Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Daţi-mi voie să deschid şedinţa Camerei Deputaţilor cu secţiunea la declaraţiile politice ale colegilor din grupurile parlamentare.

Începem cu Grupul parlamentar al PDL, domnul Mihai Apostolache, ca de obicei, aţi venit primul. Aveţi o legătură directă, vreun tren, v-a făcut doamna Boagiu, Vălenii de Munte-Bucureşti, rapid, aşa?

Aveţi trei minute, vă rog frumos.

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Bună dimineaţa!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vineri am depus la Camera Deputaţilor trei propuneri legislative pentru dezbatere şi adoptare. Prima propunere vizează instituirea premiului "Ambasadorii anului", premiu ce urmează să fie acordat de către Guvern sau de către consiliile locale acelor persoane care au obţinut rezultate deosebite în plan intern sau internaţional.

Rezultatele pe care le obţin la diverse competiţii interne sau internaţionale, aceste persoane aduc un plus de imagine pentru România, dacă vorbim de competiţiile la nivel internaţional, sau pentru localitatea din care provin, dacă ne referim la competiţiile sau concursurile naţionale, şi este firesc ca efortul acesta să fie răsplătit corespunzător.

Cea de-a doua propunere legislativă are în vedere modificarea legii privind contravenţiile silvice şi a legii poliţiei locale, în sensul oferirii posibilităţii şi agenţilor din cadrul poliţiei locale să constate şi să sancţioneze acele fapte care încalcă dispoziţiile legale privitoare la regimul silvic.

Şi dacă tot vorbim de silvicultură, vreau să precizez faptul că sâmbătă am participat la Măneciu la o acţiune de împădurire a unei zone din satul Măneciu-Pământeni împreună cu peste o sută de tineri voluntari, acţiune care a fost susţinută şi de direcţia silvică Prahova. Dacă de aici am plecat încărcat de energie pozitivă, nu acelaşi sentiment l-am avut şi când am ajuns la Ceraşu, a doua zi, acolo unde suprafeţe întregi cu păduri au fost distruse ca urmare a tăierilor ilegale care s-au derulat de-a lungul timpului.

Sper ca în cele din urmă autorităţile statului competente în domeniu să stopeze acest fenomen şi să ne bucurăm şi la Ceraşu, ca şi în alte localităţi, de suprafeţe împădurite, bine îngrijite şi protejate corespunzător.

Revenind la iniţiativele legislative depuse la Camera Deputaţilor, o ultimă iniţiativă vizează modificarea legii privind armele şi muniţiile, în sensul înăspririi condiţiilor pentru obţinerea permisului de portarmă, prin creşterea vârstei solicitantului de la 18 la 25 de ani şi efectuarea periodică a controlului psihologic, mai exact la un an pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 şi 70 de ani şi la 6 luni pentru persoanele care au depăşit vârsta de 70 de ani.

Aceste trei iniţiative legislative vor intra începând din această săptămână în dezbaterea Parlamentului şi, cu sprijinul dumneavoastră, într-un termen cât mai scurt sper eu să devină legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Domnul profesor Anghel Stanciu se pregăteşte. Vă rog frumos, domnule profesor.

Au depus în scris, de la Grupul parlamentar al PSD: subsemnatul, domnul Ion Călin, domnul Vasile Mocanu, domnul Ioan Stan, domnul Dorel Covaci, domnul Gheorghe Ana, domnul Ion Dumitru şi domnul Stragea Constantin Sorin.

De la Grupul parlamentar liberal - domnule profesor, numai o secundă, vă rog frumos - domnul Gheorghe Dragomir, domnul Teodor Atanasiu, domnul Marin Almăjanu, domnul Mihai Aurel Donţu, domnul George Dumitrică, domnul Andrei Dominic Gerea, domnul Călin Potor, domnul Viorel Palaşcă, doamna Graţiela Gavrilescu, domnul Horea Dorin Uioreanu, domnul Virgil Pop, domnul Dan Motreanu, domnul Relu Fenechiu, domnul Viorel Buda, domnul Radu Bogdan Ţîmpău şi doamna Mariana Câmpeanu.

Se pregăteşte după domnul profesor, domnul deputat Dan Bordeianu, de la Grupul parlamentar liberal.

Domnule profesor, aveţi cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

"Uninominal, unicameral, unanimitate. Rapid, ieftin, eficient. Reforma statului român. Partidul Democrat Liberal."

Trei cuvinte urmate de trei fraze antice. Demagogia este dominarea săracilor cu înlăturarea bogaţilor. Oligarhia este dominarea politică a bogaţilor. Tirania este guvernarea unuia ce domneşte ca stăpân peste asociaţia politică. Trei fraze rostite de Aristotel, acum mai bine de 330 de ani înaintea erei noastre. Adică, mai bine de 2300 de ani. Trei cuvinte rostite de excelenţa sa, domnul Traian Băsescu, în zilele noastre, adică la peste 2300 de ani după Aristotel. Trei cuvinte aplicate luni, prin asumare, se zvoneşte, experimental, de premierul Emil Boc, la începutul Săptămânii Mari a Paştelui.

Desfăşurătorul experimentului iată-l: sala goală, linişte. Distinşii senatori şi deputaţi, uninominali, ai unicului partid PDL, ocupă pe rând şi ordonat fotoliile Parlamentului unicameral, reunit în unica Cameră a deputaţilor. Guvernul, încolonat de premier, păşeşte şi vorbeşte în şoaptă, spre a nu trezi minoritatea absentă şi tăcută a Uniunii Social-Liberale.

Preşedintele de şedinţă deschide, în admiraţia uninominalilor pedelişti, şedinţa unicului, de acum, Parlament unicameral, senatori plus deputaţi, reuniţi într-o unică Cameră, Camera Deputaţilor, adică "pohta ce-a pohtit" preşedintele.

Excelenţa sa, Emil Boc, unicul prim-ministru, expune şi argumentează prevederile unicei legi din istoria României de plafonare a salariilor profesorilor sau, altfel spus, cum să pui botniţă justiţiei. Distinşii uninominali PDL jubilează de admiraţie. Câte unul, e drept, singuratic, în banca gândurilor lui, gândeşte în linişte. Ce bine ar fi dacă n-ar fi rău. A fost aprobată prima lege. Onorabilul preşedinte de şedinţă răsuflă uşurat. Nici un zgomot. Nici măcar o muscă. Nicio observaţie. Niciun vot pentru, niciun vot contra, nicio abţinere. Unanimitate, dorită şi visată în 15 minute, rapid, ieftin, eficient.

Declară apoi închisă prima şedinţă a Parlamentului unicameral, Senat plus Camera Deputaţilor, în unica zi de luni a unicei Săptămâni Mari a Paştelui din unicul an 2011.

Deschide imediat, fără întârziere, ca nu cumva să apară obstrucţionanta opoziţie, şedinţa Parlamentului reunit, într-o unică Cameră, adică unicameral, cu a doua lege privind dialogul social sau cum să spui adio democraţiei şi căluş sindicatelor, factor perturbator care blochează, e drept, sporadic drumul către reforma statului român. Premierul expune. Uninominalii în unicameralul Parlament votează în unanimitate legea, tacit, adică pe tăcute. Fără niciun vot pentru, fără niciun vot contra, fără nicio abţinere. "Curat democraţie", cum ar spune nenea Iancu!

Au trecut 30 de minute de la primul glas al premierului Emil Boc. Nici urmă a opoziţiei zgomotoase. Respectuoasele lor fotolii goale răsuflă uşurate de greutatea aleşilor. Reforma statului a demarat în trombă, cu partidul unic PDL la volan.

Uninominalii în unicameralul Parlament au aprobat în unanimitate. Aleşii au demonstrat ceea ce era de demonstrat. Parlamentul unicameral este, înainte de toate, rapid, ieftin, eficient. Rezultatul vizibil pentru o ţară întreagă: două legi importante ale reformei în 30 de minute, în linişte, fără întreruperi ale zgomotoasei opoziţii, cheltuitoare de fonduri şi blocanta României moderne. E linişte în Parlament, stimaţi colegi. Va fi în curând linişte în toată ţara. Asta-i "pofta ce-a poftit", cum ar spune preşedintele, în trei cuvinte, reforma statului român: uninominală, unicamerală, unanimitate, adaptată după bătrânul Aristotel. Adică, de la demagogie la oligarhie, la tiranie nu-i decât un pas.

Paşte fericit, popor român! Ţi se pregăteşte ceva. Ţi se fură democraţia. Un fleac! V-a ciuruit. Rapid, ieftin şi eficient. Adică, uninominal, unicameral, unanimitate. Somn uşor PDL, oriunde te-ai afla! Preşedintele veghează pentru tine.

Mulţumesc pentru atenţie, stimaţi uninominali.

Sărbători fericite!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule profesor, vă mulţumesc şi eu foarte mult pentru declaraţia dumneavoastră.

Daţi-mi voie să vă mai spun câţiva colegi care au depus în scris. De la Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal: domnul Petru Călian, domnul Octavian Bot, domnul Marius Rogin, doamna Claudia Boghicevici, domnul Cornel Ghiţă, domnul Silviu Vasile Prigoană, domnul Alin Trăşculescu, domnul Constantin Severus Militaru, domnul Mihai Cosmin Popescu, doamna Mariana Doiniţa Chircu, domnul Daniel Geantă, domnul Răzvan Mustea Şerban, domnul Stelică Iacob Strugaru, domnul Daniel Buda, domnul Cristinel Marius Dugulescu, domnul Gheorghe Ciobanu, domnul Ioan Balan, domnul Eugen Constantin Uricec, domnul Samoil Vîlcu şi domnul Marian Dan Mihai.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, vă rog frumos.

Domnul Dan Bordeianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

În ultimele zile, asistăm la un adevărat genocid al guvernului împotriva românilor, prin închiderea a numeroase spitale din ţară.

Consider că închiderea spitalelor este un abuz incalificabil al actualei puteri, care manifestă dispreţ la adresa cetăţenilor României, pe care îi batjocoreşte şi le încalcă drepturile.

Prin deciziile din ultima vreme ale acestui Guvern se blochează accesul cetăţenilor la serviciile medicale, ştiindu-se că majoritatea oamenilor nu au bani să se deplaseze în alte localităţi pentru a solicita o consultaţie medicală.

Din punctul meu de vedere, practica trimiterii acasă a bolnavilor care au nevoie de asistenţă medicală spitalicească, precum şi transferarea forţată a unor bolnavi către alte spitale este inumană şi antinaţională şi de aceea spun că actuala guvernare comite un genocid împotriva poporului român.

Mai mult, acest guvern trimite în şomaj peste 500 medici şi 2500 de asistenţi medicali, în condiţiile în care există o criză gravă de personal medical.

Totodată, vreau să evidenţiez faptul că prin deciziile aberante luate de Guvern nu se respectă autonomia locală, dispunând desfiinţarea de spitale prin şantajarea preşedinţilor de consilii judeţene şi a primarilor cu nefinanţarea activităţii medicale.

Constatăm cu toţii politizarea acestui aşa-zis proces de reformare a sistemului sanitar, peste 70% din spitalele aprobate pentru închidere fiind în localităţi cu autorităţi publice conduse de opoziţie.

Trebuie arătat, de asemenea, faptul că toate actele emise de Guvern în acest sens sunt ilegale şi cer autorităţilor publice locale să solicite în instanţa de contencios administrativ anularea acestora.

De asemenea, solicit Guvernului anularea hotărârilor emise şi intrarea în legalitate, precum şi realizarea unor dezbateri serioase şi sincere privind direcţiile reformei, măsurile care trebuie întreprinse după o consultare reală a comunităţilor locale şi în interesul oamenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Daţi-mi voie să citesc câţiva colegi care au depus în scris. De la Grupul parlamentar social-democrat: domnul Claudiu Manda, domnul Vasile Popeangă, domnul Laurenţiu Nistor, domnul Cornel Itu, domnul Marian Ghiveciu, domnul Emil Radu Moldovan, domnul Iuliu Nosa, domnul Florin Pâslaru şi domnul Vasile Gliga.

Bună dimineaţa, doamnelor. Am văzut-o şi pe doamna Farkas.

Doamna Farkas sau doamna Petö Csilla, cine doreşte să ia cuvântul prima? Mi-e greu... Vă rog frumos.

Doamna Farkas. Şi după aceea... sunteţi singurele doamne pe ziua de astăzi... în săptămâna mare. consecutiv, o să-l rog pe domnul deputat, ca orice conservator respectabil...

Doamnă deputat, vă rog frumos.

Doamna Farkas Anna-Lili:

"Braşov, capitala verde a României de Ziua Internaţională a Pământului".

Ziua Internaţională a Pământului a fost fondată de către senatorul american Gaylord Nelson, în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care îl afişează faţă de mediu. Cu toate acestea, Ziua Pământului a avut un rol foarte important în mediatizarea problemelor climaterice ale Pământului. Ea a dat naştere unei organizaţii (Earth Day Organization) cu filiale în peste 170 de ţări şi rezultate notabile în conştientizarea oamenilor asupra problemelor de mediu, efectelor poluării etc.

Ziua Pământului a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetăţeni americani, în marea lor majoritate tineri şi foarte tineri. După două decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de ţări au transformat Ziua Pământului într-o manifestare amplă în istoria omenirii.

Ziua Pământului simbolizează lupta împotriva poluării şi problemelor climaterice. A fost concepută pentru a conştientiza cât mai multe persoane implicate de importanţa înţelegerii şi protejării mediului înconjurător prin toate mijloacele de care dispunem. Spre deosebire de mai noua şi deja mai populara Oră a Pământului, Ziua Pământului (Earth Day în engleză) se sărbătoreşte în fiecare an pe 22 aprilie şi nu presupune o acţiune simbolică precum stinsul luminii.

În 1970, în urma eforturilor senatorului american Gaylord Nelson, s-a ajuns la concluzia că e cazul să se facă ceva pentru a se atrage atenţia asupra pericolelor ce pot fi provocate de degradarea mediului înconjurător. Aceasta în condiţiile în care nimănui nu îi păsa de acest aspect şi de efectele pe termen lung avute de dezvoltarea acerbă asupra mediului înconjurător. Astfel, pe 22 Aprilie 1970 a avut loc în Statele Unite una dintre primele manifestaţii ecologiste de anvergură, la care au participat milioane de oameni.

41 de ani mai târziu, adică în anul 2011, 200 de milioane de oameni din peste 140 de ţări ale lumii participă într-un mod sau altul la ceea ce a devenit cunoscută ca "Ziua pământului".

Alături de mult mai tânăra mişcare asemănătoare, Ora Pământului, aceasta este doar o încercare de a atrage atenţia asupra importanţei protejării mediului înconjurător. Iar dacă în 1979 acest aspect era privit cu dezinteres, ca un moft, în prezent efectele încălzirii globale se văd din ce în ce mai clar, dar şi eforturile marilor puteri, în această direcţie, sunt din ce în ce mai accentuate.

În România, Ziua Pământului "a prins". Ce putem face pentru a ne implica? Ceea ce fac braşovenii! În fiecare an, se lasă maşinile acasă, se plantează copaci, se merge la strâns gunoaiele lăsate de cei care le ignoră, se încearcă să se convingă cât mai multe persoane de importanţa acestor acţiuni. Iată de ce, în 2010 Braşovul a câştigat titlul de capitală verde a României.

Ziua Pământului trimite un mesaj foarte clar şi foarte puternic, şi anume că cetăţenii întregii lumi trebuie să ia măsuri rapide şi decisive legate de energia curată.

Ziua Pământului este acum sărbătorită pe plan internaţional ca o expresie comună, ca o dorinţă publică de a construi o societate stabilă. Unind cetăţenii, această zi educă şi mobilizează oamenii din întreaga lume pentru a proteja mediul înconjurător, inspiră necesitatea de a acţiona, la nivel personal, comunitar, naţional şi internaţional.

Putem salva Pământul cu doar un strop de voinţă şi de interes. De ce să îl salvăm? Pentru a-l lăsa urmaşilor noştri moştenire. Arătaţi că vă pasă!

Vă doresc sărbători fericite şi vă invit vineri la o manifestare ecumenică în Braşov, unde vom participa la un eveniment prin care înconjurăm Braşovul, toate religiile împreună, de Vinerea Mare.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnă deputat, vă mulţumesc mult.

Cred că ar trebui să facem şi o zi verde în care să învăţăm să zicem sărut-mâna fiecărei femei pe care n-o cunoaştem. Ar fi cred mult mai educativ pentru români. Cu stresul pe care-l au în ziua de astăzi şi ce am văzut eu în ultimul timp în trafic... cred că o zi a bunului-simţ ar trebui să inventăm.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul, vă rog frumos.

Se pregăteşte celebrul Tudor Ciuhodaru din celebrul Iaşi.

Doamna Petö Csilla-Mária:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Problema câinilor vagabonzi, rezolvată în municipiul Oradea."

După ce am primit sute de e-mailuri de la asociaţiile de protecţie a animalelor şi de la iubitorii de animale pentru salvarea câinilor fără stăpân, doresc să vă arăt că există rezolvare pentru situaţia acestora.

România, în general, are o problemă serioasă privind surplusul de câini. În ultimii 20 de ani s-au cheltuit zeci de milioane de euro din bani publici pentru prinderea şi uciderea a sute de mii de câini. În România există un oraş şi un judeţ unde aproape că nu există o problemă dată a surplusului de câini. Oraşul este Oradea, iar judeţul este Bihor.

În anul 2003, Primăria Municipiului Oradea a dat exclusivitate Fundaţiei pentru Protecţia Câinilor Comunitari în gestionarea câinilor fără stăpân, iar acum, după 7 ani, în continuare, există o cooperare excelentă cu autorităţile locale.

În perioada 2004-2008, în aproape întreg judeţul Bihor, Fundaţia pentru Protecţia Câinilor Comunitari a implementat şi a derulat un program de sterilizare şi returnare. Prin acest program populaţia câinilor comunitari din Oradea s-a redus de la 4.000 de câini în 2004 la circa 600 de câini în prezent.

Politica Fundaţiei pentru Protecţia Câinilor Comunitari este să înapoieze câinii vaccinaţi şi sterilizaţi în teritoriul sau în comunitatea de care aparţin, cu excepţia acelora care prezintă agresivitate fără a fi provocaţi, faţă de oameni sau faţă de alte animale, sau cei care nu pot duce un trai acceptabil în afara mediului din care provin. Nu eutanasiază niciun câine, cu excepţia celor bolnavi incurabil, în suferinţe grave sau agresivi. Fundaţia pentru Protecţia Câinilor Comunitari urmează politica Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate, care demonstrează că uciderea câinilor este ineficientă. În ciuda campaniilor de exterminare, duse de către unele municipalităţi, populaţia canină prosperă.

În 2003 cartierele Oradiei erau pline de câini, vii şi morţi. Era imposibil să conduci de la graniţa ungaro-română din Borş până în centrul Oradiei, fără să vezi haite întregi de câini căutându-şi hrană sau să nu vezi nenumărate cadavre pe marginea drumului. În 2011, pe acelaşi traseu, nu se mai pot vedea câini morţi, nici măcar un câine nesupravegheat pe stradă.

Acest lucru este posibil deoarece, din 2003, Fundaţia pentru Protecţia Câinilor Comunitari a sterilizat şi a vaccinat peste 10.000 de câini numai în municipiul Oradea. Dacă acestor câini li s-ar fi permis să se înmulţească, ar fi dat naştere la mii de pui, dintre care majoritatea ar fi murit sau ar fi fost ucişi, dar cei mai puternici ar fi supravieţuit şi s-ar fi înmulţit pe străzile din Oradea.

Această politică efectivă şi umană este pe termen mediu şi lung, mai ieftină şi mult mai eficientă decât incriminata politică "Prinde şi ucide" a multor municipalităţi din România.

În Oradea se pot vedea mult mai puţini câini nesupravegheaţi şi înfometaţi. De aceea, putem afirma cu mândrie, că proiectul FPCC din Oradea este, probabil, cel mai de succes proiect de sterilizare şi înapoiere" din Europa de Est.

În numele oamenilor şi al câinilor, Camera Deputaţilor trebuie să acţioneze în conformitate cu realitatea şi să adopte unica soluţie: un program naţional de sterilizare, identificare şi returnare a câinilor cu şi fără stăpân, care să fie implementat în colaborare cu organizaţii responsabile de protecţie a animalelor, bazat pe exemplul Oradiei, pe exemplul Bihorului.

Mulţumesc acelora ce mi-au trimis multe sute de e-mailuri din multe oraşe din Europa, dar daţi-mi voie să formulez şi eu întrebarea: în aceste localităţi cum au rezolvat sau cum se rezolvă în prezent problema câinilor vagabonzi?

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult, doamna deputat.

Daţi-mi voie să vă mai informez că domnul deputat Amet Aledin, domnul Culiţă Tărâţă, domnul Gabriel Tiţa şi domnul deputat Ioan Munteanu au depus în scris, precum şi domnul deputat George Ionescu, domnul Mircea Lubanovici şi domnul Andrei Valentin Sava, de la Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, precum şi celebrul Florin Iordache, de la Grupul parlamentar social-democrat.

Domnule Tudor Ciuhodaru, vă rog frumos, aveţi câteva zeci de secunde mai mult decât vă dă primarul Iaşiului.

După care se pregăteşte domnul deputat Claudiu Manda.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi noi vom da câteva zeci de secunde să dispară!

Suntem în Săptămâna Patimilor şi patimile sănătăţii românilor nu mai continuă. Nu continuă pentru că o politică înţeleaptă a hotărât că spitalele vor fi reînfiinţate, că se vor afecta şi aloca resursele necesare pentru a asigura asistenţa medicală pentru toţi. Ar putea să fie o minune, dar minunile ţin doar trei zile şi vedem astăzi că, de fapt, o reformă luată peste noapte a dus la deportarea pacienţilor din spitalele din România, că nu mai avem spitale acolo unde avem nevoie şi că, mai mult decât atât, sunt demnitari care spun că unii avem şansa sau neşansa, dreptul sau lipsa acestui drept de a trăi.

Le amintesc tuturor acestora că în Constituţia României, la art.34, se prevede că statul ocroteşte sănătatea românilor. Dacă aceste măsuri de ocrotire sunt soluţiile găsite de cei care ne conduc, mă pot întreba doar dacă soluţia sănătoasă a fost înlocuită de soluţia finală. Şi pentru că atunci când iei măsuri care contravin siguranţei naţionale, interesului public, ar trebui să şi plăteşti, voi depune astăzi în Camera Deputaţilor un proiect legislativ ce prevede ca demnitarii, autorităţile publice să se trateze în România. Pentru că este normal să vadă şi ei beneficiile reformei, să vadă cum stau în continuare câte doi pacienţi în pat în spitalele din România, să vadă ce înseamnă să nu ai medicamente atunci când ajungi într-un spital şi poate că atunci se vor gândi de două ori când vor lua astfel de măsuri.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul Bănicioiu e în post.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Dacă domnul Bănicioiu este în post, cred că domnul preşedinte va hotărî să-l scoatem din acest post şi să se alăture mişcării noastre, care va vota acest proiect legislativ. Este momentul să găsim ceea ce este bine pentru sănătatea românilor, iar sper ca măcar de acum încolo să nu mai văd astfel de situaţii. Şi cer tuturor celor care nu se află astăzi în sală să voteze acest proiect legislativ.

Vă mulţumesc şi sărbători fericite!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Bănicioiu este în post de carne, domnule deputat, că aşa este în această săptămână. Probabil că dumneavoastră n-aţi mai fost de mult pe la preasfântul mitropolit al Iaşiului. Dar vorbesc eu cu dânsul să...

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Eu am o activitate care mă apropie cumva de ceea ce ar trebui să fie...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamne fereşte!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Nu, vorbesc de lucrurile bune pentru oameni!

Iar domnul Bănicioiu, sunt convins, este tot timpul la postul pe care i-l oferă partidul.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Este la postul pe care-l merită, să ştiţi. Întotdeauna. Ca şi dumneavoastră.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Toţi suntem la post, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aşa este. Să fiţi la post şi când trebuie.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnule deputat Claudiu Manda, daţi-mi voie să vă informez că încă trei colegi, domnul Macaleţi Costică, domnul Cristian Rizea şi doamna Manuela Mitrea, din partea Grupului social-democrat, au depus în scris.

Se pregăteşte domnul deputat Sorin Stragea.

Domnule Stragea, am uitat, vă rog frumos să mă iertaţi! Orice preşedinte mai are dreptul şi la ...

Domnul Iulian Claudiu Manda:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Înţelegeam că domnul Ciuhodaru are o relaţie mai bună sau mai puţin bună cu Mitropolitul. Eu am înţeles că între popă şi doctor există, oricum, o relaţie: ce nu rezolvă doctorul, rezolvă popa.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Nu mai dialogaţi cu sala, vă rog frumos, domnule deputat.

Domnul Iulian Claudiu Manda:

Am înţeles. Îmi cer scuze, domnule preşedinte, promit să nu se mai repete.

O declaraţie politică pentru ziua de astăzi.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Preţul benzinei a crescut excesiv şi nejustificat în ultimul an, iar Guvernul României nu a luat nicio măsură în această privinţă. Executivul putea interveni asupra preţului benzinei folosind unele prevederi din Legea concurenţei nr. 21/1996, care la art. 4 stipulează faptul că "sectoarele economice determinate şi în împrejurări excepţionale precum situaţii de criză, dezechilibru major între cerere şi ofertă şi disfuncţionalitate evidentă a pieţei, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creşterii excesive a preţurilor sau blocarea acestora". Mai mult, în Legea de privatizare a Petrom se menţionează faptul că în situaţii de criză, Guvernul, prin membrii consiliului de administraţie, poate lua în considerare şi interesele consumatorilor, şi interesul naţional al României.

Observăm aşadar demagogia Guvernului, care are la dispoziţie instrumentele necesare pentru a stopa creşterea preţului benzinei, dar pur şi simplu se încăpăţânează să nu le folosească. Pe lângă scumpirea excesivă a alimentelor, Executivul a considerat că buzunarul românului mai poate suporta şi aceste creşteri de preţuri ale benzinei.

Şi toate acestea doar pentru a creşte volumul încasărilor la buget din taxe şi accize, care reprezintă 60% din preţ, fără a ţine cont câtuşi de puţin de sărăcia din această ţară şi de nevoile de bază ale românilor.

Mi se pare incredibil că premierul Boc s-a limitat la a cere Consiliului Concurenţei să verifice dacă se poate îngheţa preţul benzinei, şi asta doar la cererea şi la presiunile opiniei publice.

Stimaţi colegi,

Consider că este evident că Emil Boc nu este preocupat să negocieze cu furnizorii de combustibili o îngheţare a preţurilor pe o anumită perioadă sau să reducă accizele şi celelalte taxe, care măresc preţul. Sunt evidente incapacitatea şi reaua-voinţă a celor de la putere, care nu au făcut nimic pentru apărarea intereselor românilor legate de Petrom.

Oricât de grea ar fi situaţia poporului român, Guvernul nu face altceva decât să vorbească despre imaginara ieşire a României din criză, uitând însă de lucrurile importante, precum creşterea abuzivă din ultima perioadă a preţurilor, inclusiv la produsele alimentare, creşterea inflaţiei sau reducerea de personal, care va continua până în 2014.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Domnule deputat Stragea, aveţi cuvântul. Cei din urmă vor fi cei dintâi, şi vă spune un coleg de-al dumneavoastră, care întotdeauna a fost ultimul la catalog. Aşa că să dea Dumnezeu să ajungeţi unde am ajuns eu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Mulţumesc.

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Directorii de şcoli şi grădiniţe riscă o condamnare penală!"

După cum ştiţi, coaliţia a decis plafonarea salariilor profesorilor, cerând Guvernului să-şi asume răspunderea pe această lege. Din nou se confirmă inconsecvenţa acestui Guvern şi a deciziilor haotice pe care le ia, pentru că în acest an şi-a asumat deja răspunderea pe a doua Lege a salarizării unitare, lege care a intrat în vigoare pe data de 1 ianuarie 2011, iar acum vrea să ne propună o lege specială de salarizare a personalului didactic şi didactic auxiliar pe anul 2011.

Motivarea acestui act normativ ar fi aceea că se doreşte armonizarea salarizării în învăţământ. Datorită miilor de sentinţe date în defavoarea statului, profesorilor li s-a recunoscut dreptul de aplicare a Legii nr.221/2008 pe perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009. Dar, prevederile Legii salarizării unice nr.330/2009, arată că, şi pe perioada anului 2010, profesorii ar fi trebuit să primească salariile mărite cu 33%.

Trebuie făcută precizarea că neexecutarea unei sentinţe definitive privind drepturile salariale intră sub incidenţa art. 277, din Codul muncii, care prevede: "Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului, de către partea interesată, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă."

Deci ne putem pune întrebarea legitimă, ce s-ar întâmpla dacă directorilor de şcoli şi grădiniţe, din şcolile în care profesorii sunt în posesia sentinţelor irevocabile, li s-ar face plângere penală? În mod normal ar trebui să fie pedepsiţi penal, şi asta datorită actelor normative hilare ale Guvernului Boc!

Lăsând la o parte faptul grav al ingerinţei Executivului în deciziile puterii judecătoreşti, prin adoptarea unor legi prin care se doreşte nerespectarea altor legi, din nou Parlamentul României este tratat ca o anexă a Guvernului, iar rolul acestuia, rol conferit de Constituţia României, vrea să fie iarăşi minimalizat de coaliţia guvernamentală, prin a 12-a, a 13-a angajare a răspunderii, angajări cărora le-am pierdut numărul!

În speranţa că nu vom transforma România într-un loc de pelerinaj, cu sufertaşe pe la puşcării, facem apel, pentru a câta oară?, colegilor, care susţin astăzi guvernarea, să sesizeze grotescul momentului şi să acţioneze aşa cum îşi doresc astăzi majoritatea românilor!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulţumesc şi sărbători fericite!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, şi dumneavoastră, şi familiei "Sărbători fericite!"

Doamnelor şi domnilor,

Declarăm închisă şedinţa de declaraţii politice de astăzi.

Vă urăm o săptămână frumoasă şi "Sărbători fericite" tuturor celor care ne vedeţi.

Domnule deputat Itu, poftiţi în sală! La 9,59 şi 59 secunde, atunci va începe şedinţa!

O zi frumoasă!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

"Despre ecologie"

Declaraţia mea politică se referă la modalitatea defectuoasă în care este depozitat gunoiul pe teritoriul judeţului Botoşani precum şi la lipsa de solicitudine a autorităţilor în a proteja mediul. deci sănătatea şi viitorul acestui colţ de ţară.

Astfel, judeţul funcţionează cu rampe de gunoi neconforme, deşi normele pentru statele membre ale Uniunii Europene prevăd înfiinţarea unor rampe ecologice care să deservească fiecare aşezare urbană. La noi există trei rampe de gunoi, în Botoşani, Darabani şi Săveni, care nu respectă normele europene privind depozitarea deşeurilor, urmând să fie închise în 2012, 2014 şi 2016.

Conform specialiştilor în domeniu, o rampă ecologică are alţi parametri de funcţionare şi depozitare faţă de cea neconformă. În rampele ecologice deşeurile sunt depozitate pe o pânză care va crea în timp eliminarea de gaze, fermentarea, compactarea şi distrugerea anumitor substanţe toxice care nu vor ajunge în pământ. În rampele vechi, deşeurile se depozitează direct pe sol. Rampele ecologice respectă şi o distanţă faţă de căile de comunicaţii, aşezările umane, curenţi de aer şi nivelurile de înălţime ale terenurilor ca amplasare, linii în care se încadrează şi groapa de gunoi municipală.

Comisarii de mediu au început şi o serie de controale privind gestionarea deşeurilor de către primării şi încheierea unor contracte cu operatori de salubrizare, fapt care a atras multiple sancţiuni unor primării din judeţ pentru nerespectarea normelor legale în depozitarea deşeurilor la rampa de gunoi.

Problema rampelor de gunoi ar trebui să fie soluţionată odată cu implementarea proiectului de management al deşeurilor, semnat de Consiliul Judeţean şi Ministerul Mediului şi Pădurilor, în valoare de 30 milioane de euro. Investiţia va consta în amenajarea unei gropi ecologice, însă demersurile trebuie realizate într-un timp relativ scurt, având în vedere că absorbţia fondurilor este pusă în pericol de infringement-ul UE. Însă, se pare că din nou avem de a face cu o "afacere internă" a partidului de guvernământ care se face că plouă. Există banii europeni, dar, ca de obicei, guvernanţii se fac numai că lucrează şi riscăm să pierdem aceşti bani aşa cum în buna noastră tradiţie românească am absorbit numai 3% din banii europeni puşi la dispoziţia noastră în acest an.

Iată de ce solicit autorităţilor competente să urgenteze demersurile pentru a nu se pierde banii de la Uniunea Europeană, destinaţi ecologizării, şi să pună interesul locuitorilor judeţului mai presus decât interesele portocalii de partid. Nu de alta, dar am avut vizită de lucru în judeţ, săptămâna aceasta, pentru alegerile în filiala locală a PDL, şi s-a putut constata cu ochiul liber că suntem acoperiţi de gunoaie.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"România şi învierea Domnului"

În preajma marilor sărbători ale credinţei noastre ortodoxe, Crăciunul şi Paştele, ne propunem să fim mai buni, mai generoşi, mai îngăduitori, mai miloşi, mai atenţi cu semenii noştri, mai încrezători în cei dragi...

Suntem pregătiţi anul acesta să întâmpinăm învierea Domnului? Suntem pregătiţi ca măcar în această Săptămână Mare să uităm de griji şi neajunsuri şi să ne primenim pentru sfânta sărbătoare?

Din puţinul pe care îl are, fiecare român se străduieşte să fie în spiritul tradiţiilor, să aibă pe masă un ou roşu, o felie de cozonac, să respecte câte ceva din ceea ce a învăţat din străbuni.

Fiecare român încearcă să îşi cureţe casa, hainele familiei, să cumpere ceva nou măcar copiilor, să fie curat la trup şi la suflet, să arate că respectă sărbătoarea şi oamenii. Fiecare român merge la biserică să aprindă o lumânare, să dea de pomană din sărăcia în care se zbate, dar fiecare român este bucuros, este încrezător şi ştie că Domnul Isus Cristos este speranţa mântuirii noastre, a tuturor.

Cred că în aceste zile trebuie să uităm de necazuri, de adversari, de neîmpliniri şi să ne gândim la Dumnezeu! Vom avea timp după sărbători să ne întoarcem la viaţa de zi cu zi, la mizerie, la sărăcie, la minciună, la demagogie, la nerealizări, la politică.

Până atunci le doresc oamenilor, călărăşenilor mei, femei, copii, bărbaţi, tineri şi bătrâni, să privească cu încredere la viitorul nu prea îndepărtat, la zilele apropiate şi la... Dumnezeu!

Un Paşte cu sănătate, noroc şi măcar puţină fericire alături de cei dragi!

Domnul Aledin Amet:

«Ziua şcolii "Negip Hagi Fazâl"»

Vineri, 15 aprilie a.c., s-a desfăşurat la Casa de Cultură din satul Tătaru, comuna Comana, judeţul Constanţa, deja tradiţionala manifestare - Ziua Şcolii -, prilejuită de împlinirea a 105 ani de la naşterea lui Negip Hagi Fazâl, personalitate marcantă a comunităţii tătare din România.

Sunt 4 ani de când şcoala din localitatea respectivă poartă numele eroului tătar şi, firesc, 4 ani de când în luna aprilie sunt organizate activităţi specifice sărbătorii. Bucuria copiilor, mici artişti şi, în acelaşi timp, unii dintre ei, din păcate, prea devreme maturizaţi, este imensă. Într-o vreme a oamenilor, de cele mai multe ori, indiferenţi, gesturile simple capătă aura nobleţii. Într-o vreme a zâmbetului amar, zâmbetul pur al elevilor înseamnă, pentru noi, ceilalţi, puterea de a crede în continuare, de a crede în culoarea albă.

Negip Hagi Fazâl s-a născut la data de 17 aprilie 1906, în localitatea Tătaru (Azaplar), judeţul Constanţa. A absolvit cursurile Seminarului Musulman din Medgidia şi ale Academiei Cooperativelor de Bănci din Bucureşti, ulterior desfăşurându-şi activitatea profesională în calitate de inspector.

S-a remarcat ca lider al tătarilor dobrogeni, fiind un important susţinător al mişcării de eliberare a Crimeii. De altfel, a înfiinţat, în satul natal, Comitetul Tinerilor Naţionalişti Tătari. De asemenea, a condus Comitetul pentru Eliberarea Crimeii, sprijinindu-i alături de alţi conaţionali pe refugiaţii tătari.

Nu în ultimul rând, trebuie evidenţiată şi contribuţia adusă în domeniul literaturii, la promovarea culturii şi tradiţiilor noastre, fiind autorul a numeroase poezii patriotice, articole, piese de teatru.

Negip Hagi Fazâl a fost arestat, torturat şi omorât în toamna anului 1948, de reprezentanţii regimului comunist din România.

Avea 42 de ani...

Domnul Angel Tîlvăr:

"Guvernul Boc nu are ca prioritate accesarea fondurilor europene"

România ocupă ultimul loc la capitolul absorbţia fondurilor europene. Conform unor sondaje, România a reuşit să absoarbă puţin sub 15% din fondurile europene valabile, atât la dezvoltare regională şi coeziune, cât şi la capitolul social.

Astfel, dintr-un total de 3,68 de miliarde pentru fonduri sociale, România a reuşit să atragă 14,16%, ocupând penultimul loc între statele europene la acest capitol. Singurul stat care se plasează mai jos la acest capitol este Malta, cu o rată de absorbţie de 13,76%. Din cele 15,53 miliarde de euro alocate României, ca fonduri pentru dezvoltare regională şi fonduri de coeziune, autorităţile au atras, până la 1 martie 2011, 13,43%, fiind pe ultimul loc între ţările europene.

Cu toate acestea, Guvernul Boc se rezumă doar la declaraţii în ceea ce priveşte importanţa accesării de fonduri europene.

Pentru a exemplifica, doresc să vă aduc la cunoştinţă cazul centurii de ocolire a municipiului Focşani.

Studiul de fezabilitate pentru "Centura de ocolire din zona de nord a municipiului Focşani" a fost elaborat din bugetul Consiliului Judeţean Vrancea, iar urmare a discuţiilor cu conducerea CNADN, s-a cedat acesteia dreptul de utilizare a documentaţiei.

Documentaţia a fost însoţită de 28 avize şi acorduri, iar după predarea către CNADN, a fost avizată de către CTE al CNADN, CTE al MT, Consiliul interministerial, avizată de către ministerele de resort, respectiv ministrul finanţelor publice, domnul Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu şi ministrul dezvoltării regionale şi turismului, doamna Elena Gabriela Udrea.

Lungimea totală a traseului centurii de ocolire a municipiului Focşani este de 3,45 km, este amplasată în zona de nord a municipiului Focşani, judeţul Vrancea, şi face legătura între DN 2 (E 85), Bucureşti - Suceava şi DN 2D, Focşani - Târgu Secuiesc, asigurând traversarea CF 500 şi racordul cu DN 2 (E 85), cu pasaj suprateran.

S-a elaborat proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea indicatorilor tehnico-ecomonici ai obiectivului de investiţii "Centura de ocolire din zona de nord a municipiului Focşani" şi a fost postat spre consultare pe site-ul Ministerului Transportului http://www.mt.ro/transparenta/2010/H.G.centura%20focsani.pdf, în data de 15.07.2010. Un timp, a fost postat şi pe site-ul Secretariatului General al Guvernului.

Nota de fundamentare relevă atât faptul că proiectul se încadrează în politicile naţionale şi europene în domeniul transporturilor, precum şi beneficiile pe care proiectul le poate aduce, atât traficului regional şi naţional cât şi factorilor de mediu.

Mai mult decât atât, propunerea vine în completarea programelor naţionale, asigurând descărcarea pe DN2-E85 a traficului de pe mult discutata Autostradă Ploieşti-Buzău-Focşani.

Însăşi nota de fundamentare relevă importanţa construirii centurii ocolitoare, deoarece aceasta "se încadrează în strategia CNADNR pentru 2010-2015 şi va conduce la reducerea impactului negativ asupra mediului, prin diminuarea emisiilor de poluanţi în municipiul Focşani.

În conformitate cu politica de transport aplicată în Uniunea Europeană, centura de ocolire a marilor oraşe va favoriza şi dezvoltarea economică a zonei prin intensificarea transporturilor, prin noi investiţii în zonă şi reducerea timpilor de parcurs.

Acest proiect se încadrează în politicile Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, de dezvoltare a infrastructurii, de transport pentru asigurarea fluenţei şi siguranţei circulaţiei rutiere pe drumurile publice, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările şi completările ulterioare, prin care administratorul trebuie să menţină drumurile în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă.

Proiectul se încadrează în scopul şi obiectul de activitate ale Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003, aprobată prin Legea nr. 47/2004."

Realizarea variantei de ocolire va avea impact favorabil, întrucât se vor realiza o serie de deziderate precum:

- decongestionarea traficului din municipiu;

- sporirea considerabilă a capacităţii de circulaţie, atât la intrările şi ieşirile din municipiu, cât şi pe arterele de pe teritoriul municipiului;

- reducerea degradării şi a uzurii arterelor existente în municipiu, datorită suprasolicitărilor cauzate de traficul greu;

- reducerea semnificativă a poluării mediului prin reducerea noxelor şi a nivelului de vibraţii şi zgomot de pe teritoriul municipiului, prin devierea traficului rutier de tranzit în afara zonei urbane;

- realizarea legăturilor între reţelele de transport care atrag fluxuri de mărfuri;

- reducerea incidenţei apariţiei accidentelor rutiere datorită devierii traficului rutier de tranzit în afara zonei urbane.

