţia din Libia: solidaritate şi respect faţă de Rezoluţia 1973 din 17 martie a ONU, care autorizează folosirea "tuturor mijloacelor necesare" pentru a opri uciderea civililor în Libia. Revolta populară este foarte importantă şi nu poate fi neglijată, de aceea şi rezoluţia luată.

UE şi NATO trebuie să fie pregătite să facă faţă acestor situaţii, miza fiind democraţia şi libertatea. De la momentul rezoluţiei, România a participat la toate procesele de decizie politică şi planificare militară din interiorul NATO.

Gaddafi mizează pe un război de lungă durată în care a angajat mercenari pe bani grei. A ameninţat Occidentul că nu va câştiga un război în Libia şi că va merge până la capăt, iar lumea arabă ar putea să se coalizeze alături de el împotriva "teroriştilor occidentali, care fac opera Satanei."

De cealaltă parte, atacurile coaliţiei, care pun în practică rezoluţia ONU, au continuat cu un aşa-numit "război de curăţare", adică de distrugere a obiectivelor antiaeriene, de tăiere a legăturilor armate ale forţelor mercenarilor lui Gaddafi, dar şi de protejare a populaţiei, împotriva căreia trupele fidele dictatorului au deschis focul, omorând mii de rebeli şi cetăţeni libieni paşnici.

Intervenţia militară a forţelor americane, britanice şi franceze în Libia lui Gaddafi a iscat critici vehemente în sânul Ligii Arabe. Chiar şi aşa, Emiratele Arabe Unite şi Qatar participă cu 5 avioane la operaţiunile militare din Libia.

Poziţia neutră a României este de bun augur în contextul actual, întrucât deocamdată dinamica scenei internaţionale conţine puţini actori.

Ca membri UE nu rămâne decât să respectăm deciziile luate, iar faptul că ţara noastră nu a avut o reacţie oficială se datorează faptului că în momentul de faţă NATO n-a aprobat un plan de operaţii.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Miza PIB-ului: construcţiile!"

Sectorul construcţiilor reprezintă în prezent aproximativ 10% din produsul intern brut al Uniunii Europene, iar peste 26 milioane de angajaţi sunt dependenţi financiar de acest sector, care a fost puternic afectat de criza economico-financiară.

Printre statele membre care au înregistrat scăderi semnificative ale activităţilor de construcţii se numără Spania, Marea Britanie, Franţa, Germania, dar şi România. În principal, efectele negative ale crizei s-au manifestat prin reduceri masive de personal, determinate de reduceri ale cererii solvabile pentru locuinţe noi, dar şi pentru materialele de construcţii, unele dintre firmele de profil ajungând chiar să închidă definitiv producţia.

În România sectorul construcţiilor civile a demarat cu mai multă consistenţă abia la începutul anului 2000, adică după ce o mare parte a drepturilor de proprietate privată au fost reconstituite.

Impactul crizei a fost şi pentru construcţiile româneşti similar cu cel din Uniunea Europeană, afectând atât piaţa materialelor de construcţii cât şi marile proiecte rezidenţiale.

În ultima perioadă, investitorii din construcţii s-au axat mai mult pe segmentul comercial - malluri, spaţii industriale, birouri şi au primit un ajutor de supravieţuire din partea Guvernului României, care, în pofida crizei economice, a reuşit să menţină o cotă minimală de investiţii în lucrări de infrastructură.

Există destule semnale că economia îşi va reveni încă de anul acesta, iar piaţa construcţiilor va începe să se consolideze, ceea ce va conduce implicit şi la resorbirea şomajului generat de criza construcţiilor.

Să sperăm că lecţia crizei a fost învăţată de investitori, care nu se vor mai angrena cu atâta uşurinţă în proiecte nerealiste, nevandabile pe piaţă. De asemenea, în viitor vor rezista pe piaţă doar acei investitori care pun mai presus de toate calitatea lucrărilor, performanţa şi securitatea viitoarelor construcţii.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Apel la raţiune"

Vin astăzi în faţa dumneavoastră pentru a face un apel la calm şi linişte, la raţiune şi argument.

Ultimele zile au fost pline de evenimente ce pot deturna atenţia noastră de la lucrurile cu adevărat importante spre pseudoconflicte ce nu fac decât să ne acapareze timpul parcă şi aşa prea puţin.

Deşi în Transilvania românii şi maghiarii vieţuiesc laolaltă de sute de ani fără a se anihila reciproc, se găsesc când şi când persoane care în lipsa unor realizări prezente se încăpăţânează să răscolească părţi tulburi ale trecutului. Am copilărit în aceste locuri şi pot spune cu mâna pe inimă că nu am aflat de existenţa unui "conflict" între români şi maghiari decât atunci când am ajuns în Bucureşti.

Nu spun că trebuie să ne uităm trecutul, dar nici nu pot fi de acord cu actualizarea lui permanentă, cu actualizarea problemelor care ar trebui să rămână în istorie.

Karl Popper, filozoful "societăţii deschise", spunea într-una dintre scrierile sale că putem sesiza progresul unei societăţi analizând problemele cu care aceasta se confruntă. Încăpăţânarea unora de a nu aborda problemele viitorului şi a se menţine ancoraţi în cele ale trecutului este, deci, cel puţin un semn de lipsă de voinţă în acceptarea progresului şi sunt convins că nici românii şi nici maghiarii din Transilvania nu doresc acest lucru.

O altă aşa-zisă problemă la ordinea zilei este poziţia militară a României faţă de evenimentele ce se derulează în Marea Jamahiriye Arabă Libiană Populară şi Socialistă.

România are instituţii constituţionale şi legale abilitate să proceseze informaţii şi să ia decizii în acest domeniu, iar poziţia adoptată până în prezent dovedeşte, în opinia mea, echilibru şi inteligenţă. Durata şi consistenţa negocierilor purtate în interiorul NATO susţine această observaţie.

Ceea ce putem noi face de la tribuna Parlamentului este să transmitem un mesaj de solidaritate cu poporul libian şi să îi dorim ca perioada nefastă prin care trece să fie cât mai scurtă.

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"Despre adversarii de carton ai Codului muncii!"

De luni întregi de zile agenda publică din România, dar şi cea politică au fost monopolizate de dezbaterile aprinse în jurul proiectului Guvernului care propunea modificarea Codului muncii. O lege de o asemenea importanţă avea nevoie de mult mai mult echilibru în comunicarea principalelor măsuri ce urmează să fie aplicate.

Din nefericire, opiniile favorabile acestui proiect, dar şi argumentele obiective şi documentate ale Guvernului aproape că nici nu şi-au făcut simţite prezenţa, pentru că rezistenţa la schimbare, exacerbată de sindicate, a fost puternic susţinută de opoziţia parlamentară şi uneori, nefiresc de imparţial, de unele canale de difuzare a informaţiilor publice.

S-au auzit mai degrabă sintagme de genul: "Boc criminalul!" "Legiferarea sclaviei", "Adio, drepturi". Nu pot să nu mă gândesc, în acest context, la cât de contemporan a rămas un celebru dicton al premierului britanic Winston Churchill, care răspundea opozanţilor reformelor economice, pe care el însuşi le demarase, astfel: "Mulţi văd economia capitalistă ca pe un criminal ce trebuie spânzurat... puţini o văd însă ca pe un cal care trage la căruţă".

Capitalismul pe care România a reuşit să-l construiască în ultimele două decenii, cu plusurile şi minusurile sale, nu putea să nu lase urme adânci şi asupra societăţii româneşti, asupra structurilor economiei şi mai ales asupra principalelor elemente ale pieţei muncii.

Când spun acest lucru mă refer la faptul că perioada de criză economică, pe care România a traversat-o, a evidenţiat mult mai clar problemele majore existente în sistemul economic românesc, în special cele legate de factorul muncă, şi anume: un deficit uriaş de forţă de muncă fiscalizată, o rată a şomajului foarte mare în rândul tinerilor absolvenţi, o rată de ocupare cu peste zece procente mai mică decât media europeană.

A critica a priori dorinţa unui guvern, oricare ar fi acesta, de a răspunde prompt unor asemenea provocări dovedeşte, în mod clar, că nu poate fi vorba decât despre un gest de ipocrizie sau rea-voinţă.

Câţi dintre cei care au criticat, fără argumente obiective de altfel, au şi înţeles care sunt raţiunile modificărilor Codului muncii şi mai ales sensul economic al termenului "flexibilizarea pieţei muncii"?

Puţini sau deloc, vă asigur!

Dorinţa de flexibilizare a pieţei muncii vine ca răspuns la rigiditatea ei de astăzi, la faptul că agenţii economici cu activităţi sezoniere, temporare sau atipice nu aveau altă alternativă decât aceea de a utiliza forţa de muncă într-un cadru neoficial sau, de ce să ne temem să spunem, de a utiliza munca la negru.

Aceasta pentru că legiuitorul, care a conceput Codul muncii în urmă cu opt ani de zile, nu a luat în calcul importanţa pe care o au relaţiile de muncă în activitatea sectorului privat, neglijând faptul că acest sector se află într-o continuă mişcare, ce influenţează şi utilizarea muncii.

Mă simt dator să spun, celor care au capacitatea să înţeleagă, că în afaceri nevoia de muncă nu poate fi condiţionată legislativ, la fel cum nici programul de lucru nu poate fi stabilit prin vreo normă expresă. Fiecare angajator din România trebuie să beneficieze de condiţiile necesare pentru a putea angaja pe criterii de performanţă şi pentru perioadele de timp pe care specificul activităţii sale le impune. Incapacitatea de a asigura aceste condiţii au creat premisele angajării la negru chiar şi în cadrul unor corporaţii de talie mondială, care nu erau obişnuite cu astfel de practici.

Şi mai mult decât atât, gurile rele au acreditat teza conform căreia modificarea legislaţiei muncii ar conduce la concedieri şi la pierderi masive de locuri de muncă.

Nimic mai fals!

Modificările răspund tocmai necesităţilor actuale ale economiei de a putea angaja şi mai multă forţă de muncă în economia oficială şi nu în cea subterană. Codul muncii, pe care Guvernul Boc şi-a angajat răspunderea, nu desfiinţează locuri de muncă, ci creează premisele ca acestea să fie mult mai numeroase şi mai ales oficiale, care să garanteze oricărui angajat, indiferent de tipul de contract de muncă încheiat, respectarea deplină a drepturilor sale. Oare de ce opozanţii fervenţi nu au găsit argumente defavorabile şi în privinţa creşterii gradului de securitate a muncii şi consolidării drepturilor angajaţilor?

Cu toate că extinderea duratei contractelor de muncă pe termen determinat a reprezentat un punct nevralgic, necesitatea adoptării unei astfel de măsuri este motivată de situaţia contractelor de muncă pe termene scurte, care sunt practic inexistente şi poate una dintre cele mai importante cauze care au generat munca la negru!

Nu am ştiinţă ca vreunul dintre cei peste trei milioane de români, care au optat să muncească în străinătate, să fi reclamat durata limitată a contractelor de muncă pe care le-au încheiat cu angajatorii italieni, spanioli, francezi sau germani.

Ipocrizia celor care au tot demonizat aceste măsuri merge chiar mai departe, concretizându-se în plagiatul grosolan pe care domniile lor l-au făcut acestor reglementări, prin asumarea independentă a unei iniţiative legislative separate, înregistrate în luna martie la Parlamentul României ca iniţiativă proprie.

Altfel spus, măsurile nu sunt bune dacă le aplică guvernarea actuală, ci sunt bune dacă le aplicăm noi, Uniunea Socialist-Muncitorescă!

O astfel de atitudine deplorabilă demonstrează lipsa de maturitate politică a unor partide şi a liderilor lor, precum şi lipsa de responsabilitate faţă de interesele românilor şi ale economiei româneşti.

Domnul Cristian Rizea:

Premierul Emil Boc s-a confruntat săptămâna trecută cu cea de-a opta moţiune de cenzură.

Am fost de la început rezervat în ceea ce priveşte şansele ca moţiunea să treacă. PDL-ul a apelat, cum îi este caracteristic, şi de aceasta dată la fraudă. Premierul Emil Boc şi-a asigurat voturile din Parlament plătindu-le înainte.

Se dovedeşte încă o dată că această guvernare este o guvernare împotriva poporului, împotriva dialogului, o guvernare care va crea multe revolte în ţară. Cei pe care i-am întâlnit ne cer nouă, celor de la PSD, să depunem eforturi pentru a da jos acest Guvern incompetent şi corupt. Din păcate, iniţiativele noastre nu s-au concretizat deocamdată.

Pe lângă incapacitatea pe care acest Cabinet o manifestă în conducerea ţării, premierul Boc tolerează declaraţii "antiromâneşti", care atacă identitatea cetăţeanului român şi a României.

Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a declarat marţi, 15 martie, la Miercurea Ciuc, la manifestările organizate cu ocazia "Zilei Maghiarilor de Pretutindeni", că Budapesta sprijină obţinerea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc. Această declaraţie a fost filmată şi transmisă de televiziunile de ştiri fără să o vadă, audă sau comenteze nici Baconschi, nici Boc, nici Băsescu.

Preşedintele Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, a declarat, sâmbătă seara, pe 12 martie, la Târgu Mureş, unde a primit premiul "Gabor Aron", din partea CNS, că statul ungar sprijină dorinţa de autonomie, iar ceea ce vrea Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) este "legal, corect şi modern", este "viitorul naţiei şi porunca lui Dumnezeu". Preşedintele Parlamentului Ungariei a mai adăugat că dorinţa de obţinere a autonomiei este întemeiată şi din punct de vedere moral, corespunde voinţei Creatorului şi voinţei oamenilor, iar maghiarii trebuie să aibă încredere în succesul politicii naţionale.

În cadrul aceleiaşi manifestări, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, Izsak Balazs, a declarat că, aşa cum Kover Laszlo, cu ocazia organizării la Budapesta a şedinţei Consiliului Naţional Secuiesc, a declarat: "Fraţilor secui, aţi ajuns acasă!", întrucât drapelul Ţinutului Secuiesc era arborat pe clădirea Parlamentului Ungariei, tot aşa şi secuii au înălţat pe clădirea Palatului Culturii din Târgu Mureş drapelul Ungariei. Acesta a precizat că maghiarii din Transilvania consideră că acest drapel trebuie să fluture pe clădirile oficiale nu doar la ocazii speciale, ci permanent. "Odată şi odată trebuie să creăm condiţii legale ca toţi maghiarii din Transilvania să îşi poată folosi simbolurile oriunde şi oricând doresc", a menţionat Izsak.

Sunt complet indignat de toate aceste declaraţii, ale unor demnitari dintr-un stat vecin de la vest, declaraţii ce pot da naştere unor controverse aprinse între două ţări membre ale CE şi care fac parte din aceeaşi alianţă militară transatlantică. Aceste declaraţii sunt antiglobalizare, sunt împotriva unei bune legături politice şi sociale între două ţări vecine, membre ale UE.

Nici premierul Boc, nici ministrul de externe nu au reacţionat în numele românilor la aceste declaraţii consternante. Sunt convins că aşa cum am perceput eu aceste declaraţii, le-au perceput şi toţi românii care luptă pentru ideea de naţiune şi identitate naţională.

Domnul Marius Rogin:

"Panica şi energia nucleară"

Agravarea crizei nucleare nipone a generat o panică de proporţii, care a cuprins bună parte din Europa, din Rusia şi China. În siajul ei, unele ţări au şi adoptat măsuri ori reflectează la demersuri ale căror consecinţe ar putea fi foarte costisitoare.

Exploziile, avariile şi scăpările succesive de radioactivitate la reactoarele centralei Fukushima 1 au speriat rău omenirea. Deşi guvernul nipon a reliefat că în Japonia nu se va produce un cataclism de anvergura celui de la Cernobîl, francezii, în mod evident, nu-i cred. Autoritatea franceză de securitate nucleară a re-estimat gravitatea accidentului nuclear japonez. Cel mai grav accident petrecut vreodată, cel de la Cernobîl, în 1986, a fost evaluat la gradul 7 pe scara evenimentelor nucleare şi radiologice INES, cu şapte gradaţii, valoarea 0 indicând absenţa oricărei anomalii. Prin comparaţie, accidentul extrem de grav care s-a produs în 1979 la Three Miles Island, în Pennsyalvania, a fost cotat la 5.

Nu e clar deocamdată dacă japonezii vor izbuti până la urmă să-şi pună sub control reactoarele serios avariate şi să evite marele cataclism al topirii miezului lor radioactiv. Dar în acest domeniu exagerările, angoasa şi panica sunt sfetnici foarte răi. Sub imperiul viiturii de imagini televizate din Japonia, pe mulţi europeni, şi în special pe germani şi austrieci, prin tradiţie mai ostili decât vecinii lor faţă de energia nucleară şi mai sensibili la riscurile ei, i-a cuprins o spaimă violentă de orice reactor atomic.

În reacţie, guvernul german, aflat în faţa unor teste electorale importante, a cedat rapid la presiunea opoziţiei de stânga şi a opiniei publice şi a admis practic revizuirea întregii politici energetice a ţării. Un moratoriu de trei luni asupra recent hotărâtei prelungiri a intervalului de funcţionare a centralelor atomice germane se va solda cu închiderea celor mai vechi dintre ele. În interesul sporirii securităţii nucleare, măsura în sine ar putea fi calificată drept salutară, cu atât mai mult cu cât o seamă de reactoare germane sunt extrem de vulnerabile la un eventual atac terorist.

Germania a revenit în toamna anului trecut la energia nucleară, a cărei abandonare, presupus definitivă, fusese hotărâtă de fostul cabinet de stânga al lui Gerhard Schröder, la începutul anilor 2000. Fiindcă fără energie nucleară Germania devine şi mai dependentă de energia fosilă, ecologic rea, provenind din ţări şi regiuni nedemocratice precum Rusia şi lumea arabă

În plus, spre a-şi satisface necesarul energetic, Germania, a cărei economie e prea mare pentru a se limita la resurse de energie curată, va trebui să importe curent de la centralele nucleare din statele vecine. Securitatea absolută nu există decât cu preţul, utopic, al renunţării la un tip de energie care continuă să asigure bună parte din prosperitatea întregii lumi civilizate. În acest caz, va trebui ca şi restul Europei şi al lumii să urmeze exemplului german, ceea ce n-ar fi mai puţin utopic.

Domnul Marian-Florian Săniuţă:

"16 martie 2011 - o zi tristă"

Parlamentul României a oferit, la şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 16 martie 2011, un exemplu concludent despre cum nu trebuie să se facă politică într-o ţară democratică, membră a Uniunii Europene şi NATO.

Pe fond se discuta, în conformitate cu prevederile Constituţiei, moţiunea de cenzură depusă de opoziţie cu ocazia angajării răspunderii Executivului privind modificările aduse Codului muncii.

În lipsa numărului necesar de voturi pentru adoptarea acestei moţiuni de cenzură, după eşecul şi al mitingului organizat de sindicate în faţa clădirii Parlamentului, unii reprezentanţi ai opoziţiei au încercat o stratagemă: introducerea unui nou punct pe ordinea de zi a lucrărilor Parlamentului României, deşi iniţial ordinea de zi fusese votată în cvasiunanimitate şi cuprindea doar discutarea moţiunii de cenzură.

De altfel, nimeni din rândurile PSD, PNL sau PC nu a propus în vreun fel modificarea proiectului ordinii de zi iniţial distribuit tuturor parlamentarilor, senatori şi deputaţi.

De ce a fost necesară o astfel de şmecherie? Simplu: pentru ca la orele de maximă audienţă de la televiziuni să nu se prezinte încă o înfrângere a nou constituitei Uniuni Social-Liberale. Şi atunci s-a preferat vadimizarea lucrărilor Parlamentului României de oameni care vor să conducă această ţară.

Trist, foarte trist, să asistăm la reluarea unor teme demne de anii 90, pe care le consideram uitate! Şi asta doar din dragostea neţărmurită a liderilor USL pentru sticla televizoarelor...

Cred că mesajul dat românilor de acest trist spectacol este că trebuie să fim foarte atenţi pe mâna cui ne dăm destinele noastre şi ale copiilor noştri atunci când votăm. Este nevoie de echilibru, de moderaţie, de profesionalism şi onestitate, dar mai ales de valoare în viaţa politică!

Liderii opoziţiei au dovedit aseară că nu ezită să arunce ţara în aer sau să rişte să dărâme ani de muncă asiduă în plan diplomatic bilateral pentru consolidarea relaţiilor româno-maghiare, dacă asta dă bine pe ecrane.

Mă detaşez de un astfel de comportament care nu ţine cont de lecţiile istoriei. Rostul unui parlamentar valoros este, în opinia mea, de a nu incita la tensiuni gratuite, de orice natură ar fi ele, şi de a nu reacţiona la primul impuls. Cu atât mai mult cu cât trebuie să le reamintim unora că România şi Ungaria sunt aliaţi în NATO şi parteneri în Uniunea Europeană, iar în această perioadă, Budapesta este centrul deciziilor politice europene. Asta nu înseamnă că eu, ca român, nu aştept să aud sau să văd un oficial maghiar care să prezinte scuze poporului român pentru cele întâmplate la Ip, Treznea, Moisei, Sărmaşu, Nuşfalău, Cerişa, Marca, Breţcu, Mureşenii de Câmpie, Mihai Bravu, Ciumarna, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmaşd, Sântion, Cosniciu de Sus, Camăr, Aghireş, Sucutard, Ditrău, Suciu de Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiş, Şincai, Turda, Ozd, Gădălin, ca semn al unei reconcilieri europene pe care o parcurgem după 1989.

Dar nu pot să nu adresez public întrebarea tuturor parlamentarilor care reprezintă localităţile mai sus enumerate: unde au fost şi ce au făcut în septembrie-octombrie 2010, când s-au comemorat crimele comise în Ardeal, în 1940, împotriva României? Ce declaraţii au făcut în iunie anul trecut când s-au împlinit 90 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon? Cum au comemorat 410 ani de la prima Mare Unire a românilor sub sceptrul lui Mihai Viteazul? Aşa cum nu pot să nu-i întreb public pe toţi aceşti peste noapte patrioţi dacă au auzit de eroul român general Rusescu, cel care a eliberat Budapesta de sub bolşevici în august 1919 şi care ar merita o statuie lângă monumentele ridicate martirilor maghiari din 1956? Asta ar putea face obiectul unei declaraţii a Parlamentului României, nu?

Probabil voi primi tot felul de răspunsuri sau ironii. Un lucru este cert: cu astfel de oameni, România va merge înapoi şi nu înainte, iar după regretabilul spectacol oferit ieri de parlamentari români doar pentru a apărea pe sticla televizoarelor, cugetarea lui Confucius - "Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai făcut nimic remarcabil." - se aplică cu acuitate.

Cât despre Codul muncii, când două treimi din parlamentari sunt şi oameni de afaceri sub diferite formule, ce aş putea să mai spun decât "ca să înveţi un om să pescuiască, dă-i o undiţă, nu un peşte"! Şi uite aşa am mai pierdut ocazia de a privi înainte, şi nu înapoi cu mânie!

Doamna Mihaela Stoica:

Tema: "Opoziţia socialistă, de la lipsa soluţiilor la naţionalism ieftin"

Periodic, începând din 1990, vedem politicieni de stânga care, neavând soluţii pe care să le propună românilor, se refugiază în naţionalism şi xenofobie.

Un nou episod a avut loc săptămâna trecută, la dezbaterea moţiunii de cenzură depusă de Uniunea Socialistă în urma asumării răspunderii Guvernului asupra noului Cod al muncii. În loc să ne explice viziunea domniilor lor asupra Codului muncii, liderii opoziţiei au ales să dea un spectacol de circ naţionalist ieftin. Speram că oamenii de tipul acesta nu au mai intrat în Parlament. Că votul uninominal i-a lăsat la marginea politicii. Că România a închis definitiv etapa urii şi a dezbinării naţionale. Probabil m-am înşelat.

