Dezbateri parlamentare

Şedinţa a început la ora 8,54.

Lucrările au fost conduse în prima parte de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi în a doua parte de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedinte al Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Mihai Alexandru Voicu şi Dumitru Pardău, secretari ai Camerei Deputaţilor.

*

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa!

Salutăm absenţa presei de la şedinţa consacrată declaraţiilor politice de săptămâna aceasta.

Daţi-mi voie să deschid şedinţa de declaraţii politice de astăzi, 27 septembrie.

Invit Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal să ne spună gândurile sale către poporul român din săptămâna aceasta.

Domnule Blaga, aveţi cuvântul, trei minute, sunteţi primul întotdeauna, aşa că nu am cum să vă refuz.

Domnule deputat Stanciu, vă pregătiţi, vă rugăm frumos, că vă merge pedometrul acela şi după aceea aveţi probleme.

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi şi colege,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Doi ochi sunt mai buni decât unul singur".

De multe ori am fost puşi în faţa unor decizii pe care trebuia să le luăm. Deciziile au fost şi vor fi vizavi de soarta propriei persoane, a familiei sau a unor comunităţi mai restrânse.

Dar noi, prin calitatea pe care o avem, trebuie să luăm decizii care vor afecta soarta naţiunii române, în ansamblul ei. Este adevărat că aceste decizii pot afecta naţiunea într-o măsură mai mică sau una foarte mare.

Acum, când se pune problema modificării constituţiei, cred că deciziile noastre, ale poporului prin referendum, decizia legislativă finală vor afecta profund societatea românească.

La acest moment, de cotitură, aş zice, trebuie să reflectăm profund pentru ca soluţia finală să fie una cu adevărat în favoarea naţiunii române.

În general, sunt de acord cu modificările care se propun. Totuşi, există un punct de vedere personal diferit de cel al iniţiatorilor, când vorbim de Parlament unicameral sau bicameral. La fel, am un punct de vedere diferit, când vorbim de reducerea numărului de parlamentari la 300. De ce 300 şi nu 321, sau 361 ori 371?

Cred că cifra ar trebui stabilită în funcţie de viitoarea structură a statului şi potrivit cu noua gândire de organizare administrativ-teritorială a ţării.

Încercând să fac o sinteză a avantajelor şi dezavantajelor celor două sisteme, putem arăta, după unii autori, că dezavantajele sistemului bicameral sunt:

1. procedura greoaie şi îndelungată de adoptare a actelor normative;

2. risc de lipsă de consens între cele două Camere, pe marginea unor proiecte de lege;

3. costuri ridicate de întreţinere şi funcţionare datorate numărului mare de parlamentari şi personalul administrativ care îi deservesc.

Dezavantajele sistemului unicameral sunt:

1. creează premisele autoritarismului şi deciziilor arbitrare, prin faptul că există o mult mai mare posibilitate de subordonare sau dominare a sa de către o forţă politică majoritară;

2. nu constituie o reprezentare prea fidelă a voinţei poporului, întrucât numărul redus al membrilor săi este limitativ;

3. o calitate mai redusă a legilor elaborate, procesul electoral fiind unul mai superficial;

4. Controlul mai slab al executivului şi al Preşedinţiei.

De regulă, sistemul unicameral este specific statelor mici, cum ar fi: Bulgaria - 7,3 milioane locuitori, Grecia - 10,6 milioane locuitori, Letonia - 2,3 milioane locuitori, Lituania - 3,5 milioane locuitori, Ungaria - cu 10,2 milioane locuitori, stat care are 386 deputaţi, Suedia - cu 7,3 milioane locuitori are 349 deputaţi.

Sistemul bicameral se găseşte în alte ţări ca: Anglia, Austria, Belgia, Cehia, Franţa, Italia, Germania, Irlanda, Olanda, Polonia, Slovenia.

Stimaţi colegi şi colege membri ai Parlamentului,

Încercând să trag o concluzie personală, cred că, în actuala conjunctură politică şi economică, trebuie menţinut sistemul bicameral.

Am convingerea că mai trebuie să lucrăm la unitatea noastră în cuget şi simţire ca să ajungem la importanta sintagmă: "O naţiune, o singură cameră".

Pericolele sunt multe încă. Ele vor dispărea pe măsură ce scena politică va fi mult întinerită, cu oameni rupţi de un anumit sistem de gândire.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc.

Domnule profesor, Iaşiul vă aşteaptă. A venit domnul Boc acolo şi v-a certat că n-aţi făcut... Ce n-aţi făcut? N-aţi mutat muntele, ca să faceţi şi dumneavoastră o pistă, să vină şi un avion. Dar, lasă că vă face Pinalti în partea cealaltă, la "Chiatra", şi mai face una şi Flutur la Suceava, aşa că...

Trei minute aveţi, domnule profesor.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Ieşenii sunt, dincolo de orice, spre deosebire, probabil, de doljeni, solidari. Aşa, domnule preşedinte, că la cele 3 minute, vă rog să le adăugaţi şi pe ale domnului deputat Răţoi, şi pe ale domnului deputat Mocanu, care - pentru a mă lăsa să prezint această declaraţie politică - le depun în scris.

Domnule preşedinte,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

În anii ’70, în plin regim comunist, înlăturat în anii ’90, când mămăliga a explodat, ieşenii - ca toţi românii - se spălau în lighean şi înveleau caloriferele ca să nu îngheţe. Atunci, am fost martori pasivi la o răbufnire a studenţimii ieşene, care a uimit o Românie întreagă, printr-o amplă demonstraţie de stradă, strigând un slogan cutremurător: "Vrem apă să ne spălăm şi căldură să învăţăm!".

De atunci, au trecut peste 35 de ani, comunismul a căzut, urmat de peste 20 de ani de democraţie originală şi sloganul "Vrem apă să ne spălăm şi căldură să învăţăm" este încă mai actual ca niciodată. Această democraţie originală este totuşi fundamentată pe o Constituţie generoasă, care prevede la art.47: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent".

Care trai decent? De circa 20 de ani de la înlăturarea comunismului, aproape 60.000 de familii ieşene, şi nu numai, de aproximativ două luni joacă alba-neagra: o săptămână se spală cu apă rece, o săptămână cu apă caldă. Guvernul Boc, împreună cu cei 5 parlamentari PDL-işti, aleşi în municipiul Iaşi, şi-au propus să-i călească pe ieşeni, falimentând CET-ul ieşean, aceasta, probabil, spre a-i pedepsi pe ieşeni (votanţii lor), fiindcă au îndrăznit să voteze un primar PSD-ist în anul 2008. La Braşov şi Arad, însă, cu primari PDL-işti, Guvernul Boc a salvat CET-urile locale, alocând peste 90 milioane de lei, iar la Iaşi numai 330.000 lei. Şi cu chiu, cu vai, Guvernul şi-a achitat datoria de 4,5 milioane lei, după multe insistenţe şi chiar temenele.

Urmarea: după lipsa apei calde la Iaşi, vine acum "coasa" domnului Boc: gigacaloria. La Iaşi, gigacaloria va avea cel mai mare preţ din ţară. Căci, prin eliminarea subvenţiei la căldură, Guvernul şi, respectiv, cei 5 parlamentari PDL-işti din municipiul Iaşi vor să transforme agentul termic ieşean în agent electoral.

Cine are primar portocaliu, are subvenţii şi căldură. Cine nu, dârdâie sau mai pune un pulover, ca acum 35 de ani, cum îndemna tovarăşul Ceauşescu.

Concluzia: prin eliminarea subvenţiei guvernamentale la căldură, nu se face numai o economie de circa 500 de milioane, ci se declanşează conştient, prin încălcarea Constituţiei, respectiv art.47, un adevărat genocid social. Aproape 60.000 de familii ieşene cuplate la sistemul centralizat de încălzire şi care acum se călesc cu apă rece, urmează în plină iarnă 2011-2012 să plătească facturi exagerate la energia termică, cele mai mari din România, peste 7 milioane de lei pentru un apartament de două camere.

Drept urmare, multe familii, din cele circa 60.000, nu vor putea să-şi achite facturile şi vor pierde, prin justiţie, şi apartamentele. CET-ul nu-şi va încasa banii şi va falimenta, iar ieşenii nu se vor mai spăla.

Iată, stimaţi parlamentari, consecinţele dezastruoase ale politicii Guvernului Boc, care îi împarte pe români, artificial, în două categorii: cei care au votat cu portocaliii şi restul. Primarii portocalii primesc subvenţii, spre a-şi atrage şi păstra propriul electorat, restul să se descurce. Este liber la subvenţii locale, şi nu guvernamentale.

Această discriminare politică este inacceptabilă pentru ieşeni. Ura şi indiferenţa faţă de ieşeni şi cerinţele acestora, care nu au ales un primar portocaliu, dar au votat, totuşi, 5 parlamentari PDL-işti din municipiu, nu pot fi tolerate.

Stop genocidului social, domnule Boc! Salvaţi CET-ul ieşean, cum le-aţi salvat pe cele de la Braşov şi Arad!

Demiteţi-l imediat pe domnul Igaş, ministrul administraţiei, pentru iniţierea politicii de genocid social la Iaşi şi în toată ţara. Trimiteţi-l după domnul ministru Lăzăroiu, pe un viitor pat cu cuie. Modificaţi imediat legislaţia pentru acordarea de ajutoare pentru încălzire, subvenţii la energie termică, pentru respectarea prevederilor art.47 din Constituţie.

Domnule prim-ministru, concluzionând, asemenea studenţilor ieşeni din anii 70, strigăm în cor, în plenul Parlamentului: "Vrem apă caldă să ne spălăm şi căldură să trăim!" Nu bine, cum ne-a urat domnul preşedinte Băsescu, ci binişor, căci redarea bucuriei de a trăi a românilor este esenţa politicii, şi nu înăbuşirea ei printr-o politică iresponsabilă.

Cu mulţumiri pentru atenţie, al dumneavoastră, profesor universitar dr.ing. Anghel Stanciu, deputat PSD de Iaşi.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru îngăduinţă.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule profesor, şi eu vă mulţumesc, că aţi fost cutremurător săptămâna aceasta. O să ne încălzim deja cu căldura dumneavoastră, aşa că nu mai avem nevoie de gigacalorie.

Domnul Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Daţi-mi voie să vă spun, până vine domnul Irimescu, şi colegii de la Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal care au depus în scris: domnii Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, George Ionuţ Dumitrică, Mihai Donţu, Călin Potor, Cornel Pieptea, Cristian Buican, Titi Holban, Viorel Palaşcă, Graţiela Leocadia Gavrilescu, Florin Ţurcanu, Liviu-Bogdan Ciucă, Tudor Ciuhodaru unde e celebrul... globetrotterul politic,... Iaşiul? dumneavoastră vreţi să vorbiţi, domnule Ciuhodaru, da, am înţeles, ca întotdeauna, mi-am dat eu seama - doamna Lucia-Ana Varga, Bogdan Ţîmpău, doamna Mariana Câmpeanu, Gigel-Sorinel Ştirbu, Octavian Bot, Horea-Dorin Uioreanu, Ioan Ţintean, Mihăiţă Calimente, Dan Bordeianu, Victor Paul Dobre, Ionuţ Stroe, Relu Fenechiu, Radu Stroe, Vasile-Viorel Buda, Dan-Ştefan Motreanu şi Ciprian Minodor Dobre.

99,9% dintre liberali, săptămâna aceasta, au luat cuvântul sau au depus în scris.

Domnule deputat, aveţi 3 minute, vă rog.

Domnul Mircea Irimescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Primarii"

Stimaţi colegi,

Există în memoria comunităţilor cazuri de conducători locali care au intrat în legendă. Mulţi sunt conştienţi de importanţa cinstei, priceperii şi jertfei aleşilor locali în uşurarea vieţii lor şi, evident, sunt oameni care le mulţumesc. Primari de altădată sunt nume de străzi în numeroase localităţi ale României.

Şi cei de astăzi se dovedesc personaje de primă mărime ale timpurilor pe care le trăim. Nu numai că funcţiile ce le exercită nu sunt nici pe departe doar onorifice şi reprezentative, ca prin alte părţi, dar puterea lor de decizie locală, în multe cazuri, practic, este unică. Ba, mai mult, prin poziţiile privilegiate dobândite în ultimii ani, primarii pot influenţa decisiv rezultatele alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. Ultimele scrutine au demonstrat această stare de fapt şi nu se îndoieşte nimeni de rolul major pe care-l vor avea şi la viitoarea selecţie a parlamentarilor.

Avantajaţi de necesitatea modernizării urbane şi rurale, reclamată de secolul în care trăim, în plină perioadă de accesare a fondurilor furnizate de Uniunea Europeană, în baza acordului de aderare, importanţa socială a acestei categorii de oameni politici a crescut considerabil. Cum spiritul gregar al comunităţilor locale, cultivat secole în şir, este departe de a fi înlăturat, primarul, a cărui mână semnează actele existenţei de zi cu zi a majorităţii instituţiilor locale, concentrează o putere disproporţionată, departe de cea preconizată de legiuitor, când i s-a asigurat statutul juridic. De la transformarea acestei puteri locale în forţă de influenţă era doar un pas, care a fost făcut demult.

Cum, nu-i aşa, banii sunt decisivi în lumea capitalismului şi "costul" votului în România este scăzut, într-un covârşitor număr de cazuri, cei ce au bani, câştigă alegerile, indiferent de tipul acestora. Discuţiile despre mita electorală, deşi au o vechime apreciabilă, nu au dat rezultate. Asta încurajează pe cei din fruntea bucatelor să se asigure iar şi iar cu fonduri pentru alegeri. Sursa cea mai îndemânoasă este cea a lucrărilor publice. O colaborare "potrivită" cu executanţii lucrărilor poate da rezultate îndestulătoare pentru toţi cei implicaţi.

Deşi se cunosc şi astfel de cazuri, nu toţi primarii erau deja bogaţi când au avut acces la scaunul diriguirii. Însă, gestionari ai lucrărilor publice locale, majoritatea dintre ei au dobândit o stare materială mult peste media contemporanilor. Resursele financiare cu care se asigură cheltuielile electorale ale partidelor se formează substanţial prin implicarea primarilor. Prin asta, puterea lor în interiorul formaţiunilor politice din care fac parte a crescut substanţial. Dacă rolul consilierilor locali şi al parlamentarilor scade continuu şi simţitor, importanţa primarilor pare a creşte exponenţial. Sunt des întâlnite locurile în care primarii, indiferent dacă au sau nu majoritate în deliberativele locale, au control discreţionar asupra consiliilor locale.

Pentru a-şi creşte mai mult puterea, titularii primăriilor caută cu orice preţ noi resurse financiare. De multe ori angajează lucrări de construcţii, nu din necesităţi imperative, ci după cum găsesc resurse de finanţare. Exemplele care-mi sunt la îndemână se referă la stricarea unor parcuri şi reamenajarea lor în forme mai proaste decât cele iniţiale, în "modernizarea" de grădini zoologice, în promovarea (formală!) a valorilor etnoculturale etc. Asta în localităţi în care nu sunt instalaţii de alimentare cu apă, de canalizare, iar drumurile sunt impracticabile. Nimeni nu pare a fi preocupat de nivelul pagubelor care se aduc statului prin promovarea unor lucrări inoportune. Chiar dacă cotele de participare ale bugetelor locale la lucrările finanţate din fonduri europene sunt mici, risipa produsă de lucrările inutile promovate de primari este importantă în contextul economico-social pe care-l traversăm.

În pofida faptului că sunt cunoscute carenţele şi ilegalităţile sistemului de promovare şi execuţie a lucrărilor publice din România, nu sunt "vânate" cum se cuvine de organele îndrituite ale statului. Cum, pe de o parte, posibilităţile de control ale UE sunt limitate, iar pe de alta, perfecţionarea modului de fraudare este continuă, probabilitatea dării în vileag a presupuselor infracţiuni comise în acest domeniu este redusă. Asta face ca atmosfera de suspiciune din viaţa publică să nu se mai termine, corupţia să înflorească, încrederea în instituţiile statului să scadă în continuare, iar modernizarea ţării să se amâne.

Se cere o acţiune energică de combatere a acestor tendinţe dăunătoare. Numai că cei care trebuie să o susţină, trec şi ei prin alegeri şi, cum spuneam, rolul primarilor este important...

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule Irimescu.

Avem acum o chestiune de procedură. Avem trei doamne care trebuie să ia cuvântul, una după alta, ca să nu le ţinem cu noi în sală.

Doamna Petö Csilla-Maria, vă rog frumos.

După care o s-o rog pe doamna Farkas să ia cuvântul.

Astăzi este ziua UDMR-ului.

După care o s-o rog pe doamna Luminiţa Iordache, pe colega mea, progresistă astăzi, să ia cuvântul, după care intrăm în procedura normală.

O să ia cuvântul celălalt deputat independent-o - progresist, domnul Ioan Munteanu.

Doamna deputat, aveţi cuvântul. Sărut mâna jo napot kivanok!

Doamna Petö Csilla-Maria:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Mulţumesc.

Declaraţia mea politică de azi se referă la introducerea cărţii de identitate pentru nou-născuţi, care reprezintă o necesitate.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi vă supune atenţiei o problemă de management deficitar a sistemului de tranzit la intrarea şi ieşirea din ţară, întâmpinată de mulţi părinţi ce au copii minori, problemă pe care, de altfel, am semnalat-o şi domnului ministru Traian Igaş, printr-o întrebare adresată dânsului, săptămâna trecută.

Reiterez, în această ordine de idei, un fapt ştiut, de altfel, de către toţi: la noi în ţară, un copil minor nu poate ieşi din ţară, doar dacă figurează pe paşaportul părintelui, ori dacă beneficiază de paşaport individual - proceduri destul de lungi şi costisitoare.

Propunerea mea ar consta în introducerea cărţii de identitate pentru nou-născuţii ce vor ieşi din maternităţi. Pe modelul altor ţări - de exemplu, Republica Moldova - statul asigură gratuit nou-născuţilor cărţi de identitate. Cheltuielile pentru implementarea acestui proiect sunt acoperite din mijloacele financiare ale bugetului de stat. Cartea de identitate pe numele nou-născuţilor va fi valabilă 10 ani, este eliberată fără fotografie, semnătura şi datele biometrice ale titularului. Actul de identitate nu va înlocui certificatul de naştere şi nu este unul obligatoriu.

Pe lângă motivele amintite mai sus, elaborarea acestui proiect are şi scopul de a susţinefinanciar familiile tinere, prin acordarea actelor de identitate nou-născuţilor. Acest fapt va contribui şi la perfecţionarea sistemuluide evidenţă a copiilor născuţi atât pe teritoriul României, cât şi peste hotare, asigurând un control automatizat al intrărilor şi ieşirilor din ţară, precum şi la completarea Registrului evidenţei populaţiei cu această informaţie pentru persoanele sub 18 ani, contribuind la prevenirea traficului de copii.

Având în vedere cele expuse mai sus, consider această propunere una fondată şi utilă, facilitând procedurile existente în momentul de faţă, şi-mi exprim speranţa că va exista voinţa necesară elaborării şi implementării acestui proiect în România.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu, doamnă deputat.

Doamna Anna-Lili Farkas.

Se pregăteşte doamna Luminiţa Iordache.

Doamna Farkas Anna-Lili:

Bună ziua, domnule preşedinte.

Bună ziua, stimaţi colegi,

"Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere"

"A îmbătrâni este singurul mijloc de a trăi mai mult", spunea francezul Voltaire. Este un lucru firesc, pe care nu îl putem nega. Dar oare a trăi mai mult este o stare demnă şi dezirabilă pentru marea majoritate a persoanelor de vârsta a treia?

Îmi pun această întrebare deoarece se apropie data de 1 octombrie, Ziua internaţională dedicată persoanelor vârstnice, o zi a cărei semnificaţie mi-aş dori să o pot observa manifestându-se mult mai vizibil în comportamentul general al societăţii faţă de bătrânii săi.

Cu siguranţă admitem cu toţii că respectul faţă de persoanele vârstnice, precum şi faţă de orice persoană este o chestiune de responsabilitate şi onoare. Aceasta pentru că fără să ne dăm seama, vom fi trataţi de copiii noştri la fel cum i-am tratat şi noi pe bătrâni şi pe părinţi. Este un lanţ al slăbiciunilor, din care nu putem ieşi decât prin acordarea respectului faţă de toţi bătrânii noştri.

Privind în jur ne confruntăm însă cu o realitate cruntă a vremurilor contemporane: din ce în ce mai multe persoane, care au crescut copii cărora le-au creat un drum în viaţă, se găsesc în situaţia de a rămâne singuri, fără sprijin, tocmai în perioada cea mai vulnerabilă a vieţii lor. Este un aspect absolut trist şi revoltător.

Chiar dacă viaţa bătrânilor a devenit o temă a discursului politic, acest fapt în sine nu este suficient. Vreau să cred că această tematizare nu rămâne doar la nivelul enunţurilor frumos ornate cu o vagă compasiune filantropică.

Doresc să atrag atenţia, pe această cale, tuturor pentru a ne sensibiliza asupra condiţiei respectabile şi vulnerabile a acestor persoane, pentru a ne manifesta solidaritatea cu dânşii, mai ales în aceste vremuri deosebit de grele.

Mulţi şi-au pus şi îşi pun întrebarea firească: oare facem tot posibilul ca aceşti oameni, într-adevăr, să simtă demnitatea îmbătrânirii? Şi, într-un final, cine trebuie să aibă grijă de bătrânii noştri?

Consider că răspunsul nu poate fi decât unul singur: familia, societatea, şi nu în ultimul rând noi, clasa politică. Asta pentru că mult prea multe sunt problemele nerezolvate, mult prea multe nevoi neîmplinite şi prea multe datorii ale societăţii faţă de această categorie de cetăţeni neachitate.

Bătrânii au nevoie de o lume care să nu-i uite, să nu-i abandoneze, să nu-i trateze fără stimă. Pentru că până la urmă valoarea cea mai importantă a civilizaţiei omeneşti este veriga de legătură între cei tineri şi cei vârstnici.

Sper că toate organizaţiile de voluntariat, în acest an al voluntariatului, o să facă ceva de 1 octombrie, de Ziua Vârstnicilor.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.

Înainte de a-i da cuvântul doamnei Iordache, daţi-mi voie să citesc lista colegilor de la Partidul Democrat Liberal, care au depus astăzi în scris declaraţiile: domnii Constantin Severus Militaru, Cosmin Popescu, Florian Daniel Geantă, Alin Trăşculescu, Valeriu Alecu, Stelică Iacob Strugaru, Marius Rogin, Petru Călian, Silviu Prigoană, Daniel Buda, Marius Cristinel Dugulescu, Samoil Vîlcu, George Ionescu, Mircea Lubanovici, Gheorghe Roman, Gabriel Gospodaru, Cătălin Buhăianu-Obuf, doamna Doiniţa Chircu, Cornel Ghiţă, doamna Claudia Boghicevici şi domnul Ion Burlacu.

Doamna deputat, aveţi cuvântul, vă rog.

Doamna Luminiţa Iordache:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!"

M-am uitat săptămâna trecută la o emisiune la televizor, nu are importanţă pe ce canal, şi am rămas uimită de declaraţiile făcute, de acuzaţiile nefondate şi de tot ceea ce au declarat anumiţi lideri, fără să se gândească că adevărat e proverbul care spune: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!"

Şi ca să revenim la subiect: la emisiune erau invitaţi primarul general de la Bucureşti şi cei doi lideri ai opoziţiei, lideri marcanţi, în opinia lor, dar care s-au dovedit că una spun şi alta fac. Şi încă o dată au demonstrat că minciuna, ura, sămânţa de scandal, inducerea în eroare sunt ridicate azi de ei la nivel de lege: legea lor şi nu a noastră, a celor care am putea aştepta de la ei declaraţii reale şi responsabile, şi nu aberaţii, care incită de multe ori chiar la revoltă.

Chiar dincolo de poziţia politică, de falsa doctrină, dincolo de indiferent a cărei parte a barierei se află, aceşti demagogi oare nu sunt interesaţi chiar deloc de soarta românilor? Chiar nu-i interesează decât să-i mintă pe cei pe care îi vor dezamăgi cu siguranţă în viitor? Merg pe principiul că ce e azi e azi, că mâine nu mai contează, că se va dovedi că minciuna are picioare scurte şi dacă tot pot lua voturi prin minciună, nu mai contează oricum. Tot ce contează e să ajungă la putere! Nu contează în ce fel. Oricum.

Şi acum să descriu ce am văzut pe ecranul televizorului şi care m-a oripilat pur şi simplu. Primarul general al Bucureştiului se plângea, dragă Doamne, ce greu îi este lui în Consiliul general să-şi treacă proiectele, când majoritatea îi este ostilă. Şi marea nemulţumire nu era că nu îi trec proiectele, ci faptul că nu erau la mâna lui consilierii, să-i manipuleze cum ar vrea dorinţa lui proprie, că doar de, e primar independent şi voinţa lui trebuie să fie lege. Asta când cei care mai ieri îi erau duşmani de moarte, adică PNL şi PSD, azi erau lângă el şi îi plângeau de milă! Cum să nu aibă un primar general de talia lui tot consiliul la dispoziţie, ca şi cum consilierii ar fi angajaţii proprii ai primarului, ca la un SRL de duzină. Şi se plângea primarul general, că parcă chiar îţi venea să îi plângi de milă, cum consilierii l-au informat că la partidul fiecăruia dintre ei se ia decizia cum să se voteze. Şi toţi trei, primarul general şi cei doi lideri, se întrebau cum pot partidele să-i oblige pe consilieri să voteze invers de cum le dictează conştiinţa!

Câtă mascaradă! Câtă demagogie! Câtă minciună sfruntată! ca să vezi cât de ipocriţi erau toţi cei trei! Cât de duplicitari erau! Cum puteau să mintă când susţineau independenţa de decizie a consilierilor! Dar cum au putut să uite sau să se facă că uită tocmai lucrul pe care ei înşişi îl fac în partidul lor.

Şi acum să explicăm: orice consilier local sau judeţean, fie PSD sau PNL, este la dispoziţia liderului de partid. Şi să ferească Dumnezeu să voteze altfel! Nu numai că este dat afară din partid şi îşi pierde calitatea de consilier, dar să vezi ce hăituială şi ameninţări pe el!

Şi un caz concret: la Iaşi. La Consiliul judeţean nu merge nimic. Totul este blocat. Toate proiectele sunt blocate, pentru că la nivel de opoziţie se decide totul împotriva lui Simirad, chiar dacă totul este împotriva ieşenilor. Şi uite aşa Iaşiul rămâne fără proiecte, cum ar fi: drumuri, şcoli, spitale, aeroport şi încă multe altele, numai pentru faptul că sunt proiectele lui Simirad şi ale puterii.

Ieşenii pierd tocmai pentru faptul că aleşii locali din opoziţie sunt la mâna liderului politic, că îşi pierd mandatul dacă ţin cu alegătorii şi nu cu ambiţia şefului de partid.

Şi tocmai aici e dilema: când au dreptate? Când consilierii de la Bucureşti sunt împotriva primarului general sau când consilierii de la Iaşi sunt împotriva lui Simirad?

Cu glume proaste şi penibile, cu dispreţ şi faţă de telespectatori, dar şi faţă de toţi românii, susţineau că nu e corect ca aleşii locali să răspundă la comanda liderilor de partid, lucruri pe care tocmai ei le fac la Iaşi, cu nesimţire şi neruşinare.

Dar poate ar fi mai corect ca toţi aleşii să poată vota cum le dictează interesul cetăţenilor. Dacă vom reuşi acest lucru, atunci la Iaşi şi numai proiectele vor fi importante şi nu frica faţă de lideri. Şi lucrul acesta va sta în puterea noastră, dragi colegi.

Dar cum minciuna are picioare scurte, opoziţia de azi va fi lovită chiar de propria demagogie.

Mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu doamnă deputat.

Înainte de a da cuvântul colegului meu, domnul Amet Aledin, din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, daţi-mi voie să citesc şi eu lista colegilor mei din PSD care au depus în scris: domnii Mircea Duşa, subsemnatul - Valeriu Zgonea - Ion Călin, Vasile Mocanu, Ioan Stan, Vasile Popeangă, Laurenţiu Nistor, Neculai Răţoi, Gheorghe Ana, Sorin Stragea, Dumitru Chiriţă, Eugen Bejinariu, Dorel Covaci, Angel Tîlvăr, Florin-Costin Pâslaru, Vasile Gliga, Georgian Pop, Mircea-Gheorghe Drăghici, Horia Teodorescu, Ion Dumitru, doamna Manuela Mitrea, domnii Florin Iordache, Marian Neacşu, Cătălin Nechifor, Marian Ghiveciu, Radu Emil Moldovan, Cornel Itu şi Andrei Dolineaschi.

Domnule deputat, aveţi 3 minute.

Domnul Aledin Amet:

Da, vă mulţumesc.

Bună dimineaţa!

Am pregătit două declaraţii politice. Voi prezenta doar o declaraţie politică, iar cealaltă va fi depusă în scris.

"Ramazan bayram" - o importantă sărbătoare religioasă a lumii musulmane.

La sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie, lumea musulmană a sărbătorit un eveniment religios foarte important, "Ramazan Bayramul". Precedată de perioada postului, sărbătoarea, numită şi "Şeker Bayram", datorită faptului că se prepară şi se servesc multe dulciuri, reprezintă bucuria de a te reîntâlni cu prietenii, de a-ţi vizita rudele, dar şi motivul de a te gândi la persoanele decedate şi de a te ruga pentru ele.

Perioada postului înseamnă purificarea propriei fiinţe, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere spiritual. Perioada postului mai înseamnă, însă, şi înţelegerea problemelor oamenilor nevoiaşi, într-o măsură mult mai mare. Se oferă pachete cu alimente, dar se organizează şi tradiţionalele mese de Iftar, fiind invitaţi în special bătrânii.

La geamii au loc, în fiecare zi de post, slujbe religioase, perioada fiind considerată, de toţi musulmanii, deosebită.

După 2 luni şi 10 zile, se petrece cel de-al doilea mare eveniment, "Kurban Bayramul"- Sărbătoarea Sacrificiului. Dincolo de aspectul tradiţional, trebuie remarcat îndemnul de a-ţi ajuta semenii.

Religia reprezintă, pentru comunitatea tătară din România, o dimensiune esenţială a propriei identităţi. De aceea există o preocupare sporită în ceea ce priveşte organizarea unor evenimente specifice. Aspectul cel mai important constă, însă, în faptul că din ce în ce mai mulţi tineri participă la aceste evenimente. Astfel este asigurată continuitatea, necesara continuitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Daţi-mi voie să vă comunic că domnul Miron Ignat, tot din partea aceluiaşi grup parlamentar, al minorităţilor naţionale, a depus în scris.

O să-l rog pe colegul de la PD să ia cuvântul.

Domnule Lubanovici, doriţi să luaţi cuvântul după... Lăsăm şi tineretul să facă ceva.

Hai, trei minute, dragă colega!

Se pregăteşte domnul Vasile Popeangă, din cel mai îndepărtat punct al Gorjului.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

Stimaţi colegi parlamentari,

O veritabilă identitate europeană poate fi construită cu adevărat printr-un pact social nou, în jurul unor valori şi principii comune. Europa, în diversitatea sa, a devenit progresiv un important laborator de experimentare, îndeosebi pe planul drepturilor omului şi al necesităţii de a reinventa un drept comun, adică un "pluralism juridic ordonat", în care drepturile omului, principiul fundamental al demnităţii umane, să fie garantate şi pe deplin respectate.

În mod regretabil şi inexplicabil, privind la evoluţia protecţiei drepturilor omului în spaţiul european, în data de 9 septembrie a.c., la Paris, au fost reţinuţi de poliţişti trei tineri români, studenţi la Universitatea Sorbona, pentru că fiecare dintre ei avea asupra sa un iPhone, iar în acea dimineaţă, în aceeaşi zonă a oraşului, un francez reclamase la poliţie faptul că i-a fost furat telefonul. Unul dintre poliţişti li s-a adresat celor trei tineri cu următoarea remarcă ofensatoare: "Gura, nu-mi plac românii!", iar după ce tânăra româncă a încercat să le explice poliţiştilor că studiază la Sorbona, i s-a răspuns: "Există o altă Sorbona, pentru săraci, pentru români?"

Un alt caz care a frapat opinia publică din România şi din Franţa se referă la medicul român care susţine că a fost concediat de la un spital din sudul Franţei, din cauza naţionalităţii sale.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, asemenea cazuri şocante şi dramatice pentru Europa anului 2011 ne provoacă la serioase reflecţii de politică externă, în sensul întăririi mecanismelor de protecţie a cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul altor state, o protecţie efectivă şi eficientă a drepturilor lor, luptând prin orice metode diplomatice împotriva oricăror forme de discriminare.

Trebuie subliniat, în acest context, faptul că art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului statuează faptul că exercitarea drepturilor şi libertăţilor pe care Convenţia le recunoaşte trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

Faţă de această prescripţie normativă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat, prin dinamica jurisprudenţială, criteriile discriminării. Astfel, egalitatea de tratament este încălcată dacă diferenţierea nu are justificare obiectivă şi rezonabilă: scopul, dar mai ales efectele măsurii trebuie să permită aprecierea justificării. O diferenţiere de tratament admisibilă trebuie nu numai să urmărească un scop legitim, ci şi să se caracterizeze printr-un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

Aşadar, în cele două cazuri concrete, a fost încălcat principiul nondiscriminării statuat în art.14 din CEDO, iar în cazul tinerilor studenţi s-a încălcat flagrant şi art. 3 privind rele tratamente aplicate în detenţie, împotriva demnităţii umane.

Două criterii cumulative caracterizează, prin urmare, discriminarea: pe de o parte, o diferenţă de tratament în exercitarea drepturilor, pe de altă parte, lipsa unei justificări obiective şi rezonabile.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Asemenea cazuri inadecvate spaţiului european modern nu trebuie să conducă la tensiuni diplomatice, ci cu atât mai mult la parteneriate strategice între state, prin reconfigurarea mecanismelor de garantare şi protecţie a resortisanţilor statelor membre, în speţă, a cetăţenilor români, care trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror forme de discriminare, cu respectarea plenară a principiului demnităţii umane.

În calitate de membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale din Parlamentul României, consider că statul român trebuie să acorde urgent asistenţă juridică şi consulară gratuită cetăţenilor români aflaţi pe teritoriul altor state, dacă se află în situaţii similare celor trei tineri studenţi sau în cazul medicului român, luptând cu situaţii sociale inechitabile, fiind discriminaţi pentru originea lor naţională.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Statul român trebuie să aibă putere, să aibă credibilitate şi în interiorul ţării.

Daţi-mi voie să vă spun colegii din Grupul parlamentar al PDL care au depus în scris: domnul Constantin Uricec şi domnul Ioan Balan; domnul Ştefan Buciuta, de la minorităţile naţionale, a depus şi Domnia Sa în scris; şi domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu, din partea Grupului parlamentar progresist.

Domnule deputat, vă rugăm frumos, din îndepărtatul Târgu-Jiu, să ne spuneţi gândurile dumneavoastră.

Se pregăteşte domnul Lubanovici.

Domnul Vasile Popeangă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Albă ca Zăpada umblă cu cioara vopsită".

În marea dorinţă de prostire a electoratului spre îndeplinirea măreţului ideal băsist de eternizare la putere a PDL-ului, cu surle, trâmbiţe şi valuri de cerneală, a dat Dumnezeu să fie scos din Guvern, în cele din urmă şi spre binele unui popor de peste 20 de milioane de români, Sebastian Lăzăroiu. Ştiţi care: tatăl Albei ca Zăpada portocalii, da' verde la faţă, faimosul strateg specializat în alba-neagra cu neuronii electoratului, trimisul la muncă, da' concediatul după doar un trimestru în care n-a fost în stare "să lucreze cu normă-ntreagă", dacă ar fi să dăm crezare şefului său direct, pseudopremierul Boc.

Trist este că nu a fost dat afară pentru incompetenţă, deşi Lăzăroiu şi munca sunt două noţiuni la fel de uşor miscibile precum uleiul cu apa - lucru pe care opoziţia 1-a tot zis de zor la urechea surdă a Guvernului -, ci că a fost uşuit tot cum a fost pus: pe criterii politice! Iar viteza cu care tătucul său politic de la Cotroceni i-a semnat coborârea de pe fotoliul ministerial n-avea decât să fie semnalul că, vai, săracu’ Lăzăroiu a fost oropsit politic de însuşi cel care 1-a căţărat în vârful Ministerului Muncii, aşa că, în calculele strategilor portocaliu-prăzulii, "sondorul" de opinie ar fi trebuit să devină o victimă a propriilor crezuri şi a faptului că a reuşit să-şi exprime, liber, nişte păreri personale referitoare la partidul unic.

Faptul în sine ar fi trebuit să atragă simpatia poporului român asupra tătucului Albei-ca-Zăpada-umblătoare-cu-cioara-vopsită, un val de empatie a fost aşteptat din partea electoratului, ceea ce ar fi credibilizat un individ care ar trebui, în primul rând, să dea înapoi salariile încasate în vacanţa asta la cârma Ministerului Muncii, întrucât, pe de o parte, nu şi-a îndeplinit prea multe din cele stipulate în fişa postului, iar, pe de altă parte, nu este corect ca poporul român să fie obligat să suporte salariul gornistului Cotroceniului paraşutat în Palatul Victoria, cel care, de mai bine de o jumătate de an, tot pune la cale o mare mistificare pentru 2012.

La Cotroceni s-a găsit formula cum să scape PDL de la eşecul electoral pe care un partid cu (contra)performanţa lui e normal să îl sufere. Întrebarea e cum să guvernezi prost, dar să nu pierzi puterea? Cum să scapi nesancţionat de electorat. Altfel spus, cum să nu treacă în opoziţie cei care prea s-au dedulcit la plăcerile guvernării şi la banul public?! Soluţia e una singură: să nu scrii pe buletinul de vot "PDL"! Să pui altceva, să arunci praf în ochii oamenilor că s-a născut o nouă forţă politică, chiar dacă e cu aceiaşi oameni ştiuţi de toată lumea. Să pretinzi în campanie că viaţa politică s-a reînnoit prin apariţia unei noi forţe, capabilă să scoată din criză etc. Adică, în fapt, a renăscut, precum pasărea Phoenix din propria-i cenuşă, aceeaşi Mărie, doar că pălăria nu mai e o "beretă de marinel (că oricum aceasta expira-n 2014), ci o panama grozavă...

Sebastian Lăzăroiu spunea în interviul din "Gândul": "Sunt interesat să mă implic în asemenea mişcare, în asemenea platformă (adică în Mişcarea Populară). PDL poate câştiga... aşa alegerile din 2012, problema e că le va pierde sigur pe cele din 2014. Asta-i marea problemă. PDL trebuie să construiască, din 2011, 2012, acel proiect şi să-i convingă pe români că e un proiect viabil, pe 10 ani de acum înainte. Dacă reuşeşte să formuleze acest proiect, să construiască acest vehicul care să capteze centrul-dreapta, va câştiga şi în 2012, va câştiga şi în 2014, ceea ce va însemna încă un ciclu de guvernare". E clar că PDL trage nădejde ca spânu’ de barbă că o să plece de la putere abia prin 2024, dacă nu cumva se răzgândeşte până atunci...

Din păcate, Băsescu a reuşit ca nimeni altul să găsească breşe în Constituţia României şi să le speculeze cu rea-credinţă, ca-n speluncile porturilor, în interesul său şi al sectei sale portocalii, iar acum ar dori să modifice Constituţia pentru a-i fi şi mai favorabilă. Şi toate astea într-o ţară adusă în pragul falimentului pe faţă şi cu cele mai rele intenţii electorale! După principiul "să tăiem gâtu' vacii ca să-i luăm clopotu'", falimentăm o ţară ca să ieşim mai ieftin în campanie: cu acelaşi conţinut de pungă cumpărăm nu unul, ca data trecută, ci două-trei voturi!

Cred că ar trebui să repunem pe tapet o pedeapsă exemplară pentru sperjur şi să o adaptăm la nivelul funcţiei şi efectelor sale, căci prea mulţi au jurat strâmb, dărâmând această ţară, iar situaţia la nivel naţional a devenit intolerabilă, nemaiputându-se continua astfel.

Rămâne de văzut dacă forma în care va renaşte neobăsismul va reuşi să mai păcălească încă o dată pe românul adus în sapă de lemn de către actuala putere, dacă acela care şi-a văzut veniturile înjumătăţite şi nu rareori aduse sub nivelul de supravieţuire se va mulţumi cu o pungă o dată la 4 ani, în loc să ceară nişte venituri decente, după care, timp de aceiaşi 4 ani i se va lua înapoi zilnic punga pe care-a primit-o ca să-i voteze pe nişte incompetenţi ce stau cu gândul doar la jaf, mai rău decât popoarele migratoare ce au trecut pe aceste pământuri. Să sperăm că îi dă Dumnezeu românului mintea cea de pe urmă!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

V-aţi molipsit de la domnul Stanciu.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Se pregăteşte domnul Longher Ghervazen şi după aceea domnul deputat Ioan Munteanu.

Domnul Mircea Lubanovici:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În calitate de membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale din Parlamentul României, precum şi în calitate de preşedinte al Subcomisiei pentru problemele românilor de Pretutindeni, doresc să evidenţiez şi să salut, totodată, o nouă reuniune a reprezentanţilor românilor din diaspora la Bucureşti - Forumul Românilor de Pretutindeni, devenit deja o tradiţie în organizarea Departamentului Românilor de Pretutindeni din cadrul Guvernului României. Reamintesc colegilor mei că acest forum apără drepturile românilor din străinătate, acţionează pentru unitatea românilor din afara graniţelor ţării, precum şi a asociaţiilor româneşti existente pe mapamond, în vederea promovării acelor aspecte care să transmită lumii un mesaj pozitiv despre adevăratul spirit românesc, prin implicarea tuturor românilor din diaspora în procesul de îmbunătăţire a imaginii României în lume.

Această reuniune a reuşit şi în 2010 să propună soluţii la problemele diasporei şi României, folosindu-se de experienţa acumulată în diaspora de personalităţile româneşti emigrate în străinătate şi de specialiştii români de valoare din diverse domenii. Suntem siguri că experienţa dobândită până acum de reprezentanţii românilor din toată lumea, precum şi solidaritatea crescândă a românilor din diaspora cu românii din ţara-mamă vor genera şi în acest an o seamă de idei şi direcţii de acţiune pentru protejarea intereselor românilor din afara graniţelor ţării.

Având în vedere cele expuse mai sus, fac apel la toţi compatrioţii din diaspora, dar şi la românii din ţară şi la colegii mei parlamentari să facă eforturi unite şi să valorifice toate calităţile specifice poporului român - inteligenţa, hărnicia şi solidaritatea naţională -, singura modalitate care poate promova valorile naţionale în ochii occidentalilor şi prin care toate neajunsurile de imagine ale României pot să fie înlăturate.

Consider, în concluzie, că dincolo de importantele semnificaţii cultural-politice ale acestui forum, românii trebuie să folosească acest prilej minunat de apropiere între ei şi pentru a stabili relaţii economice de colaborare şi întrajutorare, pentru a lega prietenii trainice, care să permită inclusiv noi abordări în domeniul businessului, de natură să contribuie atât la bunăstarea comunităţilor româneşti din toată lumea, cât mai ales la accelerarea depăşirii efectelor crizei în care încă se află lumea întreagă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Domnule deputat, ştiţi ce scrie în regulament, că nu aveţi voie să comentaţi. Vă rog frumos, trei minute. Aveţi cuvântul.

Se pregăteşte... tovarăşul Ioan Munteanu.

Domnul Ghervazen Longher:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pentru a treisprezecea oară, Uniunea Polonezilor din România a organizat, în zilele de 8-10 septembrie a.c. Zilele Culturii Polone. Acestea au fost inaugurate în anul 1999, la împlinirea a 60 de ani de la invadarea Poloniei, ce a marcat începutul celei de a doua conflagraţii mondiale. Atunci România şi-a deschis graniţele pentru cele mai înalte autorităţi ale Poloniei şi pentru zecile de mii de refugiaţi militari şi civili, iar românii le-au deschis uşile caselor şi inimile.

De la început ne-am propus să fim o punte de legătură între România şi Polonia, să contribuim la apropierea şi la cunoaşterea reciprocă a două popoare cu o istorie adeseori comună şi un destin asemănător. Deviza sub care se desfăşoară Zilele Culturii Polone - "Mai aproape unii de alţii" - ilustrează scopul acestor manifestări.

Anul acesta, Zilele Culturii Polone s-au desfăşurat sub înaltul patronaj al Mareşalului Senatului R.P. Bogdan Borusewicz şi al lui Longin Komolowski -preşedintele Asociaţiei "Wspólnota Polska" - cea mai mare organizaţie care sprijină diaspora polonă din întreaga lume.

La deschiderea manifestărilor au participat: Gheorghe Flutur - preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, doamna subprefect Angela Zarojanu, primarul municipiului Suceava, senatori şi deputaţi. De asemenea, au fost prezente delegaţiile Voievodatului Podkarpacie, a oraşului Zakopane, a localităţii Zary, a comunităţii poloneze din Adampol (Turcia). Simpozionul ştiinţific intitulat "Lumea relaţiilor polono-române" a reunit cercetători şi cadre didactice din 11 centre universitare din Polonia, precum şi din Bucureşti, Iaşi şi Suceava.

Cele două zile ale simpozionului s-au încheiat cu concluziile, la care au participat ambasadorul Republicii Polone în Bucureşti - Marek Szczygiel şi consulul R. Polonia - Pawel Bogdziewicz.

La sfârşitul celei de-a doua zile a avut loc lansarea de cărţi, printre altele, "Polonia şi România - legături istorice şi culturale - trecut şi prezent", care cuprinde referatele susţinute la simpozionul din anul 2010. De un interes deosebit s-a bucurat volumul tânărului cercetător polonez Adam Burakowski "Dictatura lui Nicolae Ceauşescu. Geniul Carpaţilor", apărut la Editura Polirom anul acesta.

Delegaţiile din Polonia au luat parte la o întâlnire oficială cu autorităţile judeţului şi oraşului. La întâlnire a fost prezent ambasadorul Poloniei.

În mod tradiţional, cea de-a treia zi a Zilelor Culturii Polone a fost dedicată cunoaşterii unei comunităţi poloneze - cea din Soloneţu Nou, prilej cu care a avut loc Sărbătoarea roadelor (Dozynki). Manifestările au început cu Sfânta Liturghie oficiată de Excelenţa Sa Petru Gherghel, episcopul Diecezei de Iaşi, asistat de 20 de preoţi din Bucovina, din Polonia şi Ucraina. Fiecare din cele 14 asociaţii ale Uniunii Polonezilor din România a expus produse agricole şi preparate specifice bucătăriei poloneze. Li s-au alăturat românii din Pârteştii de Sus, ucrainenii din Cacica şi reprezentanţii Forumului German din Câmpulung Moldovenesc.

Sărbătoarea s-a încheiat cu un spectacol prezentat de două formaţii din Polonia: Jan Trebunia Tutka, cu concertul "Munţii în inimă", şi capela ansamblului "Dolina Nowego Solonca" din Zlotnik, precum şi ansamblurile noastre "Solonczanka", din Soloneţu Nou, şi "Mala Pojana" din Poiana Micului, care şi-au sărbătorit 20 de ani de activitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Ioan Munteanu. Se pregăteşte din partea Grupului social-democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "E prea multă linişte la Ministerul Agriculturii".

Acum, când România se confruntă cu o secetă foarte puternică, care afectează aproape 80% din teritoriul ţării, este nefirească tăcerea care domneşte la Ministerul Agriculturii, dar şi la Guvernul României. De ce tac guvernanţii şi responsabilii din ministerul de resort, de ce nu reacţionează nimeni în această situaţie de maximă gravitate?

Nu este prima dată când abordez problema siguranţei alimentare, am insistat în mai multe rânduri asupra pericolelor care ameninţă populaţia ţării noastre, precum şi a altor ţări, respectiv criza alimentară şi lipsa apei potabile. Am cerut de fiecare dată ca lucrurile să fie dezbătute de urgenţă în cadrul CSAT, dar fără niciun rezultat. De data aceasta, situaţia alarmantă generată de secetă mă determină să revin asupra necesităţii unei asemenea dezbateri.

Agricultorii din România nu-şi pot lucra pământul şi nu reuşesc să efectueze lucrările de însămânţare a culturilor de toamnă. Drept urmare, se întrevede o criză alimentară serioasă în anii 2012-2013 şi următorii. România nu va mai avea pâine şi se va ajunge la preţuri exorbitante pentru procurarea ei. Cu ce vor fi hrănite animalele şi cu ce costuri se vor acoperi importurile de produse alimentare? De ce nu se dezbat aceste probleme şi de ce nu se propun măsuri de soluţionare, mergându-se chiar până la decretarea stării de urgenţă? Este vorba de mâncare pentru oameni şi pentru animale. Ferească Dumnezeu de o revoltă a oamenilor, cauzată de lipsa alimentelor şi a apei potabile!

La numeroasele probleme ale ţării, doar această secetă îi mai lipsea acestui guvern incompetent! Anul 2013 se anunţă, astfel, a fi anul foametei, ceea ce este şi mai grav decât un război adevărat. De aceea, Guvernul trebuie să aloce, în regim de urgenţă, bani pentru irigaţii, deoarece există mari suprafeţe care, irigate, pot compensa un procent care să dea o anumită siguranţă pâinii pentru anul viitor. Chiar şi cu aceste cheltuieli suplimentare, preţul producţiei obţinute va fi unul mai mic decât cel al importurilor. Dacă nu se vor aplica măsuri de diminuare a efectelor secetei, atunci guvernanţii actuali vor trebui să se aştepte la pedepse aspre din partea oamenilor, mă refer la cele electorale.

Lăsaţi la o parte, domnilor, lupta politică şi nu mai risipiţi banii pe tot felul de evenimente şi de sindrofii! Consultaţi-vă cu specialiştii din domeniu şi decideţi cât mai degrabă ceea ce este de făcut. Insist ca CSAT să discute, la modul cel mai serios posibil, subiectul secetei şi al siguranţei alimentare. Acum, cât încă nu e prea târziu...

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă mulţumesc mult şi eu, domnule deputat.

Domnul Sorin Stragea, din partea Grupului social-democrat.

Se pregăteşte domnul Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Drujba lui Lăzăroiu".

Aşa cum suntem deja obişnuiţi de către partidul de guvernământ, am ajuns să trăim azi şi episodul "uite ministrul, nu mai e ministrul"! Până şi premierul Boc, chiar şi Preşedintele Băsescu, au reuşit într-un final să-şi dea seama că ministrul Lăzăroiu a fost cel mai aberant ministru al muncii din ultimele două decenii.

Cu toate acestea nimic nu îi scuză pe cei doi de măsurile stupide adoptate de coaliţia pe care o conduc, măsuri propuse de acest ministru de tristă amintire, şi mă refer aici la decizia Guvernului de a elimina din această iarnă subvenţiile pentru căldură.

Practic, această măsură face ca din cele 1,4 milioane de familii care primeau această subvenţie, să mai beneficieze de acest ajutor doar mai puţin de un sfert dintre ele. Nimeni nu s-a gândit că, astfel, se nasc multe sute de mii de drame ale unor oameni sufocaţi de sărăcie în urma "minunatei" guvernări Băsescu-Boc!

Eliminarea integrală a subvenţiei de către Guvern, cât şi imposibilitatea primăriilor locale de a mai aloca un buget pentru subvenţii, aşa cum s-a întâmplat în mai multe oraşe şi în iarna trecută, va duce în mod cert la majorarea costului gigacaloriei facturat către populaţie. La nivel naţional, diferenţa între costul de producţie al gigacaloriei şi costul facturat către populaţie ajunge pana la 150%.

Dar cu siguranţă acest lucru nu se va mai întâmpla în cazul localităţilor cu primari PDL, pentru că acestora le vor fi alocate sume importante de bani care să susţină campania electorală care va urma.

Mă întreb doar cum va putea Guvernul să îi afle pe posesorii de drujbe cărora nu le mai acordă subvenţiile? Doar dacă una din întrebările viitorului recensământ va fi "Aveţi drujbă?"! Ilaritatea acestor măsuri poate fi lesne de observat, dar nu ne mai miră nimic din ceea ce pot scorni aceşti diletanţi numiţi pe funcţii de mare răspundere, fără a avea niciun fel de calificare pentru posturile pe care le ocupă, ei fiind doar nişte umili şi supuşi lachei ai partidului de guvernământ.

Cu toate acestea, nu ne miră că ministrul Lăzăroiu, în loc să fie demis din cauza prostiilor făcute pe timpul scurtului său mandat la Ministerul Muncii, a fost dat afară pentru deserviciile pe care le-a făcut PDL prin declaraţiile sale. Acest fapt ne dovedeşte, încă odată, că pe aceşti oameni, care se joacă cu viitorul a milioane de români, nu îi interesează deloc soarta acestora, ei fiind interesaţi doar de păstrarea puterii cu orice preţ, pentru a putea să se bucure de privilegii şi contracte cu statul, de comisioane şi alte moduri de îmbogăţire pe spinarea cetăţenilor.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul 7 Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc şi eu.

Domnul Ciuhodaru, aţi văzut, nici nu v-am dat voie până n-au venit televiziunile să vă vadă. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Domnule preşedinte,

Onorată audienţă,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Pe jumătate".

Palatul Culturii? Schele. Trei Ierarhi? Schele. Catedrala Mitropolitană? Schele. Teatrul Naţional? Schele. Filarmonica? Aţi ghicit: schele. Fotbalul? Doar o speranţă. Rugbiul, singurul plus.

Acum, după cum spun unii, suntem pe jumătate oraş cultural. Dar când o să avem apă caldă, probabil că o să fim pe jumătate şi un sfert, iar atunci când vom avea străzi pe care să putem circula în voie, vom fi cu adevărat oraş european.

Întrebarea pe care ne-o punem cu toţii este: Când? Sau vom auzi din nou că lucrurile importante au nevoie de timp.

Eu nu vreau doar ca Iaşiul să fie oraş european. Eu vreau ca ieşenii să fie europeni.

Iar pentru că trebuie să răspund întrebării pe care mi-o pun alţii: Da, schimbarea începe acum, prin creativitate şi decizie rapidă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Ia auziţi ce spune colegul nostru "schele şi sechele".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Chiar cicatrici, domnule preşedinte. Vă invit la Iaşi.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi cubaneros.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Invitaţia rămâne valabilă oricând.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Cu mare plăcere.

Domnule deputat, aveţi cuvântul, din partea Grupului PDL, după care se pregăteşte domnul Horia Teodorescu.

Domnul Marius Neculai:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este o mare onoare pentru mine să pledez astăzi în faţa dumneavoastră, argumentând pentru personalitatea, care, în momentul de faţă, este reprezentantul Dinastiei Regale a României, Majestatea Sa ex-Regele Mihai I, cinstind şi onorând, în acest fel, istoria modernă a României.

Prezenţa Majestăţii Sale în Parlament, în ziua de 25 octombrie, Ziua Armatei, ziua eliberării ultimei palme de pământ românesc de sub ocupaţia străină, are valoare de simbol pentru armata şi poporul român. 25 octombrie se înscrie în categoria acelor momente aniversare la care participă, sub diverse forme, nu doar cei îmbrăcaţi în uniforma militară, ci noi toţi cei ce ne numim români.

Este un bun prilej de evocare istorică, este momentul să ne întoarcem privirea spre reperele existenţei româneşti, să arătăm că ne preţuim trecutul şi oamenii care au făurit istoria acestei ţări.

Vom sărbătorim, alături de Regele Mihai, 90 de ani memorabili, victorii şi înfrângeri deopotrivă, toate parte integrantă a istoriei pe care ne-o asumăm cu respect şi recunoaştere.

Aducem astfel un omagiu monarhiei, capitol de istorie închis odată cu sfârşitul sistemului politic în care a evoluat, una din cele mai vechi instituţii ale statului român, care a împlinit, anul acesta, 145 de ani. Aduc un omagiu familiei regale cu rădăcinile în locul în care izvorăşte Dunărea, fluviu care parcă s-a încăpăţânat să-şi poarte regii pe cursul său până în ţara în care vor domni pentru menţinerea şi consolidarea statului naţional, pentru creşterea prestigiului european, întărirea autonomiei şi nu în ultimul rând încetarea luptelor pentru domnie.

Nu vreau să ţin acum o lecţie deschisă de istorie, însă, subliniez faptul că, onorând pe Regele Mihai, aducem un omagiu celui care a fost Regele Carol I, cu cea mai lungă domnie cunoscută de vreun conducător al României, cel care a obţinut independenţa ţării, a redresat economia, a crescut prestigiul nostru în Europa. În acele timpuri s-a construit în Munţii Carpaţi Castelul Peleş, care a rămas şi acum una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. Tot atunci, au fost construite primele universităţi la Iaşi, respectiv Bucureşti.

După războiul ruso-turc România a câştigat Dobrogea, iar Carol I a ordonat construirea unui pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Onorând pe Regele Mihai, aducem un omagiu Marii Uniri de la 1918, Regelui Ferdinand, cel care, prin hotărârea de intrare a României în Primul Război Mondial de partea Antantei, împotriva Germaniei şi Austro-Ungariei, a făcut pasul cel mai important în realizarea idealului României Mari. "Întregitorul" sau "Fidelul", cum i s-a mai spus, a dus ţara spre o nouă treaptă de prosperitate, România având la moartea sa 17 milioane de locuitori şi 295.000 km. pătraţi.

Omagiu aduc, de asemenea, celui care i-a fost tată ex-Regelui Mihai, Carol al II-lea.

Stimaţi colegi,

suntem contemporani cu singurul şef de stat în funcţie la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, şi încă în viaţă acum, Majestatea Sa ex-Regele Mihai I, o istorie vie, un simbol naţional şi chiar european al democraţiei şi rafinamentului.

Suntem contemporani cu cel care a scurtat cel de al doilea Război Mondial cu şase luni de zile salvând mii de vieţi omeneşti, oferind Armatei Române posibilitatea de a elibera ţara de sub ocupaţie germană. Regele Mihai, în calitate de mareşal şi comandant suprem al Armatei Române, a fost decorat cu toate cele trei clase ale Ordinului "Mihai Viteazul".

Aducem mulţumiri ex-Regelui Mihai pentru că a fost mereu printre cei care au acţionat pentru îmbunătăţirea imaginii României peste hotare. S-a dovedit a fi un important ambasador al cauzei statului nostru şi reprezentant al românilor pe lângă structurile de decizie din NATO şi Uniunea Europeană. Cuvântul ex-Regelui Mihai I a fost şi este ascultat cu interes şi în forurile de conducere ale ONU.

Mă onorează şi copleşeşte în aceeaşi măsură şansa de a adresa de la această tribună cele mai calde felicitări, urări de bine şi un sincer "La mulţi ani!" ex-Regelui Mihai I al României, cel mai longeviv om de stat din istoria României, argument vibrant pentru a sărbători şi a ne manifesta mândria privind istoria noastră şi personajele cheie care au scris-o.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc.

Are cuvântul, din îndepărtata Tulce, până nu vine vântul şi frigul şi până gigacaloria încă e ieftină, domnul Horia Teodorescu.

Domnul Horia Teodorescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă salut, stimaţi colegi!

Declaraţia mea politică se referă la populaţia din Delta Dunării, condamnată la înfometare de Guvernul PDL.

Am luat act cu îngrijorare de intenţia actualului Guvern, prin reprezentanţii săi, de a interzice, fie şi temporar, pescuitul comercial în Delta Dunării.

Ministrul mediului, László Borbély, susţinut de conducerea Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi de cea a Consiliului Judeţean a afirmat la Tulcea că se ia în calcul interzicerea temporară a pescuitului în această zonă. Decizia este în studiu împreună cu factorii locali, respectiv Consiliul Judeţean Tulcea.

După ce actuala conducere judeţeană, în frunte cu preşedintele Victor Tarhon, a impus deja taxe aberante, care vin ca un jug pe gâtul pescarilor care se chinuiesc să-şi întreţină familiile, taxe atacate în instanţă de asociaţiile de pescari, potenţiala interzicere a pescuitului, singura sursă de venit pentru mii de familii din Delta Dunării, este similară cu o condamnare la moarte pentru aceşti oameni care trăiesc în condiţii deosebit de grele.

Este, practic, o încercare de transformare a zonei Deltei într-o rezervaţie de "indieni", în care localnicii nu mai au nici un drept, nici măcar pe cel de a pescui tradiţional cu setci, iar potentaţii zilei se plimbă cu bărci de zeci de mii de euro sau îşi construiesc case de vacanţă, aşa cum este cazul doamnei ministru Sulfina Barbu.

Chiar dacă poate numărul mic de locuitori din Delta Dunării nu reprezintă o atracţie electorală, solicităm actualilor guvernanţi, dar şi conducerii judeţului Tulcea, să renunţe la hăituirea acestor oameni care de sute de ani trăiesc din pescuit, în simbioză cu natura verde, şi din ce în ce mai greu în ultimii ani, cu cea portocalie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, şi eu vă mulţumesc.

Cutremur în sală, dacă a venit şi doamna Anastase să vă asculte, domnule deputat, vă daţi seama cât de important sunteţi pentru Grupul Social Democrat.

Doamnelor şi domnilor,

Cu trei minute înainte de sfârşitul declaraţiilor politice, daţi-mi voie să închid şedinţa de astăzi a declaraţiilor politice, urându-vă o zi liniştită şi frumoasă, mult noroc şi bani mulţi în pungă. Doamne ajută!

(Următoarele intervenţii şi declaraţii politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la preşedintele de şedinţă.)

Domnul Costică Macaleţi:

"Bolnavii au interzis la tratamente eficiente pe motiv de... economie"

Declaraţia mea politică se referă la situaţia deosebit de dificilă în care vor ajunge bolnavii de cancer şi diabet, care printr-o decizie iresponsabilă şi inexplicabilă a Ministerului Sănătăţii vor fi nevoiţi a se trata cu medicamente ieftine, nu eficiente.

Astfel, noul ministru al sănătăţii a pregătit acte normative pentru impunerea medicamentelor generice pe lista compensatelor C2, listă ce cuprinde tratamentele pentru bolnavii de cancer şi cei cu diabet. Această listă are unele dintre cele mai mari costuri din sistemul sanitar, consumând peste 80% din bugetul alocat compensatelor în România. Din acest motiv, ministerul a decis ca produsele care au echivalente generice, deci mult mai ieftine, să fie înlocuite cu cele din urmă, rămânând pe listă doar medicamentele originale pentru care nu există încă înlocuitori.

Aşadar, bolnavii cu afecţiuni deosebit de grave, care le pun viaţa în pericol, vor fi trataţi exclusiv cu cele mai ieftine medicamente posibile, adică cele de bază. Spre exemplu, ce contează pentru guvernanţi că există un medicament de ultimă generaţie care ţine cancerul sub control mult mai eficient dacă putem să le oferim în schimb bolnavilor un medicament vechi şi mult mai ineficient, dar care este mai ieftin? Aşadar, banii, banii şi iar banii contează pentru cei care conduc vremelnic ţara, şi nu sănătatea oamenilor! Nu sunt medic de specialitate, dar la cabinetul meu parlamentar au venit pacienţi şi chiar medici care mi-au explicat că ce se intenţionează ar fi ca şi cum ai trata o migrenă cumplită nu cu un medicament performant şi nou, ci cu un banal piramidon.

Potrivit asociaţiilor bolnavilor, aceste modificări preconizate afectează în special pacienţii cu afecţiuni grave pentru care o schemă completă de tratament depăşeşte în unele cazuri şi 10.000 de lei lunar, dar vorbim despre sănătatea unor oameni, despre supravieţuirea lor în lupta cu boli cumplite. Este inadmisibil ca într-un stat membru al Uniunii Europene, în mileniul al treilea, să cântărim vieţile oamenilor suferinzi în balanţă cu economia la buget. Avem un stat care preferă economiile în defavoarea sănătăţii populaţiei şi pe această cale solicit Ministerului Sănătăţii să renunţe la intenţiile iresponsabile şi dezastruoase pentru vieţile oamenilor.

Domnul Costică Macaleţi:

"Săptămâna prevenirii criminalităţii"

În perioada 26-30 septembrie se va derula, la nivelul judeţului Botoşani, "Săptămâna prevenirii criminalităţii". Acţiunea este rezultatul unei iniţiative la nivel naţional a Institutului de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. La nivelul judeţului, acţiunea a fost lansată în data de 26 septembrie 2011 şi va include activităţi ce se vor desfăşura în municipiul Botoşani şi, în judeţ, şi vor viza informarea cetăţenilor cu privire la adoptarea unei conduite antiinfracţionale.

Astfel, oamenii legii vor acţiona în fiecare zi pe un segment infracţional diferit. Aceştia vor face vizite în mediul rural, la unităţile de învăţământ şi pieţele din municipiu cu scopul desfăşurării unor activităţi preventive, pentru a implica şi comunitatea în lupta continuă pentru prevenirea infracţiunilor. În Botoşani, trei dintre zilele în care se desfăşoară campania sunt dedicate elevilor şi cadrelor didactice din unităţile de învăţământ. Poliţiştii încearcă să îi înveţe pe copii cum să înţeleagă mai bine ce înseamnă de fapt o infracţiune şi care sunt urmările ei. De asemenea, se urmăreşte combaterea absenteismului şcolar şi limitarea comercializării băuturilor alcoolice şi a ţigărilor în unităţile comerciale aflate în imediata apropiere a şcolilor. Un alt obiectiv important al campaniei este conştientizarea din partea tinerilor că violenţa în mediul şcolar trebuie ţinută sub control şi chiar eliminată.

În cadrul acestei acţiuni, activităţile oamenilor legii vor fi structurate pe domenii de prevenire şi fiecare zi va avea ca ţintă un sector infracţional diferit. Poliţiştii vor acţiona pentru prevenirea furturilor din locuinţe, a delincvenţei juvenile, a tâlhăriilor, a infracţiunilor contra patrimoniului şi vor desfăşura activităţi de informare şi educaţie rutieră.

Mă declar susţinător al acestui eveniment şi consider că această campanie, care a ajuns deja la a VI-a ediţie la nivel naţional, este deosebit de utilă şi în folosul comunităţii noastre.

Domnul Daniel Buda:

"Un nou episod din serialul francez «Românii sunt vinovaţi»"

Aderarea României la structurile Uniunii Europene a fost un real succes şi în egală măsură un progres şi o recunoaştere a eforturilor comune susţinute de-a lungul anilor. Pe de altă parte, tot efortul pentru îndeplinirea angajamentelor luate faţă de oficialii europeni a reprezentat o nouă şansă spre consolidarea democraţiei, o nouă şansă pentru a ne alătura unei strategii unitare de dezvoltare şi modernizare. Însă, fireşte, extinderea a generat un set de măsuri necesare reformării statelor, a consolidat principiile comune ale libertăţii statului de drept şi ale democraţiei, ale economiei de piaţă şi ale politicilor monetare şi, în mod evident, a produs o serie de modificări în viaţa internă a fiecărui stat. Acest lucru s-a întâmplat deoarece extinderea Uniunii Europene reprezintă unul dintre instrumentele politice esenţiale în vederea atingerii obiectivelor comune şi consolidarea principiilor care stau la baza construcţiei europene.

Astfel, una dintre cele mai importante realizări ale Uniunii Europene a fost şi este în continuare politica liberei circulaţii, în vederea creşterii flexibilităţii şi eficienţei pe piaţa muncii şi a schimbului intercultural şi educaţional. Acest lucru nu înseamnă nimic altceva decât acceptarea diversităţii culturale şi educaţionale pe baza unor valori fundamentale. Însă toate acestea trebuie privite prin prisma respectării şi garantării libertăţii de exprimare, dar şi a respectării demnităţii personale.