Proiectul îndeplineşte toate condiţiile de eligibilitate, are studiu de fezabilitate realizat din fondurile bugetare ale Consiliului Judeţean Vrancea şi 28 avize şi acorduri. Pe lângă acestea a fost avizat de CTE al CNADN, CTE al MT, Consiliul interministerial, avizat de către ministerele de resort, respectiv ministrul finanţelor publice, domnul Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu şi ministrul dezvoltării regionale şi turismului, doamna Elena Gabriela Udrea.

totuşi nu au fost alocate fonduri pentru realizarea acestui proiect, cu toate că în cadrul Programului Operaţional Sectorial "Transport" cele 4 axe prioritare cuprind domeniile de intervenţie în cadrul cărora se pot finanţa proiecte de transport, astfel:

• Axa Prioritară 1 (3,854.87 MEUR) - Modernizarea şi dezvoltarea axelor prioritare TEN-T, în scopul dezvoltării unui sistem de transport durabil şi integrării acestuia cu reţelele de transport ale UE;
• Axa Prioritară 2 (1,397.30 MEUR) - Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii naţionale de transport în afara axelor prioritare TEN-T în scopul creării unui sistem naţional de transport durabil;
• Axa Prioritară 3 (322.89 MEUR) - Modernizarea sectorului de transport, în scopul creşterii protecţiei mediului şi a sănătăţii publice şi siguranţei pasagerilor

Din nefericire doar Ministerul Transporturilor şi CNADN sunt aplicanţi elegibili pentru aceste axe prioritare. Fac un apel către aceste instituţii pentru a urgenta accesarea acestor fonduri nerambursabile pentru infrastructură, pentru ca proiecte precum cel de la Focşani să aibă o finalitate favorabilă.

Membrii Guvernului chiar trebuie să facă o prioritate din accesarea fondurilor europene pentru dezvoltarea României. Nu putem lăsa să treacă această oportunitate şi nu putem să rămânem indiferenţi şi să ne bucurăm când inaugurăm 50 de km de autostradă într-un an de zile, dacă avem noroc.

Domnul Ioan Balan:

"Când nu ne va mai păsa de scumpirea petrolului?"

În cea mai mare parte a cazurilor în care un bun sau un serviciu devin rare sau deosebit de scumpe pentru a mai fi cumpărate, literatura economică ne spune că orice consumator raţional se gândeşte să substituie acele bunuri sau servicii cu un altul mai abundent şi, de ce nu, mai ieftin.

Lecţia pe care ne-au predat-o în anii ’70 savanţii Clubului de la Roma, a fost reţinută numai de puţine economii din lume, economii care astăzi nu par a suferi foarte mult de creşterea cu peste 50 de procente a preţului Brent al barilului de petrol.

Noi, românii, iluzionaţi de falsa idee comunistă a înzestrării solului şi subsolului românesc, cu suficiente resurse energetice, nu ne-am gândit niciodată ce consecinţe va avea lipsa noastră de acţiune pe termen lung, atât asupra consumului, cât şi asupra competitivităţii producţiei.

În urmă cu mai bine de două secole, unul dintre fondatorii liberalismului clasic, David Ricardo, ne furniza şi soluţia adecvată prin care omul să poată răspunde zgârceniei de resurse naturale convenţionale, şi anume inovaţia. Omul poate înfrânge zgârcenia naturii prin revoluţie tehnologică, prin inovaţie continuă şi prin substituţia resurselor convenţionale cu altele noi, regenerabile, mai ieftine şi abundente.

Uniunea Europeană a recunoscut! Agenda de la Lisabona din anul 2000 nu şi-a atins obiectivele stabilite. Acest lucru nu ar trebui să ne bucure şi nici să nu ne facă să nu acţionăm.

Realitatea românească, din nefericire, nu este foarte îmbucurătoare. În ciuda creşteri graduale şi constante a cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea, realizările concrete sunt din ce în ce mai sensibile.

De asemenea, până la guvernarea Boc, nu am văzut pe agenda guvernamentală proiecte care să stimuleze producţia de energie din surse regenerabile, economia de energie prin anveloparea locuinţelor sau stimularea achiziţiei de automobile electrice sau hibride.

Consider că primii paşi au fost făcuţi, în sensul desprinderii noastre graduale de petrol. Sunt însă doar primii paşi şi sunt şi foarte fragili. Ei trebuie continuaţi în primul rând prin stimularea activă a investiţiilor străine care îşi propun să vină în România, nu pentru construcţia de mall-uri, ci pentru producţia şi distribuţia de energie verde.

Mi-aş dori să văd, în câteva decenii, străzile României pline de autovehicule care nu mai consumă combustibili fosili, ci energie electrică sau alte resurse regenerabile, case încălzite solar sau cu pompe de căldură, străzi şi instituţii iluminate de energie produsă de puterea vântului sau de şuvoaiele râurilor noastre.

Atunci, cu siguranţă, când ştirile internaţionale ne vor informa asupra creşterii preţului internaţional al petrolului, cu siguranţă voi şti că românii şi România nu vor mai avea de ce să se teamă.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Măsurile de reformă a sănătăţii ale guvernului Boc - metodă de ucidere asistată a populaţiei României"

În ultimele săptămâni, asistăm la tot mai multe cazuri dramatice ale unor cetăţeni români a căror singură vină este că sunt bolnavi. Pacientul român a ajuns sub guvernarea Băsescu - Boc în situaţia de a-şi pierde orice drept constituţional şi nu se află protejat de nicio lege a statului român. Astfel se ajunge la situaţia dramatică în care bolnavii mor în faţa porţilor ferecate a spitalelor, iar cei care au "norocul" să se afle într-un spital încă funcţional nu ştiu dacă vor mai avea acces la condiţii corespunzătoare de tratament. În condiţiile în care populaţia României este din ce în ce mai bolnavă, ca urmare a condiţiilor improprii de trai, guvernul portocaliu a hotărât să diminueze numărul şi calitatea serviciilor medicale oferite, cu toate că plătim taxe din ce în ce mai mari către un stat care nu mai protejează pe nimeni, cu excepţia camarilei de guvernare.

Desfiinţarea spitalelor vine să contrazică programul de guvernare al PDL care prevedea: "...aprobarea strategiei naţionale de dezvoltare a serviciilor sanitare pe o perioadă de minim 8 ani (...) redresarea şi dezvoltarea asistenţei medicale din mediul rural." Nimeni nu a văzut niciun fel de strategie şi nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu adevărat în următorii opt ani. Există o singură realitate, tot mai mulţi oameni vor muri sau vor dobândi boli cronice în urma lipsei de asistenţă medicală de calitate.

Aşa cum sugerau autorităţi de renume din domeniu medical, în România ar trebui declarată starea de urgenţă, atât în ceea ce priveşte calitatea serviciilor medicale, cât şi în ceea ce priveşte numărul medicilor români care au ales să plece din ţară. peste 5000 în ultimii doi ani de zile!

Cu toate acestea, guvernul Boc nu vrea să înţeleagă că singura metodă pentru a începe tratamentul acestei Românii bolnave este plecarea sa de la conducerea ţării.

Domnul Octavian Bot:

"Impardonabila neglijenţă"

Zilele trecute a avut loc la Paris licitaţia pentru vânzarea unor manuscrise şi documente ale lui Emil Cioran. Dezinteresul României faţă de acest subiect este o palmă pe obrazul culturii române. Emil Cioran, un titan al literaturii universale a fost uitat de România într-un mod impardonabil.

Într-o Românie aflată "pe culmile disperării", ministrul culturii, Kelemen Hunor, declară cu seninătate şi indiferenţă că nu ştia de evenimentul de la Paris.

Atitudinea şi afirmaţia ministrului scot în evidenţă un adevărat lanţ al slăbiciunilor. Rând pe rând, începând cu ministrul culturii, ministrul de externe, terminând cu ultimul funcţionar care ar fi avut atribuţii în domeniu, se fac vinovaţi de ignoranţă şi nepăsare faţă de valorile inestimabile ale culturii române.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Cel mai important pas în reforma statului - modificarea Constituţiei"

România trece, în ultimii doi ani, printr-un proces profund de reformă la toate nivelurile sale. Intrarea în Uniunea europeană, criza economică şi relativa instabilitate politică au creat această nevoie de schimbare. Mai mult decât atât, au impus şi un ritm susţinut, aşa cum nici presa, nici politicienii, nici măcar societatea, în ansamblu, nu erau obişnuiţi.

În ultimii doi ani, s-au adoptat codurile juridice: codul penal, codul civil, codul de procedură penală, codul de procedură juridică. S-a înfiinţat ANI, poziţia DNA s-a întărit. S-a produs, deci, reforma în Justiţie.

În plan economic-administrativ, România a fost forţată să se schimbe din cauza crizei economice, a trebuit să adoptăm un model mult mai auster şi să fim mult mai echilibraţi. Efectele sunt atât sociale, cât şi politice. Adoptarea Legii pensiilor, a Legii salarizării unitare şi a Codului muncii vor schimba în anii următori faţa societăţii româneşti. Efectele nu se simt încă, dar ele vor veni şi vor fi, nu am nicio îndoială, pozitive. S-a pus în sfârşit ordine în lucruri când vine vorba de aparatul bugetar şi cheltuielile statului. Costurile sociale sunt mari, mulţi oameni se simt nemulţumiţi, dar reforma administrativ-economică era absolut necesară.

După ani de discuţii şi de dezbateri uneori interminabile, am reuşit să adoptăm Legea educaţiei. Când în 2007 se semna, la Cotroceni, Pactul pentru Educaţie, credeam că lucrurile vor merge mult mai simplu. Abia la patru ani distanţă, dând dovadă de voinţă politică, Guvernul a reuşit să impună actul normativ.

În acest moment are loc reforma din Sănătate. Reorientarea banilor către spitale care pot oferi servicii de calitate românilor este o mişcare corectă şi ar trebui să producă efecte în perioada următoare.

Toate aceste modificări care s-au produs în ultimii ani arată faptul că România s-a schimbat la toate nivelurile: social, economic şi chiar politic. Reforma statului este un proces aflat în plină desfăşurare. El va marca România pentru următorii 20-30 de ani. Ţinta sa nu este schimbarea de dragul schimbării, ci trecerea la un model de dezvoltare echilibrat, care oferă constanţă şi siguranţă.

Schimbările, oricât de importante, trebuie marcate şi din perspectivă constituţională. Aceşti ani intenşi de reformă economică şi administrativă au arătat că actuala Constituţie are multe lipsuri şi nu corespunde nevoilor actuale ale României. Modificarea Constituţiei nu este un act politic menit să avantajeze unul sau altele dintre partide, este o necesitate asupra căreia întreaga clasă politică a căzut de acord. Societatea civilă cere de mult timp această modificare şi este direct în interesul românilor să o voteze în cazul unui referendum.

Noua Constituţie are câteva coordonate obligatorii: să respecte decizia românilor de acum doi ani, de la referendumul din 24 noiembrie 2009; să traseze clar linii de demarcaţie între puterile din stat (în ce măsură Preşedintele poate demite Premierul, în ce măsură Preşedintele poate fi suspendat şi demis, în ce măsură Parlamentul poate fi dizolvat). Aceste ambiguităţi existente nu fac decât să sporească tensiunea politică. O decizie clară, tranşantă, ieşirea din zodia struţo-cămilei, ar fi dezirabile tocmai din perspectiva stabilităţii politice.

Dezbaterea privind Constituţia trebuie să marcheze plenar următoarea perioadă. Ar mai fi un an până la organizarea unui eventual referendum. Trebuie ca la nivelul societăţii să existe o dezbatere de idei reală, în urma căreia să rezulte un act fundamental care să arate clar în ce direcţie vrea România să meargă, pe care apoi cetăţenii trebuie să-l valideze prin vot.

La 21 de ani de la căderea comunismului, cred că suntem datori să avem o Constituţie europeană, capabilă să ofere suport pentru realizarea binelui comun.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Adoptarea urgentă a unei legi care să condamne comercianţii de etnobotanice"

Numărul cazurilor de intoxicaţii cu etnobotanice se menţine pe o parte ascendentă. Vieţile tinerilor sunt puse în pericol şi asistăm pentru prima dată la utilizarea injectabilă a acestor produse etnobotanice. Pe o statistică parţială remarcăm riscul crescut al tulburărilor de ritm şi cel de infarct la consumatorii acestor produse. Pentru că deja au murit prea mulţi, pentru că se încearcă ascunderea sub preş a acestei probleme de sănătate publică, cerem de urgenţă parlamentului să adopte cât mai rapid proiectul legislativ ce prevede închisoarea pentru cei care comercializează astfel de produse.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Şcoala şi maternitatea"

Cele 8500 de cazuri de mame minore, arătate de statistica anuală, ne situează pe primul loc în Europa. S-a ajuns la situaţia în care din 1000 de femei care nasc 43 sunt minore. Mamele minore au risc crescut de avort, iar dacă naşterea are loc există riscul major ca acest copil să fie abandonat, iar tânăra mamă va avea dificultăţi de integrare socială şi abandon social.

Conform statisticilor, mamele minore provin în general din familii dezorganizate, se regăsesc în special în zona rurală, au un nivel redus de educaţie, inclusiv educaţie sexuală şi contraceptivă. Cazul de la Deva, din aceste zile, când o adolescentă aflată în clasa a şaptea a născut, confirmă aceste statistici şi fac din orele de educaţie pentru sănătate în şcoli o problemă de sănătate publică.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Codul de dialog social - o reglementare necesară"

Declaraţia mea se referă la Codul de dialog social. Proiectul prezentat de Guvern cuprinde, într-un mod unitar, actele normative elaborate în perioade diferite de timp, în contexte socio-economice (Legea nr.54/2003 - legea sindicatelor; Legea nr.356/2001 - legea patronatelor; Legea nr.109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social; Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă; Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă; Hotărârea de Guvern nr.369/2009 privind comisiile de dialog social şi cu privire la impunerea revizuirii şi coroborării lor în conformitate cu realităţile socio-economice actuale.

Astfel, au fost revizuite actele normative în aplicarea cărora s-au constatat disfuncţii, prezenta lege asigurând unitatea conceptuală de abordare, uniformizarea terminologică şi compatibilizarea procedurilor.

Proiectul de lege îşi propune:

1. Uniformizarea terminologică şi conceptuală a termenilor utilizaţi;

2. Reglementarea modalităţilor prin care se organizează structurile partenerilor sociali, vizând compatibilizarea pe baza principiului simetriei juridice a drepturilor şi obligaţiilor acestora, a modalităţilor de constituire a structurilor asociative ale acestora, precum şi a structurilor teritoriale;

S-a eliminat orice restricţie privind constituirea organizaţiilor sindicale şi a celor patronale, în conformitate cu Constituţia României şi Convenţiile OIM ratificate de România.

3. Asigurarea compatibilităţii cu instituţia Consiliului Economic şi Social European. Astfel, prin acest proiect de act normativ Guvernul se retrage din Consiliul Economic şi Social din România, locul acestuia urmând să fie ocupat de reprezentanţi ai societăţii civile. În contextul acestei modificări structurale au fost revizuite atribuţiile Consiliului Economic şi Social şi a fost modificată structura comisiilor permanente ale acestuia;

4. Coroborat cu modificarea structurii Consiliului Economic şi Social, se propune constituirea Consiliului Naţional Tripartit pentru menţinerea continuităţii mecanismului de consultări tripartite Guvern - sindicate - patronate, ca urmare a modificării structurii Consiliului Economic şi Social. Consiliul Naţional Tripartit va prelua o parte din atribuţiile Consiliului Economic şi Social, precum şi atribuţii specifice consultării tripartite la nivel naţional;

5. În ceea ce priveşte Comisiile de dialog social, proiectul de lege propune o formă de dezvoltare a parteneriatului la nivel teritorial, prin extinderea posibilităţii de constituire a acestor comisii şi la nivel local, nu numai judeţean;

6. În ceea ce priveşte negocierile colective, se propune înlocuirea negocierilor la nivelul ramurilor de activitate (care nu sunt definite prin nici un act normativ, fiind stabilite convenţional numai de către partenerii sociali) cu negocierea la nivel de sector definit, conform codului CAEN;

7. În vederea promovării soluţionării amiabile şi cu celeritate a conflictelor colective de muncă, se propune instituirea Oficiului de Mediere şi Arbitraj a conflictelor colective de muncă de pe lângă MMFPS. Modalitatea de înfiinţare, organizare şi funcţionare a Oficiului de Mediere şi Arbitraj a conflictelor colective de muncă de pe lângă MMFPS va fi reglementată prin hotărâre de Guvern.

Domnul Daniel Buda:

"Românii din Bulgaria..."

Normele prevăzute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dar şi protocoalele încheiate între statele Uniunii Europene interzic abuzurile şi discriminările săvârşite împotriva grupurilor minoritare, iar rolul statelor membre este acela de a adopta măsuri privind incluziunea socială şi statutul minorităţilor naţionale, care să nu aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora.

În egală măsură, şi politicile naţionale din România trebuie orientate către comunităţile româneşti din vecinătate care, din păcate, de-a lungul anilor au fost gestionate într-un mod aleatoriu, haotic şi ineficient. Spun acest lucru deoarece recent am avut ocazia să analizez o serie de studii efectuate ca urmare a monitorizării tratamentului aplicat comunităţilor româneşti din afara graniţelor României, cu precădere în Bulgaria, unde au fost constatate grave deficienţe în respectarea drepturilor fundamentale ale românilor care locuiesc în zona aflată la sud de ţara noastră. Pe lângă faptul că sunt privaţi de programe care să încurajeze şi să susţină manifestările culturale de tip identitar, precum şi a celor care au ca şi obiectiv protejarea limbii române, în plan civic şi politic, în raporturile cu statul bulgar, românii sunt trataţi cu dezinteres, fiind lipsiţi de orice susţinere financiară, politică, educaţională şi administrativă.

O asemenea politică, cu o tentă pregnantă discriminatorie, practicată de autorităţile statului bulgar, îmi ridică, mie personal, în calitate de parlamentar, mari semne de întrebare cu privire la respectarea deciziilor şi a normelor europene. Deşi este stat cu drepturi depline în Uniunea Europeană, recentele statistici mă determină să constat cu regret că Bulgaria este o ţară cu instituţii intolerante vizavi de minorităţile etnice. Bulgaria, ca şi toate celelalte state participante, încă din faza de preaderare la Comunitatea Europeană a avut menirea să stabilească o strategie, un proiect cel puţin la nivel declarativ de combatere a discriminărilor de orice natură. Imaginea europeană, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale minorităţilor, reprezintă, fără doar şi poate, cartea de vizită în lume a statelor cu adevărat europene şi a fost un prim test european al statelor integrate. Din nefericire, nu pot să spun decât că la acest capitol oficialii bulgari ar trebui să urmeze exemplul ţărilor vecine.

România a făcut paşi semnificativi în acest sens, a fost prima ţară dată ca exemplu în ceea ce priveşte respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale minorităţilor, a multiculturalismului şi a politicilor practicate în vederea combaterii discriminărilor. Tocmai din acest punct de vedere, România ar trebui privită ca etalon, exemplu de urmat în ceea ce priveşte eficienţa în aplicarea şi respectarea deciziile şi a nomelor europene referitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale ale minorităţilor naţionale.

O dată preluate responsabilităţile guvernamentale de către PDL, un punct principal în programul de guvernare a fost, este şi va rămâne implementarea unor politici de parteneriat corect cu autorităţile statelor pe teritoriul cărora trăiesc comunităţi de români, astfel încât aceştia să beneficieze de toate drepturile conferite de legislaţia în vigoare, respectiv dreptul de a-şi păstra identitatea religioasă, culturală şi lingvistică. Pe baza principiului reciprocităţii, consider că avem o mare responsabilitate în urmărirea şi susţinerea proiectelor care au ca obiectiv protejarea limbilor minorităţilor naţionale, punerea în aplicare a strategiilor pentru prevenirea manifestărilor curentelor xenofobe.

Am convingerea că instituţiile abilitate în acest sens, în special oficialii Ministerului Afacerilor Externe, vor urmări şi se vor implica activ în derularea proiectelor în interesul compatrioţilor noştri din lume. Fără discuţie, este şi datoria noastră morală, a actualilor parlamentari, să ne implicăm într-un mod mult mai pragmatic şi mai riguros în aplicarea strategiilor, programelor şi proiectelor pentru sprijinirea românilor de pretutindeni şi să continuăm monitorizarea tratamentului aplicat comunităţilor româneşti din afara graniţelor.

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"Dialogul social - cheia legitimării deciziilor într-o societate modernă"

Angajarea răspunderii Guvernului condus de Emil Boc asupra Legii dialogului social a reprezentat un răspuns prompt şi bine- venit la disfuncţiile care au marcat actele normative care reglementau relaţiile cu partenerii sociali, disfuncţii provenite în primul rând din modificarea radicală a contextului socio-economic la care trebuiau să răspundă.

Şi, ca să fim obiectivi, nici măcar opoziţia parlamentară nu a putut găsi vreun "nod în papură" acestei iniţiative, pentru că noile reglementări elimină absolut orice restricţie în privinţa constituirii organizaţiilor sindicale sau a celor patronale în România.

Viziunea asupra constituirii, organizării şi mai ales asupra rolului social al organizaţiilor sindicale şi patronale este una modernă, occidentală şi radical schimbată faţă de trecut. Dintr-un rol mai degrabă pasiv, organizaţiile sindicale şi patronale devin un actor activ pe piaţa muncii, mai ales prin capacitatea lor de a organiza şi desfăşura cursuri de pregătire şi calificare profesională, ducând la creşterea numărului de servicii oferite de acestea.

Sunt modificate, de asemenea, criteriile şi modalităţile de reprezentativitate a organizaţiilor sindicale la nivel de unitate, unde condiţia numărului de membri a fost crescută de la o treime la jumătate din numărul salariaţilor.

Pentru a asigura compatibilitatea cu instituţia Consiliului Economic şi Social European, prin această lege Guvernul se retrage din Consiliul Economic şi Social din România, locul acestuia urmând să fie ocupat de reprezentanţi ai societăţii civile. Împreună cu partenerii sociali, s-a convenit constituirea Consiliului Naţional Tripartit pentru Dialog Social, care să asigure continuarea bunelor practici în domeniul dialogului social la acest nivel, precum şi exercitarea atribuţiilor ce reveneau până în acest moment Consiliului Economic şi Social.

Consiliu Tripartit va fi prezidat de prim-ministru, iar membrii de drept ai consiliului vor fi preşedinţii confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional, reprezentantul Băncii Naţionale, precum şi alţii, care urmează a fi conveniţi cu partenerii sociali. Consiliul tripartit pentru dialog social ar răspunde cerinţelor Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind dialogul social tripartit.

Nu fără o opoziţie extrem de puternică din partea organizaţiilor sindicale se va elimina obligativitatea negocierii contractului colectiv de muncă la nivel naţional.

Eliminarea negocierii contractului colectiv de muncă la nivel naţional, care prin efectele sale se suprapune reglementărilor legale în vigoare, a fost determinată de generarea de dezechilibre în cascadă, prin aplicare exhaustivă asupra tuturor unităţilor economice, indiferent de afilierea acestora.

Practica europeană nu cunoaşte astfel de contracte colective de muncă la nivel naţional, acestea fiind de regulă sectoriale. De altfel, contractul colectiv de muncă la nivel naţional aşa cum este reglementat de legea în vigoare transformă acest contract în lege care stabileşte drepturi şi obligaţii pentru toţi angajaţii din ţară, precum şi pentru toate unităţile economice, atât bugetare, cât şi private, excedând prerogativele constituţionale de legiferare ale Parlamentului şi Guvernului.

Un alt argument este determinat de faptul că în cei peste 15 ani în care s-au încheiat contracte colective de muncă unice, la nivel naţional, s-a constatat din ce în ce mai pregnant că prevederile conţinute corespund mai degrabă unui contract la nivel de unitate. Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional era perceput ca o trambulină pentru creşteri salariale şi sporuri în cascadă, prin intermediul contractelor colective la nivel de ramură, grup de unităţi şi unitate, iar măsurile de protecţie socială şi imunităţile se refereau mai degrabă la organizaţiile sindicale decât la angajaţi.

Spaţiul unei declaraţii politice nu-mi este nicidecum suficient pentru a enumera multiplele modificări ale normelor care vor regla dialogul cu partenerii sociali de acum înainte.

Cert este că prin adoptarea acestei legi, atât organizaţiile sindicale, cât şi cele patronale vor trebui să reprezinte mai responsabil proprii membri, să se angreneze mult mai decisiv în deciziile macroeconomice şi să pună mai presus interesele organizaţiilor pe care le reprezintă decât pe cele ale liderilor lor.

Legea dialogului social se înscrie în amplul set de reforme demarate de Guvernul condus de Emil Boc, prin modificarea Codului muncii, şi se va încheia atunci când şi domeniul prestaţiilor sociale va suferi o reformă radicală, prin care doar cei care au cu adevărat nevoie de ajutorul social al statului să îl obţină.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Democraţia directă trebuie intensificată!"

Trebuie să recunoaştem că în ultimii douăzeci de ani încrederea populaţiei în instrumentele democraţiei reprezentative s-a diminuat din ce în ce mai mult. Încrederea fraţilor, prietenilor, colegilor în oamenii politici din România este astăzi mai mică decât niciodată.

Când spun aceasta, mă refer în primul şi în primul rând la lipsa totală de apetit a electoratului pentru participarea la scrutinele organizate, indiferent dacă ele au avut ca rezultat alegerea Parlamentului României, a Preşedintelui, a reprezentanţilor pentru Parlamentul European sau şefilor administraţiilor publice locale. Dacă în urmă cu două decenii se prezenta la urne peste 80% din populaţia cu drept de vot, astăzi suntem fericiţi dacă mai votează 40%.

Pentru mine, personal, momentul alegerilor este momentul cel mai important pentru o democraţie funcţională, iar o rată mică de participare a electoratului nu poate echivala cu o reală legitimare a noilor demnitari şi a acţiunilor lor viitoare.

De asemenea, chiar dacă Constituţia României proclamă un instrument extrem de important al democraţiei, consultarea populaţiei prin referendum, imediat, forţele politice de rea-credinţă interpretează acest drept constituţional într-un mod demagogic.

"Cui îi este frică de ceea ce doreşte poporul român!"

Vă spun eu cine sunt aceia care nu acordă poporului român acest drept sacru. Sunt acei oameni politici care în fiecare campanie electorală au minţit şi au promis mai mult decât economia le-ar fi permis. Sunt acei oameni politici cărora le e teamă ca opţiunea poporului să nu fie diferită de interesele lor private. În consecinţă, acele partide politice s-au temut şi se opun în continuare consultării celor care ne-au dat dreptul de a-i reprezenta.

Punctul meu de vedere personal este contrar acestei situaţii!

Consider că de prea puţine ori ne întoarcem către cetăţenii noştri să îi consultăm şi să le cerem permisiunea de a întreprinde anumite acţiuni.

Scuza cea mai frecvent invocată a fost aceea că referendumul costă!

Stimaţi colegi, lipsa democraţiei costă şi mai mult decât organizarea unei consultări publice, aşa că nu pot considera valid un astfel de argument. Haideţi să ne întoarcem la oameni şi să-i cointeresăm în procesul decizional!

Domnul Viorel Palaşcă:

"România celor 15 miniştri vs. România celor 22 de milioane de români!"

Aflat într-una dintre incursiunile sale specifice de preşedinte-jucător prin România, de această dată în judeţul Covasna, domnul Traian Băsescu a declarat că: "O Românie modernă înseamnă o Românie pe care nu o fac 15 miniştri, ci o fac 22 de milioane de români." Foarte adevărat, numai că din 2009 încoace, viziunea celor 15 miniştri despre România, a guvernării PDL, identică cu a preşedintelui Traian Băsescu, contravine flagrant şi loveşte izbitor în interesele celeilalte Românii, a celor 22 de milioane de români.

De doi ani încoace, vedem zilnic cum România pe care o fac 15 miniştri şi un preşedinte este tot mai îndepărtată de România celor mulţi şi nevoiaşi. De doi ani de zile, România celor 22 de milioane de români a devenit prizoniera unui regim clientelar, bine organizat şi condus de către Băsescu şi Boc, cei care invocă numele românilor şi interesul naţional în adoptarea măsurilor catastrofale pentru ţară. Numai că, sub guvernarea PDL, România minoritară, a celor 15 miniştri şi a clientelei politice, s-a îmbogăţit, în timp ce România celor 22 de milioane de cetăţeni a sărăcit fără precedent.

Ceea ce uită domnul preşedinte să spună, ca de obicei cu intenţie, este faptul că aceşti 15 miniştri nu au susţinerea majorităţii celor 22 de milioane de români pentru a face o croială europeană care să ţină de cald, de vânt, ploaie, de vremuri bune sau mai rele, dar, cel mai important, o croială care să-i reprezinte şi să-i includă pe toţii românii. Această haină este mai degrabă o chingă pentru majoritatea românilor, obligaţi să suporte reduceri de salarii, de pensii, de ajutoare şi indemnizaţii pentru mame, în fapt toate măsurile de ajustare luate în numele crizei, în timp ce croiala pentru clientela celor 15 miniştri seamănă cu un ţol festiv, bine căptuşit cu privilegii şi din ale cărui buzunare se scurg fondurile guvernamentale.

Ceea ce uită să menţioneze domnul preşedinte, deşi ţine la acest principiu, este faptul că pentru a impune măsuri, pentru a face o Românie, mai ales a celor 22 de milioane de cetăţeni, trebuie să aibă credibilitate. Or, în acest caz, al celor 15 miniştri în frunte cu premierul Boc, din cauza incompetenţei, a populismului, a corupţiei, credibilitatea atinge cote mari, dar pe minus, şi nu pe plus. Nu a existat categorie socio-profesională în România ultimilor doi ani care să nu fie atinsă, chiar batjocorită, de guvernarea PDL, de măsuri arbitrare şi păguboase, care nu au avut nicio legătură cu realitatea, cu traiul oamenilor, cu drepturile şi interesele lor.

A existat şi încă mai există, dar să sperăm că nu pentru mult timp, România celor 15 miniştri, a preşedintelui Băsescu, cu drepturi, cu privilegii, cu clientelă care striveşte în fiecare zi România celor mulţi, dar, mai grav, şansa de redresare economică şi de revenire la normalitate şi democraţie.

Domnul Teodor Atanasiu:

"Care sunt priorităţile dumneavoastră, domnule preşedinte Băsescu? Mai există românii pentru dumneavoastră?"

Zilele trecute am aflat cu stupoare că preşedintele Băsescu vrea să-l salveze pe premierul Berlusconi de o parte din imigranţii tunisieni, oferindu-se să găzduiască cel puţin 200 de imigranţi, România devenind singura ţară din UE care a făcut o astfel de ofertă Italiei!

Este pur şi simplu uluitoare grija de care dă dovadă preşedintele Băsescu vizavi de problemele Italiei, dar mai ales umanismul profund, legat de imigranţii respectivi!

Din păcate, domnul Băsescu şi-a uitat cu desăvârşire proprii cetăţeni care mor pe la uşile spitalelor închise brusc de reforma portocalie! Dumnealui nu a avut niciun fel de reacţie atunci când bolnavii, gravidele şi nou-născuţii erau daţi afară din spitale sau căraţi cu targa pe străzi, ca la război! Domnul preşedinte nu a avut niciun moment de compasiune faţă de bolnavii externaţi în masă, ca şi când s-au vindecat toţi deodată la aceeaşi oră, şi trimişi acasă de la 1 aprilie a.c.!

În 2008, domnul preşedinte Băsescu forma o comisie prezidenţială de sănătate, compusă din personalităţi în domeniu, ca să-i elaboreze o strategie a politicilor din domeniul sănătăţii pe termen lung. S-a întocmit atunci un document laborios în acest sens, şi acesta a reprezentat chiar unul dintre programele de bază ale campaniei prezidenţiale cu care domnul Băsescu a câştigat alegerile în 2009!

În acel document nu se punea sub nicio formă problema desfiinţării spitalelor din România! Ba, din contră, raportul respectiv susţinea centrarea sistemului sanitar pe nevoile cetăţeanului. Astfel, "serviciile trebuie organizate, localizate şi accesate în aşa fel încât să se ţină cont denevoile şi preferinţele comunităţilor pe care le deservesc".

Nici în programele de guvernare ale PDL sau UDMR nu s-a menţionat vreodată intenţia de a închide sute de spitale! PDL promitea în programul de guvernare din 2009: "Îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, creşterea calităţii vieţii, în condiţiile compatibilizării sistemului sanitar românesc cu cel din Uniunea Europeană", precum şi stimulente importante pentru studenţi şi rezidenţi şi salarii mai mari pentru medici! Şi ce le-au dat în realitate pdl-iştii acestora? Doar tăieri salariale de peste 25% şi, mai nou, spitale închise şi locuri de muncă mult mai puţine!

Ce părere aveţi, domnilor conducătorii ai României spre nicăieri? Cum justificaţi toate acele minciuni sfruntate, domnilor Băsescu şi Boc? Tot ceea ce s-a scris în documentele portocalii de partid sau în cele prezidenţiale este exact pe dos faţă de ceea ce se face în acest moment de către guvernul Boc V, prin decizia unilaterală a desfiinţării spitalelor! Ceea ce se întâmplă astăzi în sănătate contrazice flagrant strategia prezidenţială, începând cu recomandarea de a se aloca cel puţin 6% din PIB pentru sistem, cu susţinerea majoră şi finanţarea cu prioritate a medicinei primare sau cu asigurarea accesului pacienţilor la serviciile de care au nevoie!

Acum, exact toate aceste lucruri susţinute de specialiştii domnului preşedinte şi asumate de către acesta au fost încălcate cu toată energia portocalie din dotarea guvernamentală, iar preşedintele nu are absolut nimic de comentat!

Dumnealui are alte griji, cu mult mai urgente şi importante pentru ţara din buzunarul său, precum soarta tunisienilor sau împovărata Italie de imigranţi africani!

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Premierul Boc ne scoate în fiecare lună din recesiune!"

Nu contează că preţurile au sărit în aer şi la alimente şi la carburanţi, că România a înregistrat o rată record a inflaţiei luna trecută sau că oamenii se luptă la propriu între ei, pe la toate cozile unde se mai dă câte ceva de mâncare la preţ redus!

Nu-i nimic grav! Premierul Boc este din nou optimist! România merge spre cele mai bune culmi, ne transmite dumnealui constant, şi are toate şansele ca la colţul următor să iasă din crizele de tot felul în care ne-am băgat singuri, fără ajutor guvernamental portocaliu! De PDL şi al său etern premier, numai de bine! Dacă nu i-am avea pe dumnealor ca să ne euforizeze permanent cu câte o declaraţie de basm, plină de împliniri virtuale, nu am mai putea supravieţui în această ţară de coşmar!

"Datele de pe luna ianuarie şi februarie, date pe care le avem deja oficiale, dacă merg în aceeaşi direcţie şi în luna martie, putem să privim cu optimism ieşirea din recesiune la sfârşitul primului trimestru şi ea să fie ca atare consolidată prin datele pe care le va comunica Institutul Naţional de Statistică", a declarat din nou zilele trecute premierulEmil Boc.

România se tot apropie de ieşirea anunţată zilnic de premierul Boc din recesiune, dar ratează linia de sosire cu obstinaţie! Oare de ce ne împiedicăm tot timpul, domnule Boc?

Premierul Boc ne înştiinţează solemn că datele pe primele două luni ale acestui an confirmă clar că suntem din nou pe drumul cel bun, dar trebuie văzut dacă tendinţa de creştere economică s-a menţinut şi în luna martie. Pentru asta se aşteaptă informaţii proaspete de la Institutul Naţional de Statistică...

De câte ori n-am mai auzit aceste aşa-zise bune veşti de la premierul în funcţie sau de la preşedintele Băsescu? De câte ori i-a lovit pe dumnealor optimismul debordant şi în 2008, după ce au câştigat alegerile, sau în 2009, după campania prezidenţială, şi în 2010, la început de an, ca apoi să ne spună la unison că ne-a lovit în plex criza şi să ne arunce pe umeri toate austerităţile inventate vreodată pe Terra?

Oare ghiocul domnului Boc are vreo undă de claritate de această dată, în ceea ce priveşte soarta economiei, deşi datele din teren ne arată o altfel de Românie, sumbră, bolnavă şi copleşită de toate poverile posibile, iar imaginile sărăciei şi ale umilinţei fără margini nu mai contenesc să apară din fiecare localitate din ţară?

Românii au mai îndurat atâta umilinţă doar în vremurile de tristă amintire, când li se spunea prin toate mijloacele existente că totul este roz şi viaţa lor perfect egală, dar în realitate aveau şi pâinea şi laptele raţionalizate şi toate drepturile îngrădite!

La fel se întâmplă şi acum: promisiunile minunate, cum că viaţa, educaţia, sănătatea, salariile şi întreg viitorul vor fi din ce în ce mai bune, ne asaltează de peste tot: guvern, preşedinţie, partide guvernamentale, dar toate acestea nu mai pot vopsi şi camufla la infinit grotescul adevăr!

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Preşedintele Băsescu jigneşte profund poporul român!"

Supărat că nu mai poate face băi de mulţime oricând, oricum, ca în vremurile sale de glorie, în care repertoriul său colorat şi al guvernanţilor incompetenţi pe care-i susţine, bazat în întregime pe minciuni şi promisiuni false, mai ţinea pe scena publică - indiferent de lucrurile grave pe care le-au făcut aceştia sau de consecinţele nefaste ale celor mai proaste decizii luate vreodată -, domnul preşedinte Băsescu atacă furibund poporul român!

După ce s-a văzut cu sacii în căruţa prezidenţială şi s-a apucat de jignit mai toate domeniile profesionale, de la medici, profesori, până la poliţişti şi militari, domnul Băsescu a trecut la catalogarea întregului popor român, pe care îl etichetează acum ca fiind în întregime neperformant şi neadaptat României băsesciene!

"Cum poţi să faci un stat social dacă economia, şi scuzaţi-mă că o spun, chiar poporul are performanţe limitate? Muncim 8 ore. când vom învăţa să nu mai lăsăm 3 milioane de hectare nemuncite? Că nu vin miniştrii să are pământul, nici să-l cultive. Când vom învăţa că decât să stau la cârciuma satului mai bine bag plugul în hectarul şi jumătate din spatele casei? Trebuie să ne hotărâm să fim performanţi!" susţine perfectul domn Băsescu!

Preşedintele Traian Băsescu a mai declarat, duminică, la Covasna, că nu îşi propune ca obiectiv "să fie fluierat la diverse evenimente", dar că nu este o surpriză schimbarea atitudinii oamenilor faţă de el, atât timp cât ei nu acceptă să trăiască într-o Românie modernă!

Despre cine vorbiţi aici, domnule preşedinte Băsescu? Pe cine criticaţi dumneavoastră, jignind atât de dur? Cumva vorbiţi despre imaculata doamnă Ridzi, care v-a mărit substanţial bugetele de campanie din bani publici cât a fost ministru, sau despre excelenta matematiciană, doamna Anastase, care a inventat propriul sistem de numărare în Parlamentul României şi care adoptă cele mai importante legi cu voturi inexistente?

Sau poate vă referiţi la furnicuţa doamnă Udrea, care munceşte din greu la cel mai bogat minister al tuturor timpurilor, unde miliardele de euro adunate cu spor de pe la sănătate, educaţie, apărare, pensii şi altele, sunt investite cu toată priceperea şi hărnicia în frunze, telegondole, patinoare şi săli de sport, super-adevărate şi ultra-necesare investiţii României de astăzi?

"Nu am obiectivul acesta. ...Nu sunt îndepărtat deloc de oameni. Oamenii trebuie să aibă răbdare, dar sunt lucruri asumate. Pentru mine nu este o surpriză schimbarea atitudinii faţă de mine, atâta timp cât oamenii nu acceptă să trăiască într-o Românie modernă. O Românie modernă înseamnă o Românie pe care nu o fac 15 miniştri, ci o fac 22 de milioane de români. Eu astăzi sunt, mâine nu mai sunt preşedinte, depinde de români cum vor să aibă ţara", a afirmat domnul Băsescu!

În concluzie, miniştrii portocalii sunt minunaţi, perfecţi şi plini de bune intenţii! Ei nu au nicio contribuţie la performanta falimentare totală a României! Şi nicio vreo vină că măsurile luate de ei sunt cele mai proaste, aberante şi fără vreun impact pozitiv asupra economiei şi a mediului privat! Românii şi numai ei sunt culpabili pentru tot ceea ce se întâmplă în ţara lor de mai bine de doi ani! Ei i-au cerut preşedintelui şi guvernelor sale portocalii să le taie salariile, să crească TVA-ul şi preţurile până la cer, să impoziteze orice şi să toace toţi banii împrumutaţi sau încasaţi în vistierie, pe ceea ce consideră doamna Udrea necesar...

Domnul Călin Potor:

"Asumarea răspunderii? Nu, asomarea democraţiei şi a parlamentarismului"

Potrivit DEX, asumarea se traduce prin "Acţiunea de a asuma şi rezultatul ei; răspundere; a lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-şi asuma o răspundere". Aceleaşi dicţionare explicative ale limbii române traduc şi definiţia termenului asomare, cunoscut românilor după integrarea în Uniunea Europeană. Astfel, asomarea este "Acţiunea de a asoma şi rezultatul ei; A ameţi înainte de sacrificare; a ameţi animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a inoportuna, a lovi; a lovi de moarte".

Procedura asumării răspunderii, care permite adoptarea unor legi fără dezbatere parlamentară, a fost folosită de mai multe ori nejustificat în ultimii ani de guvernul boc, cu "b" mic, pentru legi importante, cum ar fi cea a salarizării unitare, a pensiilor sau a educaţiei. Dezavuez şi deplâng în mod public, cu acest prilej, noua stratagemă de ocolire a dezbaterilor parlamentare.

Ceea ce face în prezent guvernul boc, cu "b" mic evident, nu mai înseamnă o asumare, ci o asomare în toată puterea cuvântului. Dincolo de faptul că a 13-a sau a 14-a angajare a răspunderii Guvernului, cea de luni, este neconstituţională şi ilegală, boc şi ai lui nu fac altceva decât să asomeze democraţia, libertatea de opinie şi însuşi forul legislativ. În cel mai pur stil demagogic şi populist, boc continuă sfidarea Parlamentului şi a întregii populaţii a României. În cazul de faţă a fost vorba de un Cod al dialogului social care împiedică orice fel de dialog social, iar despre mazilirea salariilor profesorilor nu are rost să mai comentez, cât timp guvernul de tristă amintire refuză dreptul dascălilor la decenţă, deşi ar avea resurse financiare...