Mesajul extremist pe care îl credeam cu toţii uitat de ani buni, a fost relansat de Uniunea socialistă PNL-PSD-PC în România europeană a anului 2011. Şi nu oricum, ci jignind atât inteligenţa majorităţii române cât şi pe cea a minorităţii maghiare, a tuturor cetăţenilor români.

Actuala opoziţie va rămâne în opoziţie mulţi ani de acum încolo, atâta vreme cât nu înţelege că viitorul României nu constă în reeditarea acţiunilor de tip "martie 1990, Târgu Mureş". Delirul naţionalist nu va aduce nici voturile şi nici simpatia românilor, fie că ei locuiesc la Bucureşti, Cluj-Napoca sau Târgu Neamţ. Românii au nevoie de soluţii concrete la problemele lor reale, nu de discursuri demagogice axate pe probleme false şi inventate pentru a servi interese politice nu interesele românilor şi României. Sperietoarea ameninţării că cineva ne va lua Ardealul ţine de România trecutului, de o etapă închisă a trecutului nostru, nu de România prezentului sau a viitorului. Şi nu agitând astfel de subiecte opoziţia îi poate ajuta pe români să aibă locuri de muncă mai bine plătite, pensii mai mari şi o ţară mai dezvoltată.

Liderii USL uită că România este membră a NATO şi a Uniunii Europene şi nu se mai poate întoarce în Evul Mediu al politicii, la discursurile de tip xenofob şi extremist. În nicio ţară membră a UE nu se poate concepe realizarea unui circ, aşa cum a fost cel susţinut de opoziţie săptămâna trecută. Putem vorbi de o opoziţie responsabilă în situaţia în care ea pune interesele politice personale şi de partid deasupra celor ale românilor şi României? Categoric, nu! PNL şi PSD ar face bine de aceea să-şi facă ordine în propria ogradă şi să ajungă la politica susţinerii interesului naţional. PNL ar trebui să-şi elimine din rândurile lor şi ale aliaţilor lor foştii informatori ai Securităţii. Iar PSD ar trebui să scape de corupţia din propriul partid pe care a reuşit să o exporte şi la Parlamentul European. Sigur, este mai uşor să susţii declaraţii populiste, este mai uşor să încerci să aprinzi un foc naţionalist. Dar nu este corect faţă de această ţară şi cetăţenii ei.

Nu pot să nu mă întreb: ce va urma acum? Ce "surprize" ne mai rezervă liderii Uniunii socialiste? Poate că următorul pas va fi să ceară să declarăm război unei ţări din nordul Africii. Nu putem exclude astfel de scenarii, oricât de fanteziste şi stupide ar fi. Pentru că, în goana după voturi, PNL şi PSD ne-au arătat că nu sunt interesate decât de senzaţional. Că nu vor decât să atragă atenţia, cu disperare, asupra lor. Uită însă că nu aşa îi vor face pe români să-i voteze.

Domnilor din opoziţie, poate că vă consideraţi mari bărbaţi de stat, din moment ce deja v-aţi împărţit ipotetice funcţii de premier şi preşedinte, deşi alegerile vor avea loc peste mult timp. Nu cred că sunteţi însă nici oameni de stat şi nici bărbaţi. Pentru că un om de stat responsabil nu îşi jigneşte vecinii şi partenerii. Iar un bărbat adevărat nu inventează războaie cu minorităţile pentru a-şi demonstra curajul şi viziunea.

Domnul Titi Holban:

"Se întoarce inflaţia cu două cifre?"

Nivelul inflaţiei a continuat să crească de la începutul anului, cu mult peste estimările specialiştilor, ca urmare a scumpirii preţurilor la alimente şi a majorării tarifelor la unele servicii. Legumele şi fructele, uleiul, zahărul, produsele de panificaţie, carnea şi produsele derivate au înregistrat creşteri sensibile de preţuri în februarie, urmând tendinţa lunilor anterioare.

Semnalele venite din partea Institutului Naţional de Statistică arată că tendinţa de creştere a inflaţiei va continua şi în perioada care urmează, cotaţiile materiilor prime fiind în urcare, iar rezervele naţionale insuficiente.

Potrivit datelor furnizate de INS, rata anuală a inflaţiei a ajuns în februarie la 7,6%, pe fondul scumpirii produselor alimentare cu 8,83%, a celor nealimentare cu 7,27% şi a creşterii tarifelor la servicii cu aproape 6%. Astfel, în primele două luni ale anului, inflaţia a ajuns la jumătate din ţinta BNR. Dacă acest ritm se va menţine pe toată durata anului, inflaţia ar putea depăşi 10%.

Cum s-a ajuns în această situaţie?

Una din cauzele care au determinat această creştere bruscă şi generalizată a preţurilor la alimente este majorarea cotei TVA de la 19 la 24%. Decizia luată anul trecut de guvernul PDL nu a produs efecte imediate, pentru că, la acel moment încă mai existau stocuri, dar pe măsură ce aceste stocuri s-au lichidat, au început să se scumpească alimentele, carnea proaspătă şi carnea congelată sau produsele derivate.

O altă cauză a scumpirii preţurilor la alimente este scumpirea materiilor prime care stau la baza hranei animalelor. Se adaugă aici şi handicapurile de care suferă agricultura românească, două dintre acestea fiind lipsa unei infrastructurii moderne, axată pe obţinerea celui mai bun randament la producţie şi faptul că subvenţia de care beneficiază fermierul român este mai mică decât cea acordată în ţările din vestul Uniunii Europene.

Concluzia? Lipsa de strategie şi coordonare este cea care poate implica România într-o nouă criză, iar apariţia unei strategii pentru agricultură în partea a doua a anului, aşa cum anunţa ministrul Valeriu Tabără, va fi tardivă şi nu va mai putea decât să constate că pagubele au fost deja făcute. Aceasta va însemna implicit că riscăm să ne confruntăm din nou cu o cotă a inflaţiei de peste 10%, cu consecinţe negative pentru portofelele tuturor românilor.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Noi ameninţări economice internaţionale"

Efectele economice negative ale crizei imobiliare, care s-au resimţit cu intensitate diferită aproape pe tot globul, tind să se retragă asemeni unui devastator val tsunami. Economiile mai puternice şi care au avut capacitatea de a ajusta politicile economice cu rapiditate sunt deja pe panta fericită a creşterii economice, de două, poate chiar şi de trei trimestre consecutiv.

Economiile mai puţin dezvoltate sau în curs de dezvoltare au făcut şi încă mai fac eforturi de a ieşi din sinuoasa pantă a recesiunii economice. Pentru multe din aceste economii criza economică internaţională s-a suprapus sau a grăbit intrarea în recesiunea economică, făcând şi mai dificilă găsirea de soluţii oportune şi durabile.

Dacă atât economiile dezvoltate, cât şi cele în curs de dezvoltare au găsit alternativele pentru depăşirea momentelor dificile, contextul internaţional de la începutul anului 2011 începe să furnizeze noi vulnerabilităţi mondiale.

În primul rând, dorinţa de libertate şi de construcţie a unei societăţi democratice a popoarelor din Nordul Africii şi din lumea arabă a provocat un adevărat seism pe pieţele Brent ale petrolului, determinând creşteri fără precedent ale preţurilor la combustibili în întreaga lume. Nu putem să nu ne gândim imediat la o creştere în lanţ a costurilor de producţie şi de transport al mărfurilor şi la o creştere aproape generalizată a preţurilor de consum.

Altfel spus, consumul final va fi cel care va reduce, iar competitivitatea va fi cea mai afectată.

Şi, de parcă relele nu vin niciodată singure, scăderea disponibilităţilor de petrol pe pieţele internaţionale şi creşterea preţurilor a început să fie însoţită de o cerere din ce în ce mai accentuată de produse agroalimentare, în condiţiile unei oferte internaţionale limitate.

Cerealele, legumele sau fructele au suferit scumpiri fără precedent afectând coşurile zilnice pentru miliarde de consumatori de pe întreaga planetă. Acest fenomen nu este nicidecum unul temporar, el fiind estimat a se accentua din mai multe considerente: creşterea consumului asiatic, afectarea unor suprafeţe agricole din ce în ce mai extinse afectate pentru producţia de plante industriale sau destinate producţiei de biocombustibili, deşertificarea sau inundarea unor suprafeţe uriaşe din potenţialul agricol mondial.

Îmi este şi teamă să mai adaug acestui context internaţional nefavorabil şi efectele devastatoare produse în Sud-Estul Asiei de cutremurul urmat de tsunami produs în apropierea Japoniei. Miliardele de dolari "aruncate" pe piaţă de către guvernul japonez în scopul menţinerii încrederii internaţionale pentru economia japoneză nu are cum să rămână fără efecte transnaţionale, mai ales din perspectivă inflaţionistă. La acestea mai adăugăm reducerea considerabilă a producţiei pentru zeci sau chiar sute de transnaţionale japoneze, ale căror capacităţi de producţie au fost afectate. Dezastrele nucleare produse la Fukushima au propagat deja ideea reevaluării securităţii reactoarelor din toată lumea, cu efecte nefavorabile asupra producţiei de electricitate şi creşterea preţului acesteia.

Stimaţi colegi. Acesta este contextul internaţional pe care unii îl numesc "postcriză". Eu nu m-aş încumeta să afirm că provocările internaţionale nefavorabil ne-au părăsit odată cu epuizarea efectelor crizei imobiliare americane, ci aş spune că mai degrabă provocările internaţionale se multiplică şi va trebui să ne adaptăm şi să facem faţă din mers oricăror tendinţe.

În faţa unei asemenea situaţii guvernele naţionale trebuie să abordeze cu mare prudenţă riscurile, precum şi politicile de relansare economică. O altă învăţătură pe care ar fi trebuit să o fructificăm este legată de faptul că toate provocările viitoare sunt legate de gestiunea resurselor naturale, fie că e vorba de bogăţiile solului, subsolului, apei sau aerului. Faţă de exigenţele naturii nu putem răspunde decât prin strategii şi viziune pe termen lung.

Doamna Ileana Cristina Dumitrache:

"Necesitatea de revizuire şi transparenţă în evaluarea riscului nuclear"

În aceste ultime zile am urmărit cu toţii evenimentele teribile care se desfăşoară în Japonia, evenimente care au ţinut în suspans întreaga lume şi ne-au reamintit cât de vulnerabili suntem în faţa naturii dezlănţuite, în acelaşi timp, dezastrul cu care se confruntă poporul japonez a readus în discuţie potenţialul risc pe care îl comportă energia nucleară şi importanţa respectării cu stricteţe a celor mai înalte standarde de securitate.

Aceste evenimente ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru toate ţările care operează reactoare nucleare, inclusiv pentru România. Compromisurile făcute în respectarea standardelor de securitate pe motiv că răul cel mai mare nu se va întâmpla, reprezintă o idee greşită. Exemplul Japoniei trebuie să ne înveţe că nu pot fi făcute compromisuri când este vorba de siguranţă. în acest moment, se impune ca autorităţile competente să înceapă o revizuire a planurilor de acţiune în caz de accident nuclear, în colaborare cu autorităţile locale. Trebuie, de asemenea, revizuită analiza comportării sistemelor nucleare în caz de forţă majoră (cutremur, incendiu, impact şi acte de terorism), precum şi evaluarea riscurilor radiologice la evenimente nucleare. Cu siguranţă, planurile şi strategiile noastre nu sunt infailibile, cum nu au fost nici cele japoneze, iar o actualizare este necesară şi indicată. Avem, în acest sens, exemplul mai multor state europene care au demarat verificări ale propriilor centrale nucleare sau îşi reconsideră planurile de extindere a sistemului nuclear.

Trebuie, totodată, avută în vedere o mai mare transparenţă în abordarea problematicii domeniului nuclear. În ultimii aproape doi ani, am atras atenţia în nenumărate rânduri asupra problemelor existente în instituţiile responsabile cu securitatea şi controlul activităţilor nucleare. Am depus interpelări cu privire la situaţia din cadrul CNCAN, afectată de reduceri excesive de personal, de o politică managerială lipsită de competenţă şi viziune şi de nepăsarea de care a dat dovadă Guvernul României în tot acest timp. Am strâns, în două rânduri, semnăturile necesare pentru înfiinţarea unei comisii de anchetă care să investigheze modul în care CNCAN îşi desfăşoară activitatea. La interpelările depuse, nici până în ziua de azi nu am primit niciun răspuns, iar activitatea CNCAN nu a fost supusă unei verificări amănunţite, în ciuda rapoartelor mai mult decât nefavorabile venite din partea Corpului de control al Guvernului sau al Curţii de Conturi. Pe fondul interesului stârnit de situaţia din Japonia, senatorii USL au iniţiat demersurile pentru înfiinţarea unei comisii de analiză privind siguranţa nucleară. Oare acest demers va avea sorţi de izbândă sau va fi ignorat, aşa cum au fost cele două propuneri făcute la Camera Deputaţilor?

Această lipsă de transparenţă se traduce şi printr-o lipsă a comunicării publice. Am fost de-a dreptul impresionată de răspunsul cetăţenilor japonezi la aceste evenimente critice. Această reacţie îşi are rădăcinile într-o educare şi informare temeinică a populaţiei cu privire la domeniul nuclear şi reprezintă un factor esenţial în gestionarea situaţiilor de urgenţă. Din păcate, la acest capitol suntem deficitari. Printre altele, în urma reducerilor de personal operate în agenţiile aflate în subordinea Guvernului, departamentul de relaţii publice din cadrul CNCAN a fost practic desfiinţat. Proiectele de informare a publicului sunt inexistente, nu există acţiuni cu obiective de educare precise şi nici măcar autorităţile şi locuitorii din Cernavodă nu sunt informaţi adecvat despre desfăşurarea activităţii din centrala nucleară.

În plus, am iniţiat o propunere legislativă care prevede ca CNCAN să fie trecut în subordinea Parlamentului. S-ar asigura astfel atât independenţa, cât si resursele necesare funcţionării instituţiei la cele mai înalte standarde şi s-ar elimina un potenţial conflict de interese între instituţii însărcinate cu dezvoltarea şi, respectiv, autorizarea sistemului nuclear. De asemenea, rolul Parlamentului va încuraja dezbaterile deschise şi transparenţa în acest domeniu. Siguranţa nucleară este un subiect mult prea important pentru a fi tratat cu superficialitate şi consider că se impune o analiză profundă a strategiilor şi a planurilor existente, precum şi promovarea transparenţei în acest domeniu, prin acţiuni concrete, menite să educe populaţia şi să permită o supervizare atentă a sectorului nuclear.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Lipsa de responsabilitate a angajării răspunderii"

Guvernul şi-a angajat răspunderea în Parlament pe Codul muncii. Interesant! Când tocmai responsabilitatea este cea care-ţi lipseşte în cadrul executivului, tu îţi asumi... răspunderea?! Căci e o lipsă de răspundere ce se prevede în noul cod al muncii! Culmea-i că texul codului, conform justificărilor de tip Gâgă ale premierului, se bazează, printre altele, pe... criza economică globală, şi asta taman acum, când, dacă ar trebui să punem vreodată bază pe ce zice Boc, am ieşi din recesiune peste câteva zile! Adică faci un cod al muncii pentru viitorii X ani, dar te bazezi pe ceva care, după propriile declaraţii, în curând va începe să dispară? Aberant, ca de altfel orice alt produs al gândirii portocalii! Construcţie încropită de mântuială, un alt om de zăpadă care se topeşte acum, la venirea primăverii! Deja sunt curios în ce zi din luna aprilie a acestui an va veni ministrul Botiş cu ordinul de instaurare a unor măsuri tranzitorii care să anuleze Codul muncii pe care toţi pdl-iştii şi acoliţii lor încearcă să îl bage acum pe gâtul naţiunii, cod trecut prin parlament prin asumarea de formă a unei răspunderi pentru care orice prost din ţara asta ştie că nimeni nu va trage, deocamdată, acest simulacru de guvern la răspundere, deoarece parlamentarii portocalii nu mai sunt portocalii la vot, ci ba-s galbeni, ba-s verzi - de frică să nu le dispară avantajele!

Cum tot aceiaşi parlamentari şi-au pus obrazul pentru aşa-zisa "lege a lui Funeriu", iar câteva zile mai târziu acesta a dat un ordin de ministru care o anulează, făcând astfel ridicolă zbaterea parlamentarilor ca nu cumva să treacă moţiunea de cenzură a opoziţiei!

Logic gândind: dacă tot se ajunge la vorba noastră, a opoziţiei democratice, de ce vă mai zbateţi atât, stimaţi colegi ce sprijiniţi necondiţionat o putere impotentă? Vă faceţi de râs în faţa electoratului, iar mâine-poimâine veniţi din nou să-i cereţi voturile, ca să puteţi sta iarăşi lipiţi de scaune în parlament, culmea! - la putere fiind... Ce veţi spune ţaţei Leana, sau lui badea Gheorghe când, văzându-vă comportamentul la televizor, vă vor întreba de ce aţi stat sudaţi de scaun şi nu le-aţi reprezentat interesele? Căci televiziunea a pătruns acum, în secolul XXI, în cel mai neînsemnat colţ al ţării, prin orice cotlon de judeţ, iar omul e suficient să deschidă televizorul ca să vadă de ce vă plăteşte salariile. Sau să nu vadă, când n-are, ca de obicei, ce vedea, decât ifose şi mărunte jocuri de mari interese ale diverselor clanuri portocalii... Sau, vociferări prin care vreţi musai să demonstraţi că laptele e negru, doar că aşa convine puterii actuale, ori ca să aduceţi "democratic" la tăcere orice voce a opoziţiei. Şi cât de ridicole sunt toate eforturile de a prezenta minciunile evidente drept adevăruri fundamentale pe care se bazează puterea portocalie! Dacă v-aţi mai şi uita la înregistrările propriilor prestaţii parlamentare, sunt convins că v-ar umfla până şi pe voi râsul de ce sunteţi capabili să spuneţi pentru susţinerea inepţiilor guvernamentale! Cum se simt copiii voştri când colegii lor râd de ei, reproşându-le prestaţia părinţilor în parlament? Cum s-au simţit părinţii voştri când aţi votat pentru diminuarea pensiilor? Au avut tăria de a vă ascunde reproşurile vecinilor, colegilor, prietenilor...? Ori s-au gândit .că, indiferent ce v-ar spune, pe voi oricum nu v-atinge?

Pentru că voi sunteţi privilegiatul grup al naţiei care-şi permite să audă şi să vadă numai ce vrea, numai ce-i convine... Sunt ridiculizaţi părinţii, fraţii, surorile, soţii şi soţiile, copiii ori nepoţii voştri? Nu contează asta pentru voi, atâta vreme cât sunteţi la putere! La o putere care vă cere să vă vindeţi sufletele şi ţara doar pentru a vă mai ţine încă puţin pe nişte funcţii de unde să mai schingiuiţi un pic acest popor! Şi, ce-i mai trist, nici măcar n-aveţi satisfacţia personală că schingiuiţi oamenii cu mâna voastră: voi rămâneţi lipiţi de scaune iar miniştrii iau tot caimacul, lăsându-vă şi vouă ce mai cade de la îmbelşugatele lor mese... Dacă vreţi să demonstraţi (de vorbe s-a cam săturat lumea...) că tot ce am zis până acum e neadevărat, aveţi ocazia, la moţiunea de cenzură! Ridicaţi-vă în picioare şi umblaţi! Omul a fost făcut de Dumnezeu să stea în picioare, vertical, nu în genunchi sau ca râma! în caz contrar, veţi merge degeaba la omagierea lui Ştefan cel Mare, a lui Mihai Viteazul, ori a altor eroi ai neamului românesc a căror jertfă o necinstiţi acum, stând lipiţi de scaunele parlamentului. Aveţi ocazia, la moţiunea de cenzură, să demonstraţi dacă meritaţi jertfa moşilor şi strămoşilor noştri, care v-au oferit posibilitatea de a lucra azi liniştiţi sub cupola Parlamentului şi spre binele ţării pentru care ei şi-au dat sângele şi viaţa!

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"Acţiunile extremiste antiromâneşti, judecate în instanţele proprii etnicilor maghiari"

Privesc îngrozit ştirile care ne prezintă ceea ce se întâmplă zilele acestea în Parlament şi în aproape toate judeţele din Ardeal, ştiri în care se vorbeşte de identitatea românească a Transilvaniei în spiritual secuilor şi a politicienilor actualei puteri portocalii, flancaţi indispensabil de "partenerii oneşti maghiari" din UDMR. Actualul guvern, condus de Emil Boc, dar şi preşedintele Traian Băsescu, se fac că nu ştiu nimic de declaraţiile revizioniste ale premierului maghiar Viktor Orbán, prin care îndeamnă maghiarii din România la revolte pentru autonomia naţională, şi nici de acţiunea unui funcţionar public de la Miercurea Ciuc, care a dat foc chipului eroului naţional Avram Iancu în spaţiul public autorizat de însăşi primarul oraşului.

În contextul desfăşurării acţiunilor şi manifestărilor pentru ziua naţională a maghiarimii, mesajul premierului Viktor Orbán a fost citit de un demnitar neoficial care şi-a permis chiar să-i facă o recenzie cu caracter liric (citând din poemul Petőfi Sándor) pentru a jigni întreg poporul român şi trecutul istoric al acestuia.

Dacă soţia ambasadorului Ungariei la Bucureşti, Oszkar Fuzes, şi-a permis să afirme cu ocazia mesajului transmis românilor de etnie maghiară: "Să fie Ardealul cum a fost şi naţiunea ungară cum a fost. Ardealul a fost luat de la noi de puterile şi ţările care au avut un scop bine definit, de a aţâţa naţiunile şi a desena graniţe la care ei să fie în continuare dirijori", atunci nu ar trebui să ne mai mire nimic în privinţa vreunei măsuri ferme ce s-ar impune unor asemenea acte de jignire naţională, exprimate diplomatic de un neoficial al ambasadei Ungariei la Bucureşti.

Văzând în ultimii ani poziţia statului român şi a oficialilor acestuia în privinţa acţiunilor rasiste antiromâneşti promovate de şeful diplomaţiei române, ministrul Teodor Baconschi, în legătură cu românii stabiliţi în Italia, referitoare la cazul Nicolae Romulus Mailat, îmi voi exprima opinia că, în tot conflictul generat de manifestările maghiarilor de pe data de 14 şi 15 martie 2011, singurul afectat de măsurile autorităţilor române va fi acel cetăţean etnic maghiar, funcţionar public din aparatul Ministerului de Finanţe, care în procesul de perfecţionare profesională a înţeles că studiul procedurilor fiscale în România se face în cadrul seminarului - judecarea lui Avram Iancu pentru "crime împotriva secuilor".

Este mai puţin importantă poziţia premierului Boc în legătură cu aceşti funcţionari reformaţi ai statului, care, după propria mea opinie, primesc calificativul profesional la evaluarea performanţelor individuale de foarte bun pentru anul 2011, cei care prin atitudinea morală şi profesională vor scoate România din criză.

Tehnocratul Barna Csibi, funcţionar public în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, după un parcurs profesional şi urmare a specializărilor extremiste realizate în ultimii ani, s-ar putea să devină modelul omului nou din administraţia Băsescu-Boc, calificat în executarea oricărui erou naţional român în propria instanţă de judecată.

Acţiunea etnicului maghiar de spânzurare a lui Avram Iancu în instanţa judiciară proprie, completată de prezenţa neoficialei soţii de ambasador al Ungariei şi de expunerea oficială a mesajului premierului Orbán, întregesc argumentele UDMR de modificare a Constituţiei României astfel încât orice judecare şi condamnare a eroilor poporului român să fie făcută în instanţele specializate propriilor etnici maghiari din România.

Domnul Vasile Popeangă:

"Criză mare, dom'le!"