Din păcate, săptămâna trecută am asistat la o încălcare flagrantă a acestor principii când trei cetăţeni români, studenţi la o universitate de prestigiu din Franţa, au fost ţinta unor jigniri fără scrupule, ba, mai mult, supuşi chiar unor atacuri verbale şi închişi numai pentru faptul că au vorbit limba maternă, limba română, în circumstanţe nepotrivite, în opinia poliţiştilor francezi. Sigur, nu sunt exemple unice în ceea ce priveşte modul în care autorităţile franceze înţeleg să aplice legislaţia în vigoare, însă există o diferenţă majoră între aplicarea legii în condiţii de maximă decenţă, cu respectarea drepturilor şi demnităţilor persoanelor, şi aplicarea legii în mod cu totul excesiv şi nedrept şi defăimarea unui întreg popor din considerente pur subiective şi nefundamentate.

În acest context, pe lângă luarea măsurilor care se impun, faţă de excesul de zel al autorităţilor franceze, de către persoane în măsură să facă acest lucru, consider că noi, politicienii români, avem un rol extrem de important în evaluarea acestor probleme. Fără doar şi poate, pârghiile de acţiune stau în mâna reprezentanţilor noştri diplomatici şi consulari, cărora le revine menirea să se implice activ în viaţa politică, culturală şi socială, să susţină şi să promoveze valorile statului pe care îl reprezintă. Din păcate, la acest capitol nu suntem încă acolo unde ar trebui să fim şi asta dacă mă raportez la lipsa de reacţie imediată a oficialilor noştri diplomatici privind modul discriminatoriu în care au fost trataţi conaţionalii noştri de către autorităţile franceze. Este atributul lor să fie principalii vectori de imagine a ţării noastre, factorul de coagulare între politicile guvernamentale de la Bucureşti cu cele ale diasporei.

Este nevoie de o strategie de imagine convergentă, astfel încât cetăţenii românii să nu mai fie ţinta atacurilor şi a defăimărilor sau să le mai fie aplicată eticheta de infractori şi principali suspecţi de fiecare dată când au loc incidente nefericite.

Sigur, în tot acest proces de imagine şi de evaluare a politicilor externe, trebuie avute în vedere toate aspectele legate de importanţa relaţiilor bilaterale dintre cele două state, de modul cum autorităţile române fac eforturi considerabile în vederea sprijinirii şi promovării integrării comunităţii române din Franţa şi viceversa, şi totodată cooperarea în vederea combaterii actelor de infracţionalitate comise de unii cetăţeni români pe teritoriul francez.

Am convingerea că acest caz nu va rămâne sub titlu de exemplu şi prin pârghiile pe care le au atât ministrul de externe din România, cât şi reprezentanţii diplomatici ai României din Franţa vor depune toată diligenţa astfel încât aceste incidente să nu fie extrapolate, ci, din contră, să fie stopate.

Totodată, sunt absolut convins că este nevoie ca în viitorul apropiat prin politicile propuse cele două state, România şi Franţa, să gândească un plan strategic cu rolul de întărire a solidarităţii şi de punere în aplicare în mod corect a principiilor şi valorilor democratice.

Domnul Valeriu Alecu:

"Pacea - ţelul comun al tuturor statelor lumii"

În anul 2001, Adunarea Generală a ONU a declarat oficial ca în data de 21 septembrie să fie sărbătorită Ziua Internaţională a Păcii, ziua nonviolenţei, zi dedicată fiecăruia dintre noi, iar din anul 2005 această zi a devenit ziua în care încetează conflictele armate, focurile şi violenţa timp de 24 de ore.

Pacea nu înseamnă numai absenţa războiului, ci încredere, siguranţă, bunăvoinţa tuturor statelor spre pacea mondială, prin colaborarea între naţiuni, prin găsirea imediată de alternative la aceste conflicte.

Lumea acestui mileniu este caracterizată în continuare de tensiuni internaţionale, de terorism, de haos economic, de apeluri repetate la arme, lucruri care nu vor face altceva decât să pună în pericol pacea, dar şi civilizaţia planetei. Mulţi dintre noi nu îşi doresc o lume a războiului şi a violenţei, chiar dacă războiul este o realitate cruntă, iar pacea nu poate fi impusă prin violenţă pentru că ea nu reprezintă o acţiune, ci este o calitate a conştiinţei umane.

Această zi trebuie să reprezinte ziua în care lumea întreagă promovează pacea pentru a pune capăt violenţei în care trăim, pentru că pacea înseamnă iubire şi dragoste. Ea nu face victime şi nu ucide, nu aduce durere şi suferinţă.

De asemenea, cred cu putere că umanitatea trebuie să nu uite niciun moment durerea trăită în secolul trecut de zeci de milioane de oameni. Din păcate, pentru părţi importante de pe glob, violenţa, luptele de gherilă, înfometarea populaţiei pentru construcţia de arme de distrugere în masă sunt încă realităţile mileniului trei.

Cred că forţele democraţiei trebuie să promoveze mult mai puternic pacea, prin valorile fundamentale ale democraţiei, ale respectului pentru fiinţa umană şi pentru demnitatea acesteia.

Domnul Andrei Dolineaschi:

"Poliţişti de frontieră olandezi şi finlandezi la graniţele României cu Ucraina şi Republica Moldova"

Sunt deputat de Botoşani şi reprezint în parlament un judeţ care se află la frontiera cu două state din afara Uniunii Europene - Ucraina şi Republica Moldova.

Aşadar, cred că pot evalua destul de bine eficienţa actualului guvern în securizarea graniţelor României ca stat membru al Uniunii Europene şi ca aspirant de membru al spaţiului Schengen.

Cauza principală a celui mai mare eşec diplomatic înregistrat de România după admiterea în Uniunea Europeană - eşecul Schengen - nu are legătură cu soluţiile tehnice la care s-a tot făcut referire. Nu trebuie să ne mai furăm singuri căciula şi să dăm vina pe partidele extremiste dintr-un stat sau altul.

Ştim foarte bine că oricât de bine am îndeplini condiţiile tehnice în combaterea contrabandei la frontieră, problema umană rămâne un criteriu care contează în evaluarea României, chiar dacă nu e stipulat explicit într-un act oficial.

Problema nu e numărul de camere, de calculatoare şi de scannere aflate pe frontierele României, ci modul în care sunt utilizate aceste instrumente tehnice. România are o problemă de încredere, din acest motiv am ratat admiterea în spaţiul Schengen, iar singura formă de a câştiga rapid un capital de încredere suficient pentru a reintra în cărţile Schengen este de a-i aduce în rândurile noastre chiar pe cei care ne acuză că nu facem suficient pentru asigurarea graniţelor. Propunerea pe care o fac este ca la frontiera cu Ucraina şi Republica Moldova să aducem poliţişti olandezi şi finlandezi care să fie implicaţi în activitatea de control.

Nu este doar un act de convingere a celor care s-au împotrivit deschis intrării României în spaţiul Schengen, este mai mult decât atât, este un semnal pentru toţi ceilalţi membri care au drept de veto în această privinţă. Pentru că dacă România va permite principalilor săi oponenţi să participe direct la activitatea de control pe graniţele vulnerabile ale României, atunci toate statele din spaţiul Schengen vor fi convinse că ţara noastră are cu adevărat intenţia sinceră şi determinarea de a combate traficul ilegal pe frontierele răsăritene ale Uniunii Europene.

În opinia mea este o soluţie simplă, rapidă care poate schimba radical abordarea celorlalte state faţă de problema admiterii României în spaţiul Schengen. Este doar o chestiune de voinţă politică a actualului Guvern. Sunt convins că opoziţia va susţine o astfel de iniţiativă.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Moştenirea domnului Lăzăroiu"

Am observat că în fiecare zi membrii cabinetului Boc încearcă să ne convingă, prin orice mijloace, cât de bine ne este de când PDL-ul este la guvernare. încearcă să ne demonstreze că ţara a ieşit din recesiune, că înregistrăm creştere economică, că şomajul a scăzut, încearcă să ne convingă, printr-un discurs pur demagogic, că suntem cu toţii "bogaţi", doar că noi nu realizăm acest aspect.

În realitate, însă, bogaţii sunt alţii. Conform declaraţiilor de avere, primii zece bugetari ai României au împreună o avere de aproximativ 5.230.000 euro. un secretar de stat din Ministerul Justiţiei are un salariu lunar de 8.578 de lei, un secretar de stat din Ministerul Afacerilor Externe câştigă lunar 8.400 de lei şi lista ar putea continua.

Şi directorii companiilor de stat fac parte tot din această categorie. Aceştia încasează salarii de mii de euro lunar, dar companiile pe care le conduc sunt sufocate de datorii şi pierderi. Conform declaraţiilor de avere, cel mai mare salariu este încasat de preşedintele CEC, în valoare de puţin peste 30.000 de lei pe lună, adică aproximativ 7.300 de euro.

Nu departe de locul fruntaş se află şi directorul de la Transelectrica, cu un salariu lunar de 21.028 lei (5.000 de euro), urmat de directorul general al Complexului Energetic Turceni care încasează lunar 14.610 lei (aproximativ 3.500 de euro).

În tabăra opusă, "tabăra bogaţilor" închipuiţi de Lăzăroiu şi de guvernul Boc, situaţia se prezintă în felul următor: trei dintre cele mai importante domenii social-economice au înregistrat în ultimii doi ani scăderi salariale de peste 30%. Astfel, cel mai afectat domeniu a fost învăţământul unde, din 2009 şi până la începutul anului 2011, salariul mediu a scăzut cu 37%. Dacă la 1 ianuarie 2009 salariul mediu din învăţământ era de 1.625 lei, la începutul anului 2011 salariul mediu a scăzut la 1.184 de lei, ceea ce înseamnă o scădere de 37%.

Şi în administraţia publică salariul mediu a scăzut în ultimii doi ani cu 31%. Astfel, dacă la începutul anului 2009 salariul mediu era de 2.391 lei, în 2011 aceasta are o valoare de 1.827 de lei, ceea ce echivalează cu o reducere de 31%. De asemenea, tot 31% este şi scăderea care a avut loc la nivelul salariului mediu în domeniul sănătăţii şi al asistenţei sociale.

Aceasta este realitatea. Trebuie însă să punctăm şi alte două probleme care vor apăsa greu pe umerii noştri şi care sunt consecinţele unei guvernări dezastruoase.

Prima vizează declaraţia şefului E.ON România. Acesta a afirmat că ţinând cont de faptul că 40% din consumul de gaze al ţării noastre se va acoperi din import, iar preţul gazelor din Rusia va creşte cu 18%, în acest an "va fi o iarnă grea" din punctul de vedere al costurilor cu încălzirea.

cel de-al doilea aspect pe care doresc să îl punctez este cel legat de preţul pe care românii îl plătesc pentru electricitate. Astfel, potrivit unei statistici europene, românii plătesc puţin peste 11 eurocenţi pe kilowatt, în condiţiile în care salariul mediu brut în România se ridică undeva la aproximativ 460 de euro/lună.

De remarcat este faptul că un kilowatt în Marea Britanie costă aproximativ 16 eurocenţi, în timp ce britanicii câştigă în medie 3800 de euro/lună. Mai mult decât atât, francezii plătesc şi mai puţin pe un kilowatt, aproximativ 14 cenţi, dar au un salariu mediu de 2.800 de euro/lună. În concluzie, comparativ cu puterea de cumpărare a românilor, se plăteşte un preţ exagerat de mare pentru curentul electric.

Astfel, renunţând la orice formă de sprijin pentru populaţie, la care se adaugă creşterea tarifului la gaze şi posibil la electricitate, este aproape imposibil ca o familie cu venituri modeste să poată trece peste perioada de iarnă.

Datorită cinismului Guvernului PDL-UDMR-UNPR şi a laşităţii acestora, care aruncă pe umerii autorităţilor locale o problemă de interes naţional, cred că vom asista la o cascadă de debranşări de la încălzire, precum şi la numeroase forme de protest social.

Principala problemă pe care o va avea România în următoarea perioadă va fi imposibilitatea cetăţenilor obişnuiţi de a-şi asigura condiţiile minime de existenţă.

Dacă adăugăm la asta şi starea dezastruoasă a sistemului de sănătate, despre care se discută din ce în ce mai puţin, obţinem imaginea unei Românii stăpânită de PDL şi servitorii lor, o Românie care sper să nu poată fi mituită electoral la următoarele alegeri.

Domnul Angel Tîlvăr:

"Guvernul Boc şi mafia florilor"

Conform Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale România a importat, în perioada 1 ianuarie - 30 noiembrie 2010, peste 6.516 tone de flori tăiate, în valoare de 20,4 milioane de euro, mai mult cu 1.138 tone faţă de intervalul similar din 2009 (17,5 milioane euro). În ceea ce priveşte exportul de flori din aceeaşi perioadă, acesta se ridică doar la 398 de tone de flori şi boboci tăiaţi, în valoare de 927.607 euro, o cantitate de aproape 165 de ori mai mică faţă de importuri.

În perioada menţionată, din Olanda au fost importate aproape 3.620 tone de flori şi boboci tăiaţi, în valoare de 14,39 milioane de euro, din Turcia - 2.210 tone (2,49 milioane euro), iar din Ungaria - 229,6 tone, în valoare de 1,534 milioane euro.

Au fost exportate flori tăiate în Ungaria - 196 tone în valoare de 181.392 euro, Olanda - 81,2 tone (315.502 euro) şi Bulgaria - 51,3 tone (199.543 euro).

Iată că ţara noastră a ajuns să importe şi produse pentru care este dotată să le producă singură. Ţara noastră a uitat să se folosească de ceea ce are fără prea multe investiţii. Astfel, pământul, apa, soarele, condiţiile climatice, în general, care favorizează creşterea anumitor plante în România, sunt ignorate şi, în schimb, preferăm din ignoranţa guvernanţilor şi din neştiinţa oamenilor să creăm pentru alte ţări noi oportunităţi de dezvoltare şi noi locuri de muncă.

Am observat că anual se importă flori în valoare de zeci de milioane de euro, ceea ce înseamnă indubitabil creştere economică pentru alte ţări şi, nu în ultimul rând, forţă de muncă.

Dar cum România nu a reuşit să profite de pe urma bogăţiilor sale naturale, alte ţări au făcut-o cu succes. Kenia este una din ele. Reuşind să devină mare exportatoare în timp record, Kenia este în prezent principalul furnizor de flori spre Europa şi într-un singur an a obţinut peste 675 de milioane de dolari. În prezent, peste 30.000 de muncitori kenieni dau de lucru, la rândul lor, altor peste o sută de mii de conaţionali, prin activităţi colaterale, asigurând transportul, uneltele, accesoriile, ameliorarea solului şi, nu în ultimul rând, hrana de zi cu zi necesară propriilor familii.Şi guvernele au profitat de pe urma acestor afaceri. Ele nu au stat pasive şi au oferit garanţii la credite şi mai ales avantaje angajatorilor, pentru a descuraja de la bun început munca la negru şi pentru a încuraja încasarea impozitelor.

Nici protecţia mediului nu a fost ignorată de guvernanţi. Astfel, că, nu au putut rămâne pasivi la cerinţele organizaţiilor neguvernamentale de protecţie a mediului, care au intervenit pentru a limita folosirea pesticidelor şi altor materiale capabile să ducă la un dezastru ecologic zonal.

Poziţia geografică a României şi potenţialul său natural ar putea fi valorificate cu succes şi în domeniul horticulturii. De ce spun acest lucru? Deşi, conform statisticilor, în România consumul de flori este de 1 euro/cap de locuitor într-un an, europenii, în schimb, sunt cei mai mari consumatori de flori din lume. Elveţia consumă flori în valoare de 83 euro pe locuitor anual, urmată de Norvegia cu 59 euro, Olanda cu 53 euro, Germania 38 euro şi Franţa cu 33 euro. Piaţa de desfacere a florilor este destul de promiţătoare, iar exemple de succes sunt.

În realitate însă, consumul real de flori pe cap de locuitor în România nu-l ştie nimeni, iar statisticile scapă de sub control, în condiţiile în care în ţara noastră înfloreşte comerţul cu flori la negru, manipulat uneori de adevărate mafii ale florarilor.

Conform statisticilor, peste 50% din vânzătorii en gros de flori nu eliberează facturi fiscale.

Modalitatea guvernului României de a stopa mafia florilor este de-a dreptul hilară. Pe când guvernele altor ţări iau măsuri reale pentru a colecta cât mai mulţi bani la buget din impozite de pe urma afacerilor cu flori, instituţiile statului, în speţă DGA, definesc buchetele de flori şi meditaţiile drept "acte de corupţie ascunse".

Afacerile ilegale cu flori trebuie să înceteze. Măsurile luate de guvernanţi în acest sens trebuie să vizeze descurajarea evaziunii fiscale şi comerţul necontrolat cu flori. Sistemul mafiot care s-a format în jurul acestor afaceri, înfloritoare după cum am văzut, trebuie destructurat. Consider că acesta este unul dintre domeniile din care statul ar putea colecta bani la buget, şi nu din tăierea pensiilor, a salariilor şi a indemnizaţiilor pentru persoanele cu dizabilităţi.

Domnul Ioan Balan:

"Un alt succes al politicii externe"

Săptămâna trecută am rămas cu un gust foarte amar după ce am văzut cum unii politicieni români au coborât discursurile lor politice în legătură cu vizita Preşedintelui României în Statele Unite ale Americii.

Personal, mi-e greu să cred cu ce se autoevaluează domniile lor drept alternativa la guvernare, în vreme ce proferează atitudini nedemne în politica internă şi externă a statului român.

Oricât de mult şi-au răcit gura domniile lor, vizita Preşedintelui României în SUA a fost catalogată de toată mass-media internaţională şi de departamentele de afaceri externe de pretutindeni drept un moment istoric. Acest lucru nu numai din perspectiva întâlnirii celor doi şefi de stat, cât mai ales din punctul de vedere al actelor parafate cu această ocazie.

Cum poţi să conteşti succesul instalării scutului antirachetă la Deveselu, atâta vreme cât pe rând Cehia, Slovacia, Polonia sau Bulgaria au încercat fără succes să convingă Washingtonul să parafeze acest acord cu ele?

Cum poţi să spui că întâlnirea preşedintelui tuturor românilor cu fraţii noştri din diaspora nu poate fi decât un lucru deosebit de important?

Ce argumente poţi avea împotriva unei vizite care a trasat calea către înlăturarea obligativităţii vizelor pentru toţi românii şi care a făcut posibilă o apropiere şi mai mare între autorităţile însărcinate cu securitatea naţională?

Cei care contestă un astfel de succes, fie nu cunosc priorităţile naţionale în relaţiile bilaterale, fie sunt rău voitori. Eu aş spune că e imposibil să nu şti ceea ce îşi doresc românii: o ţară mai sigură şi libertatea totală de mişcare.

Eu înţeleg atitudinea opoziţiei, care este ghidată doar de iluzia numerelor din sondaje, însă afirmaţiile iresponsabile nu pot aduce decât prejudicii politicii externe a ţării noastre.

Vizita de săptămâna trecut a consacrat relaţiile bilaterale extrem de bune dintre România şi SUA, şi mai ales a asigurat României locul cuvenit în panoul securităţii globale. Acest succes nu era posibil dacă Bucureştiul nu avea o atitudine responsabilă şi loială partenerilor săi, şi mai ales dacă românii nu deveneau modele comportamentale şi de vitejie pe teatrele de operaţiuni în care România acţionează. Aşadar, nimeni nu poate contesta încă un succes al politicii externe româneşti.

Domnul Octavian Bot:

Din diferite surse, pe diferite canale, ni se anunţă iminenta apariţie a Mişcării Populare. O asemenea "creaţie măreaţă" ar avea menirea să coaguleze şi să capteze, chipurile, forţele politice şi simpatiile de centru-dreapta.

Pentru că am fost, de-a lungul timpului, în prima linie a unor încercări de a aduna sub acelaşi stindard forţele politice de centru-dreapta, alături de personalităţi ale vieţii culturale, ştiinţifice şi politice româneşti, pot să exprim o părere documentată despre problema în cauză.

În anii ’90 Uniunea Forţelor de Dreapta, formată din oameni de mare valoare, recunoscuţi cu convingeri de dreapta, iar mai apoi, după anul 2000, Acţiunea Populară, cu fostul Preşedinte al României, Emil Constantinescu, nu au putut realiza performanţa de a aduna toate forţele de dreapta.

Cine îşi propune acum să realizeze ceea ce oameni de dreapta autentici nu au reuşit? "Întreprinzătorii" noştri par a fi: Dan Diaconescu - OTV, Gigi Becali, ministrul Oprea cu fantomaticul său partid şi Ioana Băsescu, fiica Preşedintelui. Regizorul şi scenaristul unei asemenea aiureli este nimeni altul decât Sebastian Lăzăroiu, un personaj caraghios şi la propriu, şi la figurat.

Este suficient doar să-i priveşti pe aceşti "corifei" ai dreptei, care nu reprezintă nimic în viaţa politică românească, să-ţi dai seama cât de ridicol sună "Mişcarea Populară". Denumirea cea mai potrivită ar fi "Prostia Populară", fiindcă la un asemenea demers nu s-ar putea alătura oameni de dreapta, demersul adresându-se prostiei.

"Părintele" spiritual al proiectului popular este Traian Băsescu. Încercarea de a crea "Mişcarea Populară" este o recunoaştere a eşecului PDL ca pretins partid de dreapta.

Traian Băsescu, cel care a transformat peste noapte Partidul Democrat, din partid de stânga în partid de dreapta, schimbând doar eticheta, încearcă o nouă şmecherie, Mişcarea Populară.

Un proverb românesc spune că "urciorul nu merge de multe ori la apă".

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Traian Băsescu - preşedinte de stat sau promotor pentru o companie privată"

De aproape o lună de zile, România, românii şi nu numai, asistă la un spectacol năucitor şi absurd. Preşedintele statutului român, domnul Traian Băsescu, deşi nu are nicio atribuţie legală în acest sens, s-a transformat într-un veritabil purtător de cuvânt al unei companii private.

Este vorba de proiectul "Roşia Montană", un proiect extrem de controversat şi care, înainte de a se lua o decizie într-un sens sau altul, trebuie să fie supus analizelor specialiştilor în domeniu, trebuie supus unei dezbateri publice adevărate şi, nu în ultimul rând, trebuie supus unui referendum, aşa cum cer numeroase voci.

Dar nu fondul problemei "Roşia Montană" îl constituie subiectul acestei declaraţii politice, ci comportamentul incalificabil al preşedintelui Traian Băsescu. Pe posturile publice de radio şi televiziune, pe posturile private, în media scrisă şi electronică, Traian Băsescu duce o campanie agresivă în favoarea companiei private canadiene care este angrenată în proiect. "acest proiect trebuie început şi dus la bun sfârşit (...)aurul de la«Roşia Montană»stă neexploatat din cauză că politicienii sunt laşi (...)acum susţin proiectul mai mult ca oricând", sunt doar câteva dintre ultimele declaraţii publice ale lui Traian Băsescu. Am studiat în amănunt care sunt atribuţiile preşedintelui României. Nu am regăsit niciunde vreo atribuţie care să-i permită preşedintelui să se implice direct şi să susţină afacerile unei companii private.

Vârful imixtiunii preşedintelui - dar şi vârful ridicolului înregistrat în această afacere - îl reprezintă cele 40 de fotografii făcute "ca amator", de Traian Băsescu şi anunţate de acesta ca reprezentând cadre de la "Roşia Montană". Până aici a ajuns să coboare Traian Băsescu nivelul funcţiei pe care o deţine, doar pentru a promova o companie privată. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. fotografiile prezentate presei de către Traian Băsescu, nu reprezintă imagini de la "Roşia Montană" ci de la exploatarea "Roşia Poieni", aflată la o distanţă de 10 km. Nu putem şti în acest moment care este procentul de manipulare pe care l-a încercat preşedintele sau care este procentul de nepricepere. Oricum, suntem în faţa unei culmi a penibilului.

Pe de altă parte, în probleme ce ţin efectiv de atribuţiile preşedintelui României, Traian Băsescu păstrează o tăcere suspectă. Când România încasează lovitură după lovitură în relaţiile externe, ceea ce într-adevăr este în fişa postului preşedintelui Băsescu - aderarea la spaţiul Schengen se află în faţa unei noi amânări, fondurile UE sunt blocate, românii care muncesc în Spania sunt aproape de a fi alungaţi etc.

Închei cu un citat dintr-un ziar economic: "Este de neînţeles ce îl mână pe un preşedinte de ţară din Uniunea Europeană să promoveze insistent o investiţie privată aşa cum face preşedintele Traian Băsescu cu «Roşia Montană». Să faci fotografii din elicopter ca să demonstrezi cât de rău arată zona acum? Asta este treabă de preşedinte al României sau de lobbyst plătit ca atare?"

Dacă tot îi place să îşi exerseze talentele de fotograf amator din elicopter, îi sugerez preşedintelui Traian Băsescu să fotografieze cum se lucrează la autostrăzile din Turcia şi cum se lucrează la cele din România.

Domnul Cristian Buican:

"1.000 de zile de guvernare incompetentă"

Chiar dacă nu poate părea real, iată că cel mai incompetent guvern din istoria României a reuşit contraperformanţa de a guverna hoţeşte şi incompetent mai bine de 1.000 de zile destinele noastre, ale tuturor. Nu am venit astăzi în faţa dumneavoastră pentru a face nici critica şi nici pledoaria acestei guvernări, însă cred că este important, şi că avem o datorie faţă de cei ce ne-au trimis în Parlamentul României, să ne exprimăm părerile şi opţiunile. Tocmai de aceea doresc să vă împărtăşesc părerea mea cu privire la cele mai importante direcţii de acţiune pe care în cele 1.000 de zile de când se află la guvernare lăcustele portocalii, în frunte cu Traian Băsescu şi Emil Boc, le întreprind zi de zi, neîncetat pentru distrugerea României.

Cele 1.000 de zile de "Guvernare Boc" constituie, din păcate pentru toţi cetăţenii României ce nu au carnet de partid portocaliu, o nefericită paranteză istorică, de regres în dezvoltare economică, climat social şi nu în ultimul rând dezvoltare democratică. Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, am avut 1.000 de zile în care incipienta noastră democraţie a fost serios zdruncinată negativ, în care consolidarea instituţiilor statului pentru binele cetăţeanului nu numai că a fost încetinită, dar a regresat vizibil şi îngrijorător. Iată că indiferent că ne imaginăm sau nu, mai puţin de 3 ani de incompetenţă şi iresponsabilitate au fost mai mult decât suficienţi pentru a arunca România cu decenii în urmă şi a o deturna de la o traiectorie care, în ciuda erorilor şi greşelilor făcute de toate guvernele, era una ascendentă, europeană şi democratică.

În vacanţa parlamentară ce tocmai s-a încheiat m-am întâlnit cu foarte mulţi cetăţeni ai judeţului Vâlcea care disperaţi, exasperaţi şi secătuiţi de cele 1.000 de zile de guvernare incompetentă, marca Emil Boc, mă întrebau "când scăpaţi de nenorociţii ăştia care ne conduc". Un asemenea comportament din partea cetăţenilor nu reprezintă altceva decât faptul că de 20 de ani nu a existat vreo putere politică care să trateze cu mai mult cinism şi dispreţ cetăţenii acestei ţări, şi care să sfideze tot ce înseamnă stat de drept şi limite democratice într-o asemenea manieră precum acest cabinet.

În cele 1.000 de zile de când Băsescu, Boc şi gaşca portocalie au puterea totală în România, acţiunile lor au fost îndreptate către patru direcţii precise, clare şi cu scop bine determinat. în primul rând, aceşti incompetenţi care ne conduc au dorit cu orice preţ să îşi aservească instituţiile statului care în loc să lucreze în interesul tuturor cetăţenilor sunt acum subjugate de un singur partid politic şi clientela sa politică şi economică. În al doilea rând, Boc şi ai lui pitici au reuşit să falimenteze mediul privat şi să distrugă până la dispariţia totală a clasei de mijloc, iar prăbuşirea economică şi sărăcirea fără precedent a populaţiei sunt mărturii clare ale acestei "realizări" administrative marca Emil Boc. În al treilea rând, probabil la îndemnul cotrocenist, au reuşit să creeze un climat social caracterizat de conflict, lipsă de încredere, predictibilitate şi absenţa oricărui dialog, esenţă a democraţiei. Nu în ultimul rând, aceşti incompetenţi care ne conduc au reuşit contraperformanţa de a distruge majoritatea sistemelor publice din România, de la sănătate şi educaţie până la asigurări sociale, siguranţă şi ordine publică.

Ceea ce însă este mult mai grav, însă fără rezultate imediate, este faptul că majoritatea acţiunilor, practicilor şi măsurilor promovate în aceste 1.000 de zile de incompetenţă au pus sub semnul întrebării însăşi natura democratică a sistemului politic.

Cele 1.000 de zile de chin şi groază, de incompetenţă şi minciună, de instabilitate şi frică nu au fost decât conjugarea fără precedent a unei multitudini de crize economică, socială, morală şi de legitimitate, şi îmi exprim convingerea că numai o nouă putere rezultată din alegeri, cât de libere şi corecte mai pot ele fi, poate da României şansa de a depăşi acest moment.

Domnul Petru Călian:

"Lege pentru protecţia copiilor"

Am depus o iniţiativă legislativă privind protecţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi temporar la muncă în străinătate, în speranţa responsabilizării părinţilor şi a tuturor instituţiilor implicate în drepturile minorilor, prin obligaţii clare sub sancţiuni corespunzătoare menite să asigure o protecţie efectivă a copiilor neglijaţi de propriii părinţi.

Importanţa promovării iniţiativei legislative rezultă din faptul că numărul copiilor afectaţi de fenomenul migraţiei a depăşit ordinul sutelor de mii, iar aproape o treime din ei au rămas fără ambii părinţi. Plecarea la muncă în Occident a ajuns să fie un fenomen social de mare amploare cu repercusiuni grave asupra copiilor abandonaţi acasă.

Familia este un reper permanent şi fundamental în condiţia indivizilor, în manifestarea unor atitudini şi comportamente civice şi morale, ea fiind unitatea de bază a societăţii, care asigură transmiterea obiceiurilor, atitudinilor, valorilor de la părinţi, orientând copiii din punct de vedere moral şi nu numai.

Opţiunea aleasă de români pentru rezolvarea problemelor financiare ale familiei, ajunge în timp să aibă efecte negative asupra copiilor: tulburări psiho-afective, tulburări de comportament (infracţionalitate juvenilă, consum de droguri şi alcool, abandon şcolar), carenţe în dezvoltarea biologică şi emoţională. Considerăm acest fenomen social ca fiind unul deosebit de important pentru evoluţia societăţii româneşti. Amploarea fenomenului necesită o atenţie specială şi o reglementare specifică.

Iniţiativa militează pentru stoparea prezentului fenomen de încălcare a celor patru categorii importante de drepturi ale minorului menţionate în Convenţia ONU privind Drepturile Copilului, şi anume: dreptul de a supravieţui, la dezvoltare, la protecţie şi la participare, precum şi a celor prevăzute de Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Considerăm necesară prezenţa unui cadru normativ care să asigure o mai bună monitorizare a tuturor copiilor neglijaţi, o strânsă colaborare a organelor centrale de stat care se ocupă de acţiunile de ocrotire şi promovare a intereselor copilului, implementarea unor programe de formare a personalului asupra nevoilor copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi, realizarea unor campanii de informare şi în acelaşi timp de conştientizare.

Nu dorim să se ajungă la tragedia fetiţei de 12 ani care a murit de dorul mamei, refuzând să mănânce timp de 8 luni. Acest caz scoate la iveală drama neînţeleasă a unui copil abandonat.

Legislaţia actuală defineşte instituţiile cu atribuţii în domeniu, însă nu trasează obligaţii clare şi sancţiuni corespunzătoare pentru stoparea încălcării drepturilor minorilor.

În baza propunerii legislative, părinţii care au copii minori în îngrijire şi doresc obţinerea unui contract de muncă în străinătate au obligaţia de a notifica autorităţilor intenţia de a pleca din ţară cu 30 de zile înainte de părăsirea domiciliului stabil. Aceştia trebuie să nominalizeze persoana în întreţinerea şi îngrijirea căreia va rămâne minorul, acordul de îngrijire fiind concretizat printr-un act notarial.

Propunerea responsabilizează autorităţile ca în timp de 30 de zile de la depunerea dosarelor să verifice respectarea condiţiilor de către părinţii care intenţionează să plece la muncă în străinătate. Pe toată perioada încredinţării minorilor se vor întocmi lunar rapoarte de evaluare pentru o mai bună monitorizare a acestora, iar în cazul în care persoanele nominalizate nu respectă cerinţele prevăzute de lege, minorul va putea fi încredinţat unui centru de plasament.

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

"Sprijin guvernamental pentru mediul de afaceri"

Chiar dacă scena politică este ocupată în acest moment cu dezbateri aprinse pe tema viitoarelor alegeri locale şi parlamentare, în zona nevăzută a acesteia, dacă vreţi - în culise -, mă bucur să constat că există preocupări mult mai pragmatice şi mai sănătoase pentru economia românească şi societate, în ansamblu.

Mă refer, aşa cum probabil bănuiţi deja, la activitatea guvernamentală care, în pofida criticilor mai mult sau mai puţin obiective, îşi menţine coordonatele anunţate încă din primăvară: sprijinirea mediului de afaceri, atragerea fondurilor europene, diminuarea birocraţiei.

Numai în ultima săptămână, primul-ministru Emil Boc a venit în faţa Parlamentului cu propunerea de completare a structurii Guvernului, prin înfiinţarea Ministerului Afacerilor Europene şi numirea lui Leonard Orban în funcţia de ministru al Afacerilor Europene, propunere adoptată de Camerele reunite.

De asemenea, prin Consilierul de stat Andreea Paul Vass, România a participat la prima reuniune de lucru a reprezentanţilor IMM-urilor din statele membre UE, organizată de Comisia Europeană la Bruxelles, în data de 14 septembrie a.c. A fost o întrunire importantă care a avut ca obiective principale stabilirea sistemului de lucru al reţelei de reprezentanţi ai IMM-urilor din statele membre UE, schimbul de opinii şi informări cu privire la măsurile guvernamentale pentru aplicarea Small Business Act la nivel naţional şi măsurile naţionale de stimulare a activităţii IMM-urilor.

Tot în această ultimă perioada, Premierul Emil Boc a prezidat reuniunea Comitetului interministerial pentru monitorizarea absorbţiei fondurilor comunitare, întrunit în şedinţă de lucru la Palatul Victoria, prilej cu care, potrivit declaraţiilor oficiale, a fost verificat stadiul aplicării măsurilor asumate de Guvern, cu scopul de a îmbunătăţi mecanismele de verificare şi control a achiziţiilor publice în cadrul proiectelor finanţate din instrumente structurale, ca urmare a raportului de Audit al Comisiei Europene. La reuniunea respectivă au participat nu doar miniştrii şi secretarii de stat responsabili de acest domeniu, ci şi directorii autorităţilor de management ale programelor operaţionale, profesioniştii de care depinde în mod real urgentarea absorbţiei fondurilor europene.

Iată de ce doresc să salut şi să susţin public astfel de acţiuni şi să vă invit ca în perioada imediat următoare, la vot, să avem în vedere mai mult interesul general şi mai puţin pe cel electoral.

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Perspective sumbre pentru economia mondială. Avantajele pe care le are România"

Economia mondială se apropie din nou de un moment de cotitură. În primăvară liderii europeni au fost nevoiţi să ia măsuri pentru ca Grecia să nu intre în faliment; în vară, în SUA s-a luat decizia ridicării plafonului de îndatorare, rezerva federală americană şi Banca Centrală Europeană au aruncat fonduri în piaţă şi cu toate acestea spectrul recesiunii globale este din ce în ce mai apropiat. Indicii bursieri se apropie de nivelurile din toamna lui 2008, la câteva săptămâni după prăbuşirea Lehman Brothers. În trimestrul doi, Franţa, Marea Britanie şi SUA au înregistrat aproape stagnări ale creşterii economice. Avansul economic al Germaniei s-a redus la 0,2% pe trimestru, în timp ce China a început să simtă efectele supraîncălzirii economiei.

Concluzia este destul de simplă, în acest moment există şanse destul de mici de a se evita un al doilea val al crizei economice. Din păcate, situaţia este cu atât mai complicată cu cât acum nu mai putem folosi mijloacele utilizate în 2007 şi 2008: investiţiile guvernamentale şi susţinerea băncilor cu probleme. Şi asta pentru că acum există, practic, reversul medaliei - o criză a datoriilor suverane acumulate în timp, dar acutizate în perioada crizei economice.

Practic, la momentul respectiv, din dorinţa de a se ieşi din recesiune, majoritatea guvernelor ţărilor puternic dezvoltate economic s-au împrumutat masiv pentru a finanţa economia. Iar acum investitorii şi creditorii consideră că respectivele împrumuturi nu mai sunt atât de sigure pe cât păreau iniţial. În mod paradoxal, acum nu avem de-a face cu o criză de supra sau subproducţie, cu o criză inflaţionistă sau cu una cauzată de instrumente financiare nereglementate, ci cu o criză bazată pe un element subiectiv: încrederea în liderii politici care să ia măsurile necesare pentru a scădea nivelurile de îndatorare ale ţărilor pe care le conduc.

După ce s-au împrumutat atâta timp, după ce au experimentat creşteri economice considerabile, acum urmează reculul.

Din această perspectivă, Europa este mult mai vulnerabilă. Tocmai pentru că nu există o legislaţie fiscal financiară unică, dacă o singură ţară din zona euro ia măsurile greşite, toate celelalte sunt afectate. Coordonarea aceasta la nivel interstatal este extrem de greoaie şi generatoare de probleme electorale, chiar şi pentru politicieni din ţări ale căror economii funcţionează. Iată adevărata problemă: incapacitatea sau indolenţa politicienilor de a lua măsuri tranşante. De ce, spre exemplu, ar dispune Angela Merkel sau Nicolas Sarkozy măsuri de austeritate bugetară pentru a salva Grecia sau Spania?

România este, în mod aproape paradoxal, extrem de puţin afectată de criza datoriilor suverane. Nivelul nostru de îndatorare se află undeva între 36 şi 37% din PIB, în timp ce Grecia sau Irlanda trec de 150%, Spania se află la 120%, iar Italia şi Germania se apropie şi ele de PIB-ul pe un an. Acest lucru înseamnă că România nu este parte a problemei crizei datoriilor suverane. Ceea ce din păcate nu se traduce şi prin aceea că efectele nu se vor resimţi asupra noastră. Practic, dacă zona euro se prăbuşeşte, efectele asupra exporturilor româneşti şi a investiţiilor străine ar fi foarte puternice. Practic, am avea de-a face cu o criză exclusiv importată, cauzată de interconectarea României la resursele economice şi financiare ale Uniunii Europene. Atunci când intri într-o echipă, îţi asumi şi beneficiile, dar şi efectele negative ale deciziei tale.

Totuşi, perspectivele economiei româneşti nu sunt deloc sumbre. Anul acesta, măcar din punctul de vedere al primelor trei trimestre, ne atingem cele mai importante două ţinte: deficit bugetar sub 4,4% şi creştere economică de 1,5%. Pentru anul viitor, situaţia este însă mai complicată. De unde am pornit cu dorinţa unei creşteri economice de 4%, există aşteptări ca prognoza să scadă spre 2,5% sau chiar mai puţin.

Avem însă şansa de a merge în continuare pe drumul unei creşteri economice sustenabile. Trebuie să îndeplinim însă o condiţie esenţială: să creştem numărul locurilor de muncă, iar asta nu se poate face decât prin investiţii în infrastructură. Mă aştept ca nivelul absorbţiei fondurilor europene pe programele de investiţii să crească substanţial în următorii doi ani. Mai avem de absorbit aproape 30 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă PIB-ul nostru pe un trimestru.

De asemenea, prin măsurile de echilibrare bugetară luate anul trecut, există şanse de a aloca mai mulţi bani din bugetul de stat pentru investiţii. S-au făcut deja paşi importanţi pe această direcţia. România este ţara din Uniunea Europeană care a alocat cele mai multe fonduri, proporţional cu bugetul votat, anul acesta pentru investiţii în infrastructură. În 2011 au fost alocate 36,1 miliarde de lei investiţiilor (6,6% din PIB şi 17,5% din buget). Cifrele pe care le propunem pentru 2012 sunt şi mai bune: 43,1 miliarde de lei pentru investiţii (19,8% din cheltuielile bugetului general consolidat şi 7,3% din PIB).

Cred că acesta este şi unul dintre motivele pentru care ţara noastră are în continuare cele mai bune perspective economice din Europa Centrală şi de Est, aşa cum se arată în ultima analiză a prestigiosului institut european de analiză financiară şi economică ZEW. România a continuat în septembrie să aibă cele mai bune perspective economice la şase luni, din regiunea în Europa Centrală şi de Est (ECE), în condiţiile în care ţări precum Ungaria şi Polonia au înregistrat scăderi puternice ale încrederii. Indicele care măsoară percepţia analiştilor pentru următoarele şase luni a scăzut în cazul României cu 5,5 puncte, la -5,6 puncte. Pe locul al doilea, dar la mare distanţă de România, se află Slovacia, cu -35 puncte (cu un declin de 9,4 puncte). Cea mai mare scădere a fost înregistrată de Ungaria, cu 31,8 puncte, la -47,5 puncte, cel mai redus nivel între statele incluse în studiu, urmată de Polonia, cu un declin de 21,6%, la -36,8 puncte.

Toate aceste lucruri înseamnă că, în contextul cel mai probabil al revenirii crizei economice, datorită măsurilor luate de Guvernul Boc, efectele negative resimţite de România vor fi mult mai mici. Pentru asta, citez din ceea ce spunea Preşedintele Parlamentului European, domnul Jerzy Buzek: "Nu ştim adevăratul viitor al Europei. Peste o jumătate de an, peste un an, doi s-ar putea să fie un pic mai rău. România va fi mai bine pregătită decât celelalte state membre. de ce? Pentru că voi veniţi după reforme grele. Există o probabilitate destul de mare ca multe alte state membre, în curând, să fie forţate să treacă prin reforme similare doar peste câteva luni sau un an, mai târziu. Deci veţi fi într-o poziţie avantajoasă".

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Semnarea acordului privind scutul antirachetă, un moment de cotitură în politica externă românească"

Dincolo de considerentele privind locul nostru în NATO şi UE, vizita de lucru a lui Traian Băsescu în Statele Unite arată eficienţa politicii externe româneşti. Este un semnal că România ca ţară rămâne o parte extrem de importantă a construcţiei politice şi militare nord-atlantice. Este o confirmare a tradiţionalelor bune legături diplomatice româno-americane.

Spre deosebire de alte momente din istoria recentă a României, actualul Preşedinte a trasat de la început, încă din 2004, un drum clar pe care vrea să îl urmeze în raport cu SUA. Niciodată în istorie, relaţiile dintre Bucureşti şi Washington nu au fost atât de bine consolidate precum sunt acum. Şi în bună măsură meritul îi aparţine şefului statului. Măcar atât ar putea să recunoască degrabă aruncătorii de panseuri de prin mass-media şi opoziţie.

Criticat pe nedrept de multe ori de analişti politici şi de opoziţie, Preşedintele le-a arătat, prin vizita la Washington, tuturor cât de mult au greşit. Vizita este o palmă dată celor care trâmbiţau pe toate posturile de televiziune izolarea României în plan internaţional. O întâlnire a lui Traian Băsescu cu Barack Obama, la doar două zile după comemorarea a 10 ani de la atentatele din 11 septembrie şi în plină campania a Preşedintelui SUA de susţinere a pachetului de legi privind reducerea şomajului, este orice numai izolare nu.

Scopul principal al vizitei a fost, în mod evident, semnarea acordului privind amplasarea la Deveselu a unei părţi a scutului antirachetă american. Nu înţeleg de ce unii încearcă să bagatelizeze acest uriaş pas înainte pe care îl facem - nu este de ici, de colo ca România să se afle într-un sistem militar care îi garantează integritatea teritorială în faţa oricărui posibil agresor. Este, până la urmă, unul dintre dezideratele cele mai mari pe care le-am avut şi care odată obţinut, e în mod nedrept bagatelizat.

Amplasarea unei părţi a scutului antirachetă la Deveselu este însă un semnal cu mult mai puternic, care poate avea efecte economice însemnate. Chiar dacă geografic suntem relativ departe, o bună relaţie cu SUA aduce beneficii majore economiei româneşti. Direct, pentru că scutul înseamnă investiţie de 400 de milioane de dolari a SUA în România. Indirect, pentru că acordul diplomatic semnat de ministrul de externe, Teodor Baconschi şi secretarul american de stat, Hillary Clinton, poate avea un efect psihologic puternic pozitiv asupra investitorilor străini în ţara noastră.

Astfel, măcar din perspectivă militară şi economică, vizita Preşedintelui Traian Băsescu în SUA reprezintă unul dintre momentele cele mai importante ale politicii externe româneşti din ultimii 10 ani. Poate chiar comparabil cu momentul aderării României la NATO. De la o candidată respinsă în 1997, la Madrid, în perioada mandatului lui Emil Constantinescu, o ţară proaspăt intrată în alianţă în al doilea mandat al lui Ion Iliescu, România a devenit unul dintre cei mai importanţi actori în NATO în acest moment. Lucru recunoscut chiar şi de analiştii politici tradiţional critici faţă de actuala putere.

Întâlnirea Barack Obama - Traian Băsescu poate avea pe viitor şi alte efecte pozitive. Mult timp ne-am luptat ca românii să poată călători şi munci liber în Uniunea Europeană. Orizontul de aşteptare pentru ca situaţia să se repete şi cu SUA a fost întotdeauna destul de îndepărtat. Ei bine, enunţul lansat de Hillary Clinton privind extinderea programului Visa Waiver face ca în viitorul apropiat românii să poată călători în America fără să treacă prin extrem de multe teste şi condiţii pentru a obţine o viză pentru SUA.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Beţivi de milioane"

voi depune un proiect legislativ ce prevede ca cei ajunşi în spital în urma excesului de alcool să deconteze cheltuielile legate de tratament prin muncă în folosul comunităţii. Deputatul apreciază că cel puţin 50.000 de pacienţi sunt trataţi anual în urma excesului de alcool şi că sumele cheltuite reprezintă zeci de milioane de euro. îmi exprim consternarea pentru faptul că parlamentarii au respins precedentul proiect, care prevedea ca etilicii să cotizeze suplimentar la sistemul de sănătate.

România face parte din ţările europene unde consumul de alcool pur depăşeşte 12,5 litri pe an. Suntem printre cei mai mari consumatori de alcool din lume, iar zilnic se prezintă la spital cel puţin 3 pacienţi în fiecare UPU, din cauza consumului excesiv de alcool. 60 de afecţiuni sunt direct legate de consumul de alcool, iar alte 200 au legătură indirectă, iar decesele legate de alcool au depăşit numărul celor legate de acte violente.

Nu este vorba de fatalitate, de boală genetică sau accident, ci de un act voluntar al celui ce uită sau vrea să uite de consecinţele negative ale consumului de alcool, atât de mediatizate în ultima perioadă.

În circuitul terapeutic al unui astfel de pacient se suprapun adesea Poliţia sau Jandarmeria, pe lângă ambulanţă, UPU sau secţiile de psihiatrie, crescând şi mai mult costurile intervenţiei, iar dintre aceşti pacienţi se selectează adesea cei care agresează personalul medical.

Nu putem pune biruri suplimentare, precum coplata, sau nu putem lua medicamentele de la gura copiilor sau vârstnicilor pentru ca unii să-şi amintească doar că in vino veritas. Nu putem continua să desfiinţăm şi să comasăm spitale, dar poate vom avea astfel străzi mai bune, parcuri mai frumoase şi poate chiar noi cămine în care să ne tratam bătrânii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Mă aştept la noi tăieri în sistemul de sănătate"

Constatăm, fără surprindere, că în politica Ministerului Sănătăţii se aplică doar legile lui Ciomu. Se taie din spitale, se taie din numărul de posturi, se taie din salarii.

Impotenţa celor ce conduc destinul sănătăţii românilor se manifestă plenar în fiecare zi, condamnând la moarte pe cei care nu au şansa oligarhică de a se trata în străinătate.

După ce au tăiat global 25% din salariile celor ce asigură, în condiţii de neimaginat în lumea civilizată, sănătatea, constat că azi tăierile au devenit individuale. Craiova e doar semnalul pentru ceea ce va urma.

Nu mai miră pe nimeni că peste 70% din medicii de urgenţă şi terapie intensivă vor să plece în străinătate şi că sunt sute de spitale care nu pot găsi un medic de urgenţă sau de terapie intensivă.

Cer doar ca legile lui Ciomu să se aplice şi la nivelul conducerii ministeriale şi poate scăpăm astfel de un ministru şi un ministru subsecretar de stat ce au uitat cum este să lucrezi în sistemul de urgenţă.

Soluţia reală constă în adoptarea de urgenţă a pachetului legislativ pe care l-am iniţiat, ce prevede alocarea a minimum 5% din PIB pentru sănătate, deblocarea posturilor din sistemul medical, reducerea TVA-ului la medicamente, precum şi considerarea medicinei de familie drept prioritate naţională.

Aştept doar ca domnul ministru Arafat să se amendeze cu sume de la 2.000 la 10.000 de lei pentru "neorganizarea primirii urgenţelor în spital prin sistem de camere de gardă de către spitalele locale generale care nu pot organiza în structura lor CPU, din lipsă de resurse umane sau materiale", aşa cum se prevede în actul normativ pe care l-am iniţiat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Comunicat"

Regret nespus că nu am avut azi timp să-l urmăresc pe domnul Ponta, dar sunt convins că va fi pus la punct la discuţia dintre cei trei preşedinţi USL. Credeam totuşi că deciziile privind binele românilor se iau în alianţă, fără a pune pe primul-plan interesele vreunui baron local.

Respect de fiecare dată doar dorinţa ieşenilor, iar ieşenii au decis să tratez Iaşiul din postura de primar.

Voi lupta împotriva baronilor locali, dar pentru a reuşi am nevoie de implicarea fiecărui cetăţean al Iaşiului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Sinucidere de frica zilei de mâine"

Un pacient de 30 de ani a recurs la suicid prin ingestie voluntară medicamentoasă, factorul declanşator fiind condiţiile socioeconomice precare. În absenţa unui centru de toxicologie, pacientul a fost plimbat între trei spitale, fiind temporizate soluţiile terapeutice esenţiale în astfel de cazuri. În final, pacientul, ce ajunsese în comă toxică exogenă, a beneficiat de măsuri de depurare a toxicului, diureză osmotică, antidotism, resuscitare volemică şi respiratorie. Prognosticul se menţine rezervat, din cauza tipului de toxic şi dozelor ingerate, precum şi a riscului de recidivă. Pe o statistică parţială, în absenţa unei terapii integrate ce presupune şi suportul psihologic, majoritatea recidivelor survin în prima lună de la externare, iar multe dintre recidive pot duce la morţi evitabile.

Suicidul nu mai reprezintă de mult o problemă strict individuală. Prin natura sa a devenit o problemă de sănătate publică, reprezentând un test asupra stării de sănătate psihorelaţională a unei comunităţi şi un indicator preţios al acesteia. Prin implicaţiile şi complicaţiile sale, suicidul reprezintă atât o problemă importantă de sănătate publică, cât şi un eşec sociomedical.

La nivelul Europei sinuciderea reprezintă principala cauză de deces produs prin injurii intenţionate şi neintenţionate, adică 21% din totalul acestora, şi, în acelaşi timp, reprezintă mai mult de jumătate din totalul injuriilor intenţionate, depăşind de mai mult de două ori rata heteroagresiunilor şi de mai mult de 10 ori rata leziunilor produse în războaie.

Evaluarea statistică a tentativei suicidare poate fi dificilă şi în cazurile în care persoane cu tentative suicidare în antecedente le neagă, din cauza sentimentului de ruşine şi vinovăţie. Aceste cazuri se sustrag statisticilor, rămânând în acelaşi timp potenţiali viitori sinucigaşi. De aceea, metodologia de prevenţie a suicidului trebuie să includă şi abordarea unor astfel de cazuri, ce pot fi mai serioase decât tentativele cunoscute.

Dacă punem în discuţie situaţia statală mondială, după schimbările politice ce au marcat anul 1989, la care s-a aliniat şi ţara noastră, constatăm că înrăutăţirea condiţiilor de viaţă a avut ca efect o curbă ascendentă a tot mai numeroaselor acte sinucigaşe cu care se confruntă societatea. Nesiguranţa zilei de mâine, lipsurile materiale, incertitudinea unui loc de muncă, tranziţia spre o economie care necesită o readaptare a individului şi, nu în ultimul rând, disoluţia autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului sunt tot atâtea motive să-1 împingă pe subiect în intimitatea ideilor sinucigaşe. Cazurile în acest sens abundă, numărul sinuciderilor în ţara noastră fiind în creştere.

Frecvenţa cazurilor de suicid a crescut în România în anii 1990, faţă de 1980, cu 20% (104). Între 1990 şi 2004 rata a crescut iar, cu 30% per total, cu diferenţe semnificative între sexe. Adică în timp ce pentru femei s-a înregistrat o foarte uşoară scădere, pentru bărbaţi rata aproape că s-a dublat. De fapt, creşterea s-a produs în cea mai mare parte a ei între 1990 şi 1995, după această perioadă şi până în 2004 înregistrându-se un platou. În 2004, rata suicidului în România a fost de 12,5‰, cu o rată pentru bărbaţi de 21,5, iar pentru femei de 4.

Numărul de cazuri de suicid finalizate cu deces reflectă doar o mică parte a impactului care îl reprezintă comportamentul suicidar. Sunt mult mai multe persoane care sunt spitalizate ca rezultat al unei tentative de suicid nefatale, decât cele cu consecinţe fatale, şi un număr şi mai mare de persoane sunt tratate în ambulatoriu sau se poate ca nu toate injuriile rezultate în urma actului suicidar să fie tratate.

La tineri, rata suicidului este în continuă creştere. De asemenea, a scăzut vârsta producerii acestui fenomen cu mai mult de 10 ani, înregistrându-se acest fenomen chiar la copii.

Din punct de vedere strict medical, o tentativă suicidară trebuie privită ca un act de autoagresiune iniţiat în scop autodistructiv, indiferent de natura sa vagă sau ambiguă. Câteodată, intenţia poate fi dedusă din comportamentul persoanei, respectiv al pacientului.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Adoptarea de urgenţă a legii Ciuhodaru privind drogurile de sinteză"

consider că moartea tânărului din Bucureşti datorată consumului de etnobotanice este doar una din lungul şir ce se datorează măsurilor ineficiente ale actualei administraţii.

Temporizarea Legii Ciuhodaru privind interzicerea etnobotanicelor adaugă în fiecare zi o nouă victimă.

La Iaşi, un tânăr de 21 de ani a fost adus în comă la spital după ce a fumat etnobotanice.

Cer adoptarea acestei legi în procedură de urgenţă, considerând astăzi problema drogurilor de sinteză drept o problemă majoră de sănătate publică şi siguranţă naţională.

Nu pot să cred că actuala administraţie intenţionează să înlocuiască Programul "Laptele şi cornul" cu "Joint-ul şi sarea de baie"!

Am arătat şi în Parlamentul Europei evoluţia acestui fenomen şi sper ca experienţa şi expertiza Iaşiului în domeniul medical şi legislativ să se concretizeze şi în adoptarea unei directive europene privind interzicerea acestor droguri în întreaga Uniune Europeană.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"O nouă taxă pe sănătate"

adoptarea Legii privind coplata nu ajută guvernul, dar încurcă pacienţii. o mai bună administrare a banului public şi consultarea societăţii civile şi a asociaţiilor de pacienţi putea duce la evitarea introducerii unei noi taxe pe sănătate.

Constat că deciziile majore privind viaţa românilor se iau peste capetele noastre. Principalul motiv pentru care guvernul doreşte adoptarea acestei legi este decizia FMI-ului. Argumentul suprem care ne este servit este reprezentat de faptul că această coplată există în multe ţări europene. Ceea ce nu ne spune sau nu vrea să ne spună actuala guvernare este că suntem cei mai săraci europeni, cu un salariu mediu de 330 de euro. Sumele colectate, după cum spun iniţiatorii, sunt modice, numai că sunt modice pentru stat, calculul de impact arătând că se strâng sub 100 de milioane de euro pe an, dar sunt înrobitoare pentru cei care trebuie să le plătească.

Mai mult decât atât, prin adoptarea legii vor avea de suferit pacienţii şi serviciile de urgenţă. Pacienţii vor apela la 112 pentru orice afecţiuni şi se vor plimba printre cele 182 de spitale desfiinţate, iar ambulanţa şi unităţile de urgenţă vor fi supraaglomerate. Vor creşte listele de aşteptare pentru urgenţele majore şi există riscul de eroare medicală şi malpraxis, precum şi cel de creştere a infecţiilor nosocomiale.

Sumele economisite se puteau obţine cu uşurinţă prin renunţarea la parcurile înfiinţate pe izlaz, patinoarele în lighean de plastic sau la sălile de sport făcute pentru persoane de peste 70 de ani.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Gigacaloria salvează România"

consideră o dovadă de cinism expunerea de motive din Legea privind limitarea subvenţiilor la căldură.

Un preşedinte mare, Ronald Reagan, spunea că cele mai înfricoşătoare cuvinte ar fi "Suntem de la Guvern. Am venit să te ajutăm!". O guvernare mică ar putea spune acelaşi lucru, şi nouă ni se face frică.

În expunerea de motive a Legii privind limitarea subvenţiilor la căldură guvernanţii clamează că aceasta are rolul de a ajuta populaţia vulnerabilă.

Traducând în termeni medicali, românului care se sufocă i se ia oxigenul de la pat şi i se explică faptul că aceasta îi ajută pentru o mai bună respiraţie spontană.

Deşi pentru cei mai mulţi dintre noi este evident, decidenţilor trebuie să li se mai explice încă o dată că acest lucru va duce la creşterea numărului celor care se vor îmbolnăvi şi vor muri de frig în această iarnă. Dacă guvernanţii ştiu deja acest lucru, înseamnă că această hotărâre nu vine decât să completeze celelalte decizii privind exterminarea românilor cu probleme sociale.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Etnobotanice în «urgenţă amânată»"

salut adoptarea în regim de "urgenţă amânată" a Legii privind interzicerea etnobotanicelor.

Parafrazându-l pe Caragiale, constatăm că "după lupte seculare" care au durat trei ani, în cazul nostru, Guvernul naşte chinuit o lege privind substanţele psihotrope.

Dau nota 2 actualei guvernări pentru temporizarea adoptării acestei legi. Mă întreb doar dacă am mai fi avut mii de cazuri de intoxicaţii, de decese, sinucideri şi dependenţe în cazul în care Legea Ciuhodaru ar fi fost adoptată la timp.

Dau cu lejeritate nota 10 pentru copierea măsurilor pe care le-am dorit, precum şi a modelului legislativ polonez.

Consider, în schimb, că normele de aplicare sunt greoaie, făcând dificilă implementarea în termen a acestei legi şi cred în continuare cu tărie că fenomenul va continua şi că probabil o parte din sumele obţinute din traficul de etnobotanice se vor regăsi în finanţarea unor campanii electorale.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Boc blochează roţile ambulanţei"

Măsurile pompieristice aplicate în sistemul sanitar blochează şi roţile ambulanţei Iaşi. Pe lângă reducerea bugetului cu 6%, tradusă în termeni reali într-o scădere de 10% datorată inflaţiei, blocarea posturilor, neplata orelor suplimentare au favorizat exodul personalului medical.

S-a ajuns ca numărul de echipaje care asigură asistenţa de urgenţă să fie redus cu peste 30%. Acest lucru va duce la prelungirea timpilor de aşteptare, timpi care pot fi fatali în multe situaţii.

Ne putem aştepta ca pacientul să moară la domiciliu înainte de a ajunge ambulanţa.

Voi interpela Ministerul Sănătăţii pentru ca această situaţie să fie remediată, rezolvarea fiind adoptarea proiectului meu legislativ ce vizează deblocarea posturilor din sistem, în concordanţă cu normele europene.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Uninominalul preşedintelui"

sper că, după afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu, coaliţia va vota proiectul legislativ pe care l-a iniţiat încă din 2010, ce prevede introducerea scrutinului uninominal majoritar. consideră că modificarea Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr.215/2001 şi a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleşilor locali va creşte responsabilitatea clasei politice faţă de electorat întrucât, conform propunerii legislative, câştigător va fi desemnat cel ce va obţine cel mai mare număr de voturi într-o singură etapă în colegiu. sistemul de redistribuire aplicat la alegerile parlamentare din 2008 nu mai poate reprezenta interesele electoratului prin faptul că s-au obţinut mandate de parlamentar cu un număr mic de voturi de către cei situaţi pe locuri necâştigătoare. şi alegerea uninominală într-o singură etapă va duce la progresul democraţiei şi reprezintă primul pas pentru însănătoşirea clasei politice româneşti.

De prea multe ori politicienii se ascund în spatele politicilor de partid. De prea multe ori cetăţenii au fost înşelaţi de vorbele goale din care nu au rămas decât promisiuni neonorate.

Votul uninominal într-o singură etapă dă posibilitatea opţiunii directe pentru o anume persoană şi tot ceea ce reprezintă ea - personalitate, capacităţi, doctrina politică aleasă, programul propus.

Când vom putea vota direct un candidat va creşte interesul pentru procesul electoral. Totodată, va creşte transparenţa acestuia, precum şi reprezentativitatea celor aleşi.

Legitimitatea duce la creşterea rolului parlamentarului în stabilirea deciziilor ce privesc comunitatea care l-a ales. E momentul schimbării la faţă a clasei politice şi, atunci când votul va fi mai puternic decât glonţul, partidele vor cerne cu mai multă chibzuinţă propunerile electorale.

Am introdus acest proiect legislativ încă din 2010, după ce am văzut cum parlamentari care au promis în van nu au făcut nici măcar efortul de a se ridica de pe scaun pentru a vota o moţiune de cenzură ce împiedica scăderea pensiilor sau a salariilor celor ce ne asigură sănătatea, educaţia sau ordinea publică.

Sper ca măcar acum, după declaraţiile preşedintelui, acest proiect legislativ să fie votat, chiar dacă vine din partea opoziţiei".

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Parchetul să se autosesizeze în cazul Codlea"

politica guvernamentală privind desfiinţarea şi comasarea spitalelor şi blocarea posturilor în sistemul sanitar constituie o crimă cu premeditare. La mai puţin de un an de când primii români au murit în faţa spitalelor desfiinţate, remarc faptul că reprezentanţii ministerului continuă doar să găsească justificări pentru vieţile pierdute în fiecare zi şi uită de cele 60.000 de morţi evitabile. cer adoptarea de urgenţă a proiectului legislativ pe care l-am iniţiat încă din 2009, ce prevede deblocarea posturilor din sănătate, în conformitate cu normativele europene, precum şi reanalizarea desfiinţării abuzive de spitale.

Românii mor în faţa spitalelor închise. Codlea reprezintă doar o verigă în lanţul crimelor cu premeditare al actualelor politici guvernamentale.

Adevăraţii vinovaţi sunt toţi cei numiţi politic în Ministerul Sănătăţii - de la ministru până la subsecretar de stat.

Ministerul face frumoase jocuri de imagine sesizând Parchetul atunci când pacienţii mor în spitalele dotate ca în Evul Mediu. Acelaşi minister, prin reprezentanţi de marcă, ne explică cine şi de ce trebuie să moară în faţa spitalelor închise.

Cer Parchetului să se autosesizeze şi în cazul Codlea, precum şi în celelalte cazuri care vor urma.

Am iniţiat un pachet de măsuri legislative - România sănătoasă - ce prevede alocarea a 5% din PIB sănătăţii, considerarea medicinei de familie prioritate naţională, reducerea TVA-ului la medicamente, reorganizarea sistemului de asigurări de sănătate, precum şi deblocarea posturilor din acest sistem.

Considerăm că prioritară este finanţarea şi organizarea corespunzătoare atât a sistemului ambulatoriu, cât şi spitalicesc, salvarea ambulanţei, precum şi menţinerea resursei umane, ce nu se pot realiza fără depolitizarea întregului sistem.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Legea votului uninominal necompensat"

Legea votului uninominal necompensat poate fi adoptată la începutul sesiunii parlamentare. Proiectul legislativ iniţiat de mine a trecut de Senat şi se află la comisiile Camerei Deputaţilor.

Sistemul de redistribuire aplicat la alegerile parlamentare din 2008 nu mai poate reprezenta interesele electoratului.

Votul uninominal necompensat dă posibilitatea opţiunii directe pentru o anume persoană şi tot ceea ce reprezintă ea - personalitate, capacităţi, doctrină politică aleasă, programul propus. Câştigător va fi desemnat cel ce obţine cel mai mare număr de voturi din colegiu într-o singură etapă.

Când vom putea vota direct un candidat va creşte interesul pentru procesul electoral, pentru că acel candidat va răspunde direct în faţa alegătorilor. Totodată, va creşte transparenţa acestuia, precum şi reprezentativitatea celor aleşi.

Acest proiect legislativ poate fi adoptat chiar în această toamnă. Sper doar că declaraţia preşedintelui Traian Băsescu să nu rămână iar o simplă declaraţie politică.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Agresaţi în UPU"

Aparţinătorii unei paciente de 28 de ani au agresat în această noapte fizic şi verbal personalul din UPU. Pacienta îşi fracturase mâna într-un club. Aparţinătorii nu au vrut să asculte indicaţiile cadrelor medicale şi au reacţionat violent atunci când medicii au încercat să le explice procedurile ce trebuie urmate. Este a doua oară în aceeaşi săptămână când personalul din urgenţă este agresat în aceeaşi săptămână. Poliţia a fost sesizată. Victima este în curs de evaluare şi stabilizare.

Se impune adoptarea de urgenţă a proiectului de act normativ ce prevede pedeapsa maximă pentru cei care agresează personalul medical, precum şi asigurarea pazei UPU de către Poliţie. motivele sunt numeroasele cazuri de agresiuni în unităţile de primire urgenţe din spitale soldate cu răniri grave, perturbarea activităţii medicale, distrugeri de bunuri. Aceste agresiuni reprezintă încă un motiv pentru care personalul medical părăseşte sistemul de urgenţă.

Cei care lucrează în sistemul de urgenţă ajung să se întrebe dacă vor mai ajunge acasă. Am ajuns să fim agresaţi, umiliţi, înjunghiaţi, bătuţi, chiar de cei cărora încercăm să le salvăm viaţa. Nu există sisteme eficiente de protecţie sau sunt iluzorii. Nu mai încălzeşte pe nimeni faptul că se cumpără sisteme de supraveghere care pot doar contabiliza retroactiv înjunghiaţii sau victimele colaterale.

Sunt aproape doi ani de când propuneam pedeapsa maximă pentru cei care agresează personalul medical aflat în misiune, precum şi asigurarea pazei de către poliţişti, pentru descurajarea violenţelor. Nici astăzi acest proiect de lege nu a fost adoptat.

La Iaşi, personalul medical din UPU este agresat fizic şi verbal de aparţinătorii unei paciente, şi asta doar după ce în urmă cu două săptămâni un brancardier de la UPU Cluj a fost înjunghiat.Personalul din urgenţă a mai fost agresat în această săptămână de un pacient de 43 de ani transportat de ambulanţă la spital.

Legile pe care le iniţiez vin chiar din viaţa de zi cu zi. Acest proiect legislativ a beneficiat doar de avizul negativ din partea ministerului de resort. Mă întreb în ce limbă ar fi trebuit să mi se predea în şcoală pentru a mă putea înţelege cu Ministerul Sănătăţii.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Insecticid la maximum"

Un pacient de 42 de ani din Roman a ajuns în stare critică la urgenţe după o tentativă autolitică prin ingestia a peste 2 litri de insecticid şi raticid. Este cea mai mare cantitate de insecticid utilizată în scop suicidar, astfel încât la peste 12 ore de la intoxicaţie spălătura gastrică conţinea cantităţi mari de toxic. Pacientul în comă toxică exogenă a fost intubat, ventilat, resuscitat volemic, s-au aplicat măsurile de depurare a toxicului şi antidotism. Prognosticul este extrem de rezervat, toxicitatea insecticidului ingerat fiind similară furadanului.