Guvernul boc a reuşit din nou să asomeze democraţia, statul de drept, Parlamentul, chiar Constituţia. Care asumare? Nu există lege, doar tocmeală pentru camarila portocalie! Păcat, mare păcat, pentru că boc loveşte de moarte principala putere a statului, puterea legislativă, însă asomările lui se vor întoarce împotriva sa ca un bumerang la alegeri, atunci când, cu siguranţă, aceşti vremelnici vor fi trimişi de electorat la groapa de gunoi a istoriei.

Domnul Călin Potor:

"Să redăm încrederea populaţiei în Legislativ"

Clasa politică, în integralitatea ei, traversează în prezent o perioadă de criză majoră, generată de interminabilele conflicte la vârf dintre conducătorii aleşi să vegheze la liniştea şi armonia instituţională, la respectarea Constituţiei şi a legilor ţării. Aceste dispute au avut drept consecinţă îndepărtarea populaţiei de actul politic, fapt demonstrat şi prin slaba prezenţă la vot de la ultimele alegeri, dar şi prin dezgustul făţiş manifestat de populaţie faţă de politică şi politicieni.

În acest context deloc favorabil, consider că oamenii politici în general, şi parlamentarii în special, trebuie să demonstreze că doresc să facă o altfel de politică, cea a cetăţenilor. Trebuie să schimbăm fundamental responsabilitatea pe care o avem faţă de cei care ne-au mandatat să-i reprezentăm în Parlament, pentru că, de cele mai multe ori, mesajele şi ideile noastre pozitive nu au ajuns aşa cum trebuie la adevăraţii destinatari, oamenii oneşti ai acestei ţări. Cred că trebuie să corectăm şi să îmbunătăţim situaţia, în sensul transmiterii în timp real către beneficiari a activităţilor noastre în plan parlamentar şi social, cu atât mai mult cu cât am fost aleşi în sistemul de vot uninominal. Nu în ultimul rând, consider că lipsa de încredere şi respect în şi pentru politicieni nu va conduce la îmbunătăţirea calităţii clasei politice pe care toată lumea o doreşte, cel puţin la nivel declarativ.

Consider că blamarea generalizată a oamenilor politici nu va determina altceva decât îndepărtarea altor persoane, profesionişti în diverse domenii, care doresc să se implice în fenomenul politic. Sunt convins că avem forţa să arătăm că, cel puţin reprezentanţii Partidului Naţional Liberal în Parlament, au făcut politică pentru cetăţeni, nu pentru interese meschine şi populiste. Dacă populaţia va recepta la adevărata dimensiune mesajele noastre, nu am nici un fel de teamă că nu vom reuşi, în ciuda procentului încă extrem de mic de încredere a populaţiei în legislativ.

Domnul Călin Potor:

"Apel la iubirea oamenilor, nu doar a... câinilor vagabonzi"

Trăim vremuri în care democraţia pe cale de instaurare definitivă din România generează situaţii care mai de care mai tragi-comice pentru omul de rând. Personal, nu am nimic împotriva iubitorilor de câini, în definitiv fiecare om are pasiunile şi preocupările lui. Asociaţiile care se ocupă cu drepturile animalelor au reuşit, cu sprijinul unor parlamentari, să promoveze anumite acte normative care pedepsesc oamenii care îşi bat joc de câinii comunitari. Foarte bine! Este în regulă că avem grijă de maidanezii tuturor oraşelor şi satelor. Nu este în ordine însă faptul că în zilele noastre am ajuns să fim parcă mai mult preocupaţi de câini decât de oameni. De milioanele de oameni care trăiesc într-o sărăcie lucie, de cei bolnavi, de cei bătrâni, care au o pensie de mizerie, de oamenii care, pur şi simplu, nu mai găsesc nicio bucurie, nicio clipă de zâmbet.

Avem legi pentru maidanezi, să nu-i supere nimeni cu nimic, dar avem mii de români care aşteaptă de câţiva ani banii cuveniţi cailor pe care i-au pierdut din cauza statului, în urma programului naţional de eradicare a anemiei infecţioase ecvine. Avem legi pentru câini, protejaţi şi atunci când rănesc grav sau chiar omoară copii nevinovaţi, dar continuăm să batjocorim instituţional românul de rând, când e vorba de accesul la actul de sănătate, educaţie, muncă... Avem legi pentru animale, dar românii se sinucid pentru că au fost evacuaţi din casele unde au stat zeci de ani, iar pensionarii pe caz de boală sunt aspru sancţionaţi financiar pentru simplul motiv că au vrut să supravieţuiască. Corupţia şi birocraţia escaladează zilnic, în detrimentul omului de rând, plătitor onest de taxe şi impozite către stat. Şi atunci, întreb respectuos, fără să supăr asociaţiile care protejează câinii, pe oameni cine îi protejează? Nu de câini, ci tot de oameni, oameni cu inimă de... câine. Ar trebui să medităm mai mult la protejarea şi apărarea drepturilor românilor, cu atât mai mult acum, în plină Săptămâna a Patimilor...

Domnul Călin Potor:

"Păduchii apolitici din şcolile de fiţe"

Zeci de cazuri de pediculoză au fost descoperite în şcoli din toată ţara, în urma unui triaj epidemiologic de rutină. Paradoxal, au fost semnalate cazuri de elevi cu păduchi chiar în unele şcoli de fiţe din Capitală, care se bucură de cursanţi ceva mai deosebiţi-odrasle ale unor persoane importante. Faptul că în anul de graţie 2011, la destui ani de la integrarea României în Uniunea Europeană, copiii românilor încă mai au asemenea probleme, este în măsură să îngrijoreze în primul rând autorităţile, dar şi părinţii. Mulţi ar fi tentaţi să arunce vina exclusiv pe părinţi, care, în goana nebună pentru supravieţuire, pot fi absolviţi într-un fel de "vina" că nu au timp să se ocupe mai atent de copii. Probabil au şi părinţii partea lor de vină. Însă nu sunt singurii vinovaţi.

Ştirea la care făceam referire la început este cu siguranţă mult mai valabilă în zonele rurale din toate judeţele ţării. Iar pentru această situaţie, pentru diferenţele semnificative între oraşele şi satele României, pentru decalajul uriaş dintre urban şi rural, poate fi arătată cu degetul întreaga clasă politică. Din păcate, în ciuda unor eforturi mai mult de imagine, autorităţile statului nu au reuşit după 1990 să rezolve această problemă. Există încă destul de multe localităţi din ţară unde oamenii trăiesc tot la marginea Evului Mediu. Acolo nu poţi ridica pretenţii. Bine totuşi că cei mici frecventează şcoala, bine că au unde să meargă la grădiniţă, atât cât mai au...

Domnul Călin Potor:

"Pledoarie pentru dascăli"

Categoria socio-profesională a dascălilor este o categorie de o importanţă semnificativă în societatea românească, prin rolul său de a forma nu doar conduite, caractere sau personalităţi umane, cât specialişti şi deopotrivă profesionişti în diverse domenii de activitate. Dacă odată era o mândrie să fii de profesie dascăl, iar omul de rând se pleca respectuos în faţa acestuia, recunoscându-i astfel meritele, astăzi condiţia socială a dascălului a ajuns într-o stare pe care o deplângem cu toţii. Principalul factor cauzator pentru care s-a ajuns aici este faptul că guvernele care s-au succedat la putere nu au acordat problemei financiare a dascălilor atenţia cuvenită, gestionând cu superficialitate şi lipsă de înţelepciune politică această situaţie.

Măririle de salariu, sporurile, subvenţiile şi ajutoarele de stat care s-au acordat rând pe rând profesorilor s-au dovedit în practică insuficiente a face faţă provocărilor unei societăţi aflate în tranziţie, în care creşterea preţurilor la produsele de bază este o constantă, aceste produse devenind un lux pentru o bună parte dintre cetăţeni. Dacă angajaţi ai altor instituţii publice, precum primăriile, prefecturile şi instituţii subordonate acestora primesc diferite sporuri şi indemnizaţii în bani, de la alocaţie de hrană, indemnizaţie de dispozitiv, spor de microunde, până la indemnizaţie pentru vestimentaţie, consider că este oportun ca noi, în calitate de oameni politici, să intervenim în sprijinul dascălilor, propunând o sumă lunară, pe lângă salariu, pentru vestimentaţia acestora. Supun atenţiei dumneavoastră faptul că, datorită salariilor foarte mici, profesorii nu îşi pot acoperi cheltuielile curente şi cele necesare asigurării unui trai decent, nemaivorbind despre materialele didactice care sunt costisitoare şi totodată absolut necesare pregătirii şi perfecţionării cadrelor didactice sau despre o vestimentaţie decentă şi adecvată. Statutul social al unui dascăl nu îi permite să apară în faţa elevilor ori a studenţilor altfel decât adecvat vestimentat, or, aşa cum menţionam mai sus, acest lucru este greu de realizat în practică, în condiţiile unor venituri atât de modeste.

Ca om politic dator să reprezint interesele celor care m-au votat, situaţia dascălilor îmi ridică serioase semne de îngrijorare. Am constatat cu toţii că tinerii noştri nu mai sunt interesaţi de a profesa această meserie, din cauza remuneraţiei mici şi, în acelaşi timp, am constatat că mulţi dintre dascălii noştri preferă să părăsească această meserie, fie plecând la muncă în străinătate, fie reorientându-se profesional. O spune realitatea cotidiană, o spun şi sondajele de opinie publică şi cercetările sociologice efectuate. Este o problemă care ne afectează societatea în ansamblul ei şi pe care trebuie să o stopăm.

În acest sens, propun să devenim cu toţii mai responsabili faţă de societatea românească şi faţă de problema dascălilor şi să luăm atitudine cu privire la aceste lucruri. Ca un prim pas în această direcţie, propun să milităm pentru acordarea unei sume de bani pentru vestimentaţie, atât profesorilor preuniversitari, cât şi celor universitari, fără discriminare, întrucât nevoile acestora o cer. Dascălii merită întreg suportul nostru moral şi financiar, prin ceea ce reprezintă ei pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri.

Domnul Călin Potor:

"Paşi pentru reducerea corupţiei şi a accidentelor grave"

Procentul de promovabilitate al candidaţilor care au susţinut examenul pentru obţinerea permisului auto în noua variantă, cea pe calculator, este extrem de redus la nivel naţional. Este vorba de un procent diminuat de câteva ori faţă de examenul desfăşurat în sistemul clasic, direct proporţional cu posibilitatea de a frauda testul. Această situaţie nu face altceva decât să dea crezare numeroaselor voci care au acuzat faptul că sute, dacă nu mii de şoferi au obţinut permisul de conducere în urma unor fraude. Scandalul permiselor de la Argeş se pare că nu a fost întâmplător. Nici numărul mare al accidentelor de circulaţie de pe şoselele ţării, în care mor zilnic zeci de români, probabil nu este întâmplător. Nu există nicio zi în care să nu se producă coliziuni grave pe şosele din cauze umane, respectiv din erori ale şoferilor. În astfel de cazuri, nu mai putem acuza pe nimeni, nici starea drumurilor, nici Poliţia, nici capriciile vremii. Este vorba de greşeli ale unor oameni care probabil au permis de conducere pe bătrânul sistem "PCR"- Pile, Cunoştinţe, Relaţii.

Modelul on-line este, fără doar şi poate, unul extrem de pozitiv pentru siguranţa viitoare a circulaţiei din România. Este firesc ca oamenii să obţină dreptul de a conduce autoturismele pe căi cinstite, fără intervenţii. Iar dacă nu au aptitudini pentru acest lucru, să nu urce la volan. Ar fi un prim pas spre instaurarea mult-aşteptatului climat de normalitate pe şoselele ţării şi ar duce implicit la scăderea mortalităţii datorate accidentelor rutiere.

Domnul Călin Potor:

"Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor, o zi tristă pentru România"

Am sărbătorit ieri Ziua internaţională a monumentelor, care se marchează în fiecare an pe data de 18 aprilie, şi în mod firesc oferă posibilitatea conştientizării de către public atât a diversităţii patrimoniului la nivel mondial, cât şi a vulnerabilităţii acestuia şi, în consecinţă, a eforturilor necesare pentru protecţia şi conservarea sa.

Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor - 18 aprilie - se marchează anual, începând cu anul 1983, conform aprobării Conferinţei Generale UNESCO, la propunerea ICOMOS - Comitetului Internaţional al Monumentelor şi Siturilor. Patrimoniul industrial, ca de altfel şi alte sectoare ale patrimoniului cultural, este în pericol la nivel mondial. Fabrici, mine, căi ferate, instalaţii de producere a energiei electrice, locuinţe muncitoreşti etc., reprezintă tot atâtea repere ale dezvoltării societăţii umane şi au o importanţă egală cu cea a siturilor laice sau religioase cărora li se acordă, în mod tradiţional, o mult mai mare atenţie. Patrimoniul industrial este în pericol de dispariţie prin distrugere şi abandon, existând astfel riscul de pierdere a unor mărturii esenţiale privind geniul creator al umanităţii.

Din păcate, seria impresionantă de monumente ale naturii din România este în pericol sub guvernarea actuală. Bine cunoscuta rezervaţie protejată Parcul Natural Apuseni, impunătoare atât prin măreţia peisajului, cât şi prin complexitatea faunei şi florei, se confruntă cu mai multe tipuri de dificultăţi. Comportamentul dezordonat al turiştilor, prin poluare cu deşeuri menajere, alături de dezvoltarea infrastructurii, în lipsa efectuării unui inventar al speciilor şi amenajării perimetrelor care le conţin, încep să aibă efecte negative în sensul deteriorării habitatelor şi pierderii treptate a biodiversităţii. Mai mult, această situaţie este înrăutăţită de lipsa de implicare a autorităţilor judeţene şi locale. Acestea ar trebui obligate, printre altele, să asigure un buget necesar bunei administrări a ariei protejate şi să constituie o structură de specialitate în vederea coordonării activităţii de administrare. Îndatoririle respective nu sunt însă respectate, din moment ce actualul plan de management al Parcului nu este pus în aplicare de către autorităţi.

Mai mult, alte rezervaţii naturale de prim rang ale României, cum sunt Parcul Naţional Bucegi sau cel din Munţii Rodnei, sunt în pericol de dispariţie din cauza defrişărilor masive ale pădurilor şi asaltului haotic al tehnologiilor moderne. Iată de ce ziua de ieri trebuia să fie una importantă pentru guvernul boc, cu "b" mic, însă preocuparea Executivului pentru conservarea şi protejarea monumentelor a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Asumarea răspunderii guvernamentale pe Legea dialogului social - sau cum se fac legile în România"

Guvernul a decis, de curând, în şedinţă, să-şi angajeze răspunderea în faţa Parlamentului pe proiectele de lege privind limitarea salariilor în învăţământ în anul 2011 şi privind codul de dialog social.

Ministrul Muncii, Ioan Botiş, a declarat, după întâlnirea cu deputaţii democrat-liberali, că susţine angajarea răspunderii Guvernului pe Legea dialogului social şi că deputaţii PDL agreează acest proiect de act normativ. "Am prezentat modificările pe care le aduce această Lege a dialogului social în ceea ce priveşte sindicatele, patronatele, contractul colectiv şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social", a susţinut Botiş, după întâlnirea cu deputaţii PDL.

CNS Cartel Alfa a cerut deja ministrului muncii să retragă, printr-un document oficial, pachetul Legii dialogului social din CES şi să accepte negocieri separate pe fiecare lege componentă în parte. "Forma prezentată de Ministerul Muncii este aberantă şi anticonstituţională. Sunt confuzii de termeni, se confundă dialogul social cu dialogul civic. Noi nu vom accepta să fim părtaşi la un asemenea document care va bulversa piaţa forţei de muncă", a subliniat Bogdan Iuliu Hossu, liderul CNS Cartel Alfa.

Sindicatele şi patronatele au fost invitate săptămâna trecută la discuţii pe Codul de dialog social, un proiect pe care Guvernul îl trimisese deja la Consiliul Economic şi Social (CES) pentru avizare. Sindicaliştii s-au ridicat primii de la masa negocierilor şi au părăsit şedinţa, spunându-i ministrului Ioan Botiş că vor mai dezbate proiectul de lege doar dacă Ministerul Muncii va retrage de la CES proiectul depus fără a consulta partenerii sociali şi dacă va fi luată în discuţie varianta de Cod elaborată de sindicate şi patronate. Ei sunt însă convinşi, ca şi noi de altfel, că Executivul va trece şi de această dată peste partenerii sociali şi îşi va asuma răspunderea şi pe această lege.

Pe de altă parte, odată cu intrarea în vigoare a legii, ar urma să se abroge legea sindicatelor, legea privind soluţionarea conflictelor de muncă, legea patronatelor, legea contractului colectiv de muncă, legea Consiliului Economic şi Social şi Hotărârea privind comisiile de dialog social. Dorinţa lui Boc de a trece peste voinţa sindicatelor şi de a amesteca mai multe legi separate, care de fapt nu intră în domeniul dialogului social, nu demonstrează decât haosul şi harababura în care acest Guvern funcţionează.

Vă propunem să redenumiţi legea sub denumirea "Legea dezordinii sociale instalate de Guvernul Boc".

Domnul Marin Almăjanu:

"Guvernul Boc V îşi angajează răspunderea pentru a mai da nişte interdicţii în domeniul salarial şi social"

Statul de drept a fost anihilat definitiv de eminenţele guvernamentale şi prezidenţiale portocalii! Preşedintele Băsescu n-are nicio legătură cu Constituţia propriei ţări, pe care nu a respectat-o niciodată în cei peste şase ani de mandat prezidenţial, şi de aceea îşi creează una după chipul şi asemănarea lui, iar gaşca sa guvernamentală face şi desface ciudăţenii legislative, nedezbătute cu cei în drept şi neaprobate de nimeni, legi din ce în ce mai aberante, care taie tot, anulează drepturi câştigate definitiv în instanţe sau, şi mai grav, care îngrădesc manifestările sociale!

Cum nimeni nu a fost vreodată de acord cu proiectele de lege angajate la infinit de către guvernele domnului Boc în Parlament - nici măcar parlamentarii propriului partid, a căror împotrivire a fost cumpărată şi liniştită de fiecare dată -, acest mod forţat de adoptare a legilor a bătut deja orice record înregistrat vreodată în România!

Când domnilor Băsescu şi Boc le mai trăsneşte câte o idee dictatorială, aşa-zis reformatoare, guvernul îşi angajează răspunderea în regim de urgenţă! Nu contează că aceasta are darul de a încălca tot ceea ce reprezintă statul de drept: opiniile celor afectaţi de consecinţele acesteia, Legea fundamentală, drepturile existente sau alte legi în vigoare, se aranjează totul din mers, fără scrupule!

Ieri guvernul a anulat drepturile salariale ale profesorilor câştigate în instanţe, urmărind prin această lege să stopeze în anul 2011 majorarea cu 33,4% a salariilor din învăţământul preuniversitar. Măsura este luată de Guvern pentru a contracara deciziile judecătoreşti prin care a fost dispusă reîncadrarea dascălilor, începând cu anul 2010, luând în considerare salariile de bază aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 privind majorarea salariilor cu 50%.

O altă găselniţă decisă de domnul Boc că trebuie asumată rapid şi unilateral, fără nicio dezbatere serioasă şi fără aprobarea sindicatelor, este un nou Cod de dialog social!

Codul de dialog social elaborat de Ministerul Muncii va reuni reglementările privind patronatele, sindicatele, dialogul social, conflictele colective de muncă, organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social.

Potrivit noilor prevederi, se desfiinţează contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi se semnează contracte colective sectoriale, doar la nivel de ramură. Proiectul mai interzice expres negocierea unor drepturi materiale care să excedeze bugetul de venituri şi cheltuieli alocat pentru instituţia respectivă.

De asemenea, sindicatele urmează să devină reprezentative doar dacă au înscrişi ca membri cel puţin 50% plus unu din totalul angajaţilor unităţii respective. În legislaţia actuală, sindicatele pot negocia în mod automat contractul colectiv de muncă pe unitate dacă au în componenţă cel puţin o treime din numărul salariaţilor. Funcţionarul care intră în grevă nu va mai fi, ca până în acum, salarizat pentru acea perioadă, potrivit unei alte prevederi a proiectului de Cod de dialog social.

Dar cum grevele au devenit extrem de supărătoare pentru domnul preşedinte Băsescu, care nu mai suportă să fie fluierat sau huiduit, iar sindicatele sau conducerile acestora sunt aruncate zilnic în toate scandalurile posibile, premierul Boc are o nouă sarcină: ordine şi disciplină printr-un inventiv Cod de dialog social.

Ce dacă sindicatele contestă vehement proiectul de lege respectiv şi au cerut chiar retragerea acestuia? Domnul Boc merge mai departe, ca un adevărat soldat băsescian disciplinat, şi trasează propriile reguli portocalii sau cele solicitate expres de la Cotroceni! Totul este să le convină dumnealor ceea ce inventează, că doar ei trăiesc singuri în România!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Campania de minciuni a domnului Boc"

În virtutea ciolaniadei portocalii, cu iz fetid de aşa-zise alegeri interne la partidul căpuşă, zis şi PDL, supravegheată şi dirijată părtinitor de preşedintele Băsescu, domnul Boc colindă judeţele cu pretextul vizitelor de lucru prim-ministeriale, dar care înseamnă, în realitate, o mascată oportunitate de a-şi face campanie de partid, pe baza aşa-ziselor sale magnifice realizări guvernamentale!

În acest context, domnul Boc a fost primit cu omagii şi plecăciuni de către pdl-işti şi în judeţul Argeş, unde ne-a înştiinţat public, în mod solemn, că ne scoate din nou din recesiune - aşa cum ne-a scos şi în 2009, 2010 sau în fiecare lună a anului curent - şi unde şi-a prezentat extrem de mândru, faimoasele imaginate realizări!

Domnul Boc a deschis spectacolul laudelor de sine cu un repertoriu consacrat, cel al marilor şi unicelor reforme portocalii, care au reuşit să scoată ţara din minciuna noroiului în care o îngropase guvernarea liberală până în 2008, şi să o ducă spre cele mai înalte culmi ale dezvoltării şi prosperităţii: "În anul 2008 Guvernul a avut trei adversari majori: criza economică, cea mai severă din ultimii 60 de ani, deficitul bugetar de 4,8 în an cu vârf de creştere economică, şi care a dus la declanşarea procedurii de deficit excesiv de către Comisia Europeană, şi nu în ultimul rând, un stat nereformat şi decizii iresponsabile ale Guvernului Tăriceanu, care a angajat cheltuieli sociale pe datorie, fără nicio acoperire, adică şapte acte normative care au acordat majorări salariale şi creşterea punctului de pensie în 2008 de la 581,3 la 697,5 lei."

Oare cine a tăcut mâlc mai bine de un an de guvernare şi a susţinut sus şi tare că România nu se află în criză şi că are cele mai bune rezultate economice? Cine nu a luat absolut nicio măsură de reducere a cheltuielilor sau vreuna de redresare economică, şi doar când adevărul ascuns multă vreme sub preşul portocaliu a fost descoperit, s-a aruncat toată povara pe umerii românilor? Cumva domnii Băsescu, în calitate de preşedinte-jucător, şi Boc, în calitate de premier etern? Cine a votat cu două mâini, susţinând că vistieria e plină de bani, majorarea salariilor profesorilor cu 50% şi cine a promulgat această lege, oare, domnilor, pe care vă străduiţi acum să o plafonaţi? Cine a băgat în faliment peste 200.000 de firme şi a lăsat milioane de români pe drumuri sau cine a pârjolit economia, trimiţând investitorii spre alte meleaguri, cu condiţii fiscale mai stabile şi mult mai primitoare?

Aţi minţit tot timpul, susţinând că guvernul Tăriceanu a încurajat şi alimentat consumul în dauna investiţiilor, domnule prim-ministru Boc! Dar în aceste zile Comisia Naţională de Prognoză recunoaşte că guvernul Tăriceanu a obţinut cele mai bune rezultate înregistrate vreodată în domeniul investiţiilor! Rata de investire (adică formarea brută de capital fix raportată la produsul intern brut) a fost, în anul 2008, de aproape 33%! Între anii 2005 - 2008 creşterea ratei de investire a avut următorul parcurs, mereu ascendent: 23,7% în 2005, 25,6% în 2006, iar în anii guvernării PNL 30,2% în 2007 şi 32% în 2008! Dumneavoastră cu ce vă lăudaţi, domnule Boc? Cu alungarea în masă a investitorilor? De când guvernaţi dumneavoastră atât de eficient, rata de investire a luat-o vertiginos în jos, coborând de la 32% în 2008, la 26,2% în 2009 şi la doar 22,7% în 2010.

De ce, dacă sunteţi atât de capabili, domnilor portocalii, capacitatea dumneavoastră de administrare fiscală a scăzut considerabil în 2010 faţă de anul 2008, deşi aţi crescut taxele şi impozitele, iar evaziunea fiscală a crescut enorm pe timpul guvernărilor dumneavoastră minunate?

Oare în anii de guvernare liberală în care creşterea economică era substanţială şi ascendentă, cetăţenii, fie ei pensionari sau salariaţi, nu trebuiau să simtă şi pe masa lor că ţara o duce mai bine? Era mai corect să procedăm precum PDL, domnilor Boc şi Băsescu? Adică să îndatorăm până la sufocare şi pe termen nelimitat poporul român şi apoi să-i spunem că nu este performant şi că nu poate trăi în România ciopârţită şi vandalizată de dumneavoastră? Dar în acelaşi timp puşculiţa pdl-istă să crească în doi ani precum Făt-Frumos?!

Haideţi să ieşim pe stradă împreună, noi, liberalii, şi dumneavoastră, portocaliii şi să întrebăm cetăţenii cine le-a făcut bine şi cine rău cât a guvernat! Nu cred că mai sunteţi curioşi să aflaţi un răspuns asezonat cu pietre...

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Angajarea răspunderii de către un guvern iresponsabil"

Actuala guvernare întrece orice măsură în materie de cinism şi demagogie. Asumările domnului Boc reprezintă nu numai o formă de sfidare şi un exces periculos pentru democraţie, ci şi o mostră de ipocrizie. După ce au criticat cu înverşunare Guvernul Tăriceanu pentru neaplicarea legii de majorare a salariilor profesorilor, ce fac acum Boc şi gaşca portocalie? Vin cu o reglementare împotriva aceleiaşi legi, prin care plafonează salariile în Educaţie, nerespectând hotărârile instanţelor de judecată. Cât timp guvernanţii nu respectă legile şi deciziile Justiţiei, este absurd să vorbim despre reforma statului, despre modernizarea României. La fel de absurdă este asumarea fără dialog a legii dialogului social. S-a mimat consultarea partenerilor şi s-a ajuns la o reglementare care limitează dreptul liber de asociere în sindicate la nivel naţional, dreptul la negociere colectivă şi durata contractului colectiv de muncă. În plus, Consiliul Economic şi Social nu-şi mai realizează atribuţiile constituţionale, devenind o instituţie a dialogului civic, nu social, cum este definit în Legea fundamentală. Sindicatele au încercat fără succes un dialog pe tema acestui cod.

Guvernarea Băsescu - Boc a demonstrat cu prisosinţă că nu înţelege sensul termenului "dialog", aşa cum nu înţelege care sunt adevăratele probleme şi interesele cetăţenilor români. Propun ca Guvernul să-şi asume nu numai răspunderea, ci şi responsabilitatea pentru toate măsurile aberante pe care le adoptă şi le aplică, pentru dezastrul în care a adus ţara.

Să afirmi cu seninătate că România a devenit un model de redresare economică este o sfidare la adresa bunului-simţ. România este ţara în care corupţia a înflorit în ultimii ani, iar sistemul ticăloşit s-a împletit armonios cu incompetenţa celor care guvernează, producând un dezastru pe care ni-l prezintă ca fiind reforma statului. Dacă modernizarea României înseamnă distrugerea statului social şi sfârşitul statului de drept, domnii Băsescu şi Boc sunt pe drumul cel bun! Vor încălca în continuare legile şi deciziile Justiţiei, vor tăia salariile cu 50%, vor închide cel puţin jumătate din şcoli şi spitale, vor disponibiliza încă 30% din numărul bugetarilor şi abia atunci vor desăvârşi "reforma" statului!

În numele aceleiaşi reforme, actualii guvernanţi blochează alegerile din Baia Mare pentru că PDL nu are candidat. În acest simulacru de democraţie, guvernanţii vor organiza alegeri numai când şi unde poate câştiga PDL, iar candidaţii Uniunii Social Liberale vor beneficia de un tratament "adecvat", de la diverse injurii la agresiuni fizice, cum s-a întâmplat recent la alegerile din comuna Horea, din judeţul Tulcea. Investiţiile vor lua acelaşi drum al clientelei politice, combinând în mod fericit datoriile şi cumpărarea voturilor. Aceasta este România "modernizată" de guvernarea Băsescu - Boc, un adevărat "model" de democraţie şi redresare economică! Aceasta este România guvernată de Băsescu şi Boc, ţara în care s-au pierdut 15% din locurile de muncă, iar preţurile alimentelor cresc de la o zi la alta! Nu sunt bani pentru Sănătate şi Educaţie, dar un kilometru de drum judeţean din Suceava a ajuns să coste peste 1.300.000 de euro!

Stimaţi colegi,

Nu putem valida abuzurile actualei puteri. Nu putem accepta sfidarea la adresa Parlamentului şi compromiterea ideii de democraţie în România.

În acest moment, opoziţia este cea care întreţine dialogul social. Ne-am întâlnit şi ne vom întâlni în continuare cu reprezentanţii profesorilor şi ai sistemului medical, cu cei ai sindicatelor şi ai patronatelor, discutăm toate problemele cu care ne confruntăm şi căutăm împreună cele mai bune soluţii pentru rezolvarea acestor probleme. Uniunea Social Liberală are un program economic realist, serios, pe care îl vom prezenta punct cu punct, pe care îl vom discuta, îl vom supune dezbaterii, pentru că esenţa democraţiei este dialogul, participarea cetăţenilor la viaţa publică.

Domnul Virgil Pop:

"Două lecţii despre umilinţă"

Astăzi vă voi vorbi despre umilinţă. Mai exact, despre două lecţii de viaţă despre umilinţă, aşa cum au reieşit ele din comportamentul a doi lideri de stat.

Prima lecţie vine din Japonia, ţară care îşi trăieşte cele mai grele momente din istorie. Dezastrele naturale şi incidentele ce au urmat după, inclusiv cel nuclear, le-au distrus japonezilor ţara, dar nu şi caracterul, coloana vertebrală şi datoria umană. Cu o putere interioară incredibilă, aceşti oameni, fără a-şi plânge destinul, fără tărăgănare, muncesc cot la cot pentru a-şi reconstrui ţara şi se ajută unii pe ceilalţi, în încercarea de a trece cu toţii bine peste aceste clipe de coşmar. Este firesc că un astfel de popor, care ştie ce înseamnă umilinţa în faţa naturii, dar şi puterea de a lua totul de la zero, nu poate fi condus decât de o persoană care să reprezinte încununarea acestor deziderate. Şi spun asta pentru că, în gestionarea acestei situaţii fără precedent din istoria Japoniei, împăratul nipon Akihito ne-a oferit un exemplu grăitor de umilinţă şi de preţuire a poporului său. Astfel, în zilele ce au urmat dezastrului, împăratul a vizitat centrele pentru sinistraţi din Japonia şi a stat de vorbă cu oamenii ce şi-au pierdut casele în urma tragediei ce a lovit ţara. Printr-un gest de maxim respect şi dedicaţie pentru poporul său, împăratul Japoniei, cel mai respectat şi important cetăţean al ţării, a făcut acest lucru stând în genunchi în faţa supuşilor săi, faţă în faţă cu aceştia, arătându-le că, în esenţă, e un om simplu, la fel ca ei.

În contrapondere, şi conducătorul ţării noastre ne-a oferit şi ne oferă încă o lecţie de umilinţă. Însă este vorba de un exemplu diametral opus, pentru că, prin acţiunile sale, preşedintele ţării nu doreşte să ne transmită, la fel ca împăratul nipon, că îşi preţuieşte poporul, că este alături de noi în vremurile grele sau că, în esenţă, este doar un român simplu, ci dimpotrivă. Prin tot ceea ce face, preşedintele Băsescu, şef de stat al unei naţiuni europene, ne demonstrează că domnia sa se află la putere pentru a-i umili pe români, pentru a-i transforma într-un popor supus, docil şi sărăcit.

Nu ştiu dacă mai este nevoie să aduc în discuţie toate nenorocirile care s-au abătut asupra poporului român de când preşedintele Traian Băsescu este la putere. Dar trebuie să menţionez dispreţul pe care acesta îl poartă pentru cetăţenii pe care îi reprezintă. Pentru că, potrivit preşedintelui, "şcoala scoate tâmpiţi" pe bandă rulantă, sinistraţii sunt plini de "ţăţisme", membrii presei sunt "găozari", "păsărici" ori "ţigănci împuţite", iar România este o ţară de "mame şi bebeluşi", o ţară de "asistaţi sociali". Nu mai devreme de zilele trecute, preşedintele ne-a oferit încă o mostră de "dragoste" pentru români, în pragul Săptămânii Patimilor. Am aflat astfel că suntem un popor de limitaţi, pentru că nu ne ridicăm la aşteptările domniei sale.

Poate că acest dispreţ nu ar fi într-atât de supărător (deşi este de neconceput ca un şef de stat să îşi dispreţuiască propriul popor), dar Traian Băsescu a depăşit deja acest stadiu şi a ajuns la nivelul în care românii au devenit, pentru acesta, doar statistică. Altfel nu pot să înţeleg măsurile pe care le iniţiază sau le sprijină, cum sunt cele de micşorare drastică a salariilor, a pensiilor, a indemnizaţiilor, cele de desfiinţare a spitalelor, a anulării drepturilor obţinute în instanţă şi aşa mai departe.

Într-o democraţie modernă, minoritatea se supune majorităţii, şi atunci când poporul îşi exprimă o voinţă, aceasta este îndeplinită. Deşi Traian Băsescu a câştigat alegerile în 2009, cred că domnia sa nu îi mai reprezintă pe români şi, probabil, nu a făcut-o niciodată. Este mai mult decât clar că voinţa poporului român este ca Traian Băsescu să plece de la putere, împreună cu gaşca sa portocalie. Iar noi trebuie să facem tot posibilul să îndeplinim această dorinţă a românilor.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"România - paşi mari spre dictatură"

Joia trecută s-a înregistrat un caz de o gravitate fără precedent: Traian Igaş, ministrul administraţiei şi internelor, a avansat - oficial - ipoteza anulării alegerilor parţiale pentru primăria unui municipiu important din România (menţionez că era la fel de grav dacă subiectul privea inclusiv cea mai mică comună din România). Ministrul Traian Igaş a invocat o eventuală lipsă de fonduri pentru organizarea respectivelor alegeri.

"Fiind atributul lor să se îngrijească de această problemă, le-am dat răspuns în sensul în care dacă nu vor găsi şi aloca sume pentru asigurarea alegerilor, ministerul este nevoit să propună un nou act normativ de anulare a actului normativ pentru desfăşurarea alegerilor în municipiul Baia Mare. Practic, în acest moment mingea se află în terenul Consiliului Local Baia Mare", aceasta este declaraţia oficială dată presei de ministrul Traian Igaş.

Este pentru prima oară în istoria postdecembristă din România când ne aflăm în faţa unei astfel de situaţii. Presupunând că într-adevăr, Consiliul Local Baia Mare s-ar confrunta cu o dramatică criză financiară, nici în acest caz nu îi era permis unui membru al guvernului să se gândească la anularea alegerilor. Pentru ce mai există fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, dacă nu şi pentru astfel de situaţii extreme? Primul lucru la care trebuia să se gândească ministrul Traian Igaş, era - repet, dacă într-adevăr situaţia de la Baia Mare se adeverea că este fără ieşire din punct de vedere financiar - să apeleze la acest fond de rezervă. Ce se va întâmpla în anul 2012 dacă înainte de alegerile locale un număr oarecare de consilii locale vor avea o situaţie financiară dezastruoasă, nu se vor mai ţine alegerile? Ce se va întâmpla în noiembrie 2012 dacă finanţele statului român vor fi pe "roşu", se vor anula alegerile parlamentare?

Ieri dimineaţă, Consiliul General Baia Mare a găsit sumele necesare pentru desfăşurarea alegerilor. Circulă zvonuri că se încearcă declararea ca fiind nulă Hotărârea Consiliului Local Baia Mare. De ce oare?

Analiştii politici şi presa pun intenţia de anulare a alegerilor pentru funcţia de primar la Baia Mare pe seama lipsei şanselor candidatului PDL. O dovadă indirectă în acest sens o reprezintă şi absenţa în bloc de la şedinţa de ieri a Consiliului Local Baia Mare a consilierilor PDL.

S-a ajuns deci, în România - stat membru al Uniunii Europene, stat membru NATO - anului 2011, ca guvernanţii să încerce să anuleze alegeri pentru că principalul partid de guvernământ nu are un candidat competitiv.

situaţia de la Baia Mare poate fi comparată într-un fel cu cea din Coasta de Fildeş, unde fostul preşedinte, care a pierdut alegerile, nu a vrut să cedeze funcţia. Nu suntem departe nici de situaţia din unele ţări africane unde ani la rândul guvernanţii au uitat să organizeze alegeri şi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Toate acestea poartă un nume: dictatură. Iar situaţia de la Baia Mare reprezintă un pas uriaş spre dictatură.

Domnul Titi Holban:

"Reducerea CAS - o măsură ce va rămâne doar la nivel declarativ?"

Conform declaraţiilor din ultima perioadă a ministrului finanţelor, domnul Gheorghe Ialomiţianu, Ministerul Finanţelor analizează foarte serios reducerea contribuţiilor sociale pentru angajator.

Această măsură, care părea de neconceput în viziunea guvernanţilor în toamna anului trecut, a fost susţinută de Partidul Naţional Liberal încă din anul 2008, când am încercat să arătăm că mărirea cotelor de contribuţii pentru angajatori nu înseamnă decât îndemnarea acestora la a găsi diverse forme de ocolire a angajărilor pe bază de contract de muncă şi nu duce la altceva decât la evaziune fiscală în ceea ce priveşte plata contribuţiilor.

Se pare însă că anul 2011 a venit cu gânduri bune pentru guvernul Boc, aceştia ajungând în sfârşit la concluzia că pentru creştere şi stabilitate macroeconomică este nevoie de astfel de măsuri. Motivul să fie oare faptul că ne aflăm într-un an preelectoral?

Sperăm ca politica bugetar-fiscală în general, şi această măsură în special, să nu rămână doar la nivel declarativ şi să se traducă în fapte într-un termen cât mai scurt, astfel încât să nu mai fim nevoiţi să aşteptăm doi ani, aşa cum s-a întâmplat pentru eliminarea impozitului minim.

Şi există toate şansele ca acest guvern să treacă şi la fapte, deoarece anul 2012 este an electoral. Acest lucru, mai mult ca sigur va accelera decizia de reducere a contribuţiilor sociale şi va aduce şi alte măsuri care să susţină creşterea economică.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Reducerea abandonului şcolar"

Comisia Europeană ne atrage atenţia, încă o dată, că, în pofida faptului că România se numără printre statele în care abandonul şcolar a scăzut semnificativ în ultimii ani, se menţine totuşi peste media UE şi crede că această problemă complexă nu poate fi rezolvată decât prin politici concrete, mai ales pe latura prevenirii şi mai apoi pe cea de intervenţie şi compensare.

Ştim foarte bine că educaţia reprezintă o investiţie solidă în viitorul unei naţiuni, iar renunţarea la educaţie nu înseamnă decât pierderea unei şanse la o viaţa mai bună, la un viitor mai bun, atât pentru elev, cât şi pentru societate în ansamblul său.

De aceea, Uniunea Europeană, prin măsurile pe care le va lua, doreşte să reducă numărul elevilor care părăsesc şcoala şi preconizează ca până în anul 2020 rata abandonului şcolar la nivelul UE să fie sub 10%.

În acest scop, Comisia Europeană invită toate statele membre ca până la sfârşitului anului 2012 să găsească strategii privind combaterea şi prevenirea acestui fenomen, pe care să le implementeze de urgenţă în legislaţia naţională.

Ştim cu toţii că principalele cauze ale abandonului şcolar sunt legate de factorii economici şi de educaţia părinţilor. Sunt cauze puternice, care pot fi însă surmontate prin măsuri echilibrate, constante şi bine definite şi adaptate mediului urban sau rural, căruia i se adresează. Orice copil din această ţară trebuie să meargă la şcoală! Orice copil român, bogat sau sărac, din oraş sau din mediul rural trebuie să aibă acces egal şi nediscriminat, cel puţin la învăţământul obligatoriu!

Prin noua Lege a educaţiei naţionale, dar şi prin alte noi proiecte şi programe, România a făcut deja un pas concret în acest sens, încercând să remedieze această problemă din sistemul românesc de învăţământ.

Nu trebuie decât ca autorităţile abilitate, societatea civilă, şcoala şi familia să conştientizeze faptul că educaţia este extrem de importantă pentru fiecare naţiune, pentru viitorul copiilor noştri.

Domnul Florin Iordache:

"Nevoia de dialog social"

Am asistat în aceste zile la încă o dovadă de dispreţ faţă de români a actualei Guvernări.

Spun asta deoarece în lipsa oricărui dialog între Guvern, pe de o parte, şi restul românilor, pe de altă parte, am asistat la asumarea răspunderii de Guvern asupra unor legi foarte importante. Nu contest faptul că este nevoie de aceste legi, dar de ce s-a ajuns aici?

În primul rând că legea educaţiei a fost adoptată în acelaşi mod greşit, iar Guvernul încalcă, aşa cum ne-a obişnuit, şi hotărârile judecătoreşti rămase definitive.