Pe zi ce trece, cu cât ne apropiem, calendaristic, de momentul alegerilor din PDL, tot ce ţine de suflarea portocalie intră-n bâţâieli, căci mare-i miza! De la Shakespeare citire, prin gura prinţului Danemarcei: "To be or not to be!". Dacă ar fi vorba să îl întrebăm pe domnul Boc ce-a spus celebrul personaj, acesta ar traduce, mai mult ca sigur, cu cifrul "Sulaina cenăl", că ăl de ţinea-n mână craniul lui Yorick zicea ceva "ori cu tobe, ori fără tobe"... Deşi, orice om normal ar zice ca a fi sau a nu fi, în varianta portocalie, se referă la a mai fi la guvernare au ba! Pentru că frica animalică, înţepenitoare pe scaune, are, până la urmă, un remediu: calculul rece, personal, al interesului propriu! Adică exact ce i-ar face pe unii portocalii să se scoale şi să-şi exercite mandatul încredinţat de alegători, acela de a-i reprezenta în problemele supuse dezbaterii parlamentare!

Pentru că e ilogic să mai ţii cu un guvern care, de exemplu, îşi asumă răspunderea pe legea învăţământului, îi ţintuieşte pe parlamentari în scaune (fiind o variantă de vot imperativ, de restrângere prin constrângere partinic㠗 adică prin forţă, prin forţa ierarhiei de partid! — a exercitării dreptului de exprimare prin vot al parlamentarului, cu alte cuvinte, lucru interzis de Constituţie, dacă ar mai lua-o vreun portocaliu în calcul!), ca, aproape imediat după promulgarea legii, să vină domnul Funeriu cu modificări care anulează, pur şi simplu, legea pe care încă nu s-a uscat cerneala semnăturii de promulgare! E criză mare-n PDL dacă recurge la astfel de metode prin care îşi bate joc, pur şi simplu, atât de parlamentarii portocalii, cât şi de aliaţii actualei puteri!

Asta e: vrei bani? Atunci taci şi-nghiţi în sec, chiar de te-arată lumea cu degetul cât de fraier eşti şi te huiduiesc oamenii pe stradă ca pe urs, chiar şi în faţa sediului - a se vedea, spre exemplificare, Târgu Jiu ori Constanţa! Şi e atât de mare criza încât, încălcând nepăsător Constituţia (pentru a câta oară oare??? Fără număr, fără număr!...), însuşi independentul politic (teoretic) dar aprigul jucător portocaliu (şi atât de pragmatic) Băsescu a chemat la ordine întreaga conducere a organizaţiilor judeţene portocalii, ca să le traseze sarcinile. Bine-nţeles, pentru a-i mai prosti un pic pe proşti, Turcan a zis că "Preşedintele Traian Băsescu va da curs invitaţiei de a avea consultări cu conducerea PDL pe tema priorităţilor guvernamentale". Normal: vorbele au fost create ca să ascundă gândurile, acţiunile... Ce treabă are preşedintele cu organizaţiile judeţene ale unui partid, fie el şi la guvernare? De când există aşa ceva în fişa postului preşedintelui, domnule Turcan? Poate la priceperea matale să existe o aşa tragere de păr a unei interpretări ca să-ţi folosească drept scuză, dar nu scrie în fişa postului matale că poţi abera orice, chiar cu riscul de a insulta inteligenţa unor oameni care sunt aleşi, nu ca matale, oploşiţi pe lângă o instituţie importantă a naţiei! Atât de mare e criza în PDL încât nici măcar nu mai reuşiţi să gândiţi mai bine un răspuns? Daţi orice, oricum, doar-doar l-or înghiţi naivii? Sau criza e dată de incapacitatea neuronilor portocalizaţi de a mai găsi un răspuns coerent, credibil? Şi pe urmă, trimiteţi spre susţinerea la televiziuni a puerilei motivaţii pe baciul Vişan şi pe Tălmăcean, ca să-şi arunce românii televizoarele pe geam!...

Criza pdl-istă va mai continua o vreme - măcar până la congres. Pentru toate taberele e cam clară treaba: indiferent cine vine la putere, taberele opuse nu mai pupă finanţare! Homo homini lupus est! Aşa că, dacă negociază mai bine, trec în barca opoziţiei, opoziţia vine la guvernare şi mai au şi ei şanse să-şi mai facă un drum prin colegiu, să-şi mai termine o şcoală... Pentru că, e mai mult decât clar: dacă tabăra Udrea va câştiga, e ca şi cum ar câştiga tabăra lui Boc; oamenii lui Blaga din teritoriu pot să-şi ia gândul de la vreun ban! Asta e: în partidul portocaliu, câştigătorul ia totul, iar opoziţia internă, din partid, e la fel de băgată-n seamă ca şi cealaltă, din parlament. Dovada? Câte osanale trebuie să-i aduci pe strune de lăută doamnei Udrea ca să faci rost de bani pentru a construi măcar o fântână în colegiul tău? Şi-atunci, dacă tot e să faci opoziţie şi să n-ai niciun câştig, nu-i mai de folos să te lipeşti de opoziţia autentică şi să ajungi pe val alături de o putere care, având nevoie de tine, te va trata omeneşte, decât să cazi în genunchi, cerşind în faţa "colegului tău de luptă politică", iar acesta să nu te mai bage-n seamă deoarece pentru el nu mai prezinţi nicio importanţă, tu nefiind în grupul puterii, n-ai vuittoane şi nici nu îţi plimbi fizicu' în 4x4?

Cei care mai sunteţi oameni cinstiţi prin PDL, nu v-aţi săturat să vă lăsaţi manipulaţi degeaba de către un grup de învârtiţi din partid? Plus că, şi-aşa, nu se mai ştie câţi dintre dumneavoastră vă veţi mai regăsi pe listele PDL-ului la următoarele alegeri, plus că vă apropiaţi vertiginos de pragul de sub care, Iozefini să fiţi, nu mai intraţi în Parlament decât ca să vă aruncaţi de la balcon! În PDL e criză, criza creşte. Cine mai are nişte neuroni nespălaţi de propaganda portocalie, ştie ce are de făcut la următoarea moţiune de cenzură!

Domnul Vasile Popeangă:

"Codul muncii a trecut! Şi cu asta ce-am făcut?"

Aprobarea "noului cod al muncii" în forma nediscutată în parlament, prin asumarea răspunderii guvernului, reprezintă o formulă care evită, o dată-n plus, dialogul cu cei direct implicaţi în procesul muncii. Se pare că "finuţelor" măsuri guvernamentale le pute rău prezenţa celor care muncesc în ţara asta, ca şi prezenţa opiniilor corecte ce se opun fanteziilor guvernamentale devenite legi prin dreptul forţei şi speculând ordinar, cu rea-credinţă şi fără pic de onoare, slăbiciunile sistemului legislativ românesc. Fantezii guvernamentale atât de groteşti încât, ca să nu moară de râs (asta e: om masiv, în vârstă, îi creşte tensiunea repede...), până şi Pinalti face nani ori de câte ori le-aude debitate cu o cadenţă ce ar face şi o mitralieră de companie să moară de invidie!

Revenind însă la râsu'-plânsu' adunat sub numele de "Codul muncii", rămân foarte multe lucruri nerezolvate, şi aşteptăm, pe de-o parte, să vină Neluţu Nelu Botiş, întocmai ca Funeriu, cu nişte ordine de ministru care să-1 anuleze de tot pe nefericitul cod, şi să apară şi normele metodologice care să definitiveze inaplicabilitatea respectivului act normativ.

Un lucru aiurea reglementat de jena asta de nou cod al muncii e situaţia în care angajatorul e curios de ce-ai plecat şi se interesează de asta la vechiul angajator. Deci, dacă ai plecat de la un angajator pentru că te persecuta, te hărţuia sau te supunea la tot soiul de abuzuri, noul angajator se va interesa de tine la vechiul angajator iar acesta (indiferent de cât de capabil eşti sau mai ales pentru că eşti bun meseriaş şi te-a pierdut din ambiţia/răzbunarea/prostia lui!), va face un gest de onoare şi te va vorbi de bine, ca să te piardă de tot! Cât de prost să fii ca să crezi asta? Dar a devenit lege, graţie neuronului portocaliu guvernamental, că acum umblă zvonul că s-a pus în comun, amărâtul... Acum să vezi hărţuiri şi abuzuri sexuale la reînnoirea contractelor de muncă sau la transformarea lor din contracte temporare în contracte permanente! N-aş vrea să fiu conştiinţa domnului Boc, la câte blesteme se vor abate peste el şi gaşca sa de incompetenţi cu ifose de laureaţi ai premiului Nobel!

Cum principala problemă în România este "cine-i controlează pe controlori", a rămas nereglementat prin lege cine anume validează obiectivele de performanţă individuală şi criteriile de evaluare a realizării acestora? Dar în cazul când acestea se referă la activitatea prestată în regie, când salariatul e suficient să fie prezent pentru a-şi îndeplini sarcina/sarcinile de serviciu? De exemplu: poliţistul din intersecţie, vânzătoarea de perdele, un paznic de noapte, vânzătoarea de loz în plic, femeia de serviciu de la TAROM... Care ar fi performanţa de îndeplinit la vânzătorul de bilete de la o sală de cinematograf, sau vânzătorul de la o tarabă cu blugi? Care ar fi criteriile de evaluare a realizării obiectivelor de performanţă individuală la groparii din cimitire, la medicul anatomopatolog, la vânzătorul de peşte din hală sau şeful ANAF-ului, care oricum nu răspunde nicicum, niciodată, de ce fac subordonaţii săi? Iar astfel de meserii sunt cele mai multe, nu acelea pe care le reglementează de zor codu' lu' doi Nelu Botiş, care sunt din ce în ce mai puţine şi pe cale de dispariţie...

Un alt aspect sărit cu drag de guvernanţi în "codoiu' lu' Bo(c)tiş" este următorul: Codul muncii nu ar trebui să fie în concordanţă cu legea pensiilor? În legea pensiilor, pensia de invaliditate se acordă la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate; în Codul muncii este stipulat că "la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate". ce fac salariaţii în astfel de situaţie? Cum este plătit salariatul în perioada dintre emiterea deciziei medicale şi comunicarea deciziei de pensie? Dar cum nici Boc, nici Botiş, nici vreun alt ministru nu-s în cazul menţionat, îi doare-n suflet pe ei de restul românilor! În schimb, ei sunt - nu-i aşa? - ultracompetenţi şi superresponsabili, extradeştepţi şi posesorii adevărului absolut, aşa că-şi permit să ocolească parlamentul, prin asumarea răspunderii, chiar dacă, la faza asta, îşi umilesc proprii parlamentari, care mai fac încă greşeala să-i susţină, şi aruncă pe capul poporului legi mai oribile decât cele şapte plăgi ale Egiptului! Va fi o onoare pentru noi, când vom veni la putere, să schimbăm aceste legi mai teribile decât regulamentul intern de Ia Auschwitz!

Să mai reamintesc aici şi că este codul care reinstaurează sclavia în România? Ce-l împiedică pe un patron să mărească norma de muncă la un nivel pe care să nu şi-o poată realiza niciun angajat? Apoi el spune că e atât de îngrijorat de situaţia familiilor angajaţilor, încât, uite, pune gratis la dispoziţia angajaţilor utilajele sale încă 4 ore-n plus, c-aşa-i el, suflet milostiv şi inimă de mamă, pentru ca aceştia să-şi poată face norma şi să-şi ia salariile întregi... De fapt, Boc ştie foarte bine treaba asta, doar a tăiat cu coasa proprie 25% din salariile bugetarilor - măsură aproximativ echivalentă celei antepomenite! Asta s-a mai tot spus şi argumentat pe-aici, dar nimeni nu e mai surd decât cel care nu vrea să audă şi mai prost decât cel care nu vrea să priceapă! S-au dat exemple, din partea guvernanţilor, de prin legislaţia muncii din Germania. Da, de acord, însă cu două amendamente: pe de-o parte, ăia din Germania au acolo foarte mulţi nemţi, iar noi nu vrem să-i băgăm în seamă pe nemţii noştri - îl preferăm pe Boc (apropo: Milică, fugi de-acasă, nefericitule, că iar se-apropie Paştele şi iar faci buba la cap, de suferă un popor întreg încă un an de zile!), şi, pe de altă parte, Germania are la guvernare pe Angela Merkel, nu pe Boc, Doi Nelu Botiş, Nuţi Udrea, Funeriu, Alo miliţianu & comp.! Aşa că... dragi guvernanţi, când mai daţi exemple de cum gândesc, legiferează, trăiesc şi muncesc alţii, prin alte ţări, nu uitaţi să faceţi precizarea şi că voi comparaţi ce şi cum munceşte calul cu ce face şobolanul... Cine are urechi, s-audă!

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Parlamentul României a devenit anexa Guvernului Boc"

Codul muncii, poate cea mai importantă lege a democraţiei capitaliste din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea şi amendarea legii.

Potrivit Constituţiei, "Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi organul suprem legislativ al poporului român". Acest text constituţional a devenit o normă de recomandare pentru Guvernul Boc. În acest moment asistăm la o sfidare fără precedent a rolului legislativului, ca factor de control şi legiferare în România.

Practica generalizată a ordonanţelor de urgenţă reprezintă, poate, cea mai importantă modalitate de compromitere a funcţiei legislative a Parlamentului.

În numai 18 luni, Guvernul Boc a emis 11 pachete de legi pe care şi-a asumat răspunderea. legi care ar trebuit să fie dezbătute, aici, în faţa Parlamentului României, au fost practic adoptate de Guvernul Boc. Sustragerea de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care afectează viaţa publică şi viaţa cetăţenilor în general este la ordinea zilei.

Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor sunt proiecte de legi de aprobare a ordonanţelor de urgenţă şi de ratificare a unor acorduri internaţionale.

Legile adevărate sunt de fapt dezbătute la Palatul Victoria, şi nu în Parlamentul României. Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor pentru a legifera acţiunile şi practicile abuzive ale Guvernului Boc.

Domnul Neculai Răţoi:

"Fără succes"

Săptămâna trecută a fost susţinută în plenul reunit moţiunea opoziţiei privind asumarea răspunderii Guvernului pe Codul muncii. Acest moment a scos la iveală, mai mult ca altădată, lipsa de substanţă a celor care astăzi, din păcate, încă mai conduc România. Am asistat la discursul unui premier surd la problemele oamenilor şi orb la ceea ce se întâmplă, pentru că domnul Boc nu are decât o frază pe care şi-a însuşit-o şi o repetă în permanenţă: economia dă semne pozitive. Domnul Boc nu ne spune nimic despre nivelul scăzut de trai al românilor, nu ne spune nimic despre proteste şi despre concedierile care vor continua, dar insistă să ne facă să credem în capacităţile extraordinare ale executivului său, acel executiv care a dus ţara în cel mai mare regres înregistrat în ultimii 20 de ani.

Deşi a venit în Parlament pentru a ataca opoziţia şi proiectul de Cod al muncii depus de către USL, premierul a sfârşit prin a critica prevederile propriului proiect. Opoziţia, deşi nu avea asigurat numărul de voturi pentru demiterea Guvernului, respectiv 236, nu avea voie să nu folosească această procedură excepţională, stabilită prin Constituţie, pentru că populaţia României trebuie să ştie că are un aliat în membrii PSD. După 6 ani de guvernare mincinoasă a PDL, a venit vremea ca noi, împreună cu cetăţenii, să scoatem din politică definitiv pe cei care şi-au bătut joc de speranţa pe care o aveam cu toţii într-un viitor mai bun.

Putem noi să mai acceptam la guvernare miniştri incompetenţi, fără valoare, care atunci când sunt interpelaţi în numele oamenilor dau răspunsuri incomplete sau în batjocură? Atât timp cât voi avea posibilitatea, eu, deputatul Răţoi, voi vota pentru demiterea acestui guvern. Pentru că mi-o cer toţi alegătorii din colegiul meu. Tot răul din ultimii 6 ani va fi greu de reparat, şi ne va fi cu atât mai greu să ne întoarcem pe drumul cel bun. România va suferi mult timp de pe urma acestei guvernări dezastruoase, de care se pare că, în ciuda dorinţei majorităţii, nu putem scăpa. Dacă aceşti oameni care ne conduc ar avea un minim bun-simţ, ar părăsi ciolanul şi ar pleca cu toţii acasă. Eu cred că la următoarele alegeri românii nu se vor mai lăsa cumpăraţi şi nu vor uita toate suferinţele pe care le-au trăit în timpul guvernării PDL.

PSD-ul se va folosi, în continuare, de toate mijloacele democratice pe care Constituţia le pune la dispoziţie Parlamentului şi partidelor politice pentru a îndeplini dorinţele românilor şi pentru a putea asigura un viitor acestei ţări.

Domnul Ioan Stan:

Ştiu precis că nu stăm bine la numărul de metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor, dar am o veste bună pentru dumneavoastră. Vom avea la sfârşitul anului mai mulţi. Şi asta nu altfel decât prin grija celor ce ne poartă de grijă şi nu ne lasă pradă poluării de care ne-am înconjurat în inconştienta noastră sete de urbanism. Reapropierea de natură, în care cândva ne simţeam chiar ca la mama acasă, se va face prin punerea în operă a unei hotărâri de Guvern ce s-a adoptat pe 9 februarie, anul de graţie 2011, şi care va înverzi traiul nostru de zi cu zi preţ de vreo 53 de milioane de euro. Banii vin de la Ministerul Mediului şi sunt obţinuţi din taxa de primă înmatriculare.

Binefacerea verde se va coborî în acest mod asupra a 280 de localităţi din ţară, din care 80 sunt oraşe, pentru care sunt alocaţi circa 23 milioane de euro şi 200 de sate, cu circa 30 de milioane de euro alocaţi.

Că vor avea parte orăşenii de câteva fire de floare în plus ori de vreo câteva tufe de oarece întru satisfacerea crescândelor nevoi ale unei categorii sociale numite în general "boschetari", nu poate decât să ne bucure, ca pe nişte trăitori între betoane ce ne află şi noi. Mai ales că rândurile sus-numitei categorii vor cunoaşte creşteri substanţiale, ca urmare a protecţiei sociale susţinute de care, între ghilimelele de rigoare "se bucură" tot mai mulţi dintre noi în ultima vreme.

Despre partea înverzirii satelor însă, doamnelor şi domnilor, să ne iertaţi!

Şi nu de cârcotaş aflat în treabă mă bag în vorbă, ci de mare mirare că s-au gândit unii la "îmbunătăţirea calităţii aerului prin amenajarea de spaţii verzi", alocând până la 250.000 de euro pentru proiecte comunale în locaţii în care, e drept că nu există asfalt, dar au deja suficient spaţiu verde.

Şi ca să nu mă bănuiţi dumneavoastră de vorbe slabe, iată şi câteva exemple.

Comuna Vlădeşti din judeţul Argeş primeşte 250.000 de euro pentru un spaţiu verde menit să "îmbunătăţească calitatea aerului", să acopere nevoile localnicilor care nu au canalizare, şi, mai ales, să ofere aceloraşi băştinaşi un pic de verdeaţă, în completarea pădurilor şi a livezilor de pomi fructiferi ce înconjoară localitatea. Cu siguranţă vlădeştenii sunt şi vor fi şi mai mândri de spaţiul lor verde, care va costa jumătate din bugetul comunei pentru anul 2010, cu tot cu plata salariilor cadrelor didactice ce predau în localitate.

În comuna Zau de Câmpie, din judeţul Mureş, Guvernul trimite 235.000 de euro pentru amenajarea de spaţiu verde, suma fiind egală cu o treime din bugetul de venituri şi cheltuieli al comunei pe anul 2010. Comuna are 3500 de locuitori şi se întinde pe 5 hectare, din care 3,5 hectare sunt îmbogăţite de una din cele mai importante rezervaţii de bujor de stepă din România.

Şi vă rog să mai rezistaţi măcar la un singur exemplu!

Cele mai mari sume alocate prin HG sus-amintită le primeşte comuna Roseţi din judeţul Călăraşi. Cei 6000 de locuitori ai comunei vor avea nu unul, ci două parcuri, pentru fiecare dintre ele fiind alocaţi câte 235.000 de euro. Asta după ce în anul 2010 roseţenii au mai primit 235.000 de euro pentru un alt parc. Această comună va investi deci 700.000 de euro în spaţii verzi, în timp ce locuitorii ei mai circulă pe uliţe acoperite cu pietriş, iar apa curentă şi canalizarea sunt în stadiul de proiect.

Cum spuneam, doamnelor şi domnilor colegi, mai avem până să ne apropiem de normele europene care prevăd că fiecare cap de locuitor român trebuie să susţină 26 metri pătraţi de spaţii verzi. Problema este că, ţinând cont de cifrele guvernamentale care vorbesc de 9 metri pătraţi de spaţii verzi pe cap de locuitor, din care 5 mp în mediul urban, reiese că sumele de care am vorbit mai sus se îndreaptă către fericiţii utilizatori ai deja 13 mp de spaţii verzi pe cap de locuitor, din mediul rural.

De fapt, către aceiaşi cetăţeni care n-au şosele asfaltate, apă curentă şi canalizare, condiţii de minimă decenţă pentru o ţară europeană, dar care cu spaţiul verde nu stau la fel de prost ca orăşenii de pildă.

Aşa că doritorii de aer curat, sau, mă rog, cu calitatea îmbunătăţită prin amenajarea de spaţii verzi, vor face bine să se cam deplaseze către mediul rural.

Chiar dacă vor ajunge cu greu, din lipsă de asfalt, şi vor folosi spaţiul verde şi pentru servicii determinate de lipsa de canalizare, măcar vor avea satisfacţia de a şti că poartă pe straşnica chelie ditamai tichia de mărgăritar!

Şi asta, după cum spuneam, numai prin grija celor ce ne poartă de grijă şi care, deşi n-au bani de pensii, de alocaţii pentru mame, de medicamente compensate, de salarii, s-au învrednicit să găsească şi să dea bani pentru înverzirea patriei.

Posibil ca şi deja clasica urare "Să trăiţi bine!" să capete ceva nuanţe verzui.

De la fiere!

Domnul Ion Călin:

"Doar noi şi atât"

Stimaţi colegi, cu toţii ştim cât de ocupaţi sunt colegii noştri de la PDL, pe de o parte, cu adoptarea codului muncii, iar pe altă parte, cu organizarea Conferinţei Naţionale şi alegerea unei noi conduceri.

În ceea ce priveşte adoptarea Codului muncii, membrii guvernului, reprezentanţii PDL şi chiar premierul au încercat, fără folos însă, să-i convingă pe români cât de benefice sunt modificările şi ce mult se va schimba viaţa acestora, cum îşi vor putea găsi mai uşor un loc de muncă, cum vor fi sancţionaţi cei care folosesc munca la negru iar criteriile de concediere colectivă vor rămâne aceleaşi.

Şi pentru că membrii de sindicat s-au încăpăţânat să nu înţeleagă aceste modificări şi au organizat zilnic mitinguri de protest împotriva adoptării Codului muncii, cei de la putere au găsit şi vinovaţii: liderii de sindicat şi partidele din opoziţie.

Astfel, ministrul muncii, Ioan-Nelu Botiş, a acuzat liderii de sindicat că recurg la interpretări denaturate ale prevederilor din Cod şi că românii trebuie să-l creadă pe dumnealui "nu pe cei care îi conduc de 20 de ani, pentru că sunt manipulatori, pentru aşi proteja propriile interese".

Şi cum să-i mai creadă românii pe cei de la putere, pentru că una au spus în campanie, şi alta au înfăptuit când au ajuns la guvernare, când tot ce a făcut acest guvern al PDL-ului a fost să taie sau să reducă, nu a ţinut seama de nimeni şi nimic, înfăptuind numai ceea ce a dorit şi i-a convenit, comportându-se ca un tăvălug care calcă totul în cale, neţinând cont de oameni şi de nevoile lor.

Un exemplu privind schimbarea pe care au suferit-o cei de la putere este modul în care fostul deputat Emil Boc, credea despre guvern că subminează rolul parlamentului şi merge spre dictatura iar acum, premierul Emil Boc şi-a asumat pentru a 11-a oară un proiect de lege şi are nu mai puţin de 241 de ordonanţe de urgenţă date. Atunci erau alte timpuri, era în opoziţie şi dădea bine pe media, acum este la putere şi nu mai contează faptul că parlamentul a devenit o "anexă a Guvernului".