Datele de anturaj indică faptul că gestul suicidar a fost precipitat de condiţiile socioeconomice.

În fiecare zi un pacient ajunge la UPU în urma unei intoxicaţii acute exogene în scop suicidar. Intoxicaţiile cu insecticid au reprezentat 16,8% din cazuri, iar majoritatea acestor cazuri au provenit din rural. Cea mai utilizată metodă de intoxicaţie a fost cea medicamentoasă (80% din cazuri), iar cele mai puţin utilizate au fost cele cu prenadez, gaz metan, detartrant sau monoxid (câte 1% din cazuri). 65% din aceşti pacienţi au necesitat internare în singura secţie de Toxicologie din Moldova, aflată a spitalul de urgenţe din Copou. 6,4% din aceşti pacienţi au necesitat internare în ATI-Toxicologie (90% din cazurile extrem de grave fiind la bărbaţi) iar proporţia celor din urban fiind egală cu a celor din rural în aceste cazuri.

Din 2007 funcţionează la spitalul de urgenţe din Copou CIRTITA - un centru după modelul centrelor de criză, ce asigură simultan terapia medicochirurgicală acută şi suportul psihologic pe bază de voluntariat. Cei de la urgenţe au şi o iniţiativă legislativă în Parlament, care prevede înfiinţarea liniilor telefonice de tip "help-line" pentru asigurarea suportului psihologic, precum şi asigurarea psihologilor în astfel de situaţii, dar această problemă nu a trecut încă de comisiile senat.

Mai mult decât atât nu există program naţional de prevenţie a suicidului, iar fără finanţare adecvată şi organizare logistică optimă vom constata creşterea numărului acestor cazuri în condiţiile în care în 2009 existau deja 3 milioane de români depresivi.

Iaşiul este în top-10 al suicidului, cu o rată de aproape 17 la suta de mii (faţă de 13,5 media naţională). Cei de la urgenţe nu exclud ca gestul artistei şi impactul mediatic social să fi dus la imitaţii.

Din păcate, a fost nevoie să moară un artist pentru ca fenomenul suicidar din România, asupra căruia atrăgeam atenţia din 2007 şi înfiinţam CIRTITA, să fie luat în considerare, pentru că nu există un program naţional de prevenţie a suicidului, iar soluţiile existente sunt doar la nivel de voluntariat şi fără logistica necesară.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"SOS ambulanţa"

45 de ambulanţe au ajuns într-o singură gardă la urgenţe transportând peste 120 de pacienţi. Aproape o treime din pacienţi au avut nevoie de transport la spital cu ambulanţa în timpul nopţii. În condiţiile deficitului de personal medical, o ambulanţă din Iaşi asigură salvarea vieţilor a 27.500 de ieşeni. Pe lângă deficitul de personal, cei de la ambulanţă sunt confruntaţi şi cu "fenomenul Lăzărescu" - plimbarea pacienţilor între spitalele din Iaşi, aflate pe cele şapte coline ale oraşului, la kilometri distanţă între ele -, întrucât la Iaşi nu există încă un spital care să corespundă normativelor de urgenţă şi care să asigure într-o singură clădire, fără a plimba pacienţii prin curte sau pe scări, toate specialităţile necesare rezolvării urgenţei. De aceea, cerem deblocarea urgentă a posturilor de la ambulanţă în conformitate cu normele europene, aşa cum am prevăzut în proiectul legislativ care nici azi nu a trecut de parlament.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Amenzile de la urgenţe"

Apreciez proiectul de act normativ guvernamental, ce prevede scăderea la nivel de contravenţie a refuzului consultului unui pacient drept o aberaţie legislativă menită a încuraja decimarea populaţiei. Am fost primul care a cerut sancţionarea corespunzătoare a celor care nu-şi fac treaba în sistem, printr-un proiect legislativ privind malpraxisul.

Adevăratele probleme din sistemul medical rămân subfinanţarea, deficitul de personal, proasta organizare şi politizarea excesivă. Până când aceste lucruri nu sunt rezolvate, aceste acte normative pompieristice sunt făcute doar pentru a da iluzia că ministerul se preocupă de sănătatea românilor. Consider că prima amendă ar trebui dată chiar ministerului sănătăţii pentru desfiinţarea sistemului de urgenţă fără a pune nimic în loc.

Introducerea respectivului act normativ creează premisa abuzului în serviciu, adică scade gravitatea refuzului acordării asistenţei medicale de la infracţiune la contravenţie. Este cumva o încurajare a decimării populaţiei României? Un îndemn la: "Lăsaţi-i să moară, că în cel mai rău caz vă amendăm!". Pentru a fi completă, această aberaţie legislativă consideră doar contravenţie moartea unui om! Poţi lăsa oricând un pacient în stare critică neasistat, dacă ai între 2.000 şi 15.000 de lei în buzunar.

Pe de altă parte, remarcăm dubla măsură guvernamentală atunci când vorbim de deficienţele din sistemul sanitar. Morţii sunt vinovaţi atunci când lucrul acesta se datorează desfiinţării de spitale şi blocării posturilor în sistemul medical, iar puţinii kamikaze care refuză încă să plece din această ţară sunt amendaţi pentru organizarea defectuoasă a sistemului. Giuleşti, Codlea, Vâlcea şi Constanţa sunt doar câteva dintre cimitirele inaugurate de politicile guvernamentale în domeniul sănătăţii. Adevăraţii vinovaţi pentru cele 60.000 de morţi evitabile anual din România stau comod în scaunele ministeriale. De la ministru până la subsecretar de stat, ni se spune doar că acei pacienţi nu puteau fi salvaţi şi că trebuiau să moară.

Patosul amenajărilor şi îmbunătăţirilor menite să fure ochiul pacienţilor şi să dea iluzia progresului civilizator e deja cunoscut. În schimb, soluţia găsită pentru a-i suprima definitiv pe cei ce îndrăznesc să spună adevărul despre acest sistem aflat în colaps este nouă. Sub masca grijii faţă de pacient, guvernul amendează câte un acar Păun medical, făcut răspunzător pentru un sistem pe care nu l-a organizat el.

Recentul proiect de ordin ce sancţionează cu mânie proletară cu amenzi de mii de lei puţinii medici ce mai lucrează încă în două specialităţi extrem de dificile (urgenţa şi terapia intensivă) este doar o nouă dovadă de cinism. Puţini, agresaţi zilnic, făcând şi munca portarului, şi a brancardierului inexistent, prost plătiţi, suprasolicitaţi, lucrând în condiţii pe care colegii lor europeni nici nu şi le pot imagina, aceştia sunt puşi să deconteze incompetenţa sistemului.

Nu mai miră pe nimeni că peste 70% din medicii de urgenţă şi terapie intensivă vor să plece în străinătate şi că sunt sute de spitale care nu pot găsi un medic de urgenţă sau de terapie intensivă.

Soluţia reală constă în adoptarea de urgenţă a pachetului legislativ pe care l-am iniţiat, ce prevede alocarea a minimum 5% din PIB pentru sănătate, deblocarea posturilor din sistemul medical, reducerea TVA-ului la medicamente, precum şi considerarea medicinei de familie drept prioritate naţională.

Aştept doar să văd cum ministerul se va amenda singur cu sume de la 2.000 la 10.000 de lei pentru "neorganizarea primirii urgenţelor în spital prin sistem de camere de gardă de către spitalele locale generale care nu pot organiza în structura lor CPU, din lipsă de resurse umane sau materiale", aşa cum se prevede în actul normativ pe care l-a iniţiat.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Comasarea votului"

Consider posibilă comasarea votului de la alegerile locale cu cele parlamentare. Sunt iniţiatorul legii votului uninominal necompensat dintr-un singur tur şi a celei privind alegerile locale dintr-un singur tur, dar insist că aceste campanii electorale nu ar trebui făcute pe bani publici şi solicit ca acest act normativ trecut de Senat să fie adoptat de Cameră în actuala sesiune parlamentară.

Votul uninominal într-o singură etapă dă posibilitatea opţiunii directe pentru o anume persoană şi tot ceea ce reprezintă ea - personalitate, capacităţi, doctrină politică aleasă, programul propus. Am introdus acest proiect legislativ după ce am văzut parlamentari prea obosiţi în jilţurile puterii pentru a vota o moţiune de cenzură ce împiedică scăderea pensiilor sau a salariilor celor ce ne asigură sănătatea, educaţia sau ordinea publică. Am iniţiat legea privind alegerea primarilor dintr-un singur tur fiind convins că cei care vor cu adevărat schimbarea se vor prezenta la vot. În ambele variante legislative doresc o campanie electorală care să nu se desfăşoare pe bani publici, iar votul să fie o lege pentru toţi.

Comasarea votului poate fi luată în discuţie şi pentru a reduce durata şi costurile unor campanii electorale suportate pe banii şi pe nervii noştri. Este momentul ca oamenii obişnuiţi să facă agenda politicienilor, iar acest lucru nu este posibil decât în urma votului uninominal necompensat.

Sper doar ca acest sistem să nu reprezinte doar o economie pentru cei obişnuiţi să cumpere voturi cu găleata.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Suicidul - o problemă de sănătate publică subevaluată în România"

Un pacient de 47 de ani şi-a dat foc pe o căpiţă şi a încercat să se spânzure. Pacientul are arsuri de peste 60% suprafaţa corporală, de gradele II, III, IV, şi a fost dus imediat în sala de operaţii a clinicii de chirurgie reconstructivă. Prognosticul este extrem de rezervat din cauza severităţii lezionale şi complicaţiilor posibile. Gestul suicidar a fost declanşat de ameninţarea că va fi evacuat din locuinţă. Pacientul este la a doua tentativă suicidară şi ne putem doar întreba ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi existat un mecanism care să prevină un astfel de gest autolitic.

Apreciez că sinuciderile sunt o problemă de sănătate publică subevaluatăîn România, cu impact major la nivelul riscurilor şi costurilor sociale, şi cer înfiinţarea unor centre regionale care să gestioneze prevenţia şi terapia tentativelor suicidare, pentru că numărul celor care mor în urma gesturilor suicidare l-a depăşit pe acela al celor decedaţi în accidente rutiere.

În România, practic, nu există posibilitatea prevenţiei unui astfel de gest, iar după ce sunt mobilizate forţe importante (poliţie, jandarmi, ambulanţă, spitale de urgenţă) aceşti pacienţi sunt trimişi pe stradă. Costurile legate de existenţa acestor forţe sunt importante, iar faptul că un pacient suicidar poate realiza şi acte de heteroagresivitate reflectă impactul social al acestei problematici. Nu există date privind numărul tentativelor suicidare la nivel naţional şi nici politici naţionale în acest domeniu, iar măsurile locale sunt ca şi inexistente. Nu există centre care să abordeze integrat pacientul suicidar şi nici măcar asistenţă psihologică la nivel spitalicesc pentru cei care recurg la o astfel de conduită. nu există posibilitatea asistenţei psihologice sau programe de identificare a celor cu risc suicidar. Nu mai miră pe nimeni că recidiva gestului suicidar este din ce în ce în mai frecventă şi că aceasta are loc în prima săptămână-lună după externare.

Considerăm suicidul o problemă de sănătate publică, din păcate subevaluată în România. Pe statistici naţionale nu putem remarca decât faptul că sinuciderea e principala cauză de moarte violentă pentru grupa de vârstă 15-34 de ani, depăşind numărul celor decedaţi în accidente rutiere, casnice sau de muncă, precum şi a celor decedaţi în urma agresiunilor.

În aceste condiţii, voi propune printr-un proiect legislativ înfiinţarea unui centru-pilot de toxicologie-suicidologie la Iaşi. Avem experienţa şi expertiza necesare în managementul pacienţilor cu intoxicaţii exogene (atât în scop suicidar, cât şi cele accidentale şi recreaţionale), confirmată de Parlamentul European şi Consiliului Europei, precum şi soluţii pentru funcţionarea unui astfel de centru. Sunt necesare modificări şi în legislaţia privind asigurarea asistenţei psihologice şi îi invit pe cei care lucrează în acest domeniu să ne ofere noi soluţii pentru ca această asistenţă să poată fi asigurată unitar.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Emil Boc are dificultăţi majore în interpretarea termenilor executiv şi legislativ"

Fiind clasat pe podium în raportul IPP de monitorizare a activităţii parlamentare, consider că votul uninominal necompensat poate trata clasa politică din România şi solicit ca legea pe care am iniţiat-o şi care a trecut de Senat, să fie adoptată de Cameră în această sesiune parlamentară.

Vreau să arăt doar că se poate. Întreaga mea activitate parlamentară vizează schimbarea "pompieristică" a României - în care politizarea excesivă, corupţia, improvizaţia şi incompetenţa sunt la ordinea zilei - într-o Românie sănătoasă în care oamenii să fie importanţi şi în care educaţia, sănătatea, ordinea publică să-şi recapete valoarea.

Faptul că am reuşit să fiu pe primul loc la luările de cuvânt în plen şi pe podiumul iniţiativelor legislative propuse şi adoptate arată doar că lupta mea pentru această Românie sănătoasă bazată pe alegerea liberă a oamenilor, pe respectul pentru diversitate, pe spiritul de independenţă şi dorinţa de întreprindere privată are eficienţă.

Şi legile ar fi fost mai multe, dar legile iniţiate de parlamentari au slabe şanse de a trece prin comisii şi de a ajunge în plen, atât timp cât zi de zi acestea sunt preluate de reprezentanţii puterii şi prezentate cu mici modificări ca proiecte proprii sau respinse doar pentru faptul că sunt iniţiate de opoziţie.

În ciuda vastelor cunoştinţe de drept constituţional ale premierului Emil Boc, se pare că Domnia Sa are în continuare dificultăţi majore în interpretarea termenilor executiv şi legislativ, probabil imprecis definiţi în constituţia Republicii Socialiste România.

Eu cred că parlamentul nu este doar un apendice al Guvernului şi că rolul său nu este doar de a aproba ordonanţe de urgenţă emise în urmă cu mulţi ani şi de a vota bugetul de stat.

Şi de aceea voi lupta mereu pentru soluţia sănătoasă.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ciomu de la Sfântul Ioan"

Un agresat în fiecare oră - acesta a fost bilanţul de Sfântul Ioan.

Toţi sunt bărbaţi din rural cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani, iar cele mai multe dintre agresiuni sunt pe fondul consumului de alcool şi au avut loc în mediul casnic. Nu au lipsit metodele de o violenţă extremă, iar agresorii au utilizat bâtele, parii, biciul sau toporul.

Un pacient de 30 de ani din Andrieşeni a fost bătut cu toporul şi prezenta multiple contuzii şi plăgi, inclusiv la nivelul penisului. Pacientul a necesitat resuscitare volemică, suport respirator, evaluare clinică în echipa de politraumă, explorări imagistice şi biologice, şi va necesita tratament la urologie. Prognosticul rămâne extrem de rezervat, din cauza localizării leziunilor şi posibilităţii complicaţiilor.

Remarcăm iar exacerbarea numărului de agresiuni în zilele de sărbătoare şi consecinţele nefaste ale excesului etanolic.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Complicaţii etnobotanice"

Un pacient de 21 de ani din Bucureşti a ajuns la urgenţe în urma consumului de droguri de sinteză (etnobotanice).

Pacientul, fost consumator de droguri de mare risc, a devenit dependent de etnobotanice şi a dezvoltat complicaţiile pe care le prevedeam în urmă cu câţiva ani: hepatita toxică şi deficitul imunologic, pe lângă tulburările neuropsihice, cardiace şi respiratorii.

Speram ca odată cu adoptarea legii Ciuhodaru privind interzicerea drogurilor de sinteză, precum şi a directivei europene pe care am susţinut-o la Parlamentul Europei, această problemă de sănătate publică să-şi găsească tratamentul.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Reducerea numărului de paturi din spitale - creşterea numărului locurilor de veci"

Apreciez că programul naţional de reducere a paturilor, propus de Ministerul Sănătăţii, va duce la explozia numărului de decese evitabile şi a infecţiilor nosocomiale. Consider că doar votarea de urgenţă a pachetului legislativ "România sănătoasă", ce presupune alocarea a minimum 5% din PIB pentru sănătate, deblocarea posturilor din sistem, reducerea TVA-ului la medicamente, considerarea medicinei de familie drept prioritate naţională, salvarea ambulanţei, precum şi depolitizarea managementului poate asigura accesul la sănătate al tuturor românilor. Consider că desfiinţarea unităţilor sanitare de stat e o altă modalitate de sifonare a banilor din sistem.

În 2009, România se situa pe locul 11 în Europa ca număr de paturi de spital (658 la o suta mii de locuitori), locul întâi fiind ocupat de Germania (829 la o suta de mii). Lăsând la o parte faptul că România nu a alocat niciodată măcar acelaşi procent din PIB sănătăţii şi că nu puteam nici măcar visa la valoarea PIB-ului din Germania, dacă vom încerca să comparăm starea de sănătate a populaţiei celor două ţări, vom constata deficienţe şi deficite importante. Chiar în aceste condiţii, România a redus, pentru a se apropia de media europeană, alte 9.200 de paturi în 2010.

Pentru cei care ştiu să citească printre rânduri, desfiinţarea spitalelor şi reducerea numărului de paturi înseamnă de fapt direcţionarea pacienţilor către spitale private, unde vor fi nevoiţi să plătească suplimentar, iar atunci când se vorbeşte de concurenţa la contractare, înţelegem de fapt o invitaţie a proprietarilor de spitale private la masa de negociere, mai ales că ministrul a avut grijă să precizeze că acest lucru se face anual doar la ordin de la minister.

Vă reamintesc că sunt mii de pacienţi plimbaţi între spitale din cauza lipsei de locuri la internare, spitale în care pacienţii stau câte doi sau trei în acelaşi pat pentru a primi tratamentul corespunzător şi că, în aceste condiţii, riscul de a muri ca domnul Lăzărescu, precum şi cel al infecţiilor nosocomiale (ascunse sub preş cu delicateţe în România) creşte corespunzător.

Sărăcia înseamnă boală, iar suprapunerea crizei va duce la explozia unei patologii care ţine de condiţiile socioeconomice manifestate în modul de alimentaţie, încălzire, igienă, precum şi de asigurarea medicaţiei pentru cronici.

Ca şi cum toate problemele din sănătate ar fi rezolvate, ca şi când am avea acelaşi număr de medici şi asistente sau condiţii de tratament ca în UE, ca şi când salarizarea ar fi similară cu cea din alte ţări, ministrul sănătăţii vine să completeze "reforma" sistemului sanitar propunând un plan naţional de paturi, astfel încât România să atingă în următorii trei ani media europeană de 5,61 paturi la mia de locuitori, aceasta însemnând de fapt desfiinţarea a 12.153 de locuri în spitale.

Mândria ministerului e dată de pionieratul desfiinţării locurilor din spitale, precum şi de echilibrul şi concurenţa la contractare între casa de asigurări de sănătate şi unităţile publice şi private. Poate că mândria e amplificată şi de posibilele desfiinţări ale locurilor de muncă ale personalului medical, întrucât normarea acestora se face în multe locuri în funcţie de numărul de paturi.

În condiţiile desfiinţării a 182 de spitale şi fără a se asigura medicina de familie, nu cred că mai putem vorbi de vreun acces echitabil, iar dorinţa ministerului de a se asigura "un echilibru în sistem" se va realiza la cel mai scăzut nivel, afectând grav sănătatea românilor. Pacienţilor li se va refuza dreptul constituţional la sănătate şi îngrijiri medicale în unităţi sanitare de stat şi vor avea doar "dreptul" de a aştepta sine die la eliberarea unui pat de spital, în timp ce suferinţa persistă sau boala se agravează.

Mă pot doar întreba: scopul "descentralizării" e doar desfiinţarea şi dacă cei care beneficiază de servicii de sănătate nu au nimic spus?

Reducerea numărul de paturi este posibilă doar în condiţiile în care rata de spitalizare scade, dar pentru aceasta e nevoie de educaţie pentru sănătate în şcoli, programe de prevenţie, considerarea medicinei de familie drept prioritate naţională, rezolvarea rapidă a cazurilor în spitale atunci când vom avea toate mijloacele de diagnostic şi tratament necesare, ambulatorii eficiente, unităţi de cronici şi îngrijiri paliative. Acest lucru s-a realizat deja în ţări precum Olanda, în care este înregistrată cea mai scăzută rată de spitalizare, cu 109,31 la o mie de locuitori, urmată de Anglia - cu 128,69, Elveţia - 169,10 şi Franţa - 171,55.

Până atunci, reducerea numărului de locuri în spitale înseamnă creşterea numărului de locuri în cimitire.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"România sănătoasă"

voi depune la Camera Deputaţilor un proiect legislativ ce vizează împiedicarea fraudei electorale prin asigurarea votului obligatoriu al tuturor cetăţenilor. odată cu adoptarea acestei legi, precum şi a altor două legi pe care le-am iniţiat (uninominalul necompensat şi interzicerea campaniilor pe banii publici) vom putea alege doar oameni care pot face cu adevărat faţă cerinţelor de reprezentare a comunităţii.

M-am săturat să aud mereu aceeaşi placă prăfuită că nu putem schimba nimic şi să aşteptăm să ne pice ceva din cer fără să facem nimic pentru asta. Că ei vor câştiga mereu pentru că pot cumpăra sute de mii de voturi.

Politicienii ultimilor douăzeci de ani au reuşit să ne convingă doar că lipseşte alternativa, iar "dinozaurii" şi "baronii" profită mobilizându-şi electoratul fidel prin metode nu întotdeauna ortodoxe.

Ultimele alegeri au arătat o scădere drastica a numărului celor care merg la vot la mai puţin de 50% (39,26% mai exact), - arătând clar că în România o minoritate activă sau manipulată poate decide pentru o majoritate, întrucât partidele aflate la guvernare au fost agreate de fapt de mai puţin de un sfert dintre români (23%).

Unul din principiile democraţiei e că majoritatea decide, atunci întreb unde mai e democraţia?

Vom vota toţi pentru că vrem să ne putem decide democratic viitorul.

Mita şi fraudarea electorală s-ar reduce drastic. Sărăcia unui popor îi descalifică în special pe politicieni, dar nu cred că le pasă atât timp cât pot cumpăra cu o sacoşă votul, dar niciun partid aflat la putere, oricâte instituţii ar avea sub control şi oricâte resurse fraudate în anii guvernării, nu va putea cumpăra voturile tuturor cetăţenilor.

În prezent, votul obligatoriu se practică în 32 de ţări. În Uniunea Europeană, cetăţenii sunt obligaţi să se prezinte la urne în Belgia, Grecia, Cipru, Italia, Luxemburg şi Franţa (doar pentru Senat). Un alt stat european se pregăteşte să-şi oblige cetăţenii să voteze. În Marea Britanie, la scrutinul din 2005, prezenţa la vot a fost de 61%, procentaj considerat alarmant pentru oficialii de la Londra.

Sancţiunile pentru cei care chiulesc diferă de la ţară la ţară. În Belgia, de exemplu, eşti privat de anumite drepturi civile dacă nu votezi cel puţin la patru alegeri într-o perioadă de 15 ani. În Grecia, dacă nu votezi, vei avea probleme să obţii paşaport sau carnet de conducere, iar în Italia va fi mai greu să găseşti un loc la grădiniţă pentru copilul tău.

Acest proiect legislativ ce prevede votul tuturor cetăţenilor e doar unul dintr-un pachet legislativ numit "România sănătoasă", alături de legea Ciuhodaru (a uninominalului necompensat şi a interzicerii campaniei electorale pe bani publici), dar el ne dă şansa de a alege cu adevărat pe acei ce pot cu adevărat să ne reprezinte.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"SOS abandonul"

voi depune un proiect legislativ ce vizează asigurarea supravieţuirii copiilor abandonaţi prin facilitarea adopţiei acestora. Ultimul caz din seria neagră a efectelor abandonului s-a soldat cu moartea unei fetiţe abandonate de doi ani.

Potrivit statisticilor, România se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de copii abandonaţi. În România sunt peste 40.000 de copii abandonaţi, cărora li se adaugă alţii 300.000 care au fost lăsaţi în grija rudelor, părinţii fiind plecaţi la muncă în străinătate.

Abandonul copiilor este în continuă creştere din cauza sărăciei şi carenţelor educaţionale, iar lipsa unor reglementări legislative aproape că încurajează acest lucru. Mii de copii riscă un sfârşit similar fetiţei abandonate de doi ani, deşi ar putea avea şansa unei vieţi normale prin adopţie.

Prin această modificare a Legii nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, părinţii fireşti sau, după caz, tutorele copilului ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii, şi care şi-au abandonat copilul, nu vor mai avea dreptul de a-şi da consimţământul la adopţie, în aceste cazuri consimţământul nemaifiind necesar.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Rezidenţii de la Craiova"

cer de urgenţă adoptarea legii privind deblocarea posturilor din sănătate şi alocarea de fonduri corespunzătoare sistemului medical. Mă alătur protestului rezidenţilor de la Craiova şi consider că doar depolitizarea sistemului, deblocarea posturilor şi alocarea a minimum 5% din PIB pentru sănătate va face ca medicii români să nu mai părăsească ţara.

60% dintre medicii români vor să emigreze, iar 8.331 au plecat deja în ultimii ani să lucreze în întreaga lume, deşi în România sunt 1,95 medici la o mie de locuitori, faţă de 3,18 în UE.

Suprasolicitarea datorată numărului mic de medici, riscul de eroare, tăierile salariale, precum şi lipsa de perspectivă datorată blocării posturilor se alătură degradării clădirilor în care lucrează, lipsei medicaţiei şi a dotării tehnice în motivaţia plecării din România.

Paradoxal, avem medici şomeri, deşi numărul lor este insuficient, iar rezidenţii sunt hăituiţi prin lipsuri permanente.

Politizarea excesivă a făcut doar ca umilinţa să continue.

Admir curajul rezidenţilor de la Craiova ce protestează azi dar mă întreb unde sunt azi ceilalţi complici din sistemul medical?

Cer de urgenţă adoptarea legii Ciuhodaru, care prevede deblocarea posturilor conform cerinţelor europene, şi alocarea urgentă de fonduri în sistemul sanitar.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Lege pentru respectarea promisiunilor din campania electorală"

voi depune un proiect legislativ ce obligă primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene la respectarea promisiunilor din campania electorală. Totodată, propun ca acelor consilieri ce votează pentru comunitate, conform libertăţii gândirii şi opiniilor, retragerea sprijinului politic să nu ducă la excluderea din consiliile locale sau judeţene.

Vreau doar să facem ca ceea ce ne spun în campanie să nu rămână simple vorbe goale. Aleşii noştri promit de prea mult timp. Se fac că fac şi spun că sunt eroii care vor să ne salveze, iar scuza preferată când nu realizează nimic e că le lipseşte consiliul prietenos.

Acest proiect legislativ nu le mai dă posibilitatea de a-şi găsi o scuză; pentru că atunci când prin lege "jumătate din numărul consilierilor locali şi consilierilor judeţeni sunt din cei înscrişi pe lista partidului politic, a alianţei politice sau alianţei electorale susţinătoare a primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, după caz" nu mai ai ce spune şi nu-ţi rămâne decât să te duci acasă când nu faci ce ai promis.

Corupţia va fi estompată, pentru că având un consiliu favorabil, nu vor mai fi obligaţi la subterfugii şi maşinaţiuni adesea prea puţin oneste pentru a îndeplini proiectele pe care le-au promis.

Consilierii vor deveni "câinii de pază" ai comunităţii, pentru că nu vor putea fi schimbaţi după bunul-plac al vreunui baron local.

Şi poate aşa vor afla şi ei că lucrurile importante se fac la timp!

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Orele de educaţie pentru sănătate în şcoli"

solicit Camerei Deputaţilor adoptarea urgentă a legii pe care am iniţiat-o privind orele de educaţie pentru sănătate în şcoli. Recentul caz de la Roman, al mamei minore de 14 ani ce naşte pentru a doua oară în ultimele 10 luni este emblematic pentru consecinţele lipsei educaţiei sexuale. Lipsa educaţiei sau asigurarea ei formală la orele de dirigenţie sau biologie a făcut ca România sa fie pe primul loc în Europa la nivelul numărului de avorturi, mame minore şi copii abandonaţi.

Cele 8.500 de mame minore din fiecare an ne situează pe primul loc în Europa. S-a ajuns la situaţia în care din 1.000 de femei care nasc 43 sunt minore. Mamele minore au risc crescut de avort, iar daca naşterea are loc, există riscul major ca acest copil să fie abandonat, iar tânăra mamă va avea dificultăţi de integrare socială şi abandon social. Peste 40.000 de copii sunt abandonaţi în România, la care se adaugă alţi 30.0000 lăsaţi în grija rudelor.

Conform statisticilor, mamele minore provin în general din familii dezorganizate, se regăsesc în special în zona rurală, au un nivel redus de educaţie, inclusiv educaţie sexuală şi contraceptivă. Cazul de la Roman, din aceste zile, când o adolescentă de 14 ani naşte pentru a doua oară, confirmă aceste statistici şi face din orele de educaţie pentru sănătate în şcoli o problemă de sănătate publică.

Sper doar că acest proiect legislativ nu va fi respins doar pe criteriul că e iniţiat de opoziţie.

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua Internaţională a Informării cu privire la Leucemia Mieloidă Cronică"

Îmi încep declaraţia politică de astăzi adresându-vă, retoric, o întrebare: vă amintiţi ce aţi făcut pe 22 septembrie, în urmă cu numai 5 zile? Vă amintiţi dacă fluxul de informaţii din ziua aceea a cuprins şi o ştire despre Ziua Internaţională a Informării cu privire la Leucemie? Dacă da, aţi dat atenţie acestei ştiri?

Pentru cei mai mulţi dintre noi, leucemia mieloidă cronică este un subiect care durează cel mult o zi pe an - pe 22 septembrie, de Ziua internaţională a informării cu privire la această afecţiune. Pentru o persoană din 100.000, leucemia mieloidă cronică încetează să mai fie un termen abstract, devenind o realitate personală. De fapt, o durere personală, boala fiind o formă rară de cancer al sângelui.

Ceea ce vă propun prin intervenţia mea de astăzi este să fim mai atenţi nu la anul, pe 22 septembrie, ci începând de astăzi, cu privire la simptomele acestei afecţiuni. Poate că informarea oamenilor cu privire la leucemia mieloidă cronică are o zi internaţională, o dată pe an, dar procesul în sine de aducere la cunoştinţa românilor a existenţei acestui pericol trebuie realizat în flux continuu.

Românii nu sunt singurii în faţa acestui pericol. La nivel mondial, boala afectează, cel mai adesea, copii cu vârste între 2 şi 5 ani şi oameni aflaţi la vârstă mijlocie şi înaintată. Boala are o incidenţă de 1-2 cazuri la 100.000 de persoane pe an, diagnosticul fiind pus frecvent la persoanele cu vârste între 55 ani şi 60 de ani. Iar prognoza este alarmantă: fiecare român va cunoaşte cel puţin un bolnav de LMC până în anul 2021!

Pe 22 septembrie 2011, în urmă cu 5 zile, pentru prima oară, pacienţii de pe toate continentele au marcat Ziua Internaţională a Informării cu privire la Leucemia Mieloidă Cronică. Data simbolizează modificarea genetică a cromozomilor 9 şi 22, cei care reprezintă principala cauză a producerii acestei afecţiuni.

Apelul bolnavilor a fost unul de solidaritate, iar eu vă îndemn să răspundem la această provocare de a îmbunătăţi, prin implicarea noastră, accesul pacienţilor la informare privind mijloacele de diagnostic, tratament şi îngrijire.

Am speranţa că preocuparea noastră, a tuturor, va aduce cu sine o ameliorare a prognozelor pesimiste pe care le prezintă specialiştii cu referire la evoluţia acestei afecţiuni.

Domnul Radu-Eugeniu Coclici:

"Du-te Funeriu, du-te şi lasă-ne!"

Îmi exprim public revolta faţă de activitatea ministrului educaţiei, Daniel Funeriu, raportat şi la ultimele sale declaraţii, potrivit cărora ar alege categoric să studieze în străinătate. După dezastrul de la cele două sesiuni ale bacalaureatului din acest an, ministrul Funeriu vine acum şi încurajează tinerii să plece din ţară, în loc să le creeze un climat propice pentru a studia în România. Este incredibil cum acest ministru spune nonşalant că ar pleca în străinătate dacă ar avea 18 ani! Ce exemplu oferă el liceenilor din această ţară? Nu oferă nicio alternativă, dar le spune răspicat tinerilor "mai bine plecaţi decât să staţi aici!", sau, cu alte cuvinte, "plecaţi, fraierilor, că nu-i de stat şi de învăţat în România"! Nu am văzut în viaţa mea un asemenea mod de a conduce destinele învăţământului naţional.

Consider că Funeriu trebuie să încurajeze tinerii să rămână în ţară, chiar dacă gândirea sa este diferită. Ministrul educaţiei poate să gândească orice, dar trebuie să spună milioanelor de tineri din ţara asta că au o şansă aici, nu aiurea, prin ţări străine! Chiar dacă el are opinia respectivă, trebuia să şi-o cenzureze, să o ţină pentru el. Ce pretenţii vom mai putea avea în viitor de la tinerii României dacă însuşi ministrul îi invită politicos să înveţe în afară... Nu mă mai mir, în acest context, că învăţământul românesc se duce de râpă cu repeziciune.

Sunt de părere că noile reglementări introduse în vederea creşterii prezenţei elevilor la cursuri nu au efectele scontate, ba din contră. Am primit sesizări de la unele unităţi de învăţământ din judeţul Alba potrivit cărora, din lipsă de fonduri, şcolile au angajat paznici în loc să confecţioneze cartele magnetice de acces. Aceşti paznici nu mai lasă elevii să intre în şcoală dacă au ajuns cu două-trei minute după începerea orelor, ceea ce mi se pare strigător la cer. Ce vină are un copil căruia i-a întârziat autobuzul în drum spre şcoală?

Pentru toate aceste tâmpenii, ministrul Funeriu are o singură variantă de urmat: demisia. Toată lumea vede că situaţia din învăţământ nu este normală, numai Funeriu nu! Îl invit respectuos să plece să dea lecţii prin străinătate, să plece din acest minister până nu distruge total sistemul de învăţământ şi să ne lase tinerii în pace.

Du-te Funeriu, du-te şi lasă-ne!

Domnul Radu-Eugeniu Coclici:

"Roşia Montană, încotro?"

Am trimis o interpelare ministrului mediului şi pădurilor, László Borbély, pe tema avizului de mediu pentru proiectul Roşia Montană, deoarece interesul suscitat în ultima perioadă de acest subiect a depăşit prin implicaţiile politice graniţele ţării. Societatea româno-canadiană care a iniţiat proiectul minier de la Roşia Montană speră să primească avizul de mediu pentru acesta până la sfârşitul anului. Canadienii aşteaptă ca lucrările să înceapă în 12-18 luni, după ce compania ar primi rezultatul raportului privind impactul asupra mediului, aflat în prezent în analiză la Ministerul Mediului şi Pădurilor.

Pe fondul recentelor declaraţii ale unor lideri politici, îndeosebi ale preşedintelui statului, există premisa potrivit căreia evoluţia proiectului ar putea fi influenţată de trendul politic. Chiar şi ministrul László Borbély a declarat recent că statul român ar fi putut negocia mult mai bine şi mai avantajos contractul cu Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), privind exploatarea aurului în Munţii Apuseni.

În aceste condiţii, l-am întrebat pe ministrul mediului care este stadiul studiilor efectuate pentru proiectul Roşia Montană de către Comitetul de Analiză Tehnică, aflat sub coordonarea Ministerului Mediului şi Pădurilor, precum şi când estimează un verdict al raportului privind impactul asupra mediului?

Consider că derularea proiectului Roşia Montană trebuie scoasă de sub subordonarea politică şi că prevederile acestuia trebuie cunoscute de populaţia României, cu atât mai mult de către oamenii din zonă.

Domnul Radu-Eugeniu Coclici:

"Vorba multă, sărăcia omului... în turismul românesc!"

Ministrul turismului nu este doar vinovat de starea execrabilă în care se află turismul şi dezvoltarea României, dar şi pentru că vorbeşte şi scrie prea mult, de cele mai multe ori nefondat. În loc să ne dea lecţii de morală, domnia sa ar trebui să prezinte românilor date statistice oficiale referitoare la eficienţa programelor din turism din ultimii doi ani. În fapt, doamna ministru a continuat o parte din programele din domeniul turismului începute în timpul guvernării PSD în perioada 2001-2004. Din păcate, activitatea eficientă a PSD din perioada amintită nu s-a mai bucurat de acelaşi succes în mandatul Udrea, doar un charter din Germania către România fiind operaţional în vara trecută pentru litoral. Tot din păcate, în România vin pe litoral maximum 10.000 de cetăţeni germani, iar în Bulgaria au fost vara aceasta aproape un milion...

Fără a-i reproşa alte deficienţe pe timp de criză, doresc ca doamna ministru al dezvoltării regionale şi turismului să îmi răspundă clar şi concis la câteva întrebări: Câţi bani au fost alocaţi în ultimii doi ani pentru promovarea internă a turismului? De ce s-au închis 10 din cele 20 de birouri turistice din străinătate? Care a fost eficienţa târgurilor de turism organizate în România şi a celor din străinătate la care a participat MDRT? Care este situaţia privatizărilor frauduloase pe care dânsa le-a semnalat pe perioada guvernării PSD şi câţi vinovaţi au fost pedepsiţi? Ce mai este de privatizat în turismul românesc, în general, şi punctual în judeţul Alba. Dacă doamna ministru este sinceră şi transparentă, abia după ce va răspunde la aceste întrebări vom putea discuta ce rezultate a avut dânsa la conducerea ministerului faţă de perioadele în care destinele turismului erau conduse de reprezentanţi ai PSD.

Domnul Cornel Pieptea:

"Guvernul României ne taie oxigenul!"

Una dintre cele mai importante atribuţii ale instituţiei pe care o reprezentăm o constituie chemarea la audieri a membrilor guvernului României pentru a da explicaţii cu privire la modul în care gestionează domeniile de resort.

În acest sens, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din cadrul Camerei Deputaţilor a aprobat, în cursul săptămânii trecute, chemarea la audieri a ministrului mediului, domnul László Borbély.

Audierea a fost cerută de către deputaţii PNL din comisie, ca urmare a numeroaselor probleme apărute în legătură cu activitatea acestui minister.

Aspectele pentru care ministrul mediului este chemat în faţa comisiei se referă la blocarea României de la tranzacţionarea certificatelor de emisii de carbon, defrişările masive din păduri şi lipsa de soluţii pentru deblocarea finanţărilor din fondurile europene de intervenţie pe mediu.

Vă amintesc că, la sfârşitul lunii august, Comitetul ONU de Conformare a Protocolului de la Kyoto a decis suspendarea României de la tranzacţionarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (AAU). Comitetul în cauză a constatat că ţara noastră nu a respectat în întregime indicatorii din raportările anuale privind poluarea, aşa ca a decis să dea o lecţie autorităţilor de la Bucureşti.

Pierderile cauzate României de către propriul guvern se ridică în acest caz la peste 1,5 miliarde de euro, estimare făcută la valoarea din 2010 a AAU-urilor. De asemenea, trebuie menţionat că o eventuală vânzare a acestora în anul 2009 ar fi adus statului român aproximativ 3 miliarde de euro.

În privinţa defrişărilor masive din fondul forestier naţional, există mai multe sesizări prin care se pare că tăierile de arbori sunt făcute cu complicitatea tacită a Regiei "Romsilva", cazul cel mai grav fiind că a fost afectată inclusiv rezervaţia naţională Retezat-Godeanu.

Ultimul motiv invocat de către deputaţii PNL pentru a justifica chemarea la audieri a ministrului mediului se referă la situaţia absorbţiei fondurilor europene pe programul de mediu. Şi în acest caz, din cauza incompetenţei guvernului Boc, finanţarea pe proiectele de mediu este blocată, deşi până acum, Ministerul Mediului, ca autoritate de management, a fost una dintre cele mai performante în absorbţia fondurilor comunitare.

Doresc să remarc în final atitudinea preşedintelui Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din Camera Deputaţilor, doamna Sulfina Barbu, care, în faţa acestor sesizări deosebit de grave, a fost nevoită să accepte şi să aprobe cererea liberalilor de chemare la audieri a ministrului Borbély.

Domnul Gabriel-Dan Gospodaru:

"Instituirea mecanismului de clawback"

Era necesară impunerea unei discipline şi în industria medicamentelor. Actul normativ care reglementează mecanismul de clawback şi care a fost aprobat în şedinţa de Guvern din data de 21 septembrie este considerat, în mod nefondat, o măsură foarte dură. Măsura legislativă reprezintă o actualizare a unor prevederi deja existente şi adaptarea acestora la condiţiile economico-financiare prezente. Ceea ce consider foarte important este faptul că această modificare nu afectează contribuabilii, respectiv bolnavii.

În cele ce urmează, voi prezenta pe scurt ce reprezintă implementarea acestui mecanism. Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora vor avea obligaţia de a plăti o contribuţie trimestrială care se calculează prin aplicarea unui procent la valoarea consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.Contribuţia trimestrială se va calcula şi aplica pentru acele volume de vânzări care depăşesc media trimestrială a sumelor aprobate prin buget pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru cele folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, tratament spitalicesc şi pentru centrele de dializă. Plata se va face în funcţie de cota de piaţă a fiecărui deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă.

La fel ca mecanismul de coplată în sănătate, şi noul mecanism de clawback are efect reglator, îmbunătăţind controlul asupra depăşirii bugetului. Un alt avantaj al mecanismului de clawback este acela că permite un echilibru bugetar, împiedicând apariţia arieratelor, iar, în cele din urmă, o creştere a veniturilor bugetare.

Cum spuneam, şi până în acum au existat prevederi care reglementau plata, de către firmele de medicamente, a unei contribuţii care funcţiona pe principiul unei taxe aplicate la volumul de vânzări pentru toate medicamentele. Sistemul s-a dovedit însă a fi nefuncţional, nu şi-a atins obiectivul declarat, colectându-se doar o parte din suma previzionată. Ca urmare, a existat această necesitate de a modifica mecanismul financiar.

În concluzie, coplata în sănătate şi taxa clawback sunt măsuri pe care Guvernul Boc şi le-a asumat pentru creşterea veniturilor la bugetul Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, menite să contribuie la o mai bună finanţare a sistemului de sănătate.

Domnul Dorel Covaci:

"Oile negre ale PDL-ului cad pe capete, în speranţa purificării imaginii partidului"

Cazul mai nou mediatizat, al reţinerii de către DNA Timiş a directorului coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiş, Cornelia Corescu, şi a secretarului executiv al PDL Timiş, Vasile Medeşan, sub acuzaţiile de trafic de influenţă şi instigare la abuz în serviciu, aparent pare că iese din tiparele mărcii PDL, care ne-a obişnuit, de când se lăfăie la putere, să-şi apere susţinătorii cu o fervoare aproape irepresibilă.

Pe numele Corneliei Corescu a fost emis un mandat de arestare preventivă, iar complicele va fi cercetat în stare de libertate, având interdicţia de a părăsi localitatea.

Conform DNA, cei doi acuzaţi i-au propus unui patron de firmă, aflat în ilegalitate, să doneze 10.000 de lei PDL-ului, în schimbul închiderii anchetei. Acesta a cotizat doar 1.000 de lei şi a prezentat chitanţa doamnei Cornelia Corescu, care a dispus anularea anchetei, cu promisiunea că cel ajutat va depune ulterior şi restul sumei de 9.000 lei. Cum acest lucru nu s-a întâmplat şi s-a considerat că partidul a fost tras pe sfoară, dna Corescu s-a răzgândit şi a cerut redeschiderea anchetei.

Pe numele Corneliei Corescu au mai fost formulate, în trecut, şi alte acuzaţii, pentru luare de mită în formă continuată şi abuz în serviciu contra intereselor private. Unele procese deschise, din cauza acestor abuzuri, nu sunt nici acum finalizate. Comisia de disciplină din Ministerul Muncii a decis, în noiembrie 2007, să recomande demiterea acesteia. Măsura a fost atacată în instanţă, pe motiv că domnia sa era în concediu medical în momentul emiterii, instanţele dispunând, în acest caz, suspendarea pedepsei. În ciuda trecutului controversat, pe linie de partid, s-a decis numirea sa, pentru a ocupa din nou funcţia de şef la ITM.

Atât Cornelia Corescu, cât şi Vasile Medeşan erau propunerile PDL pentru a candida la parlamentarele de anul viitor, ca senator, respectiv deputat de Timiş, iar doamna Corescu, nu mai târziu de anul trecut, a fost pe cale de a fi numită secretar de stat în cadrul Ministerului Muncii, decizia fiind, în cele din urmă, revocată.

E evident că vorbim, la ora actuală, despre doi exponenţi marcanţi ai puterii democrat-liberale, în zona de vest a ţării, care sunt anihilaţi, pentru a face loc unor poli mai agresivi, mai obedienţi şi, în consecinţă, mai necesari farului de la centru al partidului. Se reglează conturi, se răstoarnă centri de putere, se epurează verigile slabe, se pedepsesc cei care au genunchii nebătătoriţi de la prea puţine plecăciuni, se casează maşinăriile ruginite, care probabil că "şi-au mâncat mălaiul" şi nu-şi mai execută sarcinile cu sârg şi eficienţă. Alţi lupi înfometaţi ai PDL-ului şi-au ascuţit colţii şi sunt gata să apuce îmbucătura, să preia puterea, să răstoarne ierarhia şi să anihileze liderii de altădată, erodaţi şi prea blazaţi, care nu dau rezultate satisfăcătoare. Vorbim de o strategie a disoluţiei şi recompunerii în PDL, joc de imagine pentru dosirea corupţiei, clientelei politice, la toate nivelurile, în speranţa că se mai poate spăla ceva din imaginea publică ultrapătată.

Pe de altă parte, se adoptă strategia etichetării "oilor negre" - întruchiparea răului absolut, spre care se dirijează toată antipatia, chiar repulsia populaţiei faţă de PDL, astfel încât, odată cu sacrificarea lor, să se spele parte din mizeria care îmbracă partidul.

Ne amintim şi cazul directorului PDL-ist al Termocentralei Mintia-Deva, care a fost interceptat telefonic lăudându-se că "nu de la mama" de acasă a finanţat întreaga campanie parlamentară în judeţul Hunedoara a partidului.

Stimaţi parlamentari, aceste exemple dovedesc faptul că se poate generaliza caracterul obligatoriu al "cotizaţiilor lunare" către vistieria PDL a şefilor de deconcentrate şi a miniştrilor, fie că facem referire la vamă, termocentrale, ocoale silvice, şcoli, spitale. Toţi trebuie să cotizeze şi de unde altundeva decât din banul public, al nostru, al tuturor. Fiecare e o rotiţă în marele angrenaj PDL, care, la alegeri, trebuie să dispună de suficiente găleţi, pentru a cumpăra voturile cetăţenilor. Banii se colectează piramidal şi se gestionează de la vârf, ca o reinterpretare a vechiului joc de escrocat naivii, căruia i-au căzut pradă mulţi români, la începutul anilor ’90. Şi aşa, omul de rând va ajunge să-şi plătească cu sume colosale mita electorală derizorie, de care se lasă ispitit într-un moment de slăbiciune.

Să nu ne lăsăm amăgiţi de scenariul sugrumării corupţiei: balaurul are multe capete, iar din cel retezat cresc două în loc, mai periculoase şi mai vorace!

Domnul Dorel Covaci:

"Imaginea parlamentarului din ziua de azi"

Dacă în anii de început ai constituirii Parlamentului României această instituţie supremă reprezentativă a poporului a fost învestită cu cea mai mare cotă de încredere, ca prim stindard al democraţiei, odată cu trecerea timpului, percepţia pozitivă s-a deteriorat constant. E adevărat că de vină au fost şi unii parlamentari, care au asociat comportamente neadecvate poziţiilor lor publice, erodând de la o zi la alta imaginea proprie şi a instituţiei pe care o deservesc.

Practica traseismul politic a imprimat un caracter hilar, derizoriu întregii clase a aleşilor poporului, care toţi trag ponoasele pentru cei câţiva oportunişti şi "descurcăreţi", fără scrupule în a-şi atinge scopurile. Mai sunt şi afaceriştii cu statul, cei care compromit integritatea morală personală şi a instituţiei, pentru foloase materiale consistente şi artistic dosite. Să nu uităm aspectul care atinge cota de sus a penibilului, al legitimării fraudei, minciunii şi hoţiei în Parlament, prin adoptarea Legii pensiilor.

Dar acestea nu sunt totul. Parlamentul deţine pârghiile pentru a cere suspendarea din funcţie a preşedintelui şi pentru a demite guvernul, prin adoptarea moţiunii de cenzură. În consecinţă, este lesne de înţeles că instituţia aleşilor poporului este un ghimpe în coasta conducătorilor doritori de puteri discreţionare. Atunci când statul devine ograda proprie a unor grupuri de interese, nu trebuie să ne mai mire că nu se doreşte ca opinia publică versus aleşii poporului să-şi vâre nasul în treburile acestora.

Oare campania permanentă de denigrare a Parlamentului nu îşi are originea tocmai în această dorinţă de a-i decredibiliza pe aceia care pun punctul pe i şi care scot la iveală substraturile mizere ale acţiunilor celor de la putere?

Pe de altă parte, este uşor pentru executiv să treacă prin asumare pe bandă legi nefavorabile cetăţenilor, iar atunci când se trage linia să arunce în cârca Parlamentului eşecul aplicării acestora, deoarece, pentru omul de rând, probabil că este învederat că legislativul elaborează şi adoptă legile, proaste sau nu, iar guvernul nu trebuie decât să le aplice. Mai greu rămâne în memoria de lungă durată a opiniei publice faptul că s-a apelat, de către Guvern, la subterfugii şi excepţii de procedură la scară largă, pentru a-şi impune interesele.

Imaginea publică a parlamentarului nuanţează o persoană coruptă, abilă, demagogă, incompetentă, imorală, iresponsabilă, necinstită, leneşă, mincinoasă, nepăsătoare, care urmăreşte doar interesele proprii şi ale partidului. Parlamentarii sunt suspectaţi că fac legi "cu dedicaţie" pentru anumiţi oameni de afaceri care le finanţează campaniile, în schimbul unor contracte preferenţiale cu statul.

Parlamentarul ideal ar trebui să nu voteze la două mâini, să nu doarmă la şedinţe, să îi reprezinte pe cei care l-au ales, să îi asculte, să le înţeleagă nevoile şi să ţină cont de ele în elaborarea legilor, să fie un bun profesionist, să aibă onoare şi demnitate, să îşi ţină promisiunile făcute în campania electorală, să muncească mai mult, să nu uite pentru ce a fost votat, să-şi asume greşelile, să nu folosească banii publici în scopuri personale.

în Parlament există mulţi oameni cinstiţi, oneşti, care vor să facă ceva pentru ţară. E adevărat că, din păcate, defectele se observă mai uşor decât calităţile, atât la nivel de individ, cât şi de grup. Efectul de grup face ca o mulţime să fie, de multe ori, inferioară calitativ membrilor ei.

Curentul de opinie nefavorabil, dirijat şi controlat sau nu de cei care au interes, ne face rău tuturor: parlamentari, instituţie legislativă şi reprezentativă supremă, cetăţeni, ţara noastră şi imaginea ei peste hotare. Este important ca, măcar atât cât ţine de fiecare dintre noi, să adoptăm o conduită morală care să ne facă cinste şi să fie în acord cu ceea ce aşteaptă de la noi cei care ne-au trimis aici.

E adevărat că tentaţiile există, jocul puterii, distrugător şi acaparator, e cunoscut, dar odată ajunşi aici nu putem ceda atât de uşor, cum unii au făcut-o deja. Ţine şi de noi, de forţa noastră interioară, să ne păstrăm verticalitatea şi să redăm prestigiul instituţiei pe care o reprezentăm.

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

"Tinerii români - lipsiţi de şanse în ţară, umiliţi în străinătate"

În urmă cu câteva luni, prin intermediul unei alte declaraţii politice, avertizam asupra faptului că tot mai multe ţări din UE aplică politici restrictive pe piaţa muncii pentru români, singura justificare a acestora fiind naţionalitatea. A fost cazul Olandei, iar recent este cazul Spaniei. Atunci ceream o intervenţie corectă a statului român în scopul de a apăra interesele celor care sunt cetăţeni europeni, dar înainte de toate sunt cetăţeni români. Replica guvernanţilor români a fost una extrem de palidă şi fără efect. Nu a trecut foarte mult timp şi mass-media din Franţa a prezentat reportaje şi atitudini jignitoare la adresa cetăţenilor români. Nu am auzit vreun protest vehement atunci când Bucureştiul era comparat cu o pubelă şi nicio autoritate guvernamentală nu a avut o luare de poziţie serioasă.

Confirmând trendul de desconsiderare a cetăţenilor români, în presa franceză şi în cea din România a apărut povestea a trei tineri români (antreprenori şi masteranzi la Sorbona) care sunt arestaţi pe stradă, în Paris, pentru că deţineau iPhone-uri, iar un francez tocmai reclamase un furt al unui astfel de telefon. Cazul poate fi privit ca un incident regretabil, dar în egală măsură el poate fi un exemplu relevant pentru maniera în care sunt trataţi conaţionalii noştri, pentru faptul că în ultimii ani s-au generat nişte tipare comportamentale faţă de români. În aceste condiţii ne întrebăm care este reacţia domnului Baconschi, acum ministru de externe, dar fost ambasador al României în Hexagon?! Se pare că în anii în care acesta a reprezentat România pe teritoriul francez nu a reuşit să promoveze în mod corect imaginea ţării noastre şi a românilor.

În calitate de parlamentar, protestez faţă de faptul că marea majoritate a tinerilor români se confruntă în momentul de faţă cu o dublă agresiune. O agresiune din partea propriului guvern care, prin politici iresponsabile, îi condamnă la sărăcie, şomaj şi lipsă de şanse; iar atunci când aceştia decid să plece în alte ţări europene se găsesc lipsiţi de protecţie din partea statului român, în cazul unor abuzuri, aşa cum este cel descris mai sus.

Domnule Baconschi, domnule Boc, domnule Băsescu - în locul celor trei tineri români de la Paris s-ar putea afla mâine propriii dumneavoastră copii! Aţi alege tot tăcerea şi dezinteresul pentru a-i apăra, aşa cum faceţi în cazul miilor de români aflaţi pe teritoriul altor state europene?

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Aderarea la Schengen: o etapă din pleiada de «succesuri» a guvernării Băsescu-Boc"

Într-un material pregătit acum câteva luni, cu ocazia primei amânări a aderării României la spaţiul Schengen, arătam că declaraţiile încrezătoare ale miniştrilor Igaş şi Baconschi nu aveau nicio bază reală.

În urma eşecului din primăvară, niciun ministru nu şi-a asumat responsabilitatea şi nicio demisie nu a fost depusă. După amânarea din primăvară, "conducătorii noştri iubiţi", uitând rapid umilirea primită, au revenit aproape imediat cu declaraţiile optimiste, avansând procente aproape maxime în pariurile privind probabilitatea aderării.

Pentru cei puţin familiarizaţi cu mersul politicilor europene, amânarea aderării "la calendele greceşti", după cum titra AFP, nu a fost o surpriză. Pentru miniştrii Igaş şi Baconschi, da. Diplomaţia noastră, de departe cea mai catastrofică de la înfiinţarea statului român, a fost incapabilă să convingă partenerii noştri că suntem pregătiţi să aderăm la Schengen. Şi asta dintr-un motiv simplu: pentru că Băsescu cu ai lui nu au făcut nimic pentru a fi pregătiţi de aderare. A face parte din acest club înseamnă, în primul rând, a avea încredere în vecinul tău. Dotările poliţiştilor de frontieră vin pe planul doi. Un diplomat olandez a reflectat perfect această situaţie când a declarat că "degeaba avem cele mai performante 8 încuietori la poarta Europei, dacă în spatele uşii stă cineva care lasă pe toată lumea să intre".

Jocul de imagine al "tătucului" care arăta străinilor că vămile au fost "curăţate" de neghină nu a fost decât un scenariu ieftin, menit să convingă câţiva creduli autohtoni, însă incapabil să spele România de imaginea de "cea mai coruptă ţară din Uniunea Europeană". De altfel, ce se mai aude de "regina" din vămi? Câţi dintre vameşii şi poliţiştii de frontieră arestaţi cu atâta tam-tam mai sunt închişi? Care este stadiul anchetei din portul Constanţa? Câţi din marii corupţi au ajuns după gratii? Multe întrebări la care clica portocalie nu poate răspunde, din simplul motiv că îndeplinirea acestei măsuri ar echivala cu condamnarea propriilor săi "locotenenţi", cei care aduc bani PDL-ului.

Dacă actuala guvernare are ochelari de cal, este clar că membrii UE şi instituţiile europene nu pot ignora aceste "realizări măreţe ale epocii băsesciene". În peste 3 ani de guvernare PDL-istă, România a ajuns paria UE. Românii sunt discriminaţi, li se refuză drepturi elementare, sunt jigniţi, iar diplomaţia noastră doarme în papuci, uitând că rolul său primordial este protejarea intereselor României şi ale românilor în lume.

Pentru acest nou eşec, al câtelea?, al guvernării Băsescu-Boc, vinovaţii sunt: olandezii, finlandezii, francezii, ţiganii de pretutindeni etc., numai conducătorii noştri, nu.

Oricum, Emil Boc şi miniştrii săi pot răsufla uşuraţi, "marele cârmaci" şi-a asumat răspunderea eşecului aderării. Cum "şeful cel mare" a recunoscut că el este vinovat, asta înlătură responsabilitatea membrilor guvernului, ei nefiind, nu-i aşa, decât simpli executanţi.

Este clar că nu o să vedem vreo demisie, pentru că acest lucru reprezintă un act nobil, care nu intră în practica măgarilor. Singurul răspuns pe care l-au dat a fost acea măsură penibilă de blocare a importurilor de flori din Olanda, în numele unor bizare atentate sanitare la florile autohtone. Atacul neconvenţional al "viermilor" olandezi asupra României cerea măsuri rapide şi drastice...

Supăraţi ca văcarul pe sat, şefii vămilor, în frunte cu ministrul Igaş, au ordonat aceste măsuri care ne-au decredibilizat şi mai mult în ochii partenerilor noştri europeni.

Cauzele eşecului aderării la spaţiul Schengen trebuie căutate în România, ele sunt rezultatul guvernării băsesciene, aceeaşi care a ridicat corupţia la nivel de politică de stat. Oare cum credeau "pedelacii" că acest lucru va scăpa neobservat? Dacă opinia publică din România mai poate fi păcălită, este evident că oficialii UE au suficientă experienţă pentru a observa situaţia reală. Să nu uităm că UE ne-a blocat fondurile europene tocmai din cauza corupţiei patronate de "farul călăuzitor" Băsescu.

În aceste condiţii, să ne mai mire această (nouă) amânare?

Băsescu şi Boc, demni urmaşi ai lui Vodă Lăpuşneanu, aplică fidel celebrul dicton "Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu", continuând să facă rău românilor ca urmare a politicilor promovate.

Domnul Dumitru Chiriţă:

"Legea adunărilor publice sau punerea pumnului în gura românilor"

Ministerul Administraţiei şi Internelor a publicat pe pagina sa de internet un proiect de Lege privind adunările publice. Acesta doreşte reglementarea adunărilor publice, în contextul în care situaţia economică şi socială ar predispune populaţia la acţiuni de protest. Adoptarea acestui proiect de lege vine după ce Jandarmeria a fost înzestrată cu mijloace moderne de reprimare a demonstranţilor.

În decembrie 1989 românii au ieşit în stradă pentru ca ţara noastră să devină un stat de drept, unde să se poată organiza în mod liber acţiuni de protest, iar drepturile şi libertăţile cetăţeneşti să fie pe deplin respectate. Cetăţenii ţărilor din nordul Africii au înţeles, încă o dată, că doar protestele în masă sunt singura cale prin care se mai poate înlătura un regim totalitar. Se pare că actualul "tătuc" a tras învăţămintele necesare din Revoluţia din 1989 şi din căderea "tiranului", şi face "totu’" pentru ca Revoluţia să nu devină un precedent. În cei peste 20 de ani trecuţi, niciun guvern şi nicio guvernare nu au avut îndrăzneala să atenteze atât de grav şi să încerce să desfiinţeze libertăţile câştigate, chiar dacă au existat dorinţe în acest sens. După ce clica portocalie a înfăptuit un genocid economic şi social tăind pensii, salarii, crescând TVA-ul, eliminând subvenţiile la încălzire etc., etc., acum aceasta vrea să le ia românilor şi ultima formă de a-şi manifesta nemulţumirea, şi anume organizarea de acţiuni de protest.

Dorinţa PDL-ului de a pune botniţă poporului este uşor de înţeles dacă luăm în calcul faptul că, în urma crizei, ei s-au îmbogăţit, oricât de paradoxal ar părea, datorită contractelor încheiate cu statul român, contracte păguboase pentru acesta din urmă, dar deosebit de avantajoase pentru "băieţii deştepţi". Pentru ca regimul Băsescu-Boc să aibă liniştea necesară, au dotat cu mijloace represive organele de ordine publică, încercând prin aceasta ca românii înfometaţi în urma reformelor adoptate să nu-şi poată manifesta nemulţumirea. Asta pentru că un popor înfometat, adus în genunchi, umilit, va putea fi uşor cumpărat cu 2 kilograme de făină şi cu 2 litri de ulei, daţi în schimbul voturilor necesare instaurării dinastiei portocalii.

Degeaba garantează Constituţia dreptul la asociere, la adunări publice, etc., dacă, în practică, sunt adoptate legi care împiedică exercitarea acestora.

Îngrădirea acestor drepturi ia forme diverse, plecând de la limitarea "temporală" a adunărilor (până la ora 23), la interzicerea anumitor adunări care "urmăresc" anumite obiective, destul de vagi pentru a putea, dacă se doreşte, interzice majoritatea adunărilor publice.

Interesante sunt dispoziţiile vizând locurile unde sunt interzise adunările. De acum înainte, nu vom mai putea "manifesta" lângă staţii de metrou, gări sau "obiective asigurate cu pază militară". Această dispoziţie poate părea anodină, însă să nu uităm că toate instituţiile publice (Guvern, Preşedinţie, Parlament etc.) au pază militară, cel puţin în accepţiunea largă a termenului. În funcţie de interpretarea dată acestei noţiuni, am putea interzice orice "adunare" în apropierea acestor obiective.

Pentru luarea din timp a măsurilor de intimidare, suntem obligaţi să declarăm, cu minimum 5 zile lucrătoare înainte, organizarea unei adunări. Pentru descurajarea şi mai mult a unei eventuale manifestări, se instaurează obligativitatea ca organizatorii să garanteze securitatea manifestanţilor, să instituie un dispozitiv propriu de pază, să asigure apă potabilă, grupuri sanitare, asistenţă medicală etc.

Este evident că toate aceste măsuri costă foarte mulţi bani şi că ele nu au decât rolul de a interzice, de facto, organizarea adunărilor, în lipsa asigurării lor.

Pentru că orice interdicţie fără sancţiuni este inutilă, proiectul de lege prevede amenzi consistente sau chiar pedepse cu închisoarea pentru încălcarea dispoziţiilor legislative.

Poate că guvernul Băsescu-Boc, fiind sigur de creşterea sentimentului de nemulţumire a populaţiei, doreşte instaurarea unui stat poliţienesc, pentru a pune pumnul în gură românilor, pentru ca nimeni şi nimic să nu tulbure liniştea guvernanţilor şi a afacerilor lor.

Observăm că în implementarea acestor măsuri rolul primordial este acordat Jandarmeriei, Poliţia română nemaifiind demnă de încrederea guvernanţilor, după protestele poliţiştilor din vara trecută. Structura militară a Jandarmeriei asigură guvernul de faptul că măsurile ordonate de clica băsesciană vor fi puse în practică.

Cum am mai spus, este clar că obiectivul actualului regim, reprezentat de cabinetele 1 şi 2, este de a desfiinţa statul de drept şi de a instaura statul poliţienesc, reducerea românilor la stadiul de turmă neştiutoare, pentru a reveni la timpurile, credeam eu, apuse, când trei oameni pe stradă formau un grup şi erau suspectaţi că urmăresc răsturnarea regimului.

Contez pe sprijinul dumneavoastră, stimaţi colegi, pentru ca, împreună cu concetăţenii noştri, să nu lăsăm ca cei 20 de ani de drepturi câştigate prin mari sacrificii să devină o amintire.

Domnul Alin Silviu Trăşculescu:

"Codul asistenţei sociale"

S-au inventat multe instrumente în decursul anilor, însă nu am reuşit să găsim o unitate de măsură pentru ipocrizie. Când spun acest lucru mă refer la atitudinea pe care o au colegii noştri din opoziţie atunci când vine vorba de adoptarea unor acte legislative de care depinde stabilitatea economică şi socială a ţării noastre.

E de prisos să amintesc acum situaţia economică a României şi a tuturor statelor europene, tocmai din pricina ipocriziei politicienilor.

La tribuna Parlamentului, în presă, la televiziuni, toţi oamenii politici sunt de acord că sistemul viciat al asistenţei sociale din România nu mai poate fi susţinut. Nu mai este posibil din punct de vedere financiar şi din perspectiva echităţii.

Astfel, la nivel declarativ toţi suntem de acord că aşa nu se mai poate. Că doar cei aflaţi în nevoie trebuie să beneficieze de sprijinul statului.

Când vine însă vorba de trecut la fapte, oamenii politici iresponsabili se opun categoric adoptării unui cod unic al prestaţiilor sociale.

În goana după sondaje, opoziţia parlamentară sacrifică şansa celor îndreptăţiţi de a se bucura de ajutorul statului.

Sper că cetăţenii români vor face diferenţa între vorbe şi fapte, între declaraţii mincinoase şi bune intenţii.

Nu cred că mai putem negocia viitorul unei ţări doar cu miza creşterii în sondaje. Pe noi, cei care susţinem guvernarea, nu ne interesează sondajele, ci ne preocupă ca România să intre definitiv pe calea cea dreaptă, justă şi echitabilă de dezvoltare. Românii vor înţelege şi vor răsplăti cu încredere pe cei care nu i-au dezamăgit.

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Uzul excesiv de medicamente"

Nu cred că este vreun cetăţean care să nu constate că la magazinele de alimente, de haine sau în librării numărul clienţilor este incomparabil cu cel al clienţilor care trec zilnic pragul farmaciilor.

De multe ori mi-am pus întrebarea: oare cât de bolnav este poporul nostru? Şi de ce întotdeauna miniştrii care au încercat să se apropie de zona medicamentului au fost imediat loviţi de interesele grele din această zonă, iar a doua zi şi-au dat demisia?

Cert este că, în ciuda unui nivel de trai mai redus, populaţia României nu este nicidecum de multe ori mai bolnavă decât populaţia din alte ţări europene. Nu ne-am confruntat nici cu maladii devastatoare şi nici vreo pandemie nu este în desfăşurare în prezent, astfel că nu se justifică nicicum această stare de lucruri.

Uluitor este însă modul în care medicii, indiferent dacă sunt de familie sau specialişti, abuzează, nu ştiu dacă interesat sau din comoditate, la prescrierea excesivă de medicamente, indiferent dacă e un banal guturai care ar putea fi înlăturat prin alimentaţie sănătoasă şi o baie fierbinte sau o banală durere de cap.

Simpla mea percepţie spune că românii cheltuiesc astăzi pe medicamente, că au sau nu nevoie imediată, la fel de mult ca pe hrană, locuinţă şi transport.

Am ajuns astfel, de la un popor care în trecut lua cel mult o aspirină, la un popor care consumă mai multe medicamente decât hrană.

Nu aş dori să evit şi să spun că în ciuda unui număr uriaş de farmacii, concurenţa nu răzbate deloc prin rafturile lor, iar acest lucru se resimte în preţul final al medicamentelor, uneori de două, poate de 3 ori mai mare decât în Franţa sau Germania.