De aici şi până la interdicţia pentru cetăţeni, de a asista la lucrările Parlamentului, nu a fost decât un pas.

Fuga aceasta continuă de a se întâlni cu oamenii a devenit o practică curentă a actualei puteri.

Avem nevoie în societate de un real dialog social, de a fi rezolvate şi ascultate problemele reale ale oamenilor. Dacă astăzi au fost marginalizaţi profesorii, ieri pensionarii, dar şi militarii, mâine vor urma alţii şi alţii.

În lipsa acestui dialog, legile, indiferent care vor fi ele, nu vor rezolva problemele zilnice ale românilor.

Domnul Dorel Covaci:

"Asumarea guvernamentală a unor legi controversate în săptămâna Paştelui - o profanare a credinţei noastre strămoşeşti"

Suntem în preajma Sărbătorii Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii. Acum e perioada anului în care cu toţii trebuie să ne pregătim, în linişte şi pace sufletească, pentru a primi mesajul sfânt al Învierii. Săptămâna Mare, denumită şi Săptămâna Patimilor, are o încărcătură spirituală puternică în viaţa şi în activitatea adevăraţilor creştini.

Din păcate, în Parlamentul României, acest fapt nu s-a observat, deoarece, contrar preceptelor creştine, Guvernul şi-a asumat în Parlament două legi atât de controversate chiar în această săptămână binecuvântată: Legea plafonării salariilor în învăţământ şi Legea privind Codul dialogului social.

Prin ceea ce întreprind, actualii guvernanţi sfidează nu numai Parlamentul României şi democraţia, ci pângăresc însăşi credinţa şi obiceiurile noastre.

Deşi puteau să-şi asume responsabilitatea legilor înainte sau după Sărbătoarea Paştelui, au făcut-o acum, sfidând oameni, legi, tradiţia şi chiar bunul-simţ. Acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla, dacă unii dintre parlamentarii actualului arc guvernamental n-ar fi acceptat compromisuri fără precedent, ce au dus la nerespectarea legilor ţării, precum şi la încălcarea jurământului de credinţă făcut.

Ce păcat că s-a pierdut, din nou, de către actuala guvernare, prilejul de a crea un cadru, o atmosferă de normalitate, de înţelepciune şi de înţelegere a credinţei poporului român, într-un moment special de peste an, cu adâncă încărcătură spirituală şi emoţională. Ştim că statele şi naţiunile puternice s-au format şi dezvoltat acolo unde conducătorii au respectat credinţa şi tradiţia poporului, care au acţionat ca un liant, ca un factor unificator şi mobilizator în vremuri de restrişte.

Să oprim prin atitudinea şi votul nostru aceste nelegiuiri comise de cei care ne conduc ţara!

Şi totuşi să nu uităm că e Săptămâna Mare şi că se apropie Sfintele Paşti. Fie ca Lumina divină a Sfintelor Sărbători să ne aducă înţelepciune, cumpătare, înţelegere şi alinare, bucurie şi bunăstare, iar rostirea creştinească "Hristos a înviat!" să renască speranţa noastră de mai bine!

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Modificarea schimbării - legea nr.248/2010: asigurarea obligatorie a locuinţei vs. asigurarea facultativă"

Numărul poliţelor de asigurare obligatorie a locuinţelor emise în perioada 15 iulie 2010-31 martie 2011 a atins 481.748 de contracte, reprezentând 5,74% din fondul locativ naţional, de circa 8,4 milioane de locuinţe, potrivit datelor PAID. Din totalul poliţelor emise, 400.661 acoperă locuinţe de tip A (cu structură de rezistenţă), iar restul, locuinţe de tip B (cu pereţi exteriori din materiale netratate termic sau chimic). Cele mai multe dintre poliţele de asigurare obligatorie emise de PAID (369.284, respectiv peste 76%) au fost încheiate pentru locuinţe situate în mediul urban.

Proiectul de modificare a Legii nr.260/2008 a fost adoptat de plenul Camerei Deputaţilor pe 16 noiembrie 2010, legiferând în sensul în care proprietarii de locuinţe cu poliţe de asigurare facultativă care acoperă riscurile de cutremur, inundaţii şi alunecări de teren, la o acoperire de cel puţin 20.000 de euro, nu mai sunt obligaţi să cumpere şi poliţa obligatorie emisă de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID). Proiectul de modificare a Legii nr.260/2008 a devenit Legea nr.248/2010 şi va fi supus din nou votului Camerei Deputaţilor cu un conţinut legal care anulează în mod nejustificat efectul votului din 16 noiembrie 2010, care promova principiul echităţii în materia asigurărilor obligatorii sau facultative.

Ordinul nr. 5/2009 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) care prevedea că persoanele cu asigurare facultativă au obligaţia de a o încheia pe cea obligatorie la PAID la data expirării celei facultative şi că poliţele facultative se vor încheia numai pentru sume asigurate care le depăşesc pe cele asigurate obligatoriu şi/sau pentru riscuri care nu fac obiectul asigurării obligatorii prin PAID, este în dezacord cu fondul şi politica generală în materia asigurărilor impuse de cadrul normativ al Legii nr.248/2010. Interpretarea logică şi teleologică a Legii nr.248/2010 trebuie să se fundamenteze pe amendamentul transpus în excepţia inserată în textul legii potrivit căreia "nu intră sub incidenţa prezentei legi persoanele fizice şi juridice care şi-au încheiat o asigurare facultativă a locuinţelor care să acopere toate riscurile prevăzute în asigurarea obligatorie". Soluţia respectă pe deplin principiul echităţii sociale şi nu abdică de la efectul general al Legii nr.248/2010, în sensul protecţiei sociale impuse prin asigurarea obligatorie a locuinţei, o măsură vitală în condiţiile actuale de instabilitate.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, exceptarea expresă a proprietarilor de locuinţe asigurate facultativ pentru riscurile de dezastre naturale, la sume asigurate de minimum 20.000 de euro, de la obligativitatea încheierii poliţei emise de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID, în forma votată în data de 16 noiembrie 2010, se cuvine a fi menţinută cu deplină legitimitate într-o vreme de recesiune economică, pe de o parte, pentru eliminarea dublei impuneri, pe de altă parte. Judecata în echitate reprezintă în această abordare a asigurărilor obligatorii susţinute de asigurările facultative singura opţiune tributară coerenţei legislative.

Domnul Ion Dumitru:

"O realitate tristă în agricultură şi silvicultură"

Dacă în România proprietatea ar fi fost reglementată de la bun început corect - adică garantată, şi nu protejată, dacă Legea fondului funciar nr.18/1991 ar fi fost elaborată în termeni care să nu lase atâta loc pentru interpretări, dacă cei puşi s-o aplice ar fi fost corecţi sau cel puţin mai atenţi, dacă interesele particulare sau de grup n-ar fi prevalat asupra celui general, problema proprietăţii asupra terenurilor agricole şi cu vegetaţie forestieră ar fi fost rezolvată în timp şi poate altfel ar fi arătat agricultura şi silvicultura României.

Reforma proprietăţii în agricultură şi silvicultură s-a înfăptuit şi se înfăptuieşte sub imperativul manifestării absurde a acumulării de capital politic.

Ceea ce pentru unii a reprezentat sau reprezintă o chestiune de calcul pe hârtie, făcut în birou, pentru ţărani (fermieri şi proprietari) reforma proprietăţii reprezintă o chestiune de destin. Aceasta este neînţelegerea şi prăpastia ce s-a creat între instituţiile statului îndrituite să rezolve problemele proprietăţii şi ţărani. Ţăranii au devenit simple cifre statistice pe hârţoagele sau, după caz, în computerele instituţiilor statului, şi nicidecum participanţi la un program coerent de refacere a proprietăţii şi a restructurării, relansării producţiei agricole şi alimentare.

În vâltoarea politicianismului nu se înţelege că libertatea economică a ţăranului trebuie câştigată, consfinţindu-i-se, înainte de toate, proprietatea. Numai astfel vom avea şi libertate politică. El, ţăranul, le merită pe amândouă.

Efectele directe şi indirecte ale reformei agrare potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 s-au manifestat puternic în cele mai dese cazuri negativ în structura de organizare a agriculturii şi silviculturii şi au condus la:

- imposibilitatea creării unor structuri agrare şi silvice moderne, competitive şi convergente cu structurile din Uniunea Europeană;

- creşterea numărului de exploataţii agricole şi reducerea suprafeţei ocupate cu vegetaţie forestieră;

- creşterea numărului populaţiei ocupate în agricultură (circa ľ din populaţia rurală lucrează în agricultură);

- scăderea aprovizionării cu input-uri;

- diminuarea drastică a suprafeţelor irigate (practic, distrugerea acestora);

- scăderea volumului producţiei vegetale şi decimarea efectivelor de animale;

- reducerea nivelului de instruire pentru practicarea agriculturii şi silviculturii;

- creşterea vârstei populaţiei din mediul rural şi a celor care practică agricultura.

Dacă nu vom rezolva problemele enumerate mai sus, fiecare an care va trece pe lângă noi va agrava starea agriculturii şi silviculturii şi le va îndepărta mult de la normalitate. Astfel, distanţa dintre noi şi ţările din Europa de Vest va rămâne enormă.

Pământurile României se deplasează spre savanizare, spre africanizare, şi nicidecum spre europenizare.

Dacă nu dorim să devenim simpli culegători de mere, pere pădureţe, căpşuni şi poate ciuperci, este absolut necesară relansarea unei gândiri constructive în agricultură şi silvicultură.

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Violenţa în şcoli - o realitate dură!"

Violenţele tot mai dese care se produc între elevi sau între elevi şi profesori au scăpat de sub control în şcolile româneşti. Zi de zi suntem puşi în faţa altor incidente petrecute în şcoli sau licee, incidente care în cele mai multe cazuri se încheie la unităţile de primiri urgenţe.

Violenţa a existat dintotdeauna, dar parcă niciodată la o aşa intensitate ca cea din ultimii ani. Dacă în trecut o puteam identifica doar în comportamentul unor categorii sociale şi mai ales pe stradă sau în cartierele rău famate, astăzi violenţa a început să se manifeste puternic şi în şcoli.

Da, violenţa a devenit o ameninţare reală, pe care nu ar trebui să o neglijăm, iar cea care se petrece în şcoli trebuie înlăturată definitiv. Fiecare dintre noi avem sau am avut în şcoli copii, nepoţi, prieteni, care sunt expuşi emoţional şi chiar fizic unui volum tot mai mare de violenţă.

Prevenirea şi combaterea acestui fenomen trebuie să fie o prioritate nu numai pentru autorităţi, ci şi pentru părinţi şi profesori.

Nu putem acuza şcoala la infinit, fără o minimă implicare şi din partea noastră. Oare cine nu ştie că cea mai importantă etapă din educaţia unui viitor elev, acei primi ani de viaţă, se desfăşoară în familie, iar sarcina părinţilor în gestionarea timpurie a comportamentelor deviante ale copiilor este una crucială. Abia după ce personalitatea unui copil a fost creată, definită, educaţia se face în şcoală, unde sarcina dascălilor devine din ce în ce mai dificilă.

Nu de puţine ori elevii violenţi provin din familii de intelectuali sau familii bine poziţionate economic, ai căror părinţi se dedică mult mai mult propriei cariere sau afaceri, în detrimentul educaţiei propriilor copii.

Nu aş vrea să trec cu vederea comportamentul unor adolescenţi agresivi care, ştiind că dascălii nu îi pot sancţiona decât printr-o banală scădere a notei la purtare, recurg la violenţe fizice şi verbale la adresa dascălilor. Aşadar, dacă până acum eram obişnuiţi cu criticile la adresa unor dascăli mai severi, astăzi violenţa din şcoală vine şi dinspre elev către cadrul didactic.

Cred cu putere că acest fenomen periculos devine una dintre priorităţile din educaţie, iar pentru înlăturarea lui trebuie găsită disponibilitatea tuturor factorilor implicaţi: părinţi, dascăli, autorităţi.

Domnul George Ionescu:

"Eliberarea deţinuţilor din lagărul de la Buchenwald"

Ziua internaţională a celor eliberaţi din lagărele de concentrare fasciste este marcată în ziua eliberării lagărului de la Buchenwald de către trupele americane - 11 aprilie 1945.

Considerat unul dintre cele mai mari lagăre de concentrare de pe pământ german, lagărul de concentrare Buchenwald a fost înfiinţat pe muntele Ettersberg, lângă Weimar, Thuringia, Germania, în iulie 1937.

Fie că erau evrei sau deţinuţi politici, homosexuali sau romi, martori ai lui Iehova, deţinuţi religioşi sau criminali şi prizonieri de război, scriitori sau medici, artişti sau foşti nobili, deţinuţii veniţi din ţări precum Rusia, Polonia, Franţa, Germania, Austria, Cehoslovacia, Olanda, Belgia, Norvegia, Danemarca, Spania şi Italia, erau folosiţi pentru muncă forţată în fabricile locale de armament, ei nesupravieţuind mult timp torturii căreia îi erau supuşi, epuizării sau înfometării. Cu toate că Buchenwald nu a fost oficial un lagăr de exterminare asemenea celui de la Auschwitz, numărul victimelor a fost estimat la peste 56.000.

Imaginile întâlnite de trupele de eliberare la intrarea în lagăr au fost de groază, iar mărturiile supravieţuitorilor sunt cutremurătoare. Fostul corespondent CBS de la faţa locului, Edward Murrow, spunea: "Era vizibil că cei mai mulţi bărbaţi şi tineri nu au fost executaţi, ci au decedat de inaniţie. Însă nu felul în care au decedat mi se pare important. Ce contează este că la Buchenwald s-au comise crime".

Nici până în acest moment numărul exact de evrei ucişi în timpul holocaustului nu este cunoscut. Totuşi, majoritatea cercetărilor confirmă că numărul victimelor a fost între cinci şi şase milioane.

Începând cu 1953, fostul lagăr de concentrare Buchenwald este memorial dedicat victimelor regimului nazist.

Sunt voci care neagă existenţa holocaustului, vrând să convingă că în timpul dictaturii naziste aşa ceva n-a existat niciodată.

Dragi colegi,

Omenirea nicicând nu trebuie să uite şi să repete greşelile trecutului. Trebuie să omagieze veşnic victimele holocaustului, dar să şi lupte cu toată puterea pentru o lume paşnică şi liberă.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Consideraţii privind zootehnia în România şi unele ţări din Uniunea Europeană"

Din punct de vedere al suprafeţei deţinute, se consideră că fermele de 20-50 ha şi peste 50 de ha au cea mai mare importanţă economică. Dar efectivele de animale din fermă reprezintă un indicator important al dimensiunii. Între efectivele de animale, de taurine, în general, şi de vaci cu lapte, în special, şi suprafaţa agricolă utilă este o corelaţie strânsă. Cea mai intensă zootehnie o au ţările cu suprafeţe agricole mici, ca de exemplu Olanda, Belgia şi Danemarca.

În Uniunea Europeană fermele de creştere a animalelor se grupează în două categorii, ferme mici şi mijlocii. În ţări ca Grecia, Italia, Portugalia, Spania fermele de vaci (de exemplu) nu depăşesc 10-16 capete. În Olanda, Anglia, Danemarca, Belgia şi Franţa mărimea medie pe fermă ajunge la 30-70 de capete vaci cu lapte.

Fermele de porcine ajung să crească anual efective de 300-500 de capete în ţări ca Anglia, Olanda, Danemarca şi Belgia şi 20-80 de capete în Italia, Grecia, Portugalia şi Spania. Media efectivelor de bovine şi porcine în ţările Uniunii Europene (mai puţin România) este de 40/fermă, respectiv 80/fermă.

Referitor la distribuţia fermelor zootehnice pe clase de mărime, un singur fapt este limpede pentru zootehnia vest-europeană, şi anume caracteristica dominantă a exploataţiei zootehnice este mărimea mijlocie a efectivelor de animale.

Fermierii occidentali au învăţat, din experienţa proprie, că structura de producţie multiplă este neperformantă şi neeconomică. Pentru România această experienţă nu se potriveşte decât pentru zone de deal şi de munte.

În ţările vest-europene, cu o zootehnie performantă, din totalul de circa 7 milioane de ferme, numai 0,9 milioane sunt mixte (cereale + zootehnie), adică 12,8% din total.

În actuala conjunctură economică şi socială a ţării, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale trebuie să acţioneze ca o unitate de linie tehnică (nu aservită politic), menită să stabilească strategii de dezvoltare a unor sectoare.

Din păcate, deocamdată, aceste deziderate nu pot fi îndeplinite din lipsa unui management performant, îndeosebi în sferele cele mai înalte de decizie.

În momentul de faţă nu există programe precise care să aibă în vedere o strategie de dezvoltare a zootehniei româneşti şi pentru fiecare specie în parte.

România, una dintre forţele mari ale Europei în domeniul zootehniei, a ajuns cea mai mare importatoare de produse alimentare, deşi, prin tradiţie, este una dintre ţările continentului cu condiţii ideale pentru creşterea tuturor animalelor. Ea dispune de peste 4,8 milioane hectare de pajişti, care prin măsuri de îmbunătăţire a acestora şi printr-o exploatare normală pot asigura hrana pentru cel puţin 8 milioane de bovine şi peste 20 milioane de ovine, în timp ce în zonele de şes se pot produce furaje concentrate pentru alte 16-18 milioane de porcine. Pentru păsări nici măcar nu există limită în ceea ce priveşte dimensionarea resurselor de hrană.

De aceea, orice strategie care îşi propune relansarea zootehniei româneşti trebuie să pornească de la realitatea că România prezintă, în comparaţie cu ţările din Uniunea Europeană, avantaje incontestabile, concretizate în deţinerea unor furaje a căror utilizare în zootehnie nu afectează în niciun fel disponibilităţile de produse vegetale destinate hrănirii populaţiei.

Se impune, astfel, stabilirea dimensiunilor optime ale fermelor zootehnice şi sprijinirea realizării acestui deziderat, în mod obligatoriu sub forma unor ferme private mici şi mijlocii performante. Se impune trecerea de la producţia zootehnică din ferme gospodăreşti, familiale, pentru autoconsum, la exploataţii zootehnice performante.

Neluarea acum a acestor măsuri va afecta pe termen lung sectorul zootehnic, aducând mari deservicii relansării acestuia.

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Sinuciderea - act de disperare financiară"

Criza financiară afectează starea psihică a românilor. De câte ori pe săptămână nu auzim jurnale de ştiri sau citim pagini de presă care încep cu fraza: "...s-a sinucis din cauza crizei". Criza presupune scăderea salariului, dificultăţi la locul de muncă, rate neplătite din cauza lipsurilor financiare şi multe asemenea, toate legate de lipsuri. Toate acestea au grave repercusiuni asupra stării psihice.

Sinuciderile apărute pe fondul crizei economice globale sunt mult mai numeroase în ţările sărace, cu un nivel ridicat de corupţie şi în care programele de dezvoltare şi de investiţii în piaţa muncii sunt mai mult virtuale. Numărul morţilor voluntare este fixat întotdeauna de profilul moral al societăţii. Există deci, pentru fiecare popor, o forţă colectivă, de o energie determinată, care-i îndeamnă pe oameni la sinucidere. Mişcările pe care le face sinucigaşul şi care, la prima vedere, par să exprime doar temperamentul său personal, sînt în realitate urmarea şi prelungirea stării sociale pe care o manifestă la exterior. Sinucigaşii formează o minoritate infimă, dispersată; fiecare îşi săvârşeşte fapta separat. Totuşi, atât timp cât societatea nu se schimbă, numărul sinuciderilor rămâne constant.

Toţi aceşti oameni care se îndatorează la stat o fac în urma unor calcule pe 5- 6 sau chiar 10 ani. Or, dacă dobânzile cresc de câteva ori în decursul creditului, dacă serviciul nu mai este garantat şi într-o secundă te trezeşti şomer, atunci cum să nu te vezi înglodat în datorii şi fără nicio ieşire?!

Specialiştii estimează că există un risc major ca numărul de sinucideri să crească dacă nu se vor face programe naţionale pentru prevenirea sinuciderilor şi pentru prevenirea falimentului familiei, cu toate debitele ei. Statul ar trebui să impună ca din profitul pe care băncile îl obţin să aibă un cont de protecţie al familiei, pentru că şi ele ar fi de dorit să obţină rambursarea datoriilor decât încasarea unei asigurări de viaţă, cu o sumă modică.

Era de mult momentul şi nu e târziu nici acum, să îi facem pe copiii noştri să realizeze că sunt şi lucruri minunate, că au fost proiectaţi pentru a forma o generaţie minunată, să le creăm prin instrumente financiare adulţilor posibilităţi de reeşalonare a unor datorii, posibilităţi de proiectare realistă a visurilor, şi atunci cu siguranţă le vom oferi speranţa şi îi vom îndepărta de ideea îngrozitoare a sinuciderii, care ne macină societatea şi ne zdruncină psihic din toate temeliile.

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"Referendumul, la cacealma"

Din 2004 avem, în România, o lege care reglementează descentralizarea. O lege care, de înţeles pentru o ţară aflată decenii sub dictatură, s-a născut greu şi, cu greu, a putut fi pusă în aplicare.

Nu cred că are rost să amintesc, acum şi aici, de ce România, ca ţară europeană, avea şi are nevoie de o astfel de lege. De ce decizia trebuie să pornească de la voinţa colectivităţilor locale, de ce serviciile publice trebuie să se apropie cât mai mult de cetăţeni sau de ce trebuie spart, odată pentru totdeauna, monopolul statului şi al şefului său suprem asupra a tot şi a toate...

Dar iată că Guvernul nu pare să fie convins de acest lucru şi, în ultimele două luni, chiar ne-a dat cel puţin două exemple edificatoare, care mă îndreptăţesc să fac o astfel de afirmaţie.

Primul dintre ele - aşa-zisa reformă a sistemului de sănătate, în numele căreia, iniţial, a aruncat în cârca autorităţilor locale şi judeţene spitalele, pentru ca, apoi, fără acordul acestora şi fără o consultare prealabilă reală a cetăţenilor, beneficiari de servicii de sănătate, să desfiinţeze, comaseze, schimbe destinaţia etc. aceloraşi aşezăminte...

Recent, a apărut şi un al doilea exemplu: modificarea volens-nolens a Legii Capitalei, nu oricând şi nu oricum, ci în paralel cu demersurile de modificare a Constituţiei.

Desigur, se vor găsi apărători ai Guvernului care să sară ca arşi: "dar vom avea referendum pentru asta!"

Cu experienţa pe care am acumulat-o ca viceprimar al unui municipiu important cum este Ploieştiul, dar şi ca parlamentar, atent la fiecare virgulă din legile asupra cărora m-am pronunţat, daţi-mi voie să le răspund: fiţi serioşi, că nu vă cred!

În primul rând, pentru că cele 7 întrebări (Dumnezeule, şapte!) ale referendumului respectiv sunt unele desprinse mai curând dintr-un sondaj de opinie.

Auziţi şi dumneavoastră: "Sunteţi mulţumit de modul în care s-a dezvoltat Capitala?" sau: "sunteţi mulţumiţi de curăţenia din Bucureşti?"...

Nu cred că cineva îşi imaginează că bucureştenii vor ieşi, cuminţi, la vot, în proporţia impusă de lege pentru validarea referendumului, aşa cum nu ştiu nici ce s-ar putea valida: unii vor spune că sunt mulţumiţi, alţii că nu... Oare cum "se va pune" dacă unii sunt mulţumiţi de curăţenie, dar nemulţumiţi de felul în care s-a dezvoltat Bucureştiul?

Dar nonrăspunsul - cu privire la "arhitectura unitară pentru Bucureşti" credeţi că va intra la "Da" sau la "Nu"?

Pentru Guvern nu contează! De fapt, acesta, în niciun caz nu ar dori concentrarea puterii în mâna viitorului primar general, cel mai probabil Sorin Oprescu, şi a consiliului în care PDL va pierde, slavă Domnului, majoritatea!

Strategia este pusă la cale pe termen lung, iar iniţiatorul oficial - Consiliul General al Capitalei, predominant portocaliu, este posibil să îşi facă speranţe că enervarea bucureştenilor de azi va avea ca efect absenteismul la votul de anul viitor şi, cu puţin noroc, chiar scăderea cu 1-2 procente a intenţiei de vot pro-Oprescu şi pro-USL a acestora.

Totuşi, cam... costisitoare strategie pentru un efect electoral atât de mic!

Şi atunci? Blocarea adversarului şi secătuirea lui de resurse, enervarea cetăţenilor, mutarea atenţiei publice de la probleme fundamentale ca: tăierea salariilor şi pensiilor, desfiinţarea locurilor de muncă, închiderea şcolilor şi a spitalelor, reducerea concediului de maternitate, îndatorarea externă etc. şi, nu în ultimul rând, modificarea Constituţiei în sensul restrângerii atribuţiilor Parlamentului în beneficiul Preşedinţiei sunt doar câteva dintre beneficiile reale, pe care puterea le are de pe urma acestui aşa-zis exerciţiu democratic!

Încă o dată, puterea joacă la cacealma, iar miza este soarta românilor.

Domnul Mircea Lubanovici:

În calitate de deputat ales în Colegiul nr.3 - Diaspora, doresc să-mi exprim sprijinul personal pentru orice măsură guvernamentală de natură să încurajeze spiritul antreprenorial şi investiţiile în România, având în vedere că ţara noastră are, mai mult ca oricând, nevoie de investiţii străine, pentru a asigura relansarea economică.

Pornind de la premisele pozitive oferite de România şi recunoscute de experţii economici internaţionali - deficitul redus de cont curent şi al datoriei publice -, consider că multe dintre prevederile noului Cod al muncii oferă astfel noi semnale pozitive pentru investitorii străini.

Subscriem la părerea reprezentanţilor Consiliului Naţional pentru IMM-uri Private din România (CNIPMMR), care apreciază că proiectul de lege pentru care Guvernul îşi asumă răspunderea este o lege echilibrată şi cu elemente care aduc un grad mai ridicat de flexibilizare pe piaţa muncii. Nu trebuie uitat că iniţiativa Guvernului cuprinde inclusiv setul de propuneri privind amendarea actualului Cod al muncii, aparţinând Consiliului Investitorilor Străini şi Camerei de Comerţ Americane din România - care reuneşte aproximativ 400 de companii membre, reprezentând aproximativ 300.000 de angajaţi, care realizează circa o treime din produsul intern brut şi trei sferturi din capitalul străin investit în România.

În actuala conjunctură economică internaţională, creşterea competitivităţii economiei româneşti şi a atractivităţii ei pentru investitori, precum şi consolidarea sectorului privat constituie premise ale trecerii României pe creştere economică pozitivă începând din acest an, aşa cum a subliniat şi premierul Emil Boc.

Salutăm adoptarea noilor reglementări mai flexibile din noul Cod al muncii care pot duce chiar la crearea a 100.000 de locuri de muncă. Considerăm, din acest motiv, justificată graba Guvernului de a se amenda legislaţia muncii, astfel încât să nu se mai întârzie crearea de noi locuri de muncă care vor contribui la creşterea economiei.

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Despre calitatea aerului pe care îl respirăm"

S-a vorbit prea puţin, în spaţiul public, în ultima vreme, despre poluarea cu care ne confruntăm zi de zi în principalele oraşe ale ţării, care a ajuns să atingă cote alarmante, ce pun în real pericol sănătatea noastră, a tuturor.

Problema poluării aerului în România este cu atât mai stringentă cu cât încă din noiembrie 2009 Comisia Europeană a declanşat procedura de infringement, solicitând măsuri clare pentru reducerea nivelului de poluare. Desigur, această procedură de avertizare, pe care autorităţile europene au iniţiat-o împotriva României, a fost poate mai puţin răsunătoare decât o posibilă decizie similară luată într-un alt domeniu, cum ar fi de exemplu justiţia. Poate doar aşa se explică faptul că s-a vorbit prea puţin despre acest subiect, iar autorităţile au ignorat în totalitate semnalele primite de la Bruxelles.

Subiectul însă nu este deloc neglijabil. Nivelul poluării cu pulberi din marile oraşe ale ţării este depăşit de cinci - şase ori, în 15 mari aglomerări urbane, printre care Cluj-Napoca, Timişoara, Bucureşti, Craiova, Iaşi, Ploieşti, Baia Mare şi Braşov, punând în mare pericol sănătatea locuitorilor.

Până în prezent, actualul guvern nu a arătat niciun fel de preocupare privind problemele de mediu, iar planurile de gestionare a calităţii aerului nu sunt încă finalizate, în condiţiile în care România se află deja la a doua avertizare de infringement pentru calitatea aerului şi guvernul este obligat să demonstreze până la data de 5 iunie, o descreştere a nivelului poluării în marile oraşe.

Tocmai de aceea este greu de înţeles această lipsă de interes de care guvernul actual a dat dovadă pe acest subiect, în condiţiile în care impactul asupra sănătăţii cetăţenilor este direct, cei mai afectaţi fiind copiii, care sunt şi cei mai sensibili la aerul poluat.

Dacă până în 5 iunie nu demonstrăm implicare pe acest subiect şi preocupări reale pentru scăderea nivelului de poluare, vom fi acţionaţi în instanţă, iar România va trebui să plătească amenzi usturătoare. Mai grav decât atât însă este faptul că adevărata notă de plată pentru indiferenţa cu care actualul executiv tratează acest subiect o vor plăti în realitate cetăţenii, sub formă de tratamente medicale.

Tocmai de aceea doresc să trag un semnal de alarmă privind necesitatea luării unor măsuri de urgenţă pentru limitarea nivelului de poluare din marile oraşe. Astfel de măsuri nici nu sunt dintre cele mai costisitoare. Este necesară doar o minimă implicare din partea autorităţilor centrale şi, desigur, locale.

În calitate de deputat, membru al grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, susţin o iniţiativă legislativă care va veni în sprijinul autorităţilor locale, prin intermediul căreia Guvernul să aloce bani de la Fondul de Mediu pentru realizarea perdelelor verzi şi pentru achiziţionarea unor utilaje necesare spălării străzilor.

Doamna Mariana Câmpeanu:

"Cât de mult îi pasă guvernului PDL de viitorul acestei ţări?"

Potrivit rapoartelor publicate de Banca Mondială şi ale comisiei prezidenţiale însărcinate cu studiul demografiei, populaţia României se află în scădere alarmantă, unul din factorii determinanţi fiind scăderea natalităţii.

România a ajuns să fie fruntaşă în Uniunea Europeană la capitolul avorturi, iar situaţia este într-adevăr îngrijorătoare. Din 1990, de când s-au legalizat avorturile, natalitatea este într-un declin îngrijorător, iar din 1992 şi până acum în ţara noastră sporul de populaţie este negativ, adică numărul deceselor îl depăşeşte pe cel al naşterilor. Organizaţia Naţiunilor Unite estimează că populaţia României va scădea la 15 milioane de locuitori până în anul 2050. În absenţa unei politici consecvente de încurajare şi sprijinire a natalităţii, ţara noastră va suferi consecinţele grave, economice şi sociale, ale îmbătrânirii populaţiei şi lipsei forţei de muncă.

Deciziile luate de guvern pe parcursul anului trecut privind diminuarea indemnizaţiei de creştere a copilului au produs îngrijorare în rândul generaţiei tinere şi multe nemulţumiri în rândul tinerilor părinţi, care s-au văzut puşi în faţa unei diminuări suplimentare a veniturilor. Şi dacă economia făcută la bugetul de stat prin această decizie este nesemnificativă, efectul deciziei guvernului PDL pentru fiecare familie afectată este important şi totodată negativ, prin gradul sporit de incertitudine creată.

O altă consecinţă negativă a măsurilor impuse de guvernul PDL o reprezintă creşterea rapidă a numărului de avorturi pe parcursul ultimelor luni, într-o ţară care se afla deja pe un loc fruntaş în Europa în această privinţă. Lipsa banilor şi traiul greu le determină pe tot mai multe femei să renunţe la copiii lor dinainte de a-i naşte.

Desigur, nicio o femeie nu decide să rămână însărcinată pentru banii pe care i-ar primi de la stat, însă în momentul în care tot mai multe femei însărcinate decid să facă avort pe motiv că nu îşi pot permite întreţinerea copilului este evident că ne confruntăm cu o problemă serioasă, cu grave repercusiuni în viitor.

Într-un stat care se confruntă deja cu o natalitate foarte scăzută şi implicit cu un grad de îmbătrânire a populaţiei destul de avansat, este datoria guvernului să găsească modalităţi prin care să sprijine tinerele familii şi să încurajeze naşterile.

Ca atare, ar fi fost de dorit ca declaraţia prin care Emil Boc a anunţat ieşirea din recesiune să fie urmată de o alta prin care acelaşi premier să anunţe revenirea la prevederile de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului de dinainte de începerea crizei. O astfel de decizie ar fi reprezentat, pe de o parte, o măsură reparatorie faţă de femeile aflate în prezent în concediu de creştere a copilului, al căror venit a fost diminuat pe parcursul anului trecut, dar în acelaşi timp ar fi servit drept semnal de încurajare pentru alte familii tinere care încă nu au decis să facă pasul către un copil, căci scopul guvernului este de a diminua sporul negativ al populaţiei, nicidecum acela de a crea greutăţi suplimentare familiilor cu copii sau de a descuraja tinerii să îşi întemeieze o familie.

Domnul Marius Rogin:

"Reuniunea miniştrilor de externe ai ţărilor NATO"

Coaliţia sub comandă NATO a executat noi bombardamente în Libia din dorinţa de a spori presiunile asupra regimului Gaddafi. Această strategie se bucură aparent de consens în rândul miniştrilor de externe ai ţărilor NATO.

În cadrul reuniunii de la Berlin, cei 28 de şefi ai diplomaţiei din statele alianţei s-au străduit să transmită imaginea unei depline armonii. Cu toate acestea, diferenţele persistă, fiindcă, în vreme ce Franţa şi Marea Britanie recomandă extinderea prezenţei militare în ţara din nordul Africii, Germania, care nu participă la ofensivă, mizează pe iniţiative politice. În tot acest răstimp, Gaddafi rămâne ferm pe poziţie, respingând orice concesii.

Rebelii se pregătesc pentru următoarea ofensivă a armatei lui Gaddafi. Dotarea insurgenţilor e rudimentară, speranţa lor e alianţa NATO. Cu mândrie ei prezintă aparate de radiotransmisie, primite ca ajutor din partea alianţei transatlantice.

NATO îi ajută pe rebelii libieni în lupta contra lui Gaddafi - asupra acestei chestiuni există consens în cadrul alianţei. Consensul dispare însă când vine vorba de conţinutul şi volumul acestui ajutor.

Franţa şi Marea Britanie vor să stopeze cu mijloace militare ofensivele lui Gaddafi, în vreme ce Germania se opune acestei strategii. Secretarul general al alianţei NATO, danezul Anders Fogh Rasmussen, încearcă să împace ambele tabere. "Ţelul clar al operaţiunii noastre este protejarea populaţiei civile din Libia. Şi eu sunt de părere că această problemă nu poate fi soluţionată exclusiv cu mijloace militare."

Reuniunea miniştrilor de externe ai ţărilor NATO de la Berlin a fost marcată de strădaniile depuse în vederea identificării celui mai mic numitor comun. Acesta a şi fost găsit de altfel şi se exprimă prin cuvintele: Gaddafi trebuie să plece.

Ministrul german de externe, Guido Westerwelle, a subliniat: "Fiecare îşi aduce contribuţia, unii în domeniul militar, alţii, cum suntem noi, cu precădere în domeniul civil, în aşa fel încât Libia să aibă un viitor mai bun, în libertate."

Pentru moment, componenta militară a strategiei NATO pare să prevaleze. Avioanele de luptă ale alianţei au executat raiduri de bombardament asupra capitalei libiene, Tripoli. În urma atacului, Gaddafi a ieşit din adăposturi pentru a demonstra în faţa camerelor de filmat că este teafăr, în vreme ce rebelii nu au putut decât să urmărească de la distanţă acest spectacol. Ei aşteaptă să vadă pe ce drum va porni până la urmă pactul nord-atlantic.

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Se relansează piaţa muncii!"

Cea mai mare parte a economiilor dezvoltate din Europa şi-au revenit deja din recesiune, chiar dacă efectele acesteia nu au dispărut definitiv. Cunoaştem faptul că toate statele membre UE au traversat o perioadă extrem de grea din punct de vedere economic, dar fiecare dintre acestea au făcut eforturi care să permită relansarea economică.

Şi în România s-au făcut paşi importanţi în consolidarea creşterii economice şi crearea de noi locuri de muncă, toate acestea fiind doar rezultatul aplicării reformelor din ultimii doi ani. Ce-i drept, toate aceste reforme s-au făcut cu mari sacrificii din partea tuturor cetăţenilor, în multe cazuri creându-se frustrări şi nemulţumiri.

Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, piaţa muncii din România începe să-şi revină uşor. Dacă timp de 2 ani marile companii au ezitat să mai angajeze personal, acum încep să facă angajări, iar creşterea economică din ultimele două luni îi face pe angajatori mult mai optimişti şi mai încrezători.

Ei au deja strategii privind resursele umane, îşi fac planificări pe termen mediu şi lung, preconizându-se ca în cel de-al doilea trimestru al anului să investească prioritate în personalul de care au nevoie.

Pentru România este extrem de importantă consolidarea creşterii economice şi mai ales crearea de noi locuri de muncă. Investitorii străini au încredere din nou în România, pentru că numai investiţiile generează noi locuri de muncă, iar românii trebuie să vadă rezultatele sacrificiilor lor până la sfârşitul anului acesta.

Ştim cu toţii că dinamica salariilor nu este nicidecum comparabilă cu media europeană, însă o dezvoltare economică sănătoasă creează premisele ca, pe termen lung, decalajele să fie recuperate, fără a mai exista riscurile diminuării veniturilor la şocurile ciclice ale economiei.

Mai ştim, de asemenea, că Guvernul Boc mai are un pas uriaş de făcut, prin stimularea fiscală a muncii. Dacă indicatorii economici ne vor confirma perspectivele pozitive, atunci, din vara acestui an, este posibil ca fiscalitatea pe muncă să se reducă şi un nou stimul pentru resorbirea şomajului să se creeze.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Săptămâna patimilor la creştini"

Pe ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc pe care postul ne-o pune în faţă, Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, în timpul căreia ne reamintim şi retrăim ultimele zile din viaţa Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune şi dramă lăuntrică, într-o stare de sobrietate şi măreţie în acelaşi timp, de tristeţe, dar şi de bucurie, de pocăinţă, dar şi de nădejde.

Fiecare zi are un înţeles şi un mesaj foarte clar şi adânc. Primele trei zile se numesc mari şi sfinte pentru că reamintesc sensul escatologic al Paştelui. A patra zi, joi, marchează cea din urmă Cină a Domnului cu ucenicii Săi şi trădarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numită şi Paştele Crucii, este cu adevărat începutul Paştelui (Trecere), iar sâmbătă este ziua în care tristeţea este transformată în bucurie prin omorârea morţii.

Paştele este o sărbătoare a tuturor creştinilor, care simbolizează biruinţa omenirii asupra suferinţei, este sărbătoarea care anunţă Învierea Domnului Isus Hristos. Sunt multe tradiţii şi datini de Paşti care sunt păstrate din timpuri străvechi.

Măcar acum, în această perioadă, să încercăm să devenim un pic mai buni şi să ne aducem aminte de cei în suferinţă, singurătate ori de cei bătrâni.

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Internaţională a Pământului"

În data de 22 aprilie 1970 a fost celebrată pentru prima dată Ziua Internaţională a Pământului. De atunci, este marcată în fiecare an, pentru a ne aminti de necesitate conservării resurselor Pământului.

Atât timp cât omul s-a considerat o parte a ecosistemului planetar, el a trăit în armonie cu Terra, dar de când a început să creadă că este stăpânul planetei, în goana după îmbogăţire, a exploatat iraţional resursele acestuia şi a poluat neîncetat şi fără limite.

Excesele omului au avut drept consecinţă dispariţia unor mari suprafeţe de păduri, deşertificarea, dispariţia unor specii de animale, schimbări climatice profunde, ce pun în pericol însuşi echilibrul planetar.

Chiar dacă Uniunea Europeană este liderul mondial în politica de protejare a mediului, paşii făcuţi la nivel internaţional au fost utili, dar mici şi lenţi. Era necesar să fie întreprinse măsuri mai hotărâte, precum renunţarea la propulsia bazată pe motorul cu ardere internă şi trecerea la motoare electrice sau cu hidrogen, renunţarea la producerea de energie nucleară sau din combustibili fosili şi trecerea la producerea de energie verde, regenerabilă.

Stimaţi colegi, inconştient şi fără intenţie, omul îşi distruge propria casă, iar acest lucru trebuie să înceteze. Ziua de 22 aprilie este un început care să ne amintească tuturor că avem obligaţia de a ne conserva planeta, dar efectele aşteptate se vor obţine abia când fiecare zi va fi Ziua Pământului, pentru noi toţi.

Domnul Vasile Mocanu:

"Iaşiul pierde din nou pe mâna PDL"

În ciuda promisiunilor Cabinetului Boc, făcute chiar în faţa ieşenilor, Iaşiul a fost din nou omis atunci când s-au împărţit fonduri guvernamentale. Programul naţional de dezvoltare a infrastructurii oferă sume generoase de la buget pentru finanţarea unor lucrări de reabilitare a drumurilor judeţene şi de interes local, a lucrărilor privind extinderea sistemelor de canalizare, de epurare a apelor uzate, de alimentare cu apă, dar şi pentru grădiniţe şi creşe.

Toate bune şi frumoase, doar că, din nou, banii au fost alocaţi doar după criterii politice. Principal beneficiar? Judeţul Suceava, căruia îi dorim să cheltuiască cu cap sutele de milioane de lei primite din banii românilor. Aceleaşi urări le facem şi judeţului Botoşani, care a primit şi el o sumă importantă de bani. Evident, cele două vechi ţinuturi ale Moldovei sunt conduse cu mână forte de membri ai PDL.