Dacă pentru putere gestul opoziţiei de a nu participa la asumarea răspunderii guvernului pe proiectul noului Cod al muncii este "lipsit de etică şi de bun-simţ", oare gestul parlamentarilor PDL de a nu vota la moţiunea de cenzură cum este? Lipsit de demnitate şi curaj din partea acestora, sau un gest disperat al guvernului de a fi sigur că pică moţiunea!

După respingerea moţiunii de cenzură şi rămânerea aceluiaşi guvern la Palatul Victoria, sindicaliştii aşteaptă "să simtă" modificările benefice ale noului Cod al muncii, aşteaptă apariţia celor 200.000 locuri de muncă promise de premierul Boc, "pentru a se ridica şi munci".

Scăpaţi de cea de-a opta moţiune de cenzură, cei de la PDL se pot ocupa acum de pregătirea Conferinţei naţionale a partidului.

Acum, pe primul plan în activitatea premierului Emil Boc va trece câştigarea funcţiei de preşedinte al PDL.

Pentru a-şi atinge scopul de a rămâne preşedinte PDL, Emil Boc îl are de partea sa chiar pe preşedintele ţării. Pentru Traian Băsescu nu contează faptul că prin Constituţie se prevede obligaţia preşedintelui de a acţiona echidistant în raport cu partidele politice, de a fi neutru şi imparţial în discuţiile cu acestea. Dacă în timpul campaniei miza pe o singură carte, Constituţia, acum pentru Traian Băsescu există o singură deviză: aceasta este ţara, fac ce vreau cu ea, o dau cui vreau si când vreau.

Pentru domnia sa acum această "carte" nu mai contează, contează doar faptul ca Emil Boc să rămână preşedinte de partid, cu orice preţ, chiar cu preţul de a rămâne o "râmă" atunci când este vorba despre încălcarea demnităţii ţării şi poporului pe care îl reprezintă.

Eroul Emil Boc a salvat împreună cu preşedintele acest popor, a scăpat ţara de la dezastru, şi-a sacrificat simpatia într-o perioadă grea, iar acum are ca prioritate să apere ţara de "pacostea socialistă". Despre corupţie, hoţie, incompetenţă, clientelism, mari ţepari, premierul nu aminteşte niciodată. Aminteşte numai despre ieşirea din criză, despre reformarea statului şi despre norocul românilor de a avea acest guvern.

Chiar credeţi, dragi colegi, că a fi un om politic onest, necorupt, este necesar şi suficient pentru a fi prim-ministru al unei ţări? Nu credeţi că pentru acest lucru trebuie îndeplinite mai multe calităţi, pe care Emil Boc nu le are. Cel puţin aşa credem noi, opoziţia, aşa arată datele statistice, numai cei din arcul guvernamental cred în "miracolele" înfăptuite de supraomul Emil Boc.

Stimaţi colegi, sper că veţi rămâne "spate în spate" în partid, dar nu cu spatele la popor, şi că nu veţi câştiga alegerile din 2012, pentru că acesta ţară şi acest popor nu merită să mai suporte la guvernare nişte incompetenţi care nu ştiu decât să folosească puterea în interes propriu şi pentru ei.

Domnul Gheorghe Ana:

"Şpaga politică din nodul cravatei violet"

"Este o altă bătălie câştigată în procesul de reformă a statului. Azi am reuşit să promovăm Codul muncii. Sunt optimist că va aduce noi locuri de muncă. V-am spus de dimineaţă că dacă am cravată violet, va fi un rezultat bun".

Acest text este un pasaj din discursul domnului Emil Boc rostit după aflarea rezultatului votului Ia moţiunea de cenzură din 16.03.2011.

Conţinutul acestui text ne duce la evenimentele care s-au derulat înainte de dezbatere şi votarea moţiunii de cenzură privind Codul muncii. Respingerea moţiunii de cenzură era previzibilă şi nimeni nu-şi făcea vreo iluzie că ea va fi votată de minim 236 de parlamentari, atât timp cât se cunoştea cu câteva zile înaintea votului strategia ca parlamentarii ce constituie coaliţia de guvernare să fie obligaţi să rămână în bănci şi să nu-şi exercite votul. Ce nu se cunoştea era care este motivul real pentru care parlamentarii puterii nu-şi exprimă votul. La prima vedere, răspunsul la această întrebare este acela că este cel mai sigur mod de a respinge (având majoritatea) o moţiune de cenzură care dacă ar fi trecut ar fi atras după sine căderea guvernului Boc.

Siguranţa premierului Emil Boc de dimineaţă, când speranţele de reuşită au fost puse în "cravata violet" de la gât, proveneau nu de la solidaritatea parlamentarilor cu domnul Boc şi guvernul pe care îl conduce, ci de la rezerva bugetară pe care domnul Boc o are la dispoziţie şi pe care domnul prim-ministru a folosit-o drept şpagă politică, avansând sume semnificative fiecărui parlamentar al puterii pentru a nu se ridica din bancă să voteze într-un fel sau altul moţiunea de cenzură. Cu alte cuvinte, din nodul cravatei violet s-au dezlegat milioanele de roni revărsaţi la dispoziţia primului-ministru.

Aşa a învăţat domnul Emil Boc să câştige bătăliile politice în procesul de reformare a statului, folosind banii contribuabililor sub formă de "şpagă politică". Cred că domnul prim-ministru a uitat că rezerva bugetară pe care o are la dispoziţie provine din:

- tăierile de salarii ale bugetarilor cu 25%;

- contribuţia la asigurările sociale de sănătate cu 5,5% a pensionarilor cu pensie de peste 740 lei (şi sunt câteva milioane de pensionari);

- reducerea cu circa 1500 lei a majorităţii pensiilor;

- creşterea preţurilor cu peste 30% la produsele de bază etc.Or, în aceste condiţii, inspiraţia pe care i-a dat-o "flacăra violet" este una periculoasă, pentru că rezerva bugetară are şi ea limite, iar atunci când se va termina, dispărând motivaţia pentru parlamentarii puterii, se vor ridica cu "scaune cu tot" şi s-ar putea să-l tragă de cravata violet pe domnul Emil Boc de pe scaunul de prim-ministru.

Din calculele făcute, dacă analizăm de câte ori a folosit domnul Emil Boc această "Şpagă Politică" se pare că s-a ajuns la fundul sacului. Cred că moţiunea de cenzură pe Codul muncii a fost ultima dată când "cravata violet" l-a ajutat să mai rămână prim-ministru.

La următoarea moţiune de cenzură chiar dacă se va îmbrăca complet în violet, nu-1 va mai ajuta. Mai mult ca sigur va fi mistuit de flacăra violet. Primele semnale au fost recepţionate chiar de la ultima moţiune. Nodul cravatei nu se mai slăbeşte la gâtul premierului, ci se pare că se strânge, iar cei care îl strâng sunt propriii colegi de coaliţie.

Domnul Ion Stan:

«Ce sărbătoresc colegii noştri parlamentari maghiari la 15 martie, înfrângerea armatei de moţi a lui Avram Iancu şi genocidul ordonat de Kossuth Lajos împotriva a 40.000 de "bandiţi valahi"?»

De ce trebuie să existe în România străzi care să poarte numele şi monumente care să perpetueze amintirea călăilor neamului nostru?

Motto: "Istoria tinde să se repete. Prima oară ca tragedie, apoi ca farsă..." (W.G. Hegel)

Marţi, 15 martie a.c., în plină campanie de batjocoră oficială a demnităţii naţionale, dusă împotriva noastră, la noi acasă, de preşedintele Parlamentului Ungariei şi de un vicepremier al Guvernului Ungariei, un etnic maghiar, cetăţean şi funcţionar al statului român, încurajat şi instigat de emisarii neorevizioniştilor unguri, l-a spânzurat în efigie pe Avram Iancu, în piaţa publică, cu mesajul "Aşa păţesc toţi care greşesc împotriva naţiunii maghiare şi a secuilor".

În acest timp, Parlamentul României a luat vacanţă două zile pentru a sărbători "Ziua Naţiunii Maghiare", alături de parlamentarii Uniunii Democrate a Maghiarilor.

De fapt, ce se sărbătoreşte la 15 martie, în ziua proclamată a maghiarilor de pretutindeni?

Radicalii şi extremiştii unguri reneagă sărbătorirea la 1 Decembrie a Zilei Naţionale a României, susţinând că pentru ei această zi este de doliu, fiindcă prin unirea cu Regatul României a teritoriilor româneşti, Transilvania, Maramureş, Crişana şi Banat, concomitent cu apariţia noilor state succesoare ale Imperiului austro-ungar, Regatul Ungariei, al celor 64 de comitate, care a existat numai în perioada dualismului austro-ungar (între 1867 şi 1918), a pierdut ceea ce nu avusese niciodată, exceptând perioada menţionată, respectiv 67,27% din suprafaţa comitatelor locuite în proporţie de 76% de români, slovaci, sârbi, ucraineni ş.a.

Nici la 1 Decembrie 1918 şi nici în vara anului 1919, când armata regală a României a trecut graniţa naturală a Tisei şi a ajuns la Budapesta, nu s-a pomenit de victime, în a căror memorie să se proclame nu o zi de doliu, ci măcar un moment de reculegere.

În schimb, cu totul altfel sunt evenimentele comemorate în ziua de 15 martie.

Nimeni nu contestă că reprimarea de către puterile imperiale a mişcării revoluţionare ungare, în urmă cu 163 de ani, a generat martiri a căror memorie se cuvine să fie cinstită.

Dar tot adevăr istoric este că în urmă cu 163 de ani, cu prilejul Revoluţiei Ungare din 1848, în Transilvania a avut loc un masacru sângeros împotriva românilor. Peste 230 de sate locuite de români au fost incendiate. bărbaţi, femei, bătrâni şi copii, aproape 40.000 de suflete, cu preoţii şi dascălii în frunte, au fost împuşcaţi, spintecaţi, spânzuraţi.

Principalul autor moral al acestei tragedii a fost Lajos Kossuth, prim-ministrul guvernului revoluţionar ungar.

Cine a fost de fapt Lajos Kossuth, dincolo de imaginea romantică cultivată de generaţii în minţile maghiarilor de rând? A fost, în primul rând, un personaj al cărui rol a fost determinant în Revoluţia din 1848 din Ungaria, atât în sens pozitiv, cât şi în cel negativ. A fost, fără îndoială, un publicist talentat, bun orator, agitator politic şi patriot ungur. Exclusiv ungur, chiar dacă el însuşi era slovac de origine.

De aceea, idealurile mişcării revoluţionare de la 1848 au fost generoase doar pentru naţiunea în care se asimilase. Ajuns Guvernator al Ungariei, Kossuth va refuza, în mod explicit, tuturor celorlalte naţionalităţi: români, saşi, slovaci, sârbi şi croaţi, trăitoare în Imperiul Habsburgic, orice drept privind propria identitate naţională.

Din mulţimea de argumente istorice, morale şi politice care ne îndeamnă să ne întrebăm dacă, din respect faţă de memoria zecilor de mii de martiri români, este corect ca în România să existe monumente ale lui Lajos Kossuth şi străzi care să-i poarte numele, istoricii ni le propun pe următoarele şapte.

1. Kossuth nu a recunoscut niciun drept românilor din Transilvania şi Ungaria, în afara "dreptului" de a se dizolva în naţiunea ungară.

În articolele de fond pe care le-a scris în ziarul Pesti Hirlap, consideră că primul obiectiv care trebuie realizat este "uniunea" Transilvaniei - până atunci autonomă - cu Ungaria, ca o "condiţie a extinderii şi dezvoltării naţiunii ungare". Pentru el, faptul că românii constituiau populaţia majoritară a Transilvaniei constituia un element insignifiant. Kossuth preconiza să le ia românilor, dar şi sârbilor, croaţilor, slovacilor şi saşilor, ceea ce aproape un mileniu de teroare nu reuşise să le ia: identitatea naţională. "Eu niciodată, dar niciodată, sub sfânta coroană maghiară, altă naţiune sau naţionalitate decât cea maghiară nu voi recunoaşte. Ştiu că sunt oameni care vorbesc altă limbă, dar mai mult de o naţiune aici nu este". (Magyarország története, VI/1, Budapest, 1979, p.164)

2. Kossuth, în calitate de conducător al Revoluţiei ungare de la 1848, a fost categoric împotriva oricărei emancipări naţionale a românilor.

După el, condiţia de a li se crea o situaţie economică acceptabilă românilor era ca aceştia să înceteze a se considera o naţiune aparte şi de a se dizolva în naţiunea maghiară. Kossuth declara într-un discurs ţinut în Dieta de la Pozsony (Bratislava): "Dorinţa românilor de a se bucura de o existenţă politică naţională deosebită este irealizabilă, deoarece ea ar duce la distrugerea unităţii statului ungar. (...) De va fi nevoie, sabia va tranşa chestiunea". (George Bariţ, Părţi alese din istoria Transilvaniei, II, Sibiu, 1890-1891, p. 755-797)

3.Kossuth a şi pus în practică un veritabil şantaj politic, bazat pe superioritatea militară, tratându-i pe români cu dispreţ şi intoleranţă nelimitate.

Rămâne ca un document de referinţă Proclamaţia din 10 octombrie 1848, dată la Pesta, prin care îi soma, în termeni ultimativi şi injurioşi, pe români - numindu-i "gunoaie ingrate" - să revină la "ordine şi supunere legală", altfel vor fi "exterminaţi de unguri şi secui". Kossuth le impunea, de fapt, românilor să accepte unirea Transilvaniei cu Ungaria şi să renunţe la recunoaşterea lor ca naţiune. Rezultatul proclamaţiei a fost generarea unei confruntări de o gravitate deosebită între români şi maghiari.

O altă proclamaţie a lui Kossuth, cea din 22 decembrie 1848, prefigurează violenţa la care s-a recurs împotriva românilor în prima jumătate a anului 1849, când Transilvania a fost recucerită de trupele guvernului ungar. Ea vorbeşte de Ia sine despre orbirea politică care îl caracteriza pe conducătorul Revoluţiei ungare: "Plin de injurii la adresa lor, numindu-i «mercenari plătiţi», «hoardă mai josnică decât vita», «bandiţi valahi», Kossuth îndeamnă pur şi simplu la exterminarea românilor şi a tuturor duşmanilor". (Liviu Maior. 1848 - 1849, Românii şi ungurii în revoluţie, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 378)

4.Kossuth a autorizat instaurarea unui regim de teroare în Transilvania, prin numirea în funcţia de comisar civil pentru Transilvania a lui László Csányi.

Acesta era un intim al său, care îi ura visceral pe români şi care a înfiinţat şi a asmuţit împotriva lor tribunalele militare -"tribunalele de sânge" - şi a transformat gărzile naţionale ungare în "echipe de vânătoare", care au masacrat femei, copii şi bătrâni fără apărare. în ciuda protestelor şi a cererilor insistente ale generalului Bem, scârbit de nesfârşitele atrocităţi, Kossuth a refuzat să-l retragă pe acest călău paranoic. Rezultatul a fost înspăimântător: în doar patru luni, peste 6000 de români civili au fost asasinaţi. Numai în judeţele Mureş şi Târnave, mai mult de 40 de comune au fost mistuite de foc. "Echipele de vânători", conduse de secuii Jenei, Szabó, Zajzon şi Kovács, au măcelărit sute de români din comunele Hodac, Ibăneşti, Ruşii Munţi, Morăreni, Dumbrava, Monor, Iclandu Mare şi Mic, Sâncraiul de Mureş, Nazna, Sângerul de Câmpie şi Petelea. "Şirul martirilor români maltrataţi sau executaţi în anii 1848-1849 este nesfârşit. Numai în Tîrgu Mureş au fost omorâţi peste 100 de români." (Traian Popa, Monografia oraşului Tîrgu Mureş 1932 p. 186)

5. Kossuth i-a urmărit cu o duşmănie neîmpăcată nu numai pe români, ci şi pe saşii transilvăneni, pentru că s-ar fi opus "luptei pentru libertatea maghiară", când, de fapt, ei nu luptau decât pentru propria lor libertate.

Într-o scrisoare adresată la 17 martie 1849 generalului polonez Bem, comandantul armatei ungare în Transilvania, îi scrie, cu ocazia cuceririi Sibiului de către armata rusească: "(...) să-i arestaţi pe cei mai de seamă conducători ai răzmeriţei săseşti, predându-i comisarului guvernamental Lászlo Csányi, iar acesta să-i ţină ostatici şi să-i execute la cea mai mică opoziţie din partea populaţiei săseşti şi dacă ruşii nu se vor retrage neîntârziat din ţară".

Astfel, împuternicit de Kossuth, Csányi va ordona împuşcarea cărturarului Stephan Ludwig Roth, la 11 mai 1849. (Otto Folberth, Der Prozess Stephan Ludwig Roth Graz-Köln, 1959).

6. Kossuth, aşa cum reiese din corespondenţa sa, a solicitat Franţei şi Angliei (cărora le cerea să sprijine Revoluţia Ungară) să împiedice avântul mişcării de eliberare din Principatele Române.

El îşi justifica cu cinism cererea, astfel: "Schimbarea situaţiei în Principate ar produce un efect moral incalculabil asupra românilor din Ungaria". (Milton G. Lehrer, Ardealul, pământ românesc. Problema Ardealului văzută de un american. Cluj-Napoca, 1991, p. 218.)

7. Kossuth a girat, politic şi militar, etnocidul care a provocat rănile nevindecabile pe care memoria colectivă a generaţiilor de români ardeleni nu le poate uita.

În perioada în care el a condus guvernul revoluţionar ungar, 236 din cele circa 2400 de sate locuite de românii din Transilvania, Banat, Bihor şi Maramureş au fost jefuite şi arse. în fiecare sat românesc au fost ucişi între 10 şi 20 de oameni, în total în jur de 30.000, adică de trei ori mai mulţi decât românii căzuţi pe câmpul de bătaie! Ceea ce atestă afirmaţiile acelor istorici care arată că, în anii 1848-1849, în Ardeal a avut loc un genocid al românilor. Revoluţia din 1848 a făcut printre români cam 40.000 de victime, atestă un martor din acele vremi, mitropolitul Şaguna. (Ioan Lupaş, Mitropolitul Andrei Şaguna. Monografie istorică, ediţia a II-a. Sibiu, 1911, p. 66.) Teribila cifră este confirmată în fascicula a 2-a a lucrării "Die Romänen der oesîerreichischen Monarchie" Wien, Druck from Karl Gerold et Sohn, 1850, p.231.

Acestea nu sunt speculaţii, ci fapte stabilite de istorici.

Peste nici un secol, în toamna lui 1940, în acea parte de Transilvanie care fusese făcută cadou Ungariei de către Germania nazistă şi Italia fascistă prin Dictatul de la Viena, tragedia s-a repetat: peste 1100 de români fara apărare din Ip, Treznea, Mureşenii de Câmpie, Sucutard, Nuşfalău, Marca, Cosniciu, Camăr, Zalău, Beiuş, Hida, Dragu, Ciumarna, Cerişa şi din alte localităţi au fost ucişi de armata ungară horthystă în primele două săptămâni după ocupaţie.

Alte orori au avut loc câţiva ani mai târziu, în toamna lui 1944, la Moisei şi Sărmaş.

În urmă cu un deceniu, pe vremea primarului de tristă amintire, Imre Fodor, exact ca în aforismul lui Hegel, istoria s-a repetat ca farsă: prin contribuţia unor consilieri locali - unii de rea-credinţă şi cinici, alţii doar oportunişti sau ignoranţi -, două străzi ale municipiului Tîrgu Mureş au fost rebotezate Kós Károly şi Dieta de la Turda. O acţiune pe care nu putem s-o denumim decât perversă, având în vedere că un personaj precum Kós, altfel un arhitect şi grafician remarcabil, dar ale cărui antiromânism şi antisemitism sunt notorii, a fost decorat de însuşi Horthy cu cea mai înaltă distincţie ungară, Nemzetvédelmi Kereszt (Crucea Apărării Naţionale). Aşa cum scria ziarul Ellenzék din Cluj la 16 iunie 1941, motivul era că Kós Károly: "a luptat cu credinţă - şi cu riscul vieţii - în teritoriile smulse (Ungariei Mari, n.n.) împotriva forţelor străine (...)". Adică împotriva României!

În ceea ce priveşte "Dieta de la Turda", în anul 1568 ea stabilea că, alături de cele trei religii de stat - catolicismul, luteranismul şi calvinismul -, este recunoscută şi o a patra, unitarianismul, considerat în Europa acelui timp o erezie pentru că nega Sfânta Treime şi originea divină a lui Iisus Cristos. Astfel, Dieta de la Turda condamna religia ortodoxă să rămână pe mai departe exclusă dintre religiile «recepte», pecetluindu-se definitiv, în acest fel, statutul inferior de naţiune "tolerată la bunul plac al principelui şi nobililor" a românilor ortodocşi din Transilvania, popor şi la acea vreme majoritar în Transilvania.

Ca şi cum aceste batjocuri n-ar fi fost de ajuns, o nouă farsă cinică a demarat în urmă cu patru ani: schimbarea numelui străzii Călăraşilor - eroicul corp de armată care a fost decimat în 1877 în luptele pentru independenţa României - cu cel de Lajos Kossuth, cel care a girat politic, militar şi moral, în anii 1848-1849, moartea a 40.000 de români transilvăneni. întreaga "manoperă" a fost orchestrată de consilierii municipali ai UDMR, în ciuda avizului negativ al Comisiei Judeţene de Atribuiri de Denumiri din cadrul instituţiei Prefectului. Comisia, condusă de regretatul istoric dr. Grigore Ploeşteanu, a argumentat zadarnic că denumirea în Tîrgu Mureş a unei străzi cu numelui lui Kossuth reprezintă o provocare şi o umilire pe cât de inutilă, pe atât de primejdioasă a populaţiei româneşti. Proiectul a fost introdus şi votat în regim de urgenţă, profitându-se de majoritatea pe care şi-au asigurat-o consilierii UDMR cu sprijinul a doi consilieri ai PD!

Hotărârea nr.255, din octombrie 2005, a Consiliului Local municipal a fost atacată în justiţie şi suspendată ca ilegală şi abuzivă. În dispreţul legii, persoanele care ar fi trebuit să pună în aplicare decizia instanţei nu au făcut acest lucru şi au trimis hotărârea Consiliului Local municipal (deşi ea fusese suspendată de justiţie!), Ministerului de Interne care a... retrimis-o Serviciului Comunitar de Evidenţă a persoanelor din judeţul Mureş! Aşa se face că locuitorii străzii Călăraşilor au început să primească acte fiscale, dar şi documente de stare civilă, pe adresa... strada Lajos Kossuth, stradă care de fapt nu exista! (De fapt, ea încă mai există pe panoul cu harta municipiului situat în faţa Primăriei...)

Aceasta este deci, dincolo de viziunea romantică, istoria reală...

Aşadar, se merită să existe în România străzi care să poarte numele şi monumente care să perpetueze amintirea călăilor neamului nostru?

Domnul Samoil Vîlcu:

"Eforturi comune pentru un mediu mai curat"

În contextul unei catastrofe provocată de natură, cum este cea din Japonia, protejarea ecosistemelor naturale devine cu atât mai importantă. Având în vedere că în perioada 15 martie - 15 aprilie se sărbătoreşte Luna Pădurii, consider că noi toţi trebuie să facem eforturi, prin statutul pe care-1 avem şi în colegiile în care am fost aleşi, de a conştientiza opinia publică, în sensul protejării şi conservării mediului ambiant, îndeosebi a pădurii.

Acest eveniment, sărbătorit an de an, reprezintă o ocazie de sensibilizare a factorilor decizionali, dar şi a oamenilor simpli, cu privire la importanţa pădurilor în menţinerea echilibrului ecologic. Sărbătoarea plantării arborilor are tradiţie, încă din 1872, atunci când evenimentul a fost celebrat în Statele Unite ale Americii, iar în ţara noastră, în anul 1902, ministrul cultelor şi instrucţiei publice, Spiru Haret a organizat "Sărbătoarea sădirii arborelui" pentru prima dată.