Atrag astăzi atenţia membrilor Parlamentului asupra acestui fapt, pentru că este o situaţie pe care numai împreună o putem combate.

Doamna Doiniţa-Mariana Chircu:

"Vreau la mama!"

Tot timpul politicienii români s-au concentrat asupra unor probleme care ţineau de agenda politică a partidelor sau de efecte ce puteau aduce voturi rapid: creşteri de pensii, de salarii, ajutoare sociale. Tot politicienii s-au bucurat atunci când şomajul a scăzut ameţitor, pe seama creşterii uriaşe a migraţiei: mai puţini şomeri, mai puţine probleme sociale, mai mulţi bani din străinătate.

Din nefericire, aproape nimeni nu s-a gândit la ce au lăsat în urmă aceşti români plecaţi de nevoie la muncă, şi nu la distracţie. Au lăsat mii de copii în îngrijirea bunicilor bătrâni, a rudelor sau chiar a vecinilor, cu efecte, asupra dezvoltării lor, irecuperabile.

Afirmaţiile mele nu pot să fie contrazise de nimeni. Niciun om nu poate să fie indiferent la gestul copilei care s-a sinucis prin înfometare de dorul mamei sale! Nimeni nu poate să nu înţeleagă că dorul de mama ei a răpus-o.

Câţi copii suferă zilnic din pricina absenţei părinţilor lor? Câţi copii pierd startul în viaţă din pricina absenţei mediului maternal, tocmai în momentul în care personalitatea şi principalele deprinderi se formează?

Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că oricât de severă ar fi criza economică, oricâte alte priorităţi ar exista pe agenda Parlamentului sau Guvernului, o problemă mai importantă decât viitorul copiilor acestei naţiuni nu există!

Este în joc nu numai soarta micuţilor, ci însăşi soarta unei naţiuni. Speranţa că românii plecaţi la muncă în străinătate se vor întoarce la un moment dat nu poate fi privită ca soluţie.

Instituţiile statului român trebuie să se implice real, să monitorizeze soarta fiecărui copil din România, indiferent dacă este crescut de părinţi sau nu, pentru a se evita relele tratamente aduse minorilor, abandonul şcolar, morbiditatea sau mortalitatea infantilă.

Domnul Mihai Lupu:

"Era nevoie de un minister al fondurilor europene acum 3 ani!"

Înfiinţarea unui minister al fondurilor europene abia acum, la sfârşitul anului 2011, după trei ani de guvernare pd-istă, în care lucrurile au mers din ce în ce mai prost în domeniu - în contrapondere cu promisiunile de îmbunătăţire a absorbţiei fondurilor europene declarate constant -, este mult prea tardivă!

În perioada 2007-2013, Uniunea Europeană pune la dispoziţia României o sumă de 19,2 miliarde euro reprezentând fonduri structurale, bani care trebuie cheltuiţi până în 2015. La sfârşitul lunii mai 2011, plăţile efectuate către beneficiarii de fonduri au totalizat doar infima sumă de 9,7 miliarde lei sau 2,37 miliarde euro! Dar, din păcate, în România, guvernele domnului Boc nu au făcut mai nimic pentru ca ţara noastră să nu rămână codaşa Europei în această privinţă. Stagnarea sau chiar involuţia ratei de absorbţie demonstrează, fără echivoc, faptul că, timp de trei ani, lucrurile au mers cât se poate de greu în domeniu. Pe sectoare, cel mai prost stau transporturile, aici gradul de absorbţie fiind de doar 2,61%, ceea ce înseamnă că s-au făcut plăţi în valoare de 0,5 miliarde lei, deşi avem la dispoziţie aproape 19 miliarde lei.

Situaţia depunerii şi aprobării de proiecte, semnării contractelor de finanţare şi efectuării de plăţi către beneficiari, raportată la alocarea UE pentru 2007 - 2013: până la data de 31 iulie 2011, pentru cele şapte programe operaţionale au fost depuse 28.964 proiecte, în valoare de aproximativ 225.384.499.314 lei. Din totalul proiectelor depuse până la data de 31 iulie 2011 au fost aprobate 8.505 proiecte, în valoare de aproximativ 80.002.110.055 lei. Din această valoare, aproximativ 50.724.868.451 lei reprezintă contribuţia UE, ceea ce înseamnă aproximativ 62,7 % din alocarea UE 2007 - 2013. Până la data de 31 iulie 2011 au fost semnate 6.468 contracte de finanţare cu beneficiarii, în valoare de 72.912.824.824 lei, din care fondurile UE reprezintă aproximativ 44.854.391.208 lei. Plăţile totale către beneficiari din contribuţia UE, reprezentând prefinanţări şi rambursări, s-au ridicat la aproximativ 10.718.681.661 lei.

Deşi Guvernul domnului Boc şi-a propus ca în acest an să aibă ca prioritate zero accelerarea absorbţiei banilor europeni şi să efectueze plăţi în valoare de peste 3 miliarde euro, performanţa înregistrată în primele 5 luni este dezamăgitoare. Şi acest lucru se întâmplă în condiţiile în care absorbţia fondurilor europene a fost permanent clamată ca fiind una dintre priorităţile guvernului, iar premierul Boc şi preşedintele Băsescu au scos în evidenţă acest lucru ori de câte ori au avut ocazia...

Deci singura soluţie rămasă la îndemâna PD a rămas, oare, înfiinţarea unui minister care să suplinească, pe ultima sută de metri, lipsa de performanţă înregistrată de cele cinci guverne Boc?!

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Românii respectă cultura!"

Declaraţia mea politică de astăzi vine ca urmare a evenimentelor care au avut loc la sfârşitul ultimei săptămâni în oraşul în care am fost delegat să reprezint interesele cetăţenilor români.

Presa scrisă şi televiziunile ne-au arătat cozi interminabile şi aglomeraţii fără precedent în zilele de sâmbătă şi duminică. Oricare cetăţean ar fi reacţionat şi ar fi spus în grabă că acolo este o promoţie la detergenţi, cafea sau alimente. Căci, fără ofensă, aceasta a fost imaginea pe care a propagat-o presa românească în ultimul timp.

cine a fost însă atent la aceste manifestări ar fi observat că aglomeraţia de cetăţeni a fost la muzeele bucureştene şi la celebrul festival internaţional "George Enescu".

Rar mi-a fost dat să văd speculanţii vânzând bilete la suprapreţ la Muzeul Antipa, cozi interminabile la Muzeul Naţional de Artă sau la Muzeul Ţăranului, săli aglomerate la concertele simfonice.

Nu pot să nu recunosc că această stare de lucruri m-a bucurat enorm - că sfârşitul de săptămână a demonstrat tuturor că românii iubesc şi respectă cultura, că sunt interesaţi de ea şi ar plăti chiar şi suprapreţ numai să beneficieze de ea.

M-am bucurat şi mai mult văzând că în marea de public predominau copiii şi tinerii.

Nu pot să nu vă invit ca, prin măsurile pe care le ia Parlamentul României, administraţiile locale şi Guvernul României, să putem face din promovarea culturii naţionale un liant al solidarităţii românilor, al perpetuării valorilor noastre peste timp.

Acest lucru nu ne solicită decât dorinţa de a promova România prin cultură, dorinţa de a schimba percepţia noastră asupra românilor atât în ţară, cât şi în străinătate.

O ţară fără respect faţă de propriile valori şi propria identitate culturală nu poate să se dezvolte sănătos peste timp.

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Riscul social, mai grav decât cel economic?"

Asistăm cu toţii la o efervescenţă fără precedent a mişcărilor sociale, de la Atena şi Londra şi până pe celebrul bulevard Wall Street. Nu în puţine cazuri, mişcările sociale pentru susţinerea unor drepturi au degenerat în mişcări violente şi confruntări între manifestanţi şi forţele de ordine.

Nu trebuie să ignorăm faptul că în cea mai mare parte dintre situaţii, mişcările sociale s-au bazat pe propuneri ale guvernelor de implementare a unor planuri de austeritate, planuri neimplementate încă în forţă. Acest lucru ar trebui să ne pună pe gânduri care va fi amploarea acestor manifestaţii în momentul în care măsurile dure vor fi implementate.

Guvernul României a fost poate cel mai criticat guvern din spaţiul european, pentru faptul că a aplicat măsuri dure de restructurare/diminuare a deficitului bugetar. Astăzi însă constatăm că toate statele europene recurg la aceste măsuri, nedorite de nimeni, dar utile într-un mediu plin de incertitudine.

Chiar şi membrii zonei euro găsesc în măsurile de austeritate singura soluţie pentru salvarea monedei unice europene.

Însă problema crucială rămâne legată de riscul social, de riscul ca populaţia din ţările în care aceste măsuri se vor implementa să nu fie de acord cu astfel de măsuri şi să se opună categoric implementării lor. De aici şi până la riscul economic al neîndeplinirii obiectivelor de echilibrare macroeconomică nu mai e decât puţin.

Vă spun, nu fără să simt un gust amar, că poporul român, în ciuda dezaprobării generale, a înţeles necesitatea acestor măsuri. A înţeles că nu ai de unde să dai, dacă nu ai de unde să iei. A mai înţeles că nu numai românii o duc rău, ci chiar şi ceilalţi cetăţeni europeni, la care odinioară ne uitam cu invidie.

Va mai trebui să înţeleagă şi politicienii că în acest climat de incertitudine orice mişcare greşită, orice promisiune fără acoperire financiară ne poate duce din nou în spinii crizei economice.

Domnul Ioan Ţintean:

"Amânarea plăţii privind drepturile salariale câştigate în instanţă - un grav atentat al Guvernului Boc la funcţionarea justiţiei"

Prin prezenta declaraţie politică doresc să atrag atenţia asupra efectelor juridice nefaste rezultate prin promovarea de către Guvernul Boc a Ordonanţei de urgenţă nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Prin această ordonanţă de urgenţă, Guvernul Boc amână, din nou, plata acestor sume, de această dată pentru anul 2012. Guvernul PDL recidivează, refuzând în continuare să plătească drepturile salariale câştigate în instanţă de către personalul bugetar, aşa cum s-a întâmplat între 2009 şi 2011, timp în care nu a fost capabil să găsească fonduri pentru a pune în plată respectivele titluri executorii. Mai grav este că procentul iniţial de 34% din sumele prevăzute în titlurile executorii, ce urma a se acorda începând cu 2012, a fost modificat radical, ca şi restul ordonanţei, care prevede că "în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu, în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu, în anul 2015 plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu, în 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu".

Deşi au câştigat în instanţă aceste sume prevăzute în titluri, repet, executorii, obligatorii imediat pentru orice Guvern din lume, persoanele îndreptăţite din sistemul bugetar trebuie să aştepte ani mulţi, fiind la mâna şi la mila unui guvern care-i batjocoreşte, care calcă în picioare statul de drept şi obstrucţionează justiţia din România. Pentru actualii guvernanţi, aceste principii democratice reprezintă doar vorbe goale. Nu contează că, prin neexecutarea titlurilor executorii, Guvernul Boc creează o problemă justiţiei, una dintre puterile statului român, fiind vorba în acest caz despre neaplicarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Contează doar voinţa şi interesul politic al PDL, al clientelei politice, pentru care întotdeauna se găsesc fonduri guvernamentale, contează doar firmele PDL, şi nu intereselor celor mulţi, ale majorităţii cetăţenilor români ale căror drepturi, chiar dacă recunoscute de instanţele judecătoreşti, sunt încălcate în fiecare zi de o guvernare iresponsabilă.

Nu înţelegem care este argumentaţia pentru care titlurile executorii care privesc societăţile comerciale, contribuabilii, în general, şi pe care trebuie să le execute statul, Ministerul Finanţelor Publice, sunt executate imediat, cu penalităţile de rigoare, iar cele care privesc statul - spre exemplu, titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar - sunt amânate sine die, prin ordonanţă de urgenţă care modifică o altă ordonanţă de urgenţă, care la rândul ei amânase sine die plata acestor sume? Cum este posibil acest lucru, ce regim juridic urmează şi aplică Guvernul condus de profesorul de drept constituţional Emil Boc?

În aceste condiţii, cer Guvernului României să-şi revizuiască atitudinea în ceea ce priveşte plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, să identifice surse de finanţare în acest sens, eventual prin stoparea şi redirecţionarea fondurilor publice acordate clientelei politice PDL, dând dovadă astfel că este capabil să respecte statul de drept şi funcţionarea justiţiei în România.

Domnul Gheorghe Roman:

"înfiinţarea noului Minister al Afacerilor Europene"

Referitor la completarea actualei structuri a Executivului cu un nou minister, respectiv Ministerul Afacerilor Europene, doresc să îmi exprim încrederea în capabilitatea şi expertiza acestei instituţii de a coordona în mod eficient politica României în privinţa absorbţiei fondurilor europene şi a afacerilor europene. Am convingerea că înfiinţarea noului minister având ca portofoliu afacerile europene va permite României o reconstrucţie a modului de gestionare a acestui portofoliu şi o creştere semnificativă a gradului de responsabilizare cu privire la absorbţia de fonduri europene. Suntem o ţară europeană şi avem suficient potenţial pentru a ne ocupa locul pe care îl merităm în Uniunea Europeană. De aceea, am convingerea că noul minister, care va coordona şi structurile cu atribuţii în gestionarea fondurilor europene, va reprezenta nu doar o punte pentru intensificarea dialogului european, ci şi un vector de creştere a calităţii imaginii, viziunii şi valorilor europene ale României.

Coordonarea, prin intermediul noului minister, a activităţii unităţilor de management din cadrul ministerelor va creşte, cu siguranţă, şi nivelul de responsabilizare a ministerelor în ceea ce priveşte atragerea fondurilor europene şi implementarea de programe cu finanţare europeană, astfel încât, prin investiţii şi producţie, România să poată depăşi efectele actualului context economico-financiar internaţional.

Doamna Mariana Câmpeanu:

Demiterea domnului Sebastian Lăzăroiu din funcţia de ministru al muncii, la doar câteva luni de la preluarea mandatului, a reuşit să ne surprindă pe toţi. Totuşi, faptul că acesta a fost demis pe criterii politice, şi nu pentru modul în care a reuşit să conducă acest minister şi pentru politicile promovate în scurta perioadă de ministeriabil, rămâne în logica acestui guvern.

Dacă stăm să reflectăm la realizările domniei sale în acest timp, constatăm că cea mai mare dintre ele, cu ghilimelele de rigoare, rămâne promovarea în Parlament a ordonanţei de urgenţă care taie subvenţia la încălzire, lăsând în frig 5 milioane de familii. Cel mai probabil domnia sa a dorit să păstreze linia predecesorilor săi care au reuşi să taie pensiile, salariile şi să aducă mulţi dintre români, şi mai ales categoriile defavorizate, la limita subzistenţei.

Succesorul domnului Lăzăroiu la conducerea ministerului muncii este doamna Sulfina Barbu, căreia dincolo de criticile legate de viziunea partidului din care face parte, trebuie să i se recunoască faptul că este unul dintre cei mai vechi şi cu experienţă parlamentari. Pornind de la acest considerent, îmi exprim speranţa ca pe perioada mandatului său de ministru să-şi reamintească faptul că o lungă perioadă de timp a activat în legislativ şi, prin urmare, să respecte atribuţiile Parlamentului, ca principal legiuitor în acest stat.

În egală măsură, debutul de mandat al doamnei Barbu va fi marcat de transmiterea către Parlament a proiectului de buget pentru anul 2012. Astfel, consider că una dintre cele mai importante priorităţi este ca bugetul asigurărilor sociale pentru anul următor să fie unul corect întocmit şi îndreptat către cetăţean.

Pe lângă acesta, sperăm ca proiecte importante, aşa cum sunt Legea privind asistenţa socială sau ordonanţa privind eliminarea subvenţiei la căldură, să fie finalizate în urma unor dezbateri serioase, în urma cărora să fie luate în considerare şi amendamentele aduse de opoziţie sau de reprezentanţii celor interesaţi.

Domnul Teodor Atanasiu:

"1.000 de zile de guvernare pd-istă împotriva poporului român!"

Recent, premierul Boc a împlinit măreaţa cifră de 1.000 de zile de când, împreună cu al său partid, se află în fruntea ţării. Dar tortul şi artificiile nu şi-au putut face apariţia cu fastul scontat, la Palatul Victoria, deoarece acest bilanţ portocaliu este doar unul dezolant de trist, care a generat doar dezastre şi efecte negative în lanţ, pe toate planurile: sănătate, educaţie, administraţie, mediul privat, social şi instituţional.

Ce ar putea fi de sărbătorit într-o Românie muribundă, în care nu mai funcţionează absolut nimic şi în care economia nu dă semne de resuscitare, nici după trei ani de comă?!

Din nefericire pentru români, aceste 1.000 de zile nu pot fi considerate în vreun fel binefăcătoare pentru economia României sau pentru buzunarul vreunui cetăţean, ci pot fi caracterizate ca cele mai dureroase din istoria postdecembristă.

Numai în 2010, avuţia netă a românilor a scăzut la circa 850 de miliarde de lei (202 miliarde de euro), fiind cu aproximativ 8% mai mică decât în 2009, potrivit Raportului anual asupra stabilităţii financiare publicat de BNR. Aceasta înseamnă că într-un singur an românii au sărăcit cu 68 de miliarde de lei. Şi toate acestea graţie cui s-au întâmplat, oare? Cumva graţie bunei guvernări pd-iste şi a măsurilor minunate întreprinse de guvernele domnului Boc, pe post de reformă şi de aşa-zisă salvare a economiei dintr-o criză din care nu mai iese nimic de trei ani?!

România are cea mai scăzută limită de sărăcie, mult chiar sub cea din Bulgaria, la jumătate faţă de cea de aproximativ 700 de euro pe lună valabilă pentru fostele colege de bloc estic, Polonia, Slovacia şi ţările baltice şi la mai puţin o cincime faţă de Franţa sau Germania.

Mai grav, un salariu mediu net de 1.411 lei pe luna februarie 2011 trimite automat în sărăcie familia de doi adulţi cu doi copii minori, chiar şi după slabele standarde româneşti. Cei 334 euro lunar indexaţi cu inflaţia de 13% pe 2009 şi 2010 ar fi cerut un venit de 1.548 lei, care nu a mai fost atins în urma tăierilor salariale operate cu generozitate de domnul Boc la comanda cotrocenistă.

Cam acestea sunt rezultatele celei mai diletante şi iresponsabile guvernării din ultimii 20 de ani: tăieri substanţiale de venituri, creşteri de taxe şi impozite, falimentare a mediului privat şi sufocare a clasei de mijloc, haos legislativ şi încălcări grave ale democraţiei, într-un cuvânt: sărăcie!

Aceste 1.000 de zile reprezintă doar cele mai negre şi grele încercări prin care românii au fost nevoiţi să treacă, forţaţi de incompetenţa nemaiîntâlnită vreodată în plan guvernamental şi de cinismul incomensurabil de care au dat dovadă "calificaţii" miniştri ai PD!

Domnul Teodor Atanasiu:

"Toate drumurile duc la Alba Iulia 2020 - Capitală culturală europeană"

România poate fi din nou în 2020 gazdă a Capitalei culturale europene. Alba Iulia, dintre oraşele României, are un patrimoniu cultural unicat, ce poate fi pus şi trebuie pus pe harta Europei şi promovat în toată lumea. Suntem convinşi că Alba Iulia poate fi în 2020 Capitala culturală a Europei.

Este o competiţie deschisă mai multor oraşe din România, o competiţie din care nu doar aceste oraşe, ci toată ţara poate câştiga, în primul rând prin dezvoltarea fără precedent a zonelor intrate în competiţie, prin punerea pe harta Europei a unor destinaţii culturale şi turistice, dar mai ales prin creşterea prestigiului României în lume.

Am iniţiat, alături de colegii liberali şi de câteva personalităţi ale oraşului Alba Iulia o campanie prin care să punem oraşul în cursa pentru 2020. Este o campanie adresată atât publicului larg, cât şi celor se simt albaiulieni oriunde ar fi, şi care pot pune umărul prin experienţa şi credibilitatea lor la pregătirea proiectului nostru comun.

Campania se intitulează simbolic "Toate drumurile duc la Alba Iulia 2020 - Capitală culturală europeană", deoarece vrem să marcăm şi locul pe care Alba Iulia îl are în sufletul românilor de peste tot - capitala Marii Uniri.

Chemăm pe toţi celor cărora le e dragă Alba Iulia sau care vor să descopere un patrimoniu cu adevărat european de istorie şi cultură, sub mesajul "Hai să ne unim din nou la Alba Iulia".

Chemăm toţi parlamentarii de Alba, indiferent de apartenenţa politică, să se alăture ideii noastre care va duce oraşul într-o altă epocă de dezvoltare, fără precedent. Trebuie cu toţii să facem echipă, într-un consens politic pentru următorii 10 ani.

Chemăm autorităţile locale din judeţul Alba şi din oraşul Alba Iulia să intre şi ele în echipă alături de personalităţi ale Albei Iulia şi să căutăm deopotrivă sprijin în oraş şi în afara lui, să convingem românii că merităm această candidatură şi să îi facem să înţeleagă că e şi candidatura lor, că se pot mândri cu ce istoria şi patrimoniul Albei Iulia.

E o muncă în care e nevoie de un larg sprijin şi în care nu ne putem limita la eforturi administrative. E nevoie de acţiuni diplomatice, de proiecte culturale, de idei noi despre cum se poate dezvolta Alba Iulia.

Chemăm Guvernul României, prin ministerele sale - cultură, externe, dezvoltare regională - să sprijine Alba Iulia şi oraşele care şi-au manifestat dorinţa de concura pentru acest titlu, având în vedere că mai sunt doar 3 ani până la nominalizarea oficială a candidaţilor din întreaga Europă.

Cerem politicienilor din Alba sau de la nivel naţional să nu transforme aceasta iniţiativă într-un concurs personal de frumuseţe. E nevoie de muncă de echipă, atât în Alba, cât şi în celelalte oraşe, e nevoie de un nou spirit civic pe care trebuie să îl căutăm, în cel mai constructiv mod cu putinţă.

Domnul Mihai-Aurel Donţu:

"Salariaţii, pensionarii sau şomerii nu au trecere în faţa reinventatei Albe ca Zăpada!"

Dacă mai era ceva de demonstrat despre cinismul şi nepăsarea cronică care caracterizează echipa Băsescu-Boc atunci când vine vorba despre cetăţenii acestei ţări, despre drepturile lor sau despre necesitatea urgentării îmbunătăţirii şi eficientizării sistemului public salarial şi al celui de pensii, ultimul spectacol în acest sens a avut loc săptămâna trecută, odată cu demiterea prost regizată a ministrului muncii, domnul Sebastian Lăzăroiu.

O ţară întreagă a putut lesne constata, cu această ingrată ocazie, că nu au avut niciun moment importanţă, nici în ochii preşedintelui ţării şi nici în cei ai premierului, competenţa sau eficienţa domnului Lăzăroiu în cadrul unui minister atât de greu, cum este cel al muncii. Altfel, de ce ar fi fost dumnealui numit în această funcţie la propunerea preşedintelui şi cu acceptul premierului?!

Capacitatea unui ministru de a ţine sub control bunul mers al lucrurilor, într-un domeniu atât de spinos şi sensibil, ca cel în care sunt reprezentaţi angajaţii, pensionarii, şomerii sau mamele şi copiii, este primordială, în vremuri de criză interminabilă, ca cele prin care trece România de aproape trei ani.

Domnul Lăzăroiu nu avea ce să caute, vreun moment, la Ministerul Muncii, nici măcar în funcţia de consilier al vreunui director, deoarece nimic din pregătirea sau experienţa domniei Sale nu-l recomandă pentru acest domeniu, atât de important pentru milioane de angajaţi şi pensionari. Dar ce contează dacă dumnealui nu a avut nici în clin, nici în mânecă, cum se spune prin popor, cu tot ce ţine de domeniul muncii şi nici n-a muncit vreo clipă în folosul cetăţenilor? Activitatea domnului Lăzăroiu în cadrul Ministerului Muncii s-a redus la acordarea unui noian de interviuri de propagandă electorală inovativă sau la demonstrarea capacităţilor sale de mare povestitor.

Dar pentru echipa Băsescu-Boc esenţiale sunt alte atribute pentru ca un ministru să fie pus în funcţie de dumnealor: eventual, reinventarea basmelor, gen Albă ca Zăpada, sau modificarea firului acestora, astfel încât încercarea de adormire temporară a poporului, până la uitarea sau estomparea problemelor uriaşe pe care le-a provocat PD-ul de când se află la guvernare, să fie mai uşor înfăptuită. Iar, revocarea acestuia se face, bineînţeles, numai din motive bine întemeiate, de lezare a intereselor de partid-stat portocaliu, şi nu în funcţie de greşelile comise în domeniul guvernamental condus.

Domnul George Ionuţ Dumitrică:

"Înfiinţarea ministerului fondurilor europene, în al treisprezecelea ceas de guvernare Boc!"

Ca şi când s-au trezit azi la guvernare, şi nu în urmă cu trei ani, şi au deschis pentru prima dată în viaţă condica de sugestii şi reclamaţii - sau, abia în ultimul ceas, au aflat că suntem la coada listei ţărilor europene în privinţa absorbţiei fondurilor structurale, premierul Boc şi ai săi pd-işti iluştri au decis brusc că România are nevoie de un nou minister, care să-şi aducă urgent contribuţia la accelerarea atragerii acestor importanţi bani europeni, puşi la dispoziţia fiecărei ţări membre de către UE!

La începutul acestui an, deşi România înregistra cele mai proaste rezultate în privinţa absorbţiei şi ne aflam abia în faţa unui timid grad de absorbţie de nici 3,5%, totalul sumelor virate către beneficiari ajungând la 7,4 miliarde de lei (aproximativ 1,74 miliarde de euro), domnul Boc nu mai prididea să se laude în faţa altor oficiali europeni cu performanţa inexistentă a guvernărilor sale, evidenţiind, în mod pompos, cât de bun este guvernul său în această privinţă şi se oferea să dea şi altora meditaţii gratuite de eficienţă bociană, ca de exemplu Croaţiei!

Rezultatele slabe înregistrate până în anul 2011 la acest capitol nu ne recomandă, sub nicio formă, în realitate, ca un exemplu de bune practici, România fiind depăşită la absorbţie chiar şi de vecinii bulgari, care, la final de 2010, cheltuiseră 10,2% din alocarea totală de 6,67 de miliarde de euro disponibilă până în 2013.

Din păcate, România se află la o distanţă şi mai mare faţă de alţi membri noi ai "familiei" europene, cum ar fi Polonia, Estonia, Letonia şi Cehia, care au aderat în 2004. Astfel, conform datelor oficiale, până la finele lui 2010, Letonia virase în conturile beneficiarilor peste 1,3 miliarde de euro, ceea ce înseamnă 29,3% din fondurile europene de care dispune în perioada 2007-2013. Situaţii similare se înregistrează şi în cazul Estoniei şi Poloniei, care au reuşit până în prezent să cheltuiască 26,43% (circa 900 milioane euro), respectiv 20,43% (circa 12,16 miliarde euro) din banii alocaţi. Iar Cehia, deşi cu un rezultat mai modest faţă de ţările prezentate anterior, a reuşit totuşi să absoarbă până la începutul lunii decembrie a anului trecut peste 3,2 miliarde de euro, ceea ce reprezintă circa 12,44%!

Din cele prezentate mai sus, este cât se poate de concludentă performanţa zero a cabinetelor Boc. De ce ar fi trebuit ca domnul Boc, încă din prima zi de guvernare, să ia măsuri urgente de îmbunătăţire substanţială a gradului de absorbţie a acestor bani care, pe timp de criză, înseamnă o adevărată mană cerească pentru orice altă ţară din Europa? Simplu! Deoarece aceste importante fonduri ar fi reprezentat bani noi intraţi în economie, iar efectul lor asupra creşterii economice ar fi avut un real impact pozitiv. Ţinând cont de faptul că PIB-ul României este de 120 miliarde euro, absorbţia anuală a unei sume de 3-4 miliarde euro din fondurile europene ar fi putut fi de un real folos relansării economiei, generând un plus de creştere economică de cel puţin 1,5-2,5 puncte procentuale pe an.

Dar nu e mai uşor, domnule prim-ministru, să ne văicărim că n-avem niciun ban de pensii şi salarii, că suntem într-o mare criză de fonduri şi România nu mai are bani pentru educaţie, sănătate sau administraţie şi este musai să ne îndatorăm, pentru multe generaţii de acum încolo, pentru a respira oarecum artificial, în loc să dăm combustibil economiei prin investiţii benefice?!

Mă întreb, domnule Boc, de ce au trecut trei ani de când guvernaţi cu o tolbă plină de promisiuni nerealizate, fără să luaţi în serios, niciun moment până acum, această deficienţă majoră a României, acest loc neonorabil de codaşă absolută în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor şi, chiar înainte cu câteva luni de începutul următoarelor campanii electorale, v-aţi trezit că n-aţi făcut nimic din ceea ce aţi promis solemn în acest domeniu?!

Domnul Călin Potor:

"Igaş să aibă sânge în instalaţie şi să-şi dea demisia!"

Am cerut public demisia ministrului administraţiei şi internelor, Constantin Traian Igaş, pe care îl acuz de batjocorirea unui număr mare de foşti angajaţi ai ministerului pe care îl conduce. Afirmaţia publică a acestui ministru jenant, cu şcoala făcută după alte cutume decât cele normale, potrivit căruia "au fost disponibilizaţi cei care nu au avut sânge suficient în instalaţii şi nu au luat examenele!", denotă din plin adevărul conţinut de zicala veche românească cu prostul şi fudulul. După ce pozează în faţa românilor drept mare patriot, mergând la omagierea lui Avram Iancu de la Ţebea şi dând lecţii de morală, acest costel igaş, cu litere mici, evident, numit mai nou "traian", doar-doar o semăna cu preşedintele în vreun fel, şi-a arătat adevărata faţă, jignind cu cinism şi lipsă de politeţe mii de oameni care au avut neşansa să nu promoveze un examen. Să-l fi văzut pe costeluş igaş cum ar fi promovat examenele respective, şi ce sânge ar fi curs prin instalaţiile sale, dar el, sărmanul, nici bacalaureatul nu l-a luat la timp... Măcar cei pe care i-a bălăcărit grobian au terminat liceul la timp, nu după nu ştiu câţi ani, aşa cum a procedat acest ministru penibil şi vai de capul lui... Ministrul internelor ar trebui să aibă sânge în instalaţie şi să-şi dea grabnic demisia. Costel igaş să nu mai facă pe lupul moralist cu nimeni. I-aş fi dat dreptate să vorbească de pregătirea altora dacă a sa ar fi fost fără cusur, dar numai el ştie cu câte "sacrificii" a absolvit şcolile... Dacă are "sânge în instalaţie", îl citez, să-şi dea demisia şi să-şi asume eşecul neintegrării în Schengen, nu să dea lecţii de donări de sânge şi plimbări aberante cu girofarul.

Menţionez că nu am reacţionat imediat după declaraţia belicoasă a ministrului de interne pentru că nu am dorit să mă cobor la un asemenea nivel, însă mi-am schimbat părerea după ce am discutat cu mai mulţi angajaţi ai ministerului. Iniţial nu am vrut să mă cobor la nivelul agramat al acestui băiat de paie. Mi-am schimbat însă optica după ce am vorbit în teritoriu cu mai mulţi poliţişti, care sunt extrem de revoltaţi din cauza măsurilor luate de acest... costeluş.

Există situaţii în care au fost daţi afară oameni foarte tineri, cu copii mici, cu rate la bănci şi care nu vor mai avea dreptul de a reintra în minister, chiar dacă va mai fi nevoie, ceea ce este inadmisibil. Reforma lui igaş a fost menită să scape ministerul de anumiţi oameni, dar o să avem surpriza să-i vedem angajaţi pe alţii, cu mai mult sânge prin instalaţii... Cred că Vasile Blaga este foarte mulţumit acum când vede ce s-a ales de Ministerul Administraţiei şi Internelor...

Domnul Călin Potor:

"Revoluţionarii la control!"

Premierul României a cerut recent Corpului de control al Guvernului o analiză cu privire la indemnizaţiile pentru revoluţionari, în vederea promovării unei legi prin care doar urmaşii celor decedaţi şi răniţii în Revoluţie să primească indemnizaţii. Este incredibil în ce situaţie a ajuns România la aproape 22 de ani de la evenimentele din decembrie 1989! Mai exact, Guvernul României cheltuieşte circa 110 milioane euro anual pentru drepturile revoluţionarilor, iar numărul acestora a crescut de la 4.000 în 2004 la aproape 17.000 în prezent, fapt inadmisibil.

În aceste condiţii, m-am adresat oficial premierului, pentru a-mi spune mie şi populaţiei acestei ţări sărăcite de tot felul de indemnizaţii date pe ochi frumoşi. L-am întrebat pe şeful Executivului dacă analiza pe care a dispus-o a fost finalizată, şi, de asemenea, ce va face pentru eliminarea revoluţionarilor frauduloşi din plata alocaţiilor de la buget.

Cred că ar trebui ca fiecare român să cunoască situaţia revoluţionarilor din România, iar cei care au permis acordarea de bani frauduloşi anumitor aşa-zişi revoluţionari să fie aduşi în faţa instanţei.

Domnul Călin Potor:

"Problema romilor români trebuie rezolvată în România"

Am trimis o interpelare adresată ministrului administraţiei şi internelor pe tema situaţiei actuale a expulzării ţiganilor români din Franţa şi alte ţări din UE. După ce a trecut furtuna politică din vara trecută, când Franţa a fost în atenţia presei internaţionale din cauza campaniei sale legate de ţigani, mulţi dintre ei români, aceştia au revenit din nou în ţara de adopţie. După cum bine ştie opinia publică, poate şi ministrul internelor, în ultima perioadă s-a manifestat cu asiduitate o campanie de discreditare dusă de diverse medii din Franţa la adresa României, motivată şi de acţiunile ţiganilor români pe teritoriul statului european. În ciuda presiunii crescânde a poliţiei, rezultatul este acelaşi: aşezările evacuate s-au format din nou, iar romii expulzaţi au revenit în Franţa atunci când au putut.

În aceste condiţii, am întrebat mai-marele internelor ce poate face România, în speţă MAI, pentru a stopa exodul ţiganilor spre Franţa şi alte state europene, având în vedere că a discutat cu omologii săi din Uniunea Europeană despre acest subiect delicat. De asemenea, am vrut să ştiu câţi romi au fost deportaţi la frontieră şi trimişi în România din ţările europene în ultimii doi ani, precum şi câţi ofiţeri de legătură are România în Franţa şi care sunt rezultatele concrete ale misiunilor acestora.

Cred că pentru a rezolva orice problemă din lumea asta, inclusiv cea a romilor care ne fac praf imaginea peste hotare, trebuie să începem să identificăm cauzele. Abia apoi un guvern capabil trece la măsurile în consecinţă. Deşi nu a fost cazul până acum, sper ca Executivul să se trezească şi să nu mai pună căruţa înaintea boilor.

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Noi mişcări disperate ale unei puteri cu zile numărate!"

Diversiunea săptămânilor trecute, şi anume demiterea ministrului muncii Sebastian Lăzăroiu, a născut o furtună într-un pahar cu apă.

Existau numeroase motive pentru revocarea domnului Lăzăroiu, legate de incompetenţa sa, de incapacitatea de a înţelege problemele acestui domeniu şi de a veni cu vreo soluţie.

Activitatea domnului Lăzăroiu la Ministerul Muncii n-a avut nimic de-a face cu acest portofoliu, ci doar cu diversiunea şi propaganda. El trebuia demis împreună cu tot guvernul incompetent Boc şi nu pentru că a avut tăria să aibă o opinie în cadrul PDL, opinie ce ştim cu toţii că este adevărată, ci pentru activitatea defectuoasă ca ministru. Să nu uităm că, înainte de numirea domnului Lăzăroiu, România n-a avut un ministru al muncii pentru o perioadă semnificativă.

Bilanţul domnului Lăzăroiu ca ministru este unul trist, în care situaţia salariaţilor din România şi din diaspora şi a pensionarilor nu s-a schimbat deloc, iar numirea Sulfinei Barbu nu va aduce nicio schimbare semnificativă nici în ceea ce priveşte politica ministerului, nici în cea a rezolvării problemelor legate de muncă, şomaj, sistem de asigurări sociale, pensii etc.

Problema principală rămâne nu schimbarea miniştrilor pe bandă rulantă pentru că au îndrăznit să iasă din linia trasată viguros de partid, ci bulversarea electoratului cu idei de regionalizare, cumularea alegerilor într-un singur scrutin şi scăderea nivelului de trai.

Acum domnul Sebastian Lăzăroiu este liber să predea studenţilor statistică la universitate, dar mai ales să construiască basme de vândut electoratului român pentru alegerile din 2012. Avem de ales între Albă ca Zăpada sau varianta colegului său de partid, Theodor Paleologu, cu Scufiţa Roşie.

Domnul Marin Almăjanu:

"Ping-pong portocaliu cu salariile şi pensiile!"

După ce românii din toate categoriile sociale au fost crunt sărăciţi din cauza austerităţilor impuse peste noapte de către cinica echipă de şoc Băsescu-Boc, speranţele de revenire la o viaţă decentă rămân un deziderat aproape imposibil de atins, dacă partidul-stat, PD, mai rămâne mult la guvernare.

În momentul luării deciziei de tăiere drastică a salariilor bugetarilor, Curtea Constituţională a permis acest lucru doar dacă revenirea la cuantumul iniţial al salariilor va fi făcută începând de la 1 ianuarie 2011, dar acest lucru, aşa cum era de aşteptat, nu s-a întâmplat nici până în prezent! Ba, mai mult decât atât, aproape în fiecare săptămână, vreun portocaliu de marcă sau chiar preşedintele ori premierul se contrazic constant în declaraţii pe această temă, jucându-se într-un mod crud şi grotesc, fără nicio jenă, cu nervii şi buzunarele românilor!

Dacă premierul Emil Boc le-a spus, odată cu începerea sesiunii parlamentare, aleşilor PD, că există posibilitatea ca salariile să ajungă în 2012 la acelaşi nivel ca înainte de implementarea măsurilor de austeritate, preşedintele Traian Băsescu a făcut o serie de declaraţii total contradictorii faţă de cele ale subordonatului său - tolerat încă în funcţia de premier -, săptămâna trecută, la o emisiune televizată, una dintre acestea referindu-se la situaţia salariilor şi pensiilor din România. Preşedintele Băsescu a invocat din nou criza economică pentru a explica de ce bugetarii şi pensionarii nu-şi pot primi drepturile: "N-ai cum să mergi cu revenirea integrală la salariile din 2010, când încă ai un excedent de 200.000 de salariaţi", a precizat preşedintele Băsescu, oferind un argument similar despre indexarea pensiilor: "nu poate avea loc în condiţiile în care există un deficit de 3,6 miliarde de euro".

Păi, domnilor, hotărâţi-vă odată, când aveţi de gând să le spuneţi adevărul românilor despre ceea ce li se cuvine pentru munca lor şi când încetaţi să vă mai jucaţi cu pâinea lor de pe masă?!

Când renunţaţi, domnilor Băsescu şi Boc, la acest spectacol de ping-pong haotic şi neserios, de aruncare permanentă a deciziilor în degringoladă, de la unul la altul, doar-doar românii vor uita că nu mai au nicio speranţă de la guvernarea dumneavoastră sau nu vor mai băga de seamă că au ajuns săracii Europei?!

Scăderea drastică a nivelului de trai se reflectă deja în cifre statistice, uluitor de jenante pentru un guvern care se laudă non-stop că face tot ceea ce trebuie pentru binele poporului său şi pentru modernizarea statului. Dacă în percepţia pd-istă modernizare şi reformă înseamnă doar sărăcie lucie şi aruncarea economiei în urmă cu 20 de ani, atunci este limpede că acest partid nu mai are ce căuta niciodată în fruntea ţării!

Domnul Andrei Dominic Gerea:

Cine va da socoteală pentru cel mai slab nivel de absorbţie al fondurilor europene, domnule Boc? Cumva noul minister pe care-l înfiinţaţi?

După trei ani de guvernare pd-istă lamentabilă, plină de diletantism şi greşeli decizionale incomensurabile, cu efecte dezastruoase asupra economiei ţării şi a mediului social, chiar înainte cu câteva luni de la plecarea de la guvernare, premierul Boc şi cea mai slabă echipă din istoria guvernelor României au reuşit să ajungă la concluzia că cineva ar trebui să se ocupe mai serios de atragerea fondurilor europene decât cei plătiţi până acum să o facă.

Astfel că, s-a gândit "piticul din Poveste" (povestea lui Lăzăroiu...), hai să mai creăm un minister! Minister care, sigur, pe lângă ministru va mai trebui să angajeze şi două, trei secretare de la partid, doi, trei băgători de seamă, tot de la partid, nişte verişoare, amante, cadre de nădejde, care mai de care mai "competente", ce vor avea şi ceva salarii (în niciun caz nesimţite, aşa ca la alţii, nu-i aşa?) etc.

Şi uite aşa se face domnul Boc brusc preocupat de problemă, şi nu înţelege că motivul pentru care nu s-au atras fonduri europene este, de fapt, încercarea de a se aproba finanţările respective după metoda tradiţională a alocărilor bugetare naţionale, adică pe ochi portocalii (sau verzi, după caz...), cu facturi încărcate, cu şpăgi pe la cei abilitaţi, concomitent cu blocarea proiectelor venite din zona opoziţiei!

Înfiinţaţi un minister al gestionării fondurilor europene, după ce aţi încercat toate şmecheriile posibile şi imposibile, crezând că europenii, după ce au dat din cap, moţăind la poveştile doamnei Macovei privitoare la lupta anticorupţie, se vor lăsa păcăliţi să dea şi bani, la simpla cerere a unor corupţi care au crezut că fondurile europene se pot prădui la fel ca bugetul ţării.

Aceasta este realitatea, domnule Boc, o Albă ca Zăpada pe post de ministru nu va rezolva problema absorbţiei fondurilor europene, pentru că nu de proiecte ducem lipsă, ci de un minim simţ al responsabilităţii al acelora care, prin fraudă şi minciună (păi cum altfel?), au ajuns să guverneze această ţară.

De ce nu aţi vrut să-i daţi economiei româneşti un adevărat imbold, ajutând în mod real la accelerarea absorbţiei banilor europeni şi la implementarea a cât mai multor proiecte de investiţii, care să reprezinte un real plus de valoare adăugată pentru România? Pentru că nu vă ieşea comisionul? Pentru că s-ar fi afirmat şi alţii, primari, de exemplu, care nu făceau parte din zona PD-istă?

Aţi aflat că, în prezent, datorită problemelor identificate de Comisia Europeană în procesul de achiziţii publice, plăţile pentru România aferente Programului Operaţional Regional - Axa 2 - îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport - sunt suspendate, fiind blocate şi neutilizate la nivelul beneficiarilor finali, aproximativ 500 milioane euro, datorită diferenţei dintre sumele acordate ca prefinanţare beneficiarilor şi cele plătite efectiv de aceştia în baza unor facturi? Ce va face noul minister? Ce n-a făcut până acum Ministerul Justiţiei?

Cine va plăti pentru faptul că România pierde miliarde de euro anual sau că am ajuns să fim deja sancţionaţi de către Comisia Europeană din cauza proastei gestionări a derulării proiectelor europene de către oamenii dumneavoastră, la ordinele dumneavoastră, domnule Boc? Vă mai amintiţi cum aţi schimbat regulile în timpul jocului şi aţi determinat ca, prin schimbări de proceduri venite pe furiş, pe măsura 3.2.2, proiectele primarilor din opoziţie să fie respinse? Oare cine o fi de vină? Tot Tăriceanu?

Şi cum credeţi că va reuşi un ministru aproape fără portofoliu şi fără nicio influenţă politică în partidul dumneavoastră să stăpânească o tarla prohibită, unde nu i se va permite niciodată să calce şi care, în minţile acoliţilor dumneavoastră nu e decât o vacă bună de muls pentru bunăstarea PD-istă?

În concluzie, lăsaţi poveştile, domnule prim-ministru Boc, nu ne mai povestiţi nimic, pentru că şi atunci când deschideţi gura şi grăiţi, nu numai când, chipurile, luaţi decizii, ne faceţi mult rău, ne faceţi de râs în faţa europenilor, ne discreditaţi în permanenţă, încât nici nu mai este de mirare atitudinea Franţei sau a Olandei faţă de ţara noastră!

Nu v-a fost ruşine când, pe fondul delirului demn de un pat cu cuie (are domnul Lăzăroiu unul...), desfăşurat pe toate canalele de comunicare (aşa ca să ne audă toată lumea!) aţi fost urecheat de preşedintele Comisiei Europene, domnul Barroso, care v-a comunicat că România a atras doar 3% din sumele aflate la îndemână, şi nu 11-12%, cum băteaţi câmpii dumneavoastră şi răspândacii din subordine?

Păi dacă dumneavoastră minţiţi în asemenea hal, fără nicio jenă, în mod flagrant, când ştiţi prea bine că puteţi fi verificaţi şi combătuţi imediat (iar boala asta văd că este tare contagioasă prin PD-eu, de onor preşedintele organizaţiei argeşene a pd, senatorul de Dâmboviţa, Mircea Andrei, s-a trezit într-o zi să se laude, de faţă cu toată presa, că el a determinat impunerea, în proiectul autostrăzii Piteşti-Sibiu, a traseului acesteia pe lângă Curtea de Argeş, deşi ştia prea bine că acel proiect fusese lansat de fostul ministru liberal al transporturilor, domnul Ludovic Orban, cu ocazia terminării pasajului de la Bascov, pasaj aflat în continuarea celor 15 km noi de pe autostrada A1, finalizaţi în anul 2008...! ), mă întreb care ar mai putea fi realitatea în ceea ce priveşte restul poveştilor, legate de şomaj, inflaţie, creştere economică, justiţie etc.?

Mă îngrozesc când mă gândesc care ar putea fi adevărul, domnule Boc, şi, de aceea, îndrăznesc să vă rog, încă o dată, plecaţi până nu este prea târziu! Lăsaţi-ne viitorul în pace!

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Guvernarea actuală le-a oferit românilor doar umilinţă, sărăcie şi nesiguranţă"

Camera Deputaţilor dezaprobă categoric deciziile luate în parlamentele şi guvernele naţionale ale unor state partenere din UE privind blocarea aderării ţării noastre la acordul Schengen. România şi-a îndeplinit obligaţiile tehnice, însă trebuie să spunem lucrurilor pe nume: intrarea în Spaţiul Schengen este condiţionată de decapitarea corupţiei şi mafiei pe care PDL-ul o administrează în acest moment. Aţi văzut spectacolele mediatice cu vameşi şi poliţişti arestaţi, la ore de maximă audienţă. Mult show, multe vorbe, mascaţi în acţiune şi nicio condamnare. Incompetenţa şi corupţia actualului guvern sunt cauzele eşecului!

În loc să acţioneze coerent şi eficient pentru promovarea drepturilor cetăţenilor români, guvernanţii au alte preocupări. Cele mai recente "fapte de vitejie" ale ministrului de interne sunt relevante în acest sens.

În numele reformei, peste 2000 de jandarmi şi pompieri au fost disponibilizaţi la 1 septembrie. Sunt cei care au salvat copii din flăcări, cei care au salvat vieţi omeneşti la inundaţii şi au înălţat diguri în faţa puhoaielor. Oamenii pe care românii îi preţuiesc cel mai mult au ajuns muritori de foame, prin grija guvernanţilor. Jandarmii şi pompierii disponibilizaţi, despre care ministrul Igaş a spus cu seninătate că "nu au sânge în instalaţie", nu pot primi nici ajutor de şomaj. Până la ora actuală Guvernul nu a binevoit să publice normele de aplicare ale ordonanţei de urgenţă prin care s-au făcut disponibilizările.

"Reforma" a ajuns şi la Poliţie. Nu ştim cum se face că pe la noi când vine vorba de reformă se trece la tăieri. De pensii, de salarii, de personal, de cheltuieli, de orice, numai tăieri să fie. Pe hârtie, reforma poliţiei aduce numai beneficii. În realitate, schimbările impuse de actuala guvernare nu fac decât să agraveze şi mai mult problemele cu care sistemul se luptă de foarte mulţi ani, aşa cum ar fi lipsa personalului sau a dotărilor. Să nu mai vorbim despre problemele legate de creşterea infracţionalităţii.

Ce presupune, de fapt, reorganizarea asta? Desfiinţarea posturilor de poliţie din comune. Măsurile propuse vin în condiţiile în care cele mai multe dintre infracţiunile grave sunt comise în mediul rural. În Dolj, locul posturilor de poliţie este luat de 15 secţii, iar fiecărei secţii îi revin 7, 8 sau chiar 9 comune. Accentul se va pune acum pe patrularea 24 de ore din 24, însă nu ştiu cât de eficientă este metoda dacă ne gândim că o patrulare continuă presupune un consum ridicat de combustibil.

Toată lumea se întreabă de ce ar fi un lucru bun pentru cetăţeni să lăsăm comunele fără poliţişti. Toţi primarii cu care am stat de vorbă spun că reorganizarea posturilor de poliţie din mediul rural va adânci prăpastia dintre poliţist şi cetăţean. Sunt localităţi unde trăiesc mai mult bătrâni lipsiţi de apărare, oameni care se plâng că în fiecare noapte au loc furturi şi nimeni nu-i prinde pe hoţi. Mulţi doljeni au rămas fără animalele din curte. Hoţii au ajuns să fure până şi grânele din hambare.

Ce poate să facă un singur poliţist într-o comună? Cum să aibă grijă de respectarea legii? Şi, în caz de nevoie, cum anume o să-l ajute colegii de la sediul secţiei, dacă e la zeci de kilometri distanţă? Când va ajunge echipa de intervenţii la o solicitare prin 112, dacă unele secţii se întind pe o distanţă de peste 60 de kilometri? În cât timp va ajunge patrula de la Secţia Breasta la un apel în Botoşeşti Paia? Sau de la Secţia Segarcea tocmai la Gighera? Ar trebui să fie întrebaţi oamenii din fiecare sat dacă se simt mai bine cu poliţişti sau fără poliţişti.

Reforma poliţiei ar trebui să însemne creşterea siguranţei cetăţeanului, o mai bună prevenire a faptelor antisociale şi o reacţie mai rapidă în sprijinul oamenilor. Ceea ce se întâmplă acum nu este reorganizare, ci dezorganizare!

Actualul Guvern nu a înţeles că este al României şi al tuturor românilor. Un guvern responsabil trebuie să aibă grijă de cetăţenii ţării, iar aceasta înseamnă siguranţă şi un trai decent, înseamnă sprijin real şi activ din partea statului.

Guvernarea actuală le-a oferit românilor doar umilinţă, sărăcie şi nesiguranţă, iar acum vrea să le pună pumnul în gură, vrea să le ia singurul drept care le-a mai rămas, acela de a protesta. Cei care s-au gândit numai la aşa ceva ar trebui imediat îndepărtaţi din funcţiile publice pe care le deţin. Nu vom permite aceste abuzuri ale puterii. Priorităţile politice majore ale USL sunt blocarea acţiunilor antisociale ale actualului guvern şi promovarea măsurilor care vin în sprijinul populaţiei.

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Unde şi în ce condiţii vor mai putea protesta românii?"

Unul dintre cele mai importante drepturi câştigate de români după 1989 a fost acela de a-şi putea exprima liber opiniile şi mai ales de a-şi putea critica fără teamă conducătorii, în cadrul adunărilor, mitingurilor şi manifestaţiilor de protest, organizate sau spontane. De-a lungul acestor ani, indiferent de forma de protest, s-a demonstrat tot mai pregnant că cetăţenii ştiu să se organizeze şi să protesteze civilizat şi mai ales cu respectarea deplină a legalităţii, problemele şi excesele în aplicarea legii venind de regulă din partea forţelor de ordine ale statului.

Aşadar, toate bune şi la locul lor până de curând, când i s-a năzărit cuiva ideea că Legea nr. 60/1990 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice trebuie abrogată şi a publicat pe site-ul MAI un proiect de lege spre dezbatere publică, proiect ale cărui prevederi practic desfiinţează dreptul cetăţenilor şi sindicatelor de a protesta, în forma cum este acest drept cunoscut în întreaga lume civilizată. Pe lângă numeroasele restricţii şi interdicţii prevăzute de acest proiect de lege, sunt însă câteva prevederi care nu existau în Legea nr. 60/1990 şi care ridică mari semne de întrebare cu privire la scopurile urmărite de iniţiatorul acestui proiect de lege, astfel:

1. La art.13 alin.(1) lit. g) se instituie obligaţia organizatorului adunării publice de a asigura "un dispozitiv propriu de ordine, format din personal care poartă la vedere însemne distinctive, repartizat în proporţie de minim unul la 50 de participanţi", personal pe care trebuie să-l instruiască şi să-l comunice nominal comandantului unităţii de jandarmi competentă teritorial. Aşadar, pentru un miting de circa 80.000-100.000 de participanţi, organizatorul trebuie să asigure obligatoriu şi prezenţa a minimum 1.600-2.000 de oameni de ordine proprii! Nu cumva prin această condiţionare expresă se intenţionează crearea de greutăţi organizatorilor din partea autorităţilor? Să ne gândim numai la partea financiară necesară confecţionării însemnelor distinctive, dar şi la modul în care nu se va putea face instructajul personalului propriu de ordine, aşa cum cere legea.
2. La art.14 lit. d) se prevede obligaţia personalului propriu de ordine de a nu permite "folosirea sistemelor de comunicare... la acţiuni de natură să aducă atingere imaginii instituţiilor sau persoanelor private ori publice". Adică adio mesaje audio-vizuale, pancarte, bannere şi alte obiecte pe care să fie inscripţionate mesajele de nemulţumire ale protestatarilor la adresa guvernanţilor, de exemplu! Păi dacă nici la mitingurile şi manifestaţiile de protest oamenii nu-şi mai pot striga nemulţumirea, atunci unde s-o facă? Sub plapumă, cu lumina stinsă, ca în vremurile de dinainte de ’89?
3. La art.10 alin(1) se introduce obligaţia organizatorului de a depune o declaraţie prealabilă la primărie cu minimum 5 zile lucrătoare înainte de data desfăşurării adunării publice, în loc de 3 zile calendaristice, cum este în prezent. De ce oare această schimbare? Ce este atât de profund de analizat şi luat o decizie în cazul acestor cereri?
4. Ce este mai grav în acest proiect de lege abia acum urmează. La art.22 alin.(1) şi (2) ale proiectului de lege se prevede că "Atunci când adunarea publică îşi pierde caracterul paşnic şi civilizat (adică apar aspecte ca cele prezentate în exemplul nr. 2, cel cu pancardele şi bannerele),... forţele de ordine pot face uz de forţă, de mijloacele din dotare şi de armament, în condiţiile legii." În prezent, Legea nr.60/1990 nu prevede folosirea şi a armamentului în sensul prevăzut de acest proiect de lege, ci doar în caz de necesitate, aspect juridic care nu mai este menţionat în proiect, cum nu mai sunt prevăzute şi nici detaliate procedurile obligatoriu de urmat de forţele de ordine în cazul intervenţiei în forţă. Oare care să fi fost raţiunea pentru care se doreşte schimbarea prevederilor Legii nr.60/1990 în privinţa folosirii armamentului? Să fie oare teama de reacţia populaţiei la măsurile tot mai impopulare luate de actuala guvernare şi majoritate parlamentară?

În aceste condiţii, se naşte întrebarea legitimă: dacă şi dreptul de a mai protesta ni se ia, ne rămâne doar calea munţilor, ca în anii '50?

Domnul Ionuţ-Marian Stroe:

"Cât mai durează până actuala putere ne va scoate din Uniunea Europeană?"

Zilele acestea România a contabilizat cel mai grav eşec pe plan european de la integrarea în Uniunea Europeană, prin decizia Consiliului JAI de a amâna luarea unei decizii referitoare la aderarea României la spaţiul Schengen până la calendele greceşti. Lăsând la o parte justificările de politică internă ale Olandei şi Finlandei în luarea acestei decizii, se pare că n-am înţeles nimic din ceea ce se aşteaptă de la noi în privinţa securizării graniţelor. Pentru că nu poţi să te limitezi doar la asigurarea dotării tehnice, în timp încadrarea cu personal competent şi corect este la pământ, fapt datorat îndeosebi politicii de personal dezastruoase practicată în ultimii ani de MAI. Avem scannere pentru containere şi tiruri? Da, dar stau în ţiplă. Avem aparatură performantă de vedere pe timp de noapte, camere de luat vederi? Avem, însă nu poate fi folosită oportun şi eficient din cauza "ochelarilor de cal" pe care majoritatea poliţiştilor de frontieră şi vameşilor îi poartă, nu de puţine ori în urma ordinelor şi dispoziţiilor politice primite. Avem maşini de patrulare pe graniţe? Avem, însă ce facem cu cota de combustibil ce le este repartizată şi cu asigurările în caz de accident?

Dar abia acum atingem punctul nevralgic: cât personal specializat mai avem în punctele vamale şi pe graniţă, că de prin luna februarie a acestui an am asistat doar la arestări preventive şi disponibilizări în rândul acestei categorii de personal din MAI, numărul lucrătorilor scăzând substanţial! Oare conducerea MAI chiar crede că tehnica introdusă în dotare în vederea aderării la spaţiul Schengen poate funcţiona în lipsa personalului de specialitate? În ce ţară au văzut că mai există această situaţie? Ca să nu mai spunem că cei care îşi mai desfăşoară activitatea în domeniu o fac cu salariile amputate în continuare, fapt care l-a determinat pe un ministru străin să-şi pună mari semne de întrebare, nu cu mult timp în urmă, în legătură cu "corectitudinea" lucrătorilor români din sistemul vamal şi de frontieră.

Dar cum acest subiect a fost declarat deja închis pentru comentarii de ministrul român de externe, nu-mi rămâne să întreb decât despre altceva, la fel de important: în fiecare an aflăm de la preşedintele României, de şapte ani încoace, că va fi eliminat Mecanismul de Verificare şi Cooperare în justiţie, iar prognoza este la fel de proastă şi pentru anul viitor. La fel stă situaţia şi în ceea ce priveşte trecerea la moneda euro. În atare condiţii, cât mai avem până să fim scoşi din Uniunea Europeană de actualii guvernanţi?

Domnul Florin Ţurcanu:

"Ţara poveştilor"

Se pare că timpul a stat în loc pe tot parcursul vacanţei parlamentare! "Poveştile" care ne-au "delectat" suav auzul în sesiunea parlamentară trecută au continuat în acelaşi ritm în timpul vacanţei şi se pare că au fost accelerate o dată cu reluarea activităţii noastre!

"Alba ca Zăpada", "Scufiţa Roşie" şi "Harap Alb" au ajuns din personajele de basm care ne-au călăuzit copilăria în personaje politice sau cu conotaţii politice. Orice declaraţie a guvernanţilor are inserat numele unuia sau altuia dintre aceste personaje de basm, încât am ajuns să cred că, ori cei care ne conduc se cred încă copii, ori din cauza stresului la care ne-au supus au ajuns să creadă că am dat cu toţii în mintea copiilor!

Presupun că "lumea poveştilor" inclusă în viaţa politică nu are ca scop culturalizarea poporului român, după cum am putea crede, ci îmbrăcarea acţiunilor îndreptate împotriva românilor într-o haină care să dea senzaţie de calm, linişte, împlinirea dorinţelor, adică senzaţia unei situaţii idilice, o lume de basm. O situaţie utopică care să permită muritorilor de rând să creadă că aceste personaje de poveste le va schimba soarta şi, după o neagră perioadă, viaţa lor va reintra pe făgaşul normal!

Personajele de poveste vor continua să ne prezinte o iluzie optică, iluzia unei vieţi de mult uitate, iluzia unui viitor care va fi tot de poveste dacă nu reuşim să limităm implicarea acestora în viaţa politică şi să închidem cartea de poveşti înainte ca alte personaje să părăsească paginile cărţilor şi să devină partenerele acelora prezentate mai sus!

O viaţă de poveste a guvernanţilor care, în timp ce omul de rând nu-şi permite un concediu sau o scurtă perioadă de relaxare, caută personaje din cartea de istorie, de această dată, personaje care să le permită relansarea în viaţa politică şi totodată să inducă românilor ideea de reformare a clasei politice. O Margaret Thatcher, un Ronald Reagan încearcă să-şi facă loc pe scena politică românească rivalizând parcă cu personajele prezentate mai sus!

Acum, mă întreb ca un român oarecare, de ce ar avea nevoie partidul de la guvernare de atâtea personaje? Personaje de basm şi personalităţi ale vieţii politice internaţionale se împletesc într-o aură protectoare a "personalităţilor" locale, care încearcă cu orice preţ să-şi cureţe imaginea pătată de hotărârile luate împotriva românilor! O reformare a unui partid făcută pe seama unor personaje căutate cu "lumânarea" între membrii acestuia va fi subiectul de "poveste" pentru perioada următoare! Aşa cum bine ştim, toată suflarea va sta lipită de ecranul televizoarelor pentru a prinde finalul fericit sau nefericit al acestei poveşti!

Aşadar, nu greşesc atunci când spun că frumoasa noastră ţară a devenit "ţara poveştilor"!

Domnul Aledin Amet:

"Câteva comentarii în legătură cu afirmaţiile unui politician"

S-au înmulţit, cu precădere în ultimii ani, atacurile politice împotriva reprezentanţilor comunităţilor etnice din România, crezându-se că, astfel, aceştia pot fi intimidaţi şi îşi vor da voturile, cu ocazia unor sesiuni speciale, după cum şi-au făcut socotelile diverse personaje, mai cunoscute sau mai puţin cunoscute. Unii senatori şi deputaţi au, în primul rând, puterea de a deforma realitatea, beneficiind în presă de o vizibilitate mai bună.

Nu mai departe de săptămâna trecută un politician, domnul senator Nicolae Moga, cu funcţii numeroase avute de-a lungul anilor, s-a găsit să-şi dea cu părerea într-un important ziar local, catalogându-ne, pe mine, reprezentantul comunităţii tătare, şi pe colegul meu, domnul Iusein Ibram, reprezentantul comunităţii turce, ca "duşmani ai Constanţei". De asemenea, făcea apel ca, în eventualitatea unei moţiuni simple, să "nu mai vindem interesele ţării". Rămâi consternat când citeşti astfel de enormităţi, şi m-am străduit să folosesc un cuvânt decent. Trec peste faptul că eu, personal, nu fac politică doctrinară decât de vreo 7 ani, în comparaţie cu domnul senator, care a fost, de-a lungul timpului, şi subprefect, dar şi om politic consecvent, din câte cunosc, în cadrul a două partide. Nu vreau să-i comentez reuşitele politice, de-a lungul celor 21 de ani, deoarece nu le cunosc foarte bine. Îi doresc, sincer, multă sănătate. Şi pentru a fi toată lumea liniştită, îmi asum responsabilitatea pentru toate relele petrecute în România. Eu, Aledin Amet, şi noi, tătarii, suntem de vină şi pentru că nu sunt autostrăzi, şi pentru că sunt salarii mici, şi pentru că sunt pensii mici, şi pentru că a ajuns Cazinoul într-o stare deplorabilă, şi pentru că nu avem un studio teritorial al Televiziunii Române, şi pentru că oferta locurilor de muncă nu este una generoasă, şi pentru că s-a construit, chiar dacă legea nu permitea, lângă un monument istoric, Geamia "Hunchiar", şi pentru că s-a furat bustul lui Mehmet Niyazi, din Medgidia, şi pentru că turismul românesc este, din păcate, din punct de vedere calitativ, sub cel din Turcia, Bulgaria, Grecia, şi pentru că plouă când nu trebuie, şi pentru că este secetă când ar trebui să plouă... Îmi cer scuze. Îmi cer scuze tuturor politicienilor, care, patrioţi peste măsură, s-au străduit, dar n-au putut din cauza tătarilor, să aducă, acestei ţări, prosperitate.

Îmi este foarte dor de regretatul Corneliu Dida. A fost un mare caracter...

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Avangarda reformelor economice româneşti în plină recesiune economică globală"

Reformele economice implementate de Guvernul României de-a lungul anului 2010, respectiv în prima jumătate a anului 2011, au reprezentat adevărate mecanisme ale menţinerii echilibrului macroeconomic într-o vreme de recesiune economică globală.

Este adevărat că preţul măsurilor de austeritate este foarte mare în rândul populaţiei majoritare, dar efectele pe termen mediu şi lung vor dezvălui o politică socială, economică şi monetară echilibrată şi sustenabilă în viitor.

Din acest punct de vedere, avangarda reformelor economice româneşti în plină recesiune economică globală, confruntă guvernele ţărilor europene în constrângerea lor de a aplica măsuri de austeritate similare, pentru a recupera deficitul bugetar şi a impune o politică financiară echilibrată.

Cu titlu de exemplu, unele state europene au modificat legea fundamentală, limitând deficitele bugetare prin Constituţie. Este vorba de Italia, care îşi propune să atingă un buget echilibrat până în 2013. Germania admite un buget maxim de 0,35% din PIB şi impune bugete echilibrate la nivelul landurilor. Spania propune plafoane diferenţiate pentru deficitul structural, de 0,26% la nivel central şi de 0,14% la nivel regional, în timp ce nu se mai face nicio concesie la echilibrul bugetelor locale.

Pericolele sistemice ale economiilor europene sunt prevenite prin adoptarea unor măsuri de austeritate concrete, care la prima vedere pot afecta fluiditatea economiei globale, dar în perspectivă, reprezintă politici de consolidare a reţelelor financiare.

Astfel, majoritatea ţărilor europene operează ajustări importante în sectorul bugetar, fie prin reducerea sau îngheţarea salariilor, fie prin reducerea numărului de salariaţi. Cinci state europene au redus salariile din sectorul public. De exemplu, Grecia diminuează cu 15% salariile bugetarilor şi cu 30% pe cele ale angajaţilor din companiile de stat. Un număr de şase state europene au îngheţat salariile personalului din sectorul public. Redimensionarea aparatului bugetar, prin reducerea personalului, a fost o măsură care s-a impus în 11 state europene.

În privinţa pensiilor şi asigurări sociale, Grecia şi Irlanda, spre exemplu, au decis să reducă în acest an pensiile pentru a-şi diminua cheltuielile. Problemele demografice şi presiunea asupra bugetelor de pensii au determinat opt state europene să crească vârsta de pensionare. În Cehia, vârsta de pensionare creşte gradual până la 73 ani pentru persoanele născute începând cu anul 2012.

Mai mult, o serie de state europene au recurs şi la reducerea altor cheltuieli publice, dincolo de măsurile clasice ale echilibrării bugetelor de stat. Astfel, ţări dezvoltate economic, ca Danemarca a închis circa 200 de şcoli din cele 1700 existente la începerea anului şcolar, elevii respectivi fiind preluaţi de unităţile din localităţile vecine. Sistemul de asistenţă socială din Olanda se reorganizează: dosarele celor 1,2 mil. olandezi beneficiari ai unor forme de ajutoare sociale vor fi reevaluate.

Pe de altă parte, Cehia şi Italia au decis să impoziteze pensiile, iar guvernul ungar impune impozitarea suplimentară a veniturilor cumulate de la stat, obţinute în afara postului de bază şi chiar a crescut TVA-ul la 25%, atingând astfel nivelul maxim acceptat în Uniunea Europeană.

aceste exemple au menirea de a releva încă o dată faptul că reformele economice şi sociale implementate de Guvernul României, încă de acum un an de zile în urmă, se înscriu într-o logică a politicilor de echilibru macroeconomic la nivel european, prevalând stabilitatea economică şi socială a României pe termen mediu şi lung.