Dar cu Iaşiul ce aţi avut din nou, domnilor miniştri? Deşi conducerea judeţului susţine că a trimis încă de anul trecut, chiar printre primele, mai multe proiecte extrem de importante pentru această parte de ţară, guvernanţii s-au făcut - pentru a câta oară? - că nu le văd.

Că toată afacerea sună foarte ciudat o dovedeşte şi rapiditatea cu care acelaşi Cabinet Boc a emis hotărârile de guvern privind alocarea fondurilor respective la doar două zile după aprobarea normelor metodologice.

Cu alte cuvinte dacă vrei, poţi! Şi cum mai poţi!

Dar oare de ce Cabinetul Emil Boc se dovedeşte aşa de potent doar când vede culoarea portocalie?

Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu:

"Agricultura ţării este cel mai mare eşec al perioadei de tranziţie."

Agricultura, cultivarea pământului pentru a creşte plante a constituit ramura principală de la începuturile civilizaţiei. Ea asigură cea mai mare parte a alimentelor, materiale necesare pentru îmbrăcăminte şi alte materii prime pentru industrii.

România este al doilea mare producător agricol din Europa Centrală şi de Est, după Polonia, şi la nivel mediu comparativ cu UE. Avem o populaţie rurală de 10 milioane de locuitori, dintre care 3,3 milioane sunt activi agricol, ceea ce ne situează tot pe locul al doilea în Europa. Standardele UE impun ca forţa de muncă în sectorul agricol să fie de maximum 5%. Alinierea la standardele UE va aduce şomaj masiv în agricultură şi mulţi locuitori vor fi nevoiţi să migreze de la sat la oraş.

Populaţia activă agricol de la noi este de şase ori mai mare decât media europeană, iar ponderea agriculturii în PIB este de aproximativ 11 ori mai mare în România decât cea existentă în UE. Surplusul semnificativ de forţă de muncă, împreună cu lipsa cronică a capitalului reprezintă unele dintre principalele probleme cu care se confruntă agricultura românească din perioada de tranziţie.

În România din agricultură abia hrănim doar un sfert din populaţia ţării, în condiţiile în care am putea produce pentru cel puţin 80 milioane de persoane.

Deşi toate partidele au promis, în fiecare campanie electorală, că vor face şi vor drege pentru agricultură, nu există nici acum o strategie reală pe termen lung, de dezvoltare a acestui sector despre care majoritatea analiştilor susţin că este cea mai sigură soluţie de ieşire din criză.

Agricultura din România este foarte proastă, pentru că niciun guvern din ultimii 20 de ani nu a făcut nimic pentru a redresa situaţia. Nimeni nu a pus la punct această problemă şi este păcat, pentru că natura ne ajută. În plus, sunt fondurile europene care ar putea fi accesate şi pe care am putea să le atragem rapid. Trebuie eliminată birocraţia, iar Guvernul trebuie să ofere sprijin în acest sens.

Dincolo de fondurile europene, oportunităţile la nivel local pot apărea şi din aplicarea unui cadru de reglementare mai stabil şi mai predictibil ca urmare a implementării Politicii Agricole Comune, cu efecte pozitive în ceea ce priveşte stabilizarea preţurilor. Valorificarea deplină a avantajelor integrării României în Uniunea Europeană ar putea deschide noi oportunităţi pentru fermierii români, ce vor putea aproviziona o piaţă cu o populaţie ce depăşeşte 80 milioane de locuitori.

Teoretic, România poate deveni a treia putere agricolă a Europei, după Franţa şi Germania, în condiţiile unei absorbţii bune a fondurilor europene până în 2013, a unor investiţii străine directe semnificative şi a unui anumit sprijin guvernamental.

Politica total ineficientă din ultimii 20 de ani din agricultură a făcut ca acest domeniu să fie acum aproape falimentar. Astfel, România importă alimente în valoare de 3,7 miliarde de euro anual, în timp ce vecinii noştri bulgari nu depăşesc jumătate din această valoare. Trei milioane de hectare rămân nelucrate anual. Predomină agricultura de subzistenţă, care este extrem de învechită. Încă mai sunt zone unde se ară cu boul şi cu plugul de lemn.

Mai mult decât atât, guvernele, prin acţiunile lor nechibzuite pe parcursul ultimilor ani, au distorsionat foarte mult peisajul agricol din România. Guvernele au susţinut făţiş întreprinderile mari în defavoarea celor mici, au ajutat întreprinderile mari financiar şi au făcut totul ca micii fermieri să falimenteze. Prin foarte multe documente de politici guvernele din ultimii 20 de ani au distorsionat piaţa produselor agricole şi, în principiu, au demonstrat că în România mergem într-o direcţie necunoscută atât pentru stat, cât şi pentru agricultori. Adică, nu este pentru nimeni o noutate că nici funcţionarii de stat, nici agricultorii nu cunosc ce fel de agricultură vom avea peste 10-20 de ani aici. Nu există un model agricol la care să încercăm să ajungem. Statul nu are capacităţi să gestioneze situaţia din agricultura nici în anii agricoli proşti, nici în cei buni.

Domnul Iuliu Nosa:

"În Săptămâna Patimilor, Boc face un «cadou» dascălilor şi le plafonează salariile"

Am asistat ieri la cea de a şaptea asumare de răspundere a guvernelor conduse de Boc. Totul a început în iunie 2009, când a început şirul asumărilor cu cea pe Codurile civil şi penal. Tăvălugul asumărilor a continuat cu cele pe proiectele de acte normative impuse de FMI, dintre care cea mai dureroasă lege pentru care Boc şi-a asumat răspunderea a fost cea prin care bugetarii au rămas fără 25% din salarii, iar pensionari, fără 15%. Cei din urmă au avut noroc cu Curtea Constituţională, care i-a scăpat pentru moment de tăierea pensiilor.

A urmat demersul imoral de asumare a răspunderii pe legea educaţiei, act normativ care a constituit un obiect intens de şantaj al UDMR împotriva PDL.

Înaintea Sfântului Crăciun, Boc a venit cu un alt "cadou", de parcă nu le-ar fi fost suficiente românilor "cadourile" lui, şi a venit în faţa noastră, a parlamentarilor României, cu proiectul Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Şi, pentru că a început să îi facă plăcere să angajeze răspunderea Guvernului, a continuat şi în 2011, când, pe 8 Martie, "cadoul" de Ziua Internaţională a Femeii a fost angajarea răspunderii pentru proiectul noului Cod al muncii.

Şi, fiind convins că românii se simt extraordinar în urma măsurilor impuse de Guvernul condus de el, Boc vine în Săptămâna Patimilor şi îşi mai asumă o dată răspunderea. De această dată, proiectul pentru care se angajează răspunderea Guvernului este cel al legii menite să plafoneze salariile dascălilor. Un nou "cadou" de bun creştin, făcut semenilor săi, la bunăstarea cărora se gândeşte tot timpul, ca un prim-ministru responsabil ce este (sau ar trebui să fie). În acest demers nu este vorba despre nimic reformist, dar ne oferă una dintre cele mai grave mostre de nesimţire şi ipocrizie politică dintre cele cunoscute până acum de România.

Revenind la prezent, după ce am enumerat cele şapte asumări se răspundere (vom ajunge să nu le mai putem ţine şirul, dacă Boc merge în acest ritm), ne întrebăm dacă Guvernul îşi asumă răspunderea şi pentru consecinţele produse în rândul cetăţenilor de actele normative promovate prin angajarea răspunderii în faţa Parlamentului. Este, din păcate, uşor de constatat ce efect devastator au avut toate aceste legi asupra cetăţenilor. Românii sunt disperaţi, flămânzi, înfricoşaţi, nesiguri de ziua de mâine. Consecinţele asumărilor de răspundere ale lui Boc sunt, indiscutabil, negative. Deci, cine răspunde?

Boc nu poate, pentru că el şi-a asumat doar răspunderea pe legi, nu poate, nu ştie şi nu vrea să îşi asume şi consecinţele.

Parlamentul, constatând dezastrul provocat de Guvern, ar trebui să îl demită. Dar cum să poată reuşi aşa ceva, atât timp cât puterea îşi leagă parlamentarii de bănci în timpul votului pentru moţiunile de cenzură?

După toate aceste "cadouri" ale Guvernului Boc, în minte îţi rămâne un singur lucru: "scapă cine poate" de asumări de răspundere, de consecinţe, de Guvernul Boc.

Guvernul Boc nu suferă de sărăcie, de lipsuri sau din cauza preţului benzinei, a frigului, a beznei... Iar atunci când eşti fericit eşti şi "darnic" cu oropsiţii sorţii!

Să ne ferească Dumnezeu ca acest gen de "daruri" să continue!

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Resurse energetice şi reglementări europene"

România deţine resurse de gaze şi petrol şi are un potenţial ridicat în energia eoliană, ceea ce ar putea transforma ţara într-un jucător important pe piaţa de profil din Europa, însă necesitatea reformelor la scară largă şi investiţiile sunt factori importanţi pentru a dezvolta această industrie.

De asemenea, infrastructura aferentă este slab dezvoltată, iar preţurile plătite de consumatorii casnici din România sunt printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Pe termen lung, aceste realităţi sunt nocive siguranţei energetice a ţării. Pot descuraja investiţiile şi falimenta companiile de stat. Desigur, alinierea preţurilor trebuie făcută treptat şi trebuie identificaţi şi sprijiniţi consumatorii vulnerabili.

Totodată, Comisia Europeană ne-a solicitat reorganizare legislativă pentru a ne alinia normelor UE în privinţa preţurilor la energie. Există o piaţă largă şi putem profita de ea pentru a ne pune în concordanţă cu normele UE şi, în acelaşi timp, pentru a exploata resursele pe care le deţinem.

Constant se dezvoltă noi metode de producere a energiei. Montarea de panouri solare, arderea deşeurilor într-un cadru controlat pentru a obţine energie sunt doar câteva dintre soluţiile alternative. Acestea sunt vitale pentru ţări cu resurse reduse, dar şi un mod benefic de a reduce poluarea.

Trebuie să fim conştienţi de faptul că anumite resurse naturale sunt limitate şi neregenerabile. Dezvoltarea unei industrii alternative pentru producerea de energie este necesară şi se poate baza pe resurse inepuizabile, cum ar fi apa sau soarele. Educarea populaţiei, precum şi implementarea de programe de genul Casa Verde ne pot duce în direcţia dorită.

Sunt de părere că dezvoltarea producţiei de hidroenergie şi de energie eoliană trebuie să devină obiective strategice ale României, obiective pe care să le materializăm cât mai curând în legi ce vor genera politici publice adecvate.

Domnul Relu Fenechiu:

"În programul de guvernare al PDL din 2008 nu existau prevederi referitoare la închiderea spitalelor."

În ultimele zile, asistăm la o creştere în intensitate a protestelor cetăţenilor din localităţile în care, printr-o decizie arbitrară, s-au desfiinţat unităţi sanitare. Evident, nici ministrul sănătăţii, nici primul-ministru şi nici preşedintele ţării - în fapt, autorul moral al acţiunii de desfiinţare a spitalelor - nu au schiţat măcar un gest de a intra în dialog, fie şi prin reprezentanţi, cu protestatarii. Şi era de aşteptat să-i ignore pe protestatari, pentru că ar fi fost luaţi la întrebări privind promisiunile prin care au obţinut voturi în alegerile din 2008.

Un lucru este sigur, măsura de închidere a spitalelornu se regăseşte în programul de guvernare al PDL, nici în cel al UDMR şi nici în strategia Comisiei prezidenţiale de reformă. Da, documentele, programele din 2008 încă mai există. Niciunde în programele respective nu veţi întâlni vreo propoziţie din care să reiasă că urmează să fie închise spitale. Există însă altceva: promisiuni de salarii mai mari pentru medici,mai multe fonduri pentru medicina de familie şi un mai mare acces al pacienţilor la sănătate. Evident, nu este pentru prima oară când o promisiune electorală făcută în campania electorală de PDL, respectiv de Traian Băsescu, nu este respectată. Numai că spre deosebire de alte zeci de promisiuni electorale prin care electoratul era momit că va obţine ceva, de această dată i s-a luat ceva: i s-a luat posibilitatea de a beneficia de un drept prevăzut de Constituţie, dreptul la sănătate.

Comisia prezidenţială, din care făceau parte medici de renume din România, precum şi un reprezentant al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a elaborat în anul 2008un raportpentru analiza şi elaborareapoliticilor din domeniul sănătăţii publice din România, care a devenit strategia prezidenţială cu care Traian Băsescu a solicitat al doilea mandat de preşedinte. Raportul susţinea centrarea sistemului sanitar pe nevoile cetăţeanului. Astfel, citez din raport: "serviciile trebuie organizate, localizate şi accesate în aşa fel încât să se ţină cont denevoile şi preferinţele comunităţilor pe care le deservesc", adică exact ceea ce nu se face începând cu 1 aprilie a.c., de când s-a oficializat decizia unilaterală a desfiinţării spitalelor.

Aşa-zisa reformă din sistemul sanitar se dovedeşte încă odată că reprezintă doar o serie de măsuri luate haotic, fără o analiză prealabilă. De fapt, o declaraţie recentă a premierului Emil Boc este mai mult decât edificatoare: "Această restructurare a sistemului spitalicesc nu urmăreşte în primul rând economii la bugetul de stat, scopul principal este calitatea actului medical". Dacă nu se urmăresc economii, atunci de ce nu s-au căutat soluţii pentru îmbunătăţirea actului medical prin suplimentarea fondurilor acolo unde era necesar, la unităţile spitaliceşti desfiinţate?!

Colateral, se mai impune o întrebare: chiar poate crede cineva că spitalele desfiinţate vor deveni definitive cămine pentru persoane în vârstă şi nu s-a urmărit de fapt altceva prin desfiinţarea celor mai multe dintre ele? Dintr-o recentă hotărâre de guvern reiese că între 1.500 şi 4.200 de persoane vârstnice vor beneficia de serviciile celor 67 de spitale desfiinţate. Deci se poate spune că întâi s-a tăiat şi abia după aceea s-a măsurat, din moment ce nu se ştie cu precizie câte persoane în vârstă vor beneficia de servicii. Dar şi în situaţia în care va fi vorba de numărul maxim anunţat, nici atunci nu se justifica desfiinţarea atâtor spitale, iar dacă va fi vorba de numărul minim, atunci şi mai puţin. A desfiinţa un spital pentru a-l transforma într-un cămin care să servească în medie între 22 şi 62 de persoane reprezintă un atentat la sănătatea altor câteva sute sau mii de persoane.

Domnul Cristian Rizea:

Sunt absolut consternat de declaraţia primului-ministru de sâmbătă şi nu cred că există o sfidare mai mare pentru români decât această afirmaţie: "Toate datele pe care le avem arată că ieşim din recesiune. România este un model de redresare economică."

În ciuda cruntei realităţi, pe care o trăim cu toţii zi de zi, se pare că domnul Boc dă România ca exemplu de redresare economică. Inflaţia a crescut cu 8 procente, având astfel cea mai mare inflaţie din Europa, salariile şi pensiile au fost reduse considerabil, dezvoltarea economică este insesizabilă, sistemul de sănătate şi cel de educaţie sunt cele mai proaste pe plan european, avem cea mai scăzută natalitate, unde speranţa de viaţă este cea mai redusă, însă, cu toate acestea, "România este un model de redresare economică"! Cât de departe poate să meargă demagogia politică? Rezultă că, în viziunea primului-ministru, cu cât va tăia mai mult din venituri, cu cât va închide mai multe spitale şi va disponibiliza mai mulţi bugetari, cu atât va considera mai mult că a reuşit să redreseze economia României.

Drumul descendent pe care îl parcurgem cu toţii distruge total şi ultima speranţă pe care o aveam în acest cabinet de a asana situaţia dramatică a economiei româneşti.

Ei bine, toate aceste afirmaţii fără sens şi consternante, fac parte din strategia de comunicare bine pusă la punct a premierului. Ţinând cont, de ultimele sondaje realizate, conform cărora rata credibilităţii actualului guvern nu depăşeşte 9%, domnul Boc a hotărât că este momentul să înceapă campania electorală prin manipulare, aruncând în public asemenea inepţii sfidătoare la adresa românilor.

Astfel de declaraţii şi propagandă mincinoasă fac mult rău ţării şi ţin să-i specific pe această cale premierului că dacă vreun moment România ar putea fi dată ca model, ar fi doar pentru ţările din lumea a III-a! Aceasta este imaginea reală a României pe plan extern, de când guvernul Boc conduce această ţară.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Despre reforma pe hârtie a USL" - episodul numărul 3

Astăzi se împlinesc 74 de zile de la semnarea Protocolului USL, un protocol în care cele două partide care tânjesc după putere, PNL şi PSD, fac reforma pe hârtie. În continuare nu avem nicio soluţie plauzibilă din partea acestora, niciun demers coerent pentru realizarea tuturor lucrurilor despre care ne vorbesc cu atâta sinceritate.

Vă propun să luăm ca exemplu punctul 5 din cele 10 priorităţi pentru reforma economică, socială, politică şi administrativă din protocolul Uniunii "Soluţii Lipsă." Acest punct face referire la dreptatea socială care va fi realizată "prin repararea nedreptăţilor sociale existente, prin reaşezarea relaţiilor sociale între diversele categorii profesionale, prin refacerea dialogului social şi recâştigarea păcii sociale". Cuvintele acestea care sună foarte frumos pe hârtie, asemenea unui manifest socialist, sunt cu atât mai lipsite de sens cu cât ne întrebăm cum va pune în aplicare acest plan o alianţă PSD-PNL. O alianţă care, de altfel, a mai existat, fără a fi recunoscută de vreun protocol, în 2007-2008. Sau sensul acestor idei este acela referitor la reaşezarea relaţiilor sociale bazate pe favoritisme făcute de puterea de atunci mogulilor, aşa cum s-a întâmplat la acea vreme? Sau referitor la mărirea salariilor profesorilor fără a avea nicio susţinere financiară pentru aceste măriri, scopul fiind unul strict electoral? Despre această dreptate socială vorbiţi? Dacă da, cred că e timpul să vă treziţi la realitate. Dialogul social nu înseamnă negocieri cu lideri sindicali corupţi cu care USL este deschis oricând la compromisuri. Un dialog social cu uşile închise, în spatele cărora aceştia să bată palma pentru "pacea socială", tradusă probabil în bunăstarea unora, a celor puţini, dar cu efect direct şi negativ asupra economiei naţionale. Aceasta este dreptatea socială pe care vor să o pună în aplicare.

Spre deosebire de cei care vorbesc de scopuri măreţe fără a veni şi cu soluţii aplicate, actuala coaliţie de guvernare, în frunte cu PDL, a reuşit să aducă lucrurile spre o direcţie firească în ce priveşte dreptatea socială. Astfel, a pus bazele unui sistem social în care cuvântul "cinstit" este oricând o etichetă.

Vorbim aici despre o lege a pensiilor ce are la bază principiul contributivităţii, în care nu mai există pensii de sute de milioane date de stat care nu au acoperire în contribuţiile individuale ale fostului angajat la sistemul public de asigurări.

Vorbim, de asemenea, despre stoparea sistemului de creare de asistaţi social, sistem în care pensiile de handicap sunt acordate pe bandă.

Vorbim, în acelaşi timp, de o lege a salarizării unitare în sistemul bugetar, care a înlăturat discrepanţele salariale dintre angajați, a anulat sporurile aberante şi a reaşezat lucrurile pe un făgaş normal.

Şi mai grav este faptul că această pace socială la care se face referire în textul Protocolului USL implică ideea unei stări de segregare socială, idee falsă pe care semnatarii USL încearcă să ne-o inducă.

În fapt, dacă aruncăm privirea asupra tuturor mişcărilor de protest pe care aceştia au reuşit cu brio să le manevreze, prin cooptarea liderilor sindicali, dar şi a televiziunilor dornice de audienţă, ne dăm seama că nu există nicio segregare socială, ci doar instigare la revoltă de către partidele opoziţiei, profitând de greutăţile cu care s-au confruntat românii, urmare unei perioade mai dificile, cauzată de criza economică de la nivel mondial. Faptul că toate mişcările de protest s-au finalizat însă civilizat şi paşnic ne dovedeşte că în ciuda furiei de moment a oamenilor şi a instigărilor populiste ale unor lideri, românii au înţeles importanţa depăşirii acestor vremuri de cumpănă şi necesitatea solidarităţii în vederea redresării economice.

Aşadar, cred că e timpul să renunţăm la manipularea prin semnarea de protocoale pline de cuvinte goale. E timpul soluţiilor!

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Medicamentele contrafăcute"

Medicamentele contrafăcute reprezintă o ameninţare în continuă creştere la adresa sănătăţii celor care le achiziţionează. Cele mai multe persoane puse în pericol sunt acelea care cumpără medicamente contrafăcute prin intermediul Internetului, fie prin mica publicitate ori din farmaciile online. La prima vedere, acestea par a fi în regulă, însă de câte ori sunt cumpărate medicamente pe această cale există riscul de partea cumpărătorului să primească cu totul altceva decât a comandat.

Date statistice furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că unul din două astfel de produse achiziţionate online sunt contrafăcute. Medicamentele contrafăcute arată aproape identic cu cele originale. În momentul de faţă, ele reprezintă aproximativ 5-7% din piaţa de produse farmaceutice, însemnând că românii dau anual pentru astfel de produse peste 200 de milioane de euro, conform declaraţiilor reprezentanţilor Asociaţiei Anticontrafacere.

România este parte semnatară la iniţiativele Uniunii Europene şi ale Consiliului Europei privind combaterea medicamentelor contrafăcute. Din postura de stat membru al UE, pentru ca un medicament să circule pe piaţa din România sunt necesare o serie de demersuri, incluzând obţinerea autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentului de la Agenţia Naţională a Medicamentului şi avizarea preţului medicamentului de către Ministerul Sănătăţii. Dispoziţiile existente ale Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman sunt în unele privinţe insuficiente pentru a proteja pacienţii şi industria de ameninţarea majoră pe care o reprezintă medicamentele contrafăcute. Experienţa anterioară indică faptul că medicamentele contrafăcute sunt comercializate nu numai prin lanţuri de aprovizionare ilegale, dar că ajung la pacient şi prin intermediul lanţului de aprovizionare legal. Acest fapt reprezintă o ameninţare deosebită pentru sănătatea oamenilor şi poate duce la dispariţia încrederii pacienţilor în lanţul legal de aprovizionare.

Piaţa medicamentelor ar trebui mai atent supravegheată de autorităţile competente, astfel încât să împiedicăm comercializarea produselor farmaceutice contrafăcute, mai ales în reţeaua legală de distribuţie a acestora. În acest context, doresc să subliniez faptul că este necesar un proiect prin care să reuşim înlăturarea manipulării de către intermediari a lanţului de distribuţie şi o amplificare a mecanismelor de inspecţie, alături de sporirea transparenţei în ceea ce priveşte rezultatele inspecţiilor, prin aducerea lor la cunoştinţa publicului.

De asemenea, sunt de părerea că Executivul, împreună cu Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism, trebuie să creeze un program naţional de control în cadrul lanţurilor legale de distribuţie a medicamentelor.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"8 aprilie - Ziua Internaţională a Romilor"

Ziua de 8 aprilie a devenit sărbătoare pentru etnia romă odată cu organizarea primului Congres Mondial al Romilor, la Londra, în anul 1971, congres cu ocazia căruia s-a luat decizia ca această zi să devină Ziua Internaţională a Romilor din întreaga lume.

În 2006, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 66/2006, publicată în Monitorul Oficial, pentru consacrarea zilei de 8 aprilie ca "Sărbătoarea etniei romilor din România". Această sărbătoare oferă romilor prilejul de a îşi evoca istoria, prin evidenţierea propriilor valori, şi de a-şi promova identitatea etnoculturală, ca parte a identităţii europene, cu scopul de a atrage atenţia asupra problemelor cu care se confruntă. Istoria lor este, cu părere de rău, foarte puţin cunoscută în România, iar a cunoaşte istoria romilor înseamnă a înţelege multe dintre problemele cărora trebuie să le facă faţă această minoritate în zilele noastre.

Pe piaţa muncii, în ceea ce priveşte etnia romă, întâlnim rate scăzute de ocupare a forţei de muncă, dublate de o rată a discriminării deosebit de pronunţată. În privinţa accesului la învăţământ, acesta este foarte redus, iar la capitolul educaţie secundară, spre exemplu, rata de participare a romilor este estimată la numai 10%. Astfel, romii nu sunt specializaţi, fapt care le îngreunează accederea pe piaţa muncii.

Confruntaţi cu discriminarea, o mare parte preferă să nu îşi declare identitatea şi să se declare fie români, fie maghiari. Fără să vrem, cu toţii contribuim la această stare de fapt, prin generalizare şi apelul la stereotipuri prin care romilor, sub titulatura de ţigani, le alăturăm adjective precum cerşetor, nespălat, analfabet. Inclusiv cuvântul ţigan a căpătat în timp valoare de adjectiv şi o conotaţie peiorativă, un sens depreciativ.

Comisia Europeană a prezentat, săptămâna trecută, un program-cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor, văzut ca un mijloc de a completa şi de a întări politicile şi legislaţia europeană prin identificarea, la nivel naţional, regional şi local, dar şi prin dialogul şi participarea romilor, a nevoilor specifice ale acestora în privinţa accesului la locuri de muncă, educaţie, locuinţe şi sănătate. Acest cadru va contribui la orientarea politicilor naţionale privind romii şi la mobilizarea fondurilor disponibile la nivelul UE pentru a sprijini eforturile de integrare. La nivel european, majoritatea grupurilor politice au salutat noua strategie privind incluziunea romilor, aceste măsuri fiind un pas în vederea monitorizării şi implicării comunităţilor rome în societate.

Deşi astăzi este 19 aprilie şi ziua Internaţională a Romilor a fost cu două săptămâni în urmă, am dorit să iau cuvântul pe această temă pentru a scoate în evidenţă faptul că la nivelul întregii ţări a avut loc o amplă activitate culturală, plină de evenimente, cu ocazia acestei zile. Din aceste considerente, sunt de părere că marea comunitate a romilor are nevoie de sprijin atât din partea Guvernului, cât şi din partea întregii societăţi, în eforturile ei de a sparge cercul vicios al sărăciei şi al excluderii. Guvernul trebuie să îşi asume această sarcină în faţa cetăţenilor săi, deoarece drepturile şi aspiraţiile romilor trebuie să fie aceleaşi cu cele ale majorităţii: o locuinţă cu utilităţi adecvate, o educaţie de calitate pentru copiii lor şi slujbe care să le permită să ofere un trai decent familiilor lor.

La nivel naţional, Guvernul român trebuie să urmărească o abordare punctuală, să se concentreze pe incluziunea socială a etnicilor romi prin acţiuni concertate la toate nivelurile (politic, economic şi social), dar şi printr-o colaborare susţinută, cu societatea civilă şi ONG-uri cu experienţă în această privinţă, căutându-se să se elimine segregarea, acolo unde ea există.

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Copiii noştri pot fi infractorii adulţi de mâine!"

În ultima vreme s-a înregistrat o creştere îngrijorătoare a numărului minorilor care comit infracţiuni. Cei mai mulţi dintre tinerii infractori au vârste cuprinse între 16 şi 18 ani, lipsurile materiale acutizate şi problemele de ordin social şi familial fiind principalii factori responsabili pentru propagarea acestui fenomen.

Din statistica existentă la nivelul I.P.J. Prahova, de la începutul anului în judeţul Prahova au fost înregistrate mai mult de 15 cazuri de infracţiuni în care sunt implicaţi minori. Cazurile de cerşetorie sunt cele mai numeroase - politiştii au aplicat, zilele trecute, 54 de amenzi în valoare de 1200 de lei -, urmând pe scara abaterilor furturile şi tâlhăriile. De exemplu, câţiva tineri de 16 şi 17 ani au fost prinşi în timp ce sustrăgeau, la începutul lunii aprilie, şină de cale ferată, alături de părinţi şi rude, iar zilele trecute o bătrână de 68 de ani din Ploieşti a fost tâlhărită de 4 copii cu vârste cuprinse între 12 şi 13 ani.

Întrebarea se puneastfel: cum poate fi (re)adus un copil sau un adolescent pe calea cea bună, redat societăţii şimai apoi reintegrat în comunitate?

Informaţiile prezentate anterior sunt motive de îngrijorare, deoarece printre aceşti copii pot fi chiar copiii noştri. Educaţia tinerilor pleacă întâi din familie, părinţii fiind primii care trebuie să sedimenteze în modul de gândire al copilului conceptele de bine şi de rău. În timp însă tânărul se va lovi de situaţii diverse, pe stradă şi la şcoală, cărora trebuie să le facă faţă singur, şi aici intervine pericolul dezvoltării unei atitudini agresive.

Alături de familie, şcolii îi revine un rol important în prevenirea violenţei, şi asta nu numai în condiţiile în care comportamentele agresive se manifestă în mediul şcolar, ci şi în situaţia în care aceste comportamente apar în alte circumstanţe, în afara şcolii. De aceea, este necesară, la nivelul şcolii, transmiterea unui mesaj care să cultive principiile siguranţei şcolare şi ale climatului optim în rândul elevilor, profesorilor, personalului auxiliar, al părinţilor etc. Pe lângă aceasta, se impun, desigur, măsuri urgente pentru o supraveghere mai fermă a activităţii desfăşurate de efectivele de agenţi de siguranţă publică în unităţile de învăţământ şi în proximitatea acestora, pentru o aplicare mai riguroasă a cadrului legislativ în vigoare.

Complementar acestor măsuri de intervenţie rapidă, este necesar un efort sporit, pe termen lung, pentru consolidarea cooperării dintre şcoală, poliţie şi instituţiile publice abilitate, precum Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi alte structuri cu atribuţii în acest domeniu, de exemplu organizaţii nonguvernamentale. Mă refer aici la necesitatea proiectării unor activităţi concentrate şi coerente care să permită implicarea celor interesaţi direct - profesori, elevi, părinţi -, dar care să definească clar şi nivelul de implicare şi de asistenţă din partea celorlalţi actori - poliţie, servicii sociale, asistenţa medicală etc. - cu un rol important în procesul de prevenire şi combatere a delincvenţei juvenile.

Programul MATRA pentru "Prevenirea delincvenţei juvenile în incinta şi în zona unităţilor de învăţământ preuniversitar", demarat în 2006 de Inspectoratul General al Poliţiei Române, în colaborare cu parteneri olandezi şi reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prevedea înfiinţarea unui comitet interministerial pentru prevenirea delincvenţei juvenile în zona unităţilor de învăţământ preuniversitare şi un plan naţional comun de acţiune pentru asigurarea protecţiei unităţilor şcolare şi a siguranţei elevilor şi cadrelor didactice din incinta acestora. Aceste propuneri au fost concepute pentru a consolida parteneriatul strategic între principalele instituţii guvernamentale şi nonguvernamentale. Însă, până în prezent, dacă ne uităm la statisticile prezentate anterior, nu vedem o îmbunătăţire a situaţiei delincvenţei juvenile şi a siguranţei în unităţile şcolare la nivel naţional. Fie planul naţional nu a fost implementat corespunzător, fie activităţile prevăzute nu au fost suficiente şi nu au putut răspunde nevoilor tinerilor în contextul actual, fie au intervenit alţi factori care au deviat parcursul pentru îndeplinirea obiectivelor asumate.

Consider că, pentru a avea rezultate mai bune în privinţa reducerii delincvenţei în rândul tinerilor, este necesar ca astfel de iniţiative să fie completate cu acţiuni suplimentare care să vizeze: atragerea mai multor parteneri în asigurarea siguranţei şcolare (de exemplu, poliţia locală), creşterea gradului de informare a populaţiei, în primul rând a elevilor (de exemplu, introducerea unor programe de informare în şcoli generale şi licee astfel încât toţi elevii să cunoască mijloacele folosite de delincvenţii adulţi pentru atragerea minorilor în acţiuni organizate de furt, tâlhărie etc., cum se pot feri de acestea, cui pot cere ajutorul în astfel de situaţii etc), implicarea mai multor parteneri locali (muzee, institute de cercetare, centre de divertisment, etc.) în acţiuni de prevenire a criminalităţii prin oferirea de alternative de petrecere a timpului liber tinerilor.

Domnul Ioan Stan:

Dacă alocările bugetare ale acestui an vă provoacă încă insomnii şi crampe, nu vă pierdeţi speranţa!

Banii declaraţi ca resurse de către guvern şi împărţiţi ministerelor pe criterii necunoscute muritorilor de rând, printre care se numără şi acei dintre noi care nu poartă portocaliu, nu vor fi niciodată de ajuns nici măcar pentru strictul necesar în colegiile pe care le reprezentăm.

Realizarea condiţiilor pentru un trai decent al celor ce ne-au trimis aici, adică şcoli, spitale, drumuri şi câte altele nu se poate face cu micile atenţii bugetare pe care le-au primit anume primari, din anume localităţi, care nici ei nu poartă portocaliu!

Invitaţia de a nu dispera, pe care cu răspundere v-am adresat-o la început, are un fundament care ar trebui să ne ajute a ne trage sufletul în cazurile pe care le numim impropriu "de forţă majoră" şi cărora mai potrivit ar fi a le spune cazuri de "necesitate majoră" ori, dacă preferaţi, de ajungere a funiei la par şi a cuţitului la os, din lipsa resurselor financiare minim necesare.

Mă refer, doamnelor şi domnilor colegi, la Fondul de rezervă al Guvernului. Adică, al instituţiei conduse responsabil de cel care, ca un bun gospodar ce este, nu se uită la haine şi papuci de firmă şi pune mâna pe coasă, şi mamă, mamă ce-a mai pus-o în ultimele luni, instituţie ce a pus deoparte nişte bănuţi albi pentru zile negre, desigur.

Acest adevărat rezervor de oxigen financiar pentru urgenţele primăriilor ce stau să-şi dea sufletul în insuficienţă de resurse de plată, se reîncarcă anual, spre a putea da primul ajutor în caz că strigă careva după el.

Nu-i aşa că vă simţiţi încurajaţi că aveţi pe ce umăr a plânge dacă chiar altfel nu v-aţi descurcat?

Şi pentru a vă consolida speranţa ce sper că a înmugurit deja în sufletele dumneavoastră ca şi în vistieriile celor ce vă trag de mânecă în colegiile ce le reprezentaţi, am să vă spun cum s-au utilizat bănuţii cei albi de care v-am vorbit în anul de graţie 2010.

Şi vă citez pentru aceasta analiza făcută de Institutul pentru Politici Publice, instituţie ce nu poate fi suspicionată de colportarea de baliverne.

Aflăm astfel că aproape 140 de milioane de euro au fost direcţionate în 2010 din Fondul de rezervă al Guvernului, dar nu pentru investiţii sau modernizări cum aţi putea îndrăzni a crede, ci pentru a acoperi cheltuielile curente şi de capital ale instituţiilor locale. Mai aflăm că o treime din această sumă a fost alocată în ultimele zile ale anului 2010, atunci când atenţia publicului şi a presei, istovită de neadormirea din timpul anului, tânjea după colinde şi miros de Crăciun!

Vreau să spun că prin H.G. nr.1379 din 28 decembrie 2010 s-au alocat nu mai puţin de 177.000.000 de lei, adică vreo 41 de milioane de euro. Asta după ce îşi făcuse "gospodarul" curaj cu un alt milion de euro, alocat tot pe 28 decembrie, prin H.G.nr.1375.

Trebuie să mai ştiţi că fiind vremuri de criză, recunoscute într-un sfârşit de toţi cei ce ne asiguraseră anterior că de asta n-avem în România, suma totală alocată primăriilor din Fondul de rezervă în anul 2010 a fost totuşi cu 23 de milioane de euro mai mică decât cea atribuită în 2009, adică circa 140 de milioane de euro.

Statistica IPP arată că din 216 oraşe, 137 au primit bani din Fondul de rezervă. Dintre acestea 63 sunt conduse de primari PDL(46%), 27 sunt localităţi cu primari PSD, iar 22 cu primari PNL. Şi în continuare, "în total, oraşele conduse de primari PDL au primit în 2010 de trei ori mai mulţi bani (4,3 milioane de euro) faţă de localităţile conduse de primari PSD (814.000 euro) şi PNL (568.000 de euro) la un loc."

Acelaşi document alcătuieşte şi un clasament al oraşelor portocalii ale căror conduceri au binemeritat de la guvernare, indicând Piatra-Neamţ, căruia i-a fost alocată suma de 6.378.000 lei (aproximativ 1,5 milioane euro), Cluj -Napoca - 6.2000.000 de lei (aproximativ 1,45 milioane euro) şi Suceava - 4.500.000 de lei (aproximativ 1 milion de euro).

Apreciind activitatea specialiştilor în "permutări de fonduri publice", analiza IPP demonstrează că Guvernul alocă bani unei primării ca să-şi achite datoria faţă de o instituţie publică, parte a Guvernului.

Eu sunt nevoit să apreciez că plata datoriilor acumulate de administraţiile locale din buzunarul public, pe care Executivul îl gestionează ca şi cum ar fi personal, nu este o soluţie viabilă, ba mai mult, afectează în mod direct funcţionarea economiei la nivel naţional, descurajând performanţa şi încălcând grav principiul autonomiei locale!

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Energia eoliană"

Anul trecut, România a adoptat legea pentru promovarea energiei regenerabile, un pas important în dezvoltarea pieţei energiei curate, energie folosită din ce în ce mai intens în toată lumea şi mai ales în Europa, deoarece acest tip de energie nu este însoţit de emisii de substanţe poluante sau gaze cu efect de seră, nu se produc deşeuri, iar costurile sunt mai reduse decât alte surse convenţionale.

Asociaţia Europeană pentru Energie a făcut un studiu care ne arată că până în anul 2020 industria energiei eoliene în Uniunea Europeană se va dubla şi un mare avantaj adus de această decizie investiţională este acela că se vor crea multe noi locuri de muncă, mai ales în următorii ani care nu se anunţă prea uşori pentru toată Europa.

Şi pentru ţara noastră energia eoliană reprezintă o mare oportunitate, ea câştigând tot mai mult interesul investitorilor străini. Resursele alternative de energie sunt din abundenţă şi în România, fie că vorbim de vânt, apă sau energie solară, existând zone care să justifice din plin investiţiile în infrastructura de energie verde.

Multe grupuri energetice din Europa sunt direct interesate să construiască parcuri eoliene şi în ţara noastră, dorind să investească şi peste 5 miliarde de dolari într-o singură capacitate de producţie. Există astfel premisele ca, în câţiva ani, să renunţăm treptat la energia produsă în termocentrale, care sunt extrem de poluante şi care produc la costuri considerabile.

Chiar dacă România se află pe locul al şaptelea în Uniunea Europeană după capacitatea instalată în energia eoliană, cu mult în urma altor state membre, statul român are strategii energetice ca acest tip de energie să deţină o pondere cât mai mare. Un scenariu, în acest sens, arată că până în 2015 capacitatea instalată în proiectele de acest fel va ajunge până la 3000 MW, adică echivalentul în putere a peste 4 reactoare ale centralei nucleare de la Cernavodă.

Deşi ştiu că nu-i uşor şi nici ieftin, am convingerea că este mult mai sigur şi rentabil să ne concentrăm pe resursele energetice curate în detrimentul celor convenţionale.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Efectul razelor de lună asupra cizmelor de gumă"

Ieri am asistat cu toţii la a opta angajare a răspunderii premierului pe a treisprezecea lege, încălcând din nou principiul separaţiei puterilor în stat. Concomitent, românii realizau că anunţata ieşire din recesiune e doar vorbă în vânt, nivelul lor de trai continuând să scadă.

Guvernanţii au anunţat că reducerile de personal vor continua în următorii trei ani. Mai grav e faptul că primele de vacanţă şi plata celui de-al treisprezecelea salariu vor fi şi ele sistate, alte sporuri sau tichetele de masă rămân suspendate, iar sumele care trebuie plătite bugetarilor cu titluri executorii obligatorii vor fi reduse drastic. Cel puţin aşa se spune în proiectul Strategiei fiscal-bugetare pentru 2012-2014.

Acelaşi document relevă şi faptul că recesiunea din România este "una dintre cele mai lungi şi prelungite din Europa", motiv pentru care şi redresarea economică va fi dificilă... Ca urmare, nici vorbă despre reducerea TVA sau a cotei unice de impozitare, măsuri ce ar stimula consumul. În schimb, se vorbeşte despre banii colectaţi prin intensificarea controalelor, prin impozitarea marilor averi. Guvernul nu uită nici de o eventuală creştere a salariilor, ceea ce ar determina venituri în plus şi la bugetul statului.

Totuşi, cea mai interesantă parte a acestei strategii este cea legată de... climatul de psihoză a cataclismelor! Acestea pot avea impact asupra pieţelor financiare internaţionale şi pot aduce cu sine o recesiune globală. Prin urmare, e nevoie să se continue măsurile ferme de reducere a cheltuielilor, pentru a reduce riscurile de recesiune.

Altfel spus, seismul din Japonia este folosit de guvernanţii portocalii pentru a-şi justifica, de pe acum, viitoarele eşecuri a ceea ce ei numesc reforma şi modernizarea statului. Deşi, personal nu înţeleg de ce fac referire doar la evenimentele nefericite şi nu se uită nu foarte departe de Japonia, la China, ţară a cărei economie a început "să duduie" din greu! Că, până la urmă, efectele seismului din Japonia asupra economiei româneşti se înscriu în ciclul "efectul razelor de luna asupra cizmelor de gumă"!

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Crima organizată ameninţă din ce în ce mai puternic!"

Dacă în trecut discuţiile asupra pericolului reprezentat de ascensiunea grupărilor de crimă organizată a avut mai degrabă un caracter minimal sau părea că acestea fac parte mai degrabă din filmele americane, cred cu putere că astăzi atât discursul, cât şi agenda publică şi politică românească trebuie să se schimbe radical.