În 1991 s-a vorbit despre conceptul de dezvoltare durabilă a pădurilor, ce are ca scop găsirea unor metode corecte de exploatare forestieră, astfel încât tăierea arborilor să se facă planificat, în relaţie directă cu măsurile de refacere a pădurii.

De asemenea, 2011 este "Anul Internaţional al Pădurilor" şi a fost lansat ca să atragă atenţia asupra faptului că pădurile au un rol vital în viaţa a 1,6 miliarde de oameni şi constituie habitatul a milioane de specii de animale. Acest eveniment este cu atât mai important cu cât, conform statisticilor, anual, dispar peste 50.000 de hectare de pădure.

În România, ecosistemele naturale reprezentate de păduri sunt caracterizate printr-o mare diversitate faunistică şi floristică, favorizată de poziţia geografică, de varietatea reliefului, de condiţiile hidrologice, climatice şi pedologie.

Vâlcea are 265 de mii de hectare de pădure, reprezentând 49% din suprafaţa acestui judeţ, iar din acest punct de vedere, al întinderii pădurilor, este pe locul 3 la nivelul întregii ţări. Anual, în judeţul Vâlcea, aproximativ 400 de hectare de teren se regenerează pe cale naturală sau artificială prin împăduriri.

Consider că nu trebuie să uităm niciun moment că pădurea produce oxigen şi consumă dioxid de carbon. Două treimi din oxigenul planetei, consumat de lumea vie, de industrie sau autovehicule, este furnizat atmosferei de către arbori şi arbuşti. Pădurile reprezintă filtre naturale foarte eficiente, sunt un factor de menţinere a echilibrului ecologic, au rolul de a stabiliza clima şi de a conserva calitatea solului, pot furniza cantităţi enorme de lemn de bună calitate şi reprezintă un refugiu din calea poluării, zgomotului, soarelui puternic sau vântului. Pentru toate acestea, avem obligaţia de a proteja pădurile.

Anual, pe plan local se desfăşoară activităţi de împădurire, dar, fără un efort comun din partea a noastră, a tuturor, nu putem spera ca în viitor să trăim într-un mediu curat şi sănătos.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Întreaga lume este cu ochii aţintiţi asupra evenimentelor din Libia.

Ca deputat PNL, nu pot decât să salut adoptarea Rezoluţiei 1973 privind Libia a Consiliului de Securitate al ONU.

Fără a fi un partizan al soluţiilor militare, de această dată trebuie să recunoaştem că intervenţia militară este perfect justificată, ţinând cont de masacrul pe care forţele colonelului libian Muammar Gaddafi îl produce în rândul populaţiei civile.

Dacă în ultimii ani poziţia României a fost una neechivocă în astfel de situaţii, de această dată ţara noastră nu are o poziţie. Consider inacceptabil faptul că, într-o situaţie atât de gravă, autorităţile române păstrează tăcerea şi nu au o poziţie oficială, aşa cum presupune statutul de ţară membră NATO şi UE.

În calitate de membru al Comisiei pentru apărare din Camera Deputaţilor, solicit Preşedinţiei, Guvernului, Ministerului de Externe, precum şi Ministerului Apărării Naţionale să aibă o poziţie oficială fermă, care să reflecte gradul de solidaritate pe care ţara noastră îl declară faţă de populaţia civilă din Libia.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării ar trebui să se întrunească de urgenţă pentru a adopta o poziţie în ceea ce priveşte ostilităţile declanşate în Libia.

România nu îşi poate permite să participe militar la operaţiunile din Libia, dar trebuie să aibă o poziţie politică clară în această situaţie.

Domnul Cornel Pieptea:

"România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil"

Săptămâna trecută am fost martorii unui eveniment inadmisibil: luni, 14 martie, un angajat al ANAF, dar şi conducător al unei organizaţii nerecunoscute legal, ca să nu spun chiar extremiste, a înscenat procesul şi condamnarea prin spânzurare a lui Avram lancu, unul dintre simbolurile naţionale reprezentative pentru lupta de emancipare a românilor din Transilvania.

De ce spun că este inadmisibil un astfel de gest? Am să vă argumentez:

- pentru că persoana care a realizat acest act este un funcţionar public al statului român;

- pentru că expunerea de motive din cererea de autorizare a evenimentului nu a fost respectată;

- pentru că nu respectă adevărul istoric;

- pentru că scena s-a petrecut în faţa unor copii, expunerea acestora la simularea actului violent putând avea efecte negative în dezvoltarea lor psihologică;

- pentru că, pe fondul acutizării situaţiei economice grele prin care trec cetăţenii României, astfel de gesturi pot duce la aprinderea tensiunilor interetnice, cunoscut fiind faptul, istoric vorbind, că situaţiile de pauperizare a unor populaţii au stat la baza conflictelor violente.

De asemenea, consider că este inadmisibil ca reprezentanţii minorităţii maghiare din România să aibă o reacţie atât de ştearsă vizavi de acest incident. Reamintesc acestor conducători că, momentan, din punct de vedere constituţional, România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. încurajarea unor acţiuni care pot aduce atingere acestei prevederi constituţionale trebuie condamnată cu fermitate.

Atrag atenţia domnului Kelemen Hunor că prin declaraţiile făcute marţi, 15 martie, la Miercurea Ciuc, cu ocazia Zilei Maghiarilor de Pretutindeni, încurajează astfel de acţiuni.

Evocarea tensiunilor de la începutul anilor ’90 dintre români şi maghiari, apelul la lupta pentru obţinerea autonomiei pot constitui factori meniţi să înflăcăreze minţile extremiste.

Atrag atenţia, în acelaşi timp, şi Partidului Democrat Liberal, în calitate de partid aflat la guvernare, în alianţă cu reprezentanţii UDMR, că pasivitatea de care a dat dovadă în această chestiune, îl face complice. Dorinţa de guvernare nu trebuie să fie mai puternică decât respectarea statului României de stat naţional, unitar, suveran şi indivizibil.

În calitate de membru al Partidului Naţional Liberal, partid de care se leagă istoria creării statului naţional şi independent România, nu pot privi indiferent aceste acte de ofensare a simbolurilor naţionale româneşti. România trebuie să aibă o singură politică: politica interesului naţional, iar dumneavoastră desconsideraţi profund acest interes.

Vă îndemn să opriţi imediat atentatele la adresa identităţii naţionale româneşti!

Domnul Culiţă Tărâţă:

Cât de pregătită e România pentru criza alimentară prognozată de specialişti? Cum se pregăteşte? Greu de răspuns. Cum evităm criza alimentară din viitor pe termen mediu? Se poate vorbi oare de o criză alimentară?

Datele raportate recent de Institutul Naţional de Statistică (INS) arată că alimentele s-au scumpit în februarie 2011, faţă de aceeaşi lună din anul precedent, cu 8,83% - avans nemaiîntâlnit din perioada mai-septembrie 2008. Dar, atenţie, în acel an, dinamica salariilor acoperea lejer creşterea preţurilor la alimente şi la celelalte produse/servicii din coşul de consum, astfel că românii nu au resimţit scumpirile ca pe o criză. Azi, preţurile cresc galopant, în timp ce salariile scad, ceea ce este cu totul altceva, dar acest lucru nu pare să deranjeze prea multă lume.

Ministrul agriculturii, spre exemplu, se mulţumeşte să ne spună că România are destulă hrană, anul agricol 2011 va fi unul bun, iar scumpirea cartofilor este "doar o problemă tehnică". Dar tocmai scumpirile în raport cu veniturile populaţiei - nu (in)existenţa hranei -înseamnă criza alimentară, cel puţin în accepţiunea ultimelor analize internaţionale. În timp ce în alte ţări se iau măsuri extreme pentru contracararea scumpirilor, în baza unor strategii bine puse la punct, la noi, clasa politică rămâne impasibilă, ca şi cum n-ar exista destui oameni cu venituri prea mici pentru a înfrunta avansul preţurilor.

Nici comisarul european pentru agricultură, domnul Dacian Cioloş, care s-a aflat recent la Bucureşti pentru discuţii cu oficialii români, nu părea mai îngrijorat.

În ceea ce priveşte creşterea preţului produselor agroalimentare, comisarul european a spus că este vorba despre un fenomen care se manifestă global şi care are două aspecte: unul structural, legat de raportul dintre cerere şi ofertă, iar celalalt ţine de volatilitate. Cioloş a mai afirmat ca UE nu riscă să se confrunte cu o criză alimentară. "La nivel european, nu stăm atât de prost cu stocurile şi nu se pune problema unei crize alimentare în UE datorită lipsei aprovizionării pieţelor. Sigur că stocurile acestea se vând, se reconstituie prin cumpărare, dar UE are totuşi un potenţial de producţie real care este realizabil, deci lucrurile nu stau foarte prost sau nu avem motive de îngrijorare legate de producţia la care ne aşteptăm", a spus el.

Pe de altă parte, sunt semne evidente că ne vom confrunta curând şi cu o criză alimentară. Din cele 9 milioane de hectare cultivabile ale României, numai 4,5 sunt exploatate în sisteme agricole moderate, ne arată o statistică a Ministerului Agriculturii. Cealaltă jumătate este aproape abandonată. Fiecare hectar ar putea produce trei tone de grâu, adică peste 10 milioane tone grâu în total. Dacă înmulţim cu 250 euro, cât este în prezent tona de grâu, ar ieşi o sumă suficient de mare, care ne-ar salva de a încheia contracte dezavantajoase. Dar preferăm să importăm circa 50% din produsele agroalimentare, plătind cu valută obţinută din vânzarea unor obiective economice ori din împrumuturi.

Pentru ca agricultura româneasca să reziste concurenţei, este nevoie de reaşezarea normelor juridice europene pentru toţi fermierii din spaţiul geografic european. Acest lucru, însă, nu este suficient. Dacă Polonia, care are acelaşi statut juridic ca al ţării noastre, absoarbe un procent de fonduri europene considerabil mai mare decât România, înseamnă că problema este, în primul rând, la noi. Mi se pare total inacceptabil ca, după ce se judecă ani şi ani pentru pământ, proprietarii lasă terenurile în pârloagă. Pe de altă parte, cu agricultura de subzistenţa preţurile vor creşte într-un ritm şi mai alert. Decât să stea pământul nelucrat, este mult mai bine să fie vândut sau arendat, deoarece producţia aduce venituri şi un nivel de trai mai decent pentru toată lumea.

Teoria că România poate sa hrănească 80 de milioane de oameni este un calcul matematic ce ţine seama numai de suprafaţa cultivabilă. Acest proiect nu este realizabil. Pentru a mări considerabil producţia este nevoie de mari eforturi, inclusiv de schimbarea legislaţiei comunitare dar, în primul rând, de modificarea mentalităţilor fermierilor romani. Mi se pare că numai atunci când o parte dintre cei care lucrează în străinătate vor reveni acasă se vor putea crea condiţiile de schimbare a mentalităţilor pentru ca agricultura să se dezvolte. Atunci, preţurile la alimente vor avea un nivel rezonabil şi se va atenua efectul inflaţionist devastator la aceste produse.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernul intereselor PDL-iste"

Totul pentru partid, nimic pentru români, acesta este comportamentul Guvernului Boc în ultima perioadă. Miniştrii, în frunte cu premierul Emil Boc, se perindă pe la toate întrunirile organizaţiilor judeţene de partid, unde preocuparea lor principală este câştigarea alegerilor din 2012, nicidecum căutarea unor soluţii pentru îmbunătăţirea situaţiei grele în care se află cei mai mulţi dintre români în aceste vremuri.

Toţi reprezentanţii puterii vorbesc despre câştig într-o ţară dominată de incompetenţa şi corupţia guvernanţilor şi în care doar membrii camarilei portocalii câştigă, iar românii pierd tot mai mult, cu fiecare zi de guvernare portocalie.

Nimic despre cetăţeni în discursurile şi preocupările guvernanţilor, nimic despre măsuri de relansare economică atât de necesare în această perioadă, doar partidul şi camarila le captează interesul reprezentanţilor puterii actuale.

Ţara, situaţia economică, nevoile românilor au fost demult rezolvate din punctul lor de vedere, datorită măsurilor atât de necesare şi eficiente luate anul trecut de Guvernul Boc, prin care s-a salvat România de la colaps şi care îşi arată roadele în aceste zile când vom ieşi din recesiune pentru a un ştiu câta oară în ultimele luni.

Privind însă din perspectiva cetăţenilor a căror salarii au scăzut, sau celor cărora pensiile le-au fost impozitate, în timp ce toate preţurile cresc într-un ritm galopant, recesiunea nu s-a încheiat, din contră, ea abia acum începe. Şi aceasta datorită incompetenţei şi lipsei totale de viziune a Guvernului Boc şi a sateliţilor aflaţi la putere. Astăzi nu sunt semne că o să se încheie prea curând criza economică şi dezmăţul conducătorilor, doar părăsirea puterii de către aceste partide şi reprezentanţii lor care au dus incompetenţa şi nepriceperea pe cele mai înalte culmi în actul guvernării ar reprezenta o primă garanţie a intrării în normalitate a acestei ţări.

În loc să reducă achiziţiile publice, au fost mărite, pentru a se putea înfrupta în voie camarila portocalie, în timp ce veniturile românilor au fost reduse. astfel, Guvernul României ia decizii împotriva românilor şi în beneficiul acoliţilor de partid care în mod sigur în aceste condiţii vor ieşi din recesiune.

După pauză

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Mihai Alexandru Voicu şi Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor deputaţi, daţi-mi voie să declar deschise lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi să vă anunţ că din totalul celor 333 de deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 171, 162 sunt absenţi, din care 60 participă la alte acţiuni parlamentare. Să sperăm că până la şedinţa de vot final vom avea numărul suficient pentru această şedinţă.

Intrăm în ordinea de zi, stimaţi colegi.

La capitolul acte normative în procedură de urgenţă, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Raport suplimentar? Da, potrivit art.115, suntem în procedură de urgenţă. Intrăm direct în dezbatere. Dacă din partea iniţiatorului...?

Da. Domnul secretar de stat Ion Ghizdeanu, din partea Ministerului Finanţelor Publice.

Domnule ministru, aveţi cuvântul, explicaţi poporului raţiunile acestei ordonanţe.

Domnul Ion Ghizdeanu (preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză):

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi!

Proiectul de lege este un proiect care a venit în sprijinul mediului de afaceri, în principal, acest proiect de lege a revizuit sistemul de percepere a creanţelor fiscale accesorii, în sensul înlocuirii sistemului major de întârziere cu unul mai flexibil, bazat pe dobânzi şi penalităţi de întârziere, de asemenea, s-au făcut corelări între cele două coduri în domeniul accizelor şi, ceea ce este mai important, s-a redus dobânda de întârziere simţitor, până la 0,04.

Având în vedere cele prezentate, precum şi cele prezentate... existente în raportul comisiei, Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, susţine... vă roagă să aprobaţi proiectul de lege cu amendamentul prezentat în anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule ministru, vă mulţumim şi noi.

Distinse domnule preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, Viorel Ştefan, vă rog să prezentaţi punctul de vedere al comisiei sesizate în fond.

Aveţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Cu adresa PL-x 383 din 5 octombrie 2010, Biroul permanent, în temeiul art.70 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a sesizat Comisia pentru buget, finanţe şi bănci pentru reexaminarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vederea întocmirii unui raport suplimentar.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ şi al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 21 iunie 2010, cu respectarea prevederilor art.76 alin.(2) din Constituţia României, republicată.

Proiectul de lege, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, şi art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au participat 39 de deputaţi, dintr-un total de 39 de membri ai comisiei.

La dezbaterea proiectului de lege a participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, domnul Ghizdeanu Ion, secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi. În urma dezbaterii proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în şedinţa din data de 23.02.2011, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi aprobarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, cu amendamentul prezentat în anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc şi eu. Vă rog să rămâneţi la microfon, suntem în procedură de urgenţă, v-aş ruga să propuneţi şi timpul afectat dezbaterii raportului.

Domnul Viorel Ştefan:

Cinci minute.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Cinci minute.

Stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră timpul propus de către domnul preşedinte. Vă rog să vă pregătiţi cartelele. Vă rog să vă aşezaţi fiecare în faţa aparatului de vot. Mă bucur că... da, domnul Mircea Toader n-o găseşte... cartela. Da, toată lumea are cartele. Toată lumea are aparatul de vot în faţă, regia tehnică... da, mai avem 30 de secunde răbdare. Să nu introduceţi cartela în altă parte.

Doamnă Aura Vasile, aţi găsit-o? Dacă aveţi multe orificii prin...

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

E geantă de femeie, domnule preşedinte!

Domnul Ioan Oltean:

Da. Vă rog, stimaţi colegi, votul dumneavoastră vă rog să votaţi.

82 de voturi pentru, 3 împotrivă, nicio abţinere.

Propunerea domnului preşedinte a fost adoptată.

La dezbateri generale?

Domnul deputat Lakatos, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi pe urmă domnul Viorel Ştefan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Suntem în faţa unei ordonanţe de urgenţă care a apărut anul trecut în aprilie şi doresc să supun atenţiei dumneavoastră următorul aspect: la punctul 6 scrie textual: "Procedurile şi metodele indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."

Doamnelor şi domnilor deputaţi, aceste metode indirecte au fost aprobate săptămâna trecută. Deci e o ordonanţă de urgenţă care apare acum 11 luni şi aplicarea se face după 11 luni, iar ca aplicarea să nu fie nici după 11 luni, cea care am dori să fie, pentru că ordonanţa este bună, numai că, uitaţi ce scrie, tot în normele de aplicare, aprobate de data aceasta de Guvern: "Procedura de analiză de risc se stabileşte prin norme interne de lucru aprobate prin Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală". Deci normele de aplicare după 11 luni trimit la alte norme de aplicare care vor fi aprobate nu ştiu când.

Ridic această problemă în speranţa că, atunci când iniţiativa legislativă pe care fiecare grup parlamentar, prin reprezentant, a semnat-o va ajunge la noi în Cameră, şi care prevede că în momentul în care Guvernul iniţiază o ordonanţă de urgenţă să publice şi normele de aplicare, pentru că, dacă e ceva urgent, atunci şi aplicarea ar fi urgentă, nu numai declaraţia... Şi sper că atunci o să fiţi cu toţii de acord, cu toate că, de exemplu, cum e şi normal, Guvernul nu este de acord cu această iniţiativă legislativă, pentru că, cui îi place să muncească la timp şi bine, nu? Nici Guvernului, nici altuia.

În condiţiile în care acest raport a fost reîntors la comisie pentru că prima dată era cu raport nefavorabil, consider, s-a făcut o treabă bună că s-a aprobat, e necesară, însă trebuie să pistonăm Guvernul ca să emită mai repede normele de aplicare la toate măsurile care sunt prevăzute şi, eventual, să rezolve şi problema pe care o s-o ridice domnul preşedinte Viorel Ştefan, pentru că am discutat ce doreşte să ridice şi, ca să nu răpesc din timpul Domniei Sale, eu mă opresc aici.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi.

Domnule deputat Viorel Ştefan, în numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, vă rog să exprimaţi poziţia acestuia.

Aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mai înainte de toate, vreau să spun, în numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, că noi vom vota împotriva acestei ordonanţe. Vom vota împotriva acestei ordonanţe pentru că este o reglementare care face ca statul român să fie cel mai mare cămătar din lume.

Ceea ce se prezintă, în expunerea de motive, că ar fi o reglementare în sensul flexibilizării modului de calcul al majorărilor de întârziere, pe cele două componente, dobânzi şi penalităţi, de fapt, ascunde o formulă care îngenunchează mediul de afaceri. Degeaba s-a redus cota de calcul al dobânzilor de la 0,1% pe zi la 0,5% pe zi, şi doar prin amendament la... prin raportul comisiei noastre am coborât-o la 0,04% pe zi, dacă s-a introdus un sistem de penalizări cu 5% la întreaga sumă stinsă în primele 60 de zile şi cu 15% la întreaga sumă, făcând abstracţie de faptul dacă întârzierea s-a realizat în 31 de zile sau în 171 de zile. Este o formulă pe care noi, la comisie, n-am înţeles-o. Şi de aceea, în dezbaterea iniţială şi în raportul iniţial prezentat plenului, noi propusesem un amendament, chiar dacă nivelul rămânea mare, pentru că asta vrea Guvernul. Vrea să îngenuncheze mediul de afaceri şi vrea un sistem de penalizări care să închidă toate firmele. Dar măcar mecanismul să fie funcţional, pentru că noi n-am înţeles cum poate fi aplicat acelaşi procent de penalizare dacă o creanţă bugetară se recuperează sau indiferent de durata de recuperare a acestei creanţe. Asta ne propune Guvernul prin această ordonanţă.

Discutam ieri cu cei din... cu reprezentanţii experţilor contabili care mi-au explicat că este o confuzie de nedescris în aplicarea acestei prevederi. Şi pe fondul acestei confuzii se fac abuzuri de nedescris de către inspectorii fiscali. Deci acesta ar fi principalul motiv pentru care votăm împotriva acestei ordonanţe. Nu că ne deranjează faptul că se introduc metode indirecte de control, ba chiar suntem foarte atenţi să vedem cum, care vor fi rezultatele.

Pentru că, prin folosirea acestei metode de control indirect, spre exemplu, ar trebui preşedintele ANAF-ului, care are o vilă evaluată la 2 milioane de euro şi declarată la 200 de mii de euro, să plătească impozit pe diferenţă că, de fapt, asta este metoda indirectă. Pentru că neştiind să justifice diferenţa de la 200 de mii la 2 milioane de euro, ar trebui să plătească 16% pe diferenţă. Ne uităm cu mare atenţie la acest aspect, dacă se va aplica această prevedere şi suntem de acord cu ea.

Şi nu mai suntem de acord cu altă chestiune din această ordonanţă. Sunt două sisteme de calcul al dobânzilor şi penalităţilor în funcţie de cine colectează creanţele. Dacă e vorba de creanţe ale Administraţiei Publice Centrale, unul este algoritmul de calcul, dacă e vorba de creanţele administraţiei publice locale este altul algoritmul de calcul. Ce fel de coerenţă, ce fel de sistem integrat în administrarea creanţelor bugetare? Confuzie şi dificultăţi în aplicare şi abuzuri în aplicarea unor astfel de prevederi.

De aceea, noi, repet, votăm împotrivă.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc. Mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule Ioan Oltean, deputat, preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Încep şi eu ca domnul preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci - Viorel Ştefan, prin a spune că Grupul parlamentar al PNL va vota împotriva acestui proiect de lege.

Şi acum să argumentăm ca lucrurile să fie clare.

În primul rând, aş dori să-l felicit pe domnul Lakatos că a avut curajul, chiar dacă face parte din coaliţia guvernamentală, să spună că această lege, după aproape un an de zile, este neaplicabilă. Cu alte cuvinte, o ordonanţă de urgenţă, după un an de zile, nu are niciun fel de efect în viaţa de zi cu zi. Atunci de ce să adoptăm un asemenea proiect de lege? Cui foloseşte? Dacă un an de zile n-a fost nevoie de el, de ce de azi încolo ar fi nevoie?

2. Dacă vă uitaţi pe proiectul de lege, şi lucrăm cu materialul clientului, că aşa este bine, eu mă uit acolo unde este normal să se uite oricare om din Comisia de buget, finanţe, la impactul macroeconomic pe care îl poate produce un asemenea proiect de lege. Şi o să vedeţi că impactul este literatură. Şi vă citesc, ca să nu fie dubii: "Modificările aduse prin prezentul proiect de ordonanţă de urgenţă produc efecte asupra conformării voluntare, creşterii volumului încasărilor la bugetul general consolidat şi reducerii arieratelor."