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Antreprenoriatul - instrument de revitalizare a economiei româneşti în vreme de recesiune"

Antreprenoriatul, reflecţia fidelă a iniţiativei private, reprezintă un fenomen social şi economic determinant pentru perioada de recesiune economică pe care o traversăm, astfel încât antreprenorii trebuie să găsească urgent calea spre noi programe de dezvoltare, spre noi valori acceptate ulterior de generaţia pe care o influenţează, inovarea fiind factorul catalizator din procesul antreprenorial.

cu atât mai mult într-o vreme de criză economică, antreprenoriatul nu este doar un concept abstract prezentat în tratatele de economie, ci instrumentul determinant de revitalizare a economiei româneşti în vreme de criză, de aceea sprijinul statului faţă de înfiinţarea IMM-urilor şi a demarării proiectelor antreprenoriale trebuie să fie consistent şi necondiţionat. Trebuie subliniat, în acest context, faptul că pentru anul 2011 investiţiile, sprijinul acordat iniţiativei private în afaceri, ocupă un loc privilegiat în construcţia bugetară.

Astfel, la proiectele de investiţii realizate de microîntreprinderi, cu o vechime mai mică de doi ani (Programul "Start") Guvernul României adaugă un alt sprijin orientat către noile investiţii create de tinerii antreprenori, care nu au avut niciodată o companie sau nu au deţinut vreo participaţie la o societate. Programul "start" vizează dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale ale tinerilor şi le facilitează accesul la finanţare. În 2010 au fost alocaţi mai mult de 7 milioane de lei pentru acest program.

Ordonanţa de urgenţă pentru stimularea antreprenoriatului în rândul tinerilor, cu vârste până în 35 de ani, care iniţiază prima afacere oferă facilităţi deosebite, precum: fonduri nerambursabile de până la 10.000 euro, dar nu mai mult de 50% din valoarea planului de afaceri. Fondul Naţional de Garantare oferă garanţii pentru creditele necesare realizării planului de afaceri, în proporţie de 80% din valoarea creditului, dar nu mai mult de 80.000 euro. Noul angajator este scutit de la plata contribuţiilor de asigurări sociale pentru maximum 4 angajaţi, dar este obligat să angajeze cel puţin 2 persoane.

Pe de altă parte, antreprenoriatul social reprezintă un sector care poate influenţa în mod benefic fluiditatea şi flexibilitatea pieţei muncii, într-o astfel de vreme. Economia socială este o formă alternativă de dezvoltare economică echitabilă, responsabilă şi democratică, iar în contextul actualei crize globale, economia socială reprezintă una dintre soluţiile viabile cu un potenţial semnificativ pentru crearea şi asigurarea de locuri de muncă. Prin antreprenoriatul social se realizează în mod organizat incluziunea socială a persoanelor marginalizate, cu dizabilităţi sau cu nevoi speciale, se încurajează structural implicarea activă pe piaţa muncii în domenii neconvenţionale (agroturism, agricultură biologică) sau susţinerea activităţii sociale a unor ONG-uri. Marea problemă a antreprenoriatului social în România o reprezintă vidul legislativ în materie, care reclamă nevoia unei legislaţii coerente şi predictibile în ceea ce priveşte oportunităţile de dezvoltare şi de impact socio-economic a antreprenoriatului social pe piaţa muncii din România.

antreprenoriatul românesc trebuie susţinut constant şi efectiv, prin politici publice coerente şi prin programe guvernamentale de politică economică activă, astfel încât, în plină recesiune economică, economia românească să fie consolidată prin sprijinirea iniţiativei private.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Finalul săptămânii trecute ne-a adus, pe lângă o mulţime de veşti catastrofale - una dintre ele fiind cea a deprecierii monedei naţionale în raport cu principalele valute - şi o veste mai puţin neplăcută, ba chiar bună, aş putea zice: mult aşteptata demitere din fruntea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a domnului Sebastian Lăzăroiu!

Spre deosebire de alte dăţi, când o astfel de schimbare la nivelul aparatului guvernamental producea nu doar satisfacţii, ci şi regrete (cel puţin din partea susţinătorilor politici ai celui demis), se pare că de această dată, demiterea domnului Lăzăroiu a reuşit să fie un act politic pe placul tuturor: pe cel al populaţiei, în favoarea bunăstării căreia domnul ex-ministru nu a făcut absolut nimic (considerând că cei care au un venit de cel puţin 800 de lei lunar sunt putrezi de bogaţi, deci ar mai trebui împilaţi, cumva!), pe cel al partidelor aflate în opoziţie (îngrijorate de faptul că unul dintre cele mai importante portofolii ministeriale a fost încredinţat unui individ a cărui principală preocupare era aceea de a furniza populaţiei nu protecţie socială, ci poveşti cu Albă ca Zăpada, semn al unei imaturităţi cronice!), dar, de această dată, chiar pe placul unanim al Partidului Democrat - Liberal, nimeni altul decât structura care l-a propulsat pe domnul în cauză într-o funcţie pentru care nu avea, în mod evident, nici cea mai vagă calificare!

Pornind de la acest caz, mă întreb, cu îndreptăţită îngrijorare: când are de gând actualul prim-ministru să trimită spre profesiuni la care se pricep (sper eu, ceva mai bine!) şi pe ceilalţi purtători neautorizaţi de parafe ministeriale? Pentru că este evident pentru toată lumea faptul că domnul Sebastian Lăzăroiu este departe de a fi singurul membru incompetent al acestui pseudocabinet, de "rătăciţi în tranziţie" fiind şi alţi aşa-zişi miniştri precum, spre exemplu, domnul Traian Igaş (pentru care chiar şi limba română are foarte multe secrete), domnul Gheorghe Ialomiţianu, domnul Ion Ariton, ca să nu mai vorbim de cvasiinexistentul Teodor Baconschi, a cărui discreţie ministerială este atât de acută, încât sunt sigur că nu ar avea nimic serios de spus chiar şi în cazul unei iminente invazii extraterestre!!!

Mă opresc cu enumerarea aici, căci lista ar putea fi mult mai lungă, iar concluzia - una singură: pentru a se mai salva ceva din ceea ce mai poate fi salvat în această ţară, ar trebui să-şi ia o lungă vacanţă, încă de pe-acum, întregul cabinet condus de domnul Emil Boc, făcând loc, astfel, unor oameni cu adevărat preocupaţi şi pricepuţi în gestionarea treburilor acestei ţări, care să aibă o strategie coerentă în abordarea problemelor complexe ale unui stat situat într-o lume care, iată, nu a ieşit bine dintr-o criză economico-financiară şi se pare că este pe cale de a se confrunta cu o alta, mult mai dificilă!

Or, dacă astea-s "competenţele" cu care actualul premier vrea să întâmpine, deja, nou anunţatul taifun economic şi financiar, atunci este foarte clar că acest popor şi această ţară se îndreptă, vertiginos şi implacabil, spre o prăpastie din care nu cred că vor mai putea ieşi prea curând, indiferent de rezultatele alegerilor parlamentare de anul viitor!

Aşadar, domnule prim-ministru şi domnilor miniştri, fac apel la urma de patriotism pe care, sper eu, o mai aveţi şi vă rog să luaţi, în sfârşit, o decizie înţeleaptă: prezentaţi-vă demisiile!!!

Domnul Ion Dumitru:

"Starea spaţiului rural românesc"

Parte preponderentă a spaţiului naţional, ruralul românesc se prezintă ca una din cele mai subdezvoltate şi sărace regiuni ale uniunii din care facem parte, Uniunea Europeană.

În perioada de preaderare mediul rural şi cu deosebire satul românesc a făcut obiectul a numeroase studii şi diagnoze sub toate aspectele economice, sociale, echipare, infrastructură, mai nou, România şi-a asimilat metodologia de analiză pe problemele guvernării locale şi al dezvoltării umane. Comisia Naţională de Statistică şi apoi Institutul Naţional de Statistică au publicat anual rapoarte ale dezvoltării umane în care prezentau evoluţia stării satului românesc, dar, degeaba, ele au rămas în stadiu de "material didactic".

Studiile sus menţionate au o deosebită importanţă pentru fundamentarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare rurală. Ca structură, studiile şi analizele au fost concepute atât pe regiuni istorice, cât şi mai nou pe regiuni de dezvoltare. Spre deosebire de mediul urban, unde de cele mai multe ori locuinţa are doar funcţia de habitat uman, în mediul rural, spaţiul locuibil este doar una din "piesele" componente ale gospodăriei, care în realitate este o microunitate de producţie cu funcţii mixte, habitat uman şi o serie de construcţii care deservesc activitatea economică, de cele mai multe ori cu profil agricol.

Discrepanţele în ceea ce priveşte principalele utilităţi între locuinţele din mediul urban faţă de mediul rural sunt enorme:

• dotarea locuinţelor cu baie: 80% din mediul urban şi numai 8,0% în mediul rural;
• reţeaua de gaz acoperă 58% din locuinţele din mediul urban şi numai 2,67% în mediul rural;
• apa potabilă curentă echipează 88% din locuinţele din mediul urban şi numai 14,32% din cele ale mediului rural;
• alimentarea cu apă caldă - beneficiază 77% din locuinţele din mediul urban şi mai puţin de 5% din locuinţe în mediul rural.

Diferenţele foarte mari înseamnă enorm pentru o populaţie rurală, care numără la nivel naţional milioane de suprafeţe.

Numai absorbţia în regim de urgenţă a fondurilor europene poate salva situaţia din mediul rural.

Domnul Mircea Duşa:

"Simbolurile naţionale - elemente definitorii pentru identitatea oricărui stat"

Anul şcolar 2011 - 2012 a debutat cu solicitarea din partea ministrului educaţiei ca la fiecare festivitate de deschidere din unităţile şcolare să se intoneze imnul naţional al României. Iată cum greşeala de a schimba un cuvânt din imnul naţional, la meciul România - Franţa, a făcut pe mulţi dintre noi să ne dăm seama cât de importante sunt simbolurile naţionale şi cât de mult contează să le respectăm.

În calitate de parlamentar al judeţului Harghita am atras atenţia în repetate rânduri asupra faptului că în cele două judeţe în care populaţia majoritară este de etnie maghiară încălcarea legislaţiei referitoare la simbolurile naţionale a devenit, în mod revoltător, un fapt tot mai des întâlnit.

Personal, am tras un semnal de alarmă asupra faptului că în foarte multe primării din Harghita se folosesc steaguri, steme şi sigilii cu diverse simboluri, în loc să se utilizeze sigilii cu stema României. Este o încălcare flagrantă a legilor României. Trebuie să fie bine înţeles că aceste sigilii, steme şi steaguri se pot folosi numai dacă sunt aprobate prin hotărâri de guvern. În Harghita nicio primărie, dar nici Consiliul Judeţean nu are o stemă aprobată prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce priveşte solicitarea ministrului educaţiei privind intonarea imnului naţional în şcoli, cel puţin cele patru strofe obligatorii, este chiar binevenit în judeţele Harghita şi Covasna. Este bine că în ultima vreme se face puţin scandal pe tema respectării simbolurilor naţionale - steag, imn, stemă - şi aş dori ca şi prefecţii maghiari din Harghita şi Covasna să aplice ferm legea. Şi asta pentru că în Harghita şi Covasna se încalcă în fiecare zi legea privind folosirea simbolurilor naţionale ale României şi nu cred că cineva a mai dat vreo amendă în acest sens, de când am fost eu prefect.

În acelaşi timp, îmi exprim nedumerirea faţă de modul în care va fi aplicată în şcolile maghiare această măsură, în condiţiile în care elevii maghiari nu vorbesc aproape deloc limba română. Mai ales că acolo până şi istoria şi geografia României se predau în limba maghiară, iar cei mai mulţi dintre elevii maghiari nu cunosc aproape deloc limba română.

...Sau poate ministrul va da o dispensă ca elevii maghiari doar să asculte, nu să şi interpreteze imnul?

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Marea debranşare"

În lupta dusă împotriva crizei economice în care ţara a intrat în 2009, toate măsurile luate de Guvernul incompetent Băsescu - Boc - Udrea au creat valuri de nemulţumire în rândul cetăţenilor. În acest tipar se înscrie şi eliminarea subvenţiei la căldură, prin care Guvernul a decis că cei care utilizează sistemul centralizat de încălzire nu mai trebuie sprijiniţi şi a hotărât să îi ajute doar pe cei cu venituri sub 786 de lei pe membru de familie. Pentru persoanele singure a fost stabilit un plafon de bogăţie de 1082 lei.

În aceste condiţii, guvernul a lăsat primăriile să decidă în ce condiţii vor acorda subvenţii din bugetele locale.

Chiar dacă reprezentanţii puterii încearcă să ne păcălească declarând că prin această măsură PDL este cel care "va lua de la bogaţi şi va da la săraci", ne putem da seama cu uşurinţă că este încă o manevră politică verde-portocalie prin care primarii PDL vor primi mai multe fonduri de la buget pentru acordarea ajutoarelor sociale, iar primarii care aparţin USL vor primi ce mai rămâne... dacă mai rămâne.

Cu toate că cei de la putere au demonstrat de atâtea ori că pentru ei reforma înseamnă doar tăieri, puse în practică cu mult cinism, nu pot să cred că nu se gândeşte nimeni la consecinţele acestei măsuri dure care va afecta familiile cu venituri mici şi medii, mulţi dintre cetăţeni alegând calea debranşării şi a statului în frig, de frica facturilor prea mari pe care nu le vor putea plăti la iarnă. Luând în considerare experienţa anului 2010, cele mai multe debranşări din reţeaua de termoficare vor avea loc în perioada imediat următoare, adică în lunile septembrie-decembrie, atunci când costurile întreţinerii devin insuportabile pentru cetăţeni. În condiţiile în care vor dispune de resurse financiare, cei debranşaţi îşi vor instala centrale termice proprii, determinând o dezvoltare considerabilă a acestei pieţe. Oricine se poate întreba dacă nu cumva există vreun interes în această direcţie, pentru că ne-am obişnuit ca în spatele fiecărei acţiuni promovate de PDL să descoperim noi surse de bani pentru partid.

Din momentul în care au ajuns să conducă această ţară, mai marii puterii au acuzat cetăţenii că sunt prea mulţi: prea mulţi bugetari, prea mulţi pensionari, prea mulţi poliţişti, prea mulţi asistaţi sociali, prea mulţi bolnavi, prea mulţi bogaţi care "huzuresc" cu 800 lei pe lună...

Poate această măsură a eliminării subvenţiei este un test de supravieţuire pentru populaţia ţării, test căruia îi vor supravieţui doar cei rezistenţi şi cei cu bani. În acest context, mulţi români care îşi drămuiesc zilnic banii au fost indignaţi auzind declaraţia iresponsabilă a ministrului demis al muncii, Sebastian Lăzăroiu, conform căruia dacă ai 800 lei te înscrii în categoria oamenilor bogaţi. Nu a fost prima şi nici ultima declaraţie nepotrivită a acestui fost consilier prezidenţial Lăzăroiu.

Ne întrebăm, totuşi, care este motivul real pentru care a fost schimbat din fotoliul de ministru?

Oare pentru că a descoperit că sunt prea mulţi bogaţi în România sau pentru că PDL+Băsescu şi Boc nu mai câştigă alegerile niciodată chiar şi cu Albă ca Zăpada în frunte şi vor rămâne pentru totdeauna piticii politicii româneşti?

Nu ştie nimeni ce se întâmplă la Palatul Victoria şi la Palatul Cotroceni, dar ştim sigur că hotărârile care se iau între zidurile acestor două palate afectează foarte dur viaţa românilor, tăierea subvenţiei la căldură determinându-ne să trăim ca pe vremea dictatorului împuşcat: vom opri caloriferele şi ne vom mai pune o haină groasă pe noi.

Îşi mai aduce aminte cineva de minciuna gogonată "Să trăiţi bine!"? Sunt mulţi cei care încă mai speră să găsească bunăstarea promisă. Din păcate, cei care nu se află pe lista favoriţilor portocalii (sau verzi?) mai au mult de căutat...

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Singura veste bună venită dinspre guvern, care merită cu adevărat a fi salutată, este demiterea prin sinucidere politică a Părintelui Partidului Albă ca Zăpada, sociologul - consilier Lăzăroiu.

Cu această fericită ocazie, am mai aflat nişte lucruri: că cel ajuns ministru fără vreo legătură cu munca şi mai ales cu protecţia socială şi fără susţinerea greilor democraţi, nici măcar nu ar fi lucrat "cu normă întreagă la Guvern"...

Pe cale de consecinţă, cei împinşi la guvernare, în acelaşi mod, fără susţinerea poporului român, ar fi normal să elibereze Palatul Victoria!

Avem nevoie de un guvern cu normă întreagă pentru România!

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Am aflat, cu stupefacţie şi indignare, că Executivul persistă în acţiunile sale de distrugere conştientă a sistemului sanitar românesc şi, pe cale de consecinţă, a sănătăţii românilor.

Numai în săptămâna care s-a încheiat am avut două veşti care să îmi reconfirme această convingere:

Prima, vine de la domnul dr. Dan Zaharescu, director executiv al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM), care afirmă-cum era, de altfel, de aşteptat!, că industria de medicamente nu poate susţine noul mecanism clawback, în fapt-o nouă taxă impusă de Guvern, calculată pe baza diferenţei dintre bugetul derizoriu alocat de autorităţi şi consumul efectiv de medicamente.

Aşa cum probabil ştiţi (nu aveţi cum să nu ştiţi pentru că sumele au fost repetate de sute de ori în mass-media, doar-doar cineva va catadicsi să ţină cont de ele!), această diferenţă a atins un miliard de lei anul trecut şi se îndreaptă, vertiginos, spre 1,5 miliarde în acest an!

A doua - şi poate cea mai gravă ştire - este că, până în martie 2012, guvernul va limita asistenţa medicală socială şi va impune asigurări suplimentare la unele servicii. Mai mult, executivul îşi menţine şi intenţia de a revizui preţurile de decontare a medicamentelor, precum şi angajamentul de a revizui lista medicamentelor compensate sau eliberate gratuit, pentru a diminua numărul acestora şi a le înlocui pe cele rămase cu produse mai ieftine!

Ce să mai limiteze, doamnelor şi domnilor? Şi de unde să mai plătească românii "asigurări suplimentare"? Şi cât mai poate fi ajustată - cantitativ şi calitativ - lista medicamentelor compensate şi a celor eliberate gratuit?

Ca de obicei în astfel de situaţii, ca să "se scoată", domnul Boc invocă documente semnate cu FMI, omiţând să precizeze că nu FMI a cerut să înlocuim o aspirină cu alta şi nici nu ne-a tăiat Paracetamolul de pe listă!

FMI ne-a cerut încadrarea într-un anumit deficit! Cum, însă, guvernul nu s-a priceput să găsească soluţii economice şi nici nu a dorit să le aplice pe cele propuse de opoziţie, a făcut şi face singurul lucru pe care ştie să îl facă - taie: spitale, posturi, salarii, medicamente din liste...

Nu FMI, ci Emil Boc a oferit astfel de soluţii "geniale", de care este şi foarte mândru: "Vom stabili un pachet revizuit de beneficii asigurate de guvern pentru a exclude acoperirea serviciilor de sănătate neesenţiale şi costisitoare, care urmează să fie aplicat anul viitor cu asistenţa tehnică a Băncii Mondiale. Serviciile excedentare vor fi furnizate cu asigurări suplimentare, inclusiv asigurări private".

Neesenţial, costisitor, îngrozitor, incompetent, incoerent politic, antiromânesc şi josnic este guvernul dumneavoastră, domnule Boc!

Nu Banca Mondială trebuie să ne spună dacă a-şi aduce pe lume copilul, a-şi face o coroană dentară sau a-şi scoate apendicele este şi unul excedentar sau doar costisitor spre prohibitiv, cum, oricum, a ajuns să fie pentru românul de rând!

Pentru astfel de evaluări există organizaţii profesionale, exisă ONG- uri, există specialişti aici, în ţară, în România independentă, suverană şi europeană, nu paşalâc şi nici colonie FMI-stă ori a BM!

Sau poate ştiţi dumneavoastră altceva şi nouă nu ne spuneţi?!

Domnul Cornel Ghiţă:

"Legea-cadru a asistenţei sociale - o lege importanta pe care Senatul României refuză să o dezbată şi să o promoveze"

Declaraţia cu care mă prezint în faţa dumneavoastră astăzi se referă la legea cadru a asistenţei sociale.

Această lege este amânată de săptămâni bune de către Senatul României din diverse motive, ultimul fiind lipsa de cvorum de săptămâna trecută.

Fostul ministru al muncii, familiei şi solidarităţii sociale, care a participat la dezbateri şi care a venit la începutul sesiunii şi a discutat şi cu deputaţii din cadrul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor, a confirmat acestora din urmă că este "crucial" pentru România ca Legea asistenţei sociale să fie adoptată până la finalul lunii septembrie. Senatul poate respinge actul dacă va considera de cuviinţă, însă nu trebuie să-l amâne, blocând decizia la Camera Deputaţilor, for legislativ decizional în acest caz. Săptămâna trecută parlamentarii PDL (senatori şi deputaţi), am avut o întâlnire de lucru cu noul ministru de resort, doamna Sulfina Barbu, stabilind planul de priorităţi legislative şi responsabilităţile ce ne revin. Am stabilit ca primă urgenţă trecerea Legii asistenţei sociale prin Senat, inclusiv cu propunere de respingere a iniţiativei legislative, urmând ca plenul Camerei Deputaţilor să decidă forma finală conform regulamentelor în vigoare.

Deşi Legea asistenţei sociale este depusă la Senat încă din luna mai, iar opoziţia a avut tot timpul din lume să o studieze, aceasta joacă acelaşi teatru ieftin cu care ne-am obişnuit ca la orice proiect important de reformă iniţiat de Guvern: o permanentă tergiversare, dublată de ascunderea după proceduri parlamentare sau sesizări la Curtea Constituţională.

Şi mă refer în special la colegii din cadrul opoziţiei, avem nevoie de o reformă a sistemului de asistenţă socială, 14 miliarde de lei sunt cheltuiţi anual pe ajutoare sociale. În viitorul imediat, dacă nu ne reformăm întregul sistem de asistenţă socială pe criterii realiste, transparente, dar mai ales echitabile, vom asista la dezechilibre uriaşe de nefinanţat la fel ca în Grecia sau Spania. Trebuie să schimbăm fundamental filosofia din spatele sistemului de asistenţă socială. Datoria statului este de a stimula munca, ajutând punctual doar acolo unde într-adevăr este nevoie. În această perioadă dificilă pentru comunitatea ţărilor Europei, specificul românesc a devoalat o atitudine cinică a opoziţiei, care pare să vrea cu tot dinadinsul falimentul societăţii pe care ar trebui să o apere. Astfel, guvernul Boc trebuie să gestioneze solidar, în cadrul coaliţiei aflate la putere criza economică prelungită, neputând spera la susţinere din partea opoziţiei, aşa cum se întâmplă în statele cu îndelungata tradiţie democratică.

Domnul Marian Ghiveciu:

"Un fermier care trage un semnal de alarmă"

Un agricultor din Bărăgan, inginerul Costică Başturea, recunoscut pentru profesionalismul său, lucrează circa 2.000 de ha în judeţul Buzău. Cu toate că în această zonă nu există sisteme de irigaţii, acest inginer minunat obţine producţii foarte bune la culturile de grâu, orz, rapiţă, floarea soarelui, porumb şi plante furajere, prin compensarea lipsei de apă cu aplicarea unor tehnologii specifice. Utilajele de care dispune îi permite să aplice cu stricteţe lucrările specifice tuturor verigilor tehnologice.

Domnul inginer, însă, este nemulţumit că fermierul român, faţă de fermierul european, este în concurenţă neloială la multe capitole. Astfel, a dat exemplu: subvenţiile (nivelul lor), dobânzile bancare şi accesarea creditelor.

De asemenea, în condiţiile în care încălzirea globală se extinde, acesta declară că este inadmisibilă nerezolvarea, în ultimii 21 de ani, a factorului de vegetaţie "apă pentru agricultură".

Prin rezolvarea factorului apă consideră că securitatea alimentară a României ar putea fi rezolvată: folosind la maximum capacităţile de producţie - îngrăşăminte şi pesticide.

Altă problemă care trebuie extinsă în agricultura României o constituie zootehnia.

Prin dezvoltarea zootehniei se rezolvă consumul producţiei vegetale şi se va înlocui exportul de grâu şi porumb cu exportul de produse de carne şi lapte.

Însă, consideră că cea mai grea problemă cu care se confruntă, totuşi, agricultura, în acest moment, o reprezintă lipsa specialiştilor bine pregătiţi şi posibilitatea finanţării reduse a agricultorului român în vederea cumpărării de teren agricol. În scurt timp fermierul român va rămâne o amintire, întrucât Guvernul României nu sprijină finanţarea pentru cumpărarea de teren. În timp ce fermierul din Italia primeşte pentru a cumpăra teren în România un credit garantat cu terenul din România, fermierul român nu poate face la fel. Fermierul din Buzău consideră că terenul poate reprezenta cea mai sigură garanţie pentru obţinerea de credite.

Agricultura României nu mai poate să aştepte rezolvarea problemelor de ordin tehnic şi financiar ridicate de acest minunat fermier român.

Consider că performanţa agricolă este aceea care va relansa România spre civilizaţia ţărilor dezvoltate din Uniunea Europeană.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Spitalul Judeţean Slatina nu trebuie închis"

În urma unei vizite făcute în Spitalul Judeţean Slatina de către Paul Stănescu preşedintele Consiliului Judeţean Olt şi primarul municipiului Slatina, Darius Vâlcov, acesta din urmă a făcut o declaraţie de-a dreptul şocantă în conferinţa de presă pe care a avut-o după vizita cu pricina. În cadrul conferinţei primarul municipiului reşedinţă de judeţ a declarat că va închide spitalul judeţean în cazul în care acesta nu va fi modernizat conform raportului de audit al experţilor italieni. Termenul pe care Primăria municipiului Slatina şi Consiliul Judeţean Olt l-au dat actualei conduceri a spitalului judeţean pentru schimbarea situaţiei din unitate este sfârşitul anului 2011, iar semnele schimbării întârzie să apară. Este de neconceput cum echipamentele medicale moderne care au fost achiziţionate nu pot fi folosite ca urmare a slabei pregătiri a personalului, a lipsei de specialişti sau cum secţiile de croitorie şi spălătorie din cadrul spitalului nu-şi fac datoria pentru care sunt înfiinţate, în acest fel făcându-se o uriaşă risipă a banilor publici fără să se vadă urmările benefice ale acestor posibile acţiuni.

Din punct de vedere medical, judeţul Olt stă cum nu se poate mai rău, cumulat cu faptul că anul acesta a fost desfiinţat de către Ministerul Sănătăţii spitalul din Drăgăneşti-Olt, care era foarte util locuitorilor din această zonă, iar faptul că acesta a fost desfiinţat, prima varianta pe care bolnavii o iau in calcul este spitalul de la Slatina, care este cel mai mare si important spital din judeţul Olt, iar închiderea lui ar reprezenta falimentul sistemului sanitar din acest judeţ, fapt care ar atrage după sine punerea în pericol a vieţilor oamenilor care au nevoie de tratament şi asistenţă medicală.

Cum primăria Slatina şi Consiliul Judeţean Olt îşi împart în mod egal responsabilităţile financiare, atât primarul cât şi preşedintele CJ au mană liberă să se implice în bunul mers al acestei unităţi, iar varianta aşteptată de angajaţi şi de locuitorii judeţului nu este închiderea spitalului, ci găsirea unor soluţii benefice pentru a da o şansă celor care solicită serviciile medicale din acest spital. în cazul de faţă este necesară schimbarea conducerii administrative a spitalului, în special schimbarea managerului Nicu Vladu şi înlocuirea lui cu un manager cu iniţiativă, care să înceapă schimbările necesare bunului mers al instituţiei şi să trimită cadrele medicale la cursuri de specializare pentru a şti să utilizeze aparatura modernă, astfel încât să nu mai existe cazuri de deces datorită incompetenţei sau cazuri în care oamenii să fie nevoiţi să se trateze la spitale din alte judeţe. Soluţia nu este închiderea spitalului, ci schimbarea conducerii pe motivul neîndeplinirii obiectivelor stabilite în raportul de audit.

Slatina şi judeţul Olt merită un spital performant şi asistenţă medicală pe măsură iar primăria şi Consiliul Judeţean trebuie să facă tot posibilul pentru ca acest ideal tot mai îndepărtat să devină posibil.

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Scutul antirachetă transformă comuna Deveselu într-un pilon al securităţii internaţionale"

"Salut semnarea acordului în baza căruia Statele Unite vor amplasa interceptori antirachetă în România. Instalarea acestor interceptori defensivi va fi un element important al capacităţii de apărare antirachetă a NATO, asupra căreia s-a convenit la summitul de la Lisabona din noiembrie", afirmă secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice.

Acest acord reprezintă un alt pas important în efortul Alianţei de a se apăra împotriva ameninţărilor antirachetă curente şi viitoare, a adăugat el, subliniind că "interceptorii din România vor contribui în mod semnificativ la protejarea teritoriului european, a populaţiei şi forţelor împotriva unei ameninţări tot mai mari reprezentate de proliferarea rachetelor balistice".

Ministrul de externe, Teodor Baconschi, şi secretarul de stat american, Hillary Clinton, au semnat, marţi, la Washington, Acordul privind amplasarea unor elemente ale scutului antirachetă în România. Semnarea a avut locla scurt timp după întâlniri între preşedintele SUA, Barack Obama, vicepreşedintele Joe Biden şi şeful statului român, Traian Băsescu.

Semnarea documentului se produce la un an şi jumătate de la anunţul privind decizia de participare a României la acest sistem, în 4 februarie 2010.

Potrivit unor documente americane, referitoare la sistemul care va fi amplasat în judeţul Olt, SUA şi România au selectat împreună în cadrul negocierilor locaţia de la Deveselu, ca fiind potrivită pentru amplasarea sistemului de apărare antirachetă american care implică interceptoare de tip SM-3, cunoscute şi sub numele de "Aegis Ashore System".

Decizia de amplasare a scutului antirachetă pe teritoriul României dă un plus de imagine ţării noastre pe plan european şi o plasează pe o poziţie importantă în planul securităţii internaţionale. În urma acestei decizii România se poate bucura de o altă vizibilitate pe plan extern, iar judeţul Olt şi localitatea Deveselu vor fi principalii beneficiari ai ciocnirii civilizaţiei româneşti cu cea americană, beneficiind de resursele financiare pe care le implică viitoarea instalare a scutului şi a cantonării celor 200 de militari americani şi creare a numeroase locuri de muncă în localitatea olteană. Ca deputat de Olt, salut aceasta decizie a Organizaţiei Nord-Atlantice, deoarece pe lângă lovitura de imagine la scară mondială şi securitate de care se va bucura România, localitatea Deveselu şi judeţul vor beneficia de binefacerile aduse de cantonarea trupelor NATO.

Domnul Mircia Giurgiu:

"Turiştii nimănui"

Una dintre cele mai aşteptate perioade este cea a vacanţei. Şi nu oriunde, ci într-o zonă cât mai exotică, mai atractivă, ori pentru buzunarul fiecărui om. Aşa s-au gândit şi cei peste 1.800 de români care au vrut să îşi petreacă un concediu de vis în Turcia, în regiunea Antalya.

Când au ajuns pe tărâm turcesc, turiştii români au avut neplăcuta surpriză de a constata că tour operatorul român nu a achitat nimic către partenerul turc. Prin urmare, cei care au vrut să se bucure de concediu în Turcia au mai scos, încă odată, din buzunar suma aferentă sejurului. Problema nu este numai la operatorii români, ci şi la unii dintre partenerii acestora de peste hotare.

Ca atare, trebuie luate o serie de măsuri ca astfel de situaţii să nu se mai repete, motiv pentru care consider că înăsprirea legislaţiei în domeniul amenzilor este doar un prim pas.

În prezent, un sejur de vis se poate transforma rapid într-unul de coşmar, dat fiind faptul că turiştii au mult prea puţină protecţie în calitate de consumator de servicii turistice.

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"România, ţară sigură pentru NATO şi pentru Uniunea Europeană, dar ţară nesigură pentru Schengen!"

Spaţiul Schengen este o zonă de circulaţie liberă în Europa. Statele membre ale acestui spaţiu au eliminat sau vor elimina controalele la frontierele dintre ele, astfel încât este (sau va fi) posibilă trecerea frontierei între oricare două asemenea state fără acte şi fără opriri pentru control.

Acordul de liberă circulaţie a fost semnat la 14 iunie 1985 în mica localitate luxemburgheză Schengen. Primele state care l-au implementat au fost Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Portugalia, Spania şi Ţările de Jos, care şi-au deschis graniţele la 26 martie 1995. Până în prezent, 30 de state au aderat la Acordul Schengen, dintre care 27 l-au şi implementat.

Odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de 2 octombrie 1997 a intrat în vigoare la data de 1 mai 1999 un Protocol ataşat Tratatului de la Amsterdam care încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ şi instituţional al Uniunii Europene.

Amplasarea geopolitică a României creează o zonă de stabilitate în regiune, atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, devenind membră NATO şi membră a Uniunii Europene, doar după ce a îndeplinit criteriile militare, politice, tehnice, cele ale unei economii de piaţă funcţională - deci România este ţară sigură!

Cererea de intrare în Schengen a fost însă obstrucţionată, pe motiv de corupţie, în contextul în care şi alte ţări membre Schengen vest-europene, bogate, se confruntă cu probleme economice majore, cu corupţie, cu afluxuri de refugiaţi din Africa de Nord, ţigani din Europa Centrală şi de Est. Suntem membrii ai Uniunii Europene cu "drepturi depline", dar se pare că ne asumăm doar riscurile şi participarea la cheltuielile pentru finanţarea Alianţei şi Uniunii.

Chiar Comisia Europeană susţine că indiferent de natura şi de amploarea corupţiei, aceasta afectează toate statele membre, precum şi Uniunea Europeană în ansamblu, prin scăderea investiţiilor, prin impactul negativ asupra funcţionării echitabile a pieţei interne şi prin reducerea finanţelor publice. Corupţia a contribuit la actuala criză economică şi financiară, nu România a declanşat-o.

În contextul noii ordini mondiale care se prefigurează în UE, prin ideea constituirii unor capacităţi militare ale comunităţii europene, odată cu sporirea preocupărilor în domeniul Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC), cu al său pilon principal Politica Europeană de Securitate şi Apărare(PESA), în dezvoltarea unei politici de apărare europeane comune, ţara noastră joacă un rol important, dar nerecunoscut oficial.

Mai mult ca oricând, România este astăzi un furnizor de securitate şi stabilitate zonal şi regional, mai puţin consumator preocupat în exclusivitate de prezervarea propriilor interese, într-o Europă unită şi ataşată valorilor supreme ale democraţiei şi coexistenţei paşnice.

Primind România în NATO s-a reuşit, pe lângă crearea unui coridor terestru între statele occidentale şi cele din sudul Alianţei (Grecia, Turcia), "construcţia" unei centuri de siguranţă în jurul zonelor de conflict din Balcani.

Paradoxal, România, spaţiu al oportunităţilor strategice pentru Uniunea Europeană şi pentru Alianţa Nord Altlantică, nu reprezintă cadrul viabil pentru un acord a cărui legislaţie este inclusă în legislaţia europeană.

Domnul Mircea Grosaru:

"Impresii ale unei importante vizite de stat. Giorgio Napolitano a vizitat România"

Este foarte important ca o vizită de stat să se încheie cu un bilanţ pozitiv la sfârşitul ei, aşa cum pot declara că vizita Excelenţei Sale Giorgio Napolitano, preşedintele Republicii Italiene la Bucureşti, la invitaţia Preşedintelui României, Traian Băsescu s-a încheiat cu succes. Mă refer la toate aspectele vizitei, începând cu zona diplomatică, politică, economică şi socială, care au excelat datorită marilor personalităţi care au dat consistenţă acestei întâlniri: Preşedintele Republicii Italiene şi Preşedintele României.

Ambii preşedinţi au fost extrem de clari în abordarea problematicilor interne şi externe ale ţărilor pe care le conduc, dar şi extrem de eficienţi, deoarece s-au înţeles foarte rapid în privinţa tuturor punctelor discutate, şi nu au fost puţine, în privinţa relaţiilor actuale şi de viitor a celor două ţări, Italia şi România.

Un mare câştig al celor două ţări este şi apropierea lor naturală, probată de-a lungul secolelor, însă ştim că nu este întotdeauna suficientă. De data asta, însă, s-a dovedit contrariul, precum că apropierea de limbă, cultură, tradiţie şi obiceiuri ne-a făcut să ne apropiem mai mult ca niciodată şi totul a decurs ca şi cum s-ar fi înţeles la prima vedere.

S-a arătat că datorăm mult Italiei pentru îngăduinţa pe care a arătat-o de fiecare dată pentru muncitorii români, care după spusele şefului statului italian a fost un test de emigraţie şi pentru ţara lor. S-a arătat că şi Italia datorează mult României, pentru că românii creează bunăstare poporului italian, prin cei peste un milion de români ce lucrează în peninsulă, în diverse domenii şi în special în cel al serviciilor.

Cel mai important moment, însă, a fost cel al recunoaşterii Bisericii ortodoxe române în Italia, semnat de preşedintele Italiei şi prezentat în premieră preşedintelui Traian Băsescu, surprins şi emoţionat desigur de gestul omologului său italian.

Demersurile acestei recunoaşteri a fost unul de lungă durată şi susţinut de diversele vizite în Italia ale diplomaţiei româneşti şi tot cu emoţie mă gândesc la faptul că acest demers, într-o foarte mică măsură, desigur, se datorează şi Asociaţiei Italienilor din România - RO.AS.IT., prezentă prin reprezentantul în parlament la discuţiile ce au avut loc atât la Roma, cât şi la Bucureşti. Închei prin a dori ambelor ţări mai multe întâlniri de acest fel şi cât mai multe reuşite, pentru că se poate!

Domnul Mircea Grosaru:

"O altfel de vizită la rude..."

Se ştie de foarte multă vreme că emigraţia română în Italia a creat dificultăţi din multe puncte de vedere cetăţenilor italieni (cel puţin aşa spun ziarele din Italia) şi din aceste motive RO.AS.IT. şi-a propus un proiect intitulat "Întoarcere la origini, pe urmele strămoşilor.

Am vizitat localităţile de provenienţă a unei mari părţi din membrii noştri şi am povestit mult cu aceştia, ajungând să credem că dacă lucrurile s-ar desfăşura firesc într-o lume atât de agitată, nu ar fi decât bună înţelegere. Se poate şi aşa...

Am fost primiţi peste tot, am vorbit cu oficialităţi, am semnat documente de înfrăţire şi am cules multe informaţii pe care le vom prelucra în articole şi reportaje la ziar, revistă, televiziune, vom povesti mult timp de toate cele ce am văzut, dar mai ales de ceea ce am simţit.

Nu am uitat, însă, că mulţi români trăiesc în Italia şi ne-am propus să discutăm şi cu aceştia, cu care am convenit să organizăm o expoziţie de pictură, un moment de discuţii. Şi am făcut-o cu mare plăcere, mai ales că şi-a adus contribuţia şi preotul paroh al Bisericii ortodoxe din Milano.

A fost doar un început, pentru că multe idei şi proiecte comune au rezultat că le putem realiza împreună. Pentru că avem în oglindă destine diverse, însă un acelaşi scop al convieţuirii liniştite în două ţări diverse, cu istorii zbuciumate, dar cu o limbă şi o cultură ce mult ne-a legat şi ne va lega destinele.

Ne-am convins că suntem la fel, gândim la fel şi avem o sensibilitate comună.

Multe din cele trăite în Italia câteva zile nu se pot povesti, însă se pot simţi fie atunci sau fie după întoarcerea în ţară, iar acest lucru nu este puţin.

Sunt clipe de neuitat trăite de persoane care în marea lor majoritate sunt trecute de vârsta medie şi care înţeleg bine drumul fără întoarcere al celor două ţări din Europa unită.

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Românii au salvat România, dar pe ei cine îi salvează, domnule Boc?"

Premierul Emil Boc a declarat de curând că România a fost salvată de la colaps de români. De această dată fi voi de acord cu domnia sa, dar îl rog să ne spună cine îi salvează de la colaps pe români?

Măsurile de austeritate implementate de PD în iulie 2010 au dus la scăderea drastică a veniturilor angajaţilor din sistemul bugetar. Creşterea TVA cu cinci puncte procentuale a fost a doua lovitură, resimţită de întreaga populaţie. Puterea de cumpărare a românilor a scăzut la un nivel greu de imaginat în urmă cu patru ani, iar nivelul de trai continuă să se afle pe un trend descendent. Şi pentru că acestea nu sunt de ajuns, guvernul condus de Emil Boc a decis că "sănătatea o fi mai bună decât toate", dar nu pentru toată lumea!

După ce a pus pe butuci mare parte a sistemului de sănătate prin desfiinţarea a numeroase spitale, Guvernul le mai pregăteşte ceva bolnavilor: li se vor deconta doar anumite servicii medicale, de preferinţă cât mai puţine, pentru restul de servicii, considerate "neesenţiale", urmând să fim nevoiţi să plătim asigurări suplimentare sau private. Care sunt serviciile medicale "esenţiale" pentru care statul va deconta cheltuielile, urmează să se stabilească până în luna martie a anului 2012. Fără îndoială că reforma înseamnă şi o raţionalizare a cheltuielilor, dar nu cu preţul sănătăţii românilor plătitori de contribuţii la sistemul de sănătate. Probabil că o mai mare stabilitate politică şi instituţională la nivelul ministerului de resort, a Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate şi chiar la nivelul conducerii spitalelor ar fi mai de folos decât împărţirea bolnavilor în "esenţiali şi neesenţiali"!

Românii au strâns cureaua şi au salvat ţara din colaps, domnule Boc, dar pe ei cine îi salvează de ciuma portocalie? Poate nu e târziu ca, după atâtea laude, să faceţi şi un gest de onoare şi să demisionaţi. Să daţi românilor şansa de a fi salvaţi.

Domnul George Ionescu:

Festivalul Cocorilor - ediţia a III-a, 2011

Desfăşurat în perioada 17-18 septembrie 2011, "Festivalul Cocorilor" a avut loc în comuna Cocorăştii Colţ, judeţul Prahova.

Cocorăştii Colţ este o comună mică ca întindere. Localitatea a fost desfiinţată în anul 1968, unificându-se cu alte două comune, Măneşti şi Băltiţa, sub denumirea de Măneşti. Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 6 din 19 februarie 2003, s-a aprobat organizarea şi desfăşurarea referendumului având ca obiect reînfiinţarea comunei Cocorăştii Colţ, astfel că, în acelaşi an, Cocorăştii Colţ a fost declarată comună.

Numele localităţii provine de la familia de boieri Cocorăscu, pe ale cărei proprietăţi s-au stabilit locuitorii ce formează azi lanţul de sate ce aparţin comunei Cocorăştii Colţ.

"Festivalul Cocorilor" s-a aflat la cea de a treia ediţie şi a beneficiat de participarea multor personalităţi importante ale judeţului.

Participanţii au urmărit spectacole folclorice susţinute de mai multe ansambluri de profil din zonă, au beneficiat de un târg, s-au distrat şi au dansat. Interpreţii Maria Cârneci, Fuego şi Anda Adam au fost printre cei care au cântat şi încântat locuitorii comunei şi nu numai, alături de multe alte talente locale.

Vizitatorii s-au simţit ca la bâlciurile de altădată: nu au lipsit comediile, lanţurile sau roţile norocului, iar doritorii au putut pleca acasă cu suveniruri.

Oamenii ospitalieri şi voia bună au adus un plus întregului festival.

Doamna Marinescu Antonella:

"Copiii - victime ale abuzului şi violenţei"

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române:

VIOLENT, -A, violenţi, -te, adj. 1. Care se produce sau acţionează cu putere, cu intensitate, cu violenţă; intens, puternic, tare. 2. (Despre fiinţe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie uşor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale fiinţelor) Care arată violenţă, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forţă; brutal, silnic.

ABUZ, abuzuri, s. n. 1. Încălcare a legalităţii; (concr.) faptă ilegală. Folosire fără măsură, excesivă a unui lucru; exces. 2. Depăşire a puterii, a unor prerogative; faptă ilegală. Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. - Din fr. abus, lat. abusus.

Protecţia copilului în România se derulează printr-un sistem complex, public şi privat, şi care se află în plin proces de reformă. La 21 de ani de la semnarea Convenţiei ONU privind Drepturile Copilului, România se mai confruntă cu probleme privind protecţia şi îngrijirea copilului.

Copiii reprezintă categoria cea mai vulnerabilă a societăţii. Istoric vorbind, copiii au fost consideraţi de-a lungul secolelor ca făcând parte din categoria cetăţenilor de clasă inferioară şi fiind "proprietatea" unor terţe persoane (părinţi, tutori, stăpâni etc.), care avea toate drepturile asupra lor.

Ca atare, prin necunoaşterea vulnerabilităţii lor, numeroase abuzuri au fost comise asupra copilului. Chiar şi în prezent un număr considerabil de copii trăiesc şi cresc în condiţii economice, sociale, psihologice care le pun în pericol şi le întârzie dezvoltarea. Părinţii sunt adesea depăşiţi de stresul social căruia trebuie să îi facă faţă sau le lipsesc abilităţile de a se confrunta cu greutăţile, ceea ce contribuie la creşterea riscurilor pe care trebuie să le înfrunte copiii. Unii părinţi abdică de la rolul lor adecvat de părinte, sau recurg ei înşişi la comportamente care pot pune în pericol sănătatea fizică sau psihică a copilului.

Violenţa, abuzul şi tratamentul inuman asupra copiilor sunt de mai multe forme şi au intensităţi diferite, dar nu pot fi numite metode de educaţie. Mulţi părinţi nu consideră că îşi agresează copiii, deşi ocazional îi urechează, ţipă, îi umilesc sau îi "articulează".

Aşa cum un adult este ocrotit de lege şi un minor ar trebui. Deşi România se află printre puţinele ţări din lume unde legislaţia interzice folosirea pedepselor corporale asupra copilului, totuşi mai e mult de lucrat la acest capitol, întrucât o mare parte a românilor este încă de părere că "bătaia este ruptă din Rai" şi se complac în situaţii confuze care aparent sunt comode.

Legea nr.272/2004 - art.28 alin.(1) "Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare sau degradante.

(2) Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoţională a copilului."

Art. 90 "Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor."

Cu toate că avem o lege care interzice toate acestea, actualul guvern nu ia nici o măsură care să împiedice violenţa şi abuzurile asupra copiilor. Copiii de astăzi vor deveni adulţii de mâine, iar neaplicarea acestei legi se va reflecta în conduita şi comportamentul lor în societate.

Violenţa verbală şi fizică ca instrument al educaţiei copilului sunt, din nefericire, un reflex aproape ancestral la români. Într-un fel sau altul, fiecăruia dintre noi îi este furată demnitatea originală, în contextul unui aşa-zis "joc al puterii". Desigur, trăim într-o lume în care lupta pentru supravieţuire este inevitabilă, în care e nevoie de o anumită cruzime. Numai că, în cazul abuzurilor asupra copiilor, departe de a se reduce la cele fizice, agresiunile au numeroase forme pe care, de obicei, le ignorăm: umilirea copiilor prin atitudini sau cuvinte sarcastice, recurgerea la invective verbale, comportări brutale, indiferenţă, abuzuri emoţionale etc. Cei mai mulţi dintre copiii victime ale violenţei, abuzului şi tratamentelor inumane exercitate asupra lor în mod repetat provin de obicei din familii dezorganizate, sărace, marcate de alcoolism, lipsite de educaţie, dar nu în ultimul rând şi din familii de intelectuali. Copiii nu sunt numai martori, ci pot fi şi victime în timpul unor incidente generate de violenţa domestică, dar totodată ei simte că nu sunt iubiţi, apreciaţi şi respectaţi, fapt care duce la consecinţe în psihicul uman.

De asemenea, să nu îi uităm pe copiii care sunt exploataţi, aceştia fiind obligaţi să muncească sau să se prostitueze pentru a satisface lăcomia sau plăcerile unor indivizi depravaţi. Abuzurile comise asupra copiilor se soldează cu nopţi bântuite de coşmaruri, ţipete de groază, lacrimi înăbuşite, individualităţi reprimate şi frânte.

Efectele de suprafaţă şi pe termen scurt manifestate la copiii molestaţi fizic în familie se manifestă prin depresie, teamă de părinţi, dorinţa de a "scăpa" din mediul abuziv. Efectele pe termen lung se reflectă în personalitate şi caracter, acestea fiind lezate.

Copilul nu va avea ocazia să cunoască şi să deprindă abilităţile şi atitudinile necesare într-o viaţă socială normală: afecţiune, toleranţă, compromis şi negociere. Propriile relaţii cu ceilalţi - familia sau colegii - se vor baza pe strategii care au ca scop dominarea agresivă sau fuga de situaţie.

În final, copilul va învăţa o singură regulă: să se ferească de agresiuni cu orice preţ. De asemenea, va învăţa că cel mai tare din punct de vedere fizic învinge, iar cel mai slab trebuie să i se supună. Va crede că relaţiile sociale se bazează pe raporturi de forţă, de supunere şi implicit de manipulare a situaţiilor spre folosul personal.

Copilul este recipient pasiv al violenţei domestice, preluând o povară pe care o poartă cu sine, dar aceasta nu înseamnă că diminuăm responsabilitatea propriilor decizii de viaţă pentru acel individ care, ajuns la maturitate, se agaţă de fatidicul trecut violent şi traumatizant.

Dintre toate realităţile nefericite din lumea în care trăim, abuzurile asupra copiilor sunt cele mai teribile.

"Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. (Matei 18;6)"

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Comasarea alegerilor"

Alegerile comasate reprezintă un subiect intens dezbătut în ultimele săptămâni. Totul a pornit de la dorinţa Coaliţiei de guvernare, care a lansat în dezbaterea publică ideea organizării alegerilor locale în acelaşi timp cu cele parlamentare, pentru luna noiembrie 2012. Această măsură nu va avea niciun efect nefavorabil asupra democraţiei, chiar dacă opoziţia vrea să credem contrariul.

Astfel se lucrează la elaborarea unei noi legi privind aceste alegeri, dar şi la schimbarea sistemului de vot din România, cu scopul ca aceste alegeri să se desfăşoare pe un sistem de vot uninominal pur.

Comisia alcătuită la nivelul Coaliţiei de guvernare analizează modul de vot cel mai potrivit, iar prin aplicarea probabilă a sistemului de vot uninominal pur partidele câştigătoare pot construi majoritatea necesară formării guvernului, iar la alegerilor locale cetăţenii vor fi mai atenţi la candidaţi şi mai puţin la partide.

Nu trebuie să uităm faptul că prin comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare se vor face economii consistente la bugetul de stat şi nu trebuie să dăm uitării suma de 30 milioane de euro cheltuită la alegerile din 2008, iar cu această economie, deloc de neglijat, se pot face alte lucruri, mult mai necesare, şi aici mă refer la construirea de grădiniţe, şcoli, spitale etc.

Stimaţi colegi, nu trebuie, de asemenea, să uităm că sistemul de vot uninominal folosit în 2008 a avut efectele pe care nimeni nu le-a dorit, aducând în Parlament candidaţi de pe locul doi şi trei, în detrimentul celor de pe locul întâi. Prin introducerea sistemului de vot uninominal pur, primarii şi parlamentarii doriţi de cetăţeni vor ieşi câştigători, şi nu cei care au ieşit pe ultimul loc.

De ce se teme oare PSD-ul, atâta timp cât are la nivelul întregii ţări un număr mare de primari? Oare nu PSD este cel care a pierdut cel mai mult la ultimele alegeri, iar PNL a câştigat cei mai mulţi deputaţi şi senatori clasaţi pe locul 2 şi 3? Nu sunteţi în pierdere sau dezavantaj, ci dimpotrivă, atâta timp cât vă lăudaţi cu procentele din sondajele pe care le plătiţi.

Democraţia se sprijină pe opinia şi voinţa majorităţii, iar principiul aplicat este "majoritatea decide, opoziţia se exprimă" aşa că, dragi colegi, aveţi posibilitatea să depuneţi moţiune de cenzură, dacă Guvernul României îşi va asuma răspunderea în acest sens.

Domnul Miron Ignat:

"Ziua europeană a limbilor străine"

În fiecare an, pe data de 26 septembrie este sărbătorită "Ziua europeană a limbilor străine".

În anul 1999 a fost lansat oficial de către Comisia Europeană "European Language Label (Eticheta lingvistică europeană)" care reprezintă un premiu pentru a încuraja iniţiativele în materie de predare şi învăţare a limbilor străine, prin recompensarea tehnicilor inedite de predare, prin difuzarea informaţiilor referitoare la acestea şi prin promovarea bunelor practici. Premiul se adresează tuturor tipurilor de educaţie şi formare, indiferent de vârstă sau de metodele utilizate, fiind acordat anual celor mai inovatoare proiecte destinate învăţării limbilor străine, elaborate în fiecare dintre ţările participante.

Astfel, Uniunea Europeană şi Consiliu Europei au lansat în anul 2001 Proiectul "Anul European al Limbilor". Această activitate are ca obiective: să atragă atenţia oamenilor asupra importanţei învăţării limbilor străine şi să-i încurajeze să respecte diversitatea lingvistică, să promoveze multilingvismul şi totodată să protejeze limbile aflate în pericol.

România este una dintre ţările europene în care limbile străine au o mare importanţă. ANPCDEFP promovează şi susţine această acţiune. În perioada anilor 2001-2011, au fost atribuite un număr de 80 de proiecte lingvistice, care au fost implementate de instituţii private şi de stat pe întreg teritoriul ţării.

Pe 25 septembrie a avut loc evenimentul cultural "MAALtiligvism - Voci şi culori", care a celebrat importanţa şi frumuseţea învăţării limbilor străine prin momente artistice de teatru, dans şi muzică. În cadrul acestui eveniment au avut loc şi cursuri de limbi străine (rusă, macedoneană, greacă, arabă, germană, italiană, japoneză şi altele), jocuri de improvizaţie lingvistică, concursuri pe teme lingvistice şi proiecţii de filme.

Prin intermediul acestui eveniment, s-a arătat buna cunoaştere şi înţelegere a minorităţilor naţionale şi s-a subliniat importanţa învăţării limbilor străine. Sper că tinerele generaţii vor aprecia valoarea culturii şi literaturii ruse mai mult.

Doamna Manuela Mitrea:

Ziua internaţională a persoanelor vârstnice

Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a stabilit în cadrul sesiunii din februarie 1991 ca ziua de 1 octombrie să fie sărbătorită drept "Ziua internaţională a persoanelor vârstnice". În ţara noastră, această zi a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1998.

În ultima perioadă, auzim de la cei care ne conduc că sunt prea mulţi pensionari şi că datorită acestei situaţii o duce greu România. Astfel, se aruncă în spatele pensionarului român responsabilitatea crizei economice. Preşedintele României, Traian Băsescu a spus că România ar fi ieşit mult mai repede din criză, dacă în locul majorării TVA ar fi fost tăiate 10 procente din pensii, ceea ce pentru bătrânii noştri, care îşi calculează şi ultimul bănuţ, este foarte mult. Şi asta în condiţiile în care pensionarul român, care trăieşte la limita subzistenţei, trebuie să aleagă între medicamente şi mâncare.

Bătrânii acestei ţări sunt părinţii şi bunicii noştri, sunt cei care au realizat edificii economice, culturale, sociale, sunt cei care au construit România postbelică. Nu trebuie să-i uităm pe cei care, zeci de ani şi-au făcut datoria faţă de ţară, faţă de generaţia actuală; nu trebuie să uităm eforturile şi sacrificiile pe care le-au făcut pentru ca cei de azi să trăiască într-o ţară europeană.

Stimaţi colegi, fiecare din noi are un bunic sau un părinte pensionar în România şi nu ne permitem să-i abandonăm sau să-i uităm, pentru că şi noi vom ajunge la fel ca ei. De ziua lor, doresc să le urez persoanelor vârstnice din ţara noastră viaţă lungă şi sănătate!

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"Ce trebuie să se mai întâmple pentru ca Teodor Baconschi să plece"?

Pe 11 aprilie 2008, în timpul guvernului Tăriceanu II, ministrul de externe de atunci, Adrian Cioroianu, a demisionat din funcţie din cauza faptului că subalternii săi, aflaţi la post în Polonia, nu au ştiut sau nu au intervenit în cazul cetăţeanului român Claudiu Crulic, care, aflat în arest preventiv, a intrat în greva foamei şi ulterior a decedat. Ministrul liberal de atunci a făcut un gest de onoare, deşi, direct nu era responsabil de acest caz.

În ultimele zile, presa a relatat despre situaţii relativ similare - din fericire fără finalităţi tragice - în care au fost implicaţi în Franţa cetăţeni români. Este vorba de cetăţeanul arestat pentru faptele unui infractor francez care i-a furat datele de identificare,precum şi de cei trei tineri ridicaţi în plină stradă de poliţia franceză pentru un furt de care de asemenea nu se făceau vinovaţi. Ultimul caz mai prezintă o agravantă, în sensul tratamentului aplicat de poliţie celor trei tineri, tratament care a culminat cu expresii de genul "nu ne plac românii!".

Ei bine, actualul ministru de externe nu a avut nicio reacţie faţă de aceste cazuri extrem de grave. Trec peste faptul că ministrul Teodor Baconschi nu a reacţionat nici la foarte recenta jignire şi umilire a României şi românilor într-o emisiune - fie ea şi satirică - a unui post de televiziune din Franţa, (mai mult, el afirmând că este ridicol să se dea o replică la o astfel de emisiune), pentru că în urma acestei situaţii nu a avut de suferit fizic vreun cetăţean român. Dar a nu reacţiona atunci când cetăţeni români sunt ridicaţi de pe stradă pe nedrept, sunt arestaţi preventiv fără probe, este neacceptabil. Pentru că dacă România, prin ministrul său de externe tace în urma unor astfel de abuzuri, acestea se vor repeta. Nu în ultimul rând, Teodor Baconschi a tăcut şi tace atunci când oficialităţile din Franţa susţin că 10% din infracţiunile de pe propriul teritoriu îi au drept autori pe români. Nu neg că avem infractori în Franţa şi nu numai, dar era de datoria ministrului de externe să solicite probe clare în acest sens.

Am mai aşteptat în ultimele două zile o reacţie a ministrului Baconschi pentru foarte recenta batjocorire a drapelului României şi implicit a României în cadrul unei exhibiţii rugbistice în Noua Zeelandă. Evenimentul este cunoscut. În cadrul unui joc aşa-zis de mini-rugbi în pielea goală, una dintre grupări şi-a luat nume românesc, dar nu acest aspect este criticabil, ci faptul că unul dintre exhibiţionişti purta sub formă de pelerină steagul României. Dacă acest eveniment s-ar fi petrecut într-un spaţiu privat sau pe un maidan, iar participanţii ar fi fost simpli exhibiţionişti, nu ar fi fost vreo problemă. Numai că, respectivul eveniment este unul cvasioficial, este tradiţional, se desfăşoară în public şi se percepe şi bilet de intrare. una este un joc de mini-rugbi în pielea goală - nu sunt în măsură să judec obiceiurile unor popoare - şi alta este utilizarea, fără nici un drept, în acest eveniment a steagului României. Evident, ministrul Teodor Baconschi nu a avut iarăşi nicio reacţie. Să nu ne mirăm deci dacă România va deveni obiect de bătaie de joc şi în alte situaţii.

Cred că ultimele evenimente descrise mai sus sunt arhisuficiente - în orice ţară civilizată - pentru ca un ministru de externe să-şi depună mandatul. Nu şi pentru Teodor Baconschi.

În urmă cu o lună de zile, Teodor Baconschi ne dădea asigurări că România va fi primită - în două etape - în spaţiul Schengen. Şi acest obiectiv este pe cale să fie ratat (pentru a doua oară), ştiut fiind care este decizia guvernului olandez. Ei bine, poziţia Olandei nu reprezenta o necunoscută pentru Teodor Baconschi. În mod normal, negocierile cu oficialii olandezi ar fi trebuit să fie prioritatea ministrului de externe, dar lucrurile nu au stat aşa. În mod normal ministrul Teodor Baconschi trebuia sa se "mute" la Haga şi să nu plece de acolo până nu-i lămurea pe oficialii olandezi. Ce a găsit de cuviinţă să facă însă şeful diplomaţiei române? Luni, 19 septembrie, vajnicul nostru ministru de externe a făcut două declaraţii năucitoare: a afirmat că Germania şi Franţa nu au reuşit să convingă Olanda să ne dea undă verde în Schengen - de parcă nu România trebuia să ducă muncă de lămurire, şi i-a acuzat pe olandezi că au o agendă politică antieuropeană. Cu astfel de declaraţii, nu vom intra în spaţiul Schengen atât timp cât Teodor Baconschi este ministru şi probabil cât timp echipa Boc se va mai afla la Palatul Victoria.

În concluzie, mă întreb - şi nu sunt singurul - ce trebuie să se mai întâmple pentru ca ministrul Teodor Baconschi să plece?

Ca ministru de externe Teodor Baconschi şi-a asumat două obiective: elaborarea legii votului prin corespondenţă, care să aducă un milion de voturi PDL, şi aducerea la Bucureşti, într-o vizită oficială sau de stat a lui Gaddafi. Primul obiectiv este realizat, al doilea a fost dejucat de evenimentele din Libia.

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

"Incitarea la ură şi violenţă, singura armă letală a PDL?"

Începem să ne obişnuim deja cu stilul PDL. Nu există viziune, nu există strategie, nu există plan, există doar dorinţa de a rămâne agăţaţi la putere, cu orice preţ şi fără niciun scrupul. Ne-am obişnuit să vedem aruncate din laboratoarele PDL fel de fel de teme, scenarii, provocări, manipulări. Totul pentru partid, totul pentru a rămâne cu ghearele înfipte pe butoanele puterii. Vot prin corespondenţă, regionalizare, comasare, asumare, disponibilizări, bugetari aruncaţi în stradă, iar lista e lungă. Extrem de lungă. E de acceptat, într-o oarecare măsură, ştim şi ştiu şi ei ce îi aşteaptă după ce vor pierde alegerile. Dar ştiu, în acelaşi timp, că în viaţă trebuie să existe o barieră peste care nu se trece, că trebuie lăsat loc de bună ziua, sau, dacă doriţi, trebuie lăsată uşa deschisă. Cel puţin aşa m-au învăţat părinţii şi bunicii mei. La PDL, se pare că lucrurile stau altfel. S-a încălcat cutuma, regulamentul, legea, bunul-simţ, constituţia cu c mic, iată de ce nu sunt deloc mirat când văd că PDL-iştii incită la ură şi la violenţă. În urmă cu câteva zile, Gheorghe Flutur îi ademenea pe liderii USL Victor Ponta şi Crin Antonescu să vină să se lupte în munţi. Cu el, Gheorghe Flutur, care se crede un ucigător de balauri, dar nu îşi dă seama că el, tot Gheorghe Flutur, e un biet ucigaş de găini. Ce-i drept, unul cu sânge rece, care a pârlit milioane de găini din bătăturile ţăranilor de la Ciumurlia şi până la Codlea. Mai nou, tot Gheorghe Flutur şi acoliţii săi îndemnau tinerii din PDL să îi bată pe cei din PSD, în sensul că aceasta ar fi menirea lor politică, o misiune istorică şi o obligaţie sau sarcina de partid trasată de greii din PDL către tineri, care mare parte dintre ei nu ştiau de ce au fost chemaţi la manifestarea PDL-istă. Mulţi dintre ei au fost căraţi cu autocare de la licee din Fălticeni şi din Suceava şi tocmai de aceea e greu de tolerat un astfel de limbaj şi o asemenea incitare la ură şi violenţă.

Îmi doresc din tot sufletul ca aceşti tineri să nu rezoneze la un asemenea limbaj şi să facă parte din acest proces profund de transformare al societăţii româneşti: normalitatea şi respectul faţă de noi înşine şi de aproapele nostru. Un singur pas trebuie făcut: să scăpăm de PDL, după care lucrurile vor începe să meargă. În bine.

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

"Universitatea «Ştefan cel Mare» Suceava, încotro?"

Tradiţia învăţământului superior la Suceava a început în 1963, odată cu înfiinţarea Institutului pedagogic de 3 ani, continuată de Institutul de învăţământ superior mixt, Institutul de subingineri, iar din 1990 încoace s-a înfiinţat Universitatea "Ştefan cel Mare". Prestigiul universitar a fost atins la cel mai înalt nivel în anul 2008, atunci când Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior a calificat Universitatea din Suceava la gradul de încredere ridicat.

Dezvoltarea procesului universitar a avut un parcurs accelerat, an după an, în acest moment funcţionând 9 facultăţi şi 9 departamente, pentru cei peste zece mii de studenţi care au ales să îşi definitiveze studiile la Suceava.

În acest context, este cel puţin surprinzătoare clasificarea din acest an, care plasează Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava în cea de a III-a grupă, cea a universităţilor centrate pe educaţie. Lovitura dată de ministrul Funeriu, cel care a distrus orice urmă de speranţă în sensul unei reforme corecte, prin aplicarea noii Legi a educaţiei, va avea repercusiuni pe termen lung asupra tinerilor suceveni şi nu numai. Practic, grila Funeriu va conduce la dispariţia unor componente importante, şi anume cea a masterului şi cea a doctoratului, fiind asigurate fonduri publice doar pentru studiile de licenţă. Consider această decizie nedreaptă, luată de un individ care nu are aproape nimic în comun cu şcoala românească, care îşi doreşte cu ardoare să-i demonstreze şefului său politic că "şcoala românească produce tâmpiţi" (citat din Traian Băsescu). Mă aşteptam ca domnul Funeriu să sprijine şcoala universitară suceaveană, să asigure finanţare pentru unul dintre cele mai ambiţioase campusuri universitare din ţară. M-am înşelat profund şi sunt profund dezamăgit de modul în care, aşa-zisul doctor în pixeli albaştri, Daniel Funeriu, ajunge să îşi bată joc de o ţară întreagă. Vorbesc în calitate de absolvent al Universităţii "Ştefan cel Mare" şi sunt mândru că aici m-am întregit ca om matur şi sper din tot sufletul ca acest vis urât Funeriu PDL să treacă cât mai repede. Cred, în acelaşi timp, ca ministrului Funeriu i-ar fi potrivită decernarea titlului de doctor hoinaris cauza, în numele tuturor celor care mai cred că educaţia trebuie să fie o prioritate 0 pentru România.

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

În ultima perioadă au existat mai multe discuţii în mass-media, referitoare la creşterea economică prognozată pentru anul curent şi pentru anul următor, precum şi la data de aderare a ţării noastre la zona euro. Nu pot să nu remarc faptul că informaţiile şi explicaţiile furnizate sunt în marea majoritate a cazurilor contradictorii şi consider că această stare de incertitudine dăunează grav predictibilităţii şi stabilităţii întregului sistem economic şi fiscal, cu efecte evidente în ceea ce priveşte atragerea de noi investiţii cu capital privat, dar şi în menţinerea investiţiilor care deja sunt operaţionale în România. Nu de alta, dar mediul de afaceri privat se bazează pe anumite previziuni economice şi fiscale, şi, ţinând cont de faptul că întregul context global suferă de pe urma crizei financiare, cred că România ar putea fi în situaţia fericită de a atrage noi investiţii private, cu singura condiţie ca Guvernul, BNR şi alţi actori instituţionali cu responsabilităţi economice şi fiscale, să fie transparenţi şi să ofere informaţiile credibile şi corecte despre perspectivele reale de dezvoltare ale economiei româneşti.

Am rămas dezamăgit, din nou, să văd ca prognozele pentru anul curent şi anul viitor în ceea ce priveşte creşterea economică s-au modificat în sens descrescător. Până şi preşedintele Băsescu spunea Guvernului, în momentul învestirii unui nou ministru al muncii şi protecţiei sociale, că prognozele au fost supraevaluate. La rândul său, FMI are rezerve în ceea ce priveşte creştea economică curentă şi viitoare, iar aceste lucruri, aşa cum spuneam anterior, pot cântări mult în decizia de a investi în România.