La nivel mondial, aceste grupări au căpătat o forţă financiară fără precedent, derulând anual infracţiuni în valoare de peste 650 de miliarde de dolari, potrivit estimărilor unor reputaţi specialişti americani, cuprinse în raportul Global Financial Integrity. Din această sumă impresionantă, peste jumătate este reprezentată de traficul de droguri de mare risc, urmat apoi de falsificarea de bancnote şi de alte produse de valoare, traficul de arme şi poate la fel de grav, traficul de persoane.

Nu vreau decât un singur exemplu să vă mai dau, ca să înţelegeţi acest fenomen. Astfel, potrivit serviciilor speciale din Statele Unite şi experţilor Rezervei Federale Americane, unul din 12.400 de dolari care circulă astăzi în lume reprezintă un fals impecabil, greu de identificat chiar şi de experţi, realizat de grupările mafiote.

Libertatea pe care am câştigat-o cu sângele tinerilor noştri, atât în piaţa de la Intercontinental, cât şi în centrele oraşelor din ţară, ne-a purtat şi pe noi, atât în faţa beneficiilor democraţiei, dar şi a provocărilor şi mai ales ameninţărilor aduse acesteia de cei care nu se sperie de sancţiunile legii şi o încalcă în mod repetat.

Fenomene infracţionale au existat dintotdeauna şi în România. Ele nu au fost inventate astăzi. Nici măcar regimul represiv al miliţiei lui Ceauşescu nu a reuşit să le elimine definitiv. Mai grav este însă faptul că infractorii nu mai acţionează ca în trecut independenţi, ci au descoperit că organizaţi au mult mai multă putere şi mult mai multe şanse să scape nepedepsiţi.

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră cunosc faptul că cea mai mare parte a cercetărilor întreprinse pe această temă demonstrează că grupările de crimă organizată reprezintă şi cea mai importantă sursă pentru corupţie, fie prin capacitatea lor de a cumpăra decizia publică, fie prin ameninţarea şi teroarea la adresa autorităţilor.

La nivelul României, fenomenul organizării grupărilor infracţionale a cunoscut o efervescenţă fără precedent, mai ales în ultimii zece ani. Dacă organele abilitate de cercetare penală aveau în urmă cu un deceniu ca ţinte două-trei grupări de crimă organizată, mai degrabă găşti de cartier, nu exagerez dacă afirm că astăzi, la nivelul fiecărui judeţ al ţării, figurează câte o grupare organizată, mult mai puternică şi mai influentă, fie că ea se numeşte clan, grupare sau gaşcă.

Dacă specialiştii americani au identificat doar trei-patru domenii de infracţionalitate la nivel mondial, aş putea afirma că grupările de crimă organizată din România sunt mult mai ingenioase şi prolifice în a încălca legea. Activităţile lor variază de la trafic sau furt de arme, trafic de droguri de mare risc, trafic de persoane şi proxenetism, furturi electronice sau furturi organizate, crime şi lista poate continua. Sunt grupări care au distrus familii, au impus propriile legi nescrise în raza în care acţionează.

Câte copile din România nu au căzut în capcana anunţurilor din ziare, sperând la un loc de muncă mai bine plătit din străinătate!? Multe, foarte multe! Câte destine fragede şi vise inocente nu au fost frânte de aceste grupări fără emoţii şi prejudecăţi? Copile, unele abia dacă au împlinit majoratul, au ajuns adevărate mărfuri negociate între proxeneţi.

Stau şi vă întreb pe fiecare dintre dumneavoastră de câte ori vă uitaţi în stânga şi în dreapta atunci când utilizaţi un card bancar la un ATM? De multe ori, vă asigur! Pentru că aceste grupări au devenit spaima nu numai a românilor, ci a întregii Europe.

Formele şi amploarea activităţilor lor au căpătat cote alarmante, iar fenomenul nu mai poate fi tolerat nici măcar o zi. Cine ar fi crezut că aceste grupări sunt capabile să şantajeze primari, directori şi alţi funcţionari, să ameninţe viaţa poliţiştilor şi a magistraţilor sau să acorde sub formă de camătă sume importante de bani către cetăţeni, pe care apoi să-i deposedeze de bunuri mobile şi imobile sau să-i împingă la acte şi fapte ilegale.

Toate aceste manifestări nu sunt datorate lipsei de legislaţie care să condamne infracţiunile la care eu am făcut referire. Ele, dimpotrivă, sunt stimulate de lipsa de aplicare a acestor norme şi de viciile de procedură ale celor care întocmesc rechizitoriile penale.

Sunt clanuri mafiote pentru care a fost nevoie şi de trei ani de zile pentru întocmirea probatoriului. A fost nevoie, de asemenea, de milioane de euro pentru urmărirea infractorilor în tot spaţiul comunitar şi de cooperarea cu forţele de ordine din toate aceste ţări, pentru ca la finalizarea cercetărilor, pentru un banal viciu de procedură, infractorii să se întoarcă din nou "la treabă", adică la continuarea practicilor infracţionale. Astfel de situaţii nu au făcut decât să încurajeze, să stimuleze grupările infracţionale, dându-le certitudinea că nimeni nu le mai poate face nimic.

Mai mult, practicile neunitare din justiţia românească au permis chiar şi reduceri cu 5 sau chiar şi 7 ani a pedepselor pentru criminali extrem de periculoşi, capi ai unor reţele infracţionale care au speriat un continent întreg, în vreme ce condamnaţilor pentru fapte mărunte, la limita legii penale, nu li s-a acordat nici un fel de reducere de pedeapsă.

Este greu de crezut că perseverând într-o astfel de atitudine faţă de infractori, criminalitatea va fi vreodată înfrântă. Mă uit cu stupoare în presa românească şi observ că profitând de o astfel de stare de lucruri, capi internaţionali ai crimei organizate încep să vină în România, unde se simt în siguranţă.

Nu trebuie să ne fie frică să găsim un vinovat. El există şi chiar dacă nu ne propunem să-l pedepsim.

Ceea ce vă propun eu este ca pe vinovat să-l facem să funcţioneze. În acest context mă refer atât la direcţiile de combatere a crimei organizate, dar şi la sistemul judiciar care trebuie să emită sentinţe drastice în faţa evidenţelor.

Cât de greu trebuie să fie să condamni infractori care au terorizat un oraş întreg? Oare lipsa martorilor şi a infracţiunilor este cauza!? Nu vreau să bănuiesc pe nimeni nici de incompetenţă şi nici de rea-voinţă! Prefer să acuz pentru moment doar de superficialitate în tratarea unor cazuri atât de importante.

Magistraţii români vor primi un ajutor suplimentar din parte noului cod penal şi a celui de procedură penală, adoptate de curând în România şi a căror lipsă am tot auzit-o invocată. În aceste condiţii, nu văd ce alt vinovat vor mai putea găsi în nesancţionarea promptă a grupărilor de crimă organizată.

Nu ar trebui ca autorităţilor pe care le-am invocat să le fie ruşine să ceară sprijin şi asistenţă din partea statelor europene care au găsit soluţii în faţa acestor provocări. Din câte ştiu, magistraţii italieni s-au oferit în multiple rânduri să ne ajute. Oare am apelat suficient la experienţa lor?

Oricare dintre autorităţile implicate în combaterea crimei organizate vor găsi în mine cel mai disponibil parlamentar şi cel mai apropiat colaborator, care să le poată ajuta în ameliorarea eventuală a legislaţiei naţionale şi care să le facă munca mai uşoară şi viaţa cetăţenilor români mai sigură!

Domnul Samoil Vîlcu:

"Perspective economice favorabile pentru România"

Parcursul economic al României s-a îmbunătăţit, conform unei analize a specialiştilor financiari. Progresul economic bun al ţării noastre a fost remarcat de Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România, de experţi ai Comisiei Europene, de BNR şi de alte instituţii financiare internaţionale. În plus, perspectivele leului în raport cu moneda euro pentru următoarea jumătate de an s-au îmbunătăţit în aprilie.

Astfel, conform EUROSTAT, indicele încrederii în economie a crescut în luna martie pentru a noua oară consecutiv. De asemenea, în acelaşi raport, se specifică faptul că îmbunătăţirea aşteptărilor economice vine pe fondul creşterii încrederii în trei dintre cele cinci domenii analizate, respectiv industrie, consum şi construcţii.

La nivelul Uniunii Europene, indicele încrederii în economie şi-a continuat trendul ascendent în martie. Indicatorul pentru UE a crescut cu 0,2 puncte, la 107,4. Şi statisticile privind ocuparea forţei de muncă sunt favorabile. Rata şomajului a scăzut cu 0,13 în luna ianuarie. Conform Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, în România, avem cu aproximativ 11.000 de şomeri mai puţin. Rata şomajului s-a diminuat în 28 de judeţe şi în Bucureşti, unde se înregistrează o scădere de 0,1 puncte procentuale. Şi pentru că zilierii vor avea cadrul legal pentru desfăşurarea activităţii, vor fi create, conform estimărilor reprezentanţilor Ministerului Muncii, 200 de mii de locuri de muncă.

Guvernul Boc a făcut eforturi susţinute pentru a trece cu bine peste criza economică. Scutirea de la plata CAS a firmelor care angajează şomeri, Programul "Prima casă", Programului "Rabla", Programul "Primul siloz", sprijinul pentru IMM-uri prin intermediul Fondului de garantare a creditelor pentru IMM-uri, oferirea de garanţii guvernamentale pentru beneficiarii proiectelor finanţate din fonduri structurale în domenii prioritare pentru economia românească, sprijinirea asociaţiilor de proprietari prin garanţii de stat pentru contractarea creditelor în vederea reabilitării termice a locuinţelor, sprijinirea proiectelor de investiţii realizate de microîntreprinderi, cu o vechime mai mică de doi ani (Programul "Start"), Programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii tineri, ajutoare de stat pentru agricultură, amânarea la plată a obligaţiilor restante ale agenţilor economici afectaţi de criza economico-financiară, precum şi acordarea altor înlesniri la plata obligaţiilor fiscale restante, achitarea datoriilor administraţiei centrale şi locale către agenţii economici, facturi restante şi lucrări recepţionate şi nefacturate au fost o parte din măsurile actualului Guvern pentru a sprijini economia românească.

Sunt într-adevăr domenii ca agricultura, infrastructura şi turismul, ce ar putea fi principalele sectoare care să ajute România să evolueze favorabil din punct de vedere economic. Dacă vom putea reuşi să muncim mai mult terenurile agricole, progresele ar fi evidente. Astfel, potrivit Ministerului Agriculturii, din cele 14,7 milioane de hectare de terenuri agricole din România, doar 9,4 milioane de hectare sunt cultivate. De asemenea, ca şi până acum, investiţiile în infrastructură trebuie să continue pentru a atrage producătorii străini. Şi nu în ultimul rând, potenţialul turistic al României trebuie exploatat şi mai mult, iar cu investiţii relativ mici, domeniul ar putea să devină competitiv.

Domnul Petru Călian:

"Modificări necesare pentru Legea educaţiei fizice şi sportului"

Legea educaţiei fizice şi sportului avea nevoie de o clarificare în ceea ce priveşte componenţa acţionariatului. Astfel, am adus nişte modificări importante, ideea de bază fiind reglementarea aspectului calităţii acţionarilor: să poată fi acţionari ai societăţilor comerciale sportive pe acţiuni nu doar persoanele fizice şi juridice, ci şi autorităţile publice. Necesitatea introducerii acestei prevederi rezultă din faptul că există cazuri în care autorităţile publice investesc în cluburile sportive, de aici şi dreptul lor de a participa la acţionariat.

Dispoziţiile legale în vigoare îngreunau accesul autorităţilor publice la conducerea unei structuri sportive din România, în condiţiile în care cluburile sportive au nevoie de sprijin din partea autorităţilor. Tot în acest context, autorităţile publice sunt excluse din prevederile legii prin care se interzice deţinerea de acţiuni din capitalul social, în mod simultan, la două sau mai multe societăţi comerciale sportive pe acţiuni de la aceeaşi ramură de sport.

Având în vedere că autorităţile publice vor avea drept de acţionariat, acestea vor putea direcţiona sume de la bugetul local pentru finanţarea cluburilor sportive organizate ca societăţi comerciale pe acţiuni.

Legea educaţiei fizice şi sportului trebuie corelată şi adaptată situaţiilor noi cu care se confruntă conducerea, dar şi autorităţile publice locale care doresc să investească şi chiar să se implice în conducerea unui club.

După 1990, una dintre marile probleme ale societăţii a constituit-o susţinerea financiară a sportului din bugetele administraţiilor publice locale şi judeţene. În lipsa legislaţiei cu referiri la aceste elemente, multe echipe au dispărut, mulţi sportivi s-au retras din activitate.

Scopul strategiilor de organizare şi dezvoltare a activităţii de educaţie fizică şi sport din România este asigurarea cadrului dezvoltării continue, a organizării şi funcţionării performante a sistemului naţional de educaţie fizică şi sport din România. În acest sens trebuie să încurajăm orice solicitare din partea autorităţilor publice locale, care doresc să investească şi să sprijine cluburile sportive.

Idealul educaţiei fizice şi al celorlalte activităţi motrice trebuie să fie în concordanţă cu idealul general educaţional al societăţii. În consecinţă, el s-a modificat şi se va modifica în funcţie de evoluţia fiecărei societăţi.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Cine-i apără pe muncitorii români din străinătate"

În ultimii douăzeci de ani, care au trecut de la Revoluţia română, milioane de români şi-au legat speranţa pentru o viaţă mai bună, de şansa de a munci în străinătate pentru salarii mult mai mari decât ar fi obţinut muncind în economia românească.

Nu de puţine ori, aceste speranţe s-au transformat în realitate, iar visurile lor s-au împlinit. Sunt medici români care conduc astăzi prestigioase clinici sau spitale din lumea întreagă. Sunt profesori şi cercetători care au pus în discuţie teorii celebre şi au educat specialişti occidentali de renume. Sunt ingineri sau constructori care construiesc în Occident şi care au făcut din România o marcă înregistrată de prestigiu.

Dacă toţi românii care au migrat şi-ar fi împlinit visurile şi nu ar fi întâmpinat şi dificultăţi sau chiar tragedii, subiectul declaraţiei mele politice de astăzi ar fi fost cu totul altul. Din nefericire, mult prea mulţi români şi-au văzut visurile transformate în coşmaruri. De la visul realizării materiale prin muncă cinstită au ajuns înapoi acasă bolnavi, slăbiţi şi în multe cazuri şi datori vânduţi.

În pofida parafării unor contracte de muncă între conaţionalii noştri şi angajatorii occidentali, aceste convenţii au devenit nişte simple hârtii care nu au fost niciodată respectate.

De la angajaţi cu drepturi şi obligaţii contractuale, românii au devenit simpli sclavi, cazaţi în corturi, fără condiţii igienice, fără hrană, iar la finalul realizării muncii, nu au primit nici măcar salariul stabilit.

Mă întreb şi vă întreb, stimaţi colegi, pe ei cine îi apără!? Sunt românii care muncesc cinstit şi care trebuie apăraţi, atât de statul român, cât şi de statele în care ei produc valoare adăugată.

Românii-sclavi nu sunt numai cetăţeni români, ci sunt şi cetăţeni europeni, iar statele care profită de pe urma muncii lor cinstite ar trebui să-i apere. Să-i apere de la exploatare, de la mizerie şi de la punerea în pericol a propriei vieţi.

Cred că atitudinea autorităţilor statului român în raport cu omologii occidentali trebuie să se schimbe radical şi, de ce nu, să propunem la nivel european elaborarea unor sancţiuni consistente împotriva statelor care acceptă încă sclavia în relaţiile de muncă.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Sănătatea - un lux pentru români"

Nimeni şi nimic nu scapă de furia năprasnică a puterii Băsescu-Udrea-Boc care calcă în picioare tot ce întâlneşte în cale. După ce au adus la sapă de lemn bugetarii, au nenorocit pensionarii, au îngropat mediul privat, acum vor să-i nenorocească pe toţi românii indiferent de vârstă şi categorie socială, luându-le dreptul la sănătate consfinţit de constituţie.

Prin închiderea de spitale din comune şi oraşe mici, oamenilor din aceste zone, şi aşa sărăciţi de măsurile aberante ale guvernării portocalii, li se blochează şi accesul la îngrijiri medicale, ceea ce va duce la rezultate dramatice pentru sănătatea lor.

Însă acest lucru nu interesează puterea care desfiinţează spitale, dar construieşte baze sportive comunale pe zeci de milioane de euro pentru a satisface clientela de partid. Astfel, viaţa, soarta românilor nu contează pentru puterea Băsescu-Udrea-Boc, în schimb contează enorm afacerile camarilei portocalii care trebuie să prospere cu orice sacrificii, inclusiv sacrificând sănătatea românilor care pentru PDL nu este importantă dacă nu este aducătoare de venit la sacul de partid.

Date fiind aceste aspecte, vă rog să-mi răspundeţi în scris la următoarele întrebări:

1. În ce mod veţi sprijini ţăranii pentru ca terenurile să nu mai rămână nelucrate şi anii următori?

2. De ce ţăranii să fie amendaţi pentru incompetenţa guvernanţilor în găsirea măsurilor corespunzătoare de rezolvare a situaţiei?

Domnul Gheorghe Ana:

"Siguranţa cetăţeanului, în pericol!"

Criza economică pe care România o traversează afectează toate instituţiile de stat sau private, dar mai ales păturile largi de cetăţeni cu venituri sub nivelul mediu. Acest lucru nu mai constituie o noutate pentru români.

Noutatea pentru marea majoritate a românilor o constituie demersul legislativ al guvernului Boc privind "unele măsuri speciale necesare pentru reducerea cheltuielilor bugetare la nivelul MAI în anul 2011". Prin acest demers se doreşte practic concedierea colectivă a circa 10.000 de poliţişti. Nu mi-am propus să intru pe fondul conţinutului proiectului de lege mai sus amintit, dar trebuie spuse câteva lucruri, şi anume:

1. Legea se aplică numai pentru anul 2011, ce se va întâmpla în anii următori când bugetul MAI va scădea, este uşor de înţeles.

2. Este o lege pentru concediere colectivă şi, mergând pe acelaşi principiu, ar trebui ca şi celelalte ministere să aplice aceeaşi metodă.

3. Prin aplicarea acestei legi se încalcă alte legi şi acte normative, inclusiv statutul cadrelor militare, HG 1040/2010, strategia naţională de ordine publică 2010-2013, Legea 218/2002 etc.

4. Este o fugă de răspundere de către conducerea MAI care încearcă să rezolve o problemă de management de personal prin Parlament.

5. Nu se vorbeşte nimic despre o nouă structură organizatorică de funcţionare a MAI, ceea ce lasă locul unei interpretări din zona clientelei politice.

6. Acest proiect de lege contrazice bilanţul IGPR din februarie 2011, prin care s-a comunicat un deficit de 6.500 posturi (13% din personalul necesar), fapt despre care s-a recunoscut că ridică foarte mult presiunea şi uzura asupra cadrelor existente.

Acestea sunt numai câteva din argumentele împotriva acestui demers legislativ iniţiat de MAI şi însuşit de către Guvernul Boc.

La aceste argumente legislative aş adăuga impactul negativ în exterior şi dacă doriţi, chiar confirmarea rezervelor recent exprimate de unele state membre ale UE, cum ar fi Franţa, Olanda, Finlanda, privind capacitatea României de a furniza servicii poliţieneşti de calitate, cu personal redus, insuficient motivat.

Personal mă declar pentru reformarea din temelii a MAI, dar acest lucru să plece de la rolul şi scopul pe care poliţia şi jandarmeria trebuie să-1 aibă faţă de societate, şi anume acela de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, proprietatea privată şi publică, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, asigurarea siguranţei cetăţeanului.

De aceea eu cred că, conducerea MAI trebuie să prezinte o structură care să corespundă acestor cerinţe, iar dacă de aici rezultă un surplus de personal sau o lipsă de finanţare, acest lucru trebuie rezolvat analizând în profunzime scurgerile de fonduri pe nişte funcţii şi drepturi care nu se justifică. Şi aici cred că mai sunt rezerve dacă ne gândim că 30% din funcţiile din poliţie sunt nejustificate, întrucât posturile de muncă asociate nu au responsabilităţi privind exercitarea de prerogative de poliţie (deci să se respecte Legea nr.360/2002 privind statutul poliţistului sau art. 26 din Legea nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române) sau limitarea procentului de salariu de excelenţă precum şi a celui de merit numai la cadrele care într-adevăr merită acest lucru.

Mă tem totuşi că nu se doreşte o adevărată reformă în MAI, ci mai mult o reaşezare a structurilor pe criterii politice care să răspundă comenzilor politice viitoare având ca orizont anul electoral 2012. Este trist dacă se va întâmpla aşa pentru că prin concedieri masive o serie de cadre care şi-au făcut datoria vor fi expuse în faţa mediului infracţional, iar siguranţa cetăţeanului va fi în pericol.

Sper ca la dezbaterile generale din plenul Camerei Deputaţilor aceste aspecte prezentate de mine să fie luate în considerare, iar MAI şi guvernul să vină în Parlament cu o lege care să răspundă nevoilor cetăţenilor, dar şi exigenţelor Uniunii Europene din care facem parte.

Domnul Vasile Popeangă:

«PDL, adevăratul partid al "progresului României"... »

Dacă s-ar trezi nea Nicu din mormânt şi s-ar uita măcar două-trei ore la tembelizor, ar deceda înapoi, săracu', de invidie şi de inimă rea: idealul său şi al socialismului multilateral dezvoltat - omul nou! - a ajuns, în sfârşit, de la stadiul de utopie la cel de realitate cotidiană. Căci numai PDL a putut face dintr-un Tălmăcean - de altfel, un real antitalent în ţopăit pe fond muzical şi un afon în rapidă devenire - un actual consilier prin sectorul 2 al capitalei, fost director second-hand pe la DGFP Bucureşti, consilier personal pe la vreo doi miniştri (şi ne mirăm de ce se duce de râpă România: păi, cu aşa consilieri...), membru în consiliul de administraţie al Porturilor Constanţa (sper măcar să aibă studii economice, că se vede că pregătirea sa e un secret foarte bine păstrat şi de către PDL), candidat la Prefectura capitalei şi lista de comitete şi comiţii ar mai putea continua.

Asta poate însemna mai multe lucruri. Unul dintre ele ar fi acela că pe la PDL nu prea circulă valorile şi se mulţumesc şi ei cu ce au, săracii - un Tălmăcean, de exemplu: panglicar de forţă, circar de ocazie cu accentuate tendinţe de bufon neapreciate nici măcar de colegii săi de partid mai cu glagore, cu probleme semnificative în domeniul celor 7 ani de acasă, ce are specificul "talent" portocaliu de a turui mult, dar fără să zică nimic, tare, dar ineficient, agresiv şi posesiv şi lista aceasta poate continua încă vreo jumătate de oră, pe puţin...

O altă concluzie ce ar putea fi trasă este că PDL-ul n-are nevoie de oameni inteligenţi ori bine pregătiţi profesional, dacă nu se poate amândouă laolaltă, în aceeaşi persoană. "Omul nou portocaliu" este orice, numai un profesionist cu un IQ semnificativ nu! Pentru că, în caz contrar, la ce rezultate dezastruoase are cârmuirea băsistă, orice om de bun-simţ şi-ar fi dat demisia după primele 6 luni de guvernare sau administraţie publică oarecare, refuzând cu demnitate să participe la dezastrul şi genocidul actual ori dădea drumul la gaze şi pleca la culcare cu ţigara-n colţul gurii... Căci, dacă ai responsabilitatea actelor tale, în momentul în care îţi duci ţara pe primul loc în Europa la fiscalitate, suprafiscalitate şi parafiscalitate ori la gradul de morbiditate şi mortalitate, "compensând" în schimb cu clasarea pe ultimul loc din Europa la speranţa de viaţă, la depistarea şi tratarea cancerelor, ori la cultura grâului, porumbului, florii-soarelui şi cartofului (ca să mai variem un pic domeniile în care suntem codaşii Europei civilizate), dacă ai responsabilitatea faptelor tale, ori îţi dai demisia, ori, dacă eşti constrâns să stai acolo din diverse motive, te duci să-ţi întâlneşti străbunii - harakiri este un lucru onorabil la peste o treime din populaţia globului, şi aici mă refer la populaţia din treimea civilizată...

În momentul în care tai pensii, tai salarii, tai alocaţii, tai sporuri şi orice alte venituri care depăşesc salariul minim pe economie, dar în schimb măreşti preţurile, TVA-ul şi alte taxe, impozite şi accize, ca să nu mai spunem că mai şi înmulţeşti dările obligatorii peste care te lăfăi ca un paşă incapabil în a le colecta integral şi te mai şi împrumuţi pe toate canalele disponibile (pe scurt: îţi tai peste 30% din sursele de venit, dar ai pretenţia să mulgi cu peste 30% mai mult de la ele!), dar nu stabileşti o legislaţie economică predictibilă şi nu dai drumul la legile care să asigure creşterile economice, ba chiar sugrumi şi mediul de afaceri, ori aplici ca deşteptul TVA până şi la accize, poate că e timpul să dispari din ochii publicului, cât încă te mai suportă, să nu dai cuiva idei ca să te trateze cu elicoptere şi vizite la Târgovişte...

În momentul în care alungi personalul medical, faci inaccesibile medicamentele şi tratamentele, închizi spitale, tai hălci importante din numărul de paturi destinate nu doar tratării bolilor acute (ba chiar îţi baţi joc şi de prevenţie!), ci şi bolilor cronice, de parcă un bolnav de cancer ori un cirotic s-ar însănătoşi doar pentru că acest Guvern îi restrânge până la a-i interzice dreptul la sănătate, înseamnă că a venit vremea să îţi faci bagajele, căci, cum se zice prin popor, se apropie funia de par!

Iată doar câteva dintre nefăcutele făcute de către "omul nou portocaliu" al PDL-ului, campionul gafelor şi boacănelor, dezastrelor şi genocidelor, al lipsei de bun-simţ şi al simţului măsurii!

Iată, aşadar, "omul nou portocaliu", cel care n-ar ezita ca să-şi sacrifice până şi pe propria-i mamă dacă asta i-ar oferi posibilitatea să mai înşface o funcţioară, nişte bănuţi, dacă ar mai creşte un piculeţ în ochii lui Zeus ori ai blondei sale favorite...

Iată PDL-ul, - singurul partid "reformator", care, în ultimii 21 de ani de politică în România, a avut un unic rezultat relativ pozitiv al... "reformelor" cu care se tot laudă: a luat un specialist în drept (anti)constituţional de la coada... coasei şi a bardei şi l-a pus la manetele unui excavator. Adică, 1-a ridicat de la rangul de necalificat la cel cu slabă calificare! Cu alte cuvinte, nu cumva să joace vreun rol de om inteligent, că nu-i prea iese asta...

În rest, viitorul guvern va avea o sarcină dificilă chiar de la început, va trebui să ardă o grămadă de tămâie ca să alunge toţi dracii de sub scaunele pe care au stat băsiştii...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Zii Băsescu şi..."

Tare mânios ieşit-a prezidentul Băsescu în public anunţând în gura mare "urbi et orbi" (adică, mai pe înţelesul băsiştilor: pentru urbea orbilor, căci nimeni nu-i mai orb decât cel ce nu vrea să vadă...) că Sfinţia-Sa, măreţul Zeus, cel ce cu Constituţia pre Constituţie călcând, e apolitic, independent, bla-bla, da'l vrea pe Boc preşedintele PDL, iar Blaga e câh, e căprar şi se leapădă de el ca de Satana! Ba cred c-a zis-o chiar şi de vreo trei ori... C-aşa-i în democraţia prezidenţială băsistă: independent -independent, apolitic-apolitic, da' până când, că d-aia-i preşedinte-jucător confirmat ca atare de marea înţelepciune a unor constituţionalişti şi spre întoarcerea privirilor unei Europe plictisite de atâta tupeu şi vanitate?

"Eu vreau democraţie şi egalitate, da' asta doar când vreau eu, cum vreau eu, cu cine vreau eu şi întotdeauna trebuie să fiu mai egal decât ceilalţi egali", iată motto-ul politic băsescian care cutremură un întreg PDL paralizat de frică. înfricoşat atât de tare, încât nu-1 mai ţin picioarele nici măcar să-şi exercite nu dreptul, ci obligaţia de reprezentare a alegătorilor lor, care acum îşi dau cu pumnii în cap că au votat "la mişto", "negativ" sau pe-o amărâtă de găleată, ori pe-un mic şi-o bere, în loc să deschidă bine ochii, plătind acum zilnic micul, berea şi găleata pe care le-au primit cu ani în urmă, azi la preţ dublu şi doar din jumătatea salariului avut la plantarea lui Băsescu la Cotroceni!

A vrut inimioara lui Băsescu partid prezidenţial, ca şi Putin, care să-i asigure o majoritate ce să-i permită să facă doar ce vor muşchii lui pentru tot restul vieţii? I s-a oferit! I-a dorit inimioara lui Băsescu să se joace de-a dictatoraşul, cam ca Putin? Gata, şefu', s-a făcut! I s-a oferit pe o tipsie de argint până şi însăşi Curtea Constituţională! A vrut să hăhăie el la Bruxelles, să se închipuie mare conducător mondial, să fie apelat cu "Excelenţa Sa " şi să fie deţinător al unei hălci de putere din umbră? Mai că s-a rezolvat: e atât de în umbră, de nu-1 mai vede nimeni prin Europa sau aiurea, pe glob, l-a văzut mai îndeaproape doar Gaddafi, şi mai că pleacă de la putere, săracu', numai să nu mai dea peste Băsescu, pe undeva...

Ce nu ştie însă Băsescu este că, nefiind de talia lui Putin, e doar ceva substanţial mai mic decât pilotul KGB-ist deţinător de centură neagră, curentul politic pe care l-a conceput în România portocalizată se numeşte, inclusiv din cauza premierului Boc, liliputinism, şi nu e nimic de laudă ori mândrie patriotică să aderi la acest... curent politic!

Era de aşteptat de către un om normal ca prezidentul-jucăuş (că jucător ar fi dacă ar respecta regulile jocului) să realizeze că nu e la timona unui galoş ruginit, ci a unei ţări alcătuite din oameni. S-a dovedit că e greu să realizeze acest lucru şi se comportă de parcă ar fi un mecanic care mai schimbă o garnitură, mai aruncă un şurub defect, mai taie o tablă... Ghinionul lui: conduce nişte oameni care, sătui de o astfel de conducere, au început să iasă în stradă. Nu poţi să te porţi cu oamenii precum cu nişte animale - mai devreme sau mai târziu, cizma de pe gât nu mai poate fi suportată!

Câtă dreptate au nemţii ăia care protestează vehement în locul nostru: "România - ţara morţii"! Doar că ei se referă la câini, iar la noi mor oamenii din lipsa asistenţei medicale sau din cauza restrângerii masive a acesteia, din tăierile de salarii şi pensii şi din alte din ce în ce mai multe cauze şi motive. Ies în stradă zeci de mii de nemţi să ne arate cu degetul că suntem criminali, iar Băsescu n-are nicio problemă cu guvernul acesta, mai rău decât conducerea de la Auschwitz!

Din fericire, sunt semne că românul se trezeşte şi nervozitatea lui Băsescu, în plină evoluţie, arată că a început să-i fie frică, o frică în creştere cu cât se apropie mai mult congresul PDL, unde, dacă a rămas fără Boc preşedinte, şi zilele sale la Cotroceni încep să fie numărate. Asta e bine, e semn că s-ar putea să înceapă o perioadă de normalitate. Să dea Dumnezeu!

Domnul Cornel Itu:

"De la egalitate, prin discriminare pozitivă, la drepturi excedentare"

Legea privind Statutul minorităţilor din România, respinsă de Senat, se află în prezent în dezbaterea Camerei Deputaţilor, Cameră decizională. Este, aşadar, rândul nostru să supunem unei analize temeinice o lege cu un rol atât de important în politica internă şi externă a ţării.

Dacă prin art.7 alin.(l), statul încurajează spiritul de toleranţă şi dialogul intercultural prin măsuri efective pentru promovarea respectului reciproc, a înţelegerii şi cooperării dintre toţi cetăţenii indiferent de identitatea etnică, culturală, lingvistică ori religioasă, şi, în continuare, prin art.8 alin.(l) încriminează discriminarea pe criteriul apartenenţei la o comunitate naţională, imediat, prin alin.(2), consideră firesc că unele persoane sau grupuri de persoane pot beneficia de protecţie, adică de discriminare pozitivă.

Concret, mă refer la prevederile art.19 alin.(l) care stipulează că, în sistemul preuniversitar de stat pot funcţiona unităţi şcolare în limba maternă, sub efectivul legal de elevi prevăzut de lege, dacă în localitatea respectivă nu funcţionează o altă unitate de acelaşi nivel, care să asigure învăţământul în limba maternă. Acest fapt este un privilegiu al minorităţilor, la care nu au dreptul copiii aparţinând populaţiei majoritare. Legiuitorul a uitat pasămite că minoritari sau majoritari, suntem cu toţii cetăţeni români ai aceleaşi ţări, România.

Un alt efect discriminatoriu al legii supuse dezbaterii este atribuirea dreptului de supraviză cu privire la înfiinţarea şi desfiinţarea instituţiilor de învăţământ de stat cu predare în limba maternă, precum şi numirea sau schimbarea conducerilor unităţilor de învăţământ de stat numai cu acordul Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale al minorităţilor naţionale în cauză. Care este în acest caz raportul între Ministerul Educaţiei şi Consiliul Naţional al Minorităţilor?

Conceptul de discriminare pozitivă a fost respins, după cum bine ştiţi, de majoritatea statelor, deoarece reprezintă o încălcare a principiului nediscriminării prin instituirea unei categorii privilegiate de persoane ce beneficiază de drepturi speciale.

Cu toate acestea, unii reprezentanţi ai minorităţilor naţionale susţin cu încrâncenare acordarea de privilegii sub masca ataşamentului faţă de minoritatea pe care o reprezintă. Oare câţi dintre membrii minorităţilor gândesc la fel cu aceştia? În fond, români, maghiari, germani, lipoveni, romi sau turci, cu toţii împărtăşim o soartă şi aşteptăm de la Parlament şi de la Guvernul ţării soluţii echitabile de rezolvare a tuturor problemelor de ordin material, economic, cultural şi spiritual.

Să nu-i dezamăgim, să fim corecţi, fără gânduri ascunse, animaţi de intenţii bune şi respect faţă de toţi cetăţenii României.

Domnul Ioan Munteanu:

«Paradoxurile "reformei" din sănătate»

Recentele măsuri anunţate de către mai marii din Ministerul Sănătăţii şi puse deja în aplicare au stârnit un nou val de nemulţumire în rândul celor mulţi şi bolnavi. Şi, dacă mai exista vreo îndoială, acum s-a demonstrat că dreptul la viaţă şi la îngrijiri de sănătate reprezintă cea de pe urmă preocupare a guvernaţilor.

În urmă cu vreun an, atunci când cadrele medicale au ieşit în stradă pentru a cere condiţii decente de trai şi dotarea unităţilor spitaliceşti, preşedintele ţării le-a sugerat să-şi caute de lucru în alte ţări, dacă aici nu le convine... Fără îndoială, nici dânsul, dar nici noi ceilalţi nu ne imaginam proporţiile acestui exod şi urmările unor vorbe spuse ea întâmplare. Spitalele au rămas cu personal insuficient, care continuă să scadă pe zi ce trece, cadrele medicale sunt suprasolicitate, obligaţiile de serviciu sunt numeroase, cu consecinţe în calitatea actului medical, dar şi în planul propriei sănătăţi.

Dar, cum "reforma" trebuia să-şi continue mersul spre o nouă calitate a asistenţei medicale(!), echipa ministerială a venit cu o iniţiativă care a lăsat o întreagă naţiune fără replică pe moment: desfiinţarea unor spitale şi transformarea lor în cămine pentru bătrâni. La fel ca şi altădată, măsura a fost aplicată cu aceeaşi uşurinţă şi lipsă de grijă faţă de cei ce urmau să fie afectaţi. Ministrul Cseke spune de fiecare dată când se iveşte ocazia că "sănătatea costă", omiţând să spună şi câte vieţi omeneşti "costă" fiecare rând din proiectul de reformă.

În judeţul Neamţ au fost închise spitalele Bicaz şi Roznov, urmând ca serviciile pe care le ofereau acestea să fie asigurate de către Spitalul Judeţean din Piatra Neamţ şi spitalele orăşeneşti din Roman şi Târgu Neamţ. Nu s-a ţinut seama de investiţiile de peste 500.000 de euro de care a beneficiat spitalul din Bicaz, cel care deservea cam 60.000 de persoane de pe Valea Muntelui, dar nici de modernizările recente din cele două unităţi vizate. Au fost redistribuiţi, la repezeală, cei 12 medici şi 80 de asistenţi, dar s-a constatat că nu prea sunt bătrâni interesaţi să-şi ocupe locul la cămin, solicitări fiind doar din partea unor persoane cu dizabilităţi...

Când se considera că problema personalului s-a rezolvat, a venit surpriza: în loc să crească numărul de paturi, ţinând seama de includerea bolnavilor de la unităţile desfiinţate, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Neamţ a transmis conducerii spitalului din Piatra Neamţ că vor fi decontate serviciile doar pentru 819 paturi, nici măcar pentru cele 883 pe care le deţinea înaintea datei de aplicare a legii! în consecinţă, conducerea spitalului a refuzat semnarea contractului adiţional cu Casa, până când se va ajunge la o soluţionare reală a situaţiei. Spitalul judeţean internează cam 3800 de pacienţi pe lună şi primeşte decontarea de servicii medicale doar pentru 2800, peste 1000 de oameni nefiind recunoscuţi de către Casă: "Dacă ar fi după Casă, spunea directorul medical, ar trebui să limităm internările, lucru imposibil pentru ca suntem spital de urgenţă şi nu putem refuza pe nimeni, nu putem decide cine moare şi cine trăieşte". Bravo, doctore, jos pălăria în faţa acestor profesionişti!

Iar în timp ce se aplicau în forţă şi cu forţa aceste măsuri menite să-i însănătoşească pe români(!), în întreaga ţară bolnavii erau scoşi din spitale, deoarece trebuia predat "inventarul"; oamenii mureau pentru că spitalele erau aşa departe şi pentru că ambulanţele nu mai pridideau să ajungă la urgenţe; bebeluşii se năşteau pe la casele lor şi nu la maternitate, aşa cum ar fi fost normal, iar sindicaliştii, care pichetau ministerul, îşi exprimau indignarea cu pancarte scrise în română, dar şi în maghiara domnului Cseke.

Alte "beneficii" ale modernizării sistemului? Medicii de familie sunt revoltaţi de taxele impuse pentru evaluarea cabinetelor şi contestă măsura în instanţă; mii de bolnavi de cancer şi de diabet din judeţ au rămas fără medicamente, chiar înainte de mijlocul lunii; bebeluşii sub 6 luni n-au nici ei medicamente gratuite pentru că nu apar în softul SIUI; retribuţiile celor 1350 de salariaţi din spitalul judeţean se plătesc cu câteva zile întârziere faţă de data normală şi ferească Dumnezeu să te muşte vreun câine, pentru că nu se mai găseşte strop de vaccin antirabic la spitalul judeţean.

Cam atât despre modernizarea din sănătate la această dată...Fără cei care pleacă să lucreze în străinătate, fără bătrânii care se îndreaptă către o lume "în care nu este nici întristare, nici suspin" şi fără cei care nu vor mai ajunge să-şi vadă de sănătate la spitalele tot mai puţine, e cam greu de spus câţi dintre cei 22 de milioane de locuitori ai României de acum vreo două decenii vor mai trăi pe aceste meleaguri peste 10-15 ani...

Domnul Culiţă Tărâţă:

Aş dori să vă supun atenţiei o problemă legată direct de activitatea producătorilor agricoli, care nu există în alte ţări ale Uniunii Europene. Este vorba de unele aspecte ale impozitării subvenţiilor pentru agricultură.

Practica actuală în domeniul încasării taxelor şi impozitelor pe venit aplică aceleaşi prevederi atât veniturilor realizate de persoane fizice, cât şi de persoane juridice din activitatea proprie. Totuşi, impozitul se aplică şi asupra sumelor reprezentând subvenţii acordate prin diferite programe europene. Astfel, se aplică impozit pe persoana fizică sau pe societate la subvenţiile încasate din fonduri europene pentru suprafaţa de teren lucrată, capetele de animale ori suprafaţă de păşune. Eu cred că aceste venituri nu pot fi impozitate atâta timp cât sunt din fonduri europene care trebuie să meargă în totalitate către beneficiari.

Dovada că aşa este o reprezintă tocmai articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului Uniunii Europene, din data de 21 iunie 2002, privind finanţarea politicii agricole comune, cu următorul text: "În cazul în care nu există dispoziţii contrare în legislaţia comunitară, plăţile privitoare la finanţările prevăzute de prezentul regulament sau la sumele corespunzătoare contribuţiei financiare publice în conformitate cu programele de dezvoltare rurală se decontează în întregime beneficiarilor".

Prevederile acestui articol, extrem de clare, demonstrează că sumele acordate, în conformitate cu programele de dezvoltare rurală, sunt adresate şi se decontează în întregime beneficiarilor. Este evident că, în felul acesta, se exclude orice diminuare a plăţilor, inclusiv cele prevăzute prin taxe şi impozite naţionale. În România se impozitează tot, chiar şi cele mai mici subvenţii pentru agricultură venite din exterior. În celelalte ţări ale Uniunii Europene, subvenţiile nu se impozitează.

Aplicând impozitul asupra acestor sume se creează, fără doar şi poate, o diminuare a veniturilor reale pe care Comunitatea Europeană doreşte să le acorde direct beneficiarilor. În felul acesta, beneficiarii din România vor fi departajaţi, în mod nejustificat, de ceilalţi beneficiari din cadrul uniunii.

În acelaşi timp, se creează o contradicţie majoră între conţinutul Regulamentului european şi prevederile legale în vigoare referitoare la impozitul pe venit.

Aş mai spune doar atât: potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr.885/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.1290/2005, nerespectarea legislaţiei comunitare în vigoare conduce la încălcarea criteriilor de acreditare a APDRP, cu consecinţe nefavorabile asupra absorbţiei fondurilor europene.