Este, dacă vreţi, acelaşi lucru cu flexibilizarea pieţei nu ştiu care, flexibilizarea atitudinii nu ştiu care, pentru că, mai nou, Guvernul PDL nu mai flexibilizare are în vocabular. Sper să flexibilizeze şi el în sensul în care să plece mai repede să ne lase în pace. Cu alte cuvinte, eu încerc să vă spun că un asemenea proiect de lege nu poate fi adoptat din toate considerentele care au fost puse de la această tribună.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt şi alte intervenţii? Dacă nu mai sunt alte intervenţii... pe procedură... credeam că astăzi procedurile sunt corecte.

Doamna deputat Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamna Aurelia Vasile:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte de şedinţă!

Toate intervenţiile mele pe procedură sunt corecte şi toate aplicările dumneavoastră privind respectarea regulamentului sunt ilegale şi în afara regulamentului.

Deci, domnule preşedinte, domnul Ştefan Viorel, reprezentant al Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, în dezbateri generale, a solicitat reprezentantului Guvernului câteva lămuriri privind modul de aplicare şi modul de interpretare a acestei ordonanţe.

Văd că domnul de la Guvern nu vine să ne lămurească. Deci cred eu că este în interesul Guvernului partidului dumneavoastră şi al coaliţiei ca reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice să ne dea câteva explicaţii că, ştiu eu, poate, noi am interpretat greşit şi ne gândim dacă vom vota sau nu vom vota această ordonanţă.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc.

Trebuie să recunosc că sunteţi corectitudinea şi modestia întruchipată.

Da. O să rog pe domnul secretar de stat...

Domnule secretar de stat, vă rog să daţi câteva explicaţii domnului deputat Viorel Ştefan.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu regret însă eu înţelesesem din intervenţia domnului preşedinte de comisie că au fost mai multe elemente de îndoială asupra prevederilor din ordonanţă, acestea au fost discutate pe larg la comisie, practic este problema de termen pentru penalităţi, termen care este foarte clar precizat şi dânsul a spus un nou punct de vedere, că acest termen ar fi trebuit să fie detaliat în înăuntrul celor 30-60 de zile sau mai mult.

Ministerul Finanţelor Publice a considerat că este suficient dacă există un termen. Este vorba de întârzieri de peste 60 de zile. Credem că atunci când un reprezentant din mediul de afaceri întârzie 60 de zile, credem că este la fel de important dacă întârzie 60 sau 65 de zile. Este termenul de întârziere de peste 60 de zile a plăţii unei creanţe. Dar aceste probleme şi îndoieli au fost discutate în cadrul comisiei şi au fost prinse şi în stenogramă.

Eu vă mulţumesc şi considerăm că ordonanţa este foarte clară şi Ministerul Finanţelor Publice, încă o dată, adresează rugămintea de a fi aprobată. Eu vă mulţumesc foarte, foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc şi eu. Intrăm în dezbaterea raportului comisiei sesizate în fond.

Vă rog să urmăriţi amendamentele. Îi rog pe secretarii mei să urmărească dacă sunt intervenţii din sală.

Dacă la titlul legii există observaţii? La nr.crt.1?

La nr.crt.2?

Şi la nr.crt.3? Nu.

Cu aceasta dezbaterea pe marginea raportului s-a finalizat.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de astăzi de la ora 12,30.

Da. Domnul lider Mircea Duşa.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ieri am stabilit că astăzi la ora 10,00 vom lua în dezbatere generală Proiectul de Hotărâre privind declaraţia Camerei Deputaţilor, legat de afirmaţia unor lideri maghiari făcută săptămâna trecută. Acest proiect de hotărâre ar urma să fie analizat de către Comisia pentru politică externă şi să fie trimis spre plen până la ora 12,00... până la ora 10,00 pentru ca la ora 12,30 să putem da şi votul final.

Ca preşedinte de şedinţă, vă rog să faceţi toate diligenţele necesare ca raportul comisiei să ajungă la plen. Dacă nu, vă propunem ca spre final, la ora 12,00, înainte de a acorda pauza pentru vot final, să trecem la dezbaterea proiectului de hotărâre, fără raportul comisiei, aşa cum prevede regulamentul.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule lider, ţin să vă reamintesc că, în urma votului Biroului permanent exprimat în şedinţa de ieri, s-a stabilit ca termen maxim de depunere a raportului până mâine şi... vă rog să urmăriţi şi să vă reamintiţi...

Doamna Aurelia Vasile:

Nu, domnule preşedinte, astăzi...

Domnul Ioan Oltean:

Şi, că dacă cumva comisia îl va termina înainte de data de miercuri, adică mâine, îl vom înscrie pe ordinea de zi.

Dacă acest raport va fi finalizat de către comisie până la sfârşitul dezbaterilor noastre, cu siguranţă, putem să-l punem în dezbaterea plenului Camerei Deputaţilor.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte, la plen s-a stabilit că astăzi la ora 10,00 se pune pe ordinea de zi dezbaterea generală şi votul final astăzi. Nu găsiţi tot felul de tertipuri pentru a amâna această discuţie. Eu ştiu că e o problemă la Comisia pentru politică externă, care nici n-a fost convocată pe acest subiect, dar vă rog pe dumneavoastră, ca preşedinte de şedinţă, să faceţi diligenţele necesare ca să se întrunească Comisia pentru politică externă.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule lider.

Domnul Mircea Toader, un alt mare lider de la Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Un metru şi 86 am, e adevărat.

Referitor la disputa cu declaraţia, ştiţi foarte bine, în Biroul permanent, prin vot, s-a stabilit că termenul de depunere este miercuri. (Vociferări în Grupul parlamentar al PNL şi în Grupul parlamentar al PSD.)

Îmi pare rău, uitaţi-vă în stenogramă. Au fost două propuneri: marţi până în ora 10,00 să existe raportul Comisiei pentru politică externă sau miercuri. S-a supus la vot cu 7 şi 3 abţineri, 7 pentru şi 3 abţineri sau 4 abţineri au fost pentru miercuri, să finalizeze acel raport. Este problema Comisiei pentru politică externă, ştiţi foarte bine regulamentul. Preşedintele comisiei convoacă, nu ne-am opus, sub nicio formă, dar miercuri, dacă există raportul, săptămâna viitoare îl vom discuta.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule lider, pentru clarificări.

Domnul lider mai mare.

Domnul Mircea Duşa:

Eu înţeleg că dumneavoastră vreţi să amânaţi această discuţie, de aceea, vă solicit o pauză de 15 minute pentru a consulta liderii, pentru a trece pe ordinea de zi acest proiect de hotărâre.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc. Pentru adevăr şi numai pentru adevăr, domnule lider, ieri s-a votat exact aşa cum v-am spus eu şi domnul Mircea Toader, stenograma şedinţei Biroului permanent poate fi consultată. S-a votat ca mâine să fie ultima zi de depunere a raportului. Şi vă rog foarte mult să nu încercaţi să distorsionaţi adevărul.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte, eu v-am solicitat o pauză de consultări şi nu uitaţi că ne-aţi învăţat un an întreg de zile că plenul este suveran, şi nu Biroul permanent, care ia hotărâri fără cvorum.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să nu ţipaţi, domnule Duşa, că sunteţi un om prea cumsecade ca să ţipaţi.

Domnul Mircea Duşa:

Nu ţip, dar este un subiect foarte important, domnule preşedinte, şi vă rog să nu-l ocoliţi.

Domnul Ioan Oltean:

Sunt absolut de acord. Nu-l ocolesc.

Domnul Mircea Duşa:

V-am solicitat o pauză de consultări şi sunteţi obligat s-o acordaţi.

Domnul Ioan Oltean:

Dumneavoastră sunteţi prietenul meu şi nu pot să vă refuz,

Pauză de consultări 10 minute, stimaţi colegi.

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor şi domnilor deputaţi, timpul alocat pentru pauză s-a epuizat.

Vă rog să ocupaţi locurile în sala de şedinţă. Rog liderii grupurilor parlamentare, după efortul făcut, să-şi adune colegii în sala de şedinţă.

Vă rog să ocupaţi locurile în sala de şedinţă pentru a putea continua lucrările noastre.

Domnii preşedinţi ai unor comisii extrem de importante sunt invitaţi să poftească în sala de şedinţe.

Da, stimaţi colegi, următorul punct pe ordinea de zi este proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.88/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Ne aflăm în procedură de urgenţă.

Rog, din partea iniţiatorului dacă cineva doreşte să ia cuvântul?

Domnul secretar de stat Ghizdeanu? Vă rog să-l invitaţi. Îl rog să stea în sală pe domnul secretar de stat.

Domnule secretar de stat, vă rog să rămâneţi în sală.

Vă rog să susţineţi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.88/2010 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Scuzaţi pentru pauză!

Prezentul proiect de lege statuează, în primul rând, reducerea de dobândă pentru creanţele fiscale la 0,04%, cum apărea şi în precedentul proiect de lege, dar ceea ce este mai important pentru mediul de afaceri este că reglementează compensarea de drept, ceea ce înseamnă stingerea creanţelor reciproce, chiar în momentul când creanţele există deodată, indiferent dacă debitorii au sau nu cunoştinţă despre acestea.

Mai sunt şi alte reglementări, ca urmare Ministerul Finanţelor Publice propune aprobarea proiectului de lege, cu amendamentul prezentat în anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi, vă rog să nu vă închipuiţi că sunteţi la un teatru de comedie acum.

Îl invit pe domnul preşedinte al comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte Viorel Ştefan, pentru a prezenta raportul comisiei.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu adresa PL-x 708 din 24 noiembrie, Biroul permanent, conform articolul 95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, a sesizat în procedură de urgenţă, pentru examinarea şi avizare în fond, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

La întocmirea raportului s-au avut în vedere avizele Consiliului Legislativ şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 17 noiembrie 2010.

Proiectul de lege, potrivit art.75 din Constituţia României, republicată, şi art.92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La lucrările comisiei au participat 39 de deputaţi, dintr-un total de 39 de membri ai comisiei.

La dezbaterea proiectului de lege a participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, domnul Ghizdeanu Ion, secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice.

În urma dezbaterii proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în şedinţa din data de 23.02.2011, cu majoritate de voturi, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, cu amendamentul prezentat în anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte, vă rog să rămâneţi.

Nu înainte de a atrage atenţia parlamentarilor să ocupe locurile în sala de şedinţă şi că este extrem de nepoliticos să staţi cu spatele la prezidiu. Vă rog, stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă, iar cei care nu sunteţi membri ai Camerei Deputaţilor părăsiţi sala de şedinţă.

Domnule Mircea Toader, sunteţi un rău necesar aici, văd!

Domnule preşedinte,

Vă rog să propuneţi timpii pentru dezbateri.

Domnul Viorel Ştefan:

Cinci minute, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cinci minute pentru dezbaterea pe articole a raportului.

Supun votului dumneavoastră timpul propus de către domnul preşedinte. Vă rog să votaţi.

Cu 86 de voturi pentru, un vot împotrivă şi nicio abţinere, propunerea a fost adoptată.

Trecem la dezbateri generale.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul.

Domnul deputat Viorel Ştefan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel Ştefan:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor,

Ne aflăm în faţa unei situaţii din care rezultă că acest Guvern şi atunci când vrea să facă bine tot prost iese. Şi este sigur intenţia lăudabilă. În cursul anului 2010, nivelul dobânzii pentru întârzierea plăţii obligaţiilor bugetare a fost redus de la 0,1% pe zi, iată, până la 0,04% pe zi, prin această ordonanţă pe care o dezbatem astăzi. Dar confuzia, dificultăţile în aplicare legate de faptul că în materie de proceduri fiscale există o incoerenţă legislativă nemaiîntâlnită le suportă mediul de afaceri. Şi uitaţi-vă ce facem astăzi: acum zece minute am votat un amendament la o ordonanţă care stabilea nivelul pentru aceste dobânzi de 0,04% pe zi. Deci, există o lege care stabileşte această regulă.

La nici un sfert de oră votăm din nou, o altă lege, cu aceeaşi prevedere.

Departamentul Legislativ a făcut eforturi extraordinare să îndrepte această chestiune. Noi, la comisie, am ţinut în dezbatere aceste acte normative ca să le armonizăm, să le sistematizăm, să le punem într-o formă firească. Nu se poate!

Confuzia care s-a creat, incoerenţa reglementărilor face ca astăzi să votăm această chestiune, într-un sfert de oră votăm aceeaşi prevedere în două legi diferite.

Dacă dumneavoastră credeţi că în materie fiscală se poate opera cu astfel de prevederi, sunteţi în eroare totală.

De aceea, noi vom vota împotrivă, n-avem alternativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social... al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Vasile Popeangă (din bancă):

Aţi greşit, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Nu, n-am greşit, n-am greşit mult. Vă rog să exprimaţi poziţia grupului.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă,

Să faceţi corecţia necesară.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal sau, dacă vreţi să spuneţi, din cadrul Uniunii Social-Liberale, şi atunci n-aveţi o greşeală flagrantă şi putem să vă iertăm.

Proiectul de lege la care astăzi ne aplecăm este, de asemenea, un proiect de lege care din punctul meu de vedere nu poate fi votat. Drept pentru care, Grupul PNL nu va vota acest proiect de lege.

Şi am început cu concluzia.

Argumentaţia: o ordonanţă de urgenţă care nu foloseşte nimănui, o ordonanţă de urgenţă care mai mult încurcă lucrurile, dacă vreţi, decât le simplifică sau le clarifică. O ordonanţă de urgenţă care, aşa cum spune Guvernul în expunerea de motive, la impactul asupra mediului de afaceri, crede Guvernul că atenuează efectele actualei crize economico-financiare, iar la impact social, nimic, la impact asupra mediului macroeconomic, produce efecte pozitive. Iertaţi-mă, vă rog, dar beletristică de asta într-un document de natură financiară este de prost gust şi de lipsă de profesionalism.

Şi nu în ultimul rând, dacă chiar cineva vrea cu atenţie şi cu profesionalism să se aplece asupra actului normativ, va constata că prin acest proiect se încalcă Legea finanţelor publice fără să se spună că prin derogare de la prevederile legii fundamentale a finanţelor publice se pot întâmpla şi alte lucruri. Este clar că este o incoerenţă totală, şi ea nu poate fi acceptată în finanţele României.

Vom vota deci împotriva acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnule secretar de stat, m-am uitat pe cele două acte normative care sunt pe ordinea de zi acum şi sunt identice. Puteţi să ne explicaţi? Nu putem avea aceeaşi prevedere în două acte normative distincte.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Domnule preşedinte,

Cele două acte au prevederi legate de mecanism şi de sprijin diferite. Am precizat că prin acest ultim proiect de lege se introduce posibilitatea compensării creanţelor.

Referitor la dobânzi, într-adevăr, în această variantă ultimă adusă par la fel, dar Guvernul a dat în primăvara anului 2010 prima ordonanţă de urgenţă în care a redus dobânda de la 0,1 la 0,05% văzând că şi dobânzile de pe piaţă, urmează un trend descrescător, a dat la câteva luni o nouă ordonanţă prin care a redus de la 0,05 la 0,04 de la 1 octombrie. Deci a acordat un sprijin suplimentar mediului de afaceri faţă de 1 iulie.

Având în vedere că ele pe parcurs au ajuns în Parlament, în comisii s-a făcut... de aceea a fost de acord Guvernul cu amendamentele care au fost menţionate, şi amendamentele făcute în cadrul comisiei au ajuns în acelaşi moment a fi discutate. Dar Guvernul, pe parcursul anului 2010, a acordat o reducere la dobânda de întârziere, mediului de afaceri, în două etape: de la 1 iulie - 0,05, şi de la 1 octombrie - 0,04.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc.

Nu m-aţi convins.

Stimaţi colegi,

Am să mă folosesc de prevederile art.109 din Regulamentul Camerei Deputaţilor care spune că atunci "Când dezbaterea amendamentelor relevă consecinţe importante asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, preşedintele Camerei Deputaţilor poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond".

Termen, o săptămână.

Pe aceeaşi chestiune. OK! Şi pe urmă am să-mi finalizez punctul de vedere.

Vă rog, domnule deputat Marton Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Dacă tot aţi retrimis acest proiect de lege, atrageţi atenţia onor Comisiei pentru finanţe şi a preşedintelui acesteia că mai avem un articol în regulamentul nostru conform căruia în asemenea situaţii se depune un singur raport. Şi dacă se depune un singur raport, toate aceste probleme sunt rezolvate de la sine.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc.

Absolut corectă observaţia dumneavoastră.

Domnule deputat Lakatos şi pe urmă domnul preşedinte Viorel Ştefan.

Domnul Lakatos Petru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Nu vreau eu acum să fac pe avocatul Comisiei pentru buget-finanţe. Încurcăturile s-au produs, după părerea mea, pentru următorul lucru: în prima fază când proiectul anterior s-a discutat, a venit cu raport de respingere. Am discutat şi s-au făcut o serie de amendamente şi s-a ivit următoarea situaţie absolut hilară: respingerea ordonanţei, cu amendamente admise. Vă daţi seama de ridicolul situaţiei.

Mă bucur că ulterior a fost retrimis raportul comisiei, însă când s-a retrimis, ştiţi când se întâmplă asemenea retrimiteri, celelalte lucruri, mă refer acum la amendamentele admise, oarecum nu şi-au găsit locul în totalitate şi nu s-a făcut o corelare. Mai există şi alte puncte de vedere, dacă vă uitaţi pe amendamente, între timp se vorbeşte numai de dobânzi, şi nu de dobânzi de întârziere, deci, trebuie să vă uitaţi şi la text, nu numai la cifra de 0,04.

Dacă se retrimite la comisie e foarte bine. O să încercăm, cel puţin vorbesc în nume personal, ca toate inadvertenţele să fie eliminate.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul preşedinte al comisiei sesizată în fond, domnul deputat Viorel Ştefan.

Domnul Viorel Ştefan:

Sigur că dacă cele două acte normative ar fi tratat doar chestiunea dobânzilor de întârziere, atunci cred că era în regulă şi se putea face un singur raport. Numai că, vedeţi, în cele două acte normative doar textul privind dobânzile de întârziere este comun, în rest, fiecare tratează tematici total diferite. Şi nu ştiu dacă puteam să facem un singur raport preluând dintr-o ordonanţă textul ca amendament la cealaltă ordonanţă. Noi am fost într-o consultare permanentă cu Departamentul Legislativ şi am adoptat soluţia conform sfaturilor pe care le-am primit.

Acum, sigur, întoarcerea la comisie e o soluţie, dar mi-e teamă că o să venim cu acelaşi raport, dată fiind situaţia din care trebuie să ieşim.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege se întoarce la comisia sesizată în fond. Termen pentru reaşezarea raportului: o săptămână.

Stimaţi colegi,

Înainte de a da pauză acum zece minute, de la microfonul Camerei, s-a încercat să se sugereze că ieri, în şedinţa de plen, aş fi precizat că astăzi, la ora 10, va avea loc dezbaterea declaraţiei privind declaraţiile făcute de către unii demnitari maghiari.

Am în faţă stenograma şedinţei de ieri, domnilor colegi, vă rog întotdeauna să vă documentaţi, domnule lider PSD, Mircea Duşa, şi domnule Marian Neacşu, vicelider, pentru a fi exprimat adevărul. Ieri, n-am dezbătut şi n-am făcut nici cea mai mică afirmaţie legată de acest lucru. În consecinţă, v-aş ruga altă dată să nu dezinformaţi plenul Camerei şi opinia publică, domnule profesor.

Mulţumesc foarte mult pentru înţelegere şi pentru bunăvoinţa dumneavoastră.

Continuăm dezbaterea, pe poziţia 7 avem Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106/2010 pentru modificarea Anexei nr.4 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române".

Domnul deputat Mocanu, procedură.

Domnul Vasile Mocanu:

Zis procedură.

Domnule preşedinte,

Este aşa cum aţi spus dumneavoastră, ieri n-am discutat. Dar mi-aduc aminte că în şedinţa comună unde s-a dezbătut moţiunea parcă am avut o discuţie foarte clară şi la obiect că după ce se votează moţiunea rămânem în sală şi votăm ceea ce trebuia să votăm referitor la ceea ce ştim că s-a discutat, da? N-aţi făcut. V-aţi luat sarsanalele uşor, aşa, şi aţi plecat, aţi lăsat băncile goale, PDL-ul şi cu toată coaliţia.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Procedură, doamna Aura Vasile. Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Legat de ultimul comentariu pe care dumneavoastră l-aţi făcut în faţa Camerei Deputaţilor. Încerc să vă aduc aminte că la şedinţa Biroului de ieri Grupurile PSD şi PNL au solicitat modificarea ordinii de zi şi completarea cu solicitarea făcută, privind această declaraţie faţă de evenimentele care au avut loc în data de 15 martie. De bună-credinţă, noi, cei din opoziţie, v-am crezut în momentul în care aţi spus că va fi trimisă la Comisia pentru politică externă, că ei vor lucra când vor avea timp şi că o considerăm trecută pe ordinea de zi. Nu estre trecută pe ordinea de zi, domnule preşedinte de şedinţă. Dar ieri încă credeam, la începutul şedinţei, în buna înţelegere sau cel puţin că de data asta arcul guvernamental se va ţine de cuvânt.

Ieri, aseară, ieri după-amiază, în momentul în care grupul meu a solicitat şi v-a făcut solicitarea pentru a completa proiectul audiovizualului şi pe fond cu Comisia juridică, dumneavoastră nu aţi supus la vot această propunere.

În momentul în care noi vă cerem completarea ordinii de zi sau dezbateri care nu sunt private, ci, pur şi simplu, aşa cum vă explica poate mai devreme Ştefan Viorel şi cu domnul deputat Lakatos, că încercăm să vă dăm o mână de ajutor de cele mai multe ori şi a corecta prostiile care sunt în diverse proiecte, domnule preşedinte, vă rog încă o dată, şi de data aceasta chiar nu glumesc, respectaţi vă rog regulamentul acesta unde spune că în momentul în care şi noi, cei din opoziţie, solicităm sau facem o propunere Camerei, dumneavoastră, regulamentul acesta spune, trebuie să supuneţi plenului. Că sunteţi mai mulţi sau nu sunteţi mai mulţi, că pierdem la vot sau nu pierdem la vot.

Legat de subiectul în temă, dumneavoastră ne-aţi învăţat şi mai ales colegul meu, domnul deputat Toader, plenul este suveran. Vreau să vă întreb: când e suveran? Atunci când credeţi că sunt rezolvate o serie din interesele dumneavoastră care nu sunt şi interesele ţării, care nu sunt interesele acestor cetăţeni?

Domnule preşedinte de şedinţă,

Vă rog şi vă rog să mă credeţi că v-o spun cu bună-credinţă şi cu multă prietenie, respectaţi acest regulament şi faceţi-vă vă rog că sunteţi democrat, vă rog prefaceţi-vă şi spuneţi: "Uite, opoziţia a făcut următoarea propunere. O supun votului." Şi atunci, nu o să am niciodată ce să vă reproşez. Şi spun încă o dată că şi pe această treabă nu faceţi decât să întindeţi şi să diluaţi această problemă, problemele care s-au întâmplat în data de 15 martie pe teritoriul României şi lucruri pe care le-am făcut demnitari ai alte ţări, care nu aveau dreptul să se exprime sau să facă trimitere la astfel de lucruri, ele fiind coroborate cu altele, care sunt în protocolul secret între dumneavoastră şi un alt grup parlamentar.

Şi, atunci, domnule preşedinte, vă promitem, Grupul meu, că n-o să lăsăm nicio secundă să treacă sau să se învechească sau să se pună praf pe această problemă şi vă vom aduce permanent aminte că sunteţi român, că dumneavoastră sunteţi din Ardeal, domnule preşedinte, şi vreau să vă spun că nu este normal să se răsucească morţii noştri în pământul Transilvaniei pentru că dumneavoastră aveţi alte interese.