Despre data aderării la zona euro, ţintită iniţial pentru anii 2014 - 2015, sesizez o aceeaşi stare de incertitudine. Pe de o parte, responsabilii BNR comunică o ţintă de aderare mai apropiată, chiar anul 2013, în condiţiile în care economia, dar şi populaţia României sunt nepregătite. Pe de altă parte, trebuie să vorbim de faptul că aderarea la zona euro trebuie să respecte criteriile de la Maastricht, iar în acest moment nici unul dintre cele mai importante criterii, deficit bugetar şi stabilitatea cursului de referinţă leu - euro, nu pot fi atinse acum, ştiindu-se faptul că aceşti indicatori trebuie să se încadreze în limitele prevăzute în tratat, cu trei ani înainte de la data ţintă de aderare la zona euro.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Baconschi - noroiul din spatele pozei!"

Teodor Baconschi şi-a făcut blog. Prima postare îl înfăţişează cu o poză făcută împreună cu Hillary Clinton. Este, evident, o încercare de a se legitima, din punct de vedere al diplomaţiei! Blogul domnului Baconschi este, în acelaşi timp, un exemplu viu de tupeu, minciună, şi, de ce nu, aroganţă!

De ce? Pentru că pe header-ul site-ului în cauză prim-vicepreşedintele PDL scrie: "Există în România nenumăraţi oameni oneşti şi competenţi, ale căror conştiinţe nu pot fi cumpărate!"; "Societatea românească este sătulă de bâlci, de marea trăncăneală, de indecenţă, de necinste şi de discursul urii"; "Politica europeană înseamnă, în primul rând, libertate responsabilă, dreptate şi solidaritate...."

Principii frumoase, batjocorite şi aruncate în mocirlă de promotorii şpăgii electorale şi ai bâlciului - PDL!

Ce mai scrie acest domn pe blog? Indignat, de parcă nu ar fi ministrul de externe al României, ci un domn care mănâncă seminţe la colţul străzii, Baconschi nu îşi asumă faptul că România a fost oprită la "graniţa" Schengen.

Nu îşi asumă eşecul dar, mai mult, bagatelizează aderarea: "Văd că, mai nou, sunt ţinut responsabil pentru te miri ce (respectiv pentru neaderarea la spaţiul Schengen n.r.)", după care, urmând modelul de bună practică al şefului său de la Cotroceni, Baconschi se ia de ziariştii care au îndrăznit să îl acuze de eşec, afirmând că reprezentanţii mass-media sunt: "voci dogite ale casandrelor de serviciu".

Aceste afirmaţii sunt ale aceluiaşi domn care afirmă, în capul blogului, că "Societatea românească este sătulă de bâlci, de marea trăncăneală, de indecenţă, de necinste şi de discursul urii". Lucruri pe care evident că le face ministrul de externe al României în postarea sa de pe blog la care facem noi referire.

O altă afirmaţie a acestuia sună aşa: "ar trebui înţeles, în primul rând, că Schengen nu e o chestiune de politică externă, ci internă". O a doua justificare a eşecului, care merită comentată în analogie cu afirmaţia de început a blogului lui Baconschi: "Politica europeană înseamnă, în primul rând, libertate responsabilă, dreptate şi solidaritate..."

Cred că argumentele mele au fost suficiente pentru a demonstra că acest domn, ajuns ministru de externe ca urmare a succesului electoral înregistrat de candidatul Traian Băsescu la alegerile din 2009 la Paris, este un mare farsor şi îi crede pe toţi românii o apă şi un pământ, incapabili să discearnă între minciună şi adevăr, între demagogie ieftină şi interes naţional.

Mai mult decât atât, Baconschi este şi lipsit de caracter atunci când refuză să fie solidar cu colegii săi din Guvern şi aruncă eşecul Schengen doar în cârca lui Traian Igaş.

O vorbă românească din bătrâni spune că acolo unde nu este... nu ai ce cere. Nu ştiu dacă parizienii folosesc astfel de expresii, dar ştiu că în cazul Baconschi această expresie se potriveşte de minune.

Prin urmare, mă alătur colegilor mei parlamentari PSD, PNL şi PC care au cerut, zilele acestea, demisia ministrului de externe, Teodor Baconschi pe care îl consideră direct responsabil de amânarea unei decizii privind aderarea ţării noastre la spaţiul Schengen.

Consider că un astfel de om, care dă dovadă de lipsă de caracter şi atunci când vine vorba despre colegii domniei sale din Guvern şi care se împopoţonează cu poze făcute cu demnitari ai SUA, nu poate reprezenta interesele României în lume!

Şi cel mai important argument pentru care Baconschi nu ar mai trebui să reprezinte România este faptul că acest domn nu se interesează de interesele românilor din lume şi face acest lucru constant!

În criza din Egipt, Ambasada României nu a fost suficient de activă, astfel încât să îi ajute pe românii care aveau nevoie de sprijin. Lipsa de inspiraţie pe plan extern a dus la izolarea României în UE. De aici nu a mai fost decât un pas - românii să fie luaţi în "balon" de televiziunile din Franţa, iar Spania a hotărât să închidă porţile pentru muncitorii români.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care Baconshi trebuie să plece acasă de la Ministerul de Externe şi să se ocupe, în mod special, de scrisul pe blog.

Domnul Georgian Pop:

"Absenteismul şi abandonul şcolar - consecinţe ale sărăciei"

Problema absenteismului şi abandonului şcolar ia amploare în România, fiind în strânsă legătură cu accentuarea sărăciei. Uniunea Europeană a stabilit un obiectiv clar până în anul 2020, şi anume: o rata de abandon şcolar în UE sub 10%. Din păcate, pentru ţara noastră cifrele sunt îngrijorătoare: o rată a abandonului şcolar de 20% şi o traiectorie ascendentă în ceea ce priveşte numărul elevilor care părăsesc timpuriu instituţiile de învăţământ. 22 de elevi dintr-o sută renunţă la şcoală în fiecare an, în diverse stadii: unii în clasa a II-a, alţii în clasa a V-a, iar mulţi abandonează înaintea ultimului an de gimnaziu, situându-ne printre primele cinci ţări din Europa în clasamentul abandonului şcolar. În ţara noastră există 350.000 de copii săraci şi aproximativ 40.000 de copii care renunţă la studii.

Printre cauzele fenomenului se numără atât situaţia materială precară, dar şi lipsa de educaţie în mediul familial, la care se adaugă şi faptul că mulţi copii au fost abandonaţi de către părinţii care au plecat la muncă în străinătate. Criza economică va accentua sărăcia şi, în acelaşi timp, va determina şi creşterea abandonului şcolar.

Pentru un stat, consecinţele acestui fenomen sunt grave. Părăsirea sistemului educaţional generează consecinţe nefaste nu doar la nivel individual (dificultăţi de integrare în societate/comunitate, dificultăţi în găsirea unui loc de muncă bine plătit etc.), cât şi la nivelul societăţii (forţă de muncă necalificată, şomaj, creşterea cheltuielilor bugetare cu asistenţa socială).

Normele metodologice de aplicare a legii privind alocaţia pentru susţinerea familiei prevăd sistarea plăţii acesteia în situaţia în care se constată că un elev a avut în semestrul şcolar anterior mai mult de 10 absenţe. O astfel de măsură nu face decât să creeze o situaţie şi mai dificilă pentru familiile acestor copii, care deja trebuie să se lupte cu o sărăcie tot mai accentuată, datorată reducerii veniturilor şi creşterii preţurilor. Studiile au reliefat faptul că în familiile cu venituri reduse, mai ales cele din mediul rural, adesea copiii sunt nevoiţi să lipsească de la ore tocmai din cauza faptului că părinţii îi angajează pe aceştia în treburi casnice sau chiar în prestaţii menite a completa veniturile zilnice ale familiei. Chiar şi în prezent, în condiţiile în care România este membră a Uniunii Europene şi ar trebui să pună în aplicare politici publice de combatere ale absenteismului şi abandonului şcolar, Guvernul este incapabil a luat măsuri eficiente de combatere a acestui fenomen. Din păcate, legea mai sus menţionată va avea un efect negativ asupra nivelului de trai al acestor familii, care, la nivelul întregii ţări, sunt în număr de zeci de mii, mediul rural fiind cel mai afectat.

Eforturile de reducere şi combatere a abandonului şcolar trebuie să fie unanime şi nu mai suportă amânare. Este un fenomen grav, care priveşte întreaga societatea românească. De aceea, este nevoie de acţiuni coerente şi care să cumuleze atât eforturile factorilor de decizie la nivel central şi local, dar şi al cadrelor didactice, ONG-urilor şi părinţilor.

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Bucureştiul - capitala viitorului nostru"

Deşi pregătisem această declaraţie pentru săptămâna trecută, când am sărbătorit 552 de ani de atestare documentară a Capitalei României, o prezint astăzi în faţa dumneavoastră considerând că este la fel de actuală.

Prima atestare documentară certă a Bucureştiului datează din 1459, când prin hrisovul din 20 septembrie, domnitorul Vlad Ţepeş scuteşte de dări şi întăreşte dreptul de proprietate al unor locuitori.

Bucureştiul devine Capitala Ţării Româneşti în 1659, în timpul domniei lui Gheorghe Ghica, şi începe o perioadă de refacere şi de dezvoltare. Apar marilehanuri, se ridică biserici, atelierele meşteşugarilor se grupează pe uliţe separate: Şelari, Covaci, Gabroveni, Lipscani, Băcanietc.

În 1716 sunt fixate pentru prima dată coordonatele Bucureştiului - 44°22' latitudine nordică şi 23°48' longitudine estică - de către Hrisant Nottara, viitorul patriarh al Ierusalimului.

Într-o carte apărută în 1839 "Coup D’oeil sur la Valachie et la Moldavie", Raoul Perrin spune despre Bucureşti că avea 1.500 de străzi pline cu câini şi 130.000 de locuitori.

În mai 1857 în Bucureşti se introduce iluminatul public cu petrol lampant devenind, astfel, primul oraş din lume care a folosit lămpi cu petrol la iluminatul străzilor.

La 24 ianuarie 1862 se deschide primul parlament al României iar Bucureştiul este proclamat capitala ţării. Noul statut a adus un ritm rapid de dezvoltare sub toate aspectele: străzile din oraş se pavează cu granit, piatră cioplită şi piatră de râu, se construiesc trotuare pietonale pe străzile principale, se amenajează grădina botanică, se înfiinţează gimnaziile Lazăr şi Matei Basarab, Universitatea din Bucureşti, Şcoala de Belle-Arte, se amenajează noi pieţe şi grădini publice şi se construieşte prima linie de cale ferată, dintre Bucureşti şi Giurgiu.

Centru administrativ, cultural şi universitar, Bucureştiul a traversat epocile istorice ajungând la ceea ce cunoaştem cu toţii astăzi: capitala românilor, căreia îi lipsesc multe şi nimic; multe pentru a fi Paris, Berlin sau Londra şi nimic pentru a fiBucureşti.

Putem vorbi despre modernizare, despre reţele de apă şi canal învechite sau lipsa acestora în unele cartiere, despre străzi desfundate sau degradate, despre animale fără stăpân sau birocraţie, trafic insuportabil şi aglomerare, însă cred că este momentul să găsim resurse pentru a construi ceea ce nu se poate cumpăra, negocia sau trece în contracte: identitatea locuitorului unui oraş european, un personaj cu spirit civic şi mândru că trăieşte aici cu familia sa.

Bucureştiul şi bucureşteanul trebuie să se reinventeze împreună, să clădească urbea curată şi plăcută necesară vieţii pe care o dorim copiilor şi nepoţilor noştri. Regret că nu am putut să o fac de la această tribună în urmă cu o săptămână, însă va fi din suflet: "La mulţi ani, Bucureşti, La mulţi ani, bucureşteni"!

Domnul Iulian Claudiu Manda:

"PDL cere taxe de protecţie"!

Dacă dai bani la PDL, scapi de orice problemă cu legea! Aceasta este deviza sub care conduce ţara Guvernul Boc şi cu care îşi imaginează ca va câştiga alegerile viitoare. După nenumăratele cazuri de corupţie din vămi, licitaţii trucate în spitale sau scandaluri din Garda Financiară - vă amintiţi de şeful Gărzii Financiare din Bucureşti, care şi-a vândut firma cu datorii financiare de 6,7 milioane de euro, o altă infracţiune se face remarcată pe scena politică a PDL.

După cum a relatat şi o parte a presei, există o doamnă cu foarte mulţi bani în Timiş care taie şi spânzură la ea în judeţ, şi nu doar în interes personal, ci şi în folosul PDL. Mă refer aici la Cornelia Corescu, membru PDL şi şefa Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiş, care poate rezolva orice ilegalitate cu o şpagă care să conţină cel puţin cinci zerouri, pentru partidul ei mamă.

Astfel că, şeful ITM Timiş, Cornelia Corescu, nume de care sunt legate mult mai multe scandaluri, prezentate şi ele în presă, cerea bani pentru PDL de la firme, în schimbul neaplicării de sancţiuni contravenţionale pentru o serie de nereguli constatate.

Alături de ea, audiat de DNA în dosarul "Şpagă pentru PDL",este şi primarul PDL din Deta, Petru Roman, care a intrat în atenţia opiniei publice pentru infracţiunile comise de cei doi fii ai săi, acuzaţi de înjunghierea a trei tineri, într-un conflict izbucnit la o terasă din localitate.

Cam aceştia sunt "oamenii de calitate din PDL, care ştiu ce vor, ştiu cum vor şi au perseverenţa necesară să pună în aplicare", despre care vorbea domnul Funeriu, un alt ministru de "succes" din Guvernul Boc.

În loc să se ocupe de problemele ţării, precum tăierea subvenţiei la căldură, din cauza căreia în iarna aceasta vor suferi de frig peste 1 milion de familii de români, sau de crearea locurilor de muncă, PDL îşi trimite oamenii să colecteze taxele de protecţie, în acelaşi stil mafiot cu care ne-a obişnuit.

Dar vă asigur, stimaţi colegi, că aceste practici ilegale vor lua sfârşit anul viitor, odată cu câştigarea alegerilor de către USL, şi că toţi cei care au pus în practică astfel de metode vor răspunde în faţa justiţiei. Se va sfârşi era politizării instituţiilor statului, arma cu care PDL şi-a alimentat conturile în toţi aceşti ani, şi a hoţiei la drumul mare!

Domnul Relu Fenechiu:

"Cetăţeanul care alege CFR Călători a ajuns bătaia de joc a guvernării Băsescu-Boc"

O analiză recentă, realizată de Uniunea Internaţională de Transport Public, a arătat că românii se află pe penultimul loc într-un clasament mondial privind numărul de călătorii cu trenul, cu doar trei călătorii pe an.

Statisticile interne arată că, în ultimii doi ani, CFR Călători a pierdut 20 de milioane de clienţi (de la 78 milioane călători în 2008 la 58 milioane în 2010), ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani.

Toate aceste date ne arată că situaţia în ceea ce priveşte transportul de călători este de-a dreptul catastrofală. Şi acest lucru se datorează faptului că infrastructura de transport s-a degradat într-un ritm alert şi suspect de neobservat de către ultimii doi miniştri ai transporturilor, respectiv Radu Berceanu şi Anca Boagiu.

Situaţia catastrofală din acest domeniu se răsfrânge direct asupra beneficiarului, şi anume cetăţeanul, care a devenit bătaia de joc a unui minister condus de exponenţi ai unei formaţiuni politice - PDL - care se laudă zilnic, pe toate canalele de comunicare, că face totul pentru bunăstarea românilor.

Nu exagerez deloc când spun că românii au ajuns bătaia de joc a domeniului coordonat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Timp mai mult pierdut pe rutele CFR, tarife care se majorează nejustificat anual sau la un an şi jumătate, garnituri de tren departe de standardele europene sunt principalele elemente care demonstrează că MTI, CFR Călători îşi bat joc de cetăţean.

Am să prezint doar trei exemple pentru a arăta cum se circulă acum, faţă de anii trecuţi:

- IC 562 Iaşi - Bucureşti Nord făcea atunci 5h37min; acum face 6h57min (o oră şi 20 minute în plus!).

- IC 531 Braşov - Oradea făcea atunci 7h56min; acum face 9h05min (o oră şi 9 minute în plus!)

- A 1833 Iaşi - Cluj-Napoca făcea atunci 8h32min; acum face 9h11min (39 de minute în plus!)

Un calcul simplu ne arată cum astfel călătorii CFR pierd în medie 3 ore la 400 de km parcurşi, din cauza infrastructurii feroviare dezastruoase. Această distanţă este parcursă de CFR Călători în peste 7 ore, când ea ar trebui să nu dureze mai mult de 4 ore. Pentru salariaţi, studenţi sau alte categorii socio-profesionale care parcurg o asemenea rută săptămânal, pierderea efectivă, raportată la un an calendaristic, este de aproape 2 luni! Acest timp extrem de preţios afectează nu numai viaţa socială şi privată a acestor persoane, dar aduce pierderi imense economiei naţionale.

Am să mai dau un exemplu (tot din judeţul al cărui electorat m-a mandatat să-l reprezint în Camera Deputaţilor) care este unic cred în Europa şi în ţările civilizate. Acceleratul 1661 parcurge distanţa Bucureşti Iaşi în 7h17min.; pe aceeaşi distanţă (406 km) timpul de parcurs al rapidului 661 este de 7h16min. Deci, diferenţa dintre un tren rapid şi unul accelerat pe aceeaşi rută şi acelaşi număr de km este de doar un minut. (Probabil acest minut se datorează singurei opriri în plus pe care o face acceleratul 1661). Practic, călătorii care aleg rapidul 661, plătesc un preţ mult mai mare, deşi timpul parcurs nu diferă cu nimic faţă de acceleratul 1661. În termeni populari, acest lucru se numeşte hoţie. Dar pe această rută mai sunt obligat să recurg la o comparaţie: în 1972 - deci pe vremea când încă mai funcţionau locomotivele cu aburi şi când transportul pe cale ferată nu era electrificat - rapidul 65 parcurgea distanţa Bucureşti-Iaşi în 5h14min., iar acceleratul 622 în 6h30min.

În paralel cu degradarea continuă a condiţiilor de transport al călătorilor pe cale ferată - creşterea timpilor de parcurs, calitatea proastă a vagoanelor (renovările din ultimii ani nu reprezintă altceva decât o cosmetizare superficială), condiţiile de igienă deplorabile din trenuri, lipsa unor măsuri de siguranţă a călătorului, cresc frecvent preţurile la bilete. Aşa înţelege guvernarea Băsescu-Boc să acopere pierderile din sistem datorate în primul rând proastei administraţii din domeniu. Se încearcă limitarea pierderilor pe spinarea călătorilor. Numai în acest an se estimează că la CFR Călători pierderile se vor ridica la 174 milioane de euro.

Scumpirea biletelor de tren, scoaterea din circuit a unor trasee, condiţiile tot mai precare de călătorie sunt cauzele pentru care CFR Călători a pierdut milioane de clienţi şi a contribuit decisiv la uriaşele pierderi financiare înregistrate. Călătorii s-au reorientat spre transportul rutier, unde operatorii firmelor private - şi am să dau din nou exemplul relaţiei Bucureşti-Iaşi - au preţuri mult mai mici: 45 de lei, faţă de 70 lei (minimul pe CFR) - 220 lei cât costă biletele de tren. Foarte mulţi analişti sunt convinşi că deliberat guvernaţii nu sunt interesaţi în normalizarea transportului călătorilor pe CFR, deoarece multe firme private de transport rutier ar fi controlate de politicieni din zona portocalie. Firme care au fost şi foarte des utilizate în campaniile electorale ale PDL.

Astăzi, peste tot în lume, investiţiile în infrastructura feroviară sunt o prioritate naţională. Siguranţa călătorilor şi explozia costului petrolului au determinat statele să prioritizeze în principal sectorul feroviar. La nivelul Uniunii Europene există o strategie integrată pentru ca în 2020, statele membre să aibă un sistem eficient, performant şi fiabil. În SUA, statul cu cea mai mare reţea de autostrăzi din lume, într-o perioadă de recesiune majoră, s-a hotărât să se aloce investiţii de 8 miliarde de dolari în reţele de trenuri de mare viteză. În Europa, Polonia şi Ungaria au demarat investiţii serioase în reţeaua feroviară, în timp ce în Asia, numai China urmează să investească 292 de miliarde de dolari în următorii 10 ani într-o infrastructură feroviară colosală. Alte ţări fac eforturi mari în aceeaşi direcţie; spre exemplu, Georgia şi Azerbaidjan vor crea un coridor de transport eurasiatic în următorii ani.

La noi însă, incompetenţa autorităţilor din domeniu a atins cote incredibile. Pe lista obiectivelor de investiţii ale Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii nu se regăseşte refacerea sau modernizarea niciunei magistrale feroviare pe distanţe medii sau mari care să lege oraşe importante.

În consecinţă, nu pot să nu mă întreb, în condiţiile în care există fonduri europene de aproape 5 miliarde de euro alocate României pentru infrastructura de transport, de ce MTI a aruncat în derizoriu, în mod deliberat, această situaţie?

În concluzie, călătorii CFR simt pe pielea lor că guvernarea Băsescu-Boc încearcă să ne aducă acolo unde nici comuniştii n-au reuşit. Adică să ne ţină "ocupaţi" tot timpul, pentru a pierde din vedere incompetenţa, hoţia şi prostia lor, de care dau dovadă zi de zi!

Domnul Marius Rogin:

Criza în care se află unele state comunitare îngrijorează clasa politică europeană. Mai mulţi lideri politicieni au început deja să vorbească despre o posibilă destrămare a Uniunii Europene.

În Parlamentul European de la Strassbourg a domnit o atmosferă apăsătoare. Mulţi politicieni au vorbit despre o catastrofă fără precedent. Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso crede că: "Ne aflăm în faţa celei mai mari probleme a unei generaţii. Este lupta pentru locuri de muncă şi bunăstare a familiilor din toate statele comunitare. Este lupta pentru viitorul politic şi economic al Europei şi pentru valorile pe care Europa le transportă în lume."

Preşedintele Comisiei Europene deplânge diferenţele de opinie ale clasei politice europene. Deciziile din trecut privind disciplina în politica bugetară, instrumentele de susţinere a ţărilor aflate în dificultate şi concertarea acţiunilor politice trebuie în sfârşit implementate. "Susţinerea euro nu este un act de solidaritate, ci o decizie care apără interesele naţionale ale fiecărui stat membru", spune Barroso, vizându-i pe adversarii sprijinirii statelor comunitare aflate în criză.

Asemeni preşedintelui Comisiei Europene, şeful fracţiunii liberale, Guy Verhofstadt, se angajează pentru o adevărată comunitate europeană. Ideile franco-germane privind un posibil guvern economic european sunt privite cu scepticism de liderul liberal. Propunerile înaintate de doamna Merkel şi domnul Sarkozy cu câteva săptămâni în urmă nu sunt de ajutor. "Un guvern format din şefi de stat şi premieri care se reunesc de două ori pe an nu este un guvern. După părerea mea, un executiv se reuneşte de două ori pe săptămână, şi nu de două ori pe an, aşa cum au propus Merkel şi Sarkozy" a declarat Verhofstadt.

Social-democratul Martin Schulz a atras atenţia că mulţi politicieni aproape că provoacă falimentul Greciei prin discursurile lor, referindu-se la Partidul Liber-Democrat German. "Falimentul Greciei este doar o chestiune de timp. Mulţi doresc un salt într-o uniune a transferurilor monetare prin intermediul obligaţiunilor europene. Înţeleg grijile din Germania, pentru că germanii sunt cei care vor plăti. Dar ce se va întâmpla dacă tocmai Germania începe să aibă dificultăţi? Cine va salva salvatorii?", se întreabă politicianul conservator belgian Derk Jan Eppink.

În Parlamentul European există politicieni care luptă cu înverşunare pentru Europa, dar şi naţionalişti convinşi. Astfel, dezbaterile din Parlament reflectă diferenţele de opinie din societatea civilă privind nu numai salvarea monedei unice europene, ci şi gradul de integrare europeană.

Domnul Ioan Stan:

Luna octombrie a acestui an va oferi timp de desfăşurare unei acţiuni de importanţă deosebită pentru cercetarea statistică, bază a definirii pe termen lung a politicilor naţionale şi europene. Există, aşa cum ştim, un program UE care prevede pentru toate statele membre o astfel de cercetare o dată la zece ani.

Aşa încât toate bune şi frumoase, doamnelor şi domnilor, am fi îndreptăţiţi să aşteptăm liniştiţi ziua în care concetăţeanul nostru, trimisul împuternicit de primărie să afle despre noi toate cele prevăzute de lege, să ne bată la uşă şi să purceadă a ne cerceta în amănunţime.

Asta dacă pregătirea unei astfel de operaţiuni ar fi fost făcută cu interesul de a fi corect şi eficient desfăşurată, în ideea că în anul 2014, cine o mai ajunge dacă ceva nu se schimbă în viaţa noastră, vom şti şi noi câţi mai eram în 2011, de ce etnie, de ce religie, de ce sex şi vârstă şi câte altele vor mai fi înscrise în formularele tipizate completate de recenzori.

Numai că de la teorie la practică intervin acele făpturi mistice care, lăsate de capul lor, îşi bagă codiţele, cum spunea fie-iertată bunica, neuitând să scuipe a descânt profilactic - îşi bagă codiţele deci şi chiar corniţele, bramburind elementele concretului cum le trăsneşte prin cap.

Să mă explic.

Lipsa culturii statistice este de mult semnalată în România şi nu numai. Dar noi despre România vorbim.

Ar fi trebuit ca publicitatea explicativă a evenimentului să fie deja în practică în mass-media. Ştiu că e costisitor, dar Guvernul a dovedit deja de multe ori că poate găsi bani pentru anume ministere, încât cu siguranţă ar fi depăşit acest impas. Aşa, cei mai mulţi dintre cetăţeni nu ştiu nimic sau ştiu foarte puţin despre recensământ. Oricum, reticenţa în a comunica CNP-ul, sau alte date personale, întipărită în conştiinţa multor cetăţeni ca urmare a unor escrocherii date publicităţii, va ridica multe probleme recenzorilor, chiar dacă aceştia se vor legitima, vor purta ecusoane sau chiar vor fi însoţiţi de sectorist. S-a întâmplat aceasta, de exemplu, în judeţul Bacău în timpul efectuării aşa-numitului recensământ de probă, unde lipsa cooperării cetăţenilor, datorată reticenţei de care vorbeam, a făcut necesară prezenţa reprezentantului legitim al ordinii.

Oamenii nu ştiu nimic despre cadrul legal în care se desfăşoară această operaţiune, despre importanţa ei, despre asigurarea confidenţialităţii declaraţiilor făcute recenzorilor şi, de ce nu, despre sancţiunile prevăzute de actul normativ pentru declaraţii false, pentru refuzul de a răspunde întrebărilor recenzorilor sau pentru alte încălcări ale OG nr.36/2007 aprobate prin Legea nr.5 din2008, acte normative ce reglementează recenzarea.

Oamenii nu ştiu că nu sunt obligaţi să primească recenzorul în casă, ceea ce lasă loc nu numai abuzurilor sau exceselor de zel, dar şi escrocilor ce s-ar putea da drept recenzori, căci legitimaţiile se pot falsifica.

Nimeni nu le-a spus celor ce vor răspunde la întrebări că procedura standard prevede şi o vizită preliminară la domiciliul cetăţeanului, în timpul căreia, de comun acord, se stabileşte data şi ora la care va sosi recenzorul, care, deci, nu poate veni neanunţat, să năvălească peste omul care poate fi bolnav, ocupat sau absent de la domiciliu. După cum nimeni nu ştie că cel ce absentează temporar din localitatea de domiciliu are obligaţia ca până la sfârşitul lunii octombrie să se prezinte la Comisia locală de recensământ spre a declara datele cerute.

La ora aceasta, în cele mai multe din localităţile judeţului meu, şi cred că şi în ale judeţelor Dumneavoastră, nu sunt definitivate lucrările de sectorizare, hărţile corecte ale arealurilor locuite pe care urmează să se facă recensământul. Din acest motiv, nu se poate aprecia corect numărul de recenzori necesar obţinerii unor informaţii reale şi complete. Tot din acest motiv, persoane care au depus cereri pentru a activa în cadrul acestei acţiuni nu au primit niciun răspuns la cererile depuse la primării, deşi termenul prevăzut de lege pentru aceasta a fost mult depăşit, căci nu se ştie practic de cât personal va fi nevoie.

Prevalându-se de aceste întârzieri şi prevăzând "bâlbâielile" ce inerent vor apărea, se iau hotărâri restrictive, ca la Fălticeni de exemplu, ca recenzorii să fie recrutaţi doar din cadrul personalului angajat al primăriei, acoperitor, prin cei 290 de salariaţi devotaţi prin contract de muncă primarului PDL-ist, pentru necesarul de lucrători la recensământ. Sigur că nici prilejul de a presta electoral în favoarea primarului nu este de neglijat şi a fost luat în calcul într-o atare decizie.

Cred că este timpul ca cei abilitaţi să hotărască măsuri menite să rezolve aspecte ca cele relevate mai sus să se pună în mişcare.

Altfel, vom arunca pe apa sâmbetei cei 193 de milioane de lei la cât se apreciază costurile recensământului şi, mai ales, când ne vom întreba câţi români mai supravieţuiesc în România, ne vom răspunde la fel ca neroada satului, întrebată câţi pui are la cloşcă "ia, câţi vezi şi mata!".

Domnul Radu Stroe:

"Comasarea alegerilor încalcă recomandările Comisiei de la Veneţia"

De 21 de ani, de când mă aflu pe scena politică, am fost martorul multor evenimente grave sau negative, dar în aceste zile cred că vom fi martorii unui eveniment de o gravitate extraordinară, care va avea efecte negative asupra statutului de drept şi implicit asupra cetăţeanului. Actualii guvernanţi intenţionează ceea ce nu a îndrăznit nimeni în perioada postdecembristă, şi anume să modifice radical sistemul electoral, în folos propriu, prin comasarea alegerilor.

Se vorbeşte - în cercurile PDL, UNPR şi UDMR - de comasarea alegerilor ca şi când ar fi vorba de o banalitate. Lucrurile nu stau deloc aşa. Mai mult, chiar şi în situaţia desfăşurării corecte a alegerilor - ceea ce nu se va întâmpla, ştiute fiind procedurile PDL şi UNPR - acestea vor fi viciate.

Comasarea alegerilor va genera o mare confuzie în rândul electoratului. Se vor înregistra numeroase situaţii în care cetăţeanul care votează urmând să mânuiască şase buletine de vot (sau chiar opt, dacă se va opta pentru votul mixt) - unele alegeri presupunând liste, altele persoane - va greşi atunci când va pune ştampila pe un candidat sau o listă de partid. Acesta este un aspect al vicierii rezultatului votării.

Pentru sistemul politic în general, comasarea celor două tipuri de alegeri este stranie, producând confuzie între nivelul parlamentar şi cel local al guvernării. În campania electorală, alegătorul nu va putea fi corect informat nici în ceea ce priveşte intenţiile, programele candidaţilor care concurează pentru administraţia locală, şi nici în ceea ce priveşte intenţiile, programele candidaţilor pentru parlament. Aceste aspecte vor conduce - în cazul multor alegători - la un vot în neştiinţă de cauză, ceea ce în ultimă instanţă tot viciere de rezultat se cheamă.

Mai există şi riscul ca numeroase voturi să fie anulate, tot din cauza confuziei ce se va înregistra în ziua scrutinului - deci încă un element de viciere, şi mai există şi un mare risc ca oficialii din secţiile de votare să greşească - voluntar sau nu - la numărarea sufragiilor. Deci o altă posibilitate de viciere a rezultatului.

Nu în ultimul rând, comasarea alegerilor presupune modificări aduse mai multor legi. Desigur, în activitatea parlamentară se modifică foarte multe legi. Dar aceste modificări se fac doar în situaţia în care o lege este proastă sau în situaţia în care trebuie aduse completări, pentru a fi pusă în acord cu ultimele evoluţii la nivel naţional sau internaţional. Or, a schimba o lege bună doar pentru a modifica articolele ce ţin de sfera electorală, pentru că un partid politic are un interes propriu să schimbe sistemul electoral, este o practică din lumea a treia sau din zona statelor totalitare.

Modificarea masivă a legislaţiei pentru sistemul electoral va genera confuzii atât în rândul electoratului, cât şi pentru cei care urmează să pună în aplicare noua legislaţie, pentru că ea nu are timpul suficient pentru a fi aprofundată. În plus, o nouă modificare a legislaţiei electorale va crea premisele ca România să fie privită ca o ţară instabilă din punct de vedere legislativ, ceea ce va dăuna imaginii noastre externe.

Personal, nu cunosc ca în vreun stat din Uniunea Europeană alegerile locale să fie comasate cu alegerile parlamentare. Pentru că niciun stat cu adevărat european nu încalcă prevederile şi recomandările Comisiei de la Veneţia, materializate într-un document intitulat "Codul bunelor practici în materie electorală".

Prin tot ceea ce intenţionează să facă acum actualii guvernanţi, se încalcă acest cod. "Ar fi necesar a se evita nu atât modificarea sistemelor de scrutin - ele pot fi întotdeauna îmbunătăţite -, ci modificarea lor frecventă sau cu puţin timp (cel puţin un an) înainte de alegeri. Chiar în absenţa unei intenţii de manipulare, modificările vor fi dictate de interesele iminente ale partidului politic aflat la guvernare".

Exact invers este ceea ce intenţionează acum să facă puterea, adică modificarea sistemelor de scrutin în termeni nerecomandaţi de acest prestigios organism european.

Documentul Comisiei de la Veneţia mai invederează faptul că "legea electorală trebuie să se bucure de o anumită stabilitate, care ar proteja-o de manipulare de către partidele politice." şi că "Prin modificarea frecventă a normelor, aceste modificări sau caracterul lor complex pot dezorienta alegătorul". Este exact ceea ce afirmam anterior, când m-am referit la confuzia care se va crea în rândul electoratului, este exact ceea ce susţine de luni bune PNL, şi nu cred că PNL poate fi suspectat că ar fi influenţat în vreun fel autorii documentului, care de altfel a fost redactat în 2002.

Comisia de la Veneţia mai face o serie de precizări de ordin tehnic: astfel, listele electorale "trebuie actualizate cel puţin anual, astfel încât obligaţia autorităţilor municipale (locale) de a actualiză informaţia inclusă în listele electorale în aceeaşi perioadă a anului să devină o obişnuinţă". Or, aşa ceva nu s-a întâmplat în România.

În nenumărate situaţii, unele chiar de o importanţă mai mică, PDL, şi când era în opoziţie, dar şi de când se află la guvernare, a făcut de multe ori apel la prevederile şi recomandările Comisiei de la Veneţia. Acum suntem în faţa unei situaţii extreme generate de PDL şi consider că este necesar ca şi acest partid să ţină cont de Comisia de la Veneţia. Comisie care, în documentul citat, mai spune: "Stabilitatea dreptului este un element important al credibilităţii procesului electoral şi este esenţială pentru consolidarea democraţiei".

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

Guvernările de tip populist caută întotdeauna un ţap ispăşitor pe care să dea vina atunci când li se dovedeşte incompetenţa.

Guvernul Băsescu-Boc, în al treilea an la rând, conduce România pe drumul sigur al scăderii economice, al scăderii veniturilor, al scăderii nivelului de trai, al scăderii nivelului investiţiilor. Vinovaţi pentru situaţia actuală au fost arătaţi cu degetul întotdeauna pensionarii. Ei sunt de vină, în opinia domnului Băsescu, pentru faptul că a crescut TVA, ei sunt de vină pentru că bugetul nu are bani pentru investiţii, ei sunt de vină pentru că ţara se îndatorează în fiecare zi, ei sunt de vină pentru că economia este în continuă scădere. Pentru domnul Băsescu, pensionarii sunt o piatră de moară de gâtul Guvernului PDL, care trebuie să le plătească pensiile, ca şi cum acest lucru este opţional. Domnul Boc a dat şi el nenumărate mesaje denigratoare la adresa pensionarilor, pe care i-a transformat în principalii sacrificaţi ai crizei economice pe care Guvernul nu o poate gestiona. Noul ministru al muncii, Sulfina Barbu, a făcut şi ea afirmaţiidenigratoare, la comisia de specialitate din Camera Deputaţilor, numindu-i pe pensionari "asistaţi social". Această nouă jignire din partea PDL la adresa pensionarilor arată adevărata faţă a PDL, un partid pentru care contează voturile, nu oamenii, iar oamenii nu au altă valoare decât votul, pentru care nu arată atenţie decât atunci când îl cumpără cu bani sau pungi cu alimente, în campaniile electorale sau la economat.

PNL consideră, cum e şi firesc, că pensionarii au contribuit la o casă de asigurări pentru care obţin un venit la bătrâneţe. Acest lucru nu are nicio legătură cu asistenţa socială. Atunci când Guvernul Tăriceanu a mărit pensiile, acest lucru s-a făcut din bugetul de pensii, nu din bani împrumutaţi. Dacă Guvernul Boc conduce economia la vale, desigur că nu mai poate plăti pensiile la acelaşi nivel, dar atunci trebuie să lase pe altcineva să conducă economia. Ne opunem impozitării cu 5,5% a pensiilor mici. Ne opunem transformării pensionarilor de către PDL în sacrificaţii crizei economice.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

Programul denumit "Coşul de solidaritate", prin care se urmăreşte vânzarea de produse alimentare la un preţ redus pentru pensionari, reprezintă o acţiune pur electorală. S-a mai încercat acest mod de a păcăli pensionarii, nu a funcţionat niciodată însă.

Prin economate nu se rezolvă absolut deloc problemele pensionarilor. "Coşul de solidaritate" este numai o amăgire, praf pe care actuala putere vrea să-l arunce în ochii acestei categorii sociale. Pensiile rămân în continuare îngheţate, impozitate cu 5,5%.

Probabil că primarii PDL si UNPR vor fi ajutaţi să primească fondurile necesare pentru deschiderea acestor magazine tip economat, acesta fiind un pas spre mita electorală, modalitate atât de des uzitată de democrat-liberali în precampanie şi în timpul campaniei propriu-zise, precum şi în ziua desfăşurării votului.

În afara perioadelor electorale, produsele din acele economate sunt mai scumpe decât în alte magazine tip supermarketuri. Probabil că, pe lângă acele produse mai ieftine, pensionarii vor mai pleca şi cu alte pungi cadou - portocalii, verzi sau cine ştie ce alte culori adoptate de PD în timpul campaniei electorale.

Traian Băsescu a apreciat într-o emisiune la Radio România din august 2011 că măsura înfiinţării de economate unde pensionarii să poată cumpăra alimente de bază la preţuri de producător este una populistă, pe care nu o încurajează: "A venit timpul ca politicienii să nu mai păcălească populaţia .Este o variantă pe care n-am încurajat-o. Am etichetat-o de la bun început ca fiind populistă, pentru că ea nu poate ţine.

Dincolo de populism, tehnic vorbind, măsura este inoperabilă din două motive: în primul rând ar fi foarte greu de stabilit care ar fi preţul de referinţă, adică cel din care ar trebui scăzută reducerea de 20-30%. Pe o piaţă liberă, preţurile diferă de la un magazin la altul, de la judeţ la judeţ şi foarte probabil am putea găsi produse mai scumpe în unele economate decât la unele magazine normale.

În al doilea rând, există riscul ca, dacă preţul produselor este cu adevărat atractiv, să aibă aici acces şi clienţii obişnuiţi, prieteni ai comercianţilor, şi nu doar pensionarii.

Aceste economate vor avea costuri de operare (transport, spaţiu comercial, angajaţi, gestiune financiară) care vor trebui să se regăsească în preţul produselor scoase la vânzare.

Cantităţile relativ mici de produse alimentare achiziţionate nu vor putea fi obţinute la preţuri mici la producători, care doar la cantităţi foarte mari asigură discounturi semnificative, aşa cum sunt cele obţinute de magazinele mari.

Cel mai bun economat posibil ar fi indexarea pensiilor sau renunţarea la impozitarea acestora cu 5,5%.

Domnul Gheorghe-Mirel Taloş:

În ciuda optimismului Guvernului, creşterea economică pentru 2012 a fost deja revizuită în scădere de către Comisia Naţională de Prognoză. Austeritatea va continua, România nu va ieşi din criză, pensiile vor fi îngheţate, iar salariile nu vor fi readuse la nivelul anterior tăierilor. Guvernul manifestă în continuare aceeaşi lipsă de responsabilitate, preferând să ignore datele care arată că economia românească este departe de a-şi reveni. Ceea ce nu ne miră, de vreme ce cabinetul Boc n-a luat absolut nicio măsură care ar fi ajutat la relansarea economică şi ar fi sprijinit mediul privat să producă locuri de muncă. Puterea s-a limitat doar la tăieri brutale şi nediferenţiate de venituri, care au sărăcit populaţia, şi la o păguboasă politică de împrumuturi, pe care le vor plăti din buzunar cetăţenii.

Doar o parte din industrie susţine creşterea economică înregistrată în primul semestru, în special industria din jurul producţiei de autoturisme, grosul industriei în continuare nu funcţionează. Construcţiile sunt în continuare în regres, la fel şi comerţul. Formarea venitului la buget se bazează masiv pe TVA care vine din comerţul cu amănuntul. Acesta a înregistrat în primul trimestru o scădere între 5-6% şi nu se întrevede o creştere, pentrucă scade puterea de cumpărare a populaţiei în continuare. Comerţul cu amănuntul a fost omorât cu creşterea TVA şi a scăzut în unele trimestre şi cu 10%.

Indirect, Traian Băsescu recunoaşte că trebuie să ne împrumutăm pentru că ei au interese politice în cheltuirea banilor de investiţii în investiţii care nu aduc producţie. Fondurile fiind oricum mici pentru investire, aduc doar profituri pentru PDL, nu pentru România.

Formarea brută de capital, adică investiţiile, a fost în 2009 cu 15% mai mică decât în 2008, iar în 2010 cu 10% mai mică decât în 2009.

Pentru Guvern contează doar interesele economice de partid, cheltuielile materiale care nu lasă în urmă nimic care să producă (terenuri de sport, săli de sport, parcuri în mediul rural, telegondole în zone în care nu sunt turişti, patinoare la ţară).

Domnul Titi Holban:

"Restricţiile privind adunările publice - o jalnică încercare a PDL de a obţine tăcerea"

Asistăm de luni de zile la o campanie mediatică a PDL prin care sunt lansate spre dezbatere nenumărate teme, care mai de care mai aiuristice, rupte de realitate şi de cele mai multe ori la limita legii sau neconstituţionale.

În unele cazuri, scopul este minimal, şi anume deturnarea atenţiei publice de la grava situaţie economică, pe fondul incapacităţii actualei puteri de a lupta cu efectele crizei financiare şi de găsi soluţii la problemele oamenilor, confruntaţi pe zi ce trece cu o cruntă sărăcie.

Aş aminti aici de încercările repetate ale PDL de a impune ba reorganizarea administrativă, ba 8 sau 10 judeţe, ba proiectul Roşia Montană, ba comasarea alegerilor, ba un Parlament unicameral sau alegerea parlamentarilor, oricum, indiferent de formulă, numai să convină principalului partid aflat la putere. Toate aceste teme demonstrează degringolada şi disperarea PDL, care pentru a rămâne la putere trece de la stânga la dreapta, uită ce-a spus ieri şi promite altceva mâine.

Haosul PDL este evident, dar subiectele propuse urmăresc un scop maximal: perpetuarea la putere a PDL-ului, a clientelei politice pdl-iste, a marilor baroni PDL. Dacă în majoritatea cazurilor tăcerea şi voturile celor nemulţumiţi şi amărâţi sunt adjudecate prin fraudă, prin sacoşe, prin bani publici "pompaţi" în afişele şi programele PDL, aşa cum s-a întâmplat la Neamţ, în alte cazuri se încearcă obţinerea tăcerii celor mulţi prin sugrumarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

În această categorie se înscrie şi recentul proiect PDL privind adunările publice, prin care se interzic organizarea şi desfăşurarea de adunări ale cetăţenilor în "apropierea obiectivelor cu pază militară". Altfel spus, adio demonstraţii în faţa sediului Guvernului sau Palatului Cotroceni. Guvernul vrea să lovească astfel în cei care vor fi nemulţumiţi în continuare de actuala putere coruptă şi incompetentă, interzicând prin lege un drept constituţional - dreptul la libera asociere.

Este motivul pentru care solicit Guvernului Boc să renunţe imediat la acest proiect de lege, iar în viitor, să se abţină să mai promoveze astfel de măsuri care aduc atingere statului de drept şi democraţiei româneşti.

Domnul Gabriel Tiţa-Nicolescu:

"Schimbarea la faţă a învăţământului românesc"

În 2011 învăţământul românesc a ratat examenul maturităţii, arătând noua faţă a societăţii româneşti de astăzi. Este regretabil că şcoala românească a ajuns în această situaţie, dar o schimbare radicală este imperativă, cu susţinere din partea tuturor factorilor: părinţi, elevi, profesori, autorităţi.

Astfel, după ce ani de zile am fost obişnuiţi cu o promovabilitate la bacalaureat de 80-90%, 2011 aduce o situaţie unică în România ultimilor 20 de ani: doar 44,47% dintre candidaţi au promovat bacalaureatul, practic unul din doi elevi a ratat examenul maturităţii. Faptul că 90.000 de candidaţi au pierdut şi a doua sesiune a Bac-ului spune totul.

Este adevărat că în acest an Ministerul Educaţiei a decis să înăsprească regulile de organizare a examenului, şi s-ar părea că o consecinţă directă a fost înjumătăţirea procentelor de promovabilitate în mai multe judeţe faţă de anul trecut.

Motivele pentru această prăbuşire a calităţii învăţământului românesc ţin de mai mulţi factori, cumulaţi în ultimii 20 de ani. De la gestionarea deficitară a acestui portofoliu ministerial şi lipsa aproape completă de viziune a tuturor celor care au păstorit învăţământul românesc în perioada de tranziţie şi chiar şi dinainte de revoluţie, până la dorinţa fiecărui ministru al educaţiei de a-şi lăsa amprenta prin propria reformă a învăţământului, impactul a fost bulversant pentru sistemul educaţional, a creat confuzie şi incertitudine pentru nenumărate generaţii de elevi cu privire la structura anului şcolar, la curriculum, precum şi la modul de evaluare a competenţelor elevilor. Ca în multe alte domenii, regulile jocului s-au schimbat din mers în mod repetat. Din nefericire, când vorbim de şcoală, impactul devastator al tuturor acestor schimbări se vede doar după un ciclu complet de 12 ani, la ceea ce numim examenul maturităţii. Iar şcoala românească a ratat acest examen în 2011, vorbind despre cel puţin 12 ani de şcoală făcută prost sau irosită.

Mai mult, după "proba de foc" a Bac-ului a venit, însă, şi rândul profesorilor care şi-au dorit să devină titulari să demonstreze cât de competenţi sunt. Şi au demonstrat, obţinând un procentaj de promovare de circa 30% a examenului pentru obţinerea unui post definitiv la catedră, şi, mai mult, dând dovadă la examinare de o ignoranţă crasă. Profesorii sunt din ce în ce mai slab pregătiţi, dovadă fiind notele penibile obţinute la titularizare.

S-a demonstrat astfel că unele cadre didactice nu au vocaţie şi nicio legătură cu această meserie de dascăl, ce poate forma sau deforma viitorul României.

Dincolo de toate aceste realităţi, este important ca societatea românească în ansamblu să îşi asume faptul că în actul educaţional nu sunt implicate doar autorităţile şi cadrele didactice. Părinţii, familiile şi modelele acceptate şi agreate de aceştia au o mare influenţă asupra tinerilor şi implicării lor şcolare. Sondajele au arătat că mulţi tineri români nu mai pun preţ pe şcoală şi pe ceea ce le poate oferi aceasta în viaţă. Valori precum educaţia sau munca nu sunt considerate factori de succes în viaţă. Exemple de oameni care au succes material sau chiar profesional, la diferite niveluri, fără a avea multă şcoală sau fără să fi muncit pentru acesta sunt intens promovate în media şi în forul public, contribuind la scăderea interesului tinerilor pentru învăţătură.

Îmi manifest încrederea că noul sistem de examinare, dar şi noua abordare a predării şi evaluării elevilor şi monitorizării profesorilor vor arăta în timp că şcoala românească poate să revină la nivelul la care a mai fost.

Sper ca experienţa acestui tip de verificare, care nu permite fraude, să dea de gândit şi să-i mobilizeze atât pe profesori, cât şi pe elevi.

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Imaginea României în lume!"

De ani buni de zile, guvernele României au căutat o identitate internaţională pentru ţara noastră, sau, cum specialiştii în marketing spun, un brand de ţară.

Mulţi ani ţara noastră a trăit sub auspiciile succeselor importante din sport, succese obţinute de Nadia Comăneci, Hagi, Năstase, Paţaichin, şi a fost promovată de succesul cărţii lui Bram Stoker, "Dracula".

Din nefericire, libertatea de circulaţie a românilor atât în Uniunea Europeană, cât şi în alte state a fost marcată de fenomene radical opuse, în care cetăţeni români au înţeles greşit această libertate de mişcare.

S-a ajuns astfel să nu se mai vorbească la Paris despre operele lui Brâncuşi, cu referire la România, ci la cerşetorii şi infractorii români de pe Champs Élysées.

La Roma, columna împăratului Traian este umbrită de actele rău intenţionate ale conaţionalilor noştri. La Berlin sau Londra autorităţile şi cetăţenii au deja o atitudine ostilă cuvântului român sau românesc.

Este o stare de fapt pe care nu o putem nega, ci doar putem să întreprindem măsuri de înlăturare a acesteia.

Cred cu tărie că Europa şi lumea întreagă trebuie să vadă medicii români care salvează vieţi în cele mai faimoase clinici şi spitale din lume. Străinii trebuie să cunoască dascălii români care profesează la Harvard, Yale sau la Paris şi care au creat adevărate şcoli de gândire.

Lumea întreagă trebuie să ştie că în companiile Intel, Oracle, IBM şi Microsoft limba română este limba cea mai vorbită, pentru că tinerii noştri au o capacitate de inovaţie în domeniul IT&C extrem de importantă.

Trebuie să ne facem cunoscute adevăratele valori şi să dăm o mână de ajutor autorităţilor străine pentru combaterea infracţionalităţii transnaţionale, care, vrând-nevrând, ne afectează indirect şi pe noi.

Străinii trebuie aduşi în România să ne cunoască ţara, natura şi meleagurile fără egal. Să guste din tradiţiile româneşti şi să se bucure de frumuseţea inegalabilă a naturii.

Orice politică ar adopta Guvernul, oricâte legi ar elabora Parlamentul cred că nicio politică de promovare a României nu va avea succes dacă fiecare dintre noi nu va face un efort, în sensul schimbării radicale de percepţie asupra românilor şi României.

Domnul Viorel Palaşcă:

"Ministrul pleacă, gigacaloria rămâne"

Anunţul demiterii ministrului muncii Sebastian Lăzăroiu nu a creat, din păcate, în rândul românilor, nicio undă de speranţă. Nu ne-am aşteptat ca persoana desemnată să aibă competenţe mai abitir decât domnul Lăzăroiu, domnul Boc nici nu avea de unde alege, dar subiectul eliminării subvenţiei pentru căldură este atât de fierbinte încât merită o atenţie sporită din partea guvernanţilor.

Cert este că măsura eliminării subvenţiilor la căldură va lovi năprasnic în cea mai mare parte a populaţiei, prin creşterea facturilor în această iarnă.

Problema acordării subvenţiilor la căldură pentru populaţie trebuie tratată într-un registru mai larg, actualul guvern fiind responsabil în solidar pentru orice măsură asumată. Atât ministrul muncii, cât şi ministrul administraţiei şi internelor, domnul Traian Igaş, sau tăcutul domn Ariton, ministrul economiei, cu toţii poartă vina acestei măsuri dezastruoase pentru cetăţeni.

Scopul este unul mârşav şi electoral - menţinerea la putere cu orice preţ a acestui partid-stat care de trei ani încoace împarte populaţia în funcţie de culoarea politică a administraţiilor locale, împarte cetăţenii în bogaţi şi săraci după calculele aiuristice ale unui ministru care foloseşte criterii arbitrare în analiza lui şi îi condamnă pe români la frig şi o existenţă mizeră, în numele unor calcule politice reci.

În afară de măsuri de austeritate prost fundamentate, acest Guvern nu a făcut nimic pentru redresarea sistemului naţional de termoficare. A aşteptat ca acest sistem să se prăbuşească, ba, mai mult, a săpat la temelia lui, iar acum ne anunţă că este ineficient, populaţia trebuind să suporte costurile acestei ineficienţe care nu este doar a sistemului, ci a întregului Guvern.

Actuala putere şi-a făcut deja o regulă din a se răzbuna pe cetăţenii acestei ţări, iar acest ultim abuz este de neacceptat. Este motivul pentru care solicit primului-ministru ca remanierea guvernamentală să însemne nu doar o schimbare de persoană, ci şi rediscutarea în Guvern, împreună cu noul ministru al muncii, doamna Sulfina Barbu, a situaţiei acordării subvenţiei pentru agentul termic şi chiar anularea acestei măsuri care condamnă comunităţi întregi la sărăcie.

Domnul Samoil Vîlcu:

"O Românie modernă, datorie morală a clasei politice actuale"

O nouă sesiune parlamentară a început, iar acest lucru ar trebuie să fie un moment în care întreaga clasă politică să realizeze că românii ne-au dat votul lor pentru a face legi. Avem restanţe legislative şi, în sesiunile parlamentare care urmează, putem să ne respectăm angajamentele luate în faţa românilor.

Modificarea Constituţiei şi implicit reducerea numărului de parlamentari sunt obiective amânate până acum, dar care trebuie actualizate. Comisia pentru revizuirea Constituţiei trebuie să îşi reia activitatea, iar proiectul promovat de preşedintele Traian Băsescu este un document pe care noi, democrat-liberalii îl susţinem. În ceea ce priveşte reducerea numărului de parlamentari avem şi susţinerea populaţiei, care s-a exprimat în favoarea acestui proiect într-un procent covârşitor la referendumul din 2009.

Reorganizarea administrativ-teritorială este un alt angajament inclus în proiectul amplu de modernizare a statului. Reducerea numărului de judeţe de la 41 la 8, pe structura regiunilor de dezvoltare, ar putea fi o idee care să eficientizeze actul administrativ şi să reducă birocraţia.

Sunt şi alte măsuri care trebuie adoptate sub forma unor legi şi vor intra în dezbaterea parlamentarilor. Legea sănătăţii este o prioritate şi va continua reforma în domeniul sanitar. Acest domeniu este extrem de important şi avem nevoie de măsuri sustenabile, care să eficientizeze activitatea unităţilor sanitare.

Legea asistenţei sociale, Legea electorală, ca şi Legea bugetului de stat pe 2012 vor fi dezbătute în această sesiune parlamentară. Toate acestea sunt esenţiale pentru noi toţi.

Întreaga clasă politică trebuie să contribuie la procesul de modernizare a României. Situaţia economică mondială este excepţională, nu ne-am mai confruntat cu ea, şi România trebuie să facă faţă noilor probleme. sunt necesare măsuri excepţionale, astfel încât să evităm o situaţie ca cea a Greciei, care supravieţuieşte cu sprijinul Uniunii Europene, trebuie să fim pregătiţi, în cazul în care criza mondială se accentuează.

Reorganizarea administrativă, care ar presupune reducerea cheltuielilor bugetare, descentralizarea deciziilor la nivelul comunităţilor locale, desfăşurarea unor proiecte mari de infrastructură la nivel regional, dar şi încurajarea investiţiilor româneşti şi străine, este un obiectiv consider eu esenţial al clasei politice, pentru ca viitorul României să fie unul optimist. Ca politicieni, suntem datori moral să lăsăm viitoarelor generaţii o ţară modernă, cel puţin din punct de vedere administrativ.

Domnul Samoil Vîlcu:

"Reforma sistemului de învăţământ trebuie să continue!"

Continuarea reformei în învăţământ este prioritatea cu care trebuie să plecăm la drum în acest nou an şcolar 2011-2012. Reforma învăţământului înseamnă schimbare în structură şi conţinut. Avem o lege bună, cu principii corecte, iar primii paşi s-au făcut: clasificarea universităţilor şi bacalaureatul. Clasa politică nu trebuie să influenţeze negativ reforma acestui sistem.

Dacă suntem corecţi, trebuie să recunoaştem că pentru rezultatele de la bacalaureatul din acest an purtăm cu toţii o povară, toată clasa politică ce s-a perindat la guvernare după 1990. Este un semnal de alarmă pentru cadrele didactice, elevi şi părinţi, care au obligaţia să arate mai mult interes pentru educaţia şcolară. Sistemul educaţional trebuie adaptat la schimbările produse în noile generaţii de copii. Copiii au înţeles greşit că importantă este doar obţinerea unei diplome şi poate uneori nu printr-o modalitate corectă. Am cultivat în copii mentalitatea că trebuie să urmeze cursurile unui liceu, deşi noi aveam tradiţia şcolilor de meserii, iar după bacalaureat prea puţini au şi cunoştinţe practice, ceea ce face aproape imposibil să mai găseşti oameni competenţi în meserii uzuale.

Nu mai putem arunca vina unii asupra altora, dar putem face eforturi toţi ca reforma în educaţie să continue. Bacalaureatul din acest an a fost un punct zero în ceea ce priveşte învăţământul românesc. Clasificarea universităţilor este un alt lucru bun în această reformă. Potrivit Legii educaţiei naţionale, universităţile vor fi clasificate în funcţie de trei elemente: universităţi centrate pe educaţie; universităţi de educaţie şi cercetare ştiinţifică sau universităţi de educaţie şi creaţie artistică şi universităţi de cercetare avansată şi educaţie. Acest lucru va face ca banii să meargă către universităţile care fac cu adevărat performanţă, iar elevii şi părinţii vor şti ce să aleagă la finalizarea liceului, în cunoştinţă de cauză. Acest nou an şcolar are, conform celor care gestionează sistemul de învăţământ, o serie de obiective care, consider eu, vor duce la creşterea calităţii actului educaţional: reducerea absenteismului şcolar, deopotrivă al elevilor, cât şi al cadrelor didactice, îmbunătăţirea competenţelor de lectură, transformarea evaluării într-un instrument standardizat, cu scopul de orientare şi optimizare a învăţării.

altă schimbare majoră îi vizează pe elevii care încep anul acesta clasa a V-a şi care vor avea un ciclu gimnazial de cinci ani, până în clasa a IX-a. La sfârşitul acestei perioade ei vor susţine evaluarea naţională, care va avea cinci probe, respectiv şase pentru minorităţi. De asemenea, elevii care în acest an şcolar intră în clasa a VIII-a vor susţine la sfârşitul liceului examenul de bacalaureat de tip nou. Toate aceste schimbări, cred eu, sunt paşi importanţi în reforma sistemului de învăţământ românesc, iar clasa politică are responsabilitatea prezentului, dar şi a viitorului României, pentru că noi, adulţii, purtăm responsabilitatea totală asupra educaţiei copiilor.

Domnul Ştefan Buciuta:

În perioada 19 - 22 august am participat la mai multe acţiuni ale diasporei ucrainene de la Kiev, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la proclamarea independenţei Ucrainei.

La 24 august 1991, statul ucrainean şi-a proclamat independenţa faţă de Uniunea Sovietică, devenind un stat liber şi suveran, aşa cum se specifică şi în articolul 1 al Constituţiei:

"Ucraina este suverană, independentă, democratică, socială şi stat de drept", iar în articolul 2:

"Suveranitatea Ucrainei se întinde pe tot teritoriul ei.

Ucraina este ţară unitară. Teritoriul Ucrainei este unitar şi inviolabil"

Deci, la această aniversare a independenţei Ucrainei, din data de 19 august a.c., în Sala Operei Naţionale din Kiev a avut loc deschiderea celui de-al V-lea Forum Mondial al Ucrainenilor, la care au participat doi delegaţi ai Uniunii Ucrainenilor din România şi un invitat, în frunte cu deputatul Ştefan Buciuta, preşedintele acestei organizaţii.

Organizaţia Consiliului Ucrainean Mondial de Coordonare a fost creată pe baza Hotărârii primului Forum Mondial al Ucrainenilor, la Kiev, în anul 1992. Scopul principal al acestei organizaţii constă în întărirea şi edificarea unui stat ucrainean independent şi democratic, afirmarea intereselor lui în toate sferele spaţiului mondial-economic, politic, juridic, instructiv, etnocultural ş.a., pe calea coordonării activităţii organizaţiilor ucrainene de masă din Ucraina şi de peste hotare, a colaborării cu structurile guvernamentale şi civice din ţară şi de peste hotare.

Consiliul Ucrainean Mondial de Coordonare reuneşte în prezent peste 600 de organizaţii civice ucrainene din Ucraina şi din alte ţări.

În lumea globalizării de astăzi, în faţa ucrainenilor se pune şi mai pregnant, după cum se arată în Rezoluţia Forumului Mondial al Ucrainenilor, problema păstrării identităţii lor naţional-culturale, atât pe teritoriul Ucrainei, cât şi în ţările în care trăieşte prima, a doua, a treia şi chiar a patra generaţie de ucraineni în teritoriile lor autohtone, care fac parte acum din componenţa statelor vecine.

Principala responsabilitate pentru păstrarea identităţii naţional-culturale a ucrainenilor de pretutindeni, inclusiv în Ucraina, revine statului ucrainean.

În cadrul alegerii noilor organe de conducere ale Consiliului Mondial al Ucrainenilor, deputatul Ştefan Buciuta, preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România, a fost ales ca membru în Consiliul de Coordonare.

Tot în această perioadă, la Kiev s-a desfăşurat Adunarea Generală a Directorilor Congresului Mondial al Ucrainenilor, din care face parte şi Uniunea Ucrainenilor din România.

Programul de stat privind colaborarea cu ucrainenii de pretutindeni trebuie să-şi coordoneze eforturile spre colaborarea cu Congresul Mondial al Ucrainenilor şi cu organizaţiile civice din Ucraina, în vederea păstrării şi dezvoltării ucrainenilor de pretutindeni ca o unitate trainică; să întocmească un plan comun de acţiuni, care să răspundă atât nevoilor Ucrainei, cât şi a ucrainenilor de pretutindeni; să contribuie la formarea unei imagini pozitive a Ucrainei în cadrul comunităţii mondiale; să înfiinţeze reprezentanţe ale Congresului Mondial al Ucrainenilor pe lângă Consiliul Ucrainean Mondial de Coordonare.

Forumul Mondial al Ucrainenilor, la care au luat parte personalităţile la vârf din diferite ţări ale lumii, a fost un bun prilej de a-şi exprima din nou susţinerea statului ucrainean în vederea integrării în Uniunea Europeană şi în vederea întăririi prestigiului lui pe plan mondial.

Domnul Dan Bordeianu:

Săptămâna care a trecut, Parlamentul a decis ca Regele Mihai să se adreseze Parlamentului României printr-un mesaj, pe 25 octombrie, cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani.

Istoria va consemna în cele din urmă un fapt normal, o atitudine normală din partea forului legislativ. Noi, contemporanii însă, vom păstra în suflet ruşinea şi mâhnirea dezbaterilor şi jignirilor aduse Majestăţii sale, cu ocazia luării acestei decizii.

Mai întâi, Birourile permanente reunite, prin "grija" parlamentarilor PDL au refuzat acest gest de normalitate. Apoi, în plen, parlamentarii PDL, sub presiunea reacţiei publice, s-au abţinut şi astfel au făcut posibilă prezenţa Regelui în Parlament.

Aşadar, încă o dată "sfânta" instituţie a abţinerii a funcţionat la PDL. Poate că unii dintre dumneavoastră, şi acum mă adresez colegilor de la PDL, aţi apreciat, la fel ca şi noi, cei aflaţi în opoziţie, normalitatea prezenţei Regelui Mihai în Parlament. Din păcate însă, încă o dată, nu aţi putut ieşi de sub "vraja cotrocenistă", care loveşte în tot ce a avut şi are România mai bun.

Nu înţeleg ce, şi de ce, cei aflaţi vremelnic acum la guvernare au această atitudine faţă de Rege. Este trist să vezi cum un om de nivelul şi statura morală şi istorică a Regelui Mihai este jignit.

Atitudinea PDL arată că mai avem mulţi paşi de făcut, pentru a ne curăţa de ceea ce cu toţii am numit "greaua moştenire comunistă", pentru că această sintagmă se aplică foarte bine aspectului moral al concepţiilor noastre despre ceea ce înseamnă o societate normală.

Regele Mihai este şi va fi întotdeauna Regele Mihai I al României. El nu este "fostul Rege", aşa cum spun unii. "Fost" este un preşedinte care îşi termină mandatul, un prim-ministru, un deputat sau senator. Cam asta este diferenţa, sub aspect terminologic, pentru că pe fond diferenţele sunt imense. Vorbim despre un om care i-a întors spatele lui Hitler, care a avut curaj să scoată această ţară din război, la o vârstă la care mulţi în ziua de astăzi au ca principală dilemă, care este clubul în care să îşi petreacă seara sau fata cu care să iasă.

Noi toţi ar trebui să privim la acest personaj judecat de viaţă şi istorie, condamnat la o viaţă de pribegie, şi să înţelegem ceea ce ne transmite el: iertare, reconciliere, normalitate.

Acest monument de moralitate este un model pentru noi, într-o lume în care avem din ce în ce mai puţine modele de urmat.

Aşadar, cred că toţi cei care l-au jignit pe Rege zilele trecute, ar trebui să îşi ceară scuze, pentru că prin atitudinea lor au jignit poporul român şi istoria sa.

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Nu vreau să se desfiinţeze USL!"

Încă un motiv care mă face să cred că noua sesiune parlamentară nu va fi deloc plictisitoare este dat de reacţiile şi acţiunile ciudate ale opoziţiei reunite în mult-prea-ciudata alianţă stânga-dreapta USL. Este atât de evident faptul că degringolada şi haosul care domneşte în USL aproape că anihilează minimele bune intenţii ale opoziţiei, încât nu are sens să mai repet faptul că USL lasă impresia că a fost creat pentru a favoriza câştigarea alegerilor de actuala coaliţie de guvernare!

În aceasta lumină, nu pot să nu mă bucur de sincopele din USL legate de desemnarea candidaţilor dumnealor. În primul rând pentru că, dacă luăm exemplul de la Iaşi, USL este mult mai fragilă decât îşi imaginează de la Bucureşti Ponta şi Antonescu. Apoi, îmi dă foarte mult de gândit faptul că USL nu este capabilă să desemneze candidaţi consistenţi pentru următoarele alegeri.

Mai mult, în al treilea rând, USL dezamăgeşte propriul ei electorat, prin stilul superficial şi neprofesionist de a face politică şi prin aroganţa şi infatuarea cu care conduc Ponta şi Antonescu!

Chiar dacă Iaşiul a dat un semnal foarte clar că tensiunile din USL vor conduce în cele din urmă la implozia acestei asociaţii conjuncturale, ca parlamentar PDL eu nu vreau desfiinţarea USL. Politic, USL oferă practic un cadou pentru PDL: câştigarea de către coaliţia de la putere a alegerilor locale şi, evident, a celor parlamentare!

Aş dori să mai fac şi un apel către liderii alianţei din opoziţie şi să le reamintesc de sloganul cu care a defilat în campania electorală Crin Antonescu. "Campania bunului-simţ" a fost iniţiată de liderul fostului partid de dreapta, PNL (actualmente incolor de stânga!) ca o revoltă contra aroganţelor şi atacurilor discursive nesimţite din spaţiul politic public. Îmi pare rău, domnule Antonescu, că aţi uitat complet de acea campanie şi aţi îmbrăţişat într-o uniune aiuristică discursul arogant şi baronistic al PSD!

Sper sincer într-o sesiune parlamentară constructivă şi decentă, dar pentru asta e nevoie şi de maturitate politică din partea opoziţiei!

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

"Actuala putere nu este interesată să despăgubească victimele regimului comunist"

Actuala putere, reprezentată în special de principalul partid din coaliţia aflată la guvernare, PDL, încearcă din răsputeri să blocheze legislaţia privind regimul juridic al drepturilor cuvenite victimelor regimului totalitar comunist.