Stimaţi guvernanţi, legislaţia comunitară prevalează asupra legislaţiei naţionale.

Domnul Dan Mihai Marian:

"Schema vasalităţii făcută de conducerea Consiliului Judeţean Vaslui"

Aş dori să aduc în atenţia dumneavoastră un nou episod care reflectă modul discreţionar, excesiv de politizat în care conducerea Consiliului Judeţean Vaslui alocă sume necesare reechilibrării bugetelor consiliilor locale.

După ce au reuşit în 2010 să manevreze repartizarea unor sume defalcate provenite din venituri ale bugetului de stat prin adăugarea unor criterii personale care să le deservească scopului lor clientelar şi politic, anul acesta au decis să suplimenteze atenţiile către primăriile aservite politic. Astfel, analizând atent Hotărârea nr.20/28.01.2011 cu privire la cota de 20% din sumele defalcate din TVA şi la cota de 20% din sumele din cota de 21% din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale, veţi înţelege perfect programul social-democrat: către voi mai puţin, pentru noi mai mult.

Pentru a nu fi acuzat de subiectivism, voi demonstra cu cifre concrete acuzaţiile pe care le-am formulat anterior. Desigur, am inserat şi variabila esenţială în acest caz pentru alocări: coloratura politică a conducerii fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. La primul punct, cota de 20% din sumele defalcate din TVA, au fost în total fonduri în valoare de 18.933 mii lei. PSD şi-a păstrat pentru sine 65,34% (12.371 mii lei), din care 8748 mii lei pentru 41 de comune, cu o medie de 213,36 mii lei/comuna PSD. Nu au uitat însă şi de partenerii lor, PRM beneficiind de 925 mii lei (4,88%) pentru 6 comune, cu o medie de 154,16 mii lei/comuna PRM.

La acest capitol, comunele cu primari PDL au contabilizat 2606 mii lei (13,76%), din care 1563 mii lei pentru 12 comune, cu o medie de 130,25 mii lei/comuna PDL. Din nefericire pentru ei, PNL şi PC nu semnaseră încă protocolul USL la nivel judeţean, astfel că sunt şi ei la coada acestui clasament: PNL a obţinut 2648 mii lei (13,98%). din care 2213 mii lei pentru 20 comune, cu o medie de 110,65 mii lei/comuna PNL, iar PC 244 mii lei (1,2%).

Aceeaşi tristă realitate o putem observa şi la punctul doi, cota de 20% din sume din cota de 21% din impozitul pe venit, cu suma totală de 8.271 mii lei. PSD şi-a însuşit 5389 mii lei (65,15%), din care 3812 pentru 41 de comune, cu o medie de 92,97 mii lei/comuna PSD, iar colegii lor de la PRM 405 mii lei (4,89%o) pentru 6 comune, cu o medie de 67,5 mii lei/comună PRM. De cealaltă parte, PDL e iarăşi la sfârşitul listei cu 1144 mii lei (13,83%), din care 687 mii lei pentru 12 comune, cu o medie de 57,25 mii lei/comuna PDL. PNL a primit 1166 mii lei (14,09%), din care 977 mii lei pentru 20 comune, cu o medie de 48,85 mii lei/ comuna PNL, iar PC 106 mii lei (1,28%).

O dată în plus, la început de an social-democraţii vasluieni ţin să ne arate lipsa de bun simţ în ceea ce priveşte nevoile obiective ale locuitorilor judeţului Vaslui. Această clică a pus, după cum puteţi observa, în mişcare un nou tip de şantaj politic cât se poate de clar: supunerea în faţa sistemului PSD-ist de la conducerea judeţului în schimbul unor fonduri mai consistente. Vorbesc despre aceeaşi instituţie care a pierdut numeroase procese legate de deciziile sale ilegale şi care a ajuns să aducă primarii într-o stare avansată de disperare. Aceşti oameni au ajuns să facă coadă la prefectura Vaslui pentru a implora la nedepunerea oricărui tip de contestaţie la adresa deciziilor CJ de teamă că vor intra literalmente în faliment din această pricină.

Acţiunile lor demonstrează că programul prevede fără echivoc o transformare cât mai rapidă a social-democraţilor într-un partid unic care să înglobeze pe principiul medieval al vasalităţii toţi actorii politici.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Mandatele nocive ale lui Traian Băsescu"

Asistăm la o degradare fără precedent a instituţiei prezidenţiale. Mandatele lui Traian Băsescu au fost cele mai nocive pentru democraţia românească.

Folosirea de către preşedinte, într-un interviu, a pseudonimului "Porumbacu", în baza unor mizerii care circulă de 2-3 ani pe internet, sau numirea lui Victor Ponta "maimuţică", "meciurile" cu omologul francez, ne arată nu numai că trăim într-o societate violentă şi agresivă, ci că suntem conduşi şi de un preşedinte violent şi agresiv.

Lipsa discernământului în alegerea colaboratorilor este, de asemenea, cunoscută. A tot încercat fără succes, însă, să realizeze o alternativă la Emil Boc - tripleta Baconschi, Elena Udrea, Ghiţă Falcă a eşuat lamentabil. Schimbarea lui Emil Boc, în momentul de faţă, este o eroare politică pentru PDL, pentru că ar reprezenta o confirmare a eşecului guvernamental.

Din punct de vedere politic, Traian Băsescu este în momentul de faţă o persoană fără prea multe resurse, credibilitate aproape zero şi lipsit de simpatia populară.

Agitaţia din ultima vreme a preşedintelui este generată de apropierea momentului final al relaţiei dintre preşedinte şi partid. Situaţia este foarte gravă, Traian Băsescu a renunţat la orice tentativă de mimare a jocului democratic, se implică direct şi brutal în luptele interne ale unui partid politic, se pronunţă înaintea justiţiei cine este corupt şi cine este curat.

Atacurile constante la adresa Parlamentului - "de ce le e frică, nu scapă"- şi a altor instituţii ale statului (cu excepţia serviciilor secrete), implicarea unor instituţii în războaie personale (cum s-a întâmplat cu MAI în lupta contra lui Vasile Blaga), ignorarea senină a Constituţiei, a unei majorităţi parlamentare sunt lucruri care afectează grav minimul câştig adus de revoluţia din decembrie 1989.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Viitorul României"

Viitorul României trebuie să fie construit pe principiile sănătoase ale dezvoltării durabile. Unul din acestea îl reprezintă factorul uman, pentru că o populaţie bine educată şi bine informată este cheia funcţionarii instituţiilor democraţiei. Accentuarea importanţei capitalului uman pentru dezvoltarea României trebuie sprijinit prin alocarea prioritară a resurselor pentru învăţământ şi formare profesională, pentru sistemul de sănătate, asistenţă şi incluziune socială, cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare, precum şi pentru măsuri de redresare demografică.

Criza globală a dezvăluit vulnerabilităţile economiei şi societăţii româneşti, cu efecte mai dramatice decât în alte ţări. Acestea scot în evidenţă necesitatea găsirii nu numai a unor soluţii imediate, de avarie, ci trebuie găsite ţintele pe care putem şi trebuie să le atingem. Trebuie să prioritizăm liniile de dezvoltare, pornind de la particularităţile României şi potenţialul său real, să redefinim modelul de dezvoltare. De asemenea, trebuie promovate soluţii tehnologice noi, mai eficiente şi mai curate. Politicile în domeniul energiei nu trebuie să fie proiectate pe un ciclu electoral, ci pe un orizont de 10-15 ani.

Un alt principiu care ar trebui să stea la baza dezvoltării României este însuşirea şi aplicarea principiilor dezvoltării durabile ca bază conceptuală a planificării strategice şi politicilor publice. Trecerea treptată de la modelul de creştere bazat pe consumul excesiv şi neraţional de resurse la realizarea unui echilibru dinamic între dezvoltarea economică şi menţinerea unui mediu natural curat şi sănătos, în forme ce pot fi înţelese şi acceptate de societate. Stabilirea unui profil de ţară specific şi punerea în valoare a avantajelor competitive reale ale României, în special prin sprijinirea formării şi consolidării capitalului naţional, în forme compatibile cu reglementările europene, întărirea regimului proprietăţii, încurajarea iniţiativei antreprenoriale ecoeficiente în producţie şi servicii, pornind de la nevoile şi resursele locale în mediul urban şi în cel rural.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ziua Internaţională a Pământului"

Ziua Pământului, sărbătorită în ziua de 22 aprilie, este concepută pentru a conştientiza populaţia asupra necesitaţii creşterii gradului de apreciere pentru Pământ şi mediul înconjurător. Sărbătoarea a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson, în 1970, şi este celebrată în multe ţări, în fiecare an.

Ziua Pământului a avut un rol foarte important în mediatizarea problemelor climaterice ale Pământului. Ea a dat naştere unei organizaţii (Earth Day Organization) cu filiale în peste 170 de ţări şi rezultate notabile în conştientizarea omenirii asupra problemelor de mediu, efectelor poluării şi multe alte ecoprobleme globale.

Sărbătorirea Pământului, ca o "casă" a tuturor vietăţilor de pe această planetă, are ca scop semnalarea principalelor probleme cu care se confruntă planeta noastră: reducerea numărului vieţuitoarelor de pe Pământ, micşorarea resurselor forestiere şi a mlaştinilor, ploile acide tot mai frecvente, poluarea apelor şi aerului, deşertificarea pământului, distrugerea stratului de ozon, încălzirea climatului în toate colţurile lumii, ridicarea nivelului mării şi multe alte probleme care i-au îngrijorat pe oamenii de ştiinţă. Toate acestea nu numai că limitează dezvoltarea omenirii, dar s-au transformat în crize la adresa existenţei omului.

Ziua Pământului trebuie acum sărbătorită pe plan internaţional ca o expresie comună, ca o dorinţă publică de a construi o societate stabilă, unind cetăţenii-activişti. Această zi educă şi mobilizează oamenii din întreaga lume pentru a proteja mediul înconjurător, inspiră necesitatea de a acţiona la nivel personal, comunitar, naţional şi internaţional.

În ultimii ani şi în România a început să fie marcată Ziua Pământului prin activităţi şi programe specifice, totuşi acestea nu au amploare, iar mulţi concetăţeni nu ştiu de existenţa acestei sărbători.

Datoria noastră este să facem din Ziua Pământului o nouă zi naţională, pentru că viaţa noastră a tuturor este legată de această planetă.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Tinerii, cei mai afectaţi de criza economic"

Criza a adâncit puternic problemele cu care se confruntă absolvenţii în căutarea primului job. Tinerii reprezintă categoria socială cea mai afectată de criza economică mondială. Nou-veniţii trebuie să aibă un nivel ridicat de pregătire profesională, deşi şcolile nu le dezvoltă competenţele. Angajatorii nu sunt interesaţi doar de o diplomă, ci vor sa vadă ce pot face candidaţii. Dacă în urmă cu doi ani tinerii spuneau că le este greu să intre pe piaţa muncii, acum acest lucru s-a înrăutăţit din cauza climatului economic dificil. Disponibilizările, scăderea importantă a numărului de posturi vacante, toate acestea au repercusiuni mult mai grave asupra tinerilor decât asupra adulţilor. Rata şomajului în rândul populaţiei tinere este mai sensibilă la criză decât cea referitoare la adulţi, iar revenirea pieţei muncii pentru tineri va fi mai lentă decât cea destinată populaţiei adulte.

În România, numărul şomerilor cu vârsta sub 25 de ani a crescut cu peste 10.000 doar în luna iunie 2010 şi în prezent peste 38.000 de tineri se află de peste şase luni în şomaj, iar tendinţa de creştere a şomajului se menţine şi pentru anul 2011. Cauza este că pentru tineri, indiferent de nivelul de educaţie absolvit, este necesară o perioadă mai mare de timp pentru adaptarea la cerinţele locului de muncă, spre deosebire de persoanele care au experienţă profesională. Aceasta situaţie este direct influenţată de insuficienţa corelare dintre ofertele educaţionale şi de formare profesională iniţială cu nevoile pieţei muncii. Cele mai scăzute corelaţii sunt specifice nivelurilor de calificare intermediare.

Pentru ca absolvenţii să fie capabili să se adapteze cerinţelor unui anumit loc de muncă este nevoie de programe de tranziţie. De la şcoală la locul de muncă trebuie să existe o corelare a cerinţelor pieţei muncii cu programele de educaţie.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Închiderea spitalelor, o decizie greşită"

Decizia ministrului sănătăţii de a închide o parte din spitale a lovit puternic sistemul de sănătate românesc. Trist e că nimeni nu vrea să-şi asume răspunderea în legătură cu cel puţin două dintre vulnerabilităţile acestei acţiuni. Oamenii din spitalele trecute pe lista închiderilor reclamă că nu s-au făcut analize serioase, aprofundate la faţa locului pentru a se decide în cunoştinţă de cauză, ci lista a fost întocmită subiectiv şi pe bază de pile, cumetrii, relaţii şi, în al doilea rând, că nu s-a alocat un timp suficient pentru operaţiunea închiderii unui spital, perioadă necesară transportării în condiţii igienico-sanitare a bolnavilor, dar şi campaniei de informare a populaţiei că acea unitate medicală nu va mai fi deschisă. Gravide care stau să nască mutate în alte unităţi spitaliceşti, bolnavi cu perfuzii transportaţi cu şalupa pe la alte spitale, copii bolnavi căraţi impropriu de colo-colo, un alt pacient uitat într-un birou de primărie fiindcă nu s-a mai găsit loc şi pentru el.

De dragul economiilor s-a ajuns în situaţia ridicolă de a număra bolnavii din paturi, dar nu a fost nimeni de la putere oripilat atunci când presa era scandalizată că bugetul de stat suportă 500 de milioane de euro pentru un portal de prezentare a ţării noastre.

Statele Unite ale Americii alocă peste 15% din PIB-ul ţării pentru sistemul sanitar şi tot este considerat un procent insuficient pentru a acoperi nevoile populaţiei. Elveţia alocă 11% din PIB-ul său sistemului sanitar. De asemenea, Elveţia se bucură de una dintre cele mai ridicate speranţe de viaţă - 71 de ani la bărbaţi şi 75 la femei. Numărul de medici la mia de locuitori este şi el unul dintre cele mai mari: 3,61.

Suntem departe de aceste performanţe, dar chiar şi aşa drama este că nu depunem eforturi pentru a ajunge măcar ţările din coada clasamentului. Noi mai avem puţin şi ne putem lesne compara cu ţările africane.

România este o ţară săracă, dar nici într-atât încât să-şi permită "aroganţa" de a-i muri oamenii în poarta spitalelor proaspăt închise sub stindardul unei reforme. Spitalele se închid şi se deschid după necesităţile locuitorilor, nu matematic, contabil, cinic, sadic.

Domnul Cornel Ghiţă:

Tema: Codul de dialog social

Declaraţia cu care mă prezint în faţa Dumneavoastră astăzi se referă la Codul de dialog social.

Proiectul prezentat integrează într-un mod unitar acte normative elaborate în perioade diferite de timp, în contexte socio-economice diferite, ceea ce a impus revizuirea şi coroborarea lor în conformitate cu realităţile socio-economice actuale.

Proiectul de lege îşi propune:

1. Să uniformizeze terminologia termenilor utilizaţi;

2. Să reglementeze modalităţilor prin care se organizează structurile partenerilor sociali, prin compatibilizarea pe baza principiului simetriei juridice a drepturilor şi obligaţiilor acestora, a modalităţilor de constituire a structurilor asociative ale acestora, precum şi a structurilor teritoriale;

3. Să asigure compatibilitatea cu instituţia Consiliului Economic şi Social European prin retragerea Guvernului din Consiliul Economic şi Social din România, iar locul acestuia urmând să fie ocupat de reprezentanţi ai societăţii civile;

4. Coroborat cu modificarea structurii Consiliului Economic şi Social, proiectul îşi propune constituirea Consiliului Naţional Tripartit pentru menţinerea continuităţii mecanismului de consultări tripartite Guvern - sindicate - patronate, ca urmare a modificării structurii Consiliului Economic şi Social. Consiliul Naţional Tripartit va prelua, astfel, o parte din atribuţiile Consiliului Economic şi Social, precum şi atribuţii specifice consultării tripartite la nivel naţional;

5. În ceea ce priveşte Comisiile de dialog social, proiectul de lege propune o formă de dezvoltare a parteneriatului la nivel teritorial, prin extinderea posibilităţii de constituire a acestor comisii şi la nivel local, nu numai judeţean;

6. În ceea ce priveşte negocierile colective, se propune înlocuirea negocierilor la nivelul ramurilor de activitate (care nu sunt definite prin niciun act normativ, fiind stabilite convenţional numai de către partenerii sociali) cu negocierea la nivel de sector definit, conform codului CAEN;

7. În vederea promovării soluţionării amiabile şi cu celeritate a conflictelor colective de muncă, se propune instituirea Oficiului de Mediere şi Arbitraj a conflictelor colective de muncă de pe lângă MMFPS. Modalitatea de înfiinţare, organizare şi funcţionare a Oficiului de Mediere şi Arbitraj a conflictelor colective de muncă de pe lângă MMFPS va fi reglementată prin hotărâre de Guvern.Codul de dialog social este un act normativ aşteptat cu interes de părţile implicate, venind în completarea codului muncii, împreună dezvoltând o altă filozofie a domeniului care reglementează relaţiile de muncă în concordanţă cu realităţile impuse de societatea românească.

Este evidentă corelarea cu legislaţia europeană şi încadrarea firească în modelul european ca parte componentă activă, fiind în totală concordanţă cu Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM).Negocierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional a fost înlocuită cu negocierea la nivel sectorial, dând şansa economiei naţionale să respire pe tonalităţi diferite, exemplul cel mai elocvent fiind legătura care se făcea la nivel naţional între industria IT şi industria textilă, domenii cu evoluţii total diferite.Cred că reglementările asumate de guvern vor avea ca efect în plan apropiat creşterea în intensitate a dialogului social sindicate-patronate şi consolidarea echilibrului între sindicate puternice şi patronate puternice, în interesul angajaţilor, dar şi al economiei naţionale.

după pauză.

În continuare, lucrările au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm lucrările de astăzi ale Camerei Deputaţilor şi anunţ că din totalul celor 332 de deputaţi, până în acest moment, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 171; sunt absenţi 161, din care 38 participă la alte acţiuni parlamentare.

Pentru început, în conformitate cu prevederile art.94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vă informez că au fost distribuite tuturor deputaţilor următoarele documente: ordinea de zi pentru şedinţa în plen, pentru ziua de marţi, 19 aprilie 2011; programul de lucru pentru perioada 18 - 23 aprilie; informare cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Camera Deputaţilor, care urmează să fie avizate de comisiile permanente; lista rapoartelor depuse în perioada 12 - 18 aprilie 2011 de comisiile permanente sesizate în fond; sumarul privind conţinutul fiecărui Monitor Oficial al României, Partea I.

Avem o intervenţie din partea domnului deputat Cristian Dumitrescu, preşedintele Grupului de rugăciune.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna preşedinte,

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Îmi revine o sarcină onorantă din partea Grupului ecumenic de rugăciune din Parlamentul României, să vă adresez câteva cuvinte în această săptămână, "Săptămâna Patimilor", premergătoare Sfintelor Sărbători ale Paştelui.

Deci, suntem în "Săptămâna Patimilor" şi ne apropiem de Sfânta Sărbătoare a Paştelui. Este un bun moment pentru a ne linişti inimile şi a cugeta mai adânc asupra însemnătăţii jertfei Mântuitorului nostru, Domnul Isus Cristos. Prin tradiţie multimilenară, nu putem întâmpina Paştele oricum. Nu poate fi sărbătorit decât cu gândul curat şi cu inima smerită.

Din nefericire, Marea Sărbătoare a Creştinătăţii este întâmpinată de clasa politică a României printr-o prelungită "Săptămână a Patimilor": conflicte acute şi deseori grave macină elita conducătoare, îndepărtând-o de la misiunea ei firească, făcând prea de adeseori să pălească lumina spiritualităţii noastre creştine.

Este motivul pentru care noi, senatorii şi deputaţii - membri ai Grupului ecumenic de rugăciune din Parlamentul României - adresăm un apel întregii clase politice româneşti, în aceste zile cu puternică încărcătură religioasă şi de adâncă vibraţie spirituală, îndemnând-o la înţelepciune şi responsabilitate, la smerenie şi un gând bun adresat tuturor concetăţenilor noştri.

Reamintim membrilor Parlamentului României că la învestire au jurat pe Cartea Sfântă, pe Biblie, să-şi îndeplinească cu onoare şi cinste mandatul încredinţat de popor.

Noi, parlamentarii, avem, aşadar, obligaţia ca, la temelia exerciţiului nostru politic, să aşezăm normele moralei creştine, sintetizate atât de elocvent în cele 10 porunci. Dacă vom gândi şi vom acţiona conform îndemnului "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" - Matei 22:39, atunci vom putea găsi căile de înţelegere şi comunicare între partide, fie la putere sau în opoziţie, între clasa politică şi popor.

Susţinem cu convingere că valorile creştine, care stau la baza valorilor fundamentale ale poporului român şi ale Europei de astăzi, pot fi aplicate în actualitatea politică şi pot să conducă la obţinerea echilibrului etic şi moral atât de necesar vieţii sociale şi economice a României, acum poate mai mult decât oricând.

Sperăm ca Lumina Învierii să contribuie la o limpezire necesară în viaţa politică românească, astfel încât, pentru toţi românii, să devină actual citatul: "Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit" - Psalmul 107:30.

Fie ca în acest an Sărbătoarea Învierii Domnului să aducă tuturor Lumina Sfântă în case, în suflete, pentru că doar din Lumina Lui vom primi Lumină.

Dumnezeu să binecuvânteze România, Parlamentul României şi pe toţi cetăţenii acestei ţări!

Vă doresc şi vă dorim, în numele Grupului ecumenic de rugăciune, "Sărbători fericite!" alături de toţi cei dragi.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi mulţumesc domnului deputat Cristian Dumitrescu.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Călian:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

V-am solicita o propunere de modificare a ordinii de zi, astfel încât PL-x 57/2011, respectiv pct.55 al ordinii de zi, să devină pct.6. Este Proiectul de Lege care vizează ucenicia.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă rog să pregătiţi cartelele pentru a vota această propunere.

Haideţi, domnule Toader.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

A cerut pauză de consultări.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu a cerut pauză de consultări. OK! Sunt toate cartelele introduse. Bun!

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 58 voturi pentru, 33 împotrivă, nicio abţinere.

Propunerea a fost acceptată.

La punctul 2 pe ordinea de zi avem Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Am să dau citire articolului unic. Modificările se referă la următoarele lucruri: domnul deputat Gheorghe Albu, aparţinând Grupului parlamentar al PDL, este desemnat în calitate de membru al Comisiei pentru sănătate şi familie; doamna deputat Maria Eugenia Barna, aparţinând Grupului parlamentar al deputaţilor independenţi, trece de la Comisia pentru muncă şi protecţie socială la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; domnul deputat Răzvan Ţurea, aparţinând Grupului parlamentar al deputaţilor independenţi, trece de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci la Comisia pentru muncă şi protecţie socială, în calitate de membru.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Rămâne pentru votul final.

Proiectul de Hotărâre privind aprobarea componenţei nominale a Comisiei pentru afaceri europene.

Articolul unic: se aprobă componenţa nominală a Comisiei pentru afaceri europene.

Fiecare grup parlamentar şi-a desemnat reprezentanţii, astfel: din partea Grupului parlamentar al PDL, doamna Ardeleanu Sanda-Maria, domnul William Brînză, domnul Cărare Viorel, domnul Mircia Giurgiu, domnul Doru Leşe, Nicuşor Păduraru, Adrian Popescu, Ştirbeţ şi Sever Voinescu; din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Nicolae Bănicioiu, domnul Chiriţă Dumitru, domnul Mircea Duşa, domnul Viorel Hrebenciuc, domnul Bogdan Niculescu Duvăz, domnul Angel Tîlvăr şi domnul Zgonea Valeriu; din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii Tudor Chiuariu, Horia Cristian; din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnii Derszi Ákos şi Máté András-Levente, iar din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnii Ovidiu Ganţ şi Mircea Grosaru.

Dacă sunt observaţii?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Da, pe mine m-aţi sărit.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Scuze, domnul deputat Eugen Nicolăescu face parte.

Cu scuzele de rigoare, dacă sunt şi alte observaţii? Nu sunt.

Atunci trecem la Proiectul de Hotărâre privind procedura de lucru şi mecanismul decizional pentru exercitarea controlului parlamentar asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, în temeiul prevederilor Tratatului de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale.

Pentru prezentarea acestui proiect de hotărâre, îl invit pe domnul Valeriu Zgonea.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Aveţi toţi colegii în faţă proiectul pe care doamna preşedinte l-a prezentat. Daţi-mi voie să fac câteva clarificări, în conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, pe norme de tehnică legislativă.

Doamna preşedinte, rugămintea mea este ca la art.1 pct. a) să introducem un amendament şi să înscriem, conform Tratatului Uniunii Europene, o formulare mai precisă: "participarea la identificarea principalelor opţiuni de politici şi norme legislative europene cuprinse în ... selectate pentru examinare...", care a fost scăpată, conform procedurilor europene.

Mai este o formulare la pct.b), în loc de "participarea în cadrul mecanismului", să scriem "exercitarea prerogativelor prevăzute de Protocolul 2 al Tratatului de la Lisabona", aşa cum am semnat şi noi ca ţară membră, virgulă "privind mecanismul de alertă timpurie", pe care l-am scăpat în această procedură. Am introdus un nou alineat la pct.b) "participarea la dialogul politic, iniţiat în anul 2006, între Comisia Europeană şi parlamentele naţionale, intitulat "Iniţiativa Barroso"; această chestiune ne-a scăpat şi este o formulare mai precisă la art.1.

La art.3, şi la pct. a) şi la c), în loc de "toate proiectele de acte legislative", să avem o formulare mai corectă din punct de vedere gramatical: "proiectele de acte legislative eligibile pentru testul subsidiarităţii". Deci, se elimină cuvântul "toate".

La art.5, tot în concordanţă cu Protocolul 1 al Tratatului de la Lisabona, am introdus, după prima virgulă, la alin. (1) "proiecte de acte legislative modificate", aşa cum erau ele prezentate. Deci, sunt trei tipuri: proiecte de acte legislative, proiecte de acte legislative modificate şi documente de consultare primite de la instituţiile europene.

La art.7, în loc de "nominalizează", pentru că Direcţia de drept comunitar nu are atributul Parlamentului, ci "selectează" o parte dintre propunerile din programul de lucru anual al Comisiei Europene, şi daţi-mi voie, în loc de "evaluarea relevanţei pe criteriul politic şi juridic" să introducem şi celelalte două criterii, pe care dumneavoastră le ştiţi, "economic şi social", tot în concordanţă cu prevederile tratatului.

La art.10 avem o completare: dorim ca la Comisia pentru afaceri europene, pe procedura care este şi în celelalte parlamente europene, să fie invitaţi şi reprezentanţii instituţiilor europene, membrii Parlamentului European aleşi în România - cei 35 de colegi ai noştri şi reprezentanţii administraţiei locale, cărora de obicei le adresăm modificările pe directive şi pe alte documente ale Uniunii Europene.

La art.11 am făcut o reformulare din punct de vedere al explicitării atribuţiilor comisiilor permanente, care fac propuneri pentru lista de priorităţi, iar la propoziţia a doua, "în baza acestora şi a listei de propuneri înaintate de Direcţia de drept comunitar", să introducem "şi a propunerilor înaintate de comisiile permanente", având dreptul şi comisiile permanente să înainteze propuneri pe această chestiune.

Mai există o modificare care apare la art.21, iar de acolo aş vrea s-o continuăm şi în art.23 şi 25, până la finalul proiectului de hotărâre, în momentul în care Camera este sesizată de către Biroul permanent, ea este sesizată cu un "proiect de aviz motivat" - dumneavoastră ştiţi, aceasta este formularea europeană.

La art.26 mai avem o propunere: "proiectul final de aviz motivat sau nota de informare se transmite Direcţiei de drept comunitar pentru înregistrare".

Aşa cum aveţi în faţă şi cum au şi colegii de la grupurile parlamentare, mai există la art.26 una dintre modificările consistente: "avizul motivat se consideră adoptat cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi", lucru care nouă ne-a scăpat în formularea iniţială, după aceea, dumneavoastră, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, să semnaţi acest aviz motivat şi să dispuneţi transmiterea lui, conform atribuţiilor pe care le aveţi pe regulament, către instituţiile europene şi către Guvernul României.

La art.40 mai avem un amendament, tot de tehnică legislativă. Pentru claritate, spunem că Biroul permanent poate decide supunerea proiectului final de opinie aprobat plenului Camerei Deputaţilor sau transmiterea directă a opiniei, în forma redactată de Comisia pentru afaceri europene, pe care dumneavoastră şi noi o stabilim ca integratoare a opiniilor comisiilor permanente.

În ultima parte a art.40, stabilim că preşedintele Camerei nu transmite un document, ci semnează opinia şi dispune transmiterea ei. Este o formulare corectă din punct de vedere gramatical.

Mai avem o singură formulare de tehnică legislativă la art.43, în loc de "art.2", a se citi "art.36", la finalul art.43, este o corectură. Aceasta este singura mea rugăminte.

Îi rog pe colegii mei să voteze la votul final această procedură.

În acest moment, Parlamentul României - Camera Deputaţilor - deţine procedura legală şi regulamentară pentru a dezbate în comisiile permanente toate documentele Uniunii Europene şi pentru a exprima o opinie, care după aceea să fie trimisă şi Guvernului şi instituţiilor europene.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul deputat Márton Árpad, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Suntem de acord cu aceste corelări tehnico-legislative, dar solicit să fie de acord şi domnul Zgonea ca lit. c) să rămână lit. c) tot din ...

Dacă permiteţi, domnule lider de grup parlamentar, să fie atent domnul Zgonea!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Toader, vă rog!

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Deci, să fiţi de acord ca lit. c) să rămână lit. c), din punct de vedere al tehnicii legislative, deci participarea..., art.1 avem a), b) şi "participarea la dreptul..." - pe prima pagină - să rămână lit. c). Deci, să rămână acolo lit. c), pentru că este nevoie. Sunt trei idei distincte, despărţite cu punct şi virgulă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna preşedinte,

Comisia este de acord cu această propunere. Atunci, conceptul legat de Iniţiativa Barroso devine pct. c), iar "proiectele de acte legislative ale Uniunii Europene, pentru care Guvernul elaborează mandate generale" devine pct. d).

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc pentru aceste precizări.

Domnule deputat Ovidiu Ganţ, doriţi să interveniţi? Nu.

Alte intervenţii? Nu sunt.

Atunci rămâne pentru votul final.

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2010 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.

Domnule secretar de stat Apostol, vă rog, prezentaţi punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Cristian Apostol (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Pădurilor):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ordonanţa a fost mult discutată în cele două comisii de specialitate. S-a întocmit şi un raport comun.

Eu aş vrea să punctez, poate, ceea ce nu a fost discutat foarte mult în comisii: faptul că ordonanţa aduce o noutate în stabilirea tarifului de gestionare şi automat aduce, la un moment dat, o noutate în ceea ce priveşte modul în care se poate investi pe aceste fonduri de vânătoare.

Dacă până acum tariful de gestionare era impus de cota de recoltă, din acest moment bonitatea fondului de vânătoare este importantă şi fiecare gestionar de fond de vânătoare poate investi atât cât doreşte, pentru a avea un număr optim de vânat pe acest fond de vânătoare.

Pe de altă parte, ne-am îndeplinit şi condiţiile puse de Comisia Europeană privind anumite perioade de vânătoare la specii de păsări. Şi, în final, sperăm ca această lege să aducă un pic de concurenţă în această zonă, între gestionari şi, de asemenea, să obţinem venituri suplimentare la bugetul de stat.

Este important faptul că, prin revizuirea modului de calcul al tarifului de gestionare, situaţii de genul celor care se petreceau acum un an, doi, în care pentru un fond de vânătoare se plătea o modestă sumă de 20 de euro/an, nu se vor mai întâmpla.

Eu vă pot spune că, în acest moment, niciun fond de vânătoare nu va mai avea o valoare sub 1.500 euro şi, bineînţeles, în zona de munte urcă până la 6.000 - 7.000 euro/an.

Vă mulţumesc şi vă rog frumos să fiţi de acord cu adoptarea ordonanţei, în forma prezentată de Guvern.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Kelemen Atilla-Béla-László:

Mulţumesc, doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice au fost sesizate prin adresa nr.56/28.02.2011, cu dezbatere pe fond, în procedură de urgenţă, a Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2010 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.407/2006.

Proiectul de ordonanţă de urgenţă urmăreşte, în principal, corelarea perioadelor de vânătoare cu cele prevăzute de legislaţia comunitară, crearea egalităţii de şanse pentru toate categoriile de gestionari prevăzute de lege pentru exploatarea fondului cinegetic, bun public de interes naţional, precum şi schimbarea modului de calcul al tarifelor de gestionare a fondului cinegetic, având ca unic criteriu potenţialul cinegetic al terenului şi nu nivelul cotelor de recoltă, astfel cum este reglementat în prezent.

Raportul comisiilor a fost adoptat cu majoritate, 42 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Comisiile propun plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, în forma prezentată de Senat.

În cursul dezbaterilor, a fost respins un amendament, care este cuprins în anexă.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este o chestiune de procedură?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Corneliu Olar:

Stimaţi colegi,

Noi am avut în Comisia pentru agricultură, de specialitate, Partidul Democrat Liberal a avut o altă iniţiativă, însă văd că, după 62 de ani, comunismul a căzut, iar o lege comunistă, care a fost dată în 1947, nu a căzut.

Nicio problemă, că alegem de data asta din răul cel mare un rău mai puţin şi vom merge pe textul din ordonanţă, pentru că, altfel, rămâne Legea nr.407 - Legea vânătorii, care este mult mai proastă.

Deci, atrag atenţia! Noi vom vota, Partidul Democrat Liberal va vota, însă atrag atenţia celor care... eu nu sunt membru, nu sunt vânător, atrag atenţia celor care fac parte din AJVPS-uri, eu văd o incompatibilitate, şi până la urmă, să nu fim acuzaţi de incompatibilitate sau chiar de conflict de interese. Nu uitaţi că atacăm Constituţia României, care garantează dreptul de proprietate şi aici lovim în proprietari, în primul rând, în dreptul de proprietate.

Noi vom vota această ordonanţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Atât de dorită şi aşa de puţin comentată.

Intrăm în dezbaterea raportului.

Este un singur amendament respins. Dacă îl susţine cineva? Nu.

Atunci, rămâne la votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.279/2005 privind ucenicia la locul de muncă.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Punctul de vedere al Guvernului? Domnul secretar de stat.

Domnul Nicolae Ivăşchescu (secretar de stat, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

S-au identificat o serie de dificultăţi majore în utilizarea uceniciei, ca soluţie pentru promovarea ocupării şi formării forţei de muncă. Principalele obiective ale modificării legislative sunt: să dea tinerilor posibilitatea de a obţine formare profesională de calitate, care-i va pregăti pentru ocuparea avantajoasă a locurilor de muncă, să promoveze oportunităţi de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în condiţiile în care acestea beneficiază de formare adecvată şi câştiguri rezonabile, să permită angajatorilor să-şi asigure forţă de muncă calificată, în funcţie de cerinţele proprii, să permită participanţilor la formare profesională să aplice cunoştinţele acumulate în procesul muncii şi să contribuie la creşterea ocupării forţei de muncă.

Faţă de cele prezentate mai sus, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale susţine adoptarea prezentului proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei? Domnul preşedinte Victor Paul Dobre. Vă rog.

Domnul Victor Paul Dobre:

Doamnă preşedinte,

Proiectul de lege a fost retrimis pentru dezbatere în comisie. Au fost discutate o serie de amendamente. Din păcate, nu toate amendamentele care fuseseră făcute au fost acceptate. Există însă un raport suplimentar aprobat de comisie şi vă supunem dezbaterii plenului raportul suplimentar, cu anexele, aşa cum este prezentat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Intervenţii, în cadrul dezbaterilor generale?

Doamna deputat Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

În momentul în care grupul meu a solicitat retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege, am spus şi am sperat, în momentul acela discutând cu parlamentarii PD şi cu ministrul Botiş că, reîntorcându-se la comisie, vom putea să dăm o mână de ajutor copiilor, mai ales, cei care nu au 18 ani, şi singura şansă după nenorocirea reformei Funeriu ar fi această treabă, această calificare care se numeşte ucenicie.

Ni s-au cerut şi a spus ministrul Botiş să facem amendamentele care în acel moment, cu legislaţia pe care am găsit-o - şi am găsit în altă legislaţie drepturi pe care le au cei până la vârsta de 18 ani privind bolile profesionale, privind zilele libere şi privind tichete de masă, cazare, echipament de muncă, săpun şi toate celelalte -, am spus că nu mai trebuie formulate şi că o să punem un amendament care să oblige şi pe patroni sau pe cei care au angajaţi ucenici, cu sancţiuni pentru a putea să respecte.

Mare ne-a fost surpriza la comisie atunci când toate amendamentele ne-au fost respinse, rămânând unul singur, şi au rămas în continuare eliminate din legea iniţială şi echipament de protecţie, şi bonuri de masă, şi cazare, şi transport, şi toate celelalte, în condiţiile în care beneficiarul muncii ucenicilor, să-i spun... cum, stăpân absolut, să ne gândim, aşa cum în anumite timpuri aveau drept de viaţă şi de moarte asupra celor pe care-i luau pe lângă casă, copii robi..., nici nu ştiu cum se numesc.

După aceea, şi-au dat seama că nu există corelare în acel moment între proiectul de lege şi Codul muncii care între timp fusese promulgat, şi a trebuit să se facă acest raport suplimentar.

Grupul meu nu va vota acest proiect de lege. Nu va vota acest proiect de lege pentru că nu dorim ca pe lângă Legea Funeriu care, teoretic, transformă copiii noştri care nu intră la liceu în argaţi, cei care nu au altă soluţie, în robi la diverşi patroni care, în schimbul muncii copiilor şi avantajelor pe care le au de pe urma acestora, să profite, iar copiii noştri mai mult să aibă alte îndeletniciri decât a învăţa o meserie mai târziu.

Aş fi dorit ca domnul ministru Botiş şi liderul de grup al Partidului Democrat Liberal să se fi ţinut de cuvânt şi să fi discutat cu mai multă aplecare asupra acestor amendamente pe care le-am făcut cu bună-intenţie şi cred eu că în acel moment şi noi am fi votat acest proiect de lege.

(În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de domnul deputat Ioan Oltean, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Niculae Mircovici şi Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult, doamnă deputat.

Îl rog pe domnul Eugen Nicolăescu. Sărut mâna tuturor. Bună ziua! Mă bucur să vă revăd.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule deputat Ioan Oltean, preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al PNL va vota împotriva acestui proiect de lege, aşa cum probabil vă aşteptaţi.

Am retrimis la comisie proiectul de lege, sperând că vom obţine, în urma reanalizării lui, o formă care poate fi votată. Dar acest proiect de lege, aşa cum se prezintă plenului Camerei Deputaţilor, pentru a lua votul final, este la fel de prost ca oricare alte legi din domeniul muncii, pe care acest Guvern le-a elaborat şi adoptat.

Codul muncii, Codul social, toate sunt inconsistente şi nu pot produce modificări substanţiale pe piaţa muncii.

Ucenicia ar fi trebuit să însemne, cel puţin în accepţiunea noastră, o formă de pregătire, de calificare, mai degrabă, care să dea acces pe piaţa muncii unor categorii importante de tineri.

Din păcate, aşa cum este făcută legea, este pierdere de timp. Nu se obţine nimic prin această ucenicie. Decât să mai producem oameni care au pretenţia să poată să desfăşoare o meserie, dar fără s-o cunoască, mai bine deloc.

În consecinţă, motivaţia noastră este să nu votăm acest proiect de lege.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Vă rog.

Domnul Cornel Ghiţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

O să fac o scurtă prezentare a acestei iniţiative legislative, după care o să vedem şi concluziile.

Iniţiativa legislativă de astăzi doreşte să reglementeze o lege în funcţie din 2005, care se referea la ucenici, dar care nu a adus în câmpul muncii ucenicii. Nu a reuşit să le ofere oportunităţi pentru a intra în câmpul muncii.

Acesta este motivul pentru care dorim astăzi să îmbunătăţim această iniţiativă legislativă.

Am bănuit, în urma discuţiilor din şedinţa anterioară pe acest subiect, rea intenţie. Dar, văzând că reaua intenţie nu se susţine şi mai ales că nu pot să fie motive pentru care să apară partizanate pe această temă, consider că iniţiativele colegilor din celelalte grupuri parlamentare sunt de bună intenţie. Şi aici suntem în poziţia unei discuţii care se reduce la o maximă: mai binele este duşmanul binelui.

Dacă nu înţelegem faptul că, pentru a intra pe piaţa muncii, tinerii au nevoie de înlesniri, dar, totodată, nu au nevoie de nişte paveze care ar putea să le interzică, de fapt, aşa cum se întâmplă astăzi, intrarea pe piaţa muncii, trebuie să vedem acest act legislativ ca pe o colaborare utilă, cu interese comune din partea angajatorului care, prin susţinerea financiară pe care o primeşte de la stat, face un efort pe un termen limitat, pentru a permite unui tânăr să fie evaluat şi certificat de o comisie - atenţie! -, o comisie care este dată printr-un ordin comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Educaţiei, deci este imparţială faţă de angajatori şi ne garantează calitatea actului de educaţie.

Pe de altă parte, tânărul ucenic trebuie să facă un efort pentru a putea să capete cunoştinţele necesare accesării unei profesii care, în final, să fie finalizată cu un contract de muncă, pe perioadă determinată sau nedeterminată, şi care să-i permită câştiguri materiale, salariale, pentru el şi familia lui, de-a lungul unei vieţi.