Domnul Ioan Oltean:

Pe procedură, doamna deputat.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

O spun cu toată credinţa.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Daţi-mi voie să-mi exprim eu câteva considerente. (Coboară la tribună.)

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am, aşa, un gust amar. Un gust amar când văd pe colegi că vin cu regulamentul în mână şi-mi fac mie sau altor colegi de-ai mei observaţii privind încălcarea acestora, când dânşii fac, de câte ori au ocazia, acelaşi lucru.

Doamna deputat, ieri, în şedinţa Biroului permanent, s-a hotărât prin vot majoritar ca această chestiune să fie discutată între liderii grupurilor parlamentare şi pe urmă să abilităm Comisia pentru politică externă să redacteze o declaraţie respectând adevărul şi numai adevărul, care, pe urmă, să fie adusă spre dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor. S-a votat acest lucru şi s-a spus că dacă raportul comisiei sau declaraţia comisiei va fi finalizată până astăzi o putem înscrie pe ordinea de zi, doamna deputat. Dar termenul pentru redactarea raportului a fost stabilit până mâine, miercuri, 23 martie. În momentul acesta nu suntem în posesia unui raport al comisiei sesizate pentru a putea angaja dezbateri pe marginea acestei declaraţii.

Ieri, când am aprobat ordinea de zi şi programul de lucru, nimeni, dar absolut nimeni din această sală nu s-a ridicat să ridice obiecţiuni sau să facă o altă propunere care să vizeze completarea ordinii de zi.

De declaraţii demagogice, de intervenţii care au doar darul de a obstrucţiona dezbaterile normale avem parte în fiecare zi; de dezinformare, de distorsionarea adevărului avem parte în fiecare zi. De la acest microfon s-a încercat să se inducă ideea că eu, ieri, aş fi propus acest lucru. Am stenograma şedinţei în faţă şi vă spun că nu există acest lucru.

Doamnelor şi domnilor din opoziţie.

Adevărul nu este numai de partea dumneavoastră, v-aş ruga foarte mult, cu maximă atenţie, atunci când ne trageţi de urechi să vă uitaţi şi la urechile dumneavoastră.

Vă mulţumesc foarte mult. (Îşi reia locul la prezidiu.)

Domnul Mircea Toader, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

S-a cerut pauza de consultări tocmai cu acest obiectiv de a discuta şi între noi, liderii, ce avem de făcut. Am stabilit în Biroul permanent de ieri că Comisia pentru politică externă va întocmi printr-un raport un proiect de hotărâre sau o declaraţie pe care o vom supune dezbaterii şi o vom vota. Termenul pentru depunerea acestui raport s-a stabilit în Biroul permanent să fie miercuri. N-am auzit o altă modalitate de modificarea ordinii de zi pentru a dezbate, ce? Că n-avem nimic în faţă.

Pe de altă parte, declaraţia discutată sau susţinută de senatorul Haşotti, repet, senatorul Puiu Haşotti, care ştiu că nu este membru al Camerei Deputaţilor, a citit o declaraţie în faţa plenurilor reunite. Nu putea să fie preluată această declaraţie prin vot fiindcă nici nu era într-o procedură. Şi atunci, am susţinut că era trebuie să meargă în Comisia pentru politică externă, la fiecare Cameră separat, şi apoi să existe un proiect de hotărâre sau o declaraţie care să fie supusă dezbaterii şi în ultimă instanţă votată.

Cred că pentru a menţine situaţia caldă sau fierbinte, cum spune colega mea, nu e nevoie de o declaraţie în plenul Camerelor reunite sau în plenul Camerei Deputaţilor, ci este suficient ca Comisia pentru politică externă să întocmească acel raport, sigur, la rece, cu o gândire politică adecvată, cu prezentarea poziţiei Guvernului, nu suntem de acord cu declaraţiile făcute şi ce am înţeles eu după aceea, că soţia...

Doamna Aurelia Vasile:

E şi mai rău!

Domnul Mircea-Nicu Toader:

...nu contează. Eu vă spun că n-avea efecte juridice, dar cred că a depăşi acest moment şi a face o dezbatere între noi, n-are nici un fel de rost. Să lăsăm Comisia pentru politică externă să ne prezinte, să vedem ce scrie în acea declaraţie sau acel proiect de hotărâre şi apoi să avem o discuţie şi o dezbatere prin vot.

Deci, domnule preşedinte de şedinţă, eu zic să continuăm cu ordinea de zi, cu dezbaterea proiectelor de lege şi apoi să intrăm în ordinea de zi firească.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat, domnule lider.

Doamna Aura Vasile şi pe urmă cred că putem să oprim dezbaterea şi să trecem mai departe la dezbaterea proiectelor de pe ordinea de zi.

Doamna deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte de şedinţă,

În primul rând vă rog să îmi permiteţi să vă mulţumesc pentru sinceritate şi că faţă de tot ce s-a spus, aţi venit şi aţi reprodus aproape exact ce a fost ieri în şedinţa Biroului permanent, în condiţiile în care aţi spus că s-a hotărât ca pe cât posibil astăzi Comisia pentru politică externă să realizeze acest material pentru a intra în dezbatere şi că teoretic s-a pus totuşi termenul pentru mâine.

Vreau să vă aduc aminte că la un moment dat, fără microfon, şi eraţi mulţi colegi acolo, eu am discutat şi ştiţi ce am spus, în condiţiile în care am spus că de bună-credinţă aceste lucruri se vor rezolva astăzi. În condiţiile în care... de aceea nu apar lucrurile acestea în stenogramă, ştiţi foarte bine că au fost comentarii între mine, Roberta, dumneavoastră şi alţi colegi, şi vă rog să mă credeţi că am crezut că şi după intervenţia domnului deputat Tăriceanu, liderul Grupului PNL, în care s-a făcut corecţia lângă PNL + PSD pe acea treabă, pe acea solicitare, şi după ce s-a terminat Biroul, vorbind cu domnul secretar adjunct Enache şi cu personalul tehnic, n-am crezut nicio secundă că nu vă veţi ţine de cuvânt şi nu va fi pe ordinea de zi.

Iar legat de ce a spus domnul Toader, domnule Toader, în mapa dumneavoastră de Birou permanent de ieri aveaţi un material semnat de viceliderul Grupului PNL, care se numeşte Eugen Nicolăescu, şi care nu este senator, şi care, acel material, a fost trimis Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaţilor. Dacă amestecaţi merele cu perele, treaba dumneavoastră! Este clar că nu doriţi să lămurim această problemă şi nu doriţi să aveţi demnitatea românului care îşi apără dacă vreţi familia. România este o familie şi aşa cum încercaţi să vă apăraţi familia de acasă, trebuie să apăraţi şi această familie numită România. Dumneavoastră sunteţi aici pentru a reprezenta poporul, şi nu Partidul Democrat.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat, nu suntem la declaraţii politice. Vă rog eu foarte mult, haideţi să ne respectăm unii pe alţii.

Doamna Aurelia Vasile:

Nu fac declaraţii politice, domnule preşedinte, dar v-am spus încă o dată că dumneavoastră aţi spus adevărul şi dacă doreaţi să fie tot adevărul nu aduceaţi aminte de acea stenogramă, pentru că ştiţi ce a fost în Biroul permanent, vorbind fără microfon, da?

Domnul Ioan Oltean:

Doamna deputat,

Am adus stenograma şedinţei de ieri. Vă rog să reţineţi ceea ce spus eu întotdeauna. Am adus stenograma şedinţei plenului pentru că acolo... s-au făcut referiri la şedinţa în plen, şi nu la şedinţa Biroului permanent.

Vorbim de lucruri diferite. Vă rog să ocupaţi loc în sala de şedinţă şi să continuăm dezbaterea pe marginea proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106/2010 pentru modificarea Anexei nr.4 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române".

Domnul secretar de stat Marin Anton, din partea Ministerului Mediului şi Pădurilor, vă rog să exprimaţi poziţia Guvernului faţă de acest proiect de lege.

Domnul Marin Anton (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Pădurilor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană a trebuit să se pună în aplicare Directiva Europeană 2000/60 a Comisiei Europene prin care se statuează ca principii de bază în gospodărirea apelor următoarele: recuperarea integrală a costurilor managementului apei, atât cantitativ, cât şi calitativ; utilizatorii finali de apă plătesc; poluatorii apei sub orice formă plătesc; stimularea beneficiarilor de resurse de apă în vederea protecţiei acesteia.

Pentru punerea în aplicare a acestor principii, a fost necesară implementarea noului mecanism economic, care s-a aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române".

Prin prezentul proiect de ordonanţă se propune modificarea sistemului de contribuţii, prin restructurarea contribuţiilor specifice de gospodărire a apelor, doar pe două mari categorii: apă de suprafaţă şi apă de subteran.

Structura pe cele două mari categorii de tipuri de resurse de apă este în conformitate cu practica europeană, dar aduce şi un plus de echitate, deoarece Marea Neagră, Dunărea şi celelalte ape de suprafaţă trebuiesc tratate în mod egal.

Se elimină diferenţa între utilizatorii volumelor de apă pentru agricultură sau acvacultură, pornind de la realitatea că aceştia au activităţi cu profil similar.

Se separă contribuţia pentru apă utilizată în activitatea de transport naval, pe canal navigabil, de ceilalţi agenţi economici care utilizează apa de suprafaţă.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul vicepreşedinte Ion Călin.

Vă rog, pe scurt, domnule preşedinte, să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Ion Călin:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată cu dezbaterea pe fond - în procedură de urgenţă - a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106/2010 pentru modificarea Anexei nr.4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române".

Potrivit prevederilor art.95 şi 92 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitatea sa de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege în 21 februarie 2011.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106/2010 pentru modificarea Anexei nr.4 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", aprobată cu modificări, prin Legea nr.404/2003, cu modificările şi completările ulterioare, urmărindu-se restructurarea sistemului de contribuţii, plăţi, bonificaţii, tarife şi penalităţi specifice activităţii de gospodărire a resurselor de apă, pe coordonatele consolidării legislaţiei naţionale de profil, din perspectiva necesităţii de implementare a cadrului legal armonizat în domeniul apelor, aliniat normelor şi exigenţelor europene incidente în materie, în contextul îndeplinirii obligaţiilor asumate de România, derivate din calitatea de sa de stat membru al Uniunii Europene.

În urma examinării iniţiativei legislative şi a opiniilor exprimate de membrii comisiei, s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, să se supună adoptării plenului Camerei Deputaţilor respectivul proiect de lege.

În raport cu obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Dacă nu doreşte nimeni, vă rog să observaţi că sunt îndeplinite prevederile art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de la ora 12,30.

Poziţia 8 de pe ordinea de zi, aşteptată cu mare interes de o parte dintre colegii noştri, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor Naţionale nr.16/1996.

Domnul deputat Lucian Bode, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, doreşte să intervină.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Actualul proiect de lege este categoric aşteptat cu mult interes de noi toţi şi de un număr mare de cetăţeni ai acestei ţări, pe lângă faptul că rezolvă o problemă foarte, foarte importantă, din punctul meu de vedere, şi anume: vom autoriza operatorii economici pentru prestarea de servicii arhivistice.

Din punctul meu de vedere, sunt câteva elemente care nu sunt cuprinse în acest proiect. Şi mi-aş permite să subliniez câteva dintre acestea: la art.18, respectiv la art.21, eu consider că nu sunt suficiente clarificări în ceea ce priveşte toţi creatorii de documente. Şi v-aş putea da exemple în acest sens. În toată ţara, sunt foşti angajaţi ai IPL-urilor, IAS-urilor, SMA-urilor, care, dacă nu vom introduce un amendament pe care eu l-am susţinut la comisie, nu se vor regăsi în textul propus de comisie.

De asemenea, consider că ar trebui aduse clarificări în ceea ce priveşte Casele teritoriale de pensii, şi - nu în ultimul rând - clarificări cu privire la categoriile de documente care vor fi eliberate de către creatorii de documente, succesorii acestora sau operatorii economici autorizaţi pentru prestarea serviciilor arhivistice.

De aceea, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, propunerea mea este să solicit liderului sau viceliderului Grupului parlamentar al PDL, să vă solicite votul pentru retrimiterea la comisie, pentru maximum două săptămâni, astfel încât cred că îmi veţi da posibilitatea la comisie să susţin aceste amendamente, şi sunt convins că o să vă aduc argumente pentru ca această lege să fie cât mai corectă şi să acopere o plajă cât mai mare.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulţumim şi noi pentru consistenţa motivaţiei dumneavoastră.

Dacă liderul grupului parlamentar susţine această prevedere, această solicitare?

Domnule Mircea Toader, vă rog să poftiţi la microfon, dacă susţineţi solicitarea distinsului nostru coleg.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Până atunci, vreau să am un punct de vedere al preşedintelui Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule Mircea Toader, cer poziţia grupului parlamentar, pe care vă rog s-o exprimaţi.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Noi, în grup, am hotărât s-o retrimitem la comisie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule lider.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru?

Cu 92 voturi pentru, 11 voturi împotrivă şi o abţinere, propunerea domnului deputat Lucian Bode a fost adoptată.

Proiectul de lege se retrimite comisiei sesizate în fond, cu termen o săptămână.

Săptămâna viitoare aşteptăm raportul suplimentar, cu amendamentele susţinute şi dezbătute în interiorul comisiei.

Continuăm dezbaterea noastră.

Poziţia 9, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.32/2010 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar.

Suntem în procedură de urgenţă.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva?

Domnule secretar de stat Ion Ghizdeanu, vă rog să exprimaţi poziţia Guvernului.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.32/2010 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, autorizează Guvernul să aprobe ocuparea posturilor vacante din cadrul ministerelor, precum şi din alte instituţii şi autorităţi publice din subordinea, coordonarea Guvernului sau a ministerelor, finanţate integral de la bugetul de stat, urmărindu-se încadrarea în procentul de maxim 15%, să se realizeze pe total posturi vacante din aceste instituţii.

Aceste măsuri vizează, cu prioritate, întărirea structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenţei financiare comunitare acordate României.

În consecinţă, Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, susţine aprobarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule ministru.

Din partea comisiilor sesizate în fond - Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială - domnul vicepreşedinte Ion Călin.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Călin:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Senatul a adoptat proiectul de lege, în calitatea sa de primă Cameră sesizată; Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă, cu unele observaţii şi propuneri de care comisia a ţinut cont; Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avizat favorabil proiectul de lege.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea unor măsuri care să permită ocuparea posturilor vacante din cadrul ministerelor şi a altor instituţii şi autorităţi publice din subordinea Guvernului, sau a ministerelor finanţate integral de la bugetul de stat, cu încadrarea în procentul de 15%, în limita căruia pot fi ocupate posturile vacante.

Astfel, se autorizează Guvernul să aprobe ocuparea posturilor vacante din aceste instituţii, prin urmărirea încadrării în procentul de maximum 15%, se realizează pe totalul posturilor vacante.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât, cu majoritate de voturi, adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.32/2010 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, în forma adoptată de Senat.

În raport de obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, doamna deputat Aura Vasile, vicelider.

Vă rog, doamna vicelider, să exprimaţi un punct de vedere.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, preşedinte de şedinţă, astăzi.

Legat de proiectul de lege, ar trebui să spun că, în ideea lui şi în filozofia lui, este un lucru oportun şi benefic. Dar trebuie să fac remarca că Guvernul Boc, ca totdeauna, întâi a tăiat, şi pe urmă a măsurat, motiv pentru care au fost restructurate posturile din administraţia publică, după care vine FMI-ul, şi în memorandumul suplimentar din februarie 2010 urechează Guvernul Boc că a intervenit şi a redus personalul acolo unde nu trebuia. Şi, citeşte, spune în acest memorandum, ce trebuie să face urgent Guvernul: "Adoptarea de către Guvern, până la finele lunii mai 2010, a unor măsuri concrete de suprimare a blocajelor şi întârzierilor, astfel încât să se accelereze procesul de absorbţie a fondurilor structurale ale Uniunii Europene. Acestea includ consolidarea capacităţii serviciilor publice relevante", şi textul curge.

Nota Bene: în expunerea de motive şi în momentul în care Guvernul a venit cu această ordonanţă, chiar am crezul că se vor rezolva problemele în România, în condiţiile în care se enumără, pe bună dreptate, greutăţile care erau întâmpinate la acel moment, pentru că Guvernul, mai devreme cu 6 luni, îşi tăiase, şi acum încerca să coasă. Şi, spune Guvernul că trebuie neapărat să ocupe aceste posturi, motiv pentru care art.22 din Ordonanţa nr.32 se rectifică şi se permite ca într-un procent de 15% din posturile vacante să poată fi scoase la concurs sau ocupate. Dar bineînţeles că nu se abţine Guvernul, sau cel care a scris această expunere de motive, să nu folosească expresia foarte dragă premierului Boc: "Unul din şapte", probabil că de unde şi povestea cu croitoraşul cel viteaz, spunând aici că posturile vacantate se ocupă numai un post din şapte, la fel cum a spus şi despre pensionari, că pentru anul viitor, considerăm unul din şapte.

Şi bineînţeles că toate aceste lucruri curg, în condiţiile în care se dau termene, se stabileşte exact ce şi cum.

Ce se întâmplă după un an, în condiţiile în care s-au majorat costurile cu personalul care a fost angajat, bineînţeles cu dotările, cu cazările pentru "marii specialişti" care au fost aduşi din teritoriu în Bucureşti.

Şi ce constatăm în luna martie a anului 2011? Că personalităţi de la Bruxelles cer Executivului măsuri concrete pentru absorbţia banilor Uniunii Europene.

Şi spun oficialităţile de la Comisia Europeană, Guvernului român, că ne roagă - deci, stimaţi colegi, ne roagă - să luăm cele 20 de miliarde de euro, fonduri nerambursabile, pe care România trebuie să le consume până în anul 2013. Şi tot oficialităţile Comisiei Europene informează Guvernul României, indiferent de ce alte cifre sau de ce declară alţii, că România a folosit numai 8% din aceste fonduri, în timp ce Polonia a folosit 83%.

Ascultam, aseară, pe nu ştiu ce post de televiziune, cum se povestea de ce nu au putut fi consumate, cum Guvernul Tăriceanu, că Guvernul nu ştiu care nu a folosit şi că din cauza lor suntem în acest procent.

Fals, stimaţi colegi! Tot ceea ce s-a tras anul trecut, s-a tras pe proiectele Guvernului liberal, susţinut de PSD, în condiţiile în care, în acest moment, nefiind proiecte, nu avem cum să luăm bani.

Îmi pun şi eu întrebarea: pentru ce am angajat acest personal? Pentru ce sunt plătiţi atât de bine? Pentru ce le suportăm deplasările la Bruxelles? Pentru ce? În condiţiile în care - pe bună dreptate - vine Guvernul şi spune ce trebuie să facă, cum trebuie să fie rezonabili ş.a.m.d., să aibă patru ochi pentru a vedea ş.a.m.d. Pentru a putea să nu depăşim acest procent de 8%?

Polonia are în acest moment proiecte pentru autostrăzi pentru care sunt deja depuse, deja sunt în faza în care sunt aprobate, în care se ia bani din următoarea tranşă, după 2013.

Iar noi ne împrumutăm la FMI, cu dobândă grea, punând acest popor pe foarte, foarte mulţi ani să plătească dobânzi împovărătoare, ni se taie salarii, se taie pensii, se anulează medicamente, se scumpeşte benzina, se scumpesc alimentele, iar banii nerambursabili, stimaţi colegi, rămân acolo, în timp ce noi, din bugetul nostru şi al poporului, plătim aceşti salariaţi care sunt angajaţi pe baza acestei ordonanţe, ca să facă ce? Nimic, absolut nimic, aşa cum nici Guvernul Boc nu a făcut nimic pentru ţara asta!

Domnul Ioan Oltean:

Doamne, Doamne, Doamne!

Stimaţi colegi,

Înţeleg că nu mai doreşte nimeni să ia cuvântul.

În consecinţă, art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor îşi regăseşte prevederile.

Proiectul de lege rămâne pentru votul final de astăzi, ora 12,30.

Stimaţi colegi,

Este ora 12,00. Timpul alocat pentru dezbaterea proiectelor înscrise pe ordinea de zi s-a epuizat.

Facem o pauză de 30 de minute.

Ne revedem la ora 12,30 pentru votul final.

Până atunci să auzim numai de bine.

Vă mulţumesc.

După pauză

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor deputaţi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă, pentru a putea începe votul final.

Avem o ordine de zi bogată.

V-aş ruga să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă, pentru a putea începe şedinţa de vot final.

Rog liderii grupurilor parlamentare să-şi invite colegii în sala de şedinţă, pentru a putea începe şedinţa de vot.

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Puterea este rugată să vină mai repede la vot.

Domnul Mircea Toader este rugat să-şi ocupe locul, pentru a orchestra şedinţa.

Rog colegii de la tehnic să urmărească funcţionarea corectă a sistemului electronic de vot.

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă scoateţi cartelele din portofele, din buzunare şi să le introduceţi la locul potrivit.

Domnul Mircea-Nicu Toader (din bancă):

Aveţi mandat?

Domnul Ioan Oltean:

Da, am mandat să conduc această şedinţă, domnule lider.

Toată lumea a introdus cartela, inclusiv domnul Mircea Toader?

Vă rog, acum, să le scoateţi uşor, cu cele două degete, şi să le introduceţi la loc, şi să apăsaţi pe numerele 1 şi 4, să verificăm dacă avem cvorumul necesar şedinţei noastre.

Vă rog, domnilor colegi!

Vă rog, asistenţa tehnică, să asigure funcţionarea sistemului de vot.

Vă rog să votaţi.

Da, cel puţin la prima vedere, avem numărul de voturi necesar.

Rog liderii grupurilor parlamentare să ia câte un listing şi să verifice dacă sunt toţi colegii prezenţi, pentru a evita orice fel de surprize pe parcursul votului.

Rog regia tehnică să pună la dispoziţia liderilor de grup parlamentar lista cu cei care sunt prezenţi în sală.

Nu suntem la spectacol, stimate coleg.

Domnul Andrei Dolineaschi (din bancă):

Vă apreciam!

Domnul Ioan Oltean:

Şi eu vă apreciez.

Da, este totul în regulă. Trecem la primul punct de pe ordinea de zi.

1. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1) al art.3 din Legea nr.61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii.

Legea are caracter organic.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine

Suntem Cameră decizională.

Propunerea Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, de respingere a iniţiativei legislative, nu a întrunit numărul necesar de voturi (la votul final din 01.03.2011) şi, ca urmare, s-a hotărât dezbaterea pe articole, într-o şedinţă ulterioară, potrivit art.104 alin. (3) din Regulament.

În urma dezbaterilor din şedinţa din 7 martie 2011, şi potrivit art.104 alin. (3) din Regulament, se supune votului final adoptarea iniţiativei legislative.

Supun votului dumneavoastră aceasta. Deci, votul, vă rog.

139 voturi împotrivă, 3 abţineri şi 124 voturi pentru.

Propunerea nu a întrunit numărul de voturi şi, în consecinţă, a fost respinsă.

2. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.63/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial nr.300/7 mai 2009.

Legea are caracter organic.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine

Suntem Cameră decizională.

Suntem exact în aceeaşi situaţie ca şi mai înainte, în sensul că propunerea comisiei, de respingere, nu a întrunit numărul de voturi şi, în consecinţă, a fost respinsă.

În urma dezbaterilor din şedinţa din 7 martie 2011, şi potrivit art.104 alin. (3) din Regulamentul, se supune votului final adoptarea iniţiativei legislative.

Votul dumneavoastră. Votul este deschis. Vă rog să votaţi, stimaţi colegi.

121 voturi pentru, 142 împotrivă, 2 abţineri.

Propunerea nu a întrunit numărul de voturi şi, în consecinţă, a fost respinsă definitiv.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Este lege organică şi nu are numărul de voturi nici aşa, nici aşa.

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Deci, propunerea nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru adoptare, în consecinţă a fost respinsă definitiv şi irevocabil, pentru că ea a făcut obiectul dezbaterii pe articole într-o altă şedinţă. Art.104 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă rog să-l consultaţi, stimaţi colegi. Deci, alin. (3).

Salutăm, domnule Ponta, prezenţa dumneavoastră.

3. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(2) al art.135 din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine

Sunt îndeplinite prevederile art.104 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Supun votului dumneavoastră acest proiect de lege.

Cine este pentru? votul dumneavoastră, vă rog.

127 voturi pentru, 134 voturi împotrivă, 6 abţineri.

Propunerea nu a întrunit numărul de voturi necesare pentru a fi adoptată.

4. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.211/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2006 privind inspecţia socială.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine

Suntem în aceeaşi situaţie ca şi la proiectele anterioare.

Supun votului dumneavoastră această propunere legislativă.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

128 voturi pentru, 138 împotrivă, o abţinere.

Propunerea nu a întrunit numărul de voturi necesare pentru a fi adoptată.

5. Propunerea legislativă privind instituirea unei indemnizaţii sociale minime garantate pentru persoanele în vârstă care nu primesc pensie.

Legea are caracter organic.

Suntem Cameră decizională.

Suntem din nou în aceeaşi situaţie.

Supun votului dumneavoastră şi această propunere legislativă.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

128 voturi pentru, 132 împotrivă, 8 abţineri.

Propunerea nu a întrunit numărul de voturi necesare pentru a fi adoptată.

6. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.

Legea are caracter organic.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine

Suntem din nou în aceeaşi situaţie.

Supun votului dumneavoastră şi această propunere legislativă.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

132 voturi pentru, 133 împotrivă, 3 abţineri.

Propunerea nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptată.

7. Propunerea legislativă pentru modificarea OUG nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr.1074/29 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare. Lege cu caracter organic.

Punct de vedere al Guvernului: nu susţine această iniţiativă.

Suntem din nou în prezenţa aceloraşi reglementări.

Supun votului dumneavoastră şi această propunere legislativă.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 127 voturi pentru, 140 împotrivă şi o abţinere, nici această propunere nu a întrunit numărul de voturi necesar.

8. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Lege cu caracter organic.

Guvernul nu susţine.

Aceleaşi prevederi sunt din nou întrunite.

Supun votului dumneavoastră şi acest proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

Cu 124 de voturi pentru, 139 împotrivă şi 2 abţineri proiectul de lege a fost respins.

9. Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice. Lege organică.

Guvernul nu susţine.

Din nou suntem în aceleaşi prevederi ale art. 104 alin. 3 din Regulament.

Supun votului dumneavoastră adoptarea acestei iniţiative legislative.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 123 de voturi pentru, 138 împotrivă şi 3 abţineri proiectul de lege nu a îndeplinit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptat.

Pe procedură, domnul deputat Cristian Dumitrescu. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte de şedinţă, dumneavoastră ştiţi foarte bine că sunteţi un bun conducător de şedinţă, ceea ce face ca de fiecare dată lucrurile să meargă foarte bine, ca şi astăzi. Dar, vă atrag în mod respectuos atenţia că dumneavoastră, în conducerea şedinţei, sunteţi cu totul şi cu totul imparţial faţă de votul manifestat. Ca atare, lăsaţi liderul de grup să orienteze grupul sau fiecare grup în parte faţă de poziţia de vot, în momentul actului legislativ supus votului. Adică, vă rog în mod respectuos, nu mai menţionaţi "susţine" sau "nu susţine Guvernul". Domnul lider de grup are grijă să instruiască... sau fiecare lider de grup, să nu vorbim în cazul specios al cuiva, pe fiecare cum votează sau cum a decis grupul respectiv.

Momentul în care se pune problema dacă susţine sau nu susţine Guvernul actul normativ este la dezbaterile generale şi eventual la poziţionarea faţă de proiectul legislativ aflat în dezbatere. Suntem în sesiune de vot, vă rog, ca atare, excludeţi această chestie, lăsându-l pe domnul lider de grup să se descurce, ceea ce va putea provoca şi alt fel de situaţi, cum au fost mai înainte, dar pe care noi nu i le dorim, pentru că îl apreciem. Dar nu este corect cum procedaţi dumneavoastră!

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Continuăm şedinţa consacrată votului final, evident, ascultând cu maximă atenţie intervenţia domnului deputat, care întotdeauna se dovedeşte a fi la obiect.

Poziţia 10. Proiectul de Lege pentru îngrijirea copilului preşcolar. Lege organică.

Guvernul nu susţine proiectul de lege. (Râsete în sală).

Suntem în prezenţa aceloraşi reglementări.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 124 de voturi pentru, 137 împotrivă şi 4 abţineri acest proiect de lege a fost respins.

Poziţia 11. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Lege organică.

Punct de vedere al Guvernului: nu susţine acest proiect de lege.

Vă rog să votaţi.

Cu 125 de voturi pentru, 143 împotrivă şi 3 abţineri proiectul de lege nu a întrunit numărul de voturi necesar.

12. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Lege organică.

Punct de vedere al Guvernului: nu susţine acest proiect de lege.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi. Vă rog să votaţi.

Cu 128 de voturi pentru, 137 împotrivă şi 4 abţineri proiectul de lege nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptat.

13. Proiectul de Lege pentru completarea art.23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Lege organică.

Guvernul nu susţine proiectul de lege.

Votul dumneavoastră.

Cu 123 voturi pentru, 141 împotrivă şi 3 abţineri proiectul de lege nu a fost adoptat.

Domnul Mircea Duşa, liderul ...

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte de şedinţă, poate ne spuneţi ce face comisia, că noi până la urmă analizăm rapoartele comisiilor, nu ce face Guvernul sau ce nu face Guvernul. Poate ne spuneţi dacă are raport de adoptare sau nu are sau raport de respingere.

Domnul Ioan Oltean:

Stimaţi colegi, v-aş ruga la modul foarte serios, atunci când vreţi să faceţi observaţii, citiţi Regulamentul. În momentul acesta nu vă pot spune ce face comisia, vă pot spune ce spune Guvernul sau ce spune Regulamentul. Exact atât! Şi am să vă repet acest lucru de fiecare dată, ca să fie foarte clar şi pentru unii şi pentru alţii.

14. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.6 din 9 ianuarie 2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Lege organică.

Guvernul nu susţine, iar Regulamentul spune că se supune adoptarea iniţiativei legislative.

Vă rog să votaţi în deplină cunoştinţă de cauză.

Cu 124 de voturi pentru, 143 împotrivă şi o abţinere proiectul de lege a fost respins.

15. Propunerea legislativă pentru modificarea art.118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Lege organică.

Guvernul nu susţine. Regulamentul spune că se supune votului final adoptarea iniţiativei legislative.

Vă rog să votaţi.

Cu 120 de voturi pentru, 142 împotrivă şi 2 abţineri proiectul de lege nu a fost adoptat.

16. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Lege cu caracter organic.

Guvernul nu susţine.

Articolul 104 alin.(3) ne obligă să supunem votului dumneavoastră adoptarea acestei iniţiative legislative.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 126 de voturi pentru, 140 împotrivă şi 4 abţineri nu a fost nici de data aceasta întrunit numărul de voturi necesar pentru adoptare.

17. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Lege organică.

Conform art.104 alin.(3) supun votului final adoptarea acestei iniţiative legislative şi vă precizez că Guvernul nu o susţine.

Vă rog să votaţi.

Cu 121 de voturi pentru, 141 împotrivă şi 2 abţineri, nici această propunere legislativă nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptat.

18. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.330 din 05/11/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Lege cu caracter organic.

Guvernul nu susţine. Articolul 104 alin.(3) mă obligă să supun votului final adoptarea acestei iniţiative legislative.

Vă rog să votaţi.

Cu 126 de voturi pentru, 143 împotrivă şi nicio abţinere, propunerea legislativă a fost respinsă.

19. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Lege organică.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Vă rog să votaţi.

Cu 123 de voturi pentru, 139 împotrivă şi 2 abţineri proiectul de lege nu a fost adoptat.

20. Proiectul de Lege pentru completarea art.10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului. Lege organică.

Guvernul nu susţine proiectul de lege.

Prevederile art. 104 alin.(3) sunt îndeplinite.

Vă rog să votaţi.

Cu 120 de voturi pentru, 140 împotrivă şi 3 abţineri proiectul de lege nu a fost adoptat.

21. Propunerea legislativă pentru alegerea Preşedintelui României. Lege organică.

Guvernul nu susţine acest proiect de lege.

Şi aici avem aceleaşi prevederi ale art.104 alin.(3) îndeplinite.

Votul dumneavoastră. Vă rog să votaţi.

Cu 124 de voturi pentru, 140 împotrivă şi 3 abţineri proiectul de lege a fost respins.

22. Propunerea legislativă privind ziua de desfăşurare a alegerilor locale, parlamentare, europarlamentare şi prezidenţiale. Lege organică.

Guvernul nu susţine.

Suntem în prezenţa prevederilor art.104 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Votul dumneavoastră.

Cu 119 voturi pentru, 143 împotrivă şi o abţinere propunerea legislativă nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptată.

23. Proiectul de Lege pentru completarea art.9 din Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe, trecute în proprietatea statului. Lege organică.

Guvernul nu susţine.

Prevederile art.104 alin.(3) din Regulament sunt îndeplinite.

Votul dumneavoastră.

Cu 74 de voturi pentru, 141 împotrivă şi 49 abţineri propunerea legislativă nu a fost adoptată.

24. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(1¹) al art. III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991. Lege organică.

Guvernul nu susţine.

Cameră decizională este Camera Deputaţilor.

Articolul 104 alin.(3) îşi regăseşte din nou prevederile şi de data aceasta.

Votul dumneavoastră.

Cu 118 voturi pentru, o abţinere şi 143 de voturi împotrivă, nici această propunere legislativă nu a fost adoptată.

25. Proiectul de Lege pentru modificarea alin.(1) al art.14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Lege organică.

Punctul de vedere al Guvernului. Guvernul Tăriceanu susţine acest proiect de lege.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Prevederile art.104 alin.(3) sunt din nou îndeplinite. Asta este!

Vă rog să votaţi acum.

Cu 125 de voturi pentru, 140 împotrivă şi 4 abţineri, nici acest proiect de lege nu a fost adoptat.

26. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.370 din 20 septembrie 2004 pentru alegerea Preşedintelui României. Lege organică.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Guvernul Boc nu susţine.

Prevederile art. 104 alin.(3) sunt îndeplinite.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

Cu 125 de voturi pentru, 137 împotrivă şi 2 abţineri, nici această propunere legislativă nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptat.

27. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Lege organică.

Punctul de vedere al Guvernului: susţine, cu amendamente, Guvernul Tăriceanu.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Prevederile art. 104 alin.(3) din Regulament sunt îndeplinite.

Votul dumneavoastră, stimaţi colegi.

Cu 63 de voturi pentru, 7 abţineri şi 196 împotrivă proiectul de lege a fost respins.

28. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.155 din 12 iulie 2010, a Poliţiei Locale. Lege organică.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Guvernul nu susţine.

Prevederile art. 104 alin.(3) sunt îndeplinite.

Votul dumneavoastră.

Cu 120 de voturi pentru, 141 împotrivă şi 5 abţineri propunerea legislativă nu a îndeplinit condiţiile statutare pentru a fi adoptată.

29. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.360 din 6 iunie 2002 privind Statutul Poliţistului. Lege organică.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Guvernul nu susţine.

Prevederile art.104 alin.(3) din Regulament sunt îndeplinite.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 122 de voturi pentru, 135 împotrivă şi 3 abţineri propunerea legislativă a fost respinsă.

30. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Lege organică.

Guvernul nu susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Prevederile art.104 alin.(3) sunt îndeplinite.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 123 voturi pentru, 139 împotrivă şi 4 abţineri propunerea legislativă a fost respinsă.

31. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Codului Penal. Lege cu caracter organic.

Guvernul nu susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Articolul 104 alin.(3) are prevederile îndeplinite.

Supun votului dumneavoastră adoptarea acestei iniţiative legislative. Vă rog să votaţi.

Cu 123 de voturi pentru, 139 împotrivă şi 4 abţineri propunerea legislativă nu a fost adoptată.

32. Propunerea legislativă pentru despăgubirea cetăţenilor României, pentru capitalul trecut, prin Legea nr.15/1990, din proprietatea lor comună în proprietatea statului român. Lege organică.

Guvernul nu susţine această iniţiativă.

Supun votului dumneavoastră adoptarea iniţiativei legislative, în conformitate cu prevederile art. 104 alin.(3) din Regulament.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

118 voturi pentru, 130 împotrivă şi 14 abţineri, insuficiente pentru ca propunerea legislativă să fie adoptată.

Trecem la un alt capitol care vizează tot legi organice, cu rapoarte de respingere.

33. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală al României din 12 noiembrie 1968 - republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Lege organică.

Comisia juridică propune respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Cu 138 de voturi pentru, 124 împotrivă şi 3 abţineri propunerea legislativă nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi adoptată. În consecinţă, ea va rămâne pentru a fi dezbătută pe articole, în prima noastră şedinţă în plenul Camerei Deputaţilor, spre bucuria şi satisfacţia multora din cei prezenţi în sală astăzi.

Poziţia 34. Propunerea legislativă pentru modificarea art.296¹ al Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal şi a art.220 şi art.223 ale Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Lege cu caracter organic.

Comisia pentru buget propune respingerea propunerii legislative.

Punctul de vedere al Guvernului coincide cu al comisiei, susţin.

Votul dumneavoastră, vă rog.

140 de voturi pentru, 119 împotrivă şi 3 abţineri, insuficient numărul de voturi pentru a fi adoptată. Şi această propunere legislativă rămâne pentru dezbaterea pe articole într-o şedinţă în plenul Camerei Deputaţilor.

V-am observat, nu puteam să nu vă observ, domnule deputat. Aveţi cuvântul, pe procedură, bănuiesc.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte de şedinţă, dacă făceaţi adunarea voturilor pentru, împotrivă şi a abţinerilor constataţi că suntem sub cvorumul de şedinţă, deci acest vot nu se contabilizează. 263 şi cu 3 fac 266. Mai verificaţi, vă rog. (Rumoare). 136 au fost? Vă urmăresc cu matematica... Bine că nu e Roberta, că cine ştie ce mai zicea...

Domnul Ioan Oltean:

Tot e bine! Asta e, domnule deputat, mai greşim şi noi câteodată!

Reamintesc că suntem în şedinţa Camerei Deputaţilor, şi nu în şedinţa comună, ca să vă raportaţi exact la cvorumul necesar.

Poziţia 35. Proiectul de Lege pentru completarea art.60 alin.(1) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii. Lege organică.

Comisia pentru muncă propune respingerea proiectului de lege.

Guvernul nu susţine acest proiect de lege. Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 142 de voturi pentru, 121 împotrivă şi 2 abţineri proiectul de lege nu a întrunit numărul de voturi necesar. Rămâne pentru dezbaterea pe articole într-o şedinţă ce va fi programată de către Biroul permanent, cu consultarea liderilor politici.

Poziţia 36. Propunerea legislativă pentru completarea art.132 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii. Lege organică.

Comisia pentru muncă propune respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 144 de voturi pentru, 117 împotrivă şi o abţinere proiectul de lege sau propunerea legislativă nu a îndeplinit numărul de voturi. Rămâne pentru dezbaterea pe articole.

37. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.53 din 24 ianuarie 2003 - Codul muncii. Lege organică.

Comisia pentru muncă propune respingerea propunerii legislative.

Punctul de vedere al Guvernului: nu susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră, domnilor colegi. Vă rog să nu greşiţi!

Cu 135 de voturi pentru, 121 împotrivă şi o abţinere, nici această propunere legislativă nu a întrunit numărul de voturi necesar. Rămâne şi ea pentru o dezbatere pe articole, într-o altă şedinţă.

Trecem, stimaţi colegi, spre bucuria puterii, la legi ordinare.

38. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.39/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Lege ordinară. Procedură de urgenţă.

Comisia pentru buget propune adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului: Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

Cu 139 de voturi pentru, 121 împotrivă şi 2 abţineri proiectul de lege a fost adoptat. O primă victorie a puterii asupra opoziţiei.

39. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106/2010 pentru modificarea anexei nr.4 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române".

Domnule Munteanu, domnule deputat Munteanu, suntem în procedură de vot, vă cer scuze că nu am avut binoclu.

Vă rog.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În dezbaterea din plen, înainte de vot final, dumneavoastră aţi spus, cu drepturile pe care le aveţi prin Regulament, că PL-x 383 şi 708 le retrimiteţi la comisie pentru a le pune de acord.

Dumneavoastră astăzi băgaţi unul la vot final şi pe celălalt la comisie. Vă reamintesc acest lucru şi poate fi găsit şi în stenograma de şedinţă. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să aveţi puţintică răbdare.

Stimaţi colegi, o scurtă verificare.

Am retrimis la comisie, prin folosirea Regulamentului, poz.6 din ordinea de zi de astăzi şi poziţia 8. Poziţia 7 a rămas pentru votul final. Vă rog să ne urmăriţi cu atenţie, stimaţi colegi, şi să nu ne induceţi în eroare.

Deci, supun votului dumneavoastră, din nou, repet, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 106/2010 pentru modificarea anexei nr.4 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" . Procedură de urgenţă.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune adoptarea proiectului de lege.

Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

135 de voturi pentru, 122 împotrivă, 2 abţineri. Proiectul de lege a fost adoptat.

40. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.32/2010 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar. Lege ordinară.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială propun adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră. Vă rog să votaţi. Nu vă plimbaţi prin sală, stimaţi colegi.

142 de voturi pentru, 130 împotrivă şi 2 abţineri.

Proiectul de lege pentru a fost adoptat.

Legi ordinare cu rapoarte de respingere.

Mai avem câteva proiecte, vă rog să aveţi încă un pic de răbdare.

Domnule deputat Munteanu, vă rog.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte, vreau să clarificăm totuşi, pentru că sunt atent, să ştiţi, şi nici nu are absolut nicio legătură proiectul de la poziţia 6 cu cel de la 8. Singurele care au legătură între ele sunt cele de la 5 şi de la 6. Cel de la 8, păi, dumneavoastră... amestecăm Arhivele Statului cu Codul fiscal? Nu au nicio legătură, vă rog să urmăriţi, chiar dumneavoastră aţi spus că nefiind clare şi aici este... preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci a venit la microfon şi a spus că în conţinutul celor două legi sunt lucruri identice. Şi de aici dumneavoastră aţi spus: domnule, trebuie clarificată această problemă. Deci nu are nicio legătură, vă rog frumos, chiar dacă e o greşeală, 6 cu 8 nu se împacă nicicum.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule Munteanu, sunteţi un deputat foarte simpatic, dar trebuie să vă contrazic. Proiectul de lege pe care dumneavoastră îl susţineţi nu intră sub raportul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, ci al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, iar eu am restituit, domnule deputat, vă rog să urmăriţi cu atenţie, am restituit comisiei poziţia 6, din ordinea de zi, pentru că se suprapunea cu poziţia 5. Erau două legi care reglementau acelaşi articol. Şi atunci care e problema? (Consultări.)

Domnul Ioan Munteanu:

Şi atunci, e foarte corect ce aţi spus acum. Exact asta aţi spus. Era logic şi aţi spus că îl trimit şi pe 5 în această situaţie, că atunci nu avea rost să-l trimiteţi numai pe 6. Hai, domnule!

Domnul Ioan Oltean:

Domnule Munteanu, vă rog eu foarte mult să urmăriţi cu atenţie.

Da, domnul secretar de şedinţă vrea să aducă o clarificare.

Vă rog să aveţi puţintică răbdare, e bine să clarificăm lucrurile, să mergem de aici cu tema extrem de bine însuşită, să nu avem insomnii acasă.

Domnul Niculae Mircovici:

Vă rog să-mi permiteţi, pentru a nu avea niciun dubiu. În momentul în care s-a discutat proiectul de pe poziţia 5, s-a hotărât de către plenul Camerei să fie trimis la votul final, după care s-a pus în discuţie proiectul de pe poziţia 6.

S-a constatat că pe poz.6 are exact aceeaşi prevedere privind textul ca şi poziţia 5. Şi atunci poziţia 6 s-a retrimis, s-a cerut retrimiterea la comisie pentru clarificare.

Poziţia 7, care se referea la modificarea Anexei nr.4, la Ordonanţa Guvernului privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" a fost pusă de către Biroul permanent pe această poziţie, cu acordul tuturor formaţiunilor politice care formează Biroul permanent, tocmai datorită faptului că este necesar acest proiect pentru accesarea fondurilor europene şi nu avea de ce să fie trimis la comisie şi a rămas pentru vot final. Iar pe poziţia 8, Legea Arhivelor Naţionale, a fost cerută trimiterea ei la comisie şi a fost trimisă la comisie.

Deci, avem între poziţia şi poziţia 8 două care au fost pentru vot final, poziţia 5 şi poziţia 7, şi două pentru comisie, poziţia 6 şi poziţia 8, aşa cum s-a votat şi până în momentul de faţă.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule secretar.

Domnule deputat Márton Árpád, vă rog să interveniţi şi dumneavoastră.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

S-a dat un vot, un proiect de lege a trecut. A fost retrimis la comisie un alt proiect de lege...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule Ponta, vă rog să rămâneţi până la sfârşitul şedinţei.

Faceţi-ne plăcerea...

Domnul Márton Árpád-Francisc:

...pentru că există câteva prevederi care s-au suprapus. Din moment ce una din legi a fost adoptată, e de resortul comisiei ca să observe care sunt acele articole, care sunt de prisos în legea retrimisă, să le elimine şi să le pună de acord. Nu văd care e problema.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc şi eu pentru aceste precizări, cred că lucrurile sunt foarte clare.

Continuăm votul final.

41. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară.

Comisia pentru buget propune respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi. Domnule coleg, vă rog să votaţi.

140 de voturi pentru, 113 împotrivă şi o abţinere. Propunerea legislativă a fost adoptată. Propunerea comisiei de respingere a fost adoptată. Deci propunerea, aşa, mai departe.

42. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Codului fiscal. Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea acestei propuneri.

Guvernul nu susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

137 de voturi pentru, 107 împotrivă, 3 abţineri, deci propunerea de respingere a fost adoptată.

43. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M.Of. nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative. Guvernul nu susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

137 de voturi pentru, 108 împotrivă, 2 abţineri. Propunerea de respingere a fost adoptată.

44. Propunerea legislativă privind modificarea art.160 alin.(2) din OUG nr.109/2009 de modificare a Legii nr.571/2003, privind Codul fiscal.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Guvernul nu susţine propunerea legislativă.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră.

137 de voturi pentru, 106 împotrivă, 3 abţineri. Propunerea de respingere a fost adoptată de către plenul Camerei Deputaţilor.

45. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M.Of. nr.927 din 23 Decembrie 2003 (rectificată în M.Of. nr.112 din 06 februarie 2004), cu modificările şi completările ulterioare. Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Guvernul n-o susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră.

135 de voturi pentru, 106 împotrivă, 2 abţineri. Propunerea de respingere a propunerii legislative a fost adoptată.

46. Propunerea legislativă pentru completarea alin.(2) al art.160 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Guvernul n-o susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră.

139 de voturi pentru, 108 împotrivă şi o abţinere. Propunerea de respingere a fost adoptată.

47. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.571 din 22/12/2003 privind Codul fiscal. Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Guvernul n-o susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

135 de voturi pentru, 105 împotrivă, 4 abţineri. Şi această propunere de respingere a fost adoptată.

48. Propunerea legislativă pentru modificarea alineatului (7) al articolului 120 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Guvernul n-o susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să votaţi.

132 de voturi pentru, 107 împotrivă, 3 abţineri. Propunerea de respingere a propunerii legislative a fost adoptată.

49. Propunerea legislativă pentru modificarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea propunerii legislative.

Guvernul n-o susţine.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Votul dumneavoastră.