În anul 2010 am asistat la două proceduri fără precedent. Guvernul Boc a încercat să distrugă Legea nr.221/2009, care reglementa corect regimul juridic al drepturilor cuvenite victimelor regimului totalitar comunist, prin OUG nr. 62/2010. Guvernul Boc a atacat (prin intermediul Ministerului Finanţelor) Legea nr. 221/2009 la Curtea Constituţională. Prin Decizia nr.1358/2010 s-a declarat neconstituţionalitatea articolului 5 alin.(1) lit. a) teză întâi, lăsându-se, astfel, legea fără conţinut. Cele două agresiuni la adresa deţinuţilor politici au fost cu atât mai surprinzătoare cu cât în Camera Deputaţilor, la votul final, în 2009, 85 din cei 86 deputaţi PDL aflaţi în plen au votat în favoarea legii nr.221/2009. Să distrugi o lege cu caracter reparatoriu dintr-un domeniu extrem de sensibil, să distrugi o lege votată de 212 deputaţi din 218, mi se pare ceva ieşit din comun şi dăunător pentru democraţie.

Mai mult, după ce Legea nr.221/2009 a fost golită de conţinut, ea putea fi "reparată" în Parlament până pe 30 decembrie 2010, atunci când expira termenul de 45 zile de punere în acord cu normele constituţionale, ce curgea după decizia nr.1358/2010 a Curţii Constituţionale. Numai că preşedintele Camerei Deputaţilor, doamna Roberta Anastase, cea care votase favorabil legea în 2009, nu a îndeplinit niciun demers pentru armonizarea articolelor vizate de neconstituţionalitate în anul 2010.

Asistăm de un an la un spectacol sfâşietor. În miile de procese promovate de către victimele regimului comunist, cele care aşteptau o reparaţie din partea statului român, acum îşi văd spulberate speranţele într-o justă despăgubire, devenind astfel,pentru a doua oară victime ale unui regim nedrept, Boc-Băsescu.

Am înaintat la sfârşitul anului 2010 o propunere legislativă prin care se încerca să se repare ceea ce a stricat Guvernul Boc, respectiv Legea nr.221/2009. Propunerea legislativă ţine cont şi de actuala situaţie economică prin care trece România, drept pentru care se prevede un plafon pentru despăgubirea pentru anul de detenţie, precum şi plăţi eşalonate în două tranşe, dacă suma depăşeşte 100.000 de euro.

Din luna mai a acestui an, propunerea legislativă este blocată prin diverse tertipuri în Camera Deputaţilor. Acesta este un semnal clar că actualii guvernanţi nu vor să acorde reparaţii victimelor regimului comunist. A aduce propunerea legislativă în plen cu raport de respingere, şi implicit un vot împotriva ei, ar însemna că PDL, care a condamnat declarativ comunismul, a făcutdoar un exerciţiu de imagine.

În textul propunerii legislative mai există o prevedere care se pare că nu convine actualilor guvernanţi: "Negarea crimelor comunismului şi a existenţei victimelor regimului totalitar comunist este interzisă".

În România, comunismul a fost condamnat doar declarativ. Adoptarea unei legi care să aducă reparaţii victimelor regimului comunist ar reprezenta un act de condamnare efectivă şi reală a comunismului. La votul în plen a acestei iniţiative vom vedea cine se va opune condamnării actelor comunismului.

Domnul Petre Petrescu:

"Guvernul pe care îl merităm"

Din momentul instalării sale în fruntea guvernului, Emil Boc nu a făcut decât să îngreuneze viaţa a milioane de români.

Salariile bugetarilor au fost reduse cu 25% iar în unele cazuri, unde s-au tăiat şi sporurile, scăderea a fost de 40-50%, având efecte dezastruoase asupra unor salariaţi care îşi pierd locuinţele, fiind executaţi silit de către băncile la care aveau credite şi nu îşi mai pot plăti ratele, şi asupra nivelului de trai al majorităţii salariaţilor de stat, condamnaţi să îşi reducă drastic nivelul de trai, condamnându-şi familiile să consume hrană mai puţină şi mai proastă, unii în imposibilitatea de a-şi plăti întreţinerea, fiind în pericol de a fi debranşaţi de la încălzire.

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns tăierea salariilor bugetarilor, guvernul a hotărât şi creşterea TVA de la 19 la 24%, scăzând şi mai mult posibilităţile de existenţă ale populaţiei.

Mai nou, guvernul Boc a tăiat şi subvenţia la încălzire, iarna 2011-2012 anunţându-se una foarte friguroasă pentru majoritatea românilor.

Există un adevărat genocid, care nu se realizează prin mijloace violente, ci prin măsuri economice care conduc la acelaşi rezultat. România a ajuns una din cele mai sărace ţări din Europa, nevoită să apeleze la credite de la FMI şi Uniunea Europeană ca să poată plăti pensiile şi salariile bugetarilor, nivelul împrumuturilor îndatorând ţara şi generaţiile viitoare pe zeci de ani. Ca urmare a zecilor de miliarde de euro împrumutate de-a lungul vremii, România nu mai are suveranitate în luarea deciziile economice, fiind nevoită să se supună ordinelor FMI, nu poate mişca un deget fără aprobare de la acest organism care, pe unde a ajuns, a adus numai nenorociri.

Românii s-au săturat până peste cap de gafele, de incompetenţa şi inconsecvenţa premierului Boc, nu mai au încredere nici în preşedinte, nici în guvern, nu mai au nicio speranţă. Singura lor dorinţă este plecarea actualei conduceri din fruntea statului şi lăsarea României pe mâini mai bune.

Domnul Petre Petrescu:

"Încă 1.200 de români concediaţi de Guvernul Boc"

În anii ’50 - ’60 Valea Jiului se dezvolta vertiginos prin deschiderea de noi exploatări miniere şi creşterea producţiei celei existente, prin construirea şi punerea în valoare a termocentralei de la Paroşeni şi a altor obiective economice care au atras din plin forţă de muncă, în mare măsură tânără. Este adevărat că în anii ’80 situaţia se mai degradase, dar oricum era mai bine decât astăzi.

După 1989 multe mine şi-au restrâns activitatea, au avut loc concedieri în masă, utilajele nu au mai fost înlocuite cu altele noi, performante, cele vechi fiind depăşite fizic şi moral, nemaiprezentând siguranţă în exploatare, cu un risc crescut de accidente, care uneori s-au soldat cu decese.

Guvernul, la comanda FMI, ameninţă cu închiderea sau privatizarea unor mine, fără niciun studiu privind evoluţia resurselor energetice pe plan mondial în următoarele decenii. Cercetări recente în acest domeniu arată că rezervele de petrol cunoscute pe plan mondial pot susţine nivelul actual de consum doar până în 2040, iar cele de gaze naturale, până în 2070, în timp ce rezervele de huilă asigură o perioadă de exploatare de peste 200 ani, chiar la o creştere a nivelului de exploatare.

Având în vedere că zăcămintele de hidrocarburi şi gaze naturale din România sunt limitate, pe fondul unui declin al producţiei interne, în condiţiile în care nu au mai fost identificate noi zăcăminte cu potenţial important, şi că resursele de huilă din România sunt de 775 milioane tone, acest cărbune poate juca şi în viitor un rol important în balanţa energetică a ţării. Dar pe guvernanţi nu-i interesează tendinţa mondială privind resursele energetice şi perspectivele economiei româneşti. Ei ascultă şi execută orbeşte ordinele FMI, fără a studia impactul economic şi social al închiderii sau privatizării unor exploatări miniere, fără a oferi o alternativă.

Ce vor face cei 1.200 de mineri după închiderea minelor? Cu ce îşi vor întreţine familiile? Cu ce bani vor trimite copiii la şcoală? Pentru aceste întrebări Guvernul Boc nu are răspuns.

Domnul Vasile Mocanu:

"Din nou despre şcoala românească"

Mai este gratuit învăţământul de stat din România? S-ar zice că nu! Cel puţin când vine vorba de învăţământul din judeţul Iaşi.

Aici a fost inventată "taxa pe părinte". Pentru că autorităţile locale, sufocate de tot felul de crize, cele mai multe provocate chiar de guvernul în funcţiune, nu mai au bani suficienţi pentru şcolile din subordine, părinţii elevilor cotizează din greu pentru mai binele învăţământului. Acest lucru înseamnă că modernizarea şcolilor se face mai ales pe banii părinţilor. Cine n-ar vrea ca propriul copil să înveţe în condiţii dintre cele mai bune?

Un exemplu sugestiv provine chiar din municipiul Paşcani. în anul şcolar care tocmai s-a încheiat, Consiliul local a alocat pentru reabilitările unităţilor de învăţământ din oraş circa 65.000 de lei, în vreme ce părinţii elevilor din 9 şcoli au contribuit cu puţin sub 65.000 de lei. Asta da echitate!

Dar şi în alte localităţi din judeţ se practică această metodă aducătoare de venituri suplimentare. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, cel puţin ciudate, să recunoaştem, multe din şcolile judeţului Iaşi sunt într-un hal fără de hal. Deşi noul an şcolar a început deja, zeci de unităţi de învăţământ din judeţ nu au autorizaţie sanitară, iar alte zeci nu au siguranţa structurală, fiind gata-gata să cadă peste elevi. Probabil, părinţii elevilor din aceste şcoli au ajuns şi ei săraci ca mai toţi românii şi nu au de unde achita taxa pe părinte!

E normal să se întâmple aşa ceva într-o ţară în care învăţământul de stat este considerat gratuit?

Oare ce vor mai inventa anul acesta actualii guvernanţi? În ce buzunare va mai bagă mâna Guvernul Boc?

Domnul Gheorghe Ana:

"Regionalizarea României - interes naţional sau electoral?"

Tradiţional, teritoriul României a fost organizat (împărţit) administrativ pe cătune, sate, comune, aşezări urbane (târguri, oraşe, municipii) şi judeţe.

Această organizare teritorială a fost găsită de regele Carol I, primită de la A. I. Cuza şi aşa a păstrat-o. Aşa au păstrat-o şi urmaşii săi la tron şi nu i-a trecut niciunuia vreo năstruşnicie prin cap să facă o nouă organizare teritorial-administrativă împrumutând modele de la nemţi, de la francezi sau de aiurea. De fapt, nici A. I. Cuza nu a fost original. Împărţirea teritoriilor româneşti în judeţe este atestată documentar încă de la 8 ianuarie 1392. Atunci, printr-un hrisov domnesc, Mircea cel Bătrân a numit "ţinutul Vâlcii" judeţ. În graiul românesc, cuvântul judeţ îmbracă semantici foarte diferite. De la judecată, proces, dezbatere juridică la judecată logică şi de la unitate administrativ-teritorială în componenţa căreia intră mai multe comune şi oraşe, la judecător, judeţi şi juraţi sau la căpetenii de ţinut, guvernatori sau staroste. Şi în Moldova Evului Mediu tot judeţul era unitate teritorial administrativă de organizare.

Putem consemna după primul război mondial, conform noii hărţi a României, trei perioade distincte care reflectă situaţia administrativ-teritorială a României interbelice. Astfel, în perioada 1918-1925, s-a păstrat specificul organizărilor administrativ-teritoriale existente în provinciile istorice unite cu Vechiul Regat, constituit la 1859 ca Principate Unite şi apoi la 1881 ca regat. Şi asta până la legea de unificare administrativă din 14 iunie 1925, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1926. Prin această lege s-a stabilit o organizare unitară din punct de vedere administrativ la nivelul întregului regat, judeţul fiind unitate de bază.

A doua perioadă este cea cuprinsă între 1926 şi 1938, forma de organizare administrativ-teritorială a României în această perioadă statornicindu-se prin Constituţia din 1923 şi prin legea de unificare administrativă din 1925. Teritoriul României a fost împărţit în 71 judeţe şi 489 de plăşi cu 8879 de comune. Rezultă de aici că aceste unităţi administrativ-teritoriale erau de mică suprafaţă (max. 8000 mp) şi prin împărţirea, la rândul lor în plase nu-l obligau pe cetăţean la prea mari deplasări, subsidiaritatea fiind adusă până aproape de "bătătura" lui.

Cea de a treia perioadă o putem include în intervalul 1938-1944 şi chiar până în 1950, în care, fără ca judeţele să fie desfiinţate, ele se subscriu unor ţinuturi cu definire istorică, şi anume: Argeş, Crişuri, Dunăre, Jiu, Mare, Mureş, Nistru, Prut, Suceava, Timiş.

După 1950 s-a trecut la modificări radicale, mai exact la 6 septembrie 1950 prin Legea nr. 5 au fost desfiinţate judeţele redundante (58), ca şi cele 424 de plase, fiind înlocuite cu 28 de regiuni, justificarea formală, dar s-a dovedit până la urmă că şi reală, era că trebuia făcută o împărţire pe ţinuturi mai mari, astfel încât prin programele de dezvoltare să se ajungă la o echilibrare a dezvoltării economice, culturale şi sociale. Pentru aceleaşi considerente s-a redus la 18 numărul regiunilor, dispărând sau transformându-se unele.

Într-un final, pentru a dovedi că nu mai suntem umili şi obedienţi "răsăritului", pentru că de la ei am preluat modelul regiunilor (oblasti), în anul 1968 prin legea adoptată de Marea Adunare Naţională, s-a revenit la organizarea administrativ-teritorială pe judeţe. Au apărut 39 de judeţe şi municipiul Bucureşti. Ulterior, prin spargerea judeţului Ialomiţa apare judeţul Călăraşi şi judeţul Ilfov şi s-a ajuns la 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti.

Din această prezentare rezultă că, de fiecare dată, transformările au comportat o consultare populară, o lege şi un anumit interval de timp de implementare, toate sub nişte comandamente care justificau şi formal şi de fond acţiunea ca necesitate şi oportunitate.

Iată de ce graba cu care se doreşte desfiinţarea judeţelor şi revenirea la regiuni mi se pare o grabă nejustificată, iar motivaţia absorbţiei fondurilor europene este cusută cu aţă albă, deoarece, încă din 1998, România este deja grupată în regiuni de dezvoltare, în conformitate cu rigorile constituţiei Uniunii Europene. Ele corespund cu diviziile de nivel NUTS II din Uniunea Europeană, respectiv 8 regiuni de dezvoltare cu o populaţie medie de 2,8 milioane de locuitori. Ele sunt rezultatul unui acord liber între consiliile judeţene şi cele locale. Ele coordonează proiecte infrastructurale regionale şi au devenit membre ale Comitetului Regiunilor când România a aderat la Uniunea Europeană.

Având în vedere acest lucru, fiecare român se întreabă: atunci de ce această grabă, care sunt motivele reale ale acestui demers? Ultimele evenimente politice privitor la pregătirea cadrului legislativ privind viitoarele alegeri ne conduc la răspunsul că la mijloc este un calcul electoral.

Reforma propusă de guvern privind Ministerul de Interne, care duce la prăbuşirea sistemului de ordine publică, duce la perfecţionarea sistemului de mită electorală, prin acţiuni propagandistice şi stimulări (începând cu primele luni ale anului 2012) salariale, dar prin modificările preconizate la legea electorală şi mai ales la milionul de voturi promis de ministrul de externe Baconschi prin votul prin corespondenţă.

Unificarea alegerilor prin amânarea celor locale este dictată de răgazul pe care şi-1 ia actuala putere pentru a atrage prin şantaj şi ameninţări cât mai mulţi primari pentru a-i folosi ca vârf de lance în alegeri.

Mita electorală se va da în două etape. În prima etapă primarii puterii vor fi mituiţi cu bani publici pentru unele lucrări cu care să păcălească electoratul şi din care, sub formă de comisioane obţinute prin licitaţii trucate, vor obţine banii negri folosiţi în etapa a doua, în timpul campaniei electorale pentru mituirea electoratului. Cu banii publici vor încerca să atragă şi o parte din primarii aparţinând opoziţiei, aceştia fiind selectaţi după criterii de ei ştiute.

Se zvoneşte că modificarea alegerilor va fi folosită şi pentru a îngloba inclusiv alegerile regionale pe lângă cele locale şi parlamentare.

Şi atunci concluzia este clară: regionalizarea României este un interes electoral pentru actuala putere!

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Situaţia catastrofală a drumurilor naţionale din judeţul Argeş"

Ministrul transporturilor Anca Boagiu văduveşte în mod intenţionat şi total incorect argeşenii de o infrastructură rutieră în conformitate cu standardele europene. Deşi portocaliii au anunţat recent proiecte măreţe în judeţul Argeş, cum ar fi autostrada Bucureşti-Piteşti-Sibiu sau reabilitarea drumului naţional 73 Piteşti - Câmpulung-Braşov, ultimele noutăţi anunţate de ministrul transporturilor exclud total judeţul nostru de pe harta infrastructurii rutiere. Aşa cum ne-am obişnuit, nu există comunicare între guvernanţi, explicându-se în acest fel haosul şi incoerenţa create în toate domeniile vieţii sociale, economice şi politice. PDL-iştii din judeţ nu pierd ocazia de a se contrazice cu superiorii lor de la centru doar pentru a câştiga simpatia electoratului.

Dorind să iasă în evidenţă şi să atragă de partea sa electoratul argeşean, şeful portocaliilor din Argeş a reuşit performanţa de a se lăuda cu un proiect care nu îi aparţine şi care a fost făcut pe vremea Guvernului Tăriceanu, în anul 2008. Proiectul făcea referire la autostrada Piteşti-Sibiu cu trecere prin Curtea de Argeş. Senatorul a subliniat cu nonşalanţă efortul pe care 1-a depus pentru a realiza acest proiect pentru argeşeni. De remarcat este neconcordanţa între declaraţiile şefului portocaliu din Argeş şi cele ale ministrului Anca Boagiu. Ministrul transporturilor susţine că nu există finanţare pentru această autostradă, în timp ce senatorul declară că va face tot posibilul ca această autostradă să fie gata în cel mai scurt timp.

În ceea ce priveşte Transfăgărăşanul, şeful portocaliilor din Argeş ne-a demonstrat încă o dată că promisiunile sale nu ţin cont de realităţi, ci sunt doar nişte gogoşi electorale nefondate. În timp ce acesta declara că Transfăgărăşanul este una dintre priorităţile sale pentru argeşeni, ministrul transporturilor Anca Boagiu a cerut CNADNR să ia măsuri de sancţionare a firmei care are responsabilitatea reabilitării DN 7C Transfăgărăşan, în cadrul contractului de întreţinere multianuală încheiat cu DRDP Bucureşti.

Drumurile din Argeş au ajuns să fie o bătaie de joc şi un subiect cu iz electoral pentru portocaliii care urmăresc doar satisfacerea clientelei politice cu orice preţ. Interesele cetăţenilor sunt prea puţin importante pentru cei de la guvernare!

Domnul Florin Iordache:

"Învăţământul românesc - încotro?"

După cum cunoaştem, deschiderea noului an şcolar a fost marcată de fumigenele festiviste lansate de către ministrul Daniel Funeriu, acompaniat de soprana de coloratură, doamna secretar de stat Oana Badea. Aşa-zisele măsuri - dintre care introducerea orelor de dictare la clasele de liceu, dacă nu ar fi efectul nivelului alarmant al educaţiei şcolare, ar fi demnă de teatrul absurdului al lui Eugen Ionescu! - dovedesc faptul că tocmai cei aflaţi la conducerea ministerului nu cunosc carenţele de fond ale învăţământului românesc. Departe de a reprezenta soluţii realiste, radicale, asemenea soluţii pompieristice nu sunt decât cosmetizări de suprafaţă care amplifică criza dureroasă din sistemul educaţional naţional.

Este bine, de exemplu, că elevii vor intona la începutul orelor de curs imnul naţional, dar sunt convins că mândria de a fi copii şi tineri ai unei Românii europene se cultivă în primul rând prin şansa de a învăţa, atât la oraşe cât şi la sate, în şcoli curate şi modern dotate. Este poate necesar să se introducă un sistem de pontaj al prezenţei elevilor şi cadrelor didactice, dar tot la fel de necesar este ca în şcoli să avem dascăli bine pregătiţi şi cu retribuţii decente. în fine, nu avem nimic împotriva introducerii unui "moment ortografic" inclusiv în clasele de liceu, dar cred că de maximă urgenţă este să avem un moment al adevărului pentru întregul sistem al învăţământului românesc!

În aceste împrejurări, consider că se impune să cerem ministrului educaţiei ca, într-un termen judicios stabilit, să vină în faţa celor două camere ale Parlamentului cu o analiză aprofundată şi cu un diagnostic corect asupra stării învăţământului la toate nivelurile, precum şi cu o strategie de relansare a şcolii româneşti.

Orice întârziere a unei asemenea analize nu va face decât să prelungească tactica pasării răspunderii de la şcoală la familie, iar de aici la minister... şi viceversa, de pe urma căreia pierd, deopotrivă, elevii, profesorii, practic întreaga noastră societate.

Domnul Marian Neacşu:

"Câteva concluzii simple despre organizarea şi managementul educaţiei naţionale"

Anul acesta, examenul naţional al bacalaureatului a probat un nivel foarte slab de pregătire a tinerilor absolvenţi de licee, un lucru ştiut de toată lumea - dar o noutate pentru Ministerul Educaţiei. Modul de organizare a examenului de bacalaureat a fost unul mai strict decât în ceilalţi ani, iar ministrul educaţiei consideră drept o reuşită acest lucru normal. în acelaşi timp, sunt surprins că ministerul educaţiei adoptă o atitudine triumfătoare şi nu se consideră responsabil pentru starea dezastruoasă a educaţiei - în speţă, cea preuniversitară. Pe bună dreptate. Ministerul Educaţiei a fost comparat cu un medic de familie bucuros că a descoperit boala letală a pacientului său, pe care anterior nu l-a consultat mai mulţi ani.

În condiţiile în care, în ultimii ani, chiar PDL, partidul domnului Daniel Funeriu, a guvernat ţara şi a organizat educaţia naţională, eu consider că domnul ministru ar trebui să îşi asume sincer acest eşec naţional - faptul că tinerii candidaţi au eşuat în proporţie de 54% înseamnă un eşec al sistemului şcolar preuniversitar, care a fost impregnat politic de culoarea portocalie, până la nivelul directorilor de şcoli începând cu anul 2005, atunci când PDL, partidul domnului Funeriu, a ajuns la putere.

De asemenea, din moment ce, după doi ani de mandat, domnul ministru Funeriu se autofelicită pentru rata de promovare slabă la examenul naţional de bacalaureat, dumnealui trebuie să răspundă şi pentru faptul că majoritatea celor 118.147 candidaţi eşuaţi sunt aruncaţi pe piaţa muncii fără să aibă vreo calificare profesională. S-a ridicat în mod corect problema: cine răspunde pentru sutele de milioane de euro cheltuiţi pentru a produce o sută de mii de şomeri? În lipsa unui loc de muncă, aceşti tineri vor depinde de stat pentru ajutoare sociale, iar în anul 2012, "proştii" lui Funeriu vor avea dreptul de a vota - teoretic, aşa cum le dictează conştiinţa.

Domnul ministru Daniel Funeriu se laudă cu intransigenţa, dar opinia publică a aflat că, la examenul de bacalaureat din acest an, la nivelul ţării au existat destule unităţi şcolare fără sisteme de supraveghere video, aspect pentru care ministrul educaţiei nu se consideră răspunzător. Domnia sa nu se consideră răspunzător pentru conţinutul programelor şcolare încărcate, nici pentru comasarea aberantă a şcolilor pentru economisire, nici pentru salariile mici ale cadrelor didactice. Cât despre corupţia din învăţământ, domnul ministru Funeriu consideră că toţi profesorii sunt suspecţi şi îi ameninţă ca pe vameşi cu descinderile poliţiei, aşa se explică arestarea recentă a unui profesor în faţa elevilor săi, doar pe baza unei plângeri fictive făcute de o elevă sub un nume fals.

Scăpând de sub ochiul vigilent al asistentei sale de la minister, care să îi şoptească răspunsuri corecte, domnul Daniel Funeriu se lansează într-o serie necontrolată de declaraţii publice şi emite recent afirmaţii jignitoare la adresa românilor, dumnealui apreciind că ultimele 15-20 de generaţii de absolvenţi au fraudat examenele şcolare. Mă întreb de unde ştie dumnealui atât de bine ce a făcut fiecare elev în ultimii 20 de ani - că doar nu a stat cu ei în bancă - şi cine îi permite să jignească oameni pe care nu îi cunoaşte. Printre cei insultaţi de domnul Daniel Funeriu sunt şi mulţi copii performanţi, care au ales să plece în străinătate, tocmai din cauza lipsei de perspectivă din România ultimilor ani, guvernată de PDL şi de domnul Traian Băsescu.

Despre cariera politică a domnului Funeriu Daniel se cunoaşte că a înflorit brusc, după celebra sa apariţie la televiziune din timpul alegerilor prezidenţiale din 2009, unde a justificat, în calitatea sa de doctor chimist, că nu este adevărat filmul - văzut de o ţară întreagă - cu Traian Băsescu lovind un copil la o manifestaţie electorală.

Despre educaţia sa preuniversitară, pe care şi-a clădit studiile ulterioare, se ridică, însă, unele semne de întrebare, pe care domnul Funeriu refuză să le elimine (ori nu poate să le clarifice?). Nu se ştie foarte clar dacă domnul Funeriu, actualul ministru al educaţiei, a absolvit un examen de bacalaureat şi în ce condiţii a susţinut acest examen, deoarece dumnealui nu oferă explicaţii şi refuză cu îndârjire să ceară echivalarea studiilor în România. Practic, despre actualul ministru al educaţiei din România nu se ştie precis dacă a absolvit - sau nu - bacalaureatul, în condiţiile în care dumnealui refuză să dea explicaţii despre unde, cum şi când a obţinut această diplomă (dacă ea există). Domnul Funeriu pretinde că şi-a primit educaţia în Occidentul civilizat, dar noi ştim că, într-o ţară civilizată, miniştrii prezintă explicaţii opiniei publice, iar dacă au ceva de ascuns, îşi dau demisia.

Într-o declaraţie publică, domnul Daniel Funeriu susţine că "rezultatele examenului de bacalaureat din acest an reprezintă o şansă de a schimba atitudini şi mentalităţi", dar mulţi români cred că dumnealui însuşi ratează această şansă. În afară de nişte diplome, pe care nu le-a văzut nimeni, domnul ministru Daniel Funeriu nu a învăţat unele lucruri esenţiale din anii petrecuţi în străinătate, cum ar fi responsabilitatea, transparenţa, modestia.

Domnul Neculai Răţoi:

"Cin' se-aseamănă, se-adună, sau cadrilul ilegalităţilor"

O vorbă din popor spune că acei care se-aseamănă, se-adună. Dacă până de curând mass-media şi nu numai era plină de matrapazlâcurile PDL-iste, iată că săptămâna trecută au fost dezvăluite şi două matrapazlâcuri ale "refugiaţilor politici" ai ministrului Oprea...

Prima şmecherie relevată s-a referit la obţinerea sediului de către UNPR-işti, chiar înainte de a fi înregistrat oficial ca partid! Iar organele abilitate ale statului, care se autosesizează doar dacă e vorba despre ceva sau cineva deranjant pentru actuala putere, nu au sărit ca arse să afle cum s-au putut întocmi nişte documente oficiale (în care una dintre părţi este însuşi statul pe care sunt plătiţi să-1 reprezinte şi să-1 protejeze), de către o fantomă, care a semnat şi mai ales a ştampilat ceva pretinzând că este ceva ce, în realitate, nu se născuse! După cum tot organele abilitate ale statului ar trebui să dea răspunsul şi cum a făcut rost de ştampilă grupul de cetăţeni independenţi care urmau să devină partid, câteva zile mai târziu, întrucât ştiu şi copiii de grădiniţă că ştampilele au un regim special!

Al doilea matrapazlâc UNPR-ist a fost dezvăluit (şi iarăşi organele statului au fost prinse dormind somn dulce pe banii contribuabilului român!) tot de "câinele de pază al democraţiei" - mass-media, care a arătat cum la sediul UNPR-ist din Sectorul 5 se împărţeau 3 pâini pentru o adeziune! De asemenea, nu s-a întrebat niciun procuror, niciun poliţist măcar, nici măcar sectoristul din zonă dacă acele pâini au venit cu acte, de unde sunt banii pentru cadourile electorale, care este circuitul financiar al acestora, ori care este legea care permite racolarea de membri de partid contra unei mite electorale cu simbolica valoare a trei pâini! Şi uite aşa, tu, aşa-zis partid care te lauzi că vrei să faci reformă, să asanezi societatea, să duci omul de rând pe noi culmi de prosperitate şi trăit bine, te pretezi la astfel de fapte făcute unor cetăţeni la pauperizarea cărora ai pus şi tu umărul la greu, şi vrei să fii credibil? Şi cu ruşinea cum rămâne, aia e valabilă doar pentru Dinu Patriciu?

După aceeaşi logică a pragmatismului băsist: de unde ştim că viitoarele buletine de vot nu vor fi tipărite gata ştampilate? Dacă tu, formaţiune politică, nici măcar nu te-ai înscris la tribunal şi deja ştampilezi ilegal documente ca să apuci un sediu din fondul de stat, ce credibilitate poţi să mai ai?

Dacă tu, partid ce vrei să faci reformă, îţi recrutezi tot felul de băbuţe sărace-lipite care semnează orice pentru trei pâini amărâte şi-o plimbare pe la locurile sfinte din jurul Bucureştilor, fără să aibă habar măcar că astfel au devenit membre de partid de guvernământ, asta cum se cheamă, în limbaj de om civilizat? Că-n limbaj pe care să-1 puteţi înţelege mai uşor, de cartier, nu-mi permit să vă spun, întrucât am şi eu o limită sub care nu pot coborî, chiar dacă vă defineşte perfect acţiunile...

Nu e de mirare, însă... dacă te faci frate de cruce cu un partid care, la ora aceasta este ilegal, conform legilor române, pe care autorităţile statului le desfid doar ca să fie satisfăcute interesele sectei care umblă cu cioara vopsită din portocaliu în verde, partid în care se pare că s-a înscris inclusiv justiţia unei ţări din ce în ce mai repudiată de o Uniune Europeană care are pretenţia să fim, măcar la nivel de conducere a României, nişte oameni cinstiţi şi civilizaţi!

Circulă tot mai frecvent, în ultima perioadă, în rândul alegătorilor, o întrebare referitoare la îndemnurile de strângere a curelei: "Bine-bine, o strângem, da-n jurul gâtului cui, că în jurul gâtului nostru ne-am săturat!"...

Domnul Eugen Bejinariu:

M-am gândit mult până am decis să prezint în Parlamentul României declaraţia politică pe care o intitulez "Din nou despre unitatea şi identitatea naţională". Dar când în nordul Bucovinei (azi Ucraina) se reduc posibilităţile de exprimare deplină a identităţii româneşti, când fenomene asemănătoare au loc şi în Republica Moldova (Basarabia), începând cu numirea limbii române "limba moldovenească", dar când şi în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş din inima teritoriului României românii, acum minoritari numeric, au tot mai puţine spaţii de menţinere a limbii române, a tradiţiilor, obiceiurilor, a datinilor şi a simbolurilor naţionale, socotesc declaraţia politică de astăzi mai mult decât o obligaţie de parlamentar.

În Articolul 1 din Constituţie scrie că "România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil", articol tot mai frecvent ignorat de liderii maghiari, dar şi mereu adus în preajma cererii schimbării. Treptat şi nestingherite de nimeni autorităţile administraţiei publice locale din judeţele Harghita, Covasna şi parţial din Mureş modifică tot ce mai este românesc în localităţi - sate şi oraşe.

Bunăoară, în oraşe au fost schimbate numele străzilor şi acum toate au nume de persoane şi personalităţi maghiare, sunt afişate plăcuţe bilingve cu numele româneşti "şterse" de vreme, statui, mai mari sau mai mici, ale unor pictori, muzicieni şi scriitori de care noi nici n-am auzit. Până şi în parcul cu lacul cu nuferi din oraşul Sfântu Gheorghe este instalat un husar, în mărime naturală, făcut din plastic, iar alături, pe prima clădire oficială, flutură trei steaguri: steagul UE, steagul României şi steagul Ţinutului Secuiesc sub care se află stema acestui Ţinut, "simbolul" secuilor de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Nu mai vorbesc de dispreţul faţă de însemnele statului român la manifestările publice, dar şi în mod curent în aceste localităţi în care românii sunt minoritari. Afişele teatrelor şi ale spectacolelor, toate sunt scrise în limba maghiară, inclusiv tichetele de parcare şi respectiv biletele de autobuz. Totul slujeşte o singură idee: ştergerea unei istorii şi punerea alteia în loc.

Intrând într-o primărie vom constata nu numai că la Biroul de relaţii cu publicul nu se vorbeşte decât în limba maghiară, dar aflăm că în aceste instituţii nu lucrează niciun angajat de etnie română. Oraşul Sfântu Gheorghe are 14.000 locuitori de etnie română, ceea ce înseamnă un sfert din totalul populaţiei localităţii. în consiliul local, din totalul de 20 consilieri, români sunt numai 5, iar în consiliul judeţean, din 30 consilieri, români sunt numai 4 şi, ca urmare, maghiarii controlează întreaga administraţie locală.

Şcolile pentru elevii de etnie maghiară funcţionează separat de cele pentru elevii români. Nici unul din principiile directoare ale Legii educaţiei, bunăoară, nu face trimitere la necesitatea cunoaşterii istoriei şi a civilizaţiei româneşti, în vreme ce pentru minorităţi prezintă această cerinţă explicit şi imperativ. Istoria şi geografia se vor preda în limba maghiară, iar limba română în şcolile cu limba de predare maghiară se va studia ca o limbă străină. După atâtea manifestări antiromâneşti din aceste judeţe şi din străinătate, iată că a venit vremea ca să fie propusă moneda Ţinutului Secuiesc numită "sic".

Nu demult vicepremierul maghiar ne-a spus că autonomia Ţinutului Secuiesc "Este o problemă de viaţă şi de moarte pentru etnicii maghiari" pentru că aceştia trebuie să aibă guvern propriu, steag şi imn. Partidul Civic Maghiar care s-a născut sub oblăduirea domnului Laszlo Tökes, azi vicepreşedintele Parlamentului European, ajuns aici cu sprijinul europarlamentarilor români din PDL, vrea federalizarea României cu orice preţ, după orice model, numai autonomie să fie.

Autorităţile statului român nu au avut până acum niciun fel de reacţie. în nici un caz nu credem că sunt de acord cu astfel de privilegii şi de pretenţii viitoare ale liderilor UDMR sau PCM. Dar dorinţa rămânerii la guvernare este mai mare decât orice alt interes, fie el şi interesul naţional mereu doar clamat la Guvernul României.

Vă cerem, domnule prim-ministru Emil Boc, să aveţi reacţii şi conduita de bun român, să asiguraţi exprimarea fără excepţii şi peste tot în ţara noastră a prevederilor din primul articol din Constituţia României şi să puneţi pe primul plan şi în realitate interesul naţional.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Învăţământul - pe marginea prăpastiei!"

Acum, la început de an şcolar, când copiii ar trebui să meargă la şcoală cu bucurie, cu mult drag şi animaţi de dorinţa de cunoaştere, datorită experienţei nefaste a ultimului examen de bacalaureat, sentimentele de neîncredere, frustrare şi teamă sunt cele pe care le putem intui în fiecare dintre aceştia.

În urma rezultatelor de la examenul de bacalaureat, o jumătate de generaţie îşi vede azi viitorul compromis! Aceste rezultate sunt efectul direct al "măsurilor anticriză", care au însemnat sacrificarea sistemului de învăţământ, iar copiii plătesc pentru greşelile şi incompetenţa actualei puteri!

Nu întâmplător obţinerea celor mai slabe rezultate la bacalaureat, din ultimii 20 de ani, se produce după alocarea celui mai mic procent din PIB pentru educaţie - 2,73%.

Mai mult, aceste rezultate vin şi după tăierile brutale, care au ajuns până la 60-70% din salariile profesorilor. Datorită salariilor mizere ale corpului didactic, s-a ajuns, printr-o politică subtilă, la minimalizarea carierei de dascăl, bagatelizarea şcolii, care nu-ţi poate oferi material nimic, nici măcar posibilitatea achiziţionării unor haine decente.

Subfinanţarea sistemului de învăţământ, salariile din care nu se poate trăi şi lipsa modernizării unităţilor de învăţământ sunt principalele motive care transformă acest sistem într-o paria pentru oamenii valoroşi.

Rezultatele concursului naţional de titularizare ne demonstrează faptul că spre acest domeniu nu se mai îndreaptă oameni bine pregătiţi profesional, întrucât nu sunt motivaţi să facă acest lucru. grila de salarizare, care porneşte de la 660 lei, echivalentul unui salariu pe care îl primeşte muncitorul necalificat, este principalul motiv care ţine departe de sistemul de învăţământ candidaţii competitivi.

Statisticile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului arată că numărul tinerilor, care se îndreaptă către o carieră profesională în învăţământ, a scăzut de la un an la altul. Dacă în anul 2008, din numărul total al candidaţilor, aproximativ 10.000 erau absolvenţi de studii superioare, în anul 2011, numărul lor s-a redus la jumătate. Şi în acest caz, motivul este acelaşi: nu poţi face performanţă într-un sistem care nu îşi respectă salariaţii.

Multe cadre didactice au ales să plece din sistem, pentru a putea supravieţui. În ultimii trei ani, nu au existat niciun fel de investiţii în acest sistem, iar decizii majore, precum închiderea unor şcoli, au fost luate fără consultarea părinţilor, profesorilor, sindicatelor sau partenerilor europeni.

Ceea ce se întâmplă, la ora actuală, este un genocid pentru generaţiile viitoare, care sunt condamnate să devină cetăţeni de mâna a doua ai UE. Atât timp cât angajaţii din învăţământ vor fi plătiţi la nivelul unui şomer, nu li se poate cere să presteze activităţi de calitate.

Sistemul de învăţământ, sigur, are nevoie de reformă şi, sigur, sunt multe aspecte care trebuie luate în considerare într-o astfel de reformă. Dar, pentru ca aceasta să fie una de substanţă, este nevoie de timp şi de dezbateri reale, cu toţi factorii implicaţi.

Nu ne putem aştepta la performanţe deosebite în învăţământ, în general, şi la examenul de bacalaureat, în special, dacă reforma sistemului nu începe de la baza acestuia, din primul an de şcolarizare al copilului.

Avem în continuare programe şcolare mult prea încărcate, un sistem de învăţământ neatractiv şi care nu este centrat pe abilităţile fiecărui elev, unităţi de învăţământ în care lipsesc investiţiile şi resursa umană nemotivată. Abia după ce vom rezolva aceste probleme, putem afirma că rezultatele examenului de bacalaureat arată capacitatea produsului şcolii româneşti - elevul!

Guvernul s-a angajat "să continue reducerea numărului de personal în sectorul public", printre altele, menţinând politica de angajare doar a unei persoane pentru şapte posturi eliberate. În acelaşi timp, Guvernul se angajează să continue reforma sistemului educaţional, generând economii suplimentare, ca un rezultat al "raţionalizării" infrastructurii şcolare şi a volumului de muncă al cadrelor didactice.

În aceste condiţii, sistemul de învăţământ, aflat în acest moment pe marginea prăpastiei, are toate şansele să facă un ultim pas înainte!

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Risipa banilor publici"

Dă-i putere unui om pentru a-l cunoaşte cu adevărat. De la constatarea anticului înţelept Pitagora, lucrurile au rămas neschimbate, aspect dovedit în fiecare zi de către guvernanţii noştri. În momentul în care au ajuns la putere, au început să îşi dea măsura caracterului - minciună, înşelătorie, parvenitism.

Ei decid pentru noi fără a lua în considerare realităţile, adoptă măsuri doar în interesul lor, într-un cuvânt, ne conduc după bunul lor plac. Guvernanţii noştri, chiar dacă mai sunt printre ei câţiva de bună credinţă şi vor să facă ceva util pentru cei mulţi, se gândesc cel mai mult la cum să ne fure, să ne mintă, cum să mai înhaţe o felie de caşcaval.

Ei se ţin departe de oamenii de rând. Fac afaceri între ei pe banul public, ies la televizor şi în conferinţe de presă cu măsuri populiste, sunt împotriva măsurilor dispuse de colegii lor, de ai zice că sunt duşmani de moarte. În realitate, ei livrează circul pentru popor, pentru oamenii obişnuiţi, care se trezesc de dimineaţă pentru a câştiga cinstit o bucată de pâine.

Banii publici sunt risipiţi chiar de către miniştrii puşi de el.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Sistemul juridic 2011"

În ceea ce priveşte situaţia dificilă a resurselor umane din sistemul judiciar, nu s-a observat nicio îmbunătăţire efectivă, capacitatea sistemului judiciar fiind în continuare pusă la încercare printr-o pierdere netă de personal.

În lupta anticorupţie apar neîncetat întârzieri continue legate de judecarea cazurilor de corupţie la nivel înalt, la care se adaugă inconsecvenţa şi clemenţa de care dau dovadă instanţele în ceea ce priveşte sancţiunile impuse. Ele sunt, în continuare, provocări majore pentru România.

Sancţiunile aplicate de instanţe pentru cazurile de corupţie la nivel înalt, în ansamblu, par în continuare prea uşoare şi nedisuasive, ca în perioadele precedente: în jumătate din hotărârile finale de condamnare s-a aplicat pedeapsa minimă, iar în trei sferturi din acestea sancţiunile sunt suspendate.

În ceea ce priveşte durata procedurii în instanţă, procesele în cazurile mediatizate sunt în continuare îndelungate. În toate cazurile în care erau implicaţi acuzaţi de la nivel înalt, s-au ridicat cel puţin o dată excepţii de neconstituţionalitate. Deşi până în prezent Curtea Constituţională a respins practic toate aceste cereri, multe cazuri au fost amânate cu peste 6 luni, timp în care procesul a fost suspendat în aşteptarea deciziei privind excepţiile de neconstituţionalitate.

România ar trebui să confere o importanţă naţională stabilirii unei cooperări strânse şi constructive între diverşii actori politici şi sistemul juridic pentru perfecţionarea sistemului juridic român. De asemenea ar trebui să îşi intensifice în special eforturile menite să asigure adoptarea rapidă a proiectelor privind Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală, precum şi legislaţia de punere în aplicare şi studiile de impact care se impun.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Regimul autoritar"

Actualul preşedinte poate doborî cu dezinvoltură recordul naţional de guvernări pe unitate de timp. Şapte guverne în şase ani - asta e în primul rând expresia unei instabilităţi păcătoase, specifică regimului actual.

Trăim alte momente triste cu PDL şi acţionarul său majoritar de la Cotroceni. Remanierea, cea care ne face doar pentru o clipă să uităm că suntem pe marginea prăpastiei, ţine capul de afiş. Cine vine, cine pleacă, pe cine nu mai are preşedintele la ficaţi. Vânzoleală mare pentru o nouă formulă de praf în ochi şi bani în buzunarele lor.

Din ce în ce mai multă lume e disperată să scape de Boc şi Băsescu.

Reeşaparea cu petice calde a celei de-a cincia guvernări portocalii va confirma încă o dată cât de incapabilă e această formaţiune.

Cifrele economiei o arată. Drama concedierilor masive, a tăierilor de salarii şi pensii, măsuri care adâncesc şi prelungesc recesiunea românească. Un regim care ar trebui să plece acasă şi să nu mai scoată capul ani buni.

Prelungirea agoniei, instabilitate politică şi aceleaşi combinaţii ieftine de culise, cu trafic de influenţă, asta primim în schimb.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Nemulţumiri în învăţământ"

Fără un învăţământ performant, procesul manelizării sale definitive este inevitabil. Anul şcolar a început sub tirul de nemulţumiri. Nu-i poţi pretinde unui sistem de învăţământ care a oferit unor elevi cu medii foarte mici posibilitatea de a accede în mediul liceal să-i înţelepţească pe aceştia în patru ani la nivelul standardelor unui bacalaureat exigent.

Revoluţia în învăţământ ar trebui accelerată şi să aibă repere concrete. Salarizarea decentă, "aerisirea" programelor, renunţarea la teorie ca vedetă a discursului didactic, asigurarea unei baze didactico-materiale moderne, profesionalizarea managementului, implicarea obiectivă a comunităţii, asanarea mediului universitar tip "fabrica de diplome şi doctori", fundamentarea unor ţinte autentice, elaborarea unei legislaţii prin care să poată fi sancţionată impostura profesională sunt numai câteva dintre dorurile unei revoluţii aşteptate Există absolvenţi de liceu şi masteranzi în varii ştiinţe care nu pot redacta o cerere fără a lăsa în urmă un nou masacru ortografic.

Dacă mediul educaţional nu va fi transformat într-unul atractiv, vom avea, într-un timp scurt, doar profesori de nota 5 şi astfel, în aproximativ cincisprezece ani, vom ruina sistemul de învăţământ.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Sistemul de sănătate din România"

Cum arată acum sistemul de sănătate din România, o ştim cu toţii. Cum va arăta peste zece ani, nu putem şti atât timp cât nu există măsuri concrete pentru atragerea fondurilor către sănătate şi de reformare a sistemului. În acest moment, în România, nu există date reale privind costurile din sănătate, criteriile pentru obţinerea de fonduri fiind bazate pe numărul cazurilor rezolvate (DRG) pentru spitale şi, desigur, medicii sunt interesaţi să aibă cât mai multă cazuistică.

Anual 200.000 de persoane din România se tratează în Ungaria şi în alte ţări.

De exemplu, gravidele şi copiii au gratuitate şi prioritate la servicii medicale, însă viitoarele mame se confruntă cu realitatea încă de la prima vizită la medic - ele trebuie să scoată sume consistente din buzunar dacă ţin la sănătatea lor şi a copilului. Acestea află că trebuie să se adreseze unui laborator pentru un set minim obligatoriu de analize care sunt şi gratuite, teoretic.

Deteriorarea situaţiei economice se reflectă şi în această activitate. Gratuitatea există doar pe hârtie. Laboratoarele aflate în relaţie contractuală cu Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate nu mai au fonduri pentru analize. Gravidele şi copiii mici ar trebui să aibă acces la analize, chiar dacă fondurile s-au epuizat. Laboratoarele îi refuză şi le cer să vină luna viitoare, dar numai pe bază de programare.

Cât nu este prea târziu, dorim ca guvernanţii să găsească soluţii pentru salvarea sistemului sanitar românesc şi sperăm ca prin descentralizare să se investească mai mult în sănătate.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Probleme în administraţiile publice"

Necesitatea unei descentralizări reale şi concrete a actului de administraţie publică în România este resimţită din ce în ce mai acut. România este parte dintr-o structură în care instituţiile administraţiei publice sunt concepute şi gestionate pentru a servi interesele cetăţenilor, contribuabili ale căror probleme trebuie să le minimizeze sau rezolve.

Instituţiile nu sunt, însă, nişte realităţi abstracte. Instituţiile funcţionează cu oameni şi sunt conduse de oameni, iar capacitatea instituţiilor de a-şi îndeplini rolul public depinde de pregătirea, moralitatea şi angajamentul oamenilor care lucrează pentru ele...

Îngrijorarea apare în momentul în care presiunea exercitată asupra pieţei forţei de muncă devine atât de mare încât aceasta ridică probleme pentru instituţiile administraţiei publice sub cel puţin două aspecte.

Mai întâi este vorba de dificultatea motivării şi fidelizării funcţionarilor publici cu experienţă pentru a rămâne în administraţia publică. În al doilea rând, trebuie găsite soluţii pentru atragerea tinerilor absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ de profil înspre o carieră în administraţia publică locală. Cu salarii ce variază între 200 şi 500 de euro lunar acest lucru pare imposibil.

Pericolul este aşadar real în condiţiile în care forţa de muncă calificată tinde să migreze înspre sectorul privat sau să nu mai fie interesată să urmeze o carieră în administraţia publică. Este vorba de un pericol care afectează în primul rând calitatea actului administrativ şi capacitatea acestuia de a rezolva problemele comunităţii.

Soluţiile nu sunt uşor de găsit. Creşterile salariale pentru funcţionarii publici sunt dependente de creşterea veniturilor la bugetul public de stat şi o aducere a acestora în apropierea salariilor oferite de sectorul privat se poate realiza doar parţial şi treptat.

În al doilea rând însă, propun factorilor responsabili o discuţie pe această temă şi invit astfel la dialog nu doar reprezentanţii administraţiei publice. Mediul universitar ar trebui de asemenea responsabilizat pentru a-şi adapta propunerile educaţionale acestei situaţii.

Oamenii de afaceri nu trebuie, de asemenea, ignoraţi, întrucât aceştia sunt direct interesaţi de o administraţie performantă, ca o condiţie absolut necesară pentru un mediu de afaceri sănătos.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Produsele româneşti"

Este toamnă şi mă aşteptam ca zilele acestea să văd pieţele pline de produse agricole. Nu este deloc aşa, produse sunt puţine şi de proastă calitate. În schimb, la supermarket găsim produse agricole arătoase, importate de pe tot mapamondul.

Oare românul nu mai este în stare să-şi producă singur vinete, ardei, roşii, mere, pere, struguri sau toate legumele şi fructele pe care le-am cunoscut în copilăria noastră? De ce am ajuns să dăm copiilor produse care amintesc numai prin formă, o formă şi ea artificială, de ceea ce am primit noi de la părinţi?

Cum este posibil, oare, să nu găsim produse tradiţionale româneşti în galantarele marilor magazine? Nici măcar banalele mere nu mai intră în supermarketuri. Sunt, în schimb, pere din China sau Canada, ardei gras din Statele Unite, roşii din Italia, mere din Polonia, castraveţi din Turcia, usturoi din Ungaria. Tot ce vrei, doar că sunt aduse de aiurea. Iar de la noi... mai nimic.

În condiţiile crizei economice, când agricultura ar trebui să fie imboldul şi motorul economiei, bani frumoşi ies din ţară în loc să ajungă la ţăranul român şi, prin taxe şi impozite, la statul român.

Oare ne permitem să îmbogăţim legumicultorii de aiurea şi să-i lăsăm pe ai noştri să moară? Oare ne permitem să privim nepăsători la stingerea unor meserii tradiţionale şi la dispariţia unor soiuri pentru care odinioară străinii se băteau? Eu cred că nu!

De aceea, consider că este momentul în care trebuie să facem ceva. România are pământ foarte bun, tradiţie şi experienţă.

Poate lipseşte doar puţin sprijin pentru ca un fermier să fie mulţumit şi să producă, întrebaţi orice agricultor ce are nevoie şi o să vedeţi cât de puţin pretenţios este. Puţină atenţie şi un program coerent în agricultură pot aduce revirimentul unui domeniu pe care ne încăpăţânăm să-l ignorăm.

De partea cealaltă, noi, consumatorii, putem contribui prin solicitarea de produse româneşti acolo unde ne facem piaţa. Cereţi şi îndemnaţi şi pe ceilalţi să consume doar produse româneşti. Sunt mai gustoase decât cele plimbate cu vaporul de la mii de kilometri distanţă şi ne ajută să nu pierdem ceea ce a mai rămas din agricultura românească.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Lipsa fondurilor în domeniul medical"

Suntem în aceste zile martori ai efectelor acumulate în timp din cauza perpetuării deficienţelor şi disfuncţiilor din sistemul sanitar românesc.

Lipsa cronică a fondurilor şi morbiditatea ridicată au drept consecinţă, nu de puţine ori, un act medical impropriu. Medicii sunt nemulţumiţi, pacienţii sunt nemulţumiţi, iar potenţialii pacienţi aşteaptă, uneori prea mult, ca boala să se agraveze până a ajunge în faţa unui medic. La aceste aspecte reuşim să adăugăm şi lipsa de profesionalism sau nerespectarea unor norme, care în domeniul medical pot face diferenţa între viaţă şi moarte.

Lipsa medicamentelor, a materialelor sanitare necesare şi a altor utilităţi, bolnavi care vin la urgenţe cu seringa la pachet - o imagine destul de uşor de regăsit în multe dintre unităţile medicale din ţară. Sumele restante către furnizori reprezintă facturi neachitate mai ales către furnizorii de medicamente şi materiale sanitare. Deşi se achită facturi mai vechi, noile facturi apar mereu, ceea ce face ca datoriile să crească în continuare.

Chiar dacă managementul unui spital ştie cu ce probleme se confruntă, ştie exact ce are de făcut, cum trebuie procedat, nu ştie mai niciodată când va avea şi banii pentru a se achita atât de datoriile faţă de furnizori, dar mai ales cât mai bine de datoria faţă de pacienţi.

Datoria unui medic, a unei echipe medicale sau a unui spital este, în primul rând, faţă de pacienţi. Eu cred că sănătatea este nepreţuită, dincolo de preţurile la medicamente, datorii istorice sau proiecte de modernizare.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Educaţia copiilor cu dizabilităţi"

În România, educaţia este un drept garantat, nu unul care trebuie câştigat. Copilul, în orice condiţie s-ar afla, nu trebuie să-şi cucerească dreptul la a învăţa, indiferent de situaţie socială, boală sau dizabilitate. După anul 2000, la nivelul Uniunii Europene s-au produs progrese importante în realizarea efectivă a unui spaţiu european extins al educaţiei.

Obiectivele strategice în domeniul educaţiei şi formării profesionale structurate în documentele elaborate de Comisia Europeană pentru educaţie, vizează cu prioritate facilitarea accesului la educaţie şi promovarea egalităţii de şanse, îmbunătăţirea accesului la educaţie şi formare pentru categoriile de persoane defavorizate, copii şi tineri cu dizabilităţi. Este un alt obiectiv prioritar pe care statele membre sunt chemate să-l urmeze...

Educaţia incluzivă reprezintă o bază importantă pentru garantarea egalităţii de şanse persoanelor cu nevoi speciale în toate aspectele vieţii acestora, iar sistemele de educaţie din toate statele europene trebuie să devină flexibile, capabile să răspundă nevoilor variate, adesea complexe şi specifice ale acestor elevi.

În România, educaţia copiilor cu dizabilităţi se derulează atât în unităţi de învăţământ special, cât şi în unităţi de masă, şcoli incluzive, care au posibilitatea de a primi copiii cu cerinţe educaţionale speciale. În ultimii ani, acest proces de incluziune şcolară a luat amploare, astfel încât un număr mare de copii cu cerinţe educative speciale au rămas să înveţe împreună cu ceilalţi copii în învăţământul de masă. Cu toate acestea, în sistemul de învăţământ special cuvântul care guvernează educaţia copiilor cu dizabilităţi este inechitatea. Şcolile speciale pentru copiii cu deficienţe senzoriale (surzi şi nevăzători) sunt slab dotate cu materiale şi mijloace educaţionale adecvate, iar calitatea procesului educativ are astfel mult de suferit.

O problemă deosebită cu care se confruntă tot sistemul de educaţie specială este lipsa manualelor, iar ministerul nu a rezolvat această problemă, deşi există promisiuni de câţiva ani buni. În acest sens, este relevant faptul că pentru elevii cu deficienţă mintală, ultima editare a manualelor a fost în anii '70. Mai mult, metodologia privind mobilitatea cadrelor didactice permite accesul într-o şcoală specială fără niciun fel de formare specifică. Nici cadrele didactice care au integraţi în clasă elevi cu dizabilităţi senzoriale nu beneficiază de formare sau sprijin din partea sistemului.

Majoritatea profesorilor învaţă limbajul semnelor sau alfabetul Braille de la elevii mai mari sau de la părinţii acestora. Şi toate aceste lucruri se petrec pentru nivelul de învăţământ obligatoriu. Şcoala nu-i sprijină, societatea nu le respectă drepturile şi nu-i acceptă, egalitatea de şanse rămânând, astfel, doar un deziderat.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Dezvoltarea producţiei de energie"

România deţine resurse de gaze şi petrol şi are un potenţial ridicat în energia eoliană, ceea ce ar putea transforma ţara într-un jucător important pe piaţa de profil din Europa, însă necesitatea reformelor la scară largă şi investiţiile sunt factori importanţi pentru a dezvolta această industrie.

Desigur, alinierea preţurilor trebuie făcută treptat şi trebuie identificaţi şi sprijiniţi consumatorii vulnerabili. Totodată, Comisia Europeană ne-a solicitat reorganizare legislativă pentru a ne alinia normelor UE în privinţa preţurilor la energie. Există o piaţă largă şi putem profita de ea pentru a ne pune în concordanţă cu normele UE şi în acelaşi timp pentru a exploata resursele pe care le deţinem.

Constant se dezvoltă noi metode de producere a energiei. Montarea de panouri solare, arderea deşeurilor într-un cadru controlat pentru a obţine energie sunt doar câteva dintre soluţiile alternative. Acestea sunt vitale pentru ţări cu resurse reduse, dar şi un mod benefic de a reduce poluarea.

Trebuie să fim conştienţi de faptul că anumite resurse naturale sunt limitate şi neregenerabile. Dezvoltarea unei industrii alternative pentru producerea de energie este necesară şi se poate baza pe resurse inepuizabile cum ar fi apa sau soarele. Educarea populaţiei precum şi implementarea de programe de genul "Casa Verde" ne pot duce în direcţia dorită. Sunt de părere că dezvoltarea producţiei de hidroenergie şi de energie eoliană trebuie să devină obiective strategice ale României, obiective pe care să le materializăm cât mai curând în legi ce vor genera politici publice adecvate.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Dezastru în economia actuală"

De la începutul anului 2009, România simte efectele crizei economice, mai ales la nivelul populaţiei active, concretizate în pierderea unor locuri de muncă, scăderi ale veniturilor din muncă şi prin deprecierea cursului leu-euro, dublată de o creştere a dobânzilor, care a dus la blocarea creditării şi la scăderea veniturilor disponibile ale populaţiei active - principalul consumator.

În acest context, Ministerul de Finanţe român măreşte fiscalitatea, generând o presiune suplimentară asupra mediului de afaceri, şi se stimulează creditarea prin garantarea de către stat a împrumuturilor persoanelor care vor să-şi cumpere prima locuinţă, în valoare de 60.000 de euro. Ceea ce este şi mai îngrijorător pentru situaţia economică actuală este şi faptul că noua Lege a salarizării unitare a bugetarilor a creat nemulţumiri ale sindicatelor personalului bugetar, care ameninţă cu ample forme de protest în perioada imediat următoare, pentru a determina executivul să renegocieze această lege cu partenerii sociali.

Noul Guvern PDL trebuie să ia urgent măsuri pentru a limita efectele recesiunii asupra economiei româneşti prin creşterea investiţiilor publice, diminuarea deficitului bugetar şi raţionalizarea cheltuielilor publice.

va mai fi posibil ca România să iasă din criză economică odată cu celelalte state din Uniunea Europeană?

Domnul Cornel Itu:

"Roşia Montană şi fraierii Europei"

Mult discutatul proiect Roşia Montană revine pe scena vieţii noastre politice şi sociale cu tot mai multă stringenţă. Acest fenomen este amplificat de poziţia partidului de guvernământ, a unor membri ai guvernului şi nu în ultimul rând, de poziţia preşedintelui statului. Implicarea preşedintelui aduce cu acţiunile agenţilor firmelor comerciale care intermediază vânzări - cumpărări de mărfuri, banalizând, ducând în derizoriu Proiectul Roşia Montană, proiect a cărui semnificaţie şi anvergură sunt pe departe comparabile cu orice schimb comercial de tarabă.

Privesc la diferite posturi de televiziune şi sunt sufocat de propaganda agresivă, partinică, mincinoasă prin care se încearcă manipularea opiniei publice, uşor influenţabilă în momente de criză.

Îmi pare tot mai clar că ceea ce se întâmplă cu Roşia Montană este de fapt propagandă electorală, rezultat al unor interese mascate sub forma grijii pentru viitorul ţării.

O poziţie pro sau contra proiectului consider că trebuie să fie obligatoriu rezultatul unei transparenţe totale asupra tranzacţiei unicei şi celei mai importante rezerve strategice ce ne-a mai rămas. Este vorba de aspecte dezbătute de o seamă de oameni de ştiinţă, politicieni, printre care: necesitatea lămuririi tuturor termenilor contractuali dintre statul român şi Compania Roşia Montană Gold Corporation, aspectele conexe care vor decurge şi mai cu seamă, viitorul comunităţii ce se va înfiinţa în zonă. Exploatarea se va încheia peste 20 de ani. Ce se va întâmpla atunci cu comunitatea de mineri din zonă?

Acest fapt presupune implicarea specialiştilor din domeniul mediului, finanţelor, istoriei, sociologiei, singurii în măsură să elaboreze o strategie ştiinţifică, într-adevăr în folosul poporului român.

Având în vedere că Proiectul Roşia Montană este o mare necunoscută pentru toţi românii, mai puţin pentru cei care-l susţin cu îndârjire, o mare necunoscută pentru noi înşine, vă întreb: închidem ochii, tratăm cu nepăsare şi indiferenţă tranzacţia secolului, aş putea spune, pentru ţara noastră, ne lăsam manipulaţi de nişte interese meschine, gândim cu buzunarul unora şi ne folosim capetele numai pentru poze festive?

Dacă aşa stau lucrurile, suntem nişte marionete şi fiţi încredinţaţi că vom plăti scump nepăsarea, din cauza nesăbuinţei noastre, o întreagă ţară va purta pentru totdeauna eticheta de fraierii Europei, de vânzători păguboşi, tranzacţionând cea mai importantă rezervă strategică, aurul, într-o perioadă de adâncă criză a economiei mondiale.

Domnul Ion Călin:

"Sfaturi şi indicaţii pentru Guvern"

Se pare că preşedintele continuă să uite care îi sunt îndatoririle prevăzute în Constituţie pentru funcţia pe care o deţine şi continuă să se comporte ca un mentor spiritual, dând sfaturi celor din guvern, amestecându-se mereu în activitatea acestuia şi a partidului care îl susţine.

Astfel, preşedintele este convins că "România va avea o creştere puternică a utilizării banilor europeni, dat fiind modul în care «lucrurile au fost puse la punct acum»." Adică cum "acum"? De câte ori premierul, care a muncit foarte mult, le-a dat termen miniştrilor să prezinte gradul de absorbţie a fondurilor europene, câte şedinţe de analiză s-au făcut, câte declaraţii de presă nu s-au dat şi aflăm că abia acum s-au pus lucrurile la punct şi că de vină este "incompetenţa funcţionarilor"? Dar miniştrii şi schimbarea metodologiei de întocmire a proiectelor în timpul derulării campaniei de depunere nu sunt de vină, domnule preşedinte? Nu la funcţionari trebuie să ajungă cu proiectele, domnule preşedinte, ci primarul trebuie să facă parte din partidele de la guvernare, altfel nu primeşte banii, iar dumneavoastră ştiţi acest lucru, dar nu-l spuneţi!

"Guvernul trebuie să se concentreze pe crearea de locuri de muncă" - cum să se concentreze, domnule preşedinte, dacă guvernul este cel care a desfiinţat locurile de muncă. Nu guvernul este cel care a distrus micile societăţi familiale? Nu guvernul este cel care a introdus impozitul forfetar, cel care modifică Codul fiscal aproape lunar?

Câte locuri de muncă au fost create, stimaţi colegi, odată cu adoptarea Codului muncii? Ştiţi că datele pe care le prezenta ministrul interimar al muncii, Emil Boc, nu se regăsesc în datele statistice privind şomajul şi banii încasaţi din impozitul pe salariu?

Deci guvernul "s-a credibilizat prin măsurile luate în 2010". în faţa cui, domnule preşedinte? în faţa Uniunii Europene şi a Fondului Monetar Internaţional? Dar în faţa românilor cât de credibil este, domnule preşedinte? Dar parcă mai contează. Când au contat românii? Poate numai în campaniile electorale, că în rest este recesiune, criză.

Şi pentru că învăţăturile nu au fost suficiente pentru anul acesta, a continuat şi cu cele pentru anul 2012: "Cabinetul Boc să pregătească pentru anul 2012 un buget care să ia în consideraţie o creştere economică de 2 - 2,5%, bazată pe investiţii, şi nu orice fel de investiţii. "Deschideţi exploatări de metale" - acesta a fost îndemnul preşedintelui. Aici este punctul critic, exploatările pe care domnul preşedinte le doreşte deschise cu orice preţ. Oare cum vor reacţiona domnii miniştri în această privinţă cu toate asigurările date de preşedinte că va fi alături de dumnealor, chiar vor deschide aceste mine?

"Vă sugerez să pregătiţi un buget pentru anul 2012 care să nu aibă nicio legătură cu alegerile, ci care să aibă legătură cu realitatea". Cum adică, domnule preşedinte, să nu aibă legătură cu alegerile? Păi ce vor spune în campanie, că salariile şi pensiile nu au revenit la valoarea avută înainte de reducerea cu 25% la termenul promis? Că nu au fost indexate? Că din toate promisiunile făcute în timpul campaniei electorale de un trai mai îmbelşugat s-a ales praful şi că românii o duc nu rău, ci foarte rău?

Care realitate, domnule preşedinte, cea pe care o trăiesc zi de zi cetăţenii ţării sau cea prezentată pe micile ecrane de premier?

Dacă în timpul campaniei, mai marii PDL-ului se întreceau în a mări salarii şi pensii, nu în lei, ci în euro, acum în toate discursurile nu auzim decât "diminuare radicală", "reduceri".

Bineînţeles că pildele au continuat pentru noul ministru al muncii:"responsabilitate şi ajustarea cheltuielilor" pentru că în nicio ţară "4,2 milioane de salariaţi nu reuşesc să susţină 4,9 milioane de pensionari". Oare cum s-a ajuns în această situaţie? Cine se face vinovat de aceasta? Bineînţeles că noi, cei din PSD, cei din PDL au modernizat şi reformat statul, au scos ţara din haos.

O ultimă recomandare a fost pentru întreg guvernul "să se abţină să critice partidul care îi susţine", asta ca să nu păţească ce a păţit Sebastian Lăzăroiu, care şi-a permis să susţină că "PDL este un partid epuizat de guvernare". Asta este. Adevărul întotdeauna doare.

Stimaţi colegi, dar cel care declară că "dacă aş avea 18 ani, aş alege să studiez în altă ţară", se află în fruntea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului? Pentru această declaraţie, acest membru al guvernului nu ar trebui să plece? Sau a făcut declaraţii împotriva sistemului de învăţământ, nu a partidului care îl susţine şi pentru modul cum conduce un sistem de învăţământ în calitate de ministru nu poate fi demis.

Toate aceste poveţe ale preşedintelui către membrii guvernului par a fi "învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie". Păcat, domnule preşedinte, că aceste învăţături rămân doar pe micile ecrane, acolo unde le faceţi dumneavoastră şi nu le pune nimeni în practică. Dovadă că vă "auziţi" singur este faptul că pentru amânarea aderării României la Schengen v-aţi asumat eşecul singur.

Sper, stimaţi colegi, ca membrii guvernului să îşi facă datoria de guvernanţi, nu de membri PDL, poate aşa şi cetăţenii români se vor bucura până la viitoarele alegeri de un trai cât de cât mai acceptabil, astfel încât să nu mai fie nevoiţi să îşi amintească mereu de guvernarea PDL-Băsescu ca de viaţa celor din romanele lui Zaharia Stancu sau Liviu Rebreanu.

Domnul Ion Călin:

"Miniştri de miniştri"

Declaraţiile făcute de unii membri ai guvernului în ultimele săptămâni, mă fac să gândesc pe ce criterii au fost aleşi aceştia, astfel încât să fie numiţi în funcţii de conducere care să-i reprezinte pe români. Oare a câştiga alegerile parlamentare îţi dă dreptul să numeşti în funcţii guvernamentale aşa, pe oricine? Probabil aceasta este practica PDL-ului, aşa că declaraţiile făcute de unii miniştri ai acestui partid chiar că nu se pot explica.

Astfel, ministrul de interne, acest "băieţaş" care şi-a luat bacalaureatul odată cu carnetul de membru PDL, nu ştie să facă un acord gramatical, nu cunoaşte gramatica limbii române şi nu are niciun dram de cultură generală, dar vorbeşte mereu numai despre disponibilizări şi modernizarea ministerului, de parcă acesta nu ar avea şi alte preocupări ca ministru.

De fapt, îşi permite să vorbească despre angajaţii proaspăt demişi ca despre verigi slabe, fără "sânge în instalaţii" poate vrea să spună fără pile pentru că examenele de evaluare au fost "aranjate".

Şi nu este singurul care perseverează în declaraţii sfidătoare, fără scrupule care vin dinspre guvernul nostru către alegătorii săi.

Astfel cum poate fi interpretat gestul lui Valerian Vreme, ministrul comunicaţiilor, care a sintetizat esenţa programului de guvernare al PDL: "Să facem în aşa fel încât persoanele în vârstă să fie din ce în ce mai puţine"? Iar după o asemenea declaraţie nu a urmat nicio reacţie de la niciun membru al Guvernului şi nici a purtătorului de cuvânt al PDL. Oricum nu este singurul reprezentant al actualei puteri care are ceva împotriva vârstnicilor. Nici atunci când premierul Boc a vorbit de încurajarea ieşirii din sistem a pensionarilor pe cale naturală, nimeni nu şi-a cerut scuze, nu a rectificat şi nu a revenit cu clarificările necesare.

Poate că nu a fost o simplă gafă şi cei de la guvernare chiar îşi doresc acest lucru şi tocmai de aceea îl numiseră ministru al muncii şi protecţiei sociale pe Sebastian Lăzăroiu, un fost consilier prezidenţial cunoscut mai ales ca şi sociolog. Cum poţi să interpretezi faptul că dumnealui se pricepe mai mult la previziuni politice, dar că nu ştia câţi asistaţi sociali sunt în România?

Ce "rău" îmi pare, stimaţi colegi, că nu mai este ministru şi nu şi-a realizat dorinţa de a sfida deputaţii şi de a vedea Legea asistenţei sociale adoptată până la finele lui septembrie, chiar dacă este o lege cadru care urmează să modifice alte 15 legi, astfel încât termenul asumat de Guvern prin Acordul cu Banca Mondială să fie respectat.

Pentru dumnealui ca şi pentru domnul preşedinte, nu conta faptul că, potrivit Constituţiei, România este un stat social, această lege trebuie neapărat adoptată, chiar dacă noi ca ţară suntem cei care cheltuim cei mai puţini bani cu prestaţii sociale pe cap de locuitor, ultimii din Uniunea Europeană

De fapt, pentru ce mai există Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în acest Guvern? Sau ar trebui să se numească Ministerul Şomajului şi al Reducerii Sociale. Forţa de muncă este mai mult plecată din ţară, rata şomajului este în creştere, locuri de muncă nu se găsesc, cu toate că a fost adoptat un nou Cod al muncii, iar despre protecţia socială, toate măsurile luate de actuala putere au fost reducerea dependenţei asistaţilor sociali precum şi reducerea cheltuielilor cu 0,8% din PIB pentru asistenţa socială.

Să mai amintesc şi despre ministrul Daniel Funeriu, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, poate doar faptul că este alergic la anumite cuvinte, gen reformă, strategie, implementare, că refuză dialogul cu parlamentarii şi presa despre bacalaureat, dar a demonstrat cât de slab este învăţământul românesc.

La asemenea preşedinte, la asemenea premier, aşa miniştri, miniştri care par o colecţie de genul "cei mai răi dintre cei răi".

Dacă în plan intern membrii PDL-ului dau dovadă de o plăcere bolnăvicioasă de a jigni, de-a se crede mereu superiori, ceva de genul "numai noi ştim, numai noi avem dreptate", măcar în plan extern să încerce să ne apere cât de cât demnitatea noastră ca români, să nu mai acceptăm să ne calce toată lumea în picioare. Dar nici aici nu se pricep, ultimele evenimente ne-au demonstrat-o cu prisosinţă.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Puterea antinaţională"

În "fabuloasa şi fructuoasa" guvernare PDL-istă miniştrii nu sunt de vină pentru slaba absorbţie a fondurilor europene, întreaga responsabilitate o poartă funcţionarii din ministere, care astfel condamnă România la subdezvoltare. Nici de eşecul neaderării la spaţiul Schengen nu sunt vinovaţi miniştrii din Guvernul Boc care, conform propriilor afirmaţii, ar trebui lăudaţi, nu criticaţi pentru efortul depus, chiar dacă nu a avut niciun rezultat. Tot lăudaţi ar trebui miniştrii în frunte cu premierul Boc pentru că au salvat România de la colaps potrivit opiniei lor.

Realitatea contrazice însă fără echivoc această abordare feerică a guvernării şi relevă clar că miniştrii sunt principalii vinovaţi de absorbţia ruşinoasă de sub 4% a fondurilor europene din cauza incompetenţei crase de care dau dovadă în fiecare zi a guvernării negre pentru populaţia României.

Mai mult chiar, în această perioadă în care se reduc subvenţiile la căldură, companiile de stat conduse de directorii susţinuţi de partidul stat PDL produc pierderi de peste un milion de euro pe zi din cauza contractelor total dezavantajoase încheiate cu camarila de partid, iar cetăţenii români se debranşează de la căldură trăind în frig în plină iarnă. Membrii guvernului şi liderii PDL-ului se ocupă de orice altceva numai de soarta românilor nu.

Sunt preocupaţi să critice opoziţia şi să mai păcălească o dată populaţia construind tot felul de mişcări populare care să îi mai păstreze la putere încă un mandat pentru a putea desăvârşi opera de distrugere a României şi a românilor. Nu sunt interesaţi deloc de soarta pensionarilor care duc o luptă titanică să poată supravieţui în condiţiile în care totul se scumpeşte, iar pensiile lor rămân pe loc. Nici de salariaţii bugetari nu sunt mai preocupaţi, neinteresându-i că odată cu sărăcirea naţională se deteriorează şi serviciile medicale şi învăţământul românesc, ceea ce va duce la repercusiuni grave pe termen lung pentru România.

Tot ceea ce îi interesează este perpetuarea la putere, indiferent de repercusiuni pentru români şi căpuşarea ultimelor bogăţii pe care le mai are ţara pentru a satisface camarila portocalie.

Nimeni şi nimic un contează doar interesul de grup al partidului stat, astfel încât se poate afirma fără niciun risc de a greşi că PDL-ul este singurul partid din istoria României postdecembriste care a guvernat exclusiv pentru interesul unui grup restrâns de apropiaţi şi împotriva poporului român.

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Ce au băsiştii cu fostul suveran?"

De mai bine de două săptămâni încoace, ţinta atacurilor puterii încă actuale a redevenit fostul suveran al României. începutul 1-a făcut, aşa cum era de aşteptat, însuşi conducătorul material şi spiritual al băsiştilor, El Lider Maximo de la Cotroceni. N-a fost destul că 1-a bălăcărit pe fostul suveran cam cum i-a venit la gură, dar parcă a vrut cu tot dinadinsul să-i dea dreptate lui Theodor Paleologu în exhaustivitatea criticilor sale ulterioare! Ca PSD-ist convins, nu pot fi considerat un iubitor al monarhiei, dar tot din această postură nu pot să nu recunosc ceea ce este de recunoscut, nu pot să nu dau cezarului ce-i al cezarului!

Faptul că încă îl mai avem în viaţă pe Mihai de România ar putea să fie, în viziunea unei conduceri politice competente, un sprijin inestimabil, pe care celelalte ţări nu îl au la dispoziţie. Şi, în loc să profităm de trecerea pe care o are fostul suveran pe la cele curţi europene pe unde mai există monarhii - întrucât monarhii europeni sunt cam toţi înrudiţi între ei -, preferăm să ducem o politică în afara graniţelor nu doar lipsită de orice urmă de experienţă în afacerile externe, dar chiar păguboasă, nocivă pentru România!

Ca să exemplific: ştiind noi - şi nu de ieri, de azi! - că Olanda se va opune aderării noastre la spaţiul Schengen şi că aceasta ar avea, la o adică, trecere şi în faţa Germaniei ca să îi înfrângă cerbicia în atitudinea sa similară referitoare la acelaşi subiect, în loc să fie folosit în interesul ţării ajutorul fostului suveran, cu câteva luni înainte, ca un ambasador de valoare pe lângă capetele încoronate, s-a preferat varianta josnică de pseudoembargo asupra florilor şi bulbilor de lalele olandeze, înverzitul neuron portocaliu mai ameninţând şi că, după "floriadă", o să urmeze "lactatiada", ştiindu-se că Ţările de Jos sunt şi mari exportatoare de produse lactate! Iar ca să mai îndulcească pilula, s-a motivat că lactate mai exportă şi polonezii, şi cehii, şi... Jenant! Pueril şi neproductiv!

E însă previzibil că, pe de-o parte, n-o să se facă nicio brânză cu astfel de metode de pui de comunist de provincie refugiat doctrinar printre pădurile din vârful munţilor patriei, iar pe de altă parte, aşa cum a declarat o înaltă oficialitate olandeză, nu numai că reuşim să dăm apă la moară tuturor celor care nu ne doresc în spaţiul Schengen, dar deja au apărut voci europene care zic chiar că a fost o greşeală primirea noastră în Uniunea Europeană!

Şi atunci, când deja o bună parte din politicienii europeni se uită la încă actuala putere din România şi îşi dau coate mai dihai ca la familia Bundy sau se feresc de români de parcă prin faţa lor ar defila sconcşii cu coada-n sus, nu este încă un semn că actuala coaliţie a venit vremea să lase cârma ţării unor români mai competenţi şi cu dragoste de ţară? Şi-atunci, nu este normal să recunoaştem câtă dreptate a avut vicepreşedintele PDL-ist Theodor Paleologu când vorbea despre acţiunile unor lideri marcanţi ai puterii ca despre nişte golănii de maidan infect? Căci din ce în ce mai multe state europene asta cred, şi nu numai că o cred, dar, şi mai grav, deja o şi spun! Ce mai aşteptăm ca să îndreptăm situaţia: să meargă delegaţiile guvernamentale sau prezidenţiale la diverse acţiuni europene şi gazdele ori să nu le deschidă porţile, ori să-şi pună uşierii să-i scoată afară pe români? Niciodată în istoria multimilenară a acestei ţări nu am fost priviţi dinspre Europa civilizată cu atâta dispreţ, dar iată că, prin prestaţiile băsiştilor, s-a reuşit şi această contraperformanţă! Ca de obicei, băsiştii vor să aibă popularitate cu orice preţ, că d-aia-s... "populari", doar că nu prea ştiu ce-nseamnă asta - şi Ilona Staller, zisă şi Cicciolina, era o persoană foarte populară, ba chiar a ajuns în parlamentul italian, dar asta n-a făcut-o nici mai doamnă, nici mai agreată!

Şi nişte întrebări de final... Să fie oare Traian invidios pe Mihai că fostul suveran se gândeşte mai mult la ţară şi popor decât actualul preşedinte? Să fie gelos locatarul de la Cotroceni pe locatarul de la Săvârşin că este în graţiile poporului şi ale opoziţiei mai mult decât el şi puterea actuală împreună? Ori să fie toate acestea la un loc? Ce-ar fi dacă ar răspunde - de preferat şi prin prezentare de dovezi credibile! - Traian Băsescu şi la aceste întrebări, în faţa naţiunii? Că de aruncat cu orduri - asta o ştie orice necalificat, şi nu cred puterea vrea ca să rămână electoratul cu imaginea că la cârma ţării stă un impostor necalificat... Or, aşa cum ne-a obişnuit, venind alegerile, Băsescu vrea să ofere o nouă ţintă şi, cum nu mai merge cu mogulii, minerii, Iliescu şi celelalte teme prezidenţiale favorite, încearcă acum cu fostul suveran?

Mai rămâne de întrebat însă prinţul Paul ce părere are despre antimonarhismul naşului său, Băsescu, mai ales că sediul din Modrogan e revendicat chiar de către cel ce se pretinde urmaşul lui Carol al II-lea...

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Boc - 1000 de zile cât 1000 de ani"

Televiziunile şi-au amintit cât timp a petrecut la guvernare PDL-ul. Programul tv a punctat la ţanc - "Boc 1000 de zile!" Număr rotund, merita blagoslovit, tămâiat, comemorat... Numai că atmosfera este pesimistă, mai potrivit ar fi să se vorbească despre "1001 de nopţi" cu Boc pe post de Şeherezada şi cu Băsescu în rolul califului. E cineva care spune poveşti ca să supravieţuiască. Uite aşa, încet-încet, nici nu am băgat de seamă că fostul primar al Clujului, căruia nimeni nu îi dădea şanse să reziste, s-a încoţopenit la Palatul Victoria. Pare un pensionar al stabilimentului, un veteran, un pensionar pe viaţă. Ce se chinuia Băsescu să-l dea jos pe Tăriceanu, da' ce nu reuşeşte să-1 dea jos pe Boc! Vorba lui Mircea Badea: numărăm la orele lui Boc de când eram mici!

Totuşi, i se caută un post bunicel, onorabil pentru un ex-premier. Asta înseamnă, măcar teoretic, că va fi schimbat. O ambasadă, ceva care seamănă ca o sinecură. Drept mulţumire din partea Cotrocenilor că s-a supus la toate necazurile. Ca nu a ieşit vreodată din vorba şefului. Că s-a lăsat dominat în şedinţele de guvern de Udrea. Unii zic că a obosit şi ar trebui să candideze pentru un loc la Cameră ca să fie făcut peste noapte preşedintele ei în locul Robertei Anastase. Totuşi, mai e de aşteptat până la primăvară, cum scrie în Programul în şapte puncte al PDL. Pe scurt: mai are de stat la Palatul Victoria măcar şase luni! Când nu va mai fi prim-ministru, va pierde şi şefia partidului. PDL va găsi potrivit să îl facă ţap ispăşitor. Aste e viitoarea lui funcţie, ultima sarcină trasată de Băsescu fidelului lui slujbaş.

Cu el în frunte, PDL a avut "succesuri" multe, dar va avea un eşec de proporţii, el fiind în ochii electoratului vinovat pentru "reuşitele" acestor ani. Reuşite care, în mod cert, ar fi împins pe un om normal în pragul sinuciderii văzând câte a suferit populaţia de pe urma celor întreprinse de guvernul său. O mie de zile sub regimul Băsescu-Boc sunt echivalente cu 1000 de ani de ev mediu, cu toate tarele sale, aplicate unor vremuri de înaltă tehnologie: calculatoare, avioane, limuzine, aparatură ultramodernă de tras cu ochiul şi urechea...

Caricaturistul acid Mihai Stănescu - care îi dădea dureri de cap lui Ceauşescu în anii '80 - a avut o idee genială. A scos un raport al actualului guvern. Ce este extraordinar este că în loc de tabele, cifre şi automulţumiri vedem numai pagini goale. Exact, ăsta e bilanţul - de ieri şi de azi. Broşura a ieşit în 2010. Nici azi nu se văd motive de sărbătoare.

E bine să lăsăm să treacă cifra rotundă neobservată, pentru că nu e nimic de laudă. Trebuie doar să facem rost de nişte tămâie, ca să cădelniţăm locurile pe unde au staţionat mai mult nişte băsişti...

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Despre vina de a-ţi fi exprimat un vot democratic"

Numeroase autorităţi locale la nivelul întregii ţări reclamă lipsa resurselor financiare necesare realizării unor investiţii majore de interes local. Mă refer aici îndeosebi la investiţiile menite să îmbunătăţească nivelul de trai şi confortul locuitorilor din zonele rurale, prin modernizările pe care le vizează în domenii importante precum transportul local (construcţia sau modernizarea podurilor şi podeţelor), creşterea gradului de igienă şi limitarea riscurilor de infecţii prin construcţia sau modernizarea sistemelor de canalizare a apei, a staţiilor de tratare a apelor uzate şi a sistemelor de alimentare cu apă.

Dezvoltarea infrastructurii din spaţiul rural a fost demarată în anul 2006 prin, deja de acum, celebra Ordonanţă de Guvern nr. 7, care a reprezentat un amplu proiect de finanţare a unor obiective de investiţii în mediul rural. O parte din aceste investiţii au fost finalizate, însă marea lor majoritate au fost blocate datorită întreruperii finanţării, odată cu instalarea noului guvern în 2008 şi schimbarea priorităţilor.

În ultimii trei ani, Guvernul a gestionat banii publici în mod discreţionar, alocând finanţare cu precădere autorităţilor locale conduse de primari PDL, ignorând cu desăvârşire faptul că nevoile oamenilor nu se calculează în funcţie de apartenenţa politică.

La nivelul judeţului Bihor, de pildă, există multe astfel de investiţii demarate şi ulterior abandonate, care se regăsesc în localităţile cu primari liberali. Nefinalizarea lucrărilor începute atrage cheltuieli suplimentare de întreţinere, dar şi nemulţumirea locuitorilor care au nevoie de aceste modernizări. Oamenii care aşteaptă şi azi încheierea unor lucrări de investiţii demarate în urmă cu câţiva ani, nu au nicio vină decât poate aceea de a fi avut o altă opţiune politică.

Este însă inacceptabil ca progresul unor comunităţi să depindă de opţiunea politică. Odată învestit în funcţie, un guvern are o responsabilitate în faţa tuturor românilor şi nu doar faţă de cei care l-au votat. Tocmai de aceea consider că este obligaţia guvernului să asigure resursele financiare necesare pentru finalizarea lucrărilor de investiţii în localităţile rurale din judeţul Bihor, indiferent de culoarea politică a primarului în funcţie.

Semnalele recente lansate de premierul Emil Boc şi de preşedintele Traian Băsescu referitoare la nevoia de a acorda maximă prioritate investiţiilor ar trebui să se concretizeze în primul rând în finanţarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii din mediul rural, demarate sub Ordonanţa Guvernului nr.7 şi abandonate de actualul guvern.

Domnul Victor Paul Dobre:

"Guvernul Boc... demisia!"

Săptămâna trecută a venit decizia Uniunii Europene prin care s-a hotărât amânarea admiterii României în Spaţiul Schengen. Decizia nu este o surpriză, având în vedere poziţiile care s-au exprimat deja de către Olanda şi Finlanda.

Este puţin probabil ca România să poată determina singură, sau împreună cu Bulgaria, adoptarea unei decizii la nivelul UE, în perioada următoare, aşa cum este şi mai puţin probabil ca statele membre care au exprimat obiecţii să revină asupra deciziei lor.

Este de asemenea clar că România nu are soluţii alternative şi că, la ora actuală, diplomaţia românească nu e capabilă să susţină un efort diplomatic intensificat pentru câştigarea victoriei Schengen.

Din punctul meu de vedere, decizia Consiliului JAI referitoare la aderarea României la spaţiul Schengen, este cel mai grav eşec pe plan european de la momentul integrării noastre în Uniunea Europeană.

Realitatea este că noi încă nu înţelegem faptul că nu e suficient să ai computere, camere de luat vederi şi maşini pe graniţă, ci este absolut necesar să ai un sistem de protecţie a frontierelor necoruptibil.

Nu este suficient ca preşedintele să îşi asume eşecul. Alături de acesta ar trebui să îşi asume acest eşec cei doi miniştri incompetenţi Baconschi şi Igaş. Oricum această asumare publică nu are niciun efect. Da, ne-am asumat şi apoi ce se întâmplă, care sunt efectele acestei asumări? Bineînţeles, niciunul.

Spectacolele cu vameşi arestaţi şi luaţi cu elicopterele, descinderi ale mascaţilor în vămi la primele ore ale dimineţii, însoţiţi de camerele de luat vederi ale tuturor televiziunilor sau dezbaterile nesfârşite de la televiziuni, nu ţin loc de o strategie articulată şi eficientă în lupta împotriva corupţiei.

Dar cine să facă această strategie împotriva corupţiei şi mai ales cine să o pună în practică? Cei care coordonează mafia din vămi în folosul partidului aflat la guvernare, cei care beneficiază direct de sumele imense care se strâng în vămi din mită? În niciun caz.

Pentru a arăta că, totuşi, siguranţa în vămile româneşti este ireproşabilă, în timp ce la Bruxelles se dezbătea problema aderării României la spaţiul Schengen, bravul domn Sorin Blejnar s-a apucat să controleze tirurile cu flori din Olanda pe care le-a ţinut în vamă sub motivul "realizării unor analize asupra plantelor", până când a venit decizia Consiliului JAI.

Interesantă şi fără precedent ofensiva diplomatică a României în ceea ce priveşte Olanda, ţara care se opune aderării României la spaţiul Schengen! Probabil PDL s-a gândit că Olanda se va speria de domnul Blejnar şi se va răzgândi. Din păcate, din cauza incompetenţei acestor oameni, România s-a făcut iarăşi de râsul Europei.

În acelaşi timp, ministrul Igaş se laudă peste tot cu faptul că România îndeplineşte condiţiile tehnice şi că el nu are nicio vină pentru această situaţie. Îl informez pe domnul Igaş că spaţiul Schengen înseamnă în primul rând siguranţa cetăţeanului. Desfiinţarea posturilor de poliţie locală, destructurarea şi politizarea sistemului de ordine publică, concedierea a zeci de mii de poliţişti, măsuri adoptate de domnul Igaş, reprezintă exact acele cauze ale scăderii siguranţei publice în România. Deci suntem şi aici, "extrem de pregătiţi" să intrăm în spaţiul Schengen.

Guvernele României din 2000 şi până în 2008 au reuşit ca prin activitatea lor să aducă România în NATO şi Uniunea Europeană. Actualul Guvern ne arată că un obiectiv infinit mai uşor de realizat nu îl poate atinge. Oare? Unde este problema? Problema este incompetenţa crasă de care dau dovadă actualii guvernanţi.

Aşa cum spuneam, asumarea răspunderii de către preşedinte pentru acest eşec nu are niciun efect. Alături de acesta trebuie să răspundă întregul guvern. Toţi trebuie să plătească cu funcţia acest eşec şi faptul că au făcut România de râs.

Aşadar, solicit demisia guvernului care nu vrea, nu ştie şi nu este în stare să facă nimic pentru ca această ţară să fie una normală şi prin activitatea sa năruie tot ceea ce s-a clădit în ultimii 20 de ani, iar românii sunt trataţi ca cetăţeni europeni de mâna a doua.

După pauză

Lucrările au fost conduse de doamna deputat Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistată de domnii deputaţi Mihai Alexandru Voicu şi Dumitru Pardău, scretari ai Camerei Deputaţilor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă propun să continuăm lucrările noastre.

Rămăsesem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa.

În cadrul dezbaterilor generale luase cuvântul doamna deputat Câmpeanu. Era domnul deputat Cindrea.

Domnul Ioan Cindrea:

Mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Din punctul de vedere al Grupului Partidului Social Democrat, doresc să aduc câteva argumente pentru care nu vom susţine Ordonanţa nr.68, care îşi propune reorganizarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a unor instituţii aflate fie în subordine, fie în coordonare sau autoritatea Ministerului Muncii.

În primul rând, reorganizarea activităţii unui minister se face în scopul de a îmbunătăţi capacitatea administrativă a acestor instituţii.

Scopul real pentru care se reorganizează activitatea unor instituţii aflate în subordinea, coordonarea sau autoritatea Ministerului Muncii nu este acela de a îmbunătăţi capacitatea administrativă, este acela de a reduce cheltuielile de personal care se efectuează cu personalul din aceste autorităţi şi nicidecum îmbunătăţirea capacităţii administrative.

Este contrar sensului reformei statutului modern.

Statul modern nu înseamnă preluarea acestor activităţi executive ale unor autorităţi la Ministerul Muncii. Sensul reformei a fost de separare a activităţii de politici şi strategici, care este atributul Ministerului Muncii, şi să apară activităţi sau instituţii executive.

Or, nu putem să fim de acord, când vorbim de reîntoarcerea la Ministerul Muncii după zece ani cel puţin de reformă instituţională şi să considerăm o optimizare a activităţii, o modernizare a statului când vorbim de preluarea la Ministerul Muncii a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi Copilului, Autorităţii Naţionale de Egalitate de Şanse, Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap, a Institutului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Excluziunii Sociale şi Profesionale a Persoanelor cu Handicap şi a Inspecţiei Sociale.

De altfel, miniştri ai muncii, care, ulterior anului 2010, când s-au făcut aceste reorganizări, aceste preluări la Ministerul Muncii, miniştri ai muncii ai puterii, au spus că lucrurile au scăpat de sub control - spre exemplu în domeniu social - fiindcă nu mai funcţionează corespunzător inspecţia socială.

Acesta este rezultatul reformei şi nu vom susţine nicidecum această ordonanţă care nu face altceva decât să ne îndepărteze de obiectivul de modernizare a statului, a instituţiilor, de creştere a capacităţii administrative în sens european.

Mulţumim.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Atunci vă propun să intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

La primul punct, titlul legii nemodificat de comisie: "Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 2, dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Punctul 3? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 4, observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 5? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 6? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctul 7? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Punctele 8 şi 9 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Punctul 10? Nu sunt observaţii. Adoptat.

Proiectul rămâne la vot final.

Proiectul de Lege privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare.

Este procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Domnul Ion Ghizdeanu (preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Prin prezenta lege se are în vedere stabilirea cadrului legal aplicabil preparatelor, substanţelor, plantelor, ciupercilor sau combinaţii ale acestora succesibile să aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor produse de substanţele sau preparatele stupefiantelor ori psihotrope.

Totodată, orice operator ce va desfăşura sau intenţionează să desfăşoare operaţiuni de acest gen, chiar dacă scopul declarat nu este consumul, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, are obligaţia de a solicita la agenţia de resort autorizaţia, astfel cum este definită la art.2.

Având în vedere cele prezentate, vă adresăm rugămintea de a adopta prezentul proiect de lege şi subliniem că susţinem raportul comisiei cu amendamente.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Raportul comisiei?

Doamna Rodica Nassar:

Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată în fond în conformitate cu prevederile art.95 şi 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu dezbaterea proiectului de Lege privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, adoptat de Senat, în calitate de primă Cameră, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ şi punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, în conformitate cu prevederile art.73 din Constituţia României, republicată.

Prin proiectul de lege menţionat se reglementează instituirea unor măsuri pentru combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive asemănătoare celor produse de substanţele sau preparatele stupefiante sau psihotrope, de plantele sau substanţele aflate sub control naţional.

Se instituie măsuri pentru prevenirea, controlul şi combaterea consumului unor astfel de substanţe, în vederea protejării sănătăţii populaţiei.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate de voturi.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru sănătate şi familie propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de Lege privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, cu amendamentele prevăzute în anexă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog, domnul deputat Ciuhodaru.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Parafrazându-l pe nenea Iancu, "după lupte seculare" ce au durat aproape trei ani, puterea naşte chinuit o lege privind interzicerea drogurilor de sinteză.

Dau nota 2 pentru temporizarea acestui proiect legislativ şi mă întreb dacă am mai fi avut mii de intoxicaţii, sinucideri, dependenţe dacă Legea Chiuhodaru ar fi fost adoptată atunci când a fost propusă.

În schimb, dau cu lejeritate nota 10 pentru copierea măsurilor legislative pe care le-am propus şi care se vor concretiza în această toamnă într-o directivă europeană şi pentru copierea modelului legislativ polonez.

Consider însă că normele de aplicare sunt greoaie şi vor face dificilă implementarea acestei legi.

cred cu tărie că acest fenomen va continua, iar o parte din sumele obţinute prin traficul de droguri de sinteză se vor regăsi în campaniile electorale.

Voi vota orice proiect legislativ ce încearcă interzicerea drogurilor de sinteză, dar notele sunt aceleaşi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Alte intervenţii? Vă rog, doamna deputat.

Domnul Sonia-Maria Drăghici:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, problema drogurilor este o problemă de siguranţă naţională şi, respectiv, de sănătate publică. Recunosc că în aceşti mulţi ani de când am început lupta împotriva lor, mulţi iniţiatori au venit cu diverse idei şi nu ne-am aplecat îndeajuns la iniţiativele lor. Această lege a apărut aşa cum este, într-adevăr, poate că puţin cam cu forcepsul şi este necesară, dată fiind situaţia actuală.

Oricum, aşa cum a spus şi colegul deputat, trebuie să ne aplecăm asupra unei legi care stopează, previne şi intervine în situaţia gravă a infracţionalităţii juvenile, respectiv a utilizării drogurilor uşoare care conduc la aceasta.

Sigur că legea are deficienţe pe care, pe parcurs, va trebui să le remediem. Terminologia, într-adevăr, este puţin punctuală. Termenele sunt largi: substitut, operator, reprezentant autorizat. Implementarea ei va fi greoaie.

Dar, oricum, am depăşit acea fază a legislaţiei europene în care se face doar o enumerare de substanţe, pentru că acum se cuprinde, într-un mod generic, o terminologie complexă.

De aceea, consider că această lege va avea rolul ei şi va trebui să ne aplecăm mai mult pentru a o completa şi a o urmări îndeaproape.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, vă propun să intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

Titlul legii: "Lege privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La poziţia 2, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 3, observaţii? Nu sunt. Adoptată.

De la poziţia 4 la poziţia 10, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Poziţia 11, observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Poziţiile 12 şi 13, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Poziţia 14, observaţii? Nu sunt. Adoptată.

De la poziţia 15 la poziţia 20, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Poziţiile 21, 22 şi 23, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Poziţia 24, observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.44/2011 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.

Procedură de urgenţă

Invit Guvernul să-şi exprime punctul de vedere.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Proiectul de lege propune o mai bună fundamentare ale bugetelor de venituri şi cheltuieli ale operatorilor economice, respectiv ele să fie însoţite de anexe din care să rezulte fundamentarea indicatorilor economico-financiare legată de planul de investiţii, de îmbunătăţirea performanţelor respectivilor agenţi economici - vorbim de agenţii economici nominalizaţi în art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.79/2008, deci agenţii economici de stat.

Actul normativ are în vedere asigurarea condiţiilor aplicării strategiei fiscal bugetare în vederea îndeplinirii obiectivelor de perspectivă, fapt pentru care, prin aceasta se reglementează elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul curent şi bugetele estimative pentru următorii doi ani.

Având în vedere cele menţionate, vă adresăm rugămintea de a adopta prezentul proiect de lege, cu menţiunea că susţinem raportul comisiei cu amendamente.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Aurel Vainer:

Doamna preşedinte,

Stimate colege deputate,

Stimaţi colegi deputaţi,

Antevorbitorul meu, secretarul de stat a prezentat esenţa acestei ordonanţe. Daţi-mi voie să mai adaug un lucru. Şi anume, această iniţiativă legislativă de modificare a art.6 din Ordonanţa Guvernului nr.55/2010, aprobată cu modificări, are în vedere faptul că societăţile financiar-bancare şi de asigurări la care statul este acţionar unic sau majoritar sunt societăţi care îşi desfăşoară activitatea într-un mediu înalt concurenţial, iar investiţiile în schimbarea imaginii lor sunt imperios necesare pentru a ţine pasul cu permanentele schimbări şi acţiuni de acumulare de cotă de piaţă şi clientelă.

Deci e vorba nu numai de o chestiune de strategie bugetară, dar şi de nişte drepturi care se dau acestor categorii de operatori economici.

Aş dori să vă spun că la noi, la Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, această iniţiativă legislativă a fost dezbătută în prezenţa a 20 de deputaţi din totalul de 21 de membri şi, în unanimitate, am supus spre dezbatere şi aprobare proiectul de care vorbim, cu amendamente.

Vă propun pentru dezbaterea amendamentelor cinci minute maximum pentru toate. Nu sunt multe şi veţi vedea că va dura mai puţin.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare. Vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Ca întotdeauna, trebuie să recunosc că atunci când un proiect normativ al Guvernului este pozitiv şi are efecte benefice. Ceea ce iarăşi nu pot să nu remarc este faptul că acest act normativ intervenţionist în economie şi care are efecte benefice, aşa cum am amintit, nu apare ca efect al bunei guvernanţe, ci apare ca efect al unei impuneri, al unei condiţionări care este conţinută, aşa cum veţi vedea câteva proiecte normative mai sus, când vom ajunge la ele, condiţionări impuse de memorandumul pe care România l-a semnat cu Fondul Monetar Internaţional.

Sunt măsuri benefice, pentru că ele reduc cheltuielile la marii consumatori şi la piatra de moară pe care, în momentul acesta, economia românească o are, este vorba de întreprinderile cu capital majoritar sau integral de stat. Sunt condiţionări legate de nivelul arieratelor de la aceste societăţi, care sunt extrem de mari, şi de nivelul pierderilor de la aceste societăţi şi evident că un nivel mai redus, un control mai serios al statului asupra acestor bugetofagi economici este imperios necesar, iar proiectul normativ pe care-l aveţi în faţă creează cadrul pentru acest lucru.

Nu pot să nu remarc, totuşi şi partea finală a precizărilor antevorbitorului meu, domnul Vainer, referitoare la cheltuielile de investiţii sau, mai degrabă, de cosmetizare de care unităţile financiar- bancare cu capital de stat beneficiază în urma acestei ordonanţe.

Recunosc că ele sunt necesare, numai că unul dintre lucrurile care îmi displac şi mi-au displăcut profund dintotdeauna este că stabilim la un moment dat acte normative şi după aceea începem să găsim tot felul de subterfugii pentru ca - ştiu eu - categorii economice, categorii profesionale să poată să beneficieze de tot felul de stipendii care nu şi-ar fi avut rostul.

În concluzie, vom vota acest proiect normativ, chiar dacă este iniţiativa Guvernului, pentru că nu putem să nu remarcăm, atunci când lucrurile sunt benefice pentru economie, rolul constructiv pe care noi, ca partid de opoziţie, îl avem în această ecuaţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Atunci intrăm în dezbaterea pe articole. Vă rog să pregătiţi cartelele de vot.

Din partea comisiei s-a propus un timp pentru dezbaterea pe articole.

Supun la vot propunerea făcută de comisie.

Votul este deschis, vă rog să votaţi.

Timpul de dezbatere.

80 de voturi pentru, un vot împotrivă şi două abţineri.

Dacă titlul legii, la punctul 1, "Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.44/2011 privind unele măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici".

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La poziţia 2 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 3, observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 4. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptată.

Poziţiile 5, 6, 7, 8 şi 9. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

Poziţia 10. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Poziţia 11. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Proiectul rămâne la votul final.

Trecem la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.

Procedură de urgenţă.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Adrian Valentin Iliescu (secretar de stat, Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul):

Vă mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor deputaţi!

Referitor la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45/2011, având în vedere că în cursul acestui an Parlamentul a adoptat Legea nr.161/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea AVAS, ordonanţa de urgenţă a rămas fără obiect. Motiv pentru care vă rog, doamnelor şi domnilor deputaţi, să fiţi de acord cu soluţia propusă de comisia de specialitate, aceea de respingere a acestei ordonanţe de urgenţă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei.

Vă rog, domnule deputat Vainer.

Doamna Aurel Vainer:

Reiau formula de politeţe.

Doamna preşedinte,

Stimate colege deputate,

Stimaţi colegi deputaţi,

Îmi revine o misiune uşoară. Nici nu mai trebuie să citesc raportul. Numai să fac o precizare că, dintr-o eroare materială, formularea din finalul raportului trebuie să privească adoptarea Proiectului de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.45/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, şi nu respingerea Proiectului de Lege privind aprobarea ordonanţei pentru stabilirea unor măsuri... şi aşa mai departe.

Deci, noi suntem de fapt la unison cu ceea ce a spus reprezentantul Guvernului înainte. Reţineţi că în raport este această eroare materială şi aş dori să se consemneze şi să se reproducă aşa cum trebuie în stenograma şedinţei.

Nu am ce să propun timp de discuţii pentru că nu avem amendamente.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Nu sunt intervenţii, nefiind nici amendamente.

Urmează votul final. Şi vă reamintesc că prin raportul comisiei se propune adoptarea Proiectul de Lege privind respingerea ordonanţei de urgenţă a Guvernului.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2010 privind reorganizarea unor instituţii din domeniul sanitar, precum şi pentru modificarea unor acte normative din domeniul sănătăţii.

Vă rog.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Având în vedere contextul economic actual, în vederea raţionalizării cheltuielilor la nivelul unor instituţii din sistemul sanitar, prin proiectul de lege se propune reorganizarea sau comasarea unor instituţii şi reducerea numărului maxim de posturi.

Având în vedere conţinutul Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2010, vă adresăm rugămintea de a adopta proiectul de lege sus-menţionat, în baza raportului înlocuitor al comisiei de specialitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei.

Doamna Rodica Nassar:

Comisia pentru sănătate şi familie a fost sesizată prin adresa PL-x 604/2010 cu reexaminarea pe fond a Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2010 privind reorganizarea unor instituţii din domeniul sanitar, precum şi pentru modificarea unor acte normative din domeniul sănătăţii.

La întocmirea prezentului raport de înlocuire, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, avizul favorabil al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, punctul de vedere favorabil al Ministerului Sănătăţii.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completare a unor acte normative din domeniul sănătăţii în vederea reorganizării, în scopul raţionalizării cheltuielilor la nivelul unor instituţii din acest domeniu finanţate integral de la bugetul de stat.

Comisia pentru sănătate şi familie a reexaminat proiectul de lege menţionat, iar raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru sănătate şi familie propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2010.

În raport de obiectul şi conţinutul reglementării, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare. Nu sunt.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii.

Caracter organic.

Procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului.

Procedură, domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Având în vedere că până la finalizarea acestei legi au apărut modificări în legislaţia europeană privind funcţiile din inspecţia muncii, vă rog să fiţi de acord cu solicitarea trimiterii la comisie pentru corelarea acestor funcţii.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Supun la vot această propunere. Retrimitere, termen două săptămâni.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

92 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi o abţinere.

Trecem la Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2011 pentru prorogarea unor termene şi pentru modificarea art.6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.49/2010 privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de benzină, motorină şi petrol pentru turboreactoare, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi stabilirea regimului taxei pe valoarea adăugată şi al accizelor pentru aceste cantităţi.

Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Adrian Gurău (preşedinte, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale):

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin ordonanţa de urgenţă supusă aprobării se propune amânarea plăţii taxei pe valoarea adăugată şi a accizelor aferente unor cantităţi de combustibil scoase din rezervele de stat pentru Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne.

De asemenea, se propune ca reîntregirea stocurilor cu cantităţile acordate celor două ministere să se facă în anul 2012 cu finanţare din bugetele Ministerului Administraţiei şi Internelor şi al Ministerului Apărării Naţionale.

La elaborarea ordonanţei de urgenţă, s-au avut în vedere resursele bugetare insuficiente alocate celor două ministere, resurse care nu permit nici reîntregirea stocurilor cu combustibilii scoşi din rezerva de stat şi nici plata taxei pe valoarea adăugată.

Având în vedere situaţia prezentată, vă adresez rugămintea de a adopta proiectul de lege conform raportului Comisiei pentru apărare, ordine publică, şi siguranţă naţională, cu amendamentele admise.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Gheorghe Ana:

Sunt secretarul Comisiei pentru apărare, Gheorghe Ana, doamna preşedinte.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată spre dezbatere pe fond cu Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2011 pentru prorogarea unor termene şi pentru modificarea art.6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.49/2010 privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de benzină, motorină şi petrol pentru turboreactoare, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi stabilirea regimului taxei pe valoarea adăugată şi al accizelor pentru aceste cantităţi, trimis cu Adresa nr.504 din 5 septembrie 2011 şi înregistrat la 6.09.2011.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil acest proiect de lege.

Senatul a respins proiectul de lege în şedinţa din 28 iunie 2011.

Ordonanţa de urgenţă supusă aprobării are ca obiect de reglementare menţinerea în stare de operabilitate a tehnicii în dotarea structurilor de ordine şi siguranţă publică din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a unităţilor Ministerului Apărării, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi responsabilităţilor conferite de lege.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.73 din Constituţie.

Potrivit prevederilor art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.(9) pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 17 deputaţi din totalul de 23 de membri ai acesteia.

În urma dezbaterilor, în şedinţa din 20 septembrie 2011, membrii comisiei, cu majoritate de voturi, au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege, cu amendamentele prezentate în anexă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare.

Domnul deputat Tinel Gheorghe.

Domnul Gheorghe Tinel:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Anul trecut, în 2010, am aprobat Ordonanţa nr.49 privind scoaterea de la rezervele de stat pentru buna funcţionare a Ministerului Apărării şi a Ministerului de Interne a unor cantităţi de benzină - 760 de tone, motorină - 23.100 de tone şi petrol - 12.000 de tone. Şi am spus noi, prin excepţie de la Legea nr.571/2003, Codul fiscal, să dăm posibilitatea ca Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale să completeze, să încaseze această taxă pe valoarea adăugată şi accizele până în 30 septembrie 2011.

Anul acesta venim şi, din motive excepţionale sau extraordinare, aşa cum se fundamentează în proiectul de ordonanţă, să prorogăm termenul până în 30 iunie 2012. E corect, aşa este. Dar eu aş vrea să atrag atenţia Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale că sunt şi lucruri care ţin tot de situaţii extraordinare, cu privire la restructurări şi la ceea ce se întâmplă în problema de personal din acea instituţie, şi atunci când invocăm situaţiile extraordinare trebuie să le corelăm pe verticală şi pe orizontală în totalitate.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal susţine proiectul de ordonanţă cu prorogarea termenelor şi va vota în favoarea acestei ordonanţe.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă mai sunt alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare. Nu sunt.

Atunci, intrăm în dezbaterea amendamentelor admise.

"Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2011 pentru prorogarea unor termene şi pentru modificarea art.6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.49/2010 privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de benzină, motorină şi petrol pentru turboreactoare, care vor fi acordate, cu titlu gratuit, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi stabilirea regimului taxei pe valoarea adăugată şi al accizelor pentru aceste cantităţi."

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Poziţia 2. Observaţii? Nu sunt. Adoptată.

Poziţiile 3, 4, 5 şi 6, nemodificate de comisie. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu aveţi.

Vă mulţumesc. Rămâne la vot final.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2011 pentru modificarea Legii nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Procedură de urgenţă.

Punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Mihai Capră (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Reorganizarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, ca direcţie cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a necesitat elaborarea Ordonanţei de urgenţă nr.41 prin care competenţele, numărul de posturi, personalul, patrimoniul, drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea, au fost preluate de agenţie de la Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Demersul nu vizează modificarea modului de realizare a activităţilor de prevenire şi combatere a traficului de persoane, ci numai partajarea competenţelor între cele două structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În consecinţă, vă solicităm să aprobaţi Ordonanţa de urgenţă nr.41/2011.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Victor Boiangiu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2011 pentru modificarea Legii nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

Cele două comisii sesizate, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au avut dezbateri privind acest proiect de lege la Camera Deputaţilor care este Cameră decizională.

Putem să arătăm că Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

Şedinţa a avut loc pe data de 29 august 2011, iar la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic pe data de 14 septembrie. La Comisia juridică au participat din 23 de membri, 20 de membri, iar la Comisia pentru administraţie publică, au participat 29 de deputaţi din 30.

Membrii celor două comisii au hotărât cu unanimitate de voturi adoptarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2011 pentru modificarea Legii nr.678/2001.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Legea face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare. Nu sunt. Nefind nici amendamente, urmează votul final.

Scuze! Domnul Calimente.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea este o intervenţie pe procedură.

Nu este pentru prima dată când se întâmplă acest lucru, ca legi care privesc siguranţa naţională, pentru că traficul de persoane priveşte şi siguranţa naţională şi Poliţia de frontieră, să nu ajungă sub nici o formă la Comisia pentru apărare. Şi am mai întâlnit asemenea situaţii. Aş ruga respectuos Biroul permanent care repartizează către comisii aceste legi să fie mult mai atent, şi atunci când este vorba despre instituţii legate de ordine publică, apărare şi securitate naţională, şi Comisia pentru apărare să-şi dea avizul pentru asemenea legi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc şi eu.

Dacă nu mai sunt alte intervenţii, atunci urmează votul final.

Trecem la Proiectul de Lege privind ratificarea Scrisorii de intenţie semnată de autorităţile române la Bucureşti la 10 martie 2011 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 25 martie 2011.

Vă rog să susţineţi punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Proiectul de Lege privind ratificarea Scrisorii de intenţie semnată de autorităţile române la Bucureşti la 10 martie 2011 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 25 martie 2011 cuprinde principalele prevederi pentru un acord stand-by de tip preventiv pe o perioadă de 24 de luni.

Acordul stand-by de tip preventiv cu FMI, se concentrează pe stimularea potenţialului de creştere prin reforme structurale şi, ca prioritate, absorbţia fondurilor structurale prin eficientizarea sectorului public.

Noul program vizează reforme în sectoarele de transporturi şi energie, inclusiv reforme în ce priveşte mecanismele de stabilirea preţurilor, restructurarea şi privatizarea întreprinderilor de stat din sectoarele transporturi şi energie.

Asistenţa de tip preventiv acordată de FMI şi de Uniunea Europeană ce fac obiectul acestui proiect de lege va constitui o reasigurare pentru pieţele private şi o posibilitate de atenuare a şocurilor viitoare în eventualitatea materializării acestora.

Ca urmare, având în vedere conţinutul acestui proiect de lege, vă adresăm rugămintea de a se aproba acest proiect de lege în forma prezentată de Guvern şi în concordanţă cu raportul comisiei de specialitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Comisia. Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Dumitru Pardău:

Prezenta propunere legislativă are ca obiect de reglementare ratificarea Scrisorii de intenţie semnată de autorităţile române la Bucureşti la 10 martie 2011 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 25 martie 2011.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

La dezbaterea din comisie au participat ca invitaţi, în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, din partea Ministerului Finanţelor Publice, domnul Dan-Tudor Lazăr, secretar de stat, şi doamna Boni Cucu, director general adjunct.

La lucrări şi-au înregistrat prezenţa un număr de 31 de deputaţi din 33 de membri ai comisii.

Raportul comisiei a fost votat cu unanimitate de către deputaţii prezenţi la dezbateri.

Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată, competenţa decizională revenind Senatului.

Comisia propune supunerea spre dezbaterea şi aprobarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma prezentată de Guvern.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt intervenţii din partea dumneavoastră în cadrul dezbaterilor generale.

Vă rog, domnule deputat Neacşu.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Prima observaţie se referă la faptul că acest proiect a fost introdus în urma şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor de luni. Deci, timpul material pentru a-l studia, pentru a discuta, a fost unul restrâns. Dar, din fericire, şi am ales să mă refer la acest proiect şi nu la următorul, se referă la Acordul stand-by încheiat în 2009 şi care a fost ratificat de către bordul Fondului Monetar şi vine acum pentru ratificare în Parlamentul României.

Este acel acord stand-by care a avut influenţă deosebită pentru mediul macroeconomic şi microeconomic, pentru viaţa fiecăruia dintre cetăţenii români, pentru fiecare dintre noi. Este acel acord stand-by care încearcă să ne înveţe să dovedim pragmatism economic, care încearcă să ne dovedească faptul că până în momentul ăsta am fost nechibzuiţi şi adesea neserioşi.

Este un document care, aşa cum o celebră butadă preciza: "cel care plăteşte comandă". Fondul Monetar stabileşte care este cadrul şi noi nu facem decât să executăm. Din nefericire, nici lucrul ăsta n-am reuşit să-l facem aşa cum trebuie.

Şi aş vrea doar să vă citez câteva dintre obiective şi aş apela la bunăvoinţa dumneavoastră să îi permitem după aceea domnului secretar de stat Ghizdeanu, care este susţinătorul din partea Guvernului acest act normativ şi care este şi preşedintele Comisiei de Prognoză, să ne precizeze şi care este nivelul de realizare a acestor indicatori. Iar cei mai importanţi indicatori de aici, şi am să vă citez, fără să abuzez de răbdarea dumneavoastră, numai câţiva, ar fi următorii: finalizarea inventarierii arieratelor şi facturilor neplătite la sfârşitul anului, decembrie 2010, pentru tot bugetul general consolidat, şi termenul este 30 aprilie 2011, aşa cum dumneavoastră cunoaşteţi datele legate de această inventariere, aşa le cunosc şi eu; elaborarea planurilor strategice de acţiune pentru principalele întreprinderi de stat menţionate în memorandumul tehnic de înţelegere, termen 30 aprilie 2011; eliminarea bazei legale a fondurilor de stimulente, cu intrare în vigoare de la 1 ianuarie 2012; introducerea unui sistem simplificat de taxare pentru contribuabilii mici, aflaţi sub plafon, cu asistenţă din partea Fondului Monetar şi a Comisiei Europene, solicitând în acelaşi timp ca plafonul de la care agenţii economici sunt înregistraţi ca plătitori de TVA să crească la 50 de mii de euro, termen 30 iunie; amendarea legislaţiei, în sensul de a permite utilizarea resurselor Fondului de garantare a depozitelor, şi vă rog frumos să fiţi foarte atenţi la acest aspect. Deci, reiau. Amendarea legislaţiei, în sensul de a permite utilizarea resurselor Fondului de garantare a depozitelor pentru a facilita restructurarea băncilor, inclusiv tranzacţii de achiziţii şi asumare, termen 31 iulie 2011.

Cred că lucrurile, aşa cum au fost precizate, sunt suficiente. Nu negăm, dat fiind situaţia economică a României de la momentul acesta şi dată fiind conjunctura economică mondială, necesitatea unor astfel de împrumuturi. Este foarte clar că fără ele economia românească nu poate funcţiona. Dar, din nefericire, aşa cum am spus-o de mai multe ori de la acest microfon, şi cum nu am să încetez s-o spun de fiecare dată, n-am regăsit şi nu regăsim măsuri de stimulare a economiei. Nu putem să ne împrumutăm la nesfârşit. Pentru că, pe de o parte, costul creditului nu este deloc de neluat în seamă. Pe de altă parte, atâta vreme cât nu producem sau nu ne producem singuri în ţară sumele necesare pentru a funcţiona instituţional, şi vom sta cu mâna întinsă, va trebui de fiecare dată să respectăm astfel de condiţii care sunt, aşa cum s-a văzut până acum, aşa cum se va vedea în continuare, extrem de negative pentru mediul de afaceri, dar mai ales pentru climatul social românesc.

Din aceste considerente, noi nu vom vota acest proiect normativ.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt şi alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Nu sunt.

Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Trecem la Proiectul de Lege privind ratificarea Scrisorii de intenţie semnată de autorităţile române la Bucureşti la 22 decembrie 2010, aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 7 ianuarie 2011 şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, convenit prin Scrisoarea de intenţie transmisă de autorităţile române, semnată la Bucureşti la 24 aprilie 2009, şi prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 4 mai 2009, precum şi a Scrisorii suplimentare de intenţie, semnată de autorităţile române la data de 8 septembrie 2009 şi aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internaţional din 21 septembrie 2009.

Este procedură de urgenţă.

Vă rog, punctul de vedere al Guvernului.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Acest proiect de lege se referă la Acordul stand-by iniţial şi, respectiv, la cea de-a şaptea tranşă, în valoare de 11,443 miliarde de DST, şi a fost trasă în ianuarie 2011, de către Banca Naţională a României, în vederea susţinerii rezervei valutare.

În acest proiect de lege sunt prevăzute acţiuni şi măsuri de reformă şi de modernizare a statului. Aproape... toate au fost îndeplinite. Diferitele reglementări se află în Parlament - Senat sau Camera Deputaţilor -, precum cea legată de Fondul de garantare, deja este reglementată pentru IMM-uri, şi plafonul de TVA, şi reducerea... simplificarea contabilităţii.

Având în vedere conţinutul acestui proiect de lege, Guvernul - prin Ministerul Finanţelor Publice - vă adresează rugămintea de a fi adoptat în varianta transmisă de Guvern, în concordanţă cu concluziile din raportul comisiei de specialitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei, vă rog, domnul Pardău.

Domnul Dumitru Pardău:

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare - art.76 din Constituţia României, republicată.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

La dezbaterile comisiei au participat, din partea Ministerului Finanţelor Publice, domnul Bogdan Alexandru Drăgoi, secretar de stat.

Dintr-un număr de 33 de membri ai comisiei, şi-au înregistrat prezenţa 31 de deputaţi.

Raportul comisiei a fost votat în unanimitate de către deputaţii prezenţi la dezbateri.

Comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor, a proiectului de lege în forma prezentată de Guvern.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Vă rog, domnule deputat Eugen Nicolăescu, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamnă deputat Roberta Anastase, preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Am să încep cu concluzia pe care Grupul parlamentar al PNL o face cunoscută plenului, şi anume: vom vota împotriva acestui proiect de lege.

Argumentele sunt simple, sunt clare şi sunt născute din viaţă. Dacă am adopta un asemenea proiect de lege, ar trebui să fim de acord cu politica dezastruoasă a acestui Guvern, ar trebui să validăm creşterea TVA-ului la 24%, ar trebui să validăm stagnarea economică, ar trebui să validăm blocarea creşterii pensiilor şi a salariilor, ar trebui să fim de acord cu faptul că nu se respectă drepturile consumatorilor, în ceea ce priveşte contractele de credit. Atât de multe lucruri proaste face acest acord cu FMI pentru cetăţenii României, încât trebuie să fii cu capul în nori ca să poţi să aprobi un asemenea proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt alte intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt. Atunci urmează votul final.

Proiectul de Lege privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Guernsey privind schimbul de informaţii în domeniul fiscal, semnat la Londra, la 12 ianuarie 2011 şi la 17 ianuarie 2011.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Proiectul de lege are ca obiect aprobarea Acordului semnat de către România şi din partea Guvernului Guernsey, care se află sub autoritatea coroanei britanice, însă nu este parte a Uniunii Europene, şi, conform Protocolului de aderare a Marii Britanii şi Irlandei de Nord la Comunitatea Europeană, Guernsey nu este parte din teritoriul fiscal UE, aplicând numai prevederile Uniunii Vamale.

În consecinţă, era necesar un astfel de acord.

Adresăm rugămintea de a se aproba acest proiect de lege, în forma prezentată de Guvern, în concordanţă cu raportul comisiei de specialitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Dumitru Pardău:

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.73 din Constituţia României, republicată.

La dezbaterea proiectului a participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, din partea Ministerului Finanţelor Publice, domnul Dan-Tudor Lazăr, secretar de stat.

La lucrările comisiei şi-au înregistrat prezenţa 31 de deputaţi, din totalul de 33 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate de către deputaţii prezenţi la dezbatere.

Proiectul de lege, potrivit art.75 alin.(1) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi a art.92 alin.(9) pct.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Senatului.

Comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, în forma prezentată de Guvern.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Dacă sunt intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Confederaţia Elveţiană, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2011, de amendare a Convenţiei dintre România şi Confederaţia Elveţiană, pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, şi a Protocolului, semnate la Bucureşti la 25 octombrie 1993.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Domnul Ion Ghizdeanu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

În urma negocierilor purtate între delegaţii Ministerului Finanţelor Publice din România şi Administraţia Federală din Confederaţia Elveţiană, a fost amendat textul Convenţiei între România şi Confederaţia Elveţiană, pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a Protocolului anexă.

Cele mai importante amendamente se referă la introducerea articolului "Schimb de informaţii în forma standard OCDE", renegocierea unor articole ale Convenţiei şi a Protocolului anexă, respectiv la dividende, dobânzi, şi introducerea în Convenţia, de evitare a dublei impuneri, la articolul dobânzi şi dividende a unor scutiri, care sunt aplicabile acelor categorii de venituri în Acordul dintre Uniunea Europeană şi Elveţia privind măsuri echivalente cu cele prevăzute în Directiva nr.48/2003.

Având în vedere conţinutul acestui proiect, vă adresăm rugămintea de a fi adoptat, în forma prezentată de Guvern, şi în concordanţă cu raportul comisiei de specialitate.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Dumitru Pardău:

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit art.73 din Constituţia României, republicată.

La dezbaterea proiectului a participat, din partea Ministerului Finanţelor Publice, domnul Dan-Tudor Lazăr, secretar de stat.

De asemenea, şi-au înregistrat prezenţa un număr de 31 de deputaţi, din totalul de 33 de membri ai comisiei.

Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate de către deputaţii prezenţi la dezbatere.

Proiectul de lege este de competenţa decizională a Senatului.

În urma dezbaterii proiectului de lege privind ratificarea Protocolului dintre România şi Confederaţia Elveţiană, semnat la Bucureşti la 28 februarie 2011, de amendare a Convenţiei între România şi Confederaţia Elveţiană pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a Protocolului, semnate la Bucureşti la 25 octombrie 1993, în şedinţa din 21.09.2011, comisia propune supunerea spre dezbaterea şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege în forma prezentată de Guvern.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt. Nefiind nici amendamente, urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului multilateral între statele din sud-estul Europei, pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului, în context transfrontieră, semnat la Bucureşti la 20 mai 2008.

Punctul de vedere al Guvernului, vă rog.

Domnul Marin Anton (secretar de stat, Ministerul Mediului şi Pădurilor):

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

La cea de-a patra reuniune a părţilor la Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului, în context transfrontieră - Convenţia Espoo, miniştrii mediului din Europa de sud-est au semnat Acordul multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei sus-menţionate.

Acordul multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei a fost semnat de către Republica Bulgaria, Republica Croaţia, Republica Elenă, Republica Muntenegru, România, Republica Serbia şi fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

Acordul a fost încheiat în temeiul art.8 din Convenţia Espoo.

În urma ratificării Acordului, se va facilita aplicarea Convenţiei între statele din sud-estul Europei, cât priveşte proiectele cu potenţial impact transfrontieră asupra mediului, venind în întâmpinarea problemelor de implementare identificate în practică.

Vă rog să avizaţi favorabil prezentul proiect de lege.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul deputat Boiangiu.

Domnul Victor Boiangiu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ nr.487/29.04.2011, avizul favorabil al Comisiei pentru politică externă nr.33/177/22.06.2011, avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi nr.31/629/21.06.2011.

Potrivit art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, comisia a examinat proiectul de lege în şedinţa din 28 iunie 2011.

Potrivit art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, comisia... din 30 de membri ai comisiei au votat în unanimitate 30 de membri.

La dezbateri au participat, în conformitate cu prevederile art.54 şi 55 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, domnul Marin Anton, secretar de stat în Ministerul Mediului şi Pădurilor.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se supună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege.

În raport cu obiectivul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare? Nu sunt.

Urmează votul final.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Turcia privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către misiunile diplomatice ale celor două state, semnat la Bucureşti la 9 decembrie 2010.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Obiectul Acordului este strict limitat la posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate doar în scopul bunei funcţionări a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale celor două ţări.

Acordul conţine prevederi referitoare la obiectul tratatului, respectiv terenurile folosite exclusiv pentru sediul misiunii diplomatice, condiţiile dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, exercitarea tuturor drepturilor şi îndeplinirea tuturor obligaţiilor ce revin titularului dreptului de proprietate. Dispoziţiile Convenţiei de la Viena, din 1961, cu privire la relaţiile diplomatice şi ale Convenţiei de la Viena, din 1963, cu privire la relaţiile consulare, prevăd că statele acreditare au obligaţia de a sprijini activitatea misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de a înlesni achiziţionarea pe teritoriul propriu, în conformitate cu legislaţia proprie, de către statele acreditante a localurilor necesare funcţionării misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare aparţinând acestor state.

Pe cale de consecinţă, suprapunându-mă cu punctul de vedere exprimat prin raportul de adoptare de către comisia de specialitate, vă solicit să fiţi de acord cu votarea acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul secretar Andronache.

Domnul Gabriel Andronache:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată pentru dezbatere în fond cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Turcia privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către misiunile diplomatice ale celor două state, semnat la Bucureşti la 9 decembrie 2010.

Camera Deputaţilor este, în conformitate cu Constituţia României şi Regulamentul Camerei Deputaţilor, primă Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil iniţiativa legislativă.

În urma dezbaterilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a hotărât, cu unanimitate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege.

Fac menţiunea că obiectul de reglementare v-a fost prezentat de domnul secretar de stat Iliescu.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Intervenţii din partea grupurilor parlamentare, vă rog.

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Există în ceea ce priveşte relaţiile de colaborare româno-turce o tradiţie cu adevărat remarcabilă. Au fost semnate în domenii importante acorduri, astăzi membrii Guvernului propunându-ne o nouă înţelegere politică, pe care eu, ca reprezentant al comunităţii turco-tătare din România, dar şi colegii mei din cadrul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale o vom susţine, prin voturile pe care le vom acorda.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă sunt alte intervenţii? Nu sunt.

Am epuizat cu aceasta ordinea de zi.

Ne revedem în 30 de minute pentru sesiunea de vot final.

Vă mulţumesc.

După pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să luaţi loc în sală pentru a da primul vot, votul-test.

Vă reamintesc că astăzi avem o zi lungă. La ora 14,00 este plen comun.

Vă rog să luaţi loc. Introduceţi cartelele şi haideţi să dăm primul vot, votul-test.

Votul este deschis. Vă rog să vă exprimaţi votul: prezent şi da. Deci prezent şi da.

Haideţi, domnule deputat Anghel!

Am să vă rog să închideţi votul şi invit liderii de grup... Domnule deputat Alecu, vă rog! Invit liderii de grup să verifice lista de prezenţă.

Domnul Pambuccian, vă rog.

Domnul Varujan Pambuccian (din sală):

Avem o problemă cu lista de prezenţă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

OK! Anunţaţi secretariatul.

Bun. Am să vă rog să repetăm votul, pentru că înţeleg că este o disfuncţionalitate tehnică cu trei cartele.

Prezent şi da. Votul este deschis, vă rog.

Bun. Să încheiem votul. Verificaţi cele trei cartele, să vedem că funcţionează.

Vă rog, domnul Toader, domnul Pambuccian.

Da, domnul Toader, vă rog.

Vă rog, domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vin cu rugămintea să scoatem de la votul final, la punctul 18, un Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.86.

Este o neînţelegere din punct de vedere juridic. Ordonanţa are efecte până la 31 martie. A fost anulată prin altă ordonanţă şi, după părerea mai multor jurişti, una trebuie respinsă, alta trebuie aprobată şi vă rog să fiţi de acord să o scoatem de la votul final. Este trimis punct de vedere la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, să ne dea un punct de vedere, să nu devenim... prin aprobarea unei ordonanţe care nu mai există, practic.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnul Duşa, pe procedură.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule Toader,

Din când în când, trebuie să mai ascultaţi şi de opoziţie, domnule. Am solicitat, când s-a dezbătut ieri acest proiect de lege, să-l retrimitem la comisie, pentru că nu este conform regulamentului şi conform legii, şi nu aţi acceptat, că aveţi dumneavoastră fumurile dumneavoastră de putere şi nici atunci când greşiţi nu recunoaşteţi că greşiţi.

Şi pentru că am dezbătut o oră, ieri, ordonanţa asta, ar trebui să vă cereţi scuze pentru faptul că ne induceţi în eroare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Vă mulţumesc.

Domnul Mircea Duşa:

Doamnă preşedinte!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Lăsaţi-mă că era vorba de procedură şi asta era doar replica la ce spunea domnul coleg Mircea Toader.

Doamna preşedinte, eu ştiu că ieri, la ora 16,00, la începutul şedinţei, am aprobat programul de lucru şi ordinea de zi pe această săptămână. Şi votul final trebuia să înceapă astăzi la ora 12,00.

Dumneavoastră credeţi că 280 de deputaţi, sau 283 stau aşa, la dispoziţia dumneavoastră, când credeţi dumneavoastră de cuviinţă să începeţi o şedinţă?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Duşa, intervenţia ar trebui să se limiteze la două minute şi o să vă rog să înţelegeţi că eu am fost de dimineaţă, de la ora 10,00, când încă dumneavoastră nu veniserăţi în plen, iar, în acelaşi timp, cred că toţi aşteaptă să începem votul. Este vorba de o simplă mobilizare.

Vă mulţumesc.

Supun la vot propunerea făcută de domnul Mircea Toader, de retrimitere la comisie a punctului 18.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

166 de voturi pentru, 42 împotrivă, 4 abţineri.

Vă mulţumesc.

Se retrimite la comisie; termen două săptămâni.

Intrăm în vot; legi ordinare, adoptări... (Rumoare, vociferări.)

Domnul Mircea Duşa:

Doamnă preşedinte,

V-am solicitat cuvântul pe procedură şi aţi trecut la vot.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Două minute, conform regulamentului.

Domnul Mircea Duşa:

Da. Mă încadrez în două minute. Vă solicit o pauză de consultări de 15 minute.

Doamna Roberta Alma Anastase:

De acord.

10 minute pauză de consultări. Revenim la ora 13,00.

După pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog să luaţi loc pentru a începe votul.

Vă rog să luaţi loc în sală, domnule ministru Tabără! Domnule ministru Vreme! Îi dau eu un miel.

Vă rog, luaţi loc în sală!

Bun. Vă propun să începem.

Domnul Adrian Năstase. Vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Votul final pentru legi îl avem programat o singură dată într-o săptămână. Mi se pare absolut inadmisibil să venim, să stăm în sală trei sferturi de oră pentru a aştepta ca cei de la putere să strângă, bucată cu bucată, voturile necesare. Să aşteptăm să vină pe rând miniştrii de la Guvern şi parlamentarii care sunt nu ştiu pe unde.

Vreau să protestez, în numele grupului nostru, faţă de aceste practici şi nu cred că în felul acesta putem să mergem mai departe.

Lipsa de respect faţă de proceduri, faţă de program, este, la acest moment, la un nivel care nu a existat niciodată în Parlamentul României.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă propun să începem şedinţa de vot final.

Primul proiect, legi ordinare, punctul 1 - Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind Acordurile bilaterale încheiate în perioada 1956-1989, semnat la Phenian la 20 ianuarie 2011.

Este lege ordinară.

Termenul pentru dezbatere şi vot final fiind depăşit, proiectul de lege se consideră adoptat.

La punctul 2 - Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.38/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.597/2001 privind unele măsuri de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de coastă a Mării Negre.

Comisia pentru administraţie publică propune adoptarea.

Iniţiator este Guvernul.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

161 de voturi pentru, 111 împotrivă şi trei abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

Trecem la punctul 3: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/2011 privind completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2010 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare a infrastructurii.

Lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propun adoptarea.

Iniţiator este Guvernul.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

165 de voturi pentru, 113 împotrivă şi două abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

Punctul 4 - Proiectul de Lege privind gestionarea taxelor colectate în cadrul aplicării politicii agricole comune şi care fac parte din sistemul de finanţare al fondurilor europene pentru agricultură, precum şi din sistemul resurselor proprii al Uniunii Europene.

Este lege ordinară.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice propun adoptarea proiectului de lege.

Iniţiator este Guvernul.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

167 de voturi pentru, 113 împotrivă, patru abţineri.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.1/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.458/2002 privind calitatea apei potabile.

Comisia pentru sănătate şi familie propune adoptarea.

Iniţiator - Guvernul.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

284 de voturi pentru, 4 împotrivă şi o abţinere.

Proiectul a fost adoptat.

Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propun adoptarea.

Iniţiator - Guvernul

Vă rog să votaţi.

168 de voturi pentru, 120 împotrivă, trei abţineri.

Proiectul a trecut.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.672/2002 privind auditul public intern.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune adoptarea.

Iniţiator - Guvernul

Vă rog să votaţi.

285 de voturi pentru, niciun vot împotrivă, trei abţineri.

La punctul 8 - Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.217/2005 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea comitetului european de întreprindere.

Comisia pentru muncă şi protecţie socială propune adoptarea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

165 de voturi pentru, 122 împotrivă şi două abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

La punctul 9: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.129/2010 pentru prorogarea aplicării dispoziţiilor art.4 din Ordonanţa Guvernului nr.41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

166 de voturi pentru, 120 împotrivă, două abţineri.

Proiectul a fost adoptat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.110/2010 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.118/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale.

Este lege ordinară.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune adoptarea.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

166 de voturi pentru, 118 împotrivă, două abţineri.

La punctul 11: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.12/2011 pentru reorganizarea unor instituţii aflate în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, precum şi pentru reducerea unor cheltuieli.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune adoptarea proiectului de lege.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

163 de voturi pentru, 115 împotrivă şi trei abţineri.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.27/2011 privind măsuri pentru refacerea infrastructurii rutiere comunale în localităţile afectate de inundaţiile din perioada iunie - august 2010.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic propune adoptarea proiectului de lege.