Sper că această iniţiativă va fi susţinută şi, mai mult decât atât, sper că ea va fi finalizată cu locuri de muncă pentru tinerii care astăzi au o problemă destul de mare în accesarea pieţei muncii.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc. A fost domnul deputat Ghiţă Cornel.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

De la bun început, vreau să vă spun că noi apreciem că această lege este utilă şi necesară. Sigur că nimic nu-i perfect pe lumea asta şi sigur că, ulterior, dacă este necesar, va putea fi îmbunătăţită sau nu. Dar credem că această lege trebuie adoptată şi o vom susţine în consecinţă.

Credem aceasta, pentru că situaţia de pe piaţa forţei de muncă din România ne determină să constatăm că nu există o relaţionare directă între ceea ce produce sistemul nostru de învăţământ şi ceea ce cere piaţa forţei de muncă.

Avem un excedent de absolvenţi de universităţi, mulţi dintre ei cu specializări absolut inutile pe piaţa forţei de muncă şi un deficit cras de forţă de muncă calificată în meserii, meşteşuguri, oameni care să vină să înlocuiască un mare gol lăsat în urmă de mulţi cetăţeni ai României care s-au decis să lucreze în vestul Europei. Dacă nu vrem să recunoaştem existenţa acestui deficit, dacă negăm realitatea că, de exemplu, România, spre deosebire de alte state europene cu economii puternice, cum sunt Germania şi Austria, nu are un sistem dual de formare profesională, astfel încât angajatorii să-şi poată forma personalul calificat pentru activităţile pe care le desfăşoară, atunci, sigur că putem să ne gândim să fim împotrivă.

În ce ne priveşte, suntem convinşi că este nevoie de această lege. Personal cred că în perioada care urmează trebuie să construim acest sistem dual de formare profesională după modelul Europei Centrale, al Germaniei şi Austriei, şi mai cred că avem nevoie şi de legea privind camerele meşteşugarilor, care să vină să completeze şi să ofere cadrul organizatoric pentru acest gen de activitate.

Repet, grupul nostru parlamentar va vota în favoarea acestei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc foarte mult. Doamna Aura Vasile, pe procedură.

Doamnă deputat, îmi face plăcere să vă ofer cuvântul.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Asemenea. Şi vă rog să-mi permiteţi să vă salut şi mă bucur că conduceţi lucrările şedinţei Camerei Deputaţilor, de astăzi.

Poate aş fi fost de acord cu unele dintre spusele colegilor mei deputaţi din partidele grupului guvernamental, dar vreau să le aduc aminte că numărul locurilor din universităţi pentru pregătire profesională, din liceele de specialitate nu-l stabileşte opoziţia, ci îl stabileşte Guvernul. Faptul că în acest moment sunt pregătiţi copii sau tineri pe meserii care nu sunt pe piaţa muncii nu este decât vina Ministerului Învăţământului şi a Guvernului Boc, pentru că nu fac statistică, pentru că nu ştiu şi vă garantez că habar nu au ce se găseşte clar pe piaţa muncii. Nu îi interesează. Îi interesează cu totul şi cu totul altceva. Nu spun că nu trebuie legea ucenicilor. Este obligatorie atât timp cât Legea Funeriu a desfiinţat alte structuri de învăţământ care să fie aplicabile tinerilor noştri care nu intră la liceu, mai ales că, terminând prima parte a şcolii în clasa a IX-a, 14 ani şi jumătate, 15 ani, aceasta este vârsta când termină.

Stimaţi colegi,

Necazul meu şi supărările mele şi ale colegilor mei, şi am văzut că şi ale colegilor din Partidul Naţional Liberal, sunt următoarele: spunem că suntem pe piaţa muncii europeană. Fals! Vă rog, uitaţi-vă în ţările Uniunii Europene şi veţi vedea drepturile care se dau pentru ucenici. Legea aceasta sau proiectul acesta de lege care modifică legea din 2005 nu face decât să scoată toate drepturile ucenicilor, în condiţiile în care patronul primeşte bani de la buget pentru a putea să-l şcolarizeze. Ce dă în schimb? Robie, robie. Nu pot să fiu de acord, în condiţiile în care nici măcar un echipament de muncă nu dai acestor ucenici, să nu-i dai un săpun să se spele pe mâini la sfârşitul zilei de muncă, atât timp cât există alte legi care obligă la echipamentul de muncă?

Acestea sunt problemele. Acest Guvern nu mai ştie de unde să taie.

În acest moment, prin această lege, a tăiat până şi săpunul cu care aceşti viitori ucenici puteau să se spele pe mâini la sfârşitul programului de activitate.

Domnul Ioan Oltean:

Da, vă mulţumesc. A fost doamna deputat Aura Vasile, strict pe procedură.

Domnul Mircea Toader, drept la replică sau...?

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă,

M-am simţit obligat să ies şi să explic ceea ce colega mea... s-a referit la ucenicie şi-mi pare rău, că dânsa vine din mediul privat şi ştie ce înseamnă, cum se pregăteşte un ucenic, ce face administratorul, patronul. Şi nu există niciun patron care să nu dea săpun, sau cine vreţi dumneavoastră, administrator, care să nu dea săpun unui ucenic sau haine de protecţie.

A prevedea în lege că-i dai un săpun, două perechi de pantofi şi o mănuşă mi se pare o aberaţie.

Este clar prevăzut în normele de protecţie a muncii şi este, până la urmă, modul de organizare a societăţii respective, a societăţii comerciale, care să stabilească care sunt modalităţile de a asigura ucenicului şi condiţii de muncă, şi de a învăţa meseria respectivă. Şi nu cred că va exista cineva vreodată care să spună: du-te şi dă cu lopata, nu te spăla... sau, eu ştiu, eşti pregătit într-un domeniu şi nu-ţi pune la dispoziţie materialele necesare. Este problema fiecăruia şi, dacă prevedeam în lege, nu numai că făceam un exces legislativ, nu făceam altceva decât să creăm o problemă în plus celui care administrează societatea respectivă.

Legea, în sine, în afară de a susţine, ca orice lege pe care o propune puterea, să fie împotrivă... este mare nevoie, iar ceea ce afirma colega mea, cu planificarea, trebuie să înţelegem că planificare nu mai poate să fie.

Nimeni nu va şti niciodată cum este fluctuaţia forţei de muncă decât la nivel general. Iar adevărul îl ştie fiecare la locul lui de muncă şi am să vă dau un exemplu concret din judeţul meu. Avem un investitor care are nevoie, mare nevoie de 400 de croitori şi de lucrători în acest domeniu şi nu găseşte pe nicăieri. Şi ne-a întrebat pe noi: "Cum ne daţi o mână de ajutor, că nu am cum să-i găsesc. Nu pot să dezvolt o activitate care are mare nevoie, la export". Şi i-am spus: va ieşi această lege şi veţi avea această posibilitate, unde statul, e adevărat, contribuie cu jumătate, dar ştiţi că a mai contribuit şi prin anumite primării, tot prin Legea nr.76, şi vreo cinci primari sunt în puşcărie.

Domnul Ioan Oltean:

Da, vă mulţumesc.

Doamna Aura Vasile. Vă rog să nu uitaţi că suntem în săptămâna în care nu avem voie să ne supărăm unii pe alţii. Să vă exprimaţi cu multă atenţie.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte, îmi pare rău că nu mă vedeţi, dar zâmbesc. Şi atunci n-o să fim răi unii cu ceilalţi. Da, şi zâmbind am să vă spun ce o să spun acum.

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog, dar să nu spuneţi cu răutate.

Doamna Aurelia Vasile:

Ştiţi că este o vorbă: una este să spui vorbe şi alta este să spui cuvinte, în condiţiile în care atunci când spui vorbe nimic nu rămâne, dacă nu spui şi cuvinte. Or, a amesteca lucrurile prin felul în care este expozeul, în condiţiile în care să vii şi să spui că nu faci decât bine acestor copilandri sau acestor ucenici, stau să mă întreb dacă ceea ce era în legea iniţială privind practica, privind modul în care trebuiau să fie pregătiţi aceşti copii, în momentul în care se scoate practica cu maistrul, cine-i va pregăti, domnule deputat? Pentru că este scoasă, teoretic, practica în ateliere. Vă găsesc, dacă vreţi, imediat şi articolul, dar vă rog să mă credeţi pe cuvânt că spun adevărul.

Iarăşi, faptul că, faţă de Legea iniţială, nr.279 din 2005 privind ucenicia, se rad toate drepturile ucenicului, ucenicul nu mai are niciun drept, absolut niciun drept, vă rog să-mi arătaţi în această lege ce drepturi se dau acestui ucenic faţă de patron, în condiţiile în care patronul foloseşte banii de la agenţia de muncă? Sunt bani plătiţi de noi toţi, din fondul de şomaj, care se plătesc acestor patroni.

Da, vin din mediul privat, ştiu cum se lucrează, dar, în acelaşi timp, sunt om şi mă doare sufletul în momentul în care, ştiu eu, constatam, domnule Toader, măcar că un maistru nu se purta cuviincios cu cei pe care trebuia să-i înveţe, nu să-i exploateze.

Şi să avem noi sănătate, că suntem în Săptămâna Mare şi doresc tuturor şi tuturor cetăţenilor României, câţi din aceşti copii sau aceşti ucenici, mai tineri sau mai puţin tineri, nu sunt puşi la săpat în grădină, la tăiat copacii, la cărat gunoiul din casele lor. Ştiţi foarte bine că sunt comandanţi de unităţi militare care au folosit soldaţii în ultimii ani pentru a le ridica case şi toate celelalte... sau cei care sunt în penitenciare.

Domnule Toader, deci, nu votăm pentru că luaţi drepturile acestor cetăţeni, care sunt cetăţeni ai României, pentru că au un buletin de identitate, dar nu au încă 18 ani. Iar prin tot ce aţi spus de aici, nu faceţi decât să induceţi iar în eroare pe toţi cetăţenii acestei ţări. Este o lege care continuă să taie drepturi. Şi Boc taie în continuare, taie. Au tăiat indemnizaţii, au tăiat pensii, au tăiat salarii la profesori, au închis spitale. Acum, au treabă şi cu ucenicii.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, dezbaterile generale s-au finalizat în forţă.

Daţi-mi voie să trecem la dezbaterea pe articole a raportului prezentat de către comisia sesizată în fond.

Vă rog să urmăriţi raportul şi, acolo unde aveţi interesul, să şi interveniţi.

Dacă, la nr.crt. 1, titlul legii, sunt observaţii?

Nr.crt. 2?

Nr.crt. 3?

Nr.crt. 4?

Nr.crt. 5?

Nr.crt. 6?

Nr.crt. 7?

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Domnule preşedinte, vă rog să anunţaţi şi amendamentele respinse. Nu pot să urmăresc până nu spuneţi şi articolul!

Domnul Ioan Oltean:

O să vă rog să urmăriţi cu atenţie, doamnă deputat Aura Vasile.

La punctul 6 din raport, vă rog.

Doriţi să interveniţi? Vă rog, doamnă Aura Vasile. La amendamente respinse, punctul 1, acolo aveţi dumneavoastră amendamentul, doamna Aura Vasile. Daţi-mi voie să vă sprijin un pic în intervenţia dumneavoastră.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc mult de tot şi dumneavoastră şi domnului deputat Toader, pentru că săriţi în ajutorul unei femei. Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Totdeauna, cu mult drag.

Doamna Aurelia Vasile:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte, amendamentul nostru, amendamentul propus este completarea cu o literă f), care spune: avantajele în natură acordate ucenicului. Este un amendament pe care l-am solicitat, pentru ca angajatorii care pot acorda astfel de avantaje să aibă şi un temei legal, în condiţiile în care, atunci când vin controale şi au fost folosiţi bani din fondul de cheltuieli, poate din cel care este dat de agenţia forţei de muncă sau din alte drepturi de cheltuieli din fondul de protecţie sau de cheltuieli generale al patronului, să nu fie amendat. Deci propunem adoptarea acestui amendament.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, doamnă deputat. Domnul preşedinte Paul Victor Dobre, preşedintele comisiei sesizate în fond.

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte, ca deputat, susţin acest amendament, pentru că motivarea că textul de lege este acoperitor nu este corectă.

Deci trebuie prevăzut tocmai pentru ca, la un eventual control, ceea ce spunea şi colega mea, să aibă, prin contract, prevăzute aceste lucruri şi aceasta avantajează şi pe angajator, şi pe ucenic. Este o chestiune de precizie.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat Victor Dobre.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră amendamentul pe care doamna Aura Vasile l-a susţinut, de completare cu o nouă literă a art.4.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă rog să votaţi.

Cu 57 de voturi împotrivă, 3 abţineri şi 37, acest amendament a fost respins.

Continuăm dezbaterile.

Mergem la poziţia 7 din raport.

Dacă aici sunt observaţii?

Poziţia 8?

Poziţia 9?

Poziţia 10?

Poziţia 11?

Poziţia 12 din raport?

(Doamna deputat Aurelia Vasile comentează din bancă.)

Vă rog, aveţi şi ajutoare lângă dumneavoastră. Vă rog, cu atenţie şi fără grabă, fără grabă, vă stăm la dispoziţie, doamnă deputat.

Doamna Aurelia Vasile:

Şi pe dumneavoastră vă rugăm fără grabă.

Domnul Ioan Oltean:

Art.11.

Doamna Aurelia Vasile:

Şi aşa este tehnica, să spuneţi poziţia după coloana terminală, dar şi articolul sau capitolul.

Domnule preşedinte de şedinţă şi stimaţi colegi,

Amendamentele Grupului parlamentar al PSD din Comisia pentru muncă şi protecţie socială solicită eliminarea textului care cuprinde art.11-13 din Capitolul IV.

Pe ce ne argumentăm acest lucru?

Păstrarea art.11-13 din lege, întrucât prin ele se reglementează, aşa cum se precizează şi în titlul capitolului, autorizarea angajatorului şi atestarea persoanei care coordonează activitatea de ucenicie.

În acest moment, cum vă spuneam şi pe dezbateri generale, eliminându-se aceste articole de la Capitolul IV, nu ştim cine autorizează, cine supraveghează? Patronul, maistrul, o persoană din afară?

Teoretic, ucenicul, aşa cum vă spuneam, este lăsat în derivă.

Cred că este obligatoriu, aşa cum se întâmplă în toată Europa, aşa cum se întâmplă în transporturi, cum se întâmplă în activităţile curente ale profesiilor din mai multe domenii, cel care instruieşte trebuie să fie atestat. Poate că cel care - ştiu eu - maistrul sau omul lângă care este trecut ucenicul habar n-are de meseria aia şi poate predă sudură şi el are calificarea - ştiu eu - de veterinar.

Solicit să adoptaţi acest amendament.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Aţi auzit amendamentul propus de către doamna deputat Aurelia Vasile.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă rog să votaţi, stimaţi colegi.

Cu 61 de voturi împotrivă, trei abţineri şi 38 pentru, nici acest amendament nu a fost adoptat.

Da, aţi avut la art.7. Vă rog, doamna Aura Vasile, vă rog să poftiţi să vă susţineţi şi acest amendament.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte,

Solicităm ca alin.(7) şi (8) ale art.7, care sunt propuse pentru abrogare, noi solicităm eliminarea acestui text, deci păstrarea acestor alineate. De ce? Pentru că, aşa cum vă spuneam, trebuie să existe o protecţie a ucenicilor, având în vedere că ele reglementează asigurarea, de către angajator, de cazare şi masă în regim de trei mese pe zi pentru ucenicii care nu domiciliază în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, conform contractului de ucenicie.

Deci, aşa cum vă spuneam şi la dezbateri generale, prin eliminarea pe care o propune Guvernul, pentru că Guvernul propune această eliminare, teoretic lăsăm aceşti copii pe drumuri. Nu masă, nu casă, nu mâncare, nu protecţie socială şi toate celelalte.

Solicit adoptarea amendamentului, tocmai pentru a veni în uniformizarea cu ceea ce se întâmplă în ţările din Uniunea Europeană, acolo unde, spuneţi dumneavoastră, cei din Guvernul Boc, că trebuie să mergem şi să copiem. Constatăm că nu copiem, ci radem.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Doamna deputat Aura Vasile propune menţinerea alin.(7) şi (8) ale art.7 din textul legii.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 61 de voturi împotrivă, patru abţineri şi 38 pentru, şi acest amendament a fost respins.

Continuăm dezbaterea pe articole.

La poziţia 9 nu au fost probleme, poziţia 10 repet, dacă mai sunt probleme? Nu.

Poziţia 11? Nu avem.

Poziţia 12, la Capitolul IV? Nu avem intervenţii.

Poziţia 13, care se referă la art.15, dacă sunt probleme? Nu avem.

Poziţia 14 din raport, nu avem nici aici intervenţii.

Poziţia 15, nu avem probleme.

La art.17, poziţia 16 din raport, am ajuns exact acolo unde dumneavoastră aţi dorit, doamna Aura Vasile, vă invit la microfon, cu tot respectul cuvenit, şi vă rog să vă faceţi pledoaria în favoarea amendamentului dumneavoastră.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Amendamentul pe care îl fac reprezentanţii PSD din Comisia pentru muncă, este la art.17 alin.(1), care sună aşa: "Angajatorul care încheie un contract de ucenicie la locul de muncă, conform prezentei legi, poate primi lunar, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pe perioada derulării contractului de ucenicie pentru acel ucenic, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor pentru şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare, prevăzut prin Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare."

Deci motivarea modificărilor la această lege a fost ca să stimulăm angajatorii să ia aceşti ucenici pentru a putea să-i pregătească profesional.

Or, cred eu că aşa cum sună propunerea de modificare a legii iniţiale, nu stimulează angajatorii ca să încheie contracte de ucenicie.

Cred eu că trebuie să fiţi de acord cu amendamentul pe care noi l-am propus, în condiţiile în care, aşa cum apare modificarea, "cu o sumă egală cu 60% din valoarea indicatorului social de referinţă al asigurărilor şomaj şi stimulării ocupării forţei de muncă, în vigoare", stimaţi colegi, nu cred că vreodată cineva a încercat să inducă în eroare mai mult decât o fac aceste proiecte de lege.

Am tot respectul pentru ministrul Botiş şi i-am spus în cadrul comisiei că este un om de la care am aşteptat foarte mult, un coleg, şi că el, ca ministru al muncii, trebuie să fie ca un părinte, ca un părinte pentru aceşti ucenici, pentru copiii cu nevoi, pentru persoanele cu nevoi. Or, cum să spun eu, nu există numai Ministerul Muncii pentru a putea să guvernezi pensiile, Ministerul, se spune, şi al Solidarităţii Sociale. Or, numai solidaritate nu se întâmplă în acest moment.

Cred, domnule preşedinte de şedinţă, că voi face o iniţiativă legislativă unde să propun ca acest minister să se numească Ministerul Exploatării. Cred că atunci îşi găsesc loc proiectele de lege şi amendamentele care au fost propuse.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumim. Aşteptăm şi noi cu interes iniţiativa dumneavoastră.

Domnul deputat Dobre Victor, aveţi cuvântul.

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule preşedinte,

În dezbaterea din comisii, domnul ministru, în numele Guvernului, bineînţeles, a susţinut că modificările la lege şi acest nou proiect de lege n-au decât un singur obiectiv, să poată instrui mai mulţi tineri, să putem avea mai mulţi ucenici, să pregătim mai mulţi muncitori calificaţi.

Ceea ce se propune în acest amendament e o chestiune care nu mi se pare că grevează foarte mult bugetul asigurărilor, respectiv majorarea indemnizaţiei pentru ucenic, pe care o primeşte angajatorul pe perioada uceniciei, de la 50%, cât propune Guvernul, la 60%. Este o propunere de stimulare a angajării de ucenici, de stimulare a calificării, ca să avem muncitori calificaţi. Altfel, cum spunea colegul, domnul Toader, stă şi caută croitori ş.a.m.d.

Deci este un efort minim al statului pentru un obiectiv major. De aceea, mă alătur demersului colegilor de la PSD şi vă propun să votaţi acest amendament.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră amendamentul doamnei deputat Aura Vasile.

Vă rog să votaţi, stimaţi colegi; votul dumneavoastră.

63 de voturi împotrivă, o abţinere, 51 voturi pentru, insuficiente pentru ca amendamentul să fi fost adoptat.

Continuăm dezbaterea noastră pe marginea raportului.

La poziţia 17, dacă sunt observaţii sau intervenţii?

Poziţia 18?

Poziţia 19?

Poziţia 20?

Poziţia 21?

Poziţia 22?

Poziţia 23?

Poziţia 24?

Şi poziţia 25?

Cu acestea, am epuizat dezbaterea raportului.

Vă mulţumesc pentru contribuţia adusă.

Continuăm dezbaterea pe marginea proiectelor înscrise în ordinea de zi la numărul curent 25 ş.a.m.d., conform modului în care a fost adoptat programul de astăzi.

La poziţia 25, stimaţi colegi, avem Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.1/2011 privind educaţia naţională.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Domnul Mircea Giurgiu, sunteţi iniţiator? Vă rog, dumneavoastră aveţi iniţiative extrem de interesante. Vă ascult cu interes.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ţin, de la bun început, să spun că nu am nimic cu nicio minoritate naţională, am colegi, prieteni, am avut, am în continuare, vecini cu care ne înţelegem foarte bine, numai că, consider că atunci când acordăm unele drepturi, ar trebui să ţinem cont şi de românii care trăiesc în afara graniţelor ţării, în Ungaria sau în alte ţări.

O să fiu de acord cu predarea istoriei şi geografiei în limba maghiară atunci când şi românii care trăiesc în Ungaria vor învăţa în limba română. Oricum, şi în comisia de specialitate a fost o dezbatere corectă, normală, chiar la vot au fost 11 voturi pentru, 12 împotrivă, o abţinere, drept pentru care cred că noi toţi ar trebui să avem grijă şi de modul cum îi sprijinim pe românii din afara graniţelor ţării, atâta vreme cât ar trebui să aibă aceleaşi drepturi precum au minorităţile naţionale din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumim şi noi pentru expunerea interesantă.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul vicepreşedinte Kötő. Vă rog, domnule deputat, vă rog să susţineţi raportul comisiei.

Domnul Kötő Iosif:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a primit spre dezbatere şi avizare în fond Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.1/2011 privind educaţia naţională.

Pentru întocmirea raportului, comisia a analizat avizele primite de la Comisia pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, avizul Consiliului Legislativ, precum şi punctul de vedere al Guvernului.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare abrogarea alin.(8) al art.46 din Legea nr.1/2011, Legea educaţiei naţionale, care prevede ca: "În învăţământul primar, gimnazial şi liceal cu predare în limbile minorităţilor naţionale, disciplinele istoria şi geografia României să fie predate în aceste limbi, după programele şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti în limba română".

În funcţie de obiectul şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 din Constituţia României, republicată.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 24 de deputaţi din totalul de 27 de membri ai comisiei.

Potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi art.92 alin.(8) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

În urma dezbaterii, în şedinţa din 12 aprilie 2011, având în vedere voturile exprimate, respectiv voturi pentru adoptare 11, 12 voturi împotriva adoptării şi o abţinere, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative din următoarele considerente: art.32 alin.(3) din Constituţia României, republicată, garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul de a învăţa în limba lor maternă şi dreptul de a fi instruite în această limbă.

Prin abrogarea alin.(8) al art.46 din Legea nr.1/2001, România încalcă Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, ratificată prin Legea nr.33/1995, şi Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992 şi semnată la 17 iulie 1995, în care se prevede nediscriminarea, promovarea unei egalităţi reale a minorităţilor, promovarea şi protecţia limbii acestora etc.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Din partea iniţiatorului, doriţi?

Doamna deputat Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Stimată colegă, astăzi sunteţi de serviciu. Îmi face din nou plăcerea să vă ofer cuvântul.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Constat că şi dumneavoastră sunteţi de serviciu în ultimul timp, pentru că cel puţin în legislatura asta aţi condus mai mult de 90% din şedinţe, dar ne face plăcere.

Domnul Ioan Oltean:

Îmi face plăcere să lucrez cu dumneavoastră.

Doamna Aurelia Vasile:

Ne face plăcere pentru că sunteţi un profesionist şi arareori - probabil când sunteţi obligat - încălcaţi regulamentul, domnule preşedinte de şedinţă.

Acum ne întoarcem pe lege.

Domnule preşedinte,

Nu aş fi ieşit la dezbateri generale dacă Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport nu ar fi dat ca explicaţii de ce acest proiect de lege a fost respins, acea înţelegere din acel act de la Strasbourg privind drepturile minorităţilor.

Eu aş vrea să întreb un lucru: românii, în ţara lor, au drepturi? În condiţiile în care noi dăm drepturi şi toată lumea ne scoate în faţă înţelegeri, Constituţie. N-am nimic împotrivă, sunt născută acolo unde sunt născută şi am tot respectul pentru zona mea, pentru oraşul meu, pentru conaţionalii cu care am trăit în acel oraş, dar nu pot să fiu de acord ca anumite drepturi să fie duse în extremă. Nu am nimic cu a se prada istoria şi geografia, cum au solicitat minorităţile, dar credeţi că este normal ca, în proiectul de lege pentru care Funeriu spune că a făcut mare reformă, să spună că, dacă există un singur copil de alte naţionalitate decât cea română, trebuie, obligatoriu, administraţia publică locală să facă şcoală, clasă, să-i asigure transportul. Pentru copiii români de ce nu? De ce numai pentru minoritari? Pentru cei majoritari, care trăiesc în zonele unde alte minorităţi sunt majoritare, nu se pot aplica? De ce românii trebuie să respecte toate tratatele? De ce românii au în Constituţie şi respectă cu sfinţenie aceste lucruri? Iar ţările de bază ale minorităţilor ne tratează cum ne tratează?

Nu pot să fiu de acord! Nu pot să fiu de acord, domnule deputat, vă rog să mă credeţi, cu tot respectul, cu absolut tot respectul. N-am nicio problemă, dar justificările nu sunt corecte. Ceea ce eu dau, vreau să şi primesc.

Dacă eu dau, vreau ca şi conaţionalii mei români de dincolo de graniţă să primească egal.

Este posibil să mi se spună că acum se negociază ca şi minoritatea română să fie în Parlamentul ungar din următoarea legislatură? Adică de ce aici se poate şi dincolo nu se poate? De ce aici toate minorităţile sunt respectate? Pentru că poporul meu, poporul român, care este majoritar, respectă conaţionalii şi trăim aici de sute de ani, poate şi mai mult, dar cred eu că ceea ce se forţează, ceea ce ni se impune, ceea ce aduce după sine cu gândul la separări, la regionalizări şi toate celelalte nu se cade.

Şi încă o dată spun: ce eu dau, vreau înapoi şi pentru cetăţenii români.

Domnule preşedinte,

Vă fac propunerea de a fi retrimis la comisie acest proiect de lege, pentru că poate altfel scris, cu un alt amendament să fie însuşit de toate grupurile parlamentare care cred eu că ar putea să facă un echilibru, pentru a putea să fim în propria noastră ţară egali, domnilor.

Domnul Ioan Oltean:

Da, mulţumesc.

Domnul deputat Márton Árpád, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

O observaţie de procedură. Domnul Dan Marţian zicea, pe vremuri: "Sunteţi la o altă lege."

Acest proiect de lege vorbeşte despre abrogarea unui singur articol din Legea învăţământului.

Domnule vicepreşedinte, aveţi obligaţia de a readuce oratorii în acest termen, deci să vorbească despre lege şi numai despre lege, şi nu despre alte idei, care marţi dimineaţa pot fi foarte bine expuse.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat, aveţi perfectă dreptate. Şi rog colegii să nu se abată de la textul legii pus în discuţie.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră propunerea doamnei Aura Vasile de a retrimite la comisie această propunere legislativă.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

Cu 61 de voturi împotrivă, trei abţineri şi 46 voturi pentru, propunerea doamnei deputat Aura Vasile a fost respinsă.

Dacă mai sunt alte intervenţii la dezbateri generale? Nu mai avem.

Stimaţi colegi,

Vă rog să observaţi că acest proiect de lege nu are amendamente admise, respinse, că sunt îndeplinite prevederile art.104 din Regulament.

În consecinţă, propunerea rămâne pentru votul final.

Poziţia 26, stimaţi colegi: Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului pentru înfiinţarea Academiei Internaţionale Anticorupţie ca organizaţie internaţională, semnat de România la Viena, la 2 septembrie 2010.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat în conformitate cu prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Poziţia 27, Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Republica Arabă Siriană privind transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate, semnat la Bucureşti la 10 noiembrie 2010.

Şi aici termenul este depăşit. Fiind îndeplinite prevederile art.75 alin.(2) din Constituţie şi art.113 din Regulamentul Camerei Deputaţilor se trimite următoarei Camere spre dezbatere.

Poziţia 28, Proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului privind extrădarea între România şi Republica Arabă Siriană, semnat la Bucureşti la 10 noiembrie 2010.

Aceeaşi situaţie, termen depăşit. Sunt îndeplinite prevederile constituţionale şi ale regulamentului. Textul de lege se trimite Senatului spre dezbatere ca şi Cameră decizională.

Poziţia 29, Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului încheiat prin schimb de note verbale, semnate la Roma, la 27 iulie 2010, dintre România şi Republica San Marino de modificare a Convenţiei dintre România şi Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la San Marino la 23 mai 2007.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat în mod tacit, conform prevederilor legale în vigoare.

Poziţia 30, stimaţi prieteni: Proiectul de Lege privind ratificarea Amendamentului convenit prin schimbul de scrisori semnate la 11 august 2009 şi 2 martie 2010 la Bucureşti şi la 3 februarie 2010 la Washington, dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, la Acordul de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind serviciile municipale, semnat la Bucureşti la 24 iulie 2006 şi pentru modificarea Legii nr.124/2007 privind ratificarea acestui acord.

Şi aici termenul de dezbatere în cadrul Camerei Deputaţilor ca primă Cameră sesizată a fost depăşit. Proiectul de lege se consideră adoptat tacit.

Poziţia 31, Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenţiei europene privind suprimarea cerinţei legalizării pentru documentele întocmite de agenţii diplomatici şi funcţionarii consulari, adoptată la Londra la 7 iunie 1968, semnată de România la Strasbourg la 21 mai 2010.

Proiect de lege pentru care termenul de vot final a fost depăşit. Proiectul de lege se consideră adoptat în mod tacit. Se trimite Senatului ca a doua Cameră sesizată în fond, ca şi Cameră decizională.

Poziţia 32, Proiectul de Lege privind ratificarea Amendamentului nr.5 convenit prin schimbul de scrisori semnate la Bucureşti la 24 martie 2010 şi 19 aprilie 2010 şi la Luxemburg la 31 martie 2010 dintre România, Banca Europeană de Investiţii şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, la Contractul de finanţare dintre România, Banca Europeană de Investiţii şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru finanţarea Proiectului privind infrastructura urbană în Bucureşti, semnat la Luxemburg la 18 decembrie 2000 şi la Bucureşti la 19 decembrie 2000 şi pentru modificarea Legii nr.489/2001 privind ratificarea acestui contract, cu modificările ulterioare.

Şi acest proiect de lege are termenul de dezbatere şi vot final depăşit. Sunt îndeplinite prevederile care vizează adoptarea tacită. Se trimite Camerei decizionale, Senatul.

Poziţia 33 din ordinea de zi: Propunerea legislativă privind modificarea art.21 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.

Termen de vot final depăşit. Adoptată tacit. Se trimite Camerei decizionale, Senatul României.

Poziţia 34, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea art.74, art.75, art.76, din Legea nr.84(r2) din 24/07/1995, republicată, privind Legea învăţământului.

Termenul pentru dezbatere şi vot final este depăşit. Propunerea legislativă se consideră adoptată în mod tacit. Senatul, Cameră decizională, va avea posibilitatea să o dezbată.

Poziţia 35, Propunerea legislativă pentru completarea art.127 din Legea învăţământului nr.84/1995.

Propunerea se consideră adoptată în mod tacit, întrucât termenul a fost depăşit. Se trimite la Senat ca şi Cameră decizională.

Poziţia 36, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.263 din 19 iulie 2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea creşelor, cu modificările şi completările ulterioare.

Termenul fiind depăşit, propunerea se apreciază ca fiind adoptată tacit. În conformitate cu prevederile constituţionale şi ale Regulamentului Camerei Deputaţilor, se trimite Senatului spre temeinică şi justă adoptare, dezbatere.

Poziţia 37, Propunerea legislativă pentru modificarea art.56 şi art.71 din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, republicată.

Şi aici suntem în aceeaşi situaţie juridică, se consideră această propunere adoptată tacit. Întrucât sunt îndeplinite prevederile legale în vigoare, se trimite Senatului spre adoptare.

Poziţia 38, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, cu modificările şi completările ulterioare.

Termenul pentru dezbateri şi vot final fiind depăşit, se apreciază că propunerea este adoptată în mod tacit.

Se trimite Senatului ca şi Cameră decizională.

Poziţia 39 din ordinea de zi adoptată, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.508 din 17 noiembrie 2004 privind în fiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunii de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Stimaţi colegi, şi această propunere legislativă are termenul fixat pentru dezbateri şi vot final depăşit, se consideră adoptată în mod tacit, conform prevederilor legale în vigoare.

Se trimite Senatului spre dezbatere, aceasta fiind Cameră decizională în acest domeniu.

Ne întoarcem la prima parte a ordinii de zi, poziţia 7, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul alocării fondurilor în agricultură. De fapt, poziţia 6, dar întrucât am modificat, e, conform noii numerotări, poziţia 7.

Dacă din partea iniţiatorului?

Da, domnule secretar de stat Ghizdeanu, aveţi cuvântul. O să vă rog foarte pe scurt, punctul de vedere al iniţiatorului.

Domnul Ion Ghizdeanu (preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză):

Da, foarte pe scurt. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru că sunt probleme de fonduri, Ministerul Finanţelor Publice este de acord cu colegii de la agricultură. Acest proiect de lege are ca obiect de reglementare suplimentarea fondului de garantare a creditelor cu sumele provenite din rambursările de credite şi dobânzile plătite de băncile comerciale pentru acordarea de garanţii.

În consecinţă, Guvernul, faţă de cele de mai sus şi de conţinutul actului legislativ, susţine adoptarea acestui proiect de lege în forma transmisă de către Guvern.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc pentru operativitate.

Din partea comisiei sesizate în fond?

Domnule vicepreşedinte, vă rog să prezentaţi raportul, tot foarte pe scurt.

Domnul Marian Avram:

Da. Bună ziua, domnule preşedinte de şedinţă.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul alocării fondurilor în agricultură.

Ordonanţa are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul alocării fondurilor în agricultură.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în forma adoptată de Senat, în şedinţa din 23 martie 2011.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare? Mi se pare absolut firesc să-i dau cuvântul doamnei deputat Aura Vasile, pentru a exprima poziţia grupului parlamentar, pe care îl reprezintă cu atâta sârguinţă şi eficienţă astăzi.

Doamnă deputat, aveţi cuvântul.

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule preşedinte, tot suntem înainte de Sfintele Paşti, suntem în Săptămâna patimilor, dar şi acum primesc cu multă plăcere complimentele dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Acum să trecem la proiectul de lege PL-x 23.

Domnule preşedinte, poate la prima citire sau dacă am fi citit şi am fi dezbătut această iniţiativă legislativă la timpul cuvenit, erau lucruri care, puteam să spun că vin în ajutor şi că sunt lucruri bine venite. Dar, ca totdeauna, gâfâind pe ultimii metri ai oricărei curse şi în loc să reglementăm printr-un proiect de lege care să fie procedură de urgenţă, fiind în baza şi cu respectarea deciziilor sau reglementării Comisiei Europene sau a Parlamentului European, dăm câte o ordonanţă. Dăm câte o ordonanţă şi pe urmă ţinem cu dinţii de ea. De ce? Pentru că încep derulările activităţilor, iar pe parcurs nu poţi să schimbi regulile jocului, chiar dacă ulterior constaţi că multe din ele nu au fost foarte bine aşezate.

Este cunoscut că în 16 iulie 2008 a apărut Regulamentul Comisiei Europene legat de modificări şi completări pentru finanţarea proiectelor de investiţii declarate eligibile, beneficiari şi aşa mai departe. Or, stau eu să mă întreb, de atunci şi până când a fost dată ordonanţa, stau să mă întreb cum este posibil ca să vorbim încă de fondurile de preaderare care nu au fost consumate, stau şi mă întreb de ce agricultorii astăzi solicită ca ultimatum intabularea şi alte obligaţii care vin prin regulament şi prin alte acte ale Uniunii Europene care sunt armonizate cu legislaţia României prin ordonanţă de urgenţă, nu prin legi, în condiţiile în care este ştiut că pe zona respectivă nu poţi să mergi şi să faci programe europene sau să soliciţi de la bănci credite, atât timp cât nu ai terenul intabulat, atâta timp cât teoretic nu poţi să faci dovada limitelor proprietăţilor pe care le ai.

Se spune în această susţinere a Guvernului că, teoretic, prin Tratatul de aderare, schemele de ajutor de stat acordate până la 31 decembrie 2009 nu mai pot fi acordate. Dar, întreb şi eu, ce a reţinut Guvernul Boc să trimită specialişti din agricultură, în condiţiile în care cred că totuşi comisarul pe agricultură este al României şi nu este a altcuiva, să renegocieze.

Domnilor, toate ţările şi ştiţi foarte bine că ţări importante din Europa au renegociat aceste scheme de ajutor de stat. Nu. La noi să fie lene, să fie interese, să fie nepricepere?

Domnule preşedinte de şedinţă şi stimaţi colegi,

Grupul parlamentar nu va vota această iniţiativă pentru modificarea Ordonanţei nr.99. De ce? Pentru că este venită târziu şi nu acoperă toate problemele pe care agricultorii ni le-au semnalat în dese rânduri. Iar faptul că nu se fac renegocieri, renegocieri dacă vreţi, la preţul combustibilului, la aceste scheme de ajutor, cred că suntem singura ţară care plătim şi contribuim la bugetul Uniunii Europene, dar nu ştim să ne luăm banii de acolo.

Se dezvoltă agricultură în Franţa, se fac autostrăzi în Polonia pe banii noştri. De ce? Pentru că avem un guvern care nu ştie să scrie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.

Înţeleg că nu mai sunt alte intervenţii.

Domnul Mircia Giurgiu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

O să vorbesc în calitate de membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice. Într-adevăr, chiar dacă sunt unele minusuri, totuşi orice ban în plus venit la agricultură este foarte bun.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Nemaiexistând alte intervenţii la dezbateri generale, vă rog să observaţi că sunt îndeplinite prevederile art.106 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. În consecinţă, proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Cu aceasta, timpul afectat dezbaterilor proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi s-a epuizat, facem o pauză de 29 de minute. Ne revedem la 12,30 în şedinţa consacrată votului final. Până atunci, poftă bună, să auzim numai de bine. Doamne ajută!

Pauză

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să ocupaţi locurile.

Rog liderii grupurilor parlamentare să îşi invite colegii în sala de şedinţă.

Declar deschisă şedinţa consacrată votului final.

Rog pe domnii deputaţi să-şi ocupe locurile în sala de şedinţă.

Domnilor colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sala de şedinţă.

Primul punct pe ordinea de zi, vă rog să mă urmăriţi, ca să ştiţi ce votaţi, stimaţi colegi.

Rog şi reprezentanţii puterii, dar şi ai opoziţiei să urmărească legile care sunt supuse spre votul final.

O să verificăm întâi şi întâi aparatura de vot, să vedem dacă funcţionează. Vă rog să apăsaţi pe tastele 1 şi 4. Vă rog să o faceţi, să vedem dacă avem cvorumul necesar. Da, avem o prezenţă peste aşteptări. Nu sunt probleme.

Rog liderii grupurilor parlamentare să verifice dacă listele cu parlamentarii grupurilor respective evidenţiază prezenţa tuturor şi pe urmă intrăm în votul propriu-zis. Da. Înţeleg că totul este în regulă. Avem o prezenţă foarte bună.

Stimaţi colegi, primul punct pe ordinea de zi a şedinţei de vot final este:

1. Proiectul de Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.43/2008 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

143 de voturi pentru, 113 împotrivă şi o abţinere.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat.

2. Proiectul de Hotărâre pentru aprobarea componenţei nominale a Comisiei pentru afaceri europene.

Vă rog să vă exprimaţi poziţia prin vot.

253 de voturi pentru, 4 abţineri, 4 voturi împotrivă.

Şi acest proiect de hotărâre a fost adoptat.

3. Proiectul de Hotărâre privind procedura de lucru şi mecanismul decizional pentru exercitarea controlului parlamentar asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, în temeiul prevederilor Tratatului de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale.

Vă rog să vă exprimaţi votul şi faţă de această hotărâre. Vă rog să votaţi.

Avem 252 de voturi pentru, 2 împotrivă, nicio abţinere.

Proiectul de hotărâre a fost adoptat.

Legi organice.

4. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2010 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.407/2006. Lege cu caracter organic.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propun adoptarea proiectului de lege.

Punctul de vedere al Guvernului, Guvernul este iniţiator.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

254 de vânători pentru, 2 împotrivă, 4 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

5. Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.1/2011 privind educaţia naţională. Lege cu caracter organic.

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport propune respingerea propunerii legislative. Nu avem un punct de vedere al Guvernului.

Supun votului dumneavoastră această propunere legislativă. Vă rog să votaţi.

137 de voturi pentru, 117 împotrivă, 4 abţineri.

Propunerea legislativă nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a putea fi adoptat raportul de respingere.

6. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul alocării fondurilor în agricultură. Lege cu caracter ordinar.

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propune adoptarea proiectului de lege. Guvernul este iniţiator.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă rog să vă exprimaţi prin vot.

142 de voturi pentru, 114 împotrivă, o abţinere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Stimaţi colegi,

Am epuizat ordinea de zi pentru şedinţa de astăzi. Daţi-mi voie să vă urez tuturor să aveţi un Paşte fericit. Sărbători fericite şi să ne vedem cu bine după sfintele sărbători!

Doamne ajută! Să ne auzim cu drag. (Aplauze.)

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,